Universitatea din Oradea

Facultatea de Drept

Master: Drept Penal și Procedură Penală

Sesiunea: Iulie 2022

RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANELOR JURIDICE

Autor: Sturz Teodora – Narcisa

Oradea
2022

1
 1. Introducere

Persoana juridica reprezintă o colectivitate de oameni, constituită conform cu legea, având o

organizare de sine stătătoare, un patrimoniu distinct afectat în scopul realizării unui scop bine
determinat și care participă la raporturile juridice în nume propriu.

În literatura de specialitate, termenul de persoană juridică, din din punct de vedere

terminologic, dar și din punct de vedere al cristalizării acesteia ca instituție, a cunoscut o
dezvoltare în timp, care a determinat legiuitorul să o introducă în legislație având calitate de
subiect activ al infracțiunii, stabilindu-se pentru acestea sancțiuni penale specifice.1

2. Răspundere judiciară – Răspunderea Penală

Răspunderea juridică reprezintă un complex de drepturi și obligații conexe, prevăzute de
normele juridice, drepturi și obligații care iau naștere ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite și
care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, adică de aplicare a sacțiunii.2
Răspunderea juridică apare sub forma răspunderii civile, penale, administrative și
economice.
Răspunderea penală este cea mai aspră formă a răspunderii juridice.

Răspunderea penală reprezintă obligaţia unei persoane de a răspunde în faţa organelor de

urmărire penală şi apoi în faţa instanţei de judecată pentru fapta prevăzută de legea penală pe
care a săvârşit-o, obligaţia de a suporta măsurile de constrângere penală prevăzute de lege pentru
săvârşirea infracţiunii şi obligaţia de a executa pedeapsa aplicată.

Executarea obligaţiilor ce decurg din răspunderea penală este impusă prin forţa de coerciţie
a statului.3

Instituția infracțiunii este intim legată de instituția răspunderi penale, conform art. 15 alin. 2
din Codul Penal “Infracțiunea este singurul temei al răspunderi penale”, însă săvârșirea unei
infracțiuni nu duce în toate situațiile la tragerea la răspundere penală a făptașului, legiuitorul
prevăzând cauze care pot înlătura răspunderea penală.

1
Valentin Mirişan, Carmen Domocoș-Drept Penal, Partea Generală,Ed. a VI-a, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2019, pag.94
2
Gh. Dumitru, Proces Penal. Judecata în primă instanță., Ed. Rditas, București, 2005, pag.55
3
Dicționar Juridic, disponibil la adresa https://legeaz.net/dictionar-juridic/raspundere-penala, accesat la data de
17.07.2022, la ora 17.50.

2
 La rândul său răspunderea penală se află în relație cu cea a sancțiunii penale, care nu pot fi
aplicate decât dacă a fost săvârșită o infracțiune, iar făptuitorul răspunde penal.4

Principiile răspunderii penale sunt:

a) Principiul legalității răspunderii penale (Principiul legalității răspunderii penale este
cuprins în art.2 Cod Penal și include legalitatea incriminării -nullum crimen sine lege- și
legalitatea pedepsei -nulla poena sine lege-.
Principiul legalității este un principiu de bază al dreptului penal și inerent al răspunderii penale.
Și constă în faptul că nimeni nu va fi pedepsit pentru acțiuni care nu au fost incriminate de lege
sau condamnate la alte pedepse sau supuse unor măsuri diferite de cele prevăzute de lege în
momentul executării acesteia.5
Potrivit acestui principiu, răspunderea penală intervine numai atunci când o persoană a săvârșit
o infracțiune (nullum crimen sine lege), mai exact doar legea arată când există răspundere penală
(când s-a săvârșit o infracțiune) și când instanța de judecată poate trage la răspundere penală pe
infractor.6)
b) Infracțiunea este unicul temei al răspunderii penale (Considerând infracțiunea drept
singurul motiv pentru investigarea răspunderii penale, acest principiu este prevăzut in mod
expres în art. 17 alin 2. Cod Penal. Aceasta înseamnă că nimeni nu poate fi tras la răspundere
penală decât dacă a comis o infracțiune.)
c) Principiul personalității răspunderii (Constă în faptul că pedeapsa sau celelalte măsuri
penale se aplică numai persoanei care a comis fapta penală.)
d) Principiul inevitabilității răspunderii penale (Potrivit acestui principiu, din momentul
în care o persoană a săvârșit o infracțiune, nu mai este posibilă evitarea răspunderi penale. Acest
caracter al răspunderii penale este dictat de necesitatea restabilirii ordinii de drept și a
sentimentului de securitate a membrilor societății, precum și de principiul fundamental al
egalității tuturor membrilor societății în fața legii penale.)7
e) Principiul unicității răspunderii penale (O persoană care a săvârșit o infracțiune poate

4
Mihail Udroiu, Drept Penal-Partea Generală, Ed. a VI-a, Editura Hamangiu,Bucureşti, 2019, pag.83
5
Ion Pitulescu, Drept penal- partea generală, Ed. Vasile Goldiş University Press, Arad 2005, pag. 323
6
Gheorghe Diaconu, Răspunderea penală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2010, pag.292.
7
Vasile Dobrinoiu, William Brânză, Drept penal-Partea generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2003, pag 98.

3
răspunde penal o singură dată și poate suporta o singură sancțiune. Constând în faptul că odată
cu stingerea raportului juridic penal, se stinge și dreptul statului de a mai iniția vreodată
procedura de tragere la răspundere penală pentru infracțiunea respectivă.)
f) Principiul individualizării sau personalizării răspunderii (Presupune că aplicarea
pedepselor și a măsurilor prevăzute de lege se face diferențiat, ținându-se seama de gradul de
pericol social al faptei și al făptuitorului, aceasta parcurgând doua etape și anume:
o Individualizarea legală, care este realizată de legiuitor prin stabilirea naturii
pedepsei și a limitelor ei, pentru fiecare tip de infracțiune;
o Individualizarea judiciară care se face de către instanța de judecată prin stabilirea
unei pedepse concrete, între limitele prevăzute în partea speciala a Codului Penal
sau în legi speciale.)
g) Principiul promptitudinii răspunderii penale (Presupune apropierea momentului
tragerii la răspundere penală de cel al săvârșirii infracțiunii, prin celeritatea urmăririi penale și
a judecății.)
h) Principiul prescriptibilității răspunderii penale (Potrivit acestui principiu răspundera
penală este înlăturată prin trecerea unui anumit interval de timp de la data săvârșirii infracțiunii,
dacă în acest interval făptuitorul nu a fost tras la răspundere penală.)
i) Principiul umanismului răspunderii penale (Acest principiu se reflectă cel mai bine în
umanismul răspunderii penale. Așadar, procedura răspunderii penale ține seama de condiția
umană, de determinismele conduitei sociale a omului și de posibilitatea sa de a-și dirija în mod
liber voința.)
3. Persoana juridică – subiect activ al infracțiunii. Condiții.

Pentru ca o entitate care are personalitate juridică să fie subiect activ al infracțiunii, trebuie
întrunite următoarele condiții:

a) Oprimă condiție, care se impune persoanei juridice ca să fie subiect activ la infracțiunii

constă în faptul că răspunderea penală poate fi angajată doar în sarcina unei persoane juridice,
mai exact este necesar ca acestei entități legea civilă să îi recunoască personalitatea juridică. În
consecință, o entitate căreia nu îi este recunoscută personalitatea nu poate fi subiect activ a unei
infracțiuni. Tot astfel, o persoană juridică în curs de formare, chiar dacă dispune de o anumită

4
capacitate, limitată la ceea ce este necesar pentru constituire, nu poate intra sub incidența legii
penale cât timp nu și-a dobândit personalitatea juridică.8

b) Persoana juridică să nu fie exceptată de lege de la răspunderea penală (imunitate de

jurisdicție penală a persoanei juridice). Nu sunt subiecți activi ai infracțiunii: statul și autoritățile
publice.

c) Apoi pentru ca persoana juridică să fie subiect activ al infracțiunii aceasta trebuie să

efectueze activități contrare legii, normelor sale statuare, obiectivelor stabilite și scopurilor. Mai
exact să fi săvârșit o infracțiune în realizarea obiectului său de activitate, în interesul persoanei
juridice sau în numele persoanei juridice.9

d) Ultima condiție pentru ca persoana juridică să fie subiect al infracțiunii, este fapta care

creează un anumit pericol societății, care a fost utilizată, aprobată sau sancționată de organul
competent a persoanei juridice sau în interesul persoanei juridice. Ca de exemplu: încheierea
unui contract cu nerespectarea prevederilor legale, obținerea anumitor beneficii pe cale ilicită.

4. Răspunderea penală a persoanei juridice

Conform art. 135 Codului penal, persoana juridică, exceptând statul și autorităţile publice,
răspunde penal pentru infracțiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul
ori în numele persoanei juridice.10

Vor răspunde penal toate persoanele juridice de drept privat, indiferent de forma juridică pe
care aceasta o îmbracă (ca de exemplu: societățile, asociațiile, fundațiile, sindicatele etc.)

Persoanele juridice cu scop patrimonial sunt societățile comerciale şi grupurile de interes

economic.

Societăţile comerciale sunt cele care se pot afla cel mai des în postura de subiect pasiv al
răspunderii penale. Aceasta deoarece ele sunt foarte active şi au un scop patrimonial, motiv

8
Florin Streteanu, Daniel Nițu – Drept penal. Partea generală, vol I , Editura Universul Juridic, București, 2014,
Pag.274
9
Mihail Udroiu, Drept Penal-Partea Generală, Ed. a VI-a, Editura Hamangiu,Bucureşti, 2019, pag.95 - 97
10
Codul penal și Codul de procedură penală, ianuarie 2021 ediție îngrijită de Prof. Univ. Dr. Dan Lupașcu, Editura
Universul Juridic, București, 2021, art. 135 Cod penal.

5
pentru care încălcarea unei prevederi legale în realizarea acestui obiectiv este cât se poate de
realizabilă. În mod clar, societăţilor comerciale i se poate imputa comiterea cvasitotalităţii
infracţiunilor din conţinutul Legii nr. 31/1990.11

Persoanele juridice cu scop nepatrimonial cuprinde toate organizaţiile cu personalitate

juridică, ai căror membri convin să pună în comun, în mod statornic, contribuția lor materială,
cunoştinţele şi activitatea lor, pentru satisfacerea unui scop nepatrimonial în acord cu interesele
generale ale colectivităţii. Sunt: asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale şi celelate
organizaţii cu caracter obştesc, cultele religiaose, partidele politice, etc.12

Entitățile cu personalitate juridică ce nu sunt introduse în sfera subiecților răspunderi penale:

statul (acesta beneficiază de o imunitate de jurisdicție penală generală și absolută, fără a se putea
angaja răspunderea acestuia în cazul faptelor comise în exercitarea autorităților de stat, însă nici
în cazul faptelor care s-ar săvârși în exercitarea unor activități ce țin de domeniul privat al
statului); autoritățile publice (imunitatea acestora este una generală, ea acoperind, nu doar
activitățile pe care persoana juridică respectivă le derulează); instituțiile publice în anumite
situații (imunitatea este limitată, fiind determinată de natura activității în cadrul căreia s-a comis
infracțiunea, organul judiciar trebuind să analizeze activitatea care a ocazionat comiterea
infracțiunii, pentru a vedea daca aceasta poate sau nu să facă obiectul domeniului privat).13

Principiile răspunderi penale a persoanei juridice:

a) Principiul legalității răspunderi penale a persoanei juridice (potrivit acestui

principiu, apariția, desfășurarea și soluționarea raportului juridic penal de conflict în cardul

căreia calitatea de subiect activ este necesar să aibă loc pe baza și stricta conformitate cu legea
penală. Acest principiu se fundamentează pe următoarele elemente:

➢ Doar legiuitorul, printr-o lege organică, are posibilitatea de a consacra instituția

răspunderii penale a persoanei juridice, ținând cont de scopul politicii sale penale, de
contextul juridic, de frecvența faptelor de criminalitate a persoanei juridice;

11
Costel Căşuneanu, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. Hmangiu, Bucureşti 2007, pag. 107
12
Vasile Patulea, Corneliu Turianu, Persoanele juridce fara scop patrimonial, Ed. Continent XXI, Bucuresti 2000,
pag. 48
13
Florin Streteanu, Daniel Nițu – Drept penal. Partea generală, vol I , Editura Universul Juridic, București, 2014,
pag.275

6
 ➢ Normele juridice penale care alcătuiesc instituția răspunderii penale a persoanei juridice
trebuie să respecte exigențele formale și substanțiale specifice normelor juridice de drept
penal;
➢ Normele penale care guvernează răspunderea penală a persoanei juridice nu pot fi
aplicate retroactiv, deoarece s-ar încălca principiul lex praevia;
➢ Normele penale care gestionează răspunderea penală a persoanei juridice nu pot fi
interpretate extensiv, deoarece analogia este interzisă;
➢ Legiuitorul stabilește expres condițiile în care răspunderea penală a persoanelor juridice
poate interveni;
➢ Legiuitorul stabilește expres categoriile de sancțiuni aplicabile persoanelor juridice în
cazul angajării răspunderii penale a acestora, limitele generale și speciale, minime și
maxime, condițiile de aplicare, condițiile de agravare, atenuare sau înlăturare a
executării pedepsei.
a) Principiul egalității de tratament (Conform acestui principiu toți membrii societății

sunt egali în fața legii penale, atât când are calitatea de beneficiari ai ocrotirii juridico-penale,
dar și când are calitatea de destinatar ai exigențelor acestei legi.)

b) Nulla poena sine culpa – principiul răspunderi penale bazate pe vinovăție ( Acest

principiu se bazează pe faptul că persoanele juridice au atribuite procese psihice asemănătoare

celor umane)

c) Principiul caracterului personal al răspunderi penale ( Se referă la faptul că

răspunderea penală nu poate interveni pentru fapta altuia, ci doar pentru fapta proprie.
Răspunderea penală a persoanei juridice nu contravine acestui principiu, deoarece la momentul
actual tendința este de a se recunoaște persoanei juridice calitatea de subiect activ al infracțiunii,
de a fi purtător de drepturi și obligații, astfel dacă aceasta încalcă acest precept, va fi ținută să
răspundă penal, pentru că tot ea este cea care a săvârșit fapta.)

d) Non bis in idem – principiul unicității răspunderi penale a persoanei juridice ( acest

7
principiu exclude sancționarea penală a unei persoane de două sau de mai multe ori pentru o
singură faptă. Regula cumulului răspunderi penale a persoanei juridice cu răspunderea penală a
persoanei fizice nu este incompatibilă cu principiul non bis in idem. 14

Oricare ar fi modalitatea de tragere la răspundere penală a persoanei juridice, pentru a se reține

o infracțiune în sarcina acesteia este necesară o acțiune sau o inacțiune comisă de o persoană
fizică, mai exact necesar un substrat uman, doar omul fiind capabil de acțiuni sau inacțiuni.
Fapta persoanei juridice nu poate fi concepută în lipsa unui substrat uman, participarea ei la
viața juridică se realizează prin intermediul persoanelor fizice care prin acțiunile sau inacțiunile
lor determină conduita persoanei juridice. În doctrina noastră este dominantă concepția, conform
căreia, răspunderea poate fi angajată de orice persoană, organ, reprezentant legal, reprezentant
convențional, prepus permanent sau simplu prepus ocazional, mandatar de fapt, adică orice
persoană fizică, care formal sau în fapt acționează sub autoritatea acesteia ori de a căror acțiune
persoana juridică a beneficiat)15

e) Principiul individualizării răspunderi penale a persoanei juridice ( În cazul acestui

principiu, legiuitorul a indicat expres, ca în cazul persoanei fizice, criteriile generale de

individualizare a răspunderi penale a acesteia, care vor fi avute în vedere în momentul
pronunțării unei hotărâri judecătorești de condamnare a persoanei juridice.) 16

f) Principiul prescriptibilității răspunderii penale a persoanei juridice ( Conform acestui

principiu răspunderea penală trebuie să intervină prompt, cât mai aproape de momentul
săvârșirii infracțiunii. Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în condițiile prevăzute
pentru persoana fizică, potrivit art. 153 – 156 Codul Penal.)17

5. Sancțiunile penale aplicabile persoanei juridice

În Codul penal se prevede că pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt amenda, ca

pedeapsa principala, și pedepsele complementare.

14
Laura Maria Stănilă, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. Hamangiu, București, 2012, pag. 6-31
15 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal roman, partea generala, editia a VII-a, Ed. Universul Juridic, București
2009, pag. 382
16 Laura Maria Stănilă, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. Hamangiu, București, 2012, pag. 31-32
17 Valentin Mirișan, Carmen Domocoș-Drept Penal, Partea Generală,Ed. a VI-a, Editura Universul Juridic, București, 2019,

pag230

8
 Amenda penală este unica pedeapsă principală ce poate fi aplicată persoanelor juridice și
constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului.
Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzătoare unei zile-
amenda, cuprinsa intre 100 și 5.000 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amenda, care este
cuprins între 30 de zile și 600 de zile.
Instanța stabilește numărul zilelor-amendă ținând cont de criteriile generale de individualizare
a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină ținând seamă de
cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului
patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum și de celelalte obligații ale persoanei
juridice.

Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice sunt:

a) Dizolvarea persoanei juridice – se aplica atunci când persoana juridică a fost

constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni, când obiectul licit de activitate al societății a fost
deturnat în scopul comiterii de infracțiuni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită este închisoarea mai mare de 3 ani, dar și în cazul în care, cu rea-credință, nu este
executată vreuna din celelalte pedepse complementare, enumerate mai sus, aplicate de către
instanța, cu excepția afișării sau publicării hotărârii de condamnare.

b) Suspendare activității persoanei juridice – constă în interzicerea desfășurării

activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice în realizarea căreia a fost săvârșită
infracțiunea

c) Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice – Constă în închiderea unuia

sau mai multor puncte de lucru aparținând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a
desfășurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea. Presupune îndeplinirea
condiției ca persoana juridică în cauză să aibă cel puțin două puncte de lucru.

d) Interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice – constă în interzicerea

de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziții

publice, prevăzute de lege, pe o durata de la 1 la 3 ani.

e) Plasarea sub supravegherea judiciară – presupune desfășurarea sub supravegherea

9
unui mandatar judiciar a activității care a ocazionat comiterea infracțiunii, pe o perioada de la 1
la 3 ani.

f) Afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare – se realizează pe cheltuiala

persoanei juridice, iar prin afișarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită
identitatea victimei, în afara de cazul când există acordul acesteia sau al reprezentantului său
legal. Afișarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma și locul stabilite de
instanța, pentru o perioadă cuprinsă între o lună și 3 luni.18

6. Concluzii

În concluzie, o persoană juridică se poate constitui ca subiect activ într-o cauză penală, mai
exact poate răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite, iar răspunderea persoanei fizice sau
persoanelor fizice care o constituie nu este exclusă. Răspunderea persoanei juridice are, însă la
bază, pe lângă principiile generale ale răspunderi penale și principii “ individualizate”, în funcție
de care legiuitorul aplică pedepsele penale, fie pe cea principală și/sau complementară.

18
Articol disponibil la adresa https://avocat-buruian-caracas.ro/ro/2019/07/12/pedepsele-aplicabile-persoanei-
juridice/ , accesat 20.07.2022, la ora 18.00.

10
 Bibliografie

1. Valentin Mirișan, Carmen Domocoș-Drept Penal, Partea Generală,Ed. a VI-a, Editura

Universul Juridic, București, 2019;
2. Florin Streteanu, Daniel Nițu – Drept penal. Partea generală, vol I , Editura Universul
Juridic, București, 2014;
3. Mihail Udroiu, Drept Penal-Partea Generală, Ed. a VI-a, Editura Hamangiu,Bucureşti,
2019;
4. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal roman, partea generala, editia a VII-
a, Ed. Universul Juridic, București 2009;
5. Laura Maria Stănilă, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. Hamangiu,
București, 2012;
6. Vasile Patulea, Corneliu Turianu, Persoanele juridce fara scop patrimonial, Ed.
Continent XXI, Bucuresti 2000;
7. Costel Căşuneanu, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. Hmangiu, Bucureşti
2007;
8. Codul penal și Codul de procedură penală, ianuarie 2021 ediție îngrijită de Prof. Univ.
Dr. Dan Lupașcu, Editura Universul Juridic, București, 2021, art. 135 Cod penal;
9. Gh. Dumitru, Proces Penal. Judecata în primă instanță., Ed. Rditas, București, 2005;
10. Ion Pitulescu, Drept penal- partea generală, Ed. Vasile Goldiş University Press, Arad
2005;
11. Gheorghe Diaconu, Răspunderea penală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2010;
12. Vasile Dobrinoiu, William Brânză, Drept penal-Partea generală, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti 2003;
13. https://legeaz.net/dictionar-juridic/raspundere-penala
14. https://avocat-buruian-caracas.ro/ro/2019/07/12/pedepsele-aplicabile-persoanei-
juridice/

11