SEMINAR 22

RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI FIZICE ŞI JURIDICE

Consideraţii generale
Răspunderea penală este instituţia juridică fundamentală a dreptului penal, care, alături de
instituţia infracţiunii şi instituţia sancţiunilor, formează pilonii oricărui sistem de drept.
Infracţiunea, ca faptă periculoasă, interzisă prin norma penală, atrage prin săvârşirea ei
răspunderea penală.
Infracţiunea este temeiul răspunderii penale (art. 15 alin 2 C.pen).
RP este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinţa nesocotirii dispoziţiei
normei juridice penale.
Realizarea ordinii de drept penal are loc prin respectarea de către destinatarii legii penale
a dispoziţiilor sale, în cadrul raportului juridic de conformare. În cazul celor care
nesocotesc dispoziţiile normelor penale, impunerea ordinii de drept se face prin
constrângere, în cadrul unui raport juridic penal de conflict.
Răspunderea penală = raportul juridic penal de conflict.
În doctrină, RP mai apare şi ca „raportul juridic penal de constrângere, născut ca urmare a
săvârşirii infracţiunii, între stat şi infractor, şi constă în dreptul statului de a trage la
răspundere pe infractor, de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi
de a-l constrânge să o execute, precum şi obligaţia infractorului de a se supune sancţiunii
aplicate, în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii”.
În legislaţia penală română, răspunderea penală este prevăzută atât pentru persoana
fizică, cât şi pentru persoana juridică.

PRINCIPIILE RĂSPUNDERII PENALE

Prin „principii ale răspunderii penale” se înţelege ideile de bază, diriguitoare, ce se găsesc
în normele de reglementare a răspunderii penale.
Sunt valabile, totodată, principiile fundamentale ale dreptului penal care capătă un
caracter specific în raport cu aceasta.
În doctrina penală nu există unanimitate cu privire la numărul şi cadrul principiilor
răspunderii penale.
Într-o opinie, sunt reţinute ca principii fundamentale al RP:
∙ infracţiunea – unic temei al răspunderii penale
∙ legalitatea răspunderii penale
∙ individualizarea judiciară a răspunderii penale
Într-o altă opinie, este lărgită sfera principiilor, adăugându-se:
∙ principiul umanismului răspunderii penale
∙ principiul personalităţii răspunderii penale
∙ principiul inevitabilităţii răspunderii penale
∙ principiul unicităţii răspunderii penale

/
 ∙ principiul prescriptibilităţii răspunderii penale

1
Principiul legalităţii răspunderii penale
Principiu fundamental al întregului sistem de drept.
În domeniul răspunderii penale, principiul legalităţii presupune că naşterea, desfăşurarea
şi soluţionarea raportului penal au loc pe baza legii şi în strictă conformitate cu aceasta.
Legalitatea răspunderii penale presupune legalitatea incriminării şi legalitatea sancţiunilor
de drept penal.

Infracţiunea – unic temei al răspunderii penale

Este consacrat în art. 15 alin (2) C.pen şi presupune că răspunderea penală se întemeiază
numai pe săvârşirea unei infracţiuni – adică a unei fapte prevăzute de legea penală,
săvârşită cu vinovăţia cerută de lege, nejustificată şi imputabilă celui care a săvârşit-o.

Principiul umanismului
În domeniul răspunderii penale, acest principiu îşi găseşte expresie în condiţiile şi
conţinutul constrângerii juridice, care intervine în cazul săvârşirii de infracţiuni. Principiul se
desprinde din mai multe dispoziţii ale Codului Penal privind:
∙ sistemul de pedepse
∙ neprevederea pedepsei cu moartea
∙ interzicerea torturii
∙ prevederea unor măsuri de individualizare a răspunderii penale fără aplicarea pedepsei

Principiul răspunderii penale personale

Acesta presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori care
a participat la săvârşirea unei infracţiuni.
Răspunderea nu poate interveni pentru fapta altuia, după cum nu poate fi nici colectivă.

Principiul unicităţii răspunderii penale

Potrivit acestuia, răspunderea pentru o faptă săvârşită trebuie să fie unică, adică se
stabileşte o singură dată, iar dacă raportul juridic de răspundere penală se stinge prin
modurile prevăzute de lege, acesta nu se mai poate relua în viitor.
În Codul de Procedură Penală a fost consacrat (la art. 6) principiul ne bis in idem care
prevede că „nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei
infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală
definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică”.

Principiul inevitabilităţii răspunderii penale

Acest principiu presupune că oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal.
Răspunderea penală apare, astfel, ca fiind inevitabilă.
Înlăturarea răspunderii penale în cazurile prevăzute de lege (amnistie, lipsa plângerii
prealabile, împăcare, prescripţie) nu diminuează importanţa principiului egalităţii tuturor
persoanelor în faţa legii.

/
 2
Principiul individualizării răspunderii penale
Potrivit acestui principiu, răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de
gravitatea infracţiunii, de persoana infractorului, pentru a se asigura atât sancţionarea
corectă a acestuia, cât şi realizarea prevenţiei generale şi speciale.

Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale

Răspunderea penală, ca mijloc de realizare a ordinii de drept prin constrângere, pentru a fi
eficientă trebuie să intervină prompt, cât mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii. În
acest fel, se realizează atât prevenţia specială, cât şi cea generală, se creează
sentimentul de securitate a valorilor sociale etc.
Cu cât răspunderea intervine mai târziu faţă de data săvârşirii infracţiunii, cu atât eficienţa
ei scade, urmările nu mai pot fi reparate şi răspunderea nu mai apare ca necesară.
Pe lângă aceste aspecte, nu trebuie neglijată nici situaţia infractorului care, în tot acest
timp, s-a aflat sub ameninţarea răspunderii penale şi a pedepsei.
În consecinţă, dacă răspunderea penală nu a fost stabilită într-un anumit termen de la
săvârşirea infracţiunii, aceasta se prescrie – adică se stinge dreptul statului de a mai stabili
răspunderea penală.
În legea penală română au fost prevăzute dispoziţii de prescripţie care acoperă
majoritatea infracţiunilor, mai puţin pe cele de: genocid, contra umanităţii, de război, de
omor, precum şi infracţiunile intenţionate urmate de moartea victimei – pentru care s-a
prevăzut imprescriptibilitatea atât a răspunderii penale, cât şi a executării pedepsei (art.
153 alin 2 şi art. 161 alin 2 C.pen).

PRINCIPIILE RĂSPUNDERII PENALE A PERSOANEI JURIDICE

Principiile enunţate mai sus sunt valabile atât în cazul persoanei fizice, cât şi în cazul
persoanei juridice.
În cazul persoanei juridice sunt, însă, valabile şi alte principii (de completare şi
particularizare), astfel:

Răspunderea penală a persoanei juridice poate interveni pentru orice infracţiune În

prezent, persoanele juridice au o capacitate penală similară cu cea a persoanelor fizice.
Sistemul răspunderii penale generale pentru persoana juridică este apreciat drept
cuprinzător, întemeiat şi realist, acesta lăsând posibilitatea organelor penale să observe în
raport cu realităţile concrete dacă la comiterea faptei a contribuit şi persoana juridică.

Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a

persoanei fizice care a contribuit la comiterea infracţiunii
Persoanele fizice care răspund penal şi care antrenează, prin poziţia lor, şi răspunderea
penală a persoanelor juridice sunt din categoria:
∙ celor care fac parte din conducerea persoanei juridice
∙ celor care acţionează ca prepuşi ai persoanei juridice
/
∙ celor care au o relaţie de fapt ori de drept cu persoana juridică şi care săvârşesc fapta în
realizarea obiectului de activitate ori în interesul persoanei juridice şi cu încuviinţarea
acesteia

3
Răspunderea penală a persoanei juridice nu este condiţionată de răspunderea penală a
persoanei fizice care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală.

Răspunderea penală nu intervine pentru persoanele juridice de drept

public Nu răspund penal:
∙ statul
∙ autorităţile publice
∙ instituţiile publice
Doar pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul
domeniului privat.
Aşadar, instituţiile publice care săvârşesc infracţiuni în exercitarea unei activităţi care
poate face obiectul domeniului privat pot răspunde penal (ex. persoanele juridice care
desfăşoară activităţi în domenii precum: educaţie, sănătate etc.).

Specificul răspunderii penale a persoanei juridice

Art. 135 C.pen „persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde
penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori
în numele persoanei juridice”.
Răspunderea penală în acest caz ia naştere ca urmare a existenţei unui raport juridic de
conflict între stat şi persoana juridică infractoare.
Persoana juridică apare ca subiect indirect al infracţiunii săvârşite de persoana sau
persoanele fizice care o reprezintă în viaţa socială şi devine subiect al răspunderii penale.

Condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice

Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi antrenată răspunderea penală a persoanei
juridice:
a) infracţiunea să fie săvârşită de către o persoană juridică
Persoana juridică este titulară de drepturi şi obligaţii civile. Are organizare de sine
stătătoare, patrimoniu propriu şi este destinată realizării unui anumit scop licit, lucrativ sau
nelucrativ.
Persoanele juridice au capacitatea de a răspunde penal din momentul înregistrării lor în
evidenţele prevăzute de lege (ex. registrul comerţului, registrul asociaţiilor şi fundaţiilor).
Probleme de drept penal pot apare în situaţia persoanelor juridice aflate în curs de
constituire, lichidare sau transformare.
Persoanele juridice de drept privat fără scop lucrativ sunt înfiinţate cu finalitate non-profit
cu scopul de a desfăşura anumite activităţi de interes nepatrimonial general (ex. asociaţii,
fundaţii, sindicate, patronate, partide politice etc.). Acestea răspund penal chiar dacă au
fost declarate de utilitate publică (nu devin instituţii publice).
b) persoana juridică să nu fie inclusă de legiuitor în rândul persoanelor juridice care nu
răspund penal
/
Potrivit art. 135 C.pen, nu răspund penal statul, autorităţile publice şi instituţiile publice –
pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul
domeniului privat.
Statul beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală generală şi absolută, neputând fi
angajată răspunderea penală a acestuia nici în cazul faptelor comise în exercitarea
autorităţii de stat.
4
Statul şi autorităţile publice nu răspund penal fiindcă nu au capacitate juridică penală.
Autorităţile publice care nu răspund penal sunt cuprinse într-un capitol special din
Constituţia Românei.
Instituţiile publice sunt acele persoane juridice care desfăşoară activităţi excluse iniţiativei
private, deci care nu pot fi desfăşurate de persoane fizice şi nici de persoane juridice de
drept privat (ex. BNR, Uniunea Naţională a Notarilor Publici, Institutul Naţional al
Magistraturii etc.).
c) infracţiunea să fie săvârşită în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în
numele persoanei juridice
Legiuitorul român a optat pentru răspunderea penală generală a persoanei juridice, în
sensul că aceasta poate săvârşi orice infracţiune.
O infracţiune săvârşită în realizarea obiectului de activitate poate viza, de exemplu, o
infracţiune privind concurenţa, infracţiuni privind regimul unor activităţi economice, privind
protecţia muncii, a mediul etc.
În categoria infracţiunilor comise în interesul persoanei juridice se vor regăsi acele
infracţiuni care exced cadrului activităţilor legate de realizarea obiectului de activitate, dar
care sunt susceptibile să aducă un beneficiu persoanei juridice. Exemplu: infracţiuni de
corupţie, infracţiuni contra vieţii – ex. uciderea unei persoane din cadrul unei persoane
juridice concurente etc.
Infracţiunile comise în numele persoanei juridice sunt acelea care nu se leagă nemijlocit
de obiectul de activitate al persoanei juridice şi nici nu sunt de natură să îi aducă acesteia
un beneficiu, dar se comit în procesul organizării activităţii sau funcţionării acesteia.

Persoanele care pot angaja penal persoana juridică

Chiar dacă persoana juridică este destinatara directă a normei juridice, pentru reţinerea în
sarcina acesteia a unei infracţiuni este necesară o acţiune sau o inacţiune comisă de o
persoană fizică.
Deşi art. 135 nu aduce lămuriri în această privinţă, potrivit practicii în domeniu, din sfera
persoanelor fizice care pot angaja răspunderea penală a persoanei juridice pot face parte
numai indivizii din conducerea persoanei juridice sau reprezentanţii acesteia.
Organele unei persoane juridice sunt constituite din una sau mai multe persoane fizice
cărora legea le conferă o poziţie specială în cadrul persoanei juridice, însărcinându-le cu
administrarea sau conducerea ei.
Autorii sunt împărţiţi în ceea ce priveşte definiţia organelor şi a reprezentanţilor.
Reprezentanţii par a fi mai mult cei numiţi, desemnaţi sau aleşi şi consideraţi ca atare de
lege sau de un statut (ex. preşedinte, director general, director), în timp ce organul pare a
desemna un grup colegial (ex. adunare, consiliu – apte să ia o decizie colectivă).

Elementul subiectiv în cazul infracţiunii săvârşite de persoana juridică

/
Pentru a exista răspundere penală este necesar a se demonstra că atât persoana juridică,
dar şi persoana fizică au săvârşit fapta prevăzută de legea penală cu vinovăţie (intenţie
sau culpă).
Vinovăţia persoanei juridice se raportează numai la persoana fizică, ce, având o anumită
calitate, pot angaja răspunderea persoanei juridice – organul de conducere sau
reprezentanţii persoanei juridice (preşedinte, director-general etc.).
Existenţa vinovăţiei persoanei juridice va rezulta, de exemplu, din modul în care au fost
adoptate hotărârile de către organele de conducere ale persoanei juridice sau din

5
practicile existente, cunoscute sau acceptate ori tolerate în cadrul activităţii persoanei
juridice.
!!! Vinovăţia persoanei juridice nu se confundă cu vinovăţia persoanei fizice care a comis
infracţiunea, deoarece săvârşirea cu vinovăţie a faptei de către persoana fizică nu
înseamnă în mod automat şi existenţa vinovăţiei persoanei juridice.

/
6