TESTUL nr.

1 

1. Răspunderea juridică contravențională 

1.1 Definiți noțiunea de răspundere juridică contravențională. 
Răspunderea juridică contravenţională este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază pe
normele dreptului contravenţional şi pe contravenţiile săvârşite, în urma cărora organele competente aplică
sancţiuni contravenţionale adecvate (amenda, privarea de un drept special, acordat cetăţeanului respectiv,
privarea de a deţine anumite funcţii şi de a exercita anumite activităţi, arestul contravenţional, expulzarea
etc.). 
1.2 Determinați principiile și scopul răspunderii juridice contravenționale.  
Principiul egalităţii în faţa legii -Persoanele care au săvîrşit contravenţii sînt egale în faţa legii şi a
autorităţilor publice şi sînt supuse răspunderii contravenţionale fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă,
religie, sex, apartenenţă politică, avere, origine socială sau de orice altă situaţie. 
 Principiul dreptăţii - Persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este
dovedită vinovăţia sa, cu respectarea normelor prezentului cod. 
Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale - Persoana este supusă răspunderii
contravenţionale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. 
Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii  contravenţionale- La aplicarea legii
contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de persoana
făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante. 

 1. Contraventia ca unic temei juridic al răspunderii contravenţionale. Este de menţionat că temei juridic
al răspunderii contravenţionale poate constitui doar fapta ilicită de atentare la o valoare socială protejată
de norma juridică contravenţională. Fără săvârșirea unei fapte contravenţionale nu se poate naşte un raport
juridic de constrângere contravenţională (raport juridic de conflict).
2.Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale şi a pedepsei contraventionale înseamnă că
sancţionarea contravenţională a persoanei vinovate pentru comiterea unei contravenţii este obligatorie
(implacabilă), cu excepția cazurilor expres prevăzute în lege (art. 26 din CC al RM). El îşi are justificarea
în necesitatea restabilirii ordinii sociale care a fost perturbată de contravenţia săvârșită, repararea pagubei
pricinuite (art. 45 din CC al RM), reeducarea persoanei care a comis o contravenţie, prevenirea comiterii
unor noi contravenții (art. 32 din CC al RM).
3.Principiul oportunităţii şi utilităţii de a aplica răspunderea contravențională. Statul poate să renunţe la
aplicarea sancţiunii, acest lucru fiind posibil în virtutea faptului că statul este titularul dreptului de a aplica
sancţiunea contravenţională, drept la care poate renunţa, edictînd acte de iertare sau de scoatere a unor
fapte în afara ilicitului contravenţional.
4.Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni contravenţionale, reieşind din
gravitatea faptei contravenţionale şi din caracteristica bănuitului. Uneori se poate chiar renunţa la
pedeapsă.
5.Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune examinarea publică a cazurilor
contravenţionale de către organele împu¬ter¬nicite şi accesul tuturor participanţilor la procedura
contravenţională de examinare a cazului (legea contravenţională nouă admite şi judecarea cauzei
contravenţionale în şedinţă închisă). 
Scopul răspunderii juridice :
 1. scopul general de prevenire a altor fapte ilicite
2. scopul educativ
3. scopul de a promova dreptatea
4. consolidarea ordinii legale
  1.3 Dezvoltați cauzele care înlătură aplicarea răspunderii contravenţionale.  
 Înlăturarea răspunderii contravenţionale 
Renunţarea benevolă la săvîrşirea contravenţiei 
Este renunţare benevolă la săvîrşirea contravenţiei încetarea acţiunii îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea
contravenţiei dacă persoana este conştientă de posibilitatea finalizării faptei. 
Starea de iresponsabilitate 
(1) Se consideră în stare de iresponsabilitate persoana care săvîrşeşte o faptă prejudiciabilă aflîndu-se în
imposibilitatea de a-și conştientiza sau de a-și dirija acțiunile din cauza unei boli psihice cronice, a unei
tulburări temporare a activității psihice, a alienării mintale sau a unei alte stări psihice patologice. 
(2) Nu este pasibilă de răspundere contravențională persoana care a săvîrşit o faptă în stare de
responsabilitate, dar care, pînă la pronunțarea hotărîrii de sancționare, s-a îmbolnăvit de o boală psihică,
fiind lipsită de posibilitatea de a-și conştientiza sau de a-și dirija acțiunile sale. 
Contravenția neînsemnată, tentativa de contravenție neînsemnată 
(1) Se consideră neînsemnată contravenția pentru care prezentul cod prevede în calitate de sancțiune
maximă amenda de pînă la 10 unități convenționale. 
(2) În cazul contravenției neînsemnate sau a tentativei de contravenție neînsemnată, autoritatea (persoana
cu funcție de răspundere) competentă să examineze cauza contravențională poate înlătura răspunderea
contravențională, limitîndu-se la adresarea unei observații verbale făptuitorului. 
Împăcarea victimei cu făptuitorul 
Legea contravenţională prevede că procesul contravenţional pornit urmează a fi încetat în cazul impacarii
victimei cu făptuitorul în modul stabilit prin lege, doar pentru faptele prevăzute de lege,personala si de
comun acord
Prescripția răspunderii contravenționale -prescripţia exclude răspunderea contravenţională datorită
nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege . Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale este o
cauză se stinge raportul juridic contravenţional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o
perioadă de timp rezonabilă, prevăzută în legea contravenţională.
Amnistia 
(1) Amnistia este actul care are ca efect înlăturarea răspunderii contravenţionale şi a executării sancţiunii
contravenţionale, reducerea sau comutarea sancţiunii contravenţionale. 
Amnistia este o instituţie juridică contravenţională al cărei scop o constituie înlăturarea pentru viitor a
caracterului delictual al unor fapte contravenţionale, interzicând orice urmărire în ceea ce le priveşte sau
ștergând condamnările care le-au atins.
Constatarea amiabilă a accidentului rutier 
- doar cand in accident sunt implicate 2 victime , soldat doar cu deteriorări ale autoturismelor 
- Constatarea amiabilă a accidentului rutier se aplică în contravențiile precum Încălcarea de către
conducătorul de vehicul a regulilor de circulaţie rutieră soldată cu deteriorarea neînsemnată a vehiculelor, a
încărcăturilor, a drumurilor, a instalaţiilor rutiere, în cazul în care în accident sînt implicate două vehicule,
accidentul fiind soldat numai cu deteriorarea nesemnificativă a vehiculelor, fără cauzare de vătămări
corporale victimei, iar proprietarii și/sau utilizatorii vehiculelor dețin, la data producerii accidentului, polița
de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă sau certificatul de asigurare „Carte Verde” (în
cazul vehiculului aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în străinătate), valabile. 

2. Reținerea contravenientului – măsură procesuală de constrângere  

2.1. Identificaţi noțiunea de reținere ca măsură procesuală de constrângere. 
Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice. Privarea de libertate a persoanei
bănuite sau învinuite de savărșirea unei contravenții pe o anumită perioadă de timp, în scopul asigurării
ordinii si securității publice.  
2.2. Determinați cazurile și condițiile de aplicare a reținerii contravenientului. 
Cauzele : 
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului contravenţional; 
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă au fost
epuizate toate măsurile de identificare; 
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei; 
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de trecere
a frontierei de stat. 
Condițiile : 
Reţinerea nu poate depăşi 3 ore, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul articol. 
Reținerea poate fi aplicată pe un termen mai mare de 3 ore, cu autorizația judecătorului de instrucțiesau, în
lipsa acesteia în cazuri excepționale, cu ulterioara autorizare, dar, în ambele cazuri, nu mai mult de 24 de
ore: 
a) pînă la cauzei contravenționale – persoanei suspectate de săvîrşirea unei contravenții pentru care
sancțiunea prevede arestul contravențional; 
b) pentru a identifica persoana şi a clarifica circumstanțele contravenției – persoanelor care au încălcat
regulile de şedere a cetățenilor străini şi apatrizilor în Republica Moldova, regimul frontierei de stat,
regimul zonei de frontieră sau regimul punctelor de trecere a frontierei de stat; 
2.3. Formulați care sunt actele procedurale întocmite la aplicarea retinerii contravenientului. 
Procesul-verbal cu privire la reţinere 
(1) La reţinerea persoanei se încheie în cel mult 3 ore un proces-verbal cu privire la reţinere, în care
se consemnează data şi locul încheierii, funcţia, numele şi prenumele persoanei care a încheiat procesul-
verbal, date referitoare la persoana reţinută, data, ora, locul şi motivul reţinerii. 
 (2) Procesul-verbal cu privire la reţinere se semnează de persoana care l-a încheiat şi de persoana
reţinută. Refuzul persoanei reţinute de a semna procesul-verbal se consemnează în el, cu adeverirea faptului
de cel puţin doi martori. 

TESTUL nr. 2 

1. Caracteristică generală a contravenției 

1.1. Identificați noțiunea și varietățile (formele) contraventiei . 
Contravenţia 
Constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît
infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de
prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională. 
Formele :  
Contravenţia continuă 
(1) Se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp
nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu există pluralitate de
contravenţii. 
(2) Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii contravenţionale
sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate. 
Contravenţia prelungită 
(1) Se consideră contravenţie prelungită fapta săvîrşită cu o unică intenţie, caracterizată prin două
sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur scop, alcătuind în
ansamblu o contravenţie. 
(2) Contravenţia prelungită se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni
contravenţionale. 
Tentativa 
 Se consideră tentativă de contravenţie acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată nemijlocit
spre săvîrşirea unei contravenţii care, din cauze independente de voinţa făptuitorului, nu şi-a produs
efectul. 
  
  
1.2. Determinați elementele constitutive ale contravenției.  

Prin conţinutul faptei contravenţionale se înţelege ansamblul de elemente şi trăsături caracteristice şi

definite în însăşi norma de drept, care stabileşte sancţiunea sau o altă normă la care se face trimitere pentru
a constata şi sancţiona fapta contravenţională.  

Obiectul contravenţiei constituie valorile şi relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională, care sînt
vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete. Obiectul reflectă acele valori şi relaţii sociale la
care a atentat subiectul.

1) Obiectul juridic, la rândul său, se divizează în: obiect general, obiect generic, obiect nemijlocit
(specific) şi obiect complex. 

- Obiectul juridic general= reprezinta toate valorile sociale ocrotite de dr contraventional (articolul 2)

-Obiectul juridic generic= este atunci cand o valoare social e ocrotita de mai multe norme
contraventionale. ( se grupeaza in capitole)

-Nemijlocit= acea valoare concreta ocrotita de o anumita norma, dar si relatiile sociale reglementate de
acestea 

-Complex= este o specie aparte de  ob juridic nemijlocit atunci cand savarsirea contraveniei sunt afectate
2 valori, una principala si una secundara. 

2))  Obiectul material al contravenţiei., îl constituie entitatea fizică împotriva căreia este orientat
elementul material al contravenţiei (265 cod contraventional)

Latura obiectivă- fapta propriu zisa Ea reprezintă acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare de
consecinţe socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori, relaţii sociale, bunuri ori interese
legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. Deci, părţile componente ale laturii
obiective sînt: elementul material, rezultatul periculos, raportul de cauzalitate şi unele condiţii de loc,
timp, mod şi împrejurări.

Subiect al răspunderii juridice este persoana fizică sau juridică împotriva căreia se exercită constrîngerea
statală prin aplicarea sancţiunilor juridice.   Subiecţii contraventiei sînt persoanele trase la răspundere
contravenţională (delincvenţii) – subiectul activ, şi victimă – subiect pasiv.

Latura subiectivă – ca element al conţinutului constitutiv al contravenţiei – se referă la atitudinea psihică a

făptuitorului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele ei. Elementul principal al laturii subiective este vinovăţia
( intenție și imprudență) şi formele ei. În cazul unor contravenţii, pentru completarea laturii subiective, în
textele de incriminare a acestora sînt prevăzute şi alte condiţii referitoare la scop şi la motiv.Prin scop al
contraventiei se întelege obiectul urmarit de fâptuitor prin sãvârsirea actiunii sau inactiunii ce constituie
elementul material al contraventiei. Prin motiv al contraventiei se intelege impulsul intern din care se naste
decizia contraventionalã si, pe cale de consecintã, punerea in executare a deciziei.
1.3.Formulați delimitarea contraventiei de alte fapte ilegale (infractiune, abatere disciplinară).   
Contraventia in raport cu infractiunea  
Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave,
lezând valori sociale importante (de ex., siguranta statului, viata si celelalte atribute ale persoanei, pro-
prietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile sale sunt mai restrânse,
neafectând valori importante. Contraventile se deosebesc de infractiuni si prin modul lor de reglementare
juridica. Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal si legi speciale, pe când faptele
contraventionale sunt prevâzute si sanctionate prin legi, ordonante sau hotarâri ale Guvernului, precum si
prin hotàrâri ale autoritarilor administratiei publice locale sau judetene. De asemenea, contraventia se
deosebeste de infractiune si prin modul de sanctionare diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu
închisoare penalã sau amendã penalã, pe când contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda
contraventionala, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu
închisoare contraventionalã, precum si cu o serie de sanctiuni complementare.  
Contraventia în raport cu abaterea administrativa  -abaterile discilplinare sunt fapte care aduc atingeri doar
raporturilor de munca în cadrul instituției în care sa săvârșit fapta, ne avand consecinte care sa lezeze un
interes general, iar in cazul contraventiei răspunderea pentru ocrotirea acestui interes general revine unui
organ al administrației publice.
Contraventia se deosebeste si abaterea administrativa, prin abatere administrativa întelegându-se orice fapt
care încalca normele de drept administrativ, ori faptele de a nu îndeplini obligatiile de executare ce decurg
din acte administrative (de ex., neprezentarea martorului la solicitarea organelor de urmarire penala sau
neefectuarea tratamentului medical în cazul persoanelor bolnave veneric). 

2.Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport 

2.1 Descrieți noțiunea de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport în

calitate de măsură de siguranță. 
(1) ridicarea provizorie a permisului de conducere a vehiculelor constă în interzicerea temporară persoanei
fizice de a conduce vehicule prin ridicarea permisului de conducere până la pronunţarea hotărârii
judecătoreşti asupra cauzei. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a vehiculelor are drept scop
înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvârşirii unor fapte socialmente periculoase în traficul
rutier. 
(2) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a vehiculelor se aplică de către instanţa de judecată, la
demersul agentului constatator, în procesul de examinare a contravenţiilor pentru care se prevede
sancţiunea privării de dreptul de a conduce vehicule. 

2.2Stabiliți cazurile de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.

Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport este o măsură preventivă care se
va aplică persoanelor pentru săvârșirea infracțiunilor în domeniul transporturilor, precum și în cazul
utilizării mijlocului de transport la săvârșirea infracțiunii.  În cazul unei infracțiuni pentru care se prevede
pedeapsa privării de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anulării acestui drept, organul de
constatare ridică permisul de conducere până la pronunțarea încheierii judecătorului de instrucție.
(conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate ). Ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport se aplică de către instanţa de judecată, la demersul agentului constatator, în
procesul de examinare a contravenţiilor pentru care se prevede sancţiunea privării de dreptul de a conduce
mijloace de transport.

2.3. Formulați care sunt actele procesuale întocmite la ridicarea provizorie a permisului de
conducere a mijloacelor de transport. 
Demersul de catre agentul constator
incheierea instantei de judecata pentru ridicarea provizorie a peemisul- Poate fi aplicată la săvîrşirea
infracţiunilor în domeniul transporturilor, precum şi în cazul utilizării mijlocului de transport la săvîrşirea
infracţiunii.În cazul unei infracţiuni pentru care se prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce
mijloace de transport sau anulării acestui drept,
Se aplică ca măsură principală sau ca măsură complementară la o altă măsură preventivă şi se dispune de
către judecătorul de instrucţie la demersul motivat al procurorului care conduce sau efectuează urmărirea
penală.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport
(1) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport este o măsură
preventivă care se aplică persoanelor pentru săvîrşirea infracţiunilor în domeniul transporturilor, precum şi
în cazul utilizării mijlocului de transport la săvîrşirea infracţiunii.
(2) În cazul unei infracţiuni pentru care se prevede pedeapsa privării sau anulării de dreptul de a
conduce mijloace de transport, organul de constatare ridică permisul de conducere pînă la pronunţarea
încheierii judecătorului de instrucţie. În acest caz procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală
înaintează, în cel mult 3 zile, judecătorului de instrucţie un demers cu privire la aplicarea măsurii
preventive privind ridicarea provizorie a permisului de conducere.
(3) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică ca măsură
principală sau ca măsură complementară la o altă măsură preventivă şi se dispune de către judecătorul de
instrucţie la demersul motivat al procurorului care conduce sau efectuează urmărirea penală.
(4) Judecătorul de instrucţie examinează în cel mult 3 zile de la data depunerii demersului motivat
al procurorului care conduce sau efectuează urmărirea penală cu privire la ridicarea provizorie a
permisului de conducere a mijloacelor de transport, cu emiterea unei încheieri care va conţine una din
următoarele soluţii:
a) admiterea demersului şi ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de
transport;
b) respingerea demersului şi restituirea permisului de conducere titularului.
(5) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de
judecătorul de instrucţie pe un termen ce nu poate depăşi termenul maxim, prevăzut de pedeapsa de
privare de dreptul de a conduce mijloace de transport.
(6) Termenul executării măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport, se include în termenul de executare a pedepsei de privare sau anulare a de
dreptului de a conduce mijloace de transport.
(7) În cel mult 3 zile de la data pronunţării încheierii, copia acesteia se înmînează procurorului
care conduce sau efectuează urmărirea penală şi persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces penal sau
se remit acestora, în cazul în care nu au fost prezente la şedinţa de judecare a cauzei penale, faptul
expedierii consemnîndu-se în dosar.”.

TESTUL nr. 3 

1. Coordonatele acțiunii legii contravenționale 

1.1. Identificați coordonatele principale ale acțiunii legii contravenționale.  
Regula generală este că norma acționează pe timp nelimitat.  
Caracterul contravenţional al faptei şi sancţiunea ei contravenţională se stabilesc de prezentul cod în
vigoare la momentul săvîrşirii faptei. 
Legea contravenţională care înăspreşte sancţiunea sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de
săvîrşirea unei contravenţii nu are efect retroactiv. 
(3) Fapta care, printr-o lege nouă, nu mai este considerată contravenţie nu se sancţionează, iar
sancţiunea stabilită şi neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi nu se execută. 
 (4) Dacă legea nouă prevede o sancţiune contravenţională mai blîndă, se aplică această sancţiune.
În cazul aplicării sancţiunii din legea veche, această sancţiune se execută în limita maximului sancţiunii din
legea nouă. Dacă legea nouă nu mai prevede o anumită categorie a sancţiunii, sancţiunea de o astfel de
categorie, stabilită şi neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi, nu se mai execută. 
(5) Dacă legea nouă prevede o sancţiune mai aspră, contravenţia continuă a cărei săvîrşire a început
anterior intrării în vigoare a noii legi se sancţionează în conformitate cu legea în vigoare la momentul
consumării ei. 
(6) Timpul săvîrşirii contravenţiei este considerat timpul săvîrşirii acţiunii ilicite, iar în cazul
inacţiunii, timpul în care trebuia să se desfăşoare acţiunea pe care contravenientul a omis să o efectueze,
independent de timpul survenirii urmărilor. 
 
1.2. Determinați efectele retroactivității și ale ultraactivității dispozițiilor contravenționale.  
 Retroactivitatea legii contravenţionale noi    este o excepţie a principiului neretroactivităţii legii, prin
aceasta înţelegîndu-se aplicarea legii contravenţionale noi la situaţiile juridice anterioare intrării ei în
vigoare. legea contravenţională poate avea efect retroactiv în următoarele cazuri 1) cînd atenuează sau
anulează răspunderea pentru contravenţiile comise; 2) cînd legea nouă indică retroactivitatea sa; 3) în cazul
legii interpretative, care explică sensul unor legi anterioare, producînd efecte de la data intrării în vigoare a
legilor pe care le interpretează şi cu care fac corp comun.  
Supravieţuirea legii vechi  (ultraactivitatea) înseamnă aplicarea acesteia şi după intrarea în vigoare a legii
noi, asupra unor situaţii stipulate în ultima. Din cele menţionate concluzionăm că esenţa principiului
aplicării legii contravenţionale în timp constă în aceea că în toate cazurile se aplică legea contravenţională
mai blîndă, care uşurează starea de drept a persoanei trase la răspundere contravenţională. 
1.3. Dezvoltați caracterul aplicării legii contravenţionale asupra reprezentanţilor diplomatici ai
statelor străine. 
Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau alte persoane
care, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sau în conformitate cu
legile Republicii Moldova, nu cad sub incidenţa jurisdicţiei contravenţionale a Republicii Moldova sau în
cazul cărora este înlăturată răspunderea contravenţională. 

2. Expulzarea – măsură de siguranță contravențională 

2.1. Descrieți noțiunea de expulzare ca măsură de siguranță contravențională.  
Expulzarea este o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul Republicii Moldova
a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție prevăzută de prezentul cod. Expulzarea
are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte socialmente
periculoase de către aceste persoane. 
2.2. Determinați condițiile de aplicare a expulzării contravenienților.  
Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a următoarelor
condiții: 
a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost recunoscută ca
refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară; 
b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie contravenție; 
c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei stări de pericol
pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei stări fiind posibilă doar prin
îndepărtarea contravenientului de pe teritoriul Republicii Moldova; 
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în statul respectiv
acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională, religioasă, din cauza convingerilor
politice sau va fi supus tratamentului inuman şi degradant, torturii ori pedepsei capitale. 
2.3. Formulați cauzele în care contravenientul nu poate fi expulzat într-un stat.,  

Contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în statul respectiv acesta
va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională, religioasă, din cauza convingerilor politice
sau va fi supus tratamentului inuman şi degradant, torturii ori pedepsei capitale. În privința cetățenilor
străini şi apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de judecată poate dispune luarea în custodie
publică, cu plasarea acestora în Centrul de Plasament Temporar al Străinilor pe un termen de cel mult 6
luni. În cazul în care expulzarea însoțeşte sancțiunea arestului contravențional, aducerea la îndeplinire a
expulzării are loc după executarea sancțiunii.

TESTUL nr. 4 

1. Probele și mijloacele de probă în procesul contravențional  

1.1. Identificați noțiunea de probă în procesul contravențional. 
Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea
existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la
cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei. 

1.2. Determinați tipurile de probă, clasificarea și aprecierea acestora în procesul contravențional . 

1)După caracter: probe de acuzare și probe în apărare. 
De acuzare= acelea care dupa continutul lor indica faptul ca contraventia a fost comisa de persoana care
este banuita de comiterea acesteia, precum si care indica vinovatia persoanei in cauza. Acetsea dovedesc si
existenta unor circumstante agravante. In aparare= au sarcina de a constatat inexistenta contraventiei,
dovedirea nevinovatiei faptuitorului, o vina sau pedeapsa mai redusa, o circumstanta atenuanta.

2)După sursa în care provin: probe imediate (din prima sursa martor ocular) și probe mediate (din auzite,
nu din prima sursa). Immediate= sunt obtinute din sursele originale. Astfel de proba este declaratia unui
martor ocular, care relateaza despre faptele care le-a perceput, continutu procesului-verbal de examinare a
corpurilor delicte, originalul unui inscris. Mediate= sunt obtinute dintr-o alta sursa, care nu provine direct
din izvorul lor, cum ar fi de exemplu declaratia unui martor care a auzit despre unele imprejurari
importante in cauza penala.

3)După legătura cu obiectul probațiunii: probe directe (dovedesc nemijlocit vinovăția) și probe
indirecte( anumite imprejurari prin care se poate stabili vinovăția).   Directe= dovedesc in mod direct actul
principal, care formeaza obiectul cauzei contraventionale, dovedesc in mod nemijlocit vinovatia sau
nevinovatia persoanei si contin informatii ce pot rezolva fara ajutorul altor probe aspectele generale de
rezolvare a problemelor esentiale; Indirecte= nu pot dovedi vinovatia sau nevinovatia, dar reprezinta
anumite imprejurari cu ajutorul carora se poate conhide asupra actului principal. Aceste probe pot conduce
la anumite concluzii in procesul examinarii cauzei conraventionale numai in masura in care se colaboreaza
cu continutul altor probe. 
Exista insa si in doctrina idei precum ca sunt si probe: -principale= se refera la existenta faptului imputat -
secundare= privesc imprejuraraile de natura a agrava sau a atenua vinovatia inculpatului - incidentale=
servesc la dovedirea unor exceptii ridicate pe parcursul cauzei

Aprecierea probelor se face de persoana competentă să soluţioneze cauza contravenţională, potrivit

convingerii sale pe care şi-a format-o cercetînd toate probele administrate în raport cu circumstanţele
constatate ale cauzei şi călăuzindu-se de lege. 
1.3. Formulați mijloacele de probă și aprecierea probelor.  
În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace:
procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi documentelor,
procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului, procesele-verbale privind
alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod, explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a
fost pornit proces contravenţional, declaraţiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau
video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi
medico-legale, raportul de expertiză. Aprecierea probelor se face de persoana competentă să soluţioneze
cauza contravenţională, potrivit convingerii sale pe care şi-a format-o cercetînd toate probele administrate
în raport cu circumstanţele constatate ale cauzei şi călăuzindu-se de lege. 
Mijloacele de proba pot fi considerate ca acele cai prin intermediul carora datele de fapt au o importanta in
solutionarea unei cauze contraventionale pot fi utilizate legal atat de organul competent de examinare, cat
si de parti, si alti participanti la proces. În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin
intermediul următoarelor mijloace: procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a
obiectelor şi documentelor, procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața
locului, procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod,
explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, declaraţiile victimei, ale
martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele şi
documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de expertiză. Aprecierea
probelor se face de persoana competentă să soluţioneze cauza contravenţională, potrivit convingerii sale
pe care şi-a format-o cercetînd toate probele administrate în raport cu circumstanţele constatate ale cauzei
şi călăuzindu-se de lege. Nici o probă nu are valoare prestabilită. Sînt admisibile probele pertinente,
concludente şi utile, administrate în conformitate cu prezentul cod.

2. Judecarea cauzelor contravenționale în instanță 

2.1. Descrieți judecarea cauzei contravenţionale în instanţă.  
Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în
contradictoriu. 
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), cauza contravențională poate fi examinată în şedință
închisă în condițiile şi în modul stabilit de art. 18 din Codul de procedură penală. 
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă, judecătorul verifică
competenţa şi, după caz: 
a) dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la contravenţie; 
b) fixează data examinării cauzei contravenţionale, dispune citarea părţilor şi altor participanţi la
şedinţă, întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfăşurare. 
Şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale are loc cu citarea părţilor, în modul prevăzut de
prezentul cod. 
Atunci cind  agentul constatator care a constatat cazul contraventional nu este in drept sa aplice pedeapsa
contraventionala §i nu poate fi aplicata procedura contraventionala accelerata, procesul-verbal cu privire
la contraventie si materialele anexate la el urmeaza a fi remise instantei sau comisiei administrative,
potrivit competentei. Cauza contraventionala se judeca in instanta de judecata in sedinta publica, oral,
nemijlocit si in contradictoriu.

Actele preliminare privind judecarea cauzei. In termen de 3 zile de la data intrarii cauzei contraventionale
in instanta, judecatoml rezolva urmatoarele chestiuni:

-daca examinarea cazului respectiv este de competenta lui;

-daca au fost intocmite corect procesul-verbal si celelalte materiale din dosarul cu privire la contraven; -
daca persoanelor care trebuie sa participe la examinarea cazului li s-au comunicat ordinea examinarii
cazului si drepturile lor cu privire la participare in procesul de examinare a cazului; - reactia agentului
constatator la demersurile persoanei in privinta careia este intocmit procesul-verbal, partii vatamate,
reprezentantilor legali, avocatului etc.
 In functie de rezultatele acestor actiuni, judecatorul emite una dintre urmatoarele variante de decizie:
1.dispune remiterea dupa competenta a dosarului cu privire la contraventie; 2.fixeaza data examinarii
cauzei contraventionale, dispune citarea partilor si altor participant la sedinta, intreprinde alte actiuni
pentru buna ei destasurare.

(Termenul) Cauza contraventionala se judeca in termen de 30 de zile de la data intrarii dosarului in

instanta.Daca exista temeiuri rezonabile, judecatorul, prin incheiere motivata, poate prelungi termenul de
judecare a cauzei cu 15 zile.

2.2.  Generalizați procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată.  

 Procedura scrisa este o noua procedura , cauza contraventionala in procedura scrisa se examineaza in
instanta de judecata in lipsa partilor si fara dezbateri orale. In examinarea cauzei contraventionale nu se
aplica cauzele contraventionale a caror sanctiune prevede privarea de anumite drepturi . Astfel la 3 zile de
la intrarea cauzei contraventionale in instanta de judecata, judecatorul transmite faptuitorului si victimei o
copie a procesului verbal cu privire la contraventie, a probelor si inscrisurilor din dosar si obliga partile sa
se expuna asupra aplicarii procedurii scrie si asupra cauzei conraventioale , in termen de 10 zile.. In cazul
in care partile nu sau expus in termenul stabilit, instanta va pronunta o incheiere motivata.
2.3. Dezvoltați calea ordinară de atac a hotărârii judecătorești. Recursul . 
Examinarea cauzei contr. si emiterea deciziei asupra cazului – ca faza a procedurii contr. – se finalizeaza
cu aducerea la cunostinta partilor interesate a deciziei emise,in modul stabilit de lege.
Subiect cu dr. de atac cu recurs al hotaririlor judecatoresti poate fi: -pers. fata de care este aplicata
sanctiunea contravent.; -agentul constatator ; -victima; -procurorul ; -aparatorul,care declara recursul in
numele partilor; -sotul/sotia pers. arestate.
Temeiurile juridice pentru depunerea recursului.; -nu au fost respectate dispozitiile privind conpetenta
dupa materie sau calitatea pers.; -sedinta de judecata nu a fost publicata; -cauza a fost judecata fara citarea
legala a unei parti sau pers. legal citata sa aflat in imposibilitatea dea se prezenta sau dea instiinta instanta
despre imposibilitate; -pers. a fost sanctionata pentru o fapta neprevazuta de CC;; -faptei savirsite i sa dat
o incadrare juridica gresita; -a intervenit o lege mai favorabila pers. sanctionate,etc.
Termenul si modul de depunere a recursului.
Recursul impotriva instantei judecatoresti contraventionale se declara in termen de 15 zile.Termenul
incepe a decurge din momentul aducerii la cunostinta pers.interesate a hotaririi judecat.
Repunerea in termen a recursului. R.declarat  cu omiterea termenului  nu mai tirziu de 15 zile,se
considera depus in termen daca instanta a constatat ca intirzierea a fost determinata de motive intemeiate
sau de neinformarea despre adoptarea hotaririi a participantului la proces,care nu a fost prezent la
judecarea cauzei,nici la pronuntarea hotaririi.
Judecarea cauzei contr. in recurs Se judeca de un complet format din 3 judecatori,cu citarea
partilor.Neprezentarea nu impiedica judecarea recursului.Instanta e obligata sa se pronunte asupra tuturor
motivelor invocate in recurs.Presedintele completului de judecata conduce sedinta ,asigura ordinea si
solemnitatea in sedinta.
Hotărîrile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs. 
Decizia pronunţată în recurs este irevocabilă. 
Hotărîrile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs, pentru a se repara erorile de drept,
în următoarele temeiuri: 
 a) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei; 
b) şedinţa de judecată nu a fost publică; 
c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în
imposibilitatea de a se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate; 
d) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei
contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii redactate nu
corespunde dispozitivului pronunţat după deliberare; 
e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sau instanţa a pronunţat o hotărîre
de sancţionare pentru o altă faptă decît cea imputată contravenientului, cu excepţia cazurilor de reîncadrare
juridică a acţiunilor lui în temeiul unei legi mai blînde; 
f) contravenientul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de prezentul cod; etc. 

TESTUL nr. 5 

1. Scopul, funcţiile și sarcinile dreptului contravențional 

1.1. Definiţi scopul dreptului contravențional şi determinaţi-l la diferite etape de dezvoltare
istorică.  
Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei, apărarea
proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor contravenţionale,
precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii. Scopul dreptului contraventional -este apararea
valorilor sociale care nu necesita o protectie de natura penală .Scopul legii contravenţionale constă în
apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei, apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori
ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi
contravenţii.

1.2. Stabiliţi legătura scopului cu sarcinile şi funcţiile dreptului contravențional.   

functiile : constatarea faptei, examinarea cauzei, aplicarea masuriolr de sanctionare, 
Scopul dreptului contraventional -este apararea valorilor sociale care nu necesita o protectie de natura
penală 
legatura dintre acestea nu este alta decat aceea ca ele lucreaza concomitent. atat scopul cat si funtiile dr
contraventional se axeaza pe apararea valorilor sociale, prevenirea de contravntii. legatura dintre acestea
doua este ca odata ce a fost incalcta scopul dr contraventional, organele competente actioneaza pentru a
sanctiona sau mai bine zis a implementa masuri de reeducare contravenientului ce a savarsit acea fapta. 

1. a) Funcţia normativă (de normare a relaţiilor sociale) constă în totalitatea normelor legale, instituite prin
lege, pentru a reglementa conduita cetăţenilor (persoanelor) în societate.
2. b) Funcţia de instituţionalizare (de formalizare juridică a organizării social-politice) arată legătura
organică dintre drept (obiectiv, pozitiv) şi stat. Statul îşi creează forma juridică adecvată pentru instituirea,
organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice.
3. c) Funcţia de conducere a societăţii este atribuită dreptului obiectiv de însuşi statul,care are menirea să
conducă societatea după anumite reguli,pentru a evita infracțiunile și de a respecta legea în cauză.
4. d) Funcția de reglementare juridică a relațiilor sociale se exprimă în organizarea relațiilor sociale în
temeiul normelor juridice în vigoare. Iar rezultatul funcției de reglementare juridică a relațiilor sociale sunt
raporturile juridice care i-au naștere în cadrul societății. Condiția realizării acestei funcții este existența
dreptului pozitiv.
5. e) Funcția de conservare și protecție juridică a valorilor sociale este încorporarea şi securizarea
principalelor valori sociale în normele juridice, adoptate, asigurate şi exprimate de către stat în acte
normativ-juridice.
Funcțiile dr contr sunt indreptate spre indeplinirea scopului dr contr.

1.3. Evaluaţi scopul, sarcinile şi funcţiile dreptului contravențional în Republica Moldova.  

 Scopul dr.contraventional(the purpose)- apararea unor valori sociale care nu necesita o

protective de natura penala.
Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei,
apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea
cauzelor contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii.
Scopurile sau cei 3 piloni sunt :
1.valori sociale
2.proprietatea
3.ordinea publica.

Pentru realizarea scopului şi a sarcinilor sale, CC al RM este structurat în: cărţi, titluri, părţi, capitole şi
articole
Cartea întîi. Dreptul material este divizată în două titluri: titlul I – Partea generală şi titlul II – Partea
specială.
Partea generală a cărţii întîi este împărţită în cinci capitole şi conţine: dispoziţii comune cu privire la
legea contravenţională a Republicii Moldova, scopul legii şi acţiunea ei, principiile; noţiunea de
contravenţie şi răspundere contravenţională; cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi
răspunderea contravenţională; sancţiunile contravenţionale şi modalitatea aplicării lor.
Partea specială a cărţii întîi este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine norme
materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde
reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este
prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege.
Cartea a doua. Procesul contravenţional este şi ea divizată în două titluri: titlul I – Partea generală şi
titlul II Partea specială.
Functiile: constatarea faptei, examinarea cauzei, aplicarea masuriolr de sanctionare, 

1. a) Funcţia normativă (de normare a relaţiilor sociale) constă în totalitatea normelor

legale, instituite prin lege, pentru a reglementa conduita cetăţenilor (persoanelor) în
societate.
2. b) Funcţia de instituţionalizare (de formalizare juridică a organizării social-politice) arată
legătura organică dintre drept (obiectiv, pozitiv) şi stat. Statul îşi creează forma juridică
adecvată pentru instituirea, organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice.
3. c) Funcţia de conducere a societăţii este atribuită dreptului obiectiv de însuşi statul,care
are menirea să conducă societatea după anumite reguli,pentru a evita infracțiunile și de a
respecta legea în cauză.
4. d) Funcția de reglementare juridică a relațiilor sociale se exprimă în organizarea relațiilor
sociale în temeiul normelor juridice în vigoare. Iar rezultatul funcției de reglementare
 juridică a relațiilor sociale sunt raporturile juridice care i-au naștere în cadrul societății.
Condiția realizării acestei funcții este existența dreptului pozitiv.
5. e) Funcția de conservare și protecție juridică a valorilor sociale este încorporarea şi
securizarea principalelor valori sociale în normele juridice, adoptate, asigurate şi exprimate
de către stat în acte normativ-juridice.

2. Valoarea juridică aplicativă a măsurilor procesuale de constrângere  

2.1. Definiţi noțiunea de măsuri procesuale de constrângere şi interpretaţi trăsăturile ei.
masurile procesuale de constrangere sunt instituite pentru a asigura comportamentul contravenientului in
conformitate cu cerintele legii contraventionale, iar unele masuri constau in anumite privatiuni sau
constrangeri personale sau reale, determinate de conditiile si imprejurarile in care se desfasoara procesul
contraventional.
trasaturi: caracter retroactiv, aplicata strict in conformitate cu legea de catre agentul constatator, apara
procesul cercetarii si solutionarii cauzelor contraventionale
 

2.2. Determinaţi şi explicați condiţiile aplicării măsurilor procesuale de constrângere.  

  Cele mai multe măsuri procesuale constau în privaţiuni sau constrângeri mai mult sau mai puţin drastice.
Măsurile procesuale sunt mijloace prevăzute de lege, de care se folosesc organelle judiciare pentru a
asigura desfăşurarea normală a procesului penal, executarea pedepsei, repararea pagubei produse
prin săvârşirea infracţiunii şi pentru a preveni săvârşirea de noi fapte antisociale.Toate măsurile procesuale
de constrângere sunt institu ite pentru a asigura comportamentul contravenientului în conformitate cu
cerințele legii contravenționale, iar unele măsuri constau în anumite privațiuni sau constrângeri personale
sau reale, determinate de condi tiile şi împrejurările în care se desfășoară procesul contravențional2

Ele mai poartă denumirea de mijloace procesuale cu caracter re strictiv, aplicate în strictă conformitate cu
legea de către agentul con statator în privința contravenientului pentru lichidarea obstacolelor reale şi
posibile, ce pot apărea în procesul cercetării şi soluționării cauzelor contravenționale, în scopul asigurării
eficiente a sarcinilor procesului contraventional.

2.3. Proiectați măsurile procesuale de constrângere în conformitate cu legislația contravențională a

Republicii Moldova. 
măsuri procesuale de constrîngere:
a) reţinerea;
b) aducerea silită;
c) înlăturarea de la conducerea vehiculului;
d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate produse de
alcool sau de alte substanţe;
e) interzicerea exploatării vehiculului prin retragerea plăcii cu numărul de înmatriculare al acestuia;
f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier;
g) amenda judiciară;
h) punerea sub sechestru;
i) ridicarea și aducerea vehiculului la parcare.
eţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate fi aplicată în cazul:
 a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă
au fost epuizate toate măsurile de identificare;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de
trecere a frontierei de stat.
Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în cazul în care
aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a
informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
Persoana care conduce vehicul este înlăturată de la conducere dacă:
a) există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de
alcool sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe;
b) asupra dreptului de a conduce vehicule pe numele său sunt aplicate restricții de conducere;
b1) nu are asupra sa documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi vehiculul, cu
excepția cazului în care dreptul de a conduce este înscris în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule,
iar persoana care conduce vehiculul deține asupra sa un act de identitate valabil pe numele său;
c) a expirat termenul de 180 de zile de admitere temporară a vehicului  pe teritoriul Republicii
Moldova, cu excepţia cazului în care vehiculul este introdus pe teritoriul vamal de către persoana fizică cu
domiciliul în orice stat străin şi care deţine permis de conducere emis în ţara în care are domiciliu;
Se interzice exploatarea vehiculului prin retragerea plăcilor cu numărul de înmatriculare în cazul
constatării abaterilor de la condiţiile tehnice pentru admiterea în circulaţie a vehiculelor, prevăzute de
legislaţia în vigoare.
Vehiculul al cărui conducător a fost înlăturat de la conducere este ridicat şi, dacă nu poate fi predat
proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor, este adus la staţia de parcare specială sau la
subdiviziunea de poliţie cea mai apropiată de locul constatării contravenţiei.

  Punerea sub sechestru

(1) Punerea sub sechestru este o măsură procesuală de constrîngere care poate fi aplicată de către
judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată, la solicitarea agentului constatator a organului
abilitat cu dreptul de examinare şi/sau soluţionare a contravenţiei respective sau a procurorului, pentru a
asigura eventuala confiscare specială, precum şi pentru a garanta executarea sancțiunii amenzii, conform
art. 203–210 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător.

TESTUL nr. 6 

1. Autoritățile competente în soluționarea cauzelor contravenționale  

1.1. Definiţi noțiunea de competență prin prisma capacității organelor statului de a soluționa
cauzele contravenționale. Competența materială și competența teritorială . 
Deosebim competenta teritoriala si materiala. La competenta teritorială se aplica principiul administrativ-
teritorial recunoscut si aplicat in alte ramuri ale dreptului, reprezinta criteriul , potrivit caruia se apreciaza
care dintre organele de acelasi grad pot sa solutioneze o anumita cauza. Competenta materiala:1) toate
cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de prezentul cod competenţei unor alte organe,
precum şi: a) cauzele contravenţionale în privinţa minorilor; c) cauzele contravenţionale în care agentul
constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni dintre cele care urmează: - privarea de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate; - privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii; - privarea de dreptul
special; - munca neremunerată în folosul comunităţii; - arestul contravenţional;    2) contestaţiile împotriva
hotărîrilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale, procurorului. 
 1.2. Determinaţi problemele de competență în soluționarea cauzelor contravenționale.  
Destul de frecvent sunt cazurile in care constatarea faptului contraventional este realizat de catre alta
autoritate decat cea competenta sa examineze si sa adopte hotarare pe caz, sunt alte cazuri in care in mod
eronat unele cauze contraventionale sunt transmise instantelor gresite, pentru asemenea cazuri legiuitorul
prevede urmatoarele solutii: in cazul in care insatnta de judecata constata faptul ca instantei i sa remis spre
examniare cauza contraventionala cu incalcarea competentei teritoriale , dispune stramutarea cauzei catre
instanta ce are competenta teritoriala sa examineze cazul .  In alte cauze dispune stramutarea cauzei catre
procuror sau autoritatea necesara . In cazul in care agentul constatator constata ca incalcarile contin
elemente ale infractiunii , remite materialele procurorului sau ofiterului de urmarire penala.

1.3. Evaluați autoritățile competente să soluționeze cauzele contravenționale și formulați atribuțiile

lor. 
Instanta de judecata.  In procesul contraventional instanta de judecata are rolul unuia dintre organele care
examineaza si aplica sanctiunea contraventionala . Instantele judecatoresti examineaza toate cazurileprivind
raporturile juridice contraventionlale , pentru care legea nu stabileste o alta competenta. Justitia in cazuele
contraventionale se infaptuieste de catre intsanta d ejudecata comform competentei date de codul
contraventional. Procurorul examineaza contraventiile prevazute de Neîndeplinirea obligaţiilor de
întreţinere, de educare şi de instruire a copilului,,Împiedicarea exercitării dreptului de a comunica cu
copilul şi de a-l educa, Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, , 322-324, 335-337, 351-353 şi cele pe care
le-a depistat în exerciţiul funcţiunii. În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale
din cauza că fapta constituie o contravenţie, precum şi în cazul liberării de răspundere penală a persoanei cu
tragerea la răspundere contravenţională, procurorul dispune pornirea procesului contravenţional şi ori
examinează cauza în limitele competenţei sale, ori expediază materialele acumulate, conform competenţei,
altor organe pentru examinare. rin ordonanţă motivată, procurorul poate aplica orice sancţiune
contravenţională, cu excepţia sancţiunii a cărei aplicare este de competenţa instanţei de judecată.
Comisia administrativa. Comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală executivă se
formează de către consiliul local (sătesc, comunal, orăşenesc, municipal) în componenţa preşedintelui,
vicepreşedintelui, secretarului responsabil şi a 4-7 membri, obligatia carora se stabilesste prin regulament.
Agentul constatator. Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază
teritorială a fost săvîrşită contravenţia. Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a
doua în limitele competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii. Agentul constatator poate constata
contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi sancţionare sînt atribuite competenţei unor alte organe. 

2. Caracteristica contravențiilor în domeniul circulației rutiere  

2.1. Identificați și caracterizați particularitățile contravențiilor din domeniul circulației rutiere . 

Asigurarea securităţii circulaţiei rutiere şi a traficului de pietoni constituie una dintre sarcinile prioritare ale
statului. Potrivit criteriului de bază – securitatea circulaţiei rutiere şi a traficului de pietoni (obiect
generic) – în capitolul XIII al Codului contravenţional au fost comasate următoarele contravenţii: –
încălcarea regulilor de exploatare a vehiculelor ; – încălcarea regulilor de înmatriculare sau de înregistrare
de stat, de revizie tehnică a vehiculelor; - conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor de amplasare a
numărului de înmatriculare sau conducerea unui vehicul fără un astfel de număr.

2.2.Caracterizați elementele constitutive ale contravențiilor din domeniul circulației rutiere.  

Obiectul nemijlocit al contravenţiilor nominalizate este legat în mod direct sau indirect de obiectul generic şi
rezultă din el (de exemplu, relaţiile sociale ce ţin de exploatarea vehiculelor cu defecte tehnice la sistemul de
frînare (art. 228) şi urmările posibile; relaţiile sociale ce ţin de conformarea regulilor de folosire a centurii de
siguranţă şi a căştii de protecţie a motociclistului (art.235); relaţiile sociale ce ţin de respectarea vitezei de
circulaţie stabilite pe sectorul respectiv de drum
Latura obiectivă se manifestă tradiţional atît prin acţiune (conducerea unui vehicul care nu a fost înmatriculat
în modul stabilit sau care nu a fost supus reviziei tehnice (art. 229 alin. (2)); conducerea unui vehicul fără
număr de înmatriculare (art. 230 alin. (2)); conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a
conduce (art. 231 alin. (3)); cît şi prin inacţiune (neîndeplinirea de către conducătorul de vehicul a indicaţiei
legale date de agentul de circulaţie de a opri vehiculul (art. 241 alin. (1));
Subiect al răspunderii contravenţionale poate fi numai persoana fizică Deci, persoana fizică pasibilă de
aplicare a sancţiunii trebuie nu numai să îndeplinească cerinţele generale faţă de subiectul răspunderii
contravenţionale (vîrsta şi capacitatea de acţiune), ci şi să dispună de permis de conducere a vehiculului sau să
fie proprietarul lui.
Latura subiectivă se exprimă, în majoritatea cazurilor, prin intenţie (atribuirea unui număr de înmatriculare fals
şi conducerea cu bună ştiinţă a vehiculului cu un astfel de număr (art. 230 alin. (3)); conducerea vehiculului de
către o persoană privată de dreptul de a conduce (art. 231 alin. (3)); eschivarea conducătorului de vehicul de la
proba de determinare a stării de ebrietate (art. 234); ignorarea de către pietoni a semnalelor de dirijare a
traficului rutier (art. 245) etc; atît prin intenţie, cît şi prin imprudenţă (încălcarea regulilor de înmatriculare sau
de înregistrare de stat a vehiculelor (art. 229 alin. (1)); încălcarea regulilor de folosire a centurii de siguranţă
(art. 235 alin. (1)); încălcarea regulilor de circulaţie rutieră soldată cu cauzarea de leziuni corporale uşoare

2.3. Evaluați sistemul măsurilor de prevenire, întreprinse de către autoritățile statului, în privința
contravențiilor din domeniul circulației rutiere.  
Creșterea securității in traficul rutier, precum si ridicarea nivelului de responsabilitate a conducatorilor de
vehicule, reprezinta un interes public major , o obligatie pozitiva a statului , dar si a comunitatii in
intregime. 

În primul rând, în cazul dat prevenirea infracţiunilor în domeniul transportului rutier, datorită conţinutului
de blanchetă a normelor respective, nu poate fi realizată fără prevenirea în ansamblu a comportamentului
deviant în domeniul respectiv. În al doilea rând, măsurile de prevenire a infracţiunilor în transport pot
coincide cu măsurile generale de protecţie contra cauzării unui prejudiciu din imprudenţă în sistemul
securităţii obşteşti. În al treilea rând, în sistemul respectiv de măsuri, un rol deosebit trebuie atribuit
diferitor măsuri tehnice, ţinând cont de rolul pe care îl joacă mijlocul de transport, drumul şi situaţia în
trafic în mecanismul respectivei infracţiuni. Obiect specific al prevenirii îl reprezintă funcţionarii poliţiei de
patrulare: ei ca reprezentanţi ai statului nu îndeplinesc doar o funcţie de prevenire, dar mai sunt percepuţi
de către conducătorii de vehicule ca factori ce posedă un potenţial evidenţiat.
Prin urmare, în paralel şi în interacţiune cu măsurile orientate spre respectarea de către conducătorii de
vehicule a normelor de securitate (selectarea cadrelor, instruirea, educarea, controlul), sunt necesare măsuri
care asigură un comportament adecvat al altor participanţi la trafic, precum şi măsuri care ar preveni şi
înlătura condiţiile situaţiilor de accident ce apar din cauza stării proaste a drumurilor şi mijloacelor de
transport.

TESTUL nr. 7 

1. Dreptul contravențional în sistemul științelor juridice  

1.1. Definiţi noțiunea de drept contravențional ca ramură de drept şi interpretaţi trăsăturile ei.  
Dreptul contravențional reprezintă o totalitate de norme juridice strict determinatem instituite de legislația
contravențională, cu scopul de a ocroti drepturile și libertățile legitime ale persoanelor, alte valori sociale
determinate, pentru a soluționa cauze contravenționale, precum și a preveni comiterea contravențiilor.
Trăsăturile:
-Caracterul autonom. Autonomia dreptului contraventional este justificata de obiectul sau specific de
reglementare. Aceastã ramurã a dreptului reglementeaza numai acele relatii sociale care apar intre subiectii
 dreptului contraventional în legatura cu: necesitatea respectarii normei contraventionale (prevenirea de
contraventii); comiterea faptei contraventionale (curmarea faptei ilicite); infâptuirea jurisdictiei
contraventionale (aplicarea sanctiunilor contraventionale si a altor masuri de reeducare a persoanelor
vinovate de comiterea contraventilor). Acest grup de relatii sociale apartine numai dreptului
contraventional si nu poate constitui obiectul de reglementare al altei ramuri de drept. 
-Inegalitatea părților în relațiile contravenționale. Această trăsaturà a dreptului contraventional este
conditionata de unul dintre principile acestei ramuri a dreptului: „prescriere unilaterala de voință a
subiectului administrarii în domeniul combaterii contraventionalitati". Una dintre partile relatiilor sociale
reglementate de dreptul contraventional este reprezentata de stat. Aceast parte a relatilor apare in calitate de
subiect al administrárii si, prin competenta sa, are prioritate fatã de celelalte parti ale relatilor sociale
reglementate de dreptul contravențional. 
-Apartenența la dreptul public. Aceasta trasatura a dreptului contraventional se află in strânsa legatura cu
cea cercetata anterior. Prin reglementarile sale, dreptul contraventional apartine dreptului public, deoarece
in toate raporturile juridice de drept contraventional statul este subiectul dominant, care pretinde o anumita
conduita de la subiectii de drept cărora le sunt destinate normele juridice contraventionale si statul, prin
organele sale abilitate, exercità tragerea la răspunderea contraventionalã a celor vinovati de sãvârsirea
acestor fapte. 
-Caracterul extrajudiciar de aplicare a sancțiunilor contravenționale deosebeste esential dreptul
contraventional de alte ramuri ale dreptului (penal, civil etc.). Intreaga activitate de aplicare a sanctiu-nilor
contraventionale de câtre organele abilitate (executive sau judecătorești) și de constrângere statală fata de
persoanele care au comis fapte contravenționale are caracter extrajudiciar și se manifesta prin jurisdicția
contravențională. 
-Caracterul dinamic este o trăsătură importanta a dreptului contravențional, deoarece normele juridice
contravenționale suportă deseori modificări, în funcție de schimbările intervenite în evoluția societății.
Niciuna dintre ramurile dreptului nu este supusă unor modificări atât de dinamice ale cadrului normativ.

1.2. Clasificaţi principiile dreptului contravențional și identificați sistemul terminologic . 

Dreptul contravențional apare în conjuctura unei ramuri distincte a dreptului și datorită principiilor
fundamentale în materie contravențională. Principiile dreptului contravențional se clasifică în principii
generale și principii speciale ale dreptului contravențional.
Principiile generale ale dreptului contravențional:
1 Pr legalității în dreptul contr.
1 pr egalității în fața legii contravenționale;
2 pr dreptății în dr contr;
3 pr umanismului;
Principiile speciale ale dr contr:
1 pr caracterului personal al răspunderii contravenționale;
2 individualizarea raspunderii și sancțiunii contravenționale;
3 Prevenirea și combaterea contravențiilor;
4 contravenția este unicul temei al raspunderii contravenționale;
5 prezumția de nevinovăție;
6 inviolabilitatea persoanei;
7 libertatea de marturisire împotriva sa;
8 dreptul la aparare;
9 limba in care se desfasoara procesul contravențional;
10 dreptul de a nu fi urmarit sau sancționat de mai multe ori.
Sistemul terminologic
Norma contravențională este o specie a normei juridice, care se caracterizează prin conținutul și structura
lor specifică, stabilind reguli de drept contravențional, precum și sancțiunile aplicabile în cazul încalcarii
acestor reguli.
Raportul juridic contravențional este un raport de conflict, de contradicție, izvorât din savirsirea unei
contravenții.

1.3. Estimaţi interacţiunea dreptului contravențional cu alte ramuri ale dreptului.  

Corelaţia dreptului contravenţional cu ramurile înrudite:
Cu dreptul constituţional. Legătura dintre aceste ramuri ale dreptului constă şi în faptul că izvorul principal
al tuturor ramurilor de drept este Constituţia, dreptul constituţional cuprinzînd principiile fundamentale pe
care se întemeiază toate ramurile de drept.
Cu dreptul administrativ Ambele ramuri ale dreptului indicate au drept scop asigurarea convieţuirii
normale în cadrul societăţii, fără lezarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor, garantarea bunei funcţionări a
tuturor organelor  şi instituţiilor statului
Cu dreptul penal  putem menţiona că obiectul acestora, în mare parte, coincide, deosebindu-se prin
pericolul social al consecinţelor ce survin în urma atentatului ilicit. O serie de fapte ilicite după modul lor
de săvîrşire, condiţiile în care au fost săvîrşite şi urmările parvenite se situează la limita dintre ilicitul
contravenţional şi cel penal. În unele condiţii, faptele ilicite comise obţin aspect contravenţional, iar în alte
condiţii – aspect infracţional (de exemplu: contravenţia – procurarea şi păstrarea ilegală a mijloacelor
narcotice în cantităţi mici
Cu dreptul procesual penal  Dat fiind faptul că procedura contravenţională este o instituţie juridică a
dreptului contravenţional şi nu există ca ramură de sine stătătoare a dreptului, unele tehnici procedurale de
documentare a contravenţiilor, de aplicare a sancţiunilor sînt preluate din procedura penală . 

2. Trimiterea spre executare a hotărârii judecătorești în privința persoanelor fizice  

2.1. Identificați sistemul instituțiilor care asigură executarea sancțiunilor contravenționale .

Executarea sancţiunii avertismentului se asigură de către instituţia sau organul care a adoptat hotărîrea.
Executarea sancţiunii amenzii aplicată persoanelor fizice sau juridice se asigură de executorul judecătoresc
în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află
domiciliul sau sediul contravenientului. Executarea sancţiunii privării de dreptul special, a muncii
neremunerate în folosul comunităţii şi a sancţiunilor aplicate persoanelor juridice, cu excepţia amenzii,  se
asigură de către organul de probaţiune.
Executarea sancţiunii arestului contravenţional se asigură de către penitenciare.
Instituţiile şi organele prevăzute mai sus, comunică instanţei de judecată, în termen de 5 zile, despre
executarea hotărîrilor cu caracter contravenţional. Acţiunile ori inacţiunea instituţiei sau organului care
asigură executarea hotărîrilor cu caracter contravenţional pot fi contestate în modul stabilit de lege. 

2.2Determinaţi particularitățile executării sancțiunii avertismentului și amenzii.  

Avertismentul  cea mai ușoară forma de sanctionare a contravenientului,, acțiune morala ce constă în
atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvârșite, recomandîndu-i să respecte pe viitor
dispoziţiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către organul competent a soluţiona cauza
contravenţională, în modul stabilit de lege.

 Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvîrşite şi în

recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.Avertismentul se aplică în scris.
Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul
cod. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.
(2) Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor
cu funcţie de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.
  (21) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a
cărţii întîi a prezentului cod, după caz:
a) amendă de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale;
(22) Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an, a încălcărilor specificate în
partea specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii
în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.
(23) Comiterea de către persoana juridică a treia oară şi mai mult, în decursul unui an, a încălcărilor
specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime triplă din
suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.
(24) Amenda se achită de către contravenient în mod benevol în termen de 30 de zile de la data
stabilirii acesteia.
(29) Amenzile aplicate de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină pentru săvîrşirea
contravenţiilor prevăzute la art.413 se virează în bugetul fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicală.
(3) Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult
3 zile lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale.
În acest caz se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral, cu excepţia cazului în care a
fost contestată decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi contravenientul nu şi-a retras cererea de
contestare a deciziei, emisă asupra cauzei contravenţionale, pînă la cercetarea judecătorească.
(31) Evidența executării sancțiunilor amenzilor se ține în Registrul debitorilor. Conținutul
Registrului debitorilor, modul de ținere a acestuia și modul de evidență a executării sancțiunilor amenzilor
se reglementează de către Guvern.
(8) Amenda se înlocuieşte de către instanța de judecată în a cărei rază teritorială îşi are sediul
autoritatea din care face parte agentul constatator care a examinat cauza, la demersul acestuia sau al
procurorului care a examinat cauza. În cazul în care sancțiunea este aplicată de către instanța de judecată,
înlocuirea se efectuează de către instanța care a judecat cauza în fond, la demersul executorului
judecătoresc.

2.3Formulați trăsăturile executării sancţiunilor privarea de dreptul de a desfăşura o anumită

activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii şi privarea de dreptul special. 
 Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice
de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate
fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care
contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.
(3) Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine anumite
funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an. Această sancţiune se
aplică în cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise de persoana vinovată, legea
declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite funcţii de către
aceasta.
Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanța de judecată pe un termen de la 6
luni la 3 ani, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2).
(42) Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități care
foloseşte vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus atribuindu-i cu
bună ştiință un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte
substanțe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a acestei stări, ori a părăsit locul
accidentului rutier la care a fost participant.
(5) Privarea de dreptul de deţinere sau port şi folosire a armei se dispune de instanţa de judecată
pentru un termen de la 2 ani la 5 ani în funcţie de gravitatea contravenţiei prevăzute în partea specială a
cărţii întîi.
(6) La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de deţinere
sau port şi folosire a armei, persoana este repusă în acest drept în modul stabilit de Guvern.
Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii interdicția de a deține temporar anumite funcții prin
rezilierea contractului

Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate Privarea persoanei juridice de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii,
de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de
a desfăşura alte activităţi.

TESTUL nr. 8 

1. Particularitățile esențiale ale Codului contravențional al Republicii Moldova  

1.1. Identificaţi evoluția diacronică a legislației contravenționale a Republicii Moldova.  
Legislatia contraventionala s-a constituit treptat. Pina in ani 80 raspunderea pentru contraventii era
reglementata in sute de acte normative. In 1980 Sovietul Suprem al URSS a adoptat Bazele legislatiei
URSS si ale republicilor unionale cu privire la contraventiile administrative in care s-au determinat
principiile de baza si prevederile generale ale legislatiei. Aceasta a servit ca baza pentru codificarea
Codului cu privire la contraventile administrative al RSS Moldovenesi adoptat in 1985. Acesta la rindul sau
a servit ca temelie in reglementarea raspunderii pentru contraventile administrative a Codului
contraventional al RM adoptat in 2008, si care a intrat in vigoare in 2009. Legislatia contraventionala este
totalitatea de nome de drep ce determina principile raspunderii contraventionale, faptele ce constitue
contraventii, sanctiunile contraventionale aplicabile, precum si procesul contraventional, aceste norme find
prevazute in Codul contraventional si in alte acte normative expres prevazute de acesta. 
1.2. Stabiliţi structura juridică a Codului contravențional.  
Legea contravenţională nominalizată are drept sarcină ocrotirea personalităţii, a drepturilor şi a intereselor 
legitime ale persoanelor fizice, a proprietăţii, a ordinii de stat şi a ordinii publice, precum şi prevenirea şi
curmarea contravenţiilor, influenţa asupra cauzelor şi condiţiilor comiterii lor, contribuirea la educarea
cetăţenilor în spiritul respectării întocmai a legilor şi a altor acte normative.
Pentru realizarea scopului şi a sarcinilor sale, CC al RM este structurat în: cărţi, titluri, părţi, capitole şi
articole Cartea întîi. Dreptul material    este divizată în două titluri: titlul I –   Partea generală    şi titlul II –   
Partea specială. Partea generală a cărţii întîi   este împărţită în cinci capitole şi conţine: dispoziţii comune
cu privire la legea contravenţională a Republicii Moldova, scopul legii şi acţiunea ei, principiile; noţiunea
de contravenţie şi răspundere contravenţională; cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi
răspunderea contravenţională; sancţiunile contravenţionale şi modalitatea aplicării lor.
Partea specială a cărţii întîi   este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine norme
materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde
reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este
prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege.
Cartea a doua. Procesul contravenţional  este şi ea divizată în două titluri: titlul I –   Partea generală  şi titlul
II  Partea specială  . Partea generală   a cărţii a doua   conţine: dispoziţii generale cu privire la procesul
contravenţional, principiile  procedurii contravenţionale şi de citare; participanţii la procesul
contravenţional, drepturile şi obligaţiile lor; autorităţile competente să soluţioneze cauzele
contravenţionale; probele şi măsurile procesuale de constrîngere. Partea specială a cărţii a doua   este
consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei contravenţionale şi cercetarea cazului; judecarea
cauzei contravenţionle în instanţă; căile de atac al deciziei emise; trimiterea spre executare a hotărîrii
judecătoreşti, problemele ce urmează a fi soluţionate la executarea sancţiunii contravenţionale.
1.3. Proiectați partea specială a Codului contravențional. 
Partea specială a cărţii întîi   este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine norme
materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde
reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este
prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege.
Partea specială a cărţii a doua   este consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei
contravenţionale şi cercetarea cazului; judecarea cauzei contravenţionle în instanţă; căile de atac al deciziei
emise; trimiterea spre executare a hotărîrii judecătoreşti, problemele ce urmează a fi soluţionate la
executarea sancţiunii contravenţionale.

2. Circumstanțele care exclud răspunderea contravențională  

2.1. Distingeți şi explicați condiţiile răspunderii juridice contravenționale.  
Răspunderea contravenţională a persoanei fizice 
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul
săvîrşirii contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.
(2) Persoana fizică cu vîrsta între 16 şi 18 ani este pasibilă de răspundere contravenţională pentru
săvîrşirea faptelor prevăzute la art. 69 alin. (1), art. 78, 85, 87, art. 88 alin. (1) etc.
Condițiile: Vârsta de 18 ani la momentul savirsirii contravenției, pt alte fapte 16-18 ani.
Responsabilitatea, adică să fie în deplinătatea capacităților mintale, să poată înțelege și judeca
caracterul faptelor sale.
Să dispună de libertatea de voință și acțiune, adică să nu fie constrâns fizic sau psihic să comită
contravenția.
Pentru subiect special pe linga condițiile generale apare o condiție specială adică să aibă o anumită
calitate de ex posesor al permisului de conducere.

2.2. Identificați și argumentaţi circumstanțele care exclud răspunderea contravențională.  

Renunţarea benevolă la săvîrşirea contravenţiei= Se consideră renunţare benevolă la săvîrşirea
contravenţiei încetarea acţiunii îndreptate nemijlocit spre săvîrşirea contravenţiei, dacă persoana este
conştientă de posibilitatea finalizării faptei.
Iresponsabilitatea=că persoana a comis o contravenţie fără să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le
conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, de¬bilităţii
mintale sau a unei alte stări patologice (art. 20 din CC al RM). Responsabilitarea trebuie să existe atît în
momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării sancţiunii contravenţionale. 
Contravenţia neînsemnată, tentativa = Legea contravenţională prevede că, în cazul contravenţiei
neînsemnate, organul (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicit să rezolve cazul poate înlătura
răspunderea contravenţională, limitîndu-se la adresarea unei observaţii verbale făptuitorului, doar in
momentul in care sanctiunea nu depaseste 10 uc 
Împăcarea victimei cu făptuitorul= Legea contravenţională prevede că procesul contravenţional pornit
urmează a fi încetat în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în modul stabilit prin lege, doar pentru
faptele prevazute de lege. 
Prescripţia răspunderii contravenţionale=Prescripţia exclude răspunderea contravenţională datorită
nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege (art. 30 din CC al RM). Prescripţia aplicării sancţiunii
contravenţionale este o cauză ce stinge raportul juridic contravenţional de conflict, deoarece acesta nu a
fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă, prevăzută în legea contravenţională.
Amnistia =Amnistia este o instituţie juridică contravenţională al cărei scop o constituie înlăturarea pentru
viitor a caracterului delictual al unor fapte contravenţionale, interzicînd orice urmărire în ceea ce le
priveşte sau ştergînd condamnările care le-au atins.
Constatarea amiabila a accidentului rutier =doar cand in accident sunt implicate 2 victime , soldat doar
cu deteriorari ale autoturismelor
 2.3. Formulați judecăți ce țin de problema privind interacțiunea condiţiilor răspunderii
contravenționale cu circumstanțele care exclud răspunderea contravențională .  
Este pasibilă de răspunedere contravenţională persoana fizică cu capacitate de exerciţiu care, în momentul
săvârşirii contravenţiei, are împlinită vârsta de 18 ani. Persoana fizică cu vârsta între 16 şi 18 ani este
pasibilă de răspundere contravenţională pentru săvârşirea unor faptelor.Şi dacă pornim de la faptul că
faptele precum contravenţii în domeniul circulaţiei rutiere, si contravenţii ce afectează activitatea de
întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală şi valorile mobiliare, activităţi la care minorii în vârstă de la
16 la 18 ani nu sunt subiecţi activi ai dreptului contravenţional – reiese că răspunderea contravenţională
poate fi aplicată practic numai persoanelor ce au atins vârsta de 18 ani (legea contravenţională în vigoare
prevede că la răspunderea administrativă pot fi trase persoanele care până în momentul comiterii
contravenţiei au atins vârsta de 16 ani). Considerăm că această decizie a legiuitorului este neîntemeiată, că
nu este bazată pe izvoarele materiale ale dreptului contravenţional şi că nu va contribui la perfecţionarea
activităţii privind combaterea contravenţionalităţii, la asigurarea ordinii de drept şi, în primul rând, la
menţinerea ordinii publice şi la asigurărea securităţii publice.
  
 

TESTUL nr. 9 

1. Principiile și izvoarele specifice ale dreptului contravențional  

1.1. Explicați sensul noțiunii de izvor de drept contravențional și evidențiați principiile acestuia.  
Prin izvor de drept contraventional se intelege actul normativ adoptat de parlament ca unica autoritate
legiuitoare, care cuprinde reglementari cu caracter contraventional. Pot constitui izvor de drept
contraventional legea, tratatele si conventiile internationale. in art. 1 Codul contraventional stabileste,
„Legea contraventionalã a Republicii Moldova... cuprinde norme de drept ce stabiles princi-pile si
dispozitiile generale si speciale in materie contraventionalã. determina faptele ce constitue contraventii si
prevede procesul contraventional si sanctiunile contraventionale". 
(Principiile mai jos)
1.2. Categorisiti principiile și izvoarele dreptului contravențional.  
Dreptul contravențional apare în conjuctura unei ramuri distincte a dreptului și datorită principiilor
fundamentale în materie contravențională. Principiile dreptului contravențional se clasifică în principii
generale și principii speciale ale dreptului contravențional.
Principiile generale ale dreptului contravențional:
1 Pr legalității în dreptul contr.
11 pr egalității în fața legii contravenționale;
12 pr dreptății în dr contr;
13 pr umanismului;
Principiile speciale ale dr contr:
1 pr caracterului personal al răspunderii contravenționale;
2 individualizarea raspunderii și sancțiunii contravenționale;
3 Prevenirea și combaterea contravențiilor;
14 contravenția este unicul temei al raspunderii contravenționale;
15 prezumția de nevinovăție;
16 inviolabilitatea persoanei;
17 libertatea de marturisire împotriva sa;
18 dreptul la aparare;
19 limba in care se desfasoara procesul contravențional;
20 dreptul de a nu fi urmarit sau sancționat de mai multe ori.
Pot constitui izvor de drept contraventional legea, tratatele si conventiile internationale.

1.3. Evaluați locul și rolul tratatelor și convențiilor internaționale în sistemul izvoarelor de drept
contravențional al Republicii Moldova. 
Tratatele si conventiile internationale sunt izvoare de drept în domeniul prevenirii si combaterii
contraventionalitatii în mâsura in care acestea sunt ratificate (de ex., tratate internationale referitoare la
asistenta juridica internationalà sau conventile care cuprind angajamentele statelor pârti de a incrimina pe
plan intern anumite fate socialmente periculoase). 

2. Latura subiectivă a contravenției 

2.1. Definiți latura subiectivă în contextul componenței constitutive a contravenției.  
Laura subiectiva a contraventiei se refer la atitudinea psihica a contravenientului fatã de fapta sâvârsità si
urmarile sale. In cazul aplicárii sanctiunii contraventionale fațã de persona juridicà, acest element
constitutiv al contraventiei nu poate exista (desi în lege (art. 17 Cod contraventional) e scris ca poate).

2.2. Caracterizați vinovăția ca element principal al laturii subiective. Distingeți formele vinovăției. 
Elementul principal al laturii subiective este vinovâtia si formele el. Fara vinovâtie nu exista componenta
contraventiei, desi lipseste temeiul juridic pentru aplicarea pedepsei contraventionale. Art. 14 Ca.
contraventional nu defineste notiunea de vinovátie, dar in alin. (1) sta. bileste doua forme ale vinovatiei:
intentia si imprudenta, Existenta delimitarea acestor doua forme ale vinovatiei contribuie la realizare,
principiului individualizarii pedepsei contraventionale. in ceca ce priveste definifia formelor vinovatiei,
legea contraventionalã stipuleazã cã: Contraventia se consideră savârsitã cu intentie dacã persoana care a
sãvârsit-o îsi dadea seama de caracterul prejudiciabil al faptei (acti. unii sau inactiunii) sale, a preväzut
urmarile ei prejudiciabile, a dori sau a admis în mod constient survenirea acestor urmäri. Contraventia se
consider savârsitã din imprudent, dacã persona care a sãvârsit-o îsi dádea seama de caracterul prejudiciabil
al actiuni sau inactiunii sale, a prevazut urmarile ei prejudiciabile, dar considera in mod usuratic ca ele vor
putea fi evitate, ori nu isi dadea seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, nu a
prevazut posibilitatea survenirii urmarilor ei prejudiciabile, desi trebuia si putea sã le prevadã.
2.3.Formulați elementele facultative ale laturii subiective. Motivul și scopul contravenției.
. In cazul unor contraventii, pentru completarea laturii subiective, in textele de incriminare a acestora sunt
preväzute si alte conditii (facul-tative) referitoare la motiv si la scop. Prin motiv al contraventiei se intelege
impulsul intern din care se naste decizia contraventionalã si, pe cale de consecintã, punerea in executare a
deciziei. Prin scop al contraventiei se întelege obiectul urmarit de fâptuitor prin sãvârsirea actiunii sau
inactiunii ce constituie elementul material al contraventiei. Daca, drept rezultat al sâvârsirii cu intentie a
contraventiei, se pro-duc urmari mai grave care, conform leg, atrag inâsprirea sanctiunii contraventionale si
care nu erau cuprinse de intentia persoanei ce a savârsit-o, rãspunderea contraventionalã pentru atare
urmari survine numai dacà persona a preväzut urmarile prejudiciabile, dar considera in mod usuratic ca ele
vor putea fi evitate, sau dacà persoana nu a pre-vâzut posibilitatea survenirii acestor urmari, desi trebuia si
putea sà le prevadã. In consecintã, contraventia se considera intentionatã. 
 
TESTUL nr. 10 

1. Norma juridică, raportul juridic și subiecții dreptului contravențional  

1.1. Formulați conceptul normei juridice contravenționale și analizați trăsăturile ei caracteristice.  
Nora contravențională este o specie a normei juridice, care se caracterizează prin conținutul și structura lor
specifică, stabilind reguli de drept contravențional, precum și sancțiunile aplicabile în cazul încălcării
aestor reguli.
Caracter statal- statul adoptă norme juridice.
2)Caracter general-norma juridică este adresată tuturor.
3)Caracter impersonal-rezultă din generalitate și nu vizează,nu se referă la o persoană concretă.
4)Caracter special-normele juridice se adresează unor subiecți speciali(categorii de destinatari speciali).
5)Caracter tipic-normele juridice reglementează un anumit tip sau modalitate de conduită la care vizează
membrii societății (familiale,învățămîntul).
6)Caracter volitiv- voința statului
7)Caracter obligatoriu-normele juridice sunt cerințe,exigențe ale statului.
8)Caracter formal-normele juridice sunt exprimate în formă scrisă în legislația statulu

1.2. Caracterizați raportul juridic contravențional în sensul conduitei sociale prescrise de autorități . 
Referindu-ne la raportul juridic contraventional, acesta reprezinta singura modalitate prin intermediul
cáreia se realizeazà legile contraventionale si normele juridice contraventionale, in doctrina dreptului se
afirma cà premisele raportului juridic contraventional constau, pe de o parte, in existenta relatiilor sociale
de aparare împotriva contraventiilor, iar pe de alt parte, în adoptarea normelor juridice contraventionale,
care fixeazà conduita oamenilor care participa la aceste relatii sociale. Prin normele dreptului
contraventional sunt stabilite regulile de desfàsurare a acestor relatii, pentru a respecta ordinea de drept, iar
atunci când valorile sociale sunt afectate sau vätamate - masurile ce pot fi luate pentru sanctionarea
faptuitorilor si prevenirea contraventilor. Datorità acestor legäturi de interdependent dintre normele
contraventionale si relatiile de apârare socialã impotriva contraventionalitatii, raporturile juridice
contraventionale apar ca norme ale dreptului contraventional in actiune. Raporturile juridice
contraventionale reprezintà relatiile de apârare sociala impotriva contraventionalitatii si combaterea
acesteia reglementate prin normele dreptului contraventional, ce apar independent de vointa destinatarilor
legii contraventionale. 
Raportul iuridic contraventional este un raport de conflict, de contradictie, izvorât din savârsirea unei
contraventii. Raportul juridic contraventional este si un raport de con-formare, care se naste la momentul
intrari in vigoare a normei contraventionale. Structura raportului juridic contraventional este asemanatoare
ori-cârui alt raport juridic si cuprinde urmatoarele componente: subiect, continut si obiect. Aceste elemente
reprezintã unele particularitäti n cazul raportului juridic contraventional, datorità relatilor deosebite ce se
nasc în procesul de apârare socialã impotriva contraventilor. 

1.3. Generalizați prevederile legale privind subiecții dreptului contravențional.  

Subiecti raportului juridic contraventional sunt însisi participanti la acest raport. Atât in cazul raporturilor
juridice de conformare, cât si acelor de conflict, statul ca titular al functiei de apârare socialã va apàrea
intotdeauna ca subiect investit cu dreptul de a organiza aceastã apârare prin mijloace de drept
contraventional. Cel de-al doilea subiect al raportului juridic de conformare este persona fizicà sau juridicà,
destinatarul normei contraventionale careia îi revine obligatia de a avea fata de valorile sociale ocrotite o
conduita prestabilitã. Subiectii dreptului contraventional, având în vedere prevederile Codului
contraventional, sunt persoanele fizice, juridice si persoanele cu functie de râspundere (subiecti speciali).
Desigur, in cod intâlnim si notiunea de participant al procesului contraventional, care, prin esenta, difera de
cel oferit subiectilor, însã o descriere detaliatã a aces-tui continut este reflectatã în urmatoarele teme ale
prezentului suport de curs.
 2. Competența agentului constatator 

2.1. Specificați termenul „agent constatator” în ipostaza de reprezentant al autorității statului în

cauzele contravenționale. Determinați condițiile de dobândire a calității de agent constatator . 

Agentul constatator este reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele competenţei
sale, cauza contravenţională în modul prevăzut de prezentul cod.
(2) Este desemnat ca agent constatator funcţionarul din autorităţile indicate la art.400–423 10,
împuternicit cu atribuţii de constatare a contravenţiei şi/sau de sancţionare.
(3) Persoana indicată la alin. (2) nu poate participa la desfăşurarea procesului contravențional în
calitate de agent constatator dacă:
a) există cel puțin una dintre circumstanțele indicate la art. 33 din Codul de procedură penală, care
se aplică în modul corespunzător;
b) se află în situație de conflict de interese.

2.2. Stabiliți competența teritorială și competența materială a agentului constatator în activitatea de

constatare a faptelor și de examinare a cauzelor contravenționale.  
Competența teritorială constă în faptul că agentul constatator constată faptele și examinează cauzele
contravenționale în raza teritorială în care a fost numit și își desfășoară activitatea și unde a fost savirsită
contravenția.
Competența materală constă in faptul că agentul constatator poate constata contravențiile ale căror
constatare, soluționare și sancționare sunt atribuite unor alte organe. Agentul va remite organelor respective
procesele verbale de constatare a contravenției.
Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază teritorială a fost săvârșită
contravenţia. Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a doua în limitele
competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii. Agentul constatator poate constata contravenţii ale căror
constatare, soluţionare şi sancţionare sunt atribuite competenţei unor alte organe. În astfel de cazuri,
agentul va remite organelor respective procesele-verbale de constatare a contravenţiilor.”

2.3.Disputați condițiile de recuzare a agentului constatator de la soluționarea cauzei

contravenționale. 
Condițiile de recuzare a agentului constatator sunt:
- Se află în situație de conflict de interese;
- El și rudele sunt direct sau intirect implicate în proces;
- Dacă el este parte vătămată sau reprezentantul ei sau rudă cu învinuitul, inculpatul sau cu apărătorul
acestuia;
- Dacă a participat în calitate de martor sau alte circumstanțe care pun la îndoială imparțialitatea agentului
constatator.
- Agentul constatator poate fi recuzat de catre participantii la procesul contraventional conform
motivelor de la aliniatul 3 articolul 385 care spune : Persoana indicată la alin. (2) nu poate
participa la desfăşurarea procesului contravențional în calitate de agent constatator dacă:
- a) există cel puțin una dintre circumstanțele indicate la art. 33 din Codul de procedură penală,
care se aplică în modul corespunzător; b) se află în situație de conflict de interese.
TESTUL nr. 11 

1. Delimitarea contravenției de alte ilicituri  

1.1. Determinați categoriile de fapte ilicite stabilite/sancționate în actele normative ale Republicii
Moldova. 
Cod contraventional- contraventie
Cod penal - infractiune
Codul muncii- abatere disciplinara 

1.2. Delimitați contravenția de infracțiune în lumina reglementărilor juridice naționale. 

Contraventia în raport cu infractiunea 
Contraventia in raport cu infractiunea  
Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave,
lezând valori sociale importante (de ex., siguranta statului, viata si celelalte atribute ale persoanei, pro-
prietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile sale sunt mai restrânse,
neafectând valori importante. Contraventile se deosebesc de infractiuni si prin modul lor de reglementare
juridica. Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal si legi speciale, pe când faptele
contraventionale sunt prevâzute si sanctionate prin legi, ordonante sau hotarâri ale Guvernului, precum si
prin hotàrâri ale autoritarilor administratiei publice locale sau judetene. De asemenea, contraventia se
deosebeste de infractiune si prin modul de sanctionare diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu
închisoare penalã sau amendã penalã, pe când contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda
contraventionala, obligarea contravenien-tului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu
închisoare contraventionalã, precum si cu o serie de sanctiuni complementare.  

1.3. Apreciați asemănările și deosebirile dintre contravenție și abatere disciplinară. 

Contraventia se deosebeste si abaterea administrativa, prin abatere administrativa întelegându-se orice fapt
care încalca normele de drept administrativ, ori faptele de a nu îndeplini obligatiile de executare ce decurg
din acte administrative (de ex., neprezentarea martorului la solicitarea organelor de urmarire penala sau
neefectuarea tratamentului medical în cazul persoanelor bolnave veneric). 
Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere raporturilor de muncă statornicite în cadrul instituţiei în
care s-a săvârşit fapta ale cărei consecinţe nu lezează un interes general. Abaterile contravenţionale, spre
deosebire de cele disciplinare, aduc atingere unui interes general, iar răspunderea pentru ocrotirea acestui
interes revine unui organ al administraţiei publice, şi nu administraţiei instituţiei concrete. Abaterea
disciplinară este o faptă ce ţine de disciplina muncii şi constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu
vinovăţie de către un salariat, faptă prin care au fost încălcate actele normative la nivel de unitate, inclusiv
regulamentul intern de muncă, contractele colective şi individuale de muncă, ordinile şi dispoziţiile legale
ale conducătorilor. Abaterile disciplinare sunt determinate, în principiu, doar implicit prin arătarea
obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor. Ca urmare, pentru a stabili dacă o anumită faptă constituie abatere
disciplinară, este necesar să se vadă dacă sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii şi apoi să se
analizeze, prin prisma trăsăturilor generale ale faptei şi în ordinea firească a cauzalităţii, dacă urmările
dăunătoare asupra relaţiilor de muncă din acea unitate (societate comercială etc.) sunt efectul direct al
faptei salariatului, precum şi în măsura în care efectul dăunător prezintă gradul de intensitate minim care să
justifice declanşarea răspunderii disciplinare. Aşadar, sub aspectul laturii obiective, atât în cazul
răspunderii disciplinare, cât şi în cazul celei contravenţionale suntem în prezenţa unei fapte ilicite contrare
unei norme juridice, dar diferite sub aspectul gravităţii, al periculozităţii urmărilor pe care le produc, adică
al gradului de perturbare a relaţiilor sociale. Aceeaşi faptă poate constitui, în funcţie de o seamă de
elemente (importanţa obiectului ocrotit, împrejurările în care a fost comisă fapta, felul şi intensitatea
vinovăţiei, scopul urmărit, urmările faptei etc.), fie abatere disciplinară, fie contravenţie sau şi una, şi alta.
Gravitatea şi periculozitatea socială a rezultatului faptei constituie în ultimă analiză elementul laturii
obiective care exprimă cel mai bine diferenţele de grad, de intensitate, situând o anumită faptă concretă
deasupra sau dedesubtul pragului care separă cele două răspunderi şi determină dozarea gradată a sancţiunii
înlăuntrul fiecăruia din ele. În acelaşi timp, în funcţie de acest indice de periculozitate, reflectat în urmările
ei directe, fapta se situează dedesubtul sau deasupra limitei minime a reglementării şi a răspunderii juridice,
în general

2. Caracteristica contravențiilor ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică  

2.1. Identificați și caracterizați particularitățile contravențiilor ce atentează la ordinea publică și la
securitatea publică. 
Prin intermediul normelor ordinii ublice statul stabilește regulile obligatorii de comportare a ccetățenilor în
locuri publice. Astfel statul interzice comiterea anumitor fapte, stabilește răspunderea pentru comiterea
contravențiilor, determiă competența, drepturile și obligațiile organelor obștești în problema mențienrii
ordinii publice.
Conform art. 10 CCRM contravențiile care atentează la ordinea publică și liniștea cetățenilor sunt
considerate fapte ilicite, comise prin acțiune sau inacțiune, cu vinovăție, pentru care legislația prevede
răspundere contravențională. Grupul de contravenții ce atenteazp la ordinea publică sunt prevăzute de
capitollul 19 CC. Cel mai des sunt afectatede acte de huliganism, consum de alcool în locuri publice,
tulburarea liniștii, incalcarea termenului de inregistrare a armei.

2.2. Stabiliţi și caracterizați elementele constitutive ale contravențiilor ce atentează la ordinea publică
și la securitatea publică.
Obiectul generic al contraventiilor analizate il constitue douā grupuri mari de relatii sociale: relatiile sociale
cu privire la mentinerca ordinii publice; relatiile sociale cu privire la asigurarea securitatii publice. Obiectul
nemiilocit al fiecàrei contraventii este determinat de caracterul valorilor protejate de norma juridica
concretà si constitue relatile sociale (care pot fi atentate): cinstea, demnitatea sau onoarea persoanei Grice
aflata in loc public (art. 354 Cod contraventional): demnitatea mana si moralitatea sociala (art. 355 Cod
contraventional): linistea in locurile publice pe timp de noapte (art. 357 Cod contraventional) etc?.
Pericolul social al acestor grupuri de contraventii este ca 1) acestea sunt comise in locuri publice si 2)
acestea atenteazà la securitatea publica. 
Unele contraventii contra ordinii publice si securitâtii publice au obiect material. De exemplu, la art. 364
alin. (1) Cod contraventional „Amplasarea mijloacelor de publicitate exterioara fara permisiunea autoritatii
administratiei publice locale si far acordarea, in modul stabilit, a unui spatiu de afisaj", obiectul material
este constituit de milocele de publicitate. Laura obiectiva a contraventilor ce atenteaza la ordinea publicã si
securitatea publica se realizeazã, de regula, prin actini, iar, in unele cazuri, prin inactiuni. 
Subiectul contraventiilor ce atenteaza la ordinea publica si secu-ritatea publicã sunt persoanele fizice si
persoanele juridice. Pentru unele categorii de contraventii, calitatea de subiect poate fi atribuità doar
persoanelor fizice, iar pentru altele - atât persoanelor fizice, cât si persoanelor juridice. In ipostaza de
subiect al contraventilor, apar, in anumite contraventii, si persoanele cu functii de râspundere (subiectal
special. 
 Latura subiectivă se exprimă de cele mai multe ori sub formă de intenție.
2.3. Evaluați nivelul de implementare a politicii de stat ce ţine de asigurarea ordinii și securităţii
publice prin intervenţii directe, acţiuni eficiente de prevenire a iliciturilor. 

In acelasi context, la nivel national, Guvernul Republicii Moldova a aprobat, la 31.05.2017, Strategia
national de ordine si securi-tate publicã pentru ani 2017-2020 si Planul de actiuni privind im-plementarea
acesteia. Strategia prevede sporirea calitâtii servicilor de asigurare a ordinii publice si a securitâtii
cetâtenilor, inclusiv prin implicarea societatii civile in combaterea fenomenului infractional si
contraventional. Prin implementarea Strategiei se urmareste dezvoltarea sistemului de formare profesionalã
a angajatilor organelor de fort si instituirea unui sistem modern de ordine publica si de securitate publicã,
capabil sã sporeascã increderea populatiei si sã consolideze protectia socială 15258 Delimitarea dintre
infractiuni contra securitatii publice si ordini publice (Cap. XIII Cod penal) si contraventii ce atenteazã la
ordinea publica si securitatea publica se face, finându-se cont de gravitatea încalcarii ordinii publice,
securitâtii publice, care se determina din cir-cumstantele cauzei, inclusiv locul si metodele sãvârsirii faptei,
inten-sitatea, durata lor etc. 

TESTUL nr. 12 

1. Varietățile contravenției 
1.1. Definiţi conceptul de contravenție ca categorie distinctă de fapte juridice ilicite. 
Constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît
infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de
prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.
1.2. Determinaţi tipurile (formele) de contravenții în funcție de fazele desfăşurării activităţii
contravenţionale. 
Articolul 11. Contravenţia continuă
(1) Se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp
nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu există pluralitate de
contravenţii.
(2) Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii contravenţionale
sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.
Articolul 12. Contravenţia prelungită
(1) Se consideră contravenţie prelungită fapta săvîrşită cu o unică intenţie, caracterizată prin două
sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur scop, alcătuind în
ansamblu o contravenţie.
(2) Contravenţia prelungită se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni
contravenţionale.
Articolul 13. Tentativa
Se consideră tentativă de contravenţie acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată nemijlocit
spre săvîrşirea unei contravenţii care, din cauze independente de voinţa făptuitorului, nu şi-a produs efectul.
Articolul 14. Vinovăţia
(1) Contravenţia se săvîrşeşte cu intenţie sau din imprudenţă.
(2) Contravenţia se consideră săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama
de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, a dorit sau a
admis în mod conştient survenirea acestor urmări.
(3) Contravenţia se consideră săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea
seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar
considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate, ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al
acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi
putea să le prevadă.
(4) Dacă, drept rezultat al săvîrşirii cu intenţie a contravenţiei, se produc urmări mai grave care,
conform legii, atrag înăsprirea sancţiunii contravenţionale şi care nu erau cuprinse de intenţia persoanei
care a săvîrşit-o, răspunderea contravenţională pentru atare urmări survine numai dacă persoana a prevăzut
urmările prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate, sau dacă persoana nu a
prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă. În consecinţă,
contravenţia se consideră intenţionată.

1.3. Proiectați trăsăturile contravenției consumate 

Contraventia se considera consumata daca fapta savarsita intruneste toate semnele constitutitve ale
contraventiei. La contraventia cosumata se realizeaza o unitate deplina intre elementul obiectiv si cel
subiectiv al continutului contraventiei, in sesul ca actiunea si urmarile care produc reprezinta tocmai scopul
urmarit de contravenient prin desfasurarea intregii activitati contraventionale.
2. Exercitarea căii ordinare de atac în cauza contravențională. Recursul  
2.1. Stabiliți temeiurile pentru atacarea cu recurs a hotărârii judecătorești contravenționale. 
Hotărîrile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs, pentru a se repara erorile de drept,
în următoarele temeiuri:
a) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;
b) şedinţa de judecată nu a fost publică;
c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în
imposibilitatea de a se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate;
d) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia
e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei
f) contravenientul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de prezentul cod;
g) s-au aplicat sancţiuni în alte limite decît cele prevăzute de lege sau nu corespund faptei săvîrşite
sau persoanei contravenientului;
h) contravenientul a fost supus anterior răspunderii contravenţionale pentru această faptă
i) faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită;
j) a intervenit o lege mai favorabilă contravenientului;
Subiect cu dr. de atac cu recurs al hotaririlor judecatoresti poate fi: -pers. fata de care este aplicata
sanctiunea contravent.;agentul constatator; -victima;-procurorul; -aparatorul,care declara recursul in
numele partilor; -sotul/sotia pers. arestate.
Temeiurile juridice pentru depunerea recursului. -nu au fost respectate dispozitiile privind
conpetenta dupa materie sau calitatea pers.; -sedinta de judecata nu a fost publicata; -cauza a fost judecata
fara citarea legala a unei parti sau pers. legal citata sa aflat in imposibilitatea dea se prezenta sau dea
instiinta instanta despre imposibilitate; -pers. a fost sanctionata pentru o fapta neprevazuta de CC;; -faptei
savirsite i sa dat o incadrare juridica gresita; -a intervenit o lege mai favorabila pers. sanctionate.
2.2. Schițați efectele recursului împotriva hotărârii judecătoreşti contravenţionale.
Recursul împotriva hotărîrii judecătoreşti contravenţionale suspendă executarea ei, cu excepţia
sancţiunii arestului contravenţional.
(2) Instanţa de recurs judecă recursul cu privire la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi
numai în raport cu calitatea ei în proces.
(3) Instanţa de recurs judecă recursul în limitele temeiurilor pentru recurs, avînd dreptul, în afara
temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze şi alte temeiuri fără a agrava situaţia
contravenientului.
(4) Soluţionînd cauza, instanţa de recurs nu poate crea o situaţie mai gravă persoanei în a cărei
favoare a fost declarat recursul.
(5) Prin extindere, instanţa de recurs este în drept să judece recursul şi cu privire la persoanele care
nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, avînd dreptul de a hotărî şi în privinţa lor, fără a le crea
o situaţie mai gravă.

Efectul suspensiv, inseamna ca recursul suspenda executarea hotararii judecatoresti atacate, de la aceasta
regula existand o singura exceptie- nu se suspenda executarea sanctinuii arestului contraventional; efectul
privind neagravarea situatiei contraveninentului si nici a persoanei in favoarea careia a fost declarat
recursul ; efectul extensiv prin care legea recunoaste dreptul instantei de a judeca recursul si cu privire la
persoanele care nu au declara recursulsau la care acesta nu se referea

2.3. Formulați modalitățile deciziei de recurs împotriva hotărârii judecătoreşti contravenţionale. 

După examinarea recursului, instanţa de recurs adoptă una dintre următoarele decizii:
1) respinge recursul şi menţine hotărîrea atacată dacă recursul:
a) este tardiv;
b) este inadmisibil;
c) este nefondat;
 2) admite recursul, casînd hotărîrea atacată, parțial sau integral, şi adoptă una dintre următoarele
soluții:
a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului contravențional
b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărîri, însă fără a înrăutăți situația contravenientului;
c) dispune rejudecarea cauzei în primă instanță dacă este necesară administrarea de probe
suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanței
de judecată, privind citarea obligatorie a părților, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la
interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor art. 33–35 din Codul de procedură penală
aplicate corespunzător.
(2) Decizia instanţei de recurs se pronunţă integral sau doar dispozitivul, urmînd a fi redactată în
cel mult 3 zile.

TESTUL nr. 13 

1. Condițiile răspunderii contravenționale ale persoanei fizice și juridice  

1.1. Distingeți condițiile generale de tragere la răspundere contravențională a persoanelor fizice. 
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul
săvîrşirii contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.
Pentru ca persoana fizica sa devina subiect general al unei contraventii ea trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii : -sa aiba varsta de 18 ani, iar pentru anumite fapte intre 17-18 ani -sa fi eresponsabila,
adica sa fie in deplinatatea capacitatilor mintale , sa poata intelege si judeca -caracterul faptelor sale,etc.
Condițiile: Vârsta de 18 ani la momentul savirsirii contravenției, pt alte fapte 16-18 ani.
Responsabilitatea, adică să fie în deplinătatea capacităților mintale, să poată înțelege și judeca
caracterul faptelor sale.
Să dispună de libertatea de voință și acțiune, adică să nu fie constrâns fizic sau psihic să comită
contravenția.

1.2. Determinaţi conceptul de subiect special al dreptului contravențional. 

Subiectul special al contravenției, pe lângă condițiile generale obligatorii sus menționate ale subiectului
general, trebuie să întrunească și o condiție sublimentară – să aibă o anumită calitate ( de ex., să fie posesor
al permisului de conducere etc.). Legea contraventionala (alin. () si (7), art. 16 Cod contraventiona
stipuleaza ca persoana cu functie de râspundere (persoana careia, într-o intreprindere, institufie, organizafic
de stat, auforitate publica cer. tala sau locala, i se acorda, permanent sau provizoriu, prin lege, prin umire,
alegere sau in virtulea unei insarcinari, anumite drepturi s obligatii in vederea exercitarii funcilor autoritätii
publice sau a act. unilor administrative de dispozitie, organizatorice ori economice) este pasibila de
râspundere contraventionala pentru savârsirea unei fapte prevazute de Codul contraventional in cazul:
folosiri intentionate a atributiilor sale contrar obligatilor de serviciu; depasirii vádite a drepturilor si
atributiilor acordate prin lege; neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a obligatilor de serviciu.
Astfel, in lipsa acestor conditii, persona cu functie de rãspundere vinovata de savârsirea unei contraventii
raspunde conform dispoziti-ilor generale. in doctrina dreptului exist si notiunea de subiect pasiv al contra-
ventiei, adica persona fizica sau juridica titulara a valorilor sociale vâtamate prin contraventie. Subiectul
pasiv al contraventiei se consi-derà victima acesteia sau persona vãtamatã. Drepturile ei sunt preva-zute in
art. 387 Cod contraventional. Spre deosebire de contravenient, victima nu trebuie sã îndeplineascã nicio
conditie generala decât aceca de a i se fi cauzat o vatâmare materiala sau moralã prin contraventie.
Notiunea de subiect pasiv nu este recunoscuta de toti specialistii in domeniul dreptului. 
1.3. Evaluaţi particularitățile de tragere la răspundere contravențională a persoanelor juridice. 
 O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere contravenţională
pentru o faptă prevăzută de prezentul cod dacă:
a) aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc
îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a efectuat o activitate ce nu
corespunde actelor sale de constituire sau scopurilor sale declarate;
b) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică
împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al persoanei
juridice;
c) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana împuternicită cu
funcții de conducere;
d) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei împuternicite
cu funcții de conducere.
O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere contravenţională pentru o
faptă prevăzută de prezentul cod dacă: a) aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător
dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități
sau a efectuat o activitate ce nu corespunde actelor sale de constituire sau scopurilor sale declarate; b)
fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică împuternicită cu
funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice; c) fapta a
fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana împuternicită cu funcții de
conducere; d) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei
împuternicite cu funcții de conducere. Răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude
răspunderea persoanei fizice sau, după caz, a persoanei cu funcție de răspundere pentru contravenţia
săvîrşită.

2. Calea extraordinară de atac. Revizuirea 

2.1. Explicați procedura de deschidere a revizuirii în favoarea contravenientului. 

Procedura de revizuire se deschide in favoarea contravenientului in termen de cel mult 6 luni  dupa
aparitia urm. temeiuri: -instanta de judec. Internationala,prin hotarire a constatat o incalcare a dr. Si
libertatilor omului care poate fi reparata la o noua judecare; -C. Constitutionala a declarat
neconstitutionala prevederea legii aplicate in cauza data; -legea noua inlatura caracterul contraventional al
faptei sau amelioreaza situatia contravenientului in a carui privinta nu a fost executata integral sanctiunea
contraventionala;- exista o procedura pornita in cauza data in fata unei instante internationale; -sa
stabilit ,prin hotarire definitiva,ca agentul constatator,procurorul sau judecatorul au comis,in cursul
constatarii si judecarii acestei cauze,abuzuri ce constituie infractiune.

2.2. Determinaţi rolul procurorului la înaintarea cererii de revizuire a hotărârii judecătorești în

cauza contravențională. 
Procedura de revizuire se deschide în baza cererii procurorului adresată instanței de judecată, conform
competenței teritoriale a acestuia, sau a cererii contravenientului adresată instanţei care a judecat
cauza/contestaţia sau instanței de fond conform competenței teritoriale, în cazul în care decizia asupra
cauzei contravenționale a fost emisă de autoritățile prevăzute la art. 393 alin. (1) lit. b)–d). În cazul alin.(2)
lit.d), procedura de revizuire se deschide la cererea Procurorului General sau a adjuncţilor lui.

2.3 Formulați modalitățile hotărârii instanței în procedura de revizuire în cauza contravențională. 

După examinarea cererii de revizuire, instanţa de revizuire adoptă una dintre următoarele hotărîri:
1) respinge cererea de revizuire dacă este:
a) tardivă;
b) inadmisibilă;
c) neîntemeiată;
2) admite cererea, casînd hotărîrea atacată, şi pronunţă o nouă hotărîre.
(2) Instanţa dispune, după caz, repunerea în drepturi, restituirea amenzii plătite şi a bunurilor, precum şi a
cheltuielilor judiciare pe care persoana în a cărei favoare s-a admis revizuirea nu era obligată să le suporte,
includerea, la cerere, în vechimea neîntreruptă în muncă, a duratei sancţiunii arestului contravenţional.

Hotarirea instantei de revizuire. Dupa examinarea cererii de revizuire,instanta de revizuire adopta una din
urm. hotariri: 1)respinge cererea daca este:  -tardiva ;-inadmisibila ;-neintemeiata 2)admite cererea,casind
hotarirea atacata si pronuntind o noua hotarire. Hot.emise in pr. de revizuire,cu exceptia celor emise de
C.de apel,pot fi atacate cu recurs de pers. sanctionata ,agentul constatator,victima sau procuror in 5 zile si
se judeca in ordinea pr. de recurs.

  

TESTUL nr. 14 

1. Noțiunea și trăsăturile specifice procesului contravențional  

1.1. Definiți procedura contravențională și trăsăturile ei caracteristice. 
Procesul contravențional este constituit din mai multe proceduri contravenționale separate cu privire la
prevenirea cauzelor contravenționale, soluționarea și constatarea cauzelor contravenționale.
Trasaturile:
In primul rând, procesul contraventional reprezinta o totalitate de norme juridice procesuale, ce contin
reguli de aplicare a normelor ma-teriale ale dreptului contraventional. in al doilea ránd, normele juridice
procesuale se aplica numai in caz de aparifie a raporturilor juridice generate de fata contraventio. nalà
comisa. in al treilea ránd, procesul contraventional presupune o activitate a organelor abilitate privind
prevenirea, curmarca sau constrângerca fap. oresanelor abilitate. er cxaminarea cauzci contraventionale
&0 ,. milere. deciziei asupra cauzei, atacarea deciziei si revizuirca cauzei, precum si executarea deciziei
privind aplicarea sanctiunii contraventionale. in al patrulea ránd, atãt confinutul acestei activitati, cât si
organele abilitate de a examina cauza si de a emite decizia asupra cauzei, alle parfi ale procesului
contraventional sunt strict stabilite de legislatia contraventionalã. In al cincilea ránd, procesul
contraventional are ca scop si reedu. carca contravenientului, constatarea motivelor si a condifilor in care s-
a comis contraventia. 
1.2. Stabiliți scopul și sarcinile procesului contravențional. 
Procesul contravențional are ca scop constatarea contravenției, examinarea și soluționarea cauzelor
contravenționale, constatarea cauzeloro și condițiilor care au contrinuit la săvîrșirea contravenției.
Sarcinile procesului contravențional sunt : clarificarea la timp a imprejurarilor fiecărui caz; soluționarea
cazului contravențional în strictă conformitate cu legea, prevenirea contravenșiilor; educarea cetățenilor în
spiritul respectării legi; stabilirea cauzelor și condițiilor ce au contribuit la comiterea contravenției.
1.3. Estimați principiile care guvernează procedura contravenţională în cazurile de comitere a
contravenţiilor. 

Procedura contraventionala se bazeaza pe urmatoarele principii:

Principiul legalitatii aplicarii masurilor de constringere statala.  Respectarea cerintelor legislatiei la

aplicarea masurilor de influenta pentru contraventiile comise trebuie sa fie asigurata prin controlul
sistemic din partea organelor ierarhice superioare si a persoanelor cu funnctii de raspundere, prin
supravegherea activitatii organelor abilitatea sa aplice aceste masuri exercitata de catre procuror, prin
dreptul de a depune plingeri, prin alte modalitati stabilite de legislatie.
Principiul egalitatii in fata legii si autoritatilor. Toate persoanele sunt egale in fata legii, a organelor de
constatare a cauzei contraventionale, de examinare si emitere a deciziei asupra cazului, de revizuire a
cazului si de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contraventionale. Ecest principiu presupune
ca fiecare persoana este egala in fata legii si a organului care examineaza cazul indiferent de rasa, sex,
religie, opinie, limba, nationalitate etc.

Principiul garantiei dreptului la aparare. In conformitate cu acest principiu, persoana care va fi invinuita
de comiterea unei contraventii trebuie sa fie informata de catre persoana cu functiu de raspundere de
dreptul acestuia la aparare.

Principiul inviolabilitatii persoanei.  Nimeni nu poate fi retinut decit in cazurile si in modul prevazut de
legea contraventionala. Persoana ale carei libertate si demnitate au fost lezate prin aplicarea ilegala a unei
masuri procesuale are dreptul la repararea prejudiciului cauzat astfel.

Principiul aflarii adevarului obiectiv în baza acestui principiu organele (persoanele cu funcţii de
răspundere) împuternicite să examinate cazul contravenţional au obligaţia să constate faptele ilicite,
împrejurările în care au fost comise acestea şi, în strânsă legătură cu realitatea obiectivai să afle adevărul
despre ele.
Principiul liberarii de marturie impotriva sa este una din formele de realizare a prezumtiei nevinovatiei.
Nimeni nu poate fi silit sa marturiseasca impotriva sa ori impotriva rudelor sale apropiate, sau sa-si
recunoasca vinovatia.
Principiul independentei organelor imputernicite sa examineze cazul contraventional si supunerea
acestora numai legii. La constatarea cauzei contraventionale si la examinarea cazului organele
imputernicite, sunt independente si se supun numai legii.
 Principiul contradictorialitatii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura
contravenţională. Acest principiu al procedurii contravenţionale se manifestă în duelul dintre acuzare şi
apărare, care presupune confruntare de opinii şi argumente legate de modul în care să fie examinat cazul.
Principiul proportionalitatii sanctiunii aplicate in raport cu gradul de pericol social al faptei. Acest
principiu este una din formele de manifestare a individualizarii raspunderii contraventionale, care prevede
ca fiecare individ raspunde personal pentru fapta savirsita, avinduse in vedere imprejurarile, motivul
savirsiri, gravitatea faptei, prejudiciul cauzat si personalitatea lui.
Principiul folosirii limbii materne care prevede că cetăţenii aparţinând minorităţii naţionale, precum şi
persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba de stat, au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi
lucrările dosarului privind cazul contravenţional, de a vorbi şi a prezenta concluzii prin traducător, în
procedura contravenţională dreptul în discuţie este asigurat gratuit

2. Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată  

2.1. Stabiliți condiţiile examinării cauzei contravenţionale în procedură scrisă. 
Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată se aplică tuturor
cauzelor contravenţionale a căror sancţiune prevede mărimea amenzii nu mai mare de 300 de unităţi
convenţionale.
(2) Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată nu se aplică
cauzelor contravenţionale a căror sancţiune prevede privarea de anumite drepturi.

2.2. Determinaţi particularitățile soluționării cauzelor contravenționale în procedură scrisă.

In termen de 3 zile de la intrarea cauzei contraventionale in instanta de judecata , judecatorul transmite
faptuitorului si victimei o copie e procesului verbal cu privire la contraventie , a probelor si a inscrisurilor
 din dosar si solicita partilor sa se expunna asupra aplicarii procedurii scrise intr-un termen de 10 zile. In
cazul in care timp de 10 zile partile nu sai epus asupra aplicarii procedurii scrise , instanta de judecata va
pronunta o hotarare de judecata motivata. Daca partile refuza aplicarea procedurii scrise si solicita
examinarea cauzei contraventionale in sedinta publica , intsnta de judecata dispune citarea partilor in cazul
in care apreciaza acest fapt ca fiind necesar. Totodata innstanta poate respinge solicitarea  examinarii in
sedinta publica. Solutionarea cauzei contraventionale in procedura scrisa se judeca in termen de 30 zilede
la data intrarii dosarului in instanta , in situatii excepționale  se poate prelungi inca 15 zile.

Soluţionarea cauzei contravenţionale în procedură scrisă se desfăşoară în termenul prevazut de

lege.
(2) Hotărîrea judecătorească în procedură scrisă se emite în condiţiile art.462.
(3) Hotărîrea judecătorească emisă se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se
comunică părţilor cauzei contravenţionale, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a
dosarelor.
(4) Hotărîrea judecătorească examinată în procedură scrisă se contestă cu recurs care se
examinează în condiţiile prezentului cod.
(5) Instanţa de recurs examinează recursul în procedură scrisă sau cu citarea participanţilor la
proces, prevederile prezentului articol fiind aplicabile corespunzător.
 
2.3 Proiectați condițiile de contestare a hotărârii judecătorești examinate în procedură scrisă.
 
Hotararea judecatoareasca emisa in urma examinarii in procedura scrisa poate fi contestata in recurs care se
examineaza in conditiile Codului Contraventional Instanta de recurs examnieaza recursul in procedura
scrisa sau cu citarea lor in proces. In cazul in care partile cauzei contraventionale nu doresc aplicarea
procedurii scrise de catre instanta de judecata , urmeaza in mod obligatoriu in termen de 10 zile din
momentul informarii despre examinarea cauzei, sa comunice instantei de judecata de ce refuza aplicarea
procedurii scrise .

TESTUL nr.15 

1.Avertismentul 

1.1. Identificați rolul sancțiunii avertismentului în prevenirea și combaterea contravențiilor. 

Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvîrşite şi în
recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.
Avertismentul, fiind cea mai ușoară formă de sancționare a contravenientului, are rolul de a
restabili o relație socială, de formare a unui spirit de responsabilitate a contravenientului și de a încerca
“reeducarea” acestuia, întru a preveni combaterea de noi contravenții. Autoritatea ce aplică avertismentul
atentioneaza faptasul despre pericolul acțiunii / inacțiunii săvârșite și recomanda pentru viitor să respecte
dispozițiile legale.
1.2.Determinați trăsăturile definitorii ale avertismentului. 
Avertismentul(art.33 CC al RM), este sancțiunea cea mai ușoară, care poate fi aplicată în cazul
comiterii unei contravenții neînsemnateși constă în atenționarea contravenientului asupra pericolului faptei
săvârșite, recomandându-i să respecte pe viitor dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către
autoritatea competentăsă soluționeze cauza contravențională, în modul stabilit de lege, deoarece în așa mod
în caz de recidivare a aceleiași contravenții pe parcurs de un an, a se considera faptul aplicării acestei
sancțiuni ca o circumstanță agravantă la stabilirea următoarei sancțiuni. În cazul contravenției neînsemnate
sau a tentativei de contravenție neînsemnată, autoritatea (persoana cu funcție de răspundere) competentă să
examineze cauza contravențională poate înlătura răspunderea contravențională, limitându-se la adresarea
unei observații verbale făptuitorului.

1.3. Formulați problemele aplicării praxiologice a avertismentului în legislația națională. 

Deseori, agenții constatatori neglijează aplicarea avertismentului, întrucât acesta se aplică doar în formă
scrisă - lucru ce ia mai mult timp. Respectiv, forma respectivă de sancțiune nici nu este aplicată.

2. Examinarea cauzei contravenționale în instanța de judecată 

2.1. Descrieți actele preliminare și termenul de judecare a cauzei contravenționale în instanță. 
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă, judecătorul verifică
competenţa şi, după caz:
a) dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la contravenţie;
b) fixează data examinării cauzei contravenţionale, dispune citarea părţilor şi altor participanţi la
şedinţă, întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfăşurare.

2.2. Determinați fazele examinării cauzei contravenționale în instanța de judecată.

În primul rând, ședința de judecare are loc cu citarea părților - in acest sens, se citează agentul constatator,
prezența căruia este obligatorie, și a făptuitorului sau victimei (deși prezența lor nu este obligatorie și nu
împiedica procesul de judecată din a fi desfășurat). Până la procesul de judecată propriu-zis, instanța poate
să emită , la solicitarea părților o încheierea prin care dispune suspendarea cauzei contravenționale și
inițierea procedurii de mediere în condițiile Legii. Deja în timpul ședinței de judecată, judecătorul anunțat
cauza, verifica prezența persoanelor citate, verifica respectarea procedurii de citare în cazul absenței
vreunei persoane citate, ia măsuri după caz pentru participarea interpretului, coordonează activitatea
martorilor,etc. Se inițiază cercetarea judecătorească, după care urmează dezbaterile judiciare, iar spre final
se consemnează procesul-verbal al ședinței și se deliberează decizia instanței. 

2.3. Evaluați problemele care urmează a fi rezolvate la adoptarea hotărârii contravenționale. 

Prin adoptarea hotărârii contravenționale, instanță de judecată aplică verdictul asupra cauzei
contravenționale, și se pronunța asupra aspectelor faptice și juridice ale cauzei. Astfel, fie se da castig de
cauza persoanei bănuite, sau nu.

  

TESTUL nr. 16

1. Răsрundеrеа juridică a реrsоаnеi fiziсе

1.1. Dеfiniţi noțiunea şi tеmеiul răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе.
Răspunderea contravenţională este o formă de răspundere juridică, reglementată de normele dreptului
contravenţional, ea se ocupă de date reale şi concrete ca: contravenţia, persoanele ce pot fi trase la
răspundere,cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei, sancţiunile contravenţionale, organele
competente dea aplica sancţiunea.
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul săvîrşirii
contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.
1.2. Schițați drерturilе реrsоаnеi trаsе lа răsрundеrе соntrаvеnţiоnаlă.
Dreptul la apărare - În procesul contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza
contravenţională este obligată să asigure părţilor şi altor participanţi la proces deplina exercitare a
drepturilor procesuale în condiţiile prezentului cod.
Limba în care se desfăşoară procesul contravenţional  şi dreptul la interpret
(1) Procesul contravenţional se desfăşoară în limba de stat.
 (2) Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua cunoştinţă de toate
actele şi materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională prin interpret.
(3) Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea persoanelor care
participă la proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de stat.
Dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori
(1) Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea
procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor noi circumstanţe sau
în cazul depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărîrea de încetare a procesului contravențional.
Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţei de judecată competente împotriva
actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
1.3. Proiectați mоdul și соndițiilе dе trаgеre lа răsрundеrе соntrаvеnțiоnаlă а minоrului.
În cazul minorului care a săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea specială a cărţii
întîi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază materialele cauzei contravenţionale
autorităţii administraţiei publice locale pentru problemele minorilor. La demersul agentului constatator,
instanţa de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de constrîngere cu caracter educativ conform art.104
din Codul penal.

2. Соntrаvеnțiа – temei al răspunderii contravenționale

2.1. Identificați importanța individualizării pedepsei pentru contravenția comisă. 
Individualizarea pedepsei are o importanță majoră, deoarece este o condiție realizării scopului pedepsei.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze scopul și funcțiile sale, aceasta trebuie adaptată la nevoile de reeducare
ale făptuitorului, luând în considerare gravitatea faptei săvârșite și a periculozității contravenientului. Daca
se va aplica faptuitorului o pedeapsa, fara a se tine cont de cele mentionate, apare riscul ca el sa fie
incurajatsa comita si alte contraventii in viitor.
2.2. Dеtеrminаți раrtiсulаritățilе соntrаvеnțiеi рrеlungitе.
Contravenția prelungita este o fapta săvîrșită cu o unică intentie, caracterizata prin doua sau mai multe
actiuni/inactiuni contraventionale idientice comise cu un singur scop alcatuind in ansamblu o contraventie.
Acesta contraventie se consuma in momentul săvârșirii ultimei actiuni contraventionale sau a ultimei
omisiuniîn cazul inactiunii.
Pentru ca contraventia sa fie prelungită, ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:
- mai multe actiuni/inactiuni sa fie savîrsite la diferite intervale de timp, sa prezinte fiecare aparte
componenta juridical a aceleiasi contraventii.
- Unica intentie
- Actiunile/inactiunile sa fie idientice si comise cu acelasi scop
- Autorul faptelor sa fie acelasi.
2.3.Fоrmulаți nоțiunеа dе vinоvățiе în drерtul соntrаvеnțiоnаl.
Vinovăție – atitudinea psihica a persoanei fata de fapta prejudiciabila și urmarile prejudiciabile ale acestia
ce se manifesta sub forma de intentie sau imprudenta.
Vinovatia reprezinta  trăsătura esenţială a contraventiei ce constă în atitudinea psihică pe care
autorul unei fapte prevăzute de legea contraventionala o are faţă de fapta pe care o comite sau de urmările
acesteia. Vinovatia este de doua forme: din intentie sau din imprudenta. Din intentie este atunci cand
persoana isi da seama de urmari, a adroit si a admis ca sa survina aceste consecinte(limita de viteze9. Dim
imprudenta este atunci cand persoana isi da seama de gravitate, de urmari, dar considera ca acestea pot fi
evitate (deplasarea la culoarea rosie).   
TESTUL nr. 17

1. Sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă
1.1. Idеntifiсаți sсорul sаnсțiunii соntrаvеnțiоnаlе.
Sanctiunile contraventionale au ca scop prevenirea de a comite alte infractiuni, deci prin aplicarea,
executarea sanctiunii contraventionale se urmărreste preîntimpinarra comiterii altor fapte ilegale. Totodată
are ca scop și reeducarea,corectarea și resocializarea faptuitorului.
1.2. Determinați рrосеdurа dе еxесutаrе а sаnсțiunii соntrаvеnțiоnаlе.
1) Executarea privării de dreptul de a exercita o anumită activitate sau de a deţine o anumită funcţie se
asigura de catre oficiul de executare pe a carui raza teritoriala isi desfasoara activitatea sau isi are
domiciliul contravenientului, fie sediul persoanei juridice contraveniente. Oficiul de executare trimite
hotarirea judecătorească organului abilitat cu dreptul dea dispune eliberareae contravenientului din functie
sau de ai interzice exercitarea unei activităţi, care este obligat in 3 zile pentru pers .fizică si 10 zile pentru
cea juridica, sa adopte actul de eliberare din functie sau de interzicere a desfasurarii unei activitati, si
impreuna cu hotarirea jud sa o trimita oficiului de executare.
2) Expulzarea se executa de catre organele afacerilor interne. Instanta de judecata expediaza hotarirea
privind expulzarea cetateanului strain sau apatridului, la organul afacerilor interne in a carui raza a fost
retinuta ori domiciliaza pers vinovata.
3) În cazul amenzii hotătîrea judecătorească este pronunţată doar după ce contravenientul refuză să o achite
de bună voie timp de 30 e zile. Astfel, judecătoria trimite la oficiul de executare, titlu executoriu pentruu
incasarea silita a amenzii. In scopul asigurarii executarii silite a sanctiunii sub forma de amenda ,Oficiul de
executare, verifica mijloacele banesti de pe conturile persoanei fizice sau juridice şi prezinta dispozitia de
incasare institutiei financiare respective pentru a ridica suma de bani. Instanta judecatoreasca este informata
in termen de 15 zile la persoana fizica si 5 zile la persoana juridica, despre executarea hotaririi ei. In cazul
cind persoanele de la 16-18 ani savirsesc contraventii,amenda se percepe de a parinti, daca minorii un au
mijloace financiare.
4) Referitor la munca neremunerata în folosul comunităţii, dupa pronuntarea hotaririi judecatoresti,
presedintele sedintei de judecata explica esenta sanctiunii muncii neremunerate in folosul comunitatii, fapt
care se consemneaza in procesul verbal al sedintei de judecata. Persoana sanctionata depune in scris un
angajament prin care se obliga sa se prezinte in 10 zile la oficiul de executare in a carui raza teritoriala isi
are domiciliul. In cazul ca contravenientul nu indeplineste obligatiile respective, oficiul de executare trimite
instantei un demers prin care se cere inlocuirea muncii neremunerate cu arest contraventional.
5) Decizia pentru arestul contraventional se pune in executare imediat dupa pronuntarea hotaririi
judecatoresti. Executarea acestei sanctiuni se asigura de catre penitenciare in conditiile stabilite pentru
regim initial intrun tip semi-închis. Arestul nu se aplica femeilor gravide , minorilor, invalizilor gradul I şi
II, militarilor, femeilor cu copii pina 12 ani.
6)Aplicarea punctelor de penalizare-o sanctiune complementara, care se aplica in cazul comiterii
contraventiilor ce atenteaza la regimul de trasporturi si contraventiilor in domeniul circulatiei rutiere, sunt
max 15 puncte, pe care daca le acumulezi esti privat de dreptul de a conduce de la 6 luni la 1 an.
1.3. Evaluați аutоritățilе соmреtеntе să арliсе sаnсțiunilе соntrаvеnțiоnаlе, соnfоrm рrеvеdеrilоr
lеgii соntrаvеnțiоnаlе.
1. Agentul constatator
2. Instanta de judecata
3. Comisia administartiva
4. Procurorul
Agentul constatator este reprezentatul aut publice care solutionreaza in limitele competentei sale, cauza
contraventionala, si stabileste contraventii, a caror constatare, solutionare si sanctionare sunt atribuite
competentei unor alte organe.
Instanta de judecataaplica sanctiunea contraventionala, in cadrul unui proces de natura contraventionala, iar
iin cazul in care contravenientul contesta deciziile administartiei publice care au coompetenta de a contesta
si sanctiona, serveste instanta de examinare a contestarii asupra acestor decizii.
 Comisia administrativa de pe langa aut pub locala se foormeaza de catre consiliul local in componenta
presedintelui, vicepresedintelui, secretarului responsabil si a inca 4-7 membri. Coomisia administrativa
examineaza anumite contraventii din Codul Contraventional si le sanctioneaza caatare, prin sedinta
comisiei.
Procurorul emite ordonante cu privire la contraventia pe care a constatat-o in exercitiul functiunii si o
transmite autoritatii publice cu competenta de examinare a contraventiiloor , des acesta indeplneste practic
aceleasi functii ca si agentul constatator

2. Importanța prоbеlor în procesul contravențional

2.1. Dеfiniți nоțiunеа dе рrоbă în рrосеsul соntrаvеnţiоnаl.
Probă – element de fapt, dobândit in modul stabilit de lege, care servește la constatarea existentei sau
inexistentei contraventiei, la identificarea faptuitorului, la constatarea vinovatiei, precum si la stabilirea
altor imprejurari importante pentru justa solutionare a cauzei.
2.2. Арrесiаți rеglеmеntărilе lеgii соntrаvеnțiоnаlе rеfеritоr lа рrоbеlе în рrосеsul
соntrаvеnțiоnаl.
Prin reglementările legii contraventionale referitoare la probele in procesul contraventional întelegem ca ele
au o importanta majora, deoarece probele sunt unica posibilitate admisibilă cunoasterii retrospective a ceea
ce s-a intîmplat in realitatea obiectivă. Cu ajutorul reglementarii legii contraventionale ce se refera la probe,
aflam care sunt elementele ce pot fi considerate drept probe, totodata datorită acestor reglementari, aflam
ce date nu pot fi admise ca probe, dar și alte informatii utile referitoare la probe.
2.3. Generalizați dеоsеbirile dintrе mijlос рrоbаtоriu și роrсеdеu рrоbаtоriu.
Procedeele probatorii nu constituie o categorie a mijloacelor de probă, ci modul de a proceda in folosirea
mijloacelor de probă. Iar mijloacele de probă pot fi considerate ca acele căi prin intermediul carora datele
de fapt care au o importanta in solutionarea unei cauze contraventionale pot fi utilizate legal atat de organul
competent de examinare, cat si de parti, si alti participanti la proces.

TESTUL nr. 18

1. Rеținеrеа соntrаvеnțiоnаlă – măsură procesuală de constrângere

1.1. Identificați durаtа lеgаlă dе арliсаrе а rеţinеrii şi соndiţiilе рrivării dе libеrtаtе.
(2) Reţinerea persoanei în cauza contravenţională nu poate depăşi 3 ore.
Totodată, retinerea poate fi aplicata pe un termen mai mare de 3 ore, cu autorizatia judecatoreasca de
instructiune, da nu mai mult de 24 de ore: pînă la examinarea cauzei contraventionale și pentru a identifica
persoana si a clarifica circumstantele contraventiei.
Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate fi aplicată în
cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă
au fost epuizate toate măsurile de identificare;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de
trecere a frontierei de stat.

1.2. Schițați асtul се sе întосmеștе lа арliсаrеа rеținеrii, соnținutul și imроrtаnțа асеstuiа.

Procesul-verbal cu privire la reţinere trebuie să conțină următoa rea informație: data şi locul încheierii,
funcția, numele şi prenumele persoanei care a încheiat procesul-verbal, date despre persoana reti- nută,
data, ora, locul şi motivul reţinerii. Procesul-verbal se semnează de persoana care l-a încheiat şi de
persoana reținută. Dacă persoana reținută refuză să semneze procesul-verbal, în text se face mențiunea
despre refuz, cu adeverirea faptului de cel puţin doi martori. Totodată, persoanei reținute trebuie să i se
 acord.
1.3. Evaluați саzurilе în care аrе lос eliberarea реrsоаnеi rеținutе.
Persoana reținută urmează a fi eliberată în cazul în care:
a) nu s-au confirmat motivele verosimile de a bănui că a săvârşit contravenţia
b) a expirat termenul reţinerii;
c) lipsesc temeiurile de a fi privată în continuare de libertate.

2. Răsрundеrеа juridică соntrаvеnțiоnаlă

2.1. Clarificați deosebirea dintrе саuzеlе саrе înlаtură răsрundеrеа соntrаvеnțiоnаlă și сеlе саrе
еxсlud sаu influеnțеаză lа арliсаrеа răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе.
Cauzele care inlatura raspunderea penala sunt imprejurarile constatate care incalca principiul inevitabilitatii
raspunderii contraventionale, stabilind mai multe cauze care exclude aplicarea sanctiunilor
contraventionale. Iar cauzele care influenteaza la aplicarea raspunderii penale sunt circumstantele care
indica un pericol social mai redus sau mai inalt având ca urmare aplicarea unei pedepse mai reduse sau mai
dure.
2.2. Determinați sсорul distinсt аl răsрundеrii соntrаvеntiоnаlе.
scop prevenirea de a comite alte infractiuni, deci datorota raspunderii contraventionale se urmărreste
preîntimpinarra comiterii altor fapte ilegale. Totodată are ca scop și reeducarea,corectarea și resocializarea
faptuitorului.
2.3. Formulați раrtiсulаritățilе trаgеrii lа răsрundеrе соntrаvеnțiоnаlă а реrsоаnеlоr сu funсții
dе răsрundеrе.
(6) Persoana cu funcţie de răspundere (persoană căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat,
autoritate publică centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere
sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii
publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie, organizatorice ori economice) este pasibilă de
răspundere contravenţională pentru săvîrşirea unei fapte prevăzute de prezentul cod în cazul:
            a) folosirii intenţionate a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu;
            b) depăşirii vădite a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege;
            c) neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.

TESTUL nr. 19

1.Nоţiunеа, саrасtеristiса şi lосul drерtului соntrаvеnţiоnаl în sistеmul drерtului

1.1. Dеfiniţi drерtul соntrаvеnţiоnаl şi idеntifiсаţi trăsăturilе lui саrасtеristiсе.
dreptul contravenţional – o totalitate de norme juridice strict determinate, instituite de legislatia
contraventionala, cu scopul de a ocroti drepturile si libertatile legitime ale persoanelor, alte valori sociale
determinate, pentru a solutiona cauze contraventionale, precum si a preveni comiterea contraventiilor.
Trasaturile:
- caracter autonom. Reglementeaza numai acele relatii sociale care apar intre subiectii dr contraventional in
legatura cu necesitatea respectarii normei contraventionale, comiterea faptei contraventionale.
- inegalitatea partilor in relatiile contraventionale. Statul are prioritate fata de celelate parti ale relatii
sociale reglemenatate de dr contraventional.
- apartenenta la dr public.
- caracterul extrajudiciar de aplicare a sanctiunillor contraventionale. Manifestat prin jurisdictia
contraventionala.
- Caracter dinamic. Normele suporta des modificari.
1.2. Dеtеrminаţi lосul drерtului соntrаvеnţiоnаl în sistеmul drерtului.
locul dreptului contraventional este determinat de trasaturile caracteristice ale acestuia, mentionate mai sus.
Astfel deducem ca dreptul contraventional, ca ramura distincta de drept, are o importanta deosebită pentru
 intreaga tara. Acesta avand drept scop apararea valorilor sociale care nu necesita o protectie de natura
penală, prin diferite mijloace de constângere, reeducand persoanele ce comit infractiuni.
1.3. Арrесiаţi imроrtаnţа şi lосul drерtului соntrаvеnţiоnаl соnfоrm соnсерţiilоr dосtrinаrе.
În lumea cercetătorilor din domeniul dreptului, nu există un punct de vedere comun privitor la locul şi rolul
dreptului contravențional în sistemul național al dreptului. Unii savanți consideră dreptul contravențional o
subramură a dreptului administrativ, alții - ca pe o parte componentă a dreptului penal și a treia categorie,
opinie susținută şi în această lucrare, dreptul contravențional - ramură distinctă a dreptului¹.
De fapt, din punct de vedere doctrinar, desprinderea dreptului con- travenţional din dreptul administrativ şi
constituirea acestuia ca o ra- mură aparte a dreptului cere şi distingerea celor două compartimente, şi
anume, al dreptului contravențional material şi al dreptului contra- vențional procesual. În acest sens, așa
cum este menționat în literatu- ra de specialitate,,,ignorarea dreptului procesual contravențional ca ramură
distinctă de drept..., urmează a fi calificat drept o încălcare constituţională, cu toate consecințele care
rezultă din aceasta". Acest fapt se atestă, chiar dacă, în opinia autorilor autohtoni, procedura con-
travențională este privită drept compartiment distinct al dreptului con- travenţional şi inseparabil de acesta³.

2. Cоmроnеnţа juridiсă а соntrаvеnţiеi

2.1. Dеfiniţi nоţiunеа şi trăsăturilе соntrаvеnţiеi.
Contraventie – fapta ilicita, cu un grad de pericol social mai redus decat infractiunea, savărsita cu
vinovatie, care atenteaza la valorile sociale ocrotite de lege, este prevazuta de prezentul cod si este pasibila
de sanctiune contraventionala.
Trasaturile:
- Caracterul ilicit al faptei
- Caracterul antisocial al faptei
- Culpabilitatea faptei
- Legislatia trebuie sa stabileasca raspunderea pentru fapta data.
2.2. Dеtеrminаţi sеmnеlе în соrароrt сu соmроnеnţа juridiсă а соntrаvеnţiеi.
Contraventia este compusa din 4 elemente constitutive, fieare element avand semnele sale principale si
facultative.
Obiectul contraventional are ca semn principal obiectul juridic general,generic si special iar ca semn
facultativ este obiectul material.
Latura obiectiva a contraventiei are la baza sa elementele principale: fapta ca pericol social, urmarile social
periculoase si raportul de cauzalitate. Semnele facultative sunt: locul, timpul, modul si imprejurarile.
Subiectul contraventiei este atat pers fizica cat si juridica.
Latura subiectiva a contraventiei are elementul principal vinovatia si elementele facultative: motiv si scop.
2.3. Fоrmulаţi trăsăturilе distinсtivе се dеоsеbеsc соntrаvеnţiа dе аltе dеliсtе.
Contravenția în raport cu infracțiunea
Spre deosebire de infracțiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave,
lezând valori sociale importante (de ex., siguranța statului, viața si celelalte atribute ale persoanei, pro-
prietatea etc.) la contravenție acest pericol social este mai redus, iar urmările sale sunt mai restrânse,
neafectând valori importante.
Contravențiile se deosebesc de infracțiuni şi prin modul lor de re- glementare juridică. Infracțiunile sunt
prevăzute şi pedepsite doar de Codul penal şi legi speciale, pe când faptele contravenționale sunt pre-
văzute şi sancţionate prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului, precum şi prin hotărâri ale
autoritarilor administrației publice locale sau judeţene.
De asemenea, contravenția se deosebeşte de infracțiune şi prin mo- dul de sancționare diferit. Astfel,
infracțiunile sunt pedepsite cu închi- soare penală sau amendă penală, pe când contravențiile sunt
sancționate cu avertisment, amendă contravențională, obligarea contravenien- tului la prestarea unei
activități în folosul comunității, cu închisoare contravențională, precum și cu o serie de sancțiuni
complementare.
Contravenția în raport cu abaterea administrativă Contravenția se deosebeşte şi abaterea administrativă,
prin abate- re administrativă înțelegându-se orice faptă care încalcă normele de drept administrativ, ori
faptele de a nu îndeplini obligațiile de executa- re ce decurg din acte administrative (de ex., neprezentarea
martorului la solicitarea organelor de urmărire penală sau neefectuarea tratamen- tului medical în cazul
persoanelor bolnave veneric). tă Contravenția în raport cu abaterea disciplinară
Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere numai raporturilor de muncă statornicite în cadrul
instituției în care s-a săvârşit fapta, nea- vând consecințe care să lezeze un interes general, într-un sector de
activi- tate cum este în cazul contravențiilor, în care răspunderea pentru ocrotirea acestui interes general
revine unui organ al administrației publice.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau o inacțiune săvârşită
cu vinovăţie de către un sala- riat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, ordinele
şi dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

TESTUL nr. 20

1. Саrасtеristiса аutоrităţilоr соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе соntrаvеnţiоnаlе

1.1. Idеntifiсаţi аutоrităţilе соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе соntrаvеnţiоnаlе.
Cauzele contraventionale sunt soluționate printr-o activitate desfasurata a anumitor organe împuternicite
prin lege cu asemenea competente.
Articolul 393 specifica în mod expres autoritățile competente sa solutioneze cauzele contrav :
- instanța de judecată
-procurorul
-comisia administrativă
- agentul constatator  ( organele de specialitate , MAI, CNA, servicul prevenire și combatere spălării de
bani, aut. adm. în subordinea minis. finanțelor, Serviciul vamal, consiliul concurenței, inspectoratul de stat
al muncii etc. art. 400- 423) 
1.2. Сlаsifiсаţi аutоrităţilе соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе соntrаvеnţiоnаlе.
Competenta teritoriala - reprezinta criteriul protrivit caruita se apreciaza care dintre organele de același
grad pot sa solutioneze o anumită cauză.
Respectiv cauzele contravenționale aflate în competenta autoritatii competente se constata si se examinează
în funcție de raza teritorială
Competenta materiala - instanța de judecată judeca toate cauzele cu excepția celor atribuite altor organe,
precum și cauzele ce vizează minori, și cele prevăzute de lege.
1.3. Арrесiаţi tеndinţеlе lеgislаţiеi рrivind sistеmul аutоrităţilоr соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе
соntrаvеnţiоnаlе.
Autoritatile competente sa solutioneze cauze contraventionale sunt bine stabilite de prezentul cod
contraventional. Deci, eu consider ca aceasta lista a autoritatilor competente de a solutiona cauzele, este
bine concretizata si stabilita de catre legiuitor. Totodata, legiuitorul descrie in prezentul cod contraventional
competenta fiecarei autoritate, ceea ce consider ca este clar si explicit pentru toata lumea. Justiţia în cauzele
contravenţionale se înfăptuieşte de către instanţa de judecată conform competenţei date prin prezentul cod.

2. Nоţiunеа şi саrасtеristiса gеnеrаlă а fаzеlоr рrосеsului соntrаvеnţiоnаl

2.1. Identificați fаzеlе рrосеsului соntrаvеnţiоnаl şi imроrtаnţа асеstоrа.

constatarea faptei contravenţiona- le, pornirea procesului contravenţional şi cercetarea cazului;
- examinarea cauzei şi emiterea de- ciziei la caz;
- atacarea deciziei emise si reexaminarea ei dupa caz
- Executarea hotărârii privind aplicarea sanctiunii contraventionale
- Reeducarea contravenientului, precum si lichidarea cauzelor si conditiilor ce favorizeaza comiterea de
contraventii
2.2. Cаrасtеrizаţi fаzеlе оbligаtоrii şi сеlе fасultаtivе аlе рrосеsului
соntrаvеnţiоnаl.
Principale : constatarea faptei contraventionale, examinarea cauzei, remiterea deciziei, executarea hotaririi,
reeducarea contravenientului
Facultative: atacarea deciziei
2.3. Evaluați tеndinţеlе lеgislаţiеi рrivind еtареlе рrосеsului соntrаvеnţiоnаl.
consider ca etapele procesului contraventional sunt bine stabilite si explicate fiecare in parte de catre
legiuitor.
Astfel, legiuitorul explica cu lux de amanunte ce este un proces contraventional si care sint fazele acestuia.
Deși avem inca de progresat la capitolul ce ține de unele faze ale procesului contraventional, precum
reeducarea contravenientului, totuși înregistrăm tendințe continuu ale legislatie.

TESTUL nr. 21

1. Izvoarele drерtului соntrаvеnţiоnаl

1.1. Dеfiniţi şi еnumеrаţi izvоаrеlе drерtului соntrаvеnţiоnаl.
Prin izvor de drept contraventional se înțelege actul normativ adoptat de parlament ca unică autoritate
legiuitoare, care cuprinde reglementări cu caracter contraventional. Pot constitui izvor de drept : legea,
tratatele, conventiile internationale 
1.2. Сlаsifiсаţi izvоаrеlе drерtului соntrаvеnţiоnаl.
Izvoarele materiale ale dreptului contravenţional sînt realităţile extrajudiciare care determină legiuitorul să
elaboreze norme juridice (legi şi alte acte normative) sau creează ele însele norme de conduită obligatorie
(obiceiul sau cutuma).
Izvoarele formale ale dreptului contravenţional sînt actele normative în care se exprimă voinţa socială,
devenită voinţă de stat, cu privire la normele juridice referitoare la combaterea contraventionalitatii.
Literatura de specialitate face o ierarhizare a izvoarelor formale ale dreptului contravenţional:
Tratatele şi convenţiile internaţionale, în măsura în care acestea sînt ratificate de Republica Moldova şi
prevăd norme cu caracter contravenţional (penal).
Constituţia Republicii Moldova, ca izvorul fundamental intern al dreptului contravenţional
În Constituţie îşi au originea majoritatea principiilor dreptului contravenţionale
Hotărîrile Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea actelor normative din domeniul combaterii
contraventionalitatii.
Codul contravenţional al Republicii Moldova (Legea contravenţională), ca izvorul formal de bază al
dreptului contravenţional. Acest izvor stabileşte faptele ce constituie contravenţii şi procedura de aplicare a
pedepselor contravenţionale.
Alte legi organice şi ordinare care se referă la mecanismul de combatere a contraventionalitatii (de
exemplu, potrivit Legii privind administraţia publică locală

1.3. Evaluați ştiinţa juridiсă şi рrасtiсa judесătоrеască (a Сurţii Соnstituţiоnаlе, a СtЕDО) sub
аsресtul саlităţii dе izvоаrе аle drерtului соntrаvеnțiоnаl.
La nivel naţional reiterăm faptul că rolul preponderant al jurisprudenţei este acela de "interpretare" şi
aplicare în cazuri concrete a legii.
jurisprudenţa Curţii Constituţionale de asemenea reprezintă un reper esenţial în procesul creării dreptului în
conformitate cu legea fundamentală.
Hotărârile instanţelor conţin o judecată de valoare fundamentată pe aparatul probatoriu administrat în cauză
ce ar trebui în mod ideal să reflecte o exactă descriere a unei situaţii de fapt şi să permită o corectă aplicare
a legii. În acest mod, se ajunge la un adevăr juridic ce stă la baza procesului deliberativ lăsat la lumina şi
înţelepciunea judecătorului. În acest mod hotărârea pronunţată în baza unei legi corect aplicată respectă
principiul legalităţii şi tranşează în mod juridic aspectele deduse judecăţii.

2. Cаrасtеristiса gеnеrаlă şi рrinсiрiilе răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе

2.1. Dеfiniţi răsрundеrеа соntrаvеnţiоnаlă şi еnumеrаţi trăsăturilе еi саrасtеristiсе.
Raspunderea contraventionala, varietate a raspunderii juridice - reprezinta reactia statului la depasirea
responsavilitatii ( transformarea raportului de conformare în cel de conflict) prin aplicarea fata de
contravenient de către organele împuternicite în modul stabilit de lege, a uneia dintre formele de
constrângere statală, potrivit faptei ilicite comise cu vinovăție
Trăsături:
–  contraventia ca unicul temei de aplicare a raspundrrii contraventionale
- aplicare pe cale extrajudiciara, direct de către organele statale imputernicite

2.2. Dеtеrminаţi рrinсiрiilе răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе.

      -Contraventia ca unic temei juridic al răspunderii contravenţionale. Este de menţionat că temei juridic
al răspunderii contravenţionale poate constitui doar fapta ilicită de atentare la o valoare socială protejată de
norma juridică contravenţională. Fără săvârșirea unei fapte contravenţionale nu se poate naşte un raport
juridic de constrângere contravenţională (raport juridic de conflict).
- Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale şi a pedepsei contravenţionale înseamnă că
sancţionarea contravenţională a persoanei vinovate pentru comiterea unei contravenţii este obligatorie
(implacabilă), cu excepţia cazurilor expres prevăzute în lege (art. 26 din CC al RM). El îşi are justificarea
în necesitatea restabilirii ordinii sociale care a fost perturbată de contravenţia săvârșită, repararea pagubei
pricinuite (art. 45 din CC al RM), reeducarea persoanei care a comis o contravenţie, prevenirea comiterii
unor noi contravenţii (art. 32 din CC al RM).
-Principiul oportunităţii şi utilităţii de a aplica răspunderea contravenţională. Statul poate să renunţe la
aplicarea sancţiunii, acest lucru fiind posibil în virtutea faptului că statul este titularul dreptului de a aplica
sancţiunea contravenţională, drept la care poate renunţa, dictand acte de iertare sau de scoatere a unor fapte
în afara ilicitului contravenţional.
-Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni contravenţionale, reieşind din
gravitatea faptei contravenţionale şi din caracteristica bănuitului. Uneori se poate chiar renunţa la pedeapsă.
-Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune examinarea publică a cazurilor
contravenţionale de către organele împuternicite şi accesul tuturor participanţilor la procedura
contravenţională de examinare a cazului (legea contravenţională nouă admite şi judecarea cauzei
contravenţionale în şedinţă închisă).

2.3. Арrесiаţi grаdul dе реrfесţiunе а lеgislаţiеi рrivind răsрundеrеа соntrаvеnţiоnаlă. Estimаţi

саrе nоţiunе еstе mаi аdесvаtă mесаnismului dе rеglеmеntаrе: „răsрundеrе аdministrаtivă” оri
„răsрundеrе соntrаvеnţiоnаlă”
Legislatia privind raspunderea contraventionala are un grad inalt de perfectiune, deoarece aceasta se
realizeaza in interesul intregii societati. Este descris cu lux de amanunte si caracterizata fiecare fapta
cotraventionala si descrisa fiecare element al ei constitutiv de norma juridca pe care o incalca. Din acest
punct de vedere este limpede de a determina concret faptele ce constitui contraventie.
Consider ca notiunea de raspundere contraventionala este mai adecvata mecanismului de reglementare,
deoarece aceasta poate cuprinde si toate incalcarile administrative si raspunderea acestora.

TESTUL nr. 22

1. Саuzеlе саrе înlătură саrасtеrul соntrаvеnţiоnаl аl fарtеi şi răsрundеrеа cоntrаvеnţiоnаlă

1.1. Idеntifiсаţi саuzеlе саrе înlătură саrасtеrul соntrаvеnţiоnаl аl fарtеi şi răsрundеrеа
соntrаvеnţiоnаlă.
- legitima aparare -starea de extremă necesitate -constrângerea fizica/ psihica-riscul întemeiat-cazul fortuit
1.2. Dеtеrminаţi sресifiсul саuzеlоr саrе înlătură саrасtеrul соntrаvеnţiоnаl аl fарtеi şi
răsрundеrеа соntrаvеnţiоnаlă.
Orice fapta concreta savarsita de catre o persoana, are caracter contraventional atunci cand contine
trăsăturile esențiale stipulate în cod și intrunesti conditiile pentru a fi încadrate în dispozițiile acestuia.
Lipsa oricărei dintre aceste trăsături esențiale exclude existenta caracterului contraventional al faptei și în
consecință, exclude raspunderea contraventionala în acel caz concret.
Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei sînt acele împrejurări, stări ori situaţii a căror
existenţă în timpul săvârșirii faptei fac ca realizarea eficientă a vreuneia dintre trăsăturile esenţiale să
devină imposibilă.
Starea de extremă necesitate - Se consideră că a acţionat în stare de extremă necesitate persoana care a
săvârșit o faptă ilicită pentru a salva de la un pericol grav iminent, care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa,
integritatea corporală ori sănătatea sa, a unei alte persoane sau un bun important al său ori al unei alte
persoane, sau un interes public. Nu se află în stare de extremă necesitate persoana care şi-a dat seama, în
momentul când a săvârșit fapta, că prin aceasta cauzează urmări evident mai grave decât cele care s-ar fi
produs prin înlăturarea pericolului. Condiţia ca acţiunea prin care se înlătură pericolul să fie prevăzută de
legislaţie drept contravenţie pare firească, deoarece altfel problema înlăturării caracterului contraventional
al faptei nu s-ar pune.
Legitimă apărare -Prin stare de legitimă apărare legiuitorul descrie fapta, prevăzută de legislaţie drept
contravenţie, dar care este săvârșită pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat
împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui interes public.
Iresponsabilitatea -Următoarea cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea
contravenţională este iresponsabilitatea, care presupune că persoana a comis o contravenţie fără să-şi dea
seama de acţiunile sale sau să le conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a
activităţii psihice, debilitatii mintale sau a unei alte stări patologice (art. 20 din CC al RM).
Responsabilitatea trebuie să existe atât în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării
sancţiunii contravenţionale
Constrângerea fizică şi/sau psihică (morală) constituie cauză de înlăturare a răspunderii atunci când fapta se
săvârșește sub imperiul acestei constrîngeri. Constrângerea fizică înlătură caracterul ilicit al faptei dacă
autorul nu a putut rezista constrângerii.Constrângerea psihică (morală) este o circumstanţă care împiedică
o persoană să-şi dirijeze liber voinţa, să facă sau să nu facă ceva, fapt ce exclude existenţa uneia dintre
trăsăturile contravenţiei, şi anume voință
Riscul întemeiat Riscul, deseori, este util în toate domeniile de dezvoltare a societăţii. Progresul tehnico-
ştiinţific este imposibil fără implementarea de noi tehnologii, fără realizarea de experimente în diferite
domenii ale activităţii umane – ştiinţă, tehnică, medicină, farmacologie, sfera de producere, sfera de
combatere a infracţionalităţii şi contraventionalitatii etc.
Cazul fortuit Cazul fortuit este o împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei consecinţe fără
ca vreunei persoane să i se poată imputa vinovăţia.

1.3. Арrесiаţi şi аltе саuzе саrе înlătură саrасtеrul соntrаvеnţiоnаl аl fарtеi întâlnitе în dосtrină
şi рrеvăzutе în lеgislаţiа аltоr ţări.
Alte exemple pot constitui :  Eroarea de fapt- care se caracterizează că situația în care persoana, în
momentul comiterii contravenției nu cunoaște existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde
caracterul contraventional al faptei. Ea se caracterizează prin aceea ca faptuitorul, deși are capacitate
psihică, în momentul comiterii faptei, nu cunoaște anumite stări, situații sau împrejurări existente la acel
timp sau le cunoaște gresie si deformat, astfel incat în ambele situații exista o discordanta in realitatea
obiectiva si imaginea pe care o percepe persoana respectivă despre adevăr și realitate. Necunoașterea legii,
adică eroare de drept, nu constituie temei pentru raspunderea contraventionala.  Infirmitatea este un defect
fizic congenital sau survenit în urma unui accident, boli sau altei cauze care determina săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea contravențională.  O alta cauza, ce este catalogata de legislația altor tari ca fiind cauza
ce înlătură caracterul contravențional este betia involuntara completa, produsă de alcool sau alte substanțe. 
Ca sa fie luată în calcul aceasta trebuie sa fie fortuita involuntara (accidentala) completa, să fie prevăzută
de legea contravențională.
Aceste cauze nu sunt stipulate în legislația contravențională naționale și nu pot servi drept temei juridic de
înlăturare a caracterului contraventional al faptei comise.

2. Рrоbеlе

2.1. Dеfiniţi рrоbеlе şi idеntifiсаţi mijlоасеlе dе соnstаtаrе а lоr.

Articolul 425 din CC prevede că Probele sunt elementele de fapt, dobandite în modul stabilit de lege care
servesc la constatarea existenței sau inexistenței contraventiei, la identificarea faptuitorului, la constatare
vinovatiei, precum și la stabilizarea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei.
În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace:
procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi documentelor,
procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului, procesele-verbale privind
alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod, explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a
fost pornit proces contravenţional, declaraţiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau
video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi
medico-legale, raportul de expertiză.
2.2. Stаbiliţi şi аnаlizаţi сеlе mаi răsрânditе mijlоасе dе dоbândirе а рrоbеlоr.
pot fi: declarațiile martorilor, înregistrările video sau fotografiile, procese-verbale  cu privire la
contraventie, cu privire la cercetarea la fata locului, raporturi de expertiza 
2.3. Аrgumеntаţi imроrtаnţа рrоbеlоr în рrосеsul соntrаvеnţiоnаl.
Probele au menirea de a pune în lumina adevărul cu privire la o anumită învinuire, evidențiind fie vinovăția
fie nevinovăția celui pus sub acuzare. Într-un stat de drept, justitia nu se poate realiza fără un sistem
probatoriu corespunzător. Se asigura cercetarea sub toate aspectele, complete și obiective ale
circumstanțelor cauzei. 

TESTUL nr. 23

1. Еxесutаrеа sаnсțiunii соntrаvеnțiоnаlе

1.1. Dеtеrminаți sресifiсul аvеrtismеntului са sаnсțiunе соntrаvеnțiоnаlă și mоdаlitаtеа dе
еxесutаrе a acestuia.
Cea mai ușoară forma de sanctionare a contravenientului, sancțiune morala pentru comiterea faptelor cu o
importantă mai mica.
Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvârșite, recomandîndu-i
să respecte pe viitor dispoziţiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către organul competent a
soluţiona cauza contravenţională, în modul stabilit de lege, pentru a duce o evidenta a conduitei.
Executarea se asigura de către instituția sau organul care a adoptat hotararea. 
1.2. Саrасtеrizаți mоdаlitаtеа dе еxесutаrе а sаnсțiunii munса nеrеmunеrаtă.
MNF poate fi aplicată ca sanctiune principala sau complementara. Poate fi aplicata de catre instanta de
judecata la sesizarea ag.constatator în cazurile contravențiilor pentru care legea prevede sa sancțiune.
Este definită c antrenarea contravenientului, la munca stabilita de autoritatea administrației publice locale,
cu o durata de la 10 – 60 ore/ 2-4 ore/zi, cel mult 6 luni. Doar la consimtamantul persoanei. În caz de
eschivare o zi arest- 2 ore mnfc.
Munca neremunerata se executa la locul de trai al contravenientului, la obiectele cu destinatie speciala, care
sunt stabilite de birourile de probațiune în a cărui raza teritorială se afla domiciliul, de comun acord cu
autoritățile administrației publice locale. În cazul militarilor în termen mnfc se executa în unitatea militară.
Instanta trimite hotararea birourilor de probațiune, care în cel mult 15 zile asigura executarea pedepsei.
 Persoana semnează în instanță un angajament prin care se obliga sa se prezinte în cel mult 5 zile de la
ramanerea definitiva a hotararii, la organul de probațiune.
Nu poate fi executată noaptea, în condiții vătămătoare, in locuri periculose ori care prezinta risc pt
sanatate. 
1.3 Proiectați сirсumstаnțеlе саrе influеnțеаză сuаntumul аmеnzii арliсаtе реrsоаnеi în рrivințа сărеiа
еstе inițiаt un рrосеs соntrаvеnțiоnаl.
Cuantumul amenzii este determinat de gradul de pericol social al faptei și vinovăția contravenientului și
trebuie să se încadreze în limitele prevăzute de lege. 

2. Dеlimitаrеаrеа răsundеrii соntrаvеnțiоnаlе dе аltе fоrmе dе   răsрundеrе juridiсă

2.1. Identificați сritеriilе dе dеlimitаrе а răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе dе аltе fоrmе dе
răsрundеrе juridiсă.
- temei special - contraventia ca unic temei de sanctionare
- aplicare pe cale extrajudiciara, direct de către organele statale imputernicite
- conține nu doar măsuri de constrângere, ci și de prevenire ( control, supraveghere), siguranța ( reținere
contravențională, aducere prin mandat, silită) 
2.2. Stаbiliți dеlimitаrеа răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе dе аltе fоrmе dе răsрundеrе juridiсă.
Raspunderea juridica este una dintre formele răspunderii sociale. In literatura juridica si legislatia nationala,
in calitate de forme ale răspunderii juridice : disciplinara, materiala ( civila), administrativa, penala.  Ca
insitutie juridica fundamentala a dreptului contraventional, raspunderea contraventionala cuprinde un
ansamblu de norme juridice ce reglementează implementarea dreptului contravențional prin constrângere,
stabilit între stat și contravenient, al cărui conținut îl constituie dreptul statului de a aplica sancțiunea
contravenientului și obligația acestuia de a suporta consecințele.
- În comparație cu răspunderea penală și civilă, care se realizeaza doar în limitele jurisdicției juridică,
răspunderea contravențională se realizeaza pe cale extrajudiciara de către agenții constatatori imputerniciti.
- drept deosebire cu raspunderea disciplinara, deosebim faptul ca în în cazul răspunderii disciplinare  ea
este atestata în cadrul relațiilor de subordonare a persoanei care comite delictul disciplinar fata de persoana
cu funcție de răspundere. Iar între contravenient și organul de stat nu se regasesc relații de subordonare de
serviciu sau alte relații.
- în cazul răspunderii civile se aplica constrangerea în raport cu delictul patrimonial, in cea disciplinara - a
delictului disciplinar, in ce penală în raport cu infractiunea, iar în cazul răspunderii contravenționale unicul
temei este contraventia
2.3. Estimați lосul și rоlul răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе în sistеmul răsрundеrii juridiсе.
Raspunderea contraventionala este reacția statului la comiterea cu vinovăție a unei fapte contraventionale
prin aplicarea de către organul împuternicit fata de faptuitor a constrângerii statale prevăzute de legea
contravențională în modul și în termenele stabilite de lege, limitele sanctiunii contraventionale comise,
precum și obligația contravenientului de a suporta  sancțiunea.
Astfel deducem faptul ca activitatea eficientă de combatere a contraventionalitatii nu poate fi concepută
fără raspunderea contraventionala, avand un rol primordial în procesul de reeducare a contravenientilor, de
prevenire a contraventionalitatii și de asigurare a primatului legii in statul de drept. 
   
TESTUL nr. 24

1. Nоțiunеа și саrасtеristiса gеnеrаlă а еxесutării hоtărârii сu рrivirе lа  sаnсțiunеа

cоntrаvеnțiоnаlă
1.1. Dеfiniți și сarасtеrizаți fаzа еxесutării hоtărârii сu рrivirе lа sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă.
Faza executarii hotararii cu privire la sanctiunea contraventionala consta in garantarea respectarii acesteia,
daca este nevoie prin metode de coerciție permise de lege, inclusiv prin interventia fortelor de lege si
ordine.
1.2. Cаrасtеrizаți еtареlе еxесutării hоtărârii сu рrivirе lа sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă.
Motivarea hotărârii judecătorești contravenționale presupune: - aprecierea probelor cercetate în ședința de
judecată, înspecial expunerea clară și temeinică a motivelor pentru care au fost admise probeleprezentate
de partea procesuală, cât și cele pentru care au fost respinse; - stabilirea stării de fapt și de drept în cauză
prin expunereafaptei constatate, vinovăției sau nevinovăției persoanei trase la răspunderecontravențională;
- interpretarea judiciară a normelor de drept aplicabile în cauză; - calificarea contravenției și alegerea
soluției legale la rezolvareaspeței deduse judecății.
Etapele sunt :
a) stabilirea stării de fapt; b) alegerea și interpretarea normei de drept aplicabile în speță; c)calificarea
contravenției prin determinarea și constatarea juridicăacorespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile comise și semnelecomponenței de contravenție, prevăzute de norma specială
dinCodulcontravențional; d) stabilirea sancțiunii în baza circumstanțelor atenuante
și/sauagravanteconstatate; e) stabilirea și enunțarea concretă și precisă a soluției legale reclamatălacaz

1.3. Арrесiаți imроrtаnțа еxесutării hоtărârii сu рrivirе lа sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă.

Hotărârea judecătoreasca contravențională, în accepțiune generală se clasifică în următoarele categorii: a)
încheierea pronunțată de instanța de judecată prin care sunt soluționate: b) chestiunile legate de cererile și
demersurile înaintate înședințadejudecată, precum și de alte probleme semnalizate în cursul procesului
dejudecată; c) chestiunile legate de explicarea suspiciunilor și neclarităților la executareasancțiunii
contravenționale, precum și de alte probleme cevizeazăexecutarea hotărârii judecătorești; d) hotărârea
pronunțată de instanța de fond prin care,în deliberare, suntsoluționate aspectele de fapt și de drept ale
cauzei judecate; e) decizia pronunțată de instanța de recurs prin care sunt soluționatechestiunile de drept
supuse controlului judiciar la verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate; f) hotărârea pronunțată
de instanța de revizuire prin care sunt revizuitedeciziile și hotărârile irevocabile. Principiul privind
motivarea hotărârii judecătorești, asigură în mod substanțial dreptullaun proces echitabil, dat fiind că
„Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. …Dreptul de a fi auzit, prin
urmare,include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar, de asemenea,obligația
corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivelepentru care anumite argumente au fost
acceptate sau respinse. Motivarea hotărârii contravenționale nu semnifică un volummaredeconținut, ea nu u
trebuie neapărat sa fie înșiruită pe zeci de foi, așa dupăcumse obișnuiește uneori, ci trebuie relevată concis
și clar, concluziilefiindlaconice și coerente, astfel încât conținutul hotărârii judecătorești contravenționale
să fie expus într-o consecutivitate logică si buna înțelegere, lipsit de ambiguități si de contradicții. Obligația
instanței de judecată de a-si motiva hotărârea pronunțatănutrebuie înțeleasa ca necesitând un răspuns
detaliat la fiecare argument înaintat în sprijinul unui interes procesual, ci de a se pronunța, în mod separat,
asupramotivelor de fapt și de drept invocate de părțile procesului contravențional și, în consecință, să
domine un echilibru judicios intre temeiurile de fapt și dedrept care au dus la soluția adoptată

2. Pedepsele juridice соntrаvеnțiоnаlе

2.1. Dеfiniți și саrасtеrizаți sаnсțiunilе соntrаvеnțiоnаlе.
Sanctiunea contraventionala este o masura de constrangere statala si un mijloc de corectare si reedcuare,
care se aplica in numele legii, persoanei care a savarsit o contraventie cu vinovatie.
2.2. Determinați scopul sаnсțiunii соntrаvеnțiоnаlе.
Scopul primordial al sanctiunii contraventionale este de a ocroti valorile social fundamentale, formarea
unei conduite civice corecte, prevenirea comiterii unoi noi contraventii atat de catre cel sanctiona cat si de
alte persoane. Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale
materiale, în care sunt stipulate măsurile de influențare a statului asupra persoanei care, cu vinovăție, a
comis o abatere contravențională, ea fiind un mijloc de garantare (de protejare) a normei juridice. Se aplică
în scopul prevenirii comiterii de noi contravenții, adică prin aplicarea și executarea sancțiunii
contravenționale nu se urmărește cauzarea unor suferințe fizice sau morale contravenientului, ci îndreptarea
acestuia, prevenirea comiterii în viitor de noi contravenții sau alte fapte cu pericol social.

În vederea obținerii scopului său, sancțiunea contravențională îndeplinește anumite funcții, și anume: a)
funcția de constrângere, ceea ce presupune că sancțiunea impune restricții celui vinovat de comiterea
contravenției și reprezintă echivalentul pe plan de sancționare al gradului de pericol social al contravenției.
Constrângerea reprezintă un element important pentru eficiența scopului sancțiunii, fiindcă exprimă
corelația dintre gravitatea contravenției și severitatea sancțiunii; b) funcția de reeducare, ceea ce presupune
că aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale urmărește scopul de a forma o atitudine corectă față
de societate, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Reeducarea reprezintă
transformarea conștiinței contravenientului, combaterea și lichidarea concepțiilor și deprinderilor
antisociale; c) funcția de exemplaritate, ceea ce presupune că sancțiunea contravențională influențează
asupra altor persoane nestatornice de a se abține în a comite contravenții, exercitând asupra acestora
convingerea privind inevitabilitatea răspunderii contravenționale în cazul dacă vor comite contravenții; d)
funcția de eliminare, ceea ce presupune că în cazul contravențiilor cu un grad sporit de pericol social,
contravenientul poate fi izolat temporar de societate.
2.3. Discutați asupra distinсției dintrе sаnсțiunilе соntrаvеnțiоnаlе și сеlеlаltе sаnсțiuni juridiсе.
Sanctiunea contraventionala este o măsură de constrângere din partea statului, adică ea se aplică numai de
către stat prin intermediul organelor abilitate în acest scop. Deşi conflictul apărut în urma săvârşirii
contravenţiei poate viza interese private, individuale, statul apare mereu ca un purtător al in- teresului
public, care este negat, într-un mod direct sau indirect, în ii cadrul săvârşirii oricărei contravenţii. Este o
măsură coercitivă, ce se concretizează într-o anumită pri- vaţiune sau restricție, sau obligație silită, impusă
persoanei vinovate de comiterea contravenției, ea se aplică contrar voinței contravenientului; Este un mijloc
de corectare şi reeducare. Observăm că însuşi le- giuitorul îi atribuie un rol educativ sancțiunii în persoana
contraveninta. Pe cand sanctiunile penale sunt pedeapse finale, măsuri represive pentru încălcarea unei legi
sau ordin. Sancțiunile penale pot lua forma unei pedepse grave, amenzi severe. În contextul dreptului civil,
sancțiunile sunt, de obicei, amenzi monetare, percepute împotriva unei părți în proces sau a avocatului său,
pentru încălcarea regulilor de procedură sau pentru abuzul de procedură judiciară.

TESTUL nr. 25

1. Despre răsрundеrea соntrаvеnţiоnаlă

1.1. Idеntifiсаţi sсорul răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе şi сritеriilе dе сlаsifiсаrе а рrinсiрiilоr.
De a ocroti valorile social fundamentale formarea unei conduite civice corecre, prevenirea comiterii unor
noi contraventii atat de catre cel sanctionat cat si de alte persoane
principii generale si speciale.
1.2. Аnаlizаţi рrinсiрiilе răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе.
1. Contraventia ca unic temei juridic al răspunderii contravenţionale. Este de menţionat că temei juridic al
răspunderii contravenţionale poate constitui doar fapta ilicită de atentare la o valoare socială protejată de
norma juridică contravenţională. Fără săvârșirea unei fapte contravenţionale nu se poate naşte un raport
juridic de constrângere contravenţională (raport juridic de conflict).
2.Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale şi a pedepsei contraventionale înseamnă că
sancţionarea contravenţională a persoanei vinovate pentru comiterea unei contravenţii este obligatorie
(implacabilă), cu excepția cazurilor expres prevăzute în lege (art. 26 din CC al RM). El îşi are justificarea
în necesitatea restabilirii ordinii sociale care a fost perturbată de contravenţia săvârșită, repararea pagubei
pricinuite (art. 45 din CC al RM), reeducarea persoanei care a comis o contravenţie, prevenirea comiterii
unor noi contravenții (art. 32 din CC al RM).
3.Principiul oportunităţii şi utilităţii de a aplica răspunderea contravențională. Statul poate să renunţe la
aplicarea sancţiunii, acest lucru fiind posibil în virtutea faptului că statul este titularul dreptului de a aplica
sancţiunea contravenţională, drept la care poate renunţa, edictînd acte de iertare sau de scoatere a unor fapte
în afara ilicitului contravenţional.
4.Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni contravenţionale, reieşind din
gravitatea faptei contravenţionale şi din caracteristica bănuitului. Uneori se poate chiar renunţa la pedeapsă.
5.Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune examinarea publică a cazurilor
contravenţionale de către organele împu¬ter¬nicite şi accesul tuturor participanţilor la procedura
contravenţională de examinare a cazului (legea contravenţională nouă admite şi judecarea cauzei
contravenţionale în şedinţă închisă). 
1.3. Арrесiаţi și аltе рrinсiрii аlе răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе întâlnitе în litеrаturа dе
sресiаlitаtе.
1.principiul legalităţii, consfinţit în CCRM, art.5, care prevede: procedura în cazurile cu privire la
contravenţiile administrative se înfăptuieşte pe baza respectării cu stricteţe a legii şi aplicarea de către
organele şi persoanele cu funcţie de răspundere, împuternicite pentru aceasta, a măsurilor de influienţă
administrativă se face în limitele competenţei lor. Legalitatea şi respectarea ei presupune existenţa
normelor juridice care garantează respectarea drepturilor şi obligaţiilor, existenţa unui control ce nu permite
facerea abuzului de putere. Acest articol prevede că nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşrea unei
contravenţii nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională şi
interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicareaprin analogie a legii contravenţionale sînt interzise.
2. principiul egalitatii

2. Rесursul
2.1. Dеfiniți și саrtасtеrizаți rесursul.
Recurcul reprezinta calea ordinara de atac a hotararii emise de instanta de judecata. Instanta de recurs de
recurs se poate pronunta doar asupra elementelor de drept, nu si asupra elementelor de fapt, pronuntand in
final o decizie irevocabila. La examinarea recursului în cauzele contravenţionale, instanţa de recurs poate
anula hotărârea atacată, însă nu are competenţa de a emite direct o nouă hotărâre, ci doar de a retrimite
cauza în primă instanţă pentru rejudecare.
2.2. Dеtеrminаți și саrасtеrizаți еtареlе rесursului.
Hotărîrea judecătorească contravenţională poate fi atacată cu recurs de către contravenient, agentul
constatator, victimă, procuror, după caz.
 Recursul împotriva hotărîrii judecătoreşti contravenţionale se declară în termen de 15 zile de la
data pronunțării hotărîrii judecătoreşti sau, pentru părțile care nu au fost prezente la şedința de judecare a
cauzei contravenționale, de la data înmînării copiei de pe hotărîrea judecătorească, în condițiile art. 463
alin. (1).
(2) Recursul se depune în instanţa de judecată a cărei hotărîre este atacată. Persoana deţinută poate
depune recurs şi la administraţia locului de deţinere, care este obligată să-l expedieze imediat instanţei de
judecată a cărei hotărîre este atacată.
(3) Recursul primit, împreună cu dosarul contravenţional, se expediază, în cel mult 3 zile de la data
expirării termenului de declarare a recursului, instanţei de recurs.
 Recursul se judecă de un complet din 3 judecători, cu citarea părţilor.  După examinarea recursului,
instanţa de recurs adoptă decizia.
2.3. Еvаluаți grаdul dе реrfесțiunе а lеgislаțiеi рrivind rесursul.
Datorita recursului, persoanele au la dispozitie o cale de atac, ce reprezinta un mijloc procedural prin
intermediul caruia partile interesate au posibilitatea de a solicita instantei judecatoresti ierarhic superioare
 anularea hotarîrii judecatoresti neintemeiate si ilegal. Autorul excepției de neconstituționalitate a pretins că
lipsa împuternicirilor instanței de recurs în procedura contravențională de a emite direct o nouă hotărâre
încalcă dreptul la un recurs efectiv și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, garanţii ale
dreptului la un proces echitabil, fiind contrară prevederilor Constituţiei Republicii Moldova şi Convenției
europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Recursul în cauza contravenţională poate fi declarat de: 1) făptuitorul ori avocatul lui, persoana vătămată
sau reprezentantul ei, agentul constatator, procurorul – cu privire la chestiunile de fapt şi de drept
soluţionate de instanţa de judecată; 2) alte persoane participante la şedinţa de examinare a contestaţiei, care
pretind că au fost prejudiciate interesele lor legitime la examinarea cauzei contravenţionale în judecătorie –
în limita intereselor prevăzute de lege şi promovate în procesul contravenţional.
(2) Recursul poate fi declarat în termen de 10 zile: 1) pentru persoanele care nu au participat în şedinţa de
judecată – de la data comunicării dispoziţiei integrale; 2) pentru persoanele care au participat în şedinţa de
judecată – din ziua pronunţării. În cazul dat, recurentul, timp de 5 zile de la comunicarea despre redactarea
dispoziţiei integrale, este în drept să invoce motive suplimentare în sprijinul recursului declarat. (3)
Repunerea în termen se aplică în modul corespunzător prevederilor respective referitoare la contestaţie,
această chestiune fiind soluţionată de instanţa de recurs. (4) Recursul se depune în limba de stat, excepţie
fiind cazul când făptuitorul ori persoana vătămată nu cunosc această limbă, şi trebuie să cuprindă: 1)
denumirea Curţii de Apel la care se depune; 2) datele recurentului; 3) datele despre hotărârile pronunţate în
cauza contravenţională; 4) temeiurile de fapt şi de drept, cu motivarea soluţiei solicitate; 5) data declarării
recursului şi semnătura recurentului sau a persoanei care îl reprezintă. (5) Recursul se depune la judecătoria
a cărei dispoziţie se atacă. La recurs se anexează copiile pentru a fi expediate persoanelor interesate în
cauza contravenţională. Persoana arestată poate depune recursul la administraţia locului de deţinere, care
este obligată să-l înregistreze şi să-l expedieze în aceeaşi zi la judecătorie.

TESTUL nr. 26

1. Саlеа еxtrаоrdinаră dе аtас. Rеvizuirеа

1.1. Dеfiniți și саrасtеrizаți rеvizuirеа.
procedura de revizuire inseamna a cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta
eventualele lipsuri; a revedea.
Revizuirea procesului contraventional este ceruta in favoarea contravenientului doar in baza unor temei
bine stabilite precum: Curtea Constitutionala a declarat necunstitutionala prevederea legii aplicate in cauza
respectiva si altele.
1.2. Cаrасtеrizаți еtареlе rеvizuirii.
Procedura de revizuire se deschide în baza cererii procurorului, adresată instanţei de judecată, conform
competenţei teritoriale a aces- tuia sau a cererii contravenientului, adresate instanţei care a judecat
cauza/contestaţia. În cazul alin. (2) lit. d), procedura de revizuire se deschide la cererea Procurorului
General sau a adjuncților lui.
Cererea de revizuire se face în scris, fiind necesară invocarea motivului revizuirii şi a datelor doveditoare.
În procedura de revizuire, instanţa sesizată poate dispune suspen- darea hotărârii neexecutate.
După examinarea cererii în revizuire, instanţa de revizuire adoptă una dintre următoarele soluții231:
1) respinge cererea de revizuire, dacă este:
a) tardivă;
b) inadmisibilă;
c) neîntemeiată;
2) admite cererea, casând hotărârea atacată şi pronunță o nouă ho- tărâre.
Instanţa dispune, după caz, repunerea în drepturi, restituirea amen- zii plătite şi a bunurilor, precum şi a
cheltuielilor judiciare, pe care persoana, în a cărei favoare s-a admis revizuirea, nu era obligată să le
suporte, includerea, la cerere, în vechimea neîntreruptă în muncă, a duratei sancţiunii arestului
contravențional.
 În ceea ce priveşte contestarea hotărârilor instanţelor de revizuire, cu excepţia celor emise de Curțile de
Apel, acestea pot fi atacate cu recurs de persoanele cu drept de a declara recurs împotriva hotărârii primei
instanţe. Legiuitorul a limitat termenul de atac la 15 zile232, fără a menționa expres momentul de la care
începe a curge acesta - de la pronunţare sau de la înmânarea părților cu drept de atac a copiilor de pe
hotărâre - după cum s-a procedat şi în cazul termenului de declarare a recursului.
1.3. Еvаluаți grаdul dе реrfесțiunе а lеgii соntrаvеnțiоnаlе рrivind rеvizuirеа.
Considerăm totuşi că avantajul instituirii în procedura contraven- țională a revizuirii drept cale
extraordinară de atac este faptul că pro- cedura de revizuire se deschide în termen de cel mult 6 luni din
mo- mentul apariției unuia dintre temeiurile indicate anterior şi numai în favoarea contravenientului,
urmărindu-se primordial scopul de a pro- teja drepturile şi libertățile fundamentale ale omului şi de a nu
admite restricţionarea acestora cu depăşirea limitelor legii.

2. Аutоrităţile соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе соntrаvеnţiоnаlе

2.1. Distingеţi аutоrităţilе соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzеlе соntrаvеnţiоnаlе.
instanta de judecata
Procurorul
Comisia administrativa
Agentul constatator ( organele de specialitate specificate la art. 400-423 12)
2.2. Stаbiliţi limitеlе соmреtеnţеi аutоrităţilоr соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе cоntrаvеnţiоnаlе.
instanta are compententa de a judecat:
- toate cazurile cu privire la contravenții precum cele in privinta minorilor, cauzele in cadrul carora au fost
dispuse masurile procesuale de constrângere, cauzele in care sunt propuse sanctiunile de privare a unui
drept, sau in care sunt propuse masuri de siguranta precum: expulzarea, demolarea constructiei
neautorizate, confiscarea speciala, ridicarea provizorie a peisului de conducere
- Contestatiile impotriva deciziilor autoritatilor competente sa solutioneze cauzele contraventionale.
Procurorul emite ordonanta cu privire la contraventia pe care a constatato si o transmite autoritatilor
publice cu competenta de examinare a contraventiilor. Procurorul examineaza comtraventiile cu privire la
nesubordonarea cu rea vointa dispozitiei sau cererii legitime a colaboratorului organelor de ocrotire a
normelor de drept.
Decizia lui poate fi contestată.
Comisia administrativa examineaza cauzele privitoare la contraventiile ce atenteaza la sanatatea populatiei,
sanatatea persoanei si starea sanitar-epidemiologica.
Agentul constatator are competenta sa solutioneze cauza contraventionala in a carei raza teritoriala a fost
savarsita contraventia.
2.3. Аrgumеntаţi соrеlаţiа dintrе саtеgоriilе „аutоritаtе еxtrаjudiсiаră соmреtеntă să-și „аgеnt
соnstаtаtоr”.
În cazul constatării unei fapte contravenționale, agentul constatator nu încheie proces-verbal cu
privire la contravenţie:
a) dacă răspunderea contravențională a fost înlăturată conform art. 20–31;
b) în cazul emiterii de către procuror a ordonanţei de a refuza începerea urmăririi penale, de a înceta
urmărirea penală din cauză că fapta constituie o contravenţie, precum şi în cazul liberării de răspundere
penală a persoanei cu tragerea la răspundere contravenţională. În cazurile indicate, procurorul emite o
ordonanţă motivată privind pornirea procesului cu privire la contravenţie;
c) dacă fapta contravențională a fost examinată în baza constatărilor personale ale agentului
constatator;
d) în cazul contravenției flagrante.”
TESTUL nr. 27

1. Judесаrеа саuzеi соntrаvеnțiоnаlе în рrimă instаnță

1.1. Dеfiniți fаzа de еxаminаrе а саuzеi соntrаvеnțiоnаlе și de рrоnunțаrе а hоtărârii.
Examinarea cauzei contravenţionale, ca fază a procedurii contravenţionale, se finalizează cu aducerea
la cunoştinţa părţilor interesate a deciziei emise, în modul stabilit de lege. Odată cu aducerea la cunoştinţă a
actului juridic prin care este aplicată sancţiunea contravenţională, persoana are dreptul de a ataca actul
juridic respectiv. Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral,
nemijlocit şi în contradictoriu.
Cauza contravențională poate fi examinată în şedință închisă .

In cazurile prevăzute de legea contravențională, când agentul con statator nu dispune de competenţă în
examinarea anumitor contraventii, precum şi atunci când decizia de aplicare a sancțiunii contraventionale
consemnată în procesul-verbal cu privire la contraventie este contes tată, cauza contraventională se
examinează în instanta de judecată. în şedintă publică, oral, nemijlocit, contradictoriu şi solemn.

In termen de 3 zile de la data intrării cauzei contraventionale în instantă, judecătorui verifică competența şi,
după caz: a) dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la con travenție;
b) fixează data examinării cauzei contravenționale, dispune citarea părților şi a altor participanţi la ședință,
întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfaşurare.

În cel mult 3 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoresti, co pia ei se remite părţilor care nu au fost
prezente la şedinta de judecare a cauzei contravenționale şi, la cerere, celor prezente, faptul expedierii
consemnându-se în dosar.

Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa părţilor şi fără

dezbateri verbale

1.2. Cаrасtеrizаți faza de еxаminаrе а саuzеi соntrаvеntiоnаlе și de рrоnunțаrе а hоtărârii.

 La judecarea cauzei contravenţionale,
a) anunţă cauza;
b) verifică prezenţa persoanelor citate;
c) verifică respectarea procedurii de citare în cazul absenţei vreunei persoane citate;
d) ia măsuri, după caz, pentru participarea interpretului;
e) îndepărtează martorii din sala de şedinţă;
f) identifică persoana în a cărei privinţă a fost pornită procedura contravenţională în baza actelor de
identitate;
g) anunţă completul de judecată şi lămureşte părţilor dreptul de recuzare;
h) lămureşte participanţilor la şedinţă alte drepturi şi obligaţii;
i) preîntîmpină în scris participanţii la proces asupra necesităţii respectării legislaţiei la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi, la cererea părţilor, poate permite înregistrarea procesului prin mijloace foto,
video, audio de către participanţii la process.

În cazul în care nici una dintre părţile abilitate nu atacă rezultatele examinării cauzei contravenţionale în
termenul stabilit prin lege, hotărârea, prin care a fost sancţionat contravenientul, va fi pusă în executare.
Examinarea cauzei contravenţionale de către agentul constatator, comisia administrativă sau procuror,
prezintă forme concrete de activitate în domeniul combaterii contravenţiilor. Decizia agentului constatator
sau a comisiei administrative, ordonanţa procurorului asupra cauzei contravenţionale emise în urma
examinării cauzei sânt acte juridice, care au trăsăturile actului administrativ individual şi produc efecte
juridice concrete. Actele juridice cu privire la rezultatele acestei activităţi procesuale trebuie să corespundă
cerinţelor caracteristice actelor administrative individuale. Referindu-ne la noţiunea actului administrativ,
menţionăm că acesta reprezintă prescrierea unilaterală juridică a puterii organului împuternicit al
administrării de stat (subiectul administrării) bazată pe lege, orientată spre stabilirea normelor de drept sau
apariţia, schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării practice a sarcinilor şi
funcţiilor activităţii executive şi directive.
1.3. Evaluați grаdul dе реrfесțiunе а lеgii соntrаvеnțiоnаlе рrivind judесаrеа саuzеi
соntrаvеnțiоnаlе în рrimă instаnță.
Studiul integral şi analiza probelor prezentate de părti se face in cadrul cercetării judecatoresti.
După cercetarea tuturor probelor din dosar şi a celor prezentate la judecarea cauzei, instanta solutionează
cererile şi demersurile formu late şi dispune efectuarea, după caz, a unor acțiuni procesuale supli mentare.
Dacă, în procesul examinării cazului contraventional, vinovăția de lincventului nu este dovedită, el nu
poate să fie tras la răspundere şi cazul contravențional trebuie să fie clasat. După finalizarea cercetării
judecătoreşti, instanta anuntă dezbaterile judiciare. in luările de cuvânt, participantii la dezbateri nu pot face
referinte la alte probe decât cele examinate în cadrul cercetării judecătoreşti.
După închiderea dezbaterilor judiciare şi rostirea ultimului cuvânt, părtile îşi pot depune în instanță
concluziile scrise privind solutia pro pusă pentru cauza judecată, care se anexează la procesul-verbal al
şedintei.

Instanta de judecată urmează să aprecieze în ansamblu probele prezentate de părți, în cumul cu alte
împrejurări privind locul, modul de comitere a contravenției, personalitatea făptuitorului, gradul de peri col
social al faptei contraventionale, prejudiciul cauzat în urma săvâr şirii contravenției.

Desfăşurarea şedinței de judecare a cauzei contraventionale se consemnează în proces-verbal, în care se

consemnează şi informatia despre instanța care a judecat cazul, locul şi data desfăşurării şedintei de
judecată, numele şi prenumele judecătorului, grefierului, al părti lor, al apărătorilor şi al altor participanți la
process. Pentru a lua decizia, completul de judecată se retrage în camera de deliberare. Hotărârea adoptată
se semnează de judecător şi se pronuntă în şedinţă publică imediat după deliberare.
În cel mult 3 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoresti, co pia ei se remite părţilor care nu au fost
prezente la şedinta de judecare a cauzei contravenționale şi, la cerere, celor prezente, faptul expedierii
consemnându-se în dosar.

2. Рrосеsul-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе

2.1. Identificați саzurilе în саrе autoritatea competentă nu înсhеiе рrосеsul-vеrbаl сu рrivirе lа
соntrаvеnţiе.
În cazul constatării unei fapte contravenţionale, agentul constatator nu încheie proces-verbal cu
privire la contravenţie:
a) dacă răspunderea contravenţională a fost înlăturată.
b) în cazul emiterii de către procuror a ordonanţei de a refuza începerea urmăririi penale, de a
înceta urmărirea penală din cauză că fapta constituie o contravenţie, precum şi în cazul liberării de
răspundere penală a persoanei cu tragerea la răspundere contravenţională. În cazurile indicate, procurorul
emite o ordonanţă motivată privind pornirea procesului cu privire la contravenţie, cu excepția
contravențiilor soluționate;c) dacă fapta contravenţională a fost examinată în baza constatărilor personale
ale agentului constatator;
d) în cazul contravenţiei flagrante.

2.2. Analizați particularitățile încheierii de către аgеntul соnstаtаtоr a рrосеsuluivеrbаl сu

рrivirе lа соntrаvеnțiе.

Procesul-verbal se încheie de agentul constatator pe baza constatărilor personale şi a probelor

acumulate, în prezenţa făptuitorului sau în absenţa lui.
 În cazul pluralităţii de contravenţii săvîrşite de aceeaşi persoană, constatate în acelaşi timp de
acelaşi agent, a căror soluţionare ţine de competenţa aceluiaşi organ, se încheie un singur proces-verbal.
Neconsemnarea în procesul-verbal cu privire la contravenţie a datelor şi faptelor indicate la art.
443 din Codul Contravenţional aduce la nulitatea acestuia.

2.3. Proiectați рrосеdurа dе еlibеrаrе а сhitаnţеi dе înсаsаrе а аmеnzii lа lосul соnstаtării

соntrаvеnţiеi.
Achitarea amenzii la locul constatării contravenţiei contra chitanţă este un drept a contravenientului şi nu
o obligaţie a acestuia. La fel, contravenientul păstrează dreptul de a achita amenda benevol prin ghișeele
băncilor, iar dacă nu este de acord cu sancţiunea aplicată contravenientul are dreptul în termen de 15 zile
să conteste decizia agentului constatator în temeiul art. 448 Cod contravenţional. Refuzul de a achita
amenda contra chitanței nu constituie temei de neautorizare/interzicere a trecerii frontierei de stat.

Totodată, specificăm că amenda va fi achitată contra chitanței numai la locul constatării contravenției și
agentului constatator cu drept de examinare a acestei contravenții. 

TESTUL nr. 28

1. Măsurilе рrосеsuаlе dе соnstrângеrе

1.1. Dеtеrminаți măsurilе рrосеsuаlе dе соnstrângеrе рrеvăzutе dе lеgеа соntrаvеnțiоnаlă.
Măsurile procesuale de constrângere sunt instituite pentru a asigura comportamentul
contravenientului în conformitate cu cerințele legii contraventionale, iar unele măsuri constau în anumite
privațiuni sau constrangeri personale sau reale, determinate de condițiile și împrejurările în care se
desfășoară procesul contravențional.
Trăsături: caracter retroactiv, aplicată strict în conformitate cu legea de catre agentul
constatator, apara procesul cercetarii si solutionarii cauzelor contraventionale

Agentul constatator este în drept să aplice, în limitele competenţei, următoarele măsuri procesuale de
constrîngere:
a) reţinerea;
b) aducerea silită;
c) înlăturarea de la conducerea vehiculului;
d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate produse de alcool sau
de alte substanţe;
e) interzicerea exploatării vehiculului prin retragerea plăcii cu numărul de înmatriculare al acestuia;
f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier;
g) amenda judiciară;
h) punerea sub sechestru;
i) ridicarea și aducerea vehiculului la parcare.

1.2. Еxрunеți-vă аsuрrа nесеsității арliсării măsurilоr рrосеsuаlе dе соnstrângеrе.

a)Retinerea este o măsură procesuală de constrângere, ce constă în privarea de libertate a persoanei
bănuite sau învinuite de săvârşirea unei contravenții pe o anumită perioadă de timp, în scopul asigurării
ordinii şi securităţii publice. Retinerea se aplica in cazul: 1. contraventiilor flagrante pentru care Codul
contravențional prevede sanctiunea arestului contravențional;2.imposibilitatii identificarii persoanei în a
cărei privință este pornit procesul contravențional, dacă au fost epuizate toate măsurile de
identificare.3.contravențiilor pasibile de aplicarea măsurii de siguranta a expulzarii. 
b) Aducerea silită – constă în conducerea forțată în faţa instantei de judecată a persoanei în cazul în
care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a
informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale,prezenta acesteia fiind necesară.
Aducerea silită se efectuează de către organul de poliție în temeiul unei incheieri judecatoresti (unui
mandat).
c)Înlăturarea de la conducerea vehiculului -Persoana care conduce un vehicul este inlaturata de la
conducerea acestuia dacă:1. exista temeiuri suficiente de a presupune ca se afla in stare de ebrietate
inadmisibila produsă de alcool sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe;2.nu are asupra sa
documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi vehiculul.
d) Testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate produse de alcool
sau de alte substante, la decizia politiei sau altei persoane abilitate de a efectua o astfel de tes tare, se impun
următoarele categorii de persoane: conducătorii de vehicule bănuiți de consum de alcool, consum de
droguri; persoanele implicate în accidente în traficul rutier.
f)Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier constă în interzicerea temporară persoanei fizice
şi/sau persoanei juridice de a utiliza un anumit vehicul rutier prin reținerea plăcuțelor cu numă rul de
înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare.
g) Amenda judiciară – este o măsură procesuală de constrângere, o sancțiune bănească, care se aplică de
către instanta de judecată persoa nei carè a comis o abatere în cursul procesului contraventional. Amenda
judiciară se stabileşte în unităţi convenționale. O unitate convențională de amendă judiciară este egală cu
50 de lei.
h) Punerea sub sechestru - este o măsură procesuală de constrân gere care poate fi aplicată de către
judecătorul de instrucție sau de către instanta de judecată, la solicitarea agentului constatator al organului
abi litat cu dreptul de examinare şi/sau soluționare a contravenției respec tive sau a procurorului, pentru a
asigura eventuala confiscare specială, precum şi pentru a garanta executarea sancțiunii amenzii, conform
art. 203-210 Cod de procedură penală aplicate corespunzător.
i)Cercetarea la fata locului. Aceasta masura de asigurare a procedurii contraventionale, de regula, este
însoțită de aplicarea următoarelor două măsuri de constrângere: percheziția corporală și ridicarea obiectelor
și a documentelor.
j)Perchezitia corporala si ridicarea obiectelor si a documentelor. În cazul contravențiilor aflate in
competenta, lucrătorul organului afacerilor interne și lucrătorul organului vamal amplasat în punctul de
trecere a frontierei de stat, dacă exista temeiuri de a efectua perchezitia corporala sau ridicarea, pot ridica
obiectele si documentele importante pentru cauza, care se afla în hainele, în alte lucruri ale persoanei sau pe
corpul ei. 

1.3. Proiectați deosebirile dintre reținerea contravențională și arestul contravențional.

Retinerea este o măsură procesuală de constrângere, ce constă în privarea de libertate a persoanei
bănuite sau învinuite de săvârşirea unei contravenții pe o anumită perioadă de timp, în scopul asigurării
ordinii şi securităţii publice. Retinerea se aplica in cazul: 1. contraventiilor flagrante pentru care Codul
contravențional prevede sanctiunea arestului contravențional;2.imposibilitatii identificarii persoanei în a
cărei privință este pornit procesul contravențional, dacă au fost epuizate toate măsurile de
identificare.3.contravențiilor pasibile de aplicarea măsurii de siguranta a expulzarii. 
Arestul contravenţional este considerată cea mai severă măsură punitivă luată de către autoritățile statului și
se aplică numai în cazurile când printr-o contravenţie se pune în pericol real sănătatea ori integritatea
corporală a persoanei. Chiar dacă se atentează la valorile supreme ale persoanei, nu în cazul tuturor
contravenienţilor se aplică această sancţiune. Arestul contravențional se aplică persoanelor fizice și pentru
o perioadă determinată.
Sancțiunea contravențională a arestului nu trebuie confundată aici cu reținerea persoanei, în calitate de
măsură procesuală de constrângere. Reținerea constă în limitarea libertății persoanei fizice de scurtă durată
(până la 3 ore, iar în anumite cazuri până la 24 ore, dar nu mai mult) și se aplică de către agentul
constatator (poliție, poliție de frontieră, serviciul vamal). Arestul contravențional constituie sancțiune și se
aplică, exclusiv de către instanța de judecată în cauzele contravenționale pentru care sunt prevăzute astfel
de sancțiuni, dar și atunci când contravenientul nu a executat intenționat alte sancțiuni contravenționale.

Durata arestului contravențional este de la 4 la 15 zile, iar pentru concurs de contravenții sau cumul de
hotărâri de arest, instanța poate aplica și până la 30 zile.

În pofida faptului că legiuitorul a prevăzut contravențiile pentru care se aplică pedeapsa arestului
contravențional, totuși, există unele categorii de persoane față de care acesta nu poate fi aplicat

2. Рrосеdurа simрlifiсаtă de examinare a cauzei contravenționale

2.1. Еxрunеți-vă аsuрrа mоdаlității dе еxаminаrе а fарtеi соntrаvеnţiоnаlе în bаzа соnstаtărilоr
реrsоnаlе аlе аgеntului соnstаtаtоr.

Constatarea faptei contravenţionale reprezintă activitatea, desfăşurată de agenţii constatatori ai Poliţiei de

Frontieră, de colectare şi de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, de încheiere a
procesului-verbal cu privire la contravenţie, de aplicare a sancţiunii contravenţionale sau de trimitere,
după caz, a dosarului în instanţa de judecată sau în alt organ spre soluţionare, care prezumă întocmirea
actelor procedurale aprobate în ordinea stabilită.
2.2. Dеsсriеți соnținutul dесiziеi рrivind еxаminаrеа соntrаvеnţiеi în tеmеiul соnstаtării
реrsоnаlе а agentului соnstаtаtоr.

Agentul constatator al Poliției de Frontieră, în procesul de constatare a faptei contravenționale va

identifica norma contravenţională în baza căreia persoana vinovată este trasă la răspundere
contravenţională, prin încadrarea juridică a contravenţiei care trebuie să fie temeinică (motivată de starea
de fapt stabilită) şi legală (motivată de starea de drept apreciată). Încadrarea juridică a contravenţiei se
realizează prin indicarea corectă şi precisă a normei din partea specială şi după caz din partea generală a
Codului Contravențional, precum și determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile reţinute în procesul-verbal cu privire la contravenţie şi indicii calificativi ai
componenţei contravenţiei.

   Temeinicia contravenţiei se stabileşte prin identificarea stării de fapt a faptei contravenţionale, iar

elementele de fapt ale contravenţiei sînt probele dobîndite în modul stabilit care servesc la constatarea
existenţei sau inexistenţei contravenţiei la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la
cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.
Agenţii constatatori sînt sesizaţi despre săvîrşirea faptei ilicite prin plîngere sau denunţ, ori sesizări din
oficiu, cînd se află despre săvîrşirea contravenţiei sau cînd o astfel de faptă este depistată nemijlocit de
colaboratorul Poliţiei de Frontieră în urma controlului (supravegherea şi controlul trecerii frontierei),
conform atribuţiilor de serviciu.
În cazul sesizării din oficiu sau dacă fapta este depistată nemijlocit de colaboratorul Poliţiei de Frontieră,
în urma controlului (supravegherea şi controlul trecerii frontierei), conform atribuţiilor de serviciu, ultimul
depune sesizarea, sub formă de raport (în care sînt descrise toate circumstanţele de fapt stabilite), în
numele agentului constatator cu drept de sancţionare a contravenţiei din raza teritorială unde a fost
constatată fapta ilicită.

2.3. Formulați distinсțiа dintrе dесiziа рrivind еxаminаrеа соntrаvеnţiеi în tеmеiul соnstаtării
реrsоnаlе а аgеntului соnstаtаtоr și рrосеsul-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе.

Procesul-verbal cu privire la contravenţie - este actul prin care se individualizează fapta ilicită şi
se identifică făptuitorul. Procesul-verbal se încheie de agentul constatator pe baza constatărilor personale
şi a probelor acumulate, în prezenţa făptuitorului sau în absenţa lui.
În cazul pluralităţii de contravenţii săvîrşite de aceeaşi persoană, constatate în acelaşi timp de
acelaşi agent, a căror soluţionare ţine de competenţa aceluiaşi organ, se încheie un singur proces-verbal.
Neconsemnarea în procesul-verbal cu privire la contravenţie a datelor şi faptelor indicate la art.
443 din Codul Contravenţional aduce la nulitatea acestuia.

TESTUL nr. 29

1. Соnstаtаrеа fарtеi соntrаvеnțiоnаlе

1.1. Idеntifiсаți еsеnțа рrосеsului dе соnstаtаrе а unеi соntrаvеnții.
Agentul constatator este sesizat prin plângere sau denunţ ori sesizat din oficiu când se află că a
fost săvârșită o faptă ilicită sau când o astfel de faptă a fost depistată în urma controlului conform
atribuţiilor de serviciu şi în cazurile prevăzute de lege.Procesul contravenţional se porneşte numai în baza
plângerii prealabile a victimei.
Etapele:
Sesizarea agentului constatator privind săvârșirea unei fapte ilicite;
Analiza informației cu privire la comiterea unei fapte antisociale periculoase;
Începerea procedurii contravențioanle;
Cercetarea propriu-zisă a cazului, adică colectarea și studierea probelor privind caracterul faptei antisociale
comise, personalitatea făptuitorului;
Documentarea procesuală a rezultatelor cercetării effectuate;
Încetarea procedurii contravenționale sau după caz întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție;
Emiterea deciziei privind aplicarea pedepsei contravenționale în ordinea stabilită prin lege și în limitele
competenței agentului constatator concret;
Aducerea deciziei applicate la cunoștina persoanelor interesate și explicarea dreptului și ordinii de
contestație a decizie;
Punerea în executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii contravenționale;
Determinarea cauzelor și condițiilor care au favorizat săvârșirea contravenției și luarea de măsuri pentru
eliminarea lor.

1.2. Dеtеrminаți еtареlе рrосеsului соntrаvеnțiоnаl.

Procesul contravenţional este desfăşurat de agent constatator, cu participarea părţilor şi a altor persoane
titulare de drepturi şi de obligaţii, avînd ca scop constatarea contravenţiei, examinarea şi soluţionarea
cauzei contravenţionale, constatarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea contravenţiei.

Etape:
1.constatarea-agentul constatator poate constata contraventii, ineamna desfasurarea de catre acesta a
colectarii si administrarii probelor privind existenta contraventiei.
2.examinarea-
3.solutionarea /decizia
4.sanctionarea

1.3. Formulați сirсumstаnțеle de care trеbuiе să țină соnt аgеntul соnstаtаtоr în рrосеsul dе
еxаminаrе а unеi соntrаvеnții.
Procedura de examinare a contestației împotriva deciziei agentu lui constatator asupra cauzei
contraventionale presupune următoare le particularităti: contestație asupra deciziei agentului constatator
poate fi depusă de către părțile la proces; termenul de contestare a deciziei agentului constatator este de 15
zile de la data emiterii acesteia sau pentru părtile care nu au fost prezente la şedinta de examinare a cauzei
contraventionale de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă;

în cazul omiterii termenului prevăzut de legea contravențională din motive întemeiate, dar nu mai târziu
de 15 zile de la data înce perii executării sancțiunii sau a perceperii despăgubirii materiale, persoana fată
de care a fost emisă decizia poate fi repusă în termen, la cerere, de către instanța de judecată competentă
să examineze contestația;

- persoana faţă de care a fost emisă decizia şi care a lipsit atât la examinarea cauzei, cât și la pronunțarea
deciziei şi nu a fost infor mată despre decizia emisă, poate contesta decizia agentului consta tator şi peste
termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării sancțiunii contravenţionale sau a
perceperii despăgubirii materiale;

- contestatia împotriva deciziei emise asupra cauzei contravenționale se depune la autoritatea din care face
parte agentul constatator, conform competentei teritoriale, care a examinat cauza.

2. Măsurilе dе sigurаnță procesuală

2.1. Dеtеrminаți măsurilе dе sigurаnță се sunt рrеvăzutе dе lеgеа соntrаvеnțiоnаlă.

Măsuri de siguranță:
a) expulzarea
b) demolarea construcțiilor neautorizate şi/sau defrişarea arborilor şi arbuştilor.
c) confiscarea special(trecerea forțată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.
d) suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a
vehiculelor.

2.2. Еxрunеți-vă аsuрrа nесеsității арliсării măsurilоr dе sigurаnță în рrосеsul соntrаvеnțiоnаl.

Măsuri de siguranță:
a) expulzarea (o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul Republicii
Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție prevăzută de prezentul cod.
Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte socialmente
periculoase de către aceste persoane. Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența
cumulativă a următoarelor condiții: contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei
care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară; cetățeanul străin sau
apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie contravenție);
b) demolarea construcțiilor neautorizate şi/sau defrişarea arborilor şi arbuştilor(prin construcții
neautorizate se înțeleg – construcții capitale – cu destinație locative; construcții ușor demontabile – gherete,
tarabe, garaje metalice; spații publice – amenajate și executate în lipsa certificatului corespunzător pentru
proiectare, se dispune de către instanța de judecată, are ca scop asigurarea ordinii publice prin prevenirea
consecințelor negative în cazul unor construcții realizate necorespunzător legii);
c) confiscarea special(trecerea forțată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.
În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă
contravaloarea acestora.
Sînt pasibile confiscării speciale bunurile:
a) utilizate sau destinate pentru săvîrşirea unei contravenții;
b) rezultate din săvîrşirea contravenției, precum şi orice venituri generate de aceste bunuri;
 c) date pentru a determina săvîrşirea unei contravenții sau pentru a-l răsplăti pe contravenient;
d) deținute contrar regimului stabilit de legislație şi depistate pe parcursul desfăşurării procesului
contravențional;
e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din contravenții sau din
veniturile generate de aceste bunuri.
Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată la demersul agentului constatator);
d) suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a
vehiculelor(Suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a
vehiculelor constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a conduce vehicule prin suspendarea
dreptului de a conduce/ridicarea permisului de conducere până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti asupra
cauzei. Suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a
vehiculelor are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvârşirii unor fapte
socialmente periculoase în traficul rutier.
Suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a
vehiculelor se aplică de către instanţa de judecată, la demersul agentului constatator, în procesul de
examinare a contravenţiilor pentru care se prevede sancţiunea privării de dreptul de a conduce vehicule).

2.3. Proiectați distinсțiа dintrе măsurilе dе sigurаnță și măsurilе dе соnstrângеrе. 

Măsuri de siguranță cu character preventive care pot fi applicate pentru a se înlătura o stare de pericol și
pentru a se preintimpina săvârșirea altor fapte ilicite.

masurile procesuale de constrangere sunt instituite pentru a asigura comportamentul contravenientului in

conformitate cu cerintele legii contraventionale, iar unele masuri constau in anumite privatiuni sau
constrangeri personale sau reale, determinate de conditiile si imprejurarile in care se desfasoara procesul
contraventional.
trasaturi: caracter retroactiv, aplicata strict in conformitate cu legea de catre agentul constatator, apara
procesul cercetarii si solutionarii cauzelor contraventionale
 

TESTUL nr. 30

1. Рrосеsul-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе

1.1. Еxрunеți соnţinutul unui рrосеs-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnţiе.
Procesul-verbal cu privire la contravenţie va cuprinde:
a) data (ziua, luna, anul), ora şi locul încheierii;
b) calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o reprezintă;
c) numele, prenumele, domiciliul, ocupaţia persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional, datele din buletinul ei de identitate sau, după caz, din alt act care stabileşte identitatea
persoanei, iar în cazul persoanei juridice, denumirea, sediul, codul ei fiscal, datele persoanei fizice care o
reprezintă;
 d) fapta contravenţională, locul şi timpul săvîrşirii ei, circumstanţele cauzei care au importanţă
pentru stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, evaluarea eventualelor pagube cauzate de
contravenţie;
e) încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative ale
elementelor constitutive ale contravenţiei;
f) aducerea la cunoştinţa persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional şi a
victimei a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art.384 şi 387;
g) obiecţiile şi probele pe care persoana în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional le
aduce în apărarea sa, precum şi obiecţiile şi probele victimei;
h) informații despre instituția bancară şi despre modul de plată a amenzii.
1.2. Rеlаtаți dеsрrе рrосеdurа dе întосmirе а unui рrосеs-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе în
bаzа соnstаtării соntrаvеnțiilоr сu аjutоrul mijlоасеlоr tеhniсе сеrtifiсаtе оri аl mijlоасеlоr tеhniсе
оmоlоgаtе şi vеrifiсаtе mеtrоlоgiс.
În cazul în care contravenţia prevăzută la capitolul XIII al cărţii întîi a fost constatată cu ajutorul
mijloacelor tehnice certificate sau al mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic, agentul
constatator, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, poate încheia procesul-verbal şi în absenţa
persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional. În procesul-verbal încheiat în cazurile
prevăzute de prezentul alineat se indică tipul, modelul şi numărul de identificare al mijlocului special cu
ajutorul căruia a fost constatată contravenția.
În cazul autosesizării privind săvîrșirea contravențiilor prevăzute la capitolul XIII al cărţii întîi şi/sau
constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate ori al mijloacelor tehnice omologate şi verificate
metrologic ce funcţionează în regim automatizat, agentul constatator expediază la domiciliul (adresa
juridică) proprietarului sau al posesorului vehiculului solicitarea privind depunerea declaraţiei cu privire la
identitatea conducătorului vehiculului, cu publicarea concomitentă a solicitării respective pe pagina web
oficială a autorităţii din care face parte agentul constatator.
În cazul contravenţiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate ori al mijloacelor tehnice
omologate şi verificate metrologic, încheierea procesului-verbal cu privire la contravenţie are loc în formă
de document electronic pe care se aplică semnătura electronică digitală a agentului constatator, în
conformitate cu prevederile legislaţiei. În cazul contravenţiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice
certificate ori al mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic, procesul-verbal se încheie şi în
absenţa persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional.
1.3. Evaluați mоdаlitаtеа dе înсhеiеrе а рrосеsului-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе în саzul unеi
рlurаlităţi dе соntrаvеnţii.
În cazul pluralităţii de contravenţii săvîrşite de aceeaşi persoană, constatate în acelaşi timp de
acelaşi agent, a căror soluţionare ţine de competenţa aceluiaşi organ, se încheie un singur proces-verbal sau,
după caz, o decizie asupra cauzei contravenţionale. Prin derogare de la prevederile alin.(1), contravenţia va
fi constatată prin acte procesuale diferite dacă cel puţin una din contravenţii este examinată în procedură
simplificată.

2. Rеținеrеа соntrаvеnțiоnаlă
2.1. Relatați în се соnstă rеținеrеа соntrаvеnțiоnаlă și dе сătrе сinе sе роаtе арliса.
Reţinerea este o măsură procesuală de constrângere, ce constă în privarea de libertate a persoanei
bănuite sau învinuite de săvârșirea unei contravenții pe o anumită perioadă de timp, în scopul asigurării
ordinii publice.
(2) Reţinerea se aplică de către:
a) poliţie;
b) Poliţia de Frontieră, în cauzele de încălcare a regimului frontierei de stat, a regimului zonei de
frontieră sau a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat;
c) Serviciul vamal, în cazul contravenţiilor ce ţin de competenţa lui;
 d) Biroul migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne, în cazul contravenţiilor ce ţin de
competenţa sa.
2.2. Dеtеrminаți саzurilе lеgаlе dе арliсаrе а rеținеrii соntrаvențiоnаlе.
poate fi aplicată în cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă
au fost epuizate toate măsurile de identificare;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de
trecere a frontierei de stat.
2.3. Generalizați рrосеdurilе ореrаțiоnаlе dе арliсаrе а rеținеrii соntrаvеnțiоnаlе.
Persoana reţinută va fi informată neîntîrziat, într-o limbă pe care o înţelege, despre motivele
reţinerii, faptul informării consemnîndu-se în procesul-verbal cu privire la reţinere.
(4) Persoanei reţinute i se comunică neîntîrziat, contra semnătură, drepturile prevăzute la art.384,
faptul comunicării consemnîndu-se în procesul-verbal cu privire la reţinere.
(5) Persoanei reţinute i se acordă neîntîrziat posibilitatea de a comunica la două persoane, la
alegerea sa, despre reţinere. Faptul comunicării sau al refuzului de a comunica se consemnează, contra
semnătură, în procesul-verbal cu privire la reţinere.
Articolul 434. Procesul-verbal cu privire la reţinere
(1) La reţinerea persoanei se încheie în cel mult 3 ore un proces-verbal cu privire la reţinere, în care
se consemnează data şi locul încheierii, funcţia, numele şi prenumele persoanei care a încheiat procesul-
verbal, date referitoare la persoana reţinută, data, ora, locul şi motivul reţinerii.
 (2) Procesul-verbal cu privire la reţinere se semnează de persoana care l-a încheiat şi de persoana
reţinută. Refuzul persoanei reţinute de a semna procesul-verbal se consemnează în el, cu adeverirea faptului
de cel puţin doi martori.

TESTUL nr. 31

1. Sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă
1.1. Dеsсriеți difеrеnțа dintrе рrivаrеа dе drерtul dе а dеținе аnumitе funсții și рrivаrеа dе un
drерt sресiаl.
Privаrеа dе drерtul dе а dеținе аnumitе funсții reprezintă interdicția de a deține temporar anumite funcții de
către contravenient prin rezilierea contractului de muncă pe o anumită perioadă.
Privarea de un drept special este o sancțiune contravențională complementară aplicată doar de către instanța
de judecată în cazurile prevăzute de lege (dreptul de a conduce vehiculele și dreptul de a deține arma și de
portarma).
1.2. Caracterizați рrосеdurа dе арliсаrе а рunсtеlоr dе реnаlitаtе.
În cazurile când conducătorul de vehicul este declarat vinovat de săvîrşirea contravenţiei, odată cu
aplicarea sancţiunii principale, i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancţiune complementară.
(2) Dacă aplicarea sancţiunii în modul prevăzut la alin.(1) condiţionează acumularea a 15 puncte de
penalizare, agentul constatator remite cauza contravenţională spre examinare în instanţa de judecată
competentă, care, odată cu sancţiunea principală şi cu aplicarea punctelor de penalizare, aplică privarea de
dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la un an ca sancţiune complementară.
Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării contravenţiei
pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărîre judecătorească, de dreptul de a conduce
vehicule.
1.3. Evaluați consecințele neexecutării аmеnzii соntrаvеnțiоnаle.
Inlocuirea amenzii:
 Pentru neachitarea amenzii, din cauza lipsei ori a insuficienței bu- nurilor sau din cauza eschivării cu
rea-voință a contravenientului de la achitarea acesteia, instanţa de judecată poate înlocui suma neachitată a
amenzii cu:
- amendă în mărime dublă, ce însă nu poate depăşi limita maximă a sancțiunii cu amenda prevăzută de
norma materială contravențională;
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;
-muncă neremunerată în folosul comunității, calculându-se o oră de muncă pentru o unitate
convențională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
-arest contravenţional, calculându-se o zi arest pentru 2 unități convenționale, durata arestului fiind de
cel mult de 30 zile, ținând cont de regulile aplicării arestului;
-pentru contravențiile în domeniul circulației rutiere, amenda poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de
a conduce vehicule de la 6 luni la un an.

Inlocuirea amenzii cu munca neremunerată în folosul comunității poate avea loc doar în cazul în care
contravenientul şi-a manifestat acordul în scris pentru executarea acestei forme de sancțiune. În lipsa
acordului, instanţa de judecată nu va putea aplica înlocuirea sancțiunii date.
Cu referință la arestul contravențional, o zi de arest pentru 2 u.c. vom expune mai jos..
În cazul persoanelor juridice amenda se aplică în limitele:
a) de la 10 la 1500 u.c..
b) în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei.
În cazul în care persoana juridică comite a treia oară contravenții în decursul unui an calendaristic,
amenda se triplează, având în vedere valoarea limitei maxime indicate în cod.
Dacă persoana juridică nu achită amenda, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfăşura
o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.

2. Probe în procesul contravetional

2.1. Dеfiniți nоțiunеа dе соrр dеliсt.
Corpuri delicte se consideră obiectele, inclusiv banii, documentele, vehiculele, alte valori, faţă de care
există temeiuri a presupune că au servit la săvîrşirea contravenţiei, au păstrat asupra lor urmele faptei
contravenţionale sau au constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc de constatare a existenţei
ori inexistenţei elementelor constitutive ale contravenţiei.
2.2. Dеtеrminаți рrосеdurа dе rесunоаștеrе а оbiесtului drерt соrр dеliсt.
Corpurile delicte se anexează la procesul-verbal cu privire la contravenție, în care se descriu amănunțit, ori
se păstrează într-un alt mod prevăzut de lege. Corpurile delicte care din cauza volumului sau din alte
motive nu pot fi păstrate se fotografiază, iar fotografiile se anexează la procesul-verbal în care se
consemnează acest fapt. Obiectul se recunoaște drept corp delict prin ordonanța agentului constatator sau
prin încheierea instanței de judecată se anexează la dosar.
2.3. Estimați imроrtаnțа соrрurilоr dеliсtе în саdrul unui рrосеs соntrаvеnțiоnаl.
Rolul corpurilor delicte în cadrul probațiunii a crescut considerabil în ultimele decenii, pe măsura ce
mijloacele tehnico-științifice de investigare, de descoperire, fixare și punere în valoare a mijloacelor
materiale de probă s-au dezvoltat și perfecționat. Astfel, acestea fac ca sarcina persoanelor care activează în
domeniul justitției să fie mult mai ușurată.

TESTUL nr. 32

1. Natura juridică și scopul măsurilor de siguranță

1.1. Definiţi noțiunea și importanța măsurilor de siguranță.
Sancțiuni ce au caracter preventive și care pot fi applicate pentru a se înlătura o stare de pericol și
pentru a preîntâmpina săvârșirea altor fapte ilicte. Ele sunt mijloace legale împotriva contravențiilor,
contribuie la înlăturarea stării de pericol .
1.2. Caracterizați măsurile de siguranță procesuală.
Măsuri de siguranță:
a) expulzarea (o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul Republicii
Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție prevăzută de prezentul cod.
Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte socialmente
periculoase de către aceste persoane. Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența
cumulativă a următoarelor condiții: contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei
care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară; cetățeanul străin sau
apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie contravenție);
b) demolarea construcțiilor neautorizate şi/sau defrişarea arborilor şi arbuştilor(prin construcții
neautorizate se înțeleg – construcții capitale – cu destinație locative; construcții ușor demontabile – gherete,
tarabe, garaje metalice; spații publice – amenajate și executate în lipsa certificatului corespunzător pentru
proiectare, se dispune de către instanța de judecată, are ca scop asigurarea ordinii publice prin prevenirea
consecințelor negative în cazul unor construcții realizate necorespunzător legii);
c) confiscarea special(trecerea forțată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.
(2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă
contravaloarea acestora.
Sînt pasibile confiscării speciale bunurile:
a) utilizate sau destinate pentru săvîrşirea unei contravenții;
b) rezultate din săvîrşirea contravenției, precum şi orice venituri generate de aceste bunuri;
 c) date pentru a determina săvîrşirea unei contravenții sau pentru a-l răsplăti pe contravenient;
d) deținute contrar regimului stabilit de legislație şi depistate pe parcursul desfăşurării procesului
contravențional;
e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din contravenții sau din
veniturile generate de aceste bunuri.
Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată la demersul agentului constatator);
d) suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a
vehiculelor(Suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a
vehiculelor constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a conduce vehicule prin suspendarea
dreptului de a conduce/ridicarea permisului de conducere până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti asupra
cauzei. Suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a
vehiculelor are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvârşirii unor fapte
socialmente periculoase în traficul rutier.
Suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a
vehiculelor se aplică de către instanţa de judecată, la demersul agentului constatator, în procesul de
examinare a contravenţiilor pentru care se prevede sancţiunea privării de dreptul de a conduce vehicule).

1.3. Formulați deosebirea dintre ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de

transport și suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport constă în interzicerea
temporară persoanei fizice de a conduce mijloace de transport prin ridicarea permisului de
conducere până la pronunțarea hotarârii judecătorești asupra cauzei. Ridicarea provizorie a
permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de către instanța de judecată, la demersul
agentului constatator, în procesul de examinare a contravențiilor pentru care se prevede sancțiunea privării
de dreptul de a conduce mijlocul de transport.
Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier constă în interzicerea temporară persoanei fizice
și/sau persoanei juridice de a utiliza un anumit vehicul rutier prin reținerea plăcuțelor cu numărul
de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.  
2. Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată
2.1. Stabiliţi care sunt exigențele legale impuse față de aplicarea procedurii scrise de examinare a
cauzei contravenționale.
Procedura scrisă se aplică tuturor cauzelor contravenționale, a căror sancțiune prevede mărimea amenzii ce
nu va depăși 300 de unități convenționale (15 mii lei), procedura scrisă de examinare a cauzei
contravenţionale în instanţa de judecată nu se aplică cauzelor contravenţionale a căror sancţiune prevede
privarea de anumite drepturi.
2.2. Determinaţi participanții în ședința de judecată la examinarea cauzei contravenționale în
procedură scrisă.
Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa părţilor şi fără
dezbateri orale.
În cazul în care părţile, în termenul de 3 zile, refuză aplicarea procedurii scrise şi solicită examinarea cauzei
contravenţionale în şedinţă publică, instanţa de judecată poate dispune citarea părţilor dacă apreciază acest
fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părţi de a examina cauza contravenţională în
şedinţă publică, iar examinarea cauzei contravenţionale se va desfăşura în conformitate cu prevederile
capitolului VII din cartea a doua a prezentului cod.
Instanţa de judecată poate să respingă prin încheiere motivată refuzul aplicării procedurii scrise şi
solicitarea examinării cauzei contravenţionale în şedinţă publică în cazul în care consideră că, ţinînd cont
de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Încheierea de respingere se contestă odată cu
fondul.
Dacă din materialele cauzei rezultă că cauza contravenţională nu poate fi examinată în procedură scrisă,
instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care se contestă odată cu fondul, dispune examinarea cauzei
în ordine generală.
2.3. Proiectați etapele examinării cauzei contravenționale de instanța de judecată în procedura
scrisă.
Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa părţilor şi
fără dezbateri orale.
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă de judecată, judecătorul
transmite făptuitorului şi victimei o copie a procesului-verbal cu privire la contravenţie, a probelor şi a
înscrisurilor din dosarul cauzei contravenţionale, precum şi solicită părţilor de a se expune asupra aplicării
procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale, stabilind un termen de 10 zile.
În cazul în care, după expirarea termenului prevăzut la alin.(2), părţile nu s-au expus asupra
aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale, instanţa de judecată va pronunţa o încheiere
motivată cu privire la examinarea cauzei contravenţionale în procedură scrisă.
În cazul în care părţile, în termenul prevăzut la alin.(2), refuză aplicarea procedurii scrise şi solicită
examinarea cauzei contravenţionale în şedinţă publică, instanţa de judecată poate dispune citarea părţilor
dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părţi de a examina cauza
contravenţională în şedinţă publică, iar examinarea cauzei contravenţionale se va desfăşura în conformitate
cu prevederile capitolului VII din cartea a doua a prezentului cod.
Instanţa de judecată poate să respingă prin încheiere motivată refuzul aplicării procedurii scrise şi
solicitarea examinării cauzei contravenţionale în şedinţă publică în cazul în care consideră că, ţinînd cont
de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Încheierea de respingere se contestă odată cu
fondul.
Dacă din materialele cauzei rezultă că cauza contravenţională nu poate fi examinată în procedură
scrisă, instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care se contestă odată cu fondul, dispune examinarea
cauzei în ordine generală.
TESTUL nr. 33

1. Diacronica legislației contravenționale

1.1. Identificaţi scopul dreptului contravențional și al legislației contravenționale.
Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei, apărarea
proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor contravenţionale,
precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii, scopul dr. contravențional - apărarea unor valori
sociale care nu necesită o protecție de natură penală.
1.2. Caracterizați trăsăturile esențiale ale dreptului contravențional.
Caracterul autonom – este justificat de obiectul său specific de reglementare (relații sociale care apar între
subiecții dr. contravențional în legătură cu : necesitatea respectării normei contravenționale (prevenirea
contravenției), comiterea faptei contravenționale(curmarea faptei ilicite), înfăptuirea jurisdicției
contravenționale(aplicarea sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri de reeducare a persoanelor
vinovate de comiterea contravențiilor));
Inegalitatea părților în relații contravenționale – este condiționat de unul din principiile dr. contrav.
„prescriere unilaterală de voință a subiectului administrării în domeniul combaterii contravenționalității,
una din părți fiind statul și are o prioritate față de celelate părți ale relațiilor sociale reglementate de
dr.contrav.;
Aparteneța la dr. public – deoarece în toare raporturile de dr.contrav. statul este subiect dominant, care
pretinde o anumită conduit de la subiecții de drept cărora le sunt destinate normele juridice
contravenționale și statul prin organelle sale abilitate exercită tragerea la răspundere contravențională a
celor vinovați de săvârșirea acestor fapte;
Caracterul extrajudiciar de aplicare a sancțiunilor contravenționale – întreaga activitate de aplicare a
sancțiunilor contravenționale de către organelle abilitate și de constrângere statală față de persoanele care
au comis fapte contravenționale are caracter extrajudiciar și se manifestă prin jurisdicția contravențională;
Caracterul dinamic – normele juridice contravenționale suportă deseori modificări, în funcție de
schimbările intervenite în evoluția societății.
1.3. Generalizați particularitățile materiei contravenționale în lumina reglementărilor statelor
europene și ale SUA.
În Franța, Spania și Italia chiar dacă fapta este apreciată drept contravenție, soluționarea cauzei se
realizează după procedura penală, în Austria si Germania se consider contravenții – încălcările care se
situează în afara legii penale, avantajul fiind dezincriminarea societății și eliberarea pputerii judecătorești
de obligația implicării în soluționarea unor cause penale ce au ca obiect fapte antisociale.Aceeași situație
este în România, Ungaria, Polonia, Bulgaria unde contravențiile sunt separate de infracțiuni sau de alte
fapte ilicite. În cadrul legislației SUA, contravențiile sunt considerate fapte penale desi sfera lor include și
încălcările hotărârilor autorităților administrative, iar măsurile coercitive sunt applicate de organul
administrative.

2. Mijloacele de probă și aprecierea probelor

2.1. Explicaţi sensul noțiunii „mijloc de probă” și delimitați de al noţiunii „procedeu probatoriu”.
Mijloc de probă sunt elemente de fap constatate și recunoscute în calitate de mijloc de probă, care au
relevanță în procesul de examinare al faptului comiterii sau nu al contravenției. Noțiunea de „mijloc de
probă” trebuie delimitată de noțiunea de „procedeu probatoriu”, deoarece procedeul probatoriu nu
constituie o categorie a mijloacelor de probă, ci modul de a proceda în folosirea mijloacelor de probă.
2.2. Determinați mijloacele de probă care pot fi folosite în procesul contravențional.
În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace:
procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi documentelor,
procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului, procesele-verbale privind
alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod, explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a
fost pornit proces contravenţional, declaraţiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau
 video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi
medico-legale, raportul de expertiză.
2.3. Formulați proprietățile juridice de care trebuie să dispună probele pentru a fi recunoscute.
Ca proba să fie admisibilă, ea trebuie să fie administrată de un subiect competent. Proba poate fi
administrate atât de agentul constator , prin efectuarea unor acțiuni procesuale, cât și de către părți prin
punerea la dispoziția instanței sau agentului constatator, fie de către instanță la solicitarea părților.
De asemenea, ea trebuie să fie administrată prin intermediul mijlocului cuvenit art 425 alin 1 si 2, ca o
declarație să fie recunoscută ca mijloc de probă ea trebuie depusă, efectuată în cadrul procesului penal.
Ea trebuie să fie administrată prin procedura cuvenită(respecatarea procedurii în cee ace privește termenii
procesuali, acțiunile procesuale).
Proba se consider inadmisibilă daca este obțiuntă din altă probă cu încălcarea procedurii prevăzute de
legislație („fructul pomului otrăvit”).

TESTUL nr. 34

1. Corpurile delicte
1.1. Determinaţi noţiunea de corp delict în procesul contravențional.
Corpuri delicte se consideră obiectele, inclusiv banii, documentele, vehiculele, alte valori, faţă de care
există temeiuri a presupune că au servit la săvîrşirea contravenţiei, au păstrat asupra lor urmele faptei
contravenţionale sau au constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc de constatare a existenţei
ori inexistenţei elementelor constitutive ale contravenţiei.
1.2. Caracterizaţi condițiile de recunoaștere a obiectelor în calitate de corpuri delicte.
Obiectul se recunoaște drept corp delict prin ordonanța agentului constatator sau prin încheierea instanței
de judecată se anexează la dosar. Obiectul poate fi recunoscut drept corp delict în următoarele condiții:
1. Dacă, prin descrierea lui detaliată prin sigilare, precum și prin alte acțiuni întreprinse imediat după
depistare, a fost eliminate posibilitatea substituirii sau modificării esențiale a particularităților și semnelor
sau a urmelor aflate pe obiect.
Dacă a fost dobândit prin unul din următoarele procedee probatorii: cercetarea la fața locului, percheziție,
ridicare de obiecte, precum și prezentat de către participanții la process, cu ascultarea prealabilă a acestora.
1.3. Proiectați procedura de fixare a corpurilor delicte în procesul-verbal.
După săvârșirea contravenției, în funcție de specificul acesteia, examinarea căreia ține de competența
poliției, organul specializat al poliției purcede la cercetarea locului faptei și uneori efectuează percheziții,
prin intermediul cărora se pot descoperi obiecte care constituie mijloace materiale de probă. După ce au
fost găsite sau prezentate, are loc fixarea procesuală a mijloacelor materiale de probă, care rezultă în
întocmirea unui process verbal. Procesul-verbal cuprinde descrierea lor cu indicarea locului, a poziției,
datei, a împrejurărilor în care au fost găsite, la care se pot anexa fotografii, mulaje, pelicule, schițe. Unele
corpuri delicte, după fixarea procesuală sunt restituite victimei, proba existenței acestora făcându-se prin
intermediul unui process-verbal de descriere și fixare procesuală.

2. Trimiterea spre executare a hotărârii judecătorești

2.1. Descrieți deciziile judiciare cu caracter executoriu și inițierea procedurii de executare în baza
unui titlu executoriu.
Deciziile judiciare au caracter executoriu după intrarea lor în vigoare, cu excepția cazurilor în care
legislația sau hotărârile judecătorești prevăd executarea lor imediată. În termen de 10 zile de la data
rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti, preşedintele instanţei trimite dispoziţia de executare a hotărîrii,
împreună cu o copie de pe hotărîrea definitivă, organului (persoanei) responsabil de punerea în executare a
hotărîrii conform prevederilor legislaţiei de executare. În cazul în care cauza a fost judecată cu recurs, la
copia de pe hotărîre se anexează copia de pe decizia instanţei de recurs.
 Organele (persoanele) care pun în executare hotărîrea judecătorească comunică, în cel mult 5 zile,
instanţei care a trimis hotărîrea respectivă despre punerea ei în executare. Administraţia locului de deţinere
va notifica instanţa care a trimis hotărîrea despre locul în care contravenientul execută sancţiunea.
Instanţa de judecată care a pronunţat hotărîrea este obligată să urmărească executarea hotărîrii.
2.2. Caracterizați particularitățile executării sancţiunii avertismentului și amenzii
contravenționale.
Avertismentul : executarea sancțiiunii avertismentului se asigură de către instituția sau organul care a
adoptat hotărârea, hotărârea de aplicare a sancțiunii avertismentului se remite contravenientului contra
semnătură de către organul care a adoptat hotărârea cu privire la sancțiuune.
Amenda: Executarea sancţiunii amenzii aplicată persoanelor fizice sau juridice se asigură de
executorul judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor
judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul contravenientului. Executarea sancţiunii privării de dreptul
special, a muncii neremunerate în folosul comunităţii şi a sancţiunilor aplicate persoanelor juridice, cu
excepţia amenzii, se asigură de către organul de probaţiune. Amenda se achită de către contravenient în
mod benevol, în termen de 30 de zile de la data aplicării ei.
(2) După achitarea de către contravenient a amenzii, instituţia bancară sau agentul constatator care a
aplicat amenda este obligată/obligat, în termen de 2 zile lucrătoare, să includă informaţia privind achitarea
amenzii în Registrul debitorilor menţionat la art.183 alin.(11) din prezentul cod.
(3) Instanţa de judecată sau, după caz, agentul constatator care a aplicat amenda verifică în Registrul
debitorilor dacă amenda a fost achitată şi, în cazul în care contravenientul nu a achitat-o, trimite
executorului judecătoresc documentul executoriu pentru încasarea silită.
(4) Executarea amenzii contravenţionale se asigură de către executorul judecătoresc în a cărui
competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul
contravenientului.
(5) După primirea documentului executoriu, executorul judecătoresc verifică în Registrul debitorilor
dacă amenda a fost achitată. Dacă executorul judecătoresc constată că amenda a fost achitată, acesta
întocmeşte o încheiere privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare, informînd despre
aceasta instanţa de judecată sau, după caz, agentul constatator.
(6) În cazul în care, la data intentării, în Registrul debitorilor lipseşte informaţia privind achitarea
amenzii, executorul judecătoresc emite încheierea de intentare a procedurii de executare şi execută
documentul executoriu în conformitate cu prevederile cărţii întîi a prezentului cod. Încheierea de intentare
va fi comunicată debitorului la adresa indicată în documentul executoriu, dacă alta nu a fost comunicată de
acesta. Concomitent cu amenda, se vor încasa şi cheltuielile de executare.
(7) În cazul în care executarea silită nu a fost posibilă din cauza lipsei sau insuficienţei de bunuri sau
din cauza eschivării cu rea-voinţă a contravenientului, dacă amenda a fost aplicată de instanţa de judecată,
executorul judecătoresc solicită instanţei care a examinat cauza să adopte o încheiere în condiţiile art.34
alin.(4) din Codul contravenţional.
(8) În cazurile prevăzute la alin.(7) al prezentului articol, dacă amenda a fost aplicată de către agentul
constatator, executorul judecătoresc informează despre imposibilitatea executării silite a amenzii agentul
constatator, care solicită instanţei înlocuirea amenzii cu o altă sancţiune contravenţională în condiţiile
art.34 alin.(4) din Codul contravenţional.
2.3. Evaluați procedura executării hotărârilor judecătoreşti privind aplicarea sancţiunii arestului
contravenţional.
Instanţa care a judecat cauza în fond trimite hotărîrea de condamnare la închisoare şi dispoziţia de
executare administraţiei locului de deţinere a condamnatului.
(2) Administraţia locului de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea dispoziţiei de executare,
trimite condamnatul în penitenciar. La stabilirea penitenciarului se va da prioritate penitenciarului situat
mai aproape de localitatea de domiciliu sau reşedinţă a condamnatului ori de altă localitate solicitată în
scris de acesta. Solicitarea respectivă se anexează la dosarul personal al condamnatului.
(3) Hotărîrea privind condamnarea la închisoare în privinţa persoanei care, pînă la rămînerea
definitivă a hotărîrii, nu s-a aflat în stare de arest preventiv sau hotărîrea privind înlocuirea pedepsei
amenzii cu pedeapsa închisorii în condiţiile art.64 alin.(5) din Codul penal şi dispoziţia de executare se
trimit organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul pentru escortarea
lui la locul de deţinere cel mai apropiat.
(4) Dacă, la punerea în executare a hotărîrii, s-a constatat că condamnatul care nu s-a aflat în stare de
arest preventiv a părăsit domiciliul şi locul aflării lui nu este cunoscut, organul afacerilor interne trimite
instanţei de judecată un raport şi materialele necesare pentru darea în căutare a condamnatului.
(5) Încheierea instanţei de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către organul
afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului.

TESTUL nr. 35
1. Expulzarea – măsură de siguranță procesuală
1.1. Identificați noțiunea și scopul expulzarii ca măsură de siguranță procesuală.
Expulzarea este o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul Republicii Moldova
a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție prevăzută de prezentul cod. Expulzarea
are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte socialmente
periculoase de către aceste persoane.
1.2. Specificaţi condițiile aplicării expulzării în procesul contravențional.
Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a următoarelor
condiții:
a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost recunoscută ca
refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;
b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie contravenție;
c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei stări de pericol
pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei stări fiind posibilă doar prin
îndepărtarea contravenientului de pe teritoriul Republicii Moldova;
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în statul respectiv
acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională, religioasă, din cauza convingerilor
politice sau va fi supus tratamentului inuman şi degradant, torturii ori pedepsei capitale.
1.3. Generalizați procedura de luare în custodie publică împotriva străinului care nu a executat
decizia de returnare sau care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de legislaţie.
Luarea în custodie publică este o măsură de restrângere a libertăţii de mişcare, dispusă de instanţa de
judecată împotriva străinului care nu a executat decizia de returnare sau care nu a putut fi returnat în
termenul prevăzut de legislaţie, care a trecut sau care a încercat să treacă ilegal frontiera de stat, care a
intrat în ţară în perioada de interdicţie dispusă anterior, a cărui identitate nu a putut fi stabilită, care a fost
declarat indezirabil, împotriva căruia a fost dispusă expulzarea sau dacă există riscul sustragerii acestuia.
În cazul străinului împotriva căruia s-a dispus măsura returnării sau care a fost declarat persoană
indezirabilă, luarea în custodie publică se dispune de către instanţa de judecată pe o perioadă de până la 6
luni, la solicitarea motivată a autorităţii competente pentru străini.
În cazul străinului împotriva căruia s-a dispus măsura expulzării, instanţa de judecată poate dispune ca,
până la efectuarea expulzării de către autoritatea competentă pentru străini, acesta să fie luat în custodie
publică. Instanţa de judecată va examina solicitarea autorităţii competente pentru străini privind luarea în
custodie publică a străinului, în aceeaşi zi în care a fost depusă solicitarea.
Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) şi (3), care nu au putut fi
îndepărtaţi de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit, se dispune de către instanţa de judecată,
la solicitarea motivată a autorităţii competente pentru străini.
Perioada maximă de luare în custodie publică a străinului împotriva căruia sa dispus măsura returnării nu
poate depăşi 6 luni, iar în cazul străinului care a fost 3 declarat indezirabil, perioada maximă de luare în
custodie publică nu poate depăşi 12 luni.
Străinul împotriva căruia s-a dispus măsura returnării poate depunere împotriva măsurilor de luare în
custodie publică în instanţă de judecată, care este obligată să o examineze în 5 zile lucrătoare din data
primirii. Depunerea plângerii nu suspendă executarea măsurii de luare în custodie publică. În acelaşi timp,
deşi norma enunţată statuează că solicitarea autorităţii competente pentru străini privind luarea în custodie
publică a străinului se va examina de către instanţa de judecată, legiuitorul nu a specificat care este instanţa
competentă să dispună luarea în custodie publică a străinilor, în privinţa cărora a fost aplicată măsura
returnării sau declarării persoană indezirabilă, cât şi în privinţa cărora a fost aplicată măsura expulzării

2. Caracteristică contravențiilor ce afectează fiscalitatea în Republica Moldova

2.1. Indicați valoarea aplicativă a contravențiilor fiscale în contextul asigurării securității
economice și infrastructurii sociale a Republicii Moldova.
Prioritatea fundamentală a statului nostru rămâne a fi asigurarea securității naționale, iar securitatea
economică este un segment convențional și important al acesteia. Securitatea economică este asigurată
inclusiv printr-un set de norme juridice, care sunt bine fundamentate, concrescute și aliniate la rigorile
impuse de realitățile pieții mondiale și în strictă conformitate cu interesul național al Republicii Moldova.
Astfel, economia națională se înscrie printre valorile fundamentale ale societăţii și trebuie să se bucure
incontestabil de protecție juridică.
2.2. Caracterizați elementele constitutive ale componentelor contravenționale ce afectează
activitatea fiscală.
Obiectul generic – relații sociale cu privire la fiscalitate;
Obiectul nemijlocit – relații sociale cu privire la organizarea de structuri financiare legale;
Obiectul material – este prezent însă nu la toate componențele ci doar la acele contravenții a căror valoare
socială ocrotită constă sau se exprimă într-o entitate materială;
Latura obiectivă – contravențiile se manifestă prin acțiune sau inacțiune exprimată prin neîndeplinirea sau
îndeplinirea neadecvată a prevederilor legislației fiscale, prin încălcarea drepturilor și intereselor legitime
ale participanților la raporturile fiscale, pentru care este prevăzută răspunderea în conformitate cu Codul
Fiscal al RM;
Subiecții – persoanele fizice responsabile și persoanele juridice, totodată persoana fizică care comite unele
contravenții trebuie să dețină și calitatea de subiect special ;
Latura subiectivă – atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta săvârșită și consecințele sale, se
manifestă sub formă de vinovăție cu intenței, dar și din imprudență.
2.3. Proiectați câmpurile de categorizare și clasificați contraventiile fiscale.
Contravențiile fiscale: Neutilizarea echipamentelor de casă şi de control, nerespectarea
reglementărilor din domeniul transporturilor auto de călători, neeliberarea biletelor de călătorie,
neprezentarea informației despre sediu, nerespectarea regulilor de evidență a contribuabililor, încălcarea
regulilor de ținere a contabilității și a evidenței în scopuri fiscal, neeliberarea facturii fiscal în cazul
bunurilor gajate, încălcarea de către bănci și/sau societăți de plată și alți prestatori de servicii de plată a
modului de decontare, nerespectarea modului de întocmire, de prezentare a dării de seamă fiscal și a
facturii fiscale, încălcarea modului de prezentare de către contribuabil a documentelor privind plățile și/sau
impozitele reținute.
în baza subiecților doctrina de specialitate împarte contravențiile fiscale în: contravenții săvârșite de
funcționari din cadrul societăților comerciale sau altor agenți economici, cărora le revin îndatoriri de
serviciu privind calculul șii plata impozitelor și contravenții săvârșite de contribuabili persoane fizice
particulare;

TESTUL nr. 36

1. Repararea prejudiciului cauzat în urma săvârșirii contravenției

1.1. Identificați rolul și importanța măsurilor de constrângere în contextul restabilirii situaţiei
anterioare a victimei prejudiciului cauzat prin contraventie.
De fiecare dată, când se pune problema tragerii la răspundere penală a minorului, este necesar să se
analizeze minuțios, complex, multiaspectual circumstanțele cauzei și influența pedepsei penale asupra
comportamentului minorului, căci, de multe ori, scopul pedepsei penale poate fi realizat și prin aplicarea
altor constrângeri mai lejere, care nu lasă amprenta dură a unei pedepse penale și nu supune minorul la
restricții care îl pot afecta emoțional și psihologic. Legea penală a Republicii Moldova prevede măsurile de
siguranță cu caracter educativ care pot fi aplicate minorilor în prezența condițiilor legale. Acestea, nefiind
pedepse penale și având scopul de a înlătura un pericol şi de a preîntâmpina săvârşirea faptelor prevăzute
de legea penală, reprezintă o alternativă legală care, în contextul unei justiții restaurative, sunt absolut
necesare și trebuie aplicate în fiecare situație posibilă.
1.2. Categorisiti prejudiciile patrimoniale și prejudiciile nepatrimoniale care urmează a fi
reparate victimei.
Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le
suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea
bunurilor sale (daună reală), precum şi profitul ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului
recunoscut de lege (profit ratat).
(3) Se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferinţele fizice şi psihice, precum şi
diminuarea calităţii vieţii. În cazul vătămării sănătăţii, prejudiciul nepatrimonial cuprinde, de asemenea,
pierderea sau diminuarea unei capacităţi a corpului uman (prejudiciu biologic).
1.3. Evaluați impactul atragerii făptuitorului la răspundere contravențională asupra reparării
prejudiciului cauzat.
Poate fi reparat prejudiciul cauzat persoanei prin aplicarea ilegală a sancţiunii contravenţionale de către
instanţa de judecată, pe când, în speţa dată s-a constatat aplicarea sancţiunii contravenţionale prin decizia
agentului constatator.
Este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma supunerii ilegale la
arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de
către instanţa de judecată. Prin repararea daunei cauzate victimei, făptuitorul oferă acesteia o satisfacţie, fie
că aceasta este una de natură materială, fie că este una de natură morală. Totodată, nu trebuie uitat că
această reparaţiune reprezintă un act de drept civil. Şi, chiar dacă repararea daunei cauzate prin
contravenţie este urmare a încheierii unei tranzacţii, această tranzacţie rămâne, de asemenea, una de natură
civilă, deoarece produce efecte doar în ce priveşte repararea daunei

2. Constatarea faptei contravenționale și atribuțiile autorităților statului

2.1. Identificați noțiunea de constatare a faptei contravenționale.
Constatarea faptei contravenţionale înseamnă activitatea, desfăşurată de agentul constatator, de colectare şi
de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, deciziei privind examinarea contravenţiei în
temeiul constatării agentului constatator sau procesului-verbal cu privire la contravenţie, de aplicare a
sancţiunii contravenţionale sau de trimitere, a dosarului, după caz, funcționarului abilitat să examineze
cauza contravențională, din cadrul autorității din care face parte agentul constatator, în instanţa de judecată
sau în alt organ spre soluţionare.
2.2. Descrieţi etapele de constatare a faptei contravenționale.
Sesizarea agentului constatator privind săvârșirea unei fapte ilicite;
Analiza informației cu privire la comiterea unei fapte antisociale periculoase;
Începerea procedurii contravențioanle;
Cercetarea propriu-zisă a cazului, adică colectarea și studierea probelor privind caracterul faptei antisociale
comise, personalitatea făptuitorului;
Documentarea procesuală a rezultatelor cercetării effectuate;
Încetarea procedurii contravenționale sau după caz întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție;
Emiterea deciziei privind aplicarea pedepsei contravenționale în ordinea stabilită prin lege și în limitele
competenței agentului constatator concret;
Aducerea deciziei applicate la cunoștina persoanelor interesate și explicarea dreptului și ordinii de
contestație a decizie;
Punerea în executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii contravenționale;
Determinarea cauzelor și condițiilor care au favorizat săvârșirea contravenției și luarea de măsuri pentru
eliminarea lor.
2.3. Evaluați autoritățile împuternicite să constate fapte contravenționale.
Agentul constator al organelor de specialitate specificate la art. 400-423 12 (Agentul constatator este
reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele competenţei sale, cauza contravenţională),
MAI(Sunt în drept să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni în limitele competenței
funcționarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care exercită atribuțiile
poliției și sunt împuterniciți cu asemenea atribuții conform fișei postului. ), CNA(Sînt în drept să
examineze cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni directorul, directorii adjuncţi ai Centrului Naţional
Anticorupţie, şefii subdiviziunilor teritoriale ale acestuia şi adjuncţii lor.), Comisia Națională a Pieței
Financiare(Sînt în drept să examineze cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni preşedintele şi
vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.), Consiliul Concurenței (Este în drept să constate
contravenţii şi să încheie procese-verbale personalul abilitat cu funcţii de control al Consiliului
Concurenţei.).

TESTUL nr. 37

1. Procesul-verbal de consemnare a declarațiilor martorului și înregistrările       audio, foto-

video
1.1. Descrieți audierea martorilor învinuirii și a martorilor apărării după principiul „egalităţii
armelor” în calitate de element principal al unui proces echitabil.
Toţi sînt egali în faţa legii, a organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată fără deosebire de sex,
rasă, culoare, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, apartenenţă
la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie. constă în faptul că fiecărei părţi i se conferă o
posibilitate rezonabilă în a-şi prezenta cauza în astfel de condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net
dezavantajoasă cu adversarul său, astfel instanţa de judecată trebuie să creeze posibilităţi egale, suficiente şi
adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru argumentarea poziţiei fiecărei părţi.
Conform art. 6 alin.3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului(să audieze sau să solicite
audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi
martorii acuzării );
1.2. Schițați regulile tactice care urmează a fi respectate la audierea martorilor.
Persoana care efectuează acţiunea procesuală explică martorului drepturile şi obligaţiile prevăzute
în art.90 şi îl previne asupra răspunderii ce o poartă în caz de refuz de a depune declaraţii, precum şi pentru
declaraţii mincinoase, făcute cu bună ştiinţă şi despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal al
audierii.
În mod obligatoriu, fiecare martor este întrebat dacă este soţ sau rudă apropiată cu vreuna din părţi
şi în ce relaţii se află cu părţile. În cazul în care se dovedeşte a fi soţ sau rudă apropiată a bănuitului,
învinuitului, inculpatului, martorului i se explică dreptul de a tăcea şi este întrebat dacă acceptă să facă
declaraţii.
La audierea martorului se interzice punerea întrebărilor care în mod evident urmăresc insultarea şi
umilirea persoanei.
După ce martorul a făcut declaraţii, lui i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi circumstanţele
care trebuie constatate în cauză, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă de cele declarate. Nu se admite
punerea întrebărilor care nu se referă la premisa probelor şi care în mod evident urmăresc scopul insultării
şi umilirii martorului.
1.3. Proiectați modalitatea de ridicare și păstrare a înregistrărilor audio, foto-video în procesul
contravențional.
cînd este imposibilă efectuarea copiilor şi a înregistrărilor foto sau video de pe documente şi dispozitive de
stocare a datelor ori posesorul acestora nu permite sau obstrucţionează efectuarea acestor acţiuni, agentul
constatator le ridică în scopul efectuării copiilor şi înregistrărilor foto sau video, stocării datelor, inspectării,
măsurării sau prelevării de mostre, indicînd în procesul-verbal întocmit elementele de individualizare a
fiecărui obiect, document sau dispozitiv de stocare a datelor. Obiectele, documentele sau dispozitivele de
stocare a datelor se restituie de către agentul constatator sau de autoritatea competentă de soluţionarea
cauzei contravenţionale în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai tîrziu de 3 zile lucrătoare din momentul
ridicării acestora. Obiectele şi documentele descoperite la faţa locului se examinează în acel loc, iar
rezultatele examinării se consemnează în procesul-verbal al acestei acţiuni. În cazul în care în cadrul
examinării la fața locului este imposibilă efectuarea copiilor, a înregistrărilor foto sau video ori prelevarea
mostrelor de pe obiectele purtătoare de informații sau este împiedicată efectuarea acestor acțiuni, obiectele
și documentele care constituie corpuri delicte se ridică, în care scop se împachetează, pachetul se sigilează
şi se semnează, faptul fiind menţionat în procesul-verbal de ridicare de la fața locului. Desigilarea
pachetului se efectuează în prezența contravenientului sau a reprezentantului acestuia.

2. Aducerea silită – măsură procesuală de constrângere

2.1. Identificaţi definitia aducerii silite ca măsură procesuală de constrângere.
Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în cazul în care
aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a
informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
2.2. Distingeți particularitățile juridice de aducere silită a persoanei în instanța de judecată.
Poate fi supusă aducerii silite numai persoana participantă la proces, pentru care este obligatorie citarea
organului de urmărire penală sau instanţei, şi care: se eschivează de la primirea citaţiei; se ascunde de
organul de urmărire penală sau de instanţă; nu are loc permanent de trai.
Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în cazul în
care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a
informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
(11) Poate fi supusă aducerii silite doar persoana participantă la proces, pentru care este obligatorie
citarea instanței, şi care:
a) se eschivează de la primirea citației;
b) se ascunde de instanță.
(2) Aducerea silită se efectuează de către poliţie în temeiul unei încheieri judecătoreşti.
(3) Încheierea privind aducerea silită va cuprinde:
a) data şi locul emiterii;
b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care dispune aducerea;
c) numele, prenumele şi domiciliul persoanei care trebuie să fie adusă;
d) data, ora şi locul în care persoana urmează să fie adusă;
e) motivul aducerii.

2.3. Evaluați impactul aducerii silite asupra respectării drepturilor și libertăților omului prin
prisma asigurării condiției sine qua non (fără care nimic nu se poate face).
Așadar aducerea silită este o măsură procesuală de constrângere care are drept scop asigurarea prezenței
participantului la procesul penal, inclusiv a inculpatului contrar voinței acestuia, doar după realizarea citării
legale prealabile și în cazul în care aceasta refuză în mod benevol să se înfățișeze în fața organului de drept,
care a citat-o, se eschivează sau dacă locul de aflare a acestuia nu este cunoscut. Poate fi supusă aducerii
silite numai persoana participantă la proces, pentru care este obligatoriu citarea de către instanță și care: se
eschivează de la primirea citației; se ascunde de instanța de judecată; nu are loc permanent de trai.
Aducerea silită se efectuează pe baza unei încheieri a instanței de judecată. Temeiurile de aducere silită
sunt determinate de eschivarea de la primirea citației, faptul că persoana se ascunde de organul de urmărire
penală sau de instanța de judecată, sau nu are loc permanent de trai circumstanțe ce urmează a fi probate.
Actul prin care se dispune aducerea silită la etapa judecării cauzei în fond este încheierea instanței, în
conținutul căreia se vor indica date cu privire la persoană, momentul citării, absența motivelor neprezentării
și alte date ce vor confirma necesitatea aplicării acestei măsuri procesuale. Aducerea silită ca măsură de
constrângere este utilizată pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor procedurale de către participanții la
procesul penal, precum și un mijloc de influență în desfășurarea acțiunilor procedurale și de investigație
pentru a asigura buna lor funcționare. Prin aducerea silită partea urmează să-și exercite cu bunăcredință
obligația sa de a se prezenta în fața organului de drept în cazul când este citată în mod legal, însă în cazul în
care apare o situație de conflict potrivit căreia participantul la proces refuză benevol de a se prezenta după o
citare legală, în privința acestuia urmează a fi dispusă o măsură mai drastică, precum aducerea silită, pentru
a-l responsabiliza.

TESTUL nr. 38

1. Raportul de expertiză, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale

1.1. Indicaţi valoarea probantă a constatărilor științifice și medico-legale în coroborare cu alte
mijloace de probă.
Constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală este o activitate efectuată de către specialist în cadrul
acţiunii procesuale, sau de sine stătător, pentru explicarea unor fapte sau circumstanţe ale cauzei cercetate.  
1.2. Determinați cazurile de atragere a specialiştilor la efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice
în cadrul desfășurării procesului contravențional..
Expertiza judiciară, constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală se dispun în cazurile în care, pentru
stabilirea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie.
1.3. Evaluați conținutul constitutiv al raportului de expertiză și supuneți-vă asupra concluziilor
Raportul de expertiză se întocmeşte în formă scrisă, dactilografiată, în limba română şi este structurat
în trei părţi: partea introductivă, partea descriptivă şi concluziile.
(2) În partea introductivă a raportului de expertiză se indică:
a) denumirea şi adresa juridică a instituţiei publice de expertiză judiciară sau a biroului de expertiză
judiciară;
b) datele privind actul de dispunere a expertizei judiciare;
c) datele ordonatorului expertizei judiciare;
d) denumirea şi adresa juridică a laboratorului în care a fost efectuată expertiza judiciară;
e) menţiunea despre informarea privind drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul de procedură
penală, Codul de procedură civilă sau, după caz, Codul contravenţional şi privind răspunderea pentru
încălcarea prevederilor art. 312 şi 315 din Codul penal;
f) data întocmirii raportului de expertiză, numărul, tipul şi genul expertizei;
g) datele expertului sau ale experţilor participanți la efectuarea expertizei (numele, prenumele,
numărul licenţei, specializarea în care este calificat, gradul de calificare, precum şi, dacă este cazul, gradul
ştiinţific, specialitatea deţinută şi vechimea în muncă în calitate de expert judiciar în specialitatea
respectivă);
h) datele persoanelor care au participat, precum şi ale celor care au asistat la efectuarea expertizei;
i) expunerea succintă a circumstanţelor cazului pentru soluţionarea căruia se solicită efectuarea
expertizei;
j) lista materialelor şi a obiectelor prezentate pentru expertiză;
k) întrebările înaintate spre soluţionare;
l) în cazul expertizei suplimentare sau al celei repetate, datele expertizei primare (numărul, data
întocmirii raportului de expertiză, numele şi prenumele experţilor participanți la efectuarea expertizei,
concluziile acestora), precum şi motivele dispunerii acesteia.
(3) În partea descriptivă a raportului de expertiză, în funcţie de genul expertizei efectuate, se regăsesc
următoarele informaţii:
a) date despre starea obiectelor supuse examinării (prezenţa şi starea ambalajului) sau date despre
persoanele examinate, modalitățile de transportare şi de ambalare a materialelor şi obiectelor prezentate
pentru expertiză;
b) conţinutul etapelor de examinare, cu indicarea metodelor de cercetare şi a metodicilor aplicate, a
mijloacelor tehnice şi a materialelor de consum folosite, condiţiilor de utilizare şi a rezultatelor obţinute;
 c) scopurile, condiţiile şi rezultatele experimentelor (dacă acestea au fost efectuate) şi obţinerii unor
modele de comparaţie;
d) date privind deteriorarea sau consumul obiectelor supuse examinării;
e) evaluare pe etape a cercetărilor, analiza rezultatelor obţinute, motivarea şi formularea concluziilor;
f) referiri la ilustraţii, anexe şi explicaţiile necesare pentru acestea;
g) circumstanţele relevante identificate de expert şi în privința cărora nu au fost adresate întrebări;
h) concluziile prealabile;
i) argumentarea imposibilităţii de a răspunde la toate sau la unele întrebări ce au fost formulate, dacă
materialele prezentate nu au fost suficiente sau întrebările formulate nu ţin de competenţa expertului, sau
nivelul ştiinţei şi practica expertizelor nu permit găsirea răspunsurilor la aceste întrebări;
j) caracteristica succintă a dispozitivelor şi materialelor utilizate, regimul procesului de fixare şi
imprimare. Pentru mijloacele tehnice şi programele soft, se indică tipul, modelul, producătorul, denumirea
şi versiunea programului soft utilizat, programul de obţinere şi imprimare a imaginilor.
(4) În partea finală a raportului de expertiză sînt expuse concluziile expertului, care cuprind
răspunsurile la întrebările formulate de către ordonatorul expertizei. Răspunsurile la întrebări se formulează
exact, fără a permite interpretări echivoce.
(5) Raportul de expertiză este semnat de expertul/experţii care l-a/l-au întocmit conform
competenţelor, aplicîndu-se ştampila acestuia/acestora pe fiecare pagină şi pe toate anexele.

2. Interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea plăcii       cu numărul de

înmatriculare al acestuia
2.1. Identificați cazurile în care pot fi ridicate plăcile cu număr de înmatriculare.
Plăcile cu numărul de înmatriculare se ridică în cazurile în care:
a) vehiculul este fabricat sau reutilat cu abateri de la standardele şi/sau normativele în vigoare;
b) vehiculul nu a trecut inspecţia tehnică periodică;
c) numărul de înmatriculare nu corespunde standardului stabilit;
d) vehiculul este echipat cu dispozitive luminoase şi/sau sonore speciale fără autorizarea respectivă;
e) parbrizul sau suprafeţele de geam ale portierelor din faţă sînt umbrite cu depăşirea normelor
admisibile ori pe acestea sînt amplasate diferite obiecte care diminuează cîmpul vizual al conducătorului.
2.2. Caracterizați situațiile în care plăcile cu număr de înmatriculare se restituie proprietarului
sau posesorului autovehiculului.
Plăcile cu numărul de înmatriculare se vor restitui proprietarului, posesorului sau reprezentantului acestora
imediat după înlăturarea neajunsurilor sau defectelor tehnice care au servit drept temei pentru ridicarea
acestora.
2.3. Proiectați actele procesuale contravenționale întocmite la ridicarea plăcilor cu număr de
înmatriculare.
Faptul necorespunderii stării tehnice şi a utilajului vehiculului standardelor şi normativelor în vigoare se
consemnează în procesul-verbal de inspectare tehnică a vehiculului, care se va întocmi în 3 exemplare: un
exemplar rămîne la persoana care a decis ridicarea plăcilor, al doilea exemplar se transmite persoanei care a
preluat spre păstrare plăcile, iar cel de-al treilea exemplar se înmînează conducătorului vehiculului.

TESTUL nr. 39

1. Norma juridică de drept contravențional

1.1. Definiţi conceptul normei juridice contravenționale și determinați trăsăturile caracteristice.
Norma juridică contravențională este o specie de normă juridică care se caracterizează prin conținutul și
structura lor specifică, stabilind reguli de drept contravențional, precum și sancțiunile aplicabile în cazul
încălcării acestor reguli.
1.2. Schițați elementele constitutive ale normei juridice contravenționale.
Dispoziția – conduita destinatarului normei juridice(să respecte normele juridice din Codul
Contravențional)
Sancțiunea – consecințele legale în cazul nerespectării legii(avertisment, amenda, arrest, privarea de drept
special, puncta de penalizare)
1.3. Evaluați formele dispoziţiilor după criteriul conduitei prescrise şi categoriile acestora.
Dispoziții simple – care doar denumesc fapta contravențională cu un termen unanim acceptat, dar nu
dezvăluie semnele ei;
Dispoziții descriptive – sunt cele care descriu semnele generale ale contravenției;
Dispoziții de trimitere – sunt cele care fac trimitere la dispozițiile altor norme contravenționale sau alte legi
și acte normative.

2. Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier

2.1. Definiți măsură procesuală de constrângere „suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului
rutier”.
Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier constă în interzicerea temporară persoanei fizice
și/sau persoanei juridice de a utiliza un anumit vehicul rutier prin reținerea plăcuțelor cu numărul de
înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.
2.2. Determinați circumstanțele în care este aplicată suspendarea dreptului de utilizare a
vehiculului rutier.
Efectuarea transportului rutier de persoane, contra cost, cu vehicule rutiere construite şi echipate cu mai
puţin de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, fără a fi înregistrat în condiţiile Codului
transporturilor rutiere, Efectuarea transportului rutier de mărfuri, contra cost, fără a fi înregistrat în
condiţiile Codului transporturilor rutiere,  Împiedicarea în orice formă a funcţionarului organului de
specialitate al administraţiei publice în domeniul transportului rutier, aflat în exerciţiul funcţiunii, de a-şi
exercita activitatea legitimă de control în trafic (neadmiterea controlului fizic al vehicului, neprezentarea
documentelor, neexecutarea prescripţiilor şi a altor cerinţe legitime), Efectuarea transportului rutier în
regim de taxi, Efectuarea transportului rutier cu un vehicul rutier cu o deficienţă gravă ce ţine de de
sistemul de frînare, de mecanismul de direcție, de roți/pneuri, de sistemul de suspensie sau de șasiu, creînd
un risc imediat pentru siguranța circulației rutiere, fapt constatat în modul corespunzător la o stație de
inspecție tehnică, Efectuarea transportului rutier de mărfuri cu depășirea cu cel puțin 20% a masei totale
maxime admise pentru vehicule rutiere cu o încărcătură utilă admisibilă care depășește 12 tone sau cu cel
puțin 25% pentru vehicule rutiere cu o încărcătură utilă admisibilă care nu depășește 12 tone.
2.3. Evaluați condițiile încetării acțiunii măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a
vehiculului rutier.
Măsura de suspendare a dreptului de utilizare a vehiculului rutier încetează şi plăcuţele cu numărul
de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare se restituie, la cererea contravenientului, cu
condiţia prezentării dovezii de achitare a amenzii, iar în cazul contravenţiilor: Efectuarea transportului
rutier în regim de taxi, Efectuarea transportului rutier de persoane, contra cost, cu vehicule rutiere
construite şi echipate cu mai puţin de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, fără a fi
înregistrat în condiţiile Codului transporturilor rutiere, Efectuarea transportului rutier de mărfuri, contra
cost, fără a fi înregistrat în condiţiile Codului transporturilor rutiere- după expirarea termenului de 6 luni.

TESTUL nr. 40

1. Varietățile contravențiilor
1.1. Descrieți valoarea teoretică și aplicativă a cunoașterii diverselor categorii de contraventii.
Pe categorii de contravenții, aproape fiecare a doua decizie de aplicare a sancțiunii contravenționale se
referă la încălcările în domeniul circulaţiei rutiere (64,2% din total sancțiuni aplicate), fiind în creștere cu
71,2% față de anul 2020. Deciziile de aplicare a sancțiunilor pentru contravenţiile ce atentează la sănătatea
populației, sănătatea persoanei și la starea sanitar-epidemiologiă au constituit 10,4%, acestea majorându-
se cu 79,9% comparativ cu anul 2020. În topul deciziilor de aplicare a pedepsei au urmat cele adoptate
pentru contravenţiile ce atentează la ordinea publică şi securitatea publică (9,8%), contravențiile ce
afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală şi valorile mobiliare (5,1%) și cele
ce atentează la drepturile politice, de muncă şi alte drepturi constituţionale ale persoanei fizice (3,9%).

1.2. Determinați câmpurile de categorizare și clasificați contravențiile.

Clasificarea sancțiunilor contravenționale, se realizează în funcție de o serie de criterii printre care sunt:
a. caracterul sancţiunii;
b. destinaţia;
c. interesele afectate;
d. modul de aplicare
Astfel, potrivit destinaţiei, sancţiunile se divizează în:
a. principale(amenda, avertisment, munca neremunerată);
b. complementare(confiscarea bunurilor, suspendarea activității agentului economic).
Potrivit intereselor afectate, sancţiunile se grupează în:
- morale (avertismentul - art. 33 C.Contr. al R.Moldova);
- materiale (amenda – art. 34 C. Contr. al R.Moldova; munca neremunerată în folosul comunităţii – art. 37
C.Contr. al R.Moldova);
- sancţiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privarea de dreptul de a desfăşura o
anumită activitate – art. 35 C. Contr. al R.Moldova; privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii – art. 35
C. Contr. al R.Moldova; privarea de dreptul special – art. 36 C. Contr. al R.Moldova; arestul
contravenţional – art. 38 C. Contr. al R.Moldova);
- sancţiuni de prevenire – aplicarea punctelor de penalizare (art. 36 C. Contr. al R.Moldova).
Potrivit competenţei de aplicare, sancţiunile contravenţionale pot fi:
1. aplicate numai de către instanţa de judecată (privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate,
privarea de a deţine anumite funcţii, privarea de dreptul special, munca neremunerată în folosul
comunităţii, arestul contravenţional);
2. aplicate numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de penalizare); aplicate
atât de către instanţa de judecată, cât şi de către comisia administrativă, procuror, agentul constatator –
amenda.
1.3. Formulați tipurile de contravenții în funcție de fazele desfăşurării activităţii
contravenţionale.
Contravenţia continuă
Se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp
nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu există pluralitate de
contravenţii.
Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii contravenţionale
sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.
Contravenţia prelungită
Se consideră contravenţie prelungită fapta săvîrşită cu o unică intenţie, caracterizată prin două sau
mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur scop, alcătuind în
ansamblu o contravenţie.
 Contravenţia prelungită se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni
contravenţionale.
Tentativa
Se consideră tentativă de contravenţie acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată nemijlocit
spre săvîrşirea unei contravenţii care, din cauze independente de voinţa făptuitorului, nu şi-a produs efectul.
Contravenție consumată
Fapta săvârșită întrunește toate semnele constitutive ale componenței de contravenție.

2. Procesul-verbal cu privire la percheziţie, la ridicarea obiectelor şi documentelor, la

cercetarea la faţa locului
2.1. Identificați temeiurile legale pentru efectuarea percheziţiilor, a ridicării obiectelor şi
documentelor și a cercetării la faţa locului.
În scopul descoperirii urmelor contravenţiei, corpurilor delicte şi pentru a stabili circumstanţele
contravenţiei ori alte circumstanţe care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, agentul constatator
efectuează cercetarea la faţa locului (a terenului, încăperilor, obiectelor, documentelor, animalelor,
cadavrelor umane sau de animale).
Dacă este necesar să se ridice anumite obiecte sau documente care constituie corpuri delicte şi dacă se
cunoaşte exact locul şi persoana la care se află, agentul constatator efectuează, în temeiul unei hotărîri
întemeiate, ridicarea lor.
dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o presupunere rezonabilă
că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au
servit la săvîrşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori dobîndite din contravenţie, precum şi obiecte sau
documente care pot avea importanţă pentru cauză.
dacă există motive rezonabile pentru a presupune că una dintre persoanele care se află la locul efectuării
percheziţiei sau ridicării ascunde asupra sa obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru justa
soluţionare a cauzei.
2.2. Schițați elementele constitutive ale procesului-verbal cu privire la percheziţie, la ridicarea
obiectelor şi documentelor, la cercetarea la faţa locului.
Agentul constatator care efectuează percheziţia, ridicarea obiectelor şi documentelor sau cercetarea
la faţa locului încheie un proces-verbal la care anexează, după caz, lista obiectelor şi documentelor ridicate.
În procesul-verbal cu privire la percheziţie sau la ridicarea obiectelor şi documentelor se consemnează că
celor prezenţi li s-au explicat drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul cod şi se înscriu declaraţiile
făcute de aceste persoane.
(2) În procesul-verbal cu privire la percheziţie sau la ridicarea obiectelor şi documentelor se
menţionează predarea lor benevolă sau ridicarea lor forţată, se indică locul şi împrejurările în care au fost
descoperite. În procesul-verbal sau în lista anexată la el se enumeră obiectele şi documentele ridicate,
numărul, măsura, cantitatea, elementele caracteristice şi, pe cît este posibil, valoarea lor, termenul pentru
care au fost ridicate și organul la care acestea se vor păstra.
(3) Dacă, în timpul percheziţiei, ridicării obiectelor şi documentelor sau în timpul cercetării la faţa
locului, persoanele la care se efectuează percheziţia sau ridicarea ori alte persoane au încălcat ordinea sau
au încercat să distrugă ori să tăinuiască obiectele şi documentele căutate, agentul constatator consemnează
faptul în procesul-verbal, indicînd şi măsurile pe care le-a întreprins.
(4) Procesul-verbal cu privire la percheziţie, la ridicarea obiectelor şi documentelor sau la
cercetarea la faţa locului se aduce la cunoştinţa tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acestor
acţiuni procesuale ori au asistat la efectuarea lor şi se semnează de fiecare, cu dreptul de a formula în scris
observații în cuprinsul procesului-verbal respectiv. Copia de pe procesul-verbal se înmînează persoanelor
cărora le-au fost aplicate aceste acţiuni procesuale sau reprezentanţilor lor.
(5) Refuzul proprietarului sau posesorului obiectului sau documentului de a semna procesul-verbal,
precum şi absenţa acestora se consemnează de martorii asistenţi.
 (6) Obiectele şi documentele ridicate vor fi, pe cît este posibil, împachetate şi sigilate chiar la locul
percheziţiei sau ridicării, fapt ce se consemnează în procesul-verbal. Pachetele sigilate se semnează de către
persoana care a efectuat percheziţia sau ridicarea.
2.3. Evaluați impactul perchezițiilor efectuate asupra drepturilor și libertăților omului.
Astfel, este necesar de menționat faptul că prevederile Codului contravențional al Republicii Moldova,
oferă posibilitatea organelor de drept să aibă o ingerință în viața privată a persoanei în cadrul unei
proceduri contravenționale. Deși potrivit legii, contravenția în sine constituie fapta ilicită, cu un grad de
pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite
de lege, este prevăzută de cod şi este pasibilă de sancțiune contravențională, în cadrul unui proces
contravențional ca și în cadrul unui proces penal, de către organele de constatare este des utilizată acțiunea
procesuală – percheziția, pentru acumularea probelor. De aici rezultă că avînd la dispoziție pîrghii legale
foarte importante pentru identificarea și probarea faptelor ilegale de către organele abilitate în domeniul de
constatare și examinare a contravențiilor, se conturează necesitatea efectuării unei analize privind aplicarea
legală, proporțională și rațională a acestor instrumente, întru neadmiterea abuzurilor care pot fi însoțite de
factori de corupție sau aplicarea nejustificată ori excesivă a acestora. Este evident faptul că percheziția
constituie o ingerință a statului în dreptul la inviolabilitate a domiciliului, și în acest sens, conform practicii
CtEDO este stabilit după cum urmează: „Pentru a nu contraveni art. 8 din Convenție, ingerința trebuie să
îndeplinească trei condiții cumulative, și anume: să fie prevăzută de lege; să vizeze un scop legitim; să fie
necesară într-o societate democratică. În raport de respectare a condiției necesității, motivele aduse în
vederea justificării percheziției trebuie să fie ”relevante” și ”suficiente” și să respecte principiul
proporționalității. În primul rînd, legislația și practica trebuie să ofere persoanelor garanții adecvate și
eficiente împotriva abuzurilor. În al doilea rînd, ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit prin
prisma următoarelor chestiuni: gravitatea faptei; circumstanțele eliberării încheierii de percheziție, în
special prezența la acel moment și a altor probe cu privire la existența contravenției; conținutul și scopul
încheierii, modul de efectuare a percheziției, luîndu-se în calcul natura locației percheziționate precum și
măsurile care s-au luat pentru a reduce impactul acestora la nivel rezonabil, ținînd cont de posibilele
repercusiuni asupra persoanelor afectate de percheziție”.

TESTUL nr. 41

1. Dreptul contravențional ca ramura de drept

1.1. Definiți noțiunea de drept contravențional ca ramura de drept.
Dreptul contravențional poate fi definit ca o totalitate de norme juridice strict determinate, instituite de
legislația contravențională, cu scopul de a ocroti drepturile și libertățile legitime ale persoanelor, alte
valori sociale determinate, pentru a soluționa cauze contravenționale, precum și a preveni comiterea
contravențiilor.
1.2. Caracterizați trăsăturile dreptului contravențional ca ramură distinctă a sistemului de drept.
dreptul contravențional este o ramură de drept autonomă în sistemul național al dreptului, având propriul
obiect de studiu, metodă proprie de reglementare, principii fundamentale de drept contravențional și sistem
terminologic propriu. 
Obiectul de reglementare a dreptului contravențional constituie grupul relațiilor sociale ce apar în contextul
soluționării cauzelor contravenționale, precum și relațiile sociale cu privire la prevenirea săvârșirii de noi
contravenții. 
Metoda de reglementare în dreptul contravențional stabilește modul cum sunt reglementate relațiile sociale;
cuprinde căile, procedeele de acțiune a normelor juridice ce determină caracterul relațiilor sociale, admit
sau interzic un anumit comportament oamenilor. Dreptul contravențional se caracterizează prin metoda
„imperativă”, care poartă un caracter autoritar.
Dreptul contravențional apare în conjunctura unei ramuri distincte ale dreptului și datorită principiilor
fundamentale în materie contravențională. În ramura dreptului contravenţional, principiile sunt idei
directoare care călăuzesc elaborarea şi realizarea normelor de drept contravenţional, fiind deci prezente în
întreaga reglementare juridico-contravenţională. Toate normele şi instituțiile dreptului contravenţional se
subordonează principiilor fundamentale, iar acestea din urmă exprimă о anumită concepție de politică
contravenţională(Principiul legalităţii în dreptul contravențional, Principiul egalităţii în faţa legii
contravenționale, Principiul dreptăţii în dreptul contravențional, Principiul umanismului).
Măsurile de constrângere, inclusiv sancţiunile contravenţionale, pe lângă funcţia coercitivă, trebuie s-o
îndeplinească şi pe cea de educare a cetăţenilor în spiritul respectării legilor şi a altor acte normative din
convingere. Legea contravenţională trebuie să asigure securitatea persoanei şi tratamentul ei uman în cadrul
procedurii contravenţionale. La aplicarea măsurilor de constrângere contravenţională se evită cauzarea de
suferinţe fizice, morale şi materiale, precum şi lezarea reputaţiei persoanei.
Pentru a defini dreptul contravențional ca ramură de drept autonomă a mai fost identificat un criteriu
– sistemul terminologic(sintagma „contravenție”, unitatea terminologică „răspunderea contravențională”,
construcția terminologică „aplicarea punctelor de penalizare”, sintagma nominală „agentul constatator”).
1.3. Evaluați modalitățile de reglementare a contravențiilor în alte state.
În Franța, Spania și Italia chiar dacă fapta este apreciată drept contravenție, soluționarea cauzei se
realizează după procedura penală, în Austria si Germania se consider contravenții – încălcările care se
situează în afara legii penale, avantajul fiind dezincriminarea societății și eliberarea pputerii judecătorești
de obligația implicării în soluționarea unor cause penale ce au ca obiect fapte antisociale.Aceeași situație
este în România, Ungaria, Polonia, Bulgaria unde contravențiile sunt separate de infracțiuni sau de alte
fapte ilicite. În cadrul legislației SUA, contravențiile sunt considerate fapte penale desi sfera lor include și
încălcările hotărârilor autorităților administrative, iar măsurile coercitive sunt applicate de organul
administrative.

2. Sistemul și caracteristică sancțiunilor contravenționale

2.1. Identificați trăsăturile caracteristice ale sancțiunii contravenționale.
Este o măsură de constrângere din partea statului adică ea se aplică numai de către stat prin intermediul
organelor abilitate în acest scop.
Este o măsură coercitivă ce se concretizează într-o anumită privațiune sau restricție, sau obligație silită,
impusă persoanei vinovate de comiterea contravenției ea se aplică contrat voinței contravenientului.
Este un mijloc de corectare și reeducare.
Se aplică în cea mai mare parte pe cale extrajudiciară de către agentul constatator, acest fapt însă nu
înseamnă excluderea totatlă a formei jurdiciare.
Are menirea de a preveni comiterea altor contravenții, adică prin aplicarea, executarea sancțiunii
contravenționale se urmărește preîntâmpinarea comiterii altor fapte ilegale.
2.2. Caracterizați criteriile generale de individualizare a
sancțiunii contravenționale.
Circumstanțele comiterii faptei – se va avea în vedere locul și timpul comiterii faptei (în timpul nopții, al
unui dezastru natural) și modul de pregătire și executare efectivă a activității infracționale și dacă
mijloacele folosite pentru punerea în executare a activității infracționale au fost de natură a spori pericolul
social abstract al faptei.
Gradul de pericol social – este deosebit de important în cazul infracțiunilor formale sau al tentativelor.
Natura și gravitatea consecințelor contravenției – urmările directe, indirecte și urmările produse persoanei
vătămate, determinate de săvârșirea faptei.
Motivul săvârșirii faptei .
Natura și frecvența faptelor care constituie antecedente – se va anliza specializarea făptuitorului într-un
anumit domeniu contravențional și intervalul de timp necesar reluării activității ilegale.
Conduita făptuitorului după comiterea ilegalității – comportamentul făptuitorului după săvârșirea faptei,
înainte de începerea procesului și pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare.
Nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și social (abandonul școlar, vârsta
adolescenței, influența anturajului).
2.3. Evaluați sistemul de sancțiuni contravenționale aplicate persoanei fizice în coraport cu cele
aplicate persoanelor juridice.

Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.

(2) Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu
funcţie de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.

(21) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărţii întîi
a prezentului cod, după caz:

a) amendă de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale;

b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei, dar
nu mai puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în care acest fapt este prevăzut
expres de norma materială din partea specială a cărţii întîi.

(22) Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an, a încălcărilor specificate în partea
specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii în
valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

(23) Comiterea de către persoana juridică a treia oară şi mai mult, în decursul unui an, a încălcărilor
specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime triplă din
suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

(24) Amenda se achită de către contravenient în mod benevol în termen de 30 de zile de la data stabilirii
acesteia.

(26) Amenzile aplicate de către comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală executivă
pentru contravenţiile prevăzute la art.398 se virează în bugetul local respective.

(3) Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 3 zile
lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale.

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate

 (1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei
fizice de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate
poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care
contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.

  TESTUL nr. 42

1. Obiectul și metoda dreptului contravențional

1.1. Identificați obiectul de reglementare al dreptului contravențional.
Obiectul de reglementare a dreptului contravențional constituie grupul relațiilor sociale ce apar în contextul
soluționării cauzelor contravenționale, precum și relațiile sociale cu privire la prevenirea săvârșirii de noi
contravenții. 
1.2. Caracterizați metoda de reglementare a dreptului contravențional în coraport cu metodele
generale de reglementare a relațiilor de drept public.

Metoda de reglementare în dreptul contravențional stabilește modul cum sunt reglementate relațiile
sociale; cuprinde căile, procedeele de acțiune a normelor juridice ce determină caracterul relațiilor sociale,
admit sau interzic un anumit comportament oamenilor. Dreptul contravențional se caracterizează prin
metoda „imperativă”, care poartă un caracter autoritar. De reţinut un aspect foarte important: în relațiile
contravenționale, subiectele se află pe poziţie de inegalitate juridică, unele faţă de altele. Având în vedere
că una din părțile acestor relații este statul, în ipostaza de subiect special, acesta impune reguli de conduită
obligatorii și asigură respectarea lor, iar cealaltă parte – persoana fizică sau juridică (subiectul răspunderii
contravenţionale), este obligată ca să le respecte sau, după caz, să suporte consecințele în cazul
nerespectării acestor prevederi, măsuri de constrângere statală.

Metoda autoritară în dreptul contravențional se manifestă prin două forme: convingerea şi constrângerea.
Convingerea apare deseori ca mijloc de prevenire a contravențiilor; constrângerea ca metodă de
reglementare se împarte în patru grupuri mari de măsuri care, în general, corespund sarcinilor de bază ale
autorităților statului pentru combaterea contravenţionalităţii:

– măsuri de prevenire a faptelor contravenționale;

– măsuri de curmare (reprimare) a faptelor contravenționale;
– măsuri de asigurare a desfășurării procedurii contravenţionale;
– aplicarea sancţiunilor contravenţionale

1.3. Evaluați locul și rolul dreptului contravențional în sistemul național de drept.

Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei, apărarea
proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor contravenţionale,
precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii.

Locul şi rolul fiecărei ramuri în sistemul de drept sunt determinate, în mare măsură, de trăsăturile
caracteristice ale acestei ramuri. Trăsăturile, la rândul lor, se desprind din specificul relaţiilor sociale
reglementate, după cum urmează: Caracterul autonom. Autonomia dreptului contravenţional este
justificată de obiectul său specific de reglementare. Dreptul contravențional reglementează relaţiile
sociale care apar între subiecţii dreptului contravenţional în legătură cu: necesitatea respectării normei
contravenţionale (prevenirea contravenţiilor); comiterea contravenţiilor (curmarea faptelor ilicite);
înfăptuirea jurisdicţiei contravenţionale (aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi a măsurilor de
resocializare a persoanelor vinovate de comiterea contravenţiilor). Acest grup de relaţii sociale aparţine
exclusiv dreptului contravenţional şi nu poate constitui obiectul de reglementare al altei ramuri de drept.
Inegalitatea părţilor în relaţiile contravenţionale. Această trăsătură a dreptului contravenţional este
condiţionată de unul dintre principiile acestei ramuri a dreptului: „prescriere unilaterală de voinţă
asubiectului administrării în domeniul combaterii contravenţionalităţii”. Una dintre părţile relaţiilor
sociale reglementate de dreptul contravenţional este reprezentată de stat. Această parte a relaţiilor apare
în calitate de subiect al administrării şi, prin competenţa sa, are prioritate faţă de celelalte părţi ale
relaţiilor sociale reglementate de dreptul contravenţional. Apartenenţa la dreptul public. Această
trăsătură a dreptului contravenţional se află în strânsă legătură cu cea cercetată anterior. Prin
reglementările sale, dreptul contravenţional aparţine dreptului public, deoarece în toate raporturile
juridice de drept contravenţional statul este subiectul dominant, care pretinde o anumită conduită de la
subiecţii de drept cărora le sunt destinate normele juridice contravenţionale şi statul, prin organele sale
abilitate, exercită tragerea la răspundere contravenţională a celor vinovaţi de săvârşirea acestor fapte.
Caracterul extrajudiciar de aplicare a sancţiunilor contravenţionale deosebeşte esenţial dreptul
contravenţional de alte ramuri ale dreptului (penal, civil etc.). Întreaga activitate de aplicare a sancţiunilor
contravenţionale de către organele abilitate (executive sau judecătoreşti) şi de constrângere statală faţă
de persoanele care au comis fapte contravenţionale are caracter extrajudiciar şi se manifestă prin
jurisdicţia contravenţională. Caracterul dinamic este o trăsătură importantă a dreptului contravenţional,
deoarece normele juridice contravenţionale suportă deseori modificări, în funcţie de schimbările
intervenite în evoluţia societăţii. Niciuna dintre ramurile dreptului nu este supusă unor modificări atât de
dinamice ale cadrului normativ.

2. Circumstanțele atenuante și agravante la aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Repararea prejudiciului cauzat în rezultatul săvârșirii contravenției
2.1. Definiți noțiunile „circumstanțe atenuante” și „circumstanțele agravante”.
Circumstanțe atenuante – acele împrejurări prevăzute de leges au reținute de instanță în procesul de
invidiualizare a pedepsei care desi nu înlătură caracterul contravențional al unei fapte, indică un pericol
social redus al acesteia sau o periculozitate redusă făptuitorului, având ca urmare aplicarea unei pedepse
mai reduse.
Circumstanțe agravante – reprezintă acele stări, situații, împrejurări, calități, alte date ale realității,
exterioare conținutului contravenției, anterioare, concomitente sau subsecvente săvârșirii contravenției, ce
au legătură cu fapta contravențională ori cu contravenientul și care reflect o gravitate mai ridicată a faptei
ori o periculozitate mai mare a contravenientului.
2.2. Caracterizați circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de Codul contravențional al
Republicii Moldova.
Circumstanţe atenuante:
a)prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului(se referă la
comportamentul postcontravențional al vinovatului, exprimat prin orice activitate a inculpatului, îndreptată
spre restabilirea situației care a existat până la săvârșirea contravenției șă înlăturarea benevolă a
consecințelor ei);
b) contribuţia la descoperirea contravenţiei(orice acțiuni ale vinovatului de a ajuta agentul
constatator/organelle de aplucare la stabilirea circumstanțelor contravenției, demascarea și tragerea la
răspundere contravențională a participanților la fapta comisă – informații despre locul, metodele și
mijloacele săvârșirii contravenții, locul unde se ascund alți participanți la contravenție);
c) săvîrşirea contravenţiei într-un concurs de împrejurări personale sau familiale(boala vinovatului
sau a membrilor familiei lui, starea gravă a condițiilor de viață și trai, starea de depresie create de pierderea
locului de muncă și imposibilitatea de a-și găsi alt loc de muncă);
d) săvîrşirea contravenţiei de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care întreţine copil
cu vîrsta de pînă la 8 ani;
e) acţiunile ilegale sau imorale ale victimei care au provocat contravenţia(săvârșirea de către victim
a oricărui act delictuos, prevăzut de lege – ofensă cinică adusă unei femei, rudelor sau apropiaților
vinovatului, insultă sentimentelor de patriotism, a mândriei naționale, reproșul cinic de infidelitate
conjugală).
Circumstanţe agravante:
a) continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de comportări;
b) săvîrşirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru o contravenție
similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză(persoana care a săvârșit contravenții identice
sau fapte care sunt omogene după caracterul contravenției);
 c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei(o determinare de către făptuitor a
acestor personae la săvârșirea infracțiunii,, profitând de starea lor de vulnerabilitate);
d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de personae(când la comiterea fapte au participat două
sau mai multe persoane);
e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări
excepţionale(presupune profitarea de către vinovat de fenomenle menționate);
f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe. Instanţa de
judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere această circumstanţă ca
agravantă(instanța de judecată trebuie să constate dacă fapta este legată de starea de ebrietate a vinovatului
și circumstanțele cauzei apariției acestei stări);
g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă de o
persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori altui factor(trebuie să
fie stability daca contravenientul își dădea seama că săvârșește contravenția împotriva minorului, a femeii
sau a profitat conștient de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei);
h) săvârșirea contravenției din motive de prejudecată.
2.3. Evaluați gradul de performanță a legislației naționale cu privire la repararea prejudiciului
cauzat în rezultatul săvârșirii contravenției.
Are o eficiență scăzută fie din cauza frământărilor social-economice, politice din țară, fie din lipsa de
mecanisme de punere în executare a lor. Nu este sufiecnt ca agentul constatator să stabilească contravenția
și să întocmească procesul-verbal, mai este nevoie ca contravenientul să fie pus să respecte autoritățile
statului, legile în măsura în care să nu mai comită astfel de fapte ilicite. Se conturează necesitatea elaborării
unei strategii la nivel national cu privire la prevenirea și combaterea contravențiilor, care să include alte
procese de armonizare a legislației contravenționale.

TESTUL nr. 43

1. Sursele formale ale dreptului contravențional

1.1. Definiți noțiunea de izvor de drept contravențional.
Izvoarele dreptului contravenţional sunt actele normative adoptate de Prlament ca unică autoritate
legiuitoare, care cuprinde reglementări cu caracter contravențional.
Izvoarele materiale ale dreptului contravenţional sînt realităţile extrajudiciare care determină legiuitorul să
elaboreze norme juridice (legi şi alte acte normative) sau creează ele însele norme de conduită obligatorie
(obiceiul sau cutuma).
Izvoarele formale ale dreptului contravenţional sînt actele normative în care se exprimă voinţa socială,
devenită voinţă de stat, cu privire la normele juridice referitoare la combaterea contravenţionalităţii.
Aspectul care interesează este cel al forţei juridice a izvorului formal, adică al tipului de act normativ în
care se exprimă voinţa de stat.
1.2.Caracterizați condițiile în care un tratat și/sau convenție internațională poate deveni izvor de
drept contravențional.
Tratatul internaţional constituie unul din instrumentele principale ale relaţiilor internaţionale şi totodată
principalul izvor al drepturilor şi obligaţiilor statelor în cadrul acestei relaţii.
Tratatul este actul juridic ce exprimă acordul de voinţă liber consimţit intervenit între două sau mai multe
state ori alte subiecte de drept internaţional în scopul naşterii, modificării sau stingerii drepturilor şi
obligaţiilor părţilor în raporturile dintre ele.
1.3. Evaluați conținutul normativ al Codului contravențional al Republicii Moldova.
Pentru realizarea scopului şi a sarcinilor sale, CC al RM este structurat în: cărţi, titluri, părţi, capitole şi
articole
Cartea întîi. Dreptul material este divizată în două titluri: titlul I – Partea generală şi titlul II – Partea
specială.
 Partea generală a cărţii întîi este împărţită în cinci capitole şi conţine: dispoziţii comune cu privire la
legea contravenţională a Republicii Moldova, scopul legii şi acţiunea ei, principiile; noţiunea de
contravenţie şi răspundere contravenţională; cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi
răspunderea contravenţională; sancţiunile contravenţionale şi modalitatea aplicării lor.
Partea specială a cărţii întîi este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine norme
materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde
reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este
prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege.
Cartea a doua. Procesul contravenţional este şi ea divizată în două titluri: titlul I – Partea generală şi
titlul II Partea specială.

2. Victimă și persoana în privința căreia este pornit un proces contravențional

2.1. Definiți calitatea persoanei care a comis contravenția în funcție de faza în care se află
procesul contravențional.
 Făptuitor – persoana care a comis o faptă antisocială periculoasă și față de care a fost intentată procedura
contravențională, și are acest statut până la încheierea procesului-verbal cu privire la contravenție;
 Delincvent – făptuitorul a cărui vinovăție în comiterea unei contravenții a fost dovedită, va avea acest statut
până la pronunțarea hotărârii, rămasă definitivă, cu privire la aplicarea față de el a sancțiunii
contravenționale;
 Contravenient – persoana trasă la răspundere contravențională din momentul obținerii forței juridice a
hotărârii privind aplicarea pedepsei contravenționale, .
2.2. Caracterizați modul de dobândire a calității de persoană în privința căreia este pornit un
proces contravențional.
Pentru identificarea calității de bănuit în comiterea contravenției, este necesar să existe informație despre
faptul că persoana ar fi putut comite contravenția. Pentru persoana bănuită, faptul că aceasta este bănuită de
comitere contravenției poate rezulta din acțiunile agentului constatator, care întreprinde acțiuni ce dau de
înțeles sau din care reiese că persoana bănuită de comiterea contravenției(citarea persoanei în calitate de
bănuit, reținerea contravențională, declararea despre faptul că persoana a comis contravenția). Din
momentul realizării unei asemenea acțiuni, agentul constatator este obligat să întreprindă toate acțiunile,
pentru ca persoana bănuită să aibă posibilitatea de a-și apăra drepturile sale. Calitatea de acuzat în
comiterea contravenției va interveni atunci când sunt accumulate suficiente probe, pentru a considera că
este constatată vinovăția persoanei.în această situație, statutul de acuzat pe cazul contravențional îi oferă
garanții procesuale, cum ar fi cele de a cere efectuarea anumitor acțiuni procesuale, care să-I îndreptățească
faăta, să fie identificate circumstanțele atenuante. Calitatea de contravenient urmează să parvină în
moemntul în care este pronunțată o hotătâre prin care autoritatea competentă se expune asupra vinovăției
persoanei în comiterea contravenției. Odată ce este pronunțată, contravenientul este în drept să conteste
decizia.
2.3. Evaluați statutul victimei/ părții vătămate în cadrul procesului contravențional.
 Este victimă persoana fizică sau persoana juridică căreia, prin contravenţie, i-au fost cauzate
prejudicii morale, fizice sau materiale.
(2) Victima îşi realizează drepturile şi îşi execută obligaţiile personal ori prin reprezentanţi, în
condiţiile legii. Dacă victima este un minor sau o persoană în stare de iresponsabilitate, drepturile ei sînt
realizate de reprezentanţii săi legali în modul stabilit de prezentul cod.
(3) Victima are dreptul:
a) la înregistrarea neîntîrziată a cererii sale în modul stabilit, la soluţionarea cererii de către agentul
constatator, la informare privitor la decizia adoptată;
b) să prezinte documente, alte mijloace de probă în vederea confirmării pretenţiilor sale;
 c) să-şi retragă cererea în cazurile prevăzute de lege;
d) să atace decizia autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională;
e) să fie asistată în procesul contravenţional de un apărător ales;
victima va fi definită ca acea persoană sau grup de personae, inclusive societatea sau statul în ansamblu, li
s-a încălcat un drept, iar partea vătămată ar fi fost identificată ca acea victim care direct și nemijlocit a avut
de suferit material, moral sau fizic în urma săvârșirii contravenției. Doar partea vătămată are dreptul să
formulize acțiunea civilă.

TESTUL nr. 44

1. Principiile dreptului contravențional

1.1. Definiți noțiunea de principii ale dreptului contravențional.
Principiile fundamentale ale dreptului contraventional reprezintă idei directoare care călăuzesc elaborarea
cât şi realizarea normelor contraventionale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei contraventionale.
1.2. Caracterizați principiile generale ale dreptului contravențional.
Principiul legalităţii
Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului  contraventional se desfăşoară
pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul  că atât conduita pretinsă membrilor societăţii
cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea
contraventională, trebuie să fie prevăzută de lege
Principiul egalitatii in fata legii contraventionale
Se exprimă astfel regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii. Art. 16 din
Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” Acest principiu ne arata faptul că legea contraventională
nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii
contraventionale. Egalitatea indivizilor în faţa legii contraventionale funcţionează pentru fiecare cetăţean,
fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii contraventionale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor
impuse de legea contraventională.
Principiul dreptății în dreptul contravențional
Persoana poate fi sancțioante doar pentru contravenția, în a cărei privință este dovedită vinovăția sa.
Principiul umanismului
Întreaga reglementare în materia contravențională trebuie să exprime interesele fundamentale ale
omului(este asigurată protecția persoanei vătămate, ale cărui drepturi și interese au fost lezate prin
contravenție, și contrângerea contravenientului, însă măsurile de constrângere trebuie să aibă un caracter
uman, respectându-se dreptul la asistență juridică, asistență medicală.)
1.3. Formulati principiile speciale ale dreptului contravențional prin prisma scopului legislației
contravenționale.
Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale
Persoana este supusă răspunderii contravenţionale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie.
Este supusă răspunderii contravenţionale numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din imprudenţă o
faptă prevăzută de legea contravenţională.
Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii  contravenţionale
La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de
persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.
Nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una şi aceeaşi faptă.
Prevenirea și combaterea contravențiilor
Scopul legii contravenționale constă în apărarea drepturilor și libertăților legitime ale persoanei, apărarea
proprietății, ordinii publice, precum și prevenirea noilor contravenții.Statul, prin organelle abilitate, trebuie
să asigure restabilirea ordinii de drept și să întreprindă toate acțiunile necesare preîntâmpinării comiterii de
noi contravențiii.
Contravenția este unicul temei al răspunderii contravenționale
Orice formă a răspunderii juridice decurge în mod obiectiv din săvârșirea unei fapte ilicite care naște
dreptul statului de a plica sancțiunea prevăzută de norma juridică încălcată și obligația făptuitorului de a
suporta consecința faptei comise, astfel ca fapta socia-lpericuloasă să constituie o contravenția trebuie să fie
prevăzută de Codul Contravențional. Temeiul juridic al răspunderii contravenționale este contravenția.
Prezumția nevinovăție
Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod
legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării
sale. Nimeni nu este obligat să demonstreze nevinovăția.concluziile despre vinovăția persoanei nu pot fi
întemeiate pe presupuneri.
Inviolabilitatea persoanei
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. Persoana poate fi reținută sau supusă
constrângerii numai în cazuri excepționale și în condițiile legii, și să fie tratată cu respectful demnității
umane.
Libertatea de mărturisire împotriva sa
Nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori împotriva rudelor sale apropiate, a soțului/soției,
logodnicului/logodnicei. Persoana căreia, autoritatea competentă să soluționeze cauza contravențională îi
propune să faca declarații demascatoare, are dreptul să refuse și nu poate fi tras la răspundere pentru
aceasta.
Dreptul la apărare
Autoritatea competentă să soluționeze cause contravenționale este obligată să asigure părților și altor
participanți la process deplina exercitare a drepturilor procesuale. Părțile pe parcursul procesului
contravențional au dreptul să fie asistate de un apărător.
Limba în care se desfășoară procesul contravențional și dreptul la interpret
Procesul contravențional se desfășoară în limba de stat, persoana care nu posedă sau nu vorbește limba de
stat are dreptul de a lua cunoștință de toate actele și materialele dosarului și de a vorbi ăn fața autorității
competente să soluționeze cause contravenționale prin interpret.
Dreptul de a nu fi urmărit sau sancționat de mai multe ori
Nimeni nu poate fi urmărit sau sancționat de mai multe ori pentru aceeași faptă, reluarea procesului care a
încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor noi circumstanțe sau în cazul depistării unui viciu
fundamental în hotărârea de încetare.

2. Sarcinile și trăsăturile specifice procesului contravențional

2.1. Identificați particularitățile conceptului de proces contravențional.
1.Procesul contravențional reprezintă o totalitate de norme juridice procesuale, ce conțin reguli de aplicare
a normelor materiale ale dreptului contravențional.
2.Normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate de fapta
contravențională comisă.
3.Procesul contravențional presupune o activitate a organelor abilitate privind prevenirea, curmarea sau
constrângerea faptei contravenționale, examinarea cauzei contravențioanle ți emiterea deciziei asupra
cauzei, atacarea deciziei.
4.Atât conținutul cât și organelle abilitate de a examina cauza și de a emite decizie asupra cauzei, alte părți
ale procesului contravențional sunt strict stabilite de legislația contravențională.
5.Procesul contravențional are ca scop și reeducarea contravenientului, constatarea motivelor și a
condițiilor în care s-a comis contravenția.
2.2. Caracterizați ideile diriguitoare ale procesului contravențional.
Principiul legalităţii
(1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei contravenţii, nici supus sancţiunii
contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională.
(2) Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii contravenţionale sînt
interzise.
 (3) Legea contravenţională nu urmăreşte cauzarea de suferinţe fizice sau lezarea demnităţii omului.
Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.
Principiul egalităţii în faţa legii
(1) Persoanele care au săvîrşit contravenţii sînt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice şi sînt
supuse răspunderii contravenţionale fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex, apartenenţă
politică, avere, origine socială sau de orice altă situaţie.
(2) Conform prevederilor Constituţiei, ale altor legi şi/sau ale tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte, anumite categorii de persoane pot beneficia de condiţii speciale de urmărire
contravenţională sau de garanţia de a nu fi supuse urmăririi şi răspunderii contravenţionale.
Principiul dreptăţii
Persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia
sa, cu respectarea normelor prezentului cod.
Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale
(1) Persoana este supusă răspunderii contravenţionale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie.
(2) Este supusă răspunderii contravenţionale numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din
imprudenţă o faptă prevăzută de legea contravenţională.
Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii contravenţionale
(1) La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al
contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.
(2) Nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una şi aceeaşi faptă.
2.3. Proiectați sarcinile procesului contravențional.
Soluționarea cazului contravențional în strictă conformitate cu legislația; asigurarea executării hotărârii
adoptate privind aplicarea sancțiunilor contravenționale; stabilirea cauzelor și a condițiilor ce au contribuit
la comiterea contravențiilor; prevenirea contravențiilor; educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, al
întăririi legalității.

TESTUL nr. 45

1. Norma și raportul juridic de drept contravențional

1.1. Identificați structura logico-juridică a normei dreptului contravențional.
Unii autori sunt de părerea ca norma contravențională are o structură trihotomică, formată din ipoteză,
dispoziție și sancțiune, iar alții susțin că norma contravențională este bihotomică, formată din dispoziție și
sancțiune.
1.2. Caracterizați tipurile sancțiunilor contravenționale.
Sancțiuni absolut determinate – stabilesc concret mărimea și categoria pedepsei(ex. Art. 334, încălcarea
regulilor de aflare în custodie publică, se sancșionează cu arrest contravențional de până la 15 zile);
Sancțiuni relative determinate – stabilesc categoria concretă a pedespei și limitele acesteia (ex. Art 236,
alin. 1 „Depășirea vitezei de circulație stabilită pe sectorul respective de drum de la 10 km la 20 km/h se
sancționează cu amendă de la 12 la 18 unități convenționale cu aplicarea a 3 puncte de penalizare);
Sancțiuni alternative – stabilesc cmai multe categorii de pedepse , dintre care doar una este aleasă de
instanța de judecată (ex. art. 342 Chemarea intenționată falsă a serviciilor specializate, se sancționează cu
cu amendă de la 30 la 60 unități convențiionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 40
la 60 ore).
1.3. Formulați particularitățile și structura raporturilor juridice contravenționale.
Structura raporturilor juridice contravenționale cuprinde următoarele elemente: subiect(participanții la
raportul juridic contravențional, unul dintre ei este subiectul ca titular al funcției de apărare socială, iar cel
de-al doilea subiect este persoana fizică sau juridică, destinatarul normei contravenționale căreia îi revine
obligația de a avea față de valorile sociale ocrotite o conduit prestabilită, subiecțiii sunt personae fizice,
juridice și cu funcție de răspundere), conținut(este format din drepturile și obligațiile corelative ale
participanților la acest raport (ex. În raport juridic de conformare, conținutul este format din dreptul statului
și pe de altă parte de obligația oamenilor să se conformeze cerințelor pe care le impune legislația, în raport
juridic de conflict, statul are dreptul să tragă la răspundere contravenționala participantul raportului juridic
care nu s-a supus raportului de conformare)) și obiect(este reprezentat de conduita pe care urmează să o
adopte subiecții raportului juridic în funcție de drepturile și obligațiile ce constituie conținutul raportului,
obiectul rj de conformare îl constituie însăși regula de conduit, recomandată destinatatrilor normei
contravenționale cu privire la care sunt create drepturile și obligațiile, iar obiectul rj de conflict îl constituie
dispoziția de aplicare a pedepsei au a altor măsuri contravenționale, stabilirea răspunderii contravenționale
și executarea pedepsei cu privire la care sunt create drepturile și obligațiile).

2. Participanții la procesul contravențional

2.1. Identificați statutul procesual al agentului constatator în conformitate cu prevederile Codului
contravențional al Republicii Moldova.
Agentul constatator este reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele competenţei
sale, cauza contravenţională în modul prevăzut de prezentul cod.
(2) Este desemnat ca agent constatator funcţionarul din autorităţile indicate la art.400–423 10,
împuternicit cu atribuţii de constatare a contravenţiei şi/sau de sancţionare.
2.2. Reiterați drepturile și obligațiile procurorului în cadrul procesului contravențional.
Procurorul este în drept:
a) să pornească procesul contravenţional;
b) să aplice în cazurile prevăzute de lege sancţiune contravenţională;
c) să solicite aplicarea de către instanţa de judecată a unei sancţiuni contravenţionale;
d) să participe la examinarea cauzei în instanţă de judecată atunci cînd procesul contravenţional a
fost pornit de el;
e) să verifice legalitatea acţiunilor agentului constatator, conform prevederilor art. 396 alin. (3 1);
f) să atace decizia agentului constatator sau a instanţei de judecată, conform prevederilor art. 396
alin. (31);
g) să exercite alte drepturi prevăzute de lege.
Procurorul este obligat:
a) Să facă declarație de abținere în cazul în care el nu poate fi procuror în baza legii sau a sentinţei
instanţei de judecată, dacă el personal, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor, fraţii sau surorile şi copiii
acestora, afinii şi persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude, precum şi alte rude ale lui,
sînt direct sau indirect interesate în proces;
2) dacă el este parte vătămată sau reprezentant al ei, parte civilă, parte civilmente responsabilă, soţ
sau rudă cu vreuna din aceste persoane ori cu reprezentantul lor, soţ sau rudă cu învinuitul, inculpatul în
proces ori cu apărătorul acestuia;
3) dacă a participat în acest proces în calitate de martor, expert, specialist, interpret, traducător,
grefier, persoană care a efectuat urmărirea penală, judecător de instrucţie, apărător, reprezentant legal al
învinuitului, inculpatului, reprezentant al părţii vătămate, părţii civile sau părţii civilmente responsabile;
4) dacă a efectuat o cercetare sau un control administrativ al circumstanţelor cauzei sau a participat
la adoptarea unei hotărîri referitoare la această cauză în orice organ obştesc sau de stat;
6) dacă există alte circumstanţe care pun la îndoială rezonabilă imparţialitatea procurorului.
2.3. Argumentați necesitatea participării specialistului, expertului, interpretului, consilierului de
probațiune la procesul contravențional.
Interpret este persoana care cunoaşte limbile necesare pentru interpretarea semnelor celor muţi ori
surzi sau traducere, precum şi terminologia juridică, să facă interpretarea, traducerea complet, exact şi la
momentul oportun, astfel se asigură dreptul cetățenilor la interpret „Persoanele care nu posedă sau nu
vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi
în instanţă prin interpret.”.
Specialistul: să aplice toate cunoştinţele şi deprinderile sale speciale pentru acordarea de ajutor
organului care efectuează acţiunea procesuală la descoperirea, fixarea sau excluderea probelor, la aplicarea
mijloacelor tehnice şi a programelor computerizate, la formularea întrebărilor pentru expert, să dea
explicaţii referitor la problemele ce ţin de competenţa sa profesională; să facă concluzii de constatare
tehnico-ştiinţifică sau medico-legală.
Expertul: pentru a efectua investigaţii, expertiza judiciară elaborate de către expert face parte din
lista probelor, ce servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului,
la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a
cauzei.
Consilierul de probațiune: este persoana care efectuează evaluarea psihosocială și controlul
subiecţilor probaţiunii, contribuie la resocializarea și la adaptarea socială a acestora prin formarea unei
atitudini şi a unor reguli de conduită socială în vederea reintegrării lor în societate şi prevenirii săvîrşirii de
noi contravenții.

Testul nr. 45

1. Norma și raportul juridic de drept contravențional

1.1. Identificați structura logico-juridică a normei dreptului contravențional.

În doctrina de specialitate există două poziții privind structura logico-juridică a normei juridice
contravenționale. Structura trihotomică prezintă trei elemente: ipoteza, dispoziția și sancțiunea ce alcătuiesc
structura internă și stabilă a normei cintravenționale.
Alți autori susțin că structura logico-juridică a normei contravenționale este bihotomică, formată din
dispoziție și sancțiune. (pag. 23 din suportul de curs)

1.2. Caracterizați tipurile sancțiunilor contravenționale.

Sancțiunea Contravențională este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare ce
se aplică în numele legii, persoanei care a săvârșit o contravenție. (Cod Contravențional art. 32/opțional)
Sunt cunoscute trei tipuri de sancțiuni contravenționale:
1. Sncțiuni absolut determinate – stabilesc concret mărimea și categoria pedepsei, (ex., art. 3341, Încălcarea
regulilor de aflare în custodie publică, manifestată prin părăsirea neautorizată de către cetățeanul străin sau
de către apatrid a Centrului de Plasament Temporar al Străinilor în timpul aflării în custodie publică sai în
timpul escortării acestuia din centru se sancționează cu arest contravențional de până la 15 zile)
2. Sancțiuni relativ determinate – stabilesc categoria concretă a pedepsei și limitile acesteia (art 238 alin.
(2) Staționarea sau parcarea în locuri interzise se sancționează cu amendă de la 18 la 30 de u.c. cu aplicarea
a 4 puncte de penalizare.)
3.Sancțiuni alternative – stabilesc mai multe categorii de pedepse dintre care numai una este aleasă de
instanța judecătorească art. 287 (16) insultarea sau amenințarea persoanei cu funcție de răspundere din
organul vamal se sancționează cu amendă de la 30 la 90 de u.c. sau cu muncă neremunerată îm folosul
comunității de la 30 la 60 de ore. (pag. 24 suport de curs)

1.3. Formulați particularitățile și structura raporturilor juridice contravenționale.

Raporturile juridice contravenționale constituie reprezintă relațiile de apărare socială împotriva
contravenționalității și combaterea acesteia reglementate prin normele dreptului contravențional,
independent de voința destinatarilor legii contravenționale.
Structura rap. Juridic contravențional cuprinde următoarele elemente subiect (participanții la raport),
conținut (drepturile și obligațiile corelatice) și obiect (conduita ce urmeaază să o adopte participanții).
(aceste elemente constituie unele particularități în cazul raportului juridic contravențional, datorită
relațiilor deosebite ce se nasc în procesul de apărare socială împotriva contravențiilor)
(pag. 25-26 suport de curs)
2. Procedura simplificată de constatare și examinare a contravenției

2.1. Identificați statutul procesual al agentului constatator în conformitate cu prevederile Codului

contravențional al Republicii Moldova.
Conform prevederilor art. 385 Cod contravenționat, agentul constatator este reprezentatul autorității publice
care soluționează, în limitele competenței sale, cauza contravențională în modul prevăzut de prezentul cod
de asemenea acesta participă la examinarea cauzei contravenționale în instanța judecătorească. Este
desemnat în calitate de agent constatator funcționarul din autoritățile indicate la art. 400-42310,
imputernicit cu atribuții de constatare.

2.2. Reiterați drepturile și obligațiile procurorului în cadrul procesului contravențional.

Procurorul are dreptul să pornească procesul contravențional, să aplice sancțiune contravențională în
cazurile stabilite de lege, să solicite IJ aplicarea unei sancțiuni, să participe la examinarea cauzei in cadrul
IJ atunci cand procesul a fost pornit de el, să verifice legalitatea acțiunilor agentului constatator conform
prevederilor art. 396 alin(31), să atace decizia agentului constatator sau IJ conform art. 396.

2.3. Argumentați necesitatea participării specialistului, expertului, interpretului, consilierului de

probațiune la procesul contravențional.

Necesitatea participării acestor subiecți oficiali în cadrul IJ este explicat de multitudinea de atribuții privind
activitatea organelor judiciare pe care aceștea le îndeplinesc.
Specialistul este persoana neinteresată în rezultatele cauzei contravenționale, cu suficiente deprinderi și
cunoștințe speciale pentru a acorda ajutor agntului constatator, procurorului sau IJ.
Acesta trebuie să aplice toate cunoștințele și deprinderile sale speciale p/u acordarea de ajutor organului
care efectuează acțiunea procesuală la descoperire, fixarea sau excluderea probelor, aplicarea mijloacelor
tehnice și a programelor computerizate, la formularea întrebărilor pentru expert și să dea explicații privind
competența sa profesională/ de asemenea să facă concluzii de constatare tehnico-științifică sau medico-
legală.
Expertul este persoana numită pentru a efectua investigații în cazurile prevăzute de lege, care aplică
cunoștințle speciale din domeniul științei, tehnicii, artei și alte domenii în baza cărora prezintă rapoarte.
Acesta în raportul său este obligat să facă concluzii obiective în baza materialelor cauzei, de asemenea
materialele suplimentare necesare p/u prezentarea concluziilor.
Interpretul este persoana desemnată de oganul de urmărire penală sau de IJ care cunoaste limbile necesare
pentru interpretarea semnelor celor surzi ori muși sau traducere, precum și termenologia juridică. Acesta
este obligat să se prezinte la citare organului de urmărire penală sau IJ, în care va face interpretarea,
traducerea complet, exact și la momentul oportun. Acesta va confirma prin semnătură caracterul complet și
exact al interpretării, incluse în procesul verbal.
Consilierul de Probațiune este persoana care efectuează evaluarea psihosocială și controlul subiecților
probațiunii, contribuie la resocializarea și la adaptareasocială a acestora prin formarea unei atitudini și unor
reguli de conduită socială în vederea reintegrării lor în societate/ prevenirii de noi infracțiuni. În caz de
neconformare, acesta este obligat să înainteze demers în IJ p/u nerespectare a deciziei IJ în vederea
desfășurării programelor probaționale, orelor de muncă în folosul comunității, prin refuz sau neprezentare
la unitatea economică.

TESTUL nr. 46

1. Tentativă de contravenție

1.1. Definiți noțiunea de tentativă de contravenție.

 Se consideră tentativa de contravenție acțiunea sau inacțiunea intenționată, îndreptată nemijlocit
spresăvârșirea unei contravenții care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-aprodus efectul.
Prin alte cuvinte aceasta reprezintă un început de executare a acțiunii îndreptate nemijlocit împotriva valorii
sociale ocrotite de dreptul contravențional.

1.2. Caracterizați tipurile tentativei de contravenție.

Se disting 2 tipuri de tentative a contravenției:
Tentativa consumată, are loc atunci când făptuitorul a comis toate acțiunile pe care le considera necesare
p/u a săvârși contravenția, însă rezultatul n-a survervenit din cauze independente de voința lui.
Tentativa neconsumată are loc atunci când făptuitorul n-a comis toate acțiunile/inacțiunile pe care le
considera necesare pentru obținerea rezultatului contravențional dorit.

1.3. Evaluați necesitatea tragerii la răspundere contravențională a subiecților pentru tentativă de

contravenție.
Tragerea la răspundere contravențională a subiecților pentru tentativa de contravenție este necesară datorită
faptului că fapta (acțiunea/inacțiunea) este săvârșită cu vinovăție, iar efectele prejudiciabile ce nu au avut
loc din cauze independente de voința fîptuitorului care înlătură producerea rezultatului, atententeză direct la
un cadru omogen de valori și relații sociale protejate de legea contravențională. De asemenea tragerea la
răspundere a făptuitorului în caz de tentativă determină corectarea conduitei sociale ce nu corespunde celei
acceptate de societate, iar în rezultat se prezumă prevenirea viitoarelor contravenții.

2. Procedura simplificată de constatare și examinare a contravenției

2.1. Identificați condițiile ce fac posibilă aplicarea procedurii simplificate de constatare și

examinare a contravenției.
 contravenția poate fi constatată în temeiul constatărilor personale ale agentului constatator și nu necesită
acumulare de probe;
 persoana acceptă constatările agentului constatator, ca fiind suficiente pentru demonstrarea vinovăţiei, şi
recunoaşte săvârşirea contravenţiei;
 examinarea contravenției și aplicarea sancțiunii țin de competența agentului constatator;
 contravenția nu este pasibilă de sancțiunea confiscării bunurilor.

Condițiile ce fac posibilă aplicarea procedurii simplificate de

2.2. Descrieți procedura de întocmire a deciziei privind examinarea contraventiei în temeiul
constatării personale a agentului constatator.
Decizia privind examinarea contravenţiei în temeiul constatării personale a agentului constatator este un
document executoriu, care va include:
data (ziua, luna, anul), ora şi locul întocmirii deciziei;
 calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o reprezintă;
 numele, prenumele, domiciliul şi/sau reşedinţa, datele din buletinul de identitate al agentului constator sau,
după caz, din alt act care stabileşte identitatea persoanei, iar în cazul persoanei juridice – denumirea, sediul,
codul ei fiscal, datele persoanei fizice care o reprezintă;
 fapta contravenţională, locul, timpul și circumstanţele cauzei care au importanţă pentru stabilirea faptelor şi
consecinţelor lor juridice, identitatea victimei, evaluarea eventualelor pagube cauzate de contravenţie;
 încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative ale elementelor
constitutive ale contravenţiei;
 aducerea la cunoştinţa contravenientului, precum și a reprezentantului legal al minorului a drepturilor şi
obligaţiilor lor prevăzute la art. 384 şi 387 din cod, precum și a consecințelor examinării contravenției în
procedură simplificată;
 declarația contravenientului despre recunoaşterea săvârşirii contravenţiei și acceptarea constatărilor
agentului constatator ca fiind suficiente pentru demonstrarea vinovăţiei contravenientului.

2.3. Evaluați modul și termenele de contestare a deciziilor privind examinarea contraventiei în

temeiul constatării personale a agentului constatator.
Deciziile privind examinarea contravenţiei în temeiul constatării personale a agentului constatator pot fi
contestate cu recurs în termen de 15 zile din data aplicării sancțiunii, în instanța de fond conform
competenței teritoriale. Aceasta poate fi contestată de către contravenient, victimă, procuror sau de către
conducătorii autorităților din care fac parte agenții constatatori. Temeiurile contestării pot fi următoarele:
nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa materială; contravenientul a fost sancționat pentru o
faptă care nu este prevăzută de partea specială a cărţii a doua; s-au aplicat sancțiuni în alte limite decât cele
prevăzute de partea specială a cărţii a doua.
Recursul declarat se examinează de către un judecător conform capitolului VIII din titlul II cartea a doua.
Instanța de recurs poate respinge recursul și menține decizia agentului constatator dacă este tardiv,
inadmisibil sau nefondat. Recursul poate fi admis cu anularea deciziei agentului constatator prin dispunerea
achitării persoanei sau încetării procesului contravențional sau prin rejudecarea cauzei cu adoptarea unei
noi hotărâri, fără a înrăutăți situația contravenientului. Neprezentarea părților în ședințele de examinare a
recursului nu împiedică examinarea acestuia și desfășurarea ședinței, în cazul în care la dosar este dovada
citării fiecărei părţi.

TESTUL nr. 47

1. Trăsăturile esențiale ale contravenției

1.1. Definiți noțiunea de contravenție reieșind din prevederile Codului contravențional al
Republicii Moldova.

Conform Codului Contravențional constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un
grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale
ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.

1.2. Reiterați opiniile doctrinarilor vis-à-vis de gradul pericolului social pe care îl prezintă
contravenientul pentru societate.
Pentru a aprecia gradul concret de pericol social al unei fapte și a o considera drept contravenție, ne putem
servi de aceleași elemente ca și în cazul infracțiunilor. Astfel Guțuleac, face rece referire la “caracterul și
gradul pericolului social al faptei contr. Reprezintă elementul ei material și dezvăluie esența socială a
acesteia de a cauza o daună valorilor apărate de legea contravențională sau de a crea un pericol în acest
sens. Elementul material al contravenției este criteriul principal de deosebire a contravenției de alte acte
delictoase:infracțiune abatere disciplinară și determină gradul ei de pericol social”
În doctrina de specialitate, s-a pus în discuție faptul dacă prezintă sau nu contravinientul pericol social p/u
societate, majoritatea autrilor nu menționează pericolul social pe care îl prezintă contravinientul. Se
accentuează faptul că în cazul infracțiunilor gradul de pericol social este mai pronunțat decat in cazul
contravențiilor.

1.3. Formulați elementele/trăsăturile contravenției.

Caracterul ilicit
Caracterul antisocial al faptei
Culpabilitatea faptei
Legislația trebuie să stabilească răspundere pentru fapta data.
 2. Competența teritorială și materială a autorităților ce soluționează     cauzele
contravenționale
2.1. Stabiliți sistemul autorităților competente să soluționeze cauze contravenționale în
conformitate cu Codul contravențional al Republicii Moldova.

Potrivit legii sint competente sa solutioneze cauza contraventionala:

1. instanta de judecata
2. procurorul
3. comisia administrativa
4. agentul constatator

2.2. Determinați „competența teritorială” și „competența materială”a autorităților competente să

soluționeze cauze contravenționale.
 Instanta de judecata. Deosebim competenta teritoriala si materiala. La competenta teritoriala se aplica
principiul administrativ-teritorial recunoscut si aplicat in alte ramuri ale dreptului.
Competenta materiala:
1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de prezentul cod competenţei unor
alte organe, precum şi:
1. a) cauzele contravenţionale în privinţa minorilor;
2. b) cauzele contravenţionale prevăzute la art.61, 63-66, 316-318, 320, 336;
3. c) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni dintre
cele care urmează:
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
- privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
- privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii;
- arestul contravenţional;
2) contestaţiile împotriva hotărîrilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale,
procurorului.
Procurorul examineaza contraventiile pe care le-a depistat în exerciţiul funcţiunii. În cazul refuzului
începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza că fapta constituie o contravenţie, precum şi
în cazul liberării de răspundere penală a persoanei cu tragerea la răspundere contravenţională, procurorul
dispune pornirea procesului contravenţional şi ori examinează cauza în limitele competenţei sale, ori
expediază materialele acumulate, conform competenţei, altor organe pentru examinare. rin ordonanţă
motivată, procurorul poate aplica orice sancţiune contravenţională, cu excepţia sancţiunii a cărei aplicare
este de competenţa instanţei de judecată.
Comisia administrativa. Comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală executivă se
formează de către consiliul local (sătesc, comunal, orăşenesc, municipal) în componenţa preşedintelui,
vicepreşedintelui, secretarului responsabil şi a 4-7 membri, obligatia carora se stabilesste prin regulament.
Comisia administrativă examinează contravenţiile prevăzute la art.62, 75, 76, 92, 126, 134, 154, 157, 165,
170-175, 180, 181, 227, 273, 364.
     Agentul constatator. Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază
teritorială a fost săvîrşită contravenţia. Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a
doua în limitele competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii. Agentul constatator poate constata
contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi sancţionare sînt atribuite competenţei unor alte organe.
 La competenta organelor si centrelor nu mai fac referire, putem copia din codul contraventional.

2.3. Proiectați modalitatea de soluționare a problemelor de competență la examinarea cauzelor

contravenționale.
Examinarea cauzei contravenţionale, ca fază a procedurii contravenţionale, se finalizează cu aducerea la
cunoştinţa părţilor interesate a deciziei emise, în modul stabilit de lege. Odată cu aducerea la cunoştinţă a
actului juridic prin care este aplicată sancţiunea contravenţională, persoana are dreptul de a ataca actul
juridic respectiv. În cazul în care nici una dintre părţile abilitate nu atacă rezultatele examinării cauzei
contravenţionale în termenul stabilit prin lege, hotărârea, prin care a fost sancţionat contravenientul, va fi
pusă în executare. Examinarea cauzei contravenţionale de către agentul constatator, comisia administrativă
sau procuror, prezintă forme concrete de activitate în domeniul combaterii contravenţiilor. Decizia
agentului constatator sau a comisiei administrative, ordonanţa procurorului asupra cauzei contravenţionale
emise în urma examinării cauzei sânt acte juridice, care au trăsăturile actului administrativ individual şi
produc efecte juridice concrete. Actele juridice cu privire la rezultatele acestei activităţi procesuale trebuie
să corespundă cerinţelor caracteristice actelor administrative individuale. Referindu-ne la noţiunea actului
administrativ, menţionăm că acesta reprezintă prescrierea unilaterală juridică a puterii organului
împuternicit al administrării de stat (subiectul administrării) bazată pe lege, orientată spre stabilirea
normelor de drept sau apariţia, schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării
practice a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi directive

TESTUL nr. 48

1. Obiectul și latura obiectivă a contravenției

1.1. Identificați elementele constitutive ale contravenției.

Elementele constitutive ale contravenției sunt: obiectul, subiectul contravenției, latura obiectivă, latura
subiectivă.

1.2. Caracterizați latura obiectivă a contravenției.

Latura obiectiva a contraventiilor este aspectul exterior al acesteia, adica acea parte a contraventiei care se
poate observa de catre ceilalti si consta in actiunea sau inactiunea descrisa si interzisa de norma prin care
este stabilita contraventia, rezultatul produs si raportul cauzal intre acestea. Latura obiectiva a contraventiei
este alcatuita din mai multe elemente. Elementele oricarui act de conduita sunt: elementul material,
urmarea imediata si raportul de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata. Latura obiectiva
mai poate fi denumita latura fizica, perioada externa, continutul constitutiv obiectiv sau aspectul fizic.
Perioada externa a contraventie se poate realiza in intregime, poate ramane in stare de tentativa sau numai
in faza actelor preparatorii.

1.3. Estimați formele obiectului contravenției.

Obiectul contravenției are două forme, obiectul juridic și obiectul material.
Obiectul juridic sedivizează în OJ general fiind explicat ca totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul
contravențional, care sunt prevăzute în articolul 2 Cod Contravențional.
OJ generic este valaorea social protejată de mai multe norme contravenționale materiale. Fiind folosit ca
criteriu de clasificare in ecial a Cărții Întâi “Dreptul Material”/ Capitolul XVII Contraven’ii ce
afecteaz[ activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală și valorile mobiliare.
OJ Nemijlocit constă în valoarea socială ocrotită de o anumită normă contravențională și relațiile sociale
generate de acestea. OJ specific este subordonat celui generic.
OJ Complex – două sau mai multe obiecte juridice cnemijlocite dintre care unul principal iar celălalt
secundar.
Obiectul material este entitatea fizică împotriva căreia este orientat elementul material al contravenției.

2. Clasificarea probelor și „liberă lor apreciere”

2.1. Evidenţiaţi specificul teoriei liberei aprecieri a probelor de către autoritățile competente să
soluționeze cauze contravenționale.

Libera apreciere a probelor determină regula că instanța de judecată nu este ținută de aprecierea data
probelor de către agentul constatator, instanței de recurs nu I se impune convingerea primei instanțe asupra
valorii probante a unei sau altei probe. Astfel demonstrarea constituie procesul de aflare a adevărului în
cadrul unui process contravențional, argumentarea ipotexelor și a conținutului lor. Așadar în aspect practice
acesta constituie un process cognitive și de convingere.

2.2. Clasificati probele reieșind din diverse criterii.

După caracterul lor probele pot fi  probe în apărare și în acuzare.
a. Probele în acuzare sunt acelea care, după conținutul lor, indică faptul că contravenția a fost comisă de
persoana care este bănuită de comiterea acesteia, precum și care indică vinovăția persoanei în cauză.
Probele în acuzare dovedesc şi existența unor circumstanţe agravante.
b. Probele în apărare au sarcina de a constata inexistenţa contravenției, dovedirea nevinovăției făptuitorului,
o vină sau pedeapsă mai redusă, o circumstanță atenuantă.

După sursa din care provin, probele pot fi divizate în: probe imediate şi probe mediate.
a. Probele imediate, numite şi probe nemijlocite sau probe primare, sunt obținute din sursele originale,
din ,,prima sursă," adică dintr-un izvor. Astfel de probă este declarația unui martor ocular, care relatează
despre faptele care le-a perceput, conținutul procesului-verbal de
examinare a corpurilor delicte, originalul unui înscris etc.
b. Probele mediate, numite şi mijlocite sau secundare, sunt obținute dintr-o altă sursă, care nu provin direct
din izvorul lor, cum ar fi, de exemplu, declarația unui martor care a auzit despre unele înprejurări
importante în cauza penală

3. După legătura cu obiectul probațiunii, probele se probe directe și indirecte

a. Probele directe dovedesc în mod direct actul principal, vinovăţia sau nevinovăția persoanei și conțin
informații ce pot rezolva, fără ajutorul altor probe, aspectele legate de rezolvarea problemelor esențiale în
cauză,

b. Probele indirecte nu pot dovedi vinovăţia sau nevinovăţia, dar reprezintă anumite împrejurări,
asupra actului principal, in mod direct vinovăţia cu ajutorul cărora se poate conchide nu furnizează
informații de natură a dovedi sau nevinovăția făptuitorului; aceste probe pot conduce la anumite concluzii
în procesul examinării cauzei contravenționale numai în măsura în care se colaborează cu conținutul altor
probe.

2.3. Argumentați regulile procesului probațiunii prin probe indirecte.

Probaţiunea pentru probe indirecte este mai complexă şi trebuie să urmeze anumite reguli:
o singură probă indirectă dovedeşte un singur fapt probatoriu; - interesează nu numărul probelor indirecte,
ci ansamblul lor; este necesar ca ansamblul probelor indirecte să conducă la o sin-
gură concluzie cu privire la existenţa faptului principal. Evident, probațiunea cu dovezi indirecte este mai
dificilă şi mai complicată, în ea fiind necesar să fie acumulate mai multe probe strâns
legate între ele. Pornind de la faptul că, în practică, în foarte dese cazuri, probaţiunea se efectuează cu
ajutorul probelor indirecte, este necesar ca aceste probe să aducă concluzii unice, luate într-o coroborare,
concluzii care ar exclude altă posibilă versiune. În literatura de specialitate (procesual penală) sunt întâlnite
și alte criterii, nu mai puțin importante, de clasificare a probelor cum ar fi:
a. principale, probele care se referă la existenţa faptului imputat;
b. secundare, probele care privesc împrejurările de natură a agrava
sau a atenua vinovăția inculpatului
c. incidentale, probele care servesc la dovedirea unor excepții
ridicate pe parcursul cauzei (de ex., temeinicia motivelor de recuzare
lor.

TESTUL nr. 49

1. Subiectul contravenției
1.1. Stabiliţi obiectul contravenției ca element constitutiv obligatoriu.
Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin
normele de drept administrativ carora li se aduce atingere sau sunt puse in pericol de fapta savarsita. Este
valoarea sociala si relatiile sociale generate de aceasta, vatamate prin actiunea sau inactiunea interzisa de
norma contraventionala. In cazul contraventiei, vatamarea sau periclitarea valorilor sociale, bunurilor,
intereselor legitime, in jurul carora si datorita lor exista aceste relatii sociale. Fiecare contraventie, are un
obiect specific, ce rezulta din textul actului normativ pe care o prevede. Obiectul contraventiei se
deosebeste de cel al infractiunii prin aceea ca valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime,
aparate prin norme de drept administrativ au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea
organelor ce realizeaza administratia publica in anumite domenii de activitate sau rpivesc unele raporturi
sociale de o rezonanta mai redusa, pe cand obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale statului.

1.2. Reflectați condițiile răspunderii contravenționale ale persoanei fizice.

1 – să aibă în momentul săvârșirii contravenției vârsta împlinită de 18 ani iar pentru anumite fapte expres
prevăzute de lege 16-18 ani.
2 – să fie responsabilă, adică să fie în deplinătatea capacităților mintale, să poată înțelege și judeca
caracterul faptelor sale prevăzând consecinșele lor. Responsabilitatea este capacitatea psihofizică a omului
de a realiza semnificația acțiunilor sau inacțiunilor sale și a consecințelor acestora, asupra cărora are
control.
3- să dispună de libertate de voință și acțiune, să nu fie constrânsă fizic sau psihic să comită contravenția,
deci să-și poată determina și dirija liber voința și acțiunea sa.
Subiectul special intrunește și o anumită calitate ex să fie posesor al permisului de conducere.

1.3. Evaluați prevederile legislației naționale cu privire la răspunderea contravențională a

persoanei juridice.
Conform Art. 17 Cod contravențional “este pasibilă de răspundere contravențională persoana juridică p/u
contr. Săvârșite în numele sîu ori în interesul său de către organelle sale ori de reprezentanții acesteia în
următoarele condiții”
1. neindeplinerea sau indeplinirea nerecorespunzatoare a dispozitiilor legii ce stabilesc indatoriri sau
interdictii pentru desfasurarea unei anumite activități.
2. este vinovată de desfășurarea unei activitîți ce nu corespunde actelor constitutive ori scopurilor declarate.
3. fapta care a cauzat periclul cauzării de daune a fost săvârșită în interesul acestei persoane, fiind admisă
aprobată de organul împuternicit sau de persoana cu funcție de răspundere.
2. Mijloacele de probă și procedeele probatorii
2.1. Delimitați noțiunile mijloc de probă și procedeu probatoriu.
Mijloc de probă elemente de fapt constatate și recunoscute în calitate de mijloace de probă care au
relevanță în procesul de examinare al faptului comiterii sau nu al contravenției. Procedeele probatorii
constituie modul de a proceda în folosirea mijloacelor de probă astfel mijloacele deprobă pot fi considerate
căile, prin intermediul cărora datele de fapt care au importanță în soluționarea unei cause contr. Pot fi
utilizate legal atât de organul competent de examinare, cât și de părți și alți participanți la process.

2.2. Reiterați particularitățile specifice de asigurare a admisibilității probelor.

Prin intermediul admisibilităţii se asigură calitatea procesuală a probei. Sunt admisibile probele pertinente,
concludente și utile, admi- nistrate în conformitate cu Codul contravențional. Doctrina procesuală
contravenţională, precum şi de drept procesual-penal, recunoaște existenţa unor particularități specifice de
asigurare a admisibilităţii probelor:
I. Ca o probă să fie admisibilă, ea trebuie să fie administrată de un subiect competent. Proba poate fi
administrată atât de agentul consta- tator, prin efectuarea unor acţiuni procesuale, cât și de către părți prin
punerea la dispoziția instanţei sau agentului constatator, fie de către instanţă la solicitarea părţilor.
II. Ca o probă să fie admisibilă, ea trebuie să fie administrată prin intermediul mijlocului cuvenit Ca o
declarație sau orice altă acțiune procesuală consemnată printr-un anumit act să fie recunoscută ca mijloc de
probă, ea trebuie să fie depusă, efectuată în cadrul procesului contravenţional, şi nu în afara procesului. 
 III Ca o probă să fie admisibilă, ea trebuie să fie administrată prin procedura cuvenită. Această regulă
poate fi caracterizată sub mai multe aspecte, spre exemplu, respectarea procedurii în ceea ce priveşte
termenii procesuali, acţiunile procesuale, excepție în acest caz o constituie cercetarea la fața locului Regula
a patra care asigură admisibilitatea probelor este regula privind ,fructul pomului otrăvit", care este întâlnită
în cadrul procesului penal, dar aplicabilă şi pentru procesul contravențional. Proba se consideră
inadmisibilă, dacă este obținută din altă probă cu
procedurii prevăzute de legislație.
V Regula inadmisibilității probelor care conțin date de provenienţă necunoscută este o a cincea regulă care
asigură admisibilitatea probe- probă este admisibilă care conţine date autentice, care
lor.

2.3. Argumentați importanța caracterului pertinent, concludent și util al probelor în procesul

contravențional.
Prin pertinenţă se înţelege legătura dintre conţinutul probei şi circumstanţele care necesită a fi probate într-
o cauză contravenţională. La soluționarea chestiunii cu privire la pertinenţa probelor, este necesar să se țină
cont de două aspecte:
1. dacă se include faptul care va fi dovedit drept probă în obiectul probatiunii;
2. dacă este în stare proba, informaţia să constate acest fapt. După cum se vede, pertinenţa joacă un rol de
legătură logică dintre împrejurarea dată și obiectul probaţiunii. Pertinenţa este o premisă pentru constatarea
admisibilităţii, în unele cazuri, însă probele pertinente pot fi inadmisibile. Codul contravențional prevede
mai multe articole care se referă la pertinenţa probelor. De exemplu, declaraţi ile sunt depuse referitor la
circumstanţele care au servit drept temei pentru a recunoaşte persoana în calitate de contravenient;
declarațiile martorului se depun asupra circumstanţelor care urmează să fie constatate în cauză ş.a.
Examinând chestiunea pertinenţei, este necesar de luat în considerare următoarele aspecte:
a) sunt incluse datele respective în obiectul probaţiunii;
b) aceste date exclud posibilitatea altor concluzii referitor la esența fenomenului cercetat;
c) permit aceste date să se tragă concluzii referitor la suficienţa
şi veridicitatea probelor administrate. Concludente sunt probele care influenţează direct asupra soluţionării
cauzei contravenţionale. Probele care nu sunt edificatoare, întrucât nu determină în niciun fel soluția, se
numesc neconcludente. Orice probă concludentă este pertinentă, însă nu orice probă pertinentă este şi
concludentă. Spre exemplu, relațiile de rudenie între contravenient şi partea vătămată, fiind pertinente, nu
sunt întotdeauna concludente. În cazul când însă poate avea loc împăcarea părţilor, aceste relații sunt
concludente. Utile sunt probele concludente care, prin informaţiile ce le contin, sunt necesare soluționării
cauzei. Nu toate probele concludente sunt şi utile. În cazul când proba nu este necesară pentru soluţionarea
cauzei, ea este inutilă. De exemplu, într-o cauză contravenţională unde sunt mulți martori oculari este inutil
de a-i audia pe toți, deoarece informa tia pe care o dețin este aceeaşi.

TESTUL nr. 50

1. Latura subiectivă a contravenției

1.1. Definiți noțiunea de latură subiectivă a contravenției.
Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita si urmarile sale.
Elementul principal al laturii subiective este vinovatia , care consta in pozitia contravenientului din punct
de vedere al dorintei si vointei sale cu privire la fapta savarsita si consecintele acesteia.

1.2. Caracterizați formele vinovăției.

Art. 14 Cod Contravențional stabilește doua forme a vinovatiei Intenția Imprudența.
Contravenția săvârșită cu intenție dacă persoana care a săvârșito își dădea seama de caracterul prejudiciabil
al faptei sale, a prevăzut urmările wi prejudiciabile, a droit sau a admis in mod constient survenirea acestor
urmari.
Contravenția săvârșită din imprudență, dacă persoana care a săvârșito își dădea seama de caracterul
prejudiciabil al faptei, a prevăzut urmările prejudiciabile a faptei, dar considera în mod ușuratic că ele vor
putea fi evitate, ori nu-și dădea seama de caracterul prejudiciabil al faptei.
1.3. Argumentați necesitatea completării laturii subiective a contravenției cu elemente facultative
referitoare la motiv și scop.

Scopul este rezultatul pe plan mintal al acțiunilor săvârșite, obiectul urmărit de făptuitor.
Motivul se înțelege impulsul intern din care se naște decizia contravențională, punerea în executare a
deciziei.
Necistatea completării laturii subiective rezidă din completările dispozțiilor incriminatorii a unor norme de
drept contravețional ce ne ajută să calificăm fapta prejudiciabilă. Drept rezultat al săvârșirii contravenției se
produc urmări mai grave ceea ce determină înăsprirea sancțiunii sau ușurarea sancțiunii în dependeță de
circumstanțele agravante sau circumstanțele atenuante.
De asemenea prin elementele facultative ale laturii subiective poate fi calificată forma vinovăției în circum.
În care aceasta poate fi prin intenție sau imprudență.

2. Corpurile delicte
2.1. Definiți noțiunea de corp delict.
Corpuri delicte consideră obiectele de care există temeiuri a presupune că au servit la săvârşirea contra-
venției, au păstrat asupra lor urmele faptei contravenţionale sau au
constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc de constatare a existenței ori inexistenței
elementelor constitutive ale contravenţiei.

2.2. Caracterizați condițiile în care un obiect poate fi recunoscut drept corp delict.
Obiectul poate fi recunoscut drept corp delict în următoarele condiţii:
1. dacă, prin descrierea lui detaliată prin sigilare, precum şi prin alte acțiuni întreprinse imediat după
depistare, a fost eliminată posibilitatea substituirii sau modificării esențiale a particluarităților şi semnelor
sau a urmelor aflate pe obiect;
2. dacă a fost dobândit prin unul din următoarele procedee probatorii: cercetare la fața locului, percheziție,
ridicare de obiecte, precum și prezentat de către participanții la proces, cu ascultarea prealabilă a acestora.
În anumite circumstanțe, în funcție de contravenția comisă, sunt supuse fixării prin procedee speciale de
tehnică criminalistică obiecele care nu sunt transportabile ori care sunt extrem de perisabile, ori în pericol
de dispariţie (amprentele, urmele de la sol etc.) se folosesc fotografia, efectuarea de mulaje, metode
speciale de fixare si ridicare a amprentelor, schițe  Aprecierea probelor obţinute prin mijloace materiale de
probă în procesul contravențional se face după aceleaşi reguli de apreciere şi a celorlalte mijloace de probă
în procesul penal, însă atunci când ne aflăm în fața unor probe indirecte trebuie să se manifeste o mare
atenţie.

2.3. Proiectați procedura de fixare procesuală și apreciere a mijloacelor materiale de probă.

Art.425 alin. (6) Cod contravențional stabileşte o prezumție legală privind admisibilitatea probelor,
constatând că se prezumă proba admisibilă în cazul când administrarea a fost efectuată cu respectarea
prevederilor legale, atâta timp cât partea care cere respingerea probei nu a adus argumente care
incontestabil vor dovedi că proba este inadmisibilă. Întru asigurarea unui proces echitabil, este admisă
regula, potrivit căreia probele pot fi administrate prin orice mijloc neinterzis de lege.
Nu pot fi admise ca probe datele care au fost obţinute:
a) prin violență, ameninţări sau prin alte mijloace de constrângere;
b) prin metode ce contravin prevederilor ştiinţifice;
c) prin încălcarea esențială a drepturilor şi libertăţilor constituționale ale persoanei, inclusiv a dreptului la
apărare sau a dreptului la interpret/traducător.
Legislaţia contravenţională determină nu numai mijlocul prin care probele pot fi utilizate, dar şi procedeele
prin care aceste mijloace de probă pot fi obţinute, unele mijloace de probă însă pot fi obţinute prin diferite
procedee probatorii. Spre exemplu, mijloacele materiale de probă pot fi obţinute atât în cadrul cercetării la
fața locului, cât şi al percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente. Cu ajutorul acestor mijloace de
probă, se constată, potrivit art.425 alin.(1) Cod contravențional, elementele de fapt ce pot servi ca proba".
Desigur, prin ,,elemente de fapt" trebuie înţeleasă orice împrejurare, orice fapt sau situaţie din realitatea
înconjurătoare care, totodată, îndeplineşte condiția citată mai sus: să poată servi ca probe.

TESTUL nr.  51

1. Formele contravențiilor
1.1. Definiți noțiunile de tentativă și de contravenție consumată.
Se consideră tentativa de contravenție acțiunea sau inacțiunea intenționată, îndreptată nemijlocit
spresăvârșirea unei contravenții care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-aprodus efectul.
Prin alte cuvinte aceasta reprezintă un început de executare a acțiunii îndreptate nemijlocit împotriva valorii
sociale ocrotite de dreptul contravențional.
Tentativa consumată, are loc atunci când făptuitorul a comis toate acțiunile pe care le considera necesare
p/u a săvârși contravenția, însă rezultatul n-a survervenit din cauze independente de voința lui.
Tentativa neconsumată are loc atunci când făptuitorul n-a comis toate acțiunile/inacțiunile pe care le
considera necesare pentru obținerea rezultatului contravențional dorit.
Contravenția se consideră consumată dacă fapta săvârşită întruneşte toate semnele constitutive ale
componenței de contravenţie. La contravenția consumată se realizează o unitate deplină între elementul
obiectiv și cel subiectiv al conținutului contravenției, în sensul că acțiunea și urmările care se produc
reprezintă tocmai scopul urmărit de contravenient prin desfășurarea întregii activități contravenționale.

1.2. Comparați contravenția continua și contravenția prelungită.

1. Contravenţie continuă se consideră fapta care se caracterizează prin săvârșirea neîntreruptă, timp
nedeterminat, a activităţii contravenţionale (art. 11 Cod contravențional). Contravenția continuă se
consumă în momentul încetării acțiunii sau inacțiunii contravenţionale sau al survenirii unor evenimente
care împiedică această activitate. În cazul contravenţiei continue nu există pluralitate de contravenţii.
Contravenţia continuă se caracterizează prin faptul că latura obiectivă a acesteia constă într-o acțiune
(inacțiune) care durează în timp în mod natural, până la încetarea activității contravenţionale. (de ex.,art.
333 Cod contravențional încălcarea regulilor de şedere. Trebuia să pui la evidență în timp de 180 de zile
dar nu ai mers la organele
corespunzătoare. Respectiv contravenția continuă până în momentul consumării).
2. Contravenţie prelungită se consideră fapta săvârşită cu o unică intenţie, caracterizată prin două sau mai
multe acţiuni şi/sau inacțiuni contravenţionale identice comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o
contravenţie (art. 12 Cod contravențional). Această contravenție se consumă în momentul săvârşirii ultimei
acţiuni contravenţi-
onale sau al ultimei omisiuni în cazul inacţiunii. Contravenţia este prelungită în cazul în care subiectul
răspunderii contravenţionale săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar pentru realizarea unui scop unic,
acţiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare
aparte, conţinutul aceleiaşi contravenţii. Acţiunile distincte din care se compune contravenţia prelungită
consumată sunt considerate numai ca etape, faze ale contravenţiei finale.

1.3. Formulează judecăți privind delimitarea contraventiei de infractiune.

Spre deosebire de infracțiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave,
lezând valori sociale importante (de ex., siguranța statului, viața si celelalte atribute ale persoanei,
proprietatea etc.) la contravenție acest pericol social este mai redus, iar urmările sale sunt mai restrânse,
neafectând valori importante. Contravențiile se deosebesc de infracțiuni şi prin modul lor de reglementare
juridică. Infracțiunile sunt prevăzute şi pedepsite doar de Codul penal şi legi speciale, pe când faptele
contravenţionale sunt prevăzute şi sancționate prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului, precum şi
prin hotărâri ale autoritarilor administrației publice locale
sau județene. De asemenea, contravenția se deosebeşte de infracțiune și prin mo-
dul de sancționare diferit. Astfel, infracțiunile sunt pedepsite cu închisoare penală sau amendă penală, pe
când contravențiile sunt sancționate cu avertisment, amendă contravențională, obligarea contravenientului
la prestarea unei activități în folosul comunității, cu închisoare contravențională, precum şi cu o serie de
sancțiuni complementare.

2. Reținerea contravențională
2.1. Definiți noțiunea de reținere ca măsură procesuală de constrângere.
Reținerea este o măsură procesuală de constrângere, ce constă în privarea de libertate a persoanei bănuite
sau învinuite de săvârşirea unei contravenţii pe o anumită perioadă de timp, în scopul asigurării ordinii şi
securităţii publice. În art. 433 Cod contravențional, legiutorul vede în reținere limitarea de scurtă durată a
libertății persoanei fizice¹65.
Pornind de la definițiile de mai sus, identificăm următoarele particularități ale reținerii:
este o măsură procesuală de constrângere (nefiind măsură de răspundere contravenţională); presupune
privarea de libertate a persoanei; durata privării de libertate este una determinată, de regulă, foarte scurtă;
scopul aplicării reținerii constă în asigurarea ordinii şi securităţii publice, dar şi a bunei desfăşurări a
procesului contravențional.

2.2. Determinați cazurile în care se poate aplica reținerea contravențională.

 legiuitorul stabileşte o limită exactă a cazurilor în care poate fi aplicată reținerea:
contravenţiilor flagrante, pentru care legea prevede sancțiunea arestului contravenţional; imposibilității
identificării persoanei, în a cărei privinţă este pornit procesul contravențional, dacă au fost epuizate toate
măsurile de
identificare; executării hotărârii instanţei de judecată privind expulzarea per-
soanei; încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de
trecere a frontierei de stat.
2.3. Argumentați acțiunile procesuale ce urmează a fi realizate în cazul reținerii contravenționale.
Procedural, persoana reţinută trebuie informată neîntârziat, într-o limbă pe care o înţelege, despre motivele
reținerii, i se comunică drepturile prevăzute de lege, faptul informării fiind înscris în procesul-verbal cu
privire la reținere. Procesul-verbal cu privire la reținere trebuie să conțină următoarea informație: data şi
locul încheierii, funcția, numele şi prenumele persoanei care a încheiat procesul-verbal, date despre
persoana reținută, data, ora, locul şi motivul reținerii. Procesul-verbal se semnează de persoana care l-a
încheiat şi de persoana reținută. Dacă persoana reținută refuză să semneze procesul-verbal, în text se face
mențiunea despre refuz, cu adeverirea faptului de cel puțin doi martori. Totodată, persoanei reținute trebuie
să i se acorde imediat posibili-
tatea de a comunica la două persoane, la alegerea sa, despre reținere. Faptul comunicării sau al refuzului de
a comunica se consemnează, la fel, contra semnătură, în procesul-verbal cu privire la reținere.

TESTUL nr.  52

1. Atacul și legitimă apărare

1.1. Explicaţi noțiunea de legitimă apărare în conformitate cu Codul contravențional al
Republicii Moldova.
Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte o faptă pentru a respinge un atac direct, imediat,
material şi real, îndreptat împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui interes public.
Legitima apărare este o acţiune pe care o realizează o persoană, săvârşind o faptă prevăzută de legea
contravențională, pentru a înlătura efectele unui atac care periclitează valorile sociale, ocrotite de
lege.Legitima apărare este o activitate social-utilă, deoarece fapta săvârşită în condițiile enunţate de lege nu
este prejudiciabilă.

1.2. Schițați condițiile îndeplinite de o faptă comisă pentru a constitui „legitimă apărare”.
1 Înlătura efectele unui atac care periclitează valorile sociale, ocrotite de lege.
fapta săvârşită în condițiile enunţate de lege nu este prejudiciabilă.
2 Lipseşte şi vinovăţia persoanei care, fiind în stare de legitimă apărare, a fost silită
să acţioneze, pentru a apăra valorile sociale periclitate de un atac.
3. Persoana care a apreciat-o nu a acţionat cu voinţa liberă, ci a fost constrânsă de
necesitatea de a apăra propria persoană sau de a apăra o altă persoană,

1.3. Evaluați condițiile ce urmează a fi îndeplinite pentru ca atacul să legitimeze o acțiune.

Să existe un act de atac, adică o acţiune socialmente periculoasă dezlănţuită de agresor. Socialmente
periculoase sunt atentatele care cauzează sau creează pericolul de a cauza imediat o daună intereselor
ocrotite de lege. Atacul trebuie să fie îndreptat contra persoanei, drepturilor și libertăților acesteia,
proprietatea, mediul înconjurător,
orânduirea constituțională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova etc.
Nu este necesar ca atentatul, atacul să conțină toate semnele esențiale ale componenței de contravenţie. De
aceea, legitima apărare poate fi şi în cazul când atacul este întreprins de o persoană iresponsabilă
penalmente sau de un minor care nu a atins vârsta de la care există capacitatea de răspundere
contravenţională mai sus în mod nemijlocit, deci să existe o legătură cauzală între atac
b) Atacul să fie direct, adică pune în pericol valorile menționate şi pericolul creat. De exemplu, făptuitorul
loveşte victima etc. timp desfăşurarea acestuia, încadrându-1 într-un anumit interval.
c) Atacul să fie imediat. Caracterul imediat al atacului fixează în care poate interveni o apărare legitimă.
Caracterul imediat rezultă din intervalul de timp foarte mic care separă momentul în care atacul a început
din momentul apariției pericolului care ameninţă valoarea socială atacată.

2. Aducerea silită – măsură procesuală de constrângere

2.1. Identificați caracterul de activitate adiacentă a măsurilor procesuale de constrângere.
aducerea silită este o măsură suplimentară la procedura de citare și nicidecum o măsură alternativă. În
aceste condiții, instanța trebuie mai întâi să realizeze procedura de citare a contravenientului şi, doar în
baza rezultatelor acesteia, să stabilească
dacă sunt întrunite condițiile pentru aducerea silită sau nu. Aducerea silită va putea fi dispusă doar în
cazurile în care există certitudinea că contravenientul se eschivează de la primirea citației sau se ascunde de
instanţă.

2.2. Analizaţi situațiile în care se dispune aducerea silită.

Poate fi supusă aducerii silite doar persoana participantă la proces, pentru care este obligatorie citarea
instanţei şi care:
a) se eschivează de la primirea citației;
b) se ascunde de instanță.
Aducerea silită se efectuează de către poliție în temeiul unei încheieri judecătoreşti cu aplicarea
prevederilor art. 199 alin. (4-6) Cod deprocedură penală.

2.3. Proiectați acțiunile procesuale ce urmează a fi întreprinse în vederea aducerii silite a

participantului la procesul contravențional.
Încheierea privind aducerea silită va cuprinde:
a) data şi locul emiterii;
b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care c
aducerea;
c) numele, prenumele şi domiciliul persoanei care trebuie să fie
adusă;
d) data, ora şi locul în care persoana urmează să fie adusă;
e) motivul aducerii.
Persoana nu poate fi supusă aducerii silite în timpul nopții, cu excepţia cazurilor care nu suferă amânare. La
fel, nu pot fi supuse aducerii silite minorii în vârstă de până la 14 ani, femeile gravide, persoanele bolnave,
starea cărora este confirmată prin certificat medical eliberat de o instituţie medicală de stat.

TESTUL nr.  53

1. Împrejurările care înlătură caracterul contravențional al faptei

1.1. Definiți noțiunile stare de extremă necesitate și risc întemeiat.
În cazul stării de extremă necesitate, pot fi înfăptuite diferite acţiuni, cum ar fi pentru evitarea unui accident
rutier, şoferul încalcă regulile de circulație la trafic, pricinuind daune considerabil mai mici decât cele
evitate. Riscul întemeiat ce constă în crearea legală a pericolului potential intereselor protejate de lege în
vederea obţinerii rezultatelor social putut fi realizate prin măsuri obişnuite, lipsite de risc.

1.2. Descrieți condițiile îndeplinite de o faptă comisă pentru a constitui stare de extremă
necesitate în comparație cu cea ce constituie risc întemeiat.
Starea de extremă necesitate implică (la fel ca legitima apărare două laturi:
1) pericolul;
2) salvarea de la pericol.
O altă cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei este constrângerea fizică și/sau psihică,
reglementată de art.23 Co contravențional, care prevede: ,,Nu constituie contravenţie fapta pre văzută de
prezentul cod săvârşită din cauza unei constrângeri fizic căreia persoana nu i-a putut rezista și care nu putea
fi înlăturată în a
mod. Riscul ține de consecințe nefavorabile pot fi divizate în două grupuri:
1. Situaţiile care, adesea, apar drept consecință a concursului întâmplător de împrejurări, rezultatul cărora
nu depinde direct de dorinţa omului şi nu este determinat de acţiunile lui actuale. Situațiile numite sunt
periculoase.
2. Situaţiile, rezultatele cărora depind direct de acţiunile şi deciziile omului (situațiile de risc).

1.3. Explicați semnele principale ale amenințării ca formă a constrângerii fizice și/ sau psihice
drept cauză ce înlătură caracterul contravențional al faptei.
Ameninţarea este unica formă a constrângerii psihice, care are două semne principale:
1. posibilitatea influenţării ameninţării asupra psihicului persoanei;
2. prezenţa în ameninţare a elementelor intimidării.

2. Ridicarea plăcilor cu numărul de înmatriculare și suspendarea dreptului de utilizare a

autovehiculului
2.1. Identificați cazurile în care pot fi ridicate plăcile cu numărul de înmatriculare.
când parchează neregulamentar cazul în care există indicatoare care arată clar că nu aveți voie să parcați, O
altă situație când poliția de patrulare vă poate lăsa fără numere de înmatriculare este dacă acestea sunt false.
Numerele de înmatriculare se ridică și atunci când ”uitați” să treceți testarea tehnică.
în cazul în care depistează că vehiculul a fost reutilat, cu nerespectarea standardelor de securitate, dar și în
situațiile în care aveți geamurile umbrite la autoturism, atunci când depistează în trafic transportatori fără
licență.
2.2. Caracterizați categoriile de contraventii în urma săvârșirii cărora poate fi suspendat dreptul
de utilizare a vehiculului rutier.
CONTRAVENŢII ÎN DOMENIUL CIRCULAŢIEI RUTIERE
- Exploatarea vehiculelor cu defecte tehnice în sistemul de frânare sau în mecanismul de direcţie, în
dispozitivele de iluminare ori de semnalizare, exploatarea vehiculelor reutilate fără autorizaţia de rigoare.
-Exploatarea vehiculelor cu defecte tehnice interzise prin regulile de circulatie rutieră, cu excepţia
vehiculelor avînd defectele menţionate la alin.(1), precum şi amplasarea neautorizată pe vehicule a
publicităţii
- Admiterea în circulație a vehiculelor a căror stare tehnică nu corespunde normelor tehnice sau ecologice,
precum şi a celor care nu sînt înmatriculate ori care nu au fost supuse controlului tehnic de stat, de către
persoanele responsabile de exploatarea şi starea tehnică a vehiculelor
- Exploatarea vehiculelor echipate cu dispozitive speciale de semnalizare luminoasă şi/sau sonoră fără
autorizație
- Deținerea, montarea sau exploatarea dispozitivelor care detectează semnalele mijloacelor de determinare
a vitezei de deplasare a vehiculelor sau perturbă funcționarea normală a acestora
- Conducerea unui vehicul care nu a fost înmatriculat în modul stabilit sau care nu a fost supus reviziei
tehnice
- Exploatarea unui vehicul care nu a fost asigurat de răspundere civilă în modul stabilit.
-Conducerea unui vehicul cu numărul de înmatriculare indescifrabil, nestandardizat sau amplasat cu
încălcarea standardului
-Conducerea unui vehicul fără număr de înmatriculare
-Atribuirea unui număr de înmatriculare fals si conducerea cu bună ştiinţă a vehiculului cu un astfel de
număr
- Nesemnalizarea vehiculului cu semnul distinctiv conform Regulamentului circulaţiei rutiere

2.3. Argumentați importanța aplicării măsurilor procesuale de constrângere enunțate.

Importanța ei se explică prin aplanarea și securizarea domeniului circulației rutiere prin disciplinarea
șoferilor, adică disciplinarea șoferilor ce parcheză neregulamentar, șoferii cu numere false și în caz că nu a
fost efectuată testarea tehnică. Cee ace ar însemna punerea su pericol a altor participanți în traficul rutier.

TESTUL nr.  54

1. Renunțarea benevolă la săvârșirea contravenției și împăcarea victimei cu  făptuitorul

1.1. Enumerați cauzele care înlătură răspunderea contravențională.
Cauzele sunt:
Renunțarea benevolă la săvârșirea contravenției
Starea de iresponasabilitate
Contravenții neinsemnate sau tentative contr. Inseminate
Împăcarea victimei cu făptuitorul
Încheierea tranzacției conform legii cu privier la mediere
Amnistia
Constatarea amiabilă a accidentului rutier.

1.2. Caracterizaţi condițiile renunțării benevole la săvârșirea contravenției.

Renunţarea benevolă la săvârşirea contravenţției. Se consider renunţare benevolă la săvârșirea contravenţiei
încetarea acțiunii în dreptate nemijlocit spre săvârșirea contravenţiei, dacă persoana este conştientă de
posibilitatea finalizării faptei. Renunţarea se consideră benevolă atunci când autorul unei fapte
contravenţionale, nefiind constrâns de nimeni și de nimic, din propria voinţă, conştient, dându-şi seama că
poate continua activitatea contravenţională, abandonează executarea acţiunii. care făptuitorul a abandonat
executarea, din cauză că a întâlnit în calea Renunţarea nu poate fi considerată voluntară (benevolă), în cazul
în sa diverse obstacole ce nu puteau fi depăşite ori în urma convingerii că mijloacele şi instrumentele pe
care le avea asupra sa în condiţiile date nu-i permiteau să ducă contravenția până la capăt. Renunţarea
benevolă la săvârşirea contravenţiei trebuie să fie definitivă. Ea este considerată definitivă din momentul în
care activitatea contravențională a fost întreruptă nu doar temporar, ci pentru totdeauna. Din aceste
considerente, nu poate fi recunoscută drept renunţare de bunăvoie la săvârşirea contravenţiei refuzul
persoanei după primul insucces de a repeta actul contravenţional. Renunţarea de bunăvoie poate avea loc la
diferite etape de desfăşurare a acțiunii contravenţionale: în procesul de pregătire; în timpul tentativei;
înainte ca executarea să se fi terminat. Renunţarea poate să se manifeste atât în formă pasivă (renunţarea la
executarea acţiunilor următoare), cât și în formă activă (distrugerea mijloacelor şi instrumentelor, altor
unelte de săvârşire a contravenţiei).Este de menţionat că renunţarea nu poate fi considerată benevolă,
în cazul în care conduita anterioară a făptuitorului întruneşte trăsăturile altei contravenții. Pentru a constata
starea de renunţare benevolă la săvârșirea contravenţiei, contează evidenţierea motivelor de care s-a condus
făptuitorul.

1.3. Generalizați categoriile de contraventii la săvârșirea cărora se admite posibilitatea 

împăcării victimei cu făptuitorul (în conformitate cu art.29 din Codul contravențional al Republicii
Moldova).
 Împăcarea victimei cu făptuitorul. Legea contravenţională prevede că procesul contravențional pornit
încetează în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în cazul contravențiilor prevăzute la art.69; 78, art. 96
alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art. 97, art. 97¹ alin. (1),art. 97²-105, art. 242 alin. (1) Cod contravențional.
Împăcarea este
personală. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, îm-
păcarea se face de reprezentanţii lor legali. Persoanele cu capacitate
de exercițiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea reprezentanţilor
lor legaliso.Potrivit opiniei profesorului V. Guțuleac5¹, înlăturarea răspunderii
contravenţionale în baza acestui temei juridic poate avea loc, numaiîn cazul respectării următoarelor
cerinţe:făptuitorul este bănuit de comiterea uneia dintre următoa-
rele contravenții: vătămarea integrității corporale (art. 78 Codcontravențional); încălcarea dreptului de autor
şi a drepturilor conexe (art. 96 alin. (1) şi (2) Cod contravențional); încălcarea drep-tului exclusiv al
titularului de drept asupra desenului sau modelului industrial (art. 100 Cod contravențional); încălcarea
dreptului
exclusiv al titularului brevetului pentru soi de plantă (art. 101 Cod contravențional); încălcarea drepturilor
de autor asupra invenţiei, topografiei circuitului integrat sau desenului/modelului industrial (art.103 Cod
contravenţional); sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului (art. 105 Cod contravențional);
încălcarea regulilor de
circulaţie rutieră soldată cu deteriorarea bunurilor materiale ori cu cauzarea de vătămări corporale uşoare
(art. 242 Cod contravențional);

2. Măsurile de siguranță. Expulzarea

2.1. Stabiliți scopul aplicării măsurilor de siguranță.
Măsuri de siguranță cu character preventive care pot fi applicate pentru a se înlătura o stare de pericol și
pentru a se preintimpina săvârșirea altor fapte ilicite.

2.2. Descrieți condițiile în care se aplică expulzarea ca măsură de siguranță.

Expulzarea se aplică de către instanţa de judecată şi doar în prezenţa
cumulativă a următoarelor condiții:
a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepțiapersoanei care a fost recunoscută ca refugiat
sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;
b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă careconstituie contravenţie;
c) rămânerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei stări de pericol pentru
ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei stări fiind posibilă doar prin
îndepărtarea contravenientului de pe teritoriul Republicii Moldova;
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul, în privința căruia există dovezi că în statul respectiv acesta
va fi persecutat din motive de apartenenţă rasială, națională, religioasă, din cauza politice sau va fi supus
tratamentului inuman şi degradant, torturii ori convingerilor pedepsei capitale.

2.3. Proiectați alte măsuri procesuale aplicate cetățenilor străini și apatrizilor.

TESTUL nr.  55

1. Încheierea tranzacției conform Legii cu privire la mediere

1.1 .Identificați principiile medierii.
participarea benevolă la mediere;
             b) confidenţialitatea;
             c) libera alegere a mediatorului;
             d) egalitatea părţilor în proces;
             e) independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului;
             f) flexibilitatea procesului de mediere.
1.2. Schițați procedura de mediere în cauzele contravenționale.
În cauzele contravenţionale cu privire la Împăcarea victimei cu făptuitorul, pînă la punerea pe rol a cauzei,
instanţa de judecată emite, la solicitarea părţilor, în termen de cel mult 3 zile de la data repartizării cauzei,
o încheiere prin care dispune suspendarea cauzei contravenţionale şi iniţierea procedurii de mediere în
condiţiile Legii cu privire la mediere.

(2) La încetarea medierii, mediatorul întocmeşte şi semnează un proces-verbal în care consemnează

temeiul încetării procesului de mediere. Procesul-verbal se înmînează părţilor şi se prezintă instanţei de
judecată.

(3) Dacă părţile au încheiat o tranzacţie, aceasta se prezintă instanţei de judecată în a cărei procedură se
află cauza contravenţională şi constituie temei pentru înlăturarea răspunderii contravenţionale sau
încetarea procesului contravenţional în conformitate cu prevederile

1.3. Evaluaţi importanța aplicării instituției medierii în cauzele contravenționale. 

Cel mai important avantaj al medierii îl reprezintă faptul că părţile pot sa-şi identifice şi să adopte
singure soluţiile cele mai apropiate de nevoile şi interesele lor, spre deosebire de judecată şi arbitraj unde
soluţia este impusă de un terţ
Rolul mediatorului este de ajuta părţile să găsească o soluţie convenabilă şi durabilă pentru problema lor şi
să ajungă la un consens, care să satisfacă toate părţile. Mediatorul acţionează imparţial şi neutru. El nu
poate să impună o soluţie, aceasta trebuie să apară în procesul negocierilor, însă este responsabil să
dezvolte cele mai eficiente tehnici de comunicare, să faciliteze discuţiile şi să construiască un acord între
părţi.
Medierea este o procedură voluntară , se desfăşoară într-o totală confidenţialitate şi se bazează pe
încrederea pe care părţile o acordă mediatorului.
Medierea se consideră una dintre cele mai eficiente soluţii pentru rezolvarea conflictelor şi contribuie la
armonizarea vieţii sociale.

2. Testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de       ebrietate

produsă de alcool sau de alte substanțe
2.1. Identificați persoanele cărora li se poate impune testarea alcoolscopică sau examenul
medical pentru constatarea stării de ebrietate produse de alcool sau de alte substanțe.
-Șoferii bănuiți de consum de alcool, droguri sau alte substanțe.
-Persoanele ce inclaca ordinea publica ce sunt banuite de consum de alcool sau substanțe interzise.
-persoanelor implicate in accidente rutiere
Examinarea medicală
-persaonelor care în rezultatul testării alcooscopice s-a constatat o concentrație de alcool in aerul
expirat/ gradul avansat de alcoolemie.
-persoanelor banuite de comiterea infractiunilor sub consumul de alcool sau sub. Interzise.
-participanții la traffic care au fost implicați în accidente rutiere soldat cu traumatizarea sau decesul
persoanei.
-persoanele ce încalcă ordinea publica și sunt bănuite de consum de alcool sau sub. Interzise.
-persoanele ce nu sunt de accord cu rezultatul testării alcooscopice
-persoanele ce se adresează singure.

2.2. Specificați obligațiile persoanei abilitate cu dreptul de a efectua testarea alcoolscopică.

-Să verifice funcționalitatea etilotest
-Să informeze subiectul de faptul că urmează a fi testat.
-Să explice persoanei procedura ce urmează a fi efectuată
-Să respecte instrucțiunile privind etilotestul
-Să extragă pe hartie rezultatul.
-Să explice subiectului dreptul de a contesta
-Să conducă sub. In cazul in care concentratia de alcool este avansata la o instituție medical abilitată pentru
examinarea medical și pentru asistență narcologică.

2.3. Proiectați procedura de efectuare a examenului medical atunci când persoana testată
alcoolscopic nu este de acord cu procedura/rezultatul testării.
este în drept să-l conteste, prin examinarea medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest
caz persoana testată este însoţită de angajatul Inspectoratului Naţional de Patrulare la cea mai apropiată
instituţie medicală abilitată, dar nu mai târziu de două ore după testarea alcoolscopică. Refuzul subiectului
de a fi condus la o instituţie medicală abilitată pentru examinarea medicală cu recoltarea probelor biologice
este considerat ca refuz de la dreptul de a contesta rezultatul testării alcoolscopice şi serveşte drept temei
pentru menţinerea acestuia în vigoare.

TESTUL nr.  56

1. Prescripția răspunderii contravenționale

1.1. Descrieţi efectele juridice ale prescriptiei aplicării sancțiunii contravenționale.
Codul contravenţional, termenul general de prescripție de atragere la răspundere contravențională este
de un an,
 Termenul de prescripție curge de la data săvârşirii contravenției şi până la data rămânerii definitive a
hotărârii cu privire la cauza contravențională. În cazul săvârşirii unei noi contravenții de către aceeași
persoană, termenul de prescripție se calculează pentru fiecare contravenție separate.

1.2. Specificați termenul general și cel special de prescripție a răspunderii contravenționale.

Condorm art. 30 Termenul general de prescripţie a răspunderii contravenţionale este de un an.
) Termenul special de prescripţie pentru contravenţiile prevăzute la art.1551 şi art.179 este de 18 luni

1.3. Argumentați problema stabilirii momentului expirării termenului de prescripție.

Expirarea termenului de prescripție are ca efect încetarea procesului contravențional [articolul 441 alin. (1)
lit. b) din Cod]. Din acest motiv, claritatea reglementării momentului de la care termenul de prescripție
începe să curgă și la care se sfârșește prezintă o importanță crucială pentru deznodământul procesului. 22.
În prezenta cauză, autorii excepției consideră că reglementarea momentului în care termenul de prescripție
se sfârșește prezintă vicii de claritate. Pentru a vedea dacă susținerile autorilor sunt justificate, Curtea va
examina dacă întreaga procedură de soluționare a cauzelor contravenționale le permite atât persoanelor
învinuite de comiterea unei contravenții, cât și instanțelor judecătorești să înțeleagă când devine definitivă
o hotărâre cu privire la cauza contravenţională.

2. Constatarea faptei contravenționale

2.1. Identificați etapele fazei de constatare a faptei contravenționale.
-Sesizarea agentului constatator privind savarsirea unei fapte ilicite.
-Analiza informației cu privier la fapta
-Inceperea procedurii contravenționale
-Cercetarea propriu-zisă a cauzului
-Documentarea procesuală a rezultatelor.
-Încetarea procedurii contravenționale
-Emiterea deciziei privind aplicarea pedepsei contravenționale în ordinea stabilită de lege.
-Aducerea deciziei applicate la cunoștința persoanelor interesate.
-Punerea în executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii contravenționale.
-Determinarea cauzelor și condițiilor ce au favorizat săvârșirea contravenției.
2.2. Proiectați categoriile de decizii intermediare emise de către agentul constatator în baza
cercetării informației inițiale.
Decizia agentului constatator sau a comisiei administrative, ordonanţa procurorului asupra cauzei
contravenţionale emise în urma examinării cauzei sânt acte juridice, care au trăsăturile actului administrativ
individual şi produc efecte juridice concrete. Actele juridice cu privire la rezultatele acestei activităţi
procesuale trebuie să corespundă cerinţelor caracteristice actelor administrative individuale.
2.3. Evaluați procedura de cercetare a cauzei contravenționale constatate și de emitere a deciziei
asupra cazului.
analiza şi administrarea probelor circumstanțele reale ale faptei co
- circumstanțe ce contribuie direct la soluționarea problemei privind prezența sau lipsa componenței
juridice a contravenţiei (obiectul,mise, care se pot constitui în patru blocuri: latura obiectivă, subiectul,
latura subiectivă); sau a importanţă pentru
- circumstanțe ce nu contribuie direct la constatarea prezenţei lipsei componenței juridice a contravenției,
însă au evaluarea corectă a tipului de sancțiune contravențională și a severității pedepsei (de ex.,
constatarea formei de vinovăție);
- informația privind personalitatea făptuitorului;
- informația ce ține de constatarea cauzelor și a condițiilor fiecărei contravenții comise.
Cercetarea cazului și constatarea circumstanțelor reale ale faptei comise se realizează prin diferite metode.
Metoda de bază este audierea participanților la procedura contravențională, la care poate fi invitată (citată)
orice persoană ce deține informații privind fapta contravențională comisă sau personalitatea autorului ei:
partea vătămată, martorii, specialistul, făptuitorul. În cazurile în care apare necesitatea unor cunoştinţe
speciale, persoana care efectuează cercetarea cazului contravențional poate să apeleze la ajutorul expertului
(art. 390 Cod contravențional). Prezentarea persoanelor citate în fața organului (persoanei cu funcție de
răspundere) este obligator.
Incetarea procedurii contravenționale sau, după caz, întocmirea cu privire la contravenție. Agentul
(persoana cu procesului-verbal funcție de răspundere) care efectuează cercetarea cazului pe parcursul
desfășurării acestei etape, în baza rezultatelor analizei detaliate a informației suficiente cu privire la fapta
antisocială comisă și personalitatea făptuitorului, va finaliza cu emiterea unei decizii intermediare:
1) de a înceta (clasa) procedura contravențională; sau
2) de a întocmi un proces-verbal cu privire la contravenţie.
În cel mult 24 de ore de la data încheierii, procesul-verbal cu privire la contravenție se înscrie într-un
registru de evidență în ordinea întocmirii şi depunerii lui la autoritatea din care face parte agentul
constatator.

TESTUL nr.  57

1. Acțiunea legii contravenționale

1.1. Identificați regulile ce țin de stabilirea locului săvârșirii contravenției.
În conformitate cu principiul teritorialității locul săvarșirii contravenției este locul săvârșirii acțiunii
prejudiciabile, iar prin loc se înțelege locul ar fi trebuit să se desfățoare acțiunea pe care persoana a omis să
o efectueze indifferent de momentul survenirii urmarilor.
-Contr. Săvârșită pe teritoriul RM este sancționată conform CC
-Contr. Săvârșită în afara RM este sancționată conform CC al statului respective, în cazul in care
fapta prejudiciabilă nu este sancționată in statul respective se sancționează conform CC al RM. Exceptie
fac reprezentantii diplomatici.
-Se sancționează conform CC contr. Săvarșite la bordul navelor sau aeronavelor inafara spatiului
aerian sau acvatic al RM daca prevederile internaționale nu dispun altfel.
1.2. Generalizați prevederile ce țin de acțiunea legii contravenționale în spațiu și asupra
persoanei.
În conformitate cu Codul Contravențional contravenţia săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova se
sancţionează în conformitate cu codul Contravențional.
Contravenţia săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova de un cetăţean al ei sau de un apatrid
care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în conformitate cu prezentul cod dacă
fapta este prevăzută şi de legea ţării în care a fost săvîrşită, iar persoana nu a fost trasă la răspundere în acea
ţară.
Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau alte
persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sau în
conformitate cu legile Republicii Moldova, nu cad sub incidenţa jurisdicţiei contravenţionale a Republicii
Moldova sau în cazul cărora este înlăturată răspunderea contravenţională.
Contravenţia săvîrşită în apele teritoriale sau în spaţiul aerian al Republicii Moldova se consideră
săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova.

1.3. Proiectați efectele juridice ale excepțiilor de retroactivitate și ultraactivitatea legii

contraventionale.
 Ultraactivitatea legii noi. Daca reglementarea subsecventa prevede o sanctiune mai grava, contraventia
savarsita in timp ce se afla in vigoare reglementarea anteriora, se sanctioneaza potrivit aceleia.
Retroactivitatea legii noi. In situatia in care prin actul normativ nou, fapta isi pastreaza calificarea de
contraventie, dar sanctiunea prevazuta in reglementarea subsecventa este mai usoara, se va aplica aceasta in
cazul in care nu s-a aplicat sanctiunea sub imperiul actului normativ anterior, ori daca s-a aplicat o
sanctiune mai mare decat cea prevazuta in actul normativ mai recent, executarea se va opri la limita
maxima a sanctiunii celei mai blande.

2. Actele procesual-contraventionale întocmite la constatarea contravenției

2.1. Definiți noțiunea de act procesual.
Actele prin intermediul cărora sunt realizate activităţi din cadrul procesului contravențional se numesc acte
procesuale.
Actele procesuale sunt definite, în literatura de specialitate, ca manifestări de voinţă prin care organele
judiciare, subiecţii procesuali principali şi părţile din proces dispun, în limitele drepturilor pe care le au, cu
privire la desfăşurarea procesului penal (4). În acest sens, sunt acte procesuale: punerea în mişcare a acţiunii
penale, luarea măsurilor preventive, trimiterea în judecată, hotărârea prin care se soluţionează cauza

2.2. Proiectați un proces-verbal cu privire la contravenție reieșind din prevederile art.443 din
Codul contravențional al Republicii Moldova.
Procesul-verbal cu privire la contravenţie va cuprinde:
a) data (ziua, luna, anul), ora şi locul încheierii;
b) calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o reprezintă;
c) numele, prenumele, domiciliul, ocupaţia persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional, datele din buletinul ei de identitate sau, după caz, din alt act care stabileşte identitatea
persoanei, iar în cazul persoanei juridice, denumirea, sediul, codul ei fiscal, datele persoanei fizice care o
reprezintă;
d) fapta contravenţională, locul şi timpul săvîrşirii ei, circumstanţele cauzei care au importanţă
pentru stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, evaluarea eventualelor pagube cauzate de
contravenţie;
e) încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative ale
elementelor constitutive ale contravenţiei;
 f) aducerea la cunoştinţa persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional şi a
victimei a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art.384 şi 387;
g) obiecţiile şi probele pe care persoana în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional le
aduce în apărarea sa, precum şi obiecţiile şi probele victimei;
h) informații despre instituția bancară şi despre modul de plată a amenzii.

2.3. Evaluați modurile de comunicare a procesului-verbal cu privire la contravenție

contravenientului.
1. Prin înmânarea acestuia contravenientului de către agentul constatator. Această modalitate de
comunicare se va aplica în situaţiile în care agentul constatator este competent să aplice și sancțiunea
contravenţională, iar contravenientul este prezent şi semnează procesul verbal. De asemenea, această
modalitate de comunicare poate viza şi partea vătămată sau proprietarul bunurilor confiscate, în măsura în
care aceste persoane sunt prezente la întocmirea procesului-verbal. De regulă, această modalitate de
comunicare se aplică în situaţiile în care procesul-verbal este întocmit pe loc, în momentul constatării
faptei, dar nu este exclus ca procesul-verbal să fie întocmit ulterior, la sediul agentului constatator, prezenţa
contravenientului. Practic, la această modalitate de comunicare a procesului-verbal, contravenientul
semnează de două ori: prima semnătură, cea de pe procesul-verbal, are semnificația că procesul-verbal a
fost întocmit în prezenţa sa și că i s-a adus la cunoștință conținutul acestuia, iar a doua,
cea de pe dovada de comunicare, atestă faptul că i s-a înmânat un exemplar al procesului-verbal.
2. Prin comunicarea procesului-verbal prin poştă cu aviz de primire Această modalitate de comunicare se
aplică în mai multe situații: în situaţia în care agentul constatator nu este competent să aplice sancţiunea; în
ipoteza în care, deşi agentul constatator întocmeşte procesul-verbal şi aplică sancţiunea în prezenţa
contravenientului, acesta refuză sau nu poate să semneze;în situaţia în care, deşi agentul constatator este
competent să aplice.
3. Prin afişarea procesului-verbal (şi, după caz, a înştiinţării deplată) la domiciliul sau la sediul
contravenientului Legea contravenţională reglementează această modalitate de comunicare, deoarece unii
contravenienţi cu rea-credinţă ar putea să refuze să semneze avizul de primire, pentru a obține prescripția
executării sancţiunii contravenţionale. Afişarea procesului-verbal trebuie făcută la domiciliul sau sediul
contravenientului. Această dispoziție legală trebuie interpretată în sensul că procesu verbal va trebui afişat
într-un loc în care contravenientul să poată să ia efectiv cunoştinţă de conținutul acestuia.Considerăm că
această modalitate de comunicare a procesului-verbal ar trebui să fie evitată pe cât e posibil, datorită
dezavantajelor de
natură practică, pe care le presupune. Astfel, este posibil, mai ales în imobile în care locuiesc sau îşi
desfăşoară activitatea mai multe persoane, ca procesul-verbal afişat să fie luat de o altă persoană, iar
contravenientul, partea vătămată sau persoana căreia îi aparțin bunurile confiscate să nu cunoască despre
acest fapt.

TESTUL nr.  58

1. Tentativă de contravenție
1.1. Definiți noțiunea de tentativă de contravenție.
Se consideră tentativa de contravenție acțiunea sau inacțiunea intenționată, îndreptată nemijlocit
spresăvârșirea unei contravenții care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-aprodus efectul.
Prin alte cuvinte aceasta reprezintă un început de executare a acțiunii îndreptate nemijlocit împotriva valorii
sociale ocrotite de dreptul contravențional.

1.2. Caracterizați tipurile tentativei de contravenție.

 Se disting 2 tipuri de tentative a contravenției:
Tentativa consumată, are loc atunci când făptuitorul a comis toate acțiunile pe care le considera necesare
p/u a săvârși contravenția, însă rezultatul n-a survervenit din cauze independente de voința lui.
Tentativa neconsumată are loc atunci când făptuitorul n-a comis toate acțiunile/inacțiunile pe care le
considera necesare pentru obținerea rezultatului contravențional dorit.

1.3. Evaluați necesitatea tragerii la răspundere contravențională a subiecților pentru tentativă de

contravenție.
Tragerea la răspundere contravențională a subiecților pentru tentativa de contravenție este necesară datorită
faptului că fapta (acțiunea/inacțiunea) este săvârșită cu vinovăție, iar efectele prejudiciabile ce nu au avut
loc din cauze independente de voința fîptuitorului care înlătură producerea rezultatului, atententeză direct la
un cadru omogen de valori și relații sociale protejate de legea contravențională. De asemenea tragerea la
răspundere a făptuitorului în caz de tentativă determină corectarea conduitei sociale ce nu corespunde celei
acceptate de societate, iar în rezultat se prezumă prevenirea viitoarelor contravenții

2. Procedura simplificată de constatare și examinare a contravenției

2.1. Identificați condițiile ce fac posibilă aplicarea procedurii simplificate de constatare și
examinare a contravenției.
 contravenția poate fi constatată în temeiul constatărilor personale ale agentului constatator și nu necesită
acumulare de probe;
 persoana acceptă constatările agentului constatator, ca fiind suficiente pentru demonstrarea vinovăţiei, şi
recunoaşte săvârşirea contravenţiei;
 examinarea contravenției și aplicarea sancțiunii țin de competența agentului constatator;
 contravenția nu este pasibilă de sancțiunea confiscării bunurilor.

2.2. Descrieți procedura de întocmire a deciziei privind examinarea contraventiei în temeiul

constatării personale a agentului constatator.
Decizia privind examinarea contravenţiei în temeiul constatării personale a agentului constatator este un
document executoriu, care va include:
data (ziua, luna, anul), ora şi locul întocmirii deciziei;
 calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o reprezintă;
 numele, prenumele, domiciliul şi/sau reşedinţa, datele din buletinul de identitate al agentului constator sau,
după caz, din alt act care stabileşte identitatea persoanei, iar în cazul persoanei juridice – denumirea, sediul,
codul ei fiscal, datele persoanei fizice care o reprezintă;
 fapta contravenţională, locul, timpul și circumstanţele cauzei care au importanţă pentru stabilirea faptelor şi
consecinţelor lor juridice, identitatea victimei, evaluarea eventualelor pagube cauzate de contravenţie;
 încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative ale elementelor
constitutive ale contravenţiei;
 aducerea la cunoştinţa contravenientului, precum și a reprezentantului legal al minorului a drepturilor şi
obligaţiilor lor prevăzute la art. 384 şi 387 din cod, precum și a consecințelor examinării contravenției în
procedură simplificată;
 declarația contravenientului despre recunoaşterea săvârşirii contravenţiei și acceptarea constatărilor
agentului constatator ca fiind suficiente pentru demonstrarea vinovăţiei contravenientului.

2.3. Evaluați modul și termenele de contestare a deciziilor privind examinarea contraventiei în

temeiul constatării personale a agentului constatator.
Deciziile privind examinarea contravenţiei în temeiul constatării personale a agentului constatator pot fi
contestate cu recurs în termen de 15 zile din data aplicării sancțiunii, în instanța de fond conform
competenței teritoriale. Aceasta poate fi contestată de către contravenient, victimă, procuror sau de către
conducătorii autorităților din care fac parte agenții constatatori. Temeiurile contestării pot fi următoarele:
nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa materială; contravenientul a fost sancționat pentru o
faptă care nu este prevăzută de partea specială a cărţii a doua; s-au aplicat sancțiuni în alte limite decât cele
prevăzute de partea specială a cărţii a doua.
Recursul declarat se examinează de către un judecător conform capitolului VIII din titlul II cartea a doua.
Instanța de recurs poate respinge recursul și menține decizia agentului constatator dacă este tardiv,
inadmisibil sau nefondat. Recursul poate fi admis cu anularea deciziei agentului constatator prin dispunerea
achitării persoanei sau încetării procesului contravențional sau prin rejudecarea cauzei cu adoptarea unei
noi hotărâri, fără a înrăutăți situația contravenientului. Neprezentarea părților în ședințele de examinare a
recursului nu împiedică examinarea acestuia și desfășurarea ședinței, în cazul în care la dosar este dovada
citării fiecărei părţi.

TESTUL nr.  59

1. Examinarea contestației împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei

contravenționale
1.1. Identificați cazurile în care cauzele contravenționale sunt examinate în instanța de judecată.
Instanţa judecă;
1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de prezentul cod competenţei unor
alte organe, precum şi: a) cauzele contravenţionale în privința minorilor;320, 336;
b) cauzele contravenţionale prevăzute la art. 61, 63-66, 316-318
b)cauzele contravenţionale, în cadrul cărora au fost dispuse măsurile procesuale de constrângere, prevăzute
la art. 432 lit. a) şi e);
c) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni dintre
cele care urmează:
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; privarea de dreptul de a deține anumite funcţii;
privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii; arestul contravenţional;
d) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei măsuri de
siguranță dintre cele care urmează: expulzarea; demolarea construcției neautorizate şi defrişarea arborilor și
arbuştilor; confiscarea specială; ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
2) contestațiile împotriva deciziilor autorităților competente să soluţioneze cauzele contravenţionale,
procurorului.

1.2. Stabiliți efectele absenței agentului constatator de la ședința de examinare a cauzei

contravenționale.
Persoana indicată mai sus nu poate participa la desfăşurarea procesului contravențional în calitate de agent
constatator, dacă:
a) există cel puțin una dintre circumstanțele indicate la art. 33 Cod de procedură penală, care se aplică în
modul corespunzător;
b) se află în situație de conflict de interese. Faptul că agentul constatator a constatat contravenţia sau a
soluționat, în limitele competenței sale, cauza contravențională, ori a participat anterior în calitate de agent
constatator în fața instanţei de judecată pe cauza respectivă nu constituie un impediment pentru participarea
lui ulterioară la judecarea aceleiaşi cauze contravenționale. În cazul în care există motivele prevăzute la
alin. (3), agentul constatator este obligat să facă declarație de abținere.Pentru aceleaşi motive, agentul
constatator poate fi recuzat şi de către participanții la procesul contravențional în cauza respectivă, învestiți
cu asemenea drept prin prezentul cod.
Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare:
a) depuse în privința agentului constatator are loc în termen de 2 zile lucrătoare de către conducătorul
autorității publice, în cadrul căreia activează acesta sau, în cazul în care declarația de abținere sau cererea
de recuzare este depusă la etapa examinării cauzei în instanţa judecătorească, de către instanța
judecătorească competentă să examineze cauza contravențională;
b) depuse în privința conducătorului autorității competente să soluționeze cauza contravențională are loc în
termen de 10 zile lucrătoare de către instanța de judecată, în a cărei rază teritorială activează autoritatea
respectivă. Decizia sau hotărârea asupra abținerii ori a recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia
agentului constatator în cauza contravențională emisă cu încălcarea prevederilor alin. (3) este pasibilă de a
fi atacată în instanţa de judecată.

1.3. Proiectați procedura de examinare a contestației împotriva deciziei agentului constatator

asupra cauzei contravenționale.
din conţinutul articolului 395 alin. (2) al Codului Contravenţional, contestaţia împotriva deciziei agentului
constatator sau a comisiei administrative, împotriva ordonanţei procurorului, urmează să fie examinată
conform procedurii prevăzute în Capitolul VII din Codul Contravenţional al Republicii Moldova, care
reglementează procedura judecării cauzei contravenţionale în instanţă. Astfel, se atenţionează asupra
faptului că, contestaţia împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie, reglementat de art. 448 Cod
Contravenţional, nu poate fi examinată, ca proceduri separate, mai întâi asupra faptei contravenţionale şi,
ulterior, asupra sancţiunii contravenţionale, mod în care procedează unele instanţe de judecată, acestea se
examinează într-o procedură unică, de către instanţele de judecată.

2. Dreptul contravențional – știință și disciplină didactică

2.1. Definiți noțiunile de drept contravențional ca știință și ca disciplină didactică.
Dreptul contravenţional poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice de drept public, careregleme
ntează relaţiile sociale cu privire la contravenţia şi contravenţionalitatea, care au drept scop protecţia
juridică a unor valori sociale stabilite de legislaţia contravenţională.
2.2. Descrieți obiectul și metodele de studiu ale dreptului contravențional ca știință și ca disciplină
didactică.
Obiectul de reglementare al dreptului contravențional este format din grupul relațiilor sociale, ce apar în
contextul soluționării cauzelor contravenționale, precum şi relațiile sociale cu privire la prevenirea
săvârşirii de noi contravenții. Respectiv, deducem două grupuri de relații sociale:
1. Care apar în contextul soluționării cauzelor contravenţionale şi include etapele ce trebuie parcurse de
organele abilitate ale statului în acest sens: relațiile sociale contravenţionale; cu privire la
relațiile sociale privind examinarea cauzelor contravenţionale;
- relațiile sociale în legătură cu adoptarea unor decizii în cause contravenţionale; constatarea faptelor
- relațiile sociale apărute în legătură cu contestarea deciziei contravenţionale;
- relațiile sociale în privința executării deciziilor pe cause contravenţionale.
2. Care se referă la prevenirea săvârşirii de noi contravenții și include un șir de instrumente utilizate de
autoritățile statului: relațiile sociale cu privire la informarea publică (prin elaborarea, difuzarea de
materiale, ghiduri și plasarea informațiilor pe paginile oficiale ale instituțiilor);
-relațiile sociale cu privire la instruire (organizarea cursurilor, a seminarelor de instruire);
relațiile sociale privind îndrumarea socială (prin publicarea celor mai des întâlnite speţe, alături de soluțiile
de îndrumare valabile în aceste cazuri, exercitarea de către funcționari a rolului de îndrumător in cadrul
controalelor efectuate).

Metoda Constrângerea, ca metodă de reglementare, poate fi divizată în patru grupe de măsuri care, în
general, corespund sarcinilor de bază ale organelor de drept în combaterea contravenţionalităţii (prevenirea
contravenţiilor; curmarea (reprimarea) faptelor contravenţionale; stabilirea vinovăţiei persoanelor care au
comis fapte contravenţionale şi aplicarea faţă de acestea a sancţiunilor contravenţionale): – măsuri de
prevenire; – măsuri de curmare (reprimare); – măsuri de asigurare a procedurii contravenţionale; –
sancţiunile contravenţionale.
2.3. Evaluați locul și rolul dreptului contravențional în sistemul științelor socioumanistice.
Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei, apărarea
proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor contravenţionale,
precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii.
Locul şi rolul fiecărei ramuri în sistemul de drept sunt determinate, în mare măsură, de trăsăturile
caracteristice ale acestei ramuri. Trăsăturile, la rândul lor, se desprind din specificul relaţiilor sociale
reglementate, după cum urmează: Caracterul autonom. Autonomia dreptului contravenţional este
justificată de obiectul său specific de reglementare. Dreptul contravențional reglementează relaţiile
sociale care apar între subiecţii dreptului contravenţional în legătură cu: necesitatea respectării normei
contravenţionale (prevenirea contravenţiilor); comiterea contravenţiilor (curmarea faptelor ilicite);
înfăptuirea jurisdicţiei contravenţionale (aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi a măsurilor de
resocializare a persoanelor vinovate de comiterea contravenţiilor). Acest grup de relaţii sociale aparţine
exclusiv dreptului contravenţional şi nu poate constitui obiectul de reglementare al altei ramuri de drept.
Inegalitatea părţilor în relaţiile contravenţionale. Această trăsătură a dreptului contravenţional este
condiţionată de unul dintre principiile acestei ramuri a dreptului: „prescriere unilaterală de voinţă
asubiectului administrării în domeniul combaterii contravenţionalităţii”. Una dintre părţile relaţiilor
sociale reglementate de dreptul contravenţional este reprezentată de stat. Această parte a relaţiilor apare
în calitate de subiect al administrării şi, prin competenţa sa, are prioritate faţă de celelalte părţi ale
relaţiilor sociale reglementate de dreptul contravenţional. Apartenenţa la dreptul public. Această
trăsătură a dreptului contravenţional se află în strânsă legătură cu cea cercetată anterior. Prin
reglementările sale, dreptul contravenţional aparţine dreptului public, deoarece în toate raporturile
juridice de drept contravenţional statul este subiectul dominant, care pretinde o anumită conduită de la
subiecţii de drept cărora le sunt destinate normele juridice contravenţionale şi statul, prin organele sale
abilitate, exercită tragerea la răspundere contravenţională a celor vinovaţi de săvârşirea acestor fapte.
Caracterul extrajudiciar de aplicare a sancţiunilor contravenţionale deosebeşte esenţial dreptul
contravenţional de alte ramuri ale dreptului (penal, civil etc.). Întreaga activitate de aplicare a sancţiunilor
contravenţionale de către organele abilitate (executive sau judecătoreşti) şi de constrângere statală faţă
de persoanele care au comis fapte contravenţionale are caracter extrajudiciar şi se manifestă prin
jurisdicţia contravenţională. Caracterul dinamic este o trăsătură importantă a dreptului contravenţional,
deoarece normele juridice contravenţionale suportă deseori modificări, în funcţie de schimbările
intervenite în evoluţia societăţii. Niciuna dintre ramurile dreptului nu este supusă unor modificări atât de
dinamice ale cadrului normativ.

TESTUL nr.  60

1. Amenda
1.1. Definiți noțiunea de amendă potrivit Codului contravențional al Republicii Moldova.
Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.

1.3. Evaluați posibilitatea înlocuirii amenzii cu sancțiuni alternative.

Daca persoana juridică nu achita amenda aceasta poate fi inlocuita cu privarea de dreptul de a desfasura o
anumita activitate pe un termen de la 6 luni la un an.
O ora de muncă pentru o unitate convențională - Munca neremunerată în folosul comunităţii este o
pedeapsă, stabilită de instanţa de judecată  pentru persoana care a săvîrşit o infracţiune şi constă în
 antrenarea condamnatului la muncă gratuită socialmente utilă, în afara serviciului de bază sau orelor de
studii, fără a-i cauza suferinţe fizice sau a-i leza demnitatea.

2. Procedura de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată

2.1. Descrieți ordinea examinării probelor în cadrul cercetării judecătorești.
În cadrul cercetării judecătoreşti se cercetează mai întîi probele prezentate de partea acuzării.
(2) La cererea părţilor sau a altor participanţi la proces, instanţa poate modifica ordinea de cercetare a probelor
dacă este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti. Făptuitorul poate cere să fie audiat la
începutul cercetării probelor sau la orice etapă a cercetării judecătoreşti.
(3) După cercetarea tuturor probelor din dosar şi a celor prezentate la judecarea cauzei, instanţa soluţionează
cererile şi demersurile formulate şi dispune efectuarea, după caz, a unor acţiuni procesuale suplimentare.
După finalizarea cercetării judecătoreşti, instanța anunță dezbaterile judiciare.
În luările de cuvînt, participanții la dezbateri nu pot face referințe la alte probe decît cele examinate în
cadrul cercetării judecătoreşti. În cazul în care vor să prezinte probe suplimentare, participanții la
dezbateri vor solicita reluarea cercetării judecătoreşti, indicînd circumstanțele care vor fi cercetate
suplimentar în baza acestora. După examinarea opiniilor părților, instanța emite o încheiere motivată
privind admiterea sau respingerea cererii ori a demersului.
Instanța nu poate limita durata dezbaterilor, însă preşedintele şedinței de judecată poate întrerupe
cuvîntările care depăşesc limitele cauzei contravenționale judecate.
După închiderea dezbaterilor judiciare şi rostirea ultimului cuvînt, părțile își pot depune în instanță
concluziile scrise privind soluția propusă pentru cauza judecată, care se anexează la procesul-verbal al
ședinței.

2.2. Stabiliți conținutul procesului-verbal al ședinței de examinare a cauzei contravenționale și

regulile de întocmire a acestuia. ???
Desfăşurarea şedinţei de judecare a cauzei contravenţionale se consemnează în proces-verbal.
 Procesul-verbal al şedinţei de judecare a cauzei contravenţionale va include:
a) denumirea instanţei judecătoreşti;
b) data (ziua, luna, anul), ora şi locul şedinţei de judecată;
c) numele şi prenumele judecătorului şi ale grefierului;
d) numele şi prenumele părţilor, calitatea lor procesuală;
e) menţiunea îndeplinirii procedurii de citare;
f) fapta contravenţională asupra căreia a fost încheiat procesul-verbal, încadrarea juridică a faptei;
g) cererile, demersurile şi concluziile formulate de participanţii la şedinţă, măsurile luate;
h) probele cercetate în şedinţă;
i) retragerea instanţei în camera de deliberare;
j) menţiunea privind pronunţarea hotărîrii;
k) date despre înregistrarea audio a şedinţei de judecată şi echipamentul folosit;
l) enumerarea acţiunilor procesuale exercitate în condiţiile prezentului cod, cu indicarea datei (ziua,
luna, anul) şi orei efectuării;
m) data (ziua, luna, anul) întocmirii definitive a procesului-verbal.
 În cazul divergenţelor între conţinutul procesului-verbal şi înregistrarea audio, prevalează înregistrarea
audio. Depoziţiile părţilor şi ale martorilor se citesc şi se semnează de aceştia. Procesul-verbal se încheie
în decursul a 24 de ore de la închiderea şedinţei de judecare a cauzei contravenţionale şi se semnează de
preşedintele şedinţei şi de grefier.
 2.3. Proiectați conținutul hotărârii judecătorești cu privire la cauza
contravențională.
Conținutul trebuie relevat concis și clar, concluziilefiindlaconice și coerente, astfel încât conținutul
hotărârii judecătorești contravenționale să fie expus într-o consecutivitate logică si buna înțelegere, lipsit de
ambiguități si de contradicții. Obligația instanței de judecată de a-si motiva hotărârea pronunțatănutrebuie
înțeleasa ca necesitând un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat în sprijinul unui interes procesual, ci
de a se pronunța, în mod separat, asupramotivelor de fapt și de drept invocate de părțile procesului
contravențional și, în consecință, să domine un echilibru judicios intre temeiurile de fapt și dedrept care au
dus la soluția adoptată.

TESTUL nr.  60

1. Amenda
1.1. Definiți noțiunea de amendă potrivit Codului contravențional al Republicii Moldova.
 Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod. Amenda
se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.
1.2. Generalizați prevederile ce țin de cuantumul amenzilor contravenționale.
Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de
răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.
 (21) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărţii întîi a
prezentului cod, după caz:
a) amendă de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale;
b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei, dar nu mai
puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în care acest fapt este prevăzut expres de
norma materială din partea specială a cărţii întîi.
1.3.Evaluați posibilitatea înlocuirii amenzii cu sancțiuni alternative.
 Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii
(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a
desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi
aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia
reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.
Aplicarea punctelor de penalizare.
În cazurile şi în mărimea prevăzute de sancţiunea normei contravenţionale din capitolele XII şi XIII ale cărţii
întîi, conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvîrşirea contravenţiei, odată cu aplicarea sancţiunii
principale, i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancţiune complementară. Punctele de
penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării contravenţiei pentru care au
fost aplicate sau de la data privării, prin hotărîre judecătorească, de dreptul de a conduce vehicule.
iMunca neremunerată în folosul comunităţi
(1) Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în afara
timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administraţiei publice locale.
(2) Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se execută în 2–4
ore pe zi. În cazul contravenientului care nu este angajat în cîmpul muncii, nu este antrenat în activităţi de
bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, sancţiunea poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.
Arestul contravenţional
(1) Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în privarea de libertate pe
un termen stabilit prin hotărîre judecătorească şi care se execută în condiţiile prevăzute de Codul de
executare.
(2) Arestul contravenţional se aplică, de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care ameninţă sau pune în pericol real
sănătatea ori integritatea corporală a persoanei.
(3) Arestul contravenţional poate fi aplicat şi în cazul neexecutării intenţionate a unei alte sancţiuni
contravenţionale.
(4) Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile. În cazul concursului de contravenţii sau al cumulului
de hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancţiune arestul
contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe un termen de pînă la 30 de zile.
Privarea persoanei juridice de dreptul
                       de a desfăşura o anumită activitate
(1) Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a
încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte
avantaje de la stat sau de a desfăşura alte activităţi.

2. Procedura de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată

2.1. Descrieți ordinea examinării probelor în cadrul cercetării judecătorești.
În cadrul cercetării judecătoreşti se cercetează mai întîi probele prezentate de partea acuzării.
(2) La cererea părţilor sau a altor participanţi la proces, instanţa poate modifica ordinea de cercetare a probelor
dacă este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti. Făptuitorul poate cere să fie audiat la
începutul cercetării probelor sau la orice etapă a cercetării judecătoreşti.
(3) După cercetarea tuturor probelor din dosar şi a celor prezentate la judecarea cauzei, instanţa soluţionează
cererile şi demersurile formulate şi dispune efectuarea, după caz, a unor acţiuni procesuale suplimentare.
2.2. Stabiliți conținutul procesului-verbal al ședinței de examinare a cauzei contravenționale și regulile de
întocmire a acestuia.
Procesul-verbal al şedinţei de judecare a cauzei contravenţionale va include:
a) denumirea instanţei judecătoreşti;
b) data (ziua, luna, anul), ora şi locul şedinţei de judecată;
c) numele şi prenumele judecătorului şi ale grefierului;
d) numele şi prenumele părţilor, calitatea lor procesuală;
e) menţiunea îndeplinirii procedurii de citare;
f) fapta contravenţională asupra căreia a fost încheiat procesul-verbal, încadrarea juridică a faptei;
g) cererile, demersurile şi concluziile formulate de participanţii la şedinţă, măsurile luate;
h) probele cercetate în şedinţă;
i) retragerea instanţei în camera de deliberare;
j) menţiunea privind pronunţarea hotărîrii;
k) date despre înregistrarea audio a şedinţei de judecată şi echipamentul folosit;
l) enumerarea acţiunilor procesuale exercitate în condiţiile prezentului cod, cu indicarea datei (ziua, luna, anul) şi
orei efectuării;
m) data (ziua, luna, anul) întocmirii definitive a procesului-verbal.
(21) În cazul divergenţelor între conţinutul procesului-verbal şi înregistrarea audio, prevalează înregistrarea audio.
(3) Depoziţiile părţilor şi ale martorilor se citesc şi se semnează de aceştia.
(4) Procesul-verbal se încheie în decursul a 24 de ore de la închiderea şedinţei de judecare a cauzei
contravenţionale şi se semnează de preşedintele şedinţei şi de grefier.

2.3. Proiectați conținutul hotărârii judecătorești cu privire la cauza

contravențională.
Hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală, întemeiată şi motivată.
(2) Hotărîrea judecătorească constă din parte introductivă, parte descriptivă şi dispozitiv.
(3) Partea introductivă cuprinde:
a) data şi locul emiterii hotărîrii;
b) denumirea instanţei judecătoreşti;
c) numele şi prenumele judecătorului, ale grefierului şi ale părţilor, menţiunea despre participarea părţilor la
şedinţe;
d) datele privitoare la persoana contravenientului (numele, prenumele, data şi locul naşterii, adresa);
e) norma contravenţională în al cărei temei a fost pornit procesul contravenţional.
(4) Partea descriptivă cuprinde:
a) circumstanţele constatate în judecarea cauzei;
b) probele pe care se întemeiază concluzia şi motivele de respingere a probelor;
c) norma contravenţională pe care se întemeiază soluţionarea cauzei.
(5) Dispozitivul cuprinde:
a) soluţia privind încetarea procesului contravenţional; sau
b) soluţia cu privire la vinovăţia persoanei de săvîrşirea contravenţiei imputate şi, după caz, la stabilirea sancţiunii
contravenţionale, la aplicarea măsurii de siguranţă sau la înlăturarea executării sancţiunii.
(6) Pe lîngă cele menţionate la alin.(5), dispozitivul va cuprinde, după caz, soluţia referitor la:
a) corpurile delicte;
b) modul şi termenul de atac al hotărîrii judecătoreşti;
c) alte chestiuni privind justa soluţionare a cauzei contravenţionale

TEST 61

 1. Contravenții ce afectează activitatea autorităților publice

1.1 Particularitățile contravențiilor ce afectează activitatea autorităților publice:
2 Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
Folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice, dacă fapta nu întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii,
Neasigurarea persoanelor cu dizabilităţi auditive cu un  interpret mimico-gestual de către autorităţile publice
Neasigurarea comunicării între autorităţi şi persoanele cu dizabilităţi auditive, după necesitate, cu serviciile
acordate de către un interpret mimico-gestual
3  Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu
Săvîrşirea unei acţiuni care depăşeşte în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege şi care
contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau
juridice, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii,
4. Protecţionismul, adică sprijinul la soluţionarea problemelor persoanelor fizice sau juridice neprevăzut de actele
normative, indiferent de motive, care nu conţine elemente de infracţiune, acordat în exerciţiul funcţiunii de
către persoana care activează în cadrul unei autorităţi publice, instituţii publice, întreprinderi de stat sau
municipale ori în cadrul unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat,
5. Nesoluționarea conflictului de interese în conformitate cu prevederile Legii privind declararea averii și
intereselor personale
6. Încălcarea regimului juridic al restricţiilor şi limitărilor în legătură cu încetarea mandatului, a raporturilor de
muncă sau de serviciu şi migrarea în sectorul privat al agenţilor publici
7. Tăinuirea unui act de corupţie ori a unui act conex acestuia sau neluarea măsurilor de rigoare
1.2 Elementele constitutive ale contravențiilor ce afectează activitatea autorităților publice:
Obiect/latura obiectiva
Subiect/latura subiectiva
1.3 Necesitatea stabilirii motivului și scopului special în cadrul calificării faptelor subiecților speciali:
Motivul reprezintă acea forţă activă ,imboldul, stimulul, care călăuzeşte persoana spre atingerea scopului
realizat(dorit). Motivul este un fenomen reflectat în conştiinţa omului ,care îl îndeamnă să săvîrşească contr
şi îi dirijează voinţa în momentul săvîrşirii ei.
Scopul este reprezentarea contravinientului a consecinţelor dorite spre a căror realizare acesta tinde.
Scopul caracterizează gîndirea, raţiunea şi el nu trebuie confundat cu urmările. Scopurile pot fi diverse în
funcţie de conţinutul lor concret.
 Ele pot fi aspecte obligatorii ale componenţei de contr.
 Ele pot fi semne calificative ale formelor agravante ale contr.
 3)Ele pot fi circumstanţe agravante sau atenuante generale.

2. Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată

2.1 Cazurile în care se aplică procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în instanța de
judecată:
Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată se aplică tuturor cauzelor
contravenţionale a căror sancţiune prevede mărimea amenzii nu mai mare de 300 de unităţi convenţionale.
(2) Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată nu se aplică cauzelor
contravenţionale a căror sancţiune prevede privarea de anumite drepturi.

2.2 Efectele refuzului părților de aplicare a procedurii scrise de examinare a cauzei contravenționale:
Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa părţilor şi fără dezbateri
orale.
(2) În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă de judecată, judecătorul transmite
făptuitorului şi victimei o copie a procesului-verbal cu privire la contravenţie, a probelor şi a înscrisurilor
din dosarul cauzei contravenţionale, precum şi solicită părţilor de a se expune asupra aplicării procedurii
scrise şi asupra cauzei contravenţionale, stabilind un termen de 10 zile.
(3) În cazul în care, după expirarea termenului prevăzut la alin.(2), părţile nu s-au expus asupra aplicării
procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale, instanţa de judecată va pronunţa o încheiere motivată cu
privire la examinarea cauzei contravenţionale în procedură scrisă.
(4) În cazul în care părţile, în termenul prevăzut la alin.(2), refuză aplicarea procedurii scrise şi solicită
examinarea cauzei contravenţionale în şedinţă publică, instanţa de judecată poate dispune citarea părţilor
dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părţi de a examina cauza
contravenţională în şedinţă publică, iar examinarea cauzei contravenţionale se va desfăşura în conformitate
cu prevederile capitolului VII din cartea a doua a prezentului cod.
(5) Instanţa de judecată poate să respingă prin încheiere motivată refuzul aplicării procedurii scrise şi solicitarea
examinării cauzei contravenţionale în şedinţă publică în cazul în care consideră că, ţinînd cont de
împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Încheierea de respingere se contestă odată cu
fondul.
(6) Dacă din materialele cauzei rezultă că cauza contravenţională nu poate fi examinată în procedură scrisă,
instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care se contestă odată cu fondul, dispune examinarea cauzei
în ordine generală.
2.3 Specificul soluționării cauzei contravenționale în procedură scrisă:
 Soluţionarea cauzei contravenţionale în procedură scrisă se desfăşoară în termenul şi în condiţiile prevăzute la
art.454.
(2) Hotărîrea judecătorească în procedură scrisă se emite în condiţiile art.462.
(3) Hotărîrea judecătorească emisă se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se comunică părţilor
cauzei contravenţionale, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.
(4) Hotărîrea judecătorească examinată în procedură scrisă se contestă cu recurs care se examinează în condiţiile
prezentului cod.
(5) Instanţa de recurs examinează recursul în procedură scrisă sau cu citarea participanţilor la proces, prevederile
prezentului articol fiind aplicabile corespunzător.

TESTUL nr.  62

1.Recursul – cale ordinară de atac

1.1. Identificați subiecții ce pot ataca cu recurs hotărârea judecătorească contravențională.
2. Hotărîrea judecătorească contravenţională poate fi atacată cu recurs de către contravenient, agentul
constatator, victimă, procuror, după caz.
3. (2) Recursul poate fi declarat în numele părţilor şi de către apărător, iar în numele contravenientului arestat,
şi de către soț/soție
a. Descrieți temeiurile în baza cărora poate fi declarat recursul.
4. nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;
5. b) şedinţa de judecată nu a fost publică;
6. c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în imposibilitatea de a
se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate;
7. d) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice
dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde
dispozitivului pronunţat după deliberare;
8. e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sau instanţa a pronunţat o hotărîre de
sancţionare pentru o altă faptă decît cea imputată contravenientului, cu excepţia cazurilor de reîncadrare
juridică a acţiunilor lui în temeiul unei legi mai blînde;
9. f) contravenientul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de prezentul cod;
10. g) s-au aplicat sancţiuni în alte limite decît cele prevăzute de lege sau nu corespund faptei săvîrşite sau
persoanei contravenientului;
11. h) contravenientul a fost supus anterior răspunderii contravenţionale pentru această faptă sau există o cauză
de înlăturare a răspunderii contravenţionale, sau aplicarea sancţiunii a fost înlăturată de o nouă lege ori
anulată de un act de amnistie, sau a intervenit decesul contravenientului ori împăcarea părţilor în cazul
prevăzut de lege;
12. i) faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită;
13. j) a intervenit o lege mai favorabilă contravenientului;
14. k) Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea legii aplicate;
15. l) instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre în o altă cauză, a constatat o încălcare la nivel naţional a
drepturilor şi libertăţilor omului care poate fi reparată şi în cauza respectivă.

1.3. Formulați efectele declarării recursului.

Recursul împotriva hotărîrii judecătoreşti contravenţionale suspendă executarea ei, cu excepţia sancţiunii arestului
contravenţional.
(2) Instanţa de recurs judecă recursul cu privire la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport
cu calitatea ei în proces.
(3) Instanţa de recurs judecă recursul în limitele temeiurilor pentru recurs, avînd dreptul, în afara temeiurilor
invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze şi alte temeiuri fără a agrava situaţia
contravenientului.
(4) Soluţionînd cauza, instanţa de recurs nu poate crea o situaţie mai gravă persoanei în a cărei favoare a fost
declarat recursul.
(5) Prin extindere, instanţa de recurs este în drept să judece recursul şi cu privire la persoanele care nu au declarat
recurs sau la care acesta nu se referă, avînd dreptul de a hotărî şi în privinţa lor, fără a le crea o situaţie mai
grav

2. Arestul contravențional
2.1. Definiți noțiunea de arest contravențional.
Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în privarea de libertate pe un
termen stabilit prin hotărîre judecătorească şi care se execută în condiţiile prevăzute de Codul de executare.
2.2. Comparați arestul contravențional și reținerea contravențională.
Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile. În cazul concursului de contravenţii sau al cumulului de
hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancţiune arestul
contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe un termen de pînă la 30 de zile.
(5) Durata reţinerii contravenţionale se include în durata arestului contravenţional.
2.3. Evaluați prevederile ce țin de durata arestului contravențional și lista persoanelor exceptate de la
aplicarea acestuia.
(2) Arestul contravenţional se aplică, de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care ameninţă sau pune în pericol real
sănătatea ori integritatea corporală a persoanei.
Arestul contravenţional nu poate fi aplicat, dacă acesta ar amenința sau ar pune în pericol real sănătatea ori
integritatea corporală a contravenientului, persoanelor cu dizabilităţi severe şi accentuate, militarilor în
termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special ai Ministerului Afacerilor Interne, angajaţi în bază de
contract, minorilor, femeilor gravide, femeilor care au copii cu vîrsta de pînă la 8 ani, persoanei care este
unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la 16 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală
de pensionare. Pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 78 1 poate fi aplicat arestul contravențional
persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare, cu condiția că nu există impedimente justificate
legate de starea lor de sănătate.

TESTUL nr.  63

1. Privarea de un drept special – sancțiune contravențională complementară

1.1. Identificați formele de privare de un drept special.

Există două forme de privare de dreptul special: dreptul de a conduce vehicule și dreptul de deținere sau port și
folosire a armei. La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de
deţinere sau port şi folosire a armei, persoana este repusă în acest drept în modul stabilit de Guvern
Guvern 1.2. Reiterați subiecții exceptați de la aplicarea sancțiunii de privare de un drept special.
Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități care foloseşte vehiculul ca
unic mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus atribuindu-i cu bună ştiință un număr de
înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanțe, ori s-a eschivat
de la examenul medical de constatare a acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost
participant.

1.3. Proiectați procedura de aplicare a sancțiunii de privare de un drept special.

poate fi aplicată doar de către instanța de judecată, respectiv, aici se exclude aplicarea ei pe cale extrajudiciară,
modalitate utilizată frecvent în pedepsirea contravenientului. Există două forme de privare de dreptul
special: dreptul de a conduce vehicule și dreptul de deținere sau port și folosire a armei. La expirarea
termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de deţinere sau port şi folosire a
armei, persoana este repusă în acest drept în modul stabilit de Guvern

2. Percheziția în dreptul contravențional

2.1. Definiți noțiunea de percheziție și identificați formele acesteia.
Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane ori la domiciliul
acesteia, pentru strângerea probelor privitoare la o contraventie sau pentru descoperirea contravinient.
Corporala/ la domiciliu.( ridicarea obiectelor şi documentelor)
2.2. Descrieți temeiurile pentru efectuarea percheziţiei.
dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o
anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la
săvîrşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori dobîndite din contravenţie, precum şi obiecte sau documente
care pot avea importanţă pentru cauză.
2.3. Evaluați procedura de efectuare a percheziției și de întocmire a procesuluiverbal cu privire la
percheziţie, la ridicarea obiectelor şi documentelor, la cercetarea la faţa locului.
(2) Percheziţia se efectuează în baza unei hotărîri motivate a organului de constatare a contravenţiilor şi numai cu
autorizația judecătorului de instrucție.
În caz de contravenţie flagrantă, percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate fără autorizația
judecătorului de instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat sau nu mai tîrziu de 24 de ore de la
terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei efectuate, indicîndu-se motivele efectuării
ei. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea acestei acţiuni.
Percheziţia corporală se face fără consimţămîntul persoanei
La efectuarea percheziţiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi consemnat în procesul-verbal.
Agentul constatator care efectuează percheziţia, ridicarea obiectelor şi documentelor sau cercetarea la faţa locului
încheie un proces-verbal la care anexează, după caz, lista obiectelor şi documentelor ridicate. În procesul-
verbal cu privire la percheziţie sau la ridicarea obiectelor şi documentelor se consemnează că celor prezenţi
li s-au explicat drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul cod şi se înscriu declaraţiile făcute de aceste
persoane.  În procesul-verbal cu privire la percheziţie sau la ridicarea obiectelor şi documentelor se
menţionează predarea lor benevolă sau ridicarea lor forţată, se indică locul şi împrejurările în care au fost
descoperite.
Procesul-verbal cu privire la percheziţie, la ridicarea obiectelor şi documentelor sau la cercetarea la faţa locului se
aduce la cunoştinţa tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acestor acţiuni procesuale ori au
asistat la efectuarea lor şi se semnează de fiecare, cu dreptul de a formula în scris observații în cuprinsul
procesului-verbal respectiv. Copia de pe procesul-verbal se înmînează persoanelor cărora le-au fost aplicate
aceste acţiuni procesuale sau reprezentanţilor lor.
(5) Refuzul proprietarului sau posesorului obiectului sau documentului de a semna procesul-verbal, precum şi
absenţa acestora se consemnează de martorii asistenţi.
(6) Obiectele şi documentele ridicate vor fi, pe cît este posibil, împachetate şi sigilate chiar la locul percheziţiei
sau ridicării, fapt ce se consemnează în procesul-verbal. Pachetele sigilate se semnează de către persoana
care a efectuat percheziţia sau ridicarea.

TESTUL nr.  64

1. Procedura de examinare a recursului

1.1. Identificați regulile privind desfășurarea ședinței de judecată în ordine de recurs.
(1) Recursul se judecă de un complet din 3 judecători, cu citarea părţilor.
(2) Neprezentarea la şedinţă a părţilor legal citate nu împiedică judecarea recursului.
(3) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

1.2. Punctați posibilele decizii luate de instanță în vederea soluționării recursului.

(1) După examinarea recursului, instanţa de recurs adoptă una dintre următoarele decizii:
1) respinge recursul şi menţine hotărîrea atacată dacă recursul:
a) este tardiv;
b) este inadmisibil;
c) este nefondat;
2) admite recursul, casînd hotărîrea atacată, parțial sau integral, şi adoptă una dintre următoarele soluții:
a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului contravențional în cazurile prevăzute la art. 441;
b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărîri, însă fără a înrăutăți situația contravenientului;
c) dispune rejudecarea cauzei în primă instanță dacă este necesară administrarea de probe suplimentare, dacă a
constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanței de judecată, privind
citarea obligatorie a părților, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la interpret, precum şi
dacă a constatat încălcări ale prevederilor art. 33–35 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător.
(2) Decizia instanţei de recurs se pronunţă integral sau doar dispozitivul, urmînd a fi redactată în cel mult 3 zile.

1.3. Proiectați conținutul deciziei instanței asupra recursului examinat.

(1) În decizia instanţei de recurs se va indica:
a) data şi locul pronunţării;
b) denumirea instanţei care a emis hotărîrea atacată;
c) numele şi prenumele membrilor completului de judecată, precum şi ale procurorului, agentului constatator,
apărătorului şi interpretului/traducătorului dacă aceştia participă la judecarea recursului;
d) numele şi prenumele recurentului, calitatea lui procesuală;
e) numele şi prenumele persoanei sancţionate sau în a cărei privinţă este clasată procedura contravenţională;
f) numele şi prenumele victimei, iar în cazul persoanei juridice, al reprezentantului victimei dacă participă la
judecarea recursului;
g) dispozitivul hotărîrii atacate;
h) fondul recursului;
i) temeiurile de drept care au dus la respingerea sau la admiterea recursului, motivele adoptării soluţiei;
j) una dintre soluţiile prevăzute la art.462 alin.(5) lit.a) şi b);
k) menţiunea că decizia este irevocabilă.
(2) În cazurile prevăzute de lege, instanţa de recurs pronunţă o încheiere interlocutorie.

2. Aplicarea punctelor de penalizare

2.1. Definiți noțiunea puncte de penalizare.
Este o sanctiune coplementara care se aplică in cazul contraventiilor ce atenteaza la regimuri de transporturi și
contraventiikor in domeniul circulatiei rutiere.
2.2. Descrieți cazurile de aplicare a punctelor de penalizare pentru contravenții.
 Încălcarea regulilor de exploatare a vehiculelor (Exploatarea vehiculelor cu defecte tehnice în sistemul de
frînare sau în mecanismul de direcţie, în dispozitivele de iluminare ori de semnalizare, exploatarea
vehiculelor reutilate fără autorizaţia de rigoare)
 Încălcarea regulilor de înmatriculare sau de înregistrare de stat, de revizie tehnică a vehiculelor
 Conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor de amplasare a numărului de înmatriculare sau conducerea
unui vehicul fără  un astfel de număr
 Conducerea vehiculului cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere (Conducerea vehiculului cu
permis de conducere de o categorie necorespunzătoare)
 Depăşirea vitezei de circulaţie stabilită pe sectorul respective de drum
 Încălcarea regulilor de oprire şi neacordarea de prioritat  pietonilor şi altor participanţi la traficul rutier
(Oprirea în locuri interzise)
 Neîndeplinirea indicaţiei legale de oprire a vehiculului şi de acordare vehiculelor a priorităţii de trecere

2.3. Evaluați procedura aplicării punctelor de penalizare pentru unele categorii de contravenții.
 

Test 65

1. Contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică

1.1 Scopul reglementării categoriilor de contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică:
Norme care reglementează protectia civila. se aplică în scopul prevenirii comiterii de noi contravenții, adică prin
aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale nu se urmărește cauzarea unor suferințe fizice sau
morale contravenientului, ci îndreptarea acestuia, prevenirea comiterii în viitor de noi contravenții sau alte
fapte cu pericol social. Concomitent, prin efectul exemplarității sale, ea servește și acțiunii de prevenție
generală.
1.2 Persoana fizică și persoana juridică – subiect al contravențiilor ce atentează la ordinea publică și la
securitatea publică
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul săvîrşirii
contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani. Procurarea ori păstrarea ilegală de droguri, precursori, etnobota
şi a analogilor acestora în cantităţi mici sau consumul de drogue   fără prescripţia mediculuiю
Cultivarea ilegală a plantelor ce conţin droguri, precursori şi analogi ai acestora și fabricarea etnobotanicelor
Aducerea minorului la starea de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe
O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere contravenţională pentru o faptă
prevăzută de prezentul cod dacă:
a) aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau
interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a efectuat o activitate ce nu corespunde actelor sale
de constituire sau scopurilor sale declarate;
b) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică împuternicită cu funcții
de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice;
c) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana împuternicită cu funcții de
conducere;
d) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei împuternicite cu funcții de
conducere.
1.3. Evaluați măsurile întreprinse de autorități în vederea prevenirii și contracarării contravenţiilor ce
atentează la ordinea publică şi la securitatea publică.
Prin prisma inspectoratului general – care are atributii 
asigură menţinerea, restabilirea ordinii şi securităţii publice, protecţia drepturilor şi a intereselor legitime ale
persoanei şi comunităţii;
2) asigură prevenirea şi curmarea infracţiunilor şi contravenţiilor, respectarea legalităţii, ordinii şi securităţii
publice;
3) asigură investigarea infracţiunilor şi contravenţiilor, realizează urmărirea penală, asigură înfăptuirea justiţiei;
4) acordă asistenţă populaţiei şi autorităţilor administraţiei publice locale;
5) consolidează disciplina şi legalitatea, instruirea şi perfecţionarea permanentă a efectivului poliţienesc, asigură
protecţia juridică şi socială a efectivului, dezvoltarea şi consolidarea bazei tehnico-materiale.

2. Executarea sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor juridice

2.1 Tipurile de sancțiuni contravenționale aplicate persoanelor juridice:
a) amenda; b) privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a desfășura o anumită
activitate poate fi aplicată și ca sancțiune complementară
2.2 Particularitățile executării sancțiunilor pecuniare (amenzilor) în raport cu persoanele juridice:
(1) Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.
(2) Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de
răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.
(21) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărţii întîi a
prezentului cod, după caz:
a) amendă de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale;
b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei, dar nu mai
puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în care acest fapt este prevăzut expres de
norma materială din partea specială a cărţii întîi.
(22) Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an, a încălcărilor specificate în partea specială
a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii în valoarea
limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.
(23) Comiterea de către persoana juridică a treia oară şi mai mult, în decursul unui an, a încălcărilor specificate în
partea specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime triplă din suma amenzii
în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

2.3 Specificul executării sancțiunilor ce țin de privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate:
(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a
desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi
aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia
reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.
O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere contravenţională pentru o faptă
prevăzută de prezentul cod dacă:
a) aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau
interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a efectuat o activitate ce nu corespunde actelor sale
de constituire sau scopurilor sale declarate;
b) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică împuternicită cu funcții
de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice;
c) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana împuternicită cu funcții de
conducere;
d) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei împuternicite cu funcții de
conducere.
(11) O persoană fizică se consideră împuternicită cu funcții de conducere dacă are cel puțin una din următoarele
funcții:
a) de reprezentare a persoanei juridice;
b) de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;
c) de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.
(2) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazul în care norma materială din partea specială a cărţii întîi
prevede expres sancţionarea ei.
(3) Dacă în partea specială a cărţii întîi este prevăzută răspunderea contravenţională a persoanei juridice,
întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică.
(4) Răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice sau, după caz, a
persoanei cu funcție de răspundere pentru contravenţia săvîrşită.

Test 65(2)

1. Contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică

1.1 Scopul reglementării categoriilor de contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică:
Scopul de bază al acestui grup de norme materiale contravenţionale este stabilirea regulilor de conduită în locurile
publice şi protejarea lor prin intermediul aplicării măsurilor de constrîngere statală. Contravenţiile din acest
capitol pot fi divizate în două grupuri: 1) contravenţii care atentează la ordinea publică, şi 2) contravenţii
care atentează la securitatea publică. 1. La primul grup de contravenţii se referă: – huliganismul nu prea
grav (art. 354); – consumul de băuturi alcoolice în locuri publice şi apariţia în astfel de locuri în stare de
ebrietate produsă de alcool (art. 355); – jocurile de noroc, ghicitul în locuri publice (art. 356); – tulburarea
liniştii (art. 357); – încălcarea legislaţiei cu privire la publicitate (art. 364); – distrugerea sau deteriorarea
intenţionată a obiectelor activităţii de publicitate (art. 365); Pericolul acestor contravenţii constă în faptul că
ele se comit în locurile publice
1.2 Persoana fizică și persoana juridică – subiect al contravențiilor ce atentează la ordinea publică și la securitatea
publică
Subiectul răspunderii contravenţionale poate fi: • persoana fizică (art. 359 alin. (1) şi (2), art. 362 alin. (2), art.
363 alin. (2)–(6), art. 363); • persoana fizică şi cea juridică (art. 358, art. 360 alin. (1) şi (3), art. 361 alin.
(1), art. 362 alin. (1) şi (2)).
Persoana fizică și persoana juridică – subiect al contravențiilor ce atentează la ordinea publică și lasecuritatea
publică: Subiectul contravențiilor ce atentează la ordinea publică și securitatea publică sunt persoanele
fizice și persoanele juridice. Persoana fizică poate fi subiect al contravențiilor cu referire laconsumul de
băuturi alcoolice pe străzi, huliganism sau jocuri de noroc și ghicitul în locuri publice, prevederile acestora
fiind expuse în Partea specială a Codului contravențional. Persoana fizică ca și cea juridică la fel poate fi
subiect al contravențiilor ce țin de tulburarea liniștii sau încălcarea regulilor deapărare împotriva
incendiilor. Contravențiile în care persoana juridică rreprezintă subiect al contravențieieste cazul în care
aceasta se ocupă cu amplasarea mijloacelor de publicitate exterioară pe arbori sau înzonele monumentelor
de arhitectură sau încalcă regulile de acces la secretul de stat.
1.3 Ordinea și securitatea publică sunt afectate cel mai des de acte de huliganism și consum de acolo înlocuri
publice. În acest context pentru a combate acest fenomen, la nivel național Guvernul RepubliciiMoldova a
aprobat Strategia Națională de ordine și securitate publică pentru anii 2017-2020 și planul deacțiuni privind
implementarea acesteia. Strategia prevede sporirea calității serviciilor de asigurare a ordinii publice și a
securității cetățenilor inclusiv prin iimplicarea societății civile în combaterea fenomenuluiinfracțional și
contravențional. Prin implementarea strategiei se urmărește dezvoltarea sistemului de formare profesională
angajaților organelor de forță și instituirea unui sistem modern de ordine publică și desecuritate publică
capabil să sporească încrederea populației și să consolideze protecția socială.

2. Executarea sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor juridice

2.1 Tipurile de sancțiuni contravenționale aplicate persoanelor juridice:
Printre tipurile de sancțiuni contravenționale aplicate persoanelor juridice, cea mai răspândită este amenda,care
este sancțiune contravențională pecuniara care constă în obligarea contravenientului la plata unei sumede
bani. De asemenea persoana juridică poate fi privată de dreptul de a desfășura o anumită activitate
prininterdicția de a încheia anumite tranziții, de a emite acțiuni sau alte titluri de valoare, de a obține
subvenții,înlesniri și alte avantaje de la stat .
2.2 Particularitățile executării sancțiunilor pecuniare (amenzilor) în raport cu persoanele juridice:
Amenda
Def: o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de CC.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională = cu 20 de lei. Amenda aplicată
persoanelor fizice este în mărime de la 1 la 150 de uc. Persoanelor cu funcţie de răspundere şi persoanelor
juridice – de la 10 la 500 uc. Legea contravenţională în vigoare a modificat esenţial procedura
contravenţională. Este prevăzută inclusiv o procedură accelerată (simplificată), potrivit căreia agentul
constatator, în limitele competenţei stabilite, cercetează cauza şi emite decizia de aplicare a sancţiunii
contravenţionale la locul constatării faptei contravenţionale. Persoana vinovată de comiterea unei fapte
contravenţionale şi supusă amenzii este în drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o plăteşte în
cel mult 72 de ore (3 zile) din momentul stabilirii ei. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii este
executată integral. Prescripţia achitării amenzii este de 30 de zile de la data stabilirii ei. Dacă persoana
fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, instanţa de judecată o poate înlocui,
după caz, cu:
• amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii cu amenda prevăzută de norma
materială contravenţională;
• privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;
• muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate convenţională, durata
muncii fiind de cel mult 60 de ore;
• arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata arestului fiind de cel mult
30 de zile
Dacă persoana juridică nu a plătit benevol şi integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei,
aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni
la un an şi/sau cu afişarea ori difuzarea actului de sancţionare. Procedura: Amenda se înlocuieşte de către
instanţa de judecată la demersul agentului constatator sau al procurorului. În cazul în care sancţiunea
amenzii este stabilită de instanţa de judecată, înlocuirea se efectuează de instanţă la demersul executorului
judecătoresc.
2.3 Specificul executării sancțiunilor ce țin de privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate:
Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, afişarea şi/sau difuzarea actului de sancţionare pot fi
aplicate atît ca sancţiuni principale, cît şi ca sancţiuni complementare.
Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.Această sancţiune contravenţională,
precum şi afişarea şi/sau difuzarea actului de sancţionare se aplică numai persoanei juridice.Privarea
persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a încheia
anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alteavantaje
de la stat sau de a desfăşura alte activităţi.
Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost
folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de
desfăşurare a acestei activităţi. Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate sau privarea de
dreptul de a deţine anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la
un an. Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise de
persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea
unei anumite funcţii de către aceasta.

TESTUL nr.  66

1. Contravenții ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală și

valorile imobiliare
1.1. Exemplificați categoriile de contravenții ce afectează activitatea de întreprinzător,
fiscalitatea, activitatea vamală și valorile imobiliare.
 Organizarea de structuri financiare ilegale
 Desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător
  Participarea ilegală a funcţionarului public, a personae cu funcție de demnitate publică la activitatea de
întreprinzător
 Achiziţionarea, păstrarea, transportul şi comercializarea ilegală a valorilor material
 Încălcarea legislaţiei şi a regulilor din domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medical
 Încălcarea regulilor de gestionare și asigurare a transparenței  mijloacelor financiare provenite din fondurile
asigurării  obligatorii de asistență medicală de către prestatorii de servicii medicale și farmaceutice
 Încălcarea modului de procurare, de transport, de păstrare şi de desfacere a timbrelor de acciz şi a mărcilor
comerciale  de stat
 Încălcarea regulilor de comerţ în piaţă
 Încălcarea legislaţiei cu privire la jocurile de noroc
 Prezentarea de informaţii neautentice sau incomplete despre caracteristicile produselor şi ale serviciilor
 Încălcarea regulilor vamale

1.2. Generalizați elementele constitutive ale contravențiilor ce afectează activitatea de

întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală și valorile imobiliare.
Obiect general- relatia,bunul,interesul valoare sociala careia fapta ii adduce atingere.
generic- CONTRAVENŢII CE AFECTEAZĂ ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR,
FISCALITATEA, ACTIVITATEA VAMALĂ ŞI VALORILE MOBILIARE
Obiect specific – de ex la jocuri de noroc si ghicitul in stada ,obiect specific e ordinea publica
Obiect complex – Folosirea materiei prime cu termenul de valabilitate expirat
                        la producerea (prepararea) de produse alimentare ( principal sanatatea
persoanei,secundar- afectarea activitatii de intrepreznzator )
Material - Achiziţionarea, păstrarea, transportul şi comercializarea 
                        ilegală a valorilor material ( material e marfurile si produsele fara dovada originii).
Latura obiectiva- actiunea/inactiunea , urmari social periculoase, modul si mijloacele (ca la penal )
Subiect si latura subiectiva.
1.1. Estimați politicile adoptate la nivel de stat în vederea contracarării activității ilicite în domeniul
vizat.,
De la penal indici trasaturele pers, juridice sii argumentezi dc ea trebuie sa poarta raspundere.

2.Executarea sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor fizice

1.2. Identificați temeiurile inițierii procedurilor de executare a deciziilor judiciare.
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul
săvîrşirii contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.
16 ani - injuria
(1) Injuria, adică vorbele sau faptele care lezează onoarea şi demnitatea persoanei,
se sancţionează cu amendă de la 9 la 18 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în
folosul comunităţii de la 10 la 20 de ore.
În cazul minorului care a săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea specială a cărţii
întîi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază materialele cauzei contravenţionale
autorităţii administraţiei publice locale pentru problemele minorilor. La demersul agentului constatator,
instanţa de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de constrîngere cu caracter educativ.
Persoana cu funcţie de răspundere (persoană căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie,
indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, într-o autoritate publică centrală sau
locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări,
anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor
administrative de dispoziţie, organizatorice ori economice) este pasibilă de răspundere contravenţională
pentru săvîrşirea unei fapte prevăzute de prezentul cod în cazul:
a) folosirii intenţionate a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu;
b) depăşirii vădite a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege;
 c) neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.
(61) În cazul în care fapta contravenţională este comisă prin adoptarea sau neadoptarea unui act de
către un organ colegial, răspunde fiecare dintre membrii organului colegial.
Responsabilitatea
Responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înțelege caracterul
prejudiciabil al faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voința şi de a-şi dirija acțiunile.

1.3. Descrieți particularitățile executării sancțiunii amendă aplicate persoanelor fizice.

Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.
Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie
de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.
Pe langa amenda mai incluzi Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sînt:
a) avertismentul;
b) amenda;
c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
e) aplicarea punctelor de penalizare;
f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de deţinere sau port şi folosire
a armei);
g) munca neremunerată în folosul comunităţii;
h) arestul contravenţional.
2.3. Evaluați procedura executării sancțiunii munca neremunerată în folosul comunității.

muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate convenţională,
durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
În cazul muncii comunitare, prin contribuţia adusă societăţii cel pedepsit poate într-un fel să ispăşească
paguba produsă şi la partea materială dar şi la acea morală.

Lucrările de salubrizare demarate de autorităţi înainte de sărbători au fost o bună oportunitate de a implica
la muncile comunitare persoanele condamnate pentru infracţiuni minore. În unele parcuri sau în apropierea
clădirilor publice puteau fi văzuţi maturi sau minori măturând sau văruind copaci. Unii dintre ei executau
cele 4 ore pe zi de muncă în folosul comunităţii, stabilite de instanţa de judecată pentru că au comis o
infracţiune nu foarte gravă.
(1) Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea contravenientului persoană
fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administraţiei
publice locale.
(2) Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se
execută în 2–4 ore pe zi. În cazul contravenientului care nu este angajat în cîmpul muncii, nu este antrenat
în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, sancţiunea poate fi executată pînă la
8 ore pe zi.
(3) Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să
execute o asemenea sancţiune, cu excepția contravenției prevăzute la art. 78 1, pentru care acordul persoanei
nu este necesar.
(4) După pronunţarea hotărîrii judecătoreşti, preşedintele şedinţei de judecată explică esenţa
sancţiunii muncii neremunerate în folosul comunităţii, fapt care se consemnează în procesul-verbal al
şedinţei de judecată.
(5) Contravenientului sancţionat cu muncă neremunerată în folosul comunităţii i se ia în scris un
angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 10 zile la organul de probaţiune în a cărui rază
teritorială îşi are domiciliul.
 (6) În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul comunităţii, această sancţiune se
înlocuieşte cu arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă neremunerată în
folosul comunităţii. Demersul cu privire la înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunității cu arest
contravențional se examinează de către instanța de judecată în termen de 30 de zile.
 (7) Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată militarilor prin contract și
persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani.
 (9) Militarii în termen și militarii cu termen redus sancționați cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii execută această sancțiune contravențională în unitatea militară.

TESTUL nr.  67

1.  Executarea sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate, privarea de

dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special
1.1. Identificați subiecții ce pot fi supuși sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o anumită
activitate, privarea de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special.
PJ si PF ,doar ca la PF privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de deţinere sau
port şi folosire a armei); da la PJ - Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată şi
ca sancţiune complementară.
1.2. Determinați instituțiile ce asigură executarea sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o
anumită activitate, privarea de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special.
Privare de drept de a desf o anumita activitate ,sanctiune care interzice persoanei F sau J pentru o perioada
de timp de a desfasura o anumita activitate, aceasta poate fi aplicatad e catre instant de jdecata pentru
termen de la 3 luni la un an. In cel de-al doilea caz e la fel,sanctiunea aplicata exclusive de catre instant de
judecata pe termen de la 3 luni-1 an.
1.3. Proiectați procedurile de executare a sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o anumită
activitate, privarea de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special.
 (1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice
de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate
fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care
contravenţia
  (3) Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii
poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an. Această sancţiune se aplică
în cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca
fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.

2. Contravenţii ce atentează la sănătatea populaţiei, sănătatea persoanei,     la starea sanitar-

epidemiologică
2.1. Identificați particularitățile contravențiilor ce atentează la sănătatea populaţiei, sănătatea
persoanei, la starea sanitar-epidemiologică.
 Divulgarea informaţiei confidenţiale privind examenul medical de depistare a contaminării cu virusul
imunodeficienţei umane (HIV) ce provoacă maladia SIDA
 Eschivarea bolnavului de tuberculoză eliminator de bacili de la tratament sau încălcarea regimului prescris
 Practicarea ilicită a activităţii medicale şi farmaceutice
 Nerespectarea angajamentelor privind asigurarea instituţiei medico-sanitare cu medicamente
 Violența în familie
 Neluarea de măsuri pentru asigurarea protecţiei semănăturilor de plante ce conţin droguri, precursori şi
analogi ai acestora
2.2. Caracterizați elementele constitutive ale contravențiilor ce atentează la sănătatea populaţiei,
sănătatea persoanei, la starea sanitar-epidemiologică.
Obiect- valoarea socilala careia ia fost adusa atingere
Generic - sănătatea populaţiei, sănătatea persoanei, starea sanitar-epidemiologică.
Specific- viata si sanatatea persoanei/populatiei
Latura- urmarile social-periculoase,modul,mijloace folosite,etc
subiect- o asemenea calitate dobandesc doar acei care savarsesc fapte ilicite
Latura s – vinovatia- intentie/imprudenta (tentative,contr continua/prelungita/consumata)
2.3. Evaluați nivelul de performanță a măsurilor sanitar-epidemiologice aplicate în condițiile
pandemiei COVID-19.

TESTUL nr.  68

1. Contravenţii în domeniul circulaţiei rutiere

1.1. Identificați specificul contravențiilor în domeniul circulației rutiere. 
SE categorizeaza ca cont ce afecteaza regimul de transporturi. Ca ex- Exploatarea vehiculelor cu defecte
tehnice in sistemul de franare sau in mecanismul de directie, in dispozitivele de iluminare ori de
semnalizare, exploatarea vehiculelor reutilate fara autorizatia de rigoare, Incalcarea regulilor de
inmatriculare sau de inregistrare de stat a vehiculelor. Parasirea de catre vinovat a locului in care s-a produs
accidentul rutier.
1.2. Caracterizați elementele constitutive ale contravențiilor în domeniul circulației rutiere.
Obiect- valoarea socilala careia ia fost adusa atingere
Generic - obligatia participantilor la traffic de a respecta aceste reguli
Specific- ordinea respectarii regulilor de circulatie
Latura- urmarile social-periculoase,modul,mijloace folosite,etc
subiect- o asemenea calitate dobandesc doar acei care savarsesc fapte ilicite
Latura s – vinovatia- intentie/imprudenta (tentative,contr continua/prelungita/consumata)
1.3. Evaluați măsurile întreprinse de autorități în vederea creșterii securității traficului rutier și
propuneți, la necesitate, modificări de lege ferenda.
Stabilind cadru legal coincis in domeniul regulilor de circulatie rutiera,legiuitorul a urmarit sa ne expuna in
materia sa , obligatiile conducatorilor de vehicule precum si dirijarea circulatiei rutiere,dand o explicatie
clara indicatoarelor,marcajelor. Pentru cei care nu se conformeaza ,exista un system distinct de sanctiuni.
Privare drept special(de a conduce), amenda + puncte de penalizare. Ca masuri,consideram importante de
specificat - instalarea obiectelor semaforice, Pentru fluidizarea traficului rutier și sporirea siguranței
pietonilor la intersecții dificile. Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de circulaţie, e necesar de executat lucrări
pentru iluminarea pe timp de noapte , fiind ca nu toate regiunile dispun de ele. Inlocuirea semnelor de
circulatie (uzate) cu unele noi .

2. Agentul constatator
2.1. Enumerați funcționarii care pot fi desemnați în calitate de agenți constatatori.
Sunt desemnati ca agent cocnstatator functionarii din urmatoarele auroritati: Ministerul Afacerilor
Interne (politia),Centrul National Anticoruptie ( directorul, directorii adjuncti ai CNA, șefii subdiviziunilor
teritoriale ale acestora și adjuncții lor) Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (directorul și
directorii adjuncți), Autorități administrative din subordinea Ministerului finanțelor (conducatorii
directiilor generale finante ale unitatilor administrativ teritoriale si adjunctii lor, angajatii din cadrul
serviciului fiscal de stat...), Serviciul Vamal (sefii birourilor si posturilor vamale si adjunctii lor, sefii
echipelor mobile), Comisia Nationala a pietei Financiare (presedintii si vicepresedintii), Consiliul
Concurentei (personalul abilitat cu functii de control), Inspectorul pentru protecția mediului, Agenția
Națională pentru Sănătatea publică, Organele de specialitate din domeniul transporturilor, Agenția pentru
protecția consumatorilor, Agenția pentru supravegherea tehnică (sefii, sefii adjuncti, inspectorii),
Inspectorul de stat al muncii, Ministerul Apărării, Executorul judecatoresc, Curtea de conturi (personalul
 abilitat cu functii de audit), Centrul National pentru Protecția datelor cu caracter personal (directorul,
adjunctii, personal abilitat cu functii de control)...
2.2. Caracterizați cazurile în care persoana desemnată ca agent constatator nu poate participa
(nu este în drept să participe) la desfăşurarea procesului contravențional.
Persoana desemnata ca agent constatator nu poate participa la desfășurarea procesului
contravențional daca :
- exista cel putin una dintre circumstantele indicate la articolul 33 Cod de procedură penală (daca sunt
rude, daca el e parte vatamata sau un reprezzentant al ei, dacă a participat în acest proces în calitate de
martor, expert, specialist, interpret, traducător, grefier, persoană care a efectuat urmărirea penală, procuror,
judecător de instrucţie, apărător, reprezentant legal al învinuitului, inculpatului, reprezentant al părţii
vătămate, părţii civile sau părţii civilmente responsabile)
-se află în situație de conflict de interese
2.3. Evaluați procedura de examinare a declarației de abținere sau a cererii de recuzare a
agentului constatator.
Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare depuse în privința agentului constatator
are loc în termen de 2 zile lucratoare de către conducătorul autorității publice, in cadrul căreia activeaza
acesta sau in cazul in care declaratia de abținere sau cererea de recuzare este depusă la etapa examinării
cauzei în instanta judecătorească competentă să examineze cauza contravențională. Totodată , în cazul în
care a fost depusă în privința conducătorului autorității competente sa solutioneze cauza contraventionala
are loc in termen de 10 zile lucratoare de către instanta de judecată , în a cărei rază teritorială activează
autoritatea respectivă. Decizia sau hotărârea asupra abținerii saua recuzării nu este susceptibilă de a fia
atacată.

TESTUL nr.  69

1. Autoritățile competente să soluţioneze cauze contravenţionale

1.1. Identificați autoritățile competente să soluţioneze cauze contravenţionale.
Sunt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:
            a) instanţa de judecată;
            b) procurorul;
            c) comisia administrativă; 
            d) agentul constatator
a. Descrieți categoriile de cazuri cu privire la contravenții din competența instanțelor de judecată.
Autoritatea centrala in solutionarea cauzelor contraventionale este instanta de judecata. Justitia in cauzele
contraventionale se infaptuieste de catre instanta de judecata conform competentei date prin Codul
contraventional.
Toate cazurile cu privire la contraventii cu exceptia celor atribuite de CodulContraventional competentei
unor alte organe
b)Cauzele contraventionale in privinta minorilor
c)Cauzele contraventionale privind impiedicarea exercitatii dreptului de intemeiere a sindicatelor si de
afliere lor îndeplinirea obligatiilor de intretinere" de educare si de instruire a copilului
−impiedicarea exercitarii dreptului de a comunica cu copilul si de a-l educa
−Necomunicarea despre existenta unui pericol pentru viata ori sanatatea copilului
-incalcarea regulilor inferii" instituirii tutelei" curatelei asupra copiilor ramasi fara ingrijire parinteasca
−neindeplinirea cerintelor legitime ale deputatului in Parlament
−Manifestarea lipsei de respect fata e instanta de judecata sau fata de Curtea Constitutionala
−neexecutarea hotaririi instantei de judecata
−imixtiunea in activitatea avocatului parlamentar (ombudsman)
−nesubordonarea cu rea vointa dispozitiei sau cererii legitime a colaboratorului organelor de ocrotire a
normelor de drept
 d) cauzele contravenționale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei măsuri de
siguranță dintre cele care urmează:
– expulzarea;
– demolarea construcției neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor;
– confiscarea specială;
– ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
2) contestaţiile împotriva deciziilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele
contravenţionale, procurorului.
(2) Instanţa de judecată este competentă să aplice măsuri de siguranţă şi amendă judiciară.
(3) Instanţa de recurs judecă recursul pronunţîndu-se prin decizie.
b. Apreciați competența funcțională a comisiei administrative cu privire la soluționarea cauzelor
contravenționale.
Este autoritate extrajudiciara.
Pentru examinarea cazurilor cu privire la faptele stabilite prin lege ca find contravenţii se formează comisii
administrative. Prezenţa agentului constatator la şedinţa comisiei administrative este obligatorie.
Neprezentarea agentului constatator, citat legal, fără motive întemeiate şi fără înştiinţarea prealabilă a
comisiei conduce la încetarea procesului contravenţional. La examinarea cauzei, comisia administrativă
clarifică şi ţine cont de următoarele momente: existenţa veridică a contravenţiei, existenţa cauzelor care
înlătură caracterul contravenţional al faptei, vinovăţia persoanei în privinţa căreia a fost intentat procesul
contravenţional, gradul de responsabilitate al acesteia, existenţa circumstanţelor atenuante sau agravante,
necesitatea sancţionării şi, după caz, caracterul sancţiunii, precum şi alte aspecte importante pentru
soluţionarea justă a cauzei. După examinare, comisia administrativă adoptă o hotărîre asupra cazului, prin
care stabileşte aplicarea sancţiunii contravenientului sau, după caz, încetarea procesului contravenţional cu
constatarea temeiului de încetare a procesului, în conformitate cu Codul contravenţional.
(optional) -Comisia administrativă se instituie de către consiliul local sătesc" comunal" orăsenesc"
municipal) pe lâgă autoritatea publică locală executive. Comisia administrative examinează cauza
contravenţională in termen de 30 de zile de la data inregistrării cauzei de către secretarul responsabil.
Desfăşurarea fiecărei şedinţe a comisiei administrative se consemnează intr-un proces-verbal. Pentru
activitatea sa, comisia administrativă răspunde în faţa autorităţilor reprezentative deliberative şi executive
ale administraţiei publice locale.

2. Constrângerea fizică și/sau psihică – cauză care înlătură caracterul       contravențional al

faptei
2.1. Reproduceți prevederile legale ce țin de constrângerea fizică și/sau psihică drept cauză care
înlătură caracterul contravențional al faptei.
Pentru a fi vorba de constrangere fizica trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
a) fapta sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie de un act normativ;
b) constrangerea fizica exercitata de o alta persoana sa fie de natura a imobiliza libertatea de vointa si
actiune a contravenientului.
Pentru existenta constrangerii psihice trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
a) sa se exercite asupra psihicului faptuitorului o actiune de constrangere de catre o alta persoana printr-o
amenintare grava cu un pericol;
b) pericolul sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat savarsind contraventia
2.2. Caracterizați violența (constrângerea) drept mijloc de influență ilegală asupra persoanei.
Violenţa umană – o problemă actuală care îngrijorează societatea în ansamblul ei.
Dupa cum am mentionat poate fi de 2 feluri ( sus) În art. 5 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
este proclamat că „Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante. ca element al raspunderii contraventionala si totodata cauza care inlatura caracterul penal al
faptei, constrangerea fizica reprezinta presiunea pe care o forta careia nu i se poate rezista o exercita asupra
unei persoane. Este mijlocul illegal deoarece acest act nu este aprobat de societate, nici de normele legale.
  Deoarece Cel care o aplica-  acționează împotriva drepturilor altora,submineaza drepturile.
2.3. Evaluați semnele amenințării drept unica formă a constrângerii psihice.
(Cauza care impiedica o persoana sa-si dirijeze liber vointa, de a face sau a nu face ceva, este constrangere
psihica, fapt ce exclude existenta uneia din trasaturile contraventiei si anume vointa.)
Prin ,,amenințare” se are în vedere: amenințarea cu violență, amenințarea cu divulgarea unor informații
compromițătoare, amenințarea cu distrugerea sau cu deteriorarea bunurilor, amenințarea cu răpirea unei
persoane, amenințarea cu răpirea mijlocului de transport etc. Prin ,,alte acte ilegale” se înțelege: violența,
profitarea de dependență a victimei, profitarea de poziția de vulnerabilitate a victimei, hipnoza, tehnica
influențării psihologice graduale, tehnica influențării psiholingvistice. Susţinând opinia că ameninţarea este
un tip de violenţă, credem că legislatorul nu întâmplător, vorbind despre constrângere, numeşte
ameninţarea ca una dintre căile de constrângere, permiţând a afirma că ameninţarea şi constrângerea – sunt
noţiuni independente. Noţiunile de „constrângere” este mai largă decât noţiuniule de „ameninţare” şi
„violenţă”.
De asemenea, este necesar de definit ameninţarea ca violenţa psihică care constă în intimidarea persoanei
cu promisiunile de a săvârşi anumite acţiuni care contravin intereselor celui interogat. Prin conţinut,
ameninţările pot fi divizate în mai multe grupuri: 1) Ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice; 2)
Ameninţări cu săvârşirea altor acţiuni criminale, de a săvârşi acţiuni violente cu caracter sexual, de a nimici
sau a deteriora bunurile; Ameninţări la adresa altor drepturi şi interese ale persoanei (de ex., cele de muncă
(de a obţine concedierea din serviciu), de studii (exmatricularea din instituţia de învăţământ), locative (de a
evacua din apartament), economice (de a lichida organizaţia comercială, de a le crea avantaje concurenţilor
în activitatea antreprenorială), personale (de a-l trage pe interogat la răspundere penală pentru vreo altă
infracţiune comisă în realitate sau pretinsă, de a-l trimite la spitalul de psihiatrie, de a aplica măsuri de
constrângere în privinţa rudelor sale.

TESTUL nr.  70

1. Circumstanțele agravante la aplicarea sancțiunilor contravenționale

1.1. Definiți noțiunea circumstanțe agravante. împrejurare care agravează vina și pedeapsa unui
inculpat.
Circumstanţele   agravante sunt acele stări, situaţii, întâmplări, calităţi ori alte date ale realităţii care stau în
afara conţinutului faptei ilicite, dar care preced, însoţesc sau succed activităţii ilicite (infracţionale) şi care
privesc fie realizarea faptei prevăzute de legea contraventionala, fie persoana făptuitorului.

1.2. Caracterizați circumstanțele agravante prevăzute de Codul contravențional al Republicii Moldova.

săvîrşirea contravenţiei de către o persoană care anterior a fost sancţionată pentru o contravenţie similară
sau pentru alte fapte care au relevanţă pentru cauză;
c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări
excepţionale; f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe.
Instanţa de judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere această
circumstanţă ca agravantă;
g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă de o
persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori altui factor.
1.1. Evaluați caracterul exhaustiv al listei circumstanțelor agravante prevăzute de legislația contravențională.
În rîndul faptelor care contravin unor norme, contravenția se situează direct după infracțiune,însă se află
deasupra celorlalte încălcări de natura civilă sau abateri de ordin administrativ sau disciplinar.
Continutul exhaustive al listei rezidă in forma si variant contraventiei,în functia carei legiuitorul spoeste,
scade sau schimba natura sanctiunii aplicabile. Respectiv aceste circumstante se divizeaza in normative si
 faptice. Normative se realizeaza prin modul expres prevazut de lege, pot fi plurale/unice.
Necesara pentru calificarea corecta a faptei ilicite. Ca exemplu in cazul de :
Pluralitatea contravenţiei (ansamblul normelor juridice contravenţionale care reglementează
situația când o persoană comite două sau mai multe contravenţii şi se exprimă prin două forme:
- concursul de contravenţii care există în situaţia în care o persoană comite cel putin două contravenţii,
înainte de constatarea irevocabilă a existenţei vreuneia dintre ele. Concursul de contravenţii este real
(comiterea mai multor contravenţii ca urmare a mai multe fapte
distincte) şi ideal (când o faptă comisă de aceeaşi persoană, datorită imprejurărilor în care a avut loc şi
consecintelor pe care le-a produs,întruneşte elementele mai multor contravenţii);

2. Probele. Cercetarea la faţa locului

2.1. Identificați scopul cercetării locului săvârșirii contravenției /domiciliului/sediului etc.
 În scopul descoperirii urmelor contravenţiei, corpurilor delicte şi pentru a stabili circumstanţele
contravenţiei ori alte circumstanţe care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, agentul constatator
efectuează cercetarea la faţa locului (a terenului, încăperilor, obiectelor, documentelor, animalelor,
cadavrelor umane sau de animale). Prin cercetarea locului sav. Contr. Se indentifica probe care servesc la
constatarea existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei
şi la cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.
2.2. Analizați procedurile aplicate de către agentul constatator în cadrul cercetării la fața locului.
Agentul constatator cercetează obiectele vizibile, permite, după caz, accesul la ele în măsura în care
nu se încalcă drepturile omului. Persoana care efectuează acţiunea procesuală face, după caz, măsurări,
fotografieri, filmări, desene, schiţe, mulaje şi tipare de pe urme de sine stătător sau cu ajutorul specialistului
în materie. Locul cercetării poate fi delimitat de angajaţii subdiviziunilor specializate de menţinere a ordinii
şi securităţii publice din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei.
2.3. Evaluați temeiurile pentru ridicarea obiectelor şi documentelor în cadrul cercetării la fața
locului.
Dacă este necesar să se ridice anumite obiecte sau documente care constituie corpuri delicte şi dacă
se cunoaşte exact locul şi persoana la care se află, agentul constatator efectuează, în temeiul unei hotărîri
întemeiate. Nu se permite ridicarea de obiecte, documente, dispozitive de stocare a datelor dacă ridicarea
acestora stopează activitatea economică a persoanei, este posibilă efectuarea de copii şi de înregistrări foto
sau video de pe documente şi dispozitivele de stocare a datelor, pot fi inspectate, măsurate sau prelevate
mostre din acestea, care constituie mijloc material de probă SI Este interzisă ridicarea obiectelor şi
documentelor în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor de contravenţie flagrantă. La fel Este interzisă
ridicarea de obiecte, documente, dispozitive de stocare a datelor care nu constituie instrumente ce au servit
la săvîrşirea contravenţiei sau nu au importanţă pentru procesul contravenţional. [Obiectele şi documentele
descoperite la faţa locului se examinează în acel loc, iar rezultatele examinării se consemnează în procesul-
verbal al acestei acţiuni. În cazul în care în cadrul examinării la fața locului este imposibilă efectuarea
copiilor, a înregistrărilor foto sau video ori prelevarea mostrelor de pe obiectele purtătoare de informații sau
este împiedicată efectuarea acestor acțiuni, obiectele și documentele care constituie corpuri delicte se
ridică, în care scop se împachetează, pachetul se sigilează şi se semnează, faptul fiind menţionat în
procesul-verbal de ridicare de la fața locului. Desigilarea pachetului se efectuează în prezența
contravenientului sau a reprezentantului acestuia.].

TESTUL nr.  71

1. Înlăturarea de la conducerea vehiculului. Reţinerea şi aducerea vehiculului la parcare

1.1. Enumerați temeiurile juridice ale înlăturării persoanei de la conducerea vehiculului.
 Conducerea vehiculului cu permis de conducere de o categorie necorespunzătoare
 Conducerea vehiculului fără permis de conducere sau dovada înlocuitoare, cu drept de circulație, a
permisului (cu excepţia conducerii în cazul instruirii, în prezenţa instructorului) sau conducerea în decursul
termenului de aplicare a măsurii de siguranţă privind ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport
 Predarea conducerii vehiculului către o persoană care nu are permis de conducere sau dovada înlocuitoare,
cu drept de circulație, a permisului (cu excepţia instruirii, în prezenţa instructorului), care este privată de
dreptul de a conduce vehicule sau care are permis de conducere de o categorie necorespunzătoare
1.2. Descrieți procedura de reținere și aducere a vehiculului la parcarea specială.
Asigurarea executării procesului de ridicare, transportare, depozitare, precum şi de restituire
ulterioară a mijloacelor de transport ridicate se realizează de către Î.S. „Servicii Pază a MAI” contra plată,
în baza dispoziţiei (verbale, scrise sau prin intermediul rețelelor de comunicație electronice) a agentului
constatator.
 Mijlocul de transport pasibil ridicării se sigilează de către agentul constatator în prezența a cel
puțin unui martor-asistent, care, de asemenea, semnează procesul-verbal cu privire la ridicarea mijlocului
de transport.
    Dacă în mijlocul de transport pasibil ridicării se află un pasager, inclusiv minor, sau un animal,
agentul constatator va întreprinde măsurile de rigoare în vederea coborîrii acestuia din mijlocul de transport
și a plasării ulterioare a acestuia în condiții de siguranță, implicînd, după caz, alte servicii competente.
 Agentului constatator îi este interzis să urce la volanul mijlocului de transport asupra căruia a fost
aplicată ridicarea ca măsură procesuală de constrîngere.
c. Evaluați scopul și necesitatea aplicării unor astfel de măsuri de constrângere în raport cu unele
categorii de contravenienți.
Înlăturarea conducătorului auto de la conducerea mijlocului de transport, precum și constatarea
staţionării mijloacelor de transport care prezintă pericol iminent pentru interesul public, cu dispunerea
ridicării și aducerii mijlocului de transport la parcarea specială sau la subdiviziunea specializată ori
teritorială a Poliţiei cea mai apropiată de locul constatării contravenţiei, ţine de competenţa agenţilor
constatatori. Ridicarea mijloacelor de transport staționate, care prezintă pericol iminent pentru interesul
public poate fi aplicată în cazul în care mijlocul de transport creează obstacole pentru circulaţia mijloacelor
de transport cu regim prioritar de circulație.

2. Revizuirea – cale extraordinară de atac

2.1. Identificați subiectul/subiecții ce pot cere revizuirea procesului
contravențional. 
Procurorul dispune de dreptul de a înainta cerere de revizuire a deciziei sau hotărârii emise în cauza
contravenţională dacă se constată că în acţiunile contravenientului sunt prezente elementele constitutive ale
infracţiunii prevăzute de Codul penal.
(2) Cererea de revizuire se depune în instanţa a cărei decizie sau hotărâre a rămas definitivă.”
2.2. Descrieți temeiurile în baza cărora poate fi cerută revizuirea procesului contravențional.
Revizuirea procesului contravenţional poate fi cerută dacă:

a) instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre, a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor

omului care poate fi reparată la o nouă judecare fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o
declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial,
prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională;
b) Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă;
c) legea nouă înlătură caracterul contravenţional al faptei sau ameliorează situaţia contravenientului în a
cărui privinţă nu a fost executată integral sancţiunea contravenţională;
d) există o procedură pornită în cauza dată în faţa unei instanţe internaţionale sau Guvernul Republicii
Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii
Moldova;
 e) prin hotărîre definitivă s-a stabilit că, la constatarea şi examinarea faptei contravenţionale şi la judecarea
acestei cauze contravenţionale, s-au comis abuzuri ce constituie infracţiuni;
f) instanța de judecată sau autoritatea competentă care a emis decizia asupra cauzei contravenționale nu s-a
expus asupra vinovăției sau nevinovăției contravenientului ori instanța de judecată sau autoritatea
competentă s-a pronunțat în privința unui alt subiect de drept decât persoana care a săvârșit fapta
contravențională;
g) s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa de judecată sau autoritatea competentă care a emis decizia
asupra cauzei contravenționale nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărîrii sau deciziei şi care, independent
sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel sancţionat este nevinovat ori a săvîrşit o
altă contravenţie decît cea pentru care a fost sancţionat sau care dovedesc că persoana cu privire la care s-a
dispus încetarea procesului contravenţional este vinovată.

2.3. Proiectați procedura de revizuire a procesului contravențional și efectele juridice ale acesteia.
Procedura de revizuire se deschide în baza cererii procurorului adresată instanței de judecată,
conform competenței teritoriale a acestuia, sau a cererii contravenientului adresată instanţei care a judecat
cauza/contestaţia sau instanței de fond conform competenței teritoriale, procedura de revizuire se deschide
la cererea Procurorului General sau a adjuncţilor lui. Hotărîrea instanţei de revizuire
(1) După examinarea cererii de revizuire, instanţa de revizuire adoptă una dintre următoarele
hotărîri:
1) respinge cererea de revizuire dacă este:
a) tardivă;
b) inadmisibilă;
c) neîntemeiată;
2) admite cererea, casînd hotărîrea atacată, şi pronunţă o nouă hotărîre.
(2) Instanţa dispune, după caz, repunerea în drepturi, restituirea amenzii plătite şi a bunurilor, precum şi a
cheltuielilor judiciare pe care persoana în a cărei favoare s-a admis revizuirea nu era obligată să le suporte,
includerea, la cerere, în vechimea neîntreruptă în muncă, a duratei sancţiunii arestului contravenţional.

TESTUL nr. 72

1. Iresponsabilitatea – cauză care înlătură răspunderea contravențională

1.1. Identificaţi esența termenului de iresponsabilitate.
Starea de iresponsabilitate constatată în modul stabilit de lege -Este în stare de iresponsabilitate persoana care
săvîrşeşte o faptă aflîndu-se în imposibilitatea de a conştientiza sau a dirija acţiunile sale din cauza unei
boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, a alienării mintale sau a unei alte stări
psihice patologice.
Nu este pasibilă de răspundere contravenţională persoana care a săvîrşit o faptă în stare de responsabilitate, dar
care, pînă la pronunţarea hotărîrii de sancţionare, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, lipsită fiind de
posibilitatea conştientizării sau dirijării acţiunilor sale.
Iresponsabilitate (în viziunea legiuitorului) înseamnă incapacitatea unor persoane de a-şi da seama de sensul şi de
urmările faptelor lor sau de a-şi dirija în mod normal voinţa în timpul săvîrşirii acţiunii sau inacţiunii ilicite.
1.2. Determinați criteriile ce nесеsită а fi întrunitе сumulаtiv pеntru înlăturаrеа răspundеrii соntrаvеnţiоnаlе din
cauza iresponsabilității.
Iresponsabilitatea este o cauză de scutire de răspunderea contravenţională întemeiată pe lipsa de vinovăţie din
partea persoanei care a săvîrşit contravenţia. Această stare de incapacitate poate fi constatată numai pe cale
medicală, medicii specialişti fiind cei care se pronunţă asupra capacităţii persoanei de a-şi dirija acţiunile
sau inacţiunile în împrejurările concrete. Iresponsabilitatea trebuie deosebită de starea de afect (considerată
drept circumstanţă atenuantă), la care poate ajunge şi o persoană perfect sănătoasă sub aspect psihic.
Trebuie să îndeplinească anumite condiţii cumulative:
1. trebuie să existe o stare de incapacitate psihică a persoanei, (să fie în stare de inconştienţă).
2. starea de incapacitate să existe în momentul săvîrşirii faptei.
3. fapta săvîrşită să fie dintre cele prevăzute drept contravenţie.
Responsabilitarea trebuie să existe atît în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării sancţiunii
contravenţionale. Legea contravenţională prevede că: „Nu este pasibilă de răspundere contravenţională
persoana care a săvîrşit o faptă în stare de responsabilitate, dar care, pînă la pronunţarea hotărîrii de
sancţionare, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, lipsită fiind de posibilitatea conştientizării sau dirijării
acţiunilor sale.”
1.3. Argumentați problema răspundеrii соntrаvеnţiоnаle a pеrsоаnelor саrе аu săvârşit о fаptă în stаrе dе
rеspоnsаbilitаtе, dаr саrе, până lа prоnunţаrеа hоtărârii dе sаnсţiоnаrе, s-а îmbоlnăvit dе о bоаlă psihiсă,
fiind lipsită dе pоsibilitаtеа de a соnştiеntiza sаu dirija асţiunile sаlе.
Responsabilitarea trebuie să existe atît în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării sancţiunii
contravenţionale. Legea contravenţională prevede că: „Nu este pasibilă de răspundere contravenţională
persoana care a săvîrşit o faptă în stare de responsabilitate, dar care, pînă la pronunţarea hotărîrii de
sancţionare, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, lipsită fiind de posibilitatea conştientizării sau dirijării
acţiunilor sale.” Astfel faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate
măsuri de constrîngere cu caracter medical, iar după însănătoşire – ea poate fi supusă pedepsei.
Sub acest aspect legislația aplică principiul umanismului, astfel chiar dacă fapta a fost comisă cu responsabilitate,
iar pină la pronunțarea hotăririi persoana se află in imposibilitatea de a conștientiza saudirija actiunile sale
aceasta nu va fi pasibilă de răspundere contravențională. In asemenea caz scopul legiicontravenționale nu
poate fi atins, deoarece persoana nu va conștientiza relația cauză efect, sanctiunea nu vafi in măsură să
corijeze persoana

2. Clasificarea actelor procesual-contravenționale

2.1. Definiți noțiunea de acte procesual-contravenționale și reflectați valoarea lor aplicativă.
Actele procesuale sunt acele mijloace juridice prin intermediul cărora sunt exercitate drepturi si prerogativeale
organelor judiciare si ale subiectilor procesuali.Exemple de acte procesuale mai uzuale sunt dispozitia
deincepere a urmăririi penale sau a procesului contraventional , de punere in miscare a actiunii penale ,
detrimitere in judecată, introducerea unei plingeri prealabile , declararea apelului, a contestației . In timp ce
actele procesuale pot fi indeplinite atit de organele judiciare cit si de ceilalti subiecti procesuali (părți,
subiecți procesuali principali), actele de procedurale se efectuează de organele judiciare si de alte
organeextrajudiciare cu atributii auxiliare.
2.2. Evidențiați criteriile de clasificare a actelor procesual-contravenționale.
1. In funcție de faza procedurii contraventionale in care pot fi indeplinite sau efectuate ( acte comune /acte
speciale)
2. In funcție de obligativitate ( acte obligatorii/ acte facultative) sunt obligatorii actele pe care subiectii sunt
obligati să le realizeze in vederea promovării procesuluicontravențional. Actele obligatorii sunt efectuate de
către organele judiciare, subiectii neoficiali
avind , de regulă dreptul si nu obligatia indeplinirii unor activități.
3. In functie de oficialitate ( acte oficiale/ neoficiale) actele efectuate de organele judiciare sau agentiiconstatatori
au un caracter oficial. actele efectuate de către părți si celelalte persoane ce participă in proces au un
caracter neoficial.
4. In functie de modul concret de realizare a acestora avem acte materiale/ orale sau scrise.Spre exemplu actele de
decizie a organelor judiciare sau a agenților constatatori nu pot avea decîtformă scrisă. lucru valabil si
pentru ordonanțele procurorului, sau organului de urmărire penală ,incheierile , sentințele deciziile instanței
de judecată .Ascultarea martorilor ori a părților, formularea de concluzii in cadrul dezbaterilor ,
confruntarea si alte
asemenea acte produc consecințe dacă se realizează oral.
5. După natura juridică : Acte procesuale de constatare a contravenției (acte de sesizare sau
autosesizare , denunț, plingerea , procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal deaudiere a
victimei)
6. Acte procesuale de organizare a lucrului(citația, incheierile organizatorice) .
7. Acte procesuale de pregatire a cauzei spre examinare , cum ar fi numirea datei examinării cauzei,organizarea
părților
8. Actele procesele de administrare și verificare a probelor
9. Acte procesuale de soluționare a cauzei contravenționale (procesul verbal cu privire la contravenție,decizia
asupra cauzei)
10. Acte procesuale de altă natură
2.3.Argumentați caracterul special al actelor procesuale oficiale și neoficiale.
Spre deosebire de actele actele comune, actele speciale sunt cantonate la anumite momente sau instituții ale
procesului. De exemplu plingerea , denunțul, autosesizarea sunt acte procesuale care sunt caracteristice
fazei inițiale a procedurii contravenționale. De altminteri decizia organelor judiciare sau ale agenților
constatatorisunt expuse in faza de incheiere a procesului contravențional

TESTUL nr. 73

1. Riscul întemeiat
1.1. Definiți riscul întemeiat în ipostaza de circumstanță care înlătură caracterul contravențional al
Riscul intemeiat este legat cu pericolul posibil adică care vine, care poate fi , iar nu cu acel care deja existăsau s-a
terminat. Prin pericol ințelegem posibilitatea de a pricinui o daună , de a face un rău, de a aduce o
nenorocire. prin urmare riscul are un caracter subiectiv. Riscul intemeiat ce constă in crearea legală a
pericolului potențial intereselor protejate de lege in vederea obtinerii rezultatelor social utile care nu ar fi
putut fi realizate prin măsuri obișnuite lipsite de risc, este o cauză de inlăturare a caracterului
contravențional al faptei. Prin risc înțelegem dreptul persoanei la cercetarea de creație, testarea acțiunilo
1.2. Determinaţi condițiile pe care trebuie să le îndeplinească riscul pentru a fi întemeiat.
Pentru a fi considerat intemeiat riscul trebuie să intrunească următoarele condiții:1. scopul socialmente util nu
putea fi atins fără actiunile /inactiunile insoțite de risc .2. persoana care a riscat a luat/ a epuizat toate
măsurile de prevenire a cauzării de daune intereselorocrotite de legea contravențională
1.3. Estimaţi deosebirea dintre riscul întemeiat și starea de extremă necesitate.
In cazul stării de extremă necesitate pericolul amenințător este real, evident, și inevitabil, in cazul riscului,
pericolul poate surveni in urma săvirșirii acțiunii.Pericolul nu poate fi inlăturat altfel decît prin săvîrșirea
unei fapte ilicite in cazul starii de extrem necesitate , astfel in cazul unui risc nu putem vorbi intotdeauna de
inlăturarea unui pericol pentru atingerea unui scop social util
dăunătoare. Evaluarea gradului de risc exprimă probalitatea acestuia de a se produce, precum şi impactul pe care
îl poate avea asupra relaţiilor sociale.

2. Elemente obligatorii comune tuturor proceselor-verbale cu privire la contravenții

2.1. Descrieți conținutul proceselor-verbale cu privire la contravenții prin prisma art.443 din Codul
contravențional al Republicii Moldova.
Codul contravențional al Republicii Moldova.procesul verbal cu privire la contraventie va cuprinde :data, ora,
locul incheieriicalitatea , numele și prenumele agentului constatator, denumirea autorității pe care o
reprezintănumele, prenumele, domiciliul, ocupația persoanei in a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional,
datele din buletinul ei de identitate, sau după caz din alt act care stabilește identitatea persoanei, iar in cazul
persoanei juridice , denumirea, sediul, codul ei fiscal-fapta contraventională , locul si timpul săvirșirii ei ,
circumstanțele săvirșirii ei
-incadrarea juridică a faptei, norma materială contraventională-aducerea la cunoștința persoanei in a cărei
privință a fost pornit procesul contravențional și a victimei a
drepturilor și obligațiilor prevăzute de cod-obiecțiile si probele pe care persoana in a cărei privință a fost pornit
procesul contravențional le aduce inapărarea sa, precum si obiectiile si probele victimei-informații despre
instituția bancară si despre modul de plată a amenzii
2.2. Determinați procedura de informare a persoanei, în privința căreia a fost pornit procesul contravențional,
despre drepturile și obligațiunile sale.
In momentul pornirii procesului contravențional, autoritatea competentă să soluționeze cauza
contravențională este obligată să aducă la cunoștința persoanei pasibile de răspundere contravențională dreptul ei
de a fi asistată de un apărător. Agentul constatator competent să soluționeze cauza este obligat să aducă la
cunoștința contravenientului precum și reprezentantului legal al minorului a drepturilor și obligațiilor lor
prevăzute la art 384 si 387 ale prezentului cod, precum și a consecințelor examinării
contravenției in procedură simplificată. Acest fapt va fi inclus in decizia privind examinarea contravenției
intemeiul constatării personale a agentului constatator precum și in conținutul procesului verbal cu privire
lacontravenție, Agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului lista sa de
drepturidin cadrul procesului contravențional.
2.3. Proiectați modalitățile de comunicare contravenientului a conținutului procesului-verbal cu privire la
contravenție.
Practic procesul verbal poate fi comunicat in 3 moduri
1)Prin inminarea acestuia contravenientului de către agentul constatator, in situațiile in care agentul constatator
este competent să aplice si sanctiunea contraventională iar contravenientul este prezent sisemnează
procesul verbal. De regulă această modalitate de comunicare se aplica in situatiile in care procesul verbal
este intocmit pe loc in momentul constatării faptei, dar nu este exclus ca procesul verbal sa fieintocmit
ulterior la sediul agentului constatator in prezenta contravenientului.
2) Prin comunicarea procesului verbal prin posta cu aviz de primire. Această modalitate de comunicare seaplica in
mai multe situatii:
 in situatia in care agentul constatator nu este competent sa aplice sanctiunea
 - in ipoteza in care desi agentul constatator intocmeste procesul verbal si aplica sanctiunea in prezenta
contravenientului , acesta refuză sau nu poate sa semneze
 in situatia in care desi agentul constatator este competent să aplice sanctiunea procesul verbal eintocmit in
lipsa contravenientului
3. Prin afișarea procesului verbal la domiciliul sau la sediul contravenientuluilegea a reglementat aceasta
modalitate de comunicare deoarece unii contravenienti cu rea credință ar putea să refuze să semneze avizul
de primire, pentru a obtine prescriptia executării sanctiuniicontraventionale

TESTUL nr. 74

1. Particularitățile esențiale ale Codului contravențional

1.1. Relatați despre evoluţia diacronică a legislaţiei contravenţionale.
-La 24 octombrie 2008 prin legea 218, a fost adoptat codul contraventional al Republicii Moldova, care avenit să
reglementeze in aspect nou răspunderea juridică ce survine ca rezultat al săvirșirii contraventiilor.
-Prin adoptarea si intrarea in vigoare a noului cod a avut loc ridicarea dreptului contraventional la nivel deramura
de drept autonomaPe parcursul evolutiei legislatiei se evidentiază tendinta cresterii numărului de fapte
considerate antisocialesi calificate drept contravenții
1.2. Caracterizați structura juridică a Codului contravențional al Republicii Moldova.
Legea contravenţională nominalizată are drept sarcină ocrotirea personalităţii, a drepturilor şi a intereselor
legitime ale persoanelor fizice, a proprietăţii, a ordinii de stat şi a ordinii publice, precum şi prevenirea şi
combaterea contravenţiilor, influenţa asupra cauzelor şi condiţiilor comiterii lor, contribuirea la educarea
cetăţenilor în spiritulrespectării întocmai a legilor şi a altor acte normative.Pentru realizarea scopului şi a
sarcinilor sale, CC al RM este structurat în: cărţi, titluri, părţi, capitole şi articole
Cartea întîi. Dreptul material Este divizată în două titluri: titlul I
– Partea generală Şi titlul II
– Partea specială.
Partea generală a cărţii întîi : Este împărţită în cinci capitole şi conţine: dispoziţii comune cu privire la legea
contravenţională a Republicii Moldova, scopul legii şi acţiunea ei, principiile; noţiunea de contravenţie şi
răspundere contravenţională; cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi
răspundereacontravenţională; sancţiunile contravenţionale şi modalitatea aplicării lor.
Partea specială a cărţii întîi: Este divizată în cincisprezece capitole, fiecare dintre ele conţine norme materiale ale
dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde reguli concrete în
domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este prevăzută măsura de
constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege.
Cartea a doua. Procesul contravenţional
Este şi ea divizată în două titluri: titlul I – Partea generală Şi titlul II Partea specială .Partea generală
A cărţii a doua
Conţine: dispoziţii generale cu privire la procesul contravenţional, principiile procedurii contravenţionale şi de
citare; participanţii la procesul contravenţional, drepturile şi obligaţiile lor;autorităţile competente să
soluţioneze cauzele contravenţionale; probele şi măsurile procesuale de constrîngere.Partea specială a cărţii
a doua
Este consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei contravenţionale şicercetarea cazului; judecarea
cauzei contravenţionle în instanţă; căile de atac al deciziei emise; trimiterea spreexecutare a hotărîrii
judecătoreşti, problemele ce urmează a fi soluţionate la executarea sancţiunii contravenţionale.
1.3. Formulați sugestii și concluzii în legătură cu aplicarea Codului contravențional al Republicii Moldova.
Drept concluzie codul contraventional se aplică pe intreg teritoriul Republicii Moldova , se aplicăcontraventiilor
săvirșite de cetățeni ai R.M. precum si de apatrizii domiciliati pe teritoriul R.M. in afara
teritoriului R.M. dacă fapta este considerată contraventie in Statul in care se află in temeiuri de
reciprocitate.Consider că faptul că politica de dezincriminare este benefică pentru consolidarea unui sistem
de justitierestaurativ ce are scopul de a resocializa , de a reintegra contravenientul, astfel nu intotdeauna o
pedeapsămai dură are o eficiență mai ridicată.
2. Executarea sancţiunilor contravenţionale aplicate persoanelor juridice
2.1. Evidențiați exigențele normativ-juridice contravenționale în privința executării sancţiunilor aplicate
persoanelor juridice

Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.

(2) Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu
funcţie de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.

(21) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărţii întîi
a prezentului cod, după caz:

a) amendă de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale;

b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei, dar
nu mai puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în care acest fapt este prevăzut
expres de norma materială din partea specială a cărţii întîi.

(22) Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an, a încălcărilor specificate în partea
specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii în
valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

(23) Comiterea de către persoana juridică a treia oară şi mai mult, în decursul unui an, a încălcărilor
specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime triplă din
suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

2.2. Analizați efectele juridice ale executării benevole a sancțiunii amenda contravențională.
Conform art 313 cod de executare stabilește că executarea sanctiunii amenzii aplicate persoanelor fizice sau
juridice se asigură de executorul judecatoresc in a cărui competență teritorială stabilită de camera
teritorialaa executorilor judecătorești se află sediul persoanei juridice.
2.3. Argumentaţi rolul executorului judecătoresc și al organului de probațiune la executarea sancțiunilor
contravenționale aplicate persoanelor juridice.
Executorii judecătorești au dreptul de a initia procedurile de executare pe baza unui titlu executoriu.
Executarea sanciunii amenzii aplicate persoanelor fizice sau juridice se asigura de executorul judecatoresc ,in a
carui competenta teritoriala stabilita de camera teritoriala a executorilor judecatoresti se afla domiciliulsau
sediul contravenientului. In cazul in care executarea silita nu a fost posibila din cauza lipsei sauinsuficientei
de bunuri ori din cauza eschivarii cu rea voință a contravenientului dacă amenda a fost aplicatăde instanța
de judecata , executorul judecătoresc solicită instanței care a examinat cauza să adopte oincheiere prin care
instanța poate inlocui suma neachitată a amenzii după caz cu :1.
amendă in mărime dublă2. privarea de dreptul de a desfasura o anumita activitate pe un termen de la 6 luni la un
anPrivarea de dreptul de a exercita o anumita activitate se asigura de catre organul de probatiune, in acarui
raza teritoriala isi are sediul persoana juridică, ca mai apoi organul de probatiune să trimităhotarirea
judecătorească organului abilitat cu dreptul de a itnerzice contravenientului o anumitaactivitate, pentru a
sista activitatea interzisă, pentru a retrage autorizația/ licența sau pentru amodifica statutul persoanei
juridice sanctionate.

TESTUL nr. 75

1. Individualizarea răspunderii contravenționale și a sancțiunii contravenționale

1.1. Descrieți principiul individualizării răspunderii contravenționale și a sancțiunii contravenționale

(art.9 din Codul contravențional).
La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de
persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.
Nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una şi aceeaşi faptă.
Comiterea unei contravenții are drept consecință inevitabilă aplicarea sancțiunii prevăzute de lege, pentru a
restabili ordinea de drept şi a integra în comunitate contravenientul. Una din condiţiile realizării scopului
pedepsei este individualizarea pedepsei. Astfel, pentru ca pedeapsa să-și realizeze scopul și funcțiile sale,
aceasta trebuie adaptată la nevoile de reeducare ale făptuitorului, cu luarea în considerare a gravității faptei
săvârşite și a periculozităţii contravenientului. Dacă se va aplica făptuitorului o pedeapsă, fără a se ține cont
de cele menționate, apare riscul ca el să fie încurajat să comită și alte contravenții în viitor.

1.2. Abordaţi problema individualizării judecătorești a răspunderii și sancțiunii contravenționale.

Doctrina de specialitate stabileşte mai multe forme de individualizare a pedepselor, de exemplu cea
judecătorească, care se efectuează de către instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei. Se referă
la asemenea criterii precum: 1)circumstanţele comiterii faptei - se va avea în vedere locul și timpul
comiterii faptei (în timpul nopții, al unui dezastru natural etc.), și modul de pregătire şi executare efectivă a
activității infracţionale, tinându-se seamă, totodată, și dacă mijloacele folosite pentru punerea în executare a
activității infracționale au fost de natură a spori pericolul social abstract al faptei (folosirea unor mijloace
care pun în pericol viața mai multor persoane); 2)natura și gravitatea consecințelor contravenţiei -se vor
avea în vedere atât urmările directe, cât şi cele indirecte, dar şi celelalte urmări produse persoanei vătămate,
determinate de săvârşirea faptei; 3)motivul săvârşirii faptei - și de aceste elemente, care sunt, de asemenea,
părți din structura laturii obiective ale infracțiunii, se va tine seamă la individualizarea pedepsei; 4)natura și
frecvenţa faptelor care constituie antecedente – cu referință la acest criteriu, se va analiza specializarea
făptuitorului într-un anumit domeniu contravențional și intervalul de timp necesar reluării activității ilegale;
5)conduita făptuitorului după comiterea ilegalității prezintă importanţă pentru stabilirea pedepsei și
comportamentul făptuitorului după săvârşirea faptei, înainte de începerea procesului (autodenunțare,
 încercarea de împiedicare a producerii rezultatului, restituirea bunurilor, încercarea de a ascunde urmele
faptei) și pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare (recunoaşterea faptei, eschivarea de la urmărirea
penală, încercarea de intimidare a martorilor); 6)nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația
familială şi socială - în această categorie se înscriu stări de fapt, precum abandonul şcolar, vârsta
adolescenței, starea de sănătate precară, mediul familial dezorganizat, influența anturajului etc.

1.3. Generalizați particularitățile individualizării administrative a executării pedep-sei contravenționale.

A treia formă de individualizare a pedepsei prezentată de doctrină este cea administrativă, care aparține
organelor care asigură executarea pedepselor. Această formă se efectuează în faza executării pedepsei
aplicate, reprezentând ultima etapă în realizarea principiului individualizării pedepsei. Ea se referă mai
mult la cazurile de aplicare a pedepsei arestului contravențional, prin adaptarea regimului de executare a
pedepsei în raport cu conduita la locurile de executare.
Concluzionând cele expuse anterior, menționăm că fiecare etapă individualizării pedepsei are un rol
determinant asupra finalității actului coercitiv, respectiv stabilirea pedepsei, și, deși două dintre ele sunt
extraprocesuale, toate urmăresc, în egală măsură, atât redarea către societate a unei persoane reintegrabile,
cât și protejarea populației de elementele negative.

2.Delimitarea contravențiilor vamele prevăzute în Codul contravenționale de cele stabilite în Codul

vamal

1.1. Identificați formele răspunderii contravenționale în domeniul vamal.

In anumite cazuri doar proportia abaterii desemnează prezenta sau lipsa unui grad prejudiciabil si respectiv 
admiterea unei sau altei răspunderi juridice. De exemplu codul vamal prevede contraventiile vamale cu
răspundere materială, un alt model de răspundere juridica decit cea contraventională. Aici sunt stabilite
tipurile de contraventii cu raspundere materiala si marimea sanctiunii amenzii care se stabileste in baza
unui procent din valoarea marfurilor care au constituit obiectul contraventiei.

1.2. Caracterizaţi criteriile de clasificare a contravenţiilor vamale prevăzute în Codul contravenţional și a

celor stabilite în Codul vamal.
 Se sancţionează cu amendă de la 15 la 45 de unităţi convenţionale:
1.Neoprirea vehiculului (inclusiv a vehiculului de uz personal) în locul de aflare a organului vamal, precum
şi pornirea, admiterea pornirii fără autorizaţia organului vamal a vehiculului (inclusiv a vehiculului de uz
personal) aflat sub control vamal
2.Împiedicarea accesului persoanei cu funcţie de răspundere a organului vamal în exerciţiul funcţiunii la
mărfurile, obiectele şi la alte valori aflate sub control vamal
3.Neprezentarea în termen organului vamal a mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate sub control vamal,
transportate de la un organ vamal la altul, precum şi a actelor vamale şi altor acte asupra acestora.
4.Eliberarea fără autorizaţia organului vamal a mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate sub control vamal
sau pierderea lor.

Se sancţionează cu amendă de la 6 la 30 de unităţi convenţionale.

1.Acostarea la nava aflată sub control vamal a altor construcţii plutitoare fără autorizaţia organului vamal
2.Neprezentarea în termen către organul vamal a actelor necesare controlului vamal al mărfurilor,
obiectelor şi al altor valori aflate sub controlul vamal, indiferent de prezentarea declaraţiei scrise,
3.Încărcarea, descărcarea, transportul, repararea ambalajului deteriorat, ambalarea, dezambalarea,
reambalarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate sub control vamal, schimbarea semnelor de
identificare sau de marcare de pe acestea sau de pe ambalajul lor fără autorizaţia organului vamal, precum
şi deteriorarea sau pierderea plumburilor, sigiliilor vamale, ştampilelor sau altor garanţii aplicate de organul
vamal.
2.3. Generalizați prevederile cu privire la contravențiile vamale pasibile de răspundere materială.
 In codul Vamal al Republicii Moldova sunt prevazute tipurile de contraventii cu raspundere materiala si
marimea sanctiunii amenzii care este stabilita pe baza unui procent anume din valoarea marfurilor ce au
constituit obiectul contraventiei. De exemplu pentru trecerea de marfuri peste frontiera vamala cu
documente falsificate, nevalabile sau dobindite pe cai ilegale, in lipsa elementelor constitutive ale
infractiunii de contrabandă sau ale altor infractiuni se aplică  pedeapsa amenzii de la 40 la 100%  din
valoarea mărfurilor care au constituit obiectul contravenției sau cu confiscarea lor. Protectia juridică a
acestor categorii de relatii sociale are o importanță majoră pentru economia natională si infrastructura
socială. In mare parte atentarea la aceste categorii de relatii sociale constituie un atentat la securitatea
economică a statului

Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere material

Sînt considerate încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială următoarele
contravenţii vamale:
1) trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor cu eludarea controlului vamal (trecerea prin alte locuri
decît cel de amplasare al organului vamal sau în afara orelor de program ale acestuia) sau cu folosirea
ascunzişurilor lor.
2) trecerea de mărfuri peste frontiera vamală cu documente falsificate, nevalabile sau dobîndite pe căi
ilegale, în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă sau ale altor infracţiuni;
3) nedeclararea, în termenele stabilite, a mărfurilor la import;
4) transportul, depozitarea, procurarea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal cu eludarea
controlului vamal ori tăinuite de el
8) neachitarea drepturilor de import sau de export în termenele stabilite, în lipsa elementelor
constitutive ale infracţiunii;
9) punerea în circulaţie a mărfurilor fără permisiunea organului vamal, pierderea mărfurilor şi
mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală sau netransportarea lor la locul indicat de organul
vamal;
10) pierderea sau nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub
supraveghere vamală;
11) neîndeplinirea obligaţiei de a declara organului vamal modificarea destinaţiei mărfurilor faţă de
scopul declarat la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală;
12) nerespectarea cerinţelor şi condiţiilor de distrugere a mărfurilor şi/sau a deşeurilor;

TESTUL nr. 76

1. Particularitățile unor categorii de sаnсțiuni соntrаvеnțiоnаle

1.1. Dеsсriеți difеrеnțа dintrе рrivаrеа dе drерtul dе а dеținе аnumitе funсții și рrivаrеа dе un drерt
sресiаl.
Privarea de dreptul de a deține anumite funcții reprezintă interdicţia de a deține temporar anumite
funcții de către contravenient prin rezilierea contractului de muncă pe o anumită perioadă.

Art.35 CC - Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine
anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an. Această
sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise de persoana
vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite
funcţii de către aceasta.
 Privarea de drept special este o sancțiune contravențională complementară aplicată doar de către
instanţa de judecată în cazurile prevăzute de lege. Legiuitorul face referință aici la două forme de privare de
dreptul special: dreptul de a conduce vehicule şi dreptul de a deține armă şi de portarmă.
1)-presupune interdictia temporara a pers.fizice de asi realiza anumite drepturi dobandite(privarea de dr
de a conduce mijloace de transport si privarea de dreptul de a purta arme de foc)
-interdictia de la 6 luni la 3 ani ( dreptul de a conduce)
-durata o determina instanta de judecata
2)-privarea de drepturi de a detine si a purta arme de foc.
-amenda contraventionala si privarea de dr de a purta arme de foc.

Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3

ani. Această sancţiune nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități care foloseşte vehiculul ca unic mijloc
de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus, atribuindu-i cu bună ştiinţă un număr de
înmatriculare fals, ori l-a condus în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanțe, ori s-a
eschivat de la examenul medical de constatare a acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a
fost participant.

1.2. Caracterizați рrосеdurа dе арliсаrе а рunсtеlоr dе реnаlizarе.

- reprezinta unitatea de evidenţa aplicta in calitate de sanctiune contraventionala
complementara,concomitent cu sanctiunea principala sub forma de amenda in cazurile si marimea
prevazuta de sanctiunea normei.
2 modalitati:
-sistem de acumulare
-modalitatea de a extrage

Limita de puncta=15 puncte de penalizare

Durata=6 luni

=este o sancțiune complementară, care se aplică în cazul comiterii contravențiilor ce atentează la

regimul de transporturi şi contravențiilor în domeniul circulației rutiere. Pentru încălcarea acestor norme,
conducătorului de vehicul, pe lângă sancțiunea principală, se aplică și un număr de puncte de penalizare,
în calitate de sancțiune complementară. Cuantumul punctelor de penalizare aplicat ca sancțiune este
prevăzut pentru fiecare încălcare în parte.
Art 36 (1) În cazurile şi în mărimea prevăzute de sancţiunea normei contravenţionale din capitolele XII şi
XIII ale cărţii întîi, conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvîrşirea contravenţiei, odată cu
aplicarea sancţiunii principale, i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancţiune complementară.
Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării contravenției
pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărâre judecătorească, de dreptul de a conduce
vehicule.

1.3. Formulați consecințele neachitării de către соntrаvеniеnt a аmеnzii соntrаvеnțiоnаle.

Pentru neachitarea amenzii, din cauza lipsei ori a insuficienței bu- nurilor sau din cauza eschivării cu rea-
voință a contravenientului de la achitarea acesteia, instanţa de judecată poate înlocui suma neachitată a
amenzii cu:
- amendă în mărime dublă, ce însă nu poate depăşi limita maximă a sancțiunii cu amenda prevăzută de
norma materială contravențională;
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;
-muncă neremunerată în folosul comunității, calculându-se o oră de muncă pentru o unitate
convențională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
 -arest contravenţional, calculându-se o zi arest pentru 2 unități convenționale, durata arestului fiind de cel
mult de 30 zile, ținând cont de regulile aplicării arestului;
-pentru contravențiile în domeniul circulației rutiere, amenda poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a
conduce vehicule de la 6 luni la un an.

Inlocuirea amenzii cu munca neremunerată în folosul comunității poate avea loc doar în cazul în care
contravenientul şi-a manifestat acordul în scris pentru executarea acestei forme de sancțiune. În lipsa
acordului, instanţa de judecată nu va putea aplica înlocuirea sancțiunii date.
Cu referință la arestul contravențional, o zi de arest pentru 2 u.c. vom expune mai jos..
În cazul persoanelor juridice amenda se aplică în limitele:
a) de la 10 la 1500 u.c..
b) în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei.
În cazul în care persoana juridică comite a treia oară contravenții în decursul unui an calendaristic,
amenda se triplează, având în vedere valoarea limitei maxime indicate în cod.
Dacă persoana juridică nu achită amenda, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfăşura o
anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.

2. Fundamentele prоbеlor în рrосеsul соntrаvеnțiоnаl

2.1 Dеfiniți nоțiunеа dе соrр dеliсt.

Corp delict este acel obiect precum banii, documente, autovehicule, alte valori, faţă de care există un
temei clar că au servit la săvîrşirea contravenţiei, au păstrat asupra lor urmele faptei contravenţionale au
constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc de constatare a existenţei ori inexistenţei
elementelor constitutive ale contravenţiei.

2.1 Dеtеrminаți рrосеdurа dе rесunоаștеrе а оbiесtului drерt соrр dеliсt.

Obiectul se recunoaște ca fiind corp delict prin ordonanța agentului constatator sau prin încheierea instanței
de judecată se anexează la dosar.
Poate fi recunoscut în următoarele condiții :
-dacă prin descrierea lui detaliată prin sigilare, precum și prin alte acțiuni întreprinse imediat după
depistare, a fost eliminată posibilitatea substituirii sau modificarii esențiale a particularitatilor și semnelor
sau a urmelor aflate pe obiect.
- dacă a fost dobândit prin unul din următoarele procedee probatorii : cercetare la fata locului, percheziție,
ridicare de obiecte, precum și prezentat de către participanții la proces, cu ascultarea prealabilă a acestora.

După săvârşirea unei contravenții, politia trece la cercetarea locului faptei, şi efectuează percheziţii, prin
intermediul cărora se pot descoperi obiecte care constituie mijloace materiale de probă.

Apoi, are loc la fixarea procesuală a mijloacelor materiale de probă, care rezultă în întocmirea unui proces
verbal.
După ce sunt fixate, pot fi prezentate părţilor şi martorilor spre recunoaştere, pot fi examinate sau pot fi
supuse unei constatări tehnico-stiintifice ori unei expertize criminalistice.
Unele corpuri delicte, după fixarea procesuală sunt restituite victimei, proba existentei acestora facându-se
prin intermediul unui pro ces-verbal de descriere şi fixare procesuală.

2.2 Evaluați imроrtаnțа соrрurilоr dеliсtе în саdrul unui рrосеs соntrаvеnțiоnаl.

 Rolul corpurilor delicte în cadrul probaţiunii a crescut considerabil în ultimele decenii, pe măsură ce
mijloacele tehnico-ştiințifice de investigare, de descoperire, fixare şi punere în valoare a mijloacelor
materiale de pro bă s-au dezvoltat şi perfectionat. Aceasta face ca, măcar din acest punct de vedere, sarcina
persoanelor care activează în domeniul justitiei să fie mult uşurată. Pe de altă parte, a crescut şi
importanța ,axiliarilor" justiției, acei specialişti, fără aportul cărora ar fi mult mai dificil, dacă nu imposibil,
de profitat de descoperirile ştiinței şi tehnicii.
In plus, unele corpuri delicte pot fi prezentate părţilor şi martorilor spre recunoaştere, pot fi examinate sau
pot fi supuse unei constatări tehnico-stiintifice ori unei expertize criminalistice.

TESTUL nr. 77

1. Criterii esențiale de aplicabilitate a răspunderii contravenționale

1.1. Identificați deosebirea dintre cauzele care înlătură răspunderea contravențională și cele care exclud
sau influențează la aplicarea răspunderii contravenționale.

Cauzele care înlătură răspunderea contravențională

1.Renunţarea benevolă la săvârșirea contravenţiei

Se consideră renunţare benevolă la săvîrşirea contravenţiei încetarea acţiunii îndreptate nemijlocit spre
săvârșirea contravenţiei, dacă persoana este conştientă de posibilitatea finalizării faptei.
2.Iresponsabilitatea că persoana a comis o contravenţie fără să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le
conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, debilitatii
mintale sau a unei alte stări patologice (art. 20 din CC al RM).
3.Responsabilitatea trebuie să existe atît în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării
sancţiunii contravenţionale.
4.Contravenţia neînsemnată, tentativă Legea contravenţională prevede că, în cazul contravenţiei
neînsemnate, organul (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicit să rezolve cazul poate înlătura
răspunderea contravenţională, limitându-se la adresarea unei observaţii verbale făptuitorului, doar in
momentul in care sancțiunea nu depășește 10 uc
5Împăcarea victimei cu făptuitorul Legea contravenţională prevede că procesul contravenţional pornit
urmează a fi încetat în cazul impacarii victimei cu făptuitorul în modul stabilit prin lege, doar pentru faptele
prevăzute de lege,personala si de comun acord.
6.Prescripţia răspunderii contravenţionale Prescripţia exclude răspunderea contravenţională datorită
nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege . Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale este o
cauză se stinge raportul juridic contravenţional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o
perioadă de timp rezonabilă, prevăzută în legea contravenţională.
7.Amnistia Amnistia este o instituţie juridică contravenţională al cărei scop o constituie înlăturarea pentru
viitor a caracterului delictual al unor fapte contravenţionale, interzicând orice urmărire în ceea ce le
priveşte sau ștergând condamnările care le-au atins.
8.Constatarea amiabila a accidentului rutier
doar cand in accident sunt implicate 2 victime , soldat doar cu deteriorări ale autoturismelor 

Cauzele care influenteaza la aplicarea raspunderii contraventioanle sunt circumstantele agravante si

circumstatele atenuante. Astfel, legiutorul se poate conduce dupa ele.
ex Cauze atenuante : a)prevenirea consecintelor prejudiciabile sau repararea benevola a prejudiciului-
comportamentulpostcontraventional, exprimat prin orice alta activitate a inculpatului, indreptata spre
restabilirea situatiei) B) Contributia la descoperirea contraventiei c) savarsirea contraventiei de catre un
minor sau de catre o femeie gravida, sau o pers. care intretine un copil cu varsta de pana la 8 ani
ex Cauze agravante: a) continuarea comportarii ilicite, contrar somației de a se pune capat unui astfel de
 comportament, b) savirsirea contraventiei de catre o pers care anterior a fost sanctionata pentru o
contraventie similara sau pt alte fapte care au relevant apt cauza, c) sav contraventiei, profitandu-se de
conditiile unr calamitati naturales au altestari exceptionale
D) savarsirea contraventiei in stare de ebrietate produsa de alcool sau de alte substante – instanta de
judecata decide daca prin caracterul sau starea de ebrietate a fost o circumstanta agravanta sau nu

1.2. Caracterizați circumstanțele agravante ce influențează la aplicarea sancțiunii.

La aplicarea sancţiunii contravenţionale faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se consideră
circumstanţe agravante:
         a) continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de comportări;
         b) săvîrşirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru o contravenție
similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză;
         c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
         d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
         e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări
excepţionale;
         f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe. Instanţa de
judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere această circumstanţă ca
agravantă;
         g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă de o
persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori altui factor.

1.3. Formulați cazurile în care este aplicat avertismentul drept pedeapsă pentru contravenția comisă.
Avertismentul reprezintă cea mai ușoară formă de sancțiune contravențională prevăzută de legislația in
vigoare, aplicîndu-se doar contravențiilor de mică insemnătate cu un grad de pericol foarte redus. Prin
contravenții neinsemnate înțelegem contraventiile pentru care legea contraventională prevede in calitate de
pedeapsă maximă amenda de 10 unități convenționale.
 Acesta se aplică doar in formă scrisă, datorită faptului de a duce o evidență a fiecărui contravenient, astfel
la următoarea abatere in loc de avertisment va fi aplicată amenda.

Cazurile:
-Încălcarea regulilor de trecere a transportului cu tracţiune animală şi de mînare a vitelor peste linia de cale
ferată, precum şi de păşunare a vitelor în apropierea liniei de cale ferată,
- Traversarea de către pietoni a liniei de cale ferată în locuri interzise sau încălcarea regulilor de traversare
în locuri stabilite
- Nerespectarea condiţiilor de autorizare generală de către furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii
electronice sau de tehnologie a informaţiei
- Nerespectarea condiţiilor prevăzute în licenţele de utilizare a canalelor, a frecvenţelor radio, a resurselor
de numerotare
-  Împiedicarea funcționării echipamentelor sau a rețelelor de comunicații electronice.

2. Configurația procesului contravențional

2.1. Definiți procesul contravențional.

 Procesul contravenţional reprezintă - o totalitate de proceduri separate: procedura de soluţionare a
propunerilor, cererilor şi a plân- gerilor, de aplicare a stimulărilor, de soluționare a abaterilor discipli- nare,
procedura cu privire la contravențiile administrative etc.

2.2. Descrieți procesul de constatare a unei contravenții în baza constatărilor personale ale agentului
constatator.
Constatarea faptei contravenţionale înseamnă activitatea, desfăşurată de agentul constatator, de colectare şi
de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, deciziei privind examinarea contravenţiei în
temeiul constatării agentului constatator sau procesului-verbal cu privire la contravenţie, de aplicare a
sancţiunii contravenţionale sau de trimitere, a dosarului, după caz, funcționarului abilitat să examineze
cauza contravențională, din cadrul autorității din care face parte agentul constatator, în instanţa de judecată
sau în alt organ spre soluţionare.
Agentul constatator este sesizat prin plîngere sau denunț ori se autosesizează cînd dispune de informații
suficiente pentru a considera cu un grad înalt de probabilitate că este comisă o contravenție fie prin
constatarea faptei contravenționale.

Pentru a fi posibilă examinarea cauzei in această procedură este absolut obligatoriu să fie intrunite 2
condiții și anume:
-contraventia poate fi constatată in temeiul constatatărilor personale a agentului constatator și nu necesită
acumularea de probe
- persoana acceptă constatările agentului constatator ca fiind suficiente pentru demonstrarea vinovăției și
recunoaste săvirșirea contraventiei.
 Nu este posibilă examinarea cauzei in această procedură dacă aplicarea sanctiunii contraventionale este de
competenta instanței de judecată sau există bunuri pasibile de confiscare
In locul procesului verbal, agentul constatator va emite actul de sanctiune sub formă de decizie. Prin
urmare contravenientul are posibilitatea achitării sanctiunii sub formă de amendă in mărime de ½ din
minimul acesteia, i ncazul in care, intr-un termen de 3 zile contravenientul intentionează să achite amenda
stabilită beneficiind de dreptul achitării in cuantum de 50 % din valoarea stabilită.

2.3. Evaluați gradul de perfecțiune privind procedurile simplificate.

Noua procedură de examinare a cauzei le oferă agenților constatatori posibilitatea de a examina cauza intr-
o procedură mai simplă, nefiind nevoie de a declanșa intregul mecanism de examinare si soluționare a
cauzei, evitind in acest sens multe etape de durată.
Prin instituirea mecanismelor de examinare simplificată a cauzei contravenționale și de incheiere a
acordului de colaborare se urmărește soluționarea procesului contraventional intr-un termen optim si
previzibil. Contravenientul va beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă in cazul care uzează de această
procedură specială, prin acest proiect intentionindu-se să sporească numărul de dosare solutionate in acest
mod, aspect ce va conduce la concentrarea resurselor umane in vederea cresterii operativității in
instrumentarea dosarelor complexe si nu in ultimul rind la soluționarea cu celeritate a proceselor
contraventionale.

 In cazul depistării unei contravenții și examinării acesteia în baza constatărilor personale, agentul
constatator nu încheie proces-verbal, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
 contravenția poate fi constatată în temeiul constatărilor personale ale agentului constatator și nu necesită
acumulare de probe;
 persoana acceptă constatările agentului constatator, ca fiind suficiente pentru demonstrarea vinovăţiei, şi
recunoaşte săvârşirea contravenţiei;
 examinarea contravenției și aplicarea sancțiunii țin de competența agentului constatator;
 contravenția nu este pasibilă de sancțiunea confiscării bunurilor.
 Temeiurile contestării pot fi următoarele
 nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa materială;
 contravenientul a fost sancționat pentru o faptă care nu este prevăzută de partea specială a cărţii a doua;
 s-au aplicat sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute de partea specială a cărţii a doua.

TESTUL nr. 78

1. Evoluția sancțiunilor contravenționale

1.1. Identificați modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale.

Una dintre conditiile realizarii scopului  pedepsei este individualizarea pedepsei .Astfel pentru ca pedeapsa
sa-si realizele scopul si functiile sale aceasta trebuie adaptata la nevoile de reeducare ale faptuitorului cu
luarea in considerare a gravitati faptei savarsite.
Individualizarea este de 2 forme :

1) Individualizarea legala(abstracta) rolul decisiv in problema individualizarii il are preocuparea

legiuitorului de a consacra si de a asigura prin insasi elaborarea normelor.
2) Judecatoreasca- care se efectuiaza de catre instanta de judecata investita cu solutionarea cauzei.
Se refera la asemenea criterii:
a) Circumstantele comiterii faptei- locul si timpul comiterii faptei
b)gradul de pericol social
c)natura si graviditatea consecintelor contraventiei
d)motivul savarșirii faptei
e)natura si frecventa faptelor care constituie antecedente
f)conduita faptuitorului dupa comiterea ilegalitatii
g)nivelul de educatie, varsta starea de sanatate
3)administrativa- care se efectuiasa in faza executarii pedepsei aplicate si reprezinta ultima etapa in
realizarea principiului individualizarii pedepsei.
In legislatia nationala individualizarea pedepsei contraventionale o gasim la art 41 CC care se stabileste
prin urmatoarele criterii:
-caracterul si gradul prejudiciabil al contraventiei
-caracteristica constravenientului
-circumstantele atenuante si agravante

Concluzionând , fiecare etapă a individualizării pedepsei are un rol determinant asupra finalității actu- lui
coercitiv, respectiv stabilirea pedepsei, şi, deși două dintre ele sunt extraprocesuale, toate urmăresc, în
egală măsură, atât redarea către societate a unei persoane reintegrabile, cât şi protejarea populaţiei de
elementele negative.

1.2. Clasificați sancțiunile contravenționale.

Clasificarea sancțiunilor contravenționale, se realizează în funcție de o serie de criterii printre care sunt:
1. caracterul sancţiunii;
2.destinaţia;
3. interesele afectate;
4. modul de aplicare etc.
 2.Astfel, potrivit destinaţiei, sancţiunile se divizează în:
a. principale;
b. complementare.
3.Potrivit intereselor afectate, sancţiunile se grupează în:
- morale (avertismentul);
- materiale (amenda; munca neremunerată în folosul comunităţii );
- sancţiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privarea de dreptul de a desfăşura o
anumită activitate; privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii; privarea de dreptul special; arestul
contravenţional);
- sancţiuni de prevenire – (aplicarea punctelor de penalizare).
4.Potrivit competenţei de aplicare, sancţiunile contravenţionale pot fi:
A. aplicate numai de către instanţa de judecată (privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate,
privarea de a deţine anumite funcţii, privarea de dreptul special, munca neremunerată în folosul
comunităţii, arestul contravenţional);
B. aplicate numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de penalizare); aplicate
atât de către instanţa de judecată, cât şi de către comisia administrativă, procuror, agentul constatator –
amenda.

1.3. Apreciați tendințele legislației Republicii Moldova privind sancțiunile contravenționale.

► Tendința în instanțele judecătorești din Republica Moldova este de a aplica în continuare pedepse
privative de libertate, indiferent de gravitatea infracțiunii comise. Pedepsele privative de libertate aplicate
tind să fie de o durată lungă. ► Instrumentele care permit liberarea de răspundere penală sunt rareori
folosite, în timp ce nivelul de utilizare a alternativelor la pedeapsa cu închisoarea este deosebit de scăzut
pentru infracțiunile mai puțin grave și deosebit de grave

2. Procedura simplificată de constatare a contravențiilor

2.1. Identificați părțile participante la acordul de colaborare.

Acordul de colaborare este o tranzacţie încheiată între agentul constatator, după caz, procuror şi
contravenient, care îşi recunoaşte vina, integral, în schimbul unei pedepse reduse. Acordul de colaborare
poate fi încheiat în orice moment al procesului contravenţional pînă la soluţionarea în fond a cauzei
contravenţionale.
Acordul de colaborare poate fi iniţiat de către agentul constatator, după caz, procuror, contravenient sau
apărătorul său, reprezentantul legal în cazul săvîrşirii contravenţiei de către un minor. Agentul constatator,
după caz, procurorul este obligat să refuze încheierea acordului de colaborare în cazul în care fapta nu
constituie contravenţie sau prezintă semne de infracţiune. Refuzul de a accepta încheierea acordului de
colaborare nu este pasibil nici unei căi de atac.

2.2. Analizați efectul unei contestări a deciziilor privind examinarea contravenţiei în temeiul constatării
personale a agentului constatator.
In cazul dezacordului contravenientului cu decizia privind examinarea contraventiei in temeiul constatării
agentului constatator, lui i se oferă dreptul de contestare a acesteia, urmind procedura de Soluţionarea
cauzei de către instanţa de recurs sau prin Acordul de colaborare. Instanța de recurs poate adopta una din
următoarele decizii :
-să respingă recursul si să mențină decizia agentului constatator
-să admită recursul si să anuleze decizia agentului constatator și să adopte una din următoarele solluții:
1)dispunerea achitării persoanei sau incetării procesului contraventional
2) rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotăriri, insă fără a inrăutăți situația contravenientului
2.3. Formulați acțiunile agentului constatator în cazul primirii unei decizii privind examinarea
contravenţiei în temeiul constatării personale.

In cazul tragerii la răspundere contraventională, agentul constatator va emite o decizie prin care va aplica o
sanctiune egală cu o doime din minimul sanctiunii sub formă de amendă prevăzută in partea specială a
cărții a doua. Decizia privind examinarea contraventiei in temeiul constatatări personale a agentului este un
document executoriu, ce va include :
a) data (ziua, luna, anul), ora şi locul întocmirii deciziei;
b) calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o reprezintă;
c) numele, prenumele, domiciliul şi/sau reşedinţa, datele din buletinul de identitate al agentului
constator sau, după caz, din alt act care stabileşte identitatea persoanei, iar în cazul persoanei juridice –
denumirea, sediul, codul ei fiscal, datele persoanei fizice care o reprezintă;
d) fapta contravenţională, locul, timpul şi circumstanţele cauzei care au importanţă pentru stabilirea
faptelor şi consecinţelor lor juridice, identitatea victimei, evaluarea eventualelor pagube cauzate de
contravenţie;
e) încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative ale
elementelor constitutive ale contravenţiei;
f) aducerea la cunoştinţa contravenientului, precum şi a reprezentantului legal al minorului a
drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art.384 şi 387 ale prezentului cod, precum şi a consecinţelor
examinării contravenţiei în procedură simplificată;
g) declaraţia contravenientului despre recunoaşterea săvîrşirii contravenţiei şi acceptarea
constatărilor agentului constatator ca fiind suficiente pentru demonstrarea vinovăţiei contravenientului.

TESTUL nr. 79

1. Judecarea cauzei contravenționale în instanța de judecată

1.1. Identificați participanții la şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale.

 Şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale are loc cu citarea părţilor.
Prezența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta este parte în
cauza contravențională, la şedința de judecare a cauzei contravenționale este obligatorie. Victima.
Participarea făptuitorului reţinut este obligatorie. Aducerea lui este asigurată de poliţie.
Participarea grefierului , la fel este obligatorie, deoarece procesul verbal al ședinței de judecată se
semnează atit de judecător cît si de grefier. Atat faptuitorul cat si victima au dreptul să fie asistate de un
apărător (avocat).

1.2. Determinați necesitatea utilizării procedurii de mediere în procesul de judecare a unei cauzei
contravenționale.
Procedura de mediere este cunoscută in legislația natională ca o metodă amiabilă de soluționare a litigiului,
prin incheierea unei tranzacții intre părți, tranzacție ce se contrasemnează și de mediator, care o anexează la
procesul verbal pe care-l va remite instanței de judecată și unde va indica și temeiul incetării procesului de
mediere. Importanța aplicării instituției medierii este relevată de către comisia Europeană pentru eficiența
justiției din cadrul Consiliului Europei. Judecătorii trebuie să susțină si să promoveze medierea

1.3. Formulați particularitățile specifice unei ședinţe de judecare a cauzei contravenţionale.

Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în
contradictoriu.
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă, judecătorul verifică
competenţa şi, după caz:
 a) dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la contravenţie;
b) fixează data examinării cauzei contravenţionale, dispune citarea părţilor şi altor participanţi la
şedinţă, întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfăşurare.
Şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale are loc cu citarea părţilor.
 Prezența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta este parte în
cauza contravențională, la şedința de judecare a cauzei contravenționale este obligatorie. Absența agentului
constatator sau, după caz, a procurorului, citați în conformitate cu legislația, fără motiv întemeiat şi fără
înştiințarea prealabilă a instanței, nu împiedică judecarea cauzei contravenționale
Neprezentarea în şedinţă a făptuitorului sau a victimei, legal citate, fără motive întemeiate nu
împiedică judecarea cauzei contravenţionale.
Participarea făptuitorului reţinut este obligatorie. Aducerea lui este asigurată de poliţie.
Participarea grefierului , la fel este obligatorie, deoarece procesul verbal al ședinței de judecată se
semnează atit de judecător cît si de grefier
Pe parcursul procesului contravenţional, părţile au dreptul să fie asistate de un apărător (avocat).

2. Formele răspunderii contravenționale în sistemul de drept național

2.1. Descrieți conduita ilicită – baza aplicării sancțiunii contravenționale.

Deci ilicitul este o trăsătură importantă a contravenției, intrucît fapta contravențională produce o
dezorganizare a sistemului de raporturi sociale, aceasta are un caracter dăunător, și este interzisă prin
lege.Pentru ca fapta social periculoasă să constituie contraventie ea trebuie să fie prevăzută de legea
contravențională

2.2. Determinați tipurile de sancțiuni specifice dreptului contravențional.

Sancţiunile contravenţionale sînt:

a) avertismentul;- este sancțiunea cea mai ușoară, care poate fi aplicată în cazul comiterii unei
contravenții neînsemnate și constă în atenționarea contravenientului asupra pericolului faptei săvârșite,
recomandand să respecte pe viitor dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către autoritatea
competentă să soluționeze cauza contravențională, în modul stabilit de lege, deoarece în așa mod în caz de
recidivare a aceleiași contravenții pe parcurs de un an, a se considera faptul aplicării acestei sancțiuni ca o
circumstanță agravantă la stabilirea următoarei sancțiuni.
b) amenda;- este o sancțiune pecuniară, care se aplică în cazurile și în limitele prevăzute de Codul
contravențional. Amenda se stabilește în unități convenționale. O unitate convențională este egală cu 50
lei.Amenda Constă în vărsarea unei sume de bani în beneficiul statului. Ca sancțiune contravențională este
cea mai pe larg aplicată măsură de influențare, practic, pentru toate contravențiile prevăzute de
legislație.Amenda poartă un caracter material.
c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;- constă în interzicerea temporară
persoanei fizice de a desfășura o anumită activitate
d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;- ) poate fi aplicată de instanța de judecată pentru un
termen de la 3 luni la un an.

e) aplicarea punctelor de penalizare;- este o sancțiune complementară, care se aplică în cazul comiterii
contravențiilor ce atentează la regimul de transporturi şi contravențiilor în domeniul circulației rutiere.
Pentru încălcarea acestor norme, conducătorului de vehicul, pe lângă sancțiunea principală, se aplică și
un număr de puncte de penalizare, în calitate de sancțiune complementară.

f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de deţinere sau port şi folosire
a armei);- este o sancțiune contravențională complementară aplicată doar de către instanţa de judecată în
cazurile prevăzute de lege. Legiuitorul face referință aici la două forme de privare de dreptul special:
dreptul de a conduce vehicule şi dreptul de a deține armă şi de portarmă.

1)-presupune interdictia temporara a pers.fizice de asi realiza anumite drepturi dobandite(privarea de dr

de a conduce mijloace de transport si privarea de dreptul de a purta arme de foc)
-interdictia de la 6 luni la 3 ani ( dreptul de a conduce)
-durata o determina instanta de judecata
2)-privarea de drepturi de a detine si a purta arme de foc.

g) munca neremunerată în folosul comunităţii;- reprezintă o sancțiune care poate fi aplicată atât ca
sancțiune principală, cât şi sancțiune complementară.
-Ca sancțiune contravențională principală, ea poate fi aplicată direct de către instanţa de judecată la
sesizarea agentului constatator în cazul contravențiilor pentru care legea prevede sancţiunea amenzii sau
sancțiunea prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţi. Se stabileşte pe o durată de la 10 la 60
de ore şi se execută în 2-4 ore pe zi.

h) arestul contravenţional.- -durata de la 4-15 zile a aplicarii arestului contraventional, iar pentru
concurs de contravenții sau cumul de hotărâri de arest, instanţa poate aplica sancţiunea şi până la 30 de zile.
-se executa in penitenciarele RM 13,17,5
- este considerat cea mai severă sancţiune, deoarece se aplică numai în cazurile când printr-o contravenție
se pune în pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei. Chiar dacă se atentează la valorile
supreme ale persoanei, nu tuturor contra- venienților li se aplică această sancţiune.

2.3. Generalizați sancțiunile contravenționale complementare.

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii,
privarea de dreptul special şi punctele de penalizare pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare.
1) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;- constă în interzicerea temporară persoanei
fizice de a desfășura o anumită activitate. Sancțiunea privării de dreptul de a desfășura o anumită activitate
poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârșirea contravenției sau în cazul în care
contravenția reprezintă o încălcare a regulilor de desfășurare a acestei activități.
Sancţiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi
preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege.
Prin dreptul de a exercita o anumită activitate sau, cu referință la sancţiunea de mai jos, de a ocupa
anumite funcții, se înțelege un post într-o întreprindere, instituție, organizație sau subdiviziunea, filiala lor,
în care persoana respectivă, prin numire, alegere sau în vir- tutea unei însărcinări, deține anumite drepturi și
obligațiuni în vederea exercitării funcțiilor sau acțiunilor administrative de dispoziție sau or- ganizatorico-
economice.
Trebuie aici de precizat că sancțiunea privării de dreptul de a desfă- şura o anumită activitate poate fi
aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârşirea contravenției sau în cazul în care
contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activități.
Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită ac- tivitate constă în stabilirea interdicţiei
de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a obţine subvenţii, înlesniri
şi alte avantaje de la stat sau de a desfăşura alte activități.

2) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;- ) poate fi aplicată de instanța de judecată pentru un
termen de la 3 luni la un an. Această sancțiune se aplică în cazurile în care, ținând cont de caracterul
 contravențiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfășurarea unei anumite
activități sau deținerea unei anumite funcții de către aceasta.
- reprezintă interdicţia de a deține temporar anumite funcții de către contravenient prin rezilierea
contractului de muncă pe o anumită perioadă.

3) aplicarea punctelor de penalizare;- este o sancțiune complementară, care se aplică în cazul

comiterii contravențiilor ce atentează la regimul de transporturi şi contravențiilor în domeniul circulației
rutiere. Pentru încălcarea acestor norme, conducătorului de vehicul, pe lângă sancțiunea principală, se
aplică și un număr de puncte de penalizare, în calitate de sancțiune complementară.
2 modalitati:
-sistem de acumulare
-modalitatea de a extrage

Limita de puncta=15 puncte de penalizare

Durata=6 luni

Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării contravenției

pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărâre judecătorească, de dreptul de a conduce
vehicule.
In concluzie, sancțiunile complementare sunt aplicate contravenientilor pentru a nu folosi corpurile delicte
și a repeta iliciturile.

TESTUL nr. 80

1. Procedura de judecare a cauzei contravenționale

1.1. Definiți și examinați faza de examinare a cauzei contravenționale și de pronunțare a hotărârii.

Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa părţilor

şi fără dezbateri orale. În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă de judecată,
judecătorul transmite făptuitorului şi victimei o copie a procesului-verbal cu privire la contravenţie, a
probelor şi a înscrisurilor din dosarul cauzei contravenţionale, precum şi solicită părţilor de a se expune
asupra aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale, stabilind un termen de 10 zile.În cazul
în care, după expirarea termenului prevăzut la alin.(2), părţile nu s-au expus asupra aplicării procedurii
scrise şi asupra cauzei contravenţionale, instanţa de judecată va pronunţa o încheiere motivată cu privire la
examinarea cauzei contravenţionale în procedură scrisă. Examinarea cauzei contravenţionale, ca fază a
procedurii contravenţionale, se finalizează cu aducerea la cunoştinţa părţilor interesate a deciziei emise, în
modul stabilit de lege. Odată cu aducerea la cunoştinţă a actului juridic prin care este aplicată sancţiunea
contravenţională, persoana are dreptul de a ataca actul juridic respectiv. În cazul în care nici una dintre
părţile abilitate nu atacă rezultatele examinării cauzei contravenţionale în termenul stabilit prin lege,
hotărârea, prin care a fost sancţionat contravenientul, va fi pusă în executare.

1.2. Caracterizați faza de examinare a cauzei contravenționale și de pronunțare a hotărârii.

Procedura de examinare a contestației împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei
contraventionale presupune următoarele particularități:
-Contestație asupra deciziei agentului constatator poate fi depusă de către părțile la proces 
-Termenul de contestare a deciziei agentiului constatatori este de 15 zile de la data emiterii acesteia 
 -persoana față de care a fost emisă decizia și care a lipsit atât la examinarea cauzei cat si la pronunțarea
deciziei și nu a fost informată despre decizia emisă , poate contesta decizia agentului constatator și peste
termen, dar nu mai tarziu de 15 zile.
-contestația împotriva deciziei emise asupra cauzei contraventionale se depune la autoritatea din care face
parte agentul constatator, conform competenței teritoriale, care a examinat cauza. În cel mult 3 zile de la
data depunerii agentul constatator expediază contestatia si dosarul cauzei contraventionale in instanta de
judecată competentă.
- contestatia depusă suspendă executarea sanctiunii contraventionale aplicată prin procesul verbal cu privire
la contraventie sau prin decizia agentului constatator.
Legea a fixat un termen de judecare a a cauzei de 30 de zile din data intrării dosarului in instanță,
prelungirea acestui termen fiind posibila doar in cazul existentei unor temeiuri rezonabile si cu cel mult 15
zile
In termen de 3 zile de la data intrarii cauzei contraventionale in istantă judecătorul verifică competența și
după caz :
fie dispune remiterea dosarului cu privire la contravenție , fie fixează data examinării cauzei
contravenționale, dispune citarea părților si a altor participanțila ședință, intreprinde alte actiuni pentru
buna ei desfășurare.
-Prezența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta este parte în cauza
contravențională, la şedința de judecare a cauzei contravenționale este obligatorie. Absența agentului
constatator sau, după caz, a procurorului, citați în conformitate cu legislația, fără motiv întemeiat şi fără
înştiințarea prealabilă a instanței, nu împiedică judecarea cauzei contravenționale

1.3. Evaluați gradul de perfecțiune a legislației privind examinarea cauzei contravenționale și

pronunțarea hotărârii.
Noua procedura de examinare a cauzelor contraventionale in instantele de judecata reprezinta o procedura
scrisa care se aplica tuturor cauzelor contraventionale , a căror sanctiune prevede marimea amenzii cen u va
depăși  300 de unități conventionale. Procedura respectivă nu se aplică faptelor a căror sanctiune este
privarea de anumite drepturi. Avntajul acestei proceduri este faptul că cauza se examniează de către
instanță in lipsa părților si fără dezbateri orale. Astfel in termen de 3 zile de la data intrării cauzei
contravenționale in instanta de judecată, judecătorul transmite făptuitorului si victimei o copie a procesului
verbal cu privire la contravenție, a probelor , si a inscrisurilor din dosarul cauzei contraventionale,precum si
solicită părților să se expună asupra aplicării procedurii scrise si asupra cauzei contraventionale, stabilind
un termen de 10 zile. Soluționarea cauzei in procedură scrisă se judecă in termen de 30 de zile de la data
intrarii dosarului in instanță. Această inovație in procedura contravențională vine să confere un caracter mai
maleabil procesului, nefiind obligatorie prezența părților la ședința instantei de judecată și nu sunt necesare
nici dezbaterile orale.

2. Problemele apărute la întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție

2.1. Identificați natura juridică a procesului-verbal cu privire la contravenție.

Procesul verbal cu privire la contraventie reprezinta un act procedural prin care se poate constata săvirșirea
unei contravenții. Dacă contraventia reprezinta unicul temei al raspunderii contraventionale aceasta
neputind fi conceputa din perspectiva dreptului material in lipsa faptei ilicite , din punct de vedere
procedural , intocmirea procesului verbal cu privire la contraventie reprezintă  in sistemul nostru de drept
etapa finală a procedurii contravenționale, prin intermediul căreia se aplică răspunderea contravențională
persoanei ce a comis contravenția imputată. 
procesul verbal cu privire la contraventie va cuprinde : data, ora, locul incheierii 
calitatea , numele și prenumele agentului constatator, denumirea autorității pe care o reprezintă
 numele, prenumele, domiciliul, ocupația persoanei in a cărei privință a fost pornit procesul contravențional,
datele din buletinul ei de identitate, sau după caz din alt act care stabilește identitatea persoanei, iar in cazul
persoanei juridice , denumirea, sediul, codul ei fiscal
-fapta contraventională , locul si timpul săvirșirii ei , circumstanțele săvirșirii ei 
-incadrarea juridică a faptei, norma materială contraventională
-aducerea la cunoștința persoanei in a cărei  privință a fost pornit procesul contravențional și a victimei a
drepturilor și obligațiilor prevăzute de cod
-obiecțiile si probele pe care persoana in a cărei privință a fost pornit procesul contravențional le aduce in
apărarea sa, precum si obiectiile si probele victimei
-informații despre instituția bancară si despre modul de plată a amenzii.

2.2. Determinați prevederile ce țin de limba în care este întocmit procesul-verbal cu privire la
contravenție.

Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi
materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională prin
interpret.
Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea persoanelor care participă la
proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de stat.
Actele procesuale ale autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională se înmînează
persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional, fiind traduse în limba pe care aceasta o
cunoaşte.

2.3. Evaluați valoarea practică a descrierii faptei în cadrul procesului-verbal cu privire la contravenție.
Descrierea faptei in cadrul procesului verbal are importanță deosebită pentru identificarea circumstanțelor
cauzei ce au importanță pentru stabilirea faptelor si consecințelor lor juridice, evaluarea eventualelor
pagube cauzate de contravenție. Astfel prin descrierea amănunțită a tuturor circumstanțelor agentul
constatator contribuie la identificarea unor indici de loc, timp , spațiu, la crearea unui lanț logic de
evenimente ce vor fi utilizate de către subiectul competent să aplice sancțiunea, bineințeles conform
principiului libertății de convingere să identifice adevărul in procesul contravențional.

TESTUL nr. 81

??? 1. Circumstanțele care înlătură procesul contravențional

1.1. Definiți circumstanțele care înlătură procesul contravențional.

Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei pot fi denumite si cauze care exclud existenta
contraventiei. Acestea insa nu trebuie confundate cu cauzele care exclud raspunderea contraventionala
Orice fapta concreta savarsita de catre o persoana, are caracter contraventional atunci cand contine
trăsăturile esențiale stipulate în cod și intrunesti conditiile pentru a fi încadrate în dispozițiile acestuia.
Lipsa oricărei dintre aceste trăsături esențiale exclude existenta caracterului contraventional al faptei și în
consecință, exclude raspunderea contraventionala în acel caz concret.

Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei sînt acele împrejurări, stări ori situaţii a căror
existenţă în timpul săvârșirii faptei fac ca realizarea eficientă a vreuneia dintre trăsăturile esenţiale să
 devină imposibilă.

1.2. Determinați deosebirile dintre circumstanțele care înlătură procesul contravențional și cauzele care
înlătură răspunderea contravențională.

Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei

Starea de extremă necesitate - Se consideră că a acţionat în stare de extremă necesitate persoana care a
săvârșit o faptă ilicită pentru a salva de la un pericol grav iminent, care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa,
integritatea corporală ori sănătatea sa, a unei alte persoane sau un bun important al său ori al unei alte
persoane, sau un interes public.
Legitimă apărare -Prin stare de legitimă apărare legiuitorul descrie fapta, prevăzută de legislaţie drept
contravenţie, dar care este săvârșită pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat
împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui interes public. Potrivit legii însă, pentru ca
atacul să legitimeze o acţiune de apărare, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
Să existe un act de atac, adică o actiune socialmente periculoasă, Atacul să fie
direct,imediat,material,real, Atacul să fie îndreptat împotriva persoanei, Atacul trebuie să pună în pericol
grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
Iresponsabilitatea -Următoarea cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea
contravenţională este iresponsabilitatea, care presupune că persoana a comis o contravenţie fără să-şi dea
seama de acţiunile sale.
Constrângerea fizică şi/sau psihică (morală) constituie cauză de înlăturare a răspunderii atunci când fapta se
săvârșește sub imperiul acestei constrîngeri. Constrângerea fizică înlătură caracterul ilicit al faptei dacă
autorul nu a putut rezista constrângerii.Constrângerea psihică (morală) este o circumstanţă care împiedică
o persoană să-şi dirijeze liber voinţa, să facă sau să nu facă ceva, fapt ce exclude existenţa uneia dintre
trăsăturile contravenţiei, şi anume voință
Riscul întemeiat Riscul, deseori, este util în toate domeniile de dezvoltare a societăţii. Progresul tehnico-
ştiinţific este imposibil fără implementarea de noi tehnologii, fără realizarea de experimente în diferite
domenii ale activităţii umane – ştiinţă, tehnică, medicină, farmacologie, sfera de producere, sfera de
combatere a infracţionalităţii şi contraventionalitatii etc.
Cazul fortuit Cazul fortuit este o împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei consecinţe fără
ca vreunei persoane să i se poată imputa vinovăţia.
Cauzele care inaltura raspunderea contraventionala sunt multimple:

1. Renuntarea benevolă la săvârşirea contravenției. Se consideră renunţare benevolă la săvârşirea

contravenției încetarea acţiunii în dreptate nemijlocit spre săvârşirea contravenției, dacă persoana este
conştientă de posibilitatea finalizării faptei.

2. Iresponsabilitatea presupune atât un factor intelectiv, care constă în capacitatea persoanei de a înţelege
ceea ce face, de a distinge caracterul periculos al unor fapte de caracterul nepericulos al altora, cât şi
factorul volitiv, care constă în puterea ei de a se conduce şi a fi stăpână pe faptele sale.

3. Contravenția neînsemnată sau a tentativei de contravenție neîn semnată. Legea contravențională

stipulează că, în cazul contravenţiei neînsemnate, organul (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicit
să rezolve cazul poate înlătura răspunderea contravențională, limitân du-se la adresarea unei observaţii
verbale făptuitorului. Se consideră neînsemnată contravenția pentru care Codul contravențional prevede în
calitate de sancţiune maximă aplicarea unei amenzi de până la 10 u.c.
4. Impăcarea victimei cu făptuitorul. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, îm păcarea se face
de reprezentanții lor legali. Persoanele cu capacitate de exercițiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea
reprezentanților lor legali.

5. Incheierea tranzacției conform Legii cu privire la mediere. Importanța aplicării instituției medierii este
relevată de către Comi sia Europeană pentru Eficiența Justiției din cadrul Consiliului Europei (CEPEJ),
care a adoptat trei ghiduri aplicabile în materie civilă, pe nală şi administrativă.

Tranzacția este acordul încheiat de părţi şi contrasemnat de mediator, ca urmare a procesului de mediere,
prin care părţile consimt asupra soluţionării amiabile a unui litigiu.
Mediator-persoană terţă, atestată în condițiile prezentei legi, care asigură desfăşurarea procesului de
mediere în vederea soluţionării li tigiului dintre părți.
Mediere - modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor pe cale amiabilă, în cadrul unui proces structurat,
flexibil şi confidenţial, cu asistenţa unui sau mai multor mediatori.

6. Prescripția răspunderii contravenționale. Prescripția înlătură răspunderea contravențională, din cauza

nerealizării acesteia în ter menele stabilite de lege. Prescripția aplicării sancţiunii contravenţio nale este o
cauză ce stinge raportul juridic contravențional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o
perioadă de timp rezonabilă, prevăzută în legea contravențională.

7. Amnistia este o instituţie juridică contravențională, al cărei scop este înlăturarea pentru viitor a
caracterului delictual al unor fapte con travenţionale, interzicând orice urmărire în ceea ce le priveşte sau
ştergând condamnările care le-au atins. Amnistia este actul de clemen ja, acordat prin lege organică,
privitor la unele contravenţii săvârşite anterior datei prevăzute în actul normativ, pe temeiuri social-politice
şi din rațiuni de politică contravențională superioare celor care ar fi legitimat reacţia coercitivă a societăţii
împotriva contravenţiilor.

8.Constatarea amiabilă a accidentului rutier este o circumstanță nouă de înlăturare a răspunderii

contravenționale, implementată recent în Codul contravențional.

1.3. Apreciați importanța teoretică și practică a circumstanțelor care înlătură procesul contravențional.
Nu constituie contraventie fapta comisa din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut
rezista, sau din cauza unei constrangeri psihice, exercitata, prin amenintarea cu un pericol grav pentru
persoana sa ori a altuia si care nu putea fi inlaturata in alt mod decat savarsind acea fapta.
Au efectul de a inlatura caracterul contraventional al unei fapte cauzele care, potrivit legii, constau in anumite
stari de fapt, situatii, cazuri, imprejurari sau conditii a caror existenta, in timpul comiterii faptei, fac ca
realizarea eficienta a vreuneia din trasaturile esentiale sa devina imposibila. Aceste cauze apar ca o deviere
de la ceea ce este firesc, ca ceva exceptional, ca o realitate intamplatoare de natura sa modifice aprecierea
legii asupra caracterului ilicit al unei fapte. Aceasta explica motivele pentru care legea admite ca in
prezenta unor astfel de cauze caracterul contraventional al faptei sa fie inlaturat.
Persoana care comite o contraventie pentru a salva de la un pericol iminent si care nu poate fi inlaturat altfel
viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia, un bun material al sau ori al altuia, precum si un
interes public, se afla in stare de necesitate. Existand aceasta cauza care ii inlatura caracterul ilicit,
savarsirea unei contraventii nu va fi pedepsita.

2.Caracteristica generală a părții speciale Drept material a Codului contravențional

2.1. Definiți și caracterizați partea specială Drept material a Codului contravențional.

 Partea specială a cărţii întîi este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine norme
materiale ale dreptului contravenţional,  Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde
reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este
prevăzută măsură de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege. Partea
specială a cărţii a doua este consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei contravenţionale şi
cercetarea cazului; judecarea cauzei contravenționale în instanţă; căile de atac al deciziei emise; trimiterea
spre executare a hotărîrii judecătoreşti, problemele ce urmează a fi soluţionate la executarea sancţiunii
contravenţionale

2.2. Determinați corelația dintre prevederile părții speciale și ale părții generale.
Partea generală a cărţii întîi este împărţită în cinci capitole şi conţine: dispoziţii comune cu privire la legea
contravenţională a Republicii Moldova, scopul legii şi acţiunea ei, principiile; noţiunea de contravenţie şi
răspundere contravenţională; cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea
contravenţională; sancţiunile contravenţionale şi modalitatea aplicării lor. Partea specială a cărţii întîi este
divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine norme materiale ale dreptului contravenţional,  
Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde reguli concrete în domeniul contravenţional
(dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă
de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege.
Cartea a doua. Procesul contravenţional este şi ea divizată în două titluri: titlul I – Partea generală şi titlul II
Partea specială. Partea generală a cărţii a doua conţine: dispoziţii generale cu privire la procesul
contravenţional, principiile procedurii contravenţionale şi de citare; participanţii la procesul
contravenţional, drepturile şi obligaţiile lor; autorităţile competente să soluţioneze cauzele
contravenţionale; probele şi măsurile procesuale de constrîngere. Partea specială a cărţii a doua este
consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei contravenţionale şi cercetarea cazului; judecarea
cauzei contravenţionle în instanţă; căile de atac al deciziei emise; trimiterea spre executare a hotărîrii
judecătoreşti, problemele ce urmează a fi soluţionate la executarea sancţiunii contravenţionale.

2.3. Apreciați legislația în aspectul concurenței diferitor norme ale Codului contravențional.
Indicatorii de evaluare a reglementării pieţei produselor reflectă influenţa diferitor acte normative şi
practici existente asupra concurenţei, având în vedere şi unele caracteristici ale ramurilor principale ale
economiei. Codul Contraventional este lege a Republicii Moldova care cuprinde norme de drept ce
stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale în materie contravenţională, determină faptele ce
constituie contravenţii şi prevede procesul contravenţional şi sancţiunile contravenţionale.
Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei,
apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor
contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii.
Principiul legalităţii:
(1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei contravenţii, nici supus sancţiunii
contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională.
Principiul egalităţii în faţa legii:
(1) Persoanele care au săvîrşit contravenţii sînt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice şi sînt
supuse răspunderii contravenţionale fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex, apartenenţă
politică, avere, origine socială sau de orice altă situaţie.
Principiul dreptăţii:
Persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia
sa.
 Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale:
(1) Persoana este supusă răspunderii contravenţionale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie.
Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii 
                   Contravenţionale:
 (1) La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al
contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.

Dacă în procesul aplicării unui alt act normativ se constată că prevederile acestuia contravin
principiilor stabilite de Cod Contraventional, se aplică prevederile Codului Contraventional.

TESTUL nr. 82

1. Noțiunea și categoriile măsurilor procesuale de constrângere

1.1. Definiți și caracterizați măsurile procesuale de constrângere.

Măsurile procesuale de constrângere sunt instituite pentru a asigura comportamentul
contravenientului în conformitate cu cerințele legii contraventionale, iar unele măsuri constau în anumite
privațiuni sau constrangeri personale sau reale, determinate de condițiile și împrejurările în care se
desfășoară procesul contravențional.
Trăsături: caracter retroactiv, aplicată strict în conformitate cu legea de catre agentul
constatator, apara procesul cercetarii si solutionarii cauzelor contraventionale

Agentul constatator este în drept să aplice, în limitele competenţei, următoarele măsuri procesuale de
constrîngere:
a) reţinerea;
b) aducerea silită;
c) înlăturarea de la conducerea vehiculului;
d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate produse de alcool sau
de alte substanţe;
e) interzicerea exploatării vehiculului prin retragerea plăcii cu numărul de înmatriculare al acestuia;
f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier;
g) amenda judiciară;
h) punerea sub sechestru;
i) ridicarea și aducerea vehiculului la parcare.

1.2. Determinați și caracterizași cele mai răspândite măsuri procesuale de constrângere.

a)Retinerea este o măsură procesuală de constrângere, ce constă în privarea de libertate a persoanei

bănuite sau învinuite de săvârşirea unei contravenții pe o anumită perioadă de timp, în scopul asigurării
ordinii şi securităţii publice. Retinerea se aplica in cazul: 1. contraventiilor flagrante pentru care Codul
contravențional prevede sanctiunea arestului contravențional;2.imposibilitatii identificarii persoanei în a
cărei privință este pornit procesul contravențional, dacă au fost epuizate toate măsurile de
identificare.3.contravențiilor pasibile de aplicarea măsurii de siguranta a expulzarii. 
b) Aducerea silită – constă în conducerea forțată în faţa instantei de judecată a persoanei în cazul în
care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a
informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale,prezenta acesteia fiind necesară.
Aducerea silită se efectuează de către organul de poliție în temeiul unei incheieri judecatoresti (unui
mandat).
c)Înlăturarea de la conducerea vehiculului -Persoana care conduce un vehicul este inlaturata de la
conducerea acestuia dacă:1. exista temeiuri suficiente de a presupune ca se afla in stare de ebrietate
inadmisibila produsă de alcool sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe;2.nu are asupra sa
documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi vehiculul.
 d) Testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate produse de alcool
sau de alte substante, la decizia politiei sau altei persoane abilitate de a efectua o astfel de tes tare, se impun
următoarele categorii de persoane: conducătorii de vehicule bănuiți de consum de alcool, consum de
droguri; persoanele implicate în accidente în traficul rutier.
f)Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier constă în interzicerea temporară persoanei fizice
şi/sau persoanei juridice de a utiliza un anumit vehicul rutier prin reținerea plăcuțelor cu numă rul de
înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare.
g) Amenda judiciară – este o măsură procesuală de constrângere, o sancțiune bănească, care se aplică de
către instanta de judecată persoa nei carè a comis o abatere în cursul procesului contraventional. Amenda
judiciară se stabileşte în unităţi convenționale. O unitate convențională de amendă judiciară este egală cu
50 de lei.
h) Punerea sub sechestru - este o măsură procesuală de constrân gere care poate fi aplicată de către
judecătorul de instrucție sau de către instanta de judecată, la solicitarea agentului constatator al organului
abi litat cu dreptul de examinare şi/sau soluționare a contravenției respec tive sau a procurorului, pentru a
asigura eventuala confiscare specială, precum şi pentru a garanta executarea sancțiunii amenzii, conform
art. 203-210 Cod de procedură penală aplicate corespunzător.
i)Cercetarea la fata locului. Aceasta masura de asigurare a procedurii contraventionale, de regula, este
însoțită de aplicarea următoarelor două măsuri de constrângere: percheziția corporală și ridicarea obiectelor
și a documentelor.
j)Perchezitia corporala si ridicarea obiectelor si a documentelor. În cazul contravențiilor aflate in
competenta, lucrătorul organului afacerilor interne și lucrătorul organului vamal amplasat în punctul de
trecere a frontierei de stat, dacă exista temeiuri de a efectua perchezitia corporala sau ridicarea, pot ridica
obiectele si documentele importante pentru cauza, care se afla în hainele, în alte lucruri ale persoanei sau pe
corpul ei. 

1.3. Evaluați gradul de perfecțiune a legislației privind aplicarea riscului aducerii silite.
Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în cazul în care
aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a
informat instanța care a citit-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară. 
Totuși, aducerea silită, fiind o măsură restrictivă, implică limitări importante a drepturilor și libertăților
personale ale contravenientului, motiv pentru care astfel de acțiuni necesită un plus de diligență din partea
instanței la dispunerea și aplicarea lor.

2.Coordonatele acțiunii legii la desfășurarea procesului contravențional

2.1. Determinați conținutul principiului acţiunea legii contravenţionale în timp.

Acțiunea legii contravenționale în timp

Legea contravențională care înăsprește sancțiunea sau înrăită- feste situația persoanei vinovate de
săvârșirea unei contravenții nu are efect retroactiv, iar fapta care, printr-o lege nouă, nu mai este conside-
rată contravenție nu se sancționează.
Sancțiunea stabilită şi neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi nu se mai execută. Fiind guvernat
de principiul umanismului, acest fapt se explică prin aceea că sancțiunea vine nu să pedepsească persoana
pentru încălcare, ci să o reduce, ca pe viitor persoana să nu mai comită ilegalități, venind, astfel, ,în
întâmpinarea delincventului".
De asemenea, dacă legea nouă prevede o sancțiune contravențională mai blândă, se aplică anume acea
sancțiune.
 - În cazul aplicării sancțiunii din legea veche, această sancțiune se execută în limita maximului sanctiunii
din legea nouă.
- Dacă legea nouă nu mai prevede o anumită categorie a sancțiunii, sancțiunea din categoria respectivă,
stabilită și neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi, nu se mai execută.
Dacă legea nouă nu mai prevede o anumită categorie a sancțiunii, sancțiunea din categoria respectivă,
stabilită și neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi, nu se mai execută.
Dacă legea nouă prevede o sancțiune mai aspră, contravenția continuă, a cărei săvârşire a început anterior
intrării în vigoare a noii legi, se sancționează în conformitate cu legea în vigoare în momentul consumării
ei. În acest context, timpul săvârşirii contravenției este considerat timpul săvârşirii acțiunii ilicite, iar în
cazul inacțiunii, este timpul în care ar fi trebuit să se desfășoare acțiunea pe care contravenientul a omis să
efectueze, indiferent de timpul survenirii urmărilor.
Mai mult ca atât, efectul legii în timp este ghidat de principiul activității legii, potrivit căruia legea se aplică
tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, are eficiență deplină și continuă din momentul intrării în
vigoare și până la abrogarea ei. 

2.2. Evaluați gradul de aplicabilitate a principiului acţiunea legii contravenţionale asupra persoanei şi în
spaţiu.

Acțiunea legii contravenționale în spațiu și asupra persoanei

orice contravenție savârşită pe teritoriul Republicii Mol- dova se sancționează conform Codului
contravențional.
 - Contravenția săvârșită în afara teritoriului Republicii Moldova de către un cetățean al ei sau de un apatrid
care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se sancționează, la fel, conform Codului contravențional,
dacă fapta este prevăzută și de legea țării în care a fost săvârşită, iar persoana nu a fost mai trasă la
răspundere în acea țară. Exceptați de la aceste prevederi sunt reprezentanții diplomatici ai statelor străine
sau alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte sau
în conformitate cu legile Republicii Moldova, nu cad sub incidența jurisdicției contravenționale a
Republicii Moldova sau în raport cu care este înlăturată răspunderea contravențională"
În aceeași ordine de idei, contravenția săvârşită la bordul unei nave maritime sau al unei aeronave
înregistrate conform legislației Republicii Moldova şi aflată în afara spațiului ei acvatic sau aerian, se
sancționează în conformitate cu Codul contravențional, dacă tratatele internaționale la care Republica
Moldova este parte nu dispun altfel. Se sancționează și contravențiile săvârşite la bordul unei nave militare
maritime sau aeriene aparținând Republicii Moldova, indiferent de locul aflării navei.
Menționăm că locul săvârşirii acțiunii se consideră locul în care a fost såvârşită acțiunea prejudiciabilä,
indiferent de timpul survenirii urmărilor, iar, în caz de inacțiune, loc al savarsirii faptei se consideră locul
unde ar fi trebuit să se desfășoare acțiunea pe care persoana a omis să o efectueze, indiferent de timpul
survenirii urmărilor. Scopul acestor prevederi este de a evita dublarea aplicării sancțiunii pentru încălcarea
comisă, individualizarea sancțiunii, restabilirea echității sociale și a ordinii de drept.

2.3. Apreciați importanța respectării principiului teritorialității prin prisma competenței instituției
împuternicite să soluționeze cauza contravențională.
Legea contravenţională este aplicabilă pe teritoriul statului sau al organului deliberativ local în limitele
căruia îşi exercită suveranitatea statul ori pe teritoriul de competenţă al organului deliberativ local care a
elaborat-o, deoarece ea exprimă voinţa lor publică.
Principiul teritorialităţii (aplicarea legii contravenţionale în spaţiu) determină activitatea de traducere în
viaţă a prescripţiilor normelor contravenţionale în raport cu locul comiterii faptei antisociale.
Acţiunea legii contravenţionale asupra persoanei în raport cu spaţiul săvîrşirii faptei este expres pravăzută
în art. 4 din Codul contravenţional, care stipulează:
Contravenţia săvîrsită pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în conformitate cu prezentul cod.
 Contravenţia săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova de un cetăţean al ei sau de un apatrid care
domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în conformitate cu prezentul cod dacă fapta
este prevăzută şi de legea ţării în care a fost săvîrşită, iar persoana nu a fost trasă la răspundere în acea ţară.
Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau alte
persoane care, nu cad sub incidenţa jurisdicţiei contravenţionale a Republicii Moldova sau în cazul cărora
este înlăturată răspunderea contravenţională.
Contravenţia săvîrşită în apele teritoriale sau în spaţiul aerian al Republicii Moldova se consideră săvîrşită
pe teritoriul Republicii Moldova.
În temeiul prezentului cod se sancţionează contravenţiile săvîrşite la bordul unei nave militare maritime
sau aeriene aparţinînd Republicii Moldova, indiferent de locul aflării navei. s.a.

TESTUL nr. 83

1. Subiectele răspunderii contravenționale

1.1. Identificați condițiile tragerii la răspundere a persoanei fizice.

Pentru ca o persoana sa devina subiecte general al unei contraventii, ea trebuie sa intruneasca
următoarele condiții:
1. Să aibă în momentul savarsirii contraventiei varsta implinita de 18 ani, iar pentru anumite fapte
expres prevăzute de legea contravențională – între 16 și 18 ani
2. Sa fie responsabila, adică să fie in deplinatatea capacitatilor mentale, să poată înțelege și judeca
caracterul faptelor sale
3. Sa dispuna de libertatea de voință și acțiune, adica sa nu fie constransa (fizic, sau psihic) să comită
contravenția, deci să-și poată determina si dirija voința și acțiunea sa.

1.2. Descrieți раrtiсulаritățilе răspunderii contravenționale a persoanei juridice.

Art 17 din Codul Contraventional  stipulează: este pasibilă de răspundere contravențională persoana
juridic… pentru contraventiile savarsite in numele său ori în interesul sau de către organele sale ori de
reprezentanții acestora, dacă aceast corespunde uneia dintre urmatoarele conditii:
1. este vinovată de neîndeplinirea sau de îndeplinirea necorespunzătoare a dispozițiilor legii ce
stabilesc îndatoriri sau interdicții pentru desfășurarea unei anumite activități
2. Este vinovată de desfășurarea unei activități ce nu corespunde actelor sale constitutive ori
scopurilor declarate
3. Fapta care a cauzat sau a creat pericolul cauzarii de daune in prorportii considerabile unei alte
personae, societatii ori a statului a fost savarsita in interesul acestei personae, a fost admis, sanctionata,
aprobat, utilizata de organul sau imputernicit ori de persoana cu functie de raspundere.
   Raspunderea contraventionala a personei juridice nu exclude raspunderea persoanei fizice pentru
contraventia savarsita

1.3. Evaluați criteriile de delimitare a subiectului special de subiectul general în contextul pasibilității
răspunderii contravenționale.
Subiectul special al contraventiei, pe lamga conditiile generale obligatorii anterior mentionate, trebuie sa
intruneasca si o conditie suplimentara- sa aiba o anumita calitate( ex: sa fie posesor al permisului de
conducere)
   Legea contraventionala stipuleaza ca persoana cu functie de raspundere este pasibila de raspundere
contraventionala pentru savarsirea unei fapte prevazute de codul contraventional in cazul:
1. Folosirii intentionate a atributiilor sale contrar obligatiilor de serviciu
2. Depsirii vadite a drepturilor si atributiilor acordate prin lege
3. Neindepliniri sau indepliniri necorespunzatoare a obligatiilor de serviciu. 
   Astfel, daca lipsesc aceste conditii, persoana raspunde contraventiei conform dispozitiilor generale.
   In doctrina dr exista si subiect pasiv care reprezinta titularul valorilor sociale vatamate prin contraventie.
Mai simplist zis, victimă sau persoana vatamata.

2. Amenda judiciară

2.1. Identificați noțiunea de amendă judiciară în calitate de măsură procesuală de constrângere.

Amenda judiciară – este o măsură procesuală de constrângere, o sancțiune bănească, care se aplică de către
instanţa de judecată persoanei care a comis o abatere în cursul procesului contraventional. Amenda
judiciară se stabileşte în unități convenționale. O unitate convențională de amendă judiciară este egală cu
50 de lei. Amenda judiciară se aplică în mărime de la 20 la 50 de unități conventionale.

2.2. Schițați condițiile de aplicare a amenzii judiciare în cadrul procesului contravențional.

Se sanctionează cu amendă judiciară următoarele abateri:

a) neîndeplinirea de către orice persoană prezentă la şedinta de judecată a măsurilor luate de către
preşedintele şedinței ;
b) neexecutarea ordonanței sau a încheierii de aducere silită;
c) neprezentarea nejustificată a martorului, expertului, specialistului, interpretului, traducătorului sau
apărătorului legal în instantă şi neinformarea acestora despre imposibilitatea prezentării, când prezen ta lor
este necesară;
d) tergiversarea de către expert, interpret sau traducător a executării însărcinărilor primite;
e) neluarea de către conducătorul unităţii, în care urmează să se efectueze o expertiză judiciară, a măsurilor
necesare pentru efectuarea acesteia;
f) neîndeplinirea obligației de prezentare a obiectelor sau a docu mentelor de conducătorul unității sau de
către persoanele însărcinate cu aducerea la îndeplinire a acestei obligații;
g) nerespectarea obligației de păstrare a mijloacelor de probă; h) alte abateri pentru care prezentul cod
prevede amenda judiciară.

Pentru abaterile comise în cursul judecării cauzei, amenda judiciară se aplică de către instanța care judecă
cauza, iar încheierea privind aplicarea amenzii judiciare se include în procesul-verbal al şedintei de
judecată.

2.3. Generalizați prevederile legale cu privire la categoriile de persoane față de care poate fi aplicată
amenda judiciară.
    Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărții întâi a
Codului contravențional, după caz:
a) amendă de la 10 la 1500 de unități convenționale; b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului
respectiv care constituie obiectul contravenției, dar nu mai puțin de valoarea limitei maxime în unități
convenționale, în cazul în care acest fapt este prevăzut expres de norma materială din partea specială a
cărții întâi. 
  Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an, a încălcărilor specificate în
partea specială a cărții întâi a prezentului cod se sancționează cu amendă în mărime dublă din suma
amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărții întâi.
Comiterea de către persoana juridică a treia oară și mai mult, în decursul unui an, a încălcărilor
specificate în partea specială a cărții întâi a prezentului cod se sancționează cu amendă în mărime triplă din
 suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărții întâi. Amenda se achită de
către contravenient în mod benevol în termen de 30 de zile de la data   stabilirii acesteia. Contravenientul
este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile lucrătoare de la data
aducerii la cunoștință a deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale. În acest caz se consideră că
sancțiunea amenzii este executată integral, cu excepția cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a
sancțiunii contravenționale și contravenientul nu și-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra
cauzei contravenționale, până la cercetarea judecătorească.
Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, instanța de judecată
o poate înlocui, după caz, cu: a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăși limita maximă a
sancțiunii cu amenda prevăzută de norma materială contravențională sau de b) privarea de dreptul de a
desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an; c) muncă neremunerată în folosul
comunității, calculându-se o oră de muncă pentru o unitate convențională, durata muncii fiind de cel mult
60 de ore; d) arest contravențional, calculându-se o zi de arest pentru 2 unități convenționale, durata
arestului fiind de cel mult 30 de zile.
  Dacă persoana sancționată pentru săvârșirea contravenției din domeniul circulației rutiere nu a plătit
benevol și integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta se înlocuiește cu privarea
de dreptul de a desfășură o anumită activitate, prin ridicarea dreptului de a conduce vehicule pe un termen
de la 6 luni la un an. 
  Dacă persoana juridică nu a plătit benevol și integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii
ei, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6
luni la un an și/sau cu afișarea ori difuzarea actului de sancționare. Amenda se înlocuiește de către instanța
de judecată la demersul agentului constatator sau al procurorului. În cazul în care sancțiunea amenzii este
stabilită de instanța de judecată, înlocuirea se efectuează de instanță la demersul executorului judecătoresc.

TESTUL nr. 84

1. Arestul contravențional – cea mai aspră sancțiune contravențională

1.1. Descrieți utilitatea aplicării arestului contravențional ca sancțiune pentru comi-terea de contravenții.
Sancționarea contravențională este o instituție fundamentală în prevenirea și combaterea faptelor
care contravin conviețuirii sociale. Autoritățile statului trebuie să conştientizeze care este rolul lor în
prevenirea și combaterea acestor fapte cu grad redus de pericol social și, respectiv, în găsirea unor pârghii
adecvate pentru eficientizarea realizării scopului preventiv și represiv pentru care au fost aplicate. Este
considerată una din cele mai importante faze ale procesului contravențional, care în practică, trebuie să
recunoaștem, are o eficiență scăzută, fie că asta este din cauza frământărilor social-economice, politice din
țară, fie din lipsa de mecanisme de punere în executare a lor. Nu este suficient ca agentul constatator să
stabilească contravenția și să întocmească procesul-verbal, apoi instanța să pronunțe hotărârea, mai este
nevoie ca contravenientul să fie pus la respect de autoritățile statului, nu neapărat cu arest contravențional,
în măsura în care să nu mai comită ulterior astfel de fapte. Cu regret, chiar dacă au fost înăsprite sancțiunile
pentru unele fapte, în ultima perioadă se observă o creștere a contravenționalității pe toate palierele, mai
ales în rândul persoanelor tinere.

1.2. Caracterizați procedura de aplicare a arestului contravențional în contextul legislației

contravenționale.
Arestul contravenţional se aplică, de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care ameninţă sau pune în
pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei.
(3) Arestul contravenţional poate fi aplicat şi în cazul neexecutării intenţionate a unei alte sancţiuni
contravenţionale.
 (4) Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile. În cazul concursului de contravenţii sau
al cumulului de hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancţiune
arestul contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe un termen de pînă la 30 de
zile.
(5) Durata reţinerii contravenţionale se include în durata arestului contravenţional.
(6) Arestul contravenţional nu poate fi aplicat, dacă acesta ar amenința sau ar pune în pericol real
sănătatea ori integritatea corporală a contravenientului, persoanelor cu dizabilităţi severe şi accentuate,
militarilor în termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special ai Ministerului Afacerilor Interne, angajaţi în
bază de contract, minorilor, femeilor gravide, femeilor care au copii cu vîrsta de pînă la 8 ani, persoanei
care este unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la 16 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta
generală de pensionare. Pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 781 poate fi aplicat arestul
contravențional persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare, cu condiția că nu există
impedimente justificate legate de starea lor de sănătate.

1.3. Evaluați condițiile de executare a arestului contravențional prin prevederile Codului de executare al
Republicii Moldova.
Executarea sancţiunii arestului contravenţional este asigurată de instituțiile penitenciare, în condiţiile
stabilite pentru regimul iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis. Specificul acestui regim inițial constă
în deținerea contravenienților în încăperi izolate (în sistemul de celulă), câte 4 persoane. Regimul arestaţilor
asigură drepturile specifice ale acestora pe timpul deţinerii, cum ar fi dreptul la hrană, la asistenţă sanitară,
dreptul la vizite, corespondenţă, pot primi colete sau pachete cu provizii. Arestații contravențional sunt
deținuți separat de persoanele deținute pe cauze penale, în încăperi/ blocuri aparte, fiind exclusă orice
formă de contact, chiar și în cazul transportării lor de la o instituție la alta.
Tot în conţinutul regimului arestaţilor contravențional se includ şi obligaţiile acestora, care se referă la
ordine şi disciplină, la muncă, precum şi la alte aspecte.
În sistemul administrației penitenciare de la noi sancțiunea arestul contravențional se execută în
penitenciarele din Cahul, Bălți, Chișinău, Rezina, unde au fost create condiții corespunzătoare de detenție.
Potrivit rapoartelor statistice de evidență a deținuților, publicate pe pagina oficială a Administrației
Naționale a Penitenciarelor, anual execută sancțiunea arestului contravențional cca 180 persoane. Termenul
mediu de deținere este între 10 și 15 zile.
Cu referință la hotărârile judecătorești privind aplicarea sancţiunii arestului contravenţional faţă de
persoanele care nu se află sub arest sau nu au fost reținute, acestea se expediază organului afacerilor interne
din raza teritorială a domiciliului contravenientului, pentru escortarea lui la cel mai apropiat loc de deţinere.
În conformitate cu politicile ce sunt promovate prin recomandările Consiliului Europei, se recomandă
statelor membre ale Consiliului oportunitatea dezvoltării şi aplicării sancţiunilor alternative la sancţiunile
privative de libertate. În contextul acestor tendinţe și ținând cont de caracterul de reeducare, de moralitate
al aplicării sancțiunilor contravenționale, se conturează o părere mai nouă, consider destul de argumentată,
ca arestul în genere să fie exclus în lista sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor fizice sau să fie
înlocuit cu o sancțiune contravențională nouă „arestul la domiciliu”, cu supravegherea de către Oficiului
Central de Probațiune. Or, întemnițarea unei persoane, chiar și pe termen scurt, trebuie totuși reglementată
în aria dreptului penal și nu contravențional, având în vedere gradul de pericol social al fapte comise și
caracterul consecințelor faptei.

2. Persoana în privința căreia este pornit un proces contravențional

2.1. Identificați drepturile de care dispune persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional.
 Dreptul la aparae
   Sa cunoasca fapta imputata.
   Sa fieasigurata in cel mult 3 ore de la retinere cu un avocat care acorda asistenta juridica garantata de stat
daca este pasibila de sanctiunea arestului contravetional.
   Sa anunte in cazul retinerei prin autoritatea competenta sa solutioneze cauza contraventionala doua
persoane la alegerea sa despre faptul si locul retinerei.
   Sa primeasca informatie scrisa si explicare drepturilor sale inclusiv a dreptului de a tacea si de a nu
marturisi impotriva sa, rudelor sale apropiate precum si asi recunoaste vinovatia
   Sa fie audiata in prezenta aparatorului daca accepta sau cere sa fie audiata .
   Sa aiba intrevederi cu aparatorul in conditii confidentiale, fara limitarea numarului si duratei
intrevederilor.
   Sa ia cunostinta de materialele din dosar si sa i se elibereze la cerere in cel mult 24 ore copii de pe
procesul verbal.
   Sa prezinte probe.
   Sa formuleze cereri.
   Sa conteste decizia asupra cauzei.
   Sa ceara refuzarea reprezentantului autoritatii competente, expertului, interpretului,
traducatorului,grifierului.
   Sa solicite audierea martorilor.
   Sa se impace cu victima.
   Sa ceara si primeasca repararea prejudiciului cauzat de actiunile neligitime ale autoritatii competente.
   Sa atace in modul stabilit de lege actiunile si deciziile autoritatii competente, inclusiv a instantei de
judecata.

2.2. Descrieți semnificația principiului prezumției nevinovăției față de persoana în a cărei privinţă a fost
pornit proces contravenţional.

Prezumţia de nevinovăţie garantează protecţia persoanelor în procesul penal împotriva arbitrarului în

stabilirea şi tragerea la răspundere penală. Ceea ce dreptul poate acorda este garanţia juridică prin care
asigură că nimeni nu va fi tras la răspundere penală şi sancţionat discreţionar, iar atunci când este învinuit
de săvârşirea unei infracţiuni se va urma o procedură juridică prin care să se stabilească vinovăţia lui. 2.
Prezumţia de nevinovăţie stă la baza tuturor garanţiilor procesuale legate de protecţia persoanei în procesul
penal. În raporturile penale trebuie să se acorde protecţie juridică învinuitului sau inculpatului, în aşa fel
încât acesta să nu fie pus în inferioritate nici faţă de organele judiciare şi nici faţă de părţi. 3. Prezumţia de
nevinovăţie este strâns legată de aflarea adevărului şi dovedirea corectă a împrejurărilor de fapt ale cauzei,
în aşa fel Principiul prezumţiei de nevinovăţie reprezintă o regulă de bază a procesului penal şi unul din
drepturile fundamentale ale omului. Această prezumţie este una legală şi relativă. Aceasta se explică prin
faptul că este prevăzută expres în lege şi este posibilă răsturnarea acestei prezumţii. În acest studiu am
încercat să elucidăm unele neclarităţi care pot apărea în legătură cu aplicarea în procesul penal a acestui
principiu. Acest principiu are o deosebită importanţă teoretică şi numeroase implicaţii practice legate de
administrarea şi aprecierea probelor

2.3. Formulați obligațiile de care dispune persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional.
Obligatiile:
  Sa se prezinte la citarea autoritatii competente.
  Sa accepte la cererea autoritatii competente examinarea si perchezitia sa corporala
  Sa accepte neconditionat la cererea autoritatii competente testarea alcooloscopica, examinul
medical,dactiloscopia, relevarea de singe si de secretii ale corpului pentru analiza.
  Sa fie supusa expertizei judiciare la cererea agentului constatator sau a instantei.
  Sa se supuna dispozitiilor legale ale agentului constatator si ale presedintelui sedintei de judecata.
  Sa respecte ordinea in sedinta de judecata si sa nu paraseasca sala de sedinta fara invoirea dat de presedintele
sedintei.În conformitate cu C.Cont - dreptuile minorilor se realizeaza si de reprezentantul lui legal.Procesul
contraventional se aplica in mod corespunzator prevederile Codului de Procedura Penala cu privire la
drepturile reprezentantului legal al minorului.

TESTUL nr. 85

1. Competența materială la soluționarea cauzei contravenţionale

1.1. Identificați atribuțiile instanţei de judecată în procesul de soluționare a cauzelor contravenționale.

Instanţa judecă:
1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de prezentul cod competenţei unor
alte organe, precum şi:
a) cauzele contravenţionale în privinţa minorilor;
b) cauzele contravenţionale în cadrul cărora au fost dispuse măsurile procesuale de constrîngere
c) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni dintre
cele care urmează:
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
- privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
- privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii;
- arestul contravenţional;
d) cauzele contravenționale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei măsuri de
siguranță dintre cele care urmează:
– expulzarea;
– demolarea construcției neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor;
– confiscarea specială;
– ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
2) contestaţiile împotriva deciziilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale,
procurorului.
(2) Instanţa de judecată este competentă să aplice măsuri de siguranţă şi amendă judiciară.

1.2. Caracterizați atribuțiile procurorului în procesul de soluționare a cauzelor contravenționale.

Procurorul emite ordonanța cu privire la contravenţia pe care a constatat-o în exerciţiul funcţiunii şi o
transmite autorității publice cu competență de examinare a contravențiilor.
(2) Procurorul constată şi examinează contravenţiile prevăzute la art. 336.
(3) În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza că fapta constituie o
contravenţie, procurorul dispune, prin ordonanță motivată, pornirea procesului contravenţional şi, prin
derogare de la alin. (1), examinează cauza.
(5) Decizia procurorului poate fi contestată în termen de 15 zile de la emitere și se examinează în
conformitate cu prevederile art. 448 şi ale capitolului VII din cartea a doua.

1.3. Formulați judecăți cu privire la problema privind competența materială a comisiei administrative în
procesul de soluționare a cauzelor contravenționale.
La examinarea cauzei, comisia administrativă clarifică şi ţine cont de următoarele momente: existenţa
veridică a contravenţiei, existenţa cauzelor care înlătură caracterul contravenţional al faptei, vinovăţia
persoanei în privinţa căreia a fost intentat procesul contravenţional, gradul de responsabilitate al acesteia,
existenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, necesitatea sancţionării şi, după caz, caracterul
 sancţiunii, precum şi alte aspecte importante pentru soluţionarea justă a cauzei. (2) Comisia administrativă
poate efectua, după caz, un control prealabil al faptelor expuse în procesul-verbal la locul comiterii
contravenţiei.
După examinare, comisia administrativă adoptă o hotărîre asupra cazului, prin care stabileşte aplicarea
sancţiunii contravenientului sau, după caz, încetarea procesului contravenţional cu constatarea temeiului de
încetare a procesului

2. Noțiuni generale privind probele

2.1. Definiți noțiunea de probă în procesul contravențional.

Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea
existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la
cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.

2.2. Caracterizați procedura de realizare a cercetării la fața locului în procesul examinării unei
contravenții.

În scopul descoperirii urmelor contravenţiei, corpurilor delicte şi pentru a stabili circumstanţele

contravenţiei ori alte circumstanţe care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, agentul constatator
efectuează cercetarea la faţa locului (a terenului, încăperilor, obiectelor, documentelor, animalelor,
cadavrelor umane sau de animale). În cadrul cercetării la fața locului la sediile, locurile de desfășurare a
activității sau de păstrare a bunurilor în privința persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător,
agentul constatator nu este în drept să extindă aria de cercetare la obiecte care nu au legătură cu
circumstanțele contravenției. Cercetarea domiciliului fără permisul persoanei căreia i se lezează dreptul la
inviolabilitatea domiciliului se efectuează cu autorizația judecătorului de instrucție.  În caz de contravenţie
flagrantă, cercetarea la domiciliu se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate a agentului constatator
fără autorizația judecătorului de instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat sau nu mai tîrziu de
24 de ore de la terminarea cercetării la domiciliu, materialele obţinute în urma cercetării, indicîndu-se
motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea acestei acţiuni procesuale. Agentul
constatator cercetează obiectele vizibile, permite, după caz, accesul la ele în măsura în care nu se încalcă
drepturile omului. Persoana care efectuează acţiunea procesuală face, după caz, măsurări, fotografieri,
filmări, desene, schiţe, mulaje şi tipare de pe urme de sine stătător sau cu ajutorul specialistului în materie.
Locul cercetării poate fi delimitat de angajaţii subdiviziunilor specializate de menţinere a ordinii şi
securităţii publice din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei. Obiectele şi documentele descoperite la
faţa locului se examinează în acel loc, iar rezultatele examinării se consemnează în procesul-verbal al
acestei acţiuni. În cazul în care în cadrul examinării la fața locului este imposibilă efectuarea copiilor, a
înregistrărilor foto sau video ori prelevarea mostrelor de pe obiectele purtătoare de informații sau este
împiedicată efectuarea acestor acțiuni, obiectele și documentele care constituie corpuri delicte se ridică, în
care scop se împachetează, pachetul se sigilează şi se semnează, faptul fiind menţionat în procesul-verbal
de ridicare de la fața locului. Desigilarea pachetului se efectuează în prezența contravenientului sau a
reprezentantului acestuia.

2.3. Evaluați importanța cercetării la fața locului în cadrul unui proces contravențional.
 datorita cercetarii la fata locului se pot gasi probe ce ajuta la cercetarea faptuitotului sau a circumstantelor
care au dus la infaptuirea contraventiei. datorita cercetarii se pot gasi diverse probe, acestea fiind elemente
informative ce au fost lasate de contraventie sau contravenient in urma savarsirii actiuunii.  aceste elemente
de informatiune pot arunca o lumina asupra existentei faptei contraventionale. 
 In cadrul înfăptuirii cercetării locului faptei se depistează şi se colectează un mare volum de informaţie cu
caracter contraventional autentică, servind drept bază de cercetare a dosarelor contraventionale. Agentul
constatator este antrenat pentru a ajuta la examinarea caracterului şi localizării urmelor materiale, în
stabilirea mecanismului formării lor, în aprecierea unor sau altor circumstanţe ale cauzei, în determinarea
itinerarelor făptuitorului şi desprinderii informaţiei din aceste urme despre personalitatea lui.

În scopul descoperirii urmelor contravenţiei, corpurilor delicte şi pentru a stabili circumstanţele

contravenţiei ori alte circumstanţe care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, agentul constatator
efectuează cercetarea la faţa locului (a terenului, încăperilor, obiectelor, documentelor).Agentul constatator
cercetează obiectele vizibile, permite, după caz, accesul la ele în măsura în care nu se încalcă drepturile
omului. Persoana care efectuează acţiunea procesuală face, după caz, măsurări, fotografieri, filmări, desene,
schiţe, mulaje şi tipare de pe urme de sine stătător sau cu ajutorul specialistului în materie. Locul cercetării
poate fi delimitat de angajaţii subdiviziunilor specializate de menţinere a ordinii şi securităţii publice din
cadrul Inspectoratului General al Poliţiei.

TESTUL nr. 86

1. Efectuarea percheziţiei în cadrul soluționării cauzei contravenționale

1.1. Definiți noțiunea de domiciliu și explicați ce înțelegeți prin domiciliul persoanei.

Loc unde cineva, avându-și locuința principală, este ținut în evidență de autorități și își exercită drepturile
cetățenești.  Casa în care locuiește cineva în mod statornic;
Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde
aceasta declară că își are locuința principală. Reședința persoanei fizice este acolo unde își are locuința
temporară sau secundară.

1.2. Determinați temeiul în baza căruia se efectuează percheziția.

Organul de constatare a contravenţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului
Instituţiilor Penitenciare, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Centrului Naţional Anticorupţie şi
procurorul sînt în drept să efectueze percheziţie dacă sînt organe abilitate cu dreptul de examinare şi/sau
soluţionare a contravenţiei respective şi dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie
operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o
anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la săvîrşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori
dobîndite din contravenţie, precum şi obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru cauză.
(2) Percheziţia se efectuează în baza unei hotărîri motivate a organului de constatare a contravenţiilor şi
numai cu autorizația judecătorului de instrucție.
(3) În caz de contravenţie flagrantă, percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate fără
autorizația judecătorului de instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat sau nu mai tîrziu de 24 de
ore de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei efectuate, indicîndu-se motivele
efectuării ei. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea acestei acţiuni.
(4) În cazul constatării faptului că percheziţia a fost efectuată legal, judecătorul de instrucție confirmă
rezultatul acesteia printr-o încheiere motivată. În caz contrar, prin încheiere motivată, recunoaşte
percheziţia ca fiind ilegală.
(5) Prin domiciliu se înţelege o locuinţă sau o construcţie destinată locuirii permanente sau temporare
(casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), anexele lor nemijlocite
 constituind partea lor indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun). Prin
domiciliu se înţelege şi orice teren privat, vehicul, navă maritimă sau fluvială privată, birou.
(7) Este interzisă efectuarea percheziţiilor cu depăşirea spaţiilor, în alte locuri, în temeiul altor acte sau
urmărind alte scopuri decît cele indicate în încheierea judecătorului de instrucţie privind autorizarea
percheziţiei sau în hotărîrea motivată privind efectuarea percheziţiei.

1.3. Evaluați activitatea organelor de constatare ale căror autorități sunt abilitate cu dreptul de a efectua
percheziția.
Organul de constatare a contravenţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului
Instituţiilor Penitenciare, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Centrului Naţional Anticorupţie şi
procurorul sînt în drept să efectueze percheziţie dacă sînt organe abilitate cu dreptul de examinare şi/sau
soluţionare a contravenţiei respective şi dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie
operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o
anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la săvîrşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori
dobîndite din contravenţie, precum şi obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru cauză

2. Delimitarea contravenției de alte forme de ilicit

2.1. Idеntifiсаți сritеriilе dе dеlimitаrе a contravenției de infracțiune.

1. -gradul de pericol
2. -autoritati competente
3. -reglementare juridica- contraventiile pot fi stabilite nu numai prin legi, ci si prin hotarari si ordonante ale
guvernului
4. -subiectii
5. -sanctiunea-In comparatie cu sanctiunile penale, cele contraventionale, chiar cand sunt formal
asemanatoare, sunt totdeauna mai usoare, modul lor de executare mai putin aspru ori consecintele produse
sunt mai reduse. Aplicarea unei sanctiuni contraventionale nu inlatura raspunderea penala, atunci cand se
constata ulterior ca aceasta fapta este infractiune.

Criteriile generale de deosebire intre infractiuni si contraventii pot fi intrinseci sau extrinseci, dupa cum tin
de insasi natura faptelor sau sunt exterioare acestora. Printre criteriile intrinseci se inscriu in primul rand
valoriile si relatiile sociale aferente care sunt lezate sau periclitate prin savarsirea faptei. Astfel, faptele
indreptate impotriva relatiilor sociale legate de valori de care depinde insasi existenta comunitatii, prezinta
cel mai inalt grad de pericol social. De aceea, fata de ele legiuitorul reactioneaza prin mijloacele dreptului
penal. In comparatie cu acestea, faptele prin a caror savarsire se pun in pericol valori de care nu depinde
insasi existanta societatii si a componentelor sale, ci functionarea normala a unui domeniu sau altul de
activitate, sunt contraventii.

2.2. Comparați contravenția și abaterea disciplinară.

Contraventia in raport cu abaterea disciplinara

  Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingerea numai raporturilor de munca in cadrul
institutiei in care s-a savarsit fapta, cum este in cauzl contraventiilor, in care raspunderea pentru ocrotirea
acestui interes general revine unui organ al administartiei publice. Este fapta cu cel mai redus  pericol
 social, ce o deosebeste de infractiune si contraventie. Angajatorul este cel cre dispune de prerogative
disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare slaritilor sai.
Contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara, ca la abaterea disciplinara subiectul este
clificat, fapta respective fiind comisa de catre o persoana ce are calitate de angajat, se afla in raport de
subordonre, pe cand contraventia poate fi comisa de orice persoana.

2.3. Арrесiаți lосul și rоlul răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе în sistеmul răsрundеrii juridiсе.

Principiul egalităţii în faţa legii contravenționale descrie locul si rolul prin faptul ca Persoanele care au
comis contravenţii sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice şi sunt supuse răspunderii
contravenţionale fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex, apartenenţă politică, avere, origine
socială sau de orice altă situaţie. Avertismentul este sanctiunea cea mai usoara care se poate aplica in cazul
savarsirii unei contraventii si consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra
pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.
„Este o sanctiune morala” si „este importanta pe linia realizarii functiei educatoare a raspunderii
contraventionale”.

TESTUL nr. 87

1. Munca neremunerată în folosul comunității

1.1. Dеfiniţi nоţiunеа de muncă neremunerată în folosul comunității și caracterizați importanța ei

juridică.

-constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii,
la munca stabilită de autoritatea administrației publice locale.
- reprezintă o sancțiune care poate fi aplicată atât ca sancțiune principală, cât şi sancțiune
complementară.
-Ca sancțiune contravențională principală, ea poate fi aplicată direct de către instanţa de judecată la
sesizarea agentului constatator în cazul contravențiilor pentru care legea prevede sancţiunea amenzii sau
sancțiunea prestării unei munci neremunerate în folosul comunității.

1.2. Dеtеrminаţi elementele regimului juridic al muncii neremunerate în folosul comunității.

Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se execută în 2–

4 ore pe zi. În cazul contravenientului care nu este angajat în cîmpul muncii, nu este antrenat în activităţi de
bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, sancţiunea poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.

De asemenea, în anumite cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată poate aplica pedeapsa muncii
neremunerate direct, fără a exista vreo altă alternativă. Ea poate fi aplicată şi pentru înlocuirea unei amenzi
contravenționale, în cazul în care persoana contravenient nu a achitat amenda şi nu există posibilitatea
executării silite.

Munca neremunerată în folosul comunității nu poate fi aplicată mi- litarilor în bază de contract şi
persoanelor care nu au atins vârsta de 16 ani.
În conformitate cu art. 37 CC, munca neremunerată în folosul comunității este definită ca antrenarea
contravenientului persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de
autoritatea administraţiei publice locale".
 -Munca neremunerată în folosul comunității se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se execută
în 2-4 ore pe zi.
-În cazul contravenientului care nu este angajat în câmpul muncii, nu este antrenat în activități de bază
sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, pedeapsa poate fi executată până la 8 ore pe zi.
-În total, munca se prestează în cel mult 6 luni, timp care curge de la data luarii în evidență a
contravenientului şi punerii în executare a hotărârii instanței de judecată",
Un indiciu important la aplicarea acestei sancțiuni contravenționale este consimţământul persoanei.
Instanța nu poate aplica munca neremunerată, fără a avea acordul contravenientului.
În caz de eschivare din partea contravenientului de la muncă, această sancţiune se înlocuieşte cu arest
contravențional, calculându-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Excepție de neconstituționalitate,,, în cazul comiterii contravenției prevăzute de art.78 CC (violența în
familie), instanțele judecătoreşti pot apli- ca sancțiunea muncii neremunerate în folosul comunității fără
acordul persoanei".
Munca neremunerată se execută la locul de trai al contravenien-tului, la obiectele cu destinație socială,
care sunt stabilite de birourile de probațiune de comun acord cu autoritățile administraţiei publice locale.

1.3. Fоrmulаţi condițiile de aplicare a muncii neremunerate în folosul comunității conform

jurisprudenței CtEDO.
Munca neremunerată în folosul comunității – constituie o pedeapsă penală, stabilită de instanţa de judecată
pentru persoana care a săvîrșit o infracțiune şi constă în implicarea lui individual sau în grup la muncă
gratuită social-utilă, în afara serviciului de bază sau orelor de studii, fără a-i cauza suferințe fizice sau a-i
leza demnitatea. Pentru militarii în termen şi cu termen redus condamnați, munca neremunerată în folosul
comunității constă în antrenarea la muncă în timpul liber de ședințe, stabilite conform cerințelor
regulamentelor militare.

Nu se consideră „muncă forţată sau obligatorie” în sensul prezentului articol : a. orice muncă impusă în mod
normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de articolul 5 din prezenta Convenţie sau pe
durata libertăţii condiţionate ; b. orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză serviciul
militar din motive de conştiinţă în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în
locul serviciului militar obligatoriu ; c. orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care
ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii ; d. orice muncă sau serviciu care fac parte din obligaţiile civice
normale.

2. Judесаrеа саuzеi соntrаvеnțiоnаlе în рrimă instаnță

2.1. Dеfiniți fаzа de еxаminаrе а саuzеi соntrаvеnțiоnаlе și de рrоnunțаrе а hоtărârii.

Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în

contradictoriu.
Cauza contravențională poate fi examinată în şedință închisă .

In cazurile prevăzute de legea contravențională, când agentul con statator nu dispune de competenţă în
examinarea anumitor contraventii, precum şi atunci când decizia de aplicare a sancțiunii contraventionale
consemnată în procesul-verbal cu privire la contraventie este contes tată, cauza contraventională se
examinează în instanta de judecată. în şedintă publică, oral, nemijlocit, contradictoriu şi solemn.

In termen de 3 zile de la data intrării cauzei contraventionale în instantă, judecătorui verifică competența şi,
după caz: a) dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la con travenție;
b) fixează data examinării cauzei contravenționale, dispune citarea părților şi a altor participanţi la ședință,
întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfaşurare.
 În cel mult 3 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoresti, co pia ei se remite părţilor care nu au fost
prezente la şedinta de judecare a cauzei contravenționale şi, la cerere, celor prezente, faptul expedierii
consemnându-se în dosar.

Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa părţilor şi fără

dezbateri verbale

2.2. Cаrасtеrizаți procedurile legale stabilite la еxаminаrеа саuzеi соntrаvеnțiоnаlе de instanța de

judecată.

 La judecarea cauzei contravenţionale,

a) anunţă cauza;
b) verifică prezenţa persoanelor citate;
c) verifică respectarea procedurii de citare în cazul absenţei vreunei persoane citate;
d) ia măsuri, după caz, pentru participarea interpretului;
e) îndepărtează martorii din sala de şedinţă;
f) identifică persoana în a cărei privinţă a fost pornită procedura contravenţională în baza actelor de
identitate;
g) anunţă completul de judecată şi lămureşte părţilor dreptul de recuzare;
h) lămureşte participanţilor la şedinţă alte drepturi şi obligaţii;
i) preîntîmpină în scris participanţii la proces asupra necesităţii respectării legislaţiei la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi, la cererea părţilor, poate permite înregistrarea procesului prin mijloace foto,
video, audio de către participanţii la process.

2.3. Еvаluаți grаdul dе реrfесțiunе prin prisma lеgii соntrаvеnțiоnаlе la judесаrеа саuzеi
соntrаvеnțiоnаlе în рrimă instаnță.

Studiul integral şi analiza probelor prezentate de părti se face in cadrul cercetării judecatoresti.
După cercetarea tuturor probelor din dosar şi a celor prezentate la judecarea cauzei, instanta solutionează
cererile şi demersurile formu late şi dispune efectuarea, după caz, a unor acțiuni procesuale supli mentare.
Dacă, în procesul examinării cazului contraventional, vinovăția de lincventului nu este dovedită, el nu
poate să fie tras la răspundere şi cazul contravențional trebuie să fie clasat. După finalizarea cercetării
judecătoreşti, instanta anuntă dezbaterile judiciare. in luările de cuvânt, participantii la dezbateri nu pot face
referinte la alte probe decât cele examinate în cadrul cercetării judecătoreşti.
După închiderea dezbaterilor judiciare şi rostirea ultimului cuvânt, părtile îşi pot depune în instanță
concluziile scrise privind solutia pro pusă pentru cauza judecată, care se anexează la procesul-verbal al
şedintei.

Instanta de judecată urmează să aprecieze în ansamblu probele prezentate de părți, în cumul cu alte
împrejurări privind locul, modul de comitere a contravenției, personalitatea făptuitorului, gradul de peri col
social al faptei contraventionale, prejudiciul cauzat în urma săvâr şirii contravenției.

Desfăşurarea şedinței de judecare a cauzei contraventionale se consemnează în proces-verbal, în care se

consemnează şi informatia despre instanța care a judecat cazul, locul şi data desfăşurării şedintei de
judecată, numele şi prenumele judecătorului, grefierului, al părti lor, al apărătorilor şi al altor participanți la
process. Pentru a lua decizia, completul de judecată se retrage în camera de deliberare. Hotărârea adoptată
se semnează de judecător şi se pronuntă în şedinţă publică imediat după deliberare.
 În cel mult 3 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoresti, co pia ei se remite părţilor care nu au fost
prezente la şedinta de judecare a cauzei contravenționale şi, la cerere, celor prezente, faptul expedierii
consemnându-se în dosar.

TESTUL nr. 88

1. Aprecierea probelor în procesul contravențional

1.1. Idеntifiсаți criteriile juridice de admisibilitate a probelor.

Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea
existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la
cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei. În calitate de probe se admit
elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: procesul-verbal cu privire la
contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi documentelor, procesul-verbal de percheziţie,
procesul-verbal privind cercetarea la fața locului, etc.
Aprecierea probelor se face de persoana competentă să soluţioneze cauza contravenţională, potrivit
convingerii sale pe care şi-a format-o cercetînd toate probele administrate în raport cu circumstanţele
constatate ale cauzei şi călăuzindu-se de lege.
Sînt admisibile probele pertinente, concludente şi utile. Nu pot fi admise ca probe datele care au
fost obţinute:
a) prin violenţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrîngere;
b) prin metode ce contravin prevederilor ştiinţifice;
c) prin încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale persoanei, inclusiv a
dreptului la apărare sau a dreptului la interpret/traducător.

1.2. Dеtеrminаți particularitățile juridice pe care trebuie să le întrunească probele pentru a fi admise în
procesul contravențional.
 sa fie administrata de un subiect competent
 sa fie administrata prin intermediul mijlocului cuvenit
 sa fie depusa, efectuata in cadrul procesului contraventional si nu in afara procesului
 sa fie administrata prin procedura cuvenita
 este inadmisibila proba care e obtinuta din alta proba cu incalcarea procedurii prevazute de legislatie
 numai acea proba care este admisibila care contine date autentice care pot fi verificte in orice moment

1.3. Formulați judecăți privind doctrina „fructul pomului otrăvit” în contextul apre-cierii probelor în
procesul contravențional național.
acesta este intalnita in cadrul procesului pena, dar aplicabila si pentru procesul contraventional. probele se
considera inadmisibile, daca este obtinuta din alta proba cu incalcarea procedurii prevazute de legislatie.
regula este utilizata in cele mai dese cazuri cand este vorba de perchezitie si de ridicarea obiectelor. Fructul
pomului otravit este un produs al regulii excluderii din sistemul american, care stabileste ca probele
obtinute prin arestarea ilegala, cercetarea neintemeiata sau interogare fortata trebuie excluse din proces.
Doctrina fructul pomului otrăvit este un produs al regulii excluderii (exclusionary rule) din sistemul
american, care stabileşte că probele obţinute prin arestare ilegală, cercetare neîntemeiată sau interogare
forţată trebuie excluse din proces.
Nu pot fi admise ca probe datele care au fost obţinute:
a) prin violenţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrîngere;
b) prin metode ce contravin prevederilor ştiinţifice;
 c) prin încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale persoanei, inclusiv a
dreptului la apărare sau a dreptului la interpret/traducător.

Se prezumă proba ca admisibilă în cazul când administrarea a fost efectuată cu respectarea prevederilor
legale, atâta timp cât partea care cere respingerea probei nu a adus argumente care incontestabil vor dovedi
că proba este inadmisibilă

2. Rеținеrеа соntrаvеnțiоnаlă

2.1. Definiți noțiunea „reținere contravențională”.

Reţinerea contravențională constă în limitarea de scurtă durată a libertății persoanei fizice şi poate fi
aplicată de către autoritățile competente ale statului 
2.2. Dеtеrminаți саzurilе lеgаlе dе арliсаrе а rеținеrii соntrаvențiоnаlе.

a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă au
fost epuizate toate măsurile de identificare;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de
trecere a frontierei de stat.

2.3. Generalizați рrосеdurilе ореrаțiоnаlе dе арliсаrе а rеținеrii соntrаvеnțiоnаlе de către agentul

constatator.
La reţinerea persoanei se încheie în cel mult 3 ore un proces-verbal cu privire la reţinere, în care se
consemnează data şi locul încheierii, funcţia, numele şi prenumele persoanei care a încheiat procesul-
verbal, date referitoare la persoana reţinută, data, ora, locul şi motivul reţinerii. Procesul-verbal cu privire la
reţinere se semnează de persoana care l-a încheiat şi de persoana reţinută. Refuzul persoanei reţinute de a
semna procesul-verbal se consemnează în el, cu adeverirea faptului de cel puţin doi martori.
Reţinerea nu poate depăşi 3 ore, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul articol.Reținerea
poate fi aplicată pe un termen mai mare decît cel indicat la alin. (1), cu autorizația judecătorului de
instrucțiesau, în lipsa acesteia în cazuri excepționale, cu ulterioara autorizare, dar, în ambele cazuri, nu mai
mult de 24 de ore:
a) pînă la examinarea cauzei contravenționale – persoanei suspectate de săvîrşirea unei contravenții
pentru care sancțiunea prevede arestul contravențional;
b) pentru a identifica persoana şi a clarifica circumstanțele contravenției – persoanelor care au
încălcat regulile de şedere a cetățenilor străini şi apatrizilor în Republica Moldova, regimul frontierei de
stat, regimul zonei de frontieră sau regimul punctelor de trecere a frontierei de stat;

TESTUL nr. 89

1. Aspecte deosebite privitoare la plângerea contravențională

1.1. Identificați „depunerea plângerii” și competența examinării plângerilor de către agentul constatator.
Plangerea contraventionala se refera la un tip de cerere prin care contravenientul contesta legalitatea
procesului verbal de contraventie, incheiat de organul constatator. Cererea este facuta catre instanta
competenta.
 1.2. Comparați „plângerea” și „denunțul” la pornirea procesului contravențional.

Plangerea contraventionala se refera la un tip de cerere prin care contravenientul contesta legalitatea
procesului verbal de contraventie, incheiat de organul constatator. Cererea este facuta catre instanta
competenta.

Agentul constatator este sesizat prin plîngere sau denunț ori se autosesizează cînd dispune de informații
suficiente pentru a considera cu un grad înalt de probabilitate că este comisă o contravenție fie prin
constatarea faptei contravenționale.

1.3. Formulați regulile procedurale de recepționare și soluționare a plângerii contravenționale.

În cel mult 15 zile de la data sesizării, agentul constatator este obligat să verifice sesizarea şi să întreprindă
măsurile prevăzute de prezentul capitol.
         (4) Procesul contravenţional se porneşte numai în baza plîngerii prealabile a victimei.

2. Ridicarea și transportarea autovehiculelor la parcarea specială

2.1. Identificați noțiunea și condițiile de ridicare şi aducere a mijloacelor de trans-port la parcarea

specială.

Vehiculul al cărui conducător a fost înlăturat de la conducere este reţinut şi, dacă nu poate fi predat
proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor, este adus la staţia de parcare specială sau la
subdiviziunea de poliţie cea mai apropiată de locul constatării contravenţiei.
(2) Vehiculul poate fi adus la staţia de parcare specială sau pe teritoriul subdiviziunii de poliţie şi în
cazul în care:
a) staţionarea lui poate genera un pericol iminent pentru interesul public;
b) a fost lăsat într-un loc interzis pentru parcare;
c) este necesară identificarea proprietarului (posesorului) mijlocului de transport utilizat sau destinat pentru
săvîrşirea contravenţiei
2.2. Descrieți modalitatea de restituire a mijloacelor de transport plasate la parcarea specială.

Vehiculul parcat se restituie proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor legal imediat după
înlăturarea temeiurilor pentru aducerea la parcare prevăzute la alin.(1) şi (2). Cheltuielile de aducere şi de
staţionare a vehiculului la parcare sînt suportate de contravenient.
(6) Pentru deteriorările cauzate vehiculului în timpul aducerii la parcare sau în timpul staţionării lui la
parcare răspunde corespunzător agentul constatator, persoanele care au organizat (efectuat) aducerea
vehiculului la parcare sau care au asigurat păstrarea vehiculului la parcare, în funcție de subiectul care se
face vinovat de survenirea deteriorării.
(8) Conducătorul, proprietarul sau posesorul vehiculului nu suportă cheltuielile indicate la alin.(5)
dacă lipsesc elementele constitutive ale contravenţiei. În acest caz cheltuielile sînt suportate de stat.
(9) Modul de ridicare, transportare, depozitare şi eliberare a vehiculelor se stabilesc de către Guvern.
(10) În caz de stabilire a sancţiunii contravenţionale prevăzute la art. 287 alin. (8) şi (9), cheltuielile
de scoatere a mijlocului de transport auto, a mărfurilor, obiectelor şi a altor valori de pe teritoriul Republicii
Moldova le suportă contravenientul.

2.3. Proiectați elementele de conținut ale procesului-verbal de reținere și aducere a autovehiculelor la

parcarea specială.
 Faptul aducerii vehiculului la staţia de parcare specială sau pe teritoriul subdiviziunii de poliţie se
consemnează într-un proces-verbal, în care se indică:
a) tipul, modelul vehiculului, numărul de înmatriculare, numerele de identificare ale agregatelor
marcate, defectele şi deteriorările lui vizibile;
b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care a decis aducerea vehiculului la parcare şi
care a organizat aducerea;
c) temeiul de fapt şi temeiul juridic care au determinat aducerea vehiculului;
d) denumirea (numele), sediul (domiciliul), numărul de telefon al persoanei care a organizat (a
efectuat) aducerea vehiculului la parcare;
e) adresa parcării;
f) data şi ora încheierii procesului-verbal;
g) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care a luat în primire vehiculul la parcare.
(4) Procesul-verbal se încheie în 4 exemplare: un exemplar rămîne la persoana care a decis aducerea
vehiculului la parcare, al doilea exemplar se remite persoanei care a organizat aducerea, al treilea exemplar
se înmînează persoanei care a luat în primire vehiculul la parcare, iar cel de-al patrulea exemplar se
înmînează proprietarului sau posesorului de vehicul ori i se expediază recomandat la domiciliu. Despre
aducerea vehiculului la parcare, agentul constatator informează neîntîrziat serviciul de gardă al poliţiei.

TESTUL nr. 90

1.Împăcarea victimei cu făptuitorul – cauză care înlătură răspunderea contravențională

1.1. Idеntifiсаți cazurile în care procesul contravenţional pornit încetează din cauza împăcării victimei cu
făptuitorul.

Procesul contravenţional pornit încetează în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în contravenţii precum
injuria, Vătămarea integrității corporale , Încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, Utilizarea
ilegală a mărcii fara consimtamantul titularului,etc.
injuria, Vătămarea integrității corporale, Încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, Utilizarea
ilegală a mărcii ,Utilizarea, la marcarea produselor, a unor indicaţii false ori înşelătoare , Încălcarea
dreptului exclusiv al titularului topografiei circuitului integrat,Încălcarea drepturilor de autor asupra
invenţiei, topografiei circuitului integrat sau desenului/modelului industrial

1.2. Determinați cerințele legale care trebuie respectate la împăcarea victimei cu făptuitorul.

Împăcarea este personală. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de
reprezentanţii lor legali. Persoanele cu capacitate de exerciţiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea
reprezentanţilor lor legali. 
Prin repararea daunei cauzate victimei, făptuitorul oferă acesteia o satisfacţie, fie că aceasta este una de
natură materială, fie că este una de natură morală. Totodată, nu trebuie uitat că această reparaţiune
reprezintă un act de drept civil. Şi, chiar dacă repararea daunei cauzate prin contravenţie este urmare a
încheierii unei tranzacţii, această tranzacţie rămâne, de asemenea, una de natură civilă, deoarece produce
efecte doar în ce priveşte repararea daunei. Prin urmare, împăcarea care are drept obiect reparaÎmpăcarea
victimei cu făptuitorul în procesul contravenţional şi la care au convenit părţile în procesul contravenţional
(cel ce a cauzat prejudiciul şi cel ce a suportat prejudiciul) reprezintă un act de drept civil şi produce efecte
în materia răspunderii civile delictuale.
 Prin urmare, şi actul procesual prin care se realizează împăcarea contravenţională are o natură
contravenţională. Astfel, este necesar să înţelegem că în momentul în care părţile convin asupra reparării
daunei cauzate prin contravenţie acestea nu convin în mod neapărat şi cu privire la „împăcarea
contravenţională”. Prin urmare, nu poate fi confundată instituţia împăcării cu cea a reparării daunei cauzate
prin comiterea contravenţiei, deoarece acestea reprezintă două instituţii distincte şi corespunzător faţă de
ele se aplică norme juridice distincte.

1.3. Арrесiаți distincția dintre „împăcarea victimei cu făptuitorul” și „încheierea tranzacţiei conform
Legii cu privire la mediere”.
Împăcarea este personală. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de
reprezentanţii lor legali. Persoanele cu capacitate de exerciţiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea
reprezentanţilor lor legali. 
Tranzacţia este acordul încheiat de părţi şi contrasemnat de mediator, ca urmare a procesului de mediere,
prin care părţile consimt asupra soluţionării amiabile a unui litigiu.
Impăcarea ca act procesual nu poate fi confundată cu medierea. Aceasta deoarece, deşi sunt acte
procedurale care se realizează în aceeaşi „directivă procesuală”, totuşi urmează în mare parte a le distinge.
Astfel, împăcarea poate fi realizată atât în cadrul procesului de mediere, cât şi separat. Totodată, procesul
de mediere nu este neapărat să se finalizeze cu încheierea tranzacţiei, deoarece acţiunea procesuală de
mediere nu are totdeauna ca finalitate realizarea împăcării părţilor. O altă distincţie constă în faptul că
medierea se realizează cu suportul mediatorului, iar împăcarea poate fi rezultatul efortului personal al
făptuitorului şi victimei.

Distingem aceste două acte de procedură şi prin faptul că finalizarea cu succes a medierii se reflectă în
tranzacţia încheiată, fapt care impune respectarea unei anumite forme prevăzute de lege, pe când actul de
împăcare realizat în afara procesului de mediere poate fi exprimat în orice formă admisibilă ca probă,
inclusiv declarată verbal de către părţi în faţa instanţei de judecată.

2. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport

2.1. Definiți construcția terminologică „ridicarea provizorie a permisului de condu-cere a mijloacelor de

transport”.

Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport constă în interzicerea temporară

persoanei fizice de a conduce mijloace de transport prin ridicarea permisului de conducere pînă la
pronunţarea hotărîrii judecătoreşti asupra cauzei. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor
fapte socialmente periculoase în traficul rutier.

2.2. Descrieți condițiile și regulile de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de

transport.

Instanţa de judecată examinează, în cel mult 3 zile de la data depunerii, demersul agentului
constatator cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, cu
emiterea unei încheieri care va conţine una dintre următoarele soluţii:
a) admiterea demersului agentului constatator şi ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport;
b) respingerea demersului agentului constatator şi restituirea permisului de conducere titularului.
 Termenul executării măsurii de siguranţă de ridicare provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport se include în termenul de executare a sancţiunii de privare de drept special de a
conduce mijloace de transport.
(6) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se poate aplica chiar
dacă făptuitorul este eliberat de răspundere contravenţională.
(7) În cel mult 3 zile de la data pronunţării încheierii, copia de pe aceasta se înmînează agentului
constatator şi persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional sau se remite acestora în
cazul în care nu au fost prezente la şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale, faptul expedierii
consemnîndu-se în dosar.

2.3. Evaluați categoriile de autorități competente să propună/ aplice măsura de siguranță „ridicarea
provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport”.
 Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de către instanţa de
judecată, la demersul agentului constatator, în procesul de examinare a contravenţiilor pentru care se
prevede sancţiunea privării de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport este o măsură

preventivă care se aplică persoanelor pentru săvârșirea infracțiunilor în domeniul transporturilor, precum şi
în cazul utilizării mijlocului de transport la săvârșirea infracțiunii.
În cazul unei infracțiuni pentru care se prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce
mijloace de transport sau anulării acestui drept, organul de constatare ridică permisul de conducere până la
pronunțarea încheierii judecătorului de instrucție. În acest caz, procurorul care conduce sau efectuează
urmărirea penală înaintează, în cel mult 3 zile, judecătorului de instrucție un demers cu privire la aplicarea
măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică ca măsură
principală sau ca măsură complementară la o altă măsură preventivă şi se dispune de către judecătorul de
instrucție la demersul motivat al procurorului care conduce sau efectuează urmărirea penală.
Sînt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:
a) instanţa de judecată;
b) procurorul;
c) comisia administrativă;
d) agentul constatator (organele de specialitate precum MAI)