Sechestru

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”
TEZĂ DE LICENŢĂ
APLICAREA MĂSURILOR
ASIGURATORII ÎN PROCESUL PENAL
PENTRU REPARAREA PREJUDICIULUI
CAUZAT
Data susținerii prealabile

__________________ A elaborat: student al facultății
Proces-verbal al ședinței ,,Științe Polițienești’’, domeniul
catedrei____________ formare drept, studii cu fregvență la
Șef al cadrei „Procedură penală zi-buget, grupa academică 141
Și Criminalistică” MALAI Denis
Locotenet-colonel de poliție
Lilian LUCHIN Coordonator Științific:
Doctor în drept
Anatolie ANDRONACHE
CHIŞINĂU 2016
P L A N:
Introducere...........................................................................................3-6
Capitolul I. Natura juridică a punerii bunurilor sub sechestru ca
măsuri asiguratorii în procesul penal
§ 1. Esenţa şi retrospectiva dezvoltării instituţiei punerii bunurilor sub
sechestru..............................................................................................7-14
§ 2. Importanţa şi scopul punerii bunurilor sub sechestru.................14-15
Capitolul II. Procedura aplicării măsurilor asiguratorii sub forma
punerii bunurilor sub sechestru
§ 1. Bunurile care pot fi puse sub sechestru......................................16-27
§ 2. Temeiurile şi ordinea procesuală de punere a bunurilor sub
sechestru............................................................................................27-35
§ 3. Elemente de tactică criminalistică la punerea bunurilor sub
sechestru............................................................................................36-40
Capitolul III. Problematica punerii bunurilor sub sechestru
§ 1. Contestarea aplicării sechestrului şi scoaterea bunurilor de sub
sechestru............................................................................................41-46
§ 2. Repararea prejudiciului cauzat prin punerea ilegală a bunurilor sub
sechestru............................................................................................46-48
Concluzii...........................................................................................48-50
Bibliografie.......................................................................................51-55
Introducere
2
Desfăşurarea normală a unui proces penal întru atingerea scopurilor sale,
bineînţeles că impune limitarea sau încălcarea în limitele legii a unor drepturi
fundamentale ale bănuitului, învinuitului, inculpatului, asupra cărora funcţionează
principiului prezumţiei nevinovăţiei, cu atît mai mult că măsurile asiguratorii mai
pot fi luate şi asupra părţii civilmente responsabile. Aceste drepturi sînt reflectate
pe cît în convenţiile şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte,
pe atît şi în Constituţia Republicii Moldova 1. Aplicarea măsurilor asiguratorii aduc
atingere dreptului la proprietate2.
Declaraţia Universală a drepturilor omului3 prevede în art.17 că orice
persoană are dreptul la proprietate atît singură cît şi în asociere cu alţii. Nimeni nu
va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. La fel şi Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale4 în art.1 al Primului Protocol
aditional la Convenţie din 20.03.1952 prevede că orice persoană fizică sau juridică
are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa
decît pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de
principiile generale ale dreptului international.
Ca urmare a ratificării de către ţara noastră a Declaraţiei Universale a
drepturilor omului, Constituţia a garantat în art.46 dreptul la proprietatea privată şi
la protecţia acesteia, potrivit căruia dreptul la proprietate privată, precum şi
creanţele asupra statului sînt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o
cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă
despăgubire. Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al
dobîndirii se prezumă. Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori
contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
1
Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994 // publicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994, în vigoare din 27.08.1994
2
Potrivit art.315 alin.(1) Cod civil nr.1107 din 06.06.2002 // publicat în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.82-86 din 22.06.2002: „Proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă
şi de dispoziţie asupra bunului”.
3
Declaraţia Universală a drepturilor omului adoptată la 10 decembrie 1948 // ratificată prin
Hotărîrea Parlamentului RM nr.217-XII din 28.07.1990
4
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale adoptată la 4
noiembrie 1950 // ratificată prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.1298-XIII din 24.07.1997
3
După cum reiese din cele sus-menţionate, dreptul de proprietate nu este un
drept absolut. Statul şi-a rezervat posibilitatea de a limita dreptul de proprietate al
cetăţenilor săi în cazul în care ar trebui să servească unui scop legitim de utilitate
publică sau a unui interes general.
Codul de procedură penală5 asigură inviolabilitatea proprietăţii garantată de
Constituţie. Conform art.13 persoana fizică sau juridică nu poate fi lipsită în mod
arbitrar de dreptul de proprietate. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decît
din motive de utilitate publică şi în condiţiile Codului de procedură penală şi
conform principiilor generale ale dreptului internaţional. Bunurile pot fi puse sub
sechestru numai în baza hotărîrii judecătoreşti. Bunurile ridicate în cursul acţiunii
procesuale se descriu în procesul-verbal al acţiunii respective, iar persoanei de la
care acestea au fost ridicate i se înmînează copia de pe procesul-verbal al acestei
acţiuni.
În cadrul unui proces penal, persoanei îi poate fi limitat deptul de proprietate
prin interzicerea exercitării atributelor de dispoziţie şi/sau folosinţă, la aplicarea
măsurii de constrîngere asiguratorie – sechestrul. Punerea bunurilor sub sechestru
trebuie să fie efectuată în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală,
în care sînt prevăzute bunurile care pot şi care nu pot fi puse sub sechestru,
temeiurile de punere sub sechestru, modul de determinare a valorii bunurilor ce
urmează a fi puse sub sechestru, modul de execurate a ordonanţei sau a hotărîrii
privind punerea bunurilor sub sechestru, păstrarea, contestarea precum şi scoaterea
bunurilor de sub sechestru.
Actualitatea temei. Măsurile asiguratorii deseori se aplică cu încălcarea
normelor procesual-penale, atît la luarea deciziei, cît şi nemijlocit la punerea lor în
executare. Punerea bunurilor sub sechestru cu admiterea încălcărilor de legislaţie
atrage după sine consecinţe negative atît pentru persoanele fizice, ale căror interese
patrimoniale sînt încălcate neîntemeiat, cît şi pentru stat, din bugetul căruia se
repară prejudiciul în legătură cu acţiunile ilegale şi neîntemeiate ale organelor care
aplică sechestrul.
5
Codul de procedură penală nr.122 din 14.03.2003 // publicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.104-110 din 07.06.2003, în vigoare din 12.06.2003
4
Pe lîngă problema legalităţii aplicării sechestrului, actualitatea temei reiese
şi din faptul că punerea bunurilor sub sechestru se aplică destul de rar, ceea ce
influenţează negativ procesul de reparare a prejudiciului cauzat de infracţiune.
Scopul lucrării. În această lucrare ne propunem să desfăşurăm subiectul
astfel încît pe lîngă faptul că vom analiza mai amănunţit procedura de aplicare a
sechestrului, vom încerca să depistăm erorile care se comit la aplicarea în practică
a sechestrului analizînd practica judiciară existentă.
Structura lucrării. Teza este structurată în trei capitole. Primul capitol –
Natura juridică a punerii bunurilor sub sechestru ca măsuri asiguratorii în procesul
penal, face o introducere în tema abordată prin expunerea esenţei, analizei
retrospective, importanţei şi scopurilor instituţiei punerii bunurilor sub sechestru în
două paragrafe.
Capitolul II – Procedura aplicării măsurilor asiguratorii sub forma punerii
bunurilor sub sechestru, în cele trei paragrafe, delimitează bunurile care pot şi care
nu pot fi puse sub sechestru, precum şi temeiurile şi ordinea procesuală de punere a
bunurilor sub sechestru pe de o parte, şi punerea bunurilor sub sechestru sub
aspectul tacticii criminalistice pe de altă parte.
Ultimul capitol – Problematica punerii bunurilor sub sechestru dedică cele
două paragrafe contestării şi scoaterii bunurilor de sub sechestru şi unui aspect
foarte important – reparării prejudiciului cauzat prin punerea ilegală a bunurilor
sub sechestru.
Obiectivele propuse. La finele acestui studiu ne dorim să avem dezvăluit de
deplin această instituţie a dreptului procesual-penal astfel încît lucrarea să poată fi
de folos la aplicarea măsurilor asiguratorii în cauze penale concrete.
Suportul normativ şi teoretico-ştiinţific. Baza juridică a lucrării o
constituie convenvenţiile internaţionale ratificate de către Parlamentul RM,
Constituţia RM şi actele legislative şi normative naţionale.
Baza teoretico-ştiinţifică cuprinde lucrările celor mai recunoscuţi autori din
domeniu, cum ar fi: Anastasiu Crişu, Ion-Eugen Sandu, Emilian Stancu,
Gheorghiţă Mateuţ, Ioan Griga, Ion Neagu, Mihai Dascălu, Igor Dolea, Dumitru
5
Roman, Iurie Sedleţchi, Tatiana Vîzdoagă, А.В.Смирнов, К.Б.Калиновский,
В.Б.Алексеев, В.К.Бобров, В.П.Божьев, С.В.Бородин ş.a.
Capitolul I. Natura juridică a punerii bunurilor sub

sechestru ca măsuri asiguratorii în procesul penal
6
§ 1. Esenţa şi retrospectiva dezvoltării instituţiei punerii bunurilor sub
sechestru ca măsuri asiguratorii în procesul penal
În reflecţia legislaţiei procesual-penale actuale a Republicii Moldova

instituţia punerii sub sechestru a bunurilor este definită ca fiind o măsură de
constrîngere asiguratorie. Sistemul măsurilor procesuale de constrîngere (Titlul V),
a plasat măsurile asiguratorii în categoria altor măsuri procesuale de constrîngere
(Capitolul III) şi le-a reglementat în art.art.202-210.
Cu toate că Codul de procedură penală nu dă o noţiune măsurilor
asiguratorii, acestea pot fi definite ca fiind nişte măsuri coercitive, impuse de către
ofiţerul de urmărire penală, procuror sau instanţa de judecată cu scopul de a
asigura buna desfăşurare a procedurii penale.
Prof.univ.dr.Ion Neagu6 defineşte măsurile asiguratorii ca fiind măsuri
procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi
imobile care aparţin învinuitului sau inculpatului şi părţii civilmente responsabile,
în vederea acoperirii despăgubirilor civile şi a executării pedepsei amenzii. Şi
Anastasiu Crişu7 dă o definiţie similară, însă susţine că deşi măsurile asiguratorii
sînt măsuri procesuale, în realitate însă intervin în soluţionarea laturii civile,
garantînd părţii civile nu numai soluţionarea favorabilă a pretenţiilor prin
admiterea acţiunii, dar şi satisfacerea în concret a acestora.
Art.202 CPP prevede că organul de urmărire penală din oficiu sau instanţa
de judecată, la cererea părţilor, poate lua în cursul procesului penal măsuri
asiguratorii pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, pentru eventuala
confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor, precum şi pentru garantarea
executării pedepsei amenzii. Măsurile asiguratorii constau în sechestrarea bunurilor
mobile şi imobile în conformitate cu art.art.203-210.
În art.203 CPP legiuitorul a definit punerea sub sechestru a bunurilor ca fiind
o măsură procesuală de constrîngere, care constă în inventarierea bunurilor şi
6
Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, Global Lex, Bucureşti, 2002, p.443
7
Anastasiu Crişu, Drept procesual penal. Partea generală. Ediţia 2, C.H.Beck, Bucureşti, 2007,
p.340
7
interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de ele, iar în caz de
necesitate, de a se folosi de aceste bunuri. După punerea sub sechestru a conturilor
şi a depozitelor bancare sînt încetate orice operaţiuni în privinţa acestora.
Bunurile asupra cărora se instituie măsuri asiguratorii sînt indisponibilizate,
în cursul procesului penal, în sensul că cel care le are în proprietate pierde dreptul
de a le înstrăina sau greva cu sarcini, ori dreptul de folosinţă (atunci cînd bunurile
sechestrate trebuie ridicate în mod obligatoriu)8.
În pofida faptului că în textul de lege se operează cu noţiunea de “măsuri
asiguratorii”, în realitate este reglementată doar o singură măsură – punerea sub
sechestru a bunurilor. Producerea unor împrejurări de fapt, cînd se aplică sechestru
pe mai multe bunuri, valoarea cărora egalează cu cuantumul pagubei, nicidecum nu
înseamnă aplicarea mai multor măsuri de asigurare, ci a uneia singure – cea a
sechestrului9. Sub aspect doctrinal, putem interpreta dispoziţia legii (art.202)
privind existenţa mai multor măsuri asiguratorii pornind de la regimul juridic al
bunurilor sechestrate şi din procedura aplicării sechestrului 10. Din acest punct de
vedere se deosebesc cîteva forme ale sechestrului:
1) sechestrul propriu-zis, aplicabil bunurilor mobile;
2) sechestrul bunurilor imobile cu notarea acestuia în registrul bunurilor
imobile;
3) sechestrul conturilor şi depozitelor bancare;
4) sechestrul valorilor mobiliare (materializate sau nematerializate) cu
blocarea conturilor personale în registrul valorilor mobiliare11.
Cuvîntul “sechestru” poate fi definit ca o măsură de asigurare ordonată de
justiţie sau de fisc în cazul de neplată a unei datorii, constînd în sigilarea bunurilor
8
Ioan Griga, Drept procesual penal. Partea generală. Teorie, jurisprudenţă şi aplicaţii practice,
Oscar Print, Bucureşti, 2004, p.503
9
Mihai Dascălu, Sechestru. Elemente de sinteză în construcţia juridică, Chişinău, 2004, p.23
10
Igor Dolea, Dumitru Roman, Iurie Sedleţchi ş.a., Drept procesual penal, Cartier juridic,
Chişinău, 2005, p.425
11
Ibidem, p.426
8
debitorului sau în darea lor în păstrare unei a treia persoane (pînă la vînzarea lor
silită). Din fr.séquestre, lat.sequester, -tris12.
Sub aspect istoric, apariţia şi dezvoltarea instituţiei punerii bunurilor sub
sechestru, alături de instituţiile confiscării, reparării prejudiciului cauzat şi amenzii,
au la origine vechea lege ochi pentru ochi, cunoscută şi ca legea talionului,
poruncă scrisă în Torá13: “...aşa trebuie să dai tu viaţă pentru viaţă, ochi pentru
ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, rană pentru rană,
arsură pentru arsură...”. Aceasta nu înseamnă că trebuie să plăteşti celui care ţi-a
făcut un rău cu aceaşi monedă, ci că trebuie să te despagubească cu o sumă în
valoarea pagubei cauzate (în unele cazuri chiar cu dublul sau triplul valorii).
Ulterior a apărut forma talio (cuvînt în limba latină însemnînd “plată”) pentru a
reduce răzbunările sîngeroase din Orient, fiind prevăzută o despăgubire,
corespunzător pagubei14.
Pe parcursul istoriei, teritoriul actual al Republicii Moldova s-a aflat în
componenţa mai multor state şi imperii, şi pe acest teritoriu au funcţionat deverse
legislaţii. Deaceea, o analiză retrospectivă a apariţiei şi dezvoltării instituţiei
punerii bunurilor sub sechestru impune efectuarea unui studiu al reglementărilor
legale aplicate în acest spaţiu de-a lungul timpului pentru a descoperi în ce măsură
au contribuit la edificarea instituţiei în forma în care este expusă în actualul Cod de
procedură penală.
În perioada antică, teritoriul cuprins între rîurile Nistru, Prut şi Dunăre şi
Marea Neagră, era parte componentă a statului geto-dac, stat în care izvorul de lege
era cutuma – norme juridice preluate din obiceiuri vechi, de respectare obligatorie,
şi legea – expresie a voinţei zeului suprem Zamolxis, evident acestea fiind în
formă nescrisă. Caracteristic sistemului de drept cutumiar era aplicarea directă a
legii talionului, menţionată mai sus.
12
http://www.webdex.ro/online/dictionarul_explicativ_al_limbii_romane_dex98/sechestru - Dic-
ţionarul explicativ al limbii române
13
Primele cinci cărţi ale lui Moise din Vechiului Testament - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri
şi Deuteronom
14
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ochi_pentru_ochi
9
În urma celor două războaie daco-romane (101-102 şi 105-106 p.Chr.),
Dacia este cucerită şi transformată în provincie romană, însă marea parte a
teritoriului dintre Nistru şi Prut a rămas în afara graniţelor Imperiului Roman, fiind
populată de dacii liberi. Această perioadă este caracterizată de dualismul juridic –
sistemul juridic cutumiar autohton şi legile romane, aplicate în egală măsură în
provincia Dacia, pînă la retragerea aureliană (271-275 p.Chr.).
După formarea statelor medievale româneşti (prima jum.sec.XIV) Ţara
Românească, Moldova şi Transilvania, încă se aplica vechiul drept cutumiar-agrar
ius valahicum (dreptul românesc), care încă mai aveau caracter nescris.
Dezvoltarea societăţii a determinat necesitatea codificării normelor juridice
existente, ca urmare apar primele legiuiri scrise, inspirate din cele străine, întîi
pravile bisericeşti, apoi şi pravile domneşti.
Referindu-ne la Principatul Moldovei, aici s-a aplicat de la începutul sec.XV
legiuirea sau Pravila lui Alexandru cel Bun, iar în 1646 la Iaşi s-a tipărit Pravila lui
Vasile Lupu.
Prin Tratatul de pace de la Bucureşti din 16 mai 1812, care a pus capăt
războiului ruso-turc din 1806-1812, Principatul Moldovei este divizat în două părţi
şi teritoriul de la est de rîul Prut, cu denumirea de Basarabia, este anexat de către
Imperiul Rus şi intră în sfera de influenţă a legislaţiei ruse.
În această perioadă în legislaţia procesual-penală a Rusiei ţariste se dezvolta
instituţia asigurării acţiunii civile, iar odată cu adoptarea Regulamentului de
procedură penală în anul 1864, instituţia punerii bunurilor sub sechestru era
reglementată de art.art.268 şi 305.
Potrivit Regulamentului, anchetatorul judiciar din iniţiativă proprie sau la
iniţiativa părţii vătămate putea înainta un demers în instanţa de judecată privind
punerea sub sechestru a bunurilor învinuitului, în cazul în care, din materialele
dosarului penal se convingea de necesitatea luării măsurilor de neamînat care ar
asigura posibila aplicare faţă de învinuit a amenzii sau acţiunea civilă de
compensare a prejudiciului sau pierderilor, cauzate prin acţiunile sale15.
15
В.Б.Искандиров, “Исторический аспект развития и становления наложения ареста на
имущество как меры принуждениы в России”, în: Право, выпуск 24, УДК 343.137.35(470),
10
Odată cu unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 a fost pusă în
funcţiune legislaţia românească. Conform Codicelui de procedura criminale din
anul 1864, cauţiunea depusă de către prevenitul liberat provizoriu, la decizia
judecătorului de instrucţie, era destinată pentru asigurarea acţiunii civile şi pentru
amendă (art.124), iar sechestrarea averii se dispunea de către instanţa de judecată
în cazul cînd, în urma unei decizii de punere sub acuzare, acuzatul nu putea fi prins
sau nu se înfăţişa la judecată, în termen de zece zile libere, după notificarea facută
la domiciliul său, sau cînd, după ce s-a înfăţişat ori s-a prins, se făcea nevăzut
(contumacia) (art.art.470-483).
Adoptarea Codului de procedură penală din anul 1936 a fost determinată de
uniformizarea şi actualizarea legislaţiei procesual-penale, urmare a făuririi statului
unitar român. Art.120 al Capitolului VI - “Masurile de asigurare a despăgubirilor
civile, sechestrul penal şi restituirea”, prevedea că dacă cel invinuit sau inculpat
pentru crimă sau delict, urmeaza în mod evident sa plateasca despăgubiri părţii
civile, şi dacă există temeri serioase că ar putea ascunde sau înstrăina averea şi prin
aceasta ar periclita realizarea creanţei despăgubirilor, judecătorul de instrucţie
poate sechestra din oficiu sau în urma cererii părţii civile şi pe a ei răspundere,
orice avere mobilă care aparţine neîndoielnic inculpatului, în orice mîini s-ar găsi,
dar numai pînă la concurenţa cuantumului probabil al daunei.
Sechestrul provizoriu se poate aplica în condiţiile de mai sus şi de ofiţerii de
poliţie judiciară în timpul primelor cercetări, aceasta însă numai cu autorizarea
parchetului.
În caz de sustracţiune sau de delapidare din averea Statului, aplicarea
sechestrului provizoriu este obligatorie.
Toate sumele, valorile sau obiectele sechestrate trebuiesc specificate şi
descrise amănunţit într-un proces-verbal.
Ministerul public sau judecătorul de instrucţie trimit spre conservare sumele
sau valorile tribunalului respectiv.
p.35
11
Măsura sechestrării provizorii încetează de drept după expirarea termenului
de 30 zile socotite de la sezisarea judecătorului de instrucţie sau a tribunalului
pentru cauzele trimise direct, afară numai dacă sumele sau valorile sînt din cele
prevăzute de art.80 din Codul penal sau dacă partea vătămată nu a obţinut
înlăuntrul termenului de mai sus aplicarea unui sechestru asigurator, conform
dispoziţiilor articolelor următoare.
Art.121 prevedea că în cazurile prevăzute de articolul precedent, chiar dacă
nu a intervenit un sechestru provizoriu, cei în drept a se constitui parte civilă pot
cere judecătorului de instrucţie sau instanţei în faţa careia cauza este pendinte şi
acestea pot incuviinţa aplicarea unui sechestru asigurator asupra averii mobile sau
imobile a inculpatului, pînă la concurenţa pagubei probabile.
Cererea de sechestru se face verbal sau în scris.
În caz de sustracţiune din averea Statului sau de delapidari, judecătorul de
instrucţie este obligat a aplica acest sechestru din oficiu.
Suma pînă la concurenţa căreia se înfiinţează sechestru este fixată după
apreciere de judecătorul de instrucţie sau de instanţa de judecată, care motivează.
Pentru efectuarea sechestrului asigurator se intrevine la instanţa civilă
competenţa sau secţia registrelor funduare, care procedează conform
dispoziţiunilor referitoare la sechestru, poprire sau luarea unei inscripţii ipotecare.
Dacă inculpatul a fost definitiv scos de sub urmărire sau achitat, găsindu-se
într-unul din cazurile prevăzute de art.8 alin.(2) se dispune din oficiu ridicarea
sechestrului asigurator.
În contra încheierilor date de instanţele prevăzute în alineatele precedente,
părţile şi tertii, pot uza de căile de atac prevăzute de procedura civilă în materia
respectivă, iar în contra ordonanţei judecătorului de instrucţie prevăzută la alin.(1)
se poate face opoziţie înaintea tribunalului care judecă în camera de consiliu.
Respingerea definitivă a cererii de sechestru aduce şi încetarea sechestrului
provizoriu, prevăzut de art.120.
Dacă inculpatul convine sa dea o cauţiune suficientă, el poate fi dispensat de
aplicarea sechestrului.
12
Codul de procedură penală din anul 1936 reglementa foarte amănunţit
instituţia punerii bunurilor sub sechestru, menţinînd unele aspecte din vechiul cod,
dar totodată prevedea şi unele aspecte absolut noi.
Urmare a notelor ultimative sovietice adresate României, la 28 iunie 1940
Basarabia este cedată Uniunii Sovietice. La 2 august 1940 este formată Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească, pe teritoriul căreia, pînă la adoptarea propriei
legislaţii, a fost aplicată legislaţia Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.
Privitor la instituţia punerii bunurilor sub sechestru, Codul procesual-
criminal al RSS Ucrainene din anul 1922, pe lîngă reglementările existente
(împrumutate din Regulamentul ţarist), mai prevedea ca scop al punerii sub
sechestru a averii şi executarea sentinţei în cazul cînd pentru fapta incriminată
Codul criminal prevedea ca pedeapsă confiscarea averii.
La 24 martie 1961 RSS Moldovenească şi-a adoptat propriul Cod de
procedură penală, în care esenţa punerii bunurilor sub sechestru era exprimată nu
ca măsură procesuală de constrîngere asiguratorie, ci ca procedeu probatoriu,
îndreptat spre acumularea de probe. Prin urmare, doctrina juridică sovietică
atribuia punerea sub sechestru a averii acţiunilor procesuale (de urmărire penală),
care era prevăzută în art.155, alături de sechestrarea corespondenţei poştale
(art.154).
Potrivit art.155, în scopul asigurării acţiunii civile, şi a eventualei confiscări
a averii anchetatorul penal este dator să pună sub sechestru averea inculpatului, a
persoanei suspectate sau a persoanelor care poartă, în baza legii, răspundere
materială pentru acţiunile lor, sau a altor persoane la care se află averea dobîndită
pe cale criminală.
Persoanelor cărora li se sechestrează averea, precum şi altor persoane
prezente ale căror interese sînt atinse prin această acţiune, li se explică dreptul de a
ataca acţiunile anchetatorului penal către procuror, apoi în instanţa de judecată.
Art.156 prevedea întocmirea procesului-verbal de sechestrare a averii şi a
listei de inventariere. Totodată în acest articol mai era prevăzută obligativitatea
13
înmînării unei copii de pe procesul-verbal funcţionarului corespunzător, în cazurile
cînd sechestrarea s-a făcut la sediul unei întreprinderi, instituţii sau organizaţii.
Analizînd evoluţia instituţiei punerii bunurilor sub sechestru prin prisma
reglementărilor procesual-penale aplicate pe teritoriul actual al Republicii
Moldova, putem concluziona că atît legislaţia procesual-penală românească cît şi
legislaţia procesual-penală rusească şi sovietică au contribuit într-o măsură sau alta
la edificarea instituţia punerii bunurilor sub sechestru în forma prevăzută de Codul
de procedură penală al Republicii Moldova.
§ 2. Importanţa şi scopul punerii bunurilor sub sechestru
Spre deosebire de legislaţia noastră, unde formele sechestrului sînt deduse de

către doctrina dreptului procesual-penal, legislaţia altor state prevăd expres formele
sechestrului. Astfel Codul de procedură penală al României deosebeşte ca forme
(art.165-167): sechestrul, inscripţia ipotecară şi poprirea. La fel şi în legea
pocesual-penală a Federaţiei Ruse întîlnim 2 forme (art.115, 116): sechestrul şi
sechestrul titlurilor de valoare.
În dispoziţiile art.202 şi 203 este prevăzut că punerea sub sechestru se
dispune pentru următoarele scopuri:
1) asigurarea reparării prejudiciului cauzat de infracţiune;
2) asigurarea acţiunii civile;
3) garantarea executării pedepsei amenzii;
4) asigurarea eventualei confiscări speciale sau confiscări extinse a
bunurilor ori a contravalorii bunurilor utilizate la săvîrşirea infracţiunii
ori rezultate din infracţiune.
Aplicarea sechestrului în alte scopuri este inadmisibilă. Spre exemplu
sechestru nu poate fi aplicat pentru recuperarea cheltuielilor de judecată prevăzute
de art.227 CPP sau a amenzii judiciare conform art.201 CPP etc.
14
Aplicarea măsurii asiguratorii nu reprezintă acoperirea pagubei, instanţa
trebuind să oblige, prin hotărîre judecătorească pe inculpat sau partea responsabilă
civilmente la acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiune16.
Pentru a se putea aplica sechestrul în vederea asigurării reparării
prejudiciului cauzat de infracţiune şi asigurării acţiunii civile, în conformitate cu
art.219 CPP, trebuie să fie întrunite anumite condiţii pentru a putea fi exercitată
acţiunea civilă în procesul penal:
1) infracţiunea trebuie să fi produs un prejudiciu;
2) trebuie să existe legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvîrşită şi
prejudicial reclamat;
3) prejudiciul trebuie să fie cert;
4) prejudiciul trebuie să nu fi fost reparat;
5) să existe un proces penal cu privire la infracţiune;
6) trebuie să existe constituire ca parte civilă.
În cazul garantării executării pedepsei amenzii sau asigurării eventualei
confiscări speciale sau confiscări extinse a bunurilor ori a contravalorii bunurilor
utilizate la săvîrşirea infracţiunii ori rezultate din infracţiune, este suficientă
condiţia referitoare la existenţa procesului penal.
Nemijlocit punerea sub sechestru poate consta din următoarele:
1) ridicarea bunurilor mobile;
2) interdicţia de a dispune sau folosi bunurile mobile sau interdicţia de a
înstrăina bunurile mobile;
3) interdicţia de a efectua orice operaţiuni pe contul bancar;
4) interdicţia deţinătorului de valori mobiliare de a înstrăina aceste valori17.
Ridicarea obiectelor – corpuri delicte cu ocazia efectuării unor acţiuni de
urmărire penală cum ar fi cercetarea la faţa locului (art.118), percheziţia (art.125),
ridicarea de obiecte şi documente (art.126), percheziţia corporală (art.130), nu
constituie sechestru.
Ion Neagu, op.cit., p.444

16
Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vîzdoagă ş.a., Codul de procedură penală. Comentariu,
17
Ediţia a II-a, Cartier juridic, Chişinău, 2005, p.337

15
Capitolul II. Procedura aplicării măsurilor asiguratorii sub
forma punerii bunurilor sub sechestru
§ 1. Bunurile care pot fi puse sub sechestru
Pentru a putea fi rezolvată problema bunurilor care pot fi puse sub sechestru,
este necesar să se ţină cont de următoarele condiţii:
1) bunurile cărui subiect pot fi sechestrate;
2) categoria (natura juridică) bunurilor asupra cărora se aplică sechestrul;
3) bunurile care potrivit legii, nu pot fi puse sub sechestru18.
În dependenţă de scopul aplicării sechestrului, diferă subiecţii asupra cărora
el se aplică. Astfel, din dispoziţiile art.202 alin.(3) şi art.204 alin.(1) CPP reiese că
pot fi puse sub sechestru bunurile bănuitului, învinuitului, inculpatului, precum şi
ale părţii civilmente responsabile, în cazurile prevăzute de lege 19, indiferent de
natura bunurilor şi de faptul la cine se află, pentru repararea prejudiciului cauzat de
infracţiune în suma valorii probabile a pagubei. Dacă valoarea bunurilor
bănuitului, învinuitului, inculpatului asupra cărora s-au luat măsuri asiguratorii
depăşeşte valoarea pagubei, fiind certă acoperirea acesteia, nu mai există temei
pentru a se lua măsuri asiguratorii şi asupra bunurilor părţii responsabile
civilmente20. Această prevedere a legislaţiei procesual-penale are o importanţă
doesebită în vederea protecţiei drepturilor patrimoniale ale persoanelor indicate în
procesul de aplicare a acestor măsuri procesuale de constrîngere, deoarece
limitează posibilităţile persoanelor cu funcţii de răspundere, abilitate cu dreptul de
a sechestra averea, de a comite abuzuri prin punerea nejustificată a sechestrului
18
Igor Dolea, Dumitru Roman, Iurie Sedleţchi ş.a., op.cit., p.427
19
Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit vîrsta de 14 ani
(art.1406), răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor între 14 şi 18 ani (art.1407),
răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu (art.1408),
răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană aflată în imposibilitatea de a conştientiza
acţiunile sale ori de a le dirija (art.1409), răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de
pericol sporit (art.1410) prevăzute de Codul civil.
20
Ioan Griga, op.cit., p.504
16
asupra averii a cărei valoare depăşeşte considerabil suma prejudiciului cauzat prin
infracţiune21.
Art.202 alin.(31) şi (32) CPP şi art.art.106 şi 1061 Cod penal22 prevăd că
sechestrul, pentru a garanta eventuala confiscare specială sau confiscare extinsă a
bunurilor se poate aplica asupra bunurilor bănuitului, învinuitului, inculpatului,
precum şi asupra bunurilor altor persoane care le-au acceptat ştiind despre
dobîndirea ilegală a acestora. În cazul în care bunurile ce urmau a fi supuse
confiscării speciale sau confiscării extinse nu mai există sau nu se găsesc, se pot
lua măsuri asiguratorii pentru confiscarea contravalorii acestora.
Bunurile destinate sau folosite la săvîrşirea infracţiunii care urmează a fi
confiscate sînt supuse sechestrului numai dacă sînt în proprietatea bănuitului,
învinuitului, inculpatului. Bunurile rezultate din infracţiune sînt supuse
sechestrului indiferent de faptul dacă se află în proprietatea învinuitului
(inculpatului) sau în proprietatea altor persoane fizice sau juridice23.
Sechestrul se aplică şi asupra bunurilor mobile dobîndite pe cale criminală
de către bănuit, învinuit, inculpat, înstrăinate în mod legal, deoarece dispoziţia
art.331 alin.(2) Cod civil stabileşte că dobînditorul de bună-credinţă nu dobîndeşte
dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile în cazul în care bunul este furat,
pierdut sau ieşit în alt mod din posesiunea proprietarului contrar voinţei lui sau
dobînditorul l-a obţinut cu titlu gratuit. Această regulă nu se aplică în cazul
dobîndirii banilor, a titlurilor de valoare la purtător sau a bunurilor înstrăinate la
licitaţie, prin urmare asupra acestor bunuri sechestrul nu poate fi aplicat.
Potrivit art.202 alin.(4) CPP aplicarea sechestrului pentru garantarea
executării pedepsei amenzii se dispune numai asupra bunurilor învinuitului sau
inculpatului, în funcţie de suma maximă a amenzii care poate fi stabilită pentru
infracţiunea comisă. O asemenea dispoziţie se explică prin faptul că răspunderea
penală este personală. De aceea, în vederea executării amenzii, nu pot fi
21
Valeriu Zubco, Mihail Avram, Mihail Gheorghiţă ş.a., Protecţia drepturilor omului la
aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere, Arc, Chişinău, 2006, p.207
22
Codul penal nr.985 din 18.04.2002 // republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.72-74 din 14.04.2009
23
17
indisponibilizate decît bunurile celui ce urmează a fi tras la răspundere penală 24. În
acest sens, punerea bunurilor sub sechestru în vederea garantării executării
pedepsei amenzii poate fi dispusă doar la aplicarea amenzii penale, prevăzută de
art.64 Cod penal, şi poate fi aplicată numai dacă în norma juridică din partea
specială a Codului penal este prevăzut acest tip de pedeapsă.
Conform art.204 alin.(2) CPP se pun sub sechestru bunurile ce constituie
cota-parte a bănuitului, învinuitului, inculpatului în proprietatea comună a soţilor
sau familiei. Dacă există suficiente probe că proprietatea comună este dobîndită
sau majorată pe cale criminală, poate fi pusă sub sechestru întreaga proprietate a
soţilor sau familiei ori cea mai mare parte a acestei proprietăţi. Art.24 alin.(2)
Codul familiei25 prevede că soţii răspund cu întreg patrimoniul lor, fie numai unul
dintre ei, pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvîrşirii de către ei a
unei infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile lor comune.
În art.204 alin.(4) CPP este prevăzut că pot fi puse sub sechestru bunurile
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, cota-parte din proprietatea colectivă
care poate fi separată fără a se aduce prejudiciu activităţii economice. Cota-parte
dobîndită ilicit din proprietatea comună este pusă sub sechestru necondiţionat.
În situaţia cînd bănuitul, învinuitul, inculpatul este fondator sau membru al
unei societăţi, cooperative sau organizaţii necomerciale, sechestrul poate fi aplicat
în condiţii speciale asupra cotei-părţi din proprietatea persoanei juridice. Potrivit
art.art.14, 156, 171 şi 181 Cod civil, bunurile transmise de către învinuit în
capitalul social al organizaţiei, devin proprietatea acesteia, şi organizaţia nu
răspunde pentru faptele personale ale fondatorilor, aşa cum fondatorii nu răspund
cu proprietatea lor pentru obligaţiile acesteia. Reieşind din cele menţionate,
punerea sub sechestru a bunurilor organizaţiei pentru fapta penală săvîrşită de către
fondatorul acesteia, este admisă numai în următoarele cazuri şi condiţii:
1) pentru asigurarea confiscării speciale a acelei cote-părţi (părţi sociale,
acţiuni) dobîndite pe cale criminală de către fondator;
24
Gheorghiţă Mateuţ, Procedură penală (partea generală), Vol.II, Chemarea, Iaşi, 1997, p.87
25
Codul familiei nr.1316 din 26.10.2000 // publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.47-48 din 20.04.2001
18
2) pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat sau a executării pedepsei
amenzii asupra cotei de participare în cooperativă de către învinuit, dacă
acesta nu are alte bunuri (art.177 alin.(7) Cod civil)26.
În ambele cazuri punerea sub sechestru va consta în interdicţia de a întrăina
cota-parte a fondatorului învinuit, sau în ridicarea unor bunuri mobile, astfel încît
să se evite cauzarea de prejudicii activităţii economice a organizaţiei.
În cazurile prevăzute de art.21 alin.(3) Cod penal, la tragerea la răspundere
penală a persoanei juridice, sechestrul poate fi aplicat asupra întregii ei proprietăţi,
nefiind valabile prevederile art.204 alin.(4) CPP.
Punerea sub sechestru a bunurilor organizaţiei sau ale persoanei fizice cu
statut de întreprinzător, în cazul asigurării acţiunii, se efectuează în conformitate cu
prevederile art.176 alin.(1) Cod de procedură civilă27, în următoarea ordine:
1) în primul rînd, bunurile care nu participă nemijlocit în producţie: valori
mobiliare, mijloace băneşti (în monedă naţională şi în valută străină,
inclusiv în numerar), autoturisme, obiecte de design din oficii şi alte
bunuri;
2) în al doilea rînd, produsele finite (mărfuri), precum şi alte bunuri
materiale care nu participă nemijlocit în procesul de producţie şi care nu
sînt destinate utilizării nemijlocite în producţie;
3) în al treilea rînd, bunurile imobiliare, precum şi pe materia primă,
materiale, maşini, unelte, utilaje, instalaţii, echipamente şi alte mijloace
fixe, destinate utilizării nemijlocite în producţie;
4) în al patrulea rînd, bunurile predate unor alte persoane.
Potrivit art.285 Cod civil, bunuri sînt toate lucrurile susceptibile apropierii
individuale sau colective şi drepturile patrimoniale. Lucruri sînt obiecte corporale
în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii civile.
În art.208 alin.(2) CPP, sînt enumerate şi valorile mobiliare ca bunuri care
pot fi puse sub sechestru, astfel, făcînd trimitere la art.4 alin.(3) al Legii nr.171 din
Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vîzdoagă ş.a., op.cit., p.340

26
Codul de procedură civilă nr.225 din 30.05.2003 // publicat în Monitorul Oficial al Republicii
27
Moldova nr.111-115 din 12.06.2003

19
11.07.2012 privind piaţa de capital28, prin valori mobiliare se înţeleg următoarele
instrumente financiare:
1) acţiunile şi alte valori mobiliare echivalente acţiunilor, inclusiv recipisele
depozitare asupra acestor valori mobiliare;
2) obligaţiunile şi alte tipuri de valori mobiliare de creanţă, inclusiv
recipisele depozitare asupra acestor valori mobiliare;
3) orice alte instrumente financiare care pot fi convertite sau care oferă
dreptul de a cumpăra sau de a vinde valorile mobiliare specificate în
pct.1) şi 2).
Potrivit pct.1 subpct.1.4 al Regulamentului privind deschiderea, modificarea
şi închiderea conturilor la băncile licenţiate din Republica Moldova 29, contul
bancar reprezintă un cont analitic deschis de bancă pe numele titularului de cont,
prin care se efectuează operaţiuni de încasări şi/sau plăţi ale mijloacelor băneşti,
care pot fi de mai multe tipuri: cont curent bancar, cont „Loro” (numai pentru
bănci), cont de depozit, cont de credit şi cont provizoriu.
La punerea sub sechestru a conturilor şi depozitelor bancare, încetează orice
operaţiuni în privinţa acestora, adică atît debitarea cît şi creditarea contului bancar.
Autorii30 Comentariului la Codul da procedură penală sînt de părere că din punct
de vedere practic nu există niciun raţionament să justifice interdicţia creditării
contului bancar. Totodată, nu poate fi justificată uneori nici interdicţia oricăror
acţiuni de debitare a contului bancar care duce la blocarea activităţii agentului
economic, părere care o împărtăşim şi noi. Deaceea susţinem propunerea lor de
lege ferendă de a modifica dispoziţia actuală prin sintagma „încetarea parţială sau
totală a operaţiunilor privind conturile bancare în funcţie de circumstanţele
concrete ale cauzei”.
28
Legea nr.171 din 11.07.2012 privind piaţa de capital // publicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.193-197 din 14.09.2012, în vigoare din 14.09.2013
29
Hotărîrea Băncii Naţionale nr.297 din 25.11.2004 cu privire la aprobarea Regulamentului
privind deschiderea, modificarea şi închiderea conturilor la băncile licenţiate din Republica
Moldova // publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.218-223 din 03.12.2004, în
vigoare din 10.12.2004
30
Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vîzdoagă, Iurie Sedleţchi, Valeria Şterbeţ, Vasile Rotaru,
Raisa Botezatu, Adrian Cerbu, Sergiu Ursu şi Ecateria Erjîu
20
Codul de procedură penală în art.202 alin.(31) face trimitere la art.106 alin.
(2) Cod penal, unde sînt enumerate bunurile care pot fi puse sub sechestru în
scopul asigurării confiscării speciale:
1) rezultate din fapta prevăzută de Codul penal, precum şi orice venituri de
la aceste bunuri, cu excepţia bunurilor şi veniturilor care urmează a fi
restituite proprietarului legal;
2) folosite sau destinate pentru săvîrşirea unei infracţiuni, dacă sînt ale
infractorului;
3) date pentru a determina săvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti
pe infractor;
4) dobîndite prin săvîrşirea infracţiunii, dacă nu urmează a fi restituite
persoanei vătămate sau nu sînt destinate pentru despăgubirea acesteia;
5) deţinute contrar dispoziţiilor legale;
6) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din
infracţiuni şi din veniturile de la aceste bunuri;
7) folosite sau destinate pentru finanţarea terorismului.
În cazul excepţiilor de la pct.1) şi 4), bunurile la fel pot fi puse sub
sechestru, numai că nu în scopul asigurării confiscării speciale, dar în scopul
reparării prejudiciului cauzat de infracţiune, sau pentru a fi restituite părţii
vătămate.
Punerea sub sechestru a bunurilor destinate, folosite sau destinate pentru
infracţiune urmează a fi aplicată chiar dacă făptuitorul poate fi liberat de pedeapsă
penală sau liberat de răspundere penală31.
Potrivit art.202 alin.(31) şi art.1061 Cod penal, în scopul asigurării confiscării
extinse pot fi puse sub sechestru şi alte bunuri decît cele menţionate la art.106 Cod
penal în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea infracţiunilor
prevăzute la articolele 158, 165, 206, 2081, 2082, 217–2174, 218–220, 236–240,
243, 248–253, 256, 2603, 2604, 279, 280, 283, 284, 290, 292, 302, 324–329, 3302,
332–3351 şi dacă fapta a fost comisă din interes material.
31
21
Sechestru se va aplica dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii
pentru a se dispune confiscarea extinsă:
a) valoarea bunurilor dobîndite de persoana condamnată timp de 5 ani
înainte şi după săvîrşirea infracţiunii, pînă la data adoptării sentinţei,
depăşeşte substanţial veniturile dobîndite licit de aceasta;
b) instanţa de judecată constată, în baza probelor prezentate în dosar, că
bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor
prevăzute la art.1061 alin.(1) Cod penal.
La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobîndite
se va ţine cont de valoarea bunurilor la data dobîndirii lor şi de cheltuielile făcute
de persoana condamnată, inclusiv de persoanele cărore le-au fost transferate aceste
bunuri.
Se vor pune sub sechestru, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din
exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, inclusiv bunurile în care au
fost transformate sau convertite bunurile provenite din activităţile infracţionale,
precum şi veniturile sau foloasele obţinute din aceste bunuri.
Consideraţii de ordin umanitar sau uneori, de ordin economic, au determinat
legiuitorul să limiteze sfera bunurilor care pot fi indisponibilizate 32. Astfel în
art.204 alin.(3) CPP sînt enumerate bunurile care nu pot fi puse sub sechestru,
chiar dacă ulterior acestea vor putea fi supuse confiscării:
1) produsele alimentare necesare proprietarului, posesorului de bunuri şi
membrilor familiilor lor;
2) combustibilul;
3) literatura de specialitate şi inventarul de ocupaţie profesională;
4) vesela şi atributele de bucătărie folosite permanent ce nu sînt de mare
preţ;
5) alte obiecte şi lucruri de primă necesitate.
32
Ion Neagu, op.cit., p.445
22
Dispoziţiile cărtii întîi a Codului de executare33 nr.443-XV din 24 decembrie
2004 au intrat în vigoare la 01 iulie 2005, fiind abrogat Titlul V al Codului de
procedură civilă al RSSM din anul 1964. Conform art.89 Cod de executare nu pot
fi urmărite şi respectiv nu pot fi sechestrate:
1) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al bănuitului,
învinuitului, inculpatului persoană fizică şi al membrilor lui de familie:
a) îmbrăcămintea, pentru fiecare persoană: un palton de iarnă şi unul
de toamnă, un costum de iarnă şi unul de vară (pentru bărbaţi),
două rochii sau două costume de vară şi două de iarnă (pentru
femei), o pălărie şi o căciulă de iarnă, două broboade de vară şi
două de iarnă (pentru femei), altă îmbrăcăminte întrebuinţată timp
îndelungat şi care nu are valoare;
b) încălţămintea, lenjeria de corp şi de pat, cu excepţia obiectelor
confecţionate din materiale preţioase, precum şi a obiectelor care
au valoare artistică;
c) toate bunurile copiilor;
d) mobila: cîte un pat şi un scaun pentru fiecare persoană, o masă, un
dulap pentru familie;
e) icoanele şi portretele de familie, verighetele;
f) ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat
bănuitului, învinuitului, inculpatului sau membrii lui de familie;
g) obiectele (inclusiv manualele şi cărţile) necesare bănuitului,
învinuitului, inculpatului pentru a-şi continua exercitarea profesiei;
h) mijloacele de transport speciale pentru invalizi, obiectele necesare
invalizilor şi bolnavilor, destinate îngrijirii lor;
i) produsele alimentare în cantităţi necesare pentru hrana bănuitului,
învinuitului, inculpatului şi a membrilor lui de familie pe 3 luni;
j) combustibilul necesar pentru prepararea bucatelor şi încălzirea
locuinţei familiei în perioada rece a anului;
Codul de executare nr.443 din 24.12.2004 // publicat în Monitorul Oficial al Republicii
33

23
2) seminţele de culturi agricole pentru însămînţare şi sădire;
3) nutreţul pentru vitele care nu au fost urmărite, necesar pînă la strînsul
nutreţurilor noi sau pînă la scoaterea vitelor la păşunat, după caz;
4) produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern;
5) bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale;
6) alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite.
Conform listei aprobate de Guvern34, nu sînt sechestrabile următoarele
produse agricole perisabile:
1) fructe şi pomuşoare:
a) fructe de culturi seminţoase (mere, pere, gutui) în stare proaspătă;
b) fructe de culturi sîmburoase (prune, corcoduşe, piersici, caise,
cireşe, vişine, zarzăre, coarne) în stare proaspătă;
c) fructe de culturi bacifere (coacăze, căpşune, fragi, zmeură, agrişe,
catină albă, agude) în stare proaspătă;
d) struguri în stare proaspătă.
2) cartofi şi legume:
a) cartofi timpurii în stare proaspătă;
b) varză proaspătă;
c) rizocarpi (ridiche de lună, pătrunjel, ţelină, morcov, sfeclă de masă,
napi, ridiche) în stare proaspătă;
d) castraveţi în stare proaspătă;
e) roşii în stare proaspătă;
f) vinete în stare proaspătă;
g) patisoni în stare proaspătă;
h) dovlecei în stare proaspătă;
i) ardei graşi în stare proaspătă;
34
Hotărîrea Guvernului nr.1538 din 27.11.2002 cu privire la aprobarea componenţei nominale a
Comisiei republicane permanente pentru organizarea expertizei, evaluării şi comercializării
bunurilor sechestrate şi a Listei produselor agricole perisabile care nu sînt sechestrabile //
publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.162-165 din 06.12.2002
24
j) ştiuleţi de porumb copţi în lapte şi în ţinuţi în stare proaspătă;
k) legume verzi în stare proaspătă;
l) păstăi de fasole, mazăre şi bob în stare proaspătă;
m) mazăre verde (boabe) în stare proaspătă.
3) culturi bostănoase:
a) pepeni verzi (harbuji) în stare proaspătă;
b) pepeni galbeni (zămoşi) în stare proaspătă.
4) produse fitotehnice:
a) culturi eterooleaginoase (trandafir, levănţică, mentă, salvie);
b) frunze de tutun (verzi);
c) plante vii şi material săditor;
d) seminţe de categoriile biologice:
- amelioratorului;
- prebaza;
- bază;
- certificate.
e) flori;
f) ciuperci în stare proaspătă.
5) produse alimentare:
a) lapte şi produse lactate;
b) carne şi produse din carne, proaspete;
c) ouă şi produse din ouă;
d) peşte şi produse din peşte, proaspete.
6) producţie prelucrată:
a) castraveţi muraţi şi varză murată (murate timpuriu – pînă la 1
septembrie).
7) alte bunuri:
b) albine vii.
Codul de executare mai prevede în art.110 că nu pot fi urmărite nici
următoarele venituri ale bănuitului, învinuitului, inculpatului:
25
1) sumele plătite în legătură cu deplasarea în interes de serviciu, cu
transferul, cu angajarea sau cu trimiterea la muncă în altă localitate, plata
suplimentară pentru lucrul legat de deplasări frecvente;
2) indemnizaţiile plătite mamelor cu mulţi copii sau mamelor singure;
3) pensiile de întreţinere;
4) indemnizaţia unică acordată la naşterea copilului şi indemnizaţia lunară
acordată pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani;
5) indemnizaţiile de deces şi de ajutor de deces;
6) sporurile pentru muncă în condiţii grele sau vătămătoare;
7) indemnizaţiile de eliberare din serviciu;
8) indemnizaţiile persoanelor care au avut de suferit de pe urma avariei de la
CAE Cernobîl;
9) pensia de urmaş stabilită părintelui sau tutorelui (curatorului) pentru
copii;
10) compensaţiile nominative;
11) alocaţiile sociale de stat;
12) partea pensiei în mărimea cuantumului minim garantat al salariului în
sectorul real.
Prin art.301 Cod civil se recunoaşte dreptul exclusiv al persoanei fizice şi
juridice asupra rezultatelor activităţii intelectuale şi asupra atributelor de
identificare a persoanelor juridice, de individualizare a producţiei, a lucrărilor
executate sau serviciilor prestate (denumirea de firmă, emblema comercială, marca
de deservire etc.), deaceea aceste bunuri incorporale nu pot fi puse sub sechestru.
Nu sînt puse sub sechestru pentru asigurarea eventualei confiscări speciale
sau confiscări extinse bunurile sau sumele care reprezintă contravaloarea obiectelor
produse în mod ilicit, deoarece aceste bunuri au fost realizate printr-o muncă social
utilă depusă de făptuitor. Astfel, nu pot fi sechestrate bunurile rezultate din
practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător (art.241 Cod penal, art.263 Cod
contravenţional35), deoarece ele sînt rezultatul muncii depuse de făptuitor şi nu al
Codul contravenţional nr.218 din 24.10.2008 // publicat în Monitorul Oficial al Republicii
35

26
omisiunii culpabile de a obţine autorizaţie, ori de a primi cod fiscal etc. Asemenea
bunuri pot fi sechestrate doar în cazul în care legea interzice producerea unor astfel
de bunuri sau ele prezintă un pericol social36.
§ 2. Temeiurile şi ordinea procesuală de punere a bunurilor sub

sechestru
Conform conţintului art.203 alin.(2) şi art.205 alin.(1) CPP, punerea sub

sechestru a bunurilor poate fi dispusă în următoarele condiţii care urmează a fi
întrunite cumulativ:
1) să fie începută urmărirea penală;
2) dacă probele acumulate permit de a presupune întemeiat că bănuitul,
învinuitul, inculpatul sau alte persoane la care se află bunurile urmărite le
pot tăinui, deteriora, cheltui;
3) dacă s-a înaintat acţiunea civilă, dacă pentru săvîrşirea infracţiunii
incriminate bănuitului, învinuitului, inculpatului poate fi aplicată
pedeapsa amenzii sau dacă există unul din bunurile prevăzute de art.106
alin.(2) Cod penal37 sau există o condiţie prevăzută de art.1061 Cod penal.
În practică temeiul indicat deseori se prezumă – el reieşind doar din faptul că
este posibil să fie impuse sancţiuni patrimoniale în hotărîrea instanţei38.
Dat fiind faptul că punerea bunurilor sub sechestru limitează dreptul
constituţional la proprietate şi a altor drepturi ale persoanelor implicate în procesul
penal, aplicarea acestei măsuri asiguratorii este posibilă în baza ordonanţei
organului de urmărire penală, cu autorizaţia judecătorului de instrucţie sau, după
caz, a încheierii instanţei de judecată.
Ordonanţa trebuie să conţină argumentarea privind faptul că imixtiunea
agenţilor statului în viaţa privată a persoanei este prevăzută de lege, este necesară
36
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.40 din 27.12.1999 privind practica aplicării de
către instanţele de judecată a dispoziţiilor legale referitoare la confiscarea averii
37
38
А.В.Смирнов, К.Б.Калиновский, Уголовный процесс: учебник, 4-е изд., перераб. и доп.,
КНОРУС, Москва, 2008, p.287
27
într-o societate democratică, are un scop legitim şi corespunde principiului
proporţionalităţii. CEDO, în hotărîrea Buck vs Germania, nr.41604/98 din
28.04.2005, a considerat că nu este o măsură proporţională cu situaţia dispunerea
de către organul de urmărire penală a efectuării percheziţiei şi sechestrării într-un
caz de infracţiune minoră39.
Pînă la înaintarea demersului privind aplicarea acestei măsuri de
constrîngere la cerere, la indicaţia procurorului sau din oficiu, ofiţerul de urmărire
penală, potrivit art.57 alin.(2) pct.13), va constata prin ordonanţă dacă există
bunuri care pot fi urmărite40. Totodată nu trebuie să omitem obligaţia ofiţerului de
urmărire penală, procurorului sau instanţei de judecată de a aduce la cunoştinţa
bănuitului, învinuitului, inculpatului faptul că conform Codului penal, prevenirea
de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii săvîrşite, repararea
benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate (art.76 alin.(1) lit.e)),
reprezintă o circumstanţă atenuantă, iar repararea prejudiciului cauzat prin
infracţiune este una din condiţiile obligatorii pentru aplicarea liberării de
răspundere penală cu tragerea la răspundere contravenţională (art.55), liberării de
răspundere penală în legătură cu căinţa activă (art.57), condamnării cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei (art.90), liberării condiţionate de pedeapsă
înainte de termen (art.91).
Pentru a stabili bunurile care urmează să fie puse sub sechestru, ofiţerul de
urmărire penală va efectua acţiuni de urmărire penală, percheziţia fiind autorizată
concomitent cu sechestrul în cazul cînd există dubiu evident cu privire la
prezentarea benevolă a bunurilor, măsuri speciale de investigaţie prevăzute de
Codul de procedură penală şi Legea nr.59 din 29.03.2012 privind activitatea
specială de investigaţii41. Partea civilă poate întreprinde măsuri de investigaţie
39
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.7 din 04.07.2005 cu privire la practica
asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucţie în procesul urmăririi penale
40
41
Legea nr.59 din 29.03.2012 privind activitatea specială de investigaţii // publicată în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.113-118 din 08.06.2012, în vigoare din 08.12.2012
28
particulară cu ajutorul detectivilor particulari conform Legii nr.283 din 04.07.2003
privind activitatea particulară de detectiv şi de pază42 (art.6 alin.(1) lit.a)).
În cazul cînd aceste bunuri lipsesc, ofiţerul de urmărire penală va informa
procurorul şi partea civilă. În situaţia cînd aceste bunuri există, procurorul, din
oficiu sau la cererea părţii civile, înaintează judecătorului de instrucţie demers,
însoţit de ordonanţa organului de urmărire penală privind punerea bunurilor sub
sechestru. Judecătorul de instrucţie, prin rezoluţie, sancţionează punerea bunurilor
sub sechestru, iar instanţa de judecată decide asupra cererilor părţii civile ori ale
altei părţi, dacă vor fi administrate probe suficiente pentru confirmarea
circumstanţelor prevăzute în art.205 alin.(1) CPP.
În ordonanţa organului de urmărire penală sau, după caz, în încheierea
instanţei de judecată cu privire la punerea bunurilor sub sechestru vor fi indicate
bunurile materiale supuse sechestrului, în măsura în care ele sînt stabilite în
procedura cauzei penale, precum şi valoarea bunurilor necesare şi suficiente pentru
asigurarea acţiunii civile.
Caz de delict flagrant în sensul art.205 este situaţia în care infracţiunea este
descoperită în momentul săvîrşirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat, iar
caz ce nu suferă amînare este împrejurarea în care persistă pericol real că se vor
pierde sau distruge bunurile dacă nu vor fi puse sub sechestru43.
În aceste cazuri, conform art.205 alin.(5) şi art.301 alin.(2) CPP, organul de
urmărire penală este în drept de a pune bunurile sub sechestru în baza ordonanţei
proprii, fără a avea autorizaţia judecătorului de instrucţie, comunicînd în mod
obligatoriu despre aceasta judecătorului de instrucţie imediat, însă nu mai tîrziu de
24 de ore din momentul efectuării acestei acţiuni procedurale. Judecătorul de
instrucţie verifică legalitatea acţiunii de punere sub sechestru, confirmă rezultatele
ei sau declară nevalabilitatea acesteia. În caz de constatare că sechestrarea este
42
Legea nr.283 din 04.07.2003 privind activitatea particulară de detectiv şi de pază // publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.200-203 din 19.09.2003
43
29
ilegală sau neîntemeiată, judecătorul de instrucţie dispune scoaterea, totală sau
parţială, a bunurilor de sub sechestru.
La art.206 CPP este prevăzută procedura de determinare a valorii bunurilor
care urmează a fi puse sub sechestru. Astfel costul bunurilor ce urmează a fi puse
sub sechestru se determină conform preţurilor medii de piaţă din localitatea
respectivă, fără aplicarea vreunui coeficient.
Valoarea bunurilor puse sub sechestru, în scopul asigurării acţiunii civile
înaintate de partea civilă sau procuror, nu poate depăşi valoarea acţiunii civile.
Conform art.1414 Cod civil, dacă dauna a fost cauzată în comun de mai
multe persoane, acestea poartă răspundere solidară.
Determinînd cota-parte a bunurilor ce urmează a fi puse sub sechestru a
fiecăruia din mai mulţi învinuiţi, inculpaţi sau a cîtorva persoane care poartă
răspundere pentru acţiunile lor, se ia în considerare gradul de participare a acestora
la săvîrşirea infracţiunii. Dacă este imposibil să se determine cotele despăgubirilor,
ei vor fi răspunzători în cote egale. În cazul în care învinuiţii, inculpaţii nu dispun
de bunuri pentru asigurarea acţiunii civile, sechestrul poate fi pus asupra întregii
proprietăţi a uneia din aceste persoane, care va avea drept de regres faţă de ceilalţi
coinculpaţi conform art.1415 alin.(1) Cod civil.
Executarea ordonanţei sau a hotărîrii cu privire la punerea sub sechestru este
reglementată de art.207 CPP, şi începe cu înmînarea, contra semnătură, de către
reprezentantul organului de urmărire penală a copiei de pe ordonanţă sau de către
executorul judecătoresc a copiei de pe hotărîrea cu privire la punerea bunurilor sub
sechestru, proprietarului sau posesorului bunurilor şi cere predarea lor. În caz de
refuz de a executa benevol această cerinţă, sau dacă există temeiuri de a presupune
că bunurile sînt tăinuite de către proprietar sau posesor, punerea bunurilor sub
sechestru se efectuează în mod forţat, organul de urmărire penală, fiind în drept să
efectueze percheziţie, fără a avea autorizaţie.
Pătrunderea ofiţerului de urmărire penală în domiciliu în vederea punerii
bunurilor sub sechestru fără acordul proprietarului sau posesorului, va fi posibilă
numai cu respectarea cerinţelor prevăzute la art.29 din Constituţie.
30
În faza judecării cauzei bunurile se pun sub sechestru de către executorul
judecătoresc, care se va conduce de prevederile capitolelor VIII şi IX Titlul III Cod
de executare.
Inventarierea bunurilor urmărite se face în prezenţa proprietarului sau
posesorului, iar în lipsa acestora, în prezenţa unui membru major al familiei lui sau
a reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice locale.
Proprietarul sau posesorul bunurilor, prezent la acţiunea de punere sub
sechestru, este în drept să indice care bunuri materiale pot fi puse sub sechestru în
primul rînd pentru a fi asigurată suma indicată în ordonanţa organului de urmărire
penală sau în hotărîrea instanţei de judecată. În cazu contrar, conform art.90 alin.
(2) Cod de executare, bunurile vor fi puse sub sechestru ţinîndu-se cont de
următoarea consecutivitate:
1) în primul rînd vor fi sechestrate bunurile personale ale bănuitului,
învinuitului, inculpatului libere de gaj sau de ipotecă şi mijloacele
băneşti;
2) în al doilea rînd vor fi sechestrate bunurile bănuitului, învinuitului,
inculpatului care se află în proprietate comună pe cote-părţi sau în
devălmăşie, libere de gaj sau de ipotecă;
3) în al treilea rînd vor fi sechestrate bunurile gajate sau ipotecate;
4) în ultimul rînd va fi sechestrat bunul imobil în care domiciliază bănuitul,
învinuitul, inculpatul.
La art.207 alin.(3) CPP este prevăzut că pentru a participa la punerea
bunurilor sub sechestru poate fi atras un specialist merceolog, căruia, în
conformitate cu art.87 CPP i se va stabili identitatea, competenţa, domiciliul,
precum şi în ce relaţii se află cu persoanele care participă la acţiunea dată, i se vor
explica drepturile şi obligaţiile şi va fi prevenit de răspunderea pentru refuzul sau
eschivarea de a-şi îndeplini obligaţiile. Specialistul merceolog va determina costul
aproximativ al bunurilor materiale în scopul excluderii sechestrării bunurilor în
valoare ce nu corespunde valorii indicate în ordonanţa organului de urmărire
penală sau în hotărîrea instanţei de judecată.
31
În conformitate cu pct.3 al Regulamentului privind suspendarea
operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti
din conturile bancare44, pentru sechestrarea mijloacelor băneşti din conturile
bancare, ofiţerul de urmărire penală sau executorul judecătoresc prezintă
documentul executoriu sau îl transmit prin intermediul oficiilor poştale băncilor în
care debitorii au deschise conturi bancare.
La primirea spre executare a documentului executoriu banca este obligată:
1) să înregistreze documentul executoriu în conformitate cu procedurile
interne ale băncii;
2) să aplice sechestrul asupra sumelor indicate în documentul executoriu;
3) să aplice pe copia documentului executoriu al organului care l-a emis,
data şi ora primirii spre executare a acestuia.
În cazul în care mijloacele băneşti în cont nu sînt suficiente, banca aplică
sechestrul în limita mijloacelor disponibile, cu informarea organului care a emis
documentul executoriu cu privire la suma pe care a fost aplicat sechestrul. Pe
măsura acumulării mijloacelor băneşti în cont, banca este obligată să aplice
sechestrul asupra acestora pînă la asigurarea sumei integrale indicate în
documentul executoriu.
Despre punerea bunurilor sub sechestru reprezentantul organului de urmărire
penală întocmeşte proces-verbal conform prevederilor art.260 şi 261 CPP, iar
executorul judecătoresc – lista de inventariere. Despre punerea sub sechestru a
conturilor şi depozitelor bancare nu se întocmeşte proces-verbal, deaceea persoanei
faţă de care s-a dispus această măsură i se va înmîna o copie de pe ordonanţa sau
hotărîrea cu privire la punerea sub sechestru a conturilor şi depozitelor bancare.
În procesul-verbal sau, după caz, în lista de inventariere, în particular:
44
Hotărîrea Băncii Naţionale nr.375 din 15.12.2005 cu privire la aprobarea Regulamentului
privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor
băneşti din conturile bancare // publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4 din
06.01.2006, în vigoare din 21.04.2006
32
1) se enumără toate bunurile materiale puse sub sechestru, indicîndu-se
numărul, măsura sau greutatea lor, materialul din care sînt confecţionate
şi alte elemente de individualizare şi, pe cît e posibil, costul lor;
2) se indică care bunuri materiale sînt ridicate şi care sînt lăsate pentru
păstrare;
3) se consemnează declaraţiile persoanelor prezente şi ale altor persoane
despre apartenenţa bunurilor puse sub sechestru.
În cazul sechestrării valorilor mobiliare, ordonanţa sau încheierea se va
prezenta la locul aflării valorilor mobiliare materializate (depozitorului) sau la
locul aflării registrului deţinătorilor de valori mobiliare nematerializate
(registratorului). Hotărîrea de punere sub sechestru a valorilor mobiliare
materializate sau nematerializate se execută prin blocarea în registrul valorilor
mobiliare a conturilor personale ale deţinătorilor, fapt care se menţionează în
rubrica respectivă din registru45.
În cazul punerii sub sechestru a unui imobil, ordonanţa sau încheierea cu
privire la punerea imobilului sub sechestru se va trimite organului teritorial care
ţine registrul bunurilor imobile pentru notarea sechestrului conform art.508 Cod
civil şi art.27 din Legea nr.1543 din 25.02.1998 cadastrului bunurilor imobile46.
Copia de pe procesul-verbal sau de pe lista de inventariere se înmînează,
contra semnătură, proprietarului sau posesorului bunurilor puse sub sechestru, sau
persoanei care a fost prezentă. Punînd sub sechestru bunurile aflate pe teritoriul
întreprinderii, organizaţiei sau instituţiei, copia de pe procesul-verbal sau de pe
lista de inventariere se înmînează, contra semnătură, reprezentantului
administraţiei.
Bunurile sechestrate se păstrează în condiţiile prevăzute de art.208 CPP.
Astfel bunurile puse sub sechestru, de regulă, se ridică, cu excepţia imobilului şi a
obiectelor cu dimensiuni mari.
45
46
Legea nr.1543 din 25.02.1998 cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25.02.1998 //
33
Potrivit art.208 alin.(2) CPP, metalele preţioase, pietrele preţioase şi
articolele din ele, valorile mobiliare, obligaţiile se transmit spre păstrare
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat conform procedurii stabilite; numerarul în
monedă naţională şi în valută străină se depun la contul de depozit al instanţei de
judecată în a cărei competenţă este judecarea cauzei penale respective; celelalte
obiecte ridicate se sigilează şi se păstrează de către organul la al cărui demers
bunurile au fost puse sub sechestru sau se transmit pentru păstrare reprezentantului
autorităţii executive a administraţiei publice locale.
În conformitate cu pct.6 al Regulamentului cu privire la modul de evidenţă,
evaluare şi vînzare a bunurilor confiscate, fără stăpîn, sechestrate uşor alterabile
sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia
statului cu drept de succesiune şi a comorilor47, bunurile sechestrate uşor alterabile
sau cu termen de păstrare limitat se remit în natură inspectoratelor fiscale de stat
pentru comercializare.
Mijloacele obţinute prin comercializarea bunurilor se transferă la contul
bugetar, în care se înregistrează sumele încasate de la vînzarea bunurilor
confiscate.
La transmiterea lor inspectoratului fiscal de stat, bunurile sechestrate trebuie
să fie însoţite de următoarele documente:
1) hotărîrea, decizia sau ordonanţa autorităţilor administrative şi
judecătoreşti (organele de urmărire penală, instanţele de judecată şi alte
autorităţi abilitate de a lua astfel de decizii) privind predarea bunurilor
inspectoratului fiscal de stat;
2) titlul executoriu;
3) procesul-verbal de sechestru al bunurilor;
4) rezultatele expertizei bunurilor predate;
5) contractul de păstrare a bunurilor predate, împreună cu calculele de plată;
47
Hotărîrea Guvernului nr.972 din 11.09.2001 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
modul de evidenţă, evaluare şi vînzare a bunurilor confiscate, fără stăpîn, sechestrate uşor
alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia
statului cu drept de succesiune şi a comorilor // publicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.112-113 din 18.09.2001
34
La transmiterea bunurilor, inspectoratul fiscal de stat întocmeşte un proces-
verbal de preluare a bunurilor la evidenţă, în care se indică denumirea acestora,
descrierea detaliată a particularităţilor lor distinctive (materialul din care sînt
confecţionate, cantitatea, greutatea, lungimea, calitatea, gradul de uzură etc.),
precum şi valoarea bunurilor în funcţie de uzură, specificîndu-se, de asemenea,
documentele aferente bunurilor transmise inspectoratului fiscal de stat, într-un
număr necesar de exemplare. Procesul-verbal se semnează de membrii comisiei
care au participat la predarea bunurilor.
În termen de 5 zile de la luarea la evidenţă, bunurile sînt evaluate de către o
comisie, după care se vînd prin reţeaua comercială de stat sau prin alte unităţi
comerciale, în unul din următoarele moduri:
1) comercializarea bunurilor prin comerţul de consignaţie;
2) comercializarea bunurilor în baza contractului de vînzare-cumpărare;
3) comercializarea bunurilor pe bază de concurs.
Potrivit art.208 alin.(3) CPP bunurile puse sub sechestru care nu au fost
ridicate se sigilează şi se lasă pentru păstrare proprietarului sau posesorului ori
unui membru adult al familiei lui, căruia i-a fost explicată răspunderea, prevăzută
de art.251 din Codul penal, pentru însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea
acestor bunuri şi despre aceasta de la el se ia un angajament scris. Transmiterea
bunurilor spre păstrare persoanelor, învinuite de infracţiuni grave, trebuie
recunoscută ca incorectă48.
§ 3. Elemente de tactică criminalistică la punerea bunurilor sub

sechestru
48
В.Б.Алексеев, В.К.Бобров, В.П.Божьев и др., Научно-практический комментарий к
Уголовно-процуссуальному кодексу РСФСР. Издание второе, переработанное и
дополненное, Спарк, Москва, 1997, p.314
35
Mijloace de asigurare a prejudiciului material se consideră următoarele
acţiuni ale ofiţerului de urmărire penală:
1) dovedirea caracterului şi mărimii prejudiciului material;
2) recunoaşterea persoanelor fizice şi juridice în calitate de parte civilă;
3) recunoaşterea în calitate de parte civilmente responsabilă a persoanelor
fizice sau juridice care, în baza legii sau conform acţiunii civile înaintate
în procesul penal, pot fi supuse răspunderii materiale pentru prejudiciul
material cauzat de faptele învinuitului;
4) stabilirea locului şi ridicarea bunurilor sustrase;
5) explicarea necesităţii recuperării de bună voie a prejudiciului material
bănuitului, învinuitului, (părţii civilmente responsabile şi rudelor sale);
6) stabilirea şi punerea bunurilor sub sechestru în scopul asigurării acţiunii
civile;
7) punerea bunurilor sub sechestru.
Pentru pregătirea în vederea punerii bunurilor sub sechestru este necesar de
studiat dosarul cauzei penale, pentru ca ofiţerul de urmărire penală să analizeze
aspectele de ordin general, cum ar fi: recunoaşterea în calitate de parte civilă şi
înaintarea acţiunii civile în procesul penal, existenţa bunurilor dobîndite prin
infracţiune, posibilitatea aplicării amenzii pentru articolul din Codul penal în baza
căruia au fost încadrate acţiunile făptuitorului etc., adică detrminarea scopului
aplicării sechestrului.
La identificarea bunurilor ce urmează a fi puse sub sechestru se va recurge la
desfăşurarea unor acţiuni de urmărire penală cum ar fi: percheziţia, ridicarea de
documente, audierea martorilor precum şi interpelările către diferite organe şi
instituţii sau desfăşurarea unor măsuri speciale de investigaţii cum ar fi: reţinerea,
cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale, iar în
cazuri mai grave şi interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, în detrimentul
probabilităţii deteriorării, ascunderii, tăinuirii. Nu trebuie omisă nici posibilitatea
înstrăinării – prin vînzări, donaţii deghizate etc. – unor bunuri, tocmai pentru
36
crearea voluntară a stării de insolvabilitate a învinuitului, inculpatului sau părţii
responsabile civilmente49.
Cunoaşterea bunurilor care urmează a fi schestrate este importantă din
punctul de vedere al soluţiei dispuse: ridicarea bunurilor, lăsarea acestora pentru
păstrare, transmiterea bijuteriilor Inspectoratului Fiscal sau depunerea sumelor
băneşti la contul de depozit al instanţei de judecată etc., fiind necesare pregătiri
anterioare.
Identificarea bunurilor ce urmează a fi sechestrate mai este necesară prin
prisma delimitării bunurilor care pot fi şi care nu pot fi puse sub sechestru,
preîntîmpinînd astfel încălcările de legislaţie şi violările drepturilor persoanei.
La fel nu trebuie omisă cunoaşterea persoanelor ale căror bunuri bunuri
urmează a fi puse sub sechestru: bănuit, învinuit, inculpat sau parte civilmente
responsabilă, după caz, prin stabilirea identităţii, naţionalităţii, cetăţeniei, profesiei,
temperamentului şi chiar relaţiilor cu ceilalţi membri de familie, vecini, prieteni
etc.
Asigurarea cadrului legal prin respectarea ordinii procesuale de punere a
bunurilor sub sechestru este absolut necesară dat fiind faptul că limitarea unor
drepturi constituţionale ale persoanei este inevitabilă.
Nemijlocit punerea bunurilor sub sechestru va începe cu un şir de acţiuni
consecutive: sosirea la locul desfăşurării acţiunii de punere a bunurilor sub
sechestru, legitimarea, înmînarea, contra semnătură, proprietarului sau posesorului
bunurilor copia de pe ordonanţa sau hotărîrea cu privire la punerea bunurilor sub
sechestru, comunicarea scopului acţiunii procesuale, propunerea de predare
benevolă a bunurilor supuse sechestrării, explicarea drepturilor şi obligaţiilor
persoanelor prezente la acţiunea de punere sub sechestru a bunurilor.
În cazul cînd există date cu privire la faptul că persoanele care se află în
încăperea unde se va desfăşura acţiunea procesuală sînt înarmate şi pot opune
rezistenţă, atunci pătrunderea se va efectua sub forma unei operaţiuni speciale, cu
atragerea obligatorie a poliţiştilor din Brigada de poliţie cu destinaţie specială
49
Constantin Aioniţoaie, Vasile Bercheşan, Tudorel Butoi ş.a., Tratat de tactică criminalistică.
Ediţia a II-a revăzută şi completată, Carpaţi, Oradea, 1992, p.282
37
“Fulger”, pentru dezarmarea acestor persoane şi asigurarea securităţii
participanţilor.
După pătrunderea în încăpere, ofiţerul de urmărire penală le va da indicaţie
poliţiştilor să cerceteze rapid toate încăperile, să stabilească cine se află, să nu
admită dispariţia persoanelor sau întreprinderea de către acestea a unor acţiuni în
vederea tăinuirii sau distrugerii bunurilor şi să adune toate persoanele prezente
împreună şi să le supravegheze.
Verificarea superficială de către ofiţerul de urmărire penală a întregii
încăperi sau a sectorului unde se pot afla bunurile supuse măsurilor asiguratorii, se
va face în scopul familiarizării generale cu situaţia. Totodată se înaintează versiuni
de lucru privitor la locurile cele mai probabile de aflare a obiectelor supuse punerii
sub sechestru reieşind din particularităţile individuale ale posesorului sau
proprietarului, caracteristicile bunurilor şi particularităţile încăperii. În dependenţă
de versiunile înaintate se determină consecutivitatea căutării bunurilor şi se
soluţionează chestiunile organizaţionale privind necesitatea antrenării lucrătorilor
tehnici, a ofiţerilor de investigaţii, a specialiştilor sau a mijloacelor tehnice.
Ofiţerul de urmărire penală va audia persoana a căror bunuri urmează a fi
puse sub sechestru despre faptul care dintre încăperi o foloseşte el personal şi care
se află în folosinţă comună şi cu cine anume. Deseori persoanele cu funcţii de
răspundere din cadrul organelor statale sau angajaţii organizaţiilor comerciale
păstrează în birourile de serviciu propriile mijloace băneşti şi diferite “cadouri” cu
preţ exagerat. La bunerea bunurilor sub sechestru în birourile de serviciu se vor
elucida apartenenţa acestora străpînului biroului, colectivului întreprinderii,
organizaţiei, societăţii sau angajaţilor concreţi. Ofiţerul de urmărire penală va
propune persoanei a căror bunuri urmează a fi puse sub sechestru să dea cheile de
la încăperile şi depozitele încuiate, preîntîmpinînd că în caz contrar acestea vor fi
deschise forţat.
După observarea generală, ofiţerul de urmărire penală va împărţi atribuţiile
între participanţi, va stabili ordinea cercetării şi va asigura condiţiile de realizare
(de la iluminare, încălzire, ventilare pînă la condiţiile de odihnă şi alimentare).
38
Ulterior, organul de urmărire penală va trece la identificarea bunurilor,
valorilor, la evaluarea lor (prin apreciere, de regulă, pe bază de documente) şi
declararea acestora ca sechestrate. În cazul cînd nu va fi posibilă participarea
specialistului merceolog, ofiţerul de urmărire penală la solicita posesorului sau
proprietarului să prezinte acte doveditoare privind anul dobîndirii, modul de
achiziţionare, locul de unde au fost procurate, valoarea etc.
De asemenea, trebuie stabilită – prin aproximaţie – starea de uzură a
bunurilor respective50.
Despre punerea bunurilor sub sechestru ofiţerul de urmărire penală va
întocmi un proces-verbal conform prevederilor art.260 şi 261 CPP. În procesul-
verbal în particular:
1) se enumără toate bunurile materiale puse sub sechestru, indicîndu-se
numărul, măsura sau greutatea lor, materialul din care sînt confecţionate
şi alte elemente de individualizare şi, pe cît e posibil, costul lor;
2) se indică care bunuri materiale sînt ridicate şi care sînt lăsate pentru
păstrare;
3) se consemnează declaraţiile persoanelor prezente şi ale altor persoane
despre apartenenţa bunurilor puse sub sechestru.
Procesul-verbal se va semna pe fiecare pagină de către toţi participanţii, iar
copia de pe procesul-verbal se înmînează, contra semnătură, proprietarului sau
posesorului bunurilor puse sub sechestru, iar dacă acesta lipseşte – unui membru
major al familiei lui sau reprezentantului autorităţii executive a administraţiei
publice locale.
Persoanei căreia i-au fost lăsate pentru păstrare bunurile buse sub sechestru,
sigilate însă neridicate, i se va explica răspunderea, prevăzută în art.251 Cod penal,
pentru însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea acestor bunuri şi despre
aceasta de la ea se va lua un angajament scris.
50
Constantin Aioniţoaie, Vasile Bercheşan, Tudorel Butoi ş.a., op.cit., p.289
39
Capitolul III. Problematica punerii bunurilor sub sechestru
§ 1. Contestarea aplicării sechestrului şi scoaterea bunurilor de sub

sechestru
40
Potrivit art.209 alin.(1) CPP punerea bunurilor sub sechestru poate fi
contestată în modul stabilit de art.302 CPP, în conformitate cu care hotărîrea
judecătorului de instrucţie referitoare la autorizarea măsurilor procesuale de
constrîngere poate fi atacată cu recurs de către părţi în instanţa ierarhic superioară
în termen de 3 zile, care se examinează în condiţiile art.311 şi 312 CPP. Plîngerea
sau recursul înaintat nu suspendă executarea acestei acţiuni.
Plîngerea poate viza două domenii distincte privind măsurile asiguratorii:
1) actul prin care s-a dispus luarea măsurii asiguratorii;
2) modul de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse51.
În conformitate cu art.209 alin.(2) CPP, alte persoane decît bănuitul,
învinuitul, inculpatul care consideră că punerea sub sechestru a bunurilor lor este
efectuată ilegal sau neîntemeiat sînt în drept să ceară organului de urmărire penală
sau instanţei să scoată bunurile de sub sechestru. În cazul în care acestea refuză să
satisfacă rugămintea sau nu au comunicat persoanei respective despre soluţionarea
cererii timp de 10 zile din momentul primirii ei, persoana este în drept să solicite
scoaterea bunurilor de sub sechestru în ordinea procedurii civile. Hotărîrea
instanţei de judecată în privinţa acţiunii civile privind scoaterea bunurilor de sub
sechestru poate fi atacată de către procuror în instanţa ierarhic superioară cu recurs
în termen de 10 zile, însă, după intrarea ei în vigoare, este obligatorie pentru
organele de urmărire penală şi pentru instanţa de judecată care judecă cauza penală
în cadrul soluţionării chestiunii ale cui bunuri trebuie să fie confiscate sau, după
caz, urmărite.
Astfel, conform art.180 Cod de procedură civilă, măsura sechestrului poate
fi anulată la cererea persoanei faţă de care s-a aplicat sechestrul de către
judecătorul sau instanţa care a ordonat această măsură. La examinarea acestei
cereri instanţa va analiza legalitatea şi temeinicia acestei măsuri asiguratorii
pornind de la probele privind modul de dobîndire a dreptului de proprietate a altei
persoane decît cea acuzată asupra bunurilor sechestrate52.
51
Anastasiu Crişu, op.cit., p.343
52
41
Potivit art.181 alin.(3) Cod de procedură civilă, depunerea recursului
împotriva încheierii de asigurare a acţiunii nu suspendă executarea încheierii.
Recursul împotriva încheierii de anulare a măsurilor de asigurare a acţiunii
suspendă executarea încheierii.
Încheierea judecătorului de instrucţie prin care a fost declarată legală sau
ilegală măsura asiguratorie efectuată fără autorizarea judecătorului de instrucţie nu
poate fi supusă separat nici unei căi de atac deoarece acţiunile efectuate şi probele
adunate în urma acestora pot fi, după caz, verificate în cadrul judecării cauzei în
instanţa de fond53.
Conform art.210 CPP în procesul penal bunurile se scot de sub sechestru
prin hotărîrea organului de urmărire penală sau instanţei în următoarele cazuri:
1) retragerea acţiunii civile;
2) modificarea încadrării juridice a infracţiunii incriminate bănuitului,
învinuitului, inculpatului;
3) din alte motive (scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi
penale, achitarea persoanei sau încetarea procesului penal, repararea
benevolă a prejudiciului de către bănuit sau inculpat) menţinerea acestei
măsuri asiguratorii nu mai este necesară sau oportună.
Instanţa de judecată, judecătorul de instrucţie sau procurorul, în limitele
competenţei lor, ridică sechestrul asupra bunurilor şi în cazurile în care constată
ilegalitatea punerii acestora sub sechestru de către organele de urmărire penală fără
autorizaţia respectivă.
Potrivit cererii părţii civile sau a altor persoane interesate de a cere repararea
prejudiciului material în ordinea procedurii civile, organul de urmărire penală sau
instanţa de judecată este în drept să menţină bunurile sub sechestru şi după
încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau
achitarea persoanei, timp de o lună de la intrarea în vigoare a hotărîrii respective.
Prin urmare, în orice caz de soluţionare a chestiunii scoaterii bunurilor de
sub sechestru, urmează a fi anunţată din timp partea civilă pentru a decide
53
42
înaintarea cererii de menţinere a sechestrului asupra bunurilor pentru o durată de o
lună de zile, termen suficient pentru a înainta o acţiune civilă potrivit procedurii
civile. Ordonanţa sau încheierea privind scoaterea bunurilor de sub sechestru în
condiţiile şi ordinea prevăzută de Codul de procedură penală nu sînt susceptibile de
a fi atacate de către partea civilă sau de procuror54.
Pentru a vedea unele din problemele şi erorile care apar în practică vizavi de
bunurile care pot fi puse sub sechestru, ne propunem să analizăm următoarea speţă
din practica judiciară a Curţii Supreme de Justiţie:
La 12.06.2009 a fost începută urmărirea penală conform elementelor
infracţiunii pevăzute de art.27, 248 alin.(5) lit.b), d) Cod penal, pe faptul tentativei
de trecere peste frontiera vamală prin contrabandă a 13.815 kg miez de nucă de
către reprezentanţii ÎM „Helidoni-Exim" SRL.
La 15.06.2009, prin încheierea judecătorului de instrucţie s-a pus sub
sechestru miezul de nucă în cantitate de 13.815 kg, cu valoarea estimativă de
679.388,40 lei, însă împotriva acestei încheieri a fost depusă plîngere
judecătorului de instrucţie de către ÎM „Helidoni-Exim" SRL, care a solicitat
eliberarea de sub sechestru a miezului de nucă.
La 25.06.2009, prin încheiere a fost admisă plîngerea şi dispusă eliberarea
de sub sechestru a miezului de nucă în cauză, cu obligarea organului de urmărire
penală să-l restituie proprietarului, motivîndu-se că instanţa de judecată nu a fost
informată despre faptul că miezul de nucă în cauză a fost obţinut pe cale licită, iar
conform art.204 alin.(4) CPP, nu pot fi puse sub sechestru bunurile
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, cu excepţia acelei cote-părţi
dobîndite ilicit din proprietatea colectivă care poate fi separată fără a se aduce
prejudiciu activităţii economice.
Împotriva încheierii nominalizate a declarat recurs în anulare Procurorul
General adjunct, prin care solicită menţinerea încheierii din 15.06.2009, invocînd
că, miezul de nucă în cauză constituie obiect al infracţiunii, săvîrşite de către
reprezentanţii ÎM „Helidoni-Exim" SRL, iar demersul procurorului prin care s-a
54
43
solicitat autorizarea punerii sub sechestru a miezului de nucă a fost înaintat în
scopul asigurării confiscării speciale a obiectului infracţiunii, fapt stipulat în
art.203 alin.(2) CPP. Recurentul mai invocă drept temei faptul că, la adoptarea
încheierii atacate instanţa de judecată a ignorat faptul că miezul de nucă a fost
sechestrat, examinat şi ataşat la dosar în calitate de corpuri delicte.
Judecînd recursul în anulare, Colegiul penal lărgit decide inadmisibilitatea
acestuia, ca vădit neîntemeiat, din următoarele considerente:
Miezul de nucă prezintă un produs uşor alterabil, iar conform art.161 alin.
(1), pct.1) CPP pînă la soluţionarea cauzei penale, procurorul, în faza urmăririi
penale, sau, după caz, instanţa dispune restituirea către proprietarul sau
posesorul legal a produselor uşor alterabile.
Conform art.204 alin.(1) CPP, în cazurile prevăzute de lege, indiferent de
natura bunurilor şi de faptul la cine se află acestea, sub sechestru pot fi puse
bunurile bănuitului, învinuitului, inculpatului. În materialele prezentate instanţei
nu se conţine careva act ce ar confirma calitatea de bănuit, învinuit sau inculpat
al ÎM „Helidoni-Exim" SRL sau a factorilor de decizia a acesteia.
S-a constatat că miezul de nucă în cauză a fost obţinut pe cale licită, iar
conform art.204 alin.(4) CPP, nu pot fi puse sub sechestru bunurile
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, cu excepţia acelei cote-părţi
dobîndite ilicit din proprietatea colectivă care poate fi separată fără a se aduce
prejudiciu activităţii economice. (Dosarul nr.1re-1191/09).
În practica judiciară se întîlnesc cazuri cînd s-a pus sub sechestru
proprietatea persoanei juridice care nu era trasă la răspundere penală.
Astfel, conform încheierii judecătorului de instrucţie al Judecătoriei Centru,
mun.Chişinău a fost admis demersul procurorului privind autorizarea aplicării
măsurii procesuale de constrîngere – punerea bunurilor sub sechestru, a
imobilului casei de locuit din str.Pavel Boţu, mun.Chişinău, în cauza penală
nr.2003010602 pornită în baza art.1231 CP (1961) pe faptul sustragerii
mijloacelor valutare în proporţii deosebit de mari de către administraţia BCI
„OGUZBANK „ în asigurarea restituirii daunei materiale.
44
Încheierea judecătorului de instrucţie a fost atacată cu recurs în anulare de
către administratorul din oficiu al BCI „OGUZBANK”, (la acea perioadă
practica judiciară admitea verificarea legalităţii încheierilor respective), care a
solicitat casarea încheierii ca ilegale motivînd că sechestru este aplicat pe bunul
băncii care nu poate fi subiectul infracţiunii incriminate, nu este parte în procesul
penal, nimeni nu este atras în calitate de bănuit, astfel punerea casei de locuit sub
sechestru fiind neîntemeiată.
Judecînd recursul în anulare, acesta s-a admis ca întemeiat.
Potrivit art.202 alin.(3) CPP, măsurile asigurătorii pentru repararea
prejudiciului, inclusiv şi punerea sub sechestru a bunurilor, se pot lua numai
asupra bunurilor bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Din materialele cauzei este stabilit că proprietarul imobilului situat pe str.
Pavel Boţu, este Banca Comercială de Investiţii „OGUZBANK”, deci,
proprietarul este persoană juridică.
Din ordonanţa organului de urmărire penală din 17.10.2005 privind punere
bunurilor sub sechestru, rezultă că ordonanţa s-a adoptat în cauza penală
nr.2003010602, pornită la 18.04.2003 împotriva administraţiei BCI
„OGUZBANK” după semnele infracţiunii prevăzute de art.123 1 CP (red.1961),
deci rezulta că urmărirea penală se efectuează împotriva persoanelor fizice ce fac
parte din administraţia băncii şi nu împotriva persoanei juridice care este
proprietarul bunului. Această împrejurare a fost reţinută şi de către judecătorul
de instrucţie care a autorizat aplicarea măsurii procesuale de constrîngere –
punerea sub sechestru a imobilului, însă fără a ţine seama de prevederea art.202
alin.(3) CPP în sens că BCI „OGUZBANK” ca proprietar al imobilului şi ca
persoana juridică nu este atrasă la răspundere penală.
Din acest punct de vedere, încheierea judecătorului de instrucţie s-a casat
ca ilegală cu respingerea demersului procurorului de punere a bunurilor sub
sechestru ca neîntemeiat55.
55
Mihai Poalelungi, Igor Dolea, Tatiana Vîzdoagă [et al.], Manualul Judecătorului pentru cauze
penale, Chişinău, 2013, p.230-231
45
§ 2. Repararea prejudiciului cauzat prin punerea ilegală a bunurilor
sub sechestru
Procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti este reglementată de
Capitolul VII al Titlului III al părţii speciale a Codului de procedură penală –
Proceduri speciale.
Potrivit art.524 CPP, persoanele cărora, în cursul procesului penal, prin
acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale instanţelor judecătoreşti, li
s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în
conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire la modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale
instanţelor judecătoreşti.
Condiţiile şi modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sînt
prevăzute de Legea nr.1545 din 25.12.1998 privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti56.
Pentru repararea prejudiciului cauzat este necesar să fie întrunite cumulativ
următoarele condiţii:
1) acţiunea ilicită prevăzută la art.3 al Legii;
2) legătura de cauzalitate între prejudiciul reclamat şi acţiunile organelor de
urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti;
3) existenţa unui act de reabilitare sau a unui act prin care s-a constatat
ilegalitatea acţiunilor organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale
instanţelor judecătoreşti, prevăzute la art.6 al Legii.
La art.3 alin.(1) pct.3) al Legii este prevăzut ca reparabil prejudiciul material
şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma efectuării ilegale, în cazul
56
Legea nr.1545 din 25.12.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti //
46
urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale
sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum
şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice
sau juridice. Astfel, potrivit art.6 al Legii, în cazul invocării punerii ilegale a
bunurilor sub sechestru dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul
stabilit, apare în cazul:
a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;
b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale
pe temeiuri de reabilitare;
c) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5)
din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase
de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau
acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită
activitate specială de investigaţii.
În cazul punerii ilegale a bunurilor sub sechestru, conform art.7 pct.c) al
Legii, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie averea
(inclusiv depunerile băneşti şi dobînzile aferente, obligaţiile împrumuturilor de stat
şi cîştigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa
judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea
sechestrată.
Art.525 al Legii prevede că acţiunea pentru repararea prejudiciului poate fi
iniţiată în termen de trei ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului
conform prevederilor art.6 din Lege.
Acţiunea pentru repararea prejudiciului poate fi iniţiată în instanţa
judecătorească în a cărei rază teritorială domiciliază persoana căreia i-a fost cauzat
prejudiciul sau, după caz, succesorii ei, în ordinea procedurii civile, chemînd în
judecată statul, care este reprezentat de către Ministerul Justiţiei.
Acţiunea pentru repararea prejudiciului este scutită de plata taxei de stat.
47
Concluzii
Apariţia instituţiei punerii bunurilor sub sechestru a fost condiţionată de

necesitatea societăţii în existenţa unor măsuri care ar asigura restabilirea relaţiilor
patrimoniale, încălcate de activitatea infracţională. Mai mult decît atît, nivelul de
dezvoltare a relaţiilor patrimoniale determină esenţa (natura juridică) a institutului
punerii bunurilor sub sechestru, care a evoluat de la procedeu probatoriu, la măsură
procesuală de constrîngere. În Republica Moldova, această tendinţă de dezvoltare
vorbeşte despre sporirea atenţiei asupra protecţiei dreptului la proprietate în
procesul penal.
48
Condiţiile necesare pentru punerea bunurilor sub sechestru, în funcţie de
natura lor juridică, pot fi împărţite în 2 categorii: materiale şi procesuale. Condiţiile
materiale includ circumstanţele de care depinde posibilitatea aplicării acestei
măsuri: 1) să fie începută urmărirea penală; 2) să fie prezentă persoana cu funcţie
de răspundere, investită de lege să poată aplica sechestrul; 3) să fie prezentă
persoana asupra căreia poate fi aplicat sechestrul; 4) să existe presupunerea
întemeiată în privinţa unei persoane concrete.
Condiţiile procesuale pentru aplicarea sechestrului sînt ordinea stabilită de
Codul de procedură penală de obţinere a autorizaţiei şi nemijlocit procedura de
punere sub sechestru a bunurilor.
După cum am văzut, bunurile pot fi puse sub sechestru şi fără a avea
autorizaţia judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei organului de urmărire
penală, în caz de delict flagrant sau în caz ce nu suferă amînare. Despre aceasta,
însă, judecătorul de instrucţie trebuie informat nu mai tîrziu de 24 de ore pentru a
verifica legalitatea aplicării măsurii.
La aplicarea sechestrului trebuie de ţinut cont de faptul că scopurile în care
se aplică sînt expres prevăzute de lege: 1) asigurarea reparării prejudiciului cauzat
de infracţiune; 2) asigurarea acţiunii civile; 3) garantarea executării pedepsei
amenzii; 4) asigurarea eventualei confiscări speciale sau confiscări extinse a
bunurilor ori a contravalorii bunurilor utilizate la săvîrşirea infracţiunii ori rezultate
din infracţiune, deaceea este inadmisibil ca sechestrul să fie aplica în alte scopuri.
La fel la aplicarea sechestrului trebuie de ţinut cont de faptul că există o serie
de bunuri, care conform legii nu pot fi urmărite, deaceea nici într-un caz nu se vor
pune sub sechestru.
Prevederile descrise sînt de ordin general, însă sînt cazuri cînd organele
investite de lege să aplice sechestrul comit erori anume la cele mai elementare
cerinţe înaintate la punerea bunurilor sub sechestru, nemaivorbind de procedura
detaliată a aplicării acestei măsuri.
La capitolul propuneri, după cum am menţionat mai sus, susţinem
propunerea de lege ferendă de a modifica dispoziţia art.203 alin.(1) CPP – “după
49
punerea sub sechestru a conturilor şi a depozitelor bancare sînt încetate orice
operaţiuni în privinţa acestora” prin sintagma „încetarea parţială sau totală a
operaţiunilor privind conturile bancare în funcţie de circumstanţele concrete ale
cauzei”, deoarece sîntem de părere că din punct de vedere practic nu există niciun
raţionament să justifice interdicţia creditării contului bancar. Totodată, nu poate fi
justificată uneori nici interdicţia oricăror acţiuni de debitare a contului bancar care
duce la blocarea activităţii agentului economic.
Considerăm că studiul de faţă a elucidat multe aspecte din procedura legală
de dispunere şi aplicare a sechestrului, ceea ce va duce la recurgerea mai frecventă
şi eficientă la măsurile asiguratorii în practică.
BIBLIOGRAFIE
I. Convenţii şi tratate internaţionale

1. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
adoptată la 4 noiembrie 1950 // ratificată prin Hotărîrea Parlamentului RM
nr.1298-XIII din 24.07.1997;
2. Declaraţia Universală a drepturilor omului adoptată la 10 decembrie 1948 //
ratificată prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.217-XII din 28.07.1990.
II. Acte normative naţionale
50
1. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994 // publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994, în vigoare din
27.08.1994;
2. Codul civil nr.1107 din 06.06.2002 // publicat în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.82-86 din 22.06.2002;
3. Codul contravenţional nr.218 din 24.10.2008 // publicat în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.3-6 din 16.01.2009, în vigoare din 31.05.2009;
4. Codul de executare nr.443 din 24.12.2004 // publicat în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.34-35 din 03.03.2005, în vigoare din 01.07.2005;
5. Codul familiei nr.1316 din 26.10.2000 // publicat în Monitorul Oficial al
6. Codul penal nr.985 din 18.04.2002 // republicat în Monitorul Oficial al
7. Codul de procedură civilă nr.225 din 30.05.2003 // publicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.111-115 din 12.06.2003;
8. Codul de procedură penală nr.122 din 14.03.2003 // publicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.104-110 din 07.06.2003, în vigoare din
12.06.2003;
9. Legea nr.283 din 04.07.2003 privind activitatea particulară de detectiv şi de
pază // publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.200-203 din
19.09.2003;
10.Legea nr.59 din 29.03.2012 privind activitatea specială de investigaţii //
publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.113-118 din
08.06.2012, în vigoare din 08.12.2012;
11.Legea nr.1543 din 25.02.1998 cadastrului bunurilor imobile // publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.44-46 din 21.05.1998;
12.Legea nr.1545 din 25.12.1998 privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii
şi ale instanţelor judecătoreşti // publicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.50-51 din 04.06.1998;
51
13.Legea nr.171 din 11.07.2012 privind piaţa de capital // publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.193-197 din 14.09.2012, în
vigoare din 14.09.2013;
14.Hotărîrea Guvernului nr.1538 din 27.11.2002 cu privire la aprobarea
componenţei nominale a Comisiei republicane permanente pentru
organizarea expertizei, evaluării şi comercializării bunurilor sechestrate şi a
Listei produselor agricole perisabile care nu sînt sechestrabile // publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.162-165 din 06.12.2002;
15.Hotărîrea Guvernului nr.972 din 11.09.2001 pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi vînzare a
bunurilor confiscate, fără stăpîn, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de
păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu
drept de succesiune şi a comorilor // publicată în Monitorul Oficial al
16.Hotărîrea Băncii Naţionale nr.297 din 25.11.2004 cu privire la aprobarea
Regulamentului privind deschiderea, modificarea şi închiderea conturilor la
băncile licenţiate din Republica Moldova // publicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.218-223 din 03.12.2004, în vigoare din 10.12.2004;
17.Hotărîrea Băncii Naţionale nr.375 din 15.12.2005 cu privire la aprobarea
Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi
perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare //
publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4 din 06.01.2006,
în vigoare din 21.04.2006.
III. Tratate, monografii şi alte lucrări de specialitate

1. Igor Dolea, Dumitru Roman, Iurie Sedleţchi, Tatiana Vîzdoagă, Vasile
Rotaru, Adrian Cerbu, Sergiu Ursu, Drept procesual penal, Cartier juridic,
Chişinău, 2005;
2. Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vîzdoagă, Iurie Sedleţchi, Valeria
Şterbeţ, Vasile Rotaru, Raisa Botezatu, Adrian Cerbu, Sergiu Ursu, Ecateria
52
Erjîu, Codul de procedură penală. Comentariu, Ediţia a II-a, Cartier juridic,
Chişinău, 2005;
3. Mihai Dascălu, Sechestru. Elemente de sinteză în construcţia juridică,
Chişinău, 2004;
4. Mihai Poalelungi, Igor Dolea, Tatiana Vîzdoagă [et al.], Manualul
Judecătorului pentru cauze penale, Chişinău, 2013;
5. Valeriu Zubco, Mihail Avram, Mihail Gheorghiţă, Iurie Mărgineanu,
Constantin Gurschi, Tudor Popovici, Raisa Botezatu, Victor Munteanu,
Protecţia drepturilor omului la aplicarea măsurilor procesuale de
constrîngere, Arc, Chişinău, 2006;
6. Anastasiu Crişu, Drept procesual penal. Partea generală. Ediţia 2,
C.H.Beck, Bucureşti, 2007;
7. Constantin Aioniţoaie, Vasile Bercheşan, Tudorel Butoi, Ilie Marcu, Eugen
Pălănceanu, Constantin Pletea, Ion-Eugen Sandu, Emilian Stancu, Tratat de
tactică criminalistică. Ediţia a II-a revăzută şi completată, Carpaţi, Oradea,
1992;
8. Gheorghiţă Mateuţ, Procedură penală (partea generală), Vol.II, Chemarea,
Iaşi, 1997;
9. Ioan Griga, Drept procesual penal. Partea generală. Teorie, jurisprudenţă
şi aplicaţii practice, Oscar Print, Bucureşti, 2004;
10.Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, Global Lex, Bucureşti, 2002;
11.А.В.Смирнов, К.Б.Калиновский, Уголовный процесс: учебник, 4-е изд.,
перераб. и доп., КНОРУС, Москва, 2008;
12.В.Б.Алексеев, В.К.Бобров, В.П.Божьев, С.В.Бородин, В.В.Демидов,
Г.В.Дроздов, А.С.Кобликов, Г.М.Меньковский, О.Д.Ситковская,
В.В.Николюк, И.Л.Петрухин, А.А.Чувилев, Научно-практический
комментарий к Уголовно-процуссуальному кодексу РСФСР. Издание
второе, переработанное и дополненное, Спарк, Москва, 1997.
IV. Articole din ediţii periodice
53
1. В.Б.Искандиров, “Исторический аспект развития и становления
наложения ареста на имущество как меры принуждениы в России”, în:
Право, выпуск 24, УДК 343.137.35(470)
V. Practica judiciară
1. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.40 din 27.12.1999 privind
practica aplicării de către instanţele de judecată a dispoziţiilor legale
referitoare la confiscarea averii;
2. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.7 din 04.07.2005 cu privire
la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de
instrucţie în procesul urmăririi penale.
VI. Site-uri web

1. http://despre.csj.md – Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova;
2. http://lex.justice.md – Registrul de Stat al actelor juridice al Republicii
Moldova;
3. http://webdex.ro;
4. http://wikipedia.org.
54

Sechestru

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sechestru

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

Data susținerii prealabile

Capitolul I. Natura juridică a punerii bunurilor sub

În reflecţia legislaţiei procesual-penale actuale a Republicii Moldova

§ 2. Importanţa şi scopul punerii bunurilor sub sechestru

Spre deosebire de legislaţia noastră, unde formele sechestrului sînt deduse de

Ion Neagu, op.cit., p.444

Ediţia a II-a, Cartier juridic, Chişinău, 2005, p.337

§ 1. Bunurile care pot fi puse sub sechestru

Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vîzdoagă ş.a., op.cit., p.340

Moldova nr.111-115 din 12.06.2003

Moldova nr.34-35 din 03.03.2005, în vigoare din 01.07.2005

Moldova nr.3-6 din 16.01.2009, în vigoare din 31.05.2009

§ 2. Temeiurile şi ordinea procesuală de punere a bunurilor sub

Conform conţintului art.203 alin.(2) şi art.205 alin.(1) CPP, punerea sub

§ 3. Elemente de tactică criminalistică la punerea bunurilor sub

§ 1. Contestarea aplicării sechestrului şi scoaterea bunurilor de sub

Procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale

Apariţia instituţiei punerii bunurilor sub sechestru a fost condiţionată de

I. Convenţii şi tratate internaţionale

II. Acte normative naţionale

III. Tratate, monografii şi alte lucrări de specialitate

IV. Articole din ediţii periodice

VI. Site-uri web

S-ar putea să vă placă și