Sunteți pe pagina 1din 21

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE - LUCIAN BLAGA - SIBIU

Studentii: Novaceanu Roxana-Tatiana


Popa Vasilica-Georgiana
Radu Gratiana-Maria
Specializarea : Finante-Banci
Anul :I
Grupa: 3
Prof. coordonator: Lect. Univ. Drd. Popescu Doris
Cuprins

Introducere

Economia Romaniei Moderne 1877-1914


Cap1. Structura pe ramuri a economiei nationale-
agricultura sau industrie

 Agricultura Romaniei intre 1900-1914


 Industria intre 1900-1914

Cap 2. Protectionism sau liber schimb

 Liber schimb
 Protectionism
 Legile protectioniste

Cap 3. Capitalul strain si rolul acestuia

 Premisele patrunderii capitalului strain in Romania


 Caile de patrundere a capitalului strain

2
Introducere

Uneori credem ca timpul istoriei rastoarna trecutul peste noi ,in timp ce
preocuparile de ieri isi intorc fata catre o noua generatie ,pentru ca ele fac
parte din evolutia fireasca a unui popor ce se afla in permanenta tranzitie.
Tocmai de aceea prin intermediul proiectului de fata ne propunem sa
aducem in discutie o problematica ampla, aceea a Romaniei,stat aflat in
continua tranzitie ,prins intre concepte distincte,dar definitorii pentru a
intelege evolutia acesteia spre modernitate:
*agricultura - industrie
*liber schimb – protectionism
*capital roman – capital strain
Avand in vedere aceste aspecte , vom incerca sa deslusim drumul urmat
de Romania pentru dezvoltarea sa social-economica in special in perioada
1877 – 1914.
Anul 1987 a insemnat pentru Romania o pagina importanta de istorie,care
a determinat ulterior dezvoltarea economica a acesteia,inscriind-o pe drumul
spre modernitate .
A fost oare insa suficienta proclamarea independentei de stat pentru a
atinge un prag inalt al dezvoltarii?
Din pacate nu. Agricultura care traversa o perioada dificila , reuseste se
se “dezmorteasca “ abia dupa evenimente ca rascoala taranilor de la
1907,dupa promovarea legilor protectioniste si dupa patrunderea in tara
noastra a curentului industrialist,care ajuta la dezvoltarea agriculturii,chiar
prin promovarea industriei ce oferea utilajele necesare pentru o
productivitate mai mare deci ,implicit , o crestere economica mai mare.
Cu alte cuvinte prin impletirea cu industria,agricultura a avut si ea un
cuvant de spus in formarea Romaniei moderne.
Insa doar dorinta de dezvoltare a industriei a fost suficienta?
Nu,pentru dezvoltarea industriala concreta a fost nevoie de mai mult;de
metode concrete si mijloace prin care sa fie developata industria.
Unul din aceste mijloace a fost capitalul strain la care tara noastra a
apelat,pentru a reusi o productivitate mai mare in cadrul industriei.

3
Un alt factor important in dezvoltarea industriala,deci implicit a
cresterii economice a Romaniei a fost promovarea protectiomismului,ulterior
adoptat de catre tara noastra,prin intermediul caruia Romania a capatat un
avant economic important
Economia Romaniei Moderne 1877-1914

Cap1. Structura pe ramuri a economiei nationale- agricultura


sau industrie

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in anii de pana la primul


razboi mondial, agricultura a continuat sa fie baza economiei romanesti.
Marea majoritate a populatiei locuia la sate si depindea de agricultura ca sa
isi duca traiul.
Agricultura a fost si ramane pentru toate timpurile o activitate de
baza, vitala pentru existenta si dezvoltarea economica si sociala a tarii.
Agricultura din tara noastra a traversat mari transformari structurale ca
urmare a procesului de cooperativizare si de etatizare, context in care s-a
dezvoltat, ocupand locul cuvenit in structura ramurilor economiei noastre
nationale.

Agricultura Romaniei intre 1900-1914

In acesti ani, agricultura a inregistrat oarece progrese, crescand


suprafetele cultivate si productia la hectar. Desi culturile de plante tehnice,
leguminoasele, tubercule etc. au inregistrat unele progrese, agricultura
Romaniei a ramas predominant cerealiera.
Unele progrese au fost realizate in agricultura in inzestrarea mosiilor
cu masini si unelte agricole. Revista “Romania agricola” scria in numarul sau
din 6 mai 1912 “…Agricultura noastra de azi nu ar putea recurge la seceratul
cu mana, chiar daca ar exista brate de munca suficiente”.
Agricultura romaniei era ramasa in urma ca inzestrare tehnica, mai
ales in ceea ce priveste gospodariile romanesti.
Proprietatea mosiereasca a constituit baza mentinerii puternicelor
ramasite ale relatiilor feudale de exploatare a taranimii si prin acesta o
frana in dezvoltarea intregii economii a tarii. In 1905 taranii munceau in
dijma o suprafata de aproximativ 1,7 mil hectare, din totalul de cca. 4 mil

4
hectare teren arabil al marii proprietati mosieresti. Din aceasta suprafata
muncita in dijma, aproximativ 40% era lucrata in sistemul dijmei de-a valma,
iar restul in sistemul dijmei la tarla.
Folosirea muncii salariate in agricultura tarii a facut progrese. La
finele secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, marea arendasie a
luat proportii inseminate in Romania. Astfel in anii premergatori rascoalelor
taranesti din 1907, 60% din suprafata cultivata a mosiilor cu peste 100 ha
era exloatata de catre arendasi, procentul crescand cu cat mosiile erau mai
mari.
O expresie a dezvoltarii capitaliste a agriculturii a constituit-o
adancirea caracterului ei lucrativ, comercial. In anii 1900-1914 s-a accentuat
specializarea unor regiuni in anumite productii agricole, prelucrarea
industriala a produselor agriculturii, cresterea puternica a exportului de
cereale. Astfel, desi marea masa a taranimii din tara noastra se hranea
insuficient, exportul de cereale al Romaniei a crescut puternic. Romania in
anii premergatori primului razboi mondial, a ocupat unul din primele locuri
printre tarile exportatoare de porumb si grau pe piata mondiala.
Industria intre 1900-1914

Structura industriei a trecut prin modificari semnificative, chiar daca


neregulate, in aceasta perioada. Dezintegrarea vechiului sistem al breslelor a
avut loc in sfarsit, iar subminarea industriei mestesugaresti si-a urmat cursul
inexorabil, atat la sate cat si la orase. Cauzele trebuie cautate in dezvoltarea
constanta a procesului de prelucrare pe scara larga si de fabricare in tara,
precum si in integrarea Romaniei intr-o mai mare masura in sistemul economic
vest-european, deschizand larg portile produselor manufacturate si
capitalului din exterior. Prin intermediul legislatiei si al agentiilor
regulatoare, statul s-a plasat de partea industriei moderne in dauna
metodelor traditionale de productie. Cu toate ca, in 1914, industria
romaneasca in intregime inregistrase progrese remarcabile, mai ramaneau
inca lacune serioase. Elementele-cheie ale unei baze industriale moderne,
precum metalurgia si constructia de masini erau inca practic inexistente, iar
industria ramanea strans legata de agricultura, intrucat predomina
prelucrarea materiilor prime – alimente, produse lemnoase si petrol.
In scopul sprijinirii dezvoltarii industriei, statul a luat in anii 1900-
1914 unele masuri , prin care politica de incurajare a industriei a fost
intensificata.

5
Pentru incurajarea industriei textile, in iunie 1906, a fost promulgata o
lege prin care fabricantii de textile erau scutiti de taxe vamale la importul
de fir de in si canepa, cu conditia ca importul acestor produse sa scada anual
cu 10%, astfel incat, in al 10-lea an de la aparitia legii, intregul consum de fir
de in si canepa sa fie satisfacut din productia indigena.
In 1910, ca si la inceputul secolului al XX-lea, pe primul plan se situa
industria alimentara. Din cele 472 de intreprinderi incurajate de stat, 123,
adica 26%, apartinea industriei alimentare.
Progrese mari au fost realizate in industria petroliera, astfel ca in
1914 capitalul investit in aceasta ramura se ridica, dupa unele date, la 40 de
milioane de lei, ceea ce insemna, fata de 1900, o crestere de 11 ori. Datorita
importantei mereu crescande a petrolului pe plan mondial si a conditiilor
avantajoase de exploatare a resurselor petroliere pe care le obtinea in tara
noastra, capitalul strain a infiintat o serie de mari societati pentru extractia
si prelucrarea petrolului.
Dupa 1910, pana in ajunul primului razboi mondial, industria capitalista
s-a dezvoltata ceva mai rapid. Dezvoltarea pietei intrene si cresterea
cerintelor pietei externe pentru unele produse romanesti au stimulat
investitiile de capital in industrie, ceea ce a dus la cresterea numarului de
intreprinderi si la sporirea capacitatilor de productie. De data aceasta, un rol
din cele mai importante pentru dezvoltarea industriei l-a avut statul prin
politica sa protectionista.
De remarcat este faptul ca intre 1901-1915 in Romania a avut loc si o
crestere a gradului de inzestrare tehnica a intreprinderilor.
Analiza structurii industriei din Romania la sfarsitul perioadei de care
ne ocupam, in comparatie cu situatia din 1901-1902, scoate la iveala unele
schimbari. Astfel, atat in 1915 cat si in 1901-1902 ramura industriala cea mai
dezvoltata era industria alimentara.
Ponderea productiei industriale reprezentata de aceste intelegeri
monopoliste era de-abia cateva procente in productia industriala a tarii, asa
ca, in fapt, procesul de monopolizare a vietii economice se gasea intr-o faza
incipienta, Romania situandu-se din punctual de vedere al dezvoltarii
economice in stadiul ascendant al capitalismului, stadiul liberei concurente.

6
Dezbatere

Trasaturile generale ale agriculturii in perioada analizata sunt


urmatoarele:
- primul loc il ocupa porumbul;
- schimbari fundamentale in organizarea agriculturii privind cresterea
rapida a obstilor de arendare dupa 1907.2
- Agricultura este mama buna a comertului si industriei;
- Se concentra atentia asupra consolidarii taranului prosper considerat
stalpul sistemului economic si social.

Trasaturile agruculturii Romaniei in zilele noastre:


De ce nu e performantă agricultura României?
Cătălin Simota, director adjunct la Institutul de Cercetări pentru
Pedologie şi Agricultură, consideră că, din punct de vedere economic,
agricultura Romaniei nu este performantă. Nu din cauza omului, nici a
degradării solului, ci din cauza evoluţiei climatice.
„Dacă românul din sudul ţării şi-ar lucra pământul aşa cum o face
olandezul sau belgianul, nu ar obţine mai mult de cinci tone la hectar.
Olandezul produce 8 tone, cu aceleaşi investiţii, pentru că nu are problema
secetei. În plus, el obţine această recoltă constant, plus/minus 500 de kg pe
an, în timp ce la noi recolta poate fi compromisă total din cauza secetei”,
explică el. Schimbările climatice vor avantaja ţările la nord de Romania
tocmai datorită creşterii temperaturilor. Cele mai avantajate sunt, în acest
caz, Ucraina şi Rusia, aceasta din urmă transformându-se în ultimii ani din
importator în exportator de grâne.
În Occident, sistemele de irigaţii au sursa de apă la înălţime, iar apa
cade gravitaţional. În Romania eşti nevoit să o ridici, ceea ce e mai scump. În
opinia lui Samota , este o prostie să investeşti bani în sisteme de irigaţii ca
să uzi grâu şi porumb. „Pe vremea lui Ceauşescu era folosită armata, pentru
că era o muncă imensă. Când se iriga, în perioada aceea destul de scurtă, mai
mult de jumătate din energia ţării se ducea pe irigaţii. Plăteam cu toţii”.
_________________________________

Gheorghe Cristea, “Amploarea miscarii cooperative in Romania dupa rascoala din


1

1907”, in Revista de istorie, 38/9, 1983, pag.865-878.

7
2
Gheorghe Cristea, “Amploarea miscarii cooperative in Romania dupa rascoala din 1907”,
in Revista de istorie, 38/9, 1983, pag.865-878.
3
N.N. Constantinescu, “Istoria gandiriii economice romanesti” editura Economica,
1999, Bucuresti, pag.41-42
Un studiu europen recent arată că sistemul agricol din nordul Europei
se adaptează foarte rapid la orice schimbare, în vreme ce cultura
mediteraneană şi balcanică opune o rezistenţă foarte mare. „Atunci se pune
întrebarea: câţi ani trebuie să mai pierzi cultivând grâu”, se întreabă retoric
specialistul. „O treime din ţară nu e cultivată, iar toata floarea politichiei
româneşti plânge pe umărul ţăranului român. Dar eu vin şi întreb... dacă
exportam produse agricole de pe terenurile acestea, se făceau oare cele 6
miliarde de euro pe care le trimit în ţară românii care lucrează afară?”.
Potrivit mai multor studii realizate la nivel european, fenomenul de
degradare a terenurilor arabile din România se va extinde semnificativ până
în anul 2040, în special în sudul Câmpiei Române, în Banat, în Gorj, în Brăila,
Galaţi şi în zonele de-a lungul Prutului. Riscul cel mai mare de deşertificare va
fi în Călăraşi, Ialomiţa, Constanţa, sudul ţării (Lunca Dunării) şi Moldova.
Degradarea solurilor provine în principal de la gestiunea proastă a
terenurilor, arată Simota. Pentru a evita eroziunea, spre exemplu, pământul
nu ar trebui să fie lucrat din deal în vale. Or majoritatea restituirilor de
proprietăţi din România au fost făcute din deal în vale. O soluţie aproape de
neimaginat ar fi ca sătenii să-şi pună la comun pământul pentru a lucra „pe
contur”.
Legatura dintre industrie si agricultura este vazuta prin necesitatea
crearii unei industrii de masini si intrumente agricole.
“Intemeierea industriei la noi se impune cu atata seriozitate, incat
nepasarea in aceasta privinta poate aduce cele mai mari nenorociri asupra
tarii. Romania nu poate ramane o tara agricola.”1

Cap 2. Protectionism sau liber schimb

8
Liberul-schimb si protectionismul nu sunt, practic, sisteme comerciale
total antinomice, deoarece niciunde nu se aplica nici schimbul liber absolut si
nici un protectionism integral. Sistemul protectionist nu neaga principiul
liberului- schimb, ci numai afirma ca trebuie sa se practice anumite restrictii
in interes general. Principial, liberatatea ar trebui sa fie norma generala a
relatiilor economice dintre state, iar protectionismul exceptia; este drept ca
“exceptia” poate avea prelungiri, in timp, care sa o transforme in regula,ceea
ce, deseori, nu mai corespunde interesului general.
Liber schimb
Un factor care a franat dezvoltarea industriei a fost aplicarea pana in
deceniul 9 al secolului al XIX-lea, a politicii economice “ a liberului schimb” in
conditiile in care industria din Romania era slab dezvoltata, in care
masinismul abia isi facuse aparitia; aceasta politica economica a avut
consecinte pozitive doar pentru tarile exportatoare de produse industriale in
tara noastra, in timp ce pentru bruma de industrie romaneasca efectele ei au
fost nimicitoare.
Politica liberului schimb in care era interesata mosierimea si burghezia
comerciala, pentru a plasa produsele pe pietele straine, s-a concretizat in
incheierea unei serii de conventii comerciale cu statele din centrul si apusul
Europoi. Prima conventie a fost incheiata in anul 1875, pentru o perioada de
10 ani cu Austro-Ungaria. Fiind o expresie a politicii “liberului schimb”,
conventia stipula ca Romania putea sa-si plaseze in Austro-Ungaria produsele
agricole, iar aceasta din urma, pe baza de reciprocitate, beneficia de scutiri
si reduceri mari de taxe vamale pentru produsele industriale pe care le plasa
pe piata romaneasca. Livrand la preturi scazute, industria din tara noastra nu
a putut rezista concurentei austro-ungare si, ca urmare, un numar insemnat
de intreprinderi si-au incetat activitatea. Singurele ramuri industriale care
au putut rezista concurentei produselor din Austro-Ungaria au fost industria
moraritului si industria alcoolului, care, beneficiau de materii prime
autohtone ieftine. Fiind loviti in interesele lor, burghezia industriala si
meseriasii ruinati si ei de concurenta pe piata, au luptat impotriva politicii
“liberului schimb”.
Liberul schimb era considerat ca impropriu si daunator pentru stadiul
de dezvolatare a Romaniei si in general - cum sustinea A.D.Xenopol – “in
totul funest popoarelor incepatoare”.4

4
“Texte din literature economica in Romania”, vol I , p 38
Protectionism

9
Protectionismul este un concept de politica economica si un complex de
interventii de stat privind ocrotirea interna a anumitor activitati economice
si mai ales protejarea unor ramuri de activitate economica nationala prin
masuri de politica comerciala si vamala. De la inceput protectionismul trebuie
sa poata raspunde clar la urmatoarele intrebari: ce activitate economica sau
categorii de intreprinderi au nevoie de productie si in ce scop; activitatea
economica sau categoriile de intreprinderi respective sunt de importanta si
interes general sau nu; cat de mare si pe cat timp este necesara protectia;
masurile interne au un caracter intern sau privesc politica vamala a
comertului exterior?
Protectionismul s-a manifestat in diverse forme, structuri si cu
obiecte variate. Uneori, el a inlesnit crearea de monopoluri, de importanta si
extinderi nationale si internationale. Unele tari (Romania, alte tari putin
dezvolatate si printer cele mari Franta) au facut protectionism de aparare,
altele (Germania, Japonia etc) au facut un protectionism de cucerire si
expansiune iar S.U.A., Anglia etc au urmarit sa se imbogateasca..
Politica protectionista urmarea:
a) apararea pietei interne de concurenta straina:
b) acumularea rapida cu ajutorul statului a unor importante capitaluri
care sa intareasca burghezia industriala si atragerea de capitaluri
straine la crearea de intreprinderi industriale.
Aplicarea politicii protectioniste era considerata ca o garantie a
progresului industrial al tarii. Liberul schimb aparea tot mai evident ca o
politica incompatibila cu dezvoltarea si proliferarea intreprinderilor
industriale romanesti

LEGILE PROTECȚIONISTE

În 1882, este dată o lege în favoarea industriei zahărului, prin care


se acordă fabricanţilor de zahăr o primă de 0,16 lei pentru fiecare kg de
zahăr produs şi 0,20 lei pentru fiecare kg de zahăr exportat.
În 1891, odată cu aplicarea tarifului vamal general, se ridică taxele
vamale la zahărul importat cu 0,35 lei/kg.
În 1885, printr-o altă lege protecţionistă se încurajează fabricarea
ţesăturilor, sforilor şi sacilor de iută, se încurajează tăbăcăriile şi
industria pielăriei. Bunăoară, pentru tăbăcării şi pielărie, se elimină taxele
vamale la importul tananţilor.

10
În 1884, la Iaşi, are loc un Congres economic unde s-a cerut
denunţarea Convenţiei cu Austro-Ungaria şi propagarea protecţionismului
pentru întreaga industrie. În 1886, Convenţia cu Austro-Ungaria este
denunţată de statul român.
Din 1894, se aplică un tarif vamal general protecţionist. Acesta
prevedea:
- regim vamal protecţionist pentru materiile prime existente în ţară şi
pentru produsele ce se fabricau sau se puteau fabrica în întreprinderile
autohtone;
- scutirea de taxe la export pentru materiile prime pe care România le
avea în cantităţi suficiente şi pentru produsele industriale;
- taxe de import reduse pentru materiile prime necesare industriei,
economiei naţionale şi pentru producţia industrială de care industria
naţională avea nevoie pentru echiparea ei tehnică.
În 1887, e dată legea "Măsuri generale pentru a veni în ajutorul
industriei naţionale". Aceasta prevedea că orice persoană din ţară sau
străinătate putea să înfiinţeze o întreprindere industrială care să
beneficieze de avantajele create de lege cu condiţia să dispună de un
capital de 50.000 lei, să întrebuinţeze 25 lucrători/zi (ulterior s-au
menţionat 12 lucrători), cel puţin 5 luni pe an, să folosească maşini şi
mijloace tehnice perfecţionate care să fie conduse de oameni specializaţi.
Această lege oferă condiţii pentru dezvoltarea industriei de fabrică,
maşiniste în care să fie folosită forţa de muncă calificată. Prin legea de
mai sus erau acordate avantaje tuturor categoriilor de întreprinzători
prin:
- acordarea cu titlu de proprietate pentru români – sau în posesiune
până la 90 ani pentru străini – a unei suprafeţe de pământ din
proprietatea statului sau a comunelor, de 1-5 ha;
- scutiri de impozite directe către stat, judeţ sau comună şi de
taxe pentru importul de maşini, instalaţii, accesorii şi materii prime;
- reduceri de taxe pe căile ferate pentru transportul mărfurilor de
la fabrică la destinaţie şi a instalaţiilor şi materiilor prime necesare
fabricilor respective;
- prioritate la furniturile statului pentru întreprinderile astfel
create.
În 1904, este adoptat un nou tarif vamal ce va fi aplicat din
1906. În 1905, este promulgată "Legea generală a vămilor" prin care se

11
stabilesc suprataxe sau chiar prohibirea mărfurilor importate din ţările
ce luau măsuri similare împotriva mărfurilor româneşti exportate.
În 1906 este dată o lege pentru încurajarea industriei textile
prin care fabricanţii de produse textile erau scutiţi de taxe vamale la
importul de in şi cânepă cu condiţia ca acest import să scadă anual cu
10%, astfel încât în al zecelea an de la apariţia legii întregul consum de
fire de in şi cânepă să fie satisfăcut din producţia indigenă.
Tot în 1906, este dată "Legea asupra brevetelor de invenţiuni"
care prevedea anularea brevetului care în timp de 4 ani de la data la care
a fost acordat nu a fost exploatat efectiv prin crearea întreprinderilor
industriale care să fabrice obiectul brevetat.
În 1912, este dată "Legea pentru încurajarea industriei
naţionale" pentru toate întreprinderile industriale, inclusiv fabricanţii de
bere, alcool şi făină. Ea a acordat înlesniri pentru:
- toate întreprinderile cu minim 20 lucrători sau maşini puse în
funcţiune de orice motor de cel puţin 5 cai putere;
- meseriaşii ce întrebuinţau cel puţin 4 calfe sau meşteri;
- societăţile cooperative de meseriaşi, cu un capital de cel puţin 2.000
lei, legal constituite şi care întrebuinţau minim 10 lucrători sau asociaţi;
- societăţile cooperatiste săteşti;
- întreprinderile ce foloseau fie la un loc, fie la domiciliu, 20 lucrători
în industria casnică.
Principalele avantaje pentru toate asemenea întreprinderi erau:
- 5 ha pentru construcţia fabricii;
- folosirea gratuită a căderilor de apă şi a râurilor;
- scutiri de taxe vamale pentru importul de maşini, accesorii, instalaţii
necesare înfiinţării sau extinderii întreprinderilor;
- reducerea taxelor (tarifelor) pe căile ferate pentru transportul
produselor, materiilor prime şi maşinilor;
- scutirea de orice impozite directe către stat, judeţ sau comună
afară de obligaţia de a plăti statului 3-6% din beneficiul net anual.
Protectionismul romanesc, realizat in cadrul economiei liberale,
printr-un baraj moderat si o autonomie vamala relativa a contribuit la
intarirea independentei economice a tarii, independenta pe care adeptii de
mai inainte ai liberului schimb o urmareau, indeosebi pentru semnificatia ei
politica.

12
Cap 3. Capitalul strain si rolul acestuia

Insuficienta capitalurilor interne a reprezentat, chiar de la


inceputurile capitalismului, un teren favorizat pentru patrunderea capitalului
strain in economia tarii. Un al doilea factor favorizat l-a constituit lunga
dominatie straina asupra diferitelor parti din tara. Un al treilea factor a
constat in preocuparea multor oameni politici de a obtine, prin avantaje
economice, bunavointa fata de romani din partea puterilor occidentale.
Prin atitudinea fata de capitalul strain la mijlocul secolului al XIX-lea
este caracteristic faptul ca Nicolae Sutu considera ca la noi industria n-ar fi
putut fi intemeiata – in contextul liberului schimb – decat cu ajutorul
capitalului strain.
Atat conservatorii, cat si liberalii care se succedau la guvern, desi cu
destule deosebiri intre ei, se pronuntau pentru capitalul strain. Totusi, intre
ei a intervenit o divergenta cu totul majora atunci cand a venit momentul
crearii bancii nationale de emisie. Este vorba de faptul ca, in timp ce
conservatorii considerau necesar apelul la capitalul strain, liberalii declarau
ca banca trebuia intemeiata cu capital romanesc si anume capital de stat si
capital particular, evident acesta din urma apartinandu-le, in fond, lor. Lupta
a fost castigata de liberali, in felul acesta Banca Nationala Romana a devenit
pilon de prin ordin al liberalilor in viata economica.
Capitalul strain a patruns in economia romaneasca prin datoria publica
externa (contractata la inceput mai ales in Anglia si in Franta, iar dupa
venirea lui Carol I cu deosebire in Germania), constructia de cai ferate,
crearea de intreprinderi comerciale, bancare chiar si industriale – intrucat
legile din 1887 si 1912 incurajau pe capitalistii care infiintau industrii,
indiferent de cetatenia lor. De asemenea, capitalul strain patrundea prin
credite acordate bancilor, intreprinderilor comerciale etc. Ca urmare, in
1915, dupa unele calcule de atunci, 86,4% din capitalurile care participau la
industrie erau straine. Provenienta era, in ordinea descrescanda, germana,
olandeza, engleza, austro-ungara, belgiana, franceza, Americana, italiana etc.
In domeniul bancar, capitalul strain in principalele 8 mari banci comerciale se
ridica la circa 60% si apartinea capitalistilor din Germania, Franta, Austria,
Ungaria si Belgia.

13
Asadar, capitalul strain detinea deja pozitii-cheie din cele mai
importante in economia romaneasca. Asa cum sublinia un economist al
timpului, in 1915, ceea ce atragea aici acest capital era “un maximum de
rentabilitate”.5 La randul ei, datoria publica externa ajunsese atat de mare
incat anuitatea acesteia necesita 40,95% din veniturile bugetare in
1900/1901 si 37,09% in 1904 /1905.
Consecinta imediata a acestei stari de lucruri a fost aceea ca, in primii
15 ani ai secolului al XX-lea, ca si mai inainte, balanta de plati externe a
Romaniei era sistematic deficitara, iar ingerintele puterilor creditoare in
treburile tarii erau si ele insemnate.
Daca trecem la Transilvania, aici capitalul austriac si cel ungar
detineau preponderenta in industrie si banci, dupa ele venind capitalurile
altor puteri. Fata de monopolurile straine, burghezia transilvaneana era in
situatie de inferioritate. Dar si in randurile acesteia existau mari inegalitati,
caracterizate, inainte de toate, prin faptul ca, in conditiile discriminarilor
nationale care existau, burghezia romana era cea mai slaba si impinsa la
periferia activitatii industriale si bancare. De aici si preocuparile unui G.
Baritiu sau Visarion Roman pentru banci, credit si dezvoltarea comertului si
industriei la romani. Este de remarcat insa ca povara marilor datorii interne
si externe contractate de imperiul bicefal lovea sistematic in Transilvania,
prin sistemul de impozite scotandu-se de aici valori din care numai o mica
parte se intorceau pentru nevoile acestei regiuni. Alaturi de capitalul strain,
fiscalitatea va fi, deci, o modalitate suplimentara de exploatare a populatiei
transilvanene.

Premisele patrunderii capitalului strain in Romania

Conditiile favorabile patrunderii capitalului strain in Romania erau


create de particularitatile realizarii acumularii primitive de capital si de
starea grea financiara a tarii. Totodata politica de dominare economica si
politica dusa de tarile capitaliste dezvoltate asupra tarilor slab dezvoltate a
favorizat patrunderea capitalului strain in tara noastra ca si consecintele
sale.
Ca atare statul nu detinea resurse financiare la nivelul cerintelor
impuse de inscrierea tarii pe orbita dezvoltarii capitaliste

5
Victor Slavescu, Marile banci comerciale din Romania, Bucuresti, 1915, pag.3

14
In tara existau, totusi, anumite resurse banesti destul de importante.
Ele apartin insa, aproape in totalitate, capitalului camataresc.
Romania, in deceniile 3-5 ale secolului al XIX-lea, nu intrunea decat o
parte din aceste conditii necesare atragerii capitalului strain. Desigur,
bogatiile sale naturale existau, dar unele erau necunoscute inca, altele erau
greu exportabile, iar altele nu interesau decat in mica masura capitalul
strain. Tarile mari, detinatoare de capital, cum era Anglia si Franta, nu erau
interesate in a face investitii in economia romaneasca, in industrie in primul
rand, atata timp cat pe piata romaneasca produsele industriei lor, exportate
la noi, aveau, datorita tratatelor incheiate de ele cu Turcia, conditii
favorabile de desfacere. O astfel de situatie s-a mentinut chiar pana in jurul
anului 1864. Desigur, guvernul roman, inclusiv domnitorul Al. I. Cuza a facut
mari eforturi pentru atragerea capitalului strain. Astfel, marea majoritate a
oamenilor politici si economistilor romani sustineau, inca de la inceputul
existentei statului roman national, politica liberului schimb. Ei vedeau in
aceasta atat posibilitatea promovarii unei politici independente fata de
Turcia, o cointeresare a tarilor dezvoltate din occident, care promovau si ele
o astfel de politica, cat si, dupa cum s-a spus, o posibilatate de a realiza “o
incadrare in circulatia internationala a capitalurilor” – a statului roman.

Caile de patrundere a capitalului strain

Existau multiple mijloace de patrundere a capitalului strain in


economia unei tari, unele directe, altele mai mascate. Se pot totusi desprinde
cateva cai principale de patrundere ale capitalului strain in Romania:
- investitii directe, care se realizeaza in special in industrie sau banci;
- imprumuturile de stat – imprumuturi acordate unui stat de catre banci
sau grupuri de banci straine. Se creaza astfel datoria publica externa
a acestui stat;
- concesiuni – reprezinta o cale legala in special de realizare a unor
lucrari publice, fiind insotite sau nu de dreptul de folosire a acestora
pe o anumita perioada de timp.

DATE STATISTICE PRIVIND CAPITALURILE IMPRUMUTATE

15
DE ROMANIA IN PERIOADA 1866-1914.

Intre 1882 si 1888 s-au contractat in Germania 13 imprumuturi garantate cu


renta de 5%, in suma totala de 436 000 000 lei.Urmeaza apoi noi si noi
imprumuturi, care ridica considerabil obligatiile financiare ale statului si le
prelungeste scadenta pana in 1931.
Datoriile externe greveaza bugetul statului cu sume mari, anuitatea platita
crescand de zeci de ori.In acest sens tabelul care urmeaza este edificator:

Tabelul nr. 1

Anii bugetari Anuitatea Ponderea Plata anuitatii


datoriei anuitatii in (in mii lei pe
publice veniturile locuitor)
(in mil. lei) bugetare
(in %)
1865 8157 14.90% 2.00
1882 44 682 36.25% 9.55
1900/1901 85 892 41.00% 14.20
1914/1915 116 369 20.48% 14.97

Intocmit dupa Gh.M.Dobrovici. ,,Istoricul dezvoltarii economice si


financiare a Romaniei si imprumuturile contractate.1823-1933”.

Observam o crestere treptata, absoluta a datoriei statului, a cheltuielilor


bugetare afectate platii datoriei publice, cat si a sarcinii ce revenea asupra
maselor muncitoare.
Cresterea insemnata a bugetului de stat la inceput de secol XX face ca
sarcina cheltuielilor pentru plata anuitatii datoriei publice sa se reduca
relativ la jumatate, insa sarcina de plata pe locuitor sa ajunga la nivelul cel
mai ridicat din toata perioada ultimei jumatati de secol.
In comparative cu alte tari, in 1914 sarcina datoriei publice a Romaniei nu era
usoara daca avem in vedere mai ales capacitatea productiva slaba a tarii.

Tabelul nr.2

16
Tara Datoria pe Venitul Anuitatea pe Ponderea
locuitor national pe locuitor anuitatii in
(in lei) locuitor (in lei) venitul
(in lei) national pe
locuitor
Franta 857 990 32 3.23
Germania 393 922 15 1.63
Austro- 386 374 12 3.21
Ungaria
Romania 242 319 15 4.70
Bulgaria 210 430 - -
Serbia 188 380 23 6.05
Rusia 139 309 6 1.94
Vezi Gh.M.Dobrovici, op.cit., p.232.

In 1914, in exploatarea petrolului romanesc existau 96 de societati


straine.Rolul hotarator ins ail aveau trei grupuri:german, anglo-olandez si
american, care detineau impreuna 43.5% din capitalul investit, 73% din
productie si 71% din capacitatea de rafinare:

Tabelul nr.3

(in %)
Ponderea Ponderea Capacitatea de
capitalului productiei rafinare
1. Grupul german 27 30 8
2. ,,Astra romana” 11.5 25 40
3. ,,Romano- 5 18 23
Americana”
Todor Savin. ,,Capitalul strain in Romania”, Bucuresti, 1947, p.42.

In ceea ce priveste structura pe ramura a capitalului strain aceasta se poate


constata deocamdata numai pe baza datelor furnizate de D.St.Emilian.

Tabelul nr.4

17
Ramura Capital strain Ponderea capitalului
(in milioane lei) strain in totalul
capitalului ramurii
(in %)
1.Metalurgie 9.0 74.0
2.Lemn forestier 45.0 69.6
3.Petrol 379.4 94.0
4.Hartie, celuloza 6.5 46.0
5.Ciment, ceramica 2.6 27.0
6.Alimentara 8.9 31.0
7.Zahar 34.5 94.0
8.Textila 4.3 21.9
9.Chimica 2.3 72.3
10.Gaz, electricitate, 21.9 95.5
apa 5.0 27.0
11.Transporturi
TOTAL 520/2 81.7

O deosebita importanta prezinta analiza structurii dupa tara de origine a


capitalului strain din industria romaneasca.Principalele grupari de capital
strain sunt prezentate in tabelul urmator:

Tabelul nr.5

1. Capital german si austro-ungar 36.6%


2. Capital englez si olandez 38.3%
3. Capital francez si Belgian 18.6%
4. Capital american 4.8%
5. Capital italian 1.4%

,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator Ioan V. Totu

Bancile cu capital strain detineau un loc preponderant in cadrul grupului


marilor banci.Astfel, cele 5 mari banci cu capital strain (Bank of Roumania,
Banca generala romana, Banca de credit roman, Banca comerciala romana si

18
Banca ,,Marmorosch Blank si Co.”) aveau, in comparative cu cele 4 banci mari
cu capital romanesc, urmatoarea situatie:

Tabel nr.6

Volumul fondurilor Ponderea


(in lei) (in %)
-Mijloacele de 824 500 000 100
exploatare ale celor 9
mari banci
a) bancile cu capital 324 800 000 39.40
romanesc
b) bancile cu capital 499 700 000 60.60
strain
,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator Ioan V. Totu

In ajunul primului razboi mondial, volumul capitalului strain participant la


exploatarea bogatiilor Romaniei, a poporului roman poate fi evaluat cu
aproximatie astfel:

Tabelul nr.7

-imprumuturi de stat 1.652 miliarde lei


-investitii industriale 1.045 miliarde lei
-capitaluri bancare de exploatare 500 000 000 lei
-capitaluri de expoatare in societati 147 000 000 lei
de asigurari

,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator Ioan V. Totu

La inceputul oranduirii capitaliste, capitalul strain, atat pe calea


imprumuturilor, cat mai ales pe calea investitiilor directe, a dus la
accelerarea dezvoltarii capitalului industrial din unele ramuri, la constructia
de cai de comunicatie, la extinderea sistemului bancar etc.
Acestea au costa insa extreme de mult poporul roman.exportul masiv de
plusvaloare diminua considerabil fondul de acumulare al economiei nationale,

19
perpetuand in continuare lipsa de capitaluri si cererea de capitaluri straine.O
alta consecinta a exploatarii tarii de catre capitalul strain a fost
valorifivarea slaba a resurselor naturale ale tarii-petroliere si forestiere-,
orientarea acestora catre o prelucrare primara pentru a le exporta sub
forma de combustibil, materii prime.
Practicand o politica discriminatorie fata de cadrele romanesti, capitalul
strain a franat formarea tehnicienilor, inginerilor si personalului de
administratie din randul populatiei romanesti.
La cele de mai sus trebuie adaugate si consecintele economice si social-
politice in relatiile externe.Dominatia si exploatarea capitalului international
a contribuit la mentinerea Romaniei in cadrul diviziunii internationale a
muncii, ca o sfera de exploatare si influenta a marilor puteri imperiliste, ca o
tara agrara.

Concluzii
Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea traversa o perioada de tanzitie,
agricultura care la inceput intampina greutati, este reanimata si prin
intermediul industriei,a carei dezvoltari este sprijinita de adeptii curentului
industrialist.
Un alt pilon important al dezvoltarii Romaniei in drumul sau spre
modernitate este reprezentat de protectionism.Acesta s-a dovedit a fi un
excelent punct de plecare in developarea industriei tarii noastre.
Insa pentru cresterea economica a Romaniei a trebuit sa se apeleze si la
capilalul strain,deoarece capitalul roman era insuficient dezvoltat pentru a
sustine cheltuielile pe care le necesita dezvoltarea industriala,implicit
economica a tarii noaste .
Cu alte cuvinte dezvoltarea economica a Romaniei a depins de foarte
multi factori. Evenimentele petrecute in perioada 1877-1914 au intervenit
decisive in formarea Romaniei moderne pe care o cunoastem astazi.
Atat razboiul de independenta,cat si rascoala taranilor de la
1907,patrunderea curentului industrialist in tara noastra,legile
protectioniste,dar si premisele primului razboi mondial,au fost pasii
importanti in dezvoltarea economico – sociala a Romaniei.

Bibliografie

20
1. N. N. Constantinescu, Istoria Economica a Romaniei vol II, ed.
Economica, Bucuresti, 2000
2. N. N. Constantinescu, Istoria gandirii economice romanesti, ed.
Economica, Bucuresti, 1999
3. Keith Hitchins, Romania 1866-1947, ed. Humanitas,
Bucuresti,1996
4. N. Marcu, Istoria Economica
5. Dan Popescu, Istoria Economica- Istoria Economiei Nationale, ed.
Continent, Sibiu, 2002

21