Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013.

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Decizia nr. 187/2013 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 07-03-2013 în dosarul nr.
1920./308/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 187/R

Ședința publică din 07 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. G.

Judecător D. C. U.

Judecător A. O.

Grefier G. C.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Tg.M. și de către inculpatul DANEȘAN I. D. (fiul
lui I. și M., născut la data de 12 august 1958 în mun. Sighișoara, domiciliat în Sighișoara, ., jud.M.,
CNP:_) împotriva sentinței penale nr. 155 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în
dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului
Public, domnul procuror T. O., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Tg.M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, la data de 6 martie 2013, concluzii scrise formulate de
inculpat, prin apărătorii săi aleși.

Mersul dezbaterilor și susținerile și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de
ședință din data de 27 februarie 2013 – încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie -, prin care,
s-a dispus amânarea pronunțării asupra căilor de atac promovate în cauză, pentru data de azi, respectiv 7
martie 2013.

1 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

CURTEA DE APEL

Asupra prezentului recurs:

Prin sentința penală nr. 155 din 22 noiembrie 2011 Judecătoria Târgu M. s-au dispus următoarele:

În baza art.13 ind.2 din Legea 78/2000 modificată raportat la art.248 Cod penal cu aplicarea art.74 Cod
penal combinat cu art.76 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul D. I. D. (fiul lui I. și M., născut la
data de 12 august 1958 în mun. Sighișoara, domiciliat în Sighișoara, ., județul M., CNP:_), la pedeapsa de
1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.17 lit. c din Legea 78/2000 modificată raportat la art.289 Cod penal cu aplicarea art.74 Cod
penal combinat cu art.76 lit. e Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni
închisoare.

În baza art.17 lit. c din Legea 78/2000 modificată raportat la art.291 Cod penal cu aplicarea art.74 Cod
penal combinat cu art.76 lit. e Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni
închisoare.

În baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul
urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de
încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate.

S-a luat act că partea vătămată M. SIGHIȘOARA nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.14 alin.3 lit. a Cod procedură penală s-a dispus desființarea totală a contractului de concesiune
nr._ /28.03.2006 încheiat între C. L. Sighișoara, în calitate de concedent, și . Tg.M., în calitate de
concesionar, și Dispoziția Primarului municipiului Sighișoara nr.382/28.03.2006.

În baza art.357 alin.2 lit. c Cod procedură penală s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator
instituită prin Ordonanța din 8.05.2009 a Direcției Naționale Anticorupție- Serviciul Teritorial Tg. M. (
f.209, 210 – vol.2) și aplicată prin procesul verbal încheiat la 2 iunie 2009 ( f.217, 218- vol.2).

S-a făcut aplicarea art.191 alin.1 Cod procedură penală.

Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție
- Serviciul Teritorial Tg.M. din 30 iulie 2009 înregistrat la această instanță sub nr._ a fost trimis în
judecată inculpatul D. I. D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice,
faptă prev. și ped. de art.13 ind.2 din Legea 78/2000 modificată, cu referire la art.248 C.p. constând în
aceia că la data de 28.03.2006 în calitate de primar al Municipiului Sighișoara, alături de directorul

2 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

economic M. A. P., directorul tehnic Mașca P. și consilierul juridic T. P. L., cu știință, după ce în
prealabil, prin încălcarea Legii 215/2001, a emis Dispoziția nr.382 din aceeași dată, a încheiat și semnat
contractul de concesiune nr._ din 28.03.2006 cu . Tg.M. cu încălcarea prevederilor art.38 lit. b și art.125
alin.1 și 2 din Legea 215/2001, respectiv art.10 și art.26 din Legea 219/1998- republicată, contract prin
care au concesionat suprafața de 1100 m.p., situată în M. Sighișoara . nr.19, înscrisă în CF 6792 nr.top.
1813/2, 1814/1/a, 1814/2/a, 1813/1 și 1812/1, teren aflat în domeniul privat al municipiului, fără a avea la
bază o hotărâre a Consiliului L., fără a organiza o licitație publică și scutind-o de redevența în sumă de_,87
lei RON aferentă perioadei 28.03._18, creându-se astfel un prejudiciu în dauna Municipiului Sighișoara și
aducându-se astfel un avantaj patrimonial . Tg.M., infracțiunea de fals intelectual, faptă prev. și ped. de
art.17 lit. c din Legea 78/2000 modificată, cu referire la art.289 C.p., constând în aceia că în calitate de
primar al M. Sighișoara la data de 28.03.2006, împreună cu secretarul H. G. au întocmit și semnat
Dispoziția nr.382, în care, în preambul s-a arătat faptul că au avut la bază solicitarea . Tg. M. prin care
aceasta a cerut transcrierea pe numele său a contractului de concesiune nr.130/6097/14.07.1997 deși, în
realitate din cererea depusă la Primăria Sighișoara sub nr.5136 din 20.03.2006 reiese că . Tg.M. a cerut
încheierea unui act adițional la contractul de concesiune pentru ca în final, prin Dispoziția nr.382 să se
dispună în sensul că s-a aprobat transcrierea contractului de concesiune nr._ în favoarea . Tg.M., și
infracțiunea de uz de fals, faptă prev. și ped. de art.17 lit.c din Legea 78/2000 modificată rap.la
art.291C.p., constând în aceia că în calitate de primar al Municipiului Sighișoara, la data de 28.03.2006,
cunoscând că a întocmit și semnat Dispoziția nr.382 prin atestarea unor fapte necorespunzătoare
adevărului, s-a folosit de aceasta și a încheiat contractul de concesiune nr._ /28.03.2006 între C. L. al
Municipiului Sighișoara și . Tg.M., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.p.

Inculpatul a negat pe tot parcursul procesului penal săvârșirea oricărei fapte.

În faza de urmărire penală inculpatul a declarat că a semnat la poziția „ Primar” contractul de concesiune
nr.6/6097 din 28.03.2006 încheiat între C. L. Sighișoara, în calitate de concendent, și . Tg.M., în calitate
de concesionar. A purtat mai multe discuții cu reprezentanții Direcției de Poștă B., care permanent au spus
că nu au fondurile necesare în vederea ridicării construcției pe terenul concesionat în 1997. Reprezentantul
DRP B. a menționat că intenționează să încheie un parteneriat cu o societate, fără a indica în concret
numele acesteia, având în scris și o dispoziție în contractul de concesiune încheiat în 1997. În urma
încheierii acestui parteneriat societatea urma să ridice construcția, asigurându-le și lor un sediu de poștă,
fără a preciza în ce modalitate. La Serviciul Patrimoniu DRP B. a depus contractul prin care s-a transcris
concesiunea în favororaea societății . Tg.M..

Inculpatul a mai declarat că a vizat și a repartizat adresele nr.5135/20.03.2006 și 5134/20.03.2006

Serviciului Administrație Patrimoniului, pentru a alege cea mai bună formă la aceste solicitări. Era vorba
de o continuare a concesiunii din 1997 pentru o perioadă de 49 de ani, respectiv până în 2042, după cum
este menționat în contractul nou. La momentul încheierii contractului de concesiune nr._, contractul
încheiat cu DRP B. cu nr. 130/6097 din 14.07.1997 mai era în vigoare și este în vigoare și în prezent, fiind
o preluare a celuilalt contract, menținându-se aceleași clauze. DRP B. nu mai este parte în contractul de
concesiune nr._ /28.03.2006 deoarece s-a făcut un contract de preluare a investiției de către . Tg. M..
Numărul contractului a rămas același, punându-se în față doar cifra 6 la contractul de concesiune încheiat
cu . Tg. M..

De asemenea inculpatul a declarat că în prezent pe terenul respectiv s-a turnat o fundație de beton, că se va
ridica o construcție conform proiectului DRP B.. Nu cunoaște ca în zona respectivă să se ridice vreo

3 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

pensiune.

Întrucât era vorba de o regie de stat, iar banii veneau de la buget, a prelungit termenele pentru DRP B.,
fără să mai încheie acte adiționale. Mențiunea din adresele către DRP B. în sensul că se va rezilia
contractul nu era decât o amenințare pentru că rezilierea nu se poate face decât printr-o hotărâre
judecătorească. Primăria Sighișoara nu a cerut în instanță rezilierea contractului de concesiune cu DRP B.,
deoarece intenția era aceea de a se face ceva pe terenul respectiv.

Inculpatul a mai susținut că la încheierea contractului nr._ /28.03.2006 nu era nevoie să se respecte
disp.art.125 din Legea 215/2001 deoarece nu au încheiat o concesiune nouă ci au vizat o continuare de
concesiune încheiată inițial în 1993. HCL 30/11.03.1999 era vigoare și era obligatorie respectarea ei la
momentul încheierii contractului.

Nu s-a produs vreo pagubă M. Sighișoara și nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu. Societatea . nu a fost
favorizată în vreun fel de către Primăria Sighișoara. Contractul l-a semnat, după ce în prealabil a fost
semnat de către ceilalți angajați al Primăriei și ulterior a fost semnat de către reprezentanții . TG.M..
Secretarul primăriei a întocmit Dispoziția nr.382/28.03.2006 și el doar a semnat-o. La întocmirea acestei
dispoziții a discutat în prealabil cu cei de la Direcția Administrație Patrimoniu, respectiv cu dl. Mașca P..
Nu i-a dat ordin secretarului să facă această dispoziție.

Audiat fiind în ședința publică din 11 decembrie 2009 inculpatul a declarat că este nevinovat întrucât a
preluat contracte în anul 2000 când a devenit primar și nu putea modifica clauzele contractuale. Semnătura
sa este doar administrativă și nu de conformitate sau de legalitate. Nu a greșit cu nimic semnând
transcrierea contractului pentru că nu era reziliat contractul vechi. Conform art.8 lit. g din contractul
concesionarul putea să vândă sau să se asocieze cu orice persoană în vederea realizării obiectului
contractului.

Inculpatul a susținut, de asemenea, că este nevinovat întrucât în urma controalelor efectuate de Curtea de
Conturi cu privire la contractele de concesiune și de închiriere nu s-a găsit nici un prejudiciu.

Din punctul său de vedere nu era necesară hotărârea Consiliului L. pentru încheierea contractului de
concesiune pentru că există acel contract prin care concesionarul putea să vândă concesiunea. HCL
30/1999 permitea primarului să semneze, iar contractul nu fusese reziliat. Un serviciu de specialitate al
primăriei se ocupă cu partea juridică a fiecărui contract, iar el nu are nicio atribuție în acest sens.

Inculpatul a mai susținut că niciodată nu a dispus vreunui angajat din primărie să întocmească vreun act în
mod ilegal.

Din punctul său de vedere este vorba de o transcriere, fiind unul și același contract din 1993 și până în
prezent, singurul lucru schimbat fiind părțile. Nu a favorizat societatea ..

În faza de urmărire penală s-au luat declarații învinuiților M. A. P., Mașca P., T. P. L., H. G. precum și
martorilor M. M., Bădeu L., H. G., G. I. A., B. I., S. R., Dărăbus D. V. V., V. I., C. C., S. Izolda, F. P. I. și
s-au depus acte.

Prin Rezoluția din 30 iunie 2009 s-a dispus efectuarea de către specialistul din cadrul DNA – Serviciul

4 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Teritorial Tg.M. a unui calcul care să reprezinte prejudiciul cauzat Primăriei Municipiului Sighișoara prin
încheierea contractului de concesiune nr._ din 28.03.2006 între C. L. Sighișoara și . Tg.M., pornind de la
baza de calcul în sumă de 6881 lei/an aferentă anului 2006 și până la data de 22.10.2018.

S-a reținut că concluziile raportului de constatare încheiat la 8 iulie 2009 sunt în sensul că prin neîncasarea
redevenței de la ., C. L. al Municipiului Sighișoara a fost prejudeciat în perioada 28 martie 2006 și până la
data de 30 martie 2009 cu suma totală de 37.515, 50 lei RON reprezentând redevență neachitată și
penalități de întârziere ( majorări) aferente. Calculele au fost efectuate ținând seama de indicii de creștere
a prețurilor de consum comunicați de către Institutul Național de S. - Direcția Județeană de S. M. și sunt
redate în Anexa 1 la raport.

De asemenea, s-a arătat în raport că nu se poate efectua calculul prejudiciului estimat ulterior datei de 30
martie 2009 din cauza imposibilității previzionării indicilor de inflație aferente perioadei de până la data
de 22 octombrie 2018. Estimarea acestor indici este de asemenea o operațiune imposibil de realizat în
condițiile actualei crize economice, dar și datorită fluctuației inflației pe perioada anterioară anului 2009.
În anexa 2 s-au prezentat o . aprecieri ale I.N.S și B.N.R cu privire la evoluția inflației, aprecieri din care
rezultă faptul că evoluția inflației nu poate fi anticipată. Cu privire la prejudiciul estimat pe perioada
ulterioară luni martie 2009 s-a arătat că nu poate fi determinat prin metode științifice ( vol.1 f. 207-236).

În faza de cercetare judecătorească au fost ascultați sub prestare de jurământ, martorii B. I., H. G., C. C.,
Bădeu L., D. D. V. V., M. M., M. A. P., Mașca P., S. Ș. R., T. P. L. și V. I. .

Prima instanța a dispus la cererea inculpatului efectuarea unei expertize contabile având următoarele
obiective: să se menționeze dacă, dat fiind art. 8 din contract și suma reprezentând redevența achitată până
în 2018, concendentul poate solicita cesionarului contravaloarea redevenței pentru 2006 – 2009 sau 2006 –
2018 și care sunt aceste sume calculate, raportat la cele două perioade menționate; să se menționeze dacă,
dat fiind art. 8 din contract și suma reprezentând redevența achitată până în 2018, concendentul poate
solicita indexarea redevenței cu indicele de inflație și care ar fi această sumă, în eventualitatea în care ea
există; raportat la cele două obiective, se poate stabili existența sau inexistența unui prejudiciu; care este
aceasta, perioada pentru care se calculează și prezentarea detaliată a modului de calcul; să se stabilească
dacă, raportat la primele două obiective, există sau nu o pagubă creată bugetului local și dacă concesionarul
prin aceasta a obținut un folos pentru sine, în condițiile în care C. local Sighișoara a înțeles să nu se
constituie parte civilă; odată achitată redevența, să se menționeze dacă inflația se putea calcula până în
2018; să menționeze dacă specialistul din cadrul DNA a procedat corect sau nu în momentul în care a
calculat penalități de întârziere, în condițiile în care redevența a fost achitată până în 2018; să se stabilească
de către expert, în condițiile în care redevența fiind achitată până în anul 2018, se poate vorbi, din punct de
vedere contabil și fiscal, de existența unui prejudiciu, iar contractul este în derulare; să se stabilească, din
punct de vedere contabil dacă un prejudiciu viitor și eventual poate constitui obiectul unei creanțe fiscale
și care este temeiul legal.

Prin raportul de expertiză întocmit de expertul C. A. s-au concluzionat următoarele:

1.Plecând de la art.8 din contractul de concesiune încheiat de Primăria Municipiului Sighișoara cu Banca
Agricolă – SA Tg.M. conform căruia redevența de 16.005.600 lei aferentă perioadei 1993-2018 a fost
achitată cu dispoziția de plată 879/29 octombrie 1993 pentru 25 de ani concedentul nu mai poate solicita
concesionarului contravaloarea redevenței. Acest fapt este valabil pentru perioada 2006-2009 sau 2006

5 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

-2018.

2.Prin contractul nr._ /28.03.2006 Primăria Municipiului Sighișoara recunoaște că redevența încasată în
întregime pentru perioada 1993-2018, deci nu este în cauză prejudiciu.

3. În efectuarea expertizei s-a reținut faptul că nu există în cauză un prejudiciu.

4. Nu există nici o pagubă creată bugetului local, fapt pentru care Primăria Municipiului Sighișoara nu s-a
constituit parte civilă.

5. Din moment ce a fost achitată redevență nu era oportun calculul inflației.

6. Specialistul de la DNA a calculat indicii de inflație pentru perioada 28.03._09 pe baza indicilor primiți
de la Direcția Județeană de S. M., iar pentru perioada aprilie 2009 – 30 octombrie 2018 nu a calculat
creșterile de prețuri ca urmare a inflației și nici penalități de întârziere.

Deoarece redevența a fost încasată încă din 1993, nu trebuiau calculate aceste influențe.

7. Valoarea redevenței pentru perioada 1993- 2018 fiind încasată cu anticipație, nu poate fi vorba de un
prejudiciu din punct de vedere contabil și fiscal.

8. Un prejudiciu viitor nu poate constitui obiectul unei creanțe.

Din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr.40 din 20 iulie 1993 a Consiliului L. Sighișoara s-a aprobat scoaterea la licitație publică
în vederea concesionării a unei suprafețe de 1100 m.p. pentru construirea unei bănci afectat noului centru
civic al municipiului situat în Sighișoara . nr.19, înscris în CF 6792 sub nr.top. 1813/2, 1814/1/a, 1814/2/a
și CF 516 cu nr.top. 1813/1 și 182 m.p. din nr.top. 1812, proprietatea Consiliului L.. Prețul de începere a
licitației s-a stabilit la 500 lei /m.p..

Conform procesului verbal de constatare încheiat la 11 octombrie 1993 a fost desemnată câștigătoare a
licitației Banca Agricolă – Sucursala Județeană M. ( vol.4 fila 36-38).

Prin adresa nr.5562/12.10.1993 a Consiliului L. Sighișoara s-a solicitat Consiliului Județean M. numirea
comisiei de verificare pentru validarea licitației. Comisia aprobată prin decizia Prefecturii Județului M.
nr.299/1992, în urma verificării documentației depuse a constatat legalitatea licitației, fiind respectate
prevederile legale în vigoare. Cu adresa nr.2982/III /19 octombrie 1993. a Consiliului Județean M. s-au
restituit documentele de licitație împreună cu raportul Comisiei de verificare ( vol. 4 fila 33-35).

La 22 octombrie 1993 între C. L. Sighișoara, în calitate de concedent, și Banca Agricolă SA Sucursala

Județeană M., în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul nr.3/5840 având ca obiect preluarea în
concesiune a terenului situat în Sighișoara, . nr.19 înscris în CF 6792, nr.top. 1813/2, 1814/1/a, 1814/2/a și
CF 516 nr.top. 1813/1, 1812/1 destinat construirii unui sediu de bancă. Părțile au stabilit de comun acord
că termenul contractual este pe durata existenței construcției începând din momentul semnării contractului
de concesiune de către ambele părți, dar nu mai mult de 99 ani, iar prețul contractului este taxa de

6 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

concesiune care se plătește în fiecare an, pe durata concesiunii în valoare de 550.000 lei ROL.

Ulterior, prin Decizia nr.26/ 24 ianuarie 1997 a Primarului Municipiului Sighișoara, avându-se în vedere
adresa nr.74/1997 a Băncii Agricole SA – Sucursala Județului M., înregistrată la Primăria Sighișoara sub
nr.554/23.01.1997 prin care s-a comunicat renunțarea la contractul de concesiune în favoarea Direcției
Regionale de Poștă B., întrucât a dobândit un nou sediu, construcția altuia nemaijustificându-se și
nemaifiindu-i asigurată finanțarea lucrărilor ( vol. 3 fila 22), și adresa nr._ a Direcției Regionale de Poștă
B. prin care s-a comunicat acordul de a prelua cheltuielile efectuate de Banca Agricolă pentru întocmirea
documentațiilor pentru valoarea construcției și că această construcție satisface pretențiile pentru un sediu
al Poștei ( vol.3- f. 31), în baza art.44 lit. g și 48 din Legea administrației publice locale 69/1991 s-a
aprobat transmiterea concesiunii asupra terenului situat în Sighișoara Piața O.G., înscris în CF 6792 și 516,
sub nr. top.1813/2, 1814/2/a, 1813/1, 1812/1 adjudecat prin licitație publică și pentru care s-a întocmit
contractul de concesionare nr._ în favoarea Băncii Agricole SA- Sucursala Județului M., către Direcția
Regională de Poștă B. în vederea realizării unui nou sediu pentru aceasta. În ce privește clauzele
contractului s-a dispus că își mențin valabilitatea între C. L. Sighișoara și Direcția Regională de Poștă B. și
că prevederile dispoziției produc efecte după data de 27 februarie 1997, când se va putea încheia noul
contract.

La 14 iulie 1997 între C. L. Sighișoara, pe de o parte, în calitate de concedent, și Direcția Regională de

Poștă RA B., pe de altă parte, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul nr.130/ 6097 având ca
obiect preluarea în concesiune a terenului situat în Municipiului Sighișoara, în suprafață de 1100 m.p.,
înscris în CF 6792, 546 nr.top. 1814/2/a, 1813/1, 1812/1 în vederea construirii unui sediu poșta. Durata de
execuție a construcției s-a prevăzut a fi de 2 ani din momentul obținerii autorizației de construcție, durata
concesiunii pe durata existenței construcției, dar nu mai mult de 99 ani, iar referitor la prețul contractului
părțile au stabilit că este de 4284,910 lei, urmând a fi indexat anual în funcție de inflație, iar plata să se
efectueze începând cu data de 22.10.2008, dată până la care a fost achitată concesiunea de către Banca
Agricolă Sucursala Județului M., pentru doi ani conform Dispoziției de plată nr.873/1993 ( vol.3- fila 25,
26).

Ca urmare a adresei D.R.P. B. cu nr.17.0/_ ( înregistrată la Primăria Municipiului Sighișoara sub

nr.7733/17.09.1999) prin care s-a solicitat să se predea terenul concesionat ca urmare a încheierii
contractului de concesiune nr._, la data de 15.11.1999 s-a încheiat procesul verbal de predare – primire a
terenului situat în Sighișoara, . nr.19, jud. M. înregistrat la Primăria Sighișoara, semnat de reprezentantul
D.R.P. B., iar din partea Primăriei Sighișoara de martorul S. S. R. care avea la aceea dată calitatea de șef
cadastru. ( vol.3, f.130).

Prin adresele nr.7733/VIII/22.09.2009, 2028/4.03.1999 Primăria Sighișoara a solicitat Direcției Regionale

de Poștă B. depunerea documentației necesare în vederea obținerii certificatului de urbanism și a
autorizației de construcției a sediului de poștă. Ulterior a revenit cu o nouă adresă nr.X/720/30.01.2001 (
vol. 3 f. 27, 36, 129).

Primăria Sighișoara a făcut cunoscut Direcției Regionale de Poștă B., prin adresa nr.9122/28.10.2003, că
întrucât nu a respectat clauzele contractuale, respectiv nu a obținut autorizație de construire și nu a finalizat
construcția, în termenele prevăzute de cap.II din contract, acesta se reziliază începând cu data de
1.12.2003, în condițiile prevăzute de cap. VI, pct. C ( „ încetarea concesiunii prin retragere”) și cap. IX („
clauze speciale”) și, în consecință, începând cu data menționată mai sus consideră contractul nul, fiind lovit

7 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

de nulitate absolută cu toate efectele juridice ce decurg din această instituție ( vol. 3, fila 128).

În conformitate cu prevederile Legii 50/1991 și ca urmare a cererii adresate de Direcția Regională de

Poștă B. înregistrată la nr.8552 din 18.11.2003, Primăria Sighișoara a eliberat autorizația de construire
nr.23 din 8.02.2005 în vederea construirii unui sediu poștal ( vol. 3, f. 56).

La 13.06.2005, prin adresa nr._/13.06.2005 Primăria Sighișoara a comunicat Direcției Regionale de Poștă
B. că se reziliază contractul începând cu data de 15.07.2005, în condițiile prevăzute de cap. VI pct. ( „
încetarea concesiunii prin retragere „) și cap. IX ( „clauze speciale”) ( vol. 3, fila 127).

Direcția Regională de Poștă B. a solicitat prin adresa nr.210/_/30.06.2005 Primăriei Sighișoara un răgaz de
două luni pentru a putea organiza licitația de execuție a construcției .

Primăria Sighișoara, prin adresa nr. XII /_/6.07.2005 a precizat că este de acord ca până la data de
15.09.2005 să mai mențină valabilitatea contractului de concesiune, urmând ca după aceasta dată, în cazul
în care nu sunt demarate lucrările contractul devine nul de drept.

La 5.10.2005 s-a înregistrat la Primăria Sighișoara sub nr._ cererea nr.210/_/4.10.2005, prin care Direcția
Regională de Poștă B. a solicitat un răgaz de un an pentru obținerea fondurilor necesare investiției ( vol. 3,
f. 124). Primăria Sighișoara a comunicat că este de acord cu această cerere, urmând ca ulterior să
transmită actul adițional de modificare, a contractului de concesiune.

Prin adresa nr.XI/_/6.12.2005. Primăria Sighișoara a solicitat Direcției Regionale de Poștă B. urgentarea
obținerii fondurilor și avizelor necesare investiției, astfel încât până la data de 31 martie 2005 să demareze
lucrările.

Ulterior între Compania Națională Poșta Română SA prin Direcția Regională de Poștă B., pe de o parte, și
. Tg.M. pe de altă parte s-a încheiat contractul nr.8347/13.03.2006. Obiectul contractului a fost stabilit ca
fiind predarea de către DRP B. societății . a tuturor documentelor ocazionate de contractul de concesiune
nr._ ( documente legate de plată concesiune, plată proiecte, plată avize etc), totodată . obligându-se ca la
finalizarea construcției să pună la dispoziția DRP B. un spațiu de minim 50 m propice pentru funcționarea
sa ca spațiu destinat serviciilor poștale pentru public.

Prețul de vânzare a proiectului stabilit la suma de 73.090, 41 RON plus TVA aferent a fost achitat de .
Tg.M. așa cum rezultă din factura fiscală nr._/13.03.2006 și Ordinul de plată nr.9/15.03.2006 ( vol. 2 f.18,
19).

Prin adresa nr.210/8802/16.03.2006 înregistrată la Primăria Sighișoara sub nr.5134/20.03.2006, Direcția

Regională de Poștă B. a solicitat să se ia act de înstrăinarea construcției ( în faza de proiect) către . Tg.M.,
care va realiza un complex ce va include și un oficiu poștal și s-a solicitat încheiat unui act adițional la
contractul de concesiune existent .

. Tg.M. a solicitat prin adresa înregistrată la Primăria Sighișoara sub nr.5135/20.03.2006 încheierea unui
act adițional la contractul de concesiune, precizând că la data de 13.03.2006 a încheiat contractul cu DRP
B. în baza căruia a primit și a devenit proprietara proiectului de construcție .

8 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

S-a arătat că avându-se în vedere cele două adrese ale D.R.P. B. și . Tg.M., la 28.03.2006 s-a emis
Dispoziția nr.382 întocmită și semnată de primarul mun. Sighișoara D. I. D. și de secretarul Primăriei H.
G. prin care în baza art.68 lit. v și art.71 din Legea administrației publice locale s-a aprobat transcrierea
contractului de concesiune nr._ pentru terenul situat în Sighișoara, . nr.19, în suprafața de 1100 m.p.
înscris în CF 6792, 516, nr.top. 1813/2, 1814/1/a, 1814/2/a, 1813/1, 1812/1 în favoarea . Tg. M., întrucât
este proprietarul construcției ( faza de proiect) ce urmează a fi identificat pe terenul concesionat. De
asemenea s-a dispus că perioada pentru care se face transcrierea este pe perioada existenței contractului de
concesiune, începând cu 1.04.2006, iar clauzele contractuale își mențin valabilitatea între C. L. Sighișoara
și ..M..

La 28.03.2006 între C. L. Sighișoara, pe de o parte, în calitate de concedent, și . Tg.M., pe de altă parte, în

calitate de concesionar, s-a încheiat contractul nr._ /2006 având ca obiect preluarea în concesiune a
terenului situat în Sighișoara, ., nr.19, înscris în CF 6792, sub nr.top. 1813/2, 1814/1/a, 1814/2/a, 1813/1,
1812/1 în suprafață de 1100 m.p. în vederea construirii unui sediu poștal.

S-a arătat că părțile au prevăzut că durata de construcție pentru care se instituie concesiunea este de 2 ani
din momentul obținerii autorizației de construcție. Durata de construcție poate fi prelungită cu acordul
proprietarului. Concesionarul s-a obligat să depună toate diligențele și să obțină autorizația de construire în
termen de cel mult 6 luni din momentul semnării contractului, pe baza unui proiect eliberat de o persoană
autorizată. În ce privește termenul contractului, s-a stipulat că durata concesiunii este pe durata existenței
construcției, dar nu mai mult de 49 de ani până la data de 28.03.2042, contractul de concesiune putând fi
prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata inițială cu acordul părților, respectiv 24
ani și 6 luni. Redevența s-a stabilit la 6881,00 lei/ an și s-a menționat că este achitată până la 22.10.2018 (
vol. 1- f.162-165).

Cu adresa nr.VI/4471/1/3.04.2006 s-a înaintat Instituției Prefectului Județului M. Dispoziția primarului

nr.382/28.03.2006 în vederea exercitării controlului cu privire la legalitatea acesteia.

Ca urmare a cererii formulată de . Tg.M., înregistrată sub nr.993/_/19.09.2007 și în baza Legii 50/1991, la
27.09.2007 s-a eliberat certificatul de urbanism nr.597 și autorizația de construire nr.280 prin care s-a
autorizat efectuarea lucrărilor de construire imobil serviciu și cazare – Casa Schassburg pe imobilul situat
în . nr.17-19 înscris în CF 6792, 516, nr.top. 1813/2, 1814/1/9, 1814/2/9, 1813/1, 1812/1.

Taxa de autorizare de 5000 lei a fost achitată cu Ordinul de plată 25/27.09.2007, iar taxa de timbru de 250
lei cu chitanța nr._/19.09.2007. Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism în sumă de 11 lei a fost
achitată conform chitanței . nr._ la 3.10.2007.

S-a reținut că în urma controlului vizând legalitatea autorizației de construire, s-a constatat conform
Procesului verbal de inspecție nr.880/29.07.2008 întocmit de Inspectoratul Județean de Construcție M. că
s-a eliberat pe baza unei documentații incomplete ( lipsă fiind: memorii de specialitate cu excepția
memoriului de arhitectură, avizele cu termenul de valabilitate depășit, avizul Inspectorului în Construcții
lipsă, lipsă și acordul autentificat al vecinului de la imobilul nr.21 amplasat adiacent ) contrar prevederilor
Legii 60/1991 rep. 2005 Anexa nr.1; nu s-a anunțat începerea lucrărilor la Primăria Sighișoara și la
Inspectoratul Județean în Construcții M.; s-a început execuția acestor lucrări fără proiect de execuție
pentru partea de rezistență, fără expertiză tehnică privind imobilul învecinat amplasamentului; s-au
executat săpături cu mijloace mecanice și nu manual și în prezența reprezentanților instituțiilor deținătoare

9 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

ale utilităților ( Romtelecom, Distrigaz, Direcția de Culte și Patrimoniu, . SA Sighișoara), contrar

prevederilor impuse de acestea în avizele date; nu s-au predat actele din care să rezulte cum s-au efectuat
predarea amplasamentului, tranșarea obiectivului cu Primăria Sighișoara, recepția săpăturii și pentru natura
terenului, de fundație precum și actul care trebuie încheiat cu Direcția de Culte în baza Contractului de
supraveghere din care să rezulte lipsa vestigiilor arheologice; executantul ( antreprenorul său
subantreprenorul ) care a efectuat lucrări de intervenție la nr.21 ( în zona protejată istoric) nu a prezentat
atestat pentru execuția lucrărilor de intervenții la monumente istorice, contrar Legii 422/2001;
subantreprenorul nu a făcut dovada pregătirii profesionale, absolut necesară pentru astfel de lucrări.

S-a arătat că Inspectoratul Județean de Construcție M. a dispus oprirea imediată a lucrării și prin adresa
nr.41/6.08.2008, înregistrată la Primăria Sighișoara sub nr._/6.08.2008 ( vol. 2 f. 174) a sesizat Instituția
Prefectului M., cu privire la aspectele constatate în urma controlului, solicitând analizarea lor, propunând
anularea autorizației de construire nr.280/27.09.2007 de către instanța de contencios administrativ potrivit
art.12 din Legea 50/1991.

Având în vedere sesizarea Inspectoratul Județean în Construcții M., Instituția Prefectului M., prin adresa
nr.1664/5X/27.08.2008, a solicitat Primăriei Municipiului Sighișoara transmiterea documentației care a
stat la baza eliberării autorizației de construire și care a fost înaintată cu adresa nr._/15.09.2008.

Instituția Prefectului M. a revenit cu o nouă adresă nr.4053/5X/7.11.2008, solicitând Primăriei Sighișoara

să comunice avizul Inspectoratului Județean în Construcții M., avizele deținătorilor de rețele, întrucât cele
depuse sunt cu valabilitatea depășită, respectiv 2003- 2004, acordul autentificat al vecinului de la numărul
administrativ 21, situat pe amplasamentul învecinat construcției.

Primăria Sighișoara prin adresa nr._/18.11.2008, a comunicat că nu poate pune la dispoziția actele care au
stat la baza emiterii autorizației de construire 280/27.09.2007, deoarece au fost preluate de către Direcția
Națională Anticorupție - Tg.M..

S-a reținut că, conform raportului de constatare nr.9186/8X/24.06.2008 s-a efectuat, potrivit Ordinului
Prefectului nr.210/2008, în data de 14.05.2008 un control tematic la sediul Primăriei Sighișoara în vederea
verificării aspectelor semnalate de către Asociația Sighișoara Durabilă prin adresa nr.6451/8.05.2008. În
cuprinsul acestui raport s-a arătat că în anul 1999 prin Hotărârea de Consiliu nr.30 s-a aprobat ca
transmiterea concesiunilor asupra terenurilor adjudecate prin licitație ori concesionate direct să se
realizeze prin Dispoziția primarului cu menținerea clauzelor inițiale, acesta urmând să informeze C. L.
despre aceasta. Actul administrativ a fost supus controlului de legalitate al prefectului, la acea dată
considerându-se că nu există aspecte contrare legii, hotărârea nefiind notificată. Prin Dispoziția primarului
cu nr. 382/23.03.2006 s-a aprobat transcrierea contractului de concesiune nr.130/1997 în favoarea .. Nici
acest act administrativ de autoritate nu a fost notificat de către Instituția Prefectului, sens în care și-a
produs efectele juridice. Concluzia raportului este următoarea: „ În ceea ce privește imobilul în discuție,
contractele de concesiune au la bază acte administrative de autoritate care au fost emise și respectiv
adoptate de către autoritățile locale, primar și respectiv consiliul local. Acestea au fost supuse controlului
de legalitate nefiind notificate și atacate în fața instanțelor de contencios administrativ în termenii și
condițiile prevăzute de Legea nr.554/2004. Pe cale de consecință, având în vedere principiul autonomiei
locale consiliul local dispune administrarea bunurilor din domeniul public și privat, asumându-și
răspunderea pentru gestionarea și administrarea corectă a acestora. Mai mult decât atât orice persoană
fizică sau juridică se poate adresa instanțelor judecătorești competente, dacă se consideră lezată în

10 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

drepturile ei, în termenii și condițiile Legii 554/2007, cu modificările și completările ulterioare. Față de
cele mai sus indicate, urmează a aprecia și a dispune în consecință.

În ce privește infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată instanța a reținut următoarele:

Art.13 ind.2 din Legea 78/2000 prevede că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice,
infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz de serviciu prin
îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj
patrimonial sau nepatrimonial se pedepsește de la 3 la 15 ani.

Infracțiunea de bază de abuz în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcționarului public
care în exercițiul atribuțiile sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod
defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei organ sau al unei instituții de
stat, ori al unei unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Din analiza textului a rezultat că subiectul activ nemijlocit al infracțiunii este calificat respectiv trebuie să
aibă calitatea de funcționar public.

Elementul material al infracțiunii constă într-o inacțiune sau o acțiune respectiv neîndeplinirea unui act sau
îndeplinirea actului în mod defectuos.

Prin „ act” se înțelege operația care trebuie efectuată de un funcționar conform atribuțiilor sale se serviciu,
actul respectiv căzând în sarcina funcționarului potrivit normelor care reglementează activitatea acestuia.

Din conținutul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice a rezultat că urmarea imediată este
explicit prevăzut de lege și se poate caracteriza prin două rezultate alternative, respectiv cauzarea unei
tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la
care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

S-a arătat că infracțiunea există numai atunci când paguba este efectivă și concretă.

Infracțiunea de fals intelectual prev. și ped. de art.289 C.pen. constă în falsificarea unui înscris oficial cu
prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea
unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință, de a însera unele
date sau împrejurări:

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea presupune o activitate de falsificare a unui înscris oficial în
conținutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul
este chemat să facă probă.

S-a arătat că această activitate se poate realiza fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a înscrie unele date sau împrejurări. În primul caz,
făptuitorul, întocmind înscrisul trece în cuprinsul său, în mod mincinos, adică altfel decât în realitate, o
anumită faptă sau împrejurare despre care înscrisul este destinat să facă probă, prezentând-o astfel ca fiind
în deplină concordanță cu realitatea. În al doilea caz, făptuitorul nu trece în înscrisul oficial, cu prilejul
întocmirii acestuia date sau împrejurări care, față de ceea ce era chemat să constate acel înscris, trebuiau

11 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

menționate în cuprinsul său.

Infracțiunea de uz de fals prev. și ped. de art.291 C.p. constă în folosirea unui înscris oficial ori semnătură
privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Infracțiunea presupune așadar o acțiune de folosire a unui înscris fals oficial sau sub semnătură privată. A
folosi un înscris fals înseamnă a produce acel înscris ca dovadă a conținutului său aparent. Acțiunea de
folosire se poate realiza în orice mod ( prin nedepunerea sau prezentarea înscrisului, prin invocarea sau
referirea făcută la un înscris fals anterior depus sau prezentat), dar trebuie să fie efectivă, simpla deținere a
unui înscris fals neconstituind infracțiunea de uz de fals. O cerință esențială este ca înscrisul fals folosit să
aibă aptitudinea de a produce consecințe juridice, adică de a servi ca dovadă a conținutului său aparent. Nu
este necesar însă ca aceste consecințe să se producă efectiv.

Infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și uz de fals se săvârșesc cu
intenție.

S-a reținut că, în cauză, existența faptelor și vinovăția inculpatului a fost probată și confirmată prin probele
administrate în cauză.

Astfel, conform art.38 lit. h din Legea 215/2001 C. L. hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea
bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.

Art.125 alin 1și 2 din același act normativ prevede: (1) Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca
bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în
administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice să fie concesionate și să fie închiriate. Acestea
hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de
interes local sau județean, în condițiile legii. ( 2). Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin
licitație publică, în condițiile legii”.

Potrivit art.10 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor atribuirea concesiunii unui bun, a unei
activități sau a unui serviciu public, se realizează prin licitație publică, prin negociere directă sau dialog
competitiv, conform prevederilor prezentei legi.

Conform art.26 din același act normativ: (1) Procedura de negociere directă este aplicabilă în cazul în care
licitația publică nu a condus la desemnarea unui câștigător. (2) În urma procedurii de negociere directă,
concedentul atribuie concesiunea persoanei fizice sau persoanei juridice de drept privat, române ori străine
pe care o alege”.

S-a arătat că dispozițiile legale menționate anterior au fost încălcate cu ocazia încheierii contractului de
concesiune nr._ între C. L. Sighișoara și . Tg.M. în condițiile în care nu s-a organizat o licitație publică
privind concesionarea terenului și nu există o hotărâre a Consiliului L. Sighișoara.

Apărarea inculpatului în sensul că nu a fost încheiat un nou contract de concesiune între C. L. Sighișoara și
. Tg.M., că a existat o hotărâre de Consiliu local care a încuviințat transcrierea contractului de concesiune
în favoarea . – HCL 30/1999 și că aceasta operațiune de transcriere a concesiunii pe noul său titular este o
operațiune juridică legală nu a fost acceptată de instanța de fond.

12 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Astfel obiectul celor două contracte 130/6097/14 iulie 1997 încheiat între C. L. Sighișoara și D.R.P. B. și_
/28.03.2006 între C. L. Sighișoara și . Tg.M. nu este același, întrucât destinația cu care terenul de 1100
m.p., situat în Sighișoara, . nr.19 a fost preluat în concesiune este diferită. În ambele contracte s-a stipulat
preluarea în concesiune în conformitate cu obiectivele concedentului, având destinația de construire sediu
poștă, dar, în realitate . Tg.M., așa cum rezultă din autorizația de construire nr.280/27.09.2009 eliberată de
Primăria Municipiului Sighișoara și este confirmat prin declarațiile martorului D. D. V., C. C. urma să
edifice pe acest teren o pensiune „ Casa Schassburg”, la parterul căruia societatea s-a obligat conform
contractului nr.8347/13.03.2006 să pună la dispoziția D.R.P. B. un spațiu de minim 50 metri propice
pentru funcționarea sa ca spațiu destinat serviciilor poștale pentru public.

Legat de această obligație asumată de . Tg.M. instanța a constatat că societatea avea, într-adevăr, ca obiect
secundar de activitate, printre altele, și codul de activitate 4521 „ Construcții de clădiri și lucrări de geniu
civil”, fiind astfel autorizată să efectueze lucrări de construcții.

Dar dată fiind situația societății în anul 2006, anul semnării contractului, conform datelor statistice
comunicate Ministerul Finanțelor Publice – datorii 280.297 lei, cifră de afaceri 207.755 lei, profit doar
5098 lei, un număr de 3 salariați - este pentru că probabil aceasta avea capacitatea managerială și materială
de a efectua o investiție în interesul Companiei Națională Poșta Română.

S-a arătat că inițial în 1997 C.N. Poșta Română a urmărit construirea unui sediu oficiu poștal, ulterior nu s-
au obținut însă fondurile necesare, astfel că s-a renunțat la această investiție.

Martorul D. D. V. V., care avea calitatea de administrator al . Tg. M. la data incheierii contractului de
concesiune, a declarat că nu s-a efectuat nicio modificare a proiectului inițial iar martorul V. I., arhitect în
cadrul Primăriei Sghișoara, că s-au prevăzut doar mici diferențe de compartimentare care presupun
cheltuieli minime.

Aceste declarații nu au fost însă de natură să conducă la concluzia că destinația construcției este aceeași
din moment ce autorizarea a fost dată pentru construirea unui cu totul alt obiectiv.

Prin HCL 30/1999 a Consiliului L. Sighișoara s-a aprobat transcrierea concesiunii asupra terenurilor
adjudecate prin licitație ori concesionate direct dobânditorului construcțiilor începute sau realizate.

Direcția Regională de Poștă B. nu a înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare nr.210/834/13.03.2006

societății . Tg.M., o construcție, ci doar proiectul de construcție, lucru menționat chiar și în cuprinsul
Dispoziției primarului 382/28.03.2006.

S-a reținut că la data transmiterii concesiunii societății . Tg.M. pe teren nu exista nici o construcție nici
măcar nu erau începute primele lucrări de construcție, fiind doar o săpătură. Această situație este
confirmată de materialul probator aflat la dosarul cauzei, respectiv planșe foto, declarațiile martorilor H.
G., C. C., D. D. V. V., V. I. .

S-a arătat așadar, că dispozițiile HCL 30/1999 nu erau aplicabile, deci transferul concesiunii pe noul titular
. Sighișoara nu era permis de legislație.

Astfel, instanța a reținut că potrivit art.41 din Legea 50/1991 privind autorizarea efectuării lucrărilor de

13 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

construcții în vigoare la data încheierii contractului între C. L. Sighișoara și DRP B. dreptul de concesiune
asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru a cărei realizare
acesta a fost constituit. În aceleași condiții se transmite și autorizația de construire.

Prin urmare, nu era suficientă înstrăinarea proiectului de construcție, ci pe terenul concesionat trebuie să
fie ceva construit, minim fundația.

De asemenea instanța a reținut că Legea 219/1998 privind regimul concesionărilor prin care s-a abrogat
Legea 50/1991), în vigoare la data încheierii contractului nr._ /28.03.2006 între C. L. Sighișoara și .
Tg.M., prevede la art.28 aliniatele 5 și 6 că la încheierea contractului de concesiune părțile vor conveni
asupra cazurilor de încetare a contractului. În contract părțile puteau înscrie clauze specifice referitoare la
rezilierea unilaterală sau la răscumpărare. În toate cazurile contractul de concesiune va menționa interdicția
pentru concesionar de a subconcesiona, în tot sau la răscumpărare.

În concluzie s-a reținut că era interzisă subconcesiunea deghizată .

În ceea ce privește încetarea concesiunii, în contractul nr.130/6097/14 iulie 1997 încheiat între C. L.
Sighișoara și Direcția Regională de Poștă s-au prevăzut o . clauze: încetarea concesiunii prin expirarea
datei de concesiune, încetarea concesiunii prin răscumpărare, încetarea concesiunii prin renunțare (
art.VI). De comun acord s-a stabilit, prin altele dreptul concedentului de a retrage concesiunea fără nicio
răscumpărare, dacă concesionarul nu începe lucrările în termen de un an de la data predării terenului
concesionat, în cazul în care nu se respectă termenul de punere în funcțiune sau în cazul în care nu se
respectă prevederile din oferta ce a stat la baza adjudecării licitației ( art. VII alin.2 lit. b ), iar
concesionarul s-a obligat printre altele să respecte întocmai prevederile din oferta ce a stat la baza
adjudecării licitație, să realizeze lucrările de investiții în conformitate cu caietul de sarcini și numai pe
baza autorizației de construcție a altor acorduri și avize prevăzute în Legea 50/1991, să obțină toate
acordurile și avizele legale pentru realizarea construcției și exploatarea obiectivului după punerea în
funcțiune, în cazul înstrăinării construcției și a dreptului de concesiune să comunice concedentului noul
concesionar, cu preluarea integrală a prevederilor contractuale.

Conform dispozițiilor legale și prevederilor contractuale, în condițiile în care Direcția Regională de Poștă
B. nu și-a respectat obligațiile asumate și a renunțat la concesiune, contractul nr.130/6097/14 iulie 1997 ar
fi trebuit reziliat iar terenul ce făcea obiectul contractului să revină Consiliului L. Sighișoara.

D. prin adrese semnate de inculpat și de secretar, s-au prelungit de mai multe ori termenele prevăzute, la
Capitolul II din Contractul nr.130/6057/14 iulie 1997, încălcându-se dispozițiile contractuale în sensul că
modificarea contractului se poate face numai cu acordul părților și prin actul adiționat ( Capitolul „
Dispoziții finale”).

Deși art.6 din Legea 219/1998 prevede clar că inițiativa concesiunii poate aparține atât concedentului, cât
și oricărui investitor, însă de fiecare dată trebuie întocmit de către concedent un studiu de oportunitate,
care trebuie să cuprindă, în principal, descrierea bunului, a activității, a serviciului public sau a serviciului
ce urmează să fie concesionat, motivele de ordin economic financiar, social și de mediu, care justifică
acordarea concesiunii, investițiile necesare pentru modernizare sau extindere, nivelul minim al redevenței /
renumerației, modul de acordare a concesiunii avută în vedere; dacă se recurge la procedura licitației
publice deschise cu preselecție sau la procedura de negocieri directă, trebuie motivată această opțiune,

14 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

durata estimată a concesiunii, termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare, avizul
obligatoriu al Oficiului Central de Stat pentru probleme Speciale și al Statului M. General privind
încadrarea obiectivului concesiunii în infrastructura sistemului național de apărare după caz în baza acestui
studiu de oportunitate urmând a se elibera caietul de sarcini al concesiunii, C. L. era singura autoritate în
măsură să hotărască asupra concesionării bunurilor din domeniul public sau privat al municipiului, iar
legea prevedea în mod expres organizarea licitației publice pentru concesionarea terenului, inculpatul a
emis Dispoziția nr.382/28.03.2006 prin care a transmis dreptul de concesiune în favoarea . Tg.M..

S-a arătat că dispoziția nu a fost înaintată Instituției Prefectului – Județului M. pentru exercitarea
controlului de legalitate în termen de 3 zile de la data adoptării ei, conform disp. art.24 alin.1 lit.f, art. 26
din Legea 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, art.71 din Legea 215/2001 privind
administrația publică locală, ci peste termenul legal și, fără a se mai aștepta controlul de legalitate, în ziua
emiterii dispoziției s-a încheiat și contractul de concesiune nr._ /28.03.2006, fără a exista o hotărâre de C.
L. Sighișoara, contract semnat de inculpat în calitate de primar al Municipiului Sighișoara alături de
directorul economic M. A. P., directorul tehnic Mașca P. și consilierul juridic T. P. L. fără a avea girul
Consiliului L. Sighișoara parte în acest contract.

De aici, a rezultat intenția clară de a favoriza societatea . Tg.M..

Această intenție a rezultat și din următoarele aspecte: . Tg.M. nu a depus conform dispozițiilor contractuale
toate diligențele pentru a obține autorizația de construire în termen de cel mult 6 luni din momentul
semnării contractului, pe baza unui proiect eliberat de o persoană autorizată. Cererea pentru eliberarea
autorizației a fost depusă la un an și 6 luni de la data încheierii contractului de concesiune și nu a fost
semnată de reprezentantul legal al firmei administratorul M. M., care deținea această funcție din data de
1.02. 2007, conform datelor existente la Oficiul Național al Registrului Comerțului, ci de către martorul D.
D. V. V., conform declarației acestuia. Deși, în ce privește procedura de autorizare a executării lucrărilor
de construcții art.2 ind.1 din Legea 50/1991 prevede că începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea
certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire deci eliberarea
certificatului de urbanism trebuia solicitată anterior eliberării autorizația de construire ambele acte poartă
aceeași dată 29.09.2007. Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism a fost achitată la 3.10.2007,
ulterior emiterii autorizației de construire, ceea ce conduce la concluzia că certificatul de urbanism a fost
întocmit ulterior datei de 29.07.2007.

S-a mai arătat că documentația care a stat la baza eliberării autorizației de construire era incompletă.

Între Primăria Sighișoara și . Tg.M. nu s-a încheiat nici un proces verbal de predare – primire a terenului
concesionat și, cu toate acestea, societatea a contractat lucrarea cu . București, acesta a dat în antrepriză
lucrările la . Suceava care le-a început la 7.04.2008 conform ordinului de începere dat de beneficiar, fără a
anunța Primăria Sighișoara și Inspectoratul Județean în Construcții M..

Deși era necesar, având în natura lucrărilor, subantreprenorul nu a făcut dovada pregătirii profesionale,
situație constatată cu ocazia controlului efectuat de Inspectoratul Județean de Construcție M., care a dispus
oprirea imediată a lucrărilor.

S-a arătat că, conform adresei nr.1083 1/V.2/25.05.2009, ..M. nu a achitat taxa pentru terenul concesionat,
în contul Primăriei Sighișoara, deși avea această obligație conform art.256 alin.3 din Legea 571/2003 –

15 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Codul fiscal.

Martorii C. C., Mașca P., T. P. L., V. I. au declarat că nu au fost supuși vreunei presiuni și martorul
Dărăbus D. V. V. că nu i s-a pretins nimic pentru a putea încheia contractul de concesiune.

S-a reținut că probele administrate în cauză dovedesc însă mai presus de orice dubiu, că inculpatul nu a
respectat prevederile legale care nu-i permiteau să emită Dispoziția 382/2006, prin care s-a transmis
contractul de concesiune în favoarea ..

Funcția și atribuțiile primarului sunt clar stabilite de Legea 215/2001 a administrației publice locale.

Astfel, potrivit art. 66 alin.1 din acest act normativ (la data de 28.03.2006), primarul îndeplinește o funcție
de autoritate publică. El este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al
autorităților publice locale, pe care îl conduce și îl controlează. Alineatul 2 al acestui articol prevede că
primarul răspunde de buna funcționare a administrației publice locale, în condițiile legii.

Art. 68 prevede că primarul îndeplinește mai multe atribuții principale, printre care acelea de a aduce la
îndeplinire hotărârile consiliului local, de a verifica din oficiu sau la cerere încasarea și cheltuirea sumelor
din bugetul local și de a comunica de îndată consiliului local cele constatate, de a răspunde de inventarierea
și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat al comunei sau al orașului.

Martorul D. D. V. V. a declarat că discuțiile legate de încheierea contractului de concesiune le-a purtat cu

inculpatul, pe care îl cunoștea din copilărie. Acesta l-a asigurat că totul este în regulă, că poate prelua
concesiunea.

Prin urmare, inculpatul a fost cel care a dispus în sensul transcrierii concesiunii în favoarea ., deși atribuția
de a analiza posibilitatea încheierii contractului revenea direcțiilor de specialitate din cadrul primăriei iar
C. local pe baza rapoartelor de specialitate, urma să hotărască.

În ceea ce privește urmarea imediată, instanța a fost de acord cu concluziile raportului de constatare
întocmit de specialistul din cadrul DNA- Serviciul Teritorial Tg.M. în faza de urmărire penală că s-a
produs un prejudiciu cert în sumă de_,50 lei reprezentând redevența neîncasată și penalități de întârziere
pentru perioada 28.03.2006- 30 martie 2009. Astfel s-a adus un avantaj patrimonial societății . Tg.M..
Expertul a efectuat și un calcul estimativ al prejudiciului pe perioada 30 martie 2009- 22 octombrie 2018,
concluzionând că acesta este 78.236,37 lei, dar acest prejudiciu nu poate fi luat în considerare de către
instanță deoarece este lipsit de certitudine.

Expertiza contabilă întocmită de expertul Cozos A. a concluzionat că nu s-a produs nicio pagubă întrucât
redevența a fost încasată în întregime pentru perioada 1993-2018. Aceste concluzii nu pot fi însă acceptate
de către instanță din următoarele considerente: plata efectuată cu dispoziția nr.879/29 octombrie 1993 nu
poate fi luată în considerare, din moment ce Banca Agricolă nu și-a respectat obligațiile asumate prin
contract, în sensul că nu a obținut autorizația de construcție și nu a demarat construirea obiectivului în
termenul stipulat și a renunțat la concesiune asupra terenului, astfel că a încetat contractul încă din 1997.
Dată fiind renunțarea Băncii Agricole la concesiune și având în vedere că legislația nu permitea transferul
concesiunii în situația în care construcția nu era începută sau realizată, iar D.R.P. B. urmărea edificarea
unei alt obiectiv, trebuia organizată o licitație privind concesionarea terenului și încheiat în condiții legale

16 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

nu nou contract.

De asemenea termenul concesiunii s-a modificat de la 99 de ani la 49 de ani iar redevența a fost achitată
doar pe 25 de ani, astfel că în această situație era necesar în mod obligatoriu la data încheierii contractului
între C. L. și . o recalculare a acesteia, în funcție de noul termen contractual .

Sub aspectul infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, s-au constatat întrunite elementele constitutive
ale acestora. Astfel deși prin adresele nr.210/8802/16.03.2006 ( înregistrată la Primăria Sighișoara sub
nr.5134/20.03.2006) și 5135/20.03.2006, Direcția Regională de Poștă B. și . Tg.M. au solicitat încheierea
unui act adițional la contractul de concesiune existent, în preambulul Deciziei 382/28.03.2006 s-a
menționat că solicitarea constă în transcrierea pe numele . a contractului de concesiune, fiind atestate, prin
urmare, împrejurări necorespunzătoare adevărului. Deși cunoștea nerealitatea datelor din cuprinsul acestui
act, inculpatul s-a folosit de el, în aceeași zi fiind încheiat contractul de concesiune nr.6/6097/28.03.2006
pe care l-a semnat.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanța a dedus din circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor
constituind acuza, că inculpatul a acționat cu intenție directă.

S-a reținut că, fapta inculpatului D. I. D. care la data de 28.03.2006, în calitate de primar al Municipiului
Sighișoara alături de directorul economic M. A. P., directorul tehnic Mașca P. și consilierul juridic T. P.
L., cu știință, după ce în prealabil, prin încălcarea Legii nr.215/2001, a emis Dispoziția nr.382 din aceeași
dată, a încheiat și semnat contractul de concesiune nr._ din 28.03.2006 cu . Tg.M. cu încălcarea
prevederilor art.38 lit. h și art.125 alin.1 și 2 din Legea 215/2001, respectiv art.10 și art.26 din Legea
219/1998- republicată, contract prin care au concesionat suprafața de 1100 m.p., situată în M. Sighișoara .
nr.19, înscrisă în CF 6792 nr.top. 1813/2, 1814/1/a, 1814/2/a, 1813/1 și 1812/1, teren aflat în domeniul
privat al municipiului, fără a avea la bază o H.C.L, fără a organiza o licitație publică și scutind-o de
redevența în sumă de_,50 lei RON aferentă perioadei 28.03._09, creându-se astfel un prejudiciu în dauna
Municipiului Sighișoara și aducându-se astfel un avantaj patrimonial . Tg.M. întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de
art.13 ind.2 din Legea 78/2000 raportat la art.248 C.pen.

S-a concluzionat că fapta aceluiași inculpat care în calitate de primar al municipiului Sighișoara, împreună
cu secretarul H. G. au întocmit și semnat Dispoziția nr.382, în care, în preambul s-a arătat faptul că au avut
la bază solicitarea . Tg. M. prin care aceasta a cerut transcrierea pe numele său a contractului de
concesiune nr.130/6097/14.07.1997 deși, în realitate din cererea depusă la Primăria Sighișoara sub nr.5136
din 20.03.2006 reiese că . Tg.M. a cerut încheierea unui act adițional la contractul de concesiune pentru ca
în final, prin Dispoziția nr.382 să se dispună în sensul că s-a aprobat transcrierea contractului de
concesiune nr._ în favoarea . Tg.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual,
faptă prev. și ped. de art.17 lit. c din Legea 78/2000 modificată, raportat la art.289 C.penal.

S-a arătat că fapta aceluiași inculpat care, la data de 28.03.2006, cunoscând că a întocmit și semnat
Dispoziția nr.382 prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, s-a folosit de aceasta și a încheiat
contractul de concesiune nr._ /28.03.2006 între C. L. al Municipiului Sighișoara și . Tg.M., întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, faptă prev. și ped. de art.17 lit. c din Legea
nr.78/2000, modificată, raportat la art.291 C. penal.

17 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a ținut seama de criteriile generale prev.de art.72 C.pen.
respective dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de
pericol social al faptelor săvârșite.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că inculpatul se află la prima
confruntare cu legea penală, că s-a prezentat atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața
instanței, a determinat instanța să recunoască în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, inculpatul
urmând a i se aplica pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art.3853 alin.1 Cod procedură penală au declarat
recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.N.A.- Serviciul teritorial Târgu M. și inculpatul
D. I. D..

În motivarea recursului, parchetul arată că hotărârea atacată este nelegală pentru că instanța de fond a
reținut în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante, fără a le individualiza, hotărârea fiind și netemeinică
pentru că nu se impuneau reținerea circumstanțelor atenuante, cuantumul pedepselor stabilite este prea
redus, iar aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată nu se impunea, fiind necesară aplicarea unei
pedepse care să fie suspendată sub supraveghere. De asemenea față de natura și gravitatea infracțiunilor,
împrejurările cauzei și persoana inculpatului s-a solicitat și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii
unor drepturi.

Inculpatul, în motivarea recursului, solicită în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță
întrucât partea vătămată nu a fost citată în proces până la ultimul termen, iar, în subsidiar, solicită
achitarea, în baza art.10 lit. d) Cod procedură penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății, iar dacă totuși se consideră că sunt întrunite elementele
constitutive ale acestor infracțiuni, solicită achitarea în baza art.10 lit.b1 Cod procedură penală prin
aplicarea unei amenzi administrative, deoarece faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor
infracțiuni.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul motivelor de recurs și din oficiu
în conformitate cu dispozițiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că numai recursului
parchetului este fondat pentru următoarele considerente.

1. Primul motiv de recurs al parchetului vizează faptul că instanța de fond cu toate că a reținut
circumstanțe atenuante nu a indicat care sunt acestea.

Acest motiv de recurs este fondat, deoarece circumstanțele atenuante pot fi atât legale cât și judiciare. La
rândul lor circumstanțele atenuante judiciare, reglementate de art.74 Cod penal, constă în mai multe
împrejurări pe care legiuitorul le enumeră în mod exemplificativ, astfel că ele trebuie indicate cu
exactitate în hotărâre și nu doar făcută o trimitere generală la art.74 Cod penal, fără a se arăta în concret
care sunt acestea.

Procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală sub acest aspect, astfel că
urmează să fie corectată de către instanța de recurs.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, că nu ar trebui să se rețină circumstanțe atenuante în

18 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

favoarea inculpatului, instanța de control judiciar, nu poate reține o asemenea susținere.

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, din care rezultă că inculpatul se află la al patrulea
mandat de primar al municipiului Sighișoara, a primit o . diplome de la diverse instituții interne și
internaționale, că până la acest moment nu a mai avut contacte cu legea penală, consideră că în speță pot fi
reținute dispozițiile art.74 lit.a Cod penal, astfel că cererea parchetului de înlăturare a circumstanțelor
atenuante nu poate fi primită.

Instanța de control judiciar apreciază că și motivul de recurs privind majorarea pedepselor aplicate
inculpatului este fondat.

Potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă fixate
în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Legea prevede o pedeapsă de la 3 ani la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132
din Legea nr. 78/2000, astfel că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare în condițiile în care s-au
reținut circumstanțe atenuante judiciare, nu este bine individualizată în raport de criteriile generale de
individualizarea pedepselor, precum și de toate circumstanțele faptei și ale inculpatului, mai ales că acesta
nu a recunoscut comiterea faptei, astfel că se impune majorarea pedepsei la 2 ani închisoare pentru această
infracțiune, prin aceasta realizându-se întrutotul scopul pedepsei reglementat de art.52 Cod penal.

În privința infracțiunii de fals intelectual și uz de fals, nu se impune majorarea pedepselor aplicate de către
instanța de fond, întrucât, în cazul acestor două infracțiuni s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72
Cod penal.

Motivul de recurs prin care parchetul solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere nu
poate fi reținut de către Curte, instanța de fond făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.81-83 Cod
penal, cu mențiunea că majorându-se pedeapsa aplicată inculpatului în recurs, termenul de încercare va fi
de 4 ani.

De asemenea, Curtea apreciază că și motivul de recurs care vizează aplicarea pedepsei accesorii este
fondat, întrucât chiar dacă s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicarea pedepsei
accesorii și suspendarea acesteia se impune, în raport de prevederile exprese ale art.71 Cod penal.

În privința aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, Curtea apreciază că nu se im

pune aplicarea unei asemenea pedepse, chiar dacă a majorat în recurs pedeapsa aplicată pentru
infracțiunea prevăzută de art.132 din Legea nr. 78/2000, în acest caz aplicarea unei pedepse
complementare nefiind obligatorie.

2. Cu privire la recursul inculpatului, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele
considerente:

În privința primului motiv de recurs, de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât
partea vătămată nu a fost citată în mod legal pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de recurs nu
poate reține aceste susțineri.

19 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Din verificările făcute în dosarul primei instanțe rezultă că pentru data de 14 octombrie 2011, când au avut
loc dezbaterile pe fondul cauzei, municipiul Sighișoara a fost citat legal prin viceprimar, întrucât inculpatul
în calitate de primar, nu putea fi citat și ca reprezentant al părții vătămate, astfel că lipsa de procedură care
a avut loc pe timpul desfășurării procesului penal, a fost remediată.

Mai mult, chiar dacă era lipsă de procedură cu partea vătămată, fiind vorba despre o nulitate relativă, ea
putea fi invocată doar de către aceasta, într-un anumit termen, ceea ce în cauză n u s-a făcut.

Prin urmare, având în vedere că la data dezbaterii cauzei pe fond era îndeplinită procedura de citare în
mod legal cu toate părțile nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat. Inculpatul solicită achitarea sa întrucât nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății.

Prima instanță a analizat în detaliu cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar
în urma administrării tuturor probelor, în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite elementele constitutive
ale celor trei infracțiuni.

Din întregul ansamblu probator rezultă fără niciun dubiu că, în data de 28.02.2006 inculpatul, prin
încălcarea Legii nr. 215/2001, a emis Dispoziția nr. 328, a încheiat și semnat contractul de concesiune nr._
din 28.03.2006 cu . Târgu M., prin care a concesionat o suprafață de 1.100 mp situată în Sighișoara, ., nr.
19, teren aflat în domeniul privat al municipiului, fără a avea la bază o hotărâre a consiliului local, fără a
organiza o licitație publică și fără a stabili o redevență pentru anii 2006 - 2018, creându-se astfel un
prejudiciu în dauna municipiului, prin avantajul patrimonial creat . prin neplata redevenței pe o așa mare
perioadă de timp.

Susținerile inculpatului, că în realitate este vorba despre transferul contractului de concesiune nr.
130/6097/14.07.1997, de la DRP B. la ., nu pot fi reținute, întrucât este vorba despre un alt obiect al
contractului, în primul contract fiind vorba despre construirea unui sediu de poștă, iar în cel de-al doilea
despre construirea unei pensiuni turistice, chiar dacă este vorba despre aceeași suprafață de teren.

De altfel, în anul 2006, chiar inculpatul împreună cu angajații primăriei au ajuns la concluzia că contractul
de concesiune încheiat cu DRP B. nu poate fi transferat și au încheiat un nou contract de concesiune cu .,
însă fără respectarea condițiilor legale prevăzute de Legea nr. 215/2001.

De asemenea, Curtea apreciază că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de fals
intelectual prevăzut de art.17 lit. c) din Legea 78/2000 cu referire la art.289 Cod penal, deoarece din actele
dosarului rezultă fără nici un dubiu că inculpatul, în calitate de primar al municipiului Sighișoara la data de
28.03.2006 a întocmit și semnat Dispoziția nr. 328, în care se atestă situații neconforme cu realitatea și
anume faptul că în preambulul acestei dispoziții s-a reținut că a avut la bază solicitarea . Târgu M. prin care
s-a cerut transferarea pe numele său a contractului de concesiune nr. 130/6097/14.07.1997, deși în realitate
din cererea depusă la primărie la data de 20.06.2006 rezultă că . a cerut încheierea unui act adițional la
contractul de concesiune, pentru ca în final, prin dispoziția nr. 328 să se dispună că s-a aprobat transferul
contractului de concesiune indicat mai sus.

Apărarea inculpatului că Dispoziția nr. 328 din 28.03.2006 nu a fost falsificată, întrucât s-a dorit de către .

20 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Târgu M. recunoașterea calității de cesionar, nu poate fi reținută atâta timp cât conform actelor dosarului .
Târgu M. a solicitat încheierea unui act adițional, iar inculpatul prin dispoziția dată a reținut că este vorba
despre transferul contractului de concesiune, deci a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare
adevărului.

Cu privire la cea de-a treia infracțiune reținută în sarcina inculpatului., cea de uz de fals, în mod corect a
reținut instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât
inculpatul după ce a întocmit și semnat Dispoziția nr. 382 prin care atesta fapte necorespunzătoare
adevărului s-a folosit de această dispoziție și a încheiat contractul de concesiune nr._ din 28.03.2006 între
C. L. Sighișoara și . Târgu M., fără a avea o hotărâre de consiliu local în acest sens.

Apărarea inculpatului că dispoziția întocmită s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la
acea dată, nu pot fi reținute, având în vedere considerentele expuse mai sus.

Nici cel de-al treilea motiv de recurs al inculpatului nu este fondat.

Potrivit art.181 alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin
atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod
vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar conform art.181 alin.2 Cod
penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire
a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar
fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Prin urmare nu se poate reține că, fapta inculpatului, care în calitate de primar al unui municipiu, în
aceeași zi a emis și semnat o dispoziție de primar care atesta fapte necorespunzătoare adevărului și a
încheiat un contract de concesiune fără a avea o hotărâre a consiliului local, fără a organiza o licitație în
acest sens și fără a stabilit o redevență pentru o perioadă lungă de timp, nu prezintă gradul de pericol social
al infracțiunilor prezentate mai sus, fiind lipsite în mod vădit de importanță.

Din actele dosarului rezultă în mod neechivoc că inculpatul a comis toate faptele de care este acuzat cu
bună știință, pentru a ajuta un prieten din copilărie, încălcându-se astfel dispozițiile legale în vigoare la
acea dată, astfel că dispozițiile art.181 Cod penal nu sunt aplicabile în speță.

Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, va admite
recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție –
Serviciul Teritorial Tg. M., va casa parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza, va majora de la 1 an și 6
luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu referire la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) și
art. 76 lit. c) Cod penal.

Va menține pedepsele aplicate pentru celelalte două infracțiuni la care inculpatul a fost condamnat de către
prima instanță, însă se va face aplicarea art. art. 74 lit. a) Cod penal, în loc art. 74 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal, va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin
prezenta hotărâre cu pedepsele de 4 luni închisoare și 2 luni închisoare, aplicate prin hotărârea atacată,
inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

21 / 23
Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Va aplica pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin 2 Cod penal și va interzice inculpatului ca pe durata
executării pedepsei principale să exercite drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.

Va menține suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă de instanța de fond, însă pe durata unui
termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, va constata suspendată executarea pedepsei accesorii.

Va menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
D. I. D..

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Tg. M. împotriva
sentinței penale nr. 155 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr._ .

Casează parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:

Majorează de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D. I. D. (fiul

lui I. și M., născut la data de 12 august 1958 în mun. Sighișoara, domiciliat în Sighișoara, ., județul M.,
CNP:_) pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu referire la
art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) Cod penal.

Menține pedepsele aplicate pentru celelalte două infracțiuni la care inculpatul a fost condamnat de către
prima instanță, însă se va face aplicarea art. art. 74 lit. a) Cod penal, în loc art. 74 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal, contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin
prezenta hotărâre cu pedepsele de 4 luni închisoare și 2 luni închisoare, aplicate prin hotărârea atacată,
inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Aplică pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin 2 Cod penal și interzice inculpatului ca pe durata
executării pedepsei principale să exercite drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.

Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă de instanța de fond, însă pe durata unui
termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, constată suspendată executarea pedepsei accesorii.

22 / 23
 Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 187/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat inculpatul D. I.
D. (fiul lui I. și M., născut la data de 12 august 1958 în mun. Sighișoara, domiciliat în Sighișoara, ., jud.M.,
CNP:_) împotriva aceleași hotărâri.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei 200 de lei cu titlu de
cheltuielile judiciare parțiale în recurs, în favoarea statului.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

I. G. D. C. U. A. O.

Grefier,

G. C.

Red. I.G./11.03.2013

Tehnored. A.P/2 ex/12.03.2013

Jud.fond. D.V.

LegeAZ.net

23 / 23

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)