UNIVERSITATEA DE STAT A MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII

MOLDOVA, CATEDRA ,,PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI”

SPECIALITATEA ,,PSIHOPEDAGOGIE”

Lucru individual

Tema: Analiza unei lucrări filozofice- Omul

unidimensional

A elaborat:
Studentul anului 1 de studii
facultatea ,,Psihologie și
științe ale educației”,
specialitatea,,Psihopedagogie”,
USM:
Belecciu Eugeniu
Chișinău 2015
1.Herbert Marcuse a fost un filozof și sociolog german, un exponent de frunte
al școlii neo-marxiste de la Frankfurt. El dorește instaurarea unei societăți de
"perversitate polimorfă" și cheamă la "liberarea sexuală".
Școala de la Frankfurt este un grup de filosofi neo-marxiști format inițial la
Insitutul de Studii Sociale de la Universitatea din Frankfurt în anii 1920 și
continuat înSUA după instaurarea nazismului în Germania. Termenul Școala de la
Frankfurt  aplicat acestui grup este neoficial, ne-existând nici o instituție cu acest
nume. În prezent termenul se folosește și pentru Insitutul de Studii Sociale, al cărui
director este Axel Honneth.
Neo-marxismul este un termen liber pentru diferite abordări XX-lea, care modifică
sau extind marxismul și teoria marxistă, de obicei, prin incorporarea elemente din
alte tradiții intelectuale, cum ar fi: teoria critică, psihanaliza sau Existențialismul
(în cazul Sartre). Neo-marxismul intră în cadrul mai larg al Noului stânga. Într-un
sens sociologic, neo-marxism adaugă înțelegere mai largă a inegalității sociale,
cum ar fi starea și putere, pentru filosofia marxistă a lui Max Weber. Tulpinile de
neo-marxism includ: teorie critică, marxismul analitic și franceză marxism
structurale.
Abordarea neo-marxist la economia de dezvoltare este conectat cu sisteme de
dependență și mondiale teorii. Aici "exploatare", pe care o definește ca o abordare
marxistă este o exploatare extern, mai degrabă decât normal exploatarea "intern" a
ortodox / marxismului clasică.
Este o școală de gândire care crede că mijloacele de cunoaștere, cultură și
pedagogie sunt parte a unui epistemologie "privilegiat".
2. Dacă să mă refer la specificul situației spirituale a epocii prezente în această
lucrare, atunci aș specifica că spiritualitatea practic este moartă. Aceasta din
considerentul că epoca de referire înglobează în sine tehnologizarea și dependența
omului de aceasta, cauză ce duce la degradarea spiritului uman și dezvoltarea
tehnologică unidimensională a omului, cee ace știm că nu e prea benefic, din
considerentul că omul trebuie să fie dezvoltat multilateral și nici într-un caz să nu
depindă ce ,,ceva” dar să fie el cel ce domină.
3. Analizînd în profunzime și ,,trăind” personal cele relatate de autor deducem că
egzistența umană în această epocă este analizată din toate puncetele de vedere,
evidențiind problema de bază care apare sub tehnologizare ce formează un om
unidimensional. Ființa umană este analizată ca creatorul tuturor lucrurilor,
obiectelor de egzistență, confort. Dar totodată și cel ce depinde de ceea ce a creat,
astfel din poziția de cel independent devine dependent. În același timp se
analizează iermetizarea discursului politic, victoria asupra conștiinței negative care
se datorează desublimării represive, gîndirea negativă ca învingerea logicii de
protestare, tranziția de la gîndirea negativă la cea pozitivă, ca o tehnologie a logicii
și rațiunii de dominare, despre șansa alternativă ce se referă la angajamentul istoric
filozofic.
4. Da, la sigur și chiar mai bine de 100% pot afirma că în lucrare sunt examinate
problemele sociale, teologice, tehnologice și chiar de cunoaștere. Drept exemplu ne
serves următoarele idei desprinse din text:

 introducere- paraliciul critic: societate fără opoziție;

 omul care trăiește pentru a căpăta doar bani pentru egzistență, goana după
materializm, el nu trăiește viața adevărată…
 noua lume tehnologică duce la slăbirea negativă a poziției clasei
lucrătoare;
omul este ca un lucreu, instrument…

 schimbările în lucru și mașini schimbă conștiința lucrătorului;

 omul este este în afara procesului de dezvoltare, pe cînd el trebuie să fie
principial ,,fața activă”.

5. Pentru relatare este necesar ca la bază să fie expresia: omul este este în afara
procesului de dezvoltare, pe cînd el trebuie să fie principial ,,fața activă”, ceea ce
ne sugerează că poziția omului nu este una destul de favorabilă. Scopul actual
perceput de ființa umană este progresarea, dezvoltarea tehnică, materială și practic
uitarea de creșterea ca personalitate cu spirit puternic și pentru o viață
pămîntească ,,curată”, cinstită, demnă, divină… Sensul vieții, omul îl percepe ca
munca pentru
realizarea unor descoperiri, inventări și tot felul de chestii ce ține nemijlocit de
lumea materială, ceea ce conform propriei păreri nu e corect.
6. Problema fericirii este una destul de importantă, din considerentul că reprezintă
starea pozitivă a omului ce se datorează anumitor condiții. La rîndul său aceste
condiții sunt de o vastă întindere, dar importantul este ca omul să fie fericit din
suflet și cu suflet. Însă în tematica abordată cu regret aceasta nu se observă. Omul
într-un fel oarecare este fericit, dar e o fericire scurtă și nu afectivă dar ,,materială,
abstractă”. Da omul este mulțumit de realizările sale tehnologice, dar aceasta
împlinește golul sufletesc ce urmează a fi umplut nu pe o astfel de cale. Omul într-
o măsură este fericit de liberatatea sa fizică, dar paradoxul este că este dependent
de tehnologizare.
7. ,,Succesele și eșecurile societății moderne au lipsit marea cultură de
însemnătatea sa. Proslăvirea personalității autonome, de umanism, iubirea
tragică și romantică, aparent, sunt niște un idealuri doar pentru etapa de
dezvoltare trecută. Ceea ce vedem noi astăzi nu este degenerarea unei culturi
înalte în una de masă, dar opozabilul este realitatea”.- Acest fragment ma
impresionat prin faptul că conține realitatea care se petrece cu conservarea
valorilor culturale ale societății. Dezastrul la care sa ajuns prin trecerea sau
omiterea valorificării aceststor valori care permanent au stat la baza dezvoltării atît
a personalității cît și a statului…
,, Astfel, cum este actuala poziție a istoriei, fiecare scrisoare politică poate servi,
doar prin confirmarea polițienească, la fel cum fiecare scrisoare intelectuală
poate crea doar ,,paraliteratură” , nu se hotărăsc a numi propriul nume”.-Acest
fragment am prenta a lăsat-o prin însăși faptul de iermetizare a arealului
discursional, prin afirmarea că sistema continua a servi de dragul societății, ceea ce
se prezintă ca o formă a conformării, născută ca rezultat a trecerii din raționalitatea
tehnologică în una de comportament social.
 Bibliografie

1.Lucrarea Omul Unidimensional de Herbert Marcuse

2. en.wikipedia.org/wiki/Neo-Marxism