Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- coordonator -
Vasile Drăghici
Marian Alexandru
Mariana Mitra-Niță
Mihai Stanciu
Teste-grilă
pentru examenele
de admitere în
profesiile juridice
Drept penal_______
COLECȚIA EXAM ENE
UJ
COLECȚIA EXAMENE
Vasile DRĂGHICI
- profesor universitar doctor la Departamentul Drept al Facultății de Drept și Științe Administrative din
cadrul Universității Ovidius din Constanța;
- teza de doctorat a domniei sale, realizată sub coordonarea de excepție a domnului prof. univ. dr.
George Antoniu, cu tema Obiectul juridic al infracțiunii, studiu original de o profundă analiză, care evidențiază cu
o acuratețe complexă minunata lume a științelor penale;
- este unul dintre membrii fondatori ai școlii de Drept de la malul Pontului Euxin;
- este specializat în domeniul științelor penale, cu o activitate de predare și coordonare a cursurilor și
seminariilor de drept penal - parte generală, drept penal - parte specială, criminalistică - la Studii de licență,
precum și cursuri de drept penal comparat, infracționalitatea în domeniul maritim și fluvial și criminalistică - în
cadrul programelor de master;
- articole publicate în reviste naționale și internaționale de specialitate sau cărți publicate la edituri
naționale/internaționale (peste 50 de studii și 16 cărți);
- procuror, cu o activitate de peste 29 de ani;
Marian ALEXANDRU
Studii: Universitatea Politehnică București - Facultatea de Automatică (Studii universitare de licență);
Universitatea București - Facultatea de Drept (Studii universitare de licență); Universitatea Națională de Apărare
„CAROL I” (Studii postuniversitare în domeniul managementului resurselor umane); Școala Doctorală -
Academia de Poliție „Alexandru loan Cuza” București (cu teza „Infracțiuni contra patrimoniului săvârșite prin
fraudă”);
Activitate profesională: Prim Procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulceâ; Procuror General la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța; Membru fondatpr și membru al Comitetului Director al
„Asociației Profesionale a Procurorilor din România”; Profesor Universitar Doctor la Universitatea „Ovidius”
Constanța - Facultatea de Drept și Științe Administrative.
Cărți publicate: „Procedura penală - Partea generală - Noul Cod de procedură penală”; „Modurile de
sesizare în procesul penal - Noul Cod de procedură penală”; „Percheziția judiciară - Noul Cod de procedură
penală”; „Controlul și controlul judiciar pe cauțiune - Noul Cod de procedură penală”; „Participanții în procesul
penal - Noul Cod de procedură penală”; „Apelul și căile de atac extraordinare în procesul penal - Noul Cod de
procedură penală”; „Măsurile preventive prevăzute de Noul Cod de procedură penală”.
Mariana MITRA-NIȚĂ
- Conferențiar universitar doctor la Departamentul Drept al Facultății de Drept și Științe Administrative din
cadrul Universității „Ovidius” din Constanța;
- tema tezei de doctorat (2008): „Extrădarea în legislația penală română”, coordonator științific prof. univ.
dr. Alexandru Boroi;
- este specializată în domeniul științelor penale, cu o activitate de seminarizare și predare ale cursurilor și
seminariilor de drept penal-parte generală, drept penal - parte specială, criminologie, etiologoia crimei orga
nizate, drept internațional penal, infracțiuni prevăzute în legi speciale - la Studii de licență, precum și cursuri de
criminologie, respectiv Strategii și politici penale privind prevenirea și combaterea criminalității - în cadrul pro
gramelor de master;
- articole publicate în reviste naționale de specialitate sau capitole de carte publicate la edituri
naționale/internaționale (peste 40 de studii și 7 cărți).
Prof. univ. dr. Vasile Drăghici Prof. univ. dr. Marian Alexandru
Conf. univ. dr. Mariana Mitra-Niță Asist, univ. dr. Mihai Stanciu
TESTE-GRILĂ
PENTRU EXAMENELE
DE ADMITERE ÎN PROFESIILE
JURIDICE
DREPT PENAL Șl DREPT PROCESUAL PENAL
Universul Juridic
București
-2019-
Editat de Universul Juridic SRL.
Editura Universul Juridic este acreditată CNAȚDCU (lista A2) și este considerată editură cu prestigiu recunoscut.
Copyright ©2019, Universul Juridic SRL.
Toate drepturile asupra prezentei ediții aparțin Universul Juridic SRL.
Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Universul Juridic SRL.
Niciun exemplar din prezentul tiraj nu va fi comercializat fără ștampila și semnătura Editurii sau,
• după caz, a Autorului/Autorilor, aplicate pe interiorul ultimei coperte.
' UNIVERSUL JURIDIC SRL, titular al dreptului de autor asupra prezentei lucrări, precizează pentru cititorii săi: [
■ I
! conform art. 196 din Legea nr. 8/1996, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an i
[ sau cu amendă reproducerea, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de lege, a [
i operelor purtătoare de drepturi de autor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; [
[ £ conform art. 14 din Legea nr. 8/1996, prin reproducere se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a [
• mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, [
i inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori i
[ temporară a acesteia cu mijloace electronice. i
j i
i Editura își rezervă dreptul de a acționa, prin mijloace legale și prin implicarea i
[ autorităților competente, în vederea protejării drepturilor patrimoniale de autor al căror i
1i deținător
’
este în baza contractelor de editare. !i
B Universul
Redacție:
tel.: 0732.320.666
e-mail: redactie@universuljuridic.ro Juridicffl
■BBMHSBBBHn nilul sit® rare ....... . .... ujmagro”
Distribuție:
tel.: 021.314.93.15 Portal: Librăria UJmag:
fax: 021.314.93.16 tel.: 0725.683.560 tel.: 0733.673.555; 021.312.22.21
e-mail: distributie@universuljuridic.ro e-mail: portal@universuljuridic.ro e-mail: comenzi@ujmag.ro
editurauniversuljuridic.ro universuljuridic.ro ujmag.ro
Q Editura Universul Juridic Q Universul Juridic Qujmag.ro
Cuprins
Cuvânt introductiv...................... 9
Capitolul I. Infracțiunea....................................................................................... 11
1. Dispoziții generale............................................................. 11
2. Condițiile preexistente ale infracțiunii.................. 17
A. Obiectul infracțiunii.............................................................................................. 17
B. Subiecții infracțiunii................................... 20
C. Locul și timpul.................... 22
3. Conținutul constitutiv al infracțiunii............................................................................. 23
A. Latura obiectivă.......................................................................................................... 23
i. Elementul material...................................... 4...........................23
ii. Urmarea imediată.................................. 24
iii. Legătura (raportul) de cauzalitate............................ ..25
B. Latura subiectivă................................ 26
i. Elementul subiectiv (vinovăția)....................................................... 26
ii. Mobil (motiv).......................................................................................................... 27
iii. Scop........................................ 28
4. Tentativa.................................................................. 28
A. Actele preparatorii........... ..........................................................................................28
B. Tentativa............................................. 29
C. Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului................................................ 34
D. Infracțiunea fapt consumat și fapt epuizat................................ 35
5. Unitatea de infracțiuni........................ 36
A. Unitatea naturală...................................................... 36
B. Unitatea legală............................... 39
6. Autorul și participanții.................................................................................................... 45
A. Aspecte generale............................................................................ 45
B. Autoratul și coautoratul............................................................................................. 46
C. Instigatorul................................. 48
D. Complicele......................................................................... 50
E. Alte aspecte privind pluralitatea de făptuitori.................................... 51
Capitolul II. Pedepsele......................................................................................................... 53
1. Pedepsele principale................... 53
A. Aspecte generale......................................................................................................... 53
B. Detențiunea pe viață................................................................................................... 54
C. închisoarea..................... 56
D. Amenda......... ..................................... 56
6 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
CAPITOLUL!
INFRACȚIUNEA
1. Dispoziții generale
1. Infracțiunea:
a. este cea mai gravă faptă antisocială și atrage cele mai grave consecințe juridice;
b. nu conduce întotdeauna la tragerea la răspundere penală a făptuitorului;
c. poate avea un pericol social sau natural, dacă acesta este apt de a leza o valoare
socială ce beneficiază de protecție penală;
d. nu este guvernată întotdeauna de principiul legalității incriminării.
2. Infracțiunea:
a. este cea mai importantă instituție a dreptului penal și prima din punct de vedere
cronologic dintre cele trei;
b. este indiscutabil un fenomen uman;
c. reprezintă întotdeauna o acțiune sau o inacțiune exterioară subiectului activ.
8. Precizați care dintre următoarele forme de vinovăție este cea mai gravă:
a. intenția depășită, deoarece în acest caz rezultatul final este unul mult mai, grav
decât cel urmărit sau acceptat de făptuitor;
b. numai intenția directă;
c. intenția indirectă, deoarece în acest caz rezultatul final este acceptat de făptuitor.
13. Intenția:
a. se poate deduce în mod direct din modul în care se comite elementul material al
infracțiunii;
b. nu se poate reține în cazul infracțiunilor de mică gravitate;
c. nu se poate deduce din analiza obiectului material al infracțiunii;
d. se poate stabili în funcție de zona vitală vizată și nu efectiv lezată.
17. S-a reținut că inculpatul și-a lovit soția cu palmele și picioarele, apoi cu o
curea de ventilator auto, iar după ce aceasta a căzut, a prins-o de păr și a izbit-o de
15-20 de ori cu capul de podea, cu o duritate deosebită. Din raportul medico-legal
rezultă că moartea victimei s-a datorat compresiei cerebrale prin traumatism și
hematom subdural, consecința unui traumatism cerebral. Fiind trimis în judecată
pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie (art. 199 alin. 1 C. pen. raportat
la art. 188 C. pen.), prima instanță a schimbat calificarea în infracțiunea de violență
în familie (art. 199 alin. 1 C. pen. raportat la art. 195 C. pen.), cu motivarea că,
14 Drept penal. Partea generală
c. există infracțiuni care necesită plângere prealabilă din partea persoanei vătămate,
indiferent de forma de vinovăție cu care au fost comise: intenție, culpă, praeterintenție;
d. premeditarea caracterizează numai infracțiunile comise cu intenție directă.
A. Obiectul infracțiunii
9
7. Au o existență abstractă:
a. obiectul generic și specific;
b. obiectul material și complex;
c. obiectul specific și material.
B. Subiecții infracțiunii
C. Locul și timpul
1. Când locul sau timpul comiterii faptei constituie o cerință esențială prevă
zută în conținutul infracțiunii, nerealizarea acestuia:
a. nu influențează existența infracțiunii;
b. face ca fapta să realizeze condițiile unei tentative;
c. face ca fapta să nu mai fie infracțiune.
A. Latura obiectivă
i. Elementul material
1. Elementul material al infracțiunii:
a. poate lipsi din cadrul normei de incriminare;
b. poate fi alternativ, format dintr-o acțiune și o inacțiune;
c. nu este niciodată cumulativ;
d. mai este denumit și verbum regens.
2. Dacă elementul material al unei infracțiuni constă în mai multe acțiuni sau
inacțiuni:
a. dacă infractorul săvârșește mai multe acțiuni sau inacțiuni, atunci el realizează un
concurs de infracțiuni, în număr corespunzător acțiunilor infracțiunilor;
b. realizarea acestui element, prin mai multe acțiuni sau inacțiuni nu schimbă unici
tatea infracțiunii;
c. dacă infractorul săvârșește o singură acțiune sau inacțiune, atunci el comite o in
fracțiune unică.
5. Elementul material:
a. este întotdeauna expres desemnat de norma incriminatoare;
b. se poate deduce din împrejurările arătate în normă;
c. nu poate exprima în el și urmarea imediată a infracțiunii;
d. se poate prezenta în concret printr-o multitudine de modalități faptice.
7. Acțiunea constă:
a. într-o intervenție activă și periculoasă a infractorului;
b. și într-o stare de pasivitate a infractorului;
c. într-o activitate interzisă de legea penală.
B. Latura subiectivă
iii. Scop
1. Scopul săvârșirii unei infracțiuni:
a. caracterizează de regulă comiterea unei infracțiuni cu intenție directă, dar nu este
exclusă nici reținerea uneia comisă cu intenție indirectă sau intenție depășită;
b. desemnează finalitatea urmărită prin săvârșirea faptei;
c. poate caracteriza o infracțiune prescriptibilă sau imprescriptibilă.
4. Tentativa
A. Actele preparatorii
2. Actele preparatorii:
a. se comit numai cu intenție;
b. sunt posibile numai la infracțiunile intenționate și praeterintenționate;
c. sunt posibile numai la infracțiunile de rezultat;
d. nu se pot reține ca o împrejurare de agravare a răspunderii penale.
B. Tentativa
1. Există tentativă:
a. când consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuo-
zității mijloacelor folosite;
b. când consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită modului cum a fost con
cepută executarea faptei;
c. când consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită lipsei obiectului de la locul
unde făptuitorul credea că se află.
5. S-a reținut în sarcina inculpatului X faptul că, în scopul însușirii, fără drept,
a roții unui autovehicul, a montat un cric și a ridicat mașina, fiind surprins în acel
moment și împiedicat să continue demontarea roții:
a. inculpatul nu va răspunde penal, aceste fapte constituind acte preparatorii la
infracțiunea de furt;
b. inculpatul va răspunde penal pentru tentativă improprie la infracțiunea de furt;
c. inculpatul va răspunde penal pentru tentativă proprie la infracțiunea de furt.
15. Tentativa:
a. nu este posibilă la infracțiunile omisive proprii;
b. este sancționată la toate infracțiunile de rezultat la care este și posibilă;
c. comisă de un minor care nu răspunde penal, se sancționează cu o măsură educativă;
d. la infracțiunea de omor o transformă pe acesta într-o infracțiune prescriptibilă,
deoarece tentativa este o stare generală obligatorie de atenuare a răspunderii penale.
16. Care sunt infracțiunile Ia care tentativa nu este posibilă datorită specificului
elementului material?
a. infracțiunile continue și continuate;
b. infracțiunile din culpă și praeterintenționate;
c. infracțiunile de obicei;
d. infracțiunile omisive și cele de atitudine.
17. Care sunt infracțiunile la care tentativa nu este posibilă datorită elemen
tului subiectiv?
a. infracțiunile săvârșite din culpă, indiferent de modalitatea sa;
b. infracțiunile săvârșite cu intenție indirectă;
c. infracțiunile care nu sunt condiționate de niciun mobil sau scop;
d. infracțiunile săvârșite cu praeterintenție.
2. Cauzele de impunitate:
a. pot fi prevăzute în partea generală și partea specială a Codului penal;
b. nu se pot reține în cazul minorilor care răspund penal;
c. anulează reținerea unei cauze de neimputabilitate.
5. Desistarea:
a. poate consta numai într-o acțiune a făptuitorului;
b. poate consta într-o acțiune sau inacțiune, raportat la natura infracțiunii săvârșite;
c. este posibilă la toate infracțiunile intenționate.
9. S-a reținut în fapt că X a pătruns într-o încăpere, fără drept, a scos dintr-un
dulap mai multe lucruri cu intenția de a și le însuși, dar apoi, din proprie inițiativă,
părăsește încăperea fără să-și însușească ceva. Fapta lui X săvârșită în împre
jurările de mai sus:
a. constituie tentativă pedepsibilă la infracțiunea de furt calificat;
b. nu constituie tentativă la infracțiunea de furt calificat;
c. antrenează reținerea unei cauze generale de impunitate în forma desistării la
infracțiunea de furt;
d. constituie împiedicarea producerii rezultatului, pedepsibilă în acest caz.
5. Unitatea de infracțiuni
9
A. Unitatea naturală
13. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul grațierii în cazul
săvârșirii unei infracțiuni continue:
a. momentul consumării infracțiunii;
b. momentul epuizării activității infracționale;
c. momentul producerii rezultatului;
d. momentul actelor preparatorii.
14. Instanța a stabilit că X a luat hotărârea de a-și ucide soția acuzată de infi
delitate și care îl amenința cu divorțul. Astfel, într-o seară la ora 22.00 a așteptat-o
pentru a-și pune în aplicare planul, la poarta fabricii unde aceasta lucra în
schimbul doi. în jurul orei 22.30, inculpatul a observat pe trotuarul opus o femeie
care semăna atât la fizic cât și la îmbrăcăminte. Crezând că este soția sa, a alergat
spre aceasta care s-a speriat și a început să fugă. Inculpatul a ajuns-o din urmă și
i-a aplicat o puternică lovitură de cuțit în abdomen determinând decesul acesteia.
Ce formă a unității de infracțiune este săvârșită în cazul sus-menționat?
a. o unitate naturală de infracțiune în forma infracțiunii unice;
b. o unitate naturală de infracțiune în forma infracțiunii deviate;
c. o unitate legală de infracțiune în forma infracțiunii deviate;
d. se reține un concurs de infracțiuni între tentativa la infracțiunea inițială și cea
consumată comisă în concret.
B. Unitatea legală
15. în cazul săvârșirii unei infracțiuni continuate, care este momentul care se ia
în calcul pentru stabilirea stării de recidivă:
a. momentul consumării infracțiunii;
b. data săvârșirii infracțiunii;
c. data epuizării infracțiunii;
d. data condamnării infractorului.
16. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul amnistiei sau
grațierii în cazul săvârșirii unei infracțiuni continuate:
a. momentul consumării infracțiunii;
b. data comiterii ultimei acțiuni sau inacțiuni;
c. momentul producerii rezultatului;
d. data descoperirii făptuitorului.
42 Drept penal. Partea generală
25. Care sunt efectele juridice ale infracțiunii complexe în formă tip?
a. infracțiunea complexă constituie o cauză de agravare a răspunderii penale astfel că
tratamentul sancționator este mult mai grav decât cel prevăzut de legea penală pentru
fiecare faptă din conținutul infracțiunii complexe;
b. infracțiunea complexă este o infracțiune momentană, întrucât nu presupune o
prelungire în timp a acțiunii sau inacțiunii ori a consecințelor acesteia;
c. infracțiunea complexă se consumă în momentul în care se săvârșesc acțiunile
prin care se realizează elementele materiale specifice laturii obiective ale infracțiunilor
absorbite;
d. infracțiunea sau infracțiunile absorbite în infracțiunea complexă își pierd auto
nomia infracțională.
32. Repetarea faptei de un număr de ori din care să rezulte obișnuința auto
rului, constituie elementul material al infracțiunii:
a. de obicei;
b. continuate;
c. continue;
d. complexe colective.
33. în cazul căror forme ale unității de infracțiune, elementul material implică
întotdeauna o repetabilitate?
a. infracțiunea complexă și cea progresivă;
b. infracțiunea continuată și de obicei;
c. infracțiunea continuă și continuată.
6. Autorul și participanții
A. Aspecte generale
B. Autorâtul și coautoratul
1. Autorul presupune:
a. săvârșirea faptei de către un autor numai cu intenție, indiferent de forma sa;
b. săvârșirea faptei de către un autor cu orice formă de vinovăție;
c. săvârșirea faptei de către un autor numai cu intenție sau din culpă;
d. săvârșirea faptei numai de către o persoană fizică.
4. în cazul în care autorul comite o faptă mai puțin gravă decât cea la care a
fost instigat ori sprijinit, acest lucru:
a. va profita tuturor participanților;
b. nu va profita tuturor participanților;
c. poate profita tuturor participanților.
14. Dacă într-un caz o persoană comite și acte de autorat și acte de instigare, va
răspunde:
a. ca autor și instigator, datorită contribuțiilor sale multiple;
b. numai ca autor;
c. numai ca instigator, deoarece acesta se mai numește și autorul moral al infrac
țiunii;
d. ca instigator, deoarece acesta a avut o participare inițială la comiterea faptei.
15. Dacă fapta săvârșită de autor nu este incriminată atunci când este săvârșită
din culpă:
a. autorul nu se pedepsește și nici instigatorul;
b. instigatorul se pedepsește conform faptei comise cu intenție;
c. complicele nu se pedepsește niciodată;
d. complicele se pedepsește cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea inten
ționată la care și-a adus contribuția.
C. Instigatorul
D. Complicele
1. Sancționarea participanților:
a. se realizează raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru autor;
b. se realizează raportat la pedeapsa aplicată autorului;
c. nu se poate face după criteriul diversificării pedepsei;
d. se face după criteriul parifîcării pedepsei.
1. Pedepsele principale
A. Aspecte generale
3. Pedeapsa:
a. este o măsură de constrângere;
b. este un mijloc de reeducare al condamnatului;
c. se poate aplica și de către organele de cercetare penală.
B. Detențiunea pe viață
C. închisoarea
1. Pedeapsa închisorii:
a. este adaptabilă și revocabilă;
b. are ca scop prevenirea comiterii de noi infracțiuni;
c. se execută numai în penitenciare.
D. Amenda
b. se poate aplica cumulat pe lângă pedeapsa închisorii în cazul comiterii unei sin
gure infracțiuni;
c. nu atrage niciodată reținerea recidivei.
4. Când legea prevede pedeapsa amenzii, fără a-i arăta limitele, alternativ cu
pedeapsa închisorii de maxim 2 ani, minimul și maximul numărului de zile amendă
se încadrează între următoarele limite:
a. 60 - 180 de zile amendă;
b. 120 - 260 de zile amendă;
c. 120 - 240 de zile amendă.
5. Când legea prevede pedeapsa amenzii, fără a-i arăta limitele, alternativ cu
pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, minimul și maximul numărului de zile
amendă se încadrează între:
a. 80 - 300 de zile amendă;
b. 180 - 300 de zile amendă;
c. 160 - 300 de zile amendă.
A. Pedepsele accesorii
1. Pedepsele accesorii:
a. se pot aplica pe lângă pedepsele principale, urmând modalitatea de executare a
acestora;
b. se aplică numai pe lângă pedepsele principale privative de libertate;
c. au întotdeauna aceeași durată cu cea a pedepsei principale pe lângă care au fost
aplicate.
2. Pedepsele accesorii:
a. nu se aplică niciodată pe lângă pedeapsa amenzii penale
b. se execută, chiar dacă pedeapsa închisorii pe lângă care a fost aplicată este
suspendată sub supraveghere
c. durata lor se reduce la jumătate în cazul în care infracțiunea comisă a rămas în
forma tentativei.
C. Degradarea militară
3. Degradarea militară:
a. nu poate fi niciodată înlăturată ca efect al amnistiei postcondamnatorii;
b. se dispune în mod obligatoriu dacă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa prevă
zută de lege este închisoarea mai mare de 10 ani;
c. se dispune în mod obligatoriu dacă o infracțiune intenționată, cu un pericol social
mediu a fost comisă de un militar activ;
d. se aplică numai militarilor activi și rezerviști.
3. Măsurile de siguranță
4. Măsurile de siguranță:
a. nu se pot dispune niciodată dacă fapta săvârșită nu este o infracțiune de o anumită
gravitate;
b. nu se mai aplică dacă pedeapsa stabilită de instanță este detențiunea pe viață;
64 Drept penal. Partea generală
c. se pot aplica și dacă fapta săvârșită nu este infracțiune, ci o simplă faptă prevăzută
de legea penală, dar cu condiția ca aceasta să nu fie justificată.
5. Măsurile de siguranță:
a. sunt întotdeauna imprescriptibile;
b. nu pot fi niciodată înlăturate ca efect al amnistiei;
c. pot fi înlăturate ca efect al grațierii, dar numai dacă se prevede astfel în actul de
grațiere.
6. Măsurile de siguranță:
a. se aplică numai dacă pedeapsa principală stabilită de instanță este una privativă de
libertate, în caz contrar aplicarea acestora nefiind justificată;
b. se pot aplica, chiar dacă făptuitorului nu i se aplică nicio pedeapsă;
c. nu intră în categoria sancțiunilor de drept penal.
c. ambele se pot revoca după trecerea unui termen de cel puțin jumătate din durata
dispusă inițial, dacă se face dovada că temeiurile care au stat la baza dispunerii lor au
încetat.
26. în cazul bunurilor produse în scopul comiterii unei infracțiuni, care au fost
ulterior folosite la săvârșirea acesteia:
a. nu se poate dispune confiscarea în parte, prin echivalent, în considerarea faptului
că valoarea bunului supus confiscării ar fi vădit disproporționată față de natura și
gravitatea infracțiunii;
b. confiscarea se dispune întotdeauna prin echivalent dacă bunurile nu aparțin
autorului infracțiunii;
c. se confiscă și banii obținuți din exploatarea sau folosirea respectivelor bunuri
ulterior comiterii infracțiunii la a cărei săvârșire au fost utilizate.
1. Amnistia
6. Amnistia:
a. vizează numai infracțiuni cu un grad de pericol social redus;
b. nu poate opera ca o restitutio in integrum;
c. nu are niciodată efecte asupra drepturilor civile ale persoanei vătămate.
7. Amnistia antecondamnatorie:
a. împiedică dispunerea măsurilor de siguranță, care se pot aplica doar pe lângă o
pedeapsă;
Cauzele care înlătură răspunderea penală 69
2. Prescripția
3. în cazul vătămării mai multor persoane prin aceeași faptă pedepsită la plân
gerea prealabilă:
a. plângerea produce efecte numai dacă este făcută de către toate persoanele;
b. plângerea produce efecte și dacă este făcută de o singură persoană;
c. odată depusă, nu mai este posibilă retragerea acesteia.
3. împăcarea:
a. se face de regulă numai în latura penală a cauzei;
b. este obligatoriu să fie totală, adică în latura penală și civilă;
c. poate avea loc în cazul tuturor infracțiunilor, care se comit între membri aceleiași
familii.
6. Legea de grațiere:
a. produce aceleași efecte ca și amnistia antecondamnatorie, dacă intervine în cursul
procesului;
b. se aplică asupra pedepsei rezultante în cazul unei pluralități de infracțiuni;
c. produce efecte asupra participanților, numai dacă săvârșirea faptei de către autor
este anterioară datei prevăzute pentru aplicarea legii.
74 Drept penal. Partea generală
10. Grațierea:
a. nu se poate acorda și condamnaților recidiviști;
b. se dispune numai de către Parlament, ca atribut exclusiv al acestui organ;
c. are ca efect înlăturarea în tot sau în parte a executării pedepsei ori comutarea
acesteia în alta mai ușoară;
b. nu are niciodată efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub
supraveghere.
17. Care este efectul prescripției executării pedepsei, conform Codului penal
român?
a. înlătură executarea pedepsei interzicerii unor drepturi;
b. nu înlătură executarea pedepsei interzicerii unor drepturi;
c. înlătură executarea măsurilor de siguranță;
d. nu înlătură executarea niciunei măsuri de siguranță.
1. Reabilitarea de drept
2. Reabilitarea de drept:
a. operează în cazul amânării aplicării pedepsei;
b. intervine în cazul aplicării unei pedepse de 3 ani închisoare, cu suspendare sub
supraveghere;
c. operează în principiu pentru orice tip de condamnare;
d. nu are efecte asupra pedepselor complementare.
2. Reabilitarea judecătorească
2. Reabilitarea judecătorească:
a. se poate acorda și pentru condamnări mai mari de 3 ani închisoare, dar pentru
fapte comise din culpă;
b. produce efecte identice cu reabilitarea de drept;
c. nu poate fi acordată recidiviștilor;
d. nu se poate acorda pentru orice fel de condamnare, având și anumite excepții.
5. Reabilitarea:
a. nu are efecte asupra condamnărilor pentru infracțiuni grave (înalta trădare, omor
calificat);
b. înlătură întotdeauna reținerea stării de recidivă;
c. poate înlătura și pedeapsa complementară a degradării militare;
d. înlătură decăderile și interdicțiile ce decurg din condamnare.
8. Termenul de reabilitare:
a. niciodată nu poate curge în paralel cu termenul de suspendare al executării
pedepsei și nici cu cel al liberării condiționate;
b. acesta poate curge în paralel cu termenul de prescripție al executării pedepsei;
80 Drept penal. Partea generală
14. Dacă referitor la o infracțiune pentru care persoana fizică a fost deja gra
țiată condiționat intervine, ulterior acestui moment, amnistia postcondamnatorie:
a. revocarea grațierii condiționate a pedepsei este obligatorie în cazul în care
condamnatul săvârșește o infracțiune în termenul prevăzut de legea de grațiere, dar după
data intrării în vigoare a legii de amnistie;
Cauzele care înlătură consecințele condamnării 81
CAPITOLUL I
INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI
6. Infracțiunea de omor:
a. este întotdeauna imprescriptibilă;
b. devine prescriptibilă, atunci când a rămas în forma tentativei perfecte;
c. devine prescriptibilă, când a fost comisă în una din formele secundare de parti
cipate;
d. este o infracțiune simplă.
14. Fapta aceluia care a aplicat victimei o lovitură puternică cu o sabie, în zona
capului, provocându-i o leziune gravă în urma căreia victima a decedat după 3 zile,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii:
a. de omor;
b. de ucidere din culpă;
c. de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
d. omor calificat.
15. Aruncarea cu putere, de la mică distanță, a unei pietre de pavaj stradal spre
capul unei persoane și rănirea acesteia, la cap, cu urmarea unor leziuni ce necesită
15 de zile de îngrijiri medicale reprezintă:
a. tentativă la infracțiunea de omor;
b. vătămare corporală;
c. loviri sau alte violențe;
d. o infracțiune care antrenează aplicarea obligatorie și a unei pedepse complemen
tare, imprescriptibilă.
22. Omorul comis pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni, se
poate comite:
a. cu oricare dintre formele intenției;
b. spontan sau cu premeditare;
c. numai cu intenție directă;
d. trebuie să aibă în antecedență (în forma ascunderii) numai infracțiuni comise cu
violență.
86 Drept penal. Partea specială
24. Constituie infracțiunea de omor calificat, omorul comis în una din urmă
toarele împrejurări:
a. în timpul nopții sau în loc public;
b. de către o persoană având asupra sa o armă, o substanță narcotică sau paralizantă;
c. prin cruzimi sau asupra unei femei gravide;
d. de două sau mai multe persoane împreună.
28. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii este mai gravă, atunci când fapta
s-a comis față de:
a. un minor;
b. soț sau rudă apropiată;
Infracțiuni contra persoanei 87
31. Dacă prin uciderea prin culpă s-a cauzat moartea a două sau mai multor
persoane:
a. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de alin. 1 și 2 se majorează cu cel mult o
treime;
b. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de alin. 1 și 2 se pot majora cu cel puțin
jumătate;
c. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de alin. 1 și 2 se majorează cu cel mult
jumătate;
d. se va reține o singură infracțiune de ucidere din culpă în variantă agravată, ca
infracțiune simplă.
6. Infracțiunea de lovire sau alte violențe este mai gravă atunci când:
a. este comisă asupra unei rude apropriate sau a soțului;
b. este comisă asupra unui membru de familie;
c. are ca urmare o zi de îngrijiri medicale;
d. are ca urmare producerea unei infirmității fizice permanente.
c. nu constituie infracțiune;
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea preala
bilă a persoanei vătămate.
13. Poate reprezenta infracțiunea de vătămare corporală, fapta prin care s-a
pricinuit:
a. pierderea unei proteze;
b. pierderea cunoștinței;
c. avortul;
d. punerea în primejdie a vieții persoanei, indiferent de forma de vinovăție cu care se
comite fapta.
c. numai cu praeterintenție;
d. numai printr-o acțiune.
16. Infracțiunea de vătămare corporală se reține dacă s-a produs una din
următoarele consecințe:
a. punerea în primejdie a vieții unei persoane, dar numai cu intenție depășită;
b. avortul sau o infirmitate temporară fizică sau psihică;
c. slăbirea văzului pe o perioadă de 60 de zile;
d. pierderea unui simț sau organ ori încetarea temporară a funcționarii acestora.
25. Fapta conducătorului auto care, din culpă, provoacă o vătămare corporală
unei persoane, pentru vindecarea căreia sunt necesare 10 zile de îngrijiri medicale:
a. constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, raportat la numărul de zile de
îngrijiri medicale;
Infracțiuni contra persoanei 93
26. Dacă s-a provocat vătămarea corporală din culpă a mai multor persoane:
a. limitele speciale se majorează cu jumătate;
b. se va reține o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă în variantă
agravată;
c. se reține un concurs de infracțiuni de vătămare corporală din culpă (atâtea infrac
țiuni câte persoane au fost vătămate);
d. va exista o singură infracțiune complexă.
28. Subiectul activ al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului poate fi:
a. orice persoană fizică responsabilă penal;
b. numai persoana căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare;
c. oricare dintre părinții minorului, indiferent dacă locuiesc sau nu împreună;
d. doar părintele minorului.
30. Aplicarea de lovituri minorului de către unul din părinți, faptă ce a avut ca
efect pierderea unui organ, poate constitui:
a. infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului în concurs cu cea de vătămare
corporală;
b. doar infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului;
c. infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului în concurs cu cea de violență în
familie;
d. o infracțiune continuată.
14. Dacă mama, imediat după naștere, în timpul somnului, se rostogolește peste
copilul nou-născut, sufocându-1, se va reține infracțiunea de:
a. violență în familie;
b. ucidere din culpă, în varianta calificată;
c. pruncucidere;
d. ucidere din culpă, în varianta simplă.
12. Amenințarea:
a. este lipsită de obiect material;
b. nu se poate comite în coautorat;
c. se comite cu orice formă a intenției, inclusiv cea depășită;
d. poate cunoaște și un moment al epuizării.
1. La infracțiunea de viol:
a. subiectul activ nemijlocit nu poate fi decât bărbatul și subiectul pasiv nu poate fi
decât femeia;
b. subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoană fizică, indiferent de sex;
c. participația penală este posibilă în toate formele sale;
d. pluralitatea de subiecți pasivi va da naștere unei singure infracțiuni complexe, în
variantă agravată.
13. Actul sexual cu o persoană de sex feminin având vârsta între 15 și 18 ani,
realizat prin constrângere morală de către medicul curant, folosindu-se de calitatea
sa, constituie:
a. act sexual cu un minor;
b. viol, în variantă calificată;
c. coruperea sexuală a minorilor;
d. agresiunea sexuală.
c. violul poate fi comis și de către o persoană de sex masculin care, din cauza unei
probleme de sănătate, nu mai poate îndeplini funcția erectilă;
d. nu se va reține niciodată o infracțiune de viol, atunci când făptuitorul a întreținut
un raport sexual cu victima decedată, dar despre care făptuitorul credea că doarme.
19. Raportul sexual cu o minoră mai mare de 15 ani constituie infracțiune dacă
făptuitorul are, la data săvârșirii faptei, calitatea de:
a. tutore, chiar dacă victima nu-i cunoștea această calitate;
b. profesor sau educator, chiar dacă victima nu-i cunoștea această calitate;
c. medic curant, iar acesta se folosește de această calitate pentru a săvârși fapta;
d. procuror sau judecător. f
20. Actul sexual cu un minor se va reține în variantă agravată dacă:
a. victima nu a împlinit vârsta de 15 ani;
b. victima are vârsta între 15 și 18 ani, iar fapta a fost săvârșită de tutore sau curator;
c. victima nu a împlinit vârsta de 18 ani, iar actul sexual a fost determinat de oferirea
de bani de către făptuitor;
d. victima are vârsta între 15 și 18 ani, iar fapta a fost comisă de profesor sau educator.
21. Actele cu caracter obscen comise asupra unui minor, pot constitui infrac
țiunea de:
a. tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor;
b. hărțuire sexuală;
c. corupție sexuală a minorilor în formă consumată;
d. agresiune sexuală.
104 Drept penal. Partea specială
22. Actele cu caracter obscen comise în public asupra unui minor, poate
constitui:
a. infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri;
b. infracțiunea de coruperea sexuală a minorilor;
c. concurs de infracțiuni între coruperea sexuală a minorilor și ultraj contra bunelor
moravuri;
d. un concurs ideal eterogen de infracțiuni, ca formă a pluralității de infracțiuni.
1. Furtul
5. Fapta constând în însușirea unui bun pe are făptuitorul îl sustrage din mâna
victimei, fără ca victima să opună rezistență, constituie infracțiunea de:
a. tâlhărie în formă simplă;
b. furt simplu;
c. furt calificat;
d. o infracțiune pentru care poate interveni împăcarea părților.
7. Fapta aceluia care sustrage din apartamentul victimei, de la care are cheile,
cu aceeași ocazie, mai multe bunuri pentru transportul cărora face mai multe
drumuri între apartamentul victimei și autoturismul său, reprezintă:
a. o singură infracțiune de furt, în formă simplă;
b. o infracțiune de furt în formă continuată;
c. o infracțiune de furt în formă continuă;
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune întotdeauna în mișcare din
oficiu.
10. Furtul săvârșit prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință
de a se apăra întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. furt calificat, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu;
b. tâlhărie, în forma simplă;
c. tâlhărie, în forma calificată;
d. o unică infracțiune complexă, ce lezează două valori sociale de natură diferită.
11. Dacă la comiterea furtului, autorul a fost ajutat nemijlocit de alte persoane,
care însă nu au știut că se comite o infracțiune, încadrarea juridică va fi:
a. furt simplu;
b. furt calificat, săvârșit de două sau mai multe persoane împreună;
c. furt simplu, cu reținerea unei circumstanțe agravante judiciare;
d. o participate improprie.
16. Luarea unui vehicul din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul
acestuia, cu scopul de a-1 folosi pe nedrept:
a. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în scop de folosință;
b. constituie furt simplu;
c. constituie furt calificat;
d. va antrena răspunderea penală ca și pentru situația în care vehiculul s-ar fi sustras
cu scopul vinderii lui în străinătate.
18. Sunt aplicabile dispozițiile art. 231 C. pen., pedepsirea unor furturi la plân
gerea prealabilă, în cazul în care subiectul activ este:
a. fie găzduitorul, fie găzduitul, care fură unul în paguba celuilalt;
b. găzduitul care sustrage bunuri de la persoana care îl găzduiește;
c. militarul în termen, care sustrage bunuri din dormitorul comun;
d. furtul săvârșit între logodnici.
Infracțiuni contra patrimoniului 111
2. Tâlhăria și pirateria
3. Tâlhăria:
a. este întotdeauna o infracțiune complexă;
b. este o infracțiune de rezultat;
c. se poate comite cu orice formă a vinovăției, inclusiv cea depășită;
d. nu se poate comite în formă continuată. /
16. Tutorele care a sustras o parte din pensia de urmaș cuvenită minorilor
aflați sub tutela sa, se face vinovat de comiterea infracțiunii de:
a. gestiune frauduloasă;
b. abuz de încredere;
c. furt;
d. furt calificat, deoarece victima este un minor.
116 Drept penal. Partea specială
17. însușirea pe nedrept a unui bun mobil al altuia ajuns din eroare în posesia
făptuitorului, constituie:
a. abuz de încredere;
b. însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor;
c. furt prin inacțiune;
d. o infracțiune pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală.
18. Fapta aceluia care, cumpărând un autoturism, I-a înstrăinat, deși prin con
tractul de vânzare-cumpărare se stipulase ca la plata integrală a prețului, cumpă
rătorul poate dispune de acel bun, constituie infracțiunea de:
a. abuz de încredere;
b. înșelăciune;
c. furt.
19. Un bun mobil găsit, trebuie predat autorităților sau celui care l-a pierdut, în
termen de maxim:
a. 10 zile, calculate din momentul în care bunul a fost găsit;
b. 10 zile calendaristice;
c. 10 zile lucrătoare.
4. Infracțiunea de distrugere:
a. este o infracțiune de pericol concret;
b. se poate săvârși prin acțiune sau inacțiune;
c. este o infracțiune de rezultat;
d. nu se pedepsește dacă rămâne în stadiul de tentativă.
118 Drept penal. Partea specială
12. Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în
posesia altuia, constituie:
a. un litigiu civil, deoarece fapta nu este tipică;
b. tulburare de posesie, în forma tip;
c. tulburare de posesie, în forma agravată;
d. violare de domiciliu.
3. Infracțiunea de ultraj:
a. se reține într-o variantă agravantă specială atunci când sunt mai multe persoane
ultragiate;
b. se reține și atunci când se comit acțiuni de violență împotriva unui polițist ieșit la
pensie, dar pentru fapte îndeplinite în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu;
c. se poate reține și atunci când funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de
serviciu își depășește aceste atribuțiuni;
d. nu se poate comite niciodată din culpă.
4. Infracțiunea de ultraj:
a. este, ca și infracțiunea de tâlhărie, întotdeauna o infracțiune complexă;
b. nu poate fi săvârșită în formă continuată;
c. uneori se poate comite și cu intenție depășită;
d. nu poate absorbi infracțiunea de viol.
Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat 121
6. X, soția lui Y polițist, merge la locul de muncă al soțului, intră în sediu și apoi
în biroul acestuia și îi aplică o serie de lovituri peste față pe motivul că acesta i-ar fi
fost infidel. Astfel:
a. X va răspunde numai pentru infracțiunea de violență în familie, deoarece lovirile
nu au legătură cu atribuțiile de serviciu ale soțului;
b. X va răspunde numai pentru infracțiunea de ultraj, deoarece acesta se afla în
exercițiul atribuțiilor de serviciu;
c. X va răspunde pentru un concurs ideal eterogen de infracțiuni;
d. acțiunea penală se va pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a soțului.
9. Folosirea fără drept a unei calități oficiale, însoțită sau urmată de îndepli
nirea vreunui act legat de acea calitate, reprezintă:
a. ultraj;
b. înșelăciune;
c. uzurpare de calități oficiale.
11. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, este mai gravă dacă este comisă:
a. de un funcționar public cu atribuții de control;
b. de un funcționar public cu atribuții de conducere;
c. de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
CAPITOLUL IV
INFRACȚIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIȚIEI
3. Infracțiunea de nedenunțare:
a. comisă de soț nu se pedepsește;
b. nedenunțarea comisă de verișorul primar nu constituie infracțiune;
c. nedenunțarea comisă de un membru de familie, va antrena reținerea unei cir
cumstanțe atenuante speciale;
d. poate intra în concurs real eterogen cu infracțiunea de mărturie mincinoasă sau
influențarea declarațiilor, referitoare la același făptuitor și la aceeași faptă.
8. Ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul
comiterii infracțiunii, constituie:
a. tăinuire;
b. complicitate morală;
c. favorizarea făptuitorului;
d. o infracțiune ce poate antrena aplicarea unei pedepse ce nu poate fi mai mare
decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de autor.
15. înlesnirea valorificării unui bun, cunoscând că bunul provine din comiterea
unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea
pentru sine sau pentru altul a unui folos material constituie:
a. favorizarea făptuitorului;
b. tăinuire, în formă calificată, datorită scopului urmărit;
c. complicitate;
d. tăinuire în formă simplă.
17. într-o seară inculpații X și Y au sustras păsări din domiciliul unei persoane,
pe care imediat după aceea le-au dus în locuința inculpatei Z, căreia cu acest prilej
i-au spus că sunt furate, iar aceasta le-a dat pentru ele sume modice de bani.
Inculpații X și Y i-au spus inculpatei Z că în viitor vor sustrage și alte păsări, pe
care i le vor vinde acesteia, lucru care, de altfel, s-a întâmplat încă de 3 ori. în
raport de normele de incriminare, inculpata va răspunde penal pentru:
a. o infracțiune de tăinuire, săvârșită în mod continuat;
b. complicitate la infracțiunea de furt, comisă în mod continuat;
c. o infracțiune de tăinuire și complicitate de furt, comisă în formă continuată;
d. un concurs real eterogen de infracțiuni, fără conexitate.
22. Martorul care, în fața instanței, face cu intenție afirmații mincinoase pri
vitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat nu se pedepsește pentru
săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă dacă își retrage mărturia:
a. într-o cauză penală, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului;
b. într-o cauză penală, chiar și după arestarea inculpatului, dar înainte de pronunțarea
unei hotărâri definitive;
126 Drept penal. Partea specială
26. Lovirea sau orice alte acte de suferințe fizice exercitate de un polițist, care
nu se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de:
a. purtare abuzivă, în varianta agravată;
b. lovirea sau alte violențe, chiar și în forma tip;
c. cercetare abuzivă;
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea preala
bilă a persoanei vătămate.
27. Supunerea unei persoane la executarea unei măsuri de siguranță sau edu
cative, în alt mod decât cel prevăzut de dispozițiile legale, constituie:
a. supunerea la rele tratamente;
b. represiune nedreaptă;
c. cercetare abuzivă;
d. tortura.
1. Infracțiuni de corupție
2. Fapta persoanei care primește bani sau orice alte foloase ulterior îndeplinirii
actului pe care era obligat să-1 efectueze în temeiul funcției sale, însă ca urmare a
unei înțelegeri anterioare, referitoare la primirea acestora, constituie:
a. infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece nu a existat o înțelegere prealabilă între
subiecți;
b. infracțiunea de luare de mită, în formă atenuată;
c. infracțiunea de luare de mită;
d. o faptă care nu este prevăzută de legea penală, ci de cea contravențională.
2. Infracțiuni de serviciu
se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu asupra unui coleg de serviciu cu autorul, care
este și acesta un funcționar public cu autoritate de stat și care se afla în exercitarea atri
buțiilor sale de serviciu;
d. purtarea abuzivă se poate comite și de către o persoană juridică, în toate formele
de participație.
11. Falsul intelectual săvârșit prin omisiunea de a insera într-un înscris oficial
unele date sau împrejurări se poate săvârși sub aspectul subiectiv:
a. atât cu intenție directă cât și indirectă;
b. niciodată din culpă;
c. numai cu intenție directă, fiind prevăzută în mod expres de textul de lege.
c. se reține și atunci când se contraface un înscris emis de o unitate bancară din mediul
privat, nu și atunci când se alterează un înscris emis de Banca Națională a României;
d. există întotdeauna un obiect material.
16. Falsificatorul unui înscris sub semnătură privată, dacă îl încredințează altei
persoane spre folosire, va răspunde:
a. pentru un concurs de infracțiuni;
b. pentru instigare la infracțiunea de uz de fals;
c. numai pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
17. Folosirea unui înscris sub semnătură privată de către cel care a falsificat un
asemenea înscris constituie:
a. un concurs real eterogen de infracțiuni;
b. o infracțiune de uz de fals;
c. numai o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea preala
bilă a persoanei vătămate.
18. Folosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat de către o persoană,
alta decât falsificatorul acelui înscris, constituie:
a. o infracțiune de uz de fals;
b. o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c. complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Infracțiuni de fals 139
24. încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile altei
persoane, spre a fi folosit fără drept constituie:
a. infracțiunea de fals privind un înscris sub semnătură privată;
b. infracțiunea de fals privind identitatea;
c. instigare la infracțiunea de uz de fals;
d. instigare la infracțiunea de uz de fals sau înșelăciune după caz.
140 Drept penal. Partea specială
26. Cel care primește de la o altă persoană un înscris, care servește pentru legi
timare și nu-i aparține, spre a fi folosit fără drept:
a. nu răspunde penal;
b. răspunde penal pentru fals privind identitatea în modalitatea asimilată prevăzută
în art. 327 alin. 2 C. pen.;
c. este complice la infracțiunea de fals privind identitatea;
d. în cazul în care înscrisul este folosit, nu se va reține și uzul de fals, dar se poate
reține un fals privind identitatea în concurs ideal cu înșelăciunea.
27. în cazul infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută în art. 327 alin. 2
și 3, subiectul activ nemijlocit poate fi:
a. numai cel care încredințează altei persoane actul care servește la dovedirea stării
civile;
b. numai cel care încredințează altei persoane un înscris care servește la dovedirea
stării civile, spre a fi folosit fără drept;
c. atât cel care încredințează altei persoane un înscris care servește la dovedirea stării
civile, cât și cel care îl folosește.
31. X, suspect în cadrul unei anchete penale pentru o infracțiune de omor, face
afirmații necorespunzătoare adevărului pentru a-și asigura propria apărare. Astfel:
a. X va răspunde pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă;
b. X va răspunde pentru infracțiunea de fals în declarații;
c. X nu va răspunde penal pentru aceste afirmații neadevărate.
5. Infracțiunea de incest:
a. are ca element material actul sexual de orice natură;
b. se poate realiza chiar și între frați și surori adoptați;
c. poate fi comisă de tată asupra fiului având în vedere că aceștia sunt rude în linie
directă;
d. poate fi comisă în coautorat.
CAPITOLUL I
1. Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau exercitată atunci când există
următoarele cazuri prevăzute de art. 16 alin. 1 C. pr. pen., bazate pe lipsa de temei
a acesteia:
a. există o cauză justificativă, nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea,
fapta nu există;
b. fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, există o cauză de
neimputabilitate, fapta nu este prevăzută de legea penală;
c. a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea
acesteia înlătură răspunderea penală, fapta nu există, există autoritate de lucru judecat.
2. Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau exercitată atunci când există
următoarele cazuri prevăzute de art. 16 alin. 1 C. pr. pen., bazate pe lipsa de obiect
a acesteia:
a. a intervenit decesul suspectului sau al inculpatului, a intervenit un transfer de
proceduri cu un alt Stat, potrivit legii, a intervenit prescripția executării pedepsei;
b. fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare, fapta a fost comisă de un minor
în vârstă de 13 ani și 11 luni, a intervenit împăcarea în condițiile legii;
c. a intervenit amnistia, a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii, există
o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
3. Nu constituie cazuri de împiedicarea punerii în mișcare sau de exercitare a
acțiunii penale, bazate pe lipsa de obiect, următoarele dintre cele prevăzute de
art. 16 alin. 1 C. pr. pen.:
a. fapta a fost săvârșită sub o constrângere fizică, fapta a fost comisă din eroare,
fapta a fost comisă din pricina unui caz fortuit;
b. fapta a fost comisă în stare de necesitate, fapta a fost comisă în legitimă apărare,
fapta a fost comisă în exercitarea unui drept recunoscut de lege;
c. fapta nu există, fapta a fost comisă în condițiile excesului neimputabil, există o
cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
4. In situația în care sunt incidente mai multe dintre cazurile care împiedică
punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1
C. pr. pen., clasarea se întemeiază pe unul dintre acestea, în următoarea ordine:
a. nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea (c), fapta nu există (a), există
o cauză de nepedepsire prevăzute de lege (h);
146 Drept procesual penal. Partea generală
b. fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege (b), există o cauză justi
ficativă (d), lipsește plângerea prealabilă (e);
c. a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea
acesteia înlătură răspunderea penală (g), există o cauză de neimputabilitate (d), fapta nu
este prevăzută de legea penală (b).
9. Suspectul sau inculpatul poate cere continuarea urmăririi penale dacă s-a
dispus:
a. renunțarea la urmărirea penală;
b. clasarea cauzei ca urmare a intervenției prescripției, în oricare dintre cele două
forme ale sale;
c. clasarea cauzei ca urmare a intervenirii grațierii.
10. Persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte
civilă în cadrul procesului penal atunci când:
a. au formulat cerere de constituire ca parte civilă în cursul cercetării judecătorești;
b. au formulat cerere de constituire ca parte civilă în cursul procedurii de cameră
preliminară;
c. au formulat cerere de constituire ca parte civilă în cursul urmăririi penale, fără a
indica însă natura pretențiilor și întinderea acestora.
11. Persoana vătămată X s-a constituit parte civilă într-o Cauză penală având ca
obiect cercetarea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 C. pen., dar
pentru că timp de 1 an cercetările nu au fost finalizate, formulează o cerere scrisă
prin care încunoștințează organele de urmărire penală că renunță la pretențiile
civile și nici nu mai dorește să participe la procesul penal. Cererea formulată de X
produce următoarele efecte juridice:
a. X nu mai poate fi audiat în cauză în calitate de persoană vătămată;
b. X nu poate introduce acțiune civilă la instanța civilă pentru aceleași pretenții;
c. X poate reveni în cursul procesului penal asupra renunțării la pretențiile civile
în cazul în care se dispune trimiterea în judecată a persoanei vinovate de comiterea
infracțiunii.
13. într-o cauză penală având ca obiect infracțiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. 1 C. pen., instanța poate dispune
următoarele soluții asupra acțiunii civile:
a. respingerea acțiunii civile, în situația în care dispune achitarea inculpatului
întrucât fapta nu există;
b. respingerea acțiunii civile, în situația în care dispune achitarea inculpatului
întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală;
c. desființarea totală sau parțială a înscrisului, în situația în care dispune achitarea
inculpatului întrucât există cauza de neimputabilitate a erorii.
148 Drept procesual penal. Partea generală
16. Persoana vătămată poate introduce acțiune civilă la instanța civilă pentru
repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune atunci când:
a. procesul penal în care s-a constituit parte civilă a fost suspendat ca urmare îmbol
năvirii grave a inculpatului, aflat în imposibilitate de a participa la proces;
b. instanța penală a dispus la fond admiterea în parte a acțiunii civile, însă persoana
vătămată dorește obligarea inculpatului la acoperirea pretențiilor sale în integralitate;
c. acțiunea civilă a fost exercitată de procuror pentru persoana vătămată în vârstă de
15 ani, iar după pronunțarea hotărârii definitive se constată din probe noi că prejudiciul
nu a fost integral acoperit.
2. Procurorii din cadrul D.N.A. au efectuat cercetări într-o cauză penală pentru
mai multe infracțiuni de competența acestora, precum și pentru o infracțiune de
competența parchetului de pe lângă judecătorie, cu privire la care, după admi
nistrarea probatoriului, dar înainte de emiterea rechizitoriului, dispun declinarea
competenței de soluționare a cauzei privind această infracțiune în favoarea parche
tului de pe lângă judecătorie care nu mai administrează nicio probă și emite rechi
zitoriul. Instanța ce trebuie sesizată în mod legal de către parchetul de pe lângă
judecătorie este:
a. tribunalul, având în vedere că acesta are competența materială de a judeca infrac
țiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către D.N.A.;
b. judecătoria, având în vedere că rechizitoriul a fost întocmit de către parchetul de
pe lângă judecătorie;
c. judecătoria, deoarece pe de o parte are competență generală de a judeca în primă
instanță, inclusiv atunci când urmărirea penală a fost efectuată de către D.N.A., iar pe de
altă parte pentru că rechizitoriul a fost întocmit de către parchetul de pe lângă judecătorie.
9. Competența materială:
a. este o competență pe linie orizontală;
b. este determinată în raport de gravitatea sau specificul infracțiunii cercetate;
c. presupune stabilirea căreia dintre parchetele de același grad îi revine competența
să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală cu privire la o anumită infracțiune.
10. X s-a urcat sub influența băuturilor alcoolice la volan și a condus pe mai
multe străzi, iar în timp ce a ajuns în fața casei lui A, de profesie avocat, l-a
observat pe acesta pe trotuar, iar pe fondul unui conflict recent determinat de
faptul că nu l-a apărat corespunzător într-un dosar penal, intră cu mașina pe
trotuar și dă peste acesta, cauzându-i vătămări ce au necesitat 91 de zile de îngrijiri
medicale. Competența de a judeca dosarul în primă instanță aparține:
a. judecătoriei, competentă material să judece infracțiunea de vătămare corporală,
prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. b) C. pen.;
b. curții de apel, competentă personal în raport cu calitatea lui A de avocat;
c. tribunalului, competent material să judece infracțiunea de ultraj judiciar, prevăzută
de art. 279 alin. 1 și 4 C. pen. raportată la infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de
art. 20 C. pen. raportat la art. 188 alin. 1 C. pen.
152 Drept procesual penal. Partea generală
15. Reunirea unei cauze aflată în fața primei instanțe cu alta aflată tot în fața
primei instanței, dar după desființarea sau casarea hotărârii în apel:
a. nu este posibilă în nicio situație din cauza stadiilor procesuale diferite;
b. este lăsată la aprecierea instanței atunci când obiectul acestora privesc mai multe
acte materiale comise de aceeași persoană și care alcătuiesc o singură infracțiune;
c. este obligatorie atunci când obiectul acestora privesc două sau mai multe infrac
țiuni, dar care au la bază o singură acțiune sau inacțiune săvârșită de o persoană.
16. Cererea de reunire a două cauze aflate în fața instanței de apel, formulată
de persoana vătămată, va fi:
a. respinsă de instanță atunci când cauzele privesc două sau mai multe infracțiuni
săvârșite de același inculpat împotriva aceleași persoane vătămată, dacă se apreciază că
prin aceasta se întârzie judecata în cauza în care a fost formulată cererea;
b. respinsă în toate cazurile, reunirea cauzelor în apel nefiind permisă;
c. admisă în toate cazurile în care infracțiunile din cele două cauze sunt aceleași și au
fost comise de inculpat la diferite intervale de timp, în baza aceleași rezoluții infracționale.
Participanții în procesul penal 153
19. Sunt supuse căii de atac încheierile prin care s-a dispus:
a. reunirea cauzelor, dar doar odată cu fondul;
b. disjungerea cauzei;
c. declinarea de competență.
35. într-o cauză penală aflată pe rolul unei curți de apel în calea de atac a
apelului, în faza dezbaterilor, inculpatul X formulează cerere de strămutare pe
motiv că unul dintre judecătorii completului a fost avocatul persoanei vătămate
înainte de a intra în magistratură. în acest caz:
a. cererea de strămutare trebuie respinsă în toate cazurile;
b. în situația în care Cererea este admisă, procurorul poate formula cale de atac;
c. în situația în care cererea este respinsă, inculpatul poate formula cale de atac.
36. într-o cauză penală ce are ca obiect cercetarea a trei frați pentru comiterea
împreună a unei infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 C. pen., la
care a fost martor un avocat:
a. martorul nu poate fi asistat de un avocat ales;
b. frații pot fi asistați de același avocat cu singura condiție ca toți să fie de acord;
c. martorul nu poate fi avocatul fraților.
37. Inculpatul X este cercetat în stare de arest preventiv într-o cauză penală, iar
pe perioada arestului comite infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de
art. 193 alin. 1 C. pen. constând în lovirea cu palma peste față a unui colegul de
celulă, cât timp acesta era ținut de un alt arestat. în această situație:
a. inculpatul X poate opta să nu fie asistat de un avocat pe perioada audierii cu
privire lâ infracțiunea de lovire sau alte violențe;
b. inculpatul X și celălalt participant la infracțiune pot decide să fie asistați de același
avocat ales indiferent de poziția lor procesuală;
c. asistența juridică a celui de-al doilea participant la infracțiune este obligatorie.
39. Cererea persoanei care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală
printr-o faptă penală prin care declară că nu mai dorește să participe la procesul
penal:
a. poate fi considerată o cerere de retragere a plângerii prealabile în cazul infracțiu
nilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate;
b. nu produce niciun efect în procesul penal, persoana vătămată neavând un drept de
opțiune în legătură cu obligația organelor judiciare de a stabili adevărul;
c. conduce în toate cazurile la participarea acesteia în calitate de martor în procesul
penal, în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Participanții în procesul penal 157
43. A, în vârstă de 19 ani, i-a aplicat persoanei vătămate un pumn în zona feței
determinând căderea și lovirea acesteia cu capul de bordură, acțiune urmată de
decesul persoanei vătămate. în urma expertizării psihiatrice a lui A s-a stabilit că
acesta prezintă o boală psihică și că la momentul comiterii faptei avea discernă
mântul diminuat, dar nu abolit. Asistența juridică a lui A în procesul penal este:
a. facultativă în cursul urmăririi penale;
b. obligatorie în cursul urmăririi penale;
c. obligatorie în cursul procedurii de cameră preliminară și al judecății.
50. Nu poate avea calitatea de avocat al unei părți sau subiect procesual
principal:
a. persoana care a luat la cunoștință despre fapte și împrejurări de fapt relevante în
cauză, anterior angajării ca avocat;
b. vărul primar al părții sau subiectului procesual principal;
c. vărul primar al procurorului.
CAPITOLUL III
6. Sarcina probei:
a. constituie o instituție distinctă de propunerea de probe;
b. aparține inculpatului sau suspectului;
c. aparține întotdeauna numai procurorului.
9. Prezumția de nevinovăție:
a. este în strânsă legătură cu principiul potrivit căruia după administrarea întregului
probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în
favoarea suspectului sau a inculpatului;
b. nu mai poate fi invocată, în nici un caz, la o dată ulterioară rămânerii definitive a
hotărârii pe fondul cauzei;
c. poate fi încălcată și prin comportamentul reprezentanților unor organe nejudiciare.
10. A a obținut la naștere cetățenia română, dar când era mic s-a mutat în
Canada cu familia, revenind o dată la câțiva ani în România, pentru a-și revedea
rudele. Cu ocazia ultimei vizite în țară a intrat într-o altercația cu o altă persoană
pe care a lovit-o cu pumnii și picioarele cauzându-i vătămări corporale. Audierea
lui A prin interpret:
a. nu este obligatorie întrucât A are cetățenie română, iar procesul penal se desfă
șoară obligatoriu în limba română;
b. este obligatorie în situația în care A nu vorbește în limba română;
c. este obligatorie în situația în care A deși înțelege, nu se exprimă bine în limba
română.
Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii 161
30. D este cercetat intr-o cauză penală pentru săvârșirea în formă continuată a
infracțiunii de tâlhărie calificată, activitatea infracțională debutând pe data de
01.01.2018 și continuând timp de 1 an. în cauză, durata totală a măsurilor de supra
veghere tehnică:
a. poate fi de maxim 6 luni, cu privire la persoana lui D și infracțiunea de care este
acuzat, în toate cazurile;
b. poate fi de 6 luni, cu privire la persoana lui D și fiecare dintre faptele materiale ce
intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată;
c. poate depăși 6 luni cu privire la persoana lui D și infracțiunea de care este acuzat.
33. Cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare într-un cauză penală având
ca obiect cercetarea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen.,
organele de urmărire penală sunt obligate să ridice:
a. cuțitele găsite în zona bucătăriei;
b. obiectele în privința cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârșirea
unei infracțiuni de hărțuire, prevăzută de art. 208 C. pen.;
c. înscrisurile ce au stat la baza inducerii în eroare a persoanei vătămate.
35. Percheziția unui vehicul în sensul legii procesual penale presupune exa
minarea:
a. unui autovehicul pentru a determina eventualele defecțiuni care au condus la
producerea unui accident de circulație;
b. bunurilor ce se află într-o căruță;
c. rezervorului unui autoturism nefolosit, abandonat pe domeniul public.
39. în cadrul procesului penal, examinarea fizică a unei persoane se poate face:
a. doar cu consimțământul acesteia, în toate cazurile;
b. și fără consimțământul acesteia, situație în care este necesar să fie încuviințată de
judecătorul de drepturi și libertăți;
c. doar cu consimțământul acesteia în cazul infracțiunilor la regimul circulației.
166 Drept procesual penal. Partea generală
42. în situația în care o parte din activitatea infracțională cercetată într-o cauză
penală se desfășoară într-o altă localitate, pentru probarea activității infracționale,
procurorul poate:
a. solicita prin comisie rogatorie ca organele de cercetare penală în a căror circum
scripție se află localitatea respectivă să obțină mandate de percheziție domiciliară și să le
pună în executare;
b. delega procurori din cadrul parchetului corespunzător în grad, în a cărui circum
scripție se află localitatea respectivă, să procedeze la audierea inculpaților și să dispună
reținerea acestora;
c. delega organele de cercetare penală în a căror circumscripție se află localitatea
respectivă să procedeze la audierea unor martori și să ridice bunuri și înscrisuri.
CAPITOLUL IV
MĂSURILE PREVENTIVE Șl ALTE MĂSURI PROCESUALE
4. Reținerea:
a. se include în perioada totală pentru care se dispune arestarea preventivă în cursul
urmăririi penale;
b. poate fi dispusă pentru orice infracțiune;
c. poate fi dispusă de organele de cercetare penală în cazul comiterii unei infracțiuni
de omor.
8. In calea de atac a plângerii împotriva ordonanței prin care s-a dispus luarea
măsurii controlului judiciar în cursul urmăririi penale:
a. judecătorul de drepturi și libertăți poate modifica obligațiile din conținutul contro
lului judiciar;
b. judecătorul de cameră preliminară revocă obligatoriu măsura dacă a fost dispusă
pentru săvârșirea unei infracțiuni pedepsite doar cu amendă și pentru care acțiunea
penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
c. judecătorul de drepturi și libertăți revocă măsura dacă a fost dispusă față de un
suspect sau inculpat cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, faptă prevăzută
de art. 206 alin. 1 C. pen.
16. Procurorul care dispune soluția de clasare față de un inculpat cercetat sub
control judiciar pe cauțiune, dispune restituirea cauțiunii:
a. atunci când s-a dispus plata din cauțiune a despăgubirilor bănești acordate pentru
repararea pagubelor cauzate de infracțiune;
b. în toate cazurile;
c. atunci când s-a dispus plata din cauțiune a cheltuielilor judiciare.
18. Pe perioada cât se află sub control judiciar, inculpatul poate fi obligat să
respecte următoarele măsuri sau obligații:
a. să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere, să nu se apropie de
persoana vătămată, să nu părăsească locuința, fără încuviințarea prealabilă a organului
judiciar;
b. să nu conducă motociclete, să nu emită cecuri, să nu părăsească orașul unde
locuiește, fără încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
c. să nu frecventeze localuri de noapte, să nu participe la adunări publice, să nu acce
seze sisteme informatice, atunci când inculpatul a comis infracțiunea prin intermediul
acestora.
24. în calea de atac împotriva ordonanței prin care procurorul a dispus luarea
măsurii controlului judiciar pe cauțiune, organul judiciar competent se pronunță:
a. prin sentință;
b. prin încheiere, ce poate fi atacată cu contestație;
c. prin încheiere, ce este definitivă.
26. Plângerea împotriva ordonanței prin care s-a dispus luarea măsurii contro
lului judiciar în cursul urmăririi penale se soluționează:
a. în mod obligatoriu în termen de 5 zile de la înregistrare;
b. în camera de consiliu, cu prezența obligatorie a inculpatului;
c. cu citarea inculpatului, lipsa acestuia nefiind însă de natură să împiedice soluțio
narea căii de atac.
27. Față de X a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru că i-a aplicat o
lovitură cu pumnul copilului său minor, în urma căruia acesta a suferit leziuni trau
matice pentru care necesită 5 zile de îngrijiri medicale. Față de X ar putea fi dispuse
următoarele măsuri preventive:
a. reținerea;
b. arestarea preventivă;
c. arestul la domiciliu.
CAPITOLUL I
URMĂRIREA PENALĂ
4. La primirea sesizării:
a. procurorul poate, în anumite situații, să dispună clasarea, chiar fără să întocmească
niciun act de procedură;
b. organul de urmărire penală este obligat să înceapă urmărirea penală „in rem”;
c. organul de urmărire penală procedează la verificarea competenței.
6. Plângerea prealabilă:
a. nu poate fi formulată de către copilul major pentru părinți;
b. lipsa ei împiedică constatarea infracțiunii flagrante;
c. trebuie formulată într-un termen de 3 luni de la data săvârșirea faptei.
180 Drept procesual penal. Partea specială
15. Organele de cercetare penală dispun clasarea cauzei penale atunci când:
a. din probele administrate în cauză rezultă că acestea nu sunt suficiente pentru a
dovedi că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de persoana cercetată;
b. în nicio situație;
c. inculpatul a decedat.
37. Plângerea împotriva ordonanței prin care s-a respins plângerea împotriva
soluției de clasare poate fi făcută:
a. oricând dacă plângerea împotriva soluției de clasare nu este soluționată niciodată;
b. în termen de 20 de zile de la soluționarea plângerii împotriva soluției de clasare;
c. oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care plângerea împotriva
soluției de clasare trebuia soluționată, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comu
nicării modului de rezolvare.
fața instanței sesizate cu rechizitoriu, fie că privesc cazuri de nulitate relativă, fie de
nulitate absolută;
b. nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu și alte cereri sau excepții decât cele
invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura
desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, fie că privesc cazuri de nulitate
relativă;
c. invocate sau ridicate din oficiu și alte cereri sau excepții decât cele invocate sau
ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în
fața instanței sesizate cu rechizitoriu, doar dacă privesc cazuri de nulitate absolută.
CAPITOLUL III
JUDECATA
3. Infracțiunile de audientă:
a. presupun obligatoriu comiterea unor fapte prevăzute de legea penală împotriva
instanței de judecată sau a procurorului de ședință;
b. după constatare sunt trimise pentru efectuarea urmăririi penale către unitatea de
parchet competentă, fără a se putea lua nicio altă măsură procesuală;
c. pot fi comise și de către sau împotriva persoanelor care asistă la desfășurarea
ședinței de judecată, dar care nu au nicio calitate în cauza penală.
4. Cauzele urgente:
a. se soluționează cu precădere, termenele de judecată fiind, de regulă, de 7 zile,
putând fi însă și mai scurte;
b. sunt cele în care suspecții sunt arestați preventiv;
c. sunt cele în care inculpații sunt arestați la domiciliu.
33. în cazul în care în cursul procesului, față de inculpat s-a luat măsura
preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, instanța dispune prin sentință:
a. în toate cazurile, în ordine, plata din cauțiune a despăgubirilor acordate pentru
repararea pagubelor cauzate prin infracțiune, a cheltuielilor judiciare și a amenzii penale;
b. restituirea sumei depuse drept cauțiune, dacă nu s-a dispus plata din aceasta a
despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate prin infracțiune, a cheltu
ielilor judiciare sau a amenzii penale;
c. confiscarea sumei depuse drept cauțiune, dacă nu s-a dispus plata din aceasta a
despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate prin infracțiune, a cheltu
ielilor judiciare sau a amenzii penale, iar pe parcursul procesului, măsura controlului
judiciar a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu întrucât inculpatul a încălcat cu
rea-credință obligațiile care îi reveneau.
b. instanța de apel poate lua măsura controlului judiciar față de inculpatul care a fost
condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
c. prima instanță poate înlocui controlul judiciar cu arestul la domiciliu față de
inculpatul care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
42. Apelul:
a. se poate declara și oral;
b. se motivează în scris, cu arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se înte
meiază;
c. se depune la instanța care va soluționa calea de atac.
46. într-o cauză penală în care inculpatul a fost condamnat la fond la pedeapsa
amenzii, iar împotriva hotărârii au declarat apel atât persoana vătămată, nemul
țumită de pedeapsa prea blândă, cât și inculpatul, la soluționarea apelului:
a. inculpatul poate fi condamnat la închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei;
b. inculpatul nu poate fi achitat;
c. față de inculpat se poate lua măsura consemnării la sfârșit de săptămână, dacă
acesta era minor la data săvârșirii faptei, dar la momentul judecării apelului a devenit
major.
196 Drept procesual penal. Partea specială
51. într-o Cauză penală în care ambii inculpați sunt condamnați la fond la
pedeapsa amenzii pentru comiterea în coautorat a unei fapte penale, însă doar unul
dintre cei doi declară apel în cauză și solicită să fie achitat, instanța de apel poate
dispune:
a. condamnarea ambilor inculpați la pedeapsa închisorii;
b. achitarea ambilor inculpați;
c. reducerea pedepsei amenzii față de ambii inculpați.
52. în apel:
a. este obligatorie ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă;
b. instanța poate da motivat o nouă apreciere probelor administrate în cursul urmă
ririi penale și al judecății în primă instanță, chiar dacă nu le-a readministrat;
c. prezența inculpatului este obligatorie în toate cazurile.
Judecata 197
54. Contestația
a. se soluționează, dacă legea nu dispune altfel, prin decizie;
b. se poate formula în termen de 5 zile, cu excepția cazurilor când legea dispune
altfel;
c. are efect suspensiv, dacă legea nu dispune altfel.
55. Contestația:
a. nu mai poate fî retrasă după ce a fost formulată;
b. se soluționează fără citarea părților și subiecților procesuali la care hotărârea
atacată se referă;
c. este o cale ordinară de atac, la fel ca și apelul.
c. se dispune prin sentință sau decizie, în funcție de stadiul procesual la care per
soana condamnată nu s-a prezentat.
9. într-o cauză cu mai multi inculpați cercetați pentru mai multe fapte:
a. acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie încheiat în mod obligatoriu cu toți
inculpații;
b. acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie încheiat în mod obligatoriu cu privire
la toate faptele reținute în sarcina unui inculpat;
c. acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat cu un singur inculpat și cu
privire doar la unele dintre infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală
împotriva sa.
204 Drept procesual penal. Partea specială
19. Judecată în apel a unei cauze cu inculpat minor la data săvârșirii faptei și
minor la data sesizării primei instanțe, dar major la data sesizării instanței de apel
se face:
a. în ședință publică;
b. de urgență și cu precădere;
c. de un complet format din judecători anume desemnați potrivit legii pentru a
judeca cauze cu minori.
20. X a comis în minorat infracțiunea de furt, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1
C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, fiind minor în
procedura de cameră preliminară, dar major la momentul începerii judecății.
Judecata se desfășoară după următoarele reguli procedurale:
a. asistența juridică a lui X este obligatorie;
b. citarea serviciului de probațiune este obligatorie;
c. citarea serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripție
teritorială își are locuința inculpatul este obligatorie.
b. lipsește adresa persoanei condamnate, chiar dacă este menționată adresa soțului
acesteia, care a formulat cererea după decesul său;
c. față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o altă infracțiune
comisă chiar și din culpă.
30. Calea de atac împotriva hotărârii prin care prima instanță a soluționat
cererea de reabilitare judecătorească:
a. se judecă în ședință publică;
b. se soluționează prin decizie, care este definitivă;
c. se judecă cu participarea obligatorie a procurorului și a petentului.
b. la data pronunțării hotărârii de către instanța de apel, atunci când apelul a fost
admis și s-a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță;
c. la data pronunțării hotărârii de către instanța de apel, atunci când apelul a fost
respins.
10. în situația unei cauze penale având ca obiect infracțiunea de tâlhărie, rămasă
definitivă la instanța de apel, punerea în executare a hotărârii definitive revine:
a. judecătoriei;
b. tribunalului;
c. curții de apel.
11. în situația unei cauze penale având ca obiect infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte comisă de un controlor financiar al Curții de
Conturi, rămasă definitivă la instanța de apel, punerea în executare a hotărârii defi
nitive revine:
a. înaltei Curți de Casație și Justiție;
b. tribunalului;
c. curții de apel.
b. tribunalului;
c. curții de apel.
TITLUL I
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
CAPITOLULI
INFRACȚIUNEA
1. Dispoziții generale
1. a, b 21. a
2. a, c 22. a, c
3.c 23. a, b
4. b 24. a, b
5. b, c 25. b
6. a, b 26. b
7.c 27. a, c
8. b 28. b, c
9. a 29. b, c
10. a 30. a, b
11. b, c 31.c,d
12. a, c 32. c, d
13. a, d 33. a
14. b, c 34. a, c
15. b, c 35. b, c
16. b, c 36. b
17. b 37. c, d
18. a, d 38. a, c
19. a, b 39. c, d
20. a, b 40. a, c
A. Obiectul infracțiunii
l.a, d 7. a
2. a, c 8. a
3.c 9. c
4. a, c 10. a, b
5. b 11. a, d
6. c, d 12. a, c
212 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
13. a, c 16. a, d
14. b 17. a, c
15. b, d 18. a, b
B. Subiecții
9
infracțiunii
9
l.b 9. a, b
2.c 10. a
3.c,d 11. b, c
4. b, c 12. b, c
5. a, c 13. c
6. a, c 14. a
7. c, d 15. b, c
8. b, c 16. a, b
C. Locul și timpul
l.c 3. b, d
2. b 4. a, c
A. Latura obiectivă
i. Elementul material
l.b, d 6. a, b
2. b, c 7. a, c
3.b,d 8. b
4. c 9. a, c
5. a, d 10. a, c
B. Latura subiectivă
1. d 4. b, d
2. a 5. a, b
3- b, c
1. a, d 3. a, b
2. b,c
iii. Scop:
l.
b,c 2. a, c
4. Tentativa
A. Actele preparatorii
1. b, d 5.b, c
2. a, b 6. a, d
3. a, b 7. b
4. b, c
B. Tentativa
1. a, c 15.a
2. a, c 16.c
3. b 17.a,d
4. a 18.a,c
5. b 19.c
6. b 20.a,b
7. a, d 21.a
8. a 22.b,d
9. b 23.b
10. a, c 24.a,b
11. a, b 25.b,d
12. a, b 26.a,c
13. b, c 27.b
14. c
214 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
1. a 6. b
2. a 7. a, b
3. b, c 8. a
4. a, b 9. b, c
5. b 10. b, c
1. b 3. c, d
2. b 4. c, d
5. Unitatea de infracțiuni
A. Unitatea naturală
1. c 9. b, d
2. a, d 10. b
3. c, d 11. a, c
4. b 12. b
5. a 13. b
6. c 14. b
7. a, d 15. b, c
8. b, d 16. b
B. Unitatea legală
1. a 19. c, d
2.c 20. a, c
3. a, d 21. b, c
4. a, c 22. a, b
5.c 23. c
6.b 24. b, c
7. c, d 25. c, d
8. b, d 26. a, b
9. a, d 27. a
10. a 28. b, c
11.a 29. b
12. a 30. b
13. b, c 31.b,d
14. b, d 32. a
15. d 33.b
16. b 34. c
17. d 35. b
18. b 36. b, d
Răspunsuri corecte 215
6. Autorul și participanții
A. Aspecte generale
1. b, d 3. a, c
2. a
B. Autoratul și coautoratul
l.b 9. b
2. b 10. b
3.c 11.c
4. a 12. a, d
5. c 13. c
6. a 14. b
7.c 15. b, d
8. b, d 16. b, d
C. Instigatorul
1. a, b 5. c
2. a, d 6. c
3. a, d 7. c
4. b
D. Complicele
1. b 6. d
2. b 7. a, c
3. c 8. c
4. a, d 9. c
5. a, d
1. a, d 3. a
2. b 4. a, c
CAPITOLUL II
PEDEPSELE
1. Pedepsele principale
A. Aspecte generale
1. b, d 4. b
2. a, b 5. a, d
3. a, b 6. a, d
216 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
B. Detențiunea pe viață
l.a 7. b
2. b, c 8. b, c
3. a, b 9. c
4. b, d 10. b
5. d ll.b, c
6. a, b
C. închisoarea
1. a, b 4. b
2.c 5. c
3.b 6. a, b
D. Amenda
l.b 5. b
2.c 6. a, b
3.b 7.c
4. c
A. Pedepsele accesorii
1. b 4. b, c
2. a 5. a
3. b 6. b, c
l.b 10. a
2. a, c 11.a
3.b 12. c
4. b 13. d
5. b, d 14. c
6. b 15. c
7. d 16. c
8. c . 17. a, b
9. a 18. b, d
Răspunsuri corecte 217
C. Degradarea militară
1. a, d 6. a, b
2. c 7.a
3. a 8. a
4. b, c 9. b, d
5. a
3. Măsurile de siguranță
1. a 15. a, b
2. a, b 16. c
3. b 17. a
4. c 18. b
5. a, b 19. c, d
6. b 20. a, b
7. b 21. c
8. a, c 22. b
9. c 23. a, c
10. b 24. c, d
11. b, c 25. a, b
12. b, c 26. a
13. a, b 27. b, c
14. b, c
CAPITOLUL HI
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ
1. Amnistia
1. a 5. b
2. b, d 6. b, c
3. c, d 7. a
4. b 8.b
2. Prescripția
1. b, d 8. b, c
2. a 9. b
3. a, d 10. b
4. a, b 11. b, c
5. b 12. c
6. b, d 13. a, d
7. a, d 14. a, d
218 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
1. a, b 3.b
2. c
1. b 4. a
2. a, c 5. a
3. b
CAPITOLUL IV
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI
1. c 15. b
2. b 16. a
3. b 17. b,d
4. c 18. b
5. d 19. b
6. c 20. c
7. b 21. a, b
8. c 22. b, d
9. b 23. b, c
10. c 24. c, d
11.a 25. b, c
12. a, d 26. c
13. b, d 27. b
14. b
CAPITOLUL V
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINȚELE CONDAMNĂRII
1. Reabilitarea de drept
1. a, b 6. a
2. b 7. c, d
3. a, b 8. b
4. b 9. a
5. a, b
2. Reabilitarea judecătorească
1. b, d 4. c
2. b 5. b, d
3. c 6. a, c
Răspunsuri corecte 219
7. b 13. b
8. a, d 14. b
9. b, d 15. b, d
10. b 16. b, d
11. b.c 17. b, c
12. a, b 18. b
TITLUL II
DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL I
INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI
1. c 20. a, d
2. a, d 21. b, c
3. b, c 22. a, b
4. a, c 23. b
5. a, d 24. c
6. a, d 25. c, d
7. b 26. b, c
8. a, b 27. a, b
9. c 28. a, c
10. a, c 29. c, d
11. c,d 30. b, d
12. a, d 31. c
13. b,c 32. c, d
14. a 33. b, d
15. a, d 34. b
16. a, c 35. a, d
17. a, b 36. c
18. b, d 37. d
19. c, d 38. b, c
1. c, d 8. c
2. b, c 9. b
3. b, d 10. b, d
4. a, c 11. a, b
5. b, d 12. a, c
6. c 13. c
7. a, b 14. a, b
220 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
15. c 26. b, d
16. a 27. a, b
17. a, d 28. c
18. b, d 29. b
19. a 30. a, d
20. c, d 31. a, b
21. b, d 32. c
22. b, d 33. c
23. d 34. b
24. c 35. c
25. b, d
1. b, c 10. a
2. b 11. b, c
3. c 12. a
4. b 13. a, c
5. b 14. d
6. a, b 15. a
7. c 16. a, d
8. b, c 17. a, b
9. b
1. c,d 11. a, d
2. b,d 12. a, d
3. a, d 13. a, b
4. b 14. a, c
5. c 15. b, c
6. d 16. b, c
7. c 17. c, d
8. a, c 18. a, c
9. b 19. c, d
10. b 20. b
1. b, c 7. c
2. a, c 8. b, d
3. b 9. b, d
4. a, d 10. a, d
5. a, c 11. d
6. b 12. b, c
Răspunsuri corecte 221
13. b 20. b, d
14. b 21. a, c
15. c, d 22. c, d
16. b, d 23. c, d
17. a, c 24. c, d
18. b, c 25. c, d
19. a, c
1. a, b 9. c
2. a, c 10. b
3.b,d 11.c
4. a, d 12. c, d
5. b, d 13. c, d
6. b, d 14. a, b
7. a 15. a, c
8. a, b
CAPITOLUL II
INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
1. Furtul
1. b, c 11. a, d
2.c 12. a, d
3. a, c 13. c
4. a, c 14. c
5. b, d 15. b, c
6. c 16. a
7. a, d 17. a
8. b, c 18. b, c
9. a, d 19. a, c
10. b, d 20. b, d
2. Tâlhăria și pirateria
1. c 8.c
2. a 9. d
3. a, b 10. a, d
4. b,d 11.a,b
5. b, d 12. a, c
6. b 13. a, b
7. a, c
222 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
1. c, d 13. b, c
2. a, d 14. c
3. c 15. a, c
4. a, b 16. c
5.c 17. b.d
6. a 18. a
7. a, b 19. a, c
8. a, c 20. a, c
9. b 21. b
10. a 22. a, c
11.b 23. a, c
12. b, d 24. b, c
l.b, d 9. a, b
2. b 10. a
3. a, d 11.c
4. b, c 12. a
5. a, b 13. b, d
6. b, d 14. a, d
7. b 15. c
8. a, b 16. a, c
CAPITOLUL DI
INFRACȚIUNI PRIVIND AUTORITATEA ȘI FRONTIERA DE STAT
l.b 7. b, d
2. b 8. a, b
3.b, d 9.c
4. a, c 10. a
5. b, d 11.c
6. c
CAPITOLUL IV
INFRACȚIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRH JUSTIȚIEI
1. b, d 5. a, c
2. a, d 6. c, d
3. a, d 7. a, b
4. c 8. c, d
Răspunsuri corecte 223
9. a, d 25. d
10. a, d 26. b, d
11. a, d 27. a
12. a 28. c
13. a, b 29. a, d
14. a, b 30. b, d
15. d 31.b,c
16. b 32. a, b
17. c, d 33. c, d
18. b, d 34. c
19. a 35. c, d
20. b, c 36. a
21. a 37. a, b
22. a, d 38. a, d
23. b, d 39. a
24. a, b
CAPITOLUL V
INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU
1. Infracțiuni de corupție
l.b.d 10. c, d
2.c 11.a,c
3. a, b 12. a, d
4. a 13. b
5. b 14. a, b
6. b, d 15. b, c
7. b, d 16. a, b
8. a, d 17. c
9. a, b 18. b
2. Infracțiuni
5
de serviciu
1. a, b 11. a, c
2. a, b 12. a, b
3. a, b 13. a, b
4. b 14. b
5. a, b 15. a, c
6. c 16. a, b
7. a 17. a
8. c, d 18. b, c
9. b,d 19. b
10. a, b
224 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
CAPITOLUL VI
INFRACȚIUNI DE FALS
1. a, c 19. c
2. b, d 20. a, b
3. c, d 21. a, b
4. a, d 22. c, d
5. b 23. d
6. c, d 24. b
7. b, d 25. a, c
8. c 26. a, d
9. b, d 27. c
10. a, b 28. b, c
11. b, c 29. b, d
12. a, c 30. c
13. a, c 31. c
14. a, d 32. b
15. b, d 33. a, b
16. c 34. b
17. c 35. a
18. a 36. a
CAPITOLUL VH
INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND
CONVIEȚUIREA SOCIALĂ
1. b 9. a, c
2. b, c 10. b, c
3. a, c 11. b
4. a, c 12. b
5. b 13. a
6. a, d 14. b
7. a 15. a, c
8. a 16. a, c
TITLUL HI
DREPT PROCESUAL PENAL. PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I
ACȚIUNEA PENALĂ ȘI ACȚIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL
1. a, b 4. b
2. c 5. c
3. a, b 6. a
Răspunsuri corecte 225
7. a, c 15. c
8. c 16. a, c
9. a 17. c
10. a, c 18. b
11. a, b 19. a, b
12. b 20. a
13. a, c 21. c
14. c
CAPITOLUL II
PARTICIPANȚII ÎN PROCESUL PENAL
1. c 26. c
2. b 27. b
3. c 28. a, b
4. c 29. b
5. b 30. b
6. c 31. c
7. b 32. c
8. c 33. c
9. b 34. b
10. c 35. a
11. a, c 36. a, c
12. a, c 37. c
13. a, c 38. a, b
14. b, c 39. a
15. c 40. b
16. a, c 41. b
17. a 42. b
18. a, b 43. b, c
19. a 44. a, c
20. c 45. c
21. a, b 46. b
22. c 47. b
23. a 48. c
24. b 49. a, b
25. a, b 50. a, c
CAPITOLUL HI
PROBELE, MIJLOACELE DE PROBĂ ȘI PROCEDEELE PROBATORII
1. a, c 5.b, c
2. a, b 6. a
3. a, c 7. c
4. a 8. b, c
226 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
9. a, c 26. b
10. b, c 27. b
11.a 28. a, c
12. a, c 29. c
13. c 30. b, c
14. c 31. a, c
15. c 32. a, b
16. b, c 33. c
17. b 34. a, c
18. b, c 35. b, c
19. a, c 36. c
20. b 37. c
21.c 38. a, b
22. b 39. b, c
23. c 40. a, b
24. a 41. a, c
25. c 42. c
CAPITOLUL IV
MĂSURILE PREVENTIVE ȘI ALTE MĂSURI PROCESUALE
l.b 25. b
2. b 26. a, c
3. a 27. a, b
4. b 28. a
5. a, c 29. c
6. a, b 30. a, b
7.c 31.c
8. a, c 32. c
9. b 33. c
10. b, c 34. a, c
11.b 35. b, c
12. a, c 36. a
13. a, c 37. b, c
14. b 38. a
15. a, b 39. c
16. b 40. b, c
17. c 41. b
18. b, c 42. a, b
19. b 43. b, c
20. b 44. c
21. c 45. b, c
22. a, b 46. b
23. a, b 47. a
24. c 48. a, b
Răspunsuri corecte 227
49. a 53. b, c
50. a, c 54. c
51. a 55. b
52. b
CAPITOLUL V
ACTE PROCESUALE ȘI PROCEDURALE COMUNE
1. a, c 9. a, c
2. a, c 10. b
3. b, c 11. a, b
4. a, b 12. a, c
5. a, c 13. c
6. b 14. a, c
7. a, b 15. a
8. b, c 16. a, b
TITLUL IV
DREPT PROCESUAL PENAL. PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL I
URMĂRIREA PENALĂ
1. c 21. c
2. a, b 22. c
3. a, c 23. a, c
4. a, c 24. b, c
5. a, c 25. a, c
6. a 26. b
7.c 27. c
8. b 28. b
9. a, b 29. c
10. c 30. a
11.c 31. a, c
12. c 32. c
13. b 33. a, c
14. b, c 34. a
15. b 35. b, c
16. b 36. b
17. C 37. b, c
18. a, c 38. c
19. b 39. b
20. b
228 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
CAPITOLUL II
CAMERA PRELIMINARĂ
1. c 4. b, c
2. a, c 5. c
3. b, c
CAPITULUL III
JUDECATA
1. a, c 36. a
2. c 37. a, c
3. c 38. c
4. a, c 39. c
5. a, b 40. b, c
6. c 41. a, c
7. a, c 42. b
8. b, c 43. a
9. b 44. b
10. a, c 45. a, c
11. c 46. a, c
12. a, c 47. b, c
13. b 48. a, c
14. a, c 49. a, c
15. a, c 50. b, c
16. c 51. b, c
17. c 52. a, b
18. b 53. b, c
19. a, b 54. a, c
20. b 55. c
21. b 56. a, c
22. b 57. a, c
23. c 58. b, c
24. c 59. b
25. c 60. b
26. a, c 61. a, c
27. b, c 62. a, c
28. c 63. a, c
29. b 64. a
30. c 65. a
31. a, b 66. b
32. b 67. a, b
33. b, c 68. b
34. b 69. a, b
35. c 70. a, c
Răspunsuri corecte 229
71. a, c 75. b, c
72. a, c 76. b, c
73. b 77. a, b
74. a, b 78. a, b
CAPITOLUL IV
PROCEDURI SPECIALE
1. a, b 17. a, c
2. c 18. a, c
3. a 19. b, c
4. a, c 20. a, b
5. c 21. a, b
6. a 22. a, c
7. b, c 23. c
8. a 24. b
9. c 25. a, c
10. a, c 26. a, b
11. c 27. a
12. b 28. b
13. b 29. c
14. b, c 30. b
15. a, c 31. b, c
16. a, b
CAPITOLUL V
EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PENALE
1. b, c 8. a, b
2. b, c 9. a, c
3. a, b 10. a
4. b 11.c
5. a, c 12. b
6. a 13. a
7. a
Bibliografie selectivă
1. Udroiu Mihail, Drept penal, partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2018;
2. Udroiu Mihail, Drept penal, partea specială, Ed. C.H. Beck, București, 2018;
3. Cioclei Valerian, Drept penal, partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și
infracțiuni contra patrimoniului, Ed. C.H. Beck, București, 2016;
4. Rotaru C., Trandafir, A.R., Cioclei Valerian, Drept penal, partea specială II. Curs
tematic, Ed. C.H. Beck, București, 2018;
5. Lefiterache Lavinia Valeria, Drept penal, partea generală. Curs pentru studenții
anului II, Ed. Hamangiu, București, 2018;
6. Boroi Alexandru, Drept penal, partea generală, ed. 3, Ed. C.H. Beck, București,
2017;
7. Boroi Alexandru, Drept penal, partea specială, ed. 3, Ed. C.H. Beck, București,
2017;
8. Streteanu Florin, Nițu Daniel, Drept penal, partea generală, Curs universitar,
vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014;
9. Streteanu Florin, Nițu Daniel, Drept penal, partea generală, Curs universitar,
vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2018;
10. Bogdan Sergiu, Șerban Doris Alina, Zlati George, Noul Cod penal, Partea spe
cială. Analize, explicații, comentarii, Ed. Universul Juridic, București, 2014;
11. Drăghici Vasile, Drept penal, partea generală, Ed. Bren, București, 2006;
12. Drăghici Vasile, Drept penal român, partea generală, Culegere de probleme din
practica judiciară pentru uzul studenților, Ed. Lumina Lex, București, 2004;
13. Drăghici Vasile, Obiectul juridic al infracțiunii, Ed. Lumina Lex, București,
2004;
14. Mitra Mariana, Drept penal, partea generală, vol. I, Ed. Pro Universitaria,
București, 2015;
15. Mitra Mariana, Drept penal, partea generală, vol. II, Ed. Pro Universitaria,
București, 2015;
16. Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură
penală, Ed. Pro Universitaria, București, 2016;
17. Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea generală, ed. 4, Ed. C.H. Beck,
București 2017;
18. Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea specială, ed. 4, Ed. C.H. Beck,
București, 2017;
19. Anastasiu Crișu, Drept procesual penal. Parte generală, Ed. Hamangiu,
București, 2018;
20. Anastasiu Crișu, Drept procesual penal. Parte specială, Ed. Hamangiu,
București, 2019;
21. Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, ș.a., Cod de procedură penală
comentat, ed. a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2017;
232 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
22. Andrei Zarafîu, Procedură penală. Parte generală. Parte specială, ed. a 2-a,
Ed. C.H. Beck, București, 2015.
B. Legislație
1. Constituția României;
2. Noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014;
3. Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal;
4. Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul
de procedură penală;
5. Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
6. Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor
măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
7. Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
corupție, publicată în M. Of. nr. 219/18 mai 2000;
8. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată;
9. Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești;
10. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;
11. Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat;
12. Statutul profesiei de avocat;
13. Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009, privind Codul penal.
C. Practică judiciară
1. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 6/2015;
2. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 9/2016;
3. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 2/2014;
4. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 5/2014;
5. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 10/2014;
6. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 21/2014;
7. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 13/2015;
8. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 29/2015;
9. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 7/2016;
10. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 11/2016;
11. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 1/2014;
12. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 6/2014;
13. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 7/2014;
14. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 8/2014;
15. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 14/2014;
16. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 18/2014;
17. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 12/2015;
18. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 13/2016;
Biblografle selectivă 233
D. Webografie
1. www.scj;
2. www.inm-lex.ro;
3. www.csml909.ro;
4. www.inppacentral.ro ;
5. www.institutulnotarial.ro.
Această carte de teste-grilă abordează dreptul substantial penal
și pe cel procesual penal într-o manieră antrenantă pentru cei
interesați de accederea într-o profesie juridică, în care modul de
evaluare a cunoștințelor îl reprezintă întocmai solutionarea corectă a
unui număr corespunzător de astfel de teste-grilă, pentru a fi declarați
admiși.
Colectivul de autori, tofi practicieni ai dreptului, dar în același
timp și cadre didactice ale Facultății de Drept și științe Administrative
din cadrul Universității „Ovidius" din Constanta, dorește să ofere
publicului interesat prezenta carte, prin intermediul căreia să ajute la o
mai bună înțelegere a materiilor în cauză, dar să încerce în același
timp să clarifice și unele probleme discutabile ale unor texte legale sau
chiar ale unor opinii doctrinare divergente.