Prof univ. dr. CONSTANTIN MITRACHE • Conj univ. dr.

CRISTIAN MITRACHE

DREPT PENAL ROMAN

Partea generala
Edi/ia a III-a, revazuta ~i adaugita
 Prof. univ. dr. Conf. univ. dr.
Constantin MITRACHE Cristian MITRACHE

Facultatea de Drept
Universitatea din Bucure~ti

"-
DRE PT PENAL ROMAN
Partea generala
Edi/ia a III-a, revazuta ~i adaugita

Universul Juridic
Bucure~ti
-2019-
 Editat de Universul Juridic SRL. . .
Editura Universul Juridic este acreditat:a CNATDCU (lista A2) §i este considerat:a editura cu prest1gm recunoscut.
Copyright© 2016, 2019, Universul Juridic SRL.
Toate drepturile asupra prezentei editii apartin Universul Juridic _SRL. . . .
Nicio parte din aceasta lucrare nu poate fi copiata f'ara acordul sens al Umversul Jund1c SRL.

f Niciun exemplar din prezent~l tiraj ~u va fi ~ome_rcializat_ fiir_a ~tampila ~i semnatura Editurii sau,
• dupa caz, a Autorului/Autonlor, aphcate pe mtenorul ultime1 coperte. Cuvant-inainte
, ------------------------------------- - '
I
I
I
I
Respect pen;ru autorii no~tri, respect pentru profesia aleasa ! '
: Prezenta Jucrare, in tot sau 1n parte, este purtiitoare de drcpturi de au tor, aflate sub _protectia Legii nr. _8/~996 p~ivind Cursul de Drept penal roman - Partea generala, editia a III-a revazuta ~i
: dreptul de autor ~i drepturile conexe. intruciit, in _contemporaneitate, aceste dreptun sunt 1gnorate_ ~1 1~calcate mtr;o
: masura alarmanta, fo pofida sistemului valorilor ~1 conventnlor sociale nescnse, a devemt necesara apararea !or pnn
adaugita, elaborat potrivit Codului penal roman in vigoare este dcstinat
: forta ~i sub sanctiunea legii. studentilor din anul 2 de studii de la Facultatea de Drept.
I
: UNIVERSUL JURIDIC SRL, titular al dreptului de autor asupra prezentei lucrari, precizeaza pentru c1t1tom sai:
••• • -· Dispozitiile Codului penal au fost examinate ~i sistematizate pe institutiile
: /~ conform art. J 96 din Legea nr. 8/1996, constituie infractiune ~i se pedepse~te cu inchisoare de la o luna la un an
fundamentale ale dreptului penal: infraqiunea, sanctiunile de drept penal ~i
: sau cu amenda reproducerea, rara autorizarea sau consimtamiintul tltularulm _dreptunlor recunoscute de lege, a raspunderea penala.
operelor purtatoare de drepturi de autor sau a produselor purtatoare de dreptun conexe;
Institutiile de drept penal care au cunoscut o reglementare noua au primit
/~ conform art. J 4 din Legea nr. 8/1996, prin reproducere se intelege realizarea, integrnla sau part_iala, a uneia ori _a
mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, pnn once m1Jloc ~1 sub once fo~rna'.
un spatiu generos in cadrul cursului, beneficiind de explica!ii ipai ample, pentru
inclusiv realizarea oricarei inregistrari sonore sau audiovizuale a une1 opere, precum ~1 stocarea permanenta on o cunoa~tere de amanunt. In acest sens, ar putea fi enumerate problemele de:
temporara a acesteia cu mijloace electronice. aplicare a legii penale in timp ~i spatiu, notiunea de ,,infractiune", cauzele
Editura i~i rezerva dreptul de a actiona, prin mijloace legale ~i ~rin implicarea _ justificative ~i de neimputabilitate, pedepsele accesorii ~i pedepsele
autoritatilor competente, in vederea protejarii drepturilor pat~imomale de autor al caror complementare, raspunderea penala a minorilor, raspunderea penala a persoanei
, detinator este in baza contractelor de ed1tare.
I , juridice.
'------------------------------------------------------------ - Opiniile exprimate in literatura de specialitate, dar ~i solutiile din practica
,(
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
judiciara au fost valorificate pentru a oferi o mai buna cunoa~tere a institutiilor
MITRA CHE, CONST ANTIN . . . de drept penal de catre studenti ~i de catre cei interesati.
Drept penal roman : partea generala / prof. univ. dr. Constantm M_1trache, conf. umv. dr. In aceasta editie a III-a Cursului de Drept penal 'roman - Partea genera/a
Cristian Mitrache. - Ed. a 3-a, rev. §i adaug .. - Bucure§tl: Umversul Jur1d1c, 2019
Contine bibliografie au fost aduse argumente suplimentare in sustinerea unor opinii cu privire la
ISBN 978-606-39-0536-0 trasaturile esentiale ale infractiunii, la formele pluralitatii de infractiuni sub
I. Mitrache, Cristian
raportul conditiilor de existenta ~i a aplicarii pedepsei ~i au fost amplificate
explicatiile ce privesc individualizarea pedepselor ~i a cauzelor care inlatura
34 executarea pedepselor ~i a consecintelor condamnarii.

Autorii

Redactie:
tel.: 0732.320.666
e-mail: redactie@universuljuridic.ro li Universul
Juridic"'
---nihilsineiure-

Distributie:
tel.: 021.314.93.15 Portal: Libraria UJmag:
fax: 021.314.93.16 tel.: 0725.683.560 tel.: 0733.673.555; 021.312.22.21
e-mail: distributie@universuljuridic.ro e-mail: portal@universuljuridic.ro e-mail: comenzi@ujmag.ro
editurauniversuljuridic.ro universuljuridic.ro ujmag.ro

Editura Universul Juridic 0 Universul Juridic Ujmag.ro

5
 ABREVIERI

I. Tratate, cursuri, monografii citate frecvent

Dongoroz I - Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor,

Nicoleta Iliescu, Costica Bulai, Rodica Stanoiu, Explica/ii
teoretice ale Codului penal roman. Partea genera/a, vol. I,
Editura Academiei, Bucure~ti, 1969
Dongoroz II - Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Rodica
Stanoiu, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Costica Bulai,
Victor Ro~ca, Explica/ii teoretice ale Codului penal roman.
Partea genera/a, vol. II, Editura Academiei, Bucure~ti, 1970
V. Dongoroz - Vintila Dongoroz, Drept penal, Editura ~OCEC & Co.,
Bucure~ti, 1939
C. Bulai, B.N. Bulai- Costica Bulai, Bogdan Nicolae Bulai, Manual de drept
penal. Partea genera/a, Editura Universul Juridic, Bucure~ti,
2007
I. Oancea - Ion Oancea, Drept penal. Partea genera/a, Editura Didactica ~i
Pedagogica, Bucure~ti, 1971
M. Basarab - Matei Basarab, Drept penal, vol. I ~i II, edifia a II-a, Editura
Fundafiei ,,Chemarea", Ia~i, 1995
Comentariu I -Th. Vasiliu, G. Antonio, St. Dane~, Gh. Daranga,
D. Lucinescu, V. Papdopol, D. Pavel, D. Popescu,
V. Ramureanu, Codul penal roman comentat ~i adnotat,
vol. L Partea genera/a, Editura Stiinfifica, Bucure~ti, 1972
Practica judiciara I, II - George Antonio, Constantin Bulai, Rodica Mihaela
Stanoiu, Avram Filipa~, Constantin Mitrache, Vasile
Papadopol, Cristina Fili~an, Practica judiciara penala,
Partea genera/a, vol. I (1988); vol. II (1990), Editura
Academiei Romane, Bucure~ti
Repertoriu L II - Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic de
practica judiciara fn materie penala, Editura Stiinfifica ~i
Enciclopedica:
l-pe anii 1969-1975, Bucure~ti, 1977
II - pe anii 1976-1980, Bucure~ti, 1982

7
Repertoriu Ill - Vasile Papadopol, 1>tefan Dane~, Repertoriu alfabetic de V. Teodoresco, M-K Goio, I. Vasiu, I. Ifrim,
practica judiciara in materie penala pe anii 1981-1985, A. Vla~ceano (autori), Explicafiile noului Cod penal, vol. fl
Editura Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti, 1989 art. 53-187, Editura Universul Juridic, Bucure~ti, 2015
M. Zolyneak, M.I. Michinici - Maria Zolyneak, Maria Ioana Michinici,
Drept penal. Partea genera/a, Editura Fundatiei ,,Chemarea", II. Titlori de periodice
Ia~i, 1999
Explicafii preliminare ..., op. cit., vol. I - George Antonio (coordonator), A.U.B. - Analele Universitatii din Bucure~ti, Seria Stiinte juridice
Costica Bolai, Constantin Dovac, loan Griga, Gheorghe J.N. Revista ,,Justitia Noua"
Ivan, Constantin Mitrache, loan Molnar, Ilie Pasco, L.P. Revista ,,Legalitatea populara"
Viorel Pa~ca, Ovidio Predesco (aotori), Explicafii R.R.D. - Revista Romana de Drept
preliminare ale noului Cod penal, vol. I (art. 1-52), Editura S.C.J. - Revista ,,Studii ~i Cercetari Juridice"
Universul Juridic, Bucure~ti, 2010 R.D. Revista ,,Dreptul"
R.D.P. - Revista de Drept penal
Explicafii preliminare ... , op. cit., vol. II - George Antonio (coordonator),
Alexandro Boroi, Bogdan-Nicolae Bolai, Costica Bolai,
Stefan Dane~, Constantin Dovac, Mioara-Ketty Guio, III. Referiri la practica jodiciara, denomiri de acte normative, hotarari
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, loan Molnar, jodecatore~ti
Ion Ristea, Constantin Sima, Vasile Teodoresco, Ioana
Vasio, Adina Vla~ceano (aotori), Explicafii preliminare ale Col. p. - Colegiu penal
noului Cod penal, vol. II (art. 53-187), Editura Universul C.D. Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem
Juridic, Bucure~ti, 2011 C.S.J. Curtea Suprema de Justitie
V. Pa~ca - Viorel Pa~ca, Drept penal. Partea genera/a, editia a III-a, C.A. Curtea de Apel
actualizata cu modificarile la zi ale Codului penal, Editura C.p. Codul penal
Universul Juridic, Bucure~ti, 2014 C.p.p. Codul de procedura penala
c.c. Curtea Constitutionala
F. Streteano, D. Nifo, Drept penal. Partea genera/a, curs universitar, vol. I, C. civ. - Codul civil
Editura Universul Juridic, Bucure~ti, 2014 d. decizie
F. Streteano, D. Nifu, Drept penal. Partea genera/a, curs universitar, vol. 11, D.i. Decizie de indrumare a Plenului Tribunalului Suprem
Editura Universul Juridic, Bucure~ti, 2018 d.p. decizie penala
I.C.C.J. - Inalta Curte de Casatie ~i Justitie
Maria-Ioana Marcolescu-Michinici, Mihai Donea, Drept penal. Partea
J. Judecatorie
genera/a. Curs teoretic in domeniul licenfei (1), Editura
L. Lege
Hamangiu, Bucure~ti, 201 7
s.p. sectie penala
G. Antonio, T. Toader (coordonatori), G. Antonio, Gh. Ivan, C. Bulai, st.p. sentinta penala
C-tin Mitrache, B. N. Bulai, I. Molnar, C-tin Dovac, T.j. Tribunalul judetean
I. Pascu, I. Griga, V. Pa~ca, I. Ifrim, 0. Petrescu (autori), T.m. Tribunalul municipal
Explicafiile noului Cod penal, vol. L art. 1-52, Editura T.mil. Tribunalul militar
Universul Juridic, Bucure~ti, 2015 T.reg. Tribunalul regional
G. Antoniu, T. Toader (coordonatori), A. Boroi, C-tin Mitrache, T.S. Tribunalul Suprem
V. Brutaru, Cr. Mitrache, B. N. Bolai, I. Molnar, T.U.B. - Tipografia Universitatii Bucure~ti
C. Bolai, I. Ristea, St. Dane~, C-tin Sima, C-tin Dovac,

8 9
 CUPRINS

CUVANT-INAINTE ......... ..... ..... .... ...... ......... ..... .... ...... ......... ..... ...... ... ..... ....... .... ... .. ..... ... ..... 5
ABREVIERI .. .. ........... ..... ... ... .......... .. ... ...... .. .. ..... .. ..... ....... ...... ............... ... ... .. ... ........ ............ 7

TITLULI

ASPECTE GENERALE

CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE. ...... ....... .................... ....... ....... ............... . 21

Sectiunea I. Dreptul penal ca ramura de drept .. ........ ....... ... ...... ...... .......... ...... ... ... ... ...... . 21
~ § 1. Notiunea dreptului penal .. .. ..... ... .... ............ ........................ .... .. ....... ... .. ...... ......... ... ... 21
1§ 2. Obiectul dreptului penal .... ..... .. ... ..... .... ... .. ......... ......... .......... .... ... .....'. .. .... ..... ............ 25
§ 3. Necesitatea dreptului penal ...... .. ... .... .. .. ..... ...... ....... ...... ... .......... .. .... ................... ...... 26
§ 4 . Relatiile de aparare sociala din perspectiva istorica ............ .... .. ... ....... ..................... . 27
~ § 5. Caracterele dreptului penal... .... ........... ..... ........................ ..... ....... ............. ... ............. 28
§ 6. Scopul dreptului penal... .... .. ... ..... .. .. ....... ..... ...... .. ..... ..... ......... ....... ........ ..... ...... ......... 31
§ 7. Politica penala ........ ...... .... ....... ....... ................ .. .. .................... .. ... .......... ....... ............ . 31
§ 8. Sarcinile dreptului penal.. ............ ... .. ......... ... ................ .......... ... .. .. .. ..... ..... .............. .. 32
§ 9. Legaturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept.. .. .. ........ ... ... ... .... ...... .. .... ...... 32

Sectiunea a II-a. ~tiinta dreptului penal ....... ......... .......... ...... ... .. ..... ... ... .... ........... ... .... ...... 3 3
§ 1. Stiinta dreptului penal - ramura a ~tiintelor juridice ... ..... ............ ... ... ... .... ..... .. ..... .... 3 3
§ 2. Stiintele penale (criminale) ...... ... .. .. ..... ....... ............ .. .... ........ ....... ......... ..... ..... ..... ..... 34

Sectiunea a III-a. Principalele ~coli ~i curente de politica penala ..... ...... .... .. .. ..... ... .. ....... 36
§ 1. Aparitia ~colilor de politica penala .. .. .. ... .. .. ... ....... .... ..... .. ........ ...... .. .... .................... .. 36
§ 2. Doctrina clasica .. ... ........ .... ..... ..... ... ........ ..... ..... ....... ..... .. ... ....... ... .. ......... .......... .... .. ... 38
§ 3. Doctrina pozitivista ...... ...... ... .. ........ ......... ..... ... ....... ........... ......... ...... ..... .... ... ..... ..... .. 39
§ 4. Sisteme eclectice .... ... ... .. ..... .... ... ..... .... ....... .. ... ... ... .. .. .... .... ........... ... .. .... ............ ..... ... 40
§ 5. Doctrinele apararii sociale .... ......... ..... ........ ... .. .... .. .... ............. ......... ... ... ....... .. .. ....... ..42
§ 6. Sisteme contemporane .... ...... .... ..... .... .. .... .. .... ...... .. ............. ... ...... ........... .. ... .... .. .. ..... .43

Sectiunea a IV-a. Evolufia dreptului penal roman modern ...... .... ...... ... .. .......... ............. .45
§ 1. Codul penal de la 1865 ......... .... .. ............. .... ... ...... ........ ... ........... .. ... ..... ....... .. ...... .. .... 45
§ 2. Codul penal de la 1937 (Codul penal Carol al II-lea) ............ ... ............. ... ... ....... .......46

11
 § 3. Evolutia dreptului penal roman (1938-1969) ........ .. .... .................. ......... .............. .... .46 TITLUL II
§ 4. Codul penal de la 1969 ................................ ...... ..... ...... ............ ...... ........................ ... 47
§ 5. Codul penal din 2009 ................................................................................................ 48 INFRACTIUNEA SI SANCTIUNILE DE DREPT PENAL
-'\ Sectiunea a V-a. Principiile fundamentale ale dreptului penal ...................................... .49
§ 1. Notiune ........................ ..... .. .. .. ............ ... ................... ....... ...... ......................... ........... 49 CAPITOLUL I. NOTIUNEA ~I TRASATURILE ESENTIALE ALE
§ 2. Cadrul principiilor fundamentale ale dreptului penal.. .............................................. 50 INFRACTIUNII ············ ······ ·· ··· ········ ········· ··· ······ ······· ··· ········ ····· ···· ······· l33
Sectiunea I. N ofiunea de ,,infracfiune" ............................................................................ 13 3
Sectiunea a VI-a. Izvoarele dreptului penal ...................................................................... 55 § 1. Preliminarii ......................... .... ........... .. ...................... ... .............. .. ........... .. .............. 133
§, 1. Notiunea ~i cadrul izvoarelor dreptului penal.. .......................................................... 55 § 2. Definitia generala a infractiunii ............................................................................... 134
§ 2. Izvoarele dreptului penal in special.. ................ ................ .......... .......... .................... . 56
Sectiunea a II-a. Trasaturile esenfiale ale infracfiunii.. ................ .................................. 136
1Sectiunea a VII-a. Raporturile juridice penale ................................................................. 63 § 1. Prevederea in lege, ca trasatura esentiala a infractiunii ........................................... 13 7
§ 1. N otiune ~i caracterizare .............................................................. ...... •............ ••••••••••••63
§ 2. Fapta savar~ita cu vinovatie .................................................................................... 137
§ 2. Structura raporturilor juridice penale ........................................................................ 64
§ 3. Fapta sa fie nejustificata.. ........................................................................................ 144
§ 3. Faptele juridice penale ............................... ........................................... .. .................. 67
§ 4. Fapta sa fie imputabila persoanei care a savar~it-o ....................... '. ......................... 145
CAPITOLUL II. LEGEA PENALA ................................................................................. 69
CAPITOLUL II. CONTINUTUL INFRACTIUNII.. .................................................... 146
Sectiunea I. N ofiune, structura, interpretare ....... .. ........ .. .... ............................. .... ••••••••••••69
Sectiunea I. Aspecte generale ........................................................................................... 146
§ I. Notiune ~i categorii de legi penale .................................................................. .. ........ 69
§ 1. Notiuni ................................................................................................. ................... 146
§ 2. Criterii de clasificare a legilor penale ............................................................. .... ....... 69
§ 2. Structura continutului infractiunii ........................................................................... 147
§ 3. Normele de drept penal ............................................................................................. 70
§ 4. Interpretarea legii penale ........................................................................................... 74 Sectiunea a II-a. Factorii infractiunii.. ............................................................................. 149
§ 1. Obiectul infractiunii ................................................................................................ 149
Sectiunea a II-a. Aplicarea legii penale in timp ................................................................ . 76
§ 2. Subiectii infractiunii ......................................... ...................... .. ............................... 151
§, 1. Consideratii generale privind aplicarea legii penale .................................................. 76
§ 3. Locul ~i timpul savar~irii infractiunii ...................................................................... 162
§ 2. Principiile de aplicare a legii penale in timp ............................................................. 77
§ 3. Activitatea legii penale .............................................................................................. 78 Sectiunea a III-a. Confinutul constitutiv al infracfiunii .................................................. 163
§ 4. Aplicarea legii penale de dezincriminare ........................ .......................................... 81 § l.Notiuni .................................................................................................................... 163
§ 5. Aplicarea legii penale in situatii tranzitorii ............................................................... 84 § 2. Latura obiectiva ..................... ........... ... .................................................................... 164
§ 6. Aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei ............. 85 § 3. Latura subiectiva ..................................................................................................... 172
§ 7. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei ................. 93
CAPITOLUL III. iNLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI.. ....... 176
§ 8. Principiul ultraactivitatii legii penale temporare ..................................................... 103
Sectiunea I. Aspecte generale ... ... .... ... ... .... ..... ............. ..... .................. ... .... ........ .......... ..... 176
Sectiunea a III-a. Aplicarea legii pen ale in spafiu ........................................................... 104 § 1. Preliminarii despre inlaturarea caracterului penal al faptei ..................................... 176
§, 1. Principiile de aplicare a legii penale in spatiu ......................................................... 104 § 2. Cadrul cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei .......... ........ .......... .. ............. 177
§ 2. Aplicarea legii penale in raport cu faptele savar~ite pe teritoriul tarii ..................... 105
Sectiunea a II-a. Cauzele justificative .............................................................................. 179
§ 3. Aplicarea legii penale romane infractiunilor savar~ite in afara teritoriului tarii ...... 111
Subsectiunea I. Legitima aparare ...................................................................................... . 179
§ 4. Cooperarea intemationala in lupta contra criminalitatii ..................~:...................... 119
§ 1. Notiune ~i caracterizare ........................................................................................... 179
§ 5. Extradarea ........................................ ............................... ...... ................ ·.... .... .. · .. · .. · 122
§ 2. Conditiile ~i efectele legitimei aparari ..................................................................... 180

12
13
Subsectiunea a II-a. Starea de necesitate .... ... .. ...... ......... .... .... ..... ....... .... ..... ... ... ........... ...... 187
Subsectiunea a III-a. Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii ... ... .... ............ 191
Subsectiunea a IV-a. Consimtamantul persoanei vatamate ....... ........................ ......... .... .. .. 193
Sectiunea a III-a. Cauzete de neimputabilitate ... .... ....... .... ....... ......... ........ ...... .. .. ............ 195
Subsectiunea I. Constrangerea fizica ~i constrangerea morala ............ .. ......... .......... :···· ····· 195
§ 1. Constrangerea fizica ..... ............ ................. ........ ......... .................... ...... .............. .. ... 195
§ 2. Constrangerea morala ... .. ... .. ..... .. .. ................................ .... .... .. .......... ..... .......... ........ 197
Subsectiunea a II-a. Excesul neimputabil... ........................................................................ 198
§ 1. Excesul neimputabil in cazul depa~irii limitelor legitimei aparari ... .. .. .. ........ ......... 199
§ 2. Excesul neimputabil in cazul depa~irii limitelor starii de necesitate ..... ... ........ .......... 200
Subsectiunea a III-a. Minoritatea faptuitorului ............... ........ ............................. ....... ....... 201
Subseqiunea a IV-a. Iresponsabilitatea .............................................................................. 204
Subsectiunea a V-a. Intoxicatia ... ....... ............... .. .................... .. ..... ..... ..... ...... ..... .... .......... . 206
Subsectiunea a VI-a. Eroarea ....... ........ ...... ..... ....... ... ... ........ ... .............. .. ... ..... .... ............ ... 209
Subsectiunea a VII-a. Cazul fortuit .................................................................................... 216
Sectiunea a IV-a. Lipsa prevederii in tegea penatii .......... .......................... .. ....... ........ .. .. 218
§ 1. Notiune ~i cadru ........... ........ ....... .... .... .. ... ... ... ... ........ ....... ...... ... ... ..................... ..... . 218
§ 2. Efectejuridice ... ........... ......... .... .. ... ....... ... ... ... ....... ...... ... ............. ...... ........... ........... 219
CAPITOLUL IV. ASPECTE GENERALE PRIVIND SANCTIUNILE DE
DREPT PENAL ...... ...... ........... ...................... ...... .... ......... .. ..... ... .... ... 220
Sectiunea I. Preliminarii privind sanctiunile de drept penal... ... ......... ................. ....... .. 220
§ 1. Notiunea ~i caracterele sanctiunilor de drept penal.. ................ .. ..... ......... ..... .. ........ 220
§ 2. F elurile sanctiunilor de drept penal .......... .. ... .......... ...... ........................ ...... ... ...... ... 221
Sectiunea a II-a. Sanctiunile de drept penal in tegistatia penatii romanii actuatii ...... .. 223
§ 1. Principiile sanctiunilor de drept penal... .... .... ... ................. ......... ..... .. ....... ...... ..... .. .. 223
§ 2. Cadrul sanctiunilor de drept penal in Codul penal roman ............... ... .. .. ... .......... .... 226
CAPITOLUL V. PEDEPSELE .... ... ..... ............ ........... ........ .... ............ .. ....... .... ..... .... .. .... 227
Seqiunea I. Aspecte generate ...... .. ... .... ... ........ ........ .... ......... ........ .... .. .... ..................... ..... 227
§ 1. Nofiunea ~i caracterizarea pedepsei ....... .. ... .... ............. ....... ............ ... ....... ..... .......... 227
§ 2. Scopul ~i functiile pedepsei ..................................................................................... 228
§ 3. F elurile pedepselor .................................................................................................. 231
Sectiunea a II-a. Pedepsete principate aplicabile persoanei fizice ......... ..... ..... .. ....... ..... 234
§ 1. Preliminarii privind pedepsele principale .................. ..... .. ..... ............ ·~.................... 234
§ 2. Regimul de executare a pedepselor principale privative de libertate ............................ 234
14
§ 3. ?etentiunea pe viata ................................................................................................
235
§ 4. Inchisoarea .... ..... .... ... ... ... ............ .. .............. ... .... ... .. .... ..... ......... .. ... .... .. .... .... ..... ... ...
237
§ 5. Amenda ................................................................................................................... 238
Sectiunea a III-a. Pedepsete comptementare ~i pedepsele accesorii aplicabile
persoanei fizice .... ... ............ ..... ...... ..... .... ... .. ...... .... ......... ...... .......... ... ... 246
§ 1. Aspecte generale privind pedepsele complementare .. ...... ... .... .... .... ..... .......... .. .. .. ... 246
§ 2. Interzicerea exercitarii unor drepturi ........ ............. .... .... .......... .... ... ... ..... ............. .... 246
§ 3. Degradarea militara ... .. .. ...... ...... ..... .. ... ........ ... ..... .... .. .... ............ ... ......... .... ......... ... .. 256
§ 4. Publicarea hotararii definitive de condamnare .... ......... .. ..... .... .... .... .... .. .. ......... .... ... 257
§ 5. Pedeapsa accesorie ........ ... ..... ...... ..... ... ...... ..... .... ..... ....... ..... ... ... ... .... .... ..... .. .. .. .... .... 2 58
Sectiunea a IV-a. Pedepsele aplicabile persoanei j uridice ............................... ............... 261
§ 1. Cadrul pedepselor aplicabile persoanei juridice ... ..... ... ..... ... .. .. .. ..... .. .......... ... ... ... .. . 261
§ 2. Pedeapsa amenzii aplicabila persoanei juridice ..... ..... .. .. .... ..... ... .. ...... .. ..... .. .... .. ... ... 261
§ 3. Pedepsele complementare aplicabile persoaneijuridice in special ..'.. .. .. ....... .. ...... .. 262
CAPITOLUL VI. MASURILE DE SIGURANTA. .......... .... ...... .... ................................ 267
Sectiunea I. Aspecte generate ...... ... ......... ... ........ .. ..... ...... ...... .. ........... ...... ... .... ... .......... .... 26 7
§ 1. Notiune ~i caracterizare ... ................. .... .... .... .. .... .. .... .. .... ... ... .... .... .. ............. ..... ..... .. 267
§ 2. Cadrul masurilor de siguranta ... ... .. .. .. .... .... ..... .... ........ ... .... ....... .. .... .. ... ... ...... .. ........ 269
Sectiunea a II-a. Miisurite de siguranta in special... ... .... ... ....... ... .. ..... .... ..... ... .... ..... ....... . 269
§ 1. Obligarea la tratament medical... .. ....... ..... .... ......... .. ....... .. .. .... ... .............................. 269
§ 2. Intemarea medicala .. .... ....... ..... .. .... .... .... .... ..... .... ... ... ... .... ...... ...... .... .. .. .. .. ... .... .... ... . 2 7 1
§ 3. Interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii ...... .... .. ... .... .. ...... ... 273
§ 4. Confiscarea speciala .. ...... ...... .. ..... ...... ..... ..... ..... .. ... .... ..................... ........... ...... ... .... 275
§ 5. Confiscarea extinsa ...... ... ... .. .... ..... .... ...... ... ..... .... ... .......... ....... ... ..... .... .......... .. ...... .. 281
CAPITOLUL VII. FORMELE INFRACTIUNII ..... ..... .. ..... .... .. .... .................. ....... .. .... 285
I
Sectiunea I. Consideratii generate ......... .. ... ............. ........ ... ... ... ......... .. ....... .................... .. 285 I
§ 1. Desfa~urarea activitatii infraqionale .... ... .. .... .............. ......... ... .. ... .. ..... .. .... .... .. ..... ... 285 I I
§ 2. Formele infractiunii, dupa fazele de desfa~urare a activitatii infractionale ... .. .. ... .. . 287 I
Sectiunea a II-a. Actele preparatorii ... ..... ..... .. .. ... .. .... ...... ........ ... ...... .... .. ... .......... ... ....... .. 288
§ I. Notiune ~i feluri .......................... ....... ...... ...... ....... ... ... ........... ..... .................... .... .. ... 288
§ 2. Regimul actelor preparatorii ..... ... ...... .. .... ... ... ... ..... .... ......... ....... ....... ... .... ..... ........ .. . 289
Sectiunea a III-a. Tentativa ...... .. ....... ... ...... ... ..... ........ .. ... ....... .. ... ........ ..... ......... ....... ... ...... 290
§ I. Aspecte generale ... .... .... ... .. ....... ... ............ .... .. .. ........... ..... .. ............. ... ......... .......... .. 290
§ 2. Felurile tentativei .... .... .... ... .. .......... ... ... ........ ........... ... .. ... .... ........ ........ ........... ......... 295
15
 § 3. Infractiuni la care tentativa nu este posibila .... ..... ... ................. ....... ..... ... .... ... ...... ... 299
§ 4. Incriminarea ~i sanctionarea tentativei .... ...... ............... ..... .. .. ....... ..... ...... .. .... ... ..... .. 301
§ 5. Desistarea ~i impiedicarea producerii rezultatului ................................................... 303
Sectiunea a IV-a. Infractiunea consumata ............ ............................. ... ........................... 306
§ 1. Notiune ~i caracterizare ................. ... .... ..... ... ... ...... ... ..... ...... .. .. ............... .... ..... ....... . 306
§ 2. Infractiunea fapt epuizat ... ............................... ... .......... ....... ........... ........... ... .... ....... 307
CAPITOLUL VIII. UNITATEA DE INFRACTIUNE ............ ..... .... ... .. ... ..... ....... ... ..... 308
Sectiunea I. Consideratii generate .. .... ..... ........ ......... ... ....... ...... ... .... ..... .... ...... ... .... ..... ...... 308
§ 1. Notiunea de ,,unitate de infractiune" ....... ... .......... .... ........................... ...... ....... ....... 308
§ 2. Felurile unitatii de infractiune ... ........................................ .... ......................... .... .... . 308
Sectiunea a II-a. Unitatea naturala de infractiune ..... .... .. .. ... ... ..... ..... ...... ......... .............. 309
§ 1. Infractiunea simpla .... ..... ........ ... ..... .... ... ... ... ......... .. .................................. ............... 305
§ 2. Infractiunea continua ......................................... ...................................................... 307
§ 3. Infractiunea deviata ................................ ........... ..... .......... ............................. ... ...... . 309
Sectiunea a III-a. Unitatea legala de infractiune ............................................................. 315
§ 1. Infractiunea continuata ..... ............... .................. ......................................... ..... ........ 315
§ 2. Infractiunea complexa .. ........... ....... ......................... ...... .... ... ..... ....... ...... ............... .. 322
§ 3. Infractiunea progresiva ..................................... ................... .... .. ........... ..... .. ............ 327
§ 4. Infractiunea de obicei ................. ................ ....... ..... ........... ................... .......... ....... .. 328
CAPITOLUL IX. PLURALITATEA DE INFRACTIUNl... .......... ......... ........... .... ...... 330
Sectiunea I. Generalitafi privind pluralitatea de infracfiuni... .................... .. .. ... .... ....... 330
§ 1. Conceptul ~i caracterizarea pluralitatii de infractiuni ... .. ... .. ... ........................ ... ...... 330
§ 2. Formele pluralitatii de infractiuni ....... ..... .................... ....... ...... ............ ..... ........ ...... 330
Seqiunea a II-a. Concursul de infracfiuni ............................... .... .......... ............ ..... ......... 331
§ 1. Notiune ~i conditii ........................ .. .......................................... ... ............................ 331
§ 2. Formele concursului de infractiuni .... ..... ....... ...... ... ... ...... .. .. .. ......... .... ........ ............. 333
§ 3. Tratamentul penal al concursului de infraqiuni ...................................................... 336
§ 4. Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente savar~ite de persoana
fizica ................. ... ....................................... ......................... ....... .. ... .. .. .... ... ............. 343
§ 5. Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni savar~ite de persoanajuridica .... ...... .... 346
Sectiunea a III-a. Recidiva ............................... .... ..... ... ... ... ... ..................... ..... ........ ...... ..... 347
§ 1. Aspecte generale ............................................................................. .... ................. .. 34 7
§ 2. Modalitatile recidivei .............................................................................................. 348
16
§ 3. Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei fizice ...... ... ..... .. ....... ........... ...... .. .. 35 l
§ 4. Recidiva postexecutorie in cazul persoanei fizice ....... ...... ....... .... .... ............. .. ........ 3 58
§ 5. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei fizice ..... ...... .. ... ...... .. ...... .... .... ... 36l
Sectiunea a IV-a. Recidiva in cazul persoanei juridice ........... .. ...... .. ................. .... ..... .... 36 8
§ 1. Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei juridice ... ...................................... 368
§ 2. Recidiva postexecutorie in cazul persoanei juridice ... .............. ..... .. ........ .. ... .... ... ... . 369
§ 3. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoaneijuridice .......... .. .. ......... ...... ..... .... 371
Sectiunea a V-a. Pluralitatea intermediara de infracfiuni.. .. .... ....... .... ....... .. ..... .. .... ...... 373
§ 1. Notiune ~i conditii ................................................................................................... 3 73
§ 2. Tratamentul penal al pluralitatii intermediare de infractiuni .... .. ........... ........ .. ........ 3 75
CAPITOLUL X. PLURALITATEA DE INFRACTORI .. ........ .... ... .. .... .. .. ............ ...... 382
Sectiunea I. Aspecte generale privind pluralitatea de infractori... ..... :.. ... .. .... ... ...... ...... 382
§ 1. N otiune ~i caracterizare ... ... .... ... ... ............... .... ... ...... ......... .. .. .. .. ..... ........... .. ........ ... . 3 82
§ 2. Formele pluralitati de infractori ............................................ .... ... ............. .... .. ........ 382
Sectiunea a II-a. Participafia penala ... .. .. ...... .. ........ .. ..... ... .. .. .......... ... ... .......... .... ... .. .... ... . 385
§ 1. Aspecte generale privind participatia penala ........ .. .. .. ...... .. ........ .. .......... .. ...... ..... .... 3 85
§ 2. Autorul ~i coautorul.. .. .. .... ...... ........ .. ..... ..... ... ..... .... ........... .... .... ......... ........ ....... ...... 389
§ 3. Instigatorul .... ... .. ............................................... .... .. .... ....... ... ... ... .. ......... .. .... ....... .. .. 392
§ 4. Complicele .............................................................................................................. 396
§ 5. Participafia improprie ..... ................. .. ....... .... .... .... .. .... ... .... ....... ... ... .. ... ... ..... .... ........ 400
§ 6. Tratamentul penal al participatiei .. ... ...... .... .. .. ... .. ........... ... ............ .. ... ......... ... .. ... ... .403
TITLUL III
RASPUNDEREAPENALA
CAPITOLUL I. RASPUNDEREA PENAL.A. - INSTITUTIE FUNDAMENTAL.A.
A DREPTULUI PENAL .. ................................ .......... .......................... 409
Sectiunea I. Considerafii generale ..... .... .... ............. ................. .......... .............. .... ............. 40 9
Sectiunea a II-a. Principiile raspunderii penale ... .... ...... ............. .... ........ .. ..... ... ... ....... .. .. 41 o
§ 1. Notiunea ~i cadrul principiilor raspunderii penale .................................................. 41 o
§ 2. Principiile raspunderii penale in special... ....... .. ... ........ ..... .. ..... .............................. .411
§ 3. Principiile raspunderii penale a persoaneijuridice .... .................... ... .. .. ................ ... 413
17
CAPITOLUL II. CAUZELE CARE INLATURA. RA.SPUNDEREA PENALA .... .... 415
Sectiunea I. Aspecte generale ........................................................................................... 415
Sectiunea a II-a. Amnistia ........ ..... ........ ..................... ... ................................. ................... 416
§ 1. Notiune. Caracterizare ~i feluri .............................................................................. .416
§ 2. Efectele amnistiei ... ............ .... .................... ............ ............... .. ....... ... .. ...... .... ... ....... 419
Sectiunea a III-a. Prescriptia raspunderii penale ................ .. .. .. ............ .......................... 420
§ 1. Caracterizare ~i notiune ........................................................................................... 420
§ 2. Termenele de prescriptie a raspunderii penale ........................................................ 422
Sectiunea a IV-a. Lipsa plangerii prealabile .......... ..... ........ .............. .......... .. .... ........ .... .. 427
Sectiunea a V-a. Retragerea plangerii prealabile .......................................................... .432
Sectiunea a VI-a. Impacarea .. ......... ... .... ..... ... ... .................... .... ............. ... ...... ...... ... ... .. .... 433
Sectiunea a VII-a. Medierea .. .. ... .... ..... ..... .. ......... ... ......... ..... .. ........... ..... .... ... ........... ....... ..438
CAPITOLUL III. RA.SPUNDEREA PENAL.A A MINORILOR ................................ 440
Sectiunea I. Aspecte generale privind sanctionarea infractorilor minori .................... 440
§ 1. Prevenirea ~i sanctionarea infractiunilor savar~ite de minori .................................. 440
§ 2. Notiunea ~i caracterizarea masurilor educative ....................................................... 441
§ 3. Cadrul masurilor educative .... .. .. ............ .. ............. ...... .. ............................ ........ .. .... 442
Sectiunea a II-a. Masurile educative neprivative de libertate ........................................ 443
§ 1. Cadrul masurilor educative neprivative de libertate ................................................ 443
§ 2. Aspecte comune masurilor educative neprivative de libertate ........................ .. ...... 444
Sectiunea a III-a. Masurile educative privative de libertate .......................................... .446
§ 1. Cadrul masurilor educative privative de libertate .. ................. ........ .................. .... .. .446
§ 2. Intemarea intr-un centru educativ ........................................................................... 446
§ 3. Intemarea intr-un centru de detentie ....................................................................... .450
Sectiunea a IV-a. Dispozitii comune ............................ ...... .. .. .... ............... ................. .. ..... 456
TITLUL IV
APLICAREA PEDEPSELOR
CAPITOLUL I. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR ................ .... ..... ... ... ..... ... ..... 461
Sectiunea I. Aspecte generale ........................................................................................... 461
§ 1. N otiune ~i cadru .... ... ..... ..... .... ..... ...... ... ........... ..... .............. ........ ..... .... ...... .... ......... . 461
§ 2. Forme ~i modalitati de individualizare ...............................................: .............. ...... 462
18
Sectiunea a II-a. lndividualizarea judiciara a pedepselor .... ...... .................................... 463
§ 1. Notiune ~i criterii generale de individualizare ........................................................ .463
§ 2. Stari ~i circumstante in cadrul individualizarii pedepsei ........................................ .467
§ 3. Circumstante atenuante ............................................................................... .. .......... 4 70
§ 4. Circumstantele agravante .. .............. ...... .......... ........................................................ 4 77
§ 5. Concursul intre cauzele de agravare ~i de atenuare a pedepsei ................... .. .......... 482
Sectiunea a III-a. Individualizarea judiciara a executarii pedepselor .......................... .486
§ 1. Aspecte generale ............................ ............... ...... .. ..... __.. ___.. __ .................................. 486
§ 2. Renuntarea la aplicarea pedepsei ............................................................................ 488
§ 3. Amanarea aplicarii pedepsei .. .. ......... ........... ... ..... .... .. .. ... ........ .... ....... ... ... .......... ... .. 493
§ 4. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ................................................ 502
§ 5. Calculul pedepselor ................................................................................................. 526
§ 6. Liberarea conditionata in cazul pedepsei inchisorii .. .... .. ........................................ 512
§ 7. Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata.. .. .. .... .. ...... ........ '. ................ .... . 524
CAPITOLUL II. INLATURAREA EXECUTARII PEDEPSEI
151 A CONSECINTELOR CONDAMNARII .... .. ................ .............. 528
Sectiunea I. Inlaturarea executarii pedepsei.. .......................... ....................................... 528
§ 1. Preliminarii despre cauzele care inlatura executarea pedepsei .... .. .. .... .......... .. ...... .. 528
§ 2. Gratierea .. ...... ... .. .... ... ..... ... .. ..... ..... ........ ...... ... .. ... .. ....... ....... .... ... .... .... .... .. ......... ... ... 528
§ 3. Prescriptia executarii pedepsei ................................................................................ 536
Sectiunea a II-a. Inlaturarea consecintelor condamnarii prin reabilitare .................... 540
§ 1. Aspecte generale privind reabilitarea .... .. .................... .. .. .. .................................... .. 540
§ 2. Efectele reabilitarii .. ............. ...... ............ .. .... .......... ........ ........ ........ ...... ........ .... .... ... 541
§ 3. Trasaturi caracteristice ale reabilitarii ..................................................................... 542
§ 4. Reabilitarea de drept. .................. .. .. ......... .......... ...................................... ......... ....... 543
§ 5. Reabilitarea judecatoreasca .............. ............ ....... ...... ...... ... ............ .. .. ... ................. . 546
19
 Titlul I
Aspecte generale
CAPITOLULI

Notiuni introductive
'
Secfiunea I
DREPTUL PENAL CA RAMURA DE DREPT

§ 1. N ofiunea dreptului penal

1. Preliminarii. 0 conditie de existenta a oriciirei societiiti, din toate

timpurile ~i peste tot in lume a constituit-o apiirarea valorilor sociale imgotriva
faptelor P,ericuloase 2entru aceste valori, apiirare de care depinde normala
convietuire in societate. Dupii aparitia statului, functia de apiirare a valorilor
sociale esentiale pe care se intemeiazii ~i dezvoltii societatea se realizeazii ~i cu
. ajutorul dreptului penal.
Prin prevederea ~i, totodatii, interzicerea faptelor periculoase pentru
valorile sociale ca ~i prin prevederea sanctiunilor aplicabile celor care siivar~esc
astfel de fapte, dreptul penal contribuie la apiirarea ~i dezvoltarea acestor valori.
In sensul de mai sus, termenul dre t enal este folosit entru a denumi
ramura de drept ca sistem a) norme or juridice pena e ce reglementeazii relatiile
de a a.rare socialii; dar acela~i termen, dre t enal se folose te i entru a
denumi $fiin ta dreptu uz pena ca ansamblu de idei, teorii, conceptii cu privire
la, dreptul penal 1.
Intre cele douii acceptiuni nu se poate pune semnul egalitiitii, de~i intre ele
existii o legiiturii organicii, obiectul ~tiintei dre tului penal fiind dreptul penal ca
ramurAii de drept. u ,S5:~
R\)) :=.
In literatura juridicii e specialitate striiinii, dreptul penal mai este denumit
~i drept criminal2, denumire ce derivii de la cuvantul latin crimen = crima,
adicii fapta periculoasii interzisii - infractiunea.

1
A se vedea, pe larg, Costica Bulai, Bogdan Nicolae Bulai, Manual de drept penal,
. Partea genera/ii, Editura Universul Juridic, Bucure~ti, 2007, p. 7.
2
Roger Merle, Andre Vitu, Traite de droit criminel, Cujas, Paris, 1967.

21
~(~)=f~pil
In aceea~i ordine de idei, denumirea ,,drept penal" deriva de la cuvantul
latin poena = pedeapsa, deci de la sanctiunea aplicabila pentru fapta interzisa.
Si intr-un sens ~i in celalalt, denumirea s-ar referi doar la una dintre
institutiile fundamentale ale acestei ramuri de drept, respectiv la pedeapsa o~
fapta infractionala.
A vand in vedere obiectul ~i scopul reglementarii juridice de aparare a va-
lorilor sociale, s-a propus ~i denumirea de drept al apararii sociale, denumire
care nu a avut sustinere in literatura de specialitate, fiindca nu sugereaza
specificul dreptului penal ca ramura de drept.
Consideram ca denumirea de ,,drept penal", impunandu-se in timp, i~i
pastreaza actualitatea ~i vigoarea, ea insemnand, atat in sens juridic penal, cat ~i
in sens obi~nuit, acela~i lucru, o ramura distincta a dreptului care reglementeaza
o activitate specifica - de aparare sociala.
2. Definitia dreptului penal In literatura de specialitate, dreptul penal a
cunoscut ~i cunoa~te o diversitate de definitii determinate de subiectivismul
autorilor 1. In definirea dreptului penal trebuie retinute trasaturile specifice ale
acestei ramuri de drept cu privire la obiect, metoda specifica de reglementare,
scopul acesteia, ca ~i modul specific de realizare a acestui scop.
A vand in vedere elementele de mai sus, a~a cum s-a sustinut in literatura
juridica de specialitate, apreciem ca dre2tul penal se poate defini ca: ,,sistemul
normelor juridice care reglementeaza relafiile de aparare sociala prin inter-
zicerea ca infracfiuni, sub sancfiuni specifice denumite pedepse, a faptelor
periculoase pentru valorile sociale, fn scopul apararii acestor valori, fie pri
prevenirea infracfiunilor,fie prin aplicarea pedepselor celor care le savcir§esc / .
Ca ramura de drept, dreptul penal nu reprezinta doar o suma de norme ju-
ridice, ci un ansamblu de norme juridice structurat in sistem, dupa criterii ~tiin-
!ifice in jurul unor norme cu caracter de principiu ~i pe institutiile fundamentale
ale dreptului penal - infrEEJiunea, sanctiunile de drep_J_ penal ,Ji raspunderea
g enala. . .\
Fiind o ramura distincta a dreptului, dreptul penal are un ob1ect propnu de
reglementare, ~i anume o categorie aparte de relatii sociale, relatii create in
jurul ~i datorita valorilor sociale de a caror aparare depinde existenta ~i
dezvoltarea societatii.
Pentru o informare cat mai larga a cititorului, prezentam unele definitii ale
dreptului penal cunoscute in literatura juridica de specialitate mai veche ~i mai
noua. V om reda, pentru inceput, cateva dintre definitiile date dreptului penal in
literatura juridica mai veche.
1 3
A se vedea, pe larg, ~i alte definitii in Viorel Pa~ca, Drept penal. Partea genera/a,
editia a III-a, actualizata cu modificarile la zi ale Codului penal, Editura Universul Juridic,
Bucure~ti, 2014, p. 14 ~i urm. ' Citata de Florin Streteanu, Tratat de Drept penal. Partea genera/a, vol. I, Editura
2
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 2.
22
In cursul de Drept penal din 1912, rof. oan Tanoviceanu e care il
putem socoti parintele dreptului enal roman modem definea dreptul penal ca
,, acea ramura a dreptului public care se ocupa de infracfiuni §i de pedepsele ce
trebuiesc aplicate acelor care le com it "1 . Interesante sunt ~i definitiile dreptului
penal date de alti autori 2, pe care prof. Tanoviceanu le-a retinut in cursul de
Drept penal din anul 1912.
In conceptia autorilor de la noi din perioada interbelica, dreptul penal a
fost definit diferit, astfel, marele penalist roman prof. Vintila Dongoroz aprecia
ca denumirea de ,,drept penal" este susceptibila de a avea mai multe intelesuri:
drept penal pozitiv, obiectiv ~i subiectiv, cu definitii distincte 3 • Dreptul penal
pozitiv ar fi ,, totalitatea (ansamblul) normelor juridice care privesc
reglementarea reacfiunii represive la un moment dat fntr-un grup social
oarecare" sau prin drept penal se intelege ,, toate randuielile juridice care
privesc faptele penale, sancfiunile penale §i modul !or de aplicare §i care se
gasesc fn vigoare (existente) fn momentul actual fn legislafiunea unui stat".
Dreptul penal obiectiv este ,, substanfa juridica a regulilor de, drept privitoare
la reacfia represiva, adica aceea ce decurge ca fndatoriri, restricfionari §i
consecinfe din normele care reglementeaza reacfia represiva ". Dreptul penal
subiectiv este ,, dreptul statului (societafii) de a crea norme juridice
sancfionate cu pedepse (jus puendi) ".
0 definitie mai larga o intalnim in monografia4 Infracfiunea penala §i
culpabilitatea a prof. N. T. Buzea, in care se arata ca dreptul penal ,, cons ta fn
acele legi de drept intern prin care popoarele, fn virtutea suveranitafii §i fn
1
I. Tanoviceanu, Curs de drept penal, vol. I, Atelierele grafice SOCEC & Co.
Societate anonima, Bucure~ti, 1912, p. 3.
2
Redam ciiteva dintre aceste definitii: 1) J. Ortolan, pe care prof. Tanoviceanu il
considera unul dintre frunta~ii ~tiintei penale franceze, definea dreptul penal ,, o concepfiune
a ra/iunii omene,$ti, deduse din drepturile omului cu societatea, fn care societatea are
facultatea de a face sa sufere omul un rau, din cauza violarei de drept penal pe care el a
comis-o "; 2) Immamuel Kant, marele filozof german, preciza ,, dreptul penal este dreptul
suveranului de a fnjlige o suferinfa supusului pentru infracfiunea sa"; 3) A. von
Feuerbach, socotit la acea vreme de prof. Tanoviceanu eel mai mare penalist al Germaniei,
considera ca ,,Dreptul penal este ,$fiin/a drepturilor pe care legile penale le da statului
contra supu,$ilor care le violeaza"; 4) Fr. Carrara, apreciat de catre prof. Tanoviceanu
drept ilustru penalist italian, iar de catre S. Sighele (autor italian), eel mai mare dintre
penali~tii clasici, definea dreptul penal: ,, $ti in/a penala e cautarea limitelor interne ,$i
externe fntre care numai statul poate apara drepturile oamenilor cu luarea unui drept";
5) J.J. Rousseau: ,,Dreptul penal e mai mult sancfiunea celorlalte legi decaf o specie
particulara de drept ".
Vintila Dongoroz, Drept penal (reeditarea edifiei din anul 1939), Asociatia
Romana de $tiinte Penale ~i Editura Societatii Tempus, Bucure~ti, 2000, p. 21 ~i urm.
4
C.H. Beck, Bucure~ti, 2008, p. 2.
23

numele interesului general, organizeaza, prin organele !or legal constituite,
apararea sociala contra infractorilor, determinand fn acest scop infracfiunile,
sanctiunile corespunzatoare $i condifiile fn care urmeaza aji aplicate".
' In lucrari mai noi, definitia dreptului penal continua sa fie diferita de la un
autor la altul.
Prof. Ion Oancea considera ca ,, dreptul penal este o ramura a sistemului
nostru de drept alcatuit dintr-o totalitate de norme juridice, edictate de stat,
prin care se stabilesc faptele considerate infracfiuni, pedepsele $i dreptul
statului de a trage la raspundere penala persoanele care savar$esc infracfiuni,
1
fn scopul apararii ordinii de drept " .
Prof. Matei Basarab considera ca ,, dreptul penal (legislafia penala) ca
ramura a sistemului de drept roman este format din totalitatea normelor
juridice prin care se prevede fn ce condifii o fapta este infracfiune, felul acestor
infracfiuni, sancfiunile ce se aplica fn cazul comiterii lor, precum $i
raspunderea penala, fn scopul apararii ordinii de drept din Romania fmpotriva
asemenea fiap te .
112
/ Prof. Maria Zolyneak §i Maria Ioana Michinici considera _sa ,, dreptul
penal ca ramura a sistemului de drept reprezinta un ansamblu de norme care
reglementeaza relatiile sociale ce iau na$lere fn acfiunea de prevenire $i
combatere a infracfionalitafii, norme care determina faptele ce constituie
infracfiuni, sancfiunile corespunzatoare, precum $i condifiile de aplicare $i
executare a acestora "3 •
Prof. Florin Streteanu considera ca dreptul penal poate fi definit ca ,, un
ansamblu de norme juridice de drept public prin care sunt reglementate faptele
ce constituie infracfiuni, precum $i conditiile $i consecinfele angajarii
4 ca rea~1zare~ normelor penal
raspunderii fn cazul comiterii acestor fapte" .
Lista de autori ~i de definitii ale dreptului penal este departe de a fi
incheiata, insa ne vom opri aici cu enumerarea, fiindu-ne imposibil sa-i citam
pe toti autorii cu definitiile pe care le-au propus'. crezand ca am. f?st ~i~e
intele~i. Apreciem in acest sens optiunea prof. Viorel Pa~ca, potnv1t carern
,, dejinifiile dreptului penal prezinta o mare divers itate determinata $i de
subiectivismul autorilor care le-au elaborat, astfel ca a adauga o a/ta dejinifie
5
acestei diversitafi nu ar fl decal o munca inutila " •
1 Ion Oancea, Drept penal. Partea genera/a, Editura Didactica ~i Pedagogica,
Bucure~ti, 1971. .. . .
2 Matei Basarab, Drept penal. Partea generala, vol. I, ed1tia a III-a, Ed1tura Lumma
Lex, Bucure~ti, 2001, p. 5. , reahzeaza, in marea majoritate a cazurilor, prin respectarea de bunavoie a normelor
3 Maria Zolyneak, Maria Joana Michinici, Drept penal. Partea generala, Editura
Fundatiei ,,Chemarea", la~i, 1999, p. 7.
4 F. Streteanu, op. cit., p. 2 ~i urm.
5 V. Pa~ca, op, cit., p. 13.
24
§ 2. Obiectul dreptului penal
3. ~elafiile de aparare sociala - obiect al dreptului penal. Obiectul
dreptulm penal il constituie relatiile de aparare sociala, relatii ce se nasc intre
membrii societatii pentru respectarea de catre ace§tia a un~r valori cum sunt
persoana cu drepturile §i libertatile sale, lini§tea §i ordinea publica insa9i so-
cietatea in intregul ei. '
..Respectarea acestor indatoriri ce privesc conduita sociala a membrilor so-
cietatii lJ§igura normala des:fa§urare a vietii sociale.
. Dupa aparitia statului ~i a dreptului, relatiile de apiirare sociala constituie
ob1~ct de reglementare pentru dreptul penal, care prin normele sale arata faptele
p~nculoase pentru y,alo.r_ile sociale - infractiunile - §i sanctiunile enale a lica-
b1le persoanelor care savar§esc astfel de fapte .
-~- Relafiile de represiune penala - obiect al dreptului penal. Daca toti
au:orn de drept penal sunt de acord ca relatiile de aparare sociala formeaza
ob1ectul dreptului penal, parerile difera cu privire la intinderea' acestor relatii de
aparare sociala. '
. Intr-o opini_e, se sustine ca obiect!Jl..dreptului penal.JlsQ_nstituie relatiile
~ocrnle de ~~P.resmne 12e_n 1~1, relatii ce se stabilesc dupa savar~irea ·nfractiunii
.!!!!re stat ~1 mfractor prm care statul are dreptul ~i obligatia s ~ traga la ras un-
dere penala ~e ·. f~~~tor, ia 'nfractomLare obligatia sa su orte Qedeapsih_
A~este1 opmn 1 se repro~eaza ca re strange sfera dreptu u · penal, ca pune.Ja.
A •
mdo1ala car~~teru alJ..__a?-tonom, normativ,_sa reduce obiectul dre_ptului penal
~ r la relatnle de conflict, de r.epresiune penala, elatii ce se nasc cu ocazia
~ va9.i~ii de infractiuni, i nu tine seama de rolul 2rev~ntiv al dreptului enal
loc J).riJLr_espectarea de catre marea majoritate
~ stmatanlor a obligatiilo instituite pr:in_aceste
Mai mult, de~i se sustine caracterul normativ al dreptului penal, prin ac-
ceptarea acestei opinii se sprijina teza caracterului pur sanctionator al dreptului
penal, caracterul complementar, subsidiar al acestuia in cadrul sistemului de
drept- teza respinsa in doctrina penala inca de la aparitia ei2.
. 5. Relafiile de aparare sociala - de conformare ~i de represiune -
ob1ect al dre~tului pen_al. 0 a doua opinie, care capata tot mai multi adepti ~i
la care ne rahem, cons1dera ca obiectul dreptu)ni penal cupriude relatiile df.
a~a~are sociala, ~ela~i. ~!re ~e uasc ou di n mamentu) savar~i rii faptei interzise,
c1 dm momentul mtrarn m v1goare a legii penale.
. Argumente in sprijinul acestei opinii se regasesc in faptul ca dreptul penal se
1
I. Oancea, op. cit., pp. 15-16.
2
Ase vedea V. Dongoroz, op. cit., p. 28.
25
sale, destinatarii legii penale i~i conformeaza conduita exigentelor normelor penale
in cadrul unor relatii sociale reglementate, ~i nu in afara acestora 1•
Largind astfel sfera relatiilor de aparare sociala ca obiect al dreptului pe-
nal, se confera acestuia rol preponderent preventiv in apararea valorilor sociale
esentiale ale societatii.
'Atunci cand a 'fost nesocotita obligatia instituita prin norm.a penala, relatia
sociala, care pana in acel moment a fost de conform.are, se transform~ in relatie
de conflict ~i pentru restabilirea ordinii de drept incalcata fiiptu1toml este
obligat sa suporte sanctiunea prevazuta de norm.a penala nesocotita. . o_crotire e~ec~1va a s1stemului sau de valori, prin prevederea faptelor periculoase
A§adar, in cea de a do~ia op~1:ie, obiectu! drept~lui penal are o sfera mm
intinsa, cuprinzand nu numa1 relatnle de conflict, c1 §I pe cele de cooperare, de
conform.are, stabilite prin normele penal~.
§ 3. Necesitatea dreptului penal
6. Argumente. Necesitatea dreptului penal nu poate fi pusa la indoiala, ea
fiind determinata de: a) necesitatea apararii valorilor sociale; b) existenfa
fenomenului infracfional ~i necesitatea combaterii lui; c) necesitatea regle-
mentarii juridice a acfiunii de aparare a valorilor sociale2 •
7. Necesitatea apararii valorilor sociale. Intr-adevar, nu este posibila
existenta societatii fiira protejarea (apararea) sistemului de valori pe care socie-
tatea s~ intemei~za, ~i anume: persoana umana cu drepturile ~i libertatile ei;
statul roman, suveranitatea, independenta, unitatea ~i indivizibilitatea lui, pro-
prietatea, indiferent de form.a pe care o are dreptul de proprietate, ordinea ~i
lini~tea publica, ordinea de drept.
8. Existenta fenomenului infractional. Existenta fenomenului infrac-
tional este evidentiat de statistica penala.
' Notiunea d~ criminalitate desemneaza la modul general ansamblul
faptelor penale comise intr-un spatiu ~i intr-o perioad~ determinate 3 •• . •
Criminalitatea este studiata de criminologie pnn metode stat1st1ce ~1 alte
metode specifice ~tiintelor socio-umaniste.
In studierea criminalitatii se face distinctia intre:
a) Criminalitatea zisa legala, ce cuprinde totalitatea infractiunilor pentm
care s-au aplicat sanctiuni penale de catre instantele judecatore~ti.
b) Criminalitatea zisa aparenta sau relevata, ce cuprinde totalitatea
infractiunilor de care organele de politie ~i judiciare au luat cuno~tinta.
1
A se vedea ~i Nicolae Popa, Teoria genera/a a dreptului, Editura All Beck, Bucure~ti,
2002, p. 251.
2
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 11 ~i urm. "'
3 1
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editura All Beck, Bucure~ti, 1998, p . 16.
26
c) Criminalitatea zisa reala, ce cuprinde totalitatea infractiunilor care
s-au savar~it in realitatea sociala, inclusiv cele necunoscute orga~elor de stat
specializate.
9. Nece~itate~ Are~Iementarii juridice a apararii sociale. Acest argu-
me~t care se ~nvoca m h!eratura de specialitate in legatura cu necesitatea drep-
tulm ~enal pnv~~te n~voia reglementarii actiunii de aparare a valorilor sociale,
nece~1tate co~d1t10n.ata, pe de o parte, de interesul societatii pentm a asigura 0
~1 ~ sanctmmlor -~ecesare pentm prevenirea ~i combaterea acestora, iar, pe de
alta parte, acela~1 mteres al societatii ca apararea sociala sa se realizeze in con-
f~~it~te cu v~i~ta sa ~~ c~ respectarea riguroasa a drepturilor celui suspectat de
savar~irea une1 mfractmm - apararea acestuia impotriva actiunii arbitrare a
organelor de stat ce participa la realizarea functiei de aparare sociala.
§ 4. Relafiile de aparare sociala din perspectiva istorica
. ~ 10. ~pararea sociala in perioada prestatala. Relatiile de aparare so-
c1~~a au apamt odata cu societatea ~i au cunoscut, se presupune, atat form.a re-
latulor de cooperare (norm.ala convietuire), cat ~i form.a relatiilor de conflict 1•
Fa~tel~e ~indreptate i~potriva valorilor sociale atrageau reactia din partea
persoane1 vatamate, react1e care imbraca form.a razbunarii.
La originile societatii primitive, razbunarea putea fi individuala sau
colectiva (de gmp) ~i era nelimitata.
Razbunarea nelimitata conducea implacabil la repetarea conflictelor la
slabirea gmpului prin distmgerea fizica a membrilor acestuia ~i de aceea se im-
punea limitarea acesteia.
Razbunarea limitata - desemna limitarea reactiunii la raul produs -
regula talionului, exprimata prin formula ,, ochi pentru ochi, dinte pentru
dinte '.', ?.resupunea ca riposta trebuia sa fie propoftionala cu intensitatea
agresmnn.
De~i, aparent, satisfacea nevoia de aparare sociala, prin aceasta era com-
pro~is~ id~ea ~e justi~ie, fiindca importanta valorilor sociale vatamate atat prin
fa~!a, cat_ ~1 pnn reaq1a de razbunare nu aveau aceea~i insemnatate pentm titu-
lam lor ~1 ducea totdeauna la o dubla pierdere pentm societate.
. Re~ula talionului a fost inlocuita cu compozifia, ce presupunea i'ntelegerea
mtervemta intre paftile in conflict, in baza careia victima primea o ind~mnizatie
pentru raul suferit. '
Compozitia la inceput a fost facultativa, apoi a devenit obligatorie, iar
dupa aparitia statului, indemnizatia revenea acestuia.
V. Dongoroz, op. cit., p. 39.
27
 din norma extrapenala incalcata nu ar fi indestulatoare pentru restabilirea or-
11 Apararea sociala dupa aparitia statului ~i dreptulu_i. ~pararea ~a- dinii de drept incalcate 1.
lorilor s~ciale impotriva faptelor periculoase a devenit o funct1e importanta a Aceasta teza a caracterului pur sanctionator al dreptului penal a fost
statului. . - · d 1 1 criticata in literatura juridica de specialitate2 inca de la formularea ei.
Exercitarea acestei func!ii se reahzea~a _pnn rep~ pen~ . . . - Caracterul autonom al dreptului penal se reflecta in relatiile proprii de re-
Faptele prin care indivizi izola!i penchtau valo:1le _sociale a~ devemt m 1 glementare, relatiile de aparare sociala, rela!ii ce nu fac obiectul altei reglementari.
fractiuni, iar reactia impotriva faptuitorilor a fost etat1zata - devemnd monopo Caracterul autonom al dreptului penal se poate demonstra ~i in cadrul
opiniei ca viata sociala ar fi reglementata mai intai de celelalte ramuri de drept,
al stat;~~~oltarea dreptului penal de-a lungul timpulu_i a refl~ctat _evolutia sis- iar dreptul penal ar interveni doar pentru sanctionarea faptelor periculoase din
temelor de politica penala ~i gandirii juridice din penoadele istonce care s-au acele domenii reglementate, aratand ca exista domenii ale vietii sociale unde
succedat. numai dreptul penal ocrote~te valori sociale ce mi sunt ocrotite de nicio alta
ramura de drept, de ex.: ocrote~te sentimentul de mila prin incriminarea faptei
§ 5. Caracterele dreptului penal de lasare Jara ajutor a unei persoane aflate in dificultate prin prevederea
obligatiei ,,de a da ajutorul necesar sau de a anunta de indata autoritatile de
12. Enumerare. Caracterele dreptului penal sau tra~~turile car_acteristic_e catre eel care a gasit o persoana a carei viata, integritate corporala sau sanatate
ale acestei ramuri de drept se desprind din specificul relatulor de aparare soc1- este in pericol ~i nu are putinta de a se salva" (art. 203 C.p. ); ·ocrote~te respectul
cuvenit moqilor prin incriminarea faptei de profanare de cadavre sau morminte
ala care ii revin spre reglementare. . . . _ . . .
De i nu exista unanimitate in literatura Jund1ca de speciahtat~, aprec1em (art. 383 C.p.); instituie obligatia persoanei, care, luand cuno~tinta de comiterea
ca trasa~ri caracteristice ale dreptului penal: autonomia, unitatea ~1 caracterul unei fapte prevazute de legea penala contra vietii sau care a avut ca urmare
moartea unei persoane, de a in~tiinta de indata autoritatile pentru ca justitia sa
de dr~:tf :~~~;i2 adauga la caracterele de drept public ~i autonom, caracterele poata fi infaptuita efectiv ~i prompt (art. 266 C.p.), valori sociale ocrotite de la
inceput prin normele dreptului ~i care nu au format obiect de reglementare al
subsidiar ~i selectiv. altor ramuri de drept3.
13 Caracterul autonom al dreptului penal. Autonomia unei ramu:i d~ Am subliniat acest aspect pentru a evidentia inca o data caracterul
drept se justifica printr-un obiect propriu de reglementare ~i a celorl~~l~e cnten: autonom al dreptului penal ~i netemeinicia sustinerilor caracterului pur sanctio-
complementare3. In cazul drep~lui penal, _obiec~l de reglementare 1 ormeaza nator, auxiliar al dreptului penal. Pentru ca daca este adevarat ca raporturile
patrimoniale sunt reglementate de dreptul civil, raporturile de munca de dreptul
latiile de a a.rare sociala spec1fice aceste1 ramun de drept. . . ~ .
re , p 1 t 1 dreptului penal este constant ev1dent1at m hteratura muncii, raporturile de familie de dreptul familiei ~i tot a~a cu celelalte ramuri de
Caracteru au onom a . . . • t 1 · pur drept, iar pentru incalcarile grave din aceste ramuri de drept sunt prevazute in
. .d. - de s ecialitate ~i pentru a sublinia netemem1cia teze1 ~arac eru m . .
Js::c:t:nator ~l dreptului penal, sustinut in literatura juridica_ ~a~ veche, po~~1v1t dreptul penal norme de sanctionare, cu aceasta dreptul penal nu devine auxiliar,
complementar acestor ramuri de drept, deoarece faptele grave, incalcarile grave
cu c;re dreptul penal nu ar reglementa relatii sociale p~o~ru, c1 ~~ar relatu de
. ea cu alte cuvinte un caracter subs1d1ar, aux1har, comple- din aceste domenii nu sunt prevazute in normele de drept civil, de dreptul mun-
sanct10nare,
,
ar av , 4
, cii, de dreptul familiei etc., ci tot in dreptul penal, care, prin prevederea
mentar altor ramuri de drept • d · acestora in normele sale, contribuie la prevenirea lor, iar in caz de incalcare, la
Potrivit acestei conceptii, rela!iile sociale ar fi reglement~te ~ e a1te r~mun
restabilirea ordinii incalcate prin aplicarea de sanctiuni specifice. Se realizeazii ,
de drept ~i dreptul penal ar trimite un plus de sanctiune atunc1 cand sanctmnea
astfel functia normativa, regulatoare a dreptului penal, se evidentiaza caracterul
autonom al acestuia.
1 c · B ulai,· BN Bulai op cit. pp.17-21.
· · . ' · ' D . Nitu
v
Drept penal. Partea genera/a, vol. 1,
2 A se vedea Florm Streteanu, ame1 , , 1
Robert Vouin et Jacques Leaute, Droit penal general et criminologie, Presses
Editura Universul Juridic, Bu~ure~ti, 20l~, p. dl3 . z . Editura Actami, Bucure~ti, 1996, Universitaires de France (P.U.F.), Paris, 1956, p. 87 ~i urm.
3 Nicolae Popa, Teorza genera/a a reptu uz, , 2
V. Dongoroz, op. cit., p. 35 .
3
p. 243. . lbidem.
4 Ase vedea I. Oancea, op. cit., p. 19 ~1 urm.

29
28
 14. Caracterul unitar al dreptului penal. Unitatea dreptului penal este § 6. Scopul dreptului penal
pusa in evidenta de unitatea principiilor care strabat legislatia penala cu privire
la infractiune, raspunderea penala, sanctiuni. 16. Apararea valorilor sociale - scop al dreptului penal Dreptul 1
are ca scop ap~ pena
. ~ ..
A • • •

Caracterul unitar al dreptului penal roman se desprinde ~i din dispozitiile
art. 236 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal1,
care prevad ca: ,,Dispozitiile par/ii generale a Codului penal, precum ~i
dispozitiile generale ale prezentei legi se aplica ~i faptelor sanctionate penal
prin legi speciale, fn afara de cazul fn care legea dispune altfel ".
Caracterul unitar al dreptului penal, unanim admis in doctrina penala
romana actuala, nu este infirmat de imprejurarea ca normele penale se gasesc
grupate in partea generala, in partea speciala a Codului penal ori in legi speciale
sau in legi nepenale cu dispozitiuni penale, deoarece principiile fundamentale
ale dreptului penal se gasesc in cadrul fiecarei reglementari penale.
Unitatea dreptului penal nu este afectata, chiar daca unele norme penale
au un caracter aparte, cum sunt normele penale ce privesc aplicarea legii penale
romane infractiunilor savar~ite in strainatate ori care asigura asistenta juridica
intemationala in materie penala2 .
15. Caracterul de drept public. Prin reglementarile sale, dreptul penal
apaf!ine dreptului public, pentru ca intotdeauna ~i pretutindeni in apararea valo-
rilor sociale a fost interesata societatea, statul ca reprezentant al acesteia.
In toate raporturile juridice de drept penal se gase~te intotdeauna statul ca
subiect dominant3 care pretinde o anumita conduita de la destinatarii legii
penale, iar in caz de incalcare a normelor penale, tot statul prin organele sale
specializate asigura restabilirea ordinii incalcate, exercitand tragerea la raspun-
dere penala, in majoritatea cazurilor, din oficiu, a celor vinovati de savar~irea
unor infractiuni.
In doctrina penala straina a fost exprimata opinia conform careia dreptul
penal ar apaf!ine nu numai dreptului public, ci ~i dreptului privat, avand astfel o
pozitie ,,sui-generis "4 •
1 ed ucativ
Publicata in M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
2
Cu privire la existenta unui drept penal international ori a unui drept international penal,
a se vedea Grigore Geamanu, Drept international penal Ji infrac/iunile interna/ionale, Editura
Academiei R.S.R., Bucure~ti, 1975, p. 19 ~i urm.
3
Nicolae Volonciu, Tratat de procedura penala. Partea genera/a, vol. I, editia
a II-a, revizuita ~i adaugita, Editura Paideia, Bucure~ti, 1996, p. 18 ~i urm.; Ion Neagu,
Mircea Damaschin, Tratat de procedura penala. Partea genera/a (fn lumina noului Cod de
procedura penala), Editura Universul Juridic, Bucure~ti, 2014, p. 31. '
4
Ase vedea, pe larg, F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. I, p. 14 ~i urm.
30
_ararea I~otnva mfraqiunilor, a valorilor sociale esentiale ale
societat1~. De~1 nu ma1 este expres prevazut in Codul penal actual 1 ' sco I
dre~~lm _penal se ~egaja din intreaga reglementare a relatiilor de' a ar~~e
soci~I~, dm pr~vede~1le paf!ii speciale a Codului penal, ca ~i din legile !enale
~pecia _e care mterz~c sau ordona anumite actiuni sau inactiuni indre tate
impo_triv~ u~or va!on, pentru apararea acestor valori ~i pentru a asigura no!ala
conv1etmre m soc1etate.
Scopul~ ~reptului ~enal . este pus in evidenta de politica penala cu care
acesttadse afll~ mtr-o le~~~:a mdisolubila, dreptul penal fiind principalul instru-
men e rea 1zare a pohticn penale.
§ 7. Politica pen ala
ii·
d1 ~~otiune ~i caracterizare. In literatura de specialita~e politica penala
es!e e m1ta ca: ,, ans~mblul de procedee susceptibile sci fie pro~use le iuitoru-
lu, ~au care sunt efectiv folosite de acesta la un moment dat fntr-o tara ~etermi-
na!a, P_,entr~- c~m~atere~ criminalitatii"2 sau ,,politica penala ;ste fn e ala
masura _0 ~tunta ~1 ~- arta: ~e consta fn a descoperi ~i organiza fn mod rati!nal
cele mm _b~n: solutu pos1bde pentru diferitele probleme de fond "i defi ' ~
care le ndica fenomenul criminalitatii "3 Y orma pe
Din ~e:£i?:itiile prezentate se d~spri~de concluzia ca politica penala este 0
ha~e ~ pohticn. gen~rale a statului ~i se refera la masurile ~i mijloacele ce tre-
r
fme optate ~I ~P!1cat~ ~~ntru prevenirea ~i combaterea fenomenului infrac-
,1ona mtr-o_ anum~ta_ tara ~1 mtr-o perioada determinata.
. .. Trebme subhmata id~ea ca mijloacele ~i masurile propuse de ~tiinta oli-
~icn ?enal: pentru prevemrea ~i combaterea criminalitatii dobandesc eficfenta
m mas~ra m care sunt acc~ptate in cadrul politicii generale ~i presupun realiz;_
rea une_i concordante deplme intre politica generala ~i politica penala a statului
respect1v.
~e~i?ur c_a ~pa~are~- valorilor sociale nu se realizeaza exclusiv prin mij-
1
odace J~dice, ci_ ~1 pnn ffilJloace extrajuridice de ordin economic social cultural
. . ' ca
. ~1 prin interm. ed.mI norme Ior Jund1ce
· · · '
extrapenale 'de drept'
a mm1strativ, de drept pnvat, de dreptul muncii etc.
1
In Cod 1 1 t · (C
L / pe:1~ a~ error _ ·P_- 1969), scopul era expres prevazut in dispozitiile art l ·
,, ~gea ~e~a ~ _a~~r~, 1mpotnva mfractiunilor, Romania, suveranitatea, ind~ ende~ta.
umtatea ~1 md1v1Z1bihtatea statului, persoana drepturile ~i libert~fl t · p · ' '
precum ~i intreaga ordine de drept". ' a,1 e aces e1a, propnetatea,
: Anselm Feuer~ach, Le_b':'ch, 18.°3, citat de c. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 22 _
R. Merle, A. V1tu, Trazte de drozt crzminel Cuias Paris 1973 96
' :., ' ' ,p. .
31
 Trebuie subliniat insii ca atilt actiunea preventivii specialii, cat ~i reactia
represivii, ca laturi ale politicii penale, se realizeazii in principal prin inter-
mediul dreptului penal, care prin normele sale prevede atat conduita de urmat
de ciitre destinatarii legii penale, pentru evitarea oriciirei atingeri a valorilor
sociale, cat ~i reactia necesarii impotriva infractiunilor, pentru restabilirea
ordinii de drept.
§ 8. Sarcinile dreptului penal
18. Enumerare. Ca instrument al politicii penale, dreptul penal in
realizarea scopului siiu are de indeplinit unele sarcini sau functii, care pot fi
sintetizate in:
a) asigurarea prevenirii infractiunilor ce se realizeazii, pe de o parte, prin
incriminarea faptelor periculoase, atriigandu-se astfel atentia tuturor destina-
tarilor legii penale sii se abtinii de la siivar~irea lor, iar, pe de altii parte, prin
amenintarea cu sanctiunea previizutii de lege ce ii determinii sii se abtinii pe cei
tentati sii siivar~easca infractiuni;
b) asigurarea cadrului legal de realizare a functiei de aparare sociala. 0
astfel de functie presupune deopotriva aratarea in lege a faptelor periculoase
pentru valorile sociale, ca ~i a sanctiunilor pe care organele statului le pot lua in
cazul savar~irii faptelor interzise, Prin aceasta se asigura atat ocrotirea valorilor
sociale, cat ~i ocrotirea faptuitorilor impotriva abuzurilor la care ar putea fi su-
pu~i de catre organele statului;
( c) asigurarea dezvoltarii noilor valori ~i relatii sociale. Prin reglementarile
sale, dreptul penal trebuie sa permita protejarea ~i dezvoltarea noilor valori so-
ciale ~i a relatiilor sociale nascute in jurul ~i datorita acestora, cum sunt noile
valori democratice ale statului de drept, drepturile fundamentale ale omului,
proprietatea in formele consacrate de Constitutia Romaniei etc.
§ 9. Legaturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept
19. Dreptul penal ~i dreptul procesual penal. In cadrul sistemului uni-
tar de drept al Romaniei, dreptul penal are stranse legaturi cu celelalte ramuri
de drept.
Cu dreptul procesual penal, dreptul penal are cea mai stransii legatura, ce
se reflecta in interdependenta ~i interactiune pentru realizarea apararii sociale.
Dreptul penal substantial nu este de aplicatiune imediata. El se transpune in
viaµ, se realizeaza, i~i indepline~te finalitatea sa prin intermediul dreptului
procesual penal, care, la randul sau, fara dreptul penal ar fi steril ~i farii continut' .
Prin normele dreptului penal se stabilesc faptele care sunt infractiuni,
pedepsele ~i raspunderea penala ce revine persoanelor ce siivar~esc infractiuni,
1
I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 26.
32
iar prin normele dreptului procesual penal este stabilita procedura de tragere la
riispundere penala a celor vinovati de savar~irea infractiunilor.
. Legatura stransii intre dreptul penal ~i dreptul procesual se evidentiaza ~i
pnn corelatia dintre raportul juridic penal ~i raportul juridic de drept procesual
penal.
20. Dreptul penal ~i alte ramuri de drept. Legatura dreptului penal cu
celelalte ramuri de drept poate fi observata atat in ceea ce prive~te interventia
dreptului penal pentru apararea relatiilor sociale ce formeaza obiect de regle-
mentare a acestor ramuri de drept, cat ~i in legatura cu influenta ce o exercita
aceste ramuri de drept asupra dreptului penal prin restrangerea ori extinderea
reglementarilor cu influenta directa asupra reglementarilor penale.
Spre exemplu:
Cu dreptul constitufiona/1, dreptul penal se interfereaza in ocrotirea rela-
tiilor sociale care apar in procesul instaurarii, mentinerii ~i exercitarii puterii de
stat. Prin normele penale sunt incriminate faptele ce pun in pericol statul, ca ~i
alte valori esentiale ale societatii noastre consacrate prin normele de drept
constitutional.
Cu dreptul civil, dreptul penal se interfereaza in apararea relatiilor patri-
moniale ~i personale nepatrimoniale, ce formeaza obiect de reglementare al
dreptului civil2, impotriva faptelor periculoase, prin interzicerea, sub sanctiuni
specifice - pedepse -, a sustragerilor, distrugerilor, abuzurilor etc.
In ceea ce prive~te legaturile dreptului penal cu dreptul administrativ,
dreptul financiar, dreptul familiei ~.a., vom observa aceea~i preocupare de
ocrotire impotriva faptelor periculoase pentru acele relatii sociale prin normele
dreptului penal, care este influentat la randul sau de evolutia reglementarii acelor
relatii sociale.
Secfiunea a II-a
STIINTA DREPTULUI PENAL
§ 1. Stiinta dreptului penal - ramura a ~tiintelor juridice
21. Notiune. $tiinta dreptului penal este o ramura a ~tiintelor juridice ~i
reprezinta un ansamblu de teorii, conceptii, principii privitoare la dreptul penal.
1
A se vedea loan Muraro, Drept constitufional ,$i institufii politice, vol. I, Editura
Actami, Bucure;;ti, 1995, p. 18.
2
C. Statescu, C. Birsan, Tratat de drept civil. Teoria genera/a a obligafiilor,
Editura Academiei R.S.R., Bucure;;ti, 1981, p. 139 ;;i urm.
33
 Ca sistem de cuno~tinte despre dreptul penal, ~tiinta dreptului penal ex~
plica ~i fundamenteaza necesitatea ~i sarcinile ~~ptulu~ penal, metodele ~1
mijloacele de prevenire ~i combatere a fenomenulm mfract10nal.
22. Obiectul ~tiinfei dreptului penal. Obiectul ~tiintei dreptului pen~l- il
constituie dreptul penal ca sistem de norme juridice ce reglementeaza relatnle
de aparare sociala.
23. Sarcinile ~tiinfei dreptului penal. In doctrina penala se s~bliniaza :a
~tiinta dreptului penal studiaza: normele ~i institutiil~ drep~lm pe~a~ m
complexitatea ~i dinamismul lor pentru cunoa~t~rea. contmutulm :iorma;:iv, fi-
nalitatea normelor penale, pentru cunoa~terea vomte1 de stat ~xpnmate _m ?or-
mele ~i institutiile dreptului penal, pentru aflarea eventualelor 1mperfectrnm ale
normelor ~i de a propune modificarile necesare.. . . . ~
Stiinta dreptului penal cerceteaza prac~1c~ ~~d1c1ara. pentru~ a observa
concordanta
, dintre solutiile
, practice cu prmc1p11le expnmate m normele
juridice penale. . .
Stiinta dreptului penal este menita sa ~esco~ere leg1le de evolut1e ~l:
fenomenului juridico-penal, sa puna in ev1denta cauzele car~ . de~eIT?:ma
crearea, modificarea ~i disparitia din dreptul pozitiv a normelor ~1 mst1tut11lor
dreptului penal. . .. . . .
Stiinta dreptului penal, prin obiectul sau, apagme ~t1_1:1telor Jm:1~1ce ce_ a~
ca obiect de studiu diferitele ramuri ale drep_tului. Intre ~tnnt:le_ Jund~ce exist~
legaturi, cum, de altfel, exista ~i intre ramunle de drept ca part1 ale s1stemulm
de drept. . •· 1·
Cele mai stranse legaturi le are ~tiinta dreptulm pena~. cu ~tnnta drep11:1 m
procesual penal ~i cu ~tiinta dreptului executional penal, ~tnnte ce au ca ob1ect
ramurile de drept respective. . . ..
Legaturile foarte stranse dintre aceste trei ~a1:1un de drept ~1 ~tnnte~e. c~
apartin au condus in literatura juridica de speciahtate la formularea opm1e1 ca
1:
sub denumirea de ,,drept penal", ce ,,disciplineaza integral :eactia represi~a" 1,
se cuprind ramurile de drept penal, drept procesual penal ~1 drept executional
penal, impreuna cu ~tiintele acestor ramuri de drept.
§ 2. Stiinfele penale (criminale)
24. Stiinfele penale - ~tiinte socio-um~ni_st~. Sub ac~asta de~umire de
§tiinfe penale sau criminale au fost gru~ate d1sc1plmele soc10-umamste, altele
decat ~tiintele juridice, dar care au ca ob1ect de ce~c~tar_e f:_no~enul comple: ~~
infractionalitatii atat sub raportul naturii ~i etiolog1e1 lm, cat ~1 al fundamentaru
~tiintifice a mijloacelor de prevenire ~i combatere a acestuia.
1
V. Dongoroz, op. cit., p. 33 .
34
Cea mai importanta dintre disciplinele care au ca obiect cercetarea feno-
menului criminalitatii este criminologia.
In adevar, ,, ;riminologia este o §tiinfa sociala relativ autonoma, din
grupa sociologiei, auxiliara §tiinfelor penale, cu caracter pluridisciplinar, care
studiaza starea, dinamica, legitafile, cauzele §i condifiile socio-umane ale
criminalitafii, precum §i trasaturile definitorii, mecanismul # funcfionalitatea
sistemului de masuri de prevenire §i combatere a crimei §i criminalitafii,
inclusiv de tratament al delincvenfilor" 1• 0 alta definitie propusa in doctrina
este: ,, Criminologia reprezinta ansamblul cercetarilor cu caracter §tiinfifzc ce
se ocupa: pe de o parte, cu studierea fenomenului criminal, urmarind
cunoa§terea complexa a acestuia, iar, pe de alta parte, cu evaluarea practicii
anti-criminale, fn scopul optimizarii acesteia "2 •
In literatura de specialitate s-a recunoscut criminologiei caracterul de ~ti-
inta complexa, interdisciplinara, ce inglobeaza in obiectul ei de studiu ~i alte
discipline considerate la inceput discipline separate in cadrul disciplinelor
penale, ca, de exemplu, antropologia criminala, sociologia criminala,
psihologia criminala, etnografia §i demografia criminala, statis'tica penala.
0 alta grupa de ~tiinte penale ce au ca obiect cercetarea mijloacelor de re-
actiune antiinfractionala cuprinde: penologia ~i §tiinfa penitenciara. ,,Penologia -
scria prof. Traian Pop - este ~tiinta despre mijloacele apararii sociale in contra
faptelor antisociale declarate infractiuni ~i in contra pericolului criminalitap.i"3 •
Aceasta defmitie actualizata ar putea fi formulata astfel: penologia se ocupa cu
studierea pedepselor ~i a celorlalte sanctiuni de drept penal sub raportul
eficacitatii acestora in prevenirea ~i reprimarea faptelor periculoase, precum ~i
de elaborarea unor propuneri de imbunatatire a calitatii acestora.
$tiinfa penitenciara studiaza modul de organizare ~i de functionare a lo-
curilor de executare a pedepselor privative de libertate, cum sunt penitenciarele.
Tot in grupa ~tiintelor penale se cuvin mentionate criminalistica, medicina
legala, psihologia judiciara, politia ~tiintifica.
Criminalistica este o ~tiinta judiciara, cu caracter autonom ~i unitar, care
insumeaza un ansamblu de cuno~tinte despre metodele, mijloacele tehnice ~i
procedeele tactice destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii
persoanelor implicate in savar~irea lor ~i prevenirii faptelor antisociale 4 .
Medicina legala, ce apaqine deopotriva ~tiintelor medicale ~i ~tiintelor
penale, studiaza acele probleme ale patologiei umane legate de viata, sanatatea
~i activitatea omului ca fapte incriminate sau relatii sociale ocrotite de lege, in
1
2
Aurel Dincu, Bazele criminologiei, Editura Proarcadia, Bucure~ti, 1993, p. 4.
V. Cioclei, op. cit., p. 57.
3
A se vedea, pe larg, Traian Pop, Drept penal comparat. Penologie §i §tiinfa
penitenciara, vol. III, Institutul de arte grafice ,,Ardealul", Cluj, 1924, p. 1 ~i urm.
4
Emilian Stancu, Tratat de criminalistica, editia a V-a, revazuta, Editura Universul
Juridic, Bucure~ti, 2015, p. 28.
35
scopul de a oferi justitiei probe cu caracter ~tiintific, precum ~i masuri cu
1
caracter medico-social utile efortului de asanare a delincventei •
Psihologia judiciara se define~te ca acea disciplina distincta, formativ
aplicativa ~i de cultura profesionala a magistratului in statul de drept, avand ca
obiect studierea nuantata ~i aprofundata a persoanei umane implicate in drama
judiciara, in vederea obtinerii cuno~tintelor ~i a evidentierii legitatilor psiho-
logice apte sa fundamenteze obiectivarea ~i interpretarea corecta a comporta-
2
mentelor umane cu finalitate judiciara sau criminogena .
Polifia ,Jtiinfifica studiaza urmele lasate de infractor (tesuturi, fire de par,
ampr~nte etc.), pentru identificarea acestuia. . . . . . ~ ..
In doctrina penala franceza se apreciaza ca ps1hologia 3ud1ciara, pohtia
3
~tiintip.ca ~i medicina le gala sunt ramuri distinct~ ale crimi~alis;ici~ . . .
In cadrul ~tiintelor penale, o situatie spec1ala, s-a aratat m hteratura 3ur1-
dica de specialitate4, o are politica penala, ce are ca obiect studiul datelor fumi-
zate de celelalte ~tiinte penale, inclusiv ~tiintele juridico-penale, ~i care pe
aceasta baza elaboreaza orientarile, metodele, principiile ~i mijloacele pe care le
recomanda legiuitorului in vederea imbunatatirii normelor juridico-penale, or-
ganelor judiciare ce vor aplica aceste norme, ca ~i tuturor celor care au atributii
in activitatea de prevenire a infractiunilor.
Stiintele penale prezentate mai sus au fiecare, in felul lor, o contributie la
realizarea ~copului ~i sarcinilor dreptului penal, a politicii penale.
Secfiunea a III-a
PRINCIPALELE SCOLI SI CURENTE DE POLITIC.\ PENAL.\
§ 1. Aparitia ~colilor de politica penala
25. Politica penala ~i gandirea juridico-penala in Antichitate. in doctrina
penala se apreciaza ca nivelul scazut al dezvoltarii cuno~tintelor despre om ~i
societate in Antichitate a fa.cut ca preocuparile cu privire la scopul ~i rafiunea
pedepsei sa fie neinsernnate. Este dominanta in aceasta perioada conceptia ca
pedeapsa constituie o razbunare pentru raul produs de infractor.
Reactia represiva (razbunarea) era solutia naturala impotriva unei agresiuni.
Pedeapsa era lipsita de orice finalitate preventiva, iar notiunea de vinovafie nu
era cunoscuta5 .
1 Gheorghe Scripcaru, Moise Terbancea, Medicina legala, Editura Didactica ~i
Pedagogica, Bucure~ti, 1970, p. 13.
2 Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Casa de
Editura ~i Presa ,,Sansa" SRL, Bucure~ti, 1992, p. 5 ~i urm.
3 Jean Pradel, Drept penal general, tom. I, Cujas, Paris, 1977, p. 71.
4 C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 32.
'"
5 Ase vedea V. Dongoroz, op. cit., p. 56.
36
26. Politica penala ~i gandirea juridico-penala in Evul Mediu. Progre-
sele realizate in gandirea filozofica in epoca Rena~terii au o slaba influenta asu-
~r~ dezvoltarii ~tiintei dreptului penal ~i a justitiei penale, unde solutia d~ poli-
tic~ penala _adoptata in practica ramane cea represiva, dar fundamentul represi-
unn nu ma1 era razbunarea, ci expiafiunea, adica ispa~irea de catre infractor a
culpabilitatii sale, asigurandu-se exemplaritatea pedepsei. in indeplinirea acestei
functii, de exemplaritate, pedepsele trebuiau sa fie crude, grele, intimidante.
_Pedeapsa continua sa aiba caracter retributiv ( se aplica pentru savar~irea
fapte1), dar este ~i un mijloc de indreptare a infractorului.
Este dominanta conceptia ca omul este liber, inzestrat cu libertatea de
vointa (liber arbitru) ~i de aceea el trebuie sa dea seama de fapta sa in fata so-
cietatii ~i sa suporte pedeapsa. '
in aceasta epoca nu erau cristalizate legiuiri prin care sa fie determinate
faptele ce urmau sa fie pedepsite ~i nici pedepsele ce puteau fi aplicate, fapt ce
a lasat loc arbitrariului judecatorilor.
Spre sfar~itul Evului Mediu, in epoca Iluminismului, situatia se schimba.
~riticile ad~~e ordinii de drept feudale ~i formularea unor princi~ii noi, progre-
s1ste de pohtica penala au pregatit ideologic Revolutia Franceza de la 1789.
Pe planul gandirii social-juridice 1 sunt dominante doua mari teorii: teoria
dreptului natural ~i teoria contractului social.
Teoria dreptului natural (Grotius, Puffendrof ~.a.) considera ca dreptul, in
general, i~i are originea in firea omului, iar pedeapsa ~i represiunea sunt ne-
cesare pentru mentinerea ~i dezvoltarea societatii.
Teoria contractului social (Hobbes, Locke, Rousseau) considera ca
oamenii primitivi, fiind liberi, au consimtit sa traiasca in societate printr-un
acord tacit, renuntand la deplina libertate ce o aveau, acceptand sa se supuna
regulilor vietii in colectivitate, iar pedeapsa ~i represiunea sunt consecinte
logice, fire~ti ale incalcarii contractului initial.
!n ambele teorii, pedeapsa ~i represi~nea au un rol utilitar.
In domeniul justitiei penale 2 s-au impus criticile formulate de Montes-
quieu ~i mai ales de Cezare Beccaria, care, in celebra sa lucrare ,,Dei delitti e
delle 1:ene" din 1764, la varsta de numai 26 de ani, a formulat foarte multe pro-
punen de reformare a dreptului penal, printre care: abolirea pedepsei cu
moartea, abolirea torturii, umanizarea pedepselor ~.a.
1
Idem, p. 58.
2
. Ase vedea: Montesquieu, De !'esprit des lois, 1784 (in romane~te, Despre spiritul
legzlor, vol. I, Bucure~ti, Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1964); Cesare Beccaria, Dei delitti
e ~elle pe~_e, ~iv_?mo, 1764_ (in rom~ne~~e, Cesare Beccaria, Despre infracfiuni ~i pedepse,
Ed1tura St11nt1fica, Bucure~tl, 1965 ~1 Ed1tura Rosetti, Bucure~ti, 2001 ).
37
 Aceste idei ~i teorii sunt considerate puncte de plecare in ~tiinta penala, ce
va cunoa~te o dezvoltare deosebita dupa victoria Revolutiei Franceze de la
1789.
§ 2. Doctrina clasica
27. Nofiune ~i caracterizare. Doctrina sau ,,Scoala clasica", cum a de-
numit-o marele penalist ~i criminolog italian Enrico Ferri, cuprinde ideile, con-
ceptiile ~i principiile de politica penala formulate de ideologii Revolutiei
Franceze de la 1789 ~i expuse in lucrarile lor de: Montesquieu, Cezare
Beccaria, Rousseau, Bentham, F euerbach.
Doctrina clasica a fundamentat ~i a sistematizat principiile politicii penale
modeme: legalitatea infractiunilor ~i pedepselor, egalitatea in fata legii penale,
umanizarea pedepselor ~i a regimului de executare a pedepselor privative de
libertate, raspunderea penala personala ~i subiectiva intemeiata pe savar~irea
infractiunii cu vinovatia legal stabilita a infractorului 1 .
in lucrarea sa ,,Principii di diritto criminale ", Enrico Ferri aprecia ca
Scoala clasica:
- a stabilit ratiunea ~i limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o
justa sanctiune aplicata pentru infractiunea savar~ita, ce trebuie sa fie gradata in
raport cu gravitatea infractiunii);
- s-a opus cruzimii pedepselor ~i a modului de executare, propunand
abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale ~i infamante, a propus
imblanzirea pedepselor;
- a propus garantii pentru individul infractor in cursul procesului penal.
Pe plan teoretic, doctrina clasica examina infractiunea, infractorul ~1
pedeapsa ca entitati juridice abstracte.
Individul, in conceptia Scolii clasice, este inzestrat cu libertate de vointa
(liber arbitru), are capacitatea de a deosebi binele de rau ~i deci libertatea de a
alege intre acestea - avand aceasta posibilitate, va raspunde moralmente pentru
faptele sale (responsabilitate morala).
Pedeapsa reprezinta o justa sanctiune ce trebuie aplicata infractorului in
raport cu gravitatea infractiunii.
In conceptia Scolii clasice, dreptul penal trebuie sa se ocupe doar de reac-
tia represiva, nu ~i de lupta impotriva criminalitatii sub aspect preventiv.
28. Reflecfii critice privind doctrina clasica. Dreptului penal elaborat
de principiile Scolii clasice i s-a repro~at ca a pastrat caracterul retributiv ce 1-a
1 1
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 35.
38
avut. Comiterea infraqiunii este socotita o gre~ita alegere de catre infractor a
libertatii
, sale de vointa
' .
Pedeapsa este privita ca o reparatie a raului cauzat societatii are caracter
retributiv ~i trebuie sa fie stabilita dupa gravitatea infractiunii ii ~inovatia in-
fractorului. ' '
Prin executarea pedepsei se plate~te datoria condamnatului fata de socie-
tate ~i este considerat indreptat. '
.. Aceasta viziune pur juridi~a a criminalitatii ~i neabordarea cauzelor, ca ~i
a illlJloacelor de preverur~ _a ~cesteia nu au stavilit fenomenul infractional (criminal).
~~ t~ate ac~ste c~1tic1, ~u poate fi negata valoarea deosebita a principiilor
de pohtica penala sustmute m cadrul Scolii clasice, principii ce au influentat
elaborarea legislatiilor penale modeme ~i care principii i~i pastreaza valabili-
tatea ~i azi (legalitatii, egalitatii, umanismului etc.).
§ 3. Doctrina pozitivista
~. 29. Nofiune ~i caracterizare. Doctrina pozitivista, sau Scoala pozitivista,
1~1 ?atoreaza nu?:el: me~?dei inductive sau pozitive, bazata pe observatie ~i ex-
penment, folos1ta m ~tuntele naturii, dar ~i in cercetarea fenomenelor juri-
dico-penale.
,,Doct:ina pozitivista cuprinde un ansamblu de idei ~i concepfii cu privire
la_ ~atura ~z cauze!~ fenomenului infracfional, precum ~i cu privire la caile ~i
muloacele de lupta zmpotriva acestui fenomen " 1•
~ ~octr~~a ~ozitivista apare in Italia ~i este marcata de publicarea de catre
mteme1etoru e1 a unor lucrari importante: Cezare Lombroso - L 'Uomo
delinquente" (1876), Enrico Ferri - ,, Sociologia criminale" (1881 ):, Raffaele
Garo~alo - ,, Criminologia" (1885).
In conceptia Scolii pozitiviste, infractiunea este mai intai un fenomen
natural ~i social inainte de a fi un fenomen juridic, iar infractorul nu este liber in
ma~ifes_tarile_ sale, ~i, dimpotriva, absolut determinat de factori criminogeni de
ordm b10log1c, social ~i cosmoteluric. A~adar, infractorul fiind determinat la
savar~!re~ infra~tiunii, raspunderea lui nu poate avea ca temei culpabilitatea
morala, c1 neces1tatea apararii sociale.
Doctrina pozitivista considera ca reactia antiinfractionala trebuie sa cores-
punda periculozitatii infractorului ~i sa se realizeze prin masuri adecvate acestei
periculozitati - de eliminare din societate, in cazul criminalilor innascuti alie-
nati sau din obicei, ori prin masuri de tratament, in cazul infractorilor de, ~cazie
sau pasionali.
Idem, p. 36.
39
 Politica penala preconizata de doctrina pozitivista vizeaza luarea masu-
rilor preventive (substitutivi penali) pentru inlaturarea cauzelor criminalitatii,
iar fata de infractori, luarea de masuri de aparare sociala pentru combaterea
starii de periculozitate a acestora. Nu sunt excluse nici pedepsele, dar ele sa fie
aplicate ca ultima solutie ~i tinand seama de periculozitatea infractorului.
30. Aspecte pozitive. Doctrina pozitivista are meritul de a fi orientat
cercetarile spre natura ~i cauzele fenomenului infractional, ca ~i spre persoana
infractorului supus determinismelor ce-i dirijeaza conduita antisociala.
Doctrina pozitivista a propus pentru prima data masuri de siguranta ce pot
fi luate pe langa pedepse. Sub influenta Scolii pozitiviste, masurile de siguranta
au fost introduse in legislatiile penale ulterioare.
31. Aspecte criticabile. Conceptia absolut determinista asupra conduitei
individului, redus la un robot raufacator, ce trebuie eliminat, nu corespunde
realitatii, fiindca neaga capacitatea omului de autodeterminare.
Propunerea de luare a masurilor de siguranta ~i ante delictum in functie de
periculozitatea infractorului aduce atingere libertatii persoanei ~i o lipse~te pe
aceasta de garantiile oferite de reglementarea penala clasica.
in concluzie, criticile aduse nu reduc din meritele Scolii pozitiviste, care a
marcat un progres in promovarea unei politici penale ~tiintifice, oferind ori-
zonturi noi in gandirea juridico-penala, pregatind astfel aparitia teoriilor con-
temporane, in special a apararii sociale, in doctrina penala.
§ 4. Sisteme eclectice
32. Justificare. Doctrinele eclectice au aparut ca o necesitate a concilierii
celor doua doctrine - clasica ~i pozitivista - incercand sa imbine intr-o concep-
tie pragmatica ~i eficienta avantajele pe care le oferea fiecare dintre acestea in
lupta contra criminalitatii.
33. A Treia Scoala italiana (Terza Scuola) 1, denumita ~i Scoala critica
ori a pozitivismului critic, are ca reprezentanti pe B. Alimena ~i E. Carnevale.
A avut o existenta scurta. in cadrul acestei doctrine, se imbina de la Scoala
pozitivista concep{ia privind etiologia naturala a criminalitatii, iar de la Scoala
clasica, ideea raspunderii morale a infractorului.
Pe planul dreptului penal, pe langa pedeapsa care trebuie sa-~i pastreze
caracterul aflictiv ~i intimidant, sunt admise ~i masurile preventive preconizate
de Scoala pozitivista.
1
Ase vedea V. Dongoroz, op. cit., p. 65.
40
34. Scoala pragmatica. Ideile acestei ~coli au fost formulate de profe-
sorul spaniol Quintiliano Saldana in lucrarea ,,Noua criminologie" (1929), in
care sunt criticate ideile promovate de cele doua mari doctrine (clasica ~i
pozitivista).
Justitia penala clasica, afirma Saldana, este un teatru in interiorul caruia
totul este conventie ~i mascarada, iar antropologia criminala pozitivista se
aseamana unui muzeu al crimei. Saldana propunea sa se recurga la ,,expe-
rienta'', fiindca numai rezultatele practice pot confirma valoarea unei masuri
deci ~i a pedepsei ce trebuie modelata dupa influenta pe care o are fata d~
condamnat in combaterea criminalitatii 1.
35. Doctrina politico-criminala2 a fost promovata in cadrul Uniunii
Internationale de Drept Penal (U.I.D.P.), ce a fost fondata in 1889 de trei ilu~trii
penali~ti ai vremii: germanul Franz von Liszt, belgianul Adolphe Prins ~i
olandezul Georg von Hamel.
in cadrul U.I.D.P. au fost grupati penali~ti ai vremii pentru promovarea
conceptiei politico-criminale clasice a represiunii cu caracter juridic, cu siste-
mul doctrinei pozitiviste, care atribuie crimei o cauzalitate naturala ~i sociala,
propunand: neutralitatea in lupta dintre liberul arbitru ~i determinismul crimi-
nal, luarea in considerare a starii periculoase a infractorului ca baza a politicii
criminale, utilizarea in combaterea criminalitatii atat a pedepselor, cat ~i a
masurilor de siguranta3 •
Represiunea i~i pastreaza caracterul retributiv, dar finalitatea trebuie sa fie
prevenirea speciala, adica lupta impotriva factorilor care au determinat infracto-
rul sa savar~easca infractiunea.
Odata cu declan~area Primului Razboi Mondial, in anul 1914, Uniunea In-
ternationala de Drept Penal (U.I.D.P.) i~i inceteaza existenta. Ideile acesteia au
fost continuate in cadrul Asociatiei Internationale de Dr~pt Penal (A.I.D.P),
fondata la Paris in 1924, printre membrii fondatori fiind ~i penalistul roman
Vespasian V. Pella. Cel de-al doilea congres al A.I.D.P. a avut loc la Bucure~ti,
in anul 1929, sub pre~edintia profesorului roman V.V. Pella ~i a avut ca tema
,,Raspunderea penala a persoanei morale".
in prezent, A.I.D.P. este cea mai larga organizatie ~tiintifica intemationala
neguvernamentala de drept penal.
A.I.D.P. s-a afirmat in trei directii importante: a) in domeniul politicii pe-
nale ~i al codificarii dreptului penal; b) in domeniul justitiei penale comparate;
c) in domeniul dreptului international penal.
1
R. Merle, A. Vitu, Traite de droit criminel, editia a II-a, Cujas, Paris, 1973, p. 125.
2
Ase vedea V. Dongoroz, op. cit., p. 65.
3
R. Merle, A. Vitu, op. cit., p. 125; V. Dongoroz, Curs de drept penal pentru uzul
exclusiv al studenfilor, Editura cursurilor litografiate, Universitatea din Bucure~ti, 1942,
p. 71.
41
 asemenea, autorul propune inlocuirea dr .
1 m penal cu apararea sociala, p e
periodice pe diferite teme privin d dezvoltarea
A.I.D.P. tine congrese care o consi dera :a�u�a a�tonoma a drep::.
ESte negata mstitut1a infractorului' d -o�rece i� · terese�za- �nt1. � 0� 1alitatea
.
dreptului penal.
acestui a. In divizii su nt sociali sau antis. o .a�1 i ar ��ta de ce1 ant soc1ah tre buie
. . l
sa se ia masuri de siguranta foart·e mdzvz�ua /zzate ' pe o durata nedeterminata,
§ 5. Doctrinele apararii sociale aplica bile atat post fiactu:rz' "ca
( A
A t «y1 ante fiactum atat post d':rzct�m , caA t �.1 ante
ararea sociala se prezinta ca o um
ani­ . tum) �i care trebuie sa fie executate, on. un de Am afara- de mch1soare.
36. Caracterizare �i tendinte. Ap
delzc
i re in - �ea soci. ala subiectiva, prin ideile sale extremiste, nu a avut p�ea
ozitivista au neglijat, f eca Apara
coala clasica $i Scoala p
zare a justitiei penale . S mu�t.1 a?ept1. Renuntarea la institutiile dre tulm. pena! lasa- o poarta- desc�usa
ncventului.
maniera proprie, personalitatea deli soci etatea, sacrificand arb1 tr�nului, creeaza p ericol pen tru, libertat fa persoane1, �entru alt � dreptun ale
ii $i p ziti v $tii ca utau sa protejeze doar
Si l retribu ­ acesteia, p rin p reconizatele masur i ce t fi 1;:::�:: :�lzctum , ad1ca impotriva
ponsabil itatea morala $i pedeapsa
o i

persoana delincventului. N egand res

c asic
s
tatii prin masuri vizand
peri­ unei persoane, anterior savar$irii unei �ipte\
- pa la -, p reconiza apararea socie
tiva acestuia. A
, $i nu prin pedepsirea culpabilitatii 38. Nona aparare sociala este tendint, a moderata- m cadrul doctrinei
a rare a soc ia

culozitatea :faptuitorului
a $tiintifi c in ceea ce prive$te ratiun «i il are ca reprezentant pe Mare Anee1, J ·un• st francez
Apararea sociala a fost fundamentat1 apararii social e Y
ea

c onstran gerii penale de

Scoala pozitivista . le (Pre$edinte de Camera la Curtea de Casat1e . a Frantei). Ideile acestei doctrine
de Adolphe Prins prin lucrarile sa - .
Apararea sociala a fost promovata le a expus in lucrarea: ,La de+e
.
_J' nse soczale nouvelle", aparuta in anul 1954
99) $i ,,La defense sociale et les Aceasta- doctnna a ammat c truz de studzz.. de aparare sociala in cadrul
tra nsf or­
,, Science penale et droit positif" (18 trarea atentiei asupra
(19 10) , in care propunea concen Centrului francez de drept compar:;
arare a de teoriile determ .
Noua aparare sociala nu repu di aza dre�tul pena1 trad1t1. onal Am ansamblu $i
dro it pen al"
anei infractorului $i sep
matio ns d u
starii periculoase a perso
iniste

- . i _ . - - · e ante
considera ca o definitie , legala a mfract1un11- este neces ara, i· ar masunl
sau indeterministe. e sanctiuni, ce
us un sistem complex d .
Pentru mentinerea ordinii era prop ta.
delictum �i sentinte , le nedeterminate trebu' 1·e sa fi1e res .
pmse.
.
cat $i masuri de siguran Marc Ancel se opune dogmelor dreptulm. c 1as1c, aprecn.nd ca prezumtia de
inclu4eau atat pedep se,
za a d aceasta (apararea sociala) se
In literatura juridica se aprec Scoala cunoa$tere a legii nu este realista.
de apararea sociala preconizata de
oct rina
- . solutionare
ia c

deosebea, in realitate, prea putin Problema crimei este privita ca o problema- m . d.1v.1duala- , a care1
1
p ozitivista. o- depinde de personalitatea fiecarui infractor .
dial, doctrina apararii sociale prom Noua aparare sociala aprec · - - te 1· �porta a �un�a$:erea p�rsonali-
Du pa e el de�al D oilea Razboi M on ba drept scop imediat
a c pti - pa a sociala nu trebuie sa ai tatii delincventului, cunoa$tere c
t��:a:: _ t a r r a
, veaza o nou
rilor, ci mai curand apa
rarea infractorilor �� ;��tat p m �nto mi e u_nui
rare
i:
e e a

apararea societatii impotriva infracto

con c

Trebuie ,,resociali- dos�r de personalitate, iar la intocmirea d a personal1tate a faptu1to-

contra societatii care ii
dispretuie$te $i refuza sa-i inteleaga. rulm sa contribuie echi d . . $t . Am obser atii asupra p ersoanei : medici,
���l l v
zat" infractorul pentru binele societ
atii.
ical deoseb ite, una
psihologi, sociologi, cri:in:1 i:��
art in doua tendinte rad
Adeptii apararii sociale se
extremista, ce are ca re
imp
prezentant pe Filippo Gram atica, a
lta moderata, ce are
za sa ��::i �� !� tl :: �: :; ::
i e
: :l
��[:��::1 din a��st d?sar, judec�torul urmea
ecvata. aphcarea une1 pe dep se ori
-

ca fon dator pe Marc An luarea unei masuri de siguranta.

cel.

apararea sociala subiectivista este

3 7. Apararea sociala originara sau v ata de
din doctrina apararii sociale promo § 6. Sisteme contemporane
denumirea data tendintei extremiste tizat in
pp Gr ma ic , c r a exp rim at aceste idei inca din 1934 $i le- a sinte
Fili
39. Neo�lasicismul contemporan. Este sistemul de idei de 1.. -
o a t a a e

a de ,,infrac-
rare sociala".
l ui penal, neaga notiune
- , � are a evolutiei n:ocl�si�ismul��, �����:
lucrarea ,,Principii de apa
Autorul neaga necesitatea dreptu
tiune", pentru ca infractiunea este fo
n data pe ap recierea ob
erea subiectiva a per
iectiva a pericolului,
soane1 are importanta.
De
;;!;f U:a::�f::�!:!
r
;��: : �: �
' b m uen,ta progreselor m cnmmologie.
in timp ce nu m ai apr eci
1
Idem, p. 131.
.
1
R. Merle, A. Vitu, op. cit., p. 125
43
42
 .~
Acest sistem de idei de politica penala considera necesara mentinerea mcnmmarea ~i sanctionarea faptel
,
~
?a~en~, sporirea capacitatii de a tolera actele d .
e condmta omene~te tolerab1le, iar
or grave sa conduca la perfectionarea omului.
caracterului retributiv al pedepsei, corespunzator responsabilitatii infractorului.
Se apreciaza ca resocializarea infractorului nu se poate concepe rara con-
damnarea morala a conduitei lui antisociale. Secfiunea a JV-a
Neoclasicismul contemporan nu leaga raspunderea penala de responsabilitate
EVOLUTIA DREPTULUI PENAL ROMAN MODERN
morala ~i de a~a-numitul ,,liber arbitru" 1 , fiindca nu se neaga determinismele
care actioneaza asupra libertatii persoanei.
Pedeapsa se intemeiaza pe vinovatia infractorului, dar natura ~i gravitatea § 1. Codul penal de la 1865
acesteia trebuie sa corespunda posibilitatii infractorului de a se indrepta sub in-
. 42. Caracterizare. Codul penal de la 1865 . .
fluenta ei (a pedepsei). Pentru atingerea acestui scop este necesara organizarea reahzat unificarea legislatiei penal . cupnndea 422 de art1cole ~i a
A

1
~tiintifica a executarii pedepsei privative de libertate. inceputul dreptului penal ~odem. e m statu umtar roman, marcand, totodata,
Dosarul de personalitate preconizat de noua aparare sociala nu este nece-
. Este inspirat in mare parte du a C d 1
sar, deoarece judecatorul alege pedeapsa pe baza dosarului penal ~i nu se ocupa mod1ficarile acestuia pana la 1863 . / C ~ ~ pe~al francez de la 181 O ~i
de tratamentul penitenciar al condamnatului. elaborarii codului penal pentru Im ~1 . iln o u prusian de la 1851, care a servit
A perm german
Neoclasicismul contemporan se remarca ~i prin apararea cu vigoare a li- In acest cod sunt reflectate princi . ·1 S . .. .
bertatii persoanei, opunandu-se ideilor noii aparari sociale, ca justitia penala sa nu tiunii ~i pedepsei; responsabilitatea p1~ ~e ~0111 clas1ce: ~egalitatea infrac-
se inraptuiasca de juri~ti, ci de speciali~ti (profesioni~ti) in ~tiintele despre om, in arbitru; vinovatia este temei p t m~ra a ~ mfra_ctorulm mzestrat cu liber
diagnosticarea deviantei - care ar conduce la deformari profesionale ~i la abuzuri. pedepse umani~ate. en ru pe eapsa; egahtatea in fata legii penale;
Nu prevedea pedeapsa cu moartea s d .
40. Neopragmatismul contemporan este o rena~tere a pragmatismului ca ~i de celelalte coduri penale din 'E~re eosebire de modelul sau francez,
in conditii noi2. Acest sistem de idei este rezultatul neincrederii in sistemele de moartea. Prevedea pedeapsa mu .. ·1 . ropa, _ca~e prevedeau pedeapsa cu
·· • . . ncn s1 mce pe v1ata Nu pr d fi
politica penala, sisteme ce conduc spre o singura concluzie. avemJI mc1 pedepse corporale. , · eve ea con 1scarea
Reprezentantii acestui curent recomanda sa se tina seama de realitate care _In partea speciala nu erau incriminate :f: t A •

arata ca responsabilitatea umana este un fapt de viata, iar functia retributiva ~i erau mcriminate Pentru faptel • . . ap e care mtr-o societate modema
A A • e mcnmmate erau prevazute d ·
intimidanta a pedepsei reflecta o reactie de masa de care nu 3se poate face decat m codurile penale din care 1..,usese msp1rat
. . 2
1
pe epse mai reduse
abstractie rara riscul unor reactii vindicative din partea victimelor • Codul penal de la 1865 a fost d"fi . .
vigoare pana la 31 decembrie 1936. mo I icat de mm multe ori ~i a fost in
41. Tendinte actuale in politica penala. In politica penala actuala se ob-
serva o tendinta de repudiere a sistemelor de politica penala de catre crimino- i loan Tanoviceanu Curs de Dre t l .
logi ~i tendinta acestora de a cunoa~te infractorul, conditia acestuia in grupul Societate Anonima, Bucur;.,ti 1912 lp53pena, vol. I, Atel!erele Grafice SOCEC & Co.
2y .., ' ,p. . '
social din care face parte. . Boerescu, raportat la codul penal a . .
sub.ns.) _sunt mai u~oare deciit in alte state' ~::a. ':Pede~s~le ce s-au prescris (prevazut,
Se apreciaza ca normele penale in vigoare intereseaza doar pentru a dovedi
pedepse1 nu sta In exagerarea ei c· A b ' p . dr ca co~1sm~ea a crezut ca eficacitatea
distanta care exista intre exigentele legii ~i ceea ce gandesc ~i simt destinatarii ei. · ' 1 m una ~1 eapta e1 a 1 · -
moravun dulci, precum este al nostru masu . p icare ~1 ca la un popor cu
Ca solutii de politica penala se recomanda: dezincriminarea actelor de preveni raul ~i raul este prevenit pr1·n ac' t rha. cea _mm eficace este mai mult aceea de a
• eas a c 1ar ca e preva t" L . .
conduita ce nu au caracter penal evident, racand distinctie intre actele de conduita . anov1ceanu scria cu ama"r"acmne: . .
iata cuv · t 1 zu • • a aceste aprec1en ' prof·
Igeneratiunea
T
trecuta ciind d1·st ,, . m e e nesocotite cu care se amagea
tolerabile ~i absolut intolerabile; actele de conduita tolerabile intr-o societate
modema trebuie sa fie acceptate ~i sa fie intelese ca decurgand din faptul ca
' '
r , emer1~·1 e pe care de atiitea veacuri
rugea cu nesocotmta t
repauza (se a~eza, sub.ns.) siguranta ~-
autor scria: ,,Ciind un proiect al cam-' . 1 morrta itatea neamulm nostru". Mai departe acela~i
oamenii sunt diferiti ~i au dreptul sa fie diferiti; o mai buna convietuire intre - .
este gas1t prea aspru este natural ca~
1 rapo or era V Boer
. .
1 b . '
escu, un u tra ecanan convins
. . _ ' nu ma1 avem un cod· 1 · . '
eg1slativa, menita sa faca sa" d·s - . ice pena rat10nal, c1 o aberatiune
1 1 para moravunle dulc · d '
raportul sau catre Adunarea legiuitoare" (I T . 1 e care vorbea V. Boerescu in
1 Idem, p. 141. p. 146 ~i urm.). . anoviceanu, Curs de Drept penal, 1912,
2 Idem, p. 142.
3 Idem, p. 143.

45
44
 Aceste caracteristici au condus pe unii autori sa aprecieze c_~dul penal de
la 1865 ca fiind cea mai blanda lege penala din Europa la acea data .
§ 2. Codul penal de la 1937 (Codul penal Carol al II-lea)
43. Caracterizare. Acest cod era menit sa asi~ure unitatea legislativa a
Romaniei dupa realizarea Marii Uniri de la 1 decembne 1~18. . .
Codul penal intrat in vigoare la 1 ianuarie 193_7 cupnndea 608 art1col~ ~1 _a
realizat un progres insemnat pe pla~ legisla~iv ~ ~md eAlabo~at pe ba~a pnnc1-
iilor democratice ~i progresiste spec1fice soc1etatn roma~e~~1 de a~nc1_. . -
p In institutiile Codului penal i~i gasesc reflectarea ideile ~cohlor. clas1ca,
pozitivista neoclasica. ~ - d · c iul ~i limitele responsabilitafii determinandu-se fn acest caz potrivit dis-
Ala~i de pedepse au fost introd~~e ~n C?dul penal masur11e e s1guran,a
i masurile educative pentru delincventn mmon. . ~
~ Codul penal era impaqit in Partea generala ~i Parte~ speciala. Pa~e~
generala cuprindea toate institutiile unui cod penal modem, iar Partea speciala
era mult mai intinsa. . . Ad - c
Infractiunile erau impaqite in crime ~1 dehcte, ~ec~re av~n . prev~~u a 0.
scara de p~depse. Infraqiunile se mai impaqeau m mfractmm pohtice ~1
infractiuni de drept comun. d d
La intrarea in vigoare a Codul penal de la 193 7' nu se preve ea pe eapsa
cu moartea. . d At 1 evazute de
Pedepsele prevazute in acest cod erau mai aspre eca ce e pr
Codul penal de la 1865. . . . 1 ·
Acest cod se numara, datorita caractenstlc1lor sale, printre ce e mai
avansate legi penale din epoca respectiva.
§ 3. Evolufia dreptului penal roman (1938-1969)
44. Tendinfe. In 193 8 se instaureaza regimul de_ dictatura al rege~ui Carol
al II-lea care a deschis ~irul regimurilor to tali tare incheiat la ~2 de~embne _1989.
D;eptul penal a fost folosit in scopurile po~itice_ ale regu"?-unlor totahtare.
Adaptarea dreptului penal scopurilor reg1munlor totahtare s-a fa.cut, de
regula prin adoptarea de legi speciale. . fr . .
I~ 1938 a fost introdusa pedeapsa cu moartea pe~tru :1~e1e 1~ a~tmm
contra sigurantei statului. Pedeapsa cu moartea a fost prevazuta m leg1slatia_pe-
nala romana pana in ianuarie 1990. . .
A fost coborata varsta raspunderii penale de la 14 am la 12 am.
1 1
Ase vedea C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit. , p. 50.
46
In aceasta perioada se inregistreaza o tendinta de sporire a caracterului
represiv al dreptului penal.
Dupa razboi au fost adoptate legi speciale de pedepsire a criminalilor de
razboi ~i a celor vinovati de dezastrul tarii.
Codul penal a fost republicat in februarie 1948.
Modificarile ulterioare aduse Codului penal au urmarit ideologizarea
acestuia, transformarea lui in instrument al politicii in general ~i de reprimare a
persoanelor periculoase pentru regimul totalitar comunist, ca ~i de aparare a
oranduirii socialiste. Principiul legalita!ii a fost grav incalcat prin introducerea
analogiei in Codul penal (art. 1 alin. 3) prin Decretul nr. 187 din 30 aprilie
1949, care prevedea ,, F aptele considerate ca periculoase pentru societate pot fl
pedepsite ~i atunci cand nu sunt anume prevazute de lege ca irifracfiuni, teme-
pozifiilor prescrise de lege pentru infracfiunile asemanatoare ". Decretul
nr. 187/1949 a fost abrogat prin Decretul nr. 102/1956.
Modificarile ulterioare ale Codului penal (193 7) au vizat accentuarea
caracterului represiv prin prevenirea pedepsei cu moartea pentru infractiuni
grave, de ex.: delapidare, omor calificat, infraqiuni contra securitatii statului,
infractiuni contra pacii ~i omenirii ~.a.
§ 4. Codul penal de la 1969
45. Caracterizare. De~i elaborat sub influenta ideologiei marxiste, Codul
penal s-a deta~at in mare masura de aceasta influenta ~i a consacrat principii de
politica penala modema intalnite in toate legislatiile contemporane 1.
Au fost consacrate principiile: legalitatii incriminarii ~i pedepsei,
raspu~derii penale personale intemeiata pe vinovatie.
In Codul penal au fost receptate ideile, tezele Scolii clasice, Scolii poziti-
viste (masuri de siguranta, masuri educative), noii aparari sociale (inlocuirea
raspunderii penale).
A fost definita pentru prima data, in dispozitiile art. 17 C.p. 1969,
notiunea generala de infractiune prin trasaturile ei esentiale: fapta care prezinta
pericol social, savar~ita cu vinovafie ~i prevazuta de legea penala.
Tot in lege (art. 19 C.p. 1969) au fost definite formele ~i modalitatile
vinovatiei. Au fost sistematizate institutii ce privesc: participatia penala,
formele unitatii legale a infractiunii, formele pluralitafii de infractiuni, cauzele
care inlatura caracterul penal al faptei.
De asemenea, s-a realizat o sistematizare a sanqiunilor de drept penal
(pedepse, masuri de siguranta, masuri educative), ca ~i a cauzelor care inlatura
executarea pedepsei ~i consecintele condamnarii.
Sistematizarea paqii generale, ca de altfel ~1 a paqii speciale, a fost
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit. , p . 55.
47

posibila fiindca a beneficiat de contributia profesorului Vintila Dongoroz -
personalitate marcanta a dreptului penal, care a grupat in jurul lui juri~ti de
seama ai acelui timp, ce au incercat ~i reu~it in mare parte sa se deta~eze de
ideologia dominanta a acelor vremuri ~i sa elaboreze un cod penal modem,
ancorat in principii consacrate deja in literatura de specialitate ~i legislatia
straina din tarile democratice.
Codul penal 1969 a fost modificat in anul 1973 ~i in anul 1977, repre-
zentand o tendinta de descre~tere a represivului.
Dupa revolutia din anul 1989 ~i pana 1n anul 2014, Codul penal a fost
supus unor modificari succesivc pentru a fi in acord cu dispozitiile Constitutiei
Romaniei din anul 1991 ~i a evolutiei democratice la cares-a angajat Romania.
Modificarile ulterioare momentului 1989 au vizat abrogarea pedepsei cu
moartea, a dispozitiilor care incriminau avortul, confiscarea averii, a dispozi-
tiilor privind infractiunile contra avutului ob~tesc, dar ~i a inaspririi unor
pedepse pentru infractiunile pe care statistica penala le releva ca fiind in
cre~tere, mai ales cele contra patrimoniului.
Codul penal de la 1969 a fost in vigoare de la 1 ianuarie 1969 pana la
31 ianuarie2014.
§ 5. Codul penal din 2009
46. Caracterizare. Codul penal din 2009 a fost adoptat prin Legea
nr. 286/2009 privind Codul penal 1 ~i a fost pus in aplicare prin Legea nr. 187/2012.
2
Codul penal adoptat in anul 2009 a intrat in vigoare la J februarie 2014.
Este un cod penal modem, la elaborarea caruia s-a urmarit valorificarea
traditiei din legislatia penala romana ~i mai ales racordarea acesteia la curentele
actuale din legislatia penala europeana.
Principiul legalitatii incriminarii ~i al sanctiunilor de drept penal i~i
gase~te consacrarea in primele doua articole subliniindu-se prin aceasta rolul pe
care il are de indeplinit acest principiu in statul de drept.
Este impartit, ca orice cod, in doua parti - Partea generala ~i Partea
speciala.
Partea generala cuprinde art. 1-187, structurata in 10 titluri: Titlul I - Legea
penala §i limitele ei de aplicare; Titlul II - Jnfrac/iunea; Titlul III - Pedepsele;
Titlul IV - Masurile de siguran/a; Titlul V - Minoritate; Titlul VI - Raspunderea
penala a persoanei juridice; Titlul VII - Cauzele care fnlatura raspunderea
penala; Titlul VIII - Cauzele care fnlatura sau modifzca executarea pedepsei;
1 Publicata \'n M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009.
2 Data intrarii \'n vigoare a fost stabilita prin dispozitiile art. 246 din Legea
nr. 187/2012.
48
Titlul IX - ~auzele care fnlatura consecin/ele condamnarii; Titlul X - f ntelesul
unor termenz sau expresii fn legea penala.
P_art~a speciala cuprinde art. 188-446 ~i este structurata in 13 titluri: Titlul I -
Infrac/z_unz_ co~t~a persoanei; Titlul II - Infractiuni contra patrimoniului; Titlul III _
~nf~actz~~-l !'rz~z~1 a~toritatea §i frontiera de stat; Titlul IV - Infracpuni contra
znfaptu~rzz _;ustz/zez; 1:1tlul V - Infrac/iuni de corup/ie §i de serviciu; Titlul VI -
Infrac/~un~ de fals; T1tlul VII - Infrac/iuni contra siguran/ei pub/ice; Titlul VIII _
Infrac/'.un~ care aduc at~ngere unor relatii privind convie/uirea sociala; Titlul IX _
Infrac/z_unz_ electorate; T1tlul X - Infrac/iuni contra securita/ii na/ionale; Titlul XI _
Infrac(zunz contra capacitafii de lupta a forfelor armate; Titlul XII - Jnfractiuni de
genocui, contra umanitafii §i de razboi; Titlul XIII - Dispozifii final~ (doar
art. 446) .
. In_
reg:ementarile ~cestui cod se vor observa numeroase aspecte de
c~ntmmtate m cee~ ce pnve~te_ unele institutii, dar ~i aspecte de noutate, menite
s~ con~~~e CodulmApenal clantate, precizie in vederea unei corecte aplicari a
d1~p?z1t11lor sale. In Partea generala sunt foarte multe aspecte de noutate
~nvm~ tratament_ul P:_nal a~ ~t~rilor ~i ~ircumstantelor de agravare (concurs,
mfractm_nea cont~nu_at~, rec1d1_va:, plurah~ate intermediara, circumstante agra-
!
vante ~1 care, pnnc1~1:l, expnma o_ tendmta de cre~tere a represiunii, tendinta
ca~e m Partea spec1_ala es~e ~mehorata prin prevederea unor pedepse mai
scazute pentru multe mfractmm fata de vechea reglementare.
~ut~?I a~reci_a ca ac~alul Cod penal marcheaza in genere o cre~tere a
r~presmn~1 ~ata de 1~fractom care_su~~ recidivi~ti ori care au antecedente penale
~1 o t_endmta de scadere a repres1un11 fata de infractorii care se afla la primul
conflict cu legea penala.
Secfiunea a V-a
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL
§ 1. Notiune
. . ~?. ~relimin~rii~ ~rincipiile fundamentale ale dreptului penal reprezinta
1de1 dmgmtoare, onentan de baza care calauzesc atat elaborarea, cat ~i realizarea
no~elor p~nale, care se regasesc in cadrul institutiilor dreptului penal: in-
fractmnea, raspunderea penala ~i sanctiunile penale.
Principiile fundamentale ale dreptului penal roman evidentiaza ideile
tras~turile l~gislatiei pe~ale, sc~t. i? relief felul in care marile _principii al~
~co~1lor ~las1c~, n~oclas1ce, poz1tlv1ste, neopozitiviste, ale apararii sociale se
regasesc m leg1slatia noastra penala 1.
• . Pentru o ~~ezenta~e ~ principiilor fundamentale ale dreptului penal cu referiri la
1
Junsprudenta Cuqu Const1tut10nale ~i a Cuqii Europene a Drepturilor Omului, a se vedea
49
 § 2. Cadrul principiilor fundamentale ale dreptului penal
48 . Opinii. In literatura de specialitate nu exista un punctA de vedere unitar
asupra sferei principiilor fundamentale ale dreptului penal. Intr-o opinie, se
considera ca legalitatea ~i umanismul sunt principii fundamentale ~i in dreptul
penal, acestea fiind, de altfel, ale fotregului sistem de drept 1.
O alta opinie propune largirea sferei principiilor fundamentale cu altele
care sa fie specifice dreptului penal ~i care se desprind din ideile sustinute in
cadrul doctrinelor politico-juridice care au influentat redactarea legislatiei
penale romane.
Apreciem ca pot fi socotite ca principii fundamentale: principiul legalita-
tii, principiul umanismului, principiul egalitatii in fata legii penale, principiul
prevenirii savar~irii faptelor prevazute de legea penala, infractiunea este unicul
temei al raspunderii penale, principiul personalitatii raspunderii penale, prin-
cipiul individualizarii sanctiunilor de drept penal.
49. Principiul legalitafii este un principiu unanim admis in doctrina pe-
nala romana ~i straina ~i exprima regula ca intreaga activitate in domeniul
dreptului penal se des:fa~oara pe baza legii ~i in conformitate cu aceasta.
Principiul legalitatii in dreptul penal examinat in functie de cele trei mari
institutii ale acestuia - infractiunea, pedeapsa ~i raspunderea penala - se poate
exprima in regulile, adagiile: nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege,
nullum judicium sine lege.
Potrivit acestor reguli, o fapta, chiar daca este periculoasa, nu poate fi
considerata infractiune atata timp cat prin lege nu este calificata ca atare. Or, o
constrangere aplicata unei persoane nu constituie o pedeapsa decat daca a fost
calificata prin lege, iar stabilirea raspunderii penale (iudecata) trebuie sa se faca
potrivit legii.
Principiul legalitatii este menit sa constituie o garantie a libertatii per-
soanei impotriva abuzurilor ~i arbitrarului din activitatea aparatului judiciar ~i,
totodata, o garantie ca legea ce incrimineaza ex nova nu se va aplica faptelor
savar~ite foainte de intrarea ei in vigoare.
Pentru a cuprinde ~i aceste aspecte, s-a propus in literatura juridica de spe-
cialitate ca adagiile sa fie completate ~i sa devina: nullum crimen sine lege
praevia, nulla poena sine lege praevia ori sine lege poenali anteriori, adica
infractiunea ~i pedeapsa trebuie sa fie prevazute in lege, anterior savar~irii
faptei 2 •
Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal, Partea genera/a, curs pentru studen/ii anului II,
editia a III-a revazuta ~i adaugita Editura Universul Juridic, Bucure~ti, 2011, p. 46 ~i urm.
'
1
V. Dongoroz, Sinteze as;pra noului Cod penal, in S.C.J. nr. 1/1969, p. 11 ~i urm.
2
M. Basarab, Probleme actuale ale dreptului penal, in R.D.P., anul I, serie noua,
nr. 1/1994, p. 49.
50
P~incipiul le~alitatii in dreptul penal a fost formulat ~i inscris in Declaratia
drep~nlor omulm ~i cetateanului de catre ideologii Revolutiei Franceze din
1789 m art. VIII, astfel: ,, nimeni nu poate fl pedepsit deceit fn virtutea unei legi
promulgate anterior inJractiunii ~i legal aplicate ".
A Principi~l l~~alitatii a fost _apoi consacrat in legislatiile penale ulterioare ~i
m un~le const1tutu ale statelor dm Europa ~i din lume.
A In dreptul romanesc, principiul legalitatii era inscris in Constitutia din 1923
m 8:1·A14, care prev~dea_:,,,,Nici o pedeapsa nu poate fl fnflintata, nici aplicata
decaf zn puterea unez legz . Textul reproducea art. 16 din Constitutia de la 1866.
Constitutia de la 1938 nu mai continea o dispozifie special~, dar se dedu-
cea din art. 31 alin. ultim: ,,Legile sunt fndatoritoare deceit dupa ce vor fl Jost
publicate ".
Consti_tutia Rom~~iei adoptata la 21 noiembrie 1991 prevede ca legea dis-
p~ne nu~a~ p~~tru vntor, cu exceptia legii penale mai favorabile (art. 15
a~m. 2), ~1 ca mc10 pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile
~1 in temeiul legii (art. 23 alin. 12). '
_I~ -~oduri~e pe~ale r_o ~ane de la ~1~64, de la 1937, de la 1969, principiul
legahtatu se gasea mscns m formulan care permiteau garantarea libertatii
persoanelor. '
Principiu_l ~ f~st incalcat brutal in statele fasciste ~i totalitare prin consa-
crarea analo~zez pnn care se permitea extinderea normelor penale ~i la alte
f~pte neprevazute expres de lege, dar care prezinta vreo asemanare cu vreuna
dmtre faptele prevazute de lege.
Analogia a fost acceptata in codurile penale: sovietic din 1925 ~i 1927·
1anez ~in ~930, ce a intrat in vigoare in 1935, uruguaian din 1934 ~.a. Se men~
t1oneaza ~1 Legea germana din 28 iulie 1932, care a inlaturat principiul
legalitatii din Codul penal german.
A~a cum am aratat mai sus (pct. 44), analogia a fost introdusa in Codul
pe_nal roman in anul 1949, prin Decretul nr. 187 din 30 aprilie ~i a fost abrogata
pnn Decretul nr. 102 din 29 februarie 1956.
~~fncipiul l~galitatii a fost afirmat in ,,Declaratia universala a drepturilor
o~ulm , adoptata de adunarea generala ONU la 10 decembrie 1948, in art. 11
alm. 2: ,,Nimeni nu va fl condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu
cons:i~uiau, fn m_~mentul fn care ele au Jost comise, un act cu caracter penal
potrzvzt dreptuluz mternational sau national ".
Principiul legalitatii a fost afirmat, de asemenea, in ,,Pactul international
cu privire la drepturile civile ~i politice", adoptat de adunarea generala ONU
la 16 decembrie 1966 - (ratificat de Romania in 1974) art. 15. - ,,nimeni nu
va fl condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau un act
delictuos, potrivit dreptului national sau interna{ional, fn momentul fn care
au Jost saveir~ite ".
51
 Tot astfel, intr-o formulare asemanatoare principiul legalitatii, a fost
inscris ~i in Conventia europeana a drepturilor omului, adoptata la Roma la 4
noiembrie 1950 de catre statele membre in Consiliul Europei-in art. 7.
in actualul Cod penal principiul legalitatii este formulat prin dispozitiile a
doua articole (art. 1 - legalitatea incriminarii - ~i art. 2 - legalitatea sanctiunilor
de drept penal).
Sub denumirea marginala a art. 1, legalitatea incriminarii, se prevede:
,, (1) Legea penala prevede Japtele care constituie inJracfiuni.
(2) Nicio persoana nu poate fi sancfionata penal pentru o Japta care nu
era prevazuta de legea penala la data cand a Jost savar$ita ". . la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente ".
Cu denumirea marginala legalitatea sanctiunilor de drept penal, d1spo-
zitiile art. 2 C.p. prevad:
' ,, (1) Legea penala prevede pedepsele aplicabile $i masurile educative ce
se pot lua Jafa de persoanele care au savar$it inJracfiuni,. precum $i n:asurile
de siguranfa ce se pot lua Jafa de persoanele care au comzs Japte prevazute de
legea penala. _ _ . _
(2) Nu se poate aplica o pedeapsa ori nu se poate lua o masura educatzva
sau O masura de siguranfa daca aceasta nu era prevazuta de legea penala la
data cand Japta a Jost savar$ita.
(3) Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita $i aplicata fn aJara limitelor
generale ale acesteia ". . ~
A~adar, principiul legalitatii inseamna nu numm prevederea. m lege a
faptelor periculoase care constituie infractiuni, ci ~i existenta une1 astfel de
prevederi la data la care faptele respective au fost savar~ite. La fel ~i in cazul
sanctiunilor ce se pot lua fata de faptuitori, acestea trebuie sa fi fost prevazute
de lege la data la care faptele periculoase au fost savar~ite. . _
Consacrarea principiului legalitatii in Codul penal are o 1mportanta
deosebita, reprezentand o garantie a drepturilor ~i libertatilor ~~ului in se~s~l
ca impiedica extinderea legii penale prin analogie. Pentru legm1tor, constitu1e
0
obligatie ca in activitatea de incriminare sa precizeze cu exactitate atat fapta
interzisli, cat ~i sanctiunile aplicabile pentru aceasta, iar_ pentru o~?anele de
aplicare a legii reprezinta o obligatie de interpretare stncta a legn la cazul
concret.
50. Principiul umanismului. Principiul presupune ca intreaga reglem7ntre
penala trebuie sa pomeasca de la interesele fundamentale al~ o~u~ui. _✓-
in centrul activitatii de aparare se afla omul cu dreptunle ~1 hbertat1le sale.
in normele penal~ sunt prevazute exigente carora conduita omului li se
poate conforma.
Sanctiunile penale, pe langa functia coercitiva, indepltnesc ~i functia de
reeducare.
52
!rincipiul umanizarii pedepselor a fost formulat in cadrul Scolii clasice.
In actuala reglementare penala sunt cuprinse dispozitii ce reflecta aspecte ale
principiului umanismului, de exemplu, art. 4 din Legea nr. 254/2013 privind
executarea pedepselor ~i a masurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare in cursul procesului penal, care prevede: ,,Pedepsele $i masurile privative
1e libertate se executa fn condifii care sa asigure respectarea demnitafii umane ".
In acela~i sens se pot mentiona ~i dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea
nr. 254/2013, care prevad: ,, Se interzice supunerea oricarei persoane aflate fn
executarea unei pedepse sau a unei alte masuri privative de libertate la torturii,
Un alt exemplu prive~te sistemul sanctionator prevazut pentru minorii
infractori, diferit fata de majori, format numai din masuri educative.
51. Principiul egalitatii in fata legii penale - principiu care exprima
regula ca toti indivizii din societate sunt egali in fata legii. in Constitutia actuala
a Romaniei, prin dispozitiile art. 16 este consacrat acest principiu: ,, Cetafenii
sunt egali fn Jafa legii $i autoritafilor publice, Jara privilegii $i Jara discri-
minari. Nimeni nu este mai presus de lege ".
in legea penala nu este consacrat printr-o dispozitie expresa principiul
egalitatii, dar el se deduce implicit din faptul ca aceasta (legea penala) nu
prevede imunitati sau privilegii care sa permita inegalitati de tratament in apli-
carea legii penale.
Egalitatea in fata legii penale functioneaza pentru toti indivizii, fie in
calitatea acestora de beneficiari ai ocrotirii penale, fie de destinatari ai exigentelor
acesteia.
52. Principiul prevenirii savar~irii faptelor prevazute de legea penala.
Acest principiu presupune ca intreaga reglementare juridico-penala trebuie sa
asigure prevenirea savar~irii faptelor periculoase atat prin conformare, cat ~i
prin constrangere fata de cei care savar~esc astfel de fapte.
Prevenirea faptelor periculoase (a infractiunilor) este scopul executarii
pedepselor ~i a masurilor educative privative de libertate ~i care urmeaza sa se
realizeze, in principiu, prin conformare (cooperare), ca rezultat al cunoa~terii
legii ~i al cre~terii con~tiintei individuale. Astfel, conform art. 3 alin. 1 din
Legea nr. 254/2013, ,,Scopul executiirii pedepselor $i a masurilor educative
privative de libertate este prevenirea siivar$irii de noi infracfiuni ".
Prevenirea infractiunilor este o preocupare a statelor ~i pe plan interna-
tional. Mentionam in acest sens ,,Primul congres al Natiunilor Unite pentru
prevenirea crimei ~i tratamentul delincventilor", tinut la Geneva in 1955.
Ideea prevenirii infractiunilor se regase~te in conceptiile sustinute de
Scoala pozitivista, neoclasica ~.a.
53
 53 . Infractiunea
, este unicul temei al raspunderii penale. Acest prin-
cipiu este consacrat prin dispozitiile art. 15 alin. 2 C.p.
Principiul functioneaza ca o garantie a libertatii persoanei, intrucat fara
savar~irea unei infractiuni nu se poate antrena raspunderea penala a unei per-
soane. Acest aspect justifica ridicarea la rangul de principiu fundamental a
acestei reguli, care constituie ~i un principiu al raspunderii penale.
54. Principiul personalitatii raspunderii penale. Acest principiu con-
tine regula potrivit careia atat obligatia ce decurge dintr-o norma penala de a
avea o anumita conduita, cat ~i raspunderea ce decurge din nesocotirea acelei
obligatii revin persoanei ce nu ~i-a respectat obligatia, savar~ind fapta interzisa,
~i nu alteia ori unui grup de persoane.
in dreptul penal nu se poate antrena raspunderea penala pentru fapta altuia.
Caracterul personal al raspunderii penale determina aplicarea pedepsei ori
luarea masurii educative (in cazul minorilor care raspund penal) numai celui ce
a savar~it o infractiune, iar masurile de siguranta se pot lua numai fata de eel
care prin fapta sa a <lat in vileag starea de pericol social ce trebuie inlaturata.
Principiul apare ca o garantie a libertatii persoanei ~i de aceea este consi-
derat principiu fundamental, el constituind, totodata, ~i un principiu al raspun-
derii penale.
55. Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal. Acest prin-
cipiu presupune stabilirea ~i aplicarea sanctiunilor de drept penal - pedepse,
masuri de siguranta ~i masuri educative in functie de gravitatea faptei savar~ite,
de periculozitatea infractorului, de necesitatile de indreptare ale acestuia.
Principiul i~i are consacrarea in art. 74 C.p., care prevede criteriile
generale de individualizare a pedepsei, dar ~i in alte dispozitii ce prevad criterii
speciale de individualizare a sanctiunilor de drept penal (de ex., art. 61 alin. 3
teza a II-a C.p.)1. '.--.._ _
Indeplinirea scopurilor ~i functiilor sanctiunilor penale are loc numai ctaca-
acestea au fost adaptate cazului concret, individual.
Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal il intalnim in ideile
promovate de: Scoala clasica (pedepse propoqionale cu raul produs); Scoala
pozitivista (al propoqionalizarii in functie de gradul de pericol social al faptui-
torului); noua aparare sociala (dosarul de personalitate ).
Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal este ~i un principiu
al raspunderii penale.
1
Conform art. 61 alin. 3 teza a II-a C.p.: ,,Cuantumul sumei corespunziitoare unei
zile-amendii se stabile~te finand seama de situafia materialii a condamnatului ~i de
obligafiile legale ale condamnatului fa/a de persoanele ajlate fn fntrefinerea sa".
54
Secfiunea a VI-a
IZVOARELE DREPTULUI PENAL
§ 1. Notiunea ~i cadrul izvoarelor dreptului penal
56. Notiune. in general, prin izvor al dreptului se intelege forma juridica
pe care o imbraca o norma pentru a deveni obligatorie.
A vand in vedere ca prin normele de drept penal trebuie combatut feno-
menul periculos al infractionalitatii, pentru apararea valorilor sociale esentiale
prin prevederea celei mai grele forme a raspunderii juridice - raspunderea pen~la ~
pentru infractiunile comise, izvoarele dreptului penal, sub raportul formei
prezinta particularitatea ca pot fi exprimate numai prin legi. Sensul notiunii d~
,,lege" ca izvor al dreptului penal este acela de act cu caracter normativ, adoptat
de P~rlamentul Romaniei, dupa procedura specifica de adoptare a legilor
orgamce - potrivit dispozitiilor art. 73 alin. 3 lit. h) ~i i) din Constitutia
1
Romaniei . A~adar, nu pot fi izvor de drept penal legile ordinare ori act~le
normative cu putere inferioara legii (de ex., hotarari ale Guvernului ordonante
simple al Guvernului, hotarari ale consiliului local etc.). ' '
. Prin l_ege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in
leg1 orgamce, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data
adoptarii lor aveau putere de lege (art. 173 C.p.).
57. Cadrul izvoarelor dreptului penal. Normele de drept penal pot fi
cuprinse numai in legi. Opinii privind gruparea tuturor dispozitiilor cu caracter
penal intr-un singur cod au existat, de-a lungul timpului, mai cu seama in peri-
oada de pregatire a elaborarii proiectelor de coduri penale. Argumentele in
favoarea gruparii tuturor normelor de drept penal intr-un singur cod aveau in
vedere scopul ~i functiile dreptului penal, posibilitatea de cunoa~tere a tuturor
dispozitiilor penale de catre toti destinatarii legii penale2 , o u~urare a aplicarii
acestora.
Solutia gruparii tuturor dispozitiilor penale intr-o lege unica - cod - nu a
fost acceptata de legiuitorul Codului penal roman in vigoare ~i se pare ca nici
nu va putea fi adoptata, deoarece avantajele aduse sunt prea mici fata de
neajunsurile ce le creeaza. '
1
. A_rt . . 73 alin. 3 din Constitutie: ,,Prin lege organicii se reglementeazii: (. ..)
h) znfracfzunzle, pedepsele ~i regimul executiirii acestora; i) acordarea amnistiei sau a
grafierii colective (. ..) ".
2
George Antonio, lnfracfiuni previizute fn legi speciale, Editura ~tiintifica ~i
Enciclopedica, Bucure~ti, 1976, p. 6.
55
 In primul rand, gruparea tuturor normelor penale ar duce la elaborarea
unui cod penal voluminos1, greoi de folosit, cu consecinte atat pe planul
aplicarii, cat ~i al cunoa~terii de catre destinatarii acestuia.
In al doilea rand, unificarea dispozitiilor penale intr-un cod penal ar ex-
pune Codul penal unor frecvente modificari2 cerute de mobilitatea relatiilor so-
3
ciale ~i dinamica fenomenului infractional din cadrul acestora . • ~ ..
S-a mai aratat4 ca nu toate dispozitiile penale intereseaza pe tot1 cetatenu,
in acela~i timp ~i in egala masura. . . .. ~ (art. 16 alin. 1); ,,pedeapsa cu moartea este interzisa" ( art. 22 alin. 3) ~.a.
Consideram, totodata, ca includerea tuturor d1spoz1tnlor de drept penal m
Codul penal ar fi presupus ~i introducerea unor texte int~rpretativ_~ cu p~ivire la
termenii ori expresiile folosite la incriminarea faptelor dm domenn spec1fice ale
vietii sociale ~i, drept consecinta, invadarea Codului penal de texte inter-
pretative. . . . . ~ ~ de drept penal, totu~i, constatand neconstitutionalitatea acestora din urma, le
Fata de aceste inconveniente, solut1a legm1torulm roman a fost de a lasa
ca O parte din incriminari sa figureze in legile ce reglementeaza relatiile sociale
din acel domeniu special al vietii sociale. . caracter de izvor de drept penal.
In Codul penal au fost incriminate faptele periculoase care au o evolut1e
lenta iar normele se adreseaza tuturor indivizilor sau aproape tuturor.
'In legile penale speciale ~i legile nepenale cu dispoziti~ni_ pena~e au fost
incriminate fapte care se savar~esc in domenii aparte al~ v1etn social_e unde
evolutia este mai rapida, schimbarile sunt mai frecvente, iar faptele pnvesc o
sfera ~estransa de indivizi, de ex., in domeniul zootehniei5, apelor6, concuren-
tei7, silvic 8 , activitatii miniere9 ~.a. . ~ . nr. 187/2012.
In stabilirea faptelor ce vor fi incriminate in Codul penal on m leg1le
penale speciale legiuitorul poate folosi ~i alte criterii.
§ 2. Izvoarele dreptului penal in special
58. Constitutia Romaniei ca izvor de drept penal. In cadrul izvoarelor
de drept penal, mai intai, trebuie mentionata Constitutia Romaniei, care prin
1
Ibidem.
2 I. Oancea, op. cit., p. 49.
3 V. Dongoroz, in Explicafii teoretice ale Codului P_enal roman. P_artea s1:ec!ala, vol. IV,
autori: V. Dongoroz, I. Fodor, S. Kahane, I. Oancea, N. Ihescu, C. Bulm, R. Stanom, V. Ro§ca,
Editura Academiei, Bucure~ti, 1970, p. 961.
4 G. Antonio, op. cit., p. 6; V. Dongoroz, Explicafii teoretice ... , op. cit., vol. IV,
p. 961 §i urm. . .
5 Legea zootehniei nr. 72/2002, cu modificarile §i comple!anle ul!enoare.
6 Legea apelor nr. 107/1996, cu modificarile §i completanle u~tenoar~.
7 Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile §i co~ple_tanle ulte:1?are. .
8 Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificarile ~1 comp!etarile ultenoare.
9 Legea minelor nr. 85/2003, cu modificarile ~i completanle ultenoare.
56
normele sale consacra valorile sociale fundamentale ale statului roman: suvera-
nitatea, independenta, unitatea ~i indivizibilitatea sa, persoana umana cu drep-
turile ~i libertatile sale, proprietatea privata ~i publica, ordinea de drept - valori
ce vor fi aparate impotriva incalcarilor grave, prin norme de drept penal 1•
Tot in Constitutie sunt prevazute norme cu caracter principial care intere-
seaza dreptul penal, ca, de exemplu: ,, legea dispune numai pentru viitor, cu
excepfia legii penale mai favorabile" (art. 15 alin. 2); egalitatea in fata legii
Pomind de la efectele obligatorii ale deciziilor Curtii Constitutionalc prin
care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau unei ordonante, s-ar putea
discuta ~i despre posibilitatea ca acestea sa constituie izvor de drept penal. De~i
prin intermediul deciziilor pronuntate Curtea Constitutionala nu creeaza norme
lipse~te de efecte intocmai ca o lege de abrogare. De aceea, deciziile Curtii
Constitutionale pot avea in situatia constatarii neconstitutionalitatii unor norme
59. Codul penal al Romaniei este principalul izvor al dreptului penal.
A fost publicat in Monitorul Oficial la 24 iulie 2009 ~i a intrat in vigoare la
1 februarie 2014.
De la publicare ~i pana la intrarea in vigoare, Codul penal a mai fost
modificat ~i completat prin: Legea nr. 27/2012, Legea nr. 63/2012; Legea
Codul penal in vigoare este structurat pe doua paqi: Partea generala ~i
Partea speciala ~i are 446 de articole.
Partea genera/a cuprinde 10 titluri (art. 1-187): legea penala ~i limitele ei
de aplicare, infractiunea, pedepsele, masurile de siguranta, minoritatea,
raspunderea penala a persoanei juridice, cauzele care inlatura raspunderea penala,
cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei, cauzele care inlatura
consecintele condamnarii ~i intelesul unor termeni sau expresii in legea penala.
Se poate afirma ca in Partea generala sunt cuprinse toate normele cu
caracter general.
Partea speciala este structurata pe 13 titluri (art. 188-446): infractiuni
contra persoanei, infractiuni contra patrimoniului, infractiuni privind autoritatea
~i frontiera de stat, infractiuni contra infaptuirii justitiei, infractiuni de coruptie
~i de serviciu, infractiuni de fals, infractiuni contra sigurantei publice, infrac-
tiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, infractiuni
electorale, infractiuni contra securitatii nationale, infractiuni contra capacitatii
de lupta a foqelor armate, infractiuni de genocid, contra umanitatii ~i de razboi.
1
A se vedea ~i loan-Augustin Molnar, Jzvoarele dreptului penal din perspectiva
sistemelor de drept, in R.D.P. nr. 1/2003, pp. 36-47.
57
 complementare 9i accesorii, a masurilor de supraveghere 9i a obligafiilor
Codul penal se incheie cu un al _13-lea titlu, dispozitii finale, format numai din
impuse de instanta in cazul amanarii aplicarii pedepsei, suspendarii executarii
art. 446 (referitor la intrarea in v1goare ). . _ .
De i mai intinsa decat Partea ge~erala,_ Partea s~ec_iala a Codulm penal nu pedepsei sub supraveghere 9i liberarii condifionate.
9 f) Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor §i a masurilor
cuprinde toate dispozitiile penale speciale, c1 doar maJontatea lor.
privative de libertate dispuse de organele judiciare fn cursul procesului penal
60 Legile penale complinitoare. A 9a cum arata 9i denumirea, l~gile pe- (publicata in M. Of. nr. 514 din 14 august 2013) contine norme privitoare la
nale co~plinitoare sunt menite sa completeze reglementarile penale (dm Codul executarea pedepselor privative de libertate 9i a masurilor educative privative de
enal i legile nepenale cu dispozitiuni penale) cu norme _dAe drept pe~al. . libertate. Este o lege complinitoare, multe dintre normele sale dezvoltand pe cele
9
p Specificul acestor legi complinitoare consta_ tocma1 m faptul ca nu cont1~ din Codul penal care au un caracter de principiu.
incriminari noi, ci cuprind in exclusivitate numa1 ~orme de drept penal. Dupa in doctrina penala straina 1 s-a recunoscut existenta unei anumite ramuri de
continutul lor, sunt considerate izvoare ale dreptulm penal: _ .. . .. drept distincte - drept executional penal sau drept executiv penal ori dreptul
' a) L egea nr. 546/2002 privind gratierea
, .. §i procedura A
acordaru -
grafzeru
d _ muncilor corecfionale, iar principalul izvor de drept al ramurii respective sa-1
. 1- A M Of nr 287 din 18 apnhe 2014). In aceasta 1ege sunt ez reprezinte Codul penal, legea de executare a pedepselor.
( repu bl 1ca a m . . • . . - t A
voltate principiile de acordare a gratierii individuale on co1ect1ve prevazu e m Si in sistemul nostru de drept sunt argumente intemeiate pentru a recu-
Constitutia Romaniei 9i in Codul penal. . _A noa9te existenta unei ramuri de drept distincte - dreptul executarii sancfiunilor
,
b) L egea nr.
29012004 privind cazierul judiciar (repubhcata m M . Of.
. . - . · penale. Pana la recunoa 9terea unei astfel de ramuri de drept, legea de executare
din 13 noiembrie 2009), cu modificanle 9 1 completan 1e u1teno~re. _ a pedepselor poate fi considerata izvor al dreptului penal ca lege complinitoare.
777 A

nr. c) L egea nr. 30212004 privind coonerarear

judiciara internafwnala- -m
!·
materie penala (republicata in M. Of. nr. 3 77 ~in. 3 ~ ~~i 2011 Re~ 1:mentan. e
1 61. Legile penale speciale. Intra in aceasta grupa legile care contin
din Codul penal in ceea ce prive 9te asistenta JUn~1ca 1~!~mat10na~a m_ matene incriminari separate fafa de Codul penal. Cu alte cuvinte, legile speciale sunt
penala privitoare la extradare sunt completat~ de d1spoz1tnl~ ac~ste1 leg~. A considerate ca avand un caracter penal numai daca in confinutul lor sunt
De i in Codul penal se precizeaza priontatea conventnlor ~n~emaponale ~n prevazute fapte sancfionate penal2. De ex.: Legea nr. 59/1934 asupra cecului;
9
raport cu legea intema de extradare (art. 14 alin. 1 C.p.), sta~1~mdu-1 acesteia Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea 9i sancfionarea faptelor de
caracter subsidiar, prin continutul ei, Legea nr. 302/2004 ~r~vmd c~operarea coruptie; Legea nr. 143/2000 privind prevenirea 9i combaterea traficului 9i
judiciara intemationala in materie penala este o lege comphmtoare 91 poate fi consumului ilicit de droguri; Legea nr. 196/2003 privind prevenirea 9i
considerata izvor de drept penal. . . .. _ A d combaterea pomografiei; Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea 9i combaterea
in Legea nr. 302/2004 sunt dezvoltate ~nele pn~c1pn pre_vazute ~n ~~ u_1 evaziunii fiscale; Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic etc.
penal i in tratatele 9i conventiile intemat1onale pnvmd as1stenta JUd1ciara Nu vor fi considerate legi nepenale cu dispozifii penale legile care au
9
intemationala in materie penala. . . . . dispozifii de ace st fel: ,, nerespectarea dispozifiilor din art. ... sau din prezenta
252120 13 privind organizarea §l funcfwnarea s1stemulu1 de lege atrage raspunderea disciplinara, contravenfionala ori penala ".
d) L egea nr. · d. ·1· ·
·
pro batzune (p u bli·cata~ 1An M · Of· nr · 512 din 14 august 2013)
. contme 1spoz1,11
•b •· A
Incriminarea unei fapte prin legea speciala 9i trimiterea cu privire la in-
priviu'd organizarea serviciului de probatiune in Ro~a~ia, Acare ~re at~1 ufn m cadrarea 9i sanctionarea acesteia la dispozifiile din Partea speciala a Codului
special in supravegherea celor care nu e~ec~ta sanc~mmle m re?1m pnvat~v _d_~ penal este de natura sa confere acelei legi speciale caracterul de lege nepenala
libertate (de ex., masuri educative nepnv~tlve de liberate, ama~area aphcar~1 cu dispozifii penale.
pedepsei suspendarea executarii pedepse1 sub supraveghere, hbera~e cond1- Tot la aceasta categorie de izvoare pot fi menfionate ~i ordonanfele de
tionata). 'nispozitiile Legii nr. 252/2013 vin in ~ompletarea celo,: dm ~?dul urgenfa ale Guvernului, care, potrivit dispozifiilor constitutionale (art. 115
penal care prevad implicarea serviciuh~i ~e probat1~ne, aducerea la mdephmre a alin. 5), pot fi adoptate 9i in domeniul de reglementare al legilor organice ( deci
masurilor de individualizare a pedepse1 91 nu numa1. _ . inclusiv cu privire la regimul infracfiunilor, pedepselor 9i al executarii acestora,
e) L egea . n r 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurzlor
. d. . edu- A

1
cative §i a altar masuri neprivative de libertate dispuse de organe e JU zczare m 1
A se vedea, pe larg, I. Oancea, Unele considerafii cu privire la dreptul penitenciar,
cursul procesulu1· pena z (pu bl.1cata- A m M . Of• nr • 513 din . 14.. august
.. 2013) con- in A.U.B. nr. 1/1971, p. 39 ~i urm.
tine, printre altele, norme privind executarea pedepse1 amenzn, pedepselor 2 V. Dongoroz, in Explicafii teoretice .. ., op. cit., vol. IV, p. 963.

59
58
cu pnvire la acordarea amnistiei sau a gratierii ~-olectiv~). ?r~o~ant_ele de
urgenta adoptate in domeniul de reglementare a l~g1~ orgam~e _1~tra m v~goare:
potrivit dispozitiilor art. 115 alin. 5 din Constitutia Romame1, num~1 ~upa
depunerea spre dezbatere in procedura de urge~ta la Cam~r~ ~o~pet~nta sa ~e
sesizata ~i dupa publicarea ei in Monitorul Ofic1~l al_ Romame1. I~tre mtrarea m
vigoare a ordonantei de urgenta ~i aprob~rea e1 prm leg~ _de c~tre Parlament
aceasta produce efecte, este in v1goar~ ~1_ ~oate fi ~ocot1t_a c~ _1zvor de drept
penal. Dupa ce a fost aprobata cu mod1fican sau f'~a mo~1fi~an,~ ordonanta de
urgenta continua sa fie izvor de drept ca lege penala spec1~_la. Cand ordonanta
de urgenta nu a fost aprobata, 1~i foceteaza efectele pentru vutor.
62. Tratatele ~i convenfiile internafionale. 0 alta categorie de ~cte
juridice pe care O enumeram la izvoarele dreptulu~ penal es~~ reprezent~ta de
tratatele ~i conventiile internationale. Tratatele ~1 conventule mternat10nale
devin izvoare de drept in masura in care sunt ratificate. . _ Tratatele ~i conventiile internationale privitoare la asistenta juridica inter-
in literatura juridica de specialitate se face deosebire_a, p~ ?un~ d:eptate'.
1
intre: a) tratate ~i conventii prin care statul romans-a angaJat sa m~nmmeze ~1
sa sanctioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc ~tmge~e ~nor
valori ~i interese comune ale statelor, de un~e _~i denu~irea de _,,1~fract1~m de
drept international"2, b) tratate ~i convenfu mternat10~ale pn:md as1s~e~ta
juridica internationala in materie penala3 ~1 c) tratatele mternat10nale pnvmd
drepturile omului. . . . .
Tratatele ~i conventiile internationale dm pnma categone pot fi socot~te ~a
izvoare indirecte de drept penal, pentru ca prin ele este asumata obhgatrn
statelor de a incrimina prin legea penala interna astfel ~~ f~pte. . _
Mentionam ca statul nostru ~i-a indeplinit obligatule mternat10nale, preva-
zand ca infractiuni in Codul penal ori in alte legi faptele la care se refera tratatul
sau conventia 'internationala semnata de statul nostru ~i ratificata _de parlamentul
tarii, de ex.: Conventia impotriva torturii ~i a altor pedepse on tratam~nte cu
~ruzime, inumane sau degradante, adoptata la New York la 10 de~em~ne 1984
de Adunarea Generala a ONU, a fost ratificata de tara noastra prm Legea
nr. 19/1990, iar prin Legea nr. 20/1990 pentru modificarea ~i c~mp~et~re: un~r
dispozitii din Codul penal ~i Codul de procedura penala a fost mcnmm~ta pnn
dispozitiile art. 267 1 C.p. 1969 ,,Tortura" (art. 2_82 C.p. actual);_ ~~nv:ntrn de la
Montreal din 23 septembrie 1971 pentru re~nma:ea actelo: 1_hc1t~ mdreptate
impotriva securitatii aviatiei civile a fost ratificata de Romama pnn Decretul
1 C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 82. . . . .
2 A se vedea, pe larg, Grigore Geamlinu, Dreptul in~ernafional penal ~z znfracfzunzle
internafionale, Editura Academiei, Bucure~ti, 1977, p. 127 ~1 urm.. . . _ . . _,
3 A se vedea, pe larg, Rodica Mihaela Stlinoiu, Asist~nfa 1u~1dzca znternafzonala zn
materie penala, Editura Academiei, Bucure~ti, 1977, p. 127 ~1 urm.
60
nr. 60/1975 ~i au fost introduse in Codul aerian infractiunile la regimul
sigurantei aeronavelor in zbor; Conventia penala privind coruptia, adoptata la
Strasbourg la 27 ianuarie 1999 ~i ratificata de Romania prin Legea nr. 27 din 16
ianuarie 2002, publicata in M. Of. nr. 65 din 30 ianuarie 2002.
in astfel de cazuri 1, actele normative prin care au fost adoptate devin iz-
voare de drept, ~i nu tratatul sau conventia internationala.
in randul izvoarelor indirecte se pot regasi ~i norme adoptate la nivelul
Uniunii Europene (UE). Este de mentionat categoria deciziilor-cadru ale
Consiliului UE, care au ca scop armonizarea legislatiilor statelor membre. Un
exemplu de acest fel este Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002
privind mandatul european de arestare ~i procedurile de remitere intre statele
membre. Acest act international a fost transpus in dreptul intern prin intermediul
unor dispozitii cuprinse in Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara
internationala in materie penala (dispozitiile interne constituind izvorul direct).
nationala2 contin norme privind extradarea ~i devin obligatorii dupa ratificarea
lor ~i sunt socotite izvoare directe de drept penal.
Legat de actele adoptate la nivelul Uniunii Europene, trebuie mentionat ca
o norma interna (chiar ~i de natura penala) devine inaplicabila atunci cand
aceasta contravine dreptului comunitar. Chiar daca reglementarile in domeniul
penal a ramas un atribut al legiuitorului national (incriminarea faptelor,
reglementarea cadrului general al sanctiunilor aplicabile, conditiile raspunderii
penale ~.a.), suprematia dreptului comunitar asupra dreptului national impune
conformitatea normelor interne cu cele adoptate la nivelul Uniunii Europene.
Astfel, neutralizarea efectelor unei norme penale interne este posibila ca urmare
a neconcordantei acesteia cu normele dreptului comunitar ~i din aceasta
perspectiva ii confera normei comunitare calitatea de izvor de drept penal3 .
Tratatele internationale privind drepturile omului, prin ratificarea lor de
catre Romania, devin izvoare directe ale dreptului penal roman, fiindca au pri-
oritate in aplicare fata de legile interne, astfel cum se precizeaza in dispozitiile
art. 20 din Constitutia Romaniei: ,,Daca exista neconcordanfa fntre pactele ,Ji
1
De ex.: Conventia cu privire la prevenirea ~i reprimarea genocidului, adoptata de
Adunarea generala a ONU m 1948, ratificata de tara noastra prin Decretul nr. 236 din
2 decembrie 1950 - Fapta de genocid este incriminata in actualul cod penal in art. 438;
Convenfia unica asupra stupefiantelor adoptata in cadrul ONU in 1961, ratificata de
Romania prin Decretul nr. 626 din 21 noiembrie 1973 - Sanqionarea traficului ~i a altor
operatiuni ilicite cu substante aflate sub control national este fiicuta in prezent prin Legea
nr. 143/2000 privind prevenirea ~i combaterea traficului ~i consumului ilicit de droguri.
2
A se vedea: Gheorghitli Mateut, Convenfiile internafionale fn materie penala,
Editura Servo-Sat, Arad; Pavel Abraham, loan Hurdubaie, Convenfii europene fn
materie penala, Editura National, Bucure~ti, 2001.
3
Ase vedea, pe larg, F. Streteanu, op. cit., p. 123 ~i urm.
61
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania 1
este parte, 'li legile interne, au prioritate reglementarile internafionale " • Poa~e
eel mai important exemplu de astfel de izvor direct i1 reprezinta Conventia
europeana a drepturilor omului. Aceasta conven~ie inte~at~o~ala cup: i~~~
dispozitii care vizeaza dreptul penal . i~ i:nod d1~ect (pr~nc1p1~~. ~egahtat~1,
interzicerea pedepsei cu moartea), dar ~1 md1rect, pnn alte d1spoz1tn m mat_e na
drepturilor omului ~i care constituie garantii pentru individ ca statul nu-1 va
ingradi anumite drepturi prin norme care ar putea fi inclusiv de :iatura penal_a:_O
reglementare din dreptul penal intern care nu este conforma cu d1spoz1tnle
Conventiei europene a drepturilor omului poate fi cenzurata atat de instantele
nationaie, cat ~i de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, iar decizia
ac~stei curti are aplicabilitate directa in dreptul nostru penal cu privire la norma
penala neconforma.
63. Alte categorii de izvoare ale dreptului penal. Pe langa cele prezen-
2
tate mai sus in literatura de specialitate , se mai considera izvor de drept penal
deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie ~i Justitie privind asigurarea unei
practici unitare: recursul fn interesul legii ~i hotararea prealabila pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept. . maJontate a destinatarilor a exigentelor acestora, a conduitei pretinse prin nor-
Recursul in interesul legii este procedura (prevazuta in art. 471 ~1 urm.
C.p.p.) la finalul careia inalta Curte de Casatie ~i Jus~itie se ~ro~unta ~rin
decizie asupra unor chestiuni de drept care au fost solut1onate d1fent de c~tr~
instantele judecatore~ti. Hotararea prealabila pentru dez!egarea unor chest1~1
de drept (art. 475 ~i urm. C.p.p.) este pronuntata de catre Inalta Curte de Casat1e
~i Justitie, prin care, la sesizarea unei instante investite cu judecarea unei cauz~
in ultima instanta, se da o rezolvare de principiu chestiunii de drept de a care1
lamurire depinde solutionarea acelei cauze. A • • •
Includerea acestor categorii de decizii ale Inalte1 Curt1 de Casat1e ~1
Justitie in randul izvoarelor de drept este intemeiata pe dispozitiile art. 474
alin.' 4 ~i, respectiv, art. 477 alin. 3 C.p.p. , in care se arata ca dezlegarea
problemelor ori chestiunilor de drept este obligatorie pentru instante. Fara a
contesta perspectiva din care aceste categorii de decizii pot fi considerate izvor
de drept penal, ne intrebam daca, pana la urma, nu am putea privi normele cu
privire la aplicarea carora s-a nascut practica neunitara sau a caror lamurire este
solicitata Inaltei Cuqi de Casatie ~i Justitie ca fiind izvorul de drept.
1 in acest sens, a se vedea ~i art. 1 alin. 3 din Codul penal al Republicii Moldova,
intrat in vigoare la 1 ianuarie 2003, care prevede: ,,Prezentul cod se_aplica ~n conformitate
cu prevederile Constitutiei Republicii Moldova ~i ale actelor 1~temat1~nale la . c~e
Republica Moldova este parte. Daca exista neconcordante cu actele mtemat10nale pnvmd
drepturile fundamentale ale omului, au prioritate ~i se aplica direct reglementarile
intemationale".
2Ase vedea, pe larg, F. Streteanu, op. cit., p. 114 ~i urm.
62
Y~ .alt _izvor de drept penal poate fi considerat decretul Pre'ledintelui
Romame~ przn _care ac~rd~ grafierea individuala unei persoane condamnate
(art. 94 ht. d dm Constitutia Romaniei). De~i decretul pre~edintelui Romaniei
nu are caracter normativ, totu~i, in ceea ce prive~te persoana condamnata el
produce efecte, ~stf:l ~a ~ceasta va fi iertata de executarea pedepsei sau doa; de
execut~rea ~ne1 paq1 dm pedeapsa. Din acest punct de vedere, decretul
Pre~edmtelm poate constitui izvor de drept penal 1.
Secfiunea a VII-a
RAPORTURILE JURIDICE PENALE
§ 1. Nofiune ~i caracterizare
64. Nofiune. Orice raport juridic presupune o relatie sociala reglementata
de o norma de drept. '
Raportul juridic penal este o relatie de aparare sociala reglementata printr-o
norma de drept penal.
. ~ealizarea normelor de drept penal are loc prin respectarea de catre marea
mele penale.
A Respectarea_ :~~g~ntelor legii penale are loc atat din convingere, din
~ntele~_erea _ne~~s1t~t11 ~a _respectarea este in interesul lor (al destinatarilor) ~i al
mtregn soc1etat1, cat ~1 dm teama de represiune, de amenintarea2 cu sanctiunea
pe care o prevede legea penala. '
. Re~lizarea normelor penale are loc in cazul savar~irii de fapte interzise
pnn aphcarea de sanctiuni celor vinovati. In astfel de situatii, realizarea nor-
•
melor penale are loc prin intermediul raportului juridic penal.
A~adar, ra?ortul juridic penal ar lua na~tere prin savar~irea infractiunii ~i
~r putea ~ de~mt ca u~ r~port reglementat de norma juridica penala intre stat ~i
mfractor m vut1:tea_ caruia statul are dreptul de a pedepsi pe infractor, iar in-
fractorul are obhgatia sa suporte pedeapsa - sa raspunda penal3 •
65. ARa?orturi juridice penale de conformare ~i raporturi juridice de
conflict: In hteratura juridica s~a. p~s _prob~ema daca realizarea normelor penale
are loc m_ cadrul unor raportun JUnd1ce ~1 in cazul in care aceasta (realizarea)
are loc pnn conformare la exigentele normelor penale.
1
• in sensul ca Decretul Pre~edintelui Romaniei de gratiere individuala nu constituie
1zvor de drept penal, a se vedea V. Pa~ca, op. cit., p. 24.
2 M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 43 .
3 A se vedea, pe larg, Ion Oancea, Unele considerafii cu privire la raportul juridic
A
penal, m S.C.J. nr. 2/1958, p. 188.
63
 Intr-o opinie 1 formulata in teoria generala a dreptului §i sustinuta de unii
autori de drept penal, se considera ca in cazul normelor prohibitive, cum sunt
majoritatea normelor juridice penale, realizarea acestora nu are loc prin inter-
mediul raporturilor juridice. Prin abtinerea destinatarilor de a savar§i faptele
penale interzise· se realizeaza dreptul penal in afara unui raport juridic. A§adar,
nu se na§te un raport juridic intre eel ce respecta norma juridica §i stat, in cazul
abtinerii de a savar§i fapta interzisa.
' Intr-o alta opinie , se sustine
, ca realizarea oricaror norme juridice nu poate
avea loc decat prin mijlocirea raporturilor juridice. Realizarea normelor juridice
prin respectare are loc in cadrul unor raporturi numite de ,,conformare",. ~e
,,cooperare"2 • Numai daca se incalca dispozitiile normei juridice, fie ea proh1b1-
tiva ori onerativa, realizarea dreptului are loc prin constrangere, in cadrul unui
raport de ,,conflict" de ,,contradictie".
Aceasta trebuie sa fie solutia §i pentru dreptul penal, admiterea realizarii
acestuia prin conformare in cadrul unui raport de conformare, de cooperare, iar in
caz de incalcare a obligatiei prevazute in norma, realizarea normei penale urmand a
se face prin constrangere, in cadrul unui raport de conflict, de contradictie.
Neacceptarea acestei opinii conduce la concluzia greu de sustinut ca
raportul juridic penal se poate na§te din nerespectarea unei obligatii extraju-
ridice. Mai mult, negarea raporturilor juridice de cooperare in dreptul penal
pune sub sernnul intrebarii caracterul autonom, normativ al dreptului penal,
reinviind teza caracterului pur sanctionator al dreptului penal.
§ 2. Structura raporturilor juridice penale
66. Subiectele. In raporturile juridice penale, fie de conformare, fie de
conflict, vom intalni intotdeauna statul ca titular al functiei de aparare sociala.
Actionand ca reprezentant al societatii, ca titular al puterii, statul apare in
raporturile juridice penale ca subiect dominant.
In raporturile de conformare, statul, prin edictarea normelor penale, im-
pune tuturor destinatarilor legii penale, in mod indeterminat, norme obligatorii.
In raportul juridic penal de conflict, statul impune celuilalt subiect al
raportului juridic, persoana fizica sau juridica, sa suporte consecintele faptei
sale, adica sa suporte raspunderea penala §i, ca o consecinta a acesteia, pedeapsa.
Cel de al doilea subiect al raporturilor juridice penale este persoana fizica
sau persoana juridica, destinatar al obligatiei, prevazuta in norma penala, iar in
cadrul raportului juridic de conformare, acest subiect, persoana fizica sau
persoana juridica, este nenominalizat.
1
N. Popa, Teoria genera/a a dreptului, Editura All Beck, Bucure~ti, 2002, p. 251 ~i urm.
2
C. Bulai, Unele probleme teoretice privind cunoa~terea le'gii penale ca mijloc de
prevenire a infracfiunilor, in S.C.J. nr. 3/1978, p. 288 ~i urm.
64
. In cadrul raportului juridic penal de conflict, persoana fizica sau persoana juri-
dica este determinata, anume aceea care a savar§it fapte interzise, devenind infractor.
. 67. Confinutul raportului juridic penal. Ca la orice raport juridic, con-
tmutul este format din drepturile §i obligatiile participantilor (subiectilor) la
acel raport juridic.
Din continutul raportului juridic de conformare se deduce dreptul statului
de a pretinde o anumita conduita din partea destinatarilor legii penale pentru
apararea valorilor esentiale ale societatii §i a relatiilor sociale nascute in
legatura cu aceste valori, pe de o parte, §i obligafia corclativa a celuilalt subiect
persoana fizica sau juridica, de a-§i conforma conduita exigentelor cerute pri~
norma penala, pe de alta parte.
In cadrul raportului penal de conflict, dreptul statului consta in impunerea
unei sanctiuni pentru savar§irea infraqiunii §i obligatia infractorului de a suporta
conse~intele savar§irii faptei sale - pedeapsa.
. . In li~eratura juridica de specialitate se subliniaza §i alte drepturi §i obliga-
tu corelative ale subiectelor raportului juridic penal 1•
68. Obiectul raportului juridic penal. Obiectul raportului juridic il for-
11_1eaza anumite actiuni pe care titularul dreptului le efectueaza sau le poate pretinde
§1 pe ~are celalalt subiect este obligat a le savar§i sau a se abtine de a le savar§i2 .
In cazul raporturilor juridice penale, obiectul este format din conduita care
urmeaza sa fie obtinuta in cadrul sau §i cu privire la care sunt create §i sunt
exercitate drepturile §i obligatiile subiectelor.
Drepturile §i obligatiile subiectelor raporturilor juridice penale sunt create
in lega~ra cu ceva - conduita ce trebuie realizata. Respectarea obligatiei im-
puse pnn norma juridica in cadrul raporturilor de conformare §i executarea
pedepsei §i a celorlalte sanctiuni aplicate pentru savar§irea infractiunii in cadrul
rapo~lui de conflict reprezinta obiectul raportului juridic penal.
In urma realizarii obiectului se realizeaza norma de drept penal - prin
conformare in cadrul raportului juridic de cooperare §i prin constrangere in
caiml raportului juridic de conflict - , conducand la realizarea §i asigurarea
apararii sociale.
69. Dura ta raporturilor juridice penale. Existenta unui raport juridic
este tarmurita de doua momente: al na§terii sau formarii §i al incetarii acestuia.
Particularitatile raporturilor juridice penale se rasfrang §i asupra duratei lor.
1
A se vedea, pe larg: I. Oancea, op. cit., p. 56; Doru Pavel, Considera/ii teoretice fn
legatura cu raportul de drept penal, in J.N. nr. 9/1966, p. 49; I. Oancea, Unele consideratii
cu privire la raportul juridic penal, in S.C.J. nr. 2/1958, p. 188 ~i urm. '
2
N. Popa, op. cit., p. 276 ~i urm.
65
 70. inceputul raporturilor juridice penale. Na~terea sau formarea
raportului juridic penal de conformare are loc odata cu intrarea in vigoare a
normei penale 1 , pentru ca de la aceasta data se instituie obligatia pentru destina-
tarii normei penale de a-~i conforma conduita preceptelor penale.
Este de subliniat ca destinatarii legii penale trebuie sa indeplineasca con-
ditiile cerute de lege, adica sa aiba calitatea ceruta de norma penala (functionar,
cetatean, strain) ~i, de asemenea, conditiile generale de varsta, responsabilitate
~i libertate de vointa ~i actiune.
Daca persoana nu are varsta de 14 ani impliniti la data intrarii in vigoare a
normei penale, pentru ea raportul juridic de conformare nu s-a nascut, el ur-
mand a se na~te la implinirea acestei varste. Tot astfel, daca persoana fizica nu
are calitatea ceruta de lege la data intrarii acesteia in vigoare, raportul juridic de
conformare nu se na~te pentru acea persoana fizica, dar se va na~te la dobandi-
rea calitatii cerute de norma penala de catre persoana fizica (devine militar,
functionar etc.).
Desigur ca astfel de conditii nu se pun in cazul persoanei juridice, care
trebuie sa indeplineasca alte conditii ce tin de specificul activitatii pe care
aceasta o desfa~oara ~i in legatura cu care se pot comite fapte periculoase.
In cazul raportului juridic de conflict, momentul de inceput este marcat de
savar~irea infractiunii, cand raportul de conformare a fost incalcat.
71. Desfa~urarea raporturilor juridice penale. Raportul juridic de con-
formare se desfa~oara de la formarea sa ~i pana la ie~irea din vigoare a normei
penale. Durata raportului juridic de conformare este aceea a legii penale ~i
nelimitata de la inceput, in cazul legilor penale ordinare, obi~nuite.
In cazul legilor penale temporare, durata raportului juridic de conformare
este prestabilita.
Raportul juridic penal de conflict nascut din savar~irea unei infractiuni se
definitiveaza prin intermediul raporturifor procesuale in momentul ramanerii
definitive a hotararii judecatore~ti prin care s-a aplicat sanctiunea penala. Pana
in acest moment, raportul juridic penal de conflict nascut din savar~irea unei in-
fractiuni este afectat de o conditie suspensiva.
Odata cu stabilirea sanctiunii pentru persoana vinovata de savar~irea in-
fractiunii s-a definitivat raportul juridic penal de conflict care se va desfa~ura
prin executarea sanctiunilor penale aplicate infractorului.
1 In sens contrar, a se vedea Doru Pavel, in Considerafii teoretice in legatura cu
raportul de drept penal, in J.N. nr. 9/1966, p. 52, care considera ca instituirea de catre stat a
normei juridice nu creeaza raport juridic, ci doar o premisa a na~terti acestuia; N. Popa,
op. cit., p. 276 ~i UTill.
66
72. Stingerea raporturilor juridice penale. A. Raportul juridic penal de
c~nformare ~e- ~?ate stinge prin: a) ie~irea din vigoare a normei penale; b)
pierd:~ea c:ht~t1~ cerute d~ ~ege ~e catre destinatarul obligatiilor instituite prin
norm~, c) savar~irea fapte1 mterz1se - dand na~tere raportului juridic penal de
conflict.
B. Raportul juridic penal de conflict se stinge: a) prin executarea sancti-
unilor aplic~te infractorului; b) prin interventia unei cauze care inlatura raspu~-
derea penala sau executarea pedepsei.
-~entionam ca raportul juridic de conflict poate sa se stinga mai inainte de
de~~1t1:7area a~estuia daca intervin cauzele care inlatura raspunderea penala
mai mamte de Judecarea infractorului.
. . ~In legatur~ cu dur~t~ r~portului juridic penal de conflict, in literatura ju-
nd1ca s-au expnmat opmn d1ferite, distingandu-se mai multe etape 1 in care ar
lua sfar~it raportul juridic:
- etapa definitivarii prin intermediul raporturilor juridice procesuale cu
moment final - aplicarea sanctiunilor penale;
~ . . -. etapa executarii sanctiunilor penale, ce dureaza pana la stingerea execu-
ta~n pnntr-~n. mod prevazut de lege: prin executare, prin gratiere, prin amnistie,
pnn prescnpt1e;
- etapa dupa executarea sanctiunilor, cand pentru condamnat mai sunt
prezente interdictii, decaderi, care se sting prin obtinerea reabilitarii 2 •
_Co~side~a~ in~emeiata opinia potrivit cu care raportul juridic penal de
co?fl1ct ia sfar~1t pnn executarea ori stingerea executarii sanctiunilor penale
pnntr-un mod prevazut de lege.
~ Dupa exe~~ta~e~ sanctiunilor ori stingerea executarii acestora, persoana se
A
afla m raportun Jund1ce de conformare. De altfel, nu trebuie uitat ca ~i in tim-
pul executarii sanctiunilor persoana se afla in raporturi juridice de conformare.
§ 3. Faptele juridice penale
73. Notiune ~i clasificari. Intr-o legatura intrinseca cu raporturile juridice
penale se afla faptele juridice penale. Acestea pot fi definite ca stari situatii
in_iprejurari, fapte prevazute de legea penala, care dau na~tere, modifica ~r~
stmg raportul juridic penal.
1
. A s~ vedea, pe larg, I. Oancea, Raportul juridic execufional penal, in R.D .P. anul
I, sene noua, nr. 1/1994, pp. 25-31. '
2
N. Popa, op. cit., p. 279 ~i urm.
67
 ·fi A rt momentul lor de inci- CAPITOLUL II
Faptele juridice penale se pot clas1 1ca, m rapo cu . . .
1
denta cu ra ortul juridic penal, in: fapte generatoare ?e ~aport Jund1c _pe~~ '
fapte modiricatoare de raport juridic penal ~i fapte extmctive de raport Jund1c Legea penala
pena\n examinarea duratei raporturilor juridice penale s-.a~ f!t~ut referiri la
Secfiuneal
situatiile imprejurarile, starile care dau na~tere la raportu~1 J~nd1ce penale tde
,: ' . de conflict ca «i cele de modificare on stmgere a aces or NOTIUNE, STRUCTURA, INTERPRETARE
con1ormare on , 'i d
raporturi, a~a ca trimitem la explicatiile din paragraful prece ent.
§ 1. Notiune ~i categorii de legi penale

74. Notiune. Conceptul de lege penala este examinat in doctrina penala 1

in doua sensuri. Intr-un sens larg, de regula ori norma de drept penal, sens pe
care il are in vedere legiuitorul prin dispozitiile art. 173 C.p.: ,,Prin lege penala
se fnfelege orice dispozi/ie cu caracter penal cuprinsa fn legi organice,
ordonanfe de urgenfa sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau
putere de lege ". In alt sens (restrans ), conceptul de lege penala desernneaza
actul normativ emis de parlament, dupa o procedura speciala ~i care contine
norme de drept penal (art. 74 din Constitutie).
Pentru o cunoa~tere cat mai buna a legilor penale, in ceea ce prive~te
interpretarea ~i aplicarea lor, ca ~i a raporturilor dintre ele, in doctrina penala se
fac diferite clasificari.

§ 2. Criterii de clasificare a legilor penale

7 5. Legi penale generale ~i legi penale speciale. Aceasta clasificare se

face dupa rolul pe care il au in reglementarea relatiilor de aparare sociala.
Legile penale generale reglementeaza la nivel principial relatiile de
aparare sociala.
La randul lor, legile penale generale pot fi considerate:
- fntr-un sens - dispozitii de drept penal cu caracter de principiu ce se
aplica unui mare numar de norme speciale. Sunt in acest sens normele din
Partea generala a Codului penal;
- fn alt sens - legea penala generala desernneaza codul penal in ansamblu,
ca lege obi~nuita (ordinara), spre a fi deosebita de legea speciala - coduri
penale speciale ( al justitiei militare, spre exemplu).
Legile penale speciale sunt acelea care reglementeaza in special relatiile
de aparare sociala prin care se prevad conditiile in care o fapta pericul~asa
devine infractiune.

1
Ase vedea ~i Constantin Butiuc, Conceptul de,, lege penala", in R.R.D. nr. 2/2003,
pp. 51-55.

69
68

Si in cazul legilor penale speciale se disting:
- fntr-un sens - Partea speciala a Codului penal;
- fn alt sens - codurile penale speciale ( cum a fost, de ex., Codul justitiei
militare din 193 7, abrogat in 1969) ori legile penale speciale, care cupri~d
dispozitii derogatorii de la dreptul obi~n~it ( ~rdinar), ca ~i l~gil~ c~re c~~~m
numai dispozitii cu caracter penal on legile care, pe langa d1spoz1t11le
extrapenale, contin ~i cateva dispozitii cu caracter penal. . . _ P_rob~e~e deose~ite sub ra~ortul structurii sale ridica norma penala spe-
Importanta acestei clasificari trebuie observata in legatura cu aphca~ea
acestora. Cand ambele legi - cea generala ~i cea speciala - vin in concurs, ad1ca
sunt incidente pentru solutionarea unui raport juridic de conflict, problem~ se
rezolva dupa regula: legea penala speciala deroga de la legea generala ~1 se
completeaza cu aceasta.
O alta importanta a clasificarii de mai sus se observa in legatura c~ s~~--
tura lor diferita: legea penala generala cuprinde norme cu caracter de pnnc1p11,
iar legea penala speciala cuprinde norme de incriminare.
76. Legi penale cu durata nedeterminata ~i legi penale temporare.
Dupa durata de timp, legile penale pot fi: . .
a) cu durata nedeterminata (permanente) - cum sunt marea maJontate a
legilor penale - sunt cele obi~nuite, a caror durata de aplicare nu este precizata
in continutul lor;
b) cu durata predeterminata (temporare). Aceste legi au cuprinse in con-
tinutul lor ~i o dispozitie care limiteaza in timp aplicarea_ lor, pana la o data ca-
lendaristica ori pana la data incetarii starii care a determmat adoptarea acestora
sau pe o perioada determinata (de ex., 6 luni, un an etc.). . _ . _. .
Jnteresul distincfiei: legea penala temporara se aphca, ~1 dupa 1e~irea e1
din vigoare, faptelor savar~ite cat timp era in vigoare (va ultraactiva).
77. Legi penale ordinare ~i legi penale exceptionale. Dupa natura nece-
sitatii care a impus adoptarea legilor, acestea pot fi:
' a) legile penale ordinare sau obi~nuite. Acestea sunt legile penale adoptate
in situatii normale, obi~nuite, de evolutie a societatii;
b) legi penale extraordinare sau exceptionale, care sunt_ adoptate i~ situatii
de exceptie (de ex., calamitati naturale, stare de razb01), determmate de
apararea corespunzatoare a valorilor sociale. . .
Jnteresul distincfiei: legile exceptionale deroga de la leg1le ordmare.
§ 3. Normele de drept penal
78. Notiune. Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu
un specific, determinate de particularitatea reglementarii \ elatiilor de aparare
sociala.
70
~ C~noa~tere~ normelor penale,_a structurii lor, este irnportanta ~i de aceea,
m doctrma penala, structura norme1 este examinata pomindu-se de la distinctia
care se face intre normele penale generale ~i normele penale speciale. '
. ~9. Structura normelor penale. Se apreciaza ca norma penala genera/a
contmand precepte cu valoare de principiu nu se deosebe~te, prin structura ei,
de alte norme de drept.
czala (mcnmmatoare) care cupnnde, pe de o parte, descrierea conduitei inter-
zise, iar, pe de alta parte, sanctiunea ce urmeaza sa se aplice in cazul nerespec-
tarii conduitei prescrise.
Cu privire la structura normei speciale, in literatura juridica parerile sunt
diferite.
intr-o opinie, se sustine ca aceasta ar avea o structura trihotomica:
ipoteza, dispozitie, sanctiune. In aceasta opinie, se precizeaza ca ipoteza consta
i~ ?e~crierea f~ptei, iar sancfiunea consta in pedeapsa prevazuta pentru
~av~r~~rea fap~e1. Dispozifia nu este prevazuta explicit, ci rezulta din insa~i
mcn~mare, fond contopita cu ipoteza.
Intr-o alta opinie, se considera ca norma penala speciala cuprinde numai
do~a elemente: dispozifia ~i sancfiunea. Dispozifia consta in interzicerea unei
actmni sau inactiuni. Sancfiunea consta in pedeapsa ce urmeaza sa se aplice ca
urmare a nerespectarii dispozitiei.
. . Aceste doua elemente sunt necesare ~i suficiente: dispozifia pentru a dis-
c1~lma co~duita indivizilor (destinatarilor legii) ~i sancfiunea pentru a disci-
plma react1a fata de incalcarea dispozitiei.
.
Prevederea faptei ~i a conditiilor in care aceasta este infractiune nu este o
ipoteza in care intervine obligatia de a respecta regula de conduita, ci este
prevederea acestei reguli.
Dispozitia normei de drept penal - regula de conduita (preceptul) - nu ar
putea fi exprimata altfel decat prin prevederea actiunii sau inaqiunii interzise.
Savar~irea faptei interzise nu este ipoteza in care intervine dispozitia ci
insa~i infrangerea dispozitiei. ' '
. 8~. Categorii de norme penale. Cunoa~terea normelor penale, a con-
t~n~tulm acestora, a sferei lor de incidenta se realizeaza observand ~i diferen-
t1enle ce se pot face intre diferite norme penale, dupa anumite criterii.
81. Norme penale generale ~i norme penale speciale. Dupa criteriul
conti~utului ~i sferei de incidenta, se face distinctie intre: a) norme penale gene-
rale ~1 b) norme penale speciale.
1
C. Bulai, Unele probleme teoretice privind cunoa~terea legii penale ca mijloc de
prevenire a irifracfiunilor, in S.C.J. nr. 3/1978, p. 229 ~i urm.
71

Normele penale generale sunt acele norme care prevad conditiile in care
se nasc modifica ori sting raporturile juridice penale.
Normele penale speciale sunt acele norme care prevad conditiile in care o
fapta constituie infractiune, pedeapsa ce se aplica.
Jnteresul distinctiei: normele penale speciale deroga de la normele penale
generale.
82. Norme penale unitare ~i norme penale divizate. Dupa criteriul cu-
prinderii dispozitiei ~i sanctiunii in cadrul aceleia~i norme, se face distinctie in-
tre: a) norme penale unitare ~i b) no:111e fenale ~ivizate. A • • • A •
Normele penale unitare cupnnd m contmutul lor atat d1spoz1trn,_cat ~1
sanctiunea, deci sunt complete. Normele penale divizate sunt norme mcom-
plete, in ceea ce prive~te continutul lor. . . .
Normele divizate se impart la randul lor in norme de mcnmmare-cadru
(norme in alb) ~i norme de trimitere.
83. Normele de incriminare-cadru sau normele penale in alb au in
continutul lor o dispozitie de incriminare-cadru ~i o sanctiune _cores~unzatoare
acestei incriminari - prevederea faptelor interzise se face ultenor_rrm alt~. acte
normative. De ex.: art. 348 C.p. (exercitarea :fara drept a une1 profesu sau
activitati): ,,Exercitarea, Jara drept, a unei profesii sau activitati pentru care
legea c~re autorizatie ori exercitarea acestora in alte conditii decat cele_ legale~
daca legea speciala prevede ca savar$irea unor astfel de fapte se sanctwneaza
potrivit legii penale, se pedepse$te cu inchisoare de la 3 Zuni la un an sau cu
amenda".
In legile penale speciale se pot prevedea astfel de incriminari, ca, de
exemplu: Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, care prevede,
in dispozitiile art. 387 alin. 1, ca ,,practicarea profesiei de medic de catre o
persoana care nu are aceasta calitate constituie infractiune $i_ ~e pedepse$!e
conform Codului penal" sau, in art. 634, ca ,,practicarea profes1e1 de farmaczst
de O persoana care nu are aceasta calitate constituie infra~tiune $i se pedepse$te
conform Codului penal". Un alt exemplu poate fi dat dm Legea ~: 51/1995
pentru organizarea ~i exercitarea profesiei de avocat, in care, potr1v1t art. 26,
,, exercitarea oricarei activitati de asistenta juridica specifica profesiei de avocat
$i prevazuta la art. 3 de catre o persoana fizica sau juridica c~ nu are calit~te~
de avocat inscris fntr-un barou §i pe tabloul avocafilor aceluz barou constztuze
infracfiune $i se pedepse$te potrivit legii penale ". .. . . .
Normele in alb prezinta avantajul unei economu de norme mcnmmatoare,
dar au neajunsuri ~i ar fi de preferat renuntarea la folosirea lor.
84. Normele penale de trimitere. Normele de trimitere sunt norme
incomplete in ceea ce prive~te dispozitia ori sanctiunea care se completeaza de
72
la alte norme la care fac trimitere. O precizare importanta aduce Legea
nr_. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal prin dispozitiile art. 5
alm. 1, care prevede ca ,, atunci cand o norma penala face trimitere la o alta
norma determinata, de la care imprumuta unul sau mai multe elemente
modificarea normei _co~pletatoare atrage ,Ji modificarea normei incomplete"'.
A~adar, norma de tnm1tere se completeaza cu unul sau mai multe elemente de
la o alta 1:1-o~a determi1:1ata (norma completatoare ), iar dupa ce imprumuta
partea ce-1 hpse~te, devme dependenta de aceasta, iar modificarile normei
complinitoare sunt obligatorii ~i pentru norma de trimitere. Elementele pe care
o norma de trimitere le imprumuta de la norma complinitoare pot fi sanctiunea
o parte din dispozitie etc. ' '
De exemplu, dispozitiile art. 290 C.p. (privind infractiunea de dare de
mita)_ prevad ca ,,promisiunea, oferirea sau darea de ban/ ori alte foloase"
trebme sa se realizeze in conditiile art. 289 C.p. (infractiunea de luarea de
mita), adica in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori
intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle de serviciu sau in legatura
cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri de serviciu (ale functionarului
public care prime~te mita) . In acest caz, dispozitiile art. 290 C.p. ;eprezinta
norma de trimitere, iar dispozitiile art. 289 C.p. reprezinta norma
completatoare (la care se face trimitere). Se poate observa ca norma de
trimitere (art. 290 C.p.) imprumuta de la norma complinitoare doar o parte din
dispozitie (conditiile in care se face promisiunea, oferirea sau darea de bani).
Orice modificare a dispozitiilor art. 289 C.p. privind conditiile in care se
savar~e~te infractiunea de luare de mita va conduce la aceea~i modificare ~i a
normei de la art. 290 C.p. privind infractiunea de dare de mita.
Daca norma completatoare se abroga, norma de trimitere va pastra
elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeapsa, in forma
existenta la data abrogarii, afara de cazul cand legea dispune altfel (art. 5 alin. 2
din Legea nr; 187/2012). Prin urmare, dependenta normei de trimitere (norma
divizata) de norma completatoare nu este absoluta. In cazul abrogarii normei
completatoare, nu se va considera pe cale de consecinta abrogata ~i norma de
trimitere, intrucat aceasta nu s-ar mai putea aplica, fiind incompleta (de ex., ii
lipse~te sanctiunea). Daca legiuitorul dore~te sa abroge ~i norma de trimitere, va
trebui sa o faca expres, ~i nu prin intermediul normei de la care norma de
trimitere imprumuta unul sau mai multe elemente.
Norma completatoare se poate gasi in acela~i act normativ cu norma de
trimitere, dar se poate gasi ~i intr-o alta lege, care va trebui sa imbrace forma
unui act normativ cu forta juridica necesara reglementarii in domeniul dreptului
penal (lege organica).
73
 § 4. Interpretarea legii penale
85. Nofiune. Interpretarea legii este o operatiune logico-rationala ce se
efectueaza cu ocazia aplicarii normei de drept ~i are drept scop aflarea vointei
legiuitorului exprimate in acea norma.
in cazul legii penale, interpretarea are ca scop aflarea vointei legiuitorului
exprimate in dispozitiile penale, pentru a stabili daca acestea sunt aplicabile
cazului concret.
Interpretarea este necesara pentru ca normele se refera la fapte tipice ~i
trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt variate 1•
Unele texte de lege nu sunt suficient de clare, situatie ce poate rezulta din
folosirea unor termeni sau expresii cu intelesuri multiple ori redactarii neglijente.
86. Felurile (genurile) interpretarii. Criterii de diferenfiere. in litera-
tura juridica se face distinctie intre diferite genuri de interpretari:
Dupa organul sau persoana care face interpretarea, aceasta poate fi:
a) oficiala; b) neoficiala.
a) oficiala - facuta de un organ sau subiect oficial ~i poate fi: autentica
sau legala, facuta de legiuitor, ~i cauzala sau de caz, facuta de organul judiciar
la cazul concret;
b) neoficiala sau doctrinala - facuta de oamenii de ~tiinta ~i este materiali-
zata in tratate, monografii etc.
Aceasta clasificare poate fi facuta ~i dupa foqa obligatorie a interpretarii.
Interpretarea oficiala este obligatorie, iar cea neoficiala nu are foqa obligatorie
ce decurge de la un organ oficial.
Interpretarea autentica poate fi la randul ei:
a) contextuala - efectuata de legiuitor cu prilejul adoptarii legii;
b) posterioara - printr-o lege interpretativa - care lege face corp comun
cu legea interpretata ~i se aplica de la intrarea in vigoare a legii pe care o inter-
preteaza (deci legea de interpretare se aplica retroactiv).
Interpretarea autentica contextuala este cea mai frecventa. Interpretarea
autentica se realizeaza cu ocazia adoptarii normei penale2 .
Exemple de interpretari autentice: - in Partea genera/a a Codului penal
(art. 172-187 sunt interpretate expresiile ori termenii: legea penala, savar,rirea
unei infracfiuni, funcfionar public, public, membru de familie etc.); - in Partea
speciala a Codului penal, de ex., in art. 228 alin. 3, se explica ce alte bunuri se
considera bunuri mobile; art. 254 alin. 2 explica termenul de ,, dezastru" folosit
1 N. Popa, op. cit., p. 176; Leonida Pastor, Interpretarea legii penale, in R.D .P.
A se vedea G. Antonio, Reflecfii asupra interpretarii legii penale din perspectiva
europeana (I), in R.D.P. nr. 2/2006, p. 9 ~i urm., ~i (II), in R.D.P. nr. 3/2006, p. 9 ~i urm.
2
A se vedea, pe larg, Nicolae Popa, Teoria genera/a a dr&ptului, T.U.B., 1992,
p. 174 ~i urm.
74
in legatura cu infraqiunea de distrugere calificata; art. 333 C.p. explica
termenul ,, accidentul de cale ferata" etc.
87. Metodele de interpretare a legii penale. Dupa metodele folosite
interpretarea poate fi 1: '
1. Interpretarea literala sau gramaticala, ce consta in aflarea intelesului
noIT?ei d~ drept ~enal cu ajutorul cuvintelor prin care a fost expri~ata. Se
anahzeaza textul dm punct de vedere etimologic pentru a afla sensul cuvintelor
modul de folosire a acestora in text. Se analizeaza textul normei din punct d~
vedere sintactic ~i stilistic.
. Cand cuvintele, expresiile sunt susceptibile de un inteles comun ~i unul
tehmc, teza de la care se pome~te este aceea ca legiuitorul se adreseaza desti-
natarilor legii, deci sensul obi~nuit este eel care trebuie avut in vedere fata de
sensul tehnic 2 . '
. in an_aliza sintactica a textului, substantivele sunt analizate impreuna cu
atnbutele, iar verbele sunt analizate impreuna cu complementele lor.
Singularul presupune pluralul (martor, martori).
Masculinul presupune ~i femininul (minor, minora, funqionar, functio-
nara, martor, martora).
. 2. Int~rpretarea rafionala sau logica3 - consta in folosirea procedeelor
log1ce, a rat10namentelor, pentru a afla vointa legiuitorului. Interpretarea logica
apare ca o desavar~ire a celorlalte metode.
Cunoa~terea scopului legii, a necesitatilor ce au impus adoptarea legii
(ratio legis ).
Rationamente folosite 4 :
. ~) A fortiori presupune: daca legea penala interzice mai pufin, va interzice
~1 m~1 m~lt (a m~nori ad majus) ~i invers, daca legea permite mai mult, ea
perm1te ~1 mai putm (a majori ad minus).
b) Per a . cont~ario se bazeaza pe argumentul ca daca o dispozitie cu
caracter penal mterz1ce sau sanctioneaza o fapta numai in anumite conditii, ea
nu se refera ~i la alte situatii de fapt, deci incidenta normei este excl~sa la
situatiile neprevazute de aceasta. '
c) Reductio ad absurdum presupune ca orice alta interpretare decat cea
propusa ar duce la consecinte contrare legii, absurde, inadmisibile.
.d)_ A .P_ari presupune ca pentru situatii identice trebuie sa existe aceea~i
s?~ut1e Jund1ca (ubi e~dem ratio, ubi idem jus), deci legea penala este incidenta
~1 m raport cu cazun neprevazute in norma interpretata, dar identice cu cele
1
nr. 2/1994, pp. 9-30.
2
V. Dongoroz, Drept penal..., op. cit., 1939, p. 101 ~i urm.
3
Ase vedea C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 97; N. Popa, op. cit., p. 177.
4
Ase vedea C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 97 ~i urm.
75
care sunt prevazute (atentie, pentru a nu fi o extindere prin analogie). Legea se
refera la modalitatea sau modalitatile cele mai frecvente ale unui caz, dar le
prevede implicit ~i pe celelalte. Este vorba despre modalitafi ale aceluia,$i caz,
$i nu despre cazuri asemanatoare.
3. Jnterpretarea istorica - ce consta in aflarea intelesului normei penale
prin studierea conditiilor de ordin politic, economic, social, juridic in care a fost
adoptata legea.
Sunt cercetate actele preliminare, proiecte, anteproiecte, expuneri de mo-
tive, dezbaterile parlamentare, precedente legislative.
4. Jnterpretarea sistematica este o varianta a metodei rationale sau logice ~i
consta in aflarea vointei exprimate in norma pomind de la corelatia normei cu
alte norme din aceea~i lege sau cu alte acte normative din cadrul sistemului de
drept.
5. Jnterpretarea legii prin analogie - consta in cautarea intelesului unei norme
penale cu ajutorul alteia care prevede un caz asemanator ~i care este mai clara.
Nu se confunda cu extinderea aplicarii legii prin analogie, care nu este
admisibila - conduce la incalcarea principiului legalitatii.
88. Interpretarea dupa rezultat. Dupa folosirea metodelor de interpre-
tare, interpretul ajunge la o concluzie cu privire la concordanta intre vointa
1
legiuitorului ~i exprimarea acesteia in norma . .
a) Interpretarea este declarativa cand exista concordanta intre vomta
legiuitorului ~i exprimarea din norma - Lex dixit quam voluit.
b) Interpretarea este extensiva cand legiuitorul a vrut sa spuna mai mult,
dar a exprimat mai putin - Lex dixit minus quam voluit. Interpretul in aceasta
situatie
, trebuie sa extinda intelesul
, normei la vointa
, legiuitorului.
c) Interpretarea este restrictiva cand legiuitorul a vrut sa spuna mai putin,
dar a exprimat mai mult - Lex dixit plus quam voluit. Interpretul in aceasta
situatie trebuie sa restranga intelesul normei la vointa legiuitorului.
Legea penala este de stricta interpretare.
Secfiunea a II-a
APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP
§ 1. Considerafii generale privind aplicarea legii penale
89. Eficienta activa ~i eficienfa reactiva a legii penale. Eficienta legii
penale in apararea valorilor sociale este reala din momentul intrarii in vigoare a
acesteia. Respectarea exigentelor legii penale de catre marea majoritate a desti-
1 N. Popa, op. cit., p. 180; C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 99.
76
natarilor ii confera legii penale o eficienfa activa. Fata de cei care savar~esc
faptele interzise (infractiuni) ordinea de drept urmeaza sa se realizeze prin con-
strangere, iar legea penala va avea o eficienta reactiva.
In literatura juridica, aplicarea legii p~nale este inteleasa ca o problema ce
prive~te eficienfa reactiva a acesteia, adica de realizare prin constrangere a or-
dinii de drept ce are loc prin intermediul raporturilor juridice penale de conflict.
Eficienta legii penale se raporteaza la anumite elemente care ii determina
limitele de aplicare. Aceste elemente sunt: timpul, spafiul, persoanele ~ifaptele 1•
De~i cele patru elemente sunt importante in aplicarea legii penale, Codul
penal roman a consacrat principii in legatura numai cu timpul ~i spafiul, urmand
ca problemele in legatura cu persoanele ~i faptele sa-~i gaseasca rezolvare in
cadrul celor dintai, fara a le minimaliza importanta in aplicarea legii penale 2 •
§ 2. Principiile de aplicare a legii penale in timp
90. Cadrul principiilor. Principiile care guvemeaza aplicarea legii pe-
nale in timp sunt menite sa ofere solutii problemelor de interactiune a timpului 3
cu faptele infractionale, adica sa determine legea penala aplicabila:
- cand infractiunea s-a savar~it ~i se judeca sub imperiul aceleia~i legi;
- cand fapta la data la care s-a savar~it nu era infractiune, dar o lege ulteri-
oara o considera infractiune;
- cand fapta la data savar~irii era infractiune, dar pana la judecarea ei ori
pana la executarea pedepsei pronuntate pentru acea infractiune intervine o lege
care scoate in afara ilicitului penal fapta comisa;
- cand fapta savar~ita sub o lege este considerata infractiune, dar pana la
judecarea ei definitiva intervin una sau mai multe legi, care prevad fapta ca in-
fractiune;
- cand dupa ramanerea definitiva a pedepsei aplicate pentru o infractiune
intervine o lege noua care prevede o pedeapsa mai mica decat cea aplicata sub
legea veche;
- cand infractiunea se savar~e~te sub imperiul unei legi penale temporare
~i nu este judecata pana la ie~irea din vigoare a acesteia.
1
C. Barbu, Aplicarea legii penale fn spafiu ~i fn tirnp, Editura Stiintifica, Bucure~ti,
1972, p. 7.
2
V. Dongoroz, Sinteze asupra noului Cod penal, in S.C.J. nr. 1/1969, p. 13 ~i urrn.
3
A se vedea: Stefania Georgeta Ungureanu, Rieu Ungureanu, Reflecfii asupra
irnplicafiilor penale ale tirnpului, in R.D.P. nr. 3/2005, p. 60-63; Gh. Diini~or,
A. Oroveanu-Hantiu, R. Raducanu, Tirnpul ~i legea penala, Editura C.H. Beck,
Bucure~ti, 2007, pp. 63-86.
77
 Raspunsurile la problemele de mai sus le gasim in dispozitiile de aplicare
a legii penale in raport cu timpul prevazute in Codul penal roman in art. 3-7.
§ 3. Activitatea legii penale
91. Reglementare. Activitatea legii penale este prevazuta in dispozitiile
art. 3 C.p.: ,,Legea penala se aplica infracfiunilor savdr~ite fn timpul cat ease
afla fn vigoare ".
92. Determinarea legii penale in vigoare. Principiul activitatii este un
principiu de baza al aplicarii legii penale in timp, ce da expresie ~i decurge din
principiul legalitatii, ce corespunde nevoilor de aparare sociala, ca ~i al apararii
drepturilor ~i libertatilor cetatenilor, reprezinta normalul, obi~nuitul, are
caracter larg ~i cuprinzator 1.
A~adar, potrivit acestui principiu, legea penala se aplica infractiunilor
savar~ite in timpul cat ea se afla in vigoare.
Legea penala este in vigoare de la intrarea ~i pana la ie~irea ei din vigoare.
93. Intrarea in vigoare a legii penale nu coincide cu publicarea ei in
Monitorul Oficial.
Prin dispozitiile art. 78 din Constitutia revizuita a Romaniei s-a prevazut
data de intrare in vigoare a legii: ,,Legea se publica fn Monitorul Oficial al
Romdniei # intra fn vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data
ulterioara prevazuta fn textul ei ". A~adar, cand in lege nu se prevede o data
ulterioara de intrare in vigoare, aceasta va intra in vigoare la 3 zile de la
publicare.
Termenul de 3 zile - numit ,,de gratie" in literatura de specialitate - ofera
posibilitatea destinatarilor legii, persoane fizice, persoane juridice, ca ~i autoritatilor
sa intre in posesia Monitorului Oficial ~i sa ia cuno~tinta de prevederile legii
careia trebuie sa i se conformeze. in calculul celor trei zile va intra ~i ziua in
care legea este publicata in Monitorul Oficial, iar prima zi de activitate a legii -
cand produce efecte juridice - incepe dupa ora 24 a celei de-a treia zi.
O particularitate privind intrarea in vigoare o reprezinta ordonantele de
urgenta ale Guvemului, care pot avea ~i dispozitii penale. Potrivit prevederilor
constitutionale (art. 115 alin. 5), ordonantele de urgenta ale Guvemului intra in
vigoare numai dupa depunerea lor spre dezbatere in procedura de urgenta la
Camera competenta sa fie sesizata ~i dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al
Romaniei, perioada care poate sa fie mai scurta de 3 zile, dar se poate prevedea
~i o alta data ulterioara.
1
A se vedea C-tin. Mitrache, in Explicafii preliminare... , op. cit., vol. I, p. 42.
78
Intrarea in vigoare a unei legi penale poate avea loc ~i la o data ulterioara
publicarii ei - cand se prevede o astfel de data in respectiva lege. Intrarea :in
vigoare a legii penale la o data ulterioara ei poate fi determinata de:
a) necesitatea trecerii unui timp (vacatio legis - repausul legii) pentru a
putea fi cunoscuta atat de destinatari, cat ~i de catre organele de aplicare;
b) pentru a da posibilitatea indivizilor sa se conformeze noilor exigente penale.
Exemple de legi penale ce au intrat in vigoare la o data ulterioara publi-
carii: Codul penal anterior a fost adoptat la 21 iunie 1968, iar in vigoare a intrat
la 1 ianuarie 1969, potrivit dispozitiei art. 363 C.p. 1969 ~i a Legii nr. 30 din 12
noiembrie 1968 de punere in aplicare a Codului penal (1969). Codul penal
actual a fost adoptat prin Legea nr. 286/2009 ~i a intrat in vigoare la 1 februarie
2014 - potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal 1• Pentru punerea in aplicare a Codului
penal se adopta o lege speciala prin care se reglementeaza situatiile de tranzitie
de la un cod la altul. ' '
Prin publicare se realizeaza o mai buna cunoa~tere a legii ~i nimeni nu va
putea invoca, in caz de incalcare, ca nu au cunoscut-o (nemo censetur ignorare legem).
94. Ie~irea din vigoare a legii penale. Ie~irea din vigoare a legii penale
are loc prin abrogare.
Abrogarea, dupa intinderea ei, poate fi totala - cand intreaga lege este
scoasa din vigoare - ~i parfiala - cand doar o parte din lege este scoasa din
v1goare.
Abrogarea, dupa caracterul ei, poate fi: expresa ori tacita. Abrogarea este
expresa cand se prevede in legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare:
Legea nr. . .. , art.... , alin .... , iar aceasta trebuie sa fie regula in dreptul penal.
Cand in legea temporara, care poate fi ~i exceptionala, se prevede ca va ie~i din
vigoare la data incetarii starii de exceptie este necesar ca printr-o lege sau act
normativ cu putere de lege sa se prevada data incetarii acelei stari.
Abrogarea este tacita (implicita) cand aceasta se desprinde din economia
legii ori a normelor ce privesc acelea~i relatii sociale de aparare, prevazand
acelea~i fapte ca infractiuni, cu aspecte deosebite de legea anterioara in ceea ce
prive~te conditiile de aplicare a unei sanctiuni penale ori un nou regim de
sanctionare pentru minori, de ex.: Decretul nr. 218/1977 (in prezent ~i el
abrogat expres prin Legea nr. 104/1992) a abrogat tacit dispozitiile din Codul
penal anterior (1969) ce priveau raspunderea penala a minorilor ~i unele
dispozitii privind executarea pedepsei inchisorii prin munca corectionala.
1
Codul penal a fost adoptat prin Legea nr. 286/2009 ~i a fost publicat in M. Of
nr. 510 din 24 iulie 2009 ~i a intrat in vigoare, potrivit Legii nr. 187/2012 (publicatii in
M. Of nr. 757 din 12 noiembrie 2012), la data de 1 februarie 2014.
79
 Abrogarea ca modalitate de ie~ire din vigoare a legii penale in cazul
legilor penale temporare se realizeaza prin ajungerea la termenul prevazut in
continutul ei ( data calendaristica ori implinirea duratei de aplicare ce a fost
pre;azuta la momentul adoptarii - 6 luni, un an etc.) sau la incetarea starii
exceptionale care a determinat adoptarea legii temporare.
Cand in legea temporara, care poate fi ~i exceptionala se prevede ca va
ie~i din vigoare la data incetarii starii de exceptie este necesar ca printr-o lege
sau alt act normativ cu putere de lege sa se prevada data incetarii acelei stari.
Abrogarea in cazul legilor obi~nuite (ordinare) este prevazuta expres in
legea de abrogare (abrogare expresa) ori este dedusa (abrogare implicita) din
norma ce reglementeaza diferit aceea~i materie. Data abrogarii implicite a unei
legi ori a unor dispozitii penale este data intrarii in vigoare a legii care
reglementeaza din nou aceea~i materie, dar in mod diferit.
Abrogarea nu inseamna intotdeauna ~i dezincriminarea unei fapte care ar
putea sa continue sa fie incriminata sub o alta denumire ori sa intre in
continutul unei alte infractiuni, ca modalitate ori ca element in continutul
complex al unei infractiuni.
O modalitate de abrogare speciala o reprezinta declararea ca neconstitu-
tionala de catre Curtea Constitutionala a unei dispozitii sau legi, abrogare ce va
~pera la implinirea a 45 de zile de la publicarea deciziei Cuqii Constitutionale
in Monitorul Oficial, daca in acest interval de timp Parlamentul nu pune in
acord legea penala ori dispozitiile penale in cauza cu prevederile constitu-
!ionale. A~adar, in conditiile aratate, la implinirea celor 45 de zile, dispozi!iile
ori legea respectiva se considera abrogate'.
O incetare a aplicarii legii penale, ~i nu o abrogare, o reprezinta consta-
tarea printr-o decizie pronuntata de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene
(CJUE) ca norma penala intema contravine dreptului comunitar2.
Intre intrarea in vigoare ~i ie~irea din vigoare legea penala este activa, se
aplica faptelor savar~ite in acest interval de timp.
Aplicarea legii penale nu ridica probleme daca infractiunea s-a savar~it ~i
se judeca in timp ce este in vigoare aceea~i lege penala.
Principiul activitatii legii penale consacra regula ca legea penala se aplica
infractiunilor savar~ite cat timp este in vigoare ~i, in consecinta, nu se aplica
faptelor savar~ite inainte de intrarea ei in vigoare ~i nici faptelor savar~ite dupa
ie~irea din vigoare a acesteia.
Principiul legalita!ii incriminarii ~i a sanctiunilor de drept penal prevazut
in dispozitiile art. 1 ~i art. 2 C.p. interzice aplicarea retroactiva a legii penale
care incrimineaza o fapta, fiindca legea dispune pentru viitor, ~i nu pentru
1
Ase vedea C-tin. Mitrache, in Explica/ii preliminare ... , op. c'il ., vol. I, p. 47.
2 Ase vedea: I. Oancea, op. cit., p. 126; M. Basarab Probleme actuate
Ase vedea, pe larg, V. Pa~ca, op. cit., p. 81.
80
trecut. A~adar, Aleg~a penal_a incrimi~atoare se aplica faptelor comise dupa ce
ace~sta a mtrat m v1goare ~1 nu se aphca faptelor comise mai inainte de intrarea
in v1goare a acestei legi.
. 9~. Concursul de Iegi penale. a) Probleme speciale se pun in cazul in-
~ra?tmmlor ~e i~cep sa fie savar~ite sub incidenta unei legi ~i se epuizeaza sub
mc1denta alte1 leg1. Este cazul infracpunilor: continue, continuate, de obicei.
. D?~1:ina p~na~a ~i practica judiciara sunt unanime in a aprecia ca legea
aphcab1la mfract1un1lor a caror consumare se intinde pe durata a doua sau mai
multe legi este cea din momentul epuizarii infractiunii al incetarii actiunii sau
inactiunii, al ultimului act de executare ori al prod~ceri/ ultimului rezultat 1.
A~adar, legea penala in vigoare din momentul epuizarii infractiunii este
legea ce va fi aplicata. ·
2
Aceea~i _c~nc~p!ie a unitatii ilicitului penal este adoptata ~i in legatura cu
actele Ade part1c1p~t1e penala (instigare, complicitate), care vor fi judecate dupa
legea m v1goare dm momentul savar~irii faptei de catre autor.
b) Determinarea legii penale aplicabile se va pune ~i in situatia in care la
reglemen_ta~ea aceleia~~ rel~tii sociale vin in concurs doua legi (un; generala ~i
una spe~c1ala), ambele m v1goare. Regula ca legea speciala deroga de la legea
generala va rezolva problema. Cand in vigoare sunt doua norme care in-
?rimine~za aceea~i fapta, dar o norma este in Partea speciala a Codului penal,
iar alta ~ntr-o lege penala speciala ori lege nepenala cu dispozitiuni penale, se
va cons1d~ra ~~rma din P~rtea speciala a Codului penal norma generala, iar
norma apl~ca~Ila este cea dm legea penala speciala. Se va pastra deci regula ca
legea speciala deroga de la legea generala.
§ 4. Aplicarea Iegii penale de dezincriminare
. 96. Cadrul legal al principiului. Aplicarea legii penale de dezincri-
mmare es:e ,?r~vazuta in dispozitiile art. 4 C.p.: ,,Legea penala nu se aplica
f.aptelor savar~zte sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua.
In acest caz, executarea pedepselor, a masurilor educative ~i a masurilor de
siguran/a, pronun/ate fn baza legii vechi, precum ~i toate consecintele penale
ale hotararilor judecatore~ti privitoare la aceste fapte fnceteaza p;in intrarea
in vigoare a legii noi ". Din aceste dispozitii se desprinde regula ca legea noua
~ se vedea Maria Zolyneak, Concep/ia unita/ii de infractiune fn materia
1
. _
partzczpa/zei ~i implicafiile ei fn cazul succesiunilor fn timp a /egilor penale, in R.R.D.
nr. 10/1971, p. 81 ~i urm.
2
oip cz·t
pp. 50-51. ' ... , . .,
81
care dezincrimineaza (abolitio criminis) se aplica faptelor savar~ite inainte de
intrarea ei in vigoare.
A~adar, dispozitiile din art. 4 C.p. au in vedere situatia in care la data cand
este savar~ita fapta, aceasta este prevazuta de legea in vigoare ca infractiune,
dar ulterior este adoptata o lege noua care dezincrimineaza fapta, o scoate in
afara ilicitului penal. Aceasta lege noua ce dezincrimineaza se aplica ~i faptelor
savar~ite inainte de intrarea ei in vigoare.
Este un caz de extraactivitate a legii penale, ce presupune aplicarea
retroactiva a legii penale, justificata pe dispozitiile constitutionale privind
retroactivitatea legii penale mai blande din art. 15 alin. 2. Dispozitiile art. 15
alin. 2 din Constitutie privind neretroactivitatea legii in general consacra ~i
exceptiile de la acest principiu, ~i anume in cazurile aplicarii legii penale ~i
contraventionale mai favorabile. A~adar, numai in cazul legilor penale sau
contraventionale mai favorabile este admisa aplicarea acestora unor fapte
savar~ite ~nterior intrarii in vigoare a celor doua categorii de legi. Referindu-ne
in continuare la aplicarea legii penale, este de observat ca dispozitiile art. 15
alin. 2 din Constitutia Romaniei, care admit pe cale de exceptie aplicarea
retroactiva a legii penale, dar numai daca este mai favorabila, au o sfera mai
larga de cuprindere a intelesului de ,,lege penala mai favorabila". Aceste
dispozitii privesc atat aplicarea retroactiva a legii penale de dezincriminar~, cat
~i aplicarea retroactiva a legii penale noi daca aceasta creeaza pentru faptu1tor o
situatie mai blanda decat legea veche, in vigoare la data comiterii faptei
resp;ctive. in acest din urma caz, legea noua nu dezincrimineaza fapta
savar~ita, ci noua reglementare doar creeaza pentru respectivul faptuitor o
situatie mai blanda (mai favorabila) decat cea din legea veche.
in acest paragraf ne vom ocupa doar de cazul aplicarii retroactive a legii
penale de dezincriminare (art. 4 C.p.), urmand ca aplicarea retroactiva a legii
penale care creeaza pentru faptuitor o situatie mai blanda decat legea veche sa
fie analizata in cuprinsul paragrafelor urmatoare.
Fundamentul acestui principiu trebuie observat in legatura cu scopul
aplicarii legii penale ~i care nu se mai justifica daca fapta ~i-a pierdut caracterul
penal 1.
97. Modalitati de dezincriminare a faptei. in observarea modalitatilor
prin care o fapta ;ste dezincriminata (scoasa in afara ilicitului penal) vom
avea in vedere atat dispozitiile art. 4 alin. 1 teza I C.p., cat ~i dispozitiile art. 3
din Legea nr. 178/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal.
O prima modalitate de dezincriminare rezulta din prevederile art. 4
alin. 1 teza I C.p., conform carora ,,Legea penala nu se aplica faptelor
1
De ex.: D.L. nr. 1 din 26 decembrie 1989 al C.F.S.N. prin tare au fost abrogate
incriminarile privind avortul (art. 185-188 C.p. 1969).
82
savdr.Jite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua ". in
acest caz, fie legea care a incriminat fapta a fost scoasa din vigoare, fie numai
norma incriminatoare din cuprinsul legii respective a fost scoasa din vigoare 1•
Cea de-a doua modalitate rezulta din dispozitiile art. 3 alin. 1 din Legea
nr. 178/2012, care prevad: ,, Dispozifiile art. 4 din Codul penal privind legea
penala de dezincriminare sunt aplicabile ,Ji fn situafiile in care o fapta
determinata, comisa sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracfiune
potrivit legii noi datorita modificarii elementelor constitutive ale infracfiunii,
inclusiv a formei de vinovafie, ceruta de legea noua pentru existenfa
infracfiunii ". Spre deosebire de prima modalitate, in care dezincriminarea
unei fapte se apreciaza prin abrogarea normei incriminatoare fara a exista pe
mai departe o continuitate a acelei incriminari, in cazul celei de-a doua
modalitati, norma incriminatoare este doar modificata printr-o lege noua. in
aceasta modalitate, de~i din punct de vedere abstract exista o continuitate a
incriminarii, este posibil ca o fapta determinata sa nu mai intruneasca toate
conditiile prevazute de noua lege pentru existenta infraqiunii respective. in
acest caz, pentru eel care a savar~it fapta determinata respectiva, legea noua
nu mai incrimineaza fapta ~i prin urmare nu mai este infraqiune. Aceea~i va
fi solutia ~i in cazul in care legea veche iese din vigoare, dar incepand cu
aceea~i data incriminarea faptei respective este preluata de legea noua cu
unele modificari privind conditiile de incriminare, iar in cazul concret, fapta
savar~ita sub legea veche nu indepline~te conditiile de incriminare prevazute
de noua lege.
Conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, ,,Dispozifiile art. 4 din
Codul penal nu se aplica fn situafia fn care fapta este incriminata de legea
noua sau de o alta lege fn vigoare, chiar sub o alta denumire ".
A~adar, aplicarea legii penale de dezincriminare nu are in vedere
situatiile in care fapta continua sa ramana infractiune sub legea noua in
acelea~i conditii (fara modificari ale conditiilor de existenta ale infraqiunii),
dar sub alta denumire. Tot astfel, nu reprezinta o dezincriminare a faptei daca
norma incriminatoare a fost abrogata doar in legea speciala, dar fapta
continua sa fie incriminata in legea penala generala (Codul penal) sau ca
modalitate de savaqire a altei infractiuni.
A vand in vedere cele prezentate mai sus, putem conchide ca prin
dispozitiile art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului
penal s-a consacrat regula ca pentru a decide daca legea noua dezincrimineaza
1
De ex.: normele incriminatoare privind fapta de cer~etorie (art. 326 C.p. 1969) ~i de
pros titu tie (art. 328 C.p. 1969) au fost abrogate odata cu ie~irea din vigoare a C.p. 1969 ~i
nu au mai fost prevazute in Codul penal in vigoare; tot astfel, normele incriminatoare
privind adulterul (art. 304 C.p. 1969) ~i vagabondajul (art. 327 C.p. 1969) au fost abrogate
prin Legea nr. 278/2006 ~i nu au mai fost prevazute intr-o alta lege penala.
83
fapta, trebuie examinata fapta in concret, ~1 nu doar inexistenta une1 nm
norme incriminatoare.
98. Condiµile in care se aplica legea penala de dezincriminare. Legea
noua care dezincrimineaza se aplica daca sunt indeplinite urmatoarele
conditii:
a) la data savar~irii faptei legea in vigoare prevedea acea fapta ca
infractiune;
b) o lege ulterioara nu mai prevede fapta respectiva ca infractiune sau
conditiile de incriminare prevazute in noua lege nu sunt intrunite ~i in cazul
faptei savar~ite in concret;
c) intrarea in vigoare a legii noi care dezincrimineaza fapta comisa poate
avea loc: dupa savar~irea faptei, dupa inceperea procesului penal, dupa
judecarea definitiva a cauzei sau dupa executarea sanqiunii penale aplicate
pentru fapta comisa sub imperiul legii vechi.
99. Efectele aplicarii legii noi care dezincrimineaza fapta. Conform
art. 4 teza a II-a C.p., ,, executarea pedepselor, a masurilor educative ~i a
masurilor de siguranfa, pronunfate fn baza legii vechi, precum ~i toate
consecinfele penale ale hotarlirilor judecatorqti privitoare la aceste fapte
fnceteaza prin intrarea fn vigoare a legii noi ". A~adar, in urma intrarii in
vigoare a legii noi dezincriminatoare inceteaza orice consecinta a savar~irii
faptei, adica: judecarea faptei nu va mai avea loc, daca s-au aplicat sanctiuni
inceteaza executarea acestora - a pedepselor, a masurilor de siguranta ~i a
masurilor educative pronuntate in baza legii vechi, precum ~i toate consecintele
penale ale hotararilor judecatore~ti privitoare la faptele ce au fost dezincri-
minate. Fata de un condamnat pentru o infractiune ce ulterior a fost dezincri-
minata va inceta orice interdictie sau decadere, fiind considerat fara antecedente
penale.
§ 5. Aplicarea legii penale in situafii tranzitorii
100. N ofiunea de ,,situafii tranzitorii". Situatiile tranzitorii, determinate
de succesiunea legilor penale, se refera la ipotezele in care de la savar~irea unei
infractiuni ~i pana la judecarea ei intervin una sau mai multe legi penale succe-
sive care prevad fapta ca infractiune.
In astfel de situatii s-a pus problema determinarii legii penale aplicabile,
deoarece legea penala din momentul savar~irii faptei nu mai este in vigoare la
data judecarii 1.
1
V. Dongoroz, Drept penal ... , op. cit., 1939, p. 132; Dongo'roz I, p. 80; S. Kahane,
Situafii tranzitorii fn succesiunea legilor penale, in J.N. nr. 11/1966, p. 61; I. Oancea, op. cit.,
84
~e pune problema, a~adar, a ,,extraactivitatii" uneia dintre legile penale
succes1ve.
Di?~e opiniil~ (sa se_apl~~e doar legea in vigoare la data savar~irii faptei -
ultraactzv;tate - ~1 a aphcam doar a legii noi - retroactivitate) care s-au
co~tura_t m doctrma penala, una singura s-a impus ~i a fost consacrata in
leg1slat1a ?enala ~i prive~te aplicarea legii penale mai favorabile iefractorului
sau a ,,legu penale mai blande" ori mitior lex.
Aplicarea legii penale mai favorabile infractorului inlatura neajunsurile
adoptarii_ doar a unei ~i~tr~ -~pinii ~ultraactivitatea propunea aplicarea legii
penale dm_ momentul savar~1m fapte1, cu motivarea ca era legea cunoscuta de
mfractor; iar retroactivitatea propunea aplicarea legii noi, cu motivarea ca
aceasta corespunde nevoilor de aparare sociala). Legea penala mai favorabila
corespunde nevoilor de aparare sociala, intrucat fapta nu ramane nesanctionata
indif~_rent ca se aplica legea noua ori Iegea veche, iar pentru infractor este lege~
care u confera cea mai favorabila situatie.
§ 6. Aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva
a cauzei
IO 1. Cadrul legal~ al principiului. Este consacrat in dispozitiile art. 5
~-P·, care prevad: ,, (1) In cazul fn care de la savlir~irea infracfiunii plina la
1ud~c~rea dejin~tiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se
aplzca legea maz favorabila.
(2) Dispozifiile alin. (1) se aplica ~i actelor normative ori prevederilor din
acestea declarate neconstitufionale, precum ~i ordonanfelor de urgenfa
aFrobate ~ de Parlament cu modificari sau completari ori respinse, daca fn
tzmpul cand acestea s-au aflat fn vigoare au cuprins dispozitii penale mai
favorabile ". '
Aplicarea legii penale mai favorabile conduce intotdeauna la extra-
a~ti~itatea Iegii_ p~nale, ~indca daca este mai favorabila legea sub imperiul
careia s-a COfills mfractmnea, acea legea va ultraactiva, iar daca este mai
!avora~i~a l_ege~ din ~o~e~~l judecarii faptei ori o lege ce a fost in vigoare
mtre savar~1rea mfractmnu ~1 Judecarea ei, aceasta Iege va retroactiva.
. ~~~aac~ivitatea aplicarii legii penale mai favorabile i~i are temeiul in
d1spoz1t1~~e dm Constitutie (art. 15 alin. 2), care prevad: ,,Legea dispune numai
pentru vlltor, cu excepfia legii penale sau contravenfionale mai favorabile ".
p. 129; Ludov~~ Biro_, Drept penal. Partea genera/a, Centrul de multiplicare al Universitatii
,,Babe~-Bolya1 , CluJ, 1971, pp. 47-48; A. Dinco, op. cit., p. 49; M. Giugariu, Detenninarea
legii mai fa~orabile, in L.P. nr. 1/1962, p. 31; M. Petre, Unele observafii cu privire la
aplzcarea/1 modalztatea de stabilire a legii mai bllinde, in L.P. nr. 4/1957, p. 404 ~i urm.;
Comentanu I, p. 62.
85
Dispozitiile constitutionale sunt generale, au in vedere legea _1:,e~ala mai
favorabila in ansamblu, ~i nu doar legea penala care se aphca m cazul
succesiunii de legi penale aplicabile pentru savar~irea unei infractiuni.
Dispozitiile din Codul penal pe care le examinam privesc aplicarea legii
penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cau~ei, cand de la
savar~irea infractiunii ~i pana la judecarea definiti~a a a~estern _s-au s~cc_e~at
mai multe legi penale care prevad fapta ca mfractmne, 1ar pnnc1pml
constitutional ce permite retroactivitatea legii penale mai favorabile reprezinta
temeiul ~i pentru aplicarea legii penale de dezincriminare prevazute _i~ ~rt: 4
C.p., precum ~i al situatiilor in care pentru solutionarea unor raportun Jund1ce
penale sunt incidente mai multe legi penale succesive, cum ar fi, de exemplu,
cele ce privesc reabilitarea, liberarea conditionata etc.
Situatiile in care se aplica legea penala mai favorabila presupun: a) sa
existe o s~ccesiune de legi penale intre data comiterii infractiunii ~i data
judecarii acesteia; b) fapta sa-~i pastreze caracterul penal_ in legile pen~l~ care
se succeda; c) intre legile penale succesive sa existe d1ferente cu pnv1re la
conditiile de tragere la raspundere penala ori cu privire la sanctionarea
infractiunii respective.
a) Cu privire la succesiunea legilor penale, subliniem ca este necesar cad~
la data savar~irii infractiunii ~i pana la data judecarii ei sa se succeada. m~~
multe legi penale (eel putin doua legi - una in vigoare la data com1tern
infractiunii ~i alta in vigoare la data judecarii acelei infractiuni).
b) Fapta savar~ita sa fie calificata ca infractiune atat in legea in vigoare la
data savar~irii infractiunii, cat ~i in legea in vigoare la data judecarii, precum ~i
in legile penale care eventual s-au succedat intre aceste date. Daca intr-una
dintre legile succesive fapta este dezincriminata, nu sunt aplicabile dispozitiile
art. 5 C.p., ci dispozitiile art. 4 C.p. (aplicarea legii penale de dezincriminare ),
care privesc o ipoteza distincta de aplicare a legii penale in timp __~i care repre~
zinta, a~a cum am aratat mai sus, un caz de aplicare a legn penale mai
favorabile pe acela~i temei constitutional.
c) intre legile penale care se succed sa existe diferente. Daca regle-
mentarile sunt identice, nu se pune problema aplicarii legii penale mai
favorabile, iar legea aplicabila va fi legea in vigoare la data judecarii definitive
a infractiunii aceasta fiind identica cu cea in vigoare la data savar~irii
, '
infractiunii.
Daca in legea in vigoare la momentul judecarii sau in una dintre legile
penale care s-au succedat momentului savar~irii infractiunii au fost modificate
conditiile de incriminare a faptei respective (conditiile prevazute de lege pentru
ca fapta sa fie infractiune), atunci legea noua va avea in cazul concret caracter
de lege de dezincriminare. A~a cum am aratat in paragraful, privind aplicarea
legii penale de dezincriminare, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 178/2012,
86
aprecierea legii penale noi ca avand caracter de lege de dezincriminare se
apreciaza in concret prin raportare la o fapta determinata. intr-un astfel de caz
vor fi aplicabile dispozitiile art. 4 C.p., ~i nu dispozitiile art. 5 C.p. privind
aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei pe
care le analizam in acest paragraf.
102. Determinarea legii penale mai favorabile. Legea penala mai favo-
rabila se va determina in concret prin luarea in considerare atat a legilor penale
care se succeda, cat ~i a actelor normative ori prevederilor din acestea declarate
neconstitutionale, precum ~i a ordonantelor de urgenta aprobate de Parlament
cu modificari sau completari ori respinse, daca in timpul cand acestea s-au aflat
in vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile, astfel cum se prevede in
art. 5 alin. 2 C.p.
Diferentele dintre legile succesive care prevad fapta ca infractiune (fapta
determinata indeplinind condi!iile de incriminare ~i potrivit legii in vigoare la
momentul judecarii ori potrivit legilor care au intrat in vigoare dupa data
savar~irii infraqiunii ~i pana la data judecarii acesteia) sunt socotite criterii de
determinare a legii penale mai favorabile ~i privesc:
a) condifiile de tragere la raspundere penala ~i
b) condifiile de sancfionare.
Aprecierea in concret a legii penale mai favorabile se face cu luarea in
considerare a institutiilor de drept penal incidente in cauza respectiva ~i care pot
privi: tentativa, pluralitatea de infraqiuni, pluralitatea de faptuitori, starile ~i
circumstantele de agravare ori de atenuare etc.
Aceasta evaluare a legilor penale trebuie sa conduca la identificarea de
catre instanta de judecata a legii penale mai favorabile in intregul ei, cu
excluderea celorlalte legi, neputandu-se combina dispozitiile mai favorabile din
legile care se succed ~i astfel sa se ajunga la aplicarea unei legi (lex tertia) care
nu exista in realitate, fiindca legea este creatia legiuitorului, ~i nu a
judecatorului (ere ata de catre aces ta pe cale de interpretare) 1•
De~i notiunea de lex tertia nu este consacrata legislativ, in doctrina ~i in
practica judiciara se considera ca lex tertia ar cuprinde imbinarea dispozitiilor
incriminatoare dintr-o lege ~i dispozitiile sanctionatoare din alta lege sau legea
prin care condi!iilor de existenµ ale unui fapt juridic dintr-o lege le sunt ata~ate
efectele juridice din alta lege2 •
intrucat in explicatiile urmatoare folosim expresiile ,,institutii de drept
penal" ori ,,institutii autonome", precizam ca aceste expresii nu sunt consacrate
in lege, ci doar in doctrina penala, care a apreciat ca ,,institufia autonoma nu
1
Ase vedea C-tin. Mitrache, in Explicafii preliminare ... , op. cit., vol. I, p. 67.
2
V. Pa~ca, op. cit., p. 102.
87
este o institutie independenta, fara legatura cu alte institutii, ci o institutie cu o
reglementare proprie, unitara ~i care functioneaza intr-o relativa independenta
in raport cu alte institutii de drept penal" 1 . Apreciem corecta opinia potrivit
careia institutiile autonome sunt acele dispozitii penale care nu fac parte din
continutul juridic (normativ) al infractiunii ~i nici nu dau eficienta unor
2 iar daca fapta s-a savar~it in circumstante de atenuare, judecatorul trebuie sa
elemente sau imprejurari care intra in continutul concret al infractiunii •
A~adar, institutiile autonome au o reglementare unitara, functioneaza
distinct de normele ce privesc incriminarea ~i se refera la: - regimul sanctio-
nator al tentativei; - conditiile de existenta ~i regimul sanctionator al
infractiunii continuate ori al pluralitatii de infractiuni; - liberarea conditionata; -
prescriptia raspunderii penale; - reabilitarea; - regimul sanctionator al
minorilor care savar~esc infractiuni.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile trebuie sa conduca
la aflarea acelei legi ce va permite, in cazul concret, o solutie mai blanda pentru
infractor. Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate
legile penale succesive (cea din momentul savar~irii faptei, cea din momentul
judecarii faptei, ca ~i cele intermediare) in raport cu normele ~i institutiile care
guverneaza raspunderea penala in cauza concreta dedusa judecarii.
Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie sa
conduca la gasirea acelei legi care ofera solutia cea mai favorabila pentru in-
fractor (chiar ~i cazul in care s-ar ajunge la nepedepsire), dar nu pentru ca fapta
nu este infractiune, ci pentru ca nu sunt realizate conditiile, fn cazul concret, de
tragere la raspundere penala a faptuitorului.
Revenind la criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, este de
observat ca in cele mai multe situatii determinarea legii penale mai favorabile
se face dupa criteriul pedepselor principale.
Situatii:
a) intre legile care prevad fapta ca infractiune, daca pedepsele sunt de
natura diferita (detentiunea pe viata ~i inchisoarea), va fi mai favorabila leg ea
care prevede pedeapsa inchisorii.
Daca intr-o lege pedeapsa este inchisoarea, iar in alta lege pedeapsa
prevazuta este amenda, atunci legea care prevede pedeapsa amenzii este mai
blanda.
b) Cand intre legile succesive pedepsele sunt de aceea~i natura (inchi-
soarea sau amenda), dar cu limitele speciale diferite, va fi mai favorabila,
intr-un caz cand minimul este acela~i, dar maximul diferit, legea care prevede
un maxim mai redus, iar daca maximul special al pedepsei este acela~i, dar
minimul diferit, va fi mai favorabila legea care prevede un minim mai scazut.
1
Ibidem.
2
Ibidem.
88
in caz de pedepse asimetrice 1, legea penala mai favorabila va fi determi-
nata in concret de judecator ~i in functie de imprejurarile care atenueaza ori
agraveaza pedeapsa, astfel ca daca in cauza sunt circumstante de agravare,
judecatorul trebuie sa aplice o pedeapsa catre maximul special ~i atunci este
mai favorabila legea care prevede o pedeapsa cu un maxim special mai redus,
aplice o pedeapsa spre minimul special ori sub acest minim, iar legea mai favo-
rabila este cea care are un minim special de pedeapsa mai redus.
Legea penala mai favorabila nu se stabile~te in functie de pedepsele
accesorii sau de pedepsele complementare. in dispozitiile art. 12 alin. 1 din
Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal s-a prevazut
expres ca: ,, fn cazul succesiunii de legi penale intervenite pdna la ramdnerea
definitiva a hotardrii de condamnare, pedepsele accesorii ,Ji complementare se
aplica potrivit legii care a Jost identificata ca lege mai favorabila fn raport cu
infractiunea comisa ".
A~adar, criteriul pedepselor accesorii ~i complementare nu poate fi folosit
in determinarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a
cauzei, acestea urmand a fi aplicate potrivit legii mai favorabile care a condus
la aplicarea pedepsei principale.
De lege ferenda, ar putea fi prevazuta ~i solutia de determinare a legii
penale mai favorabile ~i dupa criteriul pedepselor accesorii ~i cornplementare
atunci cand dupa cele doua criterii aratate nu s-ar putea determina legea penala
mai favorabila in raport cu infractiunea comisa.
103. Determinarea legii penale mai favorabile in cazul in care nu
sunt incidente in cauza alte institufii de drept penal ce funcfioneaza
autonom. Consideram ca nu ar fi probleme deosebite de determinare a legii
penale mai favorabile cand pana la judecarea definitiva a cauzei se succed mai
multe lfgi penale speciale care se diferentiaza intre ele ~i in raport de Codul
penal. In aceasta situatie, determinarea legii penale mai favorabile in concret
presupune luarea in considerare a criteriilor de tragere la raspundere penala ~i a
celor de sanctionare daca nu sunt incidente alte institutii de drept penal ori daca
a~a-numitele ,,institutii autonome" nu au fost modificate in legea noua.
104. Determinarea legii penale mai favorabile cand in cauza sunt
incidente ~i alte institufii de drept penal ce funcfioneaza autonom. Daca
legile penale care se succed sunt coduri penale, dar in judecarea cauzei concrete
nu sunt incidente alte institu!ii de drept penal, determinarea legii penale mai
favorabile nu ridica probleme, iar criteriile ce privesc determinarea legii penale
mai favorabile aratate mai sus sunt suficiente.
1
De ex., intr-o lege, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 3 la 5 ani, iar
in cealalta lege, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
89
 Daca in cauza sunt incidente $i alte institutii de drept penal (institutii
autonome ), problema devine complexa $i impune clarificari pentru a se asigura
o interpretare unitara in privinta determinarii legii penale mai favorabile.
intr-o opinie, consacrata in doctrina $i practica judiciara atat anterioara
Codului penal din 1969, cat $i pe parcursul apliciirii acestuia, s-a sustinut ca
determinarea legii penale mai favorabile in cazul infractiunilor nedefinitiv
judecate se face dupa anumite criterii (conditiile de incriminare 1, conditiile de
tragere la raspundere penala $i conditiile de sanctionare ), iar daca in legatura cu
infractiunea respectiva erau incidente $i alte institutii (de ex.: pluralitatea de
infractiuni, cauze care inlatura raspunderea penala ori executarea pedepsei sau
consecintele condarnnarii etc.), dispozitiile mai favorabile in legatura cu acestea
se examineaza independent de legea mai favorabila cu privire la fapta savar$ita.
Aceasta interpretare care permitea judecatorului sa examineze succesiv $i
implicatiile ,,institutiilor autonome" incidente in cauza concr~ta a fost
considerata fireasca, normala in doctrina $i practica judiciara. In sprijinul
acestei opinii ar putea fi invocate $i dispozitiile art. 10 din Legea nr. 187/2012
pentru punerea in aplicare a Codului penal, prin care s-a prevazut ca:
,, Tratamentul sancfionator al pluralitafii de infracfiuni se aplica potrivit legii
noi atunci dind eel pufin una dintre inJracfiunile din structura pluralitafii a Jost
com is a sub legea noua, chiar daca pentru celelalte irifracfiuni pedeapsa a Jost
stabilita potrivit legii vechi, mai Javorabila". A$adar, legiuitorul, prin aceste
dispozitii, a consacrat in acest caz aplicarea legii penale mai favorabile cu
luarea in considerare ulterior a institutiei pluralitatii de infractiuni dupa ce a fost
identificata, dupa criteriile cunoscute, legea mai favorabila pentru fiecare dintre
infractiunile componente.
Unei astfel de interpretari de aplicare a legii penale mai favorabile cu
luarea in considerare distinct a legii mai favorabile aplicabile cu privire la
institutiile autonome i s-a alaturat $i inalta Curte de Casatie $i Justitie in
completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, care a
statuat ca: ,,in aplicarea art. 5 din Codul penal ( ..) prescripfia raspunderii
penale reprezinta o institufie autonoma Jata de institufia pedepsei "2 • in aceasta
decizie inalta Curte de Casatie $i Justitie a mentionat ca efectele institutiilor
autonome nu sunt generate de acela$i tip de fapt juridic $i sunt autonome intre
ele, nu doar fata de incriminare $i sanctiune.
Aceasta opinie privind aplicarea legii penale mai favorabile pe institutii
autonome se mai intemeiaza $i pe dispozitiile interpretative prevazute 1Il
1
Criteriu ce nu mai poate fi folosit in prezent deoarece dupa acesta se apreciaza in
concret legea penala de dezincriminare, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012. Ase
vedea explicatiile din sectiunea privind aplicarea legii penale de dezincriminare.
2
LC.CJ., d. nr. 2 din 14 aprilie 2014, pronuntata in Dosarill nr. 2/1/2014/HP/P,
publicata in M. Of. nr. 319 din 30 aprilie 2014.
90 \ 91
art. 173 C.p., care definesc notiunea de lege penala ca: ,, orice dispozifie cu
caracter penal cuprinsa fn legi organice, ordonanfe de urgenfa sau alte acte
normative care la data adoptarii !or aveau putere de lege ". A$adar,
reglementarile distincte ale institutiilor autonome fata de incriminarea $i
sanctionarea unei fapte le confera acestora sensul de ,,lege penala" ca dispozitie
cu car~cter penal in sensul prevazut in art. 173 C.p.
Intr-o alta opinie, contrara celei de mai sus, se sustine ca intelesul de lege
penala nu este eel de ,,dispozitie cu caracter penal", ci de act normativ adoptat
de Parlament dupa procedura de adoptare a legilor organice $i astfel Codul
penal poate fi privit ca o lege in intregul ei (o singura lege, $i nu mai multe legi
reprezentand diferitele dispozitii cuprinse in aceasta).
Apreciem ca pe o astfel de interpretare se situeaza $i solutia pe care a
adoptat-o Curtea Constitutionala solicitata sa se pronunte cu privire la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 C.p., care, daca ar fi aplicate 'in
sensul determinarii legii penale mai favorabile pe institutii autonome ar incalca
' ca unic
dispozitiile art. 61 din Constitutie cu privire la atributiile' Parlamentului
legiuitor. Pronuntandu-se cu privire la exceptia de neconstitutionalitate privind
dispozitiile art. 5 C.p., Curtea Constitutionala a decis ca: ,, dispozifiile art. 5 din
Codul penal sunt constitufionale fn masura fn care nu permit combinarea
prevederilor din legi succesive fn stabilirea ~i aplicare legii penale mai
Javorabile " 1.
Aceasta interpretare fiicuta de catre Curtea Constitutionala are in vedere
Cod~l penal actual, ca lege penala, in intregul sau $i ca;e va fi comparat cu
vechml Codul penal, de asemenea, ca o singura lege, pentru determinarea legii
mai favorabile fiiptuitorului in cauza respectiva. Interpretarea i$i are temeiul in
noua orientare in politica penala transpusa prin reglementarile diferite in Codul
penal actual cu privire la unele institutii de drept penal, $i anume o descre$tere a
represiunii prin prevederea unui tratament sanctionator mai bland pentru
faptuitorii aflati la prima incalcare a legii penale $i care savar$esc o singura
infractiune $i inasprirea tratamentului penal fata de cei care comit mai multe
infractiuni sau care au mai fost anterior condarnnati (cei care persevereaza pe
calea infractionala). Aceasta viziune a legiuitorului ce se degaja din prevederile
Codului penal actual (noul Cod penal) nu se poate anihila prin aplicarea legii
penale mai favorabile pe institutii autonome, ere.ind posibilitatea combinarii
dispozitiilor din cele doua coduri penale $i care nu a fost in intentia
legiuitorului. '
A$adar, in cazul tranzitiei de la vechiul Cod penal la Codul penal actual,
legea penala mai favorabila se va determina dupa Codul penal care, in intregul
1
Decizia C.C. nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepfia de neconstitufionalitate
a dispozifiilor art. 5 din Codul penal, publicata in M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014.

sau (global), cu observarea tuturor institutiilor incidente, este mai favorabil
inculpatului ~i impune judecatorului sa analizeze consecintele in raport cu
fiecare Cod penal ~i apoi sa aplice legea care este mai favorabila inculpatului la
care este indreptatit potrivit dispozitiilor constitutionale ~i a celor de aplicare a
legii penale in timp prevazute in Codul penal in vigoare.
Determinarea legii penale mai favorabile prin interzicerea combinarii
prevederilor din legile succesive (aplicarea legii penale in mod global) va
constitui modalitatea obligatorie de aplicare a legii penale in situatiile prevazute
in art. 5 C.p. ~i in cazul viitoarelor modificarii ale legilor penale - Codul penal
ori legile penale speciale.
De ex.: Daca printr-o noua lege penala se vor modifica doar limitele de
pedeapsa din norma speciala ce reglementeaza actul de conduita, iar
reglementarea privind institutia autonoma incidenta in cauza nu se
modifica, atunci se va determina doar legea mai favorabila cu privire la
norma speciala, deoarece cu privire la institutia autonoma nu exista o
succesiune de legi, iar in legatura cu aceasta nu este decat o singura
norma aplicabila.
Daca prin noua lege penala se vor modifica atat limitele de
pedeapsa din norma speciala, cat ~i reglementarea privind institutia
autonoma incidenta, atunci legea mai favorabila va fi ori cea veche, ori
cea noua continand modificarile normei speciale ~i cele ale institutiei
autonome incidente in cauza.
Daca ulterior savar~irii faptei modificarile normei speciale regle-
mentand actul de conduita ~i ale normei reglementand institutia autonoma
incidenta in cauza nu se fac prin aceea~i lege, ci prin legi succesive (de
ex., se modifica mai intai norma speciala ~i dupa 6 luni printr-o alta lege
se modifica ~i reglementarea privind institutia autonoma incidenta), vom
observa ca in determinarea legii penale mai favorabile instanta va
compara trei legi determinate de trei situafii: 1) legea in vigoare la data
savar~irii faptei; 2) legea in vigoare continand modificarea normei
speciale, dar avand reglementare a institutiei autonome inca neschimbata
(perioada de 6 luni) ~i 3) legea in vigoare la data ju~ecarii continand
modificarile normei speciale ~i ale institutiei autonome. In acest caz, daca
instanta apreciaza ca cea de-a doua lege este mai favorabila, nu se poate
aprecia ca s-a facut o combinare a dispozitiilor mai favorabile (lex tertia)
pentru ca cea de-a doua lege a existat in realitate, iar cei care au fost
judecati definitiv in acea perioada au putut beneficia de ea daca le-a fost
mai favorabila.
Legea penala interpretativa, care este adoptata ulterior legii penale
interpretate, reprezinta un aspect special de retroactivitate, dar care, explicand
vointa legiuitorului din momentul intrarii in vigoare a legii ce o interpreteaza,
92
s-a apreciat ca i~i gase~te aplicarea din acest moment'. Pe de alta parte,
aplicarea retroactiva a legii penale (fie ~i lege interpretativa) se poate face
numai daca aceasta este mai favorabila pentru raptuitor. Aplicarea legii penale
de la momentul savar~irii faptei, dar cu interpretarea data de o lege ulterioara ~i
care ar conduce la o situatie mai aspra pentru raptuitor ar fi greu de conciliat cu
dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutie, care admit in mod exceptional
retroactivitatea legii penale doar daca aceasta este mai favorabila 2 .
§ 7. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a
cauzei
105. Cadrul legal al principiului. Este un princ1pm consacrat in
dispozitiile art. 6 C.p. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea
definitiva a cauzei a fost consacrata in Codul penal din 1969 ~i a reprezentat o
premiera in acest sens. Anterior, atat in legislatia penala romana, cat ~i in cea
straina, era acceptata doar aplicarea legii penale mai favorabile pana la
judecarea definitiva a cauzei. In cazul pedepselor definitive intrate in puterea
lucrului judecat, era de neconceput o imixtiune a puterii legiuitoare in sfera
puterii judecatore~ti, ce ar fi reprezentat o incalcare a principiului separatiei
puterilor in stat ~i, de asemenea, o atingere a principiului ,,intangibilitii,tii
lucrului judecat".
Solutia neacceptarii aplicarii legii penale noi mai favorabile ~i dupa
judecarea definitiva a cauzei nu era insa la adapost de critici (obiectii) fiindca
era admisa in cazul legii noi de dezincriminare ori in cazul actelor d~ clementa
~i astfel principiul intangibilitatii lucrului judecat ~i al separatiei puterilor in st;t
nu erau absolute. Astfel, prin gratierea pedepsei aplicate unei persoane condam-
nate, gratiere acordata de ~eful statului (pre~edinte, monarh), era inlaturata total
ori in parte executarea pedepsei ~i ar putea fi considerata o imixtiune in sfera de
competenta a puterii judecatore~ti. Tot o imixtiune ar reprezenta ~i situatia in
care dupa o condamnare definitiva legiuitorul (puterea legiuitoare) ar adopta o
lege de gratiere ori de amnistie prin care ar inlatura executarea pedepsei,
respectiv a raspunderii penale.
In situatiile de mai sus, institutiile gratierii ~i amnistiei sunt acceptate ~i
reglementate in legislatiile penale ca fiind necesare in politica penala a oricarui
s~a~, ~ d_~~i intr-o_ c_onceptie rigida ar reprezenta o atingere a principiului intangi-
b1htat11 lucrulm Judecat. Pentru a inlatura inechitatea care ar aparea fata de o
persoana condamnata definitiv, potrivit legii vechi, la o pedeapsa mai grea
1
M. Zolyneak, op. cit., pp. 224-225; I. Oancea, op. cit., p. 127 ~i urm.; A. Dinco,
op. cit., p. 44-45.
2
Despre situatiile 1n care poate interveni o lege penalii interpretativii ~i despre
posibilitatea retroactivitatii acesteia, a se vedea, pe larg, F. Streteanu, D. Nitu, op. cit.,
vol. I, p. 113 ~i urm. '
93
decat pedeapsa prevazuta in legea noua pentru aceea~i infractiune, . doctr_in~
penala 1 anterioara Codului penal din 1969 propunea acordarea une1 grat1en
partiale, astfel ca pedeapsa redusa sa aiba suport legal atat in momentul
aplicarii, cat ~i al executarii ori invocarii ca antecedent penal.
106. Justificarea principiului aplicarii legii mai favorabile dupa jude-
carea definitiva a cauzei. Daca de la principiul intangibilitatii lucrului judecat
sunt acceptate exceptiile pe care le-am aratat mai sus ~i care co~d1;1:c la
inlaturarea executarii pedepsei in intregime ori in parte, ca efect al grat1em sau
la inlaturarea raspunderii penale, ca efect a amnistiei ~i pe cale de consecinta a
inlaturarii executarii pedepsei pronuntate ~i intrate in puterea lucrului judecat,
de ce nu ar putea fi redusa ~i pedeapsa pronuntata in baza legii vechi cand
optiunea legiuitorului de atenuare a pedepsei s-a realizat prin legea noua.
Pedeapsa pronuntata in baza legii vechi trebuie sa aiba suport in legea
noua pe tot parcursul executarii ei, iar o pedeapsa mai aspra ca natura care nu
are corespondent in legea noua nu mai are un astfel de suport legal. Tot astfel,
in cazul in care pedeapsa aplicata este mai mare decat maximul special din
legea noua, ceea ce depa~e~te acest maxim nu se mai sprijina pe lege ~i trebuie
inlaturat2 .
Prin aplicarea legii penale noi mai favorabile dupa judecarea definitiva a
cauzei nu se realizeaza o imixtiune a puterii legiuitoare in sfera de competenta a
puterii judecatore~ti, fiindca legiuitorul poate sa adopte norme general obli-
gatorii ~i pentru instanta de judecata. Ar reprezenta o incalcare a principiului
separatiei puterilor in stat daca legiuitorul ar adopta dispozitii de solutionare a
unor cauze determinate.
Daca legiuitorul a prevazut limite mai reduse pentru sanctionarea unei
infractiuni inseamna ca apreciaza altfel gravitatea faptei ~i periculozitatea
infractorului ~i de aceasta apreciere trebuie sa beneficieze ~i eel care a fast
condamnat definitiv. intr-adevar, nu s-ar putea justifica un tratament penal
diferit pentru doi faptuitori care ar savar~i acela~i tip de infractiune ~i la aceea~i
data, iar unul sa fie judecat ~i pedepsit mai aspru potrivit legii vechi (in vigoare)
~i altul, care eventual s-a sustras de la urmarirea penala ~i judecata pana la
intrarea in vigoare a legii noi mai blande, sa beneficieze de aceasta noua lege 3•
Ar reprezenta o incalcare a principiului egalitatii in fata legii penale.
1
Ase vedea V. Dongoroz, Drept penal (reeditarea edi/iei din anul 1939) ... , op. cit.,
2000, p. 111.
2
Ibidem.
3
De ex. : A ~i B saviir~esc acela~i tip de infractiune la aceea~i data, iar pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiunea comisa este inchisoarea de la 3 la 10 ani. A este
judecat ~i condamnat definitiv la 7 ani inchisoare. B se sustrage de la urmarirea penala ~i
judecata, ajungiind sa fie judecat dupa ce intre timp a intrat in vigoare o leg; noua, care
prevede pentru aceea~i infractiune pedeapsa cu inchisoarea de la 2 la 5 ani. In acest caz,
B ar beneficia de legea noua mai favorabila ~i ar putea fi condamnat la maximum 5 ani.
94
Aplicarea legii penale noi mai favorabile in cazul pedepselor definitive i~i
are ju~tificarea in principiile umanismului ~i al egalitatii in fata legii penale.
In adevar, nu s-ar justifica executarea unui plus de sanctiune1, prevazut de
legea veche, de catre eel care a fast condamnat dupa aceasta lege, cand legiuito-
rul stabile~te prin legea noua ca periculozitatea faptei este mai redusa ~i sancti-
unea prevazuta este mai blanda fata de eel care a savar~it fapta in aceea~i pe-
rioada cu primul, dar care a tergiversat judecata, iar dupa aparitia legii noi va
beneficia de legea penala mai favorabila 2 .
Mentionam ca in sprijinul aplicarii legii penale mai favorabile dupa
judecarea definitiva a cauzei s-au pronuntat autori de prestigiu romani ~i straini
mai inainte de intrarea in vigoare a Codului penal Carol al II-lea (1937). Avem
in vedere orientarea farmulata la al XI-lea Congres International de Drept penal
~i Penitenciar de la Berlin din anul 1935, in sectiunea I, condusa de reputatul
profesor roman Vespasian V. Pella, ce recomanda:,, 0 hotarare deja executorie
trebuie sa se modifice fn favoarea condamnatului nu numai atunci cand
fnceteaza incriminarea, dar ~i atunci cand legisla/iunea penala e atenuata "3.
107. Conditiile aplicarii legii penale mai favorabile dupa judecarea
definitiva a cauzei. Din dispozitiile art. 6 C.p., care reglementeaza aceasta
materie, se deduc conditiile de aplicare a legii penale mai favorabile :
a) Sa existe o hotarare definitiva de condamnare la o pedeapsa (detenti-
unea pe viata, inchisoare, amenda, eventual pedeapsa complementara aplicata
pe langa inchisoare ori amenda) ori la o masura educativa sau o hotarare
definitiva prin care s-a luat o masura de siguranta. Nu are importanta daca
hotararea de condamnare prive~te o pedeapsa cu executare sau cu suspendarea
executarii pedepsei.
La o prima vedere, s-ar putea sustine ca o hotarare definitiva de amanare
a aplicarii pedepsei stabilite nu va putea conduce la aplicarea legii penale mai
favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei pentru ca aceasta nu reprezinta o
hotarare de condamnare. Pe de alta parte, revocarea sau anularea amanarii
intr-o astfel de situatie, aviind in vedere ~i principiul egalitatii in fata legii, se poate sustine
ca de legea noua trebuie sa beneficieze ~i condamnatul A, prin reducerea pedepsei
inchisorii de la 7 ani la maximul prevazut in legea noua de 5 ani inchisoare.
1
I. Oancea, op. cit., p. 132; A. Dinco, op. cit., p. 51; V. Dongoroz ~i altii, Noul Cod
penal !ji Codul anterior, prezentare comparativii, Editura Politica, Bucure~ti, 1969,
pp. 19-20.
2
T.S., st.p. nr. 58 din 1972, in Comentariu /. .. ,op.cit., p . 723; T.S., st.p. nr. 1441 din
1971, in R.R.D. nr. 9/1971, p. 148.
3
A se vedea H. Aznavorian, Comentare a art. 2 din Codul penal Carol al II-lea
adnotat, Partea genera/a (art. 1-183), Editura SOCEC & Co. S.A. , Bucure~ti, 1936, p. 1 ~i
urm.
95
aplicarii pedepsei face ca pedeapsa respectiva sa devina executabiJa, caz in care
aceasta pedeapsa trebuie sa aiba suport legal ~i in legea noua. In consecinta,
dispozitiile art. 6 C.p. ar trebui sa fie incidente ~i in cazul hotararilor definitive
de amanare a aplicarii pedepsei, chiar daca textul se refera doar la hotararile
definitive de condamnare. Interpretarea contrara (avand in vedere strict
dispozitiile le gale) ar conduce la o situatie greu de acceptat, ca o persoana fata
de care s-a dispus o solutie mai blanda, cum este cea a amanarii aplicarii
pedepsei, sa nu poata beneficia de aplicarea legii noi mai favorabile 1 •
b) Pana la executarea pedepselor aratate mai sus, a masurilor educative ori
stingerea executarii acestora prin vreun mod prevazut de lege sau chiar dupa
executarea acestor sanctiuni, sa fi intrat in vigoare o noua lege care sa prevada
o pedeapsa mai u~oara ori sanctiuni (masuri educative, masuri de siguranta) mai
u~oare.
c) Pedeapsa aplicata in baza legii vechi sa fie mai grea ca natura decat cea
prevazuta in legea noua pentru aceea~i infractiune ori sa depa~easca maximul
special prevazut de legea noua.
In dispozitiile art. 6 C.p. au fost prevazute ipoteze distincte de aplicare a
legii penale noi mai favorabile, ce pot fi grupate dupa natura sanctiunilor:
pedepse principale, pedepse complementare, masuri educative, masuri de
siguranta.
108. Aplicarea legii noi mai favorabile dupa judecarea definitiva a
cauzei, cand natura pedepsei principale aplicate este diferita de cea
prevazuta in noua lege.
a) Cand pedeapsa aplicata fn baza legi vechi a Jost detenfiunea pe via/a,
iar legea noua prevede pentru aceea,Ji infracfiune doar pedeapsa fnchisorii,
pedeapsa detenfiunii pe via/a se fnlocuie,Jte cu maximul special al pedepsei
fnchisorii prevazut de legea noua (art. 6 alin. 2 C.p.). In aceasta ipoteza, se
compara pedeapsa aplicata in baza legii vechi cu pedeapsa prevazuta in legea
noua pentru aceea~i infractiune, pedeapsa care trebuie sa fie doar fnchisoarea.
Daca inchisoarea prevazuta in legea noua este altemativa cu detentiunea pe
viata legea noua nu este mai favorabila din moment ce continua sa prevada
' '
pedeapsa detentiunii pe viata.
Legea noua care prevede pedeapsa detentiunii pe viata altemativ cu
pedeapsa inchisorii nu va putea fi aplicata ca lege mai favorabila nici in situatia
in care detentiunea pe viata a fost aplicata in baza legii vechi care o prevedea ca
pedeapsa unica. In acest caz, de~i legea noua este u~or mai favorabila, totu~i
condamnarea la detentiunea pe viata i~i are suport legal ~i in noua lege ~i astfel
1
In sensul incidentei dispozitiilor art. 6 C.p. ~i in catul hotararilor definitive de
amanare a aplicarii pedepsei, a se vedea F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. I, p. 147.
96
detentiunea _pe viata nu va fi inlocuita cu pedeapsa inchisorii, deci legea noua
nu se va aphca.
In situati~ pur teoretica in care legea noua ar prevedea pedeapsa cu inchi-
soarea ~ltema~1v cu ame~da_ ~au n~mai pedeapsa cu amenda legea nu a prevazut
expres mlo~mrea detentmnu pe v1ata aplicate definitiv cu maximul inchisorii
?n cu max1mul a~e~zii, dar la o astfel de solutie s-ar putea ajunge printr-o
1~terpretare a Jortzorz . 0 astfel de situatie nu a fost reglementata expres pentru
ca est~ greu de ~o~cep~t ca ? infractiune pentru care in trecut legea prevedea
det~ntm~ea ye v1~ta (fond o mfr~ctiune foarte grava) sa devina prin adoptarea
legu no_1 o 1~frac~mne de ~ gravitate redusa, sanctionata cu pedeapsa amenzii
altemativ cu mch1soarea on numai cu pedeapsa amenzii.
b) Cand_ J!edea.P_sa aplicata este fnchisoarea, iar legea noua prevede
pentru ace__,e~.JZ znfracfzune numai amenda, pedeapsa aplicata se fnlocuie,Jte cu
amenda, Jara a se putea depa.Ji maximul special prevazut fn legea noua. Tinand
sea";.,a de partea executata din pedeapsa fnchisorii, se poate fnlatura in totul
sau zn,_pa:te executarea amenzii (art. 6 alin. 3 C.p.).
In 1poteza de mai sus, legea noua mai favorabila se aplica deoarece
aceasta yre:ed_e P:ntru infractiunea respectiva numai pedeapsa amenzii ca
pedeapsa ~nnc_ipala. Daca legea noua prevede pedeapsa inchisorii altemativ cu
ame:ida, s1tuat1e n_ereglementa_ta _exp:es_ in dispozitiile art. 6 C.p., atunci legea
noua nu sAe va_ ap~~ca (nu ne s1tuam m 1poteza de la art. 6 alin. 3 C.p.) ~i deci
pedeapsa mch1sorn nu se va inlocui cu amenda.
_Nu _ar__e importanta daca pedeapsa inchisorii aplicata in baza legii vechi era
p~eva:u:a ~n lege ca pedeapsa unica ori ca pedeapsa altemativa cu amenda
fimdca, ~n 1poteza aplicarii legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiv~
a ca~ze\ se compara pe~eapsa aplicata in baza legii vechi cu pedeapsa
prevazuta de legea noua mm favorabila.
. Apli~area legiiA penal~ noi mai favorabile este obligatorie pentru instanta
de JU~ecata, care va mloc~1 pedeaps~ inchisorii cu amenda, iar aceasta nu poate
? mm mare ~ se preve~e m ~rt. 6 alm. 3 C.p. - decat maximul special prevazut
m legea noua. -~c~ast~ pr~c1z~re~ ca pedeapsa amenzii cu care se inlocuie~te
pedeapsa ~efimtiva a 1~ch1sorn sa nu depa~easca maximul special prevazut in
legea noua, ar putea fi mterpretata ca o posibilitate oferita instantei de a decide
as;1pra cuan~mului amenzii, ce poate fi maximul ei special ori ~hiar mai mic.
Cand ~e stab1le~te la un cuantum mai mic decat maximul special, inseamna ca
~e reahze~za de_ fapt o i?dividualizare judiciara, care nu este prevazuta de lege
m ~ce~s;a etapa._ Con~1deram _ca pedeapsa amenzii inlocuitoare va putea fi
aphcata m aceasta etapa la max1mul special prevazut de legea noua iar instanta
va a~'ea posibilita~ea sa inlature executarea ei in intregime ori 'in parte, in
funct1~ de partea dm pedeapsa inchisorii pe care o executase pana la inlocuirea
acesteia cu amenda (art. 6 alin. 3 teza a II-a C.p.).
97
 In literatura de specialitate s-a apreciat ca ,, instanfa va trebui sa aiba fn
vedere sistemul zilelor-amenda prevazut de art. 61 din noul Cod penal pentru a
stabili daca pedeapsa amenzii a Jost executata fn tot sau fn parte, unei zile de
fnchisoare corespunzandu-i o zi-amenda (art. 61 ,ri 63 C.p.) " 1•
109. Aplicarea legii noi mai favorabile dupa judecarea definitiva a
cauzei, cand pedeapsa principala aplicata este de aceea~i natura cu cea
prevazuta in noua lege.
a) Cand pedeapsa aplicata fn baza legii vechi este fnchisoarea ,ri legea
noua prevede pentru aceea,ri infracfiune pedeapsa fnchisorii, dar cu un maxim
special mai redus decat pedeapsa aplicata, aceasta se va reduce la maximul
special prevazut fn legea noua (art. 6 alin. 1 teza I C.p.). Reducerea pedepsei
inchisorii aplicate definitiv la maximul special al pedepsei inchisorii prevazut in
noua lege se intemeiaza pe principiul legalitatii - a~a cum am aratat mai sus -,
care presupune ca pedeapsa aplicata sa aiba suport legal de la aplicare, pe
parcursul executarii ~i al producerii efectelor. in acest caz, diferenta dintre
pedeapsa aplicata ~i maximul special prevazut in legea noua nu mai are temei
legal ~i trebuie inlaturat.
Legea noua mai favorabila se va aplica indiferent daca aceasta are pre-
vazuta, pentru infractiunea respectiva, doar pedeapsa inchisorii ori pedeapsa
inchisorii altemativ cu amenda, important fiind ca maximul special al pedepsei
inchisorii sa fie mai mic decat pedeapsa inchisorii aplicata in baza legii vechi.
b) Cand pedeapsa aplicata fn baza legii vechi este amenda, iar legea
noua prevede numai pedeapsa amenzii (pedeapsa unica) al carei maxim special
este mai mic decat amenda aplicata, aceasta se va reduce la maximul special al
amenzii prevazut fn legea noua pentru infracfiunea respectiva. intrucat in
actualul Cod penal amenda se calculeaza ~i se aplica sub forma zilelor-amenda
trebuie comparate amenda aplicata in baza legii vechi cu maximul ce il
reprezinta amenda sub forma zilelor-amenda, pentru a observa ~i decide
aplicarea obligatorie a dispozitiilor art. 6 alin. 1 teza a II-a C.p.
Pedeapsa amenzii sub forma zilelor-amenda pe care o prevede noua lege
se va calcula potrivit dispozitiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru
punerea in aplicare a Codului penal ~i prevederilor art. 61 alin. 2 ~i 4 C.p.
(privind stabilirea amenzii in cazul persoanei fizice - s.n.) prin utilizarea unui
cuantum de referinta pentru o zi-amenda de 150 lei. Cum in Codul penal, la
art. 61 alin. 4 lit. a, se prevede ca, in cazul in care infractiunea se pedepse~te cu
amenda (pedeapsa unica - s.n.) - cazul pe care il analizam -, limitele speciale
ale amenzii sunt cuprinse intre 60 ~i 180 de zile-amenda, iar cuantumul unei
zile-amenda este de 150 lei (conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 187/2012),
1
V. Pa~ca, op. cit., p. 115.
98
rezulta ca maximul special al amenzii la care ne vom raporta este 180 de
zile-amenda x 150 lei= 27.000 lei.
A~~dar, legea penala noua mai favorabila se va aplica potrivit dispozitiilor
art. 6 alm. 1 t~za a II-a C.p. numai daca pedeapsa amenzii aplicata sub legea
veche este ma1 mare de 27.000 lei, cat reprezinta maximul special al amenzii
prevazut de legea noua, iar pedeapsa amenzii aplicate va fi redusa la acest
maxim de 27.000 lei.
intrucat pentru persoana juridica pedeapsa principala este numai
amenda, aplicarea legii penale noi mai favorabile dupa judecarea definitiva a
cauzei este posibila chiar daca in cuprinsul art. 6 nu au fost fa.cute referiri
exprese la persoana juridica.
in cazul persoanei juridice, prin dispozitiile art. 13 alin. 2 din Legea
nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal, s-a prevazut un calcul
asemanator (cu eel din cazul persoanei fizice) al pedepsei amenzii sub forma
zi~e_lor-amenda, doar ca in acest caz cuantumul de referinta pentru o zi-amenda,
ut1hzat pentru aplicarea dispozitiilor art. 137 alin. 2 ~i 4 C.p. (privind stabilirea
amenzii in cazul persoanei juridice - s.n.) este de 2.000 lei.
Cum limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse, potrivit art. 137
alin. 4 C.p., intre: a) 60 ,ri 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru
infracfiunea savar,rita numai pedeapsa amenzii; b) 120 ,ri 240 de zile-amenda
cand legea prevede pedeapsa fnchisorii de eel mult 5 ani, unica sau alternati~
cu pedeapsa amenzii; c) 180 ,ri 300 de zile-amenda, cand legea prevede
pedeapsa fnchisorii de eel mult 10 ani; d) 240 ,ri 420 de zile-amenda, cand
legea prevede pedeapsa fnchisorii de eel mult 20 de ani; e) 360 ,ri 510 de
zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa fnchisorii mai mare de 20 de ani
sau detenfiunea pe via/a, inseamna ca limitele speciale ale amenzii din legea
noua sunt rezultatul inmultirii maximului special de zile-amenda din cadrul
fiecarei ipoteze cu valoarea de 2.000 lei, reprezentand cuantumul de referinta al
unei zile-amenda. '
. A~adar, daca pedeapsa definitiva a amenzii a fost aplicata pentru
com1terea unei infractiuni de catre o persoana juridica, maximul special
prevazut de legea noua va fi calculat diferentiat in functie de cele cinci ipoteze
prevazute in art. 13 7 alin. 4 C.p. ~i vor rezulta in mod corespunzator maximele
speciale la care ne vom raporta pentru a vedea daca legea noua este mai
favorabila sub acest aspect 1•
110. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva
a cauzei in cazul masurilor educative. in dispozitiile art. 6 alin. 4 C.p. s-a
1
Maximele la care ne vom raporta sunt: a) 180 de zile-amenda x 2.000 lei = 360.000
lei; b) 240 de zile-amenda x 2.000 lei= 480.000 lei; c) 300 de zile-amenda x 2.000 lei =
600.000 lei; d) 420 de zile-amenda x 2.000 lei = 840.000 lei; e) 510 zile-amenda x 2.000 lei
= 1.020.000 lei.
99

prevazut ca ,, masurile educative neexecutate §i neprevazute fn legea noua nu se
mai executa, iar cele care au corespondent fn legea noua se executa fn
confinutul §i limitele prevazute de aceasta, daca este mai favorabila ". Aceste
prevederi se completeaza cu dispozitiile din Legea nr. 187/2012 pentru punerea
in aplicare a Codului penal, ce au prevazut solutii concrete pentru diferite
ipoteze posibile in legatura cu executarea masurilor educative ~i a implicatiilor
altor institutii incidente referitor la regimul sanctionator aplicabil minorilor.
Intr-adevar, prin dispozitiile art. 17-21 din Legea nr. 187/2012 s-au
prevazut mai multe situatii care au primit o rezolvare speciala determinata de
schimbarea regimului sanctionator al minorilor infractori, in general mai
favorabil in Codul penal actual, ~i care prevede pentru sanctionarea minorilor
numai masuri educative (privative ori neprivative de libertate).
111. Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul in care hotararea
definitiva este la o pedeapsa rezultanta aplicata pentru o pluralitate de
infractiuni. Daca pedeapsa definitiva este o pedeapsa rezultanta a unei plura-
litati de infractiuni, aplicarea legii noi mai favorabile presupune compararea
pedepsei rezultante aplicate definitiv cu maximul de pedeapsa la care se poate
ajunge potrivit legii noi.
In acest sens, referindu-se la forma de pluralitate a concursului de
infractiuni, Inalta Curte de Casatie ~i Justitie, pronuntand o decizie pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit: ,,in aplicarea legii penale mai
favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei fnainte de intrarea fn vigoare a
noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracfiuni, fntr-o prima
etapa se verifica incidenfa dispozifiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la
pedepsele individuale. in a doua etapa se verifica daca pedeapsa rezultanta
aplicata potrivit legii vechi, depa§e§te maximul special la care se poate ajunge
fn baza legii noi conform art. 39 din Codul penal. in cazul fn care pedeapsa
rezultanta, aplicata potrivit legii vechi, depa§e§te maximul la care se poate
ajunge fn baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultanta va fl redusa la
acest maxim. in caz contrar, pedeapsa rezultanta va ramane astfel cum a Jost
1
stabilita potrivit legii vechi " .
A~adar, daca pedeapsa rezultanta aplicata definitiv sub imperiul legii
vechi este mai mare decat pedeapsa ce ar rezulta din contopirea pedepselor
individuale (stabilite pentru fiecare infractiune), reduse la maximele speciale
corespunzatoare din noua lege, atunci pedeapsa rezultanta aplicata sub
imperiul legii vechi se va reduce la nivelul noii pedepse rezultante aratate.
Daca pedeapsa rezultanta aplicata definitiv sub imperiul legii vechi nu
depa~e~te nivelul noii pedepse ce ar putea rezulta din contopirea pedepselor
1 LC.CJ., d. nr. 1/2014 din 14 aprilie 2014, pronuntata in 00sarul nr. 1/1/2014/HP/P,
publicata in M. Of. nr. 349 din 13 mai 2014.
100
reduse, inseamna
. . ca ..pedeapsa rezultanta definitiva are in cont1·nuare suport
1ega1 sub 1mpenul leg11 noi ~i nu se va reduce.
~~i~r d~ca p~depsele stabilite pentru infractiunile componente ale
plura1Itat~1 de 1?fr~qmm _d~pa~es~ maximele speciale ale legii noi, dar pedeapsa
rezultanta aphc~ta potn:1t legn vechi nu depa~e~te nivelul noii pedepse
rez~ltante, atunc1 nu ne s1tuam in conditiile art. 6 C.p. ~i legea noua nu se va
ap~1ca (pentru ca nu ~ste mai favorabila in cazul dat). In acest caz, efectul legii
nm n~ se produce fimdca legea noua mai favorabila nu se apreciaza izolat in
funct1e de pedepsele componente, ci in functie de pedeapsa rezultanta.
112. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva
a cauzei cu privire la pedepsele complementare ~i masurile de siguranta.
a) _~ot~ivit dispozifiilor art. 6 a/in. 5 C.p., cand legea noua est; mai
favorabzla zn raport cu pedepsele principale ori cu masurile educative
[!edepsele co";1plementare §i masurile de siguranfa neexecutate §i neprevazut~
zn lege~ ~oua n~ se ma_i ~executa, iar cele care au corespondent fn legea noua se
executa zn confznutul §l zn limitele prevazute de aceasta.
Ca?~ le~ea nou! este ~~i fa:orabila cu privire la pedepsele principale,
este pos1bil sa prevada cond1tu mm aspre referitoare la aplicarea ~i executarea
pedepselor complemen~ar~ or~ masurilor de siguranta (fiind astfel mai aspra in
ra~ort. cu ac~ste sa~cym~1). In acest caz, daca pedepsele complementare ~i
ma~unle de s_1guranta mca nu au fost executate, legiuitorul a prevazut ca se va
aphca numm legea noua care, in ansamblu, este mai favorabila datorita
ped~pselor principale, iar executarea pedepselor complementare ~i a masurilor
de s~guranta ~n -c~nditiile legii noi _este _justificata de aplicarea unei singure legi,
nefi~nd ~erm1s~ mtr-o astfel de s1tuat1e o combinarea a dispozitiilor din cele
doua l~g1. Daca pedepsele complementare ~i masurile de siguranta neexecutate
n~ m~1 sunt prevazu!e de legea noua, acestea nu se mai executa, legea noua
fond ~n acest caz mm favorabila ~i sub aspectul acestor sanctiuni, deoarece nu
le mm prevede (art. 6 alin. 5 teza I C.p.).
. Ma~uril~ de sigurant~ _pron_untate in baza legii vechi ~i executate pana la
mtrarea_ ~n v1goare. a legn nm raman executate. Legea penala noua mai
~av-orab1la nu reprez~nta o restabilire a situatiilor anterioare condamnarii, ci va
1~latur~ efectele une1 astfel de condamnari pentru viitor. De exemplu, daca una
dmtre_ 1poteze~e in~ ~are se dispune masura de siguranta a confiscarii speciale nu
ar ma1 fi ~re_vazuta m noua lege - bunurile deja confiscate in baza legii vechi nu
vor fi re~t1~1t~. Tot_ astfel, o Fed~apsa complementara aplicata potrivit legii vechi ~i
executata pana la mtrarea m v1goare a legii noi care nu o mai prevede nu va
conduce la restabilirea situatiei anterioare aplicarii pedepsei complementare. De
~xemplu: pe_deapsa co~ple~entara a degradarii militare executata pana la
mtrarea m v1goare a legn nm care nu o mai prevede in conditiile in care a fost
101
executata nu va putea conduce la redarea gradului militar pierdut de catre
condamnat.
b) Cand legea noua este mai favorabila numai sub aspectul pedepselor
complementare sau a masurilor de siguranfa, acestea se vor executa fn
confinutul ~i limitele prevazute de legea noua (art. 6 alin. 6 C.p.). in acest caz,
determinarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei nu
se mai face dupa criteriul pedepselor principale ori masurilor educative, ci dupa
criteriul pedepselor complementare ori al masurilor de siguranta care se vor
executa in conditiile legii noi mai favorabile.
0 astfel de situatie poate fi intalnita atunci cand pedeapsa aplicata estc
egala cu maximul special al pedepsei prevazute de legea noua, dar legea noua
cuprinde dispozitii mai favorabile cu privire la pedepsele complementare sau
masurile de siguranta. 0 alta situatie este aceea in care limitele de pedeapsa
prevazute in legea noua sunt fie majorate, fie reduse, insa prin reducerea
maximului special prevazut in legea noua acesta nu este mai mic decat
pedeapsa aplicata definitiv, dar, cu toate acestea, legea noua cuprinde dispozitii
mai favorabile cu privire la pedepsele complementare sau masurile de
siguranta. in aceste exemple legea noua este practic mai favorabila numai sub
aspectul pedepselor complementare sau masurilor de siguranta, pentru ca sub
aspectul pedepselor principale nu este mai favorabila (maximul special
prevazut de legea noua nu este mai mic decat pedeapsa aplicata) 1 • A§adar,
condamnatul va continua sa execute pedeapsa principala potrivit legii vechi
(daca nu se terminase executarea acesteia), insa pedepsele complementare,
masurile de siguranta se vor executa in continutul §i limitele prevazute de legea
noua, care este favorabila sub acest aspect.
113. Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor
executate pana la intrarea in vigoare a noii legi penale mai favorabile. De
legea noua mai favorabila dupa condamnarea definitiva urmeaza sa beneficieze
§i cei care au executat deja pedepsele pronuntate in baza legii vechi. Astfel,
daca o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, se tine
seama, in cazul pedepselor executate pana la intrarea in vigoare a legii noi, de
pedeapsa redusa sau inlocuita potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 1-6 C.p. (art. 6
alin. 7 C.p.). De exemplu, termenul de reabilitare se va calcula in raport cu
1 In literatura de specialitate a fost exprimata opinia ca dispozitiile art. 6 alin. 6 C.p.
nu sunt aplicabile in ipoteza in care legea noua este mai severa sub aspectul pedepsei
principale fata de reglementarea anterioara, dar este mai favorabila in privinta pedepsei
complementare sau a masurii de siguranta. in esenta, s-a aratat ca regula instituita prin
dispozitia de la art. 6 alin. 5 C.p., aceea ca nu exista o autonomie functionala a pedepsei
complementare ~i a masurii de siguranta fata de pedeapsa principala in privinta aplicarii
legii penale mai favorabile, trebuie sa fie aplicata ~i in ipoteza pre azuta in art. 6 alin. 6
C.p. Ase vedea pe larg F. Streteanu, D. Nifu, vol. I, op. cit., pp. 148 ~i urm.
102
pedeaps~ in~hiso:ii astfel cum a fost redusa, chiar daca executarea a privit 0
pedeapsa cu mch1soarea pe o durata mai mare.
P~deapsa _ r~dusa ori inlo~~ita ca efect al aplicarii legii penale mai
favor~b_Ile . dupa Judecarea defimt1va a cauzei va fi avuta in vedere cand vor
de~e~1 !nc1de~te alte ins~i1:1~i_i de drept penal, ca, de exemplu: stabilirea starii de
rec1d1va, amanarea aphcaru pedepse1, suspendarea executarii pedepsei sub
supraveghere §.a.
§ 8. Principiul ultraactivitatii legii penale temporare
_114: Cadrul legal al principiului Ultraactivitatea este recunoscuta
numai legilor penale temporare. Este principiul consacrat prin dispozitiile art. 7
C.p.
, . Legea pe_nala te_mporara se aplica infracfiunii savar~ite fn timpul cat era
z~ vzgom:e, ~hzar ~~cafapta nu au Jost urmarita saujudecata fn acel interval de
-7
tzmp. Pnn d1sp_oz1t11le art. alin. 2 C.p. a fost definita legea penala temporara:
,,~egea penala t~m~ora~a este legea penala care prevede data ie~irii ei din
vzgoare sau a carez aplzcare este limitata prin natura temporara a situatiei
care a impus adoptarea sa ". '
_ Dupa ca!e se poate ob~erva, legea penala temporara intra in vigoare ca oricare
a~ta l~ge penala,_ dar are spec1ficata in cuprinsul ei durata de aplicare ori data ie§irii ei
drn v1goare, data care poate fi, de ex.: o data calendaristica - 18 mai 2016· 0 data ce
s~ po~te cal~ul~ - se a1:lica pe o durata de 6 !uni, 9 !uni, 1 an etc.; 0 daffi legata de
s1tuatia speciala care a llllpus adoptarea ei - la fncetarea starii de asediu la fncetarea
starii de cala"::itate, la fncetarea starii de razboi. in cazul acestor stari c~e au impus
a~oP.tarea le~n p~nale temporare este necesar ca printr-o lege sa se constate incetarea
starn respective §I care va avea drept consecinta, §i incetarea aplicabilitatii legii penale
temporare la data precizata. '
N_ece~ita!ile ~e aparare so~ial~ care determina adoptarea legii penale tem-
porare JUS~1fica aphca~e~ ac_este1~ §I_ultraactiv, dupa ie§irea acesteia din vigoare,
dar numaz f_apt~! or sav::,r!zte ca_t tzmp_er~ fn vigoare, inlaturand posibilitatea
pent1;1 :fa~tu1toru care savar§esc mfracµum pe durata cat legea penala temporara
este m v1~oare de a ramane nesanctionati ori de a fi sanctionati potrivit legii
penale ma1 favorabile.
. .Aplicare~. legii pena~e temporare reprezinta o excepfie de la retro-
act1v1tat~a legu penale mm favorabile in sensul mai larg avut in vedere de
pre~edenle art. 15 alin. 2 din Constitutie. Retroactivitatea legii penale mai favo-
rabile este pe1;Ilisa, i~r _n_u impusa de catre dispozitiile constitutionale, Iegiui-
torul penal avand pos1b1htatea sa prevada situatiile in care se aplica retroactiv
legea penala mai favorabila, dar §i exceptiile de la aceasta retroactivitate 1•
•
1
se ~ed_ea, in ace:t sens: F. Streteanu, op. cit., p. 298 ~i urm.; Maria-Joana
• .':
M1chm1c1, M1ha1 Dunea, m Noul Cod penal. Comentarii pe articole (autori: Tudorel
103
 A~adar, daca prin legea temporara a fost incriminata o fapta, iar aceasta a
fost comisa in perioada de activitate a legii penale temporare, ie~irea din
vigoare a legii penale temporare nu va putea avea ca efect aplicarea dispo-
zitiilor art. 4 C.p. privind legea penala dezincriminatoare. Tot astfel, daca prin
1
legea temporara este inasprit regimul sanctionator al unei fapte incriminate ,
revenirea la regimul sanctionator mai bland dupa ie~irea din vigoare a legii
penale temporare nu va avea ca efect, dupa caz, aplicarea legii penale mai
favorabile in conditiile art. 5 sau art. 6 C.p.
Secfiunea a Ill-a
APLICAREA LEGII PENALE IN SPATIU
§ 1. Principiile de aplicare a legii penale in spatiu
115. Cadrul principiilor. Principiile de aplicare a legii penale in raport
cu spatiul trebuie sa ofere solutii la problemele ce se ivesc in interactiunea
spatiului cu faptele ~i persoanele care savar~esc infractiuni, adica sa dea raspuns
problemelor de aplicare a legii penale atunci:
- cand infracfiunea s-a savar~it in intregime pe teritoriul tarii ~i
:faptuitorul se afla in tara;
- cand infracfiunea s-a savar~it in parte in tara, ori numai rezultatul s-a
produs in tara;
- cand infracfiunea s-a savar~it in intregime in strainatate, dar :faptuitorul
este cetatean roman sau o persoana juridica romana;
- cand infracfiunea s-a savar~it in strainatate de catre un cetatean strain
ori o persoana :fara cetatenie (apatrid), dar impotriva statului roman contra unui
cetatean roman ori a unei persoane juridice romane;
- cand infracfiunea s-a savar~it in strainatate de cetateni straini, dar dupa
savar~irea faptei ace~tia se afla de bunavoie pe teritoriul Romaniei.
Pentru a oferi solutii acestor probleme in Codul penal (art. 8-11), au fost
consacrate reguli cu valoare de principii.
Pentru infractiunile savar~ite pe teritoriul tarii a fost consacrat principiul
teritorialitatii. Pentru situatiile ce privesc savar~irea infractiunilor in strainatate
au fost consacrate principiile: personalitatii, realitatii ~i universalitatii.
Toader, Maria-Joana Michinici, Ruxandra Raducanu, Anda Cri~u-Ciocinta,
Sebastian Raduletu, Mihai Dunea), Editura Hamangiu, Bucure~ti, 2014, pp. 28 ~i 29.
1 Adoptarea unei legi penale temporare este :facuta cu scopul de a se proteja mai bine
valorile sociale, ceea ce implica inasprirea regimului sanctionator. Desigur ca din punct de
vedere teoretic, prin legea penala temporara se poate prevedea un regim sanctionator mai
bland, caz in care aplicarea obligatorie a legii temporare coincide tu aplicarea legii penale
mai favorabile.
104
. In sinteza, _aJadar: problem~le privind aplicarea legii penale in spatiu
pnves_c, ~eopotn~a,_ ~ph:ar~aA legn penale romane infractiunilor savar~ite atat
pe te~1tonul Romame1: cat ~1 ~n afara teritoriului tarii, la care se adauga ~i cele
ce pnvesc cooperarea mtemat10nala pentru combaterea criminalitatii ' .
§ 2. Aplicarea legii penale in raport cu faptele savar~ite
pe teritoriul tarii
1 ~ 6. Pri~cipiul teritori~lita_tii E~t-~ un principiu de baza al aplicarii legii
pena~e _m spat~u,_ ~onsac~at pnn ~1spo~1t11le art. 8 alin. 1 C.p.: ,J.,egea penala
romana s~ aplzca mp-acfzunzlor savar~zte pe teritoriul Romaniei".
Aphc~re~ _legn penale romane infractiunilor savar~ite pe teritoriul tarii
est~ un prmc1p~u d~ baz~ al aplicarii legii penale in spatiu pentru ca 'atat
c~hficarAea ~apte1 ca mfract1une, conditiile raspunderii penale, aplicarea sanctiu-
~1l~r, cat ~1 exe~utarea ace_stora ~e realizeaza pe baza legii penale roma'.ne,
md!fere:1t d_e cahtate~ ~ptmtorulm (cetatean roman, cetatean strain, persoana
:fara cet~te~1~ cu dom1c1lml in tara sau in strainatate).
. .. Pnnc1pml _t:r~~o~i~litatii legii penale romane decurge ~i da expresie rin-
c1pnlor suveramtatn ~1 mdependentei tarii 1. p
AApl!carea legii pena_le romane infractiunilor savar~ite pe teritoriul
~01:1"~~1e1 coresp~nde ne~_o1lor de aparare sociala a valorilor esentiale ale so-
c1etat11 n~astre_ ~1 a r~latnl?r na~_cute in legatura cu aceste valori; este legea
cunoscuta de c~tre top destmatarn care se afla pe teritoriul tarii ~i care apara in
mod egal valonle so_ciale; est~ le~e~ c~nosc_uta de cei chemati sa o aplice 2 •
. . ,,Legea penala este terztorzala fimdca rostul ei este de a realiza mentine
~z remteg~a ordinea juri~i~a pe t~ritoriul statului caruia fi aparfine " 3.' '
Daca pentru aceea~1 mfractmne, care a fost savar~ita pe teritoriul tarii s-a
executat_ in strainat~te ? masura preventiva privativa de libertat~ sa~ 0
pedeapsa, _durata masurn,_ precum ~i partea din pedeapsa se vor computa
(deduce) dm pedeapsa aphcata pentru aceea~i infractiune in Romania ( art. 73
C.p.).
. Cunoa~te_rea__sferei d~ a~licatiune a legii penale teritoriale presupune de-
termmarea notmnn de ,,tentonu" in sens juridico-penal.
. 11_7. N?µun~a ~e ,,teritAo~i~"· P:in dispozitiile art. 8 alin. 2 C.p. s-a
prec1zat. ,,Prm terztorzul Romanzez se mtelege fntinderea de pamaAnt m
t ·t · z- · ' , area
en orza a ~z ape 1e cu solul, subsolul ~i spafiul aerian, cuprinse fntre frontierele
de stat".
1
y. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 52.
2
In acest_ sens: as~ vedea: C. Barbu, op. cit., pp. 24-25 ; M. Basarab, Drept penal.
Parte~generala, Umvers1tatea Babe~-Bolyai, Cluj-Napoca, 1976, p. 35.
V.Dongoroz,Dreptpenal .. ., op. cit., 1939,p. 141.
105
 in notiunea de teritoriu" sunt cuprinse, a~adar, elementele:
a) fntinderea d~ pamant sau suprafafa terestra cuprinsa intre frontierele
politico-geografice stabilite de statul nostru prin conventii cu st~tele vecine; .
b) marea teritoriala a Romaniei cuprinde fa~ia de mare ad1acenta tarmulm
ori, dupa caz, apelor maritime interioare pe o latime de 12 mile marine (22.224
m) masurata de la liniile de baza. Liniile de baza sunt liniile celui mai mare
reflux de-a lungul tarmului sau, dupa caz, liniile drepte care unesc punctele cele
mai avansate ale tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg al insulelor, ale
locurilor de acostare, amenajarilor hidrotehnice ~i ale altar instalatii portuare
permanente (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al
apelor maritime interioare, al marii teritoriale, al zonei contigue $i al zonei
economice exclusive ale Romaniei).
Limita exterioara a marii teritoriale este linia care are fiecare punct situat
la o distanta de 12 mile marine, masurata de la punctul eel mai apropiat al
liniilor de 'baza (art. 2 alin. 4 din Legea nr. 17/1990). Marea teritoriala a
Romaniei se delimiteaza de marea teritoriala a statelor vecine prin intelegere cu
fiecare dintre aceste state, in confarmitate cu prevederile ~i normele dreptului
international (art. 3 din Legea nr. 17/1990). Limitele exterioare ~i laterale ale
marii teritoriale constituie frontiera de stat maritima a Romaniei (art. 4 din
Legea nr. 17/1990);
c) apele, adica apele cuprinse intre frontiere ca: lacuri, bal!i, rauri, apele
maritime interioare. Apele maritime interioare se situeaza intre tarmul marii ~i
liniile de baza de la care se masoara marea teritoriala ( art. 5 din Legea
nr. 17/1990);
d) subsolul, corespunzator solului terestru, acvatic, marii teritoriale, fara
limite in adancime (practic pana unde poate ajunge omul);
e) spafiul aerian national reprezinta coloana de aer situata deasupra
teritoriului Romaniei (suprafetei terestre, apelor interioare, marii teritoriale -
s.n.) pana la limita inferioara a spatiului extraatmosferic (art. 6 alin. 1 din Codul
aerian1).
118. Infractiuni savar~ite pe teritoriul tarii. intelesul expresiei
infractiuni savar'-'ite pe teritoriul Romaniei" il gasim in dispozitiile art. 8
"
alin. 3 ' C.p., care prevad:
"f
,,prin infracfiune savar$ita pe teritoriul Romaniei se
fnfelege orice infracfiune comisii pe teritoriul ariitat fn alin. (2) sau pe o nava
sub pavilion romanesc ori pe o aeronava fnmatriculata in Romania".
1 Codul aerian a fost adoptat prin O.G. nr. 29/1997, aprobata prin Legea
nr. 130/2000. Codul aerian a fost republicat in M. Of. nr. 45 din 26 ianuarie 2001 ~i a mai
fost completat ~i modificat prin Legea nr. 399/2005, publicata in' M. Of. nr. 22 din
10 ianuarie 2006.
106
A~adar, pe langa teritoriul aratat mai sus, infractiunea savar~ita pe
teritoriul Romaniei este ~i cea savar~ita pe o nava sub pavilion romanesc ori pe
aeronava inmatriculata in Romania, aflate in afara granitelor tarii (oriunde s-ar
afla nava ori aeronava).
Prin dispozitiile art. 8 alin. 4 C.p. se precizeaza: ,,Infracfiunea se
considera savar$ita pe teritoriul Romaniei $i atunci cand pe acest teritoriu ori
pe o nava sub pavilion romanesc sau pe o aeronava fnmatriculata in Romania
s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a
produs, chiar fn parte, rezultatul infracfiunii ".
Prin aceste ultime dispozitii se consacra criteriul, zis al ubicuitafii sau al
desfa$urarii integrale, potrivit caruia infractiunea se considera savar~ita pretu-
tindeni (termenul ,,ubicuitate" deriva din adverbul latin ubique = pretutindeni),
unde s-a savar~it fie ~i numai un act de executare, de instigare sau de
complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infraqiunii. Este astfel
competent sa judece infractiunea orice stat pe teritoriul caruia s-a savar~it un act
de executare ori s-a produs rezultatul. Teoria ubicuitatii a fast preferata altar
teorii preconizate (teoria actiunii, teoria rezultatului, teoria preponderentei sau a
actului esential, teoria ilegalitatii, teoria vointei infractorului) pent~ deter-
minarea locului savar~irii infractiunii, fiindca nu restrange acest loc la teritoriul
pe care s-a savar~it o anumita parte a activitatii infractionale cu excluderea
competentei de jurisdictie a altar state, ca in cazul teoriilor enumerate mai sus 1 .
Teoria ubicuitatii a intrunit adeziunea celor mai multi autori ~i a fast
adoptata in cele mai multe legislatii ~i ofera solutii problemelor ce privesc: in-
fractiunile continue, continuate, complexe, in cazul tentativei sau participarii la
infractiune ca instigator, complice, cand activitatea infractionala se desfa~oara
in parte ~i in afara teritoriului tarii. Legea penala romana se aplica potrivit
principiului teritorialitatii, judecata putand avea loc ~i in contumacie.
119. Exceptii de la principiul teritorialitatii. Aceste exceptii decurg din
tratatele internationale la care Romania este parte ~i care privesc ~i principiul
teritorialitatii.
in Codul penal s-a prevazut expres ca ,, dispozifiile art. 8-11 se aplicii
daca nu se dispune altfel printr-un tratat international la care Romania este
parte" (art. 12). A~adar, legea penala romana se aplica potrivit principiilor de
aplicare in spatiu: al teritorialitatii (art. 8 C.p.), al personalitatii (art. 9 C.p.), al
realitatii (art. 10 C.p.) ~i al universalitatii (art. 11 C.p.) numai daca nu se
dispune altfel printr-un tratat international la care Romania este parte, tratate
internationale care au prioritate in aplicare fata de legea penala romana.
1
Ase vedea Rodica Mihaela Stanoiu, Noul Cod penal - comentat, vol. I (art. 1-56),
coordonator George Antonin, Editura C.H. Beck, Bucure~ti, 2006, pp. 103-104 (lucrarea
se refera la Codul penal din 2004, care nu a mai intrat in vigoare - s.n.).
107
 Daca pentru o infractiune savar§ita pe teritoriul Romaniei, in sensul
prevazut de dispozitiile art. 8 C.p., sunt incidente prevederile dintr-un tratat
international la care Romania este parte, acestea vor avea prioritate, iar
hotarar~a pronuntata de instanta straina va produce efecte in Romania §i nu se
va mai aplica legea penala romana, conform principiului teritorialitatii. Aceasta
solutie este conforma cu dispozitiile art. 50 din Carta drepturilor fundamentale
ale Uniunii Europene de respectare a principiului non bis in idem §i, totodata, in
acord cu reglementarea interna prevazuta in art. 129 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, ce prive§te
respectarea aceluia§i principiu al nesanctionarii de doua ori a unei persoane
pentru aceea§i fapta.
Cand un tratat international nu este incident, legea penala romana se va
aplica, iar ,,partea din pedea~sa, precum §i durata masurilor preventive privative
de libertate executate in afara teritoriului tarii se scad din durata pedepsei
aplicate pentru aceea§i infractiune in Romania" (art. 73 alin. 1 C.p.). Aceste
dispozitii ,,se aplica in mod corespunzator §i in cazul in care pedeapsa executata
in afara tarii este amenda" (art. 73 alin. 2 C.p.).
Alte exceptii de la principiul teritorialitatii privesc infractiunile savar§ite
de reprezentantii diplomatiei ai statelor straine sau de catre alte persoane care,
in conformitate cu tratatele internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a
statului roman (art. 13 C.p.).
120. Imunitatea de jurisdicfie. Imunitatea de jurisdictie penala este
unanim admisa in legislatiile penale moderne §i presupune ca infractiunile
savar§ite de reprezentantii diplomatici straini nu vor fi judecate dupa legea
penala a statului unde sunt acreditati. Astfel, legea penala romana nu se va
aplica infractiunilor comise de reprezentantii diplomatici straini, nici pentru
infractiunile comise pe teritoriul Romaniei, nici pentru alte infractiuni unde
legea penala romana ar fi incidenta conform principiilor realitatii ori universa-
litatii. S-a recunoscut pentru personalul diplomatic imunitatea de jurisdictie
pedala a statului unde este acreditat, pentru a-i oferi acestuia conditii depline in
indeplinirea misiunilor incredintate.
Consacrarea in legea penala romana a imunitatii de jurisdictie penala a
reprezentantilor diplomatici este o reflectare a dispozitiilor Conventiei de la
Viena din 1961, ratificata §i de Romania, ca §i a altor conventii §i tratate
incheiate de tara noastra cu alte state 1.
in afaril de reprezentantii diplomatici, se bucura de imunitate de jurisdictie
penala §i alte persoane prevazute in conventiile internationale, care pot fi: §efi
1
C. Barbu, op. cit., p. 97 ~i urm.
108
de state, §efi de guverne, mini§tri de externe, personalul tehnic §i administrativ
din cadrul misiunilor diplomatice, reprezentanti ONU, agenti consulari, care au
doar o imunitate partiala in legatura cu actele savar§ite in indeplinirea atribu-
tiilor de serviciu consulare 1.
Strans legata de imunitatea personalului diplomatic se cuvine mentionata
§i neaplicarea legii penale romane infractiunilor savar§ite in localuril; §i pe
terenurile misiunilor diplomatice din Romania 2 . Si in astfel de situatii imuni-
tatea de jurisdictie penala apare ca o exceptie de ordin procedural intrucat
legea penala romana nu poate fi aplicata, deoarece organelor de urmarire penala
le este interzis accesul in localurile §i terenurile misiunilor diplomatice, care se
4
bucura de inviolabilitate conform conventiilor internationale. Daca §eful misiunii
5
diplomatice incuviinteaza ori cere autoritatilor romane sa intervina, atunci
legea penala romana se aplica.
Imunitatea de jurisdictie penala recunoscuta personalului diplomatic ori
altor persoane prin conventiile internationale nu le pune pe acestea la adapost
de raspunderea penala la care pot fi supuse in statele carom apartin.
Statul in care reprezentantul altui stat se bucura de imunitate de jurisdictie
penala are la indemana alte mijloace de drept international pentru a atrage aten-
tia statului acreditar asupra activitatii infractionale a reprezentantului sau, de-
clarar~du-1 ,,persona non grata" §i obligandu-1 sa paraseasca teritoriul tarii 6.
In categoria altor persoane, la care se refera dispozitiile art. 13 C.p., ce se
bucura de imunitate sunt asimilati militarii unei armate straine, aflate in trecere
ori stationate pe teritoriul tarii in baza unui acord cu statul roman 7 . Infractiu-
nilor savar§ite de personalul acestor armate nu li se aplica legea teritoriului: ci
legea statului caruia apartin aceste trupe. Regimul juridic al trupelor straine
aflate pe teritoriul altor state este reglementat prin conventii. Tot prin conventii
se poate prevedea §i competenta de a judeca infractiunile savar§ite pe teritoriul
tarii impotriva militarilor straini §i impotriva cetatenilor proprii.
.
1
_Ase ~edea: Comentariu I, p. 42; Convenfia asupra privilegiilor $i imunitafilor
Nafzunzlor Unzte aprobata de adunarea genera/a a ONU la 13 februarie 1946 Ia care a
aderat ~i Romania prin Decretul nr. 201/1956.
2
I. Oancea, op. cit., pp. 103-104.
3
Comentariu I, p. 41.
4
Ase vedea art. 22 din Conventia de la Vierra din 1961.
5
C. Barbu, op. cit., p. 98.
6
Comentariu I, p. 41; Maria Zolyneak, Drept penal. Partea genera/a, vol. I,
Universitatea ,,Al.I. Cuza", Ia~i, 1973, p. 164.
7
I. Oancea, op. cit., p. 104; Aurel Dincu, Drept penal. Partea genera/a, vol. I.,
T.U.B., 1976, p. 25; M. Zolyneak, op. cit., p. 166; C. Barbu, op. cit., p . 104 ~i urm.
109
 121. Infractiunile savar~ite la bordul navelor sau aeronavelor straine
aflate pe teritori~l tarii noastre. Problema se rezolva diferi_t dupa cum navele
~i aeronavele sunt militare ori sunt folosite in scopuri come~c1ale.
Navele ~i aeronavele militare ori folosite fn scopurz guvernamentale se
afla pe teritoriul tarii cu acordul statului roman ~i re~re~inta stat~~ carora
apaqin. Infractiunile savar§ite la bordul lor nu cad sub mc1denta legn penale
romane. . • ·
Infractiunile ce ar fi savar§ite de persoanele care fac parte dm ech1paJu1
acestor nav~ sau aeronave pe timpul cat nava sau aeronava s-ar afla in porturi
sau aeroporturi romane~ti sau cand nava s-ar afla in _ap~le _mariti~e interioar~
ori marea teritoriala se judeca tot dupa legea statulm carma apaqme nava on
potrivit conventiilor intemationale.
122. Infractiunile savar~ite la bordul navelor sau aeronavelor comer-
ciale. Navele ~i aeronavele folosite fn scopuri comerciale nu se bucura de ace-_
la~i regim ca navele sau aeronavele militare or~ fo~osite fn sco1:,u:z A
guvernamentale. Infractiunile savar~ite la bordul lor atat~ ~imp cat se afla m
porturi ori aeroporturi romane§ti se judeca dupa legea r~ma~a. . _ A •
Legea penala romana se aplica ~i cu privire la once mfractmne sava~~1ta
I.
pe teritoriul roman de catre persoane imbarcate la ?or~ul n~velor _st;ai?~
folosite in scopuri comerciale, precum §i cu privire la once m:ract1une _savar~1~a
la bordul unei asemenea nave, pe timpul cand aceasta se afla m portunle roma-
ne§ti sau in apele maritime interioare (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 17/1990).
123. Infractiuni savar~ite la bordul navelor comerciale straine aflate in
trecere prin mar~a teritoriala. In cazul infractiunilor s~v_31:~it~ la ?ordul ~av~l~r
comerciale aflate fn trecere prin marea teritoriala a Romam~1, s1tuatm este ~1fenta.
In principiu, nu se aplica legea penala romana, dec1 este o except1e de la
principiul teritorialitatii. . . .
Dar legea penala romana se va aphca (art. 26 alm. 2 dm Legea nr. 17/199?)
infractiunilor savar~ite la bordul navelor comerciale straine aflate in trecere pnn
marea teritoriala daca:
a) infractiunea a fost savar~ita de un cetatean roman sau de o persoana
fara cetatenie care are domiciliul pe teritoriul Romaniei;
b) 'infractiunea este indreptata impotriva intereselor ~o~aniei s~u .11:11-
potriva unui cetatean roman ori a unei persoane rez~dente_ p~ t~ntonul ~o~~me1; _
c) infractiunea este de natura sa tulbure ordmea §I hm~tea pubhca m tara
sau ordinea in marea teritoriala;
d) exercitarea jurisdictiei romane este necesara pentru reprimarea traficu-
lui ilicit de stupefiante sau de substante psihotrope; ' 2
110
e) asistenta autoritatilor romane a fost ceruta, in scris, de capitanul navei
ori de un agent diplomatic sau un functionar consular al statului al carui
pavilion il arboreaza nava. '
Se cuvine mentionat ca prin Legea nr. 17/1990 s-a prevazut (in urma
completarii prin Legea nr. 36/2002 1) jurisdictia statului roman asupra zonei
economice exclusive a Romaniei la Marea Neagra privind:
- amplasarea §i folosirea de insule artificiale, de instalatii §i lucrari;
- cercetarea §tiintifica marina;
- protectia ~i conservarea mediului marin §i a faunei marine, in confor-
mitate cu legislatia Romaniei (art. 10 alin. I lit. d din Legea nr. 17/1990).
Potrivit art. 9 din Legea nr. 17/1990, ,, Zona economica exclusiva a
Romaniei este instituita fn spafiul marin al farmului romanesc la Marea
Neagra, situat dincolo de limita ape/or marii teritoriale ~i adiacent acestora, fn
care Romania f~i exercita drepturi suverane ~i jurisdicfia asupra resurselor
naturale ale fundului marii, subsolului acestuia ~i coloanei de apa de deasupra,
precum ~i fn ceea ce prive~te diferitele activitafi legate de explorarea,
exploatarea, protecfia, conservarea mediului ~i gestionarea acestora ".
_
Tot prin aceea~i lege s-a prevazut ca ,, fntinderea zonei economice
exclusive a Romaniei se stabile~te prin delimitare, pe baza de acord fncheiat cu
statele vecine ale caror farmuri sunt limitrofe sau situate fa/a fn fa/a cu
litoralul romanesc al Marii Negre, finandu-se seama de faptul ca lafimea
maxima a zonei economice exclusive, fn conformitate cu prevederile Convenfiei
Nafiunilor Unite asupra dreptului marii, ratificata de Romania prin Legea
nr. 11 Oil 996, poate Ji de 200 mile marine masurate de la liniile de baza" (art. 9
alin. 2).
§ 3. Aplicarea legii penale romane infractiunilor savar~ite in afara
teritoriului tarii
124. Cadrul principiilor. Legea penala romana, pentru a acoperi intreaga
gama de situatii ce se pot ivi in legatura cu locul savar§irii infraqiunii, se aplica
§i infractiunilor comise in strainatate, exercitandu-se un rol activ in combaterea
criminalitatii pe plan international.
Principiile consacrate in legea penala romana: al personalitatii, al realitatii
2
§i al universalitatii ofera cadrul legal de reprimare a faptelor periculoase
oriunde se vor savar§i §i de catre oricine.
1
Completiirile au fost introduse in Legea nr. 17/1990 la art. 72, iar ulterior, prin
republicare ~i renurnerotarea articolelor din Legea nr. I 7/1990, dispozitiile se regiisesc in
art. 9 din aceastii lege.
Aceste principii sunt denumite in doctrina: subsidiare (I. Oancea, op. cit., p. I 04 ~i
urm.); complementare (M. Zolyneak, op. cit., p. 167 ~i urm.); principii de aplicare
111

125. Principiul personalitafii legii penale. Princ~piul ~a~_este _cuno~cut
in doctrina penala ~i sub denumirea de principiul nafwnalztafu active on al
cetateniei active. . · 1 1 rctii in
' Acest principiu se intemeiaza pe principiul -~onst1tut10na ~ a e~a 1 a,
fata legii a tuturor cetatenilor - de respectare a legu penale romane on~~de s-~r
afla in tara ori in af~ra tarii. Aceasta obligatie de respectare a legn pena e
roU:ane ~e adreseaza ~i persoanei juridice romane. . .
In Codul penal roman, prin dispozitiile art. 9, cu denumirea ~a:gmala
Personalitatea legii penale", sunt prevazute con~itii~e i~ c~~~ se_ a~hc~ legea
;enala romana infractiunilor comise in afara tentonulm tarn, d1stmgandu-se
doua ipoteze. . · .. rt 9 r 1 Cp
1. fntr-o prima ipoteza, prevazuta prin d1s~o~iti_11e Aa • am.. . · ·,_
vromana se aplica inJracfiunilor savar§zte zn aJara terztorzulu~
legea p enala ~ . .d. ~ daca
V A
~arii de catre un cetafean roman sau de o persoana 1urz_ zct;, r~":an~,
~edeapsa prevazuta de legea romana este detenfiunea pe vzafa orz znchzsoarea
mai mare de 10 ani". . .
A~adar, pentru a se aplica legea pen~l~ roman~ f_nfractmm 1or savar~11e m
afara tarii, in aceasta ipoteza, se cer indephmte_co~d•t~ll~: ..
;) infractiunea sa fie savar~ita in afara tentonulm tarn; . .
b) infractiunea sa fie de O anumita gravitate - pentru sa~ct10n~rea e1 lege~
penala romanrt sa prevada pedeapsa detentiunii pe viata on inch1soarea mai
mare de 10 ani; . . .. A N se
c) fapta sa fie calificata ca infractiune potnv1t legu pena1e romane. u
cere ca fapta sa fie infractiune ~i potrivit legii loculm unde aceasta a fost
comisa; . d.
v • A A
• V
d) infractorul sa fie cetatean roman on o persoana Jur! 1c~ roma?-: m
momentul savar~irii infractiunii. Daca infractorul nu av~a cetatema Aroma~a _l~
momentul savar~irii infractiunii, dar o dobande~te ulte~1or, nu este 1~dephmta
conditia pe care o examinam ~i acestei pe~s~~~e nu 1 se poate aphca legea
penala romana conform principiului personahtatu; . ..
e) 0 alta conditie prive~te punerea in mi~care a act1un11 penale, c~re ,, se
ace cu autorizarea prealabila a procurorului general t;,l parchetuluz _d<;_ P:_
{~nga curtea de apel fn a carei raza teritoriala se afla parchetu: m~z zntaz
sesizat sau dupa caz, a procurorului general al parchetului de pe langa lnal_ta
Curte de 'Casafie ,5i Justifie. Termenul fn care pr~~~rorul .P?~_te. emite
· t d aAna~ la 30 de zile de la data solicitaru autorzzaru §l poate
autorzzarea es e e P ~ 180 d ·z "
v 1
fl prelungit, fn condifiile legii, Jara ca durata totala sa depa§easca e zz e
(art. 9 alin. 3 C.p.).
subsidiara (F. Streteanu, op. cit., p. 94~; alti autori le considera corect tot principii
(C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 113; A. Dmcu, op. czt., P· 13).
112
A~adar, in aceasta prima ipoteza, aplicarea legii penale romane se face
indiferent daca fapta este sau nu infractiune potrivit legii locului (loc situat in
afara teritoriului tarii) unde a fost comisa, indiferent daca infractorul a fost
judecat ~i condamnat ori a executat pedeapsa in afara granitelor tarii. Este
recunoscuta executarea pedepsei ori a unei masuri preventive executate in afara
tarii pentru infractiunea comisa ~i care se va deduce din pedeapsa ce va fi
aplicata de catre instanta de judecata din Romania potrivit art. 73 C.p.
V
2. A doua ipoteza de aplicare a legii penale conform principiului perso-
nalitatii se deduce din dispozitiile art. 9 alin. 2 C.p., care prevad: ,, fn celelalte
cazuri, legea penala romana se aplica infracfiunilor savar§ite fn aJara
teritoriului farii de catre un cetafean roman sau de o persoana juridica
romana, daca Japta este prevazuta ca inJracfiune §i de legea penala a farii
unde a Jost savar§ita ori daca a Jost comisa fntr-un Zoe care nu este supus
jurisdicfiei niciunui stat".
A~adar, in aceasta ipoteza, aplicarea legii penale romane conform prin-
cipiului personalitatii este condifionata de:
v A - A
a) savar~irea unei infractiuni in afara teritoriului tarii;
b) infractiunea sa fie sanctionata de legea penala romana cu pedeapsa
inchisorii de eel mult 10 ani sau cu pedeapsa amenzii;
c) fapta sa fie prevazuta ca infractiune atat in legea penala romana, cat ~i
in legea penala a tarii unde aceasta a fost comisa. Aceasta conditie a dublei
incriminari nu poate opera (nu are cum sa fie indeplinita) daca infractiunea a
fost comisa intr-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat, fiind
suficienta prevederea in legea penala romana a faptei ca infractiune;
d) infractorul sa fie cetatean roman ori o persoana juridica romana fn
momentul savar§irii inJracfiunii 1• Este indeplinita aceasta conditie ~i atunci
v
cand infractorul are pe langa cetatenia romana ~i cetatenia altui stat ~i chiar
daca acesta are re~edinta in strainatate. Daca infractorul nu avea cetatenia
romana la momentul savar~irii infractiunii, dar o dobande~te ulterior, nu este
indeplinita conditia pe care o examinam ~i acestei persoane nu i se poate aplica
legea penala romana conform principiului personalitatii;
e) punerea in mi~care a actiunii penale se face, la fel ca in cazul primei
ipoteze, tot cu autorizarea prealabila a procurorului general al parchetului de pe
A
langa curtea de apel in a carei raza teritoriala se afla parchetul mai intai sesizat
sau, dupa caz, a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie ~i Justitie. Termenul in care procurorul poate emite autorizatia este de
in literatura de specialitate a fost exprimata opinia ca pentru indeplinirea conditiei
aratate este necesar ca faptuitorul sa fie cetatean roman nu numai la data savar~irii faptei,
dar ~i la momentul pronuntarii hotararii definitive. A se vedea larg: F. Streteanu, D. Nifu,
op. cit., vol. I, pp. 181 ~i urm.; Maria-Ioana Miirculescu-Michinici, Mihai Dunea, Drept
penal. Partea genera/a. Curs teoretic fn domeniul licenfei (I), Editura Hamangiu,
Bucure~ti, 2017, p. 252.
113
pana la 30 de zile de la data solicitarii autorizarii ~i p~ate fi pre~ungit,_ ~n
conditiile legii fara ca durata totala sa depa~easca 180 de z1le. Aceasta cond1t1e
a pun~rii in mi~care a actiunii penale pentru infract_iunea savar~~ta in straina~_ate
confera procurorului roman indrituit de lege sa venfice opo~mtatea tr~gern :a
raspundere penala in cele doua ipoteze pe care le-am anahzat, prevazute m
art. 9 alin. 1 ~i alin. 2 C.p.
Si in aceasta ipoteza, daca pentru infractiunea savar~ita s-a~ :xecutat i~
strainatate o masura preventiva sau o pedeapsa care a fost executata m parte on
in intregime, ceea ce s-a executat se va deduce din pedeapsa aplicata de instanta
de judecata din Romania pentru aceea~i infractiune (art._7~ C.p.)_. . . A
In tacerea legii, consideram ca judecarea une1 mfractmm com1se m
strainatate, cu indeplinirea conditiilor prevazute in art. 9 C.p., se poate face ~i in
contumacie.
126. Exceptii de la aplicarea legii penale conform principiului perso-
nalitatii. Pentru ambele ipoteze de aplicare a legii penale romane conform
principiului personalitatii, este :alabila ~~ecizarea din Aart. 12 C.~-~ ~i an~me ca
dispozitiile ce privesc personahtatea legu penale romane ~e _aphca, daca nu ~e
dispune altfel, printr-un tratat international la care Rom~ma es~e parte. Pnn
aceste dispozitii se consacra prioritatea aplicarii tratatelor mtemat1~n~le la care
Romania este parte fata de aplicarea dispozitiilor ~rt._ ~ C.p._pr~v1~~ -~erso-
nalitatea legii penale. A se vedea explicatiile de la pnnc1pml tentonahtatu, c~re
sunt valabile ~i in cazul aplicarii legii penale potrivit principiului personalitatu.
127. Principiul realitatii. Principiul mai este cunoscut in doctrina penala
~i sub denumirea de principiul protec/iei reale ori al na/ionalita/ii pasive sau. al
ceta/eniei pasive ~i este consacrat in dispozitiile art. 10 C.p., ce are ca denum1re
marginala ,,Realitatea legii penale" ~i care prevad:
,, (I) Legea penala romana se aplica infrac/iunilor savar,rite fn afara
teritoriului tarii de catre un ceta/ean strain sau o persoana Jara ceta/enie,
contra statului roman, contra unui ceta/ean roman ori a unei persoane juridice
romane.
(2) Punerea fn mi,rcare a ac/iunii penale se face~ cu autorizarea preala_bil~
a procurorului general al Parchetului de pe langa lnalta ~~rte_~e C~sa/1e ,r1
Justi/ie ,ri numai daca fapta nu face obiectul unei procedurz ;ud1c1are m statul
pe teritoriul caruia s-a comis ". . . . piina la momentul judecarii definitive a cauzei a se vedea pe larg M.-I. Marculescu-
Principiul i~i are fundamentul in apararea valonlor social~ c~ pnv~sc
statul roman, cetatenii romani ~i persoanele juridice romane impotnva mfract1_u-
nilor comise in strainatate de cetateni straini sau de persoane fara cetateme.
Principiul realitatii este menit sa asigure o g~rantie c~ ~nf[actiunile sav~r~i!e. in
strainatate impotriva statului roman, cetatemlor romam ~1 persoanelor Jur1d1ce
114
romane nu raman nesanctionate cand aplicarea legii penale a statului unde au
fost comise nu are loc din diferite motive ori cand o astfel de infractiune a fost
comisa intr-un loc nesupus suveranitatii vreunui stat. '
A~adar, legea penala romana se aplica potrivit principiului realitatii daca
sunt fodeplinite conditiile: '
a) Infractiunea sa fie savar~ita in afara teritoriului tarii.
b) Infractiunea savar~ita sa fie dintre cele aratat~ expres in art. 1o C.p.:
contra statului roman, contra unui cetatean roman ori contra unei persoane
juridice romane.
Cat pri ve~te infractiunile contra statului roman, apreciem ca acestea sunt
In primul rand cele prevazute in Titlul X din Partea speciala a Codului penal
(art. 394-409) ce poarta denumirea de ,,lnfractiuni contra securitatii
nafionale ", _cat ~i ~lte infractiuni prevazute in Codul penal ori in legile speci;le
care aduc atmgere mtereselor statului roman.
. Infractiu~il~. con tr~ unui cetatean. roman sunt infractiunile prevazute in
T1tlul I al Partu speciale a Codulm penal, intitulat ,,lnfractiuni contra
persoanei" (art. 188-227), dar ~i celelalte infractiuni prevazute in' Codul penal
ori in legile speciale in care victima sa aiba calitatea de cetatean roman la data
savar~irii infractiunii 1•
A treia categorie de infractiuni pentru care se aplica legea penala romana
con~orm princi~iului_ r~alitatii prive~te pe cele contra unei persoane juridice
romane. Intrucat legm1torul nu a facut alte precizari, consideram ca au fost
~~te in vedere toate infractiunile care aduc atingere persoanei juridice romane,
md1ferent de natura ~i gravitatea lor ~i indiferent de sediul reglementarii.
c) Fapta sa fie infractiune potrivit legii penale romane. Nu este necesar ca
fapta sa fie prevazuta ca infractiune ~i in legea locului in care a fost comisa (nu
se cere dub la incriminare).
d) Infractorul sa fie cetatean strain sau o persoana fara cetatenie (apatrid)
la data comiterii infracfiunii. Daca ulterior comiterii infractiunii faptuitorul
(cetatean strain ori apatrid) dobande~te ~i calitatea de cetatean roman i se va
aplica legea penala romana tot conform principiului 'realitatii 2 • 'A~adar,
~ se ~e~ea F. Streteanu, D. Nifu, op. cit., vol. I, p. 186. in sensul ca indeplinirea
1
• _
~ond1t~e1 ~~ v1~tn~a s~ fie cetatean roman se verifica doar in raport cu momentul savar~irii
mfractmnu, fond md1ferent daca persoana vatamata pastreaza sau nu calitatea respectiva
Mic~inici, M. ~unea, ?P· cit., v~l. I'. ~-- 265. intr-o alta opinie s-a sustinut ca pentru
I~e~titate de :atn~ne_ c~ 1p~teza cetateme1 mfractorulm in cazul principiului personalitatii,
v1ctima trebme sa aiba cahtatea de cetatean roman atat in momentul comiterii infractiunii
cat ~i la data judecarii infractorului. Daca victima iti pierde caiitatea de cetatean r~man
dupa . ~om~terea_ i~~actiunii legea penala romiina nu mai poate fi aplicata conform
prmc1pmlm reahtatu.
2
in aceia~i 'sens F. Streteanu, D. Nifu, op. cit., vol. I, pp. 185 ~i urm. intr-o alta
115
infractorul trebuie sa fie cetatean strain ori o persoana fara cetatenie, indiferent
~nd~t~tu~ ~e lteri:ori~l caruia a fost comisa fapta nu a fost demarata o procedura
daca aceasta domiciliaza ori i§i are re§edinta in Romania sau in afara ei, dar JU iciara m egatura cu acea fapta.
care la data savar§irii infractiunii se afla in strainatate.
. d. _C~n~ in statul in care a fost comisa fapta a fost demarata o procedura
Precizarea facuta in lege cu privire la infractor, de a fi cetatean strain ori JU !Ciara Ill legatura cu ace f: C
. . . . . ~ ..
r ..
a ap a, ap 1carea legn penale romane potrivit
persoana fara cetatenie, exclude de la aceasta calitate persoana juridica straina. 1
A§adar, pentru o infractiune comisa in strainatate de catre o persoana juridica pn~c1p}u_m :ea~1tat11 este blocata. In acest caz, legea penala romana nu mai este
aphcata, 1ar mc1denta dispozitiilor art 73 C . . d
straina se va putea aplica legea penala romana doar cu privire la cetatenii straini - - '. ' · .p. pnvm computarea pedepselor §i
1
ori persoanele fara cetatenie (persoane fizice) care prin conduita lor au facut ca ~. mas~~\or preventive e:ec~tate in afara teritoriului tarii, care se refera §i la
fapta respectiva sa fie savar§ita de persoana juridica straina. Bineinteles ca in ~spoz1t11 e a1:. 10 C.p., _raman fara aplicare, fiindca in Romania nu se va mai
acest caz persoanele fizice vor raspunde pentru propriile fapte, iar nu pentru aJf:unge 1~ a~hc~r~a-_une1 pedepse din care sa se scada pedeapsa executata in
a ara tentonulm tarn.
fapta persoanei juridice. Daca persoana juridica este romana, pentru
infractiunea savar§ita in strainatate se va aplica legea penala romana, potrivit .Si . in ca~l apl~~~rii legii penale romane conform principiului realitatii
principiului personalitatii (art. 9 C.p.). s~t- mc1d~nte d1~po~1t11le art. 13 C.p. referitoare la imunitatea de jurisdictie ~u
e) Actiunea penala se pune in mi§care cu autorizarea prealabila a procuro- p:I~Ire la mfract~umle savar§ite de catre reprezentantii diplomatici ai st~telor
rului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie §i Justitie, care s_ rame sau de catre alte persoane care, in confiorm1·tate cu
t I tratatele intema-
va decide asupra oportunitatii unui astfel de demers judiciar. ,10na e, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman'·
f) Fapta comisa sa nu faca obiectul unei proceduri judiciare in statul pe
teritoriul caruia s-a savar§it. Aceasta conditie este necesara pentru a evita . 1_29: Pri~ci~i~I u~iversalitapi. Consacra aplicarea legii penale romane
inceperea unor proceduri judiciare de urmarire penala ori de judecata in paralel, ::ratg~Ilor sa~a~§Ite m afara terito:iului ta~~i, altele decat cele aratate la
atat la locul savar§irii faptei, cat §i in statul roman, conform principiului . .p., ~-aca mfractorul este cetatean stram ori persoana fara cetatenie
realitatii. Aph;~~ea Aleg~. penale romane conform principiul universalitatii este ;egle ·
Aplicarea legii penale romane conform principiului realitatii se face muen_ a a 11? ispo~_itiile art. 11 C.p. avand denumirea :Uarginala d~
,, mversa 1tatea legn penale".
indiferent daca fapta este incriminata sau nu in legea statului unde a fost
savar§ita §i indiferent daca infractorul se afla in tara, putand sa fie judecat §i in Pent~ a _a~lic~ le~ea penala romana infractiunilor comise in strainatate
lipsa (contumacie). conform pnnc1pmlm umversalitatii, trebuie indeplinite ma1· multe d"t·.
·· d ~· A ' con 1 11 ce
pnvesc Aoua 1poteze avute m vedere de Iegiuitor. '
128. Excepfii de la aplicarea legii penale conform principiului . 1. lntr-~ prima ipoteza, prevazuta in dispozitiile art. 11 alin. 1 lit a C
realitafii. Aplicarea legii penale romane conform principiului realitatii este aphcarea leg_n penale ~~mane ~e face cu indeplinirea urmatoarelor condi~ii: .p.,
posibila numai daca nu se dispune altfel printr-un tratat international la care a) ~om1terea une1 mfractmni in afara teritoriului tarii- '
Romania este parte, a§a cum se prevede in art. 12 C.p. b) mfractiunea comisa sa nu faca parte dintre ceie p~ntru care pentru care
1
A§adar, §i in aplicarea legii penale romane conform principiului realitatii i:i:a ~enala romana se ~plicaA potrivit principiului realitatii, adica sa nu fie o
au prioritate tratatele intemationale la care Romania este parte fata de ctmne_ contra statulm roman, o infractiune contra unui cetatean roman sau
prevederile legii inteme. Cand nu exista vreun tratat international la care contra une1 persoane juridice romane· '
Romania sa fie parte ori daca tratatul la care Romania este parte nu este . ~) fa~~a comisa in afara teriioriului tarii sa fie calificata infractiune
incident in respectiva cauza, aplicarea legii penale romane se va face conform ~otr~vi~ le~n -pena!e_ rom~ne. Nu se cere dubla incriminare, adica fa ta s~ fie
principiului realitatii, daca exista autorizarea procurorului general indrituit, iar mcnmmata ~1 po~nv1t l~gn locului uncle a fost savar§ita; p
. d)_ pentru mfractmnea comisa in straina~tate statul roman §i-a asumat
0 bl
opinie s-a sustinut ca faptuitorul trebuie sa aiba calitatea de cetatean strain sau apatrid nu igat1a sa o reprime in temeiul unui tratat international·
numai la momentul saviir~irii faptei, dar ~i la momentul pronuntarii hotariirii definitive. ' '
Astfel, daca lipse~te calitatea de cetatean strain ori de apatrid la oricare dintre momentele
respective aplicarea legii penale romiine conform principiului reafitatii nu se va putea face .
Ase vedea M.-1. Miirculescu-Michinici, M. Dunea, op. cit., vol. I, p. 264.

116
117
 e) infractorul sa fie cetatean strain ori o persoana fara cetatenie, indiferent
unde W are domiciliul;
f) infractorul sa se afle de bunavoie pe teritoriul Romaniei. Confonp
art. 237 din Legea m . 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal: ,,In
aplicarea dispozifiilor art. 11 din Codul penal, condifia ajlarii de bunavoie pe
teritoriul Romaniei se interpreteaza fn sensul ajlarii benevole pe acest teritoriu
la momentul dispunerii de catre organele judiciare a unei masuri privative sau
restrictive de libertate fn considerarea infracfiunii care atrage incidenfa
principiului universalitafii ".
Indeplinirea acestor conditii face posibila aplicarea legii penale romane
conform principiului universalitatii, Romania contribuind in acest fel la
reprimarea faptelor infractionale oriunde acestea sunt comise ~i indiferent de
catre cine ~i impotriva oricarei valori sociale.
Aplicarea legii penale romane conform principiului universalitatii in
ipoteza analizata este posibila numai daca legea penala romana nu s-ar aplica
potrivit principiilor: teritorialitatii, personalitatii ~i realitatii.
2. in a doua ipoteza, prevazuta in dispozitiile art. 11 alin. 1 lit. b ~i alin. 2
C.p., aplicarea legii penale romane conform principiului universalitatii este
posibila daca sunt indeplinite conditiile analizate mai sus (la prima ipoteza),
mai putin conditia ca pentru infractiunea comisa in strainatate statul roman sa-~i
fi asumat obligatia de a o reprima in temeiul unui tratat international, la care se
adauga:
- pentru infractiunea comisa sa se fi cerut extradarea sau predarea
infractorului;
- extradarea sau predarea infractorului sa fi fost refuzata de partea
romana. Ca urmare a refuzului de extra.dare ori de predare a infractorului, statul
roman nu-i confera impunitate persoanei respective, ci va proceda la judecarea
acesteia. Judecarea nu va fi posibila, conform art. 11 alin. 2 C.p., cand, potrivit
legii statului in care s-a savar~it infractiunea, exista o cauza care impiedica
punerea in mi~care a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori
executarea pedepsei sau cand pedeapsa a fost executata ori este considerata ca
executata. A~adar, existenta acestei cauze impiedica aplicarea legii penale
romane conform principiului universalitatii doar in ipoteza prevazuta la art. 11
alin. 1 lit. b C.p. ~i nu este valabila pentru prima ipoteza analizata prevazuta in
art. 11 alin. 1 lit. a C.p., cand aplicarea legii penale romane este posibila daca
sunt indeplinite conditiile examinate acolo.
In ambele ipoteze, daca pentru infractiunea savar~ita in strainatate a fost
deja aplicata o pedeapsa de catre instanta straina, iar pedeapsa respectiva nu a
fost executata sau a fost executata numai in parte, se va proceda potrivit
dispozitiilor le gale privitoare la recunoa~terea hotararilor strajne ( art. 11 alin. 3
C.p.). De asemenea, sunt aplicabile ~i dispozitiile art. 73 C.p. privind compu-
118
!area pedepselor _~i mas:1rilor preventive executate in afara tarii. A~adar,
mfractorul nu va aJunge sa execute doua sanqiuni pentru aceea~i fapta.
. :30. _Excep_t~ ~e •~ ~plicarea legii penale romane conform princi-
p1~lu_1 un_ive~sahta~u: . _Si m cazul aplicarii legii penale romane potrivit
prmc~pulm un~versahtatn s_un~, de asemenea, incidente dispozitiile art. 12 C.p. ,
ce pnvesc ~ a~hcarea cu pnontate a prevederilor din tratatele internationale la
car~ Roman~~ este parte fata de prevederile din legea interna refe~itoare la
aphcarea legn conform principiului universalitatii. •
~!
. ~ in cazul_ apl_icarii legii penale roman~ confonn principiului univer-
~ah_tat~1 ~unt a~h~abile dispozitiile art. 13 C.p. referitoare la imunitatea de
;urzsdzcfze cu pnvire la infractiunile savar~ite de catre reprezentantii diplomatici
~i state~or straine sau de catre alte persoane care, in conformitate cu tratatele
mternat10nale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman 1•
§ 4. Cooperarea internationala in lupta contra criminalitatii
131.~ Ne~_esi~atea cooperarii internationale in lupta cu criminalitatea.
Cre~terea mgnJoratoare a criminalitatii in lume dupa Primul Razboi Mondial
prohferarea_formelor organizate de criminalitate pe teritoriul mai multor state i~
ceea ce pnve~!e .traficul de stupefiante, traficul de femei, falsificarea de
~one~e, ~urtun ~1 talharii i~. mij loacele de transport international ~i altele,
~nlesmt~ ~1 de dezvolta~ea m1Jloacelor rapide de transport, ca ~i a turismului
mternat10nal, au d~termmat o reactie de solidaritate din partea statelor pentru
~omba~erea acestu1 ~enomen. Pentru prevenirea ~i combaterea fenomenului
1~fr~ct10 nal, c~~e pn~ r~~ificatiile sale devenea international, era necesara
gasire,_a unor m1Jloace Jund1ce de cooperare internationala.
Inceputul cooperarii organizate a statelor in l~pta contra criminalitatii este
marcat de creare~ _in 1~2~, la Viena, cu ocazia primului congres internati;nal al
organelor de poht1e_ cnmmala, a ,,~omisiei Internationale de Politie Criminala"
(C.~.P.C.)2 , ~u sa~cm~ de a orgamza colaborarea internationala pentru desco-
penrea autonlor d1fentelor infractiuni.
Cooperarea s_-a manifestat ~i in domeniul dreptului penal ~i al dreptului
pro~esual pena~, pnn atragerea statelor, la initiativa organizatiilor internationale -
Soc1etatea Natm~ilor, iar in prezent ONU, pentru cooper~rea la prev~nirea ~i
combaterea unor mfractiuni periculoase pentru intreaga omenire.
1
A s_e :e~ea _explicatiile din paragraful referitor la aplicarea legii penale romane
conform pr;nc1p1~lm teritori_a~itatii: in care am prezentat exceptiile de la aplicarea legii
penale romane, pnntre care ~1 1mumtatea de jurisdictie
2
. C.I.P.C. a fost reorganizata in 1946, 'ia; din 1956 a devenit Orga · f
Intemat10nala de Politie Criminala (0.1.P.C.), cu denumirea cunoscuta de Interpol. mza,1a
119
 Un rol important il are in acest domeniu ~i Asociatia Intemationala de
1 nale. Cooperarea Romaniei la combaterea infractiunilor ce aduc ;tingere int~re-
Drept penal in ceea ce prive~te unificarea dreptului penal •
132. Forme ale cooperarii internaµonale in lupta contra criminalitatii.
Formele pe care le imbraca cooperarea intemationala sunt diverse ~i se rea-
lizeaza deopotriva prin mijloace de drept penal ~i de drept procesual penal. 2
Ca mijloace de drept penal, sunt retinute in literatura de specialitate :
a) Aplicarea legii penale romane conform principiului universalitatii
(art. 6 C.p.).
b) Incriminarea ~i sanctionarea in legea intema (Cod penal ~i legi spe-
ciale) a faptelor periculoase, pentru care tara noastra s-a angajat prin tratate in-
temationale sale incrimineze ~i sanctioneze (a~a-numitele delicta iuris gentium).
c) Recunoa~terea prin normele dreptului intern (penal ori procesual penal)
a hotararilor judecatore~ti pronuntate in strainatate (ex.: computarea pedepselor
~i masurilor preventive executate in afara tarii in durata pedepsei aplicate
pentru aceea~i infractiune in Romania - art. 73 C.p.; retinerea condamnarii
pronuntate in strainatate ca prim termen al recidivei - art. 41 ~lin. 3 C.p. ~.a.). .
d) Asistenta juridica intemationala ce se realizeaza prm extra.dare, ca ~1
prin alte forme, ca, de exemplu: transferul persoanelor condamnate in
strainatate pentru a executa pedeapsa in statul al carui cetatean este - a se vedea
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemationala in materie
penala, republicata in M. Of. nr. 3 77 din 31 mai 2011, modificata ~i completata
prin Legea nr. 300/2013 pentru modificarea ~i completarea Legii nr. 302/2004,
publicata in M. Of. nr. 772 din 11 decembrie 2013.
in ceea ce prive~te mijloacele de drept procesual penal folosite in
cooperarea intemationala, acestea sunt prevazute tot in Legea nr. 302/2004, de
ex.: transferul de proceduri in materie penala; recunoa§terea §i executarea
hotararilor judecatore§ti, a ordonanfelor penale §i a actelor judiciare in relafia
cu statele terfe, dispozifii privind cooperarea cu statele membre al UE pentru
aplicarea principiului recunoa§terii reciproce in cazul hotararilor judeca-
tore§ti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate
in scopul executarii !or in UE; recunoa§terea §i executarea in relafia cu statele
membre ale UE a hotararilor judecatore§ti prin care au Jost dispuse sancfiuni
sau masuri penale neprivative de libertate; asistenfa judiciara internafionala in
materie penala (comisiile rogatorii internafionale, infa/i§area in statul
solicitant a martorilor, experfilor §i a persoanelor urmarite, notificarea actelor
de procedura care se intocmesc ori se depun intr-un proces penal, cazierul
judiciar, alte forme de as is ten/a judiciara).
1 Pierre Bouzat, Jean Pinatel, Traite de droit penal et de Criminologie, tom. I,
Dalloz, Paris, 1970, p. 57.
2 A se vedea C. Bulai, Drept penal. Partea genera/ii, Ca~a de Editura ~i Presa
,,Sansa" S.R.L., Bucure~ti, 1992, p. 82.
120
133. Cooperarea Romaniei la combaterea criminalitatii internatio-
selor comune ale statelor se realizeaza prin aderarea la conventiile intematio-
nale pentru reprimarea infractiunilor (delicta iuris gentium) ~i prin incrimin;rea
~i sanctionarea in legea penala a acestor fapte periculoase.
· Prezentam mai jos unele conventii intemationale privind infractiunile in-
temationale ~i dispozitiile din legislatia penala romana adoptate in realizarea
aces tor conventii 1.
Convenfia internafionala asupra falsificarilor de moneda, semnata la
Geneva la 20 aprilie 1929 ~i ratificata de Romania in 1930. in aplicarea acestei
conventii prin dispozitiile art. 310 ~i art. 316 C.p. a fost incriminata falsificarea
de monede.
Convenfia pentru preve,_nirea §i reprimarea terorismului international,
adoptata la Geneva in 193 7. In legislatia penala romana, actele de terorism ~i
actele asimilate terorismului sunt incriminate prin dispozitiile Legii nr. 535/2004
privind prevenirea ~i combaterea terorismului.
Convenfia pentru reprimarea §i abolirea traficului de fiinfe umane §i a
exploatarii prostituirii altuia, incheiata in 1949 la initiativa ONU. in realizarea
obligatiei asumate prin aceasta conventie, in Codul penal a fost incriminata
fapta de proxenetism (art. 213 C.p.).
Convenfia suplimentara pentru desfiinfarea sclaviei, a traficului de sclavi
§i a institufiilor similare sclavajului, semnata la Geneva in 1956, in cadrul
Conferintei ONU privind lupta impotriva sclavajului. In Codul penal roman
sunt incriminate: sclavia (art. 209), traficul de persoane (art. 210 C.p.), traficul
de minori (art. 211 C.p.), supunerea la munca foqata sau obligatorie (art. 212
C.p.) ~.a.
Convenfia asupra marii libere de la Geneva din 1958, care califica pi-
rateria drept crima intemationala. In Codul penal roman pirateria este incrimi-
nata prin art. 235.
Convenfia unica asupra stupefiantelor din 1961 a ONU, care a inlocuit
conventiile anterioare privitoare la stupefiante, ratificata prin Decretul
nr. 626/1973. Conventia a fost avuta in vedere initial la adoptarea Legii
nr. 73/1969 privind regimul produselor ~i al substantelor stupefiante. in Codul
penal ~din 1969 a existat incriminarea de trafic de stupefiante (art. 312).
In prezent, regimul stupefiantelor este reglementat prin Legea nr. 143/2000
privind prevenirea ~i combaterea traficului ~i consumului ilicit de droguri cu
modificarile ~i completarile ulterioare.
1
A se vedea, pe larg: R.M. Stanoiu, Asistenfa juridicii internafionalii in materie
penalii, Editura Academiei, Bucure~ti, 1975, pp. 150-152; C. Bulai, Drept penal. Partea
genera/ii .. ., op. cit., 1992, p. 83 ~i urm.; M. Zolyneak, op. cit., p. 194 ~i urm.
121
 Conventia pentru reprimarea actelor ilicite f~dreptate contra ~s~cu;ita~:
aviatiei civile, incheiata la Montreal, la 23 septembne 1971, s~mnata e ta 136. Sisteme de acordare a extradarii. Sunt cunoscute trei sisteme:
romfrn la 10 iulie 1972 §i ratificata prin Decretul nr. 66/197:, iar, c~ urma:\: a) Sistemul zis politic sau guvernamental, in care extradarea este un act
fost modificat Codul aerian prin Decretul nr. 60/1~75, mtroducandu-s politic §i de aceea se acorda de guvernul statului solicitat, pe baza datelor culese
de organele administrative sau judiciare.
dispozitiile acestuia incriminarile prevazute in Conventia de la ~ontrea~. G
0 b) Sistemul jurisdicfional, in care extradarea este un act exclusiv jurisdic-
I~ prezent, reglementarile cu caracter ~ena! ~sunt prevazut~5mdin .26
tional §i vor decide asupra ei instantele judecatore§ti.
nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, r~pubhc~ta m M. Of. nr.
. . 2001 cu modificarile \Ii completanle ultenoare. c) Sistemul mixt, in care se recunoa§te extradarii un caracter atat politic,
1anuane , "i • t ruzime cat §i jurisdicfional, la rezolvarea extradarii participand atat organele judiciare,
Conventia fmpotriva torturii §i a altar pedepse oOrzdtrata~~n ~ ;;4c la car~
. au ,de radante adoptata la New York la 1 ecem ne . , care verifica indeplinirea condi!iilor prevazute de lege, cat ~i autoritatea guver-
znum~n_e s g . L, nr 19/1990 La cea vreme, prin Legea nr. 20/1990 namentala, ce decide asupra extradarii.
Romama a aderat pnn egea · · . .. • 1 · C d 1d
pentru modificarea §i completarea unor _dispoz1t11 ~n ioful ~entl
rocedura enala a fost adaugat un almeat nou, ma ' a a : ~ ~ . .
J1c; ~96; Sistemul mixt era prevazut prin dispozitiile Legii nr. 4/ 1971 privind extra-
darea, dar acesta a fost abrogat tacit prin dispozitiile Constitutiei din 1991 .
~rivitor la ~eluar~a m8Surii expulzarea strJiinului daca aces: nsca .s; s~~~:
fi~
la tortura in statul in care urmeaza sa fie expulzat, 1ar pnn 1spoz1t11 e a .
Potrivit dispozitiilor constitutionale §i ale Legii nr. 302/2004, sistemul de
acordare al extradarii este eel jurisdicfional.
c 1969 a fost incriminata tortura. fi ~ In adevar, doar instanta de judecata (curtea de apel) judeca cererea de ex-
.p. Dispozitii asemiinatoare sunt previizute ii in Codul penal actut As~ e: 1m tradare §i decide acordarea ori respingerea ei.
. zitiile art 66 alin. 4 C.p. s-a prevazut ca pedeapsa co1;1p ~men ara a

:::z:~rEi F.~fr:a~~:
ir=~~~::?:~~ :~::u:~tf~:\::!:t~ea::~t:~e Aspectele de ordin procedural vor fi examinate la disciplina drept proce-
sual penal - proceduri speciale.

expulzate este pusa in pencol on c~ persoaln~ va 1 a ofi expulzata. De 13 7. Reglementarea extradarii. Extradarea este reglementata cu carac-
t t nte inumane on degradante m statu m care ter principial in art. 14 C.p.:
ra ame
asemenea, . . 1·narea f:aptei de tortura a fost preluata §i in Codul penal actua1
mcnm
,, (1) Extradarea poate fi acordata sau solicitata in temeiul unui tratat
prin dispozi!iile art. 282 C.p.
internafional la care Romania este parte ori pe baza de reciprocitate, in
condifiile legii.
§ 5. Extradarea (2) Predarea sau extradarea unei persoane in relafia cu statele membre
ale Uniunii Europene se acorda sau se solicita in condifiile legii.
134. Notiune ~i feluri. Extradarea este un_ act bi~ateral intre doua state in (3) Predarea unei persoane catre un tribunal penal internafional se
baza caruia un' stat pe al carui teritoriu s-a refug1at un_ mfrac!or sau un condam- acorda in condifiile legii ".
nat il preda, la cerere, altui stat pentru a fi judecat on pus sa execute pedeapsa
Prin reglementarea din art. 14 alin. 1 C.p. s-a stabilit §i ordinea de
la care fusese condamnat. ~ . prioritate a reglementarilor privind extradarea:
La extradare participa intotdeauna doua state. . _
- Statul solicitat - pe teritoriul caruia se gase§te mfractorul sau condam a) in temeiul unui tratat international la care Romania este parte;
b) in lipsa unui tratat international, extradarea se va face pe baza de
natul. . fi reciprocitate (declaratie de reciprocitate ).
- Statul solicitant (care cere) §1 care poate 1: .
a) statul pe teritoriul caruia s-a sav~r§it infra~!1~n~a__; . . . Atat in cazul extradarii in baza unui tratat international, cat §i in cazul
b) statul impotriva intereselor _caruia a fost savar§1ta mfractmnea, extradarii pe baza de reciprocitate, extradarea se va face in condifiile legii.
c) statul al carui cetatean este mfractorul. Legea la care se refera dispozitiile din Codul penal este Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, publicata in
135. Felurile extradarii. Dupa pozitia pe care o are statul in realizarea M. Of. nr. 594 din 1 iulie 2004 §i care in Titlul II reglementeaza extradarea.
extradarii aceasta poate fi: Legea nr. 302/2004 a fost republicata in M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011, iar
a) a~tiva _ cand se cere extradarea;
textele au fost renumerotate. A§a cum am aratat, dupa republicare, Legea
b) pasiva _ cand se acorda extradarea.
nr. 302/2004 a mai fost modificata §i completata prin Legea nr. 300/2013 , iar in

122
123
 fi din nou republicata cu o noua Apreciem, a~adar, ca sintagma ,,in conditiile legii" se refera la dispozitiile
urma acestei legi, Legea nr. 302/200 4 va 1 legii interne care completeaza, dezvolta principii ale cooperarii judiciare
renumerotare a te~telor _de lege. - ta ca temei al extradarii in cuprinsul intern~tionale, inclusiv in cazul extradarii.
. ~~~li legrtea l14ntcernpa ;up~:t:s~::::rea sau solicitarea extradarii, existenta Intre statele membre ale Uniunii Europene extradarea este guvernata de
d1spoz1t11 or a . • · . _. dispozitii reglementate la nivelul UE ~i intre care un loc central il ocupa
·1 1 ·.,, · une unele prec1zan.
sintagme1 ,,~n c_ond1tn: ~~n _1mi991 vizuita in 2003, in dispozitiile art. 19
' • A • •

Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, ale carei prevederi au fost
transpuse in dreptul intern de fiecare stat membru. Romania a transpus aceste
Constltutrn Ro?1ame1 dm A
alin. 1 prevede: ,, Cet~feanul_roman nu po~ f
' rete z extradat sau expulzat din Romania".
nr 429/2003 de revizuire a
Prin dispozitiile alm. 2 mtrpo~used pnn eedgeeala p. revederile alineatului (1) ,
dispozitii prin Legea nr. 302/2004 in cuprinsul Titlului III, denumit Dispozifii
privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene fn aplicarea
. f . prevazut" rzn erogar Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie
Const1tu,1e1 s-a . . " -d t1. A baza conventiilor internafionale la care
cetafenii romanz potAfl ex:a. .f'1
zn_. . e baza d~ reciprocitate ", iar in alin. 3 2002 privind mandatul european de arestare §'i procedurile de predare fntre
Romania este parte~ zn con zfzz ~ egzz §'~~ Cetatenii straini §'i apatrizii pot fl statele membre. Intrarea in vigoare a Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii
privitor tot la extradare se ma~ preve et..." . te;nationale sau fn condifii de Europene privind mandatul european de arestare la 1 ianuarie 2004 (pentru
vd . · fn baza unez conven zz zn , . . ·1 Romania, la 1 ianuarie 2007, odata cu aderarea la Uniunea Europeana) a condus
extra afz numaz . . .. t' C p sunt in acord cu dispoz1tn e
reciprocitate ". A~adar, d1spoz1t111e ar . 14 . . la inlocuirea conventiilor aplicabile in materie de extradare in relatiile dintre
constitutionale. d .. ·1 1 ..,, trebuie inteleasa in raport cu dispozitiile statele membre ale Uniunii Europene. Mandatul european de arestare este o
Sintagma in con itn e egn ' - · ta decizie judiciara care inlocuie~te cererea de extradare clasica ~i intreaga
. :' , 302/2004 Dispozitiile art. 4 consacra preemmen,
art. 4 ~1 art. 5 dm Legea nr. ·. , documentatie aferenta unei asemenea cereri. Conform art. 84 alin. 1 din Legea
· 1 sta matene·
dreptului internationa m acea z- _ A ·b nr. 302/2004 republicata, ,, mandatul european de arestare este o decizie
A

§'i pentru executarea normelor

,, (1) Prezenta lege se GP_, z~a zn ~za la cu rinse fn instrumentele judiciara prin care o autoritate judiciara competenta a unui stat membru al
interesand cooperarea judiciar~ zn ':1~terz::;:;te' pe~are le completeaza fn Uniunii Europene solicita arestarea §'i predarea de catre un alt stat membru a
juridice internafionale la care omanza es , unei persoane, fn scopul efectuarii urmaririi penale, judecafii sau executarii
situafiile nereglementate. .b l al z·nternational sau o organizafie unei pedepse ori a unei masuri de siguranfa privative de libertate ".
,\ C
(2;_ cu un trz una pen , Conform art. 14 alin. 2 C.p., in relatia cu statele membre ale Uniunii
oo?erare~ - A ,+ormitate cu dispozifiile fn materie ale unor
internafwnala publzca, zn conl'. l nt statutele tribunalelor penale Europene, predarea sau extradarea unei persoane se solicita sau se acorda in
. · t nationale specza e cum su . conditiile legii interne, ~i nu in temeiul unui tratat international ori pe baza de
znstrumente zn er , . _ . '_ rocedura legala distincta, prevederz 1e
internafi~nal~, se Aexdaflmzn~~zat p~zn:o~ ~orespunzator, fn completare, daca este reciprocitate. Legea interna la care se refera art. 14 alin. 2 C.p. este Legea
prezentez legz putan z ap zca e zn nr. 302/2004, care a transpus Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene la
necesar". . .. d. L 004 s-a prevazut curtoazia care ne-am referit mai sus. Dispozitiile art. 14 alin. 2 C.p. se refera atat la
p . dispoz1t11le art. 5 m egea nr. 30212 . . vdV ··.
r~n - . , . . r bile oricarei cooperari mclus1v extra am. predarea, cat ~i la extradarea unei persoane. Avand in vedere ca intre statele
internat10n~la ~1 rec1pr~c1tatea, ~~ !ca t. le cooperarea judiciara se poate membre ale Uniunii Europene se aplica dispozitiile privind mandatul european
( ]) In lips a unez convenfzz znterna, wna , . _ ale de arestare, se pune intrebarea daca utilizarea termenului ,,extradare" este
" . . . t. ale la cererea transmzsa pe c

zp
1;~
ed~e~~U:,a~:/~;u~~~r:~::i:f 1:;:ie;;a/t:u ~sigurarea scrisa a reciprocitafii
- l · t t
oportuna, deoarece emiterea unui mandat european de arestare conduce la o
predare a persoanei cautate, ~i nu la o extradare a sa. Utilizarea termenului de
data de a"'!..toritatela com!ettelnataaalz.:ce(l)uzps :e;enta lege constitute dreptul comun ,,extradare" alaturi de ,,predare" nu este intamplatoare, ci este menita sa acopere
(2) In cazu prevazu . . ·. , A acele situatii in care llltre statele membre ale Uniunii Europene continua sa se
fn materie pentru autoritcifi!eJud1c1~re :o;a~e. - se dea curs unei cereri de aplice conventiile anterioare in materie de extradare.
(3)_ ~ips_a. re~iP_rocztafz~ nu _zmir,,zem:t:r:: penala daca aceasta: a) se Conform art. 14 alin. 3 C.p., predarea unei persoane catre un tribunal
asistenfa 1udzczara zntern~f:onala . . tei sau nevoii de a lupta fmpotriva penal international se acorda in conditiile legii. Aceasta predare catre un
dovede§'te necesara datorzta _n~turlz~t ~~f b \ poate contribui la fmbunatafirea tribunal international poate privi predarea catre Curtea Penala Internationala
·tor fiorme grave ale crzmzna z a, zz, J . l- ) t sau catre un tribunal penal international ad-hoc. De~i dispozitia privitoare la
anumz_ . . l . . ndamnatului sau la integrarea ~a socza a; c poa e
situatzez znculpatu uz orz co . _ A ,, predarea catre un tribunal penal international este enuntata in cuprinsul art. 14
servt la clarificarea situafiei judiciare a unuz cetafean roman .

125
124
C.p. referitor la extra.dare, aceasta predare se deosebe~te de extradarea prin Leg_ea nr. 236/1998, publicata in M. Of. nr. 492 din 21 dece b · ,.
prnpriu-zisa. Daca in cazul ,,extradarii" predarea unei persoane se face catre un Convent1a euro - - m ne 1998
alt stat suveran, in cazul ,,predarii" catre un tribunal penal international este , peana pentru repnmarea infractiunilor rutiere adoptata la
Strasbourg la 30 noiembrie 1964, ratificata prin Legea nr. 183/199 7 bl ' t-
vorba de predarea catre o institutie fata de care obligatia de predare decurge ca in M Of 316 d. 18 . . ' pu ica a
urmare a aderarii statului respectiv la tratatul ce reglementeaza functionarea ~i · · nr. _ ;n no_1embne 1997; Conventia eurnpeana privind trans-
statutul tribunalului international catre care se face predarea persoanei in cauza. fe1:1l de_ pr~cedura m matene penala, adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972
De altfel, in Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale este folosit rat1ficata pnn O.G. nr. 7711999 publicata in M Of nr 420 d' 3 l '
c · - . . .' · · · m august 1999;
termenul de ,,predare", ~i nu eel de ,,extradare" 1• .onve~tia eurnpe:na P~Ivmd 1mprescriptibilitatea crimelor impotriva umanitatii
~1.a cnmelor de razbo1, adoptata la Strasbourg la 25 ianuarie 1974 ratifica~a
138. Conventii incheiate de Romania privind extradarea. Romania a
incheiat conventii de extra.dare cu multe state de pe toate continentele, ca, de
prm ?-G. nr. 9!/199~ a~optata prin Legea publicata in M. Of. nr. 19; din 4 mai
2000, Con~entia Natmmlor Unite asupra dreptului marii, incheiata la M t
exemplu: Albania, 1961; Bulgaria, 1959; R.P.D. Coreeana, 1972; Grecia, 1973; Bay (Jamaica) la 10 d b · . on ego
. _A ecem ne 1982, ratificata prin Legea nr. 110/1996
Italia, 1973; lugoslavia, 1961; Regatul Marne, 1972; R.P. Mongola, 1973; pubhcata m M. Of. nr. 300 din 21 noiembrie 1996 ~.a.1. '
Polonia, 1962; Tunisia, 1972; Turcia, 1970; Ungaria, 1959; Franta, 1975; Belgia,
1977; Siria, 1979; Algeria, 1979; Cuba, 1981. 13?·.
Con~i~ii in care se poate solicita ori acorda extradarea. Din re-
In anul 1997, prin Legea nr. 80, Romania a ratificat Conventia europeana gle7entanle ~nv1to_are la extriidare, Conventia eurnpeana, conventiile bila-
de extra.dare incheiata la Paris la 13 decembrie 1957 ~i a prntocoalelor sale adi- !era e, L~gea mt~r~a nr. ~02/2004 privind cooperarea judiciara inte~ationala
tionale, incheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 ~i la 17 martie 1978. Rati- ~n matene penala, mclus1v a dispozitiilor din aceasta lege privind cooperarea
st
ficarea Conventiei europene de extra.dare ~i a prntocoalelor aditionale s-a fa.cut m~r~ ate!e membre UE'. ~e desprind conditiile cu privire la infractiune cu
de Romania cu unele declaratii ce privesc terminologia ~i rezerve privind pr~v~re la mfractor, cu pnvire la urmarirea penala sau executarea ped~psei c
pnvire la cererea de extradare 2 • ' u
gravitatea minima a faptelor pentru care se poate cere ~i acorda extradarea2 .
Extradarea va putea fi solicitata ~i acordata de Romania fata de statele a) Condi/ii cu privire la infracfiune
care au ratificat Conventia europeana de extra.dare in temeiul acesteia, fiindca o 1
. _ · Sa se fi savar~it o infractiune pe teritoriul statului solicitant ori impo-
conventie bilaterala anterioara intre Romania ~i un astfel de stat ~i-a incetat ac- tr1va mter~selor acestu1a sau de catre un cetatean al acestui stat.
tivitatea potrivit art. 28 par. 1 din Conventia eurnpeana de extra.dare. b. !Itrad~rea poate fi refuzata atunci cand fapta care motiveaza cererea face
Se cuvine mentionat ca, fata de statele care nu au ratificat Conventia eurn- 0
b~ec un~i prnces penal in curs sau atunci cand aceasta fapta poate face
peana de extra.dare ~i cu care Romania a incheiat conventii de extra.dare, coope- o 1ectul unm proces penal in Romania.
rarea continua pe acest temei al conventiilor bilaterale (de exemplu, cu: . ~- _Fapta s~ fie incriminata in legile ambelor state (dub la incriminare) care
Algeria, Armenia, R.P. Chineza, R.P.D. Coreeana, Cuba, Marne, Mongolia, Siria, part1c1pa
_ la extradare
. . (art.
. 24 din Legea nr • 302/2004) . D e 1a aceasta- regula- sunt
SUA, Tunisia). prevaz_ute _exceptn prm dispozitiile alin. 2 al art. 24 din Legea nr.
30212004
Dispozitii ce privesc extradarea au fast inscrise in alte conventii interna- repubhcata, astfel: ,, (2) Prin derogare de la dispozitiile a/in (1) extr -d ·
poate Ji d r · d -fi , · , a area
tionale, ratificate de Romania, conventii ce privesc alte domenii de cooperare d - l acor a a .Jl aca apta respectiva nu este prevazuta de legea romdna
internationala, ca, de exemplu: Conventia eurnpeana de asistenta judiciara in aca p~nh:u aceasta fapta este exclusa cerinfa dublei incriminari printr-;
convenfze znte~nafionala la care Romania este parte ".
materie penala, adoptata la Strasbourg la 20 aprilie 1959, ratificata de Romania 1
At . ~- ~fa~t~unea sa:ar~it! sa atraga, potrivit atat legislatiei statului solicitant,
1
ca ~ egis at1e1 statulm roman, o pedeapsa privativa de libertate de eel putin un
1
A se vedea, in acest sens, Florin Razvan Radu, Cooperare judiciara
internafionala in materie penala. indrumar pentru practicieni, Editura Wolters Kluwer 1

Romania, Bucure~ti, 2009, p. 24.

2
Legea m. 80/1997 pentru ratificarea Conventiei europene de extradare a fost
A se vedea: Pavel Abraham loan H d b , C
penalii, Editura National, Bucure~ti, 2001.
Mate t C ·"l · . , '
T.D~:.:
' r· ·, ·
.
::e,c1·tonpvenlf017i e~rope~eGfhn mate~i':,
~1 urm. , eorgh1ta
u,, onvenfu e mternafwnale m materie penala, Editura Servo-S t Ar d 7 · '
modificata prin Legea m. 74/2005 (publicata in M. Of. m. 324 din 18 aprilie 2005) ~i prin 2 Ase vedea R.M. Stanoiu, in Noul Cod penal vol. I art 1-5a6, o~n ,cP1:t ~I ulrm32 . .
Legea m. 224/2006 (publicata in M. Of. m. 534 din 21 iunie 2006). urm. ' ' · .. ., ,, . ., p. ~1

126
127
an, iar in vederea executarii unei pedepse, numai daca aceasta este de eel putin
4 luni (art. 26 din Legea nr. 302/2004 republicata).
In Conventia europeana de extra.dare (art. 2 pct. 1) se prevede ca vor da loc
la extra.dare faptele pedepsite de legile paqii solicitante ~i ale paqii solicitate cu o
pedeapsa privativa de libertate sau cu o masura de siguranµ, privativa de libertat~
de eel putin un an sau cu o pedeapsa mai severa, iar in cazul condamnatulm
1 Legea nr. 302/2004, crimele impotriva umanitatii prevazute de Conventia
pedeapsa aplicata trebuie sa fie pe o durata de eel putin 4 luni •
4. In ceea ce prive~te gravitatea deosebita a faptelor pentru care se acorda
ori cere extradarea in Legea nr. 302/2004, se prevede ca: ,,Daca fapta pentru
care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de catre legea statului
solicitant, extradarea nu va putea fl acordata decat cu condifia ca statul
respectiv sa dea asigurari considerate ca fndestulatoare de catre statul roman
ca pedeapsa capita/a nu se va executa, urmand sa fie comutata" (art. 27).
Aceste dispozitii sunt in concordanta cu dispozitiile din Conventia europeana
de extra.dare.
In adevar, in Conventia europeana de extra.dare (art. 11) se prevede expres
ca ,,Daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu pedeapsa
capita/a de catre legea parfii solicitante $i daca, fn acest caz, aceasta pedeapsa
nu este prevazuta de legislatia parfii solicitate, sau fn mod normal aici nu este
executata, extradarea nu va putea sa fie acordata decaf cu condifia ca partea
solicitanta sa dea asigurari considerate ca fndestulatoare de catre partea
solicitata ca pedeapsa capita/a nu se va executa ".
5. Extradarea va fi refuzata daca nu a fost respectat dreptul la un proces
echitabil in sensul Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului ~i a
libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950 sau a oricarui
alt instrument pertinent in domeniu ratificat de Romania (art. 21 alin. 1 lit. a din
Legea nr. 302/2004).
Aceea~i regula se aplica daca statul solicitat are motive temeinice de a
crede ca extradarea este solicitata in scopul urmaririi sau pedepsirii unei
persoane din considerente de rasa, de religie, de sex, de nationalitate: de limba,
de opinii politice sau ideologice ori de apartenenta la un grup social (art. 21
alin. 1 lit. b) ori ca situatia acestei persoane risca sa fie agravata pentru unul sau
altul dintre aceste motive ( art. 21 alin. 1 lit. c).
1 Prin dispozi!iile art. II din Legea nr. 224/2006 au fost abrogate dispozi!iile art. 3 din
Legea nr. 80/1997 pentru ratificarea Convent~ei europe~~ -de e:--tradare, pnn ca~e se :ra:use o
rezerva la aceasta Conventie. Astfel, antenor abrogarn, pnn rezerva facuta, extradarea
putea fi ceruta ~i, respectiv: acordata de Romania daca fapta e~a sclllc!~o~ata ~tat in lege~
statului solicitat cat ~i in legea statului solicitant cu o pedeapsa pnvativa de hbertate ma1
mare de 2 ani, i~r in cazul condarnnatului pedeapsa privativa de libertate aplicata trebuia sa
fie mai mare de un an.
128
. Extradarea este refuzata daca infractiunea pentru care este ceruta este
cons1derata de statul solicitat o infractiune politica sau ca fapta conexa unei
asem~nea infractiuni (art. 21 alin. 1 lit. e).
In sensul Legii nr. 302/2004, atentatul la viata unui ~ef de stat sau a unui
membru al familiei sale nu va fi considerat infraqiune politica (art. 21 alin. 2 lit. a).
Nu sunt considerate infractiuni politice, potrivit art. 21 alin. 2 lit. b)-d) din
pentru prevenirea ~i reprimarea crimei de genocid adoptata la 9 decembrie 1948
de Adunarea generala a Natiunilor Unite; infractiunile prevazute la art. 50 din
Conve~tia ~e la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea soartei ranitilor ~i
bolnav1lor dm foqele armate in campanie; la art. 51 din Conventia de la Geneva
din 1949 pentru imbunatatirea soartei ranitilor, bolnavilor ~i n~ufragiatilor for-
telor armate maritime; la art. 129 din Conventia de la Geneva din '1949 cu
privire la tratamentul prizonierilor de razboi ~i ia art. 14 7 din Conventia de la
G:nev~ din. 1_94: cu privire la protectia persoanelor civile in timp d~ razboi;
once v10lan s1m1lare ale legilor razboiului care nu sunt prevazute de dispozitiile
din conventiile de la Geneva. '
Extradarea motivata de infractiuni militare care nu constituie infractiuni
de drept comun este exclusa din campul de aplicare a Legii nr. 302/2004
(art. 21 alin. 1 lit. f).
Infractiunile pentru care nu se acorda extradarea, prezentate mai sus sunt
prevazute in Conventia europeana de extradare ~i Legea nr. 302/2004.
b) Condifii cu privire la infractor
1. Cand Romania este stat solicitat, infractorul ori condamnatul trebuie sa
fie cetatean strain.
2. Nu pot fi extradati de catre Romania, potrivit dispozitiilor art. 19 din
Legea nr. 302/2004:
A. _cetatenii romani, daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in
a~. 20 dm Legea nr. 302/2004 republicata. Potrivit dispozitiilor art. 19 alin. 2
dm Constitutia revizuita a Romaniei, ,, cetafenii romani pot fl extradafi fn baza
convenfiilor internafiona!e la care Romania este parte, fn condifiile legii $i pe
baza de reciprocitate ". In acord cu acest principiu, prin Legea nr. 302/2004
s-au prevazut, prin dispozitiile art. 20, conditiile in care poate avea loc
extradarea cetatenilor romani, astfel: ,, (1) Cetafenii romani pot fl extradati din
Romania fn baza convenfiilor internafionale multilaterale la care aceast~ este
parte $i pe baza de reciprocitate, daca este fndeplinita eel pufin una dintre
urmatoarele condifii: a) persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului
solicitant la dataformularii cererii de extradare; b) persoana extradabila are $i
cetafenia statului solicitant; c) persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul
129
sau fmpotriva unui ceta/ean al unui stat membru al Uniunii Europene, daca
statul solicitant este membru al Uniunii Europene. (2) in cazul prevazut la alin. (1)
lit. a) :ji c), atunci cand extradarea se solicita fn vederea efectuarii urmaririi
penale sau a judecafii, o condi/ie suplimentara este ca statul solicitant sa dea
asigurari considerate ca suficiente ca, fn cazul condamnarii la o pedeapsa
privativa de libertate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, persoana
extradata va fl transferata fn vederea executarii pedepsei fn Romania";
B. persoanele carora Ii s-a acordat dreptul de azil in Romania 1 (art. 19
alin. 1 lit. b din Legea nr. 302/2004);
C. persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de
jurisdicfie, in conditiile ~i in limitele conferite prin conventii sau prin alte
intelegeri intemationale (art. 19 alin. 1 lit. c din Legea nr. 302/2004);
D. persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca
parti, martori sau experti in fafa unei autoritati judiciare romane
solicitante, in limitele imunitatilor conferite prin conventie intemationala
(art. 19 alin. 1 lit. d din Legea nr. 302/2004).
Extradarea unei persoane poate fi refuzata sau amanata, daca predarea
acesteia este susceptibila sa aiba consecintele de o gravitate deosebita pentru ea,
in mod special din cauza varstei sau a starii sale de sanatate (art. 20 alin. 2 din
Legea nr. 302/2004).
Dispozitiile citate mai sus sunt in concordanta cu dispozitiile Constitutiei
revizuite a Romaniei care prevad expres, in art. 19 alin. 2, conditiile in care
,,cetateanul roman poate fi extradat din Romania" ~i tot astfel, in art. 18 alin. 2,
,,dreptul de azil se acorda ~i se retrage in conditiile legii''.
In Conventia europeana privind extradarea este prevazuta posibilitatea ex-
tradarii ~i a nationalilor (art. 6), dar se prevede, totodata, ca ,, orice parte con-
tractanta are dreptul sa refuze extradarea resortisan/ilor sai ", facand o
declaratie in acest sens cu ocazia ratificarii convenpei ~i sa defmeasca termenul de
resortisant.
Prin Legea nr. 80/1997 de ratificare a Conventiei europene de extradare,
astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 74/2005, s-au prevazut sub forma
rezervei la Conventie conditiile in care cetateanul roman poate fi extradat. In
esenta, aceste conditii sunt similare cu cele cuprinse in Legea nr. 302/2004 ~i la
care ne-am referit mai sus.
Mentionam ca refuzul extradarii propriului cetatean ori a refugiatului
politic obliga statul roman ca la cererea statului solicitant sa supuna cauza
autoritatilor sale judiciare competente, astfel incat sa se poata exercita urmari-
rea penala ~i judecata, daca este cazul (art. 23 alin. 1 din Legea nr. 302/2004).
1
Ase vedea Viorel Pa~ca, Extradarea apatrizilor, in R.D.P. nr. 3/2000, p. 100 ~i urm.
130
c) Condi/ii privind urmarirea penala sau executarea pedepsei
1. ~nfractiunea pentru care se cere extradarea sa nu fie dintre acelea pentru
car~ . actmnea penala atat in legislatia romana, cat ~i in legislatia statului
sohc1tant poate fi angajata numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate
iar aceasta persoana se opune extradarii (art. 30 din Legea nr. 302/2004). '
2. S_a nu _fi_ intervenit, potrivit legii penale romane ori potrivit legii penale
a statulm sohc1tant, prescriptia raspunderii penale ori prescriptia executarii
pedepselor. '
. 3. Extradarea nu se admite pentru o infractiune pentru care a intervenit
ammstia in Romania, daca statul roman avea competenta sa urmareasca aceasta
infractiune, potrivit propriei sale legi penale (art. 34 din Legea nr. 302/2004).
4. Extradarea este inoperanta daca in statul solicitant s-a acordat gratierea
pen~ pedeapsa aplicata infractorului (art. 35 din Legea nr. 302/2004). '
In situatia in care persoana a carei extradare se cere este cercetata penal de
catre autoritatile judiciare romane ori are de executat o pedeapsa privativa de
libertate aplicata de instantele romane - extradarea se amana ~i nu va putea
avea loc ?ecat dupa incetarea procesului ori executarea pedepsei, dupa caz
(a~. _58 dm Legea nr. 302/2004). Prin exceptie, la cererea expresa a statului
sohc1tant, persoana extradata poate fi predata temporar, pe o durata stabilita de
comun acord de autoritatile romane ~i statul solicitant.
d) Condi/ii privind cererea de extradare
~erer~~ de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a
statulm sohc1tant, se adreseaza Ministerului Justitiei din Romania. Daca cererea
de adreseaza pe cale diplomatica, ea se transmite Ministerului Justitiei.
Cererea de extradare trebuie sa fie insotita de inscrisuri din c~re sa rezulte
temeiurile pentru admiterea extradarii (art. 36 din Legea nr. 302/2004
republicata):
- originalul sau copie autentica a mandatului de arestare sau, dupa caz
copie a hotararii de condarnnare· '
'
_ .. - o e~punere a faptelor pentru care se cere extradarea. Data ~i locul savar-
~rrn lor, cah~carea lor juridica ~i referirile la dispozipile legale care le sunt aplicabile;
- cop1e a textelor de lege aplicabile;
_ - alte date: privind eventuala executare paqiala a pedepsei, unde locuie~te
mfractorul etc.
140. Regula specialitatii extradarii. Aceasta regula presupune ca
persoana extradata nu poate fi judecata decat pentru infractiunea ori infracti-
unile pentru care a fost extradata ~i, tot astfel, nu poate fi pu~a sa execute dedat
131
pedeapsa ori pedepsele pentru care a fost extradata (art. 74 din Legea
nr. 302/2004 republicata). Persoana extradata este ·intr-un fel sub protectia Titlul II
statului care a acordat extradarea pentru faptele sale anterioare predarii.
Persoana ce a fost extradata:
- va fi judecata ~i pentru alte infractiuni, anterioare predarii, dar cu
acordul prealabil al statului ce a acordat extradarea ~i in acela~i sens, pentru
Infractiunea ~i sancfiunile
cazul extradarii condamnatului (art. 74 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 302/2004);
- va putea fi judecata ~i pentru alte infractiuni, anterioare predarii, daca de drept penal
dupa executarea pedepsei nu parase~te teritoriul in termen de 45 de zile de la
liberarea sa definitiva sau dupa ce a parasit teritoriul statului solicitant revinc pe CAPITOLULI
acesta (art. 74 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 302/2004);
- persoana care beneficiaza de regula specialitatii va putea fi judecata ~i
pentru alte infractiuni, anterioare predarii, daca renunta la acest beneficiu, iar Nofiunea ~i trasaturile esentiale
aceasta renuntare trebuie sa rezulte din declaratia data in fata judecatorului, care '
trebuie sa se asigure ca persoana a exprirnat-o voluntar ~i pe deplin con~tienta ale infractiunii
de consecintele actiunii sale, asistata de un aparator ales sau nurnit din oficiu. '
141. Ordinea de preferinta in acordarea extradarii. Daca extradarea Secfiuneal
este ceruta de rnai rnulte state, fie pentru aceea~i fapta, fie pentru fapte diferite,
NOTIUNEA DE ,,INFRACTIUNE"
partea rornana hotara~te, tinand searna de toate irnprejurarile ~i, in rnod deose-
bit, de gravitatea ~i de locul savar~irii infractiunilor, de datele depunerii cere-
§ 1. Preliminarii
rilor respective, de nationalitatea persoanei reclarnate, de existenta reciprocitatii
de extradare in raport cu statul roman ~i de posibilitatea unei extradari ulteri-
oare catre alt stat solicitant. , 14~. Accepfiun_i ale conceptului de infractiune. Conceptul de infracti-
" une 1~ ~tnnta drep~lu! penal_ este folosit sub rnai rnulte acceptiuni. '
Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justitiei va in~tiinta de
urgenµ autoritatile cornpetente ale statelor in relatie (art. 39 din Legea !~tr-o ac~e~tie, mfractmnea este o fapta a ornului prin care se infran e 0
norm~ 1rnpera!1va, _se a~uce atingere fu vatarna ori se pune in prirnejdie ~nei
nr. 302/2004).
a~urn1te valon soc1al_e ~1 pentru care eel ce a savar~it O astfel de fapta
~a _su~drte o pe~e!1psa. In a~easta acceptie, infractiunea irnbraca forme concrete
2~
e. tra are c~n:_1s~ ~~ X, uc_1dere con_iis_a de Y, .fig:t cornis de z etc.
Fapta savar~1i:a m_ reahta_tea soc1ala este infractiune nurnai in rnasura in care
cor~p-~de norme1 (tiparulm) prevazute in legea penala adica indepline~te
con 1~1 e cerute_ de no~a de incrirninare pentru a fi socotita c~ atare (infractiune).
. _ Intr-o _alta_ acceptmne, conceptul de infraqiune, desemneaza fapta des-
1
cnsa , prevazu~a-d~ legea_ penala, cu elernentele sale cornponente ~i care defi-
ne~_te_ o anurn1ta mfractmne. Este acceptiunea pe care O are in vedere
l~gmitorul ca!e,_ ~?serv~nd faptele periculoase pentru valorile sociale esen-
ti__al~ ~le soc1etat11, le mterzice sub sanqiuni specifice pentru a ·
savar~Irea lor in viitor2. prevem
1
2
G. Antoniu, Rejlecfii asupra conceptului de irifractiune in S.C.J. nr. 2/1980 143
A se vedea, p e 1arg, G• A ntomu,
· ·m Noul Codpenal ' ' vol J (,art J 56:1 ' p. c · · I
Leg 301/2004 · · , · • - '/, cu re1enre a
C HeaBnr.k B ~nvmd Codul p~nal (lege care nu a mai intrat in vigoare - s.n.) Editura
. . ec , ucure~ti, 2006, p. 146 ~1 unn. '

132
133
 in aceasta acceptiune - de fapta descrisa de legea penala -, infractiunea infractiunea ca fiind o t· · ·
~c,_zune sau o znacfzune socialmente periculoasa,
este prevazuta in Partea speciala a Codului penal, lnJegile penal~ spec ·a e i1£
V , , • V • V • ':

savar,Jzta c~ ~znovafze, zncrzmznata prin legea penala "1.

l~gile nepenale cu dispozitiuni penale, imbracand forme diferite ca: tradare, . J?efimJnle date infractiunii de catre autorii de drept penal sunt de O m
spionaj, omor, furt, abandon de familie etc. 1. ?1vers1_tat~: iar_analiza critica a acestora este imposibila ~i putin utila.2_ Defini~:=
- in aceasta acceptiune data conceptului de infractiune, intalnim un prim mfractmn~1 prm ~r!tarea . tras~turilor esentiale ale acesteia' a fost preva~ta
grad de abstractizare, de generalizare, fiindca legiuitorul creeaza notiunile pen~ ~nma d3ata m leg1slatia penala romana in dispozitiile Codului penal
diferitelor infractiuni prin retinerea aspectelor comune ~i specifice ale faptelor roman dm 1969. '
diverse ce se savar~esc in realitatea sociala. d ~ v_and in ve~ere ~~portanta deosebita a institutiei infractiunii in cadrul
in sfar~it, conceptul de infractiune este examinat ca institutie fundamcntala reptu ~1 p~nal, ~! legm_1torul Codului penal in vigoare a definit notiunea
a dreptului penal, care, alaturi de alte doua institutii tot fundamentale - generala de mfractmne pnn trasaturile ei esentiale '
ras2underea penaJa ~i sanctiunile de drept penal-, formeaza structura dreptului ~otrivvi~ a~ .v 15 ali_n. ~ ., ,,lnfracfiu~ea ~Ste iaJ!Ja revazuta de legea
penal, ,, iloni"" _dreQtului pena!2- Institutia infractiunii, in aceasta acceptie, penala, savar,J_zta cu vznovatze, nejustifica imiputabila pe V ; ·
fost considerata in doctrina penala, pe buna dreptate, ca ,, iatra de temelie" savdrf it-o ". tsoanez care a
oricarui sistem de drept penal. Prin defini~ea notiunii generale de infractiune legiujtorul pune in evidenta
intre acceptiunile conceptului de infractiune nu se poate pune semnul asp~ctele: ~ atenal, uman, social, moral-politic si juridic ale acesteia confer~
egalitatii, ele fiind o reflectare a unghiului diferit de abordare a gradului mai re- cu a te cuvmte conce I i Id · • ' - '
_ . . e m ctmne un caracter realist, ~tiintific
strans ori mai intins de generalizare. b _In adevar, mfractmnea ca fenomen ce se petrece in realitatea socia' a 1~-
raca as ectele de a fi: material in sensul ca re rez · £ t
v •
t · d1• . . v • mam es are
1
ex ~noar~ a :n :7 dulm; uman, pentru ca reprezinta o activitate omeneasca·
§ 2. Definifia generala a infracfiunii
s~czal~ fimdca_ p~1ve~te, ~e indreapta impotriva relatiilor sociale; moral-politic'
, 143. Nofiunea legala. in literatura de specialitate straina este dominanta fimdca re rezmta atitud1 ea Ia i olitica · I · f: d - • '
11oru m ata e valonle
v
· I . • . . V . •

socia e, Jurzdzc, pentru ca reprezmta a 1ucakare a unei no · ·d· 1

conceptia ca legiuitorul nu trebuie sa formuleze definitii, ci sa lase aceasta p · d fi · • . .. rme mn 1ce pena e.
sarcina pentru doctrina penala3 • Pentru informare, mentionam ca in literatura . rm e 1mrea mfractmnn se stabile~te regula de drept4 pot · ·1 - ·
or f: r fi • . . · nv1 careia
juridica de specialitate mai veche infractiunea a fost definita diferit prin ice ap a care va 1 mcnmmata trebuie sa intruneasca trasaturile caracteristice
retinerea anumitor caracteristici ale acesteia. Astfel, prof. loan Tanoviceanu clare o. ?leosebesc de alte fapte (contraventii, abateri) care pot fi combatute prin
a te m1J oace nepenale.
definea infractiunea ca ,, acfiunea sau inacfiunea care fiind doloasa ori
culpoasa, legiuitorul a sancfionat-o penalice,Jte "4 . Prof. Traian Pop considera Notiunea de
. ,,infractiune" data prin dispozitiile
, art • 15 c .p . reprezm
· a- o
• v 1
ca ,, infracfiunea este o fapta antijuridica ,Ji culpabila sancfionata max~ma g:nera1izare la ~arve s-a ajuns prin abstragerea trasaturilor fiecarei fapte
penalice,Jte" 5• in cursul de drept penal din anul 1939, prof. Vintila Dongoroz preva~ute 1~ Partea sp~ciala a Codului penal ori in legile penale speciale.
arata: ,, in.fr..acfiunea este un faf!_f incriminat de egf "6. Prof. Ion Oancea definea In notiunea de ,,mfractiune" se retine ceea ce este esential pentru f:apta~ •
prevederea in l · - · . . ' ·
. ege, vmovat1a, caracterul neJustificat i.i imputabil al f:apt ·
com1se. v e1
1
Riguros ~tiintific, in normele penale speciale nu sunt prevazute infracfiuni, ci tipare
abstracte in care se pot inscrie faptele concrete savar~ite in realitate sociala ~i care devin N?tiu~ea generala de ,,infractiune" data de Codul penal prezinta im ortanta
infractiuni prin indeplinirea conditiilor cerute de norma de incriminare. ~u~ un mt:eit asp_e~t: a) reprezinta o regula de drept de care insu~i Iegiuftorul ~e
0
2
I. Oancea, inDongoroz I, p. 99. . ose~te !n sta?ihrea faptelor care unneaza sa fie trecute in legea penala ca
3
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 147. mfractmm, ca ~1 pentru scoaterea din sfera ilicitului penal a acelor fapte care nu
4
I. Tanoviceanu, Curs de drept penal, vol. I, Atelierele grafice SOCEC & Co.
1
Societate anonima, Bucure~ti, 1912, p. 164. I. Oancea, op. cit., p. 147.
5
Traian Pop, Drept penal comparat, vol. II, Institutul de Arte Grafice Ardealul, : A se.vedea V. Pa~ca, op. cit., p. 146 ~i urm.
Cluj, 1923,p. 189. Potnv1t art. 17 alin 1 C p 1969· ,1,/;,. ·
6 V. Dongoroz, Drept penal (reeditarea edifiei din anul 193°9) ... , op. cit., 2000, social s - , ·t- . - . . . . .- . ' l2.J, ac/zunea este fapta care prezinta pericol
, avar~z a cu,vznova/ze ~z prevazuta de legea penala".
4
p. 160. I. Oancea, mDongoroz I, p. 104.

134
135
mai sunt periculoase ori nu se mai savar~esc; b) ~e_rve~te la . d:,limitar~a
infractiunilor de alte fapte extra penale; c) penti:u practlcrn~ reprezmtabun g~i~
de ca;e se folose~te in cadrul activitatii de aphca~e a legn .penale,. o se1:7an_.
indeplinirea (regasirea) in fapta savar~ita a trasatun~or esen~rnle al~ mfra~tmnn
ori lipsa acestora, cu consecinta neconsiderarii fapt~i respective ca n:fractm;ei .
Institutia infractiunii are consacrat Titlul II dm _Partea gen~rala ~ Co u m
A ( rt 15-52) sistematizat pe ~ase capitole astfel. Capitolul I -
pena1 roman a • . . ifi · ( rt 18 22)·
· · ··
Dzspozzfzz genera e
z (art • 15-17)·, Capitolul .II-
.
Cauzele1ustz zcatzve a . -
· 1 1 IV _
Ca itolul III - Cauzele de neimputabzlztate (a~. 23-3 !),
Capit~ u
,.,, p
1. entatzva
• ( rt
a .
32 -
34)·
,
Capitolul V - Unitatea $1 pluralztatea de znfracfzunz
(art. 35-45), Capitolul VI -Autorul $i participanfii (art. 46-52).
Secpunea a JI-a
TRASATURILE ESENTIALE ALE INFRACTIUNII
144. Preliminarii privind trasaturile esentiale ale infract!unii. Din
definitia legala a infractiunii, prevazuta prin dispoz~tiil: a;1. _lv5 alm._1 ~-~·:
,,Infrdctiunea este Japta prevC1zutC1 de legea JJ__e~al~, ~~var$zta~ cu vznov~fz:,
nejustificatC1 $i imputabi!C1 persoanei care a savar$zt-o., rezu_lta a~adar ~a, i~
.capta pentru a putea fi considerata ca mfractmne, trebme sa
genera1, o 1, , Vl A z fl1
indeplineasca urmatoarele trasaturi: SCI fie pre~C1~ut~ zn . egea P~~a a, sa ~
sC1var$itC1 cu vinovC1fie, Japta SCI fie nejustificata ~i sa fie zmputabzla persoanez
care a sC1var$it-o. . 1 1 fractiunii decurge din principiul fundamental al legalitatii in dreptul penal con-
Trasaturile esentiale ale infractiunii, sau trasa~n ~en~ra1e , . sunt ace e
caracteristici comune ale infractiunilor ce se regasesc m on_ce mfractmne. .
Desigur, nu exista infractiune in general, dar trasatunle~ comune, esentrnle
ale infractiunilor trebuie sa se regaseasca in fiecare fapta pe care legea o
interzice ~ri ordona pentru a fi considerata ca atare. A - ~ •
Pentru existenta oricarei infractiuni este necesara m~rum~ea c~mulativa a
tuturor trasaturilor 'esentiale ale infractiunii. Lipsa oncarern d~ntre _aceste
trasaturi esentiale conduce la inlaturarea caracterului ~enal ~1 fapte1. Mai mul:
observa ca pentru a aprecia daca o fapta este mfractmne, se cerceteaza
put em 1~ · d ~ ~ sul este
mai intai daca fapta este prevazuta de legea pe~a ~ ~i; acav rasp~n
negativ, cercetarea celorlalte trasaturi ale faptei raman rar~ obiect. Daca
raspunsul este pozitiv, adica fapta este prevazuta de legea penala, se vor c~r~et~
~i celelalte trasaturi esentiale pentru a observa implinirea lor cumulativa ~i
considerarea faptei ca infractiune.
1 Fl. Streteano, D. Nito, op. cit., vol. I, p. 253.
136
§ 1. Prevederea in lege, ca trasatura esentiala a infractiunii
145. Elementul legal al infractiunii. Prima dintre trasaturile esentiale
ale infractiunii ce se desprinde din notiunea data acesteia prin dispozitiile
art. 15 C.p. o reprezinta prevederea faptei interzise in lege.
Prin prevederea in legea penala a faptei se creeaza cadrul legal - tiparul
abstract in care se vor inscrie faptele concrete, comise in realitatea obiectiva - ,
se realizeaza diferentierea infractiunii de celelalte forme de ilicit juridic.
,
. .
Prevederea in lege a faptei ce constituie infractiune mai este cunoscuta in
doctrina penala sub denumirea de tipicitate 1 • A~adar, savar~irea unei fapte
prevazute de legea penala reprezinta savar~irea acelei fapte de tipul celei aratate
in norma penala, adica fapta respectiva este tipica, corespunde modelului
abstract descris de catre legiuitor. Constatarea existentei tipicitatii (intrunirea de
catre fapta savar~ita a elementelor obiective prevazute in norma incriminatoare)
nu insearnna automat ca fapta respectiva este ~i infractiune. Aceasta trasatura
esentiala de a fi o fapta prevazuta de legea penala (de a fi tipica) nu confera
faptei calificarea ca infractiune, fiindca infractiunea, a~a cum am precizat mai
sus, reprezinta intrunirea cumulativa ~i a celorlalte trasaturi esentiale ale
acesteia.
Se poate sustine ca orice infractiune trebuie sa fie prevazuta de legea
penala, dar nu orice fapta prevazuta de legea penala este ~i infractiune, fiindca
prevederea in lege este doar o trasatura a acesteia, trebuind sa mai fie realizate
v v
in acela~i timp ~i celelalte trasaturi esentiale 2 .
Aceasta trasatura esentiala - de fapta prevazuta de legea penala - a in-
sacrat prin dispozitiile art. 1 ~i art. 2 C.p.
§ 2. Fapta savar~ita cu vinovatie
• 146. Notiune. 0 a doua trasatura esentiala a infractiunii ce se degaja din
defmitia legala a acesteia in art. 15 C.p. prive~te sC1var$ireafaptei cu vinovafie 3.
Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al infractiunii ~i cuprinde atitudinea
psihica.4 a raptuitorului fata de fapta savar~ita ~i de urmarile acesteia.
V
1 A se vedea, in acest sens, G. Antonio, Tipicitate §i antijuridicitate, in R.D.P
nr. 4/1997, p. 15 ~i urm.
2
in acest sens, a se vedea I. Oancea, op. cit., pp. 152-153.
3 A se vedea, pe larg, G. Antonio, Vinovafia fn perspectiva reformei penale §i a aderiirii
la Uniunea Europeanii, in R.R.D. nr. 2/2003 , pp. 9-28.
4
A se vedea: S. Petrovici, Unele aspecte ale nofiunii de vinoviifie fn dreptul penal,
in S.C.J. nr. 1/1958, p. 295 ~i urm. ; G. Antonio, Vinoviifia penalii, Editura Academiei Romane,
Bucure~ti, 1995, p. 117 ~i urm.
137
 Savar~irea faptei cu vinovatie nu era prevazuta in proiectul noului Cod savar§it-o. Reliefand dificultatile de d. .
penal trimis catre Parlamentul Romaniei. Dispozitiile art. 15 C.p. referitoare la neunitara de catre 1 · · A, ?r _m teoretic generate de folosirea
trasaturile esentiale ale infractiunii prevedeau ca trasaturi esentiale: fapta sa fie penala", autorii citat~:~:~o:t i~nteles_ulm smtag~e~ ,,fapt~ pr~vazuta de legea
prevazuta fn legea penala, fapta sa fie nejustificata ~i sa fie imputabila legiuitorului trebu· , d . ~ . stadml actual, pana la no1 clanficari din partea
1e a mis ca smtagma f. c - -d
persoanei care a savar~it-o. in proiectul actualului Cod penal trasatura faptei intrebuintata uneori de legiuitor in
vinovatie previizutii de lege (de e
s;~:pl
a pre:7azut~ e le_g~a ~enalii" este
arg, mcluzand aic1 §I forma de
prevazuta de legea penala de a fi savar~ita cu ,,vinovatie" nu a mai fost A

1 rt
'
Legea nr. 187/2012 d
x. m cazu1 art 4 C p r 1- 1 dm
ap, a a • 3 am.
.
prevazuta in randul trasaturilor esentiale ale infractiunii, fiindca s-a dorit sa nu A • • • • •

sens restrans cu refer~r punere m aph~a~e a Codulm penal), iar in alte cazuri in
se mai faca delimitare intre vinovatie ca trasatura esenfiala a infractiunii ~i infractiune (de e ldoar 1~ cond1t11le obiective necesare ca o faptii sii fie
vinovatie
. , ca element fn continutul
, infractiunii.
' Trasatura esentiala
' a vinovatiei
, , ex. sensu avut m vedere de 1 · ·t A • •

din art. 16 alin 1 lit b 1 r. .

A . egim or m cupnnsul d1spozitiilor
nu a mai fost prevazuta in proiectul Codului penal, in definitia infractiunii sus). . . ' eza mtai §I respectiv art. 25 alin. 5 C.p.p. ariitate mai
apreciindu-se ca aceasta se deduce din trasatura esentiala de fapta prevazuta de
legea penala ~i din trasatura ,,fapta imputabila persoanei care a comis-o ". Cuprinderea in dispozitiile art 15 c · - - ..
cu vinoviitie" era necesarii dacii av· .p.d§I a °:asa~r~~ esentiale ,,siivar~ita
A

A~adar, conceptia initiala din proiectul codului penal considera ca ' em m ve ere d1spoz1t11le art 16 c
trasatura esentiala a infractiunii de a fi ,,o fapta prevazuta de legea penala" reglementau formele §i modalitatile vinovatiei d , .. -~-, _ca~e
cuprindea atat conditiile obiective, cat ~i subiective in care o fapta devine trasatrile es~ntiale ~le _i?fractiu~ii, in proie~tul c:~~~:/;e~:(~:~:1~~) mm1c m
infractiune, reprezinta tiparul abstract - cadrul juridic - in care se va inscrie n anahza notiunu de vinovatie" in dr t 1 1
I d 1 · .' " , ep u pena roman trebme sii
A • •

fapta voluntar con~tienta comisa de un individ, cu elementele sale obiective ~i ~o:~:ci~te~e a!~~~~~:a
~::~~!ea c!pntuitorutluififata d~ fa~ta sa:'ar§ita §i fata ~:
subiective necesare pentru caracterizarea faptei ca infractiune. - . .: u poa e I prevazuta decat pentru O f. c
Modificarea adusa dispozitiilor art. 15 C.p., prin introducerea in varianta ;~i::~t:ft!~s~u:~na dnor~a in:t~iminato!re respectiva. Ceea ce intereseazii:
. e vmova 1e ceruta de lege pe t f. t · . - .
adoptata ~i a trasaturii esentiale a vinovatiei, a impus reconsiderarea doctrinara vmovatia privita ca atitudine psihica fata de fapta ~ ru a~ ; mterz1s~, §I nu
a continutului trasaturii esentiale de ,,fapta prevazuta de legea penala", care va raportate la fapta determinatii.
O , §1 urman e acesteia fiira
fi restrans doar la aspectul obiectiv, iar aspectul subiectiv al faptei urmand sa N eutilizarea termenului v · -f ,,
fie analizat la trasatura esentiala nou-introdusa de ,,fapta savar~ita cu proiectul initial al . " mova,1e pen~ru definirea infractiunii, in
vinovatie". in sprijinul acestei sustineri ar putea fi aduse reglementarile din
Codul de procedura penala in care termenii de ,,fapta prevazuta de legea
esenti~le ale' ~apte! ~;~~;ifzc~;;~y
Aprec1erea vmovatie1 pe ba t · •
a~/;:;!ef::;~~;i::~~~:e:!!:iia t:!:!~_i~o r
. . -; 11 0 .
penala" ~i ,,vinovatie prevazuta de lege" sunt evidentiati distinct. Astfel, in art. trasatura prevederii in le za e~ne1 no~ati~e . §I inc!uderea vinovatiei in
16 alin. 1 lit. b) C.p.p. se prevede ca actiunea penala nu mai poate fi pusa in
mi~care sau exercitata atunci candfapta nu este prevazuta de legea penala sau
nu a Jost saviir.Jita cu vinovafia prevazuta de lege. De asemenea in cuprinsul
art. 25 alin. 5 C.p.p. se arata printre altele, ca in caz de achitare a inculpatului in
baza art. 16 alin. 1 lit. b) teza fntiii (cazul in care fapta nu este prevazuta de
~~:E~£~:i: : ti;~:l~gff~it¥~i~~;!l!: eE~:: ;:~i:!:
.
C . d" ' IUilll.
a a~1tu i:11e p~i~ica a fiiptuitorului fata 'de fapta savar ita i fata d -
legea penala - s.n.) instanta lasa nesolutionata actiunea civila 1• :~;ntaa:eI~ntea1ad,evv1a_nov~t1a ~s_te rezultatul interactiunii a doi f!cto;i: c~n~t~i~::;
, · r vmovatia presupu ftud· Y , Y
In literatura de specialitate a fost exprimata opinia2 ca de fapt infractiunea tuitorul i§i d~ ' , ne o a I me con.Jtienta, in sensul ca fiip-
prezinta trei trasaturi esentiale: tipicitatea (incluzand aici fapta prevazuta de
legea penala - tipicitatea obiectiva ~i savar~irea cu vinovatie - tipicitatea
subiectiva), fapta sa fie nejustificata §i sa fie imputabila persoanei care a : ~:~~l~: E=~~~:dir~:~Sri: ~:; 1:r:.~,i:~2;: i1:.1
. a Jur1 ica e spec1ahtate se mentioneaza ca . . ~
;~~;v?tie! drepon~er~nfa fact~rului intelectiv a;upra celui io~~;:,c::~~~~~:t;
1
Ase vedea pe larg in acest sens F. Streteanu, D. Nifu, op. cit., vol. I, pp. 254 ~i 255. acest:J~,~ u-se przn zntermedzul voinfei asupra faptei .Ji asupra urmaril~r
2 Pentru detalii privind intelesul sintagmei ,,fapta prevazuta de legea penala" ~i dificultatile
de ordin teoretic legate de aceasta aparute dupa intrarea in vigoare a t odului penal actual, a
se vedea pe larg M.-1. Marculescu-Michinici, M. Dunea, op. cit., vol. I, pp. 314-320. 1
I. Oancea, op. cit. , p. 156.

138
139
 acceptare a posibilitatii producerii lui (intentie indirecta). Datorita acestui
Vointa de a savar~i fapta este determinata, cu alt~ cuvinte, numai dupa aspect, ca rezultatul al doilea se poate produce, intentia indirecta se mai
re rezenta;ea in con~tiinta faptuitorului a urmarilor fa~te1. . . ~ - ~ . . nume~te ~i intenfie eventuala. Fata de acest rezultat eventual faptuitorul are o
p Prezenta atat a factorului intelectiv, cat ~i a celm voht1v m savar~1rea une1 atitudine indiferenta - de acceptare a producerii lui - , daca insa rezultatul
fapte este o ~onditie esentiala a vinovatiei. . - ~ . . f: t daca prevazut de faptuitor apare ca inevitabil, intentia cu care se savar~e~te o astfel
Vinovatia nu poate exista, cu alte cuvmte, la savar~1rea une1 ap e de fapta este directa, chiar daca nu toate rezultatele sunt urmarite prin
faptuitorul n~ a voit acea fapt~ (fiind ~ons~rans) ori nu a putut avea reprezen- savar~irea faptei.
tarea rezultatului, din cauze ne1mputab1le lm. De ex.: Infractorul, dorind sa ucida pe rivalul sau, care se afla intr-un lift
impreuna cu alte persoane, provoaca caderea liftului, prin taierea cablului
14 7. Formele vinovatiei. Ca trasatura esentiala a in~~c!iunii, vinovatia de sustinere. Fata de rivalul sau actioneaza evident cu intentia directa, dar
imbraca trei forme principale: intenfia, culpa ~i intenfia deP__a.~zta. - ·1 fa tei nu se poate sustine ca fata de celelalte persoane care se aflau in lift are
Factorul intelectiv al prevederii sau al reprezenta~n ~an ?r p alta modalitate de vinovatie, fiindca producerea mortii ~i a celorlalte
'-1. intensitati diferite1 ~i ofera criterii de d1ferent1ere mtre for- persoane este inevitabila, din moment ce toate victimele sunt supuse
cunoa~t e grade v ,
aceleia~i actiuni criminale. Uciderea ~i a celorlalte persoane nu este
mele vinovatiei. eventuala -, ci tot atat de sigura -, a~adar, intentia este directa fata de
148. Intentia. Este o forma principala de vino~atie de?nita_ in art. 16 toate victimele 1.
alin 3 C.p. ~i reprezinta atitudinea psihica a faptuitorulm :ez~lt~n~ dm irev~de~ In literatura juridica de specialitate, pe langa modalitatile normative ale
rea ~ezultatului faptei sale ~i urmarirea acelui rezultat pnn savar~1rea apte1 on intentiei (directa ~i indirecta), se mai face deosebire infre: intentia simpla ~i in-
tentia calificata; intentia spontana (repentina) ~i intentia premeditata; intentia
numai acceptarea acelui rezultat. . - d r -r. d. unica ~i intentia complexa; intentia initiala ~i intentia supravenita. Aceste mo-
Intentia este cunoscuta in doctrina ~i in legislat1~ sub ~~ua m~ a ita,1.. z~
- . . d, . t - Denumirile acestor modalitati ale mtent1e1 apartm doctnne1 dalitati ale intentiei sunt avute in vedere la individualizarea judiciara a
recta ~1 m zrec a. ' pedepsei, fiindca evidentiaza grade deosebite de vinovatie cu rasfrangere asupra
penale. . d. _ ( rt alin 3 lit. a) C.p.) se caracterizeaza prin periculozitatii infractorului.
a) Jntentza zrec 1a a · 16 · . - ~ · f: tei
, ltatulu1· 1c.aptei '-i urmarirea acelui rezultat prm savar~1rea ap . 149. Culpa. Ca forma a vinovatiei, culpa este definita prin dispozitiile
preve derea rezu ' v • .. d d d.1 0 b
Intentia directa cu care se savar~esc unele infract~unn se e _u~e . ~ t - art. 16 alin. 4 C.p. ~i consta in atitudinea psihica a faptuitorului care prevede
servarea i~prejurarilor in _car~ se_ s~v~r~~~te fapta, vomta de a savar~1 ap a, rezultatul faptei sale, nu-1 accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va
urmarirea rezultatului (mot1vatia savar~irn). . _ ·n produce ori nu prevede rezultatul faptei sale de~i putea ~i trebuia sa-1 prevada.
. . d' t- (art 16 alin 3 lit. b) C.p.) se caractenzeaza pn Culpa este cunoscuta in doctrina ~i in legislatie sub doua modalitati: culpa
b) Intentza zn zrec a · · · t -rit ci
prevederea re~ultatului de catre 0Pt':1ltor, rezultat care nu mai es e urma ' cu prevedere ~i culpa simpla. Denumirile acestor modalitati ale culpei apaqin
t c entualitatea producern lm .
accep ~t .
:O:na a vinovatiei, intentia indirecta se intalne~te la savar~1r~~ un~1
fapte ce poate produce c~l putin doua rezultate. F~ta ~e ~n _rezul;at, p_oz(~t1: p~~-
• doctrinei penale.
a) Culpa cu prevedere (art. 16 alin. 4 lit. a) C.p.). Se caracterizeaza prin
aceea ca faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu-1
. - a tuitorului este de urmarire a lui pnn savar~1~~a. apte1 ~n en,ia urmare~te, nu-1 accepta ~i considera fara temei ca acesta nu se va produce.
h~ca ~ :fa~est rezultat putand sa fie, deopotriva, licit on ihc1t,_ iar faJa de al Culpa cu prevedere mai este denumita in doctrina penala, culpa cu previziune,
~~~~:~~:ultat, care este intotdeauna ilicit, pozitia psihica a faptu1torulm este de sau u~urinta ori temeritate2 •
Fapte savar~ite din culpa cu previziune intalnim foarte des, in practica ju-
diciara, in domeniul circulatiei pe drumurile publice. Exemplul clasic care se da
: ~;ee:e.de~a!~a~:~;a:lir~t:~n:~ii~:f~~~:i~l!~~i~;~:~r-? avansata st_arde
.. ,, . - . - mnul care a roiectat-o intr-un bazm cu ape rez1 ua e,
te
ebrietate, o putem1c~ ~ov1t~a cu pu , i Jea o fi parasit in aceste conditii, :fara a
1
A se vedea, in acest sens, G. Antonin, in Codul penal comentat ~i adnotat, vol. I,
Partea genera/a, Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1972 (Comentariu I), p. 93 .
caderea ei fiind auz1ta. de l~Cu!pat, recu:i:ctiv acceptarea rezultatului survenit, constand
2
incerca sa o salveze, ev1dent1aza pep an su . ,, TS d nr 1851/1979 in R.R.D. A se vedea, in acest sens: I. Oancea, op. cit., p. 185; A. Dinco, Unele aspecte
in decesul victimei, chiar daca nu 1-a dont - . ., s.p., . . ' privind culpa penala, in A.U.B. pe anul 1966, p. 85 ~i urm.
nr. 5/1980, p. 62.
141
140
in literatura de specialitate pentru ilustrarea culpei cu prev1zmne este fapta
conduditorului auto care nu reduce viteza la trecerea pe langa grupuri de nlormt ~ti_ve care ~eglement~aza exercitarea anumitor activitati, (conducator auto
e ec ncian, medic, farmac1st §.a.). ' ,
persoane, prevazand posibilitatea unui accident (vatamarea ori uciderea unei
persoane, avarierea autovehiculului etc.), rezultat pe care nu-1 accepta §i con- d Cri~eriul obiectiv care se propune in doctrina penala in stabilirea obligatiei
sidera neintemeiat ca acesta nu se poate produce, dar rezultatul se produce totu§i. s::;e;e _ere _este eel al impr~jurarilor _in care se savar§e§te fapta, pentru a ~b-
In astfel de situatii, conducatorul auto a savar§it fapta din culpa cu prevedere. . _aca or~ce_ om no~al §1 atent2 dm categoria :faptuitorului3 (pregatire ex-
Prevederea rezultatului socialmente periculos in cazul culpei cu prevedere ~ee;~~~!~ld~viaya) avea. m momentul savar§irii faptei posibilitatea sa pre~ada
apropie aceasta forma de vinovatie de intentie (atat directa, cat §i indirecta). tr : . · _aca se stabile§te ca rezultatul nu era previzibil, a§adar :faptuitorul
Pozitia psihica fata de rezultat diferentiaza culpa cu prevedere de intentie, fi- nul _e ~ia srl p~e~ada, fa?ta ~u mai este considerata savar§ita cu vi~ovatie (din
indca daca la intentia directa este urmarit rezultatul, la intentia indirecta este ac- c~ ~~ s1mp a), c1 m. caz fortmt. Daca insa se stabile§te ca rezultatul era re-
ceptat, in cazul culpei cu prevedere (u§urintei), rezultatul nu este acceptat; v1z1b1l, a§adar, :faptu1torul trebuia sa-1 prevada, se cerceteaza in co f dp -
infractorul a sperat in mod U§uratic, neintemeiat ca aceasta nu se va produce. acesta putea sa-1 prevada. n muare aca
Intrucat deosebirea dintre intenfia indirecta ,Ji culpa cu prevedere se pre- Posibilitatea concreta de prevedere a :faptuitorulu1· ✓. ·1 . b. .
zinta numai sub raportul pozitiei psihice subiective, de acceptare ori de respin- . C A fi . \crz erzu su zectzv) este
gere a rezultatului, vor trebui analizate aspectele obiective care ne pot conduce la a~~~ci~ a \~ udnctie de pe:sonalitatea acestuia, experienta de viata, pregatirea
P es1ona a, ezvoltare mtelectuala " a Daca- A in urma b ' - ..
stabilirea formei de vinovatie. In doctrina penala 1, pe buna dreptate, s-a aratat ca ·t · b' • .,,. · o servarn acestui
in cazul intentiei indirecte, infractorul, fata de rezultatul pe care-I prevede, are o c~1 en~. su 1:ctiv se stabil~§t~ ca ::faptuitorul putea prevedea rezultatul atunci
atitudine indiferenta de acceptare a acestuia, intrucat acesta nu face nimic pentru v1~o~at1a s~ f?rma culpe1 simple exista4. Daca rezultatul observarii '_ du a
preintampinarea rezultatului, ramane pasiv, iar in cazul culpei cu previziune, cntenul sub1ectiv de mai sus - este negativ, in sensul ca ::faptuitorul nu a p
rezultatul prevazut nu este acceptat, neacceptarea rezultand din atitudinea ~reve~e~ _r:~~ltatul, vinovatia sub forma culpei nu oate fi reti - pu~_t
1mpos1b1htat11 subiective a ::faptuitorului de a-1 preved~a"s. , nuta, ,,datonta
:faptuitorului, care spera sa-1 preintampine, bazandu-se pe elementele obiective ce
tin de imprejurarile in care are loc activitatea, proprietatile instrumentului cu care al . Culpa este cunoscut~ ~i. sub alte modalitati decat cele prevazute in art. 16
se actioneaza (in exemplul citat: vizibilitate buna, aderenta buna la carosabil, m.. 4 CF' Ace_ste modahtat1 ale culpei sunt mai degraba denumiri ale culp .
frane bune §.a.), ca §i pe elemente subiective (in acela§i exemplu: calitati de bun cupnnse m contmutul unor infractiuni, ca, de exem lu· .. _,, - e1
de seama"· d·b- · " . P · ,,neghJenta , ,,nebagare
conducator auto, experienta indelungata in conducere §.a.). Toate acestea se ' ,,ne 1 ac1e ; ,,nesocotmta"; ,,nepricepere". ,
dovedesc insuficiente, apreciate gre§it, fiindca rezultatul periculos se produce.
Fapta este comisa din culpa cu previziune, fiindca :faptuitorul a apreciat gre§it, 1~O. I~tenfi~ d~pa~ita (praeterintenpa) este o forma mixta de vinovatie
superficial posibilitatile de preintampinare a rezultatului. ce c~p~1?de I~tent1a §1 culpa reunite. Potrivit dispozitiilor art. 16 alin 5 C ,
b) Culpa simpla (art. 16 alin. 4 lit. b) C.p.) sau culpa Jara prevedere, ori ,,Exzsta zntenfze depa,Jita candfapta constdnd f t - 't· . . . . .p.,
t. - n r o ac, zune sau znactzune znten-
neglijenfa sau gre.Jeala, cum mai este denumita in doctrina penala, se , zonat; pro1uce u~ r~z:_ultat mai grav, care se datoreaza culpei foptuit;rului"
caracterizeaza prin aceea ca :faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, de§i _ A ?tent1a ?epa§lta e~te, a~adar, forma de vinovatie ce se realizeaza · rin
trebuia §i putea sa-1 prevada. sav~"§_Irea _une1 fapte cu mtent1e §i producerea unui rezultat mai grav decatcel
Culpa simpla este singura forma a vinovatiei in care :faptuitorul nu prevede ~;;n:~t onb acceptat de ~ptuitor prin savar§irea faptei, rezultat ce se imputa
rezultatul faptei sale, iar pentru a fi vinovat de producerea rezultatului s-a
prevazut obligatia de a prevedea acest rezultat §i posibilitatea prevederii acestuia.
~s t su f~rma cul~e1, de?ar~ce a socotit :fara temei ca el nu se va produce
on nu -a prevazut, de§1 trebma §1 putea sa-1 prevada. '
Aprecierea vinovatiei sub forma culpei urmeaza a se stabili dupa obser•
varea criteriilor prevazute de lege, anume: daca :faptuitorul trebuia sa prevada , A se vedea, pe larg: O.A. Stoica E. Ger el C l - . - . .-
rezultatul (criteriu obiectiv) §i daca putea sa-1 prevada (criteriu subiectiv). unor ifacfiuni de :,erviciu, in R.R.D. nr'. 5/ 1972,gp. ~6 ~r:::::n~aforma a vznovafzez zn cazul
Obligatia de prevedere a rezultatului se deduce de cele mai multe ori, din actele 3
I. Oanc~a, mDongoroz J, p . 120.
C. Bula1, B.N. Bulai, op. cit., p . 163.
4
A se vedea, pentru aspecte din practica ·uct· . -. M.h . .
1
M. Zolyneak, Drept penal. Partea generala, vol. II, Ia~i, 1976, p. 84.
corpora/a. Latura subiectiva in RD p
sA '. : · · ·
nr 2/2003 J 11c1ara.
, pp. 28-129.
I aela M1ha1, Vatamare

se vedea G. Antomu, Vznovafia fn perspectiva reformei penale .. ., op. cit., p . 13.

142
143
 Caracteristica pentru infractiunile savar$ite cu intentie depa$ita este
§ 4. Fapta sa fie imputabila persoanei care a savar~it-o
imprejurarea ca faptuitorul savar$e$te o fapta urmarind un anumit rezultat, dar
care rezultat se amplifica, devenind mai grav $i realizand continutul unei alte
infractiuni (de ex., lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte - art. 195 C.p.), legala1:i:· ~~i%a ::?trel ~saturile esentiale al: infr~ctiunii, cuprinsa in definitia
ori o varianta agravata a infractiunii initiale (de ex.: violul care a avut ca urmare _ A.t m. .p., eS te ca fapta sa fie 1mputabila persoanei care a
savar§I -o.
moartea victimei - art. 218 alin. 4 C.p.; talharia sau pirateria urmata de moartea
Imputabilitatea a fost definita in doctrina ca fiind carpacz·t t fi l
victimei - art. 236 C.p.). .-1 d. l . " a ea sau acu tatea
ue a zscerne va oarea etzca ,Ji sociala a act l . ~ d .
Mentionam ca in cazul praeterintentiei faptuitorul actioneaza cu intenfie · l ~ u uz sau, e a aprecza motivele care 1Al
stzmu eaza la ace! act sau fl re tin de la ace! act · d d .
directa, de cele mai multe ori, pentrn producerea (obtinerea) unui anumit rezultat, acestei aprecieri" 1. ' fl ease etermzna conform
iar rezultatul mai grav se datorcaza culpei acestuia. Existenta acestei forme de
vinovatie - culpa - in producerea rezultatului mai grav distinge praeterintentia Fapta este imputabila persoanei care a savar§it-o daca se stabile'-t -
fapta apaqine atat fizic, cat §i psihic persoanei care a sa- ·t
A Yee ca acea
(intentia depa$ita) de intentia indirecta sau eventuala pentrn ca in cazul in care . t b ·1 l £ . . var§I -o. aracterul
faptuitornl a prevazut rezultatul mai grav ca posibil $i totu$i a actionat, impu a I a ~p:e1 p~W~§_te, a§a~ar, vinovatia persoanei care a savar it fa ta ata
sub aspect vohtiv, cat §I mtelectiv. Pentru ca fapta sa aib- t _$ p . t
infractiunea mai grava realizata nu poate fi savar$ita decat cu intentie indirecta. este sufi · t ~ d d· a carac er 1mputab1l nu
. icien sa ove Im ca fapta ii apaqine fizic faptuitorului ci '-i faptul c -
vomta sa nu a fost constransa. ' Y a
§ 3. Fapta sa fie nejustificata
£ C~r~ct~~l imputabil al faptei este analizat dupa ce s-a stabilit mai inta . ~
151. Cea de-a treia trasatura esentiala a infractiunii, in ordinea prezentata a~ta ~avar§Ita - este__ 1:revazuta de legea penala, este savar§ita cu vinov~t~=
in art. 15 alin. 1 C.p., este ca fapta savar$ita sa fie nejustificata. in legatura cu
(vm~va~1a prevazuta m norma incriminatoare) '-i ca fapta este . t· ~ ,
este mc1de C - · ··fi · Y ne;us ificata (nu
desemnarea caracterului nejustificat al faptei, in doctrina penala se mai n a o cauza JUSb icat1va prin care fapta sa fie una pe . - d 1 )
Trasatur t· - • rm1sa e ege
folose$te $i conceptul de antijuridicitate 1• Notiunea de ,,antijuridicitate" a esen,1a1a a imputabilitatii faptei exista doar daca in ca - .
incidenta o cauza de neimputabilitate prevazuta de lege (constra uza:~ :ste
exprima existenta unei contradictii intre fapta savar$ita $i exigentele ordinii
art. ~4 ~-P·! constrang~rea morala - art. 25 C.p.; excesul neim ;;:~a- iz1ca -
juridice. A$adar, chiar daca fapta savar$ita intrune$te toate conditiile prevazute C.p., mmontatea faptu1torului - art. 27 C p . iresp b Tt p art. 26
in norma incriminatoare, fiind astfel prevazuta de legea penala (este tipica), intoxicatia - art. 29 C.p .. eroarea - art 30 c· ·: l~nsa _11 atea - art. 28 C.p.;
daca legea permite savar$irea acestei fapte, in anumite conditii, atunci fapta nu ' · .p., cazu iortmt - art. 31 C.p.).
va constitui infractiune, pentrn ca legea o permite. Conditiile in care fapta
savar$ita, de$i este prevazuta de legea penala, totu$i nu constituie infractiune, se
numesc cauze justificative. Existenta unei cauze justificative inlatura caracterul
nejustificat al faptei $i, pe cale de consecinta, inlatura caracterul penal al faptei.
Savar$irea unei fapte concrete prevazute de legea penala nu inseamna
automat ca aceasta este $i nepermisa de lege. A$a cum s-a remarcat in literatura
de specialitate, existenta tipicitatii faptei (prevederii in legea penala) constituie
un indiciu de antijuridicitate2 • Antijuridicitatea lipse$te daca fapta savar$ita,
prevazuta de legea penala, este permisa (autorizata) de lege. Caracterul nejusti-
ficat ( antijuridic) al faptei exista atat timp cat nu este incidenta vreuna dintre
cauzele justificative prevazute de lege (legitima aparare - art. 19 C.p.; starea de
necesitate - art. 20 C.p.; exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii -
art. 21 C.p.; consimtamantul persoanei vatamate - art. 22 C.p.).

l Traian Pop, Drept penal comparat Partea l- .

1
Ase vedea, in acest sens, F. Streteanu, op. cit. , p. 330. grafice ,,Ardealul" Clui 1923 . · d genera ~• vol. II, Institutul de arte
2
Idem , p. 331 . , ,, , p. 321 , c1tat e V Pa~ca In E 1· .. t·
op. cit., vol. I, p. 219. · 'I , xp zcafu pre zminare ... ,

144
145
 CAPITOLUL II
Confinutul constitutiv, fiind dat intotdeauna in norma de incriminare, nu
poate lipsi din confinutul juridic al infractiunii.
Confinutul infracfiunii Continutul juridic al infracfiunii se identifica cu continutul constitutiv
atunci cand in norma de incriminare nu sunt trecute decat condifii cu privire la
actul de conduita interzis.
Sec(iuneal
Continutul juridic al infractiunii poate cuprinde, pe langa continutul con-
ASPECTE GENERALE stitutiv, ~i condifii privitoare la celelalte elemente.
Prin abstragerea condifiilor obiective ~i subiective din continuturile legale
§ 1. Nofiuni ale infractiunilor, in doctrina penala s-a conturat confinutul generic, care este
cercetat, pentru o mai buna cunoa~tere a infractiunii 1, in partea generala a
dreptului penal.
153. Notiunea de ,,confinut al infracfiunii". Trasa~ ile esentiale ale in-
fractiunii oferil criteriile generale de diferenfiere ale aceste,_1a de alte forme de Confinutul generic al infractiunii ar cuprinde un ansamblu de condifii
ilicit juridic dar nu pot servi la deosebirea faptelor enale mtre ele la :_un~a~- obiective ~i subiective, comune confinuturilor infractiunilor.
~ a particularitafilm:,~ Jementelor ce co_mp__fill infracfiunea: De a~ee~, 1; oc~ Cunoa~terea continutului generic al infractiunii necesita cunoa~terea
trio.a penala, infracfiunea este cercetata ~1 sub raportul conf1~utulm, a e emen structurii acestuia, a elementelor componente ~i a raporturilor dintre ele.
telor sale care o particularizeaza in raport cu alte fapte ~enale • . .
Continutul infractiunii nu se confunda cu trasaturile esentiale ale aceste1a, § 2. Structura confinutului infracfiunii
care i~i gasesc
' retlectarea
' xm once
• f t, punaAnd1n ,evinenta
con,inu , r,aracterul penal
al faptei comise. . . . · t fi 15 5. Elemente in structura confinutului. In continutul infractiunii sunt
Continutul infractiunii este prevazut in norma mcnmmatoare .~1 poa e ~ prevazute condifii cu privire la anumite elemente ce privesc fapta, faptuitorul
definit ca' 0 totalitate de condi!ii prevazute de lege pentru caractenzarea une1 (persoana fizica sau persoana juridica), valoarea sociala careia i se aduce
. fr . 2
atingere, irnprejurarile de timp ~i de loc in care se savar~e~te fapta .
fapte ~:i~nc;~J{~;~i infracfiunii prevazut in norma de incri~i~a~e s~ dete~ina
Desigur ca nu toate aceste condifii cu privire la elementele enumerate sunt
cadrul, tiparul' legal in care se vor inscrie faptele concrete savar~1te m reahtatea
prezente in continutul infraqiunii ~i nu toate au aceea~i valoare in stabilirea
sociala.

154. Aspecte ale confinutului infracfiunii. Co~tinu_tul infracti~ii P?a~e
3
imbraca doua aspecte : a) confinutul fega~ - ~el ~escns pnn n~rma _de ~ncnm~~
nare ~i cuprinde condi!iile obiective ~1 sub1ect1ve m car~ o fapt~ d~vi_ne ~nfraci~
une ~i b) confinutul concret - eel ~l unei fapte ~eteri:iunate, savar~1te 1~ r~a I~
tatea obiectiva de catre O persoana ~1 care se mscne prm elementele sale m t1pa
rul abstract prevazut in norma de incriminare. . . . . . sunt factori, condifii preexistente oricarei infractiuni savar~ite.
In doctrina penala se face deosebire intre c?nfinu~~~ 1urzdic ~1 confmutul
constitutiv al infracfiunii, care ar cuprinde numai _c~nd~!1_1le cerute de_ leg~, :u
privire Ia actul de conduita interzis, p~ ca_re Ale _reahzeaz~ mfractorul pnn savar-
~irea faptei ori care devin relevante pnn savar~Irea fapte1.
1
In
' acest sens, a se ve dea G . Antonio , Din nou despre continutul
, infrac/iunii, 'in
R.R.D 2. nr. 5/1982, p. 31 ~i urm. . ,. A. Dinco, op. cit., p. 120;
A se vedea: C. Bolai; B.N. Bolai, op. ell., p . 166 , 2
I. Oancea, op. cit., p. 171. ~ · 58 · urm
_exi,!e1e~~~c~:!~e cii infrac(iunea este O faptii, 0 manifestare in sfera re-
latiilor sociale a persoanei, s-a sustinut ca in continutul acesteia nu poate intra
I eel ce savar~e~te fapta - subiectul infracfiunii -, dupa cum nu poate fi cuprinsa
~ nici valoarea sociala careia i se aduce atingere - obiectul infracfiunii2.
Obiectul ~i subiectul sunt elemente extrinseci confinutului infractiunii,
3
Intr-o alta opinie se sustine ca in continutul infractiunii sunt cuprinse
condifii atat cu privire la valoarea sociala careia i se aduce atingere, cat ~i cu
privire la subiectul care savar~e~te fapta ~i care se reflecta in conditiile cerute
pentru existenta diferitelor infractiuni.
1
V. Dongoroz, Drept penal ... , op. cit., 1939, p. 216 ~i urm.; G. Antonio, Din nou ... ,
op. cit., p. 33.
I. Oancea, op. cit., p. 163 ~i urm.; A. Dinco, op. cit., p. 30 ~i urm.
3

3 Ase vedea Ludovic Biro, Drept penal. Partea genera/a ... , op. czt., p. ~1 ·
in acest sens, L. Biro, op. cit., p. 55 ~i urm., considera ca obiectul, subiectul, latura
obiectiva ~i latura subiectiva sunt elemente analitice ale infraqiunii.

146
147
 Fara a considera ca obiectul ~i subiectul infractiunii fac parte din con-
tinutul infractiunii, trebuie sa admitem ca anumite trasaturi ce caracterizeaza
~biectul ~i s~biectul pot aparea in continutul legal al unor infractiuni. Prin
aceasta se justifica cercetarea obiectului ~i subiectului infractiunii in cadrul
structurii continutului infractiunii.
Nu treb~ie insa neglij~ta niciun moment ideea ca toate elementele sunt
strans legate intre ele, intr-o interconditionare in configurarea infractiunii ~i ca
studierea lor separata se face doar din considerente metodologice 1 .
156. Clasificari. Conditiile prevazute in continutul diferitelor infractiuni
se pot clasifica dupa mai multe criterii:
Un criteriu ar fi acela al elementelor la care se refera ~i se deosebesc: con-
ditii cu privire la fapta, cu privire la faptuitor, cu privire la obiectul infracfi-
unii, cu privire la locul $i timpul savdr$irii irifracfiunii.
Dupa acest criteriu se pot face unele distinctii intre condi!iile cu privire la
actul de conduita ~i care desemneaza continutul constitutiv al infractiunii ~i
condi!iile cu privire la celelalte elemente exterioare actului de conduita cu
privire la obiectul, la subiectul infractiunii, la locul ~i timpul savar~irii infracti-
unn.
157. Condiµi preexistente, concomitente ~i subsecvente. Dupa situarea
in timp a condi!iilor cerute de lege fata de savar~irea faptei, se <listing conditii:
preexistente, concomitente ~i subsecvente.
Dupa cum arata ~i denumirea, condifiile preexistente se situeaza in timp
anterior actelor de executare a faptei ~i se pot referi: la obiectul infracfiunii
(natura acestuia, situarea lui intr-un anumit loc etc.), la subiecfii infracfiunii ( de
ex.: subiectul activ sa aiba o anumita calitate - functionar - pentru a putea
savar~i abuz in serviciu; ori subiectul pasiv sa aiba o anumita calitate - func-
tionar detinator al autoritatii de stat - pentru infractiunea de ultraj; ori femeie
gravida 1~ infractiunea de' omor calificat) ori la starea pe care trebuie sa se
grefeze fapta (de ex.: detinator in baza unui titlu al bunului, in cazul infractiunii
de abuz de incredere).
Conditiile concomitente sunt cele in care se savar~e~te fapta ~i pot privi:
locul ~i timpul comiterii actului de conduita (de ex.: drum public, in cazul unor
infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice).
Conditiile subsecvente sunt situate in timp dupa comiterea actului in-
criminat ~i pot privi producerea unei anumite urmari (de ex.: producerea unui
dezastru, in cazul infractiunii de distrugere calificata sau producerea unor
consecinfe deosebit de grave - in cazul unor infractiuni de serviciu). '
1
A se vedea Matei Basarab, Drept penal. Partea genera/a, vol. ,:, editia a II-a, Editura
Fundatiei ,,Chemarea", Ia~i, 1995, p. 88 ~i urm.
148
. 158. Co~diµi esen~iale ~i con~ifii ~ircumstanfiale. in functie de rolul ~i
1mportan~a l~r m_ cara~tenzarea fapte1 ca mfractiune, conditiile pot fi: esenfiale
sau constztutzve ~I acczdentale sau circumstantiale 1.
ACo7:~ifiile esenfiale sau constit_utive re~lizeaza continutul infractiunii, iar
nem?eplm!r~a lor _conduce la nereahzarea infractiunii - deci fapta nu poate fi
cons1derata mfractmne
~!
Condi!! ile a~cid~n~ale s~u rcumstanfiale intra in continutul calificat
(agr:_avat) on a!enuat al 1~fractm~m. Nerealizarea acestor conditii nu conduce
dec~t Ja nere':hz~rea c?ntmu~lm a~ra\at_~ri atenuat al infractiunii, dupa caz,
reah~~1;1du-se msa contmutul mfraqmnn tip1ce sau de baza (de ex.: nerealizarea
c~nd1tulor de agravare ale uc~derii din culpa prevazuta in art. 192 alin. 2 ~i
alm. 3 C.p. vor conduce la reahzarea uciderii din culpa in forma tipica).
Secfiunea a II-a
FACTORII INFRACTIUNII
§ 1. Obiectul infracfiunii
• 159. Nofi~~e. Infr~ctiunea ca fapta a individului, ca manifestare a aces-
A
tu1a m sfer~ relatulor soc1ale, este periculoasa pentru valorile sociale.
Doctrm~ p~n~la este__unanin:ia in a considera obiectul infractiunii ca fiind
val~a~ea soc~al~ !1 relafzzle soczale create fn jurul acestei valori, care sunt
perzclzta_te ?rz vatamate prin fapta irifracfionala2•
. Prm mfr~actiune se vatama ori se pericliteaza o valoare sociala ocrotita
pnntr-o _norma de dr:pt ~enal. ~crotirea acestei valori sociale prin normele
dreptulm penal confera ob1ectulm mfractiunii caracterul de obiect juridic.
. . 160. _Aspec_te ale. ob!_ectului infracfiunii. in literatura juridica3 de spe-
cia~1!at~ ob1e~tul ~nfractmnu este prezentat sub mai multe aspecte, dupa gradul
~a1~mtms _0~11:lla1 restrans de relatii sociale nascute in legatura cu valoarea so-
ciala ocrotita ~1 care este pusa in pericol ori vatamata prin infractiune.
_161 .. Obiectul juridic g~neral este format din totalitatea relatiilor sociale
?crotit~ pnn normele dreptulm penal. Se considera ca, in ultima instanta orice
mfractmne lezeaza societatea, ordinea de drept. ' '
~Ase :edea C. ~ulai, B.N. Bula!, op. cit., p . 169.
L. Biro, op. czt._, P: ~~; A. Dmcu, op. cit., p. 114; I. Oancea, op. cit., p . 166;
M._ Zoly~eak, ~- -~· AM1chm_1c1, OJ:- ci~., p. 110; M. Basarab, Considerafii cu privire la
obzectul znfracfzunzz, m Studia Umvers1tatis ,,Babe<:-Bolyai" C]ui 1962 p 36 · .
B B t · C . .. . " , "' , . ~1 urm.,
· raun~. e1_n, onszderafzz asupra obzectului juridic al infractiunii in dreptul penal
Anale;e ~t11nt1fice ale Universitatii ,,Al.I. Cuza", Ia~i, 1960, p. 177. ' '
Ase vedea, pe larg, M. Basarab, Drept penal ..., op. cit., p. 90 ~i urm.
149

S-a re rof?at acestei categorii de obiect ca este prea gen:rala f?i n_:1 ~olo-
sef?te nici te~riei f?i nici practicianului. Nu orice infract~~ne es_te mdreptat~ dire~~
impotriva societatii i ' ci doar imp~~riva_ unei relatu socrnle sau ce mu
impotriva unui fascicul, grup de relatu socrnle.
162. Obiectul juridic generic (de grup) este fo~at d~n fasciculul, gru-
pul manunchiul de valori sociale de aceea~i natura ocrot1te ~n~ no~:_le pe~al~
. ,' d l c~aru1· grup de valori sociale se afla valoarea socrnla pusa m penco
f?l m ca ru . . . . tru un
ori vatamata prin infractiune. Obiectul Jund1c genenc este comun pen
grup de infractiuni. . .. - · ·t t
Categoria aceasta de obiect al infractmnu e~te ~c~eptat~ d~ m~Jon a ea
autorilor in doctrina penala f?i sta la baza sistematizam mfractmmlor m Partea
speciala a Codului penal. . . _ • d f careia i se aduce atingere prin fapta infraqionala). De ex.: infractiunea de talharie
in adevar dupa grupul de relatii sociale ocrot1te ~1 carora ~1 s~ a uc~ a m-
. · ~ ' · e 'in Partea speciala a Codului penal infractmmle se impart
gere pnn m1rac1mn , . • fi · · tr
e titluri ~i capitole, de ex.: infractiuni con~r~ p~rsoan~1, ~n ractmm c~n- ~
~atrimoniului, infractiuni contra infaptuirii just1t1e1, mfractmm contra secuntatu
nationale etc.
163. Obiectul juridic specific este valoarea soci_ala concreta careia i s_e
aduce atingere prin infractiune. Aceasta categorie ?e ob1ect _servef?~e 1~ determ1-
narea individualitatii unei infractiuni in cadrul unm grup de mfractmm ·
164. Obiect direct nemijlocit - obiect mater~al. Infractiune~, fiin? o
fa ta socialmente periculoasa, se indreapta impotnva unor _valo:1 soc1ale
o!otite penal, f?i nu 'impotriva entitatii materiale in care este expnmata valoarea
social~biect material3 nu au toate infractiunile, ci doar acelea la care valoarea
sociala este exprimata intr-o entitate materiala. . . . . . 4
1
Infractiunile care au obiect material se ma1 ~mmesc z~fracfz~nz ~aterz~ ~ ,
iar cele care nu au astfel de obiect material se mai numesc_ znfracrzu~l forma ~ .
Punerea in pericol sau vatamarea valorii soc~ale la mfractmmle cu ob1ect
material are loc tocmai prin atingerea adusa acesturn.
1 f t· de furt se indreapta impotriva relatiilor patrimoniale. Nu se
De ex.: 1n rac ,mnea . _ .. . ' · 2 Ase vedea ~i C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 202; obiectul infractiunii rezulta din
· - h tul ·_ us sa aduca atingere soc1etatu pnn fapta 1u1.
po ate s2ustme ca I ofr, ~t~ a prodpe furt are ca obiect specific relatiile sociale privind posesia
De ex.: n ac,mnea : _, · fr · ·1
sau detentia bunurilor mobile, iar aceasta infractiune este cupnnsa m grupul m actmm or
contra3patrimo~iulmd·. aspectul material" al obiectului infractiunii ori de cate ori folosim
Avem m ve ere,, ' etc.); b) obiectul sa se afle intr-un anumit loc (in detentia sau posesia altei persoane - in
expresia ,,obiect material". . __ _.
4 De ex. : omorul, distrugenle, vatamanle, furtul etc. . . .
s De ex.: amenintarea, inducerea in eroare a organelor Jud1ciare etc.
150
Tot la infractiunile materiale va trebui cercetat f?i raportul de cauzalitate
intre actiune-inactiune f?i urmarile produse.
Fara a admite, af?adar, ca infractiunea se indreapta 1mpotriva obiectului ca
entitate materiala, consideram utila examinarea aspectului material al obiectului
infractiunii atat pentru stabilirea existentei ori inexistentei infractiunii, cat f?i
pentru corecta calificare juridica a faptei comise.
Mai mult, necesitatea cunoaf?terii aspectului material al obiectului infrac-
tiunii este ceruta de legiuitor, care prin unele dispozitii se refera la obiectul in-
fractiunii in sensul de entitate material a 1.
165. Obiectul juridic complex. Este specific infractiunilor complexe f?i este
format dintr-un obiect juridic principal (relatia sociala principala careia i se aduce
atingere) f?i dintr-un obiect juridic adiacent, secundar (relatia sociala secundara
are un obiect juridic complex: pe de o parte, obiectul juridic principal format din
relatiile sociale privitoare la apararea avutului privat sau public, mai precis relatiile
de detentie, de posesie, f?i, pe de alta parte, un obiect juridic adiacent, secundar,
format din relatiile sociale privind ocrotirea persoanei cu viaµ, integritatea
corporala, sanatatea, libertatea sa. in functie de valoarea sociala protejata ce
constituie obiectul juridic principal, fapta este trecuta in cadrul unui grup de
infractiuni sau in altul din cuprinsul Paqii speciale a Codului penal.
166. Importanta cunoa~terii obiectului infractiunii. Obiectul infractiunii
este un factor preexistent, necesar oricarei infractiuni. Inexistenta acestuia con-
duce la inexistenta infractiunii.
In continuhll legal' al multor infractiuni lipsesc referirile cu privire la
obiectul infractiunii, acesta deducandu-se indirect din descrierea faptei 2 •
La infractiunile in continutul carora intalnim condi!ii cu privire la obiect3,
acestea trebuiesc indeplinite, pentru ca fapta sa fie socotita ca atare (infraqiune).
§ 2. Subiectii infractiunii
167. Notiuni. Prin notiunea de subiecfi ai irifracfiunii se desemneaza, in
doctrina penala, persoanele implicate in savarf?irea unei infractiuni, fie prin
1
De ex., ,,bun mobil", in cazul infractiunii de furt (art. 228 C.p.).
.
prevederea unui anumit scop urmarit de faptuitor, de ex. : in cazul infracfiunii de tradare
(art. 394 C.p.), fapta se savar~e~te in scopul de a suprima sau ~tirbi unitatea ~i
indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului.
3 De ex. : a) obiectul sa constea intr-un bun mobil (la infractiunile de furt, talharie
cazul infraqiunilor de furt, talharie ~.a.); c) obiectul sa fie de o anumita natura (inscris,
registru - in cazul infractiunilor de fals , distrugere de inscrisuri ~.a.).
151
savar§irea infractiunii, fie prin suportarea consecintelor acesteia. Sunt, a§adar,
subiecti ai infractiunii atat persoana fizica, cat §i persoana juridica ce nu §i-au
respectat obliga!iile din cadrul raportului juridic penal de conformare §i au
savar§it fapta interzisa, pe de o parte, cat §i persoana fizica sau persoana
juridica beneficiare a ocrotirii juridice penale §i care prin savar§irea infractiunii
au suportat consecintele acesteia, pe de alta parte.
Notiunea de subiecti ai irifracpiunii nu se confunda cu notiunea de subiecti
de drept ~enal, ce desemneaza persoanele implicate in raporturi de drept penal,
fie ca destinatari ai obligatiei de conformare in cadrul raporturilor juridice pe-
nale de cooperare, fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale. Sub acest
aspect, se poate lesne observa ca sfera notiunii de ,,subiecti de drept penal" este
mai intinsa, ea cuprinzand §i persoanele neimplicate in savar§irea vreunei
infractiuni, decat sfera notiunii de ,,subiecti ai infractiunii". Subiectii de drept
penal prin implicarea lor in savar§irea unei infractiuni devin subiecti ai
infractiunii. Se poate observa ca toti subiectii infractiunii sunt §i subiecti de
drept penal, dar nu to!i subiectii de drept penal sunt §i subiecti ai infractiunii 1•
in functie de modul in care sunt implicati in savar§irea infractiunii, se face
distinctie intre subiecti activi, sau propriu-zi§i, ai infractiunii, care sunt persoa-
nele fizice sau juridice care au savar§it infractiunea, §i subiecpii pasivi, sau
persoanele vatamate (fizice sau juridice), care sufera raul produs prin infractiune.
168. Notiunea de ,,subiect activ al infractiunii". Subiect activ al infrac-
tiunii este pe;soana fizica sau persoana juridica ce a savar§it fapta direct §i
~emijlocit (in calitate de autor) ori a participat la savar§irea infractiunii (in
calitate de instigator ori comp lice). A Pana la varsta de 14 ani se prezuma absolut ca 'minorul nu are discer-
Persoana care a savar§it o infractiune este infractor. In legislatia, precum
§i in doctrina penala se folose§te atat notiunea de irifractor, cat §i de cea de
faptuitor pentru a desemna persoana care a savar§it o fapta prevazuta de legea
penala2 • Desigur ca nu se poate pune semnul egalitatii intre cele doua notiuni,
cea de faptuitor este mai intinsa, desemneaza persoana care a savar§it o fapta
prevazuta de legea penala, care nu este sinonima cu notiunea de ,,infractiune".
Infractiunea, a§a cum am aratat mai sus, reprezinta fapta prevazuta de legea
penala, saviir§ita cu vinovatie, nejustificata §i imputabila persoanei care a
savar§it-o. Lipsa vinovatiei, a caracterului nejustificat ori imputabil face ca
1
in calitate de beneficiari ai ocrotirii penale, toti membri societatii sunt subiecti de
drept penal. in calitate de destinatari ai obligatiei de conformare, nu toti membrii societatii
sunt subiecti de drept penal, ci doar cei care au calitatea ceruta de lege.
2
De ex.: in art. 91 alin. 1 lit. b C.p. se folose~te termenul de infractor pentru a
desemna persoana care a savaqit o infractiune, iar in art. 109, art. 110, art. 111 C.p. se
folose~te termenul de foptuitor pentru a desemna persoana care a sav~r~it fapta prevazuta de
legea penala.
152
fapta s~v~r§i:a, prevazuta de legea penala, sa nu fie infraqiune, iar persoana
care a savar§1t-o sa nu fie infractor, ci doarfaptuitor.
. Si ~ drep~l ~-enal al al tor tari se admite ca persoana juridica poate fi subiect
1
activ al -~fr~~tmnu, prevazandu-se sanctiuni specifice ca: amenda, dizolvarea
persoane1 Jund1ce, suspendarea persoanei juridice, inchiderea localului2.
A. Persoana fizica subiect activ al infractiunii
~entru ~ fi subi_e?_t activ al i~fractiunii, persoana fizica trebuie sa indepli-
neasca anum1te cundl{zz generale §I speciale.
. ~ 169 • ~~_nditiile generale de existenta ale subiectului activ persoana
fiz1ca. Cond1tule generale se desprind din economia dispozitiilor art. 15, art. 24,
art .. 25, art. 27, art. 113 C.p. §i privesc: a) varsta; b) responsabilitatea·
c) lzbertatea de vointa ,Ji actiune. '
~ 70. ':arsta ceruta de Iege. Obligafia persoanei fizice de a-§i conforma
cAon?mtaA ex1genfelor normelor penale nu se stabile§te de Ia na§tere, ci mai
tarzm, cand dezvolta~ea~ sa bio-psihica ii permite sa-§i dea seama de faptele
~ale, .de _rezonanta sociala a lor, cand poate sa-§i dirijeze con§tient actiunile sau
mactmmle.
A~and in v~~ere particularitatile bio-psihice ale minorului, legiuitorul pe-
nal :o~an ~ stab1l.1t ca .varsta de la care poate o persoana sa raspunda penal, sa
devma sub1ect act1v al mfractiunii este de 14 ani impliniti3.
namant, adic~ n~ are dezvoltarea psihofizica necesara pentru a-§i da seama de
rezonan~a s~c1ala a faptelor sale, sa poata fi stapan pe ele.
~montatea faptuitorului (sub 14 ani) constituie cauza de neimputabilitate
a une1 fapte (art. 27 C.p.).
. A ~and in vedere ca nici dupa implinirea varstei de 14 ani dezvoltarea
ps1hofiz1ca a persoanei nu este suficienta intotdeauna, in legislafia penala s-a
'. A ~e vedea, pe larg: V. Dongoroz, op. cit., p. 366 ~i urm.; R. Merle, A. Vitu, Traite
de droit crzmznel, tom.!, e?itia_a 11~-a, Paris, 1978, p. 747 ~i urm.
Astfel de sanct1un1 aphcabile persoanei juridice erau prevazute ~i in art. 84, art. 85
C.p. Caro~ al II-lea. J?e e:-., di~olvarea persoanei juridice ori suspendarea persoanei juridice
e~au pr~vazut~ ca masu~1 ?e s1g~_anta luate fata de persoana juridica in urma savar~irii de
ca_tre_ d1rector_11 sau admm1stratom persoanei juridice a unei fapte prevazute de Iege drept
cnma sau dehct.
3
. ~rt. 113. Limitele raspunderii penale. (I) Minorul care nu a fmplinit wirsta de 14
anz ~u raspunde pen~!. (2~ ~inorul care are varsta fntre 14 ~i 16 ani riispunde penal numai
daca se 1o~ede~te ca a savar~zt fapta cu discerniim!int. (3) Minorul care a fmplinit v!irsta
de 16 anz raspunde penal potrivit legii.
153
prevazut ca minorul intre 14 ~i 16 ani va ra~pund: p:nal numai daca se dove-
liber asupra savar~irii faptei ~i a avut libertatea de hotarare ~i a aqionat potrivit
de~te ca in savar~irea faptei concrete a avut d1scema~ant. . _ C A
propriei sale vointe.
~
i entru minorul cu varsta intre 14 ~1 16 am este preva~u a m
A~adar, . p . . de discemamant De data aceasta, prezumtia este Daca raptuitorul a actionat sub imperiul constrangerii fizice sau con-
lege . o_ prezumt1e _at ld1psea1da contrara ' adica .s. e poate strangerii morale, fapta nu mai este imputabila acestuia ~i prin urmare nu este
relat1va, care perm1 e ov _ dovedi
A 1
de catre acuzare ca
infractiune (art. 24 sau art.25 C.p.).
A - A f: t i concrete minorul a avut d1scemamant •
• . .
m savi:;:.:~:t ; ~ discemiimiint se inJelege capacitatea perg,oanei de a-i~ man;: 173. Condiµi speciale privind persoana fizica subiect activ al infrac-
• •rt cu o anumita fapta concreta ' nu este su icien a
A
µunii. in doctrina penala, pe langa conditiile generale privind subiectul activ,
festa con~t1e~t
constatarea v~mta 11~mra~o
ca mmoru vars1~a de la 14 .la 16 _ani are discemamant in general,
A
sunt prezentate ~i alte conditii speciale pentru anumite infractiuni. Aceste
ci ca, in_raport cu fapt: salv_a~t~ita: \:v:~ ~lr::i:~:n~rezumat ca are capacitate conditii speciale ale subiectului activ al infractiunii se refera la anumite calitati,
Mmorul care a imp m1 vars - - . ba de ex. : cetafean, pentru infractiunile de tradare; strain sau apatrid, pentru
penala. Si aceasta prezumtie este relativa, putand fi combatuta pnn pro infractiunea de spionaj; funcfionar, pentru infractiunile de luare de mita, abuz
contrara de catre aparare.
in serviciu, neglijenta in serviciu ~.a.; militar, pentru unele infractiuni contra
capacitatii de lupta a fartelor armate.
171. Responsabilitatea este cea
. .de
. a doua conditie generala pentru
Subiectul activ pentru care este necesar indeplinirea unei conditii speciale
perso;~!~~~!b:~~~:e~ :~ti:s~ ~:~:~~~u~~\:odul penal, ea se p~ ~te deduc~ ?i~ se nume~te subiect activ calificat sau circumstanfiat.
. . .. 28 C care definesc iresponsabz 1ztatea ca 1m
interpretare:
cauza care m1~1tursp~azt1rta~1sl~~::~senti~i~'
a , a imputabilitatii (iresponsabilitatea este o B. Persoana juridica subiect activ al infractiunii
cauza de neimputabilitate). . . d•
Responsabilitatea este definita in doctrina penala ~a fi~nd _apt~tu mea pe;- 174. Posibilitatea unei raspunderi penale a persoanei juridice. Raspun-
. d . d seama de faptele sale (actiuni sau mactmm), e ~ez?~an/ derea penala in cazul persoanelor juridice a fast contestata. S-a plecat de la
soane1 e a-~1 a .d · t determina ~1 dmJa m
(semnificatia) sociala a acestora, precum ~1 3e a-~1 pu ea ideea ca persoanele juridice nu pot savar~i infractiuni (societas delinquere non
d t' t vointa in raport cu aceste fapte • . potest) pentru ca acestea nu sunt persoane reale, ci o creatie a legii, conduita
mo ;n~
upa cum
:en
se, poate observa, responsabilitatea se apreciaz~ prin P;1sma a
.tatea persoane1 de a mtelege
unei persoane juridice nu are cum sa fie una proprie, ci este pana la urma rodul
doi factori: unu_l i~telectiv,_ ce ~re~~pun~ ca=~rilor acestora, ~i altul v~litiv, vointei unei persoane fizice. De asemenea, din punct de vedere subiectiv,
semnificatia actmm~or sau mactm~1 ;r :\1
astapana pe actiunile sau inactiunile
intrucat persoana juridica nu este o fiinta, nu s-ar putea determina atitudinea
subiectiva a acesteia fata urmarile faptei sale (vinovatie) 1•
ce presupune ta~~r~~:~:: rne:;dn:~n:tient. Lipsa celui i~telectiv duce la ~res:
;~~~!~li~:~:, ~az i~. ~are lipse~te vinovatia, iar cand persoana este constransa
Problema admisibilitatii, dar ~i necesitatii raspunderii penale in cazul
persoanelor juridice a fast dezbatuta pe larg de-a lungul vremii, iar una dintre
cele mai importante a avut lac in cadrul celui de-al doilea Congres al Asociatiei
(lipse~te factorubl'l~tolt1t1v);e prezuma ~i este starea normala a oricarei persoane
Responsa 1 1 a ea - 1 · - putand fi Internationale de Drept Penal (A.I.D.P.), cares-a desfa~urat la Bucure~ti intre 6

~:;~~:t~~::::
A1· ·t ta de 16 ani Prezumtia este insa re atlva, ea
A

d:~:~a contrarie ci ~e:s~an~ nu ~i-a dat seama de actiunile sau

inactiunile sale ori nu ~i le-a putut stapam.
~i 12 octombrie 1929. S-a ajuns la concluzia ca persoanele juridice sau morale
reprezinta o realitate juridica incontestabila, reprezinta o farta sociala care se
poate manifesta ~i prin comiterea de infractiuni. Se recomanda folosirea fn
Este conditia dreptul penal intern a unor masuri eficace de aparare sociala fmpotriva
. - ~•. ac,mne.
172. Libertatea de vomta t· _, generala a .subiectu-d A

lui activ al infractiunii, persoana fizica, ce presupune ca aceasta a dec1s m mo 1

Despre problemele privind admisibilitatea unei raspunderi penale in cazul persoanei
1 Ase vedea M. Basarab, op. cit. , p. 98. juridice, a se vedea, pe larg, F. Streteanu, R. Chirifii, Raspunderea penala a persoanei
juridice, editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucure~ti, 2007, p. 72 ~i urm. De asemenea, cu
V.
2
3
A se vedea, mop.
Dongoroz; citt.,sens,
aces p. 40G7.. Antonin , Despre infractor, acfiunea infracfionala ~i privire la problemele doctrinare referitoare la problema raspunderii penale a persoanei
vinovafie, in R.R.D. nr. 8/1969, p. 80- juridice, a se vedea Andra-Roxana Ilie (Trandafir), Angajarea raspunderii penale a
persoaneijuridice, Editura C.H. Beck, Bucure~ti, 2011, p. 25 ~i urm.

154
155
persoanelor juridice atunci cand este vorba de infractiuni savar.Jite fn scopul
de a satisface interesul colectiv al acestora sau cu mijloace utilizate de ele.
175. Scurt istoric privind reglementarile cu privire la raspunderea
penala a persoanei juridice in dreptul penal roman 1• Primele dispozitii
privind sanctionarea persoanei juridice in dreptul penal roman au fost
consacrate in Codul penal Carol al II-lea. Acesta prevedea trei categorii de
masuri de siguranta care se puteau lua fata de persoanele juridice (morale):
inchiderea localului (art. 84), suspendarea ~i dizolvarea (art. 85). Aceste masuri
de siguranta ce se puteau lua fata de persoanele juridice nu erau insa legate in
mod direct de vreo responsabilitate a persoanei juridice, ci fie de necesitatea
preintampinarii savar~irii de noi infractiuni, fie de savar~irea de catre directorii
sau administratorii societatii a unei fapte de o anumita gravitate prevazute de
lege. Prevederea acestor categorii de sanctiuni pentru persoana juridica nefiind
legata ~i de o raspundere penala a persoanei juridice, nu pot fi considerata ca o
prima forma de reglementare in dreptul nostru a raspunderii penale a persoanei
juridice. . pot antrena raspunderea penala a persoanei juridice.
Primele dispozitii care au consacrat raspunderea penala a persoane1
juridice in dreptul penal roman au fost cuprinse in Legea nr. 299/2004 privind
raspunderea penala a persoanei juridice pentru infractiunile de falsificare de
monede sau de alte valori. Aceasta lege consacra o raspundere penala a
persoanei juridice limitata numai pentru savar~irea infractiunilor de falsificar~
de moneda sau alte de valori (art. 282), falsificarea de valori straine (art. 284) ~1
detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori (art. 285), prevazute in
Codul penal de la 1969.
In dreptul penal roman, reglementarea raspunderii penale a persoanei
juridice avand caracter general s-a facut pentru prima oara prin Legea
nr. 301/2004 privind Codul penal, lege a carei intrare in vigoare a fost
abandonata. Pana la adoptarea unui alt nou Cod penal s-a optat pentru
introducerea reglementarii raspunderii penale a persoanei juridice in Codul
penal in vigoare la acea vreme. Astfel, a fost adoptata Legea nr. 278/2006, care
a introdus in Codul penal din 1969 art. 191, dispozitii ce au cuprins conditiile
generale in care o persoana juridica putea fi trasa la raspundere penala. De
asemenea, au mai fost introduse ~i alte dispozitii privind pedepsele aplicabile
persoanei juridice, efectele diferitelor cauze de atenuare ori de agravare a
pedepsei etc.
In prezent, raspunderea penala a persoanei juridice are o reglementare
distincta, in cuprinsul Titlului VI al Partii generale a Codului penal. Conditiile
1
Pentru o prezentare mai detaliata a istoricului consacrarii reglementarii raspunderii
penale a persoanei juridice in dreptul penal roman, a se vedea A.lR. llie (Trandafir),
op. cit., p. 15 ~i urm.
156
raspunderii penale a persoanelor juridice sunt prevazute in art. 135 C.p. care au
preluat dispozitiile din art. 19 1 C.p. 1969. '
. .. 176. Condifiile raspunderii penale a persoanelor juridice. Prin dispo-
z1t11le art. 13~ ~-~-, avand denumirea marginala condi/iile raspunderii penale a
p~rsoanelo~ ~u:zdzce s-a prevazut: ,, (I) Persoana juridica, cu excepfia statului
.JZ a_ autorztat:lor publice, raspunde penal pentru infracfiunile savar.Jite fn
~ea!z~area obzec~ul~~ de activitate sau fn interesul ori fn numele persoanei
~urzdzce.. (2) Instzt~tzzle_p_utl!ce nu raspund penal pentru infracfiunile saviir.Jite
zn exercz'.area. ~~ez actzvztatz ce nu poate face obiectul domeniului privat ". Din
a~este d1spoz1t11_ se deduc conditiile generale in care o persoana juridica
raspunde penal ~1 astfel poate fi subiect activ al infractiunii.
Conditiile in care persoana juridica poate fi subiect activ al infractiunii 1
pot fi: a) conditii_ c~ ~rivesc existenta persoanei juridice; b) conditii p~ivind
sfer~ persoanelor J~Id~c~ care raspund penal; c) infractiunile ce pot fi comise
de catre pers~anele Jund1ce; d) conditii privind persoanele care prin faptele lor
177.~ Condifii privind existenfa persoanei juridice. Persoana juridica
pentru a raspunde penal trebuie sa existe in momentul infractiunii. Sub acest
aspect, nu pot fi subiecte a~tive ale infractiunii acele entitati (~sociatii, grupari
~tc.) ~ar~. nu au doband1t personalitate juridica pana la data comiterii
mfractmnu.
. . Poate fi subiect activ al infractiunii persoana juridica aflata in proces de
hch1dare pana la incetarea activitatii
. Conform art. 151 C.p., ,, f~ ~azul pierderii personalita/ii juridice prin
f~zzune, absorbtie sau divizare intervenita dupa comiterea infractiunii/
raspunderea penala .Ji consecintele acesteia se vor angaja: '
a) fn sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
b) fn sarcina persoanei juridice absorbante;
c) fn s~rc~na persoanelor juridice care au Jost create prin divizare sau
care au dobandzt .frac/iuni din patrimoniul persoanei divizate ".
. ~preciem ca in situatia transformarii persoanei juridice ~i crearea uneia
no1, rasp~nderea P:_nala va su~zi~ta avand ca temei continuitatea societatii (de
ex., o soc1etate cu raspundere 1Im1tata se transforma in societate pe actiuni).
A _ 17_8._ Co~difiile privind sfera persoanelor juridice care raspund penal.
In prmc1pm, raspunderea penala poate interveni pentru orice persoana juridica.
1
A se vedea, pe_ larg, ~icoleta lliescu, i'n monografia ,,Noul Cod penal comentat",
coor~onator G. _Ant~n~u, ~drtura C.H. Beck, Bucure~ti, 2006, p. 478 ~i urm. (lucrarea a
avut m vedere d1spoz1tule dm Codul penal din 2004, care nu a mai intrat i'n vigoare).
157
De la aceasta regula, prin lege, s-au prevazut excepfii ce privesc persoanele
juridice de drept public, §i anume statul §i autoritatile publ!ce. Sunt ~xcept~te ?e
la raspunderea penala §i institutiile publice, dar numai p~ntru mfract1~ml~
savar§ite in realizarea unei activitati ce nu poate face ob1ectul domemulm
privat. A§adar, institutiile publice care savar§esc infractiuni in realizarea unei
activitati care poate face obiectul domeniului privat nu sunt exceptate de la
raspunderea penala.
In stabilirea entitatilor juridice (persoane juridice), ce constituie autoritafile
pub/ice, se vor avea in vedere dispozitiile art. 240 din Legea nr. 187/2012, care
prevad ca ,, fn aplicarea dispozifiilor art. 135 din Codul penal, prin autoritafi
pub/ice se fnfelege autoritafile prevazute fn mod expres fn titlul III, precum_ ~i _la
art. 140 ,Ji 142 din Constitufia Romaniei, republicata ". A§adar, autontatile
publice prevazute de Constitutie care sunt excluse de la raspun~e:ea p~~ala s~t:
Parlamentul, Pre§edintele Romaniei, Guvemul, Organele adrmmstrat1e1 pubhce
centrale (autoritati in subordinea Guvemului, ministerelor ori autonome, foqel~
armate, Consiliul Suprem de Apa.rare a Tarii) §i locale (autoritati comunale §1
ora§ene§ti, consilii judetene, institutia prefectului), Organele autoritatii
judecatore§ti (instantele judecatore§ti, Ministerul public, Consiliul Superior al
Magistraturii), Curtea de Conturi, Curtea Constitutionala.
Aceste exceptari sunt justificate, fiindca antrenarea raspunderii penale
pentru aceste entitati nu poate fi conceputa sau ar avea consecinte 1;egative
asupra societatii care trebuie protejata impotriva faptelor periculoase. In cazul
statului care este titular al actiunii penale, actionand in numele intregii societati,
nu este de conceput ca acesta sa fie in acela§i timp §i subiect activ al
infractiunii. In celelalte cazuri, s-a apreciat de catre legiuitor ca sunt suficiente
alte ~ijloace legale de combatere a incalcarilor legii penale decat prin
instituirea raspunderii penale. Prin sanctionarea acestor categorii de persoane,
datorita importantei deosebite pe care o au s-ar ajunge practic la sanctionarea
societatii
, ' care ar avea de suferit ca urmare a lipsei unor servicii vitale din
partea acestor entitati.
179. Infracfiunile ce pot fi comise de catre persoanele juridice. Cel
putin din punct de vedere teoretic o persoana juridica poate .raspunde penal
pentru orice fapta prevazuta de legea penala. Desigur, ex1sta o sene de
infractiuni care nu ar putea fi savar§ite din punct de vedere natural de catre o
perso~na juridica fn calitate de autor (de ex., violul, agresiunea sexuala,
bigamia, conducerea unui autovehicul fara permis de conducere etc.). .
Intrucat legiuitorul nu a prevazut vreo conditie cu privire la existenta une1
dispozitii prin care sa se arate ca o anumita infractiune se pedepse§te §i atunc!
cand este comisa de o persoana juridica, s-a consacrat o raspundere penala
generala a persoanei juridice in dreptul penal roman.
158
. ~e_n tru c~ o persoana juridica sa raspunda penal trebuie ca aceasta sa
~om1ta _mfractm~ea in ~el puti~ ~na dintre modalitatile de realizare, respectiv:
~n :e_alzzarea ?~zectul~z ~~ _actzvztate sau fn interesul ori fn numele persoanei
{uridic_e .. ~ond1f1~ c?m1teru mfractiunii in realizarea obiectului de activitate este
md_e~lm1ta atunc1 cand aceasta a fost savar§ita in stransa legatura cu obiectul de
~ct1v1t~te . al . p~rsoanei juridice respective : infractiuni privind concurenta,
mfractmm pn:1toare ~a r~gi~rml unor activitati economice, protectia mediului
etc._ Infra:tmml~ co~1se m mteresul_ persoanei juridice reprezinta O categorie
mai lar~a. d_e~at pnma, acestea fond susceptibile sa aduca un beneficiu
persoane1 Jur_1d_1ce. Infractiunile comise in numele persoanei juridice sunt acelea
leg~te de activ1tatea persoanei juridice, nu neaparat in realizarea obiectului sau
!n :n~eresul perso_anei juridice, cum ar fi fapta unui imputemicit al persoanei
Jur1d1ce sau a unm reprezentant de fapt.
. _Prin reglementarea celor trei modalitati de comitere a infractiunii
leg~mtorul roman a-dorit sa of~r~ o_ p_al:ta ~o~rte larga de posibilitati de a trage
la rasp:1ndere penala o ~ersoana J~nd1ca, ev1tandu-se posibilitafile de sustragere
?e la r~sp~ndere~ penala a ace~te~a._Prevederea acestor modalitati de savar§ire a
mfra~tmnn d_e c~tre persoana Jund1ca nu va conduce, dupa cum vom vedea la
a~gaJarea _?b1ect1va a r~spunderii penale, deoarece pentru intregirea condifiilor
rasp~nde-:,11 penale mai este necesara §i vinovafia persoanei juridice, care se
anahzeaza separat de cea a persoanei fizice.
~ 180. Condifii privind persoanele care prin faptele lor pot antrena
raspund~re~ ~enala a -p~rsoanei juri~ice. Fapta persoanei juridice nu poate fi
~onc~pu_ta p~na la u?1:a m af~ra fapte1 persoanei fizice care prin actiunile sau
~nacfmmle e1 determma condmta persoanei juridice. Dar ce relatii sunt necesare
mtre persoana fizica §i cea juridica pentru ca fapta celei dintai sa atraga
raspunderea penala a celei de-a doua?
Di~ ~is~~zitiile art. 135 C.p., ce reglementeaza raspunderea penala a
pe~s~an~1 Jund1ce, s~ ~e~prind relafiile care trebuie sa existe intre persoana
~zica §1 persoana Jund1ca pentru ca fapta persoanei fizice sa antreneze
r~spunderea penala a persoanei juridice. Se poate sustine opinia conform careia
ras?~nd_erea penala a persoanei juridice poate fi antrenata de orice persoana
fiz1ca _dm conducerea persoanei juridice, de orice prepus al persoanei juridice
de once persoana aflata sub autoritatea persoanei juridice ~i chiar de oric~
per_soana ~ce~ are o. relafie d~ fapt _ori de drept cu persoana juridica §i care
~cf:o~eaza m reahzarea ob1ectulm de activitate ori in interesul persoanei
Jund1ce sau in numele acesteia.
Sfera larga de persoane fizice care prin actiunea ori inactiunea Ior pot an-
~ena ra~pun~erea P:nala a perso~nei juridice impune o stricta evaluare din partea
mstanfe1 de Judecata pentru a refme doar acele persoane care prin contribufiile lor
159
au condus la saviir$irea faptei de catre persoana juridica, fiindca nu se poate
182. Concursul intre raspunderea enala a . . . .
ajunge la o raspundere penala obiectiva a persoanei juridice. Simpla legatura de raspunderea penala a ersoanei fl . p pe~so~ne1 Jun d1ce ~i
fapt ori de drept intre persoana fizica $i persoana juridica nu poate antrena $i aceleia~i infractiuni. Co~orm art. I ~ •ca~inca;eCa cont~1bmt Ia comite~ea
raspunderea penala a persoanei juridice pentru fapta persoanei fizice atat timp cat persoanei juridice nu exclude rasnu d . lt·, ,,Raspun~erea penala a
fapta retinuta in sarcina persoanei juridice nu a fost comisa in realizarea "b . l r n erea pena a a persoanez fizice ca
contrz uzt a savar~irea aceleia~i fapte" RezulC t£ 1 - ~ re a
obiectului de activitate a persoanei juridice, in interesul ori in numele ei.
Mentionam ca raspunderea penala a unei persoane juridice poate fi
angajata $i ca urrnare a conduitei unei alte persoane juridice care a actionat in
~;~e,;~~~:~:;:::Iee;se':.~a ~'.;~cf atat :
1 R~ d '
;:z~l ~: :::~;:~t:::::i:~:
.,.1 m cazu1 m care aceasta nu raspunde
realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice raspunzatoare penal , in ~:;s:~ne:sr:~d~::ai P::a::a:iie:::o:nei_ fiziced poate fi a__ntrenata indiferent daca
interesul ori in numele acesteia. in acest caz, pentru fiecare dintre persoanele .,. raspun ere penala sau nu Raspund
pena1a a persoanei juridice, fiind pentru fapt . . . . . . . erea
juridice, conditiile raspunderii penale se vor verifica in mod distinct. Desigur ca daca persoana fizica este cunoscuta . .~ e1 _propne, se va stab1h md1ferent
pana la urma raspunderea penala a persoanelor juridice se va analiza prin stabilita raspunderea penala. on nu $I rnd iferent daca pentru aceasta este
prisma conduitei persoanelor fizice implicate.
. ~~in dispozitiile art. 135 alin. 3 C.p., legiuitorul a dorit ~ -
181. Stabilirea formei de vinovape a persoanei juridice. Precizam ca pos1b1htatea folosirii persoanelor juridice drept inst t sa . excluda
infractiuni de catre persoanele fizice. rumen pentru com1terea de
vinovatia ca atitudine psihica fata de fapta $i urrnarile acesteia este specifica
doar persoanei fizice $i prin mecanismele de formare a acesteia nu poate fi A$a cum s-a remarcat in d t · ~ 1
persoanei juridice in dre Aoc rma , mod~lul de raspundere penala a
extinsa la persoana juridica.
in stabilirea vinovatiei persoanei juridice la savar$irea unei infractiuni se
va avea in vedere pozitia persoanei fizice fata de persoana juridica, astfel ca
daca persoana fizica este organul de conducere al persoanei juridice (individual
ii'i:~d
rasp
::~~:;:::~pe~£~~:;;~:!fri~i;; ;~:t
d · d.
un en m partea unei alte persoane.
;:d:d::t::r~:~n~~~~/J:~:
a aces eia e angaJarea vreunei

sau colectiv), forma de vinovatie a persoanei fizice in comiterea faptei este $i

forma de vinovatie a persoanei juridice raptuitoare. A$adar, vinovatia persoanei C. Subiectul pasiv al infractiunii
juridice ·in forma ceruta de lege va fi aceea$i cu cea retinuta in sarcina
conducerii acesteia (persoana fizica) . perso!n8a3fi::t:7· in doctr~na_ ~e~al~, su~iectul p~~iv este definit ca fiind
Cand exista divergente intre vointele diferitelor persoane fizice care este vatamata ori pus~eArsoan~ Jurlid_1c~ titula~a a valorn sociale ocrotite §i care
compun conducerea persoanei juridice, va trebui stabilit in ce masura fapta . . myenco prm mfractmne 2 •
infraqionala reflecta vointa persoanei juridice sau doar a unora dintre
ditii g:~:;:te~Ii ~;:~:a~!. mfractiunii trebuie sa indeplineasca $i el anumite con-
persoanele fizice cu rol de decizie. in aceasta situatie, vinovatia persoanei
juridice poate sa nu existe daca, fiind in minoritate, persoanele fizice ce au
comis fapta nu au reu$it sa se impuna. 184. Conditii generale. Pentru a fi subiect a . I . fr . . .
Daca persoana fizica ce a comis infractiunea este un prepus ori un fizicaiau p~rsoan~ juridica t~ebuie sa fie titulara v;l~;~ :o~~al:;~~:::;/;;:~~na
mandatar al persoanei juridice, vinovatia persoanei juridice trebuie stabilita e ce e ma1 multe on subiectul pasiv 1 . fr . .. .
pagubita prin infractiune (de ex. A 1 _afi m _act_1_un11 este $i persoana
distinct de vinovatia persoanei fizice $i urrneaza a fi retinuta numai in masura in de! 1.d , .. m cazu m ractmn11 de furt distrugere
care persoana juridica prin organele ei de conducere a acceptat, tolerat,
incurajat ori determinat savar$irea faptei.
0
fe
pas~t at::;:~J~!:Je( :~b~l Aca per;~anfra p~gu-~ita ;a fie alta de~at subiectui
, .. m cazu m actmn11 de omor, subiectul pasiv este
Cand, indiferent de pozitia persoanei fizice fata de persoana juridica,
A se vedea, In acest sens, F. Streteanu R Ch· · ~
1
persoana fizica a comis fapta in interes propriu, raspunderea penala a persoanei • . A

contrar, ca raspunderea penala a persoane. . .ct· . inf a__, op. cit. , p. 3~ I ~1 urm. In sens
juridice este exclusa.
Formele de vinovatie in care o persoana juridica poate comite o infrac-
tiune sunt, ca $i in cazul persoanei fizice, intentia, culpa sau intentia depa$ita.
G. An:oniu, Explicatii preliminare ... , op.
M. Basarab, op. cit., p. 98 .
c~~n:~/;t:~;;; ~e::
(sau reflexie), ca urmare a raspunderii per~Jun _1~e ~ste o raspundere md1recta, prin rico~eu

~ ·
Mioara-Ketty Guiu, Ill
3
Ase vedea V. Dongoroz, op. cit., p. 206.

160
161
 zeaza in varianta calificata cand furtul est - A • A

fn comun ( art. 229 alin. 1 lit. a C .e s~var~1t zntr-un mijloc de transport

victima omorului, iar subiectul pagubit este persoana care se afla in intretinerea
profes~onal (art. 229 alin. 2 lit. f6
on p~zn vzolare de _domf~iliu sau sediu
victimei). nereahzarea conditiei de Joe al sa~ -?· ~- In ~stf~_l de s1tuatn, 1precizam ca
A •

185. Conditii speciale privind subiectul pasiv sunt prevazute in con- • fr . . . ' var~m1 mfractmnn n d •
m actmnu, fapta ramane · .i:: t· u con uce a mexistenta
. '
A :

mirac mne m vananta f1 ( · 1

tinutul unor infractiuni. Astfel, este necesar, de ex. : pentru infractiunea de ultraj rea11zeaza varianta calificata. ' P s1mp a), dar nu se
(art. 257 C.p.) ca subiectul pasiv sa fie unfunctionar ce fndepline§te o Junctie
ce implica exercitiul autoritatii de stat aflat fn exercitarea atributiilor de 189. Timpul in care se savar~e te fa t
p ~ ~ cond1f1e esenfiala. Timpul in
..
serviciu sau fn legatura cu exercitarea acestor atributii; pentru infractiunea de care se savar~e~tc fapta poate con t 'tu~
d · d • s 1 1 o cond1t1e esenf 1- d 1·
ucidere sau vatamare a nou-nascutului savar~ita de catre mama (art. 200 C.p.), epm e ex1stenta infractiunii. Astfi I . fi . , ,ia a e rea izarea careia
subiectul pasiv este copilul nou-nascut ~i exemplele ar putea continua. ,,coborarea pavilionului'; are dr te ' m ~a_ctmnea prevazuta in art. 427 C p
- A ' ep cond1tie esenti r 1· · ·,
uptez. In cazul in care cobo a a rea 1zarea ei fn timnul
1
A • • , • ,

I rarea pav1honulm nu r A •

§ 3. Locul ~i timpul savar~irii infractiunii aceasta nu are. relevanta

, penal~a (nu se reahzeaza
. c are
t · oc 1m• t1mpul Iuptei ,
asemenea, mfractiunea de fi . on,mutu mfractiunii) De
· · • " 0 1os1re a emblemei c R • ' ·
186. Precizari. Locul ~i timpul sunt elemente preexistente infractiunii, operatmmlor militare" se realizeaza d - f; rucea o~1e in timpul
sau pe durata starii de asediu. aca apta este savar~ita fn timp de razboi
fara de care nu poate fi conceputa savar~irea unei infractiuni.
in legea penala au fost inscrise dispozitii cu privire la incidenta acesteia in
. 190. Timpul in care se savar e te fa
~ ~ poatepta
raport cu locul de savar~ire a infractiunii (art. 8-11 C.p.) ori in raport cu timpul .
T1mpul in care se savar"e"te'i 'i
i·n.i::ract·
iJ mnea s - - element
f · circumstantial, ·
(art. 3-7 ro de element circumstantial d , 1· - _a cons 1tu1e doar o conditie cu
in C.p.).
continutul celor mai multe infractiuni nu sunt prevazute conditii cu
privire la timpul ~i locul de savar~ire, ceea ce insemna ca acestea se pot comite
f 1 .. . , ' e rea izarea care1a n d . d
,m~n, c1 doar a variantei calificate a ace t . ~ ep1~ e ex1stenta
. ,
infrac-
~ahfic~ta cand este savar~ita fn tim u~ e1a. ~-stfel, mfractm!1ea de furt devine
oriunde ~i oricand, indiferent de locul ~i de timpul savar~irii lor (de ex.: mfractmnea
. ' 1 1cata_'PA
de talha~r1·e este cal'fi candnoptzz
- (art. 229 alm. 1 lit. b C p)
vatamarea corporala grava, loviturile sau vatamarile cauzatoare de moarte nu
A • - A • • • ,

aim. I lit. d C.p.) etc. e savar~1ta zn tzmpul nopfii (art. 234

cuprind in continutul lor referiri cu privire la locul ~i timpul de savar~ire).
Dar locul ~i timpul pot aparea1 in continutul unei infractiuni, influentand
existenta acesteia ori realizand un continut calificat al infractiunii. Secfiunea a III-a
187. Locul de savar~ire a faptei - conditie esentiala. Locul de savar~ire CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII
a unei infractiuni poate constitui o conditie esentiala in continutul infractiunii,
de indeplinirea careia depinde existenta infractiunii. De exemplu: conducerea § 1. Nofiuni
unui autovehicul fara permis de conducere pentru a fi infractiune trebuie sa se
faca pe drumurile publice (art. 335 C.p.). .. 191. Noµunea de ,,conµnut constitutiv" C . . .
unn desemneaza totalitatea co d't"l - : ontmutul constitutiv al infracti-
in astfel de cazuri, nerealizarea conditiei privind savar~irea faptei intr-un 1 n 1,11 or prevazute m no d · • . '
a actul de conduita interzis (proh'b't) .1:11-a e mcnmmare cu privire
anumit loc conduce la inexistenta respectivei infractiuni, din lipsa unuia dintre
ori devin relevante prin savar~irea ~c1ti p~ care_(co~d1t~~) le indepline~te :faptuitorul
elementele ei constitutive. . Continutul constitutiv are o ;f:1t sau ma~tmnn de c~tre acestal .
188. Locul de savar~ire a faptei - element circumstantial Locul de tmutul juridic .al infractiunii care t de cu~nnde~e mai restransa decat con-
alte elemente ale infrac{iunii2. poa e cupnnde ~1 alte conditii privitoare la
savar~ire a infractiunii poate constitui doar o conditie ce are rolul de element
circumstantial, de realizarea caruia nu depinde existenta infractiunii, ci doar
realizarea variantei calificate a acesteia. De ex.: infractiunea de furt se reali- 1
I Bulai,
2 ~- . B.N. Bulai ' op · cit· , p • 170 ~1· urm
. .. ~ contmutul juridic se pot cuprinde co d: .. . .
sub1ect11 mfraqiunii, la locul "i timpul sa- , . .. ~ fr1!11 ~n':?toare la ob1ectul infractiunii la
.
A se vedea Stefania Georgeta Ungureanu, Rieu Ungureanu, Refiecfii asupra 'f var~m1 m actmnu. , '
1
implicafiilor penale ale timpului, in R.D .P. nr. 3/2005, pp. 60-63.
163
162
 Intrucat continutul constitutiv nu poate lipsi din continutul juridic al ori- a) Acfiunea sub care se t
carei infractiuni, cercetarea acestuia are importanta deosebita in doctrina penala. atitudine a faptuitorului . poa e prezenta elementul material desemneaza o
Componenta esentiala a continutului constitutiv, actiunea faptuitorului, faca. pnn care face ceva, ce Iegea penala ordona sa nu se
interzisa prin norma penala, este cercetata in doctrina penala sub doua aspecte: Actiunea se poate reali · . .
obiectiv ~i subiectiv. ucidere etc . o . . . za przn acte materzale ca: Iovire, Iuare, distrugere
·, n przn cuvznte profer d • '
Aspectul obiectiv sau latura obiectiva ~i aspectul subiectiv sau latura in:fractiunii de am · t ' are e cuvmte, cum ar fi, de ex., in cazul
subiectiva, consacrate in ~tiinta dreptului penal, sunt aspecte sau laturi ale C.p.).' sau prz· e?~n,~re (art. ~0 6 C.p.), propaganda pentru razboi (art. 405
' n sens m cazul :fr f · · ·
aceleia~i manifestari (actiuni ori inactiuni) voluntar-con~tiente a faptuitorului in judiciare ori A '1 . . m ac,mm1 de mducere in eroare a organelor
m cazu m:fractmnilor de fi I · · ·
sfera relatiilor sociale. contrafacere alterare a A . 'i .2 a s prm operatmm de falsificare,
' mscnsu m etc.
In cercetarea actului de conduita se va avea tot timpul in vedere ca acesta b) Inactiunea desemneaza ftud· .
reprezinta un tot indivizibil, o unitate indestructibila intre vointa ~i con~tiinta, Iegea penala ~rdona sa faca. a I mea faptu1torului care nu face ceva ce
cu care se savar~e~te ori se executa acesta (actul de conduita). Inactiunea nu constituie I • .
Examinarea actului de conduita voluntar-con~tient sub aspect obiectiv ~i obligatie iegala . . e ement matenal al mfraqiunii daca nu exista o
, on conventwnala de a - A A . .
sub aspect subiectiv are loc din considerente metodologice. piedica O alta en • - ' _ nu ramane m pas1v1tate, pentru a im-
p . . _erg1e sa produca rezultatul periculos.
rm mactmne se comit infracti · .
omisiunea sesizarii (267 C _ , uni ~a .. nedenunta~ea (art. 266 C.p.),
§ 2. Latura obiectiva
dificultate (art. 2 C ) .p.), Iasa~eAa fara aJut~r. ~ une1 persoane aflate in
03
decurge din lege D .p. bel~c., _cazun m care obhgatrn de a ie~i din pasivitate
192. Notiune. Aspectul obiectiv sau latura obiectiva a continutului con- · ar o 1gat1a de a ie«i d · · · · .
decurge «i din , .,, m pas1v1tate ~1 a act10na poate
stitutiv al infractiunii desemneaza totalitatea conditiilor cerute de norma de in- .,, contract, cum este in I . fr . . .
(art. 297 c p )3 .A . cazu m act1un11 de abuz in serviciu
criminare privitoare la actul de conduita, interzis sau ordonat, pentru existenta . . ' on m cazul unor mfracf . . . . . .
ferate (art 329 art C 4 ,mm contra sigurante1 circulat1e1 pe caile
infractiunii. · , · 330 .p.) etc.
Elementul material poate A . . . ..
193. Structura laturii obiective. Cercetarea laturii obiective a infracti- unica, cand con 1- fi A a~are m contmutul mfractmnn intr-o varianta
s a ie mtr-o actmne fi A tr . .
unii se face prin examinarea elementelor sale componente, recunoscute in doc- variante alternative A d _ ' . ' _ie m -o mactmne; sau in mai multe
, can consta dm ma1 mult f · (d . ;:-. .
trina penala ca fiind: a) elementul material; b) urmarea imediata; c) legatura de luare de mita se poat - A . d _ e ac,mm e ex., m.iractmnea de
e savar~1 e catre un fun ct· . . d ,, . .
cauzalitate fntre elementul material $i urmarea imediata. ori acceptare" de b . ,1onar pnn ,,pretm ere , ,,pnmire"
" D. . . 1
. am sau a te foloase ce nu i se cuvin (art 289 C p )
La aceste elemente se adauga ~i anumite conditii, cerinte esentiale cu istmctia dmtre elementul t . I A . . . ..
privire la elementul material 1• native este i~porta - A ma _ena, m vananta unica ~i variante alter-
' n1a m ceea ce pnve«te A dr - .
deoarece pentru . ;:-. . . .,, mca area corecta a fapte1 comise
194. Elementul material. Elementul material al laturii obiective de- m.iractmmle
, cu eleme n ma ena1 a1temativ, reahzarea acestuia'
t t · . .
semneaza actul de conduita (actiune sau inactiune) interzis sau ordonat prin -~De
--
· ct
----
!
ex., m ucerea in eroare a orga I . ct· .
norma de incriminare. Elementul material reprezinta componenta esentiala a plangere ori prin denunt care t fi . , ne or JU icrnre (art. 268 C.p.) se poate realiza prin
art · 290 aim. · 2 raportat Ia,, art 28po 1. ~1 m forma scrisa (art · 289 am.1· 4 c .p.p. ~1,· respectiv
oricarei infractiuni, daca avem in vedere ca infractiunea este fapta prevazuta de 2 F . . , · 9 am.1 4 C.p.p.). ,
legea penala, savar~ita cu vinovatie, nejustificata ~i imputabila celui care a . . _als1ficarea unm mscris oficial se . . ..
subscrieru sau prin alterarea 1 . , . poate face prm contrafacerea scnern ori a
comis-o. 3 Fapta fun t · ~1 m or~ce mod (art. 320 alin. 1 C.p.).
, c,10narulm pubhc care , · . ..
In norma de incriminare, elementul material este desemnat printr-un cuvant, zndepline~te un act. m exerc1tarea atnbutulor de serviciu nu
4 De ,
printr-o expresie ce arata actiunea sau inactiunea interzisa - este a~a-numitul . . , ex., m cazul faptei prevazute 1n rt 329 · · - ,
verbum regens. plznzrea zndatoririlor de serv· . , d . a_ · C.p., macpunea consta m ,,nefnde-
gestioneaza infrastructura I'. zc_zu _sau_ I~ eplm1rea !or defectuoasa de catre angajatii care
daca- prm .
aceasta se pun ,
1erov1ara on ai operatorilo d t
. .
. .
r e ransport, mtervent1e sau manevra
,
1
A se vedea, in acest sens, V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 11 . . e m pencol s1guranta . I . . . ·1 '
mterventie sau manevra pe cal ea ferata ( ... )". , c1rcu at1e1 m1J oacelor de transport,

164
165
intr-una ori in mai multe variante nu este de natura sa schimbe unicitatea
196. Cerinte esentiale Strans le
infractiunii. tregirea laturii obiective ~unt ~~a-numite1ate d~ ~!~men~I material ~i pentru in-
Elementul material in variantele alternative poate consta nu numai din ac- Cerintele esentiale rivesc ele e con It~I - ~ermte esentiale1.
tiuni ori numai din inactiuni, ci ~i dintr-o actiune ~i o inactiune, ca, de ex.: servata odata cu sav'.ir~ir! acestuia m:n~I matenal_ ~I realizar~a Io: trebuie ob-
abuzul in serviciu (art. 297 C.p.), neglijenta in serviciu (art. 298 C.p.), ~i care se 1:-
Cerintele esentiale se pot ref~rf ~ caracte1:z~re~ ~a~teI ca mfractiune.
poate realiza prin neindeplinirea ori prin indeplinirea defectuoasa a unui act de pe drumul public, pentru unele infracti. . locul ~avar.Jzr:zz znfracfiunii (de ex.:
catre un functionar public in exercitarea atributiilor de serviciu. ~ublice); - timpul savcir,Jirii infracti~~7I Ia regu~ml c1rcAulatiei p~ _drumurile
Elementul material poate consta din mai multe actiuni reunite [de ex., in timpul luptei (art. 427 c p )· - - '. f de ex._. coborarea pavihonului in
cazul infractiunii de talharie - luarea bunului mobil (1) ~i exercitarea violentei (art. 422 C.p.) etc.]; _ modul ~t;;;~:::/a:;,1pu~u1,, d~ lup~a _in timpul Iuptei
impotrivirea Ia executarea unei hot~ A . . de : sava~.Jzr~ a znfracfiunii [de ex.:
sau amenintarii (2)].
f:ata- de organul de executare (art. 287
A
aran JU ecatore~tI prm
alin 1 I.
d .
~punere e rezistenta
mtr-o Iocuinta (art 224 c p )· f: 1 .fi · . It. a C.p.), patrunderea fiira drept
195. Savar~irea infracfiunii comISive prin om1smne. Pomind de la , · · · , a SI Icarea unm in · fi · 1 •
scrierii ori a subscrierii sau prin alte I . A sc~Is o ICia prm contrafacerea
modalitatile de realizare ale elementului material, in literatura de specialitate rarea uz zn orzce mod (art. 320 C.p.) etc.].
infractiunile au fost clasificate in infraqiuni comisive ~i infractiuni omisive. . 197. Urm area imediata. Prin savar . . .. . . .. A
Infractiunile comisive sunt acelea in care elementul material consta intr-o obiectului infractiunii se produce o vatama!Irea actmnuA sau I~actmnu Impotriva
acfiune, iar cele omisive sunt acelea in care elementul material consta intr-o Vatamarea adusa valorI·I· socI·a1 e,. o pu~ere m pen col a acestuia.
. e ocrotite prm fapt · t · - .
inacfiune. tocmaI urmarea socialmente pe . 1 _ a m erzisa reprezmta
· . ncu oasa - element al I tu ·· b" .
A~a cum s-a aratat in doctrina, infractiunea comisiva consta in savar~irea , I.·
tmutulm constitutiv al infractiunI·
urmarea produsa prin savar~
a nI o Iective a con-
(comiterea) unui act pe care legea il interzice, iar infractiunea omisiva cons ta in · f: ·
obiectului ori a pozitiei acestuI·a _ m:adapbt~I poalte consta fie intr-o schimbare a
abtinerea de la indeplinirea (omitere) unui act pe care leg ea il ordona 1. Nu .
dIstrugerea , can o Iectu are un t ·
unui bun diilll·n . . . aspec matenal (de ex.:
trebuie fiicuta confuzie intre comisiune (actiune) ~i omisiune (inactiune), ca A , uarea patnmonmlm m rt ·
mtr-o stanjenire a normalei desfii _ . . . , ~a ea unm om etc.), fie
modalitati ale elementului material, pe de o parte, ~i infractiunile comisive ~i datorita valorii sociale ocrotite. ~uran a relatulor sociale nascute in Iegatura ~i
infractiunile omisive, pe de alta parte2 . Infractiunile comisive se realizeaza, de
Urmarea socialmente periculoasa trebui - fi . . - .
regula, prin comisiuni (actiuni), iar infractiunile omisive prin omisiuni rezultatul nemijlocit al actiunii sau i f .. e. sa Ie Imediata, adica sa fie
(inactiuni). partat. , nac,mnu, ~I nu un rezultat mijlocit, inde-
Exista insa ~i situatii in care infractiuni comisive ajung sa se savar~easca Urmarea imediata este un element I . .
prin omisiune. Altfel spus, fiiptuitorul aduce atingere valorii sociale protejate, fractiunii, pe cand celelalte urmari _n:c~sa:, a contmutulm constitutiv al in-
cu toate ca s-a abtinut de la acfiunea ce constituie elementul material al mente de circumstantiere in con~ai~~ epartate (sub~ecvente)2 pot fi ele-
respectivei infraqiuni. Pentru sanctionarea unei astfel de conduite s-a optat, la pr_oducerea unui dezast~ - in cazul i~I:~ t· ~?rdavda! al mfr~ctiunii, de ex.:
alm. 2 C.p.). c,mmI e Istrugere dm culpa (art. 255
fel ca in cazul infractiunilor omisive, reglementarea unor situatii in care
fiiptuitorul are obligatia sa iasa din starea de pasivitate ~i sa nu aduca astfel Uneori, in continutul infractiunii A AI · ·
prin infractiune. , , se mta nesc reform la urmarea produsa
atingere valorii sociale respective prin omisiunea de a actiona.
Infractiunile ce au in continut re£ . . l
Astfel, conform art. 17 C.p., infractiunea comisiva care presupune de rezultat. Rezultatul este p;rceptib "rI~I ta ~e~ultatul produs sunt infracfiuni
producere unui rezultat se considera savar~ita ~i prin omisiune, cand: a) exista o faptei ca infractiune I ~I re me conS tatat pentru calificarea
obligatie legala sau contractuala de a actiona; b) autorul omisiunii, printr-o Daca rez~lta~l nu s-a produs atu . . :ti .
actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare ramas in faza de tentativa Prin ten~ f :1cI m ractmnea nu s-a consumat, a
de pericol care a inlesnit producerea rezultatului. valoarea sociala ocrotita. . a Iva s-a creat o stare de pericol pentru

1
I. Oancea, 1n Dongoroz I, p. 108
2 ~ I. Oancea, op. cit., p. 173.
V. Dongoroz, Drept penal (reeditarea edifiei din I 939) .. . , op. cit., 2000, p. 178.
V. Dongoroz, mDongoroz I, p. 11 .
•
166
167
 Cand in continutul infractiunii nu sunt referiri cu privire la rezultat, astfel
de infractiuni se n~mesc infractiuni de pericol, de atitudine 1•
impaf!irea infractiunilor in infractiuni de rezultat ~i infractiuni de pericol
este controversata in doctrina penala2 .
in cazul infractiunilor de pericol, rezultatul consta intr-o stare contrara
celei existente anterior, in care este afectata desfii~urarea normala a relatiilor
sociale legate de obiectul ocrotirii penale. Aceasta stare de pericol nu este pre-
vazuta in continutul infractiunii, ea se deduce din insa~i savar~irea faptei 3 •
La infr;ctiunile ce a~ in continutul lor prevazuta o urmare sau mai multe
urmari este necesara stabilirea legaturii de cauzalitate intre elementul material
(actiunea sau inactiunea) ~i urmarea produs a prin fapta infractionala, adica
schimbarea in lumea exterioara (perceptibila).
198. Legatura de cauzalitate. Un alt element important al laturii obiec-
tive il constituie legatura de cauzalitate intre actiunea ori inactiunea fiiptuitoru-
lui ~i urmarea imediata.
Legatura de cauzalitate este liantul intre elementul material (cauza) ~i ur-
marea imediata (efectul) cerut de lege pentru existenta infractiunii.
Cu alte cuvinte, existenta infractiunii este conditionata de legatura de
cauzalitate dintre actul de conduita interzis ~i urmarea imediata socialmente
periculoasa prevazuta de lege.
Importanta ~i dificultatea raportului de cauzalitate in drept ~i in dreptul
penal in special a determinat o literatura juridica bogata4 .
Legatura de cauzalitate intre elementul material ~i urmarea imediata, de~i
nu este prevazuta in continutul juridic al infractiunii, caracterizeaza orice in-
fractiune. Cercetarea legaturii de cauzalitate este necesara mai cu seama in
cazul infractiunilor la care urmarea imediata se materializeaza printr-un
rezultat, pri~tr-o schimbare in realitatea obiectiva. in cazul infracfiunilor de
pericol, in general, stabilirea legaturii de cauzalitate nu este necesara, ea
rezultand din savar~irea faptei - ex re.
Legatura de cauzalitate este lesne de stabilit in acele cazuri in care rezul-
tatul produs este generat de actiunea sau inactiunea unei persoane, de ex.:
moartea unei persoane este datorata unei ac!iuni de impu~care de catre infractor.
in practica judiciara se intalnesc insa multe cauze in care urmarea pericu-
loasa se datoreaza actiunii sau inactiunii mai multor persoane la care se inter-
pun ~i anumite imprejurari care au influentat rezultatul produs.
1
G. Antonio, Raportul de cauzalitate fn dreptul penal, Editura $tiintifica, Bucure~ti,
1968, p. 94 ~i urm.
2
Ase vedea, pe larg, M. Zolyneak, M. I. Michinici, op. cit., p. 125.
3
Ase vedea G. Antonio, Raportul ... , op. cit., p. 94 ~i urm.
4
Ase vedea: G. Antonio, Raportul ... , op. cit.; V. Dongoroz, op. cit., p. 221 ~i urm.
168
Stabilirea legaturii de cauzalitate este dificila ~i pentru ca prive~te fenomene
care au avut loc in trecut, iar cercetarea acestora se face pomind de Ia rezultatul
produs.
Nu trebuie neglijate ni~i _dificultatile de ordin teoretic, generate de apli-
~are_~ tezelor filozofice cu pnvire la raportul de cauzalitate la specificul infrac-
tmnu.
199 • Teorii ~rivitoare ~~ legatura de cauzalitate. in doctrina penala
sunt cunoscute ma1 multe teoru cu privire la legatura de cauzalitate teorii ce
pot fi grup~tev ~n doua curente. Un curent sustine teza monista, iar al~l sustine
teza pluralzsta m problema cauzalitatii
, . '
20~. Te~a monista. Curentul de idei ce sustine teza monista considera ca
urma~ea ~~ed1ata are o singura cauza ~i de aceea, in situatia unei pluralitati de
co~tnbutu vumane, acestea trebuie considerate ca simple conditii, rara se~ifi-
cat1e penala.
. Cat ~rive~t: criteriile de stabilire a contributiei umane care trebuie sa fie
c?ns~derata cauza a rezultatului, in cadrul tezei moniste, parerile autorilor sunt
d1fente, formulandu-se mai multe teorii, ca, de ex.:
~) Teoria cauzei eficiente propune sa fie considerata drept cauza a rezul-
tatulm pe ace~~- car~ a d_eclan~at procesul genetic (de generare) ~i a creat pentru
celelalte cond1t11 aptitudmea de a produce urmarea imediata.
. b~ !eo_ria ~auz~i proxime considera drept cauza contributia umana ce se
s1tueaza m timp 1med1at anterior rezultatului.
~) Teoria cauzei preponderente considera cauza a unui anumit rezultat
energ1a care a contribuit eel mai mult la producerea lui.
d) Teoria cauzei adecvate sau tipice considera drept cauza a unui rezultat
pe acevea ca~e este proprie sau apta, prin natura ei, sa produca acel rezultat1. in
a:easta teo~1e se s~stine ca fiecare rezultat i~i are o cauza tipica, proprie, fireas-
~a, adecv~ta. O_ a:tmne sau o inaqiune are deci caracter cauzal numai in masura
m care se mscne mtr-o astfel de cauzalitate tipica.
A Se repro~eaza acestei teorii, ca, de altfel, ~i celorlalte teorii moniste ca re-
strange ~~te_cedenta cauzala la o singura contributie umana. S-a mai ar~tat ca
este Ane~t11nt1fica aceasta teorie prin propunerea de a stabili legatura de cauzali-
tate m _raport cu caracterul tipic al acesteia fiira observarea legaturii reale dintre
fapta ~1 rezultatul produs.
Teoria cauzei adecvate nu ofera solutii in acele situatii in care rezultatul
~s~e ~~~dus prin actiuni netipice, de ex.: amenintarea unei persoane bolnave de
mima 11 provoaca acesteia o criza cardiaca, ce are ca rezultat moartea victimei2.
1
G. Antonio, Raportul ... , op. cit., p. 120.
2
C. Bolai, B.N. Bolai, op. cit., p. 180.
169
 Teoriile prezentate mai sus nu sunt la d- .. . .
201. Teza pluralista. Curentul de idei ce susfine teza pluralista conside- nu rezolva problema legaturii d 1· ~ ~post ?e cntic1 $1 fiecare in parte
S . - e cauza itate m mtreg1me
ra ca producerea rezultatului se poate datora unui concurs de cauze. ,. . . e_ apreciaza, in doctrina penala1 ca t . . . . .. .
Si in cazul tezei pluraliste au fost formulate mai multe teorii, dintre sare ce1e mm mari posibilitati pentru soluti~ eona _ech~:'alente1 cond1t11lor ofera
mai importante sunt considerate a fi: teoria echivalentei conditiilor $i teoria ~orect sfera contributiil~r cu legatura 'dt::ea l~gaturu de cauzalitate, stabilind
hrea deosebirilor dintre diferitele tr"b u~~htate, dar care nu permite stabi-
conditiei necesare. rezultat periculos de$i legea obl" - c~n I _ut:1 aduse la producerea aceluia$i
fl _ A . ' 1ga sa se tma seama de c t ·b · . .
202. Teoria echivalentei conditiilor. Aceasta teorie, denumita $i teoria ,1 or 1~ savar$1rea infractiunii. ' on n ut1a part1c1pan-
condifiei sine qua non, este teoria cu cea mai larga raspandire $i a fost ' In doctrina penala s-a aratat ca mod 1 1 .
formulata inca din anul 1860 de penalistul german Von Buri. cauzalitate trebuie sa ofere criteri" d d-~ u te_oret1~ de rezolvare a legaturii de
Potrivit acestei teorii, sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate producerea rezultatului sa p . 1 e 1 erent1e~e _mtre contribufiile urnane la
A . :6 . , rec1zeze aspectul ps1h1c al 1 -tu ·· d
conditiile care 1-au precedat $i :fara de care rezultatul nu s-ar fi produs. m m ractmne, a valorii cauzale a in f .. ega m e cauzalitate
A$adar, orice conditie care a precedat $i a avut o legatura cat de mica cu de cauzalitate. ac ,mnn, a rolului imprejurarilor cu legatura
rezultatul este cauza a acestuia, este echivalenta cu cauza.
Sunt incluse in aceasta categorie acele conditii ce au fost sine qua non 204. Orientari practice pentru st bill
precizarilor de mai sus $i pomind d 1 ~ ~ea le~aturu ~e cauzalitate. Pe baza
- ..
pentru producerea rezultatului a$a cum s-a produs acesta.
Caracterul sine qua non al unei conditii se stabile$te folosind procedeul legaturii de cauzalitate in 1·nfr t~ a eona ech1valente1 condi!iilor, stabilirea
_ ac mne se poate real·1 b
eliminarii ipotetice a acesteia din antecedenta rezultatului $i daca rezultatul nu matoarelor principii (reguli): ' · za cu o servarea ur-
s-ar fi produs in in:fa!i$area sa concreta, atunci acea conditie a fost necesara $i
l~
a) Identifzcarea in antecedenta cauzar
deci este cauza. Cand insa $i :fara acea conditie rezultatul s-ar fi produs in care ar putea avea legatura c a a ~uturor contribufiilor umane
~ ,. . $1 eventua ~le impreju-
- . auza a cu acesta retmand · 1
aceea$i configuratie $i in acelea$i proportii, acea conditie nu a fost necesara ran cu 1egatura de cauzalitate. Verificarea
(sine qua non) $i deci nu poate fi socotita cauza a rezultatului. meaza sa fie .realizata cu aJ·utorul cn·tenu
. Im~eg~turn
sine quacauzale
non · a contr1butiilor
IA d . ur-
Teoriei echivalentei conditiilor i s-a repro$at ca pune pe acela$i plan toate
fiiecare contr1butie, spre a vedea daca :fa - ' izo an u-se ipotetic
conditiile, :fara a diferentia contributia acestora la producerea rezultatului, nu acela$i fel $i in acelea$i proportii. ara aceasta rezultatul s-ar fi produs in
diferentiaza cauzele de conditii $i nu deosebe$te diferitele conditfr in ceea ce
D~ca $i fara acea contributie rezultatul - fi A .
prive$te rolul acestora in producerea rezultatului. acele~$1 proportii, acea contributie trebuie eli s_ar - I ~rodus m acela$1 fel $i in
In ipoteza pluralitatii de c~ntributii mm~ta _dm antecedenta cauzala.
203. Teoria condiµei necesare. Aceasta teorie propune sa fie considerata ele, lantul lor neintrerupt avaAnd A d , v~ trebm sa se constate legatura dintre
drept cauza a rezultatului orice conditie necesara pentru producerea acestuia : m ve ere $1 faptul - A tr
(rezultatului), tinandu-se seama de contributia concreta adusa de fiecare 1oc decat
CA
prin interventia unui nou la t
, n cauza
1 ca m eruperea nu poate avea
1
and celelalte contributii ulteri~are nu . . .
conditie tura de cauzalitate nu este i~treru C d . apaftm unm al~ lant cauzal, lega-
Ca . $i teoria echivalentei conditiilor, teoria conditiei necesare recomanda
pentru stabilirea legaturii de cauzalitate izolarea temporara $i artificiala a spi~alizare, a plagii injunghiate ca~z~ta :i~~i-~~~~ata~ea 1~ t1mp, in c~nditii de
legatura de cauzalitate dintre fapta . 1 . . e catre mfractor nu mtrerupe
cauzelor mecanice, chimice, biologice etc., pentru a retine numai actele ome- decesul s-a datorat starii sepf mcu _Patulm _$1 moartea victimei, chiar daca
ne$ti ce au contribuit la producerea rezultatului. ice survemte ultenor sta f -
Fiecare cauza urrneaza sa fie cercetata in parte pentru a i se stabili masura punct d~ plecare plaga injunghiata2. ' re sep 1ca ce are insa ca
in care a cauzat (gradul de cauzare), a contribuit la producerea rezultatului. Cand contributiile ulterioare a art· 1.
S-a repro$at acestei teorii ca nu aduce nimic nou in problema legaturii de cauzalitate este intr;rupta de . . P. ,m un~ alt lant cauzal, legatura de
· ' ex .. v1ctima une1 ranir· d
cauzalitate, fiindca post factum toate conditiile par ca necesare dupa ce rezul- JOs, spre spital, dar este accidentata rt 1 d 1 U$Oar~ se eplaseaza pe
corecta a strazii. mo a e un autoveh1cul, la traversarea
tatul s-a produs. Aceasta teorie a mai fost criticata $i pentru ca $terge deosebi-
rile dintre cauze $i conditii, putand fi cauza orice conditie necesara pentru pro-
ducerea rezultatului. : C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 182.
A se vedea '(«i T ·s· s .p., d · nr. 1642, ,m C.D ., 1971, pp. 373-374.
1 G. Antoniu, Raportul..., op. cit., p. 157, p. 138.
171
170
 fata de aceasta fapta ~i urmarile aceste. . . .
b) Stabilirea aspectului psihic al legaturii de cauzalitate. Vor fi retinute, de lege pentru existenta acele1· 1·nfr t· ia,_atitudme expnmata in vinovatia ceruta
. , acmm
din antecedenta cauzala a rezultatului, nurnai contributiile fata de care s-a sta- - . Vmovatia ca trasatura a infractiunii st . - A .
bilit atat aspectul fizic, cat $i eel psihic al legaturii de cauzalitate. Verificarea tatile prevazute de art 16 c - '. _ ~ e expnmata m formele §I modali-
. . · .p. ~1 ex1sta on de cate · - A -
aspectului psihic al legaturii de cauzalitate se face in functie de vinovatia ceruta une1a dmtre aceste modalitati. on se constata mdeplmirea
de lege pentru existenta infractiunii, deci diferit, dupa cum fapta incriminata Ca element al contin~tului infracti . . . - . .
este savar§ita cu intentie, din culpa ori cu praeterintentie. cand elementul material al infractiuni un~1, v11~o~at1_a va ex1sta numai atunci
t
Stabilirea legaturii de cauzalitate pe plan psihic intre fapta §i urmarea so- ceruta de lege. In acest caz -' _ .a OS savar§It cu forma de vinovatie
. . , vmovatrn face parte d · 1 tu . . '
cialmente periculoasa nu insearnna §i stabilirea vinovatiei ca element subiectiv contmutulm constituti·v al 1·n.:: t· .. ' m a ra sub1ect1va a
' irac mnn adica d" ·
al infractiunii 1, deoarece poate exista legatura psihica, de§i lipsesc elementul tipicitate subiectiva. ' ' m ceea ce doctnna nume~te
subiectiv §i vinovatia in producerea rezultatului.
c) Delimitarea $i determinarea exacta a contribufiilor esenfiale §i a con- .. 208. Formele vinovatiei. Vinovatia . . .
unn se poate prezenta sub una dintre ,fo ca elemen~ al contmutulm mfracti-
tribufiilor fnlesnitoare din antecedenfa cauzala. Aceste operatiuni se vor realiza
cu ajutorul criteriului deja cunoscut, din cele de mai sus, §i anume criteriul sine prezentate mai sus, la trasaturile esential rmele_ prev~zut_~ de a~. _16 C.p. §i
qua non. Vor fi supuse verificarii toate contributiile cu legatura de cauzalitate, element subiectiv poate fi prevazuta ~ub efi ale m~act1~n_11. Dec1_ vmovatia ca
11
intentiei (intentiei depa§ite ). orma mtent e , culpe1 sau praeter-
pe baza criteriului sine qua non, raportat insa la rezultat in general, in
configuratia tipica, §i nu a§a cum s-a produs in realitate. Vor fi retinute ca fiind . Ca element al continutului infracti . . . - . .
contmutul juridic al fiecare1· i·n.::ra t· . , Dunn:
11 c mm. ec1 ;movat1a
m no dar .trebm
. .prevazuta in
contributii esentiale sau cauzal necesare acelea in lipsa carora rezultatul nu s-ar
ar fi necesara ~i prevederea vino _t'· . _ rma e mcnmmare a faptei
fi produs in niciun mod §i in nicio masura. infractiune. va,iei, ceruta pentru ca fapta savar~ita sa devina
Celelalte contributii care nu au avut un astfel de rol vor fi considerate
inlesnitoare sau operativ necesare, putand atrage §i ele raspunderea penala, §tiut . In Codul penal a fost trecuta in cont. . . . . . .
de vmovatie cu care trebu1·e co . f: l,mutul d1fentelor mfractmm ~1 forma
fiind ca aceste contributii sunt specifice instigatorilor §i complicilor participanti . ' m1se apte e pent fi1 •d
ex.: uc1derea din culpa (art. C . ru a _cons1 erate ca atare, de
la comiterea faptei prevazute de legea penala. 192
neglijenta in serviciu (art. 298 C.p.) /~!'d1strugerea dm culpa (art. 255 C.p.),
Prevederea formei de vinovatie c • - A ._
§ 3. Latura subiectiva considerata infractiune este r d u ~are n:ebme savar~1ta fapta pentru a fi
textelor, de acee~, legiuito!tu en:tahz~t ~1 poat~ _im?ieta asupra claritatii
205. Notiune. Latura subiectiva ca element al continutului constitutiv al Codului penal reguli cu caract! d r~m~n- a stab1ht m Partea generala a
infractiunii cuprinde totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea forma de vinovatie necesara pentru e .p;mc1pm ?upa c_are_ se poate determina
con§tiintei §i vointei infractorului fata de fapta §i urmarile acesteia, pentru Mai precizam - d . ex1_s enta une1 anum1te mfractiuni.
. ca, e§I sunt mentionate d . . . ,
caracterizarea faptei ca infractiune. vmovatiei sub care se poate pre t ,1 oar mtent1a §1 culpa ca forme ale
. '. zenaeementuls b. f A · •
206. Structura laturii subiective. In doctrina penala, cercetarea laturii fr actmm, ca §i in cadrul regulilor ener 1 .. u ;ec iv, m contmutul unor m-
penal, acestea presupun toate mo~alit;-~ stab1hte m Partea_ gen~r~l~ a Codului
subiective a infractiunii se face prin prisma elementelor sale componente. Se
mentul subiectiv preva-zut a 1· ,1 ~ cunoscute ale vmovat1e1. Deci ele-
considera, pe buna dreptate, ca un element important, esenfial al laturii subiec- se rea 1za pnn int f 'A -
recta, cat §i intentia indirecta d - A en,1e pres~pune atat mtentia di-
tive il constituie elementul subiectiv (vinovafia). modalitati (culpa ~u prevedere' '-'1· ucpal cu~ m cazul culpe1 sunt posibile ambele
Alaturi de elementul subiectiv, uneori se mai adauga §i una sau mai multe ' 'f u pa s1mpla).
conditii - cerinte esentiale (mobiluri, scopuri etc.).
. 209. Determinarea formei de vinovatie -
vmovatie necesara pentru ex1·stent . , prevazute de lege. Forma de
207. Vinovatia ca element subiectiv. Elementul subiectiv reprezinta .' a une1 anumite · fi t· · • .
cazul mfractiunilor care se .'t d. . m rac,mm este mtentia atat in
atitudinea psihica a persoanei care a savar§it o fapta prevazuta de legea penala, . . , com1 m actm At 1. A ,
com1t dm inactiune. , ne, ca ~ m cazul acelora care se

1 G. Antoniu, Raportul ... , op. cit., p. 188.

173
172
 In cazul faptelor care constituie infractiune atunci cand sunt comise din
faptei este un indiciu de anormalitate sih . - . .
culpa, in lege va trebui sa prevada expres aceasta forma de vinovatie. In acest cercetarea responsabilitatii acestu· p ica a raptu1torulu1, ce impune
caz, forma de vinovatie a culpei se poate regasi sub ambele modalitati ale M , 1a.
obilul savar$irii infractiunii constitu.
acesteia: cupa cu prevedere ori culpa simpla.
cunoa$terea actului de conduita' i a e . ~e- ~n_ element necesar pentru
In cazul faptelor comise cu forma mixta de vinovatie a intentiei depa$ite,
pe pl~nul adaptarii sanctiunilor :enaf ~~~l~z1tat11 mfrac~orului cu consecinte
la fel ca in cazul faptelor sanctionate cand sunt comise cu intentie (directa sau
tenta mfra~tiunii nu se cere un anumit :o~,i~ e acesta, chiar daca pentru exis-
indirecta), legiuitorul nu a prevazut forma de vinovatie. Deoarece nu exista
Mob1lul faptei poate aparea ca eleme . . .
nicio prevedere privind forma de vinovatie, faptele respective sunt sanctionate cat al unei infractiuni de ex . om I d . nt cir~umstantial in continutul califi-
cand sunt comise cu intcntie, iar prevederea in lege a producerii unei urmari . , ' ·· oru evme cahfi t d
A - A •

teres matenal (art. 189 alin. 1 lit. b C ) ica can este savar$1t din in-
subsecvente $i mai grave decat cea sanctionata cand fapta este savar$ita cu M b"l I .p. $.a.
o i u savar$irii faptei poate constitu . . -
intentie directa ori indirecta denota existenta culpei cu privire la urmarea mai
A

m cazul savdr,Jirii infractiuniipe t . I circumstanta agravanta generala

grava (de ex., lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte - art. 195 C.p.; rzm ba,~ religie, gen, orientare
,
s
n ru motzve legate de ra ~
l- . . .
. l
sa, nafzona itate, etnie,
'
talharia sau pirateria care a avut ca urmare moartea victimei - art. 236 C.p.; . . . - exua a, opznze orz arpa t - .. -
orzgzne soczala, vdrsta dizabilit t b l - . - r enenfa polztzca, avere
violul care a avut ca urmare moartea victimei- art. 218 alin. 4 C.p.). HIV/SIDA ori pentru ~lte fmpre ~ e, ~ _o;, a cronzca necontagioasa sau irifecti;
Prin urmare, daca in lege nu exista nicio prevedere cu privire la forma de drept cauze ale in•eriorita~t.. ~urarz e acela,Ji /el, considerate de farptui;or
vinovatie, insearnna ca acea fapta este infractiune doar daca se comite cu . ':J< , zz unez persoane fn r t
C.p.) $1 conduce la agravarea facultaf - ap~r cu celelalte (art. 77 lit. h
intentie. Forma intentiei poate fi directa ori indirecta. Savar$irea unei fapte din fapta din astfel de motive. iva a pedepse1 fata de cei care au savar$it
culpa, in cazul in care legea nu contine o prevedere expresa ca acea fapta este
sanctionata cand este comisa din culpa, nu va constitui infractiune, deoarece . 212. Scopul in continutul laturii subi .
fapta respectiva nu a fost savar$ita cu forma de vinovatie a culpei prevazuta de pnn savar$irea faptei intreg'e-:te elem tul b_ect~ve. ~copul sau telul urmarit
legea penala. 'f en su 1ectiv al mfra f · · ·
reprezentarea clara a rezultatulu. f; t . d - . c ,mnu $1 presupune
In majoritatea cazurilor, legea nu contine nicio prevedere cu privire la S I I ap e1 e catre raptu1tor
A copu apa_re in continutul juridic al infr . . . .
forma de vinovatie, ceea ce insearnna ca faptele respective sunt infractiuni doar sernnand o finalitate ce se situeaza- ~ fr ac~mn_~1, dar destul de rar $i de-
m a1ara m actmnu v fiI d 1. .
A •

daca sunt savar$ite cu intentie. In cazul faptelor care sunt sanctionate ca . - . A

cennta esentiala cand raptuitorul a urma . . , · a m ep 1mta aceasta

infractiune $i atunci cand acestea sunt comise din culpa, prevederea formei de indiferent daca acest scop a 1~o t t· nt reahz~rea scopului prevazut de lege
. • s a ms sau nu pnn ~
vinovatie a culpei se poate face atat in denumirea marginala, cat $i in cuprinsul su biectiv luand forma intentie1. 1·fi
A • '

. savar$irea faptei, elementul

textului incriminator prin folosirea termenului de ,,culpa" ori ,,neglijenta'' ori a C.p.) se face fn scopul de , a ca 1. 1cate pnn .scop D -d
. · e ex.: tra area (art. 394
ambelor termene (de ex., uciderea din culpa - art. 192 C.p., vatamarea · supnma sau $tlrb1 unitat ·1 · d" · •
suveramtatea sau independenta statul .. A _. ea $ m 1v121bilitatea,
corpora/a din culpa - art. 196 C.p., neglijenfa fn serviciu - art. 298 C.p., in e ~ ' m, 1Il$e1acmnea (art 244 c ) · d
roare se 1ace fn scopul obtinerii u . :ti . . ·. . .p. , m ucerea
neglijenfa fn pastrarea informafiilor- art. 305 C.p. etc.). 1
_Scopul poate aparea $i ~a elem:::/ c~r:::atnm_on~al lllJu~t $.a.
unor mfraqiuni (de ex.: art. 189 1· 1 1· stanfzal m contmutul calificat al
210. Cerinte esentiale in continutul laturii subiective. Pe langa ele- s t . a m. it c) C p omo I - A •

us rage on pentru a sustrage pe altul de I~ . .- - ru savar$1t pentru a se

mentul subiectiv (vinovatia), in continutul unor infractiuni sunt prevazute $i
la executarea unei pedepse· art 189 r f~?erea la raspundere penala sau de
anumite conditii - cerinte esentiale - , care intregesc elementul subiectiv $i pot pentru a inlesni sau a ascunde s-· A • a ml. . _it. d) C.p. - savar$irea omorului
privi mobilul sau scopul cu care savar~esc faptele. Cunoa t . avar$irea a te1 mfractiuni) $ a
. ~ erea scopulm urmarit de infractor e ? • ._
hzarea sanctiunilor de drept penal. ste importanta pentru individua-
211. Mobilul in continutul laturii subiective. Mobilul sau cauza intema
a actului de conduita desernneaza acel sentiment (dorinta, tendinta, pasiune) ce
a condus la na$terea in mintea faptuitorului a ideii savar$irii unei anumite fapte.
Existenta mobilului in savar$irea faptelor infraqiona~e este apreciata ca un in-
diciu de normalitate psihica a faptuitorului. Lipsa unui mobil, a unei motivatii a

174
175
 CAPITOLUL III
214. Diferenµeri ale cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei
de alte institufii de drept penal cu care se aseamana. Cauzele care 1nlatura
caracterul penal al faptei nu se confunda cu cauzele generale care inlatura ·
inlaturarea caracterului penal raspunderea penala (amnistia, prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii
prealabile, retragerea plangerii prealabile ~i impacarea), cazuri in care fapta este
al faptei infractiune §i doar consecinta ei - raspunderea penala - este inlaturata.
Cauzele care inlatura caracterul penal al unei fapte nu se confunda nici cu
cauzele de nepedepsire (de impunitate), care sunt cauze subiective ce au in
Secfiunea I
vedere conduita faptuitorului in timpul ~i dupa savar~irea infractiunii ~i care
ASPECTE GENERALE inlatura aplicarea pedepsei, fapta fiind infraqiune ~i doar consecinta ei -
raspunderea penala - este inlaturata.
reliminarii despre inlaturarea caracterului penal al faptei Cauzele de impunitate pot fi generale, cand au efecte mai intinse §i sunt
§ 1. P
prevazute in Partea generala a Codului penal (de ex.: desistarea ~i impiedicarea
faptei" Caracterul penal sau
213. N otiunea de ,,caracter pen a1 .a1 ~ 1• ~ ire sintetica producerii rezultatului - art. 34 C.p., impiedicarea de catre participant a consu-
st marii faptei - art. 51 C.p.), §i speciale, prevazute pentru anumite infraqiuni, ca,
infractional al ~nei f~pt~ e e ?e~~~~~t!:~;:~n=s~:~~z: ; 1: ~nf:;:;~nii ". de ex.: retragerea marturiei mincinoase (art. 273 alin. 3 C.p.), denuntarea mitei
afaptei ce decurge dz~ zn_t:71nzre infr . ~ art 15 alin. 1 C.p., legiuitorul
Prin definirea notmnn generale de acµune . fi .d ,;,; in- de catre mituitor (art. 290 alin. 3 C.p.).
, . 1 · fapte pentru a 1 cons1 eral,(l.
a stabilit trasaturile esentiale necesare a e une1
§ 2. Cadrul cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei
fractiune. . . 1 al unei fapte concrete este consecinta,
Caracterul mfract10na1. sau pen~ t de lege pr1·n care acea fapta este
~ · ·· ~ ~tu lor prevazu e . 215. Criterii de clasificare. in literatura juridica 1, cauzele care inlatura
rezultatul mtrumrn tr~sa n_ ~ ~ si desigur trasaturile esentrnle
caracterizata ca infractmne §1 m care .se vor rega ' ' caracterul penal al faptei au fost clasificate dupa diferite criterii care privesc:
trasaturile esentiale ale infractiunii, sfera de aplicare, caracterul acestora.
ale infractiunii prevazu~e in art./5 a~m. / ~:Cius atunci cand nu sunt indeplinite
Caracterul infr~ct10nal a_l a~te~ e~:r entru calificarea faptei respective ca 216. Criteriul trasaturilor esenfiale. Dupa criteriul trasaturii esentiale a
conditiile prevazu~e 1~ t~xtul ~nc:1~ma pntiala a revederii in legea penala. infractiunii asupra careia se rasfrange in principal, conducand la nerealizarea
infrac1iune, ~cesteia hp~md~~~ t:~s:a;~ :ss~e, stabil[t prin lege, starile, situ~tiile, acesteia, cauzele care inlatura caracterul penal al faptei se pot imparti in:
Intrucat caracteru pe t lui penal _ prin nereahzarea a) cauze care privesc lipsa prevederii in legea penala a faptei; b) cauze justifi-
imprejurarile care ~onduc_ la ex~lu~erea capr;~ ::a acest efect decat daca sunt cative §i c) cauze de neimputabilitate.
unei trasaturi esentrnle a mfractmnn - nu
Aceasta clasificare, s-a subliniat2 in doctrina penala, dupa criteriul trasatu-
prevazute de lege · ~ ~ ~
2

1 1 al faptei constau in anumite situatii, rilor esentiale, are caracter conventional, deoarece, in realitate, inlaturarea unei
Cauzel~ c~r~ ml~tura car~act=r!::~1 savar§irii faptei, care impiedica trasaturi esentiale influenteaza existenta ~i a celorlalte trasaturi.
stari, impreJu~ar~ :x1~tente _ml . fr ctiunii §i prin aceasta exclud caracterul Cauzele justificative sunt acele stari, situatii sau imprejurari in prezenta
realizarea une1 trasatun esentia e a m a ,
carora fapta prevazuta de legea penala savar§ita in concret nu contravine ordinii
~ ~ ~
3
penal al faptei • 1 al faptei inlatura, pe cale de con- juridice ~i astfel acea fapta sa devina permisa. In prezenta cauzelor justificative
1
. ~au~el~ caredmlatura ct:a~t:: :ue;:ate avea alt temei decat savar§irea este inlaturat caracterul nejustificat al faptei prevazute de legea penala ~i aceasta
secmta, §1 raspun erea p~na , nu poate deveni infractiune cu toate consecintele ce decurg (angajarea
unei infractiuni (art. 15 alm. 2 C.p.). raspunderii penale, aplicarea unei pedepse etc.).

1 C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., P· 22 4 . 1

Gh. Diirangii, in Comentariu I, p. 329; V. Dongoroz, op. cit., pp. 334-335.
2 V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 332. 2
Ase vedea, Ill acest sens, V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 335.
3 Ibidem.
177
176
 Cauzele de neimputabilitate sunt acele stari in care vointa raptuitorului a
b) Cauzele personale sunt cele ri -1 .
fost alterata, acesta fiind fie constrans sa comita o fapta prevazuta de legea due efecte numai in raport cu pe p v1 oare 1a per~oana raptmtorului §i pro-
penala, fie din cauza unor imprejurari mai presus de vointa sa nu §i-a putut da mentul comiterii faptei. Acestea s~~~:na care s-a: afla m_ ~stfel de situatii in mo-
seama de consecintele socialmente periculoase ale faptei sale. De§i fapta ii vinovafia ca trasatura esentiala a infr uzt_el~ de ne1mputab1htate care practic inlatura
apaqine din punct de vedere fizic, aceasta nu ii apaqine §i din punct de vedere . , ac,mnu. Conform art 23 al" 2 C
cauzelor de nezmputabilitate nu se extind . . . . In. .p., ,, efectul
psihic. Analiza cauzelor de neimputabilitate va fi racuta doar in cazul faptelor fortuit ". · e asupra partzczpanfzlor, cu excepfia cazului
care sunt nejustificate. Daca fapta prevazuta de legea penala este permisa de lege
(este justificata), nu se mai poate discuta despre imputabilitatea faptei savar§ite
de catre persoana respectiva. Secfiunea a II-a
Atat cauzele justificative, cat §i cele de neimputabilitate au ca efect
inlaturarea caracterului penal al faptei (art. 18 alin. 1 C.p. §i art. 23 alin. 1 C.p.). CAUZELE JUSTIFICATIVE
Spre deosebire de cauzele de imputabilitate, efectul cauzelor justificative se
extinde §i asupra participantilor (art. 18 alin. 2 C.p., in comparatie cu art. 23 alin. Subsectiunea J
2 C.p.). A§adar, daca fapta savar§ita este autorizata de lege (este justificata), toti
LEGITIMA APA.RARE
cei care au participat la comiterea ei nu vor raspunde penal pentru ca nu au comis
vreo infractiune. Cauzele de neimputabilitate produc efecte doar cu privire la § 1. Nofiune ~i caracterizare
persoana sau persoanele care au ajuns sa comita fapta mai presus de vointa lor
(fie ca au fost constran§i, fie ca nu au avut cum sa-ti dea seama de consecintele 219. Nofiune ~i natura juridica Le · · -'
conduitei lor), ceilalti participanti a caror vointa nu a fost alterata vor raspunde elude caracterul penal al faptei d t. .Cg1lt~ma _aparare este ? cauza care ex-
penal pentru contributia data la savar§irea faptei respective. acesteia. ' a on a ipsei caracterulm nejustificat al
Potrivit art. 19 C.p., ,, (1) Este justific t ~fi ~
21 7 . Criteriul sferei de aplicare. Cauzele care inlatura caracterul penal sawir§ita fn legitima aparare. a a apta prevazuta de legea penala
v

al faptei se mai clasifica, dupa sfera de aplicare, in cauze generale §i cauze spe-
(2) Este fn legitima aparare persoana v A

ciale1. fnlatura un atac material dire t . d. c_a~e- savar.Je§te fapta pentru a

a) Cauzele generale care inlatura caracterul penal al faptei i§i au sediul de , c, zme zat §l ZflJUSt car A •

persoana sa a altuia drenturz·z ' e pune zn perzcol

reglementare in Partea generala a Codului penal §i sunt aplicabile oricaror v ' r ,e acestora sau un inte l v
apararea este propo~fionala cu gravitatea atacului. res genera ' daca
cauze concrete, de ex.: cauzele justificative (art. 18-22 C.p.), cauzele de (3) Se prezuma a fl fn legitima a ar A • • • •

neimputabilitate (art. 23-31 C.p.), abrogarea incriminarii (art. 4 C.p.).
b) Cauzele speciale au o aplicatiune -mai restransa la cazurile anume pre-
vazute de lege. Sediul de reglementare poate fi atat in Partea generala, cat §i in
Partea speciala a Codului penal, de ex.: lipsa dublei incriminari (art. 9 alin. 2
C.p.), constrangerea la darea de mita (art. 290 alin. 2 C.p.).
comite fapta pentru a respinge Vt r.p /re, zn co~dzfnle alzn. (2), acela care
fncapere, dependinta sau loc fm:a _run_t e~ea__, :nez persoane fntr-o locuinfa,
violenfa, viclenie, efractie sau alt/e;muz fznan de_ ~c~asta, Jara drept, prin
nopfii ". , asemenea modalztafz nelegale ori fn timpul
Legitima aparare apare ca O riposta v

unui atac ce pune in pericol ersoana pe _care o d~ o ~e~soana impotriva

218. Cauze reale ~i cauze personale care inlatura caracterul penal al riposta determinata de necesiiatea a ~ 'v ~~epturli~el acest~ia on mteresul general,
faptei. Dupa caracterul lor, cauzele care inlatura caracterul infractional al faptei c1 · A .V pararu va on or soc1ale periclitate
. e ce nposteaza impotr1va atacului pent l l . ..
pot fi: reale §i personale 2 . pnmejdie savar§e§te o fapta prevazuc d l ru a sa ~a va onle soc1ale puse in
a) Cauzele reale sunt cele privitoare la fapta §i care se rasfrang cu efectele prevazuta de legea penala (este o / : :g~~ pen~la. ~ce~sta fapta, de§i este
lor asupra tuturor participantilor, de ex.: cauzele justificative, lipsa prevederii in ordinea juridica), nu poate constitui ina:1a ~1p1ca~, fo~d Justificata (permisa de
legea penala. Conform art. 18 alin. 2 C.p., ,,efectul cauzelor justificative se imputabilitatii persoanei care a savA r~2mne §I dec1 nu s~ mai p~ne problema
extinde §i asupra participanfilor". caracterului penal al faptei savar.. ite lA
arl§l _ot: 1:ces!a eslte §1 tememl inlaturarii
'i n eg1 1ma aparare .
1
A se vedea: I. Oancea, op. cit., p. 271; Gh. Daranga, in Cctmentariu I, p. 330. I indoctnna
. penala sunt cunoscute mai multe t
V

·· · ·
2
Ase vedea I. Oancea, op. cit., pp. 220-221. penal al faptei saviir~ite in stare de legiti V V !a A

eoru ~~v1to~e mlaturarea caracterului

v

ma aparare, teorzz subzectzve (teoria instinctului de

178
179
 § 2. Condifiile ~i efectele legitimei aparari
220. Considerarea unei fapte prevazute de legea penala ca fiind savar$ita
in legitima aparare impune cercetarea conditiilor desprinse din dispozitiile
art. 19 C.p. privitoare, pe de o parte, la atac $i, pe de alta parte, la aparare.
221. Condifiile atacului. Atacul sau agresiunea este o comportare vio-
lenta a omului, o atitudine ofensiva 1 ce se materializeaza, de regula, intr-o acti-
une indreptata impotriva valorilor sociale ocrotite.
in literatura juridica s-a argumentat ca $i inactiunea reprezinta un atac im-
potriva caruia se poate riposta legitim. Inacfiunea reprezinta un atac numai daca
exista obligatia de a actiona $i agentul nu iese din pasivitate. Activitatea de
aparare menita sa-1 determine la actiune pe eel obligat nu va fi considerata in-
fractiune daca vor fi indeplinite $i celelalte conditii, caci a fost indreptata im-
potriva atacului ce consta in inactiune, de ex.: pentru a determina pe acar sa-$i
indeplineasca obligatia de serviciu, de a schimba acele $i a evita o catastro:fa
feroviara iminenta, $eful statiei il vatama, il ameninta.
Pentru a da na$tere unei aparari legitime, atacul trebuie sa indeplineasca
mai multe conditii:
1. Atacul trebuie sa fie material, direct, imediat $i injust.
2. Atacul sa fie indreptat impotriva unei persoane, a drepturilor acesteia
sau impotriva unui interes general.
3. Atacul sa puna in pericol valorile sociale ocrotite.
1. a) Atacul sa fie material. Un atac este material cand se obiectivizeaza
pnn actiuni fizice, menite sa vatame in substanta lor fizica valorile sociale
ocrotite.
Atacul este material cand pentru realizarea lui se folose$te forta fizica ori
instrumente, mijloace care sunt in masura sa produca o modificare fizica a valo-
rilor ocrotite.
Si inactiunea poate reprezenta un atac material, deoarece permite altor
forte sa puna in primejdie fizic valorile ocrotite.
Conditia atacului de a fi material este subliniata pentru a-1 deosebi de un
atac verbal sau scris (amenintare, $antaj, inducerea in eroare a organelor
conservare ~i teoria constrangerii morale) ~i teorii obiective (a negatiei injustului, a
retributiei raului prin rau, a coliziunii de drepturi ~i obligatii, a apararii subsidiare, a
utilitatii sociale, a exercitiului functiei pub lice a dreptului subiectiv cu caracter public) - a
se vedea, pe larg, aceste teorii in lucrarea lui Victor Ionescu, Legitima aparare ~i starea de
necesitate, Editura Stiin!ifica, Bucure~ti, 1972, pp. 37-49.
1
C-tin. Mitrache, Considerafii privind legitima aparare, :,\..U.B., Stiinte Juridice
nr. 1/1969, P.· 92.
180
jud_iciare etc.) prin care se poate aduce atingere valorilor sociale, atac verbal sau
sens ce nu poate fi respins pe cai de fapt.
Un at~c ve~b~l nu da dre~tul unei riposte legitime. Fapta prevazuta de
l~~ea penala com1sa pentru r~spmgerea unui atac verbal este infractiune, savar-
$lta eve~tual ~u retmerea c1rcumstantei atenuante a provocarii prevazute in
art. 75 alm. 1 ht. a C.p.
. b) Ata~ul ~a fie direct. Atacul este direct cand se indreapta $i creeaza un
pencol nem1Jloc1t pentru valoarea sociala ocrotita.
~tacul este_ direct: s-a sustinut in literatura juridica, $i atunci cand vizeaza
una dmtre valonle soc1ale aparate, chiar daca nu are un contact nemijlocit cu
acea valoare 1•
Conditia. :t;cului de a fi direct vizeaza raportul fn spafiu intre atac $i
valoarea ocrotita . Atacul nu este direct daca intre agresor $i victima se afla un
obstacol (po~rta inchisa, U$a inchisa, zid, gard etc.), care face ca atacul sa nu
creeze un pencol pentru valoarea sociala ocrotita3 •
_ At~cul nu, este d~rect daca intre agresor $i valoarea ocrotita exista O dis-
t~nta ~ai mare m spatm, de ex.: nu este un atac direct atacul dezlantuit de Ia 0
d1stanta de 100 m cu o secure. '
c_) ~tacul sa fie imediat. Atacul este imediat cand pericolul pe care-I
:eprez~nta p_e n~ ':'aloarea sociala s-a ivit, este actual sau este pe cale sa se
1veasca (pencol 1mment). A$adar, atacul este imediat atunci cand este dezlantuit
~au_este, pe cale sa_se ~ezlantuie. Caracterul imediat al atacului vizeaza rapo;tul
zn tzmp mtre atac $1 ob1ectul vizat4 .
, Caracterul i~~diat al atacului este evidentiat de intervalul scurt intre
1~ce~ut~l at~c~I_m $1 momentul ivirii pericolului. Cand intervalul este mare
$1 ex1_sta P?s1b1~1tatea inlaturarii pericolului prin alte mijloace, atacul nu mai
este ~medrnt $1 nu se justifica savaqirea unei fapte prevazute de Iegea
penala 5 .
1
, De ex.: atacul este direct ~i atunci consta in tumarea unei substante otravitoare in
mancare ce urmeaza ~a fie servi~ victimei - a se vedea ~i V. Dongoroz,' in Dongoroz I
P~ 351. Tot un ata~ direct se re~hze~z~ ~i prin incercarea de a distruge O barca in care s~
gase~te o persoana care nu ~tie sa moate iar barca se afla pe apa- A 8 d ·
c
- ' - •m omentariu I p. 332 Qi urm
Gh , D aranga, ' . e ve ea ~1
2 ' 'f •
Ase vedea I. Oancea, op. cit., p. 247.
3
, . _ Obsta~o~ul care im~iedica atacul sa fie direct trebuie sa fie ~i eficient, trebuie sa
~~pied1ce pen_chtarea valonlor sociale. Sub acest aspect, consideram ca este importanta ~i
. ~a _atacul~1. Astfel~ ~n a~a~ ~u o arma de foe este direct ~i atunci cand intre agresor ~i
victima se afla o poarta mch1sa. In acest sens a se vedea Qi TS Col p d nr 212/1966 ,
C.D ., 1966,p. 33 . ' 'f . ., • ., • • ,Ill
4
I. Oancea, op. cit., p. 24 7.
5
V. Dongoroz, op. cit., p. 352.
181
 atac provenit din partea autoritatii care are - . .
Caracterul imediat al atacului presupune atat iminenta lui (cand este pe na§tere unei aparari legitime1. , un vad1t caracter 1legal poate da
cale sa se dezlantuie), cat §i declan§area lui. Atacul iminent
1
trebuie sa fie real, Riposta impotriva unui atac injust nu treb . -
obiectiv §i presupune ca acesta este pe cale sa se dezlantuie • transforma in contrariul ei din 1 .f - . me _sa fie exagerata, caci se
Atacul are caracter imediat din momentul declan§arii §i pana in momentul permita o aparare legitima.' eg1 1ma, nposta devme un atac injust care sa
consumarii acestuia, perioada in care apararea este legitima. Dupa consumarea De§i este o conditie a atacului de a fi in· t .
atacului, apararea nu mai este legitima, deoarece nu se mai desfa§oara impo- potrivit cu care aceasta' cond"f 1. Ju_s ' m se pare corecta opinia2
1,1e a atacu m trebme apreci C 1. d"
ve dere al celui care face apararea i d _ a a § m punctul de
triva unui atac imediat2.
in desfa§urarea atacului sunt posibile anumite intreruperi scurte, in care situatiile in care eel ce face apara . ~ _ad:var, nu se vor rezolva in acela§i fel
. .. rea 1~1 a seama de caract 1 . .. .
agresorul se reinarmeaza pentru intensificarea atacului, perioada care 3 nu agresi,_un11 pe care O respinge. eru Just on mJust al
echivaleaza cu incetarea atacului in care apararea facuta este tot legitima • Impotriva unui atac dezlantuit de un ire 1. .
Momentul final al atacului, pana cand acesta, fiind actual, permite §i4 o necesitate, daca eel ce riposte '_ sponsab l se va nposta in stare de
aza cunoa~te starea de i b"l"
aparare legitima, nu este acela§i pentru toate infractiunile. in doctrina penala §i sorului, care astfel va trebu1· sa- com1·t-a 1apta
"' prev- c responsa
d 1 1 1tate a agre-
in practica judiciara se face distinctie intre infractiunile care prin consumarea daca nu putea inlatura altfel peri 1 1 azu a e egea penala numai
co u.
lor creeaza un prejudiciu ireparabil §i infractiunile care prin consumare produc Daca eel ce face apararea nu cunoa te . ..
un prejudiciu ce poate fi inlaturat sau miqorat printr-o atitudine pozitiva chiar sorului, el va riposta in legitim- - A ~1- st~rea de iresponsab1htate a agre-
a aparare m aturand pericolul · ··1
dupa consumarea infractiunii. care _le considera eficiente nefiind obl.1gat sa_ caute o solutie prm· m1J ·oacele pe
A ,

Pentru infractiunile care produc un prejudiciu ireparabil, consumarea

1oasa. In acest caz, legitima aparare va vem. m concurs ~1 cu eroarea
A • , mai putm pericu-
de fapt.
acesteia inseamna §i consumarea atacului §i deci o riposta dupa consumarea
atacului nu se mai admite ca legitima. 2. Atacul sci fie fndreptat fmpotriva er. . - - .~
alteia sau fmpotriva unui intere pl Asoanez ca:e se apara or. z zmpotriva
Pentru infractiunile care prin consumare produc un prejudiciu ce poate fi . s genera tacul se mdrea C
d
A •

inlaturat sau mic§orat printr-o atitudine pozitiva, consumarea nu inseamna 5 §i

soane1, a drepturilor acesteia suscepfb ·1 fi . p a impotnva per-
~i injust. Aceste drepturi ale 1 1_ e ea 1 atacate direct, material, imediat
incetarea atacului §i permit o aparare legitima chiar dupa consumarea infractiunii • persoane1 pot privi· viat · t .
d) Atacul sci fie injust, adica sa nu aiba temei legal in baza caruia se sanat~tea, libertatea, onoarea, averea. . ,a, m egntatea corporala,
Impotriva unui atac periculos poate ri osta . . . ..
efectueaza. alta persoana care este prezenta 1 d :fa p v1ctlma agresmn11 ~i oricare
Atacul este just §i nu poate da na§tere unei aparari legitime daca acesta
persoana care intervine sa res . ~ es a~u~ar~a .atacului. Nu se cere ca intre
consta dintr-o activitate prevazuta sau permisa de lege (de ex.: nu reprezinta un
atae injust impotriva libertatii arestarea unei persoane pe baza mandatului de ares- g~a~ de rudenie sau intelegere p;~e~~a~t~~~~~
v1ctlma putea sa inlature sl·ng - t
::~t:ma
agres!unii sa existe vreun
~mportanta, de asemenea, daca
tare). Atacul permis sau ordonat de lege i§i pastreaza caracterul just atata timp ura a acu1 sau nu O d - · ·
se apere impotriva atacului. n aca v1ct1ma dorea sau nu sa
cat este efectuat in limitele prevazute de lege. 0 actiune ce poate prezenta un . . Atacul indreptat impotriva unm mtere . . -
g1t1ma. Interesul general poate t A s general JUstifica o aparare le-
. cons a mtr-o stare situati 1f · ·
1 Ase vedea T.S., Col. p., d. nr. 310/1961, in C.D., 1961, p. 427 . mtereseaza organizatie publica. , , e, re a,1e, act1v1tate ce
O
2 Ase vedea T.S., st.p. nr. 757/1977, in C.D., 1977, p. 292.
3
In acest sens, a se vedea I. Dobrinescu, Condifiile atacului §i apiiriirii fn materie 3. Atacul sa puna fn pericol persoan l . . .
Existenta unui pericol 1An a ce uz atacat orz znteresul general.
de legitima aparare, 1n J.N . nr. 4/1957, p. 641 ~i urm. ' care sunt puse v 1 ·1 •1 .
4 L. Biro, op. cit., p. 175. necesara pentru a se putea aprecia. t ·t a on_e_ socia e amenmtate este
A se vedea, in acest sens: L. Biro, Cu privire la posibilitatea invociirii legitimei m ens1 atea react1e1 celui care se apara. Daca
5
apiiriiri atunci cand atacul fndreptat fmpotriva patrimoniului cons ta, fntr-un fart consumat,
nota la d. nr. 133 din 2 februarie 1960, Col. I pen., T.reg. Cluj, in L.P. nr. 3/1961, 1
AAse vedea, in acest V D
2 se vedea M.sens
B~sa~a:ng~roz, Drept penal ..., op. cit., 1939, p. 451.
pp. 86-87 ; O.A. Stoica, Considerafii referitoare la infracfiunea de ultra} cu violenfii,
precum §i asupra legitimei apiiriiri cu privire la avutul ob§tesc, ~ ota la d. nr. 241 din Babe~-Bolyai, Cluj-Napoca, 1976, p. 255 . rept penal. Partea genera/a, Universitatea
4 martie 1960 a Col. I pen. a T.reg. Cluj, in L.P. nr. 8/1960, p. 88 1?i urm.
183
182
 Apararea este necesarii ~i atunci cand infractiunea s-a consumat, dar existii
in urma declan~arii atacului nu este creata nicio st~re_de pericol pentru :re~ posibilitatea inliituriirii ori diminuarii efectelor. Astfel, in cazul infractiunii de
. 1- atunc1· nu mai exista necesitatea une1 nposte pentru a respmg furt, atacul indreptat impotriva avutului nu inceteaza prin luarea bunurilor din
va1oare socia a
un atac nepericulos. · 1 l e ri- detentia sau posesia persoanei vatamate, ci dureaza ~i in timpul cat hotul se
A A d in vedere ca impotriva atacului care a generat pe~1co ,:1· s indeparteaza cu lucrul furat de la locul comiterii infractiunii, iar in timpul cat
van - - - d 1 ea enala ~i cum intre atac ~1 aparare tre- infractiunea este flagranta, apararea este necesara pentru restabilirea situatiei
posteaza cu o fapta pre:azut~ e eg ~ firma ca atacul are caracter penal1,
buie sa existe O propoq10nahtate, se poa ~ a 12 anterioare, pentru prinderea hotului ~i predarea lui organelor penale 1.
de~i nu intotdeauna ar reprezenta o infractmne . Apararea este necesara sub raportul intensitatii cat a condus la inlaturarea
·· - - ea trebuie sa inde- atacului ~i nu a depa~it gravitatea pericolului care ameninta valorile sociale.
222 Conditiile apararii. Pentru a fi leg1t1ma, apar~r - - d l Caracterul necesar al apararii trebuie analizat nu numai in raport cu
. . , d' . . . - c rcalizeze printr-o fapta prevazuta e egea gravitatea atacului, ci ~i cu posibilitatile celui atacat de a-1 infrunta2 .
pline:sca_ mai multedct~nd1t1~~:; :a fie indreptata impotriva agresorului, sii fie
Necesitatea actului in aparare nu presupune exclusivitatea acestuia. in
Penala ' sa fie prece a a e ' l · - fi proport10na
. 1-a cu atacul3 ·
necesarii pentru inlaturare~ ata~u u~, sa lfi
ta pr~vazuta de legea penala. Dacii doctrina penala s-a decis intemeiat ca exista legitima aparare ~i atunci cand eel
atacat se putea salva prin fuga, ascunderea din fata agresorului 3.
_a)AAJ:ararea ~e ::~~:~:a/er{;;:: p:~alii, se cerceteazii conditiile in care
e) Apararea sa fie proporfionala cu gravitatea atacului. Aceasta conditie ce
s-a savar~1t o falpta pd - nt indeplinite conditiile cu privire la atac pentru a
aceasta a avut oc, aca su .. _ _ prive~te propoqionalitatea dintre atac ~i aparare este prevazuta in dispozitiile art.
! 1
putea decid~ dacii a fi siivar~~\ :1J:g~;:a:~:::::· conditie are in vedere des-
0 st 19 alin. 2 C.p. dar rezulta ~i din dispozitiile art. 26 alin. 1 C.p. referitoare la excesul
neirnputabil. Propoqionalitatea dintre aparare ~i atac nu este de ordin matematic ~i nu
b) Apa~a~e~ sa u:
1:rece a ~ atacului cand acesta devine actual. Simpla
presupune echivalenta mijloacelor. Propoqionalitatea apararii cu gravitatea atacului
fa~urarea apararn dupa mceputu _ . d- dreptul la o apiirare le-
presupunere ca agresorul va dezlantm un atac nu a are in vedere respectarea unei echivalente intre actul de aparare ~i eel de atac, astfel
ca la un atac indreptat impotriva integritatii corporale se poate riposta cu o fapta de
gitim~) Apararea sa se fndrepte fmpotriva agresorului pentru a inceta atacul ~i aparare ce prive~te integritatea corporala a agresorului.
a salva valorile periclitat~_- Af · saniitatii libertatii agresoru-
• •
Daca apararea este vadit dispropoqionata fata de gravitatea atacului ~i de
Apiirarea se poate m~repta impotnva v1e,11, , ' , imprejurarile in care acesta a avut loc, fapta este savar~ita cu depa~irea limitelor
0 legitimei aparari. Nefiind indeplinita conditia propoqionalitatii, fapta savar~ita
lui, d:;:r::~ :~::;t:~:~i~re:~:;e impotriva altei persoane ~etat a -~~=s~;~ nu este in legitima apiirare.
lui va duce la inlaturarea caracterului penal al faptei, pe temem erorn
223. Depa~irea limitelor legitimei aparari. Depa~irea limitelor legitimei
coroborata cu legitima aparare. _ t za-turarea atacului. Necesitatea
A

d) A - sa fie necesara pen ru m _ aparari poate conduce la inlaturarea caracterului penal al faptei cand se
apararii s/:;;;~:za ata~ ~u~ raportul fntinderii in care aceasta poate fi facuta, intemeiaza pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul in momentul
comiterii faptei. in acest caz, fapta savar~ita este nejustificata (nu este in
cat ~i sub raportul intensztaf~z. b raportul intinderii cand are loc dupii ce atacul legitima aparare pentru ca nu a fost indeplinita conditia propoqionalitatii), dar
Apararea este necesaralsu_ in momentul cand acesta a incetat prin
A -

intrucat depa~irea limitelor legitimei aparari se intemeiata pe tulburare sau

a devenit iminent sau actua ~1 pana .
dezarmarea agresorului, imobilizarea acestuia. temerea faptuitorului, o astfel de fapta nu este imputabilii acestuia.
Depa~irea limitelor legitimei aparari intemeiata pe tulburarea sau temerea
A d C-tin Mitrache, Considerafii privind legitima apiirare, !n in care se gasea :faptuitorul in momentul comiterii faptei constituie exces
i In acest sens, a se ve ea . d M Basarab Drept penal ... , op. czt.,
A.U.B. nr. 1/1969 p. 93; in sens contrar, a se ve ea . , neimputabil ~i, de asemenea, inlatura caracterul penal al faptei . Excesul neim-
1976, p. 256. . b 'l
putabil in cazul legitimei aparari este o cauza de neimputabilitate prevazuta in
De ex.: atacul desfa~urat de~~ iresp~~s~. 1 . . ru ate i a ar mai putine, astfel:
2
3 In literatura juridica, co nd1 tnle apa~arn_ sduntl \!pen!la ~ fapta sav§.r~ita sa fie
1
C-tin. Mitrache, Considerafii privind legitima apiirare, in A.U.B. nr. 1/1969,
- 1· printr-o fapta prevazuta e eg ., p. 95.
apararea sa se rea 1ze~e . . . prejurarile in care s-a produs atacu1 -
A

proportionala cu grav1tatea pencolu1m ~1 cu ~m 2

T.S., s.p., d. nr. 571/1970, in C.D. , 1980, p. 244.
M Zolyneak M. I. Michinici, op. cit. , p. 266 ~• urm. 173 3 V. Ionescu, op. cit., pp. 97-98 .
•
3
4 T.S., Col. p., d. nr. 888/1963, in J.N . nr. 1/196 , P· ·
185
184
art. 26 alin. 1 C.p . §i va fi examinata la sectiunea privind cauzele de neimpu-
225. Efectele legitimei aparari Fa - A • _ A

tabilitate. aparare nu este infractiune ent - . A· ?ta savar?~a m stare de legitima

, Pentru existenta excesului neimputabil se cer indeplinite conditiile cu nejustificata Conduita ,faptuiforulru_ cat u hpse§te trasatura esentiala de a fi

l
privire la atac, conditiile cu privire la aparare pentru existenta legitimei aparari 1, • · m es e permisa de lege ff d · ·fi
neces1tatea inlaturarii agresiunii care un A . : un . Just1 1cata de
cu deosebirea ca fapta in aparare a depa§it marginile unei aparari propof!ionale Fapta savar§ita in legitima - p ea m per!col valonle sociale ocrotite.
cu gravitatea atacului, depa§ire intemeiata pe tulburarea sau temerea in care se . _ aparare nu este m:fractiune ·" · I d
secmta, nu atrage raspunderea penal~ ...,, . . , ..,1, pe ca e e con-
gasea faptuitorul. ,F - A . _A .. a a 1aptmtorulm.
apta savar§1ta m leg1tima aparare r · · -
Determinarea starii de tulburare sau temere implica cercetarea tuturor im- poate atrage nicio alta raspunder . .d _P_ o~m-z1sa nu are caracter ilicit §i nu
prejurarilor de fapt in care s-a produs atacul, conditia psihofizica a celui ce face ,,nu datoreaza desnagubire celecJun Ica_. do~form art. 1360 alin. 1 C. civ.,
apararea2 • r are flzn zn legit· ~ -
agresqrului un prejudiciu ". ' zma aparare, a cauzat
Daca depa§irea limitelor legitimei aparari nu se intemeiaza pe tulburare In cazul excesului neimputabil (art 26 1· - .
sau temere, nu mai este incidenta aceasta cauza a excesului neimputabil, iar este inlaturata intotdeauna 1. Cand le iti~a ~ m. 1 ~-PJ,
raspunderea c1vila nu
fapta savar§ita in aparare este infractiune savar§ita in circumstanta atenuanta care inlatura caracterul penal al fa tei :~arare vme m _c~1:curs cu alte cauze
prevazuta de art. 75 alin. 1 lit. b) C.p. Excesul de data aceasta este scuzabil. tocmai pentru astfel de cauze. p ' spunderea c1v1la poate interveni

224. Prezumfia de aparare legitima. Prin dispozitiile art. 19 alin. 3 C.p.

a fost reglementata prezumtia de aparare legitima pentru eel care savar§e§te Subsecpunea a II-a
fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, incapere,
STAREA DE NECESITATE
dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, fara drept, prin violenta,
viclenie, efractie sau alte asemenea modalitati nelegale ori in timpul noptii.
. 226. Nofiune ~i caracterizare. Starea d · - . .
Prin aceste dispozitii se particularizeaza o aparare legitima intr-un anumit cativi'i care inli'itura caracterul penal al f: t . e neces1tate este o cauza Justifi-
domeniu §i se deroga intrucatva de la cadrul general, atat in ceea ce prive§te p t . . . ap e1.
o nv1t d1spozitiilor art. 20 alin. 2 c . A

atacul, cat §i apararea. persoana care savarse"tefiantape t l .p.d. ,,Este zn stare de necesitate
intr-o prima ipoteza, atacul consta in patrunderea :f'ara drept prin violen/a, .,, .,, r n ru a sa va e la unper· l . d" .
nu putea fl fnlaturat altfiel viata int ·t zco zme zat ~z care
viclenie, efrac/ie sau alte asemenea modalitiiti intr-o locuinta, incapere, depen- l . , , egn atea corpora/a sau s - -t t •
a tez persoane sau un bun imnortant l - . ana a ea sa on a
dinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta3, iar intr-o alta ipoteza, atacul consta in r a sau on al altei pe .
general, daca urmarile faptei nu sunt vadit . rso_..ane sau un znteres
patrunderea fara drept intr-unul dintre locurile aratate mai sus fn timpul nop/ii. in putut produce__ f~ cc:z_u( fn care pericolul nu er':::zt:u::: ,~ecat cele care s-ar fl
ambele ipoteze apararea este prezumata legitima daca se realizeaza printr-o fapta Fapta savar§1ta m stare de necesitate nu e . .
prevazuta de legea penala pentru a respinge un astfel de atac 4 . permisa de lege, este justificata. Fa tuitorul a t"i ste mfi:_actmne_ d;o~rece este
Prezumtia instituita prin dispozitiile art. 19 alin. 3 C. p. nu poate fi decat de necesitatea apararii impotriva u!i ericol i~std~onstrans la savar§Ir:a taptei
relativa, fiindca ar fi de neconceput acceptarea ca fiind legitima orice aparare altfel, a anum~tor :'alori sociale, expre/aratate de ~e~~'. care nu putea fi mlaturat
vadit dispropof!ionata fata de gravitatea incalcarii dreptului la inviolabilitate al Se considera fapte savar§ite in stare d ·
domiciliului. Desigur, revine organului judiciar sarcina aprecierii in concret a ~nei incuietori pentru a salva O ersoana . e n~~esi!a:e: spa~ge:ea unui zid, a
situatiilor in care apararea este legitima. mcendiata ori distrugerea unui pid de le~mob1hz~ta mtr-oA mcaper: care ~ste
tele aduse de ape au format un b . A peS te rau_ care, 1mpreuna cu obiec-
. • ' araJ m ca ea apelor §I astfel p · c
1 .
1 imment de inundare a unei localitati . . rezm a un pencol
T.S., s.p. , d. nr. 424/1969, in C.D., 1969, p. 437; C.S.J., s.p., d. nr. 3594/2001, in
vehicul pentru a transporta de urge~t: al un~tl ulzme etc. s~u se_ sustrage un auto-
R.D.P. nr. 1, pp. 176-177. p · ,a a spi a o persoana accident c
2
A se vedea L. Biro, Considerafii referitoare la depa~irea limitelor legitimei encolul care ameninta valorile sociale ocro · A _a_~-
aparari, in R.R.D . nr. 3/ 1970, p. 110 ~i urm. tate este generat de diferite intamplar·. . d . . tite m caz_ul star~~ de necesi-
3
A se vedea Cristian Mitrache, Re.flee/ii privind legitima aparare, in R.D. animalelor etc., §i nu de atacul un . I. mun atu, Acutremure, mcendu, reactii ale
nr. 3/2008, p. 153 ~i urm. e1 persoane, cam cazul legitimei aparari2.
4
Ase vedea Ille Pasco, Legitima aparare fn noua reglementa;e, in R.D.P. nr. 1/2003, l A

In acest sens, a se vedea C Bulai B N B I . .

pp. 30-38. 2 TS .A , • u a1, op. czt., p . 248 ~i urm
•

· ·, s.p., d. nr. 3112/ 1974, m R.R.D. nr. 7; 1975 , p. 73 _ ·

186
187
 227. Condifiile starii de necesitate. Conditiile in care o fapta prevazuta
de legea penala este considerata ca fiind savar~ita in stare de necesitate sunt
prevazute in art. 20 alin. 2 C.p. ~i privesc, pe de o parte, pericolul, iar, pe de alta
parte, fapta savar~ita pentru salvarea valorilor sociale ocrotite.
228 Conditii privitoare la pericol. Geneza pericolului, care poate de-
termina s~var~ire; unei fapte prevazute de legea penala, este eel mai adesea un
eveniment intamplator (un cutremur, o inundatie, un incendiu provocat de ful-
ger, alunecare de teren etc.), dar poate fi creat ~i prin activitati_ on:ie?e~ti, im-
prudente ori intentionate (de ex., un incendiu declan~at de un md1v1d). Sursa
pericolului poate consta chiar in comportarea victimei ce urmeaza a fi salvata
(de ex.: o persoana lucreaza intr-o incapere cu substante inflamabile, provoaca
un incendiu in care se accidenteaza grav ~i pentru transportarea ei de urgenta la
spital se ia :fara drept un autovehicul).
Pericolul pentru inlaturarea caruia se savar~e~te o fapta prevazuta de legea
penala in stare de necesitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) Sa fie imediat. Pericolul este imediat cand este pe cale sa se produca
(are caracter iminent). Iminenta se situeaza in anticamera actualulu~, ceea ce
presupune ca este indeplinita aceasta conditie de a fi iminent cand pencolul este
deja actual.
Pericolul imediat nu presupune ca acesta ar fi instantaneu, fiindca nu ar
mai permite o actiune de salvare pentru inlaturarea lui. Deci este posibil ca
pericolul imediat sa permita luarea unor masuri de salvare mai inainte ca el sa
devina actual 1•
b) Pericolul imediat sa ameninfe valorile sociale aratate fn art. 20 alin. 2
C.p. O fapta este considerata savar~ita in stare de necesitate cand a fost nece-
sara pentru a salva de la un pericol imediat valorile sociale: via/a, integritatea
corpora/a, sanatatea persoanei, un bun important al acesteia ori un interes
general. . . . 1med1~t tr~bu~e sa aiba reprezentarea atat a gravitatii pericolului, a urmarilor
Pericolul poate ameninta ~i un bun important al raptu1torulm sau al altu1a.
Prin ,,bun important" trebuie inteles acel bun care prin valoarea sa deosebita
artistica, ~tiintifica, istorica ori afectiva legitimeaza actiunea de salvare din fata
pericolului 2 . .
In sfar~it, pericolul iminent poate ameninta ~i interesul general a caru1 sal-
vare constituie ~i o indatorire civica pentru orice persoana3 •
c) Pericolul sii fie inevitabi/4, adica sa nu poatii fi inlaturat in alt mod
decat prin savar~irea faptei prevazute de legea penala.
1
V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 365.
2 neces1ta~e fapta mculpatulm care a condus pe drumurile publice, rarii permis, un
Sunt considerate bunuri importante, de exemplu.: cladirile, muzeele, tablourile,
obiectele de arta, colectiile de arta etc.
3 c~ru1 locumta ~1 bunun personale erau expuse pericolului de inundatie catii vreme existau
Ase vedea, pe larg, V. Dongoroz, inDongoroz I, p. 365.
4 ~ alte posibilitiiti pentru a transporta la garii in timp util pe eel int~r:sat (T.j . Timi~, d.p.
Idem, p. 366.
188
1:_precier~a caracterului inevitabil al pericolului se face in concret, prin
lua:ea m cons1derare a tuturor imprejurarilor in care persoana a fost nevoita sa
act10neze sub amenintarea pericolului. Vor fi avute in vedere de asemenea
particularitatile psihofizice ale persoanei ce a actionat, pentru' a decide dacii
aceasta putea sa prevada ~i alta posibilitate de salvare, eventual mai putin dau-
natoare. ·
229. Condifiile acµunii de salvare. Actiunea de salvare a valorilor so-
ciale ~ratate in _art. 20 alin. 2 C.p. pentru a fi considerata savar~ita in stare de
neces1tate trebme sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) Sa ~e realizeze prin comiterea uneifapte pre~azute de legea penala.
b)_ A~fz~nea de salvare prin savdr.Jirea faptei prevazute de legea penala sa
ft constztuzt szngurul mijloc de fnlaturare a pericolului.
Actiunea de salvare este considerata necesara cand se efectueaza intre
momentul in care pericolul a devenit imediat ~i pana la incetarea acestuia.
_ Da~a ~ra~tuitorul avea posibilitatea sa inlature pericolul prin alte mijloace
fara ~ savar~1. :t:a~ta. prevazuta de legea penala, era obligat la acestea 1• In
apre~1ere_a pos1b1htat1lor ~e inl~turare a pericolului in alt mod decat prin fapta
prev_azuta de legea penala se tme seama de conditiile de fapt ~i de persoana
celm care des:fa~oara actiunea de salvare.
~ct~urn~a de salvare poate fi des:fa~urata atat de persoana expusa peri-
colulm, cat ~1 de alta persoana.
c) Prin acfiunea de salvare sa nu se cauzeze urmari vadit mai grave decat
ace/ea care s-ar fl putut produce daca pericolul nu era fnlaturat. Actiunea de
salvare a valorilor sociale impotriva pericolului imediat este necesa~a numai
daca nu produce urmari mai grave decat cele care s-ar fi produs daca pericolul
nu era inlaturat.
. _Persoan~ care actioneaza pentru salvarea valorilor sociale de la pericolul
acestu1a, cat ~1 a urmarilor faptei de salvare.
Daca prin fapta s-au cauzat urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi
putut produce daca pericolul nu era inlaturat, fapta de salvare s-a racut cu
depa_~~~ea li~~telor starii de necesitate. In acest caz fapta nu este savar~ita in
cond1tnle stam de necesitate, avand astfel caracter nejustificat.
~ Cand raptuitorul ~i-a dat seama ca pricinuie~te urmari vadit mai grave
decat cele care s-ar fi putut produce dacii pericolul nu era inlaturat, atunci fapta
1
. In practic~ s-a aprec!at cii ,,nu poate fi consideratii ca fiind siivar~itii in stare de
a~to:'eh1c~l, ~p~e a tra~sporta la garii un prieten din altii localitate, venit la el in vizitii ~i a
1
nr. 973/1970, in R.R.D. nr. 4/1971, p. 144).
189
este nu numai nejustificata, ci ~i imputabila celui care a savar~it-o. in acest caz, Cand pericolul s-a produs . .
daca fapta este infractiune ~i atrage raspunderea penala a raptuitorului, va fi . . . . ca urmare a condmte1 persoanei care a ~i suferit
pre1ud1cml, atunc1 este inlaturata ~i raspunderea civila a raptuitorului i.
incidenta in favoarea acestuia circumstanta atenuanta a depa~irii limitelor starii
de necesitate prevazuta de art. 77 alin. 1 lit. c C.p. (de ex. : nu va fi in stare de
necesitate persoana care, pentru a salva de la inundatie gradina sa de legume, Subsecfiunea a III-a
distruge un baraj de o valoare mult mai mare).
EXERCITAREA UNUI DREPT SAU INDEPLINIREA UNEI OBLIGA'fll
Daca raptuitorul nu ~i-a dat seama in momentul savar~irii faptei ca
urmarile vor fi vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca
231. N ofiune ~i caracterizare. Conform art. 21 c p . (1) E t • • v

pericolul nu era inlaturat, fapta este savar~ita in conditiile excesului fi t v vd · ·· " s e ;ustificata
;p; prevazu~a ~e lege~ 1:enala constand in exercitarea unui drept recunoscut
neimputabil. e ege sau zn zndeplznzrea unei obligatii · d l
Excesul neimputabil in cazul starii de necesitate este o cauza de condifiilor ,Ji limitelor prevazute de aceast~. zmpuse e ege, cu respectarea
neimputabilitate prevazuta in art. 26 alin. 2 C.p. ~i va fi examinata la sectiunea
in ~ ~2) ·J?~e de ase7:1enea Justificata Japta prevazuta de legea penala constand
urmatoare consacrata cauzelor de neimputabilitate. znv ep ,;nzrea unez obligafii impuse de autoritatea competenta in Jorma
d) Fapta sci nu fie savcir,Jita de catre sau pentru a salva o persoana care prevazut~ de lege, daca a__c~~sta nu este in mod vadit ilegala ". ,
avea obligafia de a inJrunta pericolul. Exista anumite profesii I care prin natura Ratmnea reglementaru acestei cauze justificative este aceea ca o fapC
lor obliga pe profesionist sa infrunte pericolul. Cel care are obligatia sa infrunte
pericolul nu poate invoca stare de necesitate pentru a se apara de raspundere in
cazul in care nu actioneaza pentru a inlatura pericolul (de ex.: pompierul nu
penala, ~r, pe :e
poate a:ea caracter vilicit (antijuridic) ca urmare a prevederii sale in no:;~
V

1
alta parte, aceea~i fapta sa fie considerata licita de catre alte
; ; \ uA ar fe ~o~ceput ca legea sa prevada posibilitatea exercitarii unui
poate invoca starea de necesitate in neindeplinirea ordinului de a localiza . '. ar_. m ace a~1 . t1mp aceasta P?sibilitate sa fie inlaturata ca urmare a
incendiul ori medicul nu poate invoca starea de necesitate pentru a nu-~i mterz1ceru, sub sanctmne, a acesteia. In cazul indeplinirii unei obligatii ar fi d
indeplini obligatiile de a merge intr-o zona contaminata ~i a asigura ingrijirea neconce~ut ca, pe de o parte, neindeplinirea acesteia sa conduca la sa~dtionare:
bolnavilor). ~er;oane1 re~pective: iar, pe de alta parte, respectarea acelei obligatii (impusa
-~ et~e sau e aut~ntateav competenta) sa constituie infractiune. intr~o astfel de
230. Efectele starii de necesitate. Fapta savar~ita in stare de necesitate Sl t,
1
e, persoana 1:1 Acauz~ nu ar _mai avea posibilitatea unei conduite Conforme
nu are un caracter infractional, deoarece este permisa de lege. Fapta savar~ita in :ei:gl~t~ennotrurmceal m onca~e dmtre situatii ea este pusa in postura incalcarii
e respective.
stare de necesitate nu are caracter penal ~i pe cale de consecinta nu atrage
Dispozitiile art 21 C p · · d • .
raspunderea penala,. . bl" . .' A · · ·. pnvm exercitare unm drept sau a indeplinirii
Starea de necesitate nu are drept consecinta ~i inlaturarea raspunderii une1_ o i~atu a~ i_n veder~ tre1 situatii: a) exercitarea unui drept recunoscut de
civile fiindca de cele mai multe ori prejudiciul este adus unei persoane leg~, ~~ . mdephmrea une1 obligatii impuse de lege ~i c) inde linirea
obhgatu impuse de autoritatea competenta. p unei
nevinovate de ivirea pericolului. Conform art. 1361 C. civ., ,, Ce! care, aflat in
stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apara . 232. Exercitarea unui drept recunoscut de le e p t . .
pe sine ori bunurile proprii de un preJudiciu sau pericol iminent este obligat sci Justificati~e ~u~ aceasta_forma trebuie indeplinite con~itiil::n ru ex1stenta cauze1
repare preJudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile imbogafirii Jara Justa a) savmyzre~ unez Japte prevazute de legea penala. Daca fapta savar-:ita
cauza", iar conform art. 1362 C. civ., ,,Daca, in cazurile prevazute la art. 1360 nu este prevazuta de legea penal tu ·
V 'f
· • . a, a nci nu se pune problema inlaturarii
alin. (2) ,Ji art. 1361, Japta pagubitoare a Jost savcir,Jita in interesul unei terfe car~cte~lm ne}ustificat al . acesteia. Fapta nu este prevazuta de le ea enala
persoane, eel preJudiciat se va indrepta impotriva acesteia in temeiul daca nu mde~l~ne~te una dmtre conditiile prevazute de lege. Astfel ~acile
imbogafirii Jara Justa cauza ". prevede cond1t1a ca fapta sa fie savar~itafiara d t . ' A g_e a V

rep ' iar aceasta a fost savar~1ta

1
De ex.: Dacii persoana prejudici c
1
De ex. : medicii umani, medicii veterinari, militarii, pompierii ~.a. obiecte din apartamentul siiu.
tr ·t
prizii ~i care a declan~at un incendiu . a a a at _un aparat elec!ric care nu trebuia lasat in
, iar pen ru stmgerea acestuia s-au distrus u~i, ferestre,

190
191
,,cu drept", rezulta ca o conditie esentiala nu a fost indeplinita, iar pe cale de
consecinta, fapta concreta savar~ita nu este prevazuta de legea penala. De ex.,
patrunderea in propria locuinta a persoanei nu poate constitui fapta de violare
de domiciliu cata vreme persoana respectiva nu are ingradit dreptul de a intra in
domiciliul respectiv nu reprezinta o fapta prevazuta de legea penala (nu este o
fapta tipica);
b) exercitarea dreptului sci.fie prevazuta de lege. Consideram ca notiunea
de ,,lege" avuta in vedere de catre legiuitor este cea in sens larg, iar nu cea in
sens restrans (lege ca act al Parlamentului). A~adar, exercitarea dreptului
respectiv poate fi prevazuta, de exemplu, de: lcgi organice, legi ordinare, dar ~i
hotarari al Guvemului, ordonante simple sau de urgenta ale Guvemului,
hotarari ale consiliului local etc.
Exercitarea dreptului prevazut de lege presupune ca aceasta sa se realizeze
in conditiile ~i in limitele legii. Exercitarea dreptului cu depa~irea cadrului
legal, cu rea-credinta, nu mai poate constitui o cauza justificativa pentru fapta
prevazuta de legea penala.
233. indeplinirea unei obligafii impuse de lege. Sub aceasta forma,
cauza justificativa trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) savar§irea unei fapte prevazute de legea penala. Daca fapta nu este
prevazuta de legea penala (nu este tipica), nu se pune problema analizei
caracterului nejustificat al acesteia;
b) fndeplinirea obliga/iei trebuie facuta cu respectarea condi/iilor §i
limitelor prevazute de lege. Notiunea de ,,lege" avuta in vedere de catre
legiuitor este cea in sens larg, aceea~i ca in cazul exercitarii unui drept
recunoscut de lege. Depa~irea limitelor ori conditiilor in care este indeplinita
obligatia legala inlatura orice justificare pentru eventuala fapta prevazuta de
legea penala comisa. De ex., interventiile chirurgicale presupun vatamarea
persoanei, dar care nu, vor conduce la realizarea unei infractiuni cata vreme
interventia a decurs conform prescriptiilor ori procedurilor medicale; violentele
exercitate in activitatea de mentinere a ordinii pub lice sunt justificate in cazul in
care comandantul fortelor de ordine ar lua decizia de a se dispersa manifestantii
de la o adunare publica neautorizata ori care a degenerat, insa o reactie
exagerata ori disproportionata se situeaza in afara limitelor legii, iar o astfel de
fapta (a comandantului) nu mai este justificata ~i ar putea constitui infractiune.
234. indeplinirea unei obligafii impuse de autoritatea competenta.
Conditii:
a) saviir§irea unei fapte prevazute de legea penala;
b) fndeplinirea obliga/iei sci fie impusa de autoritatea competenta. Impu-
nerea unei obligatii de catre altcineva decat eel competent potrivit legii sa
192
i:~~:~t~ ~stiel de obligl~ti~ face ~a a~ea impunere sa fie ilegala ~i astfel fapta
P e egea pena a sa fie neJustificata·
c) ~~deplinir:e__a_ ?bliga/iei sci fie impusa ',n forma prevazuta de le e - .
pentru c_el Acare executa obligatia (raptuitorul) un indiciu de legalitafe
care o saAvar~e~~e_pentru aducerea la indeplinire a obligatiei respective·
:}~;:::~ta
de cond1t1a autontatu competente, conditia formei prevazute de le eg . Ala_tur!
e
~) zndeplznzrea_obliga/iei sci nu fie fn mod vadit il~gala. Intruca~ ob!. t.
emana de Ia autontatea competenta dar ". A . -. - 1ga,1a
. d , .,.1 m iorma prevazuta de le
prezumtia . e Ie~alitate :sAte destul de mare. Faptuitorul (executantul obli at _g~)'
nd~ este oA s1mpla unealta m mana autoritatii emitente ci o persoana careg ,1et1
1sceme mtre ceea ce este b1· · - . A f. ' poa e
cerintele legii ~i. conditiiie ~: ~~::~, ::b:e a~~::i !s~~~~;w:i;;~d~~1~ i~~re
executantul trebme sa se abtina de la indepl • • . iga,ia,
. , m1rea aceste1a. Pentru protejare
perso_ane1, cAare daca nu !ndepline~te obligatia impusa este pasibila d a
;:~~!t~ar~, m leg~ s-a preva~t ca indeplinirea obligatiei sa fie vadit ilegalae
. s e: m ipoteza I~ care ulterior se dovede~te ca indeplinirea obli atiei .
ilegala (de ex., autontatea competenta a actionat in mod ab . ) g , era
poate a - A t A . , uz1v , executantul se
_ d P~\\m ru ~at impunerea obli?atiei de catre autoritatea competenta, de~i
s a ove I I ega1a, ea nu a fost totu~1 de o ilegalitate vadita.
. 235. ~fecte. Savar~irea unei fapte prevazute de legea enala A
c1tar~a unm drept sau indeplinind o obligatie impusa de le Pe ori ~n e~er-
autor~ta~ea_ competenta este justificata ~i, fiind astfel permifa de 1/ ecatre
constitu1e I~fractiune _~i, pe cale de consecinta, nu atrage raspunderea pen!!~ nu
f. t _Exer~1tarea unm drept rec_unoscut de lege inlatura caracterul nejustific~t al
ap ~1 preva~t~ de legea penala, dar daca exercitarea acestui dre t se dovede
ca fond abuz1v~, raspunderea civila nu va fi inlaturata, iar eventJalul preJ·ud· ~!e
cauzat ~aAtr~bm reparat (art. 1353 C. civ.). rem
Sava:~1~ea unei fapte _in i~deplinirea unei obligatii impuse de autoritatea
con_ipete~ta, _m forma prevazuta de lege ~i a carei ilegalitate nu a fost vadita
i~/1:s!: J~s~fi~a~a (f~pta nu ar: c~racter penal), totu~i poate atrage raspundere~
. ( ca ap mtoru. putea sa-~1 dea seama de caracterul ilegal al obligatie.1
1mpuse art. 1364 C. civ.). ,
Subsec/iunea a JV-a
CONSIMTAMANTUL PERSOANEI VATA.MATE
236. Nofiune ~i caracterizare. Conform art. 22 c p (1) E t · ifi v
Japt v v d · ·, ,, s e ;ustz zcata
vat Va ~rev;.zu~a e legea penala saviir§ita cu consim/amantul persoanei
l at":,a e, ac~ acea~ta putea sci dispuna fn mod legal de valoarea sociala
A
eza a sau pusa zn perzcol.
193
 (2) Consimfamantul persoanei vatamate nu produce efecte fn cazul
infracfiunilor contra vie/ii, precum .Ji atunci cand legea exclude efectul
justificativ al acestuia '~
Consimtamantul persoanei vatamate este o cauza justificativa prin care
persoana vatamata este de acord ca o alta persoana sa savar~easca fata de ea o
fapta prevazuta de legea penala vizand valori sociale de care persoana vatamata
poate sa dispuna in mod legal.
23 7. Condifii de existenfa. a) Sa se savar.Jeasca o fapta prevazuta de
legea penala. Fara existenta unei fapte prevazute de legea penala nu se mai
pune problema analizei existentei vreunei cauze justificative. Daca lipsa
consimtamantului persoanei vatamate este o conditie de existenta a infractiunii,
atunci existenta unui astfel de consimtamant va face ca fapta sa nu fie prevazuta
de legea penala (lipse~te tipicitatea), iar caracterul penal al faptei va fi inlaturat
ca efect al lipsei prevederii in legea penala. De ex., consimtamantul persoanei
vatamate privind luarea unui bun mobil din posesia sa nu va fi calificata furt
(art. 228 C.p.), fiindca nus-a realizat fara consimtamantul acesteia ~i astfel nu
reprezinta o fapta prevazuta de legea penala; la fel ~i in cazul faptei in care
raportul sexual ori actul sexual nu s-a realizat prin constrangere, ci cu
consimtamantul celeilalte persoane, fapta nu va constitui infractiunea de viol
(art. 218 C.p.) etc.
b) Persoana vatamata sci fie titularul valorii sociale ce urmeaza a fl
lezata.
c) Valoarea sociala lezata sau pusa fn pericol safaca parte dintre ace/ea
de care titularul poate dispune fn mod legal. Daca parte vatamata consimte la
lezarea sau punerea in pericol a valorii sociale (de care teoretic poate dispune)
cu scopul de a aduce atingere altor valori sociale, atunci un astfel de acord nu
este valabil, iar fapta este nejustificata. De ex., partea vatamata consimte la
producerea de vatamari asupra sa in scopul sustragerii de la serviciul militar pe
timp de razboi (art. 432 C.p.); in acest caz, faptuitorul care a ~tiut scopul
urmarit prin acordul dat de catre persoana vatamata nu va putea invoca aceasta
cauza justificativa pentru ca persoana vatamata nu a dispus, in acest caz, in mod
legal de valoarea sociala ocrotita.
in lege a fost prevazut expres ca in cazul infractiunilor contra vietii
consimtamantul persoanei vatamate nu produce efecte (art. 22 alin. 2 C.p.).
A~adar, persoana vatamata nu poate consimfi la savar~irea unei fapte prevazute
de legea penala care sa aiba ca obiect viata persoanei respective.
Titularul nu poate dispune in mod legal de valoarea sociala ocrotita nici
atunci cand o prevedere legala exclude caracterul justificat al consimtamantului
in cazul unor infractiuni. De ex., in cazul infracfiunii de trafic de persoane, in
art. 210 alin. 3 C.p. se prevede ,,consimtamantul persoanei victima a traficului
nu constituie cauza justificativa"; la fel ~i in cazul infrai:Jiunii de trajic de
194
minori i~ art. 211 alin. 3 C.p. se prevede: ,, consimfamantul persoanei victima a
traficuluz nu constituie cauza justificativa ".
_d) Existenfa consimfamantului persoanei vatiimate. Consimtamantul
trebme s~ fie valabil exprimat (sa nu fie viciat) ~i poate fi dat in ori~e forma
(oral~ sens, ~es~uriA etc.), afara de cazul in care in lege se prevede O anumita
fo~~- C~ns1mta~antul p~rsoanei vatamate poate fi exprimat personal, dar este
pos1b1l sa fie ~xpn~~t ~r~~tr-un r~prezentant. Daca persoana vatamata ~i-a dat
~c~rdul ulten~r savar~1ru fapte1, caracterul nejustificat al faptei nu este
1~la;ur_a~ . Daca _persoana vatamata ~i-a dat initial acordul, dar pe parcursul
sa:ar~_1rn !a~te1 a re~ras acest acord, continuarea savar~irii faptei este
neJustificata ~1 poate fi mfractiune.
238. Efecte. Fapta prevazuta de legea penala savar~ita cu consimtamantul
persoanei vatamate este justificata (are caracter licit) ~i deci nu va avea' caracter
penal.
Uneori existenta consimtamantului victimei cu privire la valoarea sociala
lezata repr~zinta o conditie pentru retinerea unei forme atenuate de infractiune.
De ex:, uc1derea la cererea victimei (art. 190 C.p.) reprezinta un omor at~nuat
t~c~ai ca ~~re ~ existentei consimtamantului victimei cu privire la
vatamarea valoru soc1ale respective.
Daca se produce o fapta mai grava decat aceea la care s-a consimtit
faptuitorul, va raspunde penal pentru aceasta.
. Din moment ce persoana vatamata a consimtit la vatamarea valorii
s~c_1ale, nu se mai pune problema raspunderii civile pentru eventualul preju-
d1cm cauzat persoanei vatamate.
Secfiunea a Ill-a
CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE
Subsecfiunea I
CONSTRANGEREA FIZICA. $I CONSTMNGEREA MORAL.A.
§ 1. Constrangerea fizica
239. Nofiune ~i caracterizare. Constrangerea fizica este o cauza de
neimputa~ilitate c_a~e inlatura caracterul penal al faptei. Conform art. 24 C.p.,
,,nu este zmputabzlafapta prevazuta de legea penala savar~ita din cauza unei
constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista ".
195
 Constrangerea fizica este presiunea pe care o forta careia nu i se poate Posibilitatea de a re · t t A • • •

rezista o exercita asupra energiei fizice a unei alte persoane in a§a fel incat tinand seama . - zrs a cons rangeru fizrce se apreciaza la cazul concret
aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala, fiind in imposibilitatea fizica ;i de capacita~e~e;r~::;:,p~~h:aau:ap:risdoeanien~ensitatt~a fortei de constrangere, ca
sa actioneze altfel. . 1 cons ranse.
c) Sub zmperiul constranger '" ji · _ _
Sub imperiul constrangerii fizice, sau fortei majore, cum mai este denu- vazuta de legea penala. Este cond\· zzzce, persoan_a :!a savar~easca o fapta pre-
mita in doctrina penala, persoana este impiedicata sa actioneze (de ex.: militarul celorlalte conditii Daca~ eel constr\Ia cafire_determma cercetarea indeplinirii §i a
' · ans 1z1c nu - f. - _
a ~avar§1t ~ apta prevazuta de
A •

sechestrat nu se poate prezenta la unitate, acarul este imobilizat de rauracatori §i legea penala, nu sunt incidente dis 't"l
nu poate schimba macazul la calea ferata etc.). poz1,11 e ce prevad constrangerea fizica.
In practica judiciara, cele mai multe fapte prevazute de legea penala
gerii !!/c·eE!:ct::;e c~:::~~gerii fizice. Fapta savar§ita sub imperiul constran-
savar§ite sub imperiul constrangerii fizice sunt fapte de inactiune. Faptuitorul
imputabila raptuitorului. ,mne, nu are caracter penal pentru ca nu ii este
este impiedicat sa-§i indeplineasca obligatiile legale.
Pot fi savar§ite §i fapte de actiune, cand raptuitorul este un simplu instru- Fapta, nefiind infractiune pe cale d . _
penala. Raspunderea civila' este inlaturata~ c;:1~eca~nsec!n!~, _nu atrage raspunderea
ment la comanda unei energii straine 1 (de ex.: o persoana este impiedicata §i 'I mpnncrpm.
cade peste un copil, vatamandu-1, ori aluneca pe gheata §i cade intr-o vitrina,
distrugand-o ). § 2. Constrangerea morala

240. Condifiile constrangerii fizice 2 : 242. Nofiune ~i caracterizare C trA -

a) Sa existe o constrangere asupra fizicului unei persoane. Actiunea de
constrangere asupra fizicului unei persoane poate proveni din partea altei per-
soane (imobilizare, sechestrare); constrangerea poate fi §i din partea unui ani-
mal (un caine dresat care imobilizeaza faptuitorul) ori din partea unui eveni-
ment (inundatie, viscol, cutremur etc.) care rape§te libertatea de mi§care a fap-
tuitorului, m sensul ca Il opre§te de la actiune, ori Il impinge la o activitate cape
un simplu instrument (caderea pe gheata, le§inul, epilepsia etc.). Forta de
constrangere asupra fizicului persoanei trebuie sa existe in momentul comiterii
faptei . Daca se stabile§te ca la un moment anterior raptuitorul a prevazut
aparitia fortei constrangatoare, dar nu a luat masuri sa o inlature (cat inca mai
putea) spre a se putea prevala de aceasta situatie in cazul savar§irii unei fapte
ulterioare, caracterul penal al faptei nu va fi inlaturat. 0 astfel de situatie este
cunoscuta in doctrina penala sub denumirea de actio libera in causa.
b) Constrangerea la care a Jost supusa persoana sa nu i se fl putut
rezista. Aceasta conditie are in vedere natura constrangerii careia nu is-a putut
opune o rezistenta eficace. Cel constrans nu a putut rezista constrangerii
savar~ind in acest fel fapta.
Daca exista posibilitate de a rezista constrangerii, eel constrans era obligat
la aceasta (de ex.: militarul sechestrat intr-o incapere, la parterul unei locuinte,
avea posibilitatea sa se elibereze prin fereastra care era deschisa).
inlatura trasatura im utabilitatii f. . . o~s angerea morala este o cauza care
infractional al acest!a. Conform a~~I ~~ ~e ~ale de cons~cinta, caracterul
prevazuta de legea penala savar~ita. d. .p .. ,,Nu. este zmputabila fapta
exercitata prin amenintare cu . m cauza unez constrangeri morale,
a altuia # care nu put;a fi fnla~::a;~c:~tgravd1:,entru persoana faptuitorului ori
A mo .
C on strangerea morala consta in · • - .
un pericol grav pentru persoana faptuif~es:u~ea_ exerc1~ata _rrm ~meni~tarea cu
eel a~:ninJat sa:1ar§e§te o_ fa~t~ prevazut:d~\~~~= ;~:~~-§I sub rmpenul careia
libert~t/d:~~:~~~\t::~~~:;~ i~ai::~;~~i!::vd;~~ ameninta~ nu mai are
amenmtarea cu pistolul functionarul intocme§te un act faf:)~ penal a (de ex.: sub
~43. ~ond~fiile constrangerii morale. Pentru a exista constran
:~:a:: ~~bi~;~~:~~~ec!::~i;i:l:~var§e§te o fapta prevazuta de Iegea penala, ~;:~
const!n~:~ee:!~:;:;:;~: t::!:;:;/zuta de legea penala sub imperiul unei
b) s- · · ,
;:!c:;;;;;ex[I~:=:~~:£if.;:;:::::::i;r;:::1::;~7n;:::~;1~;ep:~c~~
savar§e§te. fapta _prevazuta de legea p:::1~~t1ment de teama sub imperiul careia

1
2
Gh. Dlirangli, In Comentariu I, p. 349.
Ase vedea, in acest sens, C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 256 ~i urm.
care e~:\::::~;::~~!::§~:~:c:n;.;: :: t::sp:~:~: sufere rau! grav cu
Amenmtarea poate fi racuta oral, in scris sau in orice alt mod.

196
197

Pericolul grav cu care se ameninta, daca nu se savar~qte f~pta pretinsa,
poate privi, de ex., viata, integritatea corporala, libertatea, demmtatea, averea
celui amenintat ori a altei persoane. . V
in practica, s-a decis, pe buna dreptate, ca ,, nu exzsta constr~n~ere m_o:~la
daca inculpatul _ comp/ice la delapidare - a dat ajutor a~to:u_luz sa con:zta :nA-
Jracfiunea, datorita temerii pe care i-au i~sP_i~at;,~ amenmfarzle acestuza ca zl
va fndeparta din serviciu deoarece este reczdzvzst . A AV
c) Pericolul grav cu care se ameninfa sa ~u poa:afivznlaturat altfel !ecat
prin savar§ireafaptei pretinse - car~ est~ o fa~t~ prevazuta de legea penala.
Aceasta conditie, desprinsa dm d1spoz1tnle art. 25 C.p., presu~u~~ ca
raptuitorul sa fi recurs la savar~irea faptei nu~ai da~a nu a:7ea alta pos~b1~tate
de a inlatura pericolul provenit din amenintare . Daca faptu1~orul ~ut:a Amlatur~
pericolul printr-o fapta neprevazuta de legea penala, era obhgat sa savar~easca
o astfel de fapta. . .
Stabilirea evitabilitatii ori inevitabilitatii pencolulm pe alta cale este o
problema ce se rezolva in, concr~t, tina~d seama atat de imprejurarile in care a
avut loc, cat ~i de persoana faptmtorulm.
244. Efectele constrangerii morale. Fapta savar~ita sub imperiul une~
constrangeri morale nu este infractiune deoarece nu ii este imputabila persoane1
care a savar~it-o. . A . V A•
Fapta nu ii poate fi imputata persoane1 care a savar~1t-o daca acesteia 11
lipse~te libertatea de vointa. . . A ..
Nefiind infractiune, fapta savar~ita sub 1mpenul constrangern morale nu
atrage nici raspunderea penala a faptuitorului.
Subsecfiunea a II-a
EXCESUL NEIMPUTABIL
245 . Caracterizare. Sub aceasta denumire, in dispozitiile at. 26 C.p. sun:
prevazute doua cauze de neimputabilitate care au o_ stransa legatura cu doua
cauze justificative: legitima aparare ~i starea de neces1tate. A
in cazul cauzelor de neimputabilitate reglementate m art. 2~ C.p., s~nt
prevazute conditiile in care depa~irea limitelor legitimei aparari ~1, respect1v,
1T.S., s.p., d. nr. 3334/1971, in R .R.D . nr. 10/1973, P_- _l 78. V ,
2 In practica judiciara s-a decis: ,,De!?i_ textul n~. ~ond1t1on~aza mlaturarea caractei:ulm
penal al faptei saviir1?ite de existenta vreune1 proportn 1~tre ~er:colul ~u car~ ~ra. amenmµt
raptuitorul l?i eel rezultat din comiterea faptei, totu1?1, aceasta cermta rezulta imp;1c1t dm celelalte
conditii ce caracterizeaza constrangerea morala" (T.S., s.p., d. nr. 205t/1976, m Repertorzu II,
p. 78).
198
depa~irea limitelor starii de necesitate conduc la neimputabilitatea faptei
savar~ite.
Excesul neimputabil cunoa~te doua modalitati ce decurg din depa~irea
A V
limitelor legitimei aparari ~i din depa~irea limitelor starii de necesitate.
§ 1. Excesul neimputabil in cazul depa~irii limitelor legitimei aparari
246. Nofiune. Aceasta cauza de neimputabilitate exista, potrivit art. 26
alin. 1 C.p., cand: ,,fapta prevazuta de legea penala savar§ita de persoana
ajlata fn legitima aparare, care a depa§it, din cauza tulburarii sau temerii,
limitele unei aparari proporfionale cu gravitatea atacului ".
A~a cum am aratat mai sus, in subdiviziunea privind depa~irea limitelor
legitimei aparari, pentru existenta acestei cauze de neimputabilitate sunt
necesare mai intai conditiile ce privesc legitima aparare 1 cu privire la atac ~i cu
V
privire la aparare, dar cu deosebirea ca apararea nu este propoqionala cu
gravitatea atacului, ci o depa~e~te.
Depa~irea limitelor legitimei aparari sub raportul propoqionalitatii cu
gravitatea atacului nu mai este justificata, dar este neimputabila cand se
datoreaza tulburarii sau temerii in care se gase~te persoana care face apararea.
Depa~irea limitelor legitimei aparari, cauza de neimputabilitate, exista, a~adar,
v •
numai daca prive~te depa~irea limitelor unei aparari propoqionale cu gravitatea
atacului, iar aceasta depa~ire sa aiba drept cauza tulburarea sau temerea in care
se afla persoana care se apara ( care respinge atacul).
Starea de tulburare sau temere in care in care se afla persoana care se
apara (faptuitorul) este cauzata de existenta atacului ce este respins in legitima
aparare.
24 7. Efecte juridice ale excesului neimputabil in cazul depa~irii
limitelor legitimei aparari. Fapta savar~ita cu depa~irea limitelor legitimei
aparari nu este imputabila persoanei care a savar~it-o, fiindca acesta a comis
fapta din cauza tulburarii ori temerii in care se afla la momentul respectiv.
Fapta, fiind savar~ita fara trasatura imputabilitatii, nu este infractiune ~i,
in consecinta, inlatura ~i raspunderea penala a faptuitorului.
in ceea ce prive~te consecintele pe planul raspunderii civile, se vor avea in
vedere dispozitiile art. 1360 alin. 2 C. civ., conform carora eel care a savar~it o
infracfiune prin depa~irea limitelor legitimei aparari va putea fi obligat la plata
V •
unei indemnizatii adecvate ~i echitabile. Cum in cazul depa~irii limitelor
legitimei aparari sub forma excesului neimputabil fapta savar~ita nu este ~i
1
A se vedea mai sus conditiile legitimei aparari - cauza justificativa care inlatura
caracterul penal al faptei .
199

infractiune (lipse~te caracterul imputabil al acesteia), rezulta ca faptuitorul nu
va putea fi obligat la plata unor despagubiri. . .
Fiind o cauza ce prive~te persoana faptuitorului, excesul ne1mputab1l de
aparare nu se rasfrange asupra participantilor la savar~irea faptei. Es~e, de al~f:l,
~i o motivare pentru solutia legiuitorului de a reglementa exc~s~l ne1mputab~l m
capitolul privind cauzele de neimputabilitate pentru care le~1mtorul_ ~ prevazut
in dispozitiile art. 23 alin. 2 C.p. ca: ,, efectul cauzelor de nezmputabzlztate nu se
extinde asupra participantilor, cu excepfia cazului fortuit ".
248. Excesul scuzabil. Daca fapta savar~ita cu depa~irea limitelor legiti-
mei aparari nu are ca temei tulburarea sau temerea persoanei care a sa:ar~~t-o,
fapta este imputabila, constituie infractiune, dar aceas~a. sta:e v~a ~fi· retmu:a c~
circumstanta atenuanta legala a depa~irii limitelor leg1t1me1 aparan, prevazuta
in art. 75 alin. 1 lit. b C.p.
Depa~irea limitelor legitimei aparari ca circumstanta atenuanta legala este
cunoscuta in doctrina penala sub denumirea de exces scuzabil.
Deoarece fapta savar~ita cu depa~irea limitelor legitimei aparari sub fo~a
excesului scuzabil este infractiune, raspunderea civila nu este fnlaturata, rnr
faptuitorul va putea fi obligat la plata unei indei_nnizatii _adecvate Ji :c~i:abile
(art. 1360 alin. 2 C. civ.). Tot in cazul excesulm scuzab1l (fapta savar~1~a este
infractiune), daca fapta pagubitoare a fost savar~it_a in inter~sul ~ une1 te~e
persoane, eel prejudiciat se va indrepta impotnva aceste1a m te~eml
imbogatirii fara justa cauza (art. 1362 teza IC. civ. raportat la art. 1360 alm. 2
C. civ.).
§ 2. Excesul neimputabil in cazul depa~irii limitelor starii de necesitate
249. Notiune ~i condifii. Conform art. 26 alin. 2 C.p.: ,,Nu este
imputabila fap;a prevazuta de legea penala savar,Jita de pers~a~~ aflat~ f~
stare de necesitate, care nu ,Ji-a dat seama, fn momentul comzterzz faptez, ca
pricinuie,Jte urmari vadit mai grave deceit cele care s-ar fl putut produce daca
pericolul nu era fnlaturat ". . .
a) ~i in cazul acestei cauze de neimputabilitate este necesara indephmrea
conditiilor in care fapta este savar~ita in stare de necesitate ~i care privesc, pe
1
de o parte, pericolul ~i, pe de alta parte, actiunea de salvare . .
b) in cazul acestei cauze de neimputabilitate, urmarile fapte1 de salvare
sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era
inlaturat. A~adar, ne aflam in prezenta unei depa~iri a proportiei ce trebuie sa
existe intre urmarile provocate prin fapta de salvare ~i cele care s-ar fi putut
~~
1A se vedea mai sus conditiile starii de necesitate - cauza justificativa.
200
produce daca pericolul nu era inlaturat. Aprecierea proportiei se face in concret,
in raport cu particularitatile situatiilor in care se pun astfel de probleme.
Cand urmarile produse sunt asemanatoare ori echivalente cu cele care s-ar
fi produs daca pericolul nu era inlaturat, fapta savar~ita este justificata, fiind
~a~ar~ita in _conditiile stari~ de necesitate. De asemenea, fapta savar~ita pentru a
m~a~ra penco~ul ce amemnta valorile sociale respective indepline~te conditiile
stam de neces1tate (cauza justificativa) daca urmarile produse sunt mai u~oare
decat cele care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat.
. . c)_ Faptuitorul in momentul comiterii faptei sa nu-~i fi <lat seama ca
pncmme~te urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca
pericolul nu era inlaturat.
250. Efecte juridice ale excesului neimputabil in cazul starii de
nec~s~ta~e. _Fapt~ comisa de persoana aflata in stare de necesitate, ce a produs
urman vad1t ma1 grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu
era inlaturat, nu este imputabila, fiindca aceasta nu ~i-a dat seama in momentul
comiterii faptei de aceste urmari.
Fapta, fiind comisa fara trasatura imputabilitatii, nu este infractiune ~i pe
cale d~e consecinta, inlatura raspunderea penala. ' '
In ceea c~ prive~te raspunderea civila raman valabile explicatiile de la
st~r~_a de neces~tate (cauza justificativa), deoarece excesul neimputabil in cazul
stam de neces1tate are la baza existenta unei stari de necesitate. Cand prin
sa~ar~irea_ faptei in conditiile excesului neimputabil s-a cauzat un prejudiciu
ch1ar celm care a generat pericolul, acesta va suporta ~i paguba produsa.
. ~xce~ul neimputabil este o cauza personala ~i nu se rasfrange asupra
part1c1pant1lor la savar~irea faptei de salvare.
~51. Excesul scuzabil. Daca in timpul savar~irii faptei de salvare faptui-
torul ~1-a dat seama ca pricinuie~te urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi
putut produce daca pericolul nu era inlaturat, fapta nu mai constituie un exces
neimputabil, ci este infractiune. in acest caz, depa~irea limitelor starii de
necesitate reprezinta un exces scuzabil ~i reprezinta o circumstanta atenuanta
legala prevazuta in dispozitiile art. 75 alin. lit. c) C.p. '
Subsecfiunea a III-a
MINORITATEA FAPTUITORULUI
252. Nofiune ~i caracterizare. Minoritatea faptuitorului este o cauza
care inlatura imputabilitatea faptei.
Conform art. 27 C.p., nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala
savar,Jita de un minor, care la data comiterii acesteia nu fndeplinea condifiile
legale pentru a raspunde penal.
201
 Minoritatea este starea in care se gase~te faptuitorul minor care in mo-
mentul savar~irii faptei prevazute de legea penala nu implinise varsta raspun-
derii penale.
Capacitatea psihofizica a persoanei de a-~i da seama de semnificatia so-
ciala a actiunilor
, sau inactiunilor
, sale ~i de a ~i le dirija in mod voit nu exista
din momentul na~terii, ci se formeaza odata cu dezvoltarea acesteia.
Avand in vedere particularitatile dezvoltarii biopsihice a persoanei, in
dreptul penal, s-a impus cu necesitate stabilirea unei limite de varsta sub care sa
fie exclusa raspunderea penala a minorului. Pana la o anumita varsta minorul
este deci prezumat ca fiind lipsit de capacitate penala, deoarece nu are
reprezentarea semnificatiei sociale a actiunilor sau inactiunilor lui.
Prin dispozitiile art. 113 alin. 1 C.p. s-a stabilit ca ,, minorul care nu a
fmplinit vars ta de 14 ani nu raspunde penal", iar in alin. 2 al aceluia~i articol
s-a stabilit ca ,, minorul care are varsta fntre 14 ,Ji 16 ani raspunde penal numai
daca se dovede.Jte ca a savar.Jit fapta cu discernamant ".
Minoritatea faptuitorului - cauza care inlatura caracterul penal al faptei -
prive~te atat pe minorul care nu a implinit 14 ani, cat ~i pe minorul intre 14 ~i
16 ani care a savar~it fapta fara discemamant.
Pentru minorul care nu a implinit varsta de 14 ani se prezuma absolut ca
nu are responsabilitate penala. Minorul care are varsta intre 14 ~i 16 ani este
prezumat relativ ca nu are discemamantul faptelor sale. Aceasta prezumtie,
fiind relativa, se poate rastuma prin dovada ca la savar~irea faptei concrete a
avut discemamant.
Dovada discemamantului in savar~irea faptei concrete revine acuzarii, in
favoarea minorului existand prezumtia relativa a lipsei discemamantului.
253 . Conditiile
, starii de minoritate. Minoritatea faptuitorului inlatura
'
caracterul penal al faptei daca sunt indeplinite condi!iile:
a) sa se savar.Jeasca o fapta prevazuta de legea penala;
b) faptuitorul, la data savar.Jirii faptei, sa nu fndeplineasca condifiile le-
gale pentru a raspunde penal. Aceasta condi!ie prive~te, a~adar, situatia ca la
data savar~irii faptei minorul sa nu aiba implinita varsta de 14 ani. Condi!ia este
indeplinita ~i atunci cand minorul avea varsta intre 14 ~i 16 ani ~i nu se consta-
tase savar~irea faptei cu discemamant.
Inlaturarea caracterului penal al faptelor care se prelungesc in timp (in-
fractiuni continue, continuate) dupa implinirea varstei de 14 ani va fi posibila
numai daca nu se dovede~te existenta discemamantului in savar~irea actiunilor
ori inactiunilor ce au fost comise dupa implinirea varstei d~J 4 ani.
202
In cazul i_nfr~_ctim:iilo_~ progresive, este inlaturat caracterul penal daca in
momentul com1tem aqmnn faptuitorul era minor sub 14 ani, chiar daca rezul-
tatul se produce dupa implinirea acestei varste 1•
_254. Efectele minoritatii. Fapta prevazuta de legea penala savar~ita de
u:1 mmor care la data co~iterii ~cesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a
r:spu~de penal nu este mfractmne, deoarece nu ii este imputabila acestuia.
!aptu1torul nu indepli~ea ~on~itiile de dezvoltare biopsihica ce sa-i permita
mtele_gerea caracterulm actmmlor sau inactiunilor lui ~i sa le dirijeze in mod
con~tlent.
~ ~inorit:tea,A ca, de altfel, to~t~ cau~ele de impunitate, este O cauza perso-
nala ~1 nu se rasfrange asupra part1c1pantilor la savar~irea faptei.
... ~and ~inorul care nu raspunde penal a savar~it fapta fiind determinat ori
1
spnJ ~_1t cu mten~ie de alti participanti, se realizeaza conditiile participatiei im-
propm (art. 52 alm. 3 C.p. ).
. ~ta~ea~ de minoritate inlatura caracterul penal aL faptei ~i, pe cale de con-
secmta, ~1 raspunderea penala. Raspunderea civila nu este inlaturata pentru per-
soanele care I-au avut sub ingrijire ori supraveghere pe minor, daca se retine
culpa acestora. '
Fata de m!norul care nu raspunde penal ~i care savar~e~te fapte prevazute
de ~ege~ pena~a se ~a putea lua una dintre masurile de protectie speciala a
copilul~1 prev~zute m Legea nr. 272/2004 privind protecfia ~i promovarea
dreptunlor copilului2.
~ ~otrivit dispozitiilor din Legea nr. 272/2004, fata de minorul care a
A
savar~1t o fapta prevazuta de legea penala ~i care nu raspunde penal se poate lua
u_na dmtre_ cele doua masuri speciale de protectie: supravegherea specializata
~1, respect1v, plasamentul.
A Al~gerea uneia dintre aceste masuri de protectie speciala O realizeaza
cand e~1sta ~cord?!. p~rin~ilor sau al reprezentantului legal, Comisia pent~
Prote~tia ~op~~ulm, ~ar m hpsa acestui acord, instanfa de judecata, in functie de
anum1te cntem prevazute de Legea nr. 272/2004 ~i de H.G. nr. 1439/2004 prin
care s-a~ :e~lementa;: ,, Serviciile specializate destinate protecfiei copilului
care a savar.Jlt o fapta penala ,Ji nu raspunde penal "3•
~ Plenul T.S., D.i. ITT. 9/1972, in C.D., 1972, p. 58.
3 Legea ITT. 272/2004 a fost repu_blicata in M. Of. ITT. 159 din 5 martie 2014.
. A se ve?ea, pe larg: C. Bulat, B.N. Bulai, op. cit., p. 272 ~i unn.; F. Streteanu
op. czt., p. 558 ~1 urm. '
203

Subsecfiunea a IV-a
IRESPONSABILITATEA
255. Notiune ~i caracterizare. Iresponsabilitatea faptuitorului este o
cauza care inlatura caracterul imputabil al faptei.
Conform art. 28 C.p., nu este imputabilci fapta prevcizutci de legea penalci
savar~itci de persoana care, fn momentul comiterii acesteia, nu putea sci-~i dea
seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sci le controleze, fie din
cauza unei boli psihice, fie din alte cauze. . faptu1torul ~1-a recapatat capacitatea intelectiva ~i volitiva.
Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psihofizic~ a_ une1 pe~soa~e
care nu poate sa-~i dea seama de semnificatia sociala a actmmlor sau mact1-
unilor sale ori nu poate fi stapaila pe ele.
Iresponsabilitatea prive~te incapacitatea psihica a persoanei atat sub
raport intelectiv, cand aceasta nu-~i poate da seama de semnific~tia sociala a
actiunilor sau inactiunilor ei, cat ~i sub raport volitiv, cand nu-~1 poate deter-
mina ~i dirija in mod normal vointa. ..
Incapacitatea psihica a unei persoane se poate datora: unor anomalu care
impiedica dezvoltarea facultatilor psihice (idiotenia, infantilism, cr~tinis~,
debilitate mintala), unor maladii neuropsihice (somn natural, somn h1pnot1c,
lipotimie etc.), unor tulburari psihice provocate prin intoxicatii (stari de
incon~tienta, ce pot avea cauza in consumul de alcool, substante stupefiante,
1 penala sub denumirea de actio libera in causa 3 •
alimente alterate etc.) .
Incapacitatea psihica poate fi permanenta ori temporara, congenitala sau
survenita.
Pentru a duce la inlaturarea caracterului penal al faptei savar~ite, starea de
iresponsabilitate a faptuitorului trebuie sa existe in momentul savar~irii faptei ~i
sa fie totala.
Constatarea existentei incapacitatii psihice a persoanei se face de catre
medicii speciali~ti, care vor stabili daca in momentul comiterii faptei persoana
avea capacitatea psihica de a intelege sensul ~i valoarea actiunii sale ~i daca
putea sa-~i dirijeze vointa in mod con~tient2.
Pe baza concluziilor medicale, organele judiciare stabilesc daca faptui-
torului ii este imputabila ori nu fapta savar~ita.
1 V.Dongoroz, in Dongoroz I, p. 393 . .. _ .. ..
2in practica judiciara s-a decis ca ,,pentru corecta stab1hre a stam de responsab1htate
ori iresponsabilitate a inculpatului de catre comisia medico-l~_gala ~o~pet~nta ~u este
suficienta simpla lectura a actelor dosarului de catre membm com1S1e1, c1 se 1mpune
intemarea inculpatului intr-un institut de specialitate, unde sa poatit-fi examinat intr-un mod
corespunzator", T.j . Arad, d.p. nr. 381/1969, in R.R.D. nr. 12/1969, p. 181.
204
256. Conditiile starii de iresponsabilitate. Iresponsabilitatea faptuito-
rului inlatura caracterul penal al faptei daca sunt indeplinite condi!iile:
a) Fciptuitorul sci aibci incapacitatea psihicci intelectivci ~i volitivci cu privire
la acfiunile sau inacfiunile lui 1• Faptuitorul, cu alte cuvinte, nu are capacitatea de
a intelege caracterul penal al faptei (nu are discemamant ori este in stare de
incon~tienta) sau nu are capacitate de a-~i determina ~i dirija manifestarile de
vointa (este stapanit de o impulsivitate irezistibila ori de un indiferentism total2).
b) Starea de incapacitate psihicci sci existe -fn momentul scivar~irii faptei.
Este . indepl~nita aceasta conditie ~i atunci cand, dupa savar~irea faptei,
Nu poate fi considerat in stare de iresponsabilitate eel care ~i-a provocat o
astfel_ de stare ori care a acceptat sa i se provoace o stare de incon~tienta (de ex.:
faptu1torul a acceptat sa fie hipnotizat ori narcotizat pentru a invoca aceasta
stare i~ apararea sa ori ~i-a provocat starea de incon~tienta - s-a culcat ~i a
ad?rm1t in timpul serviciului ~i astfel nu ~i-a indeplinit obligatiile de paza, de
as1gurare a asistentei medicale de urgenta etc.). In aceste cazuri, de~i la
momentul savar~irii faptei persoana era in stare de iresponsabilitate, aprecierea
responsabilitatii faptuitorului nu se va face in raport cu acest moment, ci in
raport cu moment anterior cand faptuitorul a avut reprezentarea faptei ~i a
prevazut ori a avut posibilitatea sa prevada urmarile socialmente periculoase ale
acesteia. A~a cum am mai aratat, o astfel de situatie este cunoscuta in doctrina
Daca in momentul savar~irii faptei faptuitorul avea capacitatea psihofizica
intelectiva ~i volitiva, dar ~i-a pierdut-o dupa savar~irea faptei, aceasta nu va
duce la inlaturarea caracterului penal al faptei.
c) Incapacitatea psihofizicci a fciptuitorului sci fie din cauza unei boli
psihice sau din alte cauze. Sursa incapacitatii psihofizice se poate datora atat
unei boli psihice, cat ~i altar cauze, in afara de cele care provin din stari nor-
male (minoritatea) ori care limiteaza unele aptitudini ale capacitatii psihice (ig-
noranta, eroarea) - cauze care sunt distinct reglementate in Codul penal4 .
1
. In pr~ctica s-a decis: ,,I~prejurarea ca - a~a cum rezulta din raportul de expertiza
med1co-legala - mculpatul prezmta o stare reactiva neurotiforma pe fond de etilism cronic
c~e doar ii reduce posibilitatea de inhibitie ~i autocontrol, conferindu-i un discemaman~
~cazut, n~ . po~~e duce la concluzia ca el a comis fapta de delapidare in stare de
rresponsab1lttate , T.S., s.p., d. nr. 1959/1976, in Repertoriu II, p. 215.
2
Ase vedea V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 394.
3
~ se vedea, in acest sens, C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 265.
4
In a~est _sens, ~i practic~ judiciara_ ~ decis_ ca_ ,,pentru a fi aplicabil art. 48 C.p.
(art. 28 C.p. m v1goare) se cere ex1stenta une1 mcapac1tat1 psihice, datorita alienatiei mintale ori
altor cauze asemanatoare acesteia, proprii a determina, in afara limitelor unei 'stari normale,
205
 d) Fapta savar~ita fn stare de incapacitate psiho.fizica intelec~iva ori vo:
litiva (fn stare de iresponsabilitate) sa.fie prevazuta de legea penala,_pentru ca
numai in aceasta conditie se poate vorbi de inlaturarea caracterulm penal al
faptei.
257. Efecte juridice. Fapta savar~ita in stare de iresponsabilitate n~ este
infractiune pentru ca nu ~oate fi ~~p~t~bila c~l~i ~are ~ ~a~ar~it-~. _Faptu1to:111
iresponsabil nu are capac1tatea ps1h1ca mtelect1va ~1 voht1va cu pnvire la actm-
nile sau inactiunile lui. . ~
Iresponsabilitatea este o cauza personala'. produc~ e~ecte numa1 fata. d_e
persoana care a savar~it fapta in aceasta stare ~1 nu se rasfrange asupra part1c1-
pantilor. . .~ ~ ~
Iresponsabilitatea inlatura caracterul penal ~1 fapt~1 ~1 mlatu~a, pe cale de
consecinta, raspunderea penala. Fata de faptu1t?rul iresponsab1l se pot lua
masuri de siguranta cu caracter medical (art. 109 ~1 art. 110 C.~)·-
lresponsabilitatea faptuitorului nu inlatura raspunderea c1V1la.
Subsecfiunea a V-a
INTOXICA'flA
258. Notiune. Intoxicatia reprezinta o stare psihofizica anormala a
persoanei dato;ata efectelor pe care le au ~supra. org~nismului ~~i facultati~or
psihice ale persoanei, anumite substante ps1hoact1ve mtroduse m _c~rpul sau.
Savar~irea faptei intr-o astfel de stare cu indeplinirea anumitor cond1tn nu poate
fi imputabila faptuitorului. . substante cu rol psihoactiv cu scopul de a savar~i o fapta prevazuta de legea
Substantele alcoolice ori psihoactive 1 introduse in corpul persoane1
provoaca devieri de la starea normala psihofizica ~ ac_esteia, ~e la_ dim~~uar:a
pana la anihilarea completa a capacitatii psiho~z1~e mte~ective ~~ voht1ve m
determinarea atitudinii fata de faptele pe care le savar~e~te m aceasta ~tare.. .
Interesand capacitatea psihofizica a . pe:soanei, st~r:a . ~~ mt~x1cat1e
influenteaza raspunderea penala a acesteia m cazul savar~1rn une1 fapte
prevazute de legea penala, in aceasta stare.
aceasta incapacitate". A~adar, prin alte cauze se intele~ tot m~ladiile ~~ altereaza p~ihicul
:faptuitorului, punandu-1 in situatia de a nu m_a~ putea funct10na, _PDil facultii~1le_ sal~ sau pnn una
dintre ele, discemamantul ~i factorul vohtlv. Tulburarea dm partea v1ctrrne1 nu duce la
iresponsabilitate (T.S., s.p., d. nr. 1636/1976, in C.D., 1976, p. 283). . .
1 Conform art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aphcare a Codulm
penal: ,,Prin substanfe psihoactive se intelege substantele stabilite \}rin lege, la propunerea
Ministerului Sanatatii".
206
259. Felurile starii de intoxicafie. in doctrina penala se face deosebirea
intre diferite forme de intoxicatie (produsa prin alcool sau cu alte substante
psihoactive), de care sunt legate ~i consecinte juridice distincte 1. '
A. Dupa atitudinea persoanei care a dorit sau nu sa ajunga in stare de
intoxicatie, se face distinctie intre intoxicatia involuntara (accidentala) ~i
intoxicatia voluntara.
a) Intoxicafia involuntara, accidentala sau fortuita, este starea in care a
ajuns o persoana independent de vointa ei (de ex.: o persoana lucreaza intr-un
mediu cu vapori de alcool sau alte substante psihoactive ~i fara sa-~i dea seama
inhaleaza astfel de vapori ~i ajunge sa fie intoxicata ori persoana este constransa
sa consume bauturi alcoolice sau substante psihoactive ori consuma astfel de
substante fara sa-~i dea seama de prezenta lor in anumite alimente ori bauturi).
b) Intoxicafia voluntara este acea modalitate a intoxicatiei in care ajunge
o persoana ce con~uma voit bauturi alcoolice ori substante psihoactive al caror
efect il cunoa~te. In doctrina penala intoxicatia voluntara este cunoscuta sub
doua ~orme: intoxicatia voluntara simpla ~i intoxicatie preordinata. Importanta
aceste1 distinctii consta in consecintele juridice pe care le poate avea asupra
raspunderii penale.
Intoxicafia preordinata sau premeditata este totdeauna o circumstanta
agravanta a raspunderii penale, deoarece persoana ~i-a provocat anume aceasta
stare pentru a avea mai mult curaj in savar~irea faptei ori pentru a o invoca
drept scuza a savar~irii faptei. in acest sens, sunt prevederile art. 77 lit. f C.p. :
,,savar~irea infractiunii in stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte
substante psihoactive, cand a fost provocata in vederea comiterii infractiunii".
Intoxicafia voluntara simpla este aceea in care faptuitorul a fost ~on~tient
ca poate ajunge in stare de intoxicatie, dar nu a consumat alcoolul ori alte
penala.
B. Dupa gradul de intoxicatie cu alcool ori alte substante psihoactive,
intoxicatia poate fi: completa sau incompleta.
Intoxicafia comp/eta se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a
energiei fizice ~i o intunecare a facultatilor psihice. in aceasta stare persoana este
incapabila de a intelege caracterul actiunii ori inactiunii sale ~i de a fi stapan pe ea.
Intoxicafia incompleta, dupa cum arata ~i denumirea, se caracterizeaza
prin aceea ca intoxicatia cu alcool ori alte substante psihoactive este intr-o faza
incipienta, manifestata, de regula, prin excitabilitate ~i impulsivitate. in aceasta
stare capacitatea persoanei de a intelege ~i de a voi nu este abolita, ci doar
slabita.
Influenta starii de intoxicatie asupra raspunderii penale este diferita dupa
felul in care aceasta este realizata ~i dupa gradul de intoxicare.
1
Ase vedea V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 400.
207

Intoxicatia poate fi: cauza de neimputabilitate (art. 29 C.p.); circumstanta
agravanta(art.77lit.fC.p.). . . . . _ ~ __
in aceasta subsectiune vom anahza mtox1catrn, cauza care mlatura
1 ~a _l~gea _nu mai prevede posibilitatea retinerii de circumstante agravante
caracterul imputabil al 'faptei, prevazuta la art. 29 C.p. , ~dica ~ntoxicatia
involuntara completa produsa de alcool sau de alte substante ps1hoact1ve.
260. Conditiile starii de intoxicatie. Pentru existenta acestei cauze de
neimputabilitate a faptei se cer indeplinite conditiile:
a) in momentul savar§irii faptei, faptuitorul sa se fl gasit fn stare de
intoxica/ie produsa prin a/cool ori alte substante p~iho~ctive. _ . _ va p~tea _fi valorificata _de cat~e instanta ca o circumstanta atenuanta in ipoteza
b) Starea de intoxica/ie fn care se gasea faptuztorul sa fie znvoluntara
(accidentala, fortuita). . _ ~ . .
c) Starea de intoxicatie in care se gasea faptm_to~l sa-1 fi ~dus m s1tu~trn
de a ,,nu putea sa-~i dea seama de actiunile sau inactmmle sale on nu putea sa le
controleze".
in literatura juridica mai veche care analiza dispozitiile din Codul penal
anterior (1969), se aprecia ca era avuta in vedere befia accident~la ~011:,pleta~
fiindca fapta savar~ita in aceasta stare nu avea caracter pena~ - fond mlaturata
vinovatia. Consideram ca ~i dispozitiile Codului penal in v1goare ( art. 29) se
refera ia O intoxicare voluntara tot completa, stare in care faptuitorul nu putea
sa-~i dea seama de actiunile sau inactiunile sale ?ri nu yutea sa le contr~l~z:.
Cand starea de intoxicatie ar fi incompleta, atunc1 faptu1torul nu s-ar fi gas1t m
situatia de nu nu-~i put~a da seama de eventualele consecinte ale conduitei sale.
'd) Fapta comisa fn aceasta stare de into~i~afi~ inv~lu~tara s~ fie
prevazuta de legea penala, pentru ca numai astfel z§z gasesc znczdenta dzspo-
zifiile art. 29 C.p.
261. Efectele diferitelor stari de intoxicatie. Fapta savar~ita in stare de
intoxicatie involuntara ~i completa nu este infractiune, fiindca lipse~te
caracte~l imputabil al acesteia. Faptuitorul, in morr:e~t_ul savar~irii. faptei, s-a
aflat din cauze independente de vointa sa, in impos1b1htatea de a-~1 da seama
de ;ctiunile sau inactiunile sale ~i de a fi stapan pe ele, savar~ind fapta in
, '
conditii neimputabile. . . .
Cand starea de intoxicatie voluntara (indiferent de gradul de mtox1catie,
dar, de regula, incompleta) a fost provocata in vederea sav:ar~irii de infractiuni,
aceasta constituie o circumstanta agravanta legala (art. 77 ht. f) C.p.).
Daca starea de intoxicatie nu indepline~te conditiile cauzei de neimputa-
bilitate, dar nici conditiile pentru a fi retinuta ca circumstanta agravanta legala,
1 Conform art. 29 C.p., nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala sav~r~i_ta
de persoana care, fn momentul comiterii acesteia, nu putea sa-~i de~ ~e~ma de acfzunzle
sau inacfiunile sale ori nu putea sa le controleze, din cauza zntoxzcarzz znvoluntare cu
alcool sau cu alte substanfe psihoactive.
208
~tu?ci ~ceasta_p~ate fi avuta in vedere in procesul de individualizare a pedepsei
m mtenorul hm1telor de pedeapsa prevazute de lege. Starea de intoxicatie nu
poate fi retinuta ca circumstanta agravanta de catre instanta de judecata pentru
JUd_1c1are. fot astfel, starea de intoxicatie involuntara, dar incompleta ori intoxi-
catia voluntara simpla completa nu pot fi retinute ca circumstante atenuante
judiciare 1, deoarece sfera imprejurarilor c~re pot constitui ~ircumstante
~tenu~nt~ este exp~es det~rminata prin dispozitiile art. 75 alin. 2 C.p. Starea de
mtox1catie a faptu1torulm este o imprejurare legata de persoana acestuia ~i nu
prevazuta de art. 75 alm. 2 ht. b) C.p., deoarece aceste prevederi se refera la
imprejurari legate de fapta comisa.
Subsecfiunea a VI-a
EROAREA
262. Notiune ~i caracterizare. Eroarea este definita in doctrina penala ca
,, reprezentarea gre§ita de catre eel ce saviir§e§te o fapta prevazuta de legea pe-
nala a realitatii din momentul saviir§irii faptei, reprezentare determinata de ne-
cunoa§terea sau cunoa§terea gre§ita a unor date ale realitatii "2
Reprezentarea gre~ita a realitatii din momentul savar;irii faptei are influ-
enta asupra vinovatiei faptuitorului, putand chiar s-o inlature.
-~xiste_nta vinovatiei in savar~irea unei fapte prevazute de legea penala este
cond1t10nata de cunoa~terea de catre faptuitor a tuturor imprejurarilor in care
actioneaza ~i care cunoa~tere ii permite acestuia sa prevada ori sa poata preve-
dea rezultatul faptei sale.
Daca in momentul savar~irii faptei raptuitorul nu a cunoscut ori a cunos-
cut gre~it anumite date ale realitatii care sunt de natura sa confere faptei un
caracter socialmente periculos, eroarea in care se afla il lipse~te de posibilitatea
de a prevedea rezultatul faptei sale ~i implicit de a-~i determina in mod con-
~tient vointa3 •
Spre deosebire de celelalte cauze de neimputabilitate analizate mai sus,
unde _caracterul imputabil era inlaturat din cauza constrangerii la care era supus
raptu1torul (constrangere fizica ~i constrangere morala) ori din cauza incapa-
1 Conform art. 49 alin. 2 C.p. 1969, starea de intoxicatie (be/ie, in denumirea C.p.
1969) completa p~te~ consti~i,_dupa caz, circumstanta atenuanta ori agravanta. De~i in lege
nu s~ preve~ea m_mi_c cu pnvire la starea de intoxicatie (be/ie) involuntara incompleta,
doctn~a adm1tea ca ~1 aceasta ~r putea fi retinuta ca circumstanta atenuanta judiciara.
V: Dongoroz, op. czt., p. 415 ; I. Oancea, op. cit., p. 296; Gh. Daranga, in
Comentarzu I, p . 371.
3
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 274.
209
citatii psihofizice a acestuia (iresponsabilitate, minoritate ), in cazul erorii,
faptuitorul are capacitatea psihofizica normala, dar vointa ~i con~tiinta lui s-au
format pe date gre~ite ale realitatii, savar~ind o fapta prevazuta de legea penala.
263. Felurile erorii. In doctrina penala 1 ~i legislatie, eroarea se diferenti-
aza in raport de: obiectul asupra caruia poarta, factorii care au determinat-o,
posibilitatea de evitare ~i intinderea consecintelor.
A. Dupa obiectul asupra caruia poarta, se <listing: eroarea de fapt ~i
eroarea de drept.
a) eroarea de fapt exista atunci cand necunoa~terea sau cunoa~terea gre-
~i ta poarta asupra unor date ale realitatii (stari, situatii, imprejurari etc.);
b) eroarea de drept sau de norma consta in necunoa~terea sau cunoa~terea
gre~ita a unei norme juridice.
Eroarea de fapt poate constitui o cauza care inlatura caracterul infractional
al faptei. Eroarea de drept penal inlatura caracterul penal al faptei numai atunci
cand caracterul ilicit al faptei savar~ite nu a putut fi cunoscut din cauza unei
imprejurari care nu putea fi in niciun fel evitata. Cand eroarea prive~te o norma
extrapenala, caracterul penal al faptei este inlaturat in acelea~i conditii ca
eroarea de fapt.
B. Dupa factorii care determina eroarea, aceasta poate fi:
a) eroarea prin necunoa,rtere sau ignoranfa, cum mai este denumita in lite-
ratura juridica, ce reprezinta o stare psihica determinata, de regula, de lipsa de
cultura;
b) amagirea sau inducerea fn eroare, ce reprezinta o stare psihica pro-
vocata de actiunea de in~elare exercitata de o persoana asupra alteia.
C. Dupa consecintele ce le poate avea, eroarea poate fi:
a) eroare esenfiala, cand reprezinta pentru faptuitorul aflat in eroare o jus-
tificare a activitatii lui ~i exclude vinovatia;
b) eroarea este neesenfiala, cand apare ca o scuza pentru faptuitorul aflat in
eroare.
D. Tot in raport de criteriul de mai sus, completat cu eel al obiectului asu-
pra caruia poarta, eroarea poate fi:
a) eroare principala, cand aceasta prive~te date de fapt referitoare la ele-
mentele constitutive ale infractiunii, de care depinde insa~i existenta infractiunii;
b) eroarea secundara, cand aceasta prive~te o stare, o situatie, imprejurare
ce reprezinta un element circumstantial agravant sau o circumstanta agravanta
in care s-a savar~it infractiunea.
Aceasta clasificare in eroare principala ~i secundara este importanta sub
raportul consecintelor: eroarea principala poate conduce la inexistenta infrac-
1
Ase vedea, pe larg, V. Dongoroz, 1n Dongoroz I, p. 416.
210
tiunii, ~ar eroarea ~ecundara nu conduce decat la inlaturarea variantei agravate J
sau a circum~tant~1 ~~avante, n~ ~i 1~ inlaturarea infractiunii in varianta tip'.
E. Dupa pos1b11Itatea de ev1tare a erorii, aceasta poate fi:
a) e~oare de nefnlaturat sau invincibila, cand se datoreaza completei ne-
cunoa~ten ~ realitatii ~i care nu ar fi putut fi inlaturata oricata diligenta ar fi
depus faptmtorul; '
b) Aer~are ~inci~ila sa~ fnlaturabila, care, cum arata ~i denumirea, ar fi
putut fi mlaturata daca faptu1torul era mai atent, mai diligent.
. _ AS~b r~portul consecintelor juridice, se cuvine subliniat ca eroarea invinci-
bila mlatura caract~rul penal al faptei, iar eroarea vincibila nu inlatura carac-
terul_ P:nal al fapt_e1, af~ra de cazul in care faptele sunt incriminate numai daca
s: ~a~ar~e~c cu mtent1e, pentru ca in cazul faptelor incriminate cand sunt
sav~r~1te dm culpa, ero_a~e~ vincibila inlatura caracterul penal al faptei numai
daca necunoa~terea reahtatu nu este ea insa~i rezultatul culpei.
264. ~eglementarea erorii in Codul penal roman. Fata de celelalte
cauze de n~1~putabilitate din cuprinsul Capitolului III al Titlul~i II din Codul
pena! cu _pnvire la care I:~i~itorul a utilizat sintagma ,,nu este imputabila fapta
prevazuta_ de leg:a ~enala , m reglementarea erorii din cuprinsul art. 30 C.p. au
fost f~!,osit~ do~a sm_t~~me: ,,nu con!tituie infracfiune fapta prevazuta de Iegea
pena!a , _pnn d1spoz1tule art. 30 alm. 1-4 C.p., ~i ,,nu este imputabila fapta
prevazuta de legea penala", prin dispozitiile art. 30 alin 5 c p A t-
d1·fi · , • . . ceas a
er~nt1~re ne arata ca er~ar:a nu _prive~te exclusiv trasatura esentiala ca fapta
~revaz~ta __de legea penala sa fie 1mputabila, ci ~i o alta trasatura esentiala a
mfractmnn. '
. A vand in ~edere cele doua sintagme folosite de catre Iegiuitor, rezulta ca
pnmele pa!:11 almeate ale ~rt. 30 C.p. se refera la o cunoa~tere deformata, din
cauza erom, ~e Acare faptmtorul o are asupra realitatii, care inlatura caracterul
pen~! al fapte1. Intrucat cunoa~terea unei stari, situatii sau imprejurari de care
depmde caracterul penal al ~a~tei t~ne _de latura subiectiva a infractiunii, ~i in
a~est caz eroarea nu poate pnv1 decat vmovatia. A~adar, prin dispozitiile art. 30
alm. 1-4 ~ fost ~eglementata eroarea cauza care inlatura vinovatia, iar fapta
_c·?·
nu constztuze mjracfzune ca urmare a lipsei acestei trasaturi.
. _Dispozitiile art. 30 alin. 5 C.p., a~a cum o arata sintagma folosita de catre
leg1~1tor, se refera la eroarea care i'nlatura caracterul imputabil al faptei
prevazute de legea penala.
1
_ ~e-ex._: i~ cazul infractiunii de omor, dacii infractorul nu a cunoscut calitatea de
ruda a victn~e1, fo~d 1n eroare cu pri_vire la aceastii circumstantii de agravare, va riispunde
penal ~entru mfract1unea de omor vananta tip (simplii).
V. Dongoroz, 1n Dongoroz I, p. 17; C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 275.
211
 in continuare vom analiza formele erorii, avand in vedere distinctia facuta
de catre legiuitor intre: (i) eroare cauza care inl~1o/a vin~vat~a ~~ (i~) . eroar~
cauza care inlatura caracterul imputabil al fapte1. In anahza mst1tut1e1 erom
vom avea in vedere clasificarea traditionala, dupa criteriul obiectului asupra
careia poarta: eroare de fapt ~i eroare de drept.
265. Eroarea de fapt - caracterizare. Dintre multiplele felur! sub ~ar~
se poate prezenta eroarea, un interes deosebit pentru drep~l pen~l 1~ prezmt~
eroarea de fapt (cauza care inlatura caracterul penal al fapte1 ), ale care1 efecte ~1
1 reprezinte un element constitutiv al infracfiunii, un element circumstantial
conditii sunt prevazute in art. 30 alin. 1-4 C.p. . . . ·
Din reglementarea legala se observa ca eroarea poate pr~v1:
a) 0 stare, o situatie, o imprejurare de fapt de care depmde caracterul pe-
nal al faptei savar~ite, caz in care fapta nu are caracter penal; _ _
b) 0 circumstanta agravanta a infractiunii, situatie in ~are este inlaturata
2 poarta asupra identitatii persoanei - in cazul unor infractiuni contra persoanei
aceasta circumstanta, fapta ramanand infractiune in varianta t1p •
266. Conditiile erorii de fapt. Eroarea de fapt inlatura caracterul penal al
faptei savar~ite daca sunt indeplinite conditiile: _ duce la inlaturarea caracterului penal al faptei, trebuie sa subziste pe tot par-
a) sa se fl comis o fapta prevazuta de legea penala, deo~~ece e~oar~a de
Japt fnlatura vinovafia, or, problema vinovafiei, se pune numaz m legatura cu o
fapta prevazuta de legea penala; . Eroarea nu se confunda cu indoiala, care presupune ca faptuitorul este
b) fn momentul saV<ir$irii faptei, foptuitorul sa nu fl cunoscut exzstenf~
unor stari, situatii sau fmprejurari de care depinde caracterul penal al faptez.
Obiectul erorii 'poarta deci as~pra starii, . situatiei 01:_i impr~jurarii d~3 care
depinde caracterul penal al fapte1 (art. 30 alm. 1 C.p.). In do~trma_~~nala . s~au
conturat diferite sensuri pentru aspectele prevazute in d1spoz1tnle pnvmd
eroarea, astfel: ,,starea" desemneaza modul in care se prezinta o persoana (de
1 Art. 30 alin. 1-4 C.p. : (1) Nu constituie infracfiunefaptaprevazuta de l~geapenal~
sawir§ita de persoana care, fn momentul comiterii acesteia, nu cu~o§tea ex1stenfa unez
stari, situatii ori fmprejurari de care depinde caracterul penal al fapte1 . V
(2) Dispozifiile alin. (1) se aplica §i faptelor saviir§ite ~in cu!pa?~. care leg_ea penala
le pedepse§te, numai daca necunoa§terea starii, situafiei ori zmpre1uranz respectzve nu este
ea fnsa§i rezultatul culpei. . .
(3) Nu constituie circumstanfa agravanta sau element czr:umstanfzal a~r~v~n-~
starea, situafia ori fmprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o zn momentul savar§zrzZ
infracfiunii. V • , • •
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica fn mod corespunzator §Z zn cazul necunoa§terzz
unei dispozifii legale extrapenale.
2 Ase vedea M. Zolyneak, M. I. Michinici, op. cit., p. 295 .
3 A se vedea, pe larg, C. Bulai, Eroarea de fapt fn teoria §i prdctica dreptului penal,
in J.N. nr. 10/1965, p . 52 ~i urm.
212
ex.: starea civila, pregatirea intelectuala, starea de minoritate, starea de sanatate
etc.), un bun (valoarea economica, stare de uzura etc.) ori o institutie (utilare
tehnica, sarcinile ce-i revin etc.); ,,situatia" privqte pozitia pe care o are o
persoana (casatorita, ruda apropiata etc.) ori un bun (apaqine avutului personal
sau avutului public, bun ce provine din savar~irea unei fapte prevazute de legea
penala etc.); prin ,,imprejurare" se desemneaza o circumstanta in care are loc
savar~irea faptei (timpul noptii, timp de razboi, loc public etc.)';
c) starea, situafia sau fmprejurarea care nu au Jost cunoscute pot sci
agravant al acesteia ori o circumstanfa agravanta. '
Cand starea, situatia, imprejurarea necunoscuta de faptuitor este o conditie
de existenta a infractiunii, atunci caracterul penal al faptei este inlaturat.
Dimpotriva, nu va fi inlaturat caracterul penal al faptei cand eroarea
(error in persona}1 sau asupra obiectului material al infractiunii2 •
Eroarea care prive~te un element constitutiv al infractiunii, pentru a con-
cursul executarii actiunii, in situatiile in care fapta presupune o durata in timp
(infractiuni continue, continuate).
con~tient ca nu poate sa-~i reprezinte realitatea, caz in care ar trebui sa nu treaca
la actiune. Cand in pofida acestei indoieli a trecut la executarea actiunii va
raspunde pentru fapta comisa, deoarece a acceptat producerea unui re~ltat
socialmente periculos, a actionat cu vinovatie - forma intentiei indirecte - de
regula 3• ' ' '
Cand starea, situatia, imprejurarea necunoscuta de faptuitor reprezinta un
element circumstantial agravant ori o circumstanta agravanta a infractiunii,
eroarea va duce la inlaturarea variantei agravate ori la inlaturarea circumstantei
agravante, dar el va raspunde penal pentru infractiunea in varianta tip. '
267. Efectele erorii de fapt - diferentieri. Eroarea de fapt are efecte
diferite dupa cum poarta asupra unui element constitutiv al infraqiunii ori
1
Practica judiciara este unanima in a considera ca eroarea asupra identitatii subiectului
pasiv nu are nicio semnificatie, caci legea penala ocrote~te viata oricarei persoane. in acest
sens, a se vedea T.S., col. pen., d. nr. 1903/1968, in R.R.D . nr. 12/1968, p . 177.
2
, De ex.: lnfractorul, dorind sa incendieze gospodaria concubinei lui, din cauza
~ntunericului ~i a starii de betie in care ajunsese, incendiaza gospodaria vecinului concubinei.
In acest,sens, a se vedea T.S., s.p., d. nr. 100/1980, in C.D., 1980, p. 278 .
3
In acest sens, a se vedea I.C.C.J., st.p. nr. 3033 din 11 mai 2006, in R.D. nr. 5/2007,
pp. 293-294.
213
asupra unui element circumstantial agravant sau unei circumstante agravante ~i
dupa cum faptele prevazute de legea penala, savar~ite din eroare, sunt
incriminate numai cand sunt savar~ite cu intentie sau sunt incriminate ~i atunci
cand sunt savar~ite din culpa.
268. Efectele erorii de fapt cand aceasta prive~te un element consti-
tutiv al infracfiunii.
a) Eroarea de fapt in cazul faptelor savar~ite cu intenfie.
Fapta prevazuta de legea penala savar~ita in eroare de fapt cu privire la o
stare, situatie sau imprejurare care sunt prevazute de lege ca elemente constitu-
tive ale infractiunii nu este infractiune ~i, pe cale de consecinta, nu atrage
raspunderea penala (art. 30 alin. 1 C.p.).
Fapta nu constituie infractiune deoarece faptuitorul, datorita necunoa~terii
ori cunoa~terii gre~ite a unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde
caracterul penal al faptei, nu a avut reprezentarea caracterului periculos al
acesteia.
b) Daca fapta este incriminata ~i atunci cand este savar~ita din culpa,
eroarea de fapt va inlatura caracterul penal al faptei savar~ite din culpa numai
daca se constata ca eroarea nu este ea insa~i rezultatul culpei (art. 30 alin. 2
C.p.). A~adar, pentru a inlatura caracterul penal al faptei savar~ite din culpa,
eroarea de fapt nu trebuie sa fie ea insu~i imputabila faptuitorului.
In cazul faptelor prevazute de legea penala incriminate, atunci cand sunt
savar~ite din culpa, numai eroarea invincibila inlatura caracterul penal al faptei.
Daca faptuitorul actioneaza din graba ~i neatentie, fara sa cunoasca exis-
tenta unei stari, situatii, imprejurari care constituie element al unei infractiuni
din culpa, eroarea nu mai conduce la inlaturarea caracterului penal al faptei, fi-
ind imputabila faptuitorului, care trebuia sa actioneze mai diligent.
269. Efectele erorii de fapt asupra circumstanfelor agravante sau
asupra elementelor circumstanfiale agravante. Si in acest caz, efectele erorii
de fapt sunt diferentiate dupa cum fapta este incriminata cand este savar~ita cu
intentie ori ~i din culpa sau numai din culpa.
Regula este aceea~i, eroarea de fapt inlatura agravarea cand poarta asupra
unui element circumstantial agravant al unei infractiuni intentionate sau asupra
unei circumstante agravante retinute pe langa o infractiune intenfionata, iar
cand poarta asupra acelora~i elemente cu privire la o infractiune incriminata ~i
atunci cand este savar~ita din culpa, va duce la inlaturarea lor numai daca
necunoa~terea sau cunoa~terea gre~ita a starii, situatiei, imprejurarii ce
constituie element circumstantial agravant sau circumstanta agravanta nu este
ea insa~i rezultatul culpei. ~.
214
270. Eroarea de drept extrapenal. Eroarea cu privire la o norma extra-
~enala are acelea~i efecte ca eroarea de fapt, adica inlatura caracterul infrac-
t10nal al faptei (art. 30 alin. 4 C.p.).
. ~ro~rea cu privire la o norma extrapenala este posibila eel mai adesea in
~1tuat11_le ~n car~ ?ormele incriminatoare prevad ca element constitutiv al unei
mfract;um cond1tia savar~irii unei fapte ,,pe nedrept " 1 sau ,, contra disnozitiilor
~k~ r.
271. __Eroarea c~uza ~~ neimputabilitate. Eroarea de drept penal. A~a
cum ~m. aratat, doar d1spoz1t11le art. 30 alin. 5 C.p. 2 se refera la forma erorii ce
const1tme o cauza de neimputabilitate.
A ~in reglement~rea cuprinsa in art. 30 alin. 5 C.p. ar rezulta ca eroarea
_
mla~a caracterul 1mputabil al faptei, intr-o prima ipoteza, atunci cand
faptu~torul nu ~unoa~te caracterul ilicit al faptei . In acest caz, caracterul ilicit al
fapte1 ar trebm sa fie de natura penala, deoarece necunoa~terea unei dispozitii
legale extrapenale ar atrage aphcarea dispozitiilor art. 30 alin. 4 C.p. privind
eroar~a de dr_ept e~trapenal, care are efecte asimilate erorii de fapt, a~a cum s-a
ment10nat deJa, pnve~te caracterul penal al faptei.
_De asemenea, eroarea inlatura caracterul imputabil al faptei ~i atunci cand
faptu~torul cun?a~te in mod gre~it caracterul ilicit al faptei. in acest caz,
faptu1~01:11, d:~1 cunoa~te ca fapta sa este prevazuta de legea penala, crede in
acela~1 timp, m mod eronat, ca in cauza este incidenta o cauza justificativa ~i
astfel;, fapta sa este permisa de lege. '
. . I? _ambele cazuri, eroarea in care se afla faptuitorul trebuie sa fie
mvmc1bila. ~~ca n~cunoa~~erea normei se datoreaza culpei faptuitorului (de
ex., la pregatirea ~1 expenenta sa de viata putea foarte u~or sa cunoasca
1 V D . A
. . : on_g~roz, OJ?- _cz~·,_ ~-, 421. In practica s-a decis intemeiat ca necunoa~terea
mstruct1un~lor M1msterulm Sanatatu m care este cuprinsa lista produselor stupefiante _ fiind un
act normativ
d , extrapenal
_ - care completeaza
. dispozitiile
~
art· 312 C • p • 1969 (atun c1· -m v1goare
· ) va
con uce la mlaturarea caracterulm penal al faptei. In acest sens, a se vedea T.j. Constanta, d.p.
nr. 1~25/1970, cu nota I de E. Niculae ~i nota II de ~t. Dane~, in R.R.D. nr. 3/1993, p. '149 ~i
urm._ In sens contrar, a se ~edea T .j. Baca~, d. nr. 662/1979, in R.R.D. nr. 7/1980, p. 55, care a
consi_derat furt luarea ?e
catre sot a bununlor pe care le individualizase de acord cu celalalt sot
ca firr_id afe s_ale, cac! ~- .3?
alin. 2 c_. fam. (atunci in vigoare - s.n.) interzice partajare~
bun~lor m _t1?1pul ~asa~one!, aceas~ fond, pe~_sa doar P?n hotarare judecatoreasca pentru
~otive temem1ce. Ce1 d01 sot1, procedand la 1mparj:rrea bununlor prin conventia intervenita intre
ei, s-au aflat ~ eroar~ cu privire la norma extrapenala - Codul familiei -, iar s~stragerea de catre
sot ~ b~~lor ~e-1 reveneau dupa impaqire, fiira consirnµmiintul celuilalt nu poate fi
cons1derata mfract1une.
2
Art. 30 alin. 5__ C.p.: Nu este i-'!:puta?ilii fapta prevazuta de legea penala savar~ita ca
~rmar~ a_ °:ecunoa~tern sau cunoa~tern gre~1te a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei
1mpreJuran care nu putea fi in niciun fel evitata.
215
 . . Imposibilitatea de prevedere in cazul fortuit a interventiei foqei straine (energiei
1 · atura profesiei sale, avea chiar
existenta normei res~ective sau :faph~~to;11; p)n:~ci cauza de neimputabilitate straine) care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos este generala ~i
obligatia sa cunoasca norma respe_c iva ~ c. , . . va transmite obiectiva ~i tine de limitele generale omene~ti ale posibilita!ii de prevedere.
nu va fi incidenta, iar gre~eala on neghJent~ :fap~mtorulm nu se Sursele imprejurarilor fortuite pot fi 1:
automat ~b:
s
u:_r~ ~;1~iti:~i:o::~:r:itfai:;~ac~:;:~tiva urmarin? ~rodu~erea a) fenomenele naturii (cutremure, furtuni, trasnete, alunecari de teren, in-
vazia unor insecte etc.) a caror producere in timp nu poate fi prevazuta;
rezulta~~lui, dar din cauza unei imprejurari c~re pu!ea fi ev1ta}a, ia(:;r:
ai atent nu a cunoscut norma penala ce mterz1cea acea ap a . - b) tehnicizarea activitafilor umane (defectarea unui mecanism, uzura
m t' rma penala din culpa sa). ln acest caz, eroarea putea ~ ev1tata, prematura a unei piese etc.)2;
cunoscu no . .. • c · faptmtorul va
deci nu sunt incidente dispoz1tnle art. 30 alm. 5 .p., i~r. d c) conduita imprudenta a unei persoane (aparitia brusca, in fata unui
raspunde pentru fapta intentionata, deoarece a urmant pro ucerea autovehicul in viteza, a unei persoane);
rezultatului. • - d eptul h
d) starea maladiva a unei persoane (epilepsie, le~in, atac de cord etc.).
ff ·c1 art 30 alin. 5 C.p. au reglementat pentru pnma oar~ m r - imprejurarea neprevizibila poate fi anterioara, concomitenta sau sub-
1spoz1,11 e . I renuntandu-se astfel la prezumtrn absoluta
nostru penal eroar~a 1e pd;:~::~: ~atre t~ti destinatarii ei. Eroarea privind secventa actiunii :faptuitorului.
de cunoa~tere a egn . C 'destul de rar in legatura cu fapte
caracterul penal al _faytei poate ~ mvo:~v:re la fapte c~ aplicabilitate foarte 273. Conditii de existenta. 0 fapta se considera savar~ita in caz fortuit
incriminate de .P~tma vreme on it~':uf nu a avut cum sa cunoasca caracterul cand sunt indeplinite conditiile:
restransa cu pnvirelh la carel :ppt:or prevazute de legea penala cu un caracter a) Rezultatul socialmente periculos al faptei sa fie consecinfa intervenfiei
penal al acestora. n cazu .. .. unei fmprejurari straine de voinfa ,Ji con,Jtiinfa faptuitorului. intre imprejurarea
notoriu nu se pune problema invocam erom de drept penal. neprevazuta ~i rezultatul produs trebuie sa existe legatura de cauzalitate.
Daca nu exista legatura de cauzalitate, in sensul ca rezultatul s-ar fi
Subsecfiunea a VII-a produs ca urmare a actiunii sau inactiunii :faptuitorului ~i :fara interventia
CAZUL FORTUIT neprevazuta a energiei straine, nu exista caz fortuit.
b) Faptuitorul sa fl Jost fn imposibilitatea de a prevedea intervenfia fm-
272. Notiune ~i caracterizare. Cazul fortuit1 este o cauza de neimputa- prejurarii (forfei straine) care a produs rezultatul. Imprevizibilitatea se refera
la interventia imprejurarii, a momentului de aparitie al acestei imprejurari, ~i nu
bilitat~:z!p~~irtuit desemneaza situatia, starea, imprejurarea in care 3:,ctiunta la rezultatul care poate fi general previzibil.
au inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe c~re a~e~ ?ersoana. nu -a c) in sfar~it, pentru a fi cercetata existenta cazului fortuit, se cere ca fapta
care a produs un rezultat socialmente periculos datorat intervenfiei impre-
~oncepfiut ~i n!ci tmi2~te:pr~::1~::~r;:z:e u;;~:~~:e~~~r:a;~~i:~~:::ta~~l: vizibile a unei energii straine sa fie prevazuta de legea penala.
putut 1 prevazu a. .
f
1 1 n obuz ramas
in care un tractorist, in timp ce ara cu trac~oru~, atmge cu ~gu _u ~i ran;~te un
neex lodat in pamant din timpul razbomlm, care exp o eaza W
274. Efectele cazului fortuit. Fapta prevazuta de legea penala savar~ita
P_ or a ricol. Peste actiunea tractoristului de a ara se s~prapune o a a in caz fortuit nu este infractiune, pentru ca fapta nu ii este imputabila celui care
a savar~it-o.
::;;:: a c!rei interventie este imprevizibila (exploz~a obuzul?i), ~a~e p~odte
Vinovatia :faptuitorului este exclusa, fiindca acesta s-a aflat in imposibilitatea
rezultatul socialmente periculos -vatamarea corporala ~ munc1to~ u~_agnco ~ei
S ecific deci pentru cazul fortuit este faptul ca acymnea sa~ mac,1~e~ u . de a prevedea intervenirea imprejurarii ce a produs rezultatul socialmente periculos.
p duce un rezultat socialmente periculos dm cauza mtervent1e1 une1
persoane pro d fapt acel rezultat
h
1
Idem, pp. 384-385.
forte a carei aparitie nu a putut fi prevazuta ~i care pro uce m . 2
in practica judiciara se 'intalnesc cauze: ,,Accidentul nu s-a datorat culpei con-
ducatorului auto, ci unei 'imprejuriiri imprevizibile ~i care nu a putut fi pre'intampinat -
i C l': rt 31 C p. nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala al carei
on1orm a . · , fi - c pivotul inferior de la roata din stanga fata, din cauza unei defectiuni de constructie, s-a rupt.
rezultat e consecinta unei 'imprejurari care nu putea l prevazu a. . Fapta s-a siivar~it in caz fortuit-T.S., s.p., d. nr. 1023/1980, in C.D., 1980, pp. 246-247.
z Ase vedea V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 387.

217
216
psz

anumita data. Prin abrogarea legii care prevedea fapta ca infractiune, aceasta
. .. d · · · t entiei energ1e1 strame este generala ~i
• • V •

fapta nu mai este socotita pe viitor ca infractiune.

Impos1b1htatea preve _ern m erv fi ' lui fortuit opereaza in rem,
obiectiva ~i datorita acestm aspect, e e~t~1e c~lzu1 Abrogarea incriminarii are efect inlaturarea trasaturii esentiale a preve-
V f A ra tuturor part1c1pantl or • d A
derii in lege a faptei, indiferent de momentul in care intervine fata de savar~irea
adica Je vor ras range vas;1p. V fortuit n~ este imputabila, inlaturan -se
A

Intrucat fapta savar~1ta m ca~ 1 de consecinta ~i raspunderea

A V
faptei.
caracterul penal al acesteia, se mlatura pe ca e , Orice fapta comisa dupa abrogarea incriminarii nu va mai fi considerata
penala. . . v2 menea inlaturata numai daca nu vine in infractiune. Nu vor mai fi considerate infractiuni nici cele comise anterior abro-
Raspunderea c1V1la est~, ~e a~e. t o ~ulpa in sarcina faptuitorului. garii, iar consecintele penale ale hotararilor judecatore~ti privitoare la aceste
concurs cu alte cauze care lasa sa su z1s e fapte inceteaza odata cu abrogarea incriminarii (art. 4 C.p.).
b) 0 alta situatie in care lipse~te prevederea in legea penala a faptei
Secfiunea a IV-a prive~te cazul nefndeplinirii de catre fapta concreta a unui element constitutiv
al infractiunii. Este situatia in care fapta concreta savar~ita nu indepline~te unul
LIPSA PREVEDERII iN LEGEA PENALA
sau mai multe elemente constitutive prevazute in norma de incriminare. Lip-
se~te, cu alte cuvinte, o conditie ceruta de lege pentru caracterizarea faptei ca
§ 1. N otiune ~i cadru . infractiune ~i, astfel, fapta concreta savar~ita nu este prevazuta de legea penala 1•
1vtu v aracterul infractional al fapte1
A
c) Trasatura esentiala a prevederii in legea penala este inlaturata ~i atunci
275. Notiune. in~e cau~ele car\ ma r~: ocupa neprevederea faptei in cand lipse~te dubla incriminare.
prin lipsa unei trasatun esentiale, un oc apa in cazurile de aplicare a legii penale romane conform principiului
legea penala. V V ntiala care se verifica mai fntai pentru personalitatii (art. 9 alin. 2 C.p.), se cere dubla incriminare a faptei, deci atat
Este, de altfel, tr~satur~ e;e , t . Rezultatul negativ obtinut in urma legea penala romana, cat ~i legea penala straina de la locul unde s-a savar~it
constatarea caracteruluz pena a fap ez. ta de legea penala, conduce
V fapta sa o prevada ca infractiune.
v A
• sul ca Japta nu este prevazu
acestei veriifizcarz, zn sen. . . . . licit face de prisos cercetarea ce- Daca fapta nu este infractiune ~i in legea locului unde a fost savar~ita,
la neconsiderarea faptez _ca znfractz;'-ne? Azm~a cu vinovatie, nejustificata §i acest aspect echivaleaza cu neprevederea faptei ca infractiune ~i legea penala
lorlalte trasaturi esentzale {jffi;t~ savar§l romana nu va putea fi aplicata, conform principiului universalitatii.
imputabila persoanei__care a_s~var§lt-o). enala este, a~adar, o situatie, o iID:pre_~
Lipsa prevedern fapte1 m le~ea p t trv vturile esentiale ale infractrnnn § 2. Efecte juridice
c: V aparent mtrune~ e asa , vd
jurare in care o 1apta care ste ori nu mai este prevazuta e
. t cter penal deoarece nu e .
nu are in re~1ita ~ cara. 'odalitatea in care s-a savar~it ori i~ hpse~te un
A
277. Efecte. Neindeplinirea de catre fapta concreta, savar~ita, a trasaturii
3
legea penala ca mfractrnne m m t v nstituie O anumita infractrnne • esentiale a prevederii in legea penala are drept efect inlaturarea caracterului pe-
f tuf pentru ca aceas a sa co . : d c: t t
element cons 1 iv . V d .. 1 e se realizeaza atunc1 can iap a es e
A
nal al faptei ~i, pe cale de consecinta, inlaturarea ~i a raspunderii penale.
Trasatura esentiala a preve ern m eg
Aceasta cauza de inlaturare a caracterului infractional al faptei are carac-
caracterizata ca infractiune intr-o lege.
ter obiectiv, real ~i se rasfrange asupra tuturor participantilor la comiterea
. f · · · d prevedere in legea pe-
276. Cadru. Trasatura esentiala am ractrnnn e acesteia.
nala lipse~te in situatiile: . b incriminarii care se realizeaza
t
a) Dezincriminar~~ fapte_z sau ;~ga;~aconsiderata infractiune pana la o
prin scoaterea in afara 1hc1tulm pena a ap e1
1
De ex.: in cazul faptelor putative, ele exista ca infractiuni numai in conceptia
_ _ _ _ _ _ _ _2_3_1_--:-2-C~p efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde faptuitorului , pentru ca, in realitate, nu sunt infractiuni deoarece le lipse~te un element
1 Conform art. a m. · ., . . esential - obiectul ocrotirii penale; Influentarea declaratiilor prin rugaminti nu este
. . .1 xceptia cazulwfortwt. infractiune, fiindca incriminarea este conditionata de corupere constrangere ori prin altii
asupra part1c1pant1 or, cue . , . . 263. . .
2 A se vedea C. Bula1, B.~. Bulat, o~-6~f
i'9~-6 cu o nota crit\ ca de D. Chelanu ~1 o fapta cu un caracter viidit intimidant (art. 272 C.p.). Ase vedea V. Dongoroz, in Dongoroz
I, p. 337.
3 A se vedea T.j . Doroh01, st.p. nr. , 58
V b t· de C Ionescu in R.R.D. nr. 10/1976, p. .
V

nota apro a 1va • '

219
218
 CAPITOLUL IV
Prin apl_icarea sanctiunilor de drept penal se restabile§te ordinea
i;:~:io::tea~\ze~za atat preve~ir~a _s~var§irii de infractiuni din partea eel~~
Aspecte generate privind sanctiunile , ' ca §1 prevemrea savar§m1 de catre altii de fapte 1·nt .
normele penale. ,
.
erz1se prm
de drept penal Sanctiuni~e d~ drep_t penal reprezinta o institutie fundamentala a dre tul ·
f;:;a1 zac~re_,lPI onu
al~tur~ ~e . m_stitutia infractiunii §i institutia raspunderii p~nal~1
oncaru1 s1stem de drept penal. '
Sec(iuneal Reglementarea sanctiunilor de drept penal este importanta pentru intrea a
PRELIMINARII PRJVIND SANCTIUNILE DE DREPT PENAL ;:f ~~~:;~::t1e;a~~n:~ir~i:du-8,e ca aspect ~sential al ~rincipiului fundame!-
atat rin c , AI u_m : a§a cum s-a aratat, la reahzarea ordinii de dre t
Pt_t d" onf~i:1:111are, cat §1 prm constrangerea exercitata fata de cei care au n~-
§ 1. Nofiunea ~i caracterele sancfiunilor de drept penal soco 1 1spoz1t11 e normelor penale 1. '

fa tui~plit~r~a s~nct!unii p~na!e este consecinta stabilirii raspunderii penale a

278. Nofiune. Orice norma juridica cuprinde in continutul ei consecinta . ~ . ru_ m, iar, a randul ei, raspunderea penala este consecinta savar'-iri1· une ·
nerespectarii dispozitiei, adica sanctiunea la care este expus eel care a nesocotit m1rac,mm.
1 ' 'f 1

aceasta dispozitie 1•
Sanctiunile de drept penal reprezinta consecinte ale incalcarii normelor 279. Caracterele sanctiunilor de drept penal Prm· tr- -turi·l
penale. ·f · -1 ' 2
· asa e caracte-
::t;~~' sanctmm e de drept penal se deosebesc de celelalte sanctiuni juridice,
Realizarea normelor de drept penal are loc, dupa cum se §tie, prin respec-
tarea de bunavoie de catre marea majoritate a indivizilor a preceptelor penale. . ~) sanctiu?ile de drept penal sunt prevazute in norme penale §i se aplica
Pentru cei ce respecta normele penale, care i§i conformeaza conduita normelor on se iau numa1 de catre organele penale·
penale din convingere ca respectarea acestora este in interesul lor §i al intregii Ab) sanctiunile de drept penal au ~aracter retributiv represiv 1·mpli·ca-
societati, sanctiunile penale din normele respective evidentiaza doar importanta res trangere a dreptur·1 · ·
1 or, 0 pnvatmne, ' , 0
t . o suferinta (caracter aflictiv) Astfel de
valorilor sociale ocrotite prin incriminarea faptelor care ar aduce atingere carac ere au pnn excelenta pedepsele; ' ·

peric:?o:;;~;t~: i:trct;°!\ ~:~:~ ,:•.;1~fl:::::::.s~~~:ti,:::' ::~•~!e

acestor valori.
Fata de cei care i§i conformeaza conduita dispozitiilor din normele penale,
din teama de a nu fi sanctionati, sanctiunile penale reprezinta amenintarea cu rl1tate fata Ide ceilalti indivizi care ar fi tentati sa sa~ar§ea;ca fapt{prevazut: de-
anumite privatiuni §i suferinte inevitabile in cazul incalcarii normelor penale. egea pena a; '
Prin prevederea sanctiunilor in normele penale se realizeaza preventiunea gene- d) . ·1
. . san~tm~1 e _de drept penal sunt necesare pentru apararea valorilor so-
rala, se atrage atentia tuturor destinatarilor ca in apararea valorilor sociale este
c1ale §1 sunt mev1tab1le atunci cand s-a stabilit raspunderea penala a raptuitorului.
interesata intreaga societate, iar intinderea sanctiunilor sunt o reflectare a im-
portantei acordate valorilor sociale respective aparute prin normele penale.
Fata de cei care, cu toata amenintarea sanctiunilor din normele penale, au § 2. Felurile sancfiunilor de drept penal
savar§it faptele interzise, au incalcat dispozitiile din normele penale, sanctiunile
sunt consecintele inevitabile ale conduitei lor periculoase §i sunt menite sa
280. Categorii de sanctiuni de d t I A A

tionalitat · · - · - ' . rep pena · In lupta 1mpotriva infrac-

asigure atat constrangerea, cat ~i reeducarea celor care au comis fapte interzise intelor ,11, masu~Il~ de a~arar~- soc1ala s-au diversificat, rod al dezvoltarii §ti-
prin normele penale. _, ... pei°ale ( ~nm1~olog1a, §hmta penitenciara), care au evidentiat necesitatea
gas1m _ce or :11~1 ~~~1ente masuri de restabilire a ordinii de drept incalcate de
1 prevemre a savar§1m acestora in viitor. '
Sanctiunea juridica reprezinta masura pe care o norma de drept o statomice~te drept
consecinta pentru cazul 1n care dispozitia normei va fi nesocotita. Sanctiunea juridica
reprezinta factorul care imprima caracter de obligativitate dispozitiei normei, mijlocul prin ~ C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 283.
care se reintegreaza ordinea juridica (L. Biro, Drept penal. Partea fenerala ... , op. cit., I. Oancea, op. cit., pp. 308-309.
p. 205). 3
V. Dongoroz, op. cit., p. 576.

220
221
 Corespunzator acestor cerinte, in legislatiile penale, pe langa pedepse,
considerate mult timp singmele sanctiuni de drept penal eficiente in lupta im-
potriva infractionalitatii, au fost introduse ~i alte sanctiuni de drept penal cu rol
preponderent preventiv, educativ.
In Codul penal roman sunt prevazute trei categorii de sanctiuni de drept
penal: pedepsele, ma.smile de siguranta ~i ma.smile educative 1 .
281. Pedepsele ~i masmile educative sunt sanctiuni penale, iar masurile
de siguranta sunt sanctiuni de drept penal.
Disti~ctia este importanta, deoarece pedepsele ~i masurile educative sunt
consecinte ale stabilirii raspunderii penale a infractorului major, respectiv a
infracto~lui minor pentru infractiunea savar~ita. Dintre acestea, pedeapsa
indepline~te un rol complex de constrangere, de reeducare, de prevenire a
savar~irii de noi infraqiuni2 .
In adevar, pedepsele sunt sanctiuni specifice dreptului penal ~i sunt cele
mai grele sanctiuni juridice, cu caracter aflictiv ~i care sunt menite sa impiedice
infractorul sa comita noi fapte periculoase, sa-1 determine pe acesta sa-~i
schimbe atitudinea sa antisociala prin actiunea modelatoare coercitiva ~i educa-
tiva ce o exercita pedeapsa asupra lui.
Pedeapsa se aplica ori de cate ori s-a stabilit raspunderea penala a infrac-
torului, avand un caracter inevitabil.
282. Masurile educative sunt sanctiuni penale care se iau fata de minori
care au savar~it infractiuni.
Spre deosebire de pedepse, care in principal au un rol de constrangere,
masurile educative au un rol preponderent educativ, de refacere sau corectare a
procesului educativ al minorului care a comis o infractiune ~i fata de care s-a
stabilit raspunderea penala.
Masurile educative, ca orice sanctiune penala, nu sunt lipsite de un
caracter coercitiv, fiindca implica restrangeri ale libertatii minorului (cum este
cazul masmilor educative privative de libertate: internarea intr-un centru
educativ ~i internarea intr-un centru de detenfie ), ele neavand insa un caracter
represiv, care este specific numai pedepselor.
283. Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal care se iau fata de
persoanele care au savar~it fapte prevazute de legea penala pentru a inlatura o stare
de pericol ~i a preintampina savar~irea de noi fapte prevazute de legea penala. .
Masurile de siguranta, spre deosebire de pedepse, nu au caracter repres1v,
ci preventiv, ele luandu-se pentru a preintampina savar~irea faptelor prevazute
de legea penala de catre persoane care au mai comis astfel de fapte.
1
V. Dongoroz, Sinteze asupra noului Cod penal, 1n S.C.J. m.~1/1969, p. 26 ~i urm.
2
V. Dongoroz, op. cit., p. 10.
222
- Ma!urile de sigura~ta_ se _iau numai fata de persoana care a savar~it O fapta
prevazuta de legea penala, md1ferent daca acestuia i se aplica ori nu O pedeapsa.
284. AI_te ~anctiuni in dreptul penal. Pe langa cele trei categorii princi-
pale ?e
~anctmm de_~r:pt pena!, in legi_slatiile penale se mai intalnesc ~i alte
sanctmm car~ se aphca m anum1te cazun, pentru solutionarea unor conflicte de
drept penal ~1 care, pentru a fi deosebite de sanctiunile de drept penal s-a pro-
pus ~a ~e numeasca ,,sanctiuni in dreptul penal" 1• Astfel de sanctiuni sunt
sanctmmle cu caracter administrativ, sanctiunile civile ce constau in r~stituiri ~i
despagubiri2.
0 sanctiun~ cu caracter administrativ prevazuta in Codul penal roman
actual, este ave:tzsmentul (art. 81 ), care este aplicat de instanta de judecata in
caz~l m care_ d1spu~e renuntare_a la aplicarea pedepsei in conditiile art. 80 C.p.
De~1 este aphcat de mstanta de Judecata, avertismentul nu devine o sanctiune de
drept penal, pentru ca ?u antreneaza nicio consecinta pe planul dreptul~i penal,
de aceea, poate fi cons1derat o sanctiune in dreptul penal.
Secfiunea a II-a
SANC'flUNILE DE DREPT PENAL IN LEGISLATIA PENALA
ROMANA ACTUALA ,
§ 1. Principiile sanctiunilor de drept penal
285. _C~dr~l ~ri~c_ipi~lor. In stabilirea ~i aplicarea sanqiunilor de drept
penal se_ d1~t~~g 1de1 dmgmtoare, principii institutionale, care corespund, de
altfel, pnnc1p11lor fundamentale ale dreptului penal, dar care actioneaza intr-un
mod specific. '
!n
~ite~a~ra juri?~c~ sunt ~o~siderate principii ale sanctiunilor de drept
penal_. p~mc1pml ~egahtatn sanctmmlor de drept penal, principiul stabilirii unor
san~t~u~1 compatibi~e ~u con~tii?ta morala ~i juridica a societatii, principiul
stab1hm unor sanctmm revocab1le, principiul individualizarii sanctiunilor de
drept penal, principiul personalitatii sanctiunilor de drept penal. '
. ~~~6. P~in~ipiul legalitatii sanctiunilor de drept penal. Principiul le-
gahtatn ~anctmmlor de drept penal este un aspect al principiului fundamental al
dreptulm penal, ca, de altfel, a intregului nostru sistem de drept. Acest principiu
1
2
y. Dongoroz, op. cit., p. 574 ~i urm.
. . In Co_du_l pe~al ro:11an _d~n 193 7, .in _Titlul V (art. 92-94 ), erau inscrise dispozifii cu
pn~rre la restitu1~1 ~1 despagubm ~ sancfmm extrapenale. Restituirile ~i despagubirile nu au
mm fost t:ecute m Codul pena! dm 1 ?6:, ~i nici in Codul penal actual, acestea gasindu-~i
rezolvare m Codul de procedura penala ~1 m Codul civil.
223
presupune ca numai prin lege se pot stabili sanctiunile de drept pe?al 1• Legali~
tatea sanctiunilor de drept penal este ceruta de natura acestora, fond cele mai
grave sanc,tiuni juridice, ~i astfel numai legiuitorul es!e indrituit sale stabilea~ca. _
Principiul legalitatii este consacrat in art. 1 ~1 art. 2 C.p., unde, pe langa
legalitatea incriminarii ( art. 1), este prevazuta ~i legalitatea sancfiunilor de
drept penal (art. 2), prin dispozitiile: ,,Legea penala prevede pedepsele
aplicabile ~i masurile educative ce se pot lua fata de persoanele care__ au
savar~it infracfiuni, precum ~i masurile de siguranfa ce se pot lua fata de
persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala": . . . _ ..
Se poate observa ca legiuitorul a consacrat expres pnnc1pml legahtatn nu
numai a pedepsei, ci ~i a celorlalte sanctiuni de drept penal. Sub acest a~pect, pe
buna dreptate, s-a subliniat in literatura juridica de specialitate2 ~a ~da_gml null~
poena sine lege ar trebui completat, extins ~i la celelalte sanctmm ~1 astfel sa
devina nulla sanctio poenalis sine lege.
287. Principiul stabilirii unor sanctiuni compatibile cu con~tiinta ju-
ridica ~i morala a societatii. Acest principiu este un aspect al principiului fun-
damental al umanismului dreptului penal ~i presupune ca sanctiunile de drept
penal sa fie acceptate de con~tiinta juridica ~i morala a societatii, adica
sanctiunile de drept penal sa nu conduca la injosirea persoanei umane3.
'Acest principiu presupune ca nu se vor admite sanctiuni care prin
executarea for ar provoca suferinte fizice, care injosesc persoana umana (ca, de
exemplu: bataia, insemnarea pe corp, legarea la stalpul infamiei etc., sanctiuni
cunoscute in istoria dreptului penal).
Principiul W gase~te consacrarea in art. 4 ~i art. 5 din Legea m. 254/2013
privind executarea pedepselor ~i a masurilor privative de libertate d~spuse de
organele judiciare in cursul procesului penal. Conform art. 4 dm Legea
m. 254/2013, ,,Pedepsele ~i masurile privative de libertate se executa fn
conditii care sa asigure respectarea demnitafii umane", iar, conform art. 5
alin. '1 din aceea~i lege, ,,se interzice supunerea oricarei persoane aflate fn
executarea unei pedepse sau a unei alte masuri privative de libertate la tortura,
la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente".
288. Principiul stabilirii unor sanctiuni revocabile. Acest principiu
este determinat de natura coercitiva a sanctiunilor de drept penal ~i presupune
stabilirea unor sanctiuni care sa poata fi retrase, remise in caz de eroare, in caz
de iertare etc., care sa nu aiba efecte definitive odata aplicate.
1
Prin lege, urmeaza sa se inteleaga ceea ce a prevazut legiuitorul prin dispozitiile
art. 173 C.p.: ,,Prin lege penala se fnfelege orice dispozifie cu caracter penal cuprinsa fn
legi organice, ordonanfe de urgenfa sau alte acte normative care la data adoptarii for
aveau putere de lege".
2 ,,Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se stabile~te tindnd seama de situatia
Ase vedea, in acest sens, C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 28t
3 A se vedea, in acest sens, I. Oancea, op. cit., p. 131.
224
289. Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal. Acest
principiu presupune ca sanctiunile de drept penal sa fie astfel stabilite incat sa
permita_ o adaptare, o gradare a lor in functie de periculozitatea faptuitorului ~i
de grav1tatea faptei comise.
Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal prive~te, deopotriva,
stabilirea ~i aplicarea acestor sanctiuni.
In stabilirea sanctiunilor de d~ept penal se urmare~te gasirea acelor sancti-
uni c~r~ permit o individualizare, o adaptare a acestora in functie de gravitat~a
fapte1 ~1 de periculozitatea raptuitorului.
Corespunzator acestui principiu, in legislatia penala romana au fost inscrise
sanctiuni de drept penal relativ determinate, care permit adaptarea acestora,
astfel: pedeapsa fnchisorii este prevazuta in Partea generala intre anumite limite
nurnite limite generale, de la 15 zile la 30 de ani, iar pentru infractiunile di~
Partea speciala, intre limite speciale (minim special ~i maxim special); pedeapsa
amenzii are stabilite prin lege limite generate (de la 30 de zile-amenda la 400 de
zile-amenda, iar cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda este cuprins
intre 10 lei ~i 500 lei) ~i limite speciale pentru infractiunile la care este prevazuta
(minim special ~i maxim special). Si celelalte sanctiuni penale ~i de drept penal
sunt -~stfel reglementate incat sa permita o adaptare, o gradare la scopul ~i
functnle prevazute de lege pentru acestea.
290. Principiul personalitatii sanctiunilor de drept penal. Acest prin-
cipiu presupune ca sanctiunile de drept penal se stabilesc ~i se aplica numai
celor care au savar~it o fapta prevazuta de legea penala.
Personalitatea raspunderii penale se rasfrange ~i presupune personalitatea
sanctiunilor de drept penal. Cu alte cuvinte, principiul personalitatii sanctiunilor
de drept penal presupune ca sanctiunea se impune numai celui care a savar~it 0
fapta prevazuta de legea penala. Sanqiunea nu trebuie sa se rasfranga asupra
altar persoane. Chiar ~i atunci cand sanctiunea de drept penal prive~te
patrimoniul faptuitorului, aceasta trebuie astfel stabilita ~i aplicata ca sa nu se
rasfranga asupra persoanelor aflate in intretinerea raptuitorului 1.
Ca o consecinta a caracterului personal al sanctiunilor de drept penal, in caz
de_ deces al faptuitorului, acestea nu se transmit altor persoane (mo~tenitori),
chiar daca sunt pecuniare (amenda), ci inceteaza.
1
In acest sens sunt ~i dispozitiile art. 61 alin. 3 teza a II-a C.p., care prevad:
materiala a condamnatului ~i de obligafiile legate ale condamna~ului fafa de persoan~le
ajlate fn fntrefinerea sa".
225
 § 2. Cadrul sancfiunilor de drept penal in Codul penal roman
CAPITOLUL V
In legislatia penala romana sunt prevazute toate cele trei sanctiuni de
drept penal: pedepsele, masurile educative, masurile de siguran/a.
In Codul penal sunt cuprinse astfel norme prin care sunt stabilite sancti-
Pedepsele
unile de drept penal, limitele lor generale, conditiile de aplicare sau de luare,
modalitatile de executare, consecintele juridice ale acestora. Sectiunea I
'
291. Pedepsele. Dispozitiile privitoare la pedepse sunt grupate in princi- ASPECTE GENERALE
pal in Titlul III al Partii generale a Codului penal, in art. 53-106.
Titlul III este structurat pe cinci capitole, corespunzatoare principalelor § l. Nofiunea ~i caracterizarea pedepsei
aspecte ale institutiei pedepsei. Astfel, in Capitolul I, intitulat ,,Categoriile
pedepselor", sunt enuntate pedepsele principale, pedepsele accesorii ~i 294. Notiunea de pedeapsa" In dru .
pedepsele complementare (art. 53-55); in Capitolul II sunt cuprinse dispozitiile loc important ,i1 ocupa p"edeapsa
·- - •
. ca !
sanctmnilor de drept penal, un
, care este smgura sanctiun 1- ·
privind pedepsele principale (art. 56-64); in Capitolul III sunt reglementate me~1ta sa as1gure restabilirea ordinii de dr t fi A _, ~ p~na a ~1 este
de mfractiuni. ep ce a 0st mcalcata prm savar~irea
pedeapsa accesorie ~i pedepsele complementare (art. 6S-70); Capitolul IV
cuprinde dispozitiile privind calculul pedepselor (art. 71-73 ); iar Capitolul V Pedeapsa este o masura de constran e . ..
este consacrat dispozitiilor privind individualizarea pedepselor (art. 74-106). zuta de lege, aplicata de instanta ·ud -t g re ~1_ ~n m1Jloc de _reeducare, preva-
Problematica pedepselor nu este epuizata in Titlul III, ci anumite aspecte nirii savar~irii de infractiuni I , J eca oreasca mfractorulm in scopul preve-
privind executarea, inlaturarea executarii ori a inlaturarii consecintelor con-
damnarii se gasesc in Titlul VIII (art. 160 - gratierea; art. 161-164 - prescriptia
executarii pedepsei) ~i in Titlul IX (reabilitarea - art. 165-171 ).
. . Trasaturile pedep~ei retinute in definitia d
n~t1a legala data acesteia prin dispozitiile ~rt.
ca: ,,Pedeapsa este o masura de constran er
5;
. - .A
~1 sus se regaseau ~1 m defi-
.. p. 19~_9, unde se prevedea
In ceea ce prive~te pedepsele aplicabile persoanei juridice (pedeapsa condamnatului. Scopul pedepse . t f! e ~z un mlJloc de reeducare a
z es e prevenzrea savdr$irii de noi infrac/iuni".
principala a amenzii ~i pedepsele complementare), precum ~i inlaturarea
executarii ori a inlaturarii consecintelor condamnarii unei astfel de persoane, in 295. Trasaturile caracteristice ale d . . .
Codul penal s-a optat pentru o reglementare separata a acestora in cuprinsul desprind trasaturile caracteristice ale acestei~~ epse1. Dm notmnea pedepsei se
Titlului VI (art. 135-151). a) Pedeapsa este o masura de constra - -
privatiune pentru eel care a nesocotit d. ~~~re,_ o mas~a de represiune, de
292. Masurile educative sunt prevazute in Titlul V al Codului penal, in- ~i a comis fapta incriminata. 1spoz1t11le imperative ale normei penale
titulat ,,Minoritatea", art. 113-134, ~i acestea sunt neprivative de libertate Ca masura de constrangere pedea sa . 1. - .
(stagiul de formare civica, supravegherea, consemnarea la sfar~it de saptamana, privatiune sau o restrangere de dre tur· p. _imp ica _o s~fermta (aflictiune), o
asistarea zilnica) ~i privative de libertate (intemarea intr-un centru educativ ~i vatiune de libertate, uneori in cazuri ~xc~p~~~::; 0 r1v~mn_e ~eA bunuri, 0 pri-
intemarea intr-un centru de detentie ). Prin caracterul sau de constran ere , e, c iar _e v1at~, m unele tari.
Apreciem ca o mai buna intelegere a problematicii masurilor educative se sanctiuni de drept penal 1· d . g . ' pe?e~p~a se diferentiaza de celelalte
' ~ e once sanctmne Jur1d1ca.
poate realiza prin examinarea lor in cadrul unui capitol distinct, ce prive~te b) Pedeapsa este un mijloc de reeducare p . .
raspunderea penala a minorilor, din cuprinsul titlului privitor la raspunderea urmare~te doar reprimarea infractorul . . . fi . rm aphcarea pedepsei nu se
penala. dini fata de valorile sociale. m, c1 ~1 ormarea la acesta a unei noi atitu-
Fata de persoanele care nu au sava ·t • fi . .
293. Masurile de siguranta au sediul de reglementare in Titlul IV al Par- lege exercita un rol preventiv. Cand c~\om _ractmn~, pedeapsa prevazuta in
tii generale a Codului penal (art. 107-112 1). Masurile de siguranta sunt: pedeapsa prevazuta in legea penala o ' ~ta ~m,_en~n~area ce a exercitat-o
a) obligarea la tratament medical; b) intemarea medicala; c) interzicerea pe Ianga constrangerea ce o presup'un~ersoa~a a savar~1t mfractiunea, pedeapsa
ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii; d) confiscarea speciala ~i are ~1 un rol de reeducare in sensul ca
e) confiscarea extinsa.
I A se vedea, Yn acest sens C. Bulai B N B I . .
' , • • u a1, op. czt., p. 291.
226
227
prin aplicarea $i prin executarea ei se urmare$te indreptarea conduitei condam-
natului, formarea unei con$tiinte noi a acestuia, astfel incat dupa executarea
pedepsei sa nu mai savar$easca infractiuni.
Intre cele doua fatete ale pedepsei, de a fi o masura de constrangere $i un
mijloc de reeducare, exista o concordanta deplina: ,,Constrangerea apare ca
mijloc sau instrument de continuare fn condi/ii speciale a procesului
educativ" 1•
c) Pedeapsa este prevazuta in lege. Prin prevederea in lege a pedepsei se
da expresie deplina principiului legalitatii in dreptul penal $i se exprima im-
plicit caracterul de constrangere statala ce se realizeaza prin pcdeapsa.
d) Pedeapsa este aplicata numai de instantele judecatore$ti. Prin aceasta se
realizeaza importanta deosebita a pedepsei in cadrul sanctiunilor de drept penal,
faptul ca aplicarea acesteia este de atributul exclusiv al unor organe specializate
ale statului - instantele judecatore$ti -, care vor aplica pedeapsa numai daca se
stabile$te raspunderea penala a infractorului.
e) Pedeapsa are caracter personal. Ea se aplica numai celui care a savar$it
in calitate de autor ori a participat la savar$irea unei infraqiuni in calitate de
coautor, instigator ori complice, in sensul pe care-1 prevad dispozitiile art. 174
C.p.2.
f) Pedeapsa se aplica in scopul prevenirii savar$irii de noi infractiuni.
Prin aceasta trasatura pedeapsa realizeaza impiedicarea :faptuitorului sa
mai comita alte fapte prevazute de legea penala, determinand o schimbare de
atitudine, o atentionare cu privire la inevitabilitatea pedepsei in caz de savar-
$irea de noi infractiuni.
Prin aplicarea pedepsei se atentioneaza $i al!i indivizi care ar fi tentati sa
savfu-$easca infractiuni, avertizandu-i ca pedeapsa li se va aplica $i lor, invitandu-i
in acest fel sa-$i conformeze conduita dispozitiilor normelor penale.
§ 2. Scopul ~i funcfiile pedepsei
296. Scopul pedepsei. Scopul pedepsei este consacrat in dispozitiile
art. 3 alin. 1 din Legea nr. 254/2013, unde se arata ca ,,Scopul executarii
pedepselor (. .. ) este prevenirea savdr,Jirii de noi infrac/iuni".
Prevenirea savar$irii de noi infractiuni se realizeaza atat pentru eel
caruia i se aplica o pedeapsa care este menita sa asigure constrangerea $i
1
G. Antonio, Sancfiunea penala - concept# orientari, in R.R.D. nr. 10/1981, p. 5 ~i
urm.
2
Art. 174 C.p.: Prin savdr$irea unei infracfiuni sau comiterea unei infracfiuni se
intelege savar~irea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepse~te ca infractiune
consumata sau ca tentativa, precum ~i participarea la comiterea !eestora in calitate de
coautor, instigator sau complice.
228
~ee~_uc~re~ i~f~ac~~rului, a$a-numita ,,preventie speciala", cat ~i pentru ceilalti
es ma an ai_ e?1: penale, care sub amenintarea cu pedeapsa prevazuta i~
norma ~enala, 1$1 conformeaza conduita exigentelor acesteia .
,,prevent1e generala"I. , , a$a-num1ta
Preventia speciala constituie scopul imediat al pede•nsez·
1· t · · r , scop care este
rea iza pnn aphcarea concreta a pedepsei pentru savar$irea de i fi t. . 1
care le-au comis. n rac,mm ce or
. . Scopul ~ediat al pedepsei, care este tot prevenirea savar$irii de infra -
tmm, se reahzeaza atat fata de eel caruia i s-a apli'cat ped . c: c
t f . '.. eapsa ~1 a 1ost
a ~~,10nat pentru ~ondmt_a v1~toare cat $i prin atentionarea celorlalte persoane ca
ap icarea pedepse1 este mev1tabila, daca vor comite infractiun1· p . .
t d . , . rm amenm-
,area cu p~ e~ps_a _s~. reahz_eaza prevenirea savar$irii de infractiuni chiar din
rnomentul mcnmmarn fapte1 periculoase pentru toti destinatarii legii penale.
2 7
9 · Fu~cfiile ~ede~sei. Functiile pedepsei reprezinta mijloace de reali-
zare a sc~pulm acesteia, ad1ca prevenirea savar~irii de infractiuni.
Aphcarea pedepsei constituie, totodata, un avertisment, pentru alt· . d. . .
care a fi t t t' - - A 1 m I v1z1 ,
r I en ~,I sa savar$easca infractiuni, fiindca raspunderea penala $i a li-
carea pedepse1 sunt de neinlaturat p
In liter~tura juridica penala. se considera ca pedeapsa indepline$te urma-
toarele funct11
' ·.
~) Functia d: constrangere este unanim recunoscuta in literatura juridica2.
~u~ctia de constr~ngere a p~depsei este de esenta acesteia3, implicand O pri-
~tmne de d~ep~n, _de bunun, o restrangere a acestora. Condamnatul este fortat
sa_ Sup~rte pn~at1~mle, restrictiile prevazute ca pedeapsa, ca raspuns la conduita
Im pencu!o~sa pn~ care a nesocotit dispozitiile legii penale.
1
. ~:_$ md~ph~e$te o functie de constrangere, de reprimare, pedeapsa
pnvativa trebme _sa se execute in conditii care sa asigure respectarea demnitatii
urnane (art.' 4. dm Legea nr. 254/2013). Persoana aflata in executarea un~i
pedepse pnvative de libertate nu va putea fi supusa la tortu - 1
· ra, a tratamente
mumane sau degradante ori la alte rele tratamente (art. 5 alin. 1 din Legea
nr. 254/2013 ). De asemenea, pedeapsa privativa de libertate nu trebuie sa
1
A d
Fundatiei ,:~::m:~~- :;:,a~~~5Drpep;:~~~ Partea genera/a, vol. I, editia a II-a, Editura
p 317 318 · D ' . ' ongoroz II, pp. 11-12· I. Oancea op cit
RD p- '1 I or~ Pav~I, Pedeapsa in lupta contra irifracfionalismului. Atribute '<i r~l i~
• . - anu , sene noua, nr. 1/1994, pp. 33-48. " '
2
p. 383. M. Basarab, op. cit., p. 139; I. Oancea, op. cit., p. 318; D. Popescu, in Comentariu I,
3 G. Antonio, Sancfiuneapenalii-concept # orientari, in R.R.D. nr. 10/1981, p. 8.
229
provoace suferinte fizice sau sa injoseasca persoana condamnatului 1 (art. 30 § 3 • Felurile pedepselor
alin. 3 din Legea m . 254/2013).
b) Funcfia de reeducare este functia pedepsei evidentiata in doctrina pe- Principalele sanctiuni de dre t 1
nala ~i consacrata legislativ (art. 3 alin. 2 din Legea m . 254/2013)2. gislat~i intr-o diversitat~ de forme. p pena - pedepsele - sunt cunoscute in le-
Pedeapsa, pe langa functia de constrangere ce o exercita asupra condam- In doctrina 1 1· ~ 1 · I ··
.t .. . . ~ Ill egis atu se fac diferite clasificari in functie de difer"t
natului, indepline~te ~i functia de reeducare a acestuia, fiindca pedeapsa in en em ~1 care a3uta la o mai buna cunoa~tere a pedepselor. , I e
dreptul penal modem a incetat sa mai fie o pura retributie (rau pentru rau), ci este
menita sa determine inlaturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului3. A. Dupa rol~I ~~ importanta atribuita pedepsei, se disting:
a) pedepse prmc1pale;
Functia de reeducare a pedepsei se poate observa in imaurirea pe care o
b) pedepse complementare;
exercita asupra con~tiintei condamnatului atat pe parcursul procesului penal, c) pedepse accesorii.
din momentul judecarii, apoi al aplicarii pedepsei, cat ~i, mai ales, in timpul
executarii pedepsei, unde masurile de reeducare sunt adaptate in funqie de
gravitatea pedepsei ~i personalitatea infractorului (in cazul pedepsei inchisorii). sancti!!~;e:~:f::;;~:~:i~~ale sunt de sin~ statatoare, au rol principal in
zuta ,in le ~ .. _aceea, pentru once fapta incriminata este preva-
Pe langa functiile de constrangere ~i reeducare ale pedepsei care servesc
~irii acest!:~ i~;od odbhgatonu, pedeapsa principala aplicabila in cazul savar-
in principal prevenirii speciale, in doctrina penala mai sunt examinate functiile . e pe eapsa care cu alte cuvint . .
de exemplaritate ~i de eliminare, care ar indeplini in principal preventia fractorului, rara a fi conditionata <le aplicarea altore~a:ci~::ed=~~~;t ;:::i~a in-
generala.
c) Funcfia de exemplaritate a pedepsei se manifesta ~i decurge din carac- ~9_9. Pedepsele complementare sunt acele pedepse care au rolul de a
terul ei inevitabil atunci cand a fost savar~ita o infractiune. co_m~lm1, completa represiunea ~i sunt aplicabile numai pe
prmc1pala.
dr - -
anga o pe eapsa
Functia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrange la exemplari-
tatea pedepsei aplicate, in sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei pre- -te~epsdele complementare nu pot fiinta de sine statator, de aceea mai sunt
numi e ~1 pe epse secundare sau alaturate. '
vazute pentru respectiva infractiune.
Fermitatea, promptitudinea, intransigenta cu care este pedepsit infractorul,
3?0. Pedepsele accesorii, dupa cum se deduce ~i din denumire
celeritatea procesului penal exercita o influenta pozitiva asupra altor indivizi, accesonu al pedepsei principale, decurg din pedeapsa principala. ' sunt un
care vor fi determina!i astfel sa nu savar~easca infractiuni, deoarece pedeapsa
este inevitabila. B). Dupa obi~ctu~ asupra caruia poarti'i sanctiunea, se disting2:
d) Funcfia de eliminare. Consta in inlaturarea temporara sau definitiva a a pedepse pnvative de viata·
condamnatului din cadrul societatii. In Codul nostru penal, aceasta functie a b) pedepse corporale; ' '
pedepsei se realizeaza in ambele forme: izolarea temporara a infractorului, cand i c) pedepse privative de libertate·
se aplica pedeapsa inchisorii, care intotdeauna este pe timp marginit, ~i elimi- d) pedepse privative sau restrictive de drepturi.
e) pedepse morale; '
narea definitiva, cand, in cazuri exceptionale, se aplica pedeapsa detentiunii pe
viaµ. f) pedepse pecuniare.

1 Pedeapsa cu moartea .
f
301. Pedepse rivative de viafa, prin care se ridica viata infractorului -
·
A se vedea §i explicatiile de la principiile dreptului penal (principiul umanismului),
ca §i cele de la principiile sanctiunilor de drept penal.
2
Prin executarea pedepselor §i a masurilor educative privative de libertate se ~Ase vedea I. Oancea, op. cit., p. 325.
urmare§te formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept, fata de regulile de {dem, pp. 326-327.
convietuire sociala §i fata .de munca, in vederea reintegrarii in societate a detinutilor sau 3
In literatura juridica pedeapsa .
persoanelor intemate. ~redem ca pedeapsa cu moartea nu adu~~ :oartea ,este _cl~s1ficata ca ~edeapsa ~orporala.
3
Ase vedea C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 296. §I de aceea am mentionat-o ca o categori ng~e Idn prmc1pal _corpulm persoane1, ci vietii
e apa e e pedeapsa. A se vedea §i: C. Bulai
'
230
231
 302. Pedepse corporale, care privesc corpul persoanei, provocarea unei
suferinfe fizice 1 (bataia, ciuntirea etc.).
303. Pedepse privative de libertate, care privesc lipsirea de libertate a
infractorului pe timp determinat ori perpetuu.
304. Pedepse privative ori restrictive de drepturi, care privesc inter-
zicerea exercitarii unor drepturi politice sau civile.
305. Pedepse morale, prin care se manifesta dezaprobarea publica faµ
de infractor pentru fapta comisa de acesta, neimplicand ~i alte restrangeri de
drepturi.
306. Pedepse pecuniare, care privesc patrimoniul condamnatului (amenda,
confiscarea averii).
Clasificarea pedepselor dupa obiectul asupra caruia poarta poate permite
~i o alta grupare decat cea prezentata mai sus 2, fiindca specificul pedepsei este
de a restrange, de a lipsi pe infractor de anumite drepturi.
Astfel, toate pedepsele sunt privative de drepturi: de dreptul la viafa, de
dreptul la integritate corporala (in cazul pedepselor corporale, unde mai exista
in lume), de dreptul la libertate, de drepturi patrimoniale etc.
C. Dupa gradul de determinare a pedepselor prin lege, se disting:
pedepse determinate ~i pedepse nedeterminate.
307. Pedepsele determinate se caracterizeaza prin prevederea acestora
in lege atat in natura lor, cat ~i in cuantum. La randul lor, pedepsele determinate
pot fi: absolut determinate ~i relativ determinate.
Pedepsele absolut determinate presupun prevederea in lege a duratei, a
cuantumului fix in care se aplica respectiva pedeapsa (de ex.: 3 ani inchisoare,
5.000 lei amenda, detenfiunea pe viafa etc.).
Pedepsele relativ determinate sunt acelea pentru care prin lege sunt preva-
zute limitele intre care astfel de pedepse pot fi aplicate.
Determinarea pedepsei poate avea lac prin: a) prevederea unei limite
maxime ~i minime intre care pedeapsa se poate aplica; b) prin prevederea doar
op. cit., p. 288; V. Dongoroz, Curs de drept penal pentru uzul exclusiv al studenfilo:,
Editura cursurilor litografiate, Universitatea din Bucure~ti, 1942, p. 546; I. Fodor, m
Dongoroz II, p. 25.
1
Pedepsele corporale nu mai sunt prevazute in legile penale m~oderne. in legislafia
noastra nu sunt acceptate astfel de pedepse. ~
2
L. Biro, op. cit., p. 211; I. Oancea, op. cit., pp. 328-329.
232
a minimului pe~epsei, caz in care maximul pedepsei este eel general; c) prin
pr~~ederea max1mului pana la care se poate aplica pedeapsa, caz in care limita
mm1ma este aceea~i cu minimul general.
Sistemele pedepselor relativ determinate este eel mai folosit in legislafii.
?OS. Pedepsele nedeterminate presupun prevederea in Iege doar a
naturu lor, :fara a fi determinate limitele acestora intre care pot fi aplicate pentru
savar~irea de infractiuni.
Din_ cauza neajunsurilor ce pot aparea in urma aplicarii pedepselor
nedetermmate (putand duce la arbitrariu ~i abuzuri de tot felul), aceste pedepse
nu au fast acceptate in legislatiile penale modeme.
_ D. in literatura j~ridica se mai <listing: pedepse unice ~i pedepse multiple,
du~a cum pentru sanct10narea infractiunii este prevazuta o singura pedeapsa sau
mm multe.
. . 3_09._ Pedepsele unice sau singulare sunt prevazute cate una pentru fapta
mcnmmata.
310. Pedepsele multiple, la randul lor, se caracterizeaza prin prevederea
pentru aceea~i infractiune a mai multor pedepse de natura diferita.
Pedepsele multiple pot fi: cumulative, cand se aplica toate pentru sanctio-
narea :faptuitorului, ~i alternative, cand din cele doua sau trei pedepse preva~te
pentru aceea~i infractiune instanta alege doar una.
P~depse~e principale multiple sunt prevazute sub forma de pedepse
?r~
alter.natr~,e cur~ulative, conferind astfel instantei judecatore~ti posibilitati
larg1 de md1v1duahzare a pedepsei.
in dreptul nostru penal, pentru aceea~i infractiune cumularea este posibila
i~tre pedeapsa principala ~i cele complementare, dar ~i intre pedepsele prin-
c1pale. Astfel, este posibila cumularea pedepselor principale in cazul amenzii
car: in~ot~~te p~deapsa inchisorii (art. 62 C.p.). Conform art. 62 alin. 1 C.p.,
~aca_ prm mfractmnea savar~ita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe
langa pedeapsa fnchisorii, se poate aplica ~i pedeapsa amenzii.
311. In alte legislafii, pedepsele se mai clasifica dupa natura infractiu-
nil~r~ care sunt impaqite in crime, delicte ~i contravenfii, de drept comun 'ori
pohtice ~i pentru fiecare dintre acestea sunt prevazute pedepse de natura
diferita.
233

Secpunea a II-a
PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE
§ 1. Preliminarii privind pedepsele principale
312 Notiune1. Pedepsele principale sunt acele pedepse care au rolul ~el
mai impo~ant,in sanctionarea infractorului, sunt prevazute in lege pentru ~nee
infractiune, se pot apiica singure sau insotite de alt~ pe~epse_ compl~men are,
acces~rii ~i de alte sanctiuni de drept penal (de ex.: masun de s1guranta).
. . aplica persoanei fizice.
313. Felurile pedepselor prmc1pa1e care se A C
Pede sele rincipale in Codul penal roman sunt preva~te expres m~art. 53
care ~onsa~ra implicit o scara a gravitatii acestora, in ordme descrescatoare.
Sunt astfel pedepse principale:
a) detentiunea pe viata;
b) inchisoarea;
c) amenda.
§ 2. Regimul de executare a pedepselor principale privative de libertate
314 Reguli generate ale executarii pedepselor princip~le privativ! d~
. d selor privative de hbertate a iacu
libertate. Regimul de executare a pe ep Al 1 l XVIII-lea
1 drepturilor ~i libertatilor acestora, rara sa cauzeze suferinte fizice ~i nici sa
obiec~ de ~::~:~ar:u~~::i:~::: ; :1:~~!~a;~t::r!~~::~~i::i de_ exec~~ar~
nr. 254/2013, pedepsele privative de libertate se executa in unul dintre
urmatoarele regimuri, enuntate in ordinea descrescatoare a gradului de severitate:
a) regimul de maxima siguranta; b) regimul inchis; c) regimul semideschis;
d) regimul deschis.
Regimul de executare a pedepselor privative de libertate se stabile~te la
primirea persoanei condamnate in primul penitenciar in care aceasta urmeaza sa
execute pedeapsa, de catre o comisie pentru stabilirea, individualizarea ~i
schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate (art. 39
alin. 1 rap. la art. 32 din Legea nr. 254/2013).
Conform Legii nr. 254/2013: - regimul de maxima siguranta se aplica
initial persoanelor condamnate la pedeapsa detentiunii pe viata ~i a celor
condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 13 ani; - regimul fnchis se
aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 3 ani,
.p., dar care nu depa~e~te 13 ani; - regimul semideschis se aplica initial persoanelor
condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depa~e~te 3
ani; - regimul deschis se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa
inchisorii de eel mult un an. In mod exceptional, tinandu-se seama de natura ~i
modul de savar~ire a infractiunii, de persoana condamnatului, precum ~i de
comportarea acesteia pana la stabilirea regimului de executare, se poate
determina includerea persoanei condamnate in regimul de executare imediat
inferior sau imediat superior (daca mai este posibil) ca grad de severitate, in
conditiile stabilite prin regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2103.
Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate asigura respec-
tarea ~i protejarea vietii, sanatatii ~i demnita!ii persoanelor condamnate, a
~
injoseasca persoana condamnata (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 254/2013).

~::1:ii:1~!~~~~;:j:: !~~e~:~;jr:::~(, d,°;;f::: !t~~(:b;;;:;:i::;:; § 3. Detenfiunea pe viafa

progr~siv (irlandez) ~11· regi~ul des~h1\ s~: ~:~~~::;:r: ~edepselor privative de
In dreptul pena roman, reg1mu t L a A 315. N ofiune ~i caracterizare. Detentiunea pe viata este pedeapsa cea
libertate tinand de esenta ~i functionalitatea ~cesto:a e~te re~~::t~e l~be;a~e mai severa din legislatia penala romana actuala. Consta in lipsirea de libertate a
nr 254/2013 privind executarea pedepselor ~1 a masur1lor p 30 l" 2 condamnatului pentru restul vietii lui.
di~ use de organele judiciare in cursul procesului ~en~l. Conf?rm art. ;t~l A
Detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru
d. pL 254; 2013 executarea pedepselor pnvative de hbertate 111:. ~ d aceasta sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare in regim de maxima
n:t~g;:n~r se bazeazi pe_sistemul p~ogr~sive~~:~!::si;~ c:i~a:al~n~:;~e siguranta.
posibilitatea de a tre_c~ dmtr-un reglm d e Conform art. 31 din Legea Pedeapsa detenµunii pe viata este privativa de libertate, dar nu cu un
prevazute de legea pnvmd executarea pe epse1or. caracter temporar, cum este inchisoarea, ci cu un caracter perpetuu (permanent).
Detentiunea pe viata a fost introdusa prin Decretul-Lege nr. 6 din
. L B. ·t p 210· M Basarab Probleme actuale ale dreptului 7 ianuarie 1990, inlocuind pedeapsa cu moartea.
1 Ase vedea ~1: • iro, op. c1 ., • , • '
In adevar, potrivit dispozitiilor art. 1 din Decretul-Lege nr. 6 din 7
penal, in R.D.P., serie noua, anul I, 1994, p. 5Dl. t al op cit. 1939 p. 605 ~i urm.;
2 A se vedea, pe larg: V. Dongoroz, rep pen ... , : , , , . i ana fn ianuarie 1990 al Consiliului F.S.N., ,,pedeapsa cu moartea prevazuta
loan Chi~, lnceputurile activitafii penitenciare fn tara noastra de "l'a mceputun !i p pentru unele infractiuni din Codul penal §i legile speciale este abolita $i
secolul al XVIII-lea, in R .D.P. nr. 211994 , pp. 77 - 82 ·
235
234
 se fnlocuie~te cu pedeapsa detenfiunii pe via/a". P?t~ivit dispozitiilor
art. 2 din acela~i decret-lege, toate dispozitiile _pnvmd_ p~deapsa cu cazul prevazut de art. 57 C.p. se va putea dispune numai daca, initial, instanta
moartea din Codul penal ~i Codul de procedura pen~la . ~1 alt~ ~cte optase, intre cele doua pedepse alternative, pentru pedeapsa detentiunii pe viata.
normative sunt considerate ca se refera la pedeapsa det~nyunu pe viata. A decide altfel ar insernna sa se creeze de la inceput o situatie mai grea
Detentiunea pe viata es_te o pedeapsa principala, prevazuta m Codul penal - pentru infractorul in varsta de peste 65 de ani la data condarnnarii fata de care
art. 53 lit. a, art. 56-59. . . - s-ar aplica o pedeapsa absolut determinata de 30 de ani inchisoare fara a tine
in Partea speciala a Codului penal ~i in legile penale specrn1e sunt pr~v~~ seama de eventualele circumstante atenuan~e ~i care circumstante a; fi dete~i-
zute faptele deosebit de grave pentru care se poate aplica pedeapsa detentmnu nat instanta sa aleaga, dintre cele doua pedepse alternative, pe cea care prevede
inchisoarea intre 15-25 de ani.
pe viata. - · d sa
Pedeapsa cu detentiunea pe viata este pre~az~ta a1t~mativ. cu_ pe eap
A
me h"1som · · d e pana
A - 1a 25 de ani pentru marea maJontate . . . a _mfractmmlor
. ' foarte
1 317. Inlocuirea pedepsei detenfiunii pe viafa. Pedeapsa detentiunii pe
grave, oferind largi posibilit~ti _de ind!~idualiz~re Jud1c1ara prm recurgerea a viata se poate fnlocui in cazul in care persoana condarnnatului impline~te in
edeapsa cu detentiunea pe vrnta numai m cazun e~treme. _ _ . timpul executarii acesteia varsta de 65 de ani (art. 58 C.p.). Pedeapsa cu care se
p in Codul penal pedeapsa cu detentiunea pe vrnta este_ preva~uta altemativ poate inlocui detentiunea pe viata este inchisoarea de 30 de ani, aplicandu-se ~i
cu pedeapsa inchisorii de pana la 25 de ani, de ex.: pentru mfract_1~n-~a de_ omor pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi pe durata maxima (de
5 ani - s.n.).
calificat (art. 189 C.p.), pentru infraqiunile grave cont_ra sec~n~atu nat10na~e
(art 396 art. 398, art. 401, art. 402, art. 408 C.p.), pentru mfractm_mle d~ ge_noc1d implinirea varstei de 65 de ani in timpul executarii pedepsei detentiunii pe
~1· contra
· ' umamta,n
· ~1· · (art . 438 , art . 439 C .p)
• , pentru una dintre mfractmmle de viata nu creeaza pentru condamnat un drept la inlocuirea cu pedeapsa mai
razboi (art. 440 C.p.). _ .A - 1 U§oara a inchisorii. Inlocuirea o poate decide instanta, daca sunt indeplinite
Pedeapsa cu detentiunea pe viata este prevazuta ~1 m leg11e pe~a e spe- conditiile prevazute in lege, ~i anume: a avut o buna conduita pe toata durata
ciale pentru fapte deosebit de grave, de ex., art. 11? d~? ACodul a~nan, car~ executarii pedepsei, a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea
prevede aceasta pedeapsa, altemativ cu pedeapsa inch1som mtre 15 ~1 25 de a~1 de condarnnare, afara de cazul in care dovede~te ca nu a avut nicio posibilitate
pentru infractiunile prevazute in acea lege care au avut ca urmare decesul unern sa le indeplineasca, ~i a facut progrese constante ~i evidente in vederea
sau mai multor persoane. . _ A . . reintegrarii sociale.
Pedeapsa cu detenfiunea pe viafa nu es~e a~te~ativa cu _mch_1soarea, c1
unica in cazul infractiunii de genocid savar~1te m tunp de razbo1 (art. 438 318. Calculul pedepsei in cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei
alin. 2 C.p.). . · - 1a·u1 detenfiunii pe viafa. Daca dupa ce a inceput executarea pedepsei detentiunii pe
1 _are avan JA
Spre deosebire de pedeapsa cu moartea, detentmnea ~e- v1a,a viata aceasta a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii, perioada de
ca poate fi retrasa in caz de eroare judiciara descopenta dupa punerea m detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii
executare a hotararii de condamnare. . _ . (art. 59 C.p.).
Detentiunea pe viata este o pedeapsa absolut determmata ~1 sub acest as-
pect nu poate fi adaptabila. § 4. inchisoarea
316. Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata. Detenti~e~ pe ~i~ta,
d e~1· prevazu
- ta pentru infractiunea savar~ita, nu va putea 3 19. Notiune ~i caracterizare. inchisoarea este o pedeapsa principala,
, A fi. aphcata
• A ddaca
65 m-
d privativa de libertate ~i consta in lipsirea condarnnatului de libertate prin plasa-
fractorul, la data pronuntarii hotararii de condamnare, a _imp 1m1~ v~~s1a e_ _ e
ani (art. 57 C.p.). in astfel de cazuri, in locul pedepse1 detentmnu ~e v1~ta s_~ rea lui intr-un mediu inchis, unde este supus unui regim de viata ~i de munca
1mpus.
aplica pedeapsa inchisorii pe ti~p de_ 3_0 de ani ~i pedeapsa mterz1cem I
exercitarii unor drepturi pe durata e1 maxima. . _ . Specificul pedepsei inchisorii cons ta in izolarea condarnnatului de socie-
A vand in vedere ca pentru aproape toate mfractmmle pentru ca~e _se tate, de familie, scoaterea acestuia din mediul sau de viata, pe o perioada
prevede pedeapsa detentiunii pe viata este prev~zuta ~i pede~~sa alternat1v~A a determinata, prin hotararea de condarnnare ~i supunerea acestuia unui regim de
inchisorii intre 15 ~i 25 de ani, consideram ca aphcarea pedepse1 de 30 de am m
1
Ase vedea ~i I. Fodor, 'in Dongoroz II, p. 32.

236
237
viata ordonat, sever, pentru a determina o schimbare in con~tiinta ~i atitudinea
sa fata de valorile sociale.
Pedeapsa inchisorii, datorita calitatilor sale de a fi adaptabila, revocabila,
precum ~i pentru ca imbina constrangerea cu reeducarea, este prevazuta ca
sanctiune aproape pentru toate infractiunile.
Pedeapsa inchisorii este prevazuta in legislatia penala de cele mai multe
ori singura ~i intr-o anumita masura ca pedeapsa alternativa cu amenda ori cu
pedeapsa detentiunii pe viata.
In legislatia penala romana, limitele generale ale pedepsei inchisorii sunt
prevazute intre 15 zile ~i 30 de ani (art. 60 C.p.).
In Partea speciala a Codului penal pedeapsa inchisorii este prevazuta in
limite speciale: limita minima speciala este de o luna, limita ce poate fi redusa
pana la minimul general de 15 zile, in cazul retinerii unor cauze de atenuare a
pedepsei, iar limita maxima speciala este de 25 de ani, care poate fi majorata in
cazul retinerii unor cauze de agravare a pedepsei, limita care nu poate depa~i
maximul general al pedepsei inchisorii de 30 de ani.
§ 5. Amenda
320. Nofiune ~i caracterizare. Amenda este pedeapsa principala pecuni-
ara ce consta in suma de bani pe care condamnatul este constrans sa o plateasca
in contul statului.
Amenda, ca sanctiune juridica, este cunoscuta in legislatie atat ca sanctiune
penala, cat ~i ca sanctiune contraventionala, disciplinara, civila, procedurala ~.a.
Amenda penala se deosebe~te de toate celelalte prin caracterul sau spe-
cific coercitiv. In adevar, pedeapsa amenzii, ca orice pedeapsa principala, se
aplica numai de catre instanta judecatoreasca ca urmare a stabilirii raspunderii
penale a infractorului pentru fapta comisa.
Amenda ca sanctiune penala se trece in cazierul judiciar ~i constituie un
antecedent penal al persoanei condamnate.
Datorita caracteristicilor sale de a fi adaptabila, remisibila, amenda este
frecvent prevazuta pentru sanctionarea faptelor care prezinta un pericol social
redus.
Functia de constrangere a pedepsei amenzii se realizeaza prin mic~orarea
patrimoniului condamnatului ~i implicit o ingreunare a vietii acestuia, iar in
cazul persoanei juridice, condamnata la amenda o diminuare a profitului ~i a
posibilitatii de dezvoltare.
321. Cadrul ~i limitele amenzii care se aplica persoanei fizice. Regle-
mentarea pedepsei amenzii este cuprinsa in Partea generala a, Codului penal in
art. 61-64. Amenda este prevazuta in dreptul penal roman numai ca pedeapsa
238
principala. Ea este prevazuta ca pedeapsa unica pentru un numar foarte mic de
infractiuni (de ex. : art. 288 alin. 3 C.p., art. 114 din Legea m. 46/2008 - Codul
silvic 1 etc.). De cele mai ,!llulte ori, pedeapsa amenzii este prevazuta alternativ
cu pedeapsa inchisorii. In general, infractiunile pentru care legea prevede
pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii au prevazut un maxim
special al inchisorii de 3 ani sau mai mic.
In dreptul penal roman, cuantumul amenzii se stabile~te prin sistemul
zilelor-amenda. Cuantumul unei zile-amenda este cuprins intre 10 lei ~i 500 lei.
. Limitele generale ale ame_nzii sunt stabilite prin dispozitiile art. 61 alin. 2 C.p.
~1 sunt de la 30 la 400 de z1le-amenda. Cuantumul amenzii se stabile~te prin
inmultirea sumei corespunzatoare unei zile-amenda cu numarul zilelor-amenda
stabilite de instanµ. A vand in vedere limitele intre care se stabile~te cuantumul
unei zile-amenda ~i limitele intre care se stabilesc numarul de zile-amenda, rezulta
ca_ p_edeapsa ame~ii poate fi stabilita intre (10 lei x 30 de zile-amenda) 300 lei (ca
mm1m general) ~1 (500 lei x 400 de zile-amenda) 200.000 lei (ca maxim general).
Pentru a asigura caracterul personal al pedepsei amenzii in cazul persoanei
fizice ~i a limita rasfrangerea acesteia asupra familiei condamnatului, prin dispo-
zitiile art. 61 alin. 3 C.p. s-a prevazut ca la stabilirea cuantumului unei
zile-amenda se va tine seama de situatia materiala a condamnatului ~i de
obligatiile legale ale acestuia faµ de persoanele aflate in intretinerea sa.
Prevederea ~i stabilirea amenzii pe sistemul zileior-amenda confera
pedepsei amenzii un mod de aplicare ~i executare flexibil. Astfel, daca amenda
aplicata nu este executata cu rea-credinta de catre condamnat, zilele-amenda
neexecutate se transforma in tot atatea zile cu inchisoare. Daca eel condamnat nu
poate executa amenda aplicata din motive neimputabile lui, zilele-amenda nu se
transforma in zile de inchisoare, condamnatul ramane in libertate, iar zilele-
amenda se inlocuiesc cu tot atatea zile de munca neremunerata in folosul
comunitatii. Pe parcursul executarii muncii neremunerate in folosul comunitatii
condamnatul poate sa achite restul amenzii (caz in care nu mai are de executlt
nimic) sau macar o parte din aceasta ~i astfel restul de plata din amenda va fi
executata printr-un numar corespunzator de zile de munca. Daca persoana
condamnata nu executa obligatia de munca in folosul comunitatii, zilele-amenda
neexecutate se inlocuiesc cu tot atatea zile de inchisoare. Practic, instanta, cu
indeplinirea conditiilor prevazute de lege, dispune ca pedeapsa amenzii
exprimate in zile-amenda sa fie executata prin zile cu inchisoare ori prin zile de
munca neremunerata in folosul comunitatii. A~adar, unei zile-amenda ii
corespunde o zi cu inchisoare, dar ~i o zi de munca neremunerata in folosul
comuni tatii.
1
Art. 114: ,,nerespectarea obligafiei previizute la art. 30 alin. (1) constituie
infracfiune silvicii §i se pedepse§te cu amendii".
239
 322. Limitele speciale ale amenzii care se aplica persoanei fizice. Limi-
tele speciale ale amenzii sunt stabilite pentru fiecare infracfiune in parte, limite
care se cuprind intre limitele generale.
in lege nu sunt prevazute limitele speciale ale amenzii, ci doar ca infracfi-
unea se pedepse~te cu amenda. in astfel de situafii sunt aplicabile dispozifiile
din Partea generala a Codului penal (art. 61 alin. 4), care prevad: ,,Limitele
speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse fntre:
a) 60 [ji 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infracfiunea
savdr:jitci numai pedeapsa amenzii;
b) 120 [ji 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii
alternativ cu pedeapsa fnchisorii de eel mult doi ani;
c) 180 [ji 300 de zile-amenda, dind legea prevede pedeapsa amenzii
alternativ cu pedeapsa fnchisorii mai mare de 2 ani''.
Daca prin infracfiunea savar~ita s-a urmarit obfinerea unui folos
patrimonial, iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori daca instanta
opteaza pentru aplicarea amenzii cand este prevazuta altemativ cu inchisoarea,
atunci limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu o treime (art. 61
alin. 5 C.p.).
De ex.: in cazul unei infractiuni prin care s-a urmarit obfinerea unui folos
patrimonial ~i legea prevede pedeapsa amenzii altemativ cu pedeapsa
inchisorii intre 3 luni ~i 2 ani; daca instanta opteaza pentru pedeapsa
amenzii, atunci limitele speciale intre care se va stabili pedeapsa sunt fie
cele prevazute in art. 61 alin. 4 lit. b C.p. (fntre 120 :ji 240 de
zile-amenda), fie instanta poate opta pentru stabilirea amenzii intre aceste
limite majorate cu o treime, adica fntre 160 :ji 320 de zile-amenda.
Cauzele de agravare sau de reducere a pedepsei au efect numai asupra
limitelor speciale ale zilelor-amenda, nu ~i asupra limitelor intre care se va stabili
cuantumul unei zile-amenda (intre 10 lei ~i 500 lei). Astfel, potrivit art. 61 alin. 6
C.p. fracfiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei
se aplica limitelor speciale ale zilelor-amenda prevazute in alin. 4.
A~adar, limitele speciale ale zilelor-amenda pot fi depa~ite ca efect al
cauzelor de atenuare ori de agravare prin aplicarea unei fractii de reducere,
respectiv prin aplicarea unei fracfii de majorare a acestor limite.
in orice caz, prin reducerea ori majorarea limitelor speciale nu se pot
depa~i limitele generale cuprinse intre 30 de zile-amenda ~i 400 de zile-amenda.
323. Executarea pedepsei amenzii. Dupa ramanerea definitiva a
hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii, condamnatul trebuie sa depuna la
judecatorul delegat cu executarea recipisa de plata integrala a amenzii, in
termen de 3 luni. Cand eel condamnat se gase~te in imposibilitate de a achita
integral amenda, judecatorul delegat cu executarea, la cererea condamnatului,
poate dispune e~alonarea platii amenzii in rate lunare pe eel mutt 2 ani (art. 559
240
C.p.p.). Dispozitiile din Codul de procedura penala se completeaza cu cele din
Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurilor educative ~i a
altar masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal (art. 22 ~i urm.) 1•
324. Amenda care insofe~te pedeapsa inchisorii. Conform art. 62
alin. 1 C.p., daca prin infraqiunea savar~ita s-a urmarit obfinerea unui folos
patrimonial, pe langa pedeapsa fnchisorii se poate aplica ~i pedeapsa amenzii.
in acest caz ne aflam intr-o situafie de exceptie, cand legea permite cumularea a
doua pedepse principale pentru savar~irea unci singure infracfiuni. Aplicarea
pedepsei amenzii pe langa pedeapsa inchisorii, in acest caz, este posibila daca
pedeapsa principala prevazuta de lege pentru infractiunea savar~ita este numai
inchisoarea sau pedeapsa inchisorii altemativ cu amenda ~i instanta opteaza
pentru aplicarea pedepsei cu inchisoarea. Legalitatea sanqionarii ~i cu pedeapsa
amenzii nu mai rezulta din norma speciala, care ar putea sa nu prevada amenda,
ci din prevederile art. 62 alin. 1 C.p.
Instanta poate aplica ~i pedeapsa amenzii numai dupa ce a aplicat
pedeapsa inchisorii. Daca legea prevede pedeapsa amenzii altemativ cu
pedeapsa inchisorii ~i instanfa a optat pentru aplicarea pedepsei amenzii, atunci
in lipsa pedepsei inchisorii nu este posibila adaugarea amenzii conform art. 62
alin. 1 C.p., iar intr-o astfel de ipoteza sunt aplicabile (dupa cum am aratat
anterior) dispozifiile art. 61 alin. 5 C.p., care permit majorarea limitelor speciale
ale zilelor-amenda cu o treime.
Condifiile care trebuiesc indeplinite pentru ca instanfa sa poata aplica
pedeapsa amenzii care insote~te pedeapsa inchisorii sunt:
a) aplicarea unei pedepse cu fnchisoarea ~i
b) prin infracfiunea savdr:jita sci se fl urmarit obfinerea unui folos
patrimonial.
Nu are importanta durata pedepsei inchisorii ~i nici daca in cauza este
incidenta o cauza de atenuare ori de agravare a pedepsei. Cat prive~te obfinerea
folosului material, este suficient ca acesta sa fi fost doar urmarit, nefiind
necesar ~i realizarea efectiva a acelui folos. indeplinirea condifiilor privind
1
Conform art. 559 alin. 1 C.p.p. (dispozitie reluata ~i art. 22 alin. 1 din Legea
nr. 253/2013), amenda trebuie sa fie achitata integral 1n termen de 3 luni de la data
ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Conform art. 559 alin. 2 C.p.p. (dispozitie
reluata ~i art. 22 alin. 2 din Lege nr. 253/2013), daca persoana condamnata nu poate achita
integral amenda 1n termenul de 3 luni, poate solicita judecatorului delegat cu executarea
e~alonarea platii amenzii 1n rate lunare pe o perioada de eel mult 2 ani . Deoarece in cazul
platii integrale a amenzii s-a prevazut un termen de 3 luni, consideram ca 1n cazul platii
e~alonate in rate lunare 1ntarzierea platii unei rate cu mai mult de 3 luni echivaleaza cu
neexecutarea amenzii.
241
aplicarea amenzii care insote~te pedeapsa inchisorii nu inseamna ca instanta
este obligata sa aplice ~i pedeapsa amenzii pe langa pedeapsa inchisorii.
Cuantumul pedepsei amenzii care insotqte pedeapsa inchisorii se
stabile~te tot pe sistemul zilelor-amenda.
Daca instanta decide sa aplice ~i pedeapsa amenzii pe langa cea a
inchisorii, limitele intre care se va aplica amenda sunt cele prevazute in art. 61
alin. 4 lit. b ~i c C.p., insa raportarea nu se va face la pedeapsa inchisorii
prevazuta de lege pentru infractiunea savar~ita, ci la pedeapsa fnchisorii
stabilita de instanfa. De ex., daca legea prevede pentru infractiunea cu privire
la care infractorul a urmarit obtinerea unui folos patrimonial pedeapsa inchisorii
, 1-a condamnat la un an ~i 6 Zuni fnchisoare; in
de la unu la 5 ani , iar instanta
acest caz, amenda care insote~te pedeapsa inchisorii se va stabili, conform
art. 61 alin. 4 lit. b C.p. (pentru ca inchisoarea stabilita este de eel mult 2 ani),
intre 120 ~i 240 de zile-amenda.
Posibilitatea aplicarii pedepsei amenzii pe langa pedeapsa inchisorii in
cazul infractiunii prin care s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial (in
conditiile art. 62 C.p.) nu trebuie confundata cu posibilitatea instantei, ca in
cazul infractiunii prin care s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, iar
pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru
aplicarea amenzii (in cazul in care amenda este prevazuta altemativ cu
pedeapsa inchisorii - s.n.), sa aplice pedeapsa amenzii intre limitele speciale ale
zilelor-amenda majorate cu o treime (art. 61 alin. 5 C.p.). In ambele cazuri
avem ca ipoteza savar~irea unei infractiuni prin care s-a urmarit obtinerea unui
folos patrimonial. Dispozitiile art. 62 C.p. au in vedere aplicarea in primul rand
a pedepsei inchisorii pe langa care se poate aplica ~i pedeapsa amenzii, pe cand
dispozitiile art. 61 alin. 5 C.p. sunt aplicabile in situatia in care instanta
stabile~te in primul rand pedeapsa amenzii dintr-o data intre limitele speciale
prevazute de lege majorate cu o treime.
Spre deosebire de pedeapsa amenzii, care se aplica singura, in cazul
amenzii care insote~te inchisoarea, suma corespunzatoare unei zile-amenda se
determina tinandu-se seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau
urmarit (art. 62 alin. 3 C.p.). Acest criteriu de individualizare este special fiind
prevazut in dispozitiile art. 62 C.p., care deroga de la cele prevazute in art. 61
C.p., ce reprezinta cadrul comun, general. Ar rezulta ca in cazul amenzii care
insote~te pedeapsa inchisorii, situatia materiala a condamnatului, precum ~i
obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate in intretinerea sa nu mai
pot fi luate in seama la stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei
zile-amenda.
242
325. inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii. Daca un
condamnat, cu rea-credinta, nu executa pedeapsa amenzii 1, in tot sau in parte,
numarul de zile-amenda neexecutate se inlocuie~te cu un numar corespunzator
de zile cu inchisoare (art. 63 alin. 1 C.p.).
Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii reprezinta o sanctiune
pe care instanta de executare o dispune fata de condamnatul care, de~i are
posibilitatea sa-~i plateasca amenda, refuza sa o faca (art. 586 C.p.p.). Din
prevederile art. 63 C.p. rezulta ca neplata cu rea-credinta a amenzii (imputabila
condamnatului) atrage obligatoriu inlocuirea zilelor-amenda cu numar
corespunzator de zile de inchisoare, legea nelasand la aprecierea judecatorului
delegat posibilitatea acestei inlocuiri.
Inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea este dispusa indiferent daca
legea prevede pentru infractiunea savar~ita de condamnat numai pedeapsa
amenzii ori pedeapsa amenzii altemativ cu pedeapsa inchisorii. A~adar, in caz
de neexecutare cu rea-credinta a pedepsei amenzii, condamnatul poate ajunge
sa execute pedeapsa inchisorii chiar daca legea prevede pentru infractiunea
savar~ita de acesta doar pedeapsa amenzii. In acest caz, nu se poate sp~ne ca
este incalcat principiul legalitatii, deoarece condamnatul este constrans sa
execute o ~anctiune care nu este prevazuta de lege pentru infraqiunea savar~ita
de acesta. In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu inchisoarea, temeiul aplicarii
pedepsei cu inchisoarea se regase~te in dispozitiile prevazute in Codul penal de
stabilire a pedepsei amenzii pe sistemul zilelor-amenda.
De asemenea, inlocuirea amenzii se dispune ~i daca amenda neexecutata
(neexecutare imputabila condamnatului) a insotit pedeapsa inchisorii. In acest
caz, zilele-amenda se vor transforma in zile de inchisoare, care se vor adauga la
pedeapsa inchisorii pe langa care se aplicase amenda. Pedeapsa inchisorii astfel
rezultata va forma o singura pedeapsa (art. 63 alin. 2 C.p.).
In toate cazurile de inlocuire, unei zile-amenda ii corespunde o zi de
inchisoare (art. 63 alin. 3 C.p.).
In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, pedeapsa ce se
stabile~te de instanta nu poate fi decat cu executare efectiva2 •
A~adar, instanta de judecata, inlocuind pedeapsa amenzii cu inchisoarea,
potrivit art. 63 alin. 1 C.p., nu va putea in continuare sa dispuna amanarea aplicarii
pedepsei ori suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. In acest caz a fost
inlocuita doar pedeapsa cu amenda, nu ~i modul de individualizare a executarii
acesteia.
1
Cu privire la termenul in care trebuie achitata amenda, a se vedea explicatiile de la
executarea pedepsei amenzii.
2
Ase vedea LC.CJ., sectiile unite, d. nr. L (50) din 4 iunie 2007, in Jurisprudenta
secfiei penale pe anul 2007, vol. I, Recursuri fn interesul legii fn materie penala, Edi~a
Hamangiu, Bucure~ti, 2008, pp. 252-254.
243

326. Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremu-
nerate in folosul comunitapi. Daca eel condamnat nu poate executa pedeapsa
amenzii din motive neimputabile lui, instanta, cu consimµmantul persoanei
condamnate, inlocuie~te obligatia de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a
presta o munca neremunerata in folosul comunitatii. Obligarea condamnatului de a
presta o munca in folosul comunitatii este posibila numai daca starea de sanatate a
persoanei condamnate permite prestarea unei astfel de munci (art. 64 alin. 1 C.p.).
Unei zile-amenda ii corespunde o zi de munca in folosul comunitatii.
Inlocuirea obligatiei de plata a amenzii cu obligatia de a presta o munca
neremunerata in folosul comunitatii se dispune daca sunt indeplinite condifiile:
a) existenta unei hotarari de condamnare la pedeapsa amenzii, fiind indeplinita
conditia ~i daca amenda a fost aplicata pe langa pedeapsa inchisorii (in conditiile
art. 62 C.p.); b) persoana condamnata nu a achitat sau nu a achitat integral amenda
aplicata de instanta, din motive neimputabile ei, fiind indeplinita conditia ~i daca
persoana condamnata nu efectueaza plata lunara a amenzii e~alonate pe o durata de
maximum 2 ani 1; c) persoana condamnata sa-~i fi dat acordul de a presta o munca
neremunerata in folosul comunitatii; d) starea de sanatate a persoanei condamnate
sa permita prestarea unei astfel de munci.
Obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii poate fi
dispusa ~i in cazul amenzii care a insotit pedeapsa inchisorii. In acest caz,
executarea muncii in folosul comunitatii se va face dupa executarea pedepsei
inchisorii (art. 64 alin. 2 C.p.).
Daca persoana condamnata nu-~i da acordul pentru prestarea unei munci
neremunerate in folosul comunitatii, atunci singura posibilitate este ca instanta sa
inlocuiasca amenda neexecutata (zilele-amenda neexecutate) cu pedeapsa inchisorii
(art. 64 alin. 6 C.p.). In lege nu se precizeaza care este solutia instantei in ipoteza in
care condamnatul la pedeapsa amenzii nu o poate executa in tot sau in parte din
motive neimputabile lui, i~i da acordul sa presteze o munca neremunerata in folosul
comunitatii, dar starea de sanatate nu ii permite sa presteze o astfel de munca.
Consideram ca intr-o asemenea situatie, in care nu s-ar putea gasi niciun fel de
munca neremunerata pe care condamnatul sa o poata totu~i presta ~i astfel sa-~i
achite amenda prin intermediul muncii in folosul comunitatii, nu se va putea
dispune nici executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci
neremunerate in folosul comunitatii, deoarece nu este indeplinita conditia ca
starea de sanatate a persoanei condamnate sa permita prestarea unei astfel de
munci, dar nu se va putea dispune nici inlocuirea pedepsei amenzii cu un numar
de zile de inchisoare corespunzator numarului de zile-amenda ramase neplatite,
1
In ceea ce prive~te termenul panii la care trebuie achitatii amenda, a se vedea
explicafiile de la executarea pedepsei amenzii.
244
.
deo~re~e nu este indeplinita conditia ca persoana condamnata sa fie de rea-
credmta.
Coordonarea executarii obligatiei de a presta O munca neremunerata A
folo~ul comuni~tii_ se face de serviciul de probatiune (art. 64 alin. 3 c.p\~
Echivalar~a un~1 zile de munca se face prin prestarea a doua ore de activitate
(art. ~2 alm. 2 dm Legea nr. 253/2013). Executarea muncii in folosul comunitatii se
fa~e mtr-un tem_ien de maximum 2 ani de la data ramanerii definitive a hoffirarii
pnn c~~ .~-a d1spus executarea amenzii prin prestarea unei munci in folosul
comun1tatn (art. 23 alin. 6 din Legea nr. 253/2013).
. Daca intre timp c~ndamn~tul are posibilitatea de plata a amenzii, poate sa
~ch1te s~a corespunzatoare z1lelor-amenda ramase neexecutate. In acest caz
mceteaza executarea muncii in folosul comunitatii corespunzatoare zilelor-amenda'
pentru ~are c?n~amnatul a platit suma de bani (art. 64 alin. 4 C.p.). Condamnatul
poate ~s~ achite mtegral amenda, caz in care nu mai are de executat nicio zi de
~unca m fol~s~l comunitatii sau poate face o plata paqiala, iar pentru restul
z1lelor-am-enda sa presteze tot atatea zile de munca in folosul comunitatii.
~a-c~. perso~~. conda:r:mata _nu executa obligatia de muncii in folosul
com~1;atn m cond1tnle _s~~1ht~ de m~tanta, atunci zilele-amenda neexecutate prin
mun_ca m ~olos~I comumtatn se mlocmesc (obligatoriu) cu un numar corespunzator
de zile cu mch~soare (art. 64 alin. 5 lit. a C.p.). Aceasta inlocuire a zilelor-amenda
neexecu~te P:111 m~nca cu un numar corespunzator de zile de inchisoare nu se
~on~~~ c~ mlocmrea pedepsei amenzii cu inchisoarea (art. 63 C.p.). In cazul
mlocmru z1lelor-a1:11-enda. neexecutare prin munca persoana condamnata nu a
execu~t amend~ d~n motive neimputabile ei ~i ulterior instanta i-a inlocuit plata
ame~n. cu obhgatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii
~obl~gap.e pe care nu a respectat-o), pe cand in cazul inlocuirii pedepsei amenzii ~u
mch1s~~rea, persoana condamnata cu rea-credinta nu ~i-a executat pedeapsa
amenzn.
D~ca persoana c-o~d~mnata savar~e~te o noua infractiune descoperita inainte
de te~~rea_ executaru mtegrale a obligatiei de a presta o munca in folosul
~om~itatn, z1lele-amenda neexecutate prin munca in folosul comunitatii se vor
mlocm ~u un numar de zile de inchisoare corespunzator. Zilele-amenda neexe-
~utate pnn ~unca ~n folosul comunitatii la data condamnarii definitive pentru noua
m~actiune, mlocmte cu un numar de zile de inchisoare corespunzator se vor
adauga la pedeaps~ pe~~ noua infracfiune (art. 64 alin. 5 lit. b C.p.). Aceasta
prev~d_er~ are aphcab1htate doar daca pronuntarea hotararii de condamnare
defmitiva~ p~ntru noua infract~~~ are ~oc pana la executarea integrala a obligatiei
?e _munca m folosul ~omun1tatn. Chiar daca noua infractiune este descoperita
mamte ~eA ~~ecutarea mtegrala a obligatiei de munca in folosul comunitatii, dar
?ata hotaram de ~on~~mnare pentru noua infraqiune este ulterioara datei executarii
mtegrale a obhgat1e1 de munca in folosul comunitatii, atunci executarea
245

zilelor-amenda s-a :facut deja prin prestarea respectivei munci ~i deci nu mai exista
zile-amenda care sa fie inlocuite cu zile de inchisoare.
Secfiunea a III-a
PEDEPSELE COMPLEMENTARE SI PEDEPSELE ACCESORII
APLICABILE PERSOANEI FIZICE
§ 1. Aspecte generale privind pedepsele complementare
327. Notiune. Pedepsele complementare sunt menite sa completeze
represiunea instituita prin pedeapsa principala. Pedepsele complementare sunt
prevazute de lege, aplicate de instanta judecatoreasca numai pe langa o
pedeapsa principala.
Ca sanctiune penala, ~i pedepsele complementare indeplinesc, alaturi de
pedepsele principale, functii de constrangere, de reeducare ~i de exemplaritate.
Prevenirea savar~irii de noi infractiuni ca scop al pedepsei se realizeaza ~i
prin aplicarea pedepselor complementare.
328. Felurile pedepselor complementare
In dreptul penal roman, pedepsele complementare sunt de trei feluri: a) in-
terzicerea exercitarii unor drepturi; b) degradarea militara ~i c) publicarea
hotararii de condamnare (art. 55 C.p.).
Pedepsele complementare sunt reglementate in texte distincte in Partea
generala a Codului penal, iar aplicarea lor pe langa o pedeapsa principala este
prevazuta in Partea speciala a Codului penal ori in legile speciale.
§ 2. Interzicerea exercitarii unor drepturi
329. Notiune. Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementara ce
consta in interzicerea pe o perioada de timp a exercitiului anumitor drepturi ale
condamnatului.
Interzicerea exercitarii unor drepturi se pronunta de instanta de judecata,
pe langa pedeapsa principala a inchisorii sau a amenzii.
330. Continutul interzicerii exercitarii unor drepturi. Potrivit art. 66
alin. 1 C.p., pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi
consta in interzicerea exercitarii pe o perioada cuprinsa intre unu ~i 5 ani a
unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:
1) Dreptul de a fl ales fn autoritatile publice sau fn orice alte functii
publice (art. 66 alin. 1 lit. a C.p.). Interzicerea prive~te o parte din drepturile
246
elect?rale, ~i anume interzicerea dreptului de a participa la alegeri in calitate de
cand1dat _pentru a fi ales in autoritatile pub lice sau in orice alta functie publ · ~
Ace~sta mterzice~e inseamna excluderea condamnatului de la posibilitatea ~~a~
cand1da la ~legenle parlamentare, prezidentiale, la alegerile pentru Parlamentul
E~opean ? la alegerea autoritatilor publice locale. De asemenea, interzicerea
pnve~te
r ·b r ~1 excluderea de la depunerea ~
candidaturii
.. pentru o funct·e,1 publ"1ca~
e 1g1 1_a, cu~ ar fi ce~ de membru m_ Cons1lml Super~or al Magistraturii ori de
pre~edmte,
·t· v1cepre~edmte sau pre~edmte de sectie , la Inalta Curte de C asa1·1e ~1·
Jus t1,1e. '
2) Dreptul de a ocupa o funcfie care implica exercitiul autoritatii de stat
(art. 66 alin. 1 lit. b C.p.). , '
Pede~psa_ p~ive~te in:erzice~e~ dreptului de a ocupa functii in aparatul de
stat care 1mphca pentru mdephmrea lor exercitiul autoritatii de stat adica
drep~l de a da dispozitii obligatorii ~i de a controla indepli~irea lor (de ex.:
funct1a de secretar de stat, ministru, prefect).
. ~a~d legea pre~ede inter~i~erea ~xercitarii dreptului de a ocupa O functie
pubh~~' _mstanta_ va d1spune atat mterz1cerea exercitarii dreptului de a fi ales in
a~~o~~tat1le pu~hce sau in orice alta functie publica, cat ~i interzicerea exer-
c1tam dre~tulm de a ocupa o funqie care implica exercitiul autoritatii de stat
~art. 66 alm. 2 _C.p.). C~le dou~ categorii de pedepse complementare prevazute
m art. 66 ahn. 1 ht. a ~1 b C.p. nu se pot aplica decat impreuna
(art. 66 alin. 3 C.p.).
. 3) Dr<!_ptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei (art. 66 alin. 1
ht. c :·P-)- In lip~a defi:1itiei termenului de ,,strain", consideram ca legiuitorul a
a~t m veder~ _on~e alt~ persoana care nu are cetatenia romana, adica apatridul,
cetatea~ul ~tram, mc_lus1v cetateanul unui stat membru al Uniunii Europene sau
al Spatmlm Economic European ori cetatenia Confederatiei Elvetiene.
Pentru protejarea persoanei care urmeaza sa paraseasca fortat teritoriul
tar~i, i? lege s:a. ~revazut ca _interzicerea dreptului strainului de ; se afla pe
tentorml Romame1 nu se va d1spune atunci cand exista motive intemeiate de a
se crede ca viata persoanei expulzate este pusa in pericol ori ca persoana va fi
expusa la tortura sau alte tratamente inumane ori degradante in statul in care
urmeaza a fi expulzata (art. 66 alin. 4 C.p.).
. 4) J?reptul de a alege (art. 66 alin. 1 lit. d C.p.). Interzicerea prive~te in
pnmul rand dreptul de a vota _la to~te categoriile de alegeri: locale, parla-
mentare, pentru alegerea Pre~edmtelm Romaniei, pentru alegerea membrilor in
Parlamen~l Eu:opean. A~_adar, int_erz~cerea acestui drept este legata de dreptul
la vot prevazut mart. 36 dm Const1tutia Romaniei.
247
 In lipsa vreunei distinctii privind categoriile de alegeri la care ~ostul
condamnat nu are drept de vot, se poate conchide ca interzicerea dreptulm de a
alege prive~te practic toate categoriile de alegeri la care fostul condamnat poate
lua parte in via ta de zi cu zi (de ex., alegerea pre~edintelui scarii de bl?c:
alegerea conducatorului unitatii sau departamentului unde persoana respectlva
lucreaza, daca legea prevede necesitatea organizarii de alegeri pentru ocuparea
unei astfel de functii etc.).
5) Drepturile parinfe$fi (art. 66 alin. 1 lit. e C.p.). Sunt interzise drepturile
parinte~ti acelora care au calitatea de parinti, pentru infractiunile comise in
legatura cu exercitarea acestor drepturi (de ex.: relele tratamente aplicate mino-
rului - art. 197 C.p.; incest - art. 377 C.p.; violenta in familie - art. 199
C.p. etc.).
Prin savar~irea unor astfel de infractiuni parintii sunt nedemni sa mai
exercite drepturile parinte~ti, iar prin interzicerea acestor drepturi, ca pedeapsa
complementara, este ocrotit minorul.
In aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor parinte~ti,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca trebuie sa se tina seama in
primul rand de interesele copilului ~i ca doar un comportament deosebit de
1 pedepse trebuie sa existe o legatura intre vehiculul folosit (condus) ~i
nedemn poate determina privarea unei persoane de drepturile parinte~ti •
6) Dreptul de a fl tutore sau curator (art. 66 alin. 1 lit. f C.p.). Si
interzicerea acestor drepturi este determinata de nedemnitatea infractorului care
prin infractiunile savar~ite a demonstrat ca nu prezinta garantii morale sa
exercite drepturile respective reglementate in Codul civil.
7) Dreptul de a ocupa funcfia, de a exercita profesia sau meseria ori de a
des/a$ura activitatea de care s-a folosit pentru savdr$irea infracfiunii (art. 66
alin. 1 lit. g C.p.).
Interzicerea acestui drept este determinata de periculozitatea condam-
natului care s-a folosit de functia, de profesia sa pentru a savar~i infractiunea.
Prin savar~irea infractiunii folosindu-se de functia, de profesia sa, condamnatul
este socotit nedemn sa o mai exercite in continuare, pe o anumita perioada de
timp, stabilita de instanta. De ex.: se interzice exercitarea profesiei de invatator
daca acesta a fost condamnat pentru infractiunea de vatamare corporala a unui
elev aflat in supravegherea sa sau de medic care s-a folosit de profesia sa pentru
a experimenta tratamente periculoase pentru pacientii sai ~.a.
C.E.D.O., Hotararea din 7 august 1996, cauza Johansen c. Norvegiei; C.E.D.O.,
1 Cu privire la condifiile in care se dispun masurile de siguran!ii, a se vedea
Hotararea din 19 septembrie 2000, cauza Gnahore c. Franfei, citate de V. Pa~ca, in Codul
penal comentat, vol. I, Partea genera/ii, autori: M. Basarab, V. Pa~'ca, Gh. Mateut,
C. Butiuc, Editura Hamangiu, Bucure~ti, 2007, p. 374.
248
Interzicerea exercitarii acestui drept poate avea ~i o alta natura juridica,
aceasta putand fi impusa de instanta ca obligatie ce trebuie indeplinita pe durata
termenului de supraveghere de catre persoana fata de care s-a dispus amanarea
aplicarii pedepsei (art. 85 alin. 2 lit. j C.p.), in sensul de a nu ocupa sau exercita
functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru comiterea
I
infracti unii. , II
8) Dreptul de a define, purta $i folosi orice categorie de arme (art. 66
alin. 1 lit. h C.p.). Aceasta pedeapsa complementara poate fi dispusa in general
fata de condamnatii care au savar~it infractiuni folosind arme, indiferent daca
au avut sau nu autorizatie pentru a detine astfel de arme sau fata de alti
condamnati periculo~i (de ex., au savar~it infractiuni cu violenta) pentru care
instanta apreciaza ca detinerea unei arme ar putea favoriza comiterea de noi
infracti uni.
9) Dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de
instanfa (art. 66 alin. 1 lit. i C.p.). Aceasta pedeapsa complementara nu se
confunda cu anularea permisului de conducere, care este o masura adminis-
trativa. In literatura de specialitate 1 s-a aratat ca pentru aplicarea unei astfel de
infractiunea savar~ita din care sa rezulte ca lasarea pe mai departe a condam-
natului de a conduce asemenea vehicule creeaza o potentiala stare de pericol,
pedeapsa complementara dobandind astfel virtutile unei masuri de siguranta2 •
10) Dreptul de a parasi teritoriul Romaniei (art. 66 alin. 1 lit. j C.p.). Este
o pedeapsa complementara care vizeaza in principal condamnatii cetateni
romani care au comis infractiuni pe teritoriul tarii sau in afara teritoriului tarii.
Intrucat legea nu face nicio distinctie, ar rezulta ca aceasta categorie de
pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate sa fie
aplicata oricarui condamnat indiferent de cetatenie sau daca este apatrid 3 • In
Codul penal aceasta interdictie se regase~te ~i sub alte forme: ca obligafie de a
cere acordul instantei pentru parasirea teritoriului, obligatie care poate fi
impusa pe perioada de supraveghere sau a termenului de supraveghere
persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei, respectiv
persoanei condamnate cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ~i
ca obligafie ce trebuie respectata de condamnatul care a beneficiat de liberarea
1
V. Pa~ca, op. cit., p. 462.
2
explicatiile din capitolul urmator.
3
A se vedea V. Pa~ca, op. cit., p. 462, in care s-a apreciat ca aceasta pedeapsa
complementara nu poate fi aplicata cetafenilor straini ~i nici apatrizilor.
249
conditionata, in acest din urma caz daca obligatia nu a fost aplicata in cadrul
pede~sei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
11) Dreptul de a ocupa o funcfie de conducere fn cadrul unei persoane
juridice de drept public ( art. ~?
alin. 1 l!t. ~ k .Cy.). ~ep~ezin~~ o sanctiun~
suplimentara pentm condamnatn care au savar~1t mfractmm ce 11 _fac n~demn1
de a conduce unitati unde au in administrare, de exemplu, fondun pubhce sau
au printre atributi'i luarea unor decizii care pot influenta societatea sau
comunitatea intr-un anumit sector de activitate.
12) Dreptul de a se afla fn anumite localitafi stabilite de instanfa (art. 66
alin. 1 lit. 1 C.p.). Este o pedeapsa complementara menita sa inla~r~ temp~ra~
prezenta condamnatului in anumite localitati in care a. savar~1t _mfrac~m~1
(ca, de ex.: unde a existat un mediu favorizant pentru com1terea de mf~actmm,
unde a avut un comp lice sau unde locuie~te victima ori rudele acesteia etc.),
pentru a se evita savar~irea de noi infractiuni, escaladarea unor conflicte mai
vechi in zona respectiva etc.
13) Dreptul de a se afla fn anumite locuri sau la anumite manife~tari
sportive, culturale ori alte adunari pub lice, stabilite_de instanf~ (a~. ~66 alm._ 1
lit. m C.p.). Este o pedeapsa complementara memta a fi aphcata m spe_cial
condamnatilor care au savar~it infractiuni in locurile aratate de lege, locun pe
care le frecventeaza mai des. Aceasta pedeapsa complementara are drept scop
sa confere un plus de siguranta pentm ordinea publica ~i o restrangere a
libertatii de mi~care prin impiedicarea temporara a condamnatilor de a fi
prezedti in Iocurile unde se desfa~oara evenimentele respective (meciuri de
fotbal, concerte, mitinguri electorale etc.).
Sanctiunea la care ne referim, ca pedeapsa complementara, nu se
confunda ~u alte obligatii ce se impun in cadml altar institutii juridic~ ca:
obligatia impusa pe perioada de supraveghere persoanei fata de care s-a d1spus
aman~rea aplicarii pedepsei ori obligafia ce trebuie respectata de co~da~a~l
care a beneficiat de liberarea conditionata, in acest din urma caz daca obhgatia
nu a fost aplicata in cadml pedepsei complementare a interzicerii exercitarii
unor drepturi.
De asemenea, aceasta sanctiune, ca pedeapsa complementara, nu se
confunda cu alte sanctiuni ce au o denumire ~i finalitate asemanatoare, preva-
zute in alte acte nor~ative, ca, de ex.: sanctiune contraventionala comple-
mentara a interzicerii accesului la unele competifii sau jocuri sportive,
prevazuta in Legea m. 4/2008 privind prevenirea ~i combaterea violentei cu
1
ocazia competitiilor ~i a jocurilor sportive .
1 Publicata in M. Of. nr. 24 din 11 ianuarie 2008.
250
14) Dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai
acesteia, cu persoanele care au comis infracfiunea sau cu alte persoane,
stabilite de instanfa, ori de a se apropia de acestea (art. 66 alin. 1 lit. n C.p.).
Aceasta pedeapsa complementara este menita sa protejeze pe victima
infractiunii ~i pe familia acesteia de o eventuala razbunare sau repro~ al
condamnatului. Sanctiunea are, de asemenea, rolul de a impiedica, eel putin
pentru o perioada de timp, regruparea fo~tilor participanti la savar~irea
infractiunii sau evitarea unor reactii adverse intre ace~tia sau cu alte persoane
care au avut mai mult sau mai putin legatura cu infractiunea savar~ita sau care
au participat la procesul penal (de ex., participantii care au colaborat cu
autoritatile, judecatori, procurori, avocati, martori sau alte persoane care intr-un
fel sau altul au participat la procesul penal). Potrivit art. 66 alin. 5 C.p., instanta
trebuie sa stabileasca in concret continutul acestei interziceri. In hotararea de
condamnare trebuie aratate in mod clar care sunt persoanele, dintre cele aratate
de lege, cu care condamnatul are interdictia de a comunica.
Nici aceasta pedeapsa complementara nu se confunda cu alte obligatii
prevazute in cadml altor institutii de drept penal ca: obligafia impusa pe
perioada de supraveghere persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii
pedepsei ori cu obligafia ce trebuie respectata de condamnatul care a beneficiat
de liberarea conditionata, in acest din urma caz daca obligatia nu a fost aplicata
in cadml pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
15) Dreptul de a se apropia de locuinfa, locul de munca, ~coala sau alte
locuri unde victima desfa~oara activitafi sociale, fn condifiile stabilite de
instanfa de judecata (art. 66 alin. 1 lit. o C.p.). Aceasta pedeapsa comple-
mentara are, de asemenea, rolul, ca ~i precedenta, de protejare a victimei de
eventualele reactii adverse ale condamnatului impiedicandu-1 pe acesta sa
recurga la manifestari necugetate. Interzicerea mai are rolul ca ma.car temporar,
pana se mai atenueaza eventuala dorinta de razbunare a condamnatului, acesta
sa nu se afle in niciun fel in spatiul in care victima i~i desfa~oara viata de zi cu
zi. Conform art. 66 alin. 5 C.p., instanta trebuie sa precizeze in hotararea de
condamnare care sunt locurile (locuinta, loc de munca etc.) fata de care eel
condamnat are interdictia de a se apropia.
331. Aplicarea interzicerii exercitarii unor drepturi pe langa pe-
deapsa amenzii ori pedeapsa inchisorii. Ca orice pedeapsa complementara,
interzicerea exercitarii unor drepturi este aplicabila numai pe langa o pedeapsa
principala. Pedeapsa principala poate fi inchisoarea sau amenda. Nu are
importanta durata ori cuantumul pedepsei principale ce urmeaza a fi complinita
cu pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi.
Din economia dispozitiilor art. 67 alin. 1 C.p. rezulta ca interzicerea unor
drepturi se aplica numai pe langa o pedeapsa principala stabilita pentru o in-
fractiune. Aceasta inseamna ca interzicerea unor drepturi nu va putea fi aplicata
251

pe langa O pedeapsa rezultanta, in caz de plural~t~~e de infr~ctiun~, d~ca nu a
fost mai 'intai aplicata pe langa o pedeapsa stab1hta pentru mfractmmle ce au
~
1
format pluralitatea . . .
Aplicarea pedepsei complementare este obligatorze .cand legea prevede
aceasta pedeapsa pentru infractiunea savar~ita (art .. 67 alm. 2 C:pJ,
de unde
rezulta ca in lipsa unei astfel de prevederi aplicarea e1 estefacultatzv~.
in cazul aplicarii facultative a pedepsei compleme~tar~, ~nstanJa va
aprecia cu privire la necesitatea sanctionarii co~damna~lm ~rm mterz1c_erea
exercitarii a unuia sau mai multora dintre drepturile prevazute m art. 66 alm. 1
C.p. Necesitatea aplicarii pedepsei complementare se ~a con~tata in_ functi~ d_~
criteriile prevazute in art. 67 alin. 1 C.p.: natura _~1 grav1tatea mfractmnn
savar~ite, imprejurarile cauzei ~i persoana infractorulm. . va aplica ~i pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima
Daca instanta apreciaza ca este necesara aplicarea pedepse1 comple-
mentare, va decid~ care drept sau care dintre drepturile prevazute in art. 66
alin. 1 vor forma obiectul interzicerii. . aplica in cazul in care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub
Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitari~ unor dreptur1
este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa alatun de pedeapsa
principala ( de ex., art. 188 C.p. - infractiunea de om~r ~ s~ pedepse~te c~
'inchisoarea de la 10 la 20 de ani ~i interzicerea exercztam unor drepturz,
art. 197 C.p. - infractiunea de rele tratamente aplicate minorului se p~depse~}e
cu 'inchisoarea de la 3 la 7 ani ~i interzicerea exercitarii unor drepturz etc.). In
cazul aplicarii obligatorii a pedepsei complementar~ instanta !1-u ma~ are
facultatea de a decide asupra necesitatii aplicarii acesteia pentru ca neces~tat~~
aplicarii decurge din lege. Criteriile privind natura ~i _gravitatea infrac~mnn,
imprejurarile cauzei ~i persoana infractorului pot fi folos1te pe_ntru ~e~e~marea
in concret a categoriilor de drepturi a caror exercitare va fi mt~rz1s~. _In ca~u:
aplicarii obligatorii a pedepsei complementare, in~~anta trebm~ sa 1~terz1~a
exercitarea a eel putin unuia dintre cele 15 categorn de dreptun prevazute m
art. 66 alin. 1 C.p. . .
in unele cazuri legea prevede ~i categoriile de dreptun a caror exerc1tare
va fi interzisa obligatoriu. De ex., in cazul infractiunii de luare ~e mita_(:rt. ~89
C.p.), se va interzice ~i exercitarea dreptului de a ocupa o funcf~e ~u~lzca on ~e
a exercita profesia sau activitatea in executarea careia s-a s_avar,Jzt f~pta. In
acest caz va fi interzisa in mod obligatoriu exercitarea dreptunlor pre~azute d~
art. 66 alin. 1 lit. a) ~i b) C.p. (conform art. 66 alin. 2 C.p.) cat ~1 a celm
prevazut de art. 66 alin. 1 lit. g) C.p. A~adar in cazul infractiunii de luare de
1 Aplicarea pedepselor complementare pe langa o pedeaps~ stabilita .pentru o
infractiune, ~i nu direct pe langa o pedeapsa rezultanta, se dedu~ce dm prevedenl~ art. 45
C.p. referitoare ~i la contopirea pedepselor complementare m caz ae plurahtate de
infractiuni.
252
!
II
mita, exercitarea drepturilor expres aratate va fi obligatoriu interzisa, iar pentru
celelalte categorii de drepturi interzicerea exercitarii ramane la aprecierea
instantei (aplicare facultativa).
in toate cazurile instanta va stabili ~i perioada de timp pe parcursul careia
va fi interzis exercitiul unuia sau unora dintre drepturile respective. Aceasta
perioada este cuprinsa intre unu ,Ji 5 ani. Prin exceptie, in unele cazuri,
legiuitorul a prevazut in mod expres durata pe parcursul careia va fi interzis
exercitarea drepturilor respective. De exemplu in cazul infractiunii de folosire a
functiei pentru favorizarea unor persoane se va interzice ~i exercitarea dreptului
de a ocupa o functie publica pe o perioada fixa de 3 ani. Tot astfel in cazul
neaplicarii detentiunii pe viata (art. 57 C.p.) sau in cazul inlocuirii detentiunii
pe viata (art. 58 C.p.) pe langa pedeapsa principala a inchisorii de 30 de ani se
(adica 5 ani- s.n.)
Interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei nu se
supraveghere (art. 67 alin. 3 C.p.), deoarece condamnatul strain va fi pus sub
supraveghere pe o anumita perioada de timp, ce nu s-ar putea realiza fara
prezenta sa pe teritoriul tarii. Exercitarea tuturor celorlalte drepturi, inclusiv
cele electorale, poate fi interzisa ~i strainului 1 .
Indiferent daca aplicarea pedepsei complementare este obligatorie sau
facultativa, este necesar ca pedeapsa stabilita sa fie inchisoarea sau amenda,
neavand importanta eventuala modalitate de individualizare a executarii a
acestora. A~adar, pedeapsa complementara va putea fi aplicata indiferent daca
instanta a hotarat executarea amenzii sau a inchisorii ori a dispus amanarea
aplicarii pedepsei (in conditiile art. 83 C.p.) sau suspendarea executarii sub
supraveghere (in conditiile art. 91 C.p.). Nu trebuie confundata aplicarea
pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi cu executarea ei
efectiva.
332. Posibilitatea aplicarii interzicerii exercitarii unor drepturi pe
langa pedeapsa detenµunii pe viafa. in dispozitiile art. 67 C.p. privind
aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi nu s-a
prevazut posibilitatea aplicarii pedepsei complementare a interzicerii exercitarii
unor drepturi pe liinga pedeapsa principala a detenfiunii pe viafa. S-ar putea
spune ca aplicarea acestei pedepse complementare pe langa detentiunea pe viata
nu ~i-ar avea niciun rost intrucat condamnatul nu ar mai avea cum sa execute o
astfel de pedeapsa complementara dupa terminarea executarii detentiunii pe
viata.
1
A se vedea, in acest sens, LC.CJ. d. nr. XXIV din 16 aprilie 2007, pronuntata in
solutionarea unui recurs in interesul legii.
253

In situatia in care celui condamnat initial la pedeapsa detentiunii pe vi~!~ i
se inlocuie~t~ aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchi~orii pe timp de 30 de ~m, ~n
lege s-a prevazut aplicarea obligatorie a pedepse1 ~o~ple1?-~ntare const~nd m
interzicerea exercitarii unor drepturi pe durata maxima, ad1ca pe o durata de 5
ani. Astfel, daca pe parcursul executarii detentiunii pe vi~!a . ~onda~atul
impline~te 65 de ani, va putea beneficia _de inlocuirea de~ent1~n11 p~ v~ata cu
pedeapsa inchisorii pe timp de 3~ de ~m ~~rt. 58. ~-~_.) ~1 obhgato~m 1 se v~
aplica pedeapsa complementara a mterz1cem exer~1tam unor ~re?tun p~ d~rata
maxima. In acest caz instanta, dispunand inlocmrea detentmnu pe vrn!~, va
trebui sa decida ~i care sunt drepturile, dintre cele prevazute in a~. 66 ah~.~ 1
C.p., a caror exercitare este interzisa ca pedeapsa comp~em~~tara. !~~~1, m
acest caz, pana la urma, pedeapsa complement~ra ~- i~terz1cem exer~1ta:1~ ~°:or
drepturi a fost aplicata pe langa pedeapsa inch1som ~1 nu a fost aphcata 1mtrnl
pe langa pedeapsa detentiunii pe viata. . .
in practica judiciara anterioara intrarii in vigoare a actualulu~ ~od penal ~:
in condi!iile unor reglementari similare cu cele in vigo~re,_ ~-a dec_1s :n sen~ul ca
daca instanta a aplicat inculpatului pedeapsa detentmnu pe vrnta, aphcarea
pedepsei idterzicerii unor drepturi era obligatorie_ daca le~ea o pre~edea,
fiindca, in anumite cazuri, eel condamnat la aceasta pedeapsa poate fi hberat
1
conditionat ori pedeapsa ar putea fi gratiata sa~_comutat~ - • pedeapsa principala nu a apucat sa fie executata sau sa fie executata integral. In
in cazul unei eventuale liberari cond1t10nate dm executarea pedep~e1
detentiunii pe viata, oricum celui condamnat i s~ int~rzi~. toate _d,:e.~tunle
prevazute in continutul pedepsei co°:plementare a 1~terz1cem. exerc1tam unor
drepturi sau O parte dintre ele cu titlu ~e pe~eapsa acces?ne, pe par_cursul
executarii detentiunii pe viata, iar aceasta 1~terz1cere va continua tot cu_~1tlu de
pedeapsa accesorie ~i pe durata termenulm de supraveghere de ~ 0 ~m . C_u~
pentru a fi liberat conditionat eel condamnat _la pedeapsa deten5mn~1 pe v1_at~
trebuie sa execute efectiv minimum 20 de am, la care se adauga ce1 10 a?~ ~~
termenului de supraveghere, rezulta o perioada de interzicere a exerc1~am
drepturilor respective de minimum 30 de ani. Da~a in_ leg~ s-ar ~ y~~vazut
posibilitatea aplicarii pedepsei complementare a mterz1cem exer:1tam . unor
drepturi pe langa detentiunea pe viata, ar fi insemnat_ ca dupa e~p1ra~ea
termenului de supraveghere de 10 ani (pana la care dreptun~e ar fi fost. m5erz1se
ca pedeapsa accesorie) sa inceapa o noua perioada (de m_ax1m~m 5 am) m car~
exercitarea drepturilor respective sa continue sa fie m~erz1se ca pede:ipsa
complementara. Interzicerea exercitarii drepturilor respective pe durate atat de
1Ase vedea C.S.J. s.p., d. nr. 4056/2001 , in R.D.P. nr. 2/2003, pp. 163-~64.
2Conform art. 99 alin. 3 C.p., de la data liberarii condifionate (dm executarea
pedepsei detentiunii pe viata - s.n.), condamnatul este supus unui termen de supraveghere
de JO ani.
254
mari, mai intai ca pedeapsa accesorie ~i apoi ca pedeapsa complementara, ar fi
exagerata.
Concluzie. Intrucat in lege (art. 67 alin. 1 C.p.) se prevede ca aplicarea
pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata
daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea sau amenda, :fara a se
mentiona ~i pedeapsa detentiunii pe viaµ, consideram ca aplicarea acestei
pedepse complementare pe ldnga detenfiunea pe via/a nu este posibila.
333 . Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi.
Potrivit dispozitiilor art. 68 C.p. , exista trei momente de incepere a executarii
pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi: a) de la rama-
nerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii; b) de la rama-
nerea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea
executarii pedepsei sub supraveghere; c) dupa executarea pedepsei inchisorii,
dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa implinirea termenului de
prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere
a liberarii conditionate (adica dupa executarea sau dupa considerarea ca
executata a pedepsei inchisorii).
a) In cazul pedepsei amenzii, condamnatul este lipsit de exercitiul dreptu-
rilor respective imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, de~i
acest caz, inceperea executarea pedepsei complementare se face in paralel cu
executarea amenzii daca plata acesteia a fost e~alonata in rate sau daca executarea
ei se face prin prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii. Daca se
dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea, executare~ pedepsei
complementare nu mai poate continua, urmand ca partea din durata pedepsei
complementare neexecutata la data inlocuirii sa se execute dupa executarea
pedepsei principale a inchisorii (art. 68 alin. 3 C.p.).
b) Daca se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (a
inchisorii - s.n.), interdiqiile aplicate prin hotararea de condamnare (sub forma
pedepsei complementare) pot sa-~i produca efectul imediat ce hotararea a ramas
definitiva, deoarece condamnatul este lasat in comunitate fiindu-i suspendata
doar executarea pedepsei principale a inchisorii. Dispunandu-se suspendarea
executarii pedepsei principale, condamnatul se afla temporar (pe durata
termenului de supraveghere a suspendarii executarii pedepsei) intr-o situatie
similara cu eel condamnat care a executat pedeapsa principala. In caz de
revocare a masurii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, partea din
durata pedepsei complementare neexecutata la data revocarii se va executa
dupa executarea pedepsei principale a inchisorii (art. 68 alin. 3 C.p.).
c) Executarea pedepsei complementare incepe dupa executarea pedepsei,
dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa ori dupa implinirea termenului
de prescriptie a executarii pedepsei. In aceste cazuri, pana la stingerea
255
executarii pedepsei principale (prin executare efectiva sau prin considerare ca
executata a acestei pedepse) condamnatul are interzisa exercitarea acelora~i
categorii de drepturi, dar ca pedeapsa accesorie.
d) In cazul liberarii conditionate, intervalul cuprins intre data liberarii ~i
data implinirii duratei pedepsei reprezinta o perioada (denumita termen de
supraveghere a liberarii conditionate) in care executarea pedepsei nu s-a stins
definitiv, iar pe parcursul acesteia exercitarea drepturilor respective este
interzisa deja ca pedeapsa accesorie. Dupa implinirea duratei pedepsei,
interzicerea exercitarii drepturilor in cauza va continua cu titlul de pedeapsa
complementara.
Punerea in executare a pedepsei complementare a interzicerii exercitarii
unor drepturi se face conform art. 29-31 din Legea nr. 253/2013 . Din
executarea pedepselor complementare prevazute in art. 66 alin. 1 lit. 1)-o) C.p.
(restrictive de drepturi din punct de vedere teritorial), judecatorul delegat cu
executarea poate acorda permisiuni, in cazurile prevazute de lege, pe o perioada
de timp determinata.
N erespectarea de catre condamnat a interdictiilor dispuse prin aplicarea
pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi va conduce la
savar~irea infractiunii de neexecutare a sanc/iunilor penale, prevazuta la
art. 288 alin. 1 C.p.
§ 3. Degradarea militara
334. Nofiune ~i caracterizare. Degradarea militara este pedeapsa com-
plementara ce consta in pierderea gradului militar ~i a dreptului de a purta uni-
forma (art. 69 alin. 1 C.p.).
Potrivit naturii sale, degradarea militara este o pedeapsa privativa de
drepturi care se poate aplica numai acelor condamnati care au calitatea de
militari activi, 'in rezerva sau in retragere. Conform art. 69 din Legea
nr. 80/1995 1 privind statutul cadrelor militare, ,,degradarea militara se aplica,
fn condi/iile prevazute de legea penala, cadrelor militare fn activitate, fn
rezerva ,$i fn retragere, condamnate la pedeapsa complimentara a degradarii
militare prin hotarare judecatoreasca".
Degradarea militara se aseamana cu pedeapsa complementara a inter-
zicerii exercitarii unor drepturi, fiind tot o pedeapsa restrictiva de drepturi,
deoarece condamnatul este privat de dreptul la gradul militar obtinut ~i dreptul
de a purta uniforma, dar se deosebe~te de aceasta deoarece pierderea gradului
militar §i a dreptului de a purta uniforma nu se aplica pe o durata determinata §i
1
Publicata in M. Of. nr. 155 din 20 iulie 1995.
256
est~ pe durata ~edeterminata. Odata cu obtinerea reabilitarii fostul condamnat
nu 1 se va reda §I gradul militar avut inainte de condamnare'.
. 335_- _Co~difi~ ~e Aaplicare. Degradarea militara se aplica numai condam-
nati_lor _miht~n act_1v1, m reze~a sau in retragere §i, sub acest aspect, sfera
subie~t:1~: carora h se poate aphca este mai restransa decat in cazul interzicerii
exerc1tam unor drepturi.
Degradarea milit~ra se aplica in mod obligatoriu in cazul infractiunilor
grave _care au at~as aphcarea pedepsei cu inchisoarea mai mare de 1o ~ni sau
detentmnea pe :71~ta (art._ 69 alin. 2 C.p.). Nu are importanta forma de vinovatie
cu care s-a com1s mfractmnea. '
~ De_gradar~a mil~tara. se poate aplica, fiind facultativa, cand pedeapsa apli- :I
cata de n:_stanta est~ mch1~oarea de eel putin 5 ani §i eel mult 1o ani §i a fost
pronup.tata pentru o mfrac~mne savar§ita cu intentie (art. 69 alin. 3 C.p.).
In c~zu! ~ondamn_at1lor la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa cu inchi-
soarea mai mica de 5 am nu se aplica degradarea militara.
~eoarece este c~nditionata de durata pedepsei inchisorii aplicate, preve-
?erea _m _Partea speciala a Codului penal ori in legile penale speciale a
mfractm~ilor pentru care_se aplica degradarea militara nu a mai fost necesara.
. Aphcarea p~depse1 complementare a degradarii militare nu inlatura
a~hca:ea pedepse1 . complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
fimdca sfera dreptunlor ce pot fi interzise este diferita. '
33?· Executare~ degradarii militare. Pierderea gradului militar §i a
dreptulm de a_Purta umforma incepe cu data ramanerii definitive a hotararii de
condamnare §1_e_s~e perpetua. Redarea gradului militar pierdut nu este posibila
ca efect al reab1htam (art. 169 alin. 2 C.p. ).
§ 4. Publicarea hotararii definitive de condamnare
~ }~7.
No~i~ne ~i caracterizare. Conform art. 70 alin. 1 C.p. , publicarea
hotaram defimtive de condamnare se poate dispune cand f d d
n tu · · . fi . .. ,man seama e
A
A • ,
. a ra §I gravi~ate~a m~ ractm~n, 1mpreJurarile cauzei §i persoana condamnatului,
m stanta a~recia~a ~a pubhcarea va contribui la prevenirea savar§irii altor
asemenea mfractmm. Pedeapsa complementara a publicarii hotararii definitive
de condamnare se poate aplica indiferent de natura §i cuantumul pedepsei
1
in literatura de specialitate s-a aratat ca ulterior obtinerii reabilitarii de catre fostul
~on~a~at ce a fost_ de~r~dat militar, acesta ar putea sa ava~seze, in conditiile legii, piina la
ob~d1re_a gradulm m1htar avut anterior; a se vedea in acest sens Florin Streteanu
~oai";el
,p.
N315fu8, Drept penal. Partea genera/a, vol. II, Editura Universul Juridic, Bucure~ti:
.
257

pronuntate. A~adar, toate hotararile de condarnnare pot fi publicate, in~l~siv o
hotarare de condarnnare prin care s-a dispus suspendarea executam sub
supraveghere. Nu pot fi publicate hotararile prin car~ s-~ dispus r~nuntarea la
aplicarea pedepsei (art. 80-82 C.p.) ori ~manarea aphcam pedepse1 (art. 8~-90
C.p.), deoarece prin acestea nu s-au aphcat pede~_se (~e~f~pt, acest~a doua nu
sunt hotarari de condarnnare), iar in cazul amanam aphcam pedepse1, persoana
fata de care s-a dispus aceasta masura nu este supusa niciunei decaderi,
interdictii ori incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savar~ita (art. 90
alin. 1 C.p.). ~ .
Spre deosebire de celelalte doua pedepse complementare, ~ caror ~~hcare
poate fi atat obligatorie, cat ~i facultativa, publicarea hotaram defimt1ve de
condarnnare este numaifacultativa.
338. Executarea publicarii hotararii definitive de condamnare.
Conform art. 70 alin. 2 C.p., hotararea de condarnnare se publica in extras, in
forma stabilita de instanta, intr-un cotidian local sau national, o singura data._
Publicarea hotararii definitive de condarnnare se face pe cheltmala
persoanei condarnnate, fara a se dezvalui identitatea altor persoane. Ped~ap:a
complementara trebuie sa vizeze exclusiv persoana fata ~e care a fost aphcata,
identitatea victimei neputand fi dezvaluita (art. 70 alm. 3 C.p.). Nu va fi
dezvaluita nici identitatea altor participanti daca fata de ace~tia nu s-a dispus
aplicarea pedepsei complementare a publicarii definitive a hotararii de
condarnnare.
Punerea in executare a pedepsei complementare a publicarii hotararii de
condarnnare se face potrivit art. 33 din Legea nr. 253/2013. Daca pe~soana
condarnnata refuza sa achite costurile publicarii intr-un termen de 30 de z1le sau
eventual intr-un termen suplimentar de alte 15 zile, judecatorul delegat cu
executarea va sesiza organul de urmarire penala competent cu privire la
savar~irea infractiunii de neexecutare a sanctiunilor penale prevazuta la
art. 288 alin. 1 C.p.
§ 5. Pedeapsa accesorie
339. Notiune ~i continut. Pedeapsa accesorie consta in interzicerea
exercitarii uno; drepturi ce se executa din momentul ramanerii definitive a
hotararii de condarnnare la o pedeapsa principala privativa de libertate ~i pana
cand aceasta a fost executata sau considerata ca executata.
Pedeapsa accesorie are acela~i continut cu pedeapsa complementara a
interzicerii exercitarii unor drepturi, dispozitiile art. 65 C.p. facand trimitere la
dispozitiile art. 66 alin. 1 C.p., in care sunt prevazute cat~goriile de drepturi
obiect al pedepsei complementare.
258
Interzicerea exercitarii unor drepturi ca pedeapsa accesorie se aplica pe
langa pedeapsa fochisorii ori pe langa pedeapsa detentiunii pe viata, spre
deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, care se aplica
pe langa pedeapsa inchisorii, dar ~i pe langa pedeapsa amenzii. De asemenea,
pedeapsa accesorie se executa in acela~i timp cu pedeapsa principala pe care o
insote~te.
340. Aplicarea pedepsei accesorii. In cazul in care pedeapsa principala
aplicata condarnnatului este inchisoarea, pedeapsa accesorie consta in
interzicerea drepturilor prevazute in art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b ~i lit. d-o C.p. a
caror exercitare a Jost interzisa de instanta .Ji ca pedeapsa complementara.
A~adar, dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei (art. 66 alin. 1 lit. c
C.p.) nu poate fi interzis ~i ca pedeapsa accesorie deoarece, aceasta
executandu-se in acela~i timp cu pedeapsa inchisorii, condarnnatul strain
trebuie sa se poata afla pe teritoriul tarii ca sa poata executa pedeapsa privativa
de libertate.
Aplicarea pedepsei accesorii pe langa pedeapsa inchisorii depinde de
aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi. Dupa
cum interzicerea exercitarii acestor drepturi ca pedeapsa complementara poate
fi atat obligatorie, cat ~i facultativa, rezulta ca ~i aplicarea pedepsei accesorii
insotind pedeapsa principala a inchisorii va fi la randul ei obligatorie sau
facultativa. Ratiunile care conduc la necesitatea aplicarii pedepsei comple-
mentare se regasesc automat ~i cu privire la aplicarea pedepsei accesorii.
In cazul in care pedeapsa principala aplicata este detentiunea pe viata,
pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute la
~rt. 66 alin. 1 lit. a-o C.p. sau doar a unora dintre acestea (art. 65 alin. 2 C.p.).
In cazul pedepsei principale a detentiunii pe viata, aplicarea pedepsei accesorii
nu a avut cum sa mai fie conditionata de interzicerea exercitarii acelora~i
drepturi ~i ca pedeapsa complementara, deoarece aceasta din urma nu se aplica
pe langa detentiunea pe viata. Dreptul strainului de a se afla pe teritoriul tarii
poate fi interzis ca pedeapsa accesorie, deoarece executarea acesteia nu se face
~i nici nu avea cum sa se faca pe perioada cand condarnnatul se afla in
penitenciar.
Din modul de reglementare a pedepsei accesorii in cazul detentiunii pe
viata, art. 65 alin. 2 C.p. prevazand ,,pedeapsa accesorie consta ( ... )", rezulta ca
aplicarea pedepsei accesorii in cazul detentiunii pe viata este obligatorie ~i
trebuie sa se faca prin interzicerea exercitarii unora (ar rezulta ca eel putin
doua) dintre cele 15 categorii de drepturi prevazute in art. 66 alin. 1 C.p.
259
 341. Executarea pedepsei accesorii. Conform art. 65 alin. 3 C.p.,
pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiirii unor drepturi se executii din
momentul riimanerii definitive a hotiirarii de condamnare ~i panii cand pedeapsa
principalii privativii de libertate a fost executatii sau consideratii ca executatii.
Executarea pedepsei accesorii se face, de ex.: pe durata termenului de supra-
veghere a liberiirii conditionate (in cazul pedepsei inchisorii ori a detentiunii pe
viata), a intreruperii executarii pedepsei ori a evadarii. in cazul prescriptiei
executarii pedepsei inchisorii, pedeapsa accesorie are durata termenului de
, prescriptie.
Executarea pedepsei principale a inchisorii nu coincide intotdeauna cu
executarea pedepsei accesorii. Pedeapsa accesorie poate avea o durata mai
scurta decat pedeapsa inchisorii, cand condamnatul a executat o parte din
pedeapsa prin detinerea preventiva 1 .
Cel mai adesea, pedeapsa accesorie are o durata mai lunga decat pedeapsa
inchisorii, fiindca pedeapsa accesorie incepe sa fie executata de la ramanerea
definitiva a hotararii de condamnare, iar executarea pedepsei inchisorii poate
incepe mai tarziu prin incarcerarea celui condamnat sau inceperea executarii
pedepsei inchisorii poate fi amanata in cazurile prevazute de lege sau
executarea poate fi intrerupta. Pe parcursul liberarii conditionate, pedeapsa
accesorie se executa in continuare, iar in caz de revocare a liberarii, restul de
pedeapsa principala neexecutat devine executabil ~i astfel pedeapsa accesorie se
va prelungi ~i pe parcursul executarii efective a acestui rest, ajungandu-se in
final la o perioada de executare a pedepsei accesorii mai mare decat cea a
pedepsei principale.
in cazul suspendarii executarii sub supraveghere a pedepsei inchisorii,
executarea pedepsei accesorii va avea aceea~i soarta ca a pedepsei principale.
De altfel, de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a
dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere incepe executarea
pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi cu acela~i
continut ca pedeapsa accesorie.
in cazul aplicarii pedepsei detentiunii pe viata, punerea in executare a
pedepsei accesorii privind interzicerea dreptului strainului de a se afla pe
teritoriul Romaniei se face de la data liberarii conditionate sau dupa ce
pedeapsa a fost considerata ca executata (art. 65 alin. 4 C.p.).
1
N. Iliescu, in Dongoroz II, p. 60.
260
Secfiunea a IV-a
PEDEPSELE APLICABILE PERSOANEI JURIDICE
§ 1. Cadrul pedepselor aplicabile persoanei juridice
342. Felurile pedepselor care se aplica persoanei juridice. Conform
art. 136 C.p., pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale ~i comple-
mentare.
1. Pedeapsa principala este amenda.
2. Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitafile persoanei
juridice pe o durata de la 3 !uni la 3 ani;
c) fnchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de
la 3 !uni la 3 ani;
~ interzicerea de a participa la procedurile de achizifii pub/ice pe 0
durata de la unu la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciara;
f) afi.Jarea sau publicarea hotararii de condamnare.
§ 2. Pedeapsa amenzii aplicabila persoanei juridice
. 343. Confinut. Conform art. 137 alin. 1 C.p., pedeapsa amenzii este
smgura ped~apsa principala ce poate fi aplicata persoanei juridice ~i consta in
suma de barn pe care persoana juridicii este condamnatii sii o pliiteascii statului.
~~ fel ca !n cazul persoanei fizice, ~i in cazul persoanei juridice pedeapsa
amenzn se stabile~te pe sistemul zilelor amenda.
Limitele generale ale amenzii sunt cuprinse intre 30 ~i 600 de zile-amendii.
Suma corespunzatoare unei zile-amenda este cuprinsa intre 100 ~i 5.000 lei. Din
aceste prevederi rezultii ca limitele generale ale pedepsei amenzii in cazul
persoanei juridice sunt cuprinse intre 3.000 lei ~i 3.000.000 lei (art. 137 alin. 2
C.p.).
~ Lim__itele sp~ciale . ale amenzii_ se determina prin raportare la pedeapsa
prevazuta pentru mfractmnea respectiva.
Conform art. 137 alin. 4 C.p., ,,Limitele speciale ale zilelor-amendii sunt
cuprinse intre:
~ ~ a} ~ 60 ,Ji .180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infracfiunea
savar,Jzta numaz pedeapsa amenzii;
b) 120 ,Ji 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa fnchisorii de
eel mult 5 ani, unica sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
261
 c) 180 ,Ji 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa fnchisorii de
eel mult 10 ani;
d) 240 ,Ji 420 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa fnchisorii de
eel mult 20 de ani;
e) 360 ,Ji 510 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa fnchisorii mai
mare de 20 de ani sau detenfiunea pe via/a.
Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se determina tinand
seama de cifra de afaceri, in cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv
de valoarea activului patrimonial, in cazul altor persoane juridice, precum ~i de
celelalte obligatii ale persoanei juridice (art. 13 7 alin. 3 C.p. ).
La stabilirea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amenda instanµ de
judecata va tine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Si in cazul persoanei juridice, la fel ca in cazul persoanei fizice, exista o
dispozitie privind majorarea limitelor pedepsei amenzii in cazul in care prin
infractiunea savar~ita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos
patrimonial. in acest caz, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege
pentru infractiunea savar~ita se pot majora cu o treime, fiira a se putea depa~i
maximul general al amenzii (art. 137 alin. 5 C.p.).
344. Executarea pedepsei amenzii. Executarea integrala a pedepsei
amenzii trebuie fiicuta intr-un termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a
hotararii de condamnare, iar daca persoana juridica se afla in imposibilitatea de a
achita integral amenda poate solicita judecatorului delegat e~alonarea platii
acesteia in rate lunare pe o durata de eel mult 2 ani (art. 25 din Legea
nr. 253/2013).
intrucat in cazul persoanei juridice nu exista posibilitatea inlocuirii pedepsei
amenzii, in caz de neachitare integrala ori a unei rate din aceasta, in art. 26 din
Legea nr. 253/2013 a fost prevazuta posibilitatea executarii silite a persoanei
juridice potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala.
§ 3. Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice in special
345. Dizolvarea persoanei juridice (art. 139 C.p.). Pedeapsa comple-
mentara a dizolvarii persoanei juridice este cea mai severa dintre pedepsele
complementare ce pot fi aplicate persoanei juridice ~i se dispune, potrivit
art. 139 alin. 1 C.p., cand:
a) Persoana juridica a fost constituita in scopul savar~irii de infractiuni.
Constatandu-se de catre instanta ca scopul acestei persoane juridice este
ilicit inca de la constituire, aplicarea pedepsei complementare este obligatorie,
indiferent de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa.
b) Obiectul de activitate al persoanei juridice a fost detumat in scopul
savar~irii de infractiuni. in acest caz, obiectul de activitate al persoanei juridice
262
a f?s~ la inceput licit, dar pe parcursul existentei persoanei juridice obiectul de
~ct~v~tate a fost detumat in scopul comiterii de infractiuni. De ex., persoana
Jund1ca a fost infiintata pentru a desfii~ura activitati de tiparire a manualelor
~colare ~i ulterior a schimbat activitatea in tiparirea de timbre fiscale, bancnote
etc. ~entru a se putea aplica pedeapsa complementara in aceasta ipoteza, mai
trebme indeplinita conditia ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea
savar~ita trebuie sa fie inchisoarea mai mare de 3 ani. '
c) Dizolvarea persoanei juridice se mai dispune in caz de neexecutare, cu
rea-credinta, a uneia dintre pedepsele complementare prevazute in art. 136
alin. 3 lit. b-e C.p. Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridicc are
ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie a
dispozitivului hotararii definitive de condamnare prin care s-a aplicat aceasta
pedeapsa va fi comunicata, de indata, instantei civile competente, care va
proceda la desemnarea lichidatorului.
. d) Dizolvarea p_ersoanei juridice se aplica ~i ca o sancfiune pentru intar-
z1erea peste un anum1t termen (stabilit de instanta, dar nu mai mult de 3 luni) a
punerii in executare a pedepsei complementare a afi~arii sau publicarii hotararii
de condamnare (art. 140 alin. 3 C.p.).
346. Neaplicarea dizolvarii persoanei juridice. Dizolvarea persoanei
j~ridice ca pedeapsa complementara nu poate fi aplicata, potrivit dispozitiilor
dm art. 141 alin. 1 C.p., institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor,
patronatelor ~i organizatiilor religioase ori apaf!inand minoritatilor nationale
constituite potrivit legii.
De asemenea, nu se aplica pedeapsa complementara a dizolvarii nici
persoanelor juridice care i~i desfii~oara activitatea in domeniul presei (art. 141
alin. 2 C.p.).
34 7. Suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei
juridice (art. 140 C.p.). Aceasta pedeapsa complementara se aplica in doua
ipoteze ce au cauze diferite, dar acela~i efect.
a) Pedeapsa complementara a suspendarii activitatii persoanei juridice
consta in interzicerea desfii~urarii activitatii sau a uneia dintre activitatile
persoanei juridice in realizarea careia a fost ~avar~ita infractiunea. Suspenda~ea
activitatii se poate dispune pe o perioada cuprinsa intre 3 luni ~i 3 ani.
b) Aceasta pedeapsa complementara se aplica intr-o prima faza ~i ca 0
sancfiune pentru neexecutarea, cu rea-credinta, a pedepsei complementare a
afi~arii sau publicarii hotararii de condamnare. Astfel, potrivit art. 140 alin. 2
C.p., in caz de neexecutare, cu rea-credinta, a pedepsei complementare prevazute
in art. 136 alin. 3 lit. f C.p. (pedeapsa complementara a afi~arii sau publicarii
hotararii de condamnare), instanta dispune suspendarea activita!ii sau a uneia
263
dintre activitatile persoanei juridice pana la punerea in executare a pedepsei
complementare, dar nu mai mult de 3 luni.
Daca nici pana la implinirea acestui termen (de eel mult 3 luni) pedeapsa
complementara a afi§arii sau publicarii hotararii de condamnare nu a fost pusa in
executare ' instanta
,
dispune dizolvarea persoanei juridice.
348. Neaplicarea pedepsei complementare a suspendarii activitatii
persoanei juridice (art. 141 C.p.). Pedeapsa complementara a suspendarii
activitatii persoanei juridice nu poate fi aplicata institutiilor publice, partidelor
politice, sindicatelor, patronatelor §i organizatiilor religioase ori apartinand
minoritatilor nationale, constituite potrivit legii.
Su~t, de ~semenea, exceptate de la aplicarea suspendarii activitatii §i
persoanele juridice care i§i des:fa§oara activitatea in domeniul presei.
349. inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice (art. 142
C.p.). Aceasta pedeapsa complementara consta in inchiderea unuia sau a mai
multora dintre punctele de lucru apartinand persoanei juridice cu scop lucrativ,
in care s-a des:fa§urat activitatea in realizarea careia a fost savar§ita infractiunea.
Executarea acestei pedepse complementare poate fi dispusa pe o perioada
cuprinsa intre 3 luni §i 3 ani.
Si cu privire la aceasta pedeapsa complementara legea prevede o
exceptare. Persoanelor juridice care i§i des:fa§oara activitatea in domeniul
presei nu li se vor putea aplica pedeapsa complementara a inchiderii unor
puncte de lucru.
350. Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice
(art. 143 C.p.). Aceasta consta in interzicerea de a participa, direct sau indirect,
la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, prevazute de
lege, pe o durata de la unu la 3 ani. Pedeapsa nu poate avea in vedere derularea
contractelor incheiate deja, ci doar activitatea viitoare.
351. Plasarea sub supraveghere judiciara (art. 144 C.p.). Aceasta
pedeapsa complementara consta in plasarea sub supraveghere judiciara a
persoanei juridice numai cu privire la des:fa§urarea activitatii care a ocazionat
comiterea infractiunii. Supravegherea judiciara este realizata de un mandatar
judiciar.
Plasarea sub supraveghere judiciara poate fi dispusa pe o perioada
cuprinsa intre un an §i 3 ani.
in cazul in care persoana juridica nu a luat masurile necesare in vederea
prevenirii comiterii de noi infractiuni instanta, la sesizarea intemeiata a man-
datarului judiciar, dispune inlocuirea acestei pedepse complementare cu cea a
suspendarii activitatii persoanei juridice prevazute in dispozitiile art. 140 C.p.
264
352. Neaplicarea pedepsei complementare a plasarii sub supra-
veghere judiciara (art. 144 alin. 3 C.p.). Aceasta pedeapsa complementara nu
se aplica: institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor §i
organizatiilor religioase ori apartinand minoritatilor nationale, constituite
potrivit legii.
Nu se aplica, de asemenea, persoanelor juridice care i§i des:fa§oara activi-
tatea in domeniul presei.
353. Afi~area sau publicarea hotararii de condamnare (art. 145 C.p.).
Afi~area hotararii de condamnare se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice
condamnate, in extras, in forma §i locul stabilite de instanta. Durata acestei
afi§ari este stabilita de instanta pe o perioada cuprinsa intre o l~na §i 3 luni.
Publicarea hotararii de condamnare se face pe cheltuiala persoanei
juridice condamnate, in extras, in forma stabilita de instanta prin intermediul
presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audio-
vizuala, desemnate de instanta. Numarul aparitiilor nu poate fi mai mare de 10,
in cazul in care publicarea se face prin presa scrisa sau audiovizuala. in cazul
publicarii prin alte mijloace audiovizuale, durata acesteia nu poate depa§i 3
luni.
Prin afi§area sau publicarea hotararii de condamnare nu poate fi dezva-
luita identitatea altor persoane.
354. Reguli generale privind aplicarea ~i executarea pedepselor com-
plementare in cazul persoanei juridice (art. 138 C.p.).
a) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune
atunci cand instanta constata ca fata de natura §i gravitatea infraqiunii, precum
§i fata de imprejurarile in care a fost savar§ita, aceste pedepse sunt necesare.
Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se face pe langa
pedeapsa principala a amenzii, indiferent de cuantumul acesteia.
intrucat in lege (art. 138 alin. 2 C.p.) se prevede ca ,,aplicarea uneia sau
mai mu/tor pedepse complementare este obligatorie cand legea prevede
aceasta pedeapsa", inseamna ca in celelalte cazuri aplicarea pedepsei comple-
mentare este facultativa. A§adar, in principiu, aplicarea uneia sau mai multor
pedepse complementare in cazul persoanei juridice este facultativa, iar in mod
exceptional aplicarea uneia sau a mai multor pedepse este obligatorie cand
legea prevede aplicarea acelei pedepse complementare pentru persoana juridica.
Cele ~ase pedepse complementare nu se pot aplica cumulativ. Pedeapsa
complementara a dizolvarii persoanei juridice poate fi aplicata doar singura.
Celelalte pedepsele complementare prevazute se pot aplica in mod cumulativ.
Acest lucru este firesc, deoarece aplicarea pedepsei complementare a dizolvarii
persoanei juridice face imposibila aplicarea celorlalte cinci pedepse com-
plementare.
265

b) Executarea pedepselor complementare incepe dupa ramanerea defi-
nitiva a hotararii de condamnare. Astfel, in cazul persoanelor juridice, dupa
ramanerea definitiva a hotararii de condamnare incepe atat executarea pedepsei
principale a amenzii, cat ~i pedeapsa complementara.
Neexecutarea cu rea-credinta a pedepselor complementare ce presupun
punerea in executare de catre chiar persoana j~idica va fi. sanc_}i?_nata, dup~
caz, cu aplicarea pedepselor complementare mai severe a d1zolvam persoane1
juridice (in conditiile art. 139 alin. 2 C.p.) ori a suspendarii activitatii persoanei
juridice (in conditiile art. 140 alin. 2 ~i 3 C.p.).
In cazul persoanelor juridice (prevazute in art. 141 C.p.) care nu pot fi
sanctionate cu dizolvarea ori cu suspendarea activitatii, neexecutarea de catre
mandatarul ori de catre administratorul lor a pedepselor complementare va
constitui infracfiunea de neexecutarea sancfiunilor penale in varianta prevazuta
in art. 288 alin. 3 C.p.
A~adar, mandatarul ori administratorul societatii vor raspunde penal daca,
in cazul persoanelor juridice condamnate, prevazute in art. 141 C.p. (institufii
pub/ice, partide politice, sindicate, patronate ~i organizafii religioase ori
apartinand minoritafilor nafionale, constituite potrivit legii ~i a fersoanelor
juridice care f~i desfa~oara activitatea fn domeniul presei), nu pun m executare
pedepsele complementare aplicate persoanelor juridice respective. Desigur, este
vorba de pedepsele complementare care pot fi aplicate acestor categorii de
persoane juridice (fnchiderea unor puncte de lucru - pedeapsa complementara
ce nu poate fi aplicata persoanelor juridice care W desfa~oara activitatea in
domeniul presei, interzicerea de a participa la procedurile de achizifii pub/ice
~i afi~area sau publicarea hotararii de condamnare).
266
CAPITOLUL VI
Masurile de siguranta
Secfiuneal
ASPECTE GENERALE
§ 1. N ofiune ~i caracterizare
355. Nofiune. Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal menite
sa largeasca gama de sanctiuni necesare prevenirii fenomenului infractional.
Prin savar~irea unei fapte prevazute de legea penala se pun i~ evidenta
anumite imprejurari din realitatea sociala, care sunt implicate in cauzalitatea
acesteia ~i care, daca nu sunt combatute, exista pericolul savar~irii de noi fapte
prevazute de legea penala, de ex.: starea de nepregatire profesionala a faptuito-
rului care a comis infraqiuni din culpa datorita acestei nepregatiri poate con-
stitui sursa unor noi fapte prevazute de legea penala 1 etc.
Combaterea acestor stari de pericol nu se poate realiza prin pedepse,
fiindca astfel de stari W au izvorul in realitati ce nu reprezinta incalcari ale legii
penale, ci prin masuri specifice preventive - masuri de siguranta2 • Masurile de
siguranta sunt sanctiuni de drept penal, preventive, prevazute de lege, care se
iau de instanta de judecata fata de persoanele care au savar~it fapte prevazute de
legea penala pentru a inlatura o stare de pericol generatoare de noi fapte
prevazute de legea penala3 •
356. Scopul masurilor de siguranfa. Masurile de siguranta au ca scop,
a~a cum se precizeaza in dispozitiile art. 107 C.p., ,,fnlaturarea unei stari de
pericol ~i prefntampinarea savar~irii faptelor prevazute de legea penala".
Starea de pericol la care se refera legiuitorul este data in vileag prin savar~irea
unei fapte prevazute de legea penala ~i care nu poate fi inlaturata prin aplicarea
de sanctiuni penale (pedepse ), ci doar prin luarea masurilor de siguranta.
357. Caracterizare. Din notiune se desprind trasaturile caracteristice ale
masurilor de siguranta: a) sunt sanctiuni de drept penal prevazute in legea pe-
nala; b) se iau fata de persoanele care au savar~it fapte prevazute de legea pe-
1
!n acest sens, a se vedea, pe larg, C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 614.
2
In acest sens, a se vedea, pe larg, V. Dongoroz, 1n Dongoroz II, p. 273 ~i urm.
3
M. Basarab, Drept penal. Partea genera/a, Universitatea Babe~-Bolyai,
Cluj-Napoca, 1976, p. 136 ~i urm.; L. Biro, op. cit., p. 226 ~i urm.; I. Oancea, op. cit.,
p. 346.
267
nala, dar nu ca o consecinta a savar~irii unei infractiuni, acest rol revenind § 2. Cadrul masurilor de siguranta
pedepselor; c) luarea masurilor de siguranta este determinata de necesitatea
prevenirii repetarii de fapte periculoase in viitor 1. . 359. Masurile de siguranta: enumerare ~i clasificari. Masurile de sigu-
Masurile de siguranta, spre deosebire de pedepse, nu sunt consecmte ale ranta sunt prevazute in Codul penal in Titlul IV, art. 107-112 1.
raspunderii penale ~i nu depind de gravitatea faptei savar~ite, ele putand fi ~uat~ Potrivit dispozitiilor art. 108 C.p., masurile de siguranta sunt:
chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, fiindca luarea acestor masun a) obligarea la tratament medical;
este provocata de existenta starii de pericol pe care o repr~zinta in_ speci~l per: b) intemarea medicala;
soana faptuitorului2. Fiind menite sa combata starea de pencol pusa m ev1denta c) interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii;
prin savar~irea faptei prevazute de legea penala ~i sa preintampine savar~irea de d) confiscarea speciala;
noi fapte prevazute de legea penala, masurile de siguranta se iau pe durata e) confiscarea extinsa.
nedeterminata (atata timp cat dureaza starea de pericol). Dupa natura lor, masurile de siguranta se pot imparti in:
- masuri cu caracter medical (obligarea la tratament medical ~i intemarea
358. Condiµi generale in care se pot lua masurile de siguranta. Masurile medicala);
de siguranta avand ca scop prevenirea savar~irii de noi fapte prevazu:e de l~g~a
- masura restrictiva de drepturi (interzicerea ocuparii unei functii sau
penala prin inlaturarea starii de pericol se pot lua daca sunt mdephmte exercitarii unei profesii);
conditiile:
- masuri restrictive de bunuri (confiscarea speciala ~i confiscarea extinsa).
~) raptuitorul sa fi savar~it o fapta prevazuta de legea penala, nejustificata;
Cunoa~terea deplina a masurilor de siguranta, a continutului acestora,
in majoritatea cazurilor, faptele savar~ite prevazute de legea penala sunt ~i
precum ~i a conditiilor in care se pot lua implica examinarea dispozitiilor care
nejustificate (nu este incidenta niciuna dintre cauzele justificative). Daca le reglementeaza pe fiecare in parte (art. 109-112 1 C.p.).
inlaturarea caracterului penal al faptei s-a datorat unei cauze justificative,
masurile de siguranta nu pot fi luate (de ex., daca faptuitorul a actiona: in
legitima aparare ori in stare de necesitate, fata de acesta nu se pot lua masun de Secfiunea a II-a
siguranta). Daca inlaturarea caracterului penal al faptei s-a facut doar ca urmare
MASURILE DE SIGURAN'fA IN SPECIAL
a unei cauze de neimputabilitate (de ex., iresponsabilitatea), fapta ramanand
nejustificata, este posibila luarea unei masuri de siguranta fata de faptuitor. De
asemenea, pot fi luate masuri de siguranta daca fapta savar~ita intrune~te § 1. Obligarea la tratament medical
conditiile
, unei infractiuni;
,
b) prin savar~irea faptei sa se fi dat in vileag o stare de pericol a
360. Notiune. Obligarea la tratament medical este o masura de siguranta
cu caracter medical ~i consta in obligarea faptuitorului, care, din cauza unei
faptuitorului, care poate constitui in viitor sursa savar~irii unor noi fapte
boli, inclusiv cea provocata de consumul cronic de alcool sau de alte substante
prevazute de legea penala; .
psihoactive, prezinta pericol pentru societate, de a se prezenta in mod regulat ia
c) combaterea starii de pericol sa fie posibila prin luarea de masun de
tratament medical pana la insanato~ire 1 sau pana la obtinerea unei ameliorari
siguranta. . . . A
care sa inlature starea de pericol.
Luarea masurilor de siguranta este lasata la aprec1erea mstante1 m acele
Cauza care determina luarea masurii de siguranta a obligarii la tratament
cazuri unde legiuitorul folose~te expresii ca ,,poate fl obligat", ,, se poate lua".
medical o reprezinta starea anormala a faptuitorului, care, din cauza unei boli
in cazul masurilor de siguranta ale confiscarii speciale ~i confiscarii extinse,
ori a intoxicarii provocate de consumul cronic de alcool ori alte asemenea
unde legiuitorul folose~te expresia ,,sunt supuse confiscarii", odata ce se
substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate, adica prezinta pericol
constata ca bunurile respective fac parte din categoria celor aratate de lege de a savar~i din nou fapte prevazute de legea penala.
(art. 112), fiind indeplinite ~i alte conditii in cazul confiscarii extinse (art. 112 1 Masura de siguranta a obligarii la tratament medical va putea fi luata daca
C.p.), instanta ia obligatoriu masura confiscarii acelor bunuri. se apreciaza ca periculozitatea faptuitorului, ce rezulta din starea patologica sau
intoxicatia acestuia, poate fi inlaturata prin aceasta masura.
1
I. Oancea, op. cit., p. 347.
2 1
V. Dongoroz, in Dongoroz II, p. 274. Ase vedea, in acest sens, C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 619.

268
269
 361. Conditii in care se poate lua masura de siguranfa. . starea de pericol, se va dispune ridicarea masurii de siguranta (art. 246 alin. 9
a) Masura ~bligarii la tratament medical se ia numai fata de fapt~it?r,
adica fata de o persoana care a savar~it o fapta prevazuta de legea penala, m-
diferent daca fapta este sau nu infractiune. . . . .
b) Faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate dm _cauza unei boh,
inclusiv cea provocata de consumul cronic de alcool on alte asemenea
substante psihoactive. . . .
c) Instanta sa aprecieze ca prin obligarea fap~it~n:lm_ la tratame~t medi-
cal, starea anormala a acestuia va inceta ~i nu va mai savar~i fapte prevazute de
legea penala. . . . _
Masura obligarii la tratament medical se poate lua mdiferent daca fap-
tuitorului i se aplica ori nu o pedeapsa. . venit insanato~irea pana la terminarea executarii pedepsei, tratamentul medical
Luarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical ~re cara~ter
Jacultativ. Legiuitorul poate sa prevada obligativitatea luarii ace~tei m~su~? de
siguranta, din motive mai mult decat evidente, cum este cazul ~m~a~~i_unu de
contaminare venerica (art. 353 C.p.). Consideram ca ~i in cazul s~var~i~u doar a
unei fapte (nu infractiune) de contaminare venerica este obhgatone luarea
acestei masuri de siguranta.
362. Continutul masurii de siguranfa. Obligarea la tratament medical
consta in obligaiia impusa faptuitorului, pe cale judiciara, de a urma tratamentu~
medical stabilit de medicii speciali~ti, prin prezentarea in mod regulat la locul ~1
datele stabilite pentru efectuarea tratamentului. . .. . _
Cand masura de siguranta insote~te pedeapsa detentmnu pe viata ~a~
pedeapsa inchisorii, tratamentul medical se efectueaza ~i in timpul executam
pedepsei (art. 109 alin. 3 C.p.). . _ _ .. . _
A vand in vedere cauza care determma luarea masum de s1gurant~ - sta~ea
de boala inclusiv cea provocata de consumul cronic de alcool a faptuitorulm -
~i peric;lul de a savar~i fapte prevazute de legea penala,_ in lege s:~ ~revazut
posibilitatea luarii acestei masuri cu caracter provizor~u in ~~pul urmanm penale,
in cursul procedurii de camera preliminara sau in cursulJud~carn (art. :,45 C.p.p.).
Cu ocazia judecarii, instanta poate confirma masura luata cu car~cter
provizoriu, ~i astfel masura devine definitiva, ori o poate infirma, daca va
constata ca nu sunt indeplinite conditiile.
363. Durata masurii de siguranfa. Obligarea la tratament medical se ia
pe o durata nedeterminata. Masura de siguranta dur~aza cat ~ureaz~ ca~z~ c_are
a determinat luarea acesteia, adica pana la insanato~1rea faptuitorulm on pana la
obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
' In cazul masurii obligarii la tratament medical luate cu caracter ~rovizori~
(obligarea provizorie la tratament medical), can~ se c~n?aJa ca a ~n:e~emt
insanato~irea sau a intervenit o ameliorare a stam de sanatate care sa mlature
270
C.p.p.). Daca insanato~irea ori ameliorarea starii de sanatate a intervenit dupa
luarea definitiva a masurii obligarii la tratament medical, instanta dispune
fncetarea masurii conform art. 568 alin. 4 C.p.p. Nu este prevazut un termen
minim care trebuie sa treaca pana la solicitarea ridicarii ori incetarii acestei
masuri de siguranta.
Daca faptuitorul obligat la tratament medical nu urmeaza tratamentul, se
poate dispune masura de siguranta a intemarii medicale (art. 109 alin. 2 C.p.). In
acest caz, ia sfar~it obligarea la tratament medical.
Cand tratamentul medical a fost efectuat in timpul detentiei ~i nu a inter-
va continua in libertate, fostul condamnat urmand sa se prezinte cu regularitate
la unitatea sanitara pentru efectuarea tratamentului.
Intr-o astfel de situatie, s-a decis in practica judiciara mai veche, dar care
i~i pastreaza valabilitatea, nu se schimba natura masurii, ci numai modul de
executare a ei 1•
§ 2. Internarea medicala
364. Nofiune. Intemarea medicala este masura de siguranta ce consta in
intemarea faptuitorului intr-o unitate sanitara de specialitate pana la insana-
to~ire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol,
daca este bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau sufera
de o boala infecto-contagioasa ~i prezinta pericol pentru societate (art. 11 O
C.p.).
Cauza care determina luarea masurii de siguranta a intemarii medicale o
reprezinta starea de pericol pentru societate ce decurge din starea psihofizica
anormala a faptuitorului care este bolnav psihic, consumator cronic de
substante psihoactive sau sufera de o boala infecto-contagioasa ~i care prezinta
pericolul de a savar~i noi fapte prevazute de legea penala.
365. Conditii in care se poate Iua masura de siguranfa.
a) Intemarea medicala se poate lua numai fata de faptuitor, adica fata de o
persoana care a savar~it o fapta prevazuta de legea penala. Atata timp cat per-
soana bolnava mintal sau toxicomana nu a savar~it o fapta prevazuta de legea
penala, fata de ea nu se poate lua o masura de siguranta. Fata de o persoana
bolnava psihic, consumatoare cronica de substante psihoactive sau care sufera
de o boala infecto-contagioasa, dar care nu a savar~it o fapta prevazuta de
1
T.S., s.p., d. nr. 2/ 1977, in C.D., 1977, p. 240.
271
legea penala se pot lua masuri de ocrotire prevaz~t~ i~ ~e~ea nr. 487 /2002
sanatatii mintale ~i a proteqiei persoanelor cu tulburan ps1h1ce . . siguranta atrage raspunderea faptuitorului pentru saviir~irea infractiunii de
b) Faptuitorul sa fie bolnav psihic, consumator cronic de substante ps1ho-
active sau sa sufere de o boala infecto-contagioasa. _
Pentru luarea masurii de siguranta nu este suficient sa s~ cons~ate ca
faptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de subst~nte ps1hoa~t1ve sa~
sufera de O boala infecto-contagioasa, ci trebuie sa se mai constate ca se afla
intr-o stare care prezinta pericol pentru societate2 . . _ _ . _
Starea de pericol a faptuitorului se dedu~e dm legatu~a cauzala cc e_x1s~a
intre fapta saviir~ita ~i starea sa, adica faptu1torul a co~ms f~pta tocmai d1~
cauza bolii psihice, consumului cronic de substante ps1~oa~tlve sau a bolu
infecto-contagioase de care sufera.3. De ex., intemarea med1cala nu se po~t~ lua
fata de faptuitorul care nu era iresponsabil, _ci _d?ar ~rezenta tulbur~1 de
comportament ce constituie simple element: ~e md1v1dual~zare a ~edeps~1 •_ _
c) Intemarea medicala se va lua daca mstanta de _Judecata _apre_ciaz~ ca
starea de pericol a faptuitorului poate fi inlaturata pnn aceasta masura de
siguranta. .. .
Luarea masurii de siguranta a intemam med1cale are caracterfacultatzv.
.
366. Continutul masurii. Intemarea medicala consta in intemarea foqata
a faptuitorului bolnav mintal sau toxicoman ~i .c~re se afla intr-o stare car~
prezinta pericol social intr-o institutie de spec_1ahtate ~~e este ~upus unu~
tratament medical obligatoriu piina la insanato~ire sau pana la obtmerea une1
ameliorari care sa inlature starea de pericol.
Intemarea medicala se poate lua ~i fata de faptuitorul care _n~ a u~at
tratamentul medical sau fata de care tratamentul medical s-a doved1t mefic1ent,
iar starea de pericol s-a agravat (art. 568 al~n. 4 ~-P·~·): . A •
Masura de siguranta a intemarii med1cale 1mphca ~1 restrangerea hbertatn
faptuitorului. A • • •
Intemarea medicala poate fi luata m mod provzzonu (la fel ca_ ?bhgarea 1~
tratament medical) in timpul urmaririi penale, pe durata_ proceduru de camera
preliminara ori in cursul judecarii, daca susp~ctul ~au 1~culp~tul este b~lna~
mintal ori consumator cronic de substante ps1hoact1ve ~1 daca luarea _masum
este necesara pentru inlaturarea unui pericol actual ~i concret pentru s1guranta
publica (art. 247 alin. 1 C.p.p.).
1
Legea a fost republicata in M. Of. nr. 652 din 13 septt;_mbrie 20_12.
2 A se vedea: V. Dongoroz, in Dongoroz II, p. 292. In acela~1 sens, ,a se vedea ~1.
T.S., s.p., d. nr. 905/1973, in C.D., 1973, p. 387; T.S. , s.p., d. nr. 948/1972, m C.D., 1972,
p. 317; T.j. Timi~, d.p. nr. 140/1978, in R.R.D. nr. 9/1978, p. 65. ~
3 1
V. Dongoroz, in Dongoroz II, p. 292.
4 A se vedea C.A. Bucure~ti, s. I p., d.p. nr. 767/2000, in Culegere de practica
T.S., s.p., d. nr. 2677/1979, in C.D., 1979, pp. 372-373.
272
Sustragerea de la executare ori executarea neconforma a acestei masuri de
11
neexecutare a sanctiunilor penale (art. 288 alin. 1 C.p.). '
367. Durata masurii. Intemarea medicala se ia pe o durata nedetermi-
nata ~i dureaza piina la insanato~irea faptuitorului ori pana la obtinerea unei
ameliorari care sa inlature starea de pericol.
In cazul luarii masurii de siguranta a intemarii medicale cu caracter
provizoriu (intemarea medicala provizorie), daca dupa dispunerea masurii s-a
produs insanato~irea suspectului sau inculpatului ori a intcrvenit o ameliorare a
starii sale de sanatate care inlatura starea de pericol, se dispune ridicarea
acestei masuri de siguranta (art. 248 alin. 11 $i 12 C.p.p.). Daca insanato~irea
ori ameliorarea starii de sanatate a intervenit dupa luarea definitiva a masurii,
instanta dispune fncetarea masurii conform art. 571 alin. 2 C.p.p. Nu este
prevazut un termen minim care trebuie sa treaca piina la solicitarea ridicarii ori
incetarii acestei masuri de siguranta.
Daca in timpul intemarii medicale se observa o ameliorare a starii
faptuitorului, se poate inlocui masura de siguranta a
intemarii medicale cu
masura de siguranta a obligarii la tratament medical (art. 571 alin. 2 C.p.p.).
§ 3. Interzicerea ocuparii unei funcfii sau a exercitarii unei profesii
368. Nofiune. Interzicerea ocuparii unei funqii sau a exercitarii unei
profesii este masura de siguranta ce se poate lua fata de faptuitorul care a
saviir~it o fapta prevazuta de legea penala, datorita incapacitafii, nepregatirii
sau altar cauze care fl Jae inapt pentru ocuparea unei anumite funcfii ori
_ ..
pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfa~urarea unei alte
activitafi, pentru a impiedica saviir~irea altor asemenea fapte in viitor.
Cauza care determina luarea masurii de siguranta prevazute la art. 111
C.p. o reprezinta starea de pericol ce izvora~te din conditiile necorespunzatoare
~i primejdioase in care faptuitorul exercita profesia sau meseria ori in care i$i
desfa~oara activitatea in indeplinirea careia el a comis fapta prevazuta de legea
penala. 1•
A~adar, cauza care genereaza starea de pericol social consta in inapti-
tudinea faptuitorului de a ocupa functia ori de a-~i exercita profesia, meseria ori
de a desfa~ura activitatea in exercitarea careia a comis fapta prevazuta de legea
penala.
·.
Starea de pericol ce i~i are izvorul in inaptitudinea faptuitorului, a$a cum
am aratat mai sus, se poate datora: nepregatirii (ignoranta, lipsa de experienta,
judiciara fn materie penala pe anul 2000 a Curfii de Apel Bucurelti, pp. 78-79.
273
superficialitate etc.); incapacitatii psihofizice \boal~, in~rmitate etc.); lipse~ de
cuno$finte necesare; nepasarii fata de regulzle $Z cerznfele de care depznde
' • • IV ..
buna desfa$urare a actzvztafu . ..
Masura de siguranta a interzicerii unei functii sau profesu se. deos~be~te
de pedeapsa complementara prevazuta in ai::. 66 alin. _1 lit. g C.p. \mter~1cerea
dreptului de a ocupa functia, de a exerc1ta profesia sa1:1 mesena ~nA d~ a
des:fa~ura activitatea de natura aceleia de care s-a ~olos1t pentru savar~1rea
infractiunii) atat prin natura ei juridica, cat ~i prin finahtate . . .
in adevar, pedeapsa complementara prevazuta la a~t. 66 a~m. 1 ht. _g C.p.
i~i are cauza in nedemnitatea infract~r~lui ~e a ~a~ . exerc1;a fun:t1a sau
profesia de care s-a folosit pentru savar~1rea mfractmnu, pe ca~d masura d:
siguranta prevazuta la art. 111 C.p. i~i are ~auza in sta~ea de pe:zcol ce rezu~ta
din nepregatirea, incapacitatea :faptu1torulm de a exerc1ta fun~t1a sau profesia,
in exercitarea careia a savar~it o fapta prevazuta de legea penala2 • . .
Avand in vedere natura ~i finalitatea diferita a celor doua sanctmm de
drept penal, incidenta lor concomitenta este posibila3 • . •
Masura de siguranta prevazuta la art. 111 C.p. se poate lua md1ferent daca
:faptuitorului i se aplica ori nu o pedeap~a. . .. V • • •
Luarea masurii de siguranta a mterz1cem ocupam une1 functn sau a
exercitarii unei profesii nu exclude luarea ~i altor masuri de siguranta.
369. Conditii in care se poate lua masura de siguranfa.
a) Interzicer~a ocuparii unei functi! sau a ~xercit!rii ~nei profesii se yoate
lua numai fata de persoana care a savar~1t o fapta prevaz~taAde_ l:g~a penal~.
b) Fapta prevazuta de legea penala _s~ ?Jost sa~ar~1ta m exerc1tarea
profesiei sau meseriei ori in des:fa~urare~ actlv1t~t:1 -~espectiv:.. .. .
c) Savar~irea faptei sa se datore~e mcapac1tatn: nepregat~m on ~l_tor cauze
care il fac inapt pentru ocuparea une1 functn, exerc1tarea une1 profesn sau me-
seru.
d) Existenta acestor cauze care il fac inapt pe :faptuitor pentru ~cupar~a
unei functii, exercitarea unei profesii sau meserii creeaza o stare de pencol pnn
posibilitatea comiterii altor fapte in viitor. .. . . . A
e) Instanta sa aprecieze ca inlaturarea stam de pen~ol ~1 ~revemrea svava~~
~irii de noi fapte prevazute de legea penala se poate reahza pnn luarea masum
de siguranta prevazuta de art. 111 C.p.
370. Continutul masurii. Masura de siguranta consta in interdictia
impusa :faptuito~lui de a mai ocupa functia ori de a exercita profesia sau
I Ase vedea, pe larg: V. Dongoroz, 1n Dongoroz 1!, ~- 296. V ••
2 A se vedea mai sus, 1n detaliu, cauza care determma luarea masurn de s1guranfa.
3
in acest sens, a se vedea, V. Dongoroz, 1n Dongoroz 11, p. 301 .
274
meseria ori de a des:fa~ura activitatea in exercitarea careia a savar~it fapta
prevazuta de legea penala.
Nerespectarea interdictiei atrage raspunderea penala pentru savar~irea in-
fractiunii de neexecutare a sanctiunilor penale (art. 288 alin. 1 C.p.).
371 . Dura ta masurii. Fiind instituita pentru a inlatura o stare de pericol
~i a preveni savar~irea de noi fapte, ca, de altfel, orice masura de siguranta, ~i
interzicerea unei functii sau profesii se ia pe timp nedeterminat ~i dureaza cat
dureaza starea de inaptitudine a :faptuitorului.
incetarea cauzei care a determinat luarea masurii face posibila revocarea
acesteia.
Revocarea se face la cerere, dupa trecerea unui termen de eel putin un an,
daca se constata ca temeiurile care au impus luarea masurii de siguranta au
incetat. Daca cererea de revocare a masurii de siguranta este respinsa, o noua
V
cerere nu poate fi :facuta decat dupa trecerea unui termen de eel putin un an de
la data respingerii cererii anterioare (art. 111 alin. 2 C.p.).
••
§ 4. Confiscarea speciala
372. Nofiune. Confiscarea speciala consta in trecerea silita ~i gratuita in
proprietatea statului a anumitor bunuri ce apaf!in persoanei care a savar~it o
fapta prevazuta de legea penala, a caror detinere de catre :faptuitor, din cauza
naturii bunurilor respective ori legaturii acestora cu savar~irea faptei, prezinta
pericolul savar~irii unor noi fapte prevazute de legea penala.
A~adar, cauza care determina luarea masurii de siguranta a confiscarii
speciale o reprezinta starea de pericol ce decurge din detinerea unor bunuri ce
au legatura cu savar~irea faptei prevazute de legea penala ori care ar putea fi
folosite la savar~irea de fapte prevazute de legea penala in viitor.
Masura de siguranta a confiscarii speciale reglementata in Partea generala
V
a Codului penal prive~te categoriile de bunuri enumerate in art. 112 C.p. ~i este
incidenta in raport de toate faptele prevazute de legea penala. in Partea speciala
sunt reglementate masuri de confiscare speciala, dar care pot fi luate numai in
legatura cu bunurile legate de savar~irea acelor fapte ( de ex., art. 289-292 C.p. -
infractiuni de coruptie).
3 73. Condifii de luare a masurii confiscarii speciale.
a) Confiscarea speciala se ia numai fata de persoana care a savar~it o fapta
prevazuta de legea penala (conditie generala prevazuta in art. 107 alin. 2 C.p.).
• V
b) Confiscarea speciala se ia cu privire la anumite bunuri care au legatura cu
savar~irea faptei prevazute de legea penala ori a caror detinere este contrara legii.
275
 c) Instanta de judecata sii aprecieze ca prin luarea miisurii de siguranta
este anihilat pericolul social, ce decurge prin detinerea anumitor bunuri, de a
siivar§i noi fapte previizute de legea penalii.
Odata identificate bunurile ca racand parte din categoria acelora supuse
confisciirii, luarea miisurii de siguranta a confiscarii speciale este obligatorie.
374. Continutul masurii. Confiscarea speciala este o sanctiune de drept
penal §i constii i~ scoaterea foqata din patrimoniul celor care le detin §i trecerea
in patrimoniul statului a bunurilor anume determinate prin lege.
Miisura confiscarii speciale, luandu-se cu privire la anumite bunuri, are
caracter in rem §i produce efecte fata de orice persoana la care s-ar gasi lu-
crurile confiscate, care va trebui sii le predea organelor competente'.
37 5. Categoriile de bunuri sup use confiscarii speciale. Prin dispozitiile
art. 112 C.p. s-au determinat categoriile de bunuri supuse confiscarii speciale.
a) Bunurile produse prin saviir§irea faptei prevazute de legea penala
(art. 112 alin. 1 lit. a C.p.). Prin bunuri produse prin fapta previizutii de legea
penalii se inteleg acele lucruri care au luat fiinta prin siivar§irea faptei, care nu au
existat inainte de savar§irea faptei, ca: bancnote false, -titluri de credit false,
alimente falsificate, arme confectionate, materiale explozive, medicamente
falsificate etc.
Nu este necesar ca fapta prin care s-a produs bunul respectiv sii fie
infracfiune, fiind suficient sii fie o fapta prevazutii de legea penalii. De exemplu,
autorul faptei prin care s-a produs bunul ce urmeaza a fi confiscat este un minor
care nu riispunde penal. In acest caz, bunul se confiscii chiar dacii a fost produs
printr-o fapta ce nu indepline§te conditiile pentru a fi infractiune.
In literatura juridicii2 s-a sustinut intemeiat ca sunt asimilate cu bunurile
produse prin fapta previizuta de legea penala bunurile care au ciipatat prin
savar§irea faptei o astfel de stare (de ex.: bunurile introduse in tara prin contra-
banda).
b) Bunurile care au Jost folosite, fn orice mod, sau destinate a fi folosite
la saviir§irea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului
sau daca, aparfiniind altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii for
(art. 112 alin. 1 lit. b C.p.).
Din economia textului se desprind conditiile ce trebuie indeplinite pentru
a se lua a masura de siguranta a confiscarii speciale cu privire la aceasta
categorie de bunuri: - bunurile supuse confisciirii sii fie folosite la saviir§irea
faptei prevazute de legea penalii; - aceste bunuri sa apaqina raptuitorului; -
dacii bunurile nu apaqin faptuitorului, ci altei persoane, este necesar ca aceasta
1
V. Dongoroz, 'in Dongoroz II, p. 318.
2
Idem, pp. 319-320.
276
sa §tie ca bunurile sale sunt folosite la saviir§irea unei fapte prevazute de legea
penalii.
~unurile folosite sau destinate a fi folosite la siiviir§irea faptei pot fi
bunun care au fost folosite ca atare la savar~irea faptei previizute de legea
pen~la ori ?are au fost produse sau modificate sau adaptate in aceste scop, fiind
ap01 folos1te la saviir§irea faptei. Se vor confisca ~i bunurile care au fost
destinate a fi folosite la saviir§irea faptei fara ca faptuitorul sa le foloseascii in
concret, cum ar fi bunuri pe care raptuitorul fie nu a mai reu§it sii le foloseasca
fie nu a mai fost necesar sa le foloseascii. Bunurile care au fost folosite I~
saviir§irea faptei prevazute de legea penalii pot fi, de ex., cutitul sau arma cu
care s-a comis fapta de omor. '
Prevederea ca bunurile sa fi fost folosite sau destinate a fi folosite la
saviir§irea faptei prevazute de legea penala implica in mod necesar forma de
vinovatie a intenfiei in comiterea acelei fapte. Nu se poate spune ca s-a folosit un
bun la comiterea unei fapte din culpa. A se folosi de un bun inseamna, pana la
urma, a se crea un avantaj ori a se u~ura executarea faptei, ceea inseamnii 0
preve?ere §i eel putin o acceptare a producerii rezultatului socialmente periculos.
In practica judiciara s-a decis corect ca nu pot fi confiscate autovehiculele
cu care inculpatii s-au deplasat in localitatea unde au vandut drogurile ~i nici
telefoanele mobile cu ajutorul carora ace~tia au comunicat intre ei, intrucat
aceste ·bunuri nu au fost folosite pentru savar~irea faptei, aceasta putand fi
comisii ~i rara folosirea acelor bunuri, deci nu erau determinante pentru
realizarea activitatii infractionale 1
' ' .
Precizari importante in aplicarea confiscarii speciale cu privire la aceste
categorii de bunuri intalnim in Decizia nr. XVIII/2005 a Inaltei Curti de Casatie
§i Justitie (care i§i pastreaza valabilitatea §i dupa intrarea in vigo;re a nouiui
Cod penal), care, admitand un recurs in interesul legii, a stabilit: ,,Masura de
siguranfa a confiscarii speciale a mijlocului de transport se va dispune, fn
temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (privind prevenirea ~i comba-
terea traficului ~i consumului ilicit de droguri - s.n.) raportat la art. 118 lit. bJ
teza I din Codul penal (echivalentul art. 112 alin. 1 lit. b C.p. in vigoare - s.n.),
numai fn cazul fn care se dovede§te ca acesta a servit efectiv la realizarea
laturii obiective a uneia dintre modalitafile normative ale infracfiunilor
prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum §i fn cazul fn care se
dovedqte ca mijlocul de transport afostfabricat, pregatit ori adaptat fn scopul
realizarii laturii obiective a acestor infracfiuni"2 •
1
C.A. Alba Julia, d.p. nr. 295/2003, in R.D.P. nr. 3/2005, p. 141 .
2
A se vedea, pe larg, LC.CJ., sectiile unite, d. nr. XVIII/2005, publicatii in M. Of.
nr. 285 din 29 martie 2006.
277

Este supusa confiscarii speciale, conform art. 112 alin. 1 lit. b C.p., ~i
1 cautate de catre eel care a comandat savar~irea acestei fapte ).
arma de vanatoare folosita de inculpat in comiterea infractiunii de braconaj .
Legea prevede ~i o excepfie, ~i anume ca nu poate fi dispusa confisc_area
acestor categorii de bunuri in cazul faptelor savar~ite prin presa (art. 112 alm. 4
C.p.). Nu se pot confisca, prin urmare, bunurile folosite de personalul care
lucreaza in domeniul presei pentru savar~irea faptei, cum ar fi: calculatoare,
aparate foto, aparate video ~i alte asemenea bunuri.
c) Bunurile folosite, imediat dupa savar$irea faptei, pentru a asigura
scaparea Japtuitorului sau pastrarea folosului ori a produsului obfinut, daca
sunt ale Japtuitorului sau daca, aparfinand altei persoane, aceasta a cunoscut
scopulfolosirii lor (art. 112 alin. 1 lit. c C.p.). . . . . temeiul art. 290 alin. 5, ~i nu in temeiul art. 112 alin. 1 lit. d C.p.
Aceste categorii de bunuri sunt folosite dupa com1terea fapte1 (1med~at
dupa comiterea acesteia) ~i sunt supuse confiscarii numai da~a a~ fost folos1t~
pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosulm or~ a prod~sulm
obtinut. Aceste categorii de bunuri nu se confunda cu bununle folos1te la
sa;ar~irea faptei ~i pentru care temeiul confiscarii il constituie dispozitiile
art. 112 alin. 1 lit. b C.p.
Bunurile folosite, imediat dupa savar~irea faptei, pentru a asigura scaparea
faptuitorului sau pastrarea folosului ori a produsului obfinut pot fi orice fel de
bunuri, neavand importanta daca bunurile au fost folos1te ca atare sau au fost
bunuri produse modificate ori adaptate pentru a fi folosite in scopurile aratate.
Este necesar c; bunurile sa fie efectiv folosite imediat dupa savar~irea faptei in
scopurile aratate de lege. Daca bunul a fost desti11:at ~a fie folosit _pent~ a
asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosulm on a produ~ulm obtmut,
dar nu a fost utilizat, atunci nu se poate dispune confiscarea acesturn.
Bunurile supuse confiscarii pot fi folosite efectiv de catre faptuitor sau de
catre O alta persoana, dar cu scopul asigurarii scaparii faptuitoru~ui sau past_ra:ii
folosului ori a produsului obtinut. Este important ca bunul sa fie folos1t ~n
scopurile prevazute de lege, neavand importanta daca faptuitoru~ a reu~1t,
imediat dupa savar~irea faptei, sa scape sau sa pastreze folosul or_1 produsul
obtinut ori a e~uat in aceasta incercare a sa fiind prins la foarte scurt t1mp.
' Cel impotriva caruia se dispune aceasta masura trebuie sa fi cunoscut
scopul in care a fost folosit bunul sau.
d) Bunurile care au Jost date pentru a determina savar~irea unei apte
prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe foptuitor (art. 112 alm. 1
lit. d C.p.).
in aceasta categorie intra sumele de bani ori alte bunuri ce au fost date
infractorului pentru a-1 determina sa savar~easca infractiunea (de ex.: suma de
-~
1 Ase vedea, in acest sens, T.S., s.p., d. nr. 1822/1979, in C.D., 1979, p. 464.
278
bani data hotului sa sparga un seif in care se gaseau documente importante
Din economia acestor dispozitii rezulta ca bunurile trebuie sa fie efectiv
date pentru a determina savar~irea unei fapte prevazute de legea penala sau
pentru a rasplati pe faptuitor, iar daca au fost doar promise, fara a mai fi ~i date,
atunci confiscarea nu se poate dispune.
Cu privire la aceasta categorie de bunuri in Partea speciala exista
disp?zitii ce reglementeaza confiscarea bunurilor care au fost date pentru
com1terea acelor infractiuni. De ex., in cazul infractiunii de dare de mita
(art. 290 alin. 5 C.p.), banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date in
scopurile aratate de lege se confisca. in acest caz, bunurile vor fi confiscate in
Sunt supuse confiscarii speciale bunurile care au fost date pentru a-1 deter-
mina pe faptuitor sa comita fapta atat atunci cand acesta a savar~it-o in forma
consumata, cat ~i atunci cand a realizat doar o tentativa, dar ~i atunci cand a
savar~it O alta fapta.
e) Bunurile dobandite prin savar$irea faptei prevazute de legea penala,
daca nu sunt restituite persoanei vatamate $i fn masura fn care nu servesc la
despagubirea acesteia (art. 112 alin. 1 lit. e C.p.).
Bu~urile dobandite prin savar~irea faptei sunt acelea care au fost insu~ite,
care au aJuns in mod direct ori indirect in stapanirea ilegala a unor persoane.
Spre deosebire de bunurile ,,produse" prin fapta prevazuta de legea penala
(prevazute la art. 112 alin. 1 lit. a C.p.), care nu aveau o existenta anterioara
savar~irii faptei, bunurile ,,dobandite" prin savar~irea faptei preva;ute de legea
penala au o existenta anterioara savar~irii faptei. Sunt astfel bunuri dobandite
prin savar~irea faptei prevazute de legea penala: bunurile furate, bunurile ce au
fost obtinute prin savar~irea infractiunii de delapidare, bunurile obtinute prin
in~elaciune, prin amenintare etc.
Confiscarea speciala a bunurilor dobandite prin savar~irea faptei preva-
zute de legea penala va putea fi luata numai in masura in care bunurile nu sunt
restituite persoanei vatamate ori nu servesc la despagubirea acesteia.
Daca persoana vatamata nu este cunoscuta ori nu cere sa fie despagubita,
bunurile sunt supuse confiscarii.
Cand bunurile dobandite prin fapta prevazuta de legea penala au fost
f instrainate, sumele ori bunurile obtinute iau locul celor dobandite prin fapta
prevazuta de legea penala ~i confiscarea speciala a acestora se poate dispune, de
asemenea, numai cand nu servesc la despagubirea persoanei vatamate 1.
1
Ase vedea C.A. Bucure~ti, s. a II-a p., d.p. nr. 1565/2000, in Culegere de practica
judiciara fn materie penala, 2000, p. 27 .
279

Daca faptuitorul a realizat din vanzarea bunului furat suma mai ~ar~ ? patrimoniul cu o valoare care nu a intrat in patrimoniul sau prin comiterea
decat acea pe care a fost obligat sa o plateasca part:ii civile, d1ferenta trebme sa
fie confiscata1 •
Cand bunul dobandit prin fapta prevazuta de legea penala a fost instrainat
unui dobanditor de buna-credinta, atunci, s-a decis in practica ju~icia~a ca
bunul nu poate fi confiscat, dar faptuitorul este obligat la plata sume1 obtmute
2 alin. 5 C.p.).
prin instrainarea bunului supus confiscarii speciale •
f) Bunurile a caror definere este interzisa de legea f!enala (art: 1~2 alin. ~
lit. f c.p.). Intra in aceasta categorie bunurile a caror detmere constltme o fapta
prevazuta de legea penala ~i deci, implicit, ca orice fa~ta pr~:.a~taA d~ legea
penala, prezinta pericol social (de ex., detinerea de arme _~1 mun1t~1'._savar~mdu-se
astfel infractiunea de nerespectarea regimului armelor ~1 al mumtnlor - art. 342
C.p.; detine;ea de instrumente in vederea falsific_arii d~ ~alo~i - a~. 314 C.p.Aetc.).
Daca detinerea bunurilor respective este mterz1sa pnn alta lege decat cea
penala, confis~area speciala de natura penala nu poate_fi dispus_a intru~at nu este
indeplinita conditia generala comuna tuturor masunlor ~e s1gura~ta de _a se
savar~i O fapta prevazuta de legea penala. Eventual, bunur1le respective detmute
ilegal pot fi confiscate cu alt titlu.
376. Reguli comune privind luarea masurii confiscarii speciale. in
cazul categoriilor de bunuri prevazute la art. 112 alin. 1 lit. b ~i lit. c C.p., daca
valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproport:ionata fata de natura
~i gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echi_valent b~nes~,
tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce ~1 de contnbutia
bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in
scopul savar~irii faptei prevazute de legea penala, confiscarea se va dispune in
intregime (art. 112 alin. 2 C.p.).
Tot in cazul categoriilor de bunuri prevazute la art. 112 alin. 1 lit. b ~i
lit. c C.p., daca acestea nu pot fi confiscate deoarece nu .s~nt ale faptuitorului,
iar persoana careia ii apart:in nu a cunoscut scopul folos~m lor, se va confisc~
echivalentul in bani al acestora (art. 112 alin. 3 C.p.). In legatura cu aceasta
modalitate de confiscare prin echivalent, in literatura de specialitate s-a sustinut
ca O astfel de sanctiune se abate de la caracteristicile masurilor de siguranta cata
vreme acestea sunt justificate de starea de pericol social pe care potential o are
bunul, daca ar ramane in posesia faptuitorului, iar confiscarea speciala se
1 Ase vedea, in acest sens: T.S., s. militara, d. nr. 31/1978, in C.D., 1978, p. 362.
2T.S., s.p., d. nr. 2209/1971 , in R.R.D. nr. 12/1971 , p. 151; T.S. , s.p., ti. nr. 4167/1971,
in V. Papadopol, M. Popovici, in Repertoriu I, p. 97.
280
transforma intr-o pedeapsa pecuniara, faptuitorul fiind obligat sa-~i diminueze
faptei 1 .
in cazul categoriilor de bunuri prevazute la art. 112 alin. 1 lit. b-e, daca
bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani ~i alte
bunuri pana la concurenta valorii bunurilor care nu se mai gasesc (art. 112
in cazul tuturor categoriilor de bunuri, cu exceptia celor prevazute in
art. 112 alin. 1 lit. b ~i lit. c C.p., se confisca, de asemenea, bunurile ~i banii
obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii, precum ~i bunurile produse
din acestea (art. 112 alin. 6 C.p.). A~adar, toate bunurile ~i banii obtinuti din
bunurile produse prin savar~irea faptei prevazute de legea penala, din bunurile
date din care eel care le-a primit a tras foloase, din bunurile doblindite prin
savar~irea faptei prevazute de legea penala, precum ~i din bunurile definute ilegal
vor avea aceea~i soarta ca bunurile din care provin.
§ 5. Confiscarea extinsa
377. Nofiune ~i caracterizare. Masura de siguranta a confiscarii extinse
reprezinta o specie a masurii de siguranta a confiscarii speciale, avand practic
aceea~i finalitate ca masura confiscarii speciale. Este reglementata in art. 112 1
C.p. ~i reprezinta confiscarea ~i a altor bunuri decat a celor mentionate la
art. 112 C.p. (confiscarea speciala - s.n.).
Spre deosebire de cadrul general al masurilor de siguranta, pentru luarea
masurii confiscarii extinse nu este suficient sa se savar~easca o fapta prevazuta
de legea penala, ci o infractiune pentru care s-a pronuntat ~i o condamnare.
Daca s-a savar~it o infractiune, dar solutia pronuntata de instanta este alta decat
condamnarea (de ex. , amanarea aplicarii pedepsei), nu se poate lua o astfel de
masura de siguranta.
Daca in cazul confiscarii speciale bunurile supuse confiscarii pot fi in
legatura cu orice fapta prevazuta de legea penala, in cazul confiscarii extinse
bunurile supuse confiscarii au legatura numai cu infractiunile sau grupurile de
infractiuni enumerate in lege ~i cu privire la care legea prevede pedeapsa
inchisorii de 4 ani sau mai mare.
Confiscarea extinsa consta in trecerea silita ~i gratuita in proprietatea
statului a unor bunuri referitor la care nu s-a putut dovedi o legatura directa cu
fapta prevazuta de legea penala, situatie in care s-ar dispune confiscarea
1
V. Pa~ca, op. cit., p. 525.
281
speciala. Ceea ce intereseaza in luarea masurii confiscarii extins~ este valoar~a
bunurilor dobandite de o persoana condamnata, in mod direct sau pnn
intermediul altor persoane, ~i care este vadit dispropof!ionata fata de veniturile
sale licite.
Prin reglementarea acestei masuri de siguranta s-a creat o prezumtie relativa
de dobandire ilicita a unor bunuri de catre o persoana condamnata pentru
savar~irea unor categorii de infractiuni. De~i nu s-a putut dovedi o le~a?~
directa intre infractiunea pentru care a fost condamnata persoana respect1va ~1
bunurile pe care ~ceasta le detine, totu~i avand in vedere discre~an~a dintre
veniturile sale licite ~i valoarea bunurilor detinute, nu exista alta exphcat1e pentru
existenta
, acestei diferente
, decat dobandirea acelor bunuri pe cale infractionala.
378. Conditiile in care se dispune luarea acestei masuri de siguranta
a confiscarii exttnse. Confiscarea extinsa se dispune daca sunt indeplinite
conditiile prevazute de lege cu privire la: persoana condamnatului, infractiunile
comi;e valoarea bunurilor dobandite, convingerea instantei. Astfel:
1)
Persoana sa fie condamnata pentru comiterea uneia dintre infractiunile
enumerate in art. 112 1 alin. 1 C.p.:
a) infracfiuni privind traficul de droguri §i de precursori;
b) infracfiuni privind traficul §i exploatarea persoanelor vulnerabile;
c) infracfiuni privindfrontiera de stat a Romaniei;
d) infracfiunea de spalare a bani/or;
e) infracfiuni din legislafia privind prevenirea §i combaterea pornografiei;
j) infracfiuni din legislafia privind combaterea terorismului;
g) constitui'rea unui grup in.fractional organizat;
h) irifracfiuni contra patrimoniului;
i) nerespectarea regimului armelor, munifiilor, materialelor nucleare §i
al materiilor explozive;
j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
k) divulgarea secretului economic, concurenfa neloiala, nerespectarea
dispozifiilor privind operafii de import sau export, deturnarea de fondur~,.
infracfiuni privind regimul importului §i al exportului, precum §i al introduceru
§i scoaterii din fara de de§euri §i reziduuri;
l) irifracfiuni privindjocurile de noroc;
m) infracfiuni de corupfie, infracfiunile asimilate acestora, precum §i
infracfiunile fmpotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;
n) infracfiuni de evaziune fiscala;
o) infracfiuni privind regimul vamal;
282
p) infracfiuni de frauda comise prin sisteme informatice §i mijloace de
plata electronice;
q) traficul de organe, fesuturi sau celule de origine umana.
Nu are importanta durata ori cuantumul pedepsei pronuntate ~i nici forma
de individualizare a executarii unei astfel de pedepse.
2) Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa este inchisoarea
de 4 ani sau mai mare. A~adar, chiar daca infractiunea pentru care s-a pronuntat
condamnarea face parte din categoriile expres aratate in art. 112 1 alin. 1 C.p.,
daca legea prevede pentru aceasta o pedeapsa cu inchisoarea mai mica de 4 ani,
nu se poate dispune confiscarea extinsa.
3) Fapta este susceptibila sa ii procure un folos material.
Pe langa acestea, se mai cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:
4) Valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perioada
de 5 ani inainte ~i, daca este cazul, dupa momentul savar~irii infractiunii, pana
la data emiterii actului de sesizare a instantei, depa~e~te fn mod vadit veniturile
obtinute de aceasta in mod licit. A~adar, trebuie sa fie vorba de o discrepanta
mare intre valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata ~i veniturile
obtinute de aceasta in mod licit.
5) Instanta sa aiba convingerea ca bunurile respective provin din
savar~irea infractiunilor enumerate in art. 112 1 alin. 1 C.p.
In aprecierea valorii bunurilor dobandite in perioada de 5 ani la care se
refera legea se tine seama ~i de valoarea bunurilor transferate de catre persoana
condamnata sau de un tert unui membru al familiei sau unei persoane juridice
asupra careia persoana condamnata detine controlul (art. 112 1 alin. 3 C.p.).
Notiunea de membru de familie 1 este prevazuta in art. 177 C.p.
Regulile privind luarea masurii confiscarii speciale sunt aplicabile ~i in
cazul confiscarii extinse.
Astfel, prin bunuri, conform art. 112 1 alin. 4 C.p., se inteleg ~i sumele de
bani. Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani
~i bunuri pana la concurenta valorii acestora (art. 112 1 alin. 6 C.p.). Se vor
confisca, de asemenea, bunurile ~i banii obtinuti din exploatarea sau folosirea
bunurilor supuse confiscarii, precum ~i bunurile produse de acestea (art. 112
1
alin. 7 C.p.).
1
Art. 177. Membru de familie : ,, (1) Prin membru de familie se fnfelege: a) ascendenfii ~i
descendenfii, fratii ~i surorile, copiii acestora, precum ~i persoanele devenite prin adopfie,
potrivit legii, astfel de rude; b) soful; c) persoanele care au stabilit relafii asemanatoare
acelora dintre sofi sau dintre parinfi ~i copii, fn cazul fn care conviefuiesc.
(2) Dispozifiile din legea penala privitoare la membru de familie, fn limitele prevazute fn
alin. (1) lit. a), se aplica, fn caz de adopfie, ~i persoanei adoptate ori descendenfilor
acesteia fn raport cu rudele fire~ti".
283
 CAPITOLUL VII
La stabilirea diferentei dintre veniturile licite ~i valoarea bunurilor doban-
dite se vor avea in vedere ~aloarea bunurilor la data dobandirii lor ~i cheltuielile
1
£acute de persoana condamnata ~i de membrii familiei acesteia (art. 112 alin. 5 Formele infractiunii
C.p.). . dv '
Confiscarea nu poate depa~i valoarea bunurilor dobandite fntr-o perzoa a
Secfiunea I
de 5 ani fnainte ,$i daca este cazul dupa momentul savdr,$irii infracfiuni~, p~na
/a emiterea actului de sesizare a instanfei, care excedeaza nivelulm vemtunlor CONSIDERATII GENERALE
1
licite ale persoanei condamnate (112 alin. 8 C.p.).
§ 1. Desfa~urarea activitafii infracfionale

379. Perioade in desfa~urarea activitafii infracfionale. Infracjiunea

este o manifestare a omului in sfera relajiilor sociale. Ca act de conduita exte-
rior, infracjiunea presupune o desra~urare in spajiu ~i timp.
Desra~urarea activitajii infracjionale de la momentul na~terii ideii de a
comite infractiunea ~i pana la producerea rezultatului socialmente periculos
(numita in doctrina ,,iter criminis") cunoa~te mai multe etape, momente, care
sunt cercetate de doctrina penala, intrucat de ele se leaga consecinje juridice.
Doctrina penala este unanima in a distinge doua perioade in care se des-
ra~oara activitatea infractionala: perioada interna ,$i perioada externa1•

380. Perioada interna. Perioada intema sau psihica este tarmurita de

doua momente: al incoltirii ideii de a savar~i o infractiune (ca moment initial) ~i
luarea hotararii de a savar~i infracjiunea (ca moment final) . Intre cele doua
momente se situeaza deliberarea sau lupta motivelor.
in perioada intema, a~adar, se <listing trei momente: a) al na~terii, al
conceperii ideii de a savar~i o infractiune - motivajia acestei idei intereseaza pe
criminolog ~i deopotriva pe judecator, acesta din urma avand de individualizat
pedeapsa pentru infractiunea savar~ita; b) urmatorul moment este eel al
deliberarii in care persoana cantare~te motivele pro ~i contra ideii de a savar~i o
infracjiune; c) eel de al treilea moment este eel al deciziei, al hotararii de a
savar~i o infractiune, moment ce finalizeaza perioada interna, subiectiva,
psihica, perioada care este intalnita numai la infractiunile intenjionate.
intrucat luarea hotararii de a savar~i infractiunea nu depa~e~te forul interior al
persoanei, exista doar in con~tiinµ acesteia, perioada nu are relevanµ penala.
Luarea hotararii de a savar~i o infractiune nu este incriminabila deoarece
nu este o manifestare a individului in sfera relajiilor sociale. Gandul criminal nu
reprezinta un pericol (o ameninjare) cata vreme nus-a realizat intr-o fapta, intr-o
manifestare exterioara obiectiva in sfera relajiilor sociale.

1
V. Dongoroz, op. cit., p. 256.

285
284
 Atat in legiuirile din vechime, cat §i in dreptul penal modem simpla cugetare
(nuda cogitatio) nu a fost §i nu este sanctionata (cogitatonis poenam nemo patitur)1.
Se cuvine subliniata ideea ca faza intema, psihica preceda faza extema
chiar §i in situatiile in care timpul de la luarea hotararii pana la executarea in-
fractiunii este foarte scurt2.
A§a cum s-a subliniat in doctrina penala, perioada intema poate avea
uneori §i o latura extema, atunci cand hotararea de a savar§i infractiunea a fost
luata in comun de catre mai multe persoane. Tot in perioada intema, dar ca faza
adiacenta extema, doctrina penala mai distinge a§a-numitafaza oratorie, in care
eel ce a luat hotararea de a savar§i infractiunea o face cunoscuta altor persoane 3•
Este deci o manifestare exterioara a gandului infractional. intrucat in aceasta
faza nu se intreprinde nimic pentru realizarea hotararii infractionale, se apreci-
aza ca nu poate fi considerata infractiune §i, pe cale de consecinta, nu atrage
raspunderea penala a celui ce a luat hotararea infractionala.4 • Daca insa comu-
nicarea hotararii de a savar§i o infractiune este facuta cu scopul de a atrage §i pe
altii la savar§irea infractiunii ori de a ajunge la cuno§tinta viitoarei victime,
aceasta activitate este periculoasa §i poate imbraca o forma a pluralitatii de in-
fractori (de ex.: constituirea unui grup infractional organizat- art. 367 C.p.) ori
o infractiune de sine statatoare (sui-generis), cum ar, fi de exemplu, amenin-
tarea - art. 206 C.p.
381. Perioada externa. Perioada extema sau de executare este tarmurita,
pe de o parte, de actele §i activitatile persoanei, efectuate in vederea pregatirii §i
comiterii infractiunii, iar, pe de alta parte, de obtinerea rezultatului periculos,
uneori, la unele infractiuni, a ultimei evolutii a acestui rezultat.
in perioada extema a activitatii infractionale se <listing mai multe momente,
etape in realizarea hotararii infractionale, ce se succed spre obtinerea rezultatului
socialmente periculos. Aceste momente, etape, in desfa§urarea activitatii infrac-
tionale pe drumul infractional iter criminis capata relevanta penala pe masura ce
se apropie de producerea rezultatului socialmente periculos.
in perioada extema a activitatii infractionale se <listing ca faze: faza acte-
lor de pregatire, faza actelor de executare §ifaza urmarilor.
Astfel de faze sunt posibile la orice infractiune intentionata, insa nu sunt
obligatorii toate. Poate, de exemplu, lipsi faza de pregatire la infractiunile ce se
comit cu intentie repentina.
1
Ibidem.
2
in acest sens, a se vedea N. Iliescu, in Dongoroz I, p. 113.
3 V. Dongoroz, op. cit., p. 256.
4
M. Zolyneak, M. I. Michinici, op. cit., p. 143.
286
.. 382. ~aza de pregatire. Faza actelor de pregatire, sau a actelor preparato-
m, cum mai ~s~e- ~enum_ita in doctrina penala, se caracterizeaza prin desfa§u-
rarea unor activ1tat1 memte sa pregateasca executarea hotararii infractionale. in
ac_~asta faza de pregatire se procura date, informatii, se procura §i se 'adapteaza
m1Jloacele ce vor fi folosite la comiterea faptei. in aceasta faza nu se executa
actiuni, activitati ce intra in actul de conduita interzis (elementul material al la-
turii obiective ), ci doar acele activitati menite sa pregateasca executarea.
3 83. Faza de executare. in aceasta faza se trece la executarea hotararii
infractionale, adica se indeplinesc actiuni, activitati prin care este realizat actul
de co1;duita interzis prevazut in norma penala.
_In fa_za de executare se <listing momente care capata individualitate §i
semmficat1e pe planul dreptului penal. Este posibil astfel ca activitatea de
executare sa se intrerupa ori sa fie dusa pana la capat, dar rezultatul cerut de
lege pentru intregirea laturii obiective a infractiunii sa nu se produca.
Cand rezultatul prevazut de lege se realizeaza, se trece in ultima faza a
perioadei exteme - faza urmarilor.
384. Faza urmarilor se caracterizeaza prin producerea urmarilor social-
mente periculoase prevazute in latura obiectiva a infractiunii. Aceasta faza este
tarmurita de executarea in intregime a actiunii, pe de o parte, §i producerea ur-
marilor imediate, pe de alta parte.
§ 2. Formele infractiunii, dupa fazele de desfa~urare a activitatii
infractionale '
3 85. Precizari. Perioada extema a activitatii infractionale in care se rea-
lizeaza latura obiectiva a infractiunii este susceptibila de etape sau faze. Aceste
etape se autonomizeaza printr-un anumit grad de realizare a hotararii infrac-
tio~a!e §i d~ peric~lozitate sociala 1• intrucat §i aceste faze, in care se poate afla
activ1tatea mfract10nala, prezinta o anumita gravitate, s-a pus, in literatura
j~ridica §i ~~ ~~gislatie, problema incriminarii §i sanctionarii lor2, ca §i nece-
s1ta~ea stab1hm formelor ce le poate avea infractiunea in raport cu gradul de
reahz~re a laturii obiective ~i a gravitatii pe care aceasta o evidentiaza.
In doctrina penala, prin forme ale infractiunii se inteleg formele pe care
aceasta le poate avea in functie de fazele de desfa§urare a activitatii
, infractionale
, .
~ M. Z~lyneak, Drept pe~al. !'art:a_generala, vol. II, Ia~i, 1976, p. 117.
. . N. ~liescu, Problema zncrzmznarzz yZ sancfionarii actelor preparatorii, in Studii
Jund1ce, Ed1tura Academiei, Bucure~ti, 1960, p. 485 ~i urm.
287
 In literatura juridica de specialitate se admite ca pot exista atatea forme de
infractiune cate faze are activitatea infractionala. Se disting astfel: 1) forma ac-
telor preparatorii; 2) forma tentativei; 3) forma faptului consumat; 4) forma
faptului epuizat.
Secfiunea a II-a
ACTELE PREPARATORII
§ 1. N otiune ~i feluri
386. Notiune. Actele de pregatire sau preparatorii se situeza in prima
faza a perioad~i exteme a activitatii infractionale ~i constau in ~numite acte,
activitati de procurare de date, informatii ori d~ ada~tar~ a m1J~oacelor sau
instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea mfractmnu, ca ~1 de crearea
conditiilor favorabile savar~irii acesteia •
1
. .
A.ctele de pregatire, fiind comise in vederea realizarii unei hotaran mfrac-
tionale, sunt posibile numai la infractiunile _inte°:tionat~. .. . ._.
Pentru a fi considerate acte de pregatire a mfractmnu, act1V1tat1le des:fa~u-
2
rate trebuie sa indeplineasca anumite conditii : _ a opri de la inceput activitatea infractionala. Neincriminarea actelor de pregatire
a) din continutul activitatii sa rezulte neindoielnic ca aceasta ~ste efectuata
pentru savar~irea infractiunii. Sa aiba, cu alte cuvinte, -~ caract~r u~1~oc;
b) actul preparator sa se concretizeze intr-o activ1tate ob1ec~1va de creare a
conditiilor pentru savar~irea infractiunii (de ex.: procurarea de_ m~trum~nt~, ?~
date, de informatii in legatura cu locul ~i timpul in care urmeaza sa fie savar~1ta
infractiunea etc.); . narii limitate a actelor de pregatire, adica incriminarea acestora numai la in-
~) activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte c~ intra in contmutul ~le-
mentului material al laturii obiective, sa nu faca parte dm actele de executare,
d) actele de pregatire sa fie intentionate.
387. Felurile actelor de pregatire. Dupa natura ~i continutul lor, actele
de pregatire se pot imparti in: acte de pregatire materiala ~i acte de pregatire
morala. . . A
Actele de pregatire materiala, dupa cum arata ~1 denumirea, con~tau m
pregatirea materiala pentru savar~irea infractiunii, ~a: pr~curar~a ~~ mstru~
mente, de mijloace, in adaptarea acestora pentru com1te~ea ~nfra~tmnn (?e e__x:•
procurarea unui cutit, a unei substante otravit?are, a une~. franghn, a une1 scan,
a cheilor pentru deschiderea incuietorilor, as1gurarea m1Jloacelor de transport,
inlaturarea unor obstacole etc.).
1 N.Iliescu, in Dongoroz I, pp. 132-134.
2 M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 143.
288
Actele de pregatire morala constau, de exemplu, in: culegerea de date,
informatii cu privire la locul ~i timpul in care urmeaza sa se savar~easca
infractiunea, atragerea de complici etc. Prin actele de pregatire morala, sau
intelectuala, cum se mai numesc, se creeaza conditii psihice favorabile
comiterii infractiunii.
§ 2. Regimul actelor preparatorii
388. Concepfii in doctrina penala privind incriminarea actelor pre-
paratorii. In doctrina penala s-au conturat doua teze principale in legatura cu
incriminarea actelor preparatorii: teza incriminarii actelor preparatorii ~i teza
neincriminarii acestor acte.
389. Teza incriminarii actelor preparatorii. Adeptii acestei teze sustin
necesitatea incriminarii actelor preparatorii ca faza de des:fa~urare a activitatii
infractionale 1• In motivarea acestei teze se aduc argumente ce privesc peric~-
lozitatea sociala a unor acte de pregatire ce reiese din: crearea conditiilor favo-
rabile pentru comiterea infractiunii, inserarea lor in antecedenta cauzala a in-
fractiunii. Este necesara incriminarea actelor de pregatire - s-a sustinut - pentru
ar putea fi interpretata de infractori ca o incurajare la pregatirea cu rabdare ~i
perseverenta a infractiunii2.
In cadrul acestei teze a incriminarii actelor preparatorii se disting doua
variante: a) a incriminarii nelimitate a actelor de pregatire, ce presupune in-
criminarea acestora la toate infractiunile unde sunt posibile ~i b) teoria incrimi-
fractiunile de o gravitate sporita.
Tot in legatura cu teza incriminarii actelor de pregatire se cuvin mentionate
~i opiniile privind sanctionarea actelor preparatorii la paritate cu infractiunea
consumata (intre acelea~i limite de pedeapsa prevazute de lege pentru infrac-
tiunea consumata) ori sanctionarea diferita fata de infractiunea consumata.
390. Teza neincriminarii actelor preparatorii. Sustinatorii acestei teze
aduc ca argumente: echivocitatea marii majoritati a actelor de pregatire, situa-
rea acestora in afara actiunii tipice a elementului material, in raportul de
cauzalitate actele de pregatire reprezinta doar conditii care nu pot genera nicio-
data rezultatul socialmente periculos, lipsa lor de gravitate evidenta, situarea in
timp departe de rezultatul socialmente periculos.
1
I. Oancea, op. cit., p. 199.
2
N. Iliescu, Problema incriminarii ..., op. cit., p. 485 ~i urm.
289
 Neincriminarea actelor de pregatire inseamna o ,,f~curajare pentruA c~l ,:t
s-a pregatit sa savdr$easca o infracti~ne ~e a ~e~unta c~t nu este p~ea tarzzu :
Daca s-ar incrimina actele de pregatire, 1mphc1t faptmtorul este mdemnat sa
continue, sa treaca la executare, daca tot este pedepsit.
39 1. Regimul actelor de pregatire in dreptu~ pe_na_l ~~~an actual.
Legiuitorul penal roman a imbrati~at principial te_za nemcnmmam actelor pre-
paratorii ca faza de desfa~urare a activitatii infract1onale. _ datorita altor imprejurari, cand actul de executare a fost efectuat in intregime.
Examinand legislatia penala romana, se poate c~n~tata ca, pe cale de_ex-
ceptie, actele preparatorii la un~le infracJiuni sunt ~n~nm_mate_, ~ar n_u c~ faza _de
desfa~urare a activitatii infract10nale, c1 ca tentativa on ca_ u~tr~ctmm d~ sme
statatoare ori ca acte de complicitate anterioara, cand sunt savar~1te de alta per-
soana. • 1
a) Actele preparatorii sunt asimilate ~e~tativei ~i _ped~ps1te c_a _at~re a
unele infractiuni grave prin folosirea expres1e1 ,,Se conszdera tentatzva $1 pro-
ducerea sau' procurarea mijloacelor ori instrum~ntelo~ ( ) "· De ex.: art. -~1~
alin. 2 C.p. privind sanctionarea tentativei la m~~ctmmle contra secunt~t1~
nationale- art. 12 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 pnvmd combaterea traficulm ~1
co~sumul~i ilicit de droguri, unde se prevede: ,,Se considera tentativa $i pro1uce7:~a
sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum $i luarea de masun m
vederea comiterii infracfiunilor prevazute la alin. 01"· . . 2
. preferata conditia privind existenta unei intentii de a savar~i infractiunea.
b) Actele preparatorii sunt incriminate ca ~nfra~tm~1 autonome (de sme
statatoare) atunci cand periculozitatea lor este ev1denta, cand caracterul l?r e_st~
·
umvoc .(de ex..• art . 314 C .p . - detinerea
, de instrumente in vederea fals1ficam
de valori). _ A
c) Actele de pregatire savar~ite de alta p~_rsoana de~at autorul (de ex ..
culegerea de date, informatii, procurarea de m1Jloace,_ de 1:1-stru~ente pentru
savar~irea infractiunii), atunci cand autorul a savar~1t o_ 1:1-fractmne_ co~su-
mata ori tentativa pedepsibila, constituie acte de comphc1tate antenoara la
acea infractiune.
Sectiunea a III-a
TENTATIVA
§ 1. Aspecte generale
392. Notiune. Tentativa este forma de infractiune care se situeaz~, i?- faza
de executare ; infractiunii, intre inceputul executarii actiunii ce const1tu1e ele-
1
Idem, p. 485 . · 4
2 A. Dincu, Drept penal. Partea genera/a, vol. I, T.U.B., 1975, p. 232.
290
mentul material al laturii obiective ~i producerea rezultatului socialmente peri-
culos.
Potrivit art. 32 alin. 1 C.p., tentativa consta fn punerea fn executare a
intentiei de a savdr$i infractiunea, executare care a Jost fnsa fntrerupta sau nu
$i-a produs efectul.
Tentativa ca forma a infractiunii se caracterizeaza prin aceea ca intotdeauna
rezultatul nu se va produce fie datorita intreruperii actului de executare, fie
393. Condifiile tentativei. Din definitia legala a tentativei rezulta condi-
tiile pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca ~i care o deosebesc de actele
preparatorii ~i de infractiunea consumata. Conditiile privesc: a) existenta unei
intentii (hotarari sau rezolutii) de a savar~i o infractiune; b) rezolutia infractio-
nala sa fie pusa in executare; c) executarea sa fie intrerupta ori sa nu-~i produca
rezultatul.
394. Existenfa intenfiei infracfionale. Aceasta conditie se deduce din
dispozitiile art. 32 C.p., care prevad ca ,,tentativa consta fn punerea fn
executare a intentiei de a savdr$i infracfiunea (. ..)".
Spre deosebire de reglementarea anterioara (tentativa consta in punerea in
executare a hotararii de a savar~i infractiunea - art. 20 alin. 1 C.p. 1969), a fost
Aceasta prevedere este menita a exclude orice discutie cum ca existenta unei
hotarari infractionale (conditie din vechea reglementare) ar cuprinde numai
intentia directa, iar tentativa nu ar fi posibila in cazul intentiei indirecte.
• De altfel, in literatura juridica s-a aratat ca hotararea de a savar~i o
infractiune se manifesta numai prin intentie ca forma a vinovatiei, care poate fi
directa 1 sau indirecta2, fiind exclusa in cazul culpei cu prevedere, in cazul
culpet simple, ca ~i in cazul praeterintentiei 3 •
In practica judiciara s-a decis corect ca lovirea unei persoane in cap cu o
coada de topor, avand ca urmare o fractura craniana cu pierdere de substanta
osoasa, infirmitate fizica permanenta ~i invaliditate, constituie tentativa la
infractiunea de omor, existand intentia de a ucide 4 •
395. Punerea in executare a intenfiei infracfionale. A doua conditie a
tentativei prive~te inceperea executarii hotararii infractionale, adica a realizarii
actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. Prin inceperea acti-
unii se declan~eaza procesul cauzal spre producerea rezultatului urmarit ori ac-
1
N. Iliescu, in Dongoroz I, p. 142.
2
Majoritatea autorilor considera ca intentia putea fi ~i indirecta; in acest sens, a se
vedea T. Pop, Drept penal comparat. Partea genera/a ... , op. cit., p. 701.
3
T.S., Col. p., d. nr. 365/1966, in C.D., 1966, p. 322.
I.C.C.J. s.p., d. nr. 6002/2004, in R.D.P. nr. 1/2006, pp. 163-164.
291
ceptat de faptuitor, se marcheaza trecerea de la actele de pregatire la etapa ur-
matoare a actelor de executare. _.
Delimitarea actelor de pregatire de cele de executare este o problema 1m-
portanta a dreptului penal 1 . . .. . _
in doctrina penala sunt cunoscute ma1 multe teom__cu a3utorul _carora ~ot fi
delimitate actele de pregatire de cele de executare, teom ce pot fi ~1st~mat1zat~:
dupa criteriile de solutionare pe care le propun, in: teom subiective, teom
obiective ~i teorii formale.
396. Teoriile subiective. in cadrul acestor teorii se considera ca o anu-
mita activitate este de executare daca prin ea insa~i, singura ori corelata cu alte
imprejurari scoate in evidenta, da in vileag hotararea infractionala in ved_er~a
careia a fost realizata. Actele de executare pun in evidenta, tradeaza rezolut1a m
vederea carora s-au realizat - sunt univoce. Actele de pregatire sunt de regula
echivoce, nu pun in evidenta rezolutia in vederea carora au fost realiz~te.
Cand activitatea desfa~urata de o persoana capata caracter umvoc, acea
activitate a devenit de executare, a marcat trecerea la actul de executare (de ex.:
procurarea unei substante otravitoare ~eprezinta un_ act_de ~reg~tir_e pentru ca nu
da in vileag rezolutia in vederea carern a fost reahzata; cand ms~ otr~":a a fost
pusa in mancarea ce urmeaza sa fie servita unei persoane, aceasta activ1tate are
un caracter uni voe ~i este o activitate de executare).
S-a repro~at teoriilor subiective ca extind sfera actelor de executare ~~
acolo unde acestea sunt doar de pregatire. Este dat ca exemplu luarea amprente1
unei chei de la o casa de bani ~i care, punand in evidenta intentia de ~ ~ra,
poate fi socotita activitate de executare, or, in realitate, ramane doar o activ1tate
de pregatire.
397. Teoriile obiective. in cadrul teoriilor obiective, criteriul de distinc-
tie intre actele de pregatire ~i actele de executare este eel al pozitiei acestora in
procesul dinamic ce duce la savar~irea faptei. . . _ . _ ..
Dintre teoriile obiective, reprezentativa este teona z1sa a cauz~lz~atzz
inerte in care se considera ca acte de executare acelea care au pnm1t o
orient;re precisa in cadrul activitii!ii infractionale, adica acele acte_care ~unt
indreptate impotriva obiectului infractiu~ii. Ca~a ":~em~ a~tele faptu1torul~1 .nu
au o astfel de orientare, spre obiectul mfractmnn, raman acte de pregatire.
Actele de executare fiind indreptate impotriva obiectului infractiunii, su?t in
masura prin ele ins~le, fara a fi nevo~e de ~lte_ .act~ ul:eri~are, sa rea~1zeze
elementul material al laturii obiective a mfractmnn. Cand msa actele com1~e de
faptuitor pentru a realiza elementul material al ~~rii obiective_au nevo1e de
alte acte ulterioare, atunci acele acte sunt de pregatire. Sunt cons1derat~ acte d~
pregatire, potrivit teoriilor obiective: procurarea unui cutit, a unor che1, a une1
1
V. Dongoroz, Drept penal .. ., op. cit., 1939, p. 262 ~i urm.
292
substante otravitoare, obiecte ~i, respectiv, substante ce ar putea fi folosite la
savar§irea unor infractiuni (omor, furt) , fiindca acestea nu realizeaza elementul
material al laturii obiective a infractiunii; vor fi insa acte de executare acelea
care au primit o orientare spre obiectul infractiunii, cand, in exemplele de mai
sus, otrava a fost pusa in mancarea ce urmeaza sa fie servita unei persoane,
cutitul a fost ridicat pentru a lovi victima, cheia a fost introdusa in incuietoare
pentru a fi deschisa u~a, poarta, seiful etc.
398. Teoriile formale. in cadrul acestor teorii, criteriul de distinctie dintre
actele de pregatire §i actele de executare are in vedere identitatea intre actul
comis de faptuitor ~i actiunea interzisa prin legea penala ~i care reprezinta
elementul material al laturii obiective. Cand actul comis de o persoana se
inscrie in cadrul actiunii prevazute de verbum regens, atunci acel act este de
executare. Potrivit teoriilor formale, procurarea unui cutit, a unui sac, a unei
chei sunt activitati de pregatire fiindca acestea nu se inscriu in cadrul actiunii
interzise (lovirea sau uciderea cu cutitul ori de luarea in cazul faptelor de furt).
Cand faptuitorul a fost surprins pe cand i~i umplea sacul cu grau din magazia
1
unei unitati economice ori cu porumb de pe terenul altuia2, acestea sunt acte de
executare deoarece corespund actiunii tipice de luare prevazute in norma
penala care incrimineaza furtul.
.
Teoriilor formale Ii s-a repro~at ca restrang sfera actelor de executare, la.sand
in afara lor acte ce nu corespund formal actiunii prevazute in verbum regens, dar
care sunt in realitate acte de executare. Este edificator, in acest sens, urmatorul
exemplu: o persoana care a fost surprinsa noaptea in curtea unui gospodar, langa
cotetul cu pa.sari, pe care intentiona sa le sustraga3 • Actiunea de luare nu a inceput,
deci fapta, potrivit teoriilor formale, nu este act de executare, ci doar de pregatire.
0 astfel de solutie infrange insa realitatea, activitatea faptuitorului fiind de
executare.
399. Recomandari practice. De remarcat este ca fiecare teorie luata in
parte nu este pe deplin satisfacatoare, fiindca fie nu ofera criterii precise de
delimitare intre actele de pregatire ~i cele de executare, fie restrang ori extind
sfera actelor de executare ~i de aceea in doctrina penala, intr-o opinie4, s-a
propus sa se foloseasca toate criteriile oferite de teoriile analizate mai sus iar
5
intr-o alta opinie s-a propus sa fie folosite numai criteriile din teoriile fo~ale
~i obiective.
1
2
Ase vedea: T.j. Dolj, d.p. nr. 830/1970, in R.R.D. nr. 12/1970, p. 157.
3
Ase vedea: T.j. Timi~, d.p . nr. 930/1971, in R.R.D . nr. 6/ 1972, p. 167.
Ase vedea: T.S., Col. p ., d. nr. 1402/ 1964, in C.D., p. 292.
4
V. Dongoroz, Drept penal ... , op. cit., 1939, p. 226; N. Iliescu, in Dongoroz I,
p. 112.
5
V. Papadopol, in Comentariu I, p . 113.
293
 in cadrul primei opinii s-a propus sa se pomeasca de la teoriile formale,
. . Prin aceasta conditie se marcheaza limita superioara a tentat' . . d
iar cand acestea sunt nesatisfacatoare, sa fie completate cu teoriile echivocita!ii hm1te~za de infractiunea consumata. 1ve1 ~1 o e-
~i a cauzalitatii inerte.
I~treruperea executarii ~i neproducerea rezultatului, chiar <lac~
in cadrul celei de a doua opinii se propune completarea criteriilor oferite
a fos~ mteg~al r~a!izata, sunt datorate unor imprejurari independe a e~ecut~rea
de teoriile formale cu cele din teoriile obiective. in teoriile formale, a~a cum s-a faptu1torulm I on tm de vointa acestuia. nte e vomta
aratat mai sus, se considera ca un act este de executare sau de pregatire dupa
cum acesta se integreaza ori nu in actiunea ce constituie elementul material al
laturii obiective desemnat prin verbum regens ~i care criteriu restrange sfera § 2. Felurile tentativei
actelor de executare, dar care se completeaza cu criteriile obiective ce permit
cuprinderea in categoria actelor de executare ~i acele activitati care se plaseaza ·
401.
-
Criterii de clasificare. Din definitia data tentative1· p ·
. , nu art 32 C p
in timp inainte de inceputul actiunii tipice ori concomitent cu acestea ~i care se re1ese ca acesta se poate reahza sub mai multe forme A t fi · . .· ·
A tr I d - . . . ces e onne se d1stm
leaga nemijlocit sub raportul continuitatii de aceasta actiune, iar pentru realiza- m e e ~- up~. a~ gradu~ de reahzare a actiunii ce constituie elementul .g
rea careia nu este necesara o activitate ulterioara distincta. al laturn ob1ective a mfractiunii; b) cauzele care determina n matenal
Potrivit acestui criteriu mixt, vor fi considerate acte de executare nu rezult~tului: legate fie de mijloacele folosite de faptuitor fi drodu_cerea
numai acelea ce se inscriu in actiunea tipica, ci ~i cele care sunt legate matenal al mfractiunii
, . ' ie e ob1ectul
nemijlocit de aceasta prin aceea~i orientare impotriva obiectului infractiunii 1• Dupa criteriul gradului de realizare a actiunii se di'sti'ng Ain d . -
t' octrma: tent -
in sprijinul acestei solutii se pot invoca ~i dispozitiile art. 32 C.p., in zva zntre":;pta sau zmper[ecta ~~ te~tativa terminata sau perfecta.
A - • _ • ' '

a
care se arata ca tentativa consta in ,,punerea fn executare a intentiei de a Dupa eel de al do1lea cntenu al cauzelor care determi·na~
savar~i infractiunea", ceea ce permite cuprinderea in actele de executare ~i a rezuItatulm,· se d'1stmg:
· tentativa idonee ~i tentativa neidonee2 neproducerea
acelor actiuni angajate direct in savar~irea faptei. Daca legiuitorul ar fi ~odalitatile tentativei, dupa criteriile de mai sus nu s~nt ex • A
restrans tentativa numai la executarea actiunii tipice, ar fi prevazut in lege ca 1
ten~ativa ~ntr~rupta, cat ~i cea terminata pot fi atat idon~e, cat ~i ne~d us1ve. Ata:
aceasta ar consta in inceputul de executare. Practica judiciara a imbrati~at celalalt cntenu de clasificare. onee, dupa
acest criteriu mixt de delimitare a actelor de executare de cele de pregatire,
in examinarea modalitatilor tentativei vom tine seama de arnbel . ..
considerand ca savaqe~te o tentativa de fort acela care, urmarind sa sustraga
de clasificare ~i de reglementarea data continu~lui acesteia prin d. e cr~t~_rlu
grau dintr-o magazie, este surprins in timp ce i~i umplea sacul2 sau care a fost art. 32 C.p. ' 1spoz1t11 e
gasit de ciobanul care pazea oile tinand in brate un miel pe care urmarea sa-1
sustraga3, ori a fost surprins intr-o camera in fata ~ifonierului avand in brate 402. Tentativa intrerupta. Se mai nume~te ~i tentativa sim 1- .
mai multe haine4, sau faptuitorul a fost surprins in timp ce ridicase autotu- nata imip ,r; r d - - !fJ a, netermz-
. , . . er;ec a, zn epartata. Se caracterizeaza prin punerea in
A

rismul pe un cric in vederea sustragerii unei roti 5 . mtentie1 de a - A . . ~ . executare a

, savar~1 m1ractmnea, executare care se intrerupe '-i re
produce. y zu1tatul nu se
400. intreruperea executarii ori neproducerea rezultatului. Cea de a
treia conditie a tentativei prive~te intreruperea executarii ~i neproducerea caru.. ~1Cauza care determina neproducerea rezultatului este Aintrerup
· dec1· se · - A .
s1tueaza m timp dupa inceputul executarii putand fi d
erea execu-
-
rezultatului, pentru o forma a tentativei, ori executarea este dusa pana la capat um - 3 ( t' • , 1 e natura
~i rezultatul nu se produce, pentru alte forme ale acesteia. ana _ac,mnea a1te1 persoane) ori neumana (obstacole care nu pot fi d - .
(de ex.: mfractorul este imobilizat de O alta persoana ._ · A • a· ~ epa~ite)
· t· · · . . .. yI impie icat sa loveasca
v1c 1ma on este pnns ~1 1mob1hzat in timpul sustragerii sau furtul
1
A se vedea, pe larg: V. Papadopol, Tentativa fn reglementarea noului Cod penal, Consumat dm . . . A • • nu poate fi
cauza rez1stente1 mcmetonlor).
in R.R.D. nr. 4/1969, p. 10; M. Zolyneak, op. cit., p. 136; Colectiv: Probleme de practica
judiciara examinate fn lumina prevederilor noului Cod penal, in R.R.D. nr. 11/1968,
pp.116-11 7. 1
I. Oancea, op. cit., p. 202.
2
T.S., s.p., d. nr. 2945/1 970, in R.R.D . nr. 4/1974, p. 141. 2
Despre clasificarea tentativei in idonee ~i neidonee a s d
3
T.j. Timi~, d.p. nr. 18/1972, in R.R.D. nr. 4/1973, p. 178. F. Streteanu, op. cit., pp. 625 9j 636. ' e Ye ea pe larg,
4
T.m. Bucure~ti, s. 11 p., d. nr. 597/1981, in Repertoriu III, p. 53 . t 3
. De ex.: In?'actorul este imobilizat de o alta persoanii ~i nu poate a r . .
5
T.j . Timi~, d.p. nr. 1195/1976, in R.R.D . nr. 2/1977, p. 67. faptmtorul este prms ~i imobilizat in timpul sustragerii etc. p ica 1ov1tura; on

294
295
 intrucat mijloacele de executare pe care le folose~te faptuitorul se presu-
pune ca sunt suficiente sa conduca la rezultatul periculos urmarit, tentativa poate
fi ~i idonee, dupa celalalt criteriu de clasificare. Daca infractiunea era imposibil
de consumat, avand in vedere modul in care a fost conceputa executarea,
tentativa intrerupta este ~i neidonee.
403. Tentativa perfecta. Se mai nume~te ~i tentativa terminata, Jara
eject, Jara rezultat, completa 1 ~i consta in punerea in executare a intentiei de a
savar~i o infractiune, executare care a fost dusa pana la capat, iar rezultatul nu
se produce. Exemplu clasic din literatura juridica: se trage cu arma in directia
victimei, dar aceasta se fere~te ~i nu este ucisa.
Tentativa terminata poate fi atat idonee, cat ~i neidonee, dupa criteriul
cauzelor care determina neproducerea rezultatului.
Tentativa terminata este ~i idonee daca mijloacele folosite sunt apte,
suficiente sa produca rezultatul socialrnente periculos.
Pentru tentativa terminata idonee, cauza care determina neproducerea
rezultatului se poate situa in orice moment al desfa~urarii activitatii infractio-
nale, dar, desigur, pana la producerea rezultatului - cand infractiunea ar deveni
consumata. Cauza neproducerii rezultatului poate fi anterioara inceputului
executarii (de ex.: infractorul nu este bun tinta~ in cazul incercarii de ucidere a
victimei prin impu~care); concomitenta executarii (de ex.: victima se fere~te ~i
lovitura mortala nu este receptata); sau dupa executare (de ex.: dupa ce victima
a ingerat otrava oferita de infractor, este dusa la spital ~i salvata). De altfel, cum
bine se precizeaza in literatura juridica2, nu intereseaza in concret cauza care
determina neproducerea rezultatului tentativei terminate, de vreme ce mijloacele
folosite sunt apte a produce rezultatul socialmente periculos.
Tentativa terminata este posibila, cu unele exceptii, numai la infractiunile
a~a-zise materiale. La infractiunile formale ( de pericol), odata cu executarea
actiunii in intregime, fapta se consuma fara sa fie necesara producerea vreunei
vatamari materiale 3 . in cazul acestor din urma infractiuni, tentativa nu poate fi
decat intrerupta, terminarea executarii echivaleaza cu producerea rezultatului ~i
trecerea in faza urmarilor.
404. Tentativa idonee (pedepsibila). Se caracterizeaza, ca orice tentativa,
prin punerea in executare a intentiei de a savar~i infractiunea, dar producerea
rezultatului nu a fost posibila din diferite motive, cum ar fi: insuficienta sau
defectuozitatea mijloacelor folosite ori datorita imprejurarii ca in timpul cand
1
I. Oancea, op. cit., pp. 206-207.
2
A. Dincu, op. cit., p. 239.
3 A se vedea A. Verde~, note la st.p. nr. 1529/1972 a J. Sector 8 Bucure~ti In RR D
M. Zolyneak, M. I. Michinici, op. cit. , p. 156.
296
s-au savar~it actele de executare obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul
credea case afla etc.
. . Tentativa idonee nu este expres reglementata in art. 32 C.p., dar rezulta
dm mterpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 32 alin 2 C p · · d
tentativa neidonee. ' · · · pnvm
?aca acti~nea c~ co~stitui~ ele:111e~tul material este dusa pana la capat,
~entati~a este ~1 termmata, dupa cntenul gradului de realizare a activitatii
~~00~. ,
. C~1:_za ~are impie_dic~ producer~a rezultatului (consumarea infractiunii) se
s1tueaza m t1mp antenor mceputulm executarii actiunii. De ex. insuficienta
defec_tuozitatea mijloacelor ori lipsa obiectului infr~ctiunii de la '1ocul ~tiut d~
faptu1tor sunt preexistente.
A Se po~te sustine ca, ab initio, soarta consumarii infractiunii este pecetluita
m sensul ca nu v~ ~vea l_o~, . deoarece cauza este preexistenta inceputului de
exe~u~ar~. AAceast~ 1mpos1b1htate de consumare a infractiunii, cum corect se
sub~m1aza m doc~.n~a penala, este relativa, deoarece mijloacele sunt prin natura
lor 1donee, proprn sa produca rezultatul. Mijloacele se dovedesc insuficiente ori
1
defectuos folosite numai in cazul ~i imprejurarile date pentru ca in alte situatii
ac_~stea ar fi putut conduce la producerea rezultatului. Folosirea unor astfel de
m1Jl~ace_ e~te periculoasa, acesta fiind ~i motivul pentru care tentativa idonee
este mcnmmata.
Un mijloc este insuficient cand, sub raport cantitativ, in cazul concret, nu
poate produce rezultatul, de ex.: otrava pusa in mancarea victimei este insufi-
c~enta pentru uciderea acesteia ori cantitatea de explozibil amplasata sub imo-
b~lul _ce urma sa fie distrus este insuficienta pentru a provoca daramarea edifi-
cmlm2.
~ Un mijloc este defectuos cand in cazul concret nu functioneaza (de ex.: 0
a:111~ de foe ~efecta nu P?ate produce expulzarea glontului). in practica judi-
ciar~ s-a cons1derat ca m1Jloc defectuos ~i prezentarea unui certificat medical
fals1ficat grosolan pentru obtinerea unui concediu medical 3•
A~adar, orice tentativa este considerata idonee catii vreme nu este absurd
conceputa.
40~. Tentativa neidonee. Tentativa neidonee, sau tentativa absurda
cum mai est~ den~~ita in doctrina penala, se caracterizeaza prin punerea i~
exec~t~re a mt~nt1e1 . de a savar~i infractiunea, dar rezultatul nu se produce
datonta modulm gre~1t de concepere a infractiunii.
1
T.S. , Col. p., d. nr. 663/1966, In C.D., p. 320.
2
N. Iliescu, In Dongoroz I, p. 153.
3
nr. 3/1974, p. 129. ' ' · · ·
297
 Legiuitorul penal a prevazut in art. 32 alin. 2 C.p. ~a ''.~u exista tenta~iva
atunci cand imposibilitatea de consumm~:_e a infracfzumz (!5'.e Aconsecznfa
modului cum a Jost conceputa executarea". In acest caz nu ne ~a~1~ m prez~nt~
unei infractiuni. Pentru a fi infractiune, fie ma.car sub form~ at1p1~a ~ tentatl~e1,
conceperea executarii faptei nu trebuie sa fie absurda. Intrucat _m. doc~nna
penala s-a consacrat expresia de tentativa absurda, o vom folos1 ~1 nm, cu
precizarea fiicuta mai sus. . . .. _ Japta putativa nu doar cfind eroarea poarta asupra existenfei normei de
in cazul tentativei absurde, neconsumarea mfractmnn se datoreaza modu-
lui gre~it de concepere a savar~irii infractiunii_- Faptuitorul are o ~magine de-
formata asupra posibilitatii de realizare a fapte1 sale, c~ede ~stfel ca poa~e pro-
voca moartea cuiva prin farmece, rugi, vraji ori ofenndu-1 o ~ubst~nta _!o~al
inofensiva 1 (un pahar cu apa, o bucata de zahar) ori ca poate_ c_om1te o m~elacm-
ne cu ajutorul unui fals grosolan care poate fi observat ?e
oncme. . _
Deosebirea dintre tentativa idonee ~i cea ne1donee este 1mportanta,
intrucat tentativa idonee este o forma atipica de infractiune ce antreneaza
raspunderea penala a fiiptuitorului, pe ~and t~ntativ~ ne~~onee (absurda) poate
pune in discutie responsabilitatea fiiptu1torulm, care m mcmn caz nu va putea fi
tras la raspundere penala.
2
406. Infractiunea putativa. in doctrina penala se mai face distinctie ~n-
tre tentativa absu;da (neidonee) ~i infracfiunea putativa, in care fapta savar~1ta
are caracter penal numai in mintea fiiptuitorului, lips_indu-i acest _caracter i~
realitate (de ex.: insu~irea unui bun gasit fiira ca ~nfr~ct~~l s_~ cun~asca
imprejurarea ca bunul era abandonat ori inch_eierea une1 no_1 ~asa_to:11 de catre _o
persoana ce se considera casatorita, fiira sa ~tie ca vechea casatone mcetase pnn
moartea sotului acesteia). __ ._
Fapta de a incheia o noua casatorie cu o perso~na ce se _crede~ casatont~
nu este infraqiune, ci fapta putativa, din cauza ca prm ~ceasta fap~a nu ~e !11ai
poate aduce atingere valorii sociale, deoarec~ nu mai ex1sta o relat1e socrnla de
ocrotire. Casatoria incetase prin moartea celmlalt sot. . .
Consideram ca fapta putativa trebuie deosebita ~i de . ten~atlva 1~onee, la
care consumarea infractiunii nu este posibila datorita lipse1 ?b1ectulm de u?d~
credea fiiptuitorul ca se afla in momentul _savar~iri _fapte i._ In c_azul ten~at~v:1
idonee (in aceasta varianta), lipsa obiectulm este acc1d_entala, ob1~ctul ex1s:a m
materialitatea lui dar in alt loc. Exista, a~adar, relatrn de ocrot1re penala cu
privire la acest ;biect. In cazul faptei putativ~, . ~ipsa obiectului este totala,
definitiva, lipse~te, cu alte cuvinte, obiectul ocrot1r11 penale.
1 A se vedea M. Cozma, Delimitarea tentativei proprii de tentativa improprie, nota,
in J.N. nr. 8/1965, p. 149. . _, . . ,.r, . ..
2 A. Filipa~, Despre convertirea Japtului putativ fn tentatzva zn matena zn1 racfzunu
de omor, in R.D.P. nr. 2/1994, pp. 54-56.
298
in literatura de specialitate nu exista un punct de vedere unitar cu privire
la notiunea de fapta putativa 1. Astfel, a fost exprimata opinia2 ca suntem in
prezenta unei fapte putative atunci cfind autorul acfioneaza in condifiile unei
erori inverse de drept, adica atunci cand autorul crede in mod eronat ca Japta
pe care a incercat sa o comita este incriminata, Jara a !jti ca aceasta Jusese
dezincriminata sau ca nu a Jost niciodata incriminata. De asemenea va exista
incriminare, ci ;Ji atunci cfind ea prive:jte un element normativ din structura
incriminarii.
§ 3. Infractiuni la care tentativa nu este posibila
407. Imposibilitatea tentativei. Din continutul tentativei, definit prin
art. 32 C. p., se desprinde concluzia ca aceasta nu este posibila la toate infrac-
tiunile, fie din cauza elementului subiectiv, fie a celui material3 •
408. Imposibilitate datorita elementului subiectiv. Tentativa nu este
posibila, in raport cu elementul subiectiv, la infractiunile ce se savar~esc din
culpa ~i nici la cele praeterintenfionate. in adevar, tentativa presupune punerea in
executare a intentiei de a savar~i infractiunea, deci presupune intentia ca forma a
vinovatiei, in ambele modalitati ale acesteia (intentie directa ~i indirecta).
Tentativa exista ~i la infractiunile ce se savar~esc cu intentie indirecta fiindca ~i in
1
Pentru o prezentare amanuntita a diferitelor opinii privind conceptul de fapta
putativa, inclusiv in literatura de drept comparat, dar ~i a altor aspecte privind infractiunea
putativa a se vedea pe larg George-Alexandru Lazar, Infracfiunea putativa. Studiu de caz
al consecinfelor erorii subiectului infracfiunilor de corupfie, A.U.B. Drept, anul 2017,
pp. 156-185.
2
Ase vedea pe larg F. Streteanu, D. Nifu, op. cit., vol. I, pp. 487-489. Plecand de la
intelesul diferit al notiunii de fapta putativa in practica se va ajunge la solutii deosebite
privind rezolvarea unor spete. Este dat ca exemplu incercarea de a ucide o persoana care
murise mai inainte, fiira ca fiiptuitorul sa cunoasca acest lucru (fiiptuitorul trage cu o arma
intr-un cadavru). in opinia prezentata ne-am gasi pe taramul unei tentative pedepsibile
deoarece fiiptuitorul nu se afla intr-o eroare inversa de drept (fapta de omor este ~i in
realitate incriminata), iar mijlocul folosit (arma de foe) este apt a produce rezultatul urmarit
de catre fiiptuitor. Daca ne raportam la celalalt inteles al notiunii de fapta putativa,
raspunsul ar fi ca dimpotriva, fapta comisa este putativa deoarece obiectul protectiei
juridice lipse~te in mod absolut. Persoana respectiva nu mai este in viata la momentul
actiunii respective ~i astfel obiectul protectiei penale (viata persoanei respective) nu mai
poate fi vatamat in vreun fel.
3
A. Dincu, op. cit., p. 242 ~i urm.
299
cazul acestei modalitati a intentiei, faptuitorul pune in executare intentia de a
savar~i fapta acceptand rezultatul prevazut ca posibil.
Tentativa nu au infractiunile savar~ite din culpa in oricare dintre cele doua
modalitati (simpla ~i cu prevedere), fiindca nu exista o rezolutie infractionala ~i
astfel nu se poate sustine ca ne aflam in fata unei puneri in executare a intentiei
de a savar~i o infractiune, care este esentiala pentru tentativa.
Infractiunea savar~ita din culpa devine periculoasa prin rezultatul sau,
deci prin consumare.
Tentativa nu au nici infractiunile praeterintentionate, fiindca in cazul
acestora se produce un rezultat mai grav decat eel urmarit ori acceptat de in-
fractor, dar acest rezultat imputabil faptuitorului este realizat din culpa.
De altfel, producerea rezultatului mai grav decat eel urmarit face ca fapta
sa fie consumata, ~i nu ramasa in faza de tentativa.
409. Imposibilitate datorita elementului obiectiv. Tentativa nu este posi-
bila, in raport cu elementul material, la o infractiune de inacfiune (infractiuni
omisive proprii), deoarece aceasta se consuma in momentul neindeplinirii
obligatiei cerute prin norma de incriminare.
Tentativa nu au, tot dupa criteriul elementului material, infractiunile ce nu
permit o desfa~urare in timp a actiunii, cum sunt a~a-numitele infractiuni cu
executare prompta 1, de exemplu, infractiunile savar~ite oral, prin cuvinte (ver-
bis), cum este, de ex., marturia mincinoasa. Nu au tentativa a~a-numitele
infractiuni ce se consuma anticipat, cum este infractiunea de luare de mita, la care
elementul material consta in pretindere, primire ori acceptare a unui folos.
Nu au, de asemenea, tentativa infractiunile de obicei care presupun repeta-
rea actiunii tipice de mai multe ori, astfel incat sa rezulte obi~nuinta, indelet-
nicirea. in legatura cu aceasta infractiune, in doctrina parerile sunt impaqite,
sustinandu-se ~i opinia ca tentativa ar fi posibila2 .
De~i tentativa este posibila la anumite infractiuni, prin vointa legiuito-
rului, a fost asimilata cu infractiunea consumata ~i pedepsita ca atare, cum este
cazul infractiunii de atentat care pune in pericol securitatea nationala (art. 401
C.p.)3.
1 in~racjiunii ca ,,tentativa se pedepse~te" (de ex., in Codul penal, art. 188
V. Papadopol, D. Pavel, Formele unitafii infracfionale fn dreptul penal roman,
Casa de Editura ~i Presa ,,$ansa" S.R.L., Bucure~ti, 1992, p. 87 ~i urm. , p. 270 ~i urm.
2
V. Papadopol, in Comentariu I, p. 120.
3
Art. 401 C.p. Atentatul care pune in pericol securitatea nationala. Atentatul contra
vietii saviir~it fmpotriva unei persoane care define o funcfie de demnitate publica, daca
fapta pune fn pericol securitatea nafionala, se pedepse~te cu detenfiiJne pe viata sau
fnchisoare de la 15 la 25 de ani ~i interzicerea exercitarii unor drepturi.
300
§ 4. Incriminarea ~i sancfionarea tentativei
410. Justificarea incriminarii. Reprezentand un inceput de executare on·
.
~ executar~ mtegrala a actiunii ce constituie elementul material al laturii obiec-
t1ve, tentativa este periculoasa ~i este incriminata in legislatia
, penala~ . T enta11va
·
este o_ forma atipica de infractiune datorita imprejurarii ca latura obiectiva a
acesteia nu se realizeaza in intregime (actiunea este intrerupta ori de"i real·1za1~a
A A • , .,,
m mtreg1me, consumarea infractiunii nu are loc).
~atura_ s~biectiva a tentativei se realizeaza integral prin punerea in execu-
tare a mtenj1e1 de a savar~i infraqiunea.
~1 !. Confinutul. tentativei. Ca forma atipica de infractiune, continutul
t~ntative~ e~te form~t _dm tot~l~~atea condijiilor cerute de lege pentru ca O fapta
sa constitu1e tentativa, cond1j11 ce se degaja din reglementarea prevazuta in
Partea generala a Codului penal privind tentativa ~i din dispozitiile Part··11
·1e a Cd
specia ,
o ului penal care prevad sanctionarea tentativei la acele infractiuni.
. ~onti~utul tentativei est~ -~xaminat ~n doctrina penala ca orice conti~ut de
mfracjmne sub raportul cond1jnlor preex1stente ~i al conjinutului constitutiv.
. 412. intinderea incriminarii tentativei. in doctrina penala ~i in legisla-
t1e sunt cunoscute doua concepjii privind incriminarea tentativei: a incriminarii
nelimitate ~i a incriminarii !imitate.
. Incrimin~re~ nelimitata, a~a cum arata ~i denumirea, presupune incri-
mmarea tentative1 la toate infractiunile la care aceasta este posibila. Jncrimi-
narea limitata presupune ca tentativa sa fie incriminata la infractiunile la care
este posi~ila ~i _do~r la acelea pentru care opteaza legiuitorul (in, general, este
vorba de mfracjmm cu o gravitate ridicata).
Legiuitorul penal roman a adoptat sistemul incriminarii !imitate a tentativei
numai la infracjiunile grave, unde ~i tentativa prezinta un pericol social ridicat.
~ri~ dispozitiile art. 33 alin. 1 C.p. s-a prevazut ca tentativa se pedepse~te
numai cand legea prevede expres aceasta. A~adar, in Partea speciala a Codului
penal ori in legile speciale, pentru a fi pedepsita tentativa la infractiunile
prevazute, se impune o prevedere concreta in acest sens. Ca modalitate t~hnica
de incriminare a tentativei legiuitorul a prevazut dupa fiecare incriminare a
~Im. 2_; a~. 189 :1.lin. 2) o~i preved~rea a~easta este inserata dupa un grup de
mfract1~m afl~te mtr~o ~ectmne,_ cap1t?l, dm legea penala (de ex., art. 412 C.p.:
,,Tentatzva la znfracfzumle prevazute zn prezentul titlu se pedepse~te"; art. 23 7
C.p.: ,,Tentativa la infracfiunile prevazute fn art. 233-235 se pedepse~te").
1
L. Biro, op. cit., p. 112; A. Dincu, op. cit. , pp. 233-238.
301

413. Sancfionarea tentativei. Teoriile cunoscute in doctrina penala
privind sanctionarea tentativei sunt: teoria parificarii pedepsei - tentativa se
sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata - ~i
teoria diversificarii pedepselor - tentativa se sanctioneaza diferit de infrac-
tiunea consumata. Legiuitorul penal roman a adoptat pe cea a diversificarii
pedepsei. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 33 alin. 2 C.p., ,,tentativa se sancfio-
neaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infracfiunea consumata, ale carei
limite se reduc la jumatate" (de ex.: daca legea prevede pentru infractiunea
consumata pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani, pentru comiterea unei
tentative la o astfel de infractiune pedeapsa va fi aplicata intre 5 ~i 10 ani).
In cazul in care pentru infractiunea consumata sunt prevazute pedepse al-
ternative, in mod constant s-a decis in practica judiciara ca instanta trebuie mai
intai sa se fixeze asupra uneia dintre pedepse ~i apoi sa aplice pedeapsa pentru
tentativa 1•
Daca pedeapsa pentru infractiunea consumata este detentiunea pe viata,
iar instanta s-ar orienta spre aceasta, pedeapsa pentru tentativa va fi inchisoarea
de la 10 la 20 de ani (art. 33 alin. 2 teza a II-a C.p.).
In cazul sanctionarii cu pedeapsa amenzii, indiferent daca aceasta este
prevazuta de lege ca pedeapsa unica ori altemativa la pedeapsa inchisorii,
limitele de pedeapsa ce vor fi reduse la jumatate sunt zilele-amenda. Efectul
tentativei nu are cum sa se produca ~i asupra cuantumului sumei corespun-
zatoare fiecarei zile-amenda, care va fi stabilit in functie de criteriile speciale de
individualizare prevazute de art. 61 alin. 3 teza a II-a C.p.
In cazul amenzii care insote~te pedeapsa inchisorii (art. 62 C.p.), efectele
tentativei se vor produce numai cu privire la pedeapsa inchisorii. Pedeapsa
amenzii va fi individualizata intre limitele de pedeapsa raportate la durata
pedepsei fnchisorii stabilite de instanfa, iar aceste limite nu pot fi reduse ca
efect al cauzei de atenuare a tentativei (art. 62 alin. 2 C.p.).
De ex.: A fost savar~ita o tentativa la o infractiune pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii de la unu la 5 ani, dar, totodata, infractorul a
urmarit obtinerea unui folos patrimonial. Ca efect al tentativei, pedeapsa
cu inchisoarea va fi stabilita intre 6 !uni ~i 2 ani ~i 6 !uni. Sa admitem ca
instanta il va condamna pe inculpat la un an inchisoare pentru tentativa
savar~ita. Deoarece infractorul a urmarit obtinerea unui folos, instanta ii
va putea adauga ~i o amenda, ale carei limite vor fi determinate in raport
cu pedeapsa de un an. Deoarece pedeapsa stabilita nu depa~e~te 2 ani, vor
fi incidente dispozitiile art. 62 alin. 2 C. p. raportat la art. 61 alin. 4 lit. b
C.p., instanta putiind aplica o pedeapsa cu amenda cuprinsa intre 120 ~i
240 de zile-amenda. Sa admitem ca instanta va stabili o amenda de 150
de zile-amenda, iar cuantumul unei zile-amenda (raportat la valoarea
folosului patrimonial urmarit) va fi stabilit (la fel ca in cazul oricarei
1
Ase vedea, in acest sens, T.S., s.p., d. ill. 168/1974, in R.R.D. ill. 7/1974, pp. 64-65.
302
i"
I
I
P:depse cu _a1:1enda) int~e 10 ~i 50_0_ lei. Sa adm~tem ca suma corespun-
z~toare une! z1le-~menda va fi stab1ht laA 100 lei. In acest caz cele 150 de
zlle-amenda vor msemna 15.000 lei. In final, infractorul va avea de
ex~cutat pedeapsa cu inchisoarea de un an ~i 15.000 lei amenda.
Tenta:1va nu are ca ef~ct i~laturarea aplicarii pedepselor complementare.
Astfel: daca legea prevede ~1 aphcarea unei pedepse complementare aceasta se
va aphca pe langa pedeapsa principala. '
_414. Sancfio_na~ea tentativei in cazul persoanei juridice. Modul de
sanct10nare a t~nt~tive1 rezulta din prevederile art. 147 alin. 1 C.p. referitor atat
la ate_nu~rea, cat ~~ la agravar~_a raspunderii penale a persoanei juridice ~i care
fac tnm1tere laA reg1mul amenzu prevazut de lege pentru persoana fizica.
A~adar, m cazul persoanei juridice, sanctionarea tentativei se face cu
pedeaps~ pr:,vi'izuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se
reduc la Jumatate.
. La fel ca in cazul persoanei fizice, savar~irea unei tentative la O infractiune
nu mfluenteaza aplicarea pedepselor complementare. '
§ 5. Desistarea ~i impiedicarea producerii rezultatului
~ 15. N ofiuni. Intreruperea executarii actiunii, ca ~i impiedicarea pro-
ducen_1 r~z~!ta~~ui in~ cazul in care executarea a fost dusa pana la capat, din
proprze mzfzatzva ~ faptuitorului, au pe planul dreptului penal valoarea unor
cauze de nepedeps1re .
. Desistare~ r~prezinta r~n~ntarea de bunavoie din partea faptuitorului la
contmuarea act1un11 ce constitu1e elementul material al laturii obiective a in-
fractiunii.
_impie1icarea p!o~ucerii re~~l~atului consta in zadamicirea din partea
fap~1t~rulm,_ de bunavo1e, a apant1e1 rezultatului faptei sale, care a fast reali-
zata m mtreg1me.
Ata~ desistarea, cat ~i impiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de
nepedey~!re, re~rez_inta o incurajare a faptuitorului de a renunta la continuarea
executam fa~te~ on la produce~ea rezultatului impiedicand aparitia acestuia ~i
d~e~t cons_e:mta re~ltatul socialmente periculos nu se produce, valoarea so-
ciala ocrotita nu mai este vatamata.
I I
Spre deosebire de tentativa intrerupta, unde intreruperea executarii era in-
dependenta de vointa faptuitorului, desistarea consta in renuntarea de bunavoie
a. faptui~orului la continuarea executarii activitatii infractionale. A vand O atitu-
dme ac~1va, d~ opri:e a executa~ii, _ ce! ce se desista va beneficia de nepedepsire
pentru ~nfractmnea m vederea careia mcepuse savar~irea actului de executare.
. ~Si in _c~zul impiedicarii producerii rezultatului, faptuitorul are O atitudine
act1va, poz1tiva, de zadamicire a consumarii infractiunii
, .
303
 416. Condifiile desistarii. Pentru a constitui cauza de nepedepsire, desis-
1
tarea faptuitorului trebuie sa indeplineasca anumite conditii :
a) sa existe un inceput de executare a faptei, adica sa inceapa realizarea
actiunii ce reprezinta elementul material al laturii obiective a infractiunii.
b) executarea faptei sa fie intrerupta. Ca urmare a intreruperii executarii
faptei, rezultatul nu se produce. Nu reprezinta o intrerupere faptul ca inculpatul
nu a repetat lovitura aplicata victimei cu intentia de a ucide, iar victima a scapat
cu viata, s-a decis corect in practica judiciara2 .
c) intreruperea sa fie expresia vointei libere a faptuitorului, adica sa fie
realizata intreruperea actiunii de bunavoie, din proprie initiativa. Este indepli-
nita aceasta conditie cand faptuitorul nu a voit sa continue executarea faptei,
de~i avea posibilitatea sa o faca. Aceasta conditie nu se realizeaza cand infrac-
torul ~i-a intrerupt activitatea infractionala pentru ca nu a putut sa o continue
din cauza unui obstacol de netrecut (de ex. : nu a putut deschide o u~a ori sa
escaladeze un gard) sau de teama de a fi denuntat3 •
d) desistarea sa fie facuta mai inainte de descoperirea faptei, neavand
importanta daca aceasta descoperire este facuta de catre autoritati sau de orice
alta persoana. Avand in vedere ca aceasta conditie prive~te pozitia psihica a
autorului faptei respective, consideram ca aceasta este indeplinita ~i in situatia
in care autorul s-a desistat ulterior descoperirii faptei, dar acesta nu a cunoscut
ca a fost descoperit. Un exemplu u~or de imaginat ar fi acela in care autorul s-a
desistat din proprie vointa la foarte scurt timp dupa descoperirea faptei, fara sa
fi ~tiut in momentul desistarii ca tocmai fusese vazut de catre o alta persoana.
417. Condifiile impiedicarii producerii rezultatului. Pentru ca impie-
dicarea producerii rezultatului sa constituie o cauza de nepedepsire se cer inde-
plinite urmatoarele conditii:
a) faptuitorul sa fi executat in intregime actiunea ce reprezinta elementul
material al laturii obiective a infractiunii;
b) faptuitorul, dupa executarea faptei, sa impiedice producerea rezultatu-
lui. Aceasta impiedicare a producerii rezultatului este posibila numai la
a~a-zisele infractiuni materiale ce presupun producerea unui anumit rezultat,
nu ~i in cazul infractiunilor zise formale, care se consuma odata cu savar~irea ac-
tiunii infractionale prin crearea starii de pericol pentru valoarea sociala ocrotita;
c) impiedicarea producerii rezultatului sa fie facuta de faptuitor din pro-
prie initiativa, de bunavoie;
1
N. lliescu, in Dongoroz I, p. 170 ~i urm.
2
T.S., Col. p., d. nr. 2238/1968, in C.D., 1968, pp. 235-238.
3 V. Papadopol, in Comentariu I , p. 135.
304
. d) impiedica~e_a pro_ducerii rezultatului sa aiba loc mai inainte de descope-
nrea ~apte1. Cond1tia pnve~te deopotriva descoperirea faptei de organele de
~rman_re_ ~enala, ~~ ~i de catre orice persoana 1• Si in acest caz apreciem ca este
mdephmta cond1t1a aratata, daca autorul nu a cunoscut in momentul
impiedicarii ca fapta sa a fost descoperita.
~ Fa~tuitorul p_o~t~ impiedica el insu~i producerea rezultatului ori poate
zn~un~~tz~fa ~utorztafzle de comiterea faptei, astfel fncat consumarea sa poata
fl_zmpzedzc_ata. Cu toate acestea, daca rezultatul faptei s-a produs, atunci infrac-
tmne~ devme consumata ~i nu se mai poate discuta de impiedicarea rezultatului.
Impiedicarea producerii rezultatului este posibila la infractiunile la care
producerea rezultatului se situeaza in timp ulterior executarii activitatii infrac-
tionale (de ex.: este posibila impiedicarea mortii victimei care a fost otravita
prin administrarea de catre faptuitor a unui antidot ~i intemarea victimei intr-~
unitate sanitara2) .
Restituirea bunurilor sustrase nu valoreaza cu o impiedicare a producerii
rezultatului, deoarece infractiunea s-a consumat din momentul sustragerii.
Acoperirea ulterioara a prejudiciului material cauzat prin infractiune in
conditiile art. 75 alin. 1 lit. d C.p., constituie circumstanta atenuanta legala. '
418. Efectele desistarii ~i impiedicarii producerii rezultatului. Desistarea
~i_ impie~ica~ea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire, de impu-
mtate. Faptu1~orul care se gase~te intr-una dintre aceste situatii nu va fi pedepsit
pentru tentat1va la infractiunea in vederea careia incepuse executarea ori
impiedicase rezultatul.
Daca pana in momentul desistarii ~i impiedicarii producerii rezultatului
activitatile indeplinite realizeaza continutul unei alte infractiuni, faptuitorul ur-
meaza sa raspunda penal pentru infractiunea realizata3 •
_. Actele ex~cut~te pana in momentul desistarii sau al impiedicarii produ-
cem rezultatulm, fond susceptibile de a primi o calificare distincta, sunt cunos-
cute in doctrina ca acte de _executare calificate4 • Cand tentativa se pedepse~te,
aceste acte de executare cahficata se inglobeaza in continutul acesteia.
1
G. Antonio, Considerafii asupra unor institufii de drept penal general: desistarea
voluntara, participafia, infracfiunea continua, confiscarea speciala, in R.R.D. nr. 11/1968,
pp. 98-100.
2
De ex.: Faptuitorul nu va fi tras la raspunderea penala pentru tentativa de omor
daca, dupa ce a servit otrava victimei, a impiedicat producerea rezultatului oferind antido~
acesteia}i a transportat-o la spital, iar victima a fost astfel salvata.
3
In exemplul dat anterior, faptuitorul va raspunde pentru infractiunea de vatamare a
integritatii corporale, deoarece art. 34 alin. 2 C.p. prevede: ,J]aca actele fndeplinite plina fn
mo"!e_,ntul desistarii sau fmpiedicarii producerii rezultatului constituie o a/ta infracfiune, se
aplzca pedeapsa pentru aceasta infracfiune". A se vedea T.S., s.p., d. nr. 2965/1970, in
R.R.D. nr. 3/1971, p. 133.
4
V. Dongoroz, Drept penal ... , op. cit., 1939, p. 298.
i I
305 I
 Secfiunea a IV-a
INFRACTIUNEA CONSUMATA.
§ 1. N otiune ~i caracterizare
419. Notiunea de ,,infractiune fapt consumat". y1tima faza a ~e~fa-
§urarii activitatii infractionale o repre~inta fa~a urmanlor. ~az~ urmanlor
presupune ca a fast realizata in intreg1me actmnea_ ce reprezmta_ elementul
material al laturii obiective §i s-a produs rezultatul penculos, s-a real:zat: cu alte
cuvinte O concordanta deplina intre latura subiectiva §i latura ob1ect1va. S-a
realizat' infractiunea i~ configuratie tipica, infractiunea consumata a§a cum este
descrisa in no{ma de incriminare. . . ..
Infraqiunea consumata reprezinta forma tipica sau perfecta a ~nfract~un~~
in raport cu fazele desfa§urarii activitatii infractionale 1 . Este forma mfrac~mnu
care are eel mai ridicat grad de periculozitate fata de celelalte forme antenoare
intalnite in iter-criminis - actele de pregatire §i tentativa.
Infractiunea consumata atrage intotdeauna raspunderea penala.
De§i i~ Partea generala a Codului penal nu intalnim dispozitii p~ivind in-
fractiunea consumata, se poate aprecia ca intreaga reglementare ar~ m. ved~re
infr~ctiunea forma consumata, iar normele penale speciale prevad tlpun de m-
fracti~ni numai in forma consumata.
' Exista unele infractiuni care dupa momentul consumarii cunosc urman
noi fie datorita amplificilrii rezultatului initial, fie datorita activitatii i~f=a~tio-
nale care continua. In astfel de cazuri se dis tinge un moment al epmzam, al
producerii ultimului rezultat, care este diferit de momentu~ c?ns~~rii ~acti~i.
In doctrina penala, dupa acest aspect, se face d1stmct1e mtre mfractmnea
fapt consumat §i infractiunea fapt epuizat.
§ 2. lnfractiunea fapt epuizat
421. Notiunea de ,,infractiune fapt epuizat". Infractiunea fapt epuizat
desemneaza acea forma a infractiunii ce consta in prelungirea in timp a acesteia
dupa momentul consumarii pana la interventia unei forte contrare ori a incetarii
actiunii ori a actelor de executare datorate vointei faptuitorului sau pana la
producerea ultimului rezultat. Prelungirea se poate datora deopotriva amplifi-
carii rezultatului initial
, ori continuarii activitatii
, infractionale.
,
Infraqiunea fapt epuizat este o forma atipica de infractiune, mai grava
decat cea tipica, deoarece acumularile cantitative (amplificarea urmarii, con-
tinuarea activitatii) conduc la salturi calitative pentru infractiunile fapt epuizat,
antrenand §i o raspundere penala mai grea pentru aceasta forma de infractiune.
Infractiunea fapt epuizat este posibila la infractiunile: continue, continuate,
progresive ~i la infracfiunile din obicei sau obi~nuinfa1• Cunoa§terea infractiunii
fapt epuizat, mai precis a momentului epuizarii, al producerii ultimului rezultat,
este importanta pentru ca in raport cu acest moment sunt incidente unele institutii
de drept penal: aplicarea legii penale in timp §i spatiu, incidenta actelor de
clementa, calculul termenului de prescriptie a raspunderii penale §.a.
.

420. Infractiunea fapt consumat - caracterizare. Infractiunea fapt con-

sumat este infractiunea al carei rezultat se produce odata cu executarea in intre-
gime a elementuiui material al laturii obiective. Infractiunea consumata inglo-
beaza §i tentativa acelei infractiuni. . ~ .
In functie de rezultatul faptei, care poate fi o vatamare matenal~ ~r~ ~
stare de pericol, infractiunile se considera consumate d~pa_executarea act1~1tatn
infractionale §i producerea rezultatului, in cazul infractmmlor de rezultat, 1a:~ 1~
cazul infractiunilor de pericol, infractiunea se consu~a in mom_~ntu~ e~ecutarn
in intregime a activitatii ce constituie elementul ma~en~l al lat:um ob1ec~1ve.
Cunoa§terea momentului consumarii infractm~n ~re_ 1mpoi:ta°:ta pentru
determinarea legii penale aplicabile in raport cu ~payml §1 tlmpul, mc1denta ac-
telor de clementa, calcularea termenului de prescnpt1e etc.

1
M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 188. 1
V. Dongoroz, Drept penal ... , op. cit., 1939, p. 301 .

306
307
 CAPITOLUL VIII
U nitatea de infractiune
' ~apt, a~1c~ s1tuat1e1 dm reahtatea obiectiva ii corespunde continutul unei singure
Sec(iuneal
CONSIDERA TH GENERALE
§ 1. N otiunea de ,,unitate de infractiune"
422. Calificarea juridica a unei fapte sau activitati antisociale ca formand
o singura infractiune sau, dimpotriva, doua sau mai multe infractiuni produce
consecinte juridice importante, fiindca, in primul caz, faptuitorul urmeaza sa
raspunda pentru o singura infractiune, pe cand, in eel de-al doilea caz, urmeaza
sa raspunda pentru doua sau eventual pentru mai multe infractiuni 1• Cand fapta
sau activitatea savar~ita formeaza o singura infractiune, exista unitate de infrac-
tiune, iar cand fapta sau activitatea formeaza doua sau mai multe infraqiuni,
exista pluralitate de infractiuni. Distinctia dintre unitatea ~i pluralitatea de
infractiuni se face cu ajutorul continutului infractiunii, ce reprezinta baza de
evaluare. Exista unitate de infractiune in cazul in care fapta sau activitatea
savar~ita corespunde continutului unei singure infractiuni ~i exista, dimpotriva,
pluralitate atunci cand in fapta ori activitatea savar~ita sunt identificate
continuturile
, a doua ori a mai multor infractiuni.
, de. m~ractmm 1_n_ Partea _specrn!a: infracfiunea progresiva ~i infracfiunea din
Prin unitatea de infractiune se desemneaza activitatea infractionala in care
se realizeaza continutul unei singure infractiuni ~i care decurge din natura faptei
comise sau din vointa legiuitorului2 .
§ 2. Felurile unitatii de infractiune
Unitatea de infractiune este cunoscuta in doctrina penala ~i in legislatie
sub doua forme: unitatea naturala ~i unitatea legala.
423. Unitatea naturala de infractiune este definita in doctrina penala.3 ca
forma de unitate infractionala, determinata de unitatea actiunii sau inactiunii, de
1
A se vedea, pe larg, V. Papadopol, D. Pavel, Formele unitatii infractionale ... ,
op. cit., p. 17 ~i urm.
2 nala ~1 in practica judiciara.
I. Oancea, op. cit., p. 216; M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 211.
3 T. Pop, Drept penal comparat. Partea generala ... , op. cit., p.~601; V. Dongoroz,
op. cit., p. 326.
308
u_n~c_itatea ~ezultatului, ca ~i de unicitatea formei de vinovatie cu care este savar-
~1ta mfractmnea.
In_ c~~I u~it~ti~ natur~le, unitatea juridica este determinata de unitatea de
mfractmm.
,l
In ~teratura_ juridica. de sp~cialitate, unitatea naturala de infraqiuni este
cunoscuta. sub tre1 forme: znfracfzunea simpla, infractiunea
, continua .,,._ 1· Zl?Jrac
· ,+. t z·_
~
unea devzata. '
. 42~. U~i~~tea legala. In cazul acestei forme, unitatea nu este data de rea-
htateaA ob1ect~va m care_s~ savar~e~te fapta, ci de vointa legiuitorului, care reu-
ne~te ~n contmutul une1 smgure infractiuni doua sau mai multe actiuni sau in-
actmm ce ~r pu~ea real_iza fiecare in parte continutul unor infractiuni distincte.
. Re~mre~ m contmutul legal al unei infractiuni a doua sau mai multe acti-
um sau ma~t~u~i cu se~nificatie penala proprie este determinata de consid~-
ren_te ~e ~ohtica penala ~1 are la baza legatura stransa intre aceste actiuni ori in-
actmm pnn elementul subiectiv care le une~te 1• '
_1:7nita~ea legala este creata prin vointa legiuitorului ~i din considerente de
tehmca leg1slativa.
Unitatea legala de infractiuni se prezinta sub mai multe forme unele co _
t • p ' n
sacra_e ch1ar m art:a ge~er~la a Codu_l~i penal: infracfiunea continuata ~i in-
A
f!acfzu~ea c?mplexa (ex1sta o defimt1e le gala a acestor doua forme de
mfr~ctmn~ ), ~a: altele rezulta i_mplicit din modul in care sunt reglementate astfel
~b:cez_. D~~ummle de znfracfzune progresiva ~i infracfiune de obicei sunt
mtalmte ~1 m Partea generala a Codului penal (art. 154 alin. 2 ~i 3 C.p.).
Secfiunea a II-a
UNITATEA NATURAL.A DE INFRACTIUNE
§ 1. lnfractiunea simpla
. 425 . Nofiune ~i caracterizare. Ca forma a unitatii naturale infractiunea
~1mp!a se c~racteriz~aza, sub rapor:1 obiectiv, printr~o singura' actiun~ sau
mactmne, pnntr-un smgur rezultat, rnr sub raport subiectiv printr-o singura
forma de vinovatie. '
,:\ceasta forma de infractiune - simpla - este des intalnita in legislatia pe-
'
1
M. Zolyneak, Drept penal ... , op. cit., vol. II, p . 191.
309

Infractiunea simpla nu trebuie inteleasa ca fiind rezultatul unei singure
actiuni (o singura lovitura in cazul infractiunii de vatamare corporala), ea
putand ingloba mai multe acte de executare care nu au insa semnificatie
proprie, cuprinzandu-se in activitatea unica. Astfel, omorul tot infractiune unica
va fi considerat daca este provocat printr-o singura lovitura cu un corp conton-
dent ori prin mai multe lovituri, aplicate succesiv de infractor.
Actele de executare multiple, in exemplele de mai sus, se integreaza in
mod natural in activitatea infractionala §i nu pun in discutie unicitatea celorlalte
elemente (obiect, subiect pasiv, forma de vinovatie).
Raportandu-ne la exemplele de mai sus mentionam ca in literatura de
specialitate nu exista o unitate de opinie privind formele unitatii naturale de
infractiune. Astfel, in cadrul unitatii naturale este :racuta o distinctie intre
infractiunea simpla §i unitatea naturala colectiva. in cadrul acestei opinii
unitatea naturala colectiva este vazuta ca o modalitate a infractiunii simple.
Unitatea naturala colectiva a fost definita ca ,,forma a unitatii naturale de
infractiune caracterizata de faptul ca acfiunea care intra fn structura sa se
compune dintr-o pluralitate de acte materiale" 1. Sunt date ca exemple:
infractiunea de lovire sau alte violente (art. 193 C. p.) ce se poate co mite prin
aplicarea mai multor lovituri victimei sau in cazul infractiunii de purtare
abuziva (art. 296 alin. 1 C.p.) ce se poate savar§i prin adresarea mai multor
expresii jignitoare fata de o persoana de catre funqionarul aflat in exercitarea
atributiilor de serviciu.
Cand insa printr-o singura actiune se aduce atingere mai multor persoane,
nu se mai realizeaza continutul unei singure infractiuni, ci o pluralitate de in-
fractiuni, fiindca se aduce atingere mai multor titulari de valori sociale ocrotite.
A§adar, in cazul infractiunilor contra persoanei, cu exceptia celor contra vietii
~i a infracpiunii de vatamare corpora/a din culpa, pluralitatea de persoane
vatamate printr-o singura activitate infractionala va determina o pluralitate de
infractiuni, vor fi tot atatea infractiuni cate persoane au fost vatamate in
drepturile lor.
in cazul infractiunilor contra vietii, din pluralitatea de victime ucise
printr-o activitate unica legiuitorul a creat o singura infractiune complexa.
Astfel, omorul savar§it asupra a doua sau mai multor persoane devine ,,omor
calificat", conform art. 189 alin. 1 lit. f C.p., §i se pedepse§te cu detentiune pe
viata sau inchisoare de la 15 la 25 de ani §i interzicerea exercitarii unor
drepturi. Cand prin fapta de ucidere din culpa s-a cauzat moartea a doua sau
1
Ase vedea F. Streteanu, D. Nifu, op. cit. , vol. II, pp. 11-28. In cadrul analizei conditiilor
de existenta ale unitatii naturale colective, autorii prezinta pe larg ~i implicatiile cu privire
la aceasta forma de unitate a declararii ca neconstitutionala a prevederii referitoare la
unicitatea subiectului pasiv in cazul infractiunii continuate.
310
1f
mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu jumatate
(art. 192 alin. 3 C.p.).
Tot astfel, §i in cazul vatamarii corporale din culpa comisa printr-o
singura fapta asupra a doua sau mai multor persoane, legiuitorul a creat o
infractiune complexa prin dispozitiile art. 196 alin. 4 C.p., prevazand ca limitele
speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
Consideram ca in cazul infractiunilor contra patrimoniului, altele deceit
talharia ~i pirateria (fn unele condipii) , pluralitatea de persoane pagubite
printr-o singura activitate infractionala nu determina o pluralitate de infractiuni,
ci o infractiune unica, fiindca se aduce atingere unei valori sociale unice, care
este patrimoniul 1•
Cand insa infractiunile contra patrimoniului sunt cele complexe - talharia
§i pirateria -, pluralitatea de persoane asupra carora se exercita violente sau
amenintari ori care sunt puse in stare de incon§tienta sau neputinta de a se apara
impotriva unei activitati de sustragere a bunurilor va determina realizarea unei
pluralitati de infractiuni sub forma concursului, fiindca infractiunile respective
au un obiect juridic complex, fiind ocrotite, pe langa relatiile sociale privind
patrimoniul, §i relatiile sociale privind persoanele care au fost amenintate ori
asupra carora s-au exercitat violentele2 .
Tot astfel, in cazul infractiunii de ultraj (art. 257 C.p.), pluralitatea de per-
soane ultragiate printr-o singura activitate infractionala va conduce la realizarea
unei pluralitati de infractiuni, fiindca, §i in acest caz, infractiunea de ultraj este
complexa, se aduc atingeri atat autoritatii, cat §i titularilor de valori sociale
ocrotite care sunt persoanele fizice detinatoare
, ale autoritatii
, de stat ce au fost
insultate, amenintate ori lovite.
In practica judiciara s-a decis corect ca lovirea mai multor functionari
publici, aflati intr-o activitate ce implica exercitiul autoritatii de stat, in aceea§i
imprejurare, constituie tot atatea infractiuni de ultraj savar§ite in concurs, cate
persoane au fost lezate3 •
In exemplele de mai sus, pluralitatea de infractiuni realizata printr-o sin-
gura activitate infractionala este determinata de pluralitatea de persoane ale
caror drepturi au fost primejduite ori vatamate.
1
in acest sens, a se vedea: V. Papadopol, D. Pavel, op. cit. , p. 44; C. Bulai,
Infrac/iunea simpla caforma a unita/ii naturale a infrac/iunii, in S.C.J. m. 1/1985, p. 67; in
sens contrar, a se vedea F. Streteanu, Pluralitate de subiec/i pasivi. Unitate sau pluralitate
de infracfiuni, in R.D.P. m. 2/1996, p. 35 ~i urm.
2
in acest sens, a se vedea C-tin. Mitrache, Pluralitatea de victime fn cazul tdlhariei,
in R.D.P. m . 2/1995, pp. 119-121 ; in sens contrar, a se vedea Doru Pavel, Tdlharie
savdr~ita fmpotriva mai mu/tor subiec/i pasivi, in R.D.P. m . 2/1995, pp. 116-118.
3
C.S.J., s.p., d. m. 1126 din 6 martie 2003, in R.D. nr. 7/2004, p . 267-268.
311
 § 2. Infracpunea continua
426. Notiune ~i caracterizare. Ca forma a unitatii naturale, infractiunea
continua se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inacti-
unii, ce constituie elementul material al laturii obiective, dupa consumare, pana
1
la interventia unei forte contrare .
Epuizarea infractiunii continue este data de momentul interventiei unei
forte contrare, care poate avea ca sursa: vointa :faptuitorului insu~i, interventia
autoritatii, interventia altei persoane. In practica judiciara s-a decis, pe buna
dreptate, ca o activitate infractionala continua poate fi curmata, autonomizata ~i
2 activitatii ~i nu afecteaza unitatea infractiunii continue, deoarece reluarea
printr-o hotiirare judecatoreasca de condamnare, chiar daca este nedefinitiva •
In Codul penal nu sunt consacrate dispozitii speciale privind infractiunea
continua, ci doar o singura referire in art. 154 alin. 2 C.p., unde se prevede ca
termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infracfiunilor continue
curge de la data fncetarii acfiunii sau inacfiunii.
427. Identificarea infractiunii continue in legea penala. Infractiunea
continua se identifica in legislatia penala dupa elementul material al laturii
obiective ce presupune o actiune ori o inactiune ce dureaza in timp, ca: ,,detine-
rea"3 retinerea" ramanerea", ,,purtarea"4 , conducerea unui vehicul :fara pennis
'" ' '"
1 V. Papadopol, D. Pavel, op. cit., p. 60 ~i urm.; V. Dongoroz, op. cit., p. 326;
M. Basarab, Drept penal. Partea genera/a, vol. II, editia a II-a, Editura Fundatia
,,Chemarea", Ia~i, 1995, p. 350.
2 T.S., s.p., d. nr. 2004/1974, in C.D., 1974, p. 436; T.S., s.p., d. nr. 2042/1974, in
C.D., p. 352; I. Dobrinescu, nota la st.p. nr. 605/1969 a J. Campulung, in R.R.D.
nr. 5/1970, p. 150.
3 De ex., art. 342 C.p. Nerespectarea regimului armelor ~i munitiilor: (1) Definerea,
portul, conJecfionarea, precum !ji orice operafiune privind circulafia armelor letale, a
munifiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcfionarea atelierelor de
reparare a armelor letale, Jara drept, se pedepsesc cu fnchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Definerea sau portul Jara drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizarii
se pedepse;jte cu fnchisoare de la 3 Zuni la un an sau cu amenda.
4 De ex., art. 372 C.p. Portul sau folosirea f'ara drept de obiecte periculoase: (1) Fapta
de a purta Jara drept, la adunari publice, manifestari cultural-sportive, fn locuri special
amenajate !ji autorizate pentru distracfie ori agrement sau fn mijloace de transport fn
co mun: (. ..) se pedepse;jte cu fnchisoare de la 3 Zuni la un an sau cu amenda.
(2) Folosirea, Jara drept, la adunari publice, manifestari cultural-sportive, fn locuri
de distracfie ori agrement sau fn mijloace de transport fn comun a obiectelor sau
substanfelor prevazute fn alin. (1) se pedepse;jte cu fnchisoare de la 6 Zuni la 2 ani sau cu
amenda.
(3) Portul, Jara drept, al obiectelor sau substanfelor prevazute fn alin. (1) fn sediul
autoritafilor pub lice, institufiilor pub lice sau al al tor persoane juridice de interes public ori
fn spafiile rezervate desfa;jurarii procesului electoral se pedepsqte cu fn~hisoare de la unu
la 3 ani sau cu amenda.
312
de conducere (art. 335 C.p.), lipsirea de libertate in mod ilegal (art. 205 C.p.),
abandonul de familie (art. 378 C.p.) etc. Infractiunea continua se identifica ~i
dupa natura aspectului material al obiectului infractiunii, cum este cazul
infraqiunii de furt care are ca obiect al sustragerii energia electrica ~i orice
energie care are valoare economica (art. 228 alin. 3 C.p.).
428. lnfractiuni continue permanente ~i continue succesive. Activi-
tatea infractionala la unele infractiuni continue este susceptibila de intreruperi
care sunt determinate de natura activitatii infractionale (de ex.: conducerea unui
vehicul :fara permis de conducere). Aceste intreruperi sunt fire~ti, tin de natura
conducerii :fara pennis in ziua urmatoare sau intr-o alta zi nu presupune o noua
hotarare infractionala. Astfel de infractiuni sunt cunoscute in doctrina penala
sub denumirea de ,,infractiuni continue succesive".
Spre deosebire de infractiunile continue succesive, in doctrina penala se
mentioneaza ~i o alta categorie denumite infractiuni continue permanente,
pentru care este caracteristica des:fa~urarea activitatii infractionale :fara intre-
rupere ~i care nu necesita interventia :faptuitorului p~ntru prelungirea activitatii
infractionale. '
Impartirea infractiunilor continue in permanente ~i succesive este impor-
tanta, fiindca orice intrerupere in cazul infractiunilor permanente are valoarea
unei epuizari a infractiunii, iar reluarea activitatii infractionale inseamna savar-
~irea unei noi infractiuni continue 1•
429. Data comiterii infractiunii continue. Cunoa~terea infractiunii con-
tinue are importanta in incidenta cu alte institutii de drept penal. Astfel, legea
penala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizarii acesteia,
moment de la care se calculeaza ~i termenul de prescriptie a raspunderii penale,
moment in functie de care se stabile~te incidenta unui act de clementa (amnis-
tie, gratiere). Tot in functie de des:fa~urarea activitatii infractionale continue se
va stabili legea penala aplicabila in spatiu, fiind cunoscuta incidenta legii pe-
nale romane chiar daca numai o parte din infractiune sau rezultatul s-a produs
pe teritoriul tarii (principiul ubicuitatii).
Daca activitatea infractionala continua este des:fa~urata de o persoana in
diferite etape ale varstei sale, are importanta ~i stabilirea varstei :faptuitorului,
astfel, activitatea continua inceputa inainte de implinirea varstei de 14 ani nu va
fi luata in seama (nu va intra in infractiunea continua), iar daca infractiunea
continua inceputa in timp ce :faptuitorul era minor se des:fa~oara ~i dupa
1
Exemple de infractiuni continue permanente: lipsirea de libertate in mod ilegal,
furtul de curent electric ~.a.
313
ajungerea acestuia la majorat, conform regulii unicitatii ilicitului penal, se va
considera ca intreaga activitate infractionala s-a desfa~urat cat timp infractorul
era major. intr-o astfel de situatie, la individualizarea sanctiunii pentru infracto-
rul major se va tine seama ca activitatea infractionala continua a inceput in timp
ce erammor.
§ 3. Infracfiunea deviata
430. Nofiune ~i caracterizare. Este o forma a unitatii naturale de infrac-
tiune ~i desemneaza infractiunea savar~ita prin devierea actiunii de la obiectul
sau persoana impotriva carom era indreptata, datorita gre~elii faptuitorului, la
alt obiect sau persoana, pe de o parte, sau prin indreptarea actiunii - din eroare
a faptuitorului - asupra altei persoane ori altui obiect decat acela pe care vrea
1
faptuitorul sa-1 vatame, pe de alta parte .
431. Modalitati sub care se poate savar~i infracfiunea deviata. Din
notiune se desprind doua modalitati sub care se poate savar~i infractiunea
deviata.
a) Infractiunea deviata se poate realiza prin devierea aqiunii (gre~eala
faptuitorului in executarea actiunii) spre un alt obiect sau alta persoana -
a~a-zisa aberratio ictus (de ex.: faptuitorul urmare~te sa loveasca o persoana
care se afla intr-un grup ~i, manevrand gre~it corpul contondent, lovitura este
aplicata altei persoane).
b) Cea de a doua situatie prive~te savar~irea faptei asupra altei persoane
ori asupra altui obiect datorita erorii faptuitorului, cu privire la persoana ori
obiectul vizat - a~a-zisa error in persona ( de ex.: infractorul vrea sa ucida pe
rivalul sau ~i noaptea pe intuneric il confunda cu o alta persoana, pe care o
ucide).
Infractiunea deviata a fost creata in doctrina penala pentru a raspunde
situatiilor d~ natura celor exemplificate mai sus, considerand ca, in realitate, s-a
comis o singura infractiune, ~i nu doua infractiuni - o tentativa la infractiunea
pentru care infractorul luase hotararea ~i infractiunea realizata prin devierea ac-
tiunii.
2 irifracfionale, in S.C.J. or. 4/1965, p. 649 ~i urm.; J. Grigora~, Caractere specifzce ale
' in opinia dominanta in literatura juridica de specialitate ~i imbrati~ata de
practica judiciara3 , se sustine ca in cazul infractiunii deviate 1n orice modalitate
1 Ase vedea C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit. , p. 502.
2 V. Dongoroz, op. cit., p. 423; T. Pop, Drept penal comparat. Partea genera/a,
op. cit., p. 469; I. Oancea, op. cit., pp. 220-221.
3 T.S., Col. p., d. or. 1903/1968, in C.D., 1968, p. 314; T.S., s.p., d. or. 783/1975, in
C.D., p. 329.
314
ne gasim in prezenta unei infractiuni unice, cu motivarea ca legea penala apara
in mod indeterminat valorile sociale (viata ~i bunurile oricarei persoane) 1.
intr-o alta opinie, se propune ca solutia infraqiunii unice deviate sa nu fie
admisa in cazul devierii actiunii (aberratio ictus) cand se realizeaza ~i o tenta-
tiva pedepsita pe langa infractiunea consumata, cand tentativa nu mai poate fi
absorbita in infractiunea consumata (de ex.: infractorul, dorind moartea riva-
lului sau, descarca un foe de arma asupra acestuia care se afla intr-un grup ~i
nu-1 nimere~te, dar ucide o alta persoana). in aceasta ipoteza, corect este sa se
retina, pe langa infractiunea de omor consumat, ~i tentativa de omor asupra ri-
valului, deci doua infractiuni in concurs.
0 astfel de opinie este preferabila pentru ca tine seama de realitatea obiec-
tiva ~i de faptul ca legea nu apara viata unei anumite persoane, ci apara viata
oricarei persoane 2 .
Sec(iunea a III-a
UNITATEA LEGAL.\ DE INFRACTIUNE
§ 1. lnfracfiunea continuata
432. Notiune ~i caracterizare. Infractiunea continuata este forma unitatii
legale de infractiune3 caracterizata prin savar~irea de catre aceea~i persoana, la
intervale de timp diferite, in realizarea aceleia~i hotarari infractionale ~i impo-
triva aceluia~i subiect pasiv4 a unor actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in
parte continutul aceleia~i infractiuni.
1
Ase vedea C. Bulai, Eroarea de drept in teoria §i practica dreptului penal, in J.N.
or. 10/ 1965, p. 52 ~i urm. - unde se exprima opinia ca tentativa pedepsibila nu mai este
absorbita in infractiunea consumata in cazul devierii actiunii.
2
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit. , p. 504.
3
V. Dongoroz, op. cit., pp. 324-331; N. Buzea, Jnfracfiunea p enala §i culpabilitatea,
Alba Iulia, 1944, pp. 44-71 ; V. Dongoroz, I. Oancea, op. cit., pp. 222-226; V. Ramureanu, in
Comentariu I, pp. 306-311; I. Fodor, lrifracfiunea continuata ca forma a unitafii
infracfiunii continuate, 'in R.R.D. or. 11/1967, p. 33 ~i urm.; I . Mure~an, I. Petco, in
legatura cu delimitarea dintre unitatea infracfionala naturala §i irifracfiunea continuata, in
R.R.D. or. 10/1970, pp. 114-117; V. Papadopol, Aspecte ale raporturilor dintre
irifracfiunea continuata §i/ormele de participafie, in J.N. or. 5/1965, p. 29 ~i urm.; T.S.,
s.p., d. or. 1670/1971, in C.D., pp. 246-248; T.m. Bucure~ti, s. a II-a p., d. or. 2583/1975, in
R.R.D. or. 11/1976, p. 63; V. Papadopol, D. Pavel, op. cit., pp. 111-184.
4
Conditia privind ,,acela~i subiect pasiv" a fost introdusa prin dispozitiile art. 35
alin. 1 C.p.
315
 Exemplu de infractiune continuata: furtul unor materiale de constructie de
pe un ~antier, prin acte repetate de sustragere de catre_ a~ela~i i_nfractor. . . .
Unitatea infractiunii continuate este creatia legm1torulm, care, dm ratmm
de tehnica legislativli ~i de politica penala, pe baza leg~turilor re~le dintre acti~
unile infractionale ale unei singure persoane, le-a reumt pe toate m cadrul une1
singure infraqiuni. _ _
Din notiunea legala a infractiunii continuate, astfel cum este prev~zuta
prin dispozitiile art. 35 alin. 1 C.p., rezulta conditiile de e~ist~nta ale aceste1a de
a fi formata dintr-o pluralitate de acte de executare umte mtr~ ~le su~ pa11:1
aspecte: unitate de subiect activ, unitate de hotarare sau rez~lut1e mfr~ct10~ala,
unitate de continut al infractiunii (in sensul ca fiecare aqmne sau mactmne
realizeaza continutul aceleia~i infractiuni) 1 ~i unitate de subiect pas iv.
Referire~ la unitatea de subiect pasiv nu mai poate fi avuta in vedere
printre conditiile de existenta ale infractiu~ii con~inua~e- _deoarece sin~agma ,,~i
impotriva aceluia~i subiect pasiv" din cupnnsul d1spoz1tulor art. 35 alm. 1 C.p.
a fost declarata neconstitutionala2 •
433. Unitatea de subiect activ. 0 prima conditie de existenta a infracti-
unii continuate prive~te unitatea de subiect activ, adica aceea~i persoana savar-
~e~te mai multe actiuni sau inactiuni, avand calitatea, la toate actele de
executare, de autor ori de complice sau instigator.
Este indeplinita conditia ~i atunci cand aceea~i _Pe;soan~ s~var~e~te unele
acte in calitate de autor, iar altele in calitate de comphce sau mst1gat?r.
Este participant la savar~irea unei infractiuni continua~e ~1 eel car~
contribuie doar la un singur act de executare, dar a prevazut on a cunoscut ca
ceilalti participa la savar~irea unei infractiuni continuate.
434. Pluralitatea actelor de executare. A doua conditie prive~te plura-
litatea de acte de executare (actiuni sau inactiuni) savar~ite la intervale de timp.
Este indeplinita aceasta conditie cand se savar~esc mai multe acte de executare,
ce au forma faptului consumat, iar altele au ramas in faza de tentat!va4 • . .
Actele de executare trebuie savar~ite la intervale de tlmp, mc1 prea
scurte, nici prea lungi. In cazul in care actele de executare se su_cceda 1~
intervale scurte infractiunea ar putea fi socotita simpla, de ex.: lov1rea une1
persoane de mai multe 'ori cu aceea~i ocazie sau savar~irea mai multor acte de
1
V. Ramureanu, in Comentariu I, p. 307. . . .
2 M. Basarab, op. cit., vol. I!, p. 353 ; I. Oancea, op. cit., p. 225; L. Biro, Drept penal.
Ase vedea Decizia C.C. nr. 368/2017, publicata in M. Of. nr. 566 dm 17 mhe 2017.
3 Partea generala .. ., op. cit., p. 157. In sens contrar, a se vedea I.C. Vurdea, Infracfiunea din
V. Papadopol, Aspecte ale raporturilor dintre infracfiunea continua!a ~iformele de
participafie ... , op. cit., p. 29 ~i urm. ; T.S. , s.p., d. nr. 1670/1971, m C.D., 1971,
pp. 246-248; V. Papadopol, D. Pavel, op. cit. , p. 116.
4
T.S., s.p., d. nr. 1974/1969, in C.D., 1969, p. 294.
316
fort in aceea~i imprejurare care pot caracteriza tot infractiunea simpla, numita
impropriu ~i infraqiunea colectiva 1. In acest sens, ~i in practica judiciara s-a
decis corect ca ,fapta inculpatului de a Jura, dintr-un apartament fnvecinat cu
eel pe care fl locuia, bunurile colocatarului lipsa din domiciliu, pe care fnsa
neputandu-le duce toate odata fn locuinfa sa, le-a transportat fntr-o
succesiune nefntrerupta fn cateva randuri", nu constituie o infractiune conti-
nuata, ci o infraqiune unica, forma a unitatii naturale, deoarece transporturile
facute de inculpat, de~i multiple, au fost efectuate la intervale de timp nesem-
nificative sub aspectul aplicarii dispozitiilor privind infractiunea continuata2.
Un timp mai indelungat scurs intre actele de executare poate conduce la
caracterizarea lor ca infractiuni distincte 3, deoarece este posibila schimbarea
hotararii infraqionale.
435. Unitatea de rezolufie. 0 alta conditie prive~te unitatea de rezolutie
infraqionala. Este conditia esentiala pentru unirea tuturor actiunilor in cadrul
aceleia~i hotarari infractionale, initiale, cu care infractorul savar~e~te actele de
executare.
Rezolutia infraqionala unica pentru toate actele de executare implica atat
prevederea rezultatelor actelor de executare, cat ~i urmarirea ori acceptarea
acestora, ceea ce caracterizeaza numai intentia4 , ca forma de vinovatie pentru
infraqiunea continuata.
Rezolutia infractionala trebuie sa fie anterioara activitatii infraqionale ~i
sa se mentina in linii generale pe parcursul executarii actelor ce compun acea
activitate 5 •
Unitatea de rezolutie este pastrata ~i in cazul in care a inceput procesul
penal pentru actele de executare savar~ite anterior, iar autorul continua savar-
~irea altor acte in baza aceleia~i rezolutii infractionale initiale6, ca ~i atunci cand
in executarea unor acte ulterioare ce intra in continutul aceleia~i infractiuni
autorul este nevoit sa execute in alt mod actele, sa schimbe modul de executare
datorita unei situatii ivite (de ex.: dupa doua sustrageri dintr-un ~antier folosind
pentru ie~ire o spartura in zidul inconjurator, infractorul continua sustragerea de
1
V. Ramureanu, Concursul de infracfiuni fn reglementarea noului Cod penal, in
R.R.D. nr. 9/1968, p. 20.
2
T.j. Hunedoara, d.p. nr. 494/1977, in R.R.D. nr. 10/1977, p. 63.
3
I. Fodor, Infracfiunea continuata, forma a unita/ii infracfionale, in S.C.J.
nr. 3/1964, p. 136; T.j . Bra~ov, d.p. nr. 98/1978, in Repertoriu II, p . 190.
4
culpa continuata, in J.N. nr. 2/1961, p. 345 ~i urm.
5
M. Zolyneak, Drept penal. Partea genera/a ... , op. cit., vol. II, pp. 206-207; I. Fodor, in
Dongoroz I, p. 284.
6
T.S., s.p., d. nr. 3886/197 1, in C.D., 1971, p. 248.
317
bunuri din acel ~antier prin escaladarea zidului, deoarece iqirea fusese blocata).
Rezolutia infractionala unica, conditie a infractiunii continuate, nu presupune
reprezentarea de catre infractor in detalii a tuturor actelor de executare 1, dar nici
nu este suficienta daca este prea generala, indeterminata (de ex.: hotararea luata
de :faptuitor de a fura de la cine va putea in mijlocul de transport in care
calatore~te, ori sa in~ele cat mai multi indivizi pe care ii va intalni). in astfel de
situatii rezolutia infractionala este prea generala ~i nu poate fi comuna tuturor
actelor de executare, de aceea, se considera ca de fiecare data cand se ive~te
ocazia, infractorul va lua o noua hotarare.
Pentru a uni toate actele de executare, rezolutia infractionala trebuie sa fie
suficient de determinata, in sensul ca infractorul are imaginea de ansamblu a
activitatii sale ulterioare ce o va des:fa~ura2 prin acte de executare separata, iar
cu fiecare executare, hotararea se concretizeaza3 •
Dintre elementele ce pot concura, alaturi de alte imprejurari, la stabilirea
unitatii de rezolutie vor fi avute in vedere unitatea obiectului infractiunii, a lo-
cului: a persoanei' vatamate, precum ~i unitatea de timp 4 . ,
Alaturi de aceste elemente instantele vor analiza ~i alte imprejurari care
pot conduce la stabilirea unitatii de rezolutie infractionala, ca: folosirea
acelora~i procedee in savar~irea actiunilor componente ale activitatii infractio-
nale5, timpul scurs intre actele de executare etc.
A~a cum s-a stabilit in literatura juridica, niciunul dintre elementele
enumerate mai sus, luate separat, nu reprezinta criterii de determinare sigura a
rezolutiei infractionale unice, dar, impreuna, toate imprejurarile de fapt ~i
conditiile in care s-au savar~it actele separate pot conduce la concluzia
existentei rezolutiei unice 6 •
436. Unitate de calificare juridica. Actele de executare de acela~i fel
trebuie sa prezinte fiecare in parte continutul aceleia~i infractiuni. Deci prin fie-
1
Ase vedea: I. Fodor, in Dongoroz I, p. 284; C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 505;
C.A. Bra~ov, d.p. nr. 211/R/1996.
2
T.S., s.p., d. nr. 3886/1971, in C.D., 1971, p. 248 .
3
G. Antoniu, Considerafii asupra unor institufii de drept penal general: desistarea
voluntara, participafia, infracfiunea continuata, confiscarea speciala, in R.R.D.
nr. 11/1968, p. 105.
4 2
Ase vedea Plenul T.S., D.i. nr. 1/1963, in C.D., 1963, p. 52.
5 In acest sens, a se vedea: T.j. Baciiu, d.p. nr. 2865/1962, in J.N. nr. 5/1963, p. 167;
T.reg. Ploie~ti, d.p. nr. 43/1964, in J.N. nr. 7/1964; in sens contrar, a se vedea: T.j. Bra~ov,
d.p. nr. 974/1969, cu notii criticii de I. Gorglineanu, in R.R.D. nr. 6/1971, p. 135.
6 in acest sens, a se vedea: Comentariu la Decizia de fndrumare nr. 1/1963 a Plenului
Tribunalului Suprem, in G. Antoniu, V. Papadopol, M. Popovici, B. ~tefiinescu,
indrumarile date de Plenul Tribunalului Suprem §i noua legislafie penala, Decizii de
fndrumare din anii 1952-1968, Editura Stiintificii, Bucure~ti, 1971, pi. 23-24; T.S., s.p.,
d. nr. 2870/1987, in Repertoriu I, p. 215.
318
care act de executare ce consta intr-o actiune sau inactiune se realizeaza con-
tinutul juridic al aceleia~i infractiuni. ' '
Actele de executare nu trebuie sa fie identice, ci doar fiecare sa realizeze
continutul aceleia~i infractiuni 1• A~a cum s-a aratat, este indeplinita aceasta
conditie ~i atunci cand actele de executare nu reprezinta toate infractiuni
consumate - unele putand ramane in faza de tentativa2 . in acest caz
in~ra_ctiu~ea continua~a va fi retinuta in forma consumata. Nu imparta~i~
3
opm1a ca forma contmuata de savar~ire a unei infractiuni nu este susceptibila
de ramanere in stadiul tentativei. Infractiunea continuata poate ramane in
stadiul tentativei atunci cand in cazul tuturor actelor de executare rezultatul
socialmente periculos nu se produce.
Unitatea de continut nu este afectata nici atunci cand actele de executare
sunt r~alizate in variantele alternative ale elementului material al infractiunii4 •
In practica judiciara s-a decis, intemeiat, ca vor forma o unitate s~b forma
~nfractiunii c~ntinuate ~i actele de executare care realizeaza unele varianta tip,
iar altele, vananta calificata a acelei infractiuni 5, cu indeplinirea, desigur, ~i a
celorlalte conditii.
43 7. Data savar~irii infractiunii continuate. Stabilirea caracterului
continuat al unei infractiuni savar~ite de o persoana prezinta importanta sub mai
multe aspecte: a) de la data savar~irii ultimei actiuni sau inactiuni incepe sa
curga termenul de prescriptie a raspunderii penale (art. 154 alin. 2 C.p.); b) tot
in ~nctie de data savar~irii ultimei actiuni sau inactiuni se stabile~te incidenta
unm act de clementa; c) problemele de aplicare a legii penale in timp se vor
rezolva avand in vedere ca data savar~irii infractiunii continuate este data
ultimului act de executare; d) daca actele de executare se situeaza pe teritorii
diferite, legea penala romana va fi incidenta daca o parte ori rezultatul
infractiunii s-a produs pe teritoriul Romaniei - conform principiului ubicuitatii
(art. 8 alin. 4 C.p. ); e) tot in functie de data savar~irii ultimei actiuni s~u
inactiuni se stabile~te incidenta legii penale in raport cu varsta :fapttiitorului,
astfel ca, daca raptuitorul a inceput executarea mai inainte de implinirea varstei
de 14 ani, aceste acte de executare nu se iau in considerare 6, ci numai cele dupa
l
A
In acest sens, a se vedea C.A. Constanta, s.p., d. nr. 11/1997, in R.D.P. nr. 2/1997,
p. 129.
A
In acest sens, a se vedea: I. Fodor, in Dongoroz I, p. 284; T.S., s.p., d.
nr. 1974/1969, in C.D., 1969, p. 294.
3
Ase vedea M.I. Michinici, M. Dunea, Noul Cod penal. Comentarii pe articole .. .,
op. cit., p. 92.
4
De ex.: fiecare act de executare la infractiunea de delapidare, previizutii la art. 295
C.p., se poate comite in oricare dintre cele trei variante alternative: fnsu§ire, folosire,
traficare.
5
T.S., s.p., d. nr. 241/1971, in C.D., 1971, p. 243.
6
Ase vedea Plenul T.S., D.i. nr. 9 din 16 decembrie 1972, in C.D., 1972, p. 57.
319
implinirea varstei de 14 ani, daca au fost savar~ite cu discemamant, iar daca in-
fractiunea continuata a inceput sa fie comisa mai inainte de implinirea varstei
de 18 ani ~i a continuat ~i dupa aceasta, infractorul va raspunde penal ca major.
In cadrul individualizarii judiciare se va tine seama ca o parte din actele de
executare au fost savar~ite cand infractorul era minor 1.
438. Tratamentul penal al infractiunii continuate savar~ite de per-
soana fizica. Dintre toate formele unitatii legale, infraqiunea continuata este o
cauza reala, de agravare facultativa a pedepsei pentru acea infractiune.
Intrucat infractiunea continuata este unica, aplicarea pedepsei (conform
art. 36 alin. 1 C.p.) se va face fntr-o singura etapa, dintr-odata, pedeapsa
urmand sa fie aplicata intre limitele speciale, instanta putand depa~i maximul
special cu eel mult 3 ani, in cazul pedepsei cu inchisoarea.
Daca prin savar~irea infractiunii continuate s-a urmarit obtinerea unui
folos patrimonial, pe langa pedeapsa inchisorii, aplicata potrivit art. 36 alin. 1
C.p., se va putea aplica ~i pedeapsa amenzii, potrivit dispozitiilor art. 62 alin. 2
~i 3 C.p. Cand pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta
opteaza pentru aplicarea amenzii, vor fi aplicabile atat ~ispozitiile art. 36 alin. 1
teza a II-a C.p., cat ~i dispozitiile art. 61 alin. 5 C.p. In acest caz, maximul ar
putea fi majorat cu o treime ca efect al dispozitiilor art. 36 alin. 1 teza a II-a
C.p. (infraqiune continuata), iar apoi minimul special ~i maximul special
(eventual majorat ca efect al infractiunii continuate) vor mai putea fi Il}ajorate
cu o treime, de data aceasta ca efect al dispozitiilor art. 61 alin. 5 C.p. In acest
caz, limitele speciale vor putea fi majorate cu o treime (ca efect al dispozitiilor
art. 61 alin. 5 C.p.), iar apoi maximul special va mai putea fi majorat cu o
treime (ca efect al dispozitiilor art. 36 alin. 1 teza a II-a C.p.) 2 •
De ex.: daca pedeapsa amenzii ce urmeaza a fi aplicata pentru savar~irea
unei infractiuni continuate prin care s-a urmarit obtinerea unui folos
patrimonial este cuprinsa intre 60 ~i 180 de zile-amenda, amenda se va
aplica dupa cum urmeaza: ca eject al art. 61 alin. 5 C.p., limitele
speciale se vor putea majora cu o treime (60+60/3) 80 la (180+180/3)
240 zile-amenda, iar ca eject al infracfiunii continuate, maximul
special va putea fi majorat cu o treime, rezultand limitele de la 80 la
(240+240/3) 320 de zile-amenda.
A~a cum am aratat, pedeapsa pentru infractiunea continuata se aplica
intr-o singura etapa (:fara a fi evidentiat vreun spor de pedeapsa) ~i va avea ca
limita minima minimul special al pedepsei prevazut de lege pentru infractiunea
1
V. Ramureanu, in Comentariu I, p. 311.
2
Astfel cum rezulta din aplicarea art. 61 alin. 6 C.p., majorarea maximului special cu o
treime, ca efect al infractiunii continuate se va face plecand de la limitele' majorate ca efect
al dispozitiilor art. 61 alin. 5 C.p.
320
savar~ita, iar ca maxim special, pedeapsa la care se poate ajunge prin depa~irea
maximului special cu pana la 3 ani, cand pedeapsa este inchisoarea, sau cu pana
la o treime din maximul special, cand pedeapsa este amenda. De ex., daca legea
prevede pentru infractiunea savar~ita pedeapsa inchisorii de la un an la 5 ani, in
cazul in care aceasta infractiune ar fi savar~ita in forma continuata, instanta ar
putea aplica o pedeapsa cu inchisoarea intre un an ~i (5+3) 8 ani.
439. Trat~mentul penal al infractiunii continuate savar~ite de o per-
soana juridica. In cazul persoanei juridice, sanctionarea infractiunii continuate
se face confonn dispozitiilor aplicabile persoanei fizice. Conform art. 147 alin. 1
C.p., ,,fn caz de concurs de infracfiuni, de pluralitate intermediara sau de cauze
de atenuare ori agravare a raspunderii penale, persoanei juridice i se aplica
regimul amenzii prevazut de lege pentru persoana fizica". ·
Si in cazul persoanei juridice, daca prin savar~irea infractiunii continuate
s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe langa dispozitiile art. 36 alin. 1
C.p. vor deveni aplicabile ~i cele din art. 137 alin. 5 C.p. Astfel, instanta va putea
opta pentru majorarea limitelor speciale ale pedepsei amenzii cu o treime
(conform art. 137 alin. 5 C.p.), iar apoi maximul special astfel majorat va putea fi
la randul sau majorat cu eel mult o treime (conform art. 14 7 alin. 1 raportat la
art. 36 alin. 1 C.p.).
Mentionam ca ~i in cazul infractiunii continuate, savar~ite de o persoana
juridica, pedeapsa se aplica tot intr-o singura etapa (dintr-odata), intre limitele
ce rezulta din lege, adica intre minimul special al pedepsei amenzii ~i maximul
ei special depa~it cu o treime.
440. Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata. Daca dupa
condamnarea definitiva sunt descoperite alte actiuni sau inactiuni ce fac parte
din continutul aceleia~i infractiuni, pedeapsa se recalculeaza in functie de
intreaga activitate infractionala, instanta putand aplica o pedeapsa mai aspra ori
sa mentina pedeapsa aplicata anterior, in niciun caz nu va putea aplica 0
pedeapsa mai mica decat cea stabilita anterior (art. 37 C.p.). Aceste dispozitii
sunt aplicabile in cazul infractiunii continuate indiferent daca aceasta a f;st
savar~ita de o persoana fizica ori de o persoana juridica.
1
In doctrina s-a aratat in mod intemeiat ca, de~i dispozitiile art. 37 C.p. se
refera la existenta unei condamnari definitive initiale pentru o infractiune
continuata sau complexa, acest text ar trebui aplicat pentru identitate de ratiune
~i in cazul in care condamnarea initiala ramasa definitiva a fost pronuntata cu
retinerea unei alte forme de infractiune decat cea continuata ori comple~a. De
1
A se vedea M.I. Michinici, M. Dunea, in Noul Cod penal. Comentarii pe
articole .. ., op. cit., p. 100.
321
ex., a fost pronuntata initial o condamnare definitiva pentru o infractiune
simpla, iar ulterior eel condamnat este judecat pentru alte actiuni sau inactiuni
care intra in continutul infractiunii pentru care a fost condamnat initial ~i care
astfel devine continuata.
Recalcularea pedepsei pentru intreaga infractiune continuata se poate face
oricand, chiar dupa executarea pedepsei initiale sau stingerea executarii acesteia
prin modurile prevazute de lege, pana la interventia unei cauze care inlatura
raspunderea penala pentru intreaga infractiune continuata, de ex., amnistie,
prescriptia raspunderii penale. Recalcularea pedepsei nu mai este posibila daca
actele de executare, facand parte din continutul aceleia~i infractiuni continuate,
au fost retinute prin hotarari de condamnare definitive in care pedepsele au fost
deja executate (art. 585 alin. 1 lit. d C.p.p.).
441. Infracfiuni ce nu se pot savar~i in mod continuat 1• Infractiunea
continuata nu este posibila la infractiunile din culpa, la infractiunile al caror
obiect nu este susceptibil de divizare 2 ~i nici la cele care presupun repetarea
activitatii pentru a realiza continutul infractiunii (infraqiunile din obicei).
§ 2. Infracfiunea complexa
442. Nofiune ~i caracterizare. Alaturi de infractiunea continuata, infrac-
tiunea complexa este definita prin dispozitiile art. 35 alin. 2 C.p.: ,,Infractiunea
este complexa ciind fn continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca
element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin
ea fnsa.Ji o fapta prevazuta de legea penala", definitie folosita ~i in literatura de
specialitate 3 •
Infractiunea complexa este creatia legiuitorului determinata de necesitati
de politica penala, de tehnica legislativa ~i, nu in ultimul rand, de legaturile
stranse intre actiunile ori inactiunile ce intra in continutul acesteia, legaturi uneori
de la mijloc la scop ~i care pun in evidenµ pericolul sporit al faptelor comise in
aceasta legatura faµ de situatia in care astfel de fapte ar fi comise separat, fara
legatura intre ele. Pericolul sporit al faptei pune in evidenta periculozitatea
faptuitorului, fata de care reactia represiva trebuie sa fie mai energica.
Infractiunea complexa cuprinde, a~adar, in continutul ei, pe de o parte, ca
element constitutiv, iar, pe de alta parte, ca element circumstantial agravant, o
1
Ase vedea ~i: M. Zolyneak, op. cit., p. 215; I. Oancea, op. cit., p. 225 .
2
De ex.: infractiunea de omor nu se poate savar~i in mod continuat nici chiar in
situatia in care savar~irea uciderii ar fi precedata de mai multe tentative de omor.
3 I. Dobrinescu, Reglementarea infracfiunii complexe fn noul <!od penal, in R.R.D.
nr. 7/1969, p. 23 ~i urm.; V. Papadopol, D. Pavel, op. cit., p. 188.
322
actiune sau o inactiune care constituie prin ea insa~i o fapta prevazuta de legea
penala.
443 . Formele infracfiunii complexe. Avand in vedere rolul indeplinit de
acpunea sau inacpunea ce intra in conpnutul infractiunii complexe ca element
constitutiv ori ca element circumstantial agravant, in literatura juridica I se face
dis~inctie intre: a) infracp.unea complexa forma tip ~i b) infractiunea complexa ca
vananta agravata.
. 444. Infractiunea complexa forma tip sau infractiunea complexa pro-
pnu-zisa sau infractiunea complexa forma de baza (denumiri cunoscute in
doctrina penala) se caracterizeaza prin aceea ca in continutul ei intra ca element
constitutiv o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni.
A~adar, infractiunea complexa in aceasta forma este formata din reunir~a de
catre legiuitor a doua infractiuni distincte ~i crearea unei a treia deosebite de
cele inglobate.
2
Exemplu tipic pentru aceasta forma este infractiunea de talharie, care este
fon_nata din reunirea a doua infractiuni distincte: furt ~i amenintare ori furt ~i
lovire sau alte violente. Aceasta reunire a infractiunilor ~i crearea celei de a
treia nu este arbitrara, ea este determinata de legatura stransa intre actiunea de
lu~re ~i actiunea de lovire sau alte violente ori de amenintare, legat~ra de la
m1Jloc la scop. Pentru a asigura luarea bunului, infractorul folose~te amenin-
tarea ori exercita violenta, evidentiind o periculozitate sporita fata de eel care ar
savar~i aceste fapte (furt ~i lovire) separat, fara vreo legatura int;e ele.
3
In literatura juridica se considera ca exista ~i o alta forma a infractiunii
complexe in forma tip, ~i anume cand in continutul acesteia intra ca elem~nt 0
actiune ce formeaza continutul unei alte infractiuni fara a forma o a treia in-
fract_iune distincta, de ex.: in cazul infractiunii de ultra} (art. 257 alin. 1 C.p.), in
contmutul careia este cuprinsa ~i infractiunea de amenintare (art. 206 C.p .),
lov~r~ sau alte violente (art. 193 C.p.), vatamare corporala (art. 194 C.p.),
lovmle sau vatamarile cauzatoare de moarte (art. 195 C.p.) ori omorul (art. 188,
art. 189 C.p.).
445. Infractiunea complexa ca varianta agravata. Cea de a doua forma
a infractiunii complexe este cea care cuprinde in continutul sau, ca element
circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie prin ea insa~i o
1
Ase vedea M. Basarab, op. cit., p. 363 .
2
M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 219; L. Biro, op. cit., p. 160; Dongoroz J,
p. 288.
3
I. Fodor, in Dongoroz I, pp. 288-289.
323
fapta prevazuta de legea penala. Infractiunea complexa este o varianta calificata
a unor infractiuni simple creata prin absorbirea in continutul sau a unor fapte ce
reprezinta continutul unor alte infractiuni.
In Partea speciala a Codului penal intalnim multe situatii in care infracti-
unea calificata este rezultatul unei absorbtii in continutul acesteia, ca element
circumstantial agravant, a unei actiuni sau inactiuni ce reprezinta prin ea insa§i
continutul unei alte fapte prevazute de legea penala ( de ex.: violul care a avut
ca urmare vatamarea corporala a victimei - art. 218 alin. 3 lit. e - ori violul care
a avut ca urmare moartea victimei- art. 218 alin. 4 C.p.).
Nu orice infractiune calificata este §i o infractiune complexa (de ex.:
furtul savar§it intr-un mijloc de transport in comun, in timpul noptii este un furt
calificat, fara a fi §i o infractiune complexa, deoarece imprejurarea de loc ori de
timp nu constituie prin ea insa§i o fapta prevazuta de legea penala - art. 229
alin: 1 lit. a, b ). Furtul calificat devine infractiune complexa cand este savar§it
prin efractie (cuprinde §i fapta de distrugere, care poate constitui o infractiune
distincta - art. 229 alin. 1 lit. d). Tot astfel, furtul devine calificat (art. 229
alin. 2 lit. b C.p.) §i reprezinta o infractiune complexa cand este savar§it prin
violare de domiciliu sau sediu profesional (violarea de domiciliu este incriminata
in art. 224 C.p., iar violarea de sediu profesional este incriminata in art. 225 C.p.).
Infractiunea complexa ca varianta agravata poate fi §i rezultatul unei in-
fractiuni complexe forma tip care cuprinde in continutul ei ca element
circumstantial agravant continutul unei alte infractiuni, de ex., talharia care a
avut ca urmare vatamarea corporala ori moartea persoanei (art. 234 alin. 3 C.p.,
respectiv art. 236 C.p.).
446. Structura infracfiunii complexe. Infractiunea complexa cuprinde
in continutul sau elementele infractiunilor reunite sau absorbite.
In elementul material al infractiunii complexe sunt reunite actiunile ce
constituie elementul material al infractiunilor absorbite. Se poate deslu§i, de
exemplu, actiunea ce reprezinta elementul material al infractiunii scop (luarea)
§i actiunea ce reprezinta elementul material al infractiunii mijloc (exercitarea
violentei sau amenintarii) in cazul infractiunii de talharie.
Cu privire la obiectul infractiunii complexe, se deosebe§te, pe de o parte,
un obiect juridic principal §i, pe de alta parte, un obiect juridic adiacent.
A~adar, obiectul infractiunii complexe este ~i el complex.
Dupa obiectul juridic principal, infractiunea complexa este cuprinsa intr-un
grup de infractiuni, apaqine unei categorii de infractiuni (de ex.: talharia este
cuprinsa in grupul infractiunilor contra patrimoniului, ultrajul in categoria
infractiunilor contra autoritatii etc.).
Forma de vinovafie pentru infractiunea complexa tip este in~ntia, deoarece
faptuitorul prevede rezultatul actiunilor sale §i urmare§te ori accepta rezultatul
324
acestora. Spre deosebire de forma tip in cazul infractiunii complexe · t
1·fi - · - • . ' , vanan a
ca 1 1cata vmovatia poate fi §1 praeterintentia, dar §i culpa.
447 . Natura juridica a infracfiunii complexe. Cunoa§terea infractiunii
comp!exe are importanta pentru doctrina §i practica penala. '
In adevar, fiind forma a unitatii legale de infractiuni infractiunea com-
~le~a r~une§te in contin~tul _ei ~?ntinutul altor infractiuni, ~are i§i pierd, autonomia,
iar m_c1denta celorlalte mstitutu de drept penal se apreciaza in raport de unitatea
legala complexa.
Infractiune~ se consu~~ la realizarea actiunilor sau inactiunilor ce reprezinta
elementul matenal al latum obiective §i producerea rezultatelor prevazut A
.
contmutu l'fr
m actiunii. em
~erealizarea ~ub raport_ obiectiv a continutului infractiunii poate conduce
la
· fr · .. fapte1 ca tentativa a acelei infractiuni
cahficarea , complexe (de ex ..• m cazu I A
1~ a_ctmnu de t~lhar_ie, da~a se consuma amenintarea, insa deposedarea vic-
time1 nu s-a :eahzat, m~ractmnea ramane in faza de tentativa).
Ner:ahz~rea _contmutului constitutiv al infractiunii complexe (sub alte as-
pecte de~at_ ob1ec~1v) c~nduce la desfacerea unitatii legale 1, faptele i§i recapata
auto~om1~ mfra~t10nala. De exe_mplu, nu se va realiza infractiunea complexa de
ultraJ daca amenmtarea s-a com1s fata de un functionar detinator al autoritatii de
stat, dar care nu se afla in exercitiul atributiilor de serviciu ori le exercita in
mod_ ~buziv ori f~pta de ~meninta~e nu s-a realizat in legatura cu atributiile de
serv~cm ~le funct10narulm respectiv, ci din alte motive personale. Intr-o astfel
de s1~at1e, .fapta de ~~enint~re !§i recapata autonomia, se realizeaza, a§adar,
~umai contmu~l une1 1~fractmm (amenintare) contra persoanei, §i nu infrac-
tmnea complexa de ultraJ care este o infractiune contra autoritatii.
448._ P_edeapsa _pentru infracfiunea complexa. Infractiunea complexa
nu .rep~e~mta o cauza de agravare a raspunderii penale, a§a ca sanctiunea
aphcab1la este cea prevazuta de lege (art. 36 alin. 2 C.p.).
_ Daca in urma violentelor exercitate asupra victimei se produce un rezultat
mai grav (_decat _eel urmarit ori acceptat), fara ca actiunea principala sa se
consume, mfractmnea complexa ramane in faza tentativei. In acest caz
pedeapsa _ce . urmeaza sa fie aplicata ~ste cea prevazuta pentru infracfiune~
consum~ta, §1 nu ce~ pentru tentativa, s-a decis in practica judiciara §i sustinut
in doc:rm~ ~enal~. ~n dispozitiile Codului penal in vigoare (noul Cod pe~al),
a~easta op1me a capatat consacrare in dispozitiile art. 36 alin. 3, care prevad ca
,,znfracfiunea complexa saviir,Jita cu intenfie depa,Jita, daca s-a produs numai
1
T.S., s.p., d. nr. 2408/1976, in V. Papadopol, M. Popovici, in Repertoriu II, p. 392.
325
rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sancponeaza cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiunea complexa consumata".
De ex.: Daca dupa incercarea nereu~ita de a deposeda victima de bunuri
prin violenta se ajunge prin amplificarea urmarilor la moartea acesteia,
de~i infractiunea de talharie nu este consumata deoarece nu a fost sustras
niciun bun, totu~i pedepsirea infractiunii nu se va face conform tentativei
(intre limitele de pedeapsa recluse la jumatate), ci intre limitele prevazute
de lege pentru infractiunea complexa consumata. Altfel spus, in exemplul
dat, pentru savar~irea unei infractiuni de talharie, urmata de moartea
victimei, limitele de pedeapsa intre care se va aplica pedeapsa vor fi cele
pentru infractiunea consumata indiferent daca deposedarea a reu~it sau
nu. S-ar putea spune ca, intrucat s-a produs rezultatul mai grav, infracti-
unea ajunge practic sa se consume prin producerea acestuia.
Este posibil ca dupa ce s-a aplicat pedeapsa pentru infractiunea complexa,
sa se descopere actiuni sau inactiuni, care fac parte din infractiunea complexa.
in acest caz, condamnatul va fi judecat ~i pentru acestea, iar pedeapsa ante-
rioara se va recalcula in functie de intreaga infractiune complexa. Pedeapsa se
poate agrava faµ de cea initiala ori poate ramane in acelea~i limite, legea oprind
doar aplicarea unei pedepse mai u~oare decat cea stabilita anterior (art. 37 C.p.).
Dispozitiile art. 37 C.p. privind recalcularea pedepsei sunt aplicabile ~i in situatia in
care condamnarea definitiva anterioara fusese pronuntata pentru o alta forma de
infractiune decat cea continuata ori complexa1 .
Recalcularea pedepsei pentru intreaga infractiune complexa se poate face
oricand, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru infracti-
unea complexa, pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul acesteia
~i pana la inlaturarea raspunderii penale pentru infractiunea complexa savar~ita
in intregul ei (de ex., prin interventia prescriptiei raspunderii penale ). Recalcu-
larea pedepsei nu mai este posibila daca actele de executare, facand parte din
continutul aceleia~i infractiuni complexe, au fost retinute prin hotarari de
condamnare definitive in care pedepsele au fost deja executate (art. 585 alin. 1
lit. d C.p.p.)
449. Complexitatea naturala. in doctrina penala2 , pe langa complexi-
tatea legala creata de legiuitor, este mentionata ~i complexitatea naturala, ce
rezulta din absorbirea in chip natural de catre infractiunea fapt consumat a ten-
tativei la acea infractiune ori in cazul unor infractiuni contra persoanei absorbi-
rea unor infractiuni mai u~oare in altele mai grave. De exemplu, infractiunea de
omor consumat cuprinde in mod natural ~i tentativa acestei infractiuni, dupa
1
A se vedea explicatiile de mai sus referitoare la recalcularea pedepsei in cazul
infractiunii continuate, conform art. 37 C.p. 1
2
V. Papadopol, D. Pavel, Formele unitajii .. ., op. cit., p. 189.
326
cum cuprinde ~i elementele infractiunilor mai putin grave (lovirea, vatamarea
corpora/a).
in astfel de cazuri, de complexitate naturala, se pastreaza unitatea infractiunii
simple, ce cuprinde in elementul sau material ~i elementul material al altei in-
fractiuni simple mai putin grave. Interesul cunoa~terii complexitatii naturale are
o importanta practica, fiindca nerealizarea continutului infractiunii mai grave va
atrage raspunderea infractorului pentru infractiunea mai putin grava.
§ 3. lnfracfiunea progresiva
450. Nofiune ~i caracterizare. Infractiunea progresiva este definita in
doctrina penala ca fiind acea infractiune care dupa atingerea momentului consu-
mativ, corespunzator continutului unei anumite infractiuni fara interventia
' , ' '
faptuitorului, i~i amplifica progresiv rezultatul ori se produc urmari noi care
corespund unei infractiuni mai grave'.
Infractiunea epuizata al carei continut corespunde rezultatului mai grav
amplificat, absoarbe in continutul sau continuturile infractiunilor mai u~oare
realizate anterior. Absorbtia este legala intrucat in lege sunt prevazute ca
infractiuni de sine statatoare etapele de amplificare a rezultatului. Exemplul
clasic de infractiune progresiva il intalnim in cazul infractiunilor contra vietii
integritatii corp~rale ~i sanatatii, cand este posibil, ca urm~re a unei actiuni ·d~
lovire, sa se produca ca prim rezultat o suferinta fizica (art. 193 alin. 1 C.p.) ori
rezultatul sa se agraveze, vatamarea necesitand pentru vindecare ingrijiri
medicale de eel mult 90 de zile, realizandu-se continutul infractiunii de lovire
2
sau alte violente in varianta agravata (art. 193 alin. C.p. ), apoi ii ace st rezultat
se poate agrava, vatamarea necesitand pentru vindecare ingrijiri medicale de
mai mult de 90 de zile, realizandu-se continutul unei infractiuni mai grave -
vatamarea corporala (art. 194 C.p.) -, iar daca vatamarea se amplifica ~i a dus
la moartea victimei, prin fapta respectiva s-a realizat continutul infractiunii de
loviri sau vatamari cauzatoare de moarte (art. 195 C.p.). ' '
A~adar, fapta initiala care a produs un anumit rezultat, susceptibila de o
anumita incadrare juridica, datorita amplificarii rezultatului, va primi noi
calificari (incadrari juridice) in functie de rezultatul atins pana in acel moment.
Calificarea faptei (incadrarea juridica) in functie de rezultatul mai grav
absoarbe calificarile anterioare ce au in vedere rezultate mai putin grave.
Infractiunea progresiva cunoa~te un moment al consumarii, apoi o ampli-
ficare a urmarilor ~i un moment al epuizarii tarmurit de ultimul rezultat la care
s-a ajuns. Privita sub acest aspect, ~i infractiunea progresiva este o forma
atipica de infractiune.
1
Idem, p. 279 ~i urm.
327
 451. Data savar~irii infractiunii progresive. Infractiunea progresiva se
epuizeaza la momentul producerii ultimei amplificari a rezultatului ori pro-
ducerii ultimei urmari corespunzatoare unei infractiuni mai grave.
in cazul infractiunii progresive, importanta este ~i data savar~irii actiunii ori
inactiunii in raport cu care devin incidente ~i alte institu!ii de drept penal.
Astfel:
a) termenul de prescrip!ie a raspunderii penale incepe sa curga de la data
savar~irii actiunii sau inac!iunii ~i se calculeaza in raport cu pedeapsa
corespunzatoare rezultatului definitiv produs (art. 154 alin. 3 C.p.);
b) legea penala in vigoare la momentul savar~irii actiunii ori inac!iunii este
legea penala aplicabila infrac!iunii progresive chiar daca rezultatul se va produce sub
1
imperiul unei legi ulterioare ;
c) incidenta unor institutii de drept penal ale caror efecte sunt conditionate de
durata unor termene (suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, gra!iere
condi!ionata, liberare conditionata) se raporteaza la data comiterii actiunii ori
inactiunii.
' De ex.: cand in termenul de supraveghere al suspendarii executarii pedepsei
sub supraveghere ori al termenului de supraveghere in cazul liberarii condi-
µonate se savar~e~te o actiune ori inactiune a unei in:fracµuni ce se va epuiza -
in sensul de producere a ultimului rezultat - dupa unplinirea termenului de
supraveghere, va avea ca efect neindeplinirea condiµilor pentru producerea
efectelor prevazute pentru suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere
ori a liberarii condiµonate ~i in consecinta va atrage revocarea acestora, fiind
important momentul comiterii actiunii ori inactiunii, ~i nu eel al epuizarii
in:fractiunii progresive.
Daca s-a aplicat o pedeapsa pentru infractiunea corespunzatoare unui
anumit rezultat, iar acesta se amplifica, se va stabili o pedeapsa pentru infracti-
2
unea corespunzatoare noului rezultat .
§ 4. lnfractiunea de obicei
452. Notiune ~i caracterizare. Prin infractiune de obicei sau de obi~nuinta
se intelege infractiunea al carui continut se realizeaza prin repetarea faptei de
un numar de ori din care sa rezulte obi~nuinta, indeletnicirea raptuitorului3.
Caracteristic pentru infractiunea de obicei este repetarea faptelor de ace-
la~i fel de un numar suficient de mare din care sa rezulte indeletnicirea. Fiecare
1 Viorel Pa~ca, Drept penal. Partea genera/a, editia a IV-a, revazuta ~i adaugita,
Editura Universul Juridic, Bucure~ti, 2015, p. 324.
2 T.j . Ia~i, d.p. nr. 720/1972, in R.R.D. nr. 2/1973, p. 160.
3 I. Oancea, op. cit., pp. 230-231; M. Zolyneak, op. cit., p. 126.
328
fapta luata separat nu are semnificatie penala, ci doar impreuna pun in evidenta
obi~nuinta raptuitorului de a savar~i astfel de fapte ~i gravitatea acestora ce p~t
caracteriza infractiunea 1.
Desemnarea infractiunii de obicei in legislatia penala se face prin preve-
derea in continutul ei a repetarii actelor de executare ca indeletnicire. Indelet-
nicirea ori repetarea faptei constituie o cerinta esentiala, specifica unor astfel de
infractiuni, de ex.: exploatarea cer~etoriei - ,fapta persoanei care determina un
minor sau o persoana cu dizabilitafi fizice ori psihice sa apeleze in mod repetat
la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiaza de foloase
patrimoniale de pe urma acestei activita/i (. .. )" (art. 214 C.p.); folosirea unui
minor in scop de cer~etorie - ,/apta majorului care, avand capacitatea de a
munci, apeleaza in mod repetat la mila publicului, cerand ajutor material,
folosindu-se fn acest scop de prezenfa unui minor ( .. .)" (art. 215 C.p.);
haquirea - ,fapta celui care, in mod repetat, urmare~te, fora drept sau Jara un
interes legitim, o persoana ori fi supravegheaza locuinfa, locul de munca sau
alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere
(. .. )" (art. 208 C.p.) ~.a.
453. Data savar~irii infractiunii de obicei. Intrucat ~i in cazul infrac-
tiunii de obicei este posibila repetarea faptei dupa consumare, se distinge, pe
langa momentul consumarii, ~i un moment al epuizarii, corespunzator ultimului
act de executare. Data savar~irii infractiunii de obicei este data savar~irii
ultimului act.
454. Consecinte juridice. Importanta cunoa~terii infractiunii de obicei
este strans legata de aspectele ce privesc consumarea ~i epuizarea acesteia. In
adevar, in functie de momentul epuizarii, sunt incidente celelalte institutii de
drept penal2. Astfel, termenul de prescriptie a raspunderii penale p'entru
infractiunea de obicei curge de la data savar~irii ultimului act (art. 154 alin. 2
C.p.).
Infractiunea de obicei nu poate avea tentativa ~i nici nu poate fi comisa in
coautorat.
Infractiunea de obicei nu trebuie confundata cu infractiunea continuata,
unde fiecare act de executare realizeaza continutul infractiunii ~i care acte sunt
reunite de legiuitor avand in yedere rezolutia infractionala unica, comuna pen-
tru aceste acte de executare. In cazul infractiunilor de obicei, a~a dupa cum am
aratat mai sus, fiecare act de executare nu realizeaza continutul
, infractiunii
, ' ci
mai multe luate impreuna desemneaza obi~nuinta ~i o periculozitate sociala ne-
cesara infractiunii.
1
M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 223.
2
A se vedea, pe larg, consecintele juridice ale infractiunii continuate, din prezentul
capitol.
329
 CAPITOLUL IX
Pluralitatea de infractiuni
Secfiunea I
GENERALITATI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
§ 1. Conceptul ~i caracterizarea pluralitafii de infracfiuni
455. Notiune. Pluralitatea de infractiuni desemneaza, in dreptul penal,
situatia in car~ o persoana savar~e~te mai multe infractiuni inainte de a fi
condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele, cat ~i situatia in care o persoana
siivar~e~te din nou o infractiune dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o
alta infractiune.
In Codul penal roman in vigoare, pluralitatea de infractiuni a fost regle-
mentata in cadrul Titlului II privind infractiunea, Capitolul V, ,,Unitatea ~i
pluralitatea de infractiuni". A~a cum este ~i firesc, plasarea dispozitiilor privind
pluralitatea de infractiuni s-a facut dupa dispozitiile privind formele unitatii
legale de infractiune. De altfel, institutia pluralitatii de infractiuni apaqine
deopotriva ~i raspunderii penale 1, deoarece aplicarea pedepsei pentru ansamblul
infractional ridica problema gasirii celor mai adecvate sisteme de sanctionare
care si corespunda periculozitatii sociale puse in evidenta prin siivar~irea mai
multor infractiuni de catre aceea~i persoana.
§ 2. Formele pluralitafii de infracfiuni
456. Criteriile de distincfie intre formele pluralitatii de infracfiuni.
Activitatea infractionala a unei persoane concretizata in savar~irea mai multor
infractiuni imbra~a forme diferite, dupa cum pentru vreuna dintre infractiuni a
intervenit ori nu o condamnare defiriitiva.
Formele pluralitatii de infractiuni prevazute in Codul penal roman sunt:
concursul de infrac/iuni, recidiva ~i pluralitatea intermediara.
Concursul de infrac/iuni este forma pluralitatii de infractiuni ce presupune
savar~irea mai multor infractiuni, de catre aceea~i persoana, mai inainte de a fi
condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele.
Recidiva ca forma a pluralitatii de infractiuni presupune savar~irea din
nou a unei infractiuni de catre o persoana care a mai fost condamnata definitiv
~i eventual a executat pedeapsa pentru o infractiune savar~ita anterior.
1 5
I. Oancea, op. cit., p. 275; M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 226.
330
Pluralitatea intermediara este o forma a pluralitatii de infractiuni ce ia
na~tere ca urmare a savar~irii unei noi infractiuni dupa riimanerea definitiva a
unei h?tiirari de condamnare ~i nu sunt indeplinite conditiile recidivei.
In astfel de situatii, nefiind indeplinite conditiile stiirii de recidiva ~i nici
ale concursului de infractiuni, deoarece a intervenit o condamnare definitiva
pentru infractiunea anterioara, se creeaza o stare intermediara, o pluralitate in-
termediara 1 intre concursul de infractiuni ~i starea de recidiva.
Secfiunea a II-a
CONCURSUL DE INFRACTIUNI
§ 1. Nofiune ~i condifii
457. Nofiune. Prin concurs de infractiuni in doctrina ~i legislatia penala
este desemnata forma pluralitatii de infractiuni ce consta in savar~irea a doua
sau mai multe infractiuni de catre aceea~i persoana mai inainte de a fi condam-
nata definitiv pentru vreuna dintre ele2 .
458. Conditiile
, de existenta
, ale concursului de infractiuni.
,
a) Prima conditie se refera la savar~irea a doua sau mai multe infractiuni3.
Infractiunile siivar~ite pot fi de natura ~i gravitate deosebite, pot fi preva-
zute in Codul penal ori in legile speciale sau in legile nepenale cu dispozitiuni
penale, pot fi consumate ori riimase in faza de tentativa pedepsibila ori asimi-
late tentativei ~i pedepsite ca atare. Conceptul ,,savar~irea unei infractiuni" este
eel prevazut prin dispozitiile art. 174 C.p., ,,prin savar~irea unei infractiuni sau
comiterea unei infractiuni se intelege savar~irea oricareia dintre faptele pe care
legea le pedepse~te ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum ~i
participarea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice".
Conditia ce o analizam este indeplinita indiferent de forma de vinovatie
cu care sunt comise infractiunile. Nu are importanta, de asemenea, pentru
existenta concursului de infractiuni daca infractiunile sunt de aceea~i natura ori
de natura diferita. Nu are importanta pentru existenta concursului de infractiuni
daca infractiunile sunt: simple, continue, deviate, continuate, complexe, progre-
sive, de obicei4. Conditia este indeplinita ~i atunci cand infractiunile sunt
savar~ite toate in tara, toate in strainatate ori unele in tara ~i altele in strainatate 5 .
1
M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 226; C. Bulai, op. cit., p. 488.
2
I. Fodor, in Dongoroz I, p. 258; Comentariu I, p. 221; V. Dongoroz, Drept
penal ... , op. cit., 1939, p. 331; I. Oancea, op. cit., p. 236.
3
M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 228.
4
Ase vedea ~i C.S.J., s.p., d. nr. 784, in R.D .P. nr. 2/1994, p. 175.
M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 229.
331
 b) Jnfractiunile sa fie savar,Jite de aceea.Ji persoan~. _Dnitate~ _de _subiec~
activ este de esenta concursului de infractiuni. Este indephmta cond1t1a ~1 atunc1
cand infractorul a~e calitatea de autor ori de participant la infractiunile comise.
Este indeplinita conditia ~i atunci cand infractorul a comis ~nele infracti-
uni in timpul minoritatii 1 ~i altele dupa i~plin_irea v~rst~i de 18_ a;11..
c) A treia conditie prive~te savar~1rea mfractmmlor mai mamte de con-
damnarea definitiva a infractorului pentru vreuna dintre ele.
Conditia are in vedere inexistenta unei condamnari definitive pentru vre-
una dintre infractiunile comise de aceea~i persoana. Va fi indeplinita aceasta
conditie chiar da~a infractorul a fost condamnat pentru o infractiune savar~ita
anteri~r dar hotararea nu era definitiva2 la data comiterii noii infractiuni, ori
hotarar:a de condamnare, de~i definitiva, a fost desfiintata printr-o cale extraor-
dinara de atac 3 •
d) in sfar~it, o ultima conditie a existentei concursului de infractiuni are in
vedere ca infractiunile comise, ori eel putin doua dintre ele, sa poata fi su~use
judecarii4 . Aceasta conditie nu se degaja din definitia legala ~ co~cursu~m _de
infractiuni ci este dedusa din intreaga reglementare a concursulm de mfractmm.
Con~ursul de infractiuni ia na~tere prin savar~irea de infractiuni ~i se sta-
bile~te cu ocazia judecarii. Este posibil ca o persoana sa savar~easca mai multe
infractiuni, dar sa fie judecata doar pentru o infractiune fiindca pentru cel~la~te
au fost incidente cauze care inlatura raspunderea penala, cum ar fi: amn1strn,
Iipsa plangerii prealabile, implinirea termenului de pre~cripfie a raspu~derii
penale ori sunt incidente alte cauze ce atrag nepedeps~ea mfractorulm, ca:
denuntarea de catre mituitor a luarii de mita (art. 290 alm. 3 C.p .), retragerea
martu;iei mincinoase (art. 273 alin. 3 C.p.) etc.
in astfel de situatii daca infractorul este trimis in judecata numai pentru o
, '
infractiune deoarece pentru celelalte sunt incidente cauze . de inlaturare a
raspu~derii penale ori cauze de impunitate, nu este indeplinita co~~i!ia de exis~
tenta a concursului de infractiuni 5 • Consideram ca aceasta cond1t1e apare mai
degraba ca o conditie de sanctionare a concursului de infr~ctiuni dec~t . de
existenta a acestuia, dar cum problema principala a concursulm este cea pnvmd
sanctio~area, desigur ca o astfel de conditie trebuie socotita ~i de existenta a
concursului.
I Regimul sanctionator al infractiunilor concurente siivar~it~ de ~iitre u~ minor ~ ~ost
reglementat distinct in Codul penal (art. 129) ~i va fi anahzat m cap1tolul pnvmd
raspunderea penala a minorilor.
2
T.S., s.p., d. nr. 3008/1973, in R.R.D. nr. 3/1974, p . 147.
3 1
Comentariu I, p. 225; M. Zolyneak, op. cit., p. 252.
4 2
C. Bulai, op. cit., p. 491; I. Oancea, op. cit., pp. 238-239.
s I. Fodor, in Dongoroz J, p. 263; V. Ramureanu, in Coment-ariu I, p. 224;
I. Oancea, op. cit., pp. 238-239.
332
§ 2. Formele concursului de infracfiuni
459. Forme posibile. Concursul de infractiuni este cunoscut in doctrina
penala ~i in legislatie sub doua forme : concursul real ~i concursul formal 1•
460. Concursul real de infracfiuni. Concursul real se mai nume~te ~i
concurs material ori concurs prin mai multe actiuni sau inactiuni2.
Conform art. 38 alin. 1 C.p., ,,exista concurs real de infractiuni cand doua
sau mai multe infractiuni au Jost savar,Jite de aceea.Ji persoana, prin actiuni
sau inactiuni distincte, fnainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din
ele".
Infractiunile savar~ite de o persoana pot fi de aceea~i natura, ~i concursul
devine omogen, iar cand infractiunile sunt de natura diferita, concursul este ete-
rogen.
Intre infractiunile aflate in concurs se pot stabili anumite legaturi inteme,
obiective, pe langa cea subiectiva (acela~i infractor).
In functie de legaturile care exista intre infractiunile aflate in concurs, se
<listing doua modalitati ale concursului: concursul real simplu ~i concursul real
calificat.
461. Concursul real simplu. Concursul real simplu se caracterizeaza
prin aceea ca intre infractiunile savar~ite nu exista o alta legatura decat cea per-
sonala (infractiunile sunt savar~ite de aceea~i persoana).
462. Concursul real calificat. Concursul real calificat sau caracterizat3,
sau cu conexitate, se caracterizeaza prin existenta anumitor legaturi conexiuni
intre infractiunile savar~ite de aceea~i persoana. Sunt mentionate astfel de co-
nexiuni in literatura juridica: conexiunea topografica, ce presupune o legatura
de spatiu, de loc, intre infractiunile comise; conexitatea cronologica, ce presu-
pune comiterea infractiunilor simultan sau succesiv; conexitatea consecven-
tionala, in care o infractiune este savar~ita pentru a ascunde comiterea altei in-
fractiuni; conexitatea etiologica, in care o infractiune este savar~ita pentru a
inlesni comiterea altei infractiuni.
Dintre formele posibile de conexitate ce pot exista intre infractiunile aflate
in concurs, in legea penala (art. 38 alin. 1 teza a II-a C.p.) au fost retinute doar
doua: conexitatea etiologica ~i conexitatea consecventionala.
Prin prevederea in dispozitiile art. 38 alin. 1 teza a II-a C.p. a conexitatii
etiologice ~i a conexitatii consecventionale legiuitorul penal roman a statomicit,
M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit. , p. 231.
I. Oancea, op. cit., p. 237.
3
Dongoroz I, op. cit., p . 263 ; I. Fodor, Concursul cu conexitate (caracterizat), 'in
S.C.J. nr. 2/1969, p. 243 ~i urm.
333
de altfel, existenta concursului de infractiuni §i in cazul unor legaturi foarte
stranse intre respectivele infractiuni. Precizarea era necesara pentru a evita
reiterarea discutiilor nascute in doctrina penala 1, ca §i solutiile contradictorii din
practica judiciara de sub imperiul Codului penal Carol al II-lea, dupa care, prin
comiterea unei infractiuni pentru a inlesni savar§irea altei infractiuni nu se
realizeaza un concurs de infractiuni, ci o singura infractiune - infractiunea
scop. Infractiunea mijloc se sustinea ca nu ar avea autonomie §i ar fi absorbita
in infractiunea scop. 0 astfel de sustinere a fost de la inceput combatuta in
literatura juridica2, fiindca nu tinea seama de realitatea obiectiva (se savar§eau
doua infractiuni distincte ), iar legiuitorul nu le reunea in cadrul unei unitati
legale - ca infractiune complexa. Mai mult, o astfel de solutie a unitatii de
infractiune nu se poate justifica in ipotezele in care infractiunea mijloc era mai
grava decat infractiunea scop (de ex.: uciderea granicerului - infractiune mijloc -
pentru trecerea frauduloasa a frontierei - infractiune scop )3.
463 . Concurs cu conexitate etiologica. Conexitatea etiologica presu-
pune o legatura mijloc-scop intre infractiunile comise, adica o infractiune este
comisa pentru a inlesni savar§irea altei infractiuni. Este de observat ca, pentru
aceasta conexitate etiologica, atat infractiunea mijloc, cat §i infractiunea scop
sunt comise cu intentie, iar hotararea de a fi savar§ite este anterioara comiterii
ambelor infractiuni4 (de ex.: pentru a inlesni delapidarea, functionarul
falsifica evidentele de intrare a bunurilor din gestiune).
464. Concurs cu conexitate consecventionala. Conexitatea consecven-
fionala presupune o legatura de la cauza la efect5 sau de la antecedenta la con-
secinta6 intre infractiunile aflate in concurs, adica se comite o infractiune pentru
a acoperi savar§irea altei infractiuni (de exemplu, pentru a acoperi savar§irea
unei infractiuni de viol se ucide martorul ori pentru a impiedica descoperirea
unei delapidari se falsifica actele de evidenta7) .
In aceasta conexitate consecventionala
, este de retinut
, ca infractiunea
, efect
este comisa intotdeauna cu intentie, iar infractiunea cauza poate fi savar§ita atat
cu intentie, cat §i din culpa. Hotararea de a savar§i infractiunea efect este luata
1
I. Fodor, in Dongoroz I, pp. 264-265; V. Ramureanu, in Comentariu I, p. 225.
2
A se vedea, pe larg, 0. Stoica, Considerafii privitoare la problema falsului in acte
ca mijloc de savar~ire sau inlesnire a savar~irii unei infracfiuni, in L.P. nr. 2/1960, p. 25 ~i urm.
3 M. Zolyneak, in legatura cu concursul real de infracfiuni, in Analele Stiintifice ale
Universitatii ,,Al.I. Cuza", Ia~i, 1963, p. 203 .
4 1
I. Fodor, Concursul cu conexitate ... , op. cit., pp. 243-247; a se vedea ~i C. Bulai,
Talharia ~i lipsirea de libertate in mod ilegal: infracfiune unica sau concurs de infracfiuni,
in R.D .P. nr. 2/1994, pp. 134-135.
5 T.S., s.p., d. nr. 316/ 1975, in Repertoriu II, p. 99.
6 M. Zolyneak, M. I. Michinici, op. cit., p. 232.
7 6
in acest sens, a se vedea Plenul T.S., D.i. nr. 1/1960, in C.D., p. 40.
334
dupa comiterea infractiunii cauza (de ex. : pentru a impiedica descoperirea unei
ucideri din culpa comisa intr-un accident de circulatie conducatorul auto
parase§te locul accidentului). ' '
465. Concursul formal de infractiuni. Concursul formal de infractiuni,
ori concursul ideal sau printr-o singura actiune, cum se mai nume§te in
literaturajuridica 1, exista, potrivit dispozitiilor art. 38 alin. 2 C.p., atunci ,,cand
o acfiune sau inacfiune savar,Jita de o persoana, din cauza fmprejurarilor fn
care a avut foe sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza confinutul mai
multor infracfiuni".
In mod constant, s-a decis in practica judiciara ca exista concurs ideal de
infractiuni cand prin fapta conducatorului unui autocamion se distruge din
culpa un alt vehicul §i se provoaca, totodata, ranirea grava a unei persoane2 ori
prin incalcarea normelor le gale de protectia muncii (o infractiune) se produce §i
o vatamare corporala grava a unei persoane 3 sau in cazul in care violentele
intrebuintate la savar§irea infractiunii de talharie au fost indreptate impot;iva
unui functionar care indeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat
aflat in exercitiul functiunii, in care activitatea ilicita intrune§te elementele con-
stitutive ale infractiunilor de talharie §i ultraj4.
Infractiunile savar§ite in concurs formal pot fi de aceea§i natura, concursul
fiind §i omogen, ori cand infractiunile savar§ite sunt de natura diferita,
concursul este eterogen.
Va exista, a§adar, concurs formal omogen de infractiuni atunci cand prin
aceea§i actiune ori inactiune se realizeaza continutul mai multor infractiuni de
acela§i fel [de ex.: daca faptuitorul inchide intr-o camera doua persoan'e aflate
impreuna in acea incapere, se vor realiza doua infractiuni de lipsire de libertate
in mod ilegal (art. 205 C.p.)].
Infractiunile savar§ite in concurs formal, de cele mai multe ori, sunt de
natura diferita (de ex.: conducand fara permis, in stare de ebrietate, infractorul
provoaca un accident de circulatie in care este vatamata grav integritatea
corporala a unei persoane §i uciderea din culpa a alteia).
Sub raport subiectiv, infractiunile aflate in concurs formal pot fi savar§ite
cu: intentie directa5, cu intentie directa unele §i altele cu intentie indirecta, cu
intentie unele §i altele din culpa, dupa cum toate pot fi savar§ite din culpa6 .
V. Dongoroz, op. cit., pp. 331-332.
2
T.reg. Constanta, d.p. nr. 1654/ 1956, in L.P. nr. 4/1957, p. 444 ~i urm.
3
T.S., s.p., d. nr. 335/ 1972, in C.D., p. 294.
4
T.S., s.p., d. nr. 1504/1973, in C.D., p. 357.
5
T.S., s.p., d. nr. 239/1972, in C.D., p. 325 .
T. S., s.p., d. nr. 1504/1973, in C.D., 1973, p. 137.
335

§ 3. Tratamentul penal al concursului de infractiuni
466. Sisteme de sanctionare. Savar~irea mai multor infractiuni d~ catre
aceea~i persoana, demonstreaza, eel mai adesea, o perseverenta pe calea mfrac-
tionala a acesteia ~i fata de care sunt necesare sisteme de sanct10nare adecvate
pentru asigurarea constrangerii ~i ~eed1:1carii. _ . .
in doctrina penala ~i in leg1slat1a penala sunt cunoscute _tre1_ s1ste_me
sanctionare pentru concursul de infr~~til~n~: sistemul cumululm antmet1c, s1s-
temul absorbtiei ~i sistemul cumululm Jund1c.
467. Sistemul cumulului aritmetic. Sistemul cumulului aritmetic_ , sau
sistemul aditionarii pedepselor ori al totalizarii pedepselor, cum ma1 ~~te
cunoscut in literatura de specialitate, presupune adunarea pedeps~lor stab1hte
pentru fiecare infractiune din concurs (quot delicte tot poenae) ~1 executarea
pedepsei rezultate din adunarea lor. . . . A •
S-a repro~at acestui sistem ca este ng1d ~1, m ca~l ?edepselo~ pnvative
de libertate, conduce la pedepse ce depa~esc durata de ~rnta_ a ?mulm, se trans-
forma intr-o privatiune pe viata a condarnnatului, ~epa~md hm1tele generale ale
2
pedepsei in cadrul carom trebuie sa aiba loc rep~esmnea : • una dintre infractiunile concurente a fost stabilita pedeapsa detentiunii pe viata
S-a mai repro~at3 acestui sistem de sanct10nare. ca pr!n adunarea pedep-
selor se creeaza un plus de suferinta, care nu ar ex1sta cand pedepse~e ~: fi
executate cu intermitente, sau ca adunarea pedepse~or n~ corespun~e rat~unn ~e
a fi a represiunii, care nu reprezinta o pura retnbmre (rau pentru r~u), c1 ~a-
re~te O anumita finalitate - constrange_re~ ~i reeduc!1rea pentru reahzarea carom
pedepsele nu trebuie sa depa~easca o hm1ta normal~. .. _ . .
Sistemul aditionarii pedepselor nu este la adapost de cntlca mc1 _m cazul
pedepselor pecuniare, fiindca uneori ar conduce la o confiscare generala.
468. Sistemul absorbfiei. Sistemul absorbfiei presupune aplic_area pedep-
sei stabilite pentru infractiunea cea mai grava, care va absorb1 pedepsele
stabilite pentru celelalte infractiuni mai u~oare. . A •
Acest sistem al absorbtiei pedepselor mai u~oare :n pe~eaps~ c~a mai
grava (major poena absorbet minore_m) are mai m:ulte neaJun~ur1 de_cat ~1stemul
aditionarii deoarece creeaza pentru mfractor sent1mentul de 1mpu~1tate pentru
infractiuniie mai putin grave, poate reprezenta o inc~ajare_ pe~tru ~nfra~torul ce
a sav§.r~it o infractiune grava de a savar~i ~i a:te mfract1un1 mai putm ?rave
pentru care pedepsele cuvenite vor fi absorb1te m pedeapsa pentru mfract1unea
mai grava.
1 v. Dongoroz, op. cit., p. 339; I. Tanoviceanu, Drept penal .. . , op. cit., vol. I,
1912, p. 352.
2 I. Fodor, in Dongoroz I, p. 267.
3 V. Dongoroz, op. cit., p. 339.
4
Ibidem.
336
Sistemul absorbtiei pedepselor creeaza, eel putin teoretic, dificultati in
aplicarea actelor de clementa, cand acestea ar privi pedeapsa aplicata pentru
infractiunea cea mai grea.
469. Sistemul cumulului juridic. Sistemul cumulului juridic, sau al
contopirii pedepselor, este un sistem intermediar intre eel al aditionarii ~i eel al
?e absorbtiei ~i presupune aplicarea pedepsei celei mai grave, dintre cele stabilite
pentru fiecare infractiune, la care se adauga sau se poate adauga un spor de
pedeapsa, cand pedepsele sunt de aceea~i natura sau cand pedepsele stabilite
1
sunt de natura diferita pe langa pedeapsa cea mai grea sa se aplice in parte
pedeapsa mai putin grava.
470. Sisteme de sanctionare
, a concursului de infractiuni, consacrate
in Codul penal roman actual. Din dispozitiile art. 39 C.p. care reglementeaza
•
aplicarea pedepsei principale in caz de concurs de infractiuni se deduce
concluzia consacrarii celor trei sisteme de sanctionare: absorbtiei, cumulului
juridic ~i aditionarii pedepselor.
In adevar, sistemul absorbfiei este consacrat pentru situatia in care pentru
~i care se va aplica doar ea chiar daca au mai fost stabilite pedepse cu
inchisoarea sau cu amenda pentru celelalte infractiuni (art. 39 alin. 1 lit. a)
C.p.).
Cand pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente sunt de aceea~i
natura - doar inchisoarea sau doar amenda - s-a consacrat sistemul cumulului
A
juridic, care presupune - a~a cum s-a precizat mai sus - aplicarea pedepsei celei
mai grave dintre cele stabilite la care se adauga obligatoriu un spor fix de o
treime din totalul celorlalte pedepse (art. 39 alin. 1 lit. b) ~i c) C.p.); iar cand
pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente sunt de natura diferita -
inchisoare ~i amenda - sa se aplice (sa se dea spre executare) ambele,
consacrand sistemul aditionarii pedepselor sau al totalizarii pedepselor (art. 39
alin. 1 lit. d) C.p.).
471. Aplicarea pedepselor principale in caz de concurs de infractiuni
savar~ite de persoana fizica. Potrivit art. 39 C.p., aplicarea pedepsei pentru
concursul de infractiuni parcurge doua etape. Mai intai se stabile~te pedeapsa
pentru fiecare dintre infractiunile savar~ite ~i apoi, in etapa a doua, se aplica (se
da spre executare) o pedeapsa, ce poarta denumirea de pedeapsa rezultanta.
Acest mecanism de aplicare a pedepselor este prevazut atat pentru concursul
real cat ~i pentru concursul formal de infractiuni.
4 72. Stabilirea pedepsei reprezinta activitatea de individualizare a
raspunderii penale pentru o singura infractiune care se afla in pluralitatea de in-
337
fractiuni savar~ite de infractor, facandu-se abstraqie de existenta celorlalte in-
fractiuni.
4 73. Aplicarea pedepsei reprezinta o etapa urmatoare stabilirii pedepsei
concrete pentru fiecare infractiune, cand, apreciindu-se ansamblul activitatii in-
fractionale a infractorului, se aplica, adica se da spre executare o pedeapsa pen-
tru intreg ansamblul, ce reflecta, de data aceasta, pericolul social reie~it din
comiterea infractiunilor concurente 1 .
Expresia aplicarea pedepsei poate fi folosita ~i in cazul in care s-a
savar~it o singura infractiune, iar raspunderea penala a infractorului s-a
concretizat, individualizat intr-o pedeapsa care se aplica, se da spre executare
efectiva ori poate fi suspendata executarea sub supraveghere.
Prin dispozitiile art. 39 C.p. au fost reglementate mai multe situatii
posibile in functie natura pedepselor principale stabilite pentru infractiunile in
concurs.
474. Cand pentru una dintre infracfiunile concurente s-a stabilit pe-
deapsa detenfiunii pe viafa. Cand s-a stabilit o pedeapsa cu detentiunea pe
viata ~i una sau mai multe pedepse cu inchisoarea ori cu amenda, se aplica
pedeapsa detentiunii pe viata.
Prin dispozitiile art. 39 alin. 1 lit. a C.p . se consacra, numai in acest caz,
sistemul absorbfiei, sistem care se justifica prin caracterul pedepsei - absolut
determinate - care este detentiunea pe viata ~i care pedeapsa nu mai poate fi
agravata ca pedeapsa privativa de libertate. Pedeapsa amenzii ce eventual ar fi
stabilita pentru o infractiune concurenta ar fi compatibila, in ceea ce prive~te
atat aplicarea, cat ~i executarea, cu pedeapsa detentiunii pe viata, dar legiuitorul
nostru a apreciat ca in astfel de cazuri ea nu mai este necesara.
475. Aplicarea pedepsei cand s-au stabilit numai pedepse cu inchi-
soarea. Cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea, se aplica pedeapsa cea
mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse
stabilite (art. 39 alin. 1 lit. b C.p.). Acest sistem a fost numit in literatura de
specialitate ,,sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu fix" 2 • Pedeapsa cea
mai grea este cea care are durata cea mai mare ~i nu are importanta gravitatea
infractiunii pentru care aceasta a fost stabilita. Este posibil ca pedeapsa cea mai
grea sa nu fi fost stabilita pentru cea mai grava dintre infractiunile aflate in
concurs.
1
I. Fodor, in Dongoroz I, p. 269.
2 1
M.-1. Michinici, M. Dunea, in Noul Cod penal. Comentarii p'e articole ... , 2014,
op. cit., p. 104.
338
De~~-: daca dupa savar~irea a trei in:fracpuni concurente instanµ de judecata a
stab1ht cate o pedeapsa pentru fiecare de 4 ani, 2 ani ~i J an, se va aplica
pedeapsa de 4 ani la care se va adauga un an, care reprezinta o treime din
totalul celorlalte doua pedepse (2 ani+ 1 an). In final, pedeapsa rezultanta va fi
de 5 ani.
Daca totalul celorlalte pedepse nu este un numar divizibil cu 3, atunci se
va recurge la aplicarea dispozitiilor art. 186 C.p. privind calculul timpului.
De ex.: Daca au fost stabilite pedepsele cu lllchisoarea de 3 ani ~i,
respectiv, de 2 ani, se va aplica pedeapsa cea mai grea de 3 ani, apoi
pedeapsa de 2 ani (ce nu este divizibila cu 3) va fi transformata in luni
adica 2~ de luni (numar divizibil cu 3). 0 treime din 24 de luni inseamn~
8 luni. In acest caz pedeapsa rezultanta va fi de 3 ani ~i 8 Iuni.
La fel se va proceda ~i daca totalul celorlalte pedepse este exprimat
intr-un numar de luni ce nu este divizibil cu 3. Conform art. 186 C.p., lunile vor
fi transformate in zile, fiecare luna avand 30 de zile.
De ex.: Daca au fost stabilite pedepsele cu inchisoarea de un an ~i,
respect1v, de 4 !uni, se va aplica pedeapsa cea mai grea de un an, apoi
pedeapsa de 4 luni (numar nedivizibil cu 3) va fi transformata in zile
adica 120 de zile (numar divizibil cu 3). O treime din 120 de zil~
i~sea~a 40 de zile. La randul lor, cele 40 de zile reprezinta o luna ~i 10
z1le. In final, pedeapsa rezultanta va fi de un an, o luna ~i 10 zile de
inchisoare.
Daca pentru una sau unele dintre pedepsele stabilite pentru infractiunile
c?~curente _este incidenta gratierea, aceste pedepse nu intra in contopire. Dispo-
z1t1~le refentoare la contopire se aplica numai cu privire la pedepsele execu-
tabile ce nu au facut obiectul gratierii sau care au fost gratiate partial 1.
4:6. Limitele pedepsei rezultante. De~i in lege nu se prevede expres,
este evident ca daca prin aplicarea sporului obligatoriu de o treime din totalul
~elo~lalte pedepse mai ~~oare s-ar depa~i maximul general al pedepsei cu
mch1soarea de 30 de am, pedeapsa cu inchisoarea ce va fi aplicata spre a fi
executata nu va putea fi mai mare de 30 de ani.
4 77. Aplicarea pedepsei detenfiunii pe viafa. Conform art. 39 alin. 2
C.p., in cazul stabilirii mai multor pedepse cu inchisoarea, daca prin adaugare la
ped~apsa cea m~i- grea a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu
mch1soa_re~ s~b1h_~e ~-ar depa~i cu 10 ani sau mai mult maximul general al
pedepse1 mch1som, iar pentru eel putin una dintre infractiunile concurente
pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate
aplica pedeapsa detenfiunii pe viafa. in acest caz, se creeaza posibilitatea
Ase ved_ea d. nr. X (10) din 24 octombrie 2005 a I.C.C.J. , sectiile unite, publicata in
M. Of. nr. 123 dm 9 februarie 2006.
339
aplicarii pedepsei rezultante la detentiunea pe viata, chiar daca pentru niciuna
dintre infractiunile concurente legea nu prevede aceasta pedeapsa.
De ex.: Infractorul a fost judecat pentru patru infractiuni ~i a fost
condamnat la pedepsele cu inchisoarea de: 25 de ~ani (limitele speciale
fiind 15-25 de ani), 20 de ani, 15 ani ~i 10 de ani. In acest caz, pedeapsa
rezultanta ar fi de 25+(20+ 15+ 10)/3 = 40 de ani. A~adar, pedeapsa
rezultanta de 40 de ani depa~e~te cu eel putin 10 ani maximul general ~i eel
putin pentru una dintre infractiuni legea prevede pedeapsa inchisorii de 20
de ani sau mai mare. in acest caz, pedeapsa rezultanta ce va putea Ji
aplicata va Ji ori fnchisoarea de 30 de ani (maximul general) ori pedeapsa
detenfiunii pe via/a.
478. Aplicarea pedepsei cand pentru infracfiunile concurente s-au
stabilit numai pedepse cu amenda. Cand toate pedepsele stabilite pentru in-
fractiunile concurente sunt pedepse cu amenda, atunci se va aplica amenda cea
mai mare, la care se adauga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse
stabilite (art. 39 alin. 1 lit. c C.p.).
Prin stabilirea pedepsei amenzii se va intelege inclusiv operatiunea de
inmultire a numarului de zile-amenda cu suma corespunzatoare unei zile-
amenda pentru fiecare infraqiune in parte. A~adar, contopirea se va face intre
pedepsele cu amenda reprezentand sumele de bani stabilite pentru infractiunile
aflate in concurs.
479. Aplicarea pedepsei cand pentru infracfiunile conc~urente s-au
stabilit o pedeapsa cu inchisoarea ~i o pedeapsa cu amenda. In acest caz,
conform art. 39 alin. 1 lit. d C.p., se va aplica pedeapsa cu inchisoarea, la care
se adauga in intregime pedeapsa cu amenda (legiuitorul a consacrat sistemul
cumulului aritmetic ).
480. Aplicarea pedepsei cand pentru infracfiunile concurente s-au
stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea ~i mai multe pedepse cu amenda.
Conform art. 39 alin. 1 lit. e C.p., daca intre pedepsele stabilite pentru un
concurs sunt mai multe cu inchisoarea ~i mai multe cu amenda, se va alege
pentru aplicare pedeapsa rezultanta a inchisorii (aplicata potrivit regulilor
prezentate mai sus - cuprinse in art. 39 alin. 1 lit. b C.p.), la care se adauga in
intregime amenda rezultanta (aplicata potrivit regulilor aratate mai sus - art. 39
alin. 1 lit. c C.p. ).
in aceasta ipoteza, se pot distinge diferite situatii care vor avea aceea~i
rezolvare. Astfel, daca pentru infractiunile concurente au fost stabilite mai
multe pedepse cu inchisoarea ~i o singura pedeapsa cu amenda, instanta va
contopi pedepsele cu inchisoarea ~i va ajunge la o pedeapsa rezultanta (conform
celor aratate mai sus) pe care o va aplica ~i la care va adauga in intregime
pedeapsa amenzii. Cand au fost stabilite pentru infractiunile C<JP.Curente mai
multe pedepse cu amenda ~i o singura pedeapsa cu inchisoarea, instanta va
340
aplica pedeapsa fnchisorii, la care va adauga in intregime amenda rezultanta,
care este compusa din amenda cea mai grea la care s-a adaugat o treime din
totalul celorlalte pedepse cu amenda stabilite de instanta.
Nu are importanta daca pedepsele cu amenda au 'fost stabilite ca pedeapsa
principala unica sau ca pedeapsa ce insote~te pedeapsa inchisorii, in conditiile
art. 62 C.p.
A~adar, in Codul penal actual, pentru sanctionarea concursului de infrac-
tiuni legiuitorul penal roman a consacrat principial sistemul cumulului juridic
cu spar obligatoriu ,Ji fix, cand pedepscle principale stabilite au aceea~i natura
(1 ), iar pentru pedepsele principale stabilite care au natura diferita a fost
prevazut sistemul absorbtiei, cand una dintre pedepsele stabilite este deten-
tiunea pe viata (2), iar cand pedepsele stabilite sunt inchisoarea ~i amenda, a
fost prevazut sistemul adifionarii pedepselor (3).
481. Aplicarea pedepselor complementare ~i accesorii in cazul con-
cursului de infracfiuni. Pe langa pedeapsa principala rezultanta, aplicata
pentru un concurs de infractiuni, se aplica pedepse complementare ~i pedepse
accesorii numai daca acestea, mai intai, au fost aplicate pe langa pedepsele
principale stabilite pentru infractiunile concurente. Pedepsele complementare ~i
accesorii pentru infraqiunile concurente se vor aplica pe langa pedeapsa
principala rezultanta a concursului dupa distinqiile prevazute in art. 45 C.p.
482. Cazul unei singure pedepse complementare. Daca s-a stabilit o
singura pedeapsa complementara pe langa o pedeapsa principala stabilita pentru
una dintre infractiunile concurente, aceasta se va aplica pe langa pedeapsa
rezultanta aplicata concursului de infractiuni, chiar daca aceasta pedeapsa
complementara nu a fost stabilita pe langa pedeapsa cea mai grea (art. 45 alin. 1
C.p.).
483. Pedepse complementare de natura diferita. In cazul in care s-au
stabilit pe langa pedepsele principale mai multe pedepse complementare de
natura diferita pentru infractiunile concurente, se vor aplica toate (art. 45 alin. 2
teza I C.p.).
De ex.: Daca au fost stabilite pedepsele complementare: degradarea
militara (art. 69 C.p.) ~i interzicerea unor drepturi (prevazute la art. 66
lit. a, b ~i g C.p.), se vor aplica toate.
484. Pedepse complementare de aceea~i natura. Daca pedepsele com-
plementare stabilite pe langa pedepsele principale sunt de aceea.Ji natura, dar
cu un continut diferit, se vor aplica toate (art. 45 alin. 2 teza a II-a C.p.), de ex.:
341
daca au fost stabilite pedepsele complementare privind interzicerea exercitarii
unor drepturi prevazute de art. 66 lit. a ~i b, art. 66 lit. g, art. 66 lit. e, fiind de
aceea~i natura, dar cu un continut diferit, se vor aplica toate.
Daca pedepsele complementare stabilite pe langa pedepsele principale
sunt de aceea~i natura ~i cu acela~i confinut, se va aplica cea mai grea dintre
acestea (art. 45 alin. 3 lit. a teza I C.p.).
485. Pedepsele accesorii stabilite pe langa pedepsele principale urmeaza
acelea~i reguli ca cele aratate mai sus (art. 45 alin. 5 C.p.). Acest lucru este
firesc, deoarece continutul pedepsei accesorii este identic cu eel al pedepsei
complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
486. Luarea masurilor de siguranfa in cazul concursului de infracfi-
uni. La fel ca in cazul pedepselor complementare ~i accesorii, ~i in cazul
masurilor de siguranta contopirea acestor masuri este conditionata de luarea
mai intai a acestora in cazul infractiunilor concurente. A vand in vedere scopul
masurilor de siguranta de a inlatura o stare de pericol ~i de a preveni savar~irea
de noi infractiuni (art. 107 C.p.), s-a prevazut in art. 45 alin. 6 C.p. cumularea
masurilor de siguranta de natura diferita sau care sunt de aceea~i natura, dar cu
un continut
, diferit' luate in cazul infractiunilor
, concurente.
Este posibila, a~adar, cumularea masurilor de siguranta chiar de aceea~i
natura, dar cu un continut diferit, fiindca finalitatea lor este diferita. De ex.: in
cazul masurii de siguranta a interzicerii ocuparii unei functii sau a exercitarii
unei profesii (art. 111 C.p.), daca aceasta masura a fost luata de mai multe ori
pentru infractiunile din concurs, pentru diferite functii sau profesii, va fi
interzisa ocuparea tuturor acestor functii sau profesii, fiinca masurile au
continut diferit.
' Cand masurile de siguranta luate in cazul infractiunilor concurente au
aceea~i natura ~i acela~i continut, dar pe durate diferite, se ia masura de
siguranta cu durata cea mai mare (art. 45 alin. 7 teza I C.p.)1.
In cazul masurilor de siguranta de aceea~i natura ~i cu acela~i continut,
luate conform art. 112 C.p. (confiscarea speciala), acestea se cumuleaza (art. 45
alin. 7 teza a II-a C.p.). Cumularea masurilor de siguranta luate pentru
infractiunile concurente conform art. 112 C.p. este justificata, fiindca privesc
bunuri diferite, bunuri in legatura cu care s-a retinut starea de pericol ce ar
rezulta din detinerea acestora.
1
Aceste dispozitii par a fi o scapare a legiuitorului deoarece masurlle de siguranta nu
se pot lua pe o anumitii duratii de timp.
342
§ 4. Contopirea pedepselor pentru infracfiuni concurente savar~ite de
persoana fizica
487. Situafii in care se impune contopirea. Regulile prevazute in dispo-
zitiile art. 39 C.p. privind sanctionarea concursului de infractiuni functioneaza
indiferent daca infractiunile sunt judecate concomitent de aceea~i instanta ori de
instante diferite ~i la date diferite.
Contopirea pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente se pune in
urmatoarele ipoteze (art. 40 C.p.).
488. Judecarea ulterioara a unei infracfiuni concurente. Infractorul
condamnat definitiv pentru o infractiune este judecat ulterior pentru o infracti-
une concurenta. In acest caz, pedeapsa stabilita pentru infractiunea judec;ta
ulterior se va contopi cu pedeapsa definitiva stabilita anterior, conform
dispozitiilor art. 39 C.p. (a se vedea precizarile de mai sus).
489. Condamnari pentru infracfiuni concurente. Cea de a doua ipote-
za are in vedere situatia in care, dupa ce o hotarare de condamnare a ramas de-
finitiva, se constata ca eel condamnat suferise ~i o alta condamnare definitiva
pentru o infractiune concurenta. Si in acest caz pedepsele stabilite deja vor fi
contopite conform dispozitiilor art. 39 C.p. (a se vedea precizarile de mai sus).
490. Condamnare anterioara pentru un concurs de infracfiuni. Este
posibil ca infractorul sa fi fost anterior condamnat pentru un concurs de infrac- 11 .
tiuni ~i pedeapsa rezultanta cuprinde ~i sporul obligatoriu ~i fix, potrivit
dispozitiilor art. 39 alin. 1 lit. b, c sau e C.p. ori pedepsele cumulate potrivit
art. 39 alin. 1 lit. d C.p., iar ulterior sa fie judecat de aceea~i ori de o alta
instanta pentru o infractiune concurenta. In aceasta situatie, pedeapsa rezultanta
se desface in componentele ei ~i se vor contopi pedepsele stabilite pentru
infracfiuni concurente, ~i nu rezultanta pentru o parte din infractiunile concu-
rente cu pedeapsa stabilita pentru infractiunea concurenta judecata ulterior 1•
A~adar, intotdeauna contopirea ale loc intre pedepsele stabilite pentru
fiecare infractiune concurenta, ~i nu intre pedepsele rezultante ale unor infrac-
tiuni savar~ite in concurs.
491. Condamnare pronunfata in strainatate pentru o infracfiune
concurenta. In contopirea pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente
intra ~i pedeapsa pronuntata in strainatate pentru o infractiune concurenta, daca
1
V. Papadopol, M. Popovici, in Repertoriu II, p . 68.
343
hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii, se prevede in
dispozitiile art. 40 alin. 5 C.p.
Precizarea din dispozitiile evocate pune in evidenta faptul ca de la conto-
pirea pedepselor pentru infraqiunile concurente nu este exclusa nici condam-
narea pronuntata in strainatate, cu conditia ca aceasta condamnare sa fi fost
recunoscuta potrivit legii romane 1•
492. Pedepse executabile. In contopire vor fi cuprinse numai pedepsele
ce urmeaza a fi executate, nu ~i cele pentru care a intervenit o cauza legala de
neexecutare2 .
Aceasta presupune ca o pedeapsa gratiata conditionat3 nu va putea fi con-
topita cu pedepsele executabile.
Daca insa pana in momentul contopirii o parte din pedeapsa gratiata con-
ditionat a fost executata ori condamnatul a fost arestat preventiv pentru acea
infractiune
, ' s-a decis ' in practica J. udiciara4, ca durata pedepsei executate, ca ~i
durata arestarii preventive sa se deduca din pedeapsa aplicata pentru concursul
de infractiuni.
493. Deducerea pedepsei executate. Contopirea pedepselor pentru con-
cursul de infractiuni, potrivit dispozitiilor art. 40 alin. 3 C.p., se va face ~i in
situatia in care condamnatul a executat in totul ori in parte pedeapsa aplicata
pentru o infractiune ori pedeapsa rezultanta aplicata pentru unele infractiuni
concurente, cu precizarea ca se va scade din durata pedepsei aplicate pentru tot
concursul ceea ce s-a executat5 . A~adar, contopirea pedepselor stabilite pentru
infractiunile concurente va avea loc ~i in situatia in care o pedeapsa ori unele
pedepse au fost deja executate, ipoteza in care din pedeapsa rezultanta se va
deduce pedeapsa ori pedepsele executate.
Mentionam ca se impune contopirea pedepselor stabilite pentru infrac-
tiunile concurente, potrivit dispozitiilor art. 40 C.p., oricand este descoperita
existenta concursului de infractiuni, dar nu mai tarziu de interventia unei cauze
care inlatura raspunderea penala ori care inlatura executarea pedepsei stabilite
pentru singura infractiune concurenta care a mai ramas din concurs.
1
A se vedea art. 548 C.p.p. ~i dispozitiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciara intemationala in materie penala (art. 115-121).
2
T.S., Col. p., d. nr. 719/1955, in C.D., 1955, vol. II, p. 12 ~i urm.
3
T.S., Col. p., d. nr. 779/1965, in C.D., 1965, p. 308.
4 1
T.S., s.p., d. nr. 113/1969, in R.R.D. nr. 4/1969, p. 182; T.S., s.p., d. nr. 3895/1970,
in V. Papadopol, M. Popovici, in Repertoriu I, p. 110.
5 acordarii gratierii.
T.S., s.p., d. nr. 2319/1977, in C.D., 1977, p. 225.
344
494. Detenfiunea pe viata comutata. Conform art. 40 alin. 4 C.p.,
dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infractiuni se
aplica ~i in cazul in care condamnarea la pedeapsa cu detentiunea pe viata a fost
comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii. Dispozitiile art. 40 alin. 4 C.p.
privesc ipoteza in care pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit
pedeapsa detentiunii pe viata (pedeapsa rezultanta aplicandu-se potrivit art. 39
alin. 1 lit. a C.p.). Pedeapsa inchisorii in care a fost comutata sau inlocuita
detentiunea pe viata se va contopi cu celelalte pedepse stabilite potrivit
dispozitiilor art. 39 alin. 1 C.p.
Daca pedeapsa rezultanta a concursului de infractiuni a fost detentiunea
pe viata aplicata potrivit dispozitiilor art. 39 alin. 2 C.p., inlocuire~ sau
comutarea acesteia nu va atrage recalcularea pedepsei pentru concursul de
infractiuni potrivit art. 40 alin. 4 C.p., ci se va dispune executarea pedepsei
inchisorii ce rezulta din inlocuirea sau comutarea pedepsei detentiunii pe viata.
Solutia se impune avand in vedere ca detentiunea pe viata a fost aplicata ca
urmare a individualizarii pedepsei potrivit dispozitiilor art. 39 alin. 2 C.p. ~i nu
ca urmare a dispozitiilor art. 39 alin. 1 lit. a C.p. care a consacrat principiul
absorbtiei in pedeapsa detentiunii pe viata a celorlalte pedepse mai u~oare.
Daca pedeapsa inchisorii rezultata in urma inlocuirii sau comutarii detentiunii
pe viata aplicata conform dispozitiilor art. 39 alin. 2 C.p. s-ar contopi p~trivit
art. 40 alin. 4 C.p. (care fac trimitere pana la urma la dispozitiile de la concursul
de infractiuni) ar insemna includerea in contopire a unei pedepse care nu a fost
stabilita pentru nicio infractiune dintre cele aflate in concurs, situatie diferita de
cazul pedepsei inchisorii rezultata in urma inlocuirii sau comutarii detentiunii
pe viata aplicata conform dispozitiilor art. 39 alin. 1 lit. a C.p. unde pentru una
dintre infractiunile concurente s-a stabilit de la inceput detentiunea pe viata 1•
495. Incidenta actelor de clemenfa. Actele de clementa (amnistia, gra-
tierea) sunt incidente cu fiecare pedeapsa stabilita in cadrul concursului de
infractiuni, astfel ca pedeapsa rezultanta va fi desracuta2 • Daca in urma descon-
topirii ~i a aplicari actelor de clementa ramane de executat numai o pedeapsa
stabilita pentru o infractiune, sporul va fi inlaturat intrucat nu mai are suport
legal.
In urma aplicarii actelor de clementa sporul de pedeapsa va fi recalculat in
mod corespunzator (o treime din totalul pedepselor mai u~oare ).
in acela~i sens F. Streteanu, D. Nifu, op. cit., vol. II, pp. 135-136.
2
Conform art. 14 alin. 2 din Legea nr. 546/2002 privind gratierea ~i procedura
345
 § 5. Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni savar~ite de persoana
juridica
496. Aplicarea pedepsei in cazul concursului de infractiuni savar~ite
de persoana juridica 1• Sistemul de sanctionare al concursului de infractiuni
savar~ite de persoana juridica este asemanator cu sistemul prevazut pentru
concursul de infractiuni savar~ite de persoana fizica. Conform art. 147 alin. 1
C.p., ,,fn caz de concurs de infractiuni (..) persoanei juridice i se aplica
regimul amenzii prevazut de lege pentru persoana fizica". Astfel, mai intai
instanta de judecata stabile~te cate o pedeapsa cu amenda pentru fiecare
infractiune concurenta ~i apoi va dispune aplicarea celei mai mari, la care va
adauga obligatoriu un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu amenda
stabilite.
497. Contopirea pedepselor pentru infractiunile concurente savar~ite
de persoana juridica. Si in cazul concursului de infractiuni savar~ite de
persoana juridica se impune contopirea pedepselor indiferent daca infractiunile
sunt judecate concomitent de aceea~i instanta sau de instante diferite ori la date
diferite. Sunt incidente prevederile art. 147 alin. 1 C.p. la care ne-am referit mai
SUS.
498. Pedepsele complementare ~i masurile de siguranta in cazul
concursului de infractiuni savar~ite de persoana juridica. Conform art. 147
alin. 2 C.p., fn caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de
natura diferita, cu exceptia dizolvarii, sau cele de aceea$i natura, dar cu
continut diferit, se cumuleaza, iar dintre pedepsele complementare de aceea$i
natura $i cu acela$i continut se aplica cea mai grea. Este firesc ca daca una
dintre pedepsele complementare aplicate este dizolvarea persoanei juridice,
celelalte pedepse complementare nu mai au cum sa fie puse in executare
intrucat persoana juridica i~i inceteaza existenta.
In caz de pluralitate de infractiuni, masurile de siguranta luate conform
art. 112 (confiscarea speciala) se cumuleaza (art. 147 alin. 3 C.p.).
1 De~i in Codul penal raspunderea penala a persoanei juridice are o reglementare
distincta (Titlul VI, art. 135-151), am considerat necesara examinarea problemelor ce
privesc pluralitatea de infractiuni savar~ite de o persoana juridica in acest capitol, avand in
vedere dispozitiile de trimitere la regimul sanctionator pentru persoana~fizica ~i pentru a
evita astfel repetarile.
346
Secfiunea a III-a
RECIDIVA
§ 1. Aspecte generale
499. Notiunea ~i caracterizarea recidivei. Ca forma a pluralitatii de in-
fractiuni, recidiva consta in savar~irea din nou a unei infractiuni de catre o per-
soana care anterior a mai fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.
Deosebirea dintre concursul de infractiuni ~i recidiva nu se red~ce la as-
pectul formal, existenta unei condamnari definitive pentru infractiunea comisa
mai inainte, ci reflecta o periculozitate mai mare a celui care savar~e~te infrac-
tiunile in stare de recidiva, persevereaza pe calea infractionala, care, in dispretul
avertismentului primit din partea societatii prin condamnarea definitiva,
savar~e~te din nou infractiuni.
In literatura juridici s-a apreciat ca reluarea activitatii infractionale dupa
ce a fost condamnat definitiv pentru o alta infractiune savar~ita anterior
reprezinta un indice de incorigibilitate, de naravire a infractorului 1 ~i care duce
la o reactie represiva mai energica ~i la inlaturarea recidivistului de la beneficiul
unor acte de clementa2 .
500. Nopunea ~i structura recidivei. Avand in vedere elementele de
diferentiere fata de concursul de infraqiuni, ca forma a pluralitatii de infractiuni,
recidiva consta in savar~irea din nou a unei infractiuni de catre o persoana c~re a
fost condamnata definitiv sau a ~i executat o pedeapsa pentru o infractiune. Din
notiune rezulta ca pluralitatea de infractiuni sub forma recidivei este co~ditionata
' ' '
pe de o parte, de existenta unei condamnari definitive pentru o infractiune comisa
anterior ~i, pe de alta parte, de sawir$irea unei noi infractiuni. A~adar: condam-
narea pentru o infractiune ~i comiterea unei noi infractiuni sunt elementele starii
de recjdiva, elementele pluralitatii de infractiuni sub forma recidivei.
In literatura juridica3 , aceste elemente, condamnarea definitiva pentru in-
fractiunea anterioara ~i noua infractiune comisa, au fost denumite ,,termeni ai 'I
1
V. Dongoroz, op. cit., p. 350; I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, Tratat de drept ~i
procedurii penala .. ., op. cit., vol. II, p. 358; N.T. Buzea, Infracfiunea penala ~i
culpabilitatea, 1944, p. 678; T. Pop, Drept penal comparat. Partea genera/ii ... , op. cit.,
p. 619; P. Bouzat, J. Pinatel, Traite de droit penal et de criminologie, tom. I, Paris, 1963,
p. 584.
2
A se vedea, pe larg, Julian Poenaru, in legatura cu conceptul de ,, recidivist prin
condamniiri anterioare", in R.R.D. nr. 12/1982, pp. 34-38.
3
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 535 ~i urm.; M. Basarab, Drept penal. Partea
genera/a, vol. II, editia a II-a, Editura Fundatiei ,,Chemarea", Ia~i, 1995, p. 320; L. Biro,
op. cit., p. 130; I. Oancea, op. cit., p. 246; Dongoroz / , p. 300; V. Ramureanu, 1n
Comentariu /, p. 266.
347
recidivei". Primul termen al recidivei consta intotdeauna intr-o condamnare
definitiva la o pedeapsa privativa de libertate, iar eel de-al doilea termen
consta in savar~irea din nou a unei infractiuni.
§ 2. Modalitafile recidivei
501. Nofiune ~i criterii de clasificare. Modalitatile recidivei 1 sunt for-
mele pe care aceasta le poate avea in functie de variatiunile celor doi termeni ai
acesteia.
502. Recidiva postcondamnatorie ~i recidiva postexecutorie. In functie
de momentul savar~irii noii infractiuni dupa condamnarea anterioara, mai ina-
inte de executarea pedepsei sau dupa executarea pedepsei, recidiva este cunos-
cuta sub doua forme: recidiva postcondamnatorie ~i, respectiv, postexecutorie.
1. Recidiva postcondamnatorie2 presupune comiterea unei noi infractiuni
dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru infractiunea ante-
rioara ~i mai inainte de executarea in intregime a pedepsei pronuntate pentru
acea infractiune.
2. Recidiva postexecutorie presupune savar~irea unei noi infractiuni dupa
executarea pedepsei sau stingerea executarii pedepsei prin gratiere, prescriptie,
pronuntate pentru infraqiunea anterioara.
In Codul penal roman sunt consacrate atat recidiva postcondamnatorie, cat
~i recidiva postexecutorie.
503. Recidiva generala ~i recidiva speciala. Dupa natura infractiunilor
ce compun pluralitatea sub forma recidivei, se <listing: recidiva generala ~i re-
cidiva speciala.
1
M. Basarab, op. cit., p. 321 ~i urm.; L. Biro, op. cit., p. 151 ~i urm.
2 Recidiva postcondamnatorie sau recidiva dupa condamnare mai este cunoscuta in
doctrina penala ~i sub denumirea de ,,recidiva fictiva" sau ,,recidiva formala", spre a se
deosebi de recidiva dupa executare, denumita ~i recidiva ,,reala". Deosebirile pretinse dintre
recidiva reala (postexecutorie) ~i recidiva fictiva (postcondamnatorie), sub raportul gradului
de incorigibilitate al infractorului, apar cu atat mai neinsemnate daca analizam unele
ipoteze in care pot lua na~tere cele doua forme ale recidivei. De ex.: un condamnat la
pedeapsa inchisorii de 6 ani, in timpul executarii pedepsei, evadeaza ~i comite o noua
infractiune. Legal, se indeplinesc conditiile unei recidive postcondamnatorii, fiindca noua
infractiune s-a comis mai inainte de executarea pedepsei pronuntate. Aceasta este o recidivii
fictiva, deoarece condamnatul nu a fost corijat prin executarea in intregime a pedepsei.
Dimpotriva, recidiva va fi reala, de exemplu, daca dupa o condamnare la pedeapsa
inchisorii de 3 ani, gratiata total, mai inainte de a executa macar o zi de inchisoare, fostul
condamnat savar~e~te o noua infractiune. Se poate sustine, in acest al doilea exemplu, ca
pedeapsa, ce, de altfel, nici nu a fost executata, a fost in masura sa-1 corijeze pe infractor?
Desigur ca nu. Iata ca denumirile de ,,recidiva fictiva" sau ,,recidiva f~rmala" nu sunt
justificate.
348
Recidiva este generala cand existenta ei nu este conditionata de natura in-
fractiunilor comise, putand fi de natura diferita ori de aceeaii natura.
~ecidi~a ~ste specia_la cand existenta ei este conditionata de savar~irea
unor mfract1un1 de acela~1 fel, de aceea~i natura (de ex.: dupa o condamnare
d~finitiva pentru furt, condamnatul savar~e~te o noua infractiune de furt). Reci-
d1va este speciala ~i atunci cand existenta ei este conditionata de asemanari in-
tre infractiunile ce formeaza termenii a~esteia, cu pri~ire la sursa legislativa 1
(de e~.: ambele infractiuni sunt prevazute in aceea~i lege speciala).
I~ Codul penal roman, intrucat nu au fost prevazute conditii cu privire la
natura mfractiunilor savar~ite, recidiva este generala, care include ~i recidiva
speciala.
504. Recidiva absoluta ~i relativa. In functie de gravitatea condamnarii
pentru prima infractiune2, recidiva poate fi absoluta ~i relativa.
1. Recidiva este absoluta cand existenta ei nu este conditionata de
gravitatea primei condamnari ori de gravitatea pedepsei prevazute de lege
pentru infractiunea comisa din nou sa ude forma de vinovatie cu care sunt
savar~ite infraqiunile. Va exista a~adar starea de recidiva pri~ comiterea noii
infractiuni indiferent de gravitatea pedepsei pronuntata pentru infractiunea
anterioara ca ~i de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comi~a din
nou, deoarece orice pedeapsa cat de mica ~i indiferent de fordia de vinovatie cu
care se comit infraqiunile constituie un avertisment pentru condamnat d; a nu
savar~i din nou infraqiuni3.
2. Recidiva este relativa cand existenta ei este conditionata de o anumita
gravitat~ a pedepsei pronuntate pentru infr~ctiunea anterio,ara ori de gravitatea
pedepse1 prevazuta de lege pentru infractiunea comisa din nou sau de forma de
vinovatie cu care se comit infractiunile. Recidiva relativa va lua na~tere a~adar
prin savar~irea unei noi infractiuni, numai dupa o condamnare definitiva la 0
pedeapsa de o anumita gravitate (de ex.: pedeapsa inchisorii mai mare de un an)
pronuntata pentru infractiunea anterioara ca ~i atunci cand pedeapsa prevazuta
de lege pentru infractiunea comisa din nou este de o anumita gravitate ~i
infractiunile sunt comise cu intentie directa, indirecta ori depa~ita.
Codul penal roman a retinut prin dispozitiile sale recidiva relativa.
1
Ase vedea C. Bulai, Recidiva fn dreptul penal roman, in S.C.J. nr. 1/1966, pp. 80-81.
2
Tot in functie de gravitatea condamnarii pentru prima infractiune, recidiva mai
putea fi, potrivit dispozitiilor din Codul penal anterior, recidiva mare ~i recidiva mica.
Recidiva mare era conditionata de existenta unei condamnari pentru prima infractiune de o
anumita gravitate (pedeapsa sa fie inchisoarea mai mare de 6 luni). Recidiva mica
presupunea savar~irea unei noi infractiuni de catre aceea~i persoana care anterior a mai fost
co~damnata la pedepse privative de libertate de o gravitate redusa. in cazul recidivei mici,
P:Im_ul termen era multiplu, era format din mai multe condamnari la pedepse cu inchisoarea
~1 pnn care se punea in evidenµ perseverenta infractorului in comiterea de infractiuni.
3
V. Ramureanu, in Comentariu I, p. 273 . '
349
 505. Recidiva permanenta ~i recidiva temporara. in functie de timpul
scurs intre executarea pedepsei pentru infractiunea anterioara ~i savar~irea noii
infractiuni, recidiva poate fi permanenta ori temporara.
Recidiva este permanenta 1, sau perpetua, cand existenta acesteia nu este
conditionata de savar~irea noii infractiuni intr-un anumit termen. A~adar, va
exista starea de recidiva prin comiterea noii infractiuni indiferent de timpul
scurs de la condamnarea sau executarea pedepsei pronuntate pentru infractiunea
anterioara.
Recidiva este temporara cand existenta ei este conditionata de comiterea
noii infractiuni numai intr-un anumit termen de la condamnarea sau de la
executarea pedepsei pronuntate pentru infractiunea anterioara.
In Codul penal roman a fost retinuta doar recidiva temporara.
506. Recidiva teritoriala ~i recidiva internationala. Dupa criteriul lo-
cului in care s-a aplicat pedeapsa definitiva ce formeaza primul termen al
recidivei, se <listing: recidiva nationala ~i recidiva intemationala.
Recidiva este nafionala sau teritoriala cand primul termen consta intr-o
condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii pronuntata de o instanta romana.
Recidiva este internafionala cand condamnarea definitiva ce formeaza
primul termen al recidivei este pronuntata de o instanta straina2 •
in Codul penal roman au fost retinute atat recidiva nationala, cat ~i reci-
diva intemationala, cu conditia ca hotararea de condamnare pronuntata in
strainatate sa fi fost recunoscuta in Romania potrivit legii (Legea m. 302/2004).
Retinerea in legislatia penala romana a recidivei intemationale reprezinta o
consacrare a principiului colaborarii intemationale in domeniul combaterii
fenomenului infractional3 •
507. Recidiva cu efect unic ~i recidiva cu efecte progresive. Dupa cri-
teriul tratamentului sanctionator al recidivei, acesta poate fi cu efect unic, cu efect
progresiv, cu regim sanctionator uniform, cu regim sanctionator diferentiat.
Recidiva cu eject unic presupune aplicarea aceluia~i tratament penal atat
pentru infractorul la prima recidiva, cat ~i pentru eel care a perseverat in reci-
diva (multirecidivist). Recidiva cu efecte progresive presupune agravarea
pedepsei recidivistului cu fiecare noua recidiva.
In Codul penal roman a fost consacrata recidiva cu efect unic.
Recidiva cu regim sancfionator uniform presupune acela~i regim de sanc-
tionare pentru toate modalitatile recidivei. Recidiva cu regim de sancfionare
1
I. Oancea, op. cit., p. 249; V. Dongoroz, op. cit., p. 351.
2
Ase vedea: T.j. Covasna, d.p. m. 55/1971, in R.R.D. m . 12/1971, p. 157; T.S., s.p.,
d. m. 2751/1985, mC.D., p. 251.
3
V. Riimureanu, 1n Comentariu I, p. 278.
350
diferenfiat presupune un regim de sanctionare diferit pentru modalitatile
recidivei.
. In. Codul penal roman a fost consacrata recidiva cu regim de sanctionare
d1ferent1at. ·
_ 508_- Modalitatile recidivei in Codul penal in vigoare. A~a cum s-a
aratat mai sus, unele modalitati ale recidivei sunt consacrate ~i in Codul penal
roman actual, astfel:
in cazul persoanei fizice:
- recidiva postcondamnatorie in art. 41 alin. I, raportat la art. 43
alin. 1-4 C.p.;
-reci~i_va post~xecutorie -in art. 41 alin. 1, raportat la art. 43 alin. 5 C.p.;
- rec1d1va nat10nala (se desprinde din intreaga reglementare art. 41-43
C.p.);
- recidiva intemationala- in art. 41 alin. 3 C.p.;
- rec~d~va temporara- se deduce din dispozitiile art. 41 alin. 1 C.p.;
- rec~d~va generala - se desprinde din intreaga reglementare;
- rec1d1va cu efect unic - se desprinde din regimul sanctionator
- ~ecidiva cu regim sanctionator diversificat - se des~rinde din sistemul
de sa~ct10nare diferit al recidivei postcondamnatorii de eel al recidivei postexe-
cutorn.
in cazul persoanei juridice:
- recidiva postcondamnatorie (art. 146 alin. 1 ~i 3 C.p.);
- recidiva postexecutorie (art. 146 alin. 1 ~i 2 C.p.).
§ 3. Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei fizice
50:. Nofiune. Recidiva postcondamnatorie, sau recidiva dupa condam-
nare, ex1sta cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la
~edea~sa inchisorii mai mare de un an condamnatul savar~e~te din nou 0
~nfr~ct1~~e cu intentie sau in_tentie depa~ita, pentru care legea prevede pedeapsa
mch1sorn de un an sau mai mare, mai inainte ca pedeapsa anterioara sa fie
executata sau considerata ca executata.
. ~ ~xi_sta reci~iva ~i in cazurile in care dupa condamnarea la detenfiunea pe
vzafa mamte de mceperea executarii, in timpul executarii acesteia ori in stare de
evadare eel condamnat savar~e~te din nou o infractiune cu intentie ~i pentru
care legea prevede o pedeapsa cu inchisoarea de un an sau mai mare ori deten-
tiunea pe viata.
Existenta recidivei postcondamnatorii rezulta din dispozitiile art. 41
alin. 1 C.p., care reglementeaza recidiva in general, ~i din prevederile art. 43
alin. 1-4 C.p., care prevad un tratament sanctionatoriu specific acestei moda-
351
litati de recidiva (postcondamnatorie ). Din examinarea acestor dispozitii rezulta
conditiile de existenta
, , ale recidivei postcondamnatorii.
510. Condiµi cu privire la primul termen al recidivei postcondamnatorii.
a) Primul termen al recidivei postcondamnatorii 'il formeaza o hotarare de
condamnare definitiva la pedeapsa 'inchisorii ori detentiunii pe viata. Conditia
definitivarii condamnarii este ceruta atat pentru a evidentia caracterul cert al
avertismentului dat infractorului, cat ~i pentru a delimita recidiva de concursul
de infractiuni.
b) Condamnarea definitiva sa priveasca o pedeapsa cu fnchisoarea mai
mare de un an ori pedeapsa detenfiunii pe via/a. Este indeplinita aceasta
conditie cand pedeapsa a fost pronuntata pentru o singura infractiune ori ca
pedeapsa rezultanta pentru un concurs de infractiuni 1 . Este 'indeplinita, de
asemenea, aceasta conditie ~i atunci cand pe langa pedeapsa 'inchisorii mai mare de
un an a fost aplicata ~i pedeapsa amenzii potrivit art. 62 alin. 1 C.p. (amenda care
msote~te pedeapsa 'inchisorii daca prin infracµunea savar~ita s-a urmarit obtinerea
unui folos patrimonial), ca ~i 'in cazul 'in care pe langa pedeapsa 'inchisorii mai mare
de un an s-a adaugat pedeapsa amenzii stabilita pentru o infractiune concurenta.
2
Pedeapsa poate fi pronuntata ~i de o instanta judecatoreasca straina , daca
aceasta hotarare a fost recunoscuta potrivit legii.
Dupa cum am aratat, este 'indeplinita conditia ~i atunci cand condamnarea la
pedeapsa 'inchisorii este mai mare de un an la care s-a adaugat pedeapsa amenzii 'in
conditiile art. 62 C.p. sau cand amenda a fost aplicata ca urmare a stabilirii acesteia
pen~ o infracµune concurenta, 'in conditiile prevazute de art. 39 alin. 1 lit. d C.p.
Cand pedeapsa 'inchisorii nu este mai mare de un an, iar pedeapsa amenzii a
fost 'inlocuita cu un numar corespunzator de zile de 'inchisoare ~i prin adaugarea
acestora pedeapsa 'inchisorii ajunge sa depa~easca un an, nu sunt 'indeplinite
conditiile primului termen al recidivei daca 'inlocuirea amenzii cu 'inchisoarea s-a
dispus ulterior comiterii noii infractiuni.
in ipoteza de 'inlocuire a pedepsei amenzii cu 'inchisoarea, pe care o analizam,
cand 'inlocuirea a fost decisa 'inainte de comiterea din nou a unei infracµuni nu sunt
'indeplinite condiµile primului termen al recidivei daca pedeapsa ~enz!i fusese
aplicata pentru comiterea unei infracµuni din culpa 'in condiµile art. 39 alin. 1 lit. d C.p.
Cand pedeapsa amenzii a fost aplicata 'in condiµile art. 62 C.p. sau art. 39
alin. 1 lit. d C.p. dar pentru o infractiune comisa cu intentie ~i 'inlocuirea acesteia cu
mchisoarea este decisa anterior comiterii din nou a unei infractiuni se poate sustine ca
sunt 'indeplinite conditiile primului termen al recidivei pe care le examinam. . pentru primul termen al recidivei se impµne ca la data savar~irii din nou a unei
lntelegem astfel sa revenirn asupra opiniei exprirnate 'in editia anterioara ~1 sa
invocam 'in aceasta noua sustinere la care am achiesat3 dispoziµile art. 63 alin. 2 C.p.
1 C. Bulai, in Dongoroz I, p . 301; V. Ramureanu, in Comentariu I, p. 257;
Gr. Oprica, now. la d.p. m. 64/1968 a T.j. Galati, in R.R.D. 3/1969, pp. 159-161.
2 Ase vedea art. 41 alin. 3 C.p.
3 Vezi pe larg F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. II, p. 148-149.
352
care prevad, printre altele: ,,( ... ) numarul zilelor neexecutate se 'inlocuie~te cu un
numar corespunzator de zile cu 'inchisoare, care se adauga la pedeapsa 'inchisorii,
pedeapsa astfel rezultata fiind considerata o singura pedeapsa" (subl. ns.).
A~adar, conditia privind gravitatea pedepsei se analizeaza 'in raport cu hotararea de
condarnnare definitiva existenta la data savar~irii din nou a unei infractiuni ~i nu 'in
raport cu hotararea pronuntata initial.
Cand pedeapsa definitiva aplicata pentru savar~irea unei infractiuni
continuate este de un an sau mai mica, nu va fi indeplinita conditia gravitatii
pedepsei chiar daca pedeapsa se va recalcula potrivit dispozitiilor art. 37 C.p. ~i
va deveni mai mare de un an, daca recalcularea pedepsei a avut loc dupa
comiterea noii infractiuni. Alta va fi solutia daca recalcularea pedepsei pentru
infractiunea continuata a fost decisa mai inainte de comiterea noii infractiuni
cand 'pedeapsa aplicata in urma recalcularii este mai mare de un a~ ~i
indepline~te conditia prevazuta de lege pentru a forma primul termen al
recidivei 1•
intr-o alta ipoteza este posibil ca inculpatul sa fie condamnat anterior
pentru mai multe infractiuni concurente (judecate separat) la pedepse cu
'inchisoarea de ce mult un an, iar mai 'inainte de pronuntarea unei hotarari prin
care sa se realizeze contopirea acesta sa savar~easca din nou o infractiune care .
sa 'indeplineasca cerintele celui de-al doilea termen al recidivei. in acest caz
noua infractiune nu este savar~ita in stare de recidiva nefiind indeplinite ~i
conditiile primului termen deoarece la data savar~irii noii infractiuni niciuna
dintre condamnarile anterioare nu este la o pedeapsa cu inchisoarea mai mare
de un an. Chiar daca realizarea contopirii de catre instanta reprezinta practic o
simpla operatiune matematica ce ar conduce la aplicarea unei pedepse rezul-
tante, ce ar indeplini conditiile primului termen al recidivei, nu putem spune ca
suntem 'in prezenta recidivei deoarece pentru existenta acesteia trebuie sa existe
oficial o pedeapsa ce 'indepline~te conditiile primului termen. Prin retinerea
recidivei ~i impunerea unui tratament penal mai sever inculpatului se pune in
evidenta antecedentul penal realizat tocmai printr-o condamnare anterioara
momentului savar~irii noii infractiuni, condamnare ce trebuie sa indeplineasca
anumite conditii. Pe cand in ipoteza analizata acest antecedent nu exista
deoarece la data savar~irii noii infraqiuni nu se pronuntase inca o condamnare
care sa constituie primul termen al recidivei 2 •
in concluzie, pentru a fi indeplinita conditia de gravitate a condamnarii
infractiuni pedeapsa definitiva anterioara sa fie mai mare de 1 an.
1
i:1 acela~i sens F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. II, p.
148-149.
2
In sens contrar, ca vom fi in prezenta recidivei in ipoteza prezentata deoarece
contopirea este o simplii operatiune matematica fiira marjii de apreciere din partea instantei
cu privire la durata pedepsei rezultante, a se vedea F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. II,
pp. 155-156.
353
 c) Condamnarea definitiva sa fie pronuntata pentru o i~fracfiune inten~i~-
nata. O astfel de conditie se degaja din dispozitiile art. 42 ht. c C.p. - potnv1t
cu care la stabilirea sta~ii de recidiva nu se tine seama de condamnarile privi-
toare la infracfiunile savdr,;ite din culpa. Este indeplinita _conditia ~entru _pri-
mul termen al recidivei ~i atunci cand condamnarea pnve~te o mfractmne
. . . I
savar~1ta cu praetermtent1e . . .~ . . . .
Daca pedeapsa anterioara este rezultanta une1 plurahtat1 de mfractmm
(pluralitate ce poate contine ~i infractiuni savar~ite din culpa) es~e necesar c~
pedepsele stabilite pentru infracfiunile in_tenfionate .sa fie sufic1ent de man
astfel incat rezultanta acestora sa fie inch1soarea mai mare de un an. A~adar,
este posibil ca pentru infractiunile intentionate din componenta plur~litatii sa fie
stabilite pedepse cu inchisoare care sa nu depa~easca un an, _d!r daca rezultant~
ipotetica a acestor pedepse este mai ~~re de un ~n, ahl?c1 mtrea~a ped~ap_sa
rezultanta (incluzand ~i pedepsele .st~b1l~te pentru mfract1~n~a ~au mfractmmle
2
savar~ite din culpa) va putea constltu1 pnmul termen al rec1d1ve1 .
511. Conditiile negative privind primul termen. Condamnarea sa nu
fie dintre acelea d~ care, potrivit legii, nu se tine seama la stabilirea starii de re-
cidiva3. . nici din aceasta perspectiva nu ar constitui un antecedent care ar putea da
La stabilirea starii de recidiva, potrivit dispozitiilor art. 42 C.p., nu se tme
seama de:
a) Condamnarile pentru fapte care nu mai sunt prev~z~te_ ca infracfiu~i
(art. 42 lit. a C.p.). Pentru a constitui primul termen a~ rec1d~ve1, fapta tr~bme
sa-~i pastreze relevanta penala sa poata forma cu noua 1~fractmne o plurah~ate,
or, potrivit art. 4 C.p., in cazul in care legea nol:a nu mai preve?e. ca mfractmne
0 fapta incriminata de legea veche, toate consecmte}e penale pnv1t~are la aceste
fapte inceteaza prin intrarea in vigoa~e a legii noi: Incet~nd c?nsecmt~le penale
ale faptei dezincriminate, inceteaza ~1 relevanta e1 de a mtra m plurahtate, de a
forma primul termen al recidivei. . pedeapsa amenzii. Daca pedeapsa amenzii insote~te pedeapsa inchisorii in
b) Condamnarile pentru infracfiuni amnistiate (a:t. 42 [zt._ ~ C.p.). E~-
cluderea sau inlaturarea starii de recidiva prin interventrn amn1stie1 pentru pn-
mul termen al recidivei i~i are motivarea in ideea ca infractiunile ce intra i?
compunerea pluralitatii trebuie sa aiba relevanta penala, ~d~ca sa fie suscept1-
bile de a produce consecinte juridice. Cum insa ~mn1st~a ~~e . dre~t efect
stingerea raspunderii penale, ea inlatura consecintele mfractmnu ~1 dec1 plura-
litatea de infractiuni nu mai este prezenta.
c) Conda:nnarile pentru infracfiunile savdr,;ite din culpa (art. 42 lit. c
C.p.). Este vorba de infractiuni comise cu forma de vinovatie a culpei cu
1 A se vedea T.j. Prahova, st.p. nr. 102/1973, cu nota de N. Conea, in R.R.D.
nr. 2/1975, pp. 62-65.
2 in acela~i sens F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. II, pp. 147-148.
3 V. Riimureanu, Recidiva fn reglementarea noului Cod penal, in R~R.D. nr. 6/1969,
p. 8 ~i urm.
354
prevedere ori a culpei simple. 0 astfel de dispozitie reflecta conceptiile mo-
deme din criminologie potrivit cu care perseverenta infractionala a infractorului
recidivist nu poate fi probata decat prin intentia cu care acesta savar~e~te
infractiunile.
A~a cum am aratat, daca hotararea de condamnare prive~te o infractiune
comisa cu intentie depa~ita (praeterintentie ), aceasta va putea constitui primul
termen al recidivei.
Pronuntarea unei hotarari de condamnare reprezinta una dinte modalitatile
prin care instanta decide cu privire la 1nvinuirea adusa inculpatului (art. 396
C.p.p. - rezolvarea actiunii penale). Din prevederea ca primul termen al
recidivei este format dintr-o condamnare la o pedeapsa cu fnchisoarea mai
mare de un an ori pedeapsa detenfiunii pe viafa rezulta ca nu pot forma primul
termen al recidivei pronuntarea unei hotarari judecatore~ti definitive prin care
s-a dispus renunfarea la aplicarea pedepsei ori amdnarea aplicarii pedepsei
pentru ca in aceste doua cazuri instanta, potrivit art. 396 C.p.p., nu pronunta o
hotarare de condamnare. Pe de alta parte, pronuntarea unor hotarari de
renuntare la aplicarea pedepsei ori de amanare a aplicarii pedepsei nu produc
fata de persoana respectiva nicio decadere, interdictie sau incapacitate ~i deci
na~tere recidivei.
512. Alte condamnari care nu pot forma primul termen al recidivei.
Sunt cuprinse in aceasta subdiviziune cazurile in care o condamnare definitiva
nu indepline~te conditiile pentru a constitui primul termen al recidivei, altele
decat cele prevazute in dispozitiile art. 42 C.p. prezentate mai sus ~i care se
deduc din reglementarea recidivei. Consideram astfel ca:
a) Nu pot constitui primul termen al recidivei condamnarile definitive la
conditiile art. 62 C.p., o astfel de condamnare poate forma primul termen al
recidivei doar daca pedeapsa inchisorii depa~e~te un an.
b) Nu pot constitui primul termen al recidivei hotararile de condamnare
pronuntate pentru infractiunile savar~ite in timpul minoritatii, deoarece, in acest
caz, instanta dispune numai masuri educative, neavand cum sa fie indeplinita
conditia ca sanctiunea pronuntata sa fie o pedeapsa. Pe de alta parte, masurile
educative nu atrag interdictii, decaderi sau incapacitati (art. 133 C.p.).
in Codul penal anterior (1969) se prevedea expres, in dispozitiile art. 38
lit. a, ca la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de condamnarile
pronuntate pentru infractiuni savar~ite in timpul minoritatii. Prevederea in lege
era necesara, fiindca, potrivit Codului penal anterior, minorilor li se puteau
aplica pedepse.
Noul Cod penal nu a mai prevazut o astfel de dispozitie fiindca fata de
minorii care savar~esc infractiuni nu se mai aplica pedepse, sanctionarea lor
355
realizandu-se doar prin luarea unor masuri educative neprivative ori privative
de libertate, astfel ca nu mai era necesara o prevedere expresa, in legea noua,
privitoare la condamnarea pentru o infractiune savar~ita in timpul minoritatii.
Precizarile pe care le facem sunt menite sa inlature orice alta interpretare
care ar putea fi facuta din omisiunea legii, dar ~i pentru intelegerea solutiei de
urmat in cazul in care minorul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii sub
imperiul Codului penal anterior, iar aceasta condamnare nu este luata in seama
la stabilirea starii de recidiva, de~i o astfel de condamnare nu mai este
enumerata 1n dispozitiile art. 42 C.p.
De altfel, legiuitorul roman, prin Legea nr. 187/2012 pentrn punerea in
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a prevazut expres in
dispozitiile art. 21 alin. 1 ca ,,pedeapsa fnchisorii executabi!C1, aplicatC1 fn baza
Codului penal din 1969 pentru infracfiuni comise fn timpul minoritC1fii, se
fnlocuiqte cu mC1sura educativC1 a internC1rii fntr-un centru de detenfie pe o
perioadC1 egalC1 cu durata pedepsei fnchisorii". A~adar, pedeapsa inchisorii
aplicata pentru o infractiune comisa in timpul minoritatii se inlocuie~te cu o
masura educativa, care nu poate fi luata in considerare la stabilirea starii de
recidiva, deoarece nu reprezinta o pedeapsa.
513. Condifii cu privire la eel de al doilea termen al recidivei post-
condamnatorii. Cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii consta,
ca de altfel la toate modalitatile recidivei, in savar~irea din nou a unei in-
fr~ctiuni cu intentie sau cu intedtie depa~ita, pentru care legea prevede pedeapsa
inchisorii de un an sau mai mare de un an ori detentiunea pe viata.
Conditiile celui de al doilea termen al recidivei privesc, a~adar:
a) SC1viir§irea unei noi infracfiuni, in sensul pe care il dau acestei expresii
dispozitiile art. 174 C.p.: Prin sC1v<'ir§irea unei infracfiuni sau comiterea unei
infracfiuni se fnfelege sC1var§irea oricC1reia dintre faptele pe care legea le
pedepse§te ca infracfiune consumatC1 sau ca tentativCI, precum §i participarea la
comiterea acestora fn calitate de coautor, instigator sau comp/ice. Nu are
importanta asupra existentei starii de recidiva faptul ca infractiunea comisa din
nou este prevazuta in Codul penal ori intr-o lege penala speciala, dupa cum nici
daca infractiunea este de aceea~i natura ori de natura diferita cu infractiunea ce a
atras condamnarea definitiva, deoarece Codul penal roman a adoptat a~a-numita
recidiva generala.
Cel de al doilea termen al recidivei pentru toate modalitatile consta in
savar~irea unei singure infractiuni 1, iar daca infractorul savar~e~te mai multe
infractiuni, fiecare in parte va forma eel de al doilea termen al unei recidive
distincte, cu indeplinirea, de buna seama, a conditiilor prevazute prin dispozi-
tiile art. 41 ~i art. 42 C.p.
1A. Dinco, Drept penal. Partea genera/a, vol. I., T.U.B., 1975, p. 331;
V. Ramureanu, in Comentariu I, p. 276.
356
b) Noua infracfiune sa fie SC1viir§ita cu intenfie sau cu intenfie depii§ita.
Prin aceasta conditie se subliniaza ideea ca perseverenta pe cale infraqionala a
infractorului recidivist se probeaza prin intentia cu care savar~e~te infractiunile.
Intentia cu care se cere comisa noua infractiune poate fi, deopotriva, directa ~i
indirecta.
c) Pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infracfiune SCI fie de un an sau
mai mare de un an. Prin aceasta conditie, legiuitorul a urmarit sa restranga sfera
situatiilor de recidiva numai la infractiunile ce prezinta o anumita gravitate
reflectata in pedeapsa prevazuta de lege. Este indeplinita, a~adar, aceasta
conditie cand pentru infraqiunea savar~ita din nou legea prevedc un maxim
special de un an sau mai mare (de ex., pedeapsa inchisorii de la 3 luni la un an
ori pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani). Sub acest aspect, mentionam ca
este cu prisosinta indeplinita conditia gravitatii infractiunii savar~ite din nou
cand pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta este detentiunea pe viata, a~a
cum se desprinde din dispozitiile art. 41 alin. 2 C.p.
Conform art. 187 C.p., prin pedeapsa prevC1zuta de lege se intelege
pedeapsa aratata in textul care incrimineaza fapta savar~ita in forma consumata,
fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor1•
Este indeplinita aceasta conditie ~i atunci cand infractiunea a ramas in
faza de tentativa pedepsibila, iar pedeapsa prevazuta pentru infractiunea con-
sumata este de un an sau mai mare de un an, ca ~i atunci cand pedeapsa
prevazuta de lege este inchisoarea de un an sau mai mare de un an altemativ cu
pedeapsa amenzii.
d) Noua infracfiune trebuie SCI fie sC1var§itC1 fn intervalul de timp dupC1
ramanerea definitiva a hotC1rarii de condamnare pentru infracfiunea anterioarC1
§i piina la executarea sau considerarea ca executatC1 a pedepsei prevazuta fn
hotC1riirea definitiva de condamnare. De ex., pedeapsa este considerata ca
executata atunci cand pedeapsa nu a mai ajuns sa fie pusa in executare ~i s-a
implinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei, cand condamnatul a
beneficiat de gratierea pedepsei sau a restului de pedeapsa. Momentele in care
noua infractiune se poate comite pentru a da na~tere unei recidive postcon-
damnatorii se deduc din dispozitiile in art. 43 alin. 1 ~i 2 C.p. ca fiind:
i) lnainte de fnceperea executarii pedepsei. Nu are importanta daca hota-
rarea definitiva s-a pus sau nu in executare, daca infractorul s-a sustras de la
executare ori a obtinut amanarea executarii pedepsei in conditiile art. 589 C.p.p.
ori daca executarea pedepsei a fost suspendata prin exercitarea unei cai
extraordi1;are de atac (de ex., contestatie in anulare, recurs in casatie etc.).
ii) In timpul executarii pedepsei, care poate cuprinde urmatoarele mo-
mente: in timpul executarii pedepsei intr-un loc de detinere; in timpul intreru-
1
Ase vedea d. nr. XXVIII din 18 septembrie 2006 a LC.CJ., sectiile unite, publicata
in M. Of. m. 190 din 20 martie 2007 .
357
perii executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe -~iata in conditiile
art. 592 C.p.p., in termenul de supraveghere al liberarii con~1t10na~e 1. _ __
Tot in timpul executarii pedepsei se considera ~i com1terea znfr~~tzumz de
evadare din executarea unei pedepse privative de libertate defimt1~e. Este
indeplinita conditia ce o examinam, a perioadei in care ~e ~om1te _n~ua
infractiune pentru a da na~tere unei recidive postconda~atorn, ~1 a~c1 can~
fn stare de evadare din executarea unei pedepse defimhve se c_om1te o _noua
infractiune. Savar~irea unei infractiuni in stare de evadare, de~1 nu mai e~te
preva~uta expres precum in Codul penal anterior, ca p_er_ioada in care se com~te
noua infractiune pentru a da na~tere unei stari de rec1d1va postcondamnatone,
reprezinta 0 ' ipoteza valabila ~i in raport cu_dispozitiil~ n~u!ui Co~ p~nal (art. 41
alin. 1), fiindca are in vedere aceea~i penoada cupnnsa mtre_ ra~aner~a defi-
nitiva a hotararii de condamnare ~i pana la executarea pedepse1 on cons1derarea
ca executata a acesteia prin modalitatile prevazute de lege. _ _
iii) Daca infractiunea ce constituie eel de-al doil~a termen _este co~ti~ua,
continuata sau de obicei este necesar ca aceasta sa se epmzeze pana la
executarea ori considerarea ca executata a condamnarii anterioare. Ch1ar -~aca
aceste infractiuni s-au consumat pana la ramanerea definitiva a hotara~n dt:
condamnare ~e formeaza primul termen, dar au conti~uat sa fie savar~1te_ ~1
ulterior acestui moment ~i pana la executarea sau cons1dera~ea _ca_ execut~t~ ~
condamnarii anterioare, nu va exista un concurs de infractmm c1 o rec1d1va
postcondamnatorie. . _ . _ De asemenea, condamnarea ce formeaza primul termen al recidivei
in cazul infractiunii progresive momentul care prezmta 1mportanta sub
acest aspect este dat; savar~irii actiunii sau inactiunii, ia~ pentru a ~ in_ pr:zenta
recidivei postcondamnatorii acesta trebuie sa fie s1tuat dupa _ramanerea
definitiva a hotararii de condamnare ~i pana la executarea sau cons1derarea ca
executata a acesteia. . pendarea executarii pedepsei sub supraveghere potrivit art. 91-98 C.p. 1, iar
A~adar, atat timp cat pedeapsa anterioara nu a fost ~xecutata_ on nu s-~
stins executarea ei prin modalitatile prevazute de lege ~1 se com1te o noua
infractiune, iar condi!iile recidivei sunt indeplinite, va lua na~tere o stare de
recidiva postcondamnatorie.
§ 4. Recidiva postexecutorie in cazul persoanei fizice
514. Notiune. Recidiva postexecutorie sau recidiva dupa executare exista
cand dupa exe~utarea pedepsei inchisorii mai mare de un an ori dupa ~ti~gerea
executarii acesteia printr-un mod prevazut de lege, fostul condamnat savar~e~te
din nou o infractiune cu intentie sau intentie depa~ita pentru c~re_ legea prevede
pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare ori detentiunea pe vrnta.
1
C. Bulai, in Dongoroz I, p. 302.
358
Dupa cum se poate observa, condifiile recidivei postexecutorii sunt
ace/ea# cu cele ale recidivei postcondamnatorii, cu diferenta ca noua
infracfiune se savar~e~te dupa ce pedeapsa anterioara a Jost executata sau
considerata ca executata.
515. Condifiile cu privire la primul term en al recidivei postexecutorii.
Primul termen al recidivei postexecutorii il constituie o condamnare la
pedeapsa fnchisorii mai mare de un an, pedeapsa care a fost executata sau
considerata ca executata. Nu are importanta modul de executare al pedepsei,
astfel ca aceasta poate fi: executare efectiva intr-un loc de detinere; executare in
parte ~i gratiat pentru restul ramas de executat; executare efectiva a unei parti
de pedeapsa ~i liberat conditionat, iar pana la implinirea duratei pedepsei a
respectat conditiile pentru ca pedeapsa sa fie considerata ca executata; pedeapsa
executata poate fi pronuntata de instantele romane ori din strainatate, caz in
care hotararea pronuntata de instanta straina a fost recunoscuta in Romania
potrivit Legii nr. 302/2004, neavand importanta daca pedeapsa a fost executata
in Romania ori in strainatate.
Si in cazul recidivei postexecutorii raman valabile explicatiile date in
cazul recidivei postcondamnatorii, privind o condamnare la pedeapsa inchisorii
la care s-a adaugat pedeapsa amenzii in condi!iile prevazute de dispozitiile
art. 62 C.p.
postexecutorii poate consta intr-o pedeapsa rezultanta a unei pluralitati de
infractiuni. Explicatiile date in cazul primului termen al recidivei
postcondamnatorii i~i pastreaza valabilitatea ~i in cazul recidivei postexecutorii.
Pedeapsa se considera ca executata ~i in cazul in care s-a dispus sus-
potrivit dispozitiilor art. 98 alin. 1 C.p., pedeapsa se considera executata in
cazul in care condamnatul nu a savar~it o noua infractiune descoperita pana la
expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendarii
executarii pedepsei sub supraveghere ~i nu s-a descoperit o cauza de anulare.
A~adar, primul termen al recidivei postexecutorii poate consta intr-o
pedeapsa cu inchisoarea mai mare de un an ce a fost executata sau a carei
executare s-a stins prin gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pentru
care s-a implinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei, dupa cum poate
consta ~i dintr-o condamnare la pedeapsa detenfiunii pe viafa din executarea
careia condamnatul a fost liberat conditionat ~i pedeapsa se considera executata
potrivit dispozitiilor art. 99 raportat la art. 106 C.p. ori a carei executare s-a
stins prin prescriptie potrivit art. 162 alin. 1 lit. a C.p. Pedeapsa inchisorii mai
1
Ca efect al suspendiirii executiirii pedepsei sub supraveghere la implinirea
termenului de supraveghere pedeapsa se considerii ca executatii (art. 98 alin. I C.p.).
359
mare de un an, executata ori considerata ca executata, trebu~e sa ~ ~os~ pro:
nuntata pentru o infractiune savar~ita cu intentie directa sau mtent1e mdrrecta
ori cu intentie depa~ita (praeterintentie ).
516. Conditii negative privind primul termen al recidivei poste~e_cu-
torii. Condamnarea sa nu fie dintre acelea de care nu se tine seama la stab1hrea
starii de recidiva (art. 42 C.p.). . conditii sunt ata~ate mai mult primei condamnari ~i pot fi examinate la con-
La cazurile prevazute in dispozitiile art. 42 lit. a), b) ~i c) C.p., exammate
mai sus in care condamnarea anterioara nu poate forma primul termen al
recidivei postcondamnatorii ~i care sunt incidente ~i pen~ru. pri~ul !erm~n.. al
recidivei postexecutorii, ar mai putea fi adaugate cele re1e~1te dm d1spoz 1t11le
art. 41 alin. 1 C.p., care prevad ca recidiva exista cand ,,dupa ramanerea
definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa fnchis~rii mai m~~e de
un an ~i pana la reabilitare sau fmplinirea termenuluz de re_abzlztare,
condamnatul savar~e~te din nou o irifracfiune ( .. )". Astfel, nu se va t1?e seam~
la stabilirea starii de recidiva de condamnarile pentru care a mtervemt
reabilitarea sau pentru care s-a implinit termenul de reabi~it~re: dar aceste
cazuri apar mai degraba ata~ate celui de al doilea termen al rec1d1ve1.
51 7. Conditiile cu privire la eel de al doilea termen al rec~d~ve~
postexecutorii. A~a cum s-a aratat mai sus, eel de al ~oilea te~en al rec1d1~e1
trebuie sa indeplineasca acelea~i conditii ca pentru once modahtate a ac~~te1~,
respectiv sa constea in savar~irea unei infractiuni cu intentie (dire~ta ~n 1_~d1-
recta) sau cu intentie depa~ita, pentru care legea prevede pedeapsa mch1sorn de
un an sau mai mare.
Este indeplinita conditia gravitatii infractiunii savar~ite din n?u ~i atunci
cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata (art. 41 ah~. _2 ~.p.).
Noua infractiune, pentru a forma eel de al doilea termen al rec1d1ve1 post-
executorii, se sav,ar~e~te dupa executarea pedepsei, dupa gratierea totala s~u. a
restului de pedeapsa 1 ori dupa prescrierea executarii pedepsei ce constltu1a
primul termen al recidivei mari postexecutorii. ~ V
Noua infractiune trebuie sa fie savar~ita pana la reabilitare sau pana la
fmplinirea termenului de reabilitare. .. .
A vand in vedere efectele reabilitarii, care fac sa inceteze pentru vutor m-
terdictiile ~i decaderile, ca ~i incapacitatile ce decurg dintr-o c~nda~are, ~st~
firesc ca o astfel de condamnare, lipsita de efecte, sa nu ma1 poata constltu1
primul termen al recidivei. ~ § 5. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei fizice
Reabilitarea avuta in vedere de dispozitiile art. 41 C.p. este atat cea de
drept, care a intervenit in conditiile art. 165 C.p.: cat ~i reabilitarea
judecatoreasca, care a fost acordata in condijiile art. 166 ~1 urm. C.p.
1
Gratierea avuta mvedere poate fi deopotriva atat conditionata, cat ~i neconditionata.
360
Considerand ca starea de recidiva nu se poate intemeia pe infractiuni ce
sunt savar~ite la intervale mari de timp, cand perseverenta pe calea infractionala
nu se poate proba, in art. 41 C.p. s-a prevazut ca, pentru a exista recidiva, noua
infraqiune trebuie savar~ita pana la reabilitare ori implinirea termenului de
reabilitare pentru condamnarea anterioara. De aceea, apreciem ca aceste
ditiile negative ale primului termen, iar implinirea termenului de reabilitare
pentru condamnarea anterioara sa aiba drept efect neluarea in considerare a
acestei condamnari la stabilirea starii de recidiva.
Termenele de reabilitare la care se face referire in dispozitiile art. 41 C.p.
sunt cele prevazute pentru reabilitareajudecatoreasca (art. 166 C.p.).
Implinirea termenului de reabilitare, pentru a produce efecte, adica pentru
a putea sa creeze vocatia obtinerii reabilitarii ~i inlaturarii primului termen al
recidivei, trebuie sa fie insotita de buna conduita a condamnatului, exprimata
prin aceea ca fostul condamnat nu a savar~it alte infractiuni in aceasta perioada.
Prin dispozitiile din art. 41 C.p., a~a cum s-a mai aratat, s-a consacrat in legis-
latia penala romana recidiva temporara.
Atat obtinerea reabilitarii, cat ~i implinirea termenului de reabilitare se si-
tueaza in timp mai inainte de savar~irea noii infractiuni, ce constituie al doilea
termen al recidivei, ~i sunt numai cauze de excludere a recidivei.
Daca noua infractiune este continua ori continuata este suficient ca
momentul consumarii sa se produca pana la reabilitare sau implinirea
termenului de reabilitare. Chiar daca o astfel de infractiune se epuizeaza ulterior
momentului aratat mai sus, va exista recidiva postexecutorie deoarece
condamnatul a savar~it infractiunea ~i pe parcursul termenului de reabilitare.
In cazul infractiunii de obicei este necesar ca numarul de acte de
executare realizate pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare sa
fie suficient pentru intregirea infractiunii, neavand importanta daca aceasta se
epuizeaza ulterior acelui moment.
In cazul infractiunii progresive, pentru existenta recidivei postexecutorii
este necesar ca aqiunea sau inactiunea respectiva sa se savar~easca pana la
reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare chiar daca rezultatul mai
grav se produce ulterior acelui moment.
518. Generalitati. Prin savar~irea din nou a unei infractiuni dupa o con-
damnare definitiva la pedeapsa inchisorii, pentru care a ~i executat eventual
pedeapsa, infractorul dovede~te o periculozitate sporita ~i, de aceea, fata de el
reactia represiva trebuie sa fie mai energica.
361
 in Codul penal roman au fost inscrise dispozitii pri~ind aplic~ea pede~sei
in cazul recidivei, din care se desprinde caracterul acesteia de cauza generala de
agravare obligatorie a pedepsei. . . . A .
Caracterul de cauza de agravare obhgatone a pedepse1, pe care 11 are rec1-
diva rezulta din sistemul de sanctionare prevazut in Codul penal, care preci-
zeaz~ modalitatea in care are loc agravarea pedepsei pentru eel ce savar~e~te
infractiuni in stare de recidiva.
519. Aplicarea pedepsei principale in cazul recidive~ postcondamn~torii.
Prin dispozitiile art. 43 alin. 1 C.p. s-a consacrat, ~a ~1ste~ de sanct10nare
pentru recidiva postcondamnatorie, sistemul cumululuz arztmeflc. . . _
Se face distinctie in aplicarea pedepsei pentru starea de rec1d1va post-
condamnatorie in fu~ctie de momentul savar~irii noii infractiuni ce constituie
al do ilea terrn.'en: a) i~ainte de inceperea executarii pedepsei; b) in timpul
executarii pedepsei.
520. Savar~irea unei infracµuni inainte de i~ceperea _execu~arii
pedepsei anterioare. Cand eel conda~at savar~e~te ?m nou o mfractmn~
inainte de a incepe executarea pedepse1 ce formeaza pnmul termen, se stabz-
le~te O pedeapsa pentru infractiunea sava:~ita din _nou, _care se _adauga 1~
pedeapsa anterioara neexecutata, neavand 1mport~nta daca aceasta pedeaps~
anterioara a fost aplicata pentru o singura infractmne sau a fost o pedeapsa
rezultanta a unui concurs de infractiuni (art. 43 alin. 1 C.p.). . . .
A~adar, daca pedeapsa aplicata pentru primul termen al re~1~1~e1 este
rezultanta a unui concurs, aceasta se va adauga la pedeapsa stab1hta pentru
noua infractiune.
Cand pedeapsa anterioara aplicata a fost detentiunea pe viata, iar p_e~eapsa
stabilita pentru noua infractiune este inchisoarea sau ame_nda, se a~hc_a doar
detentiunea pe viata (art. 43 alin. 4 teza I C.p.). _Tot de~enyu?:a ~e viata se va
aplica ~i daca pedeapsa stabilita pentru_ infractmn~a savar~1taA dm_ nou a fost
detentiunea pe viata, iar pedeapsa aphcata antenor a fost mch1soarea sau
detentiunea pe viata (art. 43 alin. 4 teza a II-a C.p.). . condamnare definitivii ~i mai inainte ca pedeapsa anterioarii sii fie executatii sau
in concluzie, ori de cate ori in contopirea pedepselor pentru pl~ahtatea _d_e
infractiuni sub forma recidivei s-a aplicat pentru primul termen on s-a stab1ht
pent~ infractiunea savar~ita din nou pedeapsa detentiunii _pe viata, a~ea_sta se
va aplica. In acest caz, legiuitorul a apreci_at ~a det~~t~unea pe v1~ta este
suficient de severa ~i sa nu o mai agraveze, fond 1mpos1b1la agravarea m cazul
unei contopiri cu O pedeapsa privativa de libertate ~i nefiind necesara in cazul
contopirii cu pedeapsa amenzii.
521. Savar~irea noii infractiuni in timpul executarii .pedepsei ante:
rioare. Cand noua infractiune se savar~e~te in timpul executarii pedepse1
362
inchisorii ce formeaza primul termen, deci dupa ce condamnatul a executat deja
o parte din pedeapsa pronuntata pentru infractiunea anterioara, pedeapsa
stabilita pentru noua infraqiune se adauga la restul de pedeapsa ramas neexecu-
tat din condamnarea anterioara (art. 43 alin. 1 C.p.).
Calcularea restului de pedeapsa ramas neexecutat se face de la data
comiterii noii infractiuni, cand a luat na~tere starea de recidiva postcondam-
natorie, ~i nu de la data hotararii de condamnare pentru aceasta infractiune 1.
Partea din pedeapsa ce se executa dupa data savar~irii noii infractiuni
pana la data hotararii definitive de condamnare pentru aceasta infractiune
reprezinta o executare anticipata a pedepsei ce va rezulta din contopire, astfel
ca aceasta se va deduce din pedeapsa rezultanta, ce devine executabila dupa
ramanerea ei definitiva.
522. Daca infractiunea savar~ita din nou este evadarea (art. 285 C.p.),
pedeapsa pentru evadare se va adauga la restul ramas neexecutat din pedeapsa
anterioara la data evadarii. Savar~irea infractiunii de evadare poate conduce,
daca sunt indeplinite ~i celelalte conditii, la na~terea starii de recidiva
postcondamnatorie. in acest caz, starea de recidiva va fi retinuta, dar
tratamentul penal aratat va fi eel din norma speciala (art. 285 alin. 4 C.p.). Se
poate observa ca in cazul savar~irii infractiunii de evadare care duce la na~terea
starii de recidiva postcondamnatorie tratamentul penal prevazut de norma
speciala (art. 285 alin. 4 C.p.) coincide cu eel din norma generala (art. 43 alin. 1
C.p.). insa daca nu sunt indeplinite conditiile recidivei postcondamnatorii (de
ex., nu sunt indeplinite conditiile primului termen), nu se va retine starea de
recidiva de care sunt legate alte consecinte posibile privind regimul de
executare a pedepsei, incidenta eventuala a actelor de clementa, iar pedeapsa
pentru evadare oricum se va adauga la restul ramas neexecutat, potrivit
dispozitiei speciale de la art. 285 alin. 4 C.p.
523. Aplicarea pedepsei in cazul savar~irii din nou a mai multor
infracµuni concurente in stare de recidiva postcondamnatorie. Daca dupa o
considerata ca executatii condamnatul siivar~e~te mai multe infractiuni
concurente dintre care eel pufin una se afla fn stare de recidiva, se vor aplica
mai intai regulile de la concursul de infractiuni ~i apoi cele de la recidiva.
Astfel, pedepsele stabilite pentru infractiunile siivar~ite din nou se vor contopi
potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni, iar apoi pedeapsa rezultantii
se adaugii la pedeapsa anterioarii neexecutatii ori la restul riimas neexecutat din
aceasta (art. 43 alin. 2 C.p.).
1
T.S., s.p., d. nr. 1088/1973, in R.R.D. nr. 2/1974, p . 167.
363
 Daca eel condamnat evadeaza ~i apoi savar~e~te o infractiune in stare de mai multe infractiuni (concurente intre ele) dintre care eel putin un t1~ A

evadare, cele doua infractiuni, evadarea ~i infracfiunea savar$ita fn stare de stare de ·d · - · ·t t , a se a a m

rec1 1va, pnon ~ e vo~ a~ea regulile de la recidiva postexecutorie fata
evadare, sunt concurente intre ele, dar in acest caz pedeapsa stabilita pentru de cele ced" concursul. de mfractmm. A~adar, mai inta1· pentru fiec are m · fr ac t·1une
'
t b·1 ·
- A • -

infractiunea de evadare se adauga la restul ramas neexecutat din pedeapsa savar~1ta m nou ~1 care este savar~ita in stare de recidiva se 11
anterioara (art. 285 alin. 4 C.p.) ~i apoi la aceasta pedeapsa (restul ramas pedeapsa ce va fi cuprinsa intre limitele speciale prevazute de 'iege va _s a t 0
· -t · · maJora e cu
neexecutat + pedeapsa pentru evadare) se adauga pedeapsa stabilita pentru JUma ate, 1~~ ap01 pedepsele stabilite (agravate ca efect al recidivei
infractiunea comisa in stare de evadare. Daca in stare de evadare se comit doua postexecuton~ und~ e~t~ cazul) se_ ~or contopi potrivit dispozitiilor de la
sau mai multe infractiuni concurente intre ele, atunci pedeapsa pentru evadare concursul pe mfr~ctmm. In cazul rec1d1vei postexecutorii, spre deosebire de cea
postcondamnatone (a se vedea art. 43 alin • 2 c •p) e+:ectul de agravare se f:ace
se va adauga la restul ramas neexecutat, iar la pedeapsa astfel formata (restul . . . .. . . , 1,
cu ocaz1a stab1hru pedepse1 (prima etapa) dispozitii"le sanct1·0 t · · d 1
ramas neexecutat + pedeapsa pentru evadare) se va adauga pedeapsa rezultanta fi · d subs1·d·1are celor de la recidiva' O alta~ ,1·nterpr t , na· oru e a
formata din pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente savar~ite in stare ·b·i- 1m A
concurs A . · e are mc1· nu ar fi1
pos1 1 a, cum m mod mtemeiat s-a remarcat in literatura de specialitatel.
de evadare. Aceasta solutie se intemeiaza pe dispozitiile speciale derogatorii
din art. 285 alin. 4 C.p. privind aplicarea pedepsei pentru infractiunea de •
526. Aplicarea pedepsei in cazul savar'-irii
• • A A 'f
din nou a un e1· on· a unor
evadare. Nu are importanta daca infractiunile concurente cu evadarea au fost mfracfmm atat m stare de recidiva dupa condamnare cat · t
A d
savar~ite anterior sau ulterior evadarii (aceasta din urma fiind ipoteza mai des "d· - d - , ~• m s are e
rec1 1va upa executare. Daca infractiunea ce constituie al do"l t 1
·d· · 1 ea ermen a
intalnita in practica) 1 • rec1 :ve1 este savar~ita dupa executarea unei condamnari anterioare, dar ~i dupa
o alta condamnare neexecutata ori neexecutata in intregime pot fi d 1- ·
524. Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postexecutorii. . . . ,
A

A d" .. 1 m ep 1mte
atat con iti11e rec1d1ve1 postexecutorii in raport cu prima conda At ·
Sanctionarea unei infractiuni savar~ite in stare de recidiva postexecutorie se va ·d · · mnare, ca ~1
face prin aplicarea unei pedepse cuprinse fntre limitele de pedeapsa prevazute ce1e a1e rec1 1ve1 postcondamnatorii
. A A. . in. raport cu cea de - a do ua con amnare 2 . IAn
d
de lege majorate cujumatate (art. 43 alin. 5 C.p.). acest caz, mai mtai .se. Avor aphca. . d1spozitiile, de la recidi·va postexecutone ·
De ex.: Daca se savar~e~te din nou o infractiune in stare de recidiva (pedeapsa
1
se va. .stab1h mtre hm1tele speciale maJ·orate cu J·uma~tate), 1ar · ap01·
postexecutorie, iar limitele de pedeapsa prevazute de lege sunt de la unu ce e de la rec_1d1v~ postcondamnatorie (pedeapsa agravata se va adauga la
la 5 ani inchisoare, ca efect al recidivei postexecutorii instanta va aplica o pedeapsa ~nten~ara sau la ~estu~ ramas neexecutat din aceasta).
pedeapsa cuprinsa intre un an :Ji 6 !uni ~i 7 ani :Ji 6 !uni.
Cand pentru infractiunea savar~ita in stare de recidiva postexecutorie sunt
Daca
_ A ulterior
. A se com1t mai . . multe
_ infractiuni
, (concurente A mtre e1e) ~1· care
prevazute pedepse alternative, instanta de judecata alege una dintre pedepse, iar sunt savar~1te
_ m. stare
A de rec1d1va postexecutorie in raport cu o condamnare
limitele acesteia se stabilesc dupa precizarile de mai sus. executata, dar ~1 m stare de recidiva postcondamnatorie in raport cu O con-
In cazul in care pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata alter- ~amna:e nee~e~utata, se va stabili cate o pedeapsa pentru fiecare noua infrac-
nativ cu inchisoarea, iar instanta alege pedeapsa detentiunii pe viata, aceasta tmne m~e hm~tele speciale majorate ~u jumatate (efectul recidivei post-
pedeapsa se va aplica ~i nu mai poate fi agravata. :_xecutom ), apo1 pedepsele se vor contop1 potrivit dispozitiilor de la concurs ~i
1~ final pedeapsa r~zultanta se va adauga la pedeapsa anterioara sau la restul
525. Aplicarea pedepsei in cazul savar~irii din nou a mai multor
infracfiuni concurente in stare de recidiva postexecutorie. Daca dupa ce ramas neexecutat dm aceasta (efectul recidivei postcondamnatorii).
pedeapsa anterioara a fost executata sau considerata ca executata se savar~esc
527. _Limitele pedepsei rezultante in cazul recidivei. La fel ca in cazul
concursulm de infractiuni, daca prin aplicarea dispozitiilor de la "d' -
1
In literatura de specialitate a fost exprimata opinia ca ~i in acest caz se vor aplica d - · • , rec1 1va s-ar
epa~1 max1mul general al pedepsei cu inchisoarea
· de 30 de an · d
1, pe eapsa cu
dispozitiile art. 43 alin. 2 C.p. chiar daca una dintre infractiunile concurente comise ulterior
condamnarii ce formeaza primul termen este evadarea, aratandu-se ca dispozitia din art.
285 alin. 4 C.p., referitoare la curnulul aritmetic in caz de evadare, are in vedere doar 1
A se vedea M.-1. Michinici, M. Dunea in Noul Cod pen l c ··
situatiile ciind aceasta infractiune formeaza ea insa~i termenul al doilea al unei pluralitati de articole... , 2014, op. cit., p. 113. ' a· omentanz pe
infractiuni - a se vedea F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. II, p. 161; M.11. Marculescu- 2
Ase vedea ~i I.C.C.J., sectiile unite, d. nr. XVIII/2007 (M Of nr 542 d" 17 · 1·
Michinici, M. Dunea, op. cit., vol. I, pp. 811-812. 2008) , pronuntata- su b 1mpenu
· · 1 Codulm· penal anterior. · · · m m 1e

364
365
inchisoarea ce va fi aplicata pentru a fi executata nu va putea fi mai mare de 30
de ani.
Si in cazul recidivei exista o dispozitie legala ce permite instantei
aplicarea pedepsei detentiunii pe viata. Astfel, conform art. 43 alin. 3 C.p., in
cazul stabilirii mai multor pedepse cu inchisoarea, daca prin insumarea
pedepselor in condi!iile art. 43 alin. 1 (pedeapsa din condamnarea anterioara ~i
pedeapsa stabilita pentru infractiunea savar~ita din nou) ~i art. 43 alin. 2 C.p.
(pedeapsa din condamnarea anterioara ~i pedepsele stabilite pentru infraqiunile
savar~ite din nou) s-ar depa~i cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei
inchisorii, iar pentru eel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa
prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, in locul pedepsei
cu inchisoarea se poate aplica pedeapsa detenfiunii pe viafa. A~adar, se
creeaza posibilitatea aplicarii pedepsei detentiunii pe viata, chiar daca pentru
niciuna dintre infractiunile concurente legea nu prevede aceasta pedeapsa.
Consideram cii pedeapsa prevazuta de lege la care se refera dispozitiile
art. 43 alin. 3 C.p. nu are alte limite speciale decat cele prevazute de lege pentru
infractiunea fapt consumat, astfel cum se prevede in dispozitiile art. 187 C.p.,
fara luare in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Apreciem ca dispozitiile art. 43 alin. 3 C.p. care se refera la recidiva
postcondamnatorie (facand trimitere la art. 43 alin. 1 ~i 2 C.p.) sunt aplicabile ~i
in cazul recidivei postexecutorii. Posibilitatea aplicarii detentiunii pe viata
trebuie sa existe ~i in cazul in care, de exemplu, in stare de recidiva
postexecutorie se comit mai multe infractiuni grave, dar pentru care legea nu
prevede pedeapsa detentiunii pe viata. in acest caz, prin aplicarea succesiva a
dispozitiilor de la recidiva postexecutorie ~i a celor de la concurs se poate
ajunge ca pedeapsa rezultanta sa depa~easca cu mai mult de 10 ani maximul
general al pedepsei inchisorii ~i daca pentru eel putin una dintre infractiunile
savar~ite pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai
mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata. Daca legea permite
posibilitatea aplicarii detentiunii pe viata, in condi!iile art. 39 alin. 2 C.p., in
situatia in care exista numai concurs de infractiuni, cu atat mai mult ar fi
posibila aplicarea detentiunii pe viata daca la con~ursul de infractiuni se adauga
~i recidiva.
528. Contopirea pedepselor complementare ~i accesorii in cazul
recidivei. intrucat dispozitiile art. 45 C.p. privind contopirea pedepselor
complementare ~i accesorii sunt comune tuturor formelor de pluralitate de
infractiuni, apreciem ca ~i in cazul recidivei raman valabile r~gulile prevazute
la concursul de infractiuni cu luarea in considerare a unor prevederi distincte.
366
in cazul in care pe langa pedeapsa principala aplicata anterior s-a aplicat 0
pedeapsa complementara de aceea~i natura ~i continut cu cea aplicata in cazul
noii infractiunii, partea de pedeapsa complementara care nu a mai fost
executata se va adauga la pedeapsa stabilita pentru noua infraqiune (art. 45
alin. 3 lit. b C.p.).
529. Luarea masurilor de siguranta in cazul recidivei. Si in cazul
recidivei contopirea masurilor de siguranta se face conform art. 45 alin. 6 ~i 7
C.p. , dispozitii aplicabile in cazul tuturor formelor pluralitatii de infractiuni.
A~adar, masurile de siguranta de natura diferita sau de aceea~i natura, dar cu un
continut diferit luate in cazul infractiunilor savar~ite se cumuleaza, iar daca s-au
luat mai multe masuri de siguranta de aceea~i natura ~i cu acela~i continut, dar
pe durate diferite, se aplica masura de siguranta cu durata cea mai mare.
Masurile de siguranta luate conform art. 112 se cumuleaza.
530. Descoperirea ulterioara a starii de recidiva. Este posibil ca dupa
ramanerea definitiva a hotararii de condamnare sa se descopere ca infractorul,
la data comiterii infractiunii noi ce a atras condamnarea, se afla in stare de re-
cidiva, situatie care, nefiind cunoscuta, nu a atras aplicarea dispozitiilor legale
in materia recidivei, ori starea de recidiva a fost cunoscuta, dar efectele acesteia
nu au fost valorificate, intrucat a fost aplicata detentiunea pe viata. intr-o astfel
de situatie, se impune recalcularea pedepsei pentru starea de recidiva (art. 43
alin. 6 ~i 7 C.p. ).
Recalcularea pedepsei prin luarea in considerare a starii de recidiva cu-
noa~te doua ipoteze, reglementate distinct prin dispozitiile art. 43 alin. 6 ~i 7
C.p.
1) Descoperirea ulterioara a starii de recidiva presupune ajlarea, luarea la
cuno~tinfa a existentei starii de recidiva in privinta careia nu existau probe la
dosar la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
Daca la dosar existau probe din care se putea deduce starea de recidiva a
infractorului, iar instanta din eroare nu a retinut recidiva, aceasta eroare va
putea fi indreptata pe calea unei cai extraordinare de atac, ~i nu pe calea
recalcularii pedepsei 1 prevazute de art. 43 alin. 6 C.p.
Recalcularea pedepsei pentru recidiva este conditionata de descoperirea
acesteia dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru noua
infractiune, descoperire care trebuie sa aiba loc mai inainte de executarea in
intregime a pedepsei sau de stingere a executarii pedepsei prin gratiere totala
ori a restului de pedeapsa ori prescrierea executarii unei astfel de pedepse
definitive la aplicarea careia nu s-a retinut starea de recidiva2 • in acest caz vor fi
aplicabile dispozitiile art. 585 alin. 1 lit. b C.p.p.
1
in acest sens, a se vedea T.S., s.p., d. nr. 383/1971, in R.R.D. nr. 8/1971, p. 163.
2
M. Basarab, Drept penal ... , op. cit., 1976, pp. 238, 345.
367
 Recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioara a st~rii_ de recidi:a. s~
face in conformitate cu dispozitiile corespunzatoare fiecaru1 tip de rec1d1va
postcondamnatorie ori postexecutorie. . .. .
2) Dispozitiile privind recalcularea pedepse1, ca urmare ~ descope~1m
ulterioare a starii de recidiva, sunt aplicabile ~i in cazul comutam p~depse1 cu
detentiunea pe viata in pedeapsa inchisorii (art. 43 alin. 7 C.p.). In ac_east!
ipoteza, starea de recidiva a fast cunoscuta, dar agravarea nu a avut loc fimdca
fusese aplicata pedeapsa detentiunii pe viata. ..
Retinerea starii de recidiva a condamnatului caruia i s-a comutat on 1 s-a
inlocuit pedeapsa cu detentiunea pe viata este importanta pentru incidenta altar
institutii
, ce tin
, de executarea pedepsei, a actelor de clementa.
Secfiunea a IV-a
RECIDIV A IN CAZUL PERSOANEI JURIDICE
Si in cazul persoanei juridice recidiva ca forma a pluralitati~ ~e ~n~r~ctiun!
consta in savar~irea din nou a unei infractiuni de catre o perso~na Ju~1d1ca ~up~
ce aceasta fusese condamnata definitiv pentru comiterea une1 alte mfractmm.
Conform art. 146 C.p., exista recidiva pentru persoana juridica atunci cand,
dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de conda~nare ~i pa~a la
reabilitare, persoana juridica savar§e§te din nou o infrac/zune, cu znten/ze sau
cu intenfie depa§ita. . _. . .
Recidiva in cazul persoanei juridice cunoa~te doua modahtat1: rec1d1va
postcondamnatorie ~i recidiva postexecutorie. Criteriul distinctiei_ intre _c~le
doua modalitati il reprezinta executarea sau neexecutarea pedepse1 defimt1ve
aplicata pentru' infractiunea anterioara pana la savar~irea din nou a unei in~':,c~
tiuni. La fel ca in cazul persoanei fizice, distinctia dintre cele doua modahtat1
~ezulta din dispozitiile ce reglementeaza distinct tratamentul _penal pent~
fiecare dintre modalitati: recidiva postcondamnatorie - art. 146 alm. 3 C.p. - ~1
recidiva postexecutorie - art. 146 alin. 2 C.p.
§ 1. Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei juridice
531. Notiune. Este modalitatea recidivei care exista cand dupa rama-
nerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana juridica savar§e§te
din nou o infractiune cu intentie sau cu intenfie depa§ita, iar amenda pentru
infracfiunea anterioara nu a Jost executata. . ..
Din dispozitiile art. 146 alin. 1 C.p. rezulta cond1tnlt de existenta ale
recidivei postcondamnatorii in cazul persoanei juridice.
368
532. Conditii cu privire la primul termen. Primul termen al recidivei
postcondamnatorii in cazul persoanei juridice il constituie:
a) 0 condamnare definitiva la pedeapsa amenzii (singura pedeapsa
principala ce poate fi aplicata persoanei juridice). Nu are importanta cuantumul
amenzii ce a fast aplicata.
b) Infractiunea ce a atras condamnarea definitiva poate fi comisa cu
intentie ori cu praeterintentie (intentie depa~ita).
c) Pedeapsa definitiva aplicata sa nu fie executata ori sa nu fie executata
in intregime pana la savar~irea noii infractiuni.
d) Condamnarea la pedeapsa amenzii sa nu fie dintre cele de care nu se
tine seama la stabilirea starii de recidiva prevazute pentru persoana fizica in
dispozitiile art. 42 C.p., care se aplica in mod corespunzator, potrivit art. 146
alin. 4 C.p. Se au astfel in vedere hotararile de condamnare privitoare la:
- faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala; - infractiunile amnistiate;
- infractiunile savar~ite din culpa (a se vedea ~i explicatiile de mai sus privind
recidiva in cazul persoanei fizice in aceasta materie - art. 42 C.p.).
533. Conditii cu privire la eel de-al doilea termen. Cel de-al doilea
termen al recidivei postcondamnatorii in cazul persoanei juridice consta in:
a) savar~irea din nou a unei infractiuni de catre persoana juridica;
b) noua infractiune trebuie sa fie savar~ita mai inainte ca pedeapsa
amenzii pentru infractiunea
,
anterioara sa fi fast executata·'
c) noua infractiune trebuie sa fie comisa cu intentie sau cu intentie
depa~ita, conditie e~pres prevazuta prin dispozitiile art. 146 alin. 1 C.p. Se
evidentiaza astfel perseverenta persoanei juridice in activitatea infractionala,
fiindca dupa o avertizare printr-o condamnare definitiva pentru o infractiune, in
dispretul acesteia, persoana juridica comite o infractiune intentionata. Cand
noua infractiune nu este intentionata, nu sunt indeplinite conditiile recidivei
postcondamnatorii, ci ale unei pluralitati intermediare (cea de-a treia forma a
pluralitatii de infractiuni, pe care o vom analiza ulterior).
§ 2. Recidiva postexecutorie in cazul persoanei juridice
534. Nofiune. Recidiva postexecutorie este forma recidivei care exista
cand, dupa executarea pedepsei amenzii ori considerarea ca executata a
acesteia, persoana juridica savar~e~te din nou o infractiune cu intentie sau cu
intentie depa~ita. Potrivit dispozitiilor art. 146 alin.1 C.p., pentru' existenta
recidivei postexecutorii (dupa executare) se cer indeplinite anumite conditii ce
privesc condamnarea anterioara (primul termen) ~i infractiunea savar~ita din
nou (al doilea termen).
369

535. Conditii cu privire la primul termen. Primul termen al recidivei
postexecutorii in cazul persoanei juridice il constituie:
a) existenta unei condamnari definitive pentru savar§irea unei infractiuni;
b) infractiunea ce a atras condamnarea definitiva sa fi fost savar§ita cu
intentie ori intentie depa§ita;
c) condamnarea definitiva la pedeapsa amenzii sa fie executata ori
considerata ca executata pana la comiterea noii infractiuni. Pedeapsa amenzii
este considerata ca executata atunci cand executarea ei s-a stins prin vreunul
dintre modurile prevazute de lege (prin implinirea termenului de prescriptie a
executarii pedepsei ori prin gratierea pedepsei aplicate ). Apreciem ca gratierea
totala sau a restului de pedeapsa din pedeapsa amenzii pot face ca aceasta sa fie
executata sau considerata ca executata, de§i in legatura cu aceasta cauza -
gratierea - nu exista dispozitii exprese ale stingerii executarii pedepsei amenzii
aplicate persoanei juridice. Acest lucru este posibil fiindca dispozitiile art. 160
C.p. sunt de generala aplicabilitate - ca acte de clementa - pentru pedepsele
principale aplicate atat persoanei fizice, cat §i persoanei juridice;
d) hotararea de condamnare pentru care s-a executat pedeapsa amenzii sa
nu faca parte dintre cele de care nu se tine seama la stabilirea stiirii de recidiva
(art. 146 alin. 4 C.p. raportat la art. 42 C.p. - a se vedea explicatiile de mai sus
privind recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei juridice §i recidivei in
cazul persoanei fizice ).
La aceste conditii negative, ce privesc primul termen al recidivei
postexecutorii in cazul persoanei juridice, se adauga cele ce privesc condam-
narile pentru care a intervenit reabilitarea, cuprinse in dispozitiile art. 146
alin. 1 C.p. , fiindca noua infractiune trebuie comisa pana la reabilitarea ce
prive§te condamnarea anterioara. Reabilitarea avuta in vedere este cea specifica
persoanei juridice §i care are loc, potrivit dispozitiilor art. 150 C.p., de drept,
dacii in decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa
complementara a fost executata sau considerata ca executata persoana juridica
nu a mai savar§it nicio alta infractiune.
536. Conditii cu privire la eel de-al doilea termen. Cel de-al doilea
termen al recidivei postexecutorii in cazul persoanei juridice consta in:
a) savar~irea din nou a unei infractiuni; b) dupii ce amenda pentru infractiunea
anterioara a fost executata sau considerata ca executata; c) noua infractiune
trebuie sa fie savar§ita cu intentie atat directa ori indirecta, cat §i cu intentie
depa§ita (praeterintentie); d) noua infraqiune trebuie sa fie comisa panii la
reabilitare. in cazul persoanei juridice, reabilitarea este numai de drept, de
aceea, in dispozitiile art. 146 alin. 1 C.p. nu s-a mai facut re~~rire §i la fmpli-
nirea termenului de reabilitare, ca in cazul persoanei fizice.
370
r:
. Cand se savar§esc din nou mai multe infractiuni de catre persoana juridica
iau na§tere tot atatea stari de recidiva, daca sunt indeplinite §i celelalte conditii.
§ 3. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei juridice
?.37~. Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postcondam-
~atorn. I~ cazul persoanei juridice, pedeapsa principala este amenda pe
s1ste:11u1 z1~elor~amenda (art. 137 C.p.). Limitele speciale de pedeapsa sunt
ex~n~a~e m z1le-amenda. Mecanismul de aplicarea a pedepsei in cazul
re~1d1ve1_ per~oanei juridice nu este similar cu eel prevazut in cazul persoanei
fiz1_ce, fimdc~ P:deapsa pentru n?ua infractiune are limitele prevazute de lege
~aJ_orate cu Jum~tate (art. 146 alm. 2 C.p.), pe cand, in cazul persoanei fizice,
hm1:ele ped~pse1 sunt ~ele prev~zute de lege, iar agravarea se produce in etapa
urmatoare cand aceasta pedeapsa se adauga la pedeapsa anterioara ori la restul
ramas neexecutat din aceasta (conform art. 43 alin. 1 C.p.).
Prin dispozitiile art. 146 alin. 2 §i 3 C.p. s-ar putea sustine ca s-a consacrat
sistemul s~nctionator unitar al recidivei in cazul persoanei juridice, indiferent
de modahtatea acesteia - postcondamnatorie ori postexecutorie - intrucat
pe~eapsa pe~tru noua infractiune se va aplica intre limitele prevazute de lege,
maJorate cu Jumatate. Precizarea ca, in cazul in care amenda anterioara nu a
fost _e~~cutata in tot s_au in ~arte (cazul recidivei postcondamnatorii), pedeapsa
stab1hta pentru noua mfract1une se adauga la pedeapsa anterioara sau la restul
ramas neexecutat din aceasta nu schimbii aprecierea privind sistemul sanctio-
nator unitar pe care I-am mentionat. '
. ~§adar, mai intai instanta va stabili o pedeapsa cu amenda pentru noua
mfra_ctmne, dar fntre limitele previizute de lege majorate cu Jumatate. Limitele
speciale care se majoreaza cu jumatate sunt numarul de zile-amenda.
Cuantumul unei zile-amenda nu este influentat de nicio cauza de atenuare ori de
agravare §i se stabile§te intre 100 §i 5.000 lei numai dupa criteriul cifrei de
afaceri, in cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv in functie de
valoarea activul~i ~~trimonial in cazul celorlalte persoanei juridice, prec~m §i
de c~lelalte obhgatn ale persoanei juridice (art. 137 alin. 3 teza a II-a C.p.).
Apo1 aceasta pedeapsa se va adauga la pedeapsa anterioara sau la restul ramas
de executat din aceasta (art. 146 alin. 3 C.p.).
538. Aplicarea pedepsei in cazul savar~irii din nou a mai multor
infractiuni concurente in stare de recidiva postcondamnatorie in cazul
~e~s?anei _juridice. 0 problema nerezolvata de legiuitor in cazui' persoanei
Jur1d1ce pnve§te aplicarea pedepsei in cazul savar§irii din nou a mai multor
infractiuni dupa o condamnare definitiva §i eel pufin una este fn stare de
re~idivii _pos!con~a_n:znatorie. P~ntru o astfel de ipoteza, in cazul persoanei
fiz1ce, pnn d1spoz1t11le art. 43 aim. 2 C.p. s-a prevazut ca ,,pedepsele stabilite se
371
I
contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar
pedeapsa rezultata se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul
ramas neexecutat din aceasta". In tacerea legii, in aceasta ipoteza, pentru
persoana juridica, mecanismul de aplicare a pedepsei ramane acela~i ca ~i in
cazul persoanei fizice? Orice raspuns poate da na~tere la obiectii fiindca nu
avem o trimitere expresa a legiuitorului. S-ar putea aprecia ca dispozitiile in
materie prevazute pentru persoana fizica (la care reglementarea este completa)
se vor aplica ~i in cazul persoanei juridice printr-o interpretare prin analogie.
Intr-o alta opinie s-ar putea sustine ca, in tacerea legii, tinand seama de
solutia la care s-a oprit legiuitorul in sanctionarea unitara a recidivei dupa
condamnare ~i a recidivei dupa executare (art. 146 alin. 2 ~i 3 C.p.), se va da
prioritate regulilor de la recidiva (fiindca numai in raport cu infractiunea ori cu
infractiunile savar~ite in stare de recidiva limitele speciale ale pedepsei sunt
majorate cu jumatate) ~i aceasta pedeapsa ori aceste pedepse se contopesc cu
pedepsele stabilite pentru celelalte infractiuni concurente, iar rezultanta lor se
adauga la pedeapsa anterioara ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
Apreciem ca mai aproape de spiritul reglementarii in materie este aceasta
opinie ~i, in concluzie, instanta de judecata va proceda astfel:
1. mai intai se va stabili cate o pedeapsa pentru fiecare noua infractiune,
iar pentru acelea comise in stare de recidiva postcondamnatorie pedeapsa se va
stabili fntre limitele speciale prevazute de lege majorate cujumatate,
2. apoi pedepsele stabilite la pct. 1 se vor contopi potrivit dispozitilor de
la concursul de infractiuni,
3. in final, pedeapsa rezultanta de la pct. 2 se va adauga la pedeapsa
anterioara (neexecutata) sau la restul ramas neexecutat.
In acest caz, prin aplicarea succesiva a dispozitiilor de la recidiva ~i
concurs nu este posibila depa~irea maximului general al pedepsei amenzii in
conditiile art. 137 alin. 2 C.p. Maximul general se obtine prin inmultirea
numarului maxim de zile-amenda (600) cu suma maxima corespunzatoare unei
zile-amenda (5.000 lei), adica 3.000.000 lei.
539. Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postexecutorii in
cazul persoanei juridice. In cazul recidivei postexecutorii, pedeapsa pentru
noua infractiune se va stabili intre limitele speciale prevazute de lege majorate
cu jumatate. Pedeapsa amenzii se va aplica intr-o singura etapa deoarece in
cazul recidivei postexecutorii condamnarea la pedeapsa amenzii, ce constituie
primul termen al recidivei, a fost executata sau considerata ca executata.
Daca dupa executarea pedepsei amenzii ori stingerea executarii acesteia
prin gratiere ori prescriptie persoana juridica savar~e~te din nou mai multe
infracpuni fn stare de recidiva postexecutorie, mai intai se va . tabili cate o
pedeapsa pentru fiecare intre limitele speciale prevazute de lege majorate cu
372
Jumatate, iar .apoi t?at~ aceste pedepse se vor contopi potrivit regulilor de la
concursul de mfractmm.
. 54~. ~ Aplicarea pedepselor complementare ~i luarea masurilor de
siguranta m cazul recidivei persoanei juridice. Indiferent de felul recidivei
(postcon?a~at~rie ori postexecutorie), se vor aplica dispozitiile art. 14 7 alin. 2
C.p., aphcab1le m caz tuturor formelor de pluralitate de infractiuni comise de
persoana juridica. Astfel, pedepsele complementare de na~a diferita cu
exceyti~ diz~lvarii, sau cele de aceea~i natura, dar cu continut diferit, se c~mu-
leaz~, iar dmtre pedepsele complementare de aceea~i natura ~i cu acela~i
contnlut se aplica cea mai grea.
In caz de pluralitate de infractiuni, masurile de siguranta luate conform
art. 112 (confiscarea speciala) se cumuleaza (art. 147 alin. 3 C.p.).
. . ?41. D~scoperirea ulterioara a starii de recidiva in cazul persoanei
Jund1ce._ f?e~_1 !egea nu mai prevede in mod expres, apreciem ca ~i in cazul
pers~ane: JUn~1-~e ar tr~b_ui- sa ~e i~cidente dispozitiile privind descoperirea
ultenoara a stam de rec1d1va aphcabile persoanei fizice conform art. 43 alin. 6
C.p. ~stfel,. daca _dup~ Ara1:1anerea definitiva a hotararii de condarnnare pentru
noua mfract1une ~1 ma1 mamte ca amenda sa fi fost executata sau considerata ca
ex~c~t~ta se descopera ca persoana juridica condarnnata se afla in stare de
rec1d~va, fie post~ondamnatorie, fie postexecutorie, instanta va face aplicarea
reguhlor de sanct10nare a modalitatii recidivei in cauza.
- .. Menti~n_am ca recalcularea pedepsei in cazul descoperirii ulterioare a
stam d~ Are~1d1va este posibila numai daca descoperirea starii de recidiva a avut
loc mai ~namte ca pedeapsa amenzii pentru infractiunea savar~ita din nou sa fie
executata sau cons1derata ca executata.
- Apr~~iem ca legiuitorul penal, optand pentru o reglementare distincta a
raspun~ern_penale a persoaneijuridice (Titlul VI, art. 135-151 C.p.), trebuia sa
prevada pnn n?n_ne clare solutiile juridice pentru diferite ipoteze, fie printr-o
re?l~mentare d1stmcta, fie prin norme de trimitere la reglementarea in materie
pnv1toare la persoana fizica.
Secfiunea a V-a
PLURALITATEA INTERMEDIARA DE INFRACTIUNI
§ 1. N ofiune ~i condifii
542. Nofiune. Pluralitatea intermediara de infractiuni este modalitatea
plu~a~it~tii de infractiunii care exista cand, dupa raman~rea definitiva a unei
hotaran de condarnnare ~i pana la data la care pedeapsa este executata sau
373
considerata ca executata, condamnatul savar§e§te din nou o infractiune §i nu
sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva (art. 44
C.p.).
In adevar, conditionarea existentei recidivei de forma de vinovatie,
intentie directa, intentie indirecta ori intentie depa§ita, cu care sunt comise
infractiunile de catre o persoana condamnata definitiv, ca §i de gravitatea
pedepsei aplicate pentru infractiunea comisa anterior, dar §i a pedepsei
prevazute de lege pentru infractiunea savar§ita din nou a <lat na§tere unei situatii
in care, de§i exista o hotarare definitiva de condamnare pentru o infractiune §i
se savar§ea o noua infractiune, sa nu fie indeplinite conditiile recidivei, dar nici
cele ale concursului de infractiuni, fiindca exista o hotarare de condamnare
definitiva.
Legiuitorul Codului penal anterior (Codul penal din 1969) nu i-a
consacrat acestei situatii o denumire, multumindu-se sa prevada in denumirea
marginala a art. 40, ,,Pedeapsa in unele cazuri cand nu exista recidiva", insa
doctrina penala de dupa 1969, anul intrarii in vigoare a Codului penal anterior,
a numit aceasta forma de pluralitate ,,pluralitate intermediara".
A§adar, pluralitatea a fost denumita intermediara in literatura juridica 1 §i a
fost consacrata legislativ prin dispozitiile art. 44 C.p. in vigoare, pentru ca
desemneaza o pluralitate de infractiuni ce nu poate fi considerata concurs,
deoarece s-a interpus o condamnare definitiva pentru una dintre infractiunile
comise de aceea§i persoana, §i nu sunt indeplinite nici conditiile recidivei
postcondamnatorii, deci prive§te o situatie de mijloc intre cele doua forme
principale ale pluralitatii de infractiuni.
In cazul persoanei juridice, pluralitate intermediara exista cand, dupa
condamnarea definitiva la pedeapsa amenzii, dar neexecutata, este savar§ita din
nou o infractiune §i nu sunt indeplinite conditiile de la recidiva.
543. Condifiile pluralitafii intermediare in cazul persoanei fizice.
Pluralitatea intermediara se apropie de recidiva postcondamnatorie prin
existenta unei condamnari definitive §i savar§irea din nou a unei infractiuni
pana la data la care pedeapsa aplicata prin condamnarea anterioara este
executata sau considerata ca executata.
Pluralitatea intermediara se diferentiaza de recidiva prin neindeplinirea
conditiilor prevazute pentru existenta recidivei ori cu privire la forma de vino-
vatie a infraqiunilor comise ori cu privire la gravitatea acestora. De ex.: nu vor
fi indeplinite conditiile recidivei postcondamnatorii §i se vor realiza conditiile
pluralitatii intermediare daca: a) condamnarea definitiva este la pedeapsa
inchisorii de un an sau mai mica ori este la amenda; b) condamnarea definitiva
este pronuntata pentru o infractiune savar§ita din culpa; c) pedeapsa prevazuta
~ I
1
V. Ramureanu, Recidiva fn reglementarea noului Cod penal, mR.R.D. nr. 6/1969, p. 20.
374
de lege pentru noua infractiune savar§ita este amenda sau inchisoarea mai mica
de un an; d) noua infractiune este savar§ita din culpa.
Neindeplinirea conditiilor prevazute pentru recidiva postcondamnatorie cu
privire la primul termen ori cu privire la al doilea termen conduce la realizarea
unei pluralitati intermediare.
544. Condiµile pluralitafii intermediare in cazul persoanei juridice.
Si in cazul persoanei juridice pluralitatea intermediara are acelati inteles ca in
cazul persoanei fizice (art. 147 C.p.) §i se refera la nefndeplini~ea ~onditiilor
prevazute de lege pentru existcnta recidivei in cazul persoanei juridice. D; ex.,
nu vor fi indeplinite conditiile recidivei daca noua infraqiune savar§ita de
persoana juridica este comisa din culpa.
§ 2. Tratamentul penal al pluralitatii
, intermediare de infractiuni
,
545. Stabilirea ~i aplicarea pedepsei in cazul persoanei fIZice. In caz
de p!uralitate intermediara, pedeapsa pentru noua infractiune §i pedeapsa
antenoara se contopesc potrivit dispozi/iilor de la concursul de infractiuni
(art. 44 alin. 2 C.p.). '
Aceasta presupune ca se va stabili pedeapsa pentru noua infractiune care
. , '
se va contop1 cu pedeapsa aplicata anterior (cu intreaga pedeapsa, iar nu cu
restul ramas neexecutat la data savar§irii noii infractiuni), astfel, se va alege
pedeapsa cea mai grea la care se va adauga o treime din cealalta pedeapsa cand
pedepsele sunt de aceea§i natura §i se vor aditiona daca o pedeapsa este cu
i~c~isoarea §i al~a cu amenda, iar daca una dintre pedepse este detentiunea pe
v1ata, se va aphca aceasta. Cand din pedeapsa anterioara a fost executata 0
parte, aceasta parte se va deduce din pedeapsa rezultanta 1. I
I
. ~-aca infractiunea savar§ita din nou este evadarea atunci pedeapsa
stab1~1ta pentru evadare se va adauga la restul neexecutat din pedeapsa
antenoara la data evadarii (conform art. 285 alin. 4 C.p.). A§a cum am vazut in
cazul tratamentului penal al recidivei postcondamnatorii, dispozitiile privind
sanctionarea infractiunii de evadare au caracter special §i sunt derogatorii de la
cele prevazute in partea generala a Codului penal privind sanctionarea recidivei
ori pluralitatii intermediare.
546. Savar~irea din nou a mai multor infracfiuni concurente. Cand
dupa o condamnare definitiva la o pedeapsa neexecutata ori partial executata se
'
In acest sens, a se vedea T.m. Bucure~ti, s. a II-a p., d. nr. 37/1978, in
V. Papadopol, M. Popovici, in Repertoriu II, pp. 87-88.
375
savar§esc mai multe infractiuni (concurente intre ele) §i niciuna dintre acestea
nu intrune§te conditiile de existenta ale celui de-al doilea termen al recidivei,
infractiunile savar§ite din nou vor da na§tere unei pluralitati intermediare.
in jurisprudenta realizata sub imperiul Codului penal din 1969 au fost
propuse mai multe solutii de sanctionare a pluralitatii intermediare intr-o astfel
de situatie 1 .
O 'prima solutie a fost aceea de a se da eficienta mai intai sanctionarii
pluralitatii intermediare, iar apoi pedepsele agravate ca efect al pluralitatii
intermediare sa se contopeasca potrivit dispozitiilor de la concurs de infractiuni.
O a doua solutie a fost aceea de a se da eficienta mai intai dispozitiilor de
la concurs, contopindu-se pedepsele stabilite pentru infractiunile comise din
nou, iar apoi pedeapsa rezultanta sa se contopeasca cu pedeapsa anterioara
conform dispozitiilor de la pluralitatea intermediara.
O a treia solutie a fost aceea de a se contopi nedistinct toate pedepsele
pronuntate pentru in'fractiunile ce realizeaza pluralitatea intermediara.
intr-o opinie s-ar putea sustine ca nu poate fi facuta nicio diferentiere in
sanctionarea pluralitatii intermediare dupa cum al doilea termen al pluralitatii
este format dintr-o singura infractiune sau dintr-un concurs de infractiuni.
Regulile de sanctionare ale pluralitatii intermediare nu sunt reguli specifice
acestei forme de pluralitate, ci sunt cele prevazute pentru concursul de
infractiuni. De§i exista trei forme ale pluralitatii de infractiuni (concurs,
recidiva §i pluralitate intermediara), nu avem tot atatea reguli de sanctionare, ci
doar doua categorii de reguli: reguli specifice recidivei (pentru recidiva) §i
reguli specifice concursului de infracfiuni (pentru concurs §i pentru pluralitate
intermediara). S-ar mai putea spune ca daca legiuitorul ar fi dorit o modalitate
specifica de sanctionare a pluralitatii intermediare, nimic nu 1-ar fi impiedicat sa
o reglementeze.
in literatura de specialitate aparuta sub imperiul noului Cod penal s-a
exprimat §i opinia ca lipsa unei reproduceri exprese fn structura art. 44 C.p. a
solufiei corespunzatoare celei indicate explicit fn art. 43 alin. 2 C.p. conduce la
concluzia ca primeaza solufionarea pluralitafii intermediare (pentru fiecare
infracfiune fn parte), iar abia apoi urmeaza a se rezolva din punct de vedere
sancfionator concursul de infracfiuni (contopindu-se pedepsele rezultante fn
urma aplicarii anterioare a regulilor din art. 44 alin. 2 C.p.)2.
1 A se vedea, in acest sens, G. Antonin, C. Bulai (coordonatori), Practica judiciara
penala, vol. I, Editura Academiei, Bucure~ti, 1998, comentariul 2, p. 189.
2
M.-1. Miirculescu-Michinici, M. Dunea, op. cit., vol. I, pp. 830-831. Pentru o
opinie asemanatoare cu acea a autorilor citati a se vedea ~i F. Streteanu, D. Nitu, op. cit.,
vol. II, pp. 183-184, in care se arata ca din moment ce exista doua forme distincte de
pluralitate de infractiuni (pluralitate intermediara ~i concurs) acest lucru trebuie sa se
reflecte ~i in algoritrnul de determinare a pedepsei rezultante. Astfel, in situatia in care dupa
o condamnare definitiva se comit mai multe infractiuni concurente ~i niciuna dintre noile
376
~i ~n alt ar~ment: n~ se poate pune sernnul egalitatii intre o persoana
care savar§e§te mm multe mfractiuni mai inainte de a fi condarnnat definitiv
pentru . vr~una dintre ele (realizandu-se forma de pluralitate a concursului de
mfractmm) .Ji persoana care savar§e§te din nou mai multe infractiuni (aflate in
concurs) acestea fiind savar§ite dupa o condarnnare definitiva in conditiile unei
pluralitati intermediare. ' '
intrunirea conditiilor unei pluralitati intermediare, pluralitate distincta de
cea a c?n~ursului de infractiuni, trebuie sa fie reflectata §i printr-un tratament
pen~l dt~tmct d~ ~el al unui eventual concurs de infractiuni ce ar putea fi §i el
reahz~t m ~auza, 1ar agravarea pedepsei trebuie sa se faca succesiv, atat pentru
plurahtate mtermediara cat §i pentru concursul de infractiuni. Existenta unei
condarnnari definitive anterioare constituie un antecedent 'penal pentru 'fiecare
noua in_fractiune savar§ita §i acesta trebuie reflectat distinct de agravarea
pedepse1 pentru savar§irea mai multor infractiuni aflate in forma de pluralitate a
concursului.
. . in "sprijinul unei astfel de solutii ar putea fi adus §i un argument de ordin
1stonc. In Codul penal anterior (1969) pluralitatea intermediara nu era expres
reglementata ca o forma distincta a pluralitatii de infractiuni. Termenul
,,pl~al~tate intermediara" era consacrat in doctri~a de la vrerr{ea respectiva in
legatura cu tratamentul penal al pluralitatii de infractiuni care nu era nici
concurs, dar nici recidiva. in actuala reglementare pluralitatea intermediara este
reglementata ca o forma distincta a pluralitatii de infractiuni iar consecinta
fireasca a unei astfel de optiuni a legiuitoru'Iui nu poat~ fi ~eflectata dec§.t
inn:-~n sistem de sanctionare specific acesteia. De altfel, exista exemple in care
legm1torul facand referire la regimul sanctionator pentru formele pluralitatii
car~ _s: r~alizeaza in unele situatii, a mentionat expres alaturi de concu;s,
rec1d1va_ §I pluralitat~a intermediara (de ex. in cazul anularii amanarii aplicarii
pedeps-e1__- art. 89 ~Im. 1 C.p. 1; in caz de revocare ori de anulare a suspendarii
executam pedepse1 sub supraveghere - art. 96 alin. 5, art. 97 C.p. 2 ; in caz de
infra~tiuni nu sunt comise !11 sta~e ~e recidiva, atunci mai fntiii se vor contopi, potrivit
regu~Ilor _de la concursul de mfrac_tmm, fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infractiunile
comISe ?I~nou c_u pedeapsa antenoara, iar apoi rezultantele astfel obtinute se vor contopi ~i
ele potnv1t reguhlor de la concursul de infractiuni.
1
A1:. 89 alin. I C.p. Anularea amanilrii apliciirii pedepsei. ,,(1) Daca pe parcursul
terme~ulm d"e supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savar~ise 0
mfra~t1une pa~a la ramanerea definitiva a hotararii prin care s a dispus amanarea, pentru
care 1 s a aphcat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen amanarea se
anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infra~tiuni recidiva
sau pluralitate intermediara". ' '
2
Art. 96 alin. 5 C.p. Revocarea suspendiirii executiirii pedepsei sub supra-
veghere._ ,,_(5). Pede_apsa principala pentru noua infractiune se stabile~te ~i se executa, dupa
caz, potnv1t d1spoz1tnlor referitoare la recidiva sau la pluralitatea intermediara".
Art. 97 alin. 1 C.p. Anularea suspendiirii executarii pedepsei sub supraveghere.
377
revocare sau de anulare a liberarii conditionate - art. 104 alin. 2 1, art. 105
alin. 1 C.p.2). Daca am admite ca, in cazul existentei alaturi de pluralitate
intermediara ~i a unui concurs de infractiuni, s-ar aplica numai dispozitiile de
agravare specifice concursului atunci ar rezulta ca practic pluralitatea
intermediara ar reprezenta o forma de pluralitate de infractiuni numai de forma
~i fara niciun efect, caz in care nu ~i-ar mai fi avut rostul reglementarea
acesteia. Prin urmare optiunea legiuitorului de a reglementa distinct aceasta
forma de pluralitate impune aplicarea unui tratament specific acesteia, distinct
de celelalte forme de pluralitate de infractiuni.
Potrivit acestci opinii, in cazul in care dupa ramanerea definitiva a unei
hotarari de condarnnare ~i mai inainte de a incepe executarea pedepsei se
savar~esc mai multe infractiuni concurente intre ele, toate aceste noi infractiuni
fiind savar~ite ~i in conditiile unei pluralitati intermediare se va proceda in felul
urmator: (i) mai intai fiecare dintre pedepsele stabilite pentru noile infractiuni
se vor contopi cu intreaga pedeapsa pronuntata prin condarnnarea anterioara
potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni (efectul pluralitafii
intermediare), (ii) apoi pedepsele rezultante astfel obtinute se vor contopi la
randul lor potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni (efectul
concursului de infracfiuni).
54 7. Savar~irea din nou a unei infracfiuni sau a mai multor
infracfiuni in stare de evadare. Intelegem sa folosim expresia consacrata in
literatura de specialitate de infracfiune savar~ita fn stare de evadare pentru ca
in cvasitotalitatea cazurilor intalnite in practica un condamnat mai intai
evadeaza ~i ulterior savar~e~te una sau mai multe infractiuni. Insa solutia nu se
schimba daca infractiunea de evadare este comisa dupa momentul savar~irii
celeilalte ori celorlalte infractiuni concurente cu evadarea, caz in care
infractiunea ori infractiunile respective nu sunt savar~ite in stare de evadare.
,,(1) ( ... ) suspendarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la
concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara".
1
Art. 104 alin. 2 C.p. Revocarea liberarii condifionate. ,,(2) Daca dupa acordarea
liberarii eel condamnat a savar~it o noua infractiune, care a fost descoperita in termenul de
supraveghere ~i pentru care s a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar dupa
expirarea acestui termen, instanta revoca liberarea ~i dispune executarea restului de
pedeapsa. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabile~te ~i se executa, dupa caz, potrivit
dispozitiilor de la recidiva sau pluralitate intermediara".
2
Art. 105 C.p. Anularea liberarii condifionate. ,,(1) Daca pe parcursul termenului
de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savar~ise o infractiune pana la
acordarea liberarii, pentru care i s a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui
termen, liberarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare 1\ , concursul de
infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara".
378
. Da~a printre _in~r~ctiuni!e concurente savar~ite in conditiile pluralita!ii
mterme~iare se afla ~1 znfracpu~ea d_e evadare atunci in procesul de aplicare a
pe~epse1 rezultant~ A va trebm sa se tma Jeama de dispozitiile speciale privind
aphcar~a ped_epse1 m caz de evadare. Jntr-o prima etapa pedeapsa stabilita
pentru mfraqmnea ~e evadare se va adauga la restul neexecutat la data evadarii
(confoi:m art. 285 alm. 4 C.p.), de asemenea intreaga pedeapsa anterioara se va
contop1 c~ pedeapsa stabilita pentru infractiunea concurenta cu evadarea sau cu
fiecare dmtre pedepsele stabilite pentru infraqiunile concurente cu evadarea
dup.a caz, conforn_i dis~ozitiilor de la concurs, iar fn etapa a doua pedepsel~
astfel rezultate dm pnma etapa se vor contopi la randul Jor tot pot · ·t
. . ··1or de 1a concurs.
d1spoz1t11 nv1
.. 548. D~duce~ea pa~fii _de pedeapsa deja executate la data savar~irii
non s~u nodor mfractmm. Deoarece in cazul pluralitatii intermediare
contopire~ s: f~c-~ cu ~~t~eaga p_ed~apsa anterioara ~i fiindca este posibil ca pana
la data savar~1rn
. non mfractmm sau noilor infractiuni , condarnnatul s-a fiI
executat d eJ~ o yarte din condarnnarea anterioara se pune problema modului
cum va fiA scazuta partea de pedeapsa deja executata.
. !
a~ In poteza. ~~ care ulterior condarnnarii se savar~e~te o singura
zn.J:acf:u~e, m cond1j11le pluralitatii intermediare, partea de pedeapsa ce va fi
sc~~~ta dm_pe?eapsa_rezultanta va fi cea executata pana la momentul savar~irii
nm~ 1~~~actmm_, ?ar ~1 ~ea executata ?e_ la acest moment pana la data pronuntarii
?otararn _de_!imtive pnn care se aphca pedeapsa rezultanta pentru pluralitatea
mtermediara.
.~~ Daca ~l~e:~o: condai_nnarii se savar~esc mai multe infracfiuni, in
cond1j11l: p_lurahtatu mtermed1a~e, ayreciem ca deducerea paqii de pedeapsa
executata dm c_ondarnnarea antenoara se va face la momentul calcularii fiecarei
rezult~nte paqiale. _Cu fiecare infractiune savar~ita din nou ia na~tere cate 0
plurahtate mte~ed1_ara, iar ce s-a_executat anterior acestui moment reprezinta 0
execut~re antic1pat~ a p_edepse1 rezultante paqiale. A~adar, dupa fiecare
contopire a pedepse1 antenoare cu pedeapsa stabilita pentru noua infractiune se
va proc_ed~ ~a sca~ere_a paqii de pedeapsa executata pana la momentul si'ivar~irii
respe_ct1v:1 Am~actm?1 pentru ca de fiecare data contopirea s-a facut cu pedeapsa
ante:10ara m mtr~g1me (rezultanta partiala). Mai departe pedepsele rezultante
partial~ a~tfel obtmute vor fi contopite potrivit dispozitiilor de la concursul de
mfractmm.
. La sfar~it din pedeapsa rezultanta finala se va mai scadea ce s-a executat
dm momentul savar~irii ultimei infractiuni din seria comisa ulterior
conda~ari~ anterioare ~i pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care a
fost aphcat~ 1:ed~~psa _re~l~anta finala. Se va proceda astfel pentru ca la
~ome~tu~ s~var~m1 ult1me1 mfractiuni este conturata intreaga pluralitate de
mfractmm, iar ceea ce se executa ulterior acestui moment reprezinta 0
executare anticipata din pedeapsa rezultanta finala.
379
 Procedand astfel instanta va ajunge sa aplice o pedeapsa rezultanta finala
infr~ctiun~ o~i pedeps_ele stabVite pentru noile infractiuni nu se afla in concurs
mai mare decat cea obtinuta in urma parcurgerii unei singure etape de contopire cu mfractmmle antenoare, fond despartite au fost savar1: 1·te dupa- r- A

a tuturor pedepselor potrivit regulilor de la concurs (pedeapsa anterioara ~i d fi · · - . . · ' y amanerea

e m~t~v~ a pe?epse1 pentru mfractiunile ce au atras pedeapsa rezultanta
pedepsele stabilite pentru noile infractiuni), dar la o pedeapsa rezultanta mai defimttva. Cons1deram ca aceasta solutie in cazul pluralitatii intermedia t
mica daca, schimband ipoteza, pluralitatea de infractiuni ar fi fost recidiva cea firea - t - A 1 , re es e
. ~ca pe~ ru ca m cazu pluralitatii intermediare pedeapsa rezultanta
postcondamnatorie ~i s-ar fi aplicat dispozitiile art. 43 alin. 2 C.p.
r~p~ez~nta sa~ctmnea finala. pentru o intreaga pluralitate, iar infractiunile
Concluzia prezentata mai sus nu este valabila intotdeauna pentru ca uneori savar~1te u!tenor momentulm ramanerii definitive a hotararii de cond '
pedeapsa rezultanta pentru pluralitate intermediara de infractiuni poate sa fie facy~e dmtr-o alta pluralitate de infractiuni, distincta de cele pentru c=:~:
mai mare decat pedeapsa rezultanta in cazul recidivei daca, spre exemplu, aphcat m final pedeapsa rezultanta.
pedeapsa definitiva anterioara cu inchisoarea este mai mare, iar pedepsele
pentru infractiunile comise din nou sunt stabilite pe durata mai mica, aspect _ 5_50. Ap~carea pedepselor complementare, a pedepselor accesorii ~i a
care nu va fi posibil cand pedepsele ar fi contopite potrivit dispozitiilor de la mas~nlor de s1guranta i~ cazu_I p~ur~lita~ii_intermediare se face dupa acelea~i
concursul de infractiuni, adica realizand contopirea intre toate pedepsele reguh ca la concursul de mfractmm on rec1d1va. A~a cum am aratat, dispozitiile
stabilite pentru infractiunile aflate in pluralitate intermediara. Si toate acestea art. 45 C.p. sunt comune tuturor formelor de pluralitate de infractiuni
din cauza operatiilor pur matematice care sunt prevazute pentru individua-
' .
lizarea pedepsei in cazul pluralitatii de infractiuni. 551. Sta~~lir_e~ ~i aplicarea pedepsei in cazul persoanei juridice. Si in
c) in cazul in care printre infractiunile savar~ite dupa ramanerea definitiva cazul persoane~ J:1nd1~~ tratamentu_l penal al pluralitatii intermediare este eel de
a hotararii de condamnare este ~i evadarea (intreaga pluralitate ramanand la persoan~ fiz1ca, ad1ca se vor aphca dispozitiile de la concursul de infractiuni
intermediara) se va proceda astfel cum am aratat mai sus cu mentiunea ca (art. 147 alm. 1 C.p.). '
pedeapsa pentru evadare se adauga la restul ramas neexecutat din pedeapsa din Aplicarea pedepselor complementare ~i luarea masurilor de siguranta se
executarea careia s-a evadat (conform art. 285 alin. 4 C.p.) in acest caz din vor f~ce du~a ace!ea~i dispozitii aplicabile in cazul tuturor formelo~ de
rezultanta paqiala in care este inclusa pedeapsa pentru evadare nu se va mai plurahtate de mfract1un1 com1se de persoana juridica. Astfel pedepsele com 1 _
m entare. de natu. ra.
- d""- · - cu exceptia dizolvarii, sau cele de' aceea~i natura Pe
11enta, dar
scadea partea executata anterior evadarii.
cu co~tmut ~1f~nt, se cu~ulea~a, iar dintre pedepsele complementar~ de
549. Situatia in care condamnarea anterioara este o pedeapsa aceea~! natura ~1 cu a~ela~1 c~ntmut se aplica cea mai grea (art. 14 7 alin. 2
rezultanta a unei pluralitati de infractiuni. in cazul in care condamnarea C.p.). In caz de plurahtate de mfractiuni, masurile de siguranta luate conform
anterioara din pluralitatea intermediara consta intr-o pedeapsa rezultanta, art. 112 (confiscarea speciala) se cumuleaza (art. 147 alin. 3 C.p.).
indiferent pentru ce forma de pluralitate a fost aplicata (concurs, recidiva
postcondamnatorie ori o alta pluralitate intermediara), pedeapsa stabilita pentru
noua infractiune se va contopi potrivit dispozitiilor de la concursul de
infractiuni cu pedeapsa rezultanta in intregime, aceasta nefiind desfiicuta in
pedepsele componente.
Se poate observa, a~adar, o deosebire fata de contopirea pedepselor pentru
infractiunile concurente - art. 40 raportat la art. 39 C.p., caz in care contopirea
are loc numai intre pedepsele stabilite pentru ca infractiunile respective sunt
concurente. Daca pentru unele dintre infractiunile concurente s-a aplicat o
pedeapsa rezultanta, aceasta va fi descontopita ~i pedepsele stabilite vor fi puse
in individualitatea lor ~i apoi toate pedepsele stabilite pentru infractiunile
concurente vor fi contopite potrivit dispozitiilor art. 40 raportat la art. 39 C.p.
in cazul pluralitatii intermediare de infractiuni, cand condamnarea
definitiva anterioara a fost o pedeapsa rezultanta, aceasta pedeaesa nu se mai
desface (nu are loc o descontopire) fiindca pedeapsa stabilita pentru noua

380
381
 CAPITOLULX
Pluralitatea de infractori
Sec(iunea I
ASPECTE GENERALE PRIVIND PLURALITATEA
DE INFRACTORI
§ 1. N otiune ~i caracterizare
552. Notiune. Prin pluralitate de infractori este desemnata situatia in care
1 faptmton sa aq1oneze cu vmovat1e [de ex.: va exista infractiunea de bigamie 1·
mai multe persoane savar~esc o singura infractiu~e ... . .
Pluralitatea de infractori presupune contnbutn efect1ve ce tm de latura
obiectiva a infractiunii ~i vointa comuna de a coopera la savar~irea unei infrac-
tiuni.
553. Caracterizare. Pluralitatea de infractori se caracterizeaza prin co-
operarea mai multor persoane la savar~irea unei infractiuni. . .
Nu orice fapta comisa de mai multe persoane presupune ~1 o plurahtate de
infractori.
In adevar, pluralitatea de infractori presupune cooperarea mai multor. per-
soane, cu vinovatie, la savar~irea unei infractiuni. Daca nicio persoan~ nu a acy1o~at
cu vinovatie la comiterea faptei, nu se poate retine o plura~itate de m~acto1:, c1 o
pluralitate de faptuitori, iar fapta, fiind savar~ita fara vinovat~e, nu este ~act1une._
Daca dintre persoanele care au savar~it fapta nun:a1 1:1na ~ act1?nat cu v~-
novatie, fapta este infractiune, iar pluralitatea de faptu1ton devme ~1 o plurah-
tate de infractori.
§ 2. Formele pluralitati de infractori
In doctrina penala pluralitatea de infractori este cunoscuta sub trei forme:
pluralitatea naturala, pluralitatea constituita ~i pluralitatea ocazionala.
554. Pluralitatea naturala. Pluralitatea naturala sau pluralitatea necesa-
ra2 este forma pluralitatii de infractori in care cooper_area mai mul~or_persoa~e
la comiterea faptei este ceruta de insa~i natura acesteia. A~adar, ex1sta anum1te
1 Ase vedea: c. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 452; V. Dongoroz, in Dongoroz I,
fapte prevazute de legea penala care nu pot fi savar~ite de o singura persoa - •
·b · · na, c1
presupun contr1 utia ma1 mu1tor persoane.
Unele infraqiuni presupun cooperarea a doua persoane ~i de aceea s •
· b ·z
· · ,.r, ·
numesc ~1 zn1 racf1~m 1 ~terale, ca, de exemplu, infractiunea de incest e ma1
(art. 377 C.p.) sau mfract~unea de bigamie (art. 376 C.p.). Alte infractiuni
~re~~pun co~perarea ma1 multor persoane, cum ar fi infractiunea de
zncazerare (nx) - art. 198 C.p. Pluralitatea naturala de infractori are
spec1·fi1c cons1·derarea ca autor a fiecarui participant ~i, drept urm ca
-
raspun derea pena1-a a fi1ecaruia - . se stabile~te in functie de rezultatul produs 1• are,
Nu~ es~e de esenta pluralitatii naturale, atat in cazul infractiunilor bila-
terale,. cat ~1 .a..-::celor. ce.. presupun cooperarea mai multor persoane la savar~.,,irea
·
f:ap te1, ca tot11aptu1tom sa fie infractori, adica sa comita fapta cu vinovatie ~- ,-
- d- 1 fi. d · ' .,,i sa
raspu? ~ p_ena : nn sufi.~1ent, _a~a cum am aratat mai sus, ca unul dintre
i~ ca~ul in care unul dintre subiectii infractiunii savar~e~te fapta fara vinovati!
fond m er~are (a~. ~-0 ~-P-), cu privire la starea civila a celuilalt] ori in ca~l
celorlalte mfractmnu
A •fi . b1laterale cand unul dintre subiecti , este supus une1·
con~trang~n 1z1~e (art. 24 C.p.) ori unei constrangeri morale (art. 25 C.p.) ~i
sub 1mpenul une1 astfel de constrangeri savar~e~te fapta.
555. Pluralit~tea constituita. Este forma pluralitatii de infractori ce pre-
s1:1pune g1:1parea mai multor persoane pentru savar~irea de infraqiuni. Prin aso-
c1e:ea mai mu~to~ persoane in vederea comiterii de infractiuni se realizeaza plu-
rahtatea constitu1ta, care datorita scopului ei antisocial este incriminata ca · _
. d . Ill
fr actmne e sme statatoare.
Pluralitatea constituita nu este reglementata in Partea generala a Codul ·
penal, ci in Partea speciala ori in legea penala speciala, gruparea mai mult ui
persoane devine infractiune ~i prin aceasta sunt evidentiate conditiile pluralit~t~~
· · d · :6 , , au
const1tu1te em ractori. '
Pluralitate~ constituita ~e deduce din reglementarea legala care poate
prev_edea ~odahta!ea de reahzare a acesteia, prin inifierea sau constituirea
unu_1 grup mfract10nal organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a
unm astfel de grup (art. 367 alin. 1 C.p.).
Conform art. 367 alin. 6 C.p., prin grup infractional organizat s
' lege grupu l structural, format din trei sau mai multe ' persoane, constituite
znfe
pentru o anumita perioada de timp $i pentru a acfiona fn mod coordonat f
scopul comiterii uneia sau mai multor irifracfiuni. n
. ~56. ~~nditiile de existenta ale pluralitatii constituite de infractori.
Dm d1spoz1tnle aratate rezulta ca pentru existenta pluralitatii constituite sunt

p. 183. ~ D J
2 v. Dongoroz, op. A

cit., p. 477; L. Biro, op. cit., p. 126; V. Doni;oroz, m ongoroz , 1

V. Dongoroz, op. cit., p. 478.
p. 180; V. Papadopol, in Comentariu I, p. 142.

383
382
 necesare a fi indeplinite conditiile cu privire la: a) existenta unei grupari de eel
putin 3 persoane; b) scopul urmarit de catre gruparea respectiva - savar~irea de
infractiuni; c) grupul de persoane sa aiba o anumita organizare cu atributii,
structura ierarhica, coordonare etc.; d) grupul de persoane sa fie constituit
pentru o durata de timp.
Pluralitatea constituita exista indiferent daca s-a savar~it sau nu o infrac-
tiune pentru care s-a constituit grupul infractional organizat.
Cand s-a savar~it ~i o infractiune pentru care se initiase sau constituise
grupul infractional organizat, sunt aplicabile dispozifiile privind concursul de
infracfiuni (art. 367 alin. 3 C.p.).
Un alt exemplu de pluralitate constituita este infractiunea de constituire de
structuri informative ilegale (art. 409 C.p.), ce consta in initierea, organizarea
sau constituirea pe teritoriul Romaniei a unor structuri informative in scopul
culegerii de informatii secrete de stat ori desra~urarea de catre acestea a unei
activitati de culegere sau prelucrare de asemenea informatii, in afara cadrului
legal.
Pentru existenta pluralitatii constituite reglementate in art. 367 C.p. nu are
importanta felul ori gravitatea infractiunii ce intra in scopul asocierii respective
~i nici daca aceasta este reglementata in Partea speciala a Codului penal ori prin
legi penale speciale. Prin exceptie, daca scopul constituirii gruparii il reprezinta
savar~irea de acte de terorism, se va aplica dispozitia speciala cuprinsa in
art. 35 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea ~i combaterea terorismului1,
conform careia fapta de a se asocia sau de a inifia constituirea unei asocieri fn
scopul savar,Jirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice
forma, a unei astfel de asocieri se pedepse,Jte cu fnchisoare de la 5 la 12 ani ,Ji
interzicerea unor drepturi, Jara a se putea depa,Ji maximul pedepsei prevazute
de lege pentru infracfiunea ce intra fn scopul asocierii.
Un exemplu din practica judiciara care i~i pastreaza valabilitatea ~i sub
imperiul Codului penal actual prive~te aspectul ca: ,,simpla conlucrare intre
inculpati pentru a gasi persoane dispuse sa mearga intr-o alta tara pentru a se
prostitua nu intrune~te elementele constitutive ale infractiunii de asociere
pentru savar~irea de infractiuni (art. 323 alin. 1 C.p. 1969) in concurs cu
infractiunea de proxenetism (art. 329 C.p. 1969), deoarece conlucrarea lor nu
s-a realizat pe baza unei intelegeri de a lucra o perioada de timp, conform unui
plan bine stabilit, cu atributii pentru fiecare faptuitor" 2 .
Si in cazul pluralitatii constituite fiecare persoana care a comis fapta cu
vinovatie este considerata ca a savar~it infractiunea ~i va raspunde penal pentru
aceasta ca autor.
1
Publicata in M. Of. nr. 1161 din 8 decembrie 2004.
2
C.A. Alba Iulia, d.p. nr. 495/2003, in R.D.P. nr. 3/2005, p . 140.
384
~ .. 5~7. Pluralitatea ocazionala, sau participafia penala, este form.a plurali-
tatn de 1~fract?ri in care la comiterea faptei prevazute de legea penala participa
un numar mm mare de persoane decat era necesar potrivit naturii faptei ori
potrivit vointei legiuitorului.
_.~ceasta .~ns~amna ca daca o fapta putea fi comisa de o singura persoana
datonta naturu e1, la savar~ire au participat doua sau mai multe persoane iar
daca po~r~vit naturii ei fapta putea fi comisa de doua persoane, la savar~ir;a ei
au part1c1pat trei sau mai multe. Prin aceasta caracteristica se subliniaza
posibi_litatea exi~tentei unei pluralitati ocazionale la o pluralitate naturala ~i la o
plurahtate constituita de infractori.
Existenta unei pluralitati ocazionale la o pluralitate constituita este con-
tr_o~ersata _in literatura juridica. Se sustine ca pluralitatea ocazionala ar fi posi-
b1~a numa1 la savar~irea infraqiunilor ce ~i le-au propus cei care s-au consti-
~1~1- ~u este_posibila participatia penala la constituire, cand prin actele de spri-
Jimre: n~les~1re a une1 pluralitati constituite se intra intr-o astfel de pluralitate
c?~~titmt~. In1:-o alta opinie, ,,participafia penala este posibila fn cazul depa-
.Jzm numaruluz de faptuitori necesari pentru existenta pluralitafii constituite" 2 •
Spre deosebire de pluralitatea naturala ~i de pluralitatea constituita in cazul
pluralitatii ocazionale de infractori fiecare participant, este conside~at ca a
contribuit cu o parte la savar~irea faptei prevazute de legea penala ~i va raspunde
penal in functie de contributia adusa cu vinovatie la savar~irea infractiunii.
Secfiunea a II-a
PARTICIPATIA PENAL<\
§ 1. Aspecte generale privind participafia penala
558. Nofiune. Participatia penala sau pluralitatea ocazionala de infractori
dese~~aza situayia in care la savar~irea unei fapte prevazute de legea penala
contr~?me c~ vomta comuna mai multe persoane decat era necesar potrivit
natum acele1 fapte ori potrivit vointei legiuitorului.
559. Condifiile participafiei penale. Participatia penala exista atunci
cand sunt indeplinite conditiile 3 :
I ,
. In aces~ s_ens, a se vedea M. Basarab, Drept penal. Partea genera/a, vol. I, ediJ:ia a II-a,
Ed1tura Fundaf1e1 ,,Chemarea", Ia~i, 1995, p. 237.
2
V. Papadopol, in Comentariu I, p. 143 .
3
. M. Basarab, op. cit., p. 237; V. Dongoroz, in Dongoroz /, p . 189; A. Dincu,
op. czt., pp. 270-272; V. Papadopol, Considerafii generale ale participafiei penale, in
R.R.D. nr. 5/1970, p. 38 ~i urm.
385
 a) Sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala, fapta ce poate fi con-
sumata ori ramasa in faza de tentativa pedepsibila.
b) La comiterea faptei sa fi contribuit mai multe pAersoa~e. ~eciit er~
necesar potrivit naturii faptei ori vointei legiuitorului. Este mdephm_ta ac~ast~
conditie $i atunci cand numai unul dintre faptuitor~ actione_aza cu. mtent~e ~~
indepline$te conditiile generale pentru a fi sub1ect act1v al mfractmnu
(infractor). . .
Contributia faptuitorilor la savar$irea fapte1 poate fi pnn acte de executare
directa $i nemijlocita - de autor/coautor - ori ~rin inlesn~e: s~rijinire m~teriala
$i morala A- de comp/ice - sau de de_te_rmm~re la .sa~ar$ir:a a~te1 - d~ f a) activitatea de executare directa $i nemijlocita a faptei - activitate speci-
instigator. In orice modalitate in care part1c1pant11 contnbme la savar$irea ~apte1
este indeplinita conditia privind cooperarea mai multor persoane la com1terea
faptei. • - • • - A
c) O alta conditie a participatiei penale pnve$te le~atu~a sub1ect1~a 1~tr~
participanti, mai precis, toti participantii trebuie sa fie ammat1 de aceea$I vomta
comuna de a savar$i fapta prevazuta de legea penala. . Aceste forme de participatie sunt importante $i au capatat reglementare
d) in sfar$it, existenta participatiei este conditionata de calificarea fapte1
comise prin contributia mai multor persoane ca infractiun~. ~cea_sta pr~sup~~e
ca fapta sa fie savar$ita de catre eel putin unul dintre part1c1pant1 cu vmovatia
ceruta de lege.
560. Felurile participatiei penale. in literatura juridica de specia~it~te ~i
in legislatie se face deosebire intre diferite genuri $i feluri de part1c1pat1e
penala, folosindu-se diferite criterii:
A. Dupa criteriul atitudinii psihice fata de rezulta~l ~aptei _c_om~se. cu
vointa comuna de a coopera, se <listing: participatia propne $1 part1c1pat1a 1m-
propne.
561. Participatia proprie se mai nume$te $i participatia propriu-zisa _sau
perfecta $i se caracterizeaza prin aceea. ca _t~ti_ p~rtici~antii la s!v~r$1_rea
infractiunii actioneaza cu aceea$i forma a vmovat1e1 - mtent1e sau culpa. In hte-
ratura,juridica' se sustine ca exista participatie proprie $i atunci can~ t~ti partici-
pantii actioneaza din culpa la comiterea unei infractiuni, dar numai pnn acte de
executare directa $i nemijlocita1, deci prin acte de coautorat2.
562. Participatia improprie sau imperfecta se caracterizeaza prin aceea
ca participantii nu a;tioneaza cu aceea$i forma a vinovatiei: unii cu intentie $i
altii din culpa sau unii cu intentie $i altii fara vinovatie.
1 1
in acest sens, a se vedea V. Dongoroz, in Dongoroz I, pp. 236):.237.
2 2
M. Basarab, op. cit., p. 239.
386
Cele doua forme ale participatiei, proprie $i improprie, sunt consacrate in
Codul penal roman.
Cele doua forme ale participatiei, proprie $i improprie, pot fi intalnite in
practica eel mai adesea separat, dar nimic nu impiedica coexistenta lor in cazul
savar$irii unei singure infractiuni (de ex.: la comiterea unei infractiuni i$i aduc
contributia mai multi participanti care actioneaza cu forme diferite de
vinovatie).
B. Dupa natura contributiei participantilor la comiterea infractiunii se face
deosebirea intre:
fica autorului ~i coautorilor;
b) activitatea de determinare la comiterea unei fapte - activitate proprie
instigatorului;
c) activitate de inlesnire, de ajutare la savar$irea faptei - activitate de complice.
distincta $i riguroasa in legislatia penala.
C. Dupa importanta contributiei participantilor la savar$irea faptei $i pro-
ducerea rezultatului, se face deosebire intre forme principale de participatie $i
forme secundare de participatie.
563. Participafia este principala cand prin contributia participantului se
realizeaza contmutul infracpunii. Este contribupa specifica autorilor $i coautorilor.
564. Participafia este secundara cand contributiile participantilor nu se
inscriu in realizarea actiunii sau inactiunii ce reprezinta fapta incriminata. Este
contributia specifica instigatorilor $i complicilor1• Aceasta impaqire este impor-
tanta fiindca este unanim admis in doctrina penala $i in practica judiciara ca
formele principale ale participatiei absorb pe cele secundare.
Sunt considerate forme principale de participatie: coautoratul fata de
celelalte forme de participatie (respectiv instigarea $i complicitatea) $i instiga-
rea fata de complicitate.
Participarea unei persoane la savar$irea unei infractiuni nu poate fi califi-
cata $i instigare, $i coautorat, ci numai coautorat, chiar $i atunci cand contri-
butiile sale puteau fi calificate atat instigare, cat ~i coautorat2. Tot astfel s-a
decis in practica judiciara ca participarea la savar~irea aceleia$i infractiuni prin
doua activitati deosebite, una specifica instigarii, iar cealalta complicitatii, nu
constituie un concurs de infractiuni, ci se pedepse~te numai potrivit textului de
T.j. Galati, s.p., d. nr. 266/1969, in R.R.D. nr. 11/1969, p. 177.
T.S., s.p., d. nr. 275/1974, in C.D., 1974, pp. 308-309.
387
lege care sanctioneaza forma de participatie principala a instigarii (s.n.), care
1
absoarbe pe cea secundara a complicitatii •
Alte clasificari ale participatiei penale mai pot fi :facute dupa alte criterii
care nu implica ~i consecinte juridice, astfel:
D. Dupa momentul in care se realizeaza contributiile participantilor la
savar~irea faptei, participatia poate fi anterioara sau concomitenta.
565. Participatia este anterioara cand contributiile participantilor se
realizeaza prin acte distincte inainte de data savar~irii faptei. Ace~te ac~e
anterioare de participatie pot fi realizate de instigator sau de com~h_ce pnn
determinare, in cazul instigatorului, ori de sprijin, ajutor sau prom1smne de
tainuire ori favorizare, in cazul complicelui.
566. Participatia este concomitenta cand contributiile participantilor se
realizeaza in mome~tul comiterii faptei. Astfel de contributie concomitenta
realizeaza complicele a carui activitate de ajutor ori d~ yromis~une ~re lo~ i~
timpul savar~irii faptei. Contributii in timpul savar~1m fapte1 reahzeaza ~1
coautorii la comiterea faptei.
E. Dupa momentul in care se realizeaza coeziunea subiecti~a intr~ part~-
cipanti, se <listing: participatia preordinata sau premeditata ~1 part1c1patia
spontana.
567. Participatia este preordinata, sau premeditata, cand co~z~unea
subiectiva, psihica, s-a realizat anterior savar~irii faptei ~i poate. fi P?~1b1la la
orice forma de participatie - instigare, complicitate. Se poate reahza ~1 m cazul
coautorilor.
568. Participatia este spontana cand coeziunea psihica, subiectiva intre
participanti se realizeaza in momentul comiterii fapt~i ~ra . o intele~~r~
anterioara. Coeziunea subiectiva se poate realiza expres on tacit ~1 este pos1b1la
in cazul instigarii ~i complicitatii. Si pentru coautori intelegerea se poate realiza
spontan.
F. Dupa calitatea pe care o au participantii la savar~irea faptei, aceasta
poate fi simpla ori complexa (eterogena).
569. Participatia este simpla cand toti participantii au aceea~i _c~lita~e la
savar~irea faptei. Este cazul coautorilor, fiind singura forma de part1c1pat1e la
care nu este necesara ~i contributia altor participanti.
1 V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 191.
388
570. Participatia este complexa sau eterogena cand contributiile parti-
cipantilor se realizeaza sub forma coautoratului, a instigarii ori a complicitatii.
Participatia este eterogena cand contributiile participantilor imbraca forme
diferite la comiterea aceleia~i fapte prevazute de legea penala.
G. Dupa natura contributiei pe care participantii o aduc la savar~irea
faptei, aceasta ar putea fi participatie materiala ~i participatie morala.
571. Participatia materiala reprezinta o contributie la realizarea laturii
obiective a infractiunii prin acte materiale. Participatia materiala se poate
intalni in cazul coautoratului ~i complicitatii realizata prin sprijin sau ajutor
material la savar~irea faptei.
572. Participatia morala consta in contributii morale subiective la
savar~irea faptei de catre participanti. Participatia morala se poate intalni in
cazul instigarii, al complicitatii sub forma promisiunii de tainuire ori de
favorizare, ca ~i al sprijinului moral ce se acorda autorului. Participatia morala
se poate realiza ~i in cazul coautoratului, dar la a~a-zisele infractiuni formale.
Pluralitatea ocazionala de infractori, sau ,,participatia", cum era denumita
in Codul penal anterior in Capitolul III din Titlul II (art. 23-31 ), cuprindea
reglementari cu privire la participanti pe care ii considera a fi: autorul,
instigatorul ~i complicele.
In noul Cod penal s-a realizat, printre altele, o corelare intre denumirea
Capitolului VI din Titlul II ~i continutul reglementarii, astfel ca acesta este
II
intitulat ,,Autorul ~i participantii" (art. 46-52), in cuprinsul caruia fiind definiti:
autorul ~i coautorii, instigatorul ~i complicele.
,I
'I I
§ 2. Autorul ~i coautorul
573. Autorul. Notiune. Conform art. 46 alin. 1 C.p., autor este persoana
care saviir$e$te fn mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala. A~adar,
autorul este eel care realizeaza actul de conduita interzis (verbum regens).
Cando persoana savar~e~te singura, direct ~i nemijlocit o infractiune pen-
tru care a luat singur hotararea de a o cornite ~i nu a fost sprijinit la executarea
acesteia de nicio persoana, este autorul acelei infractiuni. In acest caz nu exista
o pluralitate de infractori.
in conceptia noului Cod penal, autorul nu este privit ca un participant,
Capitolul VI (art. 46-52 C.p.) fiind intitulat ,,Autorul ~i participantii", spre
deosebire de Codul penal anterior, in care autorul era mentionat printre
participanti - art. 23 .
Autoratul presupune cooperarea ~i a altor persoane la comiterea
infractiunii in calitate de instigatori ori complici.
389
I
. 11
 Contributia autorului este esentiala §i necesara, rara de care nu pot exista
formele de participatie: coautoratul, instigarea §i complicitatea.
Sub raport subiectiv, autorul actioneaza intotdeauna cu intentie - in cazul
participatiei proprii - , iar in cazul participatiei improprii, actioneaza din culpa
sau rara vinovatie.
574. Coautorii. Notiune. Conform art. 46 alin. 2 C.p., coautori sunt
1:ersoanele care saviir.Jesc nemijlocit aceea,Ji fapta prevazuta de legea penala.
In mod intemeiat s-a remarcat in doctrina 1 ca prin definirea coautorilor in
acela§i mod ca pe autor (savar§irea nemijlocita a faptei prevazute de legea
penala) apare o contradiqie intre denumirea capitolului (Autorul ,Ji partici-
panfii) §i continutul reglementarii. Pe de o parte, din titlul capitolului rezulta ca
autorul este o persoana distincta de participanti (coautori, instigatori §i com-
plici), iar, pe de alta parte, din definitia coautorilor, ace§tia au aceea§i con-
tributie ca autorii. Prin urmare, coautorii ar trebui sa aiba acela§i statut ca
auto~l faptei, adica sa nu fie considerati participanti.
Coautoratul este forma de participatie in care la savar§irea unei fapte
prevazute de legea penala §i-au adus contributia in mod nemijlocit doua sau mai
multe persoane.
Coautoratul nu presupune existenta §i a altor participanti - instigatori,
complici -, dar nici nu ii exclude, fiind deci, deopotriva, posibila participatia
sub forma coautoratului rara alti participanti, precum §i atunci cand alaturi de
coautori la savar§irea aceleia§i fapte prevazute de legea penala au contribuit §i
alti participanti - instigatori §i complici.
575. Conditiile specifice coautoratului. a) Coautoratul presupune con-
tributia a eel putin doua persoane la comiterea faptei, contributii ce reprezinta
elementul material al laturii obiective a infractiunii.
Activitatile coautorilor de executare nemijlocita a in~actiunii nu trebuie
sa fie identice, ci sa se completeze intr-o activitate unica2 . In mod constant s-a
decis in practica judiciara ca sunt acte de coautorat loviturile aplicate de mai
multe persoane victimei, in cadrul unei hotarari infractionale comune, de omor,
chiar daca nu toate loviturile au fost mortale3 •
Tot acte de executare de coautorat - s-a decis in practica judiciara - sunt
§i cele prin care se contribuie indirect la comiterea faptei, cum sunt actele prin
care se face imposibila rezistenta, apararea victimei, care impiedica energiile ce
tind sa combata producerea rezultatului4 •
1 de altfel, nu cunosc restrangeri.
I. Pascu, in Explicafii preliminare ... , op. cit., vol. I, p. 499.
2
Ase vedea, pe larg, Practicajudiciara ! ... , op. cit., p. 5.
3 1
V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 193; V. Papadopol, in Comentariu I, p. 187; T.S.,
s.p., d. nr. 1278/1976, in R.R.D. nr. 11/1976, p. 64.
4 2
T.S., s.p., d. nr. 4065/1971, in R.R.D. nr. 7/1971, p. 16; Ase vedea ~i Stelian Ivan,
Unele criterii de delimitare a coautoratului de complicitate la infracffunea de tlilharie, in
R.D.P. nr. 2/ 1994, pp. 57-60.
390
In cazul infractiunii complexe, coautoratul se poate realiza prin acte de
executare diferite, corespunzator actiunilor ce constituie elementul material al
laturii obiective a acestei infractiuni. Vor fi deci coautori ai infractiunii com-
plexe de talharie doi participanti care §i-au impartit rolurile in comit~rea faptei:
unul dintre inculpati a amenintat cu cutitul, iar celalalt a deposedat victima de
bunurile ce le avea asupra sa 1•
Contributia coautorilor la savar§irea faptei prevazute de legea penala
poate fi concomitenta sau succesiva. Sub acest aspect, se poate sustine ca nu
influenteaza existenta coautoratului momentul cand contribuie coautorii la
savar§irea faptei.
b) Sub raport subiectiv, coautoratul ca forma a participatiei proprii presu-
pune savar§irea actelor de executare de catre toti participantii cu aceea§i forma
de vinovatie: fie intenfia, fie culpa. In literatura juridica se sustine §i opinia ca
in cazul infractiunilor din culpa nu poate exista coautorat, raptuitorii care
actioneaza din culpa sunt autori ai unor infractiuni distincte 2 .
576. Infracfiuni ce nu pot fl comise in coautorat. Dupa elementul ma-
terial al infractiunii, nu pot fi comise in coautorat infraqiunile ce presupun in-
acfiunea (infractiuni omisive proprii), cand obligatia de a indeplini o actiune, o
activitate de a ie§i din pasivitate, este personala (de ex.: nedenunfarea - art. 266
C.p.). Daca obligatia de a face este impusa unui organ colectiv, in caz de
omisiune a indeplinirii acestei obligatii, membrii colectivului vor fi coautori ai
faptei 3 •
Nu pot fi comise in coautorat infractiunile ce presupun un subiect calificat
(gestionar, functionar) decat daca raptuitorii au calitatea ceruta de lege. In astfel
de situatii cand contributia tuturor participantilor este realizata prin acte de
executare directa, fapta va fi incadrata dupa calitatea subiectului calificat, iar
ceilalti participanti, neavand calitatea ceruta de lege, vor fi considerati complici.
Coautoratul nu este posibil nici in cazul infractiunilor ce se comit in per-
sona propria (de ex.: marturia mincinoasa, dezertarea, contaminarea venerica
§.a.). Caracteristica pentru astfel de infractiuni este imprejurarea ca actiunea
tipica, in materialitatea ei, nu poate fi comisa decat de o singura persoana in
acela§i timp.
Infractiunile care nu permit coautoratul ca forma a participatiei penale
permit insa celelalte forme de participatie - instigarea §i complicitatea - , care,
In acest sens, a se vedea: V. Papadopol, in Comentariu I, p. 164; Practica
judiciara ! ... ,op. cit., p. 91.
M. Basarab, op. cit., p. 251.
3
V. Dongoroz, in Explicafii teoretice ale Codului penal roman, vol. I, edi!ia a II-a,
Editura Academiei ~i Editura All Beck, Bucure~ti, 2003, p. 174.
391
 § 3. Instigatorul
577. Notiune. Conform art. 47 C.p., instigator este persoana care, cu
intenfie, determina o alta persoana sa savar.Jeasca o fapta prevazuta de legea
penala.
Instigarea este forma participatiei penale ce consta in fapta de deter-
minare cu intentie, prin orice mijloace, de catre o persoana, numita instigator, a
altei persoane, numita instigat, sa savar~easca o fapt~ pr~vazut~ de legea~ p~nala.
Instigatorului ii apaqine hotararea de a savar~1 o mfracJ~une, h?tarare pe
care o transmite altei persoane, numita instigat, care va savar~t mfractmnea.
Datorita aspectului ca hotararea de a savar~i infractiunea apaqine instiga-
torului, acesta mai este denumit ~i autor moral al infractiunii, spre a-1 deosebi
de instigat, care este autorul material al infractiunii.
578. Condiµile specifice instigarii. Pentru existenta instigarii ca forma a
participatiei penale se cer indeplinite conditiile: . .
a) Efectuarea unei activitati de determinare din partea une1 persoane, m-
stigator, fata de o alta persoana, numita instigat. Determinarea presupune_? ope-
ratie de transplantare, de inoculare in con~tiinta instigatului a hotaram de a
savar~i o fapta prevazuta de legea penala.
Determinarea presupune ~i insu~irea hotararii de a savar~i fapta prevazuta
de legea penala de catre instigat. . . .
Daca in urma activitatii de instigare nu s-a reu~it sa se determme mstlga-
tul sa-~i insu~easca hotararea de a savar~i infractiunea, nu va _exista o instig~r~
perfecta, ci o instigare :fara efect sau neizbutita 1, nu se va reahza, de altfel, mc1
conditia participatiei penale. . functie de rezultatul obtinut in activitatea de determinare ~.a.
Mijloacele prin care se obtine determinarea instigatorului pot fi dmtre cele
mai diverse, de la rugaminti, indemnuri, promisiuni, oferire de cadouri, pana la
~ . 2
constrangerea acestuia .
Instigarea fiind posibila la toate faptele prevazute de leg~a pen~l~, in-
seamna ca ~i activitatea de determinare nu cunoa~te restrangen cu pnvire la
nicio infractiune 3 •
Activitatea de determinare trebuie sa se situeze in timp anterior luarii ho-
tararii de a savar~i fapta de catre autor.
Cand activitatea de determinare la savar~irea unei fapte prevazute de legea
penala are loc fata de o persoana care luase deja hotararea sa savar~easca acea
infractiune, se re~lizeaza o complicitate morala, o intarire a hotararii infractio-
nale luate anterior4 •
1 V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 197; I. Oancea, op. cit., p. 392.
2 T.S., s.p., complet militar, d. nr. 126/1971, in R.R.D. nr. 11/1972, p. 171.
3 T.S., s.p., d. nr. 7357/1970, in R.R.D. nr. 4/1971, p. 176.
4 T.S., s.p., d. nr. 216/1970, in C.D., 1970, p. 382.
392
b) Activitatea de determinare sa priveasca savar~irea unei fapte prevazute
de legea penala. Nu este indeplinita aceasta conditie cand determinarea prive~te
pe un instigat care nu are calitatea ceruta de lege pentru comiterea faptei la care
este determinat (de ex.: nu va fi o determinare la comiterea infractiunii de
dezertare daca instigatul nu are calitatea ceruta de lege - militar).
Determinarea trebuie sa priveasca savar~irea unei fapte concrete prevazute
de legea penala ~i sa se faca in a~a fel incat instigatul sa inteleaga intentia insti-
gatorului.
c) Instigatorul sa actioneze cu intentie. Activitatea de determinare se des-
ra~oara deci, sub raport subiectiv, numai cu intentie, atat directa, cat ~i indi-
recta1 .
Comiterea faptei ~i de catre instigat cu intentie realizeaza conditiile unei
instigari proprii sau perfecte, iar cand instigatul savar~e~te fapta din culpa sau
rara vinovatie, sunt realizate conditiile unei instigari improprii sau imperfecte.
d) Instigatul sa fi savar~it fapta la care a fost instigat ori sa fi realizat eel
putin o tentativa pedepsibila. Conditia este indeplinita ~i atunci cand instigatul a
inceput savar~irea faptei la care a fost determinat, dar ulterior s-a desistat sau a
impiedicat producerea rezultatului.
Daca instigatul nu a trecut la savar~irea faptei, atunci nu este indeplinita
conditia ce o analizam ~i nu se realizeaza forma de participatie a instigarii, iar
activitatea instigatorului poate imbraca forma unei infractiuni distincte.
579. Felurile instigarii. Instigarea poate imbraca diferite forme in functie
de vinovatia cu care instigatul savar~e~te fapta, in functie de modul ~i mijloa-
cele folosite de instigator, in functie de persoanele instigate sau care instiga, in
580. Instigare proprie ~i instigare improprie. Dupa forma de vinovatie
cu care instigatul (autorul) savar~e~te fapta, se <listing:
a) instigare proprie sau perfecta, ce se caracterizeaza prin realizarea unei
concordante sub raport subiectiv intre instigator ~i instigat, in care, cu alte cu-
vinte, ~i instigatul savar~e~te fapta cu intentie;
b) instigare improprie sau imperfecta, ce este caracterizata prin lipsa
coeziunii psihice intre instigator ~i instigat. Instigatul savar~e~te fapta din culpa
,I
sau chiar rara vinovatie (art. 52 alin. 2 ~i 3 C.p.).
581. Instigare simpla ~i instigare calificata. Dupa mijloacele folosite de , I
instigator pentru determinarea instigatului sa savar~easca o fapta prevazuta de
legea penala, se <listing:
1
V. Dongoroz, in Explicafii teoretice ... , op. cit., p. 196; M. Basarab, op. cit.,
pp. 190-191; V. Papadopol, in Comentariu I, p. 170.
393
 a) instigarea simpla, cand mijloacele de determinare sunt simple, obi~nuite,
ca, de ex.: rugaminti, indemnuri etc.;
b) instigarea calificata, cand pentru determinarea instigatului se folosesc
mijloace deosebite, ca: oferirea de daruri, exercitarea de presiuni etc.
582. Unitate ~i pluralitate de instigatori. Dupa numarul persoanelor ce
desfa~oara activitatea de instigare, se <listing:
a) instigarea cu un singur instigator;
b) coinstigarea, care presupune cooperarea mai multor persoane la deter-
minarea unei sau unor persoane sa savar~easca o fapta prevazuta de legea pe-
nala1. Coinstigarea poate fi facuta concomitent sau succesiv. Cand coinstigarea
este facuta succesiv, trebuie dovedit ca toti instigatorii au avut in intentie
determinarea instigatului sa savar~easca aceea~i fapta prevazuta de legea penala.
Consideram ca nu vor fi indeplinite conditiile unei coinstigari cand acti-
vitatea de determinare are loc succesiv, iar instigatul a luat hotararea de a
savar~i fapta prevazuta de legea penala dupa ce a fost determinat de primul
instigator, fiindca activitatea celorlalti nu mai are rol in determinare, ci doar in
intarirea hotararii acestuia - activitate specifica complicelui.
Daca mai multi instigatori, fara a se cunoa~te, desfa~oara separat activitati
2 savar~e~sca_o fapta prevazuta de legea penala, instigarea poate fi:
de determinare asupra aceleia~i persoane, se realizeaza un concurs de instigari .
583. Instigare individuala ~i instigare colectiva. Dupa numarul per-
soanelor fata de care se desfa~oara activitatea de instigare, se <listing:
a) instigarea individuala, cand activitatea de determinare se desfa~oara
asupra unei persoane sau asupra mai multor persoane determinate;
b) instigarea colectiva se caracterizeaza prin instigarea unui numar
nedeterminat de persoane sa savar~easca o infractiune sau infractiuni. Datorita
caracterului sau periculos, dedus din modul de realizare, instigarea colectiva
este incriminata distinct ca infractiune de sine statatoare, sub denumirea de ,,in-
stigare publica" (art. 368 C.p.)3.
1 V. Dongoroz, op. cit., p. 196.
2 V. Papadopol, in Comentariu I, pp. 172, 176.
3 Art. 368 C.p. : ,,(1) Fapta de a fndemna publicul, verbal, fn scris sau prin orice alte
mijloace, sa savar~easca infracfiuni se pedepse}te cu fnchisoare de la 3 Zuni la 3 ani sau cu
amenda, Jara a se putea depa~i pedeapsa prevazuta de lege pentru infracfiunea la
savar~irea careia s-a instigat.
(2) Daca Japta prevazuta fn a/in. (1) este comisa de un functionar public, pedeapsa
este fnchisoarea de la unu la 5 ani ~i interzicerea exercitarii unor drepturi, Jara a se putea
depa~i pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savar~irea careia s-a instigat.
(3) Daca instigarea publica a avut ca urmare comiterea inftacfiunii la care s-a
instigat, pedeapsa este cea prevazuta de lege pentru acea infracfiune".
394
. ;n ~cest caz, instigarea colectiva nu reprezinta neaparat o forma de
part1c1pat1e ~e ar fi c?ndition~ta de ~avar~irea de catre instigat a infractiunii fapt
consumat on eel put~n a u~e1 tentative pedepsibile. Daca o astfel de instigare a
avut :a urm~r~ c~n:11terea mfractiunii, atunci sunt realizate conditiile instigarii
forma a part1c1pat1e1 penale (art. 368 alin. 3 C.p.).
584. Instigare directa ~i instigare mediata. Dupa modul de actiune al
instigatorului pentru determinarea instigatului la savar~irea faptei prevlizute de
legea penala, se <listing:
. . a) i~stigarea dire~ta, in care. instigatorul se adreseaza nemijlocit
mstig~tulm pentru determmarea acestu1a la savar~irea faptei prevazuta de legea
penala;
b) instigarea mediata, cand determinarea are loc prin intermediul altei
persoane. Daca mediatorul transmite hotararea infractionala ~i se limiteaza doar
la ace~t r~l, el devine complice la savar~irea infractiunii 1, iar cand la determi-
narea mstigatului mediatorul are ~i o contributie personala, el devine coinsti-
gator.
585. Instigare evidenta ~i instigare ascunsa. Dupa modul deschis ori
a~c~ns in_ care :ctioneaza instigatorul pentru determinarea instigatului sa
~) mstlgar: evidenta sau 1eschisa sau explicita, in care instigatorul expune
desch1s s~op~l sau, de a-1 convmge la savar~irea faptei pe instigat;
b) mst1gare insidioasa sau ascunsa, cand instigatul ia hotararea de a
savar~i_ fapta prevazuta de legea penala fara sa con~tientizeze ca a fost
determmat la aceasta de catre o alta persoana care i-a ascuns rolul ei in luarea
hotararii de a comite fapta.
586. Instigare izbutita ~i instigare neizbutita. Dupa rezultatul obtinut in
d~t~rminarea instigatului la savar~irea faptei prevazute de legea pen~la, se
d1stmg:
. a) ~nst~garea cu eject pozitiv, reu~ita, cand instigatorul a reu~it sa deter-
mme ~e mstigat sa-~i insu~easca hotararea de a savar~i fapta prevazuta de legea
penala;
. b ~ instig__a~ea cu eject negativ, in care instigatorul nu a reu~it sa determine
pe ms:1g~t sa_ ia hotararea de a savar~i fapta prevazuta de legea penala. In
~ceasta s1tuat1e. nu sunt indeplinite conditiile instigarii, iar persoana care a
mc~rc~t determ~narea nu este un participant2. in mod special, daca incercarea
de mstigare (ne1zbutita) s-a fa.cut prin constrangere sau corupere, faptuitorul va
putea raspunde ca autor al infractiunii de fncercare de a determina sawir~irea
1
V. Papadopol, in Comentariu I, p. 173.
2
I. Oancea, op. cit., pp. 395-396.
395

unei infractiuni (art. 370 C.p.) sau de influenfare a declaraf~il_or \a1:. 272 C.p.).
Un alt exe~plu de instigare ce nu reprezinta o forrna a part1c1pat1e1 pe~adle este
• v368 1· 1 C p t-fanta de a m emna
infractiunea de instigare pubhca - art. am. :. · V' r V v V
•' l erbal fn scris sau prin orice alte ml)loace, sa s~var§ea~ca
f:j.~~;~ni~.. ), in' care, de asemenea, ,,instigatorul" este autorul fapte1 respective
prevazute de legea penala.
§ 4. Complicele
587. Notiune. Conform art. 48 C.p., (1) Comp/ice est~ persoana ~are, cu
intenfie, fnlesne§te sau ajuta fn orice mod la savar§irea unez fapte prevazute de
/egea penala. . A
(2) Este de asemenea comp/ice persoana care_ pror:zzte, znaznte sa~ zn
timpul savar§irii faptei, ca va tainui bunurile provenzte ~zn ac~a~ta sau ca va
favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savar§irea faptez promzszunea nu este
fndeplinita. f: t
V .
A privire la locul ~i timpul unde urrneaza sa fie savar~ita fapta, intarirea hotararii
Complicitatea este forrna participatiei penale ce c~ns:aA m . ap a unei
persoane, numita complice, care cu intentie inlesne~te sau aJ~ta 1~ 0~1ce mod ~a
comiterea unei fapte prevazute de legea penala ori_ pro~rute, mamte sa~ m
timpul savar~irii faptei, ca va tainui bunurile provemte. dm ac~a~ta sau ca va
favoriza pe faptuitor, chiar daca, dupa savar~irea fapte1, prom1smnea nu este
indeplinita. ·· f
Spre deosebire de celelalte forrne de participatie_- ~oaut~r~t ~~ ms _igare --:-,
1 are loc inainte de comiterea faptei prevazute de legea penala sau eel mai tarziu
complicitatea reprezinta O contributie indirecta, medrnta la sava~~~ea mfract -
unii, de aceea, este considerata forrna de participatie secundara m raport cu
celelalte 1 .
588. Conditiile specifice complicitatii
a) Fiind fo~a de participatie secundara, complicitatea ?resupune ~ept
conditie de baza a existentei sale comiterea de catr~ autor a unei fapt: ~re:azute
de le~ea penala2. Este indeplinita conditia ~i atunc1 cand autorul a savar~1t doar
o tentativa pedepsibila. . . .v.
b) o alta conditie prive~te savar~irea de catre compl_1ce a ~nor activ1tat1
menite sa inlesneasca, sa ajute pe autor la savar~irea fapte1 prevazute de legea
penala. A A . t0
Activitatea complicelui, potrivit legii penale, poate cvons~a ~t~t m a1u. ~
sau fnlesnire la savar~irea faptei prevazute de legea penala, cat ~1 m promzsz-
1 v. Papadopol, in Comentariu I, p. 179.
2 T.j. Hunedoara, d.p. nr. 54/1974, in R.R.D. nr. 5/1975.
396
unea de tainuire a bunurilor provenite din aceasta ori de favorizare a
faptuitorului.
Contributiile complicelui la savar~irea faptei de catre autor sunt mediate,
A
prin ele nu se realizeaza elementul material al acesteia.
Sub acest aspect, se cuvine subliniata ideea ca actele de complicitate nu
sunt indispensabile comiterii faptei de catre autor.
in literatura juridica de specialitate 1 se face deosebire intre contributiile
complicelui care constau in activitati de inlesnire sau de ajutor la savar~irea
faptei ori de promisiune de tainuire sau favorizare a faptuitorului, ca momente
distincte in raport de savar~irea faptei.
,Jnlesnirea" prive~te activitatile complicelui desfa~urate anterior comiterii I,
faptei prevazute de legea penala care se situeaza in faza de pregatire a savar~irii
• A
acesteia. inlesnirea poate consta atat in activitati materiale de procurare a : I
mijloacelor, a instrumentelor, adaptarea acestora pentru savar~irea faptei, ca, de
ex.: procurarea arrnei, a cutitului, a cheilor ce vor fi folosite etc., cat ~i in ac-
tivitati ce reprezinta o contributie morala, ca: procurarea de inforrnatii cu
infractionale prin sfaturi etc.
,,Ajutorul" dat de complice prive~te activitatile desfa~urate de acesta in
timpul executarii faptei de catre autor2, ajutor ce poate consta in oferirea armei
cu care se savar~e~te fapta, deschiderea unei u~i prin care autorul poate fugi de
la locul faptei, indemnul de a continua savar~irea faptei 3 , asigurarea pazei4
pentru a da alarma in caz de descoperire a faptei etc.
,,Promisiunea de tainuire a bunurilor sau de favorizare a faptuitorului"
pana in momentul comiterii acesteia ~i reprezinta o incurajare a autorului in
comiterea faptei, indiferent daca promisiunea se realizeaza sau nu.
Neindeplinirea de catre complice a promisiunii de tainuire a bunurilor sau
de favorizare a faptuitorului nu inlatura calificarea acestor activitati ca acte de
complicitate fiindca au reprezentat pentru autor o incurajare, o intarire a
hotararii de a comite fapta.
in literatura de specialitate s-a sustinut corect ca reprezinta o promisiune
de tainuire sau favorizare - ~i deci complicitate - promisiunea de nedenuntare
1
V. Papadopol, in Comentariu I, p . 181.
2
In sens contrar, a se vedea C.S.J., s.p., d. nr. 5161/2001, in R.D.P. nr. 2/2003,
pp. 157-158, prin care s-a decis: ,,Sustragerea, intr-o aglomeratie de persoane, a portofelului
din buzunarul partii vatamate ~i transmiterea de indata a acestuia celui de-al doilea
faptuitor, cu scopul de a asigura insu~irea lucrului, fara riscul descoperirii, constituie ~i
pentru eel din urma coautorat la actiunea de furt, iar nu complicitate la acesta".
3
T.S., s.p., d. nr. 7357/1970, in R.R.D. nr. 10/1971, p. 176.
4
T.S., s.p., d. nr. 4728/1971, in R.R.D. nr. 7/1972, p. 157.
397
:facuta de persoana care potrivit legii, ar avea obligatia sa denu~te sa:v!r~irea
faptei, deoarece ~i prin aceasta se incurajeaza intr-un fel autorul sa com1ta fapta
-
pentru care 1uase h otararea
A I
. . . _ .. . _ A
c) in sfar~it, o ultima conditie de existenta a com~hc1_tat11 yr~ve~te s~var-
~irea actelor de ajutor sau de inlesnire numai cu int~n(l: ~irecta, m?1~e_c:a sau
chiar intentie depa~ita. Participarea sub forma comphc1tatn este pos1b1la m ca-
zul infracti~nilor praeterintentionate daca se dovede~te ca in raport cu rez_ultatul
mai grav complicele a avut o pozitie subiectiva similara, ace~a a autorulm~ .. _ ..
Vinovatia sub forma intentiei este necesara pentru ex1stenta comphc1tatn
numai pentr~ complice, nu ~i pentru autorul fapt~i, care poate !av~r~~ f~pta ata:
cu intentie in acest caz, complicitatea fiind propne sau perfecta, cat ~1 dm culpa
sau far~ ~inovatie, cand participatia este improprie sau imperfecta (art. 52
alin. 2 ~i 3 C.p.).
589. Felurile complicitatii. Complicitatea poate fi de mai multe feluri,
care se diferentiaza dupa natura ajutorului dat la savar~irea_ ~aptei pre~azute de
legea penala, dupa modul ~i momentul in care se acord~ spr:J~nul, dupa aspectul
dinamic al contributiei complicelui, dupa forma de vmovat1e cu care autorul,
sprijinit de complice: savar~e~te fapta. Dupa aceste criterii, complicitatea cunoa~te
ca modalitati:
a) co~plicitatea materiala ~i morala; . . _. .
b) complicitate prin ajutorare sau inlesnire ori prin prom1smne de tammre
a bunurilor sau de favorizare a :faptuitorului;
c) complicitatea la pregatirea ~i la executarea faptei;
d) complicitate nemijlocita ~i mediata;
e) complicitate prin actiune ~i prin inactiune;
f) complicitate proprie ~i improprie.
590. Complicitate materiala ~i complicitate morala. Dupa natura ajuto-
rului dat la savar~irea faptei, complicitatea poate fi: materiala ~i mo~~la. . citate ~i instigare la complicitate.
a) complicitatea materiala consta in realizarea de _acte de spnJm maten_~l
ca: procurarea de instrumente, de mijloace, adaptarea mstrumentelor sau m1J-
loacelor pentru savar~irea faptei, inlaturare de obstac_~~e etc.; A •
b) complicitatea morala consta in acte de spnJm mo~al _m vederea_reah~
zarii laturii subiective a infractiunii, ca: promisiunea de tammre a bununlor ~1
de favorizare a faptuitorului, procurarea de date, i~form~tii cu ~rivire la l~~u~:
timpul unde urmeaza sa fie savar~ita fapta, intanrea ~1 mentmerea hotaram
infractionale etc.
1 D.V.Zlatescu, Jnfracfiunea de omisiune a denunfiirii, in J.N. nr. 6/1968, p. 1038.
2T.S., Col. p., d. nr. 1966/1968, in C.D., 1968, pp. 247-24~ T.S., Col. p., d.
nr. 211/1967, in R.R.D. nr. 5/1967, p. 167.
398
591. Complicitate prin inlesnire sau ajutor la savar~irea faptei pre-
vazute de legea penala ~i complicitate prin promisiunea de tainuire a bunu-
rilor sau de favorizare a faptuitorului. Aceste modalitati sunt prevazute in
dispozitiile art. 48 C.p. ~i reprezinta, totodata, contributii ale complicelui la
savar~irea faptei prevazute de legea penala, ce se diferentiaza intre ele dupa
natura contributiei, momentul in care se realizeaza contributia ( a se vedea, mai
sus, conditiile complicitatii - lit. b ).
592. Complicitate la pregatirea comiterii faptei ~i complicitate la
executarea faptei. Dupa momentul in care se acorda ajutorul la comiterea
faptei, complicitatea poate fi:
a) complicitate la pregatirea savar$irii faptei prive~te activitatile compli-
celui pentru pregatirea faptei, acte care pot fi, la randul lor, de natura morala
sau materiala. Complicitatea la pregatirea faptei mai este cunoscuta ~i sub
denumirea de complicitate anterioara;
b) complicitate la executarea faptei prive~te actele executate de comp lice
prin care se da sprijin autorului, in momentul savar~irii faptei, ca, de ex.:
incurajarea faptuitorului, deschiderea unei u~i, oferirea unei arme etc.
Cand contributia complicelui prive~te ajutorul dat in timpul executarii
faptei, complicitatea se mai nume~te ~i concomitenta 1•
593. Complicitate nemijlocita ~i complicitate mediata. Dupa modul di-
rect sau indirect in care se realizeaza contributia complicelui la savar~irea
faptei, se <listing:
a) complicitatea nemijlocita, in care complicele acorda sprijin direct auto-
rului;
b) complicitatea mediata, cand sprijinul este dat prin intermediul altui
participant (instigator sau alt complice). Complicitatea mijlocita se poate realiza
in trei modalitati diferite 2 : complicitate la instigare, complicitate la compli-
594. Complicitate prin actiune ~i complicitate prin inactiune. Dupa
aspectul dinamic 3 al contributiei complicelui la savar~irea faptei prevazute de
legea penala, se <listing:
a) complicitatea prin acfiune (comisiva), cand complicele acorda ajutor
prin actiune, ca, de ex.: aduna informatii, ofera instrumente etc.;
1
V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 206. A se vedea ~i Stelian Ivan, Unele criterii de
delimitare a coautoratului de complicitate la infracfiunea de tt'ilhiirie, in R.D.P. nr. 2/1994,
pp. 57-60.
2
Ase vedea C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 477.
3
V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 206.
399
 b) complicitate prin inacfiune, cand ajutorul complicelui consta in neinde-
plinirea unor obligatii legale, ca: neinchiderea unei ferestre prin care autorul sa
patrunda intr-o incapere pentru a fura ~.a.
595. Complicitate proprie ~i complicitate improprie. Dupa forma de
vinovatie cu care autorul savar~e~te fapta, complicitatea poate fi:
a) proprie, cand autorul savar~e~te fapta cu intentie, cand se realizeaza
coeziunea psihica intre complice ~i autor;
b) improprie, cand autorul savar~e~te fapta din culpa sau :fara vinovatie.
§ 5. Participatia improprie
596. Notiune ~i caracterizare. Participatia improprie, sau imperfecta,
este acea forma a participatiei penale la care persoanele care savar~esc cu
vointa comuna o fapta prevazuta de legea penala nu actioneaza toate cu aceea~i
forma de vinovatie 1 .
In cazul participatiei improprii, contributiile participantilor la comiterea
faptei prevazute de legea penala sunt realizate sub diferite forme de vinovatie,
2
unii actioneaza cu intentie, altii din culpa, iar altii chiar :fara vinovatie .
Participatia improprie este posibila la toate formele de participatie, adica
poate exista sub forma coautoratului, a instigarii ~i a complicitatii.
Spre deosebire de participatia proprie, in care participantii actionau cu in-
tentie -, iar in cazul coautoratului ~i din culpa -, in cazul participatiei improprii
din, intentie actioneaza coautorul, instigatorul ~i complicele, iar autorul poate
actiona din culpa sau :fara vinovatie.
Reglementarea in legislatia penala romana a participatiei improprii este o
reflectare a conceptiei realiste, ~tiintifice, din doctrina, potrivit cu care unitatea
in raport cu care se apreciaza contributiile mai multor persoane este fapta pre-
vazuta de legea penala, la savar~irea careia participantii pot actiona cu intentie,
altii din culpa ~i altii :fara vinovatie.
In Codul penal din 193 7, ca ~i in legislatiile penale ale altor tari, precum ~i
in literatura de specialitate romana ~i straina, participatia penala a fost conce-
puta ca o contributie la comiterea unei infractiuni, indiferent ca se numea crima
sau delict (s.n.), conceptie care impunea ca fapta sa fie calificata infractiune in
raport cu autorul ei. Ciind autorul saviir~ea fapta :fara vinovatie, nu era infrac-
tiune nu ii era imputabila dar nu putea sa fie imputabila nici eventualilor
, ' ' c) modalitatea culpa ~i intenfie, in care contributia participantului este din
participanti (instigatori, complici) a caror contributie trebuia sa fie la comiterea
unei infractiuni.
1 M. Basarab, op. cit., p. 279.
2 A. Dincu, op. cit., p. 269.
400
Pentru a ie~i din acest impas, in doctrina penala romana (prof. Vintila
Dongoroz) Ji ince~and cu Codul penal 1969, s-a oferit solutia ~tiintifica, a~a
cum s-a aratat ma1 sus, a conceperii participatiei penale ca o contributie la
savar~irea unei fapte prevazute de legea penaHl ~i in raport cu care :fap~itorii I
pot avea forme diferite de vinovatie ori participa chiar :fara vinovatie. I I
Contributia :faptuitorilor este, a~adar, la comiterea faptei prevazute de legea
penala, care fapta poate fi infractiune in raport cu fiecare faptuitor, in functie de
vinovat~a fiecarui~, ori poate fi infractiune doar in raport cu coautorul, in;tiga-
to~l ~n c~ ~omphcele, dar nu ~i cu autorul faptei, care poate savar~i fapta chiar
fara vmovat1e.
Prin reglementarea participatiei improprii s-au dat solutii diferitelor situatii
ivite i~ practica, inlaturandu-se, totodata, fictiunile la care s~a recurs in doctri~a
penala a ,,autorului mediat" pentru a face posibila sanctionarea instigatorului
care a determinat cu intentie pe instigat sa savar~easca o fapta prevazuta de
legea penala, iar acesta a savar~it fapta :fara vinovatie.
Teza ,,autorului mediat", ,,a autorului de la distanta", ,,a autorului de mana
lunga~' (lonf!a manus), cum mai este cunoscuta in doctrina penala, presupune in
esenta cons1derarea ca autor mediat al faptei pe instigatorul care determina cu
intenti~ p~ o a~t~ per~oan~ sa savar~easca o fapta ~i care savar~e~te acea fapta,
dar :fara vmovat1e, fond: 1responsabil, minor sub 14 ani, in stare de intoxicatie
ori in eroare. Cum fapta nu era infractiune in raport cu autorul ei ~i instigato~l
nu putea_ fi participant decat la o infractiune, s-a propus solutia ca instigatorul sa
fie cons1derat autorul mediat, care s-a folosit de autorul adevarat ca de un
instrument. Aceasta teorie a ,,autorului mediat" are ~i inconveniente in cazul
instig~rii la o fapta ce presupune un subiect calificat (ruda, sot) ~i care ar
savar~1 fapta :fara vinovatie (de ex.: instigarea unui iresponsabil sa comita un
incest ~i daca incestul s-a savar~it ar urma sa fie considerat autor mediat
instigatorul care nu se afla in raporturi de rudenie cu persoanele respective).
597. Modalitatile participatiei improprii. Dupa natura contributiei la
savar~irea faptei prevazute de legea penala ~i in raport cu vinovatia cel~i care
i~i ad~ce contributia, se pot distinge urmatoarele modalitati ale participatiei im-
proprn:
~ a). mod~litatea intenfie ~i culpa, in care contributia participantului este
data cu mtentie la fapta savar~ita de autor din culpa;
. b) mod~litat~a int~n{ie ~i lips a de vinovafie, in care contributia participan-
tulm este data cu mtent1e la fapta savar~ita de autor :fara vinovatie;
culpa la fapta savar~ita de autor cu intentie·
, '
1
V. Papadopol, Participafia improprie, in R.R.D. nr. 3/1971, p. 37; V. Dongoroz
in Dongoroz I, pp. 238-239. '
401
 d) modalitatea lipsa de vinovafie ~i intenfie, in care contributia participan-
tului este fara vinovatie la fapta savar~ita de autor cu intentie.
In legislatia penala au fost retinute numai primele doua ca fo~e de_ p~r-
ticipatie, iar ultimele doua sunt de cele mai multe ori lipsite de semmficat1e JU-
ridica, iar alteori gasindu-~i rezolvare in cadrul altor institutii de drept penal,
fara a fi considerate forme de participatie.
598. Modalitatea intentie ~i culpa. In aceasta modalitate, participatia
improprie consta, potrivit disp~zitiilor art. 52 alin. I C.p., in savar~irea ne~ij-
locita, cu intentie, de catre o persoana a unei fapte prevazute de legea_ penala, 1~
care, din culpa (prima ipoteza), contribuie cu acte de executare o alta ~ersoana
~i, potrivit dispozitiilor art. 52 alin. 2 C.p., in determinar~a, inle_smrea sa~
ajutarea in orice mod, cu intentie, la savar~irea din culpa de catre o alta
persoana a unei fapte prevazute de legea penala. . .. . _
Dupa cum lesne se poate observa, activitatile de savar~1re nem1Jloc1ta sunt
specifice coautorului, activitatile de determinare sunt speci~ce instigator~lui,
iar cele de inlesnire sau ajutare sunt specifice complicelui ~1 se desfa~oara cu
intentie, iar autorul savar~e~te fapta din culpa.
'Participatia improprie in aceasta forma imbraca formele: coautorat
impropriu, instigare improprie ~i complicitate improprie. ._ .
Daca fapta savar~ita de autor nu este incriminata cand este savar~1ta dm
culpa, participatia improprie nu este inlaturata, ci doar autorul nu seyed~pse~te,
coautorul, instigatorul ~i complicele se pedepsesc cu pedeapsa prev~zuta pent~
infractiunea intentionata la care au contribuit [de ex.: determmarea une1
perso~ne sa comitil o violare de domiciliu ~i da_ca aut?rul co~ite _ac~asta fapta
din culpa, fapta acestuia (autorului) nu este mfractmne fimdca v10larea de
domiciliu se comite numai cu intentie].
599. Modalitatea intentie ~i lipsa de vinovafie. In aceasta modalitate,
participatia improprie consta, potrivit dispozitiilor art. 52 ~!in. I C.p., ~n savar-
~irea nemijlocita, cu intentie, de catre o persoana a une1 fa~te _prevazute de
legea penala, la care, fara vinovatie (a doua ipoteza), contnbme cu acte ~e
executare o alta persoana ~i, potrivit dispozitiilor _art. ~ 2 ali~. ~ 3 .C.p., _ 1~
determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod cu mtent1e la savar~1rea fara
vinovatie de catre o alta persoana a unei fapte prevazute de legea ~en~la.
Si in aceasta modalitate a participatiei improprii, coautorul, mstig~torul ~1
complicele contribuie la savar~irea faptei cu intenfie, dar autorul com1te fapte
Jara vinovafie, gasindu-se in acel moment, de exemplu, in eroare (art. 30 C.p)
ori sub imperiul unei constrangeri fizice sau moral~ (art. 24. ~1
art. 25 C.p.) ori in stare de intoxicatie (art. 29 C.p.) sau faptu1torul era mmor
(art. 27 C.p.) ori iresponsabil (art. 28 C.p.). . V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 210 ~i urm.; V. Papadopol, in Comentariu I,
Savar§irea nemijlocita, determinarea, inlesnirea, ajutarett in once mod la
savar~irea unei fapte prevazute de legea penala, cu intentie, de catre persoane
402
care savar~esc fapta unele cu intentie, altele din culpa, iar altele fara vinovatie,
realizeaza atat forma participatiei proprii cand autorii au actionat cu intentie, cat
~i forma participatiei improprii, cand autorul ori autorii au actionat din culpa ori
fara vinovatie.
A~adar, participatia improprie poate fiinta alaturi de o participatie proprie 1.
§ 6. Tratamentul penal al participatiei
600. Preliminarii. Stabilirea sistemului de sanctionare a participantilor la
savar~irea unei infractiuni a format obiect de controversa in literatura juridica,
generata de preponderenta care ar trebui acordata aspectului subiectiv sau
obiec!iv al contributiei participantului la savar~irea acesteia.
Intr-o opinie considerand preponderent criteriul subiectiv, cu alte cuvinte
coeziunea subiectiva dintre participantii care au urmarit savar~irea aceleia~i
fapte ~i au avut acela~i tel, s-a sustinut necesitatea parificarii pedepselor
participantilor, adica toti participantii, indiferent de felul contributiei (coautori,
instigatori, complici), sa fie sanctionati cu aceea~i pedeapsa care este prevazuta
de lege pentru autor2. Parificarea pedepselor participantilor nu inseamna
aplicarea aceleia~i pedepse pentru toti, ci doar intre acelea~i limite - maxim
special ~i minim special - prevazute de lege.
S-a repro~at sistemului parificarii ca nu tine seama de realitate, fiindca
savar~irea sub raport subiectiv a infractiunii nu este de aceea§i intensitate in ca-
drul diferitelor contributii ale participantilor. Mai mult, sistemul parificarii nu
ofera solutii in cazul participatiei improprii cand elementul subiectiv nu este
comun tuturor faptuitorilor.
In alta opinie 3, dandu-se preponderenta elementului obiectiv material al
participatiei, deosebirilor cantitative ~i calitative ale contributiilor parti-
cipantilor, s-a sustinut sistemul diversificarii sancfiunilor pentru participanfi.
Diversificarea pedepselor pentru participanti urmeaza a se face pomind de la
pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.
S-a repro~at, printre altele, sistemului diversificarii ca pome~te de la o
baza formala in ierarhizarea contributiilor la savar§irea infractiunii, care in ab-
stract poate fi justificata, dar in cazuri concrete se dovede~te nerealista.
Dintre sistemele preconizate in literatura juridica ~i cunoscute in legis-
.
latiile penale, in Codul penal roman a fost consacrat sistemul parificarii
pedepselor (in cazul participatiei proprii), cu amendamentul ca la stabilirea in
concret a pedepsei sa se tina seama de contributia adusa la savar~irea infrac-
1
V. Papadopol, in Comentariu I, p . 217.
2
p . 194.
3
V. Papadopol, in Comentariu I, p. 195 ~i urm.
403

fiunii, precum ~i de dispozifiile art. 74 C.p. privind criteriile generale de
individualizare a pedepsei.
601. Aplicarea pedepselor in cazul participaµei proprii. Pentru sancfio-
narea participanfilor la savar~irea unei infracfiuni, cu aceea~i forma a vino-
vafiei, in Codul penal roman a fost consacrat (a~a cum am aratat) sistemul
parificarii pedepselor, adica tofi participanfii vor fi sancfionafi cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru infracfiunea comisa de autor (art. 49 C.p.).
A vand in vedere ca la savar~irea unei infractiuni contribufiile participan-
!ilor sub raport obiectiv sunt totu~i distincte, prin lege s-a prevazut obligati-
vitatea ca la stabilirea pedepsei sa se tina seama de contributia fiecaruia la
savar~irea infractiunii ~i criteriile generale de individualizare prevazute in
dispozitiile art. 74 C.p.
Luarea in considerare a contributiei participantilor la savar~irea infractiunii
cu ocazia stabilirii pedepsei concrete de catre instanta judecatoreasca nu apare
numai ca o consecinta a individualizarii pedepselor, ci ~i o obligatie expresa1,
stabilita prin dispozitiile art. 49 C.p., care prevad stabilirea pedepsei in caz de
participatie.
602. Aplicarea pedepsei in cazul coautoratului. Parificarea pedepselor
pentru participanti nu presupune nici chiar in cazul coautoratului aplicarea
aceleia~i pedepse pentru toti autorii, fiind, deopotriva, obligatorii atat criteriile
generale de individualizare prevazute in art. 74 C.p., cat ~i cele prevazute in
art. 49 C.p.
603. Aplicarea pedepsei in cazul instigarii. Instigatorul, potrivit siste-
mului parificarii, se pedepse~te cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor
(art. 49 C.p.). Intre limitele de pedeapsa (minim ~i maxim) prevazute de lege
pentru autor se stabile~te pedeapsa pentru instigator tinand seama de criteriile
generale de individualizare prevazute in art. 74 C.p. ~i de contributia acestuia la
savar~irea faptei.
604. Aplicarea pedepsei in cazul complicitafii. Si in cazul complicitatii
proprii, sistemul de sanctionare este prevazut de art. 49 C.p. (al parificarii
pedepselor). Pedeapsa pentru complice urmeaza a se stabili intre limitele de
pedeapsa prevazute de lege pentru autor pentru infractiunea respectiva, finan-
du-se seama de contributia acestuia la savar~irea infractiunii ~i de criteriile
generale de individualizare a pedepsei.
De~i, in general, contributia complicelui la savar~irea infracfiunii este mai
putin periculoasa decat a autorului sau a instigatorului, acesta nu ar justifica
1 V.
Dongoroz, in Dongoroz I , p. 212.
404
:11'
I ;
I, I
intotdeauna aplicarea unui tratament penal mai bland pentru complice, fiindca ii
uneori se pot ivi situatii in care activitatea complicelui poate apare ca deosebit
de periculoasa, cand aplicarea unei pedepse aspre, mai mari decat pentru autor,
este justificata (de ex. : complicele prezent la savar~irea unor acte violente, fara
intelegere anterioara, strecoara in mana unuia dintre cei care se loveau cutitul
cu care acesta ucide victima). Activitatea complicelui, in exemplul de mai ~us,
este periculoasa daca presupunem ca agresorul ~i victima erau neinarmati ~i se
loveau reciproc cu pumnii ~i palmele.
605. Circumstanfele personale ~i circumstanfele reale. Nofiuni. Cir-
cumstantele sunt imprejurarile in care are loc comiterea faptei prevazute de
lege, imprejurari ce constau in stari, situatii, intamplari, calitati, insu~iri ~i orice
alte date ale realitatii sau date susceptibile sa particularizeze fapta sau pe fap-
tuitor1.
Dupa cum circumstantele privesc fapta sau pe faptuitor, acestea se clasifica
in circumstante reale ~i circumstante personale.
Impartirea circumstantelor in reale ~i personale este importanta in stabi-
lirea pedepsei pentru participanti la savar~irea unei infractiuni.
In adevar, prin dispozitiile art. 50 C.p. s-a pr~vazut: circumstantele
privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra
celorlalti (alin. 1), circumstanfele privitoare la fapta se rasfrang asupra autorului
~i a participantilor numai in masura in care ace~tia le-au cunoscut sau le-au
prevazut (alin. 2). Cum in legislatie nu sunt prevazute care anume imprejurari
sunt circumstante reale ~i care sunt personale, aceasta sarcina a revenit ~tiintei
juridice penale.
606. Circumstantele personale. Circumstantele personale, s-a subliniat
in doctrina penala2 , privesc faptuitorul ~i pot fi in legatura cu atitudinea psihica
a acestuia fata de fapta prevazuta de legea penala la care a contribuit, situatie in
care circumstantele personale sunt subiective. Daca circumstantele personale
privesc particularitatile personalitatii participantului (calitatea de functionar,
militar, starea civila, antecedentele penale ~.a.), aceste circumstante sunt de in-
dividualizare.
Impaqirea circumstanfelor personale in subiective ~i de individualizare
prezinta importanfa deoarece circumstantele de individualizare pot intra in
continutul legal al infractiunii ~i i~i pierd calitatea de circumstante personale,
devin element constitutiv al infractiunii ~i sub acest aspect radiaza (se rasfrang)
fata de toti participantii, in masura in care le-au cunoscut sau le-au prevazut.
1
Idem, p. 220.
2
Ibidem.
405
 607. Circumstanfele reale. Circumstanfele reale 1 sunt legate de imprejurari
anterioare, concomitente sau posterioare savar§irii faptei §i privesc continutul
atenuat sau agravat al faptei, ori fiind exterioare continutului infractiunii
confera faptei caracter mai grav ori mai putin grav in raport de mijloacele
folosite, de imprejurarile de loc, de timp in care fapta s-a savar§it, de rezultatul
produs.
Necunoa§terea circumstantei reale de catre un participant are drept efect
neproducerea agravarii raspunderii penale ca urmare a acestei circumstante.
Comiterea de catre autor a unei infractiuni mai grave decat cea la care a
fost instigat sau la care a fost sprijinit va atrage raspunderea penala a instigato-
rului §i complicelui la infractiunea realizata numai in masura in care rezultatul
mai grav a fost prevazut de ace§tia.
Daca insa autorul comite o fapta mai putin grava decat cea la care a fost
instigat ori sprijinit, de aceasta imprejurare reala vor profita toti (de ex.: autorul
a fost instigat la talharie, dar a realizat numai un furt).
Cand autorul comite o alta fapta decat cea la care a fost instigat ori spri-
jinit de un complice, aceasta imprejurare nu se rasfrange asupra participantilor,
deoarece nu s-a realizat de fapt o participatie. In acest caz instigatorul nu va
raspunde pentru fapta de instigare.
608. Impiedicarea de catre participant a savar~irii faptei. Prin dispo-
zitiile art. 51 C.p. s-a instituit o cauza generala de nepedepsire, de impunitate a
participantului la savar§irea unei infractiuni daca inainte de descoperirea faptei
denunta savar§irea infractiunii, astfel incat consumarea acesteia sa poata fi
impiedicata, sau impiedica el insu§i consumarea acesteia. Prin aceasta dispo-
zitie se incurajeaza participantii, oferindu-li-se impunitate daca impiedica con-
sumarea infractiunii.
Cauza de impunitate prevazuta la art. 51 C.p. (nepedepsirea participan-
tului) se deosebe§te de cauza de nepedepsire prevazuta la art. 34 C.p. (care se
refera la nepedepsirea autorului faptei). Cauza de nepedepsire prevazuta la
art. 34 C.p. se aplica numai autorului, acesta avand in plus posibilitatea de a se
desista de la continuarea savar§irii faptei. In cazul participatiei sub forma
coautoratului, desistarea unuia dintre autori nu are nicio importanta ca.ta vreme
ceilalti autori continua savar§irea faptei §i ajung la consumarea ei. De aceea, in
cazul participatiei, coautorul trebuie efectiv sa impiedice consumarea infrac-
tiunii, nefiind suficient ca el sa se opreasca din executarea infraqiunii prin
des is tare.
Pentru ca impiedicarea savar§irii infractiunii de catre participant sa con-
stituie cauza de impunitate, se cer indeplinite condifiile:
1
Idem, p. 222 ~i urm.
406
a) sa fi inceput executarea faptei de catre autor;
b) dupa inceperea executarii, participantul sa fi intervenit eficient, denun-
tand saviir§irea infractiunii, astfel incat consumarea acesteia sa poata fi
impiedicata sau impiedica el insu§i consumarea infractiunii ·
c) interventia participantului care a dus la ~econ~umarea infractiunii
trebuie sa aiba loc mai inainte de descoperirea infractiunii. Apreciem ci este
indeplinita conditia aratata §i daca autorul nu a cunoscut in momentul
impiedicarii ca fapta sa a fost descoperita.
Cauza de impunitate prevazuta in art. 51 C.p. are in vederc nepedepsirea
participantului pentru tentativa realizata pdna fn momentul interventiei lui care
a fmpiedicat consumarea infracfiunii. Aceasta cauza de nepedepsire este
personala §i nu profita §i celorlalti participanti.
Daca eel care impiedica consumarea infractiunii este insu§i autorul, el va
fi aparat de pedeapsa, iar complicele §i instigatorul vor raspunde penal pentru
tentativa realizata.
In cazul in care la saviir§irea infractiunii participa mai multi coautori §i
numai unul ori unii impiedica consumarea, de aceasta cauza de nepedepsire vor
beneficia numai coautorul ori coautorii care au impiedicat consumarea, iar
ceilalti participanti - coautori, complici, instigatori - vor raspunde penal pentru
tentativa la infractiunea respectiva.
Daca instigatorul impiedica consumarea infractiunii, el beneficiaza de
impunitate cu privire la contributia data ca participant, iar ceilalti participanti
vor raspunde penal pentru tentativa realizata. '
In fine, cand impiedicarea consumarii infractiunii este realizata de com-
p/ice, el va beneficia de impunitate, dar autorul: coautorii, instigatorul vor
raspunde penal pentru tentativa realizata.
Cand tentativa realizata nu se pedepse§te, de aceasta vor profita toti
participantii.
In to,ate cazurile, daca actele indeplinite pana in momentul denuntarii sau
impiedicarii constituie o alta infractiune, participantului i se aplica p~deapsa
pentru aceasta infraqiune (art. 51 alin. 2 C.p.). Participantul nu va fi sanctionat
pentru tentativa realizata, dar va raspunde pentru infraqiunea mai putin grava
care s-a consumat deja. Aceste dispozitii sunt similare cu cele de la art. 34
alin. 2 C.p.
609. Pedeapsa in cazul participafiei improprii. In cazul participatiei
improprii, modalitatea intenfie ~i culpa, pentru sanctionarea participantilor 's-a
consacrat, prin dispozitiile art. 52 alin. 1 teza I §i alin. 2 C.p., ~istemul
diversificarii pedepselor.
Intrucat coautorul, instigatorul §i complicele contribuie cu intentie la
savar§irea faptei, urmeaza sa fie sanctionati cu pedeapsa prevazuta de' lege
pentru fapta comisa cu intentie, iar autorul, deoarece a comis fapta din culpa, va
407
fi sanctionat cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa din ~ulpa. Daca
fapta sivar~ita din culpa nu este in~ri~inata, ~uto1:11. nu va fi ~~dep_s1~. . ..
In modalitatea intenfie ~i lzpsa de vmovatze a part1c1pat1~1 1mpr?prn
(art. 51 alin. 1 teza a II-a ~i alin. 3 C.p.), coau~orul, ~nstigatorul ~1 compl!cele
care au contribuit cu intentie la savar~irea fapte1 prevazut_e de l~gea ~enal~ vor
fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractmnea mtent1?nata.
Deoar~ce autorul a actionat fara vinovatie, el nu va fi tras la raspu~dere
penala _ lipsind temeiul acesteia, savar~irea unei infractiuni (art. 15 alm. 2
C.p.). f: -
In ambele modalitati ale participatiei improprii, fie ca apta prevazu a e
C d
legea penala nu este incriminata ~i ~1:1nci cand_este sav_a~~ita_ ~in culpa, fie ca a
fost savar~ita fara vinovatie, cond1trn de baza a pa:11_c~pat1e1 pe1:ale de a s~
savar~i O fapta prevazuta de legea penala este in~eplm1ta_ pe~tru c_a auto1:11 on
coautorul a savar~it O fapta ce indepline~te cond1tnle. ob1ect~v: d1~ contm~tul
infractiunii (a~a-numita tipicitate obiectiva ~i prima dmtre trasatunle esentrnle
ale infractiunii prevazute in art. 15 alin. 1 C.p). . . . .. _ ~
Si in cazul participatiei improprii sunt mc1dente d1~poz1tnle prevazute 1~
art. 50 ~i art. 51 C.p. privitoare la ~ir_cumstan!el: r_e~.l~ ~1 pe:so~_ale, precum ~1
cele de la impiedicarea de catre part1c1pant a savar~1m mfractmnn.
408
Titlul III
Raspunderea penala
CAPITOLULI
Raspunderea penala - institufie
fundamentala a dreptului penal
Secfiuneal
CONSIDERATII GENERALE
610. Notiunea de ,,raspundere penala". Raspunderea penala este
institutia juridica fundamentala a dreptului penal care, alaturi de institutia
infractiunii ~i institutia sanctiunilor, formeaza pilonii oricarui sistem de drept
penal 1.
2
A~a cum s-a aratat in Titlul II privind infractiunea
, , intre cele trei institutii
,
fundamentale exista o stransa interdependenta. Infraqiunea, ca fapta pericu-
loasa, interzisa prin norma penala, atrage prin savar~irea ei raspunderea penala,
infractiunea fiind temeiul raspunderii penale (art. 15 alin. 2 C.p.), iar stabilirea
raspunderii penale fara a atrage aplicarea pedepsei ar lasa raspunderea penala
fara obiect. Corelatia este ~i inversa, adica aplicarea pedepsei nu poate fi
justificata decat de existenta raspunderii penale a infractorului, iar raspunderea
penala nu se poate intemeia decat pe savar~irea unei infractiuni 3.
Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice ~i reprezinta con-
secinta nesocotirii dispozitiei normei juridice penale.
In adevar, realizarea ordinii de drept in general, ca ~i a ordinii de drept
penal presupune din partea tuturor destinatarilor legii, o conduita conforma cu
dispozitiile legii, pentru normala desfa~urare a relatiilor sociale.
Realizarea ordinii de drept penal are loc prin respectarea de catre marea
majoritate a destinatarilor legii penale a dispozitiilor sale, in cadrul raporturilor
de conformare. Pentru cei care nu-~i conformeaza conduita dispozitiilor nor-
melor penale savar~ind fapte interzise, restabilirea ordinii de drept incalcate ~i
1
I. Oancea, in Dongoroz I, p. 99.
2 A se vedea explicatiile din Titlul II, Capitolul I din prezentul curs.
3 C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 327.
409
realizarea implicit a ordinii de drept are loc prin constrangere in cadrul unui
raport juridic penal de conflict. . . .
Raspunderea penala apare, a~adar, ca fiind insa~i raportul Jund1c penal de
conflict, de constrangere, raport juridic complex, a~a cum s-a aratat, cu drepturi
~i obligatii specifice pentru subiectele participante .
1
.
In acela~i sens, este definita raspunderea penala ~i in doctnna penala re-
centa, ca fiind: ,,raportul juridic penal de constrangere, nascut ca urmare a savar-
~irii infractiunii, intre stat, pe de o parte, ~i infractor, pe de alta parte, raport
complex al carui continut il formeaza dreptul statului, ca reprezentant al socie-
tatii de a trage la raspundere pe infractor, de a-i aplica sanctiunea prevazuta
p~n~ infractiunea savar~ita ~i de a-1 constr~nge sa o execute, pre~u~ ~i o_bligat~a
infractorului de a raspunde pentru fapta sa ~1 de a se supune sanct1un11 aphcate, m
vederea restabilirii ordinii de drept ~i restaurarii autoritatii legii".
Intrucat unicul temei al raspunderii penale il formeaza savar~irea unei in-
fractiuni, in cadrul raportului juridic penal de conflict urmeaza sa se stabileasca:
existenta faptului care da na~tere raspunderii penale, adica a faptei interzise;
sanctiunea corespunzatoare ce urmeaza sa fie aplicata infractorului ~i executata
de acesta.
In legislatia penala in vigoare, raspunderea penala este prevazuta atat pentru
persoana fizica, cat ~i pentru persoana juridica.
Secfiunea a II-a
PRINCIPIILE RASPUNDERII PENALE
§ 1. Notiunea ~i cadrul principiilor raspunderii penale
611. Notiune. Prin principii ale raspunderii penale se inteleg acele idei de
baza, diriguito~re, ce se regasesc in normele de reglementare a raspunderii penale.
Ca institutie fundamentala a dreptului penal, ~i raspunderea penala este
strabatuta de principiile fundamentale ale dreptului penal care capata un carac-
ter specific in raport cu aceasta.
612. Cadrul principiilor. In doctrina penala2 nu exista unanimitate cu
privire la numarul ~i cadrul principiilor raspunderii penale. ..
Intr-o opinie, sunt retinute ca principii fundamentale ale reglementaru
raspunderii penale: infractiunea unic temei al raspunderii penale, legalitatea
raspunderii penale, individualizarea judiciara a raspunderii penale.
1 I.Oancea, op. cit., p. 419.
2
Idem, pp. 420-421.
410
In alta opinie 1, intemeiat, este largita sfera principiilor, adaugandu-se: princi-
piul umanismului raspunderii penale, personalitatii raspunderii penale, inevita-
bilitatii raspunderii penale, unicitatii raspunderii penale, prescriptibilitatii
raspunderii penale.
Desigur ca unele dintre aceste principii nu sunt numai ale raspunderii
penale, ci pot fi ale dreptului penal, ca ~i ale intregului sistem de drept, dar
capata in domeniul raspunderii penale un caracter particular, specific.
§ 2. Principiile raspunderii pcnale in special
613. Principiul legalitatii raspunderii penale. Principiul legalitatii,
dupa cum se ~tie, este un principiu fundamental al intregului sistem de drept ~i
al dreptului penal. In domeniul raspunderii penale principiul legalitatii presu-
pune ca na~terea, desfa~urarea, ca ~i solutionarea raportului penal are loc pe
baza legii ~i in stricta conformitate cu aceasta.
Legalitatea raspunderii penale presupune legalitatea incriminarii ~i lega-
litatea sanctiunilor de drept penal.
614. lnfractiunea este unicul temei al raspunderii penale. Este prin-
cipiul care i~i gase~te deplina consacrare in dispozitiile art. 15 alin. 2 C.p. ~i
presupune ca raspunderea penala se intemeiaza numai pe savar~irea unei
infractiuni, adica a unei fapte prevazute de legea penala, savar~ita cu vinovatia
ceruta de lege, nejustificata ~i imputabila celui care a savar~it-o. Este ~i un
principiu fundamental al dreptului penal.
615. Principiul umanismului. In domeniul raspunderii penale principiul
umanismului i~i gase~te expresie in conditiile ~i continutul constrangerii juri-
dice, care intervine in cazul savar~irii infractiunii. Principiul se desprinde din
mai multe dispozitii ale Codului penal privind sistemul de pedepse, nepre-
vederea pedepsei cu moartea, interzicerea torturii, prevederea unor masuri de
individualizare a raspunderii penale fara aplicarea pedepsei (renuntarea ori
amanarea aplicarii pedepsei), prevederea pentru destinatarii legii penale a unor
exigente carora ace~tia li se pot conforma.
616. Principiul raspunderii penale personale. Acest principiu a fost
examinat ~i in cadrul principiilor fundamentale ale dreptului penal ~i il
mentionam ~i aici fiindca se constituie ca o garantie a libertatii persoanei2 •
Principiul raspunderii penale personale presupune ca raspunderea penala
revine numai persoanei care a savar~it ori a participat la savar~irea unei infrac-
tiuni. Raspunderea penala nu poate interveni pentru fapta altuia, dupa cum nu
1
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 334 ~i urrn.
2
A se vedea ~i explicatiile din Titlul I, Capitolul I, din prezentul curs.
411
poate fi coiectiva, adica pentru fapta unei persoane sa raspunda un colectiv,
grup (familie, etnie etc.).
617. Principiul unicitafii raspunderii penale. In conformitate cu acest
principiu, raspunderea penala pentru o fapta savar~ita este unica, adica se. sta-
bile~te o singura data, iar daca raportul juridic de raspundere penala se stmge
prin modurile prevazute de lege, acesta nu se mai poate relua in viitor.
Corespunzator acestui principiu al unicitatii raspunderii penale ~i in Codul
de procedura penala s-a consacrat expres principiul ne bis in idem prin
dispozitiile art. 6, care prevad: ,,nicio persoana nu poate fi urmarita sau
judecata pentru savdr$irea unei infracfiuni atunci cand fafa de acea persoana
s-a pronunfat anterior o hotarare penala definitiva cu privire la aceea~i fapta,
chiar ~i sub alta fncadrare juridica".
618. Principiul inevitabilitafii raspunderii penale. Acest principiu pre-
supune ca oricine savar~e~te o infractiune trebuie sa raspunda penal. Raspunde-
rea penala este o consecinta inevitabila a savar~irii unei infractiuni. . .
Inlaturarea raspunderii penale in cazurile prevazute de lege (ammst1e,
lipsa plangerii prealabile, impacarea, prescriptie ~.a.) nu diminueaza importanta
principiului care corespunde ~i principiului egalitatii tuturor persoanelor in fata
legii penale.
Principiul inevitabilitatii raspunderii penale este realizat de principiul ofi-
cialitatii actiunii penale in vederea tragerii la raspundere penala a infractorului
~i car~ fun~tioneaza pentru marea majoritate a infractiunilor 1. In acest sens sunt
de mentionat ~i dispozitiile Codului de procedura penala care prevad obligati-
vitatea punerii in mi~care ~i a exercitarii actiunii penale 2 •
619. Principiul individualizarii raspunderii penale. Potrivit acestui
principiu, raspunderea penala trebuie sa fie diferentiata in functie de gravitatea
infractiunii, de persoana infractorului pentru a asigura atat sanctionarea corecta
a infractorului, cat ~i realizarea preventiunii generale ~i speciale.
Individualizarea raspunderii penale are loc in conformitate cu legea care
consacra dispozitii speciale privitoare la individualizarea pedepsei ( art. 74-106
C.p.).
620. Principiul prescriptibilitafii raspunderii penale. Raspunderea pe-
nala, ca mijloc de realizare a ordinii de drept prin constrangere, pentru a fi efi-
1
Principiul oficialitatii actiunii penale nu functioneaza la infractiunile pentru care
actiunea penala se pune in mi~care la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
2
Art. 7 C.p.p.: ,,(1) Procurorul este obligat sci punci fn mi§care §i sci exercite
acfiunea penalci din oficiu atunci cand existci probe din care rezulta scivar§irea unei
infracfiuni §i nu existci vreo cauzci legalci de impiedicare (. ..)".
412
cienta, tre~uie sa intervina prompt, cat mai aproape de momentul savar~irii in-
fractiunii . In acest fel se realizeaza atat preventiunea speciala, cat ~i generala, se
creeaza sentimentul de securitate a valorilor sociale, se restabile~te ordinea de
drept incalcata, se intare~te increderea in autoritatea legii.
Cu cat raspunderea penala intervine mai tarziu fata de data savar~irii in-
fractiunii, cu atat eficienta ei scade, rezonanta sociala a infraqiunii se stinge
treptat, iar stabilirea raspunderii penale pentru infractiunea care aproape a fost
uitata, ale carei urmari au putut fi reparate, inlaturate sau ~terse prin trecerea
timpului nu mai apare ca necesara . Pe langa aceste aspecte, nu trebuie neglijata
nici situatia infractorului care s-a aflat in tot acest interval sub amenintarea
raspunde;ii penale, care s-a putut indrepta ~i deci nu mai este necesara stabilirea
raspunderii penale ~i a pedepsei. Iata argumente care justifica o limitare in timp
a raspunderii penale.
Daca raspunderea penala nu a fost stabilita intr-un anumit termen de la
savar~irea infractiunii, aceasta se prescrie, adica se stinge dreptul de a mai fi
stabilita raspunderea penala.
In legislatia penala romana au fost prevazute dispozitii prin care este
stabilita prescriptia raspunderii penale 1 pentru aproape toate infraqiunile,
exceptie racand doar infractiunile de genocid, contra umanitatii, de razboi,
infraqiunile de omor (art. 188 ~i art. 189 C.p.) ~i infractiunile intentionate
urmate de moartea victimei2 pentru care s-a prevazut imprescriptibilitatea atat a
raspunderii penale, cat ~i a executarii pedepsei (art. 15 3 alin. 2 ~i art. 161 alin. 2
C.p.).
§ 3. Principiile raspunderii penale a persoanei juridice
621. Cadrul principiilor. Principiile raspunderii penale prezentate mai
sus sunt aplicabile deopotriva persoanei fizice ~i persoanei juridice.
Apreciem ca in legatura cu raspunderea penala a persoanei juridice se pot
desprinde din economia reglementarilor acesteia3 ~i alte principii care nu vin in
contradictie cu cele examinate, ci le particularizeaza.
Astfel, ar putea fi considerate principii ale raspunderii penale a persoanei
juridice urmatoarele:
1
in Codul penal, dispozitiile privind prescriptia raspunderii penale sunt inscrise in
art. 153, art. 155 ~i art. 156.
2
Dispozitia privind imprescriptibilitatea infractiunilor de omor ~i a infraqiunilor
intentionate care au avut ca urmare moartea victimei au fost introdusa in legislatia penala
romaneasca prin Legea nr. 27/2012 pentru modificarea ~i completarea Codului penal al
Romaniei (C.p. 1969 - s.n.) ~i a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (C.p. in vigoare -
s.n.), publicata in M. Of. nr. 180 din 20 martie 2012.
3
in Codul penal raspunderea penala a persoanei juridice este reglementata in Titlul
VI al Paqii generale (art. 135-151).
413
I,
 622. Raspunderea penala a persoanei juridice poate interveni pentru
orice infractiune. Prin reglementarea raspunderii penale a persoanei juridice
introduse in Codul penal din 1969 prin Legea nr. 278/2006 s-a consacrat
sistemul raspunderii penale generate, adica persoanele juridice au o capacitate
penala similara cu persoanele fizice 1. Sistemul bazat pe principiul specialitatii
ar impune ca in Partea speciala legiuitorul sa prevada expres daca pentru o
fapta prevazuta de legea penala se instituie §i raspunderea penala a persoanei
juridice.
Consideram ca sistemul raspunderii penale generale pentru persoana
juridica este cuprinzator intemeiat §i realist fiindca lasa posibilitatea organelor
penale sa observe in raport cu realitatile concrete daca la comiterea faptei a
contribuit §i persoana juridica.
623. Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspun-
derea penala a persoanei fizice care a contribuit la comiterea infractiunii.
Sfera persoanelor fizice care raspund penal §i care antreneaza §i raspunderea
penala a persoanei juridice cuprinde: persoanele fizice din conducerea
persoanei juridice, cei care actioneaza ca prepu§i ai persoanei juridice, cei care
au o relatie de fapt ori de drept cu persoana juridica §i care savar§esc fapta in
realizarea obiectului de activitate ori in interesul persoanei juridice §i cu
incuviintarea acesteia.
Ra~punderea penala a persoanei juridice nu este conditionata de raspun-
derea penala a persoanei fizice care a savar§it fapta prevazuta de legea penala.
624. Raspunderea penala nu intervine pentru persoanele juridice de
drept public. Nu raspund penal: statul, autoritatile publice §i institutiile publice,
dar acestea din urma doar pentru infractiunile savar§ite in exercitarea unei
activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat. A§adar, institutiile publice
care sa~ar§esc infractiuni in exercitarea unei activitati care poate face obiectul
domeniului privat pot raspunde penal (de ex., persoanele juridice care desfa§oara
activitati in domeniul sanatatii, al invatamantului de toate gradele etc.).
E~ceptiile prevazute de lege privind persoanele juridice care nu raspund
penal sunt pe deplin intemeiate §i menite sa asigure cadrul legal de desfa§urare
a activitatilor necesare oricarui stat de drept.
1
A se vedea N. Iliescu, Comentariu, in Noul Cod penal, vol. I (art. 1-56),
coordonator G. Antonio, Editura C.H. Beck, Bucure~ti, 2006, pp. 490-492.
414
CAPITOLUL II
Cauzele care inlatura
raspunderea penala
Secfiuneal
ASPECTE GENERALE
625. Preliminarii despre cauzele care inlatura raspunderea penala.
Ordinea de drept se inraptuie§te prin respectarea de bunavoie de catre marea
majoritate a destinatarilor legii a prevederilor acesteia. Pentru cei care nu-§i
conformeaza conduita exigentelor legii penale - savar§ind infractiuni - inter-
vine raspunderea penala.
Prin aplicarea de sanctiuni celor vinovati de savar§irea unor infractiuni se
restabile§te ordinea de drept incalcata, se realizeaza constrangerea §i reeducarea
celor vinovati, se realizeaza preventiunea speciala §i generala.
Exista totu§i situatii, stari, imprejurari ulterioare savar§irii infraqiunii care
conduc la concluzia ca tragerea la raspunderea penala a infractorului nu mai
este necesara ori nu mai poate avea loc. Raspunderea penala a infractorului nu
mai este necesara daca: s-a scurs un timp indelungat de la savar§irea faptei §i
raptuitorul nu a fost pedepsit; ori fapta comisa a privit anumite relatii dintre
infractor §i victima; ori anumite schimbari social-politice a dete~inat pe
legiuitor sa intervina pentru inlaturarea raspunderii penale §.a. 1 •
Aceste stari, situatii, imprejurari care conduc la neaplicarea pedepsei in-
fractorului, recunoscute de legiuitor §i reglementate prin institutii distincte, sunt
cauze care inlatura raspunderea penala.
626. Cauzele care inlatura raspunderea penala. Nofiune. Cauzele care
inlatura raspunderea penala sunt anumite stari, situatii, imprejurari, ulterioare
savar§irii infractiunii, reglementate de lege, in prezenta carora se stinge raportul
juridic penal de conflict, se stinge dreptul statului de a aplica o sanctiune in-
fractorului §i obligatia acestuia de a executa acea sanctiune.
Cadru. In ~tiinta dreptului penal se face distinctie intre cauzele generate
care inlatura raspunderea penala §i cauzele speciale.
627. Cauze generate. Cauzele generale sunt situate in Partea generala a
Codului penal §i privesc orice infractiune, sunt incidente, cu alte cuvinte, pentru
orice infractiune. Acestea sunt: amnistia, prescriptia raspunderii penale, lipsa
1
Ase vedea C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 348.
415
plangerii prealabile, retragerea plangerii prealabile ~i impacarea. Aceste cauze
inlatura efectul savar~irii unei infractiuni, adica raspunderea penala.
Fapta a fost, este ~i ramane infractiune, doar consecinta ei - raspunderea
penala - este inlaturata datorita interventiei ulterioare a unei astfel de cauze.
Prin aceasta caracteristica se deosebesc cauzele care inlatura raspunderea
penala de cauzele care inlatura caracterul penal al faptei (cauze justificative ~i
cauze de neimputabilitate - art. 18-31 C.p.), cazuri in care fapta i~i pierde
caracterul infractional (nu mai este infractiune) ~i raspunderea penala nu va mai
interveni pentru aceste considerente.
628. Cauze speciale. Cauzele speciale care inlatura raspunderea penala
se mai numesc ~i cauze de nepedepsire ori cauze de impunitate ~i se gasesc re-
glementate atat in Partea generala, cat ~i in Partea speciala a Codului penal.
Aceste cauze speciale de nepedepsire sunt subiective, au in vedere conduita
:faptuitorului in timpul savar~irii infractiunii.
Cauzele speciale de nepedepsire prevazute in Partea generala au o sfera
intinsa de incidenta ~i sunt: desistarea ~i impiedicarea producerii rezultatului
(art. 34 C.p.) ~i impiedicarea savar~irii infractiunii (art. 51 C.p.).
Spre deosebire de acestea, cauzele de impunitate prevazute in Partea spe-
ciala sunt mai numeroase ~i sunt prevazute in legatura cu anumite infractiuni. Si
aceste cauze sunt subiective, legate de conduita :faptuitorului dupa comiterea
faptei. Sunt cauze speciale de nepedepsire, de ex.: calitatea de membru de
familie a tainuitorului (art. 270 alin. 3 C.p.), a favorizatorului (art. 269 alin. 3
C.p.) sau a nedenuntatorului (art. 266 alin. 2 C.p.), denuntarea faptei de catre
mituitor (art. 290 alin. 3 C.p.), retragerea marturiei mincinoase (art. 273 alin. 3
C.p.) etc.
Sec(iunea a II-a
AMNISTIA
§ 1. Notiune. Caracterizare ~i feluri
629. Notiune. Amnistia este actul de clementa al Parlamentului Romaniei,
care prin lege organica, potrivit Constitutiei Romaniei (art. 73 alin. 3 lit. i), din
considerente de politica penala, este inlaturata raspunderea penala pentru
infractiuni comise anterior adoptarii acestei legi de arnnistie.
Potrivit dispozitiilor art. 152 alin. 1 C.p., ,,amnistia fnlatura rasjJUnderea
penala pentru infracfiunea savar,Jita. Daca intervine dupa condamnare, ea
fnlatura ,Ji executarea pedepsei pronunfate, precum ,Ji celelalte consecinfe ale
condamnarii. Amenda fncasata anterior amnistiei nu se restitu1e".
416
. Amnistia, ca manifestare de clementa a legiuitorului, reprezinta un fel de
mtare aruncata asupra infractiunilor savar~ite" 1• "
_ 630. Caract~ri~a~~- ~~nis~ia este o cauza care inlatura raspunderea pe-
nala pe_ntru fapta savar~1ta, mlatura consecinta savar~irii unei infractiuni - apli-
carea ~1 executarea pedepsei.
. Arnnisti_a nu in~atura carac~erul penal al faptei, care a fost ~i ramane in-
fractmne. Once fapta de acela~1 fel comisa dupa adoptarea legii de arnnistie
atrage raspunderea penala.
Am_nistia,. in principiu, are un caracter general ~i obiectiv in sensul ca se
refera_ la u~fra~t1un1le savar~ite, ~i nu la :faptuitor2. Efectele arnni~tiei se produc in
rem ~1 s: rasfrang asupra tu~or participantilor la comiterea faptei arnnistiate.
. . Cand. actul de arnn1st1e leaga beneficiul acesteia de anumite conditii
p~1~md pe mfractor, arnnistia capata caracter mixt, operand nu numai in rem, 'ci
~1 zn personam.
.631. Fel~r~l~ amnistiei. in doctrina penala se face deosebire intre diferite
felu~1 ale arnn1st1~1, determinate de: intinderea acesteia, conditiile de acordare,
stadml procesual m care se gasesc infractiunile.
. . a) Dupa stadiul procesului in care se gase~te infractiunea arnnistiata se
~ili~: '
- arnn~st~a inai~te de condarnnare - antecondamnatorie3 sau proprie;
- arnn1st1a dup~ ~~ndarnna~e -:--1:ostcondamnatorie sau improprie.
Ambel~ mod~l~~at1 Aale arnn1stl:1 ~unt prevazute in art. 152 C.p.
b) Dup_a ~ond1t11le 1_n_ care !rnn1stla devine incidenta, se <listing:
- amnzstza necondzfwnata numita pura ,Ji simpla - cand incidenta ei nu
este subordonata indeplinirii vreunei conditii speciale; '
. - con~~fionata - cand i~ci?enta ~cesteia este subordonata indeplinirii anu-
m1t~r cond1t11, ca,_de ex.: pnn mfractmne sa nu se fi produs un prejudiciu ori,
daca _s~~ prod~s: sa fi [ost reparat ori sa nu depa~easca un anumit cuantum; sau
co_n~1t11 cu pnvire la mfractor: sa nu mai fi fost anterior condarnnat sa fi im-
~lm~! o_ ~numita var~ta etc. Conditiile pot privi ~i alte aspecte exterio;re infrac-
tmnn ~1 mfractorulm, ca: locul savar~irii, timpul savar~irii infractiunii (ex · timp
de razboi, in timpul unei calamitati etc.). ' ··
. c) Dupa ~ria de.cupr~nd~re, de intindere, arnnistia po ate fi genera la, cand
pnve~te once mfract1une md1ferent de gravitate, natura sau sediul de incrimi-
?are al_ fa~tei (~odul penal ~~ legi speciale ), ~i speciala, cand prive~te anumite
mfractmm, part1culanzate pnn cuantumul pedepsei, natura lor ori calitatea in-
fractorilor (minor, femei gravide, batrani etc.).
1
V. Dongoroz, Drept penal .. ., op. cit., 1939, p. 721.
2
. . A _se ve~ea V. Ramureanu, Legea nr. 25/1967 privind amnistierea unor infrac-
fzunz, rafzerea :jl reducerea unor pedepse, in R.R.D. nr. 1/1968, p. 3 ~i urm.
V. Ramureanu, in Comentariu I, p. 610.
417
 632. Obiectul amnistiei. Amnistia prive§te infractiunile savar§ite ante-
rior adoptarii ei §i pe cele care sunt anume prevazute in legea prin care este
acordata.
Determinarea sferei de cuprindere a infraqiunilor ce sunt amnistiate se
face prin legea de acordare §i poate privi: indicarea textelor de lege care in-
crimineaza faptele ce sunt amnistiate ori eel mai adesea se indica gravitatea in-
fractiunilor prin aratarea maximului special de pedeapsa prevazuta in textul in-
criminator sau se prevede natura infractiunilor (de ex.: la regimul fondului
forestier; la regimul bauturilor alcoolice etc.).
Delimitarea sferei de incidenta a actului de amnistie este conditionata
uneori de varsta infractorului (ex.: minor, persoana in varsta de peste 70, 80 de
ani etc.); de antecedentele penale ale infractorului (ex.: sa nu fie recidivist, sa
nu mai fi fost condamnat etc.); de prejudiciul cauzat prin infractiune (ex.: pana
la 30.000 lei 1 ori 50.000 lei2); de forma de vinovatie cu care sunt savar§ite
infractiunile (ex.: infractiunile din culpa).
in determinarea obiectului amnistiei legiuitorul folose§te criterii variate.
Cand in textul legii de amnistie sunt indicate infractiunile prin pedeapsa
prevazuta de lege, se are in vedere maximul special prevazut pentru infracti-
unea fapt consumat3 din momentul acordarii actului de amnistie, §i nu eel
prevazut de lege din momentul comiterii faptei 4 .
Amnistia prive§te infractiunile savar§ite pana in ziua adoptarii legii prin
care este acordata ca regula, dar poate fi prevazuta §i alta data5 anterioara
intrarii in vigoare a legii de amnistie pana la care infractiunile sunt amnistiate.
in orice caz, data pana la care infractiunile savar§ite sunt amnistiate nu poate fi
ulterioara adoptarii actului de clementa.
Infractiunile comise in ziua adoptarii legii de amnistie nu cad sub inci-
denta acesteia6 .
' in cazul infractiunilor continue, continuate7 , de obicei, amnistia este inci-
denta daca acestea s-au epuizat pana la adoptarea legii de amnistie, respectiv a
incetat actiunea ori inactiunea continua ori a luat sfar§it ultimul act de
executare. ' in cazul infra~tiunii progresive, pentru a fi incidenta legea de
1
in acest sens, a se vedea: Art. 3 din Decretul nr. 110/1974 privind amnistierea unor
infraqiuni; ~i, in practicajudiciara: T.S., st.p. nr. 3195/1974, in C.D., 1974, p. 347.
2
De ex., art. 8 lit. e din Decretul nr. 591/1969.
3 Incidenta legii de amnistie, cand este conditionata de un maxim al pedepsei
prevazute de lege, pentru infractiunea saviir~ita, are in vedere pedeapsa pentru infraqiunea
consumata, ~i nu pedeapsa care s-ar cuveni tentativei la acea infractiune - in acest sens, a se
vedea T.S. s.p., d. nr. 2743/1974, in C.D., 1974, p. 353 .
4
in acest sens, a se vedea T.S., Col. p., d. nr. 928/1960, in C.D., 1960, p. 484.
5 1
T.S., Col. p., d. nr. 80/1960, in J.N. nr. 6/1964, p. 167.
6 2
I. Oancea, in Dongoroz II, p. 343.
1
Ibidem .
418
amnistie, este necesar ca actiunea ori inactiunea sa fi fost comisa anterior datei
la care se aplica amnistia.
§ 2. Efectele amnistiei
Efectele amnistiei sunt deosebite dupa cum aceasta este anterioara ori
posterioara condamnarii.
633. Efectele amnistiei anterioare condamnarii. Amnistia fnainte de
condamnare inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savar~ita. Aceasta
inseamna ca actiunea penala nu mai poate fi pusa in mi§care, iar daca a fost
pusa in mi~care, aceasta nu mai poate fi exercitata (art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p.).
Amnistia are caracter obligatoriu, efectele ei nu pot fi refuzate de benefi-
ciar.
Pentru a nu crea o situatie defavorabila suspectului sau inculpatului, s-a
prevazut in legea procesuala (art. 18 C.p.p.) posibilitatea pentru acesta de a cere
continuarea procesului penal, pentru ca acuzatiile sunt nefondate, §i a obtine
astfel achitarea 1•
Prin cererea de continuare a procesului penal nu se pierde beneficiul am-
nistiei, astfel ca daca inculpatul este gasit vinovat, oricum va beneficia de
prevederile legii de amnistie ~i raspunderea penala este inlaturata.
Dreptul de a cere continuarea procesului penal pentru a dovedi ca acuzatia
adusa este nefondata apartine numai suspectului sau inculpatului. '
Amnistia nu are efect asupra drepturilor persoanei vatamate (art. 152
alin. 2 C.p.), de ex., nu inlatura raspunderea civila pentru pagubele provocate
persoanei vatamate prin savar§irea infractiunii; nu inlatura drepturile persoanei
vatamate la cheltuielile judiciare pe care le-a facut cu ocazia expertizelor pentru
stabilirea prejudiciului.
Amnistia nu are efect nici asupra masurilor de siguranta2 ( art. 152 alin. 2
C.p.).
634. Efectele amnistiei dupa condamnare. Daca amnistia intervine
dupa condamnarea inculpatului ca efect al inlaturarii raspunderii penale, pe cale
de consecinta, se inlatura §i executarea pedepsei. Ca urmare a amnistierii nu va
mai fi pusa in executare hotararea de condamnare, iar daca a inceput executarea
pedepsei aceasta va inceta. Nu se vor mai executa nici pedepsele complemen-
tare ce au fost eventual stabilite §i aplicate. Amnistia inlatura executarea
masurilor educative indiferent daca sunt neprivative ori privative de libertate.
Ase vedea ~i I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., pp. 293-294.
Masura confiscarii speciale a banilor ce au format obiectul traficului de influenta
trebuie luata chiar daca s-a constatat ca infraqiunea este amnistiata. '
419
'I
 Amnistia inlatura ~i celelalte consecinte ale condamnarii (ca ~i institutia
reabilitarii), facand sa inceteze interdictiile, incapacitatile, decaderile prevazute
in alte legi penale ori extrapenale.
Astfel, o condamnare pentru care a intervenit amnistia nu formeaza
primul termen al recidivei (art. 42 lit. b C.p.) ori o astfel de condamnare nu
impiedica dispunerea: renuntarii la aplicarea pedepsei (art. 80 alin. 2 lit. a C.p.),
amanarea aplicarii pedepsei (art. 83 alin. 1 lit. b C.p.) ori a suspendarii exe-
cutarii pedepsei sub supraveghere (art. 91 alin. 1 lit. b. C.p.) pentru o infrac-
tiune savar~ita ulterior. Cu toate acestea, amnistia nu are efecte identice ca
reabilitarea, fiind posibil ca intr-o lege extrapenala sa se prevada ca efectele
unei condamnari pentru o infractiune amnistiata nu vor fi inlaturate imediat.
Amnistia dupa condamnare nu are efect asupra pedepsei amenzii deja in-
casate, in sensul ca acesta nu va fi restituita ca efect al amnistiei.
Amnistia nu are ca efect o repunere in situatia anterioara, ea nu reprezinta
o restitutio in integrum.
Amnistia postcondamnatorie nu are efect asupra masurilor de siguranta
(art. 152 alin. 2 C.p.) a caror executare va continua. Ratiunea unor astfel de
exceptii trebuie observata in legatura cu scopul preponderent preventiv al
acestor sanctiuni de drept penal luate pentru inlaturarea unei stari de pericol ~i
preintampinarea savar~irii faptelor prevazute de legea penala (art. 107 alin. 1
C.p.) ~i in interesul faptuitorului.
Secfiunea a III-a
PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE
§ 1. Caracterizare ~i notiune
63 5. Caracterizare. Eficacitatea combaterii ~i prevenirii infractiunilor
este strans legata de promptitudinea cu care organele specializate ale statului
intervin ~i trag la raspundere penala pe cei vinovati de savar~irea de infractiuni.
Cu cat stabilirea raspunderii penale ~i aplicarea de sanctiunii este mai
aproape de momentul savar~irii infractiunii, cu atat scopul legii penale este mai
eficient realizat.
Realitatea sociala invedereaza ~i situatii in care raspunderea penala nu
poate fi stabilita cu promptitudine deoarece fapta nu este descoperita ori fap-
tuitorul reu~e~te sa se sustraga de la urmarirea penala, astfel ca de la savar~irea
infractiunii se poate scurge un timp ce poate fi uneori indelungat.
Pentru a nu lasa nesolutionate astfel de situatii, pentru a nu lasa sa treneze
raporturi juridice de conflict, avand in vedere aspectele evidentiate privind efi-
cacitatea prevenirii ~i combaterii infractiunilor care se realizeaz~ numai intr-un
anumit termen, in legislatia penala s-a prevazut posibilitatea inlaturarii raspun-
420
derii penale pentru situatiile in care de la savar~irea infractiunii a trecut o anu-
mita :eerioada de timp, prin institutia prescriptiei 1. '
. . In literatura juridica2 s-a subliniat, pe buna dreptate, ca justificarea prescrip-
t1e1 este strans legata de ratiunea represiunii penale ~i, de aceea, dupa trecerea
unui timp indelungat de la savar~irea infractiunii aplicarea sau executarea devine
ineficienta in raport cu scopul sanctiunilor de drept penal, nu se mai realizeaza
preventiunea generala, fiindca rezonanta sociala a faptei a scazut considerabil, iar
infractorul asupra caruia a planat tot timpul amenintarea sanctiunii s-a putut
indrepta. S-a mai aratat, de asemenea, ca datorita scurgerii timpului, in care
organele penale nu au actionat, probele de vinovatie ori nevinovatie s-au pierdut
ori denaturat3 atat in materialitatea lor, cat ~i in memoria martorilor4 .
636. Nofiune. Prescriptia raspunderii penale consta in stingerea raportu-
lui juridic penal de conflict, nascut prin savar~irea unei infractiuni ca urmare a
nerealizarii lui intr-un anumit termen prevazut de lege. ' '
Prin prescriptie se stinge raspunderea penala, adica se stinge dreptul statului
de a stabili raspunderea penala ~i de a aplica pedeapsa ori masura educativa
prevazuta de lege pentru infractiunea comisa ~i se stinge, totodata, obligatia
infractorului de a mai suporta consecintele savar~irii infractiunii (raspunderea
penala).
63 7. Imprescriptibilitatea raspunderii penale in cazul unor infrac-
fiuni deosebit de grave. A~a cum s-a aratat in cadrul principiilor, raspunderea
penala se prescrie, dar nu pentru orice infractiune, fiindca prin lege s-au instituit
exceptii ce privesc infractiunile de genocid, contra umanitatii, de razboi, a caror
gravitate deosebita manifestata in eel de al doilea razboi mondial au impus
declararea lor ca imprescriptibile (art. 153 alin. 2 lit. a C.p.), ca ~i a infractiunilor
de omor (art. 188 ~i art. 189 C.p.) ~i infractiunilor intentionate care au ~vut ca
urmare moartea victimei (art. 153 alin. 2 lit. b C.p.)5. A~a cum am aratat, aceste
1
Prescriptia apare in dreptul penal atilt ca o cauza care inlatura raspunderea penala
in situatia in care raportul juridic penal de conflict n-a fost solutionat intr-o perioada d~
timp, cat ~i ca o cauza de inlaturare a executarii pedepsei, cand aceasta nu a fost executata
intr-un _anumit termen. Avand in vedere efectele distincte ale prescriptiei executarii
pedepse1, aceasta va fi prezentata in cadrul cauzelor care inlatura executarea pedepsei.
2
V. Dongoroz, op. cit., p. 715; V. Papadopol, in Comentariu I, p. 633.
3
V. Papadopol, 1n Comentariu I, p. 633.
4
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 356.
5
A se vedea ~i losif Ionescu, Prescripfia raspunderii penale, in R.D.P. m. 3/2005,
pp. 95-97, care propunea imprescriptibilitatea raspunderii penale ~i pentru infractiunile de
violenta extrema, cum sunt: omorul, cele legate de terorism in formele sale 'cele mai
periculoase, fiindca nu numai infractiunile contra pacii ~i omenirii lasa amintiri de ne~ters
in memoria societatii sau a grupului social in care s-au comis, ci ~i infractiunile enumerate
mai sus, care lasa amintiri de neuitat in memoria victimei, a rudelor acesteia, a colectivitatii
421
din urma dispozitii au fost introduse prin Legea nr. 27/2012 pentru modificarea
~i completarea Codului penal 1•
Tot prin legea de modificare ~i completare a Codului penal, mai sus
amintita, a fost introdus un nou alin. 3 al art. 121 C.p. 1969, care a fost preluat
~i in Codul penal in vigoare. Conform art. 153 alin. 3 C.p.: ,,Prescripfia nu
fnlatura raspunderea penala nici fn cazul infracfiunilor prevazute la alin. (2)
lit. b) pentru care nu s-a fmplinit termenul de prescripfie, genera/a sau
speciala, la data intrarii fn vigoare a acestei dispozifii" . Dispozitiile acestui
nou alineat 3 au in vedere imprescriptibilitatea raspunderii penale pentru
infractiunile prevazute la art. 188-189 C.p., precum ~i pentru infractiunile
intentionate care au avut ca urmare moartea victimei, daca pana la intrarea in
vigo~re a acestei dispozitii (adica la data intrarii in vigoare a Legii nr. 27/2012)
nu s-a implinit termenul de prescriptie generala sau speciala.
Consideram ca dispozitiile art. 121 alin. 3 C.p. 1969 pot ridica probleme de
neconstitutionalitate privind aplicarea legii penale in timp. In acest caz este vorba
de aplicarea legii penale mai favorabile, pentru ca termenul de prescriptie a
raspunderii penale a inceput sa curga sub imperiul legii vechi, dar va continua sa
curga ~i dupa ie~irea acesteia din vigoare. In ipoteza data, va fi mai favorabila
legea veche, pentru ca, potrivit ei, raspunderea penala pentru respectivele infrac-
tiuni este prescriptibila. Legea noua (art. 153 alin. 3 C.p.) nu poate retroactiva
pentru ca este mai aspra (consacra imprescriptibilitatea raspunderii pentru acele
infractiuni), iar retroactivitatea legii este admisa doar in cazul legii penale mai
favorabile.
§ 2. Termenele de prescripfie a raspunderii penale
638. Durata termenelor de prescripfie. Un element important al regle-
mentarii prescriptiei il constituie stabilirea termenelor la implinirea carora
raspunderea penala este inlaturata.
Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt determinate in functie
de natura ~i gravitatea pedepselor prevazute de lege pentru infractiunile comise.
Potrivit dispozitiilor art. 154 alin. 1 C.p., termenele de prescriptie a
raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, cand legea prevede pentru infraqiunea savar~ita pedeapsa de-
tentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~itii pedeapsa inchisorii
mai mare de 10 ani, dar care nu depa~e~te 20 de ani;
din care face parte victima. Aceasta propunere a fost deja transpusa in legislatia penala
actuala.
1
Legea nr. 27/2012 pentru modificarea ~i completarea Codului penal al Romaniei ~i
a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a fost publicata in M. Of. nr. 100 din 20 martie
2012.
422
. c) 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~itii pedeapsa inchisorii
mai mare de 5 ani, dar care nu depa~e~te 10 ani;
. d) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~itii pedeapsa inchisorii
mai mare de un an, dar care nu depa~e~te 5 ani;
e) 3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savar~ita pedeapsa inchisorii
care nu depa~e~te un an sau amenda.
Termenele de prescriptie prevazute in art. 154 alin. 1 sunt valabile ~i in
cazul prescripfiei raspunderii penale fn cazul persoanei juridice (dispozitiile
art. 148 C.p . trimit la art. 153- 156 C.p. ). '
Termenele de prescriptie a raspunderii penale se determina in raport cu
pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, chiar daca infracti-
unea savar~ita a ramas in faza tentativei 1• '
T~rmen~le de pres~riptie se determina in functie de pedeapsa prevazuta
pentru mfractmnea tip on pentru infractiunea calificata comisa de infractor fiira
a lua in considerare circumstantele de atenuare ori de agravare ce au infl~enta
asupr~ li~itelor pedepsei prevazute de lege 2 • In caz de participatie termenele de
prescnpt1e sunt acelea~i pentru toti participantii, indiferent de contributia
acestora la savar~irea infractiunii 3 • '
. Dae~ pe~tru infractiunea savar~ita legea prevede pedeapsa amenzii alter-
native cu_ mch1soarea, termenul de prescriptie se determina in raport cu maxi-
mul ~pecial al pedepsei inchisorii. Cand pedeapsa prevazuta de lege pentru in-
fractmnea savar~ita este detentiunea pe viata altemativ cu pedeapsa inchisorii,
t~rmenul de prescriptie se determina in functie de pedeapsa cu detentiunea pe
vrnta (art. 154 alin. 1 lit. a C.p. ). '
Termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunile comise
in timpul minoritatii se reduc la jumatate ( art. 131 C.p. ). ,
639. Calcularea termenelor de prescripfie. In calcularea termenelor de
prescriptie important este stabilirea momentului de la care acestea incep sa
curga.
_ In_ lege s-a prevazut ca temenele de prescriptie a raspunderii penale incep
sa cw:_ga de la data savar~irii infractiunii (art. 154 alin. 2 C.p.).
In cazul infracfiunilor continue, termenul curge de la data incetarii
act_iun~i sa~ i~actiunii, in cazul infracfiunilor continuate, de la data savar~irii
ultime1 actmm sau inactiuni, iar in cazul irifracfiunilor de obicei de la data
savar~irii ultimului act. '
1
in a~est sens, a se vedea C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 358; A se vedea d.
nr. XXVIII dm 18 septembrie 2006 a I.C.C.J. , sectiile unite, publicata in M. Of. nr. 190 din
20 martie 2007.
2
V. Papadopol, in Comentariu I, pp. 636-637.
3
M. Basarab,Dreptpenal. Parteagenerala .. ., op. cit., 1995, p. 547.
423

In cazul infracfiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii
penale incepe sa curga de la data savar~irii actiunii sau inactiunii ~i se
calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs
(art. 154 alin. 3 C.p.).
Prin excepfie, in cazul infractiunilor contra libertatii ~i integritatii sexuale
savar~ite fata de un minor, termenul de prescriptie a raspunderii penale va curge
de la data cand minorul devine major, iar daca minorul decedeaza inaintea
majoratului, termenul va incepe sa curga de la data decesului (art. 154 alin. 4
C.p.). In aceste cazuri, autoritatile au mai mult timp la dispozitie pentru tragerea
la raspundere penala a faptuitorului, intrucat perioada cuprinsa intre data savar-
~irii faptei ~i data majoratului, respectiv a decesului victimei minor nu intra in
calculul termenului de prescriptie a raspunderii penale.
Pentru infractiunile savar~ite in concurs real, termenul de prescriptie curge
separat, distinct, pentru fiecare infractiune, spre deosebire de infractiunile
savar~ite in concurs ideal la care termenul curge pentru toate infraqiunile de la
data comiterii actiunii ori inactiunii infractionale 1.
Termenul de prescriptie a raspunderii penale curge pentru toti participantii
de la data comiterii de catre autor a actiunii sau inactiunii, indiferent de mo-
mentul in care participantii ~i-au adus contributia2 la comiterea infractiunii.
640. Efectele implinirii termenului de prescripfie a raspunderii penale.
Implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale are drept efect
inlaturarea raspunderii penale pentru infractiunea savar~ita. Daca actiunea
penala nu a fost pusa in mi~care, aceasta nu mai poate fi declan~ata, iar daca a
fost pusa in mi~care, aceasta nu mai poate fi exercitata, iar procurorul va
dispune clasarea, iar cand cauza se afla in faza de judecata, instanta va dispune
incetarea procesului penal.
641. Continuarea procesului penal la solicitarea suspectului sau
inculpatului. Ca ~i in cazul amnistiei, in legea procesuala s-a prevazut posibi-
litatea pentru suspectul sau inculpatul fata de care opereaza prescriptia sa ceara
continuarea procesului penal pentru a dovedi netemeinicia acuzatiilor aduse ~i
obtine din partea instantei o hotarare de achitare cu efecte largi, benefice pentru
solicitant. Solicitarea suspectului sau inculpatului de continuare a procesului
penal ~i constatarea instantei ca nu sunt incidente cauzele de achitare prevazute
in Codul de procedura penala (art. 16 alin. 1 lit. a-d) nu-1 inlatura pe acesta de
la beneficiul prescriptiei raspunderii penale, instanta de data aceasta pronuntand
incetarea procesului penal.
1
M. Basarab, op. cit., p. 547.
2
V. Papadopol, in Comentariu I, p. 640.
424
/1
642. _intrer~perea terme~ului de prescripfie. Dupa cum s-a aratat,
scur?erea Ati~pul~1 cond_uce la stmgerea treptata a rezonantei sociale a faptei
com1se, pana la mtarea e1.
_Pe~tru a :ondu~e la i~la~are~ raspunderii penale, termenul de prescriptie
trebme s~ curga ~~stmghent,_ sa nu mtervina anumite acte sau activitati care ar
:eaduce m con~tnnta cole~t1~~ ~ membrilor societatii fapta comisa ~i care
mtrerup astfel cursul prescnpt1e1 ~1 amana efectele acesteia.
A Potrivi_t d!spozi!ii!or art. 155 alin. 1 C.p., cursul termenului prescriptiei se
mtrerup~ pn~ mdeplm1re_a o~icarui act de proccdura in cauza (de ex.: actul de
P~~e~e m m1~care a actmnn penale, arestarea preventiva, perchezitia domi-
c1hara sau corporala, prez~nt~rea materialului de urmarire penala ~.a.).'
. Term~nul _de. p_rescnpt1e -~ raspunderi~ penale se mai intrerupe ~i prin
a~m1terea m pnnc1pm a cerem de redesch1dere a procesului penal (art. 155
alm. 5 C.p.).
643. ~fect~l _intreruperii cursului prescripfiei consta in neluarea in
c~~cul a per_10:de1 ?m term~nul d~e prescriptie scurs anterior actului intreruptiv
~1 m)consecmta va mcepe sa curga un nou termen de prescriptie (art. 155 alin. 2
C .p ..
~ A I?trerupe_r~a cur~ul1:1i p_rescriptiei va opera fata de toti participantii la
savar~1~ea ~ne~ mfract1~1 ch1ar daca actul de intrerupere s-a facut doar fata de
unul on unn dmtre ace~trn (art. 155 alin. 3 C.p.). '
~ 644: Prescr~pfia speciala. Cum intreruperea ar putea interveni de nenu-
~a~ate ~n, s-ar aJunge ca. termenul de prescriptie sa nu se mai implineasca
mc10d~t~. Pent1:1 a nu s~ aJu~ge la Ao astfel de situatie, in lege s-a prevazut ca
prescr~pt~a va mtervem daca se 1mpline~te cu inca O data termenul de
~rescn_PtI~. prevazut pentru infractiunea savar~ita, calculat de la data comiterii
m~act1~n~1 (az:t.A15~ alin. 4 C_.p.) ~de ex.: ~n termen de prescriptie de IO anise
va 1mphm, _oncate mtr~rupen ar mtervem, daca de la data comiterii faptei au
trecut efect1v 20 de am). 0 astfel de prescriptie este cunoscuta sub denumirea
de ,,prescripfie speciala".
Chiar daca in actualul Cod penal nu mai exista un articol de lege care sa
consacre aceast~ d~numir~, a~a cu o racea art. 124 C.p. 1969, apreciem ca acest
termen'. ,,pres~npt1e spe~rnl_a", poate fi utilizat in continuare pentru a se face
deose~1r~a fata de prescnptrn generala ~i care se refera la durata tennenului de
prescnpt1e a~tfel cum este _pr~vazut~ in dispozitiile art. 154 alin. 1 C.p. De
altfe!, denum1rea de _,,presc~1p_t1e ~pec1ala" este folosita in actualul Cod penal in
cupn~su~ art. 1~3 ~lm. 3 pnvmd 1mprescriptibilitatea raspunderii penale pentru
anum1te mfractmm.
A . Aprecie~ c~ presc~iftia speciala _va op~ra daca termenul de prescriptie se
1mplme~te cu mca o data m mod efectiv, ad1ca perioadele de timp, cand a curs
425
termenul de prescriptie, adunate au totalizat aceasta durata. In durata termenului
de prescriptie speciala nu se va include §i perioada de timp cat termenul a fost
suspendat. Prin urmare, daca in cursul termenului de prescriptie a raspunderii
penale intervin suspendari, aceste perioade de suspendare nu intra in calculul
termenului de prescriptie speciala, ca, de altfel, nici in calculul termenului de
prescriptie prevazut in dispozitiile art. 154 C.p.
Astfel, de exemplu, daca un termen de prescriptie a raspunderii penale de
10 ani care a inceput sa curga la 1 septembrie 2012 §i care a fost intrerupt de
mai multe ori se va implini dupa trecerea a 20 de ani (1 0+ 10), adica la 31
august 2032, ca prescriptie speciala. Daca in aceea§i perioada de 20 de ani au
existat §i suspendari, data implinirii termenului de prescriptie va fi ulterioara
datei de 31 august 2032, deoarece pe perioada suspendarii termenul nu a curs.
Este adevarat ca in Codul penal nu se face o astfel de precizare pentru
prescriptia speciala, dar o alta interpretare ar lipsi de eficienta cauzele de
suspendare ale termenului prescriptiei raspunderii penale, ar crea pentru
infractor un avantaj pe care legiuitorul nu a inteles sa-1 acorde.
Implinirea termenului de prescriptie speciala face ca tragerea la raspun-
dere penala a inculpatului sa nu mai fie posibila, iar procesul penal sa inceteze
daca a inceput sau sa nu mai inceapa.
Implinirea termenului de prescriptie speciala inlatura raspunderea penala
fara nicio conditionare legata de atitudinea inculpatului sau de faza procesului
penal in care se impline§te 1•
645. Suspendarea prescrippei. Cursul termenului de prescriptie a raspun-
derii penale, potrivit dispozitiilor art. 156 alin. 1 C.p., se suspenda pe timpul cat o
dispozitie legala sau imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica
punerea in mi§care a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
Suspendarea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale i§i
gase§te motivarea in imprejurarea ca organele judiciare nu au stat pasive, ci au
fost impiedicate, potrivit legii ori a unei stari de fapt, sa actioneze, iar o astfel
de situatie nu trebuie sa profite infractorului.
Cauzele care determina suspendarea cursului prescriptiei, astfel cum se
desprind din dispozitiile art. 156 alin. 1 C.p., sunt: a) existenta unei dispozitii
legale prin care termenele de prescriptie sunt suspendate, de ex., prin dispo-
zitiile art. 312 §i art. 367 C.p.p. sunt prevazute conditiile in care procurorul §i,
respectiv, instanta de judecata pot suspenda urmarirea penala ori judecata cand
invinuitul sau inculpatul este impiedicat sa ia parte la proces datorita unei boli;
b) existenta unei situatii de fapt care impiedica organele judiciare sa actioneze.
1
In acest sens, a se vedea Octavian Radulescu, Paula Rosenberg, Amalia Tudor,
Despre prescripfia speciala prevazuta de art. 140 alin. 4 din Noul Coe! penal, in R.D.
nr. 7/2005, p. 128.
426
De ex., cutremur, catastrofa, inundatie, epidemie etc. In astfel de situatii dato-
rita izolarii ori faptului ca pe primul plan tree actiunile de salvare, a~ti~itatea
judiciara este ingreunata.
646. Efectele suspendarii. Pe perioada existentei cauzei legale ori de
fapt, cursul prescriptiei este suspendat. La incetarea cauzei care a determinat
suspendarea, cursul prescriptiei este reluat, iar partea care a curs anterior inci-
dentei cauzei de suspendare este luata in calculul termenului de prescriptie a
raspunderii penale. '
Interventia mai multor suspendari in cursul aceluia~i termen de prescriptie
cond1:_ce la amanarea implinirii acestuia cu timpul cat a fost suspendat. '
1
In doctrina penala s-a sustinut ca in cazul prescriptiei speciale trebuie
luata in calcul ~i perioada cat termenul de prescriptie a raspunderii penale a fost
suspendat. Solutia se desprinde din interpretarea dispozitiilor legale in materie
§_i care c?nsacr~ imprescriptibilitatea raspunderii penale doar in cazuri excep-
t10nale, iar o mterpretare contrara ar conduce la solutia ca termenul de
prescriptie care ar putea fi suspendat sine die sa duca la imprescriptibilitatea
raspunderii penale ~i pentru alte infractiuni, solutie neprevazuta de lege.
. Aprecie1? ca poate fi sustinuta ~i o alta opinie care s-ar intemeia pe lipsa
~n~1 pre:eden _expres~ in l~ge c~re sa consacre cuprinderea, in cazul prescrip-
t1e1 spec1ale, ~1 a penoade1 de t1mp cat termenul de prescriptie a raspunderii
penale este suspendat ~i astfel perioada de suspendare sa nu fie luata in calcul.
Solutia cuprinderii in termenul de prescriptie speciala a perioadei cat acesta este
suspendat ar profita inculpatului mai ales in cazurile in care suspendarea a avut
l~c- pri~tr-~ dispozitie legala determinata de schimbarea regimului politic ~i de
aic1 a hpse1 de mteres in promovarea actiunii penale din varii motive.
64 7. Prescripfia raspunderii penale in cazul persoanei juridice ope-
reaza dupa acelea~i dispozitii ca in cazul persoanei fizice, prezentate mai sus
(a§a cum se prevede expres in dispozitiile art. 148 C.p.: ,,raspunderea penala a
persoanei juridice se prescrie fn condifiile prevazute de lege pentru persoana
fizica, dispozifiile art. 153-156 aplicandu-se fn mod corespunzator").
Secfiunea a IV-a
LIPSA PLANGERII PREALABILE
648. Aspecte generate privind plangerea prealabila. Savar~irea unei
infractiuni, na§terea unui raport juridic penal de conflict implica tragerea la
raspundere penala a infractorului. Acest drept de a trage la raspundere penala
1
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit. , p. 363 .
427

pe eel ce a savar~it o infractiune se desprinde din nonna care a incriminat fapta
respectiva. 1 . . .
in literatura juridica s-a aratat ca ,,dreptul la actmne este un drept virtual
inscris in nonna care ocrote~te o anumita valoare sociala, iar dreptul lezat
2 pent~ infractiuni anume prevazute de lege, plangerea reprezinta doar O incu-
prive~te in mod concret valoarea sociala in legatura cu care a fost constituit" .
Sub acest aspect, actiunea in justitie apare ca un drept ce decurge din lege.
Acest drept de a actiona in justitie imbraca ~i un aspect procesual cand titularul
sau i1 folose~te prin sesizarea organelor judiciare.
Titular al dreptului de a pedepsi este statul. Acest drept se realizeaza prin
intennediul actiunii penale care are ca obiect aducerea inaintea organelor judi-
ciare a raportului juridic penal de conflict, nascut prin savar~irea infractiunii.
Tragerea la raspundere penala a infractorului se realizeaza in majoritatea cazu-
rilor din oficiu.
Diversitatea infractiunilor, gradul lor de pericol social diferit, atingerea
grava ori mai putin grava a drepturilor ocrotite, rezonanta sociala a faptelor au
impus o limitare a oficialitatii procesului penal3 • In adevar, ratiuni de politica
penala reclama admiterea unor exceptii de la oficialitatea procesului penal,
cand o ocrotire mai buna a valorilor sociale s-ar realiza daca s-ar lasa la apreci-
erea victimei infractiunii necesitatea tragerii la raspundere penala a infractoru-
lui4 prin introducere~ unei plangeri penale prealabile sau, dimpotriva, nesanctio-
narea acestuia pentru ca o astfel de plangere nu s-a :facut ori, daca s-a :facut, a
5
fost retrasa sau paqile se impaca. .
La.sand initiativa tragerii la raspundere penala a infractorului persoanei
vatamate prin infractiune, pentru fapte in genere cu un grad redus de pericol so-
cial, ca ~i pentru infractiuni cu un grad de pericol social ridicat, dar care antre-
neaza drepturi personale (de ex.: viol- art. 218 C.p., lovirea sau alte violente -
art. 193 C.p., vatamarea corporala din culpa - art. 196 C.p., haquirea sexuala -
art. 223 C.p. violarea de domiciliu - art. 224 C.p., divulgarea secretului
profesional - art. 227 C.p. etc.), legiuitorul nu a inteles prin aceasta ca valorile
sociale puse in primejdie prin astfel de infractiuni sa fie mai putin aparate, ci,
dimpotriva, sa fie proteguite tot a~a de bine ca ~i cum ar functiona tragerea la
raspundere penala din oficiu, daca nu mai eficient, avand in vedere ~i aprecierea
1V. Dongoroz in Dongoroz I, op. cit., p. 55.
2I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 253. ..
3 N. Volonciu, Tratat de procedura penala, Partea speciala, vol. II, ed1tia a II-a,
revizuita ~i adaugata, Editura Paideia, Bucure~ti, 1996, p. 111.
4 1. Oancea, op. cit., p. 477 ~i urm.
5 A se vedea Angelica Chirila, Lipsa plangerii prealabile, 1etragerea plangerii
prealabile ~i fmpacarea parfilor, in R.D.P. nr. 1/2006, pp. 60-70.
428
~ersoanei vatamate cu privire la necesitatea tragerii la raspundere penala a
mfractorului cu publicitatea inerenta, chiar restransa 1.
P~a~gerea 1:re_alabila ~~ se confunda cu plangerea. In timp ce plangerea
prealab1la reprezmta o cond1t1e de tragere la raspundere penala a infractorului
no~tmtare despre savar~irea unei infraqiuni a carei victima a fost insu~i eel ce
face plangerea ori una dintre persoanele pentru care poate face plangerea
potrivit dispozitiilor art. 289 C.p.p. '
. Plangerea ca mod de sesizare a organelor penale poate privi atat o infrac-
t1une pentru care este necesara plangerea prealabila, cat ~i orice infractiune
pentru care tragerea la raspundere penala se face din oficiu. '
?49: Natura juridica a plangerii prealabile. In doctrina penala modema
s-a cnstahzat conceptia ca plangerea prealabila este o categorie juridica com-
plexa, cu u~ caracter mixt~ d~ drept pe~al, reprezentand o conditie pentru
tragerea la raspundere penala a mfractorulm, care a savar~it anumite infractiuni
cu rasfrangeri pe planul dreptului procesual penal2. ' '
. . Pl~ngerea prealabila, sub aspect penal, reprezinta o conditie de pedepsi-
b1htate, iar sub raport procesual penal, o conditie de procedibilitate 3 •
A Avand un caracter mixt, plangerea prealabila i~i gase~te reglementarea,
A
atat m norme de drept penal substantial, cat ~i in norme procesuale.
650. Condipi in care trebuie facuta plangerea prealabila ~i cazurile in
care este necesara. Pentru a determina tragerea la raspundere penala a infracto-
rului, plangerea treb~ie sa fie :facuta de persoana vatamata, la infractiunile
anume de~emnate pnn lege, sa fie :facuta cu respectarea conditiilor legale in
ceea ce pnve~te forma, organul caruia urmeaza sa i se adreseze ~i termenul in
care poate fi :facuta.
A a)_ ~~i i~t~i, trebu~e s':bliniata conditia ca persoana vatamata este singura
mdreptat1ta sa mtroduca plangerea prealabila, desigur, pentru infractiunile la
care este necesara o astfel de plangere prealabila. In practica judi~iara mai
veche s-a d~ci~, !nt~meiat, ca plangerea prealabila poate fi :facuta ~i printr-un
mandat special , 1ar m Codul de procedura penala s-a prevazut expres in dispo-
1
."~~cial~tatea procesului penal ~oate transforma ocrotirea legii intr-o adevarata
nen~rocire , scna prof. V. Dongoroz, m Drept penal .. ., op. cit., 1939, p. 581 editie
reed1tata in anul 2000 de Asociatia de Stiinte Penale. ' '
2
I. Neagu, Drept procesual penal - Tratat, Editura Global Lex Bucures:ti 2002
p. 549. , " ' '
3
A se vedea M.1. Popovici, Plangerea prealabila in reglementarea actualului cod
de procedura penala, in R.R.D. nr. 9/1969, p. 23.
4 A
In acest sens, a se vedea T.reg. Suceava, d.p. nr. 845/1965, in J.N. nr. 11/1965,
p. 151.
429
zitiile art. 289 alin. 3: ,,Pldngerea se poate face personal sau prin mandatar.
Mandatul trebuie safie special, iar procura ramdne ata§ata pldngerii".
Cand persoana vatamata este lipsita de capacitatea de exercitiu ori are ca-
pacitate de exercitiu restransa, plangerea prealabila poate fi introdusa de repre-
zentantul legal ~i, respectiv, de persoana vatamata, cu incuviintarea reprezen-
tantului legal (parinti, tutore, curator).
Pentru ocrotirea ferma a intereselor persoanelor lipsite de capacitate de
exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restransa ori a persoanei juridice
reprezentata de faptuitor, in lege (art. 157 alin. 4 C.p.) s-a prevazut ca actiunea
penala 1n astfel de cazuri se pune fn mi§care §i din oficiu. Tot astfel, pentru
ocrotirea persoanelor care nu mai pot formula plangere prealabila s-a prevazut
prin dispozitiile art. 157 alin. 5 C.p. ca ,,daca persoana vatamata a decedat sau
fn cazul persoanei juridice aceasta a Jost lichidata, fnainte de expirarea
termenului prevazut de lege pentru introducerea pldngerii, acfiunea penala
poate fi pus a fn mi§care din oficiu".
Daca prin infractiune s-a adus atingere mai multor persoane vatamate,
pentru a interveni raspunderea penala a infractorului este suficienta plangerea
prealabila a uneia dintre persoanele vatamate (art. 157 alin. 2 C.p.). Este prin-
cipiul zis al indivizibilitafii active a raspunderii penale.
Pentru infractiunile savar~ite de mai multe persoane impreuna, in legea
penala s-a prevazut principiul indivizibilitafii pasive a raspunderii penale, astfel,
daca infractiunea este dintre acelea pentru care actiunea penala se pune in
mi~care la plangerea prealabila a persoanei vatamate, este suficient ca
plangerea sa fie facuta fata de un singur participant pentru a atrage raspunderea
penala a tuturor participantilor (art. 157 alin. 3 C.p.).
b) Plangerea prealabila facuta de eel indrituit trebuie sa indeplineasca
anumite conditii de forma, care sunt, de altfel, comune ~i pentru plangere ca
mod de sesizare a organelor judiciare ~i se refera la cuprinderea obligatorie a
datelor de identificare a persoanei vatamate (nume ~i prenume, domiciliu, data
~i locul na~terii), descrierea faptei, aratarea faptuitorului, a mijloacelor de
proba, sa cuprinda, de asemenea, adresele paqilor ~i a martorilor ( conform
art. 289 C.p.p.).
c) Termen. Plangerea prealabila trebuie introdusa in termen de 3 luni din
ziua in care persoana vatamata a aflat despre savar~irea faptei ( art. 296 alin. 1
C.p.p.). Ratiunea termenului de 3 luni in care se introduce plangerea prealabila
se poate observa in preocuparea legiuitorului ,,de a nu lasa ca partea vatamata
prin vointa sa sa tina un timp prea indelungat pe infractor (adevarat sau pretins)
sub amenintarea plangerii prealabile, ceea ce ar putea da loc la ~antaj, teroare ~i
extorsiuni, pe de alta parte, prezumtia ca dupa trecerea unui termen suficient de
lung, partea vatamata nu mai voie~te ~i nu mai are motiv serios de a face
plangerea" 1•
~ L1psa plangeru prealablle nu are ca efect ~i inlaturarea raspunderii civile.
1
T. Pop, Drept penal comparat. Partea genera/a ... , op. cit., pp. 474-475 .
430
Plang~rea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau
procurorulm, potrivit legii (art. 295 alin. 2 C.p.p.).
. Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 3
lum ~urge de la data cand reprezentantul sau legal a aflat despre savar~irea
fapte1Jart. 296 alin. 2 C.p.p.).
In lege s-a prevazut ca ,,fn cazul fn care faptuitorul este reprezentantul
lef!al al pe:soanelor prevazute la alin. (2) (respectiv al persoanelor vatamate
mmor sau mcapabil - n.n. ), termenul de 3 !uni curge de la data numirii unui
nou reprezentant legal" (art. 296 alin. 3 C.p.p.).
. Totv in leg~ ~e prevede ca ,,pldngerea prealabila gre§it fndreptata se
conszdera v~labzla, dac~ a Jost introdusa fn termen la organul judiciar
necvompetent (art. 296 ~h~. 4 C.p.~.), iar ,,pldngerea prealabila gre§it fndrep-
tata la o~g~nul ~ev urmarzre penala sau la instanfa de judecata se trimite, pe
cale admznzstratzva, organuluijudiciar competent" (art. 296 alin. 5 C.p.p.).
65_1• Cazurile in care lipse~te plangerea prealabila. Conditiile exami-
nate ma1 ~us ~entru valabilitatea plangerii prealabile daca nu sunt indeplinite
conduc la mex1stenta acesteia.
Plavn~er~a prealabila lipse~te atunci cand persoana vatamata, de~i a aflat
desp:e savar~1rea faptei, nu face o astfel de plangere, ori nu o face in termenul
prevazut de lege.
VPlan~erea p~e~labi~a se vconsidera inexistenta cand este facuta de alta per-
soana~decat cea vatamata, fara a avea din partea acesteia un mandat special.
!~
cazul yer~o~nelor l~psite de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de
exe~c1tm restransa, hpsa p!angerii prealabile nu conduce la inlaturarea raspun-
dem penal~, deoarece actmnea penala poate fi pusa in mi~care ~i din oficiu
(art. 157 alm. 4 C.p.).
In cazul in care prin savar~irea faptei s-au adus vatamari mai multor
pers_o~ne (ind_ivizibilitate activa), ca ~i in cazul in care la savar~irea faptei au
participat mai multe_ per_soane (indivizibilitate pasiva), inlaturarea raspunderii
p~nale ca urmare a hpse1 plangerii prealabile este posibila numai daca niciuna
d1~tre pers~anele_ :atamate nu a facut plangere ~i, respectiv, nu s-a racut
plangere fata de mc1unul dintre participanti.
~ 6~_2. Efect_ele lipsei plangerii prealabile. A~a cum deja s-a aratat, Iipsa
pl~ngeru prealab1le, in cazul infractiunilor pentru care aqiunea penala se pune in
,I
~1~care !a o a_~tfel de p!angere, inlatura raspunderea penala (art. 157 alin. 1 C.p.).
431
 Secfiunea a V-a
RETRAGEREA PLANGERII PREALABILE
653. Notiune. Retragerea plangerii prealabile reprezinta manifestarea de
vointa (act unilateral) a persoanei vatamate printr-o infractiune, care dupa ce a
introdus plangerea prealabila necesara pentru punerea in mi~care a actiunii
penale, revine ~i renunta, in conditiile legii, la plangerea prealabila facuta
(art. 158 C.p.). A~adar, retragerea plangerii prealabile este posibila doar in
cauzele in care actiunea penala se pune in mi~care la plangerea prealabila a
persoanei vatamate.
Spre deosebire de Codul penal din 1969, in actualul Cod penal s-a optat
pentru o reglementare distincta a retragerii plangerii prealabile fata de lipsa
plangerii prealabile de~i pana la urma retragerea plangerii prealabile este tot o
lipsa a plangerii prealabile. Reglementarea distincta a cauzei care inlatura
raspunderea penala privind retragerea plangerii a permis legiuitorul~i . sa
prevada unele diferentieri intre cele doua cauze ~i, totodata, sa ehmme
legaturile existente, in vechea reglementare, dintre plangerea prealabila ~i cauza
de inlaturare a raspunderii penale a impacarii.
654. Condipi in care retragerea plangerii prealabile inlatura raspun-
derea penala. Retragerea plangerii prealabile sa reprezinte o manifestare expresa
a vointei persoanei vatamate de a renunta la plangerea facuta. Este indeplinita
aceasta conditie, s-a decis in practica judiciara, ~i atunci cand persoana vatamata
declara ca i~i retrage plangerea prealabila printr-un inscris autentic 1 •
Retragerea plangerii prealabile trebuie facuta mai inainte de solutionarea
cauzei printr-o hotarare definitiva.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercijiu, retragerea plangerii
prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. In cazul persoanelor cu
capacitate de exercitiu restransa, retragerea se face de catre persoanele vatamate
cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege (art. 158 alin. 3 C.p.).
In cazul infractiunilor pentru care punerea in mi~care a actiunii penale
este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile, dar actiunea penala a
fost pusa in mi~care din oficiu in conditiile legii, retragerea plangerii produce
efecte numai daca este insu~ita de procuror (art. 158 alin. 4 C.p.).
655. Efectele retragerii plangerii prealabile. Retragerea plangerii pre-
alabile inlatura raspunderea penala a persoanei cu privire la care plangerea a
fost retrasa. In cazul participarii mai multor persoane la savar~irea faptei,
retragerea va produce efecte numai cu privire la acea sau acele persoane fata de
care plangerea prealabila a fost retrasa (art. 158 alin. 2 C.p.). A~adar, retragerea
plangerii prealabile are caracter personal.
1
T.j . Bra~ov, d.p. nr. 1347/1972, in R.R.D. nr. 8/1 973 , p. 173.
432
Retragerea plangerii prealabile va inlatura doar raspunderea penala
(art. 158 alin. 2 C.p.). Eventuala raspundere civila nu va fi fnlaturata . in
literatu~a juridica de sp~c~alitate s-a sustinut, intemeiat, ca retragerea plangerii
prealab1le ~u poate pnv1 decat actiunea penala, actiunea civila putand fi
1
exerc~tata . In sprijinul acestei opinii sunt invocate dispozitiile Codului penal,
care, m legatura cu retragerea plangerii prealabile, nu prevad nimic privitor la
actiunea civila, comparativ cu dispozitiile privind impacarea, unde se prevede
expres ca ,,fmpacarea fnlatura riispunderea penala ~i stinge ~i actiunea civila"
(art. 159 alin. 2 C.p.). ,
Retragerea plangerii prealabile este un act unilateral irevocabil al parJ:ii
vatamate ce are ca efect imposibilitatea formularii ulterior de catre aceasta a
unei noi plangeri prealabile cu privire la aceea~i fapta.
Pentru a nu crea o situatie defavorabila suspectului ori inculpatului, s-a
prevazut in legea procesuala (art. 18 C.p.p.) posibilitatea continuarii procesului
penal in cazul retragerii plangerii prealabile. Astfel, suspectul sau inculpatul are
posibilitatea sa dovedeasca netemeinicia acuzatiilor ce i-au fost aduse ~i sa
obtina achitarea. Daca nu reu~e~te in demersul sau, oricum nu va fi angajata
raspunderea penala, pentru ca se produc efectele retragerii plangerii prealabile.
Secfiunea a VI-a
IMPACAREA
656. Nofiune ~i caracterizare. impiicarea reprezinta actul bilateral,
fnfelegerea ce intervine fntre infractor ~i victima infracfiunii, fn cazurile
prevazute de lege de a pune capat conjlictului nascut din savar~irea
{nfracfiunii, fnlaturand raspunderea penala ~i consecinfele civile ale fapteP.
Intrucat impacarea intervine intre persoane ce nu sunt inevitabil paqi in
procesul penal (victima infractiunii, adica persoana vatamata3 nu este parte in
procesul4 penal, iar faptuitorul devine parte doar cand dobande~te calitatea de
inculpat ), a fost preferata denumirea de ,,fmpacare", in loc de ,,fmpacarea
parfilor" (denumirea institutiei din vechea reglementare ).
Ratiunile de politica penala care au condus la admiterea inlaturarii
raspunderii penale in cazul anumitor infractiuni, prin conditionarea tragerii la
1
Ase vedea, in acest sens, M. Zolyneak, M.I. Michinici, op. cit., p. 462.
2
1. Oancea, in Dongoroz 11, p. 393 .
3
Persoana viitiimatii este definita ca fiind persoana care a suferit o viitiimare fizicii,
materialii sau moralii prinfapta pena!ii (art. 79 C.p.p.). Persoana vatamata nu este parte in
procesul penal, dar poate participa la desfa~urarea acestuia, fiind unul dintre subiectii
procesuali principali (art. 33 alin. I C.p.p.).
4
Conform art. 32 alin. 2 C.p.p., piirfile din procesu! penal sunt inculpatu!, partea
civilii ~i partea responsabilii civilmente.
433
raspundere penala de plangerea prealabila a persoanei vatamate, sunt acelea~i ~i
in cazul impacarii. in sistemul noului Cod penal impacarea este o cauza care
inlatura raspunderea penala, nemaifiind prevazuta pentru acele infractiuni la
care actiunea penala se pune in mi~care la plangerea prealabila a persoanei
vatamate. Conform art. 159 alin. 1 C.p., fmpacarea poate interveni fn cazul fn
care punerea fn mi~care a acfiunii penale s-a focut din oficiu, daca legea o
prevede fn mod exp res.
impacarea, ca natura juridica, se aseamana cu lipsa plangerii prealabile,
reprezentand o institutie de drept penal cu rasfrangeri pe planul dreptului
procesual. Pe planul dreptului penal, reprezinta o cauza care inlatura raspun-
derea penala, iar pe plan procesual penal, un impediment in desfa~urarea
procesului penal (art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p.).
657. Conditiile impacarii. impacarea, pentru a conduce la inlaturarea
raspunderii penale, trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa intervina
numai in cazurile in care actiunea penala a fost pusa in mi~care din oficiu, sa
intervina pentru cazurile pre~azute de lege, sa fie person_ala, de~nitiva,_ totala,
neconditionata ~i sa intervina pana la citirea actului de sesizare a mstante1.
a) 0 conditie rezulta din dispozitiile art. 159 alin. 1 C.p., car~ P:~vad ca
impacarea poate interveni in cazul in care punerea in mi~care a actmnn penale
s-a facut din oficiu. A~adar, este exclusa impacarea in cazul in~raqiunilo: la
care actiunea penala se pune in mi~care la plangerea prealabila. Folosirea
verbului la timpul trecut (,,s-a facut") ne poate duce la concluzia ca impac~re~
este posibila numai daca punerea in mi~care a actiunii penale s-a facut de}a ~~
astfel impacarea este o operatiune subsecventa punerii in mi~care a actmnn
penale. intrucat actiunea penaia nu se poate pune in mi~care decat fata de o
persoana (ce a devenit astfel inculpat - art. 82 C.p.p.), inseamna ca impa~a:ea
nu ar fi posibila decat intre persoana vatamata ~i inculpat. Nu vedem mcmn
motiv de a nu se da posibilitatea paqii vatamate de a incerca sa ajunga la ~
intelegere cu faptuitorul deindata ce acesta dobande~te calitatea de suspect1 ~i
fara a mai a~tepta punerea in mi~care a actiunii penale fata de acesta. Probabil
conditia punerii in mi~care a actiunii penale din oficiu a fost gandit~ ~in
contextul separarii cauzei impacarii de plangerea prealabila ~i a fost memta a
sublinia diferenta intre cele doua. Credem ca vointa legiuitorului a fost de arata
ca impacarea este posibila doar la infractiunile in cazul carom punerea in
mi~care a actiunii penale se face din oficiu. De altfel, in doctrina2 aparuta in
1
Conform art. 305 alin. 3 C.p.p., ,, ciind exista probe din care sa rezulte banuiala
rezonabila ca a anumita persoana a saviir§it fapta pentru care s-a fnceput urmarirea
penala §i nu exista vreunul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (]), organul de
urmarire penala dispune ca urmarirea penala sa se efectueze fn continuare fafa de aceasta,
care dobiinde§te calitatea de suspect". A
2 2
I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 285 ~i urm.; M.-1. Michinici, M. Dunea, m
Nau! Cod penal. Comentarii pe articole .. ., 2014, op. cit., p. 269.
434
lumina noilor coduri s-a aratat ca impacarea poate interveni intre partea
vatamata ~i suspect ori inculpat ceea ce ne duce la concluzia ca autorii nu au
lua~ in con~i~erare ~impul verbului (s-a facut din oficiu), ci au avut in vedere
dormta legmitorul_;1i d~ a exclude de la impacare cazurile in care actiunea
penala n~ se pune m mi~care din oficiu.
b) Impacarea este posibila numai in cazul infractiunilor pentru care legea
preve~,? aceast_a modalit~te prin mentiunea ca ,,impacarea inlatura raspunderea
pen~la_, mentmne P!evazuta de regula in alineatul final al articolului care
1
mcnmmeaza fapta • Impacarea reprezinta un act bilateral, adica intervine intre
doAua P~_qi. Subl~niern aceasta caracteristica spre a o deosebi de retragerea
plangern prealabile, care reprezinta un act unilateral ~i care ernana de la per-
~oana vatam~ta prin infractiune. Impacarea intervine intre persoana vatamata ~i
mculpat pefimd relevant cui apaqine initiativa.
c) Irnpacare~ este persona/a. Aceasta conditie decurge din caracterul per-
sonal al dreptulm vatamat prin infractiune ~i, mai mult, decurge din insa~i
ratiunea acestei institutii, de a pune capat conflictului penal intervenit intre
in~actor ~i victima infractiunii. Irnpacarea, de~i personala, poate fi realizata
pnn pe:soa~e cu mandat special, dar nu poate fi exprimata decat in faza
2
mstantei de Judecata • Din caracterul personal al impacarii rezulta ca in caz de
pluralitate de infractori, impacarea, pentru a conduce la inlaturarea raspunderii
penale, trebuie sa intervina personal, cu fiecare dintre infractori.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, impacarea se face numai de
~a.tr~ reprezAentant~i lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restransa se pot
Impaca cu mcuvnntarea persoanelor prevazute de lege (art. 159 alin. 4 C.p.). Daca
pe:soanele care trebuie sa realizeze sau, dupa caz, sa incuviinteze impacarea sunt
chiar _c~le care a;1 savar~it_ infractiunea impotriva persoanelor lipsite de capacitate de
e~e~ciµu -~au a,:1an~ capacitate de exercitiu restransa, acestea nu ar mai putea reali~a
on mcuvimta Impacarea deoarece s-ar afla intr-o situatie de conflict de interese. In
acest caz, legiuitorul nu a mai prevazut expres necesitatea insu~irii unui astfel de act
d~ catre proc~~r ~a cum a prevazut in cazul retragerii plangerii prealabile (art. 158
aim. 4 C.p.) ~i m cazul impacarii persoanei juridice vatamate victima a infractiunii
savar~ite de catre reprezentantul sau legal (art. 159 alin. 6 C.p. raportat la art: 158
1
alin. C.p.). Apre_c~em ca acelea~i motive ce tin de interesul persoanei lipsite de
capacitate de exerciµu sau avand capacitate de exercitiu restransa justifica necesitatea
insu~irii de catre procuror a actului de impacare la c~e consimte reprezentantul legal
ce a s~var~it infractiunea impotriva celui ale carui interese ar trebui sa le apere.
In cazul persoanei juridice, impacarea se realizeaza de reprezentantul
legal sau conventional ori de catre persoana desernnata in locul acestuia
1
_ De ex.: art. 199 alin. 2 teza a II-a C.p. (violenfa fn familie ); art. 231 alin. 2 C.p.
(zn cazul unor variante ale infracfiunii de fart); art. 244 alin. 3 C.p. (fn§elaciunea); art. 245
alin. 3 C;P· (fn§elaciunea privind asigurarile).
• In _ace~\ sens, a se vedea d. nr. XXVII din 18 septembrie 2006 a LC.CJ., sectiile
umte, pubhcata m M. Of. nr. 190 dm 20 martie 2007.
435
11 /
(art. 159 alin. 5 C.p.). Daca persoana juridica este partea vatamata a infractiunii
savar~ite chiar de catre reprezentantul sau legal, pentru evitarea unui conflict de
interese, in lege s-a prevazut ca impacarea este posibila numai cu acordul
procurorului (art. 159 alin. 6 C.p. raportat la art. 158 alin. 4 C.p.).
Caracterul personal al impacarii se pastreaza ~i in cazul persoanei juridice,
astfel, impacarea intervenita intre persoana juridica ~i persoana vatamata nu are
efecte ~i asupra persoanelor fizice care au contribuit la savar~irea infractiunii de catre
persoanajuridica (art. 159 alin. 5 teza a II-a C.p.).
d) Impacarea trebuie sa fie totala. Stingerea raportului de conflict prin
impacarea paqilor reclama ca aceasta impacare sa nu fie paqiala cu privire
numai la aspectul penal ori numai civil al procesului. Impacarea paqilor este
totala atunci cand are in vedere stingerea conflictului dintre paqi atat in aspec-
tul sau penal, cat ~i civil. Conditia impacarii partilor de a fi totala nu are in
vedere, in cazul pluralitatii de infractori, impacarea cu toti, ci chiar ~i numai cu
unul ori cu unii dintre infractori, pentru ceilalti putand interveni raspunderea
penala.
e) Impacarea trebuie sa fie definitiva, adica sa nu mai existe o cale de
revenire asupra ei. Cum impacarea presupune acordul liber ~i nestingherit de a
stinge conflictul dintre paqi, daca acest acord a fost smuls prin dol sau violenta -
dovedita - asupra impacarii se poate reveni 1.
f) Impacarea trebuie sa fie necondifionata pentru a conduce la inlaturarea
raspunderii penale. In fata instantei, impacarea nu poate fi conditionata, iar daca
se impune repararea prejudiciului cauzat, instanta poate acorda un termen in
care infractorul sa repare prejudiciul, iar apoi impacarea intervenita intre paqi
sa fie neconditionata.
g) Impacarea poate interveni pana la citirea actului de sesizare a instanfei
(in cursul urmaririi penale, procedurii de camera preliminara sau in fata
instantei, dar pana la citirea actului de sesizare).
Impacarea trebuie sa fie expresa2 , ea nu poate fi dedusa din alte situatii
sau fapte. In practica judiciara s-a decis corect ca instanta de judecata nu poate
lua act de declaratia unilaterala a victimei ca se impaca ~i sa inceteze procesul
penal, daca inculpatul declara ca nu se impaca3 •
A~adar, in cazul infractiunilor pentru care impacarea inlatura raspunderea
penala, clasarea sau, dupa caz, incetarea procesului penal poate fi dispusa
numai atunci cand se constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului ~i al
persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat ~i definitiv, exprimat de
1
Persoana interesata are deschisa actiunea \'n anulare, \'n ipoteza \'n care declaratia de
\'mpacare a fost viciata. in acest sens, a se vedea: T.j. Suceava, d.p. m. 485/1969, in R.R.D.
m. 3/1968, p. 125; T.j. Bacau, d.p. m . 3205/1966, in R.R.D. m . 7/1967, p. 171.
2
in acest sens, a se vedea V. Dongoroz, in Dongoroz II, p. 394.
3 2
T.j. Bacau, d.p. m. 157/ 1979, in R.R.D. m. 1/1980, p. 70.
436
aceste paqi, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin inscrisuri
autentice 1•
658. Efectele impacarii. Impacarea, potrivit dispozitiilor art. 159 alin. 2
C.p., in cazurile prevazute de lege, inlatura raspunderea penala ~i stinge ~i
actiunea civila.
Impacarea produce efecte in personam, adica numai cu privire la persoana
cu care victima s-a impacat. Pentru ceilalti participanti urmeaza a fi antrenata
raspunderea penala. Prin exceptie de la caracterul personal al impacarii, daca
victima este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restransa, impacarea se realizeaza numai de reprezentantul legal,
respectiv de catre victima, cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.
Aceste efecte precis determinate prin lege scot in evidenta natura juridica
a impacarii - cauza care inlatura raspunderea penala a infractorului. A vand in
vedere ~i caracterele sale de a fi totala ~i neconditionata, impacarea inlatura ~i
raspunderea civila pentru prejudiciu cauzat prin infractiune.
Efectele impacarii cu privire la aspectul penal ~i civil al procesului se
produc din momentul realizarii impacarii 2 .
In cazul persoanei juridice ce a savar~it infractiunea, impacarea
intervenita intre aceasta ~i persoana vatamata nu produce efecte fata de
persoanele fizice care au participat la comiterea aceleia~i fapte (art. 159 alin. 5
teza a II-a C.p.). Aceasta prevedere poate fi considerata de prisos, de vreme ce
reitereaza caracterul personal al impacarii enuntat deja in art. 159 alin. 3 C.p.
Probabil aceasta prevedere (art. 159 alin. 5 teza a II-a C.p.) este menita a
sublinia diferenta dintre raspunderea penala a persoanei juridice ~i cea a
persoanelor fizice al caror comportament pana la urma a condus la implicarea
persoanei juridice. Astfel, persoana vatamata poate sa ierte persoana juridica
achiesand la impacarea cu aceasta, dar sa nu ierte ~i persoanele fizice care sunt
la originea aceleia~i fapte prevazute de legea penala.
In situatia in care raptuitorul este chiar reprezentantul persoanei juridice
vatamate, pentru protejarea intereselor acesteia din urma s-a prevazut obliga-
tivitatea insu~irii de catre procuror a unei astfel de impacari (art. 159 alin. 6
raportat la art. 158 alin. 4 C.p.). Altfel, vointa celor doua paqi cu interese
contrare fn cauza ar fi fost realizata de aceea~i persoana.
1
in acest sens, a se vedea d. m. XXVII din 18 septembrie 2006 a I.C.C.J., sectiile
unite, citata anterior.
V. Dongoroz, in Dongoroz 11, p. 395 .
437
 'i
!/
I

Sec(iunea a VII-a
MEDIEREA
659. Notiune. in legatura cu retragerea plangerii prealabile ~i impacarea,
cauze care inliltura raspunderea penala, mentionam ca exista ~i o alta modalitate
de a solutiona conflictul penal altfel decat pe calea justitiei. Aceasta cale este
medierea: Conform art. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea ~i
organizarea profesiei de mediator 1, cu modificarile ~i completarile ~lterioare:
,,Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solu/ionare a conjlzctelor pe
cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate fn calitate de
mediator, fn condi/ii de neutralitate, impartialitate, conjiden/ialitate ,Ji avand
generis care fnlatura raspunderea penala, distincta de fmpacare" . Tot prin acee~i
decizie s-a mai stabilit ca ,Jncheierea unui acord de mediere fn condi/iile Legii
nr. 192/2006 privind medierea ,Ji organizarea profesiei de mediator poate interveni
fn tot cursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii penale".
A~adar, inlaturarea raspunderii penale pe calea medierii (incheierii unui acord
de mediere) poate interveni numai cu privire la infractiunile pentru care, potrivit legii,
retragerea plangerii prealabile sau impacarea parplor inlatura raspunderea penala, dar
este distincta de acestea.
Cat prive~te momentul pana la care se poate pune capat procesului penal
prin recurgerea la mediere este de subliniat ca acesta este diferit dupa cum
pentru infractiunea respectiva actiunea penala se pune in mi~care la plangerea
prealabila a persoanei vatamate sau daca pentru infractiunea in cauza legea
A

liberul consimtamant al partilor".

Procedu;a de solutionare a conflictului pe calea medierii se face in urma
incheierii unui contract de mediere intre mediator, pe de o parte, ~i paqile aflate
in conflict, pe de alta parte (art. 44 din Legea nr. 192/2006)._ Po~ibili~a~_ea
solutionarii conflictului penal pe calea medierii rezulta expres dm d1spoz1t11le
art. 67 alin. 1 ~i 2 din Legea nr. 192/2006: ,,(1) Dispozitiile din prezenta lege se
aplica .Ji fn cauzele penale, atat fn latura penaja, cat .Ji fn latu:a civila, dup~
distinctiile aratate fn prezenta sec/iune. (2) In latura penala a procesuluz,
dispozi/iile privind medierea se aplica numai fn cauzele privind infr~ctiuni
pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau fmpacarea
partilor fnlatura raspunderea penala". . A
prevede posibilitatea impacarii. In cazul infractiunilor pedepsite la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, incheierea unui acord de mediere se poate face
pana la acela~i moment in care poate interveni retragerea plangerii prealabile,
adica pana pronuntarea unei hotarari definitive. in cazul infractiunilor pentru
care legea prevede posibilitatea impacarii, medierea se poate realiza pana la
acela~i moment in care se poate face impacarea ~i anume pana la citirea actului
de sesizare a instan/ei 1•
•

Procedura medierii se poate desfa~ura atat inamte de mceperea procesulm

penal, cat ~i dupa ce acesta a inceput. Daca p~qile _au r~curs la medie:e anterior
inceperii procesului penal ~i acesta se inche1e pnn a3un~erea 1~ o mt~l~gere,
fapta respectiva nu va atrage raspunderea penala a faptu1torulm cu ~nv1~e la
care conflictul s-a incheiat prin mediere, chiar daca acesta se afla in s1tuat1a de
indivizibilitate pasiva prevazuta de art. 157 alin. 3 C.p. (art. 69 alin. 1 di~ Legea
nr. 192/2006). Daca paqile recurg la mediere dupa incep~rea proce_sulmyenal,
urmarirea penala saujudecata, dupa_caz, ~e suspenda. ~ar:t1!e a~ la d1s~oz1t1e ce!
mult 3 luni pentru rezolvarea conf11ctulm pe cale amrnb1la pnn med1ere._ Da~a
paqile nu se inteleg, dupa expirarea celor 3 luni procesul penal se rern dm
oficiu (art. 70 din Legea nr. 192/2006). .. . . . .
Natura juridica a medierii a fost stabilita in urma pronuntam Dec1Z1e1 nr. 9 dm
17 aprilie 2015 de catre Completul pentru dezlegarea unor chestiuni Ade drept in
materie penala al Inaltei Cuqi de Casape ~i Justitie 2, care a statuat ca: ,Jn aplicarea
dispozitiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea _.Ji organi7:are~
profesiei de mediator, fncheierea unui acord de mediere constituze o cauza suz-

1 1
Publicata in M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006. A se vedea Decizia Cur/ii Constitufionale nr. 397/2016, publicata in M. Of. nr. 532
2
Publicata in M. Of. nr. 406 din 9 iunie 2015 . din 15 iulie 2016.

438
439
 CAPITOLUL III
Raspunderea penala a minorilor
Secfiuneal
ASPECTE GENERALE PRIVIND SANCTIONAREA
INFRACTORILOR MINO RI
§ 1. Prevenirea ~i sanctionarea infractiunilor savar~ite de minori
660. Particularitati ale prevenirii infracfionalitatii in randul minorilor.
Prevenirea ~i combaterea infractionalitatii minorilor a constituit ~i constituie o
preocupare permanenta de politica penala a statelor modeme 1 .
Specificul fenomenului infractional in randul minorilor ridica probleme
deosebite de prevenire ~i de combatere deoarece in cauzalitatea acestuia se inte-
ractioneaza cu o multitudine de factori, ca: lipsa de experienta de viata sociala a
mi~orului cu consecinta neintelegerii depline a semnificatiei sociale a conduitei
lui periculoase pentru valorile sociale, ca ~i a sanctiunilor care li s-ar aplica, de-
ficiente in procesul educativ ce s-a desfa~urat in familie, ~coala, influenta nega-
tiva exercitata de unii majori care ii atrag pe minori pe calea infractionala etc.
Necesitatea prevenirii ~i combaterii infractiunilor comise de minori apare
cu atat mai evidenta cu cat fenomenul cunoa~te uneori recrudescente, iar faptele
pot fi deosebit de periculoase2 •
Gasirea celor mai eficiente masuri de prevenire ~i combatere a feno-
menului infractional in randul minorilor a ridicat ~i problema stabilirii varstei
de la care mi~orul raspunde penal, adica a varstei de la care, corespunzator
cercetarilor de psihologie pedagogica, se apreciaza ca acesta are intelegerea
semnificatiei sociale a conduitei sale periculoase, ca ~i a scopului sanctiunilor
aplicate pentru o astfel de conduita.
Legiuitorul penal roman, prin dispozitiile art. 113 C.p., a stabilit ca
raspunderea penala a minorilor incepe de la 14 ani, sub conditia dovedirii ca in
savar~irea faptei minorul a avut discemamant ~i in toate cazurile de la 16 ani,
fara vreo conditionare.
Limita superioara a varstei pana la care persoana este considerata minor
este de 18 ani, indiferent de dobandirea prin casatorie a capacitatii depline de
1 l ,
Pentru o caracterizare generala a raspunderii penale a minorului, a se vedea, pe larg,
L.V. Lefterache, Drept penal, Partea genera/a, curs pentru studenfii anului II ... , op. cit.,
p. 595 ~i urm.
2
A se vedea: C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 599 ~i Constantin Butiuc,
Riispunderea penalii a minorilor, in R.D .P. nr. 4/2002, pp. 32-37.
440
1
exercitiu , deoarece minor in dreptul penal este persoana care nu a implinit
varsta de 18 ani.
Fata de minorul care nu raspunde penal ~i care savar~e~te fapte
prevazute de legea penala se iau masuri de protectie speciala prevazute in
Legea nr. 272/2004 privind proteqia ~i promovarea drepturilor copilului.
Masurile de protectie speciala ce se pot lua fata de minorul care a savar~it fapte
prevazute de legea penala, dar care nu raspunde penal sunt: plasamentul ~i
supravegherea specializatci2 (a se vedea supra, pct. 253).
66 1. Sancfionarea minori1or infractori. Sanqionarea minorilor care
savar~esc infractiuni trebuie sa corespunda particularitatilor psihofizice ale
acestora, sa asigure educarea ~i reeducarea lor.
Preocuparile pentru diversificarea sanctiunilor aplicabile minorilor sunt
stimulate de rezultatele cercetarilor criminologice ~i de psihologie pedagogica,
de la sfar~itul secolului al XIX-lea ~i continuate pana in prezent.
In adevar, particularitatile infractorilor minori reclama masuri de aparare
sociala adecvate care sa vizeze refacerea educatiei deficitare a minorului,
acestea fiind masurile educative.
§ 2. Nofiunea ~i caracterizarea masurilor educative
662. Nofiune. Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal speciale
pentru minori, prevazute de lege, care se iau de catre instantele de judecata ~i
sunt menite sa asigure educarea ~i reeducarea acestora prin instruire ~colara ~i
profesionala, prin cultivarea in con~tiinta acestora a respectului fata de valorile
sociale.
663. Caracterizare. Masurile educative in dreptul penal roman sunt con-
secinte ale raspunderii penale ~i se iau numai daca minorul a savar~it o
infraqiune.
Scopul masurilor educative este de a educa ~i reeduca pe minorul care a
savar~it o infractiune, de a asigura o schimbare in con~tiinta acestuia pentru res-
pectarea valorilor sociale, prin dobandirea unei pregatiri ~colare ~i profesionale
care sa-i permita o deplina integrare in viata sociala.
Spre deosebire de pedepse, unde caracterul coercitiv se situeaza pe primul
plan, masurile educative au caracter preponderent educativ ~i nu lasa sa subziste
nicio consecinta penala, ele neconstituind antecedente penale pentru persoana
In acest sens, a se vedea T.S., s.p., d. nr. 405/1979, in C.D., 1979, p. 368.
2
A se vedea, pe larg: Legea nr. 272/2004 privind protectia ~i promovarea drepturilor
copilului, republicata in M. Of. nr. 159 din 5 martie 2014, ~i H.G. nr. 1439/2004 privind
serviciile specializate destinate copilului care a savar~it o fapta penala ~i nu raspunde penal,
publicata in M. Of. nr. 872 din 24 septembrie 2004.
441
fata de cares-au luat 1• In acest sens, prin dispozitiile art. 133 C.p. s-a prevazut
ca ,,masurile educative nu atrag interdicfii, decaderi sau incapacitafi".
§ 3. Cadrul masurilor educative
664. Reglementare ~i feluri. Masurile educative, ca sanctiuni specifice
aplicabile minorilor, au capatat o reglementare distincta2 de celelalte sanctiuni
de drept penal incepand cu dispozitiile Codului penal intrat in vigoare la 1
ianuarie 1969 (Codul penal anterior).
Sistemul de sancfionare prevazut fn Codul penal roman actual este un
sistem bazat exclusiv pe masuri educative.
Luarea unei masuri educative este conditionata de savar~irea unei
infractiuni de catre un minor care raspunde penal, chiar daca la data judecatii
acesta devenise major (a implinit varsta de 18 ani).
Masurile educative prevazute de lege aplicabile minorilor care savar~esc
infractiuni sunt de doua feluri: masuri educative neprivative de libertate
(stagiul de formare civica, supravegherea, consemnarea la sfar~it de saptamana
~i asistarea zilnica) ~i masuri educative privative de libertate (intemarea
intr-un centru educativ ~i intemarea intr-un centru de detentie).
in cazul savar~irii unei infractiuni de catre un minor, instanta va lua una
dintre masurile educative neprivative ori privative de libertate.
Masurile educative neprivative de libertate se iau, teoretic, pentru orice
infractiuni comise de minori.
Masurile educative privative de libertate, fiind mai aspre, se pot lua,
potrivit dispozitiilor art. 114 alin. 2 C.p.: a) daca minorul a mai savar~it o
infractiune, pentru care s-a luat o masura educativa ce a fost executata ori a
carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru care este
judecat; b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savar~ita
este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.
Alegerea masurii educative care urmeaza a fi luata fata de minor se face
in conditiile art. 114 C.p. potrivit criteriilor prevazute in art. 74 C.p., a~a cum se
prevede in art. 115 alin. 2 C.p. ~i in baza unui referat de evaluare intocmit de
serviciul de probatiune (art. 116 C.p.).
1 Ase
vedea, pe larg, V. Dongoroz, op. cit., p. 411 ~i urm.
2
Ca sanctiuni specifice aplicabile minorilor, masurile educative erau prevazute ~i 1n
Codul penal din 1937, dar sub denumirea de ,,masuri de siguranta cu caracter educativ", ~i
erau: libertatea supravegheata (art. 71 pct. 6) ~i internarea 'intr-un institut de reeducare
morala (art. 71 pct. 5 ~i art. 144 alin. 2 pct. 1 ~i 2).
in sistemul Codului penal din 1969 (Codul penal anterior), masurile educative erau:
a) mustrarea; b) libertatea supravegheata; c) intemarea 'intr-un centlit· de reeducare;
d) internarea 'intr-un institut medical-educativ.
442
~erviciil~ de pr?batiune ~ctioneaza in baza Legii nr. 252/2013 privind
orgamza~ea ~1 funq10narea s1stemului de probatiune (publicata in M. Of.
nr. 514 dm 14 august 2013).
Secfiunea a II-a
MASURILE EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE
§ 1. Cadrul masurilor educative neprivative de Iibertate
. ~~~imul masurilor educative neprivative de libertate este reglementat prin
di~po~itule art_. l l '.-123 C.p. ~i prive~te, pe de o parte, caracterizarea fiecarei
masun educative, 1ar,_ pe. _de alta parte, aspecte comune ale acestora, privind
executarea lor, a obhgatulor ce pot fi impuse minorului a mod'fi ~ ..
A - bl' ..
.. , 1 1car11 sau
mce~am_ o 1ga~11lor, ca ~i prelungirea sau inlocuirea acestor masuri educative
nepnvat1ve de hbertate.
. Sunt astfel ?revazute in articole distincte masurile educative neprivative
de hbertate: stagiul de formare civica (art. 117 C.p.), supravegherea (art. 118
C.p.), consemnarea la sfar.Jit de saptamana (art. 119 C.p.) ~i asistarea zilnica
(art. 120 C.p.).
. . -665. Stagi~l de formare civica. Masura educativa stagiul de formare
c1v1~a. este nepnvativa de libertate ~i consta in obligarea minorului de a
~art1c1p~ la un pr?gram educativ pe o durata de eel mult 4 luni menit a-1 ajuta sa
~ntelea~a _co:11secmtele legale ~~ sociale la care se expune prin savar~irea de
1~~ractmm ~1 de a-I responsab1hza pe acesta cu privire la comportamentul sau
vntor (art. 117 C.p.).
~r~_aniza~ea, ~sigurarea participarii ~i supravegherea minorului pe durata
execut~m stagmlm de formare civica se fac sub conducerea serviciului de
probatmne, fara a afecta programul ~colar sau profesional al minorului.
A~a cum am aratat, durata masurii este de eel mult 4 luni.
A 666. Su~raveg~e~ea este o masura educativa ce consta in controlul ~i
m~I?~r~~ ~morulm m cadrul programului sau zilnic, pentru asigurarea
part1c1~aru mmorul~i .. la cursuri~e ~colare sau de formare profesionala ~i
prevemrea desfa~uram unor activitati sau intrarea in legatura cu anumite
persoane care a~ pu~~a afecta p_rocesul de indreptare al acestuia (art. 118 C.p. ).
Durata masum este cupnnsa intre 2 ~i 6 luni.
~?.7.
Consemnarea la sfar~it de saptamana. Masura educativa a con-
semnam la sfar~it de saptamana consta in obligatia minorului de a nu parasi
443
locuinta in zilele de sambata ~i duminica, afara de cazul in care, in aceasta
perioada, are obligatia de a participa la anumite programe ori de a desf:a~ura
anumite activitati impuse de instanta (art. 119 C.p.).
Durata masurii este cuprinsa intre 4 ~i 12 saptamani.
668. Asistarea zilnica este o masura educativa ce consta in obligatia
minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probatiune, care
contine orarul ~i conditiile de desf:a~urare a activitatilor, precum ~i interdictiile
impuse minorului (art. 120 C.p.).
Durata masurii este cuprinsa intre 3 ~i 6 luni.
§ 2. Aspecte comune masurilor educative neprivative de libertate
Reglementarea masurilor educative neprivative de libertate s-a f:acut in
ordinea severitatii lor, incepand cu masura educativa cea mai u~oara - stagiul
de formare civica - ~i pana la cea mai severa - asistarea zilnica.
Executarea masurilor educative neprivative de libertate se va face sub
supravegherea serviciului de probatiune ce functioneaza in baza Legii
nr. 252/2013, amintita mai sus. Activitatea de supraveghere este desf:a~urata de
catre consilierii de probatiune ce functioneaza in cadrul acestui serviciu. Punerea
in executare a fiecarei masuri educative neprivative de libertate este reglementata
prin dispozitiile din Titlul IV (art. 63-76) din Legea nr. 2~3/201_3 ~rivind
executarea pedepselor, a masurilor educative ~i a altar masur1 nepnvat1ve de
1 lit. a C.p.) sau inlocuirea cu alta masura educativa neprivativa de libertate mai
libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal .
669. Obligafii ce pot fl imp use minorului pe durata executarii masu-
rilor educative neprivative de libertate. Pe parcursul executarii oricareia
dintre masurilor educative neprivative de libertate instanta poate impune mino-
rului sa respecte una sau mai multe obligafii, prevazute in art. 121 C.p.:
a) sa urmeze un curs de pregatire ~colara sau formare profesionala;
b) sa nu depa~easca, f:ara acordul serviciului de probatiune, limita
teritoriala stabilita de instanta;
c) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive,
culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
d) sa nu se apropie ~i sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie
ai acesteia, cu participantii la savar~irea infractiunii ori cu alte persoane stabilite
de instanta;
e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala.
1 Publicata in M. Of. nr. 513 din 14 august 2013.
444
670. Modificarea sau incetarea obligafiilor. Supravegherea ~i controlul
respectarii acestor obligatii de catre minor revine tot serviciului de probatiune,
care are ~i obligatia sa sesizeze instanta daca au intervenit motive care justifica
modificarea ori incetarea unora dintre obligatiile impuse de instanta (art. 121
alin. 4 C.p.).
a) Modificarea obliga/iilor. Instanta poate modifica obligatiile care i-au
fost impuse minorului pe durata executarii masurilor educative neprivative de
libertate in sensul de a impune noi obligatii, de a spori ori de a diminua con-
ditiile de executare a celor existente.
Tot in functie de interventia unor motive, pe parcursul executarii obliga-
tiilor, instanta are posibilitatea, la sesizarea serviciului de probatiune sa decida
modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura persoanei
supraveg?eate ~anse mai mari de indreptare (art. 122 alin. 1 C.p.).
b) Incetarea obliga/iilor. Instanta de judecata, la sesizarea serviciului de
probatiune poate dispune fncetarea executarii unora dintre obligatiile pe care
le-a impus cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara (art. 122
alin. 2 C.p.).
671. Prelungirea sau inlocuirea masurilor educative privative de
libertate. Daca minorul nu respecta cu rea-credinta conditiile de executare a
masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune prelungirea duratei
masurii f:ara a depa~i maximul prevazut de lege pentru aceasta (art. 123 alin. 1
severa (art. 123 alin. 1 lit. b C.p.). Daca masura educativa neprivativa de
libertate luata initial era cea mai severa ~i pe durata sa maxima, nemaifiind loc
de agravare, aceasta se inlocuie~te cu masura educativa privativa de libertate a
intemarii intr-un centru educativ (art. 123 alin. 1 lit. c C.p.).
Inlocuirea masurii educative neprivative de libertate cu masura intemarii
intr-un centru educativ se va dispune ~i fata de minorul care continua sa nu
respecte conditiile de executare a masurii educative ori a obligatiilor impuse
dupa ce acestuia i se prelungise durata masurii educative potrivit art. 123 alin. 1
lit. a C.p. ori i se inlocuise masura educativa luata cu o alta masura educativa
neprivativa de libertate mai severa potrivit dispozitiilor art. 123 alin. 1 lit. b
C.p.
672. Savar~irea unei noi infracfiuni de catre minorul aflat in timpul
executarii masurii educative neprivative de libertate ori judecarea acestuia
pentru o infracfiune concurenta savar~ita anterior. Prelungirea sau
inlocuirea masurilor educative neprivative de libertate se va dispune ~i in cazul
in care minorul aflat in executarea unei masuri educative neprivative de
445
libertate savar~e~te o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune
concurenta savar~ita anterior (tot in timpul minoritatii - s.n.).
A~adar, judecandu-1 pe minor pentru infractiunea savar~ita in timpul
executarii masurii educative neprivative de libertate ori pentru o infractiune
concurenta cu cea pentru care executa masura educativa, instanta va dispune
una dintre urmatoarele solutii:
a) mentinerea masurii educative luate initial, insa a carei durata o va
prelungi fara a depa~i maximul special prevazut de lege pentru aceasta (art. 123
alin. 3 lit. a C.p.);
b) inlocuirea masurii educative luata initial cu o masura educativa
neprivativa de libertate mai severa (art. 123 alin. 3 lit. b C.p.);
c) inlocuirea masurii luata initial cu o masura educativa privativa de
libertate (art. 123 alin. 3 lit. c C.p.). Masura educativa privativa de libertate pe
care o poate dispune instanta poate fi oricare dintre cele doua prevazute de lege
in art. 115 alin. 1 pct. 2 C.p., respectiv intemarea intr-un centru educativ sau
intemarea intr-un centru de detentie. Alegerea uneia dintre aceste doua masuri
educative privative de libertate se face de catre instanta cu respectarea
conditiilor prevazute in art. 114 C.p.
Mentionam ca in toate cazurile in care s-a dispus prelungirea masurii
educative ori inlocuirea cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai
severa, instanta poate impune noi obligatii in sarcina minorului ori poate spori
conditiile de executare a celor existente (art. 123 alin. 4 C.p.).
Secfiunea a III-a
MASURILE EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE
§ 1. Cadrul masurilor educative privative de libertate
Regimul masurilor educative privative de libertate este amplu reglementat
in Titlul V, Capitolul III din Partea generala a Codului penal in dispozitiile
art. 124-127, dispozitii care se completeaza cu cele din Titlul V (art. 134-184)
al Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor ~i a masurilor privative de
libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.
In Codul penal sunt prevazute masurile educative privative de libertate:
a) intemarea intr-un centru educativ ~i b) intemarea intr-un centru de detentie.
§ 2. Internarea intr-un centru educativ
673. Notiune ~i caracterizare. Intemarea intr-un centru educativ este o
masura educativa privativa de libertate ce consta in intemarea minorului, pe o
446
perioad~ cu~rinsa intre un an ~i 3 ani, intr-o institutie specializata in recupe-
rarea mmonlor, unde va urma un program de pregatire ~colara ~i formare
profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum ~i programe de reintegrare
sociala (art. 124 alin. 1 C.p.).
Din definitie se desprind caracteristicile acestei masuri educative privative
de libertate:
- este prevazuta de legea penala;
- se ia de catre instanta de judecata fata de minorul care a savar~it o
infractiune;
- masura se ia pe o perioada determinata cuprinsa 'intre un an ~i 3 ani;
- masura se executa intr-o institutie specializata in recuperarea minorilor;
- in executarea acestei masuri educative minorul va urma un program de
pregatire ~colara ~i formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum ~i
programe de reintegrare sociala;
- scopul masurii, prevazut, de altfel, ~i in lege, este de recuperare a
minorilor care raspund penal pentru infraqiunea ori infractiunile savar~ite.
674. Conditiile in care se poate lua masura educativa a internarii
intr-un centru educativ.
1. Aceasta masura educativa se poate lua:
a) Direct, de la inceput, daca minorul a savar~it o infractiune (in calitate
de autor, coautor ori participant) pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii
de 7 ani sau mai mare sau detentiunea pe viata. Este indeplinita aceasta conditie
~i atunci cand infractiunea a ramas in faza de tentativa, fiind suficient ca
pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea fapt consumat sa fie inchisoarea
de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, fiindca, potrivit dispozitiilor
art. 187 C.p., ,,prin pedeapsa prevazuta de lege se fnfelege pedeapsa prevazuta
fn textul de lege care incrimineaza fapta savar~ita fn forma consumata, Jara
luarea fn considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
b) Masura educativa se poate lua fata de minorul care a mai savar~it o
infractiune, pentru care s-a luat o masura educativa ce a fost executata ori a
carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru care este
judecat (art. 114 alin. 2 lit. a C.p.). A~adar, masura educativa a intemarii intr-un
centru educativ se poate lua in acest caz, indiferent de gravitatea infractiunii
comise, doar fata de minorul care anterior a mai comis o infractiune ori mai
multe infractiuni ~i fata de care se luase o masura educativa neprivativa ori
privativa de libertate pe care o executase ori incepuse sa o execute la data
comiterii infractiunii pentru care este judecat.
2. Masura educativa se ia de catre instanta de judecata fata de minorul
care raspunde penal pentru infractiunea savar~ita. A~adar, infractiunea trebuie
sa fie savar~ita mai inainte de implinirea varstei de 18 ani de catre infractor,
chiar daca la data judecatii a devenit major.
447
 3. Instanta sa aprecieze, pe baza referatului de evaluare intocmit ~e
serviciul de probatiune, ca masura educativa a intemarii intr-un centru educativ
este cea potrivita pentru recuperarea minorului care a savar~it o infractiune ori
mai multe infractiuni.
indeplinirea conditiilor prevazute de lege, analizate mai s~s, nu obliga
instanta sa ia o masura educativa privativa de libertate, dar mstanta daca
optea~a pentru luare unei masuri educative privative de libertate poate sa al~aga
intre intemarea intr-un centru educativ ~i intemarea intr-un centru de detent1e.
675. Executarea masurii educative a internarii intr-un centru educa-
tiv. Masura educativa a intemarii intr-un centru educativ se executa intr-o
institutie specializata in recuperarea minorilor unde minorul va urma un
progra~ de pregatire ~colara ~i formare profesionala potrivit aptitudinilor ~ale,
precum ~i programe de reintegrare sociala initiate d~ serviciul de probat1~n-~
prevazute in referatul de evaluare intocmit de acesta ~1 care a stat la baza luam
masurii educative de catre instanta de judecata.
676. Modificari ale regimului de executare a masurii educative a
internarii intr-un centru educativ. in functie de comportamentul minorului ~i
de interventia altor cauze anterioare intemarii, regimul executarii masurii
educative p~ate fi modificat in sensul inlocuirii acesteia ori prelungirea duratei
de intemare.
in cazul in care pe durata intemarii minorul a dovedit interes constant
pentru insu~irea cuno~tintelor ~colare ~i profesionale ~i a ~c~t pr~grese. evidente
in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a eel putm Jumatate dm durata
intemarii, instanta poate dispune, astfel cum se prevede in art. 124 alin. 4 C.p.: .
A. inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice (cea ma1
severa dintre masurile educative neprivative de libertate) pe o perioada egala cu
durata intemarii neexecutata, dar nu mai mult de 6 luni, dac~ persoana intemata
nu a implinit varsta de 18 ani (art. 124 alin. 4 lit: a C.~.)- I~ acest ca_z, dur__at_~
masurii educative a asistarii zilnice nu poate fi ma1 scurta decat durata mtemam
ramasa neexecutata ~i nici mai lunga de 6 luni.
B. Liberarea din centrul educativ, daca persoana intemata a implinit
varsta de 18 ani (art. 124 alin. 4 lit. b C.p.).
Odata cu inlocuirea sau liberarea in conditiile de mai sus, instanta impune
respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute in art. 121 C.p.
(obligatii ce pot fi impuse minorului pe durata executarii masurilor educative
neprivative de libertate) pana la implinirea duratei masurii intemarii ..
Respectarea de catre minor a obligatiilor impuse de catre mstanta de
judecata, in caz de inlocuire sau de liberare, pana la implinirea duratei p~ntru
care au fost luate, are ca efect considerarea ca executata a masurii educative a
intemarii intr-un centru educativ. • in acest caz infractorul implinise deja 18 ani la data savar~irii noii infractiuni,
448
677. Consecinfele nerespectarii obligafiilor impuse minorului fafa de
care s-a dispus inlocuirea masurii sau liberarea. I '
1. Daca minorul nu respecta cu rea-credinta conditiile de executare a
masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra inlocuirii
sau liberarii ~i dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii
intemarii intr-un centru educativ (art. 124 alin. 6 C.p.). Din formularea impe-
rativa folosita de legiuitor se desprinde concluzia ca solutia pe care instanta o
are de ,,a reveni" asupra inlocuirii ori liberarii este obligatorie. Restul ramas
neexecutat este eel care ramasese la data cand s-a dispus de catre instanta
inlocuirea masurii ori liberarea din centrul educativ.
2. Daca persoana fata de care se dispusese inlocuirea masurii intemarii cu
masura asistarii zilnice a savar~it o noua infractiune pana la implinirea duratei
masurii intemarii ~i pana la implinirea varstei de 18 ani, instanta revine asupra
inlocuirii. Revenirea asupra inlocuirii este obligatorie pentru instanta daca sunt
indeplinite conditiile legale. Alegerea uneia dintre cele doua solutii, prevazute
in art. 124 alin. 7 C.p., este lasata la apreciere instantei, respectiv:
a) executarea restului ramas din durata masurii intemarii initiale, cu
posibilitatea prelungirii duratei acesteia pana la maximul prevazut de lege care
este de 3 ani. Aceasta solutie a prelungirii duratei intemarii in centrul educativ
se datoreaza comiterii din nou a unei infractiuni. Prelungirea este posibila
numai daca masura initiala a intemarii intr-un centru educativ nu fusese luata
pe durata maxima de 3 ani;
b) intemarea intr-un centru de detentie (art. 124 alin. 7 lit. b C.p.).
Consideram ca alegerea uneia dintre solutiile prevazute de lege apaqine
instantei care poate decide executarea restului ramas neexecutat din durata
masurii intemarii initiale chiar daca nu mai poate sa o prelungeasca fiindca
fusese luata pe durata maxima de 3 ani. Daca mai este loc de o prelungire a
duratei masurii intemarii intr-un centru educativ, instanta o va putea dispune.
Cand infractiunea savar~ita din nou este grava instanta poate decide intemeiat
intemarea intr-un centru de detentie.
Subliniem ca solutiile prezentate mai sus, prevazute de art. 124 alin. 7
C.p., se pot decide numai daca la data savar~irii din nou a infractiunii
infractorul nu implinise varsta de 18 ani.
Daca noua infractiune se savar~e~te dupa implinirea varstei de 18 ani,
instanta urmeaza sa aplice pentru aceasta o pedeapsa care se va contopi cu
masura educativa a intemarii intr-un centru educativ conform regulilor pre-
vazute in dispozitiile art. 129 alin. 2 C.p., ce vor fi examinate in sectiunea
urmatoare. Aceea~i va fi solutia ~i daca se savar~e~te o noua infractiune dupa
liberarea din centrul educativ, dispusa in baza art. 124 alin. 4 lit. b C.p., fiindca ,I
pentru ca altfel nu putea fi liberat din centrul educativ.
449

678. Savar~irea unei noi infractiuni in perioada internarii intr-un
centru educativ sau judecarea pentru o infractiune concurenta comisa
anterior. Daca in perioada intemarii intr-un centru educativ minorul savar~e~te
o noua infractiune (persoana este inca minor la data savar~irii infractiunii) sau
este judecat pentru o infractiune concurenta savar~ita anterior, instanta poate
decide una dintre urmatoarele solutii: a) sa mentina masura intemarii intr-un
centru educativ, dar prelungind durata acesteia, fara a depa~i maximul prevazut
de lege; b) sa inlocuiasca masura intemarii intr-un centru educativ cu masura
intemarii intr-un centru de detentie (art. 124 alin. 3 C.p.).
Prelungirea poate fi facuta daca initial nu fusese luata pe durata maxima
prevazuta de lege care este de 3 ani.
Alegerea solutiei de mentinere a masurii ori de inlocuire a acesteia este
decisa de instanta in functie de gravitatea infractiunii comise in timpul ·
executarii masurii ori de cea a infractiunii concurente descoperita in acest timp.
§ 3. lnternarea intr-un centru de detentie
679. Notiune ~i caracterizare. Intemarea intr-un centru de detentie este
o masura educativa privativa de libertate care consta in intemarea minorului
intr-o institutie specializata in recuperarea minorilor, dar cu regim de paza ~i
supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum
~i programe de pregatire ~colara ~i formare profesionala potrivit aptitudinilor
sale (art. 125 C.p.).
Din notiunea prezentata mai sus ~i din dispozitiile legale se desprind
caracteristicile acestei masuri educative, care sunt asemanatoare cu cele ale
masurii intemarii intr-un centru educativ:
- este cea mai severa masura educativa;
- este prevazuta de lege ~i se ia de catre instanta de judecata ca o consecinta
a savar~irii unei infractiuni ~i stabilirii raspunderii penale a minorului;
- masura educativa se executa intr-o institutie specializata in recuperarea
minorilor (centru de detentie) cu regim de paza ~i supraveghere;
- pe durata intemarii minorul va urma programe intensive de reintegrare
sociala, precum ~i programe de pregatire ~colara ~i formare profesionala
potrivit aptitudinilor sale;
- scopul luarii ~i executarii masurii este de reintegrare sociala a minorului
prin programele pe care le va urma.
680. Condifii in care se poate lua masura internarii intr-un centru de
detentie. Conditiile in care se poate lua aceasta masura educativa sunt practic
acelea~i cu cele in care se poate lua masura intemarii intr-un centru educativ
(conditii comune masurilor educative privative de libertate). Astfeli
450
1. Aceasta masura educativa se poate lua:
a) Direct, de la inceput, daca minorul a savar~it o infractiune (in calitate
de auto~, coaut~r ori pa~icipant) pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii
d_e 7 am _sa~ mai_ mare ?n detentiunea pe viata. Este indeplinita aceasta conditie
~1 atunc1 cand mfractmnea a ramas in faza de tentativa, fiind suficient 'ca
pedeap~a preva~uta de lege pentru infractiunea fapt consumat sa fie inchisoarea
de 7 am sau ma1 mare ori detentiunea pe viata 1.
_ !
b Masura educativa se poate lua fata de minorul care a mai savar~it 0
mfractmne p~ntru care s-a luat o masura educativa ce a fost executata ori a carei
executare ~ mce~ut inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat
(art. 1 ~4 alm. 2 ht. a C.p.). A~adar, masura educativa a intemarii intr-un centru
educat1v_ se poa~e lua in acest caz, indiferent de gravitatea infractiunii comise,
?oar f~ta _d~ mmorul care anterior a mai comis o infractiune ori mai multe
mfr~ctmm ~1 fata de care se luase o masura educativa neprivativa ori privativa
de
· frhbertate
· •• pe care o executase ori incepuse sa o execute la d a t a com1·tern..
m actmnn pentru care este judecat.
:· Masura educativa se ia de catre instanta de judecata fata de minorul
c~re ra~p~n~e- pen~~ p~ntru infractiunea savar~ita. A~adar, _infractiunea trebuie
sa fie savar~1ta mai mamte de implinirea varstei de 18 ani de catre infractor.
. ~- Instanta sa_ aprecieze, pe baza referatului de evaluare intocmit de
serv1c~ul de probatmne, ca masura educativa a intemarii intr-un centru de
?etent1~ este _cea_ potrivita pentru recuperarea minorului care a savar~it 0
mfractmne on ma1 multe infractiuni.
681. Durata masurii internarii intr-un centru de detentie. In functie
de d~rata p~d_ep~ei p_revazute de lege pentru infractiunea comisa de minor, s~nt
prevazute ~1 hm1te d1ferentiate pentru intemarea intr-un centru de detentie
Astfel, int~marea intr-un centru de detentie se dispune: ' ·
. - _pe o penoada cuprinsa fntre 2 ~i 5 ani fata de minorul care a savar~it 0
m~actmne pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mica de 20 de
am;
- pe o durata cuprinsa fntre 5 ~i 15 ani, cand pentru infractiunea comisa
pedea~sa preva~ta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau ~ai mare ori
detentmnea pe viata (art. 125 alin. 2 C.p.).
6_82. Executarea masurii internarii intr-un centru de detentie. Masura
educ_at1~a a ,intemarii intr-un centru de detentie se executa intr-~ institutie
speciahzata 1~ ~-ecu~era~ea ~inorilor, cu regim de paza ~i supraveghere. Pe
durata executam masuru mmorul va urma programe intensive de r eintegrare
_ ~ .1:, se vedea explicatiile privind conditiile in care se poate lua masura educativa a
mtemarn mtr-un centru educativ.
451
sociala, precum ~i programe de pregatire ~colara ~1 formare profesionala
potrivit aptitudinilor sale.
683. Modificari in executarea masurii internarii intr-un centru de
detenfie. Pe durata executarii masurii pot interveni modificari determinate de:
conduita minorului, descoperirea unei alte infractiuni concurente, savar~irea
unei noi infractiuni.
Pentru a-1 stimula pe minorul intemat intr-un centru de detentie la
receptivitate fata de obligatiile care ii sunt impuse, in lege s-au prevazut solutii
~i conditii in care executarea intemarii intr-un centru de detentie se inlocuie~te
cu o masura educativa neprivativa de libertate sau chiar se poate dispune
liberarea din centrul de detentie.
684. Inlocuirea internarii sau liberarea din centrul de detenfie. Daca
pe durata intemarii minorul a dovedit interes constant pentru insu~irea
cuno~tintelor ~colare ~i profesionale ~i a :facut progrese evidente in vederea
integrarii sociale, dupa executarea a eel putin jumatate din durata intemarii
instanta poate dispune: inlocuirea intemarii sau liberarea din centrul de
detentie.
A. inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o
perioada egala cu durata intemarii neexecutata, dar nu mai mult de 6 luni, daca
persoana intemata nu a implinit varsta de 18 ani (art. 125 alin. 4 lit. a C.p.).
A~adar, pentru a se putea dispune inlocuirea intemarii se cer indeplinite
conditiile: - minorul sa fi executat eel putin jumatate din durata intemarii; - pe
durata intemarii minorul sa fi dovedit interes constant pentru insu~irea
cuno~tintelor ~colare ~i profesionale ~i sa fi :facut progrese evidente in vederea
integrarii sociale; - instanta sa aprecieze ca recuperarea minorului se poate
realiza in continuare prin inlocuirea intemarii intr-un centru de detentie (masura
educativa privativa de libertate) cu o masura educativa mai u~oara, neprivativa
de libertate care este asistarea zilnica; - durata masurii educative inlocuitoare (a
asistarii zilnice) este egala cu durata intemarii, dar nu mai mult de 6 luni, caz in
care durata masurii asistarii zilnice poate avea ca minim restul ramas
neexecutat din durata masurii intemarii, iar ca maxim 6 luni; - inlocuirea
intemarii cu masura asistarii zilnice se poate decide numai daca persoana
intemata nu a implinit 18 ani.
Daca persoana intemata a implinit varsta 18 ani, fata de aceasta nu se mai
poate dispune inlocuirea masurii intemarii, instanta putand dispune solutia
liberarii din centrul de detentie.
B. Liberarea din cent~ul de detenfie (art. 124 alin. 4 lit. b C.p.). Inde-
plinirea conditiilor analizate mai sus de catre persoana intemata ~intr-un centru
de detentie poate conduce la solutia liberarii din centru de detentie, daca
452
persoana intemata a implinit varsta de 18 ani. Durata liberarii este egala cu
restul ramas neexecutat din durata intemarii.
Dispunand inlocuirea sau liberarea din centrul de detentie, instanta
impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute in
art. 121 C.p. (obligatii ce pot fi impuse minorului pe durata executarii masurilor
educative neprivative de libertate) pana la implinirea duratei masurii intemarii.
685. Consecinfele nerespectarii obligafiilor impuse minorului fafa de
care se dispusese inlocuirea sau Iiberarea.
1. Daca pe durata executarii masurii inlocuitoare a asistarii zilnice sau a
liberarii minorul nu respecta cu rea-credinta conditiile de executare sau
obligatiile impuse, instanta revine asupra inlocuirii ;au liberarii ~i dispune
executarea restului ramas neexecutat din durata masurii intemarii intr-un centru
de detentie (art. 125 alin. 6 C.p.). Acest rest ramas neexecutat are ca durata
perioada ce ramasese de executat la data cand s-a dispus inlocuirea sau
liberarea. Perioada cand minorul s-a aflat in executarea masurii asistarii zilnice
sau in liberare pana la momentul cand instanta revine la masura intemarii nu se
scade din restul ramas neexecutat. A~adar, re~tul ramas neexecutat este eel care
ramasese la data cand s-a dispus de catre instanta inlocuirea ori liberarea din
centrul de detentie.
2. Daca persoana fafa de care se dispusese fnlocuirea masurii internarii
cu masura asistarii zilnice savar~e~te o noua infractiune pana la implinirea
duratei intemarii ~i nu a fmplinit varsta de 18 ani, instanta de judecata revine
asupra inlocuirii ~i dispune una dintre urmatoarele solutii prevazute in
dispozitiile art. 125 alin. 7 C.p., respectiv: a) executarea restului ramas neexe-
cutat din durata masurii intemarii intr-un centru de detentie; b) prelungirea
duratei intemarii intr-un centru de detentie.
Solutia de executare a restului ramas neexecutat din durata masurii
intemarii intr-un centru de detentie se poate decide, de ex.: in cazul comiterii
unei infractiuni de o gravitate redusa, cu un prejudiciu redus, din culpa etc.
Prelungirea duratei intemarii intr-un centru de detentie se poate intemeia
pe: o gravitate mai ridicata a infractiunii comise din nou, pe comiterea mai
multor infractiuni, pe forma de vinovatie a intentiei de savar~ire a infractiunii
etc. Prelungirea duratei intemarii intr-un centru de detentie nu poate depa~i
maximul de 5 ani, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa
inchisorii mai mica de 20 de ani ~i de 15 ani in cazul savar~irii unei infractiuni
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 20 de ani sau mai mare ori
detentiunea pe viata.
La fel ca in cazul masurii intemarii intr-un centru educativ ~i in cazul
masurii internarii intr-un centru de detentie daca noua infractiune se savar~e~te
dupa implinirea varstei de 18 ani, instanta urmeaza sa aplice pentru aceasta o
pedeapsa care se va contopi cu masura educativa a intemarii intr-un centru
453
educativ conform regulilor prevazute in dispozitiile art. 129 alin. 2 C.p., ce vor
fi examinate in sectiunea urmatoare. Aceea~i va fi solutia ~i daca se savar.Je.Jfe
o noua infracfiune dupa liberarea din centrul de detenfie dispusa in baza
art. 125 alin. 4 lit. b C.p., fiindca in acest caz infractorul implinise deja 18 ani la
data savar~irii noii infractiuni din moment ce anterior fusese liberat din centrul
de detentie.
686. Savar~irea unei noi infractiuni sau judecarea pentru o infrac-
tiune concurenta comisa anterior de catre minorul aflat in executarea
masurii internarii intr-un centru de detenfie. Daca in perioada intemarii
minorul savar~e~te o noua infractiune (persoana este minor la data savar~irii
infractiunii) sau este judecat pentru o infractiune concurenta savar~ita anterior,
instanta de judecata va dispune prelungirea duratei intemarii luate initial fara a
depa~i maximul special de 5 ani sau de 15 ani, determinat in raport cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiunea comisa (a se vedea explicafiile de mai
sus ). Acest maxim special la care se refera legea se determina in raport cu
pedeapsa cea mai grea prevazuta de lege pentru sanctionarea infractiunilor
comise (art. 125 alin. 3 teza I C.p.).
Cand infractiunea savar~ita anterior ori cea savar~ita in timpul intemarii
intr-un centru de detentie nu atrage schimbarea limitelor masurii educative de la
2 la 5 ani, prelungirea va putea avea loc pana la maximul special de 5 ani, iar
daca acesta era deja atins de la inceput prelungirea nu mai poate avea loc.
Daca infractiunea concurenta comisa anterior ori cea savar~ita in timpul
intemarii atrage schimbarea limitelor masurii, in sensul ca acestea devin intre 5
~i 15 ani, fiindca pedeapsa prevazuta de lege pentru aceste infractiuni este
inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, se va dispune
masura intemarii intre noile limite, iar in durata acesteia va intra ~i perioada
executata pana la data hotararii. A~adar, daca fusese luata intemarea pe o durata
de 3 ani pentru savar~irea unei infractiuni ~i ulterior se descopera o infractiune
concurenta cu cea care a atras masura intemarii ori se comite din nou o
infractiune in timpul intemarii, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru una dintre
acestea impune ca limitele intemarii sa fie intre 5 ~i 15 ani, atunci masura
intemarii intr-un centru de detentie se va prelungi tinand cont de aceste limite.
Daca initial masura intemarii fusese luata intre 5 ~i 15 ani ~i se descopera o
infractiune concurenta comisa anterior sau este savar~ita o noua infractiune,
indiferent de gravitatea acestor infractiuni, instanta va prelungi durata masurii
intemarii intre acelea~i limite in raport cu care luase initial masura intemarii. In
aceste cazuri, perioada executata pana la data hotararii se va scadea din durata
masurii intemarii prelungita intre limitele noi mai ridicate (art. 125 alin. 3 teza
a II-a C.p.). 't',
454
?87. Sintez~ asupra aspectelor comune masurilor educative privative
de bbertate. Si in cazul masurilor educative privative de libertate
:eglementarea acestora s-a facut in ordinea severitatii (mai intai intemarea
mtr-un centru ~du~ativ ~i apoi intemarea intr-un centru de detentie ). Modul de
executare a masunlor educative privative de libertate, inclusiv regimurile de
executare ale a~~stora sunt reglementate in Titlul V (art. 134-184) al Legii
~- 254/2013 pnvmd executarea pedepselor ~i a masurilor privative de libertate
d1spuse d~ ~rganele judiciare in cursul procesului penal 1.
. ~~~ 1 m !ege au fost reglementate separat pentru fiecare masura educativa
pnvativa de hbertate (art. 124_ alin. 3-7 C.p., respectiv art. 125 alin. 3-7 C.p.),
a~a cum au fost prezentate mai sus, situatiile ce pot aparea pe durata executarii
acestora, le pr~z~ntam i~ sinteza, impreuna pentru o mai facila intelegere.
. ~- Dae~ m penoada executarii oricareia dintre masurile educative
~r~v~tive de hbertate _minorul savar~e~te o noua infractiune (in timpul mino-
:1tatn - s.n.) sau este Judecat pentru o infractiune concurenta savar~ita anterior
ms tanta: '
. ~) .. fn cazu~ internarii fntr-un centru educativ, fie mentine masura
mteman_1 prelungmd durata acesteia fara a depa~i maximul prevazute de lege
~de 3 am - s.n.), fie o poate inlocui cu masura educativa mai severa a intemarii
mtr-un centru de detentie·, ,
. ~) .. fn cazul internarii fntr-un centru de detenfie, prelunge~te masura
mt~mam, ~ra a depa~i maximul acesteia determinat in raport cu pedeapsa cea
mai grea_ dmtr~ cele prevazute de lege pentru infractiunile savar~ite (de 5 ani ori
de 15 a~u,~ d~pa caz -: s.n) -:-- art. 124 alin. 3, respectiv art. 125 alin. 3 C.p.
. ~avar~irea une1 nm mfractiuni in perioada executarii masurii educative
pnvat~~e . ~e libert~te nu poate conduce la na~terea unei recidive sau a unei
plura!1tat: mtermediare deoarece in ambele cazuri primul termen al pluralitatii
trebme s_a fie o condarnnare la o pedeapsa, iar fata de minor nu se poate aplica 0
pedeapsa.
. B. in _cazul in care pe durata executarii masurii educative privative de
hbertate _mmorul _ a dov~dit interes constant pentru insu~irea cuno~tintelor
~co!are ~1 p~ofes10nale ~1 a facut progrese evidente in vederea reintegrarii
sociale,_ dupa executarea a eel putin jumatate din durata intemarii, instanta
poate d1spune: '
a) daca persoana intemata nu a implinit 18 ani - fnlocuirea internarii cu
masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata intemarii
neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni ·
b) daca a implinit 18 ani - libe:area din centrul educativ ori de detentie
(art. 124 alin. 4, respectiv art. 125 alin. 4 C.p.). '
1
Publicata in M. Of. nr. 514 din 14 august 2013 .
11,1 '
455
 Deoarece in cele doua cazuri (fnlocuire sau liberare) minorul se afla in
libertate, in lege s-a prevazut ca instanta poate impune respec!are~ uneia sau
mai multora dintre obligatiile prevazute in art. 121 C.p. (obhgatn ce pot fi
impuse minorilor aflati in executarea unei masuri educative neprivative de
libertate - s.n.)- art. 124 alin. 5, respectiv art. 125 alin. 5 C.p.
C. Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a
masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra inlocuirii
sau liberarii ~i dispune executarea restului ramas neexecutat din durata
intemarii (art. 124 alin. 6, respectiv art. 125 alin. 6 C?.). _ .. . _ ..
D. Daca minorul care a beneficiat de inlocmrea masuru mtemam cu
masura asistarii zilnice savar~e~te, pana la implinirea duratei intemarii, o noua
infractiune (fiind minor la data savar~irii infractiunii), instanta revine asupra
inlocuirii ~i dispune: .
a) in cazul in care masura initiala a fost intemarea intr-un centru educat1v:
- executarea restului ramas din durata intemarii initiale, cu posibilitatea
prelungirii duratei acesteia pana la maximul prevazut de lege (de 5 ani - s.n. );
- intemarea intr-un centru de detentie (in aceasta ultima ipoteza instanta
ia fata de minor masura educativa privativa de libertate mai severa);
'b) in cazul in care masura initiala a fost intemarea intr-un centru de
detentie:
~ executarea restului ramas din durata intemarii initiale se face tot intr-un
centru de detentie;
- prelungirea duratei intemarii intr-un centru de detentie :rara a d~pa~i
maximul special al acesteia (de 5 ani ori de I 5 ani - s.n.) - art. 124 alm. 7,
respectiv art. 125 alin. 7 C.p. . . . .
Daca pe parcursul executarii oricareia dintre masunle educative pnvat1ve
de libertate, persoana condamnata care a implinit 18 ani, are un comportament
prin care influenteaza negativ sau impiedica procesul de recuperare a celorl~lt-~
persoane intemate, ins tanta poate dispune (Jacultativ) contmuarea executaru
masurii educative privative de libertate intr-un penitenciar (art. 126 C.p.).
Secfiunea a IV-a
DISPOZITII COMUNE
688. Precizari. in incheierea reglementarilor privind minoritatea
(Capitolul IV al Titlului V din Partea generala a Codului penal) au fost cuprinse
o serie de prevederi referitoare la incidenta anumitor institutii de drept penal in
raport cu dispozitiile privind luarea ~i executarea masurilor educative. C! parte
din institutiile la care se refera aceste dispozitii au fost deja pr~zentate ~1 astfel
intelegerea acestora va fi ceva mai facila.
456
689. Efectele cauzelor de atenuare ~i agravare. Conform art. 128 C.p. ,
,,fn cazul infracfiunilor savfir,Jite fn timpul minoritafii, cauzele de atenuare ,Ji
agravare sunt avute fn vedere la alegerea masurii educative ,Ji produc efecte
fntre limitele prevazute de lege pentrufiecare masura educativa".
A~adar, cauzele de atenuare ~i de agravare fie ca sunt stari ori circumstante
nu influenteaza decat alegerea masurii educative, iar efectele acestor cauze ~u
pot conduce la luarea unor masuri educative pe durate in afara limitelor preva-
zute de lege 1.
De ex.: daca un minor comite o tentativa la o infractiune, ca efect al starii
de atenuare a tentativei instanta se va putea orienta catre o masura
educativa neprivativa de libertate in schimbul uneia privative de libertate
sau va putea opta pentru o masura educativa mai u~oara din randul celor
doua categorii de masuri educative sau se poate orienta spre aceea~i
masura educativa pe care oricum ar fi dispus-o, dar pe o durata mai
redusa ca efect al cauzei de atenuare. Nu ar fi posibil ca instanta, de ex.,
sa dispuna luarea masurii educative a supravegherii pe o durata cuprinsa
intre limitele reduse la jumatate (2-6 saptamani fata de 4-12 saptamani cat
se prevede in lege).
. . In prezenta unei. cauze de agravare (stare ori circumstanta) in
mcmn caz nu se poate aJunge la luare unei masuri educative pe o durata
mai mare decat cea prevazuta de lege, ci eventual se poate opta pentru 0
masura mai severa ori pe o durata mai apropiata de maxim dupa caz.
690. Pluralitatea de infractiuni. in raport cu infractiunile savar~ite in
timpul minoritatii nu pot exista recidiva ori pluralitatea intermediara deoarece
in ambele cazuri primul termen al pluralitatii trebuie sa fie o condamnare la 0
pedeapsa, iar fata de minor nu se pot aplica pedepse.
In caz de concurs de infractiuni savar~ite in timpul minoritatii, se
stabile~te ~i se ia o singura masura educativa pentru toate infractiunile (art. 129
alin. 1 C.p.).
in cazul savar~irii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii
~i una dupa majorat, pentru infractiunea comisa in timpul minoritatii se ia 'o
masura educativa, iar pentru infractiunea savar~ita dupa majorat se stabile~te 0
pedeapsa, dupa care se va proceda conform art. 129 alin. 2 lit. a-d C.p.:
a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai
pedeapsa;
b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este
inchisoarea, se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu O durata egala
cu o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din
1
In acela~i sens, a se vedea S. Riidulefu, in Noul Cod penal. Comentarii pe
articole ... , op. cit., p. 230.
457
aceasta la data savar~irii infractiunii comise dupa majorat 1• Pedeapsa astfel
stabilita nu poate face obiectul amanarii aplicarii ori suspendarii executarii sub
supraveghere (art. 129 alin. 5 C.p .);
c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savar~ita dupa majorat este
detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa;
d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este
amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu eel mult 6
luni, fara a depa~i maximul prevazut de lege pentru aceasta.
Din durata pedepsei inchisorii aplicate in urma contopirii cu o masura
educativa privativa de libertate se scade ceea ce s-a executat din momentul
savar~irii infractiunii comise dupa majorat pana la data judecarii.
In cazul silvar~irii dupa majorat a doua sau mai multor infractiuni concu-
rente, mai intai se contopesc pedepsele pentru infractiunile savar~ite dupa
majorat, iar pedeapsa rezultanta se va contopi cu masura educativa, luata pentru
infractiunea ori infractiunile savar~ite in timpul minoritatii, potrivit dispozitiilor
aratat~ (art. 129 alin.' 4 raportat la art. 129 alin. 2 C.p.). In functie de tipul
masurii educative (privativa ori neprivativa de libertate), dar ~i in functie de
natura pedepsei rezultante aplicate pentru infractiunile savar~ite ca major
(amenda, inchisoare ori detentiune pe viata), va fi incidenta una dintre
dispozitiile art. 129 alin. 2 lit. a-d C .p. prezentate mai sus.
691. Descoperirea unei infracfiuni savar~ite in timpul minoritafii. In
lege s-a prevazut expres ce efect are descoperirea unei infractiuni savar~ite in
timpul minoritatii fata de situatia unui condamnat aflat in termenul de
supraveghere al unei masuri de individualizare a pedepsei. Potrivit dispozitiilor
din art. 130 C.p., ,,daca pe durata termenului de supraveghere al amanarii
aplicarii pedepsei, al suspendarii sub supraveghere ori al liberarii condi/ionate
se descopera ca persoana supravegheata mai savar,Jise o infrac/iune fn timpul
minorita/ii pentru care s-a luat, chiar dupa expirarea acestui termen, o masura
educativa privativa de libertate, amanarea, suspendarea sau liberarea se
anuleaza, aplicandu-se fn mod corespunzator dispozi/iile art. 129 alin. (2)-(4)".
1
in redactarea initiala dispozitiile art. 129 alin. 2 lit. b din Codul penal se prevedea
ca: ,,daca masura educativa este privativa de libertate iar pedeapsa este inchisoarea, se
aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu eel ~utin (subl. ns.) o
patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat dm aceasta la data
savar~irii infractiunii dupa majorat". . .
Prin Decizia C.C. nr. 601/2018 publicata in M. Of. nr. 1057 dm 13 decembne 2018,
sintagma ,, eel pufin" din prevederea cuprinsa in art. 129 al!n. 2 !it. b C.p. a_f~s_t_declarat~
neconstitutionala. Prevederea mai sus mentionata ar fi perm1s ca m cazul aphcaru pedepse1
rezultate p'entru un concurs de infractiuni in componenta c~ia_s-ar fi gasf: ~i o infr~ctiu~:
savar~ita in timpul minoritatii sa se ajunga la o pedeapsa mai mare decat cea aphcabila
celor care au comis infractiuni numai dupa implinirea varstei majoratului.
458
A~adar, luarea unei masuri educative pentru o infractiune savar~ita in
timpul minoritatii ~i descoperita in termenul de supraveg,here al amanarii
~plic~r_i_i pede~~ei, al suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori al
hberaru cond1t10nate va conduce obligatoriu la anularea acestor masuri iar
pedeapsa a carei aplicare fusese amanata ori pedeapsa a carei executare fusese
~uspen_data sub supraveghere impreuna cu masura educativa luata pentru
m~ractmnea descoperita se vor contopi, dupa caz, potrivit dispozitiilor art. 129
alm. 2-4 C.p.
. 692. Prescripfia raspunderii penale a minorilor. A~a cum am aratat in
ca?1to!ul anterior privitor la cauzele care inlatura raspunderea penala, in cazul
mmonlor termenele de prescriptie a raspunderii penale se reduc la jumatate
(art. 131 C.p.). Raportandu-ne la art. 154 alin. 1 C.p. privind durata termenelor
de prescriptie a raspunderii penale, vom observa ca in cazul minorilor, eel mai
lung termen de prescriptie va fi de 7 ani ~i 6 luni (jumatate din 15 ani - art. 154
alin. 1 lit. C.p .), iar eel mai scurt termen va fi de un an ~i 6 luni (jumatate din 3
ani - art. 15_4 ~l!n. 1 lit. e C.p.). Conditiile in care se suspenda ~i intrerupe
cur~ul_ prescnpt1e1 raspunderii penale a minorilor sunt acelea~i cu cele din cazul
maJonlor. A~adar, oricate intrerupere ar interveni, prescriptia i~i va produce
efectul daca termenul acesteia se impline~te cu inca o data.
D~ ex.: ?aca termenul de prescriptie pentru maj ori este de 1O ani (art. 154
alm. 1 ht. b C.p.), pentru minori termenul va fi de 5 ani. In acest caz
prescriptia i~i va produce efectul, oricate intreruperi ar interveni, daca
termenul de 5 ani se impline~te cu inca o data, adica daca tree 1O ani.
693. Prescripfia executarii masurilor educative. Masurile educative
trebuie puse in executare de indata ce hotararea judecatoreasca prin care au fost
l~ate ~ ra~as de~nitiva. Daca punerea in executare este intarziata este posibil
sa se 1mplmeasca termenul de prescriptie a executarii acestor masuri ~i astfel
executarea nu mai este posibila.
_ Te~enul_~e prescriptie a executarii masurilor educative curge de la data
A
rama~eru defimt1ve a hotararii prin care au fost luate.
In cazul masurilor educative neprivative de libertate termenul de prescriptie
este de 2 ani. '
Masuri~e e~ucative privative de libertate se prescriu intr-un termen egal
cu du~at~ masuru, dar nu mai putin de 2 ani. Astfel, eel mai lung termen de
prescnpt1e poate fi de 15 ani atunci cand masura educativa luata este intemarea
intr-u~ centru de detentie pe o perioada de 15 ani (durata maxima).
_ In cazul ~nl_ocui~ii masu~ilor educative, executarea se prescrie in raport cu
masura educativa mai grea ~1 curge de la data ramanerii definitive a hotararii
prin care s-a dispus inlocuirea (art. 132 alin. 4 C.p.). A~adar, termenul de
459
j,,
prescriptie a executarii masurii educative care a fost inlocuita incepe sa curga
de la ramanerea definitiva a hotararii de inlocuire a masurii ~i se va calcula in
raport cu masura educativa cea mai grea, masura educativa care poate fi cea
inifiala §i care a Jost inlocuita cu una mai U§oara in condifiile prevazute de
lege (de ex., masura intemarii intr-un centru educativ a fost inlocuita cu masura
asistarii zilnice in conditiile art. 124 alin. 4 lit. a C.p.) ori masura inlocuitoare
cand masura educativa mai U§oara a Jost inlocuita cu una mai severa (de ex.,
masura intemarii intr-un centru educativ a fost inlocuita cu masura intemarii
intr-un centru de detentie in conditiile art. 124 alin. 7 lit. b C.p.).
Intreruperea ~i su'spendarea ~ursului termenelor de prescriptie a executarii
masurilor educative se face in conditiile prevazute de lege pentru majori.
A~adar, sunt aplicabile dispozitiile art. 163 ~i art. 164 C.p. privind intreruperea
~i suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei.
694. Minorul devenit major. Dispozitiile privind raspunderea penala a
minorului sunt aplicabile persoanelor in raport cu varsta pe care o aveau la data
comiterii infractiunilor. A~adar, vor raspunde penal ca minori toate persoanele
care la data comiterii infractiunii aveau varsta cuprinsa intre 14 ~i 18 ani. Nu
are importanta data cand are loc judecarea definitiva a cauzei. Chiar daca intre
timp, pana la pronuntarea unei hotarari definitive, faptuitorul a implinit varsta
majoratului, raspunderea sa penala va fi cea specifica minorilor deoarece, a~a
cum am aratat, importanta este varsta faptuitorului la data comiterii faptei, iar
nu varsta acestuia la momentul judecarii.
In cazul in care la data pronuntarii hotararii prin care s-a luat o masura
educativa privativa de libertate, infractorul a implinit 18 ani, instanta, tinand
seama de posibilitatile sale de indreptare, de varsta acestuia, precum ~i de
criteriile generale de individualizare ale pedepsei (art. 74 C.p.), poate dispune
executarea unei astfel de masuri intr-un penitenciar (art. 134 alin. 2 C.p.).
A~adar, infractorul va raspunde ca minor (a fost sanctionat cu o masura
educativa), insa executarea acesteia se poate face intr-un penitenciar. Altfel,
masura educativa se poate executa intr-un centru educativ sau de detentie, in
functie de felul de masura educativa privativa de libertate luata.
460
Titlul IV
Aplicarea pedepselor
CAPITOLULI
Individualizarea pedepselor
Secfiuneal
ASPECTE GENERALE
§ 1. N otiune ~i cadru
695. Nofiune. Savar~irea infractiunii ~i stabilirea raspunderii penale pen-
tru aceasta au drept consecinta inevitabila aplicarea sanctiunilor de drept penal 1
prevazute de lege, pentru restabilirea ordinii de drept, pentru constrangerea ~i
reeducarea infractorului.
Operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala,
in raport cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii, cat ~i cu periculozi-
tatea infractorului, pentru a asigura indeplinirea functiilor ~i scopurilor acesteia,
poarta denumirea de individualizare a pedepsei2.
696. Cadru. Institutiei individualizarii pedepsei ii este consacrat Capi-
tolul V, intitulat Individualizarea pedepselor, din Titlul III al Paqii generale a
Codului penal (art. 74-106). La aceste dispozitii se mai adauga cele privind
individualizarea pedepselor in cazul starilor de agravare (concursul de
infractiuni, recidiva, infractiunea continuata), ori de atenuare (tentativa) ~i care
sunt prevazute in cadrul reglementarilor institutiilor respective. Se cuvine men-
tionat ca dispozitiile privind individualizarea pedepselor sunt deopotriva apli-
cabile ~i celorlalte sanctiuni de drept penal: masuri educative ~i masuri de sigu-
1
Sanctiunile de drept penal ce pot fi aplicate in cazul savar~irii de infractiuni sunt
pedepsele ~i miisurile educative. Miisurile de sigurantii nu sunt consecinte ale' stabilirii
riispunderii penale, ele putand sii fie luate indiferent dacii fiiptuitoruiu/ i se aplicii o
pedeapsii.
2
I. Grigora~, lndividualizarea pedepsei, Editura Stiintificii, Bucure~ti, 1969, p. 76 ~i
urm.; C. Bulai, in Dongoroz II, p. 119; M. Basarab, Drept penal. Partea genera/a ... ,
op. cit., vol. II, 1995, p. 407.
461
ranta1, atiit in faza de aplicare, cat ~i in faza de executar_e a acestora afara de/a-
zul cand prevederi speciale in legatura cu acestea deroga de la cadrul comun .
§ 2. Forme ~i modalitati de individualizare
697. Criterii de clasificare. Individualizarea pedepselor, operatiune
complexa, se realizeaza in diferite faze, de diferite or~ane, dupa diferit~ crit~ri!.
Se poate astfel face distinctia intre individuahzarea ce se reahze_aza m
faza de elaborare a legii ~i prevederii limitelor pedepselor, in faza de aplzcare a
pedepsei ~i cea in faza de executare a pe~ep~e~. Co~espunzator ~ce~to~ ~az~ sunt
cunoscute urmatoarele trei forme de md1v1duahzare: legala, Jud1ciara sau
judecatoreasca ~i administrativa.
698. Individualizarea legala a pedepselor se realizeaza de ciitre legiuitor
in faza de elaborare a legii ~i constituie, totodata, o materializare a pri~c_ipiilor
legalitatii ~i individualizarii pedepselor. Individualizarea :facuta de legm1tor se
materializeaza in:
a) prevederea cadrului general al pedepselor, a naturii ~i li~it~lor generale
ale fieciirei pedepse in concordanta cu principiile st~bilir!i sanct1~mlor pen~le;
b) prevederea pedepsei pentru fiecare infractm~e m funct1e de ~~av1t~tea
generica a acesteia, determinata la randul sau de 1mportanta val?rn s~c1ale
ocrotite, de vatamarea la care este supusa aceasta valoare, de penculoz1tatea
generic evaluata a :faptuitorului etc.; . INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA A PEDEPSELOR
c) prevederea cadrului ~i a mijloacelor legale in care se vor reahza cele-
lalte forme de individualizare, judiciara ~i administrativa, prin aratarea ere~telor
ce le au starile ~i circumstantele de atenuare sau de agravare asupra hm1telor
speciale ale pedepsei.
699. Individualizarea judiciara sau judecatoreasca a pedepsei o reali-
zeaza instanta de judecata ~i se materializeaza prin aplicarea pedepsei con~rete
infractorului· pentru fapta comisa, in functie de gravitatea concreta ~ fapte1, de
periculozitatea infractorului, de imprejurarile c~ncre:e atenuant~ on agrav~nte
in care s-a savar~it infractiunea sau care caractenzeaza persoana mfract_oru_lu_1.
Individualizarea judiciara a pedepsei se inscrie in coordonatele md1v1du-
alizarii legale. . _ . .
Spre deosebire de individualizarea legala care reahzea~a numai 1:_rev~nt1~
generala, individualizarea judiciara realizeaza atat prevent1a generala, cat_ $1
preventia speciala prin constrangerea ~i reeducarea pe care pedeapsa concreta o
are asupra infractorului.
1 2
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 375. . .. . Publicata in M. Of. 514 din 14 august 2013.
2 3
De ex.: Efectele circumstanfelor atenuante in cazul aphcam pedepse1 nu sunt
acelea~i in cazul luarii masurilor educative.
462
700. Individualizarea administrativa 1• Este denumita astfel dupa orga-
nele administrative care o realizeaza Ill faza de executare a pedepsei inchisorii.
Individualizarea administrativa a pedepsei inchisorii se realizeaza in cadrul
oferit de individualizarea legala ~i cea judiciara, in functie de gravitatea
pedepsei aplicate, de starea de recidiva, de conduita condamnatului la locul de
detinere ~.a.
Individualizarea administrativa nu se rezuma doar la regimul de exe-
cutare, ci prive~te ~i durata executarii efective a pedepsei care poate fi
modificata la propunerea organelor administrative prin acordarea liberarii con-
ditionate.
Cadrul de reglementare a individualizarii administrative a pedepsei este
prevazut in Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor ~i a masurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal2,
Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a miisurilor educative ~i a
altor masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul
3
procesului penal ~i in Legea nr. 252/2013 privind organizarea ~i functionarea
sistemului de probatiune4 •
Secfiunea a II-a
§ 1. Notiune ~i criterii generale de individualizare
701. Notiune. Individualizarea judiciara a pedepsei, a~a cum s-a aratat
mai sus, este individualizarea realizata de instanta de judecata cu ocazia
aplicarii pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savar~ita in functie de
gravitatea infracfiunii saviir,Jite ~i de periculozitatea infractorului care se
evalueaza in functie de criteriile generale de individualizare.
Adaptarea pedepsei concrete realizata de instanta judecatoreasca are loc
cu respectarea criteriilor de individualizare legala, intre limitele speciale de
pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea comisa, limite a caror depa~ire
este posibila in funqie de starile ~i circumstantele de agravare sau de atenuare
$i al caror efect este prevazut de lege.
1
A se vedea C-tin. Mitrache, Aspecte privind individualizarea administrativa a
pedepsei, in A.U.B. nr. 2/1971, pp. 45-51.
Publicata in M. Of. 513 din 14 august 2013.
4
Publicata in M. Of. 512 din 14 august 2013.
463
 Fata de individualizarea legala, care oricat ar incerca legiuitorul sa o reali-
infr~ctiunii poate privi, de ex., existenta unei pregatiri, unei premeditari in
zeze ra~ane tot la un cadru general 1, individualizarea judecatoreasca este cea
cor~utere~ faptei etc. Mijloacele folosite la savar~irea infractiunii pot releva
care 'se realizeaza la cazul concret ~i ocupa un loc important in individualizare2, 0
penculoz1tate mai mare a faptuitorului, de ex., folosirea de material explozibil
iar prin pedeapsa aplicata infractorului se restabile~te ordinea incalcata, se rea-
care pune in pericol nu numai viata persoanei vizate de infractor, ci viata
lizeaza constrangerea ~i reeducarea infractorului. tuturor persoanelor aflate in locul respectiv. '
702. Criterii generale de individualizare a pedepsei in cazul per-
704. Starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita. Acest criteriu
soanei fizice. A~a cum am aratat, dispozitiile privind individualizarea pedep-
prive~te acele fapte in care fara a se aduce o vatamare concreta valorii sociale
sei sunt aplicabile ~i altar sanctiuni de drept penal decat pedepsele. Astfel,
ocrotite, totu~i prin siivar~irea infractiunii a fost creata o stare de pericol pentru
potrivit art .. 115 alin. 2 C.p., ,,alegerea masurii educative care urmeaza sa fie
valoarea soc1a]a respectiva. De ex., prin savar~irea infractiunii de furt a unei
luata fafa de minor se face, fn condifiile art. 114, potrivit criteriilor prevazute
fn art. 74".
componente din sistemul de siguranta a fost pusa in pericol siguranta circulatiei
Conform art. 74 alin. 1 C.p., stabilirea duratei ori cuantumului pedepsei pe calea ferata ~i chiar daca nu s-a produs un accident, prin savar~irea faptei ~-a
creat o stare de pericol pentru valoarea ocrotita respectiva.
se face in raport cu gravitatea infractiunii ~i cu periculozitatea infractorului.
Cand pentru infractiunea savar~ita legea prevede pedepse alternative, se tine 705. Natura ~i gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte
seama de criteriile generale ~i pentru alegerea uneia dintre acestea (art. 74
ale infractiunii. Este un criteriu ce are in vedere viitiimarea concreta adu~a
alin. 2 C.p.).
valorii sociale ocrotite, cum ar fi producerea unei pagube insernnate sau a unor
Legea prevede, a~adar, ca momentul in care trebuie sa se tina seama de
consecinte deosebit de grave, producerea unor leziuni traumatice severe victi-
criteriile generale de individualizare este eel al stabilirii pedepsei3. Ar rezulta
mei care astfel are nevoie de un numar mare de zile de ingrijiri medicale ~.a.
ca la operatiunile ulterioare stabilirii, respectiv de aplicare_ ~i execu~are a
pedepsei, se va tine seama de alte criterii prevazute in ~azunle resp_ectlv~ de 706. Motivul savar~irii infractiunii ~i scopul urmarit. Acest criteriu
individualizare (de ex., in cazul amanarii aplicarii pedepse1 - art. 83 alm. 1 _ht. d prive~te latura subiectiva a infractiunii fiind uti] la aprecierea periculozitatii
C.p. - ori suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere - art. 91 alm. 1 infractorului. Astfel, savar~irea infractiunii pe motiv de rasa, nationalitat'e
lit. d C.p.). reli_gie ori savar~irea infractiunii din dorinta de razbunare denota' 0 pericu~
A~a cum am aratat, stabilirea duratei ori cuantumului pedepsei se face loz1tate crescuta a faptuitorului.
fn raport cu gravitatea infracfiunii ~i cu periculozitatea infractorului. Aceste
doua elemente se evalueaza dupa urmatoarele criterii: 707. Natura ~i frecventa infractiunilor care constituie antecedente
p~nale ale infractorului. Periculozitatea faptuitorului poate fi apreciata ca
703. imprejurarile ~i modul de comitere a infractiunii, prec~~ ~i
fond crescuta daca infractorul a mai comis ~i alte infractiuni (nu are importanta
mijloacele folosite. imprejurarile in care s-a comis infractiune~ ~o~t pnv1, de
forma _pluralitatii: concurs, recidiva sau pluralitate intermediara) de acela~i f~l
ex. locul sau timpul comiterii infraqiunii, daca fapta a fost com1sa mtr-un loc
public, in timpul zilei ori in timpul noptii. Imprejurarile pot p~ivi existenta _u~e! dovedmd astfel o specializare pe un anurnit tip de infractiune (de ex., furturi din
locuinte, in~elaciuni in domeniul imobiliar etc.).
situatii de calamitate (cutremur, inundatie, incendiu etc.) on starea de vad1ta
vuln~rabilitate a victimei datorata varstei prea fragede ori prea inaintate ori a
708. Conduita dopa savar~irea infractiunii ~i in cursul procesului
une1 infirmitati sau a unei boli de care sufera etc. Modul de comitere a
penal poate arata o periculozitate mai scazuta a infractorului care poate, de
1 exemplu, sa recunoasca ~i sa regrete infractiunea savar~ita, sa repare sau sa
Avand in vedere c~ individualizarea le gala ramane la un cadru general, in doctrina
penala s-a afirmat ca, de fapt, a~a-zisa individualizare legala nu este ~l~ceva decat o fal~a diminueze eventuala paguba produsa prin infractiune, sa colaboreze cu
individualizare (Reymond Saleilles, L 'individualisation de la peine, ed1t1a II-a, Alan, Pans, autoritatile la elucidarea tuturor aspectelor legate de siivar~irea infractiunii
1909, p. 200), citat de C. Bulai, op. cit., p. 349. inlesnirea identificarii ~i a celorlalti participanti etc. O atitudine contrara' celo;
2
A se vedea M. Basarab, op. cit., p. 408. prezentate poate conduce la aprecierea ca faptuitorul prezinta o periculozitate
3 in sistemul Codului penal din 1969, de criteriile generale de individualizare se !inea
mai crescuta, dar acest fapt nu implica neaparat o sanctionare mai asprii.
seama atat la stabilirea, cat ~i la aplicarea pedepselor (art. 72 alin. 1).

464
465

11 ,

709. Nivelul de educatie, varsta, starea de sanitate, situatia familiala
~i sociala. Cu acest criteriu general de individualizare se apreciaza, de
asemenea, periculozitatea faptuitorului. Un nivel de instruire superior poate fi
util in con§tientizarea consecintelor infractiunii §i schimbarii mai rapide a
atitudinii infractorului. Varsta mica sau foarte inaintata a infractorilor pot duce
la aprecierea generala ca periculozitatea acestora este mai mica §i astfel pot fi
sanctionati ceva mai bland. O stare de sanatate precara a infractorului, dar care
nu-1 face iresponsabil, denota, de asemenea, o periculozitate scazuta a acestuia.
Situatia familiala §i sociala reprezinta un factor important in conduita
faptuitorului. Un mediu familial, dar §i social precar in care sistemul de valori
este cu totul altul decat eel comun majoritatii membrilor societatii poate releva
o periculozitate mai mare a faptuitorului, care necesita o individualizare a
sanctiunii, astfel incat aceasta sa fie cat mai eficienta (nu neaparat o sanctiune
grea) pentru respectivul infractor.
710. Criterii speciale de individualizare a pedepsei. Din moment ce
legea folose§te denumirea de ,,criterii generale de individualizare a pedepsei",
§i nu ,,criterii de individualizare a pedepsei", inseamna ca exista §i criterii
speciale de individualizare a pedepsei 1. De ex., la stabilirea pedepsei in cazul
participantilor (art. 49 C.p.) se tine seama de contribufiafiecarui participant la
savar§irea infractiunii, precum §i de dispozitiile art. 74 C.p. (criteriile generale
de individualizare a pedepsei - s.n.). in acest caz contributia fiecarui participant
este un criteriu special de individualizare pentru ca acesta este aplicabil doar in
cazul participatiei penale.
Un alt exemplu este intalnit in cazul stabilirii pedepsei amenzii (art. 61
C.p.). in acest caz numarul zilelor-amenda se stabile§te potrivit criteriilor
generale de individualizare insa cuantumul sumei corespunzator unei
' seama de situafia materiala a condamnatului §i
zile-amenda se stabile§te tinand
de obligafiile legale ale condamnatului fata de persoanele aflate in intretinerea
sa (cr~terii speciale).
In schimb fn cazul amenzii care fnsofe$te pedeapsa fnchisorii (art. 62
C.p.) la stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile-amenda se va
tine seama de valoarea folosului patrimonial obfinut sau urmarit, nu §i de
criteriile generale de individualizare. in acest caz, de criteriile generale se va
tine seama la aplicarea pedepsei inchisorii pe langa care urmeaza sa se aplice
amenda.
711. Criterii generale de individualizare in cazul persoanei juridice.
Si in cazul persoanei juridice individualizarea pedepsei se face tot potrivit
criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevazute in art. 74 C.p.
~ atenuare nu trebuie sa aiba efecte succesive - Gh. Biolan, Regimul sanctionator al
1 znfractorilor minori, '.in Dreptul nr. 6/2007, p. 185.
Ase vedea, in acest sens, C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 387.
466
Conform art. 137 alin. 3 C.p., instanta stabile§te numarul zilelor-amenda
potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei
corespunzatoare unei zile-amenda se determina tinand seama de cifra de
afaceri, in cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea
activului patrimonial in cazul altor persoane juridice, precum §i de celelalte
obligafii ale persoanei juridice. in acest caz cifra de afaceri, valoarea activului
patrimonial §i celelalte obligafii ale persoanei juridice reprezinta criterii
speciale de individualizare a pedepsei amenzii.
§ 2. Stari ~i circumstante in cadrul individualizarii pedepsei
712. No~iuni. in realizarea oricarei forme de individualizare a pedepsei,
dar cu deosebire in cadrul individualizarii judiciare, un rol important il au
starile, situatiile sau imprejurarile anterioare, concomitente sau subsecvente
comiterii infractiunii §i care scot in evidenta un grad mai ridicat ori mai scazut
de pe~icol social al faptei ori de periculozitate a infractorului.
. In §tiinta dreptului penal, aceste stari, situatii sau imprejurari, sunt denu-
m1te cauze, care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala §i pentru o buna
cunoa1tere, sunt clasificate dupa diferite criterii 1.
In cadrul cauzelor de agravare ori de atenuare a pedepsei se face distinctie
intre stari §i circumstanfe. '
713. Starile sunt anumite entitati, fapte, situatii, cu semnificatie in ceea
ce prive§te gravitatea faptei §i periculozitatea faptuitorului, care sunt
reglementate in Partea generala a Codului penal ca institutii distincte cu
efectele lor de atenuare ori de agravare a pedepsei. Sunt considerate stari de
~gravare: starea de recidiva, infractiunea continuata, concursul de infractiuni2,
iar ca stare de atenuare tentativa.
714. Circumstantele sunt situatii, insu§iri, calitati, alte date ale realitatii
exterioare continutului infractiunii ce se refera la fapta §i ambianta ei ori ia
faptuitor §i biografia acestuia3 • '
impartirea in stari §i circumstante a cauzelor de agravare §i de atenuare a
pedepsei e_ste importanta sub raportul efectelor ce le produc asupra pedepsei in
cazul unm concurs de stari §i a unui concurs de circumstante. Starile de
agravare ori de atenuare f§i produc efecte fiecare fn parte asupra pedepset4,
1
Ase vedea, pe larg, C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 378 ~i urm.
2
Concursul de infractiuni este considerat o cauza de modificare a pedepsei.
3
y. Dongoroz, '.in Dongoroz II, p. 220.
4
In doctrina penala a fost exprimata opinia singulara ~i neconvingatoare ca starile de
467
11,I
~;!~n::!;:~~es:~:i:r:o;~~:;:a~::t:n::;:;:sifel a;: ;;~~:!sfae:~ :;;~cand toreasca ori de cate ori astfel de circumstante exista in realitate. Sunt astfel
circumstante legale atenuante cele prevazute in art. 75 C.p. $i circumstante
715. Cauze generale ~i cauze speciale. Dupa intinderea efectelor' se <listing: agravante legale, cele prevazute in art. 77 C.p.
a) cauze generale;
b) cauze speciale. 720. Circumstanfele judiciare sunt acele impreJuran caracterizate ca
atenuante de instanta judecatoreasca care apreciaza semnificatia juridico-penala
716. Cauzele generale au influenta pentru toate infractiunile $i sunt pre- a acestora in context cu fapta savar$ita $i cu faptuitorul. Retinerea unor astfel de
a t A Partea generala a Codului penal. . . . imprejurari ca circumstante atenuante este lasata la aprecierea instantei jude-
v zu ~:t considerate cauze generale atat starile (concursul de infract1~m, recA1- catore$ti, dar odata retinute, ele obliga instanta judecatoreasca sa le dea efectul
diva, infractiunea continuata, tentativa), cat $i circumst~ntele pr;v~z;:~e ;; atenuant la fel ca in cazul circumstantelor atenuante legale.
Partea generala a Codului penal (atenuante - art. 75 C.p. $1 agravan e . in lege nu a mai fast prevazuta posibilitatea instantei de a refine $i alte
C.p.). imprejurari caracterizate ca agravante. Nu mai pot fi retinute circumstante agra-
vante judiciare.
71 7 Cauzele speciale sunt denumite astfel pentru ca au i~fl1:_ent~ n~~a~
cu privire. la o anumita infractiune $i pot fi gasite in Parte~ spec1~~a ~e ~/ ~ 721. Circumstante reale ~i circumstante personale. Dupa criteriul
penal, in legile penale special:, ori ~n ~odul(de ~roce!:a
r •t 1 de pedeapsa la 1 umatate con1orm ·
Jtt~~~-)
in c~~ul
legaturii cu fapta ori cu faptuitorul, circumstantele se impart in:
a) circumstanfe reale;
reducerea 1m1 e or . d - ·tel or de pedeapsa cu o b) circumstanfe personale.
1
infractiunilor contra sec~~ita~~ na~~onale; - rep;;~:: i~m;azul pedepsei amenzii
treime in cazul pedepse1 me 1som sau cu o r 10 C )· 722. Circumstanfele reale sunt legate de fapta $i influenteaza gradul de
in cauzele ju~ecate cu rec~noa$~:::t~~;i~ui~~z~~~~J:;ti~:~~r de ~~:·i~~ pericol social al acesteia.
reducerea hm1telor pedepse1 la J ·t . t gral prejudiciul in cursul urmaririi
fiscala pentru care inculpatul a ac_open m e d . d ata ' (art 10 din Legea 723. Circumstanfele personale sunt legate de persoana infractorului $i il
penale sau eel tarziu pana la pnmul termen e _Ju .~c 1 ~tc caracterizeaza sub raportul periculozitatii.
nr 241/2005 pentru prevenirea $i combaterea evazmnn ~s~a ~) · ~ tru
Impaqirea in circumstante reale $i personale este importanta in stabilirea
. Impartirea in cauze generale $i speciale prezmta ~1m~o~anta pen ~
pedepsei pentru participantii la infractiune fiind stabilita regula prin dispozitiile
' ·A · te prevazuta $1 ca o cauza
rezolvarea situatiilor in care_ a~eea$1 ~mpreJurarep::ea fi valorificata o singura art. 50 C.p., potrivit cu care circumstanfele privitoare la persoana autorului sau
enerala, $i ca o cauza spec1ala, ca~ m c~re va ~ ~ ialul dero a a unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti, in timp ce circumstanfele
:ata, dandu-i eficienta numai cauze1 spec1ale (dupa regula ca spec g
privitoare la fapta se rasfrang asupra autorului ~i a participantilor, dar numai in
de la general)2. masura in care ace$tia le-au cunoscut sau le-au prevazut.
718 Circumstante legale ~i circumstanfe judiciare. Dupa m~dul de
724. Circumstanfe cunoscute ~i circumstanfe necunoscute. Dupa cum
stabilire a. circumstantel~r $i dupa ef~c~l pe care il au asupra pedepse1 ce ur- irnprejurarile erau cunoscute ori necunoscute infractorului, se <listing:
meaza sa fie stabilita de instanta, se dlStmg: a) circumstanfe cunoscute infractorului;
a) circumstanfe legale; b) circumstanfe necunoscute infractorului.
b) circumstanfejudiciare.
Impartirea aceasta prezinta importanta pentru aplicarea corecta a unor
719 Circumstantele legale sunt cele aratate de legiu~tor $i a! ~ar~r dispozitii din legea penala cu privire la circumstantele agravante 1. Astfel,
caracter ~ivoc, agrav~t ori atenuant este obligatoriu pentru mstanta JU eca- potrivit art. 30 alin. 3 C.p., nu constituie circumstanta agravanta imprejurarea
pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savar~irii infractiunii, iar
potrivit dispozitiilor art. 50 alin. 2 C.p., circumstantele reale (privitoare la fapta)
~
1 c. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 378. A •

z Ase vedea, \'n acest sens, D. Lucinescu, m Comentarzu I, p. 427. 1

Idem, p. 428.

468
469

I,

se rasfrang asupra participantilor numai in masura in care ace~tia le-au cunoscut
sau le-au prevazut. . . A .
Circumstantele atenuante produc acelea~i efecte md1ferent de 1mpreJurarea
ca au fost cunosc~te ori necunoscute de catre infractor.
725. Circumstante anterioare, concomitente ori subsecvente infracti-
unii. In literatura juridi~a se mai clasifica circumstantele dupa situarea l_or in
timp fata de momentul savar~irii infractiun~i ~i po_t fi: anter!~ar~, ~o~com_ztente
~i subsecvente infractiunii 1. Aceasta impaq1te are 1mportanta m md1v1duahzarea
pedepselor.
§ 3. Circumstante atenuante
726. Notiune. Sub denumirea de ,,circumstante atenuante" sunt desem-
nate starile, situatiile, imprejurarile, calitatile, intampl~r~~e or~ _alte d~te _ale
realitatii anterioare concomitente sau subsecvente savar~1m une1 mfractmm, ce
au leg,atura cu fap~a infractionala ori cu faptuitorul ~i ca~e releva u~ pericol
social mai scazut al faptei ori o periculozitate mai redusa a 1~fr_actoru~m2_._ _
Circumstantele atenuante sunt exterioare continutulm mfractmnn ~1 au
caracter intampla'tor (accidental), in sensul ca nu insotesc orice fapta infractio-
3 infracfiunea. Starea de surescitare, de incordare nervoasa sa existe in momentul
nala ~i nu privesc pe orice infractor •
727. Cadru. In Codul penal sunt referiri exprese cu privire la impaqirea
circumstantelor atenuante in circumstante legale ~i circumstante judiciare.
in ad~var, prin dispozi!iile art. 75 alin. 1 C.p. s-a pre~azu:: ,,u.r:11:_atoarele
imprejurari constituie circumstante atenuante legale", iar pnn d1spoz1tnle de la
alin. 2 ale aceluia~i articol s-a prevazut: ,,pot constitui circumstante atenuante
judiciare".
A. Circumstanfele atenuante legale
728. Cadrul circumstantelor atenuante legale. Prin dispozitiile art. 75
alin. 1 C.p. au fost prevazute circumstante atenuante legale, acestea ~ind: ._
a) savar~irea infractiunii sub stapanirea unei putemice tulburan sau :mo~n
determinata de o provocare din partea persoanei _vatama:e, prod~sa ~rm
violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoane1 Asau prm~r-o alta a~t1une
ilicita grava. Aceasta circumstanta este cunoscuta m doctnna penala sub
denumirea de provocare;
b) depa~irea limitelor legitimei aparari;
1 D.Lucinescu, in Comentariu I, p. 428; M. Basarab, op. cit., p. 41~-
2 Ase vedea, in acest sens, V. Dongoroz, in Dongoroz II, p. 220. .,
3 Ase vedea ~i M. Basarab, op. cit., p. 413.
470
c) depa~irea limitelor starii de necesitate·
d) acoperirea integrala a prejudiciului m~terial cauzat prin infractiune.
729. Provocarea 1• Potrivit dispozitiilor art. 75 alin. 1 lit. a C.p. , circum-
sta~ta atenu~nta a provocarii exista cand infractiunea s-a savar~it sub stapanirea
une1 put~m1ce tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea
persoane1 vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii
persoanei sau prin alta actiune ilicita grava. '
Conditiile de existenta ale provocarii privesc:
1. Existenta unei anumite activita,fi de provocare din partea persoanei
vatamate. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin: violenfa fizica
(loviri, vatamari) ori violenfci psihica (amenintare); printr-o atingere grava a
demnitafii persoanei ce se poate realiza, de exemplu, prin insulta; prin alte acti-
uni ilicite grave, ca, de exemplu, surprinderea victimei in flagrant delict de
adulter (cand victima este sotia sau sopil adulterin al faptuitorului ori partenerul
acestora).
2. Actul provocator al victimei sa determine o puternica tulburare sau
emofie infractorului o surescitare nervoasa care ii rape~te acestuia posibilitatea
de control asupra actiunilor sale.
3. Sub stapanirea puternicei tulburari sau emofii infractorul sci fi savar$it
savar~irii infractiunii, chiar daca actul provocator a fost comis mai inainte de
ca.tr~ ~ers~a~a vatamata. Este admisa, pe buna dreptate, in practica, conceptia
potr1v1t care1a starea de tulburare a infractorului poate sa existe, chiar daca
acesta nu a fost prezent la locul actului de provocare, dar a luat cuno~tinta des-
pre aceasta imediat ori a constatat imediat urmarile actului de violenta c~mis ~i
cares-a indreptat chiar impotriva altei persoane2 .
4. Infracfiunea sa se fndrepte fmpotriva provocatorului. Daca din eroare
infractorul riposteaza impotriva altei persoane pe care o confunda cu provocato-
rul, va exista, de asemenea, scuza provocarii. Nu exista scuza provocarii cand
infractorul a savar~it infractiunea avand indoieli cu privire la identitatea
persoanei provocatorului, s-a aratat in literatura de specialitate ~i decis in
practica judiciara3 •
Indeplinirea cumulativa a conditiilor provocarii, obliga instanta de jude-
cata sa retina aceasta circumstanta ~i sa-i dea efectul cuvenit.
1
Idem, pp. 417-427.
2
De ex. : Putemica tulburare a infractorului se poate produce ~i atunci ciind aceasta
observa copilul sau plin de siinge care a fost victima unei agresiuni imediat anterioare. in
?octrina se ~preciaza corect ca victima agresiunii poate fi ~i alta persoana, nu numai ruda cu
mfractorul. In acest sens, a se vedea D. Lucinescu, in Comentariu I, p. 437.
3
T.S. s.p., d. nr. 1629/1974, in V. Papadopol, M. Popovici, in Repertoriu I , p. 342.
471
 730. Depa~irea limitelor legitimei aparari (art. 75 alin. 1 lit. b C.p.). duse ~i care s-ar fi putut d
Aceasta circumstanta atenuanta legala cunoscuta in doctrina penala ca ,,exces Care se st ab1.1e~te '-I. mas pro uce daca pericolul nu era inlaturat,
1
in functie de
'
scuzabil" se deosebe~te de excesul neimputabil ce inlatura caracterul penal al _. .,, ura m care pedeapsa urmeaza a fi redusa .
A

Depa~Irea limite lor s1-am.. de necesitate este o circumstanta personala.

faptei (art. 26 alin. 1 C.p.) ~i care prive~te depa~irea limitelor unei aparari
propoqionale cu gravitatea atacului, din cauza tulburarii sau temerii in care s-a
aflat eel ce face apararea.
f
7 2
!
· Acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infrac-
:•~ne.t cea_sta circumstanta atenuanta legala denota o periculozitate scazuta a
in cazul excesului scuzabil, circumstanta atenuanta legala, depa~irea mirac oru1UI care intele -
_ A +:
• • , •ge sa repare integral prejudiciul material cauzat prin
limitelor legitimei aparari nu se datoreaza tulburarii sau temerii in care se afla savar~Irea m1ractmnii n · A

.:-. d ., emaia~teptand sa fie obligat pe cale judecatoreasca la 0

eel ce face apararea, iar fapta este infraqiune, dar este considerata savar~ita in as tie1 e reparat1e.
aceasta circumstanta atenuanta. Conditiile in care se t· - atenuanta~ legala:
~ • re,me aceasta- circumstanta
' A •
. _
Pentru existenta circumstantei atenuante se cer indeplinite conditiile:
.:-. - ~rm _savar~Irea infractiunii sa se fi cauzat un prejudiciu material (nu
faptuitorul sa se fi aflat, la fnceput, fn legitima aparare; sa fi depa,Jit limitele 1ormeaza ob1ect al acest · · . . .
unei aparari legitime; iar aceasta depa$ire sa nu se fntemeieze pe tulburarea ei Circumstante eventualul preJud1cm de natura morala)·
- repararea · d. · I · '
sau temerea acestuia. . d _ .. A preJu 1cm UI sa se faca in cursul urmaririi penale sau al
JU ecaru, ra pana . la primul termen deJ·ud ecat~a,-
Circumstanta atenuanta a depa~irii limitelor legitimei aparari ( excesul - aptu1torul (')
scuzabil) ~i circumstanta atenuanta a provocarii nu pot coexista la savar~irea A t . · sa nu ma1· fi1 benefi1ciat . de aceasta- Circumstanta
. - atenuanta
m r-un mterval de 5 an1· an tenor · com1terii . faptei · '
aceleia~i infractiuni ~i fata de acela~i infractor 1. - repararea
Depa~irea limitelor legitimei aparari este o circumstanta personala care nu . . preJ·u d1cm · · lm· trebme . sa se faca 'integral;

se rasfrange asupra participantilor2. d' tr - mfractmnea ' prin care s-a produs preJu · d1cm
· · l matenal· sa- nu iaca.:-. parte
m e ce1e enumerate in art 75 1·
calificat t Alh ~ . . . · a Ill. 1 lit. d C.p. (contra persoanei, de Jurt
731. Depa~irea limitelor starii de necesitate (art. 75 alin. 1 lit. c C.p.). l r ' a a~le, pzraterze, fraude comise prin sisteme informatice /ji mijloace de
Conditiile de existenta a acestei circumstante atenuante legale se desprind din p a a e1ectronzce ultralJ· It . . d. .
. t . bl' ' . ' u rcy JU zczar, purtare abuziva, infrac/iuni contra
s1guran ez pu 1ce znt; t • .
dispozitiile art. 20 alin. 2 C.p. (conditiile starii de necesitate) ~i din interpretarea r1 1. ' . ' ':lrac, zunz contra sanatatii pub/ice, infractiuni contra libertatii
per a contrario dispozitiilor art. 26 alin. 2 C.p. (excesul neimputabil). Pentru ;e ; oase /fl respectului datorat persoaneto/ decedate, contra,securitatii nationale
existenta circumstantei atenuante a depa~irii limitelor starii de necesitate trebuie on r~t ~t~}!a~1d·ta/ii de lupta a for/elor armate, infractiunilor de ge~ocid,, contr~
U manz a ll /fl e razboi . ifr . . '
ca faptuitorul, in momentul savar~irii faptei necesare pentru a salva de la un ·n,t; t . ' ·t
l ':lrac, 1unz or
l ' a zn act1unzlor privind frontiera de stat a Rom6niei, a
a f egi l t'1 . . . . .
pericol iminent ~i care nu putea fi inlaturat altfel una dintre valorile sociale ,t; t . ·t d
l.nJrac s a, a przvznd prevenzrea /fl combaterea terorzsmului a
1unz or e corunti . ifr . . '
aratate in art. 20 alin. 2 C.p., sa-$i fi dat seama ca pricinuie~te urmari vadit mai ' A r, e, zn ac/1unzlor asimilate infractiunilor de coruptie a
l
ce or 1mpotriva interesel Ji . . .. , . .' '
grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat. Aceasta . . l or znanc1are ale Unzunzz Europene a znfractzunilor
przv1 1oare a neresnect • . ' '
inseamna ca infractiunea savar~ita cu depa~irea limitelor starii de necesitate se s l l r area reg1muluz materiilor explozive, materialelor nucleare
au a a tor materii radioact.1 . . . . . . . .
comite cu intentie, intentie depa~ita sau chiar culpa cu prevedere. reg1mu . l . .d . ve, przvznd reg1mul 1urzd1c al drogurzlor, przvind
JUrz 1c al pr ·t
Daca faptuitorul in momentul savar~irii faptei nu $i-a dat seama ca . .d . . _. ecursorz or de droguri, a celor privind spa/area bani/or
przvzn actzv1tat1le aer t· •. . '
pricinuie~te astfel de urmari atunci fapta nu va constitui infractiune, fiind zb . . ' onau 1ce c1v1le /fl cele care pot pune fn pericol siguranta
1
orurz or /fl securitatea . - '
aplicabile dispozitiile art. 26 alin. 2 C.p. privind excesul neimputabil. int . aeronautzca, privind protectia martorilor, privind
erz1cerea organizatiilor . 1. b l . ,
in literatura juridica se subliniaza necesitatea verificarii conditiilor de ~ .. , /fl s m o urzlor cu caracter fascist, rasist sau xenofob ,Ji
a promovarz1 cultului p l .
existenta a circumstantei atenuante, a dispropoqiei vadite intre urmarile pro- ~ .. . ersoane or vznovate de savdr/jirea unor infractiuni contra
paczz /fl omenirii a eel · ·d '
~ . . ' or przvzn traficul de organe, /esuturi sau celule de origine
umana, przvznd prevenire . b
1
In acest sens, a se vedea I. Ristea, in Explicafii preliminarii .. ., op. cit., vol. II, adop,tzz..lor. ) a /fl com aterea pornografiei /ji a celor la regimul
p. 117; in sens contrar, a se vedea T.S ., s.p., d. nr. 103 1/1981, in C.D., p. 268.
2
Ase vedea: D. Lucinescu, in Comentariu I, p. 436; M. Basari\b, op. cit., p. 413;
T.S., s.p., d. nr. 532/1975, in Repertoriu II, p. 236. I A

In acest sens, a se vedea C. Bulai, in Dongoroz II, p. 149.

472
473
 B. Circumstanfele atenuante judiciare
733. Cadrul circumstantelor atenuante judiciare. Prin dispozitiile
art. 75 alin. 2 C.p., s-au prevazut ce imprejurari pot constitui circumstante
atenuante judiciare: - eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea ~a:1
diminuarea consecintelor infractiunii; - imprejurarile legate de fapt~ com1sa,
care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorulm.
734. Eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau dimi-
nuarea consecintelor infractiunii (art. 75 alin. 2 lit. a C.p.). Conduita
infractorului dupa' comiterea f~ptei prin care W manifesta cainta activa pen~ru
fapta comisa, cainta materializata prin ince~care~ de _re~~ra:e sau chl~r
repararea pagubei pricinuite, inlaturarea urm~nlor mfract~unn §1 care pun m
evidenta o periculozitate mai scazuta a acestuia, ce reclam~ un tratam~nt pe~al
atenuant. Cainta activa se mai deduce din comportamentul mfractorulm ultenor
comiterii infra~tiunii de a da ingrijiri medicale victimei, de restituire a bunurilor
sustrase etc.
Acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat printr-o infractiu?e
(dintre cele enumerate in art. 75 alin. 1 lit. d C.p.) exc~pta~a de 1~ beneficm!
retinerii circumstante atenuante legale ar putea fi retmuta ca c1rcumstanta
at~nuanta judiciara. In cazul circumstantei atenuante legale_ (art. 75 alin. 1_lit. d
C.p.), vointa legiuitorului a fost de a exclude doar retmerea auto~a~a. (c~
circumstantii legala) a circumstantei atenuante a repariirii integrale a pre3ud1cmlm
produs pri~ infractiunile enumerate. Conduita ulterioara ~ infra~to~l~i constand
in eforturile pentru a inlatura sau diminua consecintele mfractmnn $1 repa:are~
integrala a prejudiciului pot fi supuse aprecierii instantei i~ ved~~~a ret~n~m
acestei conduite ca o circumstanta atenuanta judiciara. D1spoz1tnle pnvmd
exceptarea de la retinerea circumstantei atenuante a repararii ii:tegral~ a
prejudiciului produs prin infract~unile e~pres ~numerate !n art. 75 _alm. 1_ h~. d
C.p. privesc doar retinerea aceste1 condmte ca crrcumstanta ate~uanta legal~ §1_ ~u
pot fi extinse printr-o interpretare prin analogie, in defavoare_a mfr~ctorulm, $1 m
cazul circumstantei atenuante judiciare prevazute in art. 75 alm. 2 ht. a C.p.
A§adar, repararea integrala a prejudiciului in cazul infractiunilor expre~
enumerate in art. 75 alin. 1 lit. d C.p. nu constituie circumstanta atenuanta
legala, insa aceasta conduita a infractorului ar putea fi retinuta ca circu~sta~t~
atenuanta judecatoreasca in masura in care se completeaza cu alte mamfestiin
de conduita ce se inscriu in ,,eforturi depuse de infractor pentru inlaturarea sau
diminuarea consecintelor infractiunii" 1•
1
A se vedea ~i Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Partea gene:al~. ~u~s
pentru studenfii anului II, Editura Hamangiu, Bucure~ti, 2016, p. 435, care apreciaza ca_,,m
cazul infractiunilor exceptate in mod expres nu se va putea valoitfica acopenrea
prejudiciului · nici ca o circumstanta ce tine de eforturile depuse pentru inlaturarea sau
474
in doctrina penala se apreciaza corect ca o astfel de circumstanta este de
retinut §i in cazul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului da~a pana in
acel moment s-a realizat continutul unei alte infractiuni 1• Este de retinut ca
aceasta circumstanta prive§te conduita infractorului ulterior comiterii infr~ctiunii.
735. imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gra-
vitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului (art. 75 alin. 2 lit. b
C.p.). De§i enumerarea circumstantelor atenuante judecatore§ti este limitativa
din modul cum este enuntata aceasta a doua circumstanta rezulta ca instanta ar~
posibilitatea de a retine o multitudine de imprejurari care denota o gra~itate
redusa a faptei sau o periculozitate scazuta a fiiptuitorului. Ar putea fi retinute
aici de exemplu producerea unor consecinte minore ori in cazul infracti~nilor
contra patrimoniului existenta unei valori reduse a prejudiciului cauzat etc.
Conduita buna a infractorului inainte de savar§irea infractiunii nu mai
constituie o circumstanta atenuanta judiciara distincta, cum era' prevazuta in
Codul penal anterior (art. 74 lit. a), dar ar putea servi la aprecierea generala a
periculozitatii infractorului in cadrul criteriilor generale de individualizare a
pedepsei.
C. Efectele circumstanfelor atenuante
736. Atenuarea obligatorie a pedepselor. Efectele circumstantelor
atenuante sunt prevazute in dispozitiile art. 76 C.p. §i sunt acelea§i indif~rent
daca sunt legale ori judecatore§ti.
Efectele se produc numai asupra pedepselor principale §i constau in
reducerea limitelor de pedeapsa sau in schimbarea naturii pedepsei principale.
Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent
de numarul circumstantelor atenuante retinute (art. 76 alin. 3 C.p.).
73 7. Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor principale
in cazul persoanei fizice. Potrivit dispozitiilor art. 76 C.p., in cazul in care
exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege
pentru infracfiunea savar~ita se reduc cu o treime. Daca pedeapsa prevazuta de
lege este doar inchisoarea, iar limitele speciale prevazute de lege nu sunt
di~i~ibile cu fra~tia de ~edu~ere de 1/3 se vor aplica dispozitiile art. 186 C.p.
pnvmd calculul timpulm, ann se vor transforma in luni, iar termenele exprimate
in luni se vor transforma in zile (fiecare luna se socote§te ca avand 30 de zile)2.
De ex., daca pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la un an Ia 5 ani, ca
diminuarea consecintelor infractiunii ~i nici ca o imprejurare legata de fapta comisa. Nu
s-~r ~utea eluda v?inta legiui~orului de a exclude caracterul atenuant al acestei imprejurari
prm mcluderea sa mtr-o alta clfcumstanta".
1
I. Grigora~, lndividualizarea p~depsei .. . , op. cit., p. 167.
2
.
A se vedea explicatiile de la contopirea pedepsei in cazul concursu!ui de infractiuni
.
11·
475
efect al circumstantelor atenuante limitele speciale vor fi de la 8 !uni la 3 ani $i
4 !uni.
In cazul in care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoa:ea a~tem~ti:7 cu
amenda, instanta mai intai alege una dintre pedepsele alternative §I ap01 mtre
limitele reduse cu o treime va stabili pedeapsa.
Cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savar§ita este d?ar
amenda, ca §i atunci cand amenda a fost aleasa dintre pede~sel~ alt~mat1v:
prevazute de lege pentru sanctionarea faptei, pedeapsa va fi aphcata_ de mstanta
intre limitele acesteia reduse cu o treime, dar cuantumul sume1 corespun-
zatoarea unei zile-amenda nu este injluenfat de existenfa circumstanfei
atenuante, ci de criteriile prevazute fn art. 61 a/in. 3 C.p. $i care impun sa se
tina seama de situatia materiala a condamnatului $i de obligafiile legate ale
~cestuiafata de per;oanele aflate in fntrefinerea sa. _ . .
Daca pe langa pedeapsa inchisorii, aplicata intre hm1tele speciale reduse
cu o treime, s-a aplicat §i pedeapsa amenzii care fnso{e$fe fnchisoare~, pe~truAo
infractiune prin a carei savar§ire s-a urmarit obtinerea unui folos patnmomal, m
conditiile art. 62 C.p., aceasta pedeapsa a amenzii va fi determin~ta in raport cu
pedeapsa inchisorii stabilita de instanta, neputand fi redusa ca efect al
circumstantelor atenuante.
738. Efectele in cazul pluralitatii de circumstante atenuante. Consta-
tarea §i retinerea in favoarea infractorului a mai multor circums_tante atenuante
nu are ca efect o pluralitate de atenuari, ci a§a cum s-a aratat ma1_ sus, reducerea
limitelot speciale ale pedepsei se face o singura data (art. 76 alm. 3 C.p.), dar
poate influenta masura in care se poate reduce pedeapsa.
739. Efectele circumstantelor atenuante in cazul pedepsei detentiunii
pe viafa. Daca pedeapsa preva;uta de lege este detentiune_a P~. viata, in cazul
retinerii circumstantelor atenuante, se aplica pedeapsa inch1som de la 10 la 20
de ani (art. 76 alin. 2 C.p.).
740. Efectele circumstanfelor atenuante asupra pedepselor comple-
mentare. In lipsa unei prevederi exprese in lege, apreciem ca efectele
circumstantelor atenuante privesc doar pedepsele principale prevazute de lege
§i nu se rasfrang asupra pedepselor complementare. A§adar, pede~sele comple-
mentare se aplica intre limitele prevazute de lege, indiferent de retmerea sau nu
in cauza a unei ori a unor circumstante atenuante.
741. Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor principale
in cazul persoanei juridice vor ;vea acela§i regim ca in cazul pedepsei a~~nzii
prevazut de lege pentru persoana fizica (art. 147 alin. 1 C.p.). A§adar, _hm1tele
de pedeapsa ale amenzii (exprimate in zile-amenda) se reduc_ c~ ? ~re1me; De
ex., daca pedeapsa amenzii prevazuta de lege pentru persoana Jund1ca este mtre
476
~O §i 180 de zile-amenda, ca efect al circumstantelor atenuante amenda va fi
i~tre 40 fi 120 de zile-amenda, iar cuantumul sumei corespunzatoare unei
z1le-amenda nu este influentat de circumstanta ori circumstantele atenuante
retinu~e, ci stab~lit Adupa ci_fra de afaceri, in c;zul persoanei ju;idice cu scop
lucrativ, respectiv m funct1e de valoarea activelor patrimoniale in cazul altor
p~rsoane juridice, precum §i de celelalte obligatii ale persoane juridice (art. 13 7
alm. 3 C.p.).
. . La fel ca in _cazul persoanei fizice, in Codul penal nu exista prevederi
pn~md_ efectele c1~~u~s~antelor atenuante fata de pedepsele complementare
aph~ab1le _Pe:soane1 Jur1d1ce care urmeaza sa fie stabilite, a~a cum s-a aratat mai
sus 1_ntre hm1tele prevazute de lege, indiferent daca in cauza au fost retinute ori
nu circumstante atenuante.
§ 4. Circumstantele agravante
_ . 74_2~ ~otiune. Circumstantele agravante sunt acele stari, situatii, impreju-
r~n, cahtat1, al~e date ale realitatii, exterioare continutului infraqiunii, ante-
noare: conc?m1te_nte _sau ~ubsecvente _savar§irii infraqiunii ce au Iegatura cu
fapta _m~act1o~ala on cu mfractorul §1 care reflecta o gravitate mai ridicata a
fapte1 on o penculozitate mai mare a infractorului.
Ca §i circumstantele atenuante, circumstantele agravante au un caracter
accidental.
743~ Ca_dru . .~_ircumstantele agravante §i efectele lor i§i gasesc regle-
ment~rea m d;spoz1tule art. 77 §i art. 78 C.p. Circumstantele agravante sunt
n_uma1 !~gale, m Codul penal neprevazandu-se posibilitatea instantei de a retine
§1 alte circums~ante agr~vante (circumstante agravante judiciare).
Astfe~, p~m e_xpres_i~_urmatoarel~ fmprejurari constituie circumstante agra-
vc:nte folos1ta m d1spoz1t11le art. 77 alm. 1 lit. a-h C.p., sunt desenmate Iimitativ
circumstantele agravante legale.
744: Sav~r~irea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna
~art.77 _alm. 1 ~1t. a C.p.). Participarea mai multor persoane la savar§irea faptei
m~pnma acesteia un caracter ~rav deoarece spore§te indrazneala :faptuitorilor,
prm c~op~rarea acestora se as1gura consumarea infractiunii, §tergerea urmelor
mfractmnn, scade rezistenta victimei in apararea valorilor sociale etc.
Circumstanta agravanta este realizata indiferent daca. toate cele trei
persoane raspund penal fiind suficient ca una sa comita fapta cu vinovatia
ceruta ~e le?e, este insa necesara contributia ca autori, coautori ori complici
concom1tent1 1•
1
_ In literatura juridica s-a _co~si?erat ca ~~presia ,,mai multe persoane impreuna"
reclama prezenta Ia Iocul com1teru mfractrnnu a tuturor participantilor, dar aceasta
477
 Aceasta circumstanta agravanta nu se retine daca in continutul agravant al
infractiunii intra ca element circumstantial, savar~irea faptei de doua sau mai
multe persoane impreuna; imprejurare care se valorifica o singura data ca ele-
ment circumstantial 1. Astfel de situatii intalnim, de exemplu, in cazul
infractiunii de viol fn varianta agravata - fapta a fost savar~ita de doua sau mai
multe persoane impreuna (art. 218 alin. 3 lit. f C.p.) -, in cazul infractiunii de
agresiune sexuala fn varianta agravata - fapta a fost savar~ita de doua sau mai
multe persoane impreuna (art. 219 alin. 2 lit. f C.p.) etc.
Circumstanta agravanta a savar~irii faptei de trei sau mai multe persoane
impreuna este o circumstanta reala care se rasfrange asupra participantilor in
masura in care au cunoscut-o ori au prevazut-o fiind necesara dovedirea cu-
noa~terii ori prevederii de catre fiecare participant2.
745. Savar~irea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la
tratamente degradante (art. 77 lit. b C.p.). Au fost grupate in aceea~i
dispozitie doua imprejurari distincte care constituie circumstante agravante.
Saviir,Jirea infrac/iunii prin cruzimi denota o ferocitate din partea infrac-
torului, o salbaticie in comiterea infractiunii, urmarind provocarea de suferinte
mari victimei in cazul infractiunii de vatamare corporala grava. Cruzimea, s-a
aratat corect in ~tiinta dreptului penal, poate fi manifestata ~i fata de animale in
cazul infractiunii de distrugere (animalul din punct de vedere juridic este un
bun). Savar~irea infractiunii prin cruzimi este prevazuta ~i ca element circum-
stantial al omorului calificat (art. 189 alin. 1 lit. h C.p.), situatie in care se va
valorifica doar ca element circumstantial.
Supunerea victimei la tratamente degradante inseamna, de ex., utilizarea
unor mijloace de natura a umili victima.
Aceasta circumstanta atenuanta este o circumstan/a reala care se rasfrange
asupra participantilor in masura in care au cunoscut-o ori au prevazut-o.
746. Savar~irea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa
puna in pericol alte persoane ori bunuri (art. 77 lit. c C.p.). Astfel de metode
sau mijloace sunt cele prin care se pune in primejdie viata mai multor persoane
sau sunt de natura sa creeze o astfel de primejdie (de ex.: prin otravirea apei ori
a alimentelor ce sunt servite mai multor persoane ori distrugerea bunurilor se
realizeaza prin incendiere, prin provocare de explozii sau alte mijloace ori
metode de natura sa puna in pericol bunuri etc.).
concepfie restrange in mod nejustificat incidenfa acestei circumstanfe agravante, a~a cum
s-a apreciat in literatura juridica recenta. in acest sens, a se vedea C. Bulai, B.N. Bulai,
op. cit., pp. 404-405.
1
in acest sens, a se vedea: T.S., s.p., d. nr. 4335/1970, in C.D., 1970, p. 131.; T.j.
Constanta, d.p. nr. 534/1979, in R.R.D. nr. 2/1980, p. 61.
2
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 405.
478
lozita:o~;:~::: au::a::~:l~~ metode ~i mijloace pun in evidenta o pericu-
unei i;!:d/ a~tfei -~e imprejurar~ este prevazuta ~i ca element circumstantial al
c,m~1 ca I icate se valonfica doar ca element circumstantial. ,
~ste ~ czrc~mstan/a re~la ~i astfel se va rasfrange asupra participantilor
numai m masura m care ace~tia au cunoscut-o sau au prevazut-o. ,
747. ~~v!r~irea infractiunii de catre un infractor major, daca aceast
a fiost com1sa 1mpreuna cu un min ( 7 . a
infractionala a minorului reprezinta oorrn;:Jur:r2t~g~a~!}~ :-:::rea _pe cale
s-a folosit de lipsa lui de experienta. rnaJor care
- Retin~rea a~este~ ~ircumsta~te agravante este determinata de cunoa t
de catre rnaJor a s1~a~1e1 ca la comiterea infractiunii coopereaza cu un min~;rea
aceas!r:;;:~a~~a~nvire la varsta minorului, pe care il credea major, inla~ra
. Pe~tru existenta acestei_ :gr~vante nu are relevanta daca rninorul ras unde
on n~ _ra_spu~d~ penal datonta hpsei varstei cerute de lege1 (sub 14 a! .
datonta hpse1 d1scernamantului (intre 14 ~i 16 ") . d .- ) on
folatur~_caracte~l penal al faptei sau raspunder::~e~:la.atonta altor cauze care
. ~und o czrcumstan/a reala se rasfrange asupra tuturor partici antilor
::~~~ care au cunoscut imprejurarea ca la savar~irea infractiunii partici:a ~i un
. . 748. Savar~irea infractiunii profitand de starea de vadita vulnera
b1!;~~!~ a pe~soanei vatamate, datorata varstei, starii de sanatate infir -
m1 a,u s~u _a _tor cauze (art. 77 lit. e C.p.). Starea de vadita vulnerabilitate ~
ine:i::~:io;.atarnate ?~ care profita infractorul poate fi datorata varstei prea
. _1 pre~ rn1c1 pentru a putea intelege ~i a se apara irnpotriva unor
;10le~t~_fiz1ce on act~ ilici~e sau poate fi datorata starii de sanatate (imobilizat
e:i~t:nt;nfocauza unm ac_c1?e~t,__ o_infi~ita_t_e permanenta ori temporara, dar
- mom:ntul sav~r~m1 mfractmnu) ori poate fi datorata starii de
sornnole~t_a cauzata de m~d1camente etc. Poate fi apreciata ca stare de vadita
vulnerab1htate a persoane1 vatamate ~i diferenta evidenta de forta i t
~i agresor Retin . . , , n re aceasta
.b T . . , er~~ aceste1 Circumstante agravante de catre ins tan ta este
pos1 I a num~1 daca mfractorul a cunoscut starea victimei, stare pe ca;e nu a
provocat-o, c1 doar a profitat de ea.
~~ste ~ circ~mstan/a reala ~i astfel se va rasfrange asupra participantilor
nurnai m masura m care ace~tia au cunoscut-o sau au prevazut-o. ,
1
A se vedea T.j. Bra~ov, d.p. nr. 11 l/l 976
Repertoriu II, p. 49. , in V. Papadopol, M. Popovici, in
479
 749. Savar~irea infractiunii in stare de intoxicatie voluntara cu alcool savar~it fapta pe temeiul acesto L - • •
sau cu alte substante psihoactive, cand a fost provocata in vederea ~i savar~irea infra 1· . . 1_:a. e?atur~ mo!ivat10~ala intre calitatea victimei
comiterii infractiunii (art. 77 lit. f C.p.). Intoxicatia preordinata sau premedi- dm. tr c:mnll pune Ill evidenta penculozitatea infractorului 1 Unele
e aceste cazun sunt - fi A · ·
tata este o circumstanta agravanta care reflecta o periculozitate mai mare a . fr 1· .. fi . prevazute ie m contmutul varianta tip (de baza-) al
m ac mn11 ie pnntre el t I · • '
faptuitorului care se pregate~te pentru savar~irea infractiunii provocandu-~i al dif~ritelo'r i'nfr 1· . eAmen e _e ~Ircumstantrnle agravante in continutul calificat
ac mm. ceast:a Circumsta ta - A
aceasta stare pentru a avea mai mult curaj in savar~irea faptei ori pentru a o se va retine numai A - A n, agravant:a, avand caracter general,
, Ill masura m care aceasta nu est - - A
invoca in instanta ca imprejurare atenuanta. Intoxicatia preordinata reprezinta o infractiunii savar~ite (fie varianta de ba - fi . e prevazuta m continutul
premeditare a savar~irii infractiunii. Cand premeditarea este prevazuta ~i ca . za, ie vananta agravata) De e 1
va fi reyi~ut~ -~c~asta circumstanta agravanta prevazuta la art .77 l'txehmCp u, ~u
element circumstantial agravant al infractiunii respective ( de ex. , omorul cazul savar~iru mfra f · · d - . . · i· .p. m
calificat - art. 189 alin. 1 lit. a C.p.), se va retine doar infractiunea in varianta tortura s-a prevazut p~~:u ~ torturdabfo~dca i~ dispozitiile care incrimineaza
agravata nu ~i aceasta circumstanta agravanta generala. 1• . . vananta e aza comiterea acesteia printre altele e
Intoxicatia preordinata este o circumstanta persona/a care se poate
un motiv bazat pe once forma de discriminare" (art. 282 lit d C) ',,p
Este o circumstanta agravanta persona/a. . .p ..
converti, ca ~i premeditarea, in circumstanta reala, avand efectele unei astfel de
circumstante 2 . . ~51·~1· Efectele circumstantelor agravante in cazul persoanei fizice Prin
d ispozi 11 e art 78 al· 1 c ·
750. Savar~irea infractiunii de catre o persoana care a profitat de '. A · m. .p. s-a consacrat regula agravarii facultative a
situafia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de ~edepsei i? cazu_I ~onstatarii circumstantelor agravante. Agravarea se va putea
ace ~umai cu pnv1re la pedepsele principale.
urgenta (art. 77 lit. g C.p.). Periculozitatea infractorului este mai mare atunci
cand el savar~e~te infractiunea profitand de starea de tulburare sociala produsa maxi In preze~ta circ~msta~telor agravante se poate aplica o pedeapsa pana la
de o calamitate (cutremur, inundatii, surpare de teren, incendiu de propoqii se o:~1 asd~ecrnl. D~ca ma_:'i~ul spec_ial este neindestulator, in cazul inchisorii
etc.), cand oamenii se afla in suferinta, sunt preocupati de salvarea vietii lor ~i p. . :uga un spor pana la 2 am, care nu poate depa~i o treime din acest
mai putin de paza bunurilor. max~m, iar m_ cazul amenzii se poate aplica un spor de eel mult o treime din
maxi~ul5spe~ial. De ex., daca pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la
In astfel de situatii oamenii sunt animati de spiritul de solidaritate, de
intrajutorare, grija fata de eel apropiat ~i aflat in dificultate. Contrar acestor
sentimente fire~ti, umane, infractorul se deta~eaza prin egoismul sau, ticalo~ia sa
;;n~n
t d-
1: m::, c~ efect _al circumst~nfelor agravante pedeapsa se va putea aplica
mu special de 5 am, iar daca acesta este neindestulator se mai
~i profita de astfel de situatii savar~ind infractiuni ~i punand astfel in evidenta o poa e a auga un spor de eel mult un an .Ji 8 !uni (nu se va ute .
periculozitate sporita fata de care trebuie sa se actioneze mai energic. spo1:1l pan~ la ani pen11:1 ~a 1/3 din maximul special de 5 antes tea d~~:~: ~~
2
Este o circumstanta reala ~i deci se va rasfrange asupra participantilor a? ~i 8 lum). Pedeapsa prmcipala pentru infractiunea savar~ita cu retinerea unei
numai in masura in care ace~tia au cunoscut-o sau au prevazut-o. c1rcumstante agravante se aplica intr-o singura etapa dintr odata- Aintr' . . I
special - d I • . ' - , e mmimu
la t ~revazdut e ege? maximul special, in cazul inchisorii depa~it cu pana
751. Savar~irea infractiunii pentru motive legate de rasa, nafionalitate, o reime, ar nu mai mult de 2 . . A .
· · • am, rnr m cazul pedepsei amenzii intre
etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie ori apartenenta politica, mmitm~l spde~rnl prevazu~ de lege ~i maximul special depa~it cu un spor de pana
avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau la O reime m acest maxim.
infectie HIV/SIDA ori pentru alte imprejurari de acela~i fel, considerate de A C. Da;a legea ~re:ede pedepse principale alternative, instanta va alege mai
faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane in raport cu celelalte m ai pe eapsa ?n~_cipal~ pe care o va putea agrava confo~ celor aratate
(art. 77 lit. h C.p.). Prin aceste prevederi se consacra prevenirea ~i combaterea Pedeapsa _detent~um1 pe viata nu mai poate fi agravata. .
oricaror forme de discriminare. Retinerea unei astfel de circumstante agravante Daca pe langa pedeapsa inchisorii, agravata sau nu ca efect al .
este conditionata, pe de o parte, ca victima sa se identifice in una dintre situatiile stantelor agravante
, ·1· ·1
r . Circum-
, s-a ap icat ~i pedeapsa amenzii care fnsoter:te fnchisoarea Ain
prevazute in dispozitiile art. 77 lit. h C.p. ~i, pe de alta parte, ca infractorul sa fi cond i 11 e art 62 ali 2 c - _ , ., ,
, . n. .p., aceasta pedeapsa a amenzii va fi determinata in
1
Ase vedea C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 409. 1
2 M. Basarab in Cod / z
V. Dongoroz, in Dongoroz I, p. 222. Bucure~ti, 2007, p. 433. u pena comentat. Partea genera/a, vol. I, Editura Hamangiu,

480
481
 circumstantelor atenuante ~i care vor impune reducerea cu o treime a limitelor
!
II

raport cu pedeapsa inchisorii stabilita de instanta, neputand fi agravata ca efect al de pedeapsa care au fost reduse ca efect al tentativei ~i daca sunt incidente ~i
circumstantelor agravante. cauze speciale de reducere vor fi luate in considerare ~i acestea cu efectele lor.
,.
l persoanei juridice vor A~a cum am aratat mai sus, cazurile speciale de reducere a pedepsei pot fi
753. Efectele circumstantelor agravante m ~~zu _
reglementate in Partea speciala a Codului penal, in legile penale speciale ori in
. ·m ca in cazul pedepsei amenzn prevazut de lege pentru
avea ace1a~1 reg1 ) Codul de procedura penala.
· -( 147 r 1 C p raportat la art. 78 C.p. ·
persoana fiz1ca art. a m. · · .. _ C de lege pentru persoana juridica De ex.: daca pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 1O la 20 de
D ex . daca pedeapsa amenzu prevazu a
es~e i~~re 60 ~i 180 de zile-amenda, ca efect al circumsta~tel~r ag:avante ani, iar in cauza s-a savar~it o tentativa, cu retinerea unei circumstan/e
va fi stabilita intre 60 ~i 240 de zile-amenda ca?d mst':°ta atenuante; mai intai limitele se vor reduce la jumatate ca efect al
amen?a - - . 1 , .al de 180 de zile-amenda este nemdestulator tentativei (5-10 ani), apoi aceste limite vor fi reduse din nou cu o treime
apreciaza ca max1mu spei.;i . _ ca efect al circumstantei atenuante (art. 76 alin. 1 C.p.); limitele intre care
~i poate fi depa~it cu 1/3 (in concret 60 de z1le-amenda).
se va individualiza pedeapsa vor fi intre 3 ani ~i 4 luni ~i 6 ani ~i 8 luni.
Prin aplicarea succesiva a cauzelor de atenuare nu va fi admisa coborarea
§ 5. Concursul intre cauzele de agravare ~i de atenuare a pedepsei pedepsei sub minimul general. Limitele generale ale pedepsei nu vor putea fi
754 Notiuni ~i caracterizare. Preocuparea legiuitor_ului_ de a stabili depa~ite sub nicio forma, indiferent de cauzele de atenuare ori de agravare
. , . de sei se manifesta nu numa1 pnn prevederea incidente in cauza respectiva. Cauzele de atenuare ori de agravare permit sau

~~:;:1~;~:l 1 :::~!:;;:
;Je~sJ, ~auzele de atenu;ec~:iz~a~:e~~e!::::a;a;;
c1 ~i atunci cand in aceea~1 cauza sunt concuren1
impun depa~irea numai a limitelor speciale de pedeapsa.

756. Concursul numai intre cauzele de agravare. Conform art. 79

alin. 2 C.p., daca sunt incidente doua sau mai multe dispozifii care au ca eject
agravar~. d' 't'"l rt 79 C p s-a prevazut ordinea fn care se va da eficienfa
Pnn 1spoz1 11 e a . · · ~ ea.~i agravarea raspunderii penale, pedeapsa se stabile§te prin aplicarea succesiva
cauzelor de agra~are §i de atenuare cand acestea sunt concurente zn ace a dispozifiilor privitoare la circumstanfe agravante, infracfiune continuata,
concurs sau recidiva.
cauzaCircumstantele care vin in concurs cu privire la aceea~i fa~ta ~i acela~i
Fata de redactarea din alin. 1 al art. 79 C.p., care stabilea ordinea

::~r~:r~ft2~~;:~~:~iE:,~I~~::fir:;~"~~i~ii:il
on a enu . , fi . C determinata prin norma de mcnmmare ~1 nu vor
1
obligatorie de aplicare succesiva a dispozitiilor ce au ca efect reducerea
pedepsei, in alin. 2 al aceluia~i articol, care enumera dispozitiile ce au ca efect
agravarea pedepsei, se observa ca legiuitorul nu mai folose~te expresia ,,fn

::a~t:::fi::~:;:;/0 ~:~·~a fiind circumstan~e ~ nu v~r intra in. conc~s cu

aceasta ordine".
In lipsa expresiei ,,in aceasta ordine" din cuprinsul alin. 2 al art. 79 C.p. ,
:n
eventualele circumstante atenuante o~i ag:avante mc~d~n~~ a~:;:~\ ~;u:in. 1 se pune intrebarea fireasca daca ordinea in care sunt enumerate dispozitiile ce
Aceste dispozitii sunt aplicab1le ~1 persoane1 Jun ice . au ca efect agravarea pedepsei este tot obligatorie sau nu.
C.p.). La intrebarea de mai sus s-ar putea sustine, intr-o opinie, ca aplicarea
dispozitiilor ce au ca efect agravarea pedepsei, astfel cum au fost enumerate,
755. Concursul numai intre cauzele de aten~a~e. Confo~ art. 79. este tot obligatorie, iar legiuitorul nu a mai repetat expresia ,,in aceasta ordine"
lin 1 C p cand fn cazul aceleia§i infracfiuni sunt znczde~te doua ~aul mall
a · · ., ,.r, d edensei /imztele specza e a e din considerente de tehnica legislativa, pentru a evita o repetare 1n regle-
multe dispozitii care au ca eJect re ucerea p r - '~ . d
V . mentare.
• d l , V entru infractiunea savar§zta se re uc prm
ped~psez prevazu:e e ;ipe /:itiilor privit~are la tentativa, circumstanfe
V
Intr-o alta opinie, s-ar putea sustine ca nu intamplator legiuitorul nu a mai
aplzcarea succeszva a , . ~ ceasta ordine folosit expresia ,,fn aceasta ordine" de aplicare a dispozitiilor ce privesc
atenuante §i cazuri speciale de reducere <;!' pe!fn::z,p::azuta de lege . au efecte agravarea pedepsei, fiindca enumerarea cuprinde ultimele doua cauze - concurs
A ~adar ' aceste cauze de atenuare, m or ' . . 1 sau recidiva - intr-o formulare altemativa, care nu permite, astfel, o ordonare.
. . - i daca este incidenta teµ,tativa hm1te e
succesive asupra hm1telor _de ~edeapsa ~ 33 r 2 C p) apoi ~e va da efect Ar mai fi de observat ca efectele cauzelor de agravare se produc in unele cazuri
speciale vor fi reduse la Jumatate (art. am. . .'

483
482
 prin individualizarea pedepsei direct intre limitele de pedeapsa majorate, iar in
In cazul savar$irii unei infractiuni continuate ca d d
alte cazuri prin adaugarea unui spor de pedeapsa. Legiuitorul nu avea cum sa lege pentru infractiunea savar$ita ;ste doar amend~ n _pe ea~s~ prevazuta de
prevada o anumita ordine in care sa se produca agravarea pedepsei, acest lucru fost ~leasa dintre pedepsele alternative prevazute d~al $I atunc1 cand a~enda a
revenindu-i instantei care tinand seama de cauzele de agravare incidente in fapte1, daca in speta se retine o circumstanta agravanta e?~ p~n~ ~anct1o?area
cauza va decide in concret ordinea in care acestea sa se produca. savar$ita s-a urmarit obfinerea unui fol;s pat . . ~I aca pn~ i~fractmnea
In literatura de specialitate a fost exprimata opinia 1 ca ordinea in care va dispozitii de agravare succesiva a pedepsei $i :::onza ' v_o~ fi mc!dente trei
trebui sa se realizeze in mod succesiv agravarea pedepsei este: recidiva amenzii. Consideram ca limitele pedepsei amen . . [or pynv1 num~1 pedeapsa
postexecutorie, circumstanfe agravante, infracfiunea continuata, pluralitate intre care se va face individualizarea pedepsei sez~ n~marul_ de z1le-amenda)
intermediara, concurs $i recidiva postcondamnatorie. Daca prin infractiunea intai limitele speciale (minimul '-i maximul spec1·a1 or yetermma astfel: (i) mai
savar$ita s-a urmarit obfinerea unui folos patrimonial $i pedeapsa asupra careia ·
fiI maJorate Y prevazute de leg )
cu o treime, deoarece prin infra t· y A . y e vor putea
urmeaza sa se produca efectele cauzelor de agravare este amenda atunci · • c,mnea savar--1ta s a y·
obtmerea unm folos patrimonial (art. 6l alin. 5 C )· (.j .y . - urmant
agravarea se va face mai intai potrivit dispozitiilor art. 61 alin. 5 C.p. (a se va mai putea fi majorat cu eel mult o treime d1·n .p. : zzl apo1 max1mul special
vedea art. 61 alin. 6 C.p.). dm. · maximu eventual d · ·
operatmnea anterioara (efectul circumstantei eJa maJorat
A fi I . , agravante - art 78 C p) 1,·· ;1
m ma max1mul special al pedepsei amenzii la . · . · _- ; 1m/
757. Alte situatii de concurs numai intre cauzele de agravare (art. 79 anterioare, va mai putea fi majorat cu eel ~ ltcare s-~ aJun~ dm maJorarile
.c.
( eiectu I· · •. . u O tre1me dm ace st ·
alin. 2 C.p.). In cazul savar$irii unei infracfiuni continuate pentru care mfractmnu contmuate _ art 36 ali·n 1 t II maxim
• eza a -a c p ) J,
A

' ·
pedeapsa aplicabila este inchisoarea, daca este incidenta o circumstanfa cuantumul corespunzator unei zile-amenda se va st b "/. A n ace~t caz,
••••

agravanta $i daca prin infractiunea savar$ita s-a urmarit obfinerea unui folos materiala a condamnatului $i de obligafiile le :1: z zn funcfze _de szt~afia
patrimonial, pe langa agravarea pedepsei inchisorii ca urmare a celor doua persoanele aflate fn fntretinerea sa g ale aceS tuza fafa de
' .
cauze de agravare se va putea adauga $i pedeapsa amenzii, conform dispo-
zitiilor art. 62 C.p. In acest caz, se va da eficienta dispozitiilor de agravare 758. Limitele agravarii pedepsei. Prin aplicarea su . y
privitoare la circumstanta agravanta (art. 78 C.p.), apoi celor de la infractiunea agrava~e nu va fi admisa depii$irea maximului gener I c~es1~a a _cauze!or de
succes1va a dispozitiilor de la cauzele de agravar a(; aca prm aphcarea
continuata (art. 36 alin. 1 teza I C.p.), iar in final, pe langa pedeapsa inchisorii ·ct· y) A d . e mtre care concur ·
. stabilita intre limitele eventual majorate conform dispozitiilor aratate mai sus, reci 1va se m eplmesc conditiile prevazute de <lisp ·t· . . s $I
· 43 1· · ' ozi u 1e art. 39 alm 2 c
se va putea aplica $i pedeapsa amenzii, conform dispozitiilor art. 62 C.p. on a m. 3 C.p., mstanta va putea aplica pedeapsa det ' t· · · . · .p.
en,mnu pe v1ata.
A$adar, agravarea pedepsei in cazul in care prin infractiunea savar$ita s-a
urmarit obfinerea unui folos patrimonial se va face dupa ce s-a dat efect
dispozitiilor privind circumstantele agravante $i ale infractiunii continuate, iar
759. Concursul intre cauzele de atenuare ~i d
art. 79 alin. 3 C.p., cand fn cazul aceleia$i infractiuni
mai multe cauze de reducere a pedensei ~i un'
s: ~g~a~;re. Conform
n ~ncz ente una sau
limitele speciale ale zilelor-amenda se vor determina in raport cu durata · r Y a sau maz multe d
m0orare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei pr y d cauze e
pedepsei inchisorii stabilite (art. 62 alin. 2 C.p.) de instanta (pedeapsa eventual infracfiunea savar$ita se reduc conform alin. (I) ;:a~ute e l~g~ pentru
agravata ca efect al circumstantelor agravante $i al infractiunii continuate ). pedeapsa rezultate s: majoreaza conform alin. (2). ' 'P care lzmztele de
Cuantumul corespunzator al unei zile-amenda se va stabili fn funcfie de De ex.: daca pedeapsa prevazuta de lege este inch· d
. . A y 1soarea e la IO la 20 d
valoarea folosului patrimonial obfinut sau urmarit. am, tar m cauza s-a savar~it o tentativa, cu reti . . e
agravante; mai intai limitele de pedeapsa se ;o~ere~ une1 c~rcu'!1stanfe
efect al tentativei (5-10 ani), apoi maximul Va ~;e uc~ la Jumatate c~
1
A se vedea pe larg F. Streteanu, D. Nifu, op. cit., vol. II, pp. 446-447. In
justificarea aplicarii cu prioritate a dispozitiilor de la recidiva postexecutorie autorii citati
(art. 78 alin. 1 C.p.) ca efect al circumstantei a raJ t ~ ~Ju~ge !a 12 am
A se va individualiza pedeapsa vor fi intre 5 ~ni ~ 12an :, hm1tele mtre care
au aratat ca recidiva postexecutorie f~i produce efectele asupra limitelor legale de
pedeapsa, fn vreme ce circumstanfele agravante ~i infracfiunea continuata se valorijica Cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiune:m~ A . y
fntr-o singura etapa, cu ocazia determinarii concrete. Prin urmare, dupa stabilirea unei amenda, ca $i atunci cand amenda a fost aleasa d. , t savar$1ta este doar
pedepse concrete fn considerarea acestor din urma fmprejurari, nu ~ar mai fi posibila prevazute de lege pentru sanctionarea fapte1· d my reA pedepsele alternative
· y ' ' aca Ill speta S t.
valorificarea recidivei postexecutorii. czrcumstanfa atenuanta $i daca prin infractiunea savar"·c , y ~ re,!ne 0
' yl as-a urmarzt obfznerea

484
485
 Pedeapsa aplicata de instanta de judecata urmeaza sa fie executata, potrivit
. . . I fi incidente atat dispozitiile de atenuare, cat ~i cele naturii sale: inchisoarea intr-un loc de detinere, iar amenda prin plata sumei de
unuz Jolos patrzmonza , vor
. r ea pedepse1. amenzn·· can A d pri·n comiterea mfrac-
speciale care y~1vesc_ap icar . fi 1 patrimonial. in acest caz se vor produce bani in contul statului la o unitate bancara.
tiunii s-a urmant obtmerea unm o ostA d A 1n posibilitatea majorarii limitelor Instanta de judecata se poate opri, a~adar, in acest moment al aplicarii
' . A A• c: t le de agravare cons an . . pedepsei, daca apreciaza ca scopurile ~i functiile pedepsei vor fi realizate prin
ma1 mta1 e1ec e . c: rt 61 ali·n 5 c p) "i apoi aceste 11m1te
- d 1 0 tre1me ( con1orm a • · · · v . ( regimul de executare potrivit naturii pedepsei principale aplicate.
prevazute . e ege c~ denta se var reduce obligatoriu cu o trezme ca
obtinute ?m operatn~nea prece rdinea in care se produc efectele cauzelor de Prin lege insa s-a prevazut posibilitatea pentru instanta de judecata de a
efect al circumstante1 atenuante). ~ - b ta deoarece dispozitiile referitoare la individualiza pedeapsa intr-un alt mod decat acela care presupune executarea
atenuare ori de . ~grav~re eAste sc a: :1 alin. 6 C.p. deroga' de la cele privind acesteia, de a se ocupa ~i de modul in care urmeaza sa fie executata pedeapsa,
pedeapsa amenzn cupnnse mart. . . d vare (art 79 C.p.) ~i care se deci sa individualizeze executarea pedepsei. Instanta de judccata in solutionarea
concursul dintre cauzele de atenuare ~1 e agra . actiunii penale este indrituita sa decida cu luarea in considerare a criteriilor
refera la toate sanctiunile. generale de individualizare ale pedepsei asupra masurii pe care urmeaza sa o
760 in cazul minorilor, efectele cauzelor de aten?a~e sa~ agravare, indi- adopte. Masurile pe care instanta le poate dispune sunt reglementate in Codul
ferent dac.a sunt stari ori circumstante nu vor influenta hm1tele mtre care se vor penal intr-o succesiune crescatoare a severitatii acestora.

lua m~::~~~e:~~~:~:~nt
.
ori agrava~t al re~pectivelor cauze va putea fi eviden-
· - i educative ma1 u~oare. .A
a) Mai intai instanta de judecata are posibilitatea (daca sunt indeplinite
conditiile prevazute prin dispozitiile art. 80 C.p.) sa dispuna renun/area la
aplicarea pedepsei, avand in vedere printre altele, gravitatea redusa a infrac-
tiat pnn alegerea une1 masfiu~ C masura educativa neprivativa de libertate de~1 m tiunii, persoana infractorului, posibilitatile acestuia de indreptare, ~i ajungand la
De ex.: Va putea 1 ua a O
. da osibilitatea concluzia ca dispunerea unei pedepse este inoportuna. In acest caz instanta nici
0
~auza s~nt_ i~d~:~!:r~ ~!1!~:va:~:i~:t~ta~ l~b~~a~:.a;e~i ~n aces~ ca~ macar nu stabile§te cuantumul pedepsei.
mstante1 s~ ia - . educative privative de libertate este facultativa chiar ~1 b) 0 alta masura pe care o poate dispune instanta de judecata este
luarea une1 masun • d r putea amanarea aplicarii pedepsei, caz in care trebuie stabilita o pedeapsa, insa cu
. . de atenuare retinerea une1 astfe1 e cauze a .
in hp_sa. une1 ca~z: 'instanta sa nu dispuna luarea unei masun indeplinirea conditiilor aratate in art. 83 C.p., nu se impune aplicarea acesteia.
constltm un rnot1v m plu_s pentru A chirnb daca este retinuta o cauza de A~adar, in aceasta situatie, pedeapsa a Jost stabilita (cuantumul este cunoscut),
educative _privative de tbe:a::·o1::sura educativa nepri~ativa de libertate dar aplicarea a Jost amanata.
agravare~ msta~ta_ ar ~u a_ea1·a o rnasura educativa privativa de libertate, daca c) Tot dupa stabilirea pedepsei (numai inchisoarea), instanta de judecata
pe durata maxima on s_ .. . poate sa considere ca se impune aplicarea acesteia, insa cu indeplinirea
sunt indeplinite ~i cond1t11le art. 114 alm. 2 C.p.
conditiilor prevazute in art. 91 C.p., nu este necesara executarea ei intr-un loc
de detinere, dispunand suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. In
Secfiunea a III-a acest caz pedeapsa a fost stabilita (cuantumul este cunoscut) ~i aplicata, dar
executarea ei a Jost suspendata.
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA. A EXECUTARII Intrucat individualizarea judiciara a executarii pedepselor este operatiunea
PEDEPSELOR care urmeaza dupa individualizarea aplicarii acestora, consideram ca dintre
masurile prezentate mai sus pot fi considerate ca fiind de individualizare
judiciara: amanarea aplicarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub
§ 1. Aspecte generale
supraveghere ~i liberarea conditionata. La acestea se mai adauga ~i inlocuirea
761 Precizari. Instanta de judecata sesizata cu jud~ca~~a inculpaltuldui pedepsei amenzii cu inchisoarea, care este reglementata in Titlul III, Capitolul
· •• · · · Ad a atat de cnternle genera e e II, Sectiunea a 3-a din Codul penal, in dispozitiile art. 63.
pentru savar~irea une1 mfractm~1, tm~n sea7m4 C At . de stanle ~i circum- Precizam ca liberarea conditionata ~i inlocuirea pedepsei amenzii cu
. . 1- d selor prevazute m art. .p., ca ~1
ind1v1dua 1zare ape ep . _ bT . lica pedeapsa ce urmeaza sa fie inchisoarea sunt masuri care se pot dispune dupa executarea in parte a pedepsei
stantele in care a fost com1sa fapta, va sta 1 1 ~1 ap "1:,
inchisorii ~i, respectiv, daca plata amenzii nu se face cu rea-credinta.
exe~utata de condarnnat.

487
486
 § 2. Renunfarea la aplicarea pedepsei
762. Notiune ~i caracterizare. Renuntarea la aplicarea pedepsei este o
institutie ce reprezinta o noutate pentru dreptul penal roman. Fiind ~e~lem~ntata
in Codul penal, Partea generala, Titlul III, Capitolul V, ,Jnd1v1duah~area
pedepselor", s-ar putea spune la o prima vedere_ ca renunt~rea la aphcarea
pedepsei este masura de individualiz~re. a. ped~pse1. Pe de alta_ parte, conform
art. 74 alin. 1 C.p., operatiunea de md1v1duahzare a pedepse1 presupune ~~~
putin stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei. ~eoarece in ca~l renuntam
la aplicarea pedepsei instanta nici ma.car nu stab1le~te dur~ta ?:1 c~an~mul
pedepsei se poate spune ca aceasta masura nu este o ventabila masura de
individualizare a pedepsei. . .
In doctrina 1 a fost exprimata parerea ca renuntarea la aphcarea pedepse1
nu este o modalitate de individualizare a pedepsei, ci o modalitate de inlocmre a
raspunderii penale cu o raspundere administrati:a,. ~ind ~nalizata in c~drul
institutiei raspunderii penale. S-a mai aratat ca ,,md1v1duahzare: pedeps~1 are
ca finalitate stabilirea unei pedepse, or, in acest caz se renunta la apl:c~rea
acesteia". Aceasta opinie este intarita §i de faptul ca in ~ a renu~tam la
aplicarea pedepsei instanta aplica infractorului un ~ve:t~sn:zent, !a: a~ert1sm~ntul
este o sanctiune de natura administrativa, ale care1 ongm1 le gas1m m cuprmsul
art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimuljuridic al contraventiilor.
in acela§i timp, aceasta masura reprezinta sub aspect procesu~l ~~nal una
dintre solutiile la care instanta poate ajunge in rezolvarea ~ctmnu P:nal:
(art. 396 alin. 1 C.p.p.). A§adar, renuntarea la apl~ca:ea pedepse~ este o m_asura
prin care instanta renunta la aplicarea p_edepse1 §1 ca~e se d1spune pnntr-o
hotarare judecatoreasca de renuntare la aphcarea pedepse1. . fata de pericolul pe care il poate crea fapta sa; dupa motivul ,Ji scopul urmarit -
Renuntarea la aplicarea pedepsei reprezinta o masura pe care mstanta o
poate utiliza, in conditiile stabilite ?e lege, p~n1:11 a re~z~lva acele c~uze pen~le
in care infractiunea este de o gravitate redusa, rnr fa~a mfractor,_ pnn condmt~
avuta anterior savar§irii faptei §i dupa aceea, nu se 1mp_u~e aphcarea. vreune:
pedepse. Prin dispunerea renuntarii la aplicarea pedepse_1, m~tanta de Judecat~
apreciaza ca reeducarea infractorului poate avea lo~ ~1 fara a ~ n~cesar sa
ajunga la stabilirea unei pedepse ce s-ar doved1 1~oportuna_ ~dm cau:a
consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesturn. Se ev1t~, t?todata,
neajunsu~ile pe care le atrage dupa sine privatiunea de li?ertate ~n~ 1z~larea
condamnatului de familie §i se evita, de asemenea, contagmnea cnmmala care
exista in locurile de detinere. Merita mentionata §i evitarea cheltuielilor pe care
le presupune executarea pedepsei intr~u~ penitenci~r. ~ .
Denumirea data de catre legm1tor aceste1 masun - ,,renunfarea I~
aplicarea pedepsei" - nu este cea mai buna alegere deoarece in cazul aceste1
~ aplicarea pedepsei se poate dispune daca 'pentru fiecare infractiu~e sunt
1
V. Pa~ca, op. cit., p. 425 ~i urm.
488
masuri cuantumul sau durata pedepsei nici ma.car nu sunt stabilite (nu sunt
cunoscute) ori nu se poate renunta la aplicarea unei pedepse care nefiind
stabilita nici nu ar putea pune problema optiunii de renuntare ori nu la aplicarea
acesteia. _Consideram ca denumirea de ,,renunfarea la stabilirea pedepsei" ar
fi denumirea corespunzatoare realitatii juridice §i ar exprima ceea ce este pana
la urma aceasta masura.
763. Condifiile renunfarii la aplicarea pedepsei. Renuntarea la apli-
carea pedepsei se poate dispune de instanta de judecata daca sunt indeplinite
co_n~itiile prevazute de lege (art. 80 C.p.) cu privire la: infractiunea savar~ita; cu
pnvire la persoana infractorului; aprecierea instantei ca aplicarea unei pedepse
ar fi inoportuna.
764. Condifiile cu privire la infractiunea savar~ita. a) Infractiunea este
de o gravitate redusa §i care se apreciaza avand in vedere natura §i intinderea
urmarilor produse, mijloacele folosite, modul §i imprejurarile in care a fost
comisa, motivul §i scopul urmarit. Gravitatea infractiunii se apreciaza in
concret, a§a cum se prevede in lege: dupa natura Ji fntinderea urmarilor
produse - urmari materiale, a prejudiciului cauzat, a gradului de atingere aduse
valorii sociale aparate prin incriminare; dupa mijloacele folosite - instrumente
confectionate in scopul folosirii la comiterea de fapte penale, mijloace
periculoase in folosirea lor pentru persoane §i bunuri; dupa modul Ji
fmprejurarile fn care a Jost comisa infracfiunea - modul deschis, manifest in
care a fost saviir§ita fapta, dovedind indrazneala, dispret fata de valorile sociale,
pune in evidenta forma de vinovatie, saviir§irea infractiunii pentru satisfacerea
unei dorinte, de a obtine avantaje materiale ori morale, de a sprijini o alta
persoana fata de care are sentimente de prietenie ori de a se razbuna pe un
adversar, de a zadamici aflarea adevarului intr-o cauza etc.
b) Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea saviir§ita este inchi-
soarea de eel mult 5 ani.
De§i nu se prevede expres consideram ca §i pentru o infractiune pentru
care legea prevede doar amenda indiferent de limitele acesteia ori pentru
0
infractiune pentru care legea prevede pedeapsa cu inchisoarea de eel mult 5 ani
altemativ cu pedeapsa amenzii se poate dispune masura renuntarii la pedeapsa.
Gravitatea pedepsei la care ne-am referit reprezinta un criteriu al gravitatii
abstracte stabilite de legiuitor, in cadrul careia instanta de judecata va putea
decide.
Daca s-au saviir§it mai multe infractiuni in concurs renuntarea Ia
indeplinite conditiile aratate mai sus (art. 80 alin. 3 C.p.). In acest caz instanta
489
de judecata nu va dispune pentru fiecare infractiune masura renuntarii la
di~pune~ea masurii renuntarii la aplicarea pede s . . . .
aplicarea pedepsei, ci o singura masura pentru toate infractiunile concurente 1• alm. 2 dm Legea nr. 187/2012 inh,oact" - P_ ei, potrivit d1spozitiilor art. 9
Este posibil ca infractiunile concurente sa fie judecate separat la date diferite de . ' ':I'' ,zunz1e comzse fn t' . ,
care s-au aplzcat pedepse fn baza dispozitiilor Cod _zmpul mznoritafii pentru
aceea§i instanta ori de instante diferite, caz in care daca va exista cate o
executarea carora au trecut 2 ani De'-i A , d. . __uluz penal din 1969 §i de la
hotarare de renuntare la aplicarea pedepsei pentru fiecare infractiune con- sus . . -r m Ispoz1tule art 9 1·
, nu se prec1zeaza, apreciem ca '-i in : · a m. 2, aratate mai
curenta se va dispune pentru toate infractiunile concurente masura renuntarii la d f ~ -r cazu1 Ill ca _ .
e uca ive, acestea sa nu constituie imped · re au fost Iuate masun
aplicarea pedepsei. art 80 C I · imente Ia luarea ~ •-
Daca pentru una dintre infractiunile savar§ite in concurs o instanta · A .p., so ut1e care se impune printr-o int masuru prevazute in
I d · erpretare afi · .
dispusese amanarea aplicarii pedepsei ori aplicase o pedeapsa (cu suspendarea n mo evident renuntarea la ap11·c ortzorz.
I I , area pedeps .
executarii sub supraveghere ori cu executare) nu se mai poate dispune cazu c_e or care au savar§it infractiuni in tim _ei ~u poate fi dispusa in
1
februane 2014, pentru ca minorii n~ pot fi sanci-u n:imontatii, dupa data de 1
renuntarea la aplicarea pedepsei pentru infractiunile concurente, fiindca nu se
nu se poate renunta Ia aplicarea unei sanctiuni ,10nat1 cu pedepse §i prin urmare
mai poate motiva o astfel de solutie pentru infraqiunile savar§ite in concurs. b) 0 aIt~a con d1t1e
' · este aceea ca fata · d care- fr nu era Oncum·
posibila.
765. Conditii cu privire la infractor. a) Pentru a avea vocatie la masura renuntarea la aplicarea pedepsei in ulti~ii e2 m ~ctor s~ nu se fi mai dispus
pentru care este judecat. am antenori datei infractiunii
renuntarii la aplicarea pedepsei, trebuie ca infractorul sa nu mai fi suferit
anterior o condamnare. _c) D~ asemenea, ~pentru a putea dispune renunt . ,
trebu~e ca mfractorul sa nu se fi sustras de la unn~ . ,area la aphcarea pedepsei
Este indeplinita aceasta conditie §i atunci cand infractorul a mai fost
sau_sa nu fi incercat zadamicirea aflarii adevarut~Ire~ pe~ala ori de la judecata
condamnat, dar acea condamnare se afla in unul dintre cazurile de care nu se
tine seama la stabilirea starii de recidiva, respectiv daca acea condamnare a fost
r1
la raspundere penala a autorului sau a participa t. on a identificarii §i tragerii
. n,1 or (art. 80 alin. 2 lit. c C.p.).
pronuntata pentru o fapta care nu mai este prevazuta de legea penala; pentru o 766. Apr~c1er_~a- instantei ca aplicarea unei .
infracpune amnistiata sau daca pentru condamnarea anterioara a intervenit Formarea co~vmgeru mstantei ca aplicarea unei pedepse ar fi moportuna.
reabilitarea ori s-a fmplinit termenul de reabilitare (art. 80 alin. 2 lit. a C.p.). cauza consecmtelor pe care Ie-ar avea asupra ers~ede~~e ar fi inoportuna din
Condamnarea anterioara ii poate privi §i pe cei care la data savar§irii raport de persoana acestuia de condu1·ta avuta~ p t ~ne1 mfractorului se face in
fi rtu ·1 ' an eno ~ A · . . .
~ 0 n e depuse de acesta pentru Ainla~tura
infractiunii erau minori §i fata de care s-a dispus luarea unei masuri educative fi . .. . rea sau rd ~avar§m1
. mfractiunii
, ' de
(privative sau neprivative de libertate ). Pentru evitarea oricarei confuzii, prin m ractmnu, precum §I de posibilitatile sale de A dr immuarea consecintelor
C.p.).A ' m eptare (art. 80 alin. I lit. b
dispozitiile art. 239 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii
~
nr. 286/2009 privind Codul penal s-a prevazut ca termenul condamnare utilizat
in cuprinsul art. 80 alin. 2 lit. a din Codul penal se refera §i la hotararile prin
Ind~plinirea condifiilor prevazute de art. 80 C
r
,,un drept pentru a beneficia de masura renunta .. nu _creeaza pentru infractor
? ,,voc~tie" la aceasta, deoarece cea de a tr;~~ a aph_c~rea pedepsei, ci doar
care, fata de inculpat, s-a luat in timpul minoritatii, o masura educativa, caz in m stante1 o astfel de masura de individualiz co~~~tie lasa Ia aprecierea
care infractorul devenit major nu are vocatie la masura renuntarii la aplicarea are a executaru pedepsei.
pedepsei. Cand insa de la executarea sau considerarea ca executata a unei . 767. Efectele renuntarii la aplicarea pede sei
masuri educative au trecut eel putin 2 ani pana la saviir§irea de catre persoana ?Ispu~ ~~nunt~rea la aplicarea pedepsei nu es: · Per~oa~a _fata de care s-a
majora, de acum, a unei infractiuni, masura educativa luata fata de minor nu m~erdictu sau I~capacitati ce ar putea decurge din in;up~sa lllcmnei decaderi,
constituie un impediment, sub acest aspect, pentru dispunerea de catre instanta alm. 1 C.p.): Dm i:noment _ce nu exista o hotariire d:actmnea savar§ita (art. 82
problema ex1stente1 vreune1 decaderi interdict" . condamnare nu se pune
a masurii renuntarii la aplicarea pedepsei. Nu constituie un impediment pentru fie inlaturate pe calea reabilitarii. ' ,u sau mcapacitati care ulterior sa
~ ~enuntar_ea la aplicarea pedepsei nu produce
1
In acest sens, a se vedea Alexandro Ri~nita, loana Curt, Renunfarea la aplicarea masu~1lor de s1gura~ta §i a obligafiilor civile prevazutee~ecte ~s~pra executarii
pedepsei. Amanarea aplicarii pedepsei, Editura Universul Juridic, Bucure~ti, 2014, p. 31. Ia aphcarea pedepse1 atrage aplicarea unui singu . m hotarare. Renuntarea
in sens contrar, ca instanta va trebui sii pronunte o solutie distinctii de renuntare pentru r avert1sment infractorului ,
fiecare infractiune In parte, indiferent dacii infractiunile sunt judecate separat ori In aceea~i . 768. Avertismentul. Odata dispusa renu t .
cauzii - a se vedea F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. II, p. 466. mstanta aplica infractorului un avertisment (art_n,8a;ea la aplicarea pedepsei,
C.p.). Acest avertisment
490
491
I
770. Caz special in care se poat d'
consta in prezentarea motivelor de fapt care au determinat renuntarea la pedepsei. Masura renuntarii la a 1· e is~une renuntarea la aplicarea
aplicarea pedepsei ~i atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare ~i sunt indeplinite conditiil~ prevazupt1c~rea pedepse1 poate fi dispusa, chiar daca nu
- A • • , e m art. 80 C p in I· •
a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni. M.otivele de savar~1rea mfractiunilor preva t A cazu mculpatulm acuzat de
••• ,

fapt care au stat la baza dispunerii masurii renuntarii sunt dintre cele prevazute · • zu e m art. 4 dm Le
preven1rea ~1 combaterea traficul . ·1 · . d gea nr. 143/2000 privind
in art. 80 C.p., ce constituie ~i conditiile privind luarea acestei masuri. · · • m 11c1t e droguri ·
c1rcmtu mtegrat de asistenta I ~1 care a fost inclus in
in caz de concurs de infractiuni se aplica un singur avertisment (art. 81 1
po~i~it_. ar:1· 20 din Legea ~-a 1:;:;i;~el~:c~on:u~a;oare de droguri. Astfel,
alin. 3 C.p.). Aceasta prevedere este aplicabila pentru infractiunile concurente hotaram mculpatul respecta- protoco IuI ' program pana
1 · m· momentul pronuntarii
,
indiferent daca sunt judecate in aceea~i cauza ori nu ~i nu se dispune cate o persoanelor consumatoare de dr . . .u m mtegrat de asistenta a
ta I 1· ogurl, mstanta de Jude c . '
masura a renuntarii pentru fiecare infractiune in parte. , rea a ap 1carea pedepsei chiar da - ,A • . ca a poate d1spune renun-
ca nu sunt mdephmte conditiile art. 80 C.p.
769. Anularea renuntarii la aplicarea pedepsei. Anularea este sanctiunea
care se datoreaza unor cauze preexistente dispunerii renuntarii la aplicarea § 3. Amanarea aplicarii pedepsei
pedepsei ~i care, daca ar fi fost cunoscute de instanta de judecata, ar fi impie-
- ~71.. Notiune ~i caracterizare. Arna . - ..
dicat dispunerea masurii renuntarii la aplicarea pedepsei. masura de mdividualizare a pede . . narea aphcam pedepsei este o
Anularea se dispune daca sunt indeplinite conditiile: ori cuantumul pedepsei apreciazr;~ ~n~ care i?sta~ta dupa ce stabile~te durata
a) persoana fata de care s-a dispus renuntarea a savar~it o alta infractiune ~ecesarii, dar se impune supraveghereapc:~~e~ 'IU~1atii a unei pedepse nu este
mai inainte de ramanerea definitiva a hotararii de renuntare la aplicarea pedepsei; et~rmmata (termen de supraveghere m e1 m racto~lm pentru o perioada
b) infractiunea ce atrage anularea sa fie descoperita in termen de 2 ani de aphcarea pedepsei in cazul am A ~pre deoseb1re de renuntarea la
- •• ).

d t anam aphcarii pede · · '

la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus renuntarea; ura a sau cuantumul pedepsei rear d Apse1 mstanfa stabile$te
c) pentru infractiunea savar~ita s-a stabilit o pedeapsa, fiind indeplinita co:1fo1:11 art._ 7~ C.p. A~adar, aman~::: a a~t~eI_yrocesul _de individualizare
aceasta conditie ~i atunci cand pedeapsa pentru infractiunea ce atrage anularea, ~a~u~a d~ md1vidualizare judiciara a phcar~1 pedepse1 este o veritabila
md1v1duahzarii modului de exec t ped~pse1, dar care se afla inaintea
a fost stabilita dupa implinirea termenului de 2 ani. A u are a acesteia
Anuland masura renuntarii la aplicarea pedepsei, instanta judecatoreasca - . ~a ~u~ s-a aratat in literatura noa t - . . .
masur1 de md1vidualizare a pedepse. ( . s ra de_ speciahtate, aceste feluri de
face aplicarea, dupa caz, a dispozitiilor privind sanctionarea concursului de tarea efectiva a acestora - s n 1 pm1: ~are mstanta nu dispune ~i execu-
A •

infractiuni, a recidivei sau a pluralitatii intermediare (art. 82 alin. 3 C.p.). american, care a precedat s~sp.)e ld~1 au ongme~ -~n probatiunea de tip anglo-
Pentru pedeapsa rezultanta, aplicata potrivit dispozitiilor art. 82 alin. 3 C.p., n area executarn p d · ·
suspendarea pronuntarii hotararii pe un te e epse1 ~1 care consta in
A

individualizarea judiciara, de data aceasta, nu mai poate consta intr-o noua
renunµre la aplicarea pedepsei ~i nici amanarea aplicarii pedepsei.
intr-adevar din moment ce pedeapsa pentru infractiunea ce a atras
anularea a fost stabilita (este cunoscut cuantumul sau durata ei) este exclusa o
noua renuntare la aplicarea pedepsei. Nici masura amanarii aplicarii pedepsei
rezultante, in conditiile art. 83 C.p., nu mai este posibila deoarece, conform
art. 581 1 alin. 2 C.p.p., in unna anularii renuntarii la aplicarea pedepsei se va
dispune condamnarea (o alta solutie de rezolvare a actiunii penale aUituri
printre altele de renuntarea la aplicarea pedepsei ~i amanarea aplicarii
pedepsei), solutie care este incompatibila cu cea a amanarii aplicarii pedepsei.
in eel mai bun caz, infractorul poate beneficia, are vocatie in raport cu pedeapsa
rezultanta aplicata in urma anularii renuntarii, daca sunt J!1deplinite conditiile
art. 91 C.p., la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
car~, daca inculpatul a avut o purtare bun ~en de_ mcercare sau de proba, dupa
daca a avut o conduita necorespunzat a nu ~ai era pronuntata hotararea, iar
condamnare a sa 1• oare mS tanta pronunta hotararea de
. ~~- fel ca in cazul renuntarii la a lica . -
aplzcarzz pedepsei reprezinta sub a t p rea pedepse1, masura amanarii
spec procesual penal una dintre solutiile la
: A se vedea un scurt istoric in c B I • .
In sistemul Codului penal in .vi u a1, B.N: Bula!, op cit., p. 554 ~i urm.
suspen_darea executarii pedepsei sub s~oare, atat amanarea aplicarii pedepsei cat i
pmba~une (~ inJelesul din sistemul de :;:voghere pot fi considernte m>suri, de J
:fraetorulm m libertate (in comunitate) pe opt com;;on low), deo,rrece p«supun Iasare:
e supraveghere". Pe durata acestui termen penoa a de t1mp (de probii), numita termen
re~pec:e. anumite masuri ~i obligatii de su r! supraveghere infractorul este obligat sa
masur1 ~1 obligatii se va face de un ~erviciu s~ .efhere. Supr~vegherea respectarii acestor
ecia izat, denum1t ,,Serviciu de probatiune".

493
492
 la pedeapsa amenzii sau o condamnare anterioara pentru o infractiune savar~ita
f .. enale (art. 396 alin. 1 C.p.p.).
are instanta poate ajunge in rezolvarea a~ ,mntn p ma-sura- de individualizare a in timpul minoritatii (ce nu putea fi la pedeapsa inchisorii deoarece minorilor,
C
' 1· - · · depse1 es e o . - •· potrivit dispozitiilor noului Cod penal nu li se aplica pedepse) nu impiedica
Prin urmare, amanarea ap ~earn pe - ,. . decatoreasca de amanare a aphcarn
pedepsei care se dispune pnntr-o hotarare JU . ,. instanta, daca sunt indeplinite ~i celelalte conditii, sa dispuna amanarea aplicarii
acesteia. . . ta O masura de individuahzare m pedepsei stabilite pentru o infractiune savar~ita ulterior. Nu constituie un
Amanarea aplicarii pedepsei reprezm "in conditiile stabilite de impediment pentru amanarea aplicarii pedepsei existenta unei condamnari la
.. . • ·1 re se poate recurge, , d -
Plus la dispoz1trn '
mstante1 ~1 a ca
l
1 ,.
ze pena e m care
pedeapsa stabilita este re usa,
. . _
pedeapsa inchisorii aplicata in baza dispozitiilor Codului penal din 1969, pentru
lege ' pentru a rezolva ace ·
e cau
d ·t vuta antenor sav "
. _ a"r.:i'rii faptei ~1 dupa aceea,
_ o infractiune savar~ita in timpul minoritatii 1•
iar fata de infractor, pnn con Ul a a d . t b1·11·te Spre deosebire de masura Existenta unei condamnari anterioare nu constituie un impediment daca a
·
nu se impune aphcarea ime. · d' c pe epse1 s a ·
,. - rn.. a aphcarn . - .. pe depse1. se impune supravegherea ,. _ .. fost pronuntata: pentru o fapta care nu mai este prevazuta de legea penala,
renuntarii, in cazul amanarn a_ - . t- Prin dispunerea amanarn pentru o infractiune amnistiata sau daca pentru condamnarea anterioara a
·. . . · noada determma a. . . ·c
condmte1 mfractorulm pe O pe . . f t .. mai putin penculo~1 se evi a, intervenit reabilitarea ori s-a fmplinit termenul de reabilitare (art. 83 alin. 1
• t b neficrn m rac om · .
aplicarii pedepse1 de care po e d _ si· ne aplicarea ~1 executarea
· ·1 are le atrage upa lit. b C.p.).
in acela~i timp, neaJunsun e pe c . ,. h1·soarea se evita, de asemenea,
. • ,. l pedepse1 cu me · h l · 1·1 b) Infractorul ~i-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in
efectiva a pedeps~1, i~r m caz\1 - ,. curile de detinere, precum ~1 c e tme 1 e folosul comunitatii (art. 83 alin. 1 lit. c C.p.). Existenta acestui acord este
contagiunea cnmmala care ex1sta 1~,..lo .tenciar
statului aferente executarii pedepsei mtr-un pem · . _ .. necesara deoarece instanta pe parcursul termenului de supraveghere poate
- .. . - .. ede sei. Amanarea aphcaru pedep- impune persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei obligatia
772. Conditiile amanarn aphc~rn P _ pd _ t indeplinite conditiile de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii, afara de cazul in care,
. . t de Judecata aca sun .
sei se poate d1spune de mstan,a . . l . d apsa stabilita ~i infractmnea din cauza starii de sanatate, persoana supravegheata nu poate presta acea
3 c p ) cu pnvire a. pe e .
prevazute de lege (art. 8 . . . lui· a recierea instantei ca ap1icarea munca. Este necesar acordul infractorului de a presta o munca neremunerata in
savar~ita; cu privire la persoana mfract~ru ' p folosul comunitatii chiar daca este pensionat medical ori are un handicap fizic
imediata a unei pedepse nu este necesara. - - ce in mod evident il impiedica sa desfa~oare o munca in folosul comunitatii.
. . stabilita ~i pedeapsa prevazuta Acordul de a presta o munca in folosul comunitatii pune in evidenta dorinta
773. Conditiile cu pnvire la pedeap~a p11·carii se poate dispune: acestuia de a desfa~ura o activitate, de a se reintegra printr-o activitate pe care o
. • - "r..ita Amanarea a .
de lege pentru mfractmnea sava ., . 1 cursului de infractium, este poate face. Existenta acestui acord este necesara, dar nu impune instantei ~i
·1· - · 1 siv in cazu con ' . ._
a) daca pedeapsa stab11ta, me u . .d -m ca este indephmta obligatia de a dispune prestarea unei astfel de munci neremunerate in folosul
l ult 2 am Cons1 era
amenda sau inchisoarea de ce m - d a e te 2 ani la care s-a adaugat comunitatii.
aceasta conditie cand pedeapsa r~zultanta nu et~ ~pr~ecum .:i in cazul in care pe c) Infractorul sa nu se fi sustras de la urmarirea penala ori de la judecata
. fr tmne concuren a, " .. sau sa nu fi incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii ~i tragerii
amenda stabilita pentru om ac, . -a aplicat pedeapsa amenzn
,. h" de eel mu1t 2 am s la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
langa pedeapsa cu me isoarea d' ··1 rt 62 C p )·
,. · ·· (" con 1tn e a • · ·' ._
care insote~te pedeapsa mch1soru m , . fractiunea savar~1ta este
V tv de lege pentru m ' . 77 5. Aprecierea instanfei ca aplicarea unei pedepse nu este necesara.
b) pedeapsa prevazu a d pedeapsa de 7 ani sau ma1
. . _ d 7 · Daca legea preve e o .. Aprecierea instantei ca ar fi potrivita masura de individualizare a amanarii
inchisoarea mai mica e am. ,. . -ar ·· pedepsei stab1hte pentru
d" e amanarea ap11c 11 . aplicarii pedepsei se face in raport de persoana infractorului, de conduita avuta
mare, instanta nu poate ispun b'l·t- este fnchisoarea de un an §l 6
. D d -pedeapsa sta z z a _ ,. •t- anterior savar~irii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea
acea infractmne. e ex., aca d tru in+ractiunea savar§l a
• legea preve e pen '1' ,
Zuni Imai mica de 2 am) , zar . va fl posibila dispunerea 1
\' d z la 8 am, nu A se vedea dispozitiile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, care prevad :
pedeapsa cu fnchisoarea e a u~u .. ,Jnfracfiunile comise fn timpul minoritafii, pentru care s-au aplicat pedepse fn baza
masurii amanarii aplicarii pedepsez stabzlzte. . dispozifiilor Codului penal din 1969, nu constituie impedimente pentru dispunerea
. a) Infractorul~nu a mai sufent renunfiirii la aplicarea pedepsei, amaniirii apliciirii pedepsei sau suspendiirii executiirii
774. Conditii cu privire la mfr~ct~~-A d o condarnnare anterioara pedepsei sub supraveghere p entru o infracfiune comisii ulterior condamniirii definitive" .
,nsa fnchzsorzz. ~a ar,
anterior o condamnare la ped ear
495
494
sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum ~i de posibilitatile sale de
indreptare.
Este obligatorie prezentarea motive/or care au determinat amanarea apli-
carii pedepsei ~i atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare ~i a
consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va
respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe
durata termenului de supraveghere (art. 83 alin. 4 C.p.).
Si in cazul acestei masuri de individualizare, indeplinirea conditiilor
prevazute de art. 83 C.p., nu creeaza pentru infractor ,,un drept" la beneficiul
masurii amanarii aplicarii pedepsei, ci doar o ,,vocatie" la aceasta, deoarece cea
de a treia conditie, lasa la aprecierea instantei o astfel de masura de indivi-
dualizare a executarii pedepsei.
776. Termenul de supraveghere. Dispunand amanarea aplicarii pe-
depsei, infractorul va fi supus supravegherii pe o perioada fixa de 2 ani, ce se
calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus ama-
narea aplicarii pedepsei (art. 84 alin. 1 C.p.). Aceasta perioada de 2 ani
constituie termen de supraveghere pe parcursul caruia conduita infractorului va
fi supravegheata de catre serviciul de probatiune.
Serviciul de probafiune functioneaza in baza Legii nr. 252/2013 privind
organizarea ~i functionarea sistemului de probatiune ~i are printre atributii
supravegherea ~i coordonarea executarii masurilor ~i sanctiunilor comunitare -
art. 32 din Legea nr. 252/2013 (de ex., masuri educative neprivative de libertate,
supravegherea celor fata_ de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei, suspen-
darea executarii pedepsei sub supraveghere, liberarea conditionata, executarea
pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii
etc.).
Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus
amanarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte mC1surile de supraveghere ~i sa
execute obliga/iile stabilite de instanta.
777. Masurile de supraveghere. Masurile de supraveghere care se iau
fata de infractor pe durata termenului de supraveghere sunt menite sa asigure un
cdntrol permanent asupra conduitei acestuia, pentru a-1 determina la o conduita
licita.
Conform art. 85 alin. 1 C.p., persoana fata de care s-a dispus amanarea
aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele mC1suri de supraveghere:
a) SCI se prezinte la serviciul de proba/iune, la datele fixate de aces ta;
b) SCI primeascC1 vizitele consilierului de proba/iune desemnat cu
supravegherea sa;
c) SCI anunte, fn prealabil, schimbarea locuintei §i orice deplasare care
depCl§e§te 5 zile, precum §i fntoarcerea; ~ V
d) SCI comunice schimbarea locului de muncC1;
496
. . e) SCI comunice informatii §i documente de naturC1 a permite controlul
myloacelor sale de existentC1.
. Impuner~a tutu~o~ _;cestor masuri de supraveghere decurge din lege,
mstanta :1ea:and pos1b1btatea de a impune respectarea doar a unora dintre
aceste masun.
. Pe durata t_e ~enu!u! de_supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1
ht. c-e se comumca serv1cn1:~u~ de probatiune (art. 86 alin. 1 C.p.).
_Reg!ementarea punern m executare a masurilor de supraveghere este
fiicuta _prm _Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a mC1surilor
~du~~tzve §l a a/tor mC1suri neprivative de libertate dispuse de organele
A
1ud1czare zn cursul procesului penal - art. 4 7 ~i urm.
778. Ob~iga~iile de supraveghere. Conform art. 85 alin. 2 C.p., instanta
poate (f:ac~ltativ) 1mpune persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii
pedepse1 s~ execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa _urmeze un curs de pregC1tire §colarC1 ori de calificare profesionalC1;
. b)_ sa p7:es:e:e o muncC1 neremuneratC1 fn folosul comunitC1/ii, pe 0
perzoadaAcuprznsa _zntre 30 §i 60 de zile, fn condi/iile stabilite de instan/CI, afarC1
de caz_ul zn ca~e, dzn _ca~za stC1rii de sC1nC1tate, persoana nu poate presta aceastC1
munca. Numarul zzlmc de ore se stabile§te prin legea de executare a
pedepselor1;
c) SCI frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socialC1
derulate de CCltre serviciul de probapune sau organizate fn colaborare cu
institutii din comunitate;
d) s~ se supunC1 mC1surilor de control, tratament sau fngrijire medicalC1;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu
1:ersoa~ele _cu_ care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de
znstanta, orz sa nu se apropie de acestea;
f) sa ~u se ajle fn anumite locuri sau la anumite manifestC1ri sportive,
culturale orz la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) SCI nu conduca anumite vehicule stabilite de i;stantC1 ·
~) s~ nu d~t~nCI, sa ~u foloseasca §i sa nu poarte nici~ ;ategorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei fora acordul instantei ·
J) SCI nu ocupe sau SCI nu exercite functia, profesia, meseria' o;i activitatea
de care s-a folosit pentru savar~irea infracfiunii.
. Spr~ deosebire de masurile de supraveghere a caror dispunere este
obbgatone, in cazul obligatiilor ce pot fi impuse pe parcursul termenului de
_1 A se v~dea _art. 52 di~ L~gea ?1"· _253/2013 privind executarea pedepselor, a
~asunlor educat1v~ ~1 a altor masun nepnvat1ve de libertate dispuse de organele judiciare
m cursul procesulm penal.
497
supraveghere, dispunerea uneia sau unora dintre acestea este lasata la
~-~-), astfel ca executarea masurilor de si - .
aprecierea instantei de judecata. Teoretic instanta ar putea sa nu impuna nicio c1v1le prevazute in hotarare nu t . - guranta, ca §I executarea obligatiilor
obligatie. es e opnta. ,
Efectele amanarii aplicarii pede •
Reglementarea punerii in executare a obligatiilor stabilite de instanta este la expirarea termenului de supr h pse1 se vor produce definitiv: a) daca pana
fiicuta prin Legea nr. 253/2013 - art. 50 §i urm. noua infractiune b) d.aca- nu s aavd~g ere persoana supravegheata nu a savar11it o
' ' - 1spus revoca A - ·· • Y
Persoana supravegheata trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile c) daca nu s-a descoperit o cauza d I rea amanarn apl!carii pedepsei §i
stabilite prin hotarare, eel mai tarziu cu trei luni inainte de expirarea termenului indeplinite cumulativ. e anu are. Toate cele tre1 conditii trebuie
de supraveghere (art. 85 alin. 5 C.p.).

779. Modificarea sau incetarea obligatiilor. Pe durata termenului de

supraveghere, daca au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi
- .. 782. Revocarea amanarii aplicarii ede .
c~rn pedepsei este sanctiunea prevazuta
zatoare a persoanei supravegheate
d:
le :se1. Revocare~ amanarii apli-
g pentru condmta necorespun-
obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, atrage aplicarea pedepsei ce fuses~e pa:cur~ul termenului de supraveghere §i
instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator pentru a asigura aplicarii pe~epsei trebuie constatata i:~:::: (~uza de revocare . a amanarii
persoanei supravegheate §anse sporite de indreptare (art. 87 alin. 1 C.p.). avea efecte mstanta de judecata se t u ~ supraveghere, iar pentru a
Incetarea obligatiilor se dispune de catre instanta de judecata §i prive§te de supraveghere. , poa e pronunta §I dupa implinirea termenului
unele dintre obligatiile pe care le-a impus persoanei supravegheate cand apre- Revocarea poate fi obligatorie sau facultativa.
ciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara (art. 87 alin. 2 C.p.).
783 - Revocarea obligatorie ~ - .. . _ ..
780. Supravegherea executarii obligatiilor. Pe durata termenului de alin. 1-3 C.p.). a amanaru apbcaru pedepsei (art. 88
supraveghere executarea obligatiilor prevazute in art. 85 alin. 2 lit. a-c C.p. se a) Revocarea amanarii aplicarii ed . .
face de serviciul de probatiune. De asemenea, tot serviciul de probatiune va supravegheata, cu rea-credinta nu r p e~se1_ est~ oblzgatorie cand persoana
verifica daca persoana supravegheata §i-a indeplinit integral obligatiile civile executa obligatiile impuse. , ' especta masunle de supraveghere sau nu
stabilite prin hotarare, eel mai tarziu cu trei luni inainte de expirarea termenului b) Instanta revoca masura am A - . . . _ ..
de supraveghere (art. 86 alin. 2 teza I, raportat la art. 85 alin. 5 C.p.). rarea termenului de supravegh anarn ap 1icarn pedepsei daca pana la expi-
. t I ere, persoana supravegheaC Ad
Verificarea modului cum sunt indeplinite celelalte obligatii prevazute in m egra obligafiile civile stabilite prin hotarare af: - a nu m epline§te
art. 85 alin. 2 lit. d-j C.p. se face de catre organele abilitate, care vor sesiza dovede§te ca nu a avut nicio posibilitate sa I A d l~ra de cazul cand persoana
c) R . e m ep measca.
serviciul de probatiune cu privire la orice incalcare a acestora (art. 86 alin. 2 evocarea este obhgatorie daca du a a A . - ..
teza a II-a C.p.). persoana supravegheata savar11 t O . fr ? manarea aphcarn pedepsei
d - •- A ye§ e m actmne cu intent· • '
epa§1ta. In acest caz este necesar ca noua' . fr . _,1e sau cu mtentie
781. Efectele amanarii aplicarii pedepsei. Amanarea aplicarii pedepsei termenul de supraveghere '-i pentru _ m actmne sa fie descoperita in
are efecte imediate §i efecte definitive. Efecte imediate care sunt §i provizorii dupa- expirarea
. y
acestui termen.
care sa se pronunte o c d.
, on amnare ch1ar §i
.
constau in neaplicarea pedepsei principale (inchisoarea ori amenda) care a fost Pluralitatea de infractiuni ce a luat n . - .
stabilita. Va fi amanata §i aplicarea amenzii ce insote§te pedeapsa inchisorii in in cursul termenului de sdpravegh a§tere p~1~ savar§Irea noii infractiuni
. - ere nu este rec1d1va '-i · · I 1. .'
conditiile art. 62 C.p. Persoana in cauza nu va fi supusa niciunei decaderi, me dIara, deoarece nu este ind 1· ·t- .. y mc1 p ura itate mter-
ep m1 a cond1tia existent · · h - A ·
interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savar§ita (art. 90 condamnare (necesara atat in cazul r 'd• . ; . A ,e1 une1 otaran de
alin. 1 C.p.). De§i in lege nu se prevede, consideram ca amanarea aplicarii diare). Intrucat infractiunea savar~·ce~1 ive1, t t §Im cel_al pluralitatii interme-
pedepsei principale atrage implicit §i amanarea aplicarii pedepsei comple- inainte de existenta ~nei condamn1 ~ ~n(hcur~uA termenulm de incercare este mai
d. · an otararea anterioa - ..'.
mentare a interzicerii exercitarii unor drepturi care eventual a fost stabilita pe amnare, ci de amanare a aplicarii ede . A - ra nu a iost de con-
langa pedeapsa principala. de infractiuni. De aceea conform part p8s8e1),l~n cauza a luat na§tere un concurs
apl'icat-a ca urmare a revocarii
' aman- ..· . adm. 3 teza a II-a C.p., pe deapsa
Amanarea aplicarii pedepsei nu produce efecte asupra executarii masu-
rilor de siguranta §i a obligatiilor civile prevazute in hotarare ~(art. 90 alin. 2 calculeaza conform dispozitiilor pr· ~t1 §I lpe eapsa pen~ noua infractiune se
, 1v1 oare a concursul de mfractiuni, .

498
.
499

784. Revocarea facultativa a amanarii aplicarii pedepsei (art. 88
alin. 4 C.p.). Revocarea este facultativa cand infractiunea savar~ita ulterior este
din culpa. Instanta constatand ca noua infractiune este savar~ita _din cu~pa poat:
mentine masura amanarii aplicarii pedepsei dispusa antenor chiar daca
prou'unta condarnnarea pentru infractiunea din culpa savar~ita ulterior. .
Intrucat singura conditie prevazuta de lege, pentru a ~e pute~ mentme
masura amanarii este ca infractiunea savar~ita din nou sa fie dm culpa, se poate
conchide, a~adar, ca instanta poate sa decida mentinerea amanarii aplicarii
pedepsei, iar pentru infractiunea din culpa sa dispuna. aplica:ea ~i exe~u:ar~a
pedepsei. In tacerea legii ne intrebam daca ~i pentru mfract~unea com1~a dm
culpa, in cursul termenului de supraveghere, se poate d1s~une ~manarea
aplicarii pedepsei. Raspunsul este afirmativ daca ~ilentru noua mf:actmne sunt
indeplinite conditiile prevazute in art. 83 C.p., caz m care cele doua termene de
supraveghere vor curge paralel. A _ .. . _ ..
Cand instanta de judecata a optat pentru revocarea amanarn aphcarn
pedepsei, ca urmare a savar~irii din nou a unei infractiuni_ din c~lpa, pedea~sa
stabilita pentru infractiunea comisa din culpa in mod obhgatonu se va aphca
(nu se va putea dispune amanarea aplicarii pedepsei). Deoarece, ca efect al
revocarii amanarii, atat pedeapsa anterioara, cat ~i pedeapsa pe~tru n~u~
infractiune se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de mfractmm
(art. s's alin. 4 teza a II-a C.p.), rezulta ca pedeapsa pentru infr~ctiunea cAomisa
ulterior din culpa nu poate fi decat una fata de care nu s-a d1spus amanarea
aplicarii pedepsei pentru ca altfel nu ar fi posibila contopirea. . (art. 378 alin. 5 C.p.).
Daca infractiunea din culpa savar~ita in cursul termenulm de suprave-
ghere este descoperita dupa implinirea acestui termen atunci revocarea nu va
mai fi posibila.
785. Anularea amanarii aplicarii pedepsei. Anularea amanarii aplicarii
pedepsei se dispune daca: . . .. _ .. A _ ..
- persoana supravegheata a savar~it antenor d1spunern masurn amanarn
aplicarii pedepsei o infractiune (indiferent cu ce forma de vinovatie); .
- aceasta infractiune sa fie descoperita in cursul termenulm de
supraveghere; ~ .
- ·pentru infractiunea respectiva sa se aplice pedeapsa cu znchisoarea
chiar ~i dupa expirarea termenului de supraveghere; . . . _ ..
- daca infractiunea anterioara a fost comisa in t1mpul mmontatn este
necesar ca sanctiu~ea sa fie o masura educativa privativa de libertate, chiar
daca aceasta s-a'luat dupa expirarea termenului de supraveghere (art. 130 C.p.).
In functie de existenta sau nu a unei condarnnari definitive pentru
infractiunea c~re a atras anuiarea amanarii aplicarii pedepsei, in cauza poate lua
na~ter~ 0 pluralitate de infractiuni sub forma concursului de infractiuni,
500
recidivei ori pluralitatii intermediare care va atrage sanctionarea corespun-
zatoare acelui fel de pluralitate.
Conform art. 89 alin. 2 C.p., in caz de concurs de infractiuni instanta
. ' ' '
poat~ _?1spune amanarea aplicarii pedepsei rezultante daca sunt indeplinite
c~nd1t~Il-~ prevazute in art. 83 ( conditiile amanarii aplicarii pedepsei). Aceste
d1spoz1t11 sunt practic inaplicabile din cauza unor necorelari de text deoarece
?e d_e o parte, anularea amanarii s-a fa.cut ca urmare a aplicarii p~depsei c~
mch1soarea pentru infractiunea anterioara (una dintre pedepsele componente ale
rezultantei), caz in care rezultanta va fi obligatoriu aplicata ~i ea, iar, pe de alta
parte, c~nform art. 582 alin. 3 C.p.p., dispunandu-se anularea amanarii aplicarii
pedepse1, se va pronunta nu numai aplicarea, dar ~i executarea pedepsei a carei
~manare a fost anulata (una dintre pedepsele componente ale rezultantei), caz
m care rezultanta obligatoriu se va executa.
786. Cazuri speciale in care se poate dispune amanarea aplicarii pe-
depsei. ~unt c~nsiderate cazuri speciale acelea in care masura amanarii aplicarii
pedepse1 se d1spune obligatoriu sau facultativ indiferent daca in cauza sunt
indeplinite conditiile generale pentru a se putea dispune amanarea aplicarii
pedepsei prevazute la art. 83 C.p.
a) Amanarea apliciirii pedepsei se dispune obligatoriu de catre instanta, in
cazul infractiunii de abandon de familie, daca pana la ramanerea definitiva a
h?tararii ?e condarnnare, inculpatul i~i indepline~te obligatiile de intretinere ~i
aJutor, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta
_ ~) De asemenea, amanarea aplicarii pedepsei se dispune obligatoriu de
catre mstanta in cazul infractiunii de fmpiedicarea accesului la fnvafamantul
general obligatoriu, daca pana la ramanerea definitiva a hotararii de
condarnnare inculpatul (parinte ori persoana careia i s-a incredintat minorul
potrivit legii) asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre minor.' Si in acest
caz i?~~anta dispune amanarea aplicarii pedepsei chiar daca nu sunt indeplinite
cond1t11le prevazute de lege pentru aceasta (art. 380 alin. 3 C.p.).
c) Masura amanarii aplicarii pedepsei poate fl dispusa (facultativ) chiar
dacii nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 83 C.p. fn cazul inculpatului
acuzat de savar~irea infraqiunilor prevazute in art. 4 din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea ~i combaterea traficului ilicit de droguri ~i care a Jost inclus
fn circuitul integrat de asistenfa al persoanelor consumatoare de droguri.
Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 143/2000, daca pana in momentul
pronuntarii hotararii inculpatul respecta protocolul programului integrat de
a~istenta a persoanelor consurnatoare de droguri, instanta de judecata poate
d1spune amanarea aplicarii pedepsei chiar daca nu sunt indeplinite conditiile
art. 83 C.p. ,
501
 Nerespectarea pe durata termenului de supraveghere, a programului
integrat de asistenta a persoanelor consumatoare de droguri atrage in mod
corespunzator aplicarea dispozitiilor art. 88 alin. 1 C.p., adica revocarea
obligatorie a masurii amanarii aplicarii pedepsei.
masur:s~~~::!!!:: c:x~:~~::i la :;dea~sa aplicata. Pentru a se putea dispune
pedeapsa aplicata, inclusiv in ca p epse1 sub ~uprav~gh_ere, este necesar ca
eel mult 3 ani (art 91 a11·n 1 1·1 z dee co)ncurs de mfract1un1 sa fie fnchisoarea de
• . 1 . a .p ..

§ 4. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere instanta a stabilit doar pedeapsa a:e::~;i :o:s~de!~
a fi executata va t d · v
:t:·
daca ::d::p~:a:;li~::u::tes~i;n~area e~ectarii ped~psei sub supraveghere
3 tlit. a C.p.). Daca
ceas a nu este necesar
787. Notiune ~i caracterizare. Suspendarea executarii pedepsei sub pedeapsa inchiso~i~ :telsrn:~i~a~~r~:::~~r~i ?lica~~i ac~~tei pedepse. Cand
supraveghere este o masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei
fnchisorii prin care instanta dupa ce stabile~te durata pedepsei, dispune ;'.:~~o;i:/ :!::a::ns:!:~:e:h sav:iita s-a :;;,/~~;~::e~ ;::d:l\~:
fost suspendata sub s iar aca executarea pedepse1 inchisorii a
aplicarea acesteia ~i apreciaza totodata ca, in raport de persoana infractorului,
alin. 2 C.p. upraveghere se prevede expres prin dispozitiile art. 91
de conduita avuta anterior savar~irii infractiunii, de eforturile depuse de acesta
pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum ~i de ~ dintrucat
d legiuitorul
~ . a .:fac
. ut prec1zarea
· ~m d1spoz
. 1.tnle
.. art. 91 alin 2 C p .
posibilitatile sale de indreptare, nu este necesara ~i executarea acesteia, dispu- ,,can pe eapsa znchzsom este fnsotita d d . . ..
conditiile art 62 a d e pe eapsa amenzii aplicate fn
v ' •
nand in consecinta suspendarea executarii pe un termen de supraveghere. , • , men a se executa chzar d v 1 •

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere a fost introdusa in a Jost sus~endata sub supraveghere", ne intr:~;;x~~~t:~:c:;::1: ~n;::::::~
sistemul nostru de drept penal prin Legea nr. 104/1992, fiind de inspiratie ar xutea d1spune suspendarea executarii (atiit a inchisorii ciit ii a g ..) d ..
franceza. ~:p::~:t: ;p~~a~aa cpaerentru cod~cursul de infractiuni e;te inchi::;:nce a~:
Spre deosebire de renunfarea ~i amanarea aplicarii pedepsei, masura
curenta (in conditiile art. 39 alin. 1 lit. d ~i e C p )1 ~ ~ ~e~t~ o mfraqmne con-
-; -; s-a a augat amenda stab TC · ·
suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere nu mai reprezinta sub aspect
procesual penal una dintre solutiile la care instanta poate ajunge in rezolvarea nu este numai amenda" c1· ~ h. 1 . . nn ca m acest caz pedeapsa
" , me 1soarea a care s-a d t V

actiunii penale (art. 396 alin. 1 C.p.p.), ci este subsecventa solutiei de con- nepreyazut expres de legiuitor. a auga amenda, caz
damnare. Prin urmare, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere este o d In literatur~. de specialitate a fost exprimata opinia1' la care achi V V

masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei care se dispune ~e ea~sa amenzn se executa ~i atunci cand aceasta a fost stabilita esam, ca
printr-o hotarare judecatoreasca de condamnare.
Alaturi de masurile renunfarii ~i amanarii aplicarii pedepsei, suspendarea
mfipra)c!lmnedconcur~nta _~i ~- fost adaugata (in conditiile art. 39 alin. 1 1ftn~~i ~
C• . sus
fiind a peendaC
eapsa mch1som
· · ce
~ nu d_ep~~e~te 3 am· (numai executarea inchisorii
V 'i
executarii reprezinta o masura de individualizare in plus la dispozitia instantei p a). Opmia se mteme1aza pe dispozitiile art 91 r 1 r C
~i la care se poate recurge, in conditiile stabilite de lege, pentru a rezolva acele
cauze penale in care nu este necesar sa se ajunga la executarea efectiva a
~:;:i;e feferli, inclusiv in cazul concursului de infracJi~i,
oru ~1 prm urmare nu creeaza temeiul le al
n:m:; la ;~;ea;~;
pedepsei. La fel ca in cazul celorlalte masuri, prin dispunerea masurii suspen- supraveghere a execuC ·• d . .. g pentru suspendarea sub
~ . am pe epse1 amenzn care se ad 1 vd
darii de care pot beneficia infractorii putin periculo~i se evita, in acela~i timp, mch1sorii in cazul concursului de infractiun· S . ~uga a pe eapsa
d 1 . , 1. -a mai aratat ca o alta solutie ar
;~:::mta
V

neajunsurile pe care le atrage dupa sine aplicarea ~i executarea efectiva a

~:a~~:n: O
weu de ac'."'p"'.t cii infractorul care a savan;it sin~ra
pedepsei, iar in cazul pedepsei cu inchisoarea se evita, de asemenea, conta-
edea' .. care 1 ~-au aphcat m mod cumulativ pedeapsa inchisorii i
giunea criminala care exista in locurile de detinere, precum ~i cheltuielile
statului aferente executarii pedepsei intr-un penitenciar.
~ p~a a~enzn, executand amenda in temeiul art. 91 alin 2 C
mtr-o s1tuat e · d ~ . · .p., se va a a
fl~
fl ~ ·1 mai grea ecat m~actorul care a savar~it mai multe infractiu ·
788. Conditiile de aplicare a suspendarii executarii pedepsei sub su- a ate m concurs, pentru care 1 s-a aplicat tot in mod . , m
praveghere. Pentru aplicarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere tre- idnechisorii ~i peddeapsa. amenzii, de~i concursul de infractiu~u:~~~~:i:~d~:;;:
buie indeplinite cumulativ conditiile prevazute in dispozitiile art. 91 C.p. ce agravare ape epse1". '
privesc: pedeapsa aplicata, persoana condamnatului ~i aprecierea instantei ca
aplicarea pedepsei este suficienta nefiind necesara executarea acesteia. I A. Vla~ceanu, i'n Explicafii preliminare .. ., op. cit., vol. II, p. 184.

503
502
 judecata
C ) _ va aprecia
. · •.1or le gale de mai sus (art 91 r 1 11·1. d
pe b aza cntern
Nu se mai poate dispune suspendarea executarii pedepsei daca aplicarea .p. ca aphcarea pedepsei este fi . - . . . a m.
acesteia a fost initial amanata, dar ulterior amanarea a fost revocata (art. 91 condamnatul nu va mai comite a~~e 1~1enta ? ~h~ar _rara executarea acesteia
alin. 3 lit. b C.p.). A~adar, nu mai este posibila o noua individualizare a gherea conduitei sale pentru o perioad_ 1~f:actn~m, _msa este necesara suprave-
H - A • a e ermmata.
pedepsei dupa ce a fost facuta o prima individualizare sub forma amanarii o1ararea mstantei prin care se dis - ..
sub supraveghere trebuie sa fie m f C pune susp~ndarea executarn pedepsei
aplicarii pedepsei ce a fost revocata.
~i speciale. In lege (art. 91 ali o lv~ a p)entru reah:area preventiunii generale
790. Conditii cu privire la infractor. a) Infractorul nu a mai fost con- prezentarii motivelor pe care n.A t -~- s-a prevazut expres obligativitatea
s-a zn emezat condamnare ·
damnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an. A~adar, este au determinat suspendarea exec utaru - . . pedepsei ~i atentionar
a, precum §lda celor ce·
indeplinita conditia ce o examinam cand o condamnare este la pedeapsa asupra conduitei sale viitoare . . , ea con amnatulm
inchisorii de un an sau mai mica de un an, ca ~i atunci cand a fost condamnat la
pedeapsa amenzii. Existenta unei condamnari anterioare la pedeapsa inchisorii
mai mare de un an nu constituie un impediment daca a fost pronuntata: pentru o
executa oblig~tiile ce ii revin pe
It A 1·
du~:~~
comite infractiuni sau nu va~1r:s contsecmJelo: la care se expune daca va mai
masur1ll~ dde supraveghere ori nu va
ermenu m e supraveghere
n rucat ap icarea suspendarii executarii d . .
fapta care nu mai este prevazuta de legea penala, pentru o infracfiune lasata la aprecierea instantei de J. d t- _dpe _epse1 sub supraveghere este
amnistiata, pentru o infracfiune savar§ita din culpa sau daca pentru A d 1· . , u eca a cons1 eram sub acest t - .
m ep mirea conditiilor prevazute d 1 ' - aspec ' ca pnn
condamnarea anterioara a intervenit reabilitarea ori s-a fmplinit termenul de damnat ci d . . e ege nu se creeaza un drept pentru con-
reabilitare (art. 91 alin. 1 lit. b C.p.). Se poate observa ca acestea sunt de fapt ara a p;deps~t o vocafze a acestuia la aceasta masura de individualizare judici-
cazurile de condamnari de care nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva
(in care o condamnare nu formeaza primul termen al recidivei). A~adar,
recidivi~tii sunt exclu~i de la beneficiul masurii suspendarii executarii pedepsei
792. Termenul de supra h
sub supraveghere constituie ter:;n ;e.
D
urata s:spendarii executarii pedepsei
cuprinsa intre 2 -:i 4 ani fara- a t e fisupra~eg ~re _Pentru condamnat ~i este
sub supraveghere. Ca ~i in cazul renuntarii la aplicarea pedepsei ori a amanarii • Y , pu ea 1 msa ma1 mica- d At d ·
aplicarii p~depsei, o condamnare la pedeapsa inchisorii aplicata minorului aphcate (art. 92 C.p.). eca urata pedepse1
potrivit dispozitiilor din Codul penal din 1969 nu constituie un impediment De exemplu daca pede 1· - A

pentru a se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. suspendare a exedutarii acest:rs:d? 1cata este znchisoar~a de__ 3 ani, in caz de
b) La fel ca in cazul amanarii aplicarii pedepsei, ~i in cazul suspendarii stabilita intre 3 ~i 4 ani. p pse, durata termenulm de mcercare poate fi
executarii pedepsei sub supraveghere este necesar ca infractorul sa-~i manifeste Termenul de supraveghere se calculeaza de la data cand hota A •

acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii (art. 91 alin. 1 care s-a pronuntat suspend _ .. rarea pnn
definitiva. , area executarn pedepsei sub supraveghere a ramas
lit. c C.p.). Existenta acestui acord este necesara deoarece instanta, pe parcursul
termenului de supraveghere, va impune condamnatului fata de care s-a dispus Pe durata termenului de suprave here -
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere obligatia de a presta o munca suspendarea executarii pedepsei s b g ' persoana ~ata _de care s-a dispus
neremunerata in folosul comunitatii, afara de cazul in care, din cauza starii de de supraveghere ~i sa execute obli u /1upraveghe:e trebu~e sa respecte masurile
ga,n e pe care mstanta 1 le va stabili.
sanatate, condamnatul nu poate presta acea munca (conform art. 93 alin. 3
C.p.). . -793. . . de supraveghere. La ;::ie1 ca m cazul masuri1· a
.. dMasurile A A - ••

c) Este necesar, de asemenea, ca infractorul sa nu se fi sustras de la ap 11carn pe epsei ~1 in 1 d- .. manarn

urmarirea penala ori de la judecata sau sa nu fi incercat zadamicirea aflarii masurile de supr;veghe~::r:u::~:u a;;~-e~ec~t:rii pedepsei sub supraveghere,
supraveghere sunt menite sa . ,a e m ractor pe durata termenului de
adevarului ori a identificarii ~i tragerii la raspundere penala a autorului sau a
acestuia, pentru a-1 determina laaso1gcuoredu?t_ cl?~t~ol permanent asupra conduitei
participantilor (art. 91 alin. 3 lit. c C.p.). C fi n m a 1c1ta.
on orm art. 93 alin. 1 C.p., pe durata termenului d
791. Aprecierea instantei ca masura suspendarii executarii pedepsei condamnatul trebuie sa respecte
~ - .
_ _ . e supraveghere,
urma1oare1e masurz de supraveghere·
este suficienta nefiind necesara executarea pedepsei, se face in raport de ~) sa :e pr~zznte l~ se~iciul de probafiune, la datele fixate de ~cesta.
persoana infractorului, de conduita avuta anterior savar~irii infractiunii, de sa przmeasca VlZltele consilierului de probatiune desem ,t
eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor supravegherea sa; , na cu
infractiunii, precum ~i de posibilitatile sale de indreptare. A\ adar, instanta de

505
504
 c) sci anunfe, fn prealabil, schimbarea locuinfei §i orice deplasare care
depa§e§te 5 zile; ~u privire la executarea obli atiilor A
probatmne va supraveghea executa;e~ obli m .!ege. se prevede ca serviciul de
d) sci comunice schimbarea locului de munca;
urma un curs de pregatire ~col - . d g~tulor impuse condamnatului de a
e) sci comunice informafii §i documente de natura a permite controlul lit. a C.p.) ~i de a frecventa unualras on ~ cahlficare profesionala (art. 93 alin. 2
mijloacelor sale de existenfa. au mai mu te pro d ·
derulate de catre serviciul de b . grame e remtegrare sociala
Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 93 alin. 1 . . .. . pro a1mne sau organi t A
lit. c-e C.p. se comunica serviciului de probatiune (art. 86 alin. 1 C.p.). mstitutu dm comunitate (art. 93 alin. 2 lit. b C.p.). za e m colaborare cu
Se poate observa ca aceste masuri de supraveghere sunt identice cu cele De asemenea, serviciul de probatiune va su
neremunerate in folosul comunitatii e 'o . - prav~gh~a ex~cutarea muncii
de la masura amanarii aplicarii pedepsei. Tot astfel respectarea tuturor acestor
conditiile stabilite de instanta, ind~ ifnire:~noada :uprm~a 6_? ~1 120 de zile, in
masuri de supraveghere decurge din lege, instanta neavand posibilitatea de a prin hotararea de condamn;re obi af . mtegr~la a ~bhgatulor civilc stabilite
impune respectarea doar a unora dintre aceste masuri. eel mai tarziu cu trei luni i~aintf le ce t~ebme reahzata de catre condamnat
(art. 94 alin. 2 teza I C.p.). e exp1rarea termenului de supraveghere
794. Obligafiile condamnatului. Conform art. 93 alin. 2 C.p., instanta
impune (obligatoriu) condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, sa Verificarea modului de indeplinire a obli . . A .
execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii: damnat de a se supune masur1·1or d t l gatulor ce il pnvesc pe con-
e con ro tratament A ··· ·
a) sci urmeze un curs de pregatire §colara ori de calificare profesionala; de a nu parasi teritoriul Romaniei fa - ' d l . sa~ mgr1J1re med1cala ~i
b) sci frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala abilitate care vor sesiza serviciul de a:~b:~~r u msta:1t_e1 se fa~e de organele
derulate de catre serviciul de probafiune sau organizate fn colaborare cu acestora (~~- 94_ alin. 2 teza a II-a C.p.~. , une cu pnvire la once incalcare a
institufii din comunitate; Serv1cmlm de probatiune ii revine obli atia d - .
c) sci se supuna masurilor de control, tratament sau fngrijire medicala; pentru a asigura executarea intr-un t ~ , . e a lua masunle necesare
d) sci nu paraseasca teritoriul Romaniei, fora acordul instanfei. definitive a hotararii de condamnaree~e~l ~a\ -~ ai. scurt de la data ramanerii
Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca pregatire ~colara ori de calificare profesi:n;ft~ ~r. - ge a unna un curs de
neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa intre 60 ~i 120 de multe. programe de reintegrare sociala derulat~ e a . r~cventa unul .sau mai
zile, in conditiile stabilite de instanta, afara de cazul in care, din cauza starii de orgamzate cu institutii din comunit t . d de serv1cml de probatmne sau
sanatate, nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabile~te prin folosul comunitatii p~ o perioada cuapr:~s-a- Aeta p6r0est~lo munc~ neremunerata in
legea de punere in executare a pedepselor 1• Se poate observa ca numarul · •
Servicml m re ~1 20 de zile
de probatiune are bl· · - • ·
obligatiilor ce pot fi impuse condamnatului cu suspendarea executarii sunt mai termenului de supraveghere: a a~ i~~:tia s~ ses1~eze insta~ta _daca pe durata
putine decat cele care pot fi impuse in cazul amanarii aplicarii pedepsei. Pe de ficarea obligatiilor impuse de )instanta ~em~ motive care Ju_st~?ca fie modi-
alta parte, instanta in mod obligatoriu trebuie sa impuna eel putin o obligatie. acestea; b) persoana supraveghe t- , ' ie mcetarea executaru unora dintre
a a nu respecta ma ·1 d
nu executa, in conditiile stabilite 0 bl. 1··1 A~un ~ e supraveghere sau
795. Supravegherea condamnatului. Si in cazul acestei masuri de indi- - ' ,
vegh eata nu a indeplinit obligat· .1 . . '
iga 11 e care u revm • c)
.. . , persoana supra-
vidualizare un rol important in supravegherea condamnatului pe durata .A . ,11 e c1v11e stab1hte prm hoc A . A .
cu 3 lum mamte de expirarea termen 1 . d arare, ce1 mai tarzm
termenului de supraveghere ii revine serviciului de probatiune. In lege s-a u m e supraveghere.
prevazut ca pe durata termenului de supraveghere datele prevazute in art. 93
~96. Modificarea sau incetarea obli atiil L . . . .
alin. 1 lit. c) sci anunfe, fn prealabil, schimbarea locuinfei §i orice deplasare probatmne instanta de judecata mod"fi - g ct'· or. Aa ses1zarea serv1cmlm de
care depa§e§te 5 zile; d) sci comunice schimbarea locului de munca; e) sa ori unora dintre obligatiile ce i-au .-: It1~a sau ISpune mcetarea executarii uneia
108 impuse condamnatului.
comunice informafii §i documente de natura a permite controlul mijloacelor . ' . .
Modificarea poate pnv1 fie impunerea un . . ..
sale de existenfa se comunica serviciului de probatiune. diminuarea conditiilor de execut 1 o~ no1 obhgatu, fie sporirea sau
d . ' are a ce or ex1stente tru ·
amn~tulm ~anse mai mari de integrare (art. 95 alin. 1 C pen a as1gura con-
1
A se vedea art. 52 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a Incetarea executarii unora dintre obl" Cl . .p.).
masurilor educative ~i a altor masuri neprivative de libertate dispuse de drganele judiciare decisa de instanta cand apreciaza - . iga,11 e impuse condamnatului este
in cursul procesului penal. (art. 95 alin. 2 c'.p.). ca mentmerea acestora nu mai este necesara

506
507
 797. Efectele suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. infraqiune descoperita inainte de .
Efecte provizorii. Efectul imediat sau provizoriu al suspendarii executarii folosul comunitatii ori munca nu :7o~~t;;:at l~~erala a obligatiei de munca in
pedepsei sub supraveghere il constituie suspendarea executarii pedepsei inchi- dat consimtamantul (cazuri in care amends a a eoarece condamnatul nu §i-a
sorii, pe durata termenului de supraveghere. Daca a fost aplicata §i pedeapsa executata integral §i s-a dispus inl . a nu ~ fost executata ori nu a fost
complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi, aceasta va incepe sa se de ·i A . ocmrea acesteia cu un -
z1 e cu mch1soare) instanta va numar corespunzator
execute de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a fn h . .. l ' , revoca suspendarea
c zsorzz a care va adauga pedeaps h. .. A executarii pedepsei
dispus suspendarea (art. 68 alin. 1 lit. b C.p.). Executarea pedepsei comple- (art. 96 alin. 3 C.p.). a znc zsorzz care a fnlocuit amenda
mentare se va face in paralel cu scurgerea termenului de supraveghere intrucat
condamnatul se afla in libertate. Executarea pedepsei accesorii este suspendata, ~ ?aca ~e parcursul termenului de suprave h
o noua mfraqmne (cu intentie directa- 1·nten . g. edr~ eel condamnat a siivar§it
avand soarta pedepsei principale. •- , , t1e m Irecta · t ·
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu atrage suspendarea s.n. ) ' descopenta pana la implinirea t 1 . .. ' m ent1e depii§ita -
c d ermenu m $I pentru
executarii masurilor de siguranta §i a obligatiilor civile prevazute in hotararea . on amnare la pedeapsa inchisorii, chiar du ii . care s-a pronuntat o
de condamnare (art. 98 alin. 2 C.p.). mstanta, revocand suspendarea d. p expirarea acestui termen
C ) , ispune executarea pedep • ( . ,
Efecte definitive se produc la implinirea termenului de supraveghere: daca .p. • sei art. 96 aim. 4
eel condamnat nu a savar§it din nou o infractiune descoperita pana la expirarea . Deo~rece. pluralitatea de infractiuni care oate l
termenului de supraveghere, daca nu s-a dispus revocarea suspendarii exe- on plurahtate mtermediara cele doua~ d p ( ua na$tere poate fi recidiva
- . ' pe epse cea a - ·
cutarii pedepsei §i daca nu s-a descoperit o cauza de anulare. Toate cele trei revocata §I cea stabilita pentru · ti • _ . carei suspendare a fost
) m ractmnea savar$ita d ·
conditii trebuie indeplinite cumulativ. revocarea se vor contopi potrivit dis ·c1 m nou care a atras
Efectul definitiv consta in considerarea pedepsei ca executata. De la respectiva (art. 96 alin. 5 C p) A
A
. poz1,11 or ?e
· · • ceea$I va fi solutia <1.j A
la forma de pluralitate
A
implinirea termenului de supraveghere §i considerarea pedepsei ca executata $esc m termenul de supraveghere mai lt . fr, .y ~n ~azul cand se savar-
( cu indeplinirea conditiilor aratate) va incepe sa curga termenul de reabilitare siivA ·1~ . mu e m actmrn 'I.J c l .
ar§I a cu mtentie sub una dinte modalict·I . S ' Y e Putm una este l1
(art. 167 alin. 4 C.p.). na<1.t A - a,1 e e1. tare de rec'd• - 1

Y ere m cauza este cea postcondamn t . d I Iva care a luat

a orze eoarece co d
nu fu sese executata la data savar<1.irii no " . .:-. . . n amnarea anterioara
798. Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ca A- 1 . y 11 m1ractmrn savA ·1 .
pana a exp1rarea termenului de supravegh ' ar§i e §I descoperite
sanctiune pentru conduita condamnatului se dispune pentru cauze ulterioare D -· fr cre.
ramanerii definitive a hotararii cu suspendarea executarii §i parcursul terme- aca m aqiunea savar$ita pe parcursul term .
nului de supraveghere. Revocarea este obligatorie §i facultativa. fost descoperita pana la implinirea ac t . e~ulm de supraveghere nu a
es ma, atunc1 nu
re:ocarea suspendiirii $i deci pedeapsa ante . _ ~e va putea dispune
799. Revocarea obligatorie. a) Revocarea suspendarii executarii pedepsei ex1stenta recidivei postcondamn t . . noara nu se ma1 executa. Chiar daca
_ A . A_ a oru nu este afectata de . .
sub supraveghere se dispune daca pe parcursul termenului de supraveghere s-a savar$It pana la executarea condamn~ . . t . oarece noua mfractmne
. . . aru an enoare totu<1. · ,:-. ,
persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere aces te1 rec1d1ve nu se poate produce d ' yl e1ectu1 agravant al
sau nu executa obligatiile impuse ori stabilite de lege (art. 96 alin. 1 C.p.). . . A eoarece executarea ped . .
ma1 poate fi d1spusa. In ipoteza in care . fr . epse1 antenoare nu
b) Daca pana la expirarea termenului de supraveghere persoana supra-
vegheata nu indepline§te integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, afara
termenului de supraveghere ned
(revocarea nu este posibila) este cont'
nou~ :n ~ct~une, siivar§ita pe parcursul
escopenta pana la A . .
- . imp1lllirea acestuia
de cazul in care persoana dovede§te ca nu a avut nicio posibilitate sa le . d mua, contmuata ori d b. .
epmzat upa implinirea termenului de h e o ice1 §i care s-a
indeplineasca (art. 96 alin. 2 C.p.). celorlalte conditii, poate lua na<1.tere o :~pravdeg er~ ~tunci, cu indeplinirea §i a
in aceste cazuri, instanta, revocand suspendarea, dispune §i executarea fi t ' Y are e rec1d1va post .
e ec agravant nu este legat de modal. . . . executone al ciirei
efectiva pedepsei. anterioare. st
itatea mgeru executarii pedepsei
c) Daca pedeapsa amenzii care a insotit pedeapsa inchisorii in conditiile
art. 62 nu a fost executata sau, de§i s-a dispus inlocuirea obligatiei de plata a
amenzii cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii,
800. Revocarea facultativa. Revocarea sus endar' · - ..
, \' , sub supraveghere este facultativa dac ~ p 11 executaru pedepsei
nici aceasta mun ca nu a fost prestata sau condamnatul a ~ savar§it o noua d a pe parcursul termenulu · d
ce1 con amnat a savar$it o noua infractiune d. - I e supraveghere
, m culpa, descopenta pana la
508
509
WI

implinirea termenului ~i pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa
inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen.
In acest caz, instanta poate mentine suspendarea executarii pedepsei, iar
pentru noua infractiune savar~ita din culpa poate dispune, de asemenea,
suspendarea executarii pedepsei (daca ~i pentru aceasta sunt indeplinite con-
ditiile art. 91 C.p.), caz in care cele doua termene de supraveghere vor curge
paralel.
Daca instanta opteaza pentru revocarea suspendarii, atat pedeapsa a care1
executare a fost suspendata, cat ~i pedeapsa aplicata pentru noua infractiune
savar~ita din culpa se vor executa, pedeapsa rezultanta urmand a fi stabilita
potrivit dispozitiilor de la pluralitatea intermediara (nu poate fi recidiva deoarece
noua infractiune este comisa din culpa).
801. Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. Anu-
larea, spre deosebire de revocare, se dispune pentru cauze anterioare ramanerii
definitive a hotararii de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei sub
supraveghere.
Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere este numai
obligatorie ~i se dispune daca:
a) persoana condamnata mai savar~ise o infractiune (indiferent cu ce
forma de vinovatie - s.n.) pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a
dispus suspendarea;
b) pentru infractiunea anterioara s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa
expirarea termenului de supraveghere. Anularea nu e~te posibila daca pedeapsa
pentru infractiunea savar~ita anterior este amenda. In acest caz pedeapsa cu
amenda urmeaza sa fie executata, iar pentru pedeapsa cu inchisoarea termenul
de supraveghere i~i continua cursul deoarece masura suspendarii executarii
pedepsei sub supraveghere nu este anulata. Daca infractiunea anterioara a fost
comisa in timpul minoritatii, pentru a se dispune anularea, este necesar ca
sanctiunea sa fie o masura educativa privativa de libertate, chiar daca aceasta a
fost iuata dupa expirarea termenului de supraveghere (art. 130 C.p.);
c) infractiunea anterioara sa fie descoperita pana la expirarea termenului
de supraveghere. Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere nu
are loc daca descoperirea infractiunii a avut loc dupa implinirea termenului de
supraveghere. ~ . . d1spus suspen~area ex~cutarii pedepsei. Condamnarea anterioara poate fi pronuntata cu
Anuland suspendarea, pedeapsa devine executabila. In funct1e de ex1stenta
sau nu a unei condamnari definitive pentru infractiunea ce a atras anularea, la
data comiterii infractiunii pentru care se dispusese suspendarea, in cauza poate
lua na~tere una dintre cele trei forme ale pluralitatii de infractiuni (concurs,
510
1 11 11
r~~~diva, pluralitate intermediara). Pedepsele se vor contopi potrivit dispo-
z1t11lo! de la pluralitatea care s-a realizat in astfel de cazuri.
In_ caz de concurs de infracfiuni sau pluralitate intermediara 1, instanta
poat~ ~1spune suspendarea executarii pedepsei rezultante, daca sunt indeplinite
cond1t11le prevazute in art. 91 . Daca se dispune suspendarea executarii pedepsei
sub s~~raveghere, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramanerii
defimtlve a hotararii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspen-
. darea executarii pedepsei sub supraveghere (art. 97 alin. 2 c'.p.).
802. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere in cazuri
special~. Cazurile ~peciale in care se dispune aceasta masura sunt asemanatoare
cu cele m care se d1spune masura amanarii aplicarii pedepsei.
. a) Suspend~rea _executarii pedepsei sub supraveghere se dispune (obliga-
t~n~ - s.~.) ?e catre mst~~!ii, in cazul infraqiunii de abandon de familie, daca
p~na la ram_ane:~a defimt1va a hotararii de condamnare, inculpatul i~i inde-
plme~~~ obhgatnle de intretinere ~i ajutor, chiar daca nu sunt indeplinite
cond1t11le prevazute de lege pentru aceasta (art. 378 alin. 5 C.p.).
A ~~) De asemenea, in cazul infractiunii de fmpiedicarea accesului la
A
mvafamantul general obligatoriu, daca pana la ramanerea definitiva a hotararii
de condamnare inculpatul (parinte ori persoana careia i s-a incredintat minorul
P?trivit legii) asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre min~r instanta
d1~pune (~bligatoriu - s.n.) suspendarea executarii pedepsei sub sup;aveghe;e
chiar daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta
(art. 380 alin. 3 C.p.).
Ratiunea pentru care s-au prevazut aceste moduri de individualizare a
executa~ii pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei ori suspendarea executarii
~ed~ps_e1~ s~b supraveghere: trebuie observata in legatura cu finalitatea ~i scopul
mc~1mmam, _de a-1 determma pe eel obligat sa-~i indeplineasca obligatiile, iar
sub1ectul pas1v sa nu fie afectat.
1
. i_n lit~ratura de specialitate s-a aratat ca practic in cazul incidentei pluralitatii
mterme~I~~e msta~t~. nu va ~utea dispune pentru pedeapsa rezultanta obtinuta masu~a
f
suspe_nd~n e_xecutarn :depse1 sub supraveghere. Pentru existenta pluralitatii intermediare
tr~buie sa ex1ste o hotarare de condamnare anterioara saviir~irii infractiunii pentru care s-a
executare, caz m care ~1 pedeapsa rezultanta trebuie sa fie tot cu executare. Daca hotariirea
~e co~da1:111are anterioara ~ste cu suspendarea executarii pedepsei, atunci saviir~irea noii
mfra~tmm pentru care s-a d1spus suspendarea executarii pedepsei in cauza (necunosciindu-
se pnma condamnare) va conduce la revocarea primei suspendari, iar pedeapsa rezultanta
se va executa. Ase vedea pe larg F. Streteanu, D. Nifu, op. cit., vol. II, p. 574.
511
 § 5. Liberarea condifionata in cazul pedepsei inchisorii
803. Notiune. Liberarea conditionata este o institutie complementara
regimului exec~tarii pedepsei inchisorii, un mijloc de individuali~ar~ adminis-
trativa a pedepsei, ce consta in punerea in libertate a condamnatulm dm locul de
detinere mai inainte de executarea in intregime a pedepsei cu respectarea
anumitor conditii.
Liberarea ' conditionata constituie un mijloc de stimulare a condamnatilor
in timpul executarii 'pedepsei privative de liberate la staruinta in munca §i
disciplina, la grabnica lor indreptare.
Liberarea conditionata i§i gase§te reglementarea in Codul penal
(art. 99-106 C.p.), in Legea nr. 254/2013 (a~. 95-97) privind _ex~c_utar:a
pedepselor §i a masurilor privative de libertate d1spuse de organele JUd~ciare m
cursul procesului penal §i in Codul de procedura penala (art. 587). L1berarea
conditionata se acorda la cererea persoanei condamnate sau la propunerea
comi;iei pentru liberare conditionata constituita in fiecare penitenciar.
804. Condifii de acordare a liberarii condifionate in cazul pedepsei
inchisorii.
1) O prima conditie prive§te executarea unei parti din pedeapsa, ca o
garantie ca scopul §i functiile acesteia au fost atinse, condamnatul s-a reeducat
§i nu mai_este necesara executarea in intregime a pedepsei.
Partea din pedeapsa ce trebuie executata pentru a exista vocatie la masura
liberarii conditionate difera fn funcfie de durata pedepsei aplicate §i care se
executa, fn funcfie de varsta condamnatului §i fn funcfie de folosirea acestuia la
prestarea unei munci.
Fractiunea de pedeapsa prevazuta pentru liberarea conditionata a condam-
natului se calculeaza in raport de pedeapsa ce o executa acesta (pedeapsa pentru o
singura infractiune sau pedeapsa rezultanta), iar daca pedeapsa a fost redusa ca
urmare a unei gratieri paqiale ori ca urmare a incidentei unei legi mai favorabile, in
raport de aceasta pedeapsa astfel redusa 1•
a) Durata pedepsei ce se executa - partea din pedeapsa ce trebme
executata in calculul careia intra §i partea din durata pedepsei ce poate fi
considerata ca executata pe baza muncii prestate - este:
- de eel putin doua treimi in cazul in care pedeapsa nu depa§e§te 10 ani §i .
- de eel putin trei patrimi, dar nu mai mult de 20 de ani, in cazul pedepse1
inchisorii mai mari de 10 ani (art. 100 alin. 1 lit. a C.p.).
1
Ase vedea D. Popescu, in Comentariu I, p. 399.
512
Pe langa executarea acestor fractiuni de pedeapsa condamnatul trebuie sa
execute efectiv (:fara luarea in considerare a paqii de pedeapsa considerata ca
executata pe baza muncii prestate):
- eel putin jumatate din durata pedepsei inchisorii cand aceasta nu
depa§e§te 10 ani sau '
. - eel putin doua treimi, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani (art. 100
alm. 3 teza a II-a C.p.).
. . In calcu_lul fractiunii de pedeapsa executata efectiv vor fi avute in vedere
§1 z1l~~~ considerate ca executate ca urmare a executarii pedepsei inchisorii in
cond1t11 necorespunzatoare (cunoscut §i sub denumirea de recurs
compensatoriu). Astfel, conform art. 55 1 alin. 1 din Legea nr. 254/2013: ,,La
calcularea pedepsei executate efectiv se are fn vedere, indiferent de regimul de
exec~t~re a pedepsei, ca masura compensatorie, ~i executarea pedepsei fn
condzfzz necorespunzatoare, caz fn care, pentru fiecare perioada de 30 de zile
executate fn condifii necorespunzatoare, chiar daca acestea nu sunt
con~ec~~~ie, se considera e_:ecutate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa
~plzcata_ . . A§adar condamnatu care au executat pedeapsa inchisorii in conditii
1mpro~n_1_ (neco~espunzat?are) ~~r ajunge sa indeplineasca mai repede condi{ia
executan~ e~fect1ve a une1. fra~tu de pedeapsa fata de ceilalti condamnati care
vor treb1;_1 sa execute efectiv zilele de inchisoare.
b) In cazul condamnatului care a implinit varsta de 60 de ani (barbati sau
femei), se poate dispune liberarea conditionata, dupa executarea unei parti din
pede~psa, ~in calculul careia intra §i partea din durata pedepsei ce po~te fi
cons1derata ca executata pe baza muncii prestate, de:
- jumatate din durata pedepsei, in cazul inchisorii ce nu depa§e§te 1o ani,
sau
- eel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii mai mari de
10 ani (art. 100 alin. 2 C.p.).
Pe langa executarea acestor fraqiuni de pedeapsa condamnatul trebuie sa
execute efectiv (:fara luarea in considerare a paqii de pedeapsa considerata ca
executata pe baza muncii prestate):
•
- eel putin o treime din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu
depa§e§te 10 ani, §i
- eel putin jumatate, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani (art. 100
alin. 4 teza a II-a C.p.).
Calcularea fractiunilor de pedeapsa. in Legea nr. 254/2013 privind
executarea pedepselor ~i a masurilor privative de libertate dispuse de organele
1 1
_ Art. 55 ~eferitor la compensarea fn cazul cazarii fn condi/ii necorespunzatoare a
fost mtrodu~ _prm Legea nr. 169/2017 pentru modifzcarea $i completarea Legii nr.
254/2013 Frn!znd e:ecutarea pedepselor $i a masurilor privative de libertate dispuse de
organele;udzczare zn cursu! procesului penal, publicata in M. Of. nr. 571 din 18 iulie 2017.
513
judiciare fn cursul procesului penal s-a prevazut modul de calcul al paq:ii din
severe (regimul de maxima siguranta ori r . A • -

durata pedepsei considerate ca executate pe baza muncii prestate. executarii pedepsei a reu§it sa a· , - 1 egzmu~ znchzs), daca pe parcursul
Conform art. 96 alin. 1 din legea mai sus aratata, pedeapsa care este executare mai U§oare. Junga a unul dmtre eel doua regimuri de
considerata ca executata pe baza muncii prestate sau a instruirii §Colare §i
formarii profesionale, in vederea acordarii liberarii conditionate, se calculeaza 3) Cel condamnat a I d r • .
dupa cum urmeaza: hotararea de condamnare inna;p _md1t mtegr~I obligafiile civile stabilite prin
' ara e cazul cand dovede'-t -
a) fn cazul fn care se presteaza o munca remunerata, se considera 4 zile posibilitate sa le indeplineasca. v e ca nu a avut nicio

executate pentru 3 zile de munca;

b) fn cazul fn care se presteaza o munca neremunerata, se considera 3 4) Instanta are convingerea ca persoana conda - "
se po~te reintegra in societate. mnata s-a mdreptat §i
zile executate pentru doua zile de munca;
c) fn cazul fn care munca este prestata pe timpul nopfii, se considera doua . Indeplinirea conditiilor legale de catre conda .
zile executate pentru o noapte de munca; t10nata nu creeaza pentru aceasta un d t . d mnat p~ntru hberarea condi-
fiun. d 1 rep ' c1 oar o vocatze acord 1·b
d) in cazul participarii la cursurile de ~colarizare pentru formele de asata la aprecierea instantei t b . - . , ' area I erarii
, ' care re me sa-§1 formeze c .
invafamlint general obligatoriu, se considera 30 de zile executate pentru ree d ucarea condamnatului se realizea - . fa - onvmgerea ca
absolvirea unui an ~colar; in penitenciar. za §1 ara executarea restului de pedeapsa
e) in cazul participarii la cursurile de calificare ori recalificare Convi?gerea ca persoana condamnata s-a indre tat
profesionala, se considera 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de exempl~, dm indeplinirea con§tiincioasa a oricaror in p .s_e ~oate forma, de
calificare ori recalificare profesionala; de administratia locului de detentie i atenf £ - dater~, d1? respectul fata
j) in cazul elaborarii de lucrari ~tiinfifice publicate sau invenfii brevetate, Dovezile de indreptare se pot desp;ind! din ait; ata _de - ~e1lal!1 condamnati I.
A

se considera 20 de zile executate, indiferent de numarul lucrarilor ~tiinfifice desfa§urarea muncii §i privesc indrepta b impreJuran decat cele legate de
sau al invenfiilor realizate, pentru intreaga durata a pedepsei, inclusiv in cazul rea su aspect moral a condamnatulu.1.
pedepselor contopite. 805. Procedura acordarii liber- .. ..
Intrucat prin luarea in considerare a duratei pedepsei considerate ca art. 587 C - . am cond1µonate este prevazuta A

.p.p., care se completeaza cu d1spozitiile art 97 d" L m

executata pe baza muncii prestate in cadrul fraqiunii de pedeapsa necesara Astfel, liberarea conditionata se dispune de citre i . m _egea ~- 254/2013.
liberarii conditionate, durata pedepsei executate se scurteaza, legiuitorul a persoanei condamnate sau la ro . . ? stanta de Judecata la cererea
prevazut (art. 100 alin. 3 §i 4 C.p.) in astfel de situatii obligativitatea executarii constituita in fiecare penitenci:r. punerea com1s1e1 pentru liberare conditionata
efective a unei paq:i din pedeapsa (a§a cum am aratat mai sus ).
Daca ins tan ta judecatoreasca constata ca d . .
A . ..
Liberarea conditionata poate fi acordata §i condamnatilor care nu au §i deci executarea restului de pedeapsa A • s~nt m ep_lm1te cond1tule legale
prestat o munca, dupa executarea fractiunilor de pedeapsa prevazute de art. 100 acordarea liberarii conditionate. ' m pemtenciar nu mai este necesara, dispune
C.p., cu indeplinirea, desigur, §i a celorlalte conditii.
Este obligatorie prezentarea motive/or de fa t .
2) Cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis liberarii condifionate §i atentionarea conda tul rp_ ce au determ_zn_at acordarea
sau deschis. Conform art. 31 din Legea nr. 254/2013 privind executarea §i a consecintelor la care s; expune d _mna ~1 asupra condmte1 sale viitoare
pedepselor ~i a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in ' ' aca va mm comite infracti ·
respecta masurile de supraveghere ori nu va ex . . . , um sau nu va
cursul procesului penal, exista patru tipuri regimuri de executare a pedepselor durata termenului de supraveghere (art. 100 alin. ~c~~-~~hgatule ce ii revin pe
privative de libertate (regimul de maxima siguranta, regimul inchis, regimul Prevederea in lege a o bl'1gat·1e1• d e motivare
.
semideschis §i regimul deschis ). h c A • • •

conditionata este menita sa sigure ;ol 1 . a _o ararn de hberare

Aceasta conditie presupune ca persoana condamnata sa se gaseasca la . _ u preventiv educativ al m- · ·
condamnat §I sa asigure eventualul co 1. . . . . asuru pentru
momentul solicitarii liberarii conditionate intr-unul dintre cele doua regimuri de Straus legat de acest aspect al m t ~tr~ Jud1ciar pnvmd temeinicia hotararii.
executare a pedepsei. Nu are importanta ca la inceputul perioa<;lei de executare o ive or pentru care s-a acordat liberarea
condamnatul s-a aflat intr-unul dintre celelalte doua regimuri de executare mai 1
I. Oancea, op. cit., p. 507.

514
515
 e) sci nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu
. a condamnatului asupra
. . . t tei de atent1onare participan/ii la scivar§irea infrac/iunii sau cu alte persoane, stabilite de
conditionata este ~i obhgatia ms an, . .: re li revin.
' · f a obhgatn1e ca instan/ci, ori sci nu se apropie de acestea;
conduitei viitoare pentru a con~tien iz ' d
j) sa nu conducci anumite vehicule stabilite de instanfa;
este intervalul cuprins intre ata
806. Termenul de supravegbere . d · (art 100 alin. 6 C.p.). g) sci nu de/inci, sci nu foloseascci §i sci nu poarte nicio categorie de arme.
• • • A d rate1 pe epsei
• • • • · tul Instanta ar putea sa nu impuna nicio obligatie.
liberarii cond1t10nate ~1 data 1mphmrn u . au mai mare, condamna ,
' 2 Cand stabile~te obligatia prevazuta in art. 101 alin. 2 lit. d, e, f C.p.,
Daca termenul de supraveghere este de _anz . f s ctiune trebme · sa- resp ecte
• i o noua m ra ,
- A ' · ai instanta trebuie sa individualizeze in concret continutul acestei obligatii tinand
Pe Hinga obligatia de a nu ma1 savar~ t fi
.
1mpus
e executarea uneia sau a m
seama de imprejurarile cauzei (art. 101 alin. 4 C.p.) .
anumite masun de supraveghere ~1 11 po
• • • A'

_ ..
Masurile de supraveghere ~i obligatiile prevazute in art. 101 alin. 2 lit. a ~i
multor obligatii. . ea sa inchisorii in cazul li~e~arn b C.p. se executa din momentul acordarii liberarii pe o perioada egala cu o
Cand restul ramas de executat dm ped p t are obligatia ca pana la
. . · ndamnau1 · A treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani. in
conditi_onate este. ma1 m1c_ d~ 2 am,. coomita o noua infracti~ne: A~adar, i~ cazul obligatiilor prevazute in art. 101 alin. 2 lit. c-g C.p. executarea acestora se
implimrea durate1 pedepse1 sa n~ 1:1a1 c de executat este ma~ ~me ~e ~- am, intinde pe toata durata termenului de supraveghere.
cazul in care restul de pedeaps~ ra~as_ de supraveghere ~i mc1 obhgat1~, d~~
condamnatului nu i se mai impun m~s~i conduce la revocarea masurn 809. Executarea masurilor de supraveghere ~i a obligafiilor impose
trebuie sa nu mai savar~easca infractmm care vor liberatului condifionat. Deoarece obligatiile prevazute in art. 101 alin. 2
liberarii conditionate. _ d at lit. c-g C.p. au acela~i continut ~i cu pedeapsa complementara a interzicerii
. res ectate de catre con amn exercitarii unor drepturi, pot fi impuse numai in masura in care nu au fost
807. Masurile de supraveghere ce trebme p
aplicate ca pedeapsa complementara (art. 101 alin. 3 C.p.).
pe parcursul termenului de supraveghere sun~: la datele fixate de aces ta; Daca restrictiile (obligatii) prevazute in art. 101 alin. 2 lit. c-g C.p. au fost
• · l de probatzune, .
a) sa se prezinte la servzczu . ' ate cu supravegherea sa, impuse ca pedeapsa complementara inseamna ca ele vor incepe sa se execute
b) sa primeasca vizitele persoanez d~sebmn locuintei §i orice deplasare abia dupa expirarea termenului se supraveghere a liberarii conditionate. Pe
·1
c) sa anunte, fn prea la b z , orz ·ce schzm are a ,
durata termenului de supraveghere restrictiile respective vor exista ca pedeapsa
care depa§e§te 5 zile; .d ca• accesorie care se aplica obligatoriu daca drepturile in cauza au fost interzise ca
d) sa comunice schimbarea loculuz e mund ' tura a permite controlul pedeapsa complementara. De aceea, pe durata termenului de supraveghere
. . . documente e na
e) sa comunice informatzz §1 obligatiile mai sus aratate nu mai pot fi impuse, daca au fost aplicate ca
· - le
mijloacelor sale de existenfa. . veghere pe care trebme s~ pedeapsa complementara (rapunea art. IOI alin. 3 C.p.), pentru ca altfel ar
Sunt practic acelea~i masun de su~ra licarii pedepsei on de insemna ca pe parcursul termenului de supraveghere, restrictiile respective sa fi
fi · t de amanarea ap
respecte ~i cei care au bene icrn h impuse ca obligatii, dar ~i ca pedeapsa accesorie.
. b upraveg ere.
suspendarea executarii pedepsez su s . tanta Deoarece pe durata termenului de supraveghere, condamnatul liberat
. form art. 101 alin. 2 C.p., ms , conditionat este supus supravegherii in conditii similare cu eel care a beneficiat
808. Obligatiile condamnatului. Con • lte dintre urmatoarele
de suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, se poate spune ca
, . - te una sau ma1 mu
poate impune condamnatulm sa execu _ liberarea condi/ionatci este practic o modalitate de suspendare a executcirii
obligatii: - . colara ori de calificare profesionala;_ a restului de pedeapsci. De altfel, dispozitiile art. 102 C.p. privind supravegherea
a) sa urmeze un curs de pregatzre §
· multe programe
de reintegrare social
b cu liberatului conditionat sunt similare cu cele ale art. 94 privind supravegherea
b) sa frecventeze unul sau maz . nizate fn cola orare condamnatului cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. A~adar, ~i
. . d batzune sau orga
derulate de catre servzczul e pro , in cazul liberarii conditionate un rol important in supravegherea condamnatului
institufii din comunitate; A • • • •
liberat conditionat ii revine serviciului de probapune care in sistemul Codului
c) sa- nu paraseasca
- - - terz·tO rz·uz Romanzez,
.
;.r, t-
mite mam:Jes arz· sportive, penal in vigoare, dupa cum am vazut, are largi atributii privind sanctiunile sau
·t locurz sau 1a anu
d) sa nu se ajle fn anumz e . t-· •
- . bl. stabilite de ms tan, a,
culturale ori la alte adunarz pu ice,
517
516
 1 supraveghere ~i obligatiile prevazute in art 10 . . .
modul de executare a acestora in regim neprivativ de libertate . Spre deosebire eel mult egala cu o treime din durata t . 1 ~lm. 2 ht. a ~1 b pe o perioada
de suspendarea executarii, in cazul liberarii conditionate supravegherea mult de 2 ani. Restul obligatiilor (p ~rme~ulm de supraveghere, dar nu mai
. , revazute mart 101 1· 2 1-
2 even a 1-au fost impuse d . . a m. it. c-g C.p.) ce
respectarii unora dintre obligatiile specifice poate fi realizata printr-un sistem t tu 1 con amnatulm se e
ermenului de supraveghere (art. 101 1· 5
c
xecu a pe mtreaga durata a
A

electronic de supraveghere ( de ex., bratara electronica prin care liberatul

D - am. C p)
conditionat poate fi localizat), in conditiile prevazute de legea speciala (art. 102 aca ce 1 condamnat este un strain f;t;
complementara a interzicerii dre t 1 . d ,
d
e care s-a aphcat pedeapsa
.
alin. 3 C.p.). aceasta pedeapsa va incepe - p u m e a se afla pe teritoriul Romaniei
810. Modificarea sau incetarea obligatiilor. Pe durata termenului de C.p.)., sa se execute de la data liberiirii (art. 68 alin. 2
supraveghere instanta, la sesizarea serviciului de probatiune, poate dispune I~. _timpul liberarii conditionate conda .
fncetarea executarii unor obligatii daca nu mai este necesar ori poate dispune executarn pedepsei pana la expirarea ace t . . ~~tul este cons1derat in timpul
executa, . s em ~1 ec1 eventualele pedepse accesorii se
modificarea conditiilor de executare a acestora pentru a asigura atingerea
scopurilor masurii liberarii conditionate.
Modificarea obligatiilor. Pentru a asigura condarnnatului ~anse sporite de 81 _~. Efectul definitiv consta in cons1_.derarea ca executata a pedepsei
mch1som ~i se produce la ex .
A •

reintegrare sociala s-a prevazut in Codul penal ( art. 103 alin. 1) ca instanta sa 1
. - condamnatul nu a ~~~;;ai:e::nul_:1 _de sup_raveghere daca:
dispuna modificarea obligatiilor cand pe durata supravegherii au intervenit exp1rarea termenului de supravegh~ oua mfractmne descoperita pana la
motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau . ere,
diminuarea conditiilor de executare a celor existente. Modificarea obligatiilor - nu s-a d1spus revocarea liberarii conditionate ~i
se dispune de instanta de judecata la sesizarea serviciului de probatiune a~a cum - ~us-a descoperit o cauza de anulare. ,
Dm acest moment (al implinirii termenulu· d
s-a aratat mai sus. se execute pedeapsa complementara a . t . i __e supraveghere) va incepe sa
Jncetarea obligatiilor. Pe durata supravegherii instanta dispune incetarea lit. c C.p.) ~i tot din acest moment I_? erz1cem unor drepturi (art. 68 alin. 1
executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus daca apreciaza ca _ va mcepe sa -
corespunzator duratei pedepsei apr t d . curga termenul de reabilitare
D - A 1ca e e mstanta
mentinere~ acestora nu mai este necesara. aca m calculul fractiunii de edea - , . - .
Atat modificarea obligatiilor, cat ~i incetarea executarii acestora se derata ca executata pe baz; .. p psa executata a mtrat ~i durata consi-
dispune obligatoriu de catre instanta cand constata indeplinirea conditiilor muncn prestate atunci d A •

cu aceasta perioada. ' pe eapsa mch1sorii s-a redus

legale.
811. Efectele liberarii conditionate. Dupa momentul in care se3 produc, 814. ~evocarea liberarii conditionate (art .
cauze ulterzoare acordarii liberari· d" . . 104 C.p.) se d1spune pentru
efectele liberarii conditionate pot fi: efecte imediate ~i efecte definitive • de supraveghere. 1 con 1t10nare, petrecute in cursul termenului

812. Efectele imediate. Primul efect al liberarii conditionate consta in ~evsoca~~a liberarii co?di!ionate este numai obligatorie
e ispune atunc1 cand persoan d - .
punerea in libertate a condarnnatului. respecta masurile de suprave he a con ~mna~a, cu rea-credinta, nu
Daca restul de pedeapsa ramas de executat (termenul de supraveghere) caz, instanta va dispune execufar::rsautunl ~edxecuta oblzga/iile impuse. In acest
este de eel putin 2 ani condarnnatul va fi obligat sa respecte masurile de b) R . es m e pedeapsa
con amnat: evocarea hberarii se mai dispune daca- d.upa- acordarea ei eel
I II

Referindu-ne numai la sanctiunile neprivative de libertate, serviciul de probatiune

d '
1
are atributii cu privire la: masurile educative neprivative de liberate, executarea pedepsei - ~ savar~it o noua infractiune (indiferent - .
- mfractiunea a fost desc;perita in termen~~ ~e forma de vmov_atie - s.n.),
amenzii prin prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, amanarea aplicarii
. - a fost pronuntata, o condamnare 1a pedeans e supraveghere
h . . .~1 .
pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, liberarea conditionata. A

Prevazute in art. 101 alin. 2: lit. d) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite exp1rarea acestui termen. r a znc zsorzz, chiar dupa
2
manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta §i lit. e) sa nu
comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu particw.antii la savar§irea Ase
R.R.D.I m vedeap.Gh.
. 6/1969, 82 ~i urm. ' Pedepse le accesorzz.. zn timpul liberarii condifionate, in
Margarit A

infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie cle acestea.
3 M. Basarab, op. cit., p. 488.
519
518
 Instanta revocand liberarea va dispune executarea restului de pedeapsa.
Pedeapsa pentru noua infractiune se stabile§te §i se executa, dupa caz, potrivit
dispozitiilor de la recidiva (postcondarnnatorie - s.n.) sau pluralitate
intermediara (art. 104 alin. 2 C.p.).
Restul de pedeapsa neexecutat care se contope§te cu pedeapsa stabilita
pentru noua infractiune, reprezinta diferenta dintre pedeapsa aplicata de instanta
§i pedeapsa executata efectiv pana in momentul liberarii conditionate.
in practica judiciara1 de sub imperiul Codului penal anterior s-a decis in
mod constant ca instanta de judecata care dispune revocarea liberarii condi-
tionate trebuie sa determine restul de pedeapsa care mai era de executat §i care
se va contopi cu pedeapsa pronuntata pentru noua infractiune, solutie care i§i
pastreaza valabilitatea §i sub imperiul Codului penal in vigoare.
Contopirea restului de pedeapsa cu pedeapsa stabilita pentru noua
infractiune nu poate fi pusa la indoiala cand sunt aplicabile dispozitiile de la
recidiva, adica atat noua infractiune ori eel putin una dintre noile infractiuni
sunt savar§ite in stare de recidiva, astfel cum se prevede in dispozitiile art. 104
alin. 2 C.p.
Cand prin infractiunea savar§ita §i descoperita in termenul de
supraveghere al liberarii conditionate sunt indeplinite conditiile pluralitatii
intermediare contopirea pedepsei stabilite pentru aceasta infractiune se va face
cu intreaga pedeapsa anterioara, iar din rezultata se va deduce partea executata
pana la data liberarii conditionate.
0 astfel de precizare nu a fost :facuta pana acum2 , astfel ca s-a inteles §i de
alti autori3 ,,ca restul ramas neexecutat" se va contopi cu pedeapsa stabilita
pentru noua infractiune indiferent de forma de pluralitate care ar exista -
recidiva ori pluralitate intermediara.
in sprijinul acestei opinii ar putea fi aduse argumente ce privesc
precizarea din lege ,,instanta revoca liberarea §i dispune executarea restului de
pedeapsa"; adica acest rest de pedeapsa se va contopi cu pedeapsa stabilita
pentru noua infractiune, potrivit dispozitiilor de la recidiva ori pluralitate
intermediara; dispozitiile art. 104 alin. 2 C. p. reprezinta o dispozitie speciala4
ce deroga de la dispozitiile generale privind contopirea pedepselor prevazute
prin dispozitiile art. 44 alin. 2 C.p. raportat la art. 40 C.p. §.a.
intr-o alta opinie se poate sustine ca dispozitiile art. 104 alin. 2 C.p.
diferentiaza stabilirea §i executarea pedepsei pentru infractiunea comisa §i
descoperita in termenul de supraveghere dupa forma de pluralitate care ia
na§tere recidiva ori pluralitate intermediara de infractiuni. in cazul recidivei
1
T.S., s.p., d. nr. 6611/1970, in R.R.D. nr. 6/1971, p. 156.
2
C. Mitrache, Cr. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, editia a II-a,
revazuta ~i adaugita, Editura Universul Juridic, Bucure~ti, 2016, p. 511.
3 1
F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. II, p . 598 ~i urm. ..,,..
4 2018,p.549~iurm.
F. Streteanu, D. Nitu, op. cit., vol. II, p. 599.
520
postcondarnnatorii, in adevar, pedeapsa stabilita pentru noua infractiune se
adauga la restul ramas de executat, iar in cazul pluralitatii intermediare de
infractiuni care a luat na§tere pedeapsa stabilita pentru noua infractiune se
contope§te cu intreaga pedeapsa anterioara 1 (partea executata plus res~l ramas
?e execu~at), po~rivit d~sp~zitiilor privind aplicarea pedepsei in cazul pluralitatii
mtermed1are de mfractmm - art. 44 alin. 2 raportat la art. 40 C.p. Solutia se mai
p~ate sustine cu argumente ce rezulta din textul evocat: Dispozitiil~ art. 104
alm._! C.p. nu c~eeaza _o situatie de exceptie in cazul contopirii pedepsei
stab1hte pentru mfractmnea savar§ita §i descoperita in termenul de
s~praveghere al liberarii c~nditionate prin referire la ,,instanta revoca liberare §i
d1spune executarea restulm de pedeapsa (subl. ns.), ci doar precizeaza ca aceste
rest de pedeapsa devine executabil; executarea nu poate fi decat in cadrul
dispozitiilor ce privesc aplicarea pedepsei in caz de recidiva ori pluralitate
intermediara de infractiuni care a luat na§tere, argumente convingatoare dupa
parerea noastra.
Daca pentru infractiunea savar§ita din nou §i descoperita in termenul de
supraveghere a fost stabilita pedeapsa amenzii, liberarea conditionata nu va fi
revocata (pentru revocare este necesar ca pedeapsa sa fie inchisoarea). in
absenta revocarii liberarii conditionate restul de pedeapsa nu devine executabil
§i nu poate ~ contopit potrivit dispozitiilor de la recidiva sau pluralitate
intermediara. In acest caz pedeapsa amenzii se va executa singura, iar liberarea
conditionata i§i va produce efectele la implinirea termenului de supraveghere
(pedeapsa va fi considerata ca executata). Solutia se deduce din dispozitiile
art. 106 C.p., care se refera la conditiile in care se produc efectele liberarii
conditionate §i care nu sunt cumulative.
A§adar, daca pentru infractiunea comisa din nou §i descoperita in
termenul de supraveghere a liberarii conditionate instanta de judecata a stabilit
pedeapsa inchisorii, liberarea se revoca §i restul de pedeapsa devine executabil.
Pedeapsa cu inchisoarea stabilita de instanta de judecata se va adauga la restul
ramas neexecutat potrivit dispozitiilor de la recidiva, dacii sunt indeplinite
conditiile acesteia (art. 104 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 2 C.p.), iar daca sunt
indeplinite conditiile pluralitatii intermediare de infractiuni pedeapsa stabilita
pentru noua infractiune se va contopi cu intreaga pedeapsa anterioara §i din
aceasta pedeapsa rezultanta se va scadea partea executata efectiv pana la data
liberarii conditionate (art. 104 alin. 2 raportat la art. 44 alin. 2 ~i art. 39 alin. 1
lit. b C.p.).
Dacii in timpul liberarii conditionate, condarnnatul savar§e§te mai multe
infractiuni §i se dispune revocarea, pedeapsa urmeaza a se stabili, daca sunt
M. Udroiu, Drept penal. Partea generala, editia 5, Editura C.H. Beck, Bucure~ti
'
521
 . .. .d. . ostcondamnatorii dand eficienta mai intai conditionata vor fi contopite potrivit dispozitiilor de la concurs, recidiva sau
indeplinite cond1tule rec1 ~ve1 P_ . . edeapsa rezultanta se va adauga la pluralitate intermediara.
regulilor de la concursul de mfractmm, apo~ p - ( rt 104 alin. 2 C.p. raportat la Daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara este amenda,
restul ramas neexecutat din pedeapsa antenoara a . liberarea conditionata nu va putea fi anulata. In absenta anularii condamnatul va
art. 4~ alin. 2 C;p.). . . f tiuni sunt savar~ite in conditiile pluralitatii executa pedeapsa amenzii fiira ca aceasta sa fie contopita cu pedeapsa din
In cazul m care n01le _1~ rac, tru infractiunile savar~ite din nou se vor executarea careia se dispusese liberarea. in acest caz condamnatul va executa
intermediare_~ed~psel~ -~tab1hte
contopi potnv1t d1spoz1tnlor art.
alin 2
·
[oe;1 c.;.
coroborat cu dispozitiile art. 44 amenda ~i va ramane liberat conditionat pana la expirarea termenului de
supraveghere cand se vor produce efectele definitive ale acesteia.
alin. 2 raportat la ~rt. 40 a~in; 3 -~-~- l termenului de supraveghere a fost Daca persoana condamnata cu rea-credinta nu executa pedeapsa amenzii
Daca infractmnea savaq1ta 1~ cursu 1·berarii nu mai este posibila. se vor aplica dispozitiile art. 63 alin. 1 C.p., inlocuindu-se numarul zilelor-
.- d - . rea acestma revocarea 1 . amenda cu un numar corespunzator de zile de inchisoare. Zilele de inchisoare
descopenta upa expira d' ·t~ Ana la expirarea termenulm de
. f f ne nu a fost escopen a pa .. aplicate in urma neplatii amenzii se vor executa efectiv pentru ca reprezinta o
Deoarece noua m rac,m (d pe temeiul nerespectarn cu
nuntat revocarea e ex. , . . sanctiune pentru neplata amenzii. Executarea acestor zile de inchisoare nu
supraveghere, nu s-~ pro , h i neexecutarii obligatiilor impuse) ~1
rea-credinta a masunlor de supraveg ere or . form art 106 pedeapsa se poate fi individualizata altfel. intr-o asemenea situatie, fiindca pedeapsa pentru
. - de anulare atunc1, con . ' . .. infractiunea anterioara nu mai este amenda, ci s-a transformat in pedeapsa cu
nu s-a descopent o cauza . 'd - A cauza sunt indeplinite cond1tnle
.d - t t - Din acest mot1v' aca m . . inchisoarea, se va ajunge la anularea liberarii conditionate. In urma anularii,
consz era execu a a. . . edepsirea noii infractmm se va
. . t fi doar postexecutone, iar P ' . zilele de inchisoare se vor contopi cu pedeapsa din executarea careia con-
recid1ve1, aces a va . . . .. rt 45 alin 5 C.p. privind sanct10-
face in consecinta (se vor aphca d1spoz1tn1ea . . damnatul fusese liberat conditionat. A~adar, in urma inlocuirii pedepsei amenzii
cu inchisoarea, liberarea conditionata se va anula pentru ca altfel se va ajunge
narea recidivei postexecutorii): . . fi dispusa de asemenea, in ca-
1.b - .. ond1t1onate nu va ma1 1 ' intr-o situatie greu de acceptat cand condamnatul ar ramane liberat conditionat,
Revocarea 1 erarn c , d t 1 se afla in liberare condi-
zul amnistierii infractiunii pentru care con amna u dar in acela~i timp trebuie sa se afle in penitenciar pentru a executa zilele de
inchisoare ce au inlocuit amenda.
tionata 1 .
, .. d" ne pentru cauze anterioare Daca in raport de pedeapsa rezultanta sunt indeplinite conditiile liberarii
815 Anularea liberarii cond1t10nate se ispu . d·t· ta conditionate (art. 99 sau art. 100 C.p.), instanta poate acorda liberarea condi-
. . . - acordat hberarea con 1,10na .
datei hotararii judecatore~t1 pnn care s_ a tionata, caz in care termenul de supraveghere se calculeaza de la data primei
bl" t rie ~i se dispune daca: - liberari.
Anularea este o iga O . _ A . . fractiune (indiferent cu ce forma
- persoana condamnata ma1 savar~1se o ~~ , Conform art. 105 alin. 3 C.p., cand, dupa anulare, instanta dispune execu-
_. A- 1 darea liberarii cond1t10nate, . tarea pedepsei rezultante din care se deduce partea de pedeapsa executata pana
de vinovat1e) pana a acor A - la expirarea termenulm de
v '

- infractiunea anterioara se descopera pana la acordarea liberarii conditionate, partea din durata pedepsei complementare a
interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii liberarii se va
supraveghere, . arplicat pedeapsa fnchisorii chiar dupa executa dupa executarea pedepsei inchisorii. Aceste dispozitii au in vedere
_ pentru acea infractmne s-a
situatia in care intre momentul descoperirii infractiunii comise anterior ~i
expirarea acestui termen. .c . - in timpul minoritatii este
. f . anterioara a 1ost com1sa ' finalizarea procesului pentru aceasta se impline~te termenul de supraveghere.
- daca m ractmnea d t· rivativa de /ibertate, chiar
·
necesar ca sanctmnea s
a fie o. masura e ucai zvaV

P
V

de supraveghere (art. 130 C.p.).

v
A~adar, de la expirarea termenului de supraveghere, cand incepe executarea
t dupa expirarea termenu u1 pedepsei complementare (potrivit art. 68 alin. 1 lit. c C.p.) ~i pana la pro-
daca aceasta s-a 1ua .. t infractiunea anterioara ce a nuntarea definitiva a hotararii pentru infractiunea care atrage anularea liberarii,
in urma anularii liberarn, pedeapsa pen ~ . s~ dispusese liberarea
atras anularea ~i pedeapsa din executarea careia o parte din durat pedepsei complementare se va executa, iar restul urmeaza sa
se execute dupa executarea pedepsei rezultante a inchisorii.
Daca infractiunea anterioara se descopera dupa expirarea termenului de
d 607/1971 in V. Pap: dopol, M. Popovici,
J In acest sens, a se vedea T .S., s.p., . nr. , supraveghere, liberarea conditionata nu va putea fi anulata. in absenta anularii
in Repertoriu I, p. 264.
523
522
pedeapsa pentru infractiunea anterioara se va executa singura fara a fi contopita
cu pedeapsa din executarea careia se dispusese liberarea (contopirea s-ar fi nu :7a respecta masurile de su ra h . -
revm pe durata termenul . d p veg ere on daca nu va executa obligatiile ce ii
facut daca mai intai s-ar fi dispus anularea liberarii conditionate ). <;:!i A . UI e supraveghere (art. 99 alin 2 C p) ,
Y m cazul hberarii din ex . .: · ··
conditiilor legale de catre d ecutarea detentmnu pe viata fodeplinirea
§ 6. Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata doar o vocatie acordarea con amnat nu creeaz-
1·b - . . , . a pen
tru
aceasta un drept CI.
' ' I eraru fond r c I · '
trebuie sii-§i formeze convin _ asa a a aprecierea instantei care
816. Notiune ~i conditii de acordare. Acelea§i ratiuni care au condus la gerea ca reeducarea cond tul . , ,
poate reintegra in societate. amna m s-a realizat §i se
instituirea liberarii conditionate din executarea pedepsei inchisorii se regasesc §i
in cazul liberarii conditionate din executarea detentiunii pe viata. Prin 817. Termenul de supraveghere i . - ..
reglementarea liberarii conditionate §i in cazul celei mai aspre pedepse s-au cxccutarca pcdcpsci dctcntiunii . C . n cazul hberaru conditionate, din
urmarit stimularea condamnatilor la receptivitate in respectarea regimului de lege este 10 ani §i se calc~leazap;e ~~a; :c~cn~l .?e sup_r~veghere prcvazut de
executare a pedepsei, oferirea unei raze de speranta ca din pedeapsa detentiunii C.p.). a a I eraru cond1t10nate (art. 99 alin. 3
pe viata se poate obtine liberarea conditionata.
Acordarea liberarii conditionate este posibila §i in cazul condamnatilor la . 8 I 8. Masuri de supraveghere i obr .. A •

detentiune pe viata daca sunt indeplinite conditiile (art. 99 alin. 1 C.p.): t10nat, din executarea pedepsei detenf ~.. ig_at~1.A In cazul hberatului condi-
1) eel condamnat trebuie sa fi executat efectiv 20 de ani de detentiune; conditia ca restul de pedeapsa - ,mnu pe viata mtotdeauna va fi llldeplinita
in calculul duratei de 20 de ani de detentiune efectiv executata vor fi putin 2 ani. A~adar, pe durata ::::nn~e~e;utat de la data liberarii sa fie de eel
avute in vedere §i zilele considerate ca executate ca urmare a conditiilor natul liberat conditionat trebuie sa resp:~: e s~pr~ve~her~ de IO ani, condam-
improprii de detentie, fiind §i in acest caz aplicabile dispozitiile art. 55 1 (recurs ~.i liberatul conditionat din executarea e ace ea~I mas7:rz ~e supraveghere, ca
compensatoriu) din Legea nr. 254/2013 la care ne-am referit in prezentarea hberatului conditionat d1·n execut d ped~ps~I cu mchisoarea. Tot astfel
liberarii conditionate din executarea pedepsei inchisorii. , area etentmnu · c A'
executarea uneia sau a mai mult bt· .. , pe VIa,a 11 poate fi impusa
2) eel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii · or O zgatzz de supraveahere d · t
po t fiI Impuse liberatului conditionat d' , o . m re cele ce ii
pedepsei; 1. b 'l • , m executarea pedepseI Ain h. ..
ap IC': I e dispozitiile art. 101 C.p. c Isom. Sunt
3) eel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hota-
In ceea ce prive~te supravegherea co d .
rarea de condamnare, afara de cazul cand dovede§te ca nu a avut nicio supraveghere de 10 ani recu . . ~- amnatulm pe durata termenului de
posibilitate sa le indeplineasca;
obligatiilor pe durata sdp;aveg:riI ~:::b:pl~ti:taeba.lded~odi~~~lre sau incetare a
4) ins tanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat §i se C.p. I e 1spozit11 e art. 102 ~i 103
poate reintegra in societate.
in cazul liberarii conditionate, din executarea detentiunii pe viata nu a mai
. - 819. Efectele liberarii conditionate din executarea d . . ..
fost prevazuta vreo conditie cu privire la regimul de executare a pedepsei in viata sunt acelea~i cu cele ale liber- .. d" A ~e e?.seI detentmnu pe
care sa se afle condamnatul la solicitarea liberarii conditionate. A vand in vedere Efectul d fi . . . aru m executarea mchisoru.
e Imtiv al hberarii cond"f t d.
gravitatea pedepsei, un astfel de condamnat se afla in regimul de executare eel viata se produce la implinirea termenul I:I~na e m executarea detentiunii pe
mai sever. indeplinite conditiile prevazute de art 1;~ Ce su(pr~vegher~ de IO ani daca sunt
Conditia privind buna conduita pe toata durata executarii pedepsei de · .p. aratate mm sus).
pana atunci este separata de cea a convingerii instantei ca persoana condamnata 820. Revocarea ~i anularea liberar.. d" . A

s-a indreptat, dar este mai greu de imaginat ca fara o conduita buna din partea pe viata. Prevederile referitoare la caz _u con 1t10nate I~ cazul detentiunii
condamnatului instanta sa aiba totu§i convingerea ca persoana condamnata s-a cazul liberarii conditionate din executar unle de re_v~car~ §I__ anulare aratate in
indreptat §i sa poata fi liberata conditionat. in cazul liberarii conditionate d. ea pedepseI mch~soru sunt aplicabile ~i
Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea Indiferent de cauza de r~vocare om· dexecutalrea pedepseI detentiunii pe viata
d n e anu are ca va avea lo ' ·
liberarii conditionate §i atentionarea condamnatului asupra conduitei sale
viitoare §i a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau
fi
pe epse sau nu, pedeapsa care se va executa va numai detent~ o conto~ire de
,mnea pe viata
, .

524
525

J
 § 7. Calculul pedepselor
821. Nofiune. Strans legata de individualizarea pedepselor este institutia
calculului pedepselor, a determinarii duratei acestora. in Codul penal (art. 59,
art. 71-73, dar ~i art. 186 C.p.) au fost inscrise dispozitii care dau raspuns
problemelor ce se pun in legatura cu: calcularea pedepsei pe unitati de timp
(ani, luni, zile ), calculul pedepsei in caz de comutare sau inlocuire, deducerea
retinerii ~i arestarii preventive din durata pedepsei pronuntate, deducerea
privatiunii de libertate executata in afara tarii.
822. Calculul pedepsei in caz de comutare sau inlocuire. Prin dispo-
zitiile art. 59 C.p. s-a prevazut ca, in cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei
detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, perioada de detentiune executata se
considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii.
823. Durata executarii pedepsei inchisorii. Potrivit art. 71 C.p., durata
executarii inchisorii se socote~te din ziua in care condamnatul incepe sa execute
pedeapsa ~i pana in ziua in care inceteaza sa o execute. Sunt incluse in durata
executarii atat ziua in care incepe sa fie executata pedeapsa inchisorii, cat ~i
ziua in care executarea inceteaza (art. 71 alin. 2 C.p.).
Luna ~i anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare
datei de la care au inceput sa curga (art. 186 alin. 1 C.p.). in durata executarii
pedepsei intra atat timpul cat condamnatul a executat efectiv pedeapsa, cat ~i
timpul in care s-a aflat in spital, cu exceptia cazului in care condamnatul ~i-a
provocat in mod voit boala ~i aceasta imprejurare se constata in timpul
executarii pedepsei (art. 71 alin. 3 C.p.). Deci, cand condamnatul ~i-a provocat
voit boala pentru a se sustrage de la executarea pedepsei, timpul de spitalizare
nu se considera in durata executarii pedepsei ~i aceasta se va prelungi cu durata
spitalizarii.
in ceea ce privqte calculul timpului raportat la limitele de pedeapsa
atunci cand aceste nu sunt divizibile cu fractia de majorare, sunt aplicabile
dispozitiile art. 186 alin. 2 ~i 3 C.p.:
(2) Daca Zimita de pedeapsa este exprimata fntr-un termen pe Zuni care
nu este divizibil cu fracfia de majorare sau reducere ce ar urma sa se apZice,
fractia se va aplica asupra termenuZui transformat fn ziZe, dupa care durata
obfinuta se transforma fn Zuni. in acest caz, Zuna se socote§te de 30 de zile §i se
iau fn caZcuZ doar ziZeZe fntregi rezuZtate din apZicarea fracfiei.
(3) in cazuZ Zimitelor de pedeapsa exprimate fn ani se apZica fn mod
corespunzator dispozifiile aZin. (2), transformareafacandu-se fntre ani §i Zuni.
824. Computarea duratei masurilor preventive privatiYe de libertate.
Prin dispozitiile art. 72 alin. 1 C.p. s-au dat rezolvari situatiilor in care con-
526
?a;n1a~l a fost supus unei masuri preventive privative de libertate pentru
m ractm~ea ce a atras condamnarea ori pentru alta infractiune concurenta
st
~ fel, timpul cat p_ersoana a fost suspusa unei masuri preve~tive privative d~
hbe1:a5e se_ scade dm dura~a pedepsei inchisorii pronuntate pentru infractiunea
~omisa. ~c~derea s_e face ~1 atunci cand condamnatul a fost urmarit sau judecat,
m .acela~i timp on m mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente
ch!ar ?aca a fos_t cond~mn~t pentru o alta fapta care a dete~inat dispunere~
masurn preventive. Masunle preventive privative de libertate prevazute in
Codul ?e_ procedura penala sunt: retinerea, arestul la domiciliu ~i arestarea
prcventiva.
. Perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative
~e _hbertateA se scade ~i in caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin
mlaturarea
•· m Atot sau in parte a zilelor-amenda (art. 72 ali'n • 2 c ...
p) IAn cazu
11 1
ame~~ car~ msote~te _pedeapsa inchisorii (daca prin infractiune savar~ita s-a
urmant obtmerea
, unm folos patrimonial - art . 62 c .p .) penoa · da A m care
persoa?a a fost supusa. unei masuri preventive privative de libertate se scade
doar dm durata pedepse1 inchisorii (art. 72 alin. 3 C.p.).
. 8_2_?· Computarea privafiunii de libertate executata in afara tarii. Prin
1 0 1
d s_?. : tule art: 7~ C-?. s-a prevazut ca privatiunea de libertate s~ferita in
st
ramat~te (ap~ic~ta p~m:r-~ pedeapsa sau dispusa printr-o masura preventiva)
pentru mfr~ct1_u~_Ile savar~1te, care se judeca ~i dupa legea penala romana
conform p~mc1p11lor teritorialitafii, personalitafii, realitafii sau universalitatii
se s~ade dm durata pedepsei aplicate pentru aceea~i infractiune de instant;le
romane. La fel se va proceda ~i daca pedeapsa executata in afara tarii ~ste
amenda. '
. ~ent~ a avea loc computarea privatiunii de libertate executate in afara
te~1tonulm tarii m~i intai trebuie ca hotararile de condamnare straine sau actele
pnn _c~~e s-a~ d1spus masurile preventive privative de liberate de catre
autontat1le_strame sa fie recunoscute potrivit legii penale.
_ Solut~a adoptata de legiuitorul roman inlatura posibilitatea ca infractorul
sa fie sanct10nat de doua ori pentru aceea~i fapta.
527

CAPITOLUL II
.., ..
inlaturarea executarii pedepsei
~i a consecintelor condamnar11
Secfiunea I
iNLATURAREA EXECUTARII PEDEPSEI
reliminarii despre cauzele care inlatura executarea pedepsei
§ 1. P
826. Indeplinirea functiilor ~i r~ali~ar~a ~copului pede~sei are loc nu
numai prin stabilirea ~i aplicarea aceste1a, c1 ~1 pr~n ex:cutarea :1. . d -
In adevar, prin executarea pedepsei se re~h~e~za con~~ange~ea ?1 ree_ u
rea infractorului se realizeaza prevenirea savar~1m de _no1 mfractmm de _catre
~~te persoane (pr;ventiunea generala), cat ~i de catre mfractor (preventmnea
speci~!{~ executarea pedepsei, functia de aparare sociala a dreptului penal
capata eficienta deplina. . t fi
Realitat~a sociala ofera situatii in care pedepsele _ap~1cate nu po fi1 e~ecu-
tate fie entru ca eel condamnat a reu~it sa se sustraga ? ~u ~ putut _1 pnns o
perioadi indelungata, fie pentru ca puterea de stat aprecrnza ca n~ mai este ne-
d · · rtand pe condamnat de executarea e1.
cesar~:::~u::::t~; a~~:;~~ i;ituatii ce se pot ivi in realitate~ socia~a, legi~it~rul
a instituit d~ua cauze care inlatura executarea pedepsei: grat1erea ~1 prescnptrn.
§ 2. Gratierea
827. Notiune. Gratierea este o masura ~e cl~menta ~e cons_ta i~ ~inlatura:
rea, in totul sau in parte, a executarii pedepse1 ~phcate d: mstanta on
tarea acesteia in una mai u~oara - ~e_prev~de__ir art. 1 dm Legea nr.
~~i/~~;2
privind gratierea ~i procedura acordam grat1em . . 1 R ~ . . ( rt 94
Grati;rea poate fi acordata individual d: P~e~edmte e _omamei a · d
lit. d di~ Constitutia Romaniei) ~i c?nsta m iertarea unm condamnat e
executarea in total ori in parte a pedepse1. . _ - t
Gratierea poate fi acordata ~i colectiv, prin lege orgamca de catre Par1amen
( art. 73 alin. 3 lit. i din Constitutie).
1 Republicata in M. Of. nr. 287 din 18 aprilie 2014.
528
Grajierea se acorda ~i produce efecte in personam, dar poate fi acordata ~i
in rem condamnatilor pentru anumite infractiuni sau la pedepse de o anumita
gravitate.
Gratierea ca institutie este reglementata in art. 160 C.p. ~i in Legea
nr. 546/2002 privind gratierea ~i procedura gratierii .
828. Felurile gratierii. In functie de anumite criterii ce privesc persoanele
carora li se acorda gratierea, conditiile in care se acorda gratierea, intinderea
efectelor gratierii, in doctrina penala se <listing mai multe modalitati ale acesteia.
829. Gratierea individuala ~i gratierea colectiva. Dupa modul de acor-
dare in raport cu persoanele carora li se acorda, se <listing: grafierea individuala
~i grafierea colectiva 1•
830. Gratierea individuala este acordata de regula la cererea celui con-
damnat. Ea poate fi acordata ~i din oficiu. Gratierea individuala se cere ~i poate
fi acordata numai dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Potrivit dispozitiilor din Legea nr. 546/2002 privind gratierea ~i procedura
acordarii gratierii, gratierea individuala se acorda din oficiu sau la cerere atat
persoanelor fizice, cat ~i persoanelor juridice condamnate. Cererea de gratierea
individuala poate fi facuta fn cazul persoanei fizice condamnate, de persoana
condamnata, de aparatorul ori reprezentantul legal al acesteia, de sotul per-
soanei condamnate, ascendenti, descendenti, frati, surori ori de copii acestora,
precurn ~i de acelea~i rude ale sotului persoanei condamnate. in cazul persoanei
juridice condamnate cererea de gratiere poate fi facuta de reprezentantul legal
sau avocatul acesteia.
Cererea de gratiere contine obligatoriu datele de identificare ale persoanei
condamnate ~i pedeapsa pentru care se solicita gratierea.
Pentru a decide asupra gratierii, Pre~edintele Romaniei poate solicita,
atunci cand apreciaza necesar, avize de la Ministerul Justitiei care trebuie sa le
inainteze in termen de 30 de zile de la data solicitarii, precum ~i informatii
privind persoana condamnata de la alte autoritati: administratia publica locala,
conducatorul locului de detinere, organele judecatore~ti, parchete, organe de
politie, comandantul unitatii pentru condamnatii militari (art. 6 alin. 2 din
Legea nr. 546/2002).
In cazul persoanei juridice, Pre~edintele Romaniei, pentru a acorda gra-
tierea, poate solicita atunci cand apreciaza necesar, informatii de la Registrul
comertului, de la autoritatile cu atributii de control in domeniul fiscal ~i vamal,
de la organul care a autorizat infiintarea persoanei juridice sau care a inregistrat
1
Ase vedea ~i: C. Bulai, Grafierea condifionata Ji liberarea conditionata, in R.D.P.
nr. 2/1994, pp. 135-140; losif Ionescu, Grafiere conditionata, totalizare sau contopire, in
R.D.P. nr. 2/1994, pp. 141-144.
529
 . .d. - de la organe ale administratiei publice locale, de la orice alta
per~oa~a Jun _ic_a, · · e ea nr 546/2002).
inst1tut1e pubhca (art. 6 al~n. 3 dm L g bl: - A Monitorul Oficial Pre~edintele
Prin decretul de grat1ere, care se pu ica ~n - . ~
Romaniei decide gratierea ~i modalitatea acesteia - total~ sau paqiala.
Gratierea individuala se acorda pentru una sau ma1 multe p:depse ..
Gratierea individuala, in cazul persoanei fizice,_ se _acorda _numai p~nt:11
d sel~ rincipale sau pentru masurile educative pnvat1ve de hbe~ate, iar m
~:~i pers!anei juridice pot fi gratiate atat_?ed~a?~a_principala: ~at_~~ pedepsele
complementare ale dizolvarii ~i suspendam act1v1tatn persoane1 Jur1d1ce. - de timp 1n care beneficiarul gratierii conditionate este obligat sa nu mai comita
Nu pot fi gratiate individual pedepsele deja executate, _Pedepsele a caror
executare nu a in~eput din cauza sustragerii condamnatulm de la executare,
ede sele ronuntate cu suspendarea executarii sub supraveghere, p~depse~e
~om:leme!are ~i 'pedepsele accesorii aplicate persoanei fizice ( art. 9 alm. 3 dm
Legea nr. 546/2002). .. . . . - ·1
Gratierea individuala nu are efecte asupra laturn civ1le ~~ asupra ~asur1 or
' A - 1- (art 9 alm 5 dm Legea
administrative pronuntate mtr-o cauza pena a . .
nr 546/2002). 3 r
2 d. L ea
. Decretul de gratiere individuala nu poate fi revocat (~rt. a m. m di:;ele
nr. 546/2002), astfel ca, odata acordata clementa, dec1dentul - Pre~e
Romaniei - nu mai poate sa o retraga. . . . d
A
Gratierea individuala poate fi refuzata de catre beneficia:111 e1 atunc1 can
cererea d.~ gratiere a fost facuta de o alta persoan~, dar aceasta ~~~~;i~~; n;r::
a lica in cazul condamnatului minor (art. 11 dm Legea nr. . .
pt ondamnat minor" legea are in vedere varsta condamnat:ulm 1~ data
::o;::: ;~atierii, ~i nu faptul ca ac~sta a r_aspuns ca minor intrucat i~fr;::~:::
a fost savar~ita in timpul minoritatn. Daca eel condamnat pentru ~ ~~ '. . .
savar~ita in timpul minoritatii a devenit major la momentul acordam grat1em,
acesta poate refuza gratierea.
831. Gratierea colectiva este acord~ta unui numar nedeterminat_ de per-
soane ~i prive~te pedepse determinate prm natura lor, cuantu~ul ?r~ d~~at~
acestora, aplicate ori care urmeaza sa_ fie aplicate pentru anum1te m ac,rnn
savar~ite anterior adoptarii legii de grat1ere. fi - . . 1- ori
Gratierea colectiva poate fi totala sau paqiala, poate 1 pura ~1 s1~p a 14
condition~ta. Gratierea colectiva poate consta ~i in comutarea pedepse1 (art.
alin. 3din Legea nr. 546/2002).
832. Gratierea neconditionata ~i gratierea con~itionata. Du~~ crit:riu~
acordata, se <listing: grafzerea necondzfwnata ~1
conditiilor in care este
grafierea condifionata.
530
833. Gratierea este necondifionata, sau pura ~i simpla, cand se acorda
fara a impune in viitor beneficiarului ei anumite obligatii. Gratierea individuala
se acorda neconditionat (art. 17 din Legea nr. 546/2002).
834. Gratierea este condifionata cand la acordarea ei este impusa
conditia ca eel condamnat sa nu mai comita o noua infractiune pe o anumita
perioada de timp. Nerespectarea acestei conditii atrage revocarea gratierii, iar
sanctiunea consta in executarea pedepsei neexecutate ca urmare a gratierii, cat
~i a pedepsei aplicate pentru noua infractiune care nu se contopesc 1 • Perioada
o noua infractiune se nume~te termen de definitivare al gratierii sau termen
condifie.
In literatura juridica s-a apreciat corect ca gratierea conditionata apare ca
o forma a suspendarii executarii pedepsei cand executarea nu a inceput pana la
adoptarea actului de gratiere ~i o forma a liberarii conditionate cand executarea
I,
a inceput, iar gratierea inlatura executarea restului de pedeapsa neexecutata,
I
deoarece in intervalul de timp prevazut in actul de gratiere beneficiarul ei este
tinut sa aiba o conduita buna, sa nu mai savar~easca infraqiuni.
Atat in cazul gratierii neconditionate, cat ~i in cazul gratierii conditionate,
in actul de acordare al acesteia pot fi prevazute anumite conditii cu privire la
natura pedepsei, durata condamnarii, persoana condamnatului (de ex.: varsta -
batrani, minori; lipsa antecedentelor penale; femeie care a nascut un numar de
copii; condamnatul sa nu se fi sustras de la executare etc.), care, fiind comune
ambelor modalitati, nu constituie, a~adar, criterii de diferentiere intre gratierea
neconditionata ~i gratierea conditionata.
83 5. Gratierea totala, gratierea partiala, comutare. Dupa criteriul in-
tinderii efectelor ce le are in raport cu pedeapsa, gratierea poate fi: totala, par-
fiala ori comutare.
836. Gratierea este totala cand prive~te intreaga pedeapsa aplicata.
Gratierea totala se mai nume~te ~i remitere de pedeapsa deoarece prive~te ier-
tarea de executare a intregii pedepse aplicate. A~adar, gratierea este totala cand
prive~te intreaga pedeapsa aplicata condamnatului chiar daca beneficiul ei este
doar paqial pentru condamnat, fiindca pana la incidenta actului de gratiere
acesta executase o parte din pedeapsa.
83 7. Gratierea este partiala cand prin actul de clementa este inlaturata
executarea doar a unei paqi din pedeapsa exprimata printr-o fractie (de ex., 1/3,
1/2) din pedeapsa aplicata. Gratierea paqiala mai este denumita ~i reducere de
pedeapsa.
1
Gratierea colectiva poate fi acordata ~i conditionat (art. 17 din Legea nr. 546/2002).
531
 Pentru infractiunile continue, continuate, de obicei, incidenta actului de
838. Comutarea este forma gratierii ce consta in_inlo~uirea ye(:epse~ gratiere presupune epuizarea acestora mai inainte de data adoptarii legii de
. - d psa de alta natura, mai u~oara e ex.·
aplicate de instanta de Judecata cu O pe Aela ·t- Ainchisoarea) ori inchisoarea gratiere deoarece, dupa cum se ~tie, in cazul formelor de unitate infractionala
. pe viata este m ocm a cu ..
pe d eapsa cu det entmnea , . d in cazul comutam acestea se considera savar~ite in momentul comiterii ultimului act de executare
este inlocuita cu a~enda. Prin legea d: ~r:rere ;~i:i::v:o~i pedepse. De ex., ori al producerii ultimului rezultat. In cazul infractiunilor progresive, data
felul in care se realizeaza aceast_a a:atan u-s~ fr t· de se comuta in savar~irii actiunii sau inactiunii trebuie sa fie anterioara legii de gratiere, chiar
pedeapsa detentiunii pe vrn_,a· t- ap hcata pentru m ac ,mnea ·· ·
daca producerea rezultatului definitiv este ulterioara acestei date. Desigur
pedeapsa inchisorii de 10 am. .. _ _ A rt l 4 alin 3 din Legea pentru incidenta gratierii mai trebuie, printre altele, ca pedeapsa stabilita pentru
Gratierea sub forma comutarn este prevazuta m a . . infractiunca savar~ita (raportata la ultimul rezultat) sa se incadreze in conditiile
nr. 546/2002 la capitolul gratierii colective. de gravitate prevazute in legea de gratiere.
. d. ·cl rt 160 C p sunt prevazute In cazul gratierii conditionate, pedeapsa se considera stinsa tot de la data
839. Efectele gratierii. Pnn 1spoz1,11 e a . . : 1· ·t 1 A1n care
.' d 1 . cipale precum ~1 1m1 e e adoptarii actului de gratiere daca bineinteles in termenul de definitivare, benefi-
efectele gratierii cu priv1re la pe epse e prm .: . •
gratierea pr~duce efectele asupra celorlalte categorn de sanctmm. ciarul nu savar~e~te o noua infraqiune (cu forma de vinovatie aratata in legea
de gratiere - de regula intentia) care conduce la revocarea gratierii conditionate.
· · 1 Prin gratiere exe-
840 Efectele gratierii asupra pedepselor pnncipa e. ' t ta Gratierea nu are cum sa produca efecte asupra pedepselor pentru care s-a
· ' A 1-tu ta in totul in parte sau comu a , dispus amanarea aplicarii pedepsei deoarece gratierea are ca efect inlaturarea
cutarea pedepselor principale este m a ra ,
-
dupa caz .1 executarii pedepsei, iar in cazul amanarii aplicarii pedepsei, pedeapsa este doar
. . • 1 ea nu inlatura condam-
Gratierea inlatura executa:,e~- pedepse1 yr~nc::e:, sa gratiata are acelea~i stabilita, nefiind aplicata ~i pusa in executare (pedeapsa nu este executabila).
narea ~i consecintele condarnnarn, aS tfel c~ p
efecte ca o pedeapsa executata (este antece ent pen~ '. p .)
f
rodu'ce interdictii in-
, ' 841. Efectele gratierii asupra pedepsei a carei aplicare a fost
._. _ . £ rimul termen al rec1d1ve1 .
capac1tat1, decaden, poate o~a ?. •d - executata, cand este amanata. Gratierea nu are efecte asupra pedepselor pentru care s-a dispus
De la data acordari~ grat1em, pedeapsa se co;s1 ;ra ei ~i de la acest mo- amanarea aplicarii pedepsei deoarece gratierea are ca efect inlaturarea
totala ori de~i paytiala pnve!te restul de exectat at P::~~terzicerii unor drep-
ment incepe sa fie executata pedeapsa comp_ e1?.-en ara t rmenul de reabilitare.
executarii pedepsei, iar in cazul amanarii aplicarii pedepsei, pedeapsa este doar
stabilita, nefiind aplicata ~i pusa in executare (pedeapsa nu este executabila) .
.( . n c p ) De la. data grat1ern
tun art. 68 a1m. 1 1 • c · · · '
curge e
r .
c ntru O infractmne, .
~1 Gratierea va putea avea efect asupra acestor pedepse daca acestea ar deveni
Gratierea colectiva are ca ob1ect pedea~salap il~t~t~ petermediare o;i pentru executabile in urma revocarii ori anularii masurii amanarii aplicarii pedepsei.
, l - . concurs a une1 p ura I a I m
nu pedeapsa rezu tanta a unm ' •t ' ste ci·denta gratierea
m·
d" tr pedepse1e contop1 e, e , ' 842. Efectele gratierii asupra pedepsei a carei executare a fost sus-
recidiva. Daca pentru une1e m _e . _ a ramas O singura pedeapsa din
aceasta va fi scoa~a din contop1re,. ia: d:c: inlaturat ~i sporul ce fusese aplicat pendata sub supraveghere. Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a caror
pedeapsa rezultanta care nu este grati~ta, ~ . A - (art 14 din Legea executare este suspendata sub supraveghere, fn afara de cazul fn care se
in considerarea pluralitatii de infractmm exiStente m cauza · dispune altfel prin actul de grafiere (art. 160 alin. 4 C.p.).
nr. 546/2002). d · fr f ni vizeaza numa1 Prin dispozitiile art. 9 din Legea nr. 546/2002 s-a prevazut, printre altele,
Gratierea individuala in caz de concurs e m ac,m ca ,,nu pot fl grafiate (. ..) condamnarile cu suspendarea executarii pedepsei
pedeapsa 'rezultanta •
2

Cand gratierea are ca obiect pedeapsa ce

fractiune savar~ita, desigur, inainte de adopta~~a ac m
urrn:~~
- se aplica pentru o in-
:e gratiere ea produce
' '
( ..)", dar aceasta prevedere se refera doar la gratierea individuala.
Dupa cum am aratat, prin legea de gratiere (gratiere colectiva - s.n.) se
poate prevedea ca aceasta va avea efect ~i asupra pedepselor a caror executare a
efe~te de la data ramanerii definitive a hotararn de condarnnare. fost suspendata sub supraveghere. In acest caz nu poate fi vorba decat despre o
gratiere postcondamnatorie. In cazul gratierii antecondamnatorii deoarece
1 A se vedea Ille Pascu, loan Floander, Procedura ~i efectele grafierii, in R.D.P. pedeapsa nu este executabila, instanta nu poate dispune individualizarea
nr. 3120q5, pp. 43-46. d X (l0) din 24 octombrie 2()(.)5 a LC.CJ., sectiile executarii acesteia.
2 In acest sens, a se vedea • nr.
unite, in R.D. nr. 5/2006, pp. 224-226.
533
532
 Excluderea, in principiu, de la gratiere a pedepselor a caror executare este
suspendata i§i gase§te justificare mai cu seama in cazul gratierii conditionate
eS te savar§ita dupa implinirea term 1 · d d
dar in cur 1 t .
••
enu m e efimtivare a gratierii conditionate
{I
su ermenu1m de supraveghere I d~ •• · ' '
cand, pe de o parte, condamnatul s-ar afla sub supraveghere pe durata terme- efectul gratie ·· · - a suspen am se va produce mai intai
nului de supraveghere, iar, pe de alta parte, s-ar afla in cursul termenului de , n~, iar ~asura suspendarii ramane fara obiect.
definitivare a gratierii conditionate. Intrucat la implinirea termenelor (de supra- execu!:::r:ej~:t ~::~e!:;;:r!u~econdifionhate asupra unei pedepse a care1
veghere ori de definitivare) efectul celor doua institutii este practic acela§i, d . . ~ supraveg ere va avea ca efect inlaturar
pe epsei, iar masura suspendarii va ramane rara obiect. ea
suprapunerea unei gratieri conditionate peste o pedeapsa a carei executare este
suspendata ar parea redundanta. 843. Efectele gratierii asupra d
Codul penal permite, prin exceptie, adoptarea unei legi de gratiere chiar §i Prin dispozitiile art. 160 alin 2 C pe epse1~r com-plem~ntare §i accesorii.
conditionata cu privire la o pedeapsa a carei executare a fost suspendata sub asupra pedepselor · .p. s:a prevazut ca grat1erea nu are efecte
1
supraveghere. actul de gratiere ;;e~!aem;ntare, af~a de ~caz~l cand se dispune altfel prin
In cazul gratierii condifionate, deoarece efectele ambelor masuri de referiri cu p;ivir~ Ia pedeps~1::upun~ ca daca pnn legea de gratiere nu se fac
individualizare sunt conditionate de conduita condamnatului intr-un anumit deoarece gratierea nu le-a inlatu~a7p ementare, acestea urmeaza sa fie executate
termen, vor trebui observate momentele de inceput ale acestora §i momentul de
ele nup:ed:~:e::e::~:~orii urmeaza soarta pedepsei principale §i prin urmare nici
implinire.
Daca atat in termenul de supraveghere al suspendarii, cat §i in termenul de In ceea ce prive§te gratierea individuala in art 9 al. 3 d. L
definitivare al gratierii conditionate condamnatul savar§e§te o noua infractiune nr. 546/2002 s-a ~ ~ A ' m. •m egea
aceasta poate atrage atat revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supra- ed 1 prevazut_ ca m cazul persoanei fizice nu pot fi gratiate
p epse ~ ~o~plementare §I cele accesorii, iar conform art 9 1· 4 A I,

veghere, cat §i pierderea beneficiului gratierii conditionate. Daca instanta pro- persoane1 Jundice pot fi f t . · a m. , m cazu
nunta revocarea suspendarii ca urmare a savar§irii unei noi infractiuni con- art 139 (d" I gr~,~a ~ ? pedepsele complementare prevazute la
damnatul va executa pedeapsa potrivit dispozitiilor de la recidiva sau pluralitatea pe;soaneij:~d;;:;.a persoane1 Jund1ce) §i art. 140 C.p. (suspendarea activitatii
intermediara (art. 96 alin. 4 §i 5 C.p.). In acest caz, legea de gratiere conditionata
ar trebui si:i prevada, in caz de revocare a gratierii un efect similar. Daca legea de
gratiere conditionata ar prevedea ca pedeapsa pentru infractiunea care a condus la efect 844. Efe~tel~ grafierii asupra masurilor educative. Gratierea nu are
revocarea gratierii nu se contope§te cu pedeapsa gratiata initial, atunci ar aparea s d. asupral masur~Ior educative neprivative de Iibertate in afara de cazul cand
in cazul pluralitatii intermediare 1 o deosebire de tratament penal intre revocarea e ispu:1e a_ tfel prm ~ctul d~ gr~tiere (art. 160 alin. 2 C.p.).
suspendarii §i revocarea gratierii conditionate. A§adar, eel putin in cazul Priva~a~:1!~b=~~;a~ve pn~at1ve de Iibertate pot forma obiect al gratierii.
pluralitatii intermediare (pedeapsa rezultanta se aplica potrivit dispozitiilor de la d . . e m ~azu unor astfel de masuri educative se asemana cu
concursul de infractiuni), condamnatul care a beneficiat atat de suspendarea p~ ep~_el~ pnv:tive de l~bertate aplicate in cazul majorilor §i era firesc ca §i
executarii pedepsei sub supraveghere, cat §i de gratierea conditionata cu privire la illltnor11 __sla podata beneficia de un astfel de act de clementa Exceptarea tuturor
ca egorn or e ~ · d · , ·
aceea§i pedeapsa ar ajunge, in ipoteza analizata, intr-o situatie mai grea decat ·tu t· . h. ~:sur1 e ucative de la beneficiul gratierii ar fi condus Ia o
condamnatul care a beneficiat doar de suspendarea executarii, situatie greu de SI a,1e mec 1tab1Ia fata de minori. '
acceptat.
845 . Efectele
.
g ti ··
ra, em asupra masurilor de siguranta ~i asupra dreptu-
Daca eel condamnat savar§e§te noua infractiune dupa expirarea terme- ii
r or persoane1 vaC t G · ' 'f
nului de supraveghere, se va produce efectul definitiv al suspendarii sub (art. 160 r 3 C ama _e. r~!1er~a nu are efecte asupra masurilor de siguranta
supraveghere (considerarea ca executata a pedepsei), iar gratierea conditionata ~ . lam. ~p.)._Dispoz1t1a dm Codul penal i§i gase§te motivatia in faphll
va ramane fara obiect. In situatia (mai mult teoretica) in care noua infractiune ca pnn uarea masur1lor de ·
. . .
c - '
Siguran,a se urmare§te inlaturarea unei stari de
1
1
p_enco !1
prevemrea saviir§irii de noi infractiuni, ca acestea (masurile de
in cazul recidivei postcondamnatorii, efectele revocarii suspendarii sunt ~1guranta) nu su~t consecinte ale savar§irii de i~fractiuni cum sunt pedepsele §i
asemanatoare cu efectele revocarii gratierii conditionate, adica pede,_apsa pentru noua e aceea nu pot mtra sub incidenta actelor de elem enta I
infractiune se adauga la pedeapsa anterioara, respectiv pedeapsa pentru noua infracfiune , .
nu se contope~te cu pedeapsa grafiata inifial.
I Ase vedea, in acest sens, C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 641.

534
535
 Gratierea nu are efect asupra drepturilor persoanei vatamate (art. 160
alin. 3 C.p.).
846. Efectele gratierilor succesive. Gratierile paqiale succesive inter-
venite in cursul executarii unei pedepse de mai lunga durata au ca efect reduce-
rea succesiva a pedepsei, corespunzator fiecarei gratieri. 0 astfel de solutie
poate fi prevazuta chiar prin actul de acordare a gratierii paqiale. Prin actul de
acordare a gratierii se poate prevedea ~i solutia contrara, ca nu beneficiaza de
gratiere condamnatii carora li s-a mai redus pedeapsa ca urmare a unei gratieri
anterioare ori ca vor beneficia de dispozitiile de gratiere mai favorabile.
§ 3. Prescriptia executarii pedepsei
84 7. N otiune. Prescriptia executarii pedepsei este o cauza care inlatura
executarea pedepsei. Prescriptia consta in stingerea foqei executive a unei hota-
rari de condamnare ca urmare a trecerii timpului. Prin prescriptie se stinge
dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate ~i se stinge ~i obligatia
condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat 1.
Ca ~i prescriptia raspunderii penale, prescriptia executarii pedepsei W
gase~te justificarea in anihilarea eficientei pedepsei aplicate daca nu a fost
executata o perioada de timp.
in adevar, atat preventiunea generala, cat ~i preventiunea speciala nu se
mai realizeaza, deoarece fapta ~i pedeapsa aplicata au putut fi uitate prin
trecerea timpului, iar faptuitorul, in tot acest interval, fiind sub amenintarea
executarii pedepsei, s-a putut indrepta.
Prin reglementarea prescriptiei executarii pedepsei se confera cadrul legal
de rezolvare a ipotezelor in care executarea pedepsei nu a putut fi realizata
intr-o perioada de timp, instituindu-se o cauza de stingere a executarii pedepsei.
848. Imprescriptibilitatea executarii pedepsei pentru unele infrac-
tiuni deosebit de grave. Gravitatea deosebita a infractiunilor contra pacii ~i
omenirii, precum ~i a infractiunii de omor sau infractiunilor intentionate care au
avut ca urmare moartea victimei a determinat legiuitorul penal roman sa
prevada nu numai imprescriptibilitatea raspunderii penale, ci ~i imprescrip-
tibilitatea executarii pedepselor principale pronuntate pentru aceste infractiuni.
. Conform art. 161 alin. 2 C.p., prescriptia nu inlatura executarea pedep-
selor principale aplicate in cazul: infracfiunilor de genocid, contra umanitafii ,Ji
de. razboi2, indiferent de data la care au Jost comise; infracfiunilor prevazute la
1
V. Dongoroz, in Dongoroz II, p. 366.
2 Publicatii in M. Of. nr. 180 din 20 martie 2012.
Infractiunile previizute in Titlul XII din Partea specialii.., ·a Codului penal
(art. 438-445).
536
art. l 88 (omor) ,Ji art. 189 (omor calificat) ,Ji al infractiunilor intentionate
urmate de moartea victimei. ' '
c . De~i leg~a nu le enumera expres (prin indicarea numarului de articol),
O~Sideram ca ~s:e, . de ~semen_ea, imprescriptibila executarea pedepselor
aph~ate ~en_tru savar~1rea ~I altor mfractiuni ce includ in continutul lor actiuni
sau mactmm ce cons!ituie ~nfractiuni intentionate contra vietii,' cum ar fi, de, ex.,
atentatul care pune m pencol securitatea nationala
, (art . 401 c .p) · fr ac t·mm·
., m
contra persoanelor care se b~cu_ra protec~ie intemationala (art. 408 alin. 1 c:p.).
A~adar, pedepsele pnnc1pale aphcate pentru aceste infractiuni foarte
grav~ ~ot fi puse in executare indiferent cat timp a trecut de la data ram
d aneru
A • •
~
d efim1 t1ve a h otararu
A ..
e condamnare.
A ~ P~in dispozitiile alin. 3 ale art. 161 C.p. s-a prevazut ca ,,prescriptia nu
znlat~ra exe~utarea pedepselor principale nici fn cazul bifracfiunilor pre~azute
la a:zn. (2!
lzt. b) pentru care, ~a ~ata intrarii fn vigoare a acestei dispozifii, nu
s-a zmplznzt termenul de prescrzpfze a executarii".
. Aceste _dispozitii, preluate di~ Codul penal din 1969, astfel cum a fost
:11odi~cat pnn Legea m. 27/2012 , au pus problema constitutionalitatii lor
mtrucat ~reva? .. retroactivitatea unei legi mai aspre. Pronunt.lndu-se ~supr~
acest~r d~spoz~tu (pe ~an~ erau prevazute in art. 125 alin. 3 C.p. 1969), Curtea
~onstitu~10~a!~ a dec1s ca ~I~. sunt constitutionale. S-a plecat de la ipoteza ca
~mp_rescr~ptib1htatea_ executaru pedepsei principale in dispozitiile aratate este
JUS~I~cata de preemmenta dreptului la viata. S-a aratat ca ,Jntr-o atare situatie,
legz~ztorul _a _a~u: de ales fntre principiul securitafii raporturilor Juridic; ,Ji
e~~ztatea J~rzdzca,_ ~mbele componente fundamentale ale statului de drept.
Fzznd sa~cz~a ~egzuztorului sci decida carui principiu fi acorda prevalenta,
acesta, !ara ~ z~terveni arbitrar ,Ji finand seama de valoarea primordial6 a
dreptuluz l~ vzafa ~ons~crat de art. 22 alin. 1 din Constitufia Romaniei, a optat
f!entru_ aplzcarea zmedzata a dispozifiilor din materia prescripfiei, mai severe
znclusri: ?entru infracfiunile comise anterior, pentru care termenul d;
prescrzpfze a executarii pedepsei nus-a fmplinit fnca" 2 •
. .. 849 • Termenele de p~~scriptie pentru persoanele fuice. Prin dispo-
~1t11le a~. 162 C.p. sunt sta?1hte termenele de prescriptie a executarii pedepsei
m funct1e de durata pedepse1 ce urmeaza a fi executata dupa cum urmeaza:
a) P_e~eapsa fnchisorii mai mare de 15 ani, precum ~i detenfiunea pe viata
se prescnu m 20 de ani; '
1
D ..
2
. . .. ecizrn C.C.R. nr. 511/2013 referitoare la excep/ia de neconstitutionalitate a
dzspozz/zzlor art. 125 a/in. 3 C.p. 1969, publicata in M. Of. nr. 75 din 30 ianuari~ 2014.
537
 b) pedeapsa fnchisorii mai mica de 15 ani se prescrie intr-un_ term:n de ~
ani la care se adauga durata pedepsei inchisorii fara ca termenul sa depa~easca
15 ani; . a II-a C.p.).
c) pedeapsa amenzii se prescrie in termen de 3 am. . _
Durata termenelor de prescriptie a executarii pedepse1 se calculeaza de la
ramanerea definitiva a hotararii de condamnare (art. 1~~ alin. 2 ~.p.). _ ..
in cazul revocarii sau anularii amanarii aplicam pedepse1, suspendam
executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate, termenul de
prescriptie incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare sau anulare
a ramas definitiva. . .. . Executarea pedepselor complementre aplicate persoanei juridice se
in cazul revocarii liberarii conditionate, in cond1tnle art. 104 alm. 1 C.p.,
termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand hotara~ea de revocare
a ramas definitiva ~i se calculeaza in raport cu restul de pede~psa_ ~eexecutat.
in cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inc~1sorn, te~~1:ul_ de
prescriptie curge de la data cand hota~~rea _de ~~locuire a ramas defimtzva ~1 se
calculeaza in raport cu durata pedepse1 mch1som. . . _
Termenul de prescriptie se calculeaza in funct1e de pedeapsa ~phca~a
pentru O singura infractiune ori p~dea~s~ r~zultata in caz de c?~cu!s de mfract1-
uni, pluralitatea intermediara on rec1d1va postcond~rnnato:1e . In acest sens
sunt ~i dispozitiile art. 162 alin. 7 C.p., care prev~d: ,,pnn pedeapsa ce se
executa se intelege pedeapsa stabilita de instanta, tmandu-s~ _cont de cau~ele
ulterioare de modificare a acesteia". Astfel, daca dupa stab1l_ire~ pedepse1 _d~
catre instanta intervine o gratiere paqiala, termenul de yr~scnpt1~ a exec~tarn
pedepsei se va calcula in functie de pedeapsa redusa, iar nu m funct1e de
pedeapsa stabilita de instanta.
850. Termene de prescriptie a executarii altor sancti~ni. Di~p~zitii
speciale privind calcularea termenelo~ ~e ~resc~i~yie intalnim ~1 cu pnv1~e ~a
alte categorii de sanctiuni. Astfel, potnv1t d1s~oz1tnlor art. 13~ C.p., prescnytia
executarii masurilor educative luate fata de mmor se face d~pa~ cum urmeaza.
_ masurile educative neprivative de libertate se prescnu mtr-un termen de
2 ani de la data ramanerii definitive a hotararii prin care au fost luate;
_ masurile educative privative de libertate se prescriu intr-un te~e1: eg~~
cu durata masurii educative luate (~i se calculeaza tot de_ la ~ata ram~nem
definitive a hotararii prin care au fost luate - s.n.), dar nu m~ai p_utm de 2 am._ ..
Cand masurile educative au fost inlocuite cu altele m tlm~u~ e~ecut~rn,
termenele de prescriptie se calculeaza in raport cu masura educat1va d1spusa de
instanta. . ~ .
Termenele de prescriptie a executarii masurilor educative s~ mtrerup ~1 se
suspenda in conditiile prevazute de lege pentru majori (art. 132 alm. 3 C.p.).
~ .
1 Ase vedea, in acest sens, M. Basarab, op. cit., p. 549.
538
Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor fizice nu se
prescrie (art. 162 alin. 6 teza I C.p.).
Nuse prescrie nici executarea masurilor de siguranfa (art. 162 alin. 6 teza
851. Termenele de prescripfie a executarii pedepsei in cazul per-
soanei juridice. Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate
persoanei juridic.e este de 5 ani (art. 149 alin. 1 C.p.). Si in cazul persoanei
juridice termenul de prescriptie a executarii pedepsei se socote~te de la data
ramanerii definitive a hotararii de condarnnare.
prescrie intr-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii
a fost executata sau considerata executata (art. 149 alin. 2 C.p.).
Dispozitiile privind fntreruperea ~i suspendarea cursului prescriptiei
executarii pedepsei sunt aplicabile atat persoanei fizice, cat ~i celei juridice.
852. intreruperea cursului prescripµei executarii pedepsei. Intreruperea
cursului de prescriptie a executarii pedepsei are acelea~i efecte ca intreruperea
cursului prescriptiei raspunderii penale, adica ~tergerea termenului curs anterior
~i dupa incetarea cauzei de intrerupere incepe sa curga un nou termen de
presc~iptie.
Intreruperea termenului de prescriptie a executarii pedepsei are loc,
potrivit dispozitiilor art. 163 C.p., prin:
a) inceperea executarii pedepsei; in functie de natura pedepsei inceperea
executarii pedepsei se materializeaza prin incarcerarea condamnatului (in cazul
pedepselor privative de libertate) ori prin plata unei pa.qi din pedeapsa amenzii
sau a unei rate din aceasta;
b) sustragerea de la executare dupa inceperea executarii pedepsei, sustra-
gere care determina curgerea unui nou termen de prescriptie, care se calculeaza
de la data sustragerii (art. 163 alin. 1 teza a II-a C.p.). 0 astfel de sustragere se
realizeaza in cazul pedepsei privative de libertate prin evadare, iar in cazul
pedepsei amenzii prin neplata urmatoarelor rate cand plata amenzii a fost
e~alonata in rate;
c) savar~irea din nou a unei infractiuni;
d) in cazul pedepsei amenzii, cursul termenului de prescriptie a executarii
se intrerupe ~i prin inlocuirea obligatiei de plata a amenzii cu obligatia de a
presta o munca neremunerata in folosul comunitatii (art. 163 alin. 3 C.p.).
Deoarece pentru prescriptia executarii pedepsei nu a mai fost prevazuta o
,,prescriptie speciala", ca in cazul prescriptiei raspunderii penale (~i care
presupunea ca prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar
interveni daca s-a implinit cu inca odata termenul de prescriptie ), pentru a
produce efectele sale, stingerea executarii pedepsei, termenul de prescriptie a
executarii pedepsei trebuie sa curga neintrerupt ~i integral.
I,
, I
539
 853 Suspendarea cursului prescripfiei executarii ~e~epsei. Co~form
. 1 termenului de prescriptie a executam pedepse1 este fostul condamnat care o perioada de timp a dovedit, prin intreaga sa comportare
art. ;!Jat ~:-~a~~::~ ~i conditiile prevazute <le Codul de proce~ura penala. ca s-a indreptat ~i ca este posibila reintegrarea sociala deplina a acestuia 1.
~u:!u1 prescripfiei este reluat <lupa incetarea cauzei care a determmat suspen- Reabilitarea, ca masura de politica penala, este menita sa stimuleze efortul
de indreptare ~i integrare al fostului condamnat in cadrul societatii, prin repune-
dareaCauzele de suspendare a termenului de prescriptie a executarii pedep_s~~ rea acestuia in deplinatatea drepturilor politice ~i social-economice pe care le-a
avut inainte de condamnare.
- te in Codul de procedura penala privesc suspendarea executam
pr~vazu . A timpul exercitarii cailor extraordinare de ata~ (de ex., in cazul
pe epse1_ l~A 1 rt 430 in cazul recursului in casat1e - art. 441 C.p.p.) § 2. Efectele reabilitarii
cont~stat1e1
s~ut:n
~~ a:;~
::a~;e. a ex~cutarii pedepsei inchisorii sau a de~ent~~nii pe
856. lnlaturarea consecinfelor condamnarii. Reabilitarea, potrivit dis-
via a - cartzur518e9
a . C·p ·p · ori de intrerupere a executarii pedepsei inch1som sau a
det~ntiunii pe viata - art. 592 C.p.p. pozitiilor art. 169 C.p., are ca efect incetarea decaderilor, interdiqiilor ~i inca-
pacitatilor ce rezulta din condamnare.
- .. pedepse1.· Prescriptia
. . executarn
854. Efectele prescripµe1 , inlatura execu- Interdicfiile ,Ji decaderile pot decurge din hotararea de condamnare, in ',/

!
tarea pedepsei pri_nc~pale (ai:, 161 alin. C.~.)p. edepsei principale ~i odata cu
Prin prescnpf1e se stmge execu are
situatia, in care, pe langa pedeapsa principala a inchisorii, s-a aplicat ~i
pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, iar incapacitafile pot de-
curge din legi extrapenale de reglementare a diferitelor activitati. Astfel, in
aceastpa ~i p~dte1.aapsnaua~1cnelas-:!:· executarea pedepselor complementare aplicate unele legi de reglementare a unor activitati se poate prevedea ca anumite functii
rescnp. , ( rt 162 alin 6 C p.). In cazul persoane1 Jun·d·ice, a~a cum am sau activitati pot fi indeplinite numai de persoane care se bucura de integritatea
persoane1. fi1z1ce
A • •

a · ' ' - · f . 2
morala, de o reputatie ne~tirbita ori ca nu pot fi indeplinite de persoane care au
aratat, executarea pedepselor comple?'1-~ntare este _sup~ta p;esc_np,1e\a (art 162 fost condamnate pentru anumite infractiuni.
Prescriptia nu produce efecte mc1 asupra masun or e szguran, t ·. d.
1· 6 c p ) ,Aceasta inseamna- ca- masun - ·1 e de s1g
· uranta
, . se vor execu. a m 1.- Reabilitarea prive~te viitorul fostului condamnat, care nu va mai avea de
a m. .. ·. . de la luarea acestora pana la pnnderea :fap~1toru1 u:. suportat interdictii, incapacitati ori decaderi ce decurgeau din condamnare, iar
nu trecutul acestuia. Astfel, savar~irea unei noi infractiuni dupa ce pentru
feren~ de tmfiul s~urs d in vedere natura juridica a masurilor de s1guranta,
A

Solutia ~st\e~:;;~a c~:~a sunt luate: fnlaturarea unei stari de perico~ ,Ji condamnarea anterioara a intervenit reabilitarea sau s-a implinit termenul de
reabilitare nu mai da na~tere unei stari de recidiva.
;~~'f::t~~;inarea savar.Ji:ii faptelor 1:revaz~te de legea penala, stare de pencol
care nu este inlaturata pnn trecerea t1mpulm. Repunerea prin reabilitare a fostului condamnat, in deplinatatea drep-
turilor politice ~i social-economice pe care le-a avut inainte de condamnare, nu
inseamna ca acesta va fi repus ~i in functia avuta inainte de condamnare ori ca
Secfiunea a II-a va fi reprimit in cadrele foqelor armate sau ca va obtine gradul militar avut,
deoarece reabilitarea nu este o restitutio in integrum 3•
INLATURAREA CONSECINTELOR CONDAMNARII Obtinand reabilitarea, fostul condamnat poate ocupa o functie similara cu
PRIN REABILITARE cea avuta anterior ori chiar aceea~i functie daca postul respectiv este liber ori
poate fi rechemat in cadrele foytelor armate ~i obtine din nou gradul militar
§ l. Aspecte generale privind reabilitarea avut, dar acestea nu ca efect automat al reabilitarii, ci potrivit legii care
reglementeaza ocuparea functiilor ori incadrarea in armata.
855. Notiune. Reabilitarea este mij~ocul legal prin care fostul condamnat In adevar, potrivit dispozitiilor art. 169 alin. 2 C.p., reabilitarea nu are ca

eedie~~i~i::,-~:; J:i:~t';.dj~~i:~c;:~~e efecte!e unei c@~amn::

st urmare obligatia de reintegrare in functia din care infractorul a fost scos in

1
tonstau in interdictii, incapacitati ~i decaden, mceteaza pen~ vn or, p
p. 134. I. Cozma, Reabilitarea fn dreptul penal, Editura ~tiintifica, Bucure~ti, 1970, I
2
.j!
i R.M. Stanoiu, in Dongoroz II, p. 397. C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 650. I
3
Ase vedea I. Cozma, Reabilitarea ..., op. cit., p. 134 ~i urm.
540
541

rma condarnnarii ori de rechemare in cadrele permanente ale fortelor armate
u . d
sau de redare a gradului militar pier ut. ~ ·z d . ta (art 169
Efectele reabilitarii nu se fntind asupra masurz or e szguran, .
alin. 3E~de~~area de la reabilitare a masurilor de siguranta ~~i ~a~e~te mo~iv~re~
in scopul in vederea carom sunt lua:e, inlaturarea une1 ~ ~tan de penco ~1
preintampinarea savar~irii faptelor prevazute de legea penala .
§ 3. Trasaturi caracteristice ale reabilitarii
857 Continutul reabilitarii. Reabilitarea in dreptul penal r?m~n poate fi
obtinuta p.entru 'orice condarnnare2' indiferent de gravi~at~a ~e~te;a ~1 d; ~:~~~
:{~~~:,~cFo}J:2;£=1~~:~::;:e:;1~:::;~~:;R~::~:~~~f&o:~o~
~e~unoscut potrivit dispozitiilor legii (Legea nr. 302/2004 pnvmd cooperarea
·udiciara intemationala in materie penala). .~ . . ~ d .1
J Reabilitar:a inlatura pentru viitor interdictiile, incapac1tat1le ~1 deca en e
ce decurg din condarnnare, fiind un mijloc de reintegrare a fostulm condarnnat
in societate. · · 1 unor con-
A
Reabilitarea prive~te tot trecutul condamnatulm, rn~ m cazu . d. _
darnnari succesive, produce efecte cu privire la toate, avand un caracter m 1
vizibil. • fun · depline~te·
A
Caracterul indivizibil al reabilitarii se deduce dm ctrn_ ~e-o m . ~
. . 1~ 1. J. uridica a fostului condarnnat. 0 reab1htare partrn1a, nu
remtegrarea socrn a ~ . £ · d darnnat
mai entru o condarnnare ori pentru unele con~amnan su ente e con
pare pea lipsita de sens, deoarece reabilitarea pnve~te persoana condarnnatulm,
~i nu condarnnarile suferite de acesta.
858. Forme. Reabilitarea este cunoscuta in ~tiinta dr~ptul~i_penal -~i co~-
~ 1 . 1 f. b doua forme: reabilitarea de drept ~1 reab1htarea Judeca-
A
~:~:::~;~in~;~sc:l~ ~~ua forme exista diferente dupa modul ~i conditiile in care
poate fi obtinuta. . ~ • · f · din
a) Re~bilitarea de drept sau legala se caract~~~zeazaynn i~terv~n,~a e1 1
oficiu ope legis" la indeplinirea anumitor cond11H. Ea mterv!n~ ~tat m cazu
fo~tilo;' condarnnati persoane fizice, cat ~i in cazul persoanelor t~1d1c~ t de
b) Reabilita;ea judecatoreasca se acorda la cererea fo~~ m con ~rnna
catre instanta de judecata care constata indeplinirea cond1tnlor prevazute de
1 T.S., s.p., d. nr. 4630/1971, in C.D., 1971, p. 292:
z In acest sens, a se vedea St. Dane~, in Comentanu I, p. 672.
542
1,1 I
I,
lege. Aceasta forma de reabilitare poate fi acordata doar fo~tilor condarnnati
persoane fizice.
§ 4. Reabilitarea de drept
859. Nofiune. Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine
din oficiu pentru anumite condarnnari de mica gravitate la implinirea de catre
condamnat a conditiilor prevazute de lege.
Reabilitarea de drept intervine, potrivit dispozitiilor art. 165 C.p., in cazul
condamnarii la amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depa~e~te doi ani sau
la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata sub supraveghere,
daca in decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a savar~it o
alta infractiune.
860. Condifiile reabilitarii de drept in cazul persoanei fizice. Pentru
dobandirea reabilitarii de drept se cer indeplinite anumite conditii ce privesc:
a) condamnarea;
b) timpul scurs de la executarea sau stingerea executarii pedepsei;
c) conduita condamnatului.
861. Condifii cu privire la condamnare. Reabilitarea de drept intervine,
in cazul persoanei fizice, pentru condamnari de mica gravitate, ~i anume pentru
condamnari la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa inchisorii care nu depa~e~te
doi ani. Reabilitarea de drept intervine ~i pentru condarnnari la pedeapsa
inchisorii de eel mult 2 ani la care s-a adaugat pedeapsa amenzii.
~
Pedeapsa amenzii ori pedeapsa inchisorii de eel mult doi ani, pentru care
intervine reabilitarea de drept, este cea aplicata de instanta, ~i nu cea executata
.' care ar putea fi redusa ori comutata ca urmare a unei gratieri.
Reabilitarea de drept intervine §i fn cazul unei condamnari cu suspen-
darea executarii pedepsei sub supraveghere. Deoarece suspendarea executarii
pedepsei sub supraveghere se poate dispune ~i pentru condamnari mai mari de
2 ani, dar care nu depa~esc 3 ani, se poate constata ca prin intermediul
suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere se realizeaza o largire a sferei
condamnarilor pentru care intervine reabilitarea de drept. Reabilitarea de drept
intervine pentru condamnarile de eel mult doi ani, indiferent de modul de
individualizare a executarii pedepsei (cu executare sau cu suspendarea
executarii sub supraveghere), iar pentru condamnarile mai mari de 2 ani ~i pana
la eel mult 3 ani este necesar ca executarea pedepselor aplicate sa fie suspen-
data sub supraveghere.
Reabilitarea de drept, principial poate privi ~i o condamnare pronuntata in
strainatate ~i ale carei efecte sunt recunoscute ~i in Romania potrivit Legii
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemationala in materie penala ~i
543
care indepline~te conditiile de gravitate prevazute de Codul penal roman, pe
langa celelalte criterii. .. .
in practica judiciara s-a pus problema daca reab1htarea de drept po~te m-
terveni ~i in cazul condamnarilor succesive ~i care fiecare in parte ~nd:plme~te
conditiile prevazute de lege (art. 165 C.p.). Raspunsul a fast afirm~t1v, m ser:_sul
ca va interveni reabilitarea de drept pentru fiecare condamnare _1~ part~, c~nd
intre executarea pedepsei anterioare ~i savar~irea din nou a un_e~- mfractmm se
irnpline~te termenul de 3 ani ~i sunt indeplinite ~i celel~lte conditi~ .
Cand in termenul de reabilitare de drept a une1 condamnan pron1:ntate
pentru o infractiune ori ca pedeapsa rezultanta a unor ped~~se cont?P1_te s~
savar~e~te o noua infractiune, reabilitarea de drept n~ ~a mm mtervem fimdca
reabilitarea prive~te pe condamnat, ~i nu condamnanle pe care acesta le-a
suportat. A A A
Reabilitarea de drept nu va opera, de asemenea, ~n cazul_ m car~ m ter-
rnenul de 3 ani condamnatul savar~e~te o noua infractmne, chiar daca pentru
noua infractiune pedeapsa aplicata nu este exceptata de la reabilitar~a de drept
~i chiar daca de la executarea acesteia se impline~te t~1:11enul_de 3 ~m. ~
in astfel de situatii condamnatul poate cere reab1htarea Judecatoreasca.
A~a cum s-a aratat, reabilitarea de drept nu opereaza nici ~n- cazul in care
condamnatul a suferit mai multe condamnari succesive susceptibile doar ~nel_e
de reabilitare de drept, iar altele exceptate, fiindca re~bilit~re~ a~e _c~racter mdi-
vizibil iar o reabilitare partiala este lipsita de semn1ficat1e Jundica. Condarn-
natul ;oafe cere insa reabilit~rea judecatoreasca .
1 art. 529 C.p.p. este: a) fie instanta care a judecat in prima instanta cauza in care
862. Conditii privind termenul de reabilitare. ~nterventia reabilitarii de
drept este conditionata de trecerea unui termen de 3 anz de la :xe~utarea pe~ep-
sei ori de la stingerea executarii acesteia prin gratierea totala on a restulm d~
~ · · · t~ ·· depse1· Termenul este acela~1
pedeapsa sau prm prescnptia execu am pe • ~ . ~ .
indiferent de natura pedepsei, inchisoare sau arnenda on daca s-a dispus
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. . .. ..
Termenul se calculeaza in cazul pedepsei inch1sorn sau amenzn _d: _la
executarea pedepse1· on· de 1a stmgerea
·
execut~r·1·
a 1 pedepsei prin rnodahtat1le,
prevazute de lege .2
in cazul suspendarii executarii pedepsei sub ~~P:_aveghere, t~rmenul de
reabilitare (de 3 ani - s.n.) curge de la data irnphmrn termenulm de supra-
veghere (art. 167 alin. 4 C.p.).
74
1 In acest sens, a se vedea T.j. Hunedoara, d.p. nr. 1151/1973, in R.R.D. nr. 3/19
P· 151. · ·· r 167 C )
2 intrucat dispozitiile privind calculul termenulm de reabihtare ~\ art. . . .p. sun
' ·· d·t· ·1 · ·nd termenul de reab1htare vom
comune ambelor forme de reab1htare, asupra con 1,11 or pnv1
insista mai mult cu ocazia analizarii reabilitarii judecatore~ti.
544
863 . Condipi privind persoana condamnatului. Intervenirea reabilitarii
de drept, in cazul persoanei fizice, este conditionata de conduita buna a
condamnatului care in deems de trei ani nu trebuie sa mai savar~easca o alta
infractiune 1 • Termenul de savdr§ire a unei infracfiuni are intelesul aratat in
art. 174 C.p.
Savar~irea unei noi infractiuni in termenul de 3 ani prevazut pentru reabi-
litarea de drept are drept efect, a~a cum s-a aratat, inlaturarea reabilitarii de
drept pentru condamnarea in vederea careia curgea.
Pentru interventia reabilitarii de drept nu se cere ca fastul condamnat, in
cursul celor 3 ani, sa-~i achite integral cheltuielile de judecata ~i sa-~i inde-
plineasca obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare.
864. Alte aspecte privind reabilitarea de drept in cazul persoanei
fizice. Potrivit dispozitiilor art. 528 alin. 1 C.p.p., ,,la fmplinirea termenului de
3 ani prevazut de art. 165 C.p., daca persoana condamnata nu a mai savdr§it o
alta infracfiune, autoritatea care fine evidenfa cazierului judiciar va §terge din
oficiu menfiunile privind pedeapsa aplicata condamnatului". in practica s-a pus
problema daca pentru condamnari la care este incidenta reabilitarea de drept se
poate cere constatarea judecatoreasca a reabilitarii. Raspunsul a fast afirmativ.
Hotararea instantei de judecata, in acest caz nu este de acordare a reabilitarii, ci
de constatare a reabilitarii de drept2 • Cererea de constatare a reabilitarii de drept
se introduce la instanta judecatoreasca competenta (care potrivit dispozitiilor
s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere constatarea reabilitarii de drept;
b) fie instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie dorniciliaza condam-
natul sau in care a avut ultirnul dorniciliu, daca la data introducerii cererii
dorniciliaza in strainatate) dupa implinirea termenului de 3 ani prevazut in
art. 165 C.p.
Interesul promovarii unei cereri de constatare a reabilitarii de drept este
legata de probarea intervenirii reabilitarii de drept care se va face prin hotararea
judecatoreasca constatatoare.
865. Conditiile reabilitarii de drept in cazul persoanei juridice.
Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept daca in decurs de 3 ani de la
data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementara a fast executata sau 11
considerata ca executata ~i persoana juridica nu a mai savar~it nicio alta ,I
infraqiune (art. 150 C.p.).
,
1
t Aceastii conditie este intalnitii ~i in cazul reabilitarii judeciitore~ti. A se vedea ~i
explicatiile de acolo.
2 Plenul T.S., D.i. nr. 8/1969, in C.D., 1969, p. 69.
545
 .. d singura forma de reabi- 872. Conditii cu privire la condamnare. Condamnarile pentru care se
866 • C onditii cu privire la condamnare. F im . . . acorda reabilitarea judecatoreasca sunt acelea pentru care nu intervine reabili-
, T d dr pt mtervme pentru once
litare in cazul persoanelor juridice, reabi itar~a e ~ r t tarea de drept.
condamnare, indiferent de cuantumul pedepse1 amenzu ap ica e. In practica judiciara I s-a ridicat problema daca pentru o condamnare cu
•i· T rmenul de reabilitare privire la care a intervenit arnnistia mai poate fi ceruta reabilitarea judecato-
867 Conditii privind termenul de reab1 1tare. e t- ..
. , . . . d 3 ani care curge de la data execu am reasca. Raspunsul a fost pe buna dreptate afirmativ, deoarece reabilitarea apare
in cazul persoanelor Jundice ~~t\ e 'A care s-au aplicat ~i pedepse uneori cu efecte mai favorabile decat arnnistia.
1
pedepsei principale a am:n:~~bil~arc:~: 31:ni va incepe sa curga de la data Reabilitarea judecatoreasca se acorda pentru toate condarnnarile succe-
sive, chiar daca pentru unele dintre acestea ar fi incidenta reabilitarea de drept2.
~~:::~~:~~:~e~=::~ :Ost executate sau considerate ca executate.
. d din oficiu reabilitarea in cazul 873. Conditii cu privire la termenul de reabilitare. Termenul de reabi-
868. Aspecte procesuale. Intervemn unor proc~duri speciale. Efectele litare este o conditie esentiala a reabilitarii judecatore~ti ~i reprezinta intervalul
. ·d· esupune parcurgerea
persoanelor JUD ice nu pr . . •vind pedeapsa aplicata - se vor de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executarii acesteia prin
1
reabilitarii ~e. dr~pt -. ~~ergerea meni~un~ ~- ~;. de catre organul care a autorizat modurile prevazute de lege ~i introducerea cererii de reabilitare interval in care
528
realiza, potr1v1t d1sp~~1!~1l?r a~. a~- k;gistrat persoana juridica. condarnnatul, prin conduita sa, probeaza ca s-a indreptat ~i ca merita sa i se
infiintarea persoane1 Jund1ce ~1 organu care a acorde reabilitarea.
' . d t l · persoana juridica.
869 Conditii privind condmta con amna u m . . . - - . fi
874. Durata termenelor de reabilitare judecatoreasca. Termenele de
. ., .. d dr t trebuie ca persoana Jund1ca sa nu ma1 1
Pentru a intervem _reab1h:areaA ed ep l t rmenului de reabilitare de 3 ani. reabilitare judecatoreasca sunt stabilite prin dispozitiile din art. 166 alin. 1 C.p.
savar~it nicio alta mfractmne m ecursu e ~i sunt diferentiate, dupa gravitatea pedepsei aplicate, in patru categorii.
Termenul de reabilitare judecatoreasca este diferentiat pentru fiecare
§ 5 _ Reabilitarea judecatoreasca condarnnare, potrivit dispozitiilor art. 166 alin. 1 C.p., dupa cum urmeaza:
_ - da la cererea fostului a) in cazul condarnnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, dar care
870. Notiune. R~abilitarea ju~ecdator;__as~a s:~~o\e~ificarii indeplinirii nu depa~e~te 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani;
condamnat, de catre mstanta de JU eca a m b) in cazul condarnnarii la pedeapsa inchisorii intre 5 ~i 10 ani, termenul
conditiilor prevazute de l~ge. d- A t t cazurile in care nu opereaza rea- de reabilitare judecatoreasca este de 5 ani;
A vand in vedere ca se acor a m oa _e . . . i de ravitatea pedepsei c) in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau in
nd
bilitarea de drept, de~i i i!erent d: natura m~:~!~~~i!d fo~a tipica, modali- cazul detentiunii pe viata, comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii, ter-
aplicate, reabilitarea Judecatoreasca e~tet slocoe rezulta dintr-o condarnnare1. menul de reabilitare este de 7 ani;
• · - d inlaturare a consecm e or c . d'
tatea pnnc1pa1a e_ .. d 'dre t la care reabilitarea intervme m d) in cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata, considerata
Spre deosebire de re~?.1htarea _e t ~~ lege reabilitarea judecatoreasca executata ca urmare a gratierii, a implinirii termenului de prescriptie a executarii
oficiu, la implinirea cond1t~1l_or prevad~ut__ el ci "i ~onstatarea acestora de catre pedepsei sau a liberarii conditionate, termenul de reabilitare este de 10 ani.
ai indephmrea con 111 or, 'f • h - Termenul de reabilitare judecatoreasca se stabile~te in functie de pedeapsa
presupune nu num _ . ' b lor a reabilitarii pnntr-o ota-
instanta judecatoreasca ~1 pronuntarea, pe aza ' principala aplicata condarnnatului, ~i nu fata de pedeapsa executata care poate fi
2
rare judecatoreasca • mai redusa ca urmare a unei gratieri partiale.
871. Conditiile reabilitarii judecatore~ti. Reabilitarea judecatoreasca se Conform art. 166 alin. 2, condamnatul decedat pana la implinirea terme-
nului de reabilitare poate fi reabilitat daca instanta, evaluand comportarea
acorda la implinirea conditiilor prevazute de lege: . comportamentul condarnnatului pana la deces, apreciaza ca merita acest
a) cu privire la condamnarile pen~~ ca~e se cere, beneficiu. Aceasta dispozitie are un caracter profund umanist ~i este menita sa
b) cu privire la terme~ele de reab1htare_,
c) cu privire la condmta condarnnatulm. 1
T.S., s. mil., d. nr. 13/1977, in R.R.D. nr. 3/1978, p. 60; A se vedea ~i C. Bulai,
. . 't 140 150 155. < B.N. Bulai, op. cit., p. 657.
J Ase vedea l?i I. Cozma, Reabilztarea .. ., op. cz ., pp. , , 2
T.S ., s.p., d. nr. 951/1970, in C.D., 1970, p. 332.
2 R.M. Stanoiu, in Dongoroz II, P· 409.

547
546

stimuleze pe orice condamnat la un comportament licit, pentru ~tergerea unui
trecut nedemn ~i pentru obtinerea unui statut de incredere ~i demnitate in
relatiile cu ceilalti membrii ai societiitii, nu numai in timpul vietii, ci ~i dupii
dec;sul siiu, fiica~d sii riimanii in mem~ria nu numai a familiei, ci ~i a celor care
1-au cunoscut, ca un om care s-a indreptat ~i s-a reinserat social in urma
condamniirii suferite 1• A~adar, in cazul condamnatului decedat legea nu a mai
previizut un termen de reabilitare. Apreciem cii trebuie sii fi trecut un termen
rezonabil de la executarea pedepsei ori stingerea executiirii in alt mod pentru ca
instanta sii poatii evalua comportarea condamnatului panii la deces ~i sii
aprecieze cii meritii acest beneficiu2 •
875. Calcularea termenelor de reabilitare judecatoreasca. Termenele
de reabilitare de drept sau judeciitoreascii sunt termene de drept substantial ~i se
calculeazii potrivit dispozitiilor art. 186 alin. 1 C.p., care previid cii luna ~i anul
se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunziitoare datei de la care au
inceput sii curgii.
in calcularea termenelor de reabilitare (de drept ori judeciitoreascii) un rol
important il are stabilirea datei de la care incep sii curgii (dies ad quo) ~i data la
care acestea se implinesc (dies ad quem)3. Prin dispozitiile art. 167 C.p. s-au
previizut regulile de stabilire a datei de la care incepe sii curgii termenul de
reabilitare de drept sau judeciitoreascii, in functie de natura pedepsei ~i a
modului de stingere a executiirii pedepsei.
a) Termenul de reabilitare se socote~te de la data cand a luat srar~it execu-
tarea pedepsei principale ori de la data cand aceasta s-a prescris (art. 167 alin. 1
C.p.).
Termenul de reabilitare incepe sii curgii, in cazul inchisorii, de la punerea
in libertate definitivii de la locul de detinere.
Termenul de reabilitare curge de la data implinirii duratei pedepsei (adicii
de la expirarea termenului de supraveghere in cazul liberiirii conditionate), ~i nu
de la data hotiirarii definitive prin cares-a dispus liberarea conditionatii4 .
Termenul de reabilitare se calculeazii de la data riimanerii definitive a
hotiirarii de condamnare 5 dacii prin computarea arestiirii preventive, nu mai
riimane de executat niciun rest de pedeapsii.
1
C-tin. Mitrache, in Explicafii preliminare .. ., op. cit., vol. II, p. 481.
2
lbidem.
3
Ase vedea, in acest sens, C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 658.
4
in sens contrar, a se vedea Andrei Sorescu, Alexandro Mateescu, Considerafii
referitoare la calculul termenului de reabilitare fn situatia fn care condamnatul beneficiaza
de institutia liberarii condifionate, in R.D. nr. 5/2007, pp. 155-158, unde se apreciaza
neconvingator ca termenul de reabilitare sa se calculeze de la data liberarii conditionate, ~i
nu de la data executarii pedepsei.
5
Ase vedea, in acest sens, T.j. Arad, d.p. nr. 65/ 1971, cu note -de I. Siiraru ~i
A. Popa, in R.R.D. nr. 7/1971, p. 143.
548
I
Termenul de reabilitare se calculeaza tot de la data ramanerii definitive a
hotiirarii de condamnare 1, ~i nu de la data cand a luat sfar~it detinerea pre-
ventivii in cazul in care executarea pedepsei aplicate a avut loc prin detinere
preventivii care a luat srar~it mai inainte de ramanerea definitiva a hotararii de
condamnare. in motivarea acestei solutii, in practica judiciarii s-a ariitat ca 0
pedeapsii, pentru a fi consideratii executatii, trebuie mai intai sii poatii fi pusii in
executare, ceea ce nu este posibil mai inainte ca hotararea de condamnare sii
riimanii definitivii 2 .
Termenul de reabilitare curge de la data implinirii termenului de prescriptie
cand executarea pedepsei principale s-a stins prin prescriptie. Conform art. 532
alin. 3 C.p.p., in cazul prescriptiei executiirii pedepsei nu se poate depune cerere de
reabilitare dacii lipsa executiirii pedepsei este imputabilii persoanei condamnate. in
acest caz, obtinerea reabilitiirii judeciitore~ti nu mai este posibilii chiar dacii sunt
indeplinite toate celelalte conditii ale reabilitarii. A~adar, implinirea termenului de
reabilitare nu va conduce la obtinerea reabilitiirii (chiar dacii sunt indeplinite ~i
celelalte conditii), dar condamn~ea respectiva nu va putea forma primul termen al
recidivei postexecutorii.
intrucat dispozitiile art. 532 alin. 3 C.p.p. se referii la depunerea unei cereri de
reabilitare, rezultii cii acestea privesc exclusiv reabilitarea judeciitoreascii, ~i nu
reabilitarea de drept. Reabilitarea de drept intervine chiar ~i in cazul condamnatilor
ale ciiror pedepse s-au prescris ~i cand lipsa executiirii le este irnputabilii.
b) Pentru cei condamnati la pedeapsa cu amenda termenul curge din mo-
mentul in care amenda a fost' achitatii integral sau executarea ei s-a stins in alt
mod (art. 167 alin. 2 C.p.).
Cand condamnarea constii intr-o pedeapsii cu inchisoarea la care s-a
adiiugat amenda, termenul de reabilitare se calculeazii in raport cu pedeapsa
inchisorii ~i va curge de la data cand s-a stins executarea ambelor pedepse.
c) Cand stingerea executiirii pedepsei a avut loc prin grafiere, data de la
care incepe sii curgii termenul de reabilitare este diferitii dupii felul gratierii ~i
dupii momentul incidentei acesteia (art. 167 alin. 3 C.p.).
Termenul de reabilitare curge, in cazul gratierii totale sau a restului de
pedeapsii, de la data adoptiirii actului de gratiere dacii acesta este ulterior hotii-
rarii de condamnare (grafiere postcondamnatorie). ..
Termenul de reabilitare curge de la ramanerea defimt1vii a hotiirarii de
condamnare pentru care s-a pronuntat pedeapsa ca.nd gratierea prive~te pedepse
ce urmeazii a fi aplicate pentru infractiuni comise, desigur, anterior adoptiirii
actului de gratiere cu conditia ca gratierea sa fie totalii ori sii priveascii restul ce
1
Ase vedea T.S., s.p., d. nr. 3475/1973, in R.R.D. ~ - 4/1_975, P· 151.
2
T.S., in compunerea prevazuta de art. 39 alin. 2 ~1 3 dm Legea pentru organizarea
judecatoreasca, d. nr. 10/1978, in C.D., 1978, p. 374.
549
mai ramasese de executat dupa computarea eventualei arestari preventive
(gratiere antecondamnatorie). . _
' Termenul de reabilitare curge de la data executarii restului de pedeapsa_ c~
nu a fost gratiata (grafiere antecondamnatorie) daca insa in urma condamnam
definitive se constata ca gratierea este partiala. .. . .
Termenul de reabilitare curge tot de la data adoptam actul~~ de ~r~t1e:e
(ca in cazul gratierii pure ~i simple) chiar daca g:atierea :ste cond1t10na~a, rnr m
termenul de definitivare a acesteia nu a intervemt o cauza de revocare. astfel !~
de situatii, termenul de reabilitare curge paralel cu termenul de defimt1vare a
gratierii conditionate. ~ . . .. . Daca pentru fapta prevazuta de legea penala savar~ita in cursul termenului
d) Termenul de reabilitare curge ~e la data 1~phmm termenului de supra-
veghere in cazul suspendarii executani pedepse1 sub supraveghere (art. 167
alin. 4 C.p.). A~a cum am vazut, pentru o c~~damnare cu suspendarea
executarii pedepsei sub supraveghere intervine reab1hta~ea de drept. . Daca insa este incidenta doar o cauza care inlatura raspunderea penala
e) Termenul de reabilitare se calculeaza in funct~e de p~deapsa cea mai
grea, in cazul condamnarilor succesive (care atrage dec1,_ c~l ma1 lung terme~ d~
reabilitare _ s.n.) ~i curge de la data cand a luat sfar~1t executarea ult1me1
pedepse (art. 167 alin. 5 C.p.). . ._.
in practica judiciara, s-a decis corect ca in cazul une1 p!urahtat1 de con-
damnari definitive, daca ultima condamnare a fost pronuntata cu susp:ndarea
executarii pedepsei, termenul de reabilitare se socote~te de la data cand s-a
1
implinit termenul de supraveghere . _ .. . . _ .
Termenul de reabilitare va curge de la data executam ult1me1 conda~an:
chiar daca pentru aceasta ar fi incidenta reabilitarea de drept, fimdc~
reabilitarea condamnatului este totala ~i prive~te intreg trecutul condamnatului
(are caracter indivizibil)2. ~ ~ .
Termenul de reabilitare va curge de la data cand executarea a_ luat sfar~1t,
in cazul condamnarii la o pedeapsa rezultanta, dar durata acestu1a nu se v~
calcula in functie de pedeapsa rezultanta, ci in funqie de ped~aysa componen~a
cea mai grea. Astfel, inalta Curte de Casatie ~i Justi!i~, ad11:1tand _un recu~s m
interesul legii3, a stabilit ca: ,,termenul de reabzlztare ;udecatoreasca s~
socote$te fn raport de pedeapsa cea mai grea ce intra fn componenfa pedepsez
4 aplicabile dispozipile art. 167 alin. 5 C.p. (a se vedea explicapile de la calcularea
rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic" .
1 T.S.,s.p., d. nr. 1984/1973, in C.D., 1973, p. 401._ . reabilitare, se dispune amanarea aplicarii pedepsei (condamnarea anterioara
2 Ase vedea C-tin. Mitrache, in Explicafii prelimmare ... , op. czt., v?l. II, _P· 486.
3 J.C.C.J., sectiile unite, d. nr. III/2009, publicata in M. Of. nr. 393 dm 10 rnme 200_9.
4 Pentru un punct de vedere critic la solutia adoptata de LC.CJ., a se ved~a C~tm.
Mitrache, in Explicafii preliminare ... , op. cit., vol. II, p. 485 ~i urm. EsJe relevata'. pnn!e
altele, ~i punerea sub sernnul egalitatii intre un condamnat pentru ~ r:,tw~alzt~te :
infracfiuni (condarnnat la O pedeapsa rezultanta) ~i alt condamnat care a savar:jzt o szngura
550
876. Condifii cu privire la conduita condamnatului. Prin dispozitiile
art. 168 C.p. s-au prevazut conditiile ce trebuie indeplinite de catre eel con-
damnat pentru obtinerea reabilitarii judecatore~ti:
a) in cursul termenului de reabilitare condamnatul sa nuji savar$if o alta
infracfiune (in intelesul art. 174 C.p.). Este aceea~i conditie cu cea intalnita in
cazul reabilitarii de drept. Nu are importanta gravitatea infractiunii ori forma de
vinovatie cu care s-a savar~it aceasta. Nu are importanta modul de individua-
lizare a pedepsei pentru infractiunea comisa in termenul de reabilitare
(amanarea aplicarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere
ori condamnare cu executare a pedepsei).
de incercare este incidenta o cauza care inlatura caracterul penal al faptei (de
ex., cauza justificativa ori de neimputabilitate ), aceasta nefiind infractiune nu
poate constitui un impediment in obtinerea reabilitarii.
deoarece fapta este infractiun~e, nu este indeplinita conditia ce o examinam
pentru obtinerea reabilitarii. In literatura de specialitate 1 s-a aratat in mod
intemeiat ca, de~i strict din punct de vedere teoretic existenta unei astfel de
cauze impiedica reabilitarea intrucat fapta ramane infractiune, totu~i din
perspectiva practica se poate intrevedea posibilitatea fostului condamnat de a
pune in discutie modalitatea de constatare a caracterului infractional a faptei
comise. Altfel spus, daca procesul penal a incetat ca urmare a unei cauze care
inlatura raspunderea penala, nu avem de unde cunoa~te daca acea fapta ar fi fost
dovedita ca infractiune decat la momentul rezolvarii actiunii penale.
Daca pana la solutionarea cererii de reabilitare fata de condamnat a fost
pusa in mi~care actiunea penala pentru o alta infractiune, indiferent cand a fost
savar~ita aceasta (de ex.: inainte de savar~irea infractiunii pentru a carei
condamnare se solicita reabilitarea, in timpul executarii acelei condamnari, in
termenul de reabilitare a condamnarii respective sau ulterior implinirii acestui
termen) examinarea cererii se suspenda pana la solutionarea definitiva a acelei
cauze (art. 533 alin. 2 C.p.p.).
Savar~irea unei noi irifracpuni in termenul de reabilitare a unei condamnari
anterioare, finalizata tot cu o condamnare, va conduce la un nou calcul al termenului
de reabilitare. in acest caz ne gasim in prezenta unor condamnari succesive ~i sunt
termenelor de reabilitare ).
Daca pentru o noua infractiune, savar~ita in cursul termenului de
infracfiune ~i a fost condamnat la o pedeapsa egala cu pedeapsa cea mai grea dintre cele
stabilite in cazul pluralitatii de infractiuni.
1
A se vedea M.-1. Michinici, M. Dunea, in Noul Cod penal. Comentarii pe
articole ... , 2014, op. cit., p. 282.
551

fiind la pedeapsa amenzii pentru ca altfel nu mai era po~i~ila amanarea aplicarii
pedepsei, presupunand a fi indeplinite celelalte cond1t11 de~ la a~ . . 83 C.p.),
reabilitarea nu mai este posibila deoarece nu a fost respe~t~t~. cond1trn ?e a nu
se mai savar~i o noua infractiune. Deoarece amanarea aphcar~1 pedepsei n~ ~-~
1 a avut posibilitatea sa le fndeplineasca sau ciind partea civila a renuntat la
dispus printr-o condamnare, ci printr-o hotar~r~ d~ a':'anare a aphca,: ~
1 despagubiri (art. 168 lit. b C.p. ). indeplinirea acestei conditii reclama o ;tentie
pedepsei (art. 396 alin. 4 C.p.p.), nu ne vom gas1 m s_1tuatrn u~o: con~arnna;
1 deosebita din partea instantei de judecata, pentru a nu fi ~cordata reabilita;ea
succesive. A~adar, instanta, constatand ca s-a savar~1t o .1:oua 1~fracfmne ~
cursul termenului de reabilitare, nu va putea dispune reab1htarea 1med~at dupa
implinirea termenului de reabilitare ce a curs dupa e:ecutarea sa~ cons1derarea
ca executata a condarnnarii. Se pune in mod firesc mtrebarea cand s-ar putea
obtine reabilitarea pentru fostul condarnnat. . . . ~
' Trebuie observat ca amanarea aplicarii pedepse1, de~1 nu reprezmta o
hotarare de condarnnare pentru care sa fie incidenta institutia reabilitari!, totu~i
pe durata termenului de supraveghere fata de persoana suprav_eg~eata pot. fi
impuse una sau mai multe obligatii de supraveghe:e ce cons~1~:e._ventab1~e
interdictii a caror executare este incompatibila cu obtmerea reab1htarn eel p~t1~
pe durata termenului de supraveghere. Pe de alt~ parte_ pronuntarea a~anarn
aplicarii pedepsei nu insearnna ca pentru acea mfractmne nu se mai poate
ajunge la pronuntarea unei hotarari de condamnare, deoarece pe parcursul
termenului de supraveghere poate interveni o cauza de revoca~e sau ~e a~ula~e
a masurii amanarii aplicarii pedepsei, caz in care vom aJu~ge ~n situatrn
condarnnarilor succesive pentru care exista solutie consacrata leg1slativ.
Consideram ca reabilitarea pentru condarnnarea anterioara nu poate ~
obtinuta mai devreme de implinirea termenului de supraveghere de 2 ~~~
af~rent masurii amanarii aplicarii pedepsei chiar daca de la momentul execu~arn
sau considerarii ca executate a condarnnarii a trecut perioada termenulm de
reabilitare. De la momentul implinirii termenului de supraveghe~e n~ va incep~
sa curga un nou termen de reabilitare pentru condarnn~rea anter~oar~ ~penti_;i ,ca
ar insernna sa consideram amanarea aplicarii pedepse1 ca o ventab1la_ hotar~r~
de condarnnare ceea ce in mod evident este de neacceptat. Este teoret1c pos1b1~
1 Daca respingerea cererii de reabilitare se datoreaza neindeplinirii condi-
ca noua infractiune sa fie savar~ita la inceputul termenului de re~bilit~re ~
astfel cu tot cu durata procesului pentru aceasta noua infractiune, mcl~siv cu
durata termenului de supraveghere de 2 ani al amanarii aplicarii pedepse1 sa nu
se depa~easca durata termenului de reabilitare. in acest caz reabilitarea nu se va
putea obtine decat dupa implinirea termenului de reabi_litar~. ,
in ipoteza de mai sus nu am avut in vedere s1tuatrn .cand ?e parcursul
termenului de supraveghere de 2 ani s-a savar~it o noua ~nfract1~~e sa~ ~-~
descoperit existenta unei infractiuni savar~ita anterior d1spunern amanarn
aplicarii pedepsei, infractiuni care nu au fost descop~rite pe parcursu~
termenului de supraveghere ~i care astfel nu au putut conduce la revocarea on
552
anularea masurii amanarii aplicarii pedepsei. in acest caz vor putea fi incidente
dispozitiile art. 533 alin. 2 C.p.p. la care ne-am referit anterior.
b) Achitarea fn fntregim e a cheltuielilor de judecata ~i a despagubirilor
civile la plata carora a Jost obligat, afara de cazul ciind acesta dovede~te ca nu
unei persoane care s-a sustras cu rea-credinta de la plata cheltuielilor de
judecata ori a despagubirilor civile ~i care prin aceasta demonstreaza ca nu
merita sa fie reabilitata.
Nu este indeplinita aceasta conditie cand condamnatul s-a sustras de la
executarea despagubirilor civile pana cand acestea s-au prescris 1 . Pentru a fi
indeplinita conditia ce o examinam, este necesar ca petitionarul sa-~i indeplineasca
voluntar obligatia, afara de cazul cand partea civila a renuntat la despagubiri.
Daca neplata cheltuielilor de judecata ~i a despagubirilor civile nu se datoreaza
relei-credinte a condarnnatului, se poate dispune reabilitarea.
877. Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare. Instanta de
judecata sesizata cu cererea de reabilitare a fostului condarnnat, constata~d ca
sunt indeplinite conditiile cerute de lege, acorda reabilitarea condarnnatului.
Cererea de reabilitare nu poate fi respinsa pe motiv de oportunitate2 ori ca
infractiunile pentru care fusese condarnnat petitionarul au un caracter grav3 •
Este posibil ca instanta sa constate neindeplinirea conditiilor prevazute de
lege pentru acordarea reabilitarii ~i atunci dispune respingerea cererii de reabilitare.
Cand respingerea se datoreaza neindeplinirii condifiilor de fond, o noua
cerere de reabilitare va putea fi racuta decat dupa trecerea unui termen de un an
socotit de la data respingerii cererii prin hotarare definitiva (art. 170 alin. 1
C.p.). Conditiile prevazute pentru acordarea reabilitarii (art. 168 C.p.) vor trebui
indeplinite ~i in intervalul de timp prevazut pentru reinnoirea cererii de reabilitare
(art. 170 alin. 2 C.p.).
fiilor de forma, procedurale, cererea de reabilitare poate fi reinnoita oricand
(art. 532 alin. 2 teza II C.p.p.).
Cand cererea a fost respinsa ca prematura, o noua cerere va putea fi intro-
dusa la implinirea termenului de reabilitare (art. 532 alin. 2 teza I C.p.p.).
1
in acest sens, a se vedea T. S., s. mil. , d. nr. 17/1 976, in C.D., 1976, p. 318.
2
A se vedea, in acest sens: Plenul T.S., DJ. nr. 8/1969, prin care se considera, pe
buna dreptate, ca oportunitatea nu mai figureaza nici in Codul penal, nici in Codul de
procedura penala pentru acordarea reabilitarii.
3 A
In acest sens, a se vedea T. S., s.p., d. nr. 2876/1971, in R.R.D. nr. 11/1971, p. 150.
553
 878. Anularea reabilitarii judecatore~ti. Potrivit dispozitiilor art. 171
C.p., reabilitarea judecatoreasca va fl anulata daca dupa acordarea ei s-a
descoperit ca eel reabilitat mai savar~ise o infractiune care daca ar fi fost
cunoscuta ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare. Cauza care determina Libraria ta de carte de specialitate
deci anularea reabilitarii judecatore~ti o constituie savar~irea unei infractiuni de iuridica, economica fi business
care instanta nu a avut cuno~tinta in momentul judecarii cererii de reabilitare.
Anularea reabilitarii este obligatorie ~i reprezinta sanctiunea specifica
prevazuta in cadrul reglementarii privind reabilitarea.

Din 2008 suntem

alegerea lor...

TU?
I
II

Cursuri universitare • Tratate • Monografii • Coduri • Legislatie • Jurisprudenta • Reviste de specialitate

•
www.nJDiag.ro
Bd. luliu Maniu nr. 7, cladirea Cotroceni Business Center corp c
sector 6, Bucure~ (lilnga AFI MALL) '
021.312.22.21 I 0733.673.555 I comenzi@ujmag.ro

554
 Universal
Juridic:

instrument
de pregatire
profesionala

ARTENERIKl
AT Suntem o comunitate impr~sio~a.nta
- peste 40.000 de membn act1v1
l
Conti nut juridic de calitate disponibil
de pe orice dispozitiv:
laptop, mobil sau tableta

Pute\i accesa informa\ii juridice reale, certificate

editorial, necesare activita\ii dvs., in orice moment,
sub semnatura ~ecia~~~lor r~U!!_OS£~~ ~-d~'.!'.e~)u,
fn 18 ani am devenit eel mai important actor al
pie\ei editoriale juridice! Peste 2.000 de titluri,
1.000 de autori, 12 reviste juridice. Acum $i online!

Peste 10.000 de pagini de con\inut

profesional structurat pe 12 se~uni,
pentru a facilita accesul la continutul relevant
)

Modificari legislative, legi promulgate,

,1
decizii CCR iCCJ, proiecte de legi
- - - - ------------- ---- --------------
ALATURA-TE CELOR 40.000 de profesionifti!
BENEFICIAZA de avantajele contului premium: GO PREMIUM!
Testeaza fi convinge-te! •
www.universulJuridic.ro