Avantajele și dezavantajele aderării și

integrării României la Uniunea Europeană

După nouă ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, avantajele sunt susținute cu
markeri statistici specifici, care ar fi putut fi mai pozitiv dacă efectul anumitor cauze identificate
(capacitate administrativă redusă, instabilitate politică, corupție extinsă, evaziune fiscală ridicată
etc.) ar fi fost diminuată.Contrabalansarea beneficiilor aderării sondajele de opinie arată
dezavantajele. Dacă un sondaj efectuat cu patru ani înainte de aderarea a arătat că 66% din
populația României a considerat că aderarea la Uniunea Europeană va produce pozitiv efecte,
după șase ani de la aderare, lucrurile s-au inversat și 58% dintre români au considerat că aderarea
s-a schimbat viața lor în rău. (Capital.ro 15 mai 2014).
Pentru a explica această percepție negativă, trebuie să avem în vedere efectele crizei globale,
care s-a suprapus aproape cu momentul aderării, dar pot fi aduse și alte argumente.

1. România la momentul aderării

Pentru a avea o imagine completă a foii de parcurs a României în ceea ce privește integrarea sa
în UE, o analiză SWOT
a României pentru momentul aderării este necesară, care cuprinde următoarele aspecte esențiale,
prezentate în tabele:

PUTERI PUNCTE SLABE

- potențialul generos al resurselor naturale și
energetice;
-necesitatea crescută de investiții în sectoarele
public și privat;
-interesul declarat pentru finanțarea proiectelor de
investiții cu
Fonduri europene;
-forță de muncă ieftină, cu un nivel acceptabil de
calificare;
-numărul mare de specialiști în domeniul IT / C;
-poziția geopolitică favorabilă;
-evolutia pozitiva a investitiilor straine directe;
-abilitatea administrativă slab dezvoltată, ca
urmare a întârzierii
reforme ale administrației publice centrale și
locale;
-infrastructură inadecvată de transport și mediu,
infrastructuri educaționale, de sănătate etc.
-lipsa culturii antreprenoriale;
-nivelul scăzut și ineficiența programelor
naționale de cercetare-
dezvoltare și pentru inovare;
- accesul dificil la finanțare și informații în
domeniul afacerilor;
- lipsa unui dialog eficient cu mediul de afaceri
(dispersat în diferite asociații patronale);
-infrastructura turistică subdezvoltată, ca urmare a
inadecvării
marketing;
-un segment important al populației afectate de
sărăcie și social
excludere;

OPORTUNITĂȚI
- alocații financiare importante din fonduri
europene (FSE, FEDR,
FEADR, SEE) pentru scăderea decalajului dintre
România și România
alte state dezvoltate ale UE;
-interes declarat pentru atragerea investițiilor
străine directe;
-volumul mare de investiții necesare în sectorul
productiv, în
infrastructură, în dezvoltarea sectorului energetic,
în modernizare
agricultură, în dezvoltarea turismului etc .;
-dezvoltarea infrastructurii de afaceri;
-crearea de noi locuri de munca;
-necesitatea creșterii productivității prin
îmbunătățirea
gestionarea și utilizarea capitalului în producție;
-necesitatea dezvoltării eficiente a patrimoniului
natural și cultural.
- Interesul investitorilor în Europa de Est și
Centrală din cauza
succesul economic al Cehiei, Ungariei și Poloniei.
2. Avantajele aderării României la UE
Noul cadru legislativ pentru implementarea politicilor fiscale și bugetare și datele statistice arată
că
aderarea în 2007 a adus avantaje importante României, dar care nu au fost exploatate pe deplin,
și rezultatele
nu au atins nivelul așteptărilor și necesită o marjă importantă de intervenție din partea publicului
administrare.
Fiind analizate după opt ani de la evenimentul din ianuarie 2007, avantajele aderării pot fi găsite
în cadrul
următoarele aspecte:
-nivelul scăzut de pregătire și lipsa de experiență a
personalului
implicat în finanțarea europeană;
-coordonarea eficientă a autorităților de
management implicate în
accesarea fondurilor europene;
-interesul scăzut, în unele cazuri, al localului și
centralului
administrațiilor în accesarea fondurilor structurale
și de coeziune;
- capacitate instituțională scăzută în gestionarea
proiectelor de investiții prin
management de proiect;
- Capacitate redusă de cofinanțare a proiectelor
europene de către parteneri (local
și autorități publice centrale, întreprinderi private,
ONG-uri etc.)
AMENINȚĂRI
-Expunere crescută la finalizarea generală pe piața
globală;
-riscul unui declin economic și financiar, la nivel
european și global;
-schimbarea climatului / degradarea mediului;
-percepția negativă a investitorilor din cauza
politicii interne
instabilitate;
-riscul extinderii corupției la toate nivelurile
administrației;
-migrarea forței de muncă active;
-acentuarea inegalităților sociale;
- nerambursarea la data scadenței fondurilor
europene ca urmare a
gestionarea defectuoasă și a implementării
corecțiilor financiare;
-liberalizarea mișcărilor de capita
• Creșterea gradului de rigurozitate și responsabilitate a procesului bugetar prin îmbunătățirea
legislației
cadru;
• Îmbunătățirea abordării generale a dezvoltării economice prin construcții strategice și bugetare
planificarea și programarea activităților la nivel macro și microeconomic, inclusiv în sectoarele
avute în vedere
fie o prioritate
• Îmbunătățirea eficienței administrației publice;
• Creșterea mobilității forței de muncă;
• Creșterea semnificativă a veniturilor;
• Creșterea investițiilor străine directe la un nivel record în primii doi ani după aderare, urmată de
bruscă
scade ca urmare a crizei globale și a consecințelor politicilor publice;
• Creșterea performanței economiei autohtone;
• Creșterea exportului, ca efect al eliminării barierelor vamale și a creșterii europene
investiții în România;
• Îmbunătățirea infrastructurilor: transport, mediu, educație, sănătate etc.
Pentru România, cel mai important avantaj al aderării ar fi trebuit să vină din accesarea unor
sume importante
din fondurile structurale și de coeziune și din fondurile destinate dezvoltării rurale. De la
aderarea la UE
în 2007, României i s-au alocat sume din fondurile structurale (FEDR și FSE), din Fondul de
coeziune și fonduri pentru agricultură și piscicultură de aproximativ 33,5 miliarde de euro (din
care 19,2 miliarde de euro în cadrul obiectiv de convergență, 8,3 miliarde de euro pentru fondul
agricol și piscicol și 455 milioane de euro pentru cadrul cooperării teritoriale europene (a se
vedea KPMG (2014) Fondurile UE în Europa Centrală și de Est: Progres Raport 2007-2013). În
acest context, se observă că, în primul rând, procesul de accesare a fondurilor europene a fost
efecte întârziate și produse numai după o perioadă de timp inacceptabil de lungă. În al doilea
rând, cu privire la Fondurile europene, nivelul lor de acces în România este deosebit de scăzut
comparativ cu celelalte state membre, datorită anumite cauze generate în principal de capacitatea
administrativă redusă.
3. Dezavantajele aderării
Aderarea României la UE a fost însoțită de o serie de dezavantaje, care au fost resimțite în
principal în asigurarea „bunăstarea” și securitatea socială a persoanelor cu venituri mici, în
mediul de afaceri, dar și în a nivel macroeconomic.
O scurtă prezentare, cu titlu de inventar, a dezavantajelor aderării are în vedere următoarele
aspecte:
Creșterea prețurilor pentru diferite categorii de produse și servicii, compensată de creșterea
semnificativă a salarii după aderare, dar care, totuși, rămân printre cele mai mici din Uniunea
Europeană. Conform datele comunicate de Institutul Național de Statistică, cele mai mari creșteri
de cost au avut loc în cazul anumite produse alimentare, cum ar fi: ulei (mai scump cu 44% față
de anul precedent), legume și conserve de legume (+ 27%), bilete de tren (+ 27%), pâine
(+ 12%) și produse din tutun (+ 12%), iar după aderare chiriile s-a dublat în contextul creșterii
imobiliare, urmată de creșterea costurilor de întreținere ca urmare a reducerea sau eliminarea
subvențiilor pentru energia termică în sistemul centralizat. (capital.ro 15 mai 2014).
La creșterea prețului menționată, se adaugă disconfortul creat de:
• Creșterea costului energiei electrice și gazelor naturale, ca urmare a faptului că Comisia
Europeană
a solicitat României în anul 2011 eliminarea prețurilor reglementate pentru consumatorul
final. Astfel, taxele pentru electricitate
energia a fost pe deplin liberalizată la 1 ianuarie 2014 pentru consumatorii care nu sunt de uz
casnic și sunt în prezent
liberalizate în zece etape, între 1 iulie 2013 și 31 decembrie 2017, pentru consumatorii casnici.
Îngrijorările provin și din faptul că, conform calendarului de liberalizare, între anii 2013-2018
prețul pentru gazele naturale va crește cu 95%.
• Creșterea prețurilor la combustibili ca efect al armonizării accizelor. Astfel, acciza pentru
benzina fără plumb a crescut de la aprox. 0,30 euro pe litru în 2006 la 0,38 euro la sfârșitul
anului 2013 și până la 0,45 euro pe litru începând cu 1 aprilie 2014. Acciza pentru motorină a
crescut, de asemenea, de la 0,25 euro pe litru în anul 2006 la 0,35 euro pe litru în 2013 și la 0,42
euro pe litru începând cu 1 aprilie 2014. Cu toate acestea, ar trebui să fie a menționat că creșterile
accizelor din anii 2013 și 2014 au depășit cerințele UE, dacă noi au în vedere că, conform
directivelor UE, rata minimă a accizelor este de 0,36 euro pe litru de benzină fără plumb și 0,33
euro pe litru de motorină, iar aceste praguri au fost atinse de România începând cu anul 2012.
• Creșterea prețurilor la țigări, datorită adoptării treptate a ratei minime a accizelor de la
UE, (prețul unui pachet de țigări crește în medie de 5-6 ori, de la 2,50-3 lei în 2006 la 13-15 lei în
prezent).
Acest dezavantaj poate fi, de asemenea, interpretat pozitiv, dacă luăm în considerare o scădere
prevăzută a consumului de țigări,
care, însă, nu a fost înregistrat și, dimpotrivă, a condus la creșterea fraudei fiscale ca urmare a
țigării contrabandă).
• Creșterea costurilor privind asigurarea împotriva răspunderii civile în ceea ce privește utilizarea
autovehiculelor, dacă noi au în vedere faptul că, în anul 2013, când flota de vehicule era mai
mare cu 40% decât în anul 2006,bonusuri încasate de companiile de asigurări pentru asigurarea
împotriva răspunderii civile în legătură cu utilizarea autovehiculele s-au dublat, datorită faptului
că limitele de compensare au crescut de peste 30 de ori în cazul victimele și de peste 13 ori în
cazul pagubelor materiale. (capital.ro 15 mai 2014)
Liberalizarea mișcărilor de capital, deși sa dovedit a fi necesară și justificată pentru a atrage
investitori (protecționismul duce de obicei la contracarări economice), a fost afectat în perioada
următoare crizei financiare datorită faptului că băncile au încercat prin toate mijloacele să
promoveze creditarea, în lei sau în valută, fără a lua în considerare luarea în considerare a
riscurilor valutare. Aceste riscuri trebuiau identificate, având în vedere faptul că românii aveau
un nivel foarte scăzut piață bancară, dar cu un mare potențial de câștig pentru investitorii
străini. În circumstanțele date, aspect relevant este faptul că climatul de afaceri a stimulat
creditele în franci elvețieni, împreună cu cele în euro și dolari, iar efectele se văd în criza
generată de francul elvețian.
Desigur, liberalizarea mișcărilor de capital este un subiect deosebit de complex și nu poate fi
însoțită de, de exemplu, printr-o interdicție sau limitare a tranzacțiilor în diferite valute dacă
respectăm logica "piață unică". Dar, în acest context, trebuie spus că luarea de împrumuturi în
valută este domeniul analizei și efectul educației financiare a debitorilor, care are nevoie de
sprijin din partea creditorilor prin stabilirea anumitor criterii stricte și transparente.
Competitivitate, care după aderarea la Uniunea Europeană a dezavantajat companiile românești
care a folosit tehnologii vechi, poluante, cu productivitate scăzută și care practicau un
management neperformant. Prin urmare, deși România a negociat o perioadă de tranziție până la
standardele UE privind calitatea și protecția mediului
au intrat în vigoare, multe firme nu au reușit să suporte costurile necesare pentru re-tehnologizare
și au suspendat activitatea lor, cum este cazul companiilor din sectoarele alimentar, chimic,
metalurgic feroase, energetice etc.
Scăderea încasărilor din taxele vamale a fost cel mai evident impact negativ la scară
macroeconomică.
Sprijinul este motivat dacă avem în vedere că în anul 2006 taxele vamale s-ar ridica la 2,6
miliarde de lei (0,8% din PIB), în anul 2007 valoarea acestuia a scăzut la 855 milioane lei (0,2%
din PIB), iar în anul 2013 bugetul de stat a încasat doar 620 milioane de lei (0,1% din
PIB). (capital.ro, 15 mai 2014) Obiectivul interpretarea acestui dezavantaj susține luarea în
considerare a faptului că, deși încasările din uz personal taxele au scăzut, avantajele aderării au
venit din faptul că exporturile către spațiul european au fost favorizate.
Creșterea riscului de siguranță alimentară ca efect al achiziționării unor zone agricole importante
de către companii străine, care cresc riscul volatilității prețurilor pentru produsele agricole.
Creșterea inegalității sociale În România, inegalitățile sociale date de gradul de sărăcie, de
diferențele de venit, de excluziunea socială, etc., generate de lipsa unor politici sociale eficiente
și de faptul că fondurile UE nu au fost accesate, a înregistrat un crescând nivelul și s-au accentuat
în perioada de după aderare. (În anul 2012, gradul de sărăcie iar excluziunea socială afectează
aproximativ 42% din populație, afectând mai mulți oameni comparativ cu anul 2011, când acest
indicator era de 40,3%, mult peste media UE, care, la acea vreme, era de aproximativ 25% -
capital.ro, accesat la 10 ianuarie 2014). Aceste inegalități se manifestă prin mari diferențe în
avere, oportunitate, educație, cultură, asistență medicală etc.
Aspectele prezentate sunt cuprinse în a doua versiune a Acordului de parteneriat propus de
România pentru perioada de programare 2014-2020, unde se menționează că aceste diferențe au
caracter teritorial și că acestea sunt înregistrate între regiuni și între zonele urbane și cele rurale.
Factorii care generează inegalități sociale în România pot fi găsiți în (Acordul de parteneriat
propus de România pentru perioada de programare 2014-2020, a doua versiune,
http://www.fonduri-ue.ro/):
• Numărul mare de populație din mediul rural - 45% din populația totală, unde există riscul
sărăciei extreme este de 4 ori mai mare (8,8%) comparativ cu zonele urbane (2,2%),
• Disparități regionale (cea mai mare rată a populației este expusă riscului sărăciei și excluziunea
socială provine din regiuni nord-estul Olteniei, sud-estul și sudul Munteniei),
• Orașele mici, care se confruntă cu îmbătrânirea demografică și depopularea,
• Orașele mono-industriale și agricole sau orașele nou-înființate care nu îndeplinesc minimul
urban indicatori.
În ceea ce privește aspectele prezentate mai sus, Comisia Europeană a solicitat autorităților
române pentru perioada 2014-2020 să aloce fonduri și să definească programe clare pentru a
combate sărăcia persoanelor afectate de sărăcie, precum și pentru cei afectați de excluziunea
socială.
Inegalitatea socială din România trebuie abordată cu seriozitate, având în vedere că la scară
globală s-a aprofundat din cauza crizei economico-financiare internaționale. Astfel, studiul
realizat de experții internaționali Fondul Monetar în anul 2014 (elaborat de Jonathan Ostry,
directorul departamentului de cercetare FMI și altele, publicat pe 26.02.2014, www.capital.ro,
accesat pe 27 februarie 2014) arată că inegalitatea afectează creșterea economică, că statele cu un
grad ridicat de inegalitate înregistrează rate de creștere care sunt mai mici ca opus statelor în care
veniturile sunt distribuite mai uniform. Studiul arată, de asemenea, că impozitarea celor bogați
pentru a ajuta săracii este benefic pentru economie.Chestiunea inegalității sociale a fost abordată
și de Forumul Economic Mondial de la Davos, care a avut loc în perioada 22-25 ianuarie 2014,
care a fost identificat în raportul final (Global Risk 2014 Ediția a IX-a – World Economic
Forum, www3.forum.org) printre riscurile globale distribuția neuniformă a veniturilor ca fiind
una dintre cele mai mari pericole pentru economia globală. De asemenea, raportul menționează
că inegalitatea socială s-a adâncit începând cu anii '80 și, în prezent, cei mai bogați 85 de oameni
din lume au o avere mai mare decât cei 3,5 milioane de oameni cei mai săraci, dar care
reprezintă mai mult de jumătate din populația globului.
În anul 2015 (http / zf.ro, accesat la 21.01.2015) același forum, printre alte probleme, a analizat:
politic instabilitate, efectele scăderii prețului benzinei, schimbările climatice, amenințările
pandemiilor, paraphernalia de resurse, capital uman și educație profesională, egalitate de gen,
investiții pe termen lung, dezvoltare și infrastructura, agricultura și siguranța alimentelor,
comerțul internațional, viitorul internetului, criminalitatea și corupția, incluziunea socială și
viitorul sistemelor financiare și, de asemenea, a acordat atenție distribuției inegale a veniturilor.

Concluzii
După evenimentele din decembrie 1989, România s-a confruntat cu o serie de crize (economice,
financiare, cultural, de proprietate, de mentalitate etc.) al cărui efect a accentuat inegalitățile din
societatea românească.
Din această perspectivă, concluzia care poate fi trasă este că aderarea României la Uniunea
Europeană a fost o procedură normală, naturală și, mai presus de toate, necesară. Momentul
aderării ar fi trebuit urmat într-un mod consecvent prin procesul de integrare în care
oportunitățile și amenințările subliniate în SWOT analiza avea nevoie de o anchetă
riguroasă. Oportunitățile ar fi putut fi folosite mai bine, în ceea ce privește amenințările, de către
un comun efort interinstituțional al administrației publice românești, sub aspectul efectelor și al
negativului percepțiile produse de acesta ar fi trebuit să fie ținute sub control.
Procesul de integrare a României în UE a fost facilitat de asistența financiară importantă alocată
pentru perioada de programare 2007-2013, dar, din păcate, gradul de absorbție a fost modest în
comparație cu alte state, dar obiectivul de absorbție stabilit la 60-80% nu va produce efectul
dorit.
În condițiile date, este necesar ca, în perioada de programare curentă, să fie gradul de absorbție
eficientizate prin eliminarea cauzelor care duc la înregistrarea rezultatelor modeste din precedent
perioadă pentru a facilita integrarea prin convergență reală, în care tot mai puțini oameni cred,
dar care ar trebui simțit în toate domeniile. Problemele de rezolvat sunt numeroase, ținând cont
de ceea ce a înregistrat România în anul 2013, doar 57% din nivelul mediu de trai al Uniunii
Europene calculat pe baza indicatorului, consumul individual real (AIC), comunicat de Eurostat
(cursdeguvernare.ro/5.4.2015) și în funcție de pe indicatorul PIB pe cap de locuitor, calculat în
raport cu paritatea puterilor de cumpărare standard și comunicate de aceleași surse, doar 55%.