Masteranta grupei PF11M Cojocar Rodica

Responsabilitatea managerială

În ultima perioadă, au apărut mai mulți termeni ce includ cuvântul “responsabilitate”,

cum ar fi responsabilitate socială, responsabilitate politică etc. În cadrul acestui articol vom
încerca să definim responsabilitatea managerială.

Dacă e să pornim de la funcțiile managementului, acestea se referă la previzionare, 

planificare/ organizare, coordonare și control. Astfel, managementul stabilește strategia optimă
pentru atingerea obiectivelor companiei, bugetând resursele necesare pentru realizarea lor. De
asemenea managementul coordonează și controlează modul în care este implementată strategia și
face ajustările de rigoare în cazul în care apar abateri de la cursul stabilit.

Întrucât atribuția de bază a unui manager ține de luarea deciziilor, țin să menționez că
deciziile luate de managementul unei companii se recomandă a fi abordate din prisma unei
conduite etice în raport cu principalii stakeholderi (investitorii, proprietari, creditori, statul,
angajați, societatea, parteneri etc.).

În cadrul Daris, noi privim responsabilitatea managerială ca și echilibrul pe care

managerul trebuie să-l creeze între stakeholderii organizației, astfel încât fiecare dintre ei să fie
interesat în susținerea obiectivelor organizației și să fie mulțumit de interacțiunea pe care o are
cu organizația. Astfel recomandăm managerilor să adopte următorul comportament  în raport cu:

Investitorii:
 prezentarea unei perspective reale a evoluției companiei pe termen lung;
 punerea la dispoziția investitorilor a unor planuri de afaceri periodice pe
baza cărora să poată fi monitorizată evoluția companiei;
 implementarea judicioasă a planurilor de afaceri propuse;
 transparența deciziilor ce țin de strategia companiei pe termen mediu și
lung;
 supunerea aprobării Consiliului de Administrație a bugetelor de invetiții
înaintea efectuării acestora;
 livrarea un profit consistent an de an.
Angajații:
 oferirea instrumentelor de lucru optime pentru desfășurarea sarcinilor și
responsabilităților menționate în fișa de post;
 investirea continuă în pregătirea și dezvoltarea personalului;
 elaborarea unui sistem de salarizare direct proporțional cu performanțele
atinse și corelat cu piața forței de muncă;
 oferirea unui climat de muncă decent în care angajatul să se simtă stimulat
și valorizat.
Statul:
 respectarea legislației în vigoare;
  plata tuturor impozitelor și taxelor prevăzute de lege.
Partenerii de afaceri:
 respectarea prevederilor contractuale;
 abordarea unei atitudini win / win în raport cu partenerii de afaceri.
Piața:
 informarea corectă a clienților;
 prestarea unor servicii / produse de calitate;
 punerea la dispoziția companiilor care se ocupă cu cercetările de piață a
datelor solicitate pentru a putea măsura performanțele în piață în raport cu competitorii;
 contribuirea activa la dezvoltarea continuă a pieței forței de muncă, ca și
premisă pentru dezvoltarea propriei afaceri în viitor.
Comunitatea:
 să își aducă contribuția la soluționarea problemelor sociale și de mediu din
societatea în care activează;
 să fie membru activ în cadrul organizațiilor patronale din domeniu propriu
de activitate pentru reprezentarea cu succes a domeniului de activitate în comunitate.

Practica de astăzi demonstrează că mai există companii în care managementul nu ține

cont de multe din aspectele prezentate mai sus, urmărind doar câștigul imediat. Consecințele pe
termen lung fiind riscante atât pentru companie, cât și pentru întreaga societate. Un exemplu
elocvent este și criza din Grecia, generată  de eschivarea de la plata impozitelor și taxelor. Un alt
exemplu este China, care a cunoscut o creștere economică fabuloasă. La moment însă, aceasta se
confruntă cu probleme de mediu datorită industrializării accelerate, ignorând în timp efectele
nocive ale emisiunii de substanțe toxice în atmosferă.

Dacă ne dorim un viitor mai bun și mai prosper, atât pentru companie, cât și pentru
societatea în care trăim, va trebui să adoptăm un management responsabil în cadrul companiei,
care să țină cont de toate aspectele prezentate mai sus.

 În rezolvarea problemelor cu care se confrunta managerii trebuie sa îndeplineasca, în combinatii

diferite (dupa nivelul ierarhic pe care se situeaza) functiile de baza ale managementului:
planificarea, organizarea, conducerea (coordonarea sau leadership-ul) si controlul.

Îndeplinirea acestor functii de baza presupune cumulul unor comportamente sau set de roluri
manageriale.

Fiecare functie în parte presupune prezenta unei combinatii de roluri, iar importanta relativa a
diferitelor roluri variaza în functie de nivelul ierarhic pe care se situeaza managerul si de functia
îndeplinita la un moment dat.

Henry Mintzberg a studiat comportamentul unui mare numar de manageri si a ajuns la concluzia
ca exista 10 roluri fundamentale pe care le joaca managerii, grupate, dupa natura lor, în trei mari
categorii: interpersonale, informationale si decizionale:

1. Roluri interpersonale - descind din autoritatea formala a managerului

2. Figura reprezentativa au centrala a organizatiei:

-  reprezinta organizatia la diferite ceremonii oficiale;

-  semneaza documentele oficiale;

-  stimuleaza subordonatii, clientii etc

2. Conducator (lider) - în directionarea si coordonarea activitatii subordonatilor.

Comportamentul specific acestui rol apare numai în raporturile directe cu subalternii,
adica la angajarea, promovarea, destituirea, motivarea sau controlul personalului.
3. Legatura (liason) - impus de raporturile cu alte persoane, subalternii sau superiorii,
respectiv cu membrii consiliului director, furnizorii, oficialitatile administrative, etc.
4. Roluri informationale
5. Monitor al informatiilor, adica receptor, evaluator si selector al informatiilor din mediu,
care pot influenta performanta organizatiei.
6. Difuzor al informatiilor (sau diseminator), transmitator al acestora înspre subordonati si
alte persoane din cadrul organizatiei.
7. Purtator de cuvânt - calitate în care managerul transmite pozitia oficiala a organizatiei, în
special celor din exteriorul acesteia.
8. Roluri decizionale- sunt probabil cele mai importante din întreaga activitate manageriala
întrucât aici intervine managerul în adaptarea continua a organizatiei la mutatiile
intervenite în mediul acesteia.
9. Întreprinzator, initiator, generator de schimbari planificate în viata organizatiei, cum ar fi:
testarea unei noi piete, initierea unei anchete în rândul consumatorilor, etc. si supervizor
al desfasurarii acestor schimbari.
10. Atenuator sau corector al tulburarilor care pot provoca schimbari nedorite: greve,
anularea contractului încheiat cu un furnizor, întârziere în desfacerea produselor, etc.

În acest sens el  initiaza actiuni corective în perioade de dispute si a crizelor, rezolvând

conflictele dintre subordonati.

9. Alocator de resurse - decide cum se distribuie resursele stabilind prioritatile si bugetele

(managerul hotaraste cine va beneficia de resursele organizatiei, câti bani se vor folosi
pentru reclama si echipament, cum se satisface cererea suplimentara - se va lucra în mai
multe schimburi sau se vor plati ore suplimentare? - cine va fi premiat si cu cât, cât
afecteaza din timpul propriu managerul pentru discutiile cu diferiti solicitanti, etc.).
10. Negociator în discutiile cu diferite persoane sau grupuri, în vederea realizarii unor
întelegeri (cu sindicatele, guvernul sau agentiile guvernamentale, furnizorii, clientii).

3.4. Aptitudinile manageriale

Aptitudinile - privite ca însusiri, caracteristici înnascute si dobândite ale managerilor -

conditioneaza simplitatea si eficienta procesului managerial.

Dupa natura lor ele pot fi grupate în trei mari categorii: conceptuale, tehnice si umane.

Aptitudinile de conceptualizare - reflecta abilitatea managerului de a percepe si întelege

organizatia ca întreg, dependentele dintre partile si functiile ei, de a diagnostica si evalua diferite
tipuri de probleme manageriale. Ele implica procesul gândirii sistemice.

Aptitudini tehnice - foarte concrete, sunt dezvoltate si accentuate în procesul instruirii

managerului. Ele îi permit vehicularea unor metode, procedee si tehnici specifice domeniului pe
care-l coordoneaza.
Aptitudinile de initiere, dezvoltare si finalizare a unor relatii umane necesare manifestarii
relatiilor cu sursa vitala a organizatiei: oamenii. Ele permit managerului sa imprime oamenilor
motivatii, sa mânuiasca conflictul si sa coordoneze munca de grup.

Aptitudinile de comunicare - sintetizeaza capacitatea managerului de a recepta si transmite

informatii, gânduri, sentimente si atitudini (sunt importante pentru toate nivelele manageriale)

Importanta relativa a aptitudinilor manageriale pe nivele ierarhice

Responsabilitatea sociala si etica profesionala

Responsabilitatea sociala are ca obiectiv primordial: obligatia managerilor de a lua decizii si de a

actiona astfel încât sa contribuie la bunastarea individului, în interesul societatii si al organizatiei
pe care o conduce.

Exista patru categorii de responsabilitati sociale:

Responsabilitati discretionare
Responsabilitati etice
Responsabilitati legale
Responsabilitati economice
Responsabilitatea economica - presupune ca managerii trebuie sa foloseasca resursele si
energia în activitati destinate cresterii profitului, si prin aceasta, a bunastarii organizatiei si
indivizilor.

Responsabilitatea legala - obiectivele economice trebuie aliniate la cadrul legal recunoscut în

societate. De pilda, organizatia trebuie sa respecte clauzele contractuale încheiate cu furnizorii
sau clientii, trebuie sa serveasca clientii la timp, sa nu produca bunuri cu defecte, etc.

Responsabilitatea etica - presupune obligativitatea conducatorului si organizatiei de a lua

hotarâri în conformitate cu legea, dar si impartiale, respectând drepturile individuale si ale
comunitatii.

Responsabilitatea discretionara - este de natura pur voluntara si consta în dorinta organizatiei

de a oferi contributii sociale care nu reprezinta obligatii economice, sociale sau etice, ele
incluzând actiuni generoase, filantropice, fara profit.

În legatura cu etica manageriala contemporana, studiile si literatura de specialitate remarca tot

mai des o criza determinata de: introducerea cu buna stiinta pe piata a unor produse subcalitative,
ignorarea consecintelor poluarii, spionajul industrial, coruptia si santajul, etc.