I.

TANOVICEANU
PROFE/OROE DREPT ŢI PROCEDURĂ PE N AL Ă LA FACULTATEA JURIDICĂ DIN BUCUREŢTI.

206486 TRATAT
DE

DREPT Jl PROCEDURA
PENALA
EDIŢIUNEA A DOUA
A CUR/ULU! DE DREPT /1 PROCEDURĂ PENALĂ
REVĂZUT / 1 COMPLECTAT
D O CTRIN A
i de

V in tilă Donqorog
D o c t o r în D re p t A v o c a t

REFERINŢE LA LEGI/LAŢIUNILE DIN BUCOVINA /1 ARDEAL

Dr.Corneliu Chiseliţă şi Dr ŞiefanLaday

Consilier Înalta Curte de Casaţie Ju risc o n su lt. Cluj.
JU RI/PRU D EN Ţ A
de
Eugen C.Decnsară
Doctor in Drept. Director, statist.judiciară.

cu O PREFAŢĂ D E s s
N. C. SCHINA
FO/T PRE/EDINTE. CURTEA DE APEL.BUCUREiTI

VOLUMUL V
Cuprinzând şl INDEXUL ALFABETIC pentru volumele IV şi V

TIP. „CURIERUL JUDICIAR“ BUCUREŞTI, STR. ARTEI 5

S O C IE T A T E A N O N . P E A C Ţ IU N I l An g A pa la tu l ju s t iţ ie i
 Î.TANOVICEANU
PROFE/ORDE DREPT TI PROCEDURĂ P E N A L Ă LA FACULTATEA JURIDICĂ DIN BUCUREiTl.

T RATAT
DE

DREPT/1 PROCEDURĂ
PENALA
EDIŢIUNEA A DOUA
A CUR/ULUI DE DREPT TI PROCEDURĂ PENALA
REVĂZUT ŢICOMPLECTAT f « E = g =

DOCTRINA
1 de '

’ Viniilă Donqoroz
D o c t o r în Dr e pt . A v o c a t .

REFERINŢE LA LEGl/LAŢIUNILE DIN BUCOVINA ŢI ARDEAL

Dr. Corneliu Chiseliţă şi Dr. Şlefan Laday

Consilier Înalta Curte de Casaţie. Ju risc o n su lt. Cluj.
JU RI/PRU D EN ŢA
de

Eugen C.Decusarâ
Doctor in Drept. Director, s ta tis t.ju d ic ia ră .

S 3 S E CU O PREFAŢĂ DE 3 S S H
N.C.S CHINA
FOTT PREŢEDINTE.CURTEA DE APEL.BUCUREJÎI

V O L U M U L V
Cuprinzând şi INDEXUL ALFABETIC pentru volumele IV şi V

TIP. „CURIERUL JUDICIAR“ BUCUREŞTI, STR. ARTEI 5

S O C IE T A T E ANON, PE A C Ţ IU N I LÂ N GĂ PA LA TU L JU S T IŢ IE I
 P R E F Ă ŢA

Am avut cinstea şi mulţumirea de a aşterne un „cuvânt

înainte" la fiecare din cele patru precedente volume ale acestui
impunător Tratat de drept şi procedură penală.
Şi acum, când al cincilea şi cel din urmă volum pecetlueşte
opera înfăptuită, îngăduit să ne fie a adăuga câteva rânduri,
cari sub forma de prefaţă vor fi de data aceasta, nu un »cuvânt
î n a i n t e c i un „ultim cuvânt
In anul acesta — 1927 — s’au împlinit 10 ani de când
Moartea cu hotărârile ei inexorabile a răpit ştiinţei româneşti
pe eruditul cercetător şi eminentul profesor Ion Tanoviceanu,
stins din viaţă departe de ţară, de familie şi de admiratorii
săi, la 1917, în Odesa, unde se găsesc şi astăzi rămăşiţele sale.
Tot anul acesta s’au împlinit 15 ani de la apariţia
primei ediţiuni a Cursului de drept şi procedură penală a
marelui dispărut, Curs care a servit de îndrumare întregei
noastre generaţiuni de jurişti din primul pătrar al acestui
secol şi care era fructul a 20 de ani de apostolat.
In fine a fost dat ca tot în anul acesta, după aproape
cinci ani de pilduitoare muncă, să apară în întregul său
Tratatul de faţă, menit a perpetua opera şi amintirea regre­
tatului Tanoviceanu şi a aduce un nou şi imens aport în
patrimoniul ştiinţei juridice româneşti.
Simplă coincidenţă, posibil! Şi totuşi prin forţa ei mistică
această coincidenţă pare că strigă: Tanoviceanu nu e m ort!
operaşi numele său trăiesc şi vor trăi!
#

In prefaţa celui dintâi volum al acestui Tratat, măsu­

rând valoarea netăgăduită a operei rămase de la Tanoviceanu
şi anticipând, cu o legitimă încredere, asupra contribuţiunilor
ce se vor aduce de juriştii însărcinaţi a revedea şi complecta
IV

opera iniţială, arătam importanţa şi folosul lucrârei ce avea

să apară.
Astăzi, când cinci impunătoare volume, dau întrupare
îmbelşugată năzuinţelor noastre de ieri, cine ar putea învedera
mai bine valoarea şi utilitatea operei înfăptuite decât însăşi
paginele acestor cinci volume.
Animat de dorinţa de a înfrăţi teoria cupractica, regretatul
Tanoviceanu a făcut loc în opera sa, alături de problemele
doctrinei şi soluţiunilor jurisprudenţei, complectându•le pe cele
dintâi cu rezultatele celor de al doilea şi relevându-le pe
acestea din urmă în lumina celor dintâi.
Croit pe această concepţiune, dar menit a servi în primul
rând ca operă didactică, Cursul de drept şi procedură penală
al profesorului Tanoviceanu trebuia să păstreze proporţiile
şi altitudinea unei lucrări adecuate scopului. Plămădit însă
din erudiţie şi adâncă cunoaştere, acest Curs s’a impus în
sferele cele mai înalte ale vieţii noastre juridice, devenind
deopotrivă folositor studentului începător ca şi practicianului
consumat.
Acest rezultat era inevitabil şi nu din cauză că ne lipsea o
lucrare similară, — căci ne-am deprins să împlinim golurile
dela. noi cu preţioasele tratate şi manuale străine, — ci
fiindcă prin valoarea sa intrinsecă opera lui Tanoviceanu
trebuia să se impună.
Dar faţă cu acest binemeritat succes, Tanoviceanu contrac­
tase o mare — dar uşoară pentru el — obligaţiune, aceia de
a duce mai departe opera atât de strălucit începută, oferind
practicei, fără a prejudicia asupra laturei didactice, o lucrare
care să satisfacă toate nevoile celei dintâi: Obligaţiea pe care
era hotărât să o îndeplinească cu aceiaş râvnă şi pricepere
Moartea a dispus însă altfel!
Gând glasul tunurilor a amuţit, când pacea binefăcătoare
a întins plăpândele ei aripi asupra popoarelor învrăjbite, în
întreita noastră calitate de tutore al minorilor Tanoviceanu,
de rudă şi de admirator al marelui dispărut, riam pregetat
o clipă de a face ca opera lui să revază lumina zilei, aşa
după cum ar ţi dorit-o el, întreagă şi impunătoare.
Astăzi avem adânca satisfacţiune de a vedea dorinţa
noastră realizată aeve. împrejurări bine cuvântate au strejuit
 V

ca vitregia vremurilor de astăzi să nu stăvilească străduinţele

comune din care s’a închegat noua operă.
Pe temelia sănătos adâncită de Tanoviceanu se înalţă
astăzi noul edificiu, din care ani dearândul se va revărsa din
belşug lumină asupra vieţei noastre juridice.
Tratatul de drept şi procedură penală, reprezintă opera
lui Tanoviceanu considerabil mărită*), de eminenţii jurişti
cari au colaborat la acest tratat.
Nimic din ceia ce poate interesa practica nu a rămas
necercetat, atât sub raportul doctrinar cât şi sub cel juris-
prudenţial.
Tot ceia ce ar trebui să intereseze făurirea viitoarei
noastre leguiri de unificare a primit un serios examen, ni
lumina noilor concepţiuni preconizate de ştiinţa modernă şi
în măsura intereselor noastre locale şi a posibilităţilor noastre
de realizare.
In fine o corelaţiune continuă a fost stabilită între diferitele
legiuiri penale aplicabile astăzi pe teritoriul României întregite.
După cum spuneam mai sus, paginile celor 5 volume
vorbesc îndeajuns de convingător, şi suntem siguri că cea mai
severă comparaţie cu oricare lucrare similară străină, va
conduce la recunoaşterea valorii Tratatului de faţă, atât sub
raportul bogăţiei şi noutăţii materialului cât şi asupra siste­
matizării sale practice.
Putem afirma fără ezitare că Comentariile de drept
civil ale marelui jurisconsult Alexandresco, şi Tratatul de
drept şi procedură penală Tanoviceanu, constituesc cele mai
importante lucrări în literatura noastră juridică.
Cine cunoaşte greutăţile de editare la noi ale unei lucrări
juridice de mare proporţii, îşi poate da uşor seamă că trebue
să ne mândrim atunci când în pofida acestor greutăţi, vedem
îmbogăţindu-se literatura juridică românească cu o lucrare
vastă şi valoroasă.

*) Opera iniţială Cursul de drept şi procedură penală era alcătuit

din 3 volume cu un total de 1965 pagini coprinzând 3154 de paragrafe.
Tratatul este alcătuit din 5 volume cu un total de 4195 de pagini,
coprinzând 6204 paragrafe (din care 3154 de Tanoviceanu; 2622 de Vintilă
Dongoroz-, 214 de Corneliu Chiseliiă şi 214 de Ştefan Laday) şi o bogată
jurisprudenţă culeasă de E. C. Decuseară.
VI

Dar mai presus de toate, recunoştinţa tuturor trebuie

să meargă către cei cari prin priceperea şi munca lor au
înfăptuit o atare operă, făcând’o utilă şi durabilă•
Despre utilitatea operei de faţă îşi va spune cuvântul
neprecupeţit lumea noastră juridică, care deprinsă să facă
dreptate, o va face şi de data aceasta; despre trăinicia acestui
Tratat vor vorbi desigur anii.
Fără a face proorociri şi fără a proclama mente, cre­
dinţa noastră este jcă acest Tratat va fi şi va rămâne piatra
unghiulară a doctrinei noastre penale.
Legile pozitive ca şi aplicaţiunea lor practică desigur că
nu pot şi nu trebue să cunoască păcatul anchilozării, dar ca
şi natura care nu face salturi, orânduirea şi viaţa juridică a
unui popor nu poate rupe firul conducător al evoluţiunei. Orice
reformă cu aparenţe revoluţionare, rămâne literă moartă în
faţa inerţii trecutului, care o îngenunche modelându-i aplica­
ţiunea de azi după ecoul zilei de ieri.
Un legiutor înţelept merge cu paşi înceţi cari totdeauna
sunt siguri, şi acesta se impune cu atât mai mult în timpurile
noastre când societatea nu mai este un haos, ci o aşezare
juridic orânduită.
De aceea nici viitoarea noastră legiuire, nici aplicaţiunea
ei nu vor putea să se depărteze de adevărurile ştiinţei penale,
adevăruri deplin dobândite ştiinţei şi care vor fi mâine tot aşa
de respectate ca şi astăzi. De sigur ultimul cuvânt nu s’a spus
în ştiin'a penală şi nu se va spune p>oate niciodată ; e cert
însă că din ceia ce s’a spus multe vor rămâne-
închegat din tot ceia ce formează fondul permanent şi
imutabil al ştiinţei penale, păstrând continu i, contactul cu
trecutul fiecărei instituţiuni şi cu perspectivele viitorului, adă­
postind deopotrivă teoriile consacrate ca şi cele ce-şi aşteaptă
consacrarea şi punând în evidenţă opiniunile ce trebuiesc să
oprească atenţiunea legiuitorului şi practicianului nostru, Tra­
tatul de faţă departe de a fi ameninţat de uzura timpului va fi
dimpotrivă pentru îndelungă vreme o călăuză sigură şi un
sfătuitor de preţ. -
In prefeţele volumelor precedente am insistat îndeosebi
asupra necesităţii de a se unifica cât mai neîntârziat legiuirea
noastră de drept şi procedură penală. întârzierea în realizarea
 Vil

acestei unificări a fost mereu pusă pe seama greutăţii de a

se elabora, într’un timp prea scurt, o legiuire care să fie nu
o simplă revizuire, ci o reformă complectă, ab imis funda-
mentis, a legiuirilor în vigoare.
Calea unei atari mari reforme a fost considerabil în­
lesnită de Tratatul de faţă, care prin soluţiuni cumpănite,
şi date în perfecta cunoştinţă a tuturor contigenţelor ce trebuesc
să fie ţinute în seamă de legiutor, oferă în complexul său un
quasi ante-proiect al codului de unificare.
Alături de aceste foloase practice, trebue să adăugăm
importantul rol ştiinţific pe care opera de faţă îl are şi îl
va avea totdeauna în doctrina penală românească.
Apariţiunea unui vast tratat în literatura juridică a
unui popor, implică expansiunea şi maturitatea pe care disciplina
juridică respectivă ă căştigat’o în acea ţară. Acolo unde o
disciplină este necultivată şi ignorată, orice lucrare, cât de
mică, e lipsită de cititori. Difuziunea unei lucrări — în condu
ţiunile strălucite de care s’a bucurat de la început acest
tratat — presupune deci tocmai contrariu.
Dar ştiinţa penală românească se poate mândri nu numai
cu rezultatele aparente, pe cari le întrupează existenţa unei
lucrări în 5 volume impunătoare, ci şi cu rezultatul substanţial
şi moral: înfăptuirea unei opere în care adevărul ştiinţific
respiră gândirea şi sufletul românesc. Generaţiuni întregi vor
găsi în acest Tratat o sursă de iniţiere în cunoaşterea vastului
domeniu al ştiinţei dreptului şi pirocedurei penale şi un arsenal
complect pentru o serioasă specializare.
De aceia socot că acest Tratat de drept şi procedură
penală este cel mai frumos monument — aere perennius — ce
s’ar ţi putut ridica pentru proslăvirea memor iei părintelui ştiinţei
penale româneşti: marelui Tanoviceanu.
*
Ou satisfacţiunea unei mari şi pioase datorii împlinite,
terminăm aducând încă odată calde mulţumiri tuturor celor
cari au contribuit la înfăptuirea acestei opere.
In primul rând eminenţilor colaboratori, cari cu un
dezinteres şi o râvnă imcomparabilă s’au consacrat ţelului
înalt pe care reeditarea operei Tanoviceanu îl urmărea. Nu
putem să nu reamintim străduinţa uimitoare pe care zi cu
viii

zi, aproape 5 ani de sile, a depus’o domnul Dongoroz pentru

a aduce părţii doctrinale o contribuţie vastă de 2622 de
paragrafe, cu o competinţă şt o abundenţă de date cari
fac dovada priceperei şi pregătirei sale alese. Deasemeni
trebue să revelăm bunăvoinţa distinsă, cu care, domnii consilier
Cornelia Chiseliţă şi jurisconsult Ştefan Laday, au oferit
preţioasele referinţe asupra legislaţiunilor din teritoriile alipite,
sporind prin erudiţia şi experienţa domniilor lor interesul
acestei noui contribuţiuni Nu vom uita iarăşi nici dragostea
pe care domnul Eugen C. Decuseară a arătat!o operei lui
Tanoviceanu însărcinându-se cu adunarea jurisprudenţei, pe
care ca bun şi vechiu cunoscător a selecţionat’o, orânduit’o şi
inserat’o în dealungul întregei opere *).
Mulţumirile noastre merg în al doilea rând către Socie­
tatea „Curierni Judiciar“ care a dat tot sprijinul material,
necruţând nici un sacrificiu, pentru realizarea cu un moment
mai curând şi în condiţiunile cele mai desăvârşite a operei
de faţă. In deosebi mulţumim domnului Ion S. Codreann care
neclintit în admiraţiunea sa pentru opera lui I. Tanoviceanu,
colaborator valoros şi neobosit al „Curierului Judiciar“ până în
ultima clipă, a înţeles să facă din reeditarea operei Tanoviceanu
o chestiune de recunoştinţă şi mândrie pentru Societatea
„Curierul Judiciar“ şi pentru el personal.
In fine mulţumirile noastre se adresează deasemeni şi
lumei noastre juridice care ne’a încurajat chiar de la apari-
ţiunea primului volum, asigurând astfel succesul şi realizarea
întregei opere.
„Quorum pars parva fnit“...
N. C. SCH1NA
*) Pentru a se putea distinge partea contributiva a fiecăruia din
colaboratori, am adoptat următorul sistem :
Am păstrat neschimbată numerotaţiunea paragrafelor scrise de Tano­
viceanu, astfel că toate paragrafele numerotate cu cifre simple snnt ale
regretatului profesor.
Nouile contribuţiuni au fost înserate la locul cuvenit, în ordinea de
mai jos, sub formă de paragrafe cu indice numerice şi literale şi anume,
paragrafele datorite:
D-lui Dongoroz poartă indice numerice de ex: 5321, 532'... 5331...,
5423 etc., iar notele d-sale de trimitere sunt notate cu a b, c,... etc.
D-lui Chiseliţă poartă indicile „a“, de ex: 539a... 541a1... 569a*.702a3... etc.
D-lui Laday poartă indicele, „b“ de ex: 580 b, 580 b1... 615 b4.... 7235... etc.
Jurisprudenţa culeasă de d-1 Decuseară se află înserată în note de
trimitere cu „Ws“.
 T R A T A T D E D R E P T ŞI PROCEDURĂ PENALĂ

VOLUMUL V

PROCEDURA PENALĂ
P A R T E A Ii-a

CAP. Ii

JUDECATA)

532 — Vom împărţi materia judecăţii în trei secţiuni. 1) Jude­

cata în prima instanţa. 2) Căile de atacare ordinare. 3)
Căijle de atacare extraordinare.
Ca apendice vom vorbi de cheltuelile de judecată şi
despre autoritatea lucrului judecat.
Mai înainte însă de a începe studiul acestor materii vom
studia în mod preliminar câteva chestiuni cari sunt comu­
ne la cele trei capitole, adică atât judecăţei în prima in­
stanţă, cât şi la instanţele de reformare a hotărîrei. Aceste
chestiuni sunt relative la următoarele materii: a) Procesul
penal, b) Poliţia audienţii, c) Publicitatea judecăţii penale,
d) Probele în penal, e) Condiţiunile de valaditate ale hotă­
rî ri lor.1

1) Un fost membru a! parchetului, d. /. Caracas, după ce critică ne­

glijenţa poliţiei judiciare, spune că tribunalele arată o prea mare indulgenţă
în aplicarea pedepselor; achitările sunt uneori dictate de consideraţmni u-
manitare şi sociale Şi nu numai curţile cu juraţi, dar şi celelalte instanţe
aplică pedepse uşoare Deaceea se înmulţesc infracţiunile. Curier Judiciar
1897, Nr. 15. Critica, după părerea noastră, este foarte întemeiată.
 — 2

a) Procesul penal.

532 1 — Concept: In dreptul procedural termenul proces are

două isemnificaţiuni. una pur technică şi respectată de teo­
reticieni, alta vulgară dar foarte curentă în limbajul prac­
ticienilor.
In sensul technic, proces înseamnă întreaga activitate
procedurală desfăşurată din momentul promovărei unei
acţiuni înaintea justiţiei până la definitiva soluţionare a a-
cesteia (a). Termenul se raportă, după cum este şi logic şi
corect la latura formală a conflictului dedus în justiţie.
In sensul vulgar prin proces se înţelege afacere dedusă
în justiţie, adică: cauză sau pricină. Cu alte cuvinte ter­
menul nu se mai raportă la latura formală, oi la însăşi con­
flictul dedus în jusliţic privit în substanţa sa.
Legiuitorii, practicienii şi chiar unii autori folosesc în
mod obişnuit acest sens vulgar, care de altfel corespunde
vorbirei curente.
Astfel: art. 151 proc. pen. spune: Instrucţiunea fie­
cărui proces va fi... etc.; art. 120, lin. 2: până la ziua cer-
cetărei procesului...; art. 181: In procesele relative la....
şi altele.
Credem. însă că este bine să păstrăm noţiunea techni.câ
de proces, întrebuinţând pentru cealaltă semnificaţiune ter­
ni ( nu! pricină..
L'eci vom înţelege prin proces penal toată activitatea
desfăşurată din momentul promovărei acţiunei publice îna­
intea instanţelor de judecată până la darea definitivei ho-
tărîri.
Vom denumi în schimb pricină penală (afacere, cauză,
litigiu) conflictele de drept penal deduse înaintea justiţiei.
532 2 — Cunoscând semnificat'iunea technică a termenului pro­
ces penal este bine să precizăm şi limitele conţinutului său.
Am căzut din cele expuse în volumul IV că activita­
tea care conduce la realizarea justiţiei represive nu începe
întotdeauna cu promovarea acţiunei represive înaintea in­
stanţelor de judecată, ci în cauzele mai importante promo-

a) V. Manzini, Trattato di proc. pen I, p. 12.

 — 3 — •

varea este precedată de o instrucţiune prealabilă, iar în cele­

lalte cazuri de o cercetare preliminară. Am mai văzut că ac­
tivitatea premergătoare sesizării instanţelor de judecată se
desfăşură în trei faze, din care două generale şi una specială:
faza descoperirei şi cercetării, faza urmăririi şi faza instruc-
ţiunei prealabile. Numai în cazul special când partea vătă­
mată se adresează direct instanţelor de judecată, sesiza­
rea formează punctul iniţial al activitâţei procedurale pe­
nale.
întrebarea care se pune este deci dacă fazele premer­
gătoare fac sau nu parte din procesul penal?
Răspunsul afirmativ s’ar părea în bună parte justifi­
cat. Din moment ce procedura penală disciplinează şi aceste
faze premergătoare, făcând din ele o activitate de ordin
procedural complimentară activităţii principale desfăşu­
rată înaintea instanţelor de judecată, s’ar putea spune că
procesul penal începe odată cu această activitate premer­
gătoare judecăţii. Totuşi nu aceasta este soluţiunea corec­
tă. Fazele premergătoare deşi constituesc o activitate pro­
cedurală, totuşi, ele nu aparţin procesului penal ci sunt me­
nite să pregătească acest proces. Activitatea procedurală
nu poate luă denumirea de proces decât în clipa în care ea
se desfăşoară în jurul unui conflict juridic supus justiţiei,
deci organelor chemate să judece. Tot ce premerge sesiză­
rii acestor organe, chiar când i-a un caracter jurisdieţional,
nu aparţine procesului, conflictul juridic nefiind încă dedus
în justiţie.
Conflictele de drept penal născând din violarea iegei
penale, puterea publică îşi valorifică dreptul sau de a pe­
depsi cerând instanţelor judecătoreşti ca să constate vi­
novăţiile şi să aplice pedepsele cuvenite. Din clipa în care
instanţele judecătoreşti vor fi sesizate cu o atare cerere,
toată activitatea ce va urma. constitue procesul penal. Des­
coperirea, cercetarea, urmărirea şi chiar instrucţiunea
prealabilă sunt activităţi care pregătesc uneori procesul
penal, fiindcă ajută dtsfăşurărei acelei activităţi procedurale
care se chiamă proces penal, iar alteori preîntâmpină acest
proces făcând ca sesizarea judecăţei să nu se mai producă.
Deci vom împărţi materia disciplinată de legea de pro-
 - 4 —

cedurâ penală în: procedura premergătoare (descoperire şi

cereetare, urmărire, instrucţiune prealabilă) şi procedură de
/udecată (procesul penal).
532 3 ■— Faţă cu cele arătate mai sus s’ar păreâ că procesul
penal este una şi acelaş cu judecata, în realitate însă jude­
cata este un moment juridic al procesului penal. Se poate
spune însă că procesul penal este activitatea procedurală
desfăşurată în faza judecatei, fiindcă faza judecăţii în ra­
port cu fazele premergătoare cuprinde tot ceeace se pe­
trece din momentul sesizărei instanţelor până la darea defi­
nitivei hotărîri.
Nu trebue să confundăm deci faza judecăţei cu însăşi
judecata şi pe aceasta cu procesul penal.
Faza judecăţei: reprezintă un complex de momente ju­
ridice: chemarea părţilor, înfăţişarea lor, administrarea
probelor, desbaterile, soluţionarea tuturor incidentelor şi a
pricinei în ansamblu ei, promovarea înaintea in.stantelor su­
perioare, etc.
Procesul penal: este activitatea care se desfăşoară de
părfi şi de instanţele de judecată în toate momentele ju­
ridice enunţate mai sus.
Judecata: este soluţionarea pricinei penale, prin vida­
rea tuturor chestiunilor incidente ridicate în prealabil şi
prin rezolvarea conflictului principal dedus în justiţie.
5 3 2 4 — Caracter: Procesul penal este guvernat de aceleaşi
principii fundamentale cari stau la baza normelor de pro­
cedură penală, activitatea care constitue acest proces nefiind
decât o serie de acte procedurale disciplinate prin normele
legei de procedură penală.
Aşâ dar, în primul rând, vom spune că procesul penal
are caracter de ordine publică, adică desfăşurarea sa in­
teresează în primul rând însăşi Societatea, care trebue să
vegheze ca justiţia represivă să intervină conform menirei
sale şi eu respectul tuturor regulelor statornicite de lege.
De aci consecinţele:
1) Procsul penal nu se poate .desfăşură decât dacă
i justiţia represivă a fost sesizată de cei în drept să pună în
mişcare acţiunea publică.
2) Procesul penal trebue să se desfăşoare în mod obli­
 gator după normele statornicite de legea de procedură pe­
nală şi numai conform acestora.
3) Instanţele penale trebuesc să intervină din oficiu pen­
tru îndeplinirea tuturor actelor şi respectarea tuturor re-
gulelor statornicite de lege în vederea desfăşuărei procesu­
lui penal.
4) Procesul penal trebuie să sfârşească întotdeauna
printr’o definitivă soluţionare a conflictului de drept penal
atâta timp cât acţiunea publică nu este stinsă prin unul din
modurile statornicite de lege.
5 3 2 5 — Toate acestea ne indică profunda deosebire între pro­
cesul penal şi procesul civil. Procesul civil se desfăşoară
din iniţiativa oricărei părţi interesate. Regulele de forma
cari îl guvernează sunt rareori imperative, aşâ că părţile
pot în mod expres sau tacit să renunţe la viciile derivate
din omisiunea sau greşita lor îndeplinire. Procesul civil se
desfăşoară prin diligenţa părţilor şi deci în măsura în care
acestea pun stăruinţă şi pricepere, instanţele de judecată ne-
iiind chemate a procedă din oficiu decât excepţional când le­
gea le impune o atare îndatorire. In fine desfăşurarea pro­
cesului civil se poate opri fără a se aiunge la soluţionarea
conflictului dedus în justiţie, părţile putând abandonă pri­
cina.
Dacă ne raportăm la obiectul ceior două procese putem
spune că procesul penal se desfăşoară în vederea unui in­
teres public, pe când cel civil în vederea unor interese pri­
vate.
1532 6 — S’a discutat foarte mult în doctrină dacă în procesul
penal se poate vorbi de părţi Ca şi in procesul civil (b).
Sunt autori cari pretind că Ministerul public, inculpa­
tul, partea civilă şi partea civilmente responsabilă sunt
părţi exact în aceiaş accepţiune ca şi părţile din procesul
civil. Această opininiune are astăzi foarte puţini susţinători.
După alţi autori termenul părţi poate fi folosit şi în
procedura penală, dar în sens impropriu, adică cu o semnifî-
caţiune deosebită de cea pe care o are în procedura civilă.
b) Lucchini, Elementi di proc. pen. Barbera 1915; Longhi, Commente
al ©ad. di pr. pen. V, p. 155; Manzini, Trattato, I, p. 15; Romano di Falco,
Sul concetto di parte nel proc. penale, în Sc. Positiva, 1915, p. 193.
 6

In fine, părerea dominantă este că, în procesul penal mm

se poate vorbi de părţi, acest termen fiind specific proce­
sului civil.
Din punct de vedere teoretic incontestabil că ultima o~
piniune este temeinică. Justiţia represivă se realizează pr:n
aflarea adevărului, a cărui descoperire cade în sarcina in­
stanţelor penale. Acuzarea şi apărarea sunt chemate nu
să dea o luptă aşa cum fac părţile în pricinile civile, ci să
ajute instanţei represive la aflarea adevărului.
Justiţia civilă asistă la lupta dintre titularii drepturi­
lor -.'60116 în conflict şi soluţionează litigiu în măsura în
cari aceştia şi-au dovedit pretentiuniie, dând dreptate unei
părţi sau alteia. Deci noţiunea de parte este legată de' ideia
de luptă, care implică cel puţin doi antagonişti.
în justiţia represivă Ministerul public nu este chemat
să lupte cu învinuitul, ci să evidenţieze instanţei penale e-
xistenţa unei vinovăţii, putând luă chiar apărarea acestuia
din urmă oridecâteori învinuirea apare netemeinică sau e-
xagerată (c). La rândul ei apărarea nu are de luptat cu Mi­
nisterul public, rolul ei fiind de a aduce lămuririle şi pro­
bele care ar fi de natură să conducă la stabilirea nevino­
văţiei isau adevăratei vinovăţii.
Deci teoretieeşte nefiind luptă, nu sunt nici părţi, a-
cuzarea şi apărarea constituind nişte instituţiuni de drept
procedural penal cu un concept desebit de acela pe care îi
are noţiunea de parte în procedura civilă.
In realitate însă nici acuzarea, nici apărarea nu-şi men­
ţin în practică caracterul lor teoretic. Asistăm şi în justiţia
represivă ca şi în cea civilă la o adevărată luptă. Acuzarea
nu uită să amintească niciodată că ea reprezintă societa­
tea — bine înţeles minus inculpatul — şi vorbind în numele
acesteia rareori pe lasă impresia că e călăuzită de dorinţa
de a lumină judecata şi nu de aceia de a acuză cu orice
preţ. La rândul ei apărarea nu vede în Ministerul public
decât un adversar, contra căruia trebuie să lupte prin ori­
ce mijloace, de aci caracterul mai mult combativ decât a-

e) G. A. Palazzi, L’hmpersonalitâ del publico ministero, în Riv. dE

dir. e pr. pen. 1912, p. 379.
 — 7 —

ducător de lumină a celor mai multe apărări. Această rea­

litate a lucrurilor face ca termenul „părţi” întrebuinţat şi în
penal deşi teoreticeşte impropriu, să devină totuşi scuzabil
în practică.
Noi nu vom întrebuinţa însă acest termen decât a-
colo unde vom ii siliţi să o facem brevitatis causa.
Se poate însă corect vorbi de părţi în. acţiunea civilă
alăturată acţiunei publice, acţiunea civilă păstrându-şi ca­
racterul ei. Deci inculpatul, victima, răspunzătorul civil­
mente sunt părţi în această acţiune.
'^32 — Subiecte în procesul penal: Procesul penal se desfă­
şoară prin înfervenţiunea cumulativă şi coordonată a or­
ganelor judecătoreşti şi a persoanelor chemate să ajute pe
aceste organe în opera lor. Toate persoanele cari1participă Ia
procesul penal sunt subiecte principale sau secundare ale a-
cestuia.
Vom întâlni deci în procesul penal:
1) Instanţele de judecată cu organizaţiunea şi compe-
tinţa fixate de lege (magistraţi şi juraţi).
2) Ministerul public, reprezentat iarăşi, conform cu re­
galele statornicite de lege.
3) Inculpatul, în persoană când cere legea, sau prin
procurator.
4) Apărarea, compusă din apărătorii inculpatului.
5) Părţile din acţiunea civilă, când o atare acţiune e-
xistă, sau reprezentanţii lor.
6) Martorii, Experţii, Interpreţii.
Despre fiecare instanţă represivă ne vom ocupă în ca­
pitolele următoare, arătând organizarea, compunerea, com-
petinţa şi regulele lor.de funcţionare.
Despre Ministerul public ne-am ocupat în volumul al
IV-lea, rămânând să adăogăm foarte puţin asupra rolului
său înaintea fiecărei instanţe.
Acelaş lucru cu privire la inculpat;-partea civilă, par­
tea civilemente responsabilă, martori, experţi, şi interpreţi.
Rămâne deci să insistăm puţin asupra apărării.
5 3 2 8 __ Apărarea: este o instituţiune de drept procedural pe­
nal. Ea îşi găseşte fundamentul în acel principiu superior
pe care l’am numit principiul contradictorialităţii (voi IV,
 nr. IO13) care reclamă că nimeni să nu poată fi lovit (fe­
sa noţiunile penalle fără a fi pus în măsura de a află învi­
nuirea ce i se aduce şi probele ce vin în sarcina sa şi fără
a fi ascultat pentru a se desvînovăţî.
Rolul apărărei este de a preîntâmpină orice greşală din
partea justiţiei represive şi orice violare a leg ei cari ar lovi
pe cel ce se află pus sub o învinuire.
Dacă inculpatului, atunci când îşi face o auto-apărare,
îi este îngăduit să facă orice pentru salvarea sa, apărăto­
rilor nu le poate fi permis să depăşească rolul arătat mai
sus.
Prin menirea şi importanţa sa, apărarea a fost şi este
considerata ca o adevărată instituţiune de interes public,
de o egală importanţă cu Ministerul public (a) Sunt chiar
autori cari au propus ca apărarea să fie conferită unui or­
gan instituit în aceleaşi condiţiuni ca şi Ministerul pu­
pii c (b)
Incontestabil rolul apărărei este tot atât de important
şi iiobil ca şi acela al acuzărei, Societatea este interesată ca
amândouă aceste oficii să poată participă la realizarea justi­
ţiei represive în modul cel mai propriu chemării lor. A asi­
gură o egalitate de drepturi şi garanţii pentru aceste insti-
tuţiuni este a realiză toi ce poate ii mai util şi mai sănătos
pentru împărţirea dreptăţei
In schimb credem lipsite de o bază solidă încercările
făcute de unii autori de a pune apărarea mai presus de acu­
zare (c) sau viceversa (d), după cum iarăşi nu credem că
organizarea apărării prin creierea unui organ asemuitor şi:

a) Carrara, Programma, I, par. 978 şi OpuscoJi. VII, j». 150; Luc-

chini, Elementi ed. 4, nr. 194; Manzini, Trattato di pr. pen. I, p. ; Sa-
îuto, Commento al cod. pr. pen. VI, p. 340; O. Cecchi, Sufla posizione deî'
diifensore net proc. pen , Rama, 1923; Bauer, Lehrbuch des Strai par. 180-1;:
Albegg, Lehrtmch des crîm. Praz. par. 146.
b) E. Manenti, La statizzazione della diresă, Castiglione, 1919. O.
Cecchi, Per i difensori penali, Rama, 1923.
c) O. Cecchi op. şi loc. cit.; Napodnno, Manuale di pr. pen, p. 508»
Milano 1912.
d) Asupra apărărei a se mai vedea: C. Scherma, II diritto di di fesa».
G. Leto, La difesa del reo, Palermo, 1908; V. Isaldi, La difesa penaleţ, Riv...
Penale, OII, ias. 1.
f - 9 -
i

V- simetric Ministerul public ar ii un mijloc de a spori cali­

tativ aportul apărării în realizarea justiţiei.
Ceeace se impune este însă organizarea asistenţei ju-
' diciare pentru învinuiţii lipsiţi de mijloace

5 3 2 9 — Apărarea se exercită fie direct de către inculpat fauto­

apărare) fie de către apărătorii săi (asistenţă).
In sistemul legiuirei noastre asistenţa nu se poate e-
fectuâ decât de membrii corpului de avocaţi. La Curţile cu
juraţi însă apărarea se poate face de orice cetăţean, chiar
când nu aparţine corpului de avocaţi, întrucât art. 320 pr.
pen. spune că: -„Acuzatul va putea să-şi aleagă apărător
pe oricine va voi“.
Asistenţa se produce fie pe cale de alegere făcută de în­
săşi inculpat, sau rudele sale, fie prin numire din oficiu a
unui apărător; în această din urmă modalitate asistenţa este
în general gratuită, (vom reveni la cheltueli de judecată).
Drepturile apărării sunt aceleaşi fie că ea se produce
sub forma auto-apărării sau sub forma asistenţei, în schimb
îndatoririle variază dela o formă la cealaltă.
Inculpatul apărându-se nu este îndatorat a se pune ir.
slujba adevărului; chiar daca un legiuitor naiv şi intrasi-
gent ar vor să-l silească la aceasta, desigur că voinţa sa va
rămânea înfătuită numai în lege nu şi in practică, instinc­
tul de conservare fiind în orice om mai tare decât orice alta
comandă. Aşâ dar, inculpatul nu va comite o nouă infrac­
ţiune atunci când în apărarea sa va altera adevărul fără
a cauză prin aceasta vrc-un prejudiciu terţelor persoane.
Jurisprudenţa a avut oeaziune să facă deseori aplicaţi unea
acestei reguli, iar soluţiunile sale au primit aprobarea doc­
trinei.
Astfel s a spus că ascunderea de către inculpat a ade­
văratului său nume şi luarea unui nume de împrumut nu
constitue un fals. cât timp numele împrumutat este fictiv şi
nu aparţine unui terţiu. Din potrivă atunci când însuşirea
unui nume s’a făcut în dauna unui terţiu care a fost ex­
pus, fie unei urmăriri, fie unui prejidiciu. fapta inculpatului

6
 — 10 —

va constitui un fals pedepsitul (a). Daca inculpatul revine

înainte de darea hotărîrei nu mai este fals (b).
Tot astfel prezentarea unor acte sau probe plăsmuite
cât timp din ele nu rezultă consecinţe juridice faţă de terţe
persoane sau faţă de reclamant, ci numai o probă de na­
tură a înrâuri exclusiv latura penală a cauzei, inculpatul nu
comite delictul de fals sau servire de acte false.
In fine insultele şi calomniile pe care inculpatul le-ar
proferă în apărarea sa şi care fără a fi grave sunt în inte­
resul apărărei sale, scapă pedepselor privitoare la insulte
şi calomnii (at. 302 e. p.). Dar dacă inculpatul apărându-se
aruncă învinuirea ce i se aduce asupra unor persoane nevi­
novate expunându-le urmărirei sau dacă proferează calom­
nii grave (art. 303 e. p.) atunci va cădea sub sancţiunile
respective din codul penal pentru denunţare calomnioasa
şi calomnie (c).
In orice caz toate aceste imunităţi nu sunt absolute,
fiindcă inculpatul care va fi săvârşit în apărarea sa vreunul
din faptele de miaii sus deşi nu va fi urmărit pentru o nouă
infracţiune, totuşi atunci când s’ar constată că apăraiea sa
, este o mistificare implicit situaţiunea lui se va îngreuiâ, fi­
indcă în cântărirea pedepsei judecătorii vor ţine seamă şi d e
cinismul, îndrăsneala şi perversitatea inculpatului.
Dimpotrivă apărarea prin asistenţă trebue să fie demnă,
ceeace nu înseamnă slabă şi şovăelnică, ci serioasă şi pusă în
slujba adevărului, altfel după cum spune Manzini, avocatul
care trebue să fie apărătorul inculpatului, deci a nevino­
văţiei sale sau a justei sale vinovăţii, ar deveni apărătorul:
infractorului şi deci a infracţiunei (d).
532 10 — Apărarea în sistemul legei noastre este facultat'vă, a -

a) Garraud, Traité de dr. oén-, ed 3, vol. IV, p. 140; Blanche, Etudes,,

vol. III, nr. 134; F. Hélie, Théorie, ed. 6, vol II, p. 841. Vezi şi arînotaţiu-
nea noastră (V. Dongoroz) în Jurisprndenfa Generală, 1924, speţa 1251.
b) Dalloz 72. 1. 120
e) Alimena, Diritto penale, 11, p. 533; Manzini, Trattato di dir. peu.
IV. ip. 236; Florian, Dei reati contre honore, Nr. 214.
d) Manzini, Trattato di pr. pen., I, p. 560. A se mai vedeà asuprr
avocaturei în penal; Ferminelli, Pericoli e Cenali, Corne si conmmineia e
fare .'’avocatura penale, Roma, 1924; D. Situons, De advocaat en het Straf-
iProcti, in Tijdschrift voor Strafrecht. 1921, p 357.
 11 —

-dică inculpatul are libertatea de a se apăra sau nu, de a-şi

alege sau nu un apărător, sau de a cere să i se numească
anul din oficiu.
In mod excepţional la Curţile cn juraţi, apărarea este
'obligatorie în infracţiunile de drept comun (nu şi cele de
rpresă), conform art. 319 şi 320 pr. pen.
Dcasemeini pentru crimele comise în pretoriul Curţilor
de apel şi Casaţie, art. 518 pr. pen. impune numirea unui
apărător din oficiu dacă inculpatul nu şi-a ales el singur un
apărtor.
Sistemul apărării obligatorii prin asistenţă este desi­
gur teoreticeşte mai conform cu interesele justiţiei represi­
ve, dar în practică el devine anevoios şi dăunător. De aceia
de lege ferenda, credem că obligativitatea apărărei, cu co­
relativul numirei unui apărător din oficiu pentru cei ce tiu
dispun de mijloace, nu trebue să fie adoptată decât pentru
învinuirile cari trec prin instrucţiune prealabilă cu deţinere
preventivă.
In ceace priveşte drepturile apărătorilor credem că ia­
răşi de lege ferenda ar trebui să li se acorde dreptul de a
uză de căile de atac pentru inculpat direct, nu ca manda­
tari, aşa după cum s’a admis în multe legiuri moderne (e) şi
de a semnă memorii şi alte acte de procedură şi acestea
chiar în neunire cu inculpatul.
u — O chestiune mult discutată în practică este acea a pro­
curatorilor în procesul penal.
Este netăgăduit că principial codul de proc. penală nu
s’a abătut dela acea regulă generală de drept care îngădue
ca orice act care nu este eminamente personal să poată iî
efectuat, fie direct de cel interesit, fie printr’un împuterni­
cit al său.
Nici o discuţiune deci asupra putinţei de reprezentare în
toate actele de procedură penală pentru partea civilă şi
pentru partea răspunzătoare civiimente.
S’a spus însă că, întrucât legea de proc. penală cere ca
inculpatul să se prezinte în persoană înaintea instanţelor ju-

e) C. pr. pen. italian, art. 128: C. pr. pen. maghiar, art. 62, art 383,
II, b. şi 431.
 — 12 —

decătoreşti, urmează că în penal regula este că inculpatul

nu poate fi reprezentat şi numai excepţional el are acest
drept. Această credinţă este eronată.
Regula este tot putinţa de reprezentare şi pentru in­
culpat, iar interdicţiunea în certe cazuri a reprezentărei con­
stitue numai o exeepţiune.
Inculpatul poate face prin reprezentanţi orice acte de:
procedură penală, exceptând pe cele pe care legea le-a con­
siderat pur personale: interogarea şi uneori prezenţa în per­
soană înaintea instanţelor.
Principiul reprezentărei îl consacră procedura penală
prin art. 38 cu privire la percbeziţiuni ; prin at. 199 privitor
la apel; 417 privitor la recurs.
In privinţa înfăţişării în persoană ca excepţie de’a re­
gula reprezentării, legiuitorul nu a impus în mol absolut a-
ceastă exeepţiune decât la Curţile ca juraţi. In materie eo-
recţională e'xcepţiunea priveşte numai învinuirile cari a r
atrage închisoarea (art. 181 pr. pen.), iar în materie de sim­
plă poliţie excepţiunea a fost complect înlăturată (art. 150
pr. pen,).
Ceva mai mult chiar acolo unde se cere prezentarea
în persoană, această prezenţă nu este necesară decât dacă
s’ar in tr ă în fondul pricinei^ Ampiăiiîe^^IncldenteiÎe privind
formele şi toatejcelelate acte cari nu prîvesc’ihsăşi fondvil,
pot fi efectuate prin r ^ r e z â î ^ C
D’eci avocatul inculpatului sau orice alt procurator se
poate prezentă spre a explică de ce inculpatul nu s’a putut
prezentă, sau spre a invocă un incident privitor Ia procedu­
ră, sau la incompetenţa instanţei, etc. (a).
Această regulă a fost adoptată şi de jurisprudenţa înal­
tei noastre Curţi de casaţie (b).
532 i2 — Legea de procedură penală statoriniceşte drepturile,,
prerogativele şi formalităţile privitoare la apărarea învi­
nuiţilor.
a) Vezi : F. Hélie, Instr. crim. VI, nr. 2856 ; Garraud, Traite
d'intr. crim. IV, p. 613; J. A. Roux, Cours, p. 608; Le Poittevin, Code crim.,
orim. art. 185, Nr. 9— 18; V. Manzini, Trattato di .pr. pen; I, p. 58(1.
b) Cas. II, decizia 4412—1926 în Jurisprudenţa Generală, 1927, speţa
489, cu nota noastră (V. Dcngoroz).
 — 13 —

Principalele drepturi ale apărărei sunt :

1) De a fi pusă în cunoştinţă asupra invinuirei ce se
aduce, asupra actelor efectuate în cauză şi probelor ce vin
în sprijinul acuzărei. De unde corolariile : citarea înaintea
justiţiei represive, comunicarea principalelor acte ale proce­
sului penal.
' „ 2) De a discută regularitatea actelor de procedură, te-
meincia probelor şi existenţa vinovăţiei. Corolarii: desbateri
orale şi contradictorii.
3) De a cere să se ţină seamă de tot ceeaee se aduce
în descărcarea vinovăţiei. Corolariu îndatorirea de a se mo­
tivă în drept şi în fapt valoarea apărărei ce şi-o face un în­
vinuit.
Acestea fiind drepturi ale apărărei. respectarea lor
trebue să se producă chiar din oficiu, fără a fi nevoie ca
învinuitul sau apărătorul său să o ceară expres.
Principalele prerogative ale apărărei s u n t:
1) De a J>une concluziuni în cursul procesului penal şi
de a interveni când "legea'~o permite.
2) De a cere probele în descărcare.
3) De a desbăte pricina în fond'şi de a cere ultimul cu­
vânt.
4) De a atacă conform legei hotar inie pronunţate de
instanţele represive.
Acestea fiind prerogative, respectarea lor este obliga­
torie numai la cererea apărărei, bine înţeles dacă legea nu
dispune altfel.
In raport cu aceste drepturi şi prerogative legea sta­
torniceşte o serie de formalităţi, menite a asigură folosinţa
şi respectarea lor, ca de ex.: forma şi termenii citaţiunilor,
forma comunicărilor, reguli privitoare Ia desbateri, forma şi
termenii căilor de atac., etc.
Nesocotirea în procesul penal a drepturilor, preroga­
tivele şi formalităţilor privitoare la apărare, ia denumirea
de genetică de violarea dreptului de apărare, deşi nu totdea­
una este vorba de un drept. Cevâ mai mult în practică a-
deseori se invoacă sub această denumire şi alte violaţiuni şi
omisiuni cari numai indirect vin în legătură cu apărarea.
532 3 — Conţinutul procesului penal: Am arătat că procesul pe­
nal nu este decât întreaga activitate procedurală juridiceşte
disciplinată care se desfăşoară din momentul sesizării jus­
 14 -

tiţiei represive până la definitiva soluţionare a conflictului

de drept penal cu care justiţia a fost sesizată.
Această activitate procedurală am arătat că se desfă­
şoară într’o succesiune de momente juridice : sesizare, che­
marea părţilor, instrucţiunea orală, desbateri, soluţionarea
chestiunilor incidente şi darea hotărîrei, momente oare se
vor repetă şi înaintea instanţelor superioare. Bine înţeles
că, moment nu înseamnă aci determinarea statică a unei
clipe, ei etapele de desfăşurare ale procesului penal.
Fiecăruia din aceste momente îi corespunde unul sau
mai multe acte procedurale: primirea, repartizarea şi soro-
cirea termenului în momentul sesizării; emiterea citaţiuni-
lor, înmânarea lor şi pr ocurarea dovezi lor de înmânare în
momentul privitor la chemarea jidpţJlar; înfăţişarea înaintea
complectului de judecită’..stabilirea identităţii celor ce se
înfăţişează, administrarea probelor în momentul instructi-
unei orale; punerea de coneluziuni, discutarea contradicto-
’ rin a tuturor chestiunilor în momentul desbaterilor; cerceta­
rea, deliberarea şi soluţionarea în momentul chestiunilor in­
cidente; în fine cercetarea cauzei în complexul ei. delibe­
rare, soluţionarea fondului, pronunţarea hotărîrei şt redac­
tarea ei în momentul juridic al dârei hotărîrei.
532 14 — In cele ce vor urmă în acest volum vom examina toa­
te actele procedurale cari intră în conţinutul procesului pe­
nal.
Cum însă legea de procedură penală nu disciplinează
numai substanţa şi forma actelor ce alcătuesc acest proces,
ci şi anumite chestiuni extrinseci lui, dar necesare realizării
justiţiei represive, vom examina în paragrafele ce urmea­
ză câteva din aceste chestiuni mai principale şi anume:
1) Poliţia audienţelor, adică acea parte din discipli­
narea extrinsecă a procesului penal, care se raportă la fe­
lul în care instanţele represive vor procedă pentru a-şi asi­
gură paşnica lor funcţionare în timpul cât sunt în cerceta­
rea pricinilor penale.
2) Publicitatea judecăţii sau mai Line zis a audienţelor,
adică iarăşi o parte din disciplinarea extrinsecă a procesului
penal, publicitatea privind latura administrativă iar nu
mecanismul acestui proces.
 15 —
\
3) Probele în penal. In tratarea acestora trebue să cu­
prindem nu numai latura formală, adică felul administrării
lor, care aparţine intrisec procesului penal, ci şi valoarea lor
substanţială care este o problemă extrinsecă.
4) Condiţiunile de validitate ale hotărîrilor. Şi în pri­
vinţa hotărîrilor şi valabilităţii lor, întâlnim o latură forma­
lă inerentă deci procesului penal, întrucât hotărîrea se an­
grenează în desfăşurarea actelor ce compun acest proces,
dar găsim şi c latură substanţială extrinsecă, privitoare la
valoarea hotărîrei sub raportul fondului iar nu a formei.

a) Poliţia audienţii ')

533 — Poliţia audienţei aparţine preşedintelui, ca şi la juri-

dicţiunile civile, sau judecătorului care îi ţine locul, ori ju­
decătorului unic când judecă singur (art. 551 pr.. p.).
5 3 3 5 — Desfăşurarea liniştită şi regulată a procesului penal
este asigurată prin puterea disciplinară şi puterea poliţie­
nească conferită de lege preşedintelui sau judecătorului care
ii ţine locul, ori judecătorului muc (a).
Puterea disciplinară se exercită prin mijlocirea măsu­
rilor preventive şi a sancţiunilor disciplinare.
Măsurile preventive sunt uneori expres indicate de le­
ge, alteori legea le lasă la facultatea magistraţilor (art. 89
pr. civ. şi 299 pr. pen.). Ca măsuri preventive exprese
avem înştiinţările prescrise de art. 336 şi 337 pr. pen. pe
cari preşedintele Curţilor cu juraţi le adresează apărătorilor
şi juraţilor. Deasemenea înştiinţarea ce se face martorilor1

1) Vezi despre poliţia audienţei si despre infracţiunile de audienţă,

G. Fleişlen: Dreptul, an. XVI (1887) N-Ie 6, 9, 11, 13, 15, şi 17. In această
materie trebuie a se distinge infracţiunile de audienţă de infracţiunile co­
mise î-n audienţă; primele au de scop să turbure audienţa, iar cele din urmă
sunt infracţiuni ordinare, al căror scop principal nu e tullrar'area audien­
ţei, ci o infracţiune obişnuită.
a) A se vedea asupra acestei m aterii: Garraud, T ra ité d’instr. crim.
'III, p. 518—558; Le Poittevin, Code d’instr. crim., art. 181; Le Sellyer,
Compétence et organis. II. Nr. 870 şi urm.: F. Hélie, Instr; crim. VI, Nr.
2020 si nun-: Manzini,. Trattato di pr. pen. I, p. 212 şi urm.
 16

de a vorbi fără ură şi părtinire. Tot din lege rezultă că pre­

şedintele poate preveni pe părţi că nu vor pune nici o în­
trebare directă martorilor, experţilor, etc.
Sancţiunile disciplinare sunt arătate totdeauna de le­
ge, de ex.: chemarea la ordine, admonestarea, luarea cuvân­
tului, expulzarea din saiă, punerea la popreală şi altele.
Puterea poliţienească se exercită fie prin măsuri pre­
ventive: oprirea publicului de a pătrunde în sală, chemarea
forţei publice pentru a păstra liniştea, etc., fie prin măsuri
de ordine (de poliţie administrativă): chemare la ordine, ex­
pulzare din sală, punere la poprire.
Aşa dar, corect ar fi să spunem că preşedintele are
disciplina şi poliţia audienţelor. De altfel puterile discipli­
nară şi poliţienească a preşedintelui în cursul procesului pe­
nal sunt mult mai largi, disciplina şi poliţia audienţii ne-
fiind decât unul din aspectele acestor puteri.
5 3 3 2 — Persoanele supuse puteri disciplinare a preşedintelui
sau judelui unic sunt: inculpatul, partea civilă şi cea civil­
mente responsabilă, procuratorii şi apărătorii lor, Ministe­
rul public, martorii, experţii, interpreţii, juraţii, grafierii.
Faţă de ceilalţi judecători cari compun complectul de jude­
cată preşedintele nu are propriu zis putere disciplinară, ci
mai mult o ascendenţă erarhică.
Deci cad sub puterea disciplinară a preşedintelui toate
acele persoane cari sunt subiecte principale sau secundare
în procesul penal.
Dimpotrivă, cad în puterea poliţienească persoanele
cari sunt străine de proces dar cari asistă în audienţa in­
stanţelor penale.
5 3 3 3 — In afară de puterea disciplinară şi poliţienească, pre­
şedintele sau judecătorul care îi ţine locul, ori judecătorul
unic, mai are în audienţă şi dreptul de a constată, urmări
şi trimite în judecată pe făptuitorii infracţiunilor cari au
turburat audienţa. Aceasta formează ca o a treia putere.
In fine, când o instanţă este compusă din judecător u-
nic, acesta pe lângă cele trei puteri conferite lui mai are u-
neori şi dreptul de jurisdicţiune asupra infracţiunilor de au­
dienţă.
Când instanţa este compusă însă dintrTm colegiu, a-
 17

tunci întreg complectul, iar nu numai magistratul care pre­

zidează are această jurisdicţiune.
»334 — In audienţa unei instanţe penale se pot comite trei ca­
tegorii de fapte:
1) Turburări de mică importanţă, cari nu sunt consi­
derate ca infracţiuni. Acestea sunt prevăzute în primul rând
de art. 515 pr. pen., care arată şi sancţiunile: atragerea
atenţiunei prin chemare la ordine, scoaterea din sală, pune­
rea la opreală pe timp de 24 ore. Măsuri similare prevăd
art. 90 pr. civ. şi 80 leg. jud. de ocol.
Tot abateri disciplinare şi nu infracţiuni sunt conside­
rate şi insultele sau calomniile uşoare*pe cari părţile sau
apărătorii lor le-ar aduce prin pledoarii, pedepsite fiind
disciplinar de art. 302 cod. pen.
2) Turburări grave care iau caracterul de infrctjn-
ne. Urmărirea şi judecarea acestora este disciplinată de
art. 516— 520 pr. pen. şi art. 177 pr. pen.
In această categorie intră şi calomniile grave proferate
prin pledoarii, despre cari vorbeşte art. 303 cod. pen.
3) In fine. în audienţa unei instanţe se pot comite infrac­
ţiuni nu de natură a turbură ordinea, ci ocazionate de activi­
tatea ilicită desfăşurată de vre-o persoană în vreuna dm pri­
cinile spuse judecăţii, de ex.: mărturie mincinoasă, substi­
tuire de persoane, servire de acte false, etc. Acestea deşi
săvârşite într'un pretoriu nu sunt însă infracţiuni de audien­
ţe şi deci ar urmă să rămână supuse regulelor ordinare de
procedură. Excepţional art. 355 pr. pen. prevede o proce­
dură specială pentru mărturia mincinoasă la Curţile cu ju­
raţi, iar art. 177 proc, pen, pentru delictele comise ir au­
dienţa Tribunalelor şi Curţilor de apel.
534 —- Dacă fapta ce s’a comis în audienţă este o infracţiune
care se pedepseşte numai cu pedepse poliţieneşti, hotărîrea
msTe'îara^Apel (2)'. oricare ar fi Instanţa care o ar pronuu-

2) Procesul-verbal dresat de judecător pentru constatarea uiiragiu-

Jui, tace. dovadă până la înscrierea în fals, Cas. Ii, 2721 din M Nov. 1911,
Curier judiciar 1911, Nr. 84, p. 704; Cas. II, 352 din, 13 Feibr. 1912, Curierul
Judiciar 1912, Nr. 29. p, 347. Acela? lucru e admis ţi în Franţa, Grenoble;
26 Dec. 1828: Dalloz: Gode d'instr. crim annoté art 181. Nr. 73
 — 18 —

ţa (3). Dacă fapta e sancţionată de lege cu pedepse corecţio-

nale, pedeapsa se va pronunţă cu drept de apel, fie că a fost
dată de tribunal, fie că a fost dată de judecătorul de pace
(ari. 516 şi 177 pr. pen. (4).
Dacă s’a comis o crimă în audienţa urmi tribunal sau
a unui singur judecător, se va face numai un proces-verbal
de constatarea faptei, şi culpabilii se vor trimite înaintea au­
torităţii competinte (art. 517 pr. pen. (5).
Dacă crima s’a comis înaintea unei Curţi de apel, sau
Curţii de casaţiune este o regulă comună că Curtea se va
pronunţă îndată după ce va ascultă pe Ministerul public, pe
infractor şi pe avocatul ce-şi va fi ales. Legea adaogă după
ce va fi ascultat şi pe martori, însă e greu de înţeles la ce
pot servi martori în asemenea caz, când judecătorii au vă­
zut comiţându-se infracţiunea ou proprii lor ochi. Deciziu-
nea ce se pronunţă trebue să fie motivată.
Aici este o curioasă derogare Ia dreptul comun; Curtea

3) Vezi Cas. II, 479 din 30 Oct. 1884, B. 879 şi Gas. II, 108 din 1
Mart. 1885, B. 198, care a decis ca relativ Ia apel legea a derogat în arii
516 p. p., la principiul general înscris în art. 169 P'. p
Art. 80, leg. lud. -de ocoale din 28 Dec. 1907, dă drept judecătorului
ca, în caz de turburare de audienţă să pronunţe amendă până la- 501 tei,
în afară de pedeapsa u-ltragiului, dacă va fi cazul. Această, amendă nefiind
-poliţienească ci oorecţională, se vai judeca cu drept de apel.
4) Quid, dacă infracţiunea e de competenţa judecătoriei de ocol şi
se co-mite î-n audienţa tribunalului? Hotărârea trib. poate fi susceptibilă de
apel? C. Graiova, seci. Il-a, în majoritate a admis afirmativa. Decis. 433
din 20 Oct. 1911, Pagini juridice, an. VI, Nr. 86 din 1 Febr. 1912, p. 679,
pe m-o-tiv că art. 53 leg. jud. de oooale din 1908 n'a modificat art. 516 p. p r
însă C. cas. II, 3390 din 16 Dec. 1911, (lbidem p. 677) şi Săptămâna juridică,
I, p. 590, cu drept cuvânt după* 1 noi, a casat acea d-eeiziunei arătând că
legea în art. 516 p. p se referă la cazurile când instanţa n’ar fi compe­
tentă să judece delictul -în ultima instanţă. Con-fr. nota Dem. D. Sioenescu
în acelaş sens. Vezi Curier Judiciar 1912, Nr. 21, p. 251. Vezi deciziu-nea
Cas. II, 3090 din 16 Dec. 1911, Curier Judiciar 1912 Nr. 64'.
5) Nu e admisă proba contrarie contra procesuliui-verbal dovedind
un ultragiu oomis contra judecătorului, proces-verbal dresat de -însăşi jude­
cătorul ultragiat. Cas. II, 1820 din 31 Mai 1910, Jurispr. an. III, Nr 24,
p. 378 şi Cas. II, 2721 din 14! Nov. 1911, Săptămâna jurid. I, 471, Cas-: II,
614 din 6 Mart. 1912, republic. Ir. mice caz procesul-verbal trebue să
spună cuvintele sau acţiunile din care rezultă ultragiu].- C-as. II, 352 din
13 Febr, 1912. Curierul Judiciar 1912, Nr. 29, p. 347.
 — 19

de apel sau Curtea de casaţie judecă în îond afaceri crimi­

nale care de altmintrelea sunt de competinţa juraţilor.
Spre a fi judecată crima de Curtea de apel, legea cere
ca să existe unanimitate de voturi, altminteri afacerea se
trimite la Curtea cu juraţi (art. 520 pr. ipen.). Această dis-
poziţiune nu e raţională, fiindcă ea dă putinţa unui singur
judecător să răpească Curţii competinţa excepţională pe
care i-o da art. 518 pr. pen.
In cazul când infracţiunea s’a comis Înaintea unei Curţi
cu juraţi, afacerea se judecă de secţiunea Curţii de apei,
din care face parte judecătorul care prezidează Curtea cu
juraţi.
lată un lucru oare pare ciudat. Juraţii oare sunt judecă­
tori de drept comun în meserie de crimă, nu pot totuşi să
judece o crimă comisă în audienţă înaintea lor pe când ju­
decătorii dela Curtea de apel au dreptul după această lege
excepţională, să judece în instanţa unică nişte crime, ei care
în regulă nu au dreptul să judece în instanţa unică nici
chiar delictele.
Mai mult decât atât. Juraţi care sunt judecători de
fapt, devin incompetenţi să judece faptele tocmai atunci când
le-au văzut cu! proprii lor ochi, adică atunci când pot mai cu
greu să fie înşelaţi prin abilitatea pledoarei unui avocat iscu­
sit.
Insă sub un punct dt vedere, acest lucru este raţional
fiindcă juraţii ar judecă ou pasiune, fiind sub impresîunea
crimei comise (7).
6) Din aceasta1 cauză unii au contestat ca acest lucru ar mai ii cu
putinţă după prom ulgarea Constituţiunei, care, în această privinţă a r ii
modificat dispoziţiunite procedurei penale. Gestiunea s’a discutat în 1904
cu ocazjunea atentatului încercat de M ărăcineanu în contra procurorului'
şi consilierilor Secţ. Il-a a Curţii de casaţiune. Credem însă că aceste
dispoziţiuni derogatorii la dreptul comun sunt aplicabile fiindcă ele p re­
văd cazuri excepţionale, şi dealtm intrelea însăşi Constituţiunea raferinju-se
la diispoziţiunile ce-i sunt contrarii, nu le desfiinţează ci spune că se vot
revizui, ceeace înseam nă că până la revizuire răm ân valabile. Căci, de-ar
fi altfel adică dacă ccnoctdarea ar există de drept, ce a r mai fi trebuinţă
să se revizuiască textele contradictorii?
A se vedea şi nota de pe pagina urm ătoare.
7) După D. Cuculi crima) com isă In audienţa curţii cu juraţi se ju­
decă de însăşi curtea cu juraţi, iar nu de curtea de apel; după dânsul dis-
 — 20 —

535 — După noi aceste articole trebuesc modificate în mod

radical. La prima gândire se pare firesc ca judecătorii să
judece fapta ce s’a petrecut înaintea ochilor lor. urgent,
stante pede, dar când cugetă cineva mai mult, înţelege că
această judecată sumară, .mai ales în materie de crime nu
poată fi bună când judecătorul este în acelaşi timp şi martor,
când avocatul trebue să improvizeze pledarea în materie
criminală, şi încă înaintea unui judecător care se află încă
sub groaza şi indignarea crimei comise, când în fine jude­
cătorul se pronunţă îndată în mijlocul unei atmosfere atât
de încărcată. Este siguranţa că o astfel de hotărîre nu va
fi hotărîrea rece şi cumpănită care trebue să se dea în toate
afacerile, şi mai cu seamă în cele penale.
Ar trebui ca cel puţin afaceera să nu se judece îndată,
ci după câteva zile (8).
535 1 —■ Credem că faţă cu dispoziţiunile art. 105 din Noua
constituţiune care prevede că juriul este statornicit în toate
materiile criminale şi art. 137 care impune revizuirea tutu­
ror legiuirilor din Statul român ,,spre a se pune în armo­
nie cu constituţiunea de faţă“ vitorul cod de procedură pe­
nală va trebui cel puţin în privinţa crimelor comise în au­
dienţa unei instanţe să restatornicească competinţa exclu­
sivă a juriului.
Singura abatere dela procedura ordinară ce credem
că trebue admiisă, va fi sesizarea directă a Curţei cu juraţi,
fără o deciziune de trimitere a Camerei de acuzare, atunci
când crima s’a comis în audienţa unei Curţi de apel sau
Curţii de casaţie. In această ipoteză cercetarea şi deschi­
derea acţiunei publice se va face de magistratul care prezidâ
şedinţa iar sesizarea Curţii cu juraţi se va decide de tot
complectul şedinţei.
Când crima s’a comis în audienţa unui tribunal, jude­
cătorie ori Curte cu juraţi, constatarea şi deschiderea ac­
ţiunei publice se va face de magistratul care presidâ, iar ac-

poiziţiunea art. 519 prcc. pen. ar ii desfiinţată prin art. 105, pari. 1. din
Ctonstitutiune D. Cuculi. Procedura criminală dinaintea juraţilor. Bucu­
reşti, 1890, Nr. 41.
8) In Germania, judecata imfracţiunei de audienţă nu se face ime­
diat. Vezi F leişlen: Dreptul, XVI (1887), Nr. 17, p. 132, nota 61.
 — 21 —

iele vor fi înaintate Camerei de acuzare pentru a decide

trimiterea în judecată.
Pentru celelalte infracţiuni (delicte şi contravenţiuni
de audienţă) trebue să se menţină dreptul magistratului care
prezidează de a constată infracţiunea, de a deschide acţiu­
nea publică şi de a sesiza instanţa de judecată, în schimb
credem că acest magistrat nu trebue să ia parte şi la jude­
carea infracţiunei de audienţe, judecare care ar fi bine să
aibă loc câteva zile maktârziu. In orice caz competinţa ra-
iione materiae va trebui să fie respectată cel puţin în sen­
sul că. atunci când. infracţiunea de audienţă este de compe-
tinţa unei instanţe superioare celei în audienţa căreia s’a
comis acea infracţiune, pricina va fi trimisă spre judecare
la instanţa superioară (a).
5 3 5 2 — Legea pentru unificarea corpului de avocaţi din 21
Februarie 1923, prin art. 76 alin. 10 a creat o derogare de
la regulele obişnuite privitoare la infracţiunile de audienţă
pentru cazul special al ultragiului comis în audienţă de un
avocat faţă de un magistrat. Magistratul spune legea (noi'
credem că preşedintele audienţei) va constată delictul şi va
amână judecata pentru alt termen, când în complect nu
va intră şi magistratul ultragiat.
Pentru toate eelelate infracţiuni de audienţă comise de
un avocat se vor aplică însă regulele obişnuite, legea avo­
caţilor ne vorbind decât de ultragiu faţă de magistraţi. De-
asemenea pentru ultragiu comis faţă de avocat în şedinţă (b).
536 — Prin art. 521 pr. pen. legea da drept prefecţilor, ad­
ministratorilor de plasă, primarilor şi altor ofiţei de poliţie
judiciară, sau preşedinţilor unei adunări publice întrunite ca
să exerciteze conform legii un drept politic, ca spre a men­
ţine ordinea audienţii conf. art. 515 pr. pen., să ordone
darea afară a turburătorilor, iar dacă s’a comis vreun de­

al Cod de proc. pen italian din 1913. art 3S4 nu acorda decât dreptul
de a constata infracţiunea, apoi actele sunt trimiise Parchetului pentru a
se urm a conform prccedurei ordinare. Se exceptează infracţiunile comise
în audienta judelui de ocol. cari atunci când sunt de competinta acestuia, p ot
fi judecate direct.
b) Gas. 11. ciec. 1947 din 14 Mai 1920. în Juri&jmidcnfa Generală,
1926. speţa 1603.
 22 —

lict ori crima să trimeată pe cei vinovaţi înaintea autori­

tăţilor judecătoreşti campetinte.
Dispoziţiuni analoage se află în art. 109 şi urm. cod.
just. militare din 24 Mai 1881.
537 — Cu toate că materia infracţiunilor de audienţă nu are
. mare importanţă practică (9), vom face însă încă câteva
observaţiuni asupra acestei materii.
Degois spune că expulzarea din audienţă şi trimi­
terea la arest 24 ore nu sunt pedepse, ci măsuri de ordi­
ne (10). Suntem de aceiaşi părere, fiindcă aceste mijloace,
oricât de vexatorie ar fi, nu sunt prenumărate printre pe­
depsele prevăzute de lege,
Deasemeni nu credem că ar ii o pedeapsă propriu zisă
dispoziţiunea din art. 302 cod. pen. contra avocaţilor, acî
este o simplă măsură disciplinară (11).
537 1 Am arătat la nr. 533 1 şi 533 4 că sancţiunile din art.
515 pr. penală, 302 cod. pen., 90 pr. civ., 80 leg. jud. de
ocol, sunt sancţiuni disciplinare când intervin faţă de per­
soanele cari au rolul de subiecte principale sau secundare
în proces, şi măsuri de ordine poliţienească când intervin
faţă de publicul din audienţă.
Toată doctrina este de acord asupra acestui caracter.
9) Foarte puţine cazuri există în jurisprudenţa română.
10) Desois: Traité, Nr. 1743; în acelaş sens Garraud: Instr. crirn.,
III, Nr, 1080, care arată consecinţele practice ale acestei observaţiuni: a)
Nu trebuesc coneluziunile proeurorurlui; b) Ordonanţa se dă numai de pre­
şedinte şi nu e susceptibilă de atacare; c) Ea nu are o procedură şi des-
bateri.
Că faptele prevăzute în art. 515 <p. p. nu constitue infracţiuni, re­
zultă şi din glăsuirea primului aliniat al art. 516 p. p. Că aceste măsuri
de poliţia audienţii nu sunt sueceptibile de apel. este admis şi de ju-
risprudenta noastră. Cas. II, 1241 din 11 Mai 1911, Curier Judiciar 1911,
Nr. 80 şi trib! Tecuci, Nr. 235 din 911 (ibidem). Ea se aplică şi avoca­
ţilor. Cas. II, 2917 din 30 Nov. 1911, Curier Judiciar 1912, Nr. 4, p. 47.
11) In acest sens Cas. II, 610 din 9 Oct. 1895, B. 1128, care a, decis
că enunţările nerespectoase din un memoriu dat curţii de 'apel pentru
judecătorii de tribunale trebue suprimate de curte şi nu pot formă obiectul
unei acţiuni carecţiona-le şi din oficiu din partea ministerului public. Altfel
e dacă ele se cuprinde în o petiţiune adresată minist. de justiţie Cas. II,
159 din 18 Mart. 1897, B. 48o; Confr. Garraud; Instr. crim., Nr. 1183, care
susţine că această pedeapsă disciplinară nu se poate da decât de tribu­
nalele corectionale sau de curţile de apel.
 — 23

538 — Judecarea infracţiunilor de audienţă se poate face şt

de alt tribunal pe cale de acţiune principală?
Chestiunea e discutată.
Noi ne pronunţăm pentru negativa pentru motive rezul­
tând din textul legii şi din raţiune.
Textul legii nu lasă niciodată facultatea de care vor­
besc autori francezi, ci ordonă trimiterea în caz de necom-
petinţă (art. 517 şi 521) şi excepţional chiar în caz de com-
petinţă a instanţă (art. 519), sau obligă pe judecători să ju­
dece ei înşişi (art. 518).
Sub punctul de vedere al raţiunii nu e admisibil ca să
fie două instanţe penale competinte fără puternice motive şi
text expres de lege. Am avea chiar un rezulat nedrept, fi­
indcă judecătorul care se crede ofensat, ştiind opiniunea
colegilor, dacă vede că nu-i dă satisfacţiunea cerută nu s’ar
mai adresă lor, ci ar intenta acţiunea la alt tribunal pe cale
de acţiune principală.
In afară de aceasta nu ar fi straniu ca un membru al
Curţii de casaţie, ori o. secţiune întreagă să vină să ceară
dreptate dela o secţiune de tribunal ori dela un judecător de
ocol? Adăogăm că atunci când e vorba de injurii sunt nuan­
ţe, cine altul decât instanţa înaintea căreia s’a produs poate
aprecia mai bine existenţa şi gravitatea greşelii? Iar legiu­
itorul din 1810 care voia să întărească respectul autorităţii,
dând drept de pedepsire chiar autorităţilor civile, şi fără pro­
curor, nu se putea ca să permită ca judecătorul având pu­
tere şi competinţă, să se adreseze altui judecător pentru
menţinerea respectului.
In fine la altă instanţă judecătorul va trebui să se con-
stitue parte civilă şi să ia rolul de egal, ceeace nu credem
că ar fi interesul prestigiului judecătorilor 12).

12) Vezi în sens contrar; Trib. Botoşani, 405 din 1011 şi Cas, II, 1157
din 29 Apr. 1911; Curier judiciar 1911 Nr, 45; Jurispr. IV. Nr. 19, p. 258,
Carnot crede că legea se referă numai la injurii îndreptate contra p arti­
cularilor, iar când sunt îndreptate în contra m agistraţilor, trebue să se
recurgă la dispozifiunile art. 504 şi urmă. pr. pen. Comtnentaire, e;î. ll-a„
P. 238.
Insă observăm că legea nu distinge, şi art. 515 pr. pen. nu vorbeşte
de m agistraţi. Contra; lui Carnot e doctrina şi jurîşprudenţa în F ranţa, Bel-
glia şi Rom ânia. Pand. fr. V-bo. Audience, Nr. 782—784; Confr. Ch. A-
 24 -

.538 1 — Credem că în orice infracţiune de audienţă, dacă e-

xită o parte vătămată aceasta păstrează intacte drepturile
sale conferite de legea.de procedură penală, oricare ar fi
atitudinea magistratului care prezidează faţă de faptul co­
mis.
Astfel dacă un membru din complect, o parte din pro­
ces, sau o persoană din sală a fost calomniată ori insultata
şi preşedintele nu găseşte că e locul a considera fapta ca
infracţiune şi deci a urmări şi judecă pe vinovat, partea vă­
tămată va putea fie prin acţiune directă, fie prin plângere
adresată Parchetului să ceară pedepsirea sau urmărirea vi­
novatului. A decide altfel, ar însemnă să admitem ca magis­
tratul care prezidează are nu numai puterea disciplinară şi
poliţienească, dar are şi un drept de amnestie sui generis,
ceeace desigur este inadmisibil.
Aşâ dar credem că partea vătămată, atunci când ma­
gistratul care prezidează nu sesizează judecata cu Infracţiu­
nea comisă în audienţă, păstrează dreptul său de a pune in
mişcare acţiunea publică, rămânând ca instanţa care va
judecă pe cale principală să aprecieze dacă există sau nu in­
fracţiune şi daca în caz de insulte şi calomnii nu e locul a se
aplică scuza din art. 302 e. pen.
539 — O infracţiune de audienţa care s’a comis în audienţa
unei Curţi cu juraţi, poate, dacă nu s’a judecat imediat să fie
judecată mai târziu tot de Curtea cu juraţi? Trib. Ilfov a ad­
mis afirmativa (13), insă soluţiunea sa e foarte contestabilă
Cu drept cuvânt Oarrand observă că motivul pentru care se
permite oricărui tribunal în audienţi căruia se comite in­
fracţiunea de audienţă să se învestească îndată cu afacerea

dolphe şi F. Hélie, asupra art. 222, care spun că dreptul de a se pronunţa

asupra pedepsii disciplinare aparţine numai instanţei iniuriate o r consiliului
de disciplină.
Un caz de acest gen s’a produs la noi în procesul Spiridon Stătescu
contra d-lor avocat Mandy ca jurat şi D. Rossetii ca avocat, pe când pri­
mul iprezidâ curtea cu juraţi.
Vezi şi cele spuse la Nr. 133, precum şi ia Nr. 302. Vol. ! al acestui
T ratat.
12 bis) Vezi Cas. II, 216 din 1915 în Revista Petiit 1915 pagi 234. .
13) Trib. Ilfov III, sent, din 1 Nov. 1907. Dreptul 1907, Nr. 77, Tr
bunalul şi-a declinat competenţa.
 25

şi să o judece, este caracterul flagrant al faptei; în intere­

sul exemplarităţii pedepsei se calcă regalele de procedură
telative la forme şi Ia competenţă. Dar, — adogâ acelaşi
autor — este o regulă comună la orice procedură de flagrant
delict, că această procedură e facultativă (14). Dacă pro­
cedura este facultativă, adăogăm noi, atunci reintrăm în
dreptul comun atât în eeeace priveşte formele, şi, după
dreptul comun delictele se judecă de tribunalele corecţio-
nale, iar nu de Curtea cu juraţi (15). Iri zadar Tribunalul a-
firmă prin sentinţa sa că. nu se poate admite ca să depindă
de voinţa Curţii cu juraţi ca afacerea să se judece în o in­
stanţă, de ea, sau în două, de tribunal; judecată ordinară e
dreptul comun, şt nimeni nu se poate plânge de revenire la
dreptul comun.
Noi credem împreună cu jurisprudenţa franceză că
..Deciziunea disciplinară a trib. trebue să fie dată chiar în
timpul şedinţei, sau cel puţin înainte ca instanţa să se des-
vestească de procesul în cursul căruia greşeala a fost co­
misă (16).
539 1 — Art. 177 proc. penală prevede că pentru delictele co­
mise în audienţa Tribunalelor şi Curţilor de apel, judecata
va cercetă fapta şi aplică pedeapsa ..fără a se ridică de
pe loc“. Această dispoziţiune a dat loc la discuţiuni, întrucât
s'a pretins că în cazul când judecata nu s’a făcut imediat,

14) Garraud: op. cit., III, Nr. 12C4: F. Hélie: Instr. crim , VI, Nr. 2Ô29,
conir. totuşi pentru jurisprudenţă; Garraud: Instr. crim . III, Nr. 1208.
15) In sensul părerii noastre d. AL D. Oprescu care critică sentinţa
tribunalului Ilfov, arătând că după doctrina şi jurisprudenţa franceză,i cu­
vintele „se va pută face chiar în acea sentinţă, înseamnă facilitatea) de a
judeca fapte care în regulă generală se judecă de instanţele ordinare.
Conir. Degois, care spune că, cu toţi termenii, arti 181 'şi' 504 şi urm'., rpf.
p. ,fr., procedura prescurtată pe care o prevede legea) pentru infracţiunile
de audienţă nu e obligatorie, ci se poate trimite afacerea să( fie judecată
după procedura ordinară. Degois: Traité, Nr. 1754 şi Garraud: op. cit,
loc. cit. Conir. şi C. Negrea care susţine că instanţa de trimitere e obligată
să judece în acest caz, dar poate să judece şi instanţa înaintea loăreia s ’a
comis infracţiunea sau imediat ori mai târziu. Curierul Judiciar 1908, nr. 5..
16) Pand. franc., V-bo Audience, Nr. 799. Metz, 20 Mâi 1826: Gre­
noble, 7 Iul. 1927 şi 24 Mart .1836; Caş fr., 24 Dec 1836, 2 Aug. 1543; Bour­
ges. 30 Apr. 4845; Rouen, 24 Martie, 1847; Cas. ir., 23 Apr. 1850: 21 Mart,.
1878 ; 28 Mart. 1882: 22 Mai 1890.
 26 —

fără a interveni vre-o cât de mică suspendare a şedinţei,

Tribunalul sau Curtea devin incompetente. Această părere
este greşită. Ceeace legiuitorul a voit a fost ca judecata să nu
se amâne pe altă zi, dar nu să interzică magistraţilor de a
suspendă şedinţa, şi a intră în camera de consiliu pentru
a delibera şi de a putea întrerupe cursul audienţei câteva
momente pentru restabilirea ordinei (a).
539 2 — Procedura penală austriacă conţine asupra infracţiu­
nilor de audienţă dispoziţiuni, amănunţite,' cari nu dau loc
la controverse.
Când se va fi comis o infracţiune în timpul audienţei de
judecată în sala de şedinţă şi făptuitorul va fi prins în fla­
grant delict, infracţiunea va putea fi judecată imediat de
către instanţa constituită cu întreruperea şedinţei sau la fi­
nele ei, la propunerea acuzatorului îndreptăţit şi după as­
cultarea inculpatului şi martorilor.
Căile de atac în contra acestei sentinţe n’au efect sus-
penziv.
Când judecata imediată nu va fi posibilă sau când in­
fracţiunea ar fi de competinţa Curţii cu juraţi, preşedintele
va dispune aducerea infractorului înaintea judecătorului de
instrucţie (par. 277, pr. pen. austr).
Când acuzatul comite în timpul şedinţei de judecată o
infracţiune, instanţa va putea extinde dezbaterea şi jude­
cata şi asupra acestei fapte la cererea acuzatorului îndrep­
tăţit.
Consimţimânţul acuzatului este numai atunci necesar,
dacă el fiind judecat pentru această infracţiune ar fi supus
unei legi penale, care e mai severă decât acea ce ar fi de a-
plicat la fapta arătată în actul de acuzare. Dacă în aseme­
nea caz acuzatul refuză, să fie judect imediat, sau dacă a-
ccasta nici nu s’ar putea face pentrucă s’ar arăta necesi­
tatea unei pregătiri mai temeinice sau pentru că instanţa nu
e competinte pentru judecarea infracţiunei supravenite, a-
tunci sentinţa se va mărgini la obiectul! aouzaţiunei şi va

a) In acest sens: Gas. II, dec. 1947 din 1926, în Jurisprudenţa Genera­
lă, 1926, spet 1595
 27

rezerva acuzatorului la cererea sa urmărirea penală sepa­

rată pentru infracţiunea nouă, care afară de cazul acesta
n’ar mai putea fi urmărită (par. 278, pr. pen. austr.).

c) Publicitatea audienţii

540 — Instrucţiunea am văzut că este secretă, nu există nici

public, nici desbateri, întâmpinările părţilor se fac, după
cum am arătat, prin memorii sau raporturi scrise. De aceea
instrucţiunea prealabilă, este după cum s’a spus, secretă in-
chisitorială, maxima ei este: le secret fait le succes.
Dimpotrivă, înaintea autorităţilor de judecată, publi­
citatea audienţii este regulă generală şi numai excepţional
se admite şedinţa secretă. Art. 151 al. 1 şi uit. pr. peri.,
vorbind de tribunalele poliţieneşti spun formal ca audienţa
şi sentinţa vor fi publice; art. 186 p. p. repetă acelaşi lucru
relativ la tribunalele corecţionale; art. 334 vorbind de ju­
raţi prevede deasemeni publicitatea, în fine art. 45 leg. Curţii
de casaţiune spune acelaşi lucru pentru instanţa supre­
mă (17).
Publicitatea este o condiţiune esenţială a judecăţii pe­
nale; lipsa ei atrage nulitatea fiindcă ea este o garanţie
pt. inculpat (18 şi 18 b). Insă dacă şedinţele sunt publice,deli-

17) E de observat că în caz de delict de presă sau politici şedinţa

secretă nu se poate decide de curte decât cu unanimitate. Legea curţii de
cas., art. 45 al. 2. La tel în cazul pricinilor prevăzute de art. 58 Leg; C, Cas.
18) Garraud: Traité d’instruction criminelle. Paris, 1912, T. III,
Nr. 1167 şi jurisprudenţa franceză citată de dânsul. La noi despre audienţă
că trebue să fie publică în afacerile penale, vezi cas. II, 363 din 20 Mai:
1898, B. 810, din 2 Iunie 1899, B. 804, cas II, 1221, din 6 Iun. 1907, B. 1129,
şi mai ales cas. II, 162, din 16 Martie 1890) B. 367; şi cas. II, 170, dm 26
Mart. 1890, B. 392.
Relativ la tribunalele de simplă poliţie, art. 151, p. p., spune formal,
că instrucţiunea va fi publicat sub pedeapsă de nulitate; acelaşi lucru îi
spune art. 186, pi. p., relativ la tribunalele corecţionale; la juraţi însă se
spune numai indirect că şedinţa va fi publică.
18 bis) Din art. 186 pr. pen. rezultă1'că instrucţiunea înaintea instanţelor'
corecţionale trebue să fie oraJlă, publică şi urmată în ciondiţiunile acestui
articol. Ne arătarea în hotărâre că s’a dat cuvânt inculpatului fiind o fo r-
I mialitate esenţială, atrage nulitatea eondamîitiunif. '(Cas. II, 1048 din 8-
I' Mai 1923, Jurisprudenţa Generală 1923, sp. 800, pag. 323.
 — 28 —

berarea trebue să .fie secretă şi procurorul nu poate intră

în camera de consiliu după concluziunile date (19).
540 1 — Principiul publicităţii procesului penal se realizează
printr’o îndoită publicitate şi anume: 1) publicitatea actelor
car alcătuesc acest proces (dosarele penale fiind publice) şi
2) publicitatea audienţelor în tot cursul procesului penal.
Aşa dar, nu numai desbaterile în fond, ci toate audien­
ţele în cari se face instrucţiunea orală şi se discută chestiuni
incidente, trebuesc să fie publice.
Principiul publicităţii nu trebue să fie confundat nici cu
principiul oralităţii, nici cu acela al contradictorialităţii a-
cestea din urmă presupunând prezenţa părţilor, pe când
principiul publicităţii implicând prezenţa publicului.
541 — Art. 86 pr. eiv., după ce pune, în principiu că şedin­
ţele vor fi publice, face o excepţiune pentru cazurile când
legea ordonă altfel, sau când judecătorii cred că judecata
secretă ar fi în interesul moralităţii publice. Se admite că
acest articol e aplicabil şi în materie penală, întrucât proc.
pen., se consideră că este o ramură a procedurii civile (20),
recunoaştem însă că această soluţiune poate să dea naştere
la disouţiuni, deşi în fapt e admisă de jurisprudenţă (21).
Se poate spune că moralitatea publică, cere pedepsirea fap­
telor, iar nu secretul judecăţii, şi s’ar putea adaogă că in­
strucţiunea şi judecata secretă prezintă puţină garanţie pen­
tru inculpat (22).
In orice caz hotărîrea trebue să fie dată în public.
5 4 1 1 — Toate legiuirile de procedură penală încuviinţează, a-
tunci când un interes superior reclamă, să se poată cercetă
o pricină penală în audienţe secrete, sau cu un public res­
trâns.
Deasemenea legiurile mai noui prevăd anumite prolii-
biţiuni cu privire la posibilitatea de a asistă la judecarea pri-

19) Cas. II, 115, din 27 Fevr. 1881, B. 175.

20) Degois: Traité, Nr. 1731; E, Herovanu. Tratai de proc. d,v. I, pag.
70, nota 3 şi autorităţile citate.
21) Vezi şi Garraud: op. cit-, Nr. 1169 jurisprudenţă franceză; iar
la noi, cas. II) 170, din 26 Martie 1890, B. 392 şi cas. TI, 70, din 2 FebiC
98 B. 233.
22) Art. 45. legea curţii de casaţiune.
 — 29 —

ciniior penale. Astfel sunt excluşi de la audienţele penale

minorii până la 18 ani, persoanele obişnuit certate cu jus­
tiţia. vagabonzii (a).
In fine tot în legiuirile mai no ui :e admite că anumite
acte pot fi declarate secrete de către instanţele penale, în
care caz comunicarea lor la dosar este înlăturată, ele pas-
trându-se într’un loc secret numai la dispoziţiunea părţilor.
Presa la rândul ei, chiar atunci când ar luă cunoştinţă de a-
tari acte, nu le poate publică, legea statornicind o interdic-
ţiune în acest sens.
Aceste excepţiuni sunt înţelepte dacă avem in vedere
influenţa nefastă pe care o pot avea asupra spiritelor şo-
văelnice sau corupte desbaterile pricinilor penale şi rela­
tările respective din presă, egal de dăunătoare ca şi des­
crierile amănunţite a marilor crime însoţite adeseori de fo­
tografia criminalilor (b).
541 2 — Legile cari au instituit ş: organizat tribunalele de co­
pii în diverse state, au adoptat în general o publicitate res­
trânsă atât în ceeace priveşte audienţele acestor tribunale,
cât şi în privinţa publicităţii prin presă a desbaterilor în
pricinile penale în cari sunt implicaţi minori. (Vrezi la se­
diu materiei, voi. I din Tratat).
541 3 — S’a observat că în anumite cazuri şi mai ales atunci
când infractorii sunt minori, publicitatea audienţei are şi o
latură dăunătoare lor. Infractorul devine sfidător, cinic şi
dornic de reclamă. De aci atitudini cari departe de a servi
justiţia la aflarea adevărului, din contra pot fi sursă de grave
erori judiciare.
In ştiinţă se numeşte erostratism (c), această pornire

a) Art. 375. c. pr. pen. italian, vezi şi En. Ferri, Sociologie c r lm . p.

304, ed. 2.
b) Asupra influentei nefaste a presei: A. Lorulot, Crime et société,
p. 252, Paris 1923; G. Guilhermet, Le milieu criminel, p. 89, Paris,; 1923:
L. Proal; Le crime et la peine, p. 21S, Paris, 1911; P. Aubry, La contagion
du meurtre, ip. 85. Paris, 1898; Sc. Sigheli, Littérature et criminalité, p. 205,
Paris, 1908; G. L. Duprat, La criminalité dans l’adolescence, p 239, Paris,
1909;
i c) Erostrat s'a făcut celebru prin nelegiuirea de a fi pus foc templului
ţ. Dianei din Efes.

I-
 — 30

foarte periculoasă, care îmbie pe mulţi indivizi să-şi creieze

cu orice preţ şi prin orice mijloace o reputaţiune chiar de
tristă calitate.
De aceia credem foarte nemerit a se restrânge publi­
citatea înaintea tribunalelor de copii (d). Dar mai credem că
j|ă ar fi bine ca atunci când o instanţă constată că chiar
un învinuit adult manifestă un spirit erostratic să ordone şe­
dinţa secrtă şi să interzică publicarea desbaterilor.
De altfel chestiunea relatărilor prin presă asupra ma-
relor crime şi infracţiunilor de senzaţie, asupra desbaterilor
proceselor cari stârnesc curiozitatea publicului, formează
una din cele mai importante probleme de prevemţiune cri­
minală. Toată lumea este de acord ir. a recunoaşte rolul fu­
nest al presei sub acest raport în etiologia crimei, dar nică-
eri presa nu a renunţat la aceste surse de inspiraţiune, a-
sigurătoare de mari tiraje : crima şi procesele penale (e).
De aceea nu putem speră prea mult în această direcţie.
541 a — Proc. penală austr. garantează publicitatea audienţei
înaintea autorităţilor de judecată prin dispoziţiuni detaliate
(par. 228—231). Şedinţa de judecată este publică sub pe­
deapsă de nulitate. Publicitatea se poate exclude numai din
motive de moralitate sau de ordine publică. Instanţa dispu­
ne excluderea aceasta din oficiu sau la propunerea acuza­
torului sau acuzatului după o desbatere şi deliberare se­
cretă printr’o deriziune, care va fi redactată în scris şi mo­
tivată, în contra cărei, însă, nu se admite nici un remediu
legal.
După citirea în public a deciziunei acesteia auditorul
trebue să se depărteze. Numai partea vătămată, magistraţii
activi, funcţionalii Ministerului public şi Ministerului de jus­
tiţie şi membrii baroului nu se vor putea exclude nici odată.
Atât acuzatul cât şi partea civilă sau acuzatorul privat vor

d) Un studiu interesant în această privinţă este acela al praf. A.

Miricka, L’homme au masque de fer, în Revue intern, de dr. pen. 1925,
p 100.
e) Scipio Sigheli relatează cazul lui Sir Edward Rateliff, directorul
lui „Morning Herald”, care într’un moment de altruism a desfiinţat rubrica,
relativă ia crime din ziarul său. Reste puţin tim,p a fost nevoit să o reia,
pentru a evită falimentul. (Littérature et criminalité, p. 218, Paris, 1908.
 putea pretinde ca să ii se permită, să asiste câte trei per­
soane de încredere lor.
Excluderea publicităţii se poate cere în orice moment
al desbaterii şi se poate admite pentru întreaga audienţă
sau pentru o parte a ei. Citirea sentinţei trebue sâ se facă
însă totdeauna în public.

a 1 — De importanţă tot aşă de mare cu publicitatea este

însă oralitatea şi nemiilocirea desbaterilor în audienţa de
judecată, fiind aceasta mijloacele cele mai sigure şi mai
potrivite spre a réaüzà scopul procédure! penale: explorarea
adevărului real.
Principiul oralităţii şi nemijiocirei este realizat în pr
pen. austr. în modul cei mai consecvent precum reiesa în­
deosebi din dispoziţiunea par. 258 pr. pen. austriacă.
Instanţa de judecată nu poate consideră altceva decât
numai aceea ce a a provenit în şedinţa de judecată. Docu­
mente pot servi ca mijloace de probare numai întrucât au
fost citite în decursul desbaterii în şedinţa de judecată.
Instanţa va examină în mod scrupulos şi conştiincios
mijloacele de probare în privinţa credibilităţii şi puterei lor
probante atât fiecare pentru sine cât şi cu privire la mer­
sa! lor intern.
Asupra chestiunii, dacă un fapt este a se consideră ca
dovedit judecătorii nu vor decide după anumite regule le­
gale de probare ci numai după libera lor convingere câştiga­
tă din examinarea conştiincioasă a tuturor mijloacelor de
probare produse pro şi contra.

42 — Publicitatea a existat la început în străvechiul drept

francez în urmă ea a fost desfiinţată prin adoptarea proce-
durei inchisitoriale, şi reintrodusă de Revoluţiune.
La noi se pare că în vechiul drept n a existat publici­
tatea şedinţelor. Pravila lui Ipsilant spune în adevăr că la
toate departamenturile să păzească afară la uşă zapcii ce:
miei ai vătaşilor ..ca să nu lase calabalâcul cel de prisos a
intră unde se face judecată, ci să lase în lăuntru numai pe
cei ce se pricinuesc....
„Nici pe boeri să nu-i lase în lăuntru să intre fără de
 — 32

treabă, afară de cei ce sunt orânduiţi“. (.Pentru judecătoria

veliţilor boeri No. II).
Această regulă eră cu atât mai firească, cu cât jude­
căţile se puteau face pe 3a casele boerilor (Ibidem Nr. III).
I

d) Probele în penal

542 1 — Noţiuni generale. Materia probelor este una din cele

mai interesante părţi ale dreptului procedural, întrucât siste­
mul probelor ne indică de cele mai multe ori caracterul unei
legiuiri procedurale.
După cum spuneam la Nr. 386 2 în volumul IV, s’ar pu­
tea susţine că evoluţiunea dreptul procedural penal nu este
decât reflexul transformaţiunilor prin oare a trecut siste­
mul probelor în decursul veacurilor.
Tot în volumul IV făcând o scurtă expunere asupra
probelor în penal, am arătat că nu trebue să confundăm
probele în sine cu mijloacele de investigaţiune adică cu căi­
le pe cari se adună probele.
Despre mijloacele de investigaţiune ne-am ocupat pe
larg în voi. IV, nr. 386?1 şi urm., în acest volum vom trată
deci despre probele în sine, __
Cum probele sunt acele cari trebuesc să conducă la sta­
bilirea adevărului real în justiţia represivă, deci la forma­
rea unei convingeri în spiritul judecătorilor, problema pro­
belor în penal este legată indisolubil de problema paterei
de apreciere pe care judecătorii o au în materie represivă.
552 2 — Sub raportul evoluţiunei dreptului procedural penal,
sistemul probelor a parcurs până astăzi patru faze bine
distincte (a).
1)Faza primitivă (etnică) în care probele sunt nere-
glementate,'orice ştiinţa directă sau indirectă, orice urmă
precisă sau echivocă, orice relatare veridică sau defor­
mată putând servi de probă. Aprecierea judecătorilor în
acest sistem eră nu numai suverană, dar şi absolută, ea ne-

a) En. Ferri, Sociologie crim., p. 515, ed. 2; Tarde, Philosophie pé­

nale, p. 425 şi 478; Garraud, Traité d’instr. crim. I, p. 497; Vidal et Magnol»
Cours, p 866.
 — 33 —

având nevoie să se traducă într’o motivare coprinzătoare a

elementelor cari au servit la formarea convingerei.
2) Faza religioasă (teocratică), în care se făceâ apel la
intervenţiunea divinităţii pentru a oferi judecăţii proba ire­
futabilă de vinovăţie sau nevinovăţie. In acest sistem probe­
le se obţineau pe calea ordaliilor şi duelului judiciar. Orda­
liile constau în diferite puneri la încercare prin cari) se
puteâ afla cuvântul divinităţii, de ex.: punerea mânei în
foc, scoaterea unui obiect dintr’un vas cu apă clocotindă,
mergerea peste bare de fier înroşite, etc. Se înfăşurau ră­
nile după încercare şi dacă în trei zile nu mai există nici
o urmă, atunci inculpatul eră achitat. Duelul judiciar, eră
tot o încercare, fiindcă divinitatea avea să intervină de par­
tea celui care avea dreptate. Cum este şi firesc în acest
sistem aprecierea judecătorilor eră redusă la neant.
3) Fază legală (autocratică) în care probele sunt nu
numai reglementate dar chiar tarifate în valoarea lor. Pen­
tru fiecare fapt penal se cereau anumite probe, pedepsele
variind cu valoarea cantitativă şi calitativă a probelor ad­
ministrate. Principalele probe erau : mărturisirea, aflarea
corpului delict, martorii. Mărturisirea se obţinea prin tor­
tură. Martorii se numărau, un singur mator nefiind sufi­
cient. Şi în acest sistem puterea de apreciere a judecători­
lor eră complect îngrădită de valoarea legală a probelor
adunate.
4) Faza sentimentală (modernă) în care probele sunt
guvernate de cea mai complectă libertate sub raportul admi­
terii lor, valoarea fiecărei probe depinzând nu de o tarifare
apriorică ci de aptitudinea sa concretă de a desvăluî ade­
vărul. Acestei libertăţi de probaţiune îi corespunde o liber­
tate complectă de apreciere acordată judecătorilor cu sin­
gura îndatorire a motivării.
5 4 2 3 — Astăzi sistemul probelor merge către o fază ştiinţiiică.
Justiţia represivă încearcă să pună la contribuţiune în
vederea aflării adevărului real toate mijloacele pe cari ştr.
inţa modernă le oferă în acest domeniu -
Poliţia ştiinţifică, tinde tot mai mult să ajungă princi­
palul organ de investigaţiune, culegând indicii concrete sus­
ceptibile de o valorificare precisă: amprente digitale, urme
Tanoviceanu, Voi. V. 3
 — 34

de paşi, pete de sânge, noroiu, piese diverse cari au servit

la comiterea infractiunei, ete.
Pe dealtă parte, expertizele (elaborate pe cunoştinţe
technice tot mai precise, contribuesc la rândul lor tot mai
mult la aprecierea exactă a elementelor concrete de probă.
In fine un câmp larg de investigaţiuni ştiinţifice stă des­
chis vitoruiui sistem de probe penale (b).
Incontestabil că acest viitor sistem va conduce la o a-
tonuare a principiului liberei convingeri în justiţia represivă,
în schimb ca o compensaţiune se va spori tot mai mult pu­
terea de apreciere a judecătorilor în ceeace priveşte dră­
muirea pedepsei.
Trebue însă să recunoaştem că în evolutiunea sis­
temului probelor în penal, nu se va putea niciodată vorbi
de o fază propriu zis ştiinţifică, ci de o fază mixtă: senti­
mentală şi ştiinţifică, libertatea de convingere rămânând să
supleeze în această fază lipsei de dovezi ştiinţificeşte re­
coltate. Cu alte cuvinte, oridecâteori descoperirea adevăru­
lui real nu se va putea obţine pe căile ştiinţifice, va rămâne
să se obţină acest adevăr pe calea probelor ordinare, încât
judecătorii neputându-se plecă în fata unei valorificări ştiin­
ţifice a probelor, vor fi nevoiţi să recurgă la o evaluare mo­
rală.
5 4 2 4 — Din evolutiunea sistemului de probă în penal se poate *
constată că două tipuri de probaţiune s’au oferit şi se o-
feră legiuitorilor în dreptul procedural penal.
Un prim tip în care legea se însărcinează a deter­
mină probele, a le ierarhizâ şi de a fixă valoarea lor
imperativă pentru judecători. Acest tip a fost numit legal
(tipul probelor legale), noi preferăm să-i zicem aprioric,
fiindcă se bazează pe o evaluare apriorică a diverselor
probe şi fiindcă îl întâlnim nu numai în faza legală ci şi în
cea religioasă, ca deosebirea că în faza legală a fost aplicat
cu maximum de exagerare.
Al doilea tip se caracterizează prin libertatea de a adu­
ce în descoperirea adevărului orice probă şi prin evaluarea

b) Asupra politiei tehnice şi asupra expertizelor a se vedea cele

scrise nî volumul IV Nr. şi 3 9 4 -3 9 8 10.
 — 35 —

concretă a probei administrate. Acestui tip i se spune moral,

(tipul probelor morale). Şi această denumire este forţată,
fiindcă nu este vorba de stabilirea gravităţii mai mari sau
mai mici a unei fapte pentru a putea vorbi de apreciere
morală, ci de probarea existentei ori inexistentei vinovăţiei
ceeace este o chestiune de convingere iar nu de evaluare mo­
rală. De aceea noi vom preferă denumirea de tipul liberal.
Acst tip îl întâlnim atât în faza primitivă cât şi în cea sen­
timentală.
Fiecărui din aceste tipuri le corespunde implicit un
mecanism deosebit în desfăşurarea procesului penal.
Astăzi toate legiuirile procedurale penale sunt construi­
te pe principiul libertăţei probelor.
5 4 2 5 — Principiul libertătei probelor admis de legiuirile mo­
derne conduce la următoarele consecinţe: (c).
1) In dreptul procedural penal nu există o ierarhizare a
probelor. Orice probă câştigă preferinţă în aprecierea jude­
cătorilor pe baza valorii sale concrete, iar nu pe temeiul vre­
unei preferinţe aprioric impusă de lege. Deci nu există pro­
be privilegiate. Excepţional unele legiuiri au menţinut un
privilegiu pentru procesele-verbale dresate de anumiţi a-
genţi, considerându-le că fac dovadă până la înscrierea în
fals. Deci un rest de de privilegiu, dar nu absolut.
2) In procedura penală ca şi în dreptul penal nu sunt
admise prezumpţiuniîe legale de vinovăţie, nici cele relative
(juris tantum) nici cele absolute (juris et de jure). Exis­
tenţa infracţiunei şi deci a tuturor elementelor sale, existen­
ţa imputabilităţii celui invinuit. existenţa circumstanţelor în-
greunătoare toate trebuesc să îe dovedite în justiţie, legea
neprezumându-le niciodată. Aşa dar în dreptul modern, pro­
bele nu pot fi supleate pe cale de prezumţiuni legale.

c) Asupra probelor în general în afară de cele scrise în Tratatele lui

Oarraud, F. Hélie, V. Mamini şi în toate cursurile, a se vedea: A. Berenini,
Limiti della prova in criminale, Palermo, 1888; N. F, de Malatesta, La lo­
gica delle prove in criminale, Torino, 1912; G. Subatini, Teoria delle prove
nel diritto penale, Catanzaro, 1911; Brugnoli, Della certezea e prova cri­
minale, Modena ; Eugenio Florian, Delle prove penali, 1924; M. Pagano, La
logica dei probabili, Salerno, 1924; V. Bonnier, Traité des preuves, ed. 5,
Paris, 1888; Gabriel, Essai sur la nature des preuves, Paris.
 — 36 —

Prezumpţiunile legale nu trebuesc confundate cu cele

judecătoreşti; primele constituesc norme de drept, legea
i iimpunându-le pe baza unei evaluări apriorice, cele de al doi-
. lea sunt consideraţiuni de fapt susceptibile de a servi unui
raţionament judiciar. .
Excepţional în dreptul penal, nu în procedura penală,
întâlnim câteva prezuiniptiuni relative, de ex.: intenţiunea
este prezumată în contravenţiuni, copiii sunt prezumaţi că
au lucrat fără discernământ şi altele.
In procedura penală nu avem decât câteva prezumpţi-
uni improprii, de ex.: prezumţiunea că res judicata pro ve­
ritate habetur, că procedurile afişate în regulă au ajuns la
cunoştinţa celui interesat, că neinvccarea unei nulităţi re­
lative echivalează cu renunţarea. Dar nu avem nici o pre-
zumţiune sub raportul probelor.
3) In procedura penală,.nu sunt admise nici ficţiunile,
adică substituirea unor situaţiuni imaginare în locul reali­
tăţii. In dreptul penal întâlnim câteva ficţiuni, de ex.: în
materia delictelor de presă girantul responsabil e considerat
ca autor, la amnestie se socoate că nu există faptul, şi altele.
In procedura penală nu întâlnim nici o ficţiune.
4) In fine în procedura penală nu sunt admise decăde­
rile cu privire la administrarea uneî probe. Oricând este
admis a se admiiristrâ b probă, chiar când ea a fost pro­
pusă, dar rămăsese fără urmare, suficient ca judecătorii
să o găsească necesară. Dealtfel chiar dacă s’ar consideră
decăzut cel ce a propus o probă şi nu a administrat-o, ju­
decătorii putând din oficiu să dispună a se efectuă orice
probă, decăderea ar fi inoperantă, fiindcă proba ar fi în­
cuviinţată din oficiu, dacă judecata ar socoti-o utilă.
542 6 — Sub raportul evaluării lor probele pot apărea delà sine
mai puternice sau mai slabe. Incontestabil în sistemul liber­
tăţii de probe nu există o ierarhizare a probelor, dar din
punct de vedere a evaluării lor concrete desigur că pro­
bele pot fi clasificate, această calasificare bazându-se nu pe
un criteriu aprioric, ci pe o apreciere à posteriori, după ce
proba a fost administrată.
Totuşi chiar o clasificare apriorică nu este lipsită de in­
teres în tratarea probelor. In primul rând probele se pot
ţ- — 37 —
!
| distinge după cum ele ne procură o cunoştinţă directă a-
supra faptului penal, circumstanţelor sale şi vinovăţiei celor
ce l’au comis în care caz probele se vor nunii directe sau in-
\ tuitive, sau dinpotrivă ele nu ne dau decât o ştiinţă indi-
i rectă care pe cale raţionament poate folosi la aflarea ade-
! vărului, în care caz probele vor lua denumirea de indi­
recte sau conjecturale.
Această ierarhizare depinde deci de însăşi natura pro­
belor, se poate însă face şi o clasificare sub raportul eva­
luării pe cari judecătorii vor fi nevoiţi să o recunoască.
Sunt probe cari ne dau cunoştinţă precisă, univocă şi
întreagă asupra' adevărului real. De ex.: găsirea cadavrului
este uneori o probă categorică asupra existenţei crimei şi
felului său de executare, din contra, alteori, cauza morţii
fiind enigmatică nu se poate şti dacă e vorba de o crimă
sau o sinucidere. Prinderea hoţului în flagrant delict este
o probă evidentă când asupra lui se găsesc lucrurile furate,
în schimb prinderea unui individ în momentul când escaladă
un zid, rămâne echivocă fără concursul altor probe.
Probele categorice, întregi prin ele însăşi şi univoce se
numesc probe evidente, sau de gradul I. Dinpotrivă pro­
bele îndoelnice, echivoce, insuficiente, cari nu ne dau o o-
glindire clară a adevărului prin ele însuşi ci numai puse în
acord cu alte probe iau denumirea de probe necomplecte sau
de gradul al II.
In fine adeseori în lipsa probelor evidente, şi în impo­
sibilitatea de a se află adevărul numai cu ajutorul probelor
necomplecte, va trebui să intervină raţionamentul (inductiv
şi deductiv) al judecătorilor pentru a trage concluziuni de
natura a veni ca un supliment de probă în complectarea pro­
belor existente, concluziuni care iau denumirea de probe
prin prezumtiuni şi cari constituesc probele de gradul al
III-lea.
5 4 2 7 _ Cu privire la probe, doctrina ca şi legea se ocupă sub
trei raporturi:
1) Aflarea probelor, 2) Administrarea lor şi 3) Folosi­
rea probelor adunate.
Despre aflarea probelor ne-am ocupate în volumul IV
sub titlul ,,Mijloace de investigaţîune" nr. 38611 şi urm.
 — 38 —

Despre administrarea probelor în faza instrucţiunei

prealabilă ne-am ocupat iarăşi în volumul IV paralel cu e-
xaminarea mijloacelor de investigaţiune. Despre adminis­
trarea probelor în faza judecăţei ne vom ocupă în acest vo­
lum în capitolul respectiv fiecărei instanţe de fond.
Aci vom ex amină principalele probe cari vin mai fre-
cuent în cercetarea instanţelor represive insistând asupra
chipului în care ele trebuesc să fie folosite: adică exami­
nate şi evaluate de către judecători.
Spre acest sfârşit vom folosi clasificarea pe care am
schiţat-o în volumul IV, înr. 386 T, împărţind probele în ma­
teriale, orale şi scrise, după natura instrumentului pro­
batoriu.
In concepţiunea curentă probele sunt identificate cu
instrumentul care le relevează, ştiinţific însă proba este cu­
noştinţa pe care instrumentul de probă ne-o procură des­
pre un fapt concret, deci proba nu se confundă cu instru­
mentul. Pentru uşurarea expunerei vom folosi însă concepţia
curentă.
5 4 2 8 _ Probele materiale: sunt acele probe cari se desprind
din materialitatea revelatoare a unor obiecte sau situaţiuni
de fapt.
Activitatea delictuoasă rareori se desfăşoară fără a că­
dea, asupra unui material culegător de urme revelatorii, fie
prin felul efectuărei sale, fie prin rezultatele produse. In
doctrină se deosebesc infracţiunile facti transeuntis care nu
lasă nici o urmă, de infracţiunile facti permanentis cari dim­
potrivă se materializează în chip durabil.’*
Aceste din urmă infracţiuni pot oferi două categorii
de probe materiale: corpurile delicte şi indiciile concrete.
Corpurile delicte în ultimă analiză s’ar părea că sunt
tot nişte indicii concrete, totuşi există o deosebire între aceste
două categorii de probe materiale: Corpurile delicte în prin­
cipal servesc la dovedirea existenţei infracţiunei şi numai în
mod secundar, câteodată, la stabilirea vinovăţiei- celui pre­
supus ca autor al infracţiunei. Dimpotrivă indiciile concre­
te sunt chemate în principal a servi la stabilirea vinovăţiei
autorului şi participanţilor la o infracţiune a cărei existenţă
nu se mai contestă.
 39 —

542 9 — Corpurile delicte: Termenul corp delict nu este accep­

tat de toţi autorii în acelaş sens. Sunt autori cari prin corp
delict înţeleg materialitatea unei infracţiuni, deci a stabili
existenţa materială a unei infracţiuni este a stabili corpul
delict. Această semnificaţiune este însă puţin împărtăşită de
autorii moderni (a).
Corp delict, după părerea dominantă, este orice obiect
în care s’a concretizat în parte sau în total materialitatea
infracţiunei (b).
In fine practicienii înţeleg prin corp delict orice obiect
ridicat de către poliţia judiciară sau de judele instructor şi
sechestrat în depozitul tribunalelor represive.
Noi vom adopta semnificaţiunea de a doua care este
singura corectă.
542 10 — Vor fi deci corpuri delicte: 1) obiectele în care s’a con­
cretizat execuţi unea infracţiunei, de ex.: monetele false, în­
scrisurile false, cadavrul celui ucis, publicaţiunile obscene,
etc., 2) lucrurile cari au servit la comiterea infracţiunei: ar­
me, instrumente, substanţe toxice, etc.; 3) obiectele prove­
nite din infracţiune: lucruri de furat, bani daţi ca mită, etc.;
4) obiectele cari păstrează vre-o urmă despre existenţa in­
fracţiunei: pete de sânge, lacăte sfărâmate, etc. (c).
Adeseori corpul delict poate avea o importanţă nu nu­
mai prin el însăşi ci şi prin situaţiunea de fapt în oare se
găseşte. In cazul acesta ceeace interesează este poziţiunea
obiectului, şi raportul său ou alte obiecte. Pentru a se păs­
tră această valoare probantă a corpului delict se vor puteâ
ridică schiţe şi luă fotografii, sau în cazuri excepţionale se
va puteâ dispune păstrarea situaţiunei neschimbate prin i-
zolarea locului unde se găsesc corpurile delicte.
Alteori se poate întâmplă ca un corp delict să nu poa­
tă da prin el însuşi o probă evidentă decât dacă s’ar stabili o
corelaţiune cu ansamblul de circumstanţe în cari o infrac­
ţiune s’a comis, corelaţiune fărâmată de poziţiunea echivo­
că în caie acel obiect a fost găsit. In acest caz se va în-

a) / . J. Haus, Droit pénal, I, p. 206; Berner, I.ehrfouch, p. 54; Vidal et

Magnol, Cours, p. 865.
b) V. Manzini, Trattato din proc. pen. II, p. 184.
c) Yezi Manzini, Trattato, op. si loc. cit.
 40 -

cerca a se restabili cprelaţiunea prin reconstituirea activită­

ţii delictuoase, procedeu însă oare trebue efectuat cu multă
prudenţă şi pricepe (vezi volumul IV, nr. 387 ’).
In fine nu rareori corpurile delicte pentru a putea
fi privite ca atare au nevoie de o verificare technică. A-
ceastă verificare se face pe cale de expertize, de ex.: experti­
za grafică a unui înscris incriminat de fals, expertiza chi-
mică a uni substanţe presupusă toxică,
542 — Dacă corpurile delicte pot fi un instrument de probă,
totuşi aflarea şi aducerea lor înaintea instanţelor de jude­
cată nu este indispensabilă în sistemul libertăţii de probe.
Cu atât fmai bine atunci când au putut fi adunate şi corpurile
delicte, dar dacă aflarea lor nu a fost posibilă, aceasta nu
înseamnă că existenţa infracţiumei nu s’ar putea dovedi prin
orice alte mijloace de probaţiune. Această regulă este exactă
chiar şi pentru infracţiunile cari neapărat au trebuit să se
concretizeze într’un obiect, de ex.: fals, omucidere, publi-
caţiuni imorale, etc. A decide altfel ar fi a asigură impuni­
tatea tuturor infractorilor cari descoperiţi fiind ar reuşi să
distrugă corpul delict.
Incontestabil că administrarea probelor devine mai gre­
oaie în lipsa corpurilor delicte, dar niciodată ea nu poate fi
un obstacol de drept la adunarea celorlalte probe (d).
542 12 _ Ca instrument de probă, corpurile delicte nu servesc
prin ele însăşi decât la stabilirea existenţei iniracţiunei, a-
dică pentru a dovedi că faptul ilicit penal s’a săvârşit.
Dimpotrivă prin ele însăşi corpurile delicte nu pot servi
la stabilirea vinovăţiei, întotdeauna trebuind să li se mai a-
lăture alte probe susceptibile de a evidenţia că cel învinuit
este autorul infrâcţiunei, sau participant la săvârşirea ei.
Simpla împrejurare deci, că un corp delict aparţine
unei persoane, sau a fost găsit la acea persoană, sau pro­
vine dela ea, nu este îndeajuns pentru a conduce Ia stabi­
lirea vinovăţiei, ci trebue să se probeze dacă există o core-
îaţiune între aceste împrejurări şi făptuirea iniracţiunei.

d) Garraud, Instr. crim. I, p 565; Manzini op. şi toc. cit., care arată
că în acest sens s’a pronunţat şi Casaţia italiană 18 August 1910(, -Idem
la noi Cas. II, dec. 2161 din 1925 în J urisprudenţa Generală, 1925, speţa
1893. Vezi şi nota noastră (V. Dongoroz) în Curierul judiciar, 1927. Nr. 30
 — 41

De ex.: se găseşte în casa cuiva arma cu care s’a comis

o crimă, s’au se găsesc la o persoană lucruri provenite din-
tr’o infracţiune, ori se stabileşte că un anumit obiect care
a servit la comiterea infraeţiunei aparţin cutărui individ,
ei bine judecătorii nu vor putea să considere ca autori, tăi-
nuitori sau complici pe aceste persoane numai pe motivul că
corpurile delicte au fost găsite în casa lor sau că acestea
le aparţin. In toate aceste cazuri există indicii morale, sau
chiar concrete de gradul al doilea deci o probă insuficientă
şi ca atare ea nu poate servi singură la stabilirea adevăru­
lui.
Corpurile delicte pot fi deci suficiente pentru a motivă
existenta infraeţiunei, nu însă şi pentru a motivă vinovăţia
celui presupus ca autor sau participant. Excepţional numai
corpul delict poate fi şi o probă de vinovăţie atunci când
în materialitatea sa a înglobat şi urmele vinovăţiei, de ex.: o
scrisoare calomnioasă e un corp delict, dar dacă e scrisă
cu mâna ea serveşte şi la dovedirea autorului calomniei.
542 — Când există corpuri delicte şi când ele sunt invocate
ca instrumente probatorii, judecata va trebui să constate în
primul rând dacă în adevăr obiectele prezentate şi conside­
rate ca a tari sunt cele cari au rezultat din infracţiune, au
servit la comiterea ei sau au cules urme despre aceasta: deci
identificarea obiectelor. Această operaţiune trebue să aibă
loc neapărat atunci când s’ar contestă identitatea corpurilor
delicte.
Stabilită fiind identitatea corpurilor delicte, va trebui
apoi să se examineze cunoştinţele pe cari aceste corpuri de­
licte le dau despre existenţa infraeţiunei şi indiciile concrete
sau: morale ce se desprind din ele cu privire la vinovăţia ce­
lui inculpat.
In fine efectuat acest examen pentru punerea în lu­
mină a probei relevate de corpurile delicte, judecata va pro­
cedă la evaluarea ei, operaţiune care va fi mai anevoioasă
sau mai uşoară după cum cunoştinţele culese vor fi nepre-
cise, echivoce şi insuficiente sau dimpotrivă categorice, uni­
voce şi întregi. In această evaluare se va ţine seamă de
circumstanţele în cari au fost găsite corpurile delicte, de
situaţia lor în momentul deseoperirei de explicaţiunile ex­
perţilor şi de coneluziunile acuzărei şi apărărei.
 — 42 —

542 14 — Indicii concrete. In sistemul lîoertăţii probelor şi liber­

tăţii de convingere eră firesc ca probele indiciale să oapete_
o importanţă deosebită. Rareori o infracţiune lasă urme
atât die evidente încât vinovăţia celor ce au comis-o să
poată fi stabilită numai pe temeiul acestor urme. De cele mai
multe ori însă aflarea adevărului real se obţine prin con­
cursul unui complex de elemente revelatoare, cari luate în
parte nu sp|un preai mult, dar coordonate şi explicate .unele
prin altele devin destul de elocvente.
Indiciile sunt sursa acestor cunoştinţe indirecte des­
pre un fapt şi despre vinovăţia celor cari l’au comis. Vom
înţelege deci prin indiciu orice element cari poate servi ca
o probă indirectă în aflarea adevărului real. De unde şi
denumirea de probe indiciale.
Indiciile pot fi relatate de materialitatea unui obiect
oarecare, în care caz le vom numi indicii concrete, ele însă
pot fi relevate şi de anumite circumstanţe sau situaţiuni ne­
materializate şi atunci le vom spune indicii morale sau cir­
cumstanţiale (a). De ex.: urmele degetelor, aflarea la locul
infracţiunei a unui obiect aparţinând unei persoane, hainele
sfâşiate ale unui individ prins în apropierea locului crimei,
sunt indicii concrete. Dimpotrivă împrejurarea că un individ
a fost văzut dând târcoale pe la locul unde mai târziu s’a
comis crima, sau împrejurarea că un individ ameninţase
cu câteva zile mai înainte pe victimă, ori că aveâ o ură
veche contra lui sunt indicii morale.
Vechii autori clasificau indiciile în : manifeste, apro­
piate şi îndepărtate (b).
542 15 — Indiciile concrete fiind materializate se înţelege că ori­
ce obiect care poartă vre-o urmă aptă de a da o ştiinţă des­
pre autorii şi participanţii într’un fapt ilicit penal poate ser­
vi ca instrument pentru revelarea acestor indicii, de ex.: lu-
a) Nani, Principi sugli imdizi, Neapoli; Sabatini, Teoria delle prove pe­
nale, II, p. 118 şi urm.; P. Garraud, La preuve par indices dans le procès
pénal. Lion, 1918.
b) Indiciile sunt clasificate de unii autorii în; antecedente, concomi­
tente şi subsecuente comiterii infracţiunei. O altă clasificare este aceia care,
divide indiciile în comune sau generale şi proprii sau speciale. Aceste cla­
sificări n’au vreo importantă în evaluarea indiciilor, această evaluare de­
pinzând de .aprecierea judecătorilor.
 — 43 —

crurile cari poartă vre-o amprentă digitală, lucrurile pătate

de noroiu, spermă sau sânge, urmele de paşi de pe teren
(cari pot fi ridicate prin mijloace technice), obiectele uitate
de făptuitori la locul infracţiunei, ete.
Aşa dar, indiciile concrete vorbesc despre existenta vi-
novăţei, după cum corpurile delicte vorbesc despre existen­
ta infracţiunei. Se poate însă ca un corp delict să fie în a-
celaş timp şi un indice concret: de exemplu o armă care se
constată că aparţine cutărei persoane şi că cu această armă
s’a comis infracţiunea. Sau un obiect cu o pată de sânge,
care are în ea şi amprente digitale. Ori un înscris falsificat
cu scrierea de mână. In aceste cazuri, corpul delict va servi
pe deoparte ca probă directă pentru existenta infracţiunei şi
ca probă indirectă, ca indiciu concret pentru stabilirea vi­
novatei.
542 16 — Un indiciu concret fiind o probă indirectă el nu poate
fi îndestulător pentru stabilirea vinovăţiei decât dacă i
se vor alătură şi alte probe directe sau indirecte cari să
poată conduce pe cale de inductiune la stabilirea adevărului
real.
Astfel o amprentă digitală găsită pe un obiect dela lo­
cul unde s’a comis o omucidere deşi se stabileşte ca este a
unei anumite persoane, totuşi rămâne o ştiinţă echivocă, fi­
indcă acea amprentă a putut să fie anterioară sau posterioa­
re comiterei infracţiunei. Dar dacă s’ar stabili că persoana
care şi-a lăsat amprenta nu a păşit niciodată înainte sau
după comiterea infracţiunei prin casa victimei şi că o-
bieetul purtător de amprentă nu a putut fi atins în alte îm­
prejurări de acea persoană, desigur ca aceste noui indrii
ci'cumstantiale vor spori valoarea indiciului concret.
Dacă s’ar mai constată că amprenta e lăsată de mâr a
plină de sânge şi că cel căruia aparţine eră un criminal cu­
ra scut. atunci indiciu concret unit cu toate aceste elemente
desigur că va conduce la evidenţa vinovăţiei.
Aşa dar, un indiciu concret poate fi o probă indirectă,
dar necomplectă prin ea însăşi, şi deci nu poate se" /1 sin­
gur pentru a motivă existenţa vinovăţei.
542 17 — Atunci când într’o pricină penală se invoacă u iul sau
mai multe indicii concrete judecata va procedă ca si la cor­
 — 44 —

purile delicte la identificarea obiectelor purtătoare de indi­

cii, apoi va cercetă ştiinţa pe care aceste obiecte o pot da
asupra vinovăţiei, evaluând importanţa lor. Odată evalua­
rea făcută va trebui să se pună faţă în faţă ştiinţa indirectă
revelată de indiciul concret cu toate celelalte probe sau in­
dicii, în mod separat şi apoi în ansamblu, pentru a se a-
junge pe oale raţională fie la încadrarea ei în restul pro­
belor. fie la eliminarea ei ca contrazisă de aceste pr)be
Nicăeri mai mult, ca în materia indiciilor concret î, eo-
plicaţiunile teehnice nu-şi găsesc o mai largă aplicaţiune,
fiindcă adeseori obiecte cari s’ar părea că nu spuie nimic
pot fi făcute prin examenul fizic şi chimic să ofere inior-
matiuni importante. Puse deci în lumină pe căi teehnice, in­
diciile concrete au deseori nevoie pentru a fi evaluate şi de
explicaţiuni teehnice. Judecata nu trebue să refuze, atunci
când există îndoiala, cererea fie a acuzării fie a apărări; de
a se recurge la atari explicaţiuni prin chemarea unor per­
soane compeitinte de a le da.
De altfel certitudinea existenţei şi sensului indiciului
este prima comdiţiune pentru ca el să poată servi de probă.
542 18 — Probele orale sunt numite astfel fiindcă ele nu sunt
materializate într’un instrument probatoriu, ci sunt culese pe
cale de relatări orale făcute de cei ce au vre-o ştiinţă des­
pre comiterea unui fapt penal sau despre vinovăţia ceior
consideraţi ca autori sau participanţi la acel fapt, sau în fine
despre orice altă circumstanţă interesând aflarea adevăru­
lui în justiţie.
Probele orale se obţin prin ascultarea învinuiţilor, mar­
torii!oFşî informatorilor.
Aceste probe sunt nu numai cele mai frecuente în justiţia
represivă, dar şi cele mai aleatorii. Justiţia nu se poate insă
dispensă de ele, fiindcă ar însemna în marea majoritate a
cazurilor să renunţe la însăşi represiunea infracţiunilor.
Cf-eace se poate face este a pregăti suficient pe judecători
în vederea culegerei şi evaluărei acestor probe orale.
542 19 — Arătările inculpaţilor. Aceste arătări pot formă o pro­
bă în justiţia represivă şi uneori chiar o probă evidentă a-
supra vinovăţiei, adică suficientă prin ea însăşi. Vechea
ciedinţă, invocată încă de unii practicieni că mărturisirea
 45 —

inculpatului singură nu iace dovadă asupra vinovatei, este

eronată prin generalitatea şi întinderea ei.
O mărturisire nu face dovadă când ea apare evident ca
neverosimilă, sau când arătările inculpatului sunt contra­
zicătorii.
O mărturisire, chiar retractată, rămâne însă o probă,
atunci când arătările sale sunt de aşa natură încât cores­
pund perfect ou datele cauzei sau când nimeni nu ie-ar fi
putut cunoaşte dacă nu ar fi fost făcute chiar de inculpat.
De exemplu: un inculpat arată că a comis infracţiunea in­
ii oducându-se în casa victimei printr’o fereastră, că a as­
cuns lucrurile furate într’un anumit loc, că în momentul
când s’a introdus în casă victima auzind zgomot a cercat
uşile, etc. Verificându-se aceste iniormaţiuni se constată ca
veridice, fie prin aceia că corespund cu datele cauzei,
fie că controlate s’au dovedit ca exacte. Ei bine deşi urma
de pe fereastră, găsirea corpului delict, stabilirea unei cir­
cumstanţe privitoare Ia victimă nu dovedesc decât că in­
fracţiunea s’a comis, dar nu pot dovedi şi pe autorul’ ei, to­
tuşi, simpla mărturisire chiar retractată în cazul acesta ră­
mâne o,probă suficientă de vinovăţie.
Mărturisirea nu va putea fi suficientă prin ea însăşi a-
tuncucând existenţa infracţiunei nu este dovedită. Cu alte
cuvinte, mărturisirea poate fi uneori o probă suficientă în
privinţa vinovăţiei, nu însă şi pentru existenţa infracţiunei.
Luată în această accepţiune regula că mărturisirea singură
nu face dovadă, devine exactă, întrucât vor mai fi necesare
alte probe sau cel puţin prezumpţiuni serioase.
Inoonstestabil că s’ar putea ca o persoană să facă o
mărturisire şi totuşi să nu fie autorul infracţiunei. Pentru a
salvă pe adevăratul autor fie dintr’un sentiment de devo­
tament, fie pentru vreun interes material, cineva ia asu­
pra sa vinovăţia şi recunoscându-se ca făptuitor face arătări
exacte, cunoscându-le dela autorul real. In atari situaţiuui,
justiţia fatal va face o eroare, dar a cere ca iudecata să
ne infailibilă este a o desfiinţa. Dealtfel ipoteza e rară, iar
eroarea este oarecum scuzabilă fiind provocată de cel ce
o sufere. Cazul devine mai dificil, atunci când persoana
substituită ar reveni şi ar arătă pe adevăratul autor, întru-
 — 46 —

cât în a tari situaţi uni e greu a distinge în ce măsură reve­

nirea şi arătarea este sinceră şi în ce măsură ea constitue
o temerară calomnie contra unui nevinovat. In orice caz a-
titudmea inculpatului fiind echivocă orice probe noi vor fi
bine venite, va incumbă însă în primul rând celui ce şi-a
luat asupra lui o vinovăţie, făcând arătări conciudante să
probeze că tot ce a spus a fost auzit dela adevăratul autor.

5 4 2 20— o mărturisire pură şi simplă fără a conţine arătări edifi­

catoare nu trebue să inspire prea multă încedere, mai ales
dacă va fi retractată.
In orice caz prima condiţiune pentru ca o mărturisire să
poată servi ca probă este ca acea mărturisire să fie liber
şi spontan făcută. In privinţa aceasta trimitem la cele spu­
se despre Interogator în volumul IV, nr. 415— 4262.
Mărturisirile obţinute prin silnicie, prin ipnotism, prin
întinderea unei curse, etc., nu pot avea vre-o valoare decât
dacă arătările făcute s’ar verifică ca exacte cu ajutorul al­
tor probe directe sau indirecte. Obţinerea unor atari mărtu­
risiri trebue însă condamnată, fiind şi neumană şi pericu­
loasă pentru aflarea adevărului.
In fine, mărturisirea spontană dar care nu ar conţine
arătări concludente şi exacte la verificare, nu trebue £ă fie
considerată ca o probă suficientă, fiindcă sunt persoane bol­
nave, cari sufer de mania auto-acuzării şi cari pot prin
mărturisirile spontan făcute să surprinză convingerea ju­
decătorilor.
In rezumat, judecătorii având toată libertatea de a-şi
formă convingerea se pot sprijini pe o mărturisire atunci
când din conţinutul ei au rezultat suficiente arătări cari să
poată evidenţia vinovăţia, dimpotrivă, când mărturisirea este
vagă, chiar dacă ea a fost spontană şi inculpatul nu revine
asupra ei, judecătorii vor trebui să facă apel şi la alte probe,
0 atare mărturisire nefiind suficientă. Cu atât mai mult a-
tunci când mărturisirea vagă şi contrazicătoare se constată
a nu fi spontană sau este retractată.
In practică, rareori o con damnaţiune este pronunţată,
însă numai pe simpla mărturisire, fiindcă mărturisirei în sine
1 se adaogă verificarea exactităţii arătărilor ce ea cuprinde,
 — 47 —

verificare care implicit aduce în cauză un mănumchiu de

probe indirecte (a).
542 21 — Mărturisirea poate fi judiciară, adică făcută înaintea
judelui de instrucţie sau a instanţelor de fond, sau extra­
judiciară (scrisă sau orală). De mărturisirea extrajudiciară
scrisă, ne vom ocupă la probele scrise. Mărturisirea extra­
judiciară orală se poate dovedi cu martori.
Mărturisirea poate fi retractată, judecătorii fiind liberi
de a aprecia valoarea retractării şi a o consideră ca nesin­
ceră.
Mărturisirea poate fi de asemeni scindată, adică cre­
zută numai în parte.
In fine, judecătorii pot înlătură mărturisirea, motivând
de ce au considerat-o ca nesinceră.
542 22 — Tot atât de interesante sub raportul evaluărei lor sunt
şi arătările pe c a r i inculpaţii le fac unii în contra celorlalţi.
Şi în această privinţă sunt practicieni cari pretind că
arătările coinculpaţilor nu au nici o valoare probantă. A-
ceajstă generalitate este însă exagerată.
Inconstestabil că orice arătare a unui inculpat contra
altui inculpat sau contra unei persoane neimplicate în cauză
trebuie să fie primită cu rezervă. Din moment însă ce
arătările se verifică în fapt ca exacte, ele devin o probă ne­
complectă dar susceptibilă de complinire prin alte .probe
chiar indirecte. Forţa lor probantă va scădea însă conside­
rabil atunci când cel ce le-a făcut ar reveni. Desigur însă că
judecătorii au latitudinea de a aprecia şi în acest caz since­
ritatea revenirei.
542 23 — Arătările martorilor. Acestea constituesc prin excelen­
ţă în justiţia represivă o probă şi după cum am mai spus
chiar proba cea mai frecuentă (b).

,a) Asupra .marturisirei făcute de inculpat vezi: Garraud, Traité d’in-

str. crim. II, p. 206; Vidal et Magnol, Curs, p 887; V. Mamini, Traffato
di pr. pen., II, p. 181.
b) Asupra probei cu martori vezi; Garraud, Traité d’instr. crim. II,
p. 1—137; Vidal et Magnol, Cours, p. 875— 87; V. Manzini, Trattato di pr.
pen. II, p. 97— 140; E. Pincherli, La prova per testimoni nei processl, penali,
Torino, 1905; V. A. Berardi, Giudici e testimoni. Neapoüli, 1908; Desquiron,
De la preuve par témoins.
 — 48 —

Arătările martorilor au valoarea unor probe directe a-

tunci când ele constau în cunoştinţe dobândite personal şi
direct de martor cu propriile lui simţuri, adică atunci când
ceeace relatează martorul sunt fapte, amănunte şi lucruri,
în legătură cu săvârşirea infracţiunei, văzute, auzite şi per­
cepute de el direct şi nemediat.
Din contra arătările martorilor degenerează în probe
indirecte atunci când cunoştinţele privitoare la comiterea in­
fractiunei au fost dobândite indirect şi mediat, din relată­
rile făcute de alte persoane.
In fine arătările martorilor au caracter de indicii mo­
rale atunci când ele nu constau în cunoştinţe directe asu­
pra săvârşirei infractiunei, ci în relatarea unor fapte sau cir­
cumstanţe de natură a întări oarecari ipoteze ale acuzării
sau susţineri ale apărării. -
Despre felul în cari trebuesc ascultaţi martorii ne-am
ocupat în voi. IV nr. 399— 414 *\

542 24 — Dacă arătările martorilor constituesc totdeauna o probă

în schimb aceste arătări nu au întotdeauna aceiaş valoare.
Am putea spune că cea mai anevoioasă sarcină pentru iude-
cători este aceia de a evalua exact arătările martorilor.
Această dificultate jrrovine din cauza multiplelor con­
tingenţe de cari trebue să se ţină seamă în aprecierea unei
depoziţiuni de martor.
O depoziţiune perfect veridică este o rară excepţiune.
Din 10 martori cari s’au găsit prezenţi la producerea unui
fapt, rareori vor fi doi care să depună exact la fel dacă
nu s’a.u influenţat reciproc mai înainte de a depune. Aceas­
tă variabilitate este datorită pe deoparte diferenţelor de per-
cepţiune pe cari le acuză dela om la om sistemul psiho-
fiziologie pus în slujba cunoştinţei, pe de altă parte defor-
maţiunilor cari intervin imediat după recepţionarea unei
senzaţiuni chiar înainte de a deveni cunoştinţă şi uneori
după. Dacă mai adăogăm la acestea influenţa sugestiunei,
procesul lent de deformaţiune datorit trecerei de timp, vi­
ciile organice sau psihice de percepţiune, slăbiciunea memo­
riei, ascendenţa unei imaginaţiuni călăuzită de un sistem
nervos sdruucinat (mitomanie sau mania fabulaţiunei) şi
 — 49 —

multe altele, ne putem da seamă cât de şubrede sunt relaţiu-

nile dintre arătările martorilor în general şi adevărul real (c).
Dar nu numai obictiv arătările se deformează datorită
unui proces psiho-fiziologic inevitabil, dar foarte adeseori
intervine şi o deformare morală datorită turpitudinei, laşi­
tăţii, urei, complezenţei şi mări turmei celor chemaţi să de­
pună.
S42 25 — Sub scutul unei verificări experimentale îndelungate
s’au încercat unii autori şi specialişti să statornicească a-
niumite reguli cu privire la evaluarea arătărilor făcute de
martori (d). Toate aceste încercări deşi sunt sprijinite pe
cea mai complectă relativitate, tiu sunt însă lipsite de inte­
res, din ele desprinzându-se multe învăţăminte menite a ne
stimula prudenţa în cântărirea acestei probe atât de a-
leatorie.
Aceste învăţăminte ar fi cam următoarele:
1) O depoziţiune de martor perfect veridică este o ex-
cepţiune; 2) chiar când o depoziţiune este făcută în toată
sinceritatea de martor, ea poate fi obiectiv alterată din cau­
za viciilor de percepţiune, transformărilor inconştiente o-
perate în cursul timpului, şlăbiciunei memoriei, etc.; 3) cu
cât se va scurge mai mult timp între percepţiune şi relata­
rea ei, cu atât procesul de deformare va fi mai accentuat; 4)
totuşi între două depuneri una imediată şi alta mai târzie, fă­
cute de doi martori, sinceritatea nu depinde de timpul scurs
ci de coeficientul de deîormaţinne personal fiecărui m ar­
tor; 5) depoziţiile făcute sub formă de naraţiune sunt mai
exacte decât cele obţinute prin întrebări, fiindcă intervine

c) A se vedea asupra psihologiei martorilor: Umberto Fiori, II va-

îore psicologico delle testimonianze, Citta di Castello, 1910; Gaetano Dona,
La testimonianza nel fatto comune e nelia vicenda giudiziaria, Torino 1923;
J, Warendock, La psychologie du témoignage, Gând, 1914; Paulus, Du té­
moignage suspect, Paris, 1912; A. David, Du témoignage devant la justice
represive, Paris, 1912 ; F. Gorphc, La critique du témoignage, Paris, 1924
şi bogata bibliografie din această lucrare.
La noi Rădulescu-Motrii, Psihologia martorului, Bucureşti, 1906.
d) O primă încercare în acest sens a făcut Bentham, Traité des preu­
ves judiciaires, cap. IX—XVIII, imaginând o serie de reguli qussi-rr.ateniatice
§:- (testimoniometrie). A se vedea studiile lui Claparède, Binet, Sterp, şi alţii
citaţi de Vidal et Magnol, Cours, p. 876, nota 1.
 — 50 —

sugestiunea; 6) în depoziţiunile făcute de un număr mai

mare de martori cari au perceput aeeiaş senzaţie trebue să
se ţină seamă şi de psihologia masselor, uneori arătările mi­
norităţii putând fi mai exacte decât ale majorităţii; 7) Co­
piii, din cauză că sunt lesne sugestionabili, oamenii anor­
mali, bătrânii a căror memorie a slăbit fac arătări puţin e-
exacte; 8) jurământul ca şi moralitatea notorie a martorului
nu sunt o chezăşie deosebită de sinceritate; şi altele.
Toate aceste constatări nu pot constitui decât o îngrijo­
rătoare dovadă de greutatea evaluării arătărilor martorilor,
şi cel mai bun avertisment contra obiceiului de a se primi
tale quale aceste arătări.

54226 — jn practică incontestabil că nu se poate drămui cu ba­

lanţa de preciziune arătările martorilor, dar nici nu pot fi
primite fără o serioasă evaluare.
Spre acest sfârşit magistratul trebue_să aibe o bună
pregătire, să fie un adânc cunoscător şi a psihologiei judi­
ciare şi a psihologiei martorilor.
Orice regulă apriorică în această materie nu poate fi
decât dăunătoare, experienţa a dovedit-o, iar legiuitorii
mai noui au evitat de a mai prescrie atari reguli.
Ceeace se poate da sunt numai sfaturi şi anume:
Totdeuna fiecare depoziţiune trebue pusă în concor­
danţă cu datele cauzei şi cu restul probelor pentru a se ve­
rifică în ce măsură poate fi obiectiv exactă. Totdeauna cu
ocaziunaa ascultărei martorului t rebue pe cât posibil să se
prindă şi ceva din psihologia lui (din felul naraţiunei, din re-
flecţiunile pe care le face, din atitudinea sa, din răspunsurile
pe cari le-ar da, etc.).
Totdeauna se va avea în vedere condiţiunile în care
martorul a venit în justiţie (propus dela început, descoperit
în ultimul moment, intervenit spontan, etc). situaţiunea so­
cială a martorului, moralitatea sa, interesul în cauză, etc.
Aceste sfaturi nu sunt însă nici regule absolute şi nici
procedee infailibile. Se poate ca un om certat cu morala să
facă o depoziţiune mai sinceră decât un om perfect cinstit:
se poate ca o arătare care obiectiv contrazice datele cauzei
să fie totuşi cea adevărată, se poate iarăşi ca martorul ca-
 — 51 —

re psihologiceşte apare ca complect dezordonat să fie totuşi

mai exact ca alţii.
De aceia numai adânca şi serioasa pricepere a jude­
cătorilor poate fi singura chezăşie pentru o evaluare mai a-
proape de adevăr a depunerilor făcute martori.
27 -- Judecătorii având toată puterea de apreciere asupra
valorii arătărilor făcute de martori, ei au implicit şi dreptul
de a înlătură depunerile ce apar ca nesincere, de a scinda pe
cele cari numai în parte sunt demne de luat în seamă şi de
a se sprijini numai pe acele arătări cari sunt demne de în­
credere. Numărul depoziţiunilor nu are decât o importanţă
secundară, aceia de a uşura formarea convingerei, dar nu
pentru a impune soluţiunea. O singură depoziţiune poate fi
suficientă pentru a motiva hotărîrea dată de judecători, a-
tunci când aceştia au socotit-o ca o arătare sinceră şi evi­
dentă, şi aceasta chiar dacă ar fi existat alte depoziţiuni îu
sens contrar, dar cari nu au inspirat nici o încredere (e).
Singura îndatorire pe cari o au judecătorii în acest caz este
însă de a motivă dece s’au sprijinit pe o anume arătare şi
dece le-a înlăturat pe celelate.
Când arătările martorilor nu constau în cunoştinţe di­
recte şi personale asupra comiterei faptului imputat sau cir­
cumstanţelor sale, atunci ele având rolul de probe indirecte
(indicii morale) şi deci ne mai fiind suficiente prin ele însăşi
va trebui să se recurgă şi la alte probe pentru a se ajunge
la aflarea adevărului.
Uneori însă chiar arătările cari nu privesc direct ac­
tivitatea ilicită, pot deveni probe directe şi aceasta atunci
când sunt făcute pentru a se dovedi un fapt sau o circum­
stanţă ,contrară celor stabilite cu privire la comiterea infrac­
ţiune], De ex.: un inculpat cere să probeze un alibi, adică
că în momentul comiterei infracţiune! el se găseă în altă
localitate. Arătările martorilor în acest caz constituesc o
probă directă de nevinovăţie, şi ca atare pot fi suficiente
prin ele înseşi. In genere toate depunerile de martori fă­
cute în descărcare pot deveni probe directe.

e) Formula: t e s t i s u n u s, t e s t i s m ilh is din vechiul drept nu-ş> mai are

astăzi aplieaţiunea.
 — 52 —

Cât despre arătările cari s’ar mărgini numai la infor­

maţi uri asupra moralităţii inculpatului, conduitei sale obiş­
nuite, etc. acestea nu pot servi ca probe ci ca un element
de apreciere generală. în caz de Insuficienţă de dovezi şi de
proporţionarea pedepsei în caz că vinovăţia este stabilită.
54228 - Se întâmplă adeseori ea acelaş martor să facă decla­
ratului succesive contrazicătoare. Când contradicţiunea este
, vădită, martorul trebue să fie socotit ca mincinos şi fiindcă
este greu a se preciza când a minţit, depoziţiunea lui va fi
îndepărtată. Chiar dacă martorul retractează una din a-
i rătările contradictorii încă arătările lui trebuesc considerate
| suspecte. Şi într’un caz şi în celalt judecătorii au însă lati­
tudinea de a stabili care arătare este temeinică, motivând
această alegere.
Chestiunea devine mai delicată atunci când un martor
retractează declaraţiunea făcută în cursul instrecţiunei prea­
labile şi face înaintea instanţei de fond arătări cu totul con­
trarii. S’a susţinut că întrucât este îngăduit martorilor să
revină asupra celor spuse în cursul instrucţiunei prealabile,
şi întrucât instrucţiunea de judecată este eminamente orală
judecătorii sunt datori să nu ţină seamă decât de arătările
făcute oral înaintea instanţei de fond. Această opiniune este
greşită. Martorul poate să revină asupra declaraţiunilor fă-
! cute la instrucţiune făi ă_ sa se expim ălapedeapsa sperjuru-
lui chiar când a depus la instrucţiune sub jurământ, dar ră-
; mâne judecătorilor întreagă tiberta.tea de a aprecia sinceri­
tatea revenirei. Instrucţiunea înaintea instanţelor de judeca­
tă este orală, dar aceasta nu înseamnă că tot ce se spui ie
oral obligă pejudecător. Judecătorii au dreptul să considere
revenirea ca nesinceră, să înlăture deci depoziţiunea orală
ca făcută de un martor neserios. Ceeace nu pot judecătorii
de fond este de a se sprijini numai pe arătările dela instruc­
ţiune atunci când au înlăturat declaraţiunile orale prin care
martorii reveneau. A procedă altfel ar fi a face din instruc­
ţiunea orală o pierdere de vreme inutilă, fiindcă ori martorii
menţin cele declarate şi atunci eră suficientă instrucţiunea
prealabilă pentru a formă convingerea judecătorilor, ori
martorii revin dar mărturiile lor orale sunt înlăturate, jude­
cata sprijinindu-se pe cele dela instrucţiune şi deci iarăşi
 — 53 —

instucţiunea prealabilă ar îi fost suficientă. Ori instrucţi­

unea orală, şi contradictorie constitue baza justiţiei repre­
sive, ea nu poate fi o formalitate inutilă, de unde coroiarul
imperativ că judecata nu se poate niciodată sprijini numai
pe dovezile culese în instrucţiunea prealabilă. Din moment ce
un martor a revenit în oral ori spune adevărul, ori minte ;
dacă judecătorii vor crede că spune adevărul vor ţine seamă
de arătările lui, dacă vor crede însă că minte, atunci toate a-
rătările lui şi cele orale şi cele dela instrucţiune vor fi înlă­
turate ca făcute de un martor nesincer. Judecătorii pot însă
aprecia că martorul care a revenit spusese adevărul la in­
strucţiunea prealabilă, în acest caz însă declaraţiumea dela
instrucţiune nu va fi o probă suficientă prin ea însăşi ci o
probă indirectă susceptibilă de a fi întregită cu alte probe,
deci un indiciu moral. Judecătorii vor trebui aşa, dar să arate
de ce au înlăturat revenirea orală şi cari au fost probele orale
complimentare cari unite cu arătările martorului dela in­
strucţiune au condus la convingerea lor.
Prin aceasta nu se violează principiul oralităţii fiindcă
judecătorii având dreptul din oficiu să culeagă probe ei
pot folosi toate indiciile cari ar rezubă din instrucţiunea pre­
alabilă, indicii cari nu sunt suficiente prin ele înseşi dar cari
pot fi complectate cu complexul de probe orale administrate
în instanţă. După cum instrucţiunea orală nu poate fi o
formalitate inutilă, nici instrucţiunea prealabilă nu poate fi
fără nici un folos pentru judecarea în fond.

54229 — Se poate ca o arătare făcută de un martor Ia instrucţiu-

1 ne să nu mai poată fi reînoită oral înaintea instanţei de fond;
i martorul fiind mort, dispărutsau incapabil fiziceşte de a mai
• depune.
In acest caz arătările sale pot servi ca simple probe in­
directe, indicii morale, cu condiţiunea ca ele să fi fost puse
în dbcuţiuuea părţilor cu ocaziunea desbaterei probelor.
Acelaş lucru cu privire la arătările făcute pe cale de
declaraţiune autentică de o persoană cari nu mai poate fi
ascultată cu ocaziunea judecării în fond.
In fine, aceiaş soluţiune cată a se aplică şi declaraţiu-
nilor obţinute pe cale de comisiuni rogatorii în străinătate
 — 54 —

în mod necontradictoriu dela martoiii ce nu pot îi aduşi în

ţară.
In orice caz aceste probe indirecte trebuesc să fie luate
în seamă cu multă rezervă.

5 4 2 30 — In afară de arătările martorilor propriu zişi, tot ca

probe orale mai sunt şi arătările făcute de aşa zişii martori
technici.
Intră în categoria acestor martori technici: experţii che­
maţi să dea explicaţiuni, medicii chemaţi să confirme cele
arătate prin certificatele lor medicale, funcţionarii din ser­
viciile de identificare ascultaţi pentru a lămuri cum au a-
juns la identificarea inculpaţilor, ofiţerii de poliţie .judiciară
invitaţi să facă arătări asupra unor situaţiuni interesând va­
lorificarea probantă a corpurilor delicte şi indiciilor con­
crete, etc.
Toate arătările ^acestor martori technici sunt emina­
mente probe indirecte, menite a complini celelate probe şi
nesuficiente prin ele înseşi a motivă o hotărire judecătorea­
scă, de altfel însăşi recurgerea la aceşti martori implică
pieexistenţa unor alte probe ce au nevoie de clarificare şi
complectare.
f ’ .... ~ ' ' ... . •
542 31 — In fine tot probe orale sunt şi arătările jn formato;' i-
lor, adică arătările făcutedam cele persoane cari nu pot fi
conform legei ascultate sub jurământ.
Tot ce am spus despre arătările martorilor se aplică în­
tocmai şi arătărilor informatorilor.
Dişţincţiunea pe care legea o face între martori şi infor­
matori esfd pul formală. Sub raportul forţei probante nu e-
xistă şi nu poate există nici o diferenţă. Judecătorii fiind su­
verani apreciatori ai probelor ei îşi pot sprijini convingerea
lor pe acele probe pe cari ei le socotesc că corespund ade-
/ i vărului. Deci liberi sunt judecătorii să-şi motiveze convin-
■ gerea lor pe arătările unor informatori şi să înlăture în
schimb ca neserioase arătările făcute de martori.
Aceasta a determinat pe mai toţi autorii moderni să
ceară desfiinţarea jurământului, sau cel puţin a nulităţii de­
rivate din neprestarea lui.
 — 55 —

54232 —- Probele scrise: sunt cunoştinţele ce pot servi ca probă

în justiţie desvăluite pe calea scrisului. Ca şi la probele cele-'
lalte instrumentul probator a servit ca denumire însăşi probei.
Orice înscris (act, scrisoare, registru, memorii, tele­
gramă, rapoarte de expertiză, etc.). poate deveni o probă
scrisă în justiţia represivă, atunci când conţinutul său co­
prinde vre-o atestare cu privire la o infracţiune, la autorii
acesteia sau Ia circumstanţele sale.
Desigur că în justiţia represivă ideia de probă prec .in­
stituită este exclusă, aşâ că probele scrise în penal nu sunt
în realitate decât: fie corespondentă indiscretă sau recunoa­
şteri scrise de ale inculpaţilor, fie arătări scrise ale unor
persoane având cunoştinţă de infracţiune şi de autorii săi,,
fie constatări făcute de cei în drept după comiterea infrac-
tiunei. Cu alte cuvinte nişte: indicii, recunoaşteri sau arătări
de martori.
Totuşi putem distinge înscrisuri destinate a servi ca
probă, deex.: procesele-verbale de constatare, luarea de de-
claraţiuni scrise, rapoartele de expertiză, referinţe date în
scris de autorităţi şi înscrisuri cari accidental au devenit un
instrument de probă, de ex.: scrisori, însemnări, registre, etc.
Nu trebuesc confundate probele scrise, cu înscrisurile
cari constituesc însuşi corpul delict al infracţiune! (acte
false, publicatiuni obscene, scrisoare ultragiatoare). Se poa­
te însă ca un corp delict, care este în primul rând o probă
materială despre existenta infracţiunei. să servească şi ca
probă scrisă pentru evidenţierea vinovăţiei. De ex.: o scri­
soare ultragiatoare este un corp delict, o probă materială
că infracţiunea s’a comis, dar dacă scrisoarea este scrisă
cu mâna, ea mai poate servi şi ca probă scrisă pentru a-
Iflarea vinovatului, autorul principal sau complicele, care
a scris acea scrisoare. Tot astfel în caz de fals în înscrisuri
(ex.: adăogiri făcute de mână, plăsmuirea în totul a înscrisu­
lui prin scris de mână sau imitarea semnăturei) înscrisul
falsificat constitue corpul delict fiindcă e o probă materială
de existenta infracţiunei, dar acest înscris constitue şi o
probă scrisă despre vinovăţie. Alteori însă corpul delict deşi
este o scriere, nu rămâne decât o probă materială nu şi'
una scrisă.
 56 —

5 4 2 33 - Probele scrise din punct de vedere formal pot fi cla­

sificate în:
1) Probe scrise autentice, de ex.: hotărîrile condamna-
torii definitive cari servesc la dovedirea stărei de recidivă,
yctele autentice falsificate cari dau un indiciu asupra auto­
rului falsului, deolaraţiumile de martori autentice, etc.
2) Probe scrisejjublice: procesele-verbale de constata-
tare, expertizele, rapoarte ofîciale, buletinele cazierului, etc.
3) Probe scrise s u b semnătură privată, de ex.: acte fal­
sificate constituind^ un înscris sub semnătură privată, de-
claraţiuni date de martori sub simpla semnătură, acte sub
semnătură privată dovedind provenienţa unui pretins corp
delict, etc.
4) Probe scrise particulare, de ex.: scrisori, însemnări,
registre, etc.
Legea disciplinează în general forma actelor autentice
şi publice, încât probele scrise cari aparţin acestor categorii
vor aveă o mai mare sau mai mică forţă probantă după
cum ele vor fi regulate sau nu ea formă. Lipsa de formă nu
este în materie represivă decât excepţional echivalentă cu
inexistenţa actului, efectul acestei lipse fiind în general nu­
mai diminuarea forţei probante, (vezi vol. IV, nr. 3322 şi
urm.) In orice caz chiar atunci când nulitatea probei scrise
echivalează cu inexistenţa acelei probe, consecinţa va fi în­
lăturarea actului nul, rămânând însă deschisă calea altor
probe.
542 34 — Sub raportul substanţial, adică după natura ştiinţelor
pe cari ele le desvăluiese cu privire la aflarea adevărului,
probele scrise pot fi clasificate în :
1) Mărturisiri sau arătări de ale inculpaţilor, de ex.:
scrisori din care rezultă o recunoaştere, sau înţelegerea din­
tre coautori sau autori şi complici; delcaraţiuni scrise sau
memorii prin care inculpaţii işi recunosc vina, etc.
2) Depozitiuni de martori, de ex. : declaraţiuni scrise
făcute de persoane cari au cunoştinţă despre infracţiune şi
vinovaţi.L scrisori de ale aceloraş persoane cuprinzând re­
al Asupra probelor scrise (literale sau documentaire după unii autori)
a se vedeà: Garraud, Traité d’instr. crim. IT, p. 138—205; V. Manzird,
Trattato di pr. pen. II, p. 185 şi urm
 57 —

velaţiuni cu privire la comiterea infractiunei, certificate

medicale, constatări făcute cu propriile lor simţuri de a-
genţii instrumentatori şi consemnate în scris, etc. Tuturor
acestor arătări de martori le lipseşte însă formalitatea ju­
rământului.
3) Indicii concrete sau morale, de ex.: adăogirile fă­
cute cu mâna într’un act, sau imitarea unei semnături exa­
minate pe cale de expertiză grafică pot deveni un indiciu
concret de vinovăţie, iar uneori chiar o probă evidentă. Tot
astfel, faptul că o scrisoare ultragicasă anonimă se constată
a fi scrisă ou caractere perfect asemănătoare cu acele delà
maşina de scris a presupusului autor este un indice concret
de vinovăţie. Anumite pasagii dimtro scrisoare adresate u-
mii inculpat sau scrisă de el pot fi un indiciu moral, etc.
4) O probă materială evidentă, de ex.: o scrisoare ul­
tra giatoare scrisă şi semnată de autorul ei este o probă
materială şi de existenţa iofracţiunei şi de vinovăţia auto­
rului ei. Un act falsificat în care se constată că scriitura este
fără posibilitate de îndoială a cutărei persoane, este o pro­
bă materială de vinovăţie.
încă odată deci constatăm că probele scrise numai
formal, adică din cauza instrumentului ce le desvălui'e iau
-această denumire, în substanţa lor însă ele nu sunt decât
nişte probe materiale sau orale, de diverse grade.

54235 — Când se prezintă în dovedirea acuzăm sau apărărei o

probă scrisă, primul examen pe care instanţa trebue să-l
facă este asupra autenticităţei acelei probe, adică dacă e-
mană delà persoana căreia i se atribue, aceasta mai ales
dacă autenticitatea este contestată. Spre acest sfârşit se va
puteă ordonă fie ascultarea persoanei delà care se pretinde
că emană actul, fie aducerea de piese de comparaţiune cu
ajutorul cărora se va face chiar de judecători sau de ex­
perţi verificarea înscrisului probator. Când actul se atribue
uneia din părţile interesate în cauză şi aceasta îl contestă,
se va procedă la fel.
Un atare exament nu poate aveă lor atunci când este
vorba de procese-verbale sau alte acte publice, contra că-
 58

rora nu rămâne deschisă decât procedura înscrierei în fals

atunci când ii s’ar contestă autenticitatea (b).
Pentru probele sorise autentice şi publice se va veri­
fică numai regularitatea lor ca formă.
542 — Stabilită autenticitatea probei scrise rămâne ca ju­
decătorii să cerceteze conţinutul ei şi valoarea sa probantă.
In general orice probă scrisă are aceiaşi voloare pe ca­
re o are proba corespunzătoare orală sau materială. De ex.:
recunoaşterea scrisă a inculpatului are aceiaş valoare ca şi
arătările orale făcute fără jurământ, constatările agenţilor
instrumentatori au valoarea unor arătări de martori şi aşâ
mai departe.
Deci în faţa unor probe scrise judecătorii vor căută în
rândul celorlalte probe echivalentul cunoştinţei dobândite
prin mijlocirea probei scrise şi îi vor atribui aceiaş valoare.
Puterea de apreciere a judecătorilor rămâne după noi
suverană chiar atunci când proba-scrisă este un proces-ver-
bal considerat de lege ca făcând dovadă până la înscrierea
în fals. (a se vedea volumul IV, nr, 332 şi următoarele unde
ne-am ocupat de forţa probantă a proceselor-verbale).
Probele scrise vor putea servi la formarea convin-
gerei judecătorilor, când ca probe directe, când ca probe
indirecte, după natura ştiinţelor pe cari ele le vor furniza;
când ca probe evidente, când ca probe neoomplecte după
valoarea pe cari le-o va atribui judecătorii.
542 37 - in virtutea libertăţii de convingere judecătorii vor pu­
tea să-şi sprijinească hotărîrea lor numai pe baza unei pro­
be scrise din moment ce aceasta are caracterul de probă di­
rectă, iar judecătorii au apreciat că ea constitue şi o probă
evidentă.
Din contra atunci când proba scrisă este indirectă, ea
va trebui să fie complectată şi cu alte probe pentru a con­
duce la o motivare suficientă; cu atât mai mult atunci când
proba scrisă ar fi evaluată ca necomplectă.
In virtutea aceleaşi libertăţi de convingere judecătorii
pot înlătură ca neserioasă, neconcludentă sau contrară a-
devărului o probă scrisă, cu obligaţiunea însă de a motivă

b) Asupra înscrierei în fals vezi volumul IV, Nr. 3333.

 59 -

această înlăturare. înlăturarea se impune întotdeauna când

actul care constituia proba scrisă, defăimat fiind în fals, s’a
dovedit falsitatea lui.
38 — Prezumţiunile. Prezumţijnile judiciare sau de fapt
spre deosebire de cele legale (vezi nr. 542“) îşi găsesc un
larg câmp de aplioaţiune în sistemul probelor penale (a).
Termenul prezumţiune de fapt nu are o semnificaţiune
precisă nici în) doctrină şi nici în practică.
In general mai toţi autorii înţeleg prin prezumţiuni de
fapt ceeace noi am numit indicii, (în acest sens art. 1203
c. civ).
Alţi autori înţeleg prin prezumţiuni de fapt coricluziu-
nile la care se ajunge pe cale de raţionament pornind dela
un fapt cunoscut către unul necunoscut (în acest sens art.
1199 c. civ.).
In fine, unii autori consideră ca prezumţiune de fapt
ştiinţa preexistentă dar relativă asupra semnificaţiunei o-
bişnuită a unui fapt, situaţiune sau cincumstanţe, ştiinţa ca­
re serveşte la complectarea raţionamentului în silogismul
judiciar.
In practică prin prezumţiuni se înţeleg bănueli, de unde
şi frecuenta remarcă pe care o fac practicieni că pe simple
prezumţiuni cineva nu poate fi condamnat.
39 — Dela început vom înlătură asimilarea prezumţiunilor
de fapt cu indiciile, fie concrete, fie morale.
Indiciul este o ştiinţă certă asupra unui fapt sau cir­
cumstanţe, dar indirectă cu privire la existenţa infracţiu-
nei şi vinovăţiei. Deci indiciile sunt o probă care au nevoie
de o complinire. (In acest sens, art. 366, alin. 5, pr. pen.).
Prezumpţiunile de fapt nu sunt probe decât în sens; cu
totul impropriu, fiindcă ele nu constau într’o ştiinţă despre
un fapt, o circumstanţă sau o situaţiune; ori, ideia de pro­
bă este indisolubil legată de revelarea unei atari ştiinţe.
Prezumţiunile de fapt în sens larg sunt reflexul raţional pe

a) Asupra prezumţiumiior în general a se vedea: Garraiul. I raite

d’instr. crim. II, p. 252—284; Vidai et Magnol, Coitrs, 859; V. Mamini, Trat-
tato di pr. pen. I, p. 105 şi II, 178 şi u rm ; Brunelli, Delle presunzioni nel
diritto e nella procedura penale. Ferrara, 1805; Schmid, Die Praesumptio-
netn im deutschen Reichstrafrecht. Jena, 1884.
 - 60 —

cari anumite ştiinţe indirecte şi necomplecte (deci probe),

asupra unui fapt cert, îl produc în spiritul nostru sub in­
fluenţa unei alte ştiinţe preexistente privitoare la semnifi-
oaţiunea acelui fapt (adevărata prezumţiune).
De ex.: se găseşte o amprentă digitală la locul infrac-
ţiunei, aprentă care se dovedeşte a fi a lui X, aceasta va fi
un indiciu, o probă indirectă fiindcă ne oferă o ştiinţă a-
supra unui fapt cert, că X a fost pe la locul infracţiunei,
ştiinţa este însă echivocă în raport cu comiterea infracţiunei
fiindcă nu se poate stabili data amprentei.
Acest indiciu poate să determine în spiritul unui om
mai impulsiv şi credul prezumţiunea că X este infractorul,
după cum se poate ca în spiritul unui om riguros şi prudent
să nu conducă la o atare prezumţiune. Aşa dar, indiciul e-
xistă pentru toată lumea, prezumţiunea însă există pentru
unii şi nu există pentru alţii, oeeace dovedeşte că indiciu şi
prezumţiune, obiectiv cel puţin, nu se pot confundă.
Să presupunem însă că cineva a văzut pe X Ia locul in­
fracţiunei chiar în ziua comiterei acesteia, iată un nou in­
diciu, deci o nouă ştiinţă indirectă purtând asupra unei
circumstanţe certe. Şi această ştiinţă raportată la infracţi­
une (adică la dovedirea vinovăţiei) ieste echivocă. Dar ştiin­
ţa procurată de primul indiciu, unită cu ştiinţa procurată^
de al doilea indiciu vor determină mai mult ca sigur în
spiritul tuturor prezumţiunea că X ar fi autorul.
Aşâ dar, vom păstră distimoţiunea dintre indicii şi
prezumţiuni.
Indiciile se pot complectă uneori fie unele pe altele, fie
prin adăogirea altor probe necomplecte, aşâ fel încât să
conducă la stabilirea adevărului real fără a mai fi nevoie
de prezumţiuni.
Numai când indiciile şi celelate probe necomplecte nu
s’ar complini îndeajuns pot interveni în formarea convin­
gerii judecătorilor prezumţiunile.

54240 _ Prezumţiunile de iaptm u pot fi.confundate nici cu sim-

i piele bănueli, fiindcă o prezumţiune nu se poate formă de
cât atunci când există probe, probe care însă sunt fie indi­
recte, fie directe dar necomplecte. Deci nu poate îi vorba
 — 61

de simple bănueli acolo unde inevitabil trebuiesc să existe

un mănunchiu de constatări.
Prezumţiunile sunt un fel de bănueli, dar nu simple, ci
determinate de anumite ştiinţe asupra unor fapte, situaţiuni
sau circumstanţe certe.
Prezumţiunile de fapt pot fi însă asimilate cu rezulta­
tul unui raţionament, silogism simplu sau polisilogism, în
care au intrat ca premize minore diferitele ştiinţe procu­
rate de probele indirecte sau necomplecte.
De exemplu: s’a dovedit că inculpatul învinuit de tăi­
nuire a cumpărat obiectele provenite dintr’o infracţiune pe
un preţ derizoriu (premiza minoră), orice om atunci când
cumpără un obiect pe un preţ mult inferior valorii sale
trebue să-şi închipuie că acel lucru are o provenienţă sus­
pectă (premiza majoră), deci inculpatul trebue socotit că
a ştiut că lucrurile cumpărate proveneau dintr’o infracţiune
(concluziune).
Concluziunea ar fi deci prezumţiunea de fapt, premiza
minoră ar fi ştiinţa despre un fapt cert procurată de o pro­
bă necomplectă sau de un indiciu, iar premiza majoră ar
consta într’o ştiinţă preexistentă pe care viaţa de toate zi­
lele şi experienţa ne-a procurat-o cu privire la semnificaţiu-
nea unui fapt, circumstanţe sau situaţiuni.
Pentru unii autori concluziunea este socotită ca repre­
zentând însăşi judecata în fapt, premiza minoră constituind
după ei prezumţiunea (confundarea indiciului cu prezum­
ţiunea).
Pentru alţii concluzia rămâne ceeaee este rezultatul u-
nui raţionament, premiza minoră este ştiinţa procurată de
un indiciu sau de o probă necomplectă, iar premiza ma­
joră este adevărata prezumţiune. Această opiniune este de­
sigur cea mai corectă, fiindcă ceeace vine în raţionamentul
judiciar ca prezumţiune este tocmai premisa majoră, care
constitue elementul conjectural inerent prezumţiunilor.
Am spus totuşi mai suis că prezumţiunile de fapt pot fi
confundate cu rezultatul raţionamentului, aceasta prin analo­
gie cu ceeace se întâmplă în toată materia probelor, unde
după cum am văzut probele iau denumirea instrumentului
care le desvălue. Deci în acest limbaj impropriu, mai ales
că răspunde limbagiului curent, vom numi prezumţiune re-
 — 62 —

zultatul raţionamentului, deşi adevărata prezumţiune este

premiza majoră din acest raţionament.
54241 — Pentru ca o prezumţiune să fie serioasă trebue ca cele
două premize să îndeplinească anumite condiţiuni:
Premiza minoră trebue să constea într’un fapt cert şi
precis bine dovedit fie printr’un indiciu fie prin orice altă
probă. Cele mai multe aşa zise prezumţiuni invocate prin
hotărîrile judecătoreşti păcătuesc din acest punct de ve­
dere. Foarte adeseaori se porneşte delà un fapt nesigur cu
intenţiunea de a alungă nesiguranţa şi în acest scop se re­
curge la prezumţiuni, pentru ca apoi lându-se faptul drept
sigur să se poată trage din el o prezumţiune de vinovăţie.
De ex.: cineva este acuzat de tăinuire fiindcă s’au gă­
sit la el mai multe obiecte care proveneau dintr’o inf racţiune.
Nu se poate stabili însă, cu ce preţ le-a luat. Cu gândul de
a elucida acest punct, judecătorii în lipsă de alte probe, re­
curg la prezumţiuni de ex.: invocând situaţia materială mo­
destă a învinuitului, lipsa unei necesităţi absolute de a cum­
pără obiectele în diseuţiune, conchid pe această cale a pre-
znmţiunilor că inculpatul a cumpărat lucrurile pe preţ de­
rizoriu, apoi luând de bază această constatare dobândită
prin prezumţiuni, ca şi cum ar fi un fapt cert, ajung la o
nouă prezumţiune şi anume că întru cât infractorul a
cumpărat lucrurile pe un preţ derizoriu, desigur că a ştiut
că sunt de furat. Această prezumţiune este necorectă şi ne­
serioasă, fiindcă premiza minoră eră un fapt numai în apa­
renţă cert.
De aceia trebue să se evite întotdeauna a se introduce
în premiza minoră fapte incerte şi mai ales prezumţiuni.
Premiza majoră la rândul ei trebue să fie serioasă şi
cu un caracter de multă probabilitate. Am spus că în reali­
tate această premiză constitue adevărata prezumţiune, ori
ca să merite acest nume nu este suficient orice supoziţijine
hazardată sau reflecţiune personală. De ex.: să presupunem
că cineva se plânge că a fost insultat de un birjar. Ascul-
tându-se martori, aceştia spun că au auzit pe birjar că spu­
nea ceva, dar nu pot preciza dacă erau cuvinte injurioase.
Să' presupunem că luându-se ca premiză minoră faptul cert
că birjarul a spus ceva, s’ar ajunge la condamnarea birjarii-
 — 63 —

lui pe cale de prezumpţiune invocându-se ca premiza majo-

îă credinţa obştească că birjarii sunt cei mai devotati a-
depţi ai înjurăturei şi deci că întrucât a spus ceva desigur,
că a înjurat. Ei bine o atare premiză majoră este neserioasă
şi hazardată.
In fine trebuie evitat de a se lua drept prezumtiuni
simplele bănueli, adică supoziţiunile neisprijinite pe nici un fel
de indiciu sau probe. Cu cât o prezumţiune se va sprijini pe
mai multe indicii sau probe necomplecte cu atât ea va fi
mai demnă de luat în seamă, aceasta însă fără a fi o re­
gulă absolută.
,42 — In virtutea libertăţii de convingere judecătorii au toată
latitudinea de a aprecia dacă este sau nu locul a mai re­
curge la prezumţiuni, adică dacă probele existente sunt în­
destulătoare prin ele înseşi pentru stabilirea adevărului real
sau dacă acestor probe treime să li se mai adaoge şi anu­
mite prezumţiuni.
Judecătorii fiind însă îndatoraţi a motivă în fapt cari
au fost probele din cari şi-au făcut convingerea, din mo­
ment ce vor invocă şi prezumţiuni vor trebui să arate în ce
constau aceste prezumţiuni.
Formulele uzitate în practică de prezumţiuni grave sau
prezumţiuni puternice sunt superflue fiindcă atunci când ju­
decătorii s’au bazat pe o prezumţiune este implicit înţeles
că ei au găsit în suverana lor apreciere că acea prezum­
ţiune trebue ţinută în seamă, şi această apreciere scapă ori­
cărui control. Pe dealtă parte aceste formule enunţate sin­
gure, nu constituesc o motivare suficientă, fiindcă forţa de
convingere a unei prezumţiuni depinzând de aprecierea ju­
decătorilor nu are nevoie de motivare, ceeace trebue să
se motiveze, este sursa prezumţiunei, pentru a se putea cou-
trolâ dacă ea se sprijină pe un raţionament corect şi serios.
43 Proba în penal a raporturilor de drept extra-penal.
Foarte adeseori se întâmplă ca în conţinutul unei infracţi­
uni să intre ca element esenţial un raport de drept extra-
penal: civil, comercial, administrativ, etc.
De ex.: în delictul de bigamie intră raportul de drept
civil bazat pe contractul de căsătorie, în delictul de abuz de
încredere întâlnim contractele de mandat, depozit, închi-
 — 64 —

riere; în delictele proprii privitoare la funcţionari întâlnim

raportul de drept public conferitor al calităţii de funcţio-
nar, şi altele.
Toate aceste raporturi juridice extra-penale sunt su­
puse chiar înaintea instanţelor penale regulelor de probă
respective, ramurei de drept căreia aparţin şi specifice rapor­
tului însuşi. Dela această regulă face excepţie numai jude­
cata la Curţile cu juraţi, unde juraţii se pot pronunţă după
libera lor apreciere: asupra oricărei chestiuni.
f Aşâ dar starea civilă se va proba conform regalelor
din dreptul civil, prin probele încuviinţate de legea civilă.
Contractele civile mu vor putea fi stabilite cu martori ^
şi prezumţiuni decât în cazuri în care legea civilă îngăduie
aceste probe.
Contractele cari au caracterul comercial vor fi supase
probelor admise în materie comercială.
Raporturile de drept public se vor stabili cu leg'de, ie-
gulamentele sau decretele cari le instituesc.
Asupra acestor soluţiuni doctrina şi jurisprudenţa sunt
de cel mai prefect acord.
Codul de pr. pen. italian are dispoziţiuni exprese în
acest-sens, art. 201 şi 372 (a).
542 44 — Când însă un raport de -drept extra-penal nu intru ca
element esenţial în conţinutul unei infracţiuni^ ci numai ca un
element circumstanţial, atunci proba raportului se poate fa­
ce conform sistemului de probe penale.
De ex.: raportul de îiliaţiune în crima de paricid sau
de pruncucidere se poate stabili cu toate mijloacele de pro­
bă admise în penal.
De asemeni contractul de locaţiune de servicii pentru
stabilirea circumstanţei agravante în furtul dela stăpân.
Deci oridecâteori existenţa raportului extra-penu! nu
.,atinge înseşi existenţa juridică a infracţiunei ci numai mo­
difica gravitatea ei, atunci proba acestui raport se poate
face cu mijloacele de probaţiune din procedura penală.

a) Manzini, Trattato di pr. pen. II, p. 87; Vidal et Magnol, Cours, p.

813 şi 870 şi iurisiprudenţa franceză în nota 7: Garraud, Traité d’instr. criim
I, p. 521.
 - 65 —

4245 Proba pretenţiunilor civile în penal. In ceeaee priceşte

existenta unei daune derivate din infracţiune şi stabilirea
cuantumului prejudiciului, în principiu este admisă orice
probă : acte, expertize, constatări locale, martori şi chiar
prezumţiuni. Când însă dauna se grefează pe un raport ju­
ridic contractual -care a fost violat prin infracţiune, existenta
acestui raport trebue dovedită conform regulelor de probe
din dreptul privat. Desigur, partea vătămată poate evita a-
ceastă probă invocând numai dauna născută ex-delicto nu
şi pe cea ex-contraetu.
In ceeaee priveşte daunele morale, -cari pot fi uneori
dovedite eu oarecare aproximaţiune, judecătorii vor avea
o largă putere de apreciere, putând acordă atari daune nu­
mai pe simpla prezumţiune că infracţiunea eră prin na­
tura sa generatoare de atari daune.
Dimpotrivă daunele materiale nu pot fi acordate decât
în măsura în care ele sunt dovedite, judecătorii având la­
titudinea de a aprecia numai cuantumul lor.
Acelaş lucru î-n privinţa cheltuelilor de judecată.
42 46 - Conflicte în materie de probe în penal. Adeseori se poa-
. te întâmplă ca o infracţiune să fi fost comisă în străinătate,
; dar să fie urmărită şi judecată în ţară, sau se mai poate în-
; tâmplă ca între momentul comiterei şi momentul judecărei
să se fi succedat mai multe legi reglemenând diferit admi­
nistrarea probelor. Deci conflicte în spaţiu şi conflicte in
timp.
Ţinând seamă că în sistemul libertăţii de probe şi libe­
rei convingeri, ceeaee legea reglementează în mod obişnuit
este numai mecanismul formal al administrărei probelor,
deci latura procedurală, conflictele în timp ca şi în spaţiu
privitoare la probe se vor rezolvi conform regulelor genera­
le în materie de norme procedurale penale.
Deci se va aplică întotdeauna sistemul de probaţiune
dela locul judecăţei, şi din momentul acestei judecaţi, adi­
că legea ţării chiar pentru infracţiunile comise în străinătate
şi legea nouă chiar pentru infracţiunile comise anterior ei.
Dacă prin imposibil am presupune că deosebirile dela
o lege la alta ar fi substanţiale, adică ar privi însuşi fon­
dul probei, de ex.: una din legi ar creiâ o restricţiune, sau ar
Tanoviceanu, Voi. V. 5
 66 —

impune o probă privilegiată, etc., ceeace este puţin probabil

fiindcă sistemul libertăţei probelor în penal, nu. numai că
este aproape universal dar merge tot spre o accentuare, a-
timci vom aplică legea cea mai favorabilă inculpatului.
In ceeace priveşte raporturile extra-penale ce pot intră
ca element esenţial într’o infracţiune conflictele se var re­
zolvi conform normelor din dreptul privat naţional şi inter­
naţional.
542 47 — Sarcina probei în penal. Pe baza principiului libertăţii
probelor toate părţile au dreptul în afacerile penale de a ad-
ministrâ probele pe cari le-ar socoti utile intereselor lor. A-
cestui drept nu i se opune decât o limită, puterea de apre­
ciere a judecătorior asupra utilităţii şi deci admisibilităţii
probei, cu obligaţiunea corelativă a motîvărei.
Dar dreptul de a administrâ probe nu trebue confundat
cu îndatorirea de a probă. Sarcina probei în penal revine în
.principal acuzării. învinuiţii nu au nevoie să se apere pro­
bând contrariu decât în măsura în care acuzarea a adus
o probă în contra lor,
Am spus că în procedura penală şi în special în mate­
ria probelor nu există prezumţiuni legale, deci orice afirma-
ţiune a aouzărei trebue să fie dovedită.
Codul penal, în anumite infracţiuni, dar numai cu
privire la circumstanţele de natură a înlătură incidenţa le-
gei penale, a impus sarcina probei celui ce invoacă o atare
circumstanţă.
Această inversare a sarcinei probei este legitimă fiindcă
' , cel ce invoacă o circumstanţă în favoarea sa, trebue să o do­
v e d e a s c ă c~cj Tm s excipiend 0 fit act0r şi deci ei incumbit
probatio qui dicit.
De exemplu: In delictul de calomnie, infracţiunea dis­
pare dacă se aduce legiuita dovadă că imputarea eră veri­
dică (art. 296 c. pen.). Această dovadă revine inculpatului.
Tot astfel în caz de scuze sau cauze cari înlătură in­
cidenţa legei penale: provocare, minoritate, legitimă apă­
rare, etc.
54248 — Oridecâteori o probă a fost administrată, partea în
contra căreia vine această probă are dreptul de a obţine
administrarea probei contrare şi implicit sarcina de a
 — 67 —

administra această probă contrarie, atunci când i-a fost ad­

misă.
Judecătorii nu se pot opune la admiterea contra-probei
decât atunci când ea ar rezultă ca vădit imposibilă, in care
caz ei vor trebui să motiveze în ce constă această imposi­
bilitate.
In general se consideră ca imposibilă proba unui fapt
negativ. Se spune că nu e posibil ca cineva să facă dovada
că nu a făcut un anumit act, fiindcă oricâţi martori ar de­
clară că ştiu cum că inculpatul nu a făcut acel act, aceasta
nu înseamnă că nu ar există alte persoane care să ştie con­
trariul. De ex.: X afirmă că nu a intrat nici odată intr’o câr­
ciumă şi aduce 100 de martori să dovedească acest lucru.
Ei bine s ’a putut ca cei 100 martori să nu-1 fi văzut intrând
în acea cârciumă, dar aceasta nu e o dovadă, fiindcă pot fi
alţii cari: au văzut contrariu.
Luată în linii aşa largi desigur că proba negativă este
o imposibilitate (non qnia negativa sed quia indefinita);
mărginind însă un fapt omenesc în timp, loc, modalitate,
cantitate, etc., proba negativă devine perfect admisibilă. De
exemplu în cazul luat mai sus, dacă X ar cere să dovedea­
scă că în ziua cutare, la ora cutare, nu a intrat în cârciu­
ma cutare, desigur că proba este posibilă.
Proba negativă este incontestabil perfect admisibilă
mai ales când ea se converteşte indirect într’o probă po­
zitivă. De ex.: în cazul de mai sus X pentru a dovedi faptul
negativ că în ziua de, la ora de, nu a fost în cârciuma cu­
tare cere să dovedească că în acea şi, la acea oră se află
în cutare loc.
In cele mai multe cazuri aşa zisa probă negativă este
o probă pozitivă fiindcă se referă la un fapt, la o circumstan­
ţă sau la o situaţiune pozitivă care oontrazice un alt fapt, o
altă circumstanţă sau o altă situatiune anterior dovedită.
49 — Sarcina probei căzând în principal asupra acuzării şi
numai în exceptiuni şi combateri asupra apărărei, urmează
că atunci când s’a făcut de acuzare o probă necomplectă nu
poate fi îngăduit a se complectă această probă ou prezum-
tiunea că din moment ce apărarea nu a adus o probă corn
trarie urmează că adevărul trebue să fie de partea acuză-
 — 68 —

rei. Contra probă nu este necesară decât atunci când o a-

firmaţiune este bine şi complect dovedită, ceeace este in­
suficient cade dela sine şi nu are nevoie de combatere.
De ex.: în delictul de insulte, martorii declară că au
auzit cearta şi că inculpatul eră cel care vorbea, dar mu
pot preciza dacă spunea cuvinte injurioase. Deci o probă
necomplectă, care nu are nevoie de a fi combătută.
Lipsa probei contrare poate însă întări valoarea unei
probe îndoelnice. De ex.: se găseşte la cineva un obiect pro­
venit din infracţiune, neputinţa de a probă provenienţa a-
celui lucru va isporî valoarea indicelui care altfel eră în-
doelnic.
542 — Judecătorii pentru formarea convingerii lor au dreptul
şi chiar îndatorirea de a ordona din oficiu facerea unor pro­
be atunci când administrarea lor este necesară şi pasibilă.
Aceasta nu înseamnă însă că sarcina probei revine ju­
decătorilor; judecătorii au dreptul de a ordonă, iar sarcina
va cădea asupra aceleia din părţi pe care ei o vor obligă
să administreze proba ordonată. De regulă această sarcină
va fi impusă părţi în favoarea căreia aprioric ar veni pro­
ba ordonată. Sarcina poate constă în arătarea numelui mar­
torilor şi adresei lor, în plata experţilor, în aducerea unor
acte, etc. In orice caz atunci când partea în sarcina căreia
probă ar cădeâ nu acceptă să o suporte, va puteâ fi obligat
Ministerul public în limitele posibilităţilor să asigure admi­
nistrarea probei ordonate.
542 — Libertatea de convingere. Pentru realizarea justiţiei re­
presive, instanţele judecătoreşti au nevoie să cunoască a-
devărul real asupra unei învinuiri şi aceasta prin mijlocirea
tuturor probelor ce s’au putut aduna până în momentul iu-
decărei în fond (vezi voi. IV, nr. 3863).
Probele însă, chiar când evidenţa lor este indiscutabi­
lă nu ne pot da imagina fidelă, complectă şi precisă a rea­
lităţii, ci numai certitudinea că realitatea nu a putut fi alta
decât cea pe care probele o desvăluesc.
Dar dacă certitudinea se formează spontan şi fără e-
forturi atunci când evidenţa probelor alungă orice îndoială
şioriee confuziune, în schimb această certitudine nu se poate
realiză decât printr’o serioasă cercetare şi o desăvârşită va­
 — 69

lorificare a probelor atunci când acestea sunt necomplecte,

echivoce, indirecte şi mai- ales contrazicătoare.
Aci intervine greaua sarcină a judecătorilor, de a a-
junge să-şi formeze o convingere de certitudine cu ajuto­
rul unui material complex, disonant şi uneori lacunar.
In această grea misiune legea a lăsat judecătorilor cea
mai desăvârşită libertate de convingere, adică puterea su­
verană de a aprecia valoarea probelor penale (a).
54252 — Acest principiu fundamental al libertăţei de convinge­
re s’ar părea că nu stă înscris nicăeri în legea de procedură
penală şi că eil este numai un corolar al principiului libertăţii
probelor. Cu alte cuvinte din moment ce legea nu organizea­
ză un sistem imperativ de probe şi din moment ce legea nu
fcarifează în mod aprioric probele penale, implicit înseamnă
că legea a lăsat judecătorilor libertatea de a-şi formă con­
vingerea.
Cu toate acestea există un text în procedura penală
care înscrie principiul libertăţei de convingere, în termeni
precişi şi admirabili, este textul a rt,.3biLalin. 5 care găsim
că merită a fi reprodus .
„Legea nu zice juraţilor: luaţi drept adevărat veri ce
„fapt este mărturisit de atâţea sau atâţea martori, nu le
„zice nici aceasta: consideraţi ca neîndestulătoare orice pro-
,,bă care nu va consistă în cutare proces-verbal, în cutare
„acte, în mărturisirile atâtor martori sau în atâtea indicii.
„Legea face juraţilor numai această întrebare care cuprinde
„măsura datoririlor lor : „Aveţi intimă convingere” ?
Această recomiandaţiune deşi aşezată în materia Curţi­
lor cu juraţi şi formulată oarecum pentru juraţi, este totuşi
o regulă generală adresată tuturor judecătorilor (b).
542 53 — Libertatea pe cari o au judecătorii de a-şi formă o con­
vingere priveşte raportul juridic de drept penal în întregi­
mea lui, adică: convingerea intimă că faptul în materialita­
tea s’a există sau nu (săvârşit sau încercat), convingerea că

a) Vezi : Michèle Roberti, II libero conivincimento nei gindizi penali,

Roma, 1926.
3>) V. Manzini, Trattato din pr. pen. I, p. 102; Vidal et Magnol, Cours
p. 869 nota 3; F. Hélie, Instr. crimi Nr. 1772 şi 1777; Garraud, Traité dinstr.
crirn. I, p. 515.
 — 70 -

toate elementele infracţiunei sunt sau nu verificate in con-

creto, convingerea că invinuitul este sau nu vinovat, convin­
gerea că faptul concret în complexul circumstanţelor sale
este grav sau nu, etc.
Aşa dar pentru fiecare din aceste laturi, asupra cărora,
trebue să se pronunţe judecata, judecătorii sunt îndatoraţi
de a cercetă probele respective şi de a-şi formă o intimă
convingere.
Exceptional ilegea penală îngrădeşte această libertate
generală de apreciere în anumite infracţiuni în cari dovedi­
rea faptului material şi a autorului său (imputabilitatea)
sunt îndestulătoare atrăgând implicit şi existenţa culpabili­
tăţii. Astfel în delictul de calomnie legea limitează dovada
ce se poate face asupra veracităţii imputatiunilor calomni­
oase, din moment ce nu se aduce o atare dovadă, simpla
materialitate a faptului va fi suficientă, judecătorii ne mai a-
yând libertatea de a verifică dacă imputaţiunile sur.t sau
nu adevărate (exceptio veritatis fiind limitată). Deci o limi­
tare a libertăţei probelor şi a libertăţei de convingere. Ca­
zurile sunt puţine, dar totuşi mai sunt. De lege ferenda ar
trebui însă evitate.
5 4 2 54 — Din'principiul libertăţei de convingere decurg urmă­
toarele consecinţe:
1) Judecătorii au deplina libertate de a reţine sau de a
înlătura oricare din probele administrate Jn tr’o pricină şi
de a. admite sau refuză administrarea unor alte probe.
2) Judecătorii sunt liberi de a ordonă din oficiu admi-
nistrareăTunor probe pe cari ei le-ar socoti n.\ 'sare aflării
adevărului.
3) Judecătorii sunt liberi de a atiibuî probelor reţinute
valoarea pe care ei o vor crede ca răspunzând adevărului.
4) Judecătorii sunt liberi în raport cu probele reţinute
şi cu valoarea atribuită lor, de a califică faptul şi de a pro-
porţionâ pedeapsa.
5) Aprecierea în fapt asupra valorii probelor scapă
cenzurei înaltei Curţi de casaţie.
Dela aceste consecinţe nu există nici o excepţiune. Am
arătat că chiar în caz de procese-verbale cari fac dovada
până la înscrierea în fals, libertatea de convingere a jude­
 71 —

cătorilor rămâne întreagă, limitarea probei fiind impusă

numai părţilor nu şi judecătorilor. Judecătorii vor putea con­
sideră un atare proces-verbal ca insuficient pentru formarea
convingerei lor şi vor putea din oficiu încuviinţă orice alte
probe. A decide altfel ar însemnă să reducem rolul instanţe­
lor penale în cazul acestor procese-verbale Ia roiul unor bi­
rouri de înregistrare (vezi voi. IV, nr. IO12 şi 3334).

542 50 — Libertăţei de convingere îi corespunde însă şi oarecari

îndatoriri corelative:
1) Judecătorii nu pot folosi spre formarea convingerii
lor decât probele cari au fost regulat administrate în cauză.
2) Judecătorii nu-şi pot sprijini convingerea lor decât
pe probele cari în prealabil au fost supuse desbateriîor, deci
discuţi unei contradictorii.
3) Judecătorii nu pot declară că şi-au format convin­
gerea de vinovăţie decât dacă această declaraţiune se spri-
jineâ pe certitudinea că adevărul real a fost aflat.
4) . Judecătorii, cu excepţiunea juraţilor, sunt îndato
raţi de a motivă în fapt cari au fost elementele de probă
din cari şi-au format convingerea şi cari au fost considera-
ţiunile pentru cari nu au luat în seamă anumite dovezi.
Aşa dar nu pot judecătorii să folosească în formarea
convingerii lor ştiinţe personale şi dovezi cari nu fac parte
din probele cauzei. Judecătorul care ar avea personal anu­
mite cunoştinţe asupra săvârşirei unei infracţiuni are înda­
torirea de a se pune la dispoziţiunea justiţiei ca martor, iar
dacă n’a făcut-o nu va putea introduce în judecarea prici-
nei cunoştinţele sale personale. Acelaş lucru pentru probele
procurate nelegal, de ex.: probe administrate înaintea unui
organ incompetent şi nereînoite în faţa instanţei competinte.
De asemenea judecătorii nu se vor putea sprijini pe
probe cari nu au fost desbătute, de ex.: acte sau piese de
convingere, aduse în camera de consiliu după închiderea
desbateriîor; aceste probe sau vor îi înlăturate sau vor fi a-
duse în discuţia părţilor.
5 4 2 56 — Libertatea de convingere nu înseamnă desigur libertate
de a pedepsi, de aceia convingerea trebuie să se sprijine pe
 — 72 —

un conţinut compatibil cu ideia de justiţie şi de pedeapsă.

Acest conţinut este certitudinea (c).
Am spus că ceace se urmăreşte în justiţia represivă,
este aflarea adevărului reali asupra fiecărei învinuiri. Ade­
vărul însă nu poate fi fotografiat, reconstituirea lui mate­
rială este imposibilă, în schimb existenţa sa trecută poate
fi spiritual stabilită prin mijlocirea probelor. Această re­
constituire spirituală devine întreagă în clipa când naşte
certitudinea în spiritul nostru.
Certitudinea este deci condiţiunea sine qua non a ori­
cărei hotărîri judecătoreşti condamnatorie.
Intima convingere a judecătorilor trebue deci în caz
de condamnare să urce până la înălţimile certitudiuei. Ju­
decătorii când declară că şi-au format intima convingere şi
condamnă, trebue să spună prin aceasta că au certitudi­
nea vinovăţiei. O hotărîre condemnatorie în care intima con­
vingere s’ar exprimă prin termenii: din probele administra­
te fiind mai mult ca probabil," sau „după câte s’ar părea",
ori „mai mult ca sigur“.... că inculpatul este vinovat, şi ca
atare este a fi considerat ca culpabil, etc.“, este o hotărîre
lipsită de bază juridică, fiindcă în locul certitudinei care
trebue să fie baza oricărei condamnări, găsim probabilita-
j tea care poate motivă o urmărire penală dar nu o condam­
nare.
Unde nu este certitudine există incertitudine şi unde este
incertitudine înseamnă că nu sunt probe suficiente. Se spune
că în îndoială, balanţa justiţiei trebue să încline în favoarea
inculpatului (in dubio pro rex). Este un. fel de a vorbi, căci
judecătorul nu pe baza acestei reguli trebue să achite în în­
doială, ci pe baza principiului că nu se poate pronunţă o
condamnare atunci când judecătorii nu pot declară că au
certitudinea.
Judecătorul care se găseşte în îndoială a fortiori în­
seamnă că nu are certitudinea, neavând certitudinea nu poa­
te condamnă şi deci nu mai are ce căută regula in dubio pro
reo.

c) V. L. Lucchini, Element! di pr. pen. Nr. 148 şi urm.; Framarino,

Logica dellel prove, I, p. 300.
 73 —

5 4 2 57 — Caracterul de certitudine ca şi baza juridică a intimei

convingeri care a condus la o condamnaţiune se vor o-
glindî în motivarea pe care judecătorii sunt îndatoraţi a o
da hotărîrilor lor. Despre motivarea în fapt ca şi în drept ne
vom ocupă însă în paginile următoare la nr. 544 şi urm.
Obligaţiunea motivării este comună şi hotărîrilor con-
damnatorii ca şi celor achitatcrii.
Yom remarcă aci numai că judecătorii motivând nu
sunt ţinuţi a arătă procesul mintal pirin care şi-au format
intima convingere, ci numai elementele de probă cari au de­
terminat această convingere şi corelaţiunea lor cu obiecti­
vitatea juridică a infracţiunei şi cu vinovăţia inculpatului.
54258 — In esenţa sa şi ca realitate practică, principiul libertă-
ţei de convingere presupune mai presus de toate probitate,
imparţialitate şi adâncă pricepere din partea magistratu­
lui penal. Fără acest substrat indispensabil principiul liber­
tăţii de convingere ar fi nu numai o sursă de arbitrariu,
dar şi cea mai patentă negaţiune a justiţiei.
Nimic mai trist şi mai periculos decât nesocotirea aces­
tui adevăr; fie de către legiuitor care nu ia aminte la alcătu­
irea unei magistraturi bine pregătite în vederea împărţl-
rei justiţiei represive, fie din partea puterei executive care
exercită continui presiuni asupra celei judecătoreşti în mod
ocult dar puternic, fie in fine din partea judecătorilor cari nu
sunt cu adevărat slujitori ai dreptăţii.
e) Condiţiunile de validitate ale hotărîrilor

543 — Condiţiunile de validitate ale unei hotărîri judecă­

toreşti sunt:
a) Autoritatea judecătorească să fie constituită, adică,
să fie competinte şi în numărul prevăzut de lege (23). Mai
trebue ca judecătorii să fi, participat la toate şedinţele de
când s’au început desbaterile care se rezolvă prin hotă-
rîre dată.
543 1 — Corolarul acestei prime condiţiuni este că, orice in­
stanţă penală — cu excepţiunea Curţilor cu juraţi de cari se
23) Nullus maior sit nullitatis deiectus quam juridictionis. Farinaceus:
1 Practica. Lib. I, Titl. I. Ouest, VII, Nr. 1.
 — IA —

spune că au o plenitudine de jurisdicţiune — va fi datoa-

vre din oficiu, în tot cursul procesului penal, adică din mo-
I pientul sesizărei şi până în momentul pronunţărei hotărîrei.
| Jn fond, să-şi verifice competinţa şi aceasta chiar atunci
I când exista în rechizitor introductiv, sau o ordonanţă de-
I finitivă de trimitere.
Al doilea corolar, al condifiunei ca hotărîrea să fie da­
tă de o instanţă competinte, este că viciul unei hotărîri deri­
vat din incompetinţa inştantei-care a pronuntat-o poate fi
invocat oricând, chiar pentru prima oară în Casaţie, compe-
tinta fiind o chestiune de strictă ordine publică.
5432 _ in ceeace priveşte constituirea instanţei, trebue să se
observe întotdeauna ca Judecători cari compun instanţa să
aibă capacitatea. funcţională de a judecă,. capacitate rapor­
tată la natura pricinei.
Deasemenea instanţa, atunci când judecă în colegiu,
trebuie să fie compusă din numărul de judecători prevăzut
de lege.
In fine instanţele penale — cu excepţi.unea judecătorii­
lor de ocol —nu pot instrui şi judecă fără prezenta Minis­
terului public.
, .Prezenţa acelora j judecători nu este cerută decât după
ce s’au început desbaterïïêTn”lond, nu şi în timpul instruc-
tiunei orale.
Ministerul public, p e b a z a aşă zisului principia al u-
nHăţiîT poate fi reprezentatde diferiţi membri ai săi chiar
după începerea dêsbaterilor în fond.
5433 — ^ H o tă rîre a trebue să fie pronunţată în şedinţă publi­
că şi m numele legei. Pronunţarea se va face de către jude-
cafSTfîtf care a présidât. Despre aceste formalităţi se va face
menţiune în sentinţă. Legea însă nu cere o formulă sacra­
mentală, aşă că menţiunea că hotărîrea a fost pronunţată
în şedinţă publică se poate face în orice formă, suficient să
rezulte că existat publicitatea.
Cât despre îndatorirea de a pronunţă hotărîrea în nu­
mele legei, ea se găseşte implicit satisfăcută din moment ce
hotărîrea este bazată pe textele legei. '
• 544 — c) Ijotărîrea trebue să fie motivată: aceasta e o re­
gulă generală şi de drept public a hotărîrilor (art. 123 pa*.
 — 75 —

civ.). Relativ la tribunalele poliţieneşti legea repetă regula,

şi prescrie ca sancţiunp nulitatea (art. 161 pr. pen.); ea exis­
tă incontestabil şi la celelalte autorităţi penale, afară de co-
misiunea juraţilor; ea există chiar la judecătorul de instruc­
ţiune (24).
Această regulă a motivărei este, după cum observă
Garraud, una din cele care se violează mai des, şi care de.
mai multe ori atrage casarea hotărîrei (25).
Regula motivărei hotărîrilor începe în vechiul drept
„Sentinţele şi hotărîrile condamnatoare — zice Jousse tre-
bue să arate cauza şi motivele hotărîrei. . . .
„Insă această regulă nu priveşte propriu zis, decât pe
judecătorii inferiori, atât regali cât şi pe alţii, cari judecă
cu drept de apel............
„In privinţa Curţilor şi altor judecători superiori, chiar
Prezidialii, nu sunt supuşi la această regulă (26).
Această regulă a vechiului drept a fost consacrată şi
generalizată de legea din 16— 24 August 1790 Titl. XI, art.
15, şi consacrată în urmă prin mai multe alte dispoziţiuni
de lege (27).
1 — îndatorirea impusă judectăorilor de a-şi motivă hotă­
rîrile lor are o întreită menire:
1) In primul rând motivarea are menirea de a asigu­
ră buna şi justa administrare a justiţiei, stăvilind arbitra-
îlu şi făcând posibil controlul instanţelor superoare (intere­
sul justiţiei).
2) In al doilea rând motivarea are menirea de a da
iustiţiabililor posibilitatea să cunoască temeiurile cari au
condus la pronunţarea hotărîrei şi să-şi poată apără inte­
resele atunci când s’ar crede nedreptăţiţi, (interesul justiţia-
bililorV
3) Ir: fine în al trei rând motivarea are menirea de a a-

24) Vezi F. Hélie: Instr. crim., VI, Nr. 2704

25) Garraud: Instr. crim., III, Nr. 1245. Vezi asupra jurisprudentei
franceze numeroase cazuri în F. Hélie op. cit.. N-rile 2945Î şi urm.
26) Jousse: Justice criminelle, T. II, p. 651.
27) Prin urmare d. Garraud: se inşală când afirmă că obligaţiunea de
motivare nu exista în vechiul drept. Instr. crim., Nr. 1244, nota 13.
 — 76 —

sigura conforma şi uniforma aplicaţiune a legilor înlăuntrul

* aceluiaş stat (interesul legei).
Toate aceste finalităţi constituese tot pe atâtea che­
zăşii pentru Stat şi individ.
Obligaţiunea motivărei a primit o serioasă consacra­
re. în toate legiuirile moderne, sub sancţiunea severă a nu-
lităţei în caz de neobservare.
544 — Motivarea constă într’o expunere sistematică şi logi­
că a consideraţiunilor de fapt şi de drept cari au condus la
hotărîrea pronunţată (a).
i\ Această expunere necesită deci o demonstraţiune în
fapt, una în drept şi o armonizare între aceste două dernon-
gstraţiuni şi dispozitivul hotărîrei.
Ca material al demonstraţiunei vor servi ansamblul
probelor administrate în cauză, susţinerile părţilor, şi nor­
mele legii.
Ca obiectiv al demonstraţiunei va fi însăşi hotărîrea,
deci soluriunea la cari judecătorii s’au oprit şi care cores­
punde intimei lor convingeri.
544 — MgtivMte.a..m Japt. Judecătorii .vor trebui în primul
rând să arate dacă au reţinut sau nu ca dovedit vre’un
fapt, faţă cu întregul de probe administrate. Vor arătă apoi
care probe au determinat reţinerea sau înlăturarea vinovă­
ţiei şi pentru cari consideraţiuni probele contrare nu au
fost luate în seamă. Vor mai arătă deasemeni din care pro­
be au constatat existenţa concretă a tuturor elementelor
indispensabile obiectivitătii materiale şi morale a infracţiu-
nei (elementul material în toate circumstanţele sale şi ele­
mentul imaterial — voinţa şi intenţia). In fine vor arătă ca­
re este rolul fiecărui infractor în comiterea infracţiunei.
In această expunere şi demonstraţiune privitoare la
fapte judecătorii vor trebui să ţină seamă de toate probele
şi de toate obiecţiunile în fapt făcute de părţi cari ar fi fost

a) Vezi cu privire la motivare: F H é l'e . Instr. crim. VI, p. 683 şi urm.;

G a rra u d , Traité d’instr. crim. III, p. 583 şi urm ; L e P o it t e v in , Code d’instr.
crim., art. 163; V . M a n z in i, Trattato di pr. реп. II, p. 529 şi urm. A se ve­
dea şi notele: T r . A l e x a n d r e s c u în J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1925. speţa 985;
D. A le x a n d r e s c u , în J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1925, speţa 769 şi V . D o n g o r o z
în J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1923, speţa 1483 şi 1925 speţa 1935
 de natură a interesă însăşi existenţa vinovăţiei. Nu sunt ţi­
nuţi însă judecătorii a răspunde la toate raţionamentele şi
argumentaţiunile părţilor (b).
Deasemenea nu vor fi ţinuţi judecătorii a mai discută
în hotărîre obiecţiunile şi cererile cari au fost soluţionate an­
terior pe caile incidenţă, chiar dacă ele ar mai fi repuse în
^discuţiune cu oca ziunea judecărei în fond.
544 — Motivarea în drept. Odată demonstrată în fapt existen­
ţa invinuirei judecătorii vor trebui să-i dea calificarea, pen­
tru aceasta nu este însă suficient a se spune că faptul reţinut
comstitue cutare infracţiune, ci trebue să se demonstreze că
în faptul reţinut sunt verificate toate elementele esenţiale,
specifice şi circumstanţele ale acelei infracţiuni. Cu alte
cuvinte vor trebui judecătorii să arate corespondenţa per­
fectă dintre conceptul şi conţinutul fixat de lege infracţiu-
nei şi constatările de fapt considerate de ei ca dovedite,
deci corespondenţa dintre textul' abstract şi faptul concret.
Motivarea în drept este deci o argumentaţiune logico-
juridică fiindcă implica nu numai o înglobare a unui fapt în-
tr’un tipar legal, ci şi o interpretare a legei în raport cu
modalităţile infinit variate ale faptelor concrete.
Motivarea în drept se poate face paralel cu cea în fapt,
sau separat. Şi în privinţa acestei motivări judecătorii nu
sunt ţinuţi a discută decât acele obiecţiuni cari ar aveâ o
înrâurire asupra existenţei juridice a infracţiunei sau asu­
pra ealificărei sale. Când aceste obiecţiuni privesc vre-un
element al infracţiunei şi tind la înlăturarea lui, dernon-
traţiunea făcută în motivare prin care se constată că acel e-
lement există va fi suficientă, ea implicând că obiecţiunea
nu eră temeinică.
Motivarea în drept trebue să corespunză cu textele de
lege aplicate în dispozitiv.
5445 .— Foarte adeseori motivarea în drept necesită, după cum
spuneam mai sus, o adevărată interpretare a textelor de
lege.
Această interpretare judiciară se va face în primul rând
prin analiza şi examenul literal şi logic al textului de lege.

b) Manzini, Trattato di pr. pen. II, p. 529.

 — 78

Nimic însă nu opreşte pe judecători de a recurge şi Ia lumi­

nile jurisprudenţei sau doctrinei. Folosind însă aceste lu­
mini judecători trebuese să se oprească la o soluţiune sau
să-şi formuleze una proprie care va servi de temeiu motivă-
rei lor, fără a îngloba în această motivare toate discuţiu-
nile contradictorii din doctrina şi jurisprudenţă, Liberi vor
fi judecătorii ca să aleagă soluţiunea pe care o vor cre­
de mai corectă şi mai conformă eu legea, liberi vor fi să ara-
1te cari sunt consideraţiunile pentru care au dat acea soluţi-
une şi această arătare va fi totdeauna binevenită, în schimb
vor trebui să se ferească judecătorii de a face loc în hotâ-
rîrile lor tuturor teoriilor contradictorii, şi discuţiunilor din
jurul acestor teorii. De asemenea vor trebui să evite jude-
/ cătorii de a invocă autoritatea altor jurisprudenţe sau a
I tratatelor şi manualelor de drept.
O liotărîre judecătorească trebue să fie sentenţioasă şi
impersonală. Prin ea vorbeşte Justiţia .iar nu judecătorul,
deci ea trebue să poarte cuvântul acesteia, nu pe a celor ce
judecă şi deci cu atât mai puţin pe altor persoane, chiar
când aceste persoane sunt autori de drept.
O hotărîre nu mai are acest caracter atunci când în lo­
cul considerentelor clare şi concise se înşiruesc opiniunile
autorilor de drept.

544 6 — Sub raportul formal motivarea trebuie să fie sobră,

concisă, clară, impersonală şi autoritară.
O hotărîre în care vom întâlni fraze deşarte, violenţe
de limbaj, discuţiuni academice şi pedante, citaţiuni peste
ciaţiuni, subtilităţi şi pretinse fineţe juridice, şovăeli şi re­
ticenţe, va fi o hotărîre defectuos motivată. O atare hotărîre
. departe de a impune lasă dinpotrivă porţi largi deschise tu­
turor îndoelilor şi discuţiunilor.
Aceasta nu înseamnă însă că hotărîrile trebuese să fie
laconic şi de mântuială motivate. Există o măsură pe care
bunul simţ şi raţiunea lucrurilor o impune în orice manifes-
u taţiune. Deci să ne amintim că justiţia este solemnă dar
Vşi omenească, sentenţioasă dar şi failibilă şi atunci vom avea
\ adevărata măsură.
 — 79 —

7 -— O hotărîre trebue să fie considerată ca lipsită de moti­

vare nu 'numai atunci când ea nu cuprinde nici un motiv, ci
,şi atunci când motivarea sa este vicioasă.
Viciile motivării provin din insuficienţa, confuziunea
sau contrazicerea considerentelor sale (c).
Este insuficientă motivarea atunci când ea nu anali­
zează Învinuirea "sub dublul ei aspect: în fapt şi în drept; sau
(atunci când nu cuprinde arătări asupra tuturor elementelor
;infracţiunei fie în fapt fie în drept, sau când arătările sunt
neîndestulătoare pentru a stabili corelaţiunea dintre obiecti­
vitatea juridică şi materialitatea infracţiunei.
■ In practică rareori întâlnim hotărîri cari să nu fie vi­
ciate de o motivare insuficientă. Formele: „având în ve­
dere actele, probele şi concluziunile părţilor judecata şi-a fă­
cut convingerea că inculpatul a comis fătul cutare...4’ sau
„din instrucţiunea urmată în cauză, judecata constată că in­
culpatul s’a făcut vinovat...44 au ajuns aproape de stil, şi
totuşi aceste motivări eliptice sunt tipul nemotivărei.
înalta noastră Curte de casaţie în ultimul timp a pus
o stavilă puternică acestei practice casând orice hotărîre
insuficient motivată (d).
5448 — O motivare este confuză oridecâteori din consideren­
tele sale nu se poate preciza care a fost faptul reţinut ca
dovedit, care sunt dovezile ce vin în sprijinul vinovăţiei şi
care în contra ei; în fine tot confuză este motivarea în care
două sau mai multe elemente ale infracţiunei au fost confun­
date sau contopite încât nu se poate preciza în ce măsură
ele au fost sau nu verificate în fapteie concrete.
De ex.: într’o hotărîre argumentându-se vinovăţia u-
nuia din inculpaţi, în acelaş considerent se pomeneşte de nu­
mele altui inculpat. încât nu se poate preciza de cari din dor
este vorba, şi deci ce fapt a fost reţinut şi în sarcina cui.
Sau argumentându-se asupra existenţei intenţiunei se vor-

e) Garraud op. cit. pi 584; Vidai et Magnol, Cours, p. 1016;

d) Cas. II, dec. 1567— 1923 în Jurisprudenţa Generală, 1923, speţa
1185; idem dec. 2493-1924 în J urispr. Gen. 1925 speţa 768; idem dec. 1456
din 1925 în Jurisprudenţa Generală 1925, speţa 1616. Pentru jurisprudenţa
franceza vezi ,'Poittevin, op. şi loc. cit., iar pentru icea italiană A. Jam itti
di Guyanga, -oadice di proe. pen. art. 414, p. 510.
 — 80

beşte de culpă şi apoi se conchide că există intenţiune, în­

cât nu se poate preciza dacă a fost intenţiune sau culpă.
In general confuziunea este uşor de remarcat fiindcă
ea ne iasă totdeauna o impresie de echivoc şi nesiguranţă.
Confuziunea însă nu trebue să fie cantată numai în ra­
port cu fiecare considerent în parte, ei şi în raport cu an­
samblul motivărei, fiindcă ceeace poate apărea ca confuz
9luat în parte se poate limpezi prin restul motivărei.
544 — Contradictiiinea este un viciu mai rar, dar totuşi pasi­
bil în practică,
O motivare este contrazicătoare atunci când conside­
rentele sale nu pot fi conciliate în parte sau în totalitatea
lor şi această contrazicere este de natură a conduce la so-
luţiuni diferite.
Mai este contrazicătoare o motivare atunci când exis­
tă nepotrivire între ea şi dispozitivul hotărîrei, în care caz
ori motivarea e greşită, ori dispozitivul este greşit.
In fine contrazicerea motivărei mai poate rezultă din
situaţiunile inconciliabile în fapt sau în drept creiate dife­
riţilor inculpaţi din aceiaş pricină.
Contradicţiunile de fapt sunt lesne de observat, fiindcă
ele se impun prin izbitoarea lor nepotrivire, din contra cele
de drept sunt mai ascunse şi adeseori rămân neobservate.

544 10 — O motivare poate fi însă întreagă, clară..si.precisă şi

totuşi să fie greşită fie din cauza i abonamentelor eronate
pe care se sprijină, fie din cauza greşiteidriţSrpreţări date
unui text, fie în fine, din cauza denaturarei faptelor şi pro­
belor administrate, fie din cauza omiterii unora din ele.
O atare motivare greşită, rămâne totuşi o motivare, şi
deci hotărîrea respectivă nu ar putea fi anulată pentru ne-
motivare, fiindcă motivarea este o obligaţiune care atrage
nulitatea atunci când ea a fost în totul sau în parte nesoco­
tită, când însă obligaţiunea a fost îndeplinită în întregime,
dela sine nulitatea încetează de a mai operă.
Prin motivarea greşită însă s’a putut violă legea, drep­
tul de apărare sau adevărul real care trebue să fie respectat
în justiţie. In toate aceste cazuri se va puteă cere anularea
hotărîrii pentru: violarea legei, pentru omisiune esenţială,
 — 81 —

pentru violarea dreptului de apărare sau pentru eroare gro­

sieră de fapt şi denaturare de probe (c').
Motivarea însă în apel se poate întemeia şi referi la
motivele primei instanţe (28).
545 — d) Hotărîrea mai trebue să conţină textul legii apli­
cate. (29 şi 29 bis). Această dispoziţiune este sancţionată
cu nulitate la tribunalele de simplă poliţie (art. 161 proc.
p.) (30) pe când la cele corecţionale (art. 191 pr. p.) (31),
e) Garraud, Traité d’instr. crim. III, p 584; Vidal et Magnol, Cours,
p. 1016, nota 3; P. Lanza, Nulità delle senteze fondate su irtoitivazione er­
ronée. în La Guistizi'a Penale, 1909, fasc. 18.
28) Cas. II, 2538 dira 10 Oct. 1912, Curierul judiciar 1913, Nr. 10,
pag. ПО.
29) E vorba aci numai de partea din text referitoare inculpatului, nu
de întreg art. (Cas. II, 3064 din 23 Noembrie 1912, Curierul judiciar 1913,
No. 20, pag, 239).
29 bis) Vezi în acest sens; Cas. II, 1665 din 13 Iunie 1924, Jurispru-
denţa generală 1924, sp. 1726, pag. 940; Cas. II, 2004 din 15 Sept. 1924, Ju-
risprudenţa generală 1924, sp. 1836, pag. 1005. De altminteri jurisprudenţa
e constantă.
30) Cas. II, 535, din 5 Nov. 1874. B. 380: 5S0, din 22 Nov. 74. BL 389:
17, din 18 Ian., 75, B. 23: 140, din 20 Apr. 1876, B. 158; 319, 25 Octombrie
1882, B. 1006; 466. din 6 Dec. 1885, B. 918; Cas. II, 679, din 13 Mart. 1906.
B, 560; Cas. II, 2372, 22 Oct. 1908, B. 1701. Această regulă se aplică şi la
instanţa de apel (Trib. corectional) când judecă afaceri de simplă, ipclitie
Cas. II, 438, din 20 Fevr. 1912, Curier Judiciar, 1912. Nr. 36- (Casând sent,
trib. Ilfov IV, 1289 din 911).
31) Gas. II, 136, din 25 Apr. 1875, B. 80: 276, din 2 Iul. 1875, B. 185;
82, din 23 Febr. 1876, B. 88; 159, din 4 Mai 1876, B. 226; 319, din 25 Oct,
1882, B. 1006 ; 224, din 19 Mai 1886, B. 455; 522, din 1 Dec. 1887, B. 1012;
486, din 16 Nov. 1890, B. 1341; 319, din 3 Iunie 1892, B. 619; 338, din 10
Iunie 1892, B. 644; 540, din 30 Nov. 1893, B. 1085: 218, din 9 Mai 1894,
B. 581; 483, din 5 Oct. 1894, B. 986; 252, din 3 Mai 1895, B. 779; 351, din
29 Mai 1895, B. 843; Sect. Vac„ 502, din 4 Aug. 1895, B. 1039; Cas. II 158,
din 12 Martie 1896, B. 620; 263, din 3 Mai 1896. В 846; 384 din 25 Iun.
1896, B. 1103; 465, din 3 Sept. 1896, B. 1273: 470, din 4 Sept.. 1896, B.
1280; 357, din 25 Ian. 1897, B. 949 ; 623, din 24 Nov. 1897, B. 1396;. 47, din
27 Ian. 1898, B. 141; 1075, din 1.1 Dec. 1901, B. 1674; 1507, din 15 D ea 19Й4
B. 1860; 610', din 1 Mart. 1906, B. 536; 1416, din 14 Iunie 1906, B. 1196;
2275, din 16 Oct. 1906, B. 1619; 733, din 3 Aprilie 1907, B. 637, 1121, din
6 Iunie 1907, B. 1127; 533, ,din 3 Martie 1908, B. 488; 899, din 29 Aprilie
1908, B. 712 ; 1408, din 17 Iunie 1908 B. 1156 : 2474, din 5 Nov. 1908, B.
1877, Gas. II, 1973, din 13 Sept. 1911, C. Jud. 1912, Nr. 6. p 71, 1053, din
5 Mai 1899. Jurisprudenţa, 1909, Nr. 20; şi Caş. TI. 240, din 25 Ian. 1910,
Jur. 1910, Nr. 4; Cas. II, 2848 din 5 Noembr. 1912, Curierul Judiciar 1913,
 ' — 82 —

şi da, juraţi (392 pr. p.) (32), cu o simplă amendă în contra

grefierului ; deosebire intre instanţe care este greu de a fi
v justificată (33). Poate că ea provine din împrejurarea că,
■judecătorul de simplă poliţie având mai puţină experienţă
( şi cunoştinţe, legea a voit să-l facă mai băgător de seamă
j la aplicarea legii, obligându-1 ca să revadă legea atunci când
) pronunţă o hotărîre condamnatoare (34).
In orice caz legea e nedreaptă când pedepseşte pe gre­
fier, funcţionar inferior, şi: apără de pedeapsă pe judecător.
Chiar -când el nu ar fi redactat hotărîrea e dator să o citeas­
că cu băgare de seamă în momentul când o iscăleşte.
546 — e) Hotărîrea trebue să se dea cu jgaioriţaţe de voţuri;
la juraţi paritatea profită acuzatului la orice cestiune, afară
când este vorba de circomstanţele atenuante care nu i se
pot acordă decât cu majoritate de voturi.
Quid în materie corecţională ?
Paritatea profită inculpatului ?
Afirmativa s’a susţinut la noi de d-nii P. Borş (35) şi
M. Corne (36), însă curtea noastră de casaţiune s’a pro­
nunţat în sens contrar (37) şi cu drept cuvânt după păre­
rea noastră. Nici un text din procedura penală nu rezolvă

No. 21, pag. 251, mai ales dacă hotărârea în apel se referea la hotărârea
primei instante care a citat textul.
Aceeaşi deosebire între tribunalele de simplă politie şi celelalte in­
stanţe e admisă şi la Francezi, Cas. fr., 1 Iulie 1893 şi 18 Oct. 1894, Dai.
1896, I, 52 şi nota.
32) Cas. II, 223, din 11 Iun, 181/6, B. 344; 104, din 13 Febr. 1895, B.
214; Cas. II, 1923 din 13 Sept. 1911, Curierul Judiciar 1912, Nir. 61, pag. 673;
Cas. II, 2581 din 15 Oct. 1912, Curierul Judiciar 1913, Nr. 10, pag. 119.
33) Garraud: Précis ed. 8-a, Nr. 539, p. 777, califică de puţin justi­
ficată această deosebire de efect a necitării textului legii.
34) Poate iarăşi ca aceasta să fie o reminiscenţă a deosebim din
vechiul drept în privinţa motivării, pe care o arată Jousse în fragmentul
pe care l’am citat, (Nr. 545).
35) P. Borş: Curier Judiciar an. III (1894) Nr. 5; care citează doctrina
şi jurisprudenfa franceză în; acest sens. Este însă de observat că relativ;
la achitare în urma legii din 30 August 1883, chiar în Franţa hotărârea
nn se mai poate da decât cu majoritate de voturi.
Vezi Garraud: Instr. crim. III, Nr. 1243, p. 581 şi 582.
36) M. Corne Dreptul, Numărul din 23 Noemvrie 1897 şi reprodus
în Revista judiciară an. II, Nr. 4, p. 50—54.
37) Cas. rom. II 291 din 23 August 78.
 — 83 -

problema parităţii la tribunalele eorecţionale, şi prin ur­

mare trebue să ne referim la procedura civilă, care este
dreptul comun în cazurile neprevăzute de legea penală ;
în proc. civ. însă hotărîrile nu se pot da decât cu majori­
tate de voturi (art. 118 şi 120 pr. civ. (38) şi (38 bis).
546 1— f) Hotărîrea trebue să fie constantă prin actul care poar­
tă acelaş nume generic de hotărîre (sau în particular : carte
de judecată, sentinţă şi decizie) redactată conform cu regu-
: lele statornicite de lege şi semnat de judecătorii care au pro­
nunţat-o.
Hotărîre în limbajul comun înseamnă mal mult înscri­
sul care constată ceeace au hotărît judecătorii. Corect însă
hotărîrea este soluţiunea pe care judecătorii au dat-o pri-
cinei. Legea a folosit termenul hotărîre în ambele sensuri.
Deci hotărîrea pronunţată de judecători va trebui să
fie constatată printr’un înscris care va arătă faptul jude­
cat, motivele pe care se sprijină hotărîrea propriu zisă. con­
ţinutul acesteia şi care înscris va fi redactat de unul din ju­
decători şi semnat de toţi aceştia şi de grefier.
Până la redactarea acestui înscris, dispozitivul hotărî-
rei va fi constatat printr’o minută, care trebue să fie făcu­
tă şi semnată în momentul pronunţărei (în acest sens cată a
fi interpretate art. 162 şi 192 pr. pen.). Minuta nu este nece­
sară dacă s’a redactat chiar hotărîrea în momentul pro-

38) Vezi în acest sens un articol scris de noi în Dreptul din acelaş
an. XXVI, Nir. 74.
38 bis) Tot cu privire Ia validitatea hotărârilor, jurisprudenta a mai
decis că, nemenţionarea în hotărâre sau în procesul verbal al şedinţei a
numelui şi gradului judecătorilor cari a compus instanţa atrage nulitatea, deşi
ea a fost semnată de judecători (Gas. II, 1922 din 8 Iulie 1924, Jurisprudenta
'.Generală 1924, sp. 1837, pag. 1006 şi Curierul Judiciar 1924, nr. 38, pag.
601 cu nota Decusară, contra Iuliu în Pandectcle Române 1924, caet. 10).
Nemenţionarea însă în hotărâre că a fost pronunţată în numele legi nu a-
trage nulitatea ei. (Gas. II, 2325 din 7 Oct. 1924, Jurisprudenta Generală 1924,
sp. 1995, pag. 1098). Deasemenea orice sentinţă sau deciziune pronunţată în
matrie corecţională trebue să fie motivată şi aceasta sub pedeapsa nulităţii.
Astfel s’a decis că constitue o nemotivare, când instanţa de fond se mărgi­
neşte să enunţe că din instrucţia urmată la primele cercetări, actele din
dosar, inculpatul s’a făcut culpabil de delictul comis, fără să precizeze dacă
faptul a întrunit toate elementele constitutive (Gas. II, 1567 din/ 14 M ie 1923
Jurisprudenta generală 1923, sp. 1185, p. 499).
 — 84 —

nunţărei. Lipsa mimitei presupune că hotărîrea a fost re­

dactată imediat.
Când însă există minuta, atunci dimpotrivă existenţa
sa face dovada că hotărîrea nu a fost imediat redactată. Im
acest caz hotărîrea trebue să corespunză minutei şi amân­
două trebuie să fie semnate; minuta pentru a constată în
mod autentic ceeaee efectiv s’a pronunţat în momentul dâ­
rei hotărîrei, iar sentinţa pentru a constată motivele ho-
tărîrei.
Atunci când unul din judecătorii cari au pronunţat ho­
tărîrea ar fi împiedicat de a puteâ semnă, preşedintele Va
constată împiedicarea şi va semnă el pentru acel magistrat.
In privinţa încheierilor, jurnalelor şi proceselor-ver-
bale a se vedea nr. 6152—-6154.
5462 — Viciile care pot alterâ forma unei hotărîri atrag une­
ori nulitatea acesteia, alteori numai o sancţiune disciplinară
sau chiar penală contra grefierului.
Astfel nearătarea în corpul hotărîrei a numelui judecă-
,1 torilor cari au compus instanţa şi nearătarea că a participat
I şi Ministerul public, atrag nulitatea, fiindcă aceste arătări
sunt esenţiale şi indispensabile pentru a se verifică regulata
constituire! a instanţei (a).
Am văzut mai sus consecinţele în caz de nearătarea
textului legei şi a motivelor hotărîrei.
Nearătarea că hotărîrea a fost pronunţată în şedinţă
publică atrage nulitatea (b), publicitatea fiind de esenţa pro­
cesului penal. In schimb nearătarea că hotărîrea a fost pro­
nunţată în numele legii nu atrage nulitate, această formali­
tate fiind sub înţeleasă în orice hotărîre (c).
Ne semnarea hotărîrei chiar atunci când există minuta
semnată conduce la nulitatea hotărîrei (d), ambele aceste
acte trebuind să fie semnate.
a) Cas. II, dec. 499—1925 în Jurisprudenta Generală, 1925, speţa 1013;
idom, dec. 1922 din 1924 în Jurisprudenta Generală, 1924. speţa 1837.
b) Cas. II. dec. 365 din 1926 în Jurisprudenta Generală, 1927, speţa 123.
c) Cas. II, dec. 2325 dlin 192-4 în Jurisprudenta Generală, 1924, speţa
1995; idem dec. 2535 din 1924 în Jurisprudenta Generală, 1925 speţa 295.
d) Cas. I, d ea 20081 din 1924 în Jurisprudenta Generală 1925, speţa
352, care admitea soluţiunea contrară, dar asupra căreia s’a revenit prin:
dec. 195 din 1927, Jurisprudenta Generală, 1927, speţa 575.
 — 85 —

Ne menţionarea numelui magistratului care a redactat

sau arătarea greşită a acestui nume, nu atrage nulitatea (e).
Nearătarea datei pronuţărei sentinţei nu atrage nulita­
tea decât dacă s’ar dovedi că lipsa acestei menţiuni în cazul
în care ar fi invocată e de natură a modifică valabilitatea
hotărîrei sau consecinţelor sale (f).
546a — In privinţa alcătuirei şi conţinutului hotărîrilor pr. pen.
austriacă are dispoziţiuni stricte şi foarte, raţionale.
Când inculpatul a fost declarat culpabil atunci sentinţa
penală trebue să pronunţe:
1) de care faptă inculpatul e culpabil şi anume ou ară­
tare expresă a împrejurărilor de fapt determinate pentru
cadrul de pedeapsă.
2) ce infracţiune constitue elementele de fapt conside­
rate ca dovedite în sarcina inculpatului.
3) la ce fel de pedeapsă se condamnă inculpatul.
Aceste trei puncte sub pedeapsă de nulitate ; afară de
aceasta să mai fie adăogat:
. 4) care dispoziţiuni ale legii penale i-au fost aplicate.
5) hotărîrea asupra pretenţiunilor de despăgubire ce
au fost valorificate şi asupra speselor procesului penal. (par.
260 pr. pen. austr.).
Orice sentinţă trebue să fie redactată în scris până in
trei zile dela ziua publicărei şi să fie iscălită de preşedintele
şi de protocolantul (grefier).
Motivele sentinţei trebue să arate într’o expunere con­
cisă însă cu toată preciziunea, cari fapte şi din cari motive
le-a luat instanţa drept probate sau neprobate, de cari con-
sideraţiuni instanţa a fost condusă la deciderea chestiuni­
lor de drept şi la înlăturarea obiecţiunilor produse, şi în
cazul unei condamnări, ce fel de circumstanţe agravante
sau atentuante au fost considerate ca existente.
546a 1 — Proc. pen. austr. nu cere ca hotărîrea să conţină tex-
! tul legei aplicate. Utilitatea unei asemenea dispoziţuni este
\ într’adevăr foarte problematică. Este oare de presupus, că

e) Cas. II, dec. 118 din 1924 în Jnrisprudenta generală, 1924, speţa
1336.
f) Cas. II, dec. 1275 din 1924, în Jnnsprnaenţa generală, 1924, speţa
1662.
 «
— 86

un judecător ar putea aplica un text de lege fără a-I cunoaş­

te sau fără a-şi da silinţă de a-1 interpretă?

546 a2 — Codul austr. de pr. peti. cere pentru pronunţarea unei

hotănri oridecâteori o lege nu dispune expres altfel, majo­
ritatea absolută a voturilor, adică: inai mult dejumătatea
tuturor voturilor celor ce au judecat.
Dacă voturile s’ar împărţi în mai mult de două opi-
niuni diferite, astfel că nici una dintr’aceste opiniuni n’ar în­
truni majoritatea recerută, atunci va încercă preşedintele,
de nu s’ar putea obţinea o majoritate absolută prin împărţi­
rea întrebărilor şi repeţirea votării.
Rămânând încercarea aceasta fără rezultat, atunci vo­
turile cele mai nefavorabile pentru inculpatul se vor numă­
ră la cele mai puţin nefavorabile până atunci, până când va
rezultă o majoritate absolută de voturi.
In caz de paritate de voturi, hotărîrea se va luă în
orice caz după opiniunea cea mai favorabilă pentru inculpat.
Dacă s’ar naşte o diverginţă de păreri asupra chestiu-
care dintre două păreri ar fi mai favorabilă inculpatului,
atunci se va vota asupra acestei chestiuni prealabile (par. 20
pr. pen. austr.).
înaintea Curţei cu juri pentru un verdict afirmativ
despre culpabilitate precum şi pentru afirmarea chestiunii
puse despre circumstanţele agravante este necesară o ma­
joritate de cel puţin două treimi a voturilor.
In toate celelalte cazuri decide majoritatea simplă de
voturi; în caz de paritate de voturi este decisivă părerea, ca­
re e mai favorabilă acuzatului (par. 329 pr. pen. austr).
SECŢIUNEA I-a
Judecata în prima Instanţă

547 — Această intitulare e inexactă, o recunoaştem; am luat-o

însă în lipsa alteia mai bune. Zicem că este inexactă, fiind­
că în acest capitol vom vorbi şi despre Curţile cu juraţi,
care nu judecă în prima instanţă, fiindcă nu există apel în
materie criminală. Deasemeni, vom vedea că şi judecătorii­
le de ocoaile judecă uneori în instanţă unică. Prin urmare
numai brevitatis causa, am dat această intitulatură ine-
 — 87 —

xactă capitolului I, care mai exact ar îi intitulat: judecata în

primă şi judecata în unică instanţă.
Vom împărţi această secţiune în patru titlu ri: 1) Ju­
decătoriile poliţieneşti ; 2) Tribunalele corecţionale ; 3) Ins­
tanţele ordinare cu competinţă specială şi 4) Curţile cu
juraţi. Sub formă de apendice vom vorbi despre tribunalele
militare.
548 — In treacăt şi numai sub punctul de vedere istoric vom
spune câteva cuvinte despre desfiinţată instituţiune a jude­
cătoriilor comunale.
Judecătoriile comunale au fost introduse pentru prima
oară prin art. 264 (secţia II. Pentru judecători) al Regula­
mentului organic, pentru a evită cheltuelile şi străgănirile
sătenilor în afaceri mici. Ele însă, la început nu erau decât
instanţele de împăcare, şi Regulamentul organic dispunea
că, dacă se vor arătă destoinice, după o curgere de 10 ani,
hotărîrile lor se vor puteă pune în lucrare pentru sumele
mai mici de 15 lei (1).
Legea de proc. civ. şi cea. de organizare judecătoreas­
că din 1865, nu pomenesc de această instituţiune, pe care a
reînfiinţat-o legea judecătoriilor de pace din Martie 1879. A-
ceastă lege institue în fiecare comună rurală câte o judecă­
torie comunală cu juraţi aleşi pentru a judecă toate prigoni­
rile până la 50 lei.
Guvernul conservator, prin legea judecătoriilor de pa­
ce din 4 Martie 1894, a desfiinţat judecătoriile comunale,
înmulţind însă considerabil numărul judecătoriilor de pa­
ce (240 în loc de 130) spre a nu suferi justiţia populară.
Revenind guvernul liberal a reînfiinţat din nou jude­
cătoriile comunale, reducând numărul judecătoriilor de pa­
ce la cifra 130 de mai înainte (legea din 28 Mai 1896).
In fine legea judecătoriilor de ocoale din 28 Dec. 1907
a consfinţit această desfiinţare, socotindu-se inutile judecă­
toriile comunale prin crearea judecătorilor ambulanţi.
Competenţa penală a judecătoriilor comunale eră du­
pă art. 19 şi 20 ale legei din 28 Mai! 1896, mărginită la con-
1) Corn. Botez: Noul codice de şedinţă al judecătorului1 de ocol, 1908,.
pr. nota 2 susţine că judecătoriile comunale sunt inspirate de legea ungu­
rească din 1877.
 88 —

travenţiunile la legea poliţiei rurale, precum şi la contra-

venţiunile poliţieneşti prevăzute de art. 164, pr. pen.
Deoarece această instituţiune pare definitiv desfiinţată,
credem inutil ca să ne mai pronunţăm asupra meritului ei,
cum am făcut atunci pe când ea există şi se discută dacă
trebue menţinută (2).

Titlul I. — Tribunalele poliţieneşti

549 — In vechiu drept francez afacerile penale mai mici se

\ judecau de poliţie,, care de ordinar se mulţumea să aplice
o mică pedeapsă, de ordinar bătaia. Numai afacerile mari
erau trimise spre a se judecă de judecătorii speciali repre­
sivi. Afacerile care se judecau de autorităţile poliţieneşti se
numeau afaceri de simplă poliţie, adică afaceri în care sim­
pla poliţie eră îndestulă spre a asigură represiunea; iar au­
torităţile poliţieneşti însărcinate cu judecarea lor se numeau
tribunale de simplă poliţie (3).
Astăzi această formulă se păstrează încă, dar ea nu
mai are vechea sa însemnare; astăzi tribunalele de simplă
poliţie sunt adevărate tribunale judecătoreşti, fiindcă jude-
I cătorul de ocol care îndeplineşte actualmente oficiul de tri-
I bunal poliţienesc, este tot un judecător, care are tot atât de

2) D, C. Botez: aprobă desfiinţarea judecătoriilor comunale. Op. cit.

pagina 5.
3) In Muntenia micile afaceri ce se întâmplă prin mahalale se jude­
cau de judecătoria ot vel spătar, şi de judecătoria ot vel agă, iar în ju­
deţe de ispravnici şi zapcii. Pentru afacerile mai mari eră al treilea de­
partament numit al vinovăţiilor. Pravilniceasca condică a lui AII. I. Ipsilant.
In Moldova afacerile se numeau mici potlogării, iar autoritatea poliţia
îndreptătoare. Otnoşenia Nr. 1845 a secretarului de Stat din 11 Noemvrie
1835 către logofetia dreptăţii din Mbldova, spune că micile potlogării, se
cercetează la politia îndreptătoare, iar în ţinuturi Ia ispravnicii. Vezi şl
condica criminală I. Sturdza, par. 6; Confr. şi' acest Tiratat, voi. II, Nir. 883.
Au rămas urme şi în poezia populară de această judecată, astei în
poezia -Toporul şi văcuşoara” de Anton Păun (Bucureşti 1841, pag. 82),
în care se vede şi organizarea şi modul său primitiv de a judecă.
 - 89 —

puţine legături cu poliţia cât are şi un judecător de tribu­

nal (4).
550 — Dar dacă actualmente judecătorul de ocol îndepline­
şte oficiul de care-1 îndeplineau altădată tribunalele poliţi­
eneşti trebue să spunem că după noua lege a judecătoriilor
de ocoale din 28 Dec. 1907 şi după alte legi din ultimii ani,
el nu mai este singurul judecător pentru afacerile mici pe­
nale numite afaceri de simplă poliţie. S’au creat prin aceste
legi o mulţime de judecători penali, cea mai mare parte din-
tr’înşii_agenţi administrativi, care împreună cu judecătorul
de ocol judecă afacerile penale mai mici care nu sunt de
competinţa tribunalelor corecţionale sau criminale.
Există dar actualmente două feluri de tribunale de sim­
plă poliţie: 1) Judecătoriile de ocoale; 2) Tribunalele spe­
ciale, administrative, special create prin legile din 1907 şi
1908. Primele fiind regula şi cele mai importante, ne vom
ocupă ma întâi de dânsele.
§ 1. Judecătoriile de ocoale ‘).

551 — Istoric. După art. 140 p. p. din 1864 contravenţiunile

poliţieneşi se judecau de tribunalele poliţieneşti în Iaşi şi în
Bucureşti, în celelalte oraşe de poliţai, iar în comunele ru­
rale de subprefecţi şi de ajutoarele lor şi de primari (2) Cu
alte cuvinte, utilitatis causa, pentru afaceri mici, adminis-
traţiunea împrumută personalul său justiţiei; pentru afa­
cerile mici eră dar confuziune între puterea judecătorească
şi administrativă.
Insă această primitivă organizare a justiţiei populare,
sau mai exact a judecării micilor infracţiuni, nu putea să
dănuiască mult timp.
552 — Codicele de proc. pen. din 2 Dec. 1864, fu modificat
în această privinţă chiar în anul următor, mai întâi prin ie-
4) Legea din 9 Martie 1879, art. 59, precum $i legea din1 28 Maiu
1896, art. 69 spuneau formal că: „Judecătoriile de pace sunt tribunale po­
liţieneşti”. Legea din 1907 a înlăturat această numire istorică şi bine a
făcut.
1) Un excelent studiu asupra judecătoriilor de ocoale este opera d-lui
C. Botez: Noul codice de şedinţă al judecătorului de ocol. Bucureşti 1908.
2) Vezi pentru vechiul nostru drept, nota dela Nr. 549.
 — 90

gea de organizare judecătoreasă din 9 Iulie 1865 art. 5— 15

şi apoi de cod. de proc. civ., din 11 Sept. al aceluiaşi an,
care instituind judecătoriile de pace dispune prin art. 9 :
„Judecătoriile de plăşi sunt tribunale poliţieneşti, şi judecă
contravenţiunile de simplă poliţie, conform regulelor prevă­
zute în proc. cod. penal. Atribuţiunile date subprefecţilor
prin art. 141 şi 142 din proc. cod. pen., se vor exercită
numai de judecătorii de plăşi”.
'553 — Insă organizarea judecătoriilor de pace eră mai uşor să
scrie pe hârtie decât să se realizeze în practică, din cauza
nevoilor bugetare de pe acele timpuri; astfel judecata con-
travenţiunilor devenise cu neputinţă neexistând în realitate
autorităţile declarate competinte să le judece. De aceia
legea din 25 Aprilie 1867 a redat provizoriu poliţailor şi
subprefecţilor atribuţiunile civile şi penale pe care procedu­
ra civilă le încredinţase unor judecători de pace neexistenţi,
aceasta bine înţeles numai până atunci când se vor înfiinţa
judecătoriile de pace prevăzute de procedura civilă. Numai
în Bucureşti şi în Iaşi, unde existau judecători de pace, au­
torităţile poliţieneşti eră incompetinte să judece contraven­
ţiunile.
55 4 — Legea judecătoriilor de pace din 9 Martie 1879, prin
art. 59 a organizat judecătoriile de pace şi le-a dat judeca­
rea coritmvenţiuniilor poliţieneşti prevăzute de art. 141 şi
142 p. p., cu restricţiunea — zice legea, — prevăzută la
art. 164 p. p., care dă primarului judecata unor contraven-
ţiuni. Prin legea din 4 Martie 1894, desfiinţându-se judecă-
tor iile comunale s’a suprimat această restricţiune, cu alte
cuvinte judecătoriile de pace au devenit competinte să ju­
dece toate contravenţiunile, chiar cele prevăzute die art.
164 p. p.
Prin legea din 28 Mai 1896, s'a revenit la legea din 9
Martie 1879, adică s’a reintrodus din nou restricţiunea, ca­
re prin actuala lege din 28 Dec. 1997 din nou s’a desfiinţat.
Prin urmare astăzi în principiu, judecătorul de ocol are
competinţa să judece toate contravenţiunile poliţieneşti,
chiar cele prevăzute de art. 164 p. p.
Relativ la judecătoriile de ocoale vom studia: a) or­
ganizarea: b) Competinţa; c) Procedura.
 91 —

a) Organizarea

555 — Dupăs.legea din 28 Dec. 1907 numărul judecătoriilor

de ocoale este de 266; fiecare judecătorie urbană se com­
punea din un judecător, din un magistrat stagiar, un grefier,
un arhivar-registrator şi unul sau mai mulţi copişti (art. 3,
leg. 28 Dec. 1907). In comunele rurale, în care judecătorul
funcţiona ca magistrat ambulant, secretarul comunei făceâ
oficiul de archivar, iar judecătoria avea doi grefieri, pen­
tru ea unul dintr’înşii să însoţească pe judecător în călăto­
riile sale prin comune (art. 4).
Celelalte régulé de organizare, precum admisibilitatea
şi poziţiunea personalului judecătorilor de pace fiind mate­
rii de procedură civilă, care nu prezintă dificultăţi de inter­
pretare juridică, le omitem, mărginindu-ne la aceste suma­
re noţiuni de organizare (vezi art. 11 —26 din legea judec,
de ocoale din 28 Dec. 1907).
555 1 -— Astăzi avem în întreagă tară conf. Legei de organi­
zare judecătorească din 1924 un număr de 522 de judecăto­
rii de ocol. Intre timp acest număr a mai fost chiar sporit.
Toate judecătoriile de ocol sunt conduse de un judecă­
tor titular, care poate fi avansat pe loc până la gradul de
consilier de curte. Judecătorul este ajutat de unul sau mai
mulfi ajutori de judecători. Personalul funcţionăresc se
compune din unul sau doi grefieri şi mai mulţi impiegaţi cu
diverse atribuţiuni (archivari, registratori, etc.).
Ajutorii de judecători cu drept de a judeca îndeplineş­
te toate funcţiunile judecătorului titular în lipsa acestuia
sau când acesta este împiedicat de a procedă singur.
In caz de lipsa oricărui judecător, preşedintele tribu­
nalului de care depinde judecătoria va delegă un judecător
delà altă judecătorie sau pe unul din tribunal sau pe un aju­
tor de judecător sau supleant cu drept de a judecă.
Judecătoriile de ocol sunt urbane, rurale şi mixte, cir­
cumscripţia lor se determină prin decret regal cu avizul
j Consiliului superior al magistraturei şi aprobarea Consiliu-
1 lui de miniştri.
p552 — Judecata se va face fie de judecătorul titular, fie ds a-
I jutoruî său, asistaţi fiind întotdeauna de grefier sau de im-
 — 92

piegatul însărcinat cu archiva (art. 246 alin. penultim leg.

org. jud.). Nu este nevoie să se arate în cartea de judecată
de ce a intrat ajutorul şi nu titularul, sau arhivarul în loc
de grefier, acestea constituind chestiuni de administraţiune
interioară. Judecata are loc la sediul judecătoriei.

b) Competenţa

556 — Competinţă în general are o mare importanţă; Farina-

ceu a avut drept isă spună că Nullus maior sit nullitatis de-
fectus quam juridictionis“ (3).
Competinţă judecătoriilor de ocoale a fost necontenit
lărgită atât în materie penală, cât şi în materie civilă. Noi
nu ne vom ocupă decât de cea dintâi, ea e referitoare la
cinci feluri de acte.
556 1 — Sub raportul competinţei ratione materiae judecătorul
de ocol are o competinţă principală şi generală în materie
de contravenţiuni şi o competinţă excepţională şi limitată in
materie de delicte (a).
De aoeia oridecâteori o lege creiazăo infracţiune care
indiferent de denumirea ce i s’ar da, ar fi pedepsită cu pe­
depse de simplă poliţie, atunci în lipsă de o dispoziţiune ex­
presă care să fixeze competinţă cu privire la acea infracţi­
une, va trebui să fie socotită ca competinte judecătoria de
ocol.
Din contra dacă infracţiunea e sanciţonată cu pedepse
corecţionale, atunci ea va fi de competinţă Tribunalului
şi numai dacă un text expres ar decide altfel, ea va cădeâ
în competinţă judelui de ocol. (A se vedea însă şi cele spuse
în voi. II nr. 9051 asupra calificărei).
Această regulă dispensează de a se mai înşiră toate im
fracţiunile cari intră în competinţă judecătorului de ocol. In
fiecare caz concret se va examină deci dacă infracţiunea

3) Nici o cauză mai mare de nulitate decât aceia a juridictiunil

(competenţii). Farimceus: Practica Lifo. I, Titl. I Ou. VII, Nr. 1.
a) Asupra tribunalelor poliţieneşti pentru noţiuni generale a se vedeâ:
Garraud, Traité d’instr. crin*. IV, p. 665 şi urm.; Vidal et Magnol, Cours, p.
■984; Le Poittevin, Instr. crim., p. 485 şi urm-; iar la noi lucrarea atât de
complectă a d-lui consilier Corneliu Botez, Codul judecătoriilor de ocoi
 — 93 -

este contravenţie sau delict, apoi se va cerceta dacă nu e-

xistă vre-o dispoziţiune derogatorie care să dea contraven­
ţia în competinţa altei instanţe, sau să aducă delictul în com-
petinţa judelui de ocol. Această regulă găseşte o consacrare
în art. 51 legea judecătoriilor de ocoale, primul aliniat.
Tot o regulă generală privitoare la competinţa ratio-
ne materiae, este dispoziţiunea din art. 51 legea judecăto­
riilor de ocoale (modificat în 1921) care prescrie că judecă­
torul de ocol judecă în primă şi ultimă instanţă atunci când
pedeapsa fixată de lege este amenda poliţienească, iar des­
păgubirile civile.şi restituţiunile nu întrec suma de 1500 lei,
şi ca primă instanţă cu drept de apel atunci când pedeapsa
este închisoarea poliţienească iar desdăunările trec de
1500 Iei.
Această regulă se va aplică tuturor oontravenţiimiior,
chiar şi celor din legile speciale cât timp nu există în aceste
legi o derogaţiune expresă.
In ceeace priveşte delictele cari excepţional sunt date in
competinţa judelui de ocol ele sunt totdeauna judecate în
primă instanţă cu drept de apel. Prin dispoziţiuni exprese
s’ar putea decide şi altfel, dar nu este recomandabil a se
erei a atari abateri.
557 — 1) Judecătorii de ocoale judecă miai întâi, contravenţi-
unile ae poliţie de orice natură şi din orice lege ar decurge,
chiar cele prevăzute prin legile speciale, afară daca acele
legi au dat judecata în compteinţa altor autorităţi (4). I.e-

4) Vezi aceste diferite legi speciale reproduse în Noul codice de

şedinţă al judecătorilor de ocol, de d C. Botez, pi 646—6£>9. Adaogă art. 17
şi 64, legea băncilor populare, comb cu 140 cod. pen. Gas. II, 2917 din
14 Oct. 1911. Curier Judiciar 1912, Nr. 8, p. 95 şi nota R. C. Benişache: Cas.,
II, 933 din 17Apr. 1912, Curier judiciar 1912, N o 59, p. 695 şi nota aceluiaş;
art. 25 şi 26. leg. Monop. băuturilor spirtoase din 27 Mart. 1909; Cas. II,
711 din 1 Nov. 1911, Curier Judiciar 1912, Nr. 19; Gonfr. Gas. II, 26851 din 9
Nov. 1913; Curier judiciar 1912, Nr. 20, p. 239; C/as. II, 411 din 17 Fevr. 1912,
Curier Judiciar 1912, Nr. 33, p. 396; Cas. II, 584 din 15 Martie 1913, Curier
Judiciar 1913, Nr. 40, pag. 479.
Şi art. 122 al leg. Regül, de privighere sanitară, Cas!. II, 1954 din
12 Sept. 1911, Curierul Judiciar 1912, p. 179 (Reg. de o o m p l ) ; Cas. II, 1932
din 9 Sept. 1911, Curier Judiciar 1912, Nr. 16, p. 190; Contîr. Cas. II, 3072
din 14 Dec. 1911, Curier Judiciar 1912, Nr. 16, p. 191; Cais. II, 161 din 23
Ian. 1912. Curier Judiciar 1912, Nr. 28, p>. 335
 — 94 —

giuitorul face enumerarea acestor legi speciale, şi credem că

enumerarea lor este limitativă (art. .51) (5).
Judecata contravenţiunilor este competinţa primitivă
a judecătoriilor de ocoale, însă e de observat că judecarea
Pentru L e g e a T o c m e l e lo r a g r ic o le vezi iCas. II, 123 din 18 Ian. 1912.
C u r ie r u l J u d ic ia r 1912, Nr. 16, p. 191; Cas. II. 271 din 8 Febr. 1913, C u r ie ru l
J u d ic ia r 1913, Nr. 38, pag. 372.
Pentru l e g e a s a n it a r ă vezi iC. Bucureşti. 359 din 16 Dec. 1911, C u r ie r .
J u d ic ia r , 1912, Nr. 17, p. 198; Cas. II, 1316 din 23 Mai 1912, C u r ie r u l J u d ic ia r
1912, Nr. 61, p. 720, care citează încă 4 hotărâri ale C. cas. în acelaş sens;
Cas II, 1451 din 1 Iunie 1912, C u r ie r u l J u d ic ia r 1913, Nr. 41, pag. 481; însă
abaterile prevăzute de art, 62 leg. sanit. sunt de competinţa trib. fiind de­
licte, Cas. II, 341, 26 Ian. 1915, C u r ie r u l J u d ic ia r 1915, pag. 235.
Infracţiunile relative la legea sanitară din, 20 Dec. 1910, sunt dea-
semenea de competinţa judecătoriilor de ocoale. Cas. II, 410 din 17 Fevr.
1912, C u r ie r u l J u d ic ia r 1912, Nr, 35, p. 419; Cas. II, Sect. vac. 1978, 1979 şi
1981 din 3 Aug. 1912, C u r ie r u l j u d ic ia r 1912. Nr. 59, p. 695 şi alte deciziuni
tot acolo. Adaogă l e g e a d e o r g a n iz a r e a c o m u n e lo r r u r a l e , art. 171; Cas.
II, 558, 559 şi 560 din 29 Fevr. 1912 şi Cas. II, 592 din 5 Mart. 1912, C u r ie r
J u d ic ia r 1912, Nr. 36, p. 4321 Infracţiunile relative la le g e a lu m â n ă r ilo r d e
c e a r ă sunt tot de) competinţa jud. de ocoale. Cas. II, 605 din 18 Mart. 1913,
C u r ie r u l J u d ic ia r 1913, Nr. 40, ip'tg. 420.
Contravenţiunile prevăzute de art. 22 l e g e a f i r m e l o r sunt de eompe-
tinta Trib. Cas, II, 626 din 20 Martie 1913, C u r ie r u l J u d ic ia r 1913, pag 504.
5) De această părere şi E . D a n : C u r ie r u l J u d ic ia r 1908, Nr. 37. In acest
sens s’a pronunţat C. cas. când a decis că’ infracţiunile pedepsite cu mai
mult de 26 de lei, fiind delicte, fapta pedepstă de art. 175 legea sanitară cu
50—1000 lei, este un delict, şi cum el nu e prevăzut în art. 53 leg. jud. de
ocoale, cade în competinţa tribunalului şi a Curţii de apel. Cas II, 654 din
17 Mart. 1909, B. 340; Sect. vac. 2173 din* 3 Aug 1909 şi 2263 din 5 Aug.
1909. B. 905 şi nota; Cas. II, 332 dini din Febr. 1912 şi 508 din 9 Fevrf. 191l0,
B. 248. Vezi şi alte numeroase deciziuni îit acest Tratat,, volumul
II, Nr. 905. Adaogă Cas. II 749, 752 şi 753 din 3 Apr. 11912; C u r ie r u l J u ­
d i c ia r 1912, nr. 43, p. 514; Cas. II, 1091 şi 1096 din 2 Mai 1912; Cas. II, 1473
din 4 Mai 1912; Cas. II, 1451 din 1 Iunie 1912, C u r ie r u l J u d ic ia r 1912 nr.
58, p. 683 şi nota B e n iş a e h e ; Cas. II, 749, 752 şi 753 din 3 Apr. 1912, C u r ie r u l
J u d ic ia r 1912, nr. 43, pag. 514 şi 515.
Deasemenea fapta ofiţerului stării civile că nu există contract de
căsătorie, prevăzut de art. 54 şi 62 c. civ., este de competinţa Trib., Cas,
II, 414 din; 26 Fevr. 1913, C u r ie r u l J u d ic ia r 1913, Nr. 34, pag. 408.
Deasemeni infracţiunile la le g e a r e p a u s u lu i d u m in ic a l, pedepsite cu
5—200 lei amendă sunt delicte corecţionale. Cas. II, 536 din 2 Fevr. 1912,
Jurispr. an. IV, Nr. 8 ,p. 123.
Deasemeni infracţiunile relative la m u n c a m in o r ilo r in f a b r ic i, e de
competenţa! tribunalelor şi Curţilor de apel. Cas. II, 405 din 7 Fevr,. 1911,
Jurispr. IV, Nr. 8, p, 125. Idem amenda prevăzută de art. 101, regulamen-
 95 —

contravenţiunilor din legile speciale e o extensiune a com-

peiinţei, fiindcă multe din aceste legi prescriu pedepse co-
recţionale, deşi faptele sunt calificate de lege contravenţiani.
558 — Vom observa că dintre aceste infracţiuni care sunt
de competinţa judecătoriilor de ocoale unele sunt judecate
în primă instanţă, adică cu drept de apel (6), iar altele sunt
judecate în instanţă unică. Art. 51 spune că se judecă în
instanţa unică (prima şi ultima instanţă) acele contraven-
| jţiuni a căror pedeapsă este amenda, când restituţiunile şi re-
\ iparările civile nu trec de 1500 lei, iar în caz contrariu când
pedeapsa e închisoarea (7) ori reparările trec de 1500 lei,
| contravenţiunile se judecă cu drept de apel (8).*678

tul industriilor insalubre. Gas. II, 1478 din 14 Iunie 1912, Curierul Judiciar
•1912, Nr. 59, p. 696.
Infracţiunile la legea asupra poliţiei exploatării căilor ferate (art. 61)
prevăzând 50—500 lei amendă, fapta constitue un delict de competinta Trib.
eorecţ. cas. II, 1636 şi 1637 din1 13 Iunie 1912 şi 1913, 1723 şi 1724 din 19
Iunie 1912; Curierul Judiciar din 8 Noemb. 1912, Nr. 73, pag. 863. în acelaşi
sens, Gas. II, 1072 din 8 Aprilie 1924, Jurisprudenta generală 1924, sp. 1323,
pag. 715.
6) Dacă o afacere de competenta judecătoriilor de ocoale a fost ju­
decată deadreptul de tribunal, fără ca vreuna din părţi să fi cerut oa afa­
cerea să fie trimisă la judecătorie, afacerea se judecă în' unică instanţă),
fără drept de apel. Gas. II, 1191 din 9 Mai 1912, C. jud. 19)12. Nr. 61 Şi
şi alte hotărâri citate în notă. Legea jud. de ocoale modifică legile ante­
rioare, cum ar fi legea comerţului ambulant, care dă dreptul d e apel la
200 lei. Cas. II, 1800 din 25 Iunie 1912 Curierul Judiciar 1912, nr. 77, pg. 911.
7) E indiferent dealtmintrele, dacă ijudecătorii au dat pedeapsa amen-
dei prin aplicarea circumstanţelor atenuante, fiindcă legea se referă, la
pedeapsa legală iar nu laj cea judiciară. Vezi în acest sens Em. Dan: Cu­
rierul Judiciar, 1908, Nr. 37, p. 290. Gas. II 1313 din 22 Mai 1912 iG. judi 1912,
Nir. 70 din 28 Oct. 1912. In acelaş sens P. lonescu-Pastion, Curierul Judi­
ciar 1913, No. 43. Nii se pare cu atât mai întemeiată această părere pe care
unele tribunale după cum) afirmă di- Pástion nu o împărtăşesc cu cât dacă
s’ar admite părerea contrarie am ajunge la rezultatul ciudat căi asupra
aceleaşi (hotărâri ministerul public poate face apel, iar inculpatul nu ar avea
acest drept, lucru ce este inadmisibil.
8) Când e vorba de fapta prevăzută de art. 93, din legea judecătoriilor
de ocoale, hotărîrea dată este sau nu cu drept de apel, după cum este
şi afacerea principală. Gas. II, 404 din 7 Febr. 1911, Curierul Judiciar 1911,
nr. 24. Soluţiune contestabilă. Vezi revista critică, 1911, în care se critică a-
ceastă decizdune. Infracţiunea prevăzută de arc. 36 cod. civ. fiind pedepsităcu
amendă se judecă fără drept de apel. Cas. II, 1936 din 12 Sept. 1911
C. jud. 1912, nr. 9, p. 106. Deasemenea se judecă fără apel şi recurs
/
 — 96 —

Relativ la legea învoielilor agricole, conf. legei din 24

Martie 1915 există drept de apel în contra cărţilor de ju­
decată care pronunţă© amendă mai mare de 25 lei (art.
100).
Legea, desigur nu e raţională, ea se îngrijeşte numai
de cantitatea despăgubirilor civile când dă drept de apel, şi
nu ţine seamă de cantitatea amenzii, care uneori poate ii
considerabilă; de exemplu 100— 1.000 lei leg. de poliţie
veterinară din 28 Mai 1882, art. 176 şi 2.000 in art. 17S,
30— 500 lei legea pescuitului din 10 Oct. 1896, art. 30 şi
1.000 lei art. 40 aceiaşi lege, 5oo— 5ooo lei legea rechizi-
ţiuniilor militare din 6 Apr. 1906, art. 47.
Este desigur excesiv ca să se dea competinţa judecăto­
rului de ocol a judecă în instanţă unică amenzi de mii de
Iei, când judecata restituţiunilor şi despăgubirilor civile el
nu o poate face decât cu drept de apel îndată ce trece de
1500 lei. Nu e raţional ca legiuitorul să dea mai puţină garan­
ţie pentru judecata a 5.000 lei, când e şi cinstea în joc, de­
cât pentru 1500 lei, când chestiunea cinstei (9) personale pu­
tem zice că nu e pusă în discuţiune. Din această cauză curtea
de casaţie interpretă în mol restrictiv, această dispoziţiu-
ne a legei (10).
559 — Io afară de aceasta legei a n a fost destul de prevă­
zătoare, căci poate da naştere la o controversă greu de re­
zolvat, atunci când pedeapsa e alternativă. Astfel de exern-910

itirractiunea prevăzută de art. 57 leg. îtwoelilor agricolei. Cas. ÎI, 1339

din 25 Mai 1912, C. jud. 1912, rar. 59 şi nota Benişache. După legea din
24 Martie 1912, dreptul de apel şi recurs există, când e vorba de delictul
prev de art. 57 leg. învoeililor agr. Cas. II, 2908 din' 9 Noembr,. 1912, Cu­
rierul Judiciar 1913, rar. 14, pag. 167. După aceasta lege sunt supuse apet
lului toate cărţile de jud. care pronunţă o amendă mai mare de 25 lei. Cas.
II, 1850 din 22 Iunie 1915, Curierul judiciar 1915, pag. 562.
9) Astfel, de exenţplu s’a admis că nu există drept de apel la tri­
bunal, când e vorba de o amendă de 1000 lei, pentru oontravenţiunile
la legea 4oomelilor agricole (art. 76, 80 şi 108). Cas. II, 626 din 25 Fsbr.
1911, C. jud, 1911, nr. 27 şi trib. Ilfov, IV, № . 1582-910.
10) Astfel, Cas. II, 356 din 2 Febr. 1911, Jurispr. IV, Nr. 8, p 123,
a decis că, de oarece legea repausului dominical pedepseşte delictele corec-
ţionale cu 5—200 lei, acea lege nafiind trecută în art. 51 leg. judec, de ocoale,
rămân în vigoare dispoziţiunile legii repausului dominical în privinţa ape-
lulu la tribunal în asemenea caz.
 — 97

piu art. 39 legea pescuitului spune: „Se va pedepsi cu o a-

mendă de 50— 1000 iei sau cu închisoare dela 1 până la 3
luni oricine va pescui cu materii explosibile, narcotice sau
j otrăvitoare“. Faţă cu dispoziţiunile art. 51, leg. jud. de o-
coale care nu dă drept de apel, „când pedeapsa de aplicat
este amenda“, şi dă drept de apel „când pedeapsa de apli­
cat este închisoarea“, se poate naşte chestiunea ce se va de­
cide când pedeapsa de aplicat e alternativ închisoarea sau
amenda? Noi credem că va fi drept de apel, fiindcă el este
de drept comun, şi trebue text formal de lege ea el să fie
răpit. In orice caz însă chestiunea e controversabilă, şi le­
gea e rău redactată.
560 — Codicele silvic din 9 Apr. 1910 a mers mai departe în
lărgirea comipetinţei judecătorilor de pace, dându-le drep­
tul ca să judece în instanţă unică nu numai contravenţiu-
niile şi delictele pedepsite cu mai puţin de 300 lei amen­
dă (11) dar chiar şi cele care sunt pedepsite cu închisoare
orecţională mai mică de 15 zile (art. 83) (12).
Dând judecătorului de ocol dreptul de a pronunţă chiar
o închisoare de 15 zile fără drept de apel, legiuitorul a făcut
pasul cel mai cutezător relativ la competinţa judecătoriilor
de ocol, de gravitatea căruia desigur că nu şi-a dat seamă.
Această dispoziţiune înscrisă în o lege specială dat fiind
povârnişul pe care a plecat legiuitorul nostru în ceeace pri­
veşte competinţa judecătoriilor de ocoale, nici nu putem să
ne închipuim unde se va opri. Ne temem că după cum s’„a
întines considerabil competinţa judecătoriilor de ocoale în
ceeace priveşte amenda, atât ca judecată in primă instanţă,
cât şi ca judecată unică, şi s’a trecut la judecată ca instanţa*i

11) Dacă1 în momentul promulgării legii judecătoriilor de pace din

i Mai 1908. erâ apel deschis la tribunal pentru un delict silvic mai mic de
300 lei, tribunalul va fi competent să judece după art. 122 leg. jud. de
ocoale. C as II, 51 din 13 Ian. 1909, B. 60.
12) Vezi art. citat de d. Paul I. Pástion', care discută pt rg ches­
tiunea dacă judecătorul de ioooI condamnând la mai puţin de 15 ; un de­
lict silvic pedepsit de lege cu 15 zile închisoare există ioiri nu ineptul de
apel. D. Pástion se pronunţă! cu drept cuvânt pentru afirmativă, fiindcă in-
competinţa se determină de pedepsele legale, iar nu cele judiciare Curierul
Judiciar 1913, nr. 72.
Tanoviceanu Voi. V. 7
 — 98 —

unică chiar când se pronunţă închisoarea, această compe-

tintă continuă să se lărgească în paguba libertăţii publice.
560 1 — Legea din 4 August 1921 care a modificat unele din ar­
ticolele Legei judecătoriilor de ocoale din 1907, dispune în
, privinţa delictelor silvice că judecătoriile de ocol judecă în
yprimă şi ultimă instanţă numai delictele cari nu "atrag du-
pă el o amendă mai mare de 1500 lei şi cu drept de apel
pe cele cari atrag o amendă de maximum 15.000 lei (a).
5602 — Conform Legei pentru înfrânarea speculei ilicite din 16
Iunie 1923 ţeate infracţiunile de speculă (delicte şi contra-
ventiuni) surit date în campetinţa judelui de ocol (art. 28) în
primă instanjă când pedeapsa arătată de lege este închi­
soarea sau amenda peste 5000 lei şi în primă şi ultimă in­
stanţă atunci când infracţiunea nu atrage decât pedeapsa
amenzii până la 5000 lei (b).
Legea pentru protecţiunea vânatului din 27 Oct. 1921
dă iarăşi toate infracţiunile prevăzute de ea în competiinţa
judelui de ocol, dar totdeauna cu drept de apel (art. 97) (c).
La fel dispune art. 35 din Legea pentru reglementarea
portului armelor din 21 Decembrie 1924, (d); şi art. 26, alin.
4 din Legea repausului duminical din 18 Iunie 1925 (e), art.
17 din legea vagabondajului şi cerşetoriei din 9 Iulie
1921 (f), art. 8 alin. 2 şi 4 din Legea controlului străinilor
din 20 Martie 1915 (g) şi altele.
561 — Judecătorii de ocoale mai sunt competinţi să judece şi
unele delicte. Numărul acestor delicte foarte restrâns în le­
gea din 1879 a crescut necontenit prin diferite legi ulterioa­
re : _art. 53 ne spune că judecătorul de ocol judecă în primă
mstanjă, eu drept de apel la tribunal, infracţiunile prevăzu­
te de art. 182, 183, 184, 238, 239, 243, 247, 249, 299, al.
1, 300, 308, 309, 310 al. 1—6 inclusiv, 330, 349, 350,

a) vezi codul general Hamangiu, voi. IX-X, p. 1057.

b) Vezi Codul general Hamangiu, voi. XI-XII. p. 977.
c) Idem, voi. IX-X, p. 1186.
d) Idem, voi. XI-XII, p. 997.
e) Idem, p. 983.
f) Idem, voi. IX-X, p. 634.
S) Idem, voi. VIII, p. 827.
 — 99 —

352, 353, 355, 356, C. p., precum! şi tăinuirea din delictele

de mai sus (13, 13 bis şi 14).
Delictele silvice pedepsite cu mult mai mult de 15 zile
închisoare şi 300 lei amendă, judecătorul le judecă cu drept
de apel.
Aceasta e competinţa mai nouă, o întindere a vechei
competinţe a judecătoriilor de ocoale (15).
Sub punctul de vedere al jurisprudenţei vom observă
că suprema noastră instanţă a decis: a) Infracţiunea prevă­
zută de art. 185 c. p. e deasemenea de competinţa judecă­
toriilor de oeol( 16); b) Aceiaşi competinţă este şi pentru in­
fracţiunea prevăzută de art. 17 şi 64 leg. băncilor populare
combinate cu art. J 40 cod. pen. (17); c) Faptul unui func­
ţionar de a lovi, când e în exerciţiul funcţiunei nu e un a-
buz de putere, ci constitue simple lovituri şi prin urmare e de
13) Instreinarea lucrului amanetat la Creditul agricol (art. 28 leg.
Cred. agr.) e abuz de încredere prevăzut de art. 323 cod., (pen., decide
oompet. trib., iar nu de art. 330, c. p. Cas. II, 668 din 12 Martie 1912.
C. J. 1912, Nr. 44, pj 527.
13 bis) Sustragerea lemnelor de cărăuşi e de competinţa iud. oc., Cas,
II, 1407 din 29 Mai 1912, C u r ie r u l j u d ic ia r 1912, Nr. 195 şi n o ta R . C . B e n i-
$ache.
14) Nu tretoue a confundă distrugerea de! hotare din art. 355 c. pi, cu
strămutarea de hotare din art. 321 c. p„; prima e de competinţa jud. de
obol, iar cea de a doua de competinţa trib. corecţional. Cas. II, 708 din 14
Marte 912, C u r ie r u l J u d ic ia r 912 N. 44 p. 527; Cas. II 1668 din 15 Iunie 1912|.
C. Jud. 1912, Nr. 70 din 28 Oct .p. 827 şi ou nota asupra! jurisprudenţii an­
terioare.
15) Judecata delictelor se face Ia reşedinţa judecătoriei (art. 58 leg.
jud. de pace: prin a contrarie).
16) Cas. II, 2423 din 11 Sept. 1909, jurispr. an. II, Nr. 28, p. 435:
Cas. II, 1951 din 12 Sept. 1911. C. Jud. 1912, Nir. 6, p. 71 (şi ialte deciziuni
citate în notă); Cas. II, 7 din 9 Ianuarie 1912. Săptăm. juxid. I, 145; Cas.
II, 1911 din 9 Mai 1912. C. Jud. 1912, Nr. 60, p. 707 şi nota de jurispr. de
R . C . B e n i$ a c h e .
16 bis) S ’a decis că art. 165' cod. pen. crează un delict distinct, iar
nu o circumstanţă agravantă, deci potrivit art. 50 legea jud. ocoale ju­
decătoria de ocol este inoomipetinte a-1 judeca. (Juid. Târtgoivişte l 1 Noernb.
1922, J u r is p r u d e n ţa G e n e r a lă 1923, sp. 60, pag. 23; în sens contrar Cas.
II, 1937 din 15 Noembrie 1921, J u r is p r u d n ţa R o m â n ă 1922, pag. 49; în
sensul afirmativ. Cas. II, 2144 din 20 Sept. 1924; J u r is p r u d n ţa G e n e r a lă
1924, sp. 1956, pag. 1073.
17) Cas. II, 2917 din 4 Oct. 1910. C. Jud. 1911, Nr. 87;; Cas. II, 2384
din 14 Oct. 1911 C. Jud. 1912, Nr. 8, pag. 95 şi nota R . C . B e n iş a c h e .
 — 100 —

competinţa judecătorului de pace, deşi ofensele orale în a-

celeaşi împrejurări constituesc un abuz de putere de com-
petinta tribunalului (18). Această din urmă soluţiune noi
am criticat-o şi persistăm a o credel contrarie legei şi raţiu-
nei (19); d) Art. 314 c. p. prevede numai agravarea delic­
tului din art. 310, alin. 2, iar nu un delict special (20 şi
20 bis).
561 1 — Conform art. 26 ilit. c. din noua Constituţiune, delic-
; tele de presă cari ating .yiaţa^parţisMlltră sau cinstea perso­
nală a unui particular sau funcţionar sunt de competinta in­
stanţelor ordinare. Urmează deci că insultele comise prin
presă, cari vor avea acest caracter vor fi de competinta ju­
delui de ocol, fiindcă instanţa ordinară pentru delictul de
.. insultă este judecătoria de ocol, iar tex tu1 constitutiunei tri-
mete la instanţele ordinare conform cooipetinţei lor (a).
5622 __ De asemenea judecătorii de ocol mai sunt competenţi
să judece delictele, oricare ar fi ele, comise în audienţe şi
cari constituesc o infracţiune de audienţa. Judecata va fi
cu drept de apel la Tribunal (art. 516 pr. pen. şi 80 leg. jud.
de ocoale).
Asupra poliţiei audienţelor a se vedeâ acest volum nr.
533 şi urm
18) Cas. II, 1953 din 12 Sept. 1911. IC. Jud. 1912, № . 15, p. 179 şi
nota R . C . B e n iş a c h e .
Militarul în permisie, care loveşte pe un civil se judecă tot de ju­
decătorul de pace. Cas. II, 2667 din 7 iNiov. 1911. C. Jud. 1912, Nr. 16,
p. 191.
19) C, Judiciar, 1910, Nr. 45, notă în care am arătat jurisprudenţa
curţii de casaţiiune, şi am criticat saluţi unea dată de dânsa. C orfe № .
555 nota a.
20) Cas. II, 3067 din 14 Dec. 1911, C. Jud. 1912. N.r. Adaogă
fapta din art. 175 leg. sanitară, care fiind pedepsită rniad rnullt de 20 de lei
se judecă de tribunal. Cas. II, 332 din 1 Feibr. 1910. Jurispr. am. 111, Nr.
8, p. 125 şi Cas .II, 245 din 1 Feibr. 1912, C. Jud. 1912, p. 335. Deasemetii,
pentru acelaşi m o t i v infracţiunile la legea meseriilor: Cas. II, 508 din
9 Feibr. 1910 Jurispr. an. HII, Nr. 9, p. 138; Cas. II, 405 din 7 Feibr. 1911,
Jwrispr. IV, № . 8, p. 125.
20 bis) Loviturile prin imprudenţă care produc incapacitate pe viaţă
sunt de competinţa jud. de ocoale, de oarece cad sub prevederile art. 249,
ia f nu 240. Gas. II, 1110 din 24 Aprilie 1915, C u r ie r u r u l J u d ic ia r 1915,
p a s 520.
a) Vezi nota R a d u D R o s e t ti în J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1926, nr. 1.
 — 101 —

562 — Mersul în direcţiunea întinderei competintei judecăto­

rilor de ocoale a devenit din ce în ce mai pronunţat, com-
petinţa lor s’a întins atât de mult încât nimenea nu ar. fi pre­
văzut această competintă acum câteva decenii. Din ce în ce
judecătorul de ocol tinde a deveni judecătorul obişnuit, nu
numai pentru contravenţiuni, dar şi pentru delicte. Compe-
tinta este întinsă atât de legiuitor, cât şi de jurisprudent
tăt21).
Să arătăm pe scurt paşii ce s’au făcut în această direc­
ţiune.
In materie de contravenţiuni, judecătorul de ocol, după
art. 169 c. pr. pen. din 1864, judecă eu drept de apel când
pronunţă închisoarea sau când „amendele, restituţiunile şi
reparaţiumle civile vor trece de lei zece".
Eră atunci vorba de 10 lei vechi, şi acum să nu se deâ
drept de apel contra hotărîrei judecătorului de pace, chiar
când pronunţă o închisoare de 15 zile sau o amendă de 5
mii lei, care pentru multe persoane poate fi o adevărată
confiscare totală a averii! Pe când după pr. pen. din 1864
judecătorul de pace nici chiar în prima instanţă nu ar fi
putut judecă astfel de afaceri, acuim să le poată judecă chiar
fără drept de apel!
Aceasta e excesiv, şi ceeace ne pare mai regretabil,
este un pas considerabil înapoi, fiindcă prin aceasta se ga­
rantează mai puţin libertatea, averea şi cinstea cetăţenilor
decât se grantă prim legea veche. Astăzi o închisoare de 15
zile, sau o sumă de 5.000 lei, ca1amendă, când este impli­
cată şi cinstea omului, e socotită ca un lucru de putină im­
portantă lăsat în competintă exclusivă a judecătorului de pa­
ce, şi de care tribunalele superioare n'au să se preocupe!
563 — In materie de delicte aceiaşi direcţiune, după noi foar­
te greşit. După cod. de proc. pen. judecătorul de pace nu
aveâ competinfa în afaceri corecţionale, care erau de com-
petinta tribunalelor corecţionale.
Legea din 9 Martie 1879, a făcut o timidă derogare
dând prin art. 60 al. 1 două delicte, cele prevăzute de art.

21) P e lângă cazurile citate de Tanoviceanu vezi şi cele arătate de

d. Doboş sub titlul „sporirea comretintei penale a judecătorilor de ocoale
prin interpretare”, în Curierul Judiciar 1914, p. 72.
 — 102

238 şi 299 al. 1 (bătăile şi injuriile) în comptenţa judecăto­

rilor de pace).
Legea judecătorilor de ocoale din 1894 a adăogat la a-
ceste două cazuri, alte delicte, punând însă restricţiunea că,
atunci când e vorba de delicte, pedeapsa ce o pot da jude­
cătorii de ocol nu poate trece de 6 luni (art. 24), afară de
cazul de cumul ori de recidivă; această limită a dispărut
în legea din 28 Mai 1896, care a dispus că judecătorul ddâ-o-
col judecând delicte poate da pedeapsa prescrisă de lege, ca
şi judecătorii de tribunal (art. 72). Cum prin infracţiunile
date în competinţa judecătorului de ocol sunt şi furturile
calificate, pedepsite cu 3—5 ani închisoare şi cu interdic-
ţiunea pe timp mărginit, rezultă că judecătorul puteă după
legea din 1896 să condamne pe uni inculpat chiar la 5 ani de
închisoare (22), pe când după codicele din 1864 (art. 9 c.
pen. şi 139 p. p.) el nu putea dă decât 5 zile de închisoare,
iar după legea modificatoare a cod. pen. din 17 Febr. 1874,
15 zile închisoare (23), (art. 9 cod. pen. şi art. 139 p. p. mo­
dificate). Desigur că darea în competinţa judecătorului de
ocol a unor fapte, oare odinioară comstitutiau crime corec-
ţionalizate abiă în 1874, şi care astăzi chiar în unde codice
penale sunt pedepsite cu munca silnică, constitue un pas e-
norm, o prea bruscă transformare pentru timpul relativ
scurt în care s’a făcut. Delà competinţa de 5 zile până la
competinţa de 5 ani, credem că distanţa este prea mare, şi
legiuitorul ar fi putut să nu parcurgă toată această distan­
ţă într’un timp, relativ vorbind, atât de scurt.
Şi mai ales, că,( după cum am obsrvat vorbind de con­
tre venţiuni, această evoliuţiune legislativă nu este în sensul
unei mai bune garantări ale drepturilor omului (24).
Legiuitorul din 1907 departe de a mai restrânge com-

22) Şî chiar 10 ani în caz de recidivă.

23) Se poate chiar ca prin aplicarea art. 40 şi 43 cod. pen., jude­
cătorul de pace să dea o pedeapsă de 10 ani de închisoare.
24) D. B. M. Missir, critică pe legiuitorul din 1874, că a făcut o ti­
midă contraventionalizare, spunând că, dacă se descarcă curţile de apel,
împovărează judecătoriile de pace; ce ar îi trebuit să spună d. Missir, de
necontenitele descărcări ale curţilor de apel şi continuele încărcări ale ju­
decătoriilor de ocoale dacă s ’ar mai fi ocupat astăzi cu aceste studii cum
se ocupa în 1874? (Vezi acest. Tratat, voi. II, Nr 1(027).
 — 103 —

petinţa judecătorului de pace, a găsit ou oale să o mai în­

tindă, desigur nu în ceeace priveşte pedeapsa de dat, fiindcă
în această privinţă legea din 1896 a atins limita extremă,
dar în ceeace priveşte enumeraţiunea delictelor de comipe-
tinţa judecătorilor de pace suind cifra lor delà 11 la 22 (25)
şi suprimând cifra de 100 lei ca valoare la furturile de com-
petinţa judecătorilor de pace.
Să mai relevăm că delictele silvice sunt supuse fără
nici un motiv unor régulé speciale, legiuitorul dând drept
de apel în asemenea materie chiar pentru o amendă de 301
lei, pe când acest drept nu există după cum am văzut la
delictele pedepsite cu mai puţin de 15 zile închisoare, nici
la infracţiuni speciale pedepsite chiar cu 5.000 Iei amendă?
Să mai spunem că distribuirea delictelor de legiuitor
în delicte de oompetinţa judecătorilor de pace şi de cotnpe-
tinţa tribunalelor este făcută într’un mod arbitrar, multe
delicte pedepsite cu o scurtă închisoare sau cu simplă a-
mendă (26), rămânând competenţa tribunalelor, pe când in­
fracţiuni grave, după cum am văzut sunt date în compe-
tinţa judecătorilor de pace?
Nu e oare ciudat ca lovirea comisă de un jandarm ru­
ral să fie de competenţa judecătorului de ocol, iar insulta de
competinţa tribunalului? (27).

25) Şi încă trebue observat că delictele care s’au dat în camipetinţa

judecătoriilor de ocoale sunt cele mai frecuente, aşâ încât chiar sub im­
periul legii anterioare două treimi ale delictelor se judecau de judecătoriile
de ocoale.
Dar actualmente! Ou drept cuvânt d. Г. Frumuşann, ziceâ în ca­
mera deputaţilor când s’a desbătut legea: „S’a dat atât oompetenti jude­
cătoriilor de pace, încât vă întreb: ce delicte aţi mai lăsat tribunalelor?
Aştept domnilor să răspundă d. ministru la aceste întrebări
„Natural sută delicte în codul penal care au rămas ne date în com­
petenta judecătorilor de pace, ati lăsat numaiacele delicte care mai că
nu se întâmplă, dar, ceeace se întâmpla m ai des, aproape tot, afară de
falsuri, le-ati dat în competinţa judecătorilor de ocoale, chiar delictele re­
zultând din legile speciale”.
26) Vezi a r i 134, 143, 151, 152, 161, 162, 163, 166, 190,191, 193, 209
210, 211 al. 2, 247, 276, 284, 305, 326, 327, 328, 335, 341, 342. (Aritcolele cu
cifre cursive prevăd o simplă amendă oorecţională).
27) Cas. II, 2858 şi 2859 din 28 Sept. 1910. Jurispr. an. III, Nr. 30,
P. 470 şi 471.
 — 104 —

Materia are trebuinţă de reformare, şi dacă e vorba

să se întindă competinţa judecătorului de pace, trebuiă să
urmeze legiuitorul norma dată de noi şi introdusă în legea
vânatului (28) adică să spună, până la ce maximum se în­
tinde competinţa judecătorului de ocol, iar nu să distribue
în mod arbitrar şi nelogic delictele în competinţa judecăto­
rilor de ocol şi a tribunalelor (29).
564 — 3) Judecătorii de ocoale rurale mai sunt competenţi să
judece contestaţi unile contra proceselor verbale prin care.
%adminisifâtcirirâe' plâşiŢpnnâni'comunelor rurale, sau jan­
darmii, vor ii constatat şi pedepsit infracţiunle relative la
legea poliţiei rurale, a pescuitului, a vânatului, a învoelilor
agricole, precum şi contravenţiunile de simplă poliţie (30).
Aceste contestaţiuni le judecă la primăriile respective
ca judecători ambulanţi (art. 52 combinat cu 58, al. 10).
Judecata contestaţiunilor nu e un apel; vom reveni a-
suipra ei, când vom vorbi de tribunalele de simplă poliţie
creiate prin legile din 1907 şi 1908.
5 6 4 1 — Legea din 1 Iulie 1921 (a) a desfimţatambulanţele ju­
decătoreşti creiate prin legea judecătoriilor de ocoale din
1907, art. 58, încât astăzi toate pricinile cari se judecau în
aapbulanţă sunt judecate la sediul judecătoriei, iar Legea de
organizare judecătorească din 1924 prin art. 5 confirmă a-
ceastă modificare.
565 — 4) Judecătorul de ocol mai este şi ofiţer de poliţie ju­
diciară, ccace este neraţjonal, de oarece sunt destui ofiţeri
de poliţie judiciară şi fără judecătorul de ocol, şi acest oficiu
ar puteă să-l distrugă delà numeroasele îndatoriri ce îi sunt

28) Art. 32 leg. vânatului din 28 Mart. 1906, dă drept de apel numai
pentru infracţiunile care pot să fie pedepsite mai mult de 6 luni. Această
dispoziţiune a fost introdusă în lege după sfatul nostru ca deputat.
29) Aceasta dealtirnintrelca e sistemul primitivi al| cod. pen. şi de pr.
pen., care determină oompetinţa după gravitatea pedepsii.
30) Art. 97, legea comunală1 a modificat art. 52 leg. iud. de ocoale,
după care, agenţii administrativi mai sus citaţi aveau drept să judece
contravenţiunile de simple poliţe, numai când contravenientul a fost prins
asutpra faptei, constituind eomtraventiune .
a) vezi Codul general Hamangiu, voi. IX-X, p. 624.
 — 105 —

impuse de lege (30 bis). El este ofiţer de poliţie judiciară

chiar în afacerile pe care are să le judece (31),) eeeace e ab­
solut contrar principiilor de procedură penală; are şi drep­
tul de a) da mandate de arestare (art. 54) (32).
Actele jud. de ocol ca instructor fac dovada până la în­
scrierea în fals, şi curtea noastră de casaţiune a admis a-
ceastă regulă prescrisă de art. 54 leg. jud. de ocoale, chiar
în cazul când judecătorul de ocol a instrumentat în propria
sa cauză făcând un proces-verbal de ultragiu; suprema in­
stanţă invoacă motivul că legea nu face nici o deosebi-
re (33).
Rolul judecătorului de ocol rural ea jude instructor, se
poate susţine pe baza lucrărilor preparatoare că nu e acce-
(Isoriu şi accidental, ci în mod normal ca cel mai aproape de
* locul comiterei infracţiunei (34). Şi acest rol credem că se
poate exercită nu numai în comunele rurale, ci şi în comu­
nele urbane nereşedinţă de judeţ, fiindcă deşi art. 132 Reg.
de aplicare al legei jud. de ocoale restrânge această comtpe-
tinţă numai la comunele rurale, însă art. 54 leg. jud. de o-
coale nefăcând nicio distincţiune, mărginirea competînţii nu
se poate face pe cale regulamentară (35).
30 bis) Când judecătorii de ocol sunt însărcinaţi să| prezideze comi-
siunile locale pentru judecarea oontestatiunilor la tablourile de împroprie­
tărire şi comit un delict oorecţional. conif. art. 493 pr. pen. ei sunt justi-
ciablii de Curtea de Apel respectivă, iar nu de trib. corecţional. (Cas. II,
2126 din 2 Noemb. 1923, Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 36, pag1.. 22).
31) Se; admite că1 el poate încheiâ prcoes-verbal chiar relativ la
'infracţiuni la legea Monop. băuturilor spirtoase. Judecătoria ocol. Pleşoiu
(Argeş), 12 Iunie 1912, C. Jud. 1912. Nr. 64 şi alte deciziuni citate în a-
ceeaşi carte de judecată; Cas. II, 1997 Sept. 1914; Curierul Judiciar 1915,
pag. 132.
32) Ceeace este mai însemnat este că mandatele de arestare date de
judecătorul de oool se dau fără concluzmmle ministerului public, şi că
mandatul lor de arestare poate dură cel puţin 5 zile fără confirmare. Legea
a spus numai că în termen de 5 zile cel mult delà arestare trebuesc să
înainteze parchetului pe arestat, dar n’a avut grija să reguleze în urmă
termenul care treibuiă confirmat mandatul (Gonf. Nr. 457).
33) Cas. II, 614 din 6 Mart. 1912, C. Jud. 1912, Nr. 42, p. 503.
34) In acest sens, E. Bănescu: Pagini juridice. T. II, Nr. 29; Insă
în orice caz oompetinta, lui1 nu exclude pe a judecătorului de instrucţie. Cast
II, 761 din 3 Aprilie 1913, Curierul Judiciar 1913, No. 44, pag 528.
35) In acest sens, /. Popovici: C. Jud. 4912, Nr. 44, p(. 525.
 — 106

Relativ la infracţiunile de competinţa sa, judecătorul

de ocol este ofiţer de poliţie judiciară, urmăritor, instructor
şi judecător (art. 55 comb. cu 63), lucru foarte grav mai
ales când e vorba de delicte însemnate. Toate motivele care
au făcut separarea acestor oficii diverse, afară de cazul de
flagrant delict, sunt nesocotite de legiuitor, ceeaee desigur că
este o greşală (35 bis). _
566 — J>)-Tii fine legea spune că judecătorii de ocoale rurale
pot să fiq delegaţi de autorităţile judiciare să facă în ocoa­
lele ilor cercetări, verificări, ascultări de martori, interoga­
toare şi în genere orice acte necesare pentru judecarea unei
infacţiuini. Actele întocmite de ei — spune legea ■ — în înde­
plinirea delegaţiunii fac dovadă până la înscrierea în fals
(art. 55).
Acestea sunt atribuţiuniîe judecătorilor de ocol în ma­
terie penală; ele sunt foarte întinse şi variate, şi, din neno­
rocire, tendinţa este de a le mai lărgi, ceeace e o pagubă
pentru judecarea micilor afaceri civile, şi o vătămare în
siguranţa cetăţenilor (36).

35 ibis) Judecătorul de ocol are căderea să constate şi contraven-

ţiunile la legea monopolului vânzării băuturilor spirtoase (Trib. Roman,
986, 4 Iulie 1920, Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 2112, pag 1164.
36) Exagerata lărgire a competintii judecătoriilor de ocoale a fost
criticată şi de alte persoane. „Afacerile penale—zice d. C. Botez —se vor
îmbulzi într’un chip atât de neaşteptat înaintea judecătorilor de ocol, încât
acesta nui numai' că nu Ie (v a putea judecă cum se cuvine dar nici nu le­
va puteâ dovedi (dovedi=face fată, satisface) judecându-le. Cărţile de ju­
decată vor fi în genere neîngrijit redactate, atât din lipsa de timp material
cât şi din împrejurarea că grefierii judecătoriilor nu prezintă condifiunile
de aptitudine de care dau dovadă grefierii dela tribunale, care au o altă
destoinicie, altă practică, şi sunt altfel retribuiţi”. Noul codice de şedinţă
al judecătorului de oool, Bucureşti, 1908, p. 687; Coufr. de acelaşi un ar­
ticol în Revista critică ,an. I, (1911), Nr. 4, p. 240 şi urm.
In acelaşi sens, d. M. G. Valerian: „Lărgirea prea mare a coinpe-
tinţei penale a judecătorului de ocol va fi, credem, o calamitate pentru
tară;, căci în loc să mărească încrederea poporului în justiţie şi să împu­
ţineze delictele, va face ca şi încrederea ce mai rămăsese, bazată pe cre­
dinţa ce o aveau în judecata serioasă a curţilor de apel să dispară, contri­
buind astfel la îmiulţirea delictelor”. Curier judiciar 1908, Nr. 8, p. 60.
Dacă ne-am ocupa în general de competenta judecătoriilor de o-
coale, negreşit că critica noastră ar puteâ să fie mai întinsă. In adevăr ju­
decătorul de oool, este în regulă generală, judecătorul afacerilor mici, a -
 — 107

567 — In ceeace priveşte compteinţa relativă la persoane, tri­

bunalele de simplă poliţie au o competinţă mai întinsă decât
. cele corecţionale, fiindcă relativ lă ele nil există privilegiile
. de jurisdicţiune din cauza calităţii persoanei. Ele pot să ju­
dece pentru contravenţiuni pe cei mai înalţi • magistraţi şi
funcţionari (37).
,, 568 — Sub punctul de vedere al locului, relativ la contraven-
ţiuni nu există tripla competmţă'pe care am văzut-o la ju-
decătorurde instracţiune; cele mai multe contravenţiuni fi-
Vmd referitoare la regulamentele locale, nu se poate apre-
| ciâ gravitatea lor decât de judecătorul locului unde s’a co-
tnis infracţiunea (art.,, 65 al. ultim al leg. jud. de ocoale din
j 1907 (38). Ea există însă relativ la delicte (38 bis),
i In fine relativ la competinţă de a se pronunţă asupra
daunelor civile rezultând din infracţiune, ea nu e mărginită
prin competinţă civilă a instanţei (39).
568 1 — Competinţă.ratione loci în materie de contravenţiuni
este unică adică numai aceia a locului comiterei. Pentru
delictele care sunt de comptinţa judelui de ocol se o ăst rea-
ză insă competinţă întreită: a locului comiterei, a domici­
liului inculpatului şi a locului unde el a fost prins.
Legea vagabondajului şi cerşetoriei din 1 Iulie 1921,

clică ale săracilor; dacă se dă în competinta judecătorului de ocol şi a-

facerille mari ale bogaţilor, aceasta Va ii în paguba bunei judecăţi a a-
iacerilor mici, care voir fi eclipsate şi sdrobite de importanţa afacerilor
mari, unde avocaţii prin pledările lor vor asoTbi tot timpul şi atenţia ju­
decătorului de ocol. Extensiunea competinţii judecătoriilor de ocoale o con­
siderăm dar vătămătoare libertăţii şi intereselor clasei de jos.
37) Normand: Cours, N-le 1054 şi 1055.
Acest lucru ne pare îndotos la: noi fată a i termenii categorici ai legii
organice a In curţi de casaţiune.
38) Degois: Traité, Nr. 1959.
38 bis) S ’a decis că, deşi potrivit art. 65 al. uit. a le legei jud. de o-
coale, afacerile penale se judecă de judecătoria locului unde s ’a comis
infracţiunea, însă dacă recurentul a fost judecat în prima instanţă de o altă
judecătorie şi ambele erau în circumscripţia aceleaşi Curţi de Apel, iar la
Trib, care a judecat afacerea în! apel inculpatul nu a făcut nici o obiecţSumeţ
această nulitate s ’a acoperit şi nu mi se poate cere casarea hotărâtei.
(Cas. II, 1546 din 11 Iulie 1923, Jurispradenta Generală 1923, sp. 1156, pag.
488). .1
39) Vezi cele spuse la Nr. 209 în notă 1.
 — 108 —

art. 17, prevede însă că chiar în caz de contravenţiune in­

fractorul (vagabond sau cerşetor) va putea fi trimis înaintea
oricărei din judecătoriile aflătoare în localitate.
In materie de infracţiuni continui sau continuate vor fi
competinte toate judecătoriile de ocol în districtul cărora in­
fracţiunea s’a prelungit.
Acelaş lucru în caz de contravenţiuni şi delicte co­
nexe. (asupra conexităţii şi indivizibilităţii a se vedeâ mai
departe nr. 594 şi urm.).
5 6 8 a — Competinţa judecătoriilor de ocol în cauze penale este
reglementată în pr. pen. austr. într’un mod clar şi simplu,
care nu dă loc la discuţiuni. Judecătoriile de ocol judecă
asupra tuturor infracţiunilor cari surit calificate de contra-
venţiuni^pe când toate delictele aparţin comptinţei tribuna­
lelor.
Instanţa penală este competentă de a se pronunţă şi a-
supra daunelor civile rezultând din infracţiune.
Judecătoriile de ocol au şi competinţa de a face cerce­
tări prealabile în cauze de crime şi delicte şi pot fi delegate
de a face întreaga instrucţie precum şi în genere orice acte
necesare pentru judecarea unei infracţiuni.
Proc. pen. austr. nu cunoaşte însă procese-verbale sau
alte acte, cari ar face dovadă până la înscrierea în fals. O
contraprohă este totdeauna admisibilă. Aceasta este o con­
secinţă a principiului liberei aprecieri a probelor.

1
c) Procedura
'
| <
569 — Învestirea. Art. 143 pr. pen. spune că judecătoriile de
(pace sunt învestite cu judecarea afacerilor după cererea ce­
lor în drept, adică prin trimiterea ofiţerilor de poliţie ju­
diciară sau prin cererea părţii vătămate.
Am văzut că învestirea se poate face şi prin trimite­
rea judecătorului de instrucţiune ori a camerei de punere
sub acuzare. Art- 63 legea judecătoriilor de ocoale din 1907
prevede de asemenea învestirea prin ofiţerii de poliţie judi­
ciară şi prin plângerea părţii vătămate, adaogă însă şi în­
vestirea din oficiu, pe care legea ar fi trebuit să o evite ac­
tualmente când s’a întins considerabil comptenţa judecăto-
 — 109 —

rilor de ocoale. Relativ la afacerile penale mai trebue sepa­

rate rolurile diferitelor organe penale.
In fine vom adăogâ ca ultimă persoană, care are dreptul
de învestire, pe Ministerul public, care are exerciţiul acţiu­
nii publice, şi care nu poate să aibă mai puţin drept decât au­
xiliarii săi, ofiţerii de politie (judiciar) (40).
'569 1 — Atunci când condarnnaţiunile penale sunt pronunţate în
primă instanţă de anumite organe administrative (vezi mai
departe nr. 581—5 872]^ sesizarea jud^ătbriîlbr de ocol se
face prin contestaţiunea sau apelul declarat în contra aces-
Jo r condamnaţiuni.
Dacă legea specială impune ca apelul sau contestaţiu-
neai să fie adresate organului administrativ, atunci sesizarea
se va produce prin trimiterea dosarului cauzei la judecătorie
de către organul respectiv.
5 6 9 2 — Investirea judecătorului de ocol se mai poate produce
şlp e x a le de. trimlt§re.decisă de o altă instanţă pe baza ţi­
nui daclinator de competinţă sau în urma unui regulament
de competinţă, ori în fine în urma admiterei unei cereri de
strămutare pentru suspiciune legitimă.
In toate aceste cazuri există o sesizare preexistentă a
justiţiei represive, însă învestirea instanţei se produce prin
trimitere.
5 6 9 3 — Asupra efectelor înveştirei şi asupra condiţiiinilor în ca-
xe judecătorul se poate dezînvestî a se vedea cele scrise mai
departe la nr. 5971-597B din acest volum.
Trebue să observăm însă că deşi învestirea este tot­
deauna in persortam, totuş judele de ocol prin excepţiune a-
vând şi dreptul de a constată faptele de competinţă sa şi a
pune în mişcare acţiunea publică (art. 63 leg. jud. de ocoale)
f el poate introduce în cauză şi alte persoane decât cele arăta-
te prin acţiune. Nu pot fi însă introduse în cauză persoanele
cari au fost scoase de sub urmările printr’o ordonanţă a ju­
delui de instrucţie.
5 6 9 a — Până la suprimarea funcţiunilor de minister public pe
lângă judecătoriile de ocol prin legea din 19 Martie 1925,
Monit. Oficial nr. 56 există în Bucovina precum şi în Tran­
silvania la toate judecătoriile un acuzator public. Investi-
40) C. Botez: Noul cod de şedinţă p. 806.
 — 110 —

rea judecătoriilor cu judecarea afacerior penale se făceâ nu­

mai în cazuri în cari dreptul de a acuză compete părţii vă­
tămate ca acuzator privat prin cererea acesteia.
In toate celelalte cazuri orice denunţ sau plângere so­
sită la judecătorie se comunică mai întâi u acuzatorului pu­
blic şi urmărirea infractorului putea avea loc numai în urma
propunerei reprezentantului Ministerului public.
Aceasta corespunde principiului acuzatoriu, care con­
stitue baza fundamentală a tuturor procedurilor moderne şi
este realizat în proc. pen. austr. în modul cel mai consec­
vent.
Suprimarea funcţiunilor de Minister public pe lângă ju­
decătoriile de ocol contrazice acestui principiu fundamental
şi este deci o inovaţiune regretabilă, care nu poate fi conside­
rată ca un progres.
570 — Citarea la judecătoriile de pace se face pentru un ter­
men cât se poate de scurt, însă trebue ca să aibă pârătm
un termen de trei zile delà primirea citaţiunei ca să se poa­
tă pregăti. Legea permite ca, în cazuri urgente sa se deă ter­
men de înfăţişare chiar în aceiaşi zi (arf. 61 leg. jud. de o-
ooale din 1907) (40 bis).
Părţile se pot prezentă în persoană sau prin mandatari
cu procuri legalizate, ori declaraţi la şedinţă (art. 74 aceeaşi
lege (41).
570 1 — Unele legi speciale prevăd termenul citaţiunei în mod
expres.
Astfel legea speculei din 1923 prevede prin art. 28 că

40 bis) Art. 68 leg. jud. oc. dispunând ca procesul-verbal da lumâna­

rea citatiunii în comunele rurala' să se iacă în asistenţa a doi martori, cari
să nit fie în serviciul comunei, deşi legea nu o spune, această oondiţiune
este substanţială şi deci neîndeplinirea ei atrage nulitatea hotărârii pro­
nunţate (Gas. II, 1320 din 11 Iunie 1923; Jurtsprudenţa Generalei 1923, sp.
1154, pag. 448. Nu este însă nuilă, citaţiunea remisă unui inculpat cândj mu
a fost menţionate unele din contravenţiuniie săvârşite de el, dacă ele re­
zultă neîndoios din procesul-verbal şi la desbateri nu s ’a ridicat nici o o-
biecţiune (Cas. fr. 20 Ian. 1917, Pană. Fr. 1920, I. 189 şi Jurtsprudenţa
Generală 1923, sip. 1663, pag. 746).
41) Condica eriminaiîă, /. Starza-vodă, § 63. „In pricini criminalîceşti
vechili nu sunt primiţi; pentru aceia dar, şi jeluitorul şi pârâtul în per­
soană, trebue să1 stea la judecată”.
 ci taţi unea se va da inculpatului chiar în momentul îmcheerei
procesului-verbal de constatare cu termen de înfăţişare pen­
tru a doua sau a treia zi.
Legea micului parchet dispune ca inculpatul înaintat
judeîui de ocol sa fie judecat chiar în aceiaş zi sau cel mai
târziu în ziua următoare.
Tot aşâ legea pentru controlul străinilor din 1915 pre­
vede'în art. 13 că contravenţiunile de orice fel, comise de un
străin fără reşedinţă stabilă sau numai în treacăt prin Ro­
mânia, vor fi judecate chiar în ziua primirei procesului-ver-
bal de constatare.
Toate aceste dispoziţiuni fixând termene mai lungi sau
mai scurte exprimă pur şi simplujiişte deziderate fără vre-o
sancţiune, decât doar indirect sancţiunile disciplinare pen-"
tru judecătorul negligent care ar înfrânge complect dorinţa
legei, fixând termene prea lungi în atari cauze.
Nu se poate deci invocă nulitatea unei hotărîri condaim-
natorii pe motivul că contravenţiunea sau delictul nu a fost
judecat chiar în aceiaşi zi’sau în ziua următoare, fiindcă ur­
genţa a fost dictată în interesul bunei administrări a justiţiei
iar nu pentru înlăturarea ei.
5 7 0 2 — Când dinpotrivă legea fixează un termen dilatoriu,
pentru citaţiuni adică un termen înaintea îndaplinirei că­
ruia nu poate avea loc judecata, atunci nerespectarea ter­
menului atrage nulitatea, fiindcă termenii dilatorii în acest
caz sunt fixaţi în interesul învinuiţilor spre a-şi puteâ pre­
găti apărarea lor.
Deci fără o dispoziţiune expresă de lege care să îngă­
duie în cazuri excepţionale scurtarea duratei termenului ci­
taţi unei, citarea nil se va puteâ face decât în termenul indi­
cat de lege (a se vedea cu privire la termene cele scrise în
volumul IV, nr. 30421 şi urm.).

5 7 0 3 — Citarea se face printr’o chemare scrisă înmânată prin

organele administrative, în comunele urbane: comisarii şi
subcomisarii de poliţie cari pot însărcina la rândul lor cu lu ­
mânarea pe sergenţii1 de stradă, iar în comunele rurale prin
notari, secretarii comunali, jandarmi şi chiar factori poş­
tali (art. 66 leg. jud. oc.).
 112 —

Forma citaţi unilor scrise ca şi modul lăsărei lor la do­

miciliu surit fixate de art. 67-71 leg. jud. de ocoale.
Conform art. 145 pr. pen. citarea se poate face printr’o
simplă invitare verbală, dispoziţiune care credem că nu a
fost abrogată de legea jud. de ocoale care vorbeşte numai
de citaţiuni scrise. Legea jud. de ocoale reglementează pro­
cedura eitaliunilor sorise în general fără a se interesă de na­
tura principiilor, civile sau penale şi fără a înţelege să în­
lăture prin această reglementare dispoziţiunile speciale din
alte legi,, atunci când aceste dispoziţiuni nu privesc citaţiu-
nile scrise.
Incontestabil că în practică chemarea verbală nu poate
fi cu folos întrebuinţată de cât în cazul când cel chemat se
prezintă, altfel va trebui să se facă o încheiere prin care să
se constate regularitatea citărei verbale, ceeace revine tot la
citarea scrisă.
571 — Are drept judecătoria să ceară prezentarea inculpatului
în persoană?
S’ar putea susţine negativa pe' baza artv 74 leg. jud. de
• ocoale. Insă, cel puţin în cazul când este vorba de un delict
pedepsit cu închisoarea, credem că, după dispoziţiunile art.
; 181 pr. pen., judecătorul poate obligă pe inculpat să se pre­
zin te în persoană. Credem însă că in toate cazurile judecă-
‘ torul poate cere prezentarea în persoană a inculpatului, fi-
indicâ' dacărfe'poaîe impune martorului de a se prezentă, cu
atât mai mult se poate impune acest lucru oricărui incullpat.
De altmintrelea art. 181 p. p. a forma! în acest sens (42).*9
42) Distinctiunea din ar.t 181, p. p., e făcută chiar de Jul Clar în
veacul al XVI-lea, ‘c are spune că în cauzele în care nu se pedepseşte cor­
poral, ci pecuniar se poate cineva prezentă prin procurator Quaest XXXVII
Nr. 4. Oonfr. Menochia: op. cit., Lib. II, cas. 254, N-rile l- ş i 2 ş l mai aJIes
Carpsovins: Practiaae. Partea III, Om CV N-rile 77 şi 78 şi CVII N-le
16—78. Şi chiar în Digeste se spune că în acţiunile penale care tind la
amendă pecuniară, e permisă reprezentarea mai ales în apel. Dig. XLIX,
9. 1. i
Dacă însă în toate cazurile justiţia poate cere prezentarea inculpa­
tului, atunci care mai este interesul distinotiunii din art. 181, p. p.?
Evident că el este ca, în caz de fapte pedepsite cu închisoarea, rnanţ-
datarull nu e primit decât ca asistent, nu însă ca înlocuitor, pe când în caz
de faptă pedepsită ou amenda, justiţia poate primi pe mandatar să apere
pe inculpat chiar când' el nu e de faţă.
 — 113 -

>571 1 — Despre prezentarea inculpatului în persoană şi despre

1 reprezentarea lui prin împuternicit ne vom ocupă la nr.
ţ 599 şi urm., în acest volum; iar despre retragerea inculpa­
tului din şedinţă la nr. 614.
Observăm aci că poate fi împuternicit de a se prezen-
; tâ pentru inculpat, în cazul când reprezentarea este admisă,
orice persoană, nu numai avocaţii.^ Reprezentantul însă ne-
.putând pleda va trebui să fie asistat de un apărător, în caz
contrar rolul său va fi mărginit numai la propuneri de a-
părări şi simple întâmpinări.
' Acelaş lucru pentru reprezentanţii părţii vătămate sau
celui civibnente răspunzătoare, când nu sunt avocaţi.
In privinţa formei mandatului de reprezentare a se ve­
dea şi cele spuse în voi. IV, nr. 882.

572 — Audienţa. Instrucţiunea nefăcându-se în regulă gene­

rală, în materie de afaceri de simplă poliţie sau oorecţiona-
le mici, toată procedurii se desfăşoară de ordinar în audien­
ţă. La aceste organisme mici, dacă ni se permite această
comparare, nu există despărţirea între instrucţiune şi ju­
decată; afacerea merge, de ordinar, deadreptul la judecată
fără să fi fost instruită prealabil.
In audienţă ordinea lucrărilor e arătată de art. 151 pr.
b pen. (conform art. 80 şi 90 leg. jud. ocoale din 1907 şi art.
89 leg. 1896), relativ la care vom observă că, partea relati-
" vă la Ministerul public nu poate aveâ nici o aplicare, neexis­
tând nici tribunale poliţieneşti, şi nici Minister public la jude­
cătoriile de ocoale.
572 1 — Pricinile venite înaintea judecătoriilor de ocol nu sunt în
general precedate de o instrucţiune prealabilă, aceasta însă
nu schimbă ou nimic procedura audienţei fiindcă şi în prici-
nele venite direct ca şi în cele care au trecut prin instrucţiu­
nea prealabilă, desfăşurarea procesului penal va fi aceiaş:
sesizare, instrucţiune orală, desbateri, deliberare, hotărîre.
Diferenţa constă numai în aceia că înstrucţiuneă orală de­
vine mai uşoară atunci când e precedată de o instrucţiune
prealabilă.
Despre lipsa unui Minister public la judecătoriile de o-
col, a se vedea cele scrise în volumul IV, nr. 43-432.
 114 —

5 7 2 2 — Primul lucru pe care trebue să-l facă judecătorul de o-

col ca şi oricare instanţă penală este de a verifica din oficiu
regularitatea sesizării^ regularitatea chemării părţilor şi1
competinţa sa în raport cu faptul dedus în justiţie. Numai
după acest întreit control şi în ipoteza că atât sesizarea cât
şi citatea sunt regulate, iar pricina este de competinţa ju­
decătoriei, se va păşi la instrucţiunea orală.
Am spus că acest control trebue să se facă chiar diin ofi­
ciu, el însă poate fi provocat şi de partea interesată pe cale
de incident.
Dacă părţile sunt toate prezente iar regularitatea cita-
ţiunilor nu a fost invocată înainte de a se păşi la instrucţiu-
nea orală, ea nu mai poate fi invocată ulterior (art. 144 pr.
pen.). In schimb regularitatea sesizării ca şi chestiunea com-
J petinţei pot fi invocate în orice moment, ele fiind de ordine
: publică şi ca atare viciile respective nu pot fi acoperite prin
! tăcere.
Deasemenea judecătorul va cercetă dacă nu există vreo
chestiune prejudicială sau prealabilă care să împiedice ime­
diata păşire la1 cercetarea în fond.
5 7 2 3 — Când judecătorul de ocol, fie din oficiu, fie pe cale de
r: incident, constată că im_a .fost reglai sgizaţ._ d va putea
după împrejurări sau să anuleze acţiunea, de ex.: când ar
constată că cel ce reclama m are calitatea de parte vătăma­
tă, ci este un terţiu absolut străin de infracţiune şi deci nu
J există acţiune publică pusă în mişcare, sau să acorde unter-
' ipen pentru a se validă sesizarea, de ex.ÎTWecătoruT con­
stată că rechizitorul introductiv nu este semnat de un mem­
bru al parchetului, şam în fine,- judecătorul va putea să con­
sidere actul de sesizare că un simplu denunţ şi să se sesi­
zeze singur din oficiu conform art. 63 leg. jud. de ocoale.
In caz că sesizarea este anulată, aceasta nu înseamnă
că acţiunea publică este stinsă, cei în drept de a pune aceas­
tă acţiune în mişcare, putând sesiză dini nou instanţa în mod
regulat.
5 7 2 4 — Când judecătorul constată că procedură nu este înde­
plinită sau îndeplinită fiind ea nu ar fi regulată, atunci va
amâigă judecarea pentru un alt termen dispunând a se reînol
citâpflnile.
 — 115 —

In acest caz pentru părţile cari sunt prezinte, judecă­

torul va putea da termenul în cunoştinţă conform art. 145
pr. pen., făcându-se menţiune expresă de aceasta în jurna­
lul de amânare. Termenul poate fi dat în cunoştinţă şi ce­
lor ce se prezintă ca reprezentanţi a părţilor şi aceasta chiar
când persoana reprezentată este o persoană juridică.
Când citaţiunile sunt anulate din cauza neglijenţei func­
ţionarilor însărcinaţi cu confecţionarea, emiterea şi înmâna-
rea lor judecătorul va putea pronunţă contra celui vinovat
o amendă (art. 66 , alin. 3 leg. jud. de ocoale).
— Dacă dela început sau în urma instrucţiunei orale ju­
decătorul constată fie din oficiu fie pe cale de incident că nu
este competent a judeca pricina, atunci el va pronunţă un
decimator de competinţă motivat şi va procedă în chipul ur­
mător:
Dacă ineomptenţa este .ratione loci, dar pricina rămâ­
ne tot de competinţă judecătoriilor de ocol, atunci va dis­
pune ca să se trimită dosarul cauzei Ia judecătoria de ocol
în circumscripţia căreia s’a săvârşit infracţiunea dacă este
o contravenţiune sau a unuia din cele trei judecătorii com­
petinte ratione loci în caz de delict (a locului comiterei, a
domiciliului inculpatului sau a locului unde a fost prins a-
cesta), alegerea o va face dând preferinţă locului comiterei
sau aceluia unde judecata s’ar puteă administrâ în condiţi-
uni mai lesnicioase.
Dacă incompetinţa este ratione materiae atunci vom
distinge:
Când instanţa competinte este o instanţă superioară a-
tunci judecătoria va trimite dosarul la Parchetul tribunalu­
lui pentru oa acesta să sesizeze acea instanţă, nefiind admi-
jsibil ca o instanţă inferioară să învestească pe una superi­
oară. Art. 158 pr. pen. dispune expres în acest sens.
Când însă instanţa competinte ar fi un organ adminis­
trativ (vezi nr. 581 şi urm.), atunci judecătoria va trimite
dosarul Ja administraţiunea„respectivă pentru a procedă la
judecată.
Contra încheerilor privitoare la competinţă, atunci
când judecătoria se declară competinte nu se va puteă a-
pelă decât odată cu fondul, când însă judecata s’a deda-
 - .116 —

rat incompetinte, fireşte apelul este admisibil direct asupra

mcheerii.
Când se pretinde că infracţiunea este de competinţa
judelui de ocol şi încă din acele cari urmează să se judece în
P jr â ă w.şLjaltim|.,j^te^ă,. partea interesată va face recurs,
iar nu apel contra încheerei prin care s’a declinat compe-
tinţa.
573 — Măr im i în afacerile penale, dacă sunt propuşi de Mi­
nisterul public, au drept să călătorească pe căile ferate fără
i plată, până la tribunalul la care sunt chemaţi; citarea le ţine
; Ioc de bilet de călătorie (art. 88 leg. jud. de oc.). Dacă nu
j vin când sunt citaţi, martorii pot să fie condamnaţi la a -
; mendă (art. 155 pr. pen.) şi chiar să fie constrânşi să vină
prim mandat de aducere (art. 87 leg. jud. de oc.). Dacă pro-
; bează că au avut motiv legitim de nevenire, ei pot fi scutiţi
de amendă (art. 156 pr. pen.). (42 bis).
Martorii trebue să jure, sub pedeapsă de nulitate, că
vor spune adevărul şi nimic decât adevărul, după ce s’a
constatat prealabil identitatea lor (art. 153 pr. pen.) (43).
Jurământul e solemn, sacramental şi nu e permis a fi mo­
dificat (44). Rudele şi aliaţii în gradul arătat de lege nu pot

42 bis) Cu privire la depunerea listei de martori, dispoziţiimile art.

185 pr. civ. şi art. 86 legea jud. oc. se aplică şi la materie penală (Trib.
Dâmboviţa s. I, Sent. din 3 Ian 1923, Jnrisprudenţa Generală 1924,• sip. 326.
•pag. 163 ; Cas. II, 2595 din 14 Dec. 1923 Jnrisprudenţa generală 1924, sp'.
480, pag. 242i cu nota d-luii I. Stănescu. deasemenea s’a decis că notificarea
listei martorilor acuzaţilor dacă nu a fost ridicată! înaintea instanţei de
fond, nu poate fi invocată pentru prima oară în Casaţie (Gas. II, 701 din
3 Martie 1924, Jnrisprudenţa Generală 1924, sp. 1788, pag. 9760
43) Nu e destul a spune că jurământul a fost făcut conform legii,
ci trebue a se cita art. 153, p. p., sau a se reproduce în întregime. Cas.
II 884 din 22 Aprilie 908, jurisprudenţa 1908.. p. 198. Art. 198, pr. civ. (între­
barea martorului daoă| persistă în depozitiunea sa), nu se aplică în penale
cas. II, 533, din 3 MJarite 1098. Jurispr. p. 121.
44) Aceasta contrar spiritului general al dreptului. Se admite că nu,
e permisă nici cea mai mică modificare. Normand: op. cit., Nr. 1908;
Vidai, Nr. 730. Gas. fr., 2 Iulie 1896 şi 28 Ian. 1897, S. P,, -98, I, 198. (tri­
bunale de simplă poliţie); şi 13 Febr. 1880. I. 484, p. 80, I, 113, (tribunale
ooreoţionale). Nu e necesar ca hotărârea să conţină tonnrnla jurământului
fiind destul să se spună că martorul a jurat conf. art. 15 c. o pen. Cas-
II, 1703 din 13 Iunie 1914, Curierul Judiciar 1914, Nr. 66, pag, 540.
-4

E
i.v — 117 —

fi primiţi ca martori: dacă însă ei au fost ascultaţi şi ni­

meni nu s’au opus la ascultarea lor, această mărturie nu a-
trage nulitatea. In orice caz^e vorba, îiumai de. rudele
patului, iar nu ale părţii civile (45).
Partea civilă nu poate să fie martoră, fiindcă: nullus
testis idoneus in re sua intelligitur. dacă însă ea renunţă a
figură ca parte civilă, adică se desinteresează, poate să fie
ascultată ca martoră, deşi a adus plângerea. Aceasta o spu­
ne legea relativ la juraţi (art. 318 p. p.) şi nu este nici un
motiv ca să admitem un alt sistem la celelalte juri dicţiuni
penale. Denunţătorul însă poate fi martor, întrucât denunţa­
rea lui nu e recompensată prin bani (46).
573 1 — Despre felul în cari trebue să fie întrebaţi martorii şi
despre arătările ce cată a li se cere să facă ne-am ocupat
în volumul IV, nr. 403-41410, iar despre valoarea arătă­
rilor lor am vorbit în acest volum, la capitolul probelor.
Martorii pot fi propuşi de oricare din părţi, ei se pot o-
ferî chiar din propria iniţiativă. Judecata va statuă asupra
admisibilităţii şi utilităţii probei cerute, motivându-şi hotărî-
rea. Acelaş lucru în caz de contra-pi obă cu martori.
Audierea martorilor se va face în ordinea firească a
lucrurilor: se vor ascultă mai întâi martorii acuzării şi a-
poi ai apărărei (art. 346 pr. pen.); în practică însă, mai ales
dacă s’a făcut o instrucţiune prealabilă, ascultarea se face
: în ordinea prezentărei.
Dacă partea civilă ca şi celelalte persoane cari trebuiau
să fie ascultate numai ca informatori, au fost ascultaţi ca
\ martori, fără ca cineva să se fi opus, nu va mai puteâ fi
? cauză de nulitate. Art. 347 alin. ultim care prevede acest
lucru este de o generală aplicaţiune.
5732 In ceeace priveşte jurământul martorilor în el trebue
să distingem partea sacramentală de cea profană, adică le­
gământul religios de legământul de conştiinţă.
45) Cas. II, 356 din 19 Fefar. 1913, Curierul Judiciar 1913, No. 35,
pag. 4,31, Cas. II, 1099 din 21 Aprilie 1915, Curierul Judiciar 1915, pag. 518
în care se spune că nici un text din procedura penală nu opreşte ca mar­
tori a rudelor părţi ch ile; Cas. II, 1908’ din 20 Mai 1915, Curierul judiciar
1915, No. 73, pag. 602.
46) Cas. n, 3068, din 14 D ec 1911, C, Jud 1912, № . 19; şi C. Bu­
cureşti, I, 299/911.
 — 118

Legământul religios este^ statornicit prin art. 196 pr.

civilă, care prevede formula şi formele sale. Conform ali­
niatului ultim din acest text formula religioasă poate fi mo­
dificată potrivit credinţei fiecărui martor. Deci pentru mar­
torii cari nu au nici o credinţă, modificarea trebue să e-
chivaleze cu înlăturarea legământului religios, fiindcă a-
ceasta este singura soluţiune care să corespunză şi cu voin­
ţa legei de a nu atinge libertatea de credinţă a martorilor şi
cu eonstituţiunea care garantează această libertate. Tot
art. 196 pr. civ. mai prevede şi două imprecauţiuni, din
care una religioasă şi alta laică, deci implicit atunci când se
modifică sau se înlătură legământul religios se va înlătură
şi imprecaţiunea religioasă.
Art. 196 pr. civ. îşi găseşte perfectă aplicaţiune şi în
proc. penală pe cale de supliment analogic, nici un principiu
fundamental şi nici o dispoziţiune expresă neopunându-se la
aceasta.
Doctrina şi jurisprudenţa sunt de acord de altfel că
legământul religios poate fi modificat şi chiar înlăturat. De
altfel în sistemul libertăţei de probe, un judecător poate să
considere perfect serioasă şi veridică arătatea unui informa­
tor şi să înlăture ca falsă arătarea unui martor care a ju­
rat. Deci jurământul nu are decât o valoare relativă.
5 7 3 3 — In privinţa legământului de conştiinţă, acesta este indi­
cat în materia de care ne ocupăm de art. 153 pr. pen. care
statorniceşte că martorii vor face jurământ de a spune: „iot
adevărul, nimic alt decât adevărul“ .
Acest legământ este imperativ şi imutabil. EI trebue
să fie prestat în tocmai şi întotdeauna, nimeni ne putând fi
dispensat de un atare legământ fiindcă el se adresează con­
ştiinţei cetăţeneşti care este îndatorată a se pune în servi­
ciul interesului public, iar nu conştiinţei sau mai bine zis cre­
dinţei religioasă care este mai presus de contingenţele lu­
meşti. Un martor care refuză să se lege pe conştiinţă, este
un martor care dela sine se înţelege că nu va servi ade­
vărul.
Incontestabil că şi acest legământ de conştiinţă este un
arhaism, fiindcă martorul cinstit va spune ceeace ştie şi fără
a se legă pe conştiinţă, iar cel necinstit va minţi chiar de ar
 — 119

presta o sută de jurăminte. In orice caz în păturile mai in­

culte unde religiunea încă are o influenţă salutară, dar unde
ce e drept găsim şi mai multă onestitate, nealterată de sub­
tile tranzacţiuni de conştiinţă ale păturei semi-intelectualiza-
tă sau chiar a celei supra-intelectualizate, desigur că jură­
mântul rămâne încă o chezăşie şi un act de solemnitate.
DeciJn işiştemiul actual nimeni nu poate fi exonerat de
legământul de conştiinţă şi pentru nimeni acest legământ nu
poate fi modificat. Ceeace se poate modifică este numai
partea sa extrinsecă, adică termenii care îJ anunţă: jur că
voi spune, parte care pentru a evită orice confuziune cu le­
gământul religios poate fi înlocuită cu echivalenţii: mă leg
de a spune, promit să spun, înţeleg să declar, etc.
Aşâ dar, oridecâteori o persoană este chemată ca mar­
tor, trebue să se constate că a făcut acest legământ, judecă­
torul fiind dator în caz de refuz să constate că a invitat pe
martor să facă legământul şi să arate dece a refuzat. Sim­
pla constatare că o persoană a fost ascultată fără acest le­
gământ, chiar dacă s’ar arătă motivul, dar nu s’ar constată
că acea persoană a refuzat să presteze legământul, constitue
o violare a art. 153 pr. pen. şi atrage nulitatea denoziţiunii.
5 7 3 a — Conform dispoziţiunilor proc. pen. austr., martorii
trebue să jure sub pedeapsă de nulitate, că vor spune ade­
vărul. Legea admite însă o excepţiune. Depunerea jurămân­
tului poate fi omisă sau amânată până după ascultarea mar­
torului, când s’ar înţelege despre aceasta acuzatorul şi a-
cuzatul (par. 247 pr. pen. austr.).
Şi partea civilă poate fi asculatată ca martori (par. 241
pr. pen. austr.). Aceasta este o consecinţă a principiului li­
berei aprecieri a probelor; căci şi un martor interesat nu tre­
bue să fie totdeauna nedemn de crezământ; instanţa trebue
să apecieze puterea probantă a depoziţiunilor lui eu consi­
derare conştiincioasă a tuturor împrejurărilor cazului din
speţă.
574 — Procesele verbale sau raporturile făcute de ofiţerii de
poliţie judiciară, sunt, pe lângă maitori, un alt mijloc de do­
vedire a eontravenţiunilor. Insă, în privinţa puterii lor pro­
bante, legea distinge după persoana care a dresai procesul-
verbal; când procesul-verbal este.dresat de procuror, sul)-
 — 120 —

prefect (administrator de plasă), poliţai şi primar, proba

este complectă, şi nu se poate combate decât prin înscrie­
rea în falş, adică atacând funcţionarul sub cuvânt câ a fal­
sificat adevărul. Din contră, procesele-vei bale, făcut? de
ceilalţi ofiţeri de poliţie judiciară, iac dovadă numai până
la proba contrarie (art. 152) (46 bis).
Deosebirea pe care o face legea noastră între diferiţii

46 bis) Cu privite la iartă probantă a procesului verbal şi ofiţerilor

de poliţie judiciară competinţi să instrumenteze oantravenţiunile, jurispru-
denţa a făcut variate aplioaţiuni.
Astfel s’a decis că numai procesele verbale dresate de inspectorii, con­
trolorii şi reprezentanţii Direcţiunei generale a Asistenţii sociale pentru
constatarea oontravenţiunloir la art. 39 legea minist. miuneei, fac dovadă în
justiţie pânăl la înscrierea în fals, nu şi cele dresate de lagentii fiscali, cari
au nevoe ide o delegaţie specială pentru a instrumenta şi controla. (Gas. II,
80 din 22 Iunie 1923, Jurisprudenţa generală 1923, sp. Î28, pag. 49).
Procesele verbale de constatarea infracţiunilor pentru icombaterea şi
reprimarea speculei ilicite fac probă până la înscriere în fals, niiranai când
s ’a respectat formalităţile prevăzute de art. 26. 28 şi 68 din această lege
(jud. Mangalia, 296 dim 13 Aug. 1923, Jurisprudenţa Generală 1923, sp. 1379,
pag. 599).
Procesul verbal dresat d e administratorul de plasă! pentru constatarea
eontraventiunillor ila legea monopolului vânzărei băuturilor spirtoase nu
poate fi combătut eu proba ou martori (Jud. Parimcea, 398 din 6 Ian. 1924,
Jurisprudenţa generală, 1924, sp. 1607, pag. 875).
^Procesul verbal însă, dresat de un jandarm iară asistenţa a doi mar-
iSIU-PSOtru constatarea contravenţiunilor la legea vânatului, este nul (Jud.
Barca, 430 din 18 Iulie 1924, Jurisprudenţa generală 1924, sp. 1913, pag. 1050).
Deasemenea art. 60 din legea monopolului Statului prescrie sub pe­
deapsă de nulitate ca agentul instrumentator să menţioneze în procesul-;
verbal amenda aplicabilă (Cas. III, 1733 din ,14 Oct. 1924, Jurisprudenţa
Generală 1925, sp. 31, pag. 17).
Nici un text de lege însă nu cere sub pedeapsa nulităţii ca procesul
verbal constatator de comiterea unei oontravenţiiuni să menţioneze pe lângă
.anul, luna şi ziua, ora când a fost dresat şi menţiunea că a fost semnat de
martorii asistenţi (Cas. II, 89 din 23 Ian. 1924, Jurisprudenţa Generală 1924,
sp. 423, pag. 213).
O afirmare vagă prin procesul verbal că contravenţiunea a fost să­
vârşită, atrage nulitatea procesului verbal,,fiindcă după asrt. 16 pr. pen. pro­
cesele verbale de oonstatarea cootraventiiunilor poliţieneşti trebue să arate
liatura, circumstanţele abaterii, timpul şi locul în care ar fi fost comisă, pre­
cum şi probele şi indiciile ce ar veni în greutatea celui presupus culpabil (jud.
Dorohoi, 792 din 16 Noembrie 1922, Jurisprudenţa generală 1923, sp. 1571,
pagina 695.
 121

ofiţeri de poliţie judiciară, este arbitrară; mai bine ar n

fost dacă se traducea în mod fidel articolul corespunzător
francez (47).
5741 — Legile speciale statornicesc foarte adeseori forţa pro­
bantă până la înscrierea în fals a proceselor-verbale privi­
toare la contravenţiunile şi delictele prevăzute de aceste legi
încât în afară de regula generală impusă de art. 152 pr,
pen. se /a mai ţine seamă şi de aceste legi.
In privinţa forţei probante a proceselor-verbale şi a
condiţiunilor necesare pentru validitatea lor trimitem la cele
arătate în volumul IV. nr. 327-3 335.
5742 ~ In afară de martori şi proeese-verbale de constatare
vor mai putea fi aduse ca probe în instrucţiunea orală îna­
intea judecătorului de ocol oricare alte probe: corpuri de-
: licte, indicii materiale şi morale, expertize, înscrisuri, etc.
Probele vor fi puse întotdeauna în discuţiunea părţii >r.
Judele de ocol ca şi oricare alte instanţe penale poa­
te ordonă şi din oficiu administrarea probelor ce ar crede
utile.
5743 — Judecătorul de ocol va putea face ca administrarea pro­
belor să fie precedată de interogatoriul inculpatului. Inte­
rogatoriul deşi în principal este un mijloc de apărare, to­
tuşi, indirect el poate servi şi ca o probă. Dacă judecăto-
; rul crede că are nevoie de interogatoriul inculpatului şi a-
cesta nu se prezintă în persoană, judecătorul va putea or­
donă înfăţişarea sa conform art. 181 pr. pen. Inculpatul în
, cazul acesta dacă mu se va prezentă, va fi judecat în lipsă.
Inculpatul prezentându-se este însă liber de a răspunde, sau
nu la întrebările ce i se pun (vezi voi. IV, nr. 415-4262).
A se vedeâ şi în acest volum nr. 6011.

47) Art. 154, Instr. crim fr. spune că nu e permis sub pedepasă
de nulitate ia dovedi în contrai proceselor verbale făcute de ofiţerii de po­
litie cărora le este dat prin lege dreptul de a constată delictele şi oon-
traventiunile pgtiă la înscrierea în fals, şi este permis a dovedi în contra
acelor procese verbale care sunt făcute de ofiţeri cărora nu li s’a dat con­
ferit acest dirept. Prin urmare art. 154, f r , se referă la diferitele legi spe­
ciale, pe când al nostru rezolvă această gravă cestiune în art. 151 p. p. şi
o rezolvă făcând o alegere arbitrară.
Vezi Garraud: Précis ed. 8-a, Nir. 465; Vidai ed. IV-a Nr. 757;
Villey: ed. ,V-a, p. 275—276, Vezi şi Nr. 272, al nostru.
 — 1 22 —

5 7 4 a — Proc. pen. .austr. nu cunoaşte procese-verbale sau alte

acte, cari ar face dovadă până la înscrierea în fals. O con-
traprobă este totdeauna admisibilă. Aceasta urmează din
principiul liberei aprecieri a probelor. Cel ce combate pu­
terea probantă a unui proces-verbal prin oferirea unei con-
tra-probe nu susţine prin aceasta implicit, că funcţionarul
care a dresat procesul-verbal a falsificat adevărul. Consta­
tarea dini procesul-verbal poate să fie inexactă sau eronată
deşi a fost făcută cu deplină bună credinţă.
„înscrierea în fals“ precum şi admiterea puterii pro­
bante actelor scrise „până la înscrierea în fals“ sunt rămă­
şiţa unei proceduri medievale şi nu corespund unei proce­
duri penale moderne, care trebue să urmărească totdeauna
numai scopul de a descoperi adevărul real fără a se mul­
ţumi cu ficţiuni şi constatări pur formale.
575 — Judecata; împăcarea. Judecătorul trebue să caute mai
întâi a împăca părţile: „Cea dintâi datorie a judecătorului
— spune art. SO — este de a împăca părţile“. Această împă­
care prevăzută pentru civil este prescrisă chiar în aface­
rile penale (48), deşi în penal fiind ordine publică, în princi­
piu împăcarea nu este admisibilă decât în ceeace priveşte in­
teresele civile (48 bis). Obligarea însă de a propune împă- 11
carea nu se aplică şi tribunalelor de judeţ, când judecă afa-1
cerile în apel (49).
Nu vom reveni la cele spuse (n-rele 274 şi 275) asupra
împăcărei ei numai vom complecta explicaţiunile date (49 b).
48) In sens contrar Cas. II, 1187 din 29 Mai 1913, C u r ie r u l J u d ic ia r
1913, No. 57, pag. 652, vezi nota d-lui Scriban în C u r ie r u l J u ă ic ia r 1913,
No. 57, pag. 650—51.
48 bis) împăcarea părţilor în materie penală mi este obligatorie
pentru judecător ca în materie civilă (Cas. II, 1673 din 18 luni 1924, Juris-
prudenţa Generală 1924, sp. 1803, pag. 1911.
49) Cas. II, 799, din 6 Apr. 1912, C. Jud., 1912, No. 45, pi 540L 1
49 bis) Renunţarea însă la acţiunea publică fără a renunţa şi la des­
păgubirile civile niu oostitue o împăcare în sensul aît. 82 leg. jud,'. oc. fiindcă
renunţarea la acţiunea publică presupune neapărat renunţarea şi la des­
păgubirile civile (Cas. II, 360 din 6 Feb. 1925, Jurisprudenţa Generală 1925,
sp. 849. pag. 438); deasemenea împăcarea pe cale de contestaţiune la exe­
cutare nu se poate cere, fiindcă acţiunea publică prin darea unei hotărâri
de condamnare a rămas definitivă, adică a luat sfârşit oonf. art. 10 pr.
pen. (Cas. II, 1948 din 17 Iunie 1925, Jurisprudenţa Generală 1925, sp. 2045,
■pag. 1170).
 — 123 —

1 — Nu trebue confundată împăcarea prevăzută de art. 82

legea jud. de ocoale cu obligaţiunea impusă judecătorului de
art. 81 din aceiaş lege de a propune mai întâi părţilor pa­
cea.
Propunerea de pace trebue să intervină la început, în-
nainte de desbateri şi judecătorul e îndatorat nu numai a o
formula ci a şi stărui ca părţile să se împace. Ori ca să se
poată face o atare propunere trebue neapărat ca pacea să
fie posibilă şi să conducă la stingerea pricinei.
In materie penală propunerea de împăcare nu poate fi
raţional şi legal făcută decât mimai pentru cazurile când
împăcarea e posibilă, adică în infracţiunile prevăzute de
art. 82 leg. jud. de ocoale şi în privinţa acţiunei civile ală­
turate procesului penal. Cum însă împăcarea în penal a-
tunei când este admisibilă poate interveni în tot cursul pro­
cesului în fond şi chiar înaintea Curţii de casaţie îndatori­
rea judecătorului de a propune pacea mai înainte de a păşi
la judecarea pricinei devine implicit inutilă. In adevăr par­
tea care ar voi să se prevaleze de omisiunea propunerei pă-
cei după începerea desbaterilor desigur că nu ar face a-
ceasta, decât numai în scop de şicană, atunci când cealaltă
parte ar declară că nici nu se gândeşte să se împace, şi deci
s’ar nesocoti scopul instituţiunei împăcărei în penal, iar dacă
cealaltă parte e dispusă să se împace atunci nu este nevoie
a se invocă omisiunea propunerei păcei, fiind suficientă de-
claraţiunea de împăcare care poate interveni în orice mo­
ment.
Cât priveşte argumentul ce s’ar puteă aduce că dacă
judecătorul propunea delà început pacea, poate părţile se
împăcau, întrucât nu ar fi existat îndârjirea creiată de des-
baterea pricinei, credem că acest argument nu poate fi pri­
mit.
In primul rând împăcarea în penal prin însăşi raţiunea
sa de a fi, trebue să apară ca un gest spontan, ca o pace li­
ber consimţită fiindcă numai această pace a putut convin­
ge pe legiuitor să renunţe la pedeapsă, A obligă însă pe ju­
decător să propună pacea atunci când convingerea sa ar fi
că e locul a se aplică o pedeapsă exemplară este a-1 sili să
se abată delà marele principiu al libertăţei de convingere.
Pot deci părţile să declare că s’au împăcat şi judecătorul va
 — 124 —

lua act şi va declara acţiunea publică stinsă chiar dacă con­

vingerea sa ar fi fost că se cuvenea o pedeapsă severă, dar
nu a putut legea să oblige pe judecător atunci când are o
atare convingere să propună el părţilor împăcarea.
Liber va fi însă judecătorul atunci când va crede că o
împăcare ar fi mai bine venită să propună pacea, fără însă
să fie obligat la aceasta (a).
Cât despre celelate chestiuni privitoare la împăcare a
se vedea volumul IV, nr. 272 şi urm. şi 302 şi urm.
5 7 5 a — Proc. pen. austr. nu impune judecătorului datoria de
a încerca împăcarea părţilor, deoarece urmărirea infracţiu­
nilor este de ordin public, iar codul penal austr. nu admite
stingerea acţiunei penale prin împăcare decât numai în ca­
zuri de delicte şi contravenţiani, pentru cari dreptul de acu­
zare este rezervat numai părţii vătămate în calitate de acu­
zator privat preoum s’a expus sub nr. 275 a, având în a-
ceste cazuri numai acuzatorul privat dreptul de a dispune
asupra aeuzărei şi deci posibilitatea de a o retrage până la
pronunţarea sentinţei primei instanţe. Dela acest moment re­
tragerea acuzei nu mai este admisibilă, de unde urmează
că împăcarea părţilor nu poate produce stingerea acţiunei
penale în instanţa de apel sau înaintea Gurţei de casaţie nici
în cazuri când urmărirea infracţiune! depindea dela cere­
rea unui acuzator privat
576 — Juriisprudenţa română şi îin special Guirtea de casaţie in-
tepretă foarte larg dispoziţiumlc ait. 82 leg. jud. de ocoale
relativ la împăcare.
Astfel Curtea de casaţiune a admis că părţile se pot îm­
pacă chiar în cazul când un ofiţer de poliţie judiciară comi­
te un delict de lovire în exerciţiul furcţiunei sale; şi pen tiu
aceasta instanţa supremă dă un motiv că fapta e prevăzută
de art. 283 c. p., iar art. 155 c. p. nu creează un delict spe­
cial, ci este numai o agravare pedepsită cu maximum închi­
sorii din acel articol (50).
Lucrul se ipoate contestă, fiindcă acea faptă conform
art .493 pr. pen., e de competinţa Curţii de apel, şi art. 89

a) înalta Curte de Casaţie s’a pronunţai în sensul opiniunei noastre,

s. II, dec. 3119-925 în Jiirisprudenta Generală, 1926. speţa 352.
50) Cas. II, 2791, din 24 Sept. 1910. Dr. 1910, No. 84 ■
 — 125 —

îeg. jud. de ocoale s’a referit la faptele de competinţa juri-

dicţiunei de simplă poliţie.
Mai ales trebue observat că suntem în materie excep­
ţională.
De asemeni Curtea de casaţie a decis că împăcarea e
permisă chiar la Curtea de casaţie, conf. art. 82, care nu
distinge (51). Doctrina însă s’a pronunţat în sens contrariu şi
credem cu drept cuvânt (52). O instanţă de casare, nu are
să se preocupe de chestiunile de fapt, întrucât ele sunt e-
xact expuse în hotărîrea atacată, (nu există erori grosiere
de fapt), şi întrucât legea este bine aplicată, datoria Curţii
de casaţiune este să lespingă recursul. Suprema instanţă
este judecătoare de hotărîri, iar nu de fapte, şi hotărîrea ne-
fiind dovedită contrarie legii, nu poate fi infirmată Ar fi
bine ca să se părăsească această interpretare favorabilă nu­
mai lextorsiunilor părţii civile, ţinându-se seamă şi aici că.
suntem îin materie de derogare, şi că părţile au avut destul
timp de împăcare până la curtea de casaţiune (53).
577 — Se poate să se împace părţile în materie de contraven-
ţiuni prevăzute prin legile speciale? Afirmativa a fost ad­
misă de judecătoria ocolului Pechea (Covurlui) pe motiv că,
dacă se permite de lege împăcarea relativ la fapte pedepsi­
te până la 2 ani închisoare, cu a fortiori aceasta trebue ad­
misă la contravenţiumi; enumerarea legei ar fi numai enun-
ciativă (54).

51) Gas. II, 3824 din 81 Dec. 1909, B. 1467 (după div.); Jur. an. IU,
Nr. 2, ,p. 30; Gas. II, 464 din 11 Febr. 1911. Jurispr. IV ,No. 10 p.153;
Cas. II, 491 din 24 Feibr, >912, C. Jud. 1912, Nr. 36t p, 43 si nota R. C.
Benişache, citând jurisprudenta anterioară şi alte deciziuni în acelaş sens.
Cas. II, 250/92, 498/92, 342/94, 377/99 (citate de d. C. Botez), Trib. Teouci,
16 Oct. 1900, C. jud. 1900, No. 79. Curtea de casaţiune dă ca motiv, că
tot astfel este şi cu amnistia, prescriptiunea şi moartea. Moartea e con­
testabil căci lucrurile nu sunt identice
52) I). Alexandresco: Droit ancien et moderne de la Rooimanie, p.
276, tonescit-Dolj, în nota asupra semt. trib. Tecuci, mai sus citată: Corn.
Botez: C. Jud. 1900, Nr., 87, p. 156 şi1 urm. şi Noul Codice de şedinţă, 190&,
pag. 939 şi urmi. unde discută pe larg această cestiune. Adaogă ei trib.
Botoşani, 313 din 22 Febr. 1899l
54) Cartea de judecată din 1 Mărite 1910, C judiciar, 1910, Nr. 70.
 126 —

Credem această s o lu ţ iu n e neîntemeiată fiindcă e vorba

de derogare la dreptul comun, şi derogările trebuesc inter­
pretate în mod restrictiv. Motivul cărţii de judecată poate fi
bun pentru legiuitor, nu însă pentru interpret (55).
577 1 — După efectuarea instrucţiunei orale, se va da cuvântul
părţilor în fond pentru a discuta probele, învinuirea în sine
şi pretenţiunile ridicate.
Partea civilă va putea pune ooncluziuni chiar şi în pri­
vinţa penalităţii ea având înaintea judecătorului de ocol oa­
recum exerciţiul acţiunei publice. In adevăr, din moment ce
I prin apelul sau recursul său contra Cărţii de judecată partea
I vătămată poate promova acţiunea publică înaintea instanţei
superioare (art. 103 leg. jud. de ocoale) implicit înseamnă
că acest drept presupune că partea vătămată are şi exerci­
ţiul acţiunei publice în cursul judecăţii la judecătoria de o-
col.
Partea vătămată va trebui să fie întrebată din oficiu
dacă se constitue parte civilă atunci când ea nu face singură
o atare declaraţiune (art. 83, alin. 2 leg. jud. oe).
Deasemeni judecătorul va pune din cficiu în discuţiunea
părţilor orice, chestiune care ar interseâ soluţionarea prici-
nei, de ex.: scuze, circumstanţe modificatoare, cauze de
sringerea acţiunei publice, etc.
A se vedea şi cele scrise la nr. 0031 în acest volum.
5 7 7 2 — Odată desbaterile încheiate judecătorul va trebui să
păşească la examinarea invinuirei, probelor administrate şi
observaţmnilor făcute de părţi prin coneluziunile puse în
fond.
Judecătorul va trebui să cerceteze în primul rând da­
că faţă cu datele cauzei acţiunea publică nu este cumva
stinsă prin prescripţiune, amnestie, abrogarea legei, moar­
tea inculpatului, etc.
Apoi judecătorul în cazul că acţiunea publică nu este
stinsă va căută să stabilească faptele pe oare le socoate do­
vedite, să le dea calificarea legală şi să pronunţe condam­
narea; iar dacă faptul nu poate primi o calificare penală va

55) In acest sens I. Mamigonian: C. Jud. 1911, Nr. 1,2: D. C. Za-

haria: C. Jud. 1910, Nr. 75. 1
 127 —

pronunţa absolvirea. In fine, daca nu. reţine nici un fapt ca

dovedit sau constată că inculpatul nu este vinovat, atunci
va pronunţă achitarea.
Asupra înţelesului şi aplicaţiunei termenilor achitare şi
absolvire a se vedea cele scrise în volumul IV, nr. 214-2179.
unde arătăm şi efectele achitării şi absolvirei asupra ac-
ţiunei civile.
578 _ Hotărîrea poate isă fie dată în lipsă sau contra­
dictoriu (55 bis).
1) In lipsă. Când persoana citată nu vine la judecată,
nici nu însărcinează pe nimeni să o reprezinte (în cazul când
are acest drept), hotărîrea se dă în lipsă.
Partea condamnată în lipsă are drept de opoziţiune în
termen de 5 zile, începând cu a doua zi după comunicarea
cărţii de judecată (56). Insă numai în contra acelor cărţi
de judecată se poate face opoziţiune, contra căror nu este
deschisă calea apelului, care adică se judecă în_ultimă in­
stanţă (art. 95 leg. jud. de ocol).
In cazul când are drept de opoziţiune, condamnatul ca­
re nu s’a prezentat la noua înfăţişare, nu mai poate face
o nouă opoziţiune (art. 147-149 pr. pen.).
liste însă de observat că inculpatul nu poate să fie con­
damnat, decât numai dacă judecătorul constată vinovăţia;
art. 150 pr. eiv. se aplică a fortiori în proc. pen. Dealtmiiin-
trelea art. 157 pr. pen. e general şi se aplică atât la hotă-
rîrile contradictorii, cât şi la cele date în lipsă.
55 bis) Cu privire la darea hotărârilor s ’a decis că neînserarea în
hotărâre a textului legei aplicate nu atrage nulitatea decât în materie de
oontravenţiuni, fiindcă în materie corectională art. 191 prevede numai o
amendă contra grefierului. (Cas. II, 1665 din 13 Iunie 1924 Jurisprudenţa
Generală 1924, sp. 1726, pag. 940, 1004 din 15 Sept. 1924, JurisprudenţaI Gen
1924, sp. 1836, ,p. 1005).
Dispoziţiunile art. 151 şi 186 pr. pen. că sentinţele date în materie
poliţienească se vor pronunţa chiar în aceeaşi şi în care s ’a judecat pro­
cesul, nu sunt prescrise sub sancţiunea nulităţii. (Cas. II, 401 din 1924,
Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 2066, pag. 1136); deasamenea nearătarea
în hotărâre că a fost pronunţată îin numele legii nu atrage nulitatea ei; (Gas.
II, 2325 din 7 Oct. 1924, Jurisprudenţa Generală, 1924. sp. 1995. pag. 1098).
56) Prin urmare 5 zile nu sunt libere; dies a quo nu intră în ter­
men, dar dies ad quem intră; ..apelul treime dar făcut cel mult a 6-a zi
dela comunicare.
 128 —

578 1 — Despre termenul de opoziţiune, despre efectele opozi­

ţiunei, ca şi despre termenul de apel în caz de hotărîri date
in lipsă trimitem la cele scrise în capitolele privitoare la
căile de atac, aceasta pentru a nu expune de două ori ace­
leaşi chestiuni.
Observăm aci numai că opoziţiunea se face printr’o
simplă dedaraţiune fără arătare de motive (exceptând cazul
când vre-o lege specială ar cere-o) şi se adresează judecă­
toriei de ocol. Art. 97 leg. jud. de ocol spune expres că opo­
nentul nu este ţinut să arate cauzele cari l’au împiedicat de
a veni la înfăţişare.
579 — 2) Contradictor. Dacă părţile sunt prezinte, hotărîrea
se dă în mod contradictor. Afară de hotărîrile prepara-
torie, interlocutorie sau de incompetinţă, adică atunci când
judecătorul se declară incompetent ratione materiae, perso-
nae sau loci, judecătorul poate da două specii de cărţi de
judecată.
a) Dacă fapta nu constitue nici o infracţiune, judecăto­
rul vâ anulă citaţia şi tot ce se va fi urmat, şi va statuă a-
supra daunelor interese, art. 157 (57).
b) Dacă judecătorul constată că inculpatul a comis o
contravenţiune, el aplică pedeapsa conform codicelui penal,
şi se pronunţă asupra daunelor interese (art. 159 pr. peri.)
tot astfel va procedă şi în cazul când constată că inculpatul
\a camis un delict (art. 160 pr. pen.).
580 — Cărţile de judecată, în afară de opoziţiune, pot fi sus­
ceptibile de apel şi de recurs. Atât apelul cât şi recursul se
fac la tribunalul- în circumscripţiunea căruia se găseşte ju­
decătoria (art. 98 şi 106); încât despre condiţiunile şi per­
soanele care au drept să uzeze de aceste căi de reformare,
vom vorbi mai târziu, când vom trată în special materia a-
peluiui şi a recursului (58).
5 8 0 1 _ In ceeace priveşte forma şi condiţiunile de validitate
ale cărţilor de judecată se vor aplică toate cele arătate în

57) Asupra cestiunti despre care daune interese e vorba, vom re­
veni mai târziu.
58) Dacă art. 93 leg. jud. de ocoale se aplică şi în materie penală!,
vezi D. G. Teodoreseu: C. Jud. 1912, Nr. 48, p. 566, a cărui părere o cre­
dem admisibilă.
 — 129 —

acest volum la nr. 543 şi următoare cu privire la validitatea

hotărîrilor în penal, cât şi cele spuse la nr. 6151-6154.
Prin cartea de judecată în afară de chestiunea vinovă­
ţiei, daunei 6 pretinse şi restituţiunilor, se vor mai lichidă şi
cheltuelile de judecată (art. 160 şi 190 pr. pen.) şi se va dis­
pune confiscarea obiectelor spuse confiscărei (art. 37 c. p.).
In cartea de judecată se va trece textul legei aplicat, a-
ceastă formalitate fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii
(art. 161 pr. pen.).
5802 — O chestiune mult discutată, mai ales de instanţele in­
ferioare,_a fost aceia de a se şti dacă art. 93 leg. jud. de
ocoale care în alin. 2 prevede o amendă pentru partea care
a făcut o acţiune temerară, se aplică şi în penal (a).
După noi soluţiunea nu poate fi decât în sensul nega­
tiv, fiindcă a admite că un reclamant într’o pricină penală,
atunci când a făcut o plângere vădit temerară, poate fi pe­
depsit cu amenda din art. 93 leg. jud. de oc., ar însemnă ca
acestui reclamant i s’ar creia o situaţiune avantagioasă fă-
cându-1 să scape cu o simplă amendă în locul pedepsei gra­
ve pe care codul penal o prevede pentru denunţarea calom­
nioasă şi care nu s’ar mai putea aplică conform principiului
non bis in idem. Ori desigur art. 93 leg. jud. de oc. nu a fost
edictat în scopul de a modifică codul penal, ci pentru a în-
frânâ spiritul procesiv în pricini civile.
580 a — Conform dispoziţiunilor proc. pen. austr. o hotărîre în
lipsă se poate da după desbaterea ţinută în absenţa inculpa­
tului, însă sub pedeapsa de nulitate numai sub următoarele
condiţiuni:
1) dacă e vorba despre un delict sau o crimă pentru ca­
re legea nu prevede o pedeapsă privativă de libertate mai
mare decât până la 5 ani.
2) dacă inculpatul a fost ascultat deja în decursul in­
strucţiei penale şi
3) dacă citaţia la şedinţa de judecată i s’a înmânat lui
personal.
Sentinţa dată în lipsă se comunică inculpatului prin
a) In sens negativ: Cas. II dec. 1927, în Jurispriidenta Generală, 1927,
speţa 885; vezi şi Trib. Buzău I, 8 Apr. 1921, Curierul judiciar 1921, rar: 241
pag. 382, cu nota Decusară.
Tanoviceanu voi. V. 9
 130 —

înmânare în scris sau, dacă aceasta ar fi imposibil din cau­

za absenţei sale, prin afişare la locul unde infracţiunea a
fost săvârşită la sediul Tribunalului de primă instanţă şi la
ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă a inculpatului şi afară
de aceasta prin publicare de trei ori în foaia oficială a ţării.
In contra sentinţei în lipsă inculpatul poate înainta la
Tribunalul de prima instanţă în termen de 3 zile opoziţia sa,
asupra cărei decide Curtea de apel.
Opoziţia trebue să se admită dacă se va probă, că a-
cuzatul .a fost împiedicat printr’o piedică neînlăturabilă de
a se prezentă la şedinţa de judecată. In aerat caz se va fixă
o audienţă de judecată nouă. Dacă acuzatul nu se înfăţişea­
ză şi la această sentinţă atacată prin opoziţie, se va .consi­
deră ea definitivă când condamnatul ar fi declarat simultan
cu opoziţia şi recursul în Casaţie sau apelul atunci instanţa
competinte pentru a decide asupra apelului sau recursului are
să decidă mai întâi asupr opoziţiei şi numai în caz de res­
pingere a opoziţiei va intră în cercetarea apelului sau recur­
sului (par. 427 pr. pen. austr.).
5 8 0 b — In privinţa repartizării pricinilor in competinţa dife­
ritelor instanţe în Ardeal dăm următoarele referinţe:
1) Conform art. 1 Legea p. org. jud. organele puterii
judecătoreşti sunt: judecătoriile, tribunalele, Curţile de apel,
Curţile cu juraţi şi Curtea de casaţie.
2) In Ardeal, Curţile cu juraţi nu funcţionează, fiind
suspendate printr’un decret al Consiliului Dirigent şi această
situaţie fiind prelungită prin art. 316 al Legei pt. org. jud.
Deci, cauzele date de legile maghiare în căderea Curţilor
cu juraţi se judecă de tribunale.
3) In urma acestui fapt şi dispoziţiunile Codului de pr.
penală din Regatul vechiu, extinse asupra Ardealului, tre-
buesc aplicate în aşâ fel că toate dispoziţiunile referitoare la
materia corecţională se aplică la toate cauzele penale.
580 b i — Competinţa materială a instanţelor e reglementată prin
legea XXXIV, 1897.
Sunt date în căderea tribunalelor: a) toate crimele, b)
delictele, întrucât legea prevede pedeapsă de peste un an, c)
delictele comise prin presă (calomnia, insulta).
 — 131

Sunt date în căderea judecătoriilor :

a) delictele, întrucât nu se judecă de tribunale; b) con-
travenţiunile,

b 2 — Compeiinţa teritorială. 1) Este competinte acea instan­

ţă în a căreia circumscripţie a fost comisă infracţiunea (fo­
rum delicti cornissi).
2) Dacă infracţiunea a fost comisă în circumscriţia
mai multor instanţe, sau dacă nu este cert, unde a fost co­
misă, va fi competinte instanţa oare a „premers” celor­
lalte, adică aceea care a dat mai întâiu o hotărîre sau a luat
mai întâiu vre-o dişpoziţiune. Dacă însă locul comiterei de­
vine cert înainte de prezentarea actului de acuzare, cauza
se va trimite pentru judecare instanţei locului de comitere.
3) Instanţa în circumscripţia căreia acuzatul îşi are
domiciliul sau în care se găseşte (sau va fi prins), este com­
petinte, dacă a „premers” (vezi pct. precedent) instanţei lo­
cului de comitere. înainte de prezintarea actului de acuzare,
cauza poate fi trimisă spre judecare la instanţa locului de
comitere, după cererea acuzatorului privat sau a prevenitu­
lui, iar dacă parchetul propune aceasta, cauza trebuie trimisă.
4) Instanţa competinte pentru făptuitor este compe­
tinte şi pentru complice, agentul provocator, tăinuitor şi
protector, chiar şi pentru infracţiunile comise separat de
aceştia.
Dacă însă infracţiunea acestor coacuzaţi este atât de
gravă încât instanţa competinte pentru făptuitor n’are com-
petinţă materială pentru ea, va procedă instanţa de eompe-
tinţă materială superioară care ar fi competinte, dacă in­
fracţiunea făptuitorului ar fi tot atât de gravă. (Forum co-
naexitatis).
Acelaş principiu (conexarea) se aplică şi atunci, când
prevenitul a comis mai multe infracţiuni. In toate aceste ca­
zuri una şi aceeaşi instanţă (şi anume aceea care are com-
petinţa materială pentru cea mai gravă infracţiune) judecă
toate cauzele conexe.
5) Pentru infracţiunile comise în străinătate este com­
petinte instanţa în circumscripţia căreia se găseşte (sau va
fi prins) prevenitul. Când un stat strein ne oferă extrădare.
 — 132

va fi competinte tribunalul in circumscripţia căruia preveni­

tul se găseşte (sau va fi prins).
6) Instanţele examinează din oficiu competinţa lor ma­
terială şi teritorială. Dacă însă punerea sub acuzare a de­
venit definitivă, sau dacă desbaterea principală a fost fixată,
competinţa teritorială nu se mai poate discută.
7) In caz de conflict positiv sau negativ, competinţa se
va determină de tribunal (dacă conflictul s’a ivit între ju­
decătoriile din circumscripţia aceluiaş tribunal), de Curtea
de apel (dacă e vorba de competinţa uneia din instanţele de
pe teritoriul ei) sau Curtea de casaţie.
8) Delegarea unei |instanţe în caz de recuzare, bănuiala
de părtinire sau în interesul liniştei publice se poate cere la
Curtea de casaţie.

5 8 0 b3 — Procedura înaintea judecătoriilor. Codul maghiar a

reglementat procedura în conformitate cu principiul acuză-
rei. Acuzarea publică eră susţinută de procurorul substitut.
Procurorul substitut eră de regulă un funcţionar judecăto­
resc sau administrativ care primea un onorar modest. Da­
că procurorul substitut renunţă la /acuzare iar partea lezată
nu o susţineâ, instanţa stingeâ procedura. Legea din 10 Mar­
tie 1925 care a suprimat funcţiunile de Minister public pe
lângă judecătoriile de pace, a nimicit aceste principii şi a in­
trodus şi în procedura judecătoriilor principiul ca judecă­
torul să fie în acelaşi timp şi acuzator.
După acea lege instanţa stinge procedura numai dacă
există acuzare privată şi acuzatorul privat nu se înfăţişea­
ză la^udecare sau se desistă expres dela acuzare. Dacă însă
se face denunţ pentru alte infracţiuni decât acelea în care
acuzarea privată principală are loc, judecătorul poate con­
damnă pe acuzat, chiar dacă denunţătorul sau vătămatul nu
se înfăţişează şi acuzarea nu este susţinută de nimeni.
5 8 0 b 4 — Cazurile în care partea lezată poate susţine acuzarea
fără intervenţia procurorului ca acuzator privat principal,
sunt următoarele:
1) delictul de insultă; 2) delictul de calomnie; 3 delictul
violărei secretului scrisorilor şi telegramelor de către o
persoană particulară; 4) violarea domiciliului particular fă­
 — 133 —

ră violenţă ; 5) degradarea lucrului mobil sau imobil al al­

tuia ; 6) lezare corporală uşoară ; 7) diferite contravenţiuni.
580b5 — Legea din 10 Martie 1925 dispune astfel că în aface­
rile penale prin cari vătămatul poate fi acuzator privat prin­
cipal, judecătoria este învestită prin plângerea vătămatului
şi dacă acestea nu se înfăţişează la judecată sau dacă se de-
sistă dela acuzare, instanţa stinge procedura.
Această dispoziţiune dovedeşte că legiuitorul nu a ţi­
nut cont de principiile codului, şi mai ales de dispoziţiunile
legei de organizare judecătorească publicată în aceiaşi lună.
Anume, legea de organizare judecătorească, prin art. 315 a
extins dispoziţiunile codului român de procedură asupra Ar­
dealului. Prin aceasta s’a introdus sistemul acuzărilor con­
curente şi prin urmare actualmente în fiecare cauză penală
vătămatul este sau poate fi acuzator privat principal. Prifi
urmare este enigmatic, pentru ce face deosebire legea între
acuzatorii privaţi principali din Codul maghiar şi acuzatorii
privaţi principali din codul român. După legea din 10 Mar­
tie 1925 suprimându-se Ministerul public pe lângă judecăto­
rii, vătămatul este acuzator privat principal pentru toate in­
fracţiunile şi prin urmare nu înţelegem, pentru ce se poate
desistâ dela acuzare, dacă este acuzator principal şi după
codul maghiar şi pentru ce nu poate dacă numai după legea
nouă este acuzator privat principal. Altă chestie este că în
cauzele supuse în codul maghiar acuzării private principale
procedura nu poate fi deschisă decât după cererea preala­
bilă a părţii vătămate.
Acest fapt ar explica deosebirea mai sus amintită. Insă
legea din 10 Martie 1925 vorbeşte separat de infracţiunile
urmăribile numai după cererea prealabilă a vătămatului şi
dispune că în astfel de cazuri, dacă vătămatul nu se înfăţi­
şează sau se desistă, procedura trebuie stinsă. In astfel de
împrejurări nu eră nevoie de deosebirea dintre diferiţi acu­
zatori privaţi principali, căci caracterul infracţiunilor în
chestie de a fi urmăribile numai la cerere, a fost onorat prin
dispoziţiunea din urmă.
580b6 — La judecătorii se aplică dispoziţiunile referitoare la tri­
bunal cu anumite abateri. Despre aceste deosebiri vorbim în
punctele ce urmează.
 — 134

Prevenitul arestat poate vorbi cu apărătorul său iară

control. Apărător nu se numeşte din oficiu. Apărător poate
fi şi un avocat stagiar sau rudele de sex bărbătesc ale pre­
venitului. Pot reprezintă fără procură speciala părinţii pe
copii, bărbatul pe soţia sa, tutorele sau curatorul pe tute­
lar sau interzis.

Denunţul se poate face la judecătorie. Instrucţie nu a re

loc. Cercetarea se face numai în cazuri excepţionale.
’ Procedura începe cu fixarea termenului de desbatere..
Punere sub acuzare nu are loc.

E discutabil, dacă are loc sau nu arest preventiv. Co­

dul dispune că arest preventiv are loc numai când preveni­
tul a fugit sau a făcut pregătiri pentru a fugi, dacă nu este
cetăţean român şi e probabil că nu se va înfăţişă şi în fine
dacă a comis infracţiuni noui. Cum însă codul român de pro­
cedură nu cunoaşte garanţiile libertăţii individuale cuprinse
în art. 141 din Codul Ard. şi cum Codul Ard.; trimite la ari­
n i care e abrogat, nu se poate şti, dacă şi în ce condiţiuni
poate ordonă judecătoria arest preventiv.

Desbaterea nu se poate tine fără prezenţa prevenitului,,

exceptându-se cazul când este acuzat numai pentru contra-
venţiune sau pentru un delict pedepsit de lege numai cu a -
mendă. In acest caz din urmă absenţa prevenitului nu împie­
dică procedura: judecătorul administrează probele şi dă sen­
tinţă. Sentiţa se înmânează prevenitului.

5 8 0 b 7 — Contra deriziunilor şi sentinţelor se poate face apel la

tribunal. Sentinţa apelată nu poate fi executată.
Tribunalul rezolvă apelul sau în camera de consiliu,,
sau după desbatere publică, conform principiilor despre ca­
re vom vorbi în capitolul ,,apel“. Tribunalul poate repetă:
probaţiunea.
Contra sentinţei tribunalului are loc recurs în casare,,
despre care vom vorbi în capitolul respectiv.
Reînoirea procesului şi justificarea au loc.
Sentiţa se execută de către judecătorie.
 — 135 —

§ 2. Tribunalele poliţieneşti speciale.

(Create din legile din 1907 şi 1908)

•'581 — După evenimentele nenorocite din 1907, legiuitorul a

voit să întărească puterea judecătorească din comunele ru­
rale, şi în acest scop pe deoparte a mărit puterea judecăto­
rilor de ocoale rurale mai mult decât a celor din oraşe, iar
pe de alta a mai instituit o mulţime de alte organe, care au
drept să pronunţe pedepse mici în certe materii (1).
Aceste autorităţi speciale sunt următoarele:
-582 — Aministratorii de plăşi. Conform art. 97 legea comuna­
lă din 29 Aprilie 1908, ei au drept să constate şi să judece:
1) Contravenţiunile de simplă poliţie, precum şi 2)inîracţiu-
unile la a) Legea poliţiei rurale; b) A drumurilor art. 46,
49 şi 50; c) Pescuitului art. 36; d) Vânatului art. 6. al I şi II.
art. 9, 10, 12, 16 şi 17.
Pedeapsa pe care o pot pronunţă administratorii de plăşi,
este amenda până la 10 lei pentru contravenţiuni, şi până
la 25 de lei pentru celelalte infracţiuni. Aceasta este aproa­
pe vechea competinţă primitivă a judecătorilor de pace.
583 — Primarul are competinţă pentru contravenţiunile la le­
gea monopolului vânzării băuturilor spirtoase în comunele
rurale, (legea comunală din 29 Apr. 1905 art. 84 -al. 2);
confr. art. 21 din legea Monop. cârciumelor din 7 Martie
1908. u
584 — C) Prefectul şi alţi funcţionari administrativi. Art. 21
legea Monopol, cârciumelor din 7 Martie 1908, spune că.
supravegherea cârciumelor se face deopotrivă de autorita­
tea comunală şi de următorii funcţionari publici: prefectul,
administratorul financiar, inspectorul administrativ, inspec­
torul agricol, inspector financiar, inspectorul comunal (ad­
ministratorul de plasă), medicul plaşii (sic!) Atât autorita­
tea comunală, reprezentată de primar sau de înlocuitorul
său, cât şi toţi funcţionarii publici mai sus arătaţi, au dato-1

1) Legea judecătoriilor de ocoale se referă la aceste autorităţi,

când, după ce arată competenta penală a judecătorilor de ocoale, adaogă:
„Se exceptează contravenţiunile şi abaterile a căror constatare şi pedep-
-sire se va fi dat în căderea altor autorităţi” (art. 51, leg. 1907),
 — 136 —

ria să constate contravenţiuniie săvârşite de cârciumar ori

de consumatorii de băuturi şi dreptul de a aplică pedepsele
ce cad în competinţa lor, sau cere judecătorului de ocol
aplicarea pedepselor ce depăşesc puterile lor“.
Amenda pe care o pot pronunţă aceste persoane este de
la 20— 60 lei, în caz de recidivă această amendă se îndo-
eşte, la a treia oară se întreeşte (art. 31) şi se pronunţă şi
rezilierea contractului.
Chiar primarul e supus aceleiaşi pedepse de 20—60 lei
în caz de lipsă de supraveghere, pedeapsă care poate să fie
pronunţată de persoanele de mai sus (art. 32). Consuma­
torii pot să fie pedepsiţi cu 2-—20 lei amendă, se adaogă un
arest de 24 de ore, a 2-a recidivă de 48 de ore, iar a treia re­
cidivă în cursul unui an, 72 ore; aceasta în cazul când se
vor gâlcevi, vor face neorândueli or vor cădea în drum (art.
33) (2). Pentru amendă judecă funcţionarii de mai sus; pen­
tru închisoare judecătorii de ocoale fără drept de apel, de
opoziţie or de recurs (art. 34). Judecătorul are drept să or­
done şi înscrierea în lista beţivilor.
585 — D)Jandarmii rurali au drept să constate contravenţiu­
nile la legea poliţiei rurale (art. 69, 84 şi 103) şi la poliţia
drumurilor (art. 46, 49 şi 50), putând să dea şi amendă până
la 3 lei (art. 59 leg. jand din 1908 (3) Amenda se transfor­
mă în închisoare de o zi în caz de insolvabilitate de către
judecătorul de ocol (ibidem). (3 bis).
586 — Este de observat că în toate cazurile de mai sus legea
nu dă drept de apel; hotărîrea e executorie şi se poate e~
xecutâ îndată. Afacerea nu mai poate să fie judecată în a-
tare cazuri decât pe cale de contestare la executare la ju­

2) Dispoziţiunile relative la consumatori se aplică şi la comunele

urbane (art. 41).
3) Ei nu pot să constate infracţiunile la legea monopolului vân­
zării băuturilor spirtoase în comunele rurale (vezi legea respectivă art.
21). Confr. C. Jud. 1912, Nr. 44, p. 525.
3 ibis) Jandarmii au competenta de a constata şi abaterile de la le­
gile sanitare, controlul alimente! or, în comunele rurale. (Clas. II,
1560 din 6 Iunie 1924, Jurisprndenţa Generală 1924, sp. 1559, pg. 844).
 137 —

decătoria de ocol respectivă (art. 52 leg. jud. de ocoale din

1907 (4).
587 — Ce vom zice de autorităţile penale create prin legile
speciale din 1907 şi 1908?
Intenţiunea legiuitorului a fost desigur bună; el voiâ să
întărească respectul legii la sate prin c justiţie repede şi a-
propriată (5). Insă, aceste legi nesocotesc toate principiile
de organizare penală. A face judecători penali din simple or­
gane de constatarea infracţiunei, a confundă pe ofiţerul de
poliţie judiciară cu autoritatea de judecată, a redă din nou
justiţia penală pe mâna administraţiunei de unde atât de
mult timp şi cu atâtea jertfe băneşti s’a luptat pentru a o
scoate, ni se pare o măsură greşită sub punctul de vedere al
legiferării.
La ce folos toate jertefele băneşti făcute de Stat cu îmul-
ţirea judecătoriilor de ocoale ; la ce servă toată îmulţirea
enormă a elementelor juridice în ţară, dacă ne coborîm din
nou la justiţia zapciului, primarului şi a jandarmului? Nu e
destul că avem pe juraţi, ca judecători necompetenţi, trebuiâ
să mai adăogăm şi alţi judecători penali tot atât de puţin
pregătiţi pentru îndatoririle lor?
Ce să mai spunem de inspectorul agricol, inspectorul fi­
nanciar, şi mai ales de medicul de plasă ca judecător penal!
Speram că aceste legi, care au introdus un haos la or­
ganizarea justiţiei penale inferioare, nu vor rămâne mult
timp în vigoare!
587 1 — Legea de organizare administrativă din 14 Iunie 1924
prin art. 272 conferă unor funcţionari administrativi drep­
tul de jurisdicţiune penală pentru anumite contravenţium.
In virtutea acestui drept ei pot pronunţa numai amenzi
dela 100— 1000 lei. Contravenientul chiar când a achitat a-
menda are drept de contestaţie (propriu zis un fel de apel) la
judecătoria de ocol. Acest text restrânge dispoziţiunile art.45

4) Pentru amănuntei asupra acestei materii, vezi P. Popescu: C. Jud..

1909, No. 59; afr. Revista Peniteciară şi de drept penal, An. V, No. 4.
5) Ibidetn.
 — 138

52 legea judecătoriilor de ocoale, care nu limita natura pe­

depsei.
Conform art. 358 din aceiaş lege pretorii (şefii adminis­
trativi al plăşilor) pot aplică pedepse pentru toate contra-
venţiunile menţionate în art. 52 din legea judecătoriilor de-
vocoale (a).
587 — O serie de alte legi speciale atribuesc dreptul de juris-
dicţiune penală unor organe administrative, ca de ex.:
1) Legea sanitară modificată în 20 Febr. 1921, prin
art. 65 IcMăzăcîreptul de jurisdicţiune a organelor sanita­
re, cari judecă în primă instanţă toate contravenţiunile res­
pective, cu drept de apel la Tribunal (b).
2) Legea circulaţiunei automobilelor din 28 August
1921 care dă dreptul ofiţerilor de poliţie judiciară să pro­
nunţe amenzi penale prin chiar procesul-verbal de constata­
re (art. 13), pe cari autorităţile superioare le pot majoră
(art. 14). Contra acestor condamnaţiuni se dă drept de apel
la judecătoria de ocol (c).
3) Legea monopolurilor statului din 20 Martie 1912,
care dă dreptul Direcţiunei generale a monopolurilor de a
pronunţă amenzile prevăzute de această lege. Contra aces­
tor condamnaţiuni se poate face apel la judecătorie sau tri­
bunal după cuantumul amenzei. (art. 65 şi urm.) (d).
4) Legea vămilor acordă Direcţiunei generale a vă­
milor dreptul de a pronunţă pedeapsa amenzei pentru toate
infracţiunile prevăzute de această lege, cu apel la tribunal
(art. 210 şi urm.) (e).
5) Legea regimului apelor din 28 Apr. 1926, deaseme-
nea dă dreptul organelor Ministerului de lucrări publice să
pronunţe amenzile fixate de acea lege, cu drept de apel la
tribunal şi la judec, de ocol. (art. 96) (f).
6) Mai putem enumera Legea migraţiunilor din 29 A-

a) vezi Legea în Codul general Hamaogiu, voi, XI-XII, p. 338.

b) vezi Codul general Hamangiu, voi. IX-X, p. 523.
c) idem. voi. IX-X, p. 1109.
d) idem. voi. VII, p. 1070.
e) vezi /. V. Mierlescu, Dreptul vamal sancţionator, p. 308, Bucureşti
1924.
f) Codul general Hamangiu, voi. XI-XII, p. 691.
ţ 139 —

prilie 1925, art. 45-49 (g); Legea energiei din 4 Iulie 1924,
(art. 31) (h).
S 873 — Acordarea juridicţiunei penale şi unor organe adminis­
trative în materie de oontravenţiuui este o măsură oare a gă­
sit consacrarea în mai toate legiuirile.
Pretutindeni s’au creiat aşa zise tribunale penale ad­
ministrative chemate a judecă anumite contravenţiuni fie
în mod exclusiv fie numai ca prime instanţe.
Această măsură îşi găseşte o îndoită justificare:
1) In primul rând contravenţiuinile prin natura lor fiind
nişte violaţiuni cu caracter mai mult de ilicit administrativ de
cât de ilicit penal ele ar trebui să fie complect detaşate din
cadrul infracţiunilor ordinare şi deci a justiţiei represive pro­
priu zise pentru a formă o ramură specială sub denumirea
de drept penal administrativ, aşâ cum există ca ramuri spe­
ciale: dreptul penal fiscal, dreptul penal sanitar, etc. (vezi
volumul I, nr. 8763 şi autorii citaţi acolo, precum şi voi. II,
nr. 8961).
2) Numărul contravenţiunilor în legiuirile moderne a
sporit considerabil încât ele au devenit un adevărat balast în
justiţia represivă, îngreuind administrarea ei şi slăbindu-i
caracterul impunător pe care trebue să-l aibă.
De aceia darea contravenţiunilor în competinţa unor
instanţe administrative departe de a fi un rău şi de a fi o re-
întoarecere la un trecut detestabil, dimpotrivă este una din
măsurile recomandabile cu care se poate pedeoparte des-
congestionă instanţele penale ordinare, iar pe dealtă parte,
păstră caracterul grav al reaeţiunei şi justiţiei represive.
•5874 — Legiuirile străine au mai recurs pentru a uşură justiţia
represivă de mulţimea micilor procese de contravenţiuni şi
ia alte două măsuri:
1) Oblaţiunea administrativă, adică dreptul organelor
administrative de a transige cu contravenientul asupra a-
menzii prevăzută de lege şi deci de a evită procesul (vezi vo­
lumul III, nr. 20511-20512).
2) Condamnarea din oficiu (decret penal cum se spune

g) Idem, p. 1032.
h) Idem, p. 688.
 — 140 —

în cod de proc. penală italiană), adică dreptul judecătorilor

de a aplică din oficiu pedeapsa amenzii pentru unele con-
travenţiuni numai pe baza procesului-verbal sau actelor de
constatare fără chemarea părţilor şi fără judecată. Contra
acestor condamnări cei interesaţi pot face opoziţiune. Cum
însă amenzile sunt mici, iar pedeapsa nu este producătoare
de incapacităţi, cei mai mulţi preferă să achite amenda cru­
ţând u-şi şi timpul şi cheltudile unui proces.
De lege ferenda aceste măsuri sunt deasemeni reco­
mandabile (i).

Titlul II. Tribunalele corectionale

§ 1. O r g a n iz a r e a

588 — Simpla numire de tribunale care altă dată, când exis­

tau şi tribunale de simplă poţie eră insuficientă, astăzi poa­
te să înlocuiască vechea formulă de tribunale corectionale,
care avea de scop să deosebească tribunalele de judeţ ac­
tuale de tribunalele de simplă politie.
După legea de organizare judecătorească din 14 Mar­
tie 1909 art. 7, tribunalele se compuneau din un preşedinte,
trei judecători şi un magistrat stagiar. Deşi tribunalele puteau
să judece în principiu şi cu un singur judecător, însă între a-
facerile exceptate care trebuiau neapărat judecate cu 2 ori 3
judecători, legea citează în primul rând afacerile penale (1).
In caz de diverginţă trebuesc trei judecători (art. 20).
Judecătorul de instrucţie nu poate să judece afacerile în
care el a instruit, chiar când a dat ordonanţă de neumiări ■
re (2).
Organizarea tribunalelor corectionale e de ordine pu-*1

i) Vezi şi Garraud, Traité d’instr. crim. IV, p. 707 şi urm.

1) După actuala lege de organizare judecătorească, tribunalul ju­
decă cu cel mult 2 judcători (art. 20).
2) Degois: Traité, 1917, care observă cu drept cuvânt că această
tooanipetenntă e nu numai în interesul prevenitului, ci în interesul ge­
neral al unei bune judecăţi.
 141 —

blică (3), nulitatea relei organizări poate să fie opusă în

orice instanţă, chiar la Curtea de casaţiune, ea trebuiă in­
vocată din oficiu de judecător (4). Insă e de notat că reaua
constituire a primei instanţei se acoperă prin judecata celei
de a doua (5).
588 1 — Conform art. 20 din Legea organiz. judecătoreşti din
1924, Tribunalele corecţionale judecă în materie penală în­
totdeauna cu completul de doi judecători. Acest complect
este stabilit nu numai pentru judecarea în fond ci pentru toa­
tă faza judecăţei.
Au capacitatea funcţională de a face parte din com­
plectul de judecată penală: preşedinţii, judecătorii de şedin­
ţă, supleanţii cu drept de judecată (aceştia vor intra însă
totdeauna alături de un judecător, un complect din doi su­
pleanţi nefiind admisibil), judecătorii sindici, tutelari şi de
instrucţiune (aceştia numai în caz de necesitate) Art. 15 leg.
jud. de ocoale.
Când complectul nu se poate constitui din cauza lipsei
sau împiedicărei judecătorilor delà tribunal, atunci se va
chemă judecătorul de ocol cu reşedinţa în oraş, iar dacă sunt
mai multe judecătorii se va procedă prin tragere la sorţi faţă
cu Ministerul public (art. 18 leg. org. jud.).
In caz de vacanţe la un tribunal Ministerul de justiţie
poate delegă pe termen de cel mult două luni, unul sau mai
mulţi judecători delà alt tribunal tort. 19 leg. org. jud.).
Tribunalul se compune întotdeauna în penel şi cu un re­
prezentant al Ministerului Public.
Deasemenea prezenţa grefierului sau unui ajutor de gre­
fier este întotdeauna cerută de lege (art. 246 leg. org. jud.).
588 2 — Tribunalul judecând în materie penală trebue să fie
compus din doi magistraţi având capacitatea funcţională de a

3) De exemplu, dacă în cazul art. 17 legea organizării judecătoreşti,

Trib. nu s ’a complectat prin judecători de ocol traşi la sorti. Cas. II. 3005
din 16 Noembrie 1912, Curierul Judiciar 1913, No. 15, pag. 110.
4) C. Paris 9, Mai 1898, Jurn. des parquets, 98. II, 20; S. P. 98 II,
196 şi Degois: Traité, No. 1920.
5) Cas. II, 822 din 9 Apr. 1912, C. jud. 1912, Noi 39, p. 468. Lucrul
se poate contestă mai ales când nulitatea judecării primei instanţe a
fost invocată în apel, fiindcă în acest caz se poate spune că a lipsit partea
de beneficiul primei instante.
 — 142

intra într’un atare complect. Din moment ce magistraţii cari

au compus tribunalul aveau această capacitate funcţională,
nu este admis părţilor a obiectă dece a intrat un judecător
şi nu altul, sau a se plânge că au fost judecate de un com­
plet format cu judecătorul sindic, tutelar sau de instrucţie fă­
ră să se constate cauza care a necesitat chemarea lor, sau
lipsa celolalţi judecători. ^Alcătuirea . complectului este o
chestiune de administraţiune interioară, preşedintele instan­
ţei având toată latitudinea de a procedă cum va crede mai
nimerit şi după cum vor dictă necesităţile instanţei, (vezi
şi cele spuse în voi. IV, nr. 1621.
Magistraţii tutelori, sindici şi de instrucţie fiind membri
ai tribunalului liber este preşedintele de a compune complec­
tul cu aceşti magistraţi.
Dacă art. 15 alin. 3 din leg. org. jud. din 1924 vorbeşte
de necesitate, această limită este pusă în favoarea judecăto­
rilor sindici, tutelari şi de instrucţiune, pentru a nu fi expuşi
să fie chemaţi oricând spre a intră în şedinţă şi deci sustraşi
dela ooupaţiunilor lor şi supuşi unei munci suplimentare.
Din moment însă ce magistratul a intrat în complet este do­
vadă că el a recunoscut că există necesitate, el singur fiind
în drept a obiectă că chemarea sa nu ar răspunde unei nece­
sităţi.
Ca consecinţă nu este nevoie atunci când tribunalul s’a
constituit eu un judecător sindic, tutelar sau de instrucţie să
se arate în hotărîre cauza chemării Iul.
5 8 8 3 — Ni* aeelaş lucru vom spune cu privire la chemarea
judecătorului de ocol. Acesta are o capacitate funcţională
excepţională pentru a intră în complectul unui tribunal, în­
trucât el nu este membru al tribunalului, iar legea condiţio­
nează capacitatea sa în acest caz de una şi alteori de două
constatări.
1) O constatare generală, aceia că tribunalul a rămas
fără un număr legal de judecători. Deci aci nu mai este vor­
ba de o apreciere a preşedintelui cum eră în cazul de necesi­
tate, ci de un fapt pozitiv lipsa numărului legal de judecă­
tori.
Incontestabil că s’a'r puteâ ca la Tribunal să se afle
mai mult de doi judecători cât trebue să intre în complectul
 — 143 —

de judecată penală, dar ei să fie împiedicaţi de a putea intră

în acest complect, de ex.: un judecător a făcut instrucţie pre­
alabilă în pricina care se judecă, un alt judecător a căzut la
sorţi ca asesor la juraţi, un alt judecător e recuzabil, sau ju­
decătorul de instrucţie este ocupat cu instruirea unui fapt
grav care rm îngăduie întârziere, etc.
Desigur că în aceste cazuri chemarea judecătorului de
ocol este posibilă, dar va trebui să se arate în corpul hotă^-
rîrei care a fost cauza împiedicărei membrilor tribunalului.
2) O constatare specială, că judecătorul de ocol a fost
tras la sorţi atunci când în localitate sunt mai mulţi judecă­
tori de ocol. Această constatare este suficient făcută prin
procesu-verbal de ti agere la sorţi încheiat de preşedinte. In­
cumbă deci părţii care susţine că nu s’a făcut tragerea la
sorţi să dovedească că nu există un proces-verbal constata­
tor al acestei operaţiuni. Dovada se va face cu in cerb-
ficat liberat de Tribunal.
5884 — Conform nouei legi de organizare judecătorească advo­
caţii nu mai pot fi chemaţi a complecta tribunalul în caz de
lipsa judecătorilor, după cum dispunea vechiul art. 17 din
legea de organizare judecătorească dela 1909 şi 1913.
Implicit avocaţii nu vor putea fi însărcinaţi a pune în
instanţa penală concluziuni ca locţiitori ai Ministerului pu­
blic.
588 5 __ In caz când se iveşte divergenţa de păreri între cei doi
judecători cari formează complectul de judecată penală, tri­
bunalul se va complecta cu un al treilea judecător după a-
celeaşi norme ca şi la alcătuirea iniţială. Când însă diver­
genţa s’a produs între doi judecători, tribunalul nu va putea
fi complectat cu supleantul, (art. 20 alin. 7 legea org. jude­
cătoreşti din 1924).

§ 2 . Competenţa

589 — Competenţa o vom examina sub trei puncte de vedere:

1) Loci; 2) Personae; 3) Materiae:
1) Loci. Tribunalul putând să fie învestit de procuror,
şi procurorul fiind competent conf. art. 22 pr. pen. sub trei
puncte de vedere, rezultă că şi tribunalul e competent fie
 — 144 —

din cauza locului comiterii infracţiunii, fie că este tribuna­

lul reşedinţei pârâtului, fie în fine că este tribunalul locu­
lui unde pârâtul a fost prins.
Când e vorba de defăimare prin presă, culpabilul poate
fi judecat pretutindeni unde scrierea a fost publicată şi răs­
pândită de oarece se presupune că pretutinderea s’a comis
infracţiunea (6 şi 6 bis).
589 1 — Deasemeni în caz de' infracţiuni continui şi continuate,
precum şi în caz de infracţiuni conexe, sau cumul de infrac­
ţiuni, vor fi competinte să judece toate Tribunalele în dis­
trictul cărora s’a efectuat vreuna din infracţiunile conexe
sau cumulate, sau s’a prelungit în timp infracţiunea continuă
sau continuată.
In aceste ipoteze în caz de conflict de competinţă se
va da preferinţă tribunalului care s’a sesizat mai întâi, sau
acelui unde judecarea procesului s’ar putea face în condi-
ţiuni mai lesnicoase.
Dacă însă a fost sesizat numai un tribunal şi deci nu
există conflict, atunci acest tribunal va fi dator să judece,
el neavând dreptul să se desesizeze pe motivul că deşi este
competent totuşi s’ar găsi un alt tribunal care ar puteă ju­
decă în condiţiuni mai bune pricina (a).
590 — 2) Personne. In principiu tribunalele sunt competen­
te să judece pe orice locuitor din ţară. Am văzut însă, când
am vorbit de judecătorul de instrucţiune, că unii funcţionari,
pentru infracţiuni comise în exerciţiul funcţiunei, iar alţii
chiar pentru infracţiuni comise în afară din exerciţiul func-
ţiunei, se bucură de o cometinţă specială. Trimitem la ex­
plicările déjà date (7).
591 — 3) Materiae. In principiu tribunalele corecţionale sunt
competinte să judece infracţiunile mijlocii numite delicte,67
6) G. Le Poittevin: Traité de la presse, T. III, Nr. 1351; Gas. fr. 5
Ian. 1894, S. P. 95, I 431 ; 4 Iul. 1896, S. P . 97, I, 20 şi numeroase alte
deciziuni în Le Poittevin: Instr. crim. Art. 63, Nr. 123.
6 bis) S ’a decis că atunci, când un ziar care apare Ia Bucureşti,
însă îşi are redacţia şi ad-tia la Timişoara, în caz de calomnie prin presă,
conf. art. 60 pr. pen. este comipetfate Trib. din Bucureşti, fiindcă aci s’a
comis delictul. (Cas. II, 1960 din 1924, Jurisprudenta generală 1924, sp.
1551, pag. 814).
a) V. Dongoroz, notă în Pandectele Române, 1927, caetul 4.
7) Vezi N-le 358—359 şi| 133 şi urm.
 — 145

afară de acele delicte pe care art. 53 al legei judecătoriilor

de ocoale din 1907 le-a dat în competinţa judecătoriilor de
ocoale (8).
Se mai exceptează şi delictele politice şi de presă, care,
conform art. 105 al Constituţiunii din 1 Iulie 1866, sunt de
competinţa juriului. In 1884 s’a făcut o reîntoarcere par­
ţială la dreptul comun prin aceea că s’a admis în Consti-
tuţiunea modificată că delictele prin presă în contra Rege­
lui, familiei regale isau contra suveranilor străini se vor ju­
decă de tribunalele ordinare, conform dreptului comun
(art. 21 alin. penultim Constit. 8 Iunie 1884 (9 şi 9 bis).
Delictele electorale, deşi delicte politice se luaseră dela
juraţi prin legea din 3 Mai 1895, şi se dedese la tribunalele
corecţi onale, însă prin legea din Ianuarie 1897 s’au dat din
nou juraţilor (art. 134 leg. electorală).
Deasemenea oarecare delicte speciale se judecă de tri­
bunalele civile (10).8910

8) Dacă delictul a devenit de competenţa judecătoriei de pace în

prima instanţă şi el se judecă de tribunal în momentul promulgării legii,
va fi judecat în ultimă instanţă. Cas. II, 3088 din 16 Dec. 1911, C. jud.
1911, No. 22, p. 263, şi tot acolo Q. Craiova, II, 384/911.
9) Aceasta n’a împedicat pe G. Panu să scrie „Omul periculos”,
şi gratie dispozitiunii aceluiaşi art. 24, alin. ultim, prin care se interzice
arestul preventiv în materie de presă, să facă ilusorie hotărârea jude­
cătorilor care-1 condamnase.
9 bis) Delictele de calomnie prin presă contra unui funcţionar public
cu privire la; viata lui particulară şi cinstea lui personală potrivit art.
26 Constituţie au fost trecute în -competinţa Trib. oorectional şi ele rămân
competinte chiar când s ’a comis delictul1 înainte de promulg, constit. (Trib.
Dolj III, 727 din 7 Mai 1923, Jurisprudenta Generală 1923, sp. 418, pag.
166). Insă diacă Curtea cu Juraţi a fost investită! în mod definitiv si nu pe
cale de acţiune directă, în virtutea -principiului de plenitudine jurisdictio-
nală, ea nu poate să-şi deoline competinţa -(Cas. II, 1844 dini 10 Oct. 1923,
Jurisprudenta Generală 1923, sp. 1846, .pag. 844), pentru delictele de presă
comise în Do-brogia N-ouă v-ezi Gas. II. 21S3 din 7 Noem-brie 1923, Juris­
prudenta Generală 1924, sp. 141, pag. 73),cir. Trib. Constanţa S. I, jurn.
10.045 din 4 Dec. 1923, Jurisprudenta Generală 1924, sp. 76, pag. 42 cu
nota d. Hurmius Aznavorian.
10) Pentru acestea trebue consultată legea specială. In Franţa se
judecă de tribunalele civile delictele şi contraventiunile relative la starea
■civilă, la înregistrare, timbru, notariat etc. Normand: Trăite No. 1085.
 — 146

591 1 — Coniform nonei Constitutiuni din 1923, delictele poli­

tice au fost menţinute în competinţa Curţilor cu juraţi (art..
105).
In privinţa delictelor de presă art. 26 al .nonei Constitu­
tiuni a mai adăugat şi alte excepţiuni delà competinţa ju­
riului în această materie, dând în competinţa tribunalelor
ordinare următoarele delicte de presă:
a) Delictele ce s’ar comite împotriva Suveranilor Ţă­
rii, Principelui Moştenitor, membrilor Familiei Regale şi Di­
nastiei, Şefilor Statelor străine şi reprezentanţilor lor.
b) îndemnurile directe la omor şi rebeliune în cazurile
când nu au fost urmate de executare.
c) Calomniile, injuriile şi difamaţiunile aduse particu­
larilor sau funcţionarilor publici oricari ar fi, atinşi- în via­
ţa lor particulară sa11 în cinstea lor personală.
Aşa dar toate aceste delicte (afară de insultele prin
presă adresate particularilor sau funcţionarilor publici cari
sunt de competinţa judelui de ocol) se vor judecă de Tri­
bunal.
591 2 — La rândul său legea electorală din 27 Martie 1926,
prin art. 123 lasă în competinţa juraţilor delictele electora­
le (a), exceptând pe acele comise de funcţionarii pubici ca­
re sunt lăsate în competinţa instanţelor ordinare.
Cum delictele electorale sunt eminamente infracţiuni
politice, credem că această excepţiune din legea electorală
nu este autorizată de Constituţiune. Pentru a împacă deci,
legea electorală cu art. 105 din Constituţiune ar trebui să
admitem că legiuitorul ordinar a ridicat caracterul de in­
fracţiuni politice delictelor electorale comise de funcţionari,
ceeace desigur se poate susţine.
592 —- Dacă tribunalele corecţionale nu judecă toate delicte­
le în schimb ele au drept isă judece crimele comise de
minori, care nu ar aveă complici majori de faţă la judeca­
tă, fiindcă în asemenea caz legea nevoind să scindeze ju-

a) Prin infracţiuni electorale se înţeleg1 infracţiunile prevăzute de le­

gea electorală, nu şi cele comise cu ocaziunea alegerilor, cari pot fi poli­
tice dar nu electorale.
 — 147 —

decata, dispune ca şi minorii să se judece tot de juraţi, ca­

re isunt autoritatea de drept comun în materie de crimă (art.
65 с. pen.). Juridicţiimea ordinară atrage, ca şi în alte ca­
zuri, pe cea extraordinară (11 şi 11 bis).
592 — Chestiunea dacă Tribunalul judecă în materie criminală
atunci când judecă pe minorii cari au comis infracţiuni ca­
lificate pentru majori ca crime, este discutabilă.
Noi am susţinut că sub raportul obiectivităţei juridice
minorul nu comite crime, fiindcă el nu este niciodată pedep­
sit eu pedepse criminale. Art. 1 din codul penal spune că
sunt crime faptele pedepsite de lege cu pedepse criminale
ori desigur că legea nu pedepseşte niciodată cu pedepse cri­
minale pe minori. Deci, un fapt care este pedepsit cu pedep­
se criminale pentru adulţi este o crimă, în schimb acelaş fapt
comis de un minor este un delict, fiindcă legea îl pedepseşte
corecţional.
A decide altfel ar fi să considerăm ca necomstituţiona-
lă dispoziţiunea din art. 65 с. pen. cari trimite pe minori
în judecata tribunalelor din moment ce fapta lor e califica­
tă crimă, fiindcă art. 105 din Constituţie e categoric: .J u ­
riul este statornicit în toate materiile -criminale“.
Iată dece credem că tribunalul nu 'judecă niciodată
crime.
592 2 — Competinţa ratione materiae a tribunalelor este prin
excelenţă concentrată asupra delictelor. Excepţional tribu­
nalele ar putea judecă şi contravenţiuni în prima sau în
primă şi ultimă instanţă în următoarele cazuri :
1) Când o lege specială ar da o -contravenţiune în com­
petinţa tribunalului.
2) Când greşit un fapt calificat contravenţiune a fost1

11) Un exemplu analog, este art. 261 C. just. nul., care dispune ca
dacă un civil se bate în due-l cu un militar, se vor supune amnâdoi juri-
di-oţiunii ordinare a tribunalelor corecţionale civile. Un, caz care se poate
cita e duelul Al. Drăgunescu su sublocotenentul Al. Vidraşc-u, care a fost
judecat de tribunalele -civile, fiindcă D răgăneseu era civil (fost -căpitan).
11 bis) S’a decis însă, -că dacă acuzatul m aior m oare în cursul pro­
cesului, Curtea cu Juraţi nu mai este compefintc să judece pe acuzatul mi­
nor. (Cas. II, din 26 Iunie 1923. Jurispr. Gener. 1923, sp. 902, pag. 368).
 — 148 —

adus înaintea tribunalului şi nici una din părţi nu cere tri­

miterea la judecătoria de ocol sau organul administrativ
competent (art. 188 pr. pen).
3) Când greşit şi-a declarat competinţa judele de ocol
şi făcându-se apel se constată această greşală şi se reţine a-
facerea judecându-se în primă şi ultimă instanţă.
4) Când contravenţiunea s’a comis în audienţa Tribu­
nalului şi constitue o infracţiune de audienţă (art. 516 pr.
pen.). A se vedea nr. 533 şi urm. acest volum.
5) In fine contravenţiunile mai pot veni îtt judecata
directă a tribunalelor prin prorogare de compeiinţă în caz
de conexitate şi indivizibilitate.
592 — Când o lege specială creiază infracţiuni, sancţionân-
du-le cu pedepse corecţionale, fără însă să arate care este
instanţa competente de a le judecă, atunci va fi competin-
te Tribunalul, el fiind instanţa cu competinţă ordinară în
materie de delicte.
Asupra calificării de delict sau contravenţiune în pri­
vinţa infracţiunilor din legile speciale trimtem la cele scri­
se în volumul II, nr. 9051.
Când o infracţiune calificată contravenţiune este pe­
depsită în caz de recidivă cu pedeapsă corecţională ea nu
devine delict şi deci rămâne tot în competinţa judelui de o-
col.
593 — Incompetenţa ca şi organizarea tribunalelor penale e
de ordine publică, de aceia ea se poate invocă deadreptui la
Curtea de casaţie (12 şi 12 bis). Insă, fie in apel, fie în re-

12) Cas. orim,, fr. 25 Martie 1915, I, 171, Dreptul 1916, No. 52, pag.
416.
12 bis) Cu privire la compunerea instanţei jurisprudenta a făcut va­
riate aiplicatiuni, astfel s ’a decis că judecătorul de ocol rara® mu poiate
lua parte la compunerea trib. spre a-le complecta. (Cas, II, 384 din 21 Mar­
tie 1923, Jurisprudenta Generală 1923, sp. 582, pag. 232; Cas. II, 2698 din
25 Dec. 1923, Jurisprudenta Generală 1924, sp. 625, pag. 328).
In cazul când unul din judecătorii trib. este absent sau împiedicat
v a fi înlocuit în primul rând de supleant şi numai în lipsa sau împiedecarea
acestuia, de jud. de instrucţie. (Cas. II, 1208 din 30 Mai 1923, Jurispru­
denta Generală 1923, sp. 1038, pag. 425). Insă supleantul nu poate intra
în compunerea trib. în timpii vacantelor mici, când judecă în apel, fla­
grant delictele (Cas. II, 1499 din 29 Iunie 1923, Jurisprudenta Generală
 149

curs, incompetenţa nu poate fi declarată după apelul ori

recursul prevenitului sub cuvânt că afacerea ar fi mai gra­
vă (crimă), fiindcă este unanim admis, că soarta prevenitu­
lui nu poate fi înrăutăţită prin propriul său recurs (13).
Când afacerile sunt de natură diferită, crime, delicte
şi contravenţiuni, competenţa de a judecă se atribue tribu­
nalului celui mai înalt grad (14 şi 14 bis).

1923, sp. 1060, pag. 435), însă supleantul poate face parte din completul
trib. când judecă apelurile contra cărţilor de judecată (Cas. Ii, 2594 din
14 Dec. 1923, Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 153, pag, 78 ou nota I. Stă-
nescu; Cas. II, 2914 din 1913, Jurisprudenţa Română, 1914, No. 6; Cas.! II,
1912 din 1910, Jurisprudenţa Română 1918 No. 28; Cas. II, 33 din 917; Cas.
S. U. din 3 Iulie 1919, Curierul Judiciar 1919, No. 21). Supleantul] însă! nu
poate intra în compunerea Trib. când preşedintele este ocupat ou rezol­
varea lucrărilor de natură graţioasă, căci participarea sa la şedinţă pri­
mează pe cealaltă! (Oas. II, 2453 din 8 Dec. 1923, Jurisprudenţa Generală
1924, sp. 293 pag. 146). Deasemenea simpla rezolvare a afacerilor pen­
dinte la cabinetul de instrucţie de către judecătorul de instrucţie nu con-
stitue O' împiedicare, care să justifice înlocuirea lui cu supleantul. (Cas. II,.
14 din 1 Ian. 1924, Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 294, pag. 146 ou moţa
Stănescu); In caz de lipsă a judecătorilor compunerea instanţei se face ou
judecătorul de instrucţie, iar nu cu cel de ocol. când cel dintâi nu-i îm­
piedecat în mod legitim de lucrări. .(Cas. II, 964 din 25 Martie 19241 Juris­
prudenţa Generală 1924, sp. 976, pag. 526).
In caz de împiedecare motivată primul preşedinte are a fi înlocuit
de judecătorul cel mai vechiu în grad numai în ce priveşte atributiunile
sale de preşedinte al secţiunii, nu şi în cele referitoare la calitatea sa de
prim preşedinte, când urmează a fi înlocuit numai de cel mai vechiu pre­
şedinte de secţiune. (Cas. II, 1053 din 2 Aprilie 1924, Jurisprudenţa Ge­
nerală 1924, sp. 1393, pag. 750).
Sarcina dovezii relei constituiri a instanţei incumbă celui ce o in-
voacă. (Cas II, 2859 din 11 Dec. 1922, Jurisprudenţa Generală 1923, sp.
32, pag. 14).
Oomplectarea Trib. cu uni avocat mu poate să se facă decât în caz
de împiedecare atât a judecătorilor Trib. cât şi acelor de ocol, neobser-
viarea acestor reguli atrage nulitatea sentinţei. (Cas. II, 1125 din 14 Aprilie
1922, Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 1044, pag. 562).
13) Vidai: Cours. No. 800. '
14) Gas. ir. 16 Dec. 1869, D. 79, I, 582 ; 4 Nov. 1864, D. 66{, I, 354! şi
Vidai: Cours, No. 799. Oas. rom. II, 649 din 9 Mart 1912, C. jud. 1912, No.
45, p. 539. Cas. II, 2088 din 7 Sept. 1912, Curierul Judiciar 1912, nr. 80,.
pag. 247; Şi chiar dacă inculpatul a fost achitat pentru fapta cea mai giravâ,
ed pote fi judecat pentru cea mai puţin gravă, care nu ar fi de competinţa
instanţei, întrucât zice C. de Casaţie, competinţa instanţei se determină.
 — 150 -

Chestiunea e mai delicată când prevenitul e achitat pen­

tru fapta cea mai gravă, care era de competinţa tribunalu­
lui. In acest caz Curtea de Casaţie a decis, în 1912, ca
Trib. poate să judece pentru fapta mai puţin gravă, de com­
petinţa judecătorii de ocol (Cas. II, 2088 din 7 Sept. 1912,
Curierul Judiciar, 1912, Nr. 81, pag. 247), dacă n’a cerut
•declinarea competinţii. Credem că declinarea sau nedecli-
uarea campetinţei este indiferentă, competinţa Trib. fiind
de ordine publică. Curtea de Casaţie afirmă că, competinţa
instanţei se determină după reclamarea părţii în justiţie.
Teorie foarte contestabilă, dacă nu inadmisibilă în penal.
după reclamaţiunea părţii în justiţie. Teorie foarte contestabilă: instanţa
coimpetiote să judece infracţiunea cea mai gravă judecă şi cea mai puţin
gravă prin prorogare, când poate însă să proroge infracţiunea miai gravă?
Când ea nu exista ? Aceasta poate fi adevărat numai la juraţi, cari aiu pleni­
tudinea competinţii. Dacă s’ar admite această teorie s’ar putea uşor frauda
regulile de competinţă.
14 bis) Cu privire la delicte flagrante şi neflagrante s’a decis că diacă
•cu ocaziunea judecării unui delict flagrant se mai descopăr şi alte delicte
» flagran te despre care inculpatul însuşi mărturiseşte că s’a făcut vinovat,
instanţa sezisată este competinte să le judece împreună prorogându-şi com­
petinţa, fiindcă nici un’ text de lege nu decide altfel, îşi aceasta pentru ra-
ţiunea ică n lle judecă separat,, s’ar trunchia urmărirea şi sa r întuneca şi în-
greuia iaiflarea adevărului. (Trib. Brăila I, 9 Martie 1923, Jurisprudenţa Ge­
nerală 1923, sp. 127, p. 48.
Când urmărirea este simultană pentru mai multe fapte, cari dacă
nu se prezintă ca un tot unic, însă sunt concomitente în ce priveşte per­
tractarea lor în timp, loc şi persoanele cari au săvârşit, disjungerea lor
este imposibilă în fapt şi în drept, cea mai înaltă calificare atrage şi ju­
decarea faptului de competinţă instanţei inferioare. (Jud Bereşti, 625 din
29! Iunie 1923, Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 1020, pag. 552).
Cu privire la două delicte conexe de competinţa a două jiuirisditţiuni
de grad diferit şi ele sunt urmărite deodată, jurisdcicţiunea de a judeca faptul
mai grav atarge în competinţa ei şi faptul mai puţin grav;t însă bâlnd faptul
mai grav a fost declarat inexistent ori ne imputabil condamnatului, nu mai
poate fi vorba de prorogarea campetinţei, de oare ce conexitatea dispare
>(!C. A. Constanţa, 155 din 28 Oct. 1924, Curierul Judiciar 1925, No. 12,
pag. 189 cu nota d4ui R. C. Beniişaclie. In acelaş sens Cas, II, 2765 din 9
Noemib. 1915, Curierul Judiciar 1916, No. 14; Cas. II, 1600 din 18 Noembr,
1921, Pană. Române 1922, Gaet. II, 264).
In caz de cumul faptul cel mai grav atrage după sine competinţa
instanţei de a judeca şi pe cel mai puţini -grav. (Jud. Filiaşi 1018 din 1924,
Jurisprudenţa Generală 1924, sp, 1378, pag. 744. In acelaş sens. Cas. II,
•607 din 21 Febr. 1924, Jurisprud. Română, din 1924, No. 11).
 — 151 —

Evident că fapta mai gravă atrage prin prorogare de corn-

petinţa pe cea mai puţin gravă, şi această regulă e absolută
la juraţi cari au plenitudinea de competinţă, dar la Trib.
corecţionale odată ce prevenitul a fost achitat pentru fapta
cea mai gravă, nu poate să fie judecat pentru cea mai pu­
ţin gravă, pentru că prin achitare fapta cea mai gravă a
dispărut, a devenit neant, şi neantul nu se poate prorogă,
fiindcă el e mai puţin grav decât orice faptă represivă. Alt­
minteri ar fi foarte uşor pentru ministerul public ori par­
tea vătămată a răpi prevenitulu beneficiul a două instanţe.
De aceea credem că foarte bine a decis Casaţia 1915, când
a hotărît în sens contrariu. (Cas. II, 2766 din 9 Noembrie
1915, Curierul Judiciar, 1916, Nr. 14, pag. 114 cu nota
Tanoviceanu) ; ce e drept că prevenitul ceruse în acest caz
declinarea competinţei, că Trib. în caz de achitare pentru
fapta cea mai gravă, e dator să-şi decline competinţă pen­
tru fapta care nu e competinte, dacă i se cere de prevenit.
Intre instanţele speciale şi cele de drept comun, cele din
urmă sunt competente să judece, când inculpaţii sunt su­
puşi la competinţe diferite, (vezi nr. 592); însă, în mod ex­
cepţional, când e vorba de un membru al ordinei judecă­
toreşti sau un funcţionar administrativ justiţiabil de Curtea de
apel, nu sunt competinte tribunalele ordinare (15 şi 15 bis).
15) Cas. erim. fr. 11 Aiug. 1881, S. 82, I;. 142; P. 82, I, 300 şi 28 Iul.
1882. P . 84, I, 993 şi notele 5 şi 6.
15 bis) Astfel s’a decis că faptul comis de un subcomisar în -exer­
ciţiul funcţiunei sale în calitate de ofiţer al poliţiei administrative, ia r nu
judiciare, este de com petinţă Trib. corecţionale. (Gas. II, 411 din 20 Febr.
1923, Jurisprudenta Generală 1923, sp. 307, pag. 118).
Infracţiunea comisă de un medic de a fi anunţat prin afiipte că poate
vindeca prin tratam ente secrete anumite boli sau afecţiuni, pedepsită de
art. 88 legea sanitară, este de eomipetinţa Direcţiunii generale sanitară,
ca prim a instanţă. (Trib. Ilfov, III, 761 din 16 Aprilie 1923, Jurisprudenta
Generală 1923, sp. 1609, pag. 717).
Infracţiunile la legea paşapoartelor se judecă de Trifounailele oorec-
ţionale ca prim ă instanţă, dacă infractorul este supus strein, şi d acă este
fără domiciliu de judecătorul de ocol. (Trib! Sibiu. 1520 din 12 Dec. 1923,
Jurisprudenta Generală 1924, sp. 66, pag, 38).
Când un m ilitar t a comis o infracţiune fiind în concediu sau per­
misie este pasibil det ta fi judecat de instanţele de drept comun. iar nu de
tribunalele militare. In speţa era vorba de un furt. (Cas. II, 2479 din 1923,
Jnrisprudenţa Generală 1924, sp. 342, pag. 171).
 — 152 —

Vom spune în fine că relativ la coritravenţiuni, tribuna­

lele corectionale nu pot din oficiu să se declare incompe­
tente (art. 188 c. pen.), şi că dacă un Tribunal a judecat în
primă instanfă o afacere care eră de competinţa judecăto-
lului de ocol, de pildă o bătae, el va judecă în primă şi ul­
timă instanţă (16).
594 — Afară de competinţa penală ca primă instanţă, tribu­
nalele mai au şi competinţa ca instanţă de apel, relativă la
acele afaceri pe care judecătoriile de ocol am spus că nu le
judecă în instanţă unică, ci cu drept de apel. Trimitem la
explicările deja date (17) cu această observare că dacă o
atare afacere s’a judecat deadreptul de tribunal fără să se
fi cerut trimiterea la judecătoria de ocol, judecata va fi în
instanţa unică, fără apel la Curte (18). Şi aceasta chiar când
e vorba de un delict de competinţa judecătoriei de ocol (19)
594 1 — in jurui competinţei se pot ivi în practică multe ches­
tiuni de o anevoioasă soluţionare.
Ne-am ocupat în volumul IV la nr. 1611 şi urm. despre
conflictele de competinţă şi despre regulamentul de compe-
tinţă, deci trimitem la cele scrise acolo.
Deasemenea ne-am ocupat în volumul IV, nr. 161617819 des­
pre incidentele de inoompetinţă şi soluţionarea lor.
Vom insistă aci asupra prorogărei de competinţă în
caz de infracţiuni conexe, partieipaţiime şi cumul de infrac­
ţiuni (a).
5 9 4 2 — Legea de procedură penală ne dă oarecum defini ţiu-
nea infracţiunilor conexe în art. 222_care spune că sunt co­
nexe: ~~
16) Cas. II, 1637 din 3 Sept. 1913, Curierul Judiciar 1913, No. 76,
pag. 300; Cas. II, 1796, din 11 Sept. 1913, eod. loc.
17) Vezi N-le 558 şi urm.
18) Cas. II, 1911 din 9 Mai 1912, C. jud. 1912, Nr. 60, p. 707 şi în
notă jurisprudenta anterioară în acela? sens.
19) C. A. Galaţi I, 32 din 30 Noemlb. 1914, Dreptul 1914, nr. 26,
(majoritate).
a) Ciu privire la prorogarea de competinţă în caz de conexitate sau
indivizibilitate a se vedea : Garraud, Traité d’instr. orim. И, p. 395—423;
Vidal et Magnol, Cours, p. 931 şi urm.; J. A. Roux. Cours, p. 514; F. Hélie,
Instr. arini. VII, No. 3384 şi urm; Le Sellyer, Traité de la compétence, II,
No. 1130 şi urm.; V. Manzini, trattato di pr. реп. I, p. i 29— 150; /. Faenza,
>La competenza per conessione, Putignano ,1918.
 — 153

1) Infracţiunile cari au fost comise în acelaş timp de

mai multe persoane adunate.
2 ) Infracţiunile comise de diferite persoane în diferite
timpuri şi în diverse locuri dar după o prealabilă înţele­
gere.
3) Infracţiunile cari au fost comise pentru a înlesni co­
miterea altor infracţiuni sau nepedepsirea lor.
Această enumerare este numai exemplificativă (vezi
volumul II, nr. 145211 şi următoarele). Va există deci co­
nexitate oridecâteori între două infracţiuni se va putea sta­
bili o strânsă legătură extrinsecă, după formula din art.
110 alin. 3 pr. civ.
Conexitatea nu trebue să fie confundată nici cu parti-
cipaţiunea, nici cu cumulul de infracţiuni.
Deasemeni conexitatea se deosebeşte de indivizibilitate,
fiindcă conexitatea presupune mai multe infracţiuni, pe
când indivizibilitatea necesită o infracţiune unică dar mai
mulţi infractori sau un cumul ideal de infracţuni.
594 3 — In general infracţiunile conexe trebuesc să fie urmă­
rite şi judecate deodată, pentru a se evită hotărîri cari ar
puteâ în oarecare măsură să se contrazică. Totuşi această
regulă nu este absolută ci numai un deziderat care cată a fi
satisfăcut în limitele posibilităţilor. Când însă descoperirea,
cercetarea şi urmărirea s’au făcut în acelaş timp atunci, şi
Cu atât mai mult când s’a făcut o instrucţiune prealabilă
unică, regula devine imperativă şi judecata infracţiunilor
se va face deodată înaintea aceleiaş instanţe (art. 221 pr.
penală).
Deasemenea atunci când conexitatea îmbracă şi forma
participaţiunei prin aceia că infracţiunile sunt între ele în
raportul dela mijloc la scop, adică o infracţiune a fost co­
misă eu prealabilă înţelegere pentru a înlesni comiterea ce­
leilalte infracţiuni, atunci regula urmărirei deodată devine
mai imperativă.
In practică, un tribunal se poate găsi deadreptul sesi-
zat cu un complex de infracţiuni conexe, în care caz ches­
tiunea conexităţii nu se poate discută decât indirect prin
discutarea competinţei; alteori însă conexitatea poate fi in­
vocată înaintea unei instanţe sesizată numai cu una din in­
 154 —

fracţiuni, în care caz chestiunea conexităţii va forma obiec­

tul principal al discuţiunei.
5 9 4 4 — In prima ipoteză când un tribunal se găseşte sesizat
cu mai multe infracţiuni singura problemă care se pune
este aceia a competinţei.
In această privinţă se impun următoarele reguli :
1) Dacă toate infracţiunile sunt comise în aceiaş lo­
calitate, însă ratione materiae ele sunt de competinţa unor
instanţe deosebite, atunci instanţa care are gradul mai ma­
re va fi competinte să judece toate infracţiunile.
2) Dacă infracţiunile sunt comise în localităţi diferite
dar sunt de competinţa unor instanţe de aceiaş grad, atunci
tribunalul care se găseşte sesizat va judecă toate infracţiu­
nile el neputându-se desesiză în favorul unei instanţe egale
în grad dar nesesizate. Dacă însă infracţiunile sunt de com­
petinţa unor instanţe diferite atunci se aplică regula delâ
n-rul 1 .
3) Dacă infracţiunile sunt comise fie în aceiaş locali­
tate sau în localităţi diferite şi sunit de competinţa unor in­
stanţe egale în grad, însă ratione personae unul din invi-
nuiţi este justiţiabil de o instanţă ordinară cu competinţa
specială superioară în grad,_ atunci această instanţă va ju­
decă toate infracţiunile (ex.: unul din inculpaţi cade în pre­
vederile art. 493 pr. pen.). Dacă însă una din infracţiuni
este ratione materiae de competinţa unei instanţe superioare
instanţei cu competinţa specială, atunci va reveni acesteia
întreg complexul de infracţiuni (de ex.: una din infracţiuni
este de competinţa Curţii ou juraţi).
4) Când una din infracţiuni este ratione personae de
competinţa unei instanţe speciale (de ex.: tribunalele militare)
atunci instanţa de drept comun va fi competinte să judece
şi această infracţiune dacă e comisă împreună cu alţi incul­
paţi civili, în caz contrar se vor disjunge învinuirile (b).
Toate aceste prorogări au deci ca rezultat a aduce în
competinţa aceleiaş instanţe infracţiunile conexe urmărite
deodată.

b) F. Celentano, In tema di connessione ,fra rei e rati militari e co­

muni. Neaipoli, 1918.
5 9 4 5 — Dar dacă instanţa a cărei competinţă se prorogă a-
supra tuturor infracţiunilor conexe este datoare_să judece
deodată aceste infracţiuni, ea are însă şi dreptul de a con­
stată că rai există conexitate şi deci disjungând învinuirile să
judece numai pe cele realemente conexe şi .să trimeată la
instanţele competinte pe celelalte.
Disjungerea mai este admisibilă şi atunci când infrac­
ţiunile conexe urmărite deodată nu pot primi o simultană
soluţionare, una sau mai multe din ele fiind în stare de ju­
decată, pe când alta sau altele, necesitând o îndelungă in­
strucţiune orală. Deşi admisibilă o atare disjungere, totuşi
în practică nu şi-a găsit niciodată vre-o consacrare.
5 9 4 6 — In ipoteza când un tribunal se găseşte sesizat cu o a -
numită infracţiune dar i se cere ea să concentreze în aceiaş.
judecată şi alte infracţiuni, cu care s’ar găsi osebit sesizat
aceiaş tribunal sau o altă instanţă şi aceasta pe motiv că
ar există conexitate, atunci tribunalul va aprecia dacă există
conexitate şi dacă ea este de aşâ natură încât interesul u-
nei bune administraţiuni a justiţiei să reclame judecarea lor
laolaltă.
In caz că s’ar admite în principiu cererea de conexare
atunci se va cere dela instanţele respective dosarele cau­
zelor şi se va hotărî asupra conexărei în mod definitiv.
Când instanţele sunt de aceiaş grad conexarea se va
cere la instanţa care a fost mai întâi sesizată.
594 7 — Competinţă am spus că se mai prorogă şi în caz de
cumul de infracţiuni comise de aceiaş infractor, atunci când
ele sunt urmărite deodată. Această urmărire simultană fi­
ind dictată mai mult de interesul justiţiei de a cântări vino­
văţia unui inculpat în ansamblul nelegiuirilor săvârşite de
el şi de a face o mai corectă contopire de pedepse, desi­
gur că ea nu poate avea caracterul unei reguli absolute.
De aceia nu este admisibil atunci când infracţiunile nu au
fost urmărite deodată să se ceară uneia din instanţele se­
sizate cu judecarea uneia din infracţiuni să concentreze toa­
te învinuirile sau să se desesizeze în favoarea altei instanţe
sesizată cu altă învinuire. Infractorul nu este în drept în
acest caz de cât să ceară contopirea pedepselor dela in­
stanţa care îl judecă posterior judecărei la celelalte instanţe..
 — 156 —

In cazul când infracţiunile săvârşite de acelaş infractor

sunt urmărite deodată şi ele ar fi de competinţa unor instan­
ţe de grade diferite, atunci se prorogă competinţa instanţei
superioare pentru ansamblul învinuirilor, după aceleaşi nor­
me ca şi la conexitate.
Când însă avem un aşa zis cumul ideal de infracţiuni,
.atunci învinuirea fiind indivizibilă tot indivizibilă trebue
să fie şi judecata.
5 9 4 8 — Judecata trebue isă fie de regulă indivizibilă în ma­
terie de participaţiune. Toţi participanţii la o infracţiune
(autori, provocatori şi complici) vor fi urmăriţi şi judecaţi
deodată dacă vinovăţia lor este cunoscută în acelaş timp.
Excepţional numai atunci când amestecul unui participant
este cunoscut după ce instanţele penale fuseseră sesizate cu
judecarea celorlalţi participanţi, se va procedă la urmărirea
separată şi dacă conexarea nu mai este posibilă la judeca­
rea separată.
In cazul indivizibilităţii rezultate din participaţiune se
va putea produce o prorogare de compeinţă oridecâteori u-
nul din participanţi este justiţiabil de o instanţă ordinară
c.u competinţă specială, când aceasta este superioară în
grad (ex.: Curtea de apel în cazul art. 493 pr. pea., Cur­
tea de casaţie pentru infracţiunile comise de înalţii demni­
tari). Prorogarea se va face în favoarea acestor instanţe
cad vor putea judecă pe toţi inculpaţii.
Când însă unul din infractori aste justiţiabil de o in­
stanţă cu jurisdicţiune specială, de ex.: instanţele militare,
atunci prorogarea se va face în favoarea instanţei ordinare
care va judecă pe toţi inculpaţii.
594 9 — Se pot ivi însă în practică discuţiuni asupra compe-
tinţei şi din cauză că legea nu precizează clar care este
instanţa chemată să judece o anumită infracţiune sau din
cauză că doua dispoziţiuni de lege s’ar păreâ că fixează
competinţe diferite.
In aceste cazur i de îndoială se impun următoarele re­
guli :
1) Se va da totdeauna preferinţă instanţei ou jurisdic­
ţiune ordinară, iar nu celei cu jurisdicţiune specială. Ast­
fel între instanţele civile şi cele militare se va da preferin­
 157

ţă celor civile, fiindcă acestora Puterea publică !e-a încre­

dinţat în principal juridieţiunea penală.
2) Se va da întotdeauna preferinţă instanţei ordinare
competinte ratione personae atunci când aceasta este supe­
rioară instanţei care ar fi competinte ratione materiae. In a-
devăr, competinţa ratione personae este totdeauna o ex-
cepţiune delà competinţa ratione materiae, încât atunci când
iegea a creiat o atare excepţiune se îi.ţele delà sine că voinţa
legiuitorului a fost de a sustrage pe anumite persoane din
cauza calităţii lor (magistraţi, ofiţeri de poliţie judiciară,
miniştri, mari demnitari, etc.) delà competinţa ordinară. Ast
fel fiind rezultă că oricare ar fi modificările ce s’ar aduce
competinţei ratione materiae, ele nu vor avea nici o în­
râurire asupra competinţei ratione personae de cât dacă le­
gea ar prevedea contrariu în mod expres, sau dacă prin
modificarea făcută, competinţa ar reveni unei instanţe su­
perioare celei competinte ratione personae.
De ex.: delictele comise de un judecător în exerciţiul
funcţiunei se judecă de Curtea de apel, care are în acest caz
o competinţa specială ratione personae. Ratione materiae
ir.să delictele sunt de competinţa tribunalului, iar unele de
competinţa judelui de ocol.
Să oresupunem că intervine o modificare care ar trece
ratione materiae uncie delicte delà tribunal la judecătorie
sau vice-versa, ori le-ar da în competinţa unei instanţe cu
jurisdicţiune penală specială: tribunale militare, adminis­
trative, etc. Ei bine, eu toate aceste modificări, delictele res­
pective comise de judecători vor rămânea justiţiabile tot
de Curtea de apel. Contrariu nu se poate admite decât nu­
mai dacă cu oeaziumea modificărei s’ar fi spus expres că
se modifică şi competinţa ratione personae.
Acelaş lucru cu privire la modificările ce s’ar aduce
competinţei ratione loei.
In îndoială se va face deci apel şi la această a doua
regulă.
3) In cazul când în mod concurent ne-am găsi în faţa a
două excepţiuni delà competinţa ordinară, în îndoială inter­
pretarea va trebui să dea întietate excepţiunei ratione per­
sonae asupra celei ratione materiae, iar când amândouă ex-
 — 158

cepţiunile sunt de ceiaş natură se va da preferinţă celei care

converge mai mult către competinţa ordinară.

Competinţa ratione personae deşi este o excepţie dela

competinţa ordinară, însă ea intervine ca un compliment în
cadrul regulelor generale de competinţă. De ax.: competin­
ţa ratione personae privitoare la judecători, ofiţeri de po­
liţie judiciară, miniştri, mari demnitari, etc. constitue în sis­
temul procedura noastre penale regula comună, fiindcă fa­
ce corp comun cu întregul normelor de competinţa ordi­
nară.
Dimpotrivă excepţiunile ratione materiae se suprapun,
totdeauna normelor ordinare rămânând adevărate excepţi-
uni.
Excepţiunile fiind de strictă interpretare şi neputând
fi extinse pe cale de interpretare este deci firesc ca în caz
de îndoială să dăm preferinţă excepţiunei ratione personae
care este mai aproape de normele ordinare făcând corp co­
mun cu ele; iar atunci când amjbele excepţiuni sunt ra­
tione personae sau ratione materiae să înclinăm către cea
care se apropie mai mult de competinţa ordinară (c).

594 10 — Incheerile prin care se admite sau se respinge conexa­

rea ori disjungerea nu pot fi atacate cu apel sau recurs de
cât odată ou fondul. In orice caz chestiunea dacă interesul
unei bune administrări a justiţiei impunea conexarea sau dis
jungerea fiind o chestiune de apreciere în fapt scapă cenzu-
rei înaltei Curţi de casaţie. Ceva mai mult chiar omisiunea
de a se pronunţă asupra unei cereri de conexare sau dis­
jungere nu poate conduce la casarea unei hotărîri. Când
însă întrunirea mai multor pricini a fost cerută pe motiv de
indivizibilitate, sau când s’au făcut opuneri pe acelaş mo­
tiv la disjungerea unor învinuiri, indivizibilitatea fiind obli­
gatorie se va putea formulă motiv de casare pe omisiunea
de a se pronunţă asupra indivizibilităţii.

c) Vezi şi nota noastră V. Dongoroz în Jurisprudenta Generală, 1927,

speţa 740. 1
 — 159 —

§ 3. P r o c e d u ră p r o p r iu z is ă

595 — Învestirea (20) se iace în diferite moduri la tribuna­

lele corecţionale (art. 178 p_r. pen.): 1) Cerere directă din
partea celui vătămat; 2) Cerere din partea administraţhmii
pentru delictele silvice (art. 176 şi 178); 3) Acţiune directă
exercitată de Ministerul public; 4) Acţiune indirectă a Mi­
nisterului public, adică după ce a învestit pe judecătorul de
instrucţiune ca să facă instrucţiunea prealabilă; 5) Trimite­
rea de către autorităţile de instrucţiune (art. 131 şi 225 pr.
pcn.); 6) Se mai poate în fine ca tribunalul de simplă po­
liţie constatând că un delicte nu e de competinţa iui, să tri­
mită afacerea Ministerului public spre a învesti pe tribunal
(art. 158 p. p. (22).
595 1 — Tribunalul mai poate fi învestit prin trimiterea ce i s’ar
face de alte instanţe, egale în grad sau superioare. în ca-201

20) Ini, Franţa,, înainte de a învesti tribunalul sau chiar ipe judecătorul
de instrucţiune, parchetul tace o cercetare adm inistrativă oficioasă, care-i
permite să vadă dacă afacerea m erită urm are sau nu. Aceasta realizează
economie de timip şi de cheltudi şi evită multe achitări; gratie acestor
cercetări adm inistrative, s ’au m icşorat considerabil afacerile dela instruc­
ţiune, şi s ’au înmulţit acţiunile introduse prin citare directă de c ă tre p artea
civilă. De unde în 1866 erau 66.046. afaceri cu citare directă şi 69.832 cu iny
stnuctiune prealabilă, în 1902 au fost 127 536 afaceri la tribunal cu citare
directă şi numai 40.152 la instrucţiune. Vidai, Cours, Nr. 812 (şi alte amă­
nunte) .
21) Cas. II, 972 din 16 M artie 1914, Curierul Judiciar 1914, No. 50,
pag. 1912, a decis că nereguliritatea de procedură a învestirii de ministerul
public se acopere de concluziunile puse în instanţă, astfel dacă după or­
donanţa de trim etare a judecătorului de instrucţie răm asă definitivă, mini­
sterul public în loc a declara că deschide acţiunea publică se m ărgineşte
a trim ete Trib. ordonanţa, cerând să dea curs afacerii, prin punerea con-
duziunilor ise repară neregularitatea învestirii. Decisiune contestabilă,
fiindcă dacă Trib. nu e învestit, el nu poate judeca, şi nici ministerul
public nu poate pune concluziuni. S ’ar putea mai bine motiva deciziunea
prin aceia că trimiterea: judecătorului de instrucţie este învestire, d ac ă ju­
decătorul însuşi a fost învestit.
2,2) Poate să se facă com paraţiune voluntară la tribunalele eorec-
ţionale? In F ranţa jurisprudeneta admite afirmativa, întinzând art. 147 (145
p. p.) şi la trib. corecţionale. Degois: N-le 1928 şi 1929..
 — 16 0 —

zurile de declinări de competinţă, de regulari de competintă

şi de strămutări pentru suspiciune legitimă.
Tribunalul se mai poate învesti din oficiu în caz de
infracţiuni de audienţă (art. 516 pr. pen) şi de infracţiuni
comise în audienţă (art. 177 pr. pen.).
In fine tribunalul ca primă instanţă mai poate fi sesi­
zat şi prinjrim itere în urma admiterei unui recurs — dar a-
ceasia nuinar când hotărîrea casată a tost dată în primă şi
ultimă instanţă ,căci altfel dacă acea hotărîre fusese dată în
apel atunci trimiterea prin casare sesizează Tribunalul ca
instanţă de apel iar nu ca primă instanţă (a).
595 2 — ' Investirea Tribunalului este totdeauna in personam, cu
privirelainculpaţi, ^ ^ r^ m rc iT p riy ire ia.fa p te , cu alte cu­
vinte ea se raportă numai la persoanele trimise în jude­
cată prin ordonanţa definitivă de urmărire sau arătate în
rechizitorul introductiv al Ministerului public ori în acţiu­
nea directă a părţii vătămate şi numai pentru faptele con­
crete arătate în acestea (b).
Chiar atunci când din instrucţiunea orală urmată în
cauză s’ar mai descoperi şi alte vinovăţii, tribunalul nu are
căderea să dispună din oficiu introducerea în cauză a per­
soanelor asupra cărora ar cădea aceste vinovăţii, întrucât
tribunalul nu are dreptul de a pune în mişcare acţiunea pu­
blică.
La rândul lor nici Ministerul public şi nici partea vă­
tămată de şi au dreptul de a pune acţiunea publică în mişca­
re, niu pot cere introducerea în cauză a unor noui inculpaţi,
complectul de judecată având rolul limitat de a judeca pri­
cina aşa cum se găseşte formulată prin actul de învestire.
Vor puteâ însă atât Ministerul public ca şi partea vătă­
mată să formuleze un osebit rechizitoriu sau acţiune pe
care le vor îndrepta către Primul-preşedinte sau preşedin-
a ) Asupra Tribunalelor oorectionale se pot consulta: G a r r a u d , Trai­
té d’instr. crim. IV, p. 543—648; V id a l e t M a g n o l, Cours, p. 987; J . A . R o u x ,
Cours, p. 472 şi 604; P o it t e v i n , Instr. crimt. pag. 724 şi urm. F . H é lie , Instr.
crim. vol. VI cant. 7 ; T r é b u tie n , (Cours, II nr. 553 şi urm.
b ) vezi: G a r r a u d , Traité d ’instr. crim., vol. III, p. 470; / . A . R o u x ,
Cours, p. 616 şi jurisprudenţa franceză în nota 2 aceiaş pagină; V . M a n -
z in i, Trattato di pr. pen. II, p. 426; V. L a n z a , Sull’identificazione delil'og-
getto dell’aecusa con I’oggetto della sentenza, 1912.
 — 161 —

te al tribunalului ca oricare altă acţiune, cerând repartiza­

rea lor şi fixarea de termen. Odată introdusă această acţiu­
ne nouă se va putea cere conexarea ei cu acţiunea anterioa­
ră dacă aceasta nu a fost încă soluţionată în fond.
5953 — In nici un caz nu se poate face o atare acţiune cu
scop de a introduce în cauză şi alte persoane, atunci când,
acele persoane au fost scoase de sub urmărire de către ju­
decătorul de instrucţiune prin ordonanţa s’a definitivă. Şi
aceasta chiar atunci când din instrucţiunea orală efectuată
faţă de inculpaţii trimeşi în judecată ar rezultă noui dovezi
de vinovăţie contra celor scoşi din cauză, fiindcă aceste
noui dovezi nu dau dreptul decât de a se cere aceluiaş ju­
decător de instrucţiune care a scos de sub urmărire pe a-
numiţi preveniţi să redeschiză instrucţiunea conform art.
241 şi 242. Aeelaş lucru când scoaterea din cauză s’a fă­
cut prin deciziunea Camerei de acuzare^ Deci o acţiune di­
rectă nouă făcută de partea vătămată sau un nou rechizitor;
introductiv contra persoanelor scoase din cauză chiar când
sunt sprijinite pe dovezi noui vor trebui să fie respinse, exis­
tând autoritate de lucru judecat care nu poate fi înlătur
rată decât prin redeschiderea instrucţiunei. (a se vedea şi
cele arătate la capitolul autorităţei lucrului judecat).
5954 — In fine, dacă cu ocaziunea instrucţiunei orale s’ar des­
coperi fapte concrete noui în sarcina inculpatului, acesta
nu va putea fi judecat şi pentru aceste fapte decât numai
atunci dând ele (fac un tot cu învinuirea pentru care jp
fost trimes în judecată, în sensul că constituesc o circum­
stanţă agravantă a acelei învinuiri, sau un act care a ser­
vit la comiterea ei, (pricipiul identităţii acuzărei) (c).
Aşa dar, nu va putea extinde Tribunalul din oficiu ju­
decata şi asupra nouilor infracţiuni descoperite şi nu va
putea nici Ministerul public cere extinderea rechizitoriului
său, sau partea civilă extinderea acţiunei directe. Minis­
terul public ca şi partea civilă luând act de noile fapte vor
putea prin osebit rechizitoriu sau acţiune directă să sesize­
ze instanţele -competinte.

c) Codul de procedură penală italian prevede în mod expres identi­

tatea acuzărei, art. 415, 416.
Tanoviceanw. Voi. V 11
 — J 62

Dacă însă faptele concrete descoperite în cursul in­

strucţiunea orale fafijjm ^jU ai iœdoosuiçfôi pentru care irncul-
j)atul se găseşte trimis în Judecată, atunci tribunalul va ju­
decă şi aceste fapte. De ex.: Cineva este trimis în jude­
cată pentru înşelăciune simplă, dar în cursul instrucţiunei
orale se constată fapte noui, anume că inculpatul şi-a dat o
calitate mincinoasă şi a uzat de manopere; ei bine, tribu­
nalul va putea judecă şi aceste fapte noui, ele constituind
un tot eu faptul iniţial, având că rezultat numai agrava­
rea lui.
Sau cineva este trimis în judecată pentru servire de
acte false, dar cu ocaziunea instrucţiunei orale se constată
că autorul falsului este chiar inculpatul. Falşul fiind însă
infracţiunea care a servit ca mijloc pentru comiterea infrac-
ţiunei de servire de acte false, inculpatul va puteă îi jude­
cat pentru ambele infracţiuni.
Acelaş lucru când s’ar constată în cursul instrucţiunei
orale un aşă zis cumul ideal de infracţiuni.
Dacă însă faptele noui deşi fac un tot cu învinuirea ini­
ţială conduc însă la trecerea infracţiunei din clasa delictelor
în aceia a crimelor, atunci tribunalul îşi va puteă declină
competinţa pentru învinuirea cu care a fost sesizat, produ-
cedând conform art. 189 pr. pen.
De ex.: cineva este trimis în judecată pentru atentat
la pudoare fără violenţă, comis faţă de un copil sub 14 ani.
In cursul instrucţiunei orale se constată Jnsă noui fapte din
care se evidenţiază că a existat violenţă. Deşi aceste noui
fapte fac un tot cu învinuirea iniţială, ele însă o transformă,
în crimă şi ea atare tribunalul îşi va declină competinţa.
I —- Dar dacă tribunalul nu poate judecă alte fapte concre­
te oonstatate în cursul instrucţiunei prealabile, în schimb el
are toată latitudinea de a da faptului concret cu care a
fost sesizat adevărata calificare, oare ar rezultă din circum­
stanţele stabilite în cursul instrucţiunei orale (d). Deci tri­
bunalul este ţinut a se limită numai Ia faptul material care
face obiectul invinuirei privit în toate circumstanţele sale,
dar nu este ţinut a respectă calificarea pe care i-a dat-o ju-
d) Garraud, Traité d’instr. cirim. II, p. 336; J. A. Roux, Cours, pi
615; V. Manzini, Trattato di pr, pen. II, p. 430.
 163 —

dele de instrucţiune prin ordonanţa sa, sau procurorul prin

rechzitorul său ori partea vătămată prin acţiunea sa di­
rectă.
De ex.: dacă prin actul de învestire (ordonanţa de trimi­
tere, rechizitor sau acţiune directă) faptul concret este cali­
ficat abuz de încredere, tribunalul poate hotărî ca această
calificare nu este exactă şi că dimpotrivă faptul constitue
un furt, o tâlhărie sau o înşelăciune.
596 — Ministerul public poate să învestească direct tribunalu­
lui (23) sau să ceară judecătorului de instrucţiune ca să facă
instrucţiunea prealabilă, însă, odată învestit judecătorul de
instrucţiune, nu mai poate fi desvestit, după cum am arătat.
Din cele două căi deschise Ministerul public, pe care
trebue să o urmeze el în diferite cazuri?
Legea nu spune pe care, prin urmare Ministerul public
se bucură de o deplină libertate de a alege una din cele
două căi.
La Francezi există o circulară din 23 Sept. 1812 prin
care Ministrul de justiţie, în calitatea sa de cap suprem al
Ministerului public, recomandă parchetelor ca, în general,
să învestească direct tribunalele, afară de cazurile în care
sunt dificultăţi sau incertitudini asupra faptei sau circum­
stanţelor sale. Această circulară neavând putere la noi, par­
chetul are deplină libertate să aleagă una din cele două
căi; circulara ministerului de justiţie francez din 1S12, nu
poate avea la noi altă autoritate decât pe cea de convingere.
Relativ la minorii cari au comis crime, învestirea se
face tot prin trimiterea judecătorului de instrucţie şi nu e
necesar ca afacerea să treacă pe la camera de punere sub
acuzare, deoarece crima comisă de minori e socotită delict
de legiuitor şi pedepsită corecţional. In acest sens tribunalul
Bacău 1498 din 5 Noembrie 1912, cu nota Tanoviceanu,
în acelaş sens, Curierul Judiciar 1913, nr. 1 pag. 7.
597 — Vom spune în fine că tribunalul odată învestit, ori în
ce mod ar fi învestit, are drept să se desvestească declarân-

23) D acă Tribunalul a fost învestit de un procuror, străin înaintea

ocupării teritoriflui, învestirea răm âne valabilă. (Gas. II, 1223 din 7 Miai
1914, Curierul Judiciar 1914, nr. 56, pag. 460.
 — 164 —

idu-se incompetent fiindcă este un principiu general de pro­

cedură că, fiecare tribunal e judecătorul competinţei saile.
) Ordonanţele sau deriziunile de trimitere îia tribunalul corec-
| ţional sunt indicative, iar nu atributive de instanţă. Art.
188 şi 189 proc. pen. nu lasă nici o îndoială în această pri­
vinţă.
597 1 — Dar dacă tribunalul e stejn drept ca să se desesizeze
printr’un decimator de coimpetintă, atunci când constată că
el nu este competent, în scbîmtrsub nici un motiv un tribu­
nal care constată că este competent nu se poate desînvestî
decât prin soluţionarea pricinei în fond.
Aşa dar, Tribunalul odată învestit, ori pe ce cale s’ar
fi făcut această învestire, din molmemt ce se găseşte bine se­
sizat şi competent, nu se mai poate desesizâ decât ipirin da­
rea hotărîrei în fond.
Tribunalul însă' poate fi desesizat fie printr’un regula­
tor de coimpetintă atunci când se mai găsea sesizat şi un alt
tribunal sau o altă instanţă şi se născuse un conflict pozi­
tiv; fie prin admiterea unei cereri de strămutare; fie în fine
din cauză că o altă instanţă a dispus conexarea, în care caz
Tribunalul se va desesizâ eonsiderându-se ca incompetent
prin efectul prorogărei competinţei celeilalte instanţe, altfel
dacă va refuza să se desesizeze se va produce un conflict
positiv care se va soluţiona printr’un regulator de compe-
tinţă.
597 2 — Din regula că uni tribunal nu se poate singur desesizâ
decât atunci când constată că mu este,! sau nu mai este com­
petent, decurge o primă consecinţă şi anume:
Când o pricină care ar puteâ fi ratione foci, de compe-
tinţa mai multor tribunale, este adusă înaintea unuia din a-
ceste tribunale, Tribunalul sesizat nu se va puteâ desesizâ
şi nu va putea trimite pricina la un alt tribunal, sub motiv
că acesta ar puteâ judecă mai lesne sau ar fi mai competent.
Numai atunci când mai multe tribunale ar fi fost deo­
dată sau pe rând învestite cu aceiiaş pricină, deci când ar e-
xistâ litispendenţa, va puteâ fiecare din aceste tribunale să
se dezimvestească în favoarea unuia din celelalte, ou toate
că fiecare din ele este competent (a).
a) Vezi nota V. Dongoroz în Pandectele Române, 1927, caetul 4,
 — 165 —

De ex.: un tribunal este sesizat cu un complex de in­

fracţiuni din care numai o mică parte s’au comis în distric­
tul său. In acest caz tribunalul va cercetă dacă infracţiu­
nile sunt conexe şi în caz afirmativ prin prorogare va de­
veni competent să judece ansamblul acestor infracţiuni, căci
în caz de conexare şi cu atât mai mult în caz de indivizibili­
tate, este suficient ca tribunalul să se găsească ratione loci
competent pentru una din infracţiuni sau pentru unul din in­
fractori, oricare ar fi importanţa lor în proces, spire a deveni
prin prorogare competent asupra ansamblului. Dacă tribu­
nalul constată că nu există nici indivizibilitate nici conexi­
tate, atunci va disjunge învinuirile reţinând pe cele ce sunt de
competinţa sa şi declinându-şi competinţa pentru restul. Nu-i
va fi însă îngăduit tribunalului deşi constată că există cone­
xitate sau indivizibilitate, deşi constată că competinţa sa se
poate prorogă, să-şi decline însă competinţa în favorul u-
nui alt tribunal care nu se găseşte învestit.
Să presupunem însă că cu aceiaşi pricină, adică cu acelaş
complex de infracţiuni sau: ou parte din ele se mai găsesc se­
sizate şi alte tribunale. In cazul acesta existând litispeaden-
ţa, liber va fi tribunalul să decidă reţinerea pricinei sau
trimiterea ei la unul din celelalte tribunale. Când în această
ipoteză două sau mai multe tribunale ar reţine afacerea şi
nu ar voi să se dezinvestească, sau când toate s’ar desesizâ
atunci va există un conflict pozitiv sau negativ pe care îl
va soluţionâ instanţa superioară chemată a pune capăt u-
nor atari conflicte.
6 9 7 3 — Tot din regula de mai sus rezultă o a doua consecinţă:
Atunci când Tribunalul este sesizat prin acţiune directă
de către partea vătămată sau de Ministerul public, el nu
poate să se desesizeze şi să trimită afacerea la parchet pen­
tru a se procedă la facerea unei instrucţiuni prealabile sau
a unor cercetări preliminare.
Instrucţiunea prealabilă nefiind regula, o atare instruc­
ţiune nu are a se face decât atunci când cei ce au dreptul
a pune acţiunea publică în mişcare au cerut-o, adică atunci
când Ministerul public a trimis o afacere cu rechizitor in­
troductiv la judele instructor sau când partea vătămată s’a
adresat judelui instructor constituindu-se parte civilă.
 — 166 —

Din moment însă ce Ministerul public sau partea civi­

lă nu au procedat astfel ci s’au adresat direct Tribunalu­
lui, nici ei nici Tribunalul nu mai au dreptul de a cere sau
ordonă facerea unei instrucţiuni prealabile, fiindcă prin
sesizarea Tribunalului procesul penal s’a născut şi el trebue
să se desfăşoare oral, public şi contradictoriu.
Ca atare toate investigatiunile menite a aduce lumină
în cauză vor trebui să se facă de însăşi Tribunal pe cale de
instrucţiune orală.
Unii autori au admis însă că Tribunalul poate delegă pe
unul din judecătorii săi de a face în prealabil oarecare cer­
cetări şi a adună probe, dar această părere nu numai ca
este izolată, dar nu a fost niciodată pusă în practică.
Aşa dar nici Tribunalul din oficiu, nu poate să se de-
sesizeze pentru a trimite afacerea la instrucţie, nici părţile
nu pot cere acest lucru (a).
5974 _ Dar chiar atunci când Tribunalul a fost sesizat prin
ordonanţa de trimitere a judelui de instrucţiune, deci când
s’a făcut o instrucţiune prealabilă, încă Tribunalul nu se
poate desesizâ pe motivul că ar fi necesar un supliment de
instrucţiune, sau ar fi locul a se mai introduce în cauză şi
alte persoane.
Şi în acest caz orice instrucţiune şi orice noui investi-
gatiuni se vor face pe calea instrucţiunei orale direct de Tri­
bunal.
Numai atunci când Tribunalul ar constată că din in­
strucţiunea orală rezultă că infracţiunea comisă este o cri­
mă, deci atunci când Tribunalul constată că nu mai este
competent, se va desesizâ şi va trimite afacerea la instruc­
ţie conform art. 18P pr. pen.
5975 — Ş’ar puteâ însă ca un tribunal care se găseşte învestit
cu o acţiune directă să constate că în acelaş timp la un ca­
binet de instrucţie se face pentru acelaş fapt penal o in­
strucţiune prealabilă.

a) Garraud, Traité d’instr. crim, III, P. 473 şi IV p. 592-3; Dutruc,

Ministère public, II, nr. 9, p. 1075; Vidal et Magnol, Cours, nr.'782 p. 912;
J. A. Roux, Cours, p. 614 nota 5; Le Poittevin, Code d’instr. crim, art.
182, nr, 122-4; a se vedea şi în acest Tratat, vol. IV, p. 579 precum şi nota
noastră V. Dongoroz în Jurisprudenţa Generală, 1927, speţa 595.
 167

Am arătat în volumul IV, nr. 369 şi 3691 că o ho-

tărîre penală obţinută atunci când se urmă o instrucţiune
prealabilă trebue să fie socotită ca nulă. Ca atare Tribu­
nalul care se găseşte sesizat cu o acţiune directă şi consta­
tă că cu privire la aceiaş afacere se urmează o instrucţiu­
ne prealabilă, va suspendă soluţionarea acelei acţiuni până la
terminarea instrucţiunei prealabile, in caz că se va da or­
donanţa de trimitere atunci se va procedă la conexare, iar
în caz de ordonanţă de neunmărire acţiunea va fi respinsă
existând autoritate de lucru judecat.
598 — Citaţiunile trebue să conţină un termen de cel puţin
trei zile, plus o zi pentru fiecare 20 kilometri, sub pedeap­
să de nulitate (24). Nulitatea de citaţiune nu se poate pro­
pune decât la prima audienţă şi mai înainte de a intră în
desbaieri asupra fondului, sau mâi bine zis, înainte de orice
apărare (art. 180 p. p.). Deoarece legea de procedură pe­
nală nu arată modul cum să se facă predarea citaţiilor şi
comunicarea hotărîrilor se aplică tot regulele procedurei ci­
vile, art. 474 proc. pen. se aplică numai în materie crimi­
nală (25).
598 ' — Termenul de trei zile pentru valabilitatea citaţiunilor
este impus numai pentru prima audienţă, întrucât raţiunea
acestui termen dilatoriu este de a lăsă inculpatului un
spaţiu suficient de timp delà primirea citaţiunei pentru a-şi
pregăti apărarea.
Această interpretare se bazează pe litera şi raţiunea
dispoziţiunei din art. 180 care prevede termenul de 3 zile.
In adevăr, acest text spune că nulitatea derivată din neres-
pecfarea termenului de 3 zile nu se poate propune decât
la cea âiniălu audienţă, deci la celelalte audienţe nu se mai
cere să existe un spaţiu de 3 zile între primirea citaţiunei
şi ziua judecăţii.
Pentru celelalte termene va fi suficient ca citaţiunea să
fi fost înmânată în ajun, fiindcă ziua de judecată este în­
săşi termenul, ori citaţia trebue să preceadă termenul.
_________________ '-j]
24) Se admite că la tribunalele oorectionale, co n trar cu ceeace se
întâm plă la tribunalele de simplă politie, term enul nu se poate scurtă.
N o r m a n d , (Traité, Nr. 1094).
25) Cas, II, 2254 din 15 Oct. 1913, C u r ie r u l J u d ic ia r 1914, nr. 3, p. 24.
 — 168 —

Neobservarea celor trei zile nu poate fi invocată decât

de inculpat dacă el este prezent în şedinţă (a).
5 9 8 2 — Citaţiunile se emit de grefa tribunalului sau câteodată
de a parchetului şi se înmânează prin organele administra­
tive: comisari, sub-comisari, notari, jandarmi şi chiar fac­
tori poştali.
Sub raportul formei citaţiunile trebue să conţină nu­
mele şi pronumele celui citat, adresa unde se face citarea,
calitatea în care este chemat citatul, instanţa unde este che­
mat, ziua şi ora înfăţişerei, cauza în care este citat (este
suficient arătarea numărului dosarului).
Procedura înmânăiei este aceiaş din procedura civilă.
Pentru jandarmii rurali art. 155 din regulmentul jan­
darmeriei prevede expres modul înmânărei citaţiunilor.

5 9 8 3 — Tribunalul în caz de neîndeplinirea procedurei din ne­

glijenţa celor însărcinaţi cu emiterea şi înrnânarea lor, nu
poate pronunţă amenzi contra acestora decât pentru prici­
nile venite în apel sau recurs dela judecătorie (conform art.
65 leg. jud. de ocoale).
Totuşi când neglijenţa este a vreunui jandarm, chiar
dacă pricina este direct venită la tribunal, conform îegei
jandarmeriei şi regulamentului acestei legi ţart. 155) Tri­
bunalul va putea pronunţă o amendă până la 50 lei (astăzi
500 conform Îegei majorărei amenzilor).
Va puteâ însă Tribunalul atunci când constată o vă­
dită rea voinţă din partea funcţionarilor să încheie un pro-
ce s-verbal şi să aducă la cunoştinţa celor în drept aceste
abateri pentru a se aplică covenitele sancţiuni disciplinare.

598 * — Jn sistemul Îegei actuale formaiitatea citaţiunilor nu

poate fi supleată prin darea termenului în cunoştinţă In a-
ceastă materie împrumutarea procedurei dărei termenului
în cunoştinţă din procedura civilă nu poate aveâ loc, fiind­
că suplimentul analogic adică împrumutarea unei dispoziţi-
uni din altă lege nu este îngăduit decât când legea de pro­
cedură penală ar aveâ o lacună. Ori această lege prevede

a) vezi Garraud, Instr. crim. vol. IV, p, 600.

 — 169 —

că chemarea se va face prin citaţiuni, deci neexistând la­

cună orice împrumut devine inadmisibil (b).
Când legea de procedură penală a voit să autorize ci­
tarea verbală a spus-o expres (art. 145 şi 166 pr. pen.),
deci implicit în celelalte cazuri nu a admis o atare proce­
dură.
De lege ferenda suntem însă pentru darea termenului
în cunoştinţă întrucât nu există nici o raţiune care să se
opună la această măsură, dimpotrivă promtitudinea repre-
siunei o legitimează cu prisosinţă (c). Legea poate cere şi
celor chemaţi înaintea instanţelor represive ca să pună puţi­
nă diligenţă şi să urmărească mersul procesului penal me­
morizând măcar termenele de judecată, căci nimic nu îngă­
duie a se creia o situaţie privilegiată părţilor în penal şi în
special inculpaţilor, şi iarăş nimic nu ne indică că memoria
cuiva poate fi mai slabă în penal de cât în civil.
Tergiversarea multora din procesele penale este oca­
zionată tocmai de aranjamentele pe cari inculpaţii le fac în
privinţa citaţiunilor provocând faimoasele lipsuri de proce­
dură cari se succedă în serii nesfârşite.
Pentru inculpaţii liberaţi provizoriu am propus chiar
odată cu liberarea să li se ia şi o dedaraţiune că se vor in­
teresă singuri de termenele de judecată fără a mai primi ci­
taţiuni.
ggg s _ Citarea se va face întotdeauna la domiciliile arătate
prin acţiune, ordonanţa definitivă sau rechizitor, sau la cej
rezultat din dosarul cauzei.
Dacă inculpatul a arătat fie în cursul cercetărilo1*, fie
în timpul instrucţiunei sau înaintea instanţei de judecată un
domiciliu, el va fi citat totdeauna la acest domiciliu. Orice
schimbare de adresă trebue să fie comunicată tribunalului,
altfel citarea va fi perfect regulată prin lăsarea ei la domici­
liu arătat la început.
Când un inculpat este cu domiciliul necunoscut în mo­
to Vezi nota noastră V . D o n g o r o z în C u r ie r u l J u d ic ia r , 1927, p. 105.
c ) V . D o n g o r o z . In vederea unei mai prom pte represiuni, în Rev.
Penitenciară, 1922, nr. 1 şi V . D o n g o r o z , La prontezza della repressione e
le decademze nellla proc, pen. în volumul „Per ii iCiuqoiantemario de la Rivista
Penale, C itta di Castello, 1925.
 — 170

meritul sesizărei instanţei, adresa sa neputându-se aria în

cursul cercetărilor sau instrucţiunei prealabile, atunci cita­
rea ise va face la cel din urmă domiciliu cunoscut (conform
art. 110 pr. pen. cari este o normă generală), rămânând in­
culpatului să dovedească că nu acela era ultimul său domi­
ciliu (d).
Pentru celelalte formalităţi în lipsă de dispoziţiuni ex­
prese se vor aplică ps cale de supliment analogic dispoziţui-
nile din procedura civilă.
5 9 8 6 — Partea vătămată, dacă s’a constituit parte civilă, sau
dacă ă cerut să fie citată, nu .va fi chemată decât în cazul
când s’a constatat că şi-a aleş„unJtoiciliu_|n.oraşul unde
se află tribunalul (art. 179 şi 65 pr. pen.), fiindcă prompti­
tudinea represiunei nu poate fi stânjenită de lipsa de dili-
genţă a părţii vătămate. Chiar dacă s’ar ii lansat citaţiune-
pentru partea civilă în altă localitate, lipsa dovezei de în-
m ârare nu va face ca în cauză să se considere procedu­
ra necomplectă, fiindcă o atare citoţiune netrebuind să fie
emisă, ea este inexistentă.
Deasemeni în cazul când pricina trece la un alt tribunal
(prin trimitere sau strămutare) partea civilă rămâne îndato­
rată de a-şi alege un domiciliu la sediul acelui tribunal.
599 — Prevenitul trebue să se înfăţişeze în persoană când
I e vorba de o infracţiune ce se pedepseşte cu închisoarea, iar
dacă infracţiunea nu se pedepseşte cu închisoarea, el se
| poate prezenta prin procurator, afară dacă tribunalul nu
i ordonă prezenţa personală a prevenitului (art. 181 p. p.)
' (26).
599 1 — Raţiunea pentru care legea cere prezentarea în persoa­
nă a inculpatului în pricinile cari au de obiect învinuiri mai
grave trebue căutată pe deoparte în vechiul sistem probato­
riu care consideră interogatoriul ca un mijloc de investiga-
ţiune, iar pe de altă parte în consideraţiunea că justiţia re­
presivă trebue să impună prin solemnitatea ei, şi cel din-

d ) Despre citarea prin Monitorul Oficial aceasta deşi necerută de lege-

se face totuşi prin analogie coi cele dispuse în a rt. 483 alin. 4 pr. pen:
şi art. 75 nr. 9 pr. civilă.
26) Vezi cele spuse la nr. 571.
 — 171

tâi care trebue să simtă că o judecată penală e un act grav,

cată a îi chiar inculpatul.
Deci interesul instrucţiunei orale într’o măsură şi in­
teresul exemplarităţii judecăţii penale în altă măsură au con­
dus la această excepţiune delà regula generală că oricine
poate fi reprezentat în justiţie.
Ca un corolar deci neprezentarea inculpatului a fost
socotită ca un act menit a îngreuiă aflarea adevărului şi ca
un gest lipsit de respect pentru justiţie, şi în consecinţă le­
giuitorul care a înscris ca un mare principiu regula con-
iradictorialităţii, a refuzat totuşi orice apărare prin man­
datar inculpatului rebel.
S 9 9 2 — Dar regula prezentării în persoană prevăzută de art.
181 pr. pen., este după cum am mai arătat la nr. 53211 o
excepţiune delà principiul general, consfinţit şi de procedura
penală, că oricine are dreptul de a face prin mandatar ceea
ce el poate face singur. Astfel fiind excepţiunea trebuie să
fie aplicată în limitele pe cari i le impune însăşi raţiunea sa
de a fi.
Prezenţa inculpatului fiind determinată de interesul in­
strucţiunei pentru a se procedă la o eventuală interogare,
urmează că regula prezentărei în persoană este condiţio­
nată de însăşi păşirea la acte de instrucţiune orală şi la ju­
decarea în fond.
Prezenţa inculpatului mai fiind cerută şi de considera-
ţiunea că este util ca inculpatul să-şi dea seamă de gravi­
tatea judecăţii penale, urmează iarăşi că această prezen­
tare este limitată la actele de natură a face să se desfă­
şoare judecata.
Pentru tot ce excede aceste limite reintrăm în regula
generală şi comună a dreptului de reprezentare (vezi cele
scrise la nr. 53211 în acest volum).
Aşă dar, oridecâteori nu se fac acte de instrucţiune o-
rală sau nu se păşeşte la judecată în fond inculpatul va pu-
teă fi reprezentat (a) ; de ex.: inculpatul poate prin procu-

a ) G a r r a u d , T raité d’instr. crini. IV, ip. 613; F . H é lie , Instr. crim.

VI, nr. 2856; J . A . R o u x , Cours, p. 608; L e P o it t e v in , Code d’instr. crim.
art. 185, nr. 9-18; V . M a n z in i, T ra tta to di pr. pen. I, p. 486.
 — 172 —

rator să ridice incidente cari nu ating fondul: ea incompe­

tenţă,, litispendenţă, neregularitatea procedurei; poate dea-
semeni prin procurator să formuleze şi să susţină cereri
cari nici direct nici indirect nu prejudecă fondul: amân&ri
pentru împiedicări binecuvântate, liberări provizorii, stră­
mutări, suspendări de executare, etc.; ipoate în fine face
şi susţine prin procurator o contestaţiune; la executare, fiind­
că contestatiunea pune în discuţiune chestiuni de formă, nu
de fond (b).
In acest sens trebue deci aplicată dispoziţiunea din art.
181 pr. pen.
5 9 9 3 — Audienţă. O pricină penală se poate înfăţişă în una sau
mai multe audienţe, în cursul cărora se va face instrucţiu­
nea orală, se vor soluţiona toate chestiunile incidente, se
va desbate pricina în fond şi se va da hotărîrea.
Fixarea termenelor de audienţă sunt lăsate la aprecie*
rea judecătorilor, afară de primul termen care nu poate fi
mai scurt de cel puţin 3 zile, necesar valabilităţii primelor
citaţiuni.
Judecătorii pot da chiar continuări, în practică însă
continuările se acordă numai după ce dasbaterile au fost
începute.
Audienţele sunt publice, afară de cazul când s’ar dis­
pune şedinţă secretă (vezi nr. 540 şi urm. acest volum).
Audienţele pot fi luate cu complecte constituite din alţi
judecători cât timp nu s’au început desbaterile (nr. 543 şi
urni).
5 9 9 4 — La fiecare audienţă judecătorii sunt datori din oficiu
să verifice regularitatea citaţiunilor şi în caz când acestea
au vreun viciu atunci vor amână pricina pentru altă dată au­
dienţă, dispunând a se face noui citaţiuni.
Părţile prezinte nu pot invocă nulitatea citaţiunilor de­
cât în limine litis, adică înainte de a se fi intrat în fondul
pricinei, lipsa însă a oricărei citări poate fi invocată în
orice moment întrucât nu mai este vorba de acoperirea unui

b) Asupra admisibilităţii reprezentării î n 1 cererea de suspendarea-

mandatului Gas. II, dec. 4412 din 1926 în J u r is p r u d e n ( a G e n e r a la , 1927,.
speţa 489 cu nota noastră V . D o n g o r o z .
 — 173 —

viciu aii unei citaţiuni cari şi-a ajuns scopul aducând pe cel
citat ta judecată; ci de o pricină în care procedura nu este
complectă.
Deasemenea cu privire la cei citaţi dar absenţi, viciile
de procedură pot fi relevate în orice moment, fiindcă este
interesul justiţiei represive de a nu se da hotărîri nevala­
bile, susceptibile de anulare.
5995 — La prima audienţă tribunalul va trebui să verifice mai
întâi regularitatea învestirei sale şi în cazul când constată că
a fost în mod neregulat sesizat, atunci va anulă citaţiuni le
şi va aprecia dacă e locul a se anula şi actul de sesizare ca
nul sau să acorde un termen pentru validarea lui atunci când
viciul este susceptibil de a fi îndreptat.
De ex.: dacă Tribunalul ar constată că a fost sesizat de
o persoană care nu are dreptul de a pune în mişcare acţiu­
nea publică va anulă actul de sesizare; dacă însă ar consta­
tă că cel ce a făcut acţiunea aveâ acest drept însă în ioc
s’o adreseze primului-preşedinte a adresat-o direct unei sec­
ţiuni a tribunalului, atunci va anulă numai citaţiunile şi va
dispune a se trimite acţiunea la primul preşednte spre repar­
tizare.
Anularea sesizării, nu împiedică o nouă sesizare regu­
lată.
Dacă tribunalul constată că e bine sesizat îşi va verifică
atunci competinţa (vezi nr. 612).

600 — Interogatorul. Art. 186 p. p., fără să distingă între ca­

zurile când s’a făcut or nu s’a făcut instrucţiunea prealabi­
lă, ne arată care este ordinea în care se urmează procedu­
ra în şedinţă.
Insă trebue observat că acest articol nefiind prescris sub
pedeapsă de nulitate, ordinea arătată de el nu e urmată
în practica tribunalelor. De aci unii autori au tras conse­
cinţa că chiar lipsa interogatorului nu ar viciâ procedura,
din cauza lipsei de sancţiune a legii, afară de cazul când1s’ar
fi adus prin aceasta o atingere a dreptului de apărare (27).

27) Cas. II, 845 din 11 Apr. 1912. G. Jud. 1912, Nr. 44, p. 527, (aceasta
mai cu seam ă dacă a luat cuvântul şi s’a ap ă rat), Vezi şi V i ll e y ; Precis,
 174 —

Adversarii interogatorului susţin că interogatorul este chiar

mai periculos în materie corecţională (28).
Noi nu credem că interogatorul ar putea să lipsească.
In adevăr, pe temeiul lipsei de sancţiune s’ar putea dedu­
ce că nici o desbatere să nu se facă înaintea tribunalelor co-
recţionale şi procedura să fie redusă la simplă citire a ac­
telor, sau chiar şi mai puţin. Unde ne vom opri însă în acest
caz ?
Ne pare contradictor ca interogatorul să fie obligator la
instrucţiunea prealabilă, care nu are atât de grave consecin­
ţe, sub motiv că e un mijloc de apărare, şi să nu fie obliga­
tor înaintea autorităţilor de judecată^ unde de asemeni se
face instrucţiunea, însă unde consecinţele sunt cu mult mai
grave.
Recunoaştem însă, împreună cu Curtea noastră de ca­
saţie, că, dacă inculpatul a fost prezent şi apărat prin a-
vocat, neluarea interogatorului nu îi aduce prejudiţiu sub
punctul de vedere al apărării (29 şi 29 bis). Dacă.însă, deşi
a fost prezentat nu i s’a luat interogatorul şi nu i s’a dat
cuvântul să se apere, hotărîrea e casabilă (30).
801 — Asupra efectelor mărturisirei vom observă că ea nu
are aceeaşi putere în penal ca în civil, spre a servi de lucru
judecat. Mai întâi mărtursirea în penal poate fi retrasă,
pe lângă aceasta poate fi divizată când inculpatul, de e-
xemplu, recunoaşte că a ucis, dar invoacă provocarea or le-

ed. V-a, p. 331; Vidai: Gours, rar. 746; Cas. II, 2143 din 11 Sept. 1912,
Curierul Judiciar 1913, mr. 5 pag. 60.
Cas. ir. 24 Iulie 1890, S. P . 92, I, 40. Ini orice caz lipsa interogato­
rului la un apel nu atrage nulitatea dacă el s’a luat la tribunal. Cas. II
.'io. 852 din 1 Oct. 1901. C. jud. am X (1901), p. 646:
28) Lyom-Caen Rev. pen. XXXIV (1910), p. 439 şi urmi
29) Vidai: Cours, No. 549 care ara tă si jur imprudenta franceză.
29 bis). S’a decis deasemenea că nici un te x t de; lege nu prevede sub
pedeapsă de nulitate luarea interogatoriului inculpatului în instanţa de
judecată, în m aterie corecţională. (Cas. II, 804 din 26 Miartie 1923, Jaris-
prudenţa generală 1923, sp. 602, pag. 239; Cas. II. din 1923, Jurisprudenia
Generală 1923, sp . 1053, pag. 431).
30) Cas. II, 28190 din 7 Noembrie 1912, Curierul Judiciar 1913, nr.
14, pag. 167.
 — 17 5 —

gitima apărare (31 şi 31 bis). Mărturisirea e valabilă şi poa­

te servi de bază a condamanaţiunei, când e vorba de un mi­
nor de 15 ani (32).
601 1 — In eeeaee priveşte natura interogatoriului, rolul său
şi procedura sa. se va vedea cele scrise în volumul IV nr.
415-4262.
Despre forţa probantă a mărturisirei am vorbit la nr.
54210-54221 din acest volum, deci trimitem la cele scrise
acolo.
Interogatoriul fiind în primul rând un mijloc de apă­
rare şi numai în mod indirect un mijloc de investigaţiune, in­
culpatul are latitudinea de a refuză să dea vre-o lămurire.
Ir: schimb credem că ar fi bine, cel puţin de lege ferenda,
să se impună instanţei de judecată îndatorirea de a întrebă
pe inculpat oridecâteori inculpatul nu este asistat la desba-
teri de un apărător, dacă înţelege să se lase interogat, iar
în caz de răspuns negativ să se consemneze în sentinţă a-
cest refuz.
Omisiunea acestei constatări va fi sancţionată cu nu­
litatea, fiindcă interogatoriul devine unicul mijloc de apăra­
re accesibil unui inculpat care nu are apărător, căci pe a-
ceastă cale a întrebărilor cel mai simplu om tot poate for-312

31) Cas. II, 2483 din 16 Sept. 1909: „Jurisprudenţa”, 1909, Nr. 30; Cas.
II, 1931 din 9 Sept. 1911; C. Jad. 1911. No. 16, p. 190 (şi tot acolo trib.
Iaşi, secţia I, 699-911. A supra interogatorului şi m ărturisirei în penal, vezi
şi C. St. B s ie . Pagini juridice an. VI, nr. 90 din 1 Apr. 1912.
31 bis) Cu privire la mărturisirea inculpatului jurisprudenţa a decis
că, dacă ea este făcută în mod spontan şi fără a fi provocată prin| întrebări
înaintea unei instanţe judecătoreşti, face deplina dovadă şi este ’opozabilă
părţii care a făcut-o, putând servi la stabilirea culpabilităţii (Cas, II, 968
din 26 M artie 1924, Jurisprudenţa generală 1924, sp. 1283, pag. 692). De
asemenea nici im text de lege nu cere ca m ărturisirea inculpatului făcută
spontan în şedinţă să fie subscrisă de el (Cas. II, 2442 din 17 Oct. 1924
Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 2221, p. 1230).
Insă, în m aterie represivă judecata trebue să-şi tra g ă elementele con­
vingerii sale, conform art. 186 ipr. pen. din desbaterile orale, fără a ţinea
seam ă m ărturisirile făcute ila primele cercetări şi chiar la instrucţia scrisă,
dacă această m ărturisire nu coroborează ou alte probe sau indicii (Jud.
Buccecea, 731 din 4 Aug. 1923, Curierul Judiciar 1924, nr,. 7, pag. 111 cu
nota D. Alexandresco).
32) Cas. II, 2500 din 12 oct. 1912, Curierul Judiciar 1913, nr. 10, jp. 119.
 — 176 —

mula un răspuns, pe când procedeul foarte uzitat în practică

de a se întrebă inculpatul lipsit de apărare, la sfârşitul des-
baterilor, ce are de spus, este complect impropriu pentru
oamenii simpli cari uluiţi de pledoariile părţei civile şi re­
chizitorul procurorului abia pot îmgăimâ câteva vorbe, fără
legătură şi fără curaj. Existenţa interogatoriul la dosarul
cauzei va fi îndeajuns pentru a justifică îndeplinirea obli-
gaţiunei de interogare, dar dacă nu există o atare dovadă
în dosar, va trebui să rezulte din sentinţă că inculpatul lip­
sit de apărare a refuzat /să răspunză la interogator.

602 — Se poate dă jurământ de partea civilă în apel, după

ce achitarea a rămas definitivă prin neapelarea procuro­
rului?
Curtea noastră de oasaţiUne a respins negativ, însă de
sigur că opiniunea aceasta este contrarie principiilor.
Odată ce afacerea a căpătat un caracter pur civil, tre-
bue a adlmite regalele legei civile (33).
Alte amănunte relativ la interogator se pot vedeâ la
judecătorul de instrucţiune (34)..
603 — In practică ordinea procedurei în audienţă este urmă­
toarea: întâi se strigă părţile, apoi se face citirea actelor din
dosar (34 bis), de ordinar de grefier, iar uneori de judecă­
tor, se ia interogatorul inculpatului, ise ascultă martorii, şi
în fine după ce s ’a dat cuvântul părţii civile, procurorului
şi prevenitului, se pronunţă hotărîrea.
Această ordine, admisă şi la Francezi diferă de cea
prescrisă de lege, însă ea este raţională, şi cum cea pres­
crisă în lege nu e sancţionată eu nulitate, nu putem, să o
criticăm.
603 1 — Se admite şi de doctrină şi de jurisprudenţă că in­
culpatul trebuie să aibă cel din urmă cuvântul dacă el îl3

33) Cas. II, 1041 din 10 Sept. 1904; C. Jud. 1904, iNio, 76 ou nota în
sens contrariu de D. Alexandresco şi de noi. Se poate chiar afirm a c ă
aceasta e o deciziune greşită.
34 bis) Oacă din procesul verbal al hotărârei deşi nu se arată căj s’a
dat cetire actelor din dosar de către grefier, însă dacă Trib. în consideren­
tele sale se referă la ele, nu se violează dreptul de apărare (Cas. II, 1405-
923, Jurisprudenţă Generală 1923, sp. 1037, p. 425).
 177

va cere. Cu alte cuvinte ultimul cuvânt pentru inculpat este

o normă în interesul exclusiv al acestuia, încât ea nu are a
fi respectată decât numai dacă inculpatul uzează de prero­
gativa ce i-o conferă.
Aşa dar, dacă inculpatul a cerut ultimul cuvânt şi i
s’a refuzat, va există un motiv de nulitate, bazat pe vio­
larea dreptului de apărare.
Şi în privinţa aceasta ca şi pentru interogatoriu, cre­
dem că de lege ferenda ar fi bine să se prevadă că atunci
când inculpatul este lipsit de apărare să se constate prin
înseşi hotărîre că a fost întrebat cel din urmă dacă mai
are ceva de spus în apărarea lui. Dacă în general cei mai
mulţi nu vor prea avea ceva de spus, vor fi însă destui cari
să poată aduce un ultim cuvânt, ori legea şi judecătorii nu
trebue să împiedice acest ultim cuvânt, atunci când inculpatul
în ignoranţa lui nu ştie că are dreptul să-l spună. Deci revine
judecătorului să atragă atenţia inculpatului lipsit de apăra­
re că are dreptul la ultimul cuvânt şi această formalitate
este a se constată în însăşi hotărîre, sub sancţiunea nulităţii
în caz de omisiune.
Desigur nulitatea se va acoperi de cele mai multe ori
prin apel, dar ea trebue să existe în lege pentru că s’ar pu­
tea întâmplă ea un tribunal să crează că judecă în primă
instanţă şi în realitate el să judece în primă şi ultimă instan­
ţă şi atunci nulitatea nu s’ar mai puteâ acoperi prin apel.

604 — Trebue să observăm că art. 186 al. final p. p., cere

ca sentinţa să se pronunţe chiar în ziua desbaterilor, dispo-
ziţiunea dictată probabil în scopul ca judecătorii să nu fie
influenţaţi. Credem că dispoziţiuinea nu e raţională, de oa­
rece judecătorii influenţabili, dacă vor există, pot să fie in­
fluenţaţi şi înainte de desbateri.
In afară de aceasta, acelaş motiv poate există şi în
civil,, unde legea permite expres amânarea, care poate chiar
să folosească judecătorilor pentru a citi şi a reflectă asu­
pra punctelor dificile de drept.
Ce se întâmplă însă dacă judecata nu s’a pronunţat în
aceeaşi zi? După jurisprudenţă nu există nulitate, de oarece
 — 178 —

legea ruu a prescris nulitatea nici în acest caz; soluţiunea nî

se pare juridică (34 bis).
605 — Martorii. Noi am vorbit despre martori în materia in-
struetiunei prealabile şi la tribunalele de simplă poliţie (35).
puţine observaţiuni mai avem de adăogat.
Martorii se ascultă cu aceleaşi condiţiuni ca şi la pri­
ma instanţă; art. 185, omite să citeze şi art. 153 şi 154 p.
p., însă nu există nici o îndoială că, şi aceste două articole
se aplică şi la tribunalele corecţionale, fiindcă nu este nici
un motiv de a se admite soluţiunea contrarie. In textul
francez legea se referă expres şi la aceste două articole (36
şi 36 bis).

34 bis) In acelaş sens Cas. II, 2335 din 8 Oct. 1924, Jurisprudenţa
Generală 1924, sp. 2176, pag. 1201. Insă dacă instanţa de judecată a pronuro-
tat hotărârea peste opt zile deila desbaterilor, magistraţii pot fi pasibili
de o pedeapsă disciplinară (Cas. II, 24 din 10 Febr. 1922, Jurisprudenţa
Generală 1923, sp. 136, pag. 51).
35) N-rile 399, 414' şi 573.
36) Cas. II, 1554 din 12 Mai 1910 Jurispr. an. III, № . 23, p. 561, nu
numia că admite acest lucru, dar chiar a decis că nu e destul a se spune
că mărturii au jurat după ritul mozaic, ci trebue să.citeze art. 153 p. p.
or a reproduce textul acelui articol.
36 bis) Cu privire la persoanele cari pot să depună, jurisprudenţa
a făcut variate aplicaţiuni. Astfel s’a decis că n id un text de lege nu o-
preşte ea depoziţia ca martor a unei iude a reclamantului să nu fie ţinută
în seamă de instanţa de judecată (Cas. II, 1703 din 28 Sopt. 1923, Juris-
prudenta Generală 1923, sp. 1430, pag. 629. De asemenea nici oamenii de
serviciu al părţii reclamante (Cas. II, 1626 din 19 Sept. 1923, Jurisprudenţa
Generală 1923, sp. 1431; pag. 629 Cas. II, 1769 din 25 Iunie 1924, Jurispru­
denţa Generală 1924, Sp. 2071, pg. 1138).
Rudele părţii civile pot fi ascultaţi ca martori sub prestare de jură­
mânt (Cas. II, 400 din 11 Febr. 1924, Jurisprudenţa Generală 1924 sp. 644,
pagina 377. Gas. II 1736 din 1923 Jurisprudenţa Generală, 1923, speţa 1432)
De asemenea nici oamenii de serviciu al părţii civile nu pot fi înlăturaţi
(Cas. II, 1626-923, Jurisprudenţa Generală 1923 sp. 1431: Cas. II, 1769 din
25 Iunie 1924, Jurisprudenţa Generală 1924, sip. 2071, pag. 11.38).
Cuscrul sau .afinul unui soţ nu poate fi ascultat ca martor în acu-
îzarea îndreptată contra acestuia din urmă, dacă acuzatul se opune. (Cas,
crim. fr. 11 August 1914; Journ. des Parq. 1915, pag. 232 şi Jurisprudenţa
Generală 19241 sp. 297, pag. 148).
Unchiul mătuşa acuzatului, preourn şi verii lui pot ifi însă ascultaţi ca
martori (Cas. crim. fr. 20 aug. 1914; Journ. des Parq. 1921, pag. 911 şi
Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 298, pag. 148).
 — 179 —

606 — Martorii sunt datori să vină când sunt chemaţi şi să

depună, altmintrelea ei pot să fie pedepsiţi cu amendă până
la 200 de lei, şi chiar aduşi cu forţa (art. 77, 78, 155, 185,
329 şi 377 p. p. (37). Cei în proces cu inculpatul pot de­
pune ca martori, fiindcă nici un text de lege nu-i opreşte (38).
Persoanele care au drept la secret profesional, pot să
fie constrânse să vină, se admite însă că nu pot fi silite să
depună, şi chiar dacă au depus, fiind autorizate, depunerea
lor se consideră ca nulă şi nevenită (39).
607 — Martorii trebue să depună de ceeace au văzut şi auzit
ei înşişi, iar nu de spusele altora, fiindcă această probă, pe
care dreptul englez şi american o interzice este foarte pe­
riculoasă. Vom observă dealtmintrelea că, în sistemul pro­
belor de intimă convingere, această restrieţiune nu mai
are importanţă.
608 — Relativ la forma depoziţiunei martorii, Curtea de ca-
saţiune franceză face distincţiune; la juraţi procedura tre­
buind să fie orală, se interzice orice fel de citire de depo-
ziţiuni de martori, înaintea depoziţiunilor orale, chiar dacă
martorul nu e prezent (40), din contră la tribunalele corec-
ţionale aceasta e permis fiindcă acolo procedura nu este e-
senţial şi exclusiv orală (41 şi 41 bis).
609 — In fine vom observă cu Normand că depoziţiunile mar­
torilor luate de grefier au mare importanţă, de oarece de

Insă rudele reclamantului nu pnt fi ascultaţi ca martori sub pres­

tare de jurământ în acţiunea de despăgubiri civile în faţa instanţelor co-
recţionale (Jud. Parîncea, Jurn. 16 Febir. 1924 Jurisprudenţa Generală
1924, sp. 590 pag. 307). Era vorba de soţia şi fiul reclamantului.
37) Vezi Nr. 403, nota 1.
38) Cas. II, 3172 din 4 Decembrie 1912, Curierul Judiciar 1913, Ho.
24, pag. 287. Şi dacă Tribunalul nu face menţiune asupra întâmpinării de a
nu se ţine seamă de acele depuneri, aceasta nu e motiv de casare. Lucrul
ni se pare îndotos. (Cas. II, 3172 din 4 Dec. 1912, eod. lac). »
39) Vezi bibliografia în Vidai Gours, No. 734 nota 1.
Insă judele instructor poate să fie ascultat ca martur. Cas. fr. 1 Febr.
fel. 1839, P. 40, I, 184; 12 Dec. 1845, S. 46, I, 398, P. 46, I, 125; 8 Aug. 51,
S. 52, I, 22. P. 53, I, 450.
40) Cas. fr. 28 August 1884, S. 85, I, 326. P. 85, I, 784.
41) Cas. fr. 18 Iulie 1884. P. 85 I 326. ;
41 bis) In acelaş sens Cas. II, 880 din 18 martie 1924, Jurisprudenţa
Generală 1924, sp. 1027, pag. 555.
 — 180 —

ordinar în sapei nu se ascultă din nou martorii şi judecătorii

se întemeiază pe aceste depoziţiuni (42 şi 42 bis).
610 — Proba cu martori în civil nefiind admisă de lege pen­
tru o valoare mai mare de 150 lei, nu poate să fie admisă
nici în penal pentru dovedirea obligaţiunei care servă de
bază infracţiunei (43).
Dacă inculpatul nu stărue pentru ascultarea martori­
lor absenţii, mu poate invocă drept motiv de casare neas­
cultarea lor, fiindcă se presupune că a renunţat (44).
610 1 — Pentru tot eeeace priveşte modul audierii martorilor
a se vedea cele scrise în volumul IV, nr. 403-41410,, iar des­
pre forţa probantă a arătărilor făcute de martori trimitem la
nr. 54223 şi urm. din acest volum.
Cu privire la jurământul martorilor ne-am ocupat dea-
semeni la nr. 5731-573a din acest volum, încât ne referim
la cele arătate acolo. Formula jurământului şi la Tribunale­
le corecţionale va fi tot cea din 153 pr. pen., deşi acest text
nu se găseşte enumerat în art. 185 alin. ultim. Cum însă în
textele privitoare la tribunalele corecţionale nu se prevede
altă formulă, pe cale de supliment analogic trebue să recur­
gem la art. 153 pr. pen. referitor la tribunalele poliţieneşti.
611 — Procesele-verbale. Relativ la prooesele-verbale, care
servă ca dovadă în materie penală, legiuitorul în art. 185
pr. pen.., face o distincţiune tot atât de puţin raţională ca
aceea din art. 152 pr. pen., la care trimite, relativ la forţa
doveditoare a proceselor-verbale. E greu de înţeles pentru
ce declaraţiunile făcute înaintea unui ofiţer de poliţie judi­
ciară competent de a funcţiona, să poată să fie atacate fără

42) Normand: Traité Nir. 1098.

42 bis) S ’a decis' însă, că formalităţile (prescrise det lege cu privire la
consemnarea depoziţiunilor de martori fiind chestiuni de procedură nu pot
Я propuse daadreptul la casaţie, dacă nu iau fost propuse la instanţa de ficmd
(Cas. II, ИЗО din 15 Aprilie 1924, Jurisprudenţa Generală 1924, sp. 1219,
•pag. 659).
43) Jurisprudenţa constantă. Vezi între altele. Cas. II, 3958 din 16-
Dec. 1909, B. 1476. Deasemeni şi la Francezi vezi nenumăratele deciziuni
toate în acelaşi sens în G. Le Poittevin. Instr. orim. Art. 3 apendice,
N-rele 41—48. Autorii sunt unanimi în acelaş sens (ibidem).
44) Cas. Il, 1795 dir, 11 Sept. 1913, Curierul Judiciar 1913, nr. 78r
pag. 824.
 — 181 —

să se ceară înscrierea în fals, cum e regula generală (45 şi

45 bis).
In caz de procese-verbale relative ia delicte legea cere în­
scrierea în fals numai pentru procesele-verbale dresate de
procurori, substituţi de procurori, şi judecători de instruc­
ţiune, cu alte cuvinte pentru ofiţerii de poliţie judiciară ma­
gistraţi (46). La aceştia trebue să adăogăm, după legea ju­
decătoriilor de ocoale din 1907 şi pe judecătorii de ocoale.

611 1 — Cu privire la forţa probantă a iproceselor-verba'le şi a

condiţiunilor necesare pentru valabilitatea acestora ne-am
ocupat în volumul IV, nr. 327-3335. Trimitem deci la cele
scrise acolo.
Observăm numai că şi în materie de delicte sunt foar­
te multe legi speciale cari prevăd forţa probantă a proce-
selor-verbale până la înscrierea în fals şi aceasta chiar
când acele procese-verbale nu au fost dresate de persoa­
nele indicate limitativ de art. 185 pr. pen.
611 2 — In afară de interogator, martori şi procese-verbale Tri­
bunalul va examina şi va supune discuţiunilor şi celelalte
probe materiale, orale sau scrise cari au fost administrate
în cauză.
Tribunalul va putea ordona chiar din oficiu adminis­
trarea unor probe, (vezi nr. 5 4250 din acest volum).

45) Gonir. No. 574.

45 bis) S ’a rniai decis că procesele verbale dresate de procuror în
materie corecţională nu pot fi combătute de inculpat prin proba contrarie sau
cu martori decât atunci când conţin constatări făcute direct de el prin
propriile sale simţuri, nu şi cele indirecte, făcute de (persoanele chemate în-
naintea sa (Cas. II, 1496 din 29 Iunie 1923, Jurisprudenţa Generală 1923,
sp. 925, pag. 282) cir. şi Cas. II, 1690 din 24 Dec. 1923, Jurisprudenţa Ge­
nerală 1924, sp. 514, pag. 266).
In acelaş sens pentru funcţionarii vamali în ceace priveşte procesele-
verbale de 'Constatarea unui delict de constatarea contrabandelor (Trib. Do-
rohoi 1743 din 7 Oct. 921 Jurisprudenţa Generală 1923 sp. 986 pag. 403),.
Contra proceselor verbale de constatarea unui delict de audientă pro­
ba cu martori nu este admisibilă (Cas. II, 465 din 1924, Jurisprudenţa Ge­
nerală 1924, sp. 2062, pag. 1133).
46) Procesul-verbal dovedind ultragiul unui judecător când e dresat
de însuşi acel judecător nu admite proba contrarie decât prin înscrierea;
în ifalls. Cas. II, 1820 din 31 Miaiu 1910, Jurispr. an. III, Nr. 24, p. 378.
 182 —

611 3 — In fine Tribunalul din oficiu va trebui să pună în dis-

cuţiune atunci când ar rezultă din datele cauzei orice ches­
tiune cari ar interesă acţiunea publică şi soluţionarea prici-
nei: amndstie, prescripţie, lucru judecat, provocare, legi­
timă apărare, etc., dacă aceste chestiuni mu sunt ridicate de
părţi.)
612 — Judecata şi hotărîrea (47). Tribunalul, înainte de a
judecă afacerea în fond trebue să hotărască asupra compe­
tenţii sale şi asupra chestiunilor prealabile or prejudiciale.
Dacă prevenitul lipseşte el nu trebue să fie osândit decât în
cazul când ise aduc dovezi îndestulătoare de vinovăţia lui
(argument a fortiori tras din art. 150 pr. pen.).
Tribunalul se declară incompetent dacă fapta este o
crimă, şi în acest caz el poate da îndată un mandat de de­
punere sau arestare şi să trimită pe prevenit înaintea jude­
cătorului de instrucţiune competent. Dacă însă crima nu se
pedepseşte decât cu degradarea civică, tribunalul nu poate
da mandat de închidere contra prevenitului (art. 189 pr.
penală).
Dacă fapta constitue o simplă contravenţiune, aface­
rea se trimite la judecătorul de ocol, afară dacă toate păr­
ţile consimt a se judecă de tribunal, în care caz tribunalul
judecă fără drept de apel (art. 188 pr. pen). Tot asemenea
se va procedă, cu toate că legea nu spune acest lucru, când
va fi vorba de uin delict de competenţă judecătoriilor de o-
coale.
Dacă fapta nu constitue nici o infracţiune, sau dacă pe­
deapsa e prescrisă, or nu se dovedeşte că e comisă de pre­
venit, tribunalul achită şi istatuiază asupra daunelor interese,
(art. 187 pr. pen.) (48). Infine, dacă fapta constitue un delict
de competenţa tribunalelor corecţionale, tribunalul aplică pe-
47) In Franţa judecata afacerilor oorectionale e foarte repede; pro-
portiunea afacerilor corecţionale care s’au judecat în1primia lună au crescut
dala 32 la 78. Tarde: Criminalité comparée, p. 99. )
48) D. St. Stăteseu arată că poate să fie achitare şi în corectional,
fiindcă argumentele contrare din Franţa nu există la noi. 1) Nici un text
nu menţionează achitarea Ia corectional. Art. 10 şi 11 pr. pen. la noi sunt
în ipartea generală. 2) Nu se pot acordă daune inculpatului în corectional.
La noi lipseşte cuvântul ses care în Franţa provoacă această solufiime.
Dreptul, 1893, (an. XXII), Nr. 33, P. 262 şi urm.
 — 183 —

deapsa prescrisă de lege, şi hotărăşte asupra despăgubiri­

lor civile şi eheltuelilor de judecată (art. 190 pr. pen.).
612 1 — Conform art. 189 pr. pen., atunci când tribunalul con­
stată că faptul este o crimă, îşi va declină competinţa şi va
trimite afacerea la judele de instrucţie.
Acest text în practică a dat loc la discuţiuni. Astfel
s’a pus întrebarea dacă procedura trimiterei la judele de
instrucţie trebue să aibă loc întotdeauna sau numai atunci
când tribunalul a fost sesizat printr’o acţiune directă sau
un rechizitor introductiv direct. Cu alte cuvinte se aplică
sau nu art. 189 pr. pen. în cazul când tribunalul a fost se­
sizat printr’o ordonanţă de urmărire sau o deciziune a Ca­
merei de punere sub acuzare?
Textul legei nu distinge şi noi credem că procedeul
este general. Se poate prea bine ca o afacere deşi a trecut
prin instrucţiunea prelabilă, totuşi cu ocaziunea instrucţi-
unei orale să se descopere noui circumstanţe necunoscute în
momentul când s’a dat ordonanţa definitivă, care nu numai
că agravează învinuirea dar îi schimbă şi calificarea. Ori
instanţa de judecată este sesizată numai cu faptul arătat în
ordonanţă, fapt care se absoarbe însă în noua calificare
pentru care tribunalul este incompetent. Deci firesc este ca
tribunalul să trimită afacerea la judele de instrucţie pentru
a efectua noi cercetări şi a procedă la sesizarea Camerei de
acuzare care va decide trimiterea la Curtea cu juraţi. De­
sigur, în atari cazuri, judecătorul de instrucţie va redeschide
instrucţiunea, conform art. 241 pr. pen., va adună noile pro­
be şi va transmite dosarul Camerei de acuzare, căci fiind
vorba de fapte noi, instrucţiunea poate fi redeschisă.
Dacă însă judele de instrucţiune sau Camera de acu­
zare pe baza nouilor cercetări găseşte că faptul continuă să
fie un delict şi dispune a fi sesizat din nou tribunalul, a-
tunci e datoria Parchetului să ceară dela înalta Curte de
casaţie regularea competinţei.
612 2 — Chestiunea preziilntă însă oarecare dificultăţi atunci
când tribunalul sprijinindu-se absolut pe aceleaşi fapte pe
care Ie-a avut în vedere şi judele de instrucţie sau Came­
ra de acuzare, găseşte totuşi că acestea au calificat greşit
ca delict învinuirea, ea fiind în realitate o crimă.
 — 184 —

Ştim că ordonanţa definitivă de urmărire ca şi deriziu­

nea Gamerei de acuzare nu este imperativă cu privire la
calificarea faptei şi deci la stabilirea campetinţei. Deci li­
ber va fi tribunalul să schimbe calificarea şi să-şi decline
competinţa. Dar în acest caz a retrimite dosarul ‘la judele
de instrucţiune ar însemnă că Tribunalul să ceară acestui
magistrat să se dezică, adică să-şi modifice prima ordonan­
ţă. Cu atât mai mult retrimiterea devine improprie atunci
când instanţa care calificase faptul delict, fusese Camera de
acuzare.
De aceia credem că, în atari situaţiuni revine Parche­
tului să sesizeze imediat înalta Curte de casaţie pentru re­
gular ea campetinţei (a).
812 3 — Judecând tribunalul este dator să privească faptul im­
putat sub toate calificările de care el ar fi susceptibil, iar
nu numai în raport cu calificarea arătată prin ordonanţa
definitivă, sau prin rechizitor, ori prin acţiunea directă.
Dacă desbateriile s’au făcut numai în jurul calificărei
arătate în aceste acte şi dacă tribunalul ar crede că faptul
imputat şi dedus în) judecată ar puteă luă altă calificare va
trebui să pună în vedere părţilor de a discută învinuirea şi
sub acea calificare. Această procedare este impusă de în­
săşi principiul contradictorialităţii şi interesează direct
dreptul de apărare, fiindcă orice învinuit are dreptul să se
apere atât în fapt cât şi în drept. Ori atunci când se schim­
bă calificarea unui fapt fără ea acuzatul să fi discutat noua
calificare, înseamnă că în raport cu această nouă calificare
el nu s’a apărat în drept şi deci va fi motiv de nulitate, bine­
înţeles acoperirii prin apel.
813 — Dacă prevenitul nu se prezintă, el este judecat în lip­
să eu drept de opoziţiune în termen de 5 zile delà primirea

a) In 'practică totdeauna dosarul cauzei s’a 'trimis Parchetului care a

repartizat pricina la un alt cabinet de instrucţie, sau a solicitat rogularea com-
petinţei. Vezi: Le Poittevin, Code d’instr. crinii, art. 193 nr. 36 şi urm.;
Garraud, Traité d’instr. crim. IV, nr 1560. Jurisprudenta şi doctrina fran­
ceză au decis că trimiterea la judele de instrucţie nu poate airea loc oanifanmi
art. 193 (189 român) de cât în caz de acţiune directă nu şi atunci când exista
o ordonanţă sau o decizie) de trimitere, întrucât în acest caz instanţele de
instrucţiune s’au desesizat.
 — 185 —

copiei de pe sentinţă, şi dacă nu se prezintă nici la noul

termen, opoziţiunea se anulează, şi nu rămâne alt mijloc
decât apelul. O altă opoziţiune este inadmisibilă (art.
182— 184).
613 1 — Cu privire la achitare şi absolvire şi la efectele lor asu­
pra acţiunei civile se va vedea cele spuse în volumul IV, nr.
214-2179.
Deasemenea trimitem la voi. IV, nr. 226 şi urm. şi 2181
în tot ceeace priveşte efectele stingerei acţiunei publice:
moarte, amnestie, prescripţie, abrogarea legei, etc. asupra
acţiunei civile.
In toate aceste cazuri Tribunalul va putea dispune însă
confiscarea obiectelor susceptibile de confiscare şi va li­
chidă cheltuelile de judecată.
6 1 3 2 — Dacă tribunalul hotărăşte că faptul este dovedit şi intră
în competinţa sa, iar vinovăţia inculpaţilor este stabilită,
atunci va pronunţă condamnaţiunea, va soluţiona cererea
de despăgubiri civile, va ordonă restituţiunile cuvenite şi
confiscarea obiectelor supuse confiscărei (art. 37 c. p.) şi va
lichidă cheltuelile de judecată (art. 190 pr. pen).
614 — Quid dacă inculpatul deşi prezent nu răspunde la in­
terogator? Lucrul se poate întâmplă când inculpatul este
adus la judecată fiind în închisoare preventivă.
In acest caz se va consideră el prezent or absent, şi va
aveâ drept de opoziţiune?
Vom studiâ această chestiune când vom vorbi despre
opoziţiune.
615 — Vom spune în fine că originalul sentinţei, sau cel pu­
ţin dispozitivul se subscrie de judecători, chiar în ziua
dării sentinţei, şi dacă e definitivă se execută prin procu­
ror (art. 192 şi 193).

615 1 — In tot ceeace priveşte formele şi conţinutul sentinţe­

lor Tribunalului trimitem la cele expuse la nr. 543 şi urm.
din acest volum.
In frontispiciul sentinţei se vor trace numele şi gradul
judecătorilor şi acelea ale reprezentantului Ministerului pu­
blic. Se va arătă apoi numele şi calitatea părţilor, obiectul
procesului, modul sesizărei tribunalului şi felul în care s’a
 — 186 —

desfăşurat procesul, enunţându-se probele ce s’au admi­

nistrat şi concluziunile puse de părţi, practicaoa).
Apoi se va trece la expunerea faptelor constatate şi
la analiza probelor căreia îi va urma motivarea în fapt şi
în drept (considerentele).
In fine la urmă se va insera soluţiunea dată cauzei sub
toate raporturile: penalitate, despăgubiri, restituţiuni, etc.
(dispozitiv).
Sentinţa va fi datată cu data pronunţărei şi va fi sem­
nată de judecători şi de grefier.
€15 2 — In afară de hotărîrile asupra fondului, Tribunalul poa^
te fi chemat în cursul procesului să se pronunţe şi asupra
unor chestiuni incidente oontencioase. Hotărîrile date în pri­
vinţa acestor incidente se vor consemnă în scris, fie în jur­
nalul şedinţei respective, fie separat printr’un jurnal aparte.
Şi într’un caz şi în altul hotărîrea incidenţă va fi motiva­
tă, iar jurnalul semnat de toţi judecătorii cari au pronunţat
acea hotărîre.
Când chestiunile incidente au fost unite ou fondul sau
au fost ridicate chiar în şedinţa în căre s ’a judecat fondul,
atunci soluţionarea şi motivarea lor se va face chiar în sen­
tinţa care rezolvă pricina în fond.
€ 1 5 3 — încheierile prin cari tribunalul ordonă o măsură oare­
care în vederea administrării probelor, sau încuviinţează o
probă, sau ia o dispoziţiune interesând instrucţiunea orală şi
judecarea pricinei se vor constată fie prin jurnalul şedinţei
respective, fie prin osebită redacţiune şi vor fi semnate de
toţi judecătorii, întrucât ele emană dela complectul de jude­
cată al Tribunalului.
Amânările trebuese deasemeni să fie constatate prin
jurnale semnate de complectul de judecată, fiindcă o amâna­
re implică fixarea unei alt termen de judecată, care este
un act de competinţa complectului din moment ce pricina
a venit în faţa sa.
Când însă desbaterile au fost închise şi s’a amânat pro­
nunţarea, această amânare ne mai implicând pentru părţi
fixarea unui alt termen de judecată, ea poate fi constatată
prin simpla menţiune făcută în sentinţă, că pronunţarea nu
•s’a făcut chiar în ziua când desbaterile sau închis arătân-
 — 187 —

du-se ziua pronunţărei pentru a se putea verifica dacă la

acea dată tribunalul mai eră sau nu bine compus.
Deci lipsa jurnalului de amânarea pronunţărei nu a-
trage nulitatea, acest jurnal neproducând nici un fel de con­
secinţe juridice, fiind un simplu act de administraţiune inte­
rioară a Tribunalului.
6 1 5 4 — In tot ceeace priveşte felul în care probele au fost ad­
ministrate, modul în care a decurs instrucţiunea orală, sus­
ţinerile şi concluziunile formulate de părţi, toate acestea se
vor constată prin procese-verbale, semnate de magistratul
care a prezidat şi contrasemnate de grefier.
Procesele-verbale pot fi supleate în cursul procesului
prin jurnalele de şedinţă în care se va constată şi ceeace
s’a petrecut în fiecare şedinţă. Nevoia unui proces-verbal se­
parat apare atunci când după închiderea desbaterilor nu se
pronunţă în aceiaş zi hotărîrea. In acest caz va fi neapărat
nevoie de un proces-evrbal care să constate cel puţin susţi­
nerile părţilor. Constatările acestui proces-verbal vor putea
fi reproduse în sentinţă, însă tot atât de corect este a se fa­
ce numai menţiune despre procesul-verbal trimiţându-se la
cele cuprinse în ele.
Procesul-verbal am spus că este valabil din moment ce
este semnat de magistratul care a prezidat şi de grefier. A-
ceastă soluţiuue se impune pe două consideraţuni:
Preşedintele având conducerea şi poliţia şedinţei, con­
statările făcute de el despre tot ceeace s’a petrecut în şe­
dinţă, capătă suficientă autenticitate.
De aceia interogatoriile, depunerile de martor, confrun­
tările sunt semnate numai de preşedinte şi grefier, semnătu­
rile acestora dând autenticitate menţionatelor acte. Com­
plectul tribunalului nu este chemat a semnă şi da autenti­
citate decât hotărîrilor, încheerilor şi jurnalelor prin care
s’au soluţionat chestiuni contencioase sau s’au ordonat m ă­
suri ce intrau în căderea întregului complet să le ordone.
Pentru constatarea autentică însă a modului în care au d e ­
curs desbaterile, a prezenţii sau absenţii părţilor, a susţine­
rilor lor, este suficientă semnătura preşedintelui şi grefieru­
lui, fiind în căderea preşedintelui de a da seamă de tot ce
s’a petrecut în şedinţa prezidată de el.
 — 188 —

De altfel avem şi un argument de text. Se ştie că în

procedura penală atunci când in dispoziţiunile privitoare la
desfăşurarea procesului penal înaintea unei instanţe nu a-
vem reglementat un anumit act, trebue să căutăm în pri­
mul rând dacă acelaş act nu se găseşte disciplinat în proce­
dura altei instanţe penale. Pe baza acestui principiu s’a ex­
tins la toate instanţele dispoziţiunile din art. 396 pr. pen.
privitoare la termenul de recurs; tot avtfei dispoziţia art. 337
pr. pen. privitoare la interpreţi şi mai toii surdo-muţi; sau
art. 241 pr. pen. privitor la redeschiderea instruicţiarei şi
altele. Ori în procedura penală găsim pomenit şi reglemen­
tat acest act de procedură aşâ numit proces-verbal de şe­
dinţă în art. 395, care prevede că procesul-verbal va fi
semnat de preşedinte şi grefier. Ori, dacă legiuitorul a ho-
tărît cu privire la desbaterie Curţilor eu juraţi că consta­
tarea acestora capătă autenticitate prin semnătura preşedin­
telui şi grefierului, această regulă devine generală pentru
toate instanţele fiindcă traduce sistemul legiuitorului care
a înţeles să încredinţeze preşedintelui constatarea celor pe­
trecute în şedinţă. Deci semnătura magistratului care a pre­
zidat şi a grefierului este îndestulătoare în materie penală
oricare ar fi instanţa pentru a constată în mod valabil şi
autentic cele petrecute în şedinţă.
6 1 5 5 — Reforme. Sub raportul modificărilor ce s’ar putea a-
duoe organizării şi funcţionării tribunalelor corecţionaîe, sau
făcut numeroase propuneri, unele mai generale privind în­
treagă justiţia represivă, altele speciale tribunalelor cor.
ţionale (a).
Credem că următoarele reforme se impun:
1) Specializarea tribunalelor corecţionaîe, ca instanţe
cu juridicţiune exclusiv penală.
2) Repartizarea mai corectă a delictelor sub raportul
campetinţei prin trecerea delictelor mai uşoare în competin-
ţa judelui de ocol şi prin readucerea la Tribunal a delicte­
lor grave cari se judecă astăzi în primă instanţă de jude­
cătoriile de ocoale.

a) Vezi Garraud, Iristr. Grim. vo>! IV, p. 648-65.

 — 18 9 —

3) Admiterea procedurii dârei termenului în cunoş­

tinţă.
4) Acordarea dreptului de a se aduce martorii cu man­
date chiar delà prima înfăţişare.
5) Posibilitatea pentru părţi de a converti de acord cu
Ministerul public să se intre in lesbaterea fondului numai
pe baza instrucţiunei prealabile, rămânând tribunalului drep­
tul de a ordonă facerea instrucţiunei orală atunci când nu
şi-ar putea forma convingerea din probele adunate la jude­
cătorul de instrucţie.
6) Dreptul pentru partea vătămată atunci când a făcut
acţiune directă să-şi retragă acţiunea dacă M'ristcrul pu­
blic nu şi-o însuşeşte.
7) Acoperirea viciilor privitoare la citaţiuni (cu ex­
cepţia termenului de trei zile pentru prima citaţiune prin
prezentarea părţilor.
8) Dreptul de a se cere probatorii pe cale de petiţiune,
şi a se încuviinţă administrarea lor sub rezerva discutării
admisibilităţii lor la termen.
Toate aceste reforme ar spori piomptitudinea judecă­
ţilor penale şi ar descongestiona mult tribunalele a recţio-
nale.

Titlul IU. Instanţe ordinare cu competinţa specială.

6158 Am văzut din cele expuse până acum că competinţa or­

dinară în materie de contravenţiuni o are judecătorul de
ocol, iar în materie de delicte tribunalul, aşa după cum vom
vedea mai departe că în materie criminală competinţa or­
dinară o au Curţile cu juraţi. Acestor instanţe eu competin-
ţă ordinară, le revine să judece iu primă instanţă sau în
prima şi ultimă instanţă infracţiunile respectiv date în
competinţa lor.
Sunt alte instanţe a căror competinţă ordinară este de
a statuă asupra căilor de atac: apeluri sau recursuri şi care
deci nu sunt sesizate cu cercetarea pricinilor penale decât
după ce ele au trecut prin judecata uneia sau a doua in­
stanţe.
 — 190 —

Excepţional legea de procedară penală sau alte legi au

creiat pentru aceste instanţe superioare şi o ca npetu.ţă spe­
cială pe lângă cea ordinară, dispunând ca anumite pricini să
fie trimise direct în judecata acestor instanţe cari vor ju­
deca deci în primă, dar în acelaş timp şi ultimă instanţă a-
cele pricini. Exeepţiunile sunt motivate pe consideraţi uni
privind fie natura circumstanţială a infracţiunei, fie calita­
tea specială a învinuiţilor.
Despre organizarea şi funcţionarea Curţilor de apel şi
Curtei de casaţie ne vom ocupă în capitolul privitei la apel
şi recurs. Aci vom trată numai comp», tinţa specială a acestor
instanţe.
6 1 5 7 — Curtea.de apel judecă ca prii: ă şi ultimă hnianjă ur­
mătoarele infracţiuni pe cad le~enumerăm' în"drdrnea cla­
sei lor:
a) Contxmsutiunile: 1) atunci când cu ocaziunea jude-
cărei unui apel Curtea constată că greşit infracţiunea a
fost calificată delict şi când nici una din părţi nu cere trimi­
terea la instanţa competinte (uri. 208 pr. pen.) şi 2) când
contravenţiunea constitue o infracţiune de audie»ţă (516 pr.
pen.) sau s’a comis în audientă (art. 177 pr. pen).
b) Delictele: 1) Comise de ofiţerii de poliţie judiciară,
membrii parchetului sau judecători în exerciţiul funcţiunei
lor (art. 493 pr. pen.); 2) Delictele de audienţă sau comise
în audientă (art. 516 şi 177 pr. pen.) şi 3) când un tribunal
si-a declinat greşit competinta Curtea sesizată prin apel e-
vocând fondul judecă delictele în primă şi ultimă instanţă.
c) Crimele: 1) Comise în audienţa Curtei (art. 518 pr.
pen.) sau unei Curţi cu juraţi (art. 519 pr. pen.), 2) Cri­
mele comise de un minor, atunci când tribunalul şi-a de­
clinat competinta şi Curtea în urma apelului găseşte gre­
şit declinatoriu de competinţă şi evocă fondul.
815 8 — Sesizarea Curţei de apel se produce în unele din ca­
zurile arătate mai sus prin mijlocirea unui apel care con­
duce apoi la învestirea Curţei cu judecata pricinei în pri­
mă, şi ultimă instanţă (cazurile: 1 litera a, 3 litera b şi 2
litera c).
Alteori învestirea se produce din oficiu, cazurile: 2 li­
tera a, 2 litera b şi 1 litera c.
 191 —

Intr’un singur caz sesizarea se face prin trimitere, ca­

zul al doilea delà nr. 1 litera c.
In fine sesizarea se face prin citatiunea dată de procu­
rorul general, cazul 1 delà litera b (art. 493 pr. pen.).
In acest din urmă caz după cum am arătat Ia nr. 591,
volumul IV, partea vătămată nu poate sesiză direct Curtea
de apel (a).
Deasemenea în acest caz (vezi vol. IV) ca şi în cazul
unei infracţiuni comise în audienta Curtei, instrucţiunea se
va face numai de Curte şi direct de ea. i
Judecata se va face în complect de 3 consilieri (b) în
toate cazurile când Curtea judecă în primă şi ultimă in­
stanţă; în nici unul din aceste cazuri nu va fi nevoie de ra ­
portul cerut de art. 204 pr. pen. (c); deciziunea se va da cu
majoritate de două voturi, afară de cazul crimelor comise în
audientă când deciziunea trebue să fie dată cu unanimitate,
altfel pricina se va judecă conform regulelor ordinare (art.
520 pr. pen.).
In toate aceste cazuri partea vătămată se va puteă con­
stitui parte civilă şi va putea cere daune (vezi explicatiunile
delà nr. 2081, vol. IV care sunt generale).
In fine în toate aceste cazuri complicii şi coautorii vor
fi judecaţi de Curtea de apel (vezi nr. 5948 din acest vo­
lum) (d).
6 1 5 9 — înalta Curte de casaţie, uneori în formaţiune simplă,
alteori constituită ca înaltă Curte de justiţie, are competinţa
specială de a judecă unele crime şi delicte şi anume:
a) Garraud, Traité d’instr. crim. IV, p. 581; Boitard. Leçons, p. 776,
nr. 840; Normand, Cours, nr. 892; Vidal et Magnol Cours, p. 919 nota 3f, b.;
Bourgrignon Man. d’inst. crim, II, p. 7; Ortolan et Ledeau, Ministère public,
II, p. 210; Molènes, Fonct. du proc. du roi, I. p. 182; Dutruc, Ministère pu­
blic, II, p. 857 nr. 2 şi 3; Dalloz, Répertoire, vo. Instr. crim. nr. 66; Sirey,
83, 1, 185: Contra: Carnot, Instr. crim. art. 479; Degois, Traité, nr. 1436:
Tanoviceanu, IV, nr. 59. Jurisprudenţa noastră este în sensul că partea vă­
tămată nu poate sesiaa direct Curtea de apei: Jurispr. Română 1922, nr.
719; Curierul Judiciar, 1922 p. 165 şi 1926 p. 599 cu nota noastră V. Dongoroz.
b) Cas. II, dec. 2339 din 1925, în Jurisprudenţa Generală, 1926, speţa
1566.
e) Cas. II, dec. 3310 din 1925 Jurisprudenţa Generală 1926 speţa 234
şi nota P. Stănescu în Jurisprudenţa Generală 1925 speţa 1744.
d) Nota noastră V. Dongoroz în Jurisprudenţa Generală 1925. sp. 1290.
 — 192

1) Crimele şi delictele comise de miniştri în exerciţiul

funcţiunei lor, conformi art. 98 din Constituţiune şi Legei
pentru responsabilitatea ministerială.
In acest caz învestirea se face prin actul de acuzare al
comisiunei însărciate cu instruirea invinuirei, iar Curtea ju­
decă în secţiuni unite, acuzarea se face de proourorul gene­
ral al Curţei.
2) Crimele comise de un tribunal întreg, de o Curte de
apd sau de un membru al acestor Curţi (art. 495 şi urm. pr.
pen.). Investirea se face în acest caz prin deciziunea de pu­
nere sub acuzare pronunţată de una din secţiunile Curţei
(art. 502, 503 şi 506 pr. pen.). Judecata ise va face în sec­
ţiuni unite.
3) Toate infracţiunile comise de membrii Curţei de ca­
saţie (art. 59, alin. ultim Legea Curţei de casaţie). Sesizarea
se va face prin deciziunea sect. II (art. 60). Judecata se
face în secţiuni unite..
4) Crimele şi delictele comise de înalţii demnitari (art.
59,, 60 şi 61 Leg.| C. Cas.). Sesizarea se face prin decizia de
. urmărire pronunţată de secţ. II, judecata are loc în secţiuni
unite.'
5) Crimele, delictele şi oontravenţiunile de audienţă
(art. 516 şi 518 pr. pen.). Sesizarea are loc din oficiu, iar
Curtea judecă în complect simplu.
Toţi coautorii şi complicii vor fi judecaţi tot de înalta
Curte în cazurile de mai sus chiar când ei nu au una din cali­
tăţile cari au determinat aceste competinţi speciale (e).
615 10 — In fine, tot că instanţe ordinare cu oompetinţă spe­
cială trebue să fie considerate judecătoriile de ocol atunci
când judecă delictele ce au fast trecute în competinţa lor,
(art. 53 leg. jud. ac.), precum şi Curţile cu juraţi atunci
când judecă delicte degenerate din crime sau conexe cu cri­
mele; competinţa ordinară a celor dintâi fiind rezervată
contravenţiunilor, iar a celor de al doilea crimelor (despre
pretinsa plenitudine de jurisdicţiune a juraţilor vom vorbi

Curţile eu juraţi însă având competinţa ordinară în

e) Cas. II, dec. 719-1926 în Curierul Judiciar 1926, p. 327 ou nota
noastră V. Dongoroz,
 193

materie de infracţiuni politice şi de presă, chiar când aceste

infracţiuni sunt delicte şi nu crime, acestea aparţin tot com-
petinţei ordinare a juriului.
6 1 5 1 — Dar uneori pot fi competinte şi tribunalele civile de a
judeca infracţiuni deci de a pronunţă hctărîri penale, ca in­
stanţe de primul grad, sau de primul şi ultimul grad. Acea­
sta se întâmplă în materie de delicte şi contravenţie de au-
, dienţă (art. 516 pr. pen.); iar la Curţile de apel şi de Casa­
ţie chiar şi pentru crime (art. 518 pr. pen.).
Deasemenea pentru delictele comise în şedinţa unui tri­
bunal civil (art. 17,7 pr. pen.).
in aceste cazuri instanţa civilă se transformă însă în-
tro instanţă penală specială, adică o instanţă cu jurisdic-
ţiune penală specială, dovadă că tribunalul trebue să se con-
siitue cu un reprezentant al Ministerului public.
Tot astfel Tribunalul Ilfov secţ. II Corn. atunci când ju­
decă fragrantele delicte, din instanţa civilă, devine un tri­
bunal penal însă cu o jurisdicţiune specială.

Judecata înaintea tribunalului în proc. pen.

austriacă şi ungară
615 a — Conform codului austr. de proc. pen. învestirea Tri­
bunalului se face totdeauna numai prin propunerea acuza­
torului îndreptăţit de a cere urmărirea penală adică în cele
mai multe cazuri prin propunerea parchetului şi numai în
cazurile, unde urmărirea se face numai la cererea unui acu­
zator privat (a se vedea sub nr. 275 a) prin propunerea a-
cestuia.
Afară de cazul din urmă orice denunţ sau plângere ce
ar sosi la Tribunal se comunică Ministerului public spre a
se pronunţă dacă propune urmărirea penală.
615 aI — Asupra instrucţiunei orale vom observă următoarele
referitor la martori, interogator şi procese-verbale:
Dispoziţiunile proc. pen. austr. referitoare la asculta­
rea martorilor sunt valabile pentru toate instanţele şi au fost
expuse la nr. 414 a1 şi a2 precum şi nr. 573 a.
Fiecare martor trebue să depună jurământul sub pe­
deapsa de nulitate după răspunderea la întrebările generale
şi înainte de a fi ascultat în fond, dacă nu se opune vre-u-
Tanoviceanu. Voi. V 13

i
\
\
 — 194 —

nul dintre motivele enumerate în par. 170 cifr. 1-6 pr. pen.
austr. Acest paragraf dispune, că următoarele persoane nu
pot fi admise să jure:
1) acei, despre cari s’a vădit sau cari sunt bănuiţi că
au comis fapta penală sau au luat parte la fapta penală, a-
supra cărei au să fie ascultaţi.
2) acei, cari se află în proces pentru o crimă sau sunt
condamnaţi pentru o crimă la o pedeapsă privativă de li­
bertate, pe care au să o împlinească încă;
3) acei, cari au fost condamnaţi pentru o mărturie min­
cinoasă sau pentru un jurământ fals;
4) acei cari în timpul când vor fi ascultaţi, nu vor fi
îndeplinit etatea de 14 ani;
5) acei cari suferă de o slăbiciune considerabilă a fa­
cultăţii de observare sau amintire;
6) acei cari trăesc cu inculpatul, în contra căruia au să
depună mărturiile lor, într’o duşmănie, care cu privire Ia
personalităţi şi împrejurări ar putea să excludă credilibita-
tea deplină a martorului.
Prestarea jurământului martorului nu se va cere sau
va putea fi amânată până după ascultarea martorului,
când despre aceasta s’ar înţelege acuzatorul şi acuzatul.
6 1 5 a 2 — Interogatorul inculpatului este conform codului austr.
de proc. pen. o parte esenţială şi necesară a desbateriior din
audienţa de judecată, precum reiese din dispoziţiunea par.
245 pr. pen. austr.
Interogatorul trebue să se facă imediat după citirea ac­
tului de acuzare, căci atacul prin acuzare cere o apărare i-
mediată înaintea deschiderei probatorului. Inculpatul are
conform par. 245 pr. pen. austr. un drept de a cere, ca să fie
interogat în acel stadiu de procedură. Respingerea acestei ce­
reri ar constitui o violare a unui principiu esenţial de proce­
dură aşa dar o nulitate conf. par. 281 alin. 4 pr. p. austr.
Când acuzatul declară, că nu se simte vinovat, i se va
pune în vedere de către preşedinte, că este îndreptăţit de
a opune acuzării o expunere coerentă a faptului şi de a face
cbservaţiunile sale după aducerea fiecărui mijloc de proba­
re. Dacă răspunsurile acuzatului ar diferi de cele date mai
înainte, atunci el trebue să fie întrebat de motivele acestei
 195

variaţuni. in acest caz precum şi atunci, când ei ar refuză

un răspuns, preşedintele poate dispune, ca să se citească
procesui-verbal despre depoziţiunile sale anterioare în în­
tregime sau în parte.
Acuzatul nu se va puteâ constrânge a da răspuns la
întrebările ce i se vor fi pus.

615 33 — Proe. pen. austr. nu cunoaşte procese verbale cari ar

putea face dovadă până la înscrierea în fals. O contra-pro-
bă este totdeauna admisibilă, precum s’a expus la rir. 578 a.
Afară de această procesele-verbale despre interogato­
riul complicilor şi martorilor precum şi părerile experţilor
pot fi citite în audienţa de judecată conformi par. 252 pr.
pen. austr. numai în cazurile următoare:
1) dacă cei ascultaţi ar fi murit de atunci încoace; da­
că domiciliul lor ar fi necunoscut sau dacă ei nu s’ar fi
putut prezentă în persoană din cauza vârstei lor înaintate
sau au boale sau infirmităţi, sau din cauza depărătrii prea
mare a domiciliului lor sau din alte cauze importante;
2) dacă cei ascultaţi la audienţa de judecată.ar diferi
în puncte esenţiale delà depoziţiunile lor făcute mai înainte;
3) dacă martorii, fără a fi îndreptăţiţi la această, sau
complici ar refuză darea răspunsurilor;
4) Dacă acuzatoriul şi acuzatul ar consimţi la citire.
Procesele verbale asupra constatărilor oculare şi ce­
lor a experţilor, sentinţele penale pronunţate mai înainte în
contra acuzatului, precum şi documente şi scripturi de altfel
cari ar aveă o importanţă pentru cauză, trebue să se citeas­
că, daca n’ar fi renunţat la aceasta ambele părţi.
Afară de aceste excepţiuni toate probele trebue să fie
administrate în audienţa de judecată. Aceasta este o con­
secinţă indispensabilă a pricipiului oralităţii şi nemijlodrei.
615 34 — Cât despre judecată observăm că sentinţa în lipsă se
poate da numai sub condiţiuniie arătate la nr. 578 a. Acu­
zatul are dreptul de opoziţie în termen de 3 zile.
615 b — Conform procedurii penale maghiare desbaterea prin­
cipală la tribunal se desfăşoară în modul următor:
Desbaterea e publică; la deliberare încă nu pot fi pre­
zenţi decât judecătorii şi grefierul. Pronunţarea sentinţei se
 — 1 96 —

face în şedinţă publică. Publicitatea desbaterii se poate măr­

gini în interesul ordinei sau moralei publice.
Preşedintele poate pedepsi cu închisoare pe aceia care
tulbură ordinea şi poate dicta pedeapsă disciplinară pre­
venitului care se poartă în mod necuviincios.
Tribunalul poate pedepsi cu amendă advocatul care
tulbură ordinea şi poate dispune îndepărtarea prevenitului
care tulbură ordinea, dar în acest caz prevenitul trebuie che­
mat în sală înainte de terminarea probaţiunii şi preşedintele
e dator a-i comunică ceeace s’a întâmplat în timpul absentei
sale.
615 1 — Desbaterea începe cu constatarea identităţii acuzatului,
apoi martorii şi experţii citaţi părăsesc sala. Se citeşte actul
de acuzare. După aceasta, preşedintele ascultă pe acuzat.
In afară de preşedinte, nimeni n’are dreptul să pună vre-o
întrebare acuzatului, nici chiar cu mijlocirea preşedintelui.
După ascultarea acuzatului urmează probaţiunea. Toa­
te mijloacele de probaţiune sunt admise şi nici o probaţiune
nu poate fi refuzată pe motivul că s’a oferit târziu.
Martorii pot fi întrebaţi de preşedinte, de judecători,
de acuzat, de acuzator, de apărător, de partea civilă. Apă­
rătorul poate propune ca martorii să fie ascultaţi de părţi,
adică martorii acuzatorului vor fi întrebaţi de acuzator, iar
martorii apărătorului (acuzatului) de apărător (examination
in chief), apoi apărătorul întreabă martorii acuzatorului şi
acuzatorul întreabă martorii acuzatului (cross examination)
şi în fine fiecare întreabă pe martorii săi (reexamination).
Desbaterea e dominată de principiul oralităţii. Depozi­
ţiile martorilor, făcute în faza preparatorie, nu pot fi cetite:
instanţa trebuie să asculte martorii sub jurământ. Numai da­
că martorul a murit sau dacă există altă piedică de mare
importanţă, poate fi cetită depoziţia martorului care nu s’a
prezentat la desbatere. Expertiza făcută în faza preparato­
rie poate fi cetită, dacă expertul nu s’a putut înfăţişă. Se
pot ceti procesele-verbale dresate asupra percheziţiunii do­
miciliare sau a sesizărei obiectelor.
Desbaterea nu se poate ţine fără prezenţa acuzatului.
Contumacia acuzatului e interzisă.
615 b2 — După probaţiune urmează pledoariile.
 — 197 —

Acuzatorul, care pledează mai întâiu, poate constată

că starea de fapt dovedită la desbatere, este în armonie
sau în dezarmonie cu starea de fapt presupusă în actul de
acuzare şi anume:
a) dacă procurorul este de părere că din cele dove­
dite la desbaterea principală reiese nevinovăţia acuzatului:
se desistă dela acuzare. In acest caz partea lezată trebuie
să declare imediat, dacă vrea să susţină acuzarea. In caz
afirmativ instanţa va judeca pe baza stării de fapt (condam­
nare sau achitare), în caz negativ e datoare a declară stin­
gerea procedurii.
b) dacă procurorul este de părere că în baza stării de
fapt dovedită la desbaterea principală, fapta acuzatului
trebuie calificată mai gravă decât în actul de acuzare, va
putea schimbă acuzarea, dar acuzatul poate cere amânarea
desbaterei pentru pregătirea apărării contra acuzării mai
grave.
c) dacă procurorul găseşte că starea de fapt din actul
de acuzare nu s’a schimbat: propune pedepsirea acuzatului,
arătând articolele codului penal, dar nu poate propune cuan­
tumul pedepsei.
Apărătorul ia cuvântul după acuzator.
Acuzatul are ultimul cuvânt.
Apărarea prin advocat este obligatorie la desbate­
rea principală:
a) dacă pentru fapta incriminată legea prevede pe­
deapsă de peste 5 ani;
b) dacă acuzatul, soţia sa sau rudele sale descendente
sau ascendente doresc aceasta în caz de crimă;
c) dacă acuzatul nu şi-a împlinit anul 16, sau dacă e
surdomut, sau mut analfabet;
d) dacă instanţa ordonă apărarea prin advocat.
6 1 5 b 3 — Sentinţa nu poate fi bazată decât exclusiv pe cele dove­
dite la desbaterea principală. Instanţa apreciază liber dove­
zile. Ea va achită sau condamnă pe acuzat, dar nu pote
să-l stigmatizeze prin declaraţia că dovezile nu sunt îndes­
tulătoare.
In conformitate cu principiul acuzatoriu, instanţa nu
poate condamnă pe acuzat pentru alta faptă decât aceea
 — 198 —

pentru care a fost acuzat (identitate de faptă). Nu a adop­

tat legea sistemul englez, după care instanţa, dacă nu accep­
tă acuzarea în toată întinderea sa, trebuie să achite pe acu­
zat, şi nici sistemul fracez desvoltat în practica Curţii ae
casaţie, după care numai faptele cu totul nouă nu pot fi ju­
decate. Deci:
a) după cum am văzut mai sus acuzatorul poate mo­
difică acuzarea;
b) instanţa nu e datoare să califice fapta întocmai ca
acuzatorul, deci poate să aplice un alt articol al legei pe­
nale decât cel propus de acuzator. Dacă însă articolul pe
care instanţa vrea să-l aplice, prevede 0 pedeapsă mar
gravă decât cea prevăzută de articolul invocat de acuzator:
trebue să se asculte părţile asupra acestei eventualităţi şi să
dea timp pentru pregătirea apărării.
In raportul dintre acuzare şi sentinţă este esenţială şi
identitatea de persoană. Dacă instanţa constată la desbate-
rea principală că fapta din actul de acuzare a fost comisă de
altul decât acuzatul, nu poate condamnă pe nimeni, căci a-
cuzatul e nevinovat, iar vinovatul nu e acuzat.
Pentru a înlătură consecinţele ce urmează din aceste
două principii ale identităţii de faptă şi de persoană, legea
permite ca acuzatorul să-şi modifice acuzarea până la ter­
minarea pledoarei sale; vezi mai sus punctul b nr. 615 b2.

615b 4 — Instanţa decide prin sentinţă, exceptându-se două ca-

zuri şi anume dacă se constată că acuzatul a murit sau că
acuzatorul a renunţat la acuzare şi că, prin urmare nu e-
xistă acuzare; în aceste două cazuri instanţa constată a-
ceste fapte stingând procedura, prin deriziune.
Sentinţa trebuie să achite sau să condamne pe acuzat.
Se va da sentinţă achitătoare:
a) dacă fapta din acuzare nu constitue infracţiune.
b) dacă pentru acea faptă s’a dat anterior sentinţă de­
finitivă (non bis in idem).
c) dacă fapta incriminată nu este dovedită. .
d) dacă nu e dovedit că acuzatul este acela care a co­
mis fapta incriminată.
e) dacă există vre-un motiv care exclude deschiderea
 — 199 —

procedurii penale sau imputabilitatea sau pedepsirea; a-

ceste motive sunt:
prescripţiunea, clementa Regelui, inconştienta şi nebu­
nia, forţa majoră, ameninţarea, legitima apărare, ultima
necesitate, eroarea, lipsa discernământului la minori, sunt
toate scuzele legale generale sau speciale.
f) dacă lipseşte propunerea părţii lezate în cazuri în
care procedura depinde de această propunere.
b 5 — In caz de condamnare dispozitivul sentinţei trebue să
individualizeze şi-persoana şi fapta. Infracţiunea trebuie a-
rătată şi după elemente de fapt şi după elemente de drept,
adică decizivul sentinţei trebuie să cuprindă nararea stării
de fapt, calificarea ei şi arătarea tuturor articolelor legei pe­
nale pe care se bazează condamnarea. Pedeapsa trebuie
fixată exact iar în caz de amendă trebuie arătat şi modul de
transformarea ei cu arătarea exactă a felului şi duratei pe­
depsei ce va înlocui amenda neincasabilă. Sentinţa trebuie
să fixeze dacă arestul preventiv sau de instrucţie se va impută
în pedeapsă şi cu ce durată. In motivare trebpesc arătate
faptele ce se consideră dovedite sau nedovedite, motivele ju­
ridice, precum şi motivele pentru care propunerile făcute la
desbatere au fost respinse. Circumstanţele atenuante şi a-
gravante trebuiesc enumerate.
In caz de achitare trebuie arătată şi baza achitării du­
pă enumerarea de mai sus. In nici un caz nu poate declară
instanţa că achită pe acuzat pentru că dovezile nu sunt în­
destulătoare. O astfel de stigmatizare a acuzatului, este in­
terzisă. Dacă instanţa nu este convinsă că achitatul e vi­
novat, nu poate să-l lase sub bănuială. 1
Sentinţa se pronunţă în şedinţă publică. Preşedintele
întreabă mai întâi pe acuzator, apoi pe acuzat dacă fac sau
nu apel. După declaraţiile lor instanţa decide dacă acuzatul
rămâne sau nu în libertate.
Despre desbaterea principală se dresează proces-ver-
bal care trebuie să cuprindă tot ce s’a petrecut şi în cazuri
importante instanţa poate dispune ca toată desbaterea sau o
parte să fie stenografiată.
 — 200 —

T i t l u l IV . — Curţile cu juraţiT)
C ’e s t e n s e t r o m p a n t d e d a t e q u ’o n s ’a b u s e
s u r Ie s m o y e s.
Guizot. D e l a p e i n e d e m o r t. p g . 59.

616 — Instituţiunea juraţilor are o mare importanţă în legis-

laţiunea penală , nu numai din cauză că juraţii judecă in­
fracţiunile politice, precum şi cele mai grave infracţiuni
de drept comun, crimele, dar şi din cauza influenţii pe care
a avut-o şi o are această instituţiune pentru modificarea le-
gislaţiuni penale în sensul necontenitei sale îndulciri. Vom
da, prin urmare acestei chestiuni importanţa pe care o me­
rită, studiind mai de aproape problema dacă este bine ca a-
ceastă instituţiune să fie menţinută.
Vom împărţi materia în 6 paragrafe: 1) Istoricul insti-
tuţiunii; 2) Problema menţinerei juraţilor; 3) Organizarea:
4) Competinţa; 5) Procedura; 6) Substituirea Curţii de apel
din Constanţa pentru infracţiunile de competenţa juraţilor
comise în Dobrogea nouă.
§ 1. Istoricul juriului

617 — Când s’a născut juriul şi în ce împrejurări?

Originea acestei instituţiuni e discutată (2).
După Carrara juraţii nu au origine, fiindcă juriul a
fost ales dintre cetăţeni la început înainte de a uzurpă Re­
gii exercitarea justiţiei (3).123

1) Relativ la curţile cu juraţi, vezi o im portantă monografie dc d.

D . C u c u li, intitulată: P rocedura crim inală dinaintea juraţilor. Bucureşti,
1800. In această operă există putină personalitate, autorul voind mai mult
să pună un m anual la îndem âna preşedinţilor curţilor cu juraţi decât s'St
discute diferitele probleme juridice ce se ivesc la curţile cu juraţi, însă! toate
acele probleme sunt tratate arătându-se doctrina şi jurisprudnta franceză
şi rom ână.
2) P entru istoricul şi fifosofia acestei institutiuni se poate consultă
im portant operă1 a lui M i t te r m a i e r : T raité de l a procédure criminelle en
Angeterre, en Ecosse et dans l’Amérique du Nord, trad p a r Ghauiffard,
P aris, 1868.
3) C a r r a r a : Program m a, P . G. pargr. 916: Deasememi T i s s o t , spune
că, această institutiune e a tâ t de naturală încât a trebuit să fie primitiva.
T i s s o t : D roit pénal, II, p. 476.
 — 201 —

Ed. Laboulaye dă juriului o origină romană, şi chiar

greacă: „Juriul — zice dânsul n’a eşit din fundul pădurilor,
cum a crezut Montesquieu. . . .
„Juriul se găseşte la Români, şi mai înainte încă la
Greci cu forme şi o organizare analogă formelor şl organi-
zărei juriului francez şi englez (4).
După E. Faguet, tribunalul Heliaştîlor la Atena eră un
juriu (5).
618 — Mai toţi scriitorii însă recunosc că juriul este o in-
»tituţiune de orgină feudală engleză (6) sau care cel puţin
s’a desvoltat pe pământul Engliterei. După marele istoric
David Hume, juriul a început în Englitera pe la sfârşitul
veacului al IX-lea, pe timpul lui Alfred cel mare, regele An-
glosaxonilor mori în anul 901 „Doisprezece freeholders (a
dică liberi proprietari) — ne spune Hume — erau aleşi şi
depuneau jurământ, la hundrerer, adică magistratul presi-
dând această instanţă, că vor judecă nepărtinitor, şi proce­
dau în urmă la examenul afacerii supuse judecăţii lor“ . A-
ceasta ar fi după Hume originea istituţiunei juriului (7).
Dacă judecata celor 12 cetăţeni este origina juriului,
desigur că juriul e mai vechiu decât arată Home (8).

4) Ed. Laboulaye: Essai sur les lois criminelles des Romains. P aris,
1845, p. 337; Confr. Păstorei: Lois pénales, T. II, part. IV, p. 150 şi 151.
Tarde: Philos, pénale,, p. 441 şi G. F . A. Blankensee: De judicio iuratorum
apud G raecos et Romanos. Goettingue, 1812 (Dissertatio).
5) E. Faguet: Et l’horieur des responsabilités. P aris 1911, p. 69.
6) Aignan: Histoire du jury. P aris, 1822: „Juriul astfel cum este
acum în vigoare la Englezi, are o origine feudală, oare nu poate fi tăgă­
duită, fiindcă se găsesc în el toate stigmatele feudalităţii”.
Aignan este partizan al institutiunei iuri ului. Pandectes franç. V-bo
Jury, criminel, Nr. 36. „Le ju ry tel qu’il est actuellement en vigueur chez
les Anglais a une origine féodale incontestable”.
Insă juriul are analogii şi pe timpul lui M o is i, ib id . Nr. 9 ).
7) D. H u m e : H istorire d’Angleterre, brad. par. Campenon. Paris,
1840, T. I, p. 78.
8) La începutul evului mediu Contele avea 7 asesori numiţi de Rachim-
burgi, dar îi trebuia cel puţin 12 asesori pentru ca să poată judeca, cum arată
capitularde adăugate la Legea Salică. Aceasta e judecata cetăţenilor, judi-
ciu m c iv iu m , de care vorbeşte Qrigoire de la Tours. Vezi S e r i e y s , Recherches
historiques sur les dignités. P aris 1808, pag. 81 Deasemenea Nestor în
Cronica rusească ara tă că chiar în timpul când Rusia era idolatră exista
judecata a 12 juraţi, prezidaţi de un preot. Vezi şi D u B o y s . Hist. du droit
 2 02 —

619 — Sunt în fine persoane care pretind că juriul a fost in-

trodus în Englitera, după cucerirea ei de către Normanzi,,
şi că a început a funcţiona abia sub Enric al II-lea (1154)
şi chiar .sub Enric al III-lea (1216) (9). După această păre­
re juriul ar fi de origine franceză, transplantat în Englitera,
şi în urmă retransplantat în Franta(lO).
620 — Oricare din aceste păreri s’ar admite, originea juriului
nu poate pledâ în favoarea lui. Dacă el este o instituţiune
a popoarelor primitive, desigur că popoarele moderne pot
găsi astăzi o mai bună organizare judecătorească decât a-
ceia din copilăria popoarelor.
Originea greco-romană propusă de Labouilaye pare
mai nobilă, dar Laboulaye se vede că a uitat că lumea ve­
che nu cunoştea nici libertatea vieţei private, nici libertatea
educaţiunei, nici libertatea religioasă, că omul eră absorbit
de personalitatea şi de interesele Statului faţă cu care dân­
sul era o cantitate despreţuită (11).
In fine originea cea mai general admisă a juriului, evul
mediu, nu este desigur o epocă în care s’a născut institu-
ţiuni ocrotitoare pentru popor şi pentru dreptate.
Originea instituţiunei nu pledează dar în favoarea sa.
Desigur că acesta nu e un argument ca să o condamnăm de
plano, fiindcă se poate ca să iasă şi din Nazanet ceva bun,
însă este o prevestire ca să fim cu băgare de seamă relativ
la o instituţiune care îşi are leagănul său în timpurile de
întunerec şi semibarbarie.
621 — Oricare ar fi originea juriului, el a fost transplantat
pe continent din Englitera, în urma laudelor mari ce i s’a
făcut de scriitorii secolului al XVIII-lea.
orim. des peuples éurop. Tom. I, pag. 562. Karamzin imvoacă Cod. Iaroslav
(1015— 1019), oare spunea că acuzatul era judecat de 12 cetăţeni, juraţi, cari
judecau pe conştiinţa lor, lăsând judecătorului pronunţarea pedepsei. El sus­
ţine că acest sistem era obişnuit în Scandinavia de unde a trecut la Englezi,
unde este şi azi' aplicat. Karamzin, Histoire de l’Empire Russe, Tradl Paris,
1819. Tom. II, pag. 79; In acelaş sens Michievitz. Revues des deux mondes
15 D ec1. 1893.
9) Confr. Morin: Répertoire du droit criminel, V-fco, Jury.
10) Asupra originei juriului, vezi Bonecasse, Introduction a l’étude
de la procédure civile, Paris, 1859, pag. 150.
11) F. de Coulanges: La cité antique. Cart. III, cap. XVIII.
 — 203 —

Nu mai vorbesc de scriitorii englezi din acel veac care

înălţa la cer şi nici nu pot să găsească cuvinte îndestule
i ca să laude instituţi-unea juraţilor.
Hume numeşte juraţii „instituţiune admirabilă în ea
însăşi, şi ceeace spiritul omenesc a închipuit mai bun pen­
tru a menţine libertăţile naţionale şi administrarea drep­
tăţii“ (12).’
Blakstone socoteşte „judecata prin juraţi chiar în ma­
terie civilă ca o glorie a dreptului englezesc“ , şi afirmă că
ei se datoreşte libertatea care de multe veacuri pare proprie
naturei engleze (13).
€22 — Dar afară de scriitorii englezi în general mulţumiţi şi
mândri de instituţiunile lor, chiar cei străini începând cu î-
lustrul Montesquieu laudă instituţiunea juraţilor. După dân­
sul puterea de a judecă nu trebue să se dea unui senat per­
manent, ci trebue să fie exercitată de persoane luate din
corpul poporului în oarecare epoce ale anului. Trebue chiar
ca, în marele acuzaţiuni criminale judecătorii să fie aleşi,
sau cel puţin să se poată recuză un număr atât de mare,
încât acei care rămân să fie presupuşi că au fost aleşi (14).
Beocaria se pronunţă deasemeni în favoarea juraţilor,
dânsul spune vorbind de siguranţa morală rezultând din
dovezi că: „e mai uşor de a simţi decât a o defini în mod e-
xact. De aceia eu cred că cea mai bună lege e aceia care
stabileşte asesori pe lângă judecătorul principal, luaţi prin
tragere Ia sorţi, iar nu prin alegere, pentrucă în acest caz
e mai sigură ignoranţa care judecă prin simţimânt, decât
ştiinţa care judecă prin opiniune..................................
„E o foarte folositoare lege, aceea ca orice om să fie
judecat de egalii săi, pentru că acolo unde e vorba de li­
bertatea şi de averea cetăţeanului, trebue să tacă acele sen­
timente ce inspiră neegalitatea“ (15).
Discipolii lui Beccaria sunt deasemenea partizani ai
juriului. Servan spune că numele de salvator se va da_ ace­
lui principe care va restitui poporului publicitatea judecăţii

12) D. Hume: opt. et lo a cit

13) Blackstone: Commentaire V, p. 183.
14) Montesquieu: Esprit des lois, IX, ch. VI.
15) Beccaria: Dei delitti e delle pene, par. VIII, p. 23 $i 24, ed. cit.
 — 204 —

penale şi tribunalul juraţilor. Păstorei, deşi înclină spre

juriul roman, arată că ceeace n’a încetat de a binecuvânta
şi de a dori pentru Franţa, este judecata preliminară a acu­
zatului ca în Englitera. Dânsul declară legea engleză ad­
mirabilă, şi că dintre toate dispoziţiunile legei engleze a-
ceasta e poate care trebue să facă pe cineva să binecuvin-
teze legislaţiunea penală a Englezilor (16).
Voltaire deaisemenea s’a declarat pentru juriu, sub cu­
vânt că juraţii n’ar fi fost capabili să dea hotarîrile nedrep­
te pe care le-au pronunţat magistraţii francezi (17).
I In adunarea constituantă franceză, Duport care a fă­
cut să se introducă juriul în Franţa, a exprimat ideile ce
domină în acea tară pe timpul său în privinţa juraţilor,
spunând c ă : „Fără juraţi nu este libertate într’o ţară, fără
juraţi nici o alegere nu e liberă, fără juraţi, miniştrii jos­
nici şi corupători, cum e de temut să fie totdeauna, vor ex­
clude pe acei cari le displac, fără juraţi nu mai sunt mora­
vuri într’o monarhie (18).
623 — Eră firesc ca oamenii revoluţiunii, fii sufleteşti ai en-
cielopediştilor să adopte instituţiunea juraţilor dela englezi.
Adunarea constituantă în 16 Sept. 1791, a introdus juriul în
Franţa, imitând organizarea juriului englez în care există
un juriu de acuzare, marele juriu, şi un juriu de judecată,
micul juriu.
Juriul însă abia introdus a produs în Franţa nişte re­
zultate dezastruoase. E destul să spunem că toate cruzimile
şi nelegiuirile judecăţilor din timpul Revoluţiunei s’au fă­
cut prin juriu. Dar dacă victime nobile şi generoase politi­
ce erau jertfite fără nici o milă de juraţi, în schimb infrac­
torii obişnuiţi îşi găsise timpul lor de aur; niciodată crimi­
nalitatea nu s’a răsfăţat mai leu neruşinare pe teritoriul
Franţei decât pe timpul Revoluţiunei !
De aceia oricât de mult ţineau la principii aceia care

16) Pastoret: Lois pénales. T. II, p. 150 şi 151.

17) Voim cità mai la -urmă cuvintele lui Voltaire: Nr. 648.
18) In treacăt fie spus, e noroc că Duport, n’a prea avut încredere
jta instituţiunea juraţilor, şi la timpul cuvenit a fugit în Elveţia, fiindcă
altmintrelea i-ar fi mâncat capul chiar instituţiunea pe care o introdusese
în Franţa!
 — 2 05 —

spusese: périssent les colonies plutôt qu’un principe, s’a re­

cunoscut nevoia de a suspendă parţial judecata juraţilor în
unele departamente (19).
624 — Când, în urma Revoluţiunei, oamenii cu experienţă
voiră să organizeze justiţia în Franţa, păcătoşia juriului
eră prea cunoscută şi de aceea puţini au susţinut juriul în
consiliul de Stat. Chiar puţinii care-1 susţineau, nu tăgă­
duiau că juriul a dat rele rezultate, dar, (şi atunci se începe
acel cântec vechiu pe care l’am auzit şi noi în parlamentul
ţării noastre), susţinătorii juraţilor atribuiau relele rezulta­
te organizaţiunii defectuoase a juraţilor, iar nu instituţiunii
în sine. Reorganizaţi juraţii — ziceau dânşii — şi această
instituţiune va da bune rezultate şi la noi ca şi în Englitera.
Să mai facem o experienţă cu noua organizare, şi a-
tunci vom vedea dacă juriul trebue desfiinţat (20).

19) Thiers: Histoire du consulat et de l’empire. T. III, p. 287 arată

cum din cauza răsboaelor civile făcându-se cete de tâlhari din dezertorii
$i soldaţii licenţiaţi, a fost trebuinţă să se suprime juriul prin legea din 18
pluviôse an IX, şi cum, executându-se în, 6 luni câteva sute <1801) s’a, ajuns
că deunde înainte nu există nici o siguranţă de a călători în Franţa, în
urmă s’a ajuns la o siguranţă absolută. Vezi şi Molinier: op. cit. I, p. 186.
20) Desbaterile asupra juraţilor în consiliul de Stat francez sunt
atât de interesante pentru discufiunile moderne asupra juraţilor, şi atât de
mult ignorate de mulţi încât credem că nu e rău să le rezumăm.
Cea dintâi cestiune care s’a pus în discuţiune când s’a desbătut le-
gislafiunea penală în consiliul de Stat francez a fost: .„L’institution du; jury
sera-t-elle conservée?’’.
In şedinţa din 16 prairial an XII (1804) şub preşedinţia împăratului,
Siméoti combate juriul. El arată că această instituţiune a existat în Franţa
însă s ’a depărtat de ea taira cu cât a avut o justiţie mai regulată şi
oameni care s’au consacrat la aplicarea legilor. Englezii au m e n ţin u t-o
fiindcă ei sunt foarte conservatori. Dorinţa de mai bine a împins să a-
doptăm juraţii. „Noi ajunserăm dar să stabilim că, dacă e trebuinţă de
oameni oonsumati pentru1 a hotărî cauzde civile, orice om aproape poate
hotărî cauzele criminale, că nu trebue deprindere, ci numai bun simţ şi
cinste . . . . . Când ne înficoşăm atât de mult de severitatea jude­
cătorilor,, ca şi cum deprinderea singură de a găsi culpabili ar face p e om
injust şi prevarieator, nu e oare temere de nedeprindere juraţilor, de indul­
genta, de moliciunea lor?. Vorbind de cuvântul că mai bine e să scape 100
de culpabili decât să se condamne un nevinovat, care are „un atât de
frumos lustru de umanitate încât nimeni nu m ai îndrăsncşte să-l discute
de teamă ca să nu fie acuzat de barbarie. Siméon spune „dar scopul justi-
 — 2 06 —

Insă speranţa tuturor susţinătorilor juraţilor eră că, la

caz de trebuinţă se va putea recurge la mijlocul de scăpare
al tribunalelor excepţionale, cum se făcuse în anii prece­
denţi.

ţiei nu e perderea unui inocent, nici nepedepsirea culpabililor, ci este de-a

da fiecărui ceeace merită.........................
Rar se face bine, ceeace cineva nu e deprins să facă . . .
Rar juratul oricâtă atenţiune ar aduce la desbateri, este în stare de
a se pronunţă altfel decâti prin un fel de instinct......................... ,,Mi se pare
că juraţii nu sunt preferabili decât în lipsă de magistraţi şi în ţările în care
magistraţii ar fi socotiţi ca instrumente ale tiraniei”.
Simêon nu voiă ca Franţa să se ia după exemplul Bngiiterii. De a-
ceia dânsul a adăogat:
„Nu pentru prima oară vom avea dovada că institufiunile bune la
un popor, fie din cauză că se potrivesc ou caracterul şi moravurile sale, fie
pentru că s’a obişnuit cu ele şi obiceiul e o a doua natură, nu sunt bune la
un popor al cărui caracter şi obiceiuri sunt diferite”. El arată în fine că t
inconsecinţa de a introduce această institntiune chiar atunci când guvernul
a suspendat-o pentru 2 ani, din cauza inconvenientelor sale „Juraţii sunt
■— se spune — judecători de fapt, dar magistraţii sunt oare incapabili de a fi
judecători de fapt, ei care, dacă n’ar fi magistraţi, ar puteă să fie juraţi?".
Boulay, care erâ pentru mstitutiwnea juraţilor, recunoşteâ totuşi că
Instituţiunea are mai multe inconveniente decât foloase.
Archicancelarul Cambacérès, care»într’o altă şedinţă (1 Brumar an
XIII), declară că nu ţine Ia această institupune recunoaşte dă distinctiu-
nea între cestiunea de fapt şi de drept este himerică, obiceiul general este
ca juraţi să se ocupe şi de drept şi să cerceteze care va fi rezultatul de-
claratiunei lor. El se declară partizan al menţinerii însă reorganizându-se
juraţii. In şedinţa din 30 prairial Cambacérès, adaogă că a votat în fa­
voarea juriului, pentrucă atunci când nu poate obţine sistemul cel mai bun,
se mulţumeşte cu cel mai bun propus. Insă el ar preferă ca să se dea ju­
decarea afacerilor criminale, tribunalelor de prima instanţă şi pe urmă
curţilor de apel.
Dupuy a, spus că ar înţelege îndoiala dacă experienţa nu ar fi fă­
cută, dar ea e făcută şi e defavorabilă juriului. Dealtmintrelea trebue să se
tină seamă de caracterul national. „Francezii sunt din fire blânzi şi simţi­
tori, şi aceste virtuţi îi împedecă de a împlini totdeauna cu exactitatea cu­
viincioasă o slujbă atât de riguroasă. Oricine a urmat de aproape funcţi­
onarea tribunalelor criminale va fi de această părere. Juraţii vin cu gân­
duri drepte şi curate, însă îndată -mila slăbeşte în ei regiditatea pe oare o
cere funcţiunea lor. Lor le pare rău să fie obligaţi ca să lovească un indi­
vid chiar culpabil; conduşi de acest simţimânt, ei caută a-şi face iluziune
şi a-1 găsi nevinovat”. Aceleaşi lucru în privinţa deosebim de caracter
spuse şi de Portalis (p. 21).
Treilhard, ca şi Cambacérès eră pentru menţinerea şi reformarea
 — 207 —

Cu toată această rezervă juriul nu ar ii putut să ră­

mână în urma experienţei făcute în Franţa, dacă n’ar fi fost
susţinut de împăratul Napoleon, care desigur că atunci
când îl susţinea nu mai eră iacobinul din timpul revoluţi-

juriului, el îl apără cu mult talent (p. 318) şi speră că de astădată va da

rezultate favorabile, dacă nici acum; nu va reuşi, să se suprime (p. 320).
El adaogă că: „Naţiunea ar vedeă poate cu oarecare surprindere, o insti-
tuţiune atât de liberală ştearsă din codicele legilor sale, sub un şef care ea
ştie că e legat de simţiminteile cele mai liberale. Dealtmimtrelea, discutând
a treia cestiune, Treilhard recunoaşte că solicitările oare nu fac nicio impre-
siune asupra judecătorilor mişcă aproape cu siguranţă pe juraţi Cp. 32)”.
Împăratul întrerupând pe Treilhard şi întrebându-1 cum se răspunde
la? argumentul lui Siméon, ca şi magistraţii sunt juraţi, însă mai bine
aleşi, Treilhard răspunde că juraţii au bunul că nu aduc prevenţiunea şi
asprimea deprinderii.
Portalis este pentru suprimare; arată că cei mai buni jurisconsulţi
englezii sunt contra juriului, şi că curtea de oasaţiune franceză consideră
institutiunea juriului ca periculoasă.
Bigot Préameneu observă că, în anii 8 şi 9 când tâlhăria şi falşurile
s’au îmulţit, s’a simţit trebuinţă de a da aceste fapte tribunalelor ordinare.
Trefeus să fie un viţiu în institiuţiune, şi acest vi ţiu e că; nici acuzatul, mei
societatea nu găseşte garanţie îndestulătoare în juriu". Bl arată cât de spăi-
mântător e ascedentul unui jurat elocuent şi instruit asupra celorlalţi. „Soarta
acuzatului e în manile sale”.
Ségur constată câ chiar pe timpul său nu mai era entusiasmul de
altădată în privinţa juraţilor.. „Acest prim entusiasm acum s ’a liniştit”.
Berlier apără juriul de lipsa de 2 (grade, spunând că, examenul îna­
intea juriului de acuzare este un prim grad.
Adaogă că nu vor mai fi inconveniente mari cu juriul, odată ce se
institue un maximum şi un minimum; fiindcă juraţii nu vor mai fi speriaţi
de (gravitatea pedepsii. La caz de trebuinţă juriul tretoue suspendat.
împăratul deşi recunoaşte că juraţii opun mai puţină împotrivire
decât magistraţii guvernelor tiranice (vezi cuvintele sale la Nr. 652) totuşi se
declară pentru menţinere cu reorganizare. Iu şedinţa din 1 Brumar an
XIII, împăratul spune că a fost de părerea celor care cred1 că juriul trebue
menţinut fiindcă i se pare această procedură (cu juraţi) mai bună, şi dealt-
mintrelea pentru a o adoptă, e îndestul ca ea să nu fie respinsă de o
opiniune unanimă (p. 321). In şedinţa din 8 Brumar, împăratul din nou
discută cestiunea, dând însă argumente de o slăbiciune de necrezut (pi 332);
însă cel puţin Napoleon eră togi-c fiindcă cercă ca să nu se admită per­
soane de meserie ca apărători, fiindcă s’ar seduce spiritele neexperimen­
tate. împăratul revine de două ori asupra acestei idei, când' se discută
cestiunea IlI-a.
Dealtmintrelea împăratul a spus o frază genială contra juraţilor,
deşi a votat pentru ei; „Astăzi—a zis dânsul— orice om, căruia averea îi
 — 208 —

unei, şi nu lupta pentru întinderea libertăţilor publice. De

altmintrelea împăratul singur a recunoscut cu sinceritate
că tirania mai uşor se poate servi de juraţi decât de magis­
traţi spre a lovi pe adversarii săi.

permite să plătească un avocat şi care are juraţi ca arbitri ai soarte; sale,

e (aproape sigur să iie absolvit”, Op. 41 Procès—vebaux. Paris 1808),
Totuşi în urma dorinţei exprimată de împărat, consiliul de Stat a
admis în principiu instituţiunea juraţilor.
Este însă de observiat că împăratul a declarat în şedinţa din 30
Prairial an XIII (p. 76) că: „Cea mai mare parte din cei care au votat
pentru menţinerea juriului, şi mai ales El însuşi, n’ttu fost determinaţi decât
de certitudinea că vor există şi tribunale excepţionale. Nu se poate tăgă­
dui că, în multe cazuri juriul nu desfăşură destulă tărie pentru ca să se
poată speră că el va împedecă toate dezordinele. Cambacérès a confirmat
spusele împăratului, arătând că aşa a înţeles şi consiliul.
Vom mai extrage încă v;re-o câteva observaţiuni asupra juraţilor din
părerile cercurilor legislative franceze delà începutul secolului trecut.
In observaţiunile sale, tribunalul de casatiune spunea în 3 Compli-
mentar an. XI, aceste cuvinte: „Tristul rezultat al nepedepsirii marilor
crime ofensând morala publică, speriind societatea, a condus aproape să
să îndoiască lumea dacă institutiunea juraţilor atât de frumoasă în teorie,
n'a fost astăzi mai mult vătămătoare decât folositoare în rezultatele sale”.
(Observations sur le projet de code criminel, p. 192 bis).
In şedinţa din 10 Vendemiar an. XIII, ministrul de justiţie reoimoşteâ
că: .A ceastă instituţiune nu e în gusturile naţiuni’ ,, şi că trebue pedepse
pentru îndeplinirea funcţiunilor de jurat (p. 277).
Treilhard deasemenea, partizan al menţinerii juriului, recunoştea
că: „Nu e îndoeală că Francezii nu susţin cu ardoare (această instituţiune”
(p. 334) „Opiniunea publică—spune la rândul său Cambacérès—nu e favo­
rabilă juriului” (p. 324), Ţara întreagă — ziceà Janbert — este contra
juriului”.
Ministerul de justiţie declară cu sincenitate că dacă el admite juriul
e „prin condescendentă pentru câteva spirite alese (bons esprits), dar e
convins că formând mari corpuri, se va ajunge mai bine decât cu juraţii să
se stabilească o justiţie tare şi respectată (p. 336).
Boulay eră ide părere că juraţii vor cădea fiindcă publicul văzând
deoparte magistraţi luminaţi, şi de altă parte juraţi fără cunoştinţe şi fără
experienţă, paralelismul nu va fi în favoarea juraţilor. „Dar ce va deveni
libertatea civilă—se întreabă Boulay.—Libertatea civilă, răspundea dânsul
—trage garanţia sa nu din judecata juraţilor, ci din publicitatea desbate-
rile şi din facultatea de a aveâ un! apărător. Libertatea e întreagă totdeauna
când tribunalele nu sunt silite să condamne pe aceia pe care guvernul îi
acuză, nici să absolve pe aceia pe care el îi ocroteşte (p. 316).
In sfârşit voim spune că în darea de seamă către guvern a minis­
trului de justiţie din 3 Complimentar se arată că procedura prin juraţi a
 — 209 —

Insă că a susţinut juriul ,se vede din scrisoarea sa din

15 Oct. 1807, către fratele său Jérome, regele Westfaliei,
în care pune juriul alături cu codul Napoleon ca un caracter
al monarchiei sale (21).
825 — Juriul reformat în Franţa, se trăgeâ mare nădejde de
la dânsul. Benj. Constant îl numeşte instituţiune saluta­
ră (22).
Sir Richard Phillips într’o operă asupra juraţilor tra­
dusă în limba franceză, zieeà aceste cuvinte: „Mulţumiţi lui
Dumnezeu, o Englezi, de faptul că privilegiul de a fi jude­
caţi de juraţi este pentru voi un drept din naştere. Rugaţi-1
de a-1 transmite neatins urmaşilor voştrii. Juraţi pe cămi-
nurile voastre, pe altarele voastre, de a vărsă până la cea
din urmă picătură de sânge pentru apărarea lui. Socotiţi
ca ucigaşe de libertate, orice încercare s’ar face de a se a-
tinge neatârnarea şi curăţenia acestei instituţiuni. Osândiţi
fost suspendată în miai multe departamente şi că tribunale speciale au fost
create spre a lovi crima cu o astfel de repeziciune, încât să se poată spera
de a opri creşterea ei. „Deaceia cu toate strigările ignorantei şi scrupulele
adevărate ori prefăcute ale câtorva spirite neliniştite, care se reunise
pentru a defăima înainte de a se naşte o institutiune pe care împrejurările
o reclamau cu atâta energie (tribunalele excepţionale) crima a îmgălbinit,
tâlharii, hoţii de diligente, groasnicii incendiatori, au văzut stârpindu-se
cetele lor râu făcătoare şi falsificatorul neruşinat, devenit mai cuminte şi
mai fricos, lasă în fine pe societatea înspăimântată de excesiva mulţime a
cîîmeflo.r d e falş, să spere că acest flagel devastator va înceta în curând
ca să mai fie spăimântător.........................
„Cu toată trista experienţă pe care am făcut-o, partizanii proce-
durei cu juraţii sunt departe de a convenu cum cred mulţi alţii, că această
institutiune nu se poate aclimatiza în Franţa....................
„Ei bine! Să nu Ie refuzăm o nouă încercare, şi o a treia experi­
enţă să decidă între ei şi contrazicători: lor”. (Observations sur le projet
de code criminel, p. 215—216). Gestiunea juraţilor a fost de 4 ori discutată
în consiliul de Stat francez. Vezi F. Hélie: Imstr. crim, VII, N-rile 3130' şi
următoarele.
21) Vezi H. Taine: Les origines de la France contemporaine, ed.
27-a, T. IX, p. 231; D- Esmein: Histoire de la procédure criminelle en
France 1882, p. 505 şi urm,, se înşală când afirmă că împăratul Napoleon
a fost contra menţinerii juraţilor; adevărat este însă că împăratul nu erâ
admirator al acestei institutiuni.
22) Filangieri: Oeuvres trad. par Benj Constant: Commentaire sur
Fîdangieri. Paris, 1840, T. III, p. 362. Constant recunoaşte însă că juriul
aveâ pe timpul său detractori.
 — 210 —

ca trădători pe toţi aceia care, fără intervenţia juraţilor ar

da hotărîri asupra vieţelor, libertăţilor şi averilor voastre.
Trataţi ca sacrilege orice inovaţiune, orice încercare, care
ar tinde să influenţeze verdictele sale“ (23).
Phillips recunoaşte tristele rezultate pe care le-a prici­
nuit instituţiunea juraţilor în Franţa în timpul revoluţiunii,
dar se mângâie cu ideia că juriul francez a fost modificat.
In prefaţa care întovărăşeşte traducerea operei lui R.
Phillips, traducătorul său Ch. Comte aduce deasemeni laude
ditirambice instituţiunii juriului: „Judecata prin juraţi —
spune dânsul — nu cum o vedem, la noi, ci astfel cum o sta­
bilesc legile englezeşti, e cel mai frumos sistem judiciar pe
care spiritul omenesc l-a conceput vreodată; nu numai este
" deasupra a tot ceeace s’a practicat vreodată, dar a tot ce
s’a imaginat de filozofii cei mai renumiţi vechi şi moderni“
(24).
Iar Aignan, care a scris o monografie istorică a juriu­
lui afirmă în 1822: „Nu poate fi guvern reprezentativ, fără
juraţi“. „Lege făcută de delegaţii poporului şi justiţie dată
de delegaţii puterii nu se poate“ (25).
626 — Pe când se scrieau aceste laude la adresa juriului,
Franţa făcuse din nou experienţa cu reorganizarea juriului
şi suprimarea fixităţii pedepselor delà care Berlier speră
o mai bună funcţionare a juriului, dar care nu adusese rezul­
tatul dorit. Achitările continuând să fie numeroase, din cauză
că juraţii considerau pedepsele din codicele penal ca prea as­
pre, a trebuit ca legiuitorul francez în 1824, pe lângă lati­
tudinea de apreciere lăsată judecătorilor, între maximum
şi minimum, să deă prin lărgirea circumstanţelor atenuan­
te judecătorilor dreptul de a aplică pedepse mai mici decât
cele prescrise în cod. pen. In 1832, văzând că achitările
numeroase n’au contenit, legiuitorul a intervenit din nou, şi
a dispus ca asupra existenţii circumstanţelor atenuante să
se pronunţe juraţii, iar nu judecătorii, şi, în cazul când ju­
raţii admit existenţa lor, judecătorii să fie obligaţi să deă2345
23) R. Phillips: Pouvoirs et obligations du jury.. Paris, 1828, ed.
2-a, p. 276. _
24) Ibidem: Avertissement à la traduction p. 16.
25) Aignan: Histoire du jury. Paris, 1822, p. 15.
 211

pedeapsa cu un grad ma jos, decât cea prevăzută de lege, şi

în mod facultativ şi cu două grade.
627 — Această reformă a produs o amelioraţiune însă foarte
neînsemnată, instituţiunea juraţilor a continuat şi continuă
să funcţioneze şi astăzi foarte rău, ceeace este recunoscut
de aproape toată lumea. Chiar partizanii instituţiunii jura­
ţilor nu tăgăduesc acest lucru, însă, atât în Franţa, ca şi 4a
noi, ei cântă necontenit, cântecul bătrân de peste un secol,
al reorganizărei juraţilor (26).
Acelaş lucru Ta susţinut în Germania Seuffert: „Să
păstrăm instituţia juraţilor, care e patrimoniul aproape a
tuturor popoarelor civilizate, însă să se înlăture forma fran­
ceză sub care juraţii au venit la noi, să se facă să se aleagă
juraţi de organele care ise bucură de încrederea publică şi
nu de slujbaşii guvernului. Să se supună juriul la o refor­
mă radicală. Dar să nu se suprime de loc, din contra este
de dorit ca să se facă Tribunalul întregei Germanii (27).
In această privinţă credem că Tar de are dreptate când
spune: ,,In zadar se îmulţesc legile relative Ia recrutarea
juriului, aceasta nu slujeşte la nimic, se poate adăogâ la
facultatea circumstanţelor atenuante ce i s’a acordat, şi
aceia de a putea da şi circumstanţe prea atenuante (28), şi2678

26) Pentru anul 1808 a se vedea discuţiunile din Consiliul de Stat

francez (vezi rezumatul lor dela Nr. 624 în notă). De atunci e nenumărat
numărul acelor care în străinătate ori la noi, au repetat acelaş cântec.
Vom cită: Pessina, care a zis că dacă juraţii ar trebui să rămână în Italia
şi Franţa, cum sunt e mai bine ca ei să fie suprimaţi. După citarea F.
Manduca: Studi teorioo prâtici sulia proe. pen., p. 90 pe F. Manduca în
opera citată, care spune că şi Carrara şi Mancini sunt de aceeaş părere
(p. 87). In Germania, prof. dr. W- Kahl: Schwur oder Schöffengerichte,
Deutsche Litteratur-zeitung, Nr. 9 din 3 Mart. 1906; Gonf.r. Rev. hist. jud.
an II, p. 160.
La noi Fm. Protopopescu-Pake: Dreptul, 1873, Nr. 23. care critică
formarea listelor de către prefecţi; Nie. Mandrea: Dreptul XXXVI (1907),
Nr. 11; V. Antonescu: Reforma juraţilor, Bucureşti, 1907; M. Sufu (susţine
juraţii în subsidiar): C. judiciar 1895, Nr. 16 G. Fleişen: C. iud. 1909, Ni-le
80—82 (în subsidiar).
27) Ssuifert, lieber Schwernengerichte.
28) Tarde se referă aici la propunerea Bozeridn din 4 Mai 1885, de
a permite juraţilor să acorde circumstanţe prea atenuante. Proectul n’a
isbutit din cauza rezistenţei senatului şi a curţii de casaţiune. Rev. pen.
 — 212 —

tot fără rezultat va fi. Instituţiunea păcătueşte prin temelia

ei, şi dacă cineva se gândeşte la toate omorurile, la toate
infanticidele, la toate furturile, la toate incendiile, la toate
falsurile, la toate abuzurile de încredere, la toate violurile,
care fără ea nu ş’ar fi întâmplat, cineva poate fi scuzabil
spunând că ea a făcut societăţii mai mult rău decât chiar
tortura (29).
Referindu-se la aplicarea juriului, în Franţa, ^ olt
procuror la Curtea de apel din Poitiers, ziceà la deschi­
derea anului judecătoresc 1891-1892 aceste cuvinte: Insti-
tuţiunea juriului perfectă în teorie, pare a fi înşelat prin
rezultate ce a dat speranţele partizanilor săi celor mai con­
vinşi (30).
A doua experienţă se pare că e făcută în Franţa, pu­
tem zice în toată Europa în privinţa juraţilor.
De aceia un Chief-juistice din Englitera arătă că nu e
nimic de făcut cu juraţii, că reorganizările nu folosesc la
nimic, şi că singura reformă posibilă a juraţilor ar fi desfi­
inţarea lor (31).

1885, .p. 485 şi 951: 1886, p. 508 şi 628 şi, 1882, p. 372: Gonfr Gazette des
Tribunaux din 20 Mai 1887. S ’au mai făcut şi alte propoziţiuni în acelaş
sens Rev. pén. 1906, p. 484, şi 1907, p. 557; Vidal: Cours, Nr. 792.
29) Tarde: Philosophie pénale, p. 448. In altă operă a sa Tarde
adaogă: „Juriului în special printre alte cauze, acestei juiridteţluni capriţi­
nă se, incohérente, cu care se poate cineva teme de orice câmdl e nevinovat
şi poate speră orice canid e culpabil, juriului, providenţa insultătorilor şi
defăimătorilor prin presă, trebue să imputăm creşterea (la marée mon­
tante) injuriilor imprimate, şi prin urmare, persistenţii duelului, în veacul
nostru iluminat şi ,p aşnic”. Étudesl pénales. Paris, 1892, ed. 2-a p. 83; Gonfr.
Rauter: Traité, I p. 115, nota care spune că juraţii adeseori se lasă spre o
failşă indulgenţă, o slăbiciune puţin demnă de oameni cinstiţi şi liberi, care
nu trebue să se tragă înapoi fată cu urmările unui act conştiincios”. Des­
pre circumstanţele prea atenuante, vezi art. 317 cod, proc. pen. al can­
tonului de Geneva, care permite juriului să spună: „I.’aocusé a agi en des
circonstances atténuantes’ sau, „L’accusé a agi en des circonstances très
atténuantes”. Acest lucru A. Stămbidescu ar voi să se introducă şi la noi;
d. V. Antonescu susţine însă părerea contrarie; V. Antonescu: Reforma
juraţilor, Bucureşti 1907, p. 79 şi 80.
30) Dreptul, 1891 (an. XX) Nr. 74, p. 594—595.
31) The Times din 3 Nov. 1903, după citarea d-lui Garofalo: Cri­
minologie, ed. fr. p. 386 şi urm. In realitate, după un secol se dovedeşte
că avea dreptate Joubert, care spunea în consiliul de stat francez că abu-
 213 —

628 — Astăzi, dacă vom lăsa la o parte pe diletanţi, pe aceşti

juraţi ai ştiinţei penale tot atât de necampetenţi în proble­
mele penale, pe cât sunt juraţii în judecăţile penale, este
incontestabil, că nu există entusiasmul care era la început
pentru juraţi (32), un puternic curent se manifestă în con­
tra acestei instituţiuni. Toţi recunosc că, cu toate neconte­
nitele reorganizări ale juraţilor, şi cu toată îndulcirea re-
presiunei, juraţii continuă să judece în mod detestabil.
„Dar — spune Tarde — iată că un! vânt nou începe să
sufle; de câţiva ani se ridică din toate părţile obiecţiuni ti­
mide la început, pe urmă acuzări formale, motive grave,
statistice sdrobitoare contra puterii fantastice şi nebune
care subsistă prin oarba veneraţiune de altădată. Se relevă
prostiile lor, juriul e tratat cum se tratâ Sybila, cu rebusurile
sale, (tot atât de neînţelese ca certe verdicte), în ultimele
timpuri ale păgânismului. Nimeni nu se mai teme de el prin­
tre sceleraţi, nimeni printre oameni cinstiţi nu-1 mai respec­
tă. Discreditul său complect e apropiat, dacă nu sfârşitul
său“ (33).
Şi mai departe Tarde adaogă: „Ignoranţa, teama, nai­
vitatea, versatilitatea, inconsecinţa, parţialitatea când ser­
vilă când răsvrătitoare a juraţilor sunt dovedite ou prea
multă îndestulare. Se citează mii de cazuri caracteristi­
ce (34). Dar să lăsăm anecdotele oricât de instructive ar fi.

zurile juriului sunt atât de inerente naturei sale, încât e imposibil a le î n ­

lătura. Vezi F. FIe le : Instru. crim. VII. Nr. 3133.
32) Thiry: Cours, Nr. 658. „Insa acum nu mai există entusiasmul
care era la început pentru! această jwrisdictiune. I se impută în adevăr lipsa
de energie şi uşurinţa cu care ea primeşte motivele adesea deplorabile, ps
care acuzaţii şi apărătorii (lor le invoacă pentru a explică fapte, prezen­
tând cel mai mare pericol pentru ordinea socială. Se adaoigă că indepen­
denta sa e de natură a întrece marginile justiţiei, fiindcă juriul nu moti­
vează judecăţile sale şi hotărîrile lui nu-i aduc nici o răspundere”. Vezî
mai la urmă în notă cuvintele d-lui H. Gross în această privinţă.
33) G. Tarde: PM1. pen. p. 433. Vom mai adaogă cuvintele d-lui
Artur Desjardins: Revue des deux mondes, 1899. Iunie, p. 7581; Ch. Gide
In ziarul său Emancipation; d. Ghallen-Bert şi mulţi alţi publicişti, pre­
zentând diverse specimene de verdicte inexplicabile, au sguduit încrederea
superstiţioasă în juraţi”.
34) D. Lacassagne spune că în o afacere foarte gravă din cei 7
juraţi care răspunsese afirmativ oui (da), unul scrisese voiii. Punâmdupse-
 — 214

„Cel dintâi venit, oricare ar fi profesiunea iui, şi dacă

moralitatea lui nu e prea mult inferioară celei mijlocii,
poate să fie jurat; dacă din întâmplare e bănuit că are oa­
recare competenţă judiciară, el este recuzat. Meritul său
este în incompetinţa sa. Cum să ne mirăm1 dar de insufi­
cienţa juraţilor?“ (35).
Atât de detestabilă este socotită instituţiunea de mul­
te persoane care o cunosc de aproape, încât un preşedinte
de curte cu juraţi a zis cu drept cuvânt: „Inocent, daţi-mi
judecător, culpabil, daţi-mi juraţi“ (36).
829 — Chiar în Englitera, unde există cei mai buni juraţi din
lume, fiindcă se potriveşte mai bine caracterul englez cu
funcţiunea de judecător, şi totuşi spirite distinse au început
să devină protivnice instituţiunei juraţilor. „Juriul englez —
spune tot Tarde — e cel mai bun din lumea întreagă, el
e relativ sever, plin de respect pentru judecătorul eare-1
presidă, consultă uneori manuale compuse pentru juraţi.....
Cu toate acestea el scandalizează publicul englez prin achi­
tările sale fără temei. Lordul Kingsdown ziceà déjà în
Camera lorzilor în 1859, că ar fi mai bine de a desfiinţă
instituţiunea juraţilor decât de' a o menţine aşa precum
funcţionează“ (37).
Nu mai vorbim de Germania, ţara deprinsă să cu­
gete profund asupra chestiunilor sociale. Încă din anul
1886, al XVIII-lea congres juridic german din Wiesbaden
a declarat că judecata juraţilor nu merită încredere (38).
Iar în anul 1904 o oomisiune de 21 de jurişti, însărcinată
de guvern să studieze instituţiunea juraţilor, s’a pronunţat

din nou juraţii să voteze n’au mai fost decât 6 oui şi 6 non, fiindcă cel
care scrise voiui a preferat mai bine să scrie non, decât să-şi schimbe orto­
grafia Ia care tineà! Revue scientifique din 20 Dec. 1883—după citarea lui
Tarde: Phil. pén. p. 443 notă.
35) Tarde: Op. cit., p. 444.
36) Eug. Mouton: Le devoir de punir. Paris, 1887 p. 246.
37) Tarde: Op. cit. p. 444—care citează printre adversarii juriului
în Englitera şi pe James Stephens, unul din cei mai mari penalişti ai
Bngliterei.
38) Fii. Manduca: Studi terico-practici sulla procedura penale.
Napoli, 1888, p. 89 şi 90. »
 — 215 —

în unanimitate pentru supresiune (39). In Germania cultă,,

«piritele sunt contra instituţiunei juraţilor (40).
Cu drept cuvânt F. Manduca exclamă :
„Vedeţi puterea socială a transfomiismului de evoluţi-
une turburătoare de idei; pe când juriul e discutat în Rusia
„şi de cortezii spanioli ca să se introducă, se discută desfiin-
' tarea lui în naţiunea de seif governement. Pe când juriul
este o dorinţă în unele State noi, e discutat şi socotit ca vă­
tămător siguranţei sociale de membrii celui al XVIII-lea
congres juridic din Wiesbaden (1886). Judecată prin juraţi
nu mai merită încredere, fu formula votată de acei congre-
sişti“ (41).
630 — încât despre istoria juriului în România, puţin avem
de spus, instituţiunea nefiind de mult introdusă. Mimetic ca
orice popor cu puţină cultură, însă cu multă dorinţă de pro­
gres şi de lustru exterior, era natural că poporul nostru să
îie atras de această instituţiune cu mare renume în întrea­
ga Europă. In timpul domniei lui Grigore Ghica Vodă,
Domnul Moldovei, după cum spune principele Nic. Şuţu,
Domnul voind să introducă juraţii făcuse un proiect „veri-
table chef d’oeuvre de niaiserie et de ridicule“, cum îl ca­
lifică prinţul Nicolae Şuţu. Divanul Moldovei însă s’a îm­
potrivit Ia aplicarea unei instituţiuni, ale cărei elemente nu
există în ţară; prinţul Şuţu arată că ea nu se potrivea nici
cu moravurile, nici cu organizarea ţării (42).
631 — Juraţii au fost introduşi la noi prin promulgarea le-
gei de procedură penală din 1864, şi prin art. 105 din cons-

39) Curierul judiciar 1910, Nr. 54.

40) „Nouăzeci la suta din toti juriştii obişnuiţi cu practica judecă­
torească şi o mare parte din publicul instruit, recunoaşte astăzi, putina
valoare şi pericolele indiscutabile ale instituţiuraei juriului, însă . . . . . .
partizanii acestei institufiuni cer timp, o experienţă mai îndelungată, vor­
besc de intrarea institutiunei în moravuri, de asimilarea ei, şi alte banali­
tăţi“. Hanns Gross: Manuel ,pratique d’instruction judiciare. Paris, 1899,
T. I, p. 53.
41) Fil. Manduca: Studi teorico practici sulla procedura penale.
Napoli, 1888, p. 88 şi 89.
42) Pr. Nic. Soutzo: Mémoires publiés par Pan. Rizos : Vienne,
1899, p. 217.
 — 216 —

titutiunea din 1886. Ei au început a funcfionà în Iunie

1865 (43).
La început s’a nădăjduit foarte mult în binefacerile a-
cestei instituţiuni, însă relele rezultate ale instituţiunei n’au
întârziat să se producă şi în România ca şi în Franţa. In
faimoasa petitiune delà Iaşi din 1871, care face cinste au­
torilor ei prin înţelepciunea şi profunzimea cunoştinţe­
lor (44), se spun lucruri foarte interesate relative la juraţi.
Din 96 delapidatori de bani publici — spune petiţia — 92
au fost achitaţi de juraţi (45).
Delà introducerea juriului şi suprimarea pedepsii cu
moarte, tâlhăriile şi omorurile s’au îmultit considerabil.
Petiţia citează câteva exemple în adevăr scandaloase de ne-
pedepsire ori de pedepsire derizorie, şi adaogă că „ţinând
seamă de răul pe care l’a produs juriul până acum, măsura
cea mai raţională ar fi de a-1 suspenda până când vom a-
veâ un spirit public destul de luminat, şi atunci va fi uşor
Camerelor să restabilească juriul prin o lege specială” .
631 1 — Chestiunea orginei juriului nu are decât un interes is­
toric, între această origină şi între extinderea pe care a
luat-o justifia populară în secolul trecut neexistând nici o
corelaţiune.
Juriul s’a impus şi a fost adoptat în mai toate statele
europene în cursul veacului al XIX nu ca uni rezultat firesc
şi direct al evoluţiunei institufiunilor represive, ci ca un
reflex al ideilor liberaliste care au dominat întreg acest
veac.,
„Toate puterile trebuesc să emane delà naţiune” , eră

43) Cel puţin în judeţul Dolj, după cum se vede din „Discursul
tinut de d. Mihail Vladimirescu proourorele curţii apelative secţiunea I, de
aici din Graiova la inangurarea Institutiunei Juriului la 14 Iunie 1865".
(Foae volantă tipărită, în posesiunea noastră).
44) Dacă lăudăm pe autorii petitiunii dela Iaşi, sub punctul de vede­
re ştiinţific, fiindcă înainte de naşterea şooalei lobroziane au ridicat în
România steagul apărării sociale prin stăvilirea pericolosului curent bec-
carian, nu putem însă să nu deplângem pusilanimitatea autorilor de a se îi
lepădat aproape toţi de paternitatea acelei petitiuni sub presiunea beceari-
anismului ignorat.
45) Statistice foarte interesante în acelaşi sens s’au citat cu cvcaziu-
nea revizuirei din 17 Fehr. 1874, a codicelui penal.
 — 217 —

principiul primar dela care porneau cugetătorii şi luptătorii

politici şi care avea să primească rând pe rând întreagă.
consacrarea în constituţiunile statelor democratizate. Ori
dacă toate puterile pornesc dela naţiune, atunci şi justiţia
represivă trebue să revină poporului. Iată ideile şi formulele
cari au întronat juriul în Europa.
Incontestabil că odată ce s’a admis principiul justiţiei
populare, organizarea sa a fost elaborată prin imitaţiunea
instituţiunilor similare anglo-saxone cu rare întoarceri la
timpurile vechi şi cu succesive ameliorări dictate de expe­
rienţă. ' .
Cum juriul la noi a fost introdus după modelul legiui-
rei franceze, cei ce ar voî să cunoască forma sa primitivă
şi modificările făcute până la data când acest sistem a fost
adoptat la noi, vor putea consulta manualele şi monografiile
franceze la cari trimitem (a).
§ 2. P r o b le m a m e n ţin e r ii j u r a ţ i l o r

632 _ Ca succes, instituţiunea juraţilor putem zice că a tri­

umfat aproape complect în Europa; a fost introdusă în ul-
timile timpuri în Spania prin legea din 20 Aprilie 1888; în
1897 Norvegia prin cod. proc. pen. din 1 Iulie 1887; în Un­
garia în 28 August 1897.
Afară de Olanda şi 13 cantoane ale Elveţiei, toată
Europa a admis instituţiunea juraţilor (1). Şi vom adăogâ
că, dacă ştiinţa condamnă instituţiunea juraţilor, poporul
mai' ignorant şi mai supus cuvintelor umflate, continuă încă
să fie partizan al acestei instituţiuni. Atât de mult i s’a spus
că juraţii sunt o instituţiune democratică, atât i s’a de­
prins urechea cu vechiul refren juriul paladiul libertăţilor

a) Garraud, Traité d’instr. crim. vol. IV urm.; F. Hélie. Instrj crim.

vol. VII, p. 84 şi vol. I; Privey, L’intr^clu du jury dans la proc. crim,'.
française, Paris, 1906; Temp'er, Elude sur jury. Pentru originea juriului a
se vedea: Esmein, Cours élem. d’histoire dr, français, ed. 1921, p. 30 şi
urm.; Brissaud, Cours d’histoire du dr. français, I, p. 559 şi urm.; Du Boys,
Histoire du dr. crim. de peuples modernes, III, pag. 140 şi urm; Lafierriére,
vHistoire du droitj français, V. jpag. 349.
1) După E. Mouton, juraţii nu există nici în Suedia. Le droit de
punir. Paris, 1887, p. 24.
 — 218 —

publice, încât poporul nu voeşte să mai raţioneze şi să vadă

că, această mstituţiune arhaică poate folosi burgheziei plu­
tocratice, şi de aceia ea o susţine, pentru popor însă ea
este o instituţiune eminamente nefastă (2).
Cum să nu fie poporul indus în eroare când de un se­
col i se repetă că nu poate să existe guvern reprezentativ
fără juraţi, şi că lege făcută de delegaţii poporului, însă
justiţie dată de delegaţii puterii nu este eu putinţă? (3).
Cum să nu greşească poporul când unul din cei mai
mari penalişti ai tutulor timpurilor, ilustrul Carrara, vor­
bind ca un energumen spune, că „se atacă juraţii, apoi va
veni rândul presei, apoi al parlamentului, şi al tot edificiu­
lui modern”, când dânsul acuză pe acei care combat jura­
ţii că vor să se întoarcă la feude, la fidei comise, la tortură,
la sfântul oficiu şi la alte restaurări ale ruginilor antice (4).
Un Lombroso, şi un Enrico Ferri voesc să întoarcă lu­
mea la feude, la fidei comise şi torture, iar liberalul de mo­
da Ludovic Filip a ajuns să împedice această teribilă ca­
tastrofă. Curat deriziune! (5).
2 ) F. P u g l ia ; Manuale di procedura penale, Napoli, 1889, p. 428,
După P ie r a n to n i această instituţiune se consideră ca indispensabilă liber­
tăţilor publice, şi e socotită de conştiinţa poporului ca o cucerire pe care
mici ştinta nici raţiunea nu o va mai putea revocă vreodată. A u g . P ie r -
a n t o n i : Dell abolizione della pena di morte. Torit», 1865, p. 31, col. 1.
cfr, E , P e s s in a , opusculi di dirritto penale, Neapoli, 18(74, pg,291,
3. A i g n a n : Historire du jury. Paris, 1822, p. 15. Confr. C a r r a r a ;
Progmmma. P. G. par. 916, care spune deasemeni. „Admis poporul la par­
ticiparea puterii legislative, e inooherent a-i negă participarea la puterea
judecătorească”. Tot C a r r a r a , spune „Juraţii (judecătorii cetăţeni) pri­
viţi istoriceşte oferă această vicistitudine constantă : constituiţi totdeauna
unde poporul e admis să participe la autoritatea politică, dispar totdeauna
aoolo unde puterile Statului se concentrează în mâinile unuia sau Ia pu­
tini“. I b i d : par. 915. Chiar unul din corifeii şcoalei penale pozitiviste d.
G a r o f a lo , a căzut în această eroare şi a afirmat ca relativ lai certe inifra/cf-
tiuni juraţii sunt o adevărată trebuinţă a regimului constituţional. ( G a r o ­
f a l o e C a r e lli. Rifforma dela procedura penală în Italia Tiorino, 1889. Introd,
p. XV), fără să cugete că în Olanda constituţiunea trăeşte forte bine şi
fără juraţi. ,
4> C a r r a r a : I b id . T. Ы, p. 214, ed. 1887 Confr. şi pag. 204, unde
•spune că popoarele leneşe şi iubitoare de robie s’au unit cu despofii c a să
proscrie tribunalele populare.
5. Adversarii juriului au plătit cu aceiaşi monedă pe apărătorii Iul,
^arătând că juriul e o superstiţiune, instituţiune atavistică. L o m b r o s o , Uamo,
 — 219

Béranger zice că juraţii constituesc una din cele mai

preţioase libertăţi, aceea care acopere mai bine cu protec-
ţiunea sa, onoarea şi viaţa cetăţenilor (6).
Cum să nu devină partizani ai juriului oameni fără cul­
tură, când se găsesc profesori eminenţi ca Garçon, care îi
spun că juriul e legat de libertăţile publice, că: „O ţară li­
beră nu poate să fie lipsită de juriu, că juriul nu poate func-
ţionă în mod satisfăcător decât în ţările obişnuite la practi­
carea libertăţii”, şi că: „Dacă Olanda n’are juriu, ea are
totuşi mai de multă vreme ca alte ţări libertatea politică,
însă această e o excepţiune care se poate neglijă” (7).
Cum în fine să nu creadă poporul că juriul e o bună
instituţiune când se găsesc magistraţi distinşi, care, chiar
în vremile noastre, referindu-se la juriu, nu se sfiesc să
scrie în mod serios că: „Bl este paladiul libertăţei populare.
Este o instituţiune legată cu desvoltarea libertăţilor pu-
litice..................................
Participarea cetăţenilor la administrarea justiţiei, este
unul din marele criterii ale democraţiei moderne reprezen­
tative” (8).
Să lăsăm frazele şi să examinăm dacă instituţiunea ju­
raţilor trebue menţinută în o bună legislaţiune.

deliquente, IV, ed. Torino 1889, Tom. I p. 94; T a r d e citează printre atrocităţi
ciudăţenii, superstitiuni, antropofagia, amorul religios al bătrânilor şi bol­
navilor, tatuarea, fermecătoria, ghicirea prin vise şi auguri, 'uciderea adver­
sarului politic ori confiscarea averii lui, interogatorul prin tortură,
duelul, ju r iu l , indlizitiunea, etc. Phil. pen. p. 370. B e m  lim e n a , califi­
cat deasemeni juraţii de susperstitiune, Studi di proc. pen. Torino, 1906.
p. 83 şi 103. Deasemeni A . G a u tie r : B uf de l’Un int. de dr. pen. IX, p.
233—234.
6) B é r a n g e r . De la répression pénale, II pag. 82. Paris 1855.
7) Rev. pên., 1905. (XXÏX-éme) p. 899—900. D . G a r ç o n , nu ne spune
însă cum s’a putut, dacă juriul e legat ou libertăţile publice, ca libertăţile
publice să se nască d e m a i m u lt tim p şi să dureze tocmai acolo unde nu
există juriu. Deasemenea d, G a r r a u d , négligé excaptiunea Olandei, însă
uită pe a 13 cantoane ale Elveţiei. Vezi şi laudele aduse juraţilor de mi­
nistru R a t a z z i , în F . P u g lia . -Manuale di procedura penale Niapoli, 1889,
P. 429.
8) F ii M a n d u c a : Studii teorie-practic sulla procedura penale. Nap-oli,
1888, p. 83, şi i a procedura penale e l-a suia evoluzione sdentifice. Neapole,
1888,, pg. 131. e,
 220 —

633 — Noi suntem contra institutiunei juraţilor pentru urmă­

toarele motive:
a) Juraţii n’au capacitatea ce se cere pentru rezolva­
rea murelor probleme penale.
Aristotel, care desigur că a fost unul din cei mai mari
genii ale amenirei a spus un cuvânt profund când a scris:
„Legiuitorul trebue să prevină acest inconvenient, şi să nu
ordone aceluiaşi individ care cântă cu flautul să facă şi
ghete” (9).
Şi cuvintele înţelepte ale lui Aristotel au fost dovedite
într’un mod quasi matematic de Adam Smith, părintele E-
conomiei politice, în celebra sa operă: „Avuţia naţiunilor”.
S’a spus însă că juraţii nu cercetează decât chestiunea
de fapt, şi pentru aceasta este destul bunul simţ, care poate
să-l poseadă tot atât de desvoltat un profan de ştiinţa
dreptului. Pentru a decide dacă acuzatul e vinovat — spu­
nea Montesquieu — nu trebue decât ochi (10).
Becaria de asemeni a spus că e mai sigură ignoranta
care judecă prin sentiment, decât ştiinţa care judecă prin
opiniune. După dânsul pentru a judeca nu se cere decât
„simplul şi ordinarul bun simţ, mai puţin înşelător decât
un judecător obişnuit să voiască să găsească vinovaţii” (11).
634 — Dar, chiar pe când s’au desbătut codicele penal în
Franţa s’a arătat cât e de greu uneori a separă chestiunea
de drept de chestiunea de fapt (12) şi cum totdeauna jura­
ţii în aprecierea faptelor se preocupă şi de pedeapsa pe ca­
re o vor da judecătorii.
De aci au rezultat uneori grave conflicte între magis­
traţi şi juraţi (13), iar alte ori, şi foarte adesea, juraţii ?u

9) Aristotel: Politica II, 9 .par. 8.

10} După citaţiunea lui Oudart: Raport sur Ie code eriminel, p.
XXXVII
11) b ea a ria : Dei delitti e d eie pene, ed. Brescia, 1807, p. 23 şi 24,
par, VIII.
12) Această o recunosc! chiar unii din partizanii juriului, Vezi P.
Mandaca, op. cit., p. 93, şi' autorii citaţi de dânsud. Vezi Nlr. 1827 din acest
Tratat, voi. III.
13) In opera sa „De l’Eglise anglicane, p. 204 De Maistre citează
■cazul următor: Lordul Mansfield unul din cei mai imarl jurisconsulţi ai
Engliterii spunea juraţilor.— Băgaţi de seamă domnilor, că nu sunteţi
 — 2 21 —

adus verdict negativ nu fiindcă au crezut în nevinovăţia

inculpatului, dar dini cauza temerii că se va da acuzatului o
prea mare pedeapsă.
635 — Orice mijloace care s’au întrebuinţat spre a evită ca
juraţii să se gândească la pedeapsă şi să aducă uneori din
această cauză un verdict negativ mincinos, n’au putut să
producă rezultatul dorit.
S’a crezut întâi că odată ce pedepsele nu mai sunt fixe,
ci există un maximum şi minimum', juraţii nu vor mai ii spe­
riaţi de gravitatea pedepsii (Berlier). In consecinţă legea
interzicea juraţilor să cugete la pedeapsă sau la urmările
verdictului, arătând că astfel juraţii îşi vor călca cea mai
dintâi datorie a lor.
Totuşi juraţii au continuat să violeze legea, şi gândin-
du-se la pedeapsă au continuat să pronunţe verdicte nega­
tive mincinoase. Au intervenit în urmă legile din 1824 şi
1832, graţie cărora juraţii acordând circumstanţe atenuan­
te obligau pe judecători să se scoboare sub minimum. To­
tuşi nici această reformă nu a mulţumit pe juraţi, care au
continuat să aducă verdicte negative, practicând ceeace s’a
numit minciuna pioasă.
In zadar încă s’a îndulcit considerabil legea penală, în
zadar s’a reformat de mai multe ori organizaţiunea juraţi-

chemati pentru a declară dacă acuzatul e or nu e culpabil de libel (pu­

blicare defăimătoare), fiindcă în acest caz aţi fi judecători, nu aveţi decât
drept să pronunţaţi pur şi simplu dacă acuzatul a compus cartea de care
e vorba : mie îmli aparţine să hotărăsc dacă acea carte e un libel“. Juraţii
au răspuns. — „Senioria voastră îşi bate joc de nod1; când1 noi1 dedarăm
un om vinovat de hoţie, de omor premeditat, noi calificăm crima fără în­
doială. Aici noi nu putem să pronunţăm în sistemul dv. nici culpabil nici
neculpabiil, pentrucă publicarea unei cărţi nu e crimă şi nu devine astfel die-
cât prin calitatea legală a părţii; prin urmare noi /avem dnept să decidem
dacă cartea e un libel.
— Câtuşi de pufin — replică celebrul preşedinte al curţii regeşti —
fiindcă cestiunea de a şti diacă o carte e un libel e cestiune de drept, şi
nici o cestiune de drept nu poate fi de competenta juriului. Spuneţi1 dacă
acuzatul a compus ca r tea ; nu vi se cere decât aceasta, şi nu vă| pun altă
gestiune.
Juraţii siliţi de despoticul lord, pronunţară pe onoarea lor ca acu­
zatul nu compusese cartea, cu toate că însăşi acuzatul afirmase contra­
riul. (După Tarde).
 222 —

lor, fiindcă cu toate acete reforme instituţiunea juraţilor con­

tinuă de a da verdicte scandaloase prin nedreptatea lor. De
şi la juraţi vin numai afaceri trecute prin purgatorul instruc­
ţiunii, deşi parchetul şi instrucţiunea caută în continuu prin
afacerile ce trimit juraţilor să evite achitările, totuşi în
Franţa, Curţile cu juraţi, achită 27 la sută pe când tribu­
nalele corecţionale achită abia 5 la sută (14).
. Şi nu mai vorbesc de ceeace se petrece la noi, unde lu­
crul e cu mult mai rău!
636 — Dar isă presupunem că s’ar putea face despărţirea
chestiunei de drept de chestiunea de fapt, ne întrebăm pen­
tru ce la cele mai delicate chestiuni de fapt nu ar fi mai
buni judecătorii, care pe lângă bunul simţ, care nu e mo­
nopolul nejuriştilor, ar avea şi experienţa necesara judecă­
ţii? Pentru ce profesiunea şi specializarea, care în orice ra­
mură de Qcupaţiune omenească aduce perfecţionarea numai
aici ar fi o cauză de inferioritate? (15).
14) Vezi /. Tanoviceanu : Criminalitatea în România. Analele Aca­
demiei române. Seria II, T, XXXI, p. 18.
15) E greu a cită din cauza mulţimei lor, chiar cazurile însemnate,
de achitări scandaloase. Vezi unul în notă la Nr. 628.
Ne vqm mulţumi să facem trimiteri — Fii Manduca : Studii teorie»
pratiici sulla procedure penale. Napoili 188, p. 103, (reformist, nu însă
aboliţionist)'; Aignan : Histoire du jury. Paris, 1822, p. 324 şi 325 (admi­
rator al juriului pe care îl numeşte „frumoasa plantă care nu înfloreşte
decât pe solul libertăţii“). Vezi câteva cazuri citate de d. Urban Gohier
în1 articolul de fond din Le Journal din 28 Apr. 1912, sub titlu La défail­
lance du jury,. In afacerea Alice Crespy din Franţa ((1913) totul dovedea
culpabilitatea. Abatele murind în casa Crespy la gemetele sale vroesc să.
intre mama şi sora acuzatei ş i ;ea nu le lăsa să intre. Nu se arată nici un
motiv ca abatele să se sinucidă şi voiu adăuga mai ales nici unul nu se putea
invoca pentru ce s’ar fi sinucis. Şi totuşi juraţii achita. Rezultatul, o lună
după achitare. P. Deyma, un fost jandarm, achitat de juraţi din Lotergarone,
fiindcă dăduse cu pumnalul în dănţuitoarea lui, care i se părea că făcuse sem­
ne unui tânăr, omoară pe altă amantă a lui la 14 Sept. 1913, după ce cu câteva
zile mai înainte publicase nişte poezii dedicate eroinei achitate, AiKce Cirespy,
în Le Matin din 15 Sept. 1913, pag. 1, col. 4. „Qeandarme et poète“.
La noi deasemenea se citează cazuri interesante. Erà vorba de un
asasinat incontenstabil, chiar avocatul nu cereâ o achitare, ci numai cir­
cumstanţe atenuante. Juraţi au adus un verdict negativ, fiindcă se spuneâ
că victima este un cămătar. G. Flaişlen. C. jud. 1909, Nr. 8Q, p, 624, col,
2-a. (Studiu interesant asupra juraţilor în România, în care se citează
 — 223 —

S’a răspuns că judecătorul profesionist ar căpătă o-

biceiul de a vedea în orice acuzat un vinovat, şi ar fi prea
mult dispus să condamne. Să presupunem pentru un mo­
ment lucrul exact, însă în acest caz pentru ce relativ la de­
licte, care sunt infracţiuni mai puţin grave şi periculoase
pentru societate, se păstrează judecătorii profesionişti, ju-
decâtori-osăndă, condamnatori automaţi, cum s’ar putea
califică, iar pentru marii infractori se dau judecătorii cei
buni, impecabili juraţi, care nu osândesc decât atunci
când trebue? Se cuvine oare ca mari infractori să fie mai
bine trataţi ca acei care comit delicte or contravenţiuni?
Dacă judecata juraţilor este mai bună decât a judecă­
torilor profesionişti (16), de ce se privează de această ju­
decată tocmai minorii, adică aceia pentru judecata cărora
ar trebui cea mai mare grijă şi cei mai buni judecători?
In cele din urmă se poate admite şi înţelege sistemul
englez (17), dar sistemul de pe continent care dă judecata
marilor infracţiuni diletanţilor, şi aceia a micilor infracţi­
uni profesioniştilor, este absolut neraţională!
Cum se poate susţine în mod serios că pentru acel
care judecă contravenţiunea de nemăturarea coşurilor u-
nei case (art. 385, al. 1) să trebuiască un judecător specia­
list, căruia să-i se impună studii îndelungate, diploma, con­
curs şi stagiu, iar pentru judecata problemelor dificile ale
omorurilor, în care poate să fie trebuinţă de cunoştinţe pro­
funde de psihologie, medicină legală şi sociologie, să fie în­
destul primul venit, fie el eâreiumar, băcan ori măcelar?(18).
multe cazuri de achitări scandaloase, precum şi vicleşugurile ce se între­
buinţează uneori spre a obţine achitarea), (vezi C. jud. 1909, N-lea 80—8 2 ).
D . S t. S c r ib a n arată un caz de achitare fiindcă pe acuzat îl chema Niooiae
§i ierâ 6 Niooiae în comisiunea de judecată; e de observat că! d-1 St. Scriban
e pentru menţinerea juraţilor, C u r ie r u l j u d ic ia r 1907 Nr. 7. '
16) C u drept cuvânt S im e o n întreba în consiliul de Stat francez
pentru' ce judecătorii de profesiune ar fi neapţi pentru a judeca chestiunile
de fapt criminale, când ei dacă n’ar fi judecători, ar puitea să1fiie juraţi?
Această oestiune a impresionat pe împăratul Napoleon I, care deşi a susţi­
nut menţinerea juriului, a repetat şi dânsul întrebarea Lui S im e o n .
17) In Anglia, dacă una din părţi cere juraţi în civil, ei asistăj pe ju­
decător în cestiune de fa p t; în penal judecătorul e totdeauna asistat de
juraţi. Raport M o r iz o t- T h i b a u lt : Rev. penit. 1905, Iul. si Oct. p. 869.
18) Vezi cuvintele lui M a u d s t e y relativ la judecata problemelor de
nebunie la juraţi la Nr. 660 în voi. I al acestui Tratat.
 — 224 —

Pictorul Appel nu a permis cismarului să judece des­

pre pictură mai sus decât carâmbul cismei, şi noi îi vom
permite să judece despre viaţă, cinstea şi libertatea cetăţe­
nilor?
Tarde se miră de entusiasmul secolului al XVIII-lea
francez pentru procedura penală a Engleterii, pe care o ca­
lifică de: „tot ceeace e mai arhaic şi mai incult în materie
de procedură” (19). Mai mult suntem însă îndrituiţi noi să
ne mirăm, că s’au găsit la finele secolului al XlX-lea, şi se
găsesc şi astăzi persoane ca să suţină instituţiunea juraţilor,
în nişte timpuri în care domnia frazei şi a idealismului, a
fost înlocuită cu cercetarea rece şi ştiinţifică a faptelor. De-
altmintrelea se putea înţelege judecata prin juraţi când
dreptul eră simplu şi lupta judiciară naivă, dar cu legile,
procurorul şi avocaţii de azi, juriul e un nou sens.
637 — Nespecializarea şi varietatea juraţilor nu are numai ne­
ajunsul destul de grav că se dă pedeapsa la întâmplare, a-
Chitând ori de câte ori n’a priceput argumentele şi dove­
zile acuzării, or condamnând când n’a priceput pe ale apă­
rării, dar chiar când pricep lucrurile nu este nici o normă
şi nici o unitate în aceşti judecători variabili (20).
Chiar Carrara, care am văzut că e un partizan înfo­
cat al juriului, a fost silit să recunoască acest adevăr (21).

19) T a r d e : Philos, pénale, p. 442, nota 1.

20) Vezi F r. A u g . B ie n e r : Das englische geschwornengericht Leip­
zig 1852, T. I, p. 303, care ou drept cuvânt arată că judecătorul instruit
în ştiinţa dreptului e tot atât) de apt ca juratul să judece cestiunilé de fapt
21) „Eu am exprimat din 1841 sentimentul meu în privinfa juriului,
Intr'un articol publicat în „Analele jurisprudentii toscane“, am spus acolo
că justiţia criminală deveneâ o loterie. Se ia balanţa din mâna justiţiei,
pentru a substitui urna.. Iată pentru mine viciul radical al juriului. P o a te
t o a t e c e l e l a l te d e f e c te s ’a r p u te â în lă tu r ă p r in o le g e m a i î n ţe le a p tă , d a r
El distruge deasemeni uniformitatea în
a c e s t v ic iu e in s e p a r a b il d e ju r iu .
justiţia penală, şi aceasta e un rău prea grav.
„Şi printre magistraţi se pot găsi şi se găsesc unii mai mult ori mai
putini severi, mai mult ori mai putini binevoitori, dar în cele din urmă
ei judecă după calculele ratiunei juridice, şi într’o hotărâre şi în alta va fi
totdeauna mai puţin inegalitatea. Apărătorul inteligent şi experimentat va
puteâ totdeauna prevedeâ cu oarecare probabilitate soarta prevenitului. D a r
c u j u r a ţ i i o r ic e p r e d ic ţiu n e e te m e r a r ă $ i î n ş e lă to a r e . Ei ju d e c ă c u s e n t i ­
m e n tu l. E însăj ceva mai capricios şi mai schimbător ca sentimentul?
 225

Acelaşi lucru îl spune şi Tarde, care arată că juraţii

sunt mai indulgenţi tocmai faţă cu infracţiunile care prin
frecuenţa lor prezintă mai mare pericol social (22).
638 — b) Slăbirea represiunei, este a doua critică ce se poa-

„Noroeul surâde acuzatului; numele care ese din urnă sunt nume
de oameni, care ei însăşi şi în ispitele la care sunt supuşi găsesc scuze
greşelii prevenitului, sau oameni care au văzut în viaţa lor cât e de uşor
a minţi, şi care n’au încredere în martorii acuzării.
Norocul este din contră protivnic acuzatului dacă e inculpat de furt,
atunci es din urmă nume de proprietari care se plâng toată ziua de hoţiile
pe care le-au suferit, ' dacă e acuzat de atentat la pudoare cu violenţă,
soarta scoate juraţi care iubesc cu tandreţe fetele lor, sau care sunt geloşi
cu femeile lor, şi aşa mai încolo, astfel că întâmplarea urnei, are mai multă
putere decât talentul ori neghiobia avocatului.
„Mai mult decât atât, o viclenie sau o isteţime, serveşte mai bine pe
avocat de cât toată ştiiţa lui. Eu am avut să apăr în Massa un bărbat care
asasinase ziua namiaza mare, îrntr’o cafenea, pe amantul soţiei sale. Când
sosii în acest ciraş am rugat pe un prieten să-mi arate pe lista juraţilor pe
acei care erau celibatari şi pe oamenii căsătoriţi, am recuzat pe cei dintâi,
am acceptat pe cei din urmă; eram sigur că voi câştigă, şi în adevăr am
câştigat.
„Iată după mine, adevăratul viciu intrinsec al juriului ; şi legiuitorul
nu are nici uri' mijloc să-l înlăture”. Carrara: Scrisoare din 1870 a lui
Carrara publicată în Sociologie criminelle de E. Ferri. Paris, 1905, p.
523, nota 1.
22) „Ceiace se impută mai mult juraţilor este slăbiciunea lor. P ro­
verbială indulgenţă a juriului ne e numai scandaloasă prin irecuenţa ei, şi
adresa ruşinoasă prin cauzele ei, ea e şi mai periculoasă prin obiectul său,
Ea se referă mai ales la genul de infracţiune care ar trebui să fie mai aspru
pedepsit acolo unde se exercită. După Dr. lacoby, juriul american este atât
de clement pentru toate felurile de fraude, pe cât este juiriufl italian pentru
loviturile de cuţit, sau juriul corsican pentru împuşcături, ta provinciile me­
ridionale ale Italiei, în care crimele de sânge, ating o cifră spăimântă-
toare, juriul italian le arată cea mai mare favoare, în regiunile Italiei şi
ale Franţei, în care furturile predomină, juriile italiene şi franceze arată1
hoţilor cea mai mică asprime,
„Memlbrii tribunalelor din Marsilia îmi spun că, nu numai frauda este
acolo în onoare, dar chiar se văd achitându-se de juraţi fraudatorii care
au mărturisit fapta lor“. Tarde: Philosophie pénale, ©. 448
In schimb vom adaogă noi, uneori juraţii, judecători cu toane sunt
d e o asprime nebună. Chiar lai noi se poate cită cazul unui furt cu spar­
gere, din cauză de foame în sitr. Schitu-Măgureanu (judecat înainte de re­
forma din 17 Febr. 1874), şi condamnat fără circumstanţe atenuante la re-
cluiune. C. Jud. 1897, Nr. 6, pi 42, Nu pretindem că nu există şi juraţi buni
conştincioşi. Astfel se poale cita ca exemplu la noi, un jurat care, când a-
Tanoviceami. Vol. V 15
 — 226 —

te aduce juraţilor: „Sunt convins — zice M. Nast — că

criza represiunei e datorită în mare parte slăbiciunei ex­
treme a juriului, nu mă tem să zic a nedreptăţii sale” (23).
Juraţii slăbesc represiunea în două moduri, direct şi
indirect. Direct prin .faptul că achitările la juraţi (sunt
foarte numeroase, iar când condamnă, foarte adeseori ad­
mit scuze sau circumstanţe atenuante (24).
Şi indirect fiindcă silesc pe legiuitor ca necontenit să
micşoreze pedepsele.
Despre achitările juraţilor s’a scris atât de mult încât
se pare inutil a mai insista. E mai bine de un secol de când
Muraire preşedintele Curţei de casaţiune din Franţa spu­
nea în numele Curţei de casaţiune vorbind de juraţi : „Tris­
tul rezultat al nepedepsirei celor mai mari crime, ofensând
morala publică, spăimântând societatea, a ajuns aproape
să ne facă să ne îndoim dacă instituţiunea juraţilor, atât de
frumoasă în teorie, n’a fost până astăzi mai mult vătămă­
toare decât folositoare în efectele sale (25).
După fiecare reformare (speranţele au renăscut (26).
şi admiratorii juriului ca şi fata nebuna de care vorbeşte*23456

%
vocatul acuzatului spunea că s’a restituit banii $i lucrurile părţii civile a în­
trebat cu o admirabilă ironie: „Dar viaţa i s’a restituit?” (Cas. II, 141 din
1882, Balt. Cas. 1882, pag. 585).
23) M. Nast., agregat la catedră de drept penal la Facult. de drept
din Nancy. Rev. penit, 1912, Nr. p. 841.
24) In anul 1902 în Franţa s’au achitat 31., % la juraţi şi 5.9% la
tribunalele oorecţionate, iar încât despre circumstanţele atenuante în anul
1900 aproape la 50% din acuzaţi li s’au acordat de cuirtile cu juraţi (1355
din 2878. Vezi V idai: Gours Nr( 792, p. 919, nota 4. „Opiniunea publică' se
plânge — zicea d- Fouiloley, în şedinţa din 24 Apr. 1912 a Soc. gen., a în­
chisorilor , din Franţa — şi poate cu drept cuvânt de slăbiciunea juriului în
afacerile în care viata oamenilor e în joc”. Rev. pen. 1912, p. 656.
25) Vezi Projet de code criminel. Observations du tribunal de cas-
sation, p. 192 bis.
26) D. P. Borş, susţinând juraţii în 1895 spunea „să nu ne îndoim
că nu vor trece 30 de ani când statistica noastră judiciară va nota poate
numai 20 achitări asura 100 acuzări criminale’”, C. Jud. 1895, Nr. 14. D.
Borş spunea altora să nu se îndoiască, şi totuşi chiar d-sa se îndoia pu­
nând dubiatativul poate!

i
 — 227

Guyau, şi care se credea totdeauna „la veille de ses noees

(27), necontenit speranţele lor au fost înşelate (28).
Un vechiu magistrat care şi-a petrecut toată viaţa ca
membru al parchetului, spunea cu drept cuvânt în 1907:
„Dacă toţi magistraţii fie consilieri de Curte, fie procurori
care au luat parte la instruirea şi judecarea afacerilor de­
ferite juraţilor am adună la un loc verdictele achitatoare
care ne-au impresionat — în rău bine înţeles — am formă
o statistică voluminoasă, care ar aruncă o lumină nefavora­
bilă asupra instituţiunei juraţilor” (29). Şi e natural să fie
astfel, fiindcă juraţii cred că au dreptul de iertare, dreptul
de graţiere şi ceeace e mai curios, este că există şi pena-
lişti distinşi partizani ai juriului cari au aceiaşi idee (30).
Achitările scandaloase înfloresc în realitate şi azi în
România ca şi în toate ţările cu toate reformele făcute, şi
vor continuă să se înmulţească orice reformă s’ar face,
fiindcă viţiul există chiar în instituţiune.
Astfel că, ţinând seamă de nedescoperirea crimelor, de278930

27) M. Guyau: Esquisse d’une morale sans obligation ni sanction.

Paris, 1893, Ed. Il, p. 46-47; „L’humanité est comme cette îemrne o u ­
blieuse de toute déception. La foi est éternalle comme le printemps et les
fleurs“.
28) Vezi în Franţa una din multiplele reorganizări ale juriului ; legile
din 15 Apr. 1871 şii 21 Nov. 1872 în Barbier, Lois du jury. Compétence et
organisation. Paris, 1873.
29) P. Sadoveanu, fost procuror la înalta curte de casaţie. Adevărul
din 20 Ian. 1907-
Confr. şi cuvintele pline de bun simţ deşi cam aspre prin amărăciu­
nea lor a l unui alt vechiu magistrat, „Pentru mine curţile ou juraţi din
ţară au ajuns un adevărat scandal. Exemple triste şi nenorocite nu ne
lipsesc delà înfiinţarea acestei instituţiuni. Ce-i pasă târgoveţului şi poli­
ticianului de familiile oamenilor în doliu, de siguranţa publică şi de mora­
litatea ce se probagă în tară ! Ei îşi fac treburile unii ou alţii fiind siguri
că totul se uită pentru ca să înceapă la frământări din nou a aceloraşi
moralităţi şi cinismuri“. Adevărul din 20 Ian. 1907.
30) Qarçon ziceà la societatea generală a Închisorilor, vorbind de
consiliile de răizboiu: „Că Tribunalul militar să-şi însuşească, cum fac
juraţii, un fel de drept (de ertare (paTdon); eu nu voiu protestă nici în acest
caz în numele principiilor şi ale dreptului strict. Aceste, absolviri aprobate
de instanţa publică sunt una din formele cele mai înalte ale justiţiei pe­
nale (!) (Revue Penit. 1915, pag. 333. Vezi discutiunilş din şedinţa delà
21 Aprilie 1915).
 — 228 —

achitările dela juraţi, şi de condamnările relativ prea in­

dulgente, ajungem la constatarea că societatea nu este în­
destul de ocrotită de marile infracţiuni, mai cu seamă din
cauza instituţiunii juraţilor (31).
639 — In afară de aceasta indirect juraţii aduc slăbiciunea
represiunei, silind necontenit pe legiuitor să îndulcească pe­
depsele spre a putea evită achitările dela juraţi, iar uneori
transformând crimele în delicte spre a le sustrage dela
competinţa juraţilor. Această transformare a crimelor în
delicte s’a numit corecţionalizare, şi ea se face încontinuu
de aproape un secol fără a fi isbutit vreodată a împăca pe
juraţi (32).
640 — Şi nu este numai corecţionalizarea legei sau legală,
ci juraţii silesc pe judecători să facă şi corecţionalizare ju­
decătorească, ceeace e o violare a legii şi care s’ar puteâ
numi corecţionalizare ilegală.
Raportorul legei franceze din 13 Mai 1863, spunea că312

31) Vezi o frumoasă critică a juriului de E. Faguet care observ?

că, din 100 crime, 50 rămân necunoscute, că din cele 50 care rămân 50%
din autori sunt redescoperiţi, iar din cei 25% care rămân 75% din autori
sunt achitaţi de juraţi, astfel încât un criminal are 94 sorţi din 100, ca să
scape de pedeapsă, şi, pe când în micile industrii 50% din negustor aşi dau
faliment, ^dintre industriaşii crimlimii abiâ 6% ajung fia un rău rezultat
ou afacerile lor. Iar sub formă de concluziuni dânsul spune : Trefoue dar să
desfiinţăm juriul care a dat toate dovezile de incapacitate, până întratât
încât el este socotit de toată lumea oa o întâmplare, şi toată lumea, avo­
caţi ca şi ministerul public spun totdeauna : cu juriul nu se poiate preve-
deâ nimic“. E. Faguet : Et l’horreur des responsabilités. Paris, 1911, ed.
2-a, p. 76 şi 97 ; Carrara critică judecarea juraţilor după numărul achită­
rilor ,,ca şi cum justiţia penală ar consistă numai în , condamnări“. Pro­
gramma, P . O par. 816, nota fine. Ca să nu criticăm achitărilef la juraţi,
trebue să înfierăm parchetul, judecătorul de instrucţie şi camerile de pu­
nere sub acuzare din cauza uşurinţei lor ! Fiindcă din două una : or par­
chetul şi instrucţia sunt vinovate că trimit prea cu uşurinţă pe oameni în­
aintea juraţilor, or juraţii sunt vinovaţi fiindcă achită fără temei.
32) La noi s ’au făcut necontenite oorecţionalizări. aşă încât crimele
sunt pe cale să dispară din codicele nostru penal. S ’a cerut totuşi corecţi-
onalizarea pruncuciderii, a loviturilor care au cauzat moartea şi a incen­
diilor, din cauza numeroaselor achitări în aceste cazuriţ /. Caracaş : C.
Jud. 1897. Nr. 15. Pentru oorecţlonalizarea loviturilor care au cauzat
moartea vezi şi lonescu-Dalj: C. Jud. an, XII, (1903), p. 25. Un magistrat
ia noi a cerut corecţionalizarea tutulor tentativelor fără deosebire.
Vezi Dreptul 1913, No. 13, pag. 104.
 — 229

obiceiul de a corecţionalizâ a ajuns până aeolo: „încât în

multe locuri, când e vorba de afaceri criminale, se înlătură
într’adins circumstanţele agravante, pentru a putea învesti
cu judecată tribunalele corecţionale cu o aperenţă de re­
gularitate”. Deasemenea în raportul asupra statisticei pena­
le dintre anul 1826— 1880 se spune că micşorarea crime­
lor constatate are de cauză principală obiceiul care s’a răs­
pândit din ce în ce mai mult de a înlătură în instrucţiune
circumstanţele agravante ale unor crime, spre a putea de­
feri pe culpabili înaintea tribunalelor corecţionale. Ortolan
reproducând cuvintele raportului critică această procedură
a tribunalelor; „Aceasta se numeşte a corecţionalizâ aface­
rile. Cuvântul e tot atât de puţin francez, pe cât de puţin
legală e procedura. Jurisdicţiunile de instrucţiune evident
că în acest caz ies din linia datoriei lor.
„Ele pretind să corecteze legea prin fraudarea legei.
Ceeace legiuitorul singur ar putea şi ar trebui să facă mo­
dificând dispoziţiunile penale, ele îşi arogă dreptul ca să
facă întrebuinţând tăcerea asupra faptelor sau prin minciu­
na de preteriţiune. Lumea se plânge în Franţa de puţinul
respect, pe care spiritele, în moravurile noastre comune îl
profesează pentru observarea legei: ce va fi dacă magis­
tratura va da exemplu!” (33).
Cine însă decât juraţii sunt vinovaţi pentru această
procedare ilegală? E lesne lui Ortolan, teorician de vremea
veche, care nu vrea să ţină seamă de trebuinţele aplicaţiu-
nei, să discute numai în pură teorie, dar practica a impus
procedura ilegală a corecţionalizărei, o menţine până astăzi
şi o va păstră cât timp va există instituţiunea juraţilor.
Ortolan nu cugetă şi nu vrea să ştie că este absurd ea cel
cu circumstanţe agravante să fie mai bine tratat, mimai fi­
indcă are norocul să fie judecat de juraţi, ca minorul să fie
mai rău tratat decât majorul, şi cel care a omorît prin im­
prudenţă să aibă mai puţină speranţă de achitare decât, a-
cel care a omorît cu precugetare!
Raportul mai sus citat al Ministerului de justiţie recu­
noştea ilegalitatea procedării tribunalului, dar nu îndrăzneâ 3

33) Ortolan : Eléments, T. II, Nr. 2066, p. 437.

 — 230 —

să o critice: „Un astfel de mod de a procedă violează fără

îndoială principiile competinţei, şi pune o juri dicţiune în lo­
cul alteia, însă trebue oare să criticăm? Nu e mai bine, în
interesul societăţii să asigurăm o represiune, oricât de mică
ar fi ea, decât să ne expunem la o achitare posibilă, eu
atât mai mult, că prin această procedare se găseşte mij­
locul de a scurtă detenţiunea preventivă, sau de a micşoră
cheltuelile?” (34).
641 — Corectionalizarea e atât de firească, pe timpul cât vor
există juraţii, încât ea s’a manifestat chiar în secolul al
XVIII-lea în tara clasică a juriului. In adevăr Blackstone,
după ce arată că afacerile-mici se judecă de un judecător,
spre a evită întârzierea proceselor şi şedinţe prea nume­
roase pentru juraţi, adaogă: „Insă întinderea ce s’a dat
competimtei judecătorului anunţă, dacă nu se va preveni a-
ceastă nenorocire, decadenţa admirabilei noastre judecăţi
prin juraţi care face atâta onoare naţiunii noastre, şi care
n’ar aveă aplicare decât în afacerile principale” (35).
Şi această tendinţă de a sustrage afacerile delà jude­
cata juraţilor şi a le da judecătorilor profesionişti prin
aşă zisa procedură sumară, durează chiar astăzi în En-
glitera (36),
In 1879, Summary jurisdiciton act a luat delà juraţi
câteva infracţiuni, ca furturile mai mici de 40 şilingi, pre­
cum şi infractunile în contra minorilor altele decât omo­
rul, şi le-a dat în eompetinta judecătorilor ordinari.
O altă lege din 1899 a perseverat în această direcţiu­
ne (37).
Prin urmare, chiar în Anglia, (ara clasică a juriului, şi

34) Ortolan: Eléments, T. II, Nr. 2066, p. 437 în notă.

35) Blackstone : Commentaire, VI, p. 244.
36) Seymour Harris : Principii di diritto e producerea penale iraglese.
Verouia, 1898, p. 331.
37) Rezultatul actului din 1879, a fost că în anul următor condam­
nările pentru furt s’au înmulţit de la 39.000 la 43.000 pentru motivul pe
care îl arată. Bosco, că înainte diin cauza lungimei procedura, cei păgu­
biţi nu intentau acţiunea' negăsind în pedepsirea culpabililor şi în posibili­
tatea despăgubirei o coimpensare a cheltuelilor şi ostenelelor. procesului.
A. Bosco. La delinquenza în viari Stati di Europa. Roma, 1903, p. 170*173
şi 183 nota 1.
 — 231 —

ţara în acelaşi timp uitra-conservatoare în ceeace priveşte

mstituţiunile. s’a simţit neajunsurile juraţilor şi s’a căutat
să se micşoreze competinţa lor.
Deasemenea în unele cantoane ale Elveţei s’a restrâns
competinţa juraţilor prin diferite legi (38).
Desigur că Pessina, un partizan dealminteri al juriului
are dreptate când zice că: „Juriul ca instituţie politică a-
trage sufletele, ca instituţie judiciară excită contra lui ne­
încredere şi frică.
€42 — c) Juraţii sunt o instituţiune nedemocratică şi neega­
litară, prin urmare nepotrivită timpurilor şi aspiraţunilor
moderne.
Aceasta se pare paradoxal, totuşi lucrul e absolut ade­
vărat, şi. după noi e unul din principalele motive pentru
care credem că această instituţune trebue desfiinţată.
643 — Trebue să observăm mai întâiu că, la început juriul a
fost o instituţiune, înţeleaptă, democratică şi folositoare so­
cietăţii, ceeace explică întrucâtva entusiasmul din secolele
trecute pentru juriu, şi susţinerea lui chiar în vremile noa­
stre de spiritele leneşe şi deprinse să se lase să fie târâte
de curentul general.
Spre a înţelege cineva favoarea de care se bucură as­
tăzi instituţiunea juriului prin forţa inerţiei trebue să se
ducă cu gândul la organizarea judiciară a evului mediu. In
acele vremi, judecătorul suprem eră seniorul feudal, preo­
cupat mai mult de a prăda pe cei mici decât de a-i judecă.
El erâ deprins cu mânuirea armelor, însă cu pana de
gâscă abia ştia să facă o cruce drept semn de iscălire.
Acest senior feudal mândru, violent, hrăpitor, veşnic
cu piciorul în scara calului pentru expediţiuni, lupte, bătă­
lii şi vânătoare,aveâ ca judecător defectul că, nu numai că
erâ absolut ignorant de principiile dreptului pozitiv, dar
chiar nu se străduia să aplice regulele dreptului natural. In
astfel de împrejurări, juraţi] erau o binefacere pentru oa­
menii de jos, fiindcă ei, dacă nu posedau ştiinţa dreptului,
aveau cel puţin bunăvoinţă să facă dreptate. Fiind din a-
38) Vezi Nr. 644, fine.
39) E. Pessina, Sula instruzione dei giurafi, în „opusculi di diritto
penale „Neapole 1872, pag. 298. .
 232 -

ceiaşi clasă cu acuzatul juraţii nu aveau dispreţul şi puţinul

interes al seniorului, ori al seidului său pentru judecarea con­
flictelor între oamenii de jos.
In rezumat: ignorant seniorul judecător, ignorant şi
juratul judecător, însă acest din urmă eră preferabil fiind­
că se interesă mai mult decât seniorul ca să împiedice ne-
dreptăţirea unui egal al său.
Şi când vom adaogă că acesta eră şi un mijloc ca să
evite asuprirea seniorilor şi toate abuzirile lor, vom înţelege
favoarea de care s’a bucurat juriul atunci când a fost al­
cătuit şi mult timp în urmă.
Intr’o organizare de Stat inegalitară, în care abuzurile
se ţin lanţ, juriul este o instituţiune admirabilă, care dacă
nu împiedică toate abuzurile, desigur însă că le împuţinează
şi că este cea mai puternică stavilă pentru a ocroti pe cei
slabi.
Şi mai eră un motiv pentru care juriul constituia un
progres mare în legislaţiune. Să nu uităm că atunci când s’a
născut şi s’a desvoltat juriul în Englitera, pe continent în­
floreau ordaliile şi duelul judiciar şi instrucţiunea inchizi­
torială, adică judecata secretă, pe când la juraţi, judecata
eră publică.
Astfel fiind, oricine înţelege că mai bine decât această
procedură barbară, întemeiată pe ideia că Dumnezeu va a-
jutâ totdeauna pe cel care are dreptate ca să învingă re­
galele nestrămutate ale naturei, eră preferabilă judecata
prin juraţi, care chiar fără cunoştinţe, se credeau că vor îi
inspiraţi de Dumnezeu ca să găsească adevărul fără orda­
lii sau duel judiciar şi care aveau şi meritul că judecau în
mod public. înainte de Enric II, chiar în Anglia eră duelul
judiciar, acest rege introduce judecata juriului. „Se înţelege
— spune Aignan — ce favoare, ce popularitate trebue să
dobândească îndată o instituţiune atât de ocrotitoare” (40).

40) Aignan : Histoire du jury. Paris, 1822. p. 151.

Tar de, observă ou drept cuvânt că juriul ea şi duelul a început prin
a fi o expresiune presupusă a judecăţii divinităţi: In lipsă de dovezi! rela­
tive la culpabilitatea or la inocenta unui om, el erâ obligat să se lupte în
duel (judiciar) sau să consulte părerea unui mic conciliu Ide 12 indivizi, care
erau presupuşi că se hotărăsc după inspirarea duhului sfânt. Acelaşi opti-
 233

De aceia noi înţelegem perfect şi aprobăm Magna

Carta a Engliterei, când de mai multe ori insistă asupra ju­
riului ca fiind un bulevard al libertăţilor publice. In cap.
XXIX se spune că nici un om liber nu va suferi nimic în
persoana ori în proprietatea lui nisi per legale judicium pa-
rium suorum, vel per legem terrae (41).
Acelaşi privilegiu se găseşte aproape cu aceiaşi ter­
meni pe timpul împăratului Conrad, cu doi secoli mai înain­
te: Nemo beneficium suum per dat, nisi consuetudinem an-
tecesorum nostrorum et per judicium parium suorum (42).
Şi găsim că-Blackstone avea dreptate să scrie: „Cutez
să spun că acestei constituţiuni suntem datori libertatea*
care de atâtea veacuri pare proprie ţării noastre” (43).
Judecata de egalii săi e o justiţie ideală Intr’un timp
de neegaiitate socială, fiindcă judecata superiorului eră de
ordinar asupritoare, pe când judecata egalului fiind reci­
procă avea interes să fie bună şi dreaptă. De aceia nimeni
nu poate să nu găsească juriul ca o bună instituţiune atunci
când s’a înfiinţat, în timpul feudalităţii.
644 — Dar astăzi?
Astăzi cu schimbarea timpurilor judecata juraţilor e
un anahronism.
mîsm, aceiaşi încredere în intervenirea divină, au inspirat aceste două pro­
ceduri, aproape tot atât de barbare una ca alta". <3. Tarde: Etudes péna­
les, 1892, p, 83, 2-a. La început juratul eră considerat ca un fel de martor
al faptei comise, care spunea ceia ce crede despre acea faptă, fiind in­
spirat de divinitate.
Ceia ce dovedeşte că juriul s’a întemeiat pe baza inspiraţiunii divine,
este că la început la juraţi nici-o mărturire nu era admisibilă, şi aceasta a
durat până în timpul lui Eduard III în secolul al XIV. Chiar astăzi când
acuzatul mărturiseşte fapta, juriul în Engluera devine incompetent, fiindcă
atunci dovada e făcută şi nu mai e trebuinţă de înspiraţiunea divină. Tot
din cauza inspiraţiunei divine juratul nu e dator să-şi motiveze verdictui
G. Tarde: Philosophie pénale. Paris, 1891, p. 442. Fortescue, care scrieà
în 1450 numeşte uneori pe juraţi testes (martori) ceiace Mittermaire, arată
că nu mai era exact pe timpul lui Fortescue : (Proc. crim., pi. 422, nota 2),
41) „Decât numai prin judecata conform legii a egalilor săi, sau prin
obiceiul pământului”.
42) „Nimenea să nu fie lovit în drepturile sale, decât după obiceiul
predecesorilor noştri, şi, după judecata egalilor săi”.
43) Blackstone : Commentaire, V, p. 135.
 — 234 —

Odinioară juriul eră judecata egalilor săi. Judicium

parium suorum, ce sunt însă astăzi judecătorii decât egalii
noştri, în o societate în care nu mai e deosebirea de clase?
(44).
Judecătorul actual este oare seniorul feudal de altădată
care avea alte ocupaţiuni, şi care nn se îngrijea de interesele
supuşilor săi? Este el spoliatorul prin amende şi confiscări
al judecatului, cum eră seniorul feudal ori instrumentele sale
de judecată?
Se teme oare astăzi justiţiabilul că judecătorul va abu­
za de puterea lui, pentru ca să lovească în libertăţile pu­
blice făcându-se o unealtă a puterii executive ? (45).
Mai poate astăzi poporul, după cum zice Pessina, să
cumpere pe judecătorii permanenţi instituiţi de puterea cen­
trală, ca absolut devotaţi ei şi să vadă în juraţi garanţia in­
dividului contra posibilelor abuzuri ale puterei sociale ? (46).
Mai avem oare astăzi alegerea între judecata lui Dum­
nezeu prin ordalii, duelul judiciar, şi aceia prin inspirarea
juraţilor?
Şi dacă toate inconvenientele pe care le prezintă jus-

44) Curtea de casaţăune franceză în 3 Comp! an. 11, spunea prin prer
şedinţele său M u r a ir e : „Peut-être serait-il à examiner şi dans un pays ou
il n’y a plus ni distinction ni féodalité ni privilège, l’institation des jurés
offre des avantages bien réels”. Projet de code criminel, p. 192 b:s,
La rândul său /. T i s s o t observă cu drept cuvânt că juriul, în timpurile mo­
derne e o consecinţă necesară a p r in c ip iu lu i f e u d a l că nimeni nu poate
fi judecat decât de egalii săi. T i s s o t : Le droit pénal, Ill-eme, ed. Paris,
1888, p. 474.
45) Că acesta a fost rostul juriului o recunoaşte şi unul din cei mai
aprigi apărători a lui : „Juriul—zice R ic h a r d P h illip s —'de oarece a fost
instituit p e n tr u a p u n e u n f r â u d e le g a ţilo r R e g e lu i, care sunt judecătorii
şi de oarece au fost stabiliţi de protectorii poporului contra erorilor, capri­
ciilor şi prejudiţiil'or acestor oameni ai puterii, este evident că aceştia nu
sunt dispuşi nici a- apăra, net a întinde puterile tor”. Pouvoirs et obliga­
tions des jurys. Paris, 1828, ed. 2-a, p. 269.
In treacăt vom face două observation!. El inexact că juraţii am fost
instituiţi pentru a pune frâu delegaţilor Regelui; ei sunt anteriori întinderii
puterii' regale, şi au avut de scop să mărginească puterea seniorilor, nu a
Regilor. E deasemeni inexact că judecătorii, cel puţin la noi, asr fi contra
juraţilor.
46) E . P e s s in a . Delà Instituzioni dei giurati, in Opusooli di diritto
criminale. Neapole 1874. pag. 295.
 — 235

tiţia seniorială, au dispărut în organizarea judiciară a po­

poarelor civilizate moderne, în schimb judecătorii actuali
prezintă fală cu juraţii imensul avantagiu al unei mai bu­
ne selecţionări,, graţie căreia poate să profite şi poporul (47)
In adevăr juraţii, după cuimi cu drept cuvânt a observat
omul de geniu graţie căruia ei au fost menţinuţi în Franţa,
sunt cu mult mai mult expuşi să sufere influenţa talentelor
superioare din barou. „Astăzi, zicea împăratul Napoleon I
vorbind de juraţi, orice om, căruia averea îi permite să plă­
tească un avocat, e aproape sigur să fie absolvit”.
Şi din contră — vom adăogâ noi — acuzatul care e
redus la tristul mijloc al unui avocat din oficiu, dacă are
nenorocul să fie acuzat de un procuror eminent, merge a-
proape sigur la condamnare, deşi poate că este nevinovat.
Fără îndoiala că acest lucru se poate întâmpla şi la tribu­
nalele ordinare, însă aeî pericolul este redus prin împreju­
rarea că, judecătorul de profesiune ştie mai bine decât ju­
ratul să dea talentului ce e al talentului, iar dreptăţei ceeace
se cuvine dreptăţii.
Sub acest punct de vedere, juraţii sunt o instituţiune
nedemocratică, şi care serveşte mai muilt celor cu dare de
mână. In lupta judiciară când avutul opune Ministerului
public cele mai mari somităţi ale baroului, iar săracul un
biet avocat din oficiu, care învaţă meseria pe socoteala a-

47. Tissot, care nu e adversar al juriului rezumă foarte bine aceste

idei spunând că „Juriul e mai bun şi mai asigurător decât judecătorii ofi­
ciali, când aceşti judecători sunt bănuiţi poporului, fie ca instrumente ale
unei puteri care i-a creat şi care 'i înalţă, fie ca protivpici maselor, din
cauza că formeaă un fel dei castă* sau cel puţin o conporaţiune în rangurile
căreia trebue pentru a intră altceva decât lumini şi probitate, un al treilea
lucru în fine care dispensează prea adeseori de celelalte două. Dacă ma­
gistratura nu e întinată, în ochii raţiunii şi ai poporului, de aceste două
vicii, ea pcate să fie mai înţeleaptă îmipărţitoare de dreptate decât un juriu
popular”. Tissot: Droit pénal, II, p. 486. Şi în alt loc spune vorbind de ju­
riu, „că această instituţiune să fie' naturală, ca ea să ii© tribunalul care
prezintă cea mai mare garanţie, justitiabililor, pretutindenea, unde nu sunt
judecători particulari, unde legile sunt puţin numeroase şi nescrise, unde
jurisprudenta nu e un studiu, nici aplicarea legilor o funcţiune publică, pre­
tutindenea unde ignoranta e aproape aceiaşi pentru toată lumea, aceasta
e incontestabil; dar e mai dificili de a vedeâ utilitatea fată) cu tribunalele
ordinare'’. Ibidem, p. 477.
 — 236 —

cuzatului, este evident că soarta săracului este cu atât mai

periclitată, iar a avutului eu atât mai favorizată, cu cât
judecătorii vor fi mai ignoranţi. Un judecător profesionist
cult, e mai puţin sedus de talentul şi arguţiile avocaţilor e~
minenţi şi în schimb el ajută pe sărac complectând lipsuri­
le inexperimentatului său avocat, pe când din contră ju­
decătorul incult, cum sunt de ordinar juraţii, chiar când
sunt cinstiţi, este supus influenţei pe care o exercită talentul
avocatului.
Această experienţă au făcut înaintea noastră Grecii şi
Romanii care deasemenea nu aveau judecători profesionişti
(48).
Prin urmare credem că am avut dreptate să afirmăm
că această instituţiune odinioară democratică şi folositoare
poporului, acum s’a întors în contra sa, că astăzi ea este
un anahronism în mijlocul instituţiunilor moderne.
Ceeace probează dealtmintrelea că instituţiunea jura­
ţilor astăzi nu e o instituţiune democratică, este că juriul
există în ţări autocrate cum e Rusia, pe când din contră el
nu există în ţări democrate cum este Olanda, iar în El­
veţia abia 9 din 22 de cantoane au juraţi şi cantonul Vaud
care-1 avea l’a desfiinţat (49).
In Cantonul Friburg — după cum spune A. Gautier,
profesor la Geneva — competinţa juraţilor s’a restrâns prin
legile din 29 Mai 1869 şi 20 Mai 1899 care au luat dela
juraţi 3 crime, avortul, infanticidul şi expunerea copiilor,
aceasta în urma unor achitări scandaloase, care păreau ne­
justificate şi rănise profund conştiinţa populară. Confede­
raţii noştri din Friburg — zicea Gautier — o spunem a-

48) Aceasta e desigur motivul care face pe Mommsen să vorbească

atât de rău despre elocinta judiciară , Planta parazită a elocinfei judiciare
a exercitat tot aşa ca -şi modelul său grecesc o influentă -dezastroasă asu­
pra administrării justiţiei romane”. Droit pénal romain, T. Il, p. 108. şi
«dit. gertm, p. 429.
49) Un jurisconsult din -cantonul de Vaud, unde mainte există juriul
criminal şi corectional, întrebat de d-1 Morizot-TMbault, asupra rezultate­
lor juriului spunea: La dv. juriul criminal achită adesea, la mod juriul co­
rectional achită aproape totdeauna”. Rev. pén., 1906, p. 53
In Ispania deasemeni, marea majoritate a membrilor parchetelor a
criticat cu multă asprime institutiunea juriului, (Ibidem, p. 151).
 — 237 —

ceasta spre lauda lor nu au superstiţiunea juriului. Când

tribunalul laicilor funcţionează rău, îl suprimă deadreptul,
fără să creadă că loveşte prerogativele populare. Dar în câ­
te ţări o astfel1de reformă ar face să urle presa şi să sară în
sus pretinşii apărători ai justiţiei” (50).
Astfel fiind lucrurile, pretindea-va oare cineva ca Ru­
sia e o ţară mai democratică de cât Olanda şi majoritatea
cantoanelor Elveţiene? Şi ce mai rămâne din faimosul pa-
ladiu al libertăţilor, din apologia juriului făcut de Duport,
din fraza sforăitoare a lui Aignan: Point dei gouvernement
representatif sans jurys ? !
645 — Pentru aceste motive cu drept cuvânt şcoala pozitivă
penală respinge juriul, şi-l consideră ca un strigoi, ca pe o
superstiţiune din timpurile trecute (51). „Se înţelege — spu­
ne E. Ferri, care desigur că nu e un reacţionar — că pen­
tru judecarea infracţiunilor comune şcoala pozitivă nu poa­
te admite sistemul juraţilor, care reprezintă în adevăr anti­
teza instrucţiunii şi aptitudinei technice la judecarea infrac­
torilor comuni“ (52).
Tarde, Alimena (53), Innamiorati (54), deşi adversari
ai şcoalei lombroziane se pronunţă totuşi contra instituţiu-
nei juraţilor, cum se pronunţase înaintea lor ilustrul Carmi-
gnani (55), şi Ellero (56), care spune că juriul e o întoarcere
la timpurile barbare ale evului mediu (57), în Italia, iar în
50) Buletin de l’Union internaţionale de droit penail. IX, p. 233—234.
51) Vezi Nr. 632, note.
52) E . F e r r i: Sociologia criminale, 3-a ed Torino, 1892, p. 663; Contr.
La sociologie criminale. Paris, 1905, p. 551; şi G u r o f a lo : Griminologia
Torino, 1891, p. 423— 424; L o m b r o s o ; Uotno delinqiuente, ed. IV)-a, T. I,
p. 94.
53) B e m . A lim e n a : Studi di procedura penale. Torino 1906.
54) I n n a m o r a ti: (Profesor de drept penal la Perusa). Nuovi oriz-
zonti e l’antiqua souola italiana,
55) C a r m ig n a n i: Teoria delle laggi, T. I, cap. XV. Vezi C a r r a r a : Pro-
gramma H. p, 237 şi 238, care caută să explice pentru ce C a r m ig n a n i, pro­
fesorul său e în contra juriului.
56) După citarea E. F e r r i : La soc. crim., ed. 1905, p. 551.
57) „Recunosc inperfectipnile acestei institutului cei mai calzi par­
tizani ai săi, printre oare se disting M a y e r şi A ig n a n a y s’au îndoit de posibi­
litatea parfectionăriii lor. C a n a r d , B o u e t ş i B o u r g u ig o n o n : Au combătut-o
V a n N e s şi celebrii penalişti germani M i t te r m a i e r şi F e u e r b a c h după C a r ­
m ig n a n i. Ib id ., T. I, p. 259, nota 1.
 — 238 —

Germania, Feuerbach şi Mittermaierr două din cele mai

mari glorii penale ale Germaniei (58).
Adversarii juriului sunt numeroşi, aceasta o recunoaşte
şi Garçon, partizanul lui (59).
646 — d) Juraţii sunt o instituţiune periculoasă pentru aface­
rile politice. O singură iluziune a mai rămas astăzi în pri­
vinţa juraţilor pe care o împărtăşeşte chiar şcoala poziti­
vistă, care însă în această privinţă mi se pare că nu-şi me­
rită numele său.
Lăsăm la o parte pe Garofalo, care vorbeşte, ce e drept
în mod subsidiar de reformă (60), dar chiar E. Ferri,, crede
că juraţii ar trebui să fie menţinuţi în afacerile politice (61).
După Garofalo şi Carelli în o oarecare infracţiuni, juraţii ar
fi o necesitate a regimului constituţional.
647 — Este oare juriul necesar cel puţin în acest caz, şi fă­
cut-a el servicii în materie politică spre a evită nedreptăţile
şi opresiunea învinşilor politici?
Istoria juriului răspunde hotărît negativ, nu printrun
exemplu, ci prin multe.
In Anglia juraţii au condamnat la moarte pe Thoma
Mor, după o scurtă deliberare (62).

58) Manduca citează în contra juriului pe Savigny, Feuerbach Ber­

ner, Wächter în Germania; Palma, Cesarini Padreac del Torre, Gabelii,
Mirabelli, Talani, Pavia: op. cit., p. 98;; F. Manduca care susţine dealtmin-
trelea juriul, spune: „trebue să; fim leali;; juriul cum e astăzi organizat e
o institutiune care funcţionează rău. Nu se poate în bună conştiinţă sus­
ţine, că ar fi o şcoală de moralitate. Apoteozarea infraicţiunei nu se poate
socoti ca un factor social de moralitate”.
59) Nouveau code pénal norvégien. Paris 1903 Preface p. XIX.
60) Tissot: op., cit p. 479. Garofalo: Griminologia ed. 1891, p. 445.
Garofalo e L. Carelli, Riforma delte procedura penale în Italia Torino 1889.
Introd. p. XV. ;
61) E. Ferri: Sociologie crim. Nr. 84, p. 821 şi urm. Confr. Cruppi:
La Cour d’assises. Paris, 1898, p. 13. „Ou consent à laisser dans leur do­
maine amoindri quelques délits de presse et les beaux crimes, les crimes
vraiment décoratifs, les tueries passionnelles, les boucheriés à la Tropp-
maun. Ainsi la France n’a pas en réalité de juridiction criminelle, mais1il lui
reste le décor où se jouent pour le plus grand profit de l'éloquence judici­
aire qulques représentations de gala”.
62) Th. Morus: Utopie. Amsterdam, 1730, p. XL, introducerea lui
Guedevile.
 — 239 —

Juriul, după cum observă ilustrul Mittermaier, în epoca

In care puterea e coruptă şi în care judecătorul e laş şi fri­
cos, nu poate fi de mare ajutor pentru apărarea libertăţii.
Aceasta o dovedeşte istoria Engliterii în perioada dintre
Emric al VlII-lea şi Iacob al II-lea (63).
Aceasta e adevărat, nu juraţii ar puteă să arate inde­
pendenţa de caracter a proc. generale delà Guesle (64). Mit­
termaier uită un exemplu mai recent şi mai important, e-
xemplul Franţei în timpul revoluţiunei.
648 — In timpul când experienţa nu se făcuse în Franţa în
privinţa juriului; eră firesc ca lumea să-l creadă preferabil
judecătorilor de profesiune, şi de aceia nu ne mirăm că
Voltaire îl lăudă.
In scrisoarea din 1771 către Elie de Beaumont găsim
aceste cuvinte: ,,Imi place mai bine vechea metodă a juraţi­
lor care s’a păstrat în Englitera. Aceşti juraţi n’ar fi lăsat
niciodată să se pedepsească cu roata Calas, şi n’ar fi pus
concluziuni sub Riquet, (procuror-general la Parlamentul
din Toulousa), să se dea aceeaşi pedeapsă respectabilei sale
soţii; ei n’ar fi pedepsit pe Martin, după cel mai ridicul in­
diciu, cavalerului delà Barre, în vârstă de 19 ani şi fiul pre­
şedintelui d’Etallonde, în vârstă de 17 ani nu li s’ar fi smuls
limba prin o hotărîre, nu li s’ar fi tăiat mâna şi nu li s’ar fi
aruncat corpul în flăcări pentru că n’ar fi făcut închinăciu­
nea cuvenită unei procesiuni de capuţini şi pentru că ar fi
cântat un păcătos cântec de grenadin”.
Să lăsăm) la oparte cele ce spune E. Faguet de toate a-
oaste afaceri (65), ceeace schimbă considerabil lucrurile,
63) M ttermaier: Traité de proc.dure criminelle, brad. par Chauffard
Paris, 1868, p. 13.
Acelaşi lucru ’! spune şi Aignati, partizan al juriului.
Sub Regele Carol al II-lea în procesul Guillaume Peen, lorduil-primar,
ziceà juratului Rushel care îndemnă pe colegii lui să absolve pe acuzat.
Eşti un neruşinat ’ţi voi tăia nasul!!
Juraji dând un verdict negativ au fost osândiţi fiecare să plătească
40 mărci amendă, şi să stea trei zile in închisoare până o vor pillăti. Sub
Bnric al VlII-lea juraţii au condamnat la moarte pe veneratul Episcop de
Rochester pe mărturia unui singur comisar ai Regelui, fiindcă şi ei erau
ameninţaţi în viata şi averea lor. Aignan: Histoire du jury, p. 209 şi 210.
64) Vezi nota l-a, Nr. 46.
65) E. Faguet: Et l’horreur des responsabilités 2-éme, ed. Paris,
1911, p. 71 şi urmare.
 — 240 —

însă ne întrebăm, oare juraţii au comis mai puţine infamii

decât judecătorii, în scurtul timp cât au funcţionat în Franţa?
649 — Ştiut este că toate omorurile infame, putem zice asa­
sinatele sub masca justiţiei, din timpul revoluţiunei franceze
au fost făcute prin intervenirea juraţilor.
Nu sunt oare juraţii care au condamnat pe un magis­
trat integru Malesherbes, bătrân de 73 ani, care în timpul
atotputerniciei regale a îndrăznit să se împotrivească abu­
zurilor regale, iar când Regele a fost dat în judecată, l’a a-
părat înaintea Convenţiunei naţionale cu riscul vieţei sale?
Nu sunt oare juraţii care au condamnat la moarte pe ilustrul
Lavoisier, o glorie a Franţei şi a omenirei, şi pe André Ché­
nier o altă glorie a Franţei la vârsta de 32 ani?
Tot juraţii, fără. a mai vorbi de atâtea victime generoa­
se, au condamnat la moarte în unanimitate pe Cărnii Des-
moulins, una din cele mai frumoase figuri ale Revoluţiunei
franceze, prin acelaş verdict prin care au achitat pe Lullier,
spionul comitetelor. Ei au trimis la eşafod cele mai frumoase
nume istorice ale magistraturei franceze: „St. Pasquier, Le
Fèvre d’Ormesson, Mólé de Champlatreux, de Lamoignan
de Malesherbes” (66).
Faţă cu aceste exemple şi lista lor se poate prelungi la
infinit, ce mai rămân afacerile îndoioase citate de Voltaire?
E în adevăr cazul de a exclama cu Tarde, care se refereă
la alte afaceri mai puţin importante: „Ah, dacă magistratu­
ra şi-ar permite o singură enormitate de acest gen, ce stri­
găt ar fi contra ei! Dar juriul poate să-şi permită totul!” (67).
650 — Chiar partizanii cei mai fanatici ai juriului recunosc că
în Franţa experienţa juriului a dat rezultate dezastruoase
în timpul revoluţiunei „Procedura prin juraţi — spune R.
Phillips — a fost introdusă în Franţa, şi este dureros să o
spunem, toate măcelurile revoluţiunei se îndepliniră sub nu­
mele profanat al juraţilor. O Curte de justiţie fu aşezată prin
un decret al adunărei populare compusă de persoane fana­
tice de libertate. Un procuror-general sau acuzator public
trebuiă să proceadă prin calea regulată a informaţiunii şi
66) Taine: Les origines de la France contemporainte, ed. 27-a Hachette
Paris 1912. T. VIII, p. 212.
67) Tarde: Philos, pén., p. 448.
 — 241 —

un juriu trebuia să se pronunţe asupra vinovăţiei acuzaţi­

lor. Un juriu veţi zice. Da, un juriu şi toate onorurile tribu­
nalului revoluţionar fură înadevăr comise sub sancţiunea
unui juriu de 12 oameni. Intr’o ocaziune, acest juriu decla­
ră 68 persoane, (oameni, femei, copii) culpabili de a fi unel­
tit omorul unui membru al guvernului, pentru că aceşti ne­
norociţi trecând pe strada în care un presupus asasin îl
atacase, se opriseră să vadă ce s’a întâmplat, şi pentru aceia
ei fură toţi trimişi la eşafod în aceeaşi zi. Era destul pentru
a da un verdict contra cuiva, ca să răspundă la apelul nu­
melui său; de aci părinţii adesea executaţi pentru copiii lor
şi copiii pentru părinţi, iar unii dintr’înşii din cauza asemă­
nărilor cu numele altor acuzaţi” (68).
Ce e drept că Phillips se consolează cu ideia că juriul
.în Franţa a fost modificat, ca şi cum modificarea ar fi mono­
polul juriului, şi magistratura ar fi rămas astăzi ceeace erâ
în evul mediu or pe timpul lui Voltaire!
651 _ De altmintrelea chiar redactorii codicelui penal fran­
cez au recunoscut că juraţii mai mult'decât judecătorii sunt
conduşi de spiritul de partid. Insă tribunul Faure se con­
solă cu ideia falşă că „Actualmente toate partidele sunt des­
fiinţate, şi că nu mai există altă luptă între toţi cetăţenii de­
cât aceea de a dovedi amorul lor pentru patrie şi pentru şe­
ful suprem a cărui întreagă viaţă e consacrată la gloria şi
fericirea poporului său” (69).
®52 — in America de Nord, juriul a produs deasemeni rele
rezultate, nu numai în materie de drept comun, dar chiar
în materie politică, după cum o spune ilustrul Mittermaier.
,,Se poate constată — zice dânsul — imfluenţa consi­
derabilă pe ca.'e o are asupra verdictului juraţilor spiritul
exclusiv de partid şi curentul opiniunei publice.
„Spiritul de partid tinde a face să prevaleze pasiunea

68) R. Phillips: Op. cit. ip. 227. Autorul adaogă că în 15 luni mai multe
mii de persoane dim cele mai distinse din Franţa, bărbaţi si femei, au fost
ucise cu o adevărată combinare de ororuri şi de atrocităţi, prin declarările
acestui Juriu englez, cum ’1 numesc francezii, însă pe care el, R. Philips ’1
numeşte „glorioasa noastră institutiune”.
69 Discurs din 29 Noembrie 1808. Exposé des motifs du code d’in­
struction criminelle. Paris, 1809, p. 34.
 — 242 —

asupra adevărului, şi aduce pe juraţi la nedreptăţi. Juriul a-

meriean dă prea adeseori exemple de acestea. Când e vorba
de o acuzare legată cu evenimentele politice de actualitate,
sau când acuzatul e un om aparţinând unui partid puternic
sau influent prin bogăţiile sale şi putând prin el însăşi sau
prin pritenii săi să câştige opinia publică, nu arareori între
juraţi se găsesc persoane prevenite şi care cu uşurinţă se
vor lăsa să fie conduse să dea un verdict în sensul prevenţiu-
nilor lor” (70).
653 — Credem însă că nimeni mai bine decât marele geniu, îm­
păratul Napoleon I, n’a exprimat adevărul în această pri­
vinţă. Deşi dânsul a susţinut menţinerea juriului, chiar în
urma tristei experienţe de pe timpul revoluţiunei franceze,
totuşi a spus aceste cuvinte: ,,Trebue să recunosc că un gu­
vern tiranic ar avea mai multe avantagii cu juraţii, decât
cu judecătorii, care sunt mai puţin la dispoziţiunea sa şi ca­
re i-ar opune mai multă împotrivire. De aceea tribunalele
cele mai teribile aveau juraţi. Dacă ar fi fost compuse de
magistraţi, deprinderile şi formele ar fi fost. un adăpost con­
tra condamnărilor injuste şi arbitrare” .
654 — Acesta e adevărul; juraţii nu pot servi nici în afacerile
politice, şi chiar se poate ea în aceste afaceri să servească
şi mai puţin, dacă se întâmplă ca juraţii să fie oameni pa­
sionaţi în politică.
Atât de puţină încredere este în juraţi chiar pentru afa­
cerile politice, încât B. Alimena observă cu drept cuvânt că
republica îri Franţa nu s’a încrezut în juraţi ci pentru jude­
carea generalului Boulanger şi a lui Deroulede a constituit
înalta Curte de justiţie, pe când în timpul imperiului lui
Napoleon III, afacerea conspiraţiunei Orsini s’a judecat de
juraţi (71).
055 — E o iluziune nepermisă să se creadă că juraţii pot fi
judecători mai buni tocmai în afacerile politice, în care se

70) Mittermaier: Pirac. crim. p. 558. Vezi despre Elivetia, cantonul

de Vaud cele spuse ia Nr. 644, ultima notă.
71) Bem. Alimena: Studi di procedura penale. Torino, 1906, p. 83;
Gomfr. Fred. Aug. Biener: Das englische Geschwornengeiricht. Leiipziig, 1857.
T, I, p. 303, care deasemeni arată că juraţii nu sunt mai! nepărtinitori,
decât judecătorii profesionişti în afacerile politice.
 - 243 -

cere cea mai mfare putere a omului asupra lui însuşi pentru
ca să ştie să impună tăcere patimilor sale proprii.
Garofalo şi Carelli spun că juraţii au importanţă poli­
tică, în certe infracţiuni, în care ei sunt o adevărată nece­
sitate a regimului constituţional, fiindcă sunt cazuri în cari
criteriile politice şi de oportunitate trebue să pevaleze asu­
pra criteriilor juridice. Chiar de am admite această pericu­
loasă teorie nu inculţilor şi uneori versatililor juraţi trebue
lăsat această putere discreţionară şi mai presus de legi.
Nu, juriul nu e necesar nici în materie politică.
Precum Europa a scăpat de garda naţională, parodia
şi corupătoarea armatei regulate, deşi altădată această insti-
tuţiune se credea indispensabilă pentru libertăţile cetăţeneşti,
tot astfel aceste libertăţi vor putea să trăiască în viitor şi
fără juraţi, această gardă naţională a magistraturei.
Observăm însă, că, dacă garda naţională eră numai ri-
diculă, juraţiii sunt în acelaş timp ridiculi prin formele lor,
cum vom arătă, dar periculoşi prin activitatea lor. In orice
caz, cel care susţine juraţii, trebue să susţină şi garda naţio­
nală, fiindcă ambele instituţiuni au caracterul comun că ne­
socotesc principiul diviziunii muncii, şi în acelaş timp par a
ocroti libertăţile publice (72). De aceia foarte logic Carrara
susţinea garda naţională alături cu instituţiunea juriului (73).
72) Un partizan înfocat al juriului afirmă că juriul este una din cele
mai preţioase cuceriri ale regenerări din 1789, şi observă că „juriul este
fată de magistratură, ceeace este garda naţională fată cu armata” Fr.
Thomas. Du châtiment et de la réhabilitation, pag. 77.
73) Carrara: Programma T. II, p. 225: „R. Saleilles mai acordă
juraţilor încă un menit, că ei au fost promotorii individualizării pedepsii
delà prima aplicare a cod. peu. fr.; însă adaogă imediat; „sans le savoir
. . . . Il en fait, bien entendu à tort et à travers”. Pentru infacţiunile
pasionale pe care legea le ignorează, juriul achită ,.en faisant cela, il fait
de l’individualisation (sic) puisqu'il ne tient compte que de l'individu. C e st
souvent de l'individualisation mal appliquée et qulque fois très injuste. Peu
importe, c’est la révélation d’un intinct de conscience en même temps
que d’un principe; il: s ’agit de faire prédominer la conception de l’individu
sur celle du fait”. R. Saleilles: De l’individualisation de la peine. Paris,
1898, p. 13, 14 şi 71. Curioasă teorie! Când juriul calcă legea achitând in­
fracţiunile pasionale, îl fait de l'individualisation de la peine. Ca jurist,
credeam că individualizarea pedepsii e un lucru bun, eram chiar convins
•că ea n’a fost descoperită! de juraţi; dar dacă individualizarea pedepsii în­
semnează călcarea legii prin achitări scandaloase, mai bine lipsă de o
astfel de individualizare!
 244 —

656 — e) Instituţiunea juraţilor nu se potriveşte cu firea ori­

cărui popor.
Chiar dacă am admite că instituţiunea juraţilor poate
ti bună la unele popoare, ea nu poate fi bună pentru toate
popoarele din lume. Numai acolo instituţiunea juraţilor ar
putea da rezultate relativ bune, unde poporul e deprins să
se guverneze singur şi să nu aştepte totul delà guvern. Se
mai cere încă, în privinţa caracterului naţional ,oarecare
calităţi speciale de cumpănire şi de rigiditate de cracter, ca­
lităţi cari formează pe bunul judecător, şi care nu se pot găsi
decât la puţine popoare în lume, poate la nici unul decât la
Englezi. Mai adăogăm că la Englezi juriul s’a format prin o
edueaţiune de mai multe ori seculară.
De aceea e o greşeală neertată a transplanta orice insti-
tuţiune delà un popor la altul, fără a cercetă prealabil dacă
ea se potriveşte geniului său naţional. „Nu e îndestul —
spune cu drept cuvânt Guionin — de a copia instituţiunile li­
nei ţări, pentru a obţine într’un mediu diferit rezultate iden­
tice”. Şi dânsul arată cu drept cuvânt că juriul în America
dă rele rezultate, pe când în Anglia dă rezultate bune (74).
„L’Angleterre, si utile à comprendre, est bien dange­
reux à imiter grâce au caractère nationel si tranché qu’elle
imprimé à toutes les institution” (I. Cruppi, La Cour d’As-
siees, pag. 53).
In Anglia juraţii au condamnat pe „Times” la 1 mil.
200.000 lire daune, către editorul corespondenţei Reginei
Victoria pentru o frază care în Franţa ar îi trecut nebăgată
în seamă (75).
657 — In Franţa când s’a desbătut menţinerea juraţilor, Du-
puY a spus că Francezii au o fire care-i împiedică să fie buni
juraţi (76). Ortolan, un admirator al juriului, care spuneă
că simte o profundă emoţiune înaintea juraţilor, recunoaşte

74) Rev. penit 1907, p.‘ 1008. A cdas lucru l’a spus relativ la juraţi
Simeon în Consiliul de Stat. Vezi Nr. 625 nota 1.
75) Revue Peni. 1913, pag. 66.
76) Vezi rezumarea dezbaterilor !î> Nr. 625 în notă. Curtea de casa-
ţjune franceză prin preşed. săiu Maraire se îndoiâ deasemenea dacă tostî-
tutiunea juraţilor se adaptează perfect caracterului naţional francez. Pro-
jet de oode criminel, p. 192 bis-
 — 245 —

că pentru ca să dea roade bune această institutiune, trebue

ca poporul să aibă bine desvoltată calitatea de seif gover-
nement, pe care o au Englezii. „Nous n’avons en France—
zice dânsul — la qualité qui porte à cet usage. Nous en a-
vons d’autres, mais celle-là nous fait défaut” (77).
658 — Dacă s’a spus acest lucru de Franţa, ce trebue să spu­
nem despre noi, care în această privinţă suntem cu mult
inferiori Francezilor? Un fost membru al parchetului, vor­
bind despre coreeţionalizarea câtorva crime, spunea relativ
la pruncucidere că n’a auzit să se fi condamnat vre-o femee,
şi că i s’a întâmplat să vadă pe o pruncucigaşă, care în 4 ani,
a fost adusă de două ori la juraţi pentru pruncucidere (78).
659 — Acestea sunt motivele pentru care noi credem că juriul
este o instituţiune nefastă, bună de sigur în alte timpuri
când exista o altă organizare judiciară, şi o altă ordine poli­
tică, dar absolut nepotrivită timpurilor noastre. Astăzi ju­
riul e un anahronism, o instituţiune nedemocratică şi foarte
periculoasă pentru societate (79).
De altmintrelea trebue să observăm că aproape nimeni

77) Ortolan: Éléments, II, Nr. 1982, p. 401.

78) /. Caracas: C. jud. 1897, Nr. 15.
79) Pentru adversarii juriului în Europa, vezi Nr. 646.
La noi s’au pronunţat pentru juriu între alţii: Em. Protopopescn
Pake: Dreptul, 1873, Nr. 23;;' C. jud. 1895, Nr. 13; V. G. T&taru: Discurs
de deschidere, curtea Galaţi, Dreptul. 1905, N-le 61—62, care însă face
marea greşeală de a spune că judecătorii ar fi contra juraţilor fiindcă le-ar
face concurentă, ca şi cum în aceste înalte cestiuni ar putea fi vorba de
concurentă şi judecătorii profesionişti ar putea vreodată să se teamă de
concureţa juraţilor. N. Mandrea, fost preşedinte la Tn. curte dc easaţiune,
care recunoaşte însă defectul organizării juriului, Dreptul, 1907, Nr. 11; .4.
I. Suciţi: Dreptul, 1907, Nr. 21; V. Antonescu: Reforma juraţilor. Bucureşti,
1907; St. Sciban, care deasemeni recunoaşte că juraţii sunt răi, dar se-
•teme de politeianjismul judecătorilor. C. jud. 1907, Nr. 7. D. G. lanescu
Reforma magistraturi Bucureşti 1908, pag. 45 şi urm. Nu se combate opere
neserioase de tinereţe, ci ca psaknistul vom zice de dânsa: „Păcatele tine­
reţii şi ale copilării nu le socoti, Doamne!”
Iar contra juraţilor s ’au pronunţat M. Sutn, proc. gen. C. Iaşi, f .
jud. 1895, Nr. 16; G. Eleişlen: C. jud. 1909, Ni-le 80—82 (neputâindu-se sut
suprimă, cerea modificarea) ; /. B. Georgescu: C . jud. 1907, Nt . 7, articol'
bine scris şi documentat; V. Toncescu: Revista judiciară, 1906, Nr. 20, p.
297 şi am. III, N-le 2, 10 şi 11.
 — 246

mi mai ia în serios această instituţiune, chiar aceia care o

susţin sau care profită de pe urma ei.
Astfel Guilhermet, care susţine juraţii arată cu ce dis­
preţ sunt trataţi. „Fără a întrebuinţă mijloacele abile —
spune dânsul — pe care le întrebuinţă uneori chiar Lachaud,
când îşi întrerupeă pledarea sa pentru qa să ceară să se
lase perdeaua spre a împedică razele soarelui care ineo->
modează pe d. al 6-lea jurat, avocatul trebue să cunoască
în fond tactica şi strategia audienţii delà juraţi (80).
Negreşit că o instituţiune puţin serioasă e firesc să fie
tratată puţin serios; şi totuşi când ne gândim ce afaceri im­
portante e chemată să rezolve, găsim că gluma e absolut
nepotrivită!
659 1 — Intru cât Noua Constituţiune dini 1923 prin art. 105 a
menţinut juriul în legislaţiunea noastră, chestiunea dacă ju­
riu trebue sau nu să fie desfiinţat a pierdut, cel puţin pentru
câtva_ timp, interesul practic rămânând numai de ordin teo­
retic.
Nu numai la noi, dar în toate ţările unde există juriu,
s’au ridicat voci din cele mai autorizate în contra menţi-
nerei acestei instituţiuni.
S’a spus cu drept cuvânt că juriul astăzi este un non
sens. Dacă atunci când statele europene treceau delà un
regim autocratic la unul democratic, justiţia populară eră
o garanţie în contra reacţionarismului, astăzi această che­
zăşie a rămas fără obiect fiindcă temerea care o creiase a
dispărut. Poporul a dobândit tot mai multă încredere în jus­
tiţia modernă şi în magistraţii de carieră. Pe dealtă parte
nimeni nu poate contestă astăzi că între justiţia împărţită de
simpli cetăţeni şi justiţia împărţită de oameni cu o pregătire
specială cum sunt magistraţii, cea care poate răspunde mai
bine şi nevoilor represiunei şi dreptăţii în sine este cea de a
doua.
S’a spus că justiţia populară este încă simpatizată de
marea mulţime a cetăţenilor. In primul rând observăm că
legea nu este ţinută, atunci când urmăreşte opera de rea­
lizarea justiţiei, să se plece la toate capriciile şi (susceptibi­
lităţile populare. In al doilea rând se pare că simpatia pentru
instituţiunea juriului o au numai infractorii şi politicenii a-

80) Guilhermet: Comment se font les erreurs judiciaires, p. 216-

 — 247 —

venturieri, ceilalţi cetăţeni din contră au pierdut în atât sim­

patia pentru prerogativa de a împărţi justiţia, încât, numai
cu constrângeri şi amenzi simţitoare pot fi aduşi să ia parte
la sesiunile Curţilor cu juraţi atunci când sorţul a căzut a-
supra lor.
In orice caz punând deoparte' toate neajunsurile pe cari
le are instituţiunea juriului şi exagerând chiar puţinele avan-
tagii pe care le are, balanţa nu poate înclină decât în sensul
abolirei acestei instituţiuni.
659 2 — Chiar în maţerie politică, unde juriul a fost altădată
oarecum o garanţie pentru evoluţiunea statelor moderne,
menţinerea juriului nu mai este justificată.
In adevăr, cetăţenii luând tot mai intens parte la viaţa
politică, iar luptele politice luând un caracter de fricţiuni
permanente între grupările politice cărora din zi în zi li se
înfeudează toţi cei ce deţin dreptul de vot, se înţelege că în
judecarea infracţiunilor politice cea mai lipsită de imparţiali­
tate va fi tocmai justiţia populară, la care cetăţeanul jurat
va participă cu toate urele şi simpatiile lui.
6593 — Dar dacă în contra juriului se ridică mai toată ştiinţa
penală modernă şi cea mai mare parte din cei ce voesc să
cugete serios la interesele publice, nu-i mai puţin adevă­
rat că foarte mulţi din cei ce sunt contra acestei instituţi­
uni găsesc că nu ar fi prudent ca desfiinţarea ei să se produ­
că brusd. In consecinţă, ei propun pe deoparte micşorarea
eompetinţei Curţilor cu juraţi, iar pe dealtă parte o profundă
modificare a organizării şi funcţionării lor (a).
Vom insistă asupra acestor propuneri la locul cuvenit în
paragrafele următoare.
6 5 9 4 — In legislaţiunea noastră faţă cu dispoziţiunea consti­
tuţională care menţine juriul, desigur că preocuparea vii-
a) Vezi: C. de Casare, Pensieri e relievi su]il institute del Giurn. St.
Maria Qp. Vec. 1911; M. del. Guidice, Finalta e funziome della giustizia-
po'pmlare, Campobasso, 1923; M. Montre din'. Per una informa delta proce­
dura nei giudizi d’assise, în So. Postiva, 1923, p. 190; Dom. Rende, La ri-
iarma dei guidizi d ’Assise, în Giustizia sociale, 1922, p. 35; Harkon Breien
Laigmandsretteroes reform, în Nordisk lidsskrift for strafferot, 1924.
La oongresitl de la Catania în 1923 s’a admis’ propunerea abolire/7
curţilor cu juraţi, în Bolletino di dirito penale, 1923, mr. 1, p. 165 icerân-
du-se instituirea unor ourti criminale formate din magistraţi.
 — 248

torului legiuitor nu poate avea alt obiectiv decât adoptarea

unor reforme cari să asigure o mai bună şi mai promptă
funcţionare a Curţilor cu juraţi şi cari să alunge măcar în
parte unele din numeroasele neajunsuri ale acestei institu-
ţiuni (b).
Noi ne vom ocupă de aceste reforme mai departe la nr.
7291 şi urm. *

§ 3. Organizarea juraţilor

660 — Curţile eu juraţi se disting de celelate instanţe penale

mai ales prin aceia că nu formează o juridicţiune perma­
nentă.
In afară de aceasta, ca organizare, juraţii au un per­
sonal mixt compus din cetăţeni care trebue să se pronunţe
asupra faptei şi împrejurărilor sale şi judecători profesionişti
care au de misiune să aplice legea. Se mai disting juraţii de
alte instanţe penale prin aceia că nu au judecători, procuror
şi grefier speciali şi că au plenitudinea jurisdicţiunii, adică
pot să judece orice fel de infracţiune, crime, delicte şi contra-
venţiuni, atât infracţiuni politice, cât şi infracţiuni de drept
comun (1).
660 1 — Locul. Curţile cu juraţi funcţionează în districtul Cur­
ţilor de apel pe lângă fiecare tribunal şi la sediul fiecărui
tribunal, având ea circumscripţiune teritorială aceiaş cir-
cumscripţiune ca şi tribunalele respective.
In Ardeal şi în Dobrogea nouă (judeţele Durostor şi
Caliaera) încă nu au fost instituite Curţi cu juraţi.
661 — Timpul. Această juridicţiune nefiind permanentă, îna­
inte de a arătă organizarea ei, trebue să arătăm timpul
funcţionărei.
Conform actualei legi de organizare judecătorească
Curtea cu juraţi ţine 3 sesiuni pe an: la 15 Sept., 15 Ianua­
rie şi 1 Mai, însă în judeţul Ilfov se ţin 5 sesiuni, 15 Sept.,
1 O ct, 15 Ian., 1 Febr. şi 1 Mai. Fiecare sesiune durează
b) Asupra reformelor propuse în Franţa a se vedea Garraud. Traité
d’instr. crim. IV, p. 473 şi urm. unde sunt expuse şi reformele realizate
în alte state.
1) Degois: Traité, Nr. 1760.
 — 249

10 zile şi poate fi prelungită încă cu 5 zile. Pot să fie şi se­

siuni extraordinare (art. 36 leg. 1909) (2).
661 1 — Conform Legei de organizare judecătorească din 1924
şi regulamentului de funcţionarea Curţilor cu juraţi din 20
Maiu 1925, fiecare Curte cu juraţi are trei sesiuni ordinare,
afară de cea dela Ilfov care are 5 sesiuni.
Curţile cu juraţi din districtul fiecărei Curţi de apel,
afară de Curtea de apel din Constanţa, sunt grupate în două
serii. Aceste serii încep la 1 Octombrie, 15 Ianuarie şi 1 Mai.
In fiecare serie .Curţile cu juraţi se ţin succesiv, adică la
data când începe o isesiune se convoacă una din Curţile cu
juraţi care face parte din seria I şi una din seria II, termi­
nate lucrările acestora se convoacă altă Curte şi aşâ mai
departe până ce seria este terminată (art. 17, 18, 20 şi 21
regulament).
La Ilfov sesiunile încep la 1 Octombrie, la 15 Octom­
brie, la 15 Ianuarie, la 1 Februarie şi la 1 Mai.
Fiecare sesiune durează 10 zile putând îi prelungită de
Preşedintele Curţei cu juraţi cu cel mult 5 zile (art. 18 alin. 3
Regulament şi art. 36 pr. pen.).
661 2 — Legea de organizare jud. prin art. 42 alin. 2 îngăduie
în caz de necesitate, atunci când o Curte cu juraţi este prea
încărcată, ca printr’o deriziune Ministerială să se prelun­
gească o sesiune ordinară sau să se institue o sesiune extra­
ordinară, determinându-se afacerile ce urmează a fi ju­
decate şi durata prelungirei sau sesiunei extraordinare.
Necesitatea de a recurge la această măsură va fi con­
statată sau de Preşedintele Curţii cu juraţi sau din oficiu de
Ministru.
Când la o Curte cu juraţi sunt rămasei în restanţă pri­
cini din anii anteriori Ministrul va putea să dispună perma­
nentizarea acelei Curţi până la judecarea tuturor afacerilor
vechi (a se vedea şi art. 19 din Regulamentul Curţilor cu
juraţi).
O Curte cu juraţi permanentizată nu poate judecă pri-
2) Dacă o curte cu juraţi e deschisă! la 15 Ianuarie, prelungită cu 5
zile, ultima zi de judecată e 29 Ianuarie inclusiv; în ziua de 30 Ianuarie ea
nu mai poate judecă. C. juraţi Dolj, 40 din 30 Ianuarie 1912. C. Jud. 1912,
Nr. 20.
%
 — 250 —

cini din anul curent decât în epocile corespunzătoare sesiu­

nilor ordinare.
-661 3 — Trebue să observăm însă că adeseori se face confuziu-
ne între instanţa care este Curtea cu juraţi şi organul său.
Instanţa este permanentă, ea există în tot momentul, ceea
ce este temporar e numai organul. De aecia atunci când o
Cameră de acuzare pronunţă o deciziune prin care trimite
pe un acuzat înaintea Curţii cu juraţi, sesizarea acestei in­
stanţe se produce virtual chiar în momentul pronunţărei de-
ciziunei, şi aceasta chiar dacă în acel moment Curtea cu ju­
raţi nu funcţionează, ceeace desigur nu ar fi posibil dacă am
admite că Curţile cu juraţi există numai atunci când se
deschid sesiunile de funcţionare.
Deasemeni atunci când o pricină se amână la juraţi ea nu
rămâne în vid în intervalul dintre două sesiuni ci continuă să
fie pendinte la Curtea cu juraţi, ceeace iarăşi nu ar fi posibil
dacă instanţa ar exista numai în timpul sesiunilor.
662 — Compunerea. Curtea se compune din magistraţi de pro­
fesiune care formează Curtea propriu zisă, şi din cetăţeni
care compun comisiunea juraţilor.
a) Curtea este elementul judecătoresc, profesionist; ea e
compusă din preşedinte care e un consilier dela Curtea de
apel şi din doi asesori din tribunalul locului unde funcţio­
nează Curtea (3 şi 3 bis). Pe lângă aceşti magistraţi mai fac
parte din Curte Ministerul public şi grefierul. Legea interzi­
ce membrilor Curţei de apel care au votat punerea sub acu­
zare, sau judecătorului de instrucţiune care a dat ordonanţa
de urmărire or a c|at un mandat de arestare or de depunere,
să ia parte la juraţi, fiindcă ei s’au pronunţat odată relativ
la prevenit. Dispoziţiunea aceasta e sancţiontă sub pedeapsă
de nulitate (art. 248 p. p.).
Observăm1că legea exclude numai pe magistraţii care
3) Art. 34 leg. org. j'Uid. din Î909.
' (3 ibis) 'Cojuplectarea şi constituirea unei Curţi cu juraţi nu se poate
face prin delegare de judecători făcută de Ministerul Justiţiei (Cas. II, 1568
din 16 August 1923, Jurisprudenta Generală 1923, sp. 1289, pag. 556).
3 terţ). Preşedintele tribunalului care numai a confirmat mandatul
de arestare a preveniţilor, azi acuzaţi, poate intra în compunerea curţi cu
juraţi, ca preşedinte la curtea ou juraţi (Cas. II, s. v. 2883 din1 16 Iulie 1925,
Juris prudenta generală 1925, sp. 58 pag. 43).
 s’au pronunţat în contra acuzatului, nu şi pe aceia care s’au
pronunţat în favoarea lui, ceeace desigur că nu e raţional,
fiindcă separarea între instrucţiune şi judecată trebue să fie
complectă
Mai observăm că legea depărtându.-se de modelul său
francez (art. 287), se exprimă greşit relativ la judecătorul de
instrucţiune când zice: „care a subscris ordonanţa de urmă­
rire”, fiindcă în materie de crimă judecătorul de instrucţiu­
ne nu are drept să dea ordonanţe de urmărire.
663 — Preşedintele Curţii cu juraţi e un membru al Curţii de
apel. După art. 247 p, p. (abrogat prin legea de organizare
judecătorească din 24 Mart. 1909 art. 38) preşedintele
Curţii cu juraţi eră delegat de primul preşedinte al Curţei
de apel; cu drept cuvânt s’a criticat această dispoziţiune, sus-
ţinându-se că ar fi mai raţional a se trage la sorţ preşedin­
tele, după cum sunt traşi la sorţi şi asesorii curţii cu juraţi,
precum şi pentru comisia juraţilor (4). Acest lucru s’a admis
în actuala lege de organizare judecătorească (art. 34) (4 bis).
Asesorii, sunt doi judecători din tribunalul districtului
unde funcţionează Curtea (5). Ei sunt aleşi prin tragere la
sorţ, ceeace se deduce din art. 255 în care se spune că, dacă
unul din ei este împiedecat, preşedintele tribunalului îl va
putea înlocui, or se va înlocui cu un judecător dela un tri­
bunal vecin tras la sorţ de către preşedintele aeeluiaş tri­
bunal (6 şi 6 bis).

4) S t . S t ă t e s c u : D r e p tu l XXIX (1900), p. ŞOS.

4 bis) Atunci când oi sesiune a Curţi cu juraţi a fost permanetizată,.
este suficientă o singură delegaţiune dată consiliului care prezidează Cur­
tea pentru toată durată sessiunei permanetizate (Cas II, 2305 din 1926,
J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1926, sp. 1684, pag. 1131)
5) In Franţa pot să fie asesori consilieri de curte (art. 257). C.
Instr. crim.) Proectul C. D is e s c u , suprimă aseseori dela curţile ou juraţi.
Circulara iminist. Just, 10408 dini 2 Ianuarie 1900, C. J u d . 190Cj,; Nuţ- 5lj.
6) C. cas. însă, prin o deriziune recentă, a hotărît că asesorii nu
trebue traşi la sorţi decât când sunt luaţi dela uri un tribunal| vecin, fiindcă
aşa dispune legea în art. 55 P. p. Cas. II, 2015 din 4 Sept. 1912!. C. J u d ,
1912, Octombrie 28, Nr. 70. Credem că In. curte de iciasaţiune are dreptate,
6 bis) Nemenţiomarea în procesul verbal al deriziuni C. Juraţi că jude­
cătorii asseseori ar ifi fost desemnaţi prin sorti, nu atrage nulitatea d eci-
ziuni şi. în tot cazul proba incumbă recurentului. (Cas. II, 1234 din 1923.
J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1923, sp. 18(21, pag. 999).
 — 252 —

Ei pot prin derogare la art. 248 par. 3 pr. pen. să ia

parte la Curtea cu juraţi deşi au dat mandat de arestare
(7 şi 7 bis).
Ministerul public. Procurorul general al Curţei e liber
să se ducă singur să susţină acuzarea înaintea Curţei cu ju­
raţi, or să delege pe unul din procurorii Curţei, sau primul
procuror or pe procurorul local (art. 257 p. p.) (8).
Gefierul este unul din grefierii or ajutorii de grefe ai
Curţei de apel sau grefierul or unul din ajutoarele de grefe
ale tribunalului. In multe articole legea vorbeşte de oficiul
grefierului Curţei eu juraţi (vezi 338-340 etc.). (8 bis).
€63 1 — Conformi actualei legi de organizare judecătorească din
1924, Preşedintele Curţii cu juraţi este un consilier de
Curte de apel (art. 40). însărcinarea sa se face pe cale de
delegaţiune dată de Primul preşedinte al Curţei de apel res­
pective (art. 20 alin. 3). Delegaţiunea este obligatorie în sen­
sul că ea nu poate fi refuzată şi revocabilă în sensul că ori­
când Primul preşedinte poate retrage o atare delegare.

7) Aceasta conf. art. 92 leg. org. jud, din 1890 modif. în 1892. Cas.
II, 1070 din 30 Apr. 1912. C. J u d . 1912, Nr. 54. Procurorul însă care a dat
rechizitorul introductiv, nu poate să ia parte ca judecător la juraţi. Cas-
II, 1479 din 4 Iunie 1912. C . J u d . 1912, Nr. 64. p. 755.
7 bis) In ce priveşte judecătorul de instrucţie s’a decis că este va­
labilă compunerea curţei a i juraţi dacă acesta în timpul delega tiuni sale
ca judecător de instrucţie ceruse confirmarea mandatelor de arestare a
inculpaţilor. (Cas. II, 1769 din 25 Iunie 1924. J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1924,
Sp. 2083, pag. 1086).
8) Sub vechea lege s’a discutat dacă procurorul general poate
delegă şi un subsitut S t . S t ă t e s c u , a susţinut negativa. Dreptul' XXIX,
Nn. 41 fiindcă legea zice procuror, şi ea nu poate confundă termenii tehnici.
Mai adoagă motive de raţiune, inexiperienţa substitutului. Insă c, cas. II,
96 din 6 Mai 1908. C. J u d . 1908, Nr 58 a admis soluţiunea contrarie.
Observăm în sensul părerii lui S tă te s c u , că în Franţa iprocurorul-general
nu ipoate delegă decât pe unul din membrii parchetului curţii.
8 bis) S ’a decis că nedelegarea specială a unui grefier pentru sesi­
unea ou juraţi viciază compunerea curţii cu juraţi. (Cas. II, 2380 din 13
Oct. 1924, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1924, sp.. 2165, pag. 1195).
La Tribunalele ou mai multe secţiuni, grefier la curtea ou juraţi
poate fi ori care din grefierii secţiunilor trib. nu numai delà secţiunea l-a,
şi numai în caz de împedecare legală a grefierilor titulari, preşedintele va
puteă desemna pe unul din ajutori de grefieri. (Gas. II, 450 din 14 Martie
1924, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1924, sp. 1148, pag. 623).
 — 253

Delegarea are durata unei sesiuni, adică 10 zile cu po­

sibilitatea de a se prelungi încă cel mult 5 zile cât poate fi
prelungită din oficiu o sesiune ordinară.
In cazul când prin deciziune Ministerială s’a dispus o
prelungire mai mare, sau s’a admis o sesiune extraordinară
ori s’a permanentizat o Curte cu juraţi, atunci va trebui să
intervină o nouă delegare întrucât mandatul Preşedintelui din
sesiunea ordinară a expirat odată cu această sesiune. Acest
lucru rezultă clar de regulamentul Curţilor cu juraţi art. 19
alin. ultim, care prevede că în caz de prelungire, sesiuni ex­
traordinare sau permanentizare Ministerul de justiţie va în-
cunoştiinţa pe Primul pîfeşedinte al Curţei de apel respective
spre a luă măsurile necesare pentru presidarea acestor Curţi.
Un consilier dela Curtea de apel va putea fi delegat ca
preşedinte pe toată durata cât va ţine permanentizarea, însă
atunci când înl cursul epocei de permanentizare se ajunge la
datele când trebue să aibă loc sesiunile ordinare, va trebui
să intervină o nouă delegare pentru o atare sesiune, întrucât
competinţa Curţii permanentizate este limitată numai la a-
facerile ce se găsesc în restanţă, iar nu şi la cele din anul cu­
rent.
6632 — Asesorii cari alături cu preşedintele constituese Curtea
sunt conform actualei legi de organizare traşi la sorţi dintre
judecătorii tribunalului. Supleanţii cu drept de a judeca pot
fi şi ei asesori. Când la un tribunal sunt mai mulţi supleanţi
cu drept de a judeca mai întâi se va pune numele lor într’o
urnă şi se va scoate numele unuia din ei, care apoi va fi pus
împreună cu a celorlaţi judecători în urna din care vor fi
traşi la sorţi asesorii. Această procedură este impusă de re­
gula că un complect nu poate fi format cu doi supleanţi (art.
9 din Regulamentul C. cu juraţi).
Tragerea la sorţi se face de primul preşedinte sau pre­
şedintele tribunalului în prezenţa procurorului şi asistat de
grefier. Despre operaţiunea tragerei la sorţi se încheie un
proces-verbal.
6633 — Art. 10 alin. 1 din Regulamentul Curţilor cu juraţi pre­
vede cum se va procedă la complectarea Curţii atunci când
un tribunal nu are numărul suficient de judecători.
Art. 10 spune că în acest caz Ministrul de justiţie va pu-
 - 254

teà delegă un judecător de la ait tribunal ca să intre în com­

plectul Curţei. Credem că această dispoziţiune din regula­
ment fiind contrare legei nu poate primi aplicare legală. A-
sesorii conform art. 40 leg. org. jud. trebuesc să fie traşi la
sorţi. Dacă un tribunal nu are judecători suficienţi cu cari
să se poată face operaţiunea tragerei la sorţi, atunci Minis­
trul de justiţie conform art. 19 din leg. org. jud. va puteă
delegă unul sau mai mulţi judecători delà alt tribunal la tri­
bunalul descomplectat, unde apoi se va procedă la operaţiu­
nea tragerei la sorţi, în nici un caz însă delegarea nu se poate
face conform legei direct la Curtea cu juraţi.
Deasemenea chemarea preşedintelui tribunalului pentru
a înlocui pe asesorii lipsă, credem că este contrarie legei ac­
tuale de organizare, care vorbeşte numai de tragere la sorţi.
Cum această procedare este statornicită şi de art. 255 pr.
pen., înseamnă că pe deoparte legea de organizare jude­
cătorească abrogă în mod tacit acest text, iar pe de altă par­
te regulamentul Curţilor cu juraţi îl reînviază. Regulamentul
neputând însă înfrânge legea socotim că chemarea preşedin­
telui în sistemul actual este ilegală.
Singurul procedeu legal este cel prevăzut în partea
finală a art. 10 din Regulament.
663 4 — Pentru Ministerul public s’au menţinut dispoziţiunile
art. 257 pr. pen.
In privinţa grefierului Curţilor cu juraţi, acesta este de­
semnat în oraşele reşedinţe de Curte de apel, de primul pre­
şedinte al acestei Curţi dintre grefierii sau ajutorii de grefier
delà Curte sau delà Camera de. acuzare, iar în oraşele ce­
lelalte deasemenea se face de primul preşedinte sau preşe­
dintele tribunalului dintre grefierii acestei instanţe, sau în
caz de împiedecarea acestora dintre ajutoarele de grefieri
delà tribunal.
Art. 40 dinj lege nu vorbeşte şi de ajutorii de grefă delà
tribunal ci numai de cei delà Curtea de apel, încât s’ar pu-
teă spune că regulamentul nesocoteşte legea atunci când
statorniceşte că şi ajutorii de grefă delà tribunal pot fi gre­
fieri la Curţile cu juraţi.
Credem însă că deşi art. 40 din lege vorbeşte numai de
grefieri, acest text cată a fi* pus în acord cu art. 246 din a-
 ceiaş lege a organizării judecătoreşti care prevede că oride-
câteori un grefier este împiedicat de a funcţiona, el va îi
înlocuit de un ajutor de grefă.
In orice caz faţă de textul art. 40 din lege şi de termenii
| art. 14 din regulament, atunci când este desemnat un ajutor
| de grefier va trebui să se arate care a fost cauza pentru
| care nu a putut fi desemnat grefierul.
ţ. €64 — Juraţii (9) sunt în număr de 12 (art. 246 pr. pen.). Le-
! gea în art. 258-262 arată condiţiunile ce trebue să înde-
| plinească cineva pentru a fi jurat; ea cere 25 am împliniţi,'
[ bucurarea de drepturile civile şi politice, ştiinţa de a scrî şi
; de a ceti româneşte şi în fine se mai cere ca juratul să nu fi
„căzut într’o cauză de incapacitate sau de incompatibilita­
te (10) pe care legea le arată în art. 260 şi 263 pr. pen. Le-
i gea adaogă că, pot fi scutiţi de funcţiunile de jurat cei tre­
cuţi de 60 de ani, membrii corpurilor legiuitoare, precum şi
acei care-şi ţin viaţa cu munca lor manuală, însă numai du­
pă a lor cerere (art. 264 şi 265 pr. pen.).
6 6 4 1 _ Cu privire la juraţi, pentru mai lesnicioasă pricepere
a materiei, este bine să separăm noţiunile calitatea de jurat
şi funcţiune de jurat.
Calitatea de jurat implică exerciţiul unui drept cetă­
ţenesc, dreptul de a participă la împărţirea justiţiei. Drept
pe care însă legea îl conferă cu anumite condiţiuni.
Funcţiunea de jurat dimpotrivă reprezintă ideia de în­
datorire publică, de serviciu legalmente datorit în vederea
împărţire! justiţiei.
Pentru a dobândi calitatea de jurat legea a impus a-
numite condiţiuni, fără de care dreptul cetăţenesc corespec-
tiv nu poate fi exercitat. Unele din aceste condiţiuni sunt po­
zitive, adică cel ce voeşte să dobândească calitatea de jurat
trebue să întrunească în persoana sa anumite cerinţe, iar
altele sunt negative în sensul că cel ce voeşte a fi jurat tre­
bue să nu se găsească în anumite situaţiuni considerate de

9) In Franţa, după legea din 19 Mart. 1907 şi decretele din 5 Apr.

1907, 17 Iul. 1908 şi 28 Iunie 1909, juraţii au drept la indemnitate de trans­
port şi de şedere.
10) Nu pot fi juraţi ofiţerii de politie judiciară, mărturii şi experţi,
care au luat parte ia proces, aceasta sub pedeapsă de nultate.
 — 256 —

lege ca nerăspunzâr intereselor instituţiunei. De aci ideia de

capacitate şi incapacitate de a fi jurat.
Odată calitatea de jurat dobândită pentru a da drep­
tul la exerciţiul funcţiunei de jurat legea impune iarăşi a-
numite condiţiuni, din care unele privesc exerciţiul funcţiu­
nei în general, iar alte numai în mod parţial. De aceste condi­
ţiuni sunt legate o altă serie de situaţiuni juridice şi anume:
(excluderi, incompatibilităţi, scutiri, şi recuzări).
Aşa dar vom distinge incapacităţile cari se rapoartă la
calitatea de jurat, de excluderi, incompatibilităţi, scutiri şi
recuzări, cari se rapoartă ia funcţiunea de jurat.
6642 — Legea de procedură penală în art. 258-259 indică con-
diţiunile pozitive pentru ca cineva să aibă capacitatea de a
dobândi calitatea de jurat.
Cei cari nu întrunesc aceste condiţiuni sunt incapabili
de a fi juraţi, dar incapacitatea lor nu are nimic infamant.
Dimpotrivă prin art. 260-261 pr. pen. legea determină
condiţiunile negative care împiedică dobândirea sau care a-
trag pierderea calităţei de jurat. Aceste condiţiuni sunt: 1)
Să nu fi fost condamnat la o pedeapsă criminală; 2) Să nu
fi fost condamnat pentru unul din delictele indicate în a r t..
260; 3) Să nu fii pus sub acuzare în contumacie; 4) Să nu
te afli sub mandat de arestare; 5) Să nu fii condamnat la
cel puţin o lună închisoare pentru al delict decât cele ară­
tate în art. 260.
Primele trei incapacităţi sunt perpetui, a cincea tem­
porară pe durată de 3 ani, iar a patra numai pe durata man­
datului de arestare.
Aceste incapacităţi sunt de natură infamantă de aceia
ele pot fi mai bine denumite decăderi sau cauze de nedemni-
tate în opoziţiune eu incapacităţile derivate din lipsa eondi-
ţiunilor pozitive.
6643 — Deşi toate incapacităţile (atât cele simple cât şi cele nu­
mite decăderi sau nedemnităţi) sunt de ordine publică şi deci
ar trebui cu mare atenţiune să se formeze şi controleze listele
de juraţi pentru a îndepărta pe incapabili, deşi incapacitatea
unui jurat viciază compunerea juriului şi deci ar putea fi
invocată în orice stare a procesului şi chiar pentru prima oa­
ră în faţa Curţei de casaţie, credem că de lege ferenda s’ar
 — 257 —

putea face distincţiunea în sensul că incapacitatea simplă

se poate acoperi prin neinvocare la fond, în schimb nedemni-
tatea poate fi invocată oricând, fiindcă pentru prestigiul jus­
tiţiei nu se poate considera ca valabil un verdict dat cu con­
cursul unui individ nedemn.
6644 — Calitatea de jurat am spus că conduce la funcţiunea de
jurat. Această funcţiune poate fi privită în trei momente ju­
ridice cu un conţinut tot mai precis. Un prim moment este
acela care naşte prin faptul dobândirei calităţii de jurat, a-
dică înscrieri în listele de juraţi. In acest moment funcţiu­
nea de jurat se traduce în îndatorirea generică de a stă la
dispoziţiunea justiţiei când aceasta va avea nevoie.
Al doilea moment naşte atunci când juratul a eşit la
sorţi într’o sesiune. In acest moment funcţiunea de jurat ca­
pătă uri conţinut mai precis constând în îndatorirea de a
participa la judecarea tuturor sau parte din pricinile sorocite
pentru acea sesiune.
In fine al treilea moment juridic se produce în clipa în
care juratul este desemnat, prin scoaterea numelui său din
urnă, de a face parte din comisiunea de 12 juraţi. In acest
moment funcţiunea de jurat se precisează complect, ea con­
stă în îndatorirea de a judecă o anume pricina.
In această succesiune de momente legea prevede anu­
mite cauze cari conduc fie la retragerea funcţiunei, fie la
suspendarea ei, fie la dispensarea de această funcţiune.
Acestea sunt: incapacităţile funcţionale, ijieompatibili-
tăţile, scutirile şi recuzările.
6645 — Incapacităţile funcţionale (excluderile) privesc nu ca­
pacitatea de a fi jurat, ci capacitatea funcţională, adică e-
xerciţiul funcţiunei de jurat. Cu alte cuvinte aceste incapaci­
tăţi funcţionale nu atrag pierderea calităţii de jurat şi şter­
gerea din liste, ci numai retragerea’ dreptului de a funcţiona.
Art. 262 pr. pen. enumeră cazurile de excludere. Sunt
declaraţi ca atare: 1) Faliţii nereabilitaţi; 2) Servitorii cu
simbrie; 3) Interzişi! şi 4) Cei ce nu ştiu să scrie şi să citeas-
, că româneşte.
Aceste incapacităţi funcţionale privind chiar primul mo­
ment al funcţiunei de jurat, urmează că persoanele lovite de
aceste incapacităţi, vor fi excluse de pe listele de sesiune
când s’ar întâmplă să iasă la sorţi. Dacă excluderea lor nu
Tanoviceanu. Voi. V 17
 — 258

s’a făcut ea se va putea cere dela Preşedintele Curtei cu

juraţi.
Incapacităţile funcţionale durează cât şi cauza care le-a
provocat. Ele pot fi propuse: din oficiu, de cel incapabil şi de
părţile din proces. _
664® — Incompatibilităţile sunt prevăzute de art. 263 pr. pen.,
care indică calităţile incompatibile cu funcţiunea de jurat.
Aceste incompatibilităţi putând interveni fie în primul mo­
ment, fie în celelalte două momente juridice ale funcţiunei de
jurat, consecinţa va fi excluderea juratului incompatibil de
pe listele de sesiune, sau dispensarea lui de a luă parte la
şedinţele Curţei cu juraţi.
! Incompatibilitatea durează cât durează şi calitatea care
a creiat-o şi poate fi invocată oricând de cel interesat dar
numai înainte de intrarea în fond. Incompatibilitatea poate
fi propusă şi de,părţi sau din oficiu dar tot înainte de intra­
rea în fond.;
6647 — In afară de incompatibilităţile din art, 263 pr. pen., pot
să mai existe şi alte incompatibilităţi cari însă aparţin nu­
mai celui de al treilea moment, adică atunci când juratul este
chemat să ia parte Ia judecarea unei anume pricini. Aceste
incompatibilităţi nasc fie din calitatea de rudenie cu una din
părţi sau din! cauză că juratul s’ar găsi în unul din cauzele
de recuzare prevăzute pentru judecători, sau în fine în una
din situaţiunile arătate de art. 290 alin. ultim. pr. pen. Aceste
incompatibilităţi sunt mărginite numai la pricina respectivă.
Incompatibilităţile atrag deci o suspendare temporară a
funcţiunei de jurat.
6648 — In fine legea mai prevede şi cazurile de scutire în art.
264, 265, 280 şi 286.
Unele scutiri sunt legale, altele judiciare.
Scutiţi legal sunt: 1) Cei trecuţi de 60 ani; 2) Cei ce-şi
ţin viaţa cu munca manuală zilnică; 3) Membrii corpurilor
legiuitoare şi 4) Juraţii cari au mai căzut într’o sesiune în
cursul unui an. Prima scutire este perpetuă, a doua ilimitată
dar revocabilă prin încetarea cauzei, a treia limitată la tim­
pul cât durează mandatul de parlamentar, iar a patra numai
pentru un an.
Scutiţi judiciar sunt cei cari au fost dispensaţi pentru
 — 259 —

motive binecuvântate de Tribunal (art. 280) sau de Preşedin­

tele Curţei cu juraţi. Aceste scutiri pot fi pentru o sesiune sau
numai pentru anumite şedinţe.
Toate scutirile trebuesc să fie cerute de juratul care
are drept la scutire.
6649 — Sintetizând vom spune deci că un cetăţean care are ca­
litatea de jurat pentru a exercită efectiv funcţiunea de jurat
trebue să îndeplinească următoarele condiţiuni:
1) Să figureze pe lista de sesiune; 2) Să nu fie exclus
ulterior de pe această listă pentru incompatibilitate sau in­
capacitate funcţională; 3) Să iasă la sorţi din urna eu nume­
le juraţilor; 4) Să nu fie recuzat; 5) Să presteze jurământul
cerut de lege.
Toate aceste condiţiuni întregesc capacitatea funcţio­
nală a juratului necesară şi indispensabila pentru a judecă.
665 — Observăm că asupra regulelor de capacitate Curtea de
casaţiune are o bogată jurisprudenţă; foarte adeseori s’au
‘ casat hotărîri numai din! cauză că, unul ori mai mulţi juraţi
nu au îndeplinit condiţiunile de_capacitate cerute de lege.
Cum organizarea instanţelor penale e de ordine publică ches
tiunea incapacităţii juraţilor se poate invocă direct în casa­
ţiune (11 şi 11 bis), da aceia dacă în comisiune este un ju­
rat care nu îndeplineşte condiţiunile de capacitate cerute
de lege, acuzatul are buna situaţiune că în caz de condam­
nare poate obţine casarea deciziunei iar în caz de achitare,
rămâne bun achitat. Acesta e încă unul din numeroasele ca­

ii) Gas. II, 777 din 20 Sept 1900, B. 109«. Cas. II, 1054 din 12 Dec.
19001, B. 1495; Gas. II, 273 din 22 Apr. 1898, B. 646; Cas. II, 203 dini 20
Febr. 1902, B. 251;; Cas. II, 1130 din 27 Sept. 1904, B. 1369. Deşi dealtraBn-
trelea e principiul că tot ce mu s ’a propus la instanţa de fond nu sa poate
propune în casaţiune.
Vezi cele spuse la c. cas. Vezi însă în sens contrar. Cas. II, 2994,
2995 şi 2996 din 12 Oct. 1910 (după diverg.), Jurispr. III, 33, 421. Derizi­
une foarte slab şi confus motivată. Cas. II, 1905 din 4 Iulie 1912, Cjirierul Ju­
diciar 1912, No. 81, pag. 958 cu nota asupra jurisprudcntei, prin care se arată
că înalta Curte şi-a schimbat jmirispriidenta s’a anterioară, Vezi şi alte deri­
ziuni în nota I3-a de pe pagina următoare
11 bis) Obieetiunea că un jurat mi era capabil de a ocupa această
funcţiune nu poate fi ridicată direct în casaţie pe calea recursului, findcă
presupune verificări de fapte, cari nu intră în căderea ei. Cas. II, 1557 din
16 Ian. 1923 Jurisprudenţă Generala 1923, sp. 1168, pag. 491).
 — 260 —

zűri în care legea nu ţine cumpănă dreaptă între interesele

acuzatului şi ale societăţei (12). Rezultatul e atât de nedrept
şi absurd, încât actualmente Curtea noastră de casaţiune şi-a
schimbat vechea sa jurisprudenţă (13 şi 13 bis).
665 — De lege ferenda una din chestiunile cari trebue să o-
prească mult atenţiunea legiuitorului va ii desigur problema
recrutării juraţilor.
Incontestabil că această problemă nu poate îi soluţio­
nată prin formule absolute. A creiâ un juriu numai de intelec­
tuali nu credem că este măsura cea mai fericită, fiindcă
cultura nu este totdeauna sinonimă cu judecata sănătoasă şi
bun simţ. A lăsă ca în rândurile juraţilor să se strecoare şi
oamenii cu mai puţină instrucţiune pe motivul că între dân­
şii s’ar găsi mulţi care să chibzuiască bine, iarăşi nu poate
fi o soluţiune ideală, fiindcă alături de cei buni se va stre­
cură şi neghina.
Pentru a preîntâmpină cât mai mult posibil multiplele
neajunsuri cari fac anevoioasă o bună recrutare a juraţilor,

12) In raportul său din 12 Ian. 1907 către prim-preşedintcle curţii

de apel Bucureşti, d. Stambulescu, în calitatea de preşedinte al curţii cu
juraţi spunea: „Listele juraţilor, mai ales la Ilfov, lasă multe de dorit în
alcătuirea lor; aşa, sunt oamenii morţi de ani de 2 ile, care continuă a fi­
gură în liste, alţii funcţionari judecătoreşti sau administratori, alţii r.e mai
îndeplinind oomdiţiunile de cens, alţi dispăruţi, fără a li se şti de urma.
„In prima sessiune de Ilfov (Decembrie 1906), am avut: trei juraţi
morţi, doi trecuţi de 60 de ani, doi infirmi, surzi complect, trei ou do­
miciliul necunoscut”. Citaţia V. Antonescu, reforma juraţlor Bucureşti,
1907, p. 62.
13) Admiţând că deşi motivul bazat pe lipsa de cens e de ordine
publică, totuşi acest motiv nu poate fi propus direct în casaţie pentrucă
necesită o verificare a elementelor de fapt: Cas: II, 774 din 4 Apr. 1912.
C. Jud. 1912, Nr .41, p. 491. Deasemeni pentru lipsa de calitate de cetăţean
român: Cas. II, 775 din] 4 Apr. 1912. Ibidem: p. 492; Gomfin. şi hotar, ditate
în nota anti-procedentă. Cas.' II, 22 din 9 Ianuarie 1915. Dreptul 1915. Nr.
16, pag. 124.
13 bis) Jurisprudenţă supremei instanţe este astăzi constantă în
sensul că, incapacitatea unui jurat nu poate fi ridicată pentru prima oară
în casaţie, dacă nu a fost invocată la instanţa de fond. (iCias. II, 2716 din, 17
Decerrtbrie 1923, Jurisprudenţă generală 1924, sp. 471, pag. 239 cu nota d.
i. Stănescu; Cas. II, 153 din 1923, Jurisprudenţă generală 1923, sp. 1162;
Cas. II, 400 diri 1924;
 — 261 —

se impun pe deoparte condiţiunile de vârstă, iar pe dealtă

parte condiţiunile de cultură şi moralitate.
Calitatea de jurat va trebui să fie conferită unui număr
mai restrâns de cetăţeni, în schimb oficiul acestora cată a
fi retribuit aşâ cum se cuvine (a).
Tendinţa către un juriu tehnic (b) format în total sau în
bună parte din specialişti, credem că nu este uşor realiza­
bilă, dacă ţinem seamă că Curţile cu juraţi funcţionează în
toate oraşele capitale de judeţ, şi că în multe din acestea
specialiştii sunt într’un număr prea restrâns.
In schimb .diminuarea numărului juraţilor cari compun
comisiunea de judecată credem că se impune ca o reformă
practică.
665 2 — Cât despre viciile de compunere ale juriului derivate din
incapacităţi, nedemnităţi, incompatibilităţi, credem că legiu­
itorul trebue să facă distincţiunea deja semnalată şi anume:
Cauzele de nedemnitate privitoare la un jurat care a
intrat în comisiunea de judecată vor putea fi invocate ori­
când, chiar direct în Casaţie.
Incapacităţile simple, incapacităţile funcţionale şi in-
compatibilităţile se vor acoperi prin nerelevare la fond.
' Incompatibilităţile creiate în favoarea juratului iar nu
contra lui, nu vor puteă fi invocate decât de acesta.
666 — Compunerea juriului într’o afacere rezultă din patru o-
peraţiuni: comisiunea juraţilor se formează după ce s’au al­
cătuit trei liste.
1) Lista trienală se face de prefect sub privegherea pro­
curorului general sau a delegatului său, ceeace desigur că nu
este raţional. In această listă trebue să figureze toate persoa­
nele care întrunesc condiţiunile cerute de lege; ea se publică
în tot judeţul şi stă afiptă 20 de zile; în cele 40 de zile care
urmează delà data afişerii, procurorul general şi orice cetă­
ţean are drept să reclame la prefect în contra unei înscrieri
Ilegale, omiteri ori scutiri. Apelul în contra hotărîrei prefec-

a) Vezi: Garraud, Traité d’instr. cdm. IV, nr. 1,297; Nouguie, Cas.
d’assises, II, ur. 685; Marvillet, de l’indemnité des jurés, Paris 1908
b) Ai. Manfreâ'.ni, Per tma riiforma della proc. nei guidizi d ’assise,
în Sc. Postiiva, 1923, p. 190; Al. del Guidice, Finalita e iunzione della gius-
:tizia populare, Campobasso, 1923.
 — 262 —

tului se face în! cele 20 de zile următoare către tribunal care

judecă de urgentă în ultimă instanţă.
După trecerea acestui termen nu se mai poate reclamă
decât pentru cauze care s’au produs în) urma înscrierii în
liste. Procedura judecăţii, e gratuită. Această listă numită tri­
enală sau lista ordinară e valabilă pentru 3 ani; pentru pri­
ma oară s’a format lista în Iunie 1865 (art. 266-269) (14).
667 _ 2 ) Lista suplimentară anuală. Pe lângă lista ordinară
trienală se mai formează tot de prefect sub privigherea pro­
curorului general o listă suplimentară anuală, compusă nu­
mai din persoanele care au locuinţa în oraşul de reşedinţă
unde se tine Curtea cu juraţi. Această listă va fi de cel pu­
ţin 40 dei juraţi, şi va merge până la suma totală a juraţilor
din reşedinţa judeţului (15).
Lista se face în primele zile ale lunei lui Iunie, şi se co­
munică de prefect preşedintelui tribunalului înainte de 20
August. Prefectul e răspunzător de îndeplinirea prescripţiu-
nilor acestor dispoziţiuni prin o amendă de 200-2000 lei
pronunţată de Curtea de apel în instanţă unică după cererea
procurorului general (art. 270-275 p. p.).
668 — 3 ) Lista de sesiune se formează de preşedintele tribu­
nalului cu 15 zile înainte de deschiderea sesiunei, trăgând la
sorti 36 nume din listele trimise dei prefecţi, plus 4 juraţi su­
plimentari (16 şi 16 bis). Curtea de casatiune română a de-

14) Vezi Nir. 623. ---------

15) Cas. II, în 21 Febr. 1883 a decis că im juirat poate figura în am­
bele liste dacă1 are domiciliul în capitala judeţului.
16) In Franţa tragerea la sort se face în şedinţă publică (art. 388
(C. Inst. oriim.), pe când la noi legea nu cere şedinţă publică. In fapt. după
cum spune St. Stătescu, la noi listele se fac de preşedinte având îna­
intea sa pe masă listele, şi din acele liste dictează numele care voeşte.
Dreptul XXIX (1900), Nr. 36, p. 307 col. 2-a. Cu modul acesta, ,pe deo,parte
preşedintele curţii, conform cu dispozitiunea legii, pe dealtă parte juraţii,
conform practicei judecătoreşti, sunt aleşi după voinţa primului-preşedinte
al curţii, sau preşedintele tribunalului. Sortul, care la această intituţiune
veche şi bazată pe idei religioase, trebue să domnească la alegerea jude­
cătorilor, este de două ori nesocotit. După ce instituţiunea e detestabilă,
apoi se face şi mai rea prin modul de funcţionare!
16 bis) S’a decis că, atunci când potrivit art. 279 pr. pen se face
tragerea la sorţi acelor 40 de juraţi conform art 277 pr.. pen. dacă unul
din ei moare sau pierde calitatea după începerea sesiunei, se aplică art.
 — 263 —

cis în 1894 căi după art. 277 p. p. trebue a trage 36 juraţi

«din lista trienală şi 4 suplimentari din cea suplimentară a-
nuală (17). Eră mare trebuinţă ca să ne spună instanţă su­
premă acest lucru, fiindcă din textul art. 277 pare din contră
a rezultă că juraţii suplimentari ar trebui să fie traşi din lista
trienală, iar cei ordinari din ambele liste.
Numele eşite la sorţi se comunică persoanelor ce au să
servească de juraţi eu cel puţin 7 zile înainte de ziua când
au să servească, spunându-se în notificare ziua când au să se
prezinte la Curte şi pedeapsa nevenirei (art. 277 şi 278 p.
p.). Dacă persoanele trase la sorţ, unele se scuzează, au
murit ori nu îndeplinesc condiţiunile cerute de lege, preşedin­
tele tribunalului trage la sorţ alte persoane după ce va as­
cultă concluziunile Ministerului public (art. 279 şi 280).
In ajunul fiecărei zile de judecată preşedintele tribuna­
lului or al Curţii cu juraţi va cercetă dacă au rămas din ju ­
raţii sesiunei, afară de cei scuzaţi, cel puţin 25 juraţi; în
cazul dacă sunt mai puţini se vor trage lâ sorţ din lista su­
plimentară un număr de juraţi îndoit de câţi trebue până la
termenul de 25, cărora li se comunică imediat că au căzut
ia sorţi. Insă e de observat că numai cei dintâiu eşiţi la sorţi
vor fi juraţi, iar ceilalaţi sunt ca rezervă pentru caz de tre­
buinţă.
Lista de sesiune astfel formată nu e valabilă decât pen­
tru 10 zile, afaiă de cazul când se continuă desbaterile în
zilele următoare, or dacă preşedintele prelungeşte sesiunea
încă pentru 5 zile cu aceeaşi juraţi. Această listă de sesiune
se comunică acuzatului în ajunul zilei de judecată (art. 281-
284) (17 bis).

281, iar nu art. 277. Cas. II, 2643 din 1926, Jurisprudenta generală 1927,j spţ
617. pag 618).
17) Cas. II, 278 din 30 Mai 1804, B. 633. ' ,
17 bis) S ’a decis însă, că dacăj mu există la dosair dovada comuni­
cări listei juraitilor acuzatului însă se constată în procesul verbal de şe­
dinţă că această formalitate s’a îndeplinit, faptul acesta nu poate atrage
nulitatea deciziuni juraţilor. (Cas. II, din 2 Ndembrie 1924, Jurisprudenţa
*generală 1924, sp. 2269, pag. 12581).
Este însă nulă comunicarea listei juraţilor acuzatului făcută prin
portărei. (Cas. II, 1824 din 9 Octombrie 1923 Jurisprudentă generală 1923,
sp. 1410, pag. 622),
 — 264 —

Dacă ea se comunică chiar în ziua procesului, şi acu­

zatul nu face opunere, ci chiar exercită dreptul lui de recu­
zare, recursul în Casaţie e inadmisibil (18 şi 18 bis).
In ziua de judecată trebue să fie prezenţi cel puţin 25
de juraţi din cei 40 care formează lista de sesiune. Cei care
lipsesc fără motiv se pedepsesc întâia oară cu o amendă de
200 Iei, apoi cu 500 şi a 3-a oară cu 1000 lei, declarându-se
în acelaşi timp incapabili de a fi juraţi pe termen de un an.
Se admite că pedeapsa odată pronunţată nu se mai poate re­
vocă (19).
Hotărîrea, lucru ciudat, se dă fără recurs, şi se publică
în „Monitorul Oficial“. Aceeaşi pedeapsă se dă juraţilor, ca­
re se retrag înainte de terminarea lucrărilor. Pedeapsa se
pronunţă de judecătorii Curţei, singuri (art. 287 şi 288).
Juraţii dintr’o sesiune nu se mai pun în urnă în sesiuni­
le următoare ale anului (art. 286); dacă însă s’au pus aceas­
ta, nu e cauză de nulitate, fiind în interesul juratului, nu al
acuzatului (20).
668 1 — Lista de sesiune cu toate modificările survenite se co­
munică acuzaţilor în ajunul zilei de judecată.
Pentru acuzaţii aflaţi în prevenţiune comunicarea se fa­
ce prin mijlocirea directorului închisorii sau locţiitorului său
cari vor încheiâ un proces-verbal despre aceasta (art. 284
combinat cu 237 pr. pen.).
118) Gas. II, 731 diii 2 Aprilie 1912, C u r ie r u l J u d ic ia r 1913, Nr! 25. pagf.
296. oomifr. şi Nr. 41, pag. 491 din acelaşi an.
18 bis). Notificarea listei juraţilor acuzatului făcută mai înainte de
ajunul zilei de judecaă, când nu s ’a modificat, nu "poate atrage nulitatea,
findcă nu i-a adus nici un prejudiciu acuzatului. (Cas. II, 2105 din 31 Oct.
1923, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1924, sp. 71. pag 41). 1
Comunicarea însă a listei juraţilor chiar în ziua procesului acuza­
tului este nulă. (Cas. II, 2107 din 22 Septembrie 1924. J u r is p r u d e n ţă g e n e ­
r a l ă 1924, sp. 1885, pag. 1035).
19) Curtea cu juraţi Teouciu, 16 Mai 1916, C u r ie r u l J u d ic ia r 1916.
Nr. 43.
20) ICas. crim. 110 din1 3 Mart. 1870. B. 71; Cas. I-I. 78 din 13 Febr.
1881, B. 150; Gas. II, 118 din 2 Martie 1881, B. 249; Cas. II, 76 din1 21 Febr.
1883, B. 218; Gas. II, 217 din 4 Mai 1884. B. 244; Cas. II, 23 din 16 Ian.
1891, B. 74; Gas. II, 516 din 6 O ct 1897, B. 1227. Cas. II, 20 din 11 Ian.
1905, B. 70; Secţ. vac, 1770 din 1 Aug, 1906, B. 1297; Gonfr. şi cas. II, 527
din 16 Nov. 1894, B. 1147; Gas. H, 1842 din 17 Iunie1 1909, Jurispr. ani. II,
Nr, 25, p. 392.
 — 265 —

Pentru acuzaţii aflaţi în libertate comunicarea listei ju­

raţilor confornjydecretului-lege 2899 din 1919 (a) se face
tot în ajunul' zilei de judecată, însă nu la domiciliu acuzaţi­
lor, ci la grefa Curţei cu juraţi. Spre acest sfârşit acuzaţii
sunt invitaţi prin citaţiunea care le notifică termenul de jude­
cată ca să se prezinte în ajunul acelei zile la grefa Curţei
spre a luă cunoştinţă de lista juraţilor. Despre îndeplinirea
acestei formalităţi grefierul Curţei este dator a încheia un
proces-verbal constatator că acuzaţii au fost invitaţi şi ei sau
prezentat sau nu. Acest proces-verbal va fi încheiat în aju-
mil zilei de judecată.
Lipsa dovezei de comunicarea listei juraţilor atrage nu­
litatea procedurei, întrucât rostul comunicărei fiind de a da
posibilitate acuzaţilor să cunoască pe juraţii cari urmează
a-i judecă şi să-şi pregătească recuzările, necomunicarea lis­
tei constitue implicit o violare a dreptului de apărare.
Dovada comunicărei pentru cei arestaţi o face proce­
sul-verbal dresat de directorul închisorii, iar pentru acuzaţii
liberi o face conceptul de citaţiuni, dovada de înmânarea ci-
taţiunii şi procesul-verbal dresat de grefier în ajunul zilei de
judecată.
Când procesul-verbal dresat de grefier constată că a-
cuzatul nu s’p re z e n ta t în ajun, va trebui cel puţin din con­
ceptul de citaţiuni să rezulte că el a fost invitat şi că invi­
tarea indică că acuzatul se va prezentă în ajun, simpla men­
ţiune că a fost chemat să ia cunoştinţă de lista juraţilor ne-
fiind suficientă.
Când acuzatul pretinde că în citaţiune nu se făceâ invi­
taţi unea de a se prezentă în ajun, îi incumbă lui să facă a-
ceastă dovadă prezentând citaţiunea pe care a primit-o.
Lipsa procesului-verbal dresat de grefier atrage nu­
litatea fiindcă implică că comunicarea nu s’a făcut.
Legea cere ca comunicare să se facă în ajun (nu însă
cu cel puţin 24 ore înainte), dar dacă comunicarea s’a fă­
cut mai înainte ea este valabilă du condiţiune ca lista jura­
ţilor să nd se fi modificat. Dovada modificărei o va face a-
cuzatul.

a) Vezi codul generai! Hamangiu, voi. IX p. 112.

 266 —

668 2 — In practică formalitatea comunicărei listei juraţilor a*

dat loc Ia numeroase casări, pentru vicii de formă, deşi re­
almente comunicarea se făcuse. Credem că de lege-ferenda
trebue să se curme acest isvor de anulări.
Desigur comunicarea listei juraţilor este un act impor­
tant şi o garanţie lă care nu se poate renunţă,, dar ea nu tre­
bue în schimb să devină un mijloc de tergiversarea justiţiei.
Mentinându-se procedura de comunicare, credem, că
va trebui să se impună prin lege că orice viciu privitor la
comunicarea listei juraţilor trebue să fie invocat înainte de
intrarea în fond, altfel prin neinvocare în termen util acel vi­
ciu se va acoperi; ca o garanţie va fi îndatorat preşedintele
să întrebe pe acuzat înainte de facerea apelului juraţilor, da­
că are de invocat vre-o nulitate cu privire la comunicarea lis­
tei juraţilor.
669 4) Comisimea de judecată. Aceasta este a patra ope­
raţiune de alegerea persoanelor care au să judece pe acu­
zat (20 bis).
Comisiunea juraţilor fiind compusă, după cum am
spus din 12 juraţi, aceşti 12 juraţi se trag la sort în şedinţa
în care se judecă procesul şi pentru fiecare proces dintre
jurajii prezenţi ai sesiunei. Când este vorba de un proces,
mai lung, se trag la sort şi doi juraţi suplin^ori care să a-
siste Ia desbateri pentru ca, în cazul când unul sau doi ju- 20*8

20 bis) S ’a decis că constituirea eomisiunilbr de Judecată prin tra­

gere la sorţi dintr’um număr mai mic de 25 de juraţi, atrage nulitatea d ed -
ziunei. Cas. II, 1724 din 23 Iunie 1924, J n risp ru d e n ta g e n e ra lă 1904, sp.
1775. pa®. 970). vezi şi Cas. II, 26 din 1926. J n risp ru d e n ta g e n e ra tă 1926,
sp. 626, pag. 424).
S’a decis că atunci când numărul juraţilor titulari prezenţi, nescuzaţf
şi nedispensaţi este maii mare, tragerea la sorţi a comisiunei de judecată se
face din toţi juraţi titulari prezenţi, nescuzaţi şi nedispensaţi ori care ar fi
numărul lor. < -
Prin urmare, în speţă, preşedintele nepunând în u m i mumele tuturor
celor 29 juraţi,., titulari prezenţi neşcuzaţi şi nedispensaţi, id numai numele
celor dintâi 25, excluzlânidf pe ceilalţi a violat a ri 281, 283 şi 290 pr. pen.
formalitatea prescrisă de aceste texte fiind substanţială. (Gas. II,' 163! din
28 Aprilie 1926, J u risp ru d e n t a g e n e ra lă 1926, sp. 1361, pag. 909). De altfel
jurisprudenţa înaltei curţi este constatată în acest sens.
 267 —

raţi ar fi în imposibilitate de a judeca, să le ia locul acei ju­

raţi suplinitori (21 şi 21 bis).
669 — Dacă la apelul juraţilor sunt prezenţi mai mult de 25
juraţi ordinari, se va pune în urnă numele tuturor acestor
juraţi. Dacă însă sunt prezenţi mai puţin de 25 juraţi ordi­
nari atunci în urnă se va pune numele acestora şi se va com­
plecta până la numărul de 25 cu primii juraţi suplimentari
sau complimentări prezenţi în ordinea listei, numele celorlalţi
dâmdu-se la o parte.
Astfel dacă sunt de ex. prezenţi: 16 juraţi ordinari, 4
suplimentari şi 8 complimentări se vor pune în urnă numele
celor 16 ordinari, plus cei 4 suplimentari şi primii 5 dintre
complimentări, adică 16+4'+5=25.
Sau să presupunem că sunt: 23 ordinari, 3 suplimentari
şi 4 complimentări; se vor pune în urnă cei 23 ordinari şi,
primii 2 suplimentari, iar restul vor fi daţi la o parte.
In totdeauna vor trebui însă să fie prezenţi cel puţin
25 juraţi, altfel nu se poate păşi la judecată. Această condi-
ţiune nu poate fi eludată prin declaraţiunea pe care ar fa-
ce-o Ministerul public sau acuzatul de a renunţă la parte din
recuzările la cari au dreptul, fiindcă renunţarea uneia din
părţi nu poate privâ pe cealaltă de dreptul de a-şi alege jura­
ţii dintr’un număr de 25 iar nu mai mic.
De lege ferenda însă s’ar putea admite ca atunci când
şi acuzarea şi apărarea renunţă la un număr egal de recuzări
să se poată păşi la judecată şi cu mai puţin de 25 juraţi.
870 — Ministerul public şi apărarea (22) au drept să recuze

21) La Englezi, duipă cum spune B la c k sto n e . Commentaire, V., p.

155, în caz de su p o z'tiu n e d e ra p t, se alege d in tre fe m e i un jurat pentrul a
judeca cestiunea diacă femeia e însărcinată.
21 bis) Juraţi suplimentari nu pot lua parte decât în' cazi de lipsă a
celor titulari şi atunci numai până la complectarea numărului de 25, prin
urmare este viciată compunerea juraţilor când s ’a pus un număr mai maire
decât oel necesar pentru complectarea numărului de 25, formalitate sub­
stanţială sancţionată cu pedeapsa nulităţi. Cas. II, 2063 din 1923, J u risp ru -
d e n ta g e n e ra lă 1924, sp. 136, pag. 70).
22) Când acţiunea e introdusă de 10 alegători, confr. art. 134, leg.
d ect. recuzările se fac de ei, iar na de Minist public: Cură juraţi Fălciu.
35 M art, 1895, în major. C. ju d . 1898, Nr. 13.
 — 268

câte 6 juraţi fără arătare de motive (23 şi 23 bis). Dacă pro­

cesul se amână se va face o nouă listă de juraţi, şi prin ur­
mare, se vor face noui recuzări (art. 293-295 şi 297 p. p.).
Recuzările se fac după eşirea numelui juratului, până în
momentul când juratul s’a aşezat pe scaunul său (24 şi 24
bis).
Recuzările sunt una din plăgile instituţiunei juraţilor
(25), după ce că juraţii sunt nedestoinici pentru judecăţi, a-
poi de ordinar când se întâmplă să iasă din urnă o persoană
cu cunoştinţe juridice şi caracter ferm, ea este mai totdeauna
recuzată de apărare. încât despre Ministerul public, adese­
ori uzează de dreptul său de recuzare ca să scape de povara
serviciului de jurat pe avocaţii cari l’au rugat. E chiar comic,
cum comică e întreaga instituţiune a juraţilor, a vedeâ cum
recuzările, care în sine ar implică o lipsă dej încredere (26),
sunt totuşi implorate aproape de toţi juraţii, şi chiar de cei
mai aprigi partizani ai juriulu. In caz de recuzare se vede
o mare bucurie, în ochii recuzatului, care trimite recuzatoru-
lui un salut de mulţumire, iar cel nerecuzat se duce să se
aşeze pe fotoliu cel puţin cu aer de resemnare, dacă nu de23456

23) In America recuzarea e motivată, după cum arată M i t te r m a i e r

op. cit. par. 23, pag. 448; lucru pe care ’1 preconizează şi d. F- M a n d u c a ,
Proc. pen. p. 119, spre a evita recuzările de favoare, care sunt) numeroase,
şi care tind a scoate din corriisiune pe cei mai buni dintre juraţi \
23 bis) Se violează art. 294 pr. pen. când în loc să se împartă in mod
proporţional între toti acuzaţi numărul Teouzatiunilor. de juraţi ce era de
făcut şi să se determine apoi prin tragere la sorti ordinea în care fiecare
acuzat aiveâ să-şi exercite dreptul de recuzatiune, pentrucă în acest mod
fiecare dintre ei să aibă o parte în facerea recuzărilor: întrucât numărul era
inferior celui a recuzatiunilor, s’a fracţionat în grupe aouzati, divizând în
urma numărul recuzărilor de făcut proporţional cu aceste ©rupe. Cas. II,
331 din 14 Febir. 1923. J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1923,. sp. 289, pag. 111).
24) Recuzarea făcută după ce s ’a strigat numele juratului următor
e tardivă. Cas.; II, 425 din 19 Fefor. 1908, Jurisprudenţa 1908, p. 119 .
24 bis) De asemenea s’a decis că orice recuzare făcută în persoana unui
jurat, după ce a intrat îm incinta rezervată juriului, este tardivă. (Cas. II,
1805 din 30 Iunie 1924, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1924, sp. 1496, pag. 810).
Nici un text de lege nu cere sub sancţiunea nulităţi, indicarea în procesul-
verhal a numărului juraţilor cari au fost recuzaţi fie de acuzat fie de mi-
ţnistenii? fpubiic. (Cas. II, 1895, d in 1924, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1924, sp.
1866, pag. 1035).
25) Vezi discutiunea în1 M a n d u c a : op. cit StudL II, Nr. VI,' p, 110
şi urm.
26) O ceron: P ro Cluentio, 33.
 269 —

revoltă, că nimeni nu i-a făcut favoarea să-l recuze! (27).

Ministerul public de ordinar uzează la noi de dreptul de
recuzare, spre a scuti pe avocaţi ca să fie juraţi (28 şi 28 bis).
Câtă diferenţă între Englezi şi Români în această pri-
vjnt, şi cum se dovedeşte că e întemeiată observarea că o
institutiune nu poate să fie deopotrivă bună în toate ţările! In
general, spune Mîttermaier, nu se fac recuzări în Englitera.
„In nici una din afacerile la care am asistat nu s’a produs
nici o recuzare, ceeace dovedeşte nepărtinirea şerifului, şi în­
crederea pe care o au acuzaţii că juraţii chemaţi vor înde­
plini cu conştiinţă îndatoririle lor” (29).
670 1 — Abolirea dreptului de recuzare nu poate fi concepută în-
tr’un sistem serios. Când judecătorii adevăraţi pot fi recuzaţi
cu un cuvânt mai mult vor există serioase consideraţiuni
cari să justifice recuzarea unui jurat.
Unii autori au cerut însă ca să se înlocuiască recuzarea
nemotivată din sistemul actual, cu recuzarea motivată (a).
O atare reformă nu credem că poate fi fericită, ea ar da loc
la pierdere de timp şi la creiarea unei admosfere încărca­
tă acolo unde dimpotrivă este nevoie de multă seninătate.

Organizarea Curţilor cu juraţi în c. pr. pen. austriac.

670 a — Conform proc. pen. austr. preşedintele Curţei de apel

deleagă de regulă pe preşedintele tribunalului la care va func­
ţiona Curtea cu juraţi, ca să prezideze, poate chema însă la
funcţiunea aceasta şi pe un membru al acestui tribunal sau al
Curţei de apel.2789

27) De ar exista şi la noi ca la englezi dreptul jiiiratuilui de a se

recuză el însuşi, declarând sub prestare de jurământ că n’are calităţile
necesare. ( M î tte r m a ie r op. cit p. 439), de sigur că aproape nu s’ar mat găsi
juraţi la noi.
28) Englitera membrii baroului suni dispensaţi de a fi juraţi R.
P h illip s : op. cit. cit. p. 297.
28 bis). S ’a decis că o eroare materială în procesu'l-verbal de audi­
enţă făcută de un copist, care în loc să scrie: „12 juraţi cari au fost n e r e .
c u z a fi, a scris r e c u z a ţ i nu poate avea nici o influentă asupra constituirii co­
rni siurti de judecată, mai ales că recurentul nu a ridicat nici o obie©tiume.
(Gas. II, 12 din 31 Ootombrie 1923, J u r is p r u ă e n ta g e n e r a lă 1924 sp. 711, P. 41).
29) M i t te r m a i e r : Proc. crim. p. 436, şi 429, nota 1.
 — 270 —

In orice caz, trebue să fie delegat şi un membru al tri­

bunalului ca substitut ai preşedintelui Curţei cu juri. (par.
301 pr. pen. austr.).
Ceilalţi membri ai Curţii precum şi doi judecători su­
plimentari se denumesc de către preşedintele tribunalului
dintre membrii acestuia sau din numărul judecătorilor de o-
col înainte de deschiderea sesiunei Curţii cu juri.
Sistemul tragerei la sorţi nu este acceptat In codul de
proc. pen. austr. afară numai pentru formarea listei de se­
siune şi pentru formarea comisiunei de judecată. Delegarea
judecătorilor necesari pentru constituirea Curţii ou juraţi
este o chestiune internă de administraţie judecătorească. Ce
avantaj poate prezentă tragerea la sorţi în această privinţă?
Nepărtinirea judecătorilor este garantată în mod sufi­
cient prin dreptul părţilor de a recuză pe orice judecător
pentru motive temeinice şi prin obligaţiunea oricărui jude­
cător de a se recuză pe sine însuşi, când există un motiv le­
gal de excludere.
De altfel la Curtea cu juri numai verdictul juraţilor de­
cide asupra culpabilităţii acuzatului pe când judecătorii de
profesiune fixează numai cuantumul pedepsei.
Dispoziţiunile despre tragerea la sorţi cu formalismul
lor produc numai efectul de a cauză în mod inutil în multe
cazuri anularea sentinţelor. Afară de aceasta ele denotă o
neîncredere nejustificată în magistraţi.

670 a 1 In' proc. pen. austr. formarea listelor juraţilor este re­
glementată prin o lege specială din 23 Mai 1873 f. 1. i. nr.
121 într’un mod detailat care diferă în unele privinţe de
dispoziţiunile cod. proc. p. rom.
Formarea listei primordiale nu compete prefectului şi
nu se face pentru 3 ani.
In fiecare comună o comisiune, care se compune din
primarul şi doi membri a consiliului comunal, alcătueşte în
fiecare an la începutul lunei lui Septembrie o listă a tuturor
persoanelor, cari întrunesc condiţiunile legale şi nu sunt scu­
tiţi de funcţiunea de jurat.
Lista aceasta conţine în ordinea alfabetică şi cu.numere
curente numele şi pronumele persoanelor înscrise, ocupaţi-
 271

unea saui profesiunea lor, domiciliul şi suma de impozite ce

plătesc.
Aceste liste formează lista primordială, f a va sta des­
chisă cel puţin 8 zile la primăria comunală spre infor-
maţiunea oricărui; această trebue sa fie publicată în modul
obişnuit şi cu adăogarea unei instrucţiuni asupra dreptului
de opoziţiune.
Fiecare interesat este îndreptăţit de a face opoziţie în
scris sau prin declararea la proces-verbal în decursul aces­
tui termen în contra înscrierei persoanelor neapte sau în con­
tra trecerei cu vederea a persoanelor apte.
Comisiunea. comunală decide asupra opoziţiilor precum
şi asupra exactităţii motivelor de scutire ce ar fi valorificate.
Hotărîrile ei precum şi plângerile în contra lor trebue să
fie adnotate în lista primordială respectivă. Lista primordia­
lă complectată şi rectificată se trimite prefectului până la
finele lunei Septembrie a fiecărui an.
Acesta o examinează şi o restitue primarului când ob­
servă vre-o ilegalitate sau inexactitate. Lista rectificată tre­
bue să fie înaintată din nou prefectului până la finele lunei
Octombrie.
Dacă primarul ar întârzia în mod considerabil alcătui­
rea, rectificarea sau înaintarea listei, prefectul va putea dis­
pune executarea lucrărilor restante prin organele sale pro­
prii pe spesele comunei.
Prefectul înaintează listele primordiale ale districtului
său cu toate anexele preşedintelui Tribunalului, desemnând
pe acele persoane înscrise în listele primordiale, cari îi par a
fi îndeosebi apţi pentru funcţiunea de jurat cu privire la inte­
ligenţă, onestitate, probitate şi tărie de caracter, iar în dis­
tricte cu o populaţiune poliglotă şi pentru cunoştinţa lor de
limbi.
6 7 0 a 2 — Formarea listei anuale, care se compune dintr’o listă
anuală principală şi o listă anuală suplimentară, se face
în fiecare an cel mai târziu în luna lui Noembrie. In acest
scop preşedintele Tribunalului convoacă o comisiune, care
se compune din preşedintele Tribunalului sau locţiitorul lui
şi din trei judecători ai Tribunalului sau judecătoriilor de o-
col din circumscripţia Tribunalului, şi afară de aceasta din 3
 — 2 72

persoane de încredere, cari nu stau în serviciul Statului şi

posed capacitatea de a ii juraţi.
Această comisiune decide eu majoritate de voturi fără
apel sau recurs.
Preşedintele înştiinţează la timp despre’ziua şedinţei
pe şeful autorităţii administrative, care va trimete un delegat
la şedinţă. Acesta are însă numai un vot consultativ.
Comisiunea decide în primul rând asupra plângerilor
şi dispune înscrierea acelor persoane cari în contra legii n’au
fost înscrise în listă.
După aceea comisiunea procedează făcând din listele
primordiale selecţiunea acelor persoane cari îi par a fi cei
mai apţi şi mai demni pentru funcţiunea de jurat cu privire
ia inteligenţa, onestitatea, probitatea, tăriei de caracter şi cu­
noştinţa de limbi, trecând pe aceste persoane în lista anuală
principală.
In acelaş fel formează această comisiune dintre per­
soanele cari au locuinţa în oraşul de reşedinţă a Curţii cu
juraţi sau în împrejurimea cea mai apropiată o listă anuală
suplimentară.
6 7 0 a 3 — Aceste două liste trebue să fie formate în aşa fel, ca în
fiecare din ele să fie înscris un număr de persoane, cu o ju­
mătate mai mare, decât numărul juraţilor care va fi nece­
sar cumva în anul întreg cu privire la sesiunile ordinare şi
extraordinare ce se vor ţineai probabil.
Lista anuală se dă la tipar şi se comunică preşedintelui
Curţii de apel, Procurorului general delà Curtea de apel,
şefului autorităţei administrative, parchetului, prefectului şi
judecătorilor de ocol precum şi primarilor din circumscripţia
Tribunalului.
Toate autorităţile, sunt obligate de a aduce fără întâr­
ziere la cunoştinţa preşedintelui Tribunalului dacă au aflat
despre circumstanţa cari fac ca oricare persoană înscrisă în
lista anuală ar fi incapabilă pentru funcţiunea de jurat.
Asupra eliminării din lista anuală decide preşedintele
Tribunalului.
6 7 0 a 4 — La funcţiunea de jurat pot fi chemaţi numai bărbaţi,
cari:
1) au împlinit vârsta de 30 ani;
 — 273 —

2) ştiu a ceti şi a scrie;

3) au dreptul de indigenat într’o comună din tară;
4) au locuinţă cel puţin de un an în cotmuna reşedin­
ţei lor;
5) plătesc impozite directe în sumă de cel puţin 20 co­
roane pe an iar în oraşe cu mai mult de 30.000 de locuitori
cel puţin 40 cor. pe an, sau cari fără privire la censul acesta
au calitatea de avocat, notar public, profesor de universita­
te >sau învăţător la o şcoală secundară sau au doctoratul
unei universităţi din ţară.
Incapabili pentru funcţiunea de jurat sunt:
1) acei cari din cauza defectelor corporale sau min­
tale nu sunt în stare de a îndeplini îndatorinţele unui jurat;
2) cari nu se bucură de toate drepturile civile;
3) cei ce sunt în cercetare penală sau sub acuzare sau
ispăşesc o pedeapsă;
4) cei ce în urma unei condamnări penale au pierdut
dreptul de a fi aleşi pentru consiliu comunal, cât timp durea­
ză excluderea aceasta.
a5 — La funcţiunea de jurat nu trebue să fie chemaţi:
1) funcţionarii activi ai statului afară de profesorii de u-
niversitate şi învăţători secundari;
2) militarii activi;
3) preoţii riturilor recunoscute ;
4) învăţătorii şcoalelor primare;
5) persoanele ocupate la poştă, telegraf, căile ferate şi
la serviciul navigaţiei cu vapoare.
Scutiţi de funcţiunea de jurat sunt:
1) cei ce au trecut vârsta de 60 ani;
2) membrii corpurilor legiuitoare;
3) militari cari nu sunt în serviciu militar actv în tim­
pul chemării lor sub arme;
4) persoanele aflătoare în serviciul Curţei regale, pro­
fesorii şi învăţători publici, medicii şi chirurgii precum şi
farmaciştii, întrucât ar fi confirmat de către şeful oficiului
său primarul comunal, că persoanele aceste sunt indispen­
sabile în funcţiunea lor, pentru anul următor;
5) cel ce a funcţionat într’o sesiune ca jurat principal
sau suplinitor, până la finele anului următor.
 — 274 —

6 7 0 fl 6 — Cu patrusprezece zile înaintea începutului fiecărei se­

siuni a Curţii cu juraţi se va formă la Tribunal în prezenţa
a doi judecători şi a procurorului în şedinţa publică lista de
sesiune prin tragere la sorţi.
Baroul avocaţilor se va invită a delega un membru la a-
cest act.
In scopul formărei listei de sesiune se vor elimină din
lista anuală mai întâi cei obligaţi la serviciul militar chemaţi
spre a face serviciu îri timpul sesiunei Curţei cu juraţi.
După aceia preşedintele trage la sorţi 36 nume din lis­
ta anuală principală şi 9 nume din lista anuală suplimentară.
Asupra procedurei acesteia se dresează un proces-ver­
bal.
Cei 36 juraţi principali şi 9 juraţi suplinitori vor fi
citaţi indicâmdu-se locul, ziua şi ora începerii şedinţelor
Curţii cu juraţi, precum şi urmările legale neînfăţişării lor.
Citaţia se va înmână în mâinile lor proprii cu opt zile înain­
te de începutul sesiunei.
Un jurat, care fără a puteă proba o împiedicare neînlă-
turabilă nu se înfăţişează sau care se retrage înainte de ter­
minarea lucrărilor fără consimţirea preşedintelui Curţii cu
juraţi, se va condamnă de către judecătorii Curţii la. o amen­
dă cu drept de opoziţie în termen de 8 zile delà înmânarea
hotărîrei codamnatoare. Asupra opoziţiei decid judecătorii
Curţii cu juraţi sau, dacă acseasta n’ar mai fi întrunită, Tri­
bunalul.
In contra decisiunei urmate nu se admite nici o cale de
atac.
La finele fiecărei sesiuni de juraţi preşedintele Curţei
cu juraţi va întrebă pe juraţi, dacă voesc să se folosească
de dreptul de scutire până la finele anului civil următor sau
pe un timp mai scurt. Declaraţiunile date se comunică pre­
şedintelui Tribunalului spre scopul adnotărei în lista anuală.
Fiecare jurat, care şi-a îndeplinit obligaţiunea sa, pri­
meşte la Cererea sa în cazul când domiciliul său ar fi mai
departe de 7,5 kilometri de la reşedinţa Curţei cu juraţi,
o desdăunare corespunzătoare pentru spesele de călătorie.
6 7 0 87 — Dacă înainte de începutul şedinţei de judecată s’ar fi
înfăţişat mai puţin de 30 de juraţi principali, atunci numărul
 — 275 —

ce mai lipseşte până la 30 se va suplini prin tragere la sorţi

din numărul celor 9 juraţi suplinitori. Aceasta se face de
către preşedintele Curţei cu juraţi în prezenţa membrilor
ei precum şi a acuzatorului şi apărătorilor acuzaţilor.
Dacă ia aceiaşi Curte cu juraţi ar veni la judecată în-
tr’aceiaşi zi mai multe cauze penale, atunci comisiunea jura­
ţilor se poate formă pentru toate aceste cauze penale înainte
de începutul desbaterei primei cauze, râmând comisiunea de
juraţi formată pentru prima cauză şi pentru celelalte cauze
din aceiaşi zi, dacă cei îndreptăţiţi a recuză pe juraţi se de­
clară înţeleşi cu aceasta.
8 — Fiind complet numărul de cel puţin 30 juraţi preşe­
dintele va adresa ,sub pedeapsa de nulitate, către acuzatorul
partea civilă, acuzatul şi către juraţi întrebarea, dacă nu e-
xistă cumva la oricare dintre juraţi vreun motiv, care con­
form legei Гаг exclude delà participare la judecarea cau­
zei prezente.
Motivele aceste sunt:
1) Dacă juratul s’ar află în atare relaţiune cu părţile
sau reprezentanţii lor, care conform legii ar exclude pe un
judecător delà exercitarea funcţiunei judecătoreşti.
2) dacă juratul ar aveă să aştepte un avantagiu sau
o daună delà achitarea sau sau condamnarea acuzatului.
3) dacă în cauza prezentă va fi luat parte ca martor de
asistenţă, sau a intervenit ca denunţător, acuzator, apărător
sau ca reprezentant al părţii civile, sau s’a ascultat sau se va
ascultă ca martor sau expert.
4) dacă ar fi participat ca jurat la o şedinţă preceden­
tă supra aceleiaşi cauze care acuma se va desbate din nou.
Asupra motivelor de excludere ce vor fi valorificate decid
judecătorii Curţii cu juraţi.
La formarea comisiunii juraţilor nu se va puteà pro­
cédé, sub pedeapsă de nulitate, decât numai când vor fi pre­
zenţi cel puţin 24 de juraţi cari nu s’ar fi exclus în confor­
mitate eu motivele arătate în precedent.
Numai atunci, când toţi cei îndreptăţiţi de a exercită
dreptul de recuzare s’ar declară expres înţeleşi, se va pu­
teà procédé la formarea comisiunei de juraţi şi atunci, când
s’ar fi prezentat un număr mai mic de juraţi.
 276 —

Din numărul juraţilor, întrucât ar trece peste 12 va

putea recuza o jumătate acuzatorul, iar cealaltă jumătate
acuzatul, fiind numărul juraţilor fără soţ, acuzatul va pu­
tea recuză pe unul mai mult (par. 306-368 pr. p. austr).
6 7 0 a9 — Fiind mai mulţi acuzatori sau mai mulţi acuzaţi, e-
xercită cumulativ cei dintâi dreptul de recuzare ce compete
acuzatorului, iar cei din urmă dreptul ce compete acuzatu­
lui. Dacă nu s ’ar puteâ înţelege asupra modului recuzării
cumulative, atunci sorţul decide asupra ordinei în care au
să exercite dreptul de recuzare. Recuzarea făcută printr’un
coîndreptăţit e valabilă şi se numără apoi pentru toţi.
După scoaterea şi citirea fiecărui nume nefăcându-.se
nici o declaraţiune de recuzare mai înainte de ce se va fi
scos alt nume din urnă, se va considera aceasta de acceptare.
Când se poate prevedea, că o şedinţă de judecată va
dură un timp mai lung, preşedintele va dispune ca să se
cheme unul sau doi suplinitori, aşa dară să se tragă Ia sorţi
13 sau 14 juraţi, dintre cari cei dintâi 12 sunt juraţi prin­
cipali, iar ceilalţi juraţi suplinitori cari însă trebue să asiste
la toată desbaterea fără întrerupere şi în cazul, când unul
dintre juraţii principali ar fi împedecat de a asistă la toată
şedinţa până la verdictul juraţilor, vor intră în locul celui
împedecat în ordinea, în care numele lor a fost tras la sorţ.
(par. 309, 310 pr. p. austr.).

§ 4. C o m p e tin ţa c u r ţilo r c u j u r a ţ i .

671 — Competinţa juraţilor trebue şi ea privită sub trei

puncte de vedere loci, personae şi materiae.
a) Competinţa ratione loci este triplă, după cum am
văzut că e şi aceea a autorităţilor de urmărire (art. 22) şi
de instrucţiune (art. 60). Curtea cu juraţi poate să fie înves­
tită cu o afacere fiindcă infracţiunea s’a comis în eircum-
scripţiunea sa, fiindcă acuzatul are reşedinţa acolo, sau în
fine fiindcă a fost prins în districtul în care funcţionează
Curtea.
672 — b) Competinţa ratione personae. Curţile cu juraţi sunt
competente să judece orice persoană, exceptându-se însă
 — 277

minorii (1 bis), care după cum am văzut se judecă de tri­

bunalele corecţionale. De asemenea crimele comise în exer­
ciţiul funetiunei lor de unii funcţionari, şi crimele comise în
audienţa Curţilor de apei, a Curţii de casaţie sau a Curţii cu
juraţi nu se judecă de Curtea cu juraţi. Crimele comise de
militari, conf. art. 51 C. J. M. se judecă de militari, cu ex-
cepţiunea prevăzută în art. 72, acelaşi codice; această jude­
cată a parilor e tot un fel de judecată de juraţi (1 şi 1 ter).
In fine, Curţile cu juraţi sunt competinte să judece şi per­
soanele civile răspunzătoare (2).
673 - - e) Competinţa ratione materiae a Curţilor cu juraţi.
Curţile cu juraţi sunt competinte să judece toate cri­
mele deasemenea sunt competinte să judece delictele poli­
tice şi delictele de presă (3) (art. 105 şi 24 din Constitu-
ţiune).
Relativ la infracţiunile de presă s’au născut uneori di­
ficultăţi. Astfel de exemplu s’a discutat dacă publicarea de
cărţi poştale obscene ar constitui o infracţiune de presă, de

1) După Normand: Traité Nr. 1135, juriul ar fi competent să judece

chiar crimele comise de militari.
1 bis) Insă dacă un minor nu a atacat în termenul legal cu recurs în
casaţie pentru incompetimtăl deciziunea camerei de piimere sub acuzare,
care a rămas 'definitiv şi cu putere de lucru judecat $i prin oare a fost tri­
mis în judecata Ourţii cu juraţi, el nu mai poate susţine că această! Gurte
a fost incompetinte de a-;l judeca fiindcă era minor înl momentul săvârşirei
crimei, de oarece Curtea cu juraţi era autorizată să se pronunţe asupra a -
facerii cu a căreia judecată era învestită, având plenitudine de judecată.
(Cas. II, 1161 din 17 Martie 1926, Jurisprudcnţa generală 1926, sp. 928,
pag. 620).
S’a decis că chiar când acuzatul major a încetat din] viată în cursul
procesului, Curtea rămâne competinte să judece pe acuzatul minor, com­
plice, (Cas. II, 1460 din 26 Iunie 1923, Jurisprudcnţa, generală 1923, sp. 902,
pag. 368).
1 ter) S’a decis însă, că atunci când un inculpat a comis crima de-
trădare în contra ţări, în timpul războiului, chiar şters din armată, este ius-
titiab'iil de tribunalele militare, ori care ar fi calitatea autorilor şi complicilor-
(Cas. II, 1109 din 11 Aprilie 1924, Jurisprudcnţa generală 1924, sp. 1359,
pag. 131).
2) Cas. II, 1457 din 19 Iunie 1913, Curierul Judiciar 1913, Nr. 67,
pag. 736.
3) Relativ Ia competenţa pentru delictele de presă, vezi cdle spuse la
Nr. 588 şi nota.
 — 278 —

competinţa Curţilor cu juraţi. Curtea de casaţie a admis ne­

gativa şi cu drept cuvânt, pe motiv că legea a voit să pro-
teagă cugetarea, iar gravurile obscene nu conţin o cugetare
sau o idee exprimată prin presă (4). Jurisprudenţa Curţei
de casaţie dă cuvântului scris de altmintrdi un înţeles lo­
gic, considerând atare chiar foi volante tipărite prin care
se atacă cinstea unei familii (5).
S’a discutat dè asemeni dacă o infracţiune de presă co­
misă de un militar e de competinţa Curţilor cu juraţi ori
a tribunalelor militare. Curtea de casaţie s’a pronunţat
pentru competinţa tribunalelor militare (6), însă această so-
luţiune a fost criticată, cu drept cuvânt după noi de D. A-
lexandresco (7). Evident credem noi, că legea nefăcând dis-
tincţiune între militari şi civili, în ceeace priveşte competin­
ţa infracţiunilor de presă, trebue ca legea să fie aplicată şi
Ia militari. Déjà competinţa tribunalelor militare pentru in­
fracţiuni nemilitare e excesivă, nu trebue să o mai întindem
prin interpretări.
Prin derogaţiune Ia această regulă, art. 24 din Consti-
tuţiune, modificat în 8 Iunie 1884, dispune că delictele de
presă oare s’ar comite în contra persoanei Regelui, a fami­
liei regale sau în contra suveranilor statelor străine se vor
judecă de tribunalele ordinare, după dreptul comun. Dease-
menea crimele comise în Pobrogea nouă se judecă de Cur­
tea de apel din Constanţa.
Delictele electorale sunt de competinţa Curţilor cu ju-
4) Cas. II„ 2605 din 23 Sept. 1909. Jurisprudenţa an. II, № . 34, p.
.36. Confr. însă Trib. Govurlui II, 630 din 1900, G. Jiud.; an X, p. 223, care
ia hotărât că atunci când este vorba de un delict prin presă, oricare ar fi
natura lui intrinsecă tot de competenţa juraţilor, fiindcă deşi s ’a propus
contrariul cu ocaziunea revizuirei Gonstituţiunii, însă nu s’a admis de
teama abuzurilor. C. Graiavia II, 871 din 2 Oct.’ 1901 şi Tirib. Dolj 0 , 1142
din 1901, C. Jud. an. X p. 578.
5) Cas. II, 2984 din 6 Noemb. 1912, Carterul judiciar 1913, Nr. 83.
6) Cas. II, 314 din 18 Mart. 1902, C. Jud. 1902, № . 3il Dreptul 1902,
№ . 37. In acelaş sens s’a pronunţat în 1913 în diferite procese intentate
ziariştilor foşti militari după campania din 1913.
7) D. Alexandrescu: Dreptul civil, voi. VII, p. 613 nota 1, care ci­
tează şi doctrina franceză.
In acelaşi sens C. Juraţi Iaşi, din 3 Dec. 1901. C. Jud. 1902, № . 31,
•casată de Curtea de oasatiune prin deciziunea de mai sus.
 — 279 —

raţi art. 135 leg. eleet.) deşi în 1895 se dedese în cornpe-

tinţa tribunalelor corecţi onale.
Vom observa că uneori Curţile cu juraţi pot să judece
şi simple delicte sau chiar contraventiuni, adică atunci când
constată că infracţiunea care le este trimisă spre a fi jude­
cată nu constitue decât un delict or contravenţiune. Curţile
cu juraţi au, după cum s’a spus, plenitudinea juridictiunii,
la ele aplicându-se regula că, cine poate să judece mai mult,
poate şi mai puţin. Relativ la Curţile cu juraţi deriziunea de
trimitere a Camrei de acuzare nu e indicativă, ci atributivă
de instanţă (8) şi de aceia juraţii nu-şi pot declină competin-
ta nu numai ratione materiae, dar chiar personae or lori
(militari, minori, magistraţi (9). Astfel noi credem că un
preşedinte al biuroului electoral, dacă va comite un delict
electoral se va judecă de juraţi, iar nu de superiorii lui e-
rarhici (10).
6 7 3 1 — Constitutiunea din 1923 menţinând infracţiunile de pre­
să în competinta Curţilor cu juraţi, a creiat însă prin art.

S) Degois Traité, Nr. 139, Dr. 1. şi jurispruderaţa curţii cas. fr. 10’
Ian. 1873, S. 73, I, 141 şi P. 73, 299 (Jurispr. anterioară citată în mentă),
12 Mart. 1885, S. 86. I, 287, P. 86 I, 671. Vezi însă în sens comtr. Merlin
V-bo. Inoompét. par. 1 art. 1 şi 2, Griolet Rev. prat. 1865, p. 60 şi urm.;
Hélie: Instrn. criim V, N-rile 2318, 2319, 2334 şi VII, Narile 3560. iûcmifr. şi
cele spuse de noi la lucru judecat. La noi vezi Cuculi op. cit. p. 26 Nr. 42'
şi cas. II, 2936 din 30 Nov, 1911. C. Jud. 1912, Nr. 19 Săptăm, iurid. I, 59;
Cas. II, 467 din 8 Febr. 1910. Jurispr. an. III Nr. 91, p. 137, a pus principiul
că deciziunile camerii de acuzare au caracter indicativ pentru tribunalele
corectionale şi atributiv pentru curţile cu juraţi. De aci consecinţa că chiar
dacă moare acuzatul, cel inculpat cu el pentru delict va fi judecat de Juraţi,
de exemplu un' minor. Cas. II, 1945 din 13 Sept. 1913, Curierul judiciar 19)13
Nr. 70, pag. 764, cir. Curierul judiciar 1914 Nr. 19 cu nota Tanoviiceamu..
In acelaşi sens B. M. Missir: Drept, 1874, No. 21. Vezi însă cas. II,
246 din 24 Apr. 72. B. 165 şi Drept. 1874, Nr. 41, Cas. II, (73 din Febr. 1882.
B. 229. Gas. II, 157 din 31 Miai 1882, B. 621.
9. F. Hélie: /nstr. crim. V, Nr. 2335; Vidal: Cours, Nr. 794; Begois:
Traité, Nr. 1794. Competinta juraţilor există şi pentru despăgubirile civile
rezultând din infracţiune. Când e vorba de un delict de presă competenta
juraţilor pentru despăgubirile civile este xclusivă, şi înfrânge regula care dă
drept de opţiune părţii lezate prin infracţiune (vezi Nr. 206).
10. In acest sens Em. Cernătescu: Dreptul, 1895, Nr. 50, care spune
cu drept cuvânt că superiorii erarhici ai judecătorului trebue să-l judece
numai în cestiuni relative la funcţiunea lui de judecător.
 — 280 —

26 o serie de excepţiuni dela această competinţă (vezi în a-

cest volum nr. 5911).
Numai infracţiunile de presă propriu zise, adică numai
manifestaţiunile de gândire exprimate prin presă cari prin
conţinutul lor nesocotesc legea penală sau prin modalitatea
apariţiunei lor înfrâng normele speciale privitoare la presă,
sunt de competinţă juraţilor.
Dimpotrivă o activitate ilicită care nu are nimic comun
cu exprimarea gândirei prin scris, dar care s’a folosit de
presă, rămâne o infracţiune comună justiţiabilă de tribuna­
lele ordinare (vezi volumul II, nr. 10071).
Aşa dar ex-crocheria, spionajul, trădarea, comise prin
presă sunt infracţiuni ordinare.
6 7 3 2 — Legea electorală din 27 Martie 1926 prin art. 123 dis­
pune că delictele prevăzute de acea lege sunt de competinţă
juraţilor, afară de cele săvârşite de funcţionarii publici cari
trec în competinţă instanţelor ordinare.
Şi în această privinţă voto observă că nu trebue să
confundăm infracţiunile electorale, cari nu sunt decât cele
prevăzute de legea electorală, cu infracţiunile ordinare co­
mise cu ocaziunea unei alegeri. Aceste din urmă infracţiuni
vor fi de conjpetinţa juraţilor numai dacă constituesc crime,
sau dacă delicte fiind s’ar stabili caracterul lor politic.
Despre infracţiunile politice şi criteriile pentru stabili­
rea caracterului lor, a se vedea cele scrise în acest tratat,
voi. II, nr. 981 şi urm.
6 7 3 3 _ Art. 105 din Constituţiune spune că juriul este fixat
în toate materiile criminale.
Ori am arătat în capitolul privitor la tribunalele co-
recţionale că legile noastre prin abatere dela principiul con­
stituţional au dat o serie de crime în competinţă instanţelor
ordinare. De ex.: crimele comise în audienţele Curţilor (art.
518 pr. pen.) în audienţele Curţilor cu juraţi (art. 519 pr.
pen.), crimele comise de un tribunal, o Curte sau un mem­
bru de Curte (art. 495 pr. pen.), crimele comise de marii
demnitari.
Singura abatere pe care Constituţiunea o îngăduie este
cea privitoare la crimele comise de miniştri în exerciţiu
funcţiunii lor (art. 98 Constituţiune).
 — 281 —

Va trebui deci în viitoarea legiuire să se respecte dis-

pozitiunea constituţională, înlăturându-se toate excepţiunile
de mai sus.
673 4 — In doctrină ca şi în jurisprudenţă se consideră ca o
axiomă aşă zisa plenitudine de jurisdicţiune a Curţilor cu
juraţi (a).
Cel puţin în legislaţiunea noastră noi credem1 că pre­
tinsa plenitudine este absolut nefondată.
Constituţiunea noastră spune clar şi categoric că juriul
este statornicit pentru toate materiile criminale şi delictele
politice şi de presă. Aşa dar Puterea publică prin însăşi pac­
tul fundamental conferă o jurisdicţiune bine determinată
Curţilor cu juraţi.
De unde s’a ajuns la principiul că deriziunile Camerei
de acuzare sunt atributive de competinţa pentru Curţile cu
juraţi, că aceste Curţi nu trebue să-şi verifice competinţa şi
că implicit nu se pot declară incompetinte, mărturisim că
nici uni autor nu a avut darul de a ne-o arătă în mod serios.
Se invoacă câteva texte disparate şi neconcludente şi mai
ales se bate moneda din ideia apriorică că juriul reprezen­
tând justiţia populară are delà sine o competinţă ilimitată.
Că juriul nu are o competinţă ilimitată ne-o spune
Constituţia noastră. Că deriziunile Camerei de acuzare nu
sunt atributive de competinţa ne-o indică art. 324 pr. pen.
care permite să se ceară anularea deriziunilor Camerei
de acuzare pentru motivul că faptul a fost greşit calificat
crimă sau pentru incompetenţa şi art. 326 pr. pen. care per­
mite ca o atare cerere să se facă înaintea Curţii de casaţie
şi după darea deciziunei de către Curtea cu juraţi. Cevă mai
mult art. 405 şi 406 pr. pen. spune că pot fi atacate cu re­
curs deciziunile Curţilor cu juraţi date fără competinţă. Ori­
cum se împacă aceste dispoziţuni cu pretinsa plenitudine de
jurisdicţiune? Cum e posibil să se plângă cineva cu recurs
pentru incompetinţă contra deciziunei unei instanţe care are
plenitudine de jurisdicţiune? Ceeace dovedeşte că în inten-

a) Degois, Traité. r:r. 139: Garraud, Iristr. crira. IV, p. 154 çi urm .;
J. A Roux. Cours, p. 479: Vidal et Magnol, Cours, p. 830 $i 930f Beltjens,
Code d'ir.str. crini J. p. 555 pr. î.
 — 282 —

iţiunea şi voinţa legiuitorului această pretinsă plenitudine nu

a existat.
In fine art. 388 pr. pen. care este invocat în favoa­
rea plenitudine! se întoarce tocmai în contra ei. Acest text
spune că Curtea va pronunţă pedeapsa chiar dacă în urma
desbaterilor faptul a degenerat în delict. Ori ce rost are cu­
vintele după desbateri, dacă admitem că declinarea de com-
petinţă nu se poate cere la juraţi niciodată, căci cine şi-ar fi
închipuit ca atunci când nu se poate cere declinarea la în-
ceptul desbaterilor s’ar mai putea totuşi cere după des­
bateri. Legiuitorul exprimându-se astfel implicit a recunos­
cut că înainte şi în cursul desbaterilor se poate cere declina­
rea de competinţă, oridecâteori un delict a fost din greşală
sau printr’o rea calificare trimis la juraţi, şi numai atunci
când crima a degenerat în delict după desbateri nu se mai
poate cere declinarea de competinţă. Ori dacă legiuitorul a
simţit nevoia de arătă ce se întâmplă când în urma desbateri­
lor o învinuire a degenerat în delict şi ce se va face sub ra­
portul compet. în acest caz, indică că pretinsa plenitudine de
jurisdicţiune a Curţilor cu juraţi nu a existat în concepţi-
unea legiuitorului. Ceva mai mult faţă cu această proro­
gare prevăzută de art 388, va trebui să admitem per a oon-
trario că legiuitorul în toate celelalte cazuri nu a admis pro­
rogarea şi deci atunci când înainte de desbateri se invocă in-
campetinţa Curţei cu juraţi, această instanţă va fi datoare
să-şi cerceteze competinţă şi să se desesizeze printr’un de-
. clinator oridecâteori ar constată că nu este competinţă.
Iată de ce noi credem că Curţile cu juraţi nu au o aşâ
zisă plenitudine de jurisdicţiune (b). Codul de pr. penală i-
talian art. 439 a fost cel puţin categoric prevăzând expres
plenitudinea Curţilor cu juraţi (c).
'8 7 3 5 — Curtea cu juraţi devine însă competinte desigur de a ju­
decă orice infracţiune, oricare ar fi calificarea ei atunci
b) In acest sens: Merlin, Répertoire, vo. Compétence pargir. 2, nr. 6:
Le Sellier. Traité de oouppét. cap. I, sec. I, paragr. 3; Dutruc, Ministère pu­
blic I, nr. 180; Ch. Nouguier, Cour d’assises. IV, pairi II, pr. 3766. ai. se v e ­
dea şi nota noastră/ CV. Dongoroz) în Curierul Judiciar, 1924, p. 56-7.
c) V. Manzini, Trattato di pr. pen. I, p. 294; A. J. di Guyanga, Co­
dice di pr. pen. art. 439. Preşedintele Curţii ou1 juraiţi are însă dreptul de
.a declina competinta când Curtea a fost sesizată ou acţiune directă!.
 — 283 —

când aceasta este conexă, sau indivizibilă (cumul ideal), sau

când un acuzat este trimis în judecată pentru mai multe in­
fracţiuni suficient ca una din ele să fie calificată crimă.
In fine toate prorogările de comipetinţă despre cari am.
vorbit în capitolul tribunalelor corecţionale se pot produce şi
la Curţile cu juraţi (vezi nr. 594 1 şi urm.).
673« — In concluziuni credem că şi Curţile cu juraţi sunt supuse
îndatorirei generale de a-şi verifică din oficiu comipetinţă.
Deasemenea se pot ridică înaintea acestei instanţe inci­
dente de incompetinţă; de ex.: un minor este trimis la ju­
raţi; la ziua judecăţii prezintă un extract de naştere do­
veditor că nu are împliniţi 20 de ani, Curtea va trebui
să-şi decline competinţa. Sau cineva este trimis în judeca­
ta Curţii cu juraţi pentru uni delict de presă, el poate cere
să se constate că calomnia este din cele pe care art. 26 din
Constituţie le dă în competinţa tribunalelor ordinare şi în
consecinţă să fie trimis la aceste instanţe. Sau de ex.: un
acuzat poate dovedi că ratione loci Curtea cu juraţi îna­
intea căreia este trimis nu e competinte şi deci să ceară tri­
miterea la Curtea cu juraţi competintă, etc.
6737 — După punerea în aplicaţiune a actualului cod penal şi
a procedurei penale actuale, au intervenit o serie de mo­
dificări cari au avut ca ţintă sustragerea unui mare nu­
măr de infracţiuni din competinţa Curţilor cu juraţi. A-
ceste schimbări de competinţă, s’au produs prin mijlocirea
corecţionalizărei infracţiunilor respective, eorecţionalizări
cari au avut şi partea lor bună şi partea lor rea.
Partea bună a fost că s’a asigurat represiunea faţă de
infracţiunile corecţionalizate, cari trecute fiind în compe­
tinţa tribunalelor nu au mai dat acel mare contingent de a-
chitări pe care îl dădeau la juraţi. In schimb partea rea a
fost că prin corecţionalizare s’au atenuat inevitabil pe­
depsele, închisoarea corecţională fiind substituită muncei
silnice şi recluziunei în infracţiunile corecţionalizate.
Pentru viitorul legiuitor se deschide aceiaş alternati­
vă, destul de contrară intereselor represiunei, şi anume:
sau să aplice pentru anumite fapte grave pedepse corec­
ţionale pentru a le sustrage juriului, sau să renunţe Ia si­
guranţa represiunei şi să aplice pedepse criminale. Singu-
 — 284

arul corectiv nu ar ii de cât creierea unei pedpese corecţio-

nale grave care să nu difere prea mult de pedepsele cri­
minale ca durată şi regim (de ex.: închisoarea corecţiona-
lă înăsprită). Cu chipul acesta legiuitorul ar aplică pe­
depsele criminale numai faptelor cari pot rămânea în com-
pentinta juriului fără pericol pentru slăbirea represiunei, în
schimb toate infracţiunile cari ar trebui să fie sustrase ju­
riului vor fi pedepsite numai ca delicte însă cu pedeapsa
închisorei corecţionale înăsprite. Desigur această tranzac-
ţiune nu poate fi în acord cu ştiinţa penală, dar ea este re­
zultatul adimiterei deviziunei tripartite: crime, delicte . şi
contravenţiuni care nu are nici o bază ştinţifică şi a men-
ţinerei juriului care răspunde aşa de puţin nevoilor unei
represiuni ştiinţific orânduite.
6 7 3 a — In procedura pen. austr. nu toate crimele sunt date
in competinţa Curţilor cu juraţi, ci numai crimele şi de­
lictele săvârşite prin presă şi crimele mai grave enumerate
expres în art VI al legei pentru introducerea pr. pen. austr.
din 23 Mai 1873.
Dintre aceste crime unele cad necondiţional în compe-
tinţa Curţilor cu juraţi, iar altele numai când pedeapsa ce
ar fi de aplicat conform legei este pedeapsa de carceră în
durata de mai mult de 5 ani.
Deosebirea aceasta eră necesară deoarece cod. pen.
austr. n’a corecţionalizat infracţiunile mai uşoare cari
conform cod. pen. rom. se pedepsesc numai ca delicte.
§ 5. P r o c e d u r a în a in te a j u r a ţ i l o r

674 — Investirea se face de procurorul general al Curţii de a-

pel prin actul de acuzare, pe care el îl face în urmă şi pe
baza deriziunii Camerii de punere sub acuzare, (art. 304
proc. pen.).
Când e vorba de un delict politic sau de presă, în
Franţa, atât Ministerul public cât şi partea vătămată se pot
adresă direct Curţii cu juri (1). La noi, după modificarea
art. 226 p. p. prin legea din 17 Apr. 1875 trebUe a distinge.1

1) Legea; diii 29 Iul. 1881. airt. 47, 48 şi 50. Vezi şi Normand Trăite
INr. 1138.
 — 285 —

Pentru delictele politice nu există dreptul de citare directă

la juraţi, cum nu există nici în materia de crimă (2). Din
contră în materie de presă, Curtea cu juraţi poate să fie
învestită şi direct prin cererea adresată de cel vătămat că­
tre preşedintele tribunalului (3).
In orice caz însă Curtea cu juraţi nu poate judecă un fapt
nou care rezultă din desbateri şi pentru care nu a fost în­
vestită (4).
In fine când e vorba de un delict electoral acţiunea se
poate intenta şi susţine de 10 alegători direct în Curtea ju­
raţilor (art. 134 leg. elect. din 9 Iunie 1884 şi art. 122 leg.
1926). Ei pot să fie asistaţi de un avocat (5).
6 7 4 ' — Actul care învesteşte Curtea cu juraţi cu o pricină cri­
minală este deciziunea Camerei de punere sub acuzare. Din
moment ce o atare deciziune a fost pronunţată, prin ea im­
plicit Camera de acuzare s’a desesizat şi simultan a fost se­
sizată Curtea cu juraţi (a).
Actul de acuzare pe care îl redactează Proeurrul gene­
ral nu are decât caracterul unui act de procedură în des­
făşurarea procesului penal la Curtea cu juraţi. Acest act deci
nu este menit a serv! la învestirea Curţii eu juraţi, ci el este
o urmare a învestirei deja produse prin pronunţarea decizi-
unei de punere sub acuzare.
De aci următoarele consecinţe:
1) Curtea cu juraţi fiind sesizată prin deciziunea Că­
rei de acuzare, recursul contra acestei deciziuni nu împie­
dică efectuarea actelor de procedură premergătoare judecă-
2) Cas. II, 444 din 22 Mart. 1900, B. 728 şi C. Jud. 1900, Nr, 47. (Ca­
sarea fără trimitere).
3) Această dispoziţiune fiind excepţională, credem că numai partea
vătămată, nu şi ministerul public are drept de citaţiune directă când e vorba
de un delict de presă; procurorul va trebui dar neapărat să se adreseze
judecătorului de instrucţiune ca să facă instrucţiunea prealabilă.
4) Normand: Traité, Nr. 1138
5) C. Juraţi Făleiu, 15 Mart. 1895. Curierul judiciar 1898 Nr. 13.
a) vezi: F. Hélie, Instr. crkn. voi. V, nr. 2234, 2244, 2816; Le Sellyer,
Traité de l'exere. des actions pub. et priv., I, nr. 146; Vidal et Magnol,
Cours, p. 783, nota 1; Labordc, Cours, nr. 964; Garraud, Instr. crimi. IV, )>.
235: Nouguier, Cour d’Assisses I, nr. 6 .şi 39; Le Poittevin, Instr. crim>, art
231, nr. 67; J. A. Roux, Cours, pl 677 .vezi şi moţa noastr|ă Vinfilă Dongoroz
în Pandectole Române, 1923, caetui 6, part. II, p. 157.
 — 286 —

rei, ci numai judecata. Deci preşedintele Tribunalului sau

Curţei cu juraţi va putea lua interogatoriu prevăzut de art.
318 pr. pen. şi va face instrucţuinea de care vorbeşte art.
328 pr. pen.
2 ) După pronunţarea deciziunei de punere sub acuza­
re, cererile de liberare provizorie vor fi adresate Curţii cu
juraţi, dacă această funcţionează, conform art. 117 pr. pen.
3) Lipsa actului de acuzare nu face ca Curtea cu juraţi
să nu se găsească efectiv învestită cu pricina pentru care s’a
pronunţat decizia de punere sub acuzare; această lipsă îm­
piedică numai ca procedura să fie complectă (b).
6742 — Şi la Curţile cu juraţi învestirea este in rem cu privire
la faptul imputat, adică nu se poate judecă decât acest
fapt şi in personam cu privire la acuzaţi. Deci fapte noui des­
coperite în timpul instrucţiunei orale nu pot fi judecate de
Curte şi nici nu pot fi introduşi în cauză alţi inculpaţi (vezi
cele spuse la nr. 595 2 şi urm. acest volum).
Art. 402 proc. penală arată cum se va procedă în caz
de descoperirea unor fapte noui în cursul desbaterilor (c).
674 3 _ Pentru delictele politice şi de presă învestirea Curţii cu
juraţi nu se mai face prin deciziunea Camerei de acuzare, ci
prin ordonanţa judecătorului de instrucţie (art. 226 alin. 3
pr. pen.).
Pentru delictele de presă sesizarea se poate face şi prin
acţiune directă adresată preşedintelui Tribunalului.
Deasemenea credem că pentru delictele electorale se­
sizarea se poate face sau prin ordonanţa judelui de instruc-
ţiun (delictele electorale fiind delicte politice) sau prin ac­
ţiunea directă făcută de 20 alegători conform art. 122 Le­
gea electorală din 27 Martie 1926.
674 a — Conform proc. pen. austr. investirea Curţii cu juraţi
se face totdeauna numai în baza unui act de acuzare intro-

b) vezi F. Hélie, Pratique criminelle, nr. 631; Nouguier, op. cit. nr. 7;
J. A. Rcux, Cours. P . 677.
c) Asupra procedurei înaintea Curţii cu iuraţi, în afară de cele scrise
în Garraud, F. Hélie, Nouguier, Le Poitevin şi în mai ţoale manualele, se
va mai consultă ca lucrări noui ; H Dumolard, Code de la Cour d’assises,
Paris, 1925; Frd. Chesney, Manuel du président d’assises, Paris 1925; Ch-
Marey, Precis d’audience de la cour d’assises, Paris, 1922;
 — 287 —

dus de către Procuror, şi numai în cazuri de ofensa onoarei

săvârşită prin presă în baza unui act de acuzare introdus
de către partea vătămată ca acuzator privat.
675 — Pregătirea judecărei procesului. înainte de a vorbi de
audienta delà juraţi trebue să spunem în câteva cuvinte pro-
oedura care urmează între deciziunea de trimitere a came­
rei de acuzare şi între şedinţa în care se decide soarta a-
cuzatului.
După ce s’a dat deciziunea de trimitere a Camerei de
punere sub acuzare, ea se notifică acuzatului şi i se lasă în
copie; în cele 24 de ore care urmează acuzatul e transpor­
tat în casa de arest a Curtei cu juraţi care are să-l judece
(art. 237 şi 238 p. p.). Pe de altă parte, după primirea acte­
lor delà Camera de punere sub acuzare, procurorul general
prin mijlocirea procurorului tribunalului trimite dosarul a-
facerii la preşedintele tribunalului, unde s’a făcut instrucţiu­
nea (art. 305) şi unde are să fie judecată afacerea. Preşe­
dintele tribunalului sau judecătorul delegat de el, trebue să
ia interogatorul acuzatului în cel mult 24 ore după primi­
rea actelor la grefa tribunalului (art. 318). Acest interogator
e o formalitate substanţială (6) ; în consecinţă în Franţa se
admite, cu drept cuvânt după noi, că lipsa subscrierii pre­
şedintelui ori grefierului ridică actului caracterul legal şi
forţa lui probantă, ceeace atrage nulitatea tutulor actelor
posterioare (7).
Acelaş drept ca preşedintele tribunalului îl are preşe­
dintele Curţii cu juraţi, dacă ea funcţionează; art. 298
îi dă însărcinarea ca imediat după venirea acuzatului la ca­
sa de arest a Curţii cu juraţi să-i ia interogatoriul.
676 — Acest interogator prin sine însăşi nu are mare utilita­
te practică sub punctul de vedere al constatării infracţiunii,
deoarece interogatorul acuzatului s’a mai luat odată de ju­
decătorul de instrucţiune şi se va mai luă încă de preşedin­
tele Curţii cu juraţi când se va judecă procesul. De aceea el
se face în fapt cu foarte puţină îngrijire, de către preşedin-
6) Cuculi: Procedura criminală dinaintea juraţilor. Bucureşti, 1890,
Nr. 52, pag. 30.
7l Patid. fr. 1910, Bul. des sommaires, p. 1040. Dreptul, 1911, p 184
şi Cncu'.î: op. c it , Nr. 54.
 — 288 —

tele tribunalului sau de un judecător. Insă interogatorul are

o mare importanţă sub un alt punct de vedere, fiindcă el
face să înceapă să curgă termenul de recurs în Casaţie în
contra deciziunei Camerei de punere sub acuzare.
677 — In acelaş timp cu interogatorul, acuzatul e întrebat da­
că are un apărător şi în caz de răspuns negativ i se dă u-
nul din oficiu de preşedinte, aceasta sub pedeapsa de nuli­
tate, afară dacă acuzatul şi-a ales mai târziu un avocat. A-
' cuzatul poate să-şi ia apărător pe oricine va voi, alegerea lui
nu e restrânsă la avocaţi pentru motivul că la juraţi adese­
ori e discuţiune mai mult de fapte decât de principii de drept,
pe care juraţii nu le-ar înţelege. Preşedintele însă nu poate
să-i aleagă un apărător — zice art. 320 pr. pen. — decât
printre avocaţii domiciliaţi la reşedinţa Curţii cu juraţi (8).
Pe lângă chestiunea avocatului, preşedintele sau jude­
cătorul e dator să înştiinţeze pe acuzat că, dacă are vre-o
nulitate de opus contra deciziunii Camerei de punere sub
acuzare, el trebue să o facă în 5 zile, fiindcă în urmă nu i
se mai ţine în seamă.
Dacă acuzatul nu e înştiinţat cum am spus, drepturile
sale de a cere nulitatea deciziunii Camerei de punere sub a-
cuzare nu sunt pierdute, însă el nu le va putea exercită de­
cât după pronunţarea verdictului juraţilor şi odată cu recur­
sul în contra lui (art. 322).
Toate cele mai sus spuse trebuesc constatate printr’un
proees-verbal subscris de judecător, grefier şi de acuzat;
dacă acuzatul nu ştie sau nu voeşte să subscrie, se va face
menţiune în procesul-verbal (art. 321 pr. pen.) (8 bis).
678 — După luarea interogatorului acuzatul e liber să comu­
nice cu apărătorul său, care va avea drept să ia cunoş-
tiţă de instrucţiune şi chiar să ia copie de pe acte (art. 330).
Din acest moment instrucţiunea, dacă nu a încetat de a fi

8) Dispoziţiunea art. 319 pr. pen. relativ la avocatul din oficiu nu îşi
are aplicaţiunea în delictele de presă. (Cas. II, 1606 din 12 Iunie 1912, Cu­
rierul judiciar 1912, Nr. 68, pag. 803)..
8 bis) Din moment ce recurentul întrebat de preşedinte la interoga­
toriul luat conform, art. 321 pr. pen. a răspuns căi nu ştie carte, devine
inutilă această menţiune în procesul-verbal. (Cas. II, 163 din 30 Ian. 1923,
Jurisprudenţă generală 1923, sp. 441 , pag. 174).
 s
— 289 —

secretă conform legei din 15 Martie 1902, va încetă conf.

art. 327 pr. pen.).
679 —■ In cazul când va îi trebuinţă de un supliment de in­
strucţiune, preşedintele sau judecătorul poate să însărci­
neze pe judecătorul de instrucţiune dintr’un alt judeţ, în ca­
re se află martorii, ca să ia depoziţiile şi să Ie trimită în­
chise şi sigilate (art. 328).
Dacă acuzatul ori Ministerul public au motive pentru
ca să ceară ca afacerile să nu se judece în prima şedinţă —
zice art. 31 — preşedintele are drept să amâne pe altă zi
judecarea afacerii, .el are drept să facă acest lucru chiar din
oficiu. Odată însă ce Curtea este în judecarea afacerii, a-
mânarea nu se poate rezolva decât de Curte.
In fine, preşedintele are de asemenea drept să facă du­
pă cerere sau din oficiu juncţiunea mai multor acuzaţiuni
sau disjungerea unei acuzaţiuni, care cuprinde mai multe
crime art. 332 şi 333).
679 1 - Aşâ dar actele de procedură preliminare judecăţii în-
naintea juraţilor sunt:
1) Redactarea actului de acuzare de Procurorul general.
Acest act este o reeditare a deciziunei Camerei. El are ca
menire de a arătă în rezumat obiectul acuzaţiunei şi de a
precizâ faptele asupra cărora juraţii vor trebui să se pro­
nunţe. Este în realitate o formalitate lipsită de interes şi
quasi-superfluă.
2 ) Comunicarea către acuzat a deciziunei Camerei de
acuzare şi a actului de acuzare ambele în copie. Rostul aces­
tei formalităţi este de a da posibilitate acuzatului să invoa-
ce în termen util nulităţile cari ar vieiâ deriziunea Camerei,
fie prin recursul obişnuit în termen de 3 zile dela primirea
copiilor, fie în termenul arătat de art. 321 pr. pen. şi pentru
motivele prevăzute de art. 324 pr. pen. Comunicarea mai
are ca raţiune şi interesul apărărei, fiindcă ea dă posibili­
tate acuzatului să-şi pregătească apărarea.
3) Transmiterea dosarului cauzei la preşedintele Tri­
bunalului sau a Curţei cu juraţi când aceasta funcţionează.
4) Strămutarea acuzatului la închisoarea dela reşedin­
ţa Curţei cu juri (art. 238 ) în 24 ore, bineînţeles dacă el se
află în prevenţie sau dacă arestarea lui a fost ordonată con­
form art. 227 combinat cu 120 pr. pen.
Tsrcv icftm i Voi. V 19
 il

— 290 —

5) Luârea interogatoriului de către preşedintele tribu­

nalului (art. 318) sau de preşedintele Curţii cu juraţi (art.
298 pr. pen). Această formalitate se îndeplineşte în scopul
de a atrage atenţiunea acuzatului asupra dreptului pe care îl
are de a invoca nulităţile din art. 324 pr. pen., de a-i de­
semnă un apărător atunci când acuzatul nu şi-a ales el u-
nul, de a pregăti apărarea acuzatului dândui-se posibilita­
tea să propună martori.
6) Facerea unei instrucţiuni suplimentare. Această for­
malitate este facultativă.
7) Formarea listei juraţilor de sesiune şi complecta-
rea ei în vederea judecăţei.
8) lumânarea citaţiunei cu termenul de judecată şi co­
municarea listei martorilor propuşi de acuzare şi apărare
(art. 340) şi listei juraţilor.
9) Constituirea Curiei.
6 7 9 2 — Actul de acuzare fiind o formalitate esenţială, lipsa sau
neregularitatea sa face ca procedura să fie necomplectă şi
deci pricina să nu fie în stare de judecată.
Dacă totuşi Curtea cu juraţi ar judecă fără să existe
actul de acuzare în cauză, judecata va fi nulă (a).
Inexistenţa actului de acuzare este uşor de verificat, în
schimb foarte adeseori pot trece neobservate viciile sale.
Sub raportul formal actul de acuzare va fi viciat a-
tunci când nu emană de la Ministerul public de pe lângă
Curtea de apel respectivă sau când el nu ar fi semnat. Din
punct de vedere substanţial actul de acuzare va fi neregulat
atunci când nu conţine arătările prevăzute de art. 236 pr.
pen., sau când aceste arătări sunt în dezacord cu decizi-
unea Camerei de acuzare.
Toate neregularităţile de miai sus atrag nulitatea (b).
In ultimul caz acela al dezacordului dintre actul de acuzare
şi deciziunea Camerei de acuzare nulitatea se acopere dacă
Preşedintele Curţei cu juraţi s’a conformat deciziunei.
Alte neregularităţi de mică importanţă ca: lipsa datei, o
greşeală în arătarea numelui acuzatului fără însă a fi aşâ de

a) Vezi trim iterile de la nota a sub nr. 6741 acest volum.

b) Vezi : G a r r a u d , T raité d’instr. crim. IV, p. 252 şi urm .; F , H é lie ,
Instr. crim. V, nr. 2240 şi urm ; N o u g u ie r , Cour d’assises, I, nr. 96.
 — 291 —•

gravă încât să nu se mai poată şti despre ce acuzat este vor­

ba, o eroare asupra epocei când s’a săvârşit fapta, în fine
orice greşeală care nu atrage confuziune absolută asupra
persoanei acuzate şi invinuirei ce se aduce, se vor acoperi
prin efectul desbaterilor (c).
In cazul când Curtea de casaţie anulează o deciziune a
Curţei cu juraţi din cauza neregularităţei actului de acu­
zare, atunci revine Parchetului general al Curţei unde s’a
trimis afacerea să redijeze noul act de acuzare (d).
De lege ferenda actul de acuzare trebue să fie suprimat
ca absolut inutil.
679 — Comunicarea în copie a deciziunei Camerei de acu­
zare şi a actului de acuzare este iarăşi o formalitate esen­
ţială.
Omisiunea acestei comunicări sau comunicarea parţia­
lă ori neregulată face ca procedura să fie necomplectă. Iar
dacă totuşi pricina s’ar judecă fără ca să se fi făcut comu­
nicarea deriziunea dată va fi nulă.
Jurisprudenţa a decis însă că atât lipsa comunicării,
cât şi neregularitatea ei se acoperă prin neinvocare la fond
(adică fie cu ocaziunea luărei interogatoriului prevăzut de
art. 318 pr. pen.; fie la ziua judecăţei). S’a spus însă că lip­
sa comunicărei nu se poate invocă în Casaţie decât atunci
când acuzatul are de invocat vre-o nulitate din cele arătate
de art. 324 pr. pen. (e).
Credem această soluţiune neconformă cu textele şi cu
raţiunea comunicărei. Comunicarea deciziunei şi actului de
acuzare are de scop de a da posibilitatea acuzatului ca să in-
voace nulităţile din art. 324 mai înainte de a se păşi la jude­
cată şi deci al cruţă de a compăreâ înaintea juraţilor, dar
această comunicare mai are de scop şi de a pune pe acuzat
în măsură să-şi facă o apărare serioasă.
Ori dacă din ignoranţa sau neglijenţa acuzatul şi apă­
rătorul său nu au atras atenţia Curţii că formalitatea co­
municărei nu a fost îndeplinită, poate aceasta exonerâ pe

c) Aceiaşi autori op. şi loc. cit. iu nota precedentă.

d) N o u g u ie r , op. cit. I, nr. 11; G a r r a u d , op. cit. IV* p. 249 .nota; 19L
e) Cas. II. dec. 1227 din 1924 în J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1924, speţa
1445; Cas. II, 1057—1925, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1925, speţa, 1103.
 — 292 —

Curte ea -din oficiu să verifice dacă această formalitate esen­

ţială a fost împlinită? Credem că nu! Justiţia represivă nu
trebue să tragă profit din ignoranţa sau lipsa de diligenţă a
părţilor.
înţelegem să se acopere prin tăcere viciile comunicărei,
dar nu omisiunea ei, fiindcă din moment ce există la dosar
dovada de comunicare este prezumţiunea că comunicarea
s’a făcut regulat şi incumbă acuzatului să releve viciile a-
cesteia.
S’a spus că lipsa comunicărei poate fi însă invocată
în casaţie numai când acuzatul se sprijinea pe una din nu­
lităţile prevăzute de art. 324 pr. pen. Dar aceste nulităţi pot
n invocate conform art. 326 şi 405 pr. pen. chiar dacă s’a
făcut comunicarea, deci corelaţiunea pe care jurispruden-
ţa vrea să o stabilească între comunicare şi nulităţile din
art. 324 este inutilă.
Credem deci că lipsa comunicărei deciziunei şi actului
de acuzare şi deci a dovezei de comunicare atrage nulita­
tea, fiindcă ne găsim în faţa unei formalităţi esenţiale care
interesează dreptul de apărare (f).
6 7 9 4 — Conform decretului-lege 2899 din 8 Iulie 1919 comu­
nicarea deciziunei Camerei de acuzare şi actului de acuza­
re se face pentru acuzaţii arestaţi de către directorul în­
chisorii sau ajutorul său, iar pentru cei liberi prin înmâna-
re la domiciliu făcută de ofiţerii de poliţe în comunele ur­
bane şi de către notari sau jandarmi în comunele rurale, cari
vor încheia procese-verbale despre aceasta.
In tot ceeace priveşte formele comunicărei se vor res­
pectă regulele din procedura civilă.
6 7 9 5 — Luarea interogatoriului prevăzut de art. 318 pr. pen.
este iarăşi o formalitate esenţială a cărei omisiune atrage
nulitatea deciziunei pronunţate (g). Acest interogator se ia
sau de preşedintele Tribunalului sau de preşedintele Curţii
cu juraţi dacă dosarul cauzei este trimis în timpul când
Curtea funcţionează. Dacă o deciziune pronunţată de ju-

i) In acest sens: G a r r a u d , T raité d'instr. crim. IV, pag. 259; N ou

g u ie r , Cour d’assises, I nr. 74; F . H é lie , Instr. crinn, V, nr. 2244; L e P o it -
t e v in , Gode d’instr. cr:m. art. 242; / . A . R o u x , Cours, p. 677.
g) J . A . R o u x , Cours, p. 678.
 293 —

raţi va fi casată şi afacerea trimisă la o altă Curte, nu va

mai fi nevoie de un nou interogator.
Lipsa procesului-verbal constatator că s’a luat intero­
gatorul echivalează cu lipsa interogatorului.
Preşedintele poate pune acuzatului orice fel de între­
bări, în orice caz însă trebue să-l întrebe dacă are apărător,
dacă propune vre-un martor şi să-l încunoştiinţeze că are
termen de 5 zile pentru a face recurs contra deciziunei Ca­
merei de acuzare.
Acest interogatoriu ar putea fi suprimat, desemnarea
apărătorului din oficiu putându-se face direct de prezident
în toate pricinile’venite la juraţi.
879 6 — Citarea acuzatului, a părţei civile şi â celei civilmente
responsabilă dacă există, se face prin directorul închisorii
pentru acuzatul arestat, şi prin organele administrative (vezi
nr. 6793) pentru acuzaţii liberi, partea civilă şi cea civil­
mente răspunzătoare.
Nulităţile privitoare la citaţiuni se acoperă prin pre­
zenţa părţilor, lipsa citaţiunilor face însă procedura ne­
complectă şi atrage amânarea pricinei; acuzatul însă se poa­
te prezintă şi atunci când dovada citărei nu există faţă de el.
Legea nu cere nici un termen pentru emiterea primelor
citaţiuni, întrucât acuzatul a fost pus în măsură de a-şi pre­
găti apărarea prin celelalte formalităţi preliminare.
$79 7 .— Despre formele comunicărei listei juraţilor şi despre
consecinţele neobservărei acestor forme ne-am ocupat la
nr. őöSLööS2.
. Legea cere ca în lista juraţilor fiecare jurat să fie bine
individualizat prin arătarea numelui şi pronumelui, profe-
sunei şi domiciliului.
Când în lista comunicată nu s’ar fi făcut aceste ară­
tări pentru unul sau mai mulţi juraţi, sau când aceste ară­
tări ar conţine erori aşâ fel încât persoanele indicate pe lis­
tă să nu corespunză cu cele cari se prezintă la apelul jura­
ţilor în şedinţă, atunci acuzatul va putea să invoace aceste
omisiuni sau neregularităţi, iar Curtea va fi îndatorată să
le discute şi dacă le găseşte întemiate să anuleze comuni­
carea amânând judecarea pricinei.
f Dacă incidentul va fi respins atunci acuzatul va puteâ
 — 294 —

propune nulitatea prin recursul său (vezi şi nr. 67910).

Dacă acuzatul nu a invocat însă la fond omisiunile sau
erorile din lista comunicată, atunci el nu va mai putea for­
mulă motive de nulitate direct în casaţie.
6 7 9 8 — Legea mai cere însă să se notifice acuzatului lista
martorilor propuşi de acuzare, iar Ministerul public lista
martorilor apărărei.
Această formalitate deşi expres prevăzută de lege, ne-
observarea ei rareori conduce la nulitatea deciziunei.
Conform art. 340 pr. pen. nu pot fi ascultaţi decât mar­
torii cari au fost notificaţi. Totuşi în practică rareori se în­
tâmplă ca acuzatul sau Ministerul public să se fi prevalat
de această dispoziţiune. Consecinţa este că prin această ne-
prevalare orice nulitate s’a acoperit. Vom vedeâ că Preşedin­
tele Curţii în virtutea puterei discreţionare poate ascultă ca
informatori pe martorii cari nu au fost notificaţi, (art. 340 şi
302), fără ca părţile să se poată opune. Dar preşedintele
poate merge mai departe, el poate audia chiar ca martori
pe persoanele pe cari în virtutea puterei discreţionale le-ar fi
putut ascultă numai ca informatori şi dacă părţile nu s’au o-
pus atunci această audiere este valabilă. Această soluţiune
se impune ca o consecinţă logică a dispoziţiunei din art. 347
alin. ultim, care prevede, că audierea persoanelor cari nu pot
fi martori nu este cauză de nulitate dacă părţile nu s’au o-
pus. Ori dacă audierea acestor persoane devine valabilă
când nu s’au opus părţile cu un cuvânt mai mult, va fi va­
labilă ascultarea unui martor cari nu fusese notificat, dacă
nici una din părţi nu s’a opus.
Aşâ dar, numai atunci va există cauză de nulitate când
se va constată că cu toată opunerea părţilor, preşedintele a
audiat ca martori, nu ca informatori, persoane a căror nu­
me nu fuseseră notificate pe lista martorilor. In orice caz
partea care nu s’a opus nu va puteâ invocă nulitatea.
O altă consecinţă a notificărei listei de martori este că
martorii regulat notificaţi sunt dobândiţi cauzei, încât chiar
dacă cel ce i-a propus ar renunţă la ei, partea cealaltă poate
să şi-i însuşiască, iar Curtea va fi datoare să-i audieze.
Acuzatul nefiind îndatorat să facă el notificarea listei
martorilor săi, se consideră ca dobândiţi, cauzei, aceşti mar­
tori prin simplul fapt al propunerei lor regulat făcută. *
 — 295 —

®799 — Celeiate formalităţi preliminare sunt acte privind or­

ganizarea şi administraţiunea Curţilor cu juraţi.
Despre unele din ele ne-am ocupat în secţiunea prece­
dentă (compunerea Curţii şi compunerea comisiunei ju­
raţilor), celelalte ca de ex.: transmiterea dosar ului, transfe­
rarea acuzatului la închisoarea dela reşedinţa Curţii cu ju­
raţi, facerea unui supliment de instrucţiune sunt formalităţi
cari nu au nevoie de nici un fel de explicaţiune.
Neregulata compunere a Curţii atrage totdeauna nulita­
tea.
Dimpotrivă compunerea comisiunei juraţilor nu poate
fi socotită ca neregulată şi deci nulă decât sub raportul for­
mal nu şi a compunereii în sine, cu alte cuvinte nu este caz
de nulitate faptul că în compunerea juriului a intrat o per­
soană oare nu avea sau pierduse calitatea de jurat, sau e-
xerciţiul funcţiunei de jurat, din moment ce acea persoană
figură pe lista de sesiune şi a răspuns la apelul juraţilor iar
incapacitatea sau incompatibilitatea sa nu a fost invocată la
fond.
Din contra va fi cauză de nulitate orice abatere for­
mală. de ex.: punerea în urnă a unui număr mai mic de 25
de nume, punerea în urnă a numelui tuturor juraţilor su­
plimentari sau complimentări atunci când treceau peste nu­
mărul de 25 juraţi prezenţi, desemnarea juraţilor din co-
misiune altfel decât prin tragerea la sorţi din urnă, com­
punerea comisiunei cu mai mult sau mai puţin de 12 juraţi
(afară de cazul când s’ar desemnă conform art. 289 pr. pen.
doi juraţi suplimentari), intrarea în comisiunea.de judecată
a unei persoane oare nu figură pe lista juraţilor comunica­
tă acuzatului, etc.
67910 — S’a pus chestiunea în practică dacă atunci când s’a
invocat la fond incapacitatea sau incompatibilitatea unui ju­
rat şi incidentul a fost respins, se mai poate invocă reaua
compunere a juriului când juratul vizat nu a intrat în com­
punerea comisiunei de judecată. S’a răspuns că în acest caz
nu mai poate fi propusă nulitatea.
Noi credem că soluţiunea nu poate fi uniformă ,ci cată
a se face oarecari distincţiuni şi anume:
1) Dacă juratul vizat prin incident nu a ieşit la sorţi
nulitatea nu se mai poate invocă.
 — 296 —

2) Dacă a ieşit la sorţii din urmă dar a fost recuzat de

Ministerul public, iarăşi nu se va mai putea propune nuli­
tatea de către acuzat.
3) Dacă a ieşit la sorţi dar a fost recuzat de apărare, a-
tunci nulitatea se va putea invocă, fiindcă s’a diminuat nu­
mărul recuzărilor regulate pe cari acuzatul le-ar fi putut fa­
ce dacă toţi juraţii ar fi fost capabili şi compatibili, deci s’a
atins un interes al său. In adevăr, să ne închipuim că prin
incident s’ar fi vizat 3 sau 4 juraţi şi Curtea a respins in­
cidentul, că cei 3 sau 4 juraţi au ieşit la sorţi şi i-a recuzat
acuzatul, aşa că în loc să-şi întrebuinţeze recuzările la ale­
gerea juraţilor, el a pierdut 3 sau 4 recuzări pentru a înlă­
tură pe cei cari din cauza incidentului său desigur că ar fi a-
vut o atitudine duşmănoasă contra lui.
Pentru a putea însă invocă nulitatea va trebui acuzatul
să ceară a se consemnă că juraţii vizaţi prin incident au
eşit la sorţi, şi că au fost recuzaţi de el, Ministerul public
neînţelegând să-i recuze (se ştie că cel care trebue să se pro­
nunţe întâi asupra recuzărilor este Ministerul public).

Şedinţa la curtea cu juraţi

680 :— Am văzut cum se formează Curtea şi comisiunea jura­

ţilor. Art. 334 ne spune că judecătorii vor luă loc în faţa
publicului, iar cei 12 juraţi se vor aşeză în faţa acuzatului.
Acuzatul se înfăţişează liber, adică nelegat şi neţinut de ni­
meni, însă sub pază ca să nu scape; ( 1 ). preşedintele îl în­
treabă de nume, pronume, profesiune, etate, locuinţa şi lo­
cul naşterii, pentru a se constată identitatea lui (art. 335).
Apoi imediat încep formele ridicule şi nepotrivite tim­
purilor noastre. Preşedintele înştiinţează pe apărător să nu
rostească nimic în contra conştiinţei sale, în contra respec­
tului cuvenit legilor, şi să se exprime cu cuviinţă şi modera-
ţiune (2 ).1
1) Ghiar dacă acuzaţii au fost aduşi legaţi în fiare la şedinţa cândi li
s ’a luat interogatorul, şi în urmă preşedintele a ordonat să fie deslegaţi,
aceasta nui e motiv de casare. Cas. II, 195 din 13 Febr. 1904, Bl 275.
2) Această formalitate nefiind prescrisă sub pedeapsa de nulitate.
(Cas. romi II, 143 din 17 Febr. 1898. B. 313 şi N o rm a n d : Traité, No. 1151)
 — 297

Această recomandare e pe deoparte fără rost fiindcă

atunci când se apără poate din oficiu un acuzat, când prin
urmare apărătorul nu şi-a ales procesul, el nu poate să vor­
bească după cum îi dictează conştiinţa, de oarece poate că
ar deveni acuzator în loc să fie un apărător (3). Pe de altă
parte recomandarea e o necuviinţă, deoarece a spune unei
persoane să exprime cu cuviinţă, va fi fost poate o precau-
ţiune bună pentru apărătorii din evul mediu, va fi poate şi
astăzi trebuinţă pentru unii avocaţi declasaţi sau rău nără­
viţi, e însă inutil şi necuviincios când se adresează la un
avocat conştient de datoriile sale. Dealtminteri la ce poate'
servi o recomandare fără sancţiune pe care o ştie tot atât
de bine judecătorul ca şi persoana căreia îi se adresează ?
Preşedintele adresează în urmă juraţilor, care stau în
picioare, şi le recomandă să judece drept (3 bis), jurămân­
tul e sancţionat cu nulitatea (art. 337) (4). Odată jurămân­
tul depus, s’au terminat formalităţile de constituirea Curţii
cu juraţi şi începe procedura de judecată. Trei sunt caracte­
rele sale: a) Formalismul; b) Oralitatea; c) Continuitatea.
681 — a) Formalismul juriului arată origina sa arhaică, şi se

mulţi preşedinţi se mulţumesc a, spune că pun în vedere apărătorilor dis-

zitiunile art. 336 pr. pen.; ceeace s’a admis ea suficient de Curtea de cas.
II 38 din 23 Ian. 1884. B. 65.
3) Cas. II, 13817 din 13 Dec. 1902. B. 1266. Im această afacere advo­
catul din oficiu a cerut ca juraţii să fie severi si să nu/acorde nici circumi-
stanţe aâenuante: de aceia se ceruse casarea pe motiv de lipsă de apă­
rare. iGurtea a respins recursul zicând că art. 336 pr. peni ntt obligă pe
apărător să ceară achita rea sau uşurarea pedepsii, ci din contră să nu spună
nimic, contra eonşlintei. Solutiune criticabilă, fiindcă instanţa supremă uită
că art. 318 pr. pen., voeşte ca să se dea acuzatul« fără mijloace un apără­
tor, iar nu al doilea acuzator. Ce crudă ironie este uneori şi apărarea să­
racului prin apărător din oficiu!
3 bis) Cu privire la discursul ce preşedintele Curţii cui juraţi' este da­
tor să-l tină juraţilor, nu este necesar a se trece în procesul-verbal de şe­
dinţă textul art. 337 pr. pen. ci este suficientă constatarea că această for­
malitate s’a îndeplinit. (Gas. II, 1193 din 1924, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1924,
sp. 1989, pag. 1095).
4) Curtea de Cas. II 311 din 2 Iunie 1892. B 612, a decis căi f o r m u la
s a c r a m e n t a lă a jurământului nu e prescrisă sub pedeapsă de nulitate, şl că
pot lipsi cuvinte. E o doctrină contestabilă; sacramental şi modificabil, sunt
noţiuni contradictorii. In orice caz e în contrazicere cu regula pe care o
vom vedea admisă relativ la jurământul marturilor. Vezi Nr. 687.
 ' — 298 —

întâlneşte la fiecare pas; vom cita art. 336, 338 al. 1 şi 3, 339,
340,; al. 2, 344, 360, 361, 365 al. 2 366, 372, al 2 şi 3, etc.
Există vorbe sacramentale formalităţi fără nici o utilitate şi
nulităţi la fiecare pas; chiar mimică, de pildă, ridicarea mâi­
nii în sus, punerea mâinii pe inimă, nu lipseşte delà această
instituţiune veche. Adoptându-se juriul pe continent s’a cu­
răţit de câteva din mucegaiurile sale (5) dar au rămas încă
multe formalităţi absolut neraţionale. De aceea Carrara spu-
neă că trebuesc scoase acele forme şi modalităţi care pot
da drepte motive de critică, spre a face astfel pe juriu să
capete respectul pe care din nefericire l’a pierdut (6). Ar fi
de sigur o ameliorare a face să dispară formalismul, însă da­
că piin aceasta ar dispărea ridiculul fnimei, fondul rămâne
acelaşi, şi în realitate aci este răul cel mare al instituţiunii
juriului. Un îşlicar tot işlicar rămâne, în natura sa, or cum
ar fi îmbrăcat.
682 — b) Publicitatea şi oralitatea sunt iarăşi caractere esen­
ţiale al procedurei la juraţi. Publicitatea trebue constatată
sub pedeapsă de nulitate de judecată (7).
In Franţa jurisprudenţa admite că nu există publici­
tate atunci când se dovedeşte că publicul a intrat numai cu
cărţi sau bilete de intrare (8). Dar, dacă s’a lăsat şi publi­
cului un loc suficient pe lângă locurile rezervate cu cărţi de

5) In Anglia se întrebuinţează chiar cuvinte latine: felo n ice c e p it e t

a s p o r ta v it. R ich. P h illip s: op. cit. p. 361.
Acest autor spune că: ,.Toate caracterele juriului englez sunt esen­
ţiale pentru perfecţiunea sa; schimbaţi unul singur si perde o parte din
ceeiace e necesar la bunătatea şi proporţiunile sale” (p. 277, 278 şi 485).
Oare şi formalismul? Negreşit că dla, şi acesta e un caracter al juriului
englez. Vor fi oare indispensabile şi perucile judecătorilor, şi buchetele de
flori cu care judecătorul şi asesorii vin la şedinţă ? ! Institutiune născută, ori
oel puţin desvoltată în evuil mediu pe pământul uîtra-conservatar al Angliei,
ca formă exterioară juraţii au păstrat antereul şi işlicui pe care îl purtă
acum câţiva seooli. Recunoaştem că aceste forme pot să impună Ignoran­
ţilor, însă pe cei nedeprinşi cu ele îi pune în mirare, iar pe cugetători îi
revoltă sau îi, face să râdă, după temperament. Atunci când am asistat la
şedinţa unei curţi cu juraţi în Londra, numai sentimente de respect nu mi-a
inspirat formalismul delà juTati!
6) C a rra r a : Programma, T. II, p. 204.
7) Asupra puMicităiţii: şi şedinţei secrete la juraţi, vezi C u cali: op. citi.
p. 61, N-rile 155 şi urm.
8) Cas. fr. 11 Aug. 1887, S- 89 I, 137; P, 80 I, 309! şi nota.
 299

intrare, nu mai este motiv de casare (9). In Franţa o mulţi­

me de circulari au interzis obiceiul de a se admite intrarea
cu cărţi de intrare ( 10 ).
Deşi instrucţiunea la juraţi e orală şi publică, actele însă
nu sunt înlăturate, ba chiar cum vom vedeă, actele de con­
statarea infracţiunei, şi actul de acuzare se dau în mâna
primului jurat când intră în camera de deliberare.
*682 1 — Oralitatea la Curţile cu juraţi ca şi la celelalte instanţe
cată a fi înţeleasă în sensul că probele trebuesc să fie des-
bătute oral, iar nu în sensul că nu ar fi admise decât pro­
bele orale şi că deci cele scrise sau materiale ar fi excluse.
Aşa dar principiul oralităţei implică audierea martorilor şi
informatorilor când există martori în cauză şi când ascul­
tarea lor este posibilă, citirea probelor scrise şi prezentarea
probelor materiale în şedinţă pentru ca juraţii să ia cunoştin­
ţă de ele în primul rând pe această cade, disoutarea orală a
tuturor probelor pentru ca juraţii să fie luminaţi prin des-
bateri, iar nu prin studierea dosarului.
Principiul oralităţii nu îngăduie deci a se citi deposiţiu-
nile scrise ale martorilor prezenţi sau a celor cari ar puteă
fi aduşi să depună, decât dacă părţile nu s’ar opune la acea­
sta (deci se pot citi numai depoziţiunile martorilor cari
nu mai pot fi audiaţi sau a acelora la cari părţile au renun­
ţat), şi tot principiul oralităţii nu îngădue ca juraţii să ducă
cu ei în camera de deliberare probe scrise sau materiale cari
nu au fost citite sau arătate în şedinţă şi cari nu au fost
discutate de părţi.
€82a Conform proc. pen. austr. toate desbaterile înaintea
instanţelor de fond sunt stăpânite de principiul publicităţii
oralităţii şi nemijlocirei, precum s’a expus sub nr. 578 a).
Pentru Curţile cu juraţi nu există deci în această pri­
vinţă dispoziţiuni speciale.
Publicitatea însă nu poate fi înţeleasă aşă, ca intrarea
trebue să fie admisă oricărui după plac şi fără orice limi­
tare.
Restrângerile necesare pentru menţinerea ordinei sau
din cauza lipsei de loc nu sunt inadmisibile dacă nu merg aşâ
9) Cas. fr. 6 Febr. 1812, S. P. chr. F. H é lie : VII, Nr. 3277.
10) V id a l: Cours, Nr. 842.
 300 —

de departe încât prin ele noţiunea publicităţii ar ii înlătu­

rată.
Nu poate fi deci inadmisibil de a opri intrarea când e
deja sala plină, sau de a admite intrarea numai la atâta per­
soane câte pot află loc fără îmbulzeală, sau de a permite în
acest scop intrarea cu bilete de intrare, întrucât obţinerea
biletelor este posibilă în numărul prevăzut pentru orişicine.

683 — Continuitatea. Procedura la juraţi trebue continuată

fără întrerupe sau comunicare cu cei de afară până la de-
claraţiunea juraţilor. In Anglia e o foarte mare rigoare ;
în jurământul custodelui juraţilor (bailiff) i se spune: „Vei
păstră exact şi cu grijă acest juriu, fără mâncare, băutură,
foc sau lumină (dacă e noapte lumina e admisă), nu vei
permite nimănui, nici ţie însuţi a comunică cu ei, afară de a-i
întrebă dacă s’au înţeles asupra verdictului ( 1 1 ).
In Franţa şi la noi e cu mult mai mare indulgenţa, şi,
deşi art. 337 care prevede jurământul juraţilor, cât şi art.
376 care spune că cercetarea şi desbaterile trebuesc să fie
continuate fără întrerupere, prescriu formal că juriul să nu
comunice cu nimeni până după declaraţiune, totuşi juris-
prudenţa admite că în afacerile mai mari se poate suspendă
şedinţa pentru o oră sau două, pentru ea juraţii să mănânce
chiar ducându-se acasă. Prin continuitatea de care vorbeşte
art. 376 p. p„ jurisprudenţa înţelege ca să nu se ia în cer­
cetare o altă afacere (12). Dealtmintrelea dispoziţiunea

11) In Anglia dacă juraţii nu se înţeleg este obicei a se adresa curţii

ca să li sei dea foe, lumină şi răcoritoare, ceiaee de ordinar li se acordă cu
învoirea părţilor. R . P h illip s: op. cit., p. 375—377; B la c k sto n e spune că se
găsesc în analele domniilor lui Eduard III, Enric IV şi Einriß Vilii, judecări
anulate, pentrucă juraţii mâncase sau băuse fără consimţământul judecăto­
rului. Gommentaire V, p. 199.
Dacă juraţii nu se înţelegeau să ajungă la unanimitatea cerută de
legea engleză, şi judecătorul trebuia să părăsească oroşul, el avea dreptul
să-i ia în trăsuri şi să meargă cu ei din oraş până se vor înţelege).
B la c k sto n e care spune acest lucru, arată că unanimitatea e particulară
oonstitutiunii englezeşti, şi în n em b d a sau adunarea juraţilor a vechilor goţi
era cerută numai majoritatea chiar în afacerile criminale, şi în caz de pa­
ritate erâ absolvire. Gommentaire V, p. 179.
12) D e g o is: TTaite, 1820 Nr. 3.
 — 301

nefiind sancţionată cu pedeapsă de nulitate, Curtea noastră

de casaţie nu admite casarea decât dacă s’ar dovedi că s’a
vorbit juratului despre afacere, dovadă ce e toarte greu de
făcut, dacă nu chiar peste putinţă (13). In acelaşi sens e
şi jur imprudenţa franceză (14).
In realitate atât litera legii, cât şi tradiţiunea institu-
ţiunei este nesocotită, însă de oarece legea n’a sancţionat
dispoziţiunea cu nulitate, predomină necesităţile practice
peste litera legei.
Jurisprudenţa franceză admite deasemenea că preşe­
dintele poate intră în camera juraţilor când e chemat spre
a le da explicări (15 şi 15 bis). In 10 Dec. 1908 a interve­
nit o lege, care a modificat art. 343, al. 2, cod instr. crim.
fr.„ în sensul că, preşedintele poate să intre în camera de
deliberare când e chemat, însă trebue să meargă împreună
cu apărătorul inculpatului, cu Ministerul public şi cu grefie­
rul (15).
La noi jurisprudenţa, cam veche ce e drept, a Curţii
de casaţie e mai riguroasă decât în Franţa şi a admis că e
o cauză de nulitate dacă preşedintele a intrat în camera de
deliberare „chiar dacă a fost cerut de juraţi“, motivând a-

13) Cas. II, 426 din 6 Sept. 1894. B. 879: Cas. II, 579 din 10 Nov. 1897,
B. 1365; Cas. II, 1028 din 6 Sept. 1904, B. 1301. In primul din aceste ca­
zuri procesul durase două zile şi fusese de mai multe ori suspendat; ofr.
Curtea cu Juraţi Ialomiţa 20 Oct. 1913; D r e p u l XLII, 78 pag. 622.
14) Cas. fr. 14 Dec. 1876. S. 77 I, 95, P 77, 190 ; 3 Oct. 1878, 5. 80, L.
96, P. 80, 191: 16 Fete. 1838. S 38, I, 335, P. 38 I, 359; Gomifr.; N o r m a n d :
Traité, Nr. 1150. Confr. si cele scrise de noi la nr. 1830, din acest Tratat
voi. III.
15) Cas. fr. 3 Mart., 26 Mai şi 13 Oct. 1826. Si P. chr.. 10 Octi 1846,
S. 47, I, 471; P, 47, II, 110; 14 Dec, 1895, 14' Mart. 1896. Si P|.97, | , 207-
V id a i: Nr. 855, p. 922,nota 4, exprimă îndoială asupra acestui punct, dar
nu credem că are dreptate.
15 bis) Jurisprudenţa e astăzi constantă în sensul că preşedintele
Curtei cu juraţi are dreptul să se introducă în camera juraţilor ca să le dea
lămuririle de care au nevoie dacă a fost invitat de dânşiij fără ca prin a*
ceasta să se violeze secretul desbaterilor dacă nu se dovedeşte că el ar fi
influenţat pe juraţi în pronunţarea verdictului. (Cas. II, 277 din 15 Feb; 1922,
J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1923, sp. 633, pag. 243: Cas. II, 850 din 14 Martie
1924, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1924, ap. 967, pag. 521 ou nota Dongoroz).
16) In Germania în asemenea caz se reintră în şedinţă publică,
(a rt. 306).
 302 —

ceastă isolutiune că altmintrelea s’ar lovi în principiul pu­

blicităţii desbaterilor la secretul deliberării şi la dreptul de
apărare (17).
Soluţiunea jurisprudenţei noastre nu ni se pare înteme­
iată, fiindcă ea implică o neîncredere în magistrat. Admi­
tem însă şi noi, împreună cu jurisprudenţa franceză că pre­
şedintele nu poate intră în camera de deliberare dacă nu
este chemat (18), însă în cazul când e chemat credem că
preşedintele poate să intre în camera de deliberare a jura­
ţilor. Curtea noastră de casaţie a revenit mai târziu asupra
vechii şi riguroasei sale jurisprudente (19).
683 — Prin deciziuni mai noui înalta noastră Curte de casa-
tieţie a revenit asupra vechei jurisprudenţe, decizând că
Preşedintele poate intră în camera de deliberare a juraţilor
atunci când este chemat ca să dea explicatiuni (a). Este
suficient deci să se constate prin proces-verbal de şedinţă că
juraţii au invitat pe preşedinte, pentru ca intrarea acestuia
în camera de deliberare să fie regulat făcută.
Noi ne-am pronunţat contra acestei solutiuni (b). In­
contestabil că în mod ideal nu ar fi îngăduit să fie suspicio-
nat un înalt magistrat cum este preşedintele Curţilor cu ju­
raţi, dar practica ne-a dovedit că nu arareori rezumatul pe
care Preşedintele îl face în mod public îa închiderea des­
baterilor este lipsit de obiectivitate şi constitue chiar un
al doilea rechizitor. Ori dacă o atare atitudine e posibilă în
17) Cas. II, 22 Aug. 1880. Buletin, 1880; Cas. II, 73 din 11 Febr. 1881.
Dreptul an X, Nr. 27, p. 213; şi Cas. TI, 350 din 1881. Dreptul X, p 79.
în notă se critică jurisprudenţa invocându-se jurisprudenţa franceză. Vezi
însă Dreptul X (1881), Nr. 27, p. 211 şi 312 notă de A l. C apitoliu , care sus­
ţine jurisprudenţa curţii noastre de oasatiune bazându-se pe doctrina fran­
ceză, B o ita r d : (Nr. 798), F. H élie, C a rn o t şi B ou rgu ign on . Dealtaintrelea
chiar jurisprudenţa franceză la început a fost în acelaş sens ca jurisprudenţa
noastră (duipă cum spune B o ita r d ). A l. C a p ito liu , observă că preşedintele
are influentă asupra juraţilor şi deaceia intrarea lui în sala de deliberare e
mai periculoasă.
18) Cas. fr. 1 Oct. 1846.
19) Gas. rom. Seot. Un. 30 Apr. 1881 şi 20 Ian. 1882. Gonifr. şi d.
C u cu li: op. cit. Nr. 417, cărei spune că nota din Dreptul, 1881, Ntr. 10; este
de dânsul.
a) Gas. II, dec. 277 dini 1922, în J u risp ru d e n ţa g e n e ra lă , 1923, sp. 633.
b) A se vedea studiul nostru V . D o n g o ro z: Art. 367 proc. penală, în
Tribunaî juridică' 1920, nr. 43.
 — 303 —

şedinţă publică cu un cuvânt mai mult ea poate ii posibilă

şi în camera de deliberare.
Justiţiabilul trebue să aibe îneeredere în cei cari îl ju­
decă şi este datoria legei să ocolească orice cauză care ar
putea slăbi această încredere. Se va spune desigur că un
magistrat când sprijineşte acuzarea nu o face dintr’un in­
teres personal, ci în interesul justiţiei şi represiunei pentru
a evita achitări scandaloase. Credem că o atare scuză nu
poate fi primită. La Curtea cu juraţi există un Minister pu­
blic, acesta poate luă cuvântul în replică pentru a evidenţia
exagerările apărărei şi netemeinicia argumentelor sale. A
permite însă Preşedintelui să se transforme în acuzator a-
tunci când el trebue să vegheze la respectarea drepturilor
tuturor părţilor este a distruge echilibru, a face din desba-
terile contradictorii un cuvânt deşert, a institui o acuzare
suplimentară şi superioară căreia nu i se poate replică.
Credem deci că singura măsură înţeleaptă este aceia
admisă în 1908 în Fraţa şi anume: atunci când juraţii au ne­
voie de vre-o explicaţiune, preşedintele va intră în Camera
lor însoţit de procuror şi apărător şi va da lămuririle nece­
sare.
6 8 3 a — Proc. pen. austr. conţine în această privinţă o dispozi-
ţiune expresă şi foarte raţională. Dacă s’ar ivi între juraţi
îndoeli asupra procedeului ce trebue să se! observe de dân­
şii, sau asupra înţelesului chestiunilor adresate lor sau a-
supra stilizării unui răspuns, atunci fa cererea scrisă a
primului jurat preşedintele Curţii împreună cu grefierul
precum şi eu acuzatorul şi apărătorul dacă ei se află încă în
palatul de justiţie va merge la juraţi.
Instrucţiunile date cu această ocaziune de către preşe­
dintele Curţii se vor trece în procesul-verbal dacă s’ar cere
aceasta cumva.
Dacă juraţii şi-ar exprimă dorinţa, ca să se modifice
sau să se complecteze chestiunile, ce li s’au pus, atunci
despre aceasta se va desbate şi se va decide în şedinţa re­
deschisă. Sub pedeapsa de nulitate nu va puteâ asistă ni­
meni la votarea juraţilor (par. 327 pr. pen. austr.).
684 — Oficiul magistraţilor la Curtea cu juraţi: 1) P re­
şedintele are cel mai însemnat rol. El conduce desbaterile,
 — 304 —

are poliţia audienţii, şi are putere discreţionară ca să ia

toate măsurile pentru descoperirea adevărului (20 ). (Art.
298— 307).
Are drept să cheme şi chiar prin mandat de aducere
pe orice persoană (20 bis), de asemenea poate să ordone
aducerea a oricăror acte şi citarea depoziţiuniior unor
martori absenţi (21 şi 21 bis)., însă nu poate să închidă des-
baterile mai înainte de a consultă pe juraţi dacă sunt des­
tul de luminaţi asupra chestiunii (art. 302-303). Tot preşe­
dintele hotărăşte cu care din mai mulţi acuzaţi trebue să
înceapă desbaterile (art. 358) (22).
Mărimea rolului preşedintelui Curţii cu juraţi e expri­
mată prin cuvintele din art. 301 pr. pen., „Legea pune în
sarcina onoarei şi a conştiinţei preşedintelui de a se strădui
în toate modurile pentru darea pe faţă a adevărului“.
Puterea discreţionară a preşedintelui nu trebue să fie
motivată, preşedintele putându^se mărgini ia formula: In
virtutea puterii noastre discreţionare. Deasemenea preşedin­
tele nu e dator să înştiinţeze pe juraţi de actul pe care îl
ordonă (23).
1 — Puterea discreţională a preşedintelui Curţilor cu ju-

20) D. St. Stâtescu găseşte rea dispozitiunea art. 302 pr. pen., oare
consfinţeşte puterea discreţionară a preşedintelui curţii cu juraţi. Dreptul
an. XXIX (1900), N-le 50 şi 51. Vezi asupra puterii discreţionare Şi D.
Cuculi: ap. cit. N-le 174 şi urm.
20 bis) Astfel s’a decis că preşedintele Curţii cu juraţi când în virtu­
tea puterii sale discreţionare audiază ca informatori nişte persoane necitate,
nu este obligat ca să motiveze această dispoziţiie în proeesnl-verbal de
şedinţă. (Cas. II, 744 din Martie 1924, Jurisprudentă generală 1924 sp. 1388,
pag. 748).
21) Cas. II, 2015 dfa 15 Sept. 1912. Curier judiciar 1912 Oct. 28 Nr.
70, pag. 828.
21 bis) Citirea depoziţiuniior scrise a unui martor înainte de a fi as­
cultat oral înaintea Curţii cu juraţi constitue o nulitate a verdictului. (Gas
II, 6 din 2 Iulie 1921; Pană. Pr. 1922, pag. 89 precum şi Jurisprudenţa gene­
rală 1924 sp. 2209, pag. 1225).
22) Preşedintele nu poate delega puterea sa discreţionară, şi curtea nu
are drept a se amesteca în atribuiţiumle, sale, chiar'cu consimţimântull său.
Normand: Traité, Nr. 1140.
23) Cas. ir. 28 Dec. 1860, P. 62, 79 ; 2 Dec. 1871, S. 721 I, 250, P. 72,
389 ; 29 Mart. 1888, Buil. Nr. 131.
 — 305 —

raţi este dictată de raţiuni practice şi motivată de mecanis­

mul special al judecăţii înaintea juraţilor (a).
Procedura fiind eminamente orală în judecata Curţi­
lor cu juraţi, administrarea probelor este mai dinanite pre­
gătită, prin propunerea martorilor şi notificarea lor. Ori
s’ar putea întâmplă ca după audierea martorilor propuşi
să nu se fi făcut suficientă lumină în cauză şi totuşi să e-
xiste posibilităţi de a se mai ascultă şi alte persoane, sau
de a se mai aduce alte lumini. In astfel de cazuri nu există
decât o alternativă: sau să se amâne pricina pentru a se
chemă noui martori şi a se aduce noui dovezi, sau să se
dea putere preşedintelui ori Curţii de a face ca acest su­
pliment de probă să fie administrat imediat. Raţiunea prac­
tică de a nu se tergiversâ o judecată şi de a nu se reluă dela
capăt o pricină începută a dictat alegerea celei de a doua
eşiri, adică instituirea puterii diiscreţionale a preşedintelui.
Puterea discreţională nu poate, faţă cu raţiunea care
a dictat-o, să aibă alt obiectiv decât aflarea adevărului şi
aducerea luminei în cauză, deci ea nu se poate exercită de
cât numai şi numai în vederea complectărei probelor (b).
684 2 — Prin natura sa, puterea discreţională este facultativă,
preşedintele având latitudinea de a face sau nu uz de ea.
El nu poate îi constrâns a recurge la această putere,
nici chiar de Curte.
Puterea discreţională mai este şi intransmisibilă, adică
ea nu poate fi trecută asupra Curţii sau unui membru al ei.
Preşedintele se poate însă consultă cu asesorii asu­
pra utilităţii unei măsuri pe care voeşte să o ordone în
virtutea puterei sale diiscreţionale. Ceva mai mult el poate
cere chiar şi părerea juraţilor sau a părţilor.
6 8 4 3 — Puterea discreţională a preşedintelui se opreşte însă
acolo unde legea statorniceşte reguli exprese de proceda­
re, cu alte cuvinte preşedintele poate face tot ce va crede
necesar pentru aflarea adevărului şi aducerea luminei în
cauză, dar nu-i este îngăduit ca în virtutea acestei puteri

a) Asupra atrib-uUlmilor preşedintelui vezi: Frd. Chesney, Manual di:

président d'assises, Paris, 1925.
b) Ortolan, Eléments de dr, pêm IT nr. 2085; Garraud, Traité d’instr.
crim. IV, p. 221; J. A. Roux, Cours, p. 688.
 — 306 —

, discreţionale să nesocotească regalele pe cari legea le-a im­

pus în desfăşurarea procesului penal la juraţi. Iar atunci
când) ar fi constrâns să o facă, el va trebui să motiveze o a-
tare procedare.
De ex.: legea cere ca să fie audiaţi martorii regulat pro­
puşi şi comunicaţi, ei bine nu-i va fi îngăduit preşedintelui
în virtutea puterei discreţionale să înlăture pe unul sau mai
mulţi din aceşti martori. Deasemenea nu-i va fi îngăduit
preşedintelui ca în virtutea puterei discreţionale să citească
depoziţiunea scrisă a unui martor care ar fi putut fi audiat
oral. Nu-i va fi îngăduit iarăşi Preşedintelui în virtutea nute-
rii discreţionale să suprime desbaterile orale, etc.
Casaţia franceză a spus întotdeauna: ,,discreţional nu
înseamnă arbitrar“ şi această formulă este perfect cores­
punzătoare raţiunei care a dictat instituirea puterei discre­
ţionale (c).
6 8 4 4 — Puterea discreţională a preşedintelui începe în mo­
mentul când după strigarea pricinei s’a constituit comisiu-
nea juraţilor adică atunci când organul Curţei cu juraţi ca
instanţa a fost complect constituit şi ia sfârşit în clipa în
care desbaterile au fost închise.
Pentru a-şi pregăti însă exerciţiul puterei sale discre-
ţionale, Preşedintele Curţei cu juraţi va putea chiar din
momentul în care a primit această însărcinare, să ordone
orice act sau măsură susceptibilă de a servi la timpul o-
portun puteri discreţionale. De ex.: citarea unor informatori,
aducerea unor piese de convingere, efectuarea unor cerce­
tări technice, etc. (d).
685 — 2 ) Ministerul public de pe lângă Curtea de apel ur­
măreşte singur, sau prin un delegat al său pe cei acuzaţi
de crimă, el asistă la desbateri şi cere aplicarea pedepsii,
făcând toate cererile pe care le crede necesare (art. 304 şi
urm.).
3) Curtea, compusă din preşedinte şi din asesori, dis­
cută asupra tutulor incidentelor care se propun de părţi, de
exemplu, incompetinţa, amânarea, etc. Preşedintele, cu

c) Vezi asiuprai puterii discrétion ale: Garraud, Traité d’instr. ctrim. IV

p. 218 si nam; J. A. 'Roux. Cours, p. 687 si urtm
dl Garraud, op. cit IV, p. 228; J. A. Roux, GourS(, p. 688.
 — 307 —

toată puterea lui discreţionară nu poate judecă singur (art.

309, 340, 356 ş 357).
Acestea sunt persoanele care au să conducă desbate-
1rile şi să se pronunţe asupra diferitelor incidente. Şi acum
să revenim la mersul procesului de unde l’am lăsat.
685 1 — Curtea va examina în primul rând regularitatea sesi­
zării sale, apói va verifică dacă toate formalităţile preli­
minare au fost îndeplinite conform cu legea şi dacă proce-
1 sul se găseşte în stare de judecată.
Tot Curtea va soluţiona incidentele prealabile sau ce­
rerile de amânare pe cari le-ar formulă părţile.
Aşa dar Curtea are atributiuni absolut jurisdicţiona-
le, (a), pe când preşedintele are atributiuni administrative
privind conducerea desbaterilor, administrarea probelor şi
î politia audienţii..
[ 686 — Mersul desbaterilor. După ce s’a depus jurământul,
I preşedintele invită pe acuzat să fie cu luare aminte la cele
ce are să audă, şi apoi ordonă grefierului să dea lectură cu
glas tare şi rar deciziunei camerei de acuzare, precum şi ac­
tului de acuzare. După aceia preşedintele rezumând cuprin­
sul acestor două acte zice acuzatului: „Iată faptul pentru
care eşti acuzat, ai să auzi acum dovezile acestor acuzări“
I (24).
ţ Legea cere apoi ca procurorul general să expună su-
I biectul acuzărei, ceeace în practică nu se face nici în Fran-
| ta nici la noi fiindcă această dispoziţiune nu e sancţionată
| cu nulitate, şi pe lângă aceasta e cu totul inutilă. In ade-
{ văr, după ce faptele au fost expuse: 1) De deriziunea came-
rii de punere sub acuzare; 2 ) De actul de acuzare al procu-
rorului şi 3) De rezumatul preşedintelui, nu ar fi oare o re-
Í pefire nefolositoare de a mai obligă pe procuror să mai
expună îneăodată afacerea?
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât procurorul va ex­
pune din nou afacerea îndată după ascultarea martorilor.
Unii au contestat utilitatea chiar a actului de acuzare,

a) J. A. Roux, Cours, p. 690; Garraud, Traité d’instr. crini. IV; p. 214.

24) Formalitatea care nu e prevăzută sub pedeapsă} de nulitate.
Normand: Traité, Nr. 1152.
 — 308

care cuprinde acelaşi lucru cu deriziunea camerei de pune­

re sub acuzare, fiindcă atunci când e lung prelungeşte în
mod zadarnic desbaterile (25).
De aceia expunerea procurorului de care vorbeşte art.
340 pr. pen., e considerată ca o facultate pentru Ministerul
public, de care el uzează foarte rar atât în Franţa cât şi la
noi, mărginindinse cele mai multe ori să se refere la cele
spuse prin actul de acuzare, şi la cele ce va spune după
ce se vor ascultă martorii.
In locul expunerii inutile prevăzută în art. 340 pr. pen.
se procédé la interogatorul acuzatului pe care legea l’a uitat
şi care are uneori mare utilitate (26). El nefiind prevăzut
de lege preşedintele poate să nu-1 facă, iar dacă îl face a-
ceasta rezultă din puterea lui discreţionară (27).

687 — Martorii. După luarea interogatorului să începe înda­

tă cu ascultarea mortorilor, întâi ai Ministerului public (28)
şi ai părţii civile, şi în urmă ai acuzatului (art. 346).
Formele ascultării martorilor sunt în general aceleaşi
ca şi acele pe care le-am văzut la tribunal, însă e de obser­
vat că formula jurământului e alta, şi că jurisprudenţ '
franceză admite în mod constant că această formulă e sa­
cramentală, lucru ce s’ar puteă combate pe motiv că legea25678

25) St. Stătescu: Dreptul, XXIX (1900), Nr, 33. Propunând surpri-
marea actului de acuzare d. Stătescu cere o redacţiune mai complectă
pentru deciziunea caimerii de punere sub acuzare. In Anglia, în actul de
aouzare nu se vorbeşte de alte crime pe care acuzatul lea-r fi comis altădată;
se crede că aceasta ar putea influenta pe juraţi; prin urmare O' condamnare
.precedentă nu trebuie a se avea în vedere decât după ce juraţii au adus
un verdict de culpabilitate; Mittermaier: Proc. pen:. p. 26. Suprimarea ac­
tului de acuzare e prevăzut şi în, Reforma proc. pen. propusă de d. C.
Dissescu: Circulara Min. just. 10.408 diin 2 Iunie 1900, Curierul judiciar
1900. Nir. 51 şi în Franţa în Proiectul de modificare a Proc. pen. din 1909.
26) Vezi cel© spuse relativ la interogator, N 4e 416 şi 600 şi urm.
şi la Nr. 727.
27) Gas. fr. 24 Iul. 1890, S. P. 92, I, 40 Prevenitul are drept să nu răs­
pundă, şi aceasta nu poate fi considerat ca o mărturisire.
28) In Englitera, la Marele juriu, corespunzător cămării noastre de
mere sub acuzare, nu se asculta decât mărturii contra acuzatului. R.
Phillips: op. cit p. 362.
 — 309 —

cere jurământul sub pedeapsă de nulitate, iar nu şi forma

sa (29).
Articolele relative la ascultarea martorilor (340-354)
nu prezintă nici o dificultate (30).
Legea prevede cazul când din desbateri ar rezultă că
depunerea unui martor e mincinoasă; martorul se pune i-
mediat în arest iar instrucţiunea se face de preşedintele
Curţei cu juraţi ori de unul din asesori delegat de dânsul
(31).
Actele de instrucţiune se trimit la camera de punere
sub acuzare spre a hotărî asupra lor (art. 355 şi 356 pr.
pen. (32).
In asemenea caz, dacă depoziţiunea martorului joacă
un mare rol în proces, se poate dispune amânarea procesu­
lui pe altă zi cum spune legea, sau chiar la altă sesiune vom
adăogâ noi, fiindcă nu e probabil ca să se poată face instruc­
ţiunea şi să-şi dea şi camera de punere sub acuzare derizi­
unea sa, îm scurtul timp cât durează o sesiune de juraţi, mai
ales dacă incidentul s’a întâmplat în ultimele zile ale seziu-
nii. Dacă depoziţiunea martorului nu e importantă, aşa că
procesul se poate judecă şi fără el, se continuă înainte des-
baterile şi se dă verdictul.
Se mai poate deasemenea amână procesul din cauza
lipsei unuia sau mai multor martori; dacă însă se renunţă
la martori se poate să se înceapă desbaterile, şi în acest caz
dacă toate părţile convin despre inutilitatea martorului,29301

29) Vezi cele zise la Nr. 677 nota 3 şi Nr. 573 nota 3. Când sunt as­
cultaţi martorii în privinţa identităţii acuzatului, la Curtea cu Juri consti­
tuită fără asistenta juriului, jurământul se face conform art. 153, iar nu 342
pr. pen. Cas. II, 1048 din 27 Apr. 1912, Curierul judiciar 1912, Nirf 60i,ţ pi. 714.
30) Art. 347 din pr. pen. nu împiedecă pe rudele reclamantului, sau
membru al consiliului de familie de a depune. (Gas. II, 2247 din 13 Noemb.
1912, în Curierul judiciar 1913, Nr. 17, pag. 203.
31) Despre mărturia mincinoasă incidenţă înaintea tribunalelor îu
general, vezi Fleişlen: Dreptul an» XVI (1887), N-le 42 şi 45.
32) Judecătorul delegat nu poate să fie judecătorul de instrucţiune,
ci numai unul din asesorii curţii sau preşedintele. In acest- sens Iul. Teodo~
rescu: Dreptul, XXXI, Nr. 67.
 — 310 —

preşedintele hotărăşte singur începerea desbaterilor, iar

dacă e neînţelegere hotărăşte Curtea întreagă (33).
$ 8 7 1 — Cu privire la jurământul martorilor trimitem la cele
scrise la nr. 5722 şi 5723 din acest volum.
Legea spune prin art. 340 pr. pen. că vor fi audiaţi
numai martorii a căror nume a fost regulat notificat, dar
adaogă că preşedintele va putea în virtutea puterei sale dis-
creţionale să asculte şi pe martorii nenotificaţi, şl aceasta
chiar sub jurământ dacă nu se opune nimeni (vezi nr. 679®
acest volum).
Legea mai arată modul şi ordinea în care martorii
vor fi ascultaţi (art. 341-346 şi 350-353 pr. pen.)., dar a-
ceste norme nu sunt sancţionate cu nulitatea în caz de neob-
servare (afară de formalitatea jurământului).
In fine legea enumeră persoanele cari nu pot depune
ca martori (art. 347-8) şi modul de audiere a martorilor
cari nu ştiu româneşte sau cari sunt surzi sau muţi (art.
357).
8 8 7 2 — Curţile cu juraţi fiind organizate pe principiul isepara-
ţiunei judecărei în fapt de judecarea în drept, iar judecarea
în fapt revenind juriului, Curtea nu va puteâ retuzâ amâ­
narea unei pricini atunci când lipseşte unul sau mai mulţi
martori regulat propuşi, decât dacă s’ar constată că
există imposibilitate sau cel puţin o împiedicare concretă
şi durabilă care exclude putinţa aducerei sau ascultărei a-
celor martori; de ex.: martorul e mort, dispărut, dement,
lovit de incapacitatea din art. 22 alin. 3 cod. pen., etc. In
cazul când ar există o atare impasibilitate sau împiedicare
ea va trebui să fie arătată în procesul-verbal de audienţă.
Nu va puteâ niciodată preşedintele şi Curtea să refuze
amânarea pentru lipsa martorilor dobândiţi cauzei, pe mo­
tiv că sunt probe îndeajunse, sau pe consideraţiunea că acu­
zatul nu arată ce voeşte să dovedească cu martorii lipsă,
sau în fine pe motivul că martorii nu sunt serioşi, sau nu ar
mai avea ce spune, orică depoziţiunile lor aflându-se la do­
sar vor puteâ fi citite, etc. A admite o atare motivare ar fi3

33) Gas. fr. 10 Oct. 1872, S. 7 3 ,1, 44: P. 73 şli 70 şi 10 Dec. 1885, S. 87,
3, 437; P. 87, I, 1070.
 — 311 —

să se dea dreptul Curţei de a judeca şi chiar a prejudecâ

latura de fapt a pricinei care este de atributul exclusiv al
juriului. Nu Curtea ci juriul va aprecia dacă ceeace spune un
martor are vre-o valoare ca utilitate şi seriozitate şi deci nu
poate Curtea să decidă anticipat că pentru juriu vor fi sufi­
cienţi martorii prezenţi şi mai ales să prejudece care va fi
impresia juriului asupra depunerei unor martori înainte de
a fi audiaţi. Doctrina este de acord cu jurisprudenţa în acest
caz, hotărând că o atare motivare atrage nulitatea deciziu-
nei existând un vădit exces de putere.
6 8 7 3 — Preşedintele va putea în baza puterei discretionale să
audieze orice alte persoane ca informatori şi chiar ca mar­
tori dacă nu se opune nimeni.
In virtutea aceleaş puteri preşedintele va putea ceti de-
poziţunile «erise aflate la dosar, dacă ele aparţin unor mar­
tori cari nu mai pot fi audiaţi (morţi, dispăruţi, nebuni, ete.)
sau la audierea cărora au renunţat toate părţile.
Când s’a cerut însă audierea unui martor regulat no­
tificat dar absent şi s’a refuzat aducerea lui, deşi eră posi­
bilă, preşedintele nu va mai putea în virtutea puterii dis-
creţionale să citească depoziţiunea scrisă a acelui marto,r
aşa că alături de excesul de putere comis prin refuzarea a-
ducerei martorului sau amânărei pricinei în acest scop, ce­
tirea depoziţiunei scrise va constitui un al doilea exces de
putere.
6874 — Procedura înaintea Curţilor cu juraţi fiind orală
(vezi nr. 6821) se pune întrebarea dacă părţile ar putea
renunţă la audierea tuturor martorilor şi deci dacă desba-
terile s’ar putea angaja numai pe baza depoziţiunilor scrise
aflate Ia dosar.
Noi credem că martorii regulat propuşi sunt dobândiţi
cauzei iar nu numai părţilor, deci chiar dacă părţile renun­
ţă la ei, ascultarea lor este necesară fiindcă numai pe acea­
stă cale se dă posibilitate juraţilor cari sunt judecătorii fap­
telor ea să chestioneze pe martori şi să aprecieze în justă
valoare arătările acestora. Aşa dar atunci când părţile vo-
esc să renunţe la unii martori sau chiar la toţi martorii pre­
şedintele în virtutea puterei discreţionare va putea să ordo­
ne el audierea martorilor. Dar chiar dacă preşedintele nu-
 — 312 —

ar voî să facă uz de puterea lui discreţională şi ar crede

.binevenită renunţarea la audierea martorilor, încă mai este
un factor care trebuie să decidă asupra acestei renunţări şi
anume juriul. Ori aceasta nu se poate pronunţă anticipat a-
supra necesităţei sau inutilităţii unei probe, va trebui deci
ca preşedintele cu toată renunţarea părţilor la martori să
proceadă la audierea lor şi numai dacă în cursul audierei
juriu se va declară edificat se va renunţă la ceilalţi martori.
Deci dacă nici un martor nu se găseşte prezent, dar aduce­
rea lor este posibilă, chiar dacă părţile ar renunţă la ei,
pricina va trebui să fie amânată dacă martorii nu pot fi a-
duşi deîndată. Când parte din martori sunt prezenţi atunci
vor fi audiaţi aceştia, renunţarea la restul martorilor ră­
mânând valabilă dacă juraţii vor declară la finele desbate-
rilor căcă sunt luminaţi (a).
6 8 7 5 — Alte probe. Dacă într’o pricină în afară de probele pur
oi ale, au fost adunate cu oeaziunea instrucţiunei prealabile
şi oarecari probe materiale (corpuri delicte şi piese de con­
vingere) sau probe scrise, atunci acestea vor fi aduse în
şedinţă, vor fi arătate acuzatului, martorilor, când cere tre­
buinţa şi juraţilor, (art. 354 pr. pen.).
Atari probe isau acte pot fi aduse şi în virtutea puterei
discreţionale (art. 302 alin .2 ). Actele aflate la dosar ca: ex­
pertize, raporturi medico-legale, corespondenţe, etc. se pre­
supun ca cunoscute de acuzat şi nu este nevoie ea preşedin­
tele să-i atragă în special atenţiunea asupra existenţei lor.
Partea însă care va invocă aceste acte va trebui să ceară
permisiunea dela preşedinte de a le ceti.
688 — Pledările. După ce s’a sfârşit ascultarea martorilor în­
cep pledările; cuvântul îl are mai întâi partea civilă sau Mi­
nisterul public, iar acuzatul prin apărătorul său vorbeşte cel
din urmă spre a şti de ce să se apere, iar pe de altă parte
pentru ca judecătorii să rămână cu o impresiune favorabilă
(34).
Această dispoziţiune ar fi trebuit ca legea să o sancţio-

a) Vezi: Cas. II, dec. 1264 şi 1927 în Jurisprudenfa generală 1927,

speţa 1042 cu nota noastră V. Dongoroz.
34) Chiar un avocat improvizat în şedinţa, dacă; acuzatul l-a primit
Lss. ÎI, 425 din 23 Febr. 1809, Jorispr; )I, N ri 10, (P(. 147t .
 — 313 —

neze cu pedeapsă de nulitate, în practică ea se îndeplineşte

totdeauna şi este cosiderată ca o formalitate senţială.
668 1 — Ultimul cuvânt pentru apărare este o regulă impera­
tiv impusă de lege, deci ea cată a fi acceptată întocmai sub
sancţiunea nulităţii în caz de abatere, cu atât mai mult cu
cât prin această măsură legitorul a înţeles să asigure cât'
mai mult dreptul de apărare.
•Ceeace trebue observat însă cu privire la această regu­
lă este că sarcina dovezei încălcărei sale revine celui ce
invoacă o atare încălcare. Aşa dar, nu este nevoie să rezulte
din procesul-verbal de şedinţă că apărarea a avut ultimul
cuvânt, fiindcă e de presupus că totdeauna ea are efectiv a-
cest ultim cuvânt ; în lipsa unei atari menţiune însă acuza­
tul va putea face dovada contrară (a).
Dacă însă din procesual verbal s’ar constată că s’a
cerut ultimul cuvânt şi s’a refuzat, atunci nulitatea desigur
că va operă, nici un fel de motiv neputând justifică un a-
tare refuz.
689 — In privinţa pledării avocatului acuzatului e o chestiune
discutată dacă se poate ca părţile să vorbească de pedeapsa
care se va aplică acuzatului în caz de condamnare.
Chestiunea este controversată.
In practica noastră judecătorească de ordinar preşedin­
ţii nu permit apărătorilor să vorbească de pedeapsă pentru
două motive: 1) Aplicarea pedepsii e afacerea judecătorilor,
juraţii trebue să se pronunţe numai asupra chestiunei de
fapt a culpabilităţii şi a circumstanţelor comiterei infracţiu-
nei.
2) Termeni formali ai art. 366 ipr. pen., în care se spu­
ne că juraţii ,,şi-ar călcâ cea mai de căpetenie datorie, dacă
ducându-se cu mintea la dispoziţiunile legilor penale, ar
consideră urmăririle ce va puteâ să aibă pentru acuzat de-
claraţiunea ce au să facă“.
Chiar unii avocaţi cari nu sunt la curent cu ştiinţa pe­
nală, admit acest sistem, şi, dacă vorbesc câteodată de pe-

a) Dovada se puteâ laice pe calea unei anchete in futurum, audiinr

du-se ca martori persoane cari au asistat la desbateri, rezultatul anchetei se
va ataşa la memoriu cu motive de casare. Mai prudent va fi ca apărarea
să ceară a se consemnă de îndată că a cerut ultimul cuvânt şi nu i s’ dat.
 — 314 —

deapsă, o fac când văd că preşedintele nu bagă de seamă şi

in mod neaşteptat, şi apoi dacă preşedintele bagă de seamă
îşi cer scuze că au vorbit de pedeapsă (35).
Insă astăzi doctrina şi jurisprudenţa admit că se poate
vorbi juraţilor de pedeapsă (35 bis).
Se înţelege, că atunci când juriul eră exclusiv însărcinat
cu constatarea culpabilităţii, nu eră legal a li se vorbi de pe­
deapsă. Insă legiuitorul a văzut neajunsurile acestui sistem,
achitările de teama severităţii de pedeapsă pe care juraţii
o ignorau, şi deaceia s’a dat juraţilor dreptul de a pronun­
ţă circumstanţe atenuante provenite nu numai din cauza in-
fracţiunei (micşorimei culpabilităţii), ci şi din cauza severită­
ţii pedepsii. Prin urmare, pentru ca juraţii să se poată pro­
nunţă în cunoştinţă de cauză dacă pedeapsa e grea, şi pen­
tru ca să se evite achitările, ceeace a fost scopul reformei
din 1832, trebue să se permită apărătorilor să facă indica­
rea legeii penale înaintea juriului. Legiuitorul n’a mai voit
să împiedice, ceeace a văzut că e cu neputinţă să fie împie­
decat, ca juratul să se preocupe de pedeapsă (36).
De aceia cu drepi cuvânt Ch. Beudant într’o excelen­
tă monografie intitulată: „Arătarea legei penale Ia juraţi**,
numeşte practică abusivă împiedicarea apărării ca să vor­
bească despre pedeapsă. Vorbind de consecinţele legei din
35) In acest sens â.Stămbulescu, Proc. gen. la curtea de cas. în rapor­
tul său din 12 Ian. 1907, adresat ca preşedinte al curţii cu juraţi, primului
preşedinte al curţii de apel Bucureşti, care crede că nu se poate vorbi jura­
ţilor de pedeapsă, însă critică acest lucru. Vezi citarea în V. Antonescu:
Reforma juraţilor, ip. 76. In acest sens Fr. Carrara. In scrisoarea lu,i| cjătre
Mancin', din 24 Nov. 1872, dânsul e de părere că1 nu se poate vorbi juraţi­
lor de (pedeapsă: .,Di alcune ofafaiezioni în> Italia contra l’abolfzione délia
•pena di morte. Roma, 1872, pag. 5. Aceeaşi părere e admisă şi de Aug
Pierantoni, oare în opera sa: Dell’aboliziane deffla pena di morte. Torlno,
1865, p. 31, col. 2, critică cu asprime faptul de a vedeâ pe juraţi admiţând
circumstanţe atenuante numai pentrucă se preocupă de rigoarea pedepsii.
35 bis) Oprirea apărătorului acuzatului de către preşedinte de a ceti
textul de lege nu constitue o violare a dreptului de apărare. (Caş, ir. 9 Ian|.
11920, Journ. Parer. 1921, pag. 99; Vezi în Jurisprudenţa generală 1924, sp.
'975, pag. 970).
36) Insă această regulă de pură abstracţiune, prea opusă tendinţelor
inevitabile ale spiritului omenesc spre a fi practicabilă, în realitate, a fost
’incontestabil abrogată în mintea legiuitorului din 1832, în ceeace priveşte
'Circumstanţele atenuante”, Ortolan: Éléments I, Nr. 1124.
 — 315 —

1832, fostul nostru profesor zice: „Rezultă din această le­

ge, prin o deducţiune forţată, pentru apărarea acuzatului
facultatea de cită legea penală juraţior, de a examina spi­
ritul, de a discută în caz de trebuinţă deriziunile, de a pre­
veni în sfârşit juriul de dreptul de control şi revizuire cu.
care e învestit. Aceasta e pentru apărare mai mult decât
un drept, este o datorie strictă care implică responsabilita­
tea sa morală, fiindcă de aci depinde soarta acuzatului. A-
părătorul care stă la îndoială, dă dovadă de slăbiciune în
exercitarea profesiunei şi trădează misiunea sa; e de datoria
lui, om special să facă cunoscute juraţilor toate aceste lu­
cruri, pe care ei trebue să le ştie spre a se pronunţă în de­
plină cunoştinţă de cauză (37).
O veche deriziune a Curţii de casaţie franceză a admis
că nu se poate vorbi juraţilor de pedeapsă (38), în schimb-
însă, toţi autorii, afară de Nouguier, sunt de părere contra­
rie. E. Villey, califică anahronism părerea contrarie: „C’est
un anachronisme. Oui, l’art 342 est formel, mais il a été
modifié dans son principe par la loi de 1832, et l’un des buts
principaux des circonstances atténuantes a été précisément
de permettre au jury de proportionner plus exactement les
peines aux délits. Et, de fait, on a beau dire aux jurés qu’il
ne doivent pas se préoccuper des conséquences de leur ver­
dict, la vérité est qu’ils s’en préoccupent: ne vaut-il pas
mieux qu’ils soient éclairés que de s’égarer dans leurs pré­
visions?“ (39).
Tôt anahronism e calificată deriziunea Curţii de casa­
ţie franceză şi de Normand, profesor la Fac. de drept din
Poitiers, care exprimă dorinţa, nu numai să se vorbească
juraţilor de pedeapsă, dar chiar ca juriul „concourut tout
au moins avec la cour à l’application de la peine" (40).
Această părere a fost susţinută în Franţa de F. Hélie
37) Ch. Beudant: De l’indication de la loi pénale dans la discussion-
devant le jury. Paris, 1861, p. 177 şi 180.
38) 25 M ari 1836. Sirey: 36, I, 273.
39) E. Villey: Précis. V-eme éd. p. 354—355.
40) A. Normand: Traité, Nr. 1160, dânsul spune că apărarea are
drept să vorbească despre pedeapsă, fiindcă în expunerea de motive a legii:
din 28 April© 1832, s’a spus formal că se pot da circumstanţe atenuante
bazate pe rigoarea legi (Nr. 555).
 — 316 —

(47), Bertauld (42), Ortolan (43), Trebutien (44), Laborde

<45), Qarraud (46) şi Le Poittevin (47).
Acest din urmă spunea în şedinţa din! 19 Maiu a soci­
etăţii generale a închisorilor din Franţa:
„Juriul are drept să se ocupe de pedeapsă; avocatul
are drept să vorbească de ea; şi poate chiar să fie datoria
lui spre a obţine circumstanţe atenuante” (48).
De aceia la Paris afiptul care se punea în camera de
deliberare a juraţilor, conf. art. 366 pr. pen., a fost supri­
mat (49 şi 49 bis).
De altimentrelea e contradictor cu legea. De o parte să
zică acuzatului: „Nimeni nu e presupus că ignorează legea“ ,
iar pe dealtă parte să zică acuzatului: „Fşti dator să igno-
:ezi legea“ (50).
La noi, există vechi hotărîri ale Curţei de casaţie, care
spun că nu se poate vorbi juraţilor de pedeapsă (51).
Credem că aceste hotărîri nu au valoare astăzi, şi nu
pot formă jurisprudenţa. Dacă s’ar pune din nou chestiunea
41) F. Hélie: Traité de l’instr. crini Paris. 1887ţ T, VII, Nr, 3603,
p. 718.
42) A. Bertaud: Cours de droit pénal, IV-eme éd. Paris, 1873, L ect
XVIII, p. 392.
43) Ortolan: Eléments V-ame éd. Paris, 1886, T. II, Nr. 1124, p. 510.
44) Trêbutien: Cours élémentaire II-ame éd. Paris 1884, Nr. 608,
p. 489.
4.5) Laborde: Gonrs. élém. Paris 1891, № . 1249, nota lj p. 685.
46) Garraud: Précis, ed. 8-a, Paris, 1904, Nr. 556, p. 812.
47) A. Le Poittevin: Rev. pénitent. 1909, p. 830.
48) Rev. pén. 1909, p. 830. In acelaş sens Jules Cauviere : La juyr et
l’indication de la peine. Rev. pén. 1906, p. 1106; Vidal: Cours Nr. 859;
Molinier Vidal: Droit pénal, T. II, p. 472.
49) Ortolan: Ëéments, I, Nr.. 1124, nota 1.
49 bis) In orice caz lipsa ei din sala de deliberare nu e sancţionată cu
nulitate. (Cas. II, 1906 din 4 Iulie 1912, Curierul judiciar 1912, Nr 79, p 935;
Cas. II, 1915 în Revista, Penitenciară 1915, pag. 235.
50) Fr. Thomas. Du châtement et de la réhabilitation, pag. 84.
51) Cas. II, 415 din 9 Noiv. 1876, R. 621 şi Cas. II, 43 din 24 Ian 1884
B. 71. Vezi o altă hotăirî-re rellativă Ia; această materie, însă in) care nu se
rezolvă cestiunea. Cas. II, 563 din 2 Sept, 1898, B. 10801 Dealmintrelea Pas,
II, 161 din 22 Ian, 1908. Jurispp. 1908, p. 38, a decis că art 366 pr. peni.
conţine o simplă recomandare către juraţi, şi că, dacă preşedintele vorbeşte
juraţilor de pedeapsă nu e casare. D. Cuculi deasemenea este de părere că
mu se ponte vorbi juraţilor de pedeapsă. D. Cuculi: op. cit., Nr. 315 şi 316.
 317

înaintea Curtei de casaţie, nu ne îndoim că instanţa noastră

supremă s’ar feri de a urmă vechea jurisprudenţă a Curţei
de casaţie franceză, calificată cu drept cuvânt anahronism
în urma reformei din 1832, ci ar urmă jurisprudenţa actu­
ală care este mai conformă cu spiritul legei (52).

6 8 9 1 — După ce pledoariile s’au terminat preşedintele va tre­

bui conform art. 303 pr. pen. să consulte pe juraţi dacă sunt
luminaţi. Această formalitate este esenţială, fiindcă singur
juriu are să se pronunţe dacă există sau nu deplină lumină în
cauză, de aceia neobservarea ei şi deci neconstatarea în pro-
cesul-verbal că ea a fost îndeplinită atrage nulitatea.
Dacă juraţii declară că nu sunt luminaţi atunci se vor
repune în discuţiune chestiunile asupra cărora planează ne­
dumerirea. In cazul când s’ar dovedi că ar fi necesară o pro­
bă nouă, dacă ea nu se poate administra imediat, atunci pri­
cina va trebui să fie amânată pentru altă sesiune, fiindcă nu
se poate cere unui juriu să se pronunţe pe conştiinţă şi o-
noare atunci când el are nevoie de lumini noui.
Dacă lămuririle date sunt îndestulătoare şi juriul se
declară luminat atunci preşedintele va declară desbaterile
închise (art. 359 pr. pen.).
Când lămuririle s’au dat sub forma de noui desbateri
trebue să se observe că apărarea să aibă ultimul cuvânt. Cu
toate acestea nu va există nulitate de cât dacă s’ar constată
că apărarea nu a avut ultimul cuvânt sau că cerând ultimul
cuvânt i s’a refuzat (vezi nr. 6881).

690 — Rezumatul. După pledoariile părţilor preşedintele decla­

ră desbaterile închise, şi le rezumă amintind dovezile în
favoarea şi împotriva acuzatului (art. 360 pr. pen,).
Rezumatul a fost suprimat în Belgia prin legea din 19
Iulie 1831, iar în Franţa 50 de ani mai târziu prin legea din
18 Iunie 1881, fiindcă s’a spus că, adeseori preşedintele cu
ocaziunea rezumatului făcea un nou rechizitor în contra in­
culpatului combătând dovezile şi pledările apărării sub mo-

52) Cas. fr. 22 Mart. 1883. Dai. 1883, I, 483: Confr. Laborde: op. cit
Nr. 1249, p. 685 nota 1.
 318 —

tiv de rectificare şi de restabilirea adevărului (53). Aceasta

este desigur abuz regretabil (54).
Insă, suprimarea rezultatului are un neajuns, pe care îl
recunoaşte chiar Villey, partizan al suprimărei, anume că
poate să provoace un vot precipitat dictat de o pledare elo-
cuentă. De aceea Villey e de părere că legea să fixeze un
minimum de timp după desbateri, în care să se pronunţe ver­
dictul. Acest corectiv nu ni se pare că şi-ar ajunge scopul
(55) .
Suprimarea mai are încă un neajuns; anume că apără­
torul acuzatului ştiind că nu mai pot fi rectificate afirmările
sale, poate spune lucruri care să inducă în eroare pe ju­
raţi. De aci ar rezultă un alt rău, o cenzură foarte riguroasă
a preşedintelui Curţei, care în orice moment ar întrerupe pe
apărător în interesul adevărului ca să nu facă afirmări ine­
xacte. Aceasta pe lângă că ar putea da naştere la conflicte
neplăcute, mai prezintă şi inconvenientul că împiedică bu­
nul mers al desbaterilor, şi tulbură pledarea apărării.
De aceea în Englitera, preşedintele juriulu (Chief-jus-
ţice),, se consideră că e dator să spună juraţilor cuvinte ca
acestea: „Am convingerea că acuzatul e culpabil, că siste­
mul său de apărare nu poate să doboare temeiurile acu­
zării, şi că martorul cutare caută să amăgească justiţia“
(56) .
La noi, prin imitare de ceeace s’a făcut în Franţa, s’a
încercat în două rânduri să se suprime rezumatul preşedin­
telui Curţei cu juraţi.
Prima propunere a fost făcută la Camera deputaţilor
în 1886, şi a fost susţinută de C. Stoicescu, G. Cantilli, N.

53) Vezi Alimena. Studii di procedura penale, p. 95 tarile care au

desfiinţat şi cele care păstrează rezumatul preşedintelui Curţii cu juraţii
54) Dacă preşedintele depăşeşte limita legală făcând rezumatul şi
obijduind pe acuzat, Jurlsprudenţa nu dă nid o sancţiune. Vezi amănunte.
P. Vasilescu: Curierul juâiciar 1908, Nr. 76. In orice caz trebue să sperăm
că abuzurile merg micşorându-se, Vezi şi Cas. II, 161, din 22 Ian. 1905
Jnrispr. 1908, p. 38, decizând că asupra modului cum se face rezumatul C.
aas. nu are nici un control; el rămâne Ia conştiinţa judecătorului oare oom(-
duce desbaterile.
55) Villey: Précis, ed. V-a, p. 3155, nota 2.
56) C. Guyho: Les jurés maîtres de la peine. Paris, 1908, p. 18.
 — 319

Voinov şi P. Borş. Din nou făcându-se propunere, în 28

Nov. 1896 în Camera deputaţilor (57), propunerea a fost
primită cu 59 voturi în contra 3 ; însă din fericire Senatul
la 21 Ianuarie 1897, în urma discursului lui Valerian Ur-
sianu, care a citit lucrările noastre asupra creşterii crimi­
nalităţii române, a respins proectul de lege cu mare majori­
tate de 47 voturi contra 12, deşi Ministrul Justiţiei se de­
clarase favorabil legei (58.
Persistăm în credinţa noastră că bine a făcut Senatul
respingând suprimarea rezumatului preşedintelui Curţei cu
juraţi (59).
€90 1 — Codul de procedură penală italian din 1913 nu numai
că a suprimat rezumatul dar l’a şi interzis sub sancţiunea
nulităţii întregei proceduri (a).
Credem că suprimarea se impune şi în legiuirea noa­
stră întrucât nu este nici în interesul justiţiei, nici în intresul
dreptului de apărare să existe la Curţile cu juraţi un cenzor
al desbaterilor căruia însă să nu i se poată replică (b).
Cât despre ilegitimi tatea suspicionărei imparţialităţii
magistratului care presidează nu mai repetăm cele spuse
dejâ la nr. 6831.
690a — Şi proc. pen. austr. a menţinut rezumatul preşedinte­
lui Curţei cu juraţi, a modificat însă ordinea desbaterilor în-
astfel, că formularea chestiunilor către juraţi şi citirea lor
este anterioară pledoariilor părţilor. După acestea preşe­
dintele declară desbaterile închise şi rezumă rezultatele e-
senţiale din desbaterile şedinţei de judecată într’o expune­
re concisă orală cât de scurt se poate, probele cari vorbesc

57) Desbaterile adunării deputaţilor, 1896, p. 25.

58) Desbaterile Senatului, 1897, p. 149.
59) S’au pronunţat pentru suprimarea rezumatului lia noi, d-nii C. D .
A n gh el Dreptul 1896, an. XXV Nr. 83, E d . D iogh en ide. C. jud. 1905 Nr. 40
V. T ă ta rii, proc. gen. Discurs deschidere C. Galaţi, Dreptul an. XXXIV,
(1905) Nr. 62; N . C ris te sc u : Dreptul an. X, (1881), Nr. 46. p. 367, si noi
înşine în 1892, Arch. soc. ştiint., şi Mter., an III, şi 84. Pentru menţinere
Q. F laişlen . C u rieru l ju d ic ia r 1909, Nr. 81,j p. 651, şi noi intr’un articol în
C u rieru l ju d ic ia r 1905, Nr. 55. Pare favorabil şi D . C uculi: op. cit. Nr. 326.
a) Vezi M anzirti, Trattate di pr. pen. II, p. 492.
b) In acest sens R. B en isa ch e, Reforma curţilor cu juraţi, în justiţia
Dobmgei. 1923, nr. 8.
 — 320 —

pentru sau contra acuzatului, însă fără ca să-şi manifes­

teze opiniunea sa despre aceasta. El explică juraţilor ele­
mentele legale ale infracţiunei şi înţelesul expresiunilor lega­
le întrebuinţate în chestiunile formulate şi le reaminteşte
datoriile lor în genere şi în special dispoziţiunile despre de­
liberarea şi votarea lor“ (par. 325 pr. pen. austr.).
Rezumatul preşedintelui nu se va puteâ întrerupe de
nimeni şi. nu va putea face obiectul-unei discuţiuni: fiecare
parte va putea însă cere, ca instrucţiunile date juraţilor de
către preşedinte, să fie consemnate în procesul verbal al
şedinţei.
691 — Punerea chestiunilor la juraţi, este o materie importan­
tă şi care prezintă mari dificultăţi. „Chestiunea cea mai gra­
vă — zice F. Manduca —pe care o ridică ştiinţa relativ la
judecată, la juraţi, este aceea a punerii chestiunilor la ju­
raţi“ (60).
Juraţii sunt nişte simpli cetăţeni, care pot să aibă une­
ori foarte mari calităţi, însă în general ei au foarte puţină
instrucţiune juridică spre a nu se rătăci în complicaţiunile de
fapte şi de probleme juridice care se discută înaintea lor;
de aceea trebue să fie ajutaţi, pe deoparte prin rezumatul
pe care-1 face preşedintele Curţei cu juraţi, iar de dealta cu
punerea de chestiuni, care să lămurească pe juraţi, care
sunt punctele asupra cărora au să se pronunţe.
Insă aci este o mare dificultate pentru legiuitor, ceeace
se poate înţelege din expunerea istorică a acestei chestiuni.
692 — In Anglia, jur iul îşi compune singur declaraţiunea sa,
ca orice alt judecător, aşa că acolo nu se prezintă dificul­
tăţile pe care avem să le studiem.
In Franţa precum şi în toate celelalte ţări de pe conti­
nent, preşedintele pune chestiunile la care juraţii trebue să
răspundă cu da sau nu, repetând în urmă întrebarea pusă.
Iar dacă se naşte vre-o discuţiune asupra punerii chestiu­
nilor, intervine o deriziune a Curţei. Acest sistem e mai
conform aptitudinilor juraţilor care nu sunt oameni de pro­
fesiune, ca să-şi poată formulă hotărîrea lor.

60) Fii Manduca: Studi teorctico-pratioi sultă procedura penale, p.

132, Confr Carrara. Programma, par 918, Nr. 3.
 — 321 —

Insă aci se naşte greutatea: cum se vor pune întrebă­

rile?
693 — In această privinţă legea franceză a v a ria t:
1) După legislaţimea din 1791 şi după codicele penal
din 3 Brumar an, IV, se puneau juraţilor patru chestiuni a-
supra fiecărei infracţiuni de care era acuzată o persoană, a)
Dacă fapta există; b) Acuzatul e autorul ei? c) A făcut fap­
ta cu voinţă? d) A făcut-o cu intenţiune?
Acest sistem a avut autor pe ilustrul Merlin, însă el a-
veâ cusurul de a da naştere la prea multe chestiuni, uneori
chiar la mai multe mii (61). Şi încă — cum zice Leveille
mai presupuneţi printre juraţi şi un orator care are mâncă-
rirne de limbă! (62).
Pe lângă aceasta, după cum spune Boitard, juraţii dau
adeseori răspunsuri contrazicătoare, şi abuzau prin decla­
rări de negaţiune asupra elementului intenţional (63).
694 — Sistemul codicelui din 1808, este antipodul celui prece­
dent; legiuitorul a căzut dintr’o extremitate în cealaltă, ad­
miţând o singură chestiune complexă. Primus e culpabil de
a fi comis cutare faptă cu cutare circumstanţă agravantă.

61) O r a n g e r spunea : „Actualmente este ia curtea de casafiune, după

raportul cetăţeanului Minier, un proces în care au fost puse 36000 cestiuni”.
Observations sur Ie code criminel, edit. ori.?., p. 67, raport. O u d a r t. In 9
therm idor an. VIII. nişte juraţi au trebuit să judece 7800 chestiuni, tot juriul
din Chartes a deliberat 22 ore pentru 82 de acuzaţi, — dupăj cum spunea.
T r e ilh a r d în 1810.
62) , Et encore supposez qu’il y ait parmi les jurési un orateur qw
veut se faire entendre!” J. L é v e i l lé : Cours 72-eme leçon. Mardi le 6
Mai 1884.
63) B o i ta r d : Leçons de droit criminel ed. X llI-a Nr. 782. O r a n g e r ,
mai cita un alt caz important. Douăzeci şi patru de persoane acuzate de
omor erau date în judecată şi prin urm are expuse să fie pedepsite cu
m oartea. P rintre numeroasele cestiuni care au fost prezentate juraţilor, erau
trei, între altele, care consistau a întrebă dacă cutare sau cutare acuzat
a comis omorul voluntar, dacă ’1 comisese cu prem editare, în fine dacă1o m o
rul eirâ din cauza unei provocări. Veţi crede oare că din 12 juraţi c a re
veniră unul după altul succesiv ca să voteze în această afacere, au fost
nouă oare în diferite moduri întrebară ce însemnau aceste cuvinte voluntar,
provocarea şi prem editare? Veţi crede oare ca în multe afacerii, atari; ches­
tiuni nu sunt făcute în; toate zilele de juraţi ? Observations sur le projet de
code criminel. Citoyen O u d a r t, Observations sur le code criminel edit. o ri­
ginală, p. 65—66. :
Tanoviceanu. Vol. V 21
 — 3 22 —

Cu acest sistem] inconvenientele erau şi mai mari decât cu

cel precedent, fiindă e greu de a răspunde la o cestiune
complexă. Astfel de exemplu juratul care admitea afirma­
tiva relativ la faptă, şi negativa relativ la agravantă, se află
într’o mare nedomirire cum trebue să răspundă. De ordinar
juraţii răspundeau negativ în detrimentul intereselor socie­
tăţii.
Acest sistem al chestiunei unice complexe, .susţinut de
Oudart în observările sale asupra codicelui penal, de Curtea
de casaţiune franceză în părerea dată asupra legiislaţiu-
nei penale, şi de Ministrul de justiţie în darea de seamă (64),
prezintă atât de mari inconveniente, încât jurisprudenţa în
mod constant şi pretorian a introdus diviziunea chestiunilor,
care mai târziu a fost consfinţită chiar de legiuitor.
695 — Legea din 13 Mai 1836, a adoptat un sistem mijlociu,
care exclude chestiunile complexe, şi care a trecut şi în le-
gislaţiunea noastră. Asupra lui trebue să intrăm în ex­
plicări mai amănunţite, de oarece e în vigoare atât în Fran­
ţa, cât şi la noi.
Art. 361 pr. pen. zice: „Chestiunea ce rezultă din ac­
tul de acuzaţiune se va pune în termenii următori. Acuzatul
este culpabil ca făptuitor al cutărui omor, cutărui furt, sau a
oricărei alte crime, în toate circumstanţele cuprinse în re­
zumatul actului de acuzaţiune?“
S’ar părea după acest articol că chestiunea e corm
plexă, fiindcă el a rămas astăzi redactat tocmai cum eră
în redacţiunea sa din codul de procedură penală din 1808,
când eră în vigoare sistemul chestiunei complexe. Insă, în
ceeace priveşte scuzele, chestiunea priceperei şi circumstan­
ţele agravante rezultând din desbateri, nici o îndoială nu
poate să fie că ele trebuese puse prin întrebări separate, de
oarece legea spune formal acest lucru, în art. 362 şi 363
pr. pen.

64) Oudart: „N’est-il pas temps enfin de secouer le joug d’une

méthode trompeuse, inintelligible, et de faire à la simple et droite raison
des jurés, comme ont toujours fait nos maîtres cette question unique :
L’accusé est-il coupable?”
P ro jet de code criminel: p. LXVII;; :confr. pentru curtea de casa-
îiun'e ibid. p. 194 bis şi pentru ministerul de justiţie, ibidem, p. 221 şi 224.
 — 323 —

Quid despre circumstanţele rezultând din actul de acu­

zare? Doctrina şi jurisprudenţa, atât franceză cât şi româ­
nă, admit că chiar circumstanţele agravante şi scuzele care
rezultă din actul de acuzare, vor formă chestiuni separate,
deşi articolul 361 pare a spune contrariul; şi aceasta pentru
că în acest caz este identitate de motive, spre a da putinţă
juraţilor să răspundă aşa cum le este credinţa, ceeace nu e
cu putinţă când chestiunea e complexă, faţă cu obligaţiunea
legei ca răspunsul juraţilor să consiste din da sau nu, şi din
repetarea întrebării puse (65).
Trebue însă să spunem că dacă circumstanţele noi sau
modificările care rezultă din desbateri pot formă chestiuni
separate, chiar dacă ele ar da faptei o altă calificare, însă
juriul nu poate fi întrebat despre alte fapte, fapte noi, care
ar rezultă din desbateri (65 bis). Această soluţiune e incon­
testabilă, şi rezultă din principiul că fapta judecată de juraţi
trebue să fi trecut prin instrucţiunea prealabilă şi rezultă
prin a contrario şi din textul art. 362; şi 363 pr. pen.
1 — Sistemul legiuirei noastre ca şi cel din legiuirea fran­
ceză este expeditiv dar nu poate fi socotit ca un sistem fe­
ricit pentru buna împărţire a dreptăţei.
A concentra într’o singură chestiune existenţa infracţi-
unei, existenţa imputabilităţii, existenţa culpabilităţii şi e-
xistenţa responsabiltăţii este desigur prea mult. De aceia
verdictele juraţilor sunt adevărate enigme.
Noi credem că tot sistemul descompunerei în cel puţin
trei chestiuni principale, sistem adoptat şi de codul de
65) De exemplu cum ar puteâ răspunde ou d a sau nu , repetând
întrebarea, un juriu când e întrebat: acuzatul e culpabil c ă a ofmorât cu
‘precugetare pe Prim us, în1 cazul când este de p ărere c a acuzatul e vinovat
de omor, în să nu ou preougetare? Evident că dacă a r avea drept să1 inter­
caleze cuvintele î n s ă nu , în întrebarea pusă, răspunsul a r fi cu putinţă, dar
juraţii n ’au drept să schimbe întrebările ci numai să 'pună în fruntea lor
un d a saw nu.
65 bis) S ’a decis că preşedintele Curţi cu juraţi poate pune juraţilor
chestiuni şi asupra faptelor ce rezultă din desbateri, ce stau în! legătură cu
faptul principal şi tind a-1 îngreuna sau uşurâ sauf modifică, cu condiţie însă'
ca aceste chestiuni să nu fie streine faptului principal, ou alte cuvinte să nu
fie decât o modificare a acuzaţhmei cuprinse în decizia d e trim etere, iar nu
să rezulte dintr’însele O' aeuzatiune diferită (Cas. II, 1236 din 7 Mai 1924,
J u r is p r u d e n ţa G e n e r a lă 1924, sp. 1391, pag. 749.
 — 324 —

proc. pen. italian din 1913 este cel mai recomandabil. Pri­
ma chestiune trebue să se rapoarte la existenţa faptului, a
doua la existenţa imputabilităţii şi a treia la aceia a culpa-
bilităţei.
Obiecţiunea că în procesele cu mulţi acuzaţi şi multe
-fapte, chestionarul ar cuprinde pagini întregi, nu este de na­
tură a discredita un sistem raţional. In primul rând justiţia
dacă trebue să fie promptă nu înseamnă că are a fi şi pri­
pită, în al doilea rând cazurile cu acuzaţi prea numeroşi şi
fapte prea multe sunt aşa de rare încât nu contează.
De lege ferenda dacă nu se va adimite conlucrarea Curţii
eu juriu în privinţa judecărei în fapt şi aplieărei pedepsei şi
va rămâne sistemul chestiunilor ,atunci credem că trebue să
se adopte chestionarul descompus (a).
696 — Dar când este chestiunea complexă?
Ea este în mai multe feluri, noi vom cită câteva cazuri
şi exemple.
a) Este întrebare complexă când e cumulativă sau al­
ternativă în privinţa faptelor.
De exemplu Primus a comis un omor şi o tâlhărie (cu­
mulativ)?, or Primus a comis un omor sau o tâlhărie? Dea-
semeni când s’ar întrebă dacă Primus e culpabil ca autor
sau complice?
Inconvenientul unor atari întrebări este că majoritatea
ar putea să rezulte din două minorităţi, de pildă dacă 4
sunt de părere că Primus a comis omorul (8 contra), iar 3
că Primus a comis tâlhăria (9 contra), negreşit că la în­
trebarea dacă Primus a comis un omor sau tâlhărie vor
răspunde 7 afirmativ, deşi majoritatea juraţilor e de pă­
rere că-acuzatul n’a comis omor şi iarăşi majoritatea că n’a
comis tâlhărie.
b ) Este deasemeni chestiunea complexă în privinţa per­
soanelor când se cuprind mai mulţi acuzaţi într’o întrebare,

a) Vezi asupra chestiurrilor la iurati: G a r r a u d , T raité d’instr. orim. IV,

ip. 333 ?i urm.; N o u g tC e r, Cour d ’assises, vol. IV p. 580; F . H é lie , Instr.
crim. VIII, p. 18 çi urm.; M a n z in i, T rattato di pr. pen. II, p. 476 si urm ,: G.
S e lm o , La proposiziome délié questioni ai giurati, Milano, 1908; G G u id i.
Le questoni ai Giurati, Roma, 1908; Ch- M a r c y , Recueil des qualifications et
questions d ’assises, P aris, 1925: S. R a n ie r i, La proposizione delle questioni
ai giurati, Roma, 1926.
 — 325 —

Sie cumulativ, fie alternativ. De exemplu: Primus şi Secun-

«dus (cumulativ), or Primus sau Secumduis (alternativ,) au
omorît pe Terţius? Deasemeni dacă se întreabă Primus a u-
-cis (66) pe Secundus şi pe Terţius, or a ucis pe Secundus
sau. pe Terţius ?
c) Când în întrebare se cuprinde fapta principală şi
-circumstanţa agravantă, de exemplu omorul şi premedita­
rea or pânidirea (67). Nu este însă trebuinţă a se pune sepa­
rat cauza de neculpabilitate (de ex. nebunia) (68), or fapta
justificativă (de ex.: legitima apărare) ca chestiune separa­
tă, de oarece aceste chestiuni intră în chestiunea principală:
este culpabil (69). Evident că nebunul poate săvârşi material
omorul, însă el nu e culpabil; fiindcă îi lipseşte elementul i-
material.
d) Când în aceiaşi chestiune se pun două circumstanţe
agravante.
e) Când se pune o scuză şi o circumstanţă agravantă
împreună cu fapta principală sau cu chestiunea de pricepere.
Ne mărginim la aceste cazuri şi exemple, care se pot
înmulţi la infinit.
Asupra chestiunilor complexe vom observă că nu orice
chestiune care se poate descompune e chestiune complexă,
fiindcă altfel omuciderea voluntară ar fi chestiune complexă,
66) Cestiunea dacă o persoană a d at (lovituri cari au cauzat m oartea
lui A şi B e o cestiune com plexă care atrage casarea. Cas. II, 2030 din
12 SePt. 1906. 1906, fC. jud. 1906, Nr. 75.
67) Prem editarea şi pândirea fiind agravante diferite trebue pentru
fiecare pusă chestiune separată, Cas. II, 412 din 26 Feb. 1913, C u r ie r u l J u ­
d i c i a r 1913, Nr. 34, pagina 408.
68) P entru nebunie nu trebue cestiune sep arată la juraţi, fiindcă) intră
în cestiunea principală. B la n c h e : Etudes II, Nr. 184 şi jurisprudenţa curţii
de cas. fr. Dacă însă s ’a pus nu e cauză de nuditate. Soluţinne identică pentru
constrângere, B la n c h e : ibid, II, N-le 211 şi 212.
69) Deasemenea pentru legitima ap ărare nu trebue cestiune sepa­
rată. ,In să C urtea de casaţiune — spune N o r m a n d : , Traité, № . 1165 —
cugetând ou drept cuvânt că juraţii nu posedă totdeauna noţiunile juridice,
penmiţându-le de a discerne în cestiunea culpabilităţii fap ta justificativă
sau cauza de neculpabilitate, a decis că preşedintele curţii cu juraţi' a r p u ­
te a , dacă crede util, să pună relativ la o faptă justificatitvă sau o cauză de
'tieculpabiditate, o întrebare specială”.
Că pentru legitimă apărare nu trebue cestiune separată, vezi la noi
«cas. II, 123 din 20 Febr. 1895, C. jud. 95 Nr. 11.
 — 326 —

deoarece se poate descompune uşor în modul următor: 1) A

ucis; 2) Cu voinţă; 3) Eră în stare de nebunie; 4) Eră în
legitimă apărare? (70).
Vom mai observă că, în orice caz nulitatea unei ches­
tiuni complexe nu se poate invocă dacă n’a prejudiciat pe
inculpat, adică dacă juraţii au răspuns negativ. Deasemem,
deşi chestiunea e complexă, nu va ii nulitate dacă juraţii au
precizat răspunsul lor.
696 1 — Viciul complexităţii nu conduce la nulitate atunci când
eumulativitatea sau alternativitatea nu isunt de natură a
conduce la consecinţe juridice variate, adică oridecâteori
răspunsul la cele două ipoteze cumulative sau alternative ar
avea acelaş efect ca şi atunci când s’ar fi răspuns separat la
fiecare ipoteză.
De ex.: art. 112 c. pen. vorbeşte de cei cari au contra­
făcut sau falsificat monede, deci se poate formulă o chestiu­
ne cumulativă sau alternativă în sensul: „Acuzatul este cul­
pabil că a contrafăcut sau falsificat..." In acest caz deşi e-
xistă o cumulativitate sau o alternanţă, ea nu are nici o in­
fluenţă asupra consecinţelor ce vor derivă din răspunsul dat
de juriu, fiindcă pedeapsa este aceiaş, indiferent dacă a-
cuzatul a contrafăcut şi falsificat sau numai a contrafăcut
ori numai a falsificat monete.
Tot astfel în caz de complicitate dacă s’ar pune ches­
tiunea: „Acuzatul este culpabil că a ajutat şi a asistat... sau
„acuzatul este culpabil că a ajutat sau a asistat...“ cumulatir
vitatea sau altenativitatea nu vor atrage nulitatea chestiu-
nei fiindcă ea nu înrâureşte cu nimic asupra consecinţelor
răspunsului dat de juraţi.
Deasemeni în caz de infracţiuni continuate se vor pu­
tea concentrâ toate faptele în aceiaş chestiune din moment
ce ele sunt legate prin unitate de rezoluţiune delictuasă, în­
trucât consecinţa juridică este aceiaş oricâte din aceste fapte
s’ar verifică ea existente.
In fine ca regulă generală vom: spune că nu este sufici­
ent ca într’o chestiune să existe o cumulativitate sau o alter-
naţivitate pentru ca acea chestiune să fie viei?4*, ci va tre-
70) D e g o i s : Trăite, Nir. 1864.
 — 327 —

bui să se evidenţieze că dacă chestiunea ar fi formulată alt­

fel consecinţele juridice nu ar mai fi aceleaşi.
6 9 6 2 — Chestiunile mai pot fi viciate din cauza îormulărei lor
neprecise (perplexitate) sau chiar inconciliabile (contradic-
ţiune) (a).
Va fi chestiune perplexă chestiunea în care faptul nu
este precizat în circumstanţele sale, de ex.: „Acuzatul a
comis cândva vreun omor“, sau '„acuzatul s’a ifăcut vi­
novat de vreun fapt penal“. De asemenea este perplexă
chestiunea în care întrebarea este formulată aşâ fel încât
oricum ar răspunde juraţii, răspunsul lor ar fi echivoc, de
ex.: „Acuzatul este sau nu vinovat, etc....“.
in fine chestiunile mai pot fi viciate din cauza termeni­
lor exacţi dar cu o semnificaţiune technică juridică alta de­
cât cea vulgară, întrucât poate creiâ în mintea juraţilor con­
fuzi une. Şi în acest caz avem viciul perplexităţii.
Chestiunea poate fi contrazicătoare fie în mod intrin­
sec prin felul în care este redactată; De ex.: Acuzatul este
culpabil că din imprudenţă a -comis omorul cutare (ori omor
înseamnă omucidere eu voinţă). Chestiunea mai poate însă
fi contrazicătoare şi în raport cu celelalte chestiuni, aşâ fel
încât răspunsurile juraţilor oricari ar fi nu s’ar putea con­
cilia.
6 9 6 3 — Viciile derivate din complexitate, perplexitate sau con-
tradicţiune nu se acoperă prin aceia că acuzatul nu a ridi­
cat obiecţiuni la fond în contra unor atari chestiuni neregu­
lat formulate. In adevăr, după -cum vom vedea când vom
vorbi de verdict, aceste vicii nu ating numai chestionarul,
ci însăşi verdictul. Va fi deci suficient să se evidenţieze că
există viciul şi -că el este din acelea cari dacă n’ar fi exis­
tat soluţiunea pricinei ar fi putut fi alta.

697 — Câte chestiuni se pot pune juraţilor asupra m ei singu­

re fapte, comisă de o singură persoană?
Evident că, dacă sunt mai multe persoane date în jude­
cată pentru mai multe fapte, numărul chestiunilor, deşi nu
poate fi atât de mare ca în timpul codicelui din 3 Brumar

a) Vezi V. Manzini, T rattato di pr. pen. II, p. 479; Vidat ei Magnoi,

Co’jrs, p. 1010.
 — 328 —

an. IV, totuşi ar putea fi destul de mare (71). Insă în eazuE

când e vorba de o persoană şi de o singură faptă, se p o t
pune cinci cestiuni la juraţi, şi anume:
1) Fapta principală (îiauptfrage) care va cuprinde in­
fracţiunea cu toate elementele sale. Acolo unde legea dă de-
îiniţiune se admite de jurisprudenţa franceză că ise va pune
definiţiunea în tocul calificărei juridice, fiindcă juraţii nu
sunt oameni de legi. Şi, dacă relativ la tentativă se pune ju­
riului o singură întrebare, cuprinzând toate caracterele con­
stitutive ale tentativei de crimă, chestiunea nu este com­
plexă (72).
In chestiunea principală se cuprind elementele constitu­
tive ale infracţiunei, adică elementele materiale şi intenţio­
nale. In întrebarea: acuzatul este culpabil, în care cuvântul
culpabil după jur imprudenţa franceză este sacramental se'
cuprinde atât chestiunea materialităţii faptei, cât şi aceia
a existenţei intenţiunii, care este condiţiune esenţială la
crime (73).
2) Circumstanţele agravante, care rezulta atât din ac­
tul de acuzare, cât şi din desbateri. Pentru fiecare circum­
stanţă agravantă trebue o chestiune separată, (73 bis) nu*
însă şi pentru recidivă, care nu se pune la juraţi.
3) Scuzele deasemenea formează o chestiune separată
la juraţi, atât cele atenuante, cât şi cele absolutorii (74).*I,
71) De exemplu în afacerea bandei Pollet, când au fost d aţi în Ui-
decată 27 de acuzaţi pentru 110 infracţiuni, a trebuit să se ipună de curtea-
cu juraţi Pas-de-C alais, în 27 Iunie 1908, în total 996 de cestiuni. Degoisr
Traité, p. 858, nota 1.
72) Blanche: Etudes T. I, 'Nr. 18, p. 41 şi jurisprudenţa curţii de
casatiune franceză citată de dânsul
73) Cas. II, 2911 din 9 Nioembr. 1912 ; Curierul jud'ciar 1913, tir. 17,,
pagina 253.
73 bis) P reciigetarea fiind o- circum stanţă agravantă, e casabilă d e -
ciziunea Curţii om j.urati dacă nu s’a pus pentru ea chestiune separată. 'Cas.
II, 2714 din 3 Noerribrie 1915; Curierul Judiciar 1916, nr, 24, pag. 216;
S’a decis deasemenea că circum stanţa agravantă a portului armelor*
nu trebue să formeze obiectul unei chestiuni aparte, fiindcă nici uni text d e
lege nu impune obligaţiunea preşedintelui Curţii ca să specifice uneltele sa ir
instrumentele eu ca re s ’a săvârşit crim a (Cas. II, 1659 din 17 Iunie 1924,
Jurisprudenţa Generală 1924, sipeta 1823, pagina 999).
74) Curtea no astră de casatiune s’a exprim at greşit când a afirmat*
că scuze sunt numai îm prejurările care reditic pedeapsa oonf. art. 245 c. p.„
 — 329 —

4) Priceperea formează o chestiune separată pentru

cazul când e vorba de un minor mai mic de 15 ani, judecat
«de juraţi. Art. 364 proc. pen., care spune acest lucru, e o
inadvertenţă faţă cu art. 62 c. pen., care admite că poate
să existe lipsă de pricepere numai până la 15 ani, iar nu
până la 16 ani, cum dispune art. 364. Prin urmare chesti­
unea priceperei nu va fi pusă decât până Ia 15 ani; în acest
sens s’a pronunţat şi Curtea noastră de casaţie (75).
încât despre întrebarea cine rezolvă chestiunea etăţii
la Curţile cu juraţi noi am examinat-o când am vorbit des­
pre etate (76).
Vom spune însă că chestiunea etăţii nu se poate invo­
că pentru prima oară în casaţiune, când nu s’a adus nici o
dovadă înaintea Curţii cu juraţi şi mai ales în cazul când
preşedintele Curţei punând chestiunea dacă acuzatul are 20
de ani, juraţii au răspuns afirmativ (77). Bineînţeles, că
chestiunea aceasta nu se poate pune decât în cazul când
sunt complici majori faţă, fiindcă altfel minorii se judecă
de tribunalele corecţionale (78).
5) Chestiuni subsidiare rezultând din desbateri. De

nu şi acelea care o fac să dispară; prin această afirm are s’ar lnâ calitatea
de scuză la numeroasele scuze absolutorii. Dealtminbrelea oui tea de casaţiune
voia să spună numai că pentru faptele justificative nu trebue pusă cestiune
sepa-rată. Cas. II, 123 din) 20 Febr. 1895 C. jud. 1895, Nr. 11.
Deasemeni Cas. II, 2318 din 10 Oct. 1908. Jurispr. 1908, p. 486 a decis'
ca pentru demenţă nu trabuc pusă Gestiunea separată.
Preşedintele curţii ou juraţi nu e însă obligat sub! pedeapsă de nu­
litate să pună cestiunea scuzei decât când a fost cerută aceasta de acuzat.
C as. II, 1938, din 2> Iunie 1910. Jurispr. an. III, N r. 25, p. 395. Curtea © însă
•îndrituită să respingă cererea de a se pune chestiune pentru provocare, dacă
apreciază ca! din faptele expuse nu ar rezulta vre-o violentă oricât d e mică
din partea victimei. Cas. II, 2090 din 7 Sept. 1912, Curierul’Judiciar 1912,
No. 84, pagina 995.
75) Cas. II. 753 din 26 Mart. 1908, B. 556 şi C. jud. 1908, nr. 37;
C as. II, 2077 din12 Iuil. 1909. Jurispr. an. II, Nr. 25, p. 393. Desigur c ă le­
giuitorul traducând art, 340 C. Instr. crim. fr., a uitat c ă modificase a rt
'66, c. p, fr. Observăm că această inadvertenţă se găseşte şi în cod. pen.
•militar art. 192, unde mai este şi nebăgarea de seam ă că se pedepseşte şi
m in o ru l fără pricepere.
76) Vezi acest T ratat, voi. I, Nr. 628.
77) Cas, II,. 184 din 29 Febr. 1900. Curierul judiciar 1900, Nr. 26.
78) Cas. II, 184 din 29 Feb. 1900, Curierii! judiciar 190Q, Nr. 24, p. 625.
 — 330 —

exemplu, dacă din desbateri rezultă că s’a dat o rea cali­

ficare faptei, preşedintele poate spune ca chestiune subsi­
diară calificarea rezultând din desbateri (79).
Dacă există mai multe capete de acuzare asupra fiecă­
rui cap se pot pune una sau mai multe din aceste ches­
tiuni.
698 — Circumstanţele atenuante nu formează obiectul unei
chestiuni separate adresată juraţilor. Legiuitorul s’a temut
că juraţii nu vor avea niciodată tăria de a declară expres
că nu le acordă, şi de aceia s’a mulţumit eu neacordarea
tor tacită prin omisiunea de a le pronunţă.
Legea impune însă preşedintelui sub pedeapsă de nuli­
tatea verdictului, ca să înştiinţeze pe juraţi că, dacă vor
crede cu majoritate de voturi că există în favoarea acuzatu­
lui circumstanţe atenuante, ei vor putea să le declare (art.
365 proc. pen.) (80). Totuşi, deşi preşedintele nu a vorbit
juraţilor de dreptul lor de a acordă circumstanţe atenunante,
nu este casare dacă juraţii dela sine le-au acordat (81 şi
81 bis).

.699 — Asupra punerii chestiunilor la juraţi, mai avem încă

vre-o câteva observaţiuni de făcut.
Chestiunile trebue să fie puse în conformitate şi repro­
ducând exact dispoziţiunile deciziunei Camerei de punere
sub acuzare, care, după cum zicea Treilhard e adevăratul
regulator al chestiunilor. Ele se pun de preşedinte, care tre­
bue "să evite complexitatea, şi care poate în interesul clari­
tăţii să le dividă deşi nu sunt divizate în actul de acuzare
ori în deciziunea Camerei de punere sub acuzare (82). Chiar
chestiunea culpabilităţei se poate separă pentru claritate

79) Proc. pen. germ. .par. 296. Vezi asupra cestiunilor subsidiare, Nr.
919 nota 1.
80) D. Cucutt : op. cit. Nr. 399.
81) Normand: T raité N r 1169.
81 bis) S’a decis astfel că nici un text de lege nu impune juriului ou
bligatiunea de a se pronunţa asupra circum stanţelor atenuante, pe care le­
gea le Iasă lai suverana lor apreciere (Cas. II, 1769 din 25 Iunie 1924, Juris-
prudenta generală 1924, sp. 2059, pag. 1137).
82) Cas. fr. 15 Dec. 1898, S. P . 1900, I, 375 si nota; 29 Dec. 1899. S.
P. 1902 I, 541.
 — 331 —

(83), căci legi lor ui părăsind sistemul divizării chestiunilor

a făcut aceasta în interesul uşurării judecăţei (83 bis).
Chestiunile trebuesc redactate în fapt, iar nu în drept,
spre a putea fi înţelese de juraţi. De exemplu nu se'va în­
trebă de omor, care are un înţeles juridic, ci de omucidere
cu voinţă (84). E firesc lucrul acesta, când vom cugetă că
juraţii, în general nu au cunoştinţe juridice, cu atât mai
mult că recuzările au în general de rezultat ca să scape pe
avocaţi şi pe oamenii cu oarecare poziţiune socială de sar­
cina de jurat.
Preşedintele trebue dar să evite chestiunile juridice sau
technice, sau cel puţin să le tălmăcească pe înţelegerea jura­
ţilor. Preşedintele voind să întrebe de exemplu de o tenta­
tivă de crimă va pune chestiunea astfel: Primus e culpabil
de tentativă de crimă, care manifestată prin început de exe­
cutare, n’a produs efect din cauze independente de voinţa
autorului?
Cu alte cuvinte chestiunile trebue să fie redactate ast­
fel încât să separe chestiunea de drept de chestiunea de
fapt, şi să pună juraţilor numai chestiunea de fapt; preşe­
dintele va fi inspirat de actul de acuzare, care şi el se în­
temeiază pe deciziunea Camerei de punere sub acuzare. De

83) Cas. ir. 10 Ian. 1834. S. P. chr. Vidal: Cours Nir. 861, nota 1.
83 bis) S a decis astfel că dividerea chestiunilor puse juraţilor este o
simplă form alitate lăsată preşedintelui Gurtei eu juraţi, şi deci el nu este
tinut nici să o motiveze, nici săi o supue judecăţii Gurtei (Gas. II, 851 din
1924, Jurisprudenţa generală 1924, sp. 969, 522; în acelaş sens Cas. II, 1225
din 7 Mai 1924, Jurisprudenţa generală 1924, sp. 1389 pag. 748).
Deasemenea dispozitiunea art 361 pr. pen,. de a pune eestiunea de
culpabilitate în toate circum stanţele din actul de acuzare nu este prescrisă
de lege sub pedeapsa nulităţii, ci este suficient ea ea să fie form ulată în
chiar termenii legii (Cas. II, 1769 din 25 Iunie 1924, Jurisprudenţa generală
1924, sp. 2060, pag. 1132).
84) Degois : T raité Nr. 1863, care intră în lamănunte spre a dovedi
acest lucru incontestabili care e baza institntiun-ii ' juraţilor. Când e vorba
de o tentativă, eestiunea dacă acuzatul e culpabil de tentativă de omor este
o cestiune de drept, ca re nu trebue pusă juraţilor, ci trebue să se arate ele­
mentele tentativei prevăzute de lege. Cas. fr. 23 Sept. 1825, 25 Iunie 1827.
S. P . chr.; 27 Ian. 1885, Bul. 41; 29 Mai 1897, B. 194; D. 98, I, 63. D ease­
menea la complicitate trebuesc puse elementele complicităţii. Cas. ir. 20
Iunie şi .3 Dec. 1835. S. P. chr.
 — 332 —

asemenea va tine seamă şi de desbaterile din şedinţa Curţel

cu juraţi.
In caz de a se ivi vreun incident în privinţa punerei,
chestiunilor, el se rezolvă de Curte, adică de preşedinte şi
de asesori (85).
6991 ■— Chestiunile formulate de preşedinte trebuesc, înainte de*
a fi înmânate juraţilor, să fie cetite în şedinţă publică sau
cel puţin comunicate părţilor. Această formalitate fiind e-
senţială pentru exerciţiul dreptului de apărare ea cată a
fi observată întotdeauna, omisiunea sa atrăgând nulitatea..
Acuzatul, Ministerul public, partea civilă, juraţii şi
chiar asesorii Curţii pot face observaţiuni cu privire la ie-
gularitatea şi temeinicia chestionarului formulat de preşe­
dinte.
Dacă nu se face nici o observaţiune chestionarul ră­
mâne definitiv. Dacă se fac observaţiuni şi sunt admise de-
părţi şi de preşedinte, atunci chestionarul va fi modificat în
sensul acelor observaţiuni. In fine dacă observaţiunile aduse-
nu sunt găsite temeinice de preşedinte sau de una din părţi
şi se produce discuţiuni asupra admiterei lor, atunci revine-
Curţei ca să rezolve acest incident şi să decidă menţinerea
sau modificarea chestionarului (a).
699 2 — Legea de procedură penală prin art. 362 şi 363 mai '
îngăduie să se formuleze şi alte întrebări decât cele cari
sunt impuse de actul de acuzare, întrebări cari iau denumi­
rea de chestiuni subsidiare (b).

85) I). Cuculi : op. cit. Nr. 334 şi cas. II, 25 August 4880. P roectul'
de proe. pen. italian dispune ca redacţiunea cestiuniilor să se facă de pro­
curor şi să se desbată de apărare şi de acuzare şi să decidă de curte. In-
im portanta sa operă asupra procedurei penale şi evoluţinnilor sale. d. F..
Manducu susţine acest sistem Cod. de proc. pen. germ-, din 1 Fcbr. 1877, e
cu mult mai bine redactat în ceeace priveşte m ateria punerii Gestiunilor la
juraţi. Ne mulţumim să spunem că, vorbind de cestinnea principală el cere
ca să se a ra te caracterele constitutive ale infracţiunii, că prevede comuni­
carea şi desbaterea cestiunilor puse de preşedinte, cestiunile subsidiare, ş i7
în fine, prescrie instruirea juraţilor cu cunoştinţele juridice necesare la re ­
zolvarea întrebărilor puse.
a) J. A. Roux, Cours, p. 705; Nnuguier, Cour d’assises, IV, Nr. 2785;
F. Hélie, Instr. crim, VIII, Nr. 3722; Garraud, T raité d’instr. crini. IV, ,p. 337.
b) D espre chestiunile subsidiare vezi : Garraud, op. cit. IV, p. 345 şb
urm .; F. Hélie, op. cit. VIII, Nr. 3624.
 — 333 —

Chestiunile subsidiare sunt bazate întotdeauna pe cir­

cumstanţele noui date la lumină cu ocaziunea instrucţiunei
orale sau puse în diseuţiune de părţi, deci circumstanţe ne-
deci a pedepsei, sau pot atrage beneficiul vreunei scuze.
Circumstanţele noui pot fi de natură a agrava sau a u-
şurâ acuzaţiunea determinând o modificare a calificărei şi
deci a pedepsei, sau pot atrage beneficii vreunei scuze.
Aceste circumstanţe noui pot rezultă fie din simple as­
pecte noui a faptelor deduse în judecată, fie chiar din fapte
noui. Deci cată a se deosebi faptele noui cari conshtuesc in­
fracţiuni distincte şi cari nu pot fi judecate întrucât Curtea
cu juraţi nu a fost sesizată decât cu judecarea faptelor ară­
tate în decizia şi’actul de acuzare, de faptele noui cari eon-
stituesc o circumstanţă a faptului incriminat determinând
modificarea calificărei sau a pedepsei acestui fapt. De ex.:
dacă cu judecarea unui omor se constată cu ocaziunea des-
baterilor că acuzatul a mai comis un alt omor, vom avea
un fapt nou care constitue o infracţiune distinctă ce nu poate
fi judecată de odată cu faptul care face obiectul pricinei.
Dar dacă s’ar constată că acuzatul a mai încercat cu pu­
ţin timp înainte de comiterea omorului să ucidă pe victimă,
acest fapt nou va puteâ fi judecat fiindcă el e de natură a e-
videnţia premeditarea deci o circumstanţă agravantă a
faptului dedus dela început în judecată.
Tot astfel dacă într’o acuzaţie de tâlhărie s’ar stabili din
desbateri că au existat rele tratamente, deşi este un fapt nou
el constitue o circumstanţă agravantă a faptului iniţial, (art,
318-9 c. pen.) sau când s’ar constată că omorul a fost pre­
cedat, însoţit sau urmat de altă crimă (art. 234 c. pen.) şi
altele.
699 3 — Chestiunile subsidiare vor puteâ fi puse din oficiu de
preşedinte sau vor puteâ fi cerute de acuzat, de Ministerul
public, de partea civilă, de juraţi şi chiar de asesori.
Dacă preşedintele găseşte cererea de a se formulă o
chestiune subsidiară ca întemeiată, atunci va înserâ în ches­
tionar şi acea chestiune, dacă însă se naşte discutiunî fie
între părţi, fie între preşedinte şi părţi, soluţionarea inciden­
tului va reveni Curţii.
Cu privire la felul în care preşedintele şi Curtea au a
se pronunţă asupra cprerilor de a se formulă chestiuni sub­
 — 334 —

sidiare trebue să deosebim între circumstanţe cari au ca e-

fect schimbarea calificărei, sau agravarea pedepsei şi cir­
cumstanţele cari constituesc o scuză legală.
6994 — Când se cere a se formula o chestiune subsidiară ba­
zată pe o circumstanţă nouă care ar schimba complect ca­
lificarea sau care ar fi de natură să agraveze ori să uşu­
reze calificarea iniţială, preşedintele are toată latitudinea
de a aprecia dacă din desbateri a rezultat sau nu cea cir­
cumstanţă şi ca atare să admită sau să respingă formularea
chestiunei subsidiare.
Numai atunci când preşedintele recunoaşte că acea cir­
cumstanţă rezultă din desbateri dar el sau una din părţi
contestă că ar putea formulă obiectul unei chestiuni sub­
sidiare, va reveni Curţii să soluţioneze incidentul.
Aşa dar preşedintele va putea refuză punerea unei
chestiuni subsidiare declarând pur şi simplu că circumstanţa
pe care se sprijină nu rezultă din desbateri. Curtea în schimb
va trebui să motiveze dece o circumstanţă rezultată din
desbateri şi recunoscută ca atare, a fost sau nu de natură a
conduce la o chestiune subsidiară, oridecâte ori s’a produs
un incident cu privire la formularea chestiunei subsidiare.
699 5 — Când este însă vorba de scuze legale, legea a limitat
puterea preşedintelui. Acesta nu mai poate refuză punerea
unei chestiuni subsidiare cu privire la scuza propusă pe mo­
tiv că' ea nu ar rezultă din desbateri, ci el va examinâ nu­
mai dacă în drept acea scuză constitue sau nu o scuză le­
gală. In caz că scuza propusă este legală atunci preşedin­
tele va trebui să formuleze o întrebare cu privire la exis­
tenţei, sub sancţiune de nulitate. Dacă însă scuza nu are
caracter legal atunci preşedintele o va respinge motivând de
ce nu poate aveâ acest caracter.
Simpla afirmaţiune că scuza propusă nu este legală nu
poate fi suficientă, decât dacă din însăşi felul în care ea a
fost propusă rezultă acest lucru. De ex.: dacă s’ar propune
să se pună o chestiune subsidiară cu privire la starea de
beţie, sau la legitima apărare, ori la iresponsabilitate, de­
sigur că nu mai este nevoie de o motivare, fiind evident că
aceste stări nu constituesc scuze atenuante, ci cauze cari, în
certe condiţiuni înlătură incidenţa legei penale şi deci intră
în chestiunea principală de culpabilitate.
 335

699 — Art. 636 pr. pen. vorbeşte însă de scuzele legale pro­
puse de acuzat, deci pentru cele propuse de partea civilă
sau de Ministerul public se vor aplică normele generale pri­
vitoare la chestiunile subsidiare despre cari am vorbit la
numărul 699*.
Şi în privinţa scuzelor dacă s’ar ivi vreun incident con­
tencios, rezolvirea acestuia va reveni întregei Curţi. De
ex.: se invoacă într’un paricid, scuza provoeărei şi se cere
formularea unei chestiuni asupra acestei scuze legale, Minis­
terul public se opune pe temeiul art. 252 c. pen. care pre­
vede că paricidul nu este niciodată scuzabil. Acuzatul sus­
ţine la rândul său că paricidul s’a comis în momentul sur-
prinderei în flangrant delict de adulter în casa conjugală
(art. 253 c. pen.) şi că deci scuza este admisibilă. Inciden­
tul va fi soluţionat de Curte iar nu de preşedinte singur.
699 7 — In contra soluţiunilor pe cari preşedintele sau Curtea
le-ar da asupra obiecţiunilor aduse cu privire la formularea
chestiunilor puse juraţilor, sau asupra propunerei de ches­
tiuni subsidiare se va putea face recurs odată cu fondul fie
pentru nemotivare, fie pentru omisiune esenţiată, fie pentru
violarea legei. In ceeace priveşte însă motivarea în fapt a
soluţiunei, ea scapă de sub cenzura Curţii de casaţie, care
nu are a controla decât motivarea în drept.
In orice caz însă cel care se plânge în contra felului în
cari au fost formulate chestiunile sau asupra admitere' e r:
respingerei unei chestiuni subsidiare, trebue să dovedească
un interes, adică că soluţiunea pricinei ar fi putut fi modifi­
cată în cazul când s’ar fi procedat altfel.
700 — Am spus că preşedintele trebue să separe chestiunea
de drept de chestiunea de fapt şi să pună juraţilor numai
chestiuni asupra faptelor. Toată instituţiunea juraţilor, de
Ia început chiar, is’a întemeiat pe această separare a ches­
tiunii de fapt de chestiunea de drept. Ad f/uaestionem facti
non respondent judices, ad quaestionem juris non respon-
dent juratores (86).
In teorie, această separaţiune pare firească, însă în rea­
litate adeseori ea e greu de făcut. Pierantoni şi Pessina cari

86) M itiermater: Proc. pen. p. 424.

 — 336 —

sunt partizani ai juraţilor, recunosc totuşi că o matematică

separare nu e totdeauna cu putinţă între fapt şi drept (87).
De exemplu: Curtea de casaţie franceză a decis că ches­
tiunea de a se şti dacă acuzatul eră funcţionar într’o învi­
novăţire de fals, e chestiune de drept care va fi rezolvată
de curte (88), totuşi autorii admit că chestiunea de etate şi
calitatea agentului sau victimei sunt circumstanţe de fapt
a căror judecată aparţine juriului, deşi dânşii recunosc că
judecata acestor chestiuni cere adeseori rezolvarea unei
chestiuni de drept (89).
Deasemenea în caz de viol, chestiunea dacă acuzatul a-
veâ autoritate asupra victimei se rezolvă de Curte (90), iar
chestiunea etăţii se va rezolvă de comisiunea juraţilor (91).
Mittermaier critică această separaţiune între chestiu­
nea de drept şi de fapt, care spune că altădată a putut să
fie raţională, dar astăzi nu mai este (92). Dânsul mai arată
că în Englitera şi în alte ţări, se contestă atât de puţin că
juraţii sunt şi judecător ai dreptului, încât în instrucţiunile
87) Aug. Pierantoni ; Dell’abolizione deila pena di m orte Torino,
1865, p. 31, ool. 2 ; Pessina, opusculi di diritto penale, Neapole 1872, p. 299.
88) Cas. ir. 20 Fefor. şi 25 Apr. 1879, S. 81, I, 28(5. Deasemeni 31
M arte 1882.
89) Villey : Precis, ed. V-a, p. 357.
90) Cas. ir. 2 Aug. 1878, P . 79, 71.
91) C as. fr 7 Apr. 1898, S. P. 99, I, 208.
92) Mittermaier: Op. cit. p. 552. „Ceeace e un izvor jăe abuzuri în
Englitera, e părerea răspândită printre jurisconsulţi, că n’ar avea juriul de
rezolvat decât puncte de fapt, pe când cestiunile de drept a r aparţine ex­
clusiv judecătorului....
. Această părere atât de greşită, luată în tr’un sens' radical, a fost pri­
m ită în F ra n ţa şi în mai multe legiuiri germane, în cârd s’a interzis, s ’a
restrân s în marginile cele mai strânse facultatea de a cuprinde punctul
de (drept în cestiunile ce se pun.
„Acest punct ijje vedere greşit provine din o predom inare excesivă
a spiritului conservator şi din respectul tradiţiunilor în Englitera, şi din
cauza lipsei studiilor aprofundate asupra istoriei dreptului. In timpul când
juraţii de judecată aveau numai, propriu vorbind, caracterul de m artori, se
putea foarte bine adm ite că ei să se explice numai asupra cestiunftor de
fapt, d ar orice jurist, oricât de puţin instruit asupra istoriei, nu poate să| ig­
noreze că aceste idei vechi au dispărut de mult. iar caracterul de judecător
fu recunoscut juraţilor şi ei exprim ară verd'ctul lor prin form ula culpabilis
est (guilty). Cestiunea întreagă a culpabilităţii, şi prin urm are crim inalitatea
actului făcând obiectul acuzării, iu de atunci deferită judecării lor“.
 337 —

lor, judecătorii explică juraţilor, recurgând adeseori la e-

xemple pentru a îi mai desluşiţi, dispoziţiunile legei sau re-
gulele necesare contractate de practica judecătorească, pe
care le cred că se aplică mai bine afacerei (93).
Din cauză că această separare nu se poate face totdea­
una cu uşurinţă, când chestiunea de drept nu se poate sepa­
ră de c e a de f'apt, se admite că juriul va îi întrebat asupra
tutulor elementelor de fapt şi de drept ale acuzării (94).
700 1 — Multe din discuţiunile ivite în practică cu privire la
chestiunile ce se pot pune juriului provin din greşita accep­
ţiune pe cari mulţi autori şi practicieni o dau termenului de
chestiune.
In materia de care ne ocupăm termenul chestiune are
sensul de întrebare iar nu de problemă. Ori când se vorbeş­
te de chestiuni de drept şi chestiuni de fapt la juraţi în aceste
două formule termenul chestiune e folosit în accepţiuni de­
osebite. Chestiunile de drept sunt probleme de drept, pe
când chestiunile de fapt sunt întrebări asupra faptelor, aşa
că pretinsa antiteză dintre chestiuni de drept şi chestiuni de
fapt este eronată. Nu există decât chestiuni de fapt fiindcă
cele de drept nu sunt chestiuni (în înţelesul pe care terme­
nul chestiune îl are în această materie), ci sunt probleme.
700 2 — Chestiunile fiind nişte întrebări ele nu pot avea ca o-
biectiv decât ceea ce suportă o întrebare, eu alte cuvinte nu
se poate formulă o chestiune acolo unde există o constatare
certă şi irefutabilă pe care nu o poate desfiinţâ un răspuns.
Deci nu se poate formulă chestiuni asupra faptelor con­
statate prin acte autentice. De ex.: atunci când etatea unei
persoane este constatată prin extractul de naştere nu pot
să mai fie întrebaţi juraţii dacă acuzatul e major sau mi­
nor; sau atunci când se constată prin acte că acuzatul este
fiul victimei, nu mai pot fi chestionaţi juraţii asupra calită­
ţii de fiu, sau în fine nu se pot formulă chesturii asupra stă-
rei de recidivă, calităţii de funcţionar, etc., când acestea
sunt dovedite cu acte a căror forţă probantă este indiscuta­
bilă. Numai în lipsa unor atari acte juraţii ar putea fi între­
baţi.

93) Mittermaier : Op. cit., p. 624.

94) Normand: Trăite, Nr. 1142.
 — 338 —

Ori dispoziţiunile de lege sunt, în materialul complex

asupra căruia cade opera judecăţii, elemente autentic consta­
tate, deci niciodată nu se va putea pune juraţilor o între­
bare în drept, 'fiindcă ar însemnă să trecem peste lege. Dar
se va spune: legea este uneori neclară şi atunci inevitabil
nasc chestiunile de drept.
Incontestabil că există chestiuni de. drept, dar aci cu­
vântul chestiune are sensul de problemă, ori soluţionarea
problemelor de drept revine Curţei iar nu juriului. Nicio­
dată juriul nu va putea îi întrebat care este soluţiunea ce
cată a se da în drept cu privire la o dispoziţiune de lege ne­
clară sau lacunară.
Aşa dar repetăm încăodată, nu trebue confundat sen­
sul termenului chestiune din procedura juraţilor, cu sensul
termenului chestiune din vorbirea curentă unde are semnifi­
caţia de problemă; prima accepţiune nu este susceptibilă de
formulele chestiune de fapt şi chestiune de drept fiindcă în­
trebările puse juraţilor nu pot purtă decât asupra faptelor,
dimpotrivă în a doua accepţiune aceste formule sunt la lo­
cul lor fiindcă sunt problele cari au legătură cu faptele după
cum sunt altele cari au legătură cu dreptul.
7 0 0 3 _ Din cele expuse mai sus vom trage concluziunea că se
poate lesne stabili un criteriu eu privire la conţinutul ches­
tiunilor ce au a fi puse juraţilor.
Juriul poatb şi trebue să fie întrebat asupra existenţei în
fapt a conţinutului material şi moral fără de care obiectivi­
tatea juridică a infraeţiunei nu se poate întregi, precum şi
asupra existenţei în fapt a conţinutului circumstanţial de
care depinde justa incidenţă a legei penale.
Dimpotrivă nu vor puteâ fi întrebaţi niciodată juraţii
asupra obiectivitătii juridice în sine a unei infracţiuni, asu­
pra sensului şi limitelor acestei obiectivităţi, asupra cores­
pondenţei dintre conceptul său abstract şi faptele constatate
şi asupra consecinţelor în drept a circumstanţelor de fapt.
De ex.: Să presupunem că X şi Y au hotărît să se si­
nucidă şi X şi-a luat sarcina de a rămâne la urmă obligân-
du-se ca în cazul când Y nu ar sucombă imediat să mai
descarce în acesta un foc de revolver şi apoi să se sinucidă
şi el. Y se împuşcă dar nu moare imediat, X mai descarcă în
 — 339 —

el un foc de revolver şi apoi se sinucide. Y moare, în schimb

X este salvat, dar e dat în judecată pentru omucidere..
Ei bine vor putea fi întrebaţi juraţii dacă X a tras în Y,
dacă moartea lui Y s’a produs din cauza glonţului tras de X
sau din cauza celui pe care şi-l trăsese singur Y, dacă a
existat înţelegerea între X şi Y ca să se sinucidă şi dacă Y
convenise ca X să mai tragă un foc, dacă X fusese sincer ho­
tărât să se sinucidă şi el, etc.
Nu vor putea însă să fie întrebaţi juraţii dacă se consi­
deră ca omor : omuciderea cu consimţimântu! victimei, sau
dacă ajutorul la o sinucidere este sau nu pedepsit, sau dacă
faptul cuiva de a arătă că este hotărît să se sinucidă nu con-
stitue atunci când a determinat şi pe altul să ia o hotărîre
similară un caz de provocare, etc. Toate aceste probleme de
drept au a fi soluţionate de Curte, care are dreptul să ab­
solve chiar în caz de verdict afirmativ dacă constată că fap­
tele nu corespund obiectiviiăţii juridice a vreunei infracţiuni.
7004 — Sunt probleme de drept şi deci cad în sarcina Curţei
de a le rezolvă toate cauzele de stingerea acţiunei publice
(prescripţiune, amnestie, iertare, abrogarea legei). Juraţii
vor puteâ fi întrebaţi asupra datei când s’a săvârşit in­
fracţiunea, dacă există îndoială, pentru a se stabili în fapt
timpul ce s’a scurs între comitere şi urmărire, şi deci dacă
în fapt s’ar puteâ vorbi de prescripţie, rămâne însă Curţii
să examineze dacă prescripţia s’a împlinit sau nu, daca
ea a fost întreruptă sau nu. Tot astfel atunci când ar fi am-
nestiate infracţiunile comise la o anumită epocă, pot fi în­
trebaţi juraţii dacă faptul pe care îl judecă este sau nu co­
mis în acea epocă (atunci când este îndoială), dar va ră­
mâne Curţei să decidă dacă comis fiind faptul în epoca res­
pectivă beneficiază sau nu de amnestie.
700 5 — In fine juraţii nu vor puteâ fi întrebaţi asupra răspun-
derei civile a acuzatului sau a persoanele civilmente res­
ponsabile, asupra existenţei daunei şi cuantumului ei, fiind­
că juriul este instituit pentru a judecă numai latura penală a
pricinei, nu şi latura civilă.
Implicit deci juriul nu va decide nici asupra restituţiu-
nilor. asupra proprietăţei corpurilor delicte, asupra confis-
cărei acestora şi asuora cheltuelilor de judecată.
701 — Dealtminteri, această separare între chestiunea de
drept şi de fapt, care a fost atât de mult lăudată de parti-
 — 340 —

za mi juriului în secolul al XVIII-lea şi la care atât de mult

ţinea legiuitorul francez din 1808, constatându-se că Inu
este cu putinţă să fie totdeauna realizată în practică, s’au
făcut în Franţa diferite propuneri ca să se deâ juraţilor drept
şi în ceeace priveşte aplicarea'pedepsei. S’a propus aplica­
rea sistemului scabinilor, adică unirea şi judecarea a magis­
traţilor împreună cu cetăţenii (95), de asemenea de a se
face juraţii stăpâni ai pedepsei (96). Aceste propuneri (97),
făcute de partizanii menţinerei juraţilor, dovedesc că toată
lumea recunoaşte că imstituţiunea funcţionează rău, şi că
seamănă unei maşini atât de rău construită încât, toate
reparările şi modificările alcătuirei sale, nu produc rezulta­
tul de a o face să funcţioneze bine.
701 1 — Sistemul eşevinatului (a) adică a contopriei juriului cu
magistraţii cari alcătuesc Curtea în scopul de a judecă îm­
preună în fapt şi de a fixă tot împreună pedeapsa câştigă
astăzi tot mai mult teren.
Astfel în Germania printr’un decret-lege din 4 Ianuarie
1924 s’a extins sistemul eşevinatului care mai înainte eră
aplicat numai la tribunalele inferioare (Schoeîfengericht) a
fost extins şi la instanţele apelative şi la Curţile cu juraţi.
Astăzi în Germania Curtea cu juraţi este compusă din 3
• magistraţi şi 6 eşevini (juraţi) cari judecă şi aplică pedeapsă
împreună. Procedura juraţilor a fost abrogată, aplicându-se
şi Curţilor cu juraţi procedura tribunalelor corecţionale.
Tot un fel de eşevinat este şi sistemul asesoraiului care
funcţionează în Algeria pe baza legei din 30 Decembrie 902,
după care Curtea criminală este compusă din trei magistraţi

95) Cruppi : în tr’un raport la Societatea generală a închisorilor din

F ran ţa în şedinţa din 8 Nov. 1899. Rev. pen. 1899, p. 1174—>1205 şi Cruppi:
La Cour d’assises, Ch. XI, p. 308 şi urm.
96) Se invoacă drept motiv ca precedent legile din 1824 şi 1832, iar
ca exemplu Elveţia, Canton Geneva. Coremin Guyho : Les jurés. P aris,
1908 ,pag. 56.
In acelaş sens, G. Guihermet : Comment se font les erreurs judiciai­
res. P aris (1910) p. 203.
97) Vezi aceste diferite propuneri şi bibliografia în Vidal : Cours.
Nr. 792.
a) Vezi asupra eşevinatului : Monicat, Le jury correctionnel et l'e-
chevinage, P aris ; S. Pappagelo, I! verdeto tra m agistratura e giuria, N ea-
poli, 1903.
 — 341 —

şi patru juraţi (asesori) cari pronunţă împreună hotărîrea şi

pedeapsa. Un decret din 29 Decembrie 1922 a creiat un
sistem similar şi în Cameron. In fine un sistem asemuitor
există aproape în toate coloniile franceze.
Eşevinatul este deasemenea sistemul adoptat în can-
toanele Tessin şi Geneva.
702 — Odată chestiunile scrise şi date în mâna primului ju­
rat, preşedintele înştiinţează pe juraţi, că votarea să se facă
prin scrutin secret (98). Pe lângă chestiunile la care are să
răspundă juriul, legea prescrie în art. 365 pr. pen. să se re­
mită primului jurat actul de acuzare, procesele-verbale care
constată infracţiunea şi actele procesului afară de declară­
rile martorilor. Această dispoziţiune nefiind prescrisă sub
pedeapsa de nulitate, chiar dacă nu s’au dat actele mai sus
menţionate, nu este casare, afară dacă acuzatul nu a cerut
acest lucru şi Curtea l’a respins (99).
702 1 — Chestionarul dat juraţilor va cuprinde de regulă nu­
mai întrebările puse în ordinea lor. Nu este însă caz de nuli­
tate dacă îndreptul întrebărilor s’ar găsi totodată repetate
aceste întrebări lăsându-se un loc liber pentru răspunsurile
monosilabice da sau nu.
De asemenea nu este caz de nulitate dacă în frontis­
piciu chestionarului este trecută formula: ,,Pe conştiinţă şi
pe onoarea... etc.” prevăzută de art. 372 pr. pen., şi chiar
menţiunea „cu majoritate de voturi”, fiindcă aceste decla-
raţiuni nu au valoare decât prin confirmarea pe care pri­
mul jurat o face cetind verdictul şi subscriindu-1.
Aşa dar, chiar dacă au fost scrise mai dinaninte aceste
declaraţiuni, le-a întărit prin subscrierea sa şi prin confir­
marea verbală făcută în şedinţă publică.
Chestionarul va fi semnat de preşedinte în momentul
predărei lui către primul jurat. Această formalitate însă nu
este esenţială fiindcă ea nu are alt scop decât de a împie­
dică substituirea altui chestionar. Ori din moment ce s’ar
constată o atare substituire, chiar dacă chestionarul for-

98) .Turaţii pot vota în alb şi votul îti alb e socotit dat în favoarea
acuzatului ; dacă preşedintele ar spune juraţilor că nu pot vota în alb.,
el ar comite exces de putere. Cas. ir. 17 Iul. 1890, S. 91, I. 377, P. 91, I, 855l
99) Normand: Op. cit. Nr. 1169.
 — 342

mulat de preşedinte nu a fost semnat, încă preşedintele va

putea declara că verdictul este neregulat prin schimbarea
chestiunilor, fie din oficiu, fie în urma atenţiunei •ce si s’a
atras de părţi.
7 0 2 a — Asupra punerii chestiunilor la juraţi conţine pr. pen.
austr. dispoziţiuni detaliate şi clare (par. 316-323).
După închiderea procedurei administrării probelor pre­
şedintele după consfătuire prealabilă cu asesorii stabileşte
chestiunile ce se vor pune juraţilor. Sub pedeapsă de nu­
litate preşedintele le va semnă, va dispune citirea lor şi la
cerere prezentarea lor în scris atât acuzatorului cât şi apă­
rătorului.
Părţile sunt îndreptăţite a propune modificarea ches-
tiniior şi adăogarea altor chestiuni. Despre aceasta decide
Curtea imediat. Dacă s’ar fi modificat chestiunile ce se vor
pune juraţilor, atunci chestiunile trebue să se citească din
nou în redactarea lor modificată.
Verdictul juraţilor formează baza sentinţei Curţii cu
juraţi în toate cazurile, în cari vinovăţia sau nevinovăţia
acuzatului trebue să fie neapărat stabilită. Necesitatea aces­
tei stabiliri şi prin urmare şi necesitatea formulării chestiuni­
lor către juraţi nu există.
1) când din desbateri reiese că dreptul Statului de a
pedepsi s’a stins din cauze de drept formal sau material
(retragerea acuzei, prescripţie, amnestiere),
2) când din condiţiunile legale pentru urmărirea pe-,
nală ar fi lipsit dela început fiindcă procedura a fost în­
cepută fără propunerea unui acuzator îndreptăţit sau a fost
continuată în contra voinţei sale.
In aceste cazuri se pronunţă de către complectul aseso­
rilor Curţei cu juraţi după ascultarea părţilor o sentinţă de
achitare fără ca să se adreseze chestiuni către juraţi (par.
317 pr. pen. austr.).
In privinţa chestiunilor face legea deosebire în mod ex­
pres (par. 323 pr. pen. austr.). între chestiuni principale,
chestiuni suplimentare şi chestiuni subsidiare sau even­
tuale.
702 a 1 — Chestiunea principală este totdeauna formulată într’a-
stfel: Este acuzatul culpabil, de a fi comis fapta, pe care se
bazează acuzaţiunea ? Intr’o asemenea chestiune trebue să
 — 343 —

se cuprindă toate elementele legale ale infracţiunei şi totde­

odată împrejurările speciale ale faptei după loc, timp, obiect
etc. într’atâta întrucât aceasta e necesar pentru desemnarea
precisă a faptei sau pentru hotărîrea asupra pretenţiunilor
de desdăunare.
Dacă s’ar fi afirmat, că au existat atari condiţiuni sau
s’ar fi ivit împrejurări ce ar exclude sau ar desfiinţa pe­
nalitatea, atunci se va formulă o chestiune suplimentară co­
respunzătoare acestei susţineri pentru cazul unui răspuns a-
fîrmativ la chestiunea principală.
Dacă s’ar fi afirmat fapte, în urma cărora presupu-
nându-se exactitatea lor cel acuzat de o infracţiune desă­
vârşită n’ar fi culpabil decât numai de tentativă, sau cel a-
cuzat ca autor ar fi de considerat numai ca complice sau ca
părtaş, sau în urma cărora infracţiunea imputată acuzatului
ar cădea sub altă lege penală, care n’ar fi mai aspră decât
cea indicată în actul de acuzaţiune, atunci să se formuleze
chestiuni corespunzătoare către juraţi. Chestiuni aceste se
pun, aşa dară, numai pentru cazul unui răspuns negativ la
chestiunea principală şi se numesc deci chestiuni subsidiare
sau eventuale (par. 323 pr. pen. austr.).
O chestiune însă, în urma căreia fapta imputată acuza­
tului s’ar califică ca o infracţiune mai gravă decât cea ară­
tată în actul de acuzaţiune, se poate formulă numai cu con-
simţimântul acuzatului.
Refuzând el consimţimântul acesta sau găsind chiar că
Curtea este necesar pentru pregătirea mai bună a desbate-
rilor ea va putea rezervă acuzatorului urmărirea pentru fap­
tele respective la propunerea lui ce trebuie să o facă cel
târziu înainte ca juraţii să se retragă spre deliberare.
7 0 2 a 2 — Circumstanţele atenuante şi agravante formează nu­
mai atunci obiectul chestiunilor către juraţi, când existen­
ţa unei atari împrejurări ar motivă conform legei o modifi­
care a cuantumului legal de pedeapsă sau a genului pedep­
sei (par. 322 pr. pen. austr.).
Proc. pen. austr. n’a adoptat deci sistemul francez con­
form căruia juraţii au a răspunde dacă în general există cir­
cumstanţe atenuante.
Intr’adevăr verdictul juraţilor că ,.sunt circumstanţe a-
tenuante” nu poate fi de mare folos pentru o fixare justă a
 344 —

pedepsei, căci circustanţele atenunante pot îi numeroase şi

de diferită calitate, iar Curtea e foarte bine în stare de a
le aprecia la fixarea pedepsei pe baza rezultatelor şedinţei
de judecată, din cari reiese evident, dacă acuzatul poate
încă n’a ajuns etatea de 20 de ani, dacă a avut o viaţă ne­
pătată până acuma, dacă a mărturisit faptul, dacă are pu­
ţină inteligenţă sau o educaţie foarte neglijată, şi altele.
Proc. pen. austr. prescrie ca sentinţa condamnatoare-
să arate în motivarea sa, ce circumstanţe atenuante şi a-
gravante au fost luate în considerare (par. 270 cifr. 7 şi
par. 340 pr. pen.austr.).
702 a 3 — Conform proc. pen. austr. (par. 325 alin. 2) se vor pre­
da juraţilor: actul de acuzare, obiectele de probare, procese­
le verbale asupra constatărilor oculare precum şi celelalte
acte ale procesului afară de procesele verbale ce nu au fost
citite în şedinţa de judecată.
; Neobservarea aceste dispoziţiuni imperative nu este
pusă sub sancţiunea de nulitate. Este deci treaba părţilor
de a supraveghea observarea ei şi de a-şi asigură un motiv
de nulitate prin punerea propunerilor potrivite.
703 — Deliberarea (100), preşedintele ordonă în urnă ca acu­
zatul să se retragă din sala de audienţă, iar juraţii intră în
camera de deliberare.
După ce intră în camera de deliberare, preşedintele ju­
raţilor, care e cel dintâi eşit la sorţ, ori acela pe care l’au
ales juraţii, citeşte instrucţiunea care e afiptă în sala de
deliberare, şi care, după cum am spus, ar fi trebuit să fie
modificată în parte, dacă nu suprimată în total, în urma
legei din 13 Mai 1836 (101). Legea spune în art. 367 pr.
100) In AnglUa dacă fapta e mărturisită, nu mai judecă juraţii, ci măr­
turisirea c socotită ca un iverdict.
Carrara : Programma, paragr. 1010, nota 1, spune că deliberarea în
camera de consiliu are sens în Anglia, unde se cere unanimitate, nu însă
în Italia, unde e destul o simplă majoritate. Motivul de sigur c.ă nu e în­
temeiat, de oarece şi judecătorii corecfionali decid tot cu majoritate, şi to­
tuşi nimeni n’aj pretins că retragerea în camera de deliberare ar fi inutilă
Tot Carrara : Programma, paragr. 918, Nr. 7 spune : „Sunt mulţi,
şi eu sunt printre ei, care ar voi ca fiecare jurat să emită convingerea sa,
dând votul imedit (fie chiar secret), fără să iasă din audientă! şi fără să şu­
ie r e influenta unui jurist cu mare autoritate prin elocintă ori abilitate..
101) Degois : Traité, Nr. 1874.
 — 345 —

peri., că juraţii odată intraţi în camera de deliberare nu vor

. comunică cu nimeni şi nu vor eşi din camera lor decât du­
pă darea verdictului, ea pune şi o sancţiune de 500 lei, în
contra juraţilor care nu ar observă această regulă. In fapt
însă, aceste regule care odinioară se aplicau cu străjnicie.
în Englitera, nu se aplică nici la noi nici în Franţa (102).
704 — Juraţii deliberează asupra faptului principal şi asupra
circumstanţelor ce-1 înconjoară, votarea se face prin scrutin
secret (art. 368— 370).
In Anglia deriziunile se iau cu unanimitate de voturi,
condiţiune la care Englezii ţin foarte mult (103), însă care
în realitate este un fariseism, fiindcă de multeori această u-
nanimitate este numai aparentă fiind silită. Oudart în ob­
servările sale asupra Codicelui penal a susţinut acelaş sis­
tem pentru Franţa, spunând că: „Unanimitatea este singu­
ră adevărată dreptate”. El a insistat mult asupra acestui
punct, citând pe Adrian Duport, care a combătut sistemul u-
nanimităţii în Adunarea constituantă, şi declarând că obiec-
ţiunile lui Duport sunt slabe (pe când în realitate ele sunt
foarte puternice (104).
In legea franceză din 1832 se cereau 8 voturi pentru
condamnare, ceeace a înmulţit considerabil numărul achită­
rilor. In urma atentatului Fieschi s’a propus majoritatea de
7 contra 5 pentru condamnare, pe care a combătut-o Ara-

102) Vezi Nr. 683.

103) ..Am fost întristat, când am văzut de curând, discutându-se în­
ţelepciunea principiului unanimităţii în hotărîrile juraţilor. Străinii, care-
n’au putut înţelege sau care an cercetat rău natura sistemului nostru asu­
pra juriului au socotit unanimitatea ca o pată, şi chiar ca ceva impractica­
bil .şi în privinţa raţiunii, şi Englezii adoptând cu uşurinţă această părere,
au fost cu maestrie a o propovădui în scrierile lor! O uşoară oonsideratiime
va doivedi înţelepciunea şi folosul particular al sistemului nostru, cum este-
în obicei. Hotărârea juriului nu e O' aproximaţie a adevărului, nici o decla­
rare de simplă probabilitate, ea e în sensul legii cupola adevărului. Certi­
tudine şi nu probabilitate, astfel e obiectul dedlanatiunii juriului... Dacă însă
tofi juraţii sunt de aceeaş părere, sunt 12 contra C. ceeace ei o certitudine-
matematică a irectitudinei hotărârilor“. Rich. Philipps : op. cit., p. 379-381.
Pentru dificultăţile în caz de neînţelegere spre a obţine unanimitatea,
vezi Nr. 782 nota.
104) Observations sur le code criminel, p. LXIX şi LXXVI.
 346 —

.go, sub cuvânt că în acest caz va fi o eroare la 4 condamna-

ţiuni (105).
Ni se pare absolut neraţională cererea unanimităţii la
juraţi] când e vorba de 12 persoane cu mentalităţi foarte
diferite, alese prin tragere la sorţi şi neprofesioniste în ju­
decarea proceselor, unanimitatea nu poate fi reală ci numai
aparentă şi prin siluire. Ea e chiar periculoasă, fiindcă un
singur obstinat poate să-şi impună voinţa sa majorităţii, în
paguba interesului apărării sociale „Societatea — cum cu
drept cuvânt observă E. Beauissire — ar rămâne fără apă­
rare, dacă ea ar subordona actele de represiune realizării
unui ideal de certitudine... Societatea şi-a îndeplinit toată
datoria sa, când a luat toate precauţiunile raţionale contra
întâmplărilor de eroare, fără a jertfi realitatea, neapărat im­
perfectă, şi interesul public totdeauna necesar unei himerice
trebuinţe de perfecţiune” (106).
705 •— In legea noastră ca si în cea franceză deciziunile s e _
iau cu majoritate de voturi, iar în caz de paritate aceasta fo­
loseşte inculpatul (107), afara dacă e vorba de circumstanţe
atenuante, s’a temut de abuzurileTce ar putea face juraţii ad-
miţându-le cu prea mare uşurinţă.
Oricare ar fi numărul voturilor, chiar când există pari­
tate or unanimitate, declaraţiunea juraţilor treime să spună
totdeauna că s’a dat cu majoritate, fără însă a arătă nu­
mărul voturilor, această sub pedeapsă de nulitate (108 şi
108 bis).

105) Ar ago invocă autoritatea lui Condorcet si a lui Laplace, şi a-

dăogă că dacă se va cere unanimitatea ca în Englitera, pericolul de eroare
va fi de 8 la 1000. Madier de Montjau protestând, Arago i-a răspuns că de­
negarea fără dovezi n’are nici o valoare în ştiinţa, e că şi cum s’ar pretinde
■că paralaxa soarelui nu e de 8 secunde, ci de 6 ! /. Cauvière : Discours, Rev.
pén. 1905, p. 886.
106) E. Beaussire Les principes du droit. Paris 1888, p. 144-
107) Ca în toatei legislatiuniile vechi acesta e aşa numitul vot al Mi-
nervei, care se adaogă la voturile favorabile.
108) Dacă însă se spune Nu în unanimitate nu e trebuinţă de recti­
ficare a verdictului. Degois : Traité Nr. 1878. Observăm că citirea verdic­
tului poate să fie făcută şi de un alt jurat, iar nu numai1'de primul jurat.
Cas. II, 1529 din 8 Iunie 1912. Curierul judiciar 1912, Nir. 64, p. 756'.
108 bis) Odată ce în frontespiciul e scris că juraţii au hotărât cu
majoritatea, răspunsul se consideră a fi dat cu majoritate la toate ohes-
 — 347 —

Mai ciudată dispoziţiune nu credem să existe în în-

trega legislaţiune! După ce sileşte pe jurat să spună uneori
un neadevăr, art. 372 alin. ultim dictează şi formula solem­
nă a jurământului pentru acest neadevăr: „Pe conştiinţa şi
pe onoarea mea, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oameni­
lor, declaraţiunea juraţilor cu majoritate de voturi este”, etc.
Dacă juraţii ar fi o instituţiune raţională, am putea în­
trebă ce însemnează acest jurământ solemn pentru ca să co­
munice un lucru decis într’o adunare de 12 persoane?
Ce trebue jurământul primului jurat când toţi colegii
săi sunt de faţă, şi prin urmare chiar daca el ar voi să spună
un neadevăr ceilalţi, juraţi ar protestă?
in sfârşit ce însemnează mimica „cu mâna pe inimă”,
şi aşteptarea ca preşedintele să-l întrebe de rezultatul deli­
berărilor, când e natural că juraţii îl vor spune şi fără să fie
întrebaţi?
Cu astfel de articol neserios s’au născut discuţiuni, ca­
re e ruşinos că au putut să răpească timpul uneia din cele
mai importante atorităţi judecătoreşti din lume (109). Spe­
răm că în curând lumea se va miră de mentalitatea oame­
nilor dela finele (secolului al XlX-lea, care au putut să dis-

tiunile. Cas. II 1906 din 4 M i 1912, Curierul judiciar 1912, Nr. 79, pag. 935.
S ’a dcis însă că un verdict declarat ou unanimitatea de voturi în loc de
majoritate de voturi este nul (Cas. II, 1S92 din 4 Iulie 1924, Jurisprudenta
generală 1924, sp. 1719, pag. 937).
Tot cu privire la modul de pronunţare a juraţilor jurisprudenta a fă­
cut interesante aplicaţiuni, astfel s ’a decis că este nul verdictul, dacă decla-
ratiunea referitoare la majoritatea de voturi, trecută pe frontispiciul verdic­
tului este scrisă cu maşina (Cas. II, 600, din 25 Febr. 1924, Jurisprudenta
generală 1924, sp. 801, pag. 426 ; efr. Cas. II, 285 din 1 Iunie 1SS7, Bul. pag.
682; Cas. II, 1192 din 1924, Jurisprudenta generală 1924 sp. 2208) pag. 1224).
Deasemenea îndreptarea „da” sau „nu” din verdictul juraţilor nea-
probată prin semnătura primului jurat atrage nulitatea verdictului (Cas. II,
195 din 30 Ianuarie 1924, Jurisprudenta generală 1924, sp. 966, pag. 520).
In schimb ştersăturile din verdictul juraţilor cu menţiunea că ele au
fost făcute de primul jurat care le certifică alături de preşedinte şi grefier
nu poate atrage nulitatea verdictului (Cas. II. 1519 din 1924Jurisprudenta
generală 1924, sp. 1497, pag. 810).
109) înaintea Curţii de casaţiune franceză s’au discutat cestiuni rela­
tive la punerea mânii pe inimă. La noi deasemeni. C. Cas. II, 187 din 23
Ian. 1908. Jurisprudenta 1908, p. 24 a decis că întreruperea puţin a ţinerii
mânii pe inimă nu atrage nulitatea verdictului.
 — 348 —

cute serios dacă verdictul citit fără mâna pusă pe inimă,

este or nu este valabil şi aceasta chiar înaintea unei Curţi
de casaţiune!
Se vor mai mira deasemeni nu puţin când vor şti că
au existat legi în secolul XX-lea, care au impus oamenilor
. ca uneori sub prestare de jurământ să spună minciuna că
unanimitatea or partitatea este majoritate!
Instituţiunea juraţilor este ridiculă nu numai în fond dar
şi în forme, poate mai ridiculă în formă decât în fond.
7 0 5 a — Cod. austriac de pr. pen. cere pentru afirmarea ches­
tiunii asupra culpabilităţii acuzatului o majoritate de două
treimi adică de 8 voturi, iar pentru afirmarea altor ches-
tuni numai simpla majoritate de 7 voturi (par. 329).
705 1 — Verdictul. Rezultatul, deliberaţi unei juraţilor concretizat
prin efectuarea votărei cu scrutin secret, iar denumirea de
verdict (a).
- "Verdictul este actul cel mai important din procedura
Curţilor cu juraţi fiindcă el conţine după cum spune pred.
Manzini : „mauifestaţiunea de voinţă suverană care rezolvă
în mod incenzurabil chestiunile de fapt ale pricinei desbă-
tute”.
Art. 374 pr. pen. prevede că: Declar aţiunea juraţilor
nu va putea fi supusă nici unui recursT
Dar pentru a fi proteguit de această normă, verdictul
trebuie să fie clar, precis şi complect.
De aceia sub raportul acestor cerinţe putem întâlni în
practică verdicte regulate şi verdicte neregulate.
7 0 5 2 — Verdictul neregulat. Un verdict va fi neregulat oride-
câteori declaraţiunile cari îl compun sunt atinse de un viciu.
Viciul poate fi intrinsec atunci când ei priveşte înseşi răs­
punsurile date de juraţi, îsau extrinsec atunci când este
datorit modului greşit în care au fost formulate chestiunile
puse juraţilor. Şi într’un caz şi în altul verdictul este nere­
gulat, fiindcă nu poate interveni un verdict valabil, suscep-

a) Asupra verdictului în genere a se vedea : Garraud, Traité d ’instr.

crîm. IV, p. 408 şi uni»; F. Hélie, Instr. crim. VIII. p. 187 şi urm. Ch. Nou­
tiller, Cour d’assises, IV, nr. 660 şi urm.; Manzini, Trattato d.i proc. pen. II»
p. 490 şi urm.; ls. Gregori, Posizione e con terni to del verdetto dei giurati,
.Ascoli, 1924.
 — 349 —

tibil de a rezolvi pricina clar, precis şi complect, acolo unde

s’a răspuns greşit sau s’a întrebat greşit.
7 0 5 3 — Despre viciile verdictului rezultate din punerea greşită
a chestiunilor ne-am ocupat indiret atunci când am vorbit
de chestiunile complexe, perplexe şi contrazicătoare (nr.
696—6963).
Aceste vicii din moment ce nu au iost relevate mai în-
nainte de a se predă juraţilor chestionarul nu mai pot să fie
invocate după aducerea verdictului. Aşa dar chiar dacă
preşedintele sau Curtea vor şjânstata din răspunsurile date
de juraţi că chestiunile au fost rău puse, ei nu vor putea de­
clară verdictul neregulat, pentru a formulă un nou chestio­
nar şi a retrimite pe juraţi să delibereze a doua oară.
Această soluţiune se impune pe baza a două considera-
ţiuni: 1) Din moment ce juriu a răspuns la chestiunile puse.
chiar când acestea au fost greşit formulate, Curtea nu mai
poate verifică decât regularitatea răspunsurilor nu şi a în­
trebărilor. Dacă răspunsurile sunt regulate, ele obligă pe
Curte şi aceasta nu mai poate cere o nouă deliberare. 2 ) Da­
că s’ar admite soluţiunea contrară verdictul juriului ar putea
oricând să fie nesocotit de Curte sub pretextul că chestiunile
au fost greşit formulate, şi astfel să se provoace noui deli­
berări până s’ar ajunge la un verdict care să convină Curţii.
Aşâ dar, dacă verdictul dat în atari condiţiuni va fi ne­
gativ el va rămâne perfect valabil. Dacă însă verdictul va
fi afirmativ, atunci Curtea va avea latitudinea de a tiză de
facultatea pe care i-o dă art. 375 pr. pen. şi deci va putea
suspendă judecata, amânând cauza pentru alta sesiune. Da­
că Curtea nu va uză de această prerogativă, atunci acuza­
tul va putea să se plângă în Casaţie pentru viciile de com­
plexitate, perplexitate, ori contrarietate derivate din gre­
şita formulare a chestiunilor, vicii cari indirect fac ca şi
verdictul să fie neregulat.
7 0 5 4 — Când însă verdictul conţine un viciu intrinsec, adică
răspunsurile sale nu sunt clare, precise şi complecte, fie prin
aceia că se contrazic, fie pentru că nu pot fi conciliate sau
nu rezolvă în totul chestiunea, atunci dreptul de control al
Curţii devine legitim (a).
a) Asupra verdictului neregulat şi retrimiterei juraţilor în camera de
deliberare, vezi: F. Hélie, Instr crim. VIII. p. 20;; Garraud, Traité d’iustr.
 — 350

Prin acest control Curtea nu cenzurează convingerea

juriului şi deci părerea exprimată de el, ci regularitatea for­
mală a răspunsurilor sale.
Deşi nici un text de lege nu prescrie această măsură (b)
totuşi ea se impune în mod raţional şi firesc, fiindcă nu se
poate cere unei Curţi să se pronunţe pe baza unui verdict
care nu răspunde clar, precis şi complect la chestiunile puse,
sau să renunţe la judecarea pricinei fiindcă verdictul prin ne-
regularitatea sa nu poate conduce la cunoaşterea exactă a
situaţiunei de fapt. Ori separaţiunea de atribuţiuni între
Curte şi juriu, nu îngădue ca Curtea să clarifice ea verdictul
neregulat judecând în fapt, ci dinpotrivă această separaţiune
îndatoreşte pe juraţi să reia în discuţiune faptele pentru a
ajunge la un verdict valabil.
Verdictul neregulat nu poate fi socotit ca un caz de în­
doială şi deci speculat în sensul formulei in dubio pro re o.
îndoiala din verdictul neregulat poate fi risipită prin retri-
meterea juriului în Camera de deliberare; ori din moment ce
o îndoială poate fi curmată implicit nu mai are ce căta re­
gula in dubio pro reo.
Desigur însă că dreptul Curţii de a controla regulari­
tatea verdictului priveşte numai acele verdicte cari conţin
declaraţiuni afirmative, sau afirmative şi negative; un ver­
dict complect negativ scapă unui atare control, fiindcă ne-
gaţiunea dela chestiunea principală era suficientă. Dacă însă
răspunsul la chestiunea principală este negativ, dar juriu în
loc să se abţină de a mai examina celelalte chestiuni a răs­
puns la acestea afirmativ aşa încât au dat loc unei contra-
dicţiuni, atunci verdictul poate fi socotit ca neregulat şi deci
juraţii vor fi retrimeşi să se pronunţe din nou (c).

crim. IV, p. 412 ; C h . N o u g u ie r , La Cour d’assises, IV, p. 670, J . A . R o u x .

Cours, p. 709; V id a l e t M a g n o l, Cours, p. 1001; B e ltje n s , Instr. crim. bélige,
art. 352, nr. 2.
b) Codul de proc. pen. german art. 309 conţine o dispozifiune expresă
în .acest sens, v. D a g u in , Code de pr. pén. allemand, p. 166. In Italia nere-
gularitatea verdictului este evitată prin aceia că Preşedintele participă la
deliberare asistat fiind de Ministerul public şi apărare, v. M a n 'd n i, Trattato
di proc. pen. II, p. 497..
c) Vezi Cas. II, dec. 314 din 1925 în C u r ie r u l ju d ic ia r , 1925, p. 148 cu
nota noastră V. Dongoroz.
 351

055 — Un verdict este neregulat în primul rând atunci când

în substanţa sa el nu constitue un răspuns clar, precis şi
complect asupra întrebărilor puse.
Viciul poate proveni fie din cauză că verdictul este con­
trazicător, fie că este confuz, fie în fine necomplect.
a) Un verdict este contrazicător atunci când răspunsu­
rile date la chestiunile privitOareTla acelaş inculpat, nu pot
să fie conciliate. Deasemeni există contradicţiune atunci când
răspunsurile date pentru diverşii acuzaţi din aceiaşi pricină
nu ar putea fi conciliate. Inconciliabilitatea poate fi de fapt
sau de drept; în primul caz răspunsurile aruncă o îndoială
asupra existenţei faptelor ffe în parte fie în întregui lor, în
al doilea caz soluţiunile sprijinite pe verdict nu sunt admisi­
bile în drept.
b) Un verdict este confuz atunci când după răspunsul
monosilabic juraţii au m ăf adăugat oarecari explicaţiuni
care fac declaraţiunea lor echivocă. De ex.: la o chestiune
principală dacă X este culpabil de a fi comis omucidere cu
\oinţă, etc., juraţii răspund: ,,da X e culpabil de omucidere“
fără să mai adauge cu voinţa. Ori omuciderea poate fi şi
culpoasă, deci verdictul va fi confuz. Sau există confuziune
atunci când fiind mai multe acuzaţiuni juraţii ar spune :
acuzatul merită circumstanţe atenuate pentru fapta sa, în
cât nu se poate şti pentru care din fapte s’a acordat circum­
stanţe atenuante. Intr’un cuvânt orice îndoială asupra sen­
sului sau întinderei unui răspuns face verdictul confuz.
705° c) Un verdict este necomplect atunci când juraţii au
omis fie să răspunză la o întrebare, fie să menţioneze că de­
claraţiunea lor este dată cu majoritate de voturi.
7057 — Uneori neregularitatea verdictului poate proveni, tot
din punct de vedere substanţial, din cauza unor răspunsuri
supraabundente.
Supraabundenţa nu face însă verdictul neregulat de
cât dacă juraţii au introdus fapte noui, sau dacă au făcut prin
nouile chestiuni adause chestionarului primit, sau prin sur­
plusul de explicaţiuni inserate la răspunsuri, ca Verdictul
să fie contrazicător ori confuz.
Din contra când supraabundenţa răspunsurilor evită
complexitatea sau perplexitatea ori confuzi unea ce ar fi re-
 352 —

zultat din felul greşit în care fuseseră formulate chestiunile,

sau atunci când imprimă verdictului mai multă claritate nu
poate conduce la neregularitatea acestuia.
705 7 — Neregularitatea unui verdict poate însă să provină nu
numai din vicii substanţiale, ca: contradictiune, confuziune
şi omisiune, ci şi din vicii formale.
La rândul lor viciile formale pot consta în simple gre­
şeli materiale ca de ex: primul jurat a semnat la începutul
verdictului sau pe marginea lui, sau pe verdict a făcut o
ştersătură fără să ateste că este făcută de el, sau după răs­
punsul monosilabic a reprodus necomplect întrebarea etc.
Aceste vicii pot fi corectate în şedinţa publică fără a mai
fi nevoie ca juraţii să fie retrimişi în camera lor.
Alteori viciile formale pot arunca o îndoială asupra ver­
dictului însuşi, de ex: deasupra răspunsului da s’a scris nu
încât nu se descifrează bine dacă este da sau nu şi nici nu
se face o menţiune în ce sens s’a produs corectura; sau
răspunsul este scris o singură dată la intervalul dintre două
chestiuni încât nu se ştie la care din ele corespunde. In
toate aceste cazuri când viciul formal aruncă o îndoială
asupra verdictului, juraţii vor fi retrimişi în camera lor
pentru a aduce un verdict regulat.
706 — Dacă verdictul e neregulat sau contradictor (110 şi
110 bis) curteaj>oaie.-să„trimită pe juraţi din nou în camera
110) Nu e contrazicător verdictul dacă declară că un individ! nu e
culpabil ca autor principal, dar că el este un complice. Cas. fa. multe de-
ciziuni în acest sens dintre 1815—1897 citate de Garçon : cod. pénal annoté,
art 59-60, Nr. 109; jurisprudenţa constantă.
110 bis) Jurisprudenta a făcut variate aplieafiunâ cu privire la nere-
gularitatea verdictului, astfel s’a decis că verdictul este nul, canid prin aoeeaş
declaraţiune a juriului declară pe un individ şi autor şi complice al ace-
luiaş fapt (Cas. crim. fr. 5 Iunie 1922, Pand. fr. 1902, 1. 143. şi Jurispru­
denta generală 1924, sp. 242, pag. 108 cu nota Rădulescu) ; nu este nul însă,
verdictul când juraţii au răspuns afirmativ asupra culpabilităţii acuzatului
în ceia ce priveşte materialitatea faptului şi circumstanţele agravante (pre­
meditare şi pândiire) şi au răspuns negativ la chstiunea privitoare liai lovi­
turile cauzatoare de moarte (Cas. ÎI. S. V, 1909 din 17 Aug. 1924;; Jurispru­
denta generală 1924, sp. 1940, pag. 1067); însă e contradictoriu verdictul’ ju­
raţilor -când aceştia au răspuns negativ asupra chestiune! principale de cul­
pabilitate şi au acordat în aeelaş timp circumstanţe atenuante; încât în! a-
cest caz ei trebuesc faiiaeşi să delibereze din nou (Cas. II, 314 din 28 Iun.
1925, în Curierul judiciar 1925, Nr. 10, pag. 148 eu nota Dongoroz).
 — 353 —

de deliberare spre a-şi îndrepta verdictul ( 1 1 2 ), lucru care

poate fi repetat de mai multe ori până se va da un verdict
regulat.
Juraţii reintraţi în camera lor recapătă plenitudinea
puterii şi au drept să decidă ceeace vor crede de cuviinţă.
(113).
Verdictul regulat poate să fie afirmativ sau negativ.
706 1 — Retrimiterea jmaţilor se pronunţa de Curte iar nu de
preşedinte. Trimeterea făcută de preşedinte chiar când păr­
ţile nu s’au opus este nulă.
Retrimiterea poate interveni chiar după ce verdictul a
fost semnat de preşedinte şi grefier şi chiar după ce el a fost
citit a doua oară în faţa acuzatului, suficient să nu se fi pro­
nunţat încă deciziunea Curţii.
Dacă după retrimitere juraţii aduc un verdict iarăşi ne­
regulat, ei pot fi iarăşi retrimişi să delibereze şi să valideze
verdictul, operaţiunea putându-se repeta până la aducerea
unui verdict regulat.
Deciziunea prin care se dispune retrimiterea juraţilor
trebue să fie motivată.
Retrimiterea nu mai implică procedura preliminară care
precedase prima retragere a juriului în camera de delibe­
rare.
Juraţii retrimişi în camera de deliberare reintră în pu­
terea lor de a judeca faptele, încât ei pot nu numai să vali­
deze viciile primului verdict dar îl pot schimba complect.
Dacă Curtea de Casaţie ar găsi că greşit Curtea a retri-
mes pe juraţi în camera de deliberare, atunci rămâne valabil
primul verdict, iar casarea va fi parţială, instanţa de trime-

112) Acest drept îl are Curtea întreagă, iar nu numai preşedintele.

Cas. ir. 11 Ian. 1877, S. 77, I, 385, P. 77, 962 ; 26 Ian. 1878,j S. 79, I, 486 ;
D. Cuculi : op. cit. Nr. 460 şt urm., care arată şi jur iC. Cas. <rom. Ca ho­
tărâre curioasă vom cită o deriziune a curţii cu juraţi Dolj din 1875, care
a achitat din cauza verdictului! contradictor ! Gas. II din 26 lan. 1876. B. 3<X
Casare în interesul legii.
113) Degois : Traité N-le 1884— 1886. Normand: op. cit. Nr. 1173.
Vidal : Cours Nr. 855. Cas. fr. 6 Ian. 1837. S. 37, I, 822, P . 37. II, 24 ; 19
Mart. 1847, p. 49, I, 512 ; 30 Mart. 1893. Bul. Nr. 97 ; Dai. 95, I, 327. Vezi
la noi D. Cuculi: op cit., Nr.1471.
Tanoviceanu Vol V 23
 - 854 —

tere trebuind să se pronunţe numai asupra verdictului ex­

istent.
Neregulata retrimitere a juraţilor nu va putea însă să fie
invocată de acuzat de cât dacă situaţiunea sa a fost preju­
diciată.
706a — Conform, dispoziţiunii din par. 331 p. pen. austr. Cur­
tea poate se trimeată pe juraţi din nou în camera de delibe­
rare spre a-şi îndrepta verdictul în cazul dacă acesta este
nedar, necomplect sau contrazicător în sine însuşi. Această
procedură de îndreptare („procedura de monitură’-') poate
îi introdusă numai prin o decizie formală a complectului ju­
decătoresc al Curţii, care trebue să arate şi motivele.
707 — Verdictul regulat. El poate fi de două feluri :
a) Verdict negativ. In acest caz preşedintele, singur,
dă ordonanţă de achitare, dispunând ca acuzatul să fie pus
imediat în libertate, afară dacă nu e reţinut pentru alte fapte
sau când din desbateri rezultând o altă infracţiune, procu­
rorul îşi va fi rezervat înainte de închiderea desbaterilor
dreptul de urmărire (art. 381—384 pr. pen.).
Dacă fapta pe deoparte nu eonstitue infracţiune, iar pe
de altă parte juraţii au adus verdict negativ, că acuzatul nu
a comis fapta, preşedintele pronunţă achitarea fără să mai
discute cu asesorii dacă fapta eonstitue o infracţiune, fiindcă
această diseuţiune e pur doctrinală, şi nu poate avea nici un
interes pentru acuzatul achitat.
707 a — Conform p. p. austr. (par. 334) se pronunţă şi în baza
unui verdict negativ o sentinţă formală a curţii. Aceasta e şi
logic şi corespunde organizării actuale a Curţilor cu juraţi,
de oarece juraţii au să se pronunţe numai asupra Gestiunilor
de fapt nu însă asupra urmărilor juridice, iar verdictul este
supus unei examinări, dacă nu cumva este neclar, necom­
plect sau contrazicător în sine însuşi.
708 — Daune interese. In ceeace priveşte daunele interese, e
de observat că, deşi acuzatul e achitat, el poate să fie con­
damnat să plătească despăgubiri, fiindcă se poate ca faptul
să fie păgubitor, deşi acuzatul a scăpat de pedeapsă prin o
scuză peremptorie, or prin o cauză de neculpabilitate (114
114) Quotitatea daunelor interese poate fi modificată până; în mo­
mentul închiderii desbaterilor. mărind suma cerută la judecătorul de in­
strucţiune. Cas. II, 1528 din 6 Ian- 1912. Curierul judiciar 1912, Nn. 64, p. 756,
 355 —

şi 114 bis). Invers in caz de calomnie, Curtea de Casaţie

romană a decis că respingerea cererii de daune este posibilă
chiar când juraţii au adus uri verdict de culpabilitate (115).
Şi daunele interese pot ii cerute atât de partea civila
dela acuzai, cât şi acuzatul dela partea civilă. Acuzatul achi­
tat, spre a putea cere daune interese, are drept sa ceară
dela ministerul public numele denunţătorului său (art, 381
fine); iar dacă acuzatul n’a putut cunoaşte pe denunţător în
timpul desbateriîor, se poate adresa în urmă ca sa ceară
despăgubire dela tribunalele civile.
încât despre judecătorii sau despre ministerul public,
ei nu pot ii urmăriţi .decât prin acţiune recursorie pentru rea
credinţă.
709 — Am spus că, partea civilă poate să obţină despăgu­
biri civile, chiar îfTcăz’de achitare, fiindcă achitarea poate
să rezulte din cauza lipsei elementului imaterial, dolul sau
culpa, iar nu fiindcă fapta nu s’ar fi comis de acuzat. Când
însă şi elementul material lipseşte, adică atunci când juraţii
decid că nu acuzatul a comis fapta, atunci ar fi o contradic-
ţiune a verdictului dacă judecătorii ar acordă daune interese
în favoarea părţii civile. Deasemeni nu s’ar putea acordă
daune când juriul a admis legitima apărare or ordinul legii
şi al autorităţii legitime (116 şi 116 bis).
Fie că s’au cerut daune de acuzatul achitat, fie că s’au
cerut de partea civilă, dacă se nasc dificultăţi în această pri­
vinţă, se poate face o instrucţiune specială, după cum pre­
vede art. 381 pr. pen.

114 bis) Cas. II. 1041 din 21 Sept. 1915. Curierul judiciar 1915, p. 518;
Cas. II, 1337 din 27 Mai 1916;Dreptul 1916 p. 453; Cas. II, 812)8 din 23' Martie
1923 Jurisprudenta generală 1923, sp. 670, pag. 260; Cas. II, 2618 din 17 Dec.
1923, Jurisprudenta generală 1924, sp. 282 pag. 140; Cas. II, 447 din 15 Feb.
1924, Jurisprudenta generală, 1924, sp. 1781. pag. 992. Jurispr. constantă.
115) Cas. TI, 1256 din 5 Iunie 1913, Curierul judiciar 1913, Nr. 60,
pag. 676.
116) Degois : Traité, Nr. 1895; Car. !', 1777 din. 22 Iunie 1912, Curie­
rul judiciar 1912, Nr. 77 pag. 911.
116 bis) S’a decis însă, că, dacă acuzatul a fost exonerat de orice răs­
pundere din cauza legitimei apărări, el rm mai poate fi condamnat ia despă­
gubiri civile (Curtea, cu Juraţi Cetatea Albă, 58 din 21 Dec. 1922 Jurispruden-
ţa generală 1923 sp. 1470, pag. 650).
 — 356 - •

Cestiunea daunelor se rezolvă de curte, afară dacă e

vorba de un delict de presă, care se judecă de juraţi (117).
709 1 — Verdictul juraţilor fiind nemotivat nu se poate şti dacă
răspunsul negativ are semnificaţiunea că faptul nu ar exista
în materialitatea lui, sau că acest fapt nu a fost săvârşit de
i acuzat,, sau în fine ca săvârşit fiind de acesta totuşi lipseşte
:; voinţa, intenţia sau responsabilitatea.
î Astfel fiind rămâne Curţii ca din întregul instrucţiunei
şi desbaterilor să stabilească de este sau nu locul a se acordă
desbăgubiri civile. In adevăr din felul în care apărarea a
combătut acuzaţiunea, Curtea va putea să-şi formeze con­
vingerea dacă juriul a considerat faptul ca inexistent, sau
dacă dimpotrivă recunoscută fiind existenţa faptului, juraţii
au considerat pe acuzat că nu el este autorul sau că el nu
a lucrat cu voinţă şi intenţie, or în fine că e iresponsabil (a).
Curtea acordând sau respingând cererea de daune va
trebui deci să motiveze deciziunea sa de aşa maniera încât
să nu fie o contradicţiune flagrantă între verdict şi conside­
rentele Curţii. De ex: nu va putea Curtea să spună că: „deşi
juriul a răspuns negativ, având în vedere că intima convin­
gerea a Curţii este că acuzatul este culpabil etc.”, o atare
motivare are însemna o complectă nesocotire a verdictului.
Va putea însă Curtea să arate că din desbaterile urmate re­
zultând că verdictul juriului nu a putut fi provocat nici de
inexistenţa faptului, nici de lipsa oricărui amestec din par­
tea acuzatului în comiterea lui, ci pentru lipsă de intenţie
sau pentru iresponsabilitatea, cererea de daune devine în
principiu admisibilă, etc.
Asupra chestiuni când se poate acorda daune atunci
când achitarea este datorită unei scuze absolutorii, unei
cauze de iresponsabilitate, etc. a se vedea cele scrise în vo­
lumul IV, nr. 893, 2171 şi 2175 şi urm. şi voi. I, nr. 8703
şi 8704) (b).
709a — Conform dis. proc. pen. aust. instanţele penale nu
pot judeca asupra cererei pentru daune interese în caz de

117) Art. 105 din eonstitutiunea din -'il luni? 1884'.

a) A se vedea nota noastră V. Dongoroz, în Jurisprudenţa generală,
1926, speţa, 361.
b) Vezi nota V. Dongoroz în Jnrisprudenta generală, 1926, sp, 108.
 achitare sau absolvire a acuzatului. In aceste cazuri sen­
tinţa pronunţă numai, că partea civilă să se adreseze cu
pretenţiile sale de despăgubire către instanţa civilă (par.
366). Aceasta o poate face instanţa penală chiar în caz de
condamnare, dacă crede, că rezultatele (procesului penal
nu ajung spre a putea judeca în baza lor în mod sigur a-
supra pretenţiilor de desdăunare.
7 Î 0 — b) Verdictafirmativ. După ce se pronunţă un verdict
regulat, fie afirmativ, fie negativ, se introduce acuzatul, care
nu este în şedinţă, şi grefierul dă lectură verdictului juraţilor
(art. 38); de aci înainte începe oficiul curţii.
Mai întâiu trebue să spunem, în caz de verdict afirma­
tiv, de un drept.ciudat, care se dă de lege judecătorilor, şi
»e o violare flagrantă a logicei, a drepturilor juraţilor, şi a
separaţiunii între cestiunea de drept şi de fapt. Se poate ca
judecătorii curţii să fie de părere că acuzatul nu e culpabil
d e fapta care i se impută, sau chiar asupra unei circumstan­
ţe agravante, şi ca juraţii să fi răspuns afirmativ la Gestiunile
care li s’au pus, deşi judecătorii sunt de părere contrarie. In
acest caz art. 375 pr. p e n dă curţii un drept de veto în fa­
voarea acuzatului; curtea poate suspendă afacerea şi să o
mnăne pentru sesiunea următoare, însă trebue să facă acest
lucru spontaneu, de nimeni provocată (118). Dacă juraţii
din cealaltă sesiune, judecă tot ca şi cei dintâiu, aducând un
verdict afirmativ, curtea trebue să pronunţe condamnarea.
Art. 375 pr. pen., e o violare a logicei, fiindcă el nu dă
aceleaşi drept judecătorilor în căzui când juraţii s’ar înşelă
•de ar achită pe un culpabil, ce se întâmplă cu mult mai ade­
seori. El protege uneori pe asasini în contra societăţi, nicio­
dată însă pe societate în contra asasinilor. Legiuitorul şi de
astădată, ca şi în alte cazuri, nu ţine cumpăna egală între
acuzat şi societate (119).
Pe lângă aceasta art. 375 dovedeşte încăodată mai
mult cât e de neserioasă pretinsa separare între cestiunea
de fapt atribuită juraţilor, şi cea de drept atribuită curţii. In

118) Degois: Traité, Nr. 1889.

119) Proectul Dissescu, suprimă dreptul de a suspendă verdictul prea
sever. Vezi circulara Min. justiţiei 10408 din 2 Iunie 1900. Curierul judiciar,
 — 358 —

general; curtea pentru a uza de dreptul ei de apreciere, fî-

- xând pedeapsa între maximum şi minimum trebue să tină
seamă de fapte, iar în cazul de mai sus, curtea uzurpă cu
totul dreptul juraţilor în ceiace priveşte cestiunea de fapt..
710 1 — Dreptul de veto al Curţii în caz de verdict afirmativ
deşi este o încălcare a principiului separaţiunei judecăţii în
în fapt de judecată în drept, totuşi nu poate fi considerat ca
o portiţă de scăpare pentru asasini şi tâlhari, fiindcă nicio­
dată o Curte nu a făcut apel la dreptul său de veto pentru
a salva pe un vinovat ci dimpotrivă numai pentru a salva
pe inocenţi.
Să nu uităm că juraţii judecă şi infacţiuni politice, ori
se poate întâmplă ca verdictul juriului să apară ca verdict
pătimaş din cauză că in compunerea comisiunei de juraţi au
intrat cetăţeni cu concepţiuni politice diametral opuse con-
cepţiunilor acuzatului. Ori desigur este interesul justiţiei să
existe o supapă de siguranţă contra unor atari eventualităţi.
De aceia suntem pentru acest drept de veto cu atât
mai mult cu cât niciodată nu s’a constatat că s’ar fi făcut
abuz de el, sau măcar o rea întrebuinţare.
Unii autori (a) propun din contră ca să: se creieze drep­
tul de veto şi în caz de verdict negativ. Recunoaştem că ar fî
util uneori, dar nu e mai puţin adevărat că el s’ar transforma
în regulă, încât toate verdictele negative ar fi supuse siste­
matic acestei veto, ceiace desigur ar fi prea mult.
710 2 — Suspendarea verdictului afirmativ poate interveni după
cetirea acestuia de către primul jurat, dar poate tot aşa de
bine să intervină şi după a doua lectură făcută înaintea acu­
zatului şi chiar după pledoariile părţilor.
Suspendarea nu poate fi cerută de nimeni, singură
Curtea din oficiu o poate admite. Dacă în verdictul suspen­
dat se găsesc şi oarecari răspunsuri negative acestea rămân

a) Vezi R. de la Grasserie, Principes de sociolog, icrim. p. 112 ; /2.

Benişache, Reforma Curiilor cu juraţi, în Justiţia Dobrogei, 1923, nir. ,6 :
l. M. Botez, Un cuvânt despre Curţile cu juraţi, Curierul judiciar, 1926, p. 5
Codul'de pr. pen. italian din 1913 admite suspendarea numai în caz de pa-
ritate, deci când nu se poate forma majoritatea, verdictul trebuind să fie
totdeauna dat cu majoritate. . .
 - 359 —

câştigate acuzatului, beneficiind de ele înaintea noului juriu

care îl va judeca în sesiunea următoare.
Curtea nu poate motiva suspendarea pe alte conside-
raliuni de cât aceia că juriul s’a înşelat în fond.
7 1 0 a — O dispoziţiune similară ca cea din art. 375 pr. pen. rom.
conţine şi pr. pen. austr. în par. 332. Aplicarea acestei mă­
suri presupune însă unanimitatea judecătorilor.
711 — Dacă judecătorii, în caz de verdict afirmativ n’au uzat
de dreptul conferit prin art. 375 pr. pen., odată introdus a-
cuzatul în audienţă şi pronunţat verdictul afirmativ procu­
rorul cere aplicarea legii, iar partea civilă cere, dacă voeşte,
despăgubiri civile (art. 385) ( 120 ). După aceasta se dă
cuvântul acuzatului sau apărătorului său, care nu poate sa
contesteze fapta, ci are numai dreptul să susţină că fapta
constatată nu e pedepsită de lege; el are deaisemenea drep­
tul să ceară ca să-i dea o pedeapsă mai mică decât acea
, care e cerută de partea civilă (art. 386).
Curtea în urmă deliberează şi poate să dea o deciziune
A; de ahsolutiune. dacă fapta nu e prevăzută de lege (art. 387),
sau dacă este prescrisă. In caz contrariu se dă o deciziune
condajnjiatoare, chiar dacă fapta nu constitue decât un delict
or o contravenţiune, fiindcă curţile cu juraţi au, după cum
am spus, plenitudinea de juridicţiune (art. 388 şi 390 (121)
Când acuzatul e condamnat el suportă şi cheltuelile către
Stat, şi poate să fie condamnat şi către partea civilă.
După condamnare, preşedintele poate îndemnă pe acu­
zat să-şi ţină curajul, şi e dator să-l înştiinţeze că are drept
de recurş în termen de 3 zile libere. Se dresează proces-ver-
baFde toate formalităţile cerute de lege şi mai ales de cele
prescrise sub pedeapsă de nulitate; după jurisprudenţa fran­
ceză, formalităţile nescrise sunt socotite ca neîndeplinite.
Proeesul-verbal e cerut de lege sub pedeapsă de nulitate.
b) Vezi asupra suspendărei : G a rra u d , Traité d’instr crim,. IV, p. .195
şi 428; N ou gu ier Cour d’assises IV, nr. 3523 şi urm, ; J A . R o u x , Cours
P. 717.
120) Partea civilă poate să-şi modifice cererea de despăgubri civile
până în momentiul închiderii desbaterilor. cerând despăgubiri mai mari,
decât ceruse Ia judecătorul de instrucţiune. (Cas. II, 1528 din 6 Iunie 1912.
C u rire ru l ju d icia r 1912, Nr. 64, p. 486).
121) Vezi Nr. 673.
 — 360 —

Asupra absolvirei trebue să observăm că deşi ea atrage

ca şi achitarea apărarea de pedeapsă, însă se deosibeşte de:
achitare sub două puncte de vedere: 1) In caz de achitare se;
pronunţă numai preşedintele curţii cu juraţi, dând o ordo­
nanţă preşedenţială pe când în caz de absolvire se pronunţă!
curtea întreagă, adică preşedintele şi cu asesorii. Cauza a -
cestei deosebiri este desigur, fiindcă în caz de verdict nega­
tiv, nu mai e nimic de judecat sau de discutat; concluziuneai
logică ce se impune, este achitarea. Din contră în caz de ab­
solvire, de oarece verdictul e afirmativ şi se pretinde căi
fapta n’ar fi sancţionată de lege cu pedeapsa, e firesc să re­
zolve această cestiune, curtea întreagă iar nu numai preşe­
dintele ; 21 In caz de achitare, după cum am spus, nu este’
recurs în casaţiune, pe când, în caz de absolvire fund vorba
de interpretare a legii, se poate face recurs în casaţiane..
Mai exact vorbind, în caz de achitare nu se poate face decât
recurs în interesul legii, care nu prejudecă achitatului, pe
■când în caz de absolvire recursul, dacă este primit, poate
prejudicia absolvitului ( 122 ).
Se mai poate adăogâ că în cazul când curtea de cas.
crede că e caz de absolvire, casaţiunea se face fără trime-
tere (123).
712 — Verdictul juraţilor e nemotiuat. deşi motivarea este*
una din garanţiile unei bune judecăţi, fiindcă sileşte pe jude­
cător să cugete mai profund asupra hotărârei date (124)..

122) D . N acu, pretinde că în corectional se poate să intervină absol­

vire, dar la juraţi nu| se poate. Revista judiciară an. III, 1906, iNr. 1, p 7.
Nu credem că această afirmare ar fi întemeiată; aTt. 10 si 11. c. p. nu face;
mici-o deosebire între instante în privinţa absolvirei, iar art. 387 pr. pen...
vorbeşte formal de absolvire Ia juraţi. Dealtmintrelea absolvirea interve­
nind în cazul când fapta pentru care o persoană dată în judecată nu e pre­
văzută dei lege, nu vedem pentru ce ea nu s’ar putea întâmplă atât la jurat?
cât şi la tribunalele ooirectionale oir de simplă poliţie. E adevărat însă ca-'
interesul deosebirei între achitare şi absolvire e mai mare la curţile cu»
juraţi. Vezi şi Nr. 834. Morin e chiar da părere că absolvirea nu poate e -
xista decât la curţile cu juraţi, mu şi la tribunalele coreotionale. M orin , Ré­
pertoire, V, absolvent, Tom. I, pag. 1, col. 7.
123) Cas. II, 3686 din 8 Dec. 1910. Jwrispr an. IV. Nr. 5, p. 73, (con­
form! art. 35 leg. c. cas.).
124) Deciziunea curţii însă trebue să citeze textul legii aplicate su t'
pedeapsa amenzii pentru grefier (art. 392 al. 4 pr. pen.).
 — 361

T arde critică nernotivarea la juraţi, care dealtmintrelea se

«explică prin originea veche a instituţiunei născută într’un
timp când hotărîrile nu se motivau. „O hotărîre—zice emi­
nentul critic— trebue să fie motivată, aceasta e un lucru
esenţial, e garanţia cea mai elementară şi cea mai sigură de
înţelepciune şi de dreptate a hotărîrilor judecătoreşti.
„Ei bine, dacă voiţi să vedeţi pierind în scurt timp insti-
fuţiunea juraţilor în râsul lumei întregi, să fie obligaţi juraţii
să desvolteze or cel puţin să arate în scris motivele părerii
lor (125).
E evident că nernotivarea explicabilă la început când
juraţii erau socotiţi ca nişte marturi, nu mai e raţională as­
tăzi când ea e socotită ca o garanţie a bunei judecăţi, şi e
ciudat ca ea să lipsească tocmai dela o instituţie pretinsă
democratică şi tocmai când e vorba de afacerile cele mai
grave.
712 — Sub raportul constatărei verdictului legea prescrie că
acesta capătă autenticitate prin contrasemnarea lui, ime­
diat după ce a fost cetit, de către preşedinte şi grefier. Â-
ceasta formalitate este esenţială fiindcă ea imprimă verdic­
tului credinţa pe care trebue să o facă că răspunsurile jura­
ţilor sunt cele inserate în chestionarul aflat la dosar.
Lipsa semnăturei preşedintelui sau grefierului atrage
nulitatea actului care constată verdictul.
Dacă răspunsurile juraţilor vor fi scrise pe o altă foaie
de cât chestionarul, atunci semnătura preşedintelui şi grefie­
rului vor trebui să fie puse şi pe chestionar şi pe foaia cu
răspunsuri ele formând un tot indivizibil sub raportul con­
statărei verdictului.
7 1 2 2 — Procesul-verbal de audienţă. Pentru constatarea mo­
dului în cari s’a desfăşurat procesul penal la Curtea cu
juraţi şi a îndeplinirei tuturor formalităţilor impuse de lege,
art. 395 pr. pen. prevede că grefierul va redacta un pro-
ces-verbal de audienţă şi aceasta sub pedeapsă de nulitate,
în afară de amenda ce se va pronunţa contra grefierului.
De altfel legea nici nu aveâ nevoie să prevază nulitatea,
fiindcă implicit în lipsa procesului-verbal neputându-se con-

3-25) T a r d e : Philosophie pénale, p. 455. nota.

 — 362 —

stata îndeplinirea atâtor formalităţi a fortiori toată pro­

cedura va fi viciată.
Art. 385 arată ce se va trece şi ce nu se va trece în
procesul-verbal iarăşi sub sancţiune de nulitate, findcă nu­
litatea este prevăzută pentru toate dispoziţiunile art. 395.
Procesul-verbal va fi subscris de preşedinte şi de gre­
fier, dar dacă s’au înserat în el şi deciziunile (cari pot fi re­
dactate şi separat) date de Curte asupra diferitelor inci­
dente contencioase ivite în cursul desbaterilor, atunci va fi
semnat de toţi membri curţii.
In procesul-verbal se va arăta din cine a fost compusă
Curtea, cine a ocupat fotoliul Ministerului public, şi apoi
toate formalităţile efectuate de la deschiderea desbaterilor
şi până la pronunţarea deeiziunei. Pentru arătarea diferite­
lor formalităţi nu este nevoie să se descrie formalitatea ci
este suficient să se indice textul de lege respectiv.
In orice caz legea interzice de a se întrebuinţa un pro-
ces-verbal imprimat mai dinainte. Prin imprimat trebue să
înţelegem confecţionat în exemplare tipice, tipărite, şapiro-
grafiate, litografiate, etc.
712 3 —^Procesul-verbal fiind un act autentic el face dovada
_deplmaI5S triiJtbâte~ăî,ătăriie'iraife^rtnm^ot'1rcombătute-:
de cât prin înscrierea în falş.
Dar tocmai din cauza acestei forţe probante, per a con­
trară), se consideră că din moment ce procesul-verbal nu
face vorbire despre o formalitate acea formalitate nu a fost
satisfăcută şi deci nu mai este nevoie a se proba neobserva-
rea ei şi nici nu este admisibil a se dovedi că ea a fost în­
deplinită.
Când însă constatările procesului-verbal sunt contra­
zise de actele cauzei atunci acestea vor fi socotite ca sufici­
ente pentru a înlătură forţa probată a procesului-verbal. De
ex: Se spune în procesul-verbal că verdictul a fost dat cu
majoritate ori pe frontispiciul verdictului se vede scris cu u-
nanimitate. Acelaş lucru când o deciziune dată de Curte a-
supra unui incident contrazice arătările procesului-verbal
de ex: în proc. verbal se spune că nu s'a prezentat partea
civilă, iar printr’o deciziune se rezolvă tocmai incidentul
dacă partea civilă este bine sau rău constituită. In toate
 363

aceste cazuri arătarea procesului-verbal va fi considerată

ca eronată.
712 4 — Procesul-verbal ar trebui sâ fie redactat imediat după
; fiecare şedinţă, se admite însă în practică, şi acesta este pro-
cedeui obişnuit, că redactarea poate avea loc la orice in-
1 terval după definitiva închidere a desbaterilor.
De aceia dacă au avut loc mai multe şedinţe succesive,
cu suspendări şi chiar continuări de câteva zile, nu este ne­
voie să se facă atâtea procese-verbale câte şedinţe au fost
ci se poate redacta numai un proces-verbal, suficient ca în
el să se facă vorbire despre suspendări şi despre condiţiu-
nile în cari şedinţele s’au continuat.
712 5 — Deciziunile. Acestea pot fi sau incidente, adică date
asupra diferitelor chestiuni cari necesitau o rezolvire juri-
dicţională. şi principale asupra fondului pricinei.
Toate deciziunile trebuesc să fie motivate şi semnate de toţi
membrii Curţii.
Deciziunile principale pot fi de absolvire, de condam­
nare şi de rezolvirea pretenţiunilor civile, restituţiunilor
confiscărilor şi cheltuelilor de judecată.
Ca motivare în fapt pentru deciziunile de absolvire şi
condamnare se va invocă pur şi simplu verdictul juraţilor.
Motivarea în drept va fi aceiaşi ca la toate hotărârile jude­
cătoreşti fără a fi nevoie să se mai insiste asupra elemente­
lor infracţiunei ele fiind constatate prin verdict. Se va arătă
însă raportul dintre faptele declarate ca existente de juraţi
şi textele de lege aplicate.
Prin una şi aceiaşi deciziune principală pot să fie solu­
ţionate atât chestiunea pedepsei cât şi reparaţiunile civile,
restituirile, confiscările şi cheltuelile de judecată.
Deciziunile incidente am arătat că pot fi înserate în
procesul-verbal.
Toate deciziunile vor fi contrasemnate de grefier.
712 6 — Ordonanţele. Acestea sunt date de preşedinte fie în
virtutea puterii sale discreţionale, fie în virtutea prerogati­
velor cei sunt conferite de lege.
Ordonanţele pot fi redactate separat, dar pot fi înse­
rate şi în procesul-verbal de audienţă. Ele vor fi motivate
oridecâteori intervin pe baza unei prerogative, iar nu numai
în virtutea paterei discreţionale.
 — 364 —

Procedura contra contum acelui(l)

713 — Ea prezintă reguli particulare, pentru aceeia trebue c a

să o studiem mai de aproape.
Contumace e acuzatul care nu se prezintă ca să fie ju -
decât, după invitarea ce i s’a făcut (2). Dacă acuzatul nu se*
înfăţişează după notificarea ce i s’a făcut în termen de 10
,zile, preşedintele cmPfîî cu juraţi, dă ordonanţă ca el să se-
prezinte într’un alt termen de 10 zile (feiaoata publicării
I ordonanţă, căci în caz contrar va fi declarat rebel legii, va fii
\ suspendat din exercitarea drepturilor cetăţeneşti, averea sa
\.v a fi sechestrată, orice acţiune în justiţie va fi respinsă, ia r
jîn contra sa se va procedă.. Această ordonanţă se publică şi,
' pacă după 10 zile acuzatul nu se înfăţişează se procédé*
C u p l a m vbfiï arătă îndată, afară de cazul când rudele o r
prietenii acuzatului ar dovedi că el se află în străinătate, o r
este împedecat legitim de a veni, în care caz judecata se a~
mână (art. 47, 472, şi 473).
714 — Judecata contumacelului prezintă particularităţi pe*
care trebue să le arătăm. Mai întâiu vom spune că în acest
Ă caz curtea judecă fără intervcnirea juraţilor (3). In afară-
de aceasta în caz de contumacie acuzatul nu poate fi repre­
zentat printr’un avocat, şi curtea judecă numai după acte.
Ea se mulţumeşte să citească ăeciziunea camerii de punere*
sub acuzare şi actele scrise din dosarul instrucţiunei, pe care-
dacă le găseşte regulate dă cuvântul procurorului şi se pro­
nunţă îndată asupra acuzaţiunii (artT~475})7
715 — Dacă acuzatul e condamnat averea lui e sechestrată*
şi e considerată ca o a v e r ile absent; însă se întreţine din-
avere soţia, copii şi părinţii dacă nu au alte mijloace de-
trai.1

1) Confr. C u cu li: op. cit. N:r. 584 şi urm.

2) Este contumacie ori când ar fugi acuzatul, destul să nu fie îa pro­
nunţarea hotărîrei, chiar de ar fugi în timpul audienţii, ori deliberării juri­
ului. Cas. crim. ir. 19 Ian. 1887. S. 79 I, 189. Nu este însă contumacie dacă;
acuzatul a fost dat afară din cauza purtării sale. D e g o is: Traité, Nr. 1897.
3) Şi aceasta chiar când e vorba de infracţiuni de presă, însă cu dreptt
de opoziţie. (Cas. II, 5119 din 8 Noemb, 1912; C u rieru l ju d ic ia r 1912, No
10, pag. 120).
 — 365 —

Ziceam dacă acuzatul e condamnat, fiindcă chiar ju­

decat în lipsă el nu trebue să fie condamnat decât dacă sunt
înpotriva lui dovezi îndestule de vinovăţie. Deasemeni noi
am admis, că se pot acordă contumacelui şi circumstanţe
atenuante dacă le merită (4).
Mai e de observat că, în caz de achitare, or de absol­
vire în contumacie, deriziunea are putere de lucru pudecat
şi nu se poate reveni în privinţa ei (5).
715 1 — Curtea judecând pe un acuzat în contumacie, va rezol­
vi şi toate celelalte chestiuni accesori: despăgubiri civile,
confiscări, restituţiuni şi cheltueli de judecată.
Deriziunea curţii deşi este un provizorat, fiind suscepti­
bilă de purga re. totuşi ea produce efecte juridice şi anume:
1) Atrage toate consecinţele stabilite de lege pentru
judecata în contumacie (confirmarea sechestrului).
2) Face ca decăderile şi incapacităţile derivate din
condamnaţiunea să-şi producă efectul de îndată. Deaseme-
nea pedepsele pecuniare sunt urmărite imediat.
3) Serveşte de baza urmărirei despăgubirilor civile,
cheltuelilor de judecată, confiscărilor şi restituţiunilor. a)
716 — Odată condamnat contumacele, două cazuri se pot în­
tâmplă :
a) Condamnatul contamace se dă prins, sau, ceeace e
tot una, este prins, în aceste caz^toată procedura în contra
lui începând delà ordonanţa de înfăţişare sau închisoare,
sunt nimicite de drept, prin puterea legii şi se procedează în
contra contumacelui după formele ordinare 6). Această a-
nulare a procedurei se produce numai în cazul când contu­
macele a fost osândit, din contră dacă curtea a achitat or a
absolvit pe contumace, prezentarea Iui nu anulează proce­
dura (art. 481 p. p.).
Contumacele ce se înfăţişează la judecată, chiar dacă e
4) A se vedea în acest Tratat, voi. III, Nr. 1993.
5) D. Alexandrescu: Drept civil, VII, p 600 şi doctrina franceză citată
de dânsul.
a) Vezi asupra contumaciei : Garraud, Traité d’instr. orim. IV, pag.
495 şi urm.
6) , îndată ce contumacia s’a nimicit procedura făcută în potriva
acuzatului ne mai subzistând, trebue a o reîncepe aşa cum era când contu-
macia s ’a instruit. Jousse : Justice crini. II, p. 445.
 — 366

absolvit sau achitat, e totuşi condamnat la cheltuelile ocazio­

nate prin contumacia lui (art. 483), ceeace e o violare a re-
gulei că accesorul urmează soarta principalului, şi e chiar
nedrept,, fiindcă achitatul nu e vinovat întru nimic dacă pe
nedrept a fost dat în judecată şi osândit în lipsă.
Desfinţarea condamnaţiunii prin prezentarea contuma-
celui se numeşte purgarea contumaciei.
717 - b). D acăjn teïThê'nuf 'prevăzut de lege pentru prescrie­
rea pedepsii, contumacele nu s’a prezentat ca să-şi purgeze
'contumacia, el nu mai poate obţine nimicirea deciziunii de
contumacie conf. art. 481 p. p, (7). Art. 600 pare a spune
contrariu, că chiar înainte de prescrierea pedepsii, contuma­
cele nu poate cere purgarea contumaciei, dar, după cum ob­
servă V. Boerescu, în nota textului procedurei penale, a-
ceasta nu poate fi decât o eroare de tipar (8), fiindcă altfel
ar fi o flagrantă contrazicere între art. 481, şi 600 pr. pen.;
după primul purgarea contumaciei ar fi posibilă înainte de
prescrierea pedepsei, iar după art. 600 n’ar fi cu putinţă în
nici un caz (9). In acest sens s’a pronunţat şi curtea de ca-
saţiune ( 10 ).
încât despre motivul acestei dispoziţiuni el e uşor de
înţeles; legea nu voeşte ca să dea beneficiul purgării contu­
maciei aceluia care nu se prezintă la judecată în lungul
termen, al preseripţiunei pedepsii, şi aşteaptă ca pedeapsă
să fie prescrisă. De altfel odată ce pedeapsa e prescrisă, ju­
decata fondului nu mai are rost, fiindcă judecătorul penal
nu mai are putinţa de a pedepsi, ci din contra riscă foarte
mult să fie supus greşelii de oarece dovezile în materie pe­
nală sunt grav alterate prin trecerea timpului.

7) Aceasta regulă există şi în vechiul drept în Traité de la procéd.

criminelle Nr. 172, Pothier, ne spune de contumace: ,11 ne serait pas
même rccévaMe, après ce temps de trente ans, à obtenir des Lettres pour
ester à droit, et se detendre de l’accusation sur laaudle est intervenue la
sentence par contumace’'. Oeuvres de Pothier, ed. 2-a Bugnet Paris, T. X,
P . 490.

8) Notă identică în codicele Hamangiu.

9) Totuşi nici revizuirea procedurei penale din 1875, şi nici ante pro-
eetul de revizuire proc. pen. P, Grădişieanu, din 1S89, sau proectul Sena­
tului n’au îndreptat aceasta eroare.
10) Gas. II, 921. din 17, Apr. 1906, Curierul judiciar 1906>, Nr. 58.
 — 367 —

Vom observă că există o condamnare care e totdeauna

susceptibilă de a ii revocată; dacă o persoana e condamnată
la degradarea civică însă ca pedeapsă principală, cum a-
ceastă pedeapsă e imprescriptibilă, ea este în totdeauna re­
vocabilă prin purgarea contumaeeie ( 1 1 ).
717 1 — Moartea celui judecat în contumacie produce aceleaşi
efecte ca şi prescripţiunea, adică face irevocabilă deciziu-
nea pronunţată pe această cale.
Amnistia stinge condamnaţiunea pronunţată fri contu­
macie şfîăce să înceteze toate consecinţele ei.
Iresponsabilitatea survenită după condamnarea în con­
tumacie, dar constatată în momentul când contumaeeie s’a
prezentat sau a fost prins, va face ca efectele contumaciei
sa înceteze, însă judecarea din nou se va suspendă până la
•însănătoşire dacă aceasta va fi pasibilă.
718 — Contumancele are drept de recurs în casaţiune? Evi­
dent că nu; pentru dânsul recursul în casaţiune e absolut inu­
til. In adevăr, deoarece condamnarea pronunţată cade prin
simplul efect al prezentării contumacelui este inutil ca să se
mai facă recurs în casaţiune ( 12 ).
încât despre recurs făcut fără ca osânditul să se pre­
zinte, el ar fi respins pentrueă după lege în caz de recurs
trebue ca recurentul condamnat să se constitue prins (422
p, p. (13).
719 — Dacă se prezintă contumaeeie, judecata poate să-i în-
greueze pedeapsa^? Curtea cu juraţi Iaşi a admis afirmativa,
întemeindu-se pe motivul că prezentarea face ca deciziunea
anterioară să devină nulă (14). Credem mai întemeiată pă­
rerea contrarie fiindcă purgarea contumaciei e introdusă în
favoarea condamnatului, şi prin urmare nu se poate întoarce

11) Degois: Traité, N-le 1907 şi 1908.

12) Dealtmintrclea recursul ar fi inadmisibil fiindcă după jurispru-
denta cărţii de casaţiune acel care n'a durat de căile ordinare, nu poate uza
de cele extraordinare.
13) Ce e drept că acest articol vorbeşte numai de cei candairmaţ/ la
închisoare în materii corecţionale sau poliţieneşti, Jar e inconestabii că
aceiaşi regulă s'ar aplică şi în crimăial. dacă osânditul în criminal ar putea
să fie liber.
14) Curtea cu jur; Iaşi № din !S99 : ceeace erà mai interesant e că
prima deciziune o din 1899 fusese dam sub prezidenţia aceluiaşi magistrat.
 — 368 —

în contra iui (15). Această regulă există în toate cazurile, de

reformare. In acest sens s’a pronunţat şi curtea noastră de
casaţiune (16). Doctrina franceză însă e ostilă acestei pă­
reri; în sensul, doctrinei franceze s’a pronunţat la noi D. Ale-
xandresco (17).
720 — Istoricul cestiunei. Vechii penalişti şi mai cu seamă
Ayrault s’au ocupat mult de cestiunea contumaciei.
După Farinaoeu lipsa chiar, delà judecata penală cri­
minală constitue o infracţiune gravă, în omittendo (18), dar
tot Farinaceu care spune acest lucru, recunoaşte că în reali­
tate contumacia nu e o infracţiune (19).
Jousse, care rezumă uneori vechiul drept penal, ne
spune: „Contumacia după Farinaceu e o speţă de infracţi­
une, mai ales când ea cuprinde un dispreţ faţă de justiţie şi o
înpotrivire de a veni la judecată. Sunt chiar ţări în care a-
cuzaţii în contumacie sunt socotiţi ca vinovaţi de crima
pentru care sunt urmăriţi. Aşâ e în Italia. Contumacia e un
motiv de a adăugă pedeapsa după cod. Fabr.
.Dar în Franţa nu este altfel........................fiindcă, deşi
s e spune în general că cineva n’are să se teamă de nimic,
când e nevinovat, dar aceasta nu e totdeauna adevărat; se
poate prea bine întâmplă ca temerea ce insuflă un proces
criminal, să fie singura pricină a absenţii inculpatului (20 ).
„Când nevinovăţia inculpatului e dovedită, trebue ab­

is ) In acest sens d. St. Stătescn, care citează -după F. Hélie, cuvin­

tele lui Jousse, Qnod iin alieujus favorem introductum est non débet ad-
versum eum retor queri”, regula ce există şi în corecţional. Dreptul an
XXIX, Nr. 27.
16) Cas. II, 259, din 20 Mart. 1900. „Dacă hotărirea contra contuma­
ce iui se nimiceşte de sine, aceasta e numai sub condlţmne ca poziţiunea, l-iii
să nu se îngreuneze praf judecata ce ar urmă". Dreptul XXIX, Nr. 27.
17) D. Alexandrescu: Drept civil. VII, p. 601, care citează în nota 3-a,
doctrina franceză în sensul părerii1sale.
18) Pr. Farinaceus: op. cit. Li-fi. I, Titl. III Ou XVIII, Nr.j25.
19) Ibidem Ou XVIII, Nr. 26. Gonfr. şi Lifo. I, Titl. Ou. XI, unde Fari­
naceu, dă mari desv-oltări materiei.
20) Petru Leopol: marele duce de Toscana, în ordonanţa penală din
30 Nov. 1786, art. 38 respinge sistemul de a se consideră cointnmacia ca o
mărturisire, numindu-l injust sau înşelător i-indcă se poate întâmpla ca ţi­
nerea unui proces sau a închisorii să facă pe o persoană să fie contumace
şi să facă să fugă chiar nevinovaţii'’.
 — 369

solvit, deşi contumace”. Şi Jousse citează mai multe cazuri

în acest sens (2 1 ).
721 — Ayrault critică sistemul francez în privinţa contuma-
ciei; el eră de părere ca să nu se admită purgarea contu-
maciei şi judecata să fie irevocabilă ca la Români, pentru
ca osândirea să nu se pronunţe cu uşurinţă (22 ). Ayrault a-
rată că pe timpul său pentru orice crimă mică în 3 zile, o
persoană eră condamnată la moarte cu uşurinţă:
„De aceia-—zice dânsul— hotărîrile sunt toate anihi­
late. Căci fără scrisori, (cărţi regale), fără apel, fără refor­
marea hotărîrei, îndată ce osânditul s’a înfăţişat de bună
voe, or a fost prins, prin singura comparaţiune, totul este
anihilat, procesul trebue să reîneeapă dela început, osândi­
tul scapă numai cu plata cheltuelilor, în scurt hotărîrea, pe
cât timp există nu are putere decât să fie executată în ima­
gine contra persoanei, ea e fără efect”.
Ayrault adaogă că acest sistem relativ la condamnaţiu-
nile la moarte nu e vechi în Franţa; el îl critică cu multă
asprime şi îl califică de „cel mai mare abuz pe care l’am so­
cotit că există în procedura şi modul nostru de judecată, şi
ceeace e mai mult, pricina atâtor omoruri şi altor nesăfârşite
crime, care se comit, din cauza acestei înlesniri de a anihila
aceste hotărîri. Fiindcă dacă un om, or cât de vinovat ar fi,
lasă să treacă focul şi căldura hotărîrilor, mânia şi prima
durere a celor care acuză, el este cu totul asigurat că într’un
an or în doi i se va aduce liberarea şi nepedepsirea. Bl află
ce dovezi sunt în proces, le întoarce, le corupe, câştigă pe
reclamant dacă poate, se înţelege cu judecătorii, prepară
marturi pentru false fapte justificative, şi în cele din urmă
prin formalităţile chiar ale justiţiei, iată -1 mai drept şi mai
întreg decât însăşi justiţia. Afară de aceasta nu lipsesc şi
iertările. Cu astfel de judecători, astfel de părţi litigante,
atari marturi, nu există caz care să nu fie de ertat. Dacă a-
ceasta se va întâmplă rar, ar fi de răbdat, dar în faţa pădu-
rei de omoruri, a pepinieră de hoţii, aceea e mai obişnuit
decât e obişnuit animalelor să respire, ce aparenţă poate să
fie că vina în acest caz să fie mai mult a justiţiei decât a in-

21) Jousse: Justice criminelle II, p. 417—418—

 — 370 —

fractorilor? Dacă ei nu ar vedea uşa deschisă Ia o nepedep-

sire pe oare legea o permite, ar fi ei atât de neînfrânaţi ca
să ucidă, să masacreze după cum fac“? (23).
E poate multă exagerare în acest tablou pe care îl face
Ayrault, dar de sigur că el conţine din nenorocire şi o parte
de adevăr.
722 — Unii penalişti, pentru aceste motive au fost de părere
:ă nu trebue să se mai pronunţe judecata în contumacie,
fiindcă nu are nici o utilitate, de oarece unde nu e apărare
complectă nu poate să fie vorba de pedeapsă. Carrara, care
susţine acest lucru, observă că, fiind desfiinţată executarea
în efigie şi confiscarea bunurilor, e natural să ne întrebăm
la ce mai foloseşte şi judecata contumafcelui (24).
723 — In fine vom spune că procedura contumaciei e prevă­
zută şi de cod. crim. Ion Sturza par. 166, însă ea e diferită
de acea prescrisă de cod. de proc. penală, deşi întrebuinţea­
ză cuvântul contumatie.
723 1 — Procedura contumaciei nu se aplică în materie de
delicte politice şi de presă deşi sunt judecate tot de Curţile
cu juraţi, (art. 483 al. 2 pr. pen.).
In aceste delicte, atunci când învinuitul lipseşte, curtea
fără asistenţa juriului, judecă pricina, cu drept de opoziţi-
une pentru cel condamnat.
Termenul de opoziţiune este de 15 zile, plus câte o zi
pentru fiecare distanţa de 2 miriametri' şi el curge de la co­
municarea deciziunei.
Dreptul de opoziţiune însă îl are numai inculpatul nu
şi partea civilă dacă aceasta a lipsit de la judecată (a).
Deasemenea legea mai prevede că efectele contuma­
ciei nu sunt aplicabile celor judecaţi în lipsă pentru delicte
de presă. Noi credem că aceste efecte nu sunt aplicabile nici
chiar în caz. de delicte politice, fiindcă nu este admisibil să
aplicăm acestor delicte efectele contumaciei atunci când
nu-i aplicăm procedura instituţiunei.23

22) Ayrault: Ordre et formalité. Cart. III, Art. 1, Nr. 17, p. 269.
23) Ayrault: Ordre et formalité. Livre IV, art. 1, N-le 23 şi 24. ed.
eit. p. 426.
a) Cas. II, compl. divergentă, 1926 în P and. Rom. 1927 caetiil 4 eu
nota noastră: V. Dongoroz.
 — 371

723a — In proc. pen. ausîr. judecata în contumacie nu este ad­

misă pentru căzuţi de competenţa curţilor cu juraţi şi nici
pentru cazuri altor infracţiuni mai grave. Ea este admisă
numai pentru infracţiuni pentru cari legea prevede o pe­
deapsă privativă de libertate în durata de cel mult 5 ani însă
numai sub condiţiunea ca acuzatul să fi fost ascultat în de­
cursul instrucţiei penale şi ca citaţia la audienţa de judecată
să-i fi fost înmânată personal. Lipsa acestor condiţiuni legale
constitue o nulitate.

Curţile cu juraţi în Ardeal

7 2 3 b — . Având.în vedere că în Ardeal Curtea cu juraţi nu func­
ţionează, fiind suspendată de multă vreme, vom vorbi nu­
mai de dispoziţiunile cele mai importante.
Preşedintele Curţii cu juraţi este preşedintele tribuna­
lului sau un alt judecător al tribunalului. Curtea se compune
astfel că din cei 26 juraţi ce se prezintă acuzatorul şi apă­
rătorul pot respinge câte 7. Rămânând 12 juraţi, aceştia
depun jurământul în şedinţă publică şi în prezenţa acuzatu­
lui. Juraţii pot se întrebe pe martori şi pe experţi.
723 b 1 — După terminarea probaţiunii, acuzatorul prezintă între­
bările ce urmează a fi puse juraţilor. Aceste întrebări se vor
desbate şi pot fi modificate sau complectate la propunerea
acuzatului, apărătorului şi fiecărui jurat. întrebările se vor
redacta .astfel ca juraţii să poată răspunde cu „da“ sau „nu“.
Legea deosebeşte trei feluri de întrebări:
a) întrebarea principală: dacă este adevărat că acuz-
zatul a comis fapta incriminată, şi dacă aceasta faptă con-
iStituie infracţiunea susţinută de acuzator. După cum se vede,
întrebarea constă din două părţi separate:-întrebarea de fapt
şi întrebarea drept. Dacă părţile sau unul dintre juraţi
propune, sau dacă instanţa crede cu cuviinţă, se va pune
şi o altă întrebare principală pentru o nouă calificare a fap­
tei, care să difere de calificarea din acuzare.
b) întrebarea secundară se referă la imputabilitatea sau
la circumstanţele decizive pentru judecarea cauzei. Aceste
circumstanţe pot fi mai ales faptele care fac ca infracţiunea
să fie calificată mai grav sau mai uşor, d. e. dacă furtul a
fost comis ziua şi noaptea, dacă violul a cauzat Ia urmă
moartea victimei ete.
 — 372 —

7 2 3 b2 ■— După stabilirea întrebărilor urmează pledoariile şi apoi

expozeul preşedintelui. La acest expozeu nu pot îi prezenţi
decât cei doi judecătorii—în afară de preşedinte—juraţii,
grefierul, acuzatorul, partea lezată, acuzatul şi apărătorul.
Preşedintele citeşte şi expune întrebările, arată chestiu­
nile juridice care urmează a fi rezolvate de juraţi, legile ce
trebuesc aplicate şi punctele de vedere decisive la aplica­
rea legii penale. Nu are voie să-şi dea părere asupra rezulta­
tului probatiunii sau a aprecierii dovezilor.
După expozeu cei doi membrii al complectului judecă­
toresc, acuzatorul, partea lezată, acuzatul şi apărătorul pă­
răsesc sala aşa în cât la deliberarea juraţilor nu pot fi pre­
zenţi decât preşedintele Curţii cu juraţi cei 12 juraţi şi’ gre­
fierul. Juraţii nu pot.eşi din sală până la darea verdictului.
Preşedintele Curţii cu juraţi conduce deliberarea juraţilor
şi îngrijeşte de ordinea şi libertatea deliberării. Ori de
câte ori vrea să dea lămuriri noi sau1 să expună ceva, tre­
buie să cheme în sală pe ceilalţi doi magistraţi precum şi
părţile. Votul secret.
Pentru a da răspuns afirmativ la întrebarea principală
de drept sau de fapt ori pentru a nu stabili un motiv ce ex­
clude imputarea sau pedepsirea faptei sau în fine pentru a -
plicarea unei pedepse mai grave, în urma unei calificări mai
grave se cer 8 voturi defavorabile acuzatului. In toate cele­
lalte chestiuni decide majoritatea. In caz de egalitate votu­
rile favorabile acuzatului trebuesc acceptate.
7 2 3 b3 — In caz de verdict condamnator juraţii deleagă pe doi
juraţi pentru ca aceştia să participe la darea sentinţei.
Preşedintele pronunţă verdictul şi apoi se retrage cu
ceilalţi doi magistraţi pentru a delibera asupra verdictului.
Dacă complectul judecătoresc găseşte că verdictul nu
este regulat ca fond sau că privitor la esenţa unei întrebări
este nelămurit, lacunos sau ilogic, poate modifica sau com­
plecta întrebările şi îndrumă pe juraţi să corecteze sau să
complecteze verdictul. Dacă juraţii menţin verdictul lor,
compectul judecătoresc poate ordona trimiterea cauzei la
alţi juraţi.
Dacă complectul judecătoresc este de părere că juraţii
au greşit privitor la esenţa cauzei în detrimentul acuzatu-
 — 373

lui sau că din eroare au dat un verdict în baza căruia acu­

zatul ar trebui să fie achitat, complectul judecătoresc sus­
pendă procedura şi dispune trimeterea cauzei la alţi ju-
\ raţi. Dacă însă şi juraţii noui menţin verdictul, acesta va fi
i obligatoriu pentru complectul judecătoresc cu excepţia ca­
zului când juraţii au greşit în detrimentul acuzatului.
Dacă complectul judecătoresc nu aplică procedura de
? rectificare mai sus descrisă, în caz de verdict achitator pro-
; nunţă imediat sentinţa, iar în caz de verdict condamnator
| ascultă pe acuzator şi pe apărător. După aceasta complectul
[ judecătoresc şi cu'cei doi juraţi se retrag pentru darea
; sentinţei.
:723 b 4 — in anumite legislaţiuni—aşa şi în legislaţiunea română
—acuzatul poate fi condamnat şi în lipsă. Procedura arde­
leană nu admite aceasta. Deşi principiul prevenţiuni cere
ca infractorii să fie cât se poate de repede pedepsiţi, totuş
este cert că condamnarea în lipsă nu satisface cerinţele a-
cestui principiu, ba din contră: din sentinţa dată în lipsă
reiese că infractorul va trebui să fie pedepsit, dar organele
justiţiei n’au putut să-l pedepsească şi prin urmare sentinţa
va avea efect tocmai contrar principiului prevenţiunei gene­
rale şi speciale. Cel ce nu se supune justiţiei judecătoreşti,
trebuie supus măsurilor coercitive, dar lipsa sa nu poate
fi interpretată ca dovada vinovăţiei sale, mai ales când ci­
tarea prin foaia oficială este o pură formalitate, despre care
nici nu se poate presupune cu bună credinţă că ar fi fost
cetită de cel prevenit. Deci contumacia prevenitului nu
este potrivită scopului procedurei penale şi nu prea are
rost, căci în cazul când condamnatul va fi prins, procedura
va fi repetată şi sentinţa îşi pierde efectul, iar dacă cel
condamnat nu va fi prins, sentinţa rămâne neexecutată.
Principala obiecţiune este însă, că contumaţarea violează
principiile fundamentale ale procedurii penale. In dreptul
procesual modern este indispensabil ca judecătorul să vadă
şi să auză pe cel prevenit, ca procedura să fie orala, ca pro­
bele să fie administrate, ca acuzatul să fie ascultat, căci
foarte des toată ţesătura acuzării se distruge prin fapte
despre care nu ştie decât numai acuzatul. Prezenţa acuza-
lului la desbatere şi declaraţiile sale pot să aibă influenţă
 — 374 —

puternică asupra depoziţiilor martorilor şi experţilor şi pro­

bele administrate în lipsa sa nu pot fi considerate ca depli­
ne şi corecte. Pentru aceste motive, Codul a înlăturat din
sistemul procedurei penale, contumaţarea acuzatului.
7 2 3 b 5 — Dispoziţiunile codurilor învechite cari admit condam­
narea acuzatului absent, îşi au origina în vechiul drept ger­
man, care a aplicat principiul pierderii drepturilor (Acht)
faţă de acuzatul absent. Mai târziu se admitea ca preveni­
tul, prezentându-se la instanţă, să se apere în libertate (sauf-
conduit). Procedura penală din vechiul Regat aplică princi­
piile dreptului german medieval: contumacele nu poate
avea nici chiar apărător (art. 473), averea sa va fi seches­
trată (art. 476), la desbatere nu se reproduce probaţiunea
(art. 475) etc.
7 2 3 b 6 _ După pr. ardelenească, cercetarea şi instrucţia se face
şi atunci, dacă cel prevenit e absent. Dacă nu va fi găsit nici
după citarea sa prin publicaţiuni şi nici prin circularea sem­
nalmentelor, instrucţia se va termina şi procedura se va
opri până la prinderea prevenitului. Prevenitul absent nu
poate fi pus sub acuzare, dasbaterea principală nu poate
fi ţinută şi sentinţa nu poate fi dată. Faţă de coacuzaţi pro­
cedura se continuă însă regulat.
Pentru asigurarea pretenţiunei materiale a părţii le­
zate se poate ordona execuţie asupra averii absentului.

§ 6. S u b s titu ir e a c u r ţii d e a p e l C o n s ta n ţa p e n tr u in f r a c ţiu n ile

d e c o m p e te n ţa j u r a ţ i l o r , c a r i s u n t c o m is e în D o b r o g e a - N o u â .

724 — Dobrogea a fost supusă după anexiune unui regim ex­

cepţional. Afacerilor corecţionale şi de simplă poliţie, li se
aplică şi în Dobrogea aceleaşi regule ca în România de din­
coace de Dunăre, art. 38 leg. din 30 Martie 1886), în schimb
se dădeâ o competinţă excepţională Curţii de apel Galaţi,
în materie de crime de orice natură şi în materie de delicte
politice şi de presă comise în Dobrogea.
După legea din 28 Febr. 1913, care a intrat în vigoare
la 1 Sept. 1913 (1), juriul e întins şi în cele două judeţe ale

l)'1Vezi „M: Of: Nr: 266 din 1 Martie 1913, p: 12: 380: voi: 3.
 — 375

Dobrogei, suprimându-se competinţa în materie criminală

şi pentru delicte de presă a Curţii de apel Galaţi.
724 1 — Astăzi regimul acesta cu privire la organizarea justi­
ţiei penale în materie criminală mai subsistă numai în Do-
brogea nouă (judeţele Durostor şi Caliacra).
Conform legei de organizarea Dobrogei noui din 1
Aprilie 1914, crimele şi delictele săvârşite în această pro­
vincie, cari după legile din Regat erau de competinţa cur­
ţilor cu juraţi, au fost date în competinţa Tribunalului corec-
ţional ca primă instanţă şi cu drept de apel la Curtea de
Constanţa (art. 75 alin. 2 şi 84 alin. 4).
In 1921 intervenind o nouă lege pentru organizarea
Dobrogei Nouă (a), prin art. 59 au fost dat în competinţa
Curţei de apel din Constanţa, în primă şi ultimă instanţă
toate crimele şi delictele cari după legile ţării sunt de com­
petinţa Curţilor cu juraţi şi cari au fost săvârşite în judeţele
Durostor şi Caliacra.
Textul mai adaugă că Curtea se va compune de 5 con­
silieri şi va judecă conform procedurei în materie corecţio-
nală, cu obligaţiunea de a se numi un apărător din oficiu
acuzatului atunci când nu ar avea unul ales,

725 — Organizare. Curtea de apel din Constanţa are organi­

zarea obişnuită a Curţilor de apel, însă legea face două dero­
gări la regulele obişnuite de organizare ale curţilor de apel
când Curtea din Constanţa judecă materii criminale : 1) con­
trar regulei puse în art. 248 pr. pen., judecătorii care se pro­
nunţă asupra mandatului de arestare şi membrii camerii de
acuzare, care vor fi votat punerea sub acuzare, pot să judece
şi fondul afacerii : 2) Curtea de apel când judecă crimele
comise în Dobrogea Nouă, trebue să judece în complectul
său de 5 judecători. (Art. 59 leg. Dobrogei Noui din 1921).
Dacă a doua dispoziţiune e raţională, din cauza impor­
tanţei afacerilor criminale, prima este criticabilă fiindcă în
materie criminală trebue să fie bine separată instrucţiunea
de judecată. E o garanţie pentru justiţiabil ca, în afacerile
mari. aceia care se pronunţă asupra culpabilităţii să fie de­

al VeG Codul General Haniangiu, voi:. IX—X, pag: 902.

 — 376

feriţi de judecătorii care se pronunţă asupra dării în ju­

decată.
726 — Competinţa. Crimele, fie politice, fie de drept comun
comise în Dobrogea Nouă, precum şi delictele politice şi de
presă se judecă de Curtea de apel din Constanţa, care în
această privinţă are o competenţă excepţională şi diferită
de a celorlalte curţi de apel din ţară.
Deşi Curtea de apel din Constanţa, se poate socoti ca o
curte cu juraţi în ceiace priveşte crimele comise în Dobro­
gea, precum şi infracţiunile politice, totuşi în privinţa com-
petinţii este această deosebire că juraţii singuri având pleni­
tudinea competinţii penale, Curtea de apel din Constanţa,
contrariu juraţilor, poats să-şi decline competenţa când cre­
de că infracţiunea nu comstitue nici infracţiune politică, şi
nici crimă, ei un simplu delict sau contravenţiune.
Cu alte cuvinte noi credem că şi relativ la Curtea de
apel din Constanţa, judecând ca instanţă criminală, trimete-
rile eamerii de punere sub acuzare sunt numai indicative, şi
nu şi atributive de instanţă ; art. 388 al. 1 pr. pen., e o de­
rogare la dreptul comun şi nu se poate întinde prin cale de
interpretare.
727 — Procedura de judecată a Curţii de apel Constanţa, când
înlocueşte Curtea cu juraţi, e procedura obişnuită de judecată
în materie corecţională. Art. 59 al legei din 26 Iulie 1921
spune ca pricinile criminale ,,se vor instrui şi judecă de
Curtea din Constanţa în acelaş mod şi cu aceleaşi forme
după care se judecă azi de tribunalele eorecţionale” .
Totuşi legiuitorul n’a rezolvat toate problemele ce se
pot naşte în această privinţă, probleme cu atât mai grele
că doctrina şi jurisprudenţa străină nu ne pot fi de nici un
folos relativ la aceaistă materie.
728 — Astfel de pildă s’a discutat foarte mult dacă trebue
raport în cazul când curtea de apel judecă crimele comise
în Dobrogea nouă.
Prin foarte multe deciziuni, curtea de casaţiune re­
venind asupra primei sale jurisprudenţe (1), a admis pe
vremea când curtea de apel Galaţi judecă crimele comise1

1) Cas. II, 124 din 14 Mai 1888, B 258.

 — 377 —

în Dobrogea, că nu trebue să se iacă un raport, fiindcă ra­

portul nu e cerut decât atunci când curtea judecă în calitate
de instanţă de apel (2). Soluţiunea curţii de casaţiune, ni
se pare conformă legii, e însă regretabil că legea n’a pre­
văzut importanta formalitate a raportului la infracţiunile
cele mai grave .Astăzi de fapt raportul nu se mai face la
curtea de apel Constanţa în materie de crime.
729 — O altă cestiune care s’ar puteâ discută este dacă, în
caz de casare, trimiterea trebue să se facă la o altă curte
de apel sau Ia o curte cu juraţi. Curtea de casaţiune s’a
pronunţat în ultimul sens, pe motiv că singură curtea de
apel din Constanţa, are competinţă excepţională în materie
de crime. Se poate însă susţine părerea contrarie, pe care
o credem mai întemeiată că, principiul în materie de casare
este ca instanţa de trimitere să fie de aceiaşi categorie cu
instanţa a cărei hotărîre s’a casat.
§ 7. R e f o r m a c u r ţilo r cu j u r a ţ i

729 1 — La nr. 632 şi urm. din acest volum s’a făcut o critică
amănunţită a instituţiunei Curţilor cu juraţi. Cum însă noua
Constituţiune din 1923 menţine această instituţiune a ju­
riului, ceeaee interesează pentru viitoarea noastră legiuire
de procedură penală, sunt reformele cari ar trebui şi cari ar
putea fi aduse Curţilor cu juraţi pentru a înlătură multe
din neajunsurile actualului sistem.
Aceste reforme pot privi trei laturi diferite:
1) Organizarea Curţilor cu juraţi şi recrutarea juriului;
2) Atribuţiunile celor doui factori componenţi : Curtea
şi juriu ;
3) Procedura de judecată înaintea Curţilor cu juraţi.
Vom indică în cele ce urmează propunerile mai demne
de interes preconizate de autori, recomandând soluţiunea
pe care noi o credem acceptabilă şi potrivită condiţiunilor
locale dela noi (a).
2) Cas. II, 294 din) 27 Iunie 18S8, B. 636; Sec* Vac., 333 din 19 Iul.
1888, B. 657; Cas. II, 561 din, 28 Nov. 1888, B. 1018; Cas. II, 368 din 21) Iu­
nie 1889, B. 661 ; Cas. II. 404 din 4 Sept. 1890, B. 1021 ; Cas. II; Is4s' din
7 Dec, 1893, B. 1129 ; Cas. II, 88 dfn 23 Iar. 1902, B. 86 ; Gaisv II, 6441 din
4 Iunie 1903, B. 8581
a) Asupra diferitelor propuneri de reformă a se vedea : Garraud,
Traité d’instr. crim. IV, p. 473 şi urm.; M. del Giudice. Finalita e funzione
 — 378 —

7 2 9 2 — In privinţa organizărei Curţilor cu juraţi toate propu­

nerile au ca obiectiv diminuarea numărului juraţilor în co-
misiunea de judecată şi uneori chiar a membrilor Curţii.
S’a pretins de cei cari sunt contra diminuării număru­
lui juraţilor pentru formarea eomisiunei de judecată, că nu­
mărul de 12 juraţi este tradiţional, general şi simbolic. Nici
una din aceste calităţi nu este totuşi exactă. Numărul jura­
ţilor din comisiunea de judecată a variat în trecut după cum
variază şi în prezent dela legislaţiune la legislaţiune. Cât
despre atributul simbolic credem că nici nu este nevoie să
mai insistăm.
Părerea noastră este că dacă se menţine separaţiunea
de atribuţiuni dintre Curte şi juriu, atunci juriul cată a fi
redus la 9 persoane, iar dacă se admite sistemul eşevinatu-
lui atunci va trebui să fie redus la 6 persoane.
Pentru formarea eomisiunei vor trebui să răspunză la
apelul nominal un număr de 17 -juraţi, apărarea şi Minis­
terul public având dreptul la câte 4 recuzări (în sistemul de
6 vor fi prezenţi 14 juraţi, numărul recuzărilor rămânând
tot de 4).
Dacă sunt mai mulţi juraţi prezenţi, chiar când ei ar
fi ordinari, numele celor ce trec peste 17 (sau 14) vor fi
date la o parte, fiindcă toţi acuzaţii trebue să se găsească
în condiţiuni egale, cari nu trebue să varieze după cum în-
tr’o zi s’au prezentat mai mulţi juraţi, iar în alta mai puţini.
7 2 9 3 — Despre recrutarea juraţilor am vorbit la nr. 6651; ca­
pacitatea de a fi jurat trebue condiţionată neapărat de po­
sedarea unor studii secundare şi de vârsta de 30 ani pentru
cei cu simple studii secundare şi 25 pentru titraţi.
Listele juraţilor ar trebui să fie alcătuite în judeţ de
judecătorii de ocoale asistaţi de pretori, iar în oraşe de ju-

della giustizfa populare, Campobasso, 1923. Vezi si nota a de sub nr. 659
din acest volum.
I.a noi vezi: Remus C. Benisache, Reforma curţilor cu juraţi, în
Justiţia Dobrogei, 1923 nr. 1—8; Ion Oiurculescu : Trebue să menţinem Cur­
ţile cu juraţi? Bib. juridică, Craiova, 1923: Dem. Stoenescu, Institufiimea
juraţilor, Bib. juridică Craiova, 1922; Tr. Alexandrescu, Propuneri pentru
reforma proc. penale, în Revista Penală, 423, p. 310; /. M Botez, Un cuvânt
despre Curţile cu juraţi, în Curierul judiciar, 1926, p. 5: Èug. Petit, R e fo n t»
'curţilor ou juraţi, în Curierul judiciar, 1926. p. 145 si pag. 645.
 379 —

decătorii de ocol asistaţi de comisarii din circumscripţiuni

respective. Aceste liste provizori vor ii înaintate primului-
preşedinte sau preşedintelui de Tribunal care va judeca
toate contestaţiunile cu privire la înscrierea sau omisiunea
vreunor persoane. Listele vor fi permanente, însă în fiecare
an judecătorii de ocol vor comunică numele celor cari s’au
înscris în Cursul anului sau cari au fost înscrişi din oficiu,
cât şi numele celor ce au a fi şterşi din liste.
Acesta ar fi sistemul în liniile sale largi, desigur însă
că reglementarea sa va necesită şi oarecare complectări pri­
vind amănuntele sale.
Indemnizarea juraţilor se impune deasemeni ca o mă­
sură serioasă.
7 2 9 4 — Cât despre compunerea Curţii suntem de părere că
compunerea sa trebuie să rămână cea de astăzi, adică un
Preşedinte consilier de Curte de apel şi doi asesori judecă­
tori de tribunal.
Aceşti membri vor trebui totdeauna să fie desemnaţi
prin tragere la .sorţi, fiindcă nu trebue să uităm că Curţile
cu juraţi judecă şi infracţiunile politice şi deci delegarea de­
vine periculoasă întrucât poate fi făcută cu tâlc.
Fiindcă sunt tribunale cari au numai o secţiune şi deci
un număr insuficient de judecători pentru efectuarea tra-
gerei Ia sorţi, legea ar trebui să cupleze din acest punct de
vedere două câte două tribunale, tragerea la sorţi urmând
să se facă din judecătorii ambelor tribunale, câte unul dela
fiecare din aceste tribunale pentru sesiunile Curţilor cu ju­
raţi respective. Aşa dar înainte de deschiderea sesiunei, fie­
care din preşedinţii celor două Tribunale vor trage la sorţi'
câte un judecător, şi aceasta în ordinea în care sesiunile
Curţilor cu juraţi se vor succeda în cele două reşedinţe.
7 2 9 5 _ in privinţa atribuţiunilor Curţii şi juriului, contra sis­
temului actual care se sprijină pe o separaţiune absoluta.
Curtea fiind chemată a soluţiona numai incidentele de drepL
a veghiâ la îndeplinirea formelor şi a pronunţă deciziunea
în baza verdictului, iar juriul a judecă numai faptele, s’au
preconizat trei reforme :
1) O primă reformă radicală, este aceia care curmă
complect separaţiunea de atribuţiuni in sensul că juriul şi'
 — 380 —

Curtea sunt chemate împreună să judece laptele şi să aplice

pedepsele, nerămânând Curţii decât c singură atribuţiune
distinctă, aceia de a soluţiona incidentele contcncioase de
drept (b). Acesta este sistemul eşevinatului despre care am
vorbit la nr. 7011.
2) O altă reformă mai puţin ’■ad'cală menţine separa-
ţiunea actuală de atribuţiuni dintre Curte şi juriu, dar cere
-a se trece fixarea pedepsei tot în atribuţiunile juiiului. A-
cest sistem e cunoscut sub numele de juriul stăpânul pe­
depsei (c).
3) In fine a treia reformă ca o tranzacţiune între siste­
mul actual şi cele două sisteme, de mai sus, menţine separa-
ţiunea de atribuţiuni în ceeace priveşte faptele, acestea ră­
mânând în judecata exclusivă a juriului, dar fuzionează
Curtea cu juriul atunci când este vorba de a fixă pedeapsa,
aceasta urmând să fie determinată de juraţi împreună cu
membrii Curţii. j
Au fost şi mai sunt însă susţinători ai actualului sis­
tem (d) cari cred că separaţiunea de atribuţiuni nu trebue
să fie cât de puţin atinsă, însă pentru a preîntâmpină ver­
dictele negative provocate de temerea juraţilor că un răs­
puns afirmativ ar conduce la vreo pedeapsă prea gravă pen­
tru acuzat, propun ca să se desfiinţeze pe deoparte prohi-
biţiunea de a se vorbi juraţilor de pedeapsă, iar pe de alta
parte să se dea dreptul juriului de a acordă circumstanţe
foarte atenuante.
Preferinţele noastre merg către prima reformă, adică
instituirea eşevinatului. In caz când acest sistem foarte ra­
ţional şi apt de a servi unei serioase justiţii represive, nu
ar fi primit de legiuitorul nostru, atunci va trebui să se a-
dopte cel puţin cel de al treilea sistem. In nici un caz nu

fc) S. Pappagelo, II verdetto tra magistratura e giurio, Nieapoli, 1903;

•Ugo Spirito, Qiuria e scabimato, Rom. 1926.
c) Pas. Vălenii, L’abolizione dei quesiti e l ’attrihuzione ai ) giurati
dell’ aplicazione della pena, în Scuola Positiva, 1923, p. 215 (se pronunţă,
•contra); J Desprez, Le rôle du juri dans l’application de la peine. Paris,
1925.
d) In speciail susţine actualul sistem Luigi Lucchini, a se vedea arti-
■colul său. LI Giuri în Revista Penale 1926, pag. 301 şi urm.
 — 381

vedem pentru ce s’ar mai menţine sistemul actual, care nu

este legat nici de tradiţiunile noastre şi care a dat rezultate
destul de slabe mai ales la noi.
Sistemul eşevinatului are pe lângă avantajele de ordin
substanţial şi unele de ordin formal şi anume : face inutile
chestiunile, evită retrimiterea pentru verdicte neregulate şi
suspendările provocate de faptul că juraţii s’au înşelat în
fond.
7296 — Cât despre procedura Curţilor cu juraţi, ea cată în pri­
mul rând să fie mult simplificată prin suprimarea tuturor
formelor inutile şi chiar dăunătoare, ca :
1) Actul de acuzare, fiind îndeajuns deciziunea Came­
rei de punere sub acuzare ;
2) Comunicarea listei martorilor, de care se leagă a-
tâtea incidente provocate numai din spirit de şicană ;
3) Toate formalităţile moştenite dela vechile legiuiri
ca : discurs adresat acuzatului (art. 338 pr. pen,), discurs
adresat juraţilor (art. 337), injoncţiunea adresată apărăto­
rului (art. 336), repetirea acuzaţiunei de preşedinte (art.
339), expunerea făcută de ministerul public (art. 340) şi
altele ;
4) Rezumatul preşedintelui despre care am vorbit la
nr. 6901 ;
5) Toate gesturile rituale absolut incompatibile vremu­
rilor de astăzi, de ex.: ridicarea mânei, punerea mânei pe
inimă, scularea în picioare, etc.
Prestigiul justiţiei nu se obţine prin forme goale, ci dim­
potrivă prin sobrietate şi prin evitarea şicanelor provocate
de un formalism inutil.
7297 — Sub raportul îmbunătăţirilor pozitive credem că se im­
pun, în cazul când sistemul separaţiunei de atribuţiuni ar
fi menţinut, următoarele reforme :
1) Dreptul părţilor de a vorbi de pedeapsă şi de a a-
rătâ modificările de cari este susceptibilă.
2) Dreptul pentru părţi de a conveni atunci când lip­
sesc toţi martorii sau bună parte din ei, să se facă jude­
cata pe baza instrucţiunei prealabile, cu corectivul că Juriu
sau Curtea vor puteâ înainte sau după cetirea probelor dela
instrucţiunea scrisă să pretindă facerea instrucţiunei orale.
 382 —

3) Descompunerea chestiunei principale în trei între­

bări ; una asupra existenţei faptului, alta asupra imputabi-
Iităţii (adică dacă acuzatul a comis el acel fapt sau a par­
ticipat la comiterea lui) şi a treia asupra culpabilităţii (a-
dică dacă acuzatul a lucrat cu voinţă şi cu intenţie şi dacă
el este responsabil).
4) Introducerea majorităţei absolute pentru orice răs­
puns al juriului (tocmai de aceia am propus ca juriul să
se compună din 9 persoane, iar dacă se va admite eşevi-
natul vor fi iarăşi 9, adică 6 juraţi şi 3 magistraţi).
7 2 9 8 — *n ceeace priveşte puterea discreţională a preşedintelui
ea trebue să fie menţinută, eu corectivul expres arătat în
lege, ca oridecâteori o parte ar face vreo obiecţiune cu pri­
vire la luarea unei măsuri în virtutea acestei puteri va re­
veni Curţii să soluţioneze incidentul.
In schimb, dacă nu se va admite eşevinatul, credem că
intrarea preşedintelui în camera de deliberare nu trebue în­
găduită decât cu asistenţa Ministerului public şi a apărărei.
729 a — Privire la reformarea Curţilor cu juraţi, părerile
tind spre înlăturarea organizaţiunii complicată a Curţilor
cu juraţi, renunţând la izolarea absolută a celor două ele­
mente cari o formează Curtea şi Juriu. Se ajunge prin a-
ceasta delà sine la o altă formă de intsanţe judecătoreşti :
Tribunale eu juri (tribunaux de echevins, Schöffengerichte).
In Germania, unde prin legea de org. judec, din 20 Mai
1898 (art. 25— 57) au fost introduse Tribunale cu juri com­
puse din un judecător şi 2 juri pentru judecarea contraven­
ţiilor ş f a delictelor pe când pentru crime a fost menţinută
instituţiunea Curţilor cu juraţi (art. 79— 99), funcţionarea
tribunalelor cu juri a dat rezultate bune.
In fosta Austrie a fost redactat în anul 1912 un ante­
proiect pentru o lege specială, prin care să fie modificate
dispoziţiunile procedurei penale referitoare la Curţile cu ju­
raţi precum şi regulamentul referitor la formarea lor, intro-
ducându-se pe lângă Cuţile cu juraţi o formă nouă de cola­
borare a oamenilor laici la distribuirea justiţiei penale, şi a-
nume tribunalele cu juri (iscabini) compuse din 3 magistraţi
şi 3 juri pentru infracţiunile mai grave, iar pentru cauze mai
mici din 2 magistraţi şi 2 juri.

«
 — 383 —

Expunerea de motive ia acest anteproiect arată cu cla­

ritate considerentele pentru introducerea acestei instituţiuni.
Tribunalele cu juri prezintă toate avantajele instituţiu-
nii Curţilor cu juraţi, însă fără inconvenientele ce rezultă din
despărţirea Curţii în două corpuri, dintre cari fiecare pen­
tru sine are să rezolve numai o pate a funcţiunii judecă­
toreşti.
Formalismul riguros care domneşte inevitabil în pri­
vinţa punerii cestiunilor către juraţi produce adeseori de-
ciziuni, cari contrazic intenţiunei adevărate a juraţilor. Nesi­
guranţa, ce o simţesc juraţii în ce priveşte cestiunile de drept,
şi lipsa lor de experienţă juridică îi va îndemnă adeseori
de a lăsă la o parte considerentele raţionale şi de a se bază
mai mult pe simţul lor; pe de altă parte ştiind, că n’au nici
o influenţă în privinţa pedepsei, ce se va pronunţă, se
simţesc adeseori îndemnaţi de a acordă acte de graţie în
loc de a distribui dreptate, cu atât mai mult, neavând ei
obligaţiunea de a motivă verdictul lor. Judecătorii pe de altă
parte sunt1siliţi de a decide în cursul desbaterilor despre ad­
miterea ascultării martorilor şi despre admiterea altor pro­
be fără a cercetă întrucât juraţii, pentru cari în prim rând
probele trebuesc să fie produse, au trebuinţă de ele.
In fine Curtea fixează pedeapsa în cadrul determinat
prin verdictul juraţilor fără a cunoaşte însă toate împreju­
rările faptului, pe cari juraţii le-au luat în considerare. Cum
concepţiunile Curţii sunt adeseori cu totul diferite de concep-
ţiunile comisiunei juraţilor, rezultă în multe cazuri decizii
injuste în sine, în cari pronunţarea asupra pedepsei nu e în
acord cu pronunţarea despre culpabilitate.
La Tribunalele cu juri dispare această separaţiune ne­
naturală a funcţiunilor. Magistraţii şi jurii decid asupra cul­
pabilităţii şi asupra pedepsei, lucrând împreună. Formula­
rea cestiunilor e superfluă, deliberarea comună dă jurilor
îndrumarea cum au să procedeze în mod juridic la exami­
narea şi soluţionarea cauzei ; ei au posibilitatea de a-şi ex­
primă fiecare pentru sine nedumeriri dacă chestiunea de
drept nu li pare limpezită pe deplin prin expunerile părţi­
lor. In fine fiecare membru al instanţei trebue să arate şi
motivele pentru hotărîrea sa de oarece sentinţele se dau cu
motivare. 1■ i ■ # j "• I 5 r ' ;n ’
 — 384

Conform, propunerii anteproiectului austriac tribuna­

lele cu juri au să fie compuse dintr’un număr egal de ma­
gistraţi şi de juri, şi anume 3 cu 3, iar pentru cauze mai
puţin importante 2 cu 2. Această organizare e potrivită de
a garanta, că nu se va pronunţă o sentinţă condamnatoare,
sau o pedeapsă mai severă fără aderarea cel puţin unui jur
la părerea magistraţilor sau cel puţin unui magistrat la pă­
rerea jurilor în cazuri, dacă ambele elemente (cel laic şi cel
judiciar) ar fi în divergenţă.
Această organizare garantează însă şi o motivare ju­
ridică a sentinţei, de oarece ea nu poate fi pronunţată fără
consimţimântul unui magistrat. Participarea magistraţilor
garantează şi continuitatea în aplicarea dreptului şi a pe­
depselor. Tribunalele'cu juri reprezintă deci o formă a ju­
decătoriilor compuse din magistraţi şi oameni laici, care co­
respunde mai bine scopului.
Ar fi deci de dorit ca reforma procedurei noastre pe­
nale să introducă această instituţiune în organizarea noas­
tră judecătorească în locul instituţiunii Curţilor cu juraţi.
Textul constituţiei (art. 105 „Juriul este statornicit în
toate materiile criminale şi pentru delictele politice şi de pre­
să”) nu poate fi o piedică în această privinţă, de oarece nu
prescrie, cum are să fie organizat juriul. Fără îndoială însă
Tribunale cu juri sau Curţile eu juri compuse din 3 magistraţi
şi 3 juri ar funcţiona de sigur mai bine decât Curţile cu ju­
raţi în organizarea lor actuală atât de greoaie, a cărei func­
ţionare nu dă rezultate satisfăcătoare.

Apendice
Jurisdicţiuniele militare

730 — Vom trata foarte sumar această materie, de oarece

studiul legislaţiunii penale militare, este un studiu sepa­
rat (1). Materia prezintă însă importanţa : a) Din cauza 1
1) Un eomentar al C. J. M. intitulat: .Dreptul penal militar şi pro
cedura lui” a fost publicat în 1906 (Ploeşti) de d-nii locot. N. I. Popescu şi
//. Frledmart, 483 pagine.
Pentru statistica criminală militară vezi locot. N. /. Popescu: Sta­
tistica criminală 1860—1906.
 — 3 85

armării generale ; b) Fiindcă civilii pot să fie şi dânşii su­

puşi juridicţiunei militare în certe cazuri şi c) Avocaţii ci­
vili pot pleda şi pot să fie numiţi apărători din oficiu la tri­
bunalele militare.
Observăm de altmintrelea că dispoziţiunile cod. pen.
ordinar se aplică şi la militari în cazurile neprevăzute de
cod. pen. militar (art. 6 cod. pen. şi art. 195 şi 258 codul
just. militare).
Vom urmă şi aici metoda pe care am urmat-o la toate
celelalte juridicţiuni, şi vom studia în trei paragrafe, organi­
zarea, competenţa şi procedura propriu zisă a tribunalelor
militare.
730 1 — Cu privire la justiţia militară (a) am mai avut ocaziu-
nea să ne ocupăm în acest Tratat şi anume : despre infrac­
ţiunile militare în voi. II, nr. 988, 10151, 11981 şi urm. ;
voi. III, nr. 2008 şi 20081 ; despre caracterul instanţelor
militare în voi. IV, nr. 164 ; despre strămutarea în materie
militară voi. IV, nr. 1620; despre punerea în mişcare a ac-
ţiunei publice în voi. IV, nr. 671 ; despre ofiţerii de poliţie
judiciară militară voi. IV, nr. 3202 ; despre instrucţiunea
prealabilă la instanţele militare, voi. IV, nr. 3563 ; urmă­
rirea în codul justiţiei militare, voi. IV, nr. 3372.
Desigur însă că dreptul penal militar comportă mult
mai largi discuţiuni, cari însă exeed cadrul acestui tratat (b).

§ 1. O r g a n iz a ţiu tic a

731 — Codicele nostru de justiţie militară din 24 Mai 1881,

a fost modificat prin legea din 27 Martie 1894 ; el e o tra-
a) Asupra Codului justiţiei militare a se vedea lucrările: Colonei
N. C. Homoriceatiu, Codul justiţiei militare adnotat, ed. III, Bucureşti 1922;
Maior Vasile Chiru, Drept penal militar, 2 voi., Cluj, 1925; Col. Maeovescu,
Interpretarea art. 30 şi 61 Til. II adţional, în Revista Penală, 1926 nr. 1- 3;
idem, Rolul Ofiţerului de politie judiciară militară, Rov. Penală, 1926, Nit. 6-7.,
b) Printre lucrările străine: V. Manzini, Trattato di dit. pen. militare,
4 voi. M. de Mauro, II codice penale militare maritimo, 2 voi. Gatania;
C. Lanza, Per prevenire l>a criminalita militare, Roma, 1909; V. Manzini, Le
piu antidie leg.gi penale militaire, Venezia 1924: .4. Champoudry, Manuel de
l ’officier de police judiciaire militaire, Paris 1923; P. Provent, La criminalité
militaire en France en temps de paix, Paris, 1926; Augier et G, Le Poittevin,
Traité de dr. pén. militaire, 2 vol.
1. Tanoviceanu, Vol. V 25
 — 38G —

ducere după legea franceză din 9 Iunie 1857, modificată în

1872 şi 1875. înainte de actualul nostru C. J. Mii., noi am
avut un alt codice penal ostăşesc din 6 Mai 1852, care în
1860 s’a declarat aplicabil şi Moldovei, fiind astfel prima
îndrumare spre unitatea legislativă a României (1).
După C. J. M. actualmente în vigoare justiţia militară
se dă : 1) De consiliile de războiu ; 2) Consiliile de revizui­
re; 3) De pretori (art. 1) ; 4) De consiliile de disciplină
înfiinţate prin legea din 27 Martie 1894, pe lângă fiecare
regiment, şi care judecă în timp de pace nesupunerile la che­
mare, prima dezertare şi infracţiunile la regulamentele de
mobilizare ale gradelor inferioare ; ele pot da pedeapsa până
la 6 luni (2). La acestea se mai pot adaogă şi 5) Consiliile
de reformă prevăzute la legea poziţiunii ofiţerilor din 16
Mai 1896, art. 18 (3).
Dintre aceste organe judecătoreşti penale, mai impor­
tante sunt consiliul de războiu, şi cel de revizuire, despre
care vom vorbi imediat, adăogând în urmă câteva cuvinte
despre pretori.
732 — A) Consiliul de răsboiu. Sunt şapte consilii de răsboiu
în ţară, câte unul pentru fiecare corp de armată. Sub cod.
pen. mii. Ştirbei ele se numeau comisiunea ostăşească jude­
cătorească. Consiliul de răsboiu se compune în mod obişnuit
din cinci persoane, adică : din un colonel ori locotenent-co-
lonel ca preşedinte, doi maiori şi doi căpitani, care sunt
numiţi de comandantul corpului pentru 6 luni, afară dacă
sunt mutaţi din corp.
Mandatul membrilor consiliului de răsboiu se poate re-
înoî (art. 3, 6 şi 8 C .J. M.)) Când e vorba să fie judecat123

1) Condica penală ostăşească cu procedura ei şi osebit supliment

pentru starea de împresurare. Bucureşti 1852, era promulgată prin opisul
35 din 6 Maiu 1852 al d-lui B. D. Ştirbei. Există o a 3-a edit. Iaşi 1871, în
care e adăugată şi legea stării de asediu din 1864. Mai înainte de legea din
1852 a existat în Muntenia „Condica de procedură ostăşească” din 1832.
2) Vezi titlul adiţional în 23 articole publicate în edit. oficială a MLn.
de războiu din 1902 la finele Codicclui de justiţie militară. Ele siunt compuse
din 3 membri.
3) Vezi Popescu şi Fridman, op. cit., pag. 265. Ele sunt compuse din
5 membri şi judecă' între altele greşelile grave în contra onoarei oa militar
şi ca om. 1 ,
 — 387 —

un ofiţer superior sau un general, compunerea consiliului se

modifică spre a se da, în limitele posibilului, ofiţerului dat
in judecată, judecători superiori sau cel puţin egali în grad
(art. 10 şi 11). E de observat că, dacă se dă în judecată un
colonel ori un general, nu numai că compunerea consiliului
nu e cea ordinară, dar judecătorii nu mai sunt numiţi de co­
mandatul circumscripţiunii ci de ministrul de răsboiu. In caz
de lipsă de generali, un general superior poate să fie judecat
de Curtea de casaţiune (4).
Ofiţerii asimilaţi se judecă de un consiliu în conformi­
tate cu gradul lor. Când sunt inculpaţi de diferite grade,
judecătorii care compun consiliul, se vor luă în considera-
ţiunea gradului celui mai înalt (art. 12 şi 13). •
La fiecare consiliu se află cel puţin un comisar regesc,
un raportor şi un grefier; pe lângă aceasta, se pot numi u-
nul sau mai mulţi substituţi ai comisarilor regali, ai rapor­
torilor, şi unul sau mai mulţi ajutori de grefier (art. 4).
733 — Comisarii regeşti şi substituţii lor împlinesc pe lângă
consiliul de răsboiu rolul de minister public, iar raportorul
şi substituţii săi sunt însărcinaţi cu facerea instrucţiunii, în
fine grefierii redactează hotărîrile şi păstrează actele (at. 5).
Comisarii regeşti şi raportorii sunt numiţi de ministerul
de răsboiu după o listă prezentată de comandantul de corp,
iar substituţii se numesc de generalul comandant al circum­
scripţiunii (art. 9), In privinţa persoanelor, care pot fi nu­
mite comisari regeşti, raportori şi substituţi, legea are grije
să spună de ce grad trebue să fie (art. 7 şi 15). Atât ei, cât
şi judecătorii depun jurământ înainte de a-şi începe oficiul
odată pentru totdeauna. Astăzi se recrutează dintre ofiţerii
cu studii juridice.
734 — Consilii de răsboiu temporare. Pe lângă consiliile de
răsboiu ordinare şi permanente, se mai pot înfiinţâ şi consi­
lii de răsboiu temporare în caz de trebunţă, adică atunci
când armata e în răsboiu, şi când o divizie, o brigadă sau
chiar un regiment operează separat, sau când se declară 4
4) Art. 34 C. J. M. prevede cazul când un general care a comandat
o armată sau un corp de armată e dat în judecată, şi spune că nici unul
din aceia pe care i-a comandat nu poate să-l judece. In acest caz, dacă nu
se găsesc generali suficienţi se judecă de curtea de casaţiune în secţiuni-
unite, şi acuzarea se susţine de prooinrorul-general al curţii, de casaţiune.
 — 388

starea de asediu sau la orice altă nevoie. In Franţa în anul

18717 Tiindcă eră vorba să fie judecate mai multe mii de
persoane inculpate că au luat parte la răscoala comunei şi
la diferitele prădăciuni şi incendii din acel timp, s’au insti­
tuit 26 de consilii de răsboiu în Paris şi în Versailles.
Consiliile de răsboiu temporare au aceiaşi compunere
ca şi cele permanente, însă numirea întregului personal se
face de comandamentul corpului, diviziunei, brigadei, sau
regimentului. Este încă de observat că, în aceste consilii,
comisarul regesc îndeplineşte în acelaş timp şi atribuţiunile
de raportor, adică de judecător de instrucţiune (art. 31).
735 — B). Consiliul de reviziune (5) sau sfatul de reviziune,
cum îl riîmîeă"C'.''J7M; "dinTS5.2, nu este după cum s’ar putea
crede o instanţă de apel, ci este o instanţă de recurs. El joa­
că rolul unei curţi de casaţiune, cum vom vedea când vor
vorbi de competenţa sa, de aceea nu există decât un singur
consiliu de reviziune permanent pentru toată ţara, cu reşe­
dinţa în Bucureşti (art. 25), deşi se pot înfiinţa la caz de
trebuinţă şi altele temporare (art. 36).
736 — Consiliul de revizie prezintă o curiozitate ca organi­
zare sub punctul de vedere al disciplinei. In adevăr, firesc
ar fi ca acest consiliu care censurează hotărîrile consiliilor
de răsboiu, sa fie compus din ofiţeri superiori în grad sau
cel puţin egali cu membrii consiliilor de răsboiu. In reali­
tate însă, ce e drept că în compunerea normală a consiliilor
de răsboiu, există ofiţeri inferiori în grad membrilor con­
siliului de revizie, de oarece acesta are un general ori un
colonel ca preşedinte, 2 coloneii sau locotenenţi-coloneli şi
în fine doi maior ca membrii (art. 26). Pe lângă aceasta,
dacă consiliul de răsboiu a fost prezidat de un general,
consiliul de revizie trebue să fie deasemeni prezidat de un
general, iar ceilalţi judecători rămân, afară de cel mai nou
în grad, care nu ia parte la judecată (art. 29). Insă nu e
mai puţin adevărat că, din cauza compunerii variabile a
consiliului de răsboiu, atunci când se va judecă un general,
de brigadă, trebue ca juriul să fie compus de cel puţin 5

5) Regulat nu este să vorbim de consiliul de reviziune. când ne ocu­

păm de judecata în prima instanţă, însă facem acest lucru pentru ca să nu
■scindăm cod. de justiţie militară.
 — 389 —

generali de brigadă, iar când se va judecă un general de

divizie, juriul se va compune de 5 generali de divizie. Şi,
hotărîrea acelor 5 generali de brigadă, ori 5 generali de di­
vizie va fi supusă cenzurei unui general de brigadă, 3 colo­
neii sau locotenenţi-coloneli şi un maior ? !!
Şi cazul nu e pur imaginar, el s’a întâmplat cu ocaziu-
nea judecăţii ex-generalutui Al. Anghelescu şi a ex-genera-
lului Maican (6). Legea ar trebui să evite acest inconvenient,
introducând în consiliu membrii de ai curţii de casaţiune
sau schimbând compunerea consiliului de revizie.
Pe lângă consiliul de revizie funcţionează un comisar
regesc şi un grefier ; se poate numi şi un substitut al comi­
sarului, şi un ajutor al grefierului la caz de trebuinţă (art.
26). Raportor şi substitut de raportor nu există, de oarece
instrucţiunea e déjà făcută şi consiliul de reviziune joacă ro­
lul de curte de casaţiune.
7 3 7 — Alegerea judecătorilor militari, se face conform regu-
lelor pe care le-am spus, după un tabel care se alcătueşte
în fiecare corp de armată după grad şi după vechime de
către comandantul de corp după prezentarea capilor de cor­
puri. In cazul când unul din membrii consiliului de răsboiu
e împedecat să ia parte la judecată, se numeşte un alt ju­
decător în locul isău după ordinea tabelului (art. 18 şi 19).
7 3 7 1 — Organizarea grefelor tribunalelor şi parchetelor mili­
tare este disciplinată printr’un regulament din 17 Iunie
1925. Prin acest regulament se fixează compunerea diferi­
telor grefe, condiţiunile de recrutarea personalului şi statu­
tul acestuia. Acest regulament abrogă vechiul regulament
din 1900.
7 3 8 — C) Pretorii, numiţi la francezi prévôts, judecă numai
în cazul când armata e pe pământ străin. Ei judecă singuri,
având un grefier pe care şi-l aleg ei înşişi dintre subofiţerii
şi brigadierii gendarinilor, (art. 47 şi art. 48 alin. ultim).
738 1 — Prin legea din 28 Decembrie 1916 s’a reglementat or­
ganizarea şi funcţionarea justiţiei militare în timp de mo-

6) Dealtmintrelea inconvenientul lovirei erarhiei s’a văaiit şi în

Franţa când a fost dat în Judecată ex •mareşalul!' Bazaine, care a fost Jude­
cat de 5 'nierirri, foţi generali 'de diviziune: chiar preşedintele ducele
d’Aumale eră general de divizie.
 390 —

bilizare şi de răsboiu. Această lege formează astăzi al. II

Titlu adiţional al Codului de justiţie militară.
In timp de mobilizare şi răsboiu spune art. 1 din această,
kge justiţia militară se împarte de : 1) Marele pretor şi
pretori, 2) Curţile Marţiale şi 3) Curţile superioare de jus­
tiţie militară.
Legea stabileşte modul de recrutare a personalului cari
compun aceste instanţe, organizarea instanţelor, competin-
ţa lor şi pedepsele ce se pot pronunţă în timp de mobilizare
şi de răsboiu.
Oarecari mici modificări s’au adus Titlului II adiţional
prin decretul-lege 4062 din 16 Septembrie 1919 (b).

§ 2. Competenţa tribunalelor militare

739 — Competenţa tribunalelor militare diferă în timp de

pace, în timp de răsboiu şi în timp de stare de asediu ; în
aceste din urmă două cazuri ea este cu mult mai întinsă.
Tribunalele militare nu sunt competente să judece decât:
acţiunea publică, afară de restituirea obiectelor rezultând
dintr’o infracţiune, şi afară de excepţiunea relativă la pre­
tori, despre care vom vorbi.
Dacă militarul a comis infracţiunea înainte de a intră
în armată, el se va judecă de tribunalele ordinare (art. 49).
Deasemeni se va judecă afacerea de tribunalele ordina­
re, dacă infracţiunea a fost comisă după ştergerea din con­
troalele armatei (1 şi 1 bis).
Dacă infracţiunea a fost comisă de militari şi civili, toţi
infractorii, chiar cei militari se judecă de tribunalele civile
(art. 72 C. J. M.) după principiul că juridicţiunea ordinară
atrage pe cea extraordinară (2).*12
b) Codul General Hamangiu, IX—X, p. 215.
1) Cas. II, 1383 din 28 Miai 1912, C u rieru l ju d ic ia r 1912 Nr. 62, pag:.
731. (Reg. de ooimipet.). Vezi tot acolo în acelaşi sens în notă. Cias. II,.
3141 din 1911,, No. 19 din 1912; 709 din 1912 şi 46, 1912 (nota R. B e n m e h e }
1 bis) Soldatul miliţian irătnas în timpul războiului în teritorul ocu­
pat,, dacă a întreţinut înţelegere cu inamicul, intrând ca poliţist în servicii'
său, este competiate a fi judecat de. tribunalele militare. (Cas. II, 2939 dto
20 Octombrie 1925, J u risp ru d e n ta g e n e ra lă 1926. sp. 114, pag. 80).
2) P o p e sc u şi F ried m a n op. cit p. 279.
 — 391 —

in fine infracţiunea comisă în timpul concediului, de

militar, se judecă de tribunalele ordinare (3).
Vom examina competenta fiecărei juridicţiuni penale-
militare în parte.
A) Competenţa Consiliului de răsboiu

740 — a) In timp de pace. Ratione loci este competent consi­

liul de răsboiu al locului unde s’a comis infracţiunea, acela
al locului garnizoanei din care face parte prevenitul sau a-
cela unde prevenitul a fost arestat (art. 57 C. J. M.) (a).
2. Ratione personae. Militarii de toate gradele şi a si-,
milaţii lor, din momentul recrutării până în momentul eşirei
din armată, chiar militarii în disponibilitate sau dezertor (4)
sunt supuşi legii militare. Legea noastră, imitând în această
privinţă, legea franceză din 18 Noembrie 1875, dispune că,
chiar armata teritorială şi rezervele ei sunt supuse justi­
ţiei militare pe timpul serviciului lor activ (art. 52 Nr. 2
şi art. 53). Jandarmii au o îndoită calitate ca ofiţeri de po­
liţie judiciară ei sunt supuşi juridicţiunii tribunalelor ordi­
nare ; întrucât comit crime sau delicte în exerciţiul func­
ţiunii lor (art. 55). Pentru alte infracţiuni ei sunt supuşi tri­
bunalelor militare (5).
3. Ratione materiae. Tribunalele militare judecă cri­
mele şi delictele comise de militari (art. 72 şi 73). Contra-
venţiunile, precum şi infracţunile la regulamentele de disci­
plină, sunt de atribuţiunea autorităţilor militare, însă în a-345
3) Astfel de exemplu furtul cu efracţiune comis de un militar în
concediu e de competenta judelui de ocol. Gas. II, 139 din ?0 Ianuarie 1912.
Săpt. jurid. iP. 190; C u r ie r u l j u d ic ia r 1912. Nr. 29, pag! 374 şi nota relativă
la jurisprudental de d. R . B e n iş a c h e : Cas. II, 476 din, 22 Febr. 1912, C u r ie ru l
j u d ic ia r 1912. Nr. 38, pag. 455.
a) A se vedea şi decretul 1674 din 1923 complectat cu instrucţiunile
minist. nr. 350 din 1926.
4) Cas II. 2230 din 14 Oct. 1913. D r e p tu l 1914, Nr. 3, pag. 19. E însâ
de observat că militarii în concediu nu sunt supuşi jurisdictiunii militare
decât pentru infracţiunile prevăzute de Gartea II, Tit. II, God. just. mii. ;
Cas. II, 1900 din 2 Sept. 1915, C u r ie r u l j u d ic ia r 1915, Np. 75 pag. 618; regul.
de competinţe.
5) Competenta tribunalelor militare fată cu aceea a tribunalelor ci­
vile prezintă foiarte multe dificultăţi, şi de aceea1 avem o iurisprudentă
foarte bogată a1curţii ,de casaţiime în această materie pe care nu am crezut
necesar să o expunem în acest Tratat.
 — 392

cest caz, fără judecată poate interveni o pedeapsă până la

două luni, deşi e facultativ a trimite afacerea şi la consiliul
de răsboiu (art. 262). Când e vorba de infracţiuni militare-
nu se mai distinge, ca în vechiul drept francez, natura in­
fracţiunii, dacă este de drept comun ori militară, în amân­
două cazurile tribunalele militare vor judecă.
Totuşi şi astăzi sunt materii excepţionale, relativ la
care tribunalele f in a le sunt incamspetinte, astfel sunt infrac­
ţiunile relative la legea vamală, a eontribuţiunilor directe,,
a taxelor comunale, a pădurilor, a drumurilor celor mari
în toate aceste cazuri, judecă tribunalele ordinare (art. 264
C. J. M.).
Dacă este şi parte vătămată, acţiunea în despăgubire,,
afară de restituirea lucrului, care se judecă de tribunalul'
militar, se judecă de tribunalele civile (art. 263).
741 — In timp de resbel comipetinţa consililor de răsboiu se
întinde nu numai asupra militarilor, dar şi asupra persoane­
lor care aprovizionează armata sau asupra reprezentanţilor
îor, şi în general asupra oricărui individ român ori străin
care, după distincţiunile legii ar comite vreo crimă sau un
delict prevăzut de codicele penal militar (Cartea IV, titlul
II, art. 58— 60 şi Tit. II adiţional).
742 — In timp de stare de asediu. In acest caz competenţa
tribunalelor militare~e şfmaŢîntinsă,Joii locuitorii ţării fără
deosebire pot să fie supuşi juridicţiunii mintare pentru orice
crimă sau delict în contra siguranţei Statului, a Gonstituţiu-
nei sau a ondinei publice.
Regele care are drept să declare starea de asediu, tre-
bue în acelaş timp să arate marginile acestei competinţe (art.
66 cod. just. mii. şi art. 2 şi 5 al legii stărei de asediu din
10 Decembrie 1864).
743 — Consiăeraţiuni asupra competenţei tribunalelor mili­
tare (6). Cestiunea dacă trebue să rămână în legislaţiune-
întinsa competenţă dată astăzi tribunalelor militare, este dis­
cutată. E firesc ca să existe tribunalele militare pentru in­
fracţiunile de disciplină militară, fiindcă aceasta e o regulă

6) Tribuniallele speciale militare au existat chiiar la vechii Egipteni,

după cum ne spune D ia d o r d e S icilia : Bibi. histor. Libr. II, cap, XXVIII ş l
X c n o fo n te : Amaibasis tou! Kirou. Lib. I, cap. VI
 — 393 —

generală şi la alte corpuri organizate ; astfel de exemplu

există tribunalele speciale pentru infracţiunile de disciplină
«clesiastică, şcolară, judiciară, pentru barou, etc. Dar, în
afară de infracţiunile disciplinare, e foarte contestabilă ju­
decata unui militar de către militari, fiindcă prin aceasta
se erează un privilegiu de judecată; militarul are singur pri­
vilegiul ca să fie judecat de colegii săi, în loc de a fi supus
justiţiei tării (7).
De aceia codicele penal militar norvegian din 1902, a
dispus că crimele şi delictele de drept comun sunt supuse
tribunalelor represive civile (art. 10) (8) ; iar în Franţa
d. G. Clemenceâu a propus în 21 Oct. 1903 comisiunei de
iniţiativă, care în 24 Noembrie 1903 l-a primit în unani­
mitate un proiect de lege în 42 de articole, restrângând com­
petenta tribunalelor militare la infracţiunile pur militare. Cu
alte cuvinte instituţiunea să nu mai fie de ordine judiciară
„ci un organ de disciplină“ (9).
Şi, dacă părerea d-lui Clemenceâu pare răsvrătitoare
pornind dela un republican radical, părerea împăratului Na­
poleon, desigur că nu i se poate face aceiaşi imputare. ,,Una
e dreptatea în Franţa — zicea împăratul în şedinţa consi­
liului de Stat din 21 Februarie 1809 — omul e cetăţean îna­
inte de a fi soldat. Dacă, înăuntrul ţării un soldat asasi­
nează pe un alt soldat, acela a comis o crimă militară, ci­
vilă este însă mai înainte de toate această crimă de asa­
sinarea unui om. Trebue dar ca toate infracţiunile să fie
supuse mai întâi juridicţiunii comune, în toate cazurile când
acea juridiefiune domneşte în locul unde s’a comis cri­
ma“ (10).
Aceste idei ni se par raţionale, şi ele au domnit la în­
ceput în Franţa.
De altmintrelea vom observă că chiar în Germania, le-

7) In acela? sens V. T o n c e sc u : C u rieru l ju d icia r, 1906, Nr. 72;.

8) Bulletin de TUinion internationale de droit pénal. Torn. XI, iasc.
I; Rev. pén. XXVIII (1904), рак. 817.
9) Vezi un important articol de d. Ju les R ou x, in titu la i: La reforme
des conseils de Querre devant le Sénat. Le rapport de M. E t. F knuiin: Rev
pénit. Avril, Mai 1912, pag. 693 şi urm.
10) L ocré. Exposés de motifs. XXIX, pag. 130.
 — .394 —

gea institue pe lângă tribunalele militare şi asesorii civili (11).

Competinţa largă, excesiv de largă a tribunalelor mili­
tare în legislaţiunea noastră în vigoare, e copiată dela Fran­
cezi, iar acolo provine din cauza spiritului militar care a
stăpânit această ţară în secolul trecut. Cu mult mai înţe­
leaptă eră Condica noastră de procedură ostăşească din
1832 care dispunea că „Crimele şi vinele săvârşite de ostaşi
în vreme de linişte şi fără înclinare cu disciplina şi îndatori­
rile slujbei, se vor pedepsi după dispoziţiunile condicei pe­
nale civile“ (12). De asemeni şi condica penală Ştirbei erâ
preferabilă în această privinţă (13).
743 1 — Astăzi întreagă doctrina este pentru limitarea jurisdic-
ţiunei penale a instanţelor militare numai la infracţiunile pur
militare.
Cele mai multe din proiectele străine elaborate în ulti­
mul timp au pornit dela această ideie. Cauza pentru care
un atare sistem trebuia să se impună mai curând sau mai
târziu stă tocmai în raţiunea de a fi a instanţelor militare.
In adevăr instanţele militare ca să judece şi alte infracţiuni
decât cele pur militare, ar trebui să fie compuse din mili-

11) După legea germană din 2 Dec. 1898 pe lângă judecătorii tniili-
tari, sunt şi doi auditori civili, care dacă sunt de aceeaşi părere formează
aşa zisa minoritate de favoare care atrage achitarea inculpatului. Unul din
asesori conduce desbaterile, deşi un militar prezida tribunalul. La tribuna­
lul militar al Imperiului, care joacă rol de curte de casaţiune militară sunt
3 auditori civili din 7 membrii ai fiecărei secţiuni şi tot un
civil conduce desbatrile, iar când se cere revizuirea pentru violarea legii
se schimbă completul fiind 4 judecători civili, şi numai 3 militari. Aceşti
Kriegsgerichtrathe sunt magistraţi de carieră inamovibili; în parchetul şi in­
strucţia militară nu pot fi decât magistraţi civili de carieră.
12) In acelaş sens cu noi Iul. T e o d o r e s c u : Dreptul XXXI, Nr. 57 ;
V . T o n c e s c u : C u r ie ru l j u d ic ia r 1906, No, 72.
D . G a r r a u d e de părere contrarie. Dânsul scrie: „Suprimarea jmri-
dictiunei militare în timp de pace, este după părerea r.ostră suprimarea
armatelor permanente. Se înţelege că aceleaşi persoane care urmăresc dis­
trugerea armatei, cer, sub pretextul reformei, supresiunea consiliilor de răz­
boi”. G a r r a u d : Instr. crim., II, Nr. 552.
13) Art. 6. „Dispoziţiunile acestei condici atingătoare de crime şi vini-
se vor aplica şi Ia militari precât aceştia le vor săvârşi în societate iar ms -
în cazarmă şi în trupa lor. (Potrivit cu art- 427 din Regulament)”. Gonifr..
în această privinţă. A l. C r e f i e s c u : Comentariul al codîicelui penal. Bucureşti,
1S66, pag. 173.
 395 —

ta ri specializaţi în cunoştinţe juridice şi permanentizaţi în

posturile lor, ori creiarea unei atari magistraturi speciale
care să nu mai aibă comun cu oştirea decât gradul şi uni­
forma, este absolut inutilă într’un stat care are o justiţie
civilă serios organizată. Aşâ dar justiţia militară îşi are ra­
ţiunea atunci când este împărţită de ostaşi cari păstrează
continuu contact cu adevărata viaţă ostăşească, dar tot o-
dată această raţiune de a fi îi limitează şi competinţa în mod
firesc şi logic numai la infracţiunile direct şi intim legate cu
disciplina miliară (a).
744 — Competenţa consiliului de revizie. Consiliul de revizie
joacă, după cum am spus rolul de curte de casaţiune, în
organizarea justiţiei militare, unde nu există apel. Ar fi dar
natural să vorbim despre el când ne vonî ocupa despre căile
extraordinare de atacare ale hotărîrilor, ceeace va formă
cap. III al părţii a doua a cursului de procedură penală, însă
pentru motivul deja spus, de a nu scinda materia tribuna­
lelor militare, vom vorbi aici de competinţa consiliului de
reviziune.
Competinţa ratione materiae şi ratione personae a con­
siliului de revizie e aceiaşi ca şi a consiliului de resbel; sin­
gura competenţă ratione loci, diferă prin aceea că ea nu e
restrângă la un corp de armată ci se întinde asupra ţării în­
tregi. Bineînţeles însă că, dacă s’ar crea consilii de revizie
prevăzute în art. 36 C. J. M., competenţa lor nu s’ar întinde
decât la armata la care s’a înfiinţat.
Am zis că atribuţiunea consiliului de revizie este de a
îndeplini oficiul de curte de casaţiune în justiţia militară ;
legea spune clar că menirea consiliului de revizie este să ju­
dece recursurile făcute în contra hotărîrilor consiliilor de
răsboi, precum şi părerile consiliilor de anchetă stabilite prin

a) In acest sens: En J o v a n e , Riîorme ne!la giustizia militare, Salerno,

1922; /. S ilva, Per l’abolizione dei tribunali di guerro. în Scuola Positiva,
1923, pag. 199 ; E . F lorian, Note ed .appunti sulla riforma deJ iprocesso
•penale militare, în Scuola Positiva 1923, pag. 1777 ; P a sq u a le V ă len ii, Ri-
forrna e aboffizione dei eodici penali militari, în Sc. Positiva, 1921, pag. 224 :
M . B en en a ti, La riforma del codice penale militare, în Bolettino di dr. pen.
1923, pag. 513:
Asupra proiectului francez a se vedeà: P . P r o v e n t, La réforme de la
'•justice militaire en France, în Revue intern, de dr. pen, 1925, pag. 386.
 — 396 —

legea pozitiunei ofiţerilor şi că el nu. intră niciodată în fon­

dul afacerilor (art. 68 şi 69).
Art. 70 arată care sunt cazurile de anulare ale hotărî-
rilor de către consiliul de răsboi : a) Când consiliul de răs-
boiu sau de anchetă n’a fost alcătuit conform legii ; b) Când
s’au călcat regulele de competenţă ; c) Când nu s’a aplicat
pedeapsa prescrisă de lege ; d) Când s’au violat regulele-
de procedare prescrise de lege sub pedeapsa de nuli­
tate ; e) Când consiliul de răsboiu a omis de a hotărî asupra
unei cereri a acuzatului sau a comisarului regesc făcută con­
form legii (14).
745 — încât despre Curtea de casaţiune, în principiu ea nu
are control asupra justiţiei militare, deşi ea e în general
veghetoarea bunei ăplicaţiuni a legilor.
Tgtyşi, în cazul când consiliul de răsboiu sau de revizie
au judecat fără competinţă pe o persoană care, conform le­
gii, nu e justiţiabilă de tribunalele militare, se poate face
recurs în casaţiune (art. 75 C. J. M.; art. 31, par. II lit. f.,
secţ. Il-a a. c. cas., leg. c. cas. din 20 Decembrie 1925 com­
binat cu art. 26 din aceiaş lege) (15). Recursul nu se poate
face decât după ce s’a pronunţat şi consiliul de revizie, iar
în timp de răsboiu se poate răpi prin lege acest drept chiar
nemilitarilor.
Pe lângă acest recurs din partea persoanei interesată,
legea organică a Curţii de casaţiune din 1925 art. 22 dă
drept ministrului de justiţie să ordone procurorului general
; al Curţii de casaţie să atace orice hotărîre a tribunalelor,
dată fără competenţă, cu exces de putere sau când s’au co­
mis delicte cu ocaziunea exercitării atribuţiunilor lor (16).
In fine vom observă că după glăsuirea art. 96 C. J. M,

14) Consiliul de revizuire pct să anuleze şi deriziunile consiliului

de disciplină, tasă numai pentru preseripţinnc şi incompetenţa, Cas. II, 134
din 23i Ian. 1913, C u rieru l ju d ic ia r 1912, No. 3 pag. 37
15) .O dispoziţie similară conţinea legea din 1910 art. 5 lit. f. modifi­
cată în 19Î1 şi 1912. Vezi şi cas. II, 2347 din 26 Sept. 1912. C u rieru l ju d ic ia r
1912, Nr, 82, pag. 972.
16) Prin legea din 27 Martie 1894. voind să ştirbească acest drept al
ministerului de justiţie, se dispunea că nu se poate face recurs decât când
este şi cazul de a urmări pe judecătorii care an dat deriziunea. Cu drept
cuvânt s-a suprimat această dispoziţiime ncraţională încă din 1912.
 — 397 —

art. 443— 450 pr. pen. se aplică şi la tribunalele militare,

adică există dreptul pentru ministerul de justiţiei de a cere
casare în interesul legii ; deasemenea se poate cere delà
Curtea de casaţiune revizuirea în cazurile prevăzute de
proc. pen.
745 1 — Curtea de casaţie mai este competentă să judece regu-
îarea de competinţă în caz de conflict (a), şi strămutarea
pentru suspiciune legitimă (vezi vol. IV nr. 1625) tot cu pri­
vire la justiţia militară.
746 — Competenţa pretorilor este în caz de răsboiu, sau când
sunt concentrări. In expunerea de motive a cod. pen. mii.
francez se spune vorbindu-se de pretori : prévôts. „împre­
jurul centrului de operaţiune al comandamentului mişună a-
deseori drojdia naţiunilor şi a armatelor, dezolând ţinutul
prin atentatele lor, tăind trupelor de răsboiu drumurile şi
subsistenţele, compromiţând soarta luptelor prin jăfuiri şi
trădări. Fără îndoială că justiţiei militare îi este dată sarcina
de a pedepsi aceste flagele ale armatelor, dar trebue ca ea
să prindă numai decât pe vinovaţi şi să răzbune numai de­
cât ordinea şi legile. Tribunale fără apel sunt înfiinţate în
preajma şi în urma armatei ; aceştia sunt pretorii”.
Aceste cuvinte arată în ce consistă competinţă pretori­
lor. După legea noastră ei judecă în ţară străină :
a) Cantonierii, spălătoresele, comercianţii şi servitorii
persoanelor care urmează armata conform unei permisii da­
te ; b) Pe vagabonzi şi pe oamenii fără căpătâi ce se prind
de armată ; c) Pe prinşii de răsboiu afară de ofiţeri.
Pretorii seamănă întrucâtva cu judecătorii de ocol, ei
au drept să deă pedepse până la 6 luni de închisoare şi 200
lei amendă. Ceeace e mai ciudat este că ei au drept să ju­
dece şi daunele interese provenite din infracţiunile supuse
competinţii lor, pe când consiliile de răsboiu am văzut că nu
au această competinţă.
Hotărîrile pretorilor nu sunt supuse recursului (art. 71
C. J. M.), ceeace de sigur că nu e raţional, de oarece e ex­
cesiv a judecă singur pe o persoană până la 6 luni închisoare
fără drept de apel şi de recurs.
Competenţa ratione materiae a pretorilor este să judece
contravenţiunile de poliţie comise de militari şi infracţiunile

a) Cas. II, dcc. 3751 din 20 Oct. 1926. .

 — 3 9 8 ,—

la regulamentele de disciplină (art. 71 C. J. M., care ci­

tează greşit art. 261). încât despre delicte, pretorii nu le
judecă decât numai atunci când, după cum am spus, pe­
deapsa care se poate da, nu trece de 200 lei amendă şi 6 luni
închisoare.
§ 3. Procedura
747 — Investirea se face : a) La consiliile de răsboiu prin or­
dinul comandantului circumscripţiunii sau aceluia care-i ţine
locul, din oficiu sau depe raporturile făcute de ofiţerii de
poliţie judiciară militară. Când e vorba de un colonel sau
general, ordinul de urmărire se dă de ministerul de răsboiu
(art 93 şi 102). Ofiţerii de poliţie judiciară militară sunt
arătaţi în art. 78 şi 79 C. J. M. ; b) Consiliul de revizie se
învesteşte prin recursul militarului condamnat sau prin a-
cela al comisarului regesc de pe lângă consiliul de revizie
căruia se. trimit urgent hotărîrile consiliilor de răsboiu art.
153 ; c) Curtea de casaţie se învesteşte prin recursul celui
osândit, sau prin cererea făcută de procurorul general în
urma ordinului ministrului de justiţie ; d) Pretorii judecă pri­
cinile trimise de autorităţile militare, sau în urma plângerii
părţii vătămate, iar în caz de flagrant delict sau de caz
urgent, ei pot să proceadă din oficiu (art. 167 C. J. M.).
748 — Instrucţiunea. După ce s’a dat ordin comisarului re­
gesc de pe lângă consiliu! de răsboiu ca să înceapă urmă­
rirea şi să ia informări, acesta trimite toate actele proce­
sului la raportor care face instrucţiunea ca şi judecătorul de
instrucţiune ordinar (art. 94), având drept să dea aceleaşi
feluri de mandate.
După ce instrucţiunea s’a terminat, raportorul trimite
toate actele împreună cu părerea sa comisarului regesc, iar
acesta la rândul său le înaintează generalului de corp îm­
preună cu concluziunile sale, (sau, când e vorba de coloneii
sau generali, ministrului de răsboiu), care se pronunţă asu­
pra dării în judecată.
In afacerile militare, generalul întruneşte puterile mi­
nisterului public şi al judecătorului de instrucţiune ; el se
pronunţă asupra dării în judecată.
Dacă se admite darea în judecată, acuzatul îşi poate
alege un apărător, sau i se dă unul din oficiu (art. 102—•
105), care poate să fie un civil sau un militar.
 — 399

749 — Judecata. Poliţia audienţii o are preşedintele. Regu-

lele de judecată sunt aceleaşi ca şi la tribunalele civile, cu
această simplă deosebire că în art. 113, legea militară pre­
văzând cazul când acuzatul ar refuză să se prezinte, dis­
pune că se va tace un proces-verbal, iar acuzatul va fi adus
eu forţa.
Judecata la consiliul de răsboiu are multă asemănare
cu judecata juraţilor în CCi3.CC priveşte procedura ; acuzatul
trebue să se retragă din sala de audienţă în timpul când
judecătorii deliberează, şi hotărîrea se dă sub formă de răs­
punsuri la cestiunile pe care le pune preşedintele, Legea o-
preşte ca să se pue cestiuni complexe (art. 125 şi 126). Pen­
tru condamnare se cere majoritate (art. 127).
In caz de cumul se dă pedeapsa cea mai grea (art. 129).
Art. 134, arată menţiunile ce trebue să cuprindă o hotărîre.
Condamnatul e înştiinţat că în 24 de ore are drept de recurs
la consiliul de revizie, iar pentru recurs în casaţiune contra
deciziunilor consiliului, de revize termenul e de 3 zile (art.
1 4 1 ) . ........... '
In fine vom observă că legea prevede contumacia la
tribunalele militare, care are deasemeni multă asemănare
cu cea dela juraţi. Acuzatul e judecat în lipsă fără apărător
şi numai după acte (art. 169— 173).
750 — Procedura la consiliul de revizie nu are nimic impor­
tant spre a fi menţionat ; observăm că, dacă recursul e res­
pins hotărîrea consiliului de răsboiu se execută în 24 de ore,
afară dacă există recurs în casaţiune (art. 140). Legea dă
drept generalului comandant de corp sa suspende hotărîrea,
însă trebue să înştiinţeze de acest lucru pe ministerul de
răsboiu (art. 144).
751 — Procedura înaintea pretorilor e foarte simplă, hotărî-
rile se execută pe original, fără a se scoate copie de pe ele,
fiind urgentă (art. 168).
Codicele de justiţie militară al marinei din 6 Ian. 1884,
este tradus după cod. marinei franceze din 4 Iunie 1858.
El e cu mult mai scurt, abia cuprinde 40 de articole şi se
referă în mare parte la C. J. M. şi la C. pen. ordinar.
751 1 — In ultimul timp s’au elaborat la noi două proiecte pen­
tru modificarea codului de justiţie militară.. Un prim ante­
proiect a fost elaborat în 1922 de o comisiune prezidată de
d-1 Oscar N. Nicolescu, Prim-Preş. la înalta Curte de Ca-
 — 400 —

saţie, iar al doilea proiect în 1924— 1926 de o comisiune

prezidată de d-1 profesor Iulian Teodorescu (a).
Până acum nici unul din aceste proiecte nu a fost supus
parlamentului (b). După ultimul proiect instanţele militare
s u n t: Consiliile de disciplină, Tribunalele de divizie şi Curtea
superioară de justiţie militară. Pentru generali se creiază
un Tribunal special al generalilor.

SECŢIUNEA II

CĂILE DE A T A C
NtJţfBnr“generale

751 2 — Căile sau mijloacele de atac sunt instituţiuni proce­

durale creiate pentru a asigură o mai desăvârşită împărţire
a justiţiei în genere (c). Aceste instituţiuni se sprijinesc pe
ideia că justiţia omenească nefiind infailibilă, legea nu tre-
bue să .închiză drumul către o nouă judecată atunci când a-
numite condiţiuni îndrituesc a se crede că această nouă ju­
decată ar folosi bunei împărţiri a dreptăţii.
In general trei consideraţiuni pot justifică o nouă jude­
cată şi anume :
1) O judecată contradictorie este totdeauna prefera­
bilă unei judecăţi în lipsă, prezenţa inculpatului şi arătările
sale fiind de cele mai multe ori o garanţie contra acuzărilor
numai aparent sau parţial fondate. Această consideraţiune
justifică mijlocele de atac denumite : opoziţiune, purga con-
tumaciei şi contestaţiunea.
2) Ca în orişice activitate omenească şi în justiţie, ideia

a) Vezi acest din urmă proiect în Revista Penală. 1926 Nr. 8—9.
b) Asupra reformei justiţiei militare la fioi, a se vedea: Cpt. O. Cris-
le s c iu Reorganizarea instanţelor judiciare militaie, Buc. 1925; Col. M a c o -
vescu, Discuţiuni în juriul organizării justiţiei militare. Revista Penală, 1925
pag. 34S.
c) Asupra căilor de atac a se vedea : F. Hélie, Instr. crim. vol. Vf,
passirn.; Garraud, Traité d’instr. crim. vol III, pag. 594 şi urm., Le Poiite-
vin, Code d’instr. crini., art. 149—153. 172—8, 199, 216: ). A. Roux, Cours
pag. 726 şi urm ; V'dal et Magnol, Cours, pag. 985—95: V. Manzini, TraP-
tato cii pr. peu. II, pag. 545 si urm.: De Mauro, ITimpugnazioiii nel sisteme
cod. pr. peu., Roma, 1920.
 — 401

de control este o irână şi o chezăşie în contra abuzului, ar­

bitrarului'şi imperiţiunei. Dar chiar abstracţie făcând de a-
ceste stări morbide, încă controlul judecătorilor mai experi­
mentaţi faţă de activitatea celor mai tineri devine legitim
şi util. De aci raţiunea căilor de atac numite: apel şi recurs.
* 3) In fine aflarea adevărului care trebue să fie sub­
stratul hotărîrilor judecătoreşti reclamă adunarea tuturor
probelor cari pot vorbi despre acest adevăr. Dar adunarea
probelor este în funcţiune de descoperirea lor şi de efortu­
rile pe cari le fac în acest scop cei interesaţi. Adeseori o
probă poate fi descoperită după ce s ’a dat o hotărâre şi
iarăşi de multe ori o hotărîre incită pe partea căreia această
hotărîre îi este defavorabilă să intensifice efortul său pentru
a aduce noui şi decisive probe în justiţie. Aceste considera-
ţiuni justifică pe deoparte căile ordinare de atac: opoziţiune
şi apel şi legitimează creierea unei căi speciale: revizuirea.
751 3 — Căile de atac se impun în materie penală cu un cuvânt
mai mult, fiindcă Justiţia represivă pune în joc nu numai in­
teresele justiţiabililor ci şi interesul ordinei publice. Nicăeri
deci controlul instanţelor superioare şi valorificarea unor
noui elemente probatorii nu devine mai utilă şi mai conformă
cu finalitatea justiţiei, ca în materie penală. Singura conside-
raţiune care poate impune o restrângere în acordarea largă
a tuturor mijloacelor de atac în penal este promptitudinea
represiunei. Desigur folosirea căilor de atac aduce o întârzie­
re în soluţionarea definitivă şi invocabilă a conflictelor de
drept penal, dar asigură triumful dreptăţii. De aceia ideia
de promptitudine trebue să fie armonizată cu instituţiunea
căilor de atac de aşa manieră încât nici una din ele să nu
fie sacrificată în detrimentul celeilalte. Se pare însă că le­
giuirile actuale nu au prea ţinut seamă de această recoman­
dare. după cum vom arăta imediat mai jos.
751 4 — Deşi de interes public, totuşi căile de atac în penal, ca
şi în dreptul privat, au sub raportul folosirei lor caracterul
de acte de procedură creiate în interesul părţilor, cu alte
cuvinte părţile interesate au facultatea de a uza sau nu de
căile de atac, încât fără o declaraţiune expresă din partea
lor o pricină judecată nu mai poate fi repusă în discuţiune
sau promovată înaintea unei instanţe superioare.
 — 402 —

O singură cale de retractare operează .deplin drept :

purgarea contttmaciei de aceia această institutiune sub ra­
portul punerei in mişcare nici nu poate fi socotită ca o cale
de atac propriu zisă.
Odată însă folosită o cale de atac, desfăşurarea ulteri­
oară a procesului penal devine iarăşi de interes public şi
deci realizarea ei reclamă activitatea din oficiu a instanţei
sesizate, partea care a uzat de calea de atac având numai
facultatea de a contribui cum va crede mai bine pentru a-şi
asigură o judecată mai conformă cu interesele pe cari Ie
reprezintă.
751 5 — Căile de atac deşi prin raţiunea lor de a fi au meni­
rea de a asigură o mai bună împărţire a justiţiei represive,
folosirea lor fiind însă lăsată la facultatea părţilor s’a im­
pus ca un corolar regula că o cale de atac nu poate folosi
decât celui ce a uzat de ea şi nu se poate niciodată întoarce
contra lui.
Delà această regulă fac însă exoepţiune căile de atac
folosite de Ministerul public. Ministerul'public reprezentând
Societatea, implicit el trebue să se identifice cu interesele
acesteia. Ori Societatea nu are interes ca o hotărîre greşită
să fie menţinută indiferent dacă greşala este în favoarea sau
în detrimentul justiţiabilului. De aceia Ministerul public poa­
te atacă o hotărîre fie pentru că este prea blândă (a minima)
fie că este excesivă (ad mitiorem), iar dacă a omis să indice
sensul în care a atacat o hotărîre,”sau chiar dacă l’a indicat,
instanţa sesizată cu calea de atac, pusă în mişcare de Mi­
nisterul public, va puteă reformă hotărîrea atacată, fie în
contra fie în favoarea învinuitului, după cum va găsi cu ca­
le (d). Singur recursul în interesul legei nu poate folosi
şi părţilor.
O a doua excepţiune este aceia privitoare la căile de
atac folosite de pârîţii în acţiunea civilă. In adevăr inculpa-
tul şi persoana civilmente responsabilă fiind obligaţi soli­
dari, orice cale de atac folosită de unul din ei dacă va con­
duce la îmbunătăţirea situaţiunei va folosi şi celuilalt.
d) Le Sellyer, Traité, II, rar. 438 ; Vidal et Magnol, Cours pag. 994 ;
Le Poittevin, code d’Instr. crim. art. 202, Nr. 244, 246: Manzini, Trattato dî
pr. pen. II, pag. 549,
 — 403 —

Legiuirile mai noui au căutat să concilieze cât mai de­

săvârşit interesele justiţiei şi prestigiul hotărîrilor sale cu
efectele folosirei căilor de atac, evitând situaţiunile nepo­
trivite. In sistemul actual atari situaţiuni se produc foarte
frecuent în pricinile unde sunt mai mulţi inculpaţi.
De ex.: iată doi inculpaţi învinuiţi pentru acelaş fapt,
unul se prezintă altul e lipsă, ambii sunt condemnaţi. Cel
lipsa face opoziţiune şi reuşeşte să demonstreze nu numai
că nu e vinovat dar că faptul imputat nici nu există. In
consecinţă el este achitat, celălalt însă rămâne condemnat
deşi faptul nu există. Sau iată doi inculpaţi care sunt con­
demnaţi de tribunal imul mai grav, altul mai uşor. Lipsit
de mijloace şi de apărare cei condemnat mai uşor renunţă
de a mai face apel, în schimb cel care a fost mai grav pe­
depsit făcând apel dovedeşte că faptul nu există, sau nu în­
truneşte elementele unei infracţiuni, sau este prescris etc. şi
scapă de orice pedeapsă. Exemplele pot fi nesfârşite. Ori
atari situaţiuni desigur fac să apară justiţia într’o lumină
îndoelnică, iar represiunea ca o simplă loterie. De aceia se
impune ca legiuitorul să statornicească că o cale de atac
folosită de o parte, obligă pe instanţa sesizată cu acea cale
de atac atunci când reformează hotărîrea atacată să verifice
dacă soluţiunea pe care o va dă nu se răsfrânge imperativ şi
asupra altor părţi din pricina apelată şi în acest caz să mo­
difice situaţiunea acelor părţi în raport cu hotărîrea pe care
o va da, chiar dacă acele părţi nu au uzat de calea de a-
tac (e).
751 6 — Căile de atac sunt conferite în general tuturor acelor
persoane cari au rolul de subiecte în procesul penal şi pe
cari impropriu le numim părţi, adică Ministerul public, in­
culpaţii, partea civilă şi persoanele civilmente responsabile,
(vezi nr. 5328 şi 5327 acest volum). Căile de atac nu apar­
ţin judecătorilor, auxiliarilor lor, martorilor, experţilor şi
interpreţilor deşi toţi aceştia sunt subiecte în procesul penal.

e) Codul de pr. pen. italian din 1513 prevede prin art. 131 că atunci
când un inculpat a folosit o cale de atac, declar aţiunea şi motivele sale folo­
sesc şi celorlaţi inculpaţi chiar dacă ei nu au atacat hotărârea oridecâteori
este vorba de participaţiune sau ide infracţiuni conexe judecate deodată.
 — 40 4 -

Unele legiuiri acordă apărătorilor şi rudelor apropiate drep­

tul de a folosi căile de atac respectiv pentru clienţii sau ru­
da lor.
Principiul este că toate căile de atac sunt deopotrivă
conferite tuturor celor cari reprezintă un interes în rapor­
tul de drept penal supus judecăţii, fie că acest interes pri­
veşte latura penală sau civilă a conflictului. Acest princi­
piu zis al simetriei de drepturi conduce la concluziunea că
orice cale de atac conferită de lege prin indicarea unuia din
subiecţii procesului penal, poate fi folosită şi de ceilalţi
dacă legea nu o interzice expres. Aşa dar când legea spune:
inculpatul va putea face apel sau recurs, deşi se vorbeşte
numai de inculpat, totuşi calea de atac este deschisă şi Mi­
nisterului public şi celorlalte părţi.
Acestui prim principiul i se adaugă un al doilea şi a-
' nume : orice cale de atac nu poate folosi unei părţi decât
în vederea intereselor pe cari le reprezintă, deci Ministerul
public numai cu privire la penalităţi, inculpatul cu privire
la penalitate şi desdăunări, partea civilă şi cea civilmente
răspunzătoare numai cu privire la interesele civile. Atât
timp cât legea nu extinde în mod expres beneficiul unei căi
de atac şi la interesul pe care o parte nu-1 reprezintă, nu
va putea acea parte repune în diseuţiune prin folosirea a-
celei căi de atac decât interesul său propriu.
Dela primul principiu arătat mai sus exista unele ex-
eepţiuni derivate din însăşi natura căilor de atac respective.
Asîîel cu tot principiul simetriei nu se poate concepe ca
dreptul de opaziţiune sau de contestaţiune să fie conferit şi
Ministerului public. Tot astfel nu se poate concepe ca re­
cursul în interesul legei să poată fi făcut de inculpat sau re­
clamant.
Dela ambele principii însă legea poate creiâ oricând ex-
cepţiuni. De exemplu : în legislaţiunea actuală legea jude­
cătoriilor de ocoale ca şi unele legi speciale au statornicit că
apelul părţii civile pune în mişcare şi acţiunea publică (deci
excepţie dela principiul al doilea). Sau art. 137 pr. pen.
a exclus pe prevenit dela dreptul de opoziţiune contra ordo­
nanţelor definitive. în schimb a conferit acest drept părţii
civile (excepţie şi dela primul şi dela al doilea principiu).
O altă regulă este că orce cale de atac poate fi folosită
 — 405 —

printr’o declaraţiune făcută fie personal, fie prin împuterni­

cit. Legea poate însă restrânge şi această regulă.

751 7 — Căile de atac conduc implicit la o prelungire în timp'

a procesului penal, ori am arătat că o atare prelungire dacă
ar fi excesivă ar dăuna promptitudinei cu care trebue să
intervină justiţia represivă.
Pentru a evită acest neajuns legea a redus la strictul
necesar numărul căilor de atac şi a reglementat forma şi
timpul în care ele pot fi folosite.
Neobservarea regulelor de formă ca şi a termenului
înlăuntrul căreia urmează a se folsî o cale de atac sunt sanc­
ţionate în sistemul actual cu decăderea din beneficiul căii
de atac respective.
Incontestabil că interesul promptitudinei justiţiei recla­
mă o sancţiune pentru caz-ul când termenul de atac nu este
respectat şi câteodată chiar în caz de neobservarea formelor..
In adevăr a permite ca o hotărîre să fie atacată oricând şi
printr’o declaraţie svârlită la oricare autoritate desigur ar.
însemnă să se deschiză cele mai largi porţi tuturor mijloa­
celor de sabotarea justiţiei represive. Dar acest rău credem
noi, puteâ fi preîmtâmpinat altfel decât prin sancţiunea as­
pră, inflexibilă şi cu dublu taiuş a decăderei.
înaintea justiţiei represive, maimult ca oriunde, com­
par oameni simpli, inculţi, nevoiaşi şi mai presus de toate
absolut necunoscători în ale legilor.
Faimoasa prejudecată transformată în prezumţiune
jure et de jure că nimănui nu-i este iertat să nu cunoască
legile nu se poate împăcâ eu o justiţie demnă de interesele
sociale pe cari Ie ocroteşte represiunea. Ori nu rare sunt
cazurile când din rândurile acestei oropsite clientele a jus­
tiţiei represive, oameni absolut inocenţi sau mult mai puţin
vinovaţi decât li s’a imputat, au rămas definitiv condemnaţi,
cu cinstea şi libertatea pierdută fiindcă nu au cunoscut un
termen sau o formalitate pentru folosirea unei căi de atac.
Nimic mai trist şi mai inuman decât a lăsa să fie lovit cu o
pedeapsă nedreaptă sau excesivă un om căruia i se poate
recunoaşte nevinovăţia sau mai puţina vinovăţie, dar care a
pierdut dreptul de a se mai apără fiindcă a introdus o pe-
tiţiune greşit sau peste termen. Nu se poate concepe o ne-
 — 406 —

gaţiurie mai complectă a justiţiei decât aceia de a sili p©

judecător să spună unui învinuit: „nu te pot ascultă, ai
făcut opozifie sau apel peste termen, se prea poate să fii
nevinovat, dar n’am ce-ti face, dura lex sed lex“. O atare
justiţie nu mai poate inspiră încredere, fiindcă ea profită
de nepriceperea oamenilor, în loc să o aibă în vedere.
De aceia noi ne pronunţăm contra tuturor decăderilor
în ceeace priveşte căile de atac. Trebue să existe desigur
o sancţiune în caz de folosirea unei căi de atac peste termen
sau în mod neregulat, dar această sancţiune cată a fi con­
formă cu însăşi interesele şi rostul represiunei, cari reclamă
ca nimeni să nu fie pedepsit decât pentru vina sa penală şi
în măsura acestei vine. Această sancţiune după noi trebue
să constea în pierderea efectului suspensiv al căii de atac
folosită neregulat sau tardiv. Cu alte cuvinte dacă o hotă­
râre nu a fost atacată în termen sau în mod regulat ea de­
vine executorie, rămânând deschisă însă calea de atac până
la efectiva executare a hotărîrei (a).
'751 8 — Propunem deci de lege îerenda următorul sistem :
O cale de atac folosită peste termen sau în mod nere­
gulat să nu fie considerată ca nulă sau neadmisibilă, ci nu­
mai lipsită de efect suspensiv.
A) Pentru inculpaţii aflaţi în stare de deţinere preven­
tivă legea ar putea impune ca aceştia să fie aduşi în ulb'ma
zi a termenului pentru folosirea căilor de atac spre a fi în­
trebaţi dacă înţeleg sau nu să uzeze de acele căi. Simpla de-
claraţiune va fi suficientă pentru a constata ca s’a făcut uz
de calea de atac. Judecătorii deci în momentul când pro­
nunţă hotărârea vor dispune atunci când hotărîrea lor este
susceptibilă de o cale de atac, să fie adus inculpatul dela
închisoare în ultima zi a termenului pentru folosirea acelei
căi de atac spre a declară dacă uzează sau nu de ea. Aceas­
tă formalitate va putea fi suprimată atunci când inculpatul
declară imediat chiar în momentul pronunţărei că înţelege
să folosească ca1ea de atac, nu însă şi atunci când ar declară

a) Am desvoltat aceasta teză pe larg în studiul nostru CV. Dongo-

„La prontezza della repressione e le decadenze nella procedura pe­
t o z ):
nală”, în volumul Per il cinquantcnario della Revista Penală pag. 167— 176,
Citta di Castelllo, 1925.
 407 —

că renunţă la ea, fiindcă renunţarea poate fi retractată în

termen util, Deasemeni inculpatul va putea declară mai îna­
inte de expirarea termenului că uzează de calea de atac res­
pectivă, în care caz nu va mai fi nevoie să mai fie adus în
ultima zi. In ipoteza că s’ar fi omis sau s’ar fi neglijat de
a se aduce inculpatul în ultima zi, şi numai în acest caz, ei
va fi în termen să declare că foloseşte calea de atac oricând
până la expirarea pedepsei ce execută.
B) Pentru inculpaţii aflaţi în libertate, dacă nu au re­
curs la calea de atac în termen, atunci hotărîrea va fi exe­
cutivă, ei vor putea însă să folosească calea de atac respec­
tivă în cele 3 zile care urmează începerei execuţîunei, fiind­
că executarea este un fapt care e de natură a'trezi suficient
atenţiunea inculpatului pentru a se decide dacă voeşte sau
nu să folosească o cale de atac.
Cu privire la inculpaţii aflaţi în libertate legea va re­
glementă două ipoteze :
I) Dacă inculpatul foloseşte o cale de atac peste ter­
men sau neregulată ca formă, dar mai înainte de a se fi
pus în executare hotărîrea atacată, judecătorii cari ar con­
stată tardivitatea sau neregularitatea, vor procedă în chi­
pul următor :
a) Dacă judecata pe baza căii de atac folosite poate a-
veă loc imediat, inculpatul va fi judecat de îndată însă ho­
tărîrea ce se va da va fi executorie chiar dacă contra ei ar
mai există vreo cale de atac deschisă. Instanţa va puteă însă
apreciă dacă nu este însă locul a se suspendă executarea
cu sau fără cauţiune. In lipsa unei atari suspendări inculpa­
tul, în caz de pedepse privative de libertate, va fi imediat
condus la închisoare, iar în caz de pedepse pecuniare se va
procédé contra lui la executarea condemnaţiunei băneşti.
b) Dacă judecata nu poate aveă loc imediat şi trebue
să intervină o amânare, atunci odată cu pronunţarea affnâ-
nărei se va ordonă ca inculpatul să fie condus la închisoa­
re dacă se găseşte condemnat la o pedeapsă privativă de
libertate, iar dacă pedeapsa este pecuniară se va dispune
urmărirea ei, inculpatul neputând fi primit în nici un caz
la termenul viitor a-şi susţine calea de atac dacă nu va
dovedi că a executat condemnaţiunea pecuniară fie silit, fie
 — 408 —

-consemnând suma. Instanţa acordând însă amânarea va pu­

ica să aprecieze dacă nu este locul a se suspendă executa­
rea hotărîrei atacate tardiv sau neregulat, cu sau fără da­
rea unei cauţiuni.
II) Dacă inculpatul foloseşte calea de atac tardiv şi
neregulat după ce hotărîrea fusese puse în executare (toc­
mai fiindcă nu fusese atacată în termen) judecătorii vor
procedă în modul următor :
a) Dacă judecata poate aveâ Ioc imediat, vor judecă şi
în cazul că hotărârea lor mai este susceptibilă de vreo cale
de atac, atunci vor decide şi asupra punerei în libertate cu
sau fără cauţiune a inculpatului arestat.
b) Dacă judecata nu poate aveâ Ioc imediat şi urmea­
ză a se dă o amânare, atunci judecătorii odată cu amânarea
vor decide şi asupra punerei în libertate pe cauţiune sau
fără cauţiune a inculpatului.
Cu sistemul indicat mai sus sunt ocrotite deopotrivă
şi interesul dreptăţii în represiune şi acela al promptitudinei.
Inculpatul care a făcut uz de o cale de atac tardiv sau
neregulat, riscă pentru lipsa lui de diligenţă să sufere o con­
secinţă mai puţin gravă : pierderea efectului suspensiv pe
care îl aveâ calea de atac, dar îi rămâne întreagă putinţa
de a-şi apără cinstea dovedind că este inocent sau de a în­
lătură o condemnaţiune excesivă dovedind mai puţina lui
vinovăţie.

751 9 — Folosirea unei căi de atac presupune întotdeauna o ne­

mulţumire din partea celui care recurge Ia o atare cale în
"contra hotărîrei atacate.
Această nemulţumire nu este însă suficient să fie mani­
festată, ea trebue să fie în acelaş timp justificată. De aci
regula de procedură care impune motivarea nemulţumirilor
pe care se sprijină folosirea căilor de atac.
„ In penal însă, instanţele fiind obligate din oficiu să ve­
gheze Ia complecta şi regulata îndeplinire a tuturor actelor
de procedură cari alcătuesc procesuLpenal, desigur că sar­
cina motivărei nu mai este imperativă, ci numai facultativă
pentru părţi. Libere vor fi deci părţile ca să-şi motiveze căi­
le lor de atac. dar lipsa unei motivări nu exonerează pe in­
stanţa sesizată cu calea de atac de a cercetă din oficiu dacă
 — 409 —

nu există vreun viciu în desfăşurarea de până atunci a pro­

cesului penal.
; Desigur legea poate să se abată în certe cazuri dela a-
cest principiu, dar în lipsa unei derogări exprese el rămâne
aplicabil şi imperativ.
751 10 — Viciile pe cari părţile le pot invocă şi pe cari instan­
ţele sesizate cu căile de atac sunt datoare a le verifică din
oficiu pot f i : 1) viciijle procedură adică orice omisiune sau
neregularitate privitoare la actele de procedură, cu singura
condiţiune ca acel viciu să nu fie din acelea pe care legea îl
lasă să se acopere prin nerelevare la timp ; 2) Vicii de ju ­
decată, adică greşita soluţionare în fapt sau în drept a pri-
'“cTneî penale.
Dar dacă instanţele sesizate cu căile de atac sunt da­
toare de a cercetă din oficiu dacă procesul penal s’a desfă­
şurat şi s’a judecat în mod legal, în schimb ele nu sunt ţi­
nute a invocă orice Viciu pe cari părţile ar fi fost în drept
să-l invoace, ci numai pe acelea pe cari legea le sancţio­
nează cu nulităţi absolute (vezi nr. 30434 şi urm. în volu­
mul IV).
Viciile pe cari le pot invocă părţile sunt deci mai- nu­
meroase decât acele pe cari instanţa are îndatorirea să le-
invoace din oficiu, fiindcă la nulităţile absolute se adaugă
şi nulităţile relative cari nu s’au acoperit încă.
751 11 — Din punct de vedere al efectelor căile de atac în penai
conduc la următoarele consecinŢeUirecte :
1) Suspendarea executărei hotărîrei atacate — efect
suspensiv — “ DecTTrilăuritrul termenului fixat de lege pen­
trufolosirea unei căi de atac şi după acest termen dacă s’a
făcut uz de calea de atac, hotărîrea atacată nu va puteâ
să fie pusă în execuţiune şi nu poate dobândi autoritate de
lucru judecat.
2) Reînoirea judecăţei în totul sau în parte — efect
devolutiv — . Acest efect variază ca conţinut după natură
căilor de atac. In căile de atac generale devoluţiunea se face
pentru întregul pricinei, în cele particulare numai pentru la­
tura în vederea căreia este deschisă acea cale.
Indirect căile de atac fac ca toate viciile existente şf
neacoperite să continue a fi lovite de nulitate faţă de partea-
 — 410

care a folosit calea de atac. Deasemenea indirect căile de

atac tac ca situaţiunea părţilor cari nu a uzat de aceste căi
să fie susceptibilă de modificări, deci nedefinitivă, oride-
câteori există un interes indivizibil (vezi nr. 7513).
751 12 — Efectele căilor de atac nu trebuesc să fie confundate
cu rezultatul acestora, adică cu hotărîrile pronunţate de ins­
tanţele judecătoreşti şi provocate de căi de atac.
Hotărîrile date pe baza căilor de atac pot fi de confir­
mare sau de infirmare. r
Hotărîrile derinfirmare la rândul lor pot fi de retractare
totală sau parţială, de reformare iarăşi totală sau parţială
şi" de anulare.
, Cele de confirmare constau totdeauna în respingerea
j /căii de atac folosite.. $,e.wpoate însă ca o cale de atac să fie
j / primită numai asupra unor puncte din cele denunţate ca
i viciate în care caz va interveni o hotărîre în parte confir-
’ matorie şi în parte infirmatorie.
751 13 _ Căile de atac fiind instituţiuni procedurale cari intervin
ca o prerogativă pentru părţi, se discută şi în procedura pe­
nală dacă se poate renunţă expres sau tacit la beneficiul lor.
Renunţarea poate luă două forme, una explicită pe care
am puteâ-o numi renunţare propriu zisă şi alta implicită re­
zultând din retragerea declaraţiunei de folosirea unei căi
de atac.
Principial oricare din părţi poate renunţă la o cale de
atac, dar o atare renunţare din partea inculpatului sau Mi­
nisterului public intervenită înainte de expirarea termenului
de atac respectiv este un simplu provizorat, fiindcă înlăun-
trul acestui termen oricând inculpatul sau Ministerul public
pot reveni asupra renunţărei date. A admite că o atare re­
venire nu poate fi primită înlăuntrul termenului ar însemnă
că inculpatul sau Ministerul public ar aveâ putinţa nu nu­
mai să folosească sau nu o cale de atac, dar să modifice şi
termenul ei de folosire, ceeace nu este admisibil, părţile ne-
având dreptul să modifice normele de procedură penală pri­
vind acţiunea represivă, acestea fiind imperative, imuta-
bile şi de ordine publică. Aşa dar cât timp nu a expirat ter-
menul de atac revenirea este posibilă (a).' ~
a) J. A. Roiix, Cours. pag, 72S. 1
 — 411

Dimpotrivă partea civilă, partea răspunzătoare civil-

.menîelşilcluar'îfiCuîpatiil în ceeace priveşte acţiunea civilă
pot da renunţare valabilă şi irevocabilă înainte de termen.
Când însă inculpatul a renunţat în termeni generici la o cale
de atac iar nu în mod special asupra acţiunei private, re­
venirea sa va ii de asemeni generică, bine înţeles dacă in­
culpatul nu precizează că revine numai asupra laturei pe­
nale. Deci partea civilă nu se poate prevala de o renunţare
la căile de atac în privinţa acţiunei sale decât dacă există o
renunţare expresă dată de inculpat în acest sens. Această
soluţiune se impune pe temeiul principiului că părţile pot
transige asupra acţiunei civile, însă tranzacţiunea trebue să
rezulte dintr’o manifestaţiune de voinţă precisă şi expresă.
4 — Defectuos soluţionată în practică este însă problema
retragerei declaraţiunilbr âe folosirea căilor""'de' atac"şi a-
ceasta nu atât asupra aStnlsi&IB&fîr cât "'âsupTâ'lîfectelor,'
sale.
Pentru inculpat, partea civilă şi partea civilmente răs­
punzătoare nici o îndoială că retragerea declaraţiunei de fo­
losirea unei căi de atac este perfect admisibilă.
Cererea de retragere se adresează instanţei sesizate cu
calea de atac, fiindcă această instanţă se găseşte virtual în­
vestită chiar din momentul în care a intervenit cererea de
atac. S’a decis însă în pratică că instanţa învestită nu se
mai poate desesizâ decât printr’o hotărîre în fond. De aci,
consecinţele că : 1) cererea de retragere nu poate fi luată
în consideraţiune decât la termenul de judecată ; 2) că prin
retragere partea dând mulţumire pe hotărîrea atacată, im­
plicit calea de atac folosita crirnetemeinică şi deci instanţa
luând act de retragere va respinge ca nefondată cererea de
atac ; 3) că renunţarea nu împiedică condemnarea la cheU.
tueîi a părţii care renunţă, şi 4) în fine că hotărîrea atacată
rămâne definitivă din ziua în care instanţa sesizată cu calea j
de atac a respins pe baza renunţărei cererea de atac. ,)
Noi socotim că soluţiunile adoptate în practică nu sunt
perfect corecte în drept.
Prin folosirea unei căi de atac se învesteşte instanţa
chemată a cercetă din nou pricina, dar această învestire
se produce în virtutea manifestaţiunei de voinţă a părţii
 — 412 —

«care foloseşte o cale de atac, manifestaţiune de voinţă care

încetează însă de a produce efecte din moment ce este re­
tractată.: Deci retragerea declaraţiunei de folosirea unei căi
de atac dezinvesteşte dela sine instanţa sesizată, care nu are
altceva de constatat decât că a fost dezinvestită prin aceiaşi
voinţă care o învestesc atât şi nimic mai mult (vezi nr. 19393
în voi. III).
Aceasta fiind situaţiunea în drept, consecinţele sale vor
fi următoaxele -;-
1) Instanţa sesizată cu o cale de atac va luă act de re­
tragerea declaraţiunei de folosirea căii de atac pe cale gra­
ţioasă, dispunând scoaterea pricinei de pe rol întrucât ins­
tanţa a fost desesizată şi anularea citaţiunilor dacă au fost
emise.
2) Instanţa nu va putea pronunţa respingerea cererei
de atac fiindcă aceasta nu mai există.
, 3) Cheltuelile de procedură provocate de cererea de a-
,iac retrasă vor fi puse în sarcina părţii care retractează prin
(însăşi încheierea graţioasă care constată retragerea.
I 4) Hotărîrea atacată va fi considerată ca rămasă de-
«firiitivă din momentul retragerei.
De lege ferenda ar trebui să se reglementeze expres
această materie în sensul celor arătate de noi.
7 5 i 15 — In ceeace priveşte pe Ministerul public doctrina ca şi
jurisprudenţa au admis că acesta nu poate să-şi retragă de-
claraţiunea de folosirea unei căi de atac, fiindcă odată fo­
losită o cale de atac ,de către Ministerul public, devoluarea
pricinei devine imperativă şi obligatorie pentru instanţa se­
sizată, care este datoare să judece orcare ar fi concluziu-
uile ulterioare ale Ministerului public. Cu alte cuvinte chiar
dacă Ministerul public declară că retrage o cale de atac,
această declaraţiune nu desesizează şi nu exonerează pe ins­
tanţa respectivă de a cercetă pricina (a).
Se invoaeă în sprijinul acestei soluţiuni principiul că
Ministerul public nu poate dispune de acţiunea publică care
este a societăţii.

a) Le Poittevin, Code d'instr. crim. art. 202, Nr. 94 : F. Het'e, Iastr.

crini. VI, Nr. 3968; J. A. Roux, Cours p. 728; V. Manzini, T rattato di pr.
pen. U p. 562.
 — 413 —

Credem însă că se confundă punerea în mişcare a ac­

ţiunei publice, cu exerciţiul acesteia. Acţiunea publică odată
pusă în mişcare este irevocabilă şi indisponibilă cât timp
legea nu dispune altfel. Ministerul public nu poate reveni
şi retrage o acţiune publică deschisă. Aceasta pentru pune­
rea în mişcare a acţiunei publice.
Dacă trecem însă la exerciţiul acţiunei publice, Minis­
terul public care are prin excelenţa acest exerciţiu este liber
să procedeze aşa cum va crede mai înţelept şi mai conform
cu interesele represiunei şi cu legea. Liber va fi deci Minis­
terul public să pună concluziuni de achitare, să declare sau
nu apel ori recurs, să-şi însuşească sau nu calea de atac fo­
losită de altă parte atunci când această însuşire e admisibilă.
Ori din moment ce Ministerul public are latitudinea de a fo­
losi sau nu o cale de atac nu i se poate restrânge acest drept
de alegere refuzându-i-se putinţa de a reveni atunci când
el crede că este locul să revină. A spune că prin această
revenire Ministerul public ar dispune de acţiunea publică
este o eroare, fiindcă atunci ar însemnă că în cazul când
dela început Ministerul public s’a decis să nu face ape! sau
recurs el a dispus prin aceasta de acţiunea publică, ceeace
desigur este o grosieră eroare.
A atacă sau nu o hotărîre' nu este a dispune de acţiu­
nea care a provocat acea hotărîre, ci a acceptă sau nu con-
cluziunile hotărîrei, acceptare care este lăsată la latitudi­
nea Ministerului public şi a tuturor părţilor. Această lati­
tudine rămâne întreagă nu numai înlăuntrul termenului de
atac, ci şi după acest termen până la cercetarea oererei de
atac.
Aşa dar credem că în sistemul actual pretinsa regulă
că Ministerul Public nu poate să retragă un apel sau re­
curs este absolut arbitrară.
De aceia credem că de lege ferenda dacă s’ar voi con­
sacrarea acestei reguli va trebui o dispoziţiune expresă în
acest sens.
Am arătat de altfel că apelul sau recursul Ministerului
Dublic chiar făcut a minima, nu implică numai decât o retor-
matio in peius adică o agravare a situaţiunei inculpatului,
ci poate să profite dimpotrivă acestuia. Faţă cu această
 — 414 —

consecinţă importă a se şti precis dacă Ministerul Public

poate sau nu să-şi retragă apelul sau recursul, căci dacă
se admite afirmativa atunci îi va fi posibil Ministerului pu­
blic să evite o reformare favorabilă inculpatului retrăgân-
du-şi cererea de atac.
Noi credem că soluţiunea care se impune de lege fe-
renda este de a se lăsă libertatea Ministerului public să-şi
retragă orice deeiaraţmne de atac, atâta timp cât nu a in­
tervenit un apel sau recurs incident din partea inculpatului
la apelul sau recursul Ministerului public (vezi nr. 7635) şi
chiar atunci dacă inculpatul îşi retrage şi el cererea incidenţă.

751 16 — Să nu se crează că problema discutată mai sus este

lipsită de interes. In practică se ivesc cazuri când retra­
gerea unui apei sau recurs din partea Ministerului public
devine absolut raţională şi cruţă justiţia de lucrări inutile,
b e ex.: X este condemnat o lună închisoare de tribunal. P ar­
chetul face apel. Intre timp însă X este definitiv condemnat
pentru un alt fapt la 2 ani închisoare. Presupunând că în
pricina pentru care Parchetul a făcut apel pedeapsa nu ar
putea fi superioară şi cum această pedeapsă.se va contopi
cu cei 2 ani, judecarea apelului devine inutilă, încărcând
condica instanţelor de prisos, deci logic este ca parchetul
să-şi retragă apelul.
Alt exemplu : Y este achitat de o instanţă pentru în­
vinuirea ce i se aducea. Parchetul face apel. Intre timp cu
ocaziunea unor cercetări se descopere că autorul adevărat
eră Z şi Ministerul public are convingerea că acesta-i vino­
vatul deşi cazul este numai în curs de cercetare. Nu este
oare raţional ca în acest caz Ministerul public să-şi poată
retrage pur şi simplu apelul fără a mai provocă desbateri
inutile.
Sau să presupunem că V este inculpat pentru cumul
de infracţiuni şi este condamnat la o pedeapsă care pare
Mininterului public prea mică, în consecinţă face apel. Intre
timp intervine o amnistie în cari intră câteva din infracţiu­
nile inputate lui V, aşa că faţă de ceiace a rămas neam-
nestîat pedeapsa dată la prima instanţă devine suficientă.
Ei bine dece.într’un atare caz Ministerul public ar mai fi
 415 —

silit să provoace o judecată pe care nici el nu o mai crede

necesară.
Exemple pot ii enunţate cât de multe, fără a pomeni
de cauza mai îrecuentă care poate determină o retragere
a unui apel sau recurs făcut de Ministerul Public şi anume:
convingerea pe care Parchetul şi-ar facem după redactarea
unei hotărîri, că motivarea acesteia este temeinică şi justă
şi că deci nu eră locul a se face apel sau recurs.
' — Indeobeşte în lucrările de procedură penală s’a adop­
tat aceiaşi clasificare a căilor de atac care există şi în pro­
cedura civilă şi anume se împart căile de atac în ordinare
şi extraordinare.
In categoria căilor ordinare sunt trecute: opoziţiunea
şi apelul, iar în aceiaf ă căifor extraordinare: recursuT,"'con-
testaţia şi revizuirea. —
Desigur nimic nu se opunea a păstră această clasifi­
care, dar nu înseamnă că împrumutând denumirile trebuie
să respectăm şi repartizarea din procedura civilă chiar a-
iunci când ea nu corespunde situaţiunei din procedura
penală.
Astfel în penal recursul făcut de părţi nu este o cale
extraordinară ci una ordinară, fiindcă deosebirea între căile" i
ordinare şi cele extraordinare este că primele împiedi- ;
că ca o hotărîre să fie considerată ca-definitivă şi exe- :
cutorie, pe când cele de al doilea nu au acest efect. Ori în i
penal recursul este şi el suspensiv, deci la fel cu opoziţiunea
şi apelul.
Unii autori au căutat să schimbe criteriul de distinc-
ţiune susţinând că sunt ordinare acele căi de atac care
repun în discuţiune toată pricina şi aceasta fără arătarea de
motive, pe când căile extraordinare pun în discuţie numai a-
numite laturi şi pentru motive bine determinate. Credem că
criteriul este nepotrivit fiindcă o cale este ordinară sau ex­
traordinară nu după conţinutul ei, ei după cum legea a legat
sau nu de folosirea ei perfectarea unei hotărîri judecătoreşti.
Ori în penal o hotărîre pronunţată cu drept de opoziţiune, de
apel ori de recurs nu devine desăvârşită şi executorie cât
timp nu s’a scurs termenul de atac şi chiar după acest termen
dacă s’a făcut uz de calea de atac respectivă. Deci acestea
 — 416

sunt căi ordinare fiindcă legea leagă de ele perfectarea ho­

tărârilor penale.
Nu acelaş lucru se petrece cu contestaţiunea, cu revi­
zuirea şi cu recursurile făcute în interesul legei. Deşi acestea
stau deschise celor în drept, legea însă nu mai aşteaptă folo­
sirea lor, ci lasă ca hotarîrile să devină definitive şi execu­
torii chiar dacă virtual ar fi susceptibile de aceste căi de a~
tac. Iată dece ele sunt considerate ca extraordinare.
Aşa dar în penal sunt căi ordinare: opoziţiunea, apelul
şi recursul obişnuit făcut de părţi, la cari putem adăoga şi
purga contumaciei în măsura în care ea joacă rolul unei
căi de atac.
Sunt dimpotrivă căi extraordinare : recursul ordonat
de Ministerul de justiţie şi recurs Făcut de Procurorul ge­
neral al Curţii de casaţie în interesul legei, revizuirea şi con­
testaţi unea.
Interesul deosebiri între căile ordinare şi cele extraor­
dinare este că niciodată nu se poate recurge de părţi, la o
cale extraordinară atât timp cât au deschisă o cale ordinară.
Din punct de vedere al reglementării legale, căile de
ş atac ordinar reclamă totdeauna un termen pentru folosirea
i lor, cele extraordinare nu sunt prin natura lor isusceptibile
de atari limitări.

751 18 — Privit sub raportul aplicaţiunei lop caile de atac pot

fi împărţite în Comune şi speciale, după cum ele'sunt admise
la toate pricinile penale sau numai la unele din ele. In siste­
mul actual o singură cale de atac este comună, tuturor pri­
cinilor fără nici o excepţiune şi anume: recursul.
Opoziţiunea nu este admisă în unele pricini judecate de
judele de "Ocol, în priemele judecate de Curţile cu juraţi
(excepţiune delictele politice şi de presă) şi înaintea Curţii
de casaţie.
Apgjul nu există iarăşi pentru anumite pricini tot de
competinţa judelui de ocol şi pentru pricinile judecate de
juraţi. Deasemeni în cazul art. 493 pr. pen.
Revizuirea nu este, în sistemul legei actuale, admisă
după părerea celor mai mulţi decât în materie criminală şi
chiar atunci numai în trei cazuri. In cele mai multe legiuiri
 — 417 —

străine ea a devenit însă o cale de atac absolut comună tu­

turor pricinilor penale.
Contestaţiunea este după recurs calea de atac cu apli-
caţîune aproapfcgcneralâ. deci comună tuturor pricinilor pe­
nale, cu excepţiunea pricinilor judecate de juraţi unde con­
testaţia nu poate privi decât executarea in sine.
75119 — Din punct de vedere al conţinutului lor căi ie de atac
pot ti g e n e r a l e s a u p a r t i c i p a r e J după cum ele repun în discu-
ţiune întreagă pricina penală,'sau numai anumite laturi ale
sale. In generaf însă şi căile de atac particulare, atunci când
au fost găsite ca temeinice conduc la.o repunere în discu-
ţiune a pricinei în întregul ei, dar această repunere este re­
zultatul direct al hctârîrei date în urma folosirei căilor de
atac particulare şi deci rezultatul indirect al acestora.
Sunt căi de atac generale : opoziţiunea. apelul şi purga
contumaciei. Recursul, contestaţia şi revizuirea sunt’parti-
culare fiindcă ele nu pun în discuţiune decât anumite vicii,
cari dacă sunt găsite temeinice atrag o nouă judecată a în-
tregei pricini fie de însăşi instanţa care a judecat calea de
atac. fie de o instanţă de trimitere.
751 20 - In fine căile de atac mai sunt clasificate după unii au­
tori şi în raport cu rezultatul imediat la cari eventual pot
conduce, adică după hotărîrile pe cari le pot provocă şi a-
nume : în căi de atac d e r e t r a c t a r e , d e r e f o r m a r e şi a n u la r e -
Din prima categorie fac parte opoziţiunea şi purga
contumaciei: din a doua apelul, iar din a treia recursul, con­
testaţia şi revizuirea.
Această clasificare nu este insă perfect corectă fiindcă
şi pe calea opoziţiunei sau apelului se poa"e pronunţa anu­
larea judecăţii anterioare.

CAPITOLUL I.

Mijloacele de atacare ordinare ale hotărârilor penale

752 — Mijloacele de atacare ordinare ale liotărîrilor penale

sunt două : o p o z i ţ i u n e a şi a p e l u l ; unul este cale de retrac­
tare şi se adresează aceluiaşi judecător care a dat hotărîrea,
iar altul e o cale de reformare şi se adresează la judecătorii
superiori.
Tanoviceanu Voi V 27
 418 —

Vom împărţi acest capitol în două titluri, unul consa­

crat opozitiunii, şi altul apelului.
752 1 — Am arătat însă la nr. 75117 că şi recursul obişnuit este
în penal o cale ordinară de atac, iar nu extraordinară cum
se crede de unii autori.

Titlu I. — Opoziţiunea

753 — Opozifiunea e dreptul pe care-1 are o persoană jude­

cată în lipsă de a cere să fie judecată în mod contradictor.
Ea e dar o cale de retractare, căci se adresează la aceiaşi
judecători, iar nu o cale de reformare. Opozifiunea există
în materie penală, precum există şi materie civilă.
754 — Cazurile de aplicare. Opozifiunea e admisă de lege
atât în materie corectională, cât şi în materie de simplă po­
litie • nu există însă la juraţi şi la tribunalele militare, unde
legiuitorul a instituit, după cum am văzut, contumacia (1).
Curtea de casafiune admite în mod constant dela 1891,
că nu există drept de opoziţie nici la Curtea de casafiune, (1
bis), din cauză că art. 429 proc. pen., prevede în mod for­
mal că cererea în casaţiune odată respinsă, partea care o
va fi format, nu va mai putea să o reînoiască sub nici un
pretext şi în nici un mod (2).1

1) Există chiar la juraţi în materie de presă, când inculpatul fiind

lipsă, afacerea se judecă numai de Curte, în asem enea caz opoziţiunea se
va judeca nu de asesorii Curţii ci ide juraţi, cari nu sunt întru nimica legaţi
iprin hotărârea judecătorilor asesori. (Cas. II, 3119 din 25 Noemibrie 1912,
Curierul judiciar 1913, Nr. 10, pag. 120). Aci e o derogare la regula că opo-
ţia e o cale de retrac ta re la aceeaşi judecători.
1 bis) In m aterie penală deciaiunile Curţi de Casaţie nu sunt suscep­
tibile de a fi atacate pe calea opoziţiei, fiindcă în recurs părţile nu se citează
şi ele pot fi judecate chiar în lipsă. (Cas. II, 1891 din 2 9 .Aug. 1923, J'iris-
pruienţa generală 1923, sp. 853, pag. 343). Jurisprudeniţă constantă.
2) - Jurisprudenţa constantă, cas. II, 102 din 26 Feibr. 1891, B. 276;
cas. II, 333 din 8 Iul. 1891, B). 833; cas. II, 242 din 5 Mai 1892, B. 489;
cas. II, 269 din 9 Miai 1895, B. 791; Sect. vac. 505 din 2 Aug. 1895, B.
1042; cas. II, 183 din 3 Apr. 1896, B. 717; cas. II, 347 din 12 Iun. 1896,
B. 1078; cas. II, 468 din 4 Sept. 1896, B. 1276; cas. II, 165 din 19 MJartie
1897, B. 489; cas. II, 699 din 15 Dec. 1897, B. 1487; cas. II( 389 d in 3 Iunie
 — 419 —

xLa judecătoriile de ocoale după cum am văzut, nu exi­

stă drept de opoziţiune, decât în cazul când hotărîrea nu e
susceptibilă de apel (art. 95).
Deasemenea nu e admisibilă opoziţia când e vorba de
legea învoelilor agricole, nici la prima instanţă, nici în apel
(art. 100 din lege (3) şi nici la deciziunile Camerei de pu­
nere sub acuzare (4).
In Franţa jurisprudenţa admite că primirea, în mod ex­
pres ori prin executare a hotărîrei nu împiedică atacarea,
dacă inculpatul e în termen (5).
7 5 4 1 — Opoziţiunea fiind o cale de atac care se adresează ace-
leiaş instanţe care a pronunţat hotărîrea în lipsă, ea func­
ţionează ca o prerogativă absolut facultativă, în sensul că
folosirea ei nu este obligatorie pentru a deschide dreptul la
celelalte căi de atac. Cu alte cuvinte dreptul de opoziţiune
nu exclude celelalte căi de atac ci funcţionează paralel cu
ele. Deci o persoană judecată în lipsă poate foarte bine a-

1898, B. 916; cas. Ii, 818 din 24 Nov. 1899, B. 1333; cas II, 151 din 21
Febr. 1POO, B. 247;; cas. II, 313 din 17 Apr. 1900, B. 533; cas. II, 238 din
<2g' № . 1901, B. 366; cas. II, 479 din 16 Mai 1901. Bl. 894: cas,. II, 347
din 20 M art. 1902. B. 484; Seci. vac. 939 din 3 Aug. 1902', B. 883: cas. II,
198 din 14 Febr. 1903, B. 231; cas. II, 254 din 24 Febr. 1903, B. 269; cas.
II. 28 din 11 Ian. 1910. Jurispr. an. III, Nr. 3, p. 39; cas. II, 354 din 13
Feb. 1912, Curierul Judiciar 1912 Nr. 31 p. 375 (Cas. II. 2890 din 7 Nov. 1912’,
Curierul judiciar 1913, Nr. 14, pag. 162; Cas. II, 925 din 8 Noembrie 1913;
Curierul judiciar 1913, Nr. 51, pag. 600.
Şi aceasta se aplică şi la partea civilă, care nici ea n'are dirept de
opoziţie în caz de recurs., Cas. II, 198 din 14 Febr. 1903, Bl, 231; cas. II, 220
din 20 Febr. 1904, B. 310.
In m aterie de contraventiune însă la legea Mori. tutunurilor cestiunea
e. discutată. Cas. III. 203 din 3 Mai 1911 a decis că mt există drept de opo-
zitiune, însă prin decis. 23 din 20 Ian. 1912, Curierul judiciar ,1912, Nr. 40
p. 480, a decis din contra, că există drept de opoziţiune la casatiune în acest
caz. Ar fi dar aici o derogare la regula generală a judecăţilor penale în
casatiune şi s’ar socoti afacerea c a civilă.
3) Cas. II, 1850 din 22 Iunie 1915, Curierul judiciar 1915, pag. 562;
4) Cas. II, 2067 den 5 Sept. 1912, Curierul judiciar 1912, pag. 88S;
Cas. II. 2067 din 5 Sept. 1912; Curierul judiciar 1913. N r. 75 pag, 888.
5) Garçon: Op. cit. art. 58—60, Nr 20. Vezi pentru recurs în sens
co n trar la noi, Cas. II. 581 din 2 M art. 1912. Curierul judic'ar 1912, Nr. 45
Si Cas. II, 1557 din 11 Iunie 1912. Curierul judiciar 1912. Noembrie 4, Nr.
72, pag. ,851.
 — 420 —

pelâ hotărîrea dacă este dată in prima instanţă fără a mai

uză de dreptul de opoziţie. Deasemeni cel judecat în lipsă
de a doua instanţă poate face recurs deşi avea deschisă ca­
lea opoziţiunei.
Există un principiu care nu îngădue folosirea unei căi
de atac superioare atunci când există o altă cale inferioară.
Dar acest principiu care interzice folosirea căilor de atac
omisso medio, trebue înţeles în sensul că omisiunea se ra-
poartă la instanţă iar nu la calea de atac. Cu alte cuvinte
nu poate cineva să aducă o pricină la instanţa de recurs
sărind peste instanţa de apel, dar nu există o omisso medio
atunci când o persoană judecată în lipsă nu înţelege să se
mai prezinte înaintea aceleaşi instanţe, pentru a obţine o
hotărîre contradictorie. Partea judecată în lipsă renunţând
la calea opoziţiunii nu înseamnă că dă mulţumire pe hotă­
rîrea pronunţată în lipsă din moment ce are deschisă o
altă cale de atac pe care preferă să o folosească. Nu există
în acest caz omisso medio fiindcă opoziţiunea nu se adresă
unei instanţe noui, ci aceleiaş instanţe, a cărei hotărîre din
moment ce nn-i opozată rămâne irevocabilă pentru acea in­
stanţă, dar supusă controlului instanţelor superioare în mă­
sura în care căile de atac îi sunt deschise, (acest principiu
găseşte o confirmare în art. 198 pr. pen. şi 318 pr. civ.).
7 5 4 2 — Faţă cu cele expuse mai sus vom trage următoarele
concluziuni :
1) Toate hotărîrile susceptibile de opoziţiune sunt în
acelaş timp susceptibile şi de apel sau recurs (a) după cum
sunt pronunţate în prima sau în a doua instanţă ;
- 2) Introducerea unui apel sau recurs în timpui când
încă partea mai eră în termen de a face opoziţiune nu este
prematură şi deci nulă :
3) Instanţa sesizată cu un apel sau recurs nu poate con­
sideră ca inadmisibilă folosirea acestor căi de atac pe mo­
tivul că partea ar fi avut deschis şi dreptul de opoziţiune
de care nu s’a folosit ;
■- 4) Atunci când s’a folosit şi calea opoziţiunii şi aceia
a apelului sau recursului, dacă partea interesată s’a

a) Vezi: U Poiteviu, Code crini, art. 303, Nr. 36—28.

 — 421 —

decât în apel sau recurs fără a fi adus la cunoştinţa instan­

ţei respective că a făcut şi opoziţiune care este pendinte,
această opoziţiune va fi socotită ca inadmisibilă, întrucât
judecarea în apel sau recurs a echivalat cu renunţarea for­
mală la dreptul de opoziţiune. Iar dacă partea s’ar judeca
totuşi în opoziţiune fără să spună că mai înainte s’a jude­
cat în apel sau recurs, hotărîrea dată va fi lovită de nuli­
tate ca una ce încalcă autoritatea lucrului judecat.
755 — Termenul de opoziţiune e mai scurt în materie penală
decât în materie civilă. El este de 5 zile la judecătoriile
de ocoale (6), care încep să se socotească din ziua ce ur­
mează zilei în care s’a comunicat părţii Cartea de judecată
(art. 95 leg. jud. de ocoale din 28 Dec. 1907 (7). In acest
interval trebue ca opoziţia să fie înregistrată de autoritatea
judecătorească iar nu dată la postă (8).
La tribunalele corecţionale termenul e tot de 5 zile,
dela comunicarea copiei (8 bis), însă aci se adaogă câte o
zi pentru fiecare 20 kilometri de distanţă (9 şi 9 bis), (art.
183 proc. pen.). Adăogăm că termenul de 5 zile se soco­
teşte pe zile libere, adică nu se ţine seamă nici de dies a
<juo, nici "de dies ad quem, aceasta după principiile generale
ale procedurei civile (10). Acelaşi termen de 5 zile se a-
6) C. Bucureşti, Il-a, a dm's la 24 August 1911. Dreptul. 1911, p. 572,
o opoziţiune după 13 ani, pe motiv că nu fusese comunicată în regulă.. Se
invocă art. 600 c. pr. p ca fine de neprimire, fiindcă pedeapsa nu eră
prescrisă, curtea răspunde că aceasta e adevărat când hotărîrea e de­
finitivă, şi aci nu este. Soluţiune contestabilă, fiindcă motivul art. 600
este de a împedecâ botărîri platonice, pentru fapte prescrise. In cazul
judecat de curte, dacă nu eră prescrisă pedeapsa eră prescrisă acţiunea.
7) Gas. II, 593 din 10 Mart. 1908, Jurispr. p. 136, a decis că termenul
de opoziţie e de 5 zile libere după dreptul comun.
8) Gas. II. 119 din 18 ian. 1912 C u r ie r u l ju d ic ia r 1912, Nr. 23 p. 276.
8 bis! Dacă prccesul-vurbal al comisarului constată ca s’a comunicat
copie, iar nu extract, se socoteşte bine făcută (Gas. II, 2391 din 1 Oct. 1912,
C u r ie r u l ju d ic ia r 1913. Nr. 8 pag. 95).
Gomuniearea se face în copie nu extras, vezi nota S pag. 450.
9) Oricât de uşoară ar fi comunicaţia. Caş. II, 2208 din 4 August
1909, B. 907.
9 bis! Această prelungire însă e o chestiune de fapt, care dacă n’a>
fost propusă la instanţa de fond, nu poate fi propusă în casaţie (Gas. II,
2851 din 10 Oct. 1912, C u r ie r u l j u â c iu r 1913 Nr. 13 pag. 167).
10) In acest sens Cas. II, 593 din 10 Mart. 1908ţ C u r ie ru l j u l ' c i a r
1908, Nr. 40 şi 995 din 26 Mart. 1910. B. 477 şi Jurispr. an III. Nr. 17, p. 266.
 — 4 a2 —

plică şi la hotărîrile date de Curţile de apel în materie pe­

nală (art. 203 pr. pen.).
755 1 — Opoziţiunea se iace prin simplă cerere adresată către,
judecătorul sau preşedintele instanţei care a pronunţat ho-
tărîrea dată în lipsă şi se depune la grefa respectivă fără.
a fi nevoie să se motiveze cauza lipsei la prima judecată.
Cererea de opoziţiune se poate trimite şi prin poştă,
suficient să fie semnată de cel în drept, sau de un împu­
ternicit care să fi ataşat la cerere împuternicirea, şi să fi.
ajuns în termen la grefa instanţei respective (vezi şi cele
spuse la nr. 7672).
7 5 5 2 — Conform cu legea timbrului din 29 Aprilie 1927, o-
; poziţiunea spre deosebire de celelate căi de atac a fost
^supusă la timbru pentru toate părţile.
Cererile de opoziţiune făcute de inculpat, de partea ci­
vilă sau de cea civilmente răspunzătoare vor fi făcute pe;
coală timbrată cu 10 lei la judecătoria de ocol, cu 20 lei
la Tribunal şi cu 50 lei la Curţile de apel şi credem şi la.
Curţile cu juraţi în delictele politice şi de presă.
Această supunere la timbru a unei căi de atac chiar
faţă de inculpat nu-şi poate găsi justificarea decât în voinţa,
legiuitorului de a curmă opoziţiunile făcute pur şi simplu,
numai pentru a se tărăgănî procesele penale.
Cum; suntem contra dreptului de opoziţiune, găsim că.
supunerea la timbru a acestei căi de atac nu este o măsură
criticabilă. In schimb credem că timbrul în penal nu poate
şi nu trebuie să fie introdus, fiindcă justiţia penală urmă­
reşte şi un interes de ordin general iar nu numai unul pri­
vat, şi deci nu trebuie să se îngreuieze situaţiunea învinuiţi­
lor săraci cari destul sunt şi aşa lipsiţi de apărare.
756 — Judecata. Oponentul este citat atât la tribunal, cât şi
la curte după ce a făcut opoziţiune (art. 184 şi 203 pr. pen.).
Acelaşi lucru credem că trebue să se facă şi la judecătoriile?
de ocoale, căci deşi legea nu zice aceasta expres, dar rezultă,
din principiile dreptului comun, că o persoană nu poate fi
judecată, dacă n’a fost chemată la judecată. Dispoziţiunea
art. 149 p. p., care admitea judecata opoziţiunei fără citaţii,
n’a fost reprodusă în legea actuală, şi prin urmare credem
că nu mai poate fi în vigoare.
 — 423 —

Dacă oponentul nu se prezintă la termen, opoziţiunea

lui se anulează, adică se respinge (art. 184 şi 203 p. p.) (11),
iar dacă se prezintă, afacerea se judecă contradictor şi ju­
decătorii pot confirmă sau infirmă prima lor judecată.
^ 5 6 1 — Anularea opoziţiunei în cazul când oponentul nu se
prezintă la înfăţişare trebue să aibă loc în mod inevitabil.
Această dispoziţiune legală este foarte raţională, fiindcă nu
se poate cere unei instanţe să-şi retracteze hotărîrea sa şi
deci să se dezică când elementele cauzei au rămas exact a-
celeaşi (a). Şi prestigiul justiţiei şi încrederea justiţiabililor
ar slăbi dacă s’ar admite că simplul fapt al schimbărei com­
plectului unei instanţe poate da, pe aceleaşi elemente fără
nici o explicaţiune Sau dovadă nouă, altă soluţiune aceluiaş
conflict juridic. j
Dacă însă oponentul s’a prezentat la prima- înfăţişare
îşi au urmat amânări, atunci datoare va fi instanţa chiar în
lipsa oponentului să verifice dacă în cursul judecărei în opo-
zitiune nu au intervenit ceva probe noui sau nu s’a încuviin­
ţat administrarea unor atari probe. In caz afirmativ opozi-
tiunea nu va mai putea fi anulată, fiindcă instanţa a fost
;pusă în măsură să proceadă la o nouă judecată. Probele ad­
ministrate sau încuviinţate fiind dobândite cauzei, iar ins­
tanţa fiind legată de aceste probe, ea cată din oficiu să le
'examineze sau să proceadă la efectuarea lor chiar în lipsa
oponentului. A decide altfel ar însemnă că justiţia penală
refuză facerea luminei în cauză şi că se mulţumeşte să con­
firme o hotărîre nu pentru că ar fi justă, ci fiindcă inculpa­
tul nu este destul de diligent. 0
Aşa dar numai în cazul când din dosar ar rezultă că
oponentul nu a adus vreo dovadă nouă după introducerea1

11) In acest caz dacă face recurs nu poate invoca drept motiv
recurs, violarea dreptului de apărare, fiindcă nu i s’a admis proba ca mar­
tori pe care o ceruse în scris. (iCas. II, 3073 din 26 Noemh. 1912, Curierul
Judiciar 1922, 4021, pag. 252). Se poate însă invoca numai motivele de ne-
regularitatea opoziţiei şi cele de ordinea publică, de pildă, amnestia, pres­
crip ţia, lucrul judecăt. (Cas. II, 959, din 20 Febr. 1913, Curierul judiciar
1913, Nr. 36, pag. 431).
a) Trib. Cowurlui, 1926 în Jurisprudenta Generală, 1926 speţa 696, cu
nota Aurel L. ViSraşcu. ,,
 — 424 —

opoziţiunei sau nu a dat instanţei posibilitatea adunărei unor

r:oui probe, judecata va putea anula opoziţiunea pentru lipsa
oponentului la un termen următor primei înfăţişări.
înalta noastră Curte s’a pronunţat în sens contrar, dar
nu putem aprobă soluţiunea sa fiindcă ea nu are meritul de
cât de a respectă strict litera legei. care literă însă este luată,
credem nai, în alt sens decât cel pe care îl imprimă prin­
cipiile fundamentale ale dreptului procedural penal (b).
7 5 6 2 — Când oponentul nu s’a prezentat la prima înfăţişare,
însă nici Ministerul public şi nici părţile prezente nu au
cerut anularea opoziţiunei, iar Tribunalul nu a pronunţat-o
din oficiu, ci a amânat judecata, atunci nu se va mai putea
cere la termenul următor anularea opoziţiunei pe motiv că
la înfăţişarea precedentă oponentul lipsise, fiindcă nulitatea
derivată din lipsa oponentului na operează de plin drept ci
trebuie să fie pronunţată expres de Tribunal. Cum anularea
nu a fost pronunţată la prima înfăţişare când oponentul lip­
sise, opoziţiunea a rămas valabilă şi nu mai poate fi anulară
decât dacă şi la, a doua înfăţişare ar lipsi oponentul (c).
7 5 6 3 — Judecarea opoziţiunei se face totdeauna după aceleaşi
norme ca şi în cazul când pricina este pentru prima oară
venită înaintea instanţei. Toată instrucţiunea orală pe baza
căreia s’a pronunţat hotărîrea în lipsă rămâne îmă vala­
bilă, instanţa având totuşi latitudinea nu numai de a încu­
viinţa administrarea unor probe noui, dar chiar de a reface
-prima instrucţiune, mai ales dacă *şi aceasta s’a făcut în
lipsa inculpatului.
Hotărîrea opozată fiind considerată ca şi cum nu ar
există pentru partea oponentă, această parte va putea ri­
dică toate incidentele pe cari le-ar fi putut ridică dacă ar fi
fost prezentă atunci când pricina s’a judecat în lipsă.
Pentru celelalte părţi hotărîrea opozată păstrând fiinţa
sa juridică, urmează că judecata în opoziţiune nu le poate
creiâ o situaţiunc mai bună în detrimentul oponentului.
757 — S’a discutat cestiunea dacă partea civilă are drept să
b) Cas. II, dec 1949 din 1925 în J m is p r n d e n ( a gcn ercflâ , 1925, speţa
1674 cu nota noastră V. D o n g o r o z în sensul celor susţinute mai sus; Cas-
II 3588—1925, J u r is p r u d e n ţa G e n e r a la , 1926. speţa, 512.
c) Vezi L e P o U te v in , Cede d'instr. crini. art. 1S8, Nr. 27,
 — 425 —

iacă opoziţiune. Curtea de casaţiune a admis afirmativa, şi

credemlfceasta'cu drept cuvâiit;'^mide¥op&'2iţîQl!ea^T> cale
de drept comun care nu poate fi răpită unei părţi decât prin-
tr’un text anume de lege. Pe lângă aceasta,, nu trebue a face
părţii civile, care uzează de dreptul de opoziţiune alegând
calea penală o situaţiune mai defavorabilă decât înaintea
tribunalelor civile, fiindcă aceasta ar îndepărta partea civilă
de calea penală ceeace nu este în interesul represiunei in­
fracţiunilor (12). Curtea de casaţiune mai invoacă şi art.
203 pr. pen. care nu face distincţiune.*I,V

12) Cas. II, 124 din 9 Martie 1884, Bul. Cas. 283, Cas. II, 321 din 29
Miai 1884, B. 868. In acest sens nota în Dreptul, 1889*, Nr 29, P 231 şi juris-
prudenţa română, cas. II, 320 din 6 Mai 1898, B. >p 761 ; cas II, 283 din
1900, Dreptul, 1900, p. 47; cas. II, 254 din 1902, B. p. 675; cas II, 939 din
1906, D re p tu l, 1906, p. 37; Cas. II, 553, din 17 Mai 1905, Ö. 761 si 9 3 0 din 18
Apr, 1906, B. 755, C u rieru l ju d ic ia r 1906. Nr. 48,; cas. II, 396 din 16 Febr,
1909, Jurispr. II, N!r. 8, p. 121; cas: II. 636 din 19 Febr. 1910, B. 262 şi
Jurisipr. II, Nr. I l, p. 170; Cas. II, 2668 din 15 Sept. 1910, B. 1200 şi Jurispr.
III, Nr. 30, p. 469, dă ca motiv că partea civilă având drept de apel, are
Implicit şi de opoziţie, fiindcă legea nu i-1 ridică. Cas. II, 2025 Jm 19 Sept.
1911, C u rieru l ju d ic ia r 1912, Nir. 11, p. 131, care citează şi jutisprudenţa;
adăoga C. Bucureşti, II, 137 din Febr. 1901. Dreptul, 1901, Nr. 24. D . S toe-
rtescu în notă, Pag. jur, III, 52. Cas. II, 2040 din 4 Sept 1912. C u rieru l ju d i­
c ia r 1912, Nr. 82, p. 917. Cas. II, 241S din 2 oct. 1912, cn notă St. Scriban,
C u rieru l ju d icia r din 1903 pag. 317; cas. II, 1561, din 4 Iunie 1914, C urierul
ju d ic ia r 1914, Nr. 65 pag. 532,
In aeelaş sens jurisprudenta şi doctrina franceză. D a llo z ; Répert
V-bo. Jugement par défaut, Nr. 467, nota 2 şi F. H élie : Instr. criro. Nr.
2959 fine; D e g o is: Traité, Nr. 1986.
In sens contrariu, trib. Neamţu, 88 din 13 Febr. 1889. Dreptul, 1889,
Nr. 29 şi apărarea sentinţei tribunalului printr'un răspuns lung şi în parte
bine argumentat al d-lui E m . C ern ă tescu , linul din judecătorii tribunalului
Neamtu, a cărui sentinţă fusesej aspru criticată în nota din Dreptul, Dreptul
1889, Nr. 34, p. 265—269; trib. Covurlui, 10 Dec. 1893, Dreptul 1894, Nr. ÎS
{care Iasă des-chisă părţii civile calea apelului sau acţiune la trib malul
civil); trib. Iaşi, II, 115 din 10 Feb. 1903. C u rieru l ju d icia r 1903, Nr. 37; trib.
Teleorman. 1581 din 1900. Dreptul, 1901, Nr. 24. In aeelaş sens A. N e g rc sc u :
C u rieru l ju d ic ia r 1903, care susţine hotărîrea dată1 de dânsul ca judecător
la trib. Iaşi şi C. B o te z : Noul codice de şedinţă, p. 1031— 103.1; tfih. Dűlj, II,
din 11 Dec. 1907. Pag. jur. II, 21; trib. Romanaţi, 1 Octombrie 1909. Pag.
jurid., III, 52, p. 409j trib. Prahova, I, 1189 pe 911. C u rieru l ju d ic ia r 1912,
Nr. 11, pag. 131. Trib. Dolj III, 465 din 28 Nbemfo. 1913ţ P a g in i ju r id ic e atij
VII, Nr. 108, pag. 857; Jud. oc. III Iaşi 173 din ? Martie 1903, C u rieru t
j'td ic ia r din 1903, p. 1317.
 — 426 —

La argumentele Curţii noastre de casaţiune, vom adăo-

gâ că déjà este ştiut şi criticat dé doctrină faptul că situa­
ţi unea părţii vătămate în procesul penal este foarte nefa­
vorabilă (13), nu trebue a mai înrăutăţi această situaţiune-
şi prin cale de interpretare ; trebue să ne gândim totdeauna
că partea civilă e cel mai bun şi mai folositor aliat al mi­
nisterului public (13 bis).
758 — Presupunând admis dreptul de opoziţiune al părţii ci­
vile, în acest caz dacă prevenitul a fost achitat, ministerul
public nu mai are drept să figureze în instanţă şi să ia con-
cluziuni (14).
Ce se întâmplă însă dacă a luat ?
A. Capitolin eră de părere că procurorul nu mai poate“
luă concluziuni, însă dacă a luat se poate plânge oricare din
părţile litigante, atât partea civilă, cât şi fostul prevenit ~
ceeace credem conform principiilor organizaţiunii ministe­
rului nostru public.
Aceiaşi cestiune se poate ridică şi relativ la apel, şi,,
după A. Capitolin, trebue a admite aceiaşi soluţiune.
758 1 — legătură cu efectele opoziţiunei părţii civile s’a dis­
cutat dacă opoziţiunea acestei părţi, în apelurile venite delà
judecătorie, pune în discuţiune latura penală, atunci când
apelul fusese făcut de partea civilă.
Se ştie că conform art. 103 leg. jud. de ocoale apelul
părţii civile în pricinile judecate în primă instanţă de ju­
dele de ocol, pune în discuţiune pricina în întregul ei. Să
presupunem însă că inculpatul fusese achitat. sau pedepsit
uşor de judele de ocol şi că partea civilă a făcut apel. La
judecarea apelului, în lipsa părţii civile, Tribunalul a men­
ţinut achitarea sau pedeapsa uşoară dată de judele de ocol,,
sau a achitat pe inculpat (presupunând că şi el făcuse apel),,
sau în fine deşi a admis apelul părţii civile a pronunţat to­
tuşi o pedeapsă prea uşoară (după credinţa reclamantului)..

13) Vezi Nr. 189 în vol. IV.

13 bis) Vezi în acest sens Curierul judiciar 1913, Nr. 35, pag. 268,.
Sentinţa Trib. Dolj 456 din 913 cu nota D. D. Stoenescu şi Tanov&ceami.
14) Gonfr. Normand : Traité, Nr. 1074, care observă cu drept cinvânti
că pentru afacerea penală e lucru judecat.
 3»

— 427 —

i£i bine în toate aceste ipoteze partea civilă făcând opozi-

pune va mai repune în discuţiune şi latura penală ?
In jurisprudentă părerile sunt împărţite, totuşi înalta
C u rte s’a pronunţat în sensul afirmativ (a).
Solutiunea aceasta afirmativă, pe care noi o socotim
eronată, se sprijină pe ideia că o hotărâre opozată este pen­
tru oponent ca fără fiinţă, deci situaţiunea sa înaintea ins­
tanţei este aceiaşi ca şi atunci când s’ar găsi la prima înfă­
ţişare. Ori din moment ce apelul părţii civile pune în miş­
care şi acţiunea publică şi cum hotărîrea dată în lipsă este
pentru partea civilă oponentă ca fără fiinţă, desigur că a-
•ceastă parte este în drept să repună în discuţiune şi latura
penală aşa cum ar fi putut-o face dacă ar fi fost prezentă
atunci când s’a pronunţat hotărîrea în lipsă.
Acest argument \este greşit idintr’un îndoit punct de
vedere :
In primul rând se atribue un isens greşit efectului pe
■care îl are apelul părţii civile în pricinile venite dela jude­
cătorie. Partea civilă prin apelul său promovează înaintea
Tribunalului şi acţiunea publică, dar atât şi nimic mai mult.
Cu alte cuvinte este vorba de o excepţiune dela legula ca
partea civilă nu are exerciţiul acţiunei publice, şi tocmai
de aceia ea cată a fi limitată strict la ceeace legea a înţeles
prin această excepţiune. Legiuitorul a avut în vedere că la
judecătorii nu există un minister public şi atunci pentru a
•evita neajunsurile unei atari situaţiuni, a decis că apelul
oricărei părţi, deci şi a părţii civile, promovează acţiunea
publică. Odată însă ce apelul a venit înaintea Tribunalului
unde Ministerul public este prezent, încetează şi raţiunea
•excepţiunei şi ou ea însăşi excepţiunea. Aşa dar art. 103
leg. jud. de ocoale conferă părţii civile dreptul de a pro­
mova prin apelul sau acţiunea publică, dar nu şi dreptul de
a) In sensul negativ: Trib. Iaşi, serat 7087 pe 923 înl J u r is p r u d e n tă
1923 speţa 923 cu nota E le f te r ie S tă n e s c u , şi Trib Dolj, sent. 1808
g e n e r a lă ,
din 1924, în C u r ie r u l j u d ic ia r , 1924, pag. 588 cu. note noastră V i n t il ă D on -
go ro z.
In sensul afirmativ: Cas. II, dec. 1387— 1926 în J u r is p r u d e n tă g e n e ­
ra lă , 1926, speţa 1238; Trib. Romanaţi, sent. 687—1925 în J w i s p r u d r n t a g e ­
n e r a l ă , 1926, speţa 1239; Trib. Dâmfooviţa, 1925 în J u r is p r u d e n ia g e n e r a lă ,
4925, speţa, 1364.
 — 428 —

a exercita acţiunea publică în instanţa de apel alături cn

Ministerul public. In consecinţă chiar prezentă fiind partea
civilă în apelul său. nu ea ci Ministerul public va exercită
acţiunea publică şi deci pretinsul exerciţiu neexistând ab ini-
îio nu poate există nici în opoziţiune.
In al doilea rând se nesocoteşte principiul că orice cale
de atac nu pune în discuţiune decât interesele pe care partea
care uzează de acea cale, le reprezintă. Ca să derogăm dela
această normă trebue să existe în lege o dispoziţiune ex­
presă în sens contrariu. Ori legea se mărgineşte să spună
ca apelul părţii civile repune în discuţiune întreagă pricina,
iar nu că în acest apel partea civilă ar aveâ şi exerciţiul
acţiunei publice şi deci ar reprezenta şi alte interese decât,
cele civile.
De altfel soluţiunea pe care o combatem este şi bizară,
căci conferă în acţiunea publică părţii civile drepturi supe­
rioare Ministerului public. In adevăr. Ministerul public, din
moment ce s’a judecat un apel dela judecătorie nu mai poate
teînviâ procesul sub raportul acţiunei pubiice. ori ceeace
nu poate Ministerul public, ar puică partea civila prin opo-
ziţiunea sa.
Desigur o atare soluţiune contrazice orice principii în
materie de exerciţiul acţiunei publice.
Credem deci că opoz'ţiunea părţii civile nu poate nici­
odată repune în discuţiune latura penală (b).
De lege ferenda suntem pentru acordai ea dreptului de
a promovâ acţiunea publică şi părţii civile prin căile sale de
atac, dar în acelaş timp suntem şi pentru desfiinţarea o-
poziţiunei.
7 5 8 2 — Partea civilă va putea face opoziţiune la prima instanţă
chiar când nu există o declaraţtune formală de constituire,
suficient să fi figurat ca parte.
Se ştie că în conformitate cu dispoziţiuniie art. 64 pr.
pen. constituirea ca parte civilă se poate face până la în­
chiderea desbaterilor la prima instanţă, deci s’ar părea ca
partea vătămată care citată fiind nu s’a prezentat a pierdut

b) Cred că partea civilă nu are deloc dreptul de opoziţiune: Rodiere*.

EHmentes de proc. p. 357 şi J. A. Rom , Gours, p. 742.
 — 429 —

calitatea de parte civilă, (în cazul că nu a existat o decla-

raţiune anterioară de constituire), fiindcă desbaterile s’au
închis în lipsa sa şi posterior acestora nu mai poate avea
ioc o constituire. Am spus s’ar părea, fiindcă in realitate
partea vătămată prin opoziţiunea sa face ca faţă de ea şi în
raport eu interesele pe cari ea le reprezintă, desbaterile şi
hotărîrea pronunţată în lipsă să fie ca inexistente, deci prin
opoziţiune repunând procesul în situaţiunea anterioară ho-
tărîrei date în lipsă şi ca atare desbaterile fiind refăcute ea
este încă în termen să se constitue valabil parte civilă.
7 5 8 3 — Dreptul de opoziţiune există atât la prima cât şi la a
doua instanţă, cu excepţiune pentru pricinile judecate în
prima instanţă de judecătorul de ocol cari sunt lipsite de
opoziţiune înaintea acestei instanţe, nu însă şi in apel.
Calea opoziţiunei este deschisă oricăreia din părţile
care nu a fost prezinte la judecată, suficient să aibă-un in­
teres pentru a recurge la această cale de atac. De aci urmă-,
. toarele consecinţe:
1) Dacă una sau mai multe părţi au lipsit ia judecată,
fiecare din ele va avea drept de a face opoziţiune. Judecata
acestor opoziţiuni se va face deodată dacă c posibil, sau
succesiv în măsura în care opoziţiumle sunt declarate.
De ex.: X este inculpat, Y parte civilă şi Z civilmenle
responsabil. Toţi trei au lipsit la judecată. X face opoziţiune
înainte de comunicare, Y după ce î s’a comunicat, iai Z
căruia din eroare i s’a comunicat greşit hotărîrea nu face
încă opoziţiune. Ei bine instanţa va putea judecă deodată
sau pe rând opoziţiunile lui X şi Y, iar mai târziu când Z
va face contestaţie contra comunicărei greşite se va judecă
şi opoziţiunea acestuia pe care o va introduce după ad­
miterea contestaţiunei. Dacă însă la judecarea separată a
opoziţiunei lui X se vor prezentă şi Y şi Z fără să ceară
un termen pentru a introduce şi ei opoziţiune sau făiă să
ceară conexarea opoziţiunilor lor, dacă erau deja introduse,
atunci ei nu vor mai putea uză de calea opoziţiune:, fiindcă
primei hotărîri date în lipsa tuturor s’a substituit hctăiîrea
dată în opoziţiunea lui X pronunţată pe baza desbaterilor
la cari au luat parte şi Y şi Z.
2) O parte care a fost prezentă la prima juJecată, dar
 — 430 —

lipseşte la judecarea opozitiunei făcută de una din părţile

cari lipsise întâia oară, nu va mai putea atacă eu opoziţiune
noua hotărîre, dată în lipsa sa, chiar dacă această hotărîre a
reformat în privinţa intereselor sale prima hotărîre. In exem­
plul de mai sus să presupunem că X şi Z au fost prezenţi la
judecată, dar a lipsit Y, care a făcut opoziţiune. La judeca­
rea opozitiunei lui Y lipseşte însă Z, care este condemnat
în lipsă la despăgubiri. Ei bine la rândul său Z nu va putea
face opoziţiune, fiindcă el se judecase odată contradictoriu.
Va putea însă să facă apel sau recurs contra nouii hotărîn.
3) Nici o parte nu poate uză înaintea aceleiaş instanţe
de calea opozitiunei mai mult decât odată, (opposition sur
opposition ne vaut). Aşa dar o parte care a făcut opoziţiu-
ne, dacă lipseşte din nou nu mai poate face o a denia opo­
ziţiune.
4) In apel, nu numai apelantul ci şi intimaţii au drept
să facă opoziţiune din moment ce în lipsa lor s'a admis în
totul sau în parte apelul făcut contra lor.
7 5 8 4 — Ministerul public nu are deschisă calea opoziţiunii chiar
atunci când el nu este prezinte în instanţă cum este cazul
pricinilor judecate în primă şi ultimă instanţă de judecă­
torul de ocol.
La instanţele unde ministerul public ia coucluziuni, o-
poziţiunea devine un nou sens pentru el, fiindcă Ministerul
public nu poate niciodată lipsi. Aşa dar nu este vorba de o
excepţie propriu zisă dela principiul simetriei în căile de
atac, vi o imposibilitate de fapt.
La judecătoriile de ocol Ministerul public nu poate face
opoziţiune, în pricinile judecate în primă şi ultimă instanţă,
fiindcă el nu este parte in proces. Dacă Ministerul public
poate face totuşi apel şi recurs contra cărţilor de judecată,
fără să fie parte în proces, aceasta se datoreşte unei dis-
poziţiuni exprese de lege, ceeace nu există pentru opoziţiune.
759 — S’a discutat deasemenea cestiunea dacă inculpatul re-
trăgându-se după interogator, mai are drept de opoziţiune.
Curtea de apel din Bucureşti a admis afirmativa (15
şi 15 bis). Jurisprudenţa franceză a mers şi mai departe :
15) C. Bucureşti, 1461 din 20 Oct. 1903. Curierul', judiciar 1903, Nr. 69.
15 bis) Şi Casfia s’a pronunţat în acest sens (Gas. II, 3205 din 17
dec. 1912, Curierul juridiciar 1913, Nr. 25, pag. 299).
 — 431 —

chiar dacă inculpatul fiind prezent nu voeşte să răspundă

la interogator, el va fi considerat lipsă cu toată prezenta
sa (de ex.: fiind închis preventiv el este adus de autoritate
la judecată) (16).
Nu credem această jurisprudenţă întemeiată ; legiuito­
rul când a înfiinţat dreptul de opoziţiune s’a gândit desigur
la o lipsă reală, serioasă, iar nu la retragerea din şedinţă
sau la nevoinţa de a răspunde fiind prezent, care e o batjo­
corire a justiţiei. In cestiuni îndoioase, controversabile, noi
credem că judecătorul trebuie să admită totdeauna soluţiu-
nea cea dreaptă şi inai conformă cu interesul societăţii; sus­
ţinem însă că nu e nici drept, nici folositor pentru societate
ca să se dea drept de opozitiune aceluia care fără motiv
se retrage din audienţă. Din potrivă prin aceasta se loveşte
grav prestigiul justiţiei faţă cu poporul, care nu1poate pri­
cepe şi cu drept cuvânt, această lipsă a celui, prezent, ade­
vărata desfidere a maestăţii justiţiei (17).
5 ~ Ce se întâmplă dacă inculpatul condamnat în lipsă face
opoziţiune, însă nu se prezintă la termen, ci se prezintă nu­
mai reclamantul, care declară că s’a împăcat ?
In acest caz Curtea de casaţie a decis că opoziţiunea
se va anulă conform legii: Soluţiunea e conformă ce e drept
cu litera legii, care nu distinge, însă nu o credem conformă
cu spiritul ei. In acest caz pedeapsa va fi uneori datorată
numai sfatului neînţelept al avocatului or neştiinţii legei de
procedură de către inculpat (18).

16) Gas. fr. 13 Aug. 1859, S. 59, I 961, P. 60, 840 şi F. Hélie : Instri.
crini, VI, Nr. 2907, 2955 şi 2956. Jurisprudenţă anterioară a curţii de casn-
tiune eră în sens, contrariu, 14 Oct. 1853, S. 54', I, 158, P. 55, I, 31.
17) In acest sens, St. Stătescix : Dreptul, 1900, p. 314, col. 2f-ai. In mar
tlerie civilă pe baia1 art. 148 pri civ. s ’a admis cjă' dacă partea aj (răspuns ia
apel e considerată ca prezentă şi fără drept de opoziţie, pe baza lucrărilor
preparatoare care nu admit distinctiunea între lipsă prin neprezentare şi
prin neapărare. Cas. I, 851 din 6 Dec. 1911. Dreptul, 1912, Nr. 14 ; Cas. I,
929 din 21 Dec. 1912, Curierul judiciari Nr. 25, pag. 295.
18) Cas. II, 1749 din 20 Iunie 1912, Curierul judiciar din 15 Noemb.
19121, Nr. 75, pag. 887. In sens contrariu, adică în sensul nostru Trib. Dolj
II, 336 din 8 Feb. 1913, Curierul judiciar 1913, Nr. 56, pag. 643 şi Ga». H, 1098
din 22 Mai 1^(3, Curierul judiciar 1913, Nr. 56. pag. 714 şi 2321 din 21 Oct.
 — 432

759 ' — Chestiunea retragerei inculpatului din instanţă prezintă

un îndoit interes : 1) Sub raportul caracterului hotărîrei ce
se va pronunţa ; 2) Sub raportul desfăşurărei procesului du­
pă retragere.
Dacă retragerea va fi socotită ca echivalând cu lipsa,
atunci hotărîrea ce se va pronunţă va îi dată în lipsă, de
unde consecinţele : 1) va există drept de opoziţiune ; 2) ter­
menele de atac vor curge delà comunicarea hotărîrei ; 3)
după retragere inculpatul fiind socotit ca lipsă, apărătorul
său nu va puteă pune concluziuni în fond.
Dimpotrivă dacă retragerea va îi socotită ca un act
de răsvrătire, iar inculpatul considerat ca fiind prezent, a-
tunci : 1) hotărîrea ce se va da va fi contradictorie nesus­
ceptibilă de opoziţiune ; 2) termenele de ape! sau recurs
vor curge delà pronunţare ; 3) .iiiar după retrage’ e incul­
patul fiind socotit ca prezent, apărătorul său va fi admis să
pună concluziuni în fond.
7 5 9 2 — Ches tiunea retragerei cin instanţă a fost mult dezbă­
tută în Franţa unde doctrina şi piactica admiseseră două fe­
luri de lipsă : una efectivă ( f a u t e d e c o m p a r a î t r e ) şi alta fic­
tivă ( f a u t e d e d é f e n d r e ) F. primul caz partea lipseşte delà
judecată, în al doilea caz ea este prezentă dar refuză să
pună concluziuni.
O lege din 9 Septembrie 1^35, a asimilat aceste două
ipoteze considerând că există lipsă efectivă în ambele ca­
zuri, însă a acordat judecătorilor latitudinea atunci când
constată că refuzul de a pune concluziuni este un act de
răsvrătire, să considere pe partea care nu voeşte să se a-
pere ca prezentă şi deci să deă o hotărîre contradictorie.
La noi în procedura civilă până la 1900 triumfase pă­
rerea că retragerea unei părţi echivalează cu lipsă (a).
Procedura civilă din 1900 a curmat controversa deci-
zând că se consideră ca dată în lipsa o hotărîre atunci când

1913 Curierul judiciar 1914. Nr. 5, pa?. 40 şi 268O din 1914, Jurisprudcnţa
Română din 1914, Nr. 38, şi Revista Penitenc'ară, 1916, pag. ??l. Se pare
decJ că nu a adoptat părerea noastră exprim ată în apendicele ediţiunei pre­
cedente.
.?) Vezi: Toci'cscH, Procedură civilă, voi. IU, pag. 1.3.
 — 433

partea nu a răspuns la s t r i g a r e a p r ic in e i, deci implicit o re­

tragere după acest moment devine inoperantă.
Aceste discutiuni din Franţa si dela noi, dar referitoare
la procedura civilă, nu pot fi luate ca criteriu pentru re-
zolvirea problemei retragerei în instanţă penală.
759 3 •— In procedura penală această ches iune a retragerei din
instanţă nu poate fi soluţionată decât ţinând seamă de prin­
cipiile fundamentale de drept procedural penal.
Principiul fundamental al contradictoriaîităţii desbate-
rilor în instanţele penale este creiat nu numai în interesul
părţilor, ci şi în interesul justiţiei represive însăşi. Aşâ fiind,
nu este acelaş lucru pentru judecata penală daca o parte
s’a apărat sau nu şi deci nu poate fi >>neofită ca contradic­
torie o hotărîre dată fără desbateri contradictorii. Este in­
teresul justiţiei represive ca o atare hotărîre să fie suscepti­
bilă de atac, pentru a face posibilă o judecată contradictorie.
Chiar legea de procedură penală, spre deosebire de pro­
cedură civilă, vorbeşte de î n f ă ţ i ş a r e a părţilor (art. 182, 184,
203 pr. pen.), iar nu de răspunsul lor la strigarea pricinei,
deci în penal momentul care decide dacă o judecată este
contradictorie sau în lipsă depinde de prezenţa şi partici­
parea la desbateri. Toţi autorii sunt de acord că termenul
■ a s e î n f ă ţiş ă (comparaître) înseamnă a luă parte la desba-
lerea pricinei (b).
Aşâ dar in penal retragerea inculpatului mai înainte de
ţ.
I a fi formulat vreo apărare trebue să echivaleze cu o lipsă,
fiindcă judecata nu a mai putut fi contradictorie.
759 1 — Acesta fiind principiul interesează însă a se şti când o
instanţă penală poate fi considerată sub raportul desbate-
rilor contradictorii că a ascultat şi pe inculpat.
Inculpatul se poate apără pe două căi : prin răspunsu­
rile la interogatoriu care este în principal un mijloc de a-
părare şi prin concluziuni orale. Concluziunile orale nu sunt

b) Boitard, „C om paraître ce n’est nas seulement com paraître en per­

sonne, mais c’est se défendre”, Leçon de dr. crim. ed. X, n 641; vezi çi Du-
!f trne, Ministère public. II. 725; F. Hélie, Instr. crim. VII, Nr. 2955; Garraud,
T raité d’instr. crim. III, p 479-80; Vidai ci Magnol. Cours p. 9,88; J. A. Roux,
Cours, p. 741: Merlin, Répertoire, «position, par. 3. V. Manzini, T rattato di
pr. pen. II. p. 507-8; A. Bruno, Codice di pr. pen. art. 377.
 434 —

însă indispensabile, cu alte cuvinte contradictorialitatea des­

baterilor nu poate depinde de voinţa inculpatului de a pune
sau nu concluziuni. Interogatoriul dimpotrivă este o forma­
litate esenţială în sensul că judecătorii sunt datori să ia un
interogator oricărui inculpat, rămânând acestuia latitudinea
de a răspunde.
Pentru judecată deci contradictorialitatea este satisfă­
cută din moment ce s’a luat un interogatoriu inculpatului;
punerea de concluziuni fiind un atribut lăsat la facultatea
învinuitului şi deci neînrâuritoare asupra caracterului de con-
tradictorialitate a judecăţii.
Aşâ dar din moment ce s’a luat interogatorul inculpa­
tului, retragerea sa din instanţă rămâne inoperantă şi el va
fi considerat ca prezent, retragerea echivalând cu renun­
ţarea la facultatea de a pune concluziuni personale. Dimpo­
trivă dacă retragerea intervine înainte de luarea interoga­
toriului atunci ea va echivala cu lipsa şi deci hotărîrea dată
va fi necontradictorie (c).
Această soluţiune se sprijină în legiuirea noastră pe
textele art. 151 şi 186 pr. pen. cari reglementând desfă­
şurarea desbaterilor contradictorii, referindu-se la inculpat
se mulţumeşte cu aceia ca el să fi propus apărarea sa (art.
151) sau să fi fost întrebat (art. 186), deci rezultă că inte­
rogatoriu poate fi suficient pentru a da desbaterilor carac­
terul de contradictorialitate şi ca atare implicit retragerea
după luarea interogatoriului nu poate ridică acest caracter.
7 5 9 5 — Consecinţa regulei de mai sus este că inculpatul care
s’a retras după luarea interogatoriului va fi socotit ca pre­
zent. Deci apărătorul său dacă este de faţă va fi primit să
pună concluziuni. Hotărîrea se va pronunţă fără drept de
opoziţiune. Termenele de atac pentru apel sau recurs vor
curge dela pronunţare.
Dimpotrivă dacă retragerea s’a produs înainte de lua­
rea interogatoriului, inculpatul va fi socotit lipsă.
De lege ferenda ar trebui ca această distincţiune să fie
precis stabilită mai ales dacă se menţine dreptul de opozi-

c) M anzini, Trattato di piroc. pen. II, p. 508. Codul italian are text ex
pus în acest sens.
 — 435

ţiume, dar chiar când acesta ar fi desfiinţat distincţiunea are

interes sub raportul posibilităţii apărătorului de a mai pune
sau nu concluziuni şi sub acela al curgerei termenilor de atac.
Mai observăm că retragerea înainte de luarea intero­
gatoriului nu trebue să fie privită invariabil ca un gest de
răsvrătire. Se poate ea un învinuit să nu fie suficient pregă­
tit pentru a se apără, fie că nu cunoaşte bine învinuirile ce
i se aduc, fie că nu a avut timp să angajeze un apărător,
fie în fine că nu are la el dovada necesară pentru a recuză
pe un judecător, etc., deci ar fi tiranic al obligă cu orice
preţ să rămână în instanţă când această rămânere ar lovi
în interesele sale.
6 — Se poate însă întâmpiâ ca un inculpat să nu mai fie
prezent în instanţă fără să fi intervenit o retragere expresă
din partea lui, de ex.: unui inculpat i se face rău şi fără
a anunţă pe nimeni părăseşte sala, sau un inculpat nu ştie
că trebue să steâ mereu în instanţă cât timp se desbate pri­
cina sa şi pleacă pe afară, sau în fine un inculpat ireveren­
ţios a fost scos afară din sala de şedinţă din ordinul preşe­
dintelui. .
In toate aceste cazuri se va aplică aceiaş regulă ca şi
mai sus, făcându-se distincţiunea între lipsa înainte şi lipsa
după luarea interogatoriului.
7 — In practică se poate prezentă însă şi situaţiunea inversă
adică un inculpat care nu se găsea prezinte la deschiderea
desbaterilor să compară în cursul acestora. Va fi el socotit
ca prezent sau ca fiind lipsă ? (d).
Soluţiunea depinde în primul rând de stadiul desbateri­
lor, dacă acestea nu au fost închise atunci inculpatul va pu-
teâ declară că primeşte să pună concluziuni, în care caz
hotărîrea ce se va dă va fi contradictorie. Dacă însă des-
baterile se găseau închise şi instanţa deliberâ asupra solu-
ţionărei pricinei, prezentarea inculpatului va fi tardivă şi el
va fi socotit ca lipsă. Instanţa are însă facultatea să redes-
chiză desbaterile în cazul când inculpatul ar consimţi să*V .

d) In sensul că inculpatul trebue să fie socotit prezent: Cas. II, dec.

1910 ,pe 926 în Jurisprudenţa generală, 1926, speţa 1517 ou nota n o astră
V. Donogoroz.
 436 —

pună concluziuni, aceasta însă, repetăm, este facultativ nu

obligator pentru instanţă.
In al doilea rând soluţiunea depinde şi de voinţa incul­
patului care s'a prezentat târziu. Dacă el consimte să inter­
vină primind desbaterile în iaza în care se găsesc, atunci el
va, fi socotit ca prezent, dacă însă el pretinde să se reîn-
ceapă desbaterile, atunci rămâne la aprecierea instanţei să
accepte această cerere şi atunci desbaterile vor fi pe deaîn-
tiegul contradictorii, sau să o refuze şi în acest caz dacă
inculpatul nu primeşte să pună concluziuni el va fi socotit
ca lipsă.
In toate cazurile când inculpatul e primit să pună con­
cluzii, preşedintele îi va relată în mod sumar cele petrecute
şi susţinute în lipsa lui.
7 5 9 8 —- In ceeace priveşte partea civilă şi partea civilmente
răspunzătoare, acestea vor îi considerate totdeauna ca pre­
zente din moment ce au răspuns la strigarea pricinei, re­
tragerea lor ulterioară echivalând totdeauna cu renunţarea
la facultatea de a pune concluziuni, regula : s e m e l p r a e s e n s
s e m p e r p r a e s e n s " se aplică fără excepţie).
Cât pentru prezentarea lor ulterior deschiderei desba-
ferilor se vor adoptă aceleaşi soluţiuni ca şi pentru inculpat.
760 — Se discută în fine cestiunea dacă judecătorul poate, în
urma opoziţiunei prevenitului condamnat, să agraveze si-
maţiunea oponentului ?
D. Normand este de părere că prin opoziţiune judecă­
torul recapătă toată libertatea ; că el poate menţine sau su­
primă, scădeâ ori a d ă u g ă pedepsei primitive (19).
Insă Curtea noastră de casaţiune a decis contrariul în-
tr’o ipoteză interesantă. Tribunalul condamnase în lipsă pe
o persoană, pentrucă bătuse pe surora sa, condamnata fă­
cuse opoziţie, însă în interval murind pacienta, tribunalul îşi
declinase competenţa considerând afacerea ca crimă (ârt.
241 c, pen.), iar nu un delict (art. 239 c. pen.). Curtea de
casaţiune a casat hotărîrea tribunalului, spunând că tribuna­
lul nu avea drept prin declinarea competenţii să agraveze

19) Normand: Op. cit., Nr. 1076 şi cas ir1., 2 Mart. 1882. Dreptul, 1881,
an. XI, Nr. 40 şi A. Capitolin, Ibidem.
 437

situaţiunea prevenitului după opoziţiunea sa. ei trebuia să

judece înlăturând circumstanţa agravantă (20).
De asemenea Curtea de casaţie română a admis că în
caz de lipsă a oponentului, cont. art. 203 pr. pen.. opoziţiu-
nea rămânând nulă. tribunalul nu poate să-l achite (21).
7 6 0 ' — Hotarîrea atacată cu opoziţiune deşi are a ii conside­
rata ca fără fiinţă pentru oponent, totuşi ea există juridi-
ceşte şi poate produce consecinţe juridice. Astfel ea este un
act întrerupător de prescripţiune, ea deasemeni fixează o
limită în favoarea oponentului în sensul că nu îngăduie o
agravare a situaţiunei ce i se creiase prin această hotărîre,
ea în fine serveşte ca bază indirectă judecăţii în opoziţiune
in senzul câ judecătorii cercetând a doua oară pricina vor
putea' după convingerea lor să adopte în totul sau în parte
hctănrea pronunţată în lipsa şi să-şi însuşească motivarea ei.
Oponentului deşi nu i se poate agrava situaţiunea (a),
el poate totuşi să fie obligat la plata cheltuelilor de jude­
cată suplimentare ocazionate de onoziţiunea sa.
7 6 0 2 — De lege ferenda credem că se impune desfiinţarea opo-
ziţiunei. fiind îndestulătoare pentru asigurarea unor desba-
teri contradictorii calea apelului.
In practică opoziţiunea nu este folosită decât ca un mij­
loc de şicană, fiindcă una din două: ori inculpatul are pu­
tinţa să se prezinte, dar preferă să mai lungească procesul
şi de aceia rămâne în opoziţie şi deci opoziţiunea devine
un mijloc de tergiversare, sau este în imposibilitate serioasă
de a se prezentă şi atunci va vesti instanţa respectivă care
îi va acordă o amânare şi deci opoziţiunea devine inutilă*.
S'a spus că se poate întâmplă ca cineva să uite terme­
nul de judecată, sau să se găsească în aşa situaţiune încât
să nu poară da de veste instanţei că nu se poate prezentă,
sau în fine să se îi înşelat asupra termenului, etc. şi deci

20) Cas. Ii, 432 din 5 Oct. 1888. R S71. In aceiaşi sens. cas. II, 699 din
15 Dec. 1907. B. 1467: Cas. II, 27 din 11 lan. 1910 B 40 (Reg. de co m p et).
Deasem eni curtea cas. rom. a decis că nu poate judecătorul după opoziţiu­
nea condamnatului să-şi decline competinţa constatând căi infracţiunea nu
constitue o contravcnţhm e ci un delict. Vezi şi cele spuse la Nr. 775.
21) Cas. II, 1327 din 13 Mai 1915. Curierul judiciar 1915, pag. 682.
a) Manzini, T rattato di pr. pen. ÎI. p, 596.
 — 438 —

opoziţiunea apare ca un corectiv pentru cazurile când lipsa

inculpatului s’a produs fără voia lui. Acest argument este
oarecum exagerat fiindcă un atare inculpat va putea în apel
să-şi apere interesele şi apoi ceeace se poate întâmplă la pri­
ma judecată se poate întâmplă şi în opoziţie, adică oponen­
tul să uite termenul, sau să fie în imposibilitate de a vesti
instanţa că nu poate veni, etc., ori dacă am admite ca aceste
situaţiuni justifică opoziţiunea, atunci ele ar trebui sa justi­
fice şi opoziţiunea la opoziţiune oridecâteori din cauza lor
oponentul a lipsit. Se va spune că inculpatul fiind în opozi­
ţie va fi mai cu grijă şi mai prudent ca la început ; ei bine
desfiinţarea opoziţiunei credem că va aveă darul să facă pe
inculpaţi să fie delà început cu grijă şi băgare de seamă,
ceeace desigur nu înseamnă a li se cere prea mult.
Deci propunem desfiinţarea complectă a opoziţiunei la
prima instanţă, fără nici o rezervă, aşa cum a fost înlătu­
rată la pricinile judecate în primă instanţă de judele de ocol.
7 6 0 3 —■Pentru pricinile aflate în apel, deasemeni trebue să se
desfiinţeze dreptul de opoziţiune, dar dacă la prima instanţă
judecata a avut loc în lipsă atunci credem că va trebui să
se acorde dreptul de opoziţiune în apel.
Deasemeni în pricinile judecate în primă şi ultimă ins­
tanţă dreptul de opoziţiune va trebui să fie menţinut.
Aceste două excepţiuni vor fi ca un fel de extremă po­
sibilitate dată celor ce nu s’au apărat să poată provocă o
judecată contradictorie, oridecâteori nu mai există o altă
cale care să conducă direct la cercetarea în fond a pricinei.
Ow acesta este cazul celor judecaţi în lipsă în primă şi ul­
timă instanţă ; în adevăr un învinuit care a lipsit şi la prima
şi la a doua instanţă se găseşte în aceiaşi situaţiune ca şi
un învinuit care a fost judecat în lipsă într’o pricină justi-
ţiabilă în prima şi ultima instanţă de acelaş tribunal, şi unul
şi altul nu mai au deschisă vreo cale de atac în fond şi unul
şi celălalt nu s’au apărat niciodată. Excepţional deci li se
poate acordă dreptul de opoziţie.
7 6 0 4 — Desigur însă că se pot întâmplă în practică cazuri când
lipsa unui inculpat delà judecată să fie datorită unui caz
jorţuit sau unui caz de forţă majoră, care l’a pus în impo­
sibilitate nu numai de a se prezentă, dar chiar de a da de
 — 439

ştire judecăţii că nu se poate înfăţişa. De ex.: Un inculpat

venind cu trenul la reşedinţa tribunalului, trenul se înzepe-
zeşte, firele de telegraf sunt distruse şi astfel nu poate a-
junge la timp la judecată şi nici nu poate încunoştiinţâ pe
judecători de situaţiunea lui. Sau un inculpat în preajma
zilei de judecată este victima unui accident, internat într’un
spital nu numai că nu se poate prezentă la judecată, dar
sub influenţa emoţiunei şi a zguduiturei psihice uită de în­
făţişare şi deci omite de a vesti pe judecători şi a solicită o
amânare. Exemplele pot fi numeroase.
Ei bine, în toate aceste cazuri trebue să se admiţă re­
punerea procesului pe rol, (restituirea termenului cum se
spune în doctrină) oridecâteori nu mai există nici o altă
cale de atac în fond. Va fi un fel de contestaţiune specială
în care contestatorul va trebui să facă dovada forţei majore
sau cazului fortuit. Această repunere .pe rol se va face la
instanţa care a judecat în lipsă atunci când a intervenit îm­
piedicarea provocată de forţa majoră sau cazul fortuit.
Repunerea pe rol se va puieă cere chiar atunci cânţi
lipsa s’a produs în opoziţiune, fiindcă forţa majoră trebue
sa fie ţinută în seamă totdeauna.
7605 — Dacă din cauza forţei majore sau cazului fortuit incul­
patul' a pierdut termenul de atac contra unei hotărîri dată
contradictoriu sau în lipsă, el va putea deasemeni să ceară
restituirea termenului dovedind că nu a putut folosi în 'ter­
men calea de atac pe care o aveâ deschisă din cauza unei
împiedicări provenită din forţa majoră sau caz fortuit. In
acest caz contestaţiunea specială nu va mai aveâ ca efect
îepunerea pe rol, ci înlăturarea tardivităţii de care s’ar f;
lovit inculpatul în folosirea căilor de atac (b).
Restituirea termenului trebue să fie acordată şi părţii
civile şi celei civilemente răspunzătoare.
760 6 — De lege îerenda am spus că ar trebui să se desfiinţeze
dreptul de opoziţiune. In schimb se impun ca o măsură con­
formă cu interesele justiţiei represive adoptarea şi regle­
mentarea restituirei termenului ori de câteori o cale de atac,

b) Restituirea termenului este admisă în multe legiuiri; v. Manzinh

Trattato di pr. pen. II, p. 43 şi urm.
 440 —

o prerogativă, un drept sau un termen au fost pierdute din

cauza unei cauze de forţă majoră sau unui caz fortuit. Va
reveni celui ce a suferit decăderea să facă dovada împreju­
rărilor cari au condus la împiedicarea de a folosi în termen
calea de atac, dreptul sau prerogativa pierdută.
In ceia ce priveşte hotărîrile date în lipsă cererea pen­
tru restituirea termenului va trebui să intervină de îndată ce
a încetat împiedicarea. Ea va fi judecată cu precădere şi nu
va avea efect suspensiv.

7 6 0 a — Proc. pen. austr. nu cunoaşte opoziţiunea în sensul, că

o persoană judecată în lipsă să aibă dreptul necondiţionat
de a cere să fie judecată în mod contradictor. Opoziţiunea
are în proc. pen. austr. caracterul de reintegrare în starea
anterioară (restitutio in integrum).
Legea acordă acuzatului, care fără vina sa a omis de
a se înfăţişă la şedinţa de judecată isau a omis termenul pen­
tru declararea unui mijloc de atacare în contra unei hotă­
râri penale, repunerea în starea anterioară în următoarele
condiţiuni : , 1 ..
Acuzatul, care nu s’a înfăţişat la o şedinţă de judecată
înaintea unui tribunal şi fiind îndeplinite condiţiunile for­
male prevăzute în paragr. 427 pr. p. austr. (vezi nr. 613
acest volum) a fost condamnat în lipsă, poate face opoziţia
la tribunalul în contra sentinţei in termen de 3 zile după co­
municarea ei, dacă poate dovedi că a fost împiedicat prin
o împiedecare neînlăturabilă de a se prezentă la şedinţa de
judecată sau n’a fost citat în regulă.
Asupra acestei opoziţiuni decide Curtea de apel după
audierea concluziunilor procurorului în camera de consiliu.
Dacă s’a admis opoziţia, se va fixă o audienţă nouă
pentru judecarea cauzei şi se va da o sentinţă nouă.
Lipseşte acuzatul şi la această şedinţă nouă de jude­
cată, atunci sentinţa atacată prin opoziţia se consideră faţă
de el ca definitivă.
Dacă acuzatul condamnat a declarat simultan cu opo­
ziţia şi un apel sau recurs în contra sentinţei sau este a se
 441

decide asupra unui apel sau recurs făcut de o altă parte a-

tunci instanţa competinte pentru a decide asupra apelului
sau recursului va decide mai înainte în camera de consiliu
asupra opoziţiei şi numai în caz, dacă respinge opoziţia, va
luă în cercetare apelul sau recursul (parag. 427 pr. p. a.).

a 1 — Acuzatul condamnat în lipsă de către o Judecătorie de

ocol poate face la această Judecătorie opoziţia până în 8
zile dela înmânarea sentinţei, dacă n'a fost citat în regulă
sau dacă poate dovedi, că a fost împiedecat de a se înfă­
ţişă prin o împiedecare neînlâturabilă.
Asupra acestei .opoziţii decide judecătorul-şef al Jude­
cătoriei de ocol. In caz de respingere a opoziţiei acuzatul
are dreptul de a face în termen de 3 zile o plângere către
tribunal ca instanţă de apel şi poate face împreună cu aceas­
tă plângere şi apelul în contra sentinţei.
Dacă opoziţia a fost admisă se va fixă un termen nou
pentru desbaterea înaintea Judecătoriei de ocol. Lipseşte a-
cuzatul şi la această audienţă nouă de judecată, atunci sen­
tinţa se va consideră ca definitivă.

a 2 — Acuzatului, care a omis termenul pentru declararea u-

nui mijloc de atac în contra unei sentinţe sau pentru depu­
nerea motivelor sau pentru opoziţia încontra unui mandat
de pedeapsă (par. 460 pr. p.) i se poate acordă repunerea
’ in starea ds mai înainte (restitutio in integrum) sub condi-
ţiune :
a) dacă dovedeşte, că fără vina sa sau a apărătorului
său din cauza împrejurărilor neînlăturabile i-a fost imposi­
bil de a respectă termenul prescris, ş i afară de aceasta;
b) face cererea de reintegrare simultan cu declararea
mijlocului de atac întârziat până în 3 zile după ce a încetat
împiedecarea (paragr. 364 pr. p. a.).
Cererea de reintegrare mare efect suspensiv. Insă Ju­
decătoria, la care cererea a fost înaintată, poate acordă sus­
pendarea după aprecierea sa, dacă cererea nu e Tăcută nu­
mai cu scop de tărăgănare.
 442 —

Titlul II. — Apelul

761 — Apelul este un mijloc ordinar de atacare a hotărîrilor

care se adresează către o instanţă superioară (1), Apelul
este dar o cale de reformare, iar nu de retractare a hotă­
rîrilor. El este după cum îl defineşe Pothier recursul unei
părţi către judecătorul superior, contra hotărîrei judecăto­
rului inferior spre a face să o îndrepteze dacă este cuve­
nit (2 ).

761 1 — Sunt supuse apelului toate hotărîrile pe care prima ins­

tanţă le pronunţă într’o pricină, fie în mod incident asupra
chestiunilor contencioase ridicate în cursul procesului, fie
în mod principal asupra însăşi fondului pricineî (a).
Dar dacă toate aceste hotărîri sunt apelabile, totuşi
•calea apelului deşi virtual este deschisă din momentul în
care o hotărîre s’a pronunţat, totuşi efectiv această cale nu
poate fi folosită decât numai din momentul în care prima
instanţă a dat o hotărîre prin care s’a desesizat fie jude­
când fondul, fie declarând stinsă acţiunea publică, fie de-
clinându-şi competinţa. Cu alte cuvinte toate hotărîrile in­
cidente date în cursul procesului nu vor putea să fie atacate
decât odată cu hotărîrea prin care prima instanţă s’a de­
sesizat.
Aşa de ex.: dacă se ridică un incident asupra prescrip- ,
ţiunei acţiunei publice, sau asupra incompetenţei instanţei,
sau asupra inadmisibiiităţii unei probe, etc. şi instanţa ho­
tărând asupra incidentului rămâne în cercetarea pricinei mai
departe, apelul contra hotărîrei prin care s’a soluţionat in­
cidentul nu se va putea face decât odată cu apelul în contra12

1) Nu poate fi decât un apel, deşi sunt două instante de apel : tribu­

nalul şi curtea de apel. Cas. II, 177 din 25 Iun. 1912; Curierul judiciar 1912,
Nr. 28, p. 335.
2) Pothier : T raité de la procédure criminelle, Nr. 157; Confr. şi de­
lfin. din T raité de la procédure civile, Nr. 331, ed. 2-a. Bugnet: Oeuvres de
.Pothier: P aris, 1861, T, X, p. 4SI, N r. 152.
a) Vezi Poittevin, Code d’instr. crim, art. 199, nr. 25-62 ; Manzini,
 — 443 —

hotărîrei prin care instanţa se va desesizâ. Dacă însă prin

hotărîrea prin care se rezolvă incidentul se produce totodată
şi desesizarea instanţei atunci desigur că apelul este admi­
sibil de îndată.

61 2 — Ceeace am spus despre hotărîrile date în chestiuni con-

tencioase incidente, se aplică la fel şi pentru încheierile date
de prima instanţă.
încheierile sunt tot nişte acte jurisdicţionale, prin care
nu se rezolvă însă chestiuni contencioase sau fondul pri-
cinei, ci se ordonă anumite măsuri în vederea desfăşurărei
procesului penal. De ex.: Se dispune administrarea unei pro­
be, aducerea unor acte, preschimbarea unui termen, amâ­
narea pricinei, etc.
Toate încheierile pot fi apelate deodată cu hotărîrea
dată asupra fondului prin care prima instanţă s’a desesizat.

762 — Instituţiunea apelului a fost combătută atât în civil cât

şi în penal ; adversarii apelului au invocat în favoarea lor
faptul că în dreptul roman clasic n’a existat apel (3). Adăo-
găm că apelul în penai este ilogic în ţările în care există .
instituţiunea juriului, căci dacă nu se admite apelul în afa­
cerile cele mai grave, şi când judecă judecătorii improvizaţi,
nu se poate înţelege pentru ce s’ar admte în afacerile mai
mici, care sunt judecate de oameni instruiţi şi cu expe­
rienţă în ale judecăţilor (4).
Lombroso arată că apelul e o cauză de întârziere pre-
judiciabilă justiţiei, şi că din apel rezultă reformarea hotă-
rîrilor care în mediu ajunge în Italia până la 45%, şi mai
toate în sensul micşorării pedepsei. El citează în urmă cu-

3) Viwl.R. Rolland: E sprit du droit criminel, p. 235.

4) In Anglia apelul a fost adm is abia în 1848, şi iată ce spune d e el
Mittermaier : „Instituţiunea curţilor de apel inaugurată în 1848 este în gene­
ral socotită ca un progres. Insă1 opiniunea publică găseşte c ă această insti-
tuitiune nu răspunde la toate trebuinţele, pemtrincă depinde numai de judecă­
torul preşedinte de a h otărî dacă .afacerea tretnie să fie deferită la curte, şi
condamnatul nu are drept să intente prin el însuşi recursul” P roc. pen. p. 616.
 — 444

vinteie procurorului general din Palermo care zicea în 1877:

-„Pedeapsa nu mai e nici repede, nici sigura, nici serioasă ;
apelul face ilusorie justiţia penală, sentinţa tribunalului e în
adevăr precedată de o desbatere regulată şi complectă, pe
când a curţii se întemeiază pe procese verbale adeseori re­
dactate în mod neregulat şi incomplect“. Lombroso mai a-
rată că, pe când în Franţa s’a făcut apel abia în 417 afa­
ceri dela judecătorul de pace la tribunal, în anul 1871, în
Italia s’a făcut (în 1874), 14.882 apeluri, adică de 35 ori
mai multe (5).
Negreşit că se pot aduce argumente multe şi pentru şi
co n tra apelului (6) ; credem însă că nu se poate invocă un
singur argument în favoarea sistemului astăzi dom inant în
Europa, de a nu se admite apelul în afacerile penale cele mai
m ari şi în cele mai mici, şi a se admite, numai în cele m ij­
locii. Aceasta e o curată aberaţiune.

7621 — Şi astăzi se mai discută încă în doctrină dacă apelul în

m aterie penală nu ar trebui să fie desfiinţat.

5) C. Lombrosso: Sull’Lnoremento del delitto in Italia, Torino 1870, p.

34 şi 35 (2-a edit.).
6) Vezi între a,,, adversari ai apelului Bem. Atm ena , oare invooeă
mai ales două argumente contra apelului: a ) Judecătorii din apel care n'au
rascultat pe martori, ci îi cunosc numai din rezumatele poate infidele, decid
în mod definitiv afacerea ; b) Apelul nu există la infracţiuni mai grave.
Aiimena adaogă că nu este siguranţă dacă eroarea nu e la judecata de ape!.
B. Aiimena: P roc. pem., p. 113—,115. Deasemeni Ortolan scrie: „Convingerea
noastră foarte hotărâtă este că nu trebue sâ existe apel; niciodată apel, tot­
deauna un singur grad de jurisdictiune în m aterie penală, fără să ne preo­
cupăm de afacerile civile de care nu e vorba aici. încetineala, transportările
în alt oraş, adăogarea cheiltuelilor, dar mai eu seam ă contrazicerile în ho­
tărârile justiţiei vor provoca lipsa de autoritate, alterarea respectului, şi
toate acestea pentru a ajunge în cele din urm ă la o decizitme a unui al doi­
lea judecător, care, în cestiunilc de culpabilitate nimic nu garantează a fi
mai bună decât aceia a primilor judecători mai ales când această a doua
deriziune e luată ,pe note, fără ascultare din nou a m artorilor, pe care pri­
mul judecător i-a a u d ia t; acestea sunt ,în rezum at motivele conivingeini
no astre”. Ortolan: Elements. T. LI, Nr. 1050. p. 387; Gonitra apelului la.noi
Take Ieneseu, Reforma m agistraturii 1881 IC.
 — 445 —

Părerile sunt împărţite iar argumentele osciliază între

interesul promtitudinei represiunei şi interesul unei cât mai
bune împărţiri a dreptăţii.
La Congresul dela Catania în 1923 printre alte propu­
neri s’a votat şi propunerea prin care se cereâ desfiinţarea
apelului în penal. Argumentele au fost două : 1) din moment
ce nu există apel în pricinile criminale cari sunt mai grave
nu e logic ca el să existe în pricinile mai uşoare ; 2) Apelul
desbătându-se în genere pe baza probelor dela prima ins­
tanţă, deci pe o instrucţiune scrisă iar nu orală, principiul
oralităţii este nesocotit iar instanţa de apel se pronunţă în
condiţiuni inferioare pentru aflarea adevărului faţă de prima
instanţă (a).
Deasemeni la Congresul juriştilor polonezi dela Wilna
în 1924 s’a discutat suprimarea apelului penal, teza celor
favorabili suprimării obţinând majoritate, cu această oca-
ziune s’au adus numeroase argumente pro şi contra ape­
lului (b).
Noi credem că apelul trebue să fie menţinut. Argumen­
tul promptitudinei nu este peremptoriu, fiindcă celeritate nu
înseamnă justiţie cum o da Dumnezeu, ci o justiţie care să
intervină fără întârziere dar cu suficiente garanţii. Că nu
există apel în materie criminală, aceasta provine din cauza
instituţiunei juriului pe care toată lumea o condamnă, ori nu
e o raţiune să ne conformăm situaţiunei create de această
instituţiune când înţelept ar fi tocmai contrariul (c). Cât pen­
tru celelalte argumente ele nu privesc apelul în sine care este
o chezăşie necontestată, ci mai buna sau mai reaua organi-

a) Vezi: Bolletino di d'ritto penale, an. I, N r. 1, p. 1651-3. cu relaţiun.ile

tăcute de Lanza, Palazo, şi Larusso Caputi.
t>) Vezi relaţiunile date de, praf. Iulian Tcodorescu. ca re a participat
la acest Congres, în Revista Penala, 1924, pag. 214 şi urm.; idem Alex. Mo-
gilnicki, L’appel en m atière pénale, in volumul P er il cinquantenario deliu
Rivista Penale, C itta di G astella 1925, p. 525.
e) De altfel exista un apel şi la juraţi, atunci câjid conform art. 375
P. p. se dispune reînolrea judecăţii.
 — 4 46 —

zare a instanţelor represive şi a funcţionării lor. care este

cu totul altă chestiune (d).
763 — Cazurile de aplicare. Apelul nu există contra hotărî-
iilor date: 1 ) De curţile cu juraţi; 2) De tribunalele mili­
tare ; 3) De Curţile de apel când judecă crimele comise în
audienţă ori delicte comise de ofiţerii de poliţie judiciară în
exerciţiul funcţiunilor ; 4) De Curtea de casaţie când jude­
că infracţiunile de audienţă, ori pe membrii săi, ori infrac­
ţiunile comise de membrii Curţii de compturi, şi în fine în
toate cazurile când Curtea de casaţiune judecă în calitate de
Curte de justiţie, însuşi fondul procesului ; 5) De judecăto­
riile de ocoale când e vorba de o contravenţiune şi pedeapsa
de aplicat e amenda şi când restituţiunile şi reparaţiunile
civile nu trec.de 1500 lei (7 şi 7 bis).
Deasemenea şi cu aceiaşi competenţă judecă şi abate­
rile fie ele calificate contravenţiuni sau delicte prevăzute
prin diferite legi speciale citate de art. 52 leg. jud. de ocoa­
le din 1907.
Instanţele care judecă în apel, sunt actualmente numai
tribunalele de judeţ şi Curţile de apel ; judecătoriile de ocoa­
le nu mai pot fi azi instanţe de apel, după suprimarea jude­
cătoriilor comunale. Ce e drept că judecătoriile de ocoale
judecă afacerile judecate de agenţii administrativi, ca admi­
nistratorul de plasă, primarul, jandarmul, etc., însă aceste*31

d) Asupra menţinerei apelului: Vacca, Se sia da inenienere i! rimedio

giuridico del’appello, în Actele celui de al IV congres juridic italian, Neapoli,
1897, p. 210 şi urm. Art. Rocco, T rattato deia cosa giudicata. pag. 280 şi urm .
Modena. 1904.
7) La Francezi judecata iară apel nu trece de 5 lei amenda, restitu i
tiuni şi alte reparaţiuni civile (art. 172 al. -1). Observăm că deşi1':prin a r t
31 al. 4 legea monop. băut. spirtoase, se1 prevede că judecata contraventiro-
nilor se face cu drept de apel la trib. însă cont. legii jud. de ocoale din 1 Mai
1908, lege pcsterieară, trib. judecă aceste aiaceri iirf- recurs, iar nu ca d i ­
stantă de apel, de oarece, ele pot ii judecate în ultima instanţă de! judecă­
torul de ocol. Cas. II, 1236 din 15 Mai 1912i, Curierul judiciar 1912, Nr. 56,
p. 65S; Conir. Cas. II, 1170 din 8 Mai 1912. Ibidem: Conir. şii oale zise la
Nr. 558.
7 bis) Deasemenea nici hotărârile date pe baza legii momonpoMui vân­
zării băuturilor spirtoase (art. 35) nu şutit susceptibile! tdje apel, precum! nu
sunt nici de opoziţie (Jud. oc. B ara, S92 din 28 Noembi, 1913, Jurisprudenfa
generală 1923, sp. 1738, pag. 784).
 — 447 —

afaceri sunt judecate pe cale de contestare la executare,

fiindcă acele judecăţi sunt definitive şi se execută îndată
după pronunţare.
De oarece sunt două instanţe care judecă în calitate de
instanţe de apel, vom împărţi această secţiune în două pa­
ragrafe : judecata la tribunalele eorecţionale şi judecata la
Curţile de apel.
— Sesizarea instanţei de apel. Investirea instanţelor de
gradul al doilea cu judecarea apelului se face în principal
prin declaraţiunea de apel. Chiar atunci când cererea de a-
pel se adresează la prima instanţă, încă virtual instanţa de al
doilea grad este învestită din momentul introducerei cererei
şi numai ei îi revine din această clipă să rezolve şi sa ia act
de orice alte cereri incidente apelului, ca de ex.: cereri de
liberare provizorie, cereri pentru schimbări de adrese etc.
Dar dacă promovarea unei pricini înaintea instanţei
de al doilea grad se face numai prin declaraţiune de apel,
în schimb sesizarea acestei instanţe după declararea apelului
se poate produce nu numai prin învestire directă ci şi pe
cale de trimitere, fie în urma unei declinări de competinţă
fie în baza unei deciziuni de strămutare, fie prin casarea
hotărîrei date în apel şi trimiterea la altă instanţă apela­
tivă, fie în fine printr’un regulator de competinţă.
2 Afectele apelului. In sistemul îegiuirei noastre apelul
este suspensiv şi devolutiv (a).
Efectul suspensiv care a fost creiat ca o măsură de
protecţiune pentru cei învinuiţi, întrucât suspendarea impli­
că în mod firesc că prima instanţă a pronunţat condamna-
ţiuni. altfel nu avem ce suspendă, îşi găseşte raţiunea în re­
zerva pe care legiuitorul a voit să o imprime puterii publice
de a nu anticipa asupra cuvântului definitiv al justiţiei re­
presive.
Există totuşi un caz, am putea spune inexplicabil, în
care efectul suspensiv se întoarce în contra inculpaţilor şi
anume în cazul când aceştia achitaţi fiind de prima instan­
ţă dar găsindu-se în stare de deţinere preventivă, sunt men-

a) Asupra efectelor apelului vezi Le Poitlevin, Code d'instr. crtm. art.

202, Nr. 91 şi urm.: Manzini> Txattato di pr. pen. II, p. 572.
 — 448

ţinuţi totuşi în această stare prin efectul suspensiv a apelu­

lui declarat de Ministerul public (art. 201 pr. pen.). Această
măsură este inexplicabilă fiindcă nu este nici logic nici drept
ca un învinuit pe care prima instanţă l-a găsit nevinovat să
fie mai rău tratat decât un îvinuit condamnat de prima in­
stanţă dar aflat în libertate.
7 6 3 3 — Prin efectul devolutiv al apelului pricina este adusă în-
naintea instanţei de al doilea grad în întregul ei sau numai
pro parte după cum apelantul va fi Ministerul public şi in­
culpatul sau partea civilă şi cea civilmente răspunzătoare.
In sistemul legiuirei noastre nu există apel parţial, a-
dică limitat numai la o anumită chestiune în raport cu cent
ce s’a judecat de prima instanţă, cu alte cuvinte simpla de-
claraţiune de apel este suficientă fără arătare de motive pen­
tru a promova întreagă pricina înaintea instanţei de al doi­
lea grad.
Această regulă trebuie însă înţeleasă în sensul că fie­
care parte în procesul apel repune în discuţiune în întregul
său interesele pe cari le reprezintă.
Cu alte cuvinte dacă Ministerul public a făcut apel a-
tunci întreagă acţiunea publică este promovată înaintea in­
stanţei de apel şi cum Ministerul public reprezintă societatea
a cărui interes este ca justiţia represivă să se împartă cât
mai conformă cu gradul de vinovăţie a celor inculpaţi, a-
pelul ministerului public dă posibilitatea instanţei apelative
fie să agraveze, fie să atenuieze penalitatea, chiar când el
este făcut a minima.
Apelul inculpatului promovează iarăşi pricina penală în
întregul ei, încât chiar dacă inculpatul s’ar plânge numai a-
supra unui anumit viciu din judecata primei instanţe, totuşi
instanţa de apel datoare va fi să examineze dm oficiu dacă
nu există şi alte vicii. Cum însă inculpatul nu reprezintă de­
cât un interes propriu, apelul său nu se poate întoarce în
contra sa şi de aceia instanţa de apel nu poate în apelul in­
culpatului să-i agraveze situaţia ( r e f o r m a t i o in p e iu s ) .
Apelul părţii civile ca şi a celei civilmente responsabile
promovează deasemeni pricina în întregul ei. Chiar într’un
atare apel instanţa de al doilea grad trebuie să cerceteze
dacă există învinuirea, dacă ea îr'.’unsşte elementele unei
 449 —

infracţiuni daca a produs vre-o daună etc. Cum insă partea

civilă şi cea civilmente responsabilă nu reprezintă decât in­
teresele lor pecuniare, instanţa de apel nu va putea să de­
cidă decât asupra acestor interese. Cu alte cuvinte instanţa
apelativă trebue să constate că există fapt penal fiindcă nu­
mai aşa ea este competinte a juideca pretenţiunile civile, dar
nu va putea să se pronunţe decât asupra acestor interese.
7 6 3 4 — Şi în materie penală însă îşi găseşte aplicaţiune regula
tantum devolutum qmnturn appelatum, dar nu în sensul larg
pe care îl are în dreptul privat.
Am văzut mai sus că apelul oricărei părţi devoluiază
întreagă pricina, însă instanţa de apel nu poate soluţiona a-
ceastă pricină decât în măsura intereselor pe cari le repre­
zintă apelantul, ceia ce înseamnă întru câtva aplicarea re-
gulei tantum devolutum sub raportul limitelor în care in­
stanţa apelativă se poate pronunţa.
Sunt alte situaţiuni derivate fie din pluralitatea infrac­
torilor fie din pluralitatea infracţiunilor în cari însă regula
tantum devolutum se aplică vădit şi indiscutabil: astfel dacă
sunt mai mulţi învinuiţi şi Ministerul public a făcut apel nu­
mai pentru unul din ei, instanţa de apel nu va mai putea
cercetă vinovăţia celorlalţi. Tot astfel dacă Ministerul public
a apelat numai asupra uneia din învinuirile ce se aduceau
deodată în privinţa aceluiaşi inculpat. In fine Ia fel va fi
atunci când numai unul sau numai în parte din inculpaţi au
apelat. Deasemeni atunci când partea civilă sau cea civil-
mente răspunzătoare fac apel, nu se va devoluâ înaintea
instanţei de apel decât infracţiunea din care a decurs dauna
nu şi celelalte învinuiri.

7 0 3 5 — Cu privire la efectele apelului ar trebui să se admită

de lege ferenda atât apelul incident cât şi efectul extensiv
al apelului oricăruia din inculpaţi atunci când situaţiunea
lor este indivizibilă.
Apelul incident este dreptul pentru oricare parte care
nu a făcut apel să declare în cazul când una din celelalte
părţi a apelat hotărîrea, că înţelege să se comporte şi ea ca
apelantă. Raţiunea acestei instituţiuni este de a pune tocmai
în interesul justiţiei pe toate părţile în măsură de a parti-
T a n o v ic e a n u . V oi. V 29
 — 450 —

cipă cu puteri egale la împărţirea dreptăţii. Foarte adese­

ori o parte chiar nemulţumită pe o hotărîre renunţă de a o
mai apela în nădejdea ca şi celelalte părţi vor proceda la
fel. Ulterior se vede însă chemată a se apară în apelul pe
care l’a făcut una din celelalte părţi, fără a mai fi însă în
măsură de a-şi valorifică interesele în justa lor valoare din
cauză că a r'crdut termenul de apel şi deci situatiunea sa
în proces este redusă la rolul de simplu intimat. De teama
acestei eventuale situaţiuni nefavorabile, astăzi toţi împri­
cinaţii preferă să arunce un apel numai şi numai pentru a
nu se vedeâ surprins de apelul celeilalte părţi, ceeace în­
mulţeşte numărul apelurilor şi îngreuiază lucrările instan-
> ţelor. Ori dacă împricinaţii ar şti că au dreptul la apelul in­
cident nu s’ar mai grăbi să apeleze, rămânând în expecta­
tivă, şi nici partea protivnică nu ar mai căută să surprinză
pe adversar cu un apel adeseori nefondat ştiind că acesta
poate declară şi el apel incident.
Cât despre efectul extensiv a apelului făcut de unul
sau parte din inculpaţi sau de Ministerul public numai faţă
de unul sau unii din inculpaţi, el cată a fi admis pentru ra­
ţiunea arătată la nr. 7515 din acest volum. Cu alte cuvinte
atunci când instanţa de apel sesizată numai cu apelul unui
sau unora din inculpaţi găseşte că este locul a se reformă
hotărîrea primei instanţe în favoarea celui sau celor ce au
apelat, atunci va ţine seamă şi de inculpaţii cari nu au
făcut apel modificând şi situaţiunea acestora în concordanţă
cu situaţiunea creiată celor dintâi, oridecâteori există o le­
gătură strânsă între ei, care reclamă o atare coordonare.
Acelaş lucru când Ministerul public a făcut apel numai faţă
de unii inculpaţi, iar instanţa de apel reformează hotărîrea
în favoarea lor. <

§ 1. J u d e c a t a a p e lu r ilo r la tr ib u n a le le de ju d e ţe .

764 — Termenul de apel dela judecătoriile de ocoale la tribu­

nalele de judeţe este de 10 zile, care începe a doua zi după
pronunţarea hotărîrei dată contradictor, şi a doua zi după
 451 —

comunicare la cei judecaţi în lipsă (8 şi 8 bis) (art. 99 leg.

jud. de ocoale). Acelaşi termen şi după aceleaşi norme, cur­
ge eoni. art. 171 p. pen. şi art. 99 leg. jud. de ocoale şi când
e vorba de partea civilă (9). In fine termenul de 10 zile
pentru a face apel există şi pentru ministerul public, şi acest
termen începe a doua zi după primirea copiei de pe cartea
de judecată (art. 102 leg. jud. de pace). Acelaş termen de
3 zile din art. 137 pr. pen. se aplică şi apelurilor contra căr­
ţilor de judecată în materie de liberare pe cauţiune, de oa­
rece leg. jud. de ocoale a derogat dela dreptul comun ( 10).
Apelul, în cazul când judecata dela prima instanţă a
fost opozată, se face contra ultimei hotărîri, iar nu contra
celei opozate ( 1 1 ).
765 — Insă trebue să observăm că, deşi partea civilă are drept
de apel, trebue neapărat ca ea să fi figurat la prima instanţă,
fiindcă altfel ea nu poate apelă, de oarece în apel nu se pot

8) Comunicarea e necesară chiar dacă partea ar ii avut cunoştinţă în

alt mod, cartea dei judecată trelbue comunicată în copie întreagă iasr nu în
extract. (Cas. II, 1214 din 4 Mai 1915, Curierul judiciar 1915, Nr. 70; p. 578;
Cas. II, 283 din 3 Feb. 1914, Curierul judiciar 1914, Nr. 27, pag. 238; Cas.
II, 1618 din 3 Iunie 1915, Curierul judiciar 1915, Nr. 69 pag. 570, Jurispru-
denţa Română, 1920, speţa 78; idem, 1921, speţa 301; Jurisprudenţa gene­
rală, 1924, speţa 346 şi speţa 1097 cu nota N. Georgean.
8 bis) Apelul contra cărţilor de judecată, oonf. art. 99 leg. j. oc. ţnu se
socoteşte pe zile libere (Cas, II, 1319 din 19 Mai 1924, Jurisprudenţa gene­
rală 1924, sp. 1667, pag. 907 cu notai I. P. Stănescu.' !
9) Cas. II, 139 din 21 Ian. 1909. B. 74 şi 167 din 27 Ian. 1909. Juris-
prudenţa II, Nr. 6, p. 92. In acelaş sens. C. Botez: Noul codi1de şedinţă pag.
1072—il073. In sens contrariu Trib. Fâlciu, 1572 din 17 Feb. 1912, Curierul
judiciar 1913, Nr. 9 pag. 103 şi susţinerea acestei păreri la judecătorii cari
s’au pronunţat în majoritate. (Curierul judiciar Nr. 12 şi 13). Vezi critica
acestei păreri în nota asupra sentinţei Trib. Din aceste discuţiumi rezultă că
toate judecătoriile admit că, în caz de neprezintrarea părţii civile la jud. de
ocol, cartea de judecată va face abstracţiune de partea civilă, care astfel nu
va mai avea drept de apel, oricât de generală, putem zice unanimă ar fi a-
ceastă practică e contrară legii şi mai are şi inconvenientul că neoomunica-
rea cărţii de judecată părţii civile, face că ea este în termen a declara apel,
care conf. art. 103 leg. jud. oc. învesteşte pe instanţa de apel şi cu afacerea
penală, astfel încât cărţile de judecată cari se execută în penal nu sunt defi­
nitive. Curtea noastră de casaţie s’a pronunţat în sens contrar (Cas. II„ 619
din 11 Martie 1913, Bul. Cas; pagi. 336.
10) Cas. II, 695 din 27 Feb. 1915, Curierul judiciar 1915, Nr. 49, p. 3821
11) Cas. II, 268 din 6 Febr. 1912, Curierul judiciar 1912, Nr. 19.

/ 4>-
/V 'p •7
''• a
‘ BJ
Si
 452

face cereri noi, şi fiindcă altmintrelea s’ar violă principiul

celor două instante ( 12 ).
765 1 — Nu este însă neapărat nevoie ca partea civilă să fi fost
prezentă la judecătoria de ocol, ci este deajuns ca ea să fi
fost constituită parte civilă, fie cu ocaziunea primelor cer­
cetări, sau instrucţiuni prealabile, fie prin acţiunea directă
sau prin osebită cerere. Apelul delà judecătorie tine loc
şi de opoziţiune.
Chiar dacă partea civilă regulat constituită, nu a fost
din eroare citată la prima instanţă, încă ea poate apelă
tocmai pentru a se plânge de omisiunea săvârşită şi călca­
rea îndatorirei ce o aveă judecătorul de a cercetă din ofi­
ciu dacă pricina este în stare de judecată şi dacă proce­
dura a fost îndeplinită prin citarea regulată a persoanelor
cari aveau calitatea de parte în cauză.
Dacă însă partea vătămată a fost citată şi s’a prezen­
tat, dar nu s’a constituit parte civilă până la închiderea des-
baterilor, sau a renunţat la despăgubiri, atunci ea nu mai
poate apelă. Deşi partea vătămată poate pune prin apelul
său în discuţiune şi latura penală, totuşi acest drept este ca
un compliment al calităţii de parte civilă, încât dispărând
această calitate dispare şi complimentul său.
766 — Termenul de 10 zile este el oare liber după principiile
generale ale procedurei civile ? Curtea noastră de casatiune
secţia Il-a s’a pronunţat mai întâi în sens negativ, fiindcă
art. 90 leg. jud. de ocoale spune că cele 10 zile curg delà a
2 -a zi delà pronunţare, prin urmare se pare că numai ziua
a quo nu intră în termen (13). Insă secţia I-a a admis solu-
ţiunea contrarie (14), şi cu drept cuvânt, credem noi, fiindcă
a spune că ziua a quo nu intră în termen, nu însemnează
neapărat că ziua ad quem ar intră în termen.
Raţionamentul a contrario nu e bun decât când duce la

12) C. Craiova 1,7 Apr. 1907, în major. Pagini juridice I, Nr;. 4, p. 30.
Trib. Dolj, II, 4229 din 24 Noiv. 1906. Pagini juridice I, 3, |pl. 92 Şd notai /. B.
Georgescu, în acelaşi sens, care arată şi jurispriudenţa rom ână a curţii de
casatiune în ambele sensuri.
13) Cas. II, 102 din 1909. Jurispr. Nr, de ordine 606i Găsi. II, 3819 din
7 Dec. 1909. Jurispr. an. III, Nr. 2 p. 30; vezi şi oele spuse la1 Nr, 78)2.
14) Cas. I, 86 din 17'Febr. 1910. Jurispr. an. III, Nr. 9, p .143 (civil).
 — 453 —

regula generală, şi aici regula generală este că termenele în

procedură se socotesc pe zile libere.
767 — Unde se face apelul. Noua lege a judecătoriilor de ocoale,
voind să pună capăt dificultăţilor ce existau în timpul legii
vechi, asupra validităţii apelului adresat la altă instanţă de
cât trebuia (15), a dispus că apelul se poate face la grefa
judecătoriei, la tribunal sau la secretarul comunal, iar al
Ministerului public, la grefa tribunalului (art. 104 leg. jud.
de ocoale). Cu drept cuvânt c. cas. a judecat că declararea
de apel, adresată chiar preşedintelui tribunalului, în loc de
a fi adresată grefierului, este valabilă (16 şi 16 bis) ; de
asemenea s’a declarat valabil apelul adresat către judecăto­
rul de ocol, în loc de a fi adresat grefierului judecătoriei (17
şi 17 bis). Intenţiunea legiuitorului a fost desigur ca partea
să nu-şi piardă dreptul de apel din cauza necunoştinţei le­
gii, şi credem că bine a făcut legiuitorul.
767 * — Este un principiu general că folosirea căilor de atac
nu implică formule sacramentale. Deci nu formă extrinsecă
ci declaraţiunea de voinţă cuprinsă în cererea de apel are
a fi luată în seamă.
Din punct de vedere formal nu se cere decât ca decla-

15) In circulara 10408 din 2 Iunie 1900, a Ministrului justiţiei C. Dis-

sescu, icătre procurorii generali, între alte reform e se vorbea şi dc valabili­
tatea apelului ori recursului, fie la instanţa superioară, fie la aceeaşi in stan ­
ţă. Curierul judiciar 1900, Nr. 51.
16) Cas. II, 404 din 18 Feb, 1909, B. 186 (casând deriziunea C. B ucuh
reşti II, 1282 din 1908. Insă dacă apelul e făcut de Mito. ,publ. lai pre^. trib u ­
nalului, el e nul. Cas. II, 863 din 12 M a rt 1940. Jurispr. an. III;, № . 13’, p. 205.
Cas. II, 1117 din 4 Mai 1912 şi Cas. III,, 258 din 8 Mai 1912 Curierul judiciar
1912, Nr. 54, p. 636. Cas. II, 1610 din 12 Iunie 1912. Carterul judiciar 1912,
.(Nov!. 4, Nr. 72, ip, 851.
16 bis) In sens contrar Cas. II, 1887 din 16 Oct. 1923, Jurispmdenfa
generală 1924, sp. 448, j*a«r. 226 cu nota P rc i. O. Alexandreseiu.
17) Cas. II, 365 din 17 Feb. 19C9; Cas. II, 404 din ,18 Feton 1909, Jut
rispr. II, Nir. 8, pag. 119; Cas. II, 1013 birt 29 Apr. 1909' şi 1254 din 20 Mai
1909, B. 464 şi nota ; Cas. I, 347 din 8 Iunie 1910. Jurispr. an. MI, Nir. 26,
pag. 413.
17 bis) De asemenea apelul declarat prin postă său prinj telegram ă
contra unei cărţi de judecată, termenul se calculează după ziua când a' fost
primită şi înregistrată ':1a grefa Tribi. iar inu după ziua) d|epuţnerii| Ia oficiul
poştal sau telegrafic (Trib. Dorohoi, sent .290 din 24 'Feb. 1923, Jurisprm-
ilenţa generală 1924, sp. 182. pag. 91 cu nota N Georgean).
 — 454 —

raţiunea să emane dela cel care apelează sau dela un îm­

puternicit special al său, în care caz procura se va ataşă
la cerere (art. 199 pr. pen. este de o aplicaţiune generală),
să fie dată sau trimisă la locul indicat de lege indiferent
de arătarea exactă sau greşită a persoanei căreia i se a-
dresează (de e x .: Domnule preşedinte, domnule grefier,
domnule judecător, etc.) şi să fi fost primită în termen.
Petiţiunea de apel nu trebue să arate motivele apelului,
fiindcă pricina se devoluiază ope legis în întregul ei.
Conform legei Timbrului din 1927, apelul părţii civile
, la Tribunal, se timbrează cu 10 lei în materie poliţienească
şi cu 20 lei în materie corecţională.
7 6 7 2 — S’a discutat însă în doctrină dacă este însă valabil un
apel trimis prin poştă. Răspunsul r.u poate fi decât afirmativ
din moment ce actul trimes prin poştă este o cerere regulată
de apel semnată de apelant sau de mandatarul său (în a-
cest caz va trebui să fie ataşată procuraţiunea) şi a fost
înregistrată în termen la grefa instanţei chemată a primi
atari declaraţiuni. Chiar în formă de scrisoare declaraţiu-
nea de apel semnată de cel în drept şi înregistrată în ter­
men, va constitui o cerere regulată.
In schimb nu poate fi socotită ca o declaraţiune vala­
bilă de apel simpla telegramă, fiindcă telegrama primită !a
grefă chiar în termen nu este un act care să poarte în el
semnătura apelantului sau mandatarului.
Ori art. 199 pr. pen. cere ca o formalitate esenţială
ca declaraţiunea dată sau primita la grefă să fie semnată,
ceeace nu este cazul telegramei, fiindcă originalul semnat
nu parvine la grefă, ci rămâne la oficiul poştal de transmi­
tere (a).
768 — Cine are drept de apel ? Dreptul de apel îl1 are atât
inculpatul condamnat, cât şi partea civilă (18). Legea noas­
tră prevede în mod expres şi apelul Ministerului public

a) Vezi asupra apelului prin scrisoare şi telegram ă: Le Poitievin,

Code d’instr. crim. art. 203, Nr. 54 ş.‘ urm. vezi şi nota precedentă.
18) Insă partea civilă, nu are acest drept decât dovedind, în apei ca­
racterul delictos ial îaptei, cum vom vedeâ vorbind despre lucrul judecat.
Aceasta a rost admis chiar în timpul cod. pen. Ştirbei. Vezi Al. Giani: Gaa.
Trib. 1861, an. I, N-rile 37 şl 38 şi Grig. Lahovary: Revista! română 831-8381.
 — 455 —

(art. 102 leg. jud. de ocoale) ceeace este o derogare la prin­

cipiile dreptului comun, după care nu pot apelă decât păr­
ţile care au figurat în prima instanţă (19 şi 19 bis).
768 1 — Inculpatul are drept de a uză de calea apelului nu nu­
mai când a fost condemnat penaliceşte, ci şi atunci când
apărat fiind de pedeapsă totuşi este nemulţumit pe dispo­
zitivul cărţii de judecată, de ex.: Cartea de judecată îl ab­
solve şi inculpatul voeşte să fie achitat.
Deasemenea inculpatul poate apelă atunci când achitat
fiind nu este mulţumit pe cartea de judecată care îl obligă
la despăgubiri civile sau cheltueli de judecată.
Mai discutată este chestiunea dacă inculpatul apărat
de pedeapsă se poate plânge prin apel nu de dispozitivul
cărţii de judecată, ci de considerentele acesteia. De ex.: în
considerente se spune că inculpatul trebue să fie achitat nu
fiindcă ar fi nevinovat, ci fiindcă nu sunt probe îndestulă­
toare, sau fiindcă inculpatul se găsea în momentul comi-
terei în stare de pierderea uzului raţiunei, sau dacă este mi­
nor fiindcă a lucrat fără discernământ.
Noi credem că şi în atari cazuri inculpatul poate apelă,
fiindcă justiţia dacă nu este chemată să deâ certificate de
bună purtare nu poate nici să împiedice pe justiţiabili de
a-şi apără onoarea şi reputaţiunea atunci când apăraţi fiind

19) In timpul Cod. proc. pen. c. cas. decisese prin decis. 283 din 1866
că ministerul public, fiind parte în orice proces penal, poate apelă orice
carte de judecată. După legea din 9 Martie 1879, c. cas. a decis că proou-
rorul nu poate apelă decât hotărîri date în materie corectională, fiindcă legea
din 9 M artie 1879, n’a făcut altceva decât să schimbe competenta relativ la
unele delicte. Intre altele vezi Cas. II, 1982 din 18 Sept. 1907. C.urieral judi­
ciar 1907, Nr. 66. E inutil să mai discutăm această controversă, care acum
nu mai poate să existe, legiuitorul ne mai făcând această distincţiune în art
102 leg. jud. de ocoale din 1907.
In Franţa, ministerul public nu poate să facă apel în afacerile de
simplă politie, fiindcă el nu e condamnat niciodată şi numai condamnaţii
pot face apel. G. Vidal: Cours, Nir. 846; Degois: Traité, Nr. 2019; Normand:
Traité, Nr. 1077. Cu alte cuvinte în Franţa există şi astăzi regula consa­
crată de curtea de cas. prin deciziunea mai sus citată.
19 bis) Apelul făcut de procuror nu produce nici un efect contra per
soanelor responsabile civilmente, dacă declaraţia de apel nu menţionează de­
cât numele inculpatului (C. Dijon, 8 Feb. 1922, D. 1923, II, 141, şi \Jurispm-
ăcnţa g en era i 1924, sp. 502, pag. 258.
 — 456 —

de pedeapsă sunt totuşi indirect stigmatizaţi. Una din două,

ori această stigmatizare corespunde realităţii şi atunci ape­
lul inculpatului va fi respins ca nefondat, sau ea nu oglin­
deşte adevărul şi atunci apelul este mijlocul prin care se va.
reformă această nedreptate.
7 6 8 2 — Partea civilă chiar atunci câd i s’au acordat despăgu­
birile civile cerute, poate face apel contra cărţilor de jude­
cată, dacă este nemulţumită pe soluţiunea dată acţiunei pu­
blice, aceasta pe temeiul art. 103 leg. jud. de ocoale, care
dă dreptul fiecărei părţi ca prin apelul său să pună în discu-
ţiune întreagă pricina.
Dar aşa după cum partea civilă satisfăcută în preten-
ţiunile sale poate apelă declarându-se nemulţumită de so­
luţiunea dată laturei penale, tot astfel ea poate să-şi restrân­
gă apelul numai la latura civilă, atunci când este mulţumită
de pedeapsa, dar nu este mulţumită pe despăgubirile acor-
/date. Pentru aceasta va trebui însă să declare expres că
nu înţelege să apeleze decât asupra intereselor civile.
De altfel partea civilă prin apelul său repunând în
discuţiune şi acţiunea publică, aceasta nu înseamnă că ins-
i tanţa a doua este obligată să majoreze pedeapsa sau s’o
menţină, ei această instanţă va puteă chiar micşoră pe­
deapsa fiindcă apelul părţii civile în privinţa acţiunei pu­
blice nu este în interesul său propriu, ei ca şi apelul Minis­
terului public este în interesul justiţiei.
7 6 8 3 — Partea răspunzătoare civilmente poate şi ea apelă şi
cum art. 103 leg. jud. de ocoale nu distinge, apelul ei va
repune în discuţiune şi latura penală, profitând inculpatului
chiar dacă acesta nu a făcut apel. Aşâ dar un inculpat con-
demnat care nu a făcut apel contra unei cărţi de judecată,
va puteă totuşi să fie apărat de pedeapsă pe baza apelului
făcut de partea civilmente răspunzătoare.
769 — Iri care cazuri se poate face apel la tribunal ? Acest lu­
cru noi l-am arătat când am vorbit de competenţa judecă­
toriilor de ocoale. Reamintim că la judecătoriile de ocoale
. apelul şi opoziţiunea se exclud reciproc ; când există opozi-
Jiune nn exista drept de apel, iar când există drept de apel,
nu există drept de opoziţiune (art. 95 şi urm. leg. jud. de
ocoale din 1907). Vom adăogâ că deşi în Franţa, în materie
 — 457 —

penală, contrar cu ceeace există în materie civilă, se ţine

seamă pentru apel de cifra condamnării, iar nu de a cere­
rii (20), la noi legea a dispus altfel în art. 51 leg. jud. deţ o-
coale (20 bis), însă, că tot ca şi în materie civilă nui se poate
face apel contra hotărîrilor premergătoare decât odată cu
.fondul (21), ele fiind revocabile ca şi în civil (21 bis). De
asemenea nu se poate face apel contra hotărîrilor supuse
încă opoziţiei (22 ).
769 1 — Apelul contra cărţilor de judecată poate purtă asupra
fondului pricinei, atunci când judecata s’a pronunţat în
fond, dar poate avea de obiect şi o chestiune incidenţă, de
ex.: anularea actului de investire (acţiune directă sau rechi­
zitor), declinarea competinţei, ete. oridecâteori prin admi­
terea incidentului judele de ocol s’a desesizat.
In această din urmă ipoteză dacă Tribunalul admite
apelul găsind că greşit prima instanţă s’a desesizat, va e-
vocâ fondul şi va judecă în primă şi ultimă instanţă. Dacă
din contră apelul este respins atunci se va urmă conform
dispozitivului cărţii de judecată.

20) Normand: Traité, Nr. 1077.

20 bis) „Adică când pedeapsa de aplicat este închisoarea ” C as. II,
155 din 21 Innia 1914; Curierul judiciar 1914 Nio. 21, pag. 2187.
21) Degois: Traité, Nr. 2016.
A ceasta pe baza art. 323 pr. civ. aplicabil — după cum spune cu rtea
de casaţiune — şi în: m aterie corectională în lipsă de un alt text. C as. II.
3013 din 9 Dec. 1911; Curierul judiciar 1912, N-rile 9 şi 21 şi curtea Craiova,
I, 446 din 1 9 Ibidem: Jurispr. constantă, Secţ. Unite 7 şi 8 din 15 M art.
1890; B. 358 şi 362. Insă sentinţa prin care se suspenda judecata penalului,
până Ia rezolvarea cestiurlei prejudiciale nu e o cestiime preparatoare şi de
aceea poate ii apelata înainte de judecata fondului Secţ. Unite, IO, 11 şi 12
din 21 Dec. 1895; B. 1438; cas. TI, 11 din 9 Ian. 1896: B. 70'. In notă se ci­
tează şi decis. 33 din 1896; cas. II, 1131 din 27 Aipr. 1911, Dreptuiţ 1911, pe
346. Chiar după ce din nebăgare de seamă s’a admis proba cu m arturi.
totuşi se poate judeca admisibilitatea recursului dacă p artea civilă nu se
constituise la prim a instanţă. Cas, II, 2959 din 5 Dec. 1911; Curierul judi­
ciar 1912, Nr. 21, p. 251.
21 bis) Gas. II. 3194 din 5 Dec, 1912, Curierul judiciar 1913 №. 24, pag.
287.
22) Cas. II, 268 din 6 Februarie 1912. Săptăm âna Juridică, an. I, Nr.
14, p. 221.
 Efectele apelului

770 — Apelul este .suspensiv şi devolutiv. El este suspensiv,.

ceeace însemnează că o hotărîre supusă apelului nu se exe­
cută. Şi nu numai apelul făcut suspendă executarea în tot
timpul judecăţii, dar chiar termenul de apel este un obs­
tacol pentru executarea hotărîrei. Art. 170 p. p. spune :
_ „Apelul va fi suspensiv ; în tot timpul termenului de a:
face apel, precum şi în timpul judecării (23) apelului, exe­
cutarea sentinţei va fi suspensă !“. Insă această suspendare
a hotărîrei priveşte numai hotărîrile de condamnare a in­
culpatului în cât despre cele de achitare, ele atrag libera­
rea imediată a prevenitului, cu tot apelul făcut (art. 201
pr. pen.) (24). Vezi şi nr. 7631 şi urm.
771 — Apelul e devolutiv, ceeace însemnează că afacerea se
judecă din nou de instanţa la care s’a apelat. Insă, trebue
să observăm că judecătorii de apel nu au o latitudine com­
plectă de a reformă hotărîrea atacată cu apel, în această
privinţă sunt distincţiuni de făcut.
772 _ Ca principiu sau regulă de procedură, în apel nu se
ju d e c ă decât ceeace s’a apelat : tantum judicà'iim quantum
appellation (25). Insa, când e vorba de apelul delà jude­
cătoriile de pace la tribunal avem o însemnată derogare Ia2345
dreptul comun, anume că apelul oricăreia dintre părţile care
au figurat în prima instanfă, evocă înaintea tribunalului în
ce priveşte pe partea apelantă, întreaga afacere chiar şi

23) „Există o maximă în materie penală că apelul stinge condam­

narea: in criminalibus appellatio extinguit judicaium, ceeace trebue a se
înţelege -până ce se va ii pronunţat judecata asupra apelului”. Pothier: Traité
de la procéd. cri-min. Nr. 162, în edit. 2-a Bugnet : Oeuvres de Pothier,
T. X, p. 484.
24) Suspendarea durează şi în termenul în care poate face recurs
proourorul-general? Vezi în această privinţă. Vidal: Cours Nr. 852. pag..
984, nota 1.
25) Acest principiu există chiar1 în timpul Regulamentului organic al
Munteniei. „Secţiunea criminalieească, judecând apelaţia ce se va da de către
pârâsul . . . de mu se va fi dat totdeodată apelaţie şi din partea pro­
curorului, nu se va putea amestecă sub nici un fel de cuvânt întru cerceta­
rea vinei, ci se va mărgini numai a da hotărîrea asupra cererii de despă­
gubire” (art. 293 al. a).
 — 459 —

acţiunea publică (art. 103) (26 şi 26 bis). Şi aceasta relativ

la orice delict de camipetinţa judecătoriilor de ocoale, chiar
date prin legi speciale (27).
Şi în timpul legii precedente apelul părţii civile învesteâ
pe tribunal cu judecata întreagă a afacerii, însă numai în
caz de delicte şi când hotărîrea fusese achitătoare (art. 73
leg. jud. de pace din 1894 şi 1896) (28 şi 28 bis). Acum
legea nu mai face aceste distincţiuni, ci a generalizat acest
principiu.
Dim. Alexandresco (29) şi după dânsul d. Corneliu
Botez (30), sunt de părere că art. 103 ar constitui o regre­
tabilă derogaţiune dela principiile dreptului comun, după
care acţiunea publică se pune în mişcare de ministerul pu­
blic ca reprezentant al societăţii. Noi credem din contra că
derogaţiunea e înţeleaptă, fiindcă la noi neexistând, ca în
Franţa şi în Belgia, un parchet la judecătoriile de ocoale,
care să susţină acuzarea, şi să facă apel la caz de trebuinţă,2678930
26) De aci curtea de easaţiune a tras consecinţa că, daca apelul s’a
făcut de amibele părţi pentru delicte reciproce, se poate mări pedeapsa
la amândouă părţile, confr. art. 103 leg. juid de ooooale. CasL 0; '364 din 2
Febr. 1910. Jurispr. N».i 8, p. 126, am III, iar dadă s ’a liălcut numai de una
din părţi acţiunea publică nu se poate stinge prin împăcare decât în privinţa
aceleaş părţi (Cas. II, 142 din 23 Ian. 1913, Curierul judiciar 1913, Nr. 32,
pag. 384. In apel cvocându-se afacerea se poate schimbă calificarea faptei
atât în ceeace priveşte pedeapsa cât şi relativ la despăgubirile civile. Cas.
II, 1325 din 23 Mai 1912, Curierul judiciar 1912, Nr. 62, pag. 731,
26 bis) Insă aceasta numai când apelul este regulat şi în termen făcui
(Gas II. 1865 din 12 Oct. 1923, Jurisprudenta generală 1923, sp. 1523,
pag. 675).
27) Cas. II, din 3 Aprilie 1913, Curierul judiciar 19131, Nr. 44,
pag. 582.
28) De acea cu drept cuvânt iC. Cas. II, 1982 din 12 Sept- 1908 Cart­
erul judiciar 1908, Nr. 73, casase o sentinţă care mărise pedeapsa în urma
apelului părţii civile; după art. 73 al leg. judecătoriilor de pace 1896, apelul
părţii civile nu investeau1 instanţa de apel ou (afacerea penală decât în caz
de achitare, iar nu în caz de condamnare prea mică.
28 bis) Un jandarm nu poiate face apel contra unei hotărâri achita-
toare dată de jud. de ocoli (Trib. Vâlcea I, 1881 din 16 Noemb. 1923, Juris­
prudenta generală 1923, sp- 1643, pag. 739).
29) D. Alexandrescu: Droit ancien et moderne de Ia Roumaine. Paris,
1898f, pag. 275.
30) Corneliu Botez: Noul codice de şedinţă al judecătoriilor de ocol,
Bucureşti, 1908, pag. 1069.
 — 460 —

erâ natural ca legiuitorul să dispună ca afacerile penale ju­

decate de judecătoriile de pace, să poată veni în întregul lor
în judecata tribunalului, chiar prin simplul apel al părţii,
civile (31).
773 — Partea civilă are drept să facă apel, chiar dacă consti-
tuindu-se parte civilă ea a lipsit la prima instanţă (32). Dacă
ea nu se prezintă în apel, nu i se pot luă despăgubirile a-
cordate de prima instanţă, decât dacă se va dovedi nete­
meinicia lor (33). Ori în ce caz însă dacă a făcut cerere
de daune la tribunal, partea civilă nu poate face apel la
Curte (34).
7^4 — Quid în caz de apel al inculpatului ? Care sunt efec­
tele acestui apel ? (34 bis).
Toată lumea admite că se poate schimbă calificarea
faptei (35 şi 35 bis), însă nu se poate ca inculpatul să fie
31) Vezi mai amănunţit desvoltată ide.ia noastră în| Curierul judiciar
ara. XVII ( 1908, N;r. 38, pag. 300, col. 1. In Franţa din contră apelul or opo-
zitiunea părţii civile, nu dă competenta judecătorilor decât asupra afacerii
civile, căci pentru cea penală e lucru judecat. Normand: op. cit., Nr..
7074; Garraud: Précis ed. 8-a, n. 599, p. 897; F. Hélie: Instr. crim. V. in. 3039.
32) Cas. II, 619 din 11 Martie 908, B. 336.
33) Cas. II, 1648 din 10 ta lie 1909, B. 801.
34) Cas. II, 2648 din 13 Sept. 1910. Jurisp. aia III Nr. 30 pag. 467i
34 bis) Instanţa de apel nu poate să examineze pricina, decât în mă­
sura. în care ca este sezissată prin motivele de apel (Cas. pen. it- II, 18
Ian. 1922, Proc. penit 1923, Gol. 181 şi Jurisprudenţa generală 1923, sp. 414r
pag. 165 cu nota Dongoroz).
35) Cas. fr. 25 Aprilie 1907. S. P. 08, I, 63 şi notă; 25 Ianuarie 1907..
S. P. 09, I, 479 şi notă. Cas. rom. II, 116 din 19 Febr. 1(874, B; 80; Cas. II,
215 din 2 Mai 1870; B. 128; 45 din 28 Ian. 1883, B. 110; din 8 Fabr. 1884.
B. 187; 138 din Martie 1884, B. 294; 142 din 12 Aprilie 1885, B. 327; 432 dira
12 Nov.; 1885, B. 857; 84 din 31 Ian. 1890, B. 127; 465 din 3 Sept. 1896), B.
1272; 571 din 4 şi 5 Namvric 1896, B. 1553; 185 din 15 Dac. 1897, B. 1481;
275 din 29 Martie 1899, Bl. 446; 9 din 10 Ian. 1900, B. 55; Gas. II, 266 din 14
Febr. 1901. B, 298; 148din 4 Fobr. 1904. B. 224. Cas. II, 266 din 27 Nov
1906, B. 1917 (civili); 172 din 25 Sept. 1909, B. 1496; 3176 din 1906 ; 205 din
6 Fébr. 1907, B. 256 ; 546 din 19 Martie 1907, B. 480; 1471 din 21 Iunie 1907,
B. 1166. Cas. II, 481 din 26 Fébr. 1908, 337; 823 din 2 Aprilie 1908, 0 . Gas..
II, 2097 din 28 Sept. 1908, B. 1464; 2164 din 1908. Cas. II, 3031 din 12 Dec..
1911, Curierul judiciar 1912, Nr. 21, pag. 251 Cas. II, 2809 din 24 Sept. 1910.
Jurispr. an. III, Njr, 30, pag*. 470. Gas. 01, 281 din 28 Ian; 1911. Jurispr,. IVI
No. 8, pag. 120.
D. Alexandrescu: Drept civil VII, pag. 595. Cas. IT„ 1072 din 30 Apri­
lie 1912. Curierul judiciar 1912, Nr, 55, B. 646. Gas. 1325 din 24 Aprilie 1912.
Curierul judiciar. Nr. 62.
 461 —

judecat pentru altă faptă (36), fiindcă dacă s’ar face a-

ceasta s’ar priva inculpatul de garanţia celor două instanţe.
Şi dacă prin schimbarea calificării în urma unei declinări
de competinţă a jud. de ocol, de pildă calomnia e calificată
injurie, hotărîrea se dă fără drept de apel şi nu se poate cere
casarea pe motiv că s’ar violă principiul celor două ins­
tanţe (37).
774 1 — Dacă instanţa de apel găseşte ca faptul judecat de pri­
ma instanţă trebue să primească o altă calificare, atunci
va fi îndatorată ca să pună în vedere părţilor de a discută
învinuirea şi sub acea calificare. In lipsa unei atari pro­
cedări inculpatul va.avea drept să ceară casarea hotărîrii
pentru violarea dreptului de apărare.
In adevăr, apărarea pentru a fi complectă trebue să
se rapoarte atât la materialitatea faptelor, cât şi la califi-

35 bis) Cas. И, 1274 din 5 iunie 1923, Juriяprudenta generală 1923,

sp. 877, pag. 359. Cas. II, 1825 din 9 Oct. 1923. Jurisprudenta generală 1923,
sp, 1049, pag. 140. Insă instanţa de apel nui este legată de calificarea dată
faptei de prima instanţă, când în raport cu legea rezultă o altăi calificare
(Cas. II. 1760 din 3 Oct. 1923, Jurisprudenta generală 1924, sp. 8, pag. 6.
36) Cas. fr. 5 Febr. 1898, S/. P. 99. I 302 şi difer, trimiteri, 15 . Iulie
1899, S. P, 1904-, I. 383; 11 August 1899, S. P. 1902, I, 61; Normand: op. citi,
1099. Cas. rom. 107 din 20 Ian. 1905, B. 95 D. Alexandresco: Dr. iciv. VII,
pag, 595, n-o-ta 1.
Astfel de exemplu dacă a fost condamnat pentru furt nu poate să fie
condamnat în apel pentru; tăinuiire care e altă infracţiune. Gas. II, 700 dib
28 Nov. 1895, B. 1401.
Deasemeni faipta prevăzută' de art. 886 al. 3, Cod. com., fiind diferită
de art 332 şi 333 c. ,p., niu poate să fie imputată şi judecată pentru prima-
oară, de oarece este o faptă nouă. Cas. II, 3217 din 20 Dec. 1940- Curierul
judiciar 1912, Nr. 19; şi C. Craiova II, 442 din 911; Vezi şi Săptăm. jur’idl I,
pag. 143. Insă daca inculpatul e condamnat pentru bancrută simplă şi frau­
duloasă, şi în apel se face aplicarea art. 60 c. p. şi se condamnă numai
la 3 luni închisoare pedeapsa e legală'. Cas, II, 2799 din 21 iNicwl. 1914,
Săptăm. jurid. I, 45. O hotărîre recentă a c. Bucureşti IV, № . 11 din 1912,
confirmată de cas. II, 1072, din 30 Aprilie 1912. Curierul judiciar 1942, № .
55, pag. 646 a -admis că dacă o persoană a fost condamnată pentru bancru­
tă frauduloasă ea poate, în -urma apelullui său să fie condamnată pentru banr
crată simplă Lucrul se -pare foarte contestabil, sustragerea regi-stralor si
trecerea lor în neregulă sunt d-o-uă fapte absolut diferite, unul lintention-at
şi altul fără i-ntentiune. Vezi deriziunea şi critica ei în Curierul judiciar din
18 Nicem. 1912, N-r. 76, pagi 889.
37) Cas. II, 2806 din 34 Oct. 1912, Curierul Judiciar 1913, No. 11 p. 132.
 462 —

eârea lor juridică. Chiar atunci când faptele există încă

inculpatul poate demonstra că ele nu corespund obiectivi­
tătii juridice a infracţiunei pentru care a fost urmărit şi pe­
depsit de prima instanţa. Ori dacă instanţa de apel schimbă
calificarea fără a fi pus pe inculpat în măsură de a discută
şi noua calificare, aceasta înseamnă că apărarea a fost
trunchiată, fiindcă dacă există o apărare în fapt, care ră­
mâne una şi aeeiaş oricare ar fi calificarea, în schimb faţă
cu noua calificare nu s’a produs o apărare în drept. Deci s’a
2violat dreptul de apărare şi hotărîrea dată va fi casabilă (a).
774 _ Asupra investirei in rem numai cu faptele cercetate de
pruna instanţă şi in personatn numai faţă de persoanele tri­
mise în judecată, trimitem la cele arătate în capitolul Tri­
bunalelor corecţionale la nr. 595 2 cari se aplică şi instan­
ţelor de apel cu aceiaşi rigurozitate.
Deci instanţa de apel nu poate judecă nici fapte noui
şi nici nu poate introduce în cauză noui inculpaţi, iar dacă
prima instanţă nu a respectat aceste prescripţiimi datoare
va fi instanţa de apel să reformeze hotărîrea primei instan­
ţe în ceeace priveşte această neobservare.
775 — Menţinând însă calificarea, instanţa de apel are drept
să deâ apelantului o pedeapsă mai mare, dacă e de părere
că pedeapsa dată de primii judecători este neîndestulătoare?
Atât în Franţa (38), cât şi la noi (39) se admite nega-

a) In acest sens: Cas. II dec. din 1927.

38) Cas. fr. 15 Mart. 1878, S. 79. I, 93, 79. I. 186: 5j iFebr. 1898. S P.
99, I, 302 ; 9 Mal 1901, S. P , 05, I, 252; cas, fr. 12 Dec. 1868, S. 69, I, 392;
26 Iul. 1873., S. 73, I, 430 ; 4 Aug. 1882, D. 812, I, 483; 26 Dec. 1896 S. 97, I,
383 ; 5 Fcbr. 1898, D. 900, I, 29; 25 Ian, 1907, S. 909, I, 479; Garraud:
Précis, ed. 8-a, Nir. 599, pag, 896 şi Instr. crim. II, 541; F. Hélie : Instr.
crim. VI, Nr. 3035 şi hotărîri ale curţii de cas. fr. citatei de dânsul; Vidai:
Cours, Nir. 852, pag. 916; Normand: Traité, Nr. 1114. Acela® lucru e admis
şi în Italia de Carrara: Programma, P. S. par. 1024, Nr. 1.; c. Bucureşti
II, 350 din 13 Noeb. 1915, Curierul judiciar 1916, Nr. 11, pag. 91 făcuse apel
numai inculpatul şi Ministerul Public ceruse declinarea competinţii califi­
când fapta crimă, lucru1 la oare nu nutr.a: că nu s’a opus inculpatul, dar
chiar s ’a unit cu conduziumea Ministerului Public.
Bineînţeles că dacă incompetenta este invocată de inculpat ea se va
admite când este fundată. Gas. fr. 22 Iul. 1838, Bul. crimi. Nr. 455 şî F.
Hélie: Instr. crim. VI, Nr. 3036; Garraud Précis, loc. cit. nota 1.
39) .Turisprudenţa constantă. Cas. II, 65 din 1882; cas. II. 436 din 9
 — 463

tiva (40). Şi se admite că instanţa de apel nu poate nici

chiar să îngreuneze situaţiunea inculpatului condamnat (40
bis), declinându-şi competinţa pe motiv că infracţiunea ar fi
o crimă; în asemenea caz instanţa de apel trebue pur şi sim­
plu să respingă apelul. >
In orice caz apelul inculpatului nu poate fi respins ca
jjnesusţinut, fiindcă art. 147 şi 182 p. p. spune că inculpatul
\se va judecă în lipsă, prin urmare judecătorii trebue să
'cerceteze pricina în fond (41).
^76 — Relativ la efectul apelului ministerului public se ivesc
oarecare dificultăţi.'
In Franţa, dacă apelul e nedeterminat, se admite fără
contestare că instanţa de apel are latitudinea să modifice
cum crede hotărîrea primei instanţe în ceeace priveşte pe­
deapsa, putând să o îngreuneze sau să o micşoreze. Dacă
însă ministerul public precizează apelul, odinioară juris-
prudenţa admitea că această precizare e limitarea curţii,
astăzi însă jurisprudenţa franceză admite că precizarea nu
leagă pe judecători, ci e o simplă confirmare a părerii mi-

(Oct. 1850, B. 1180; sect. vac. 669 din 4 Iul. 1901 B/'1092;) cag. II, 738 djini
13 Iunie, 1903, B. 490; sect. vac. 861; din 3 Iul. 1903, B. 975;; casv II, 370 din
1 Iul. 1904, B. 1132; cas. II, 546 din 19 Mart. 1907, B. 480; cas. II, 496 din
24 Febr. 1912, Curierul judiciar 1912, Nr. 37, pag. 443; C. Botez: Noul cod
de şedinţă, p. 1071.
40) Lombroso critică cu drept cuvânt acest lucru, observând absur­
ditatea că nu se poate1 adăoga pedeapsa, ceeace sugerează că justiţia
trebue să încline mai mult în favoarea criminalilor decât în a oamenilor
cinstiţi, a callâilor decât a victimelor, ca şi cum'—zice dânsul—adevărul nu
poate rezultă niciodată în favoarea societăţii, ci totdeauna în favoarea
răufăcătorilor”. Suirincremento del deiitto, p. 37. Gonfr, şi cele spuse de
noi la № . 760.
40 bis) Se poate substitui pedepsei privative de libertate pedeapsa
amenzi însă în caz de transformare pentru insolvabilitate în închisoare nu
trebue să exceadă pe aceea pronunţată de prima instanţă. (Cas. pen. it. II,
Febr. 1922,Proc. Peu. din 1923, cod. 20 şi Jurisprudenţa generală 1923, sp.
174, pag. 68 cu nota Dongoroz; ICiurtea cas. pen. it. II, Justiţia Penală 1922,
cod. 887 cu nota Escobedo; Cas. If, 669 din 1916, Curierul judiciar 1919,
Nr. 3, ppag. 35. | IIVW
41) Cas. II, 127 din 7 Mai 1907, Curierul judiciar 1907, Nr. 51 şi Al.
Capitolin: Dreptul. 1882, Nr. 40. In acelaş sens cas. fr. 10 Marti. 1814Î şi
Dalloz: V-bo. Jugement par défaut, № . 453.
 — 464 —

nisterului public. Doctrina franceză s’a pronunţat în ace«

laş sens (42).
Aceiaşi soluţiune trebue admisă şi la noi ; apelul mini­
sterului public chiar a minima dă drept instanţei de apel să
micşoreze şi chiar să achite de pedeapsă pe inculpat (43 ).
Apelul ministerului public este de ordinar a minima,
adică el voeşte prin apelul său să obţină o pedeapsă în caz
de achitare, ori mărire de pedeapsă în caz de condamna­
re (44), nimic însă nu se opune ca ministerul public să facă
apel şi a maxima, dacă el crede că pedeapsa e prea grea.
Apelul a maxima din partea ministerului public este o pa­
ritate, fiindcă, de ordinar, în caz de pedeapsă prea severă,
partea însăşi învesteşte curtea prin apelul său, care este
totdeauna în sensul de u se micşoră pedeapsa, prin ur­
mare procurorul nu are decât să nu se opună la cererea
apelantului, sau chiar să o susţină în instanţă fără să mai
fie trebuinţă în asemenea caz să facă un apel a maxima.
777 — Pentru a rezuma efectele apelului, vom spune .că în
principiu el, nu profită decât aceluia sau acelora care l-a
făcut, însă apelul ministerului public profită atât lui cât şi
prevenitului, dar numai în ceeace priveşte penalitatea. Cârr'
e vorba de apel dela judecătoriile de pace la tribunal, art.
103 din legea judecătoriilor de pace dă drept tribunalului
să evoce întreaga afacere, oricare ar fi partea care ar apelă.
Insă oricât de larg s’ar exprimă legea în art. 103 leg.*I,

42) Cas. fr. 4 Mart. 1825, S. P. cbr.; Po tiers: 1? Mai. 1855, S. 56,
II, 362. P. 56, I, 72; Colmar: 27 Aug. 1855, S. 56, II, 358, P. 56,1. 7!;
Trébutien: ed. 2-a, Nr. 685; Laborde: Cours, Nr. 156; Viadl: Cours, Nr.
852, p. 917; Garraad: Précis, ed. 8-a, Nr. 599, p. 897 şi nota 5 Degois:
Traité, Nr. 2032; /•’, Hél'e: Ir.str. crini. VI, Nir. 3043 Adaogă şi alţi autori
francezi citaţi. Curierul judiciar, 1903, Nr. 27, p. 211, nota 11.
Vezi însă în sens contrariu alţi autori francezi. în general primii
interpreţi ai cod. pen. ir. tort ibidem, nota Nr. 9 şi G. Vidal: Cours, Nr. 852.
pag. 985, nota 5
43) In acest sens cas. II, 235 din 6 Mai 1897, B. 721, C. Iaşi. Dreptul
1903, Nr. 7 şi nota D. Alexandrescu. Vezi şi D. Alexandrescu: Curierul
1903, Nr. 27; C. Botez; Nioiull cod' de şedinţă, pag. 1071.
44) In caz când înăspreşte pedeapsa în urma apelului ministerului
public, instanţa de, apel nu e ţinută să arate care sunt împrejurările de fapt
care au făcut-o să majoreze pedeapsa. Cas. II, 160 din 23 Ian. 1912, Nr. 26,
pag. 311.
 465

jud. de ocoale, nu credem că, dacă inculpatul ar face apel

numai în ceeace priveşte despăgubirile civile, tribunalul ar
putea să judece şi cestiunea penală.
In orice caz, chiar dacă s’ar admite competenţa de a
judecă acţiunea penală, ne pare incontestabil că nu se poate
îngreuna pedeapsa apelantului, care a făcut apel numai în
^eeace riveşte acţiunea civilă (45).
777 — Am arătat la nr. 7516 că orice cale de atac foloseşte
numai părţii care a folosit acea cale însă în limitele inte­
reselor pe cari le reprezintă.
Deci în apelul inculpatului, Tribunalu1 ca instanţă de
apel nu poate reformă cartea de judecată, pionunţând o
condemnaţiune mai gravă (reformatio in peius), atât asupra
penalităţii, cât şi asupra daunelor. Apelantul poate însă să
fie obligat la cheltueli de judecată.
In apelul părţii civile Tribunalul nu va puteâ diminua
daunele ce i s’au acordat de judecătoria de ocol.
Deasemeni în apelul părţii civilmente răspunzătoare nu
se vor puteâ majoră daunele pronunţate de prima instanţă.
Am văzut însă că apelul părţii civile repune în discu-
ţiune şi latura penală. Ei bine cu privire la această latură
apelul părţii civile ca şi acela al Ministerului public dă
dreptul Tribunalului să reformeze cartea de judecată fie
agravând, fie diminuând pedeapsa dată de prima instanţă,
fie chiar achitând pe inculpat ; fiindcă în privinţa acţiunei
publice partea civilă suplează pe ministerul public atunci
când prin apelul său promovează înaintea instanţei de apel
şi această acţiune.
777 2 — Asupra chestiunei dacă Tribunalul ca instanţă de apel
poate, atunci când admite apelul inculpatului, să substitue
închisoarei o amendă, care în caz de insolvabilitate ar fi
convertită într’o privare de libertate mai mare decât cea
pronunţată de prima instanţă, ăie-am ocupat în voi. III,
nr. 1908 şi 19081 la cari trimitem.
45) Apelul mai are de efect că purghează1 viciile judecătorilor primei
instanţe, aşa în cât chiar reaua compunere a primei instanţe nu mai poate
fi invocată ca motiv de recurs contra hotărâre! dată în a doua instanţă
(Cas. TI, 2088 din 7 Sept. 1912, Curierul judiciar 1920, Nr. 80, pag1. 947;
Cas. I, 413 din 5 Iunie 1913, Curierul judiciar 1913, Nr. 62, pag. 695.
 — 466

778 — Raportul de care vom vorbi la curţile de apel n u,e

necesar la tribunalele corecţionale, când ele judecă în apel
delictele venite delà judecătoriile de pace. Jurisprudenţa
Curţii noastre de casaţiune este constantă şi fixată în acest
sens, hotărîrile sunt nenumărate (46 şi 46 bis).
încât despre judecata apelului nu avem nimic particu­
lar de spus, şi vom reveni asupra judecăţii atunci când vom
vorbi despre judecata apelului la curţile de apel, unde le­
giuitorul a pus regulele de judecată. Deşi legea nu o spune,
dar acele régulé se aplică în general şi la tribunalele de
judeţ când judecă în calitate de instanţă de apel.
778 1 — Citarea părţilor în apelurile contra cărţilor de judecată
se face după aceleaşi norme ca şi în caz de judecare în pri­
mă instanţă, trimitem deci la cele arătate în capitolul proce-
durei de judecată în primă instanţă (judecătorie şi tri­
bunal).
Părţile se vor prezenta în persoană sau prin procura­
tor. Inculpatul nu are dreptul de a fi reprezentat decât în
_cazul arătat de art. 150 şi 181 pr. pen. Dacă judecătorul
de ocol a condemnat pe inculpat numai la o amendă, deşi
delictul ce i se impută putea atrage şi pedeapsa închisorii,
şi dacă nici Ministerul public, nici partea civilă nu au făcut

46) Cas. II, 400 din 6 Oct. 1860, B. 350; 15 din 14 Ian;. 1881, B. 56;
291 din 26 Iunie 1881, B. 555; 397 din 2 Nov. 1883, B, 1093; 30 din 20 Ian.
1884, B. 58; 395 din 18 Oct. 1885, B, 780 ; 473 din 11 Dec. 18185, B. 923;
57 din 27 Ian. 1886, B, 76; 281 din 29 Mai 1887, B. 504; 15' di,n 8 Ian. 1888.
B. 51; 278 din 20 Iunie 1888, B. 628 ; 79 din 30 Ian. 1890, B. 124; 487
din 15 Sept. 1892, B. 818; 268 din 30 Mai 1894, B. 631; secţ. vaci 362
din 2 Iul. 1894, B. 765; Cas. II 394 din 2 August 1894, B. 793; 532 din 21
Nioemlbrie 1894, B. 1154; 579 din 19 Iunie 1900, B. 894; 1024 dini 28 Sept.
1905, B. 1105; sect. vac, 1647 din 1 Aug. 1907, Bl 1241; cas. II, 289 din 9
Febr. 1909, B. 169; cas. II, 2028 din 20 Sept. 1911. Curierul Judiciar 1912.
Nir. 17. p. 203; trib. Iaşi, II, 777 din 1911; cas. II, 440 din 21 Febr. 1912, Curi­
erul judiciar 1912, Nr. 35, pag. 419.
46 bis) In acelaşi sens. Cas. II, 60 din 22 Ian. 1924 (nepublicată); Cas.
II, din, 22 Febr. 1924, Jurisprudenţa generală 1924, sp. 758, pag. 406; Cas.
II, 3321 din 12 Dec. 1924. Jurisprudenţa generală 1925, sp. 488, pag. 248;
Trib. Dolj I, Jurn. 1930 din 22 Febr. 1924, Jurisprudenţa generală 1924, sp.
649, p. 339; Cas. II 1108 din 11 Apr. 1924 Jurisprudenţa generală 1924, sp.
1004 pag. 601, în cazul unui apel făcut de prevenit contra Trib. prin care
i s ’a respins cererea de liberare.
 — 467 —

apel, atunci inculpatul poate fi reprezentat in apelul său, în f ;!

caz contrar deşi condemnat numai la o amendă el va trebui
să se prezinte în persoană, fiindcă prin apelul părţii civile s
sau Ministerului public el se vede din nou expus la pedeapsa
închisorei.
7 7 8 2 - In ceiace priveşte instrucţiunea orală, desbaterile pro­
nunţarea şi redactarea hoîărîri'or în apel, se vor urmă toate
normele prescrise pentru judecarea în primă instanţă, în
afaceri poliţieneşti sau corecţionale, după cum apelul va
purtă asupra unei contravenţiuni sau unui delict.
Chiar în linsa apelantului apelul va trebui să fie jude­
cat, iar nu respins pur şi simplu ca nesusţinut.
Rf ă p l se pot admite orice probe nouLsi chiar repetă,^
cele delà prima instanţă. Repetarea probelor deîa prima in­
stanţă devine obligatorie, dacă se invocă şi se recunoaşte
că s’a comis o neregularitate în administrarea lor.
Hotărîrea dată în lipsă în apel este şi ea susceptibilă
de opoziţiune. Judecata în apel acopere toate nulităţile cari
loveau judecata delà prima instanţă (vezi nr. 80 82-8083).

§ 2. Judecata apelurilor de curtea de apel

i
779 — Nu ne vom ocupă de organizarea curţilor de apel, care
fiind instanţe de judecată atât în materie civilă, cât şi în
materie penală, se studiază în cursul de procedură civilă.
Ne mărginim să spunem că o curte de apel puteau să judece
apelurile corectionale şi cu 3 judecători, facultate de care
uzau şi chiar abuzau curţile de apel. Când curtea se com­
plectau ou un judecător dela altă secţiune peste complectul
de trei, trebuiâ să se arate motivul complectării. şi să se
spună deasemeni că judecătorul a fost tras la so rţi; în caz
contrariu deriziunea curţii era casabilă ( 1 ).
779 1 — Conform legei de organizare judecătorească din 1924
Curtea de apel judecă în penal totdeauna cu complect de
trei consilieri, (art. 37). ~
Această compunere este impusă de lege în termeni ge-1

1) Cas. II, 3091 din 16 Dec. 1911. Curierul judiciar 1912, Nr. 21v
 — 468 —

nerali, legea vorbind de afaceri penale, deci ea se aplică

atât în cazul când Curtea judecă ca instanţă de apel, cât
şi atunci când judecă în primă şi ultimă instanţă conform
art. 177, 493, 516, 518 şi 519 pr. pen.
Deciziunea va fi pronunţată cu majoritate de două vo­
turi (art. 37 leg. org. jud.).
Curtea de apel astăzi nu judecă în complect de 5 în
f materie penală decât în cazul prevăzut de art. 494 alin. 2
\ pr. pen. combinat cu art. 290 alin. 4 leg. org. judec.

780 — Cazurile de aplicare. Orice sentinţă dată în prima ins­

tanţă de tribunalele corecţionale în pricini cari nu erau în
prima instanţă de competinţa judecătoriilor de ocoale, este
susceptibilă de apel la curtea de apel în circumscripţiunea că­
reia se află tribunalul (art. 195 şi 196 pr. pen. şi 188) (2).
Insă bineînţeles că si aici ca şi la judecătoriile de ocoale, e..
vorba, de hotărîriledefimtive, fiindcă cele. preparatorii nu se_
pot judecâ decât odatăcuJoM ul (3).
781 — Cinejare drept de apel ? Art. 197 pr. pen. ne spune
că facultatea de a apelă o au următoarele persoane :
a) Prevepitul, care poate apelă ori şi când, chiar cân
a fost judecat în lipsă şi n’a făcut opoziţiune. Deasemeni
i declararea de mulţumire pe hotărîrea tribunalului nu ridică
prevenitului dreptul de apel, fiindcă nu se pot face învoeli
1 pe cestiuni care interesează ordinea publică (art. 5 cod.
civil) (4).
Prevenitul are drept să facă apel sau el în persoană,
ori prin procurator cu procură specială (art. 199 pr. p.) (5).

2) Deasemenea se face apel la Curtea de Apel şi anume la Curţile

de Apel Bucureşti contra sentinţele date în materie corecfională de ttrib.
consulare (Cas. II, 2660 din 19 Oct. 1912, Curierul judiciar 1913, Nr. 67
pag. 71—72). Acele hotărâri pot să fie scrise si în limba franceză.
3) Vezi Nr. 769.
4) Ceiace spunem despre prevenit se aplică şi ministerului public, care
deasemeni nu poiate renunţa la, apel. Din contră partea civilă sau civili
răspunzătoare pot renunţa la apel* şi deasemenea poate să renunţe şi pre­
venitul în ceiace priveşte condamnarea la despăgubiri civile.
5) Cas. fr. 20 Febrj 1908 S, 1908. I, 384 şi Secţ Un. 10 Febr. 1909,
S. 909, I, 116.
 469 —

b) Partea civilă, are drept să facă apel însă numai în.

ceiace priveşte despăgumrue sale civile (6).
c) Ministerul public de pe lângă tribunal.
а) Ministerul public de.pe lângă curtea de apej. deşi
nu a figurat ea parte la prima instanţă, dar ei e socotit re­
prezentat prin membrii parchetului dela prima instanţă.
i e) Adminiştraţiunea când e vorba de un delict silvic.
781 — in privinţă "cazurilor când un inculpat poate apelă o
hotărîre a se vedea cele expuse la nr. 7681, unde arătăm
ipotezele în care un inculpat poate apelă chiar o hotărîre
care îl apără de pedeapsă.
Cât despre joartea vătămată, aceasta nu poate apelă
decât dacă s’a constituit în mod valabil parte civilă la pri­
ma instânţă.
ĂpeîuT' părţii civilmente răspunzătoare profită şi in- ţ
■aripatului în ceeace priveşte daunele civile.
781 2 — Când Xribunalul a dat o hotărîre în lipsa uneia din
părţi şi dacă părţile' prezente nu au făcuTăpel, ele nu vor ,
.mai puteâ apelă hotărîrea ce se va dă în opoziţmnea fă-
. cută de partea care a lipsit, decât dacă această hotărîre ar
modifică în defavorul lor situaţiunea ce li se creiase prin:
prima ""hotărîre.
Deci dacă un inculpat a fost condemnat în lipsă de ex.
3 luni închisoare' şi 10 mii lei despăgubiri şi nici Ministerul
public, nici partea civilă nu au apelat şi dacă în opoziţiunea
făcută de inculpat s’ar menţine dispoziţiunile primei hotă-
rîri,. singurul care va mai puteâ apelă va fi inculpatul. Dacă
însă în opoziţiune tribunalul va reduce pedeapsa şi des­
păgubirile, atunci vor puteâ apelă şi Ministerul public şi
partea civilă.
Dacă în contra hotărîrei dată în lipsă au făcut însă.
apel părţile cari au fost prezente, atunci judecarea apelului
lor va fi suspendată până la judecarea opoziţiunei celui
care a lipsit.
Asupra latitudine! de a folosi calea opoziţuinei sau a-
pelului când ambele sunt posibile, vezi nr. 754 1 şi 754“.
б ) Deşi în acest caz afacerea devine p u t civilă, însă instanţa jude­
că1 apelul constituită corecţiianal cu minister public, ministerul public are
însă dreptul să nu pună concluziuri. (Vezi critica acestei solutiuni a cui ţii
de casatiune română, la 1006 în notă).
 — 470 —

782 — v.Termenul de apel este de 10 zile dela pronunţarea ho-

tărîrei dată contradictor, iar dacă e dată în lipsă termenul
de 10 zile se va socoti dela primirea copiei de pe sentinţă
de către parte sau la domiciliul său, plus câte o zi pentru
20 chilometri (art. 198 pr. pen.) (7). Tot acelaşi termen. îl
are şi ministerul public al tribunalului; din contră ministerul
public de pe lângă curtea de apel are un termen mai lung.
El este dator ca nu numai să facă apel, dar să şi notifice
acest apel prevenitului sau persoanelor civil răspunzătoare,
în termen de o lună dacă sentinţa i s’a comunicat de vre­
una din părţi, şi în termen de două luni, dacă sentinţa nu i
s’a comunicat (art. 200 pr. pen.).
Este de observat că numai el, nu şi procurorul Trib.
are datoria să notifice apelul său prevenitului (8).
782 1 — In cazul când în contra unei hotărîri date de tribunal
în lipsă s’a făcut opoziţiune, termenul de apel în contra ho-
tărîrei date în opoziţiune va curge dela pronunţare, această
hotărîre chiar dacă ar fi dată în lipsa oponentului ne mai
comunicându-se (art. 319 pr. civ. care se aplică şi în penal).
Dacă însă la judecarea în opoziţiune a lipsit altă parte
decât oponentul, pentru această parte urmând să se facă
comunicare, termenul de apel va curge dela primirea copiei
de pe sentinţă (a). Apelul şe va face contra hotărîrei dată în
opoziţiune iar nu contra celei opozate.
7 8 2 2 — In ceeace priveşte acţiunea civilă, termenul de apel se
suspendă sau se calculează în cazurile prevăzute de art. 321
şi urm. pr. civ. conform cu cele prescrise de aceste texte,
ele fiind aplicabile şi aeţiunei civile alăturate acţiunei pu­
blice în instanţa penală.
783 — Unde se face apelul ? In mod regulat se face Ia grefa

7) Acest termen de 10 zile nu e liber şi deci e tardiv apelul procuro-

lului la 26 Noemnrie contra unei sentinţe late la 15 Noerab. Aceasta din
cauza art. 198 pr. pen. (Gas. II, 72 din 13 Ian. !?!5, Curierul judiciar 1915,
'Nr. 31, pag. 268. De asemenea dacă nu s’a invocat la instanţa de iomid pre­
lungirea termenului, motivul de recurs din cauza distanţei nu se mai poate
invoca In casaţie pentru că cere verificarea unor elemente de fapt. (Gas.
11, 2634 din Oct. 1412 din Oct. 14,2, Cwnru* ju&tiar 1913, Nr. 12. pag. 143.
8) Gas. II 396 din 25 Febr. 913, Curierul Judiciar 1913 Nr. 31, pagi 3721
a) Comunicarea se face în copie nu în extract. Vezi nota 8, pag. 450.
 471 —

tribunalului care a dat hotărîrea, şi această grefă (9) îl.

transmite la grefa curţii în 24 de ore dela declararea ori
notificarea apelului (art. 198 şi 202 pr. pen.), însă legea
permite ea apelul să se facă chiar deadreptul şi la grefa curţii-
, de apel (art. 199 pr. pen.). Jurisprudenţa a decis însă că nu.
; se poate face un apel direct la Curtea de apel ( 10 ).
783 — Jurisprudenţa cu rari excepţiuni a considerat apelul
penal direct adresat la Curtea de apel ca neregulat şi deci
nul. Această soluţiune sprijinită pe litera art. 198 pr. pen.
care vorbeşte de „grefa tribunalului“ o socotim mult prea
contestabilă.
Legiuitorul prin art. 198 a voit să avantajeze pe părţi,
dându-le posibilitatea de a apelă fără să fie nevoie să se
deplaseze Ia reşedinţa Curţilor de apel. Dovadă că aceasta
a fost intenţiunea legiuitorului şi acesta este spiritul legei
este însăşi articolul 199 imediat următor care în alin. ultim
statorniceşte că cererea cuprinzând motivele apelului poate
fi dată şi deadreptul la grefa Curţii. Ceva mai mult art. 202
pr. penală precizează fără posibilitate de echivoc că depu­
nerea apelului la grefa tribunalului este o facultate. In ade­
văr acest text spune : „Cererea de apel dacă se va fi dat
la grefa tribunalului, va fi trimisă cu orice acte, etc.........
aşa dar însăşi legea prin ipoteza pe care o face admite că
cererea de apel poate fi dată şi direct la Curte. Dacă în art.
199 s’ar putea spune că este vorba de cererea sau mai bine
zis memoriu cu motivele de apel, în art. 202 e neîndoelnic
că se vorbeşte de cererea care conţine declaraţiunea de apel.

9) Gas. II, 400 din 17 Fefor. 1912 Curierul Judiciar 1912, Nr. 33, pv 396.
Cu drept cuvânt cas. II, 40 t o'n ÎS Fevr. 1909, Oreprul, 1910, Nr. 31,
p. 246, a decis că dacă apelul e adresat preşedintelui tribunalului, iar nu la
grefă, apelul e valabil, deşi prin deciziunea 91 din 20 Ianuarie 1909 (după
diverg.). Jurispr. an. II, p. 71, pusese în principiu că' regula în materie
penală e declararea la grefă a apelului, recursului şi opozofiunii, fie contra
hotărârilor autorităţilor de judecată, fie în contra, celor delà instrucţiune.
Gonfr. cas. II, 443 din 21 Feb. 1912. Curierul judiciar 1912, Nr. 36.
10) Gas. II, 2296 din 24 Sept. 1912, Curierul judiciar 1912, Nr. 84,
pag. 995; în sens contrar. C. Bucureşti 4071 pe 921. Curierul Judiciar 1922,
Nr. 10 pag. 156 cu nota Decusară; Palid. Române 1922, II, 201 cu nota D. D.
Stoenesau; în sens contrar D. Alexandresco, Tribuna juridică 1922, Nr. 19-20,
II, pag. 25.
 — 472

De altfel însăşi principiile generale se opun a se consi­

deră ca rău îndreptată şi nulă o cerere atunci când ea este
adresată tocmai instanţei la care firesc urmă să ajungă.
Numai o derogare expresă şi categorică în sens contrar ar
putea justifică o atare nulitate, ceeace lipseşte în cazul de
care ne ocupăm.
Asupra formei apelului a se vedeâ şi nr. 7671.
Apelul părţii vătămate conform legei timbrului din
1927 se timbrează cu 50 lei.
7 8 3 2 - Pro curorul general nu! are nevoie să facă declaraţiune
de apel la grefă, ci este suficient ca în termenul arătat de
art. 200 pr. pen., adică 2 luni dela pronunţare sau o lună
dela comunicare să fi notificat apelul său (legea se exprimă
impropriu vorbind de recurs) inculpatului şi părţii civil­
mente răspunzătoare.
Dovada de înmânare a notificărei ţine loc de declara­
ţiune de apel şi constată dacă apelul este făcut în termen.
7 8 3 3 — Curtea de apel mai poate fi sesizată şi prin trimitere î ţ
caz de regulare de competinţă, strămutare pentru suspiciune
legitimă, sau casarea unei deeiziuni pronunţată de altă
Curte, (vezi nr. 7631). Actul însă care învesteşte Curtea
rămâne tot declaraţiunea de apel chiar şi în aceste cazuri,
aşâ încât instanţa sesizată prin trimitere poate verifică re­
gularitatea cererei de apel şi anulă apelul ca neregulat sau
tardiv.
784 — Efectul apelului. Apelul este suspensiv (art. 198 al. 2)
, şi devolutiv. Observăm că la Curtea de apel regula că ape­
lul nu profită decât aceluia care îl face este mai strictă
decât la tribunale.
Aici -singur.apelul, rninistcnjli:ii public face excepţiune
la regulă, adică făcut chiar a minima profită şi prevenitu­
lui. în sensul acesta că curtea poate micşoră pedeapsa, şi
chiar achită pe prevenit. Insă apelul părţii civile, nu înves­
teşte instanţa de apel cu judecata afacerii penale, dacă mi­
nisterul public n’a făcut apel.
784 1 — Asupra efectului suspensiv şi devolutiv a apelului tri­
mitem la cele expuse la nr. 75111, 763x-7635, 770 şi urm.,
769\ 777\ 7772.
Apelul învesteşte Curtea numai cu faptele judecate de
 — 473 —

prima instanţă şi numai faţă de persoanele judecate de a-

ceastă instanţă (vezi nr. 7742).
In ceeace priveşte schimbarea calificărei în apel a se
vedea deasemeni cele scrise la nr. 7741.
785 — Raportul. Art. 204 pr. ipen. dispune ca apelul să se
judece“ în termen de 30 de zile delà primirea lui, după ra­
portul unui judecător.
Termenul de o lună nu însemnează că va trebui nea­
părat ca să rezolve curtea procesul penal în termen de 30
de zile, fiindcă rezolvarea poate să ceară uneori întârzieri
de mai multe luni ; legea voeşte numai să arate că afacerea
trebue judecată în mod urgent, şi că în interval de o lună
să se deă o înfăţişare. In orice caz termenul nu e prevăzut
cu sancţiune de, nulitate.
786 — Raportul e o materie de mare importanţă în penal,
de care din nefericire se pare că instanţele noastre judecă-,
toreşti, începând cu înalta curte de casaţiune nu-şi dau încă
bine seama. Raportul e cheia judecăţii penale în instanţă de
apel ; delà el depinde în mare parte buna judecată în mate­
rie penală (10 bis).
• De aceia, şi mai cu seamă din cauza jurisprudenţei cri­
ticabile a Curţii noastre de casaţiune asupra raportului, cre­
dem că este bine să ne ocupăm mai de aproape de această
materie.
787 — Observăm că jurisprudenţa Curţii noastre de casaţiune
asupra raportului e foarte bogată ; chiar această bogăţie do­
vedeşte că suprema instanţă cu toate numeroasele sale ho-
tărîri n’a isbutit să convingă practica de temeinicia soluţiu-
nilor sale, şi de aceia necontenit practica încearcă să schim­
be această jurisprudenţa.
Şi credem că practica are dreptate.
788 — Ce este raportul ?
„Acest act — zice F. Hélie — care trebue să fie pre­
parat cu grijă, şi care în general, trebue să fie redactat în
scris, e o expunere complectă a tutulor documentelor şi fa-

10 bis) Vezi asupra interpretării şi aplicaţiunei art. 204 pr. pen. nota
jurisprudenţa a D-lui E. C. Decusară în Jurisprudenţa generală din 1925
sub speţa 909, pag. 473; comfr. nota E. Petit aceiaşi re-vistă pag. 631 şi /. P.
Stănescu pag. 984.
 — 474 —

zelor instrucţiunii. Art. 111 cod. proc. civ. dispune că „ra­

portul rezumă faptele şi mijloacele“ ; în materie corectio-,
nală, nu e destul totdeauna de a rezumă, trebue a comunică
în întreg documentele care trebue să servească la rezolvarea
procesului. Curtea de casaţiune a declarat în consecinţă că:
„raportul trebue să facă cunoscut curţii (de apel) toate do­
cumentele din care se compune dosarul, rămânând ca ea să
le aprecieze, că trebue să vorbească atât despre nulităţile
de procedură, de cestiunile prejudiciale, cât şi despre natu­
ra şi împrejurările delictului deferit justiţiei corecţionale,
că în adevăr şi unele şi altele n’au mai puţină trebuinţă de
examenul prealabil al magistratului însărcinat să lumineze
desbaterile. In fine ea a spus, în termeni generali că rapor­
tul trebue să fie complect pentru a lumină conştiinţa (la
religion) judecătorilor din apel“ (11).
Acelaşi lucru îl spune Dalloz despre raport: „El nu
trebue să se mărginească să expună faptele imputate preve­
nitului, ci trebue să ofere tribunalului chemat să deâ hotă-
rîrea, toate elementele afacerii, atât explicările prevenitului
şi mijloacele sale de justificare, cât şi dovezile în contra
lui“ (12).
„Raportul — zic Pandectele franceze — trebue să facă
cunoscut curţii toate documentele din care se compune do­
sarul, rămânând ca cei în drept să le aprecieze : Cas. 13
Octombrie 1841“.
„Adevărul este că trebue un raport care să merite nu­
mele său“ (13).
789 — La noi Curtea de casaţiune a admis în principiu ideile
jurisprudenţei franceze prin mai multe Boeiziuni. „Acest
prim element al desbaterilor înaintea juridicţiunei superioa­
re — ziceâ Curtea de casaţiune încă în anul 1876 — are de
scop a aduce la cunoştinţa judecătorilor de apel toate ele-

11) F. Hélie: Instr. criminelle, VI, Nr. 3058, F. Hélie, ca şi D a llo z

c. pén. annoté. Art. №.. 94 se referă aci :1a decizüunea cas. fr. 19 Ianuarie.
1837. Dalloz: A,pel crim inel N r. 315, nota „Attendu en effet Que le rapport
doit être com plet pour éclairer la religion des juges”.
12) Dalloz: Code pénal annoté a rt. 209, Nr. 95.
13) Pandectes 'françaises V-bo. Appel correctionnel N-rile 1120 şi
1125.
 — 475 —

meritele, care au servit de bază deciziunii primilor judecă­

tori, şi a-i pune astfel în stare să poată cunoaşte dacă acea
deciziune trebue menţinută sau reformată” (14). Douăzeci
de ani mai târziu Curtea noastră de casaţiune spunea din
nou că raportul având de obiect, să facă cunoscut într’un
mod public judecătorilor în apel toate documentele cauzei
chemată să judece, constitue o formalitate substanţială (15).
Şi acelaşi lucru îl repetă prin alte trei deriziuni, spunând
că „raportul trebue să facă cunoscut într’un mod complect
judecătorilor toate fazele şi împrejurările cauzei" (16).
Ca principiu Curtea noastră de casaţiune este dar de
acord cu Curtea de casaţiune franceză şi cu raţiunea legii,
însă j.n aplicaţiunile principiului, suprema noastră instanţă
nesocoteşte cu desăvârşire regula pe care singură o sta­
bileşte.
790 — Nu putem să vorbim de toate cazurile pe care a avut
să le judece Curtea noastră de casaţiune ; ne mărginim să
cităm un exemplu luat din practica noastră de avocat, des­
pre modul cum se fac raporturile în România, şi pe care
Curtea noastră de casaţiune le găseşte că sunt făcute con­
form legii.
Raport. „La 17 Martie I. B. a declarat apel la grefa
Trib. Iaşi secţia Il-a contra, sentinţei 378 din aceiaşi zi prin
care e condamnat la 1 lună de închisoare pentru plăsmuire
de înscrisuri particulare în baza art. 127 şi 60 c. p.“ . Ra­
portor E. C.
Acest raport a fost găsit bun de suprema noastră ins­
tanţă (17). Cum corespunde el însă cu principiul pus de dân­
sa că raportul trebue să expună în mod complect toate ele­
mentele care au servit de bază deciziunii primilor judecători

-----------------
14) Cas. II, 420 din 10 Nov, 1876, B. 623: cas. II, 66 din 8 F«br,
1877, B. 65.
15) Cas. II, 461 din 27 Iunie 1895, B. 991; Confr., cas, II, 571 dîn 4 şi
5 Nov. 1896. B, 1546 şi C u rieru l ju d ic ia r 1896, Nr. 44.
16) Cas. II, 68 din 2 Fefor. 1898, B. 230 (duipă diverg.) şi 66 din 2
Ian. 1899, B. 90; 440 din 17 Mai 1900, B. 724 (cornel, confr. proc. geni
D . A le x a n d r e s c o ); cas. II, 779 din 5 S e p t. 1901, D. 1225, confr. Cas. II
1139 din 15 Oct. 1923 B. 1292.
17) Cas. II, 54 din 15 Ian. 1908, B. 67 şi'Jurispr. ani. 1 (1908),, p), 24.
 — 476 —

şi toate fazele şi împrejurările cauzei, negreşit că suprema

instanţă ar avea multă greutate să răspundă ! Deasemenea,
prin aceiaşi deriziune Curtea de casaţiune a hotărît că legea
nu prevede prefacerea raportului în caz de ascultare de noui
martori.
791 — Curtea noastră de casaţiune prin o astfel de aplicare
a principiului, face ca raportul să nu mai aibă nici o va­
loare şi atunci e absolut neraţional a mai casă deriziunile
Curţilor de apel date în lipsă de raport, după cum face
Curtea noastră de căsaţiune urmând în această privinţă ju-
risprudenţa franceză.
792 — in adevăr, a fost în Franţa, discuţiune între Carnot,
care crede că absenţa raportului nu atrage nulitatea, dacă
nu s’a invocat la Curtea de apel, şi'Radiere care conside­
rând raportul ca o formalitate esenţială, admitea că lipsa
lui atrage nulitatea, chiar dacă nu s’a invocat această lipsă
la instanţa de fond. Curtea de casaţiune franceză a consa­
crat părerea lui Rodiere printr’o jurisprudenţă constan­
tă (18), pe care doctrina a aprobat-o (19), iar Curtea noas­
tră de casaţiune s’a pronunţat în acelaş sens prin mai multe
deriziuni, decizând că raportul constitue o formalitate sub­
stanţială de procedură, care trebue observată sub pedeapsă
de nulitate (20).

18) Dalloz: Rép. V-foo. Appel criminel, N-le 31? şi 313: Garraud:
P récis ed. 8-a, Nr. £C0 Cas. 16 Iunie 1898, Si P . 1900 I, $04 şi S'. P , 99, I.
423 şi altele acolo citate; 3 Febr. 1905, S„ P, 05, I, 200.
19) Morin: Rép. V-bo. Trib. correct. Nr. 34; Laborde: Op. cit. Nr.
1395; Normand: Traité, Nr. 1115; Garraud: Précis, loc. cit.; Degois: Traité,
Nr. 2034 („Cette formalité est absolument indispensable”); Vidal: Cours,
Nr. 852, p. 986, Nr. 1; Villey: Précis, ed. V-a ip. 394.
20) Prin trei deciziuni, între anii 1871—1876. Cas, II, 636 din 21 Oct.
187.1, B. 266 ; 344 din 10 Oct. 1875, B. 269 şi 196 din 19 Mtaî 1876 B. 257 şi
una 568 din 20 Decembrie 1893, curtea de casaţie română a decis ca raportul
nu e o form alitate esenţiala, dacă s’au citit actele din dosare, dar se stpune
că începând prin deciziwiea 420 din 16 Nov. 1876. Cas. s e c i № a prinţ mai
m ulte deciziuni s'a pronunţat în sensul doctrinei şi jurisprudenţei franc ?ze.
A se vedea cele 6 deciziuni mai sus citate: ale curţii noastre de casaţiune :
adaogă cas. II, 1197 din 3 Nioiv. 1903, B. 1382 şi alte hotărâri citate Ia nr. SOI.
Este ce e drept o hotărîre: cas. Il, 2022 din 12 Sept. 1906, B. 140.2,
în care se spune că; ..facerea raportului nu', e prescrisă sub pedeapsă de
nulitate”, dar aceasta afirrratiune făcută sub form ă de motivare, care nici
 — 477 —

793 — Dar dacă raportul e o formalitate esenţială, substan­

ţială, absolut indispensabilă, a cărui lipsă atrage nulitatea,
este evident că nu poate fi vorba de raportul oriental al
Curţii noastre de apel, tolerat din nenorocire de Curtea noa­
stră de casaţiune, ci de un raport occidental, pe care însăşi
suprema noastră instanţă la recomandat prin deriziunile de
principiu citate de noi. In adevăr un raport care se mărgi­
neşte a spune ce pedeapsă s’a dat pe baza cutărui text şi că
s’a făcut apel, nu are nici o utilitate practică, fiindcă toate
aceste puncte se pot uşor constată de judecători în foarte
puţin timp, şi nu e necesitate de a delegă un judecător ca
să studieze dosarul, spre a le constată. Şi dacă această for­
malitate nu are nici o utilitate practică, de unde se poate
deduce nulitatea deciziunei în lipsă de raport când ştiut
este că nulităţile trebue sau să'fie prescrise anume de lege,
sau să rezulte din violarea unei forme, care să fi cauzat
părţii un prejudiciu ce nu se poate repară decât anulând
actul (art. 735 pr. civ.). Relativ la raport nulitatea ne-
fiind prevăzută de lege, trebue neapărat că lipsa formei s.«.
aducă o pagubă părţii care o invocă, ce pagubă însă se poa­
te invocă în România în caz de lipsa raportului inform şi
oriental al Curţilor noastre de apel ? înţelegem că ar fi o
pagubă lipsa raportului francez, care e un rezumat com­
plect al tutulor împrejurărilor procesului, dar al nostru care
nu spune nimic din temeiurile hotărîrei ce utilitate poate
aveâ dacă există, şi ce pagubă este dacă nu este făcut ?
794 — In Franţa raportul e o garanţie că dosarul a fost stu­
diat cu deamănuntui de cel puţin un judecător, consilierul
~raportor, Şi că graţie acestui rezumat al dosarului, ceilalţi
magistraţi vor fi instruiţi graţie unei persoane nepărtini­
toare, de tot ce este important de ştiut în proces. ,,Acesta
e, în adevăr, singurul mijloc legal de a aduce la cunoştinţa
judecătorilor şi a părţilor, cunoştinţele obţinute prin infor­
marea ordonată“ (21).

nu erà necesară soluţiunei procesului, dovedeşte mai mult putina grijă ce

se dădea redactării hotărârilor în curiile de casaţiune, decât votata de a
schimbă jurisprudemţa sa.
21) Répert. Labori. Appel correctionnel, Nr. 79; cas. ir. 22 Mai 1856
şi 16 F efor. 1888.
 — 478

795 — La noi dacă raportul se mărgineşte a spune că s’a făcut

apel şi să arate quantitatea pedepsei şi textul pe care se
• bazează, ba încă şi aceasta adeseori făcute de un copist din
grefă, în Ioc de un judecător, evident că raportul nu mai
are nici o utilitate practică, şi lipsa lui nu trebue să mai
atragă nulitatea deciziunei. După noi, din două lucruri
unul ; or raportul este cum zic Pandectele franceze „un
rapport qui mérite son nom", şi atunci având utilitate, în­
ţelegem nulitatea pentru lipsa lui, or devine o formalitate
anodină, şi în acest caz e absurd să se admită nulitatea pen­
tru lipsă de raport. Sistemul jurisprudenţii noastre care cere
neapărat raportul, ca şi jurisprudenţa franceză, însă încu­
viinţează parodia Iui, ni se pare contradietor, şi violând
dispozi{iunile art. 735 pr. civ.
Dar, în cele din urmă în această privinţă sistemul Curţii
noastre de casaţiune tot se mai poate susţinea.
796 — In adevăr, în Franţa deşi se admite principiul că ra­
portul trebue să fie astfel încât să-şi merite numele său, şi
deşi în practica Curţilor de apel, raporturile sunt conştiin­
cios făcute, totuşi prin mai multe deciziuni Curtea de ca­
saţiune franceză a pus principiul că „Legea abandonă forma
şi întinderea raportului, precum şi elementele pe care trebue
să le cuprindă, la conştiinţa şi la apreciarea magistratului
care îl face“ (22).
Prin urmare, deşi sistemul Curţii noastre de casaţiune
ni se pare criticabil şi contrariu interesului justiţiei penale,2
22) D a llo z : Code pénal annoté. Art. 209, No. 100 Deasemeni s’a
decis că legea îl lasă pe raportor judecător ai oportunităţii şi utilităţii
pieselor cărora trebue să dea citire (Oas. 12, Iul. 1877), şi că) prevenita!
nu poate cere nulitatea iiindcă hotărârea nu aratăl căi raportorul a cifit
notele sumare prevăzute de art. 189 pr. pen., sau că n’a dai) citire hotă­
rârea atacate or altor acte din dosar, sau că a omis un amănunt sau în
finie că nu a relevat toate amiănuntele dosarului. Cas. ir . 2 ■Febrt1 1854.'
D a llo z : Ibidem, № . 100—107. Chiar Pand. fr. după ce pun principiul' că
raportul trebue să fie astfel în cât să merite numele săiu, adaogă1:! „dar nu
credem că s ’ar puteâ trage un motiv de casare din pretinsele omisiuni aie
acestui raport, relativ la care lege n’a precizat nici! n’a! sancţionat natura
or întinderea”, Pand. fr. V-bo Appel correct Nr. 1125. Vezi şi la noi Cas.
II, 1197 din 3 Noem. 1903, Bl 1382, în care după ce se spune că raportai
constitue o fo r m a lita te su b sta n ţia lă , adaogă că nici am text de lege nu
prescrie o formulă sacramentală. !
 — 479 —

el este însă discutabil şi se poate susţine în această privinţă.

797 — Insă, sub alt punct de vedere, sub care deasemenea
diferă de jurisprudenţa franceză, credem că sistemul Curţii
noastre de casatiune în privinţa raportului, nu poate să fie
cu nici un chip susţinut în mod valabil.
In adevăr e discutiune în Franţa când trebue un nou
raport, dar că sunt cazuri sigure în care trebue un nou
raport, nimeni n’a contestat vreodată.
798 — in două cazuri este în afară din orice discutiune că
trebue un nou raport.
a) CaSct au intervenit noui fapte în urma unei hotărîri
preparatorie;
b) Când au intervenit nofti judecători.
Iar un caz e controversat, anume dacă*în caz (Je opo-
ziţiunejn urma, raportului făcut trebue un nou ra p o rtT ~
Să examinăm aceste trei cazuri:
a) Asupra primului caz, iată ce spune D alloz:
„Un al doilea raport în şedinţa publică e necesar, când
o hotărîre premergătoare a prescris o nouă informare, pen­
tru a aduce legal la cunoştinţa judecătorului şi a prevenitu­
lui nouile acte produse prin instrucţiunea ordonată. Cas.
crim. 22 Mai 1856 ; 15 Dec. 1887 ; 24 Iunie 1883“ (23).
b) In caz de noui judecători, iată ce spun Pandectele
franceze :
„Insă un nou raport trebue să fie făcut, chiar atunci
când ar fi fost făcut unul când s’a dat prima hotărîre, dacă
de altmintrelea noui (alţi) judecători asistă la judecarea
opoziţiunii. (Cas. 6 Febr. 1847“ (24).
c) încât despre cazul al treilea, judecata opozitiunii de*
aceiaşi judecător, e discutat în Franţa dacă trebue un nou
raport, însă în general se admite afirmativa.
„S’a admis totuşi, într’un mod absolut şi fără distinc-234

23) Dalloz: Code pénal annoté. Art. 209. No. 76.

24) Pandectes françaises. V-bo Appel correctionnel Nr. 1110: „H otă-
rîrea dată de judecători care nu asistase la şedinţa în ca re au fo-st ascul­
taţi m ărturii e nula, dacă de altm intrelea nu e constatat că raportul a fost
refăcut şi m ărturii reascultaţi în şedinţa în care hotărârea a fost d a tă ”
C.as. 29 Sept. 1820, 1 Sept 1826. Cas. 22 Febr. 1828 Ibidem,, Noi 1113.
Morin: Rép. V-bo Trib. cor. No. 34.
 — 480 —

ţiunea care precedă (25), că hotărîrea care staiuiază asupra,

opoziţiunii formată contra unei hotărîri în lipsă, trebue sub
pedeapsă de nulitate să fie precedată de un raport, deşi
hotărîrea dată în lipsă fusese ea însăşi dată în urma unui
raport“ (26).
La noi Curtea de casaţi une s’a pronunţat în sens con­
trariu admiţând validitatea unei hotărîri, deşi în urma ra­
portului se făcuse opoziţiune, se ascultase doi martori şi
numai un singur judecător din cei 5 care luase parte ia pri­
ma judecată, figură la judecarea opoziţiunei ! (27).
In atari împrejurări trebue să mărturisim că doctrina
şi jurisprudenţa franceză, nu mai are nicio valoare în Ro­
mânia !
798 1 — Trebue neapărat ca să se facă un raport nou oridecâte-
ori a intervenit după redactarea primului raport un fapt,
o circumstanţă, sau un act judiciar petrecut în afară ins­
tanţei apelative şi fără participarea ei şi cari are contingenţe
cu însăşi pricina.
Aşa de ex.: în cursul judecărei unei pricini în apel, una
din părţi se înscrie în fals contra unei probe scrise. Actul
incriminat este trimes judecătorului de instrucţie care după
cercetări dă ordonanţa de neurmărire, ordonanţa care se
ataşează la dosarul Curţii de apel. Ei bine în cazul acesta
va fi nevoie de un nou raport.
Tot astfel când s’ar ascultă martori prin comisiune ro­
gatorie, sau atunci când s’ar ordonă aducerea unui alt dosar
privitor la aceiaş pricină.2567
25) Adică daică s’au schimbat judecătorii.
26) Pand. fr. V-bo Aippel oor. No. 1111; unde se citează şi deciziuni
nai noi din 1898, pe lângă! dadiziunile din 23 Auauist i18(5l, pie care Morin
o invoacă în sens contrar. V-bo A ppd cor. No. 34; cont. Labori: V-bo
Appel. oract. Ni-le 81 şi 82.
27) Cas. II, 54 din 15 Ian. 1908, B. 67.—Deciziuneae fusese diată ^în.
17 Iunie 1906 în lipsă şi se făcuse raportul; în tirimiă a intervenit opoiziţiui-
nea, în 16 Dec. 1906 s ’au ascultat doi m artori im portanţi în afacere, iar la
17 Iunie 1907 s’a judecat qpoziţiiunea de 4 judecători noii şi de preşedintele
secţiunei care judecase şi în 17. Iunie 1906.
S ă mai adăoigăm că din nenorocire judecătorii din 1908, nu sunt
judecători de a doua mână, ci din cei mai eminenţi ai tării n o astre? N e
consolom cu ideia că ei erau victima greşitului sistem al rotaţiuneii, şi c ă
nu aveau atrag ere spre cestiunile penale.
 — 481

799 — Mai e un punct asupra căruia jurisprudenta noastră se

deosibeşte de cea franceză.
In Franţa consilierul Eaportor trebue să ia parte la
iudecata afacerii, sau dacă lipseşte el este înlocuit cu altul
\ care reface raportul. Afară de o hotărîre izolată a cas. fr.
| din 9 Febr. 1833, toată lumea este de aceiaşi părere în a-
/ ceastă privinţă.
1 „Nu e îndestul — ne spune Dalloz — ca un raport să
fie făcut înaintea Curţii ; trebue sub pedeapsa de nulitate ca
raportorul să fie prezent la toate şedinţele afacerii, şi mai
ales la aceea în care hotărîrea a fost pronunţată. Cas. crim.
2 Dec. 1854; 30 Iulie 1874; 17 Dec. 1877; 3 Aug. 1877 ; 1
Aug. 1896; 29 Sept. 1898“. Acelaşi autor adaogă că „dacă
raportorul nu poate, din vreo împedicare, să ia parte la ho­
tărîre, e necesitate de a-l înlocui ca raportor, şi de a se face
la şedinţă, de consilierul însărcinat un nou raport“ (28).
In toate culegerile de jurisprudenţă franceză ni se spune
acelaş lucru. Pandectele franceze, sunt mai categorice în
această privinţă, şi arată şi motivele acestei solutiuni a ju-
risprudentei.
„Concursul raportorului — zic Pandectele franceze ■ —
la hotărîrea dată asupra apelului e indispensabil validităţii
deciziunii, fiindcă din art. 209 şi 210 (29), rezultă că ra­
portul afacerii trebue să fie făcut de unul din judecători,
şi că raportorul, trebue să-şi deă părerea după desbateri,
de unde urmează că raportorul, trebue pe deoparte să fie
apt de a concură ca judecător la deciziune, iar de altă parte
c ă trebue să concure în realitate.. . .
„Raportul e o formalitate substanţială interesând direct
manifestarea adevărului, însă el nu constitue singurul oficiu
al raportorului, al cărei concurs e un element special şi ne­
cesar compunerii regulate şi legale a juridictiunei care tre­
buie să hotărască“ (30).
In consecinţă aceiaşi culegere de hotărîri nu se sfieşte
să ne spună : „In mod greşit dar (c’est donc à tort), o hotă-
— ------------------------------- :---------------- !

28) Dalloz: 0,p. cit. 209, N(-le 25 şi 28. Aceleaşi cuvinte se repetă şi de
Pand. fr. adăicgându-es cuvintele à peine de nulité.
29) Art. 204 şi 205 p. pen rom.
.-0) P an. française. Appel cor. 1135.
<■>1
Tanoviceanu. Vol. V. ol
 482 —

rîre a decis că nu e necesar, sub pedeapsă de nulitate, ca ra­

portul afacerii să fie făcut de unul din judecători care iau
parte la hotărîre. Cas. 9 Febr. 1833“ (31).
In fine Repertorul Labori ne spune aceiaş lucru : ,,Ra­
portorul trebue oare neapărat să ia parte la şedinţa în care
afacerea e judecată în fond ? Răspunsul nu ni se pare îndo-
io s; concursul consilierului raportor la hotărîre ni se pare
indispensabil pentru validitatea hotărîrei“. Şi apoi ni se
spune că dacă lipseşte consilierul raportor la şedinţă, tre­
bue sub pedeapsă de nulitate, să se numească un alt rapor­
tor, care face un nou raport“ (32).
Prin urmare trebue un nou raport, iar nu să se citească
raportul de un alt consilier. In acest sens este atât doctri­
na (33), cât şi jurisprudenţa (34).
800 — Pentru ce există această cerinţă în Franţa, şi pentru
ce nu se mulţumeşte nici doctrina, nici jurisprudenţa cu sim­
pla citire a raportului de un alt consilier ?
Motivul e uşor de înţeles din cele ce am spus mai înainte.
Intre procuror care acuză, şi avocat care apără, şi unul
şi altul referindu-se la actele din dosar, legea voeşte să in­
tervină un magistrat care să cunoască dosarul în cele mai
mici amănunte, şi care să fie în stare să ştie imediat întrucât
alegaţiunile fiecăruia sunt întemeiate. Această cunoştinţă
intimă a dosarului de unul din magistraţi este mai întâi un
frâu contra ispitei de a se afirmă o inexactitate, şi în afară
de aceasta este o garanţie că dacă. fie cu intenţiune, fie312

31) Ibidem: Nr. 1136.

32) Répertoire Labori V-bo. Appel correctionnel. Nr. 80.
33) F. Hélie: Instru erim. VI, Nr. 3059. „Toutefois, en cas d'empê­
chement un nouveau rapporteur pourrait être commis, mais alors un
nouveau rapport devrait être fait”. Garraud: Précis ed. &-a, Nr. 680, note
2 „Le conseiller rapporteur doit prendre part à l’arrêt ; Vidal : (Cours
Nr. 852, p. 986, nota 1.
^ 34) Cas. fr. 1 August 1896, S. 97 160; 29 Sept. 189S. Si. 4900, I 204.
Prin prima deciziune se spune : „Având în vedere că din combinarea art.
204 şi 205 p. p. rezultă că apelurile oorecfionale trebuie să fie judecate
după raportul unui consilier, care opinează cel dintâi, că acest concurs al
raportorului e un element esenţial de compunere regulată şi legală a juridic-
ţiunii care hotăreşte că participarea lui la deliberarea $î la pronunţarea
hotărîrei e substanţială, că absenta sa în acest moment atrage nulitatea
hotărîrei şi că această nulitate e de ordine publică”.
 — 483 —

din greşală se vor afirma fapte care ar putea să inducă în

eroare pe judecători, totdeauna va fi o persoană nepărti­
nitoare şi nepasionată, care va restabili adevărul. Dosarul
nu poate protestă contra alegaţiunilor false făcute cu sau
fără intenţiune de părţile care luptă în procesul penal, iar
citirea dosarului în graba cu care se rezolvă afacerile pe­
nale nu e totdeauna cu putinţă să se facă cu toată băgarea
de seamă necesară ; singur raportul este garanţia atât pre­
ventivă, cât şi înlăturătoare de erori sau alegaţiuni false.
El apără atât pe prevenit cât şi pe societate ; de aceea ală­
turi cu acest act important de procedură trebue să fie şi
autorul său pentru a-1 complectă la caz de trebuinţă dând
toate explicările necesare.
Acest lucru l-a înţeles şi l-a spus foarte lămurit una din
cele mai bune hotărîri ale Curţii noastre de casaţiune în
materie de raport, care vorbind de consilierul raportor, spu­
ne că el are de misiune de a da celorlalţi consilieri desluşiri
şi spre a arătă diferitele împrejurări ale cauzei (35). E e-
vident însă că dacă se înlocueşte consilierul raportor, prin
un consilier cititor al raportului, ■acesta nu e mai instruit
decât colegii săi în ceeace priveşte actele procesului şi nu
mai poate fi de ajutor colegilor săi.
E dar cu totul contrariu literii şi spiritului legii ca, în
lipsa consilierului raportor, raportul să fie citit de altul.
Motivul dat de o altă deriziune a Curţii noastre de
casaţiune, că ar fi „presumţiune că acel judecător şi-a a-
propiat raportul cu totul şi cunoaşte dosarul ca şi judecă­
torul raportor" (36), este atât de neserios încât nici nu me­
rită să fie discutat; cum ar fi cu putinţă ca, din simpla lec­
tură a unui raport ca acel citat de noi, să se pretindă că
cititorul lui ar cunoaşte dosarul ca şi un consilier raportor,
conştiincios de datoria sa ?
801 — Totuşi jâ iio i jurisprudenţa Curţii de casaţiune e fixată
în sensul că judecătorul rapcH rforjp^e.sa nu_ia.parte-la
judecata afacerii, şi să fie înlocuit prin un consilier cititor..

35) Cas. II, T79 din 5 S e p t 1901, B . 122(5.

36) Cas. II, 168 din 4 Mai 1883 B. 543; Gonfr. cas. ÎI, 54 din 15 Ian.
1908. Jurispr. I, p. 24, care deasemena spune că nu e necesară prezenţa
consilierului raportor la darea deciziunei.
 — 484 —

Prin mai multe deriziuni vechi care pun acest princi­

piu, Curtea de casaţiune afirmă că formalitatea din art. 205
pivpen. nu e tot atât de esenţială ca acea din art. 204 „de
oarece nu e posibil a luă întotdeauna parte la judecarea cau­
zei, judecătorul care a dresat raportul, şi aceasta din împre­
jurarea că legea de organizare judecătorească regulează
trecerea judecătorii©' dela o secţiune la alta prin tragerea
la sort (37).
802 — Motivul dat de Curtea de casaţiune este neîntemeiat.
Observăm mai întâi că şi in Franţa există rotatiunea
la curţile de apel, şi în afară de aceasta boala sau moartea
poate împedecâ pe consilierul raportor ca să ia parte la ju­
decarea definitivă a procesului, totuşi nimeni nu s’a gândit
la înlocuirea consilierului raportor prin un consilier cititor, ci
s’a admis că în acest caz, se va însărcina un alt judecător
care face un nou raport, iuând astfel unul din judecători
cunoştinţă de cuprinsul dosarului. Litera şi spirtul legii nu
cer ca raportorul cel dintâi să ia neapărat parte la jude­
cata definitivă, de oarece s'ar putea ca el să fi trecut la altă
secţiune ori să fi murit în intervalul judecării procesului,
cere însă ca totdeauna să fie un judecător cunoscător al
dosarului, care să prezinte un raport de conţinutul său, şi
să parte la darea hotărîrei definitive. Această interpre­
tare dă mai mult de lucru judecătorilor curţii, o recunoaş­
tem, însă este mai folositoare bunei judecări penale.
Curtea de casaţiune mai adaogă că art. 205 pr. pen.
„nu prevede obligământul a luă parte la cercetarea cauzei
judecătorul raportor, ci obligă numai ca, fiind raportor imul
din judecătorii apelului, el să-şi dea întâi opiniunea“.
E de mirat cum s’au putut redacta cu aşa puţină grijă
hotărîrile Curţii de casaţiune între anii 1878 şi 1891, încât
să se afirme, nesocotind orice regulă de logică şi de raţiune
că raportorul e obligat să-şi dea părerea cel dintâi la jude­
cata apelului, dar poate că nu ia parte la acea judecată.
Cum se poate îndeplini prima obligaţiune, de a-şi da cel
37) Cas. II, 432 din 29 Nov. 1878, B. 395: Cas. II, 319 din 23 Oct.
1882. B. 1007; Deciz, 444 din 46 Oct. 1890, B. 1190; Dec. 244 din 27 Mai
1891. ,B. 679; Dec. 256 din 3 Iunie 1891, B. 777; Dea. 54 din 15 Ianuarie
1908, B. 67.
 — 485 -

dintâi părerea, dacă nu există şi cea de a doua obligaţiune

d e a luă parte la hotărîre, nouă ne este cu neputinţă de a
Înţelege (38).
In deciziunea mai recentă, din 1908, Curtea de casa­
ţiune nu mai vorbeşte de imposibilitatea raportorului de a
luă parte la judecata definitivă a apelului, însă afirmă că
„Nicăeri legea nu prevede refacerea raportului în caz de a
se ascultă noui martori, nici ca consilierul raportor să ia
p arte la judecarea procesului, astfel că nu se poate face din
neîndeplinirea acesor formalităţi un motiv de nulitatea de-
ciziunei“.
Instanţa supremă se mărgineşte să afirme tocmai ceea-
ce ar fi trebuit să probeze, cu atât mai mult că în F rm ţa
doctrina şi jurisprudenţa interpretă legea în sens contrariu.
Şi noi credem că interpretarea franceză e cea conformă
legii, fiindcă atunci când legea spune că raportorul, adică
făcătorul raportului, iar nu cititorul său, să opineze cel din­
tâi, desigur că înţelege că raportorul să ia neapărat p irte
la judecarea procesului, iar dacă el lipseşte să se creeze
un alt raportor care să facă un nou raport, studiind din
nou dosarul.
Dacă art. 205 pr. pen. s’ar fi gândit la cititorul rapor­
tului, iar nu la autorul lui, nu putem înţelege care ar fi mo­
tivul ca el să-şi dea cel dintâi părerer citera şi spiritul
legii sunt dar în contra interpretării Curţii de casaţiune, şi
sperăm că dânsa nu va persistă în o jurisprudenţă contrarie
doctrinei şi jurisprudenţii franceze, contrarie literii şi spi­
ritului legii, contrarie m fine raţiunei şi interesului public.
3 0 3 — Astfel cum aplică jurisprudenţa noastră raportul în
materie penală, mai bine ar fi să se desfiinţeze, sau că de­
clare franc Curtea noastră de casaţiune că raportul nu e
o forma esenţială a judecăţii apelului (39). In acest caz s’ar
despărţi cu totul jurisprudenţa noastră de cea franceză, însă
cel puţin ar adaptâ o părere susţinută odinioară de un pe-
na'ist însemnat, Carnot, şi ar evită ca să fie în contra dic-

‘ 38) Vezi deciziunea oas. fr. din 1 Aug. 1896, citată la Nr- 799, nota 7.
39) Cum a făcut, credem, prin inadvertenţa în m otivarea deciziunii
:2022 din 1906, citată la Nr. 792 , nota 20, ai. 2.
 — 486 —

ţiune cu sine însăşi admiţând ca formalitate esenţială de

procedură un raport care nu e raport ci parodia raportului f
804 — Rezumânt părerile noastre asupra raportului, vom spu­
ne că raportul ori trebue să existe în mod serios, ca în Fran­
ţa ori să nu se mai considere lipsa lui ca o cauză de nulitate:
a deciziunii (40).
805 — Asupra raportului vom mai face câteva observaţi uni.
Mai întâi vom observa că raportul nu trebue să fie con­
trasemnat de grefier, de oarece nu e un act al Curţii, ci un
act personal al judecătorului însărcinat cu facerea raportu­
lui ; în această privinţă credem că bine a judecat Curtea
noastră de casaţiune (41).
Am văzut că după jurisprudenţa constantă a Curţii
noastre de casaţiune, raportul nu e necesar când tribunalul
judecă în apel delictele judecate în prima instanţă (42).
Soluţiunea Curţii de casaţiune ni se pare conformă legii, însă
credem că legea este criticabilă când permite ca afaceri im­
portante penale, care acum se rezolvă de judecătoriile de
ocoale şi de tribunale, să se rezolve în a doua instanţă fără
garanţia raportului, care după noi este una din temeliile-
judecăţii penale (43).
De asemenea Curtea de apel, când judecă pe ofiţerii de
poliţie judiciară care au comis delicte în exerciţiul funcţiunii
lor de ofiţeri de poliţie judiciară, îl judecă fără raport; în
nenumărate rânduri Curtea noastră de casaţiune s’a pro­
nunţat în acest sens şi credem că are dreptate, din cauză

40) I,n „Eloge de Mi. P othier” publicat în ediţia II-a. „ O e u v r e s de-

de P othier” P aris, 1861, T, II, p. V, se spune că în timp de 52 ani cât a
fost m agistrat P o th ie r , „niciodată n ’a lipsit de ia serviciu, ta n t a u x a n d i e n -
c e s q u ’a u x a f f a ir e s d e r a p p o r t, afară: de cazurile când a fost bolnav sau
absent” îşi închipueşte cineva iuadă pentru raporturi Ia uni om ca P o th ie r ,
dacă raporturile s ’a r ft făcut şi s ’ar face în F ranţa în modul acel g ă s it
bun de curtea noastră' de casaţiune, şi care poate să-l fac ă şi un copist cir
câteva clase de liceu!
41) Cas. II, 139, din 16 Febr. 1898, B. 298; Cast II,1 1139, din 15 O d L .
1903, B. 1292; Gas. II, 2646, din 22 No ev. 1906, B. 1860.
42) P ag . Nr. 7 7 8 nota.
43) Acest lucru, se putea înţelege când tribunalele de judeţ judecau în?
apel numai contraventiuni sau delicte foarte mici astăzi însă e foarte nera--
lional. ,
 — 487

că legea în art. 204 şi 205 s’a referit la judecata' ordinară

a curţilor în instanţă de apel (44).
Raportul nu este însă necesar când Curtea de apel din
Constanta judecă afacerile criminale venite din Dobrogea
nouă, după cum am arătat (45).
$06 — Am spus că iipşaraportului din dosar atrage nulita­
tea deciziunei; această nulitate poate ea să fie acoperită
pnri"‘fflenţiunea.clîb deciziune că s’au citit actele din dosar ?
Răspundem fără nici o îndoială că nu, şi aceasta pentru
două motive. Mai întâi fiindcă în acest caz lipseşte nu nu­
mai raportul prevăzut de art. 204 şi 205, dar şi raportorul
pe care îl credem şi mai trebuincios decât raportul, de oare­
ce el este vocea vie a dosarului. In afară de aceasta dacă
s’ar admite interpretarea contrarie, o simplă frază de stil
ar înlocui, în paguba justiţiei penale, măsura salutară luată
de legiuitor în art. 204 şi 205 pr. pen. Prin urmare atât
litera cât şi spiritul legii se opun interpretării contrarie
(46 şi 46 bis).
E inutil să mai adăogăm că, raportul prin conciziunea
lui mai are meritul că poate ţine atenţiunea mai încordată
decât citirea îndelungată a unor acte care uneori conţin şi
inutilităţi ori expunere prea lungă a lucrurilor (47).
307 — Dar existând raportul în dosar, dacă nu se face men­
ţiunea de citirea lui, deriziunea va fi nulă ?
Dacă. în deciziune se spune că s’au citit toate actele din

44) Gas. II, 21, din18 Iunie, 1877, B. 21, Gas. II. 312, din 12 Sept.
1878, B. 312, Cas. II, 341 din 19 Aiug. 1880, B.248. Gas. II, 232 din 18 Mai
1888, B, 522, Cas. II, 569, din 13 Iunie 1900, B. 877; conir. GaiSj. II, 207 2 , din
din 12 Sept. 1906, B.1402, Cas. H), 2520, diin 19 Dec. 1907, B. 1938.
45) Vezi la curţile cu juraiţi. Nr. 728, nota 1.
46) Din contră în „Obşteneasca judecătorească rânduială de crim i­
n al” este spus formal că trebue făcută citirea tuturor actelor ,dela început
până la sfârşit fă ră de a avea voe a face perilipsia dintr’insele, par. 160,
(Liov 1798). P rin urm are raportul nu numai că nu erâ prescris, diair chiar
cre â interzis.
46 bis) In acest sens s ’a pronunţat Cas. II, 1842 din 10 Oct. 1923
J u r is p r u d e n tă g e n e r a lă 1923,, sp. 1572, pagi 695.
47) Vezi totuşi o hotărâre izolată a curţii noastre de oasatiune 779
•'din 5 Sept. 1901, Legea însă e în sens contrar cum se poate vedeâ din con­
fru n ta re a art. 186 cu 240, p. p.
 488 —

dosar, cu drept cuvânt s’a admis că. în acest caz se. presu­
pune că s’a citit şi raportul care se află la dosar, fiind că.
legea nu cere termeni sacramentali pentru constatarea înde­
plinire! unei formalităţi (48 şi 48 bis).
Dacă se spune însă numai că s’au citit „diferitele lu­
crări de instrucţiune din dosarul cauzei“, aceasta n’ar fi
suficient după unele deciziuni ale Curţii noastre de casaţiu-
ne, din cauză că raportul nu e un act de instrucţiune (49)..
Insă prin alte deciziuni Curtea noastră dexasaţiune s’a
arătat foarte indulgentă şi a hotărît că, chiar, dacă nu s’a.
făcut menţiunea de citirea raportului, sau de altă citire, a—
ceasta nefiind prescris sub pedeapsă de nulitate, nu atrage-
casarea (50). Credem că această soluţiune nu trebue să:
fie admisă fiindcă prin ea se răpesc garanţiile de bună ju­
decată în materie penală.
In orice caz jurisprudenţa supremei noastre instanţe-
relativ la citirea raportului putem spune că nu e fixată.
807 1 — Raportul trebue să emane delà unul din magistraţii
Curţii apelative chemate a judeca (a). Deci din punct de-
vedere formal pentru a se putea verifică această condiţiune
raportul va trebui să fie semnat şi datat. Semnătura indică
ca.autorul raportului este unul din magistraţii Curţii, iar
data face posibilă verificarea dacă în momentul redijării ra­
portului magistratul aveă calitatea cerută.
Dacă însă lipsa semnăturei atrage nulitatea raportului,

48) Cas. И, 236, din 26; Iun. 1879, B. 79;—341, din 12 Imn,. 1889, Bc
641; 40, din 25 Ian. 1891, R. 95; 542, din 1 Aug. 1893. R. 1123. Secii Vac, У
Iul. 1895, B. 1001; S e c i vac, 531J din 4 Aug' 95, B. 1017; Cas, II, 1197, dire:
3 N,cv. 1903, В. 1382; Cas. Il, 54. din 15 Ian. Î1908, В. 67 67, confr. Cas. fr.-
14 Febr. 1855, citată de F . H é lie .
48) bis) Cas, II, 11 Febr. 1923, J a r is p r u d e n ta g e n e r a lă 1924, sp. 831,
pag. 440.
49) Cas, II, 68 din 2 Febr. 1898 В (după diverg.). Gas; II, 440; 1895,
din 17 Mai 1999, B, 724, şi C u r ie r u l j u d c ia r IX, 419, ooncl. eoni. Proc. gen.
■D. A le x a n d r e s c o , C u r ie r u l J u d ic ia r IX, 393, sub deriziunea, c. cas. fr, din 25:
Febr.. 1899.
50) Cas. II 329, din 26 Iunie 1887, B. 612. conf. 12 Tul. 1S98. B. 230.
a) Asupra raportului vezi P o it t e v in , Instr. crim. art. 209, Nr. 26 şi-
urm.; F. H ê l e , Instr. crim. vol. III, Nr. 3057 şi urm;
 — 4S9 —

iăcându-lxa inexistent, fiindcă un raport neemianat delà un

.consilier al Curţii nu poate ii un raport în sensul cerut de
lege, în schimb lipsa datei nu atrage nulitatea decât dacă
în deriziunea Curţii nu s’ar face menţiunea expresă că s’a
cetit raportul. In adevăr din moment ce în deriziune se
spune că s’a cetit raportul înseamnă că implicit acest ra­
port a căpătat data certă. Când însă în deciziune s’ar spune
numai că s’au cetit actele delà dosar, atunci lipsa datei pe
raport credem că trebuie să atragă nulitatea fiindcă există
îndoială dacă el nu a fost confecţionat sau ataşat la dosar
posterior judecărei..
£ 0 7 2 — Ca o consecinţă a regulei că raportul trebue să emane
delà unul din magistraţii Curţii de apel chemată a judecată,
urmează că trebue făcut un raport nou oridecâteori o altă
Curte de apel este chemată a judecă aceiaş pricină prin
trimitere.
Aşa dar în caz de regulament de competinţă, de stră­
mutare pentru suspiciune legitimă, sau de casare, Curtea
de apel sesizată prin trimitere va trebui să facă un nou ra­
port, întrucât raportul făcut de Curtea care fusese anterior
învestită cu aceiaş pricină, nu mai îndeplineşte condiţiunea
de a emană delà unul din magistraţii Curţii chemate să ju­
dece în urma trimeterei.
De altfel facerea unui nou raport în aceste cazuri este
impusă şi de împrejurarea că a intervenit o circumstanţă
nouă posterior confecţionărei primului raport, circumstanţa
produsă în afara sferei juridieţionale a Curţii de apel şi
despre care trebue să se facă vorbire în noul raport, (vezi
nr. 7981) spre a se şti în ce măsură se răsfrânge asupra pri-
cinei însăşi.
3J07 3 — Credem că de lege ferenda raportul trebue să fie men­
ţinut dar nu ca un act obligator, ci lăsat la aprecierea pre­
şedintelui Curţii, în sensul că în momentul primirei dosarului
şi fixărei termenului pentru judecarea apelului, preşedintele
va decide dacă să se facă sau nu raport, desemnând pe
consilierul raportor.
Legea va trebui însă să prevază că atunci când s’a dis­
pus facerea unui raport, acest act va fi serios şi complect,
adică el va conţine o expunere a faptelor imputate, a des-
 — 490

îăşurărei procesului la prima instanţă, a probelor adminis­

trate, a chestiunilor propuse de părţi prin concluziunile lor
şi a modului în care prima instanţă a soluţionat pricina.
Nefacerea raportului atunci când s’a dispus efectuarea
lui, nesemnarea raportului, necitirea lui nu vor putea con­
duce la nulitatea judecăţii decât dacă au fost relevate îna­
inte de punerea concluziunilor în fond şi Curtea nu a ţinut
seamă de aceste omisiuni. Nerelevarea în termen util va
atrage acoperirea nulităţii (b).
Credem deasemeni că raportul, funcţionând în felul a-
rătat mai sus, ar putea fi introdus la toate instanţele, utili­
tatea raportului ne depinzând de gradul instanţei, ci de im­
portanţa şi complexitatea pricinei.
8 0 7 4 — Judecarea apelului. Toate apelurile făcute în aceiaş
^cauză vor trebui să fie judecate deodată pentru a se pre­
întâmpină soluţiunile contradictorii. Deci dacă^ mai i m i te .
] ftSJţî au făcut apel, aceste apeluri vor fi concentrate la sec-
j ţiunea care a fost sesizată mai întâi. Adunarea apelurilor
la aceiaş secţie se va putea face chiar înainte de înfăţişare,
prin intervenţiunea preşedintelui secţiunei sesizate mai întâi
; care va cere să i se trimiţă de celelalte secţiuni apelurile
intrate posterior. Această intervenţiune va putea fi provo­
cată de oricare din părţile interesate.
Dacă aceiaş parte a făcut mai multe apeluri şi dacă
ele nu au fost adunate la aceiaş secţiune, însă la una din
/■ secţiuni procesul se găseşte în stare de judecată, atunci a-
ceastă secţiune va putea judecă, fără să mai aştepte concen-
' trarea celorlalte apeluri, chiar dacă i se semnalează existen­
ţa lor. La înfăţişerile ce vor avea loc posterior, la celelalte-
secţiuni, se va invocă de oricare din părţi inadmisibilitatea
• celorlalte apeluri, întrucât a intervenit o judecată în apel.
In practică va fi bine în atari cazuri ca secţiunea care a
judecat, deşi i se semnalase că mai sunt alte apeluri făcute-
de aceiaş parte, să comunice prin adresă celorlalte secţiuni
f'ă apelul a fost soluţionat. Dacă părţile nu ar semnală la
înfăţişările dela celelalte secţiuni că apelul a fost judecat

b) In acest sens art. 491 pr. pen. italiani. ( V . M a n tin i, T rattato di p

pe».. II, pag. 579).
 — 491 —

şi s’ar mai judeca încă odată, această nouă judecată va

fi lovită de nulitate.
6 0 7 5 — Citarea părţilor înaintea Curţilor de apel se va face
după aceleaşi norme şi cu aceleaşi forme ca şi la Tribu­
nalele corecţionale, deci trimitem la cele arătate în capito­
lul respectiv.
In apelul inculpatului partea civilă nu va fi citată de
cât dacă a fost constituită regulat la prima instanţă şi dacă
i s’au admis despăgubirile cerute.
Când sunt mai multe apeluri făcute în aceiaş pricină,
părţile vor fi citate în toate apelurile până la conexarea
lor, fiindcă fiecare parte trebue să fie pusă în cunoştinţă de
apelul celeilalte părţi spre a-şi pregăti apărarea interese-
lor sale.
607 6 _ In ceeace priveşte desvăluirea procesului penal înaintea
Curţii de apel, în afară de formalitatea raportului, restul
procedurei se va urmă exact ca şi înaintea Tribunalului de
primă instanţă.
Deci la fel Curtea de apel va verifică mai întâi regula­
ritatea sesizării sale, apoi competinta sa şi numai după a-
ceasta va păşi la instrucţiunea orală.
Curtea va puteă încuviinţa la cerere sau ordonă din
oficiu administrarea unor probe noui sau refacerea celor de
la prima instanţă. Refacerea probelor va fi obligatorie a-
tunci când s’ar denunţă neregularitatea sau nulitatea ins-
trucţiunei delà prima instanţă şi Curtea ar găsi întemeiată
această denunţare (a).
Desbaterile în apel se vor urmă în aceiaş ordine ca şi
la Tribunal şi cu aceiaş facultate pentru inculpat de a aveă
ultimul cuvânt chiar când are rolul de intimat.
Deliberarea, darea hotărîrei, amânarea pronunţării,
citirea hotărîrei se fac iarăşi după aceleiaşi reguli ca şi la
Tribunal.
608 — HotăPîma. După citirea raportului şi după desbâteri
se dă hotărârea, care poate să fie : 1) de incompetentă si
prin urmare de trimitere; 2) de respingere şi 3) de admitere.

a) Manzini, Trattato di pr. реп. II, pag. 583; Poittevin, Code d’instr.
crim. a r i 211, Nr. 16.
 — 492

1. Incompetenţă. Dacă instanţa de apel crede că fapta»

constitue o crimă, ea va anulă sentinţa, va puteâ să dea.
mandat de depunere or de arestare (art. 209 p. p.) şi va.
trimite pe infractori înaintea instanţei competente. In cazul,
când fapta constitue o contravenţiune, instanţa de apel se:
desvesteşte numai dacă una din părţi cere acest lucru (art..
209). De sigur că tot aceaşi solutiune trebue admisă dacă
fapta constitue un delict de competenta judecătoriilor de o-
eoale, cu apel la tribunal.
2. Respingerea. Dacă hotărârea dată de tribunal este:
găsită de curte bine dată în drept şi în aprecierile de fapt şi
pedeapsa bine proporţională, apelul va fi respins.
/ 3. Admiterea apelului şi reformarea hotărârei apelate-
se pronunţă de curte dacă apeluPeste făcut de prevenit şi
fapta care i se impută nu constitue nici o infracţiune^tart..
207) sau dacă pedeapsa or daunele acordate sunt prea mari.
Când apelul e făcut de ministerul pjl^ic, or de partea
civilă, instanţa îl admite dacă găseşte"că pedeapsa or con­
damnările civile nu s’au pronunţat când trebuiau pronunţate,
or dacă găseşte că ele sunt prea mici.
808 1 — Dacă Curtea de apel găseşte că faptul imputat a fost
greşit calificat de tribunal ea poate schimbâ calificarea cu
îndatorirea în$ă de a pune în discuţiunea părţilor noua ca­
lificare (vezi nr. 7741) şi cu condiţiunea ca să nu introducă
fapte noui cari nu au făcut obiectul discuţiunei la prima in­
stanţă (nr. 7742), sau cari au fost înlăturate, de prima in­
stanţă fără ca ministerul public să fi apelat contra acestei
înlăturări.
Schimbarea calificărei nu va putea atrage agravarea
pedepsei atunci când nu există apel şi din partea Ministe­
rului public (a).
Asupra convertirei închisorei în amendă de către in­
stanţa» de apel a se vedea nr. 7772.
8 0 8 2 — Hotărîrile date de Curtea de apel pot fi contradictorii'
sau în lipsă. Dreptul de opoziţie funcţionează în acelaş mod*
ca şi la Tribunal.

a) F. Hélie, Instr. crim. VI. Nr. 3035; Trebutien, Cours, II, Nr. 683r
J. A. Roux, pag. 759.
 — 493 —

Chiar în l insa inculpatului Curtea treime să judece pri­

cina în fond iar nu să respingă de plano ca nesusţinut
apelul. Dacă la o precedentă înfăţişare se încuviinţase vre­
un probatoriu, acesta fiind dobândit cauzei, Curtea va tre­
bui să proceadă la administrarea probei şi să ia măsuri în
vederea administrării chiar în lipsa inculpatului.
Aceste soluţiuni se impun în bază principiului că efec­
tul devolutiv a apelului privind acţiunea publică este creiat
nu numai în interesul apelantului ci şi a justiţiei represive (b).
8 0 8 3 — Deriziunile Curţii se redactează ca şi sentinţele tribu­
nalelor, trebuind să fie motivate în drept şi în fapt. Când
însă Curtea respinge apelul sau îl admite numai în parte ea
va putea să-şi însuşească motivarea din sentinţa primei in­
stanţe, cari va constitui o suficientă motivare. Desigur însă
că în acest caz dacă motivarea primei instanţe este viciată,
implicit va deveni viciată şi deciziunea Curţii.
Asupra redactării şi semnării deriziunilor, jurnalelor,
încheierilor şi proceselor-verbale trimitem la cele scrise la
nr. 5461 şi urm. şi ,1a, nr. 6151 şi urm.
8 0 8 4 — Judecata în apel face să se acopere toate viciile şi nu­
lităţile săvârşite în desfăşurarea procesului penal la prima
instanţă. Dela această regulă nu fac excepţiune decât viciile
privind însăşi hotărârea primei instanţe şi motivarea sa, şi
aceâsta numai în cazul când Curtea şi le-ar însuşi.
Prin urmare orice nemulţumire, după judecarea în a-
pel, va trebui să se rapoarte la desfăşurarea procesului în-
naintea Curţii şi la deciziunea acesteia, pentru a putea jus­
tifică recursul ,1a Curtea de casaţie.
809 — Evocarea. In fine curtea are şi dreptul de evocare, a-
dică atuficrcând sOCoteşte că hotărârea primilor judecători
e hulă din cauza formelor, ea va intră în judecata fondului
p afacerii şi va statuă asupra lui. In asemenea caz judecata
' curţii e în realitate în instanţă unică (art. 210 p. p.) (50 bis).

b) Garraud, Précis, № . 491; Vidal et Magnol, Cours, pag. 994;

50 bis) Potrivit art. 208 pr .peu- Gurtea de Apel poate să evoace fon­
dul şi să judece ca instanţa undea, numai în cazuul când nici una dfm părţi
nu a ridicat incidente de ineompetintă (Cas. II. 2638 din 13 Dec. 1923, Juris-
prudenta generală 1924, sp. 360, pag. 180.
 — 494 —

E de observat că evocarea în caz de nulitate a hotărâ-

rei primei instanţe, este forţată, iar nu facultativă (51).
809 1 — Deasemenea Curtea de apel va evoca fondul atunci
când sesizată fiind cu apelul contra unei hotărâri prin care
tribunalul îşi declinase oompetinţa, va constata că greşit tri­
bunalul s’a considerat ca incompetent. In acest caz greşita
declinare de competinţă echivalând cu o nulitate de formă
comisă de tribunal, evocarea îşi găseşte un temeiu juridic
în însăşi art. 210 pr. pen. (a se vedea şi voi. IY, nr. 1619 şi
nota a de sub acest număr). In acest caz chiar apelul părţii
civile repune în discuţiune latura penală, findcă Curtea prin
evocare se substitue şi primei instanţe (c).
Dacă însă Tribunalul făcuse oarecari acte de instruc­
ţiune orală, acestea vor trebui să rămână valabile ca fiind
făcute de o instanţă care era competinte.
8 0 9 a — Proc. pen. austr. admite apelul fără restrângere (adică
atât în privinţa culpabilităţii cât şi a pedepsei) numai în a-
facerile penale cele mai mici: în cauze penale pentru con­
travenţii (paragr. 463, 464, 465 pr. p. austr.).
In toate celelalte cauze penale se admite numai apelul
în privinţa mărimei pedepsei şi în privinţa hotărârii asupra
pretenţiunilor civile (paragr. 283 pr. p. austr.).
Motivul pentru suprimarea apelului în privinţa culpa­
bilităţii era, că apelul nelimitat aduce o ştirbire principiului
oralităţii şi nemijlocirii desbaterilor şedinţei de judecată, de
oarece rezultatul desbaterilor înaintea instanţei de apel nu
poate produce nici când aceiaşi impresie ca rezultatul des-
baterii înaintea instanţei de fond, iar experienţele făcute
după introducerea procedurii penale orale au dovedit în mod
incontestabil, că o desbatere bazată numai pe procese ver­
bale nu poate fi asemănată nicicând, în ce priveşte valoarea
ei pentru aflarea adevărului, cu o desbatere bazată pe de-
poziţiuni orale şi nemijlocite.
Lipsa unei instanţe de apel este însă compensată în
proc. pen. austr. prin admiterea mai largă a recursului în
casaţie.
51) Normand : Op. cit. Nr. 1117. .
c) J. A. Roux, Gcmrs, p. 759; Le Poitteviu, Code d’instr. crim art
art. 202, Nr. 220.
 — 495 —

Pentru cauzele de contravenţii apelul a fost admis fără

restrângere din cauza, că procedura sumară înaintea jude­
cătoriilor de ocol dă mai puţin garanţii pentru o judecată
temeinică, şi pentrucă în caz de trebuinţă administrarea din
nou a probelor înaintea Tribunalului că instanţa de apel nu
este îmbinată cu dificultăţi şi cheltueli prea mari.
Cu privire la dispoziţiunea din art. 103 din Constituţie
este însă acuma şi pentru afaceri de contravenţii recursul
în casare admisibil, plecând conform textului pr. pen. austr.
în vigoare în Bucovina numai Tribunalul' ca instanţă de a-
pel decidea şi asupra cauzelor de nulitate iar un recurs în
casaţie nu mai era admisibil. Există deci acuma anomalia,
că în afacerile penale cele mai mici sunt deschise mai multe
căi de atac decât pentru cauze penale mai mari şi mai im­
portante.
8 0 9 a 1 — Conform proc. pen. austr. partea civilă nu are dreptul
de apel nici în contra hotărârii asupra cererii de despăgu­
bire. Ea poate urmări drepturile sale numai pe calea proce­
sului civil dacă nu se mulţumeşte cu despăgubirile ce i-au
fost acordate de către instanţa penală sau a fost trimisă cu
toate pretenţiunile sale pe calea procesului civil (par. 283,
366 şi 372 pr. p. austr.).
Numai atunci când partea vătămată intervine în cali­
tate de acuzator privat principal sau de acuzator privat sub­
sidiar, ea are toate drepturile acuzatorului public şi poate
deci face apel şi recurs în contra hotărârei.
8 0 9 a2 — Conform.,paragr. 472 proc. pen. austr., desbaterile în-
naintea instanţei de apel se încep cu un raport scris de unul
din membrii instanţei de apel.
In"Austria legea din 5 Dec. 1918 f. 1. Nr. 93 (aşa nu­
mita novelă de proc. pen.) a eliminat din textul paragr. 472
pr. p. cuvântul ,,scris" dispunând prin aceasta, ca raportul
să se facă oral.
Tot aşa a făcut şi legea cehoslov. din 18 Dec. 1919
Nr. 1 ex, 1920, art. 1 cifr. 17.
Prin inovaţiunea aceasta s’a pus în concordanţă proc.
pen. cu proc. civilă (paragr. 486), care nu cunoaşte un ra­
port scris.
Este incontestabil, că numai raportul oral al unui mem­
 — 496 —

bru al instanţei de apel, făcut pe baza studiului dosarului,

care fireşte trebue să se facă în ultimele zile înaintea şedin­
ţei de judecată, corespunde pe deplin scopului şi dă garan­
ţiile necesare, ca instanţa să fie bine informată.
Se înţelege dela sine, că raportorul nu poate fi oprit
să-şi facă în sprijinul memoriei sale adnotaţiuni scrise cari îi
par necesare.
Insă citirea plictisitoare a unui raport scris nu poate
înlocui nicicând expunerea orală prin graiul viu, care ga­
rantează tot odată şi o pregătire temeinică a raportorului
precum şi prezenţa raportorului la şedinţă.
Căile de atac ordinare în procedura maghiară»
8 0 9 b — Căile de atac sunt actele procesuale cari au drept scop
modificarea sau anularea unei hotărîri judecătoreşti.
Când hotărârea judecătorească este o sentinţă (hotărâ­
rea dată asupra fondului), poate fi atacată citrapei, recurs în
casaţie sau cerere de revizuire (reînoirea procesului).
Când hotărârea judecătorească este o deciziune (hotă­
râre dată asupra unei chestiuni în cursul procesului, sau ho­
tărârea prin care se stinge procedura fără a se examina fon-
, dul), calea de atac este recursul.jS.cest recurs nu trebue con­
fundat cu recursul în casaţie, ei trebue considerat ca apel
făcut contra unei deciziuni.
In afară de acestea mai există două căi de atac: justi-
ficarea (restitutio in integrum) pentru înlăturarea unui desa-
vantaj procesual ce ar rezultă dintr’o omisiune (d. e. am
scăpat termenul de apel şi pentru a putea face apel, dovedesc
că am scăpat termenul fără vina mea) şi recursul în casaţie
în interesul unităţii de drept care de regulă n’are^efec'Tasu­
pra părţilor.
8 0 9 b 1 — Apelul, recursul şi recursul în casaţie fac parte din
structura organică a procesului şi sunt deci căi de atac or­
dinare; justificarea şi cererea de revizuire sunt numai even­
tuale şi sunt deci căi de atac extraordinare.
Apelul, recursul şi recursul în casaţie au efect de-
volutiv.
Apelul şi recursul în casaţie au efect suspensiv.
Revizuirea din oficiu (fără apel sau recurs) a unei ho-
 — 497 —

târâri judecătoreşti este exclusă. Deci, dacă toate căile de

atac, declarate de părţi, au fost revocate,- instanţa nu poate
schimbă hotărârea nici dacă constată un motiv de nulitate
absolută (art. 394). Dacă însă există un apel sau recurs în
casaţie, instanţa superioară poate lua dispoziţiuni din oficiu
în următoarele c a z u ri:
809 — a) apelul făcut de acuzator se socoteşte totdeauna şi în
favoarea acuzatului, deci instanţa superioară poate achita
pe acuzat chiar dacă n’a făcut apel dânsul ci numai acuza­
torul ;
b) când din mai mulţi acuzaţi numai' unul a făcut apel,
instanţa superioară poate achită şi pe ceilalţi acuzaţi ;
c) deşi în baza apelului sau recursului. în casaţie nu­
mai partea atacată a sentinţei poate fi revizuită, totuşi în
cazul când există anumite motive de nulitate, în baza aces­
tora pot fi revizuite şi părţile neatacate ale sentinţei şi a-
nume :
dacă instanţa inferioară nu era legal compusă,
dacă la darea sentinţei a luat parte un judecător care
nu era prezent la toată desbaterea principală,
dacă există exces de putere (adică au fost violate nor­
mele referitoare la căderea judecătorească),
dacă desbaterea principală s’a ţinut fără prezenţa u-
nei persoane a cărei prezenţă e indispensabilă (d. e. fără a-
părător când apărarea e obligatorie),
dacă sentinţa e neînţeleasă sau dacă motivarea e în
contrazicere cu dispozitivul.
In fine, dacă există vreun motiv material de nulitate în
detrimentul acuzatului (nu există infracţiune, s?a prescris
etc.).
In cazurile a şi b, are loc nu numai achitarea ci şi re­
ducerea pedepsei.
Apelul se desbate înaintea Curţii de apel în mod con­
tradictoriu cu excepţia cazului când numai chestiuni formale
urmează a fi rezolvate. Recursul în oasaţie se desbate oral,
dar faptele nu pot fi discutate.
809 b 3 — I. Recţgsul (contra deciziunilor) ^ Recurs se poate face
numai odatapadică contra deciziunei date de instanţa su­
perioară. Asupra recursului nu mai are loc recurs.
 498 —

Instanţa de recurs este faţă de judecătorul de instruc­

ţie: Camera de punere sub acuzare; faţă de tribunal, de
Curtea cu juraţi şi delegatul Curţii de apel; Curtea de apel;
faţă de Curtea de apel: Curtea de casaţie.
Recursul se poate face şi oral.
Când deciziunea a fost pronunţată, recursul trebuie de­
clarat imediat, când a fost înmânată, el trebuie făcut în ter­
men de opt zile. Recursul declarat imediat poate fi motivat
în termen de opt zile.
Recursul se rezolvă în şedinţă secretă fără desbatere.
EI n’are efect suspensiv, dar prima instanţă poate suspenda
executarea deeiziunei atacate.
8 0 9 b4 — II. Apelul. Apelul se face contra sentinţei tribunalului
date în prima instanţă cu excepţia cazului când tribunalul
a lucrat ca Curte cu juraţi sau când a condamnat ori achi­
tat acuzatul numai pentru o infracţiune dată în căderea ju­
decătoriei de ocol sau a forurilor administrative. Acest caz
din urmă este posibil, dacă prevenitul a fost acuzat de două
fapte : una dată în căderea tribunalului, iar cealaltă în că­
derea judecătoriei de ocol (această din urmă faptă urmând
a se judeca de tribunal pentru conexistate), iar acuzatorul
a renunţat la acuzare pentru prima faptă.
Se poata atacă cu apel şi motivarea sentinţei.
8 0 9 b 5 — Pot face a p e l:
a) procurorul în sarcina sau în favoarea acuzatului;
b) acuzatorul privat principal şi suplimentar în sarcina
acuzatului ;
c) acuzatul sau în locul său soţul său conjugal în fa­
voarea acuzatului ;
d) reprezentantul legal al acuzatului în favoarea aces­
tuia, chiar şi contra voinţei acuzatului;
e) apărătorul chiar şi contra voinţei acuzatului;
f) moştenitorul acuzatului numai în ceeace priveşte des­
păgubirile civile.
Partea lezată care nu s’a constituit acuzator privat,
poate face apel contra sentinţei prin care acuzatul a fost a-
chitat, dacă acuzatorul n’a făcut apel. Dacă acuzatul a fost
condamnat, partea lezată care nu s’a constituit acuzator nu
poate face apel decât pentru despăgubirile civile şi aceasta
 — 499

numai dacă în chestiunea vinovăţiei sau a cuantumului pe­

depsei cineva din cei în drept a făcut apel. Acest drept îl
are şi sueesorul de drept al părţii lezate.
9 9 b 6 — In urma apelului sentinţa se revizuieşte numai întrucât
a fost atacată. Insă apelul acuzatorului se soctoteşte totdea­
una ca făcut în favoarea acuzatului şi apelul făcut de unul
dintre mai mulţi acuzaţi poate folosi şi celorlalţi acuzaţi.
Anume dacă se constată în favoarea acuzatului apelant o
circumstanţă care se referă şi la acuzaţii apelanţi sentinţa
trebuie reformată şi în favoarea acestora .
Pedeapsa nu pQate fi agravată decât în urma apelului
acuzatorului.
0 9 b 7 — Apelul se poate face pentru orice motive şi poate fi ba­
zat şi pe afirmaţiuni şi dovezi noui. Acestea pot fi aduse
chiar şi la desbaterea apelului.
Apelul n’are altă formalitate, decât aceea că trebuie a-
rătat dispozitiunea sentinţei care se atacă. Dacă apelul e
bazat pe nulitate, şi motivul de nulitate trebuie arătat, a-
ceasta însă se poate face şi în motivarea apelului.
Motivele de nulitate sunt formale sau materiale.
Cele formale sunt în afară de cele enumerate mai sus
în Introducere :
recuzarea,
neregularitatea sancţionată de lege cu nulitate,
lipsa publicităţii,^
cetirea la desbatere a unui document care nu trebuie
cetit,
violarea legii prin faptul că prin darea sau nedarea u-
nei deriziuni interlocutorii instanţa a călcat o dispoziţiune
legală importantă din punctul de vedere al acuzării sau a-
părării.
Motivele materiale de nulitate :
a) neaplicarea sau greşita aplicare a legei penale în ur­
mătoarele chestiuni :
dacă fapta încriminată constituie infracţiune;
care articol al legii trebuie aplicat;
dacă există fapte ce exclud imputarea, deschiderea ac-
tiunii penale sau pedepsirea.
b) depăşirea maximului sau minimului prevăzut de lege;
 — 500

c) neaplicarea sau greşita aplicare a art. 92 (circum­

stanţele atenuante care permit şi corecţionalizarea).
Aceste motive se vor luâ în consideraţie din oficia nu­
mai în favoarea acuzatului.
Violarea procedurii în detrimentul acuzatului nu în­
dreptăţeşte pe acuzator ca pe această bază să atace sentinţa
însărcina acuzatului.
Apelul trebuie declarat imediat la pronunţarea sentin­
ţei şi poate fi motivat în termen de opt zile.
809 — Curtea de apel rezolvă apelul în camera de consiliu da­
că e vorba numai de formalităţi (completarea procedurii,
citarea martorilor, trimitere) sau numai de despăgubirile ci­
vile ori cheltuieli, precum şi în următoarele cazuri:
a) dacă apelul s’a făcut exclusiv numai pentru un mo­
tiv formal de nulitate (admite sau respinge apelul);
b) daca Curtea constată că sentinţa tribunalului trebuie
anulată pentru un motiv formal de nulitate (anulează), chiar
dacă apelul s’a făcut pentru alt motiv;
c) dacă numai acuzatul a făcut apel şi numai pentru
reducerea pedepsei, dar tribunalul a fixat pedeapsă mini­
mală admisă de lege (respinge, dacă nu există motiv de nu­
litate. ce trebuie luat în consideraţie din oficiu).
In toate celelalte cazuri dispune ţinerea desbaterii prin­
cipale înaintea Curţii. Probaţiunea se poate face sau la des-
batere. sau anterior prin delegaţie.
La desbatere vor fi citaţi apărătorul public, apărătorul
special, procurorul general şi părţile. Apărătorul public de­
semnat de barou din lună în lună, apără pe toţi acuzaţii cari
n’au apărători speciali.
Desbaterea nu poate fi ţinută fără prezenţa procuroru­
lui general. Prezenţa apărătorului public e necesară dacă a-
cuzatul n’are alt apărător. Acuzatul trebuie să fie prezent,
dacă la desbatere se face probaţiune.
După deschiderea desbaterii, raportorul expune cauza,
citeşte sentinţa tribunalului precum şi actele a căror cetire
nu e oprită. Dacă Curtea crede de cuviinţă, poate ascultă
pe acuzat, repetă sau completă probaţiunea. După aceasta
urmează pledoariile; ultimul cuvânt îl are apărătorul.
8 0 9 b 9 — Curtea poate aprobă sau modifică sentinţa tribunalului.
 — 501 —

Dacă însă constată un motiv de nulitate, anulează sentinţa-,

şi în acest caz poate să retrimită cauza la tribunal pentru a.
procedă din nou, sau poate să deâ sentinţă asupra fondului..
Modificarea sentinţei in peius n’are loc nici în urma a~
pelului acuzatorului, dacă acuzatul nu s’a prezintat la des-
batere. Deci, dacă Curtea crede că pedeapsa trebuie agra­
vată, e datoare a întrerupe desbaterea pentru citarea sau a-
ducerea (şi ascultarea) acuzatului.
După rezolvarea apelului, Curtea retrimite dosarul la
tribunal.
CAPITOLUL II

Căi extraordinare de atac ale hotărârilor penale

810 — Mijloacele extraordinare de atacare ale hotărârilor în

materie penală sunt două: 1) Recursul în casatiune; 2) Re­
vizuirea. In apendice vom vorbi despre contestarea la exe­
cutare, care nu e propriu zis o atacare a hotărîrei.
810 1 — Am arătat la nr. 75l 17, unde am examinat chestiunea
clasificărei căilor de atac, că recursul obişnuit trebuie să fie-
socotit în penal ca o cale ordinară (a).
In sistemul actual putem spune deci că pot fi prenumă­
rate printre căile extraordinare de atac numai: Revizuirea,
contestaţia şi recursul în interesul legei.
^ d a sific a re a recuTsiîIui obişnuit printre căile de atac
ordinare nu este lipsită de interes. Vom avea ocaziunea în
cele ce urmează să semnalăm acest interes.
Deci vom distinge dela început recursul obişnuit (făcut-
de părţi) de recursul excepţional (făcut în urma intervenţiei
Ministerului de justiţie sau din iniţiativa procurorului gene­
ral de la Curtea de Casaţie).

Titlul 1. Recursul în casaţiune

811 — Recursul în casaţiune este, ca şi apelul un mijloc de a:

obţine reformarea unei hotărâri, însă, după cum vom vedea,

a) Vezi în acest sens, Manzini, Trattato di pr. pen. p. 602.

 — 5 02

el nu constitue, un nou apel, cum s’ar putea crede (1). Re­

galele atât în proc. pen., cât şi în proc. eiv. sunt că orice a-
facere trece prin două grade de judecată, din care cea de a
doua se numeşte instanţa de apel, şi că nicio afacere nu tre­
ce prin mai mult de două instanţe de judecată în rond. Pri­
ma regulă are excepţiuni; sunt afaceri atât civile, cât şi pe­
nale, care se judecă în prima şi ultima instanţă; ba, ceeaoe
e mai curios, în penal tocmai afacerile cele mai importante,
crimele se judecă în instanţa unică de către juraţi. Din con­
tra regula a doua e fără excepţiune; după cum în materie
de opoziţiune e principiul opposition sur opposition ne vaut,
tot astfel şi în materie de apel nu poate să existe apel asu­
pra unei hotărâri date în apel.
Două juridicţiuni sunt instanţe de recurs în organiza­
rea noastră judecătorească, curtea de casaţiune şi tribuna­
lele de judeţe. Curtea de casaţiune fiind instanţa normală şi
obişnuită de recurs, vom începe cu dânsa (2) şi (2 bis).
311 1 — Recursul este o cale de anulare a hotărîrilor judecăto­
reşti date în ultimă instanţă. Din însăşi această •finalitate
rezultă că recursul nu poate purtă decât asupra nulităţilor,
deci a omisiunilor, viciilor şi violaţiunilor comise în desfă­
şurarea procesului penal şi în judecarea pricinei penale, cu
un cuvânt asupra erorilor de drept substanţial sau formal.
Chestiunile de fapt nefiind supuse unei reglementări le­
gale apriorice, implicit nu pot formă o cauză de nulitate şi
ca atare nu sunt succeptibile de a fi deduse prin recurs înain­
tea instanţei de casare.
§ 1 C u r te a d e c a s a ţiu n e

■ 812 — Conform normei adoptate vom examina trei chestiuni:

1) Organizarea; 2) Competenţa; 3) Procedura judecăţii. Bi-12

1) Dacă făcând recurs el a zis greşit că face apel. recursul e valabil,

fiindcă legea nu cere termeni sacramentali (Cas. II, 2888 din 18 Nioembrie
1914, Curierul judiciar 1915, pag. 180).
2) Sunt şi afaceri care nu sunt susceptibile de recurs, tindea legea a
spus expres acest lucru. Astfel este legea pentru falsificarea şi vânzarea lu­
mânărilor de ceară, art. 7. In acest sens. Cas. III 83 dtp 11 Feb. 1913, Cu­
rierul judiciar 1913, Nr. 40, pag. 480.
2 bis) Astăzi recursul este de ordin constituţional, deci nu poate fi
suprimat prin legi ordinare.
 — 5 03

neînţeles că noi nu ne vom ocupă în aceste trei paragrafe de­

cât de partea penală a subiectului.
1) Organizarea fiind materie de procedură civilă vom
vorbi foarte sumar de dânsa.
Curtea de casaţiune e de origină franceză, iar la noi a
fost înfiinţată prin legea din 24 Ian. 1861, şi a început să
funcţioneze; în 1862 cu trei secţiuni de câte 7 membri şi un
preşedinte, plus un prim-preşedinte, în total 25 de consilieri.
Secţiunea reclamaţiunilor, corespunzătoare eu chambre de:
requéts a Curţii de casaţiune franceză, s’a desfiinţat în 1864
şi au rămas două secţiuni cu 17 membri. Cele două secţiuni
care au rămas, lina civilă şi alta penală, mai târziu s’au nu­
mit secţ. I şi secţ. Il-a, fiindcă vechea numire de secţiune
criminală nu se potriveâ secţiunei a Il-a care judecă şi alte-
afaceri în afară de cele penale.
In anul 1905, legea numită a contenciosului administra­
tiv a creat a treia secţiune însărcinată cu judecarea acestui
contencios.
Ulterior Curtea de casaţie s’a compus după legea sa
organică din 1 Aprilie 1910. modificată prin legea din 17
Febr. 1912. (Mónit. Oficial Nr. 252 din 17 Febr. 1912) din
un prim-preşedinte, trei preşedinţi de secţiune şi 24 de con­
silieri (art. 3), iar parchetul Curţii din un procuror-general
şi trei procurori de secţiune. Pentru judecata afacerilor tre­
buia ca secţiunea să fie compusă cel puţin din 7 consilieri, iar
pentru a se putea da hotărîre trebuiau cel puţin cinci glasuri
(art. 18 modif. în 1912 şi art. 19 leg. C. cas.).
Secţiunea care se ocupă de afacerile penale este sec­
ţiunea Il-a a Curţii.
Consilierii Curţei de casaţie sunt nu numai inamovi­
bili în calitatea lor, dar chiar sunt inamovibili în secţiunile
respective, dispoziţiune raţională menită a asigură stabilita­
tea şi progresul jurisprudenţii (1),.
812 1 — Conform legei pentru organizarea Curţii de casaţie şi
justiţie din 20 Decembrie 1925, Suprema instanţă este com­
pusă dintr’un prim-preşedinte, 3 preşedinţi de secţiune şi 421
1) Art. 3 legea curţii de casaţiune Rotaţrunea nu există în Franţa.
Normand: op. cit. Nr. 1190. Fixitatea membrilor secţiuniii. pe care în zadar
am cerut-o ca deputat cu ocaziimea discuţiunii legii din 1905, a fost intro­
dusă prin legea curţii de casaţiune din 1910.
 — 504 —

consilieri, împărţiţi în 3 secţiuni (18 la secţiunea I şi câte 12

la secţiunile II şi III), iar Ministerul public dintr un procuror-
general şi 5 procurori de secţie. Consilerii şi preşedinţii sunt
permanenţi la secţiunile lor. Toţi consilierii şi procurorii sunt
inamovibili.
Pe lângă Suprema instanţă mai funcţionează un pritu-
magistrat asistent, 3 magistraţi asistenţi de clasa I şi 18 ma­
gistraţi de clasa II, car fac parte din ordinul judecătoresc
şi cari sunt recrutaţi dintre magistraţii dela Tribunale şi ju­
decătorii. Numărul magistraţilor-asistenţi poate fi sporit de
, Ministerul de justiţie pe baza raportului primului-preşedinte.
Magistraţii asistenţi verifică procedura pentru înfăţişa­
rea recursurilor, redactează deriziunile sub controlul consi­
lierilor şi rezumează speţele deriziunilor ce urmează a fi pu­
blicate în Buletinul C. de casaţie.
8 1 2 2 — Legea din 1925 dispune deasemeni că judecarea recur­
surilor se va face de un complect de 7 consilieri, iar deriziu­
nile se vor pronunţă cu cel puţin 5 glasuri (art. 13 şi 14).
In cazul când nu se pot întruni 5 voturi, recursul va ii
judecat din nou de un complect de 11 consilieri. Complectul
de divergenţă este presidat de Primul-preşedinte, iar derizi­
unea va trebui să se dea cu majoritate de 7 voturi. Dacă a-
ceastă majoritate nu se poate formă, atunci recursul va fi
judecat în Sectiuni-Unite de un complect format din cel pu­
ţin 31 consilieri, iar decizia se va da cu majoritate absolută
de glasuri (art. 16).
Când o secţiune a înaltei Curţi voeşte să revină asupra
unei jurisprudenţe stabilită de ea în cursul a 5 ani anteriori,
atunci judecarea recursului se va face îr. complect de diver­
genţă; dacă jurisprudenta asupra căreia voeşte să se revină
este dată de altă secţiune sau de secţiunile-unite atunci ju­
decata se va urmă în secţiuni-unite. (art. 17).
813 — 2) Competenţa penală a Curţii de casaţiune. După art.
31, par. II. Secţiunea Il-a a Curţii de casaţie judecă recursu­
rile în materie criminală, corecţională şi de contravenţ'iuni
penale (2). Prin urmare s’ar părea că înalta Curte de casa-
2) Vezi Cas. III, 226 din 25 Apr. 1912 Curierul judiciar 1912, № . 49.
p. 515. Formula contraveni iun ii penale, în loc de contraventiuni poliţieneşti,
are de scop să arate că nu e vorba1 aici de recursul în materie d econ tra-
ventiuni poliţieneşti, care recurs se judecă de tribunale, ci de acele fapte
 — 505 —

ţie are plenitudinea jurisdicţiunei în materie penală, în rea­

litate însă trebue a*1combină art., 31 leg. C. cas. cu art. 106-
108 leg. jud. de ocoale din 28 Dec. 1907.
In afară de recursurile prevăzute (art. 31 par. II lit- a)
Curtea de casaţie secţia Il-a mai are competmţă să judece;
şi recursurile în contra deriziunilor tribunalelor militare,
după cum am arătat când am vorbit de tribunalele militare
(art. 31 par. II, lit. f şi art. 26 leg. org. a C. cas.), precum,
şi recursurile contra hotărîrilor date conform codicelui sil­
vic (art. 31 par. II, lit. h).
Bineînţeles că în ceeace priveşte competinţa ratione
lori, competinţa Curţii de casaţie se întinde asupra întregu­
lui teritoriu al ţării, iar relativ la competinţa ratione perso-
nae, toate persoanele din ţară, afară de cele exceptate de ju­
decata penală, sunt supuse juridicţiunii Curţii de casaţie.
814 — 3) Procedura recursului. Sub această rubrică vom exa­
mina cine poate face recurs, în ce termen, cu care forme şi
condiţiuni de admisibilitate, efectul şi judecata recursului.
Cine poate face recurs în casaţiune? Recursul se poate
face de orice persoană interesată; aceste persoane sunt Mi­
nisterul public, condamnatul (1) şi persoanele civile răspun­
zătoare (art. 174, 211, 396 şi 412 pr. pen.). Ştim dease-
menea că Ministerul de justiţie prin procurorul-general al
Curţei de casaţie, şi procurorul-general chiar din oficiu,
poate face recurs în contra unei hotărîri contrarie legei (art.
443 şi 444 pr. pen., art. 21 leg. org. a Cas., art. 76 C. J. M.
din 24 Mai 1881).
Quid despre partea civilă?

care fiind calificate de legile speciale contraventiunii, sunt în realitate

delicte, şi nu intră în enumerarea art. ,51 legea jud de ocoale. Ce e-
drept însă că art. 39, 44 şi 48, vorbind de termenul de recurs în casa-
tiune se referă la materie oriminală, oorecfională şi de simplă politie.
1) Insă recursul prevenitului e limitat la cazurile în care poate face
opozifiune eoni. art. 137 pr. pen. Cas. II, 3(Î93 din 27 Nov. 1909, Jurispr. an.
III, Nr. 3, p. 40. Dacă a executat pedeapsa recursul e inadmisibil. Cas. II,
581 din 2 Mart. 1912 Curierul judiciar 1912, Nr. 45, p. 539. Gas. II, 1557 din­
ii Iun. 1912, Curierul judiciar 1912 Nov. 4, Nr. 72, p. 851. Im cazul art 26
- vechea leg. corp. de avocaţi; nu există recurs. Cas. II, 1527 din 6 Ian.
1912 Curierul judiciar, 1912, Nr. 71 şi Cas. II, 114 din 18 Ian. 1912, Curierul’
judiciar 1912, 22.
 — 506

Curtea noastră de casaţie a admis că ea nu are drept

de recurs în casaţie, fiindcă dacă i s’ar recunoaşte acest
drept, ar fi să i se recunoască dreptul de a exercită acţiunea
publică, drept pe care ea nu-1 are (1 bis).
E adevărat că partea civilă are drept de opoziţiune la
Camera de acuzare, însă — spune Curtea de casaţiune —
aceasta e o excepţiune la dreptul comun.
Partea civilă nu are drept dexecurs.decât in ceeace pri­
veşte interesele sale civile (art. 411, 412 şi 418 pr. pen.) (2
şi 2 bis).
314 1 — Partea civilă mai poate face recurs contra hotărîrilor
date în ultimă instanţă prin care s’a tranşat o chestiune de
competenţă. Aceasta o spune expres art. 524 proc. penală.
Deci dacă prin hotărîrea ultimei instanţe s’ar fi respins un
incident de incompetinţă ridicat de partea civilă, sau s’ar fi
admis un atare incident propus de altă parte contra opunerei
făcute de partea civilă, aceasta va putea atacă cu recurs ho­
tărîrea fără a mai pune în discuţiune interesele sale civile.
315 — Termenul de recurs în casaţie este foarte scurt; pe când
în materie civilă el e mai lung decât teremenul de apel, în
materie penala din contră el este mai scurt. Art. 396 pr, pen.12

1 bis) Astfel este inadmisibil recursul părţii civile pe temeiul că in­

stanţa de fond nu a aplicat bine art. 60 cod. pen. (Gas. II, 2267 din 3 Oct.
1924, Jurisprudenja generală 1924, sp. 2183, pag. 1206).
2) Gas. crim. rom. 425 din 30 Sept. 1867, B. 808, Cas. II, 541 din 23
Nov. 1894 B, 1163; Cas. II, 144 din 17 Martie 1886, B. 235; Cas, II,, 3800 din
21,Dec. 1910, Jurispr. an.. IV, № . 3, p. 47; Cas. II, 155 din 23 lajit 1912, Cur
rierul judiciar 1912, № . 27, p. 323; trib. Mehedinţi I, № . 2255 din,' 1911; Găsi
II, 1932 din 1 Aug. 1912, Curierul1judiciar 1912, Nr. 79, pag. 955. In această
deriziune se spune în acellaş timp că aprecierea sumei despăgubirilor e mo­
tiv de fapt, cârd scapă controlului C asaţiei; cir. Cas, II 835 din 26 Sept.
1913, Curierul judiciar 1913, № . 47 pag. 563.
Dacă partea civilă n’a făcut recurs contra sentinţei achitătoare, ea nu
mai poate figura în instanţa de recurs, fiindcă acţiunea sa este stinsă. Gas.
ÎL 3588 din 23 Nioiv. 1909, B. 1354. Partea civilă, jălmtorul cum îl numeâ cod.
iproc. pen. Ştirbei, avea acelaşi drept şi în timpul acelei legislaţiuni, numai
în ceeace priveşte interesele civile (art. 230 şi 233).
2 ibis) Partea civilă nu are drept să invoce ca motiv de casare nere-
gularitatea judecăţii la juraţi iotri ale ascultării martorilor, cari nui au raport
cu despăgubirile (Gas. II, 2349 din 26 Sept. 1912, Curierul judiciar 1912; Nr.
»30, pag. 992).
 — 507 —

ne spune că acest termen e de trei zile libere din ziua pro-

nunţărei deciziunei, iar când e vorba de recurs contra deci-
ziunilor Camerei de punere sub acuzare termenul este de 5>
zile (art. 321 pr. pen.). (3).
Termenul de 3 zile e prevăzut de lege la Curţile cu ju­
raţi, însă jurisprudenţa admite în mod constant că art. 396>
se aplică şi la celelate instanţe penale întrucât legea nu pre--
vede alt termen (4). Legea Cur tei de casaţie, în privinţa ter­
menului de recurs în casatiune se referă la codicele de proce­
dură penală (art. 36 şi 38); de unde, C. de cas. a tras con­
secinţa că motivele recursului pot să fie depuse până în a-
jund termenului, şi că art. 42 şi 43 leg. C. de cas. nu se a-
plică în acest caz._
Deşi art. 396 pr. pen. dispune ca termenul de 3 zile li­
bere curge dela pronunţare, Curtea noastră de casaţie a de­
cis în 1869, că acest termen începe să curgă dela comuni-

3) Acest termen de 3 zile în contra hotărârilor condamnatoa-r-e şi alt

termen în art. 397 redus la 2 cazuri. Recursul proc. -gait pe baza art. 40S,
treime făcut în termenul ordinar de 3 zile dela pronunţare. Cas. II, din 16
Sept. 1908. Jurisp. 1908, p. 23.
Termenul de 3 zile este prevăzut şi de P ioc. cond. criminale Ştirbei,
art. 231-233.
4) Cas. II din 29 Mai 1872, Dr. 72, № . 50; Cas. II 24 dto 12 lan. 188$,
B. 59; 1 din 2 Ian. 1879, R 61; C/asli II, 127 din 26 Fobr. 1890 B. 236 şi ho(-
târârile 109, 131, 132 din acelaşi an; Cas. II, 187 din 14 Aprilie 1890, B\ 494;
Cas. II, 10 din 11 Ian. 1891 B. 58 ; C a s.'II, 487 din 45 S ep t 1892-, B. 818;
Gas. II, 56 din 30 Ian. 1895, B l 84 ; Cas. II,' 667 şi 671 din 9 Dec. 1896, B..
1663 şi 1665; Gas. II, 95 din 8 Feb-r. 1899. B. 189; Cas. I , 39 din 10 Ian. 19(06,
B|. 76; Cas. II din 8 Ian. 1907, B. 46; Cas. Vac. 1554 dfa 2 Iulie 1907; Bl '1234;
Gestiunea e cu neputinţă să mai fie acum discutată iiindcă ari. 39 şi 44 se
referă la un termen unic. Vezi şi lucrările preparatoare ale leg. 1912,; p. 299*
ed. oficială din 1912 ca aplicare ale acestei regiile. yTrei zile libere din art.
396 se împlinesc dela 3 Oct. la 7, iar nu la 8 ; Cas. crim, rom. 173 din .14'
Martie 1867 B. 314, concl. oonf. prcc. gen. Papiu Marian: Idem dela 3 M ie-
la 7 Sect. Vac. 356 din 21 M ie 1867, Cionfr. Gas. orimi. 530 din 18 NKwj, 1867,
B. 976; Cas. II, 149 din 30 Aprilie 1876, B. 165 (dela 2-6—34 tardiv);) Cas. IX
239 din 13 Iunie 1880 B. 203 (delai' 11—16 Aprilie).
In acelaşi sens şi doctrina şi jurisprudenţa franceză că teroieniu! de-
3 zile se aplică şi în -materie oorectională şi de simplă politie. Cas. 12 Aprilie
1852, P. 53, II, 299, S. 53, I, 80 ; 3 Febr. 4865, S. 65 I,! 428, P . 65, ®)88 ; 12*
Nov. 1875, S. 76, I, 487, P. 76, 1216; 21 Febr. 1884, S-. 187, I) 80; Garraud :■
Précis, ed. 8-a № . 607; Cas. crim. 28 din 7 Febr. 1869, P. 46.
 — 508 —

«care (5), mai târziu a hotărît că termenul de recurs curge

delà comunicare numai când hotărîrea a fost dată în lip­
să (6), însă în cele din urmă în secţiuni-unite a decis că ter­
menul curge totdeauna delà pronunţare fiindcă legea nu dis­
tinge (7 si 7 bis). Această soluţiune ni se pare prea riguroa­
să şi contrarie principiilor generale ale procedurei. Ea însă
a fost primită de secţiunea Il-a a Curţei de casaţie (8).
In orice caz nu poate fi vorba în materie de recurs de
miriametrele între Curtea de casaţie şi locul unde s’a dat
hotărîrea, fiindcă recursul se face chiar la grefa instanţei a
cărei hotărîre se atacă cu recurs (9).
Dacă recurentul este în termen, el poate face recurs,
chiar după ce a declarat că renunţă la recurs (10).
$ 1 5 1 — Chestiunea dacă termenul de recurs curge întotdeauna
delà pronunţare trebue să fie pusă în legătură cu chestiunea
dacă o hotărîre dată în ultimă instanţă în lipsă şi deci sus­
ceptibilă de opoziţiune poate fi atacată cu recurs dacă nu s’a
folosit calea opoziţiunei.
Pentru a răspunde la această a doua chestiune vom ţine
seamă în primul rând că recursul obişnuit nu este o cale ex­
traordinară de atac ,după cum am arătat la nr. 8101, şi ca

5) Cas. II, 1902 din 1 Iunie 1910 (după diverg.). Jurispr. an. III, Nr.
345. Cestiuna ridicată din oficiu de curte. Motivare solidă. Acum această
cestiune nu se mai poate discuta. Vezi leg. C. Gas. 1912. Lucr. prepar., pi,
136; confr. 299; Gas. III, 99 din 21 Febr. 1912, C u rieru l ju d ic ia r 1912 Nr. 33,
p. 396 (invocând art. 42 al. 3 leg. C. Cas., Gas. )I1 962 din 20 Aprilie 1912,
C u rieru l ju d ic ia r 1912, Nr. 56, p. 659 şi nota asupra jurisprudentţii tot acolo.
6) Cas. II, 188 din 31 Ian. 1907, B. 112.
In acelaşi sens vezi V id a l: Cours Nr. 870; O rto la n : Éléments II, Nr.
2572; F. H élie: Instr crim. VILI, No. 3909;; G a rra u d : Précis, ed. 8-a, Nr. 607;
Gas. fr„ 25 Ian. 1873, D. 73, I, 168; 31 Ian. 1873, D. 73, I, 44; 1 Ian. 1876, Buf.
crim. Nr. 130.
7) Seci. un. 2 din 12 Martie 1907, B. 634 C u rieru l ju d ic ia r 1908, Nirl. 41;.
7 bis) Fată cu redacţiunea clară şi categorică a art. 396 pr. p e a Cur­
tea de Casaţie a decis în mod constant că termenul de recurs de 3 zile, curge
-delà data pronunţării hotărârii date fie în materie criminală, fie coreatiomală,
indiferent dacă hotărârea a fost pronunţată în lipsă sau în prezenta acelui
-ce-o atacă (Cas. II, 2601 din 24 Oct. 1923, J u risp ru d e n ta generală^ 1923,; sp.
1871, pag. 859).
8) Cas. II, 3101 din 21 Oct. 1909. Jurispr. an. III, Nr.] 1 ipt 9.
9) Sect. un 12 din 3 Aprilie 1869 B. 134.
* 10) Cas. Il, 822 din 2 Aprilie 1908, B 672. ,
 — 509 —

atare nu este locul a ise recurge la regula că folosirea căilor

extraordinare nu este admisă atâta timp cât sunt deschise
căile de atac ordinare. Recui^ ’l obişnuit fiind şi el o cale or­
dinară folosirea lui nu ar putea fi împiedicată decât de ex-
cepfiunea omisso medio. Ori am arătat la nr. 7541 şi 754 2,
că dreptul de opoziţiune funcţionează paralel cu celelate căi
ordinare de atac şi nefolosirea acestui drept nu constitue o
omisso medio. De aceia toate hotărîrile date cu opoziţiune
sunt în acelaş timp susceptibile şi de apel sau recurs după
cum au fost pronunţate în primă sau ultimă instanţă.
Aşa fiind rămâne să ne întrebăm de când curge terme­
nul de recurs contra unei hotărîri pronunţate în lipsă. S’a
spus că art. 396 pr. pen., care prevede termenul de recurs,
nedistingând între hotărîrile date contradictoriu şi cele date
în lipsă, ci statornicind în mod invariabil că termenul de re­
curs curge dela pronunţare, urmează că şi în hotărîrile date
în lipsă recursul se va face în 3 zile dela pronunţare.
Credem' că acest argument de text este eronat, fiindcă
atunci când se recurge la complinirea unei lacune din lege pe
calea suplimentului analogic, adică prin împrumutarea unei
dispoziţiuni reglementând o situaţiune analoagă, împrumu­
tul trebue să se facă cu retuşările impuse pe deoparte de e-
lementele specifice ale cazului analog care a servit complini-
rei, iar pe de altă parte de principiile generale. Ori în ches­
tiunea de care ne ocupăm lacuna constă în aceia că legea nu
a statornicit în mod special termenul de recurs în materie po­
liţienească şi corecţională. De aci nevoia complinirei lacu­
nei, complinire admisibilă în procedura penală (vezi nr. IO37
voi. IV). S’a căutat deci în lege dacă nu cumva în altă parte
se reglementează o situaţiune analoagă, adică termenul de
folosirea recursului, şi s’a găsit o atare situaţiune în materia
procedurei Curţilor cu juraţi art. 396 care constitue deci
cazul analog susceptibil de a servi complinirei prin supli­
ment analogic.
Dar am spus că complinirea are a se face cu retuşările
impuse de elementele specifice ale cazului analog şi de prin­
cipiile fundamentale.
Ce este specific în cazul analog oferit de art. 396 pr.
penală?
Este împrejurarea că la juraţi nu există decât judecata
 — 510 =

contradictorie, judecarea în lipsă, făcându-se cu procedura

specială o contumaciei, iar hotărîrile date în contumacie fiind
un provizorat. Din moment ce la juraţi judecarea este numai
contradictorie se înţelege uşor de ce legiuitorul a spus în art.
396 că termenul de 3 zile curge de la pronunţare, dar în a-
celaş timp această regulă capătă un caracter de măsură spe­
cifică fiindcă a fost inspirată de condiţiunile speciale în cari
se judecă pricinile la juraţi. Faţă cu această constatare ana­
logia nu se poate face decât în ceeace priveşte durata de 3
zile a termenului nu şi calculul său, regula de calculare din
art. 396 fiind specifică.
Aşă dar complinirea lacunei privitoare la termenul de
recurs în materie poliţienească şi corecţională nu se poate
face decât parţial prin suplimentul analogic oferit de art. 396
pr. pen., fiindcă prin acest supliment analogic se obţine nu­
mai durata termenului de recurs (3 zile) nu şi calculul său.
Pentru a întregi complinirea lacunei tot pe cale de su­
pliment analogic va trebui să căutăm dacă alte dispoziţiuni
din legi nu ne oferă ceeace numeam cazuri analoage, cari
să servească la stabilirea criteriului pentru calculul terme­
nului de 3 zile. Ori legea de procedură reglementând calcu­
lul termenilor de atac în materie de opoziţie şi apel a pres­
cris că acest calcul se face delà pronunţare oridecâteori ju­
decata are loc contradictoriu şi delà comunicare în caz de ju­
decată în lipsă (art. 137 alin. 3, art. 149, 183 şi în special
clar şi categoric art. 198 pr. pen.). Aşă dar sistemul legei
este că termenele de atac contra hotărîrilor. date în lipsă
curg delà comunicare. Acest sistem trebue să servească su­
plimentului analogic pentru stabilirea criteriului de calcula­
rea termenului de recurs în materie poliţienească şi corec­
ţională. Ceva mai mult suplimentul analogic în acest caz
este confirmat şi de principiile fundamentale cari nu îngă-
duesc ca o prerogativă (cum sunt căile de atac), să fie pier­
dută fără ca titularul acelei prerogative să îi cunoscut actul
care determină funcţionarea ei.
De altfel în materie poliţienească art. 106 alin. 6 Legea
judecătoriilor de ocoale a statornicit tocmai criteriul de mai
sus, hotărînd că termenul de recurs curge pentru partea care
nu a fost faţă delà expirarea termenului de opoziţiune.
Conchidem deci că în contra hotărîrilor date în lipsă
 511 —

şi în ultimă instanţă se poate face recurs fără a mai folosi

calea opoziţiunei, iar termenul de recurs de 3 zile va curge
dela expirarea termenului de opoziţiune fiindcă conform art.
404 pr. pen. recursul nu este admisibil până ce nu s’a închis
calea opoziţiunei şi deci comunicarea este necesară (a).
8 1 5 2 — Termenul de recurs contra hotărîrilor date în opoziţiu­
ne va curge totdeauna dela pronunţare indiferent dacă păr­
ţile au fost prezente sau nu.
Intimaţii în opoziţie nu vor putea folosi calea recursului
decât în cazul când s’ar retracta prima hotărîre dată în lip­
să, creindu-li-se o situaţiune mai rea.
Când în contra unei hotărîri dată în lipsă s’a făcut opo­
ziţiune de cei cari au lipsit şi recurs de cei cari au fost pre­
zenţi, judecarea recursurilor va fi suspendată până se vor ju­
decă opoziţiunile oridecâteori ar există un interes ea acestea
să fie judecate mai întâi. De ex.: inculpatul apelant a lipsit
şi s’a dat hotărîre în lipsă. Partea civilă care fusese prezen­
tă face recurs, iar inculpatul face opoziţiune. In cazul aces­
ta va trebui să se judece întâi opoziţiunea inculpatului fiind­
că pune în joc şi interesele părţii. civile. Dimpotrivă să
presupunem că sunt doi inculpaţi apelanţi, unul se prezintă
iar celalt lipseşte la judecarea apelului, primul face recurs,,
al doilea opoziţie, in căzui acesta recursul se poate judecă
şi înaintea opcziţumei fiindcă in sistemul actual opoziţiunea
unuia din inculpaţi nu poate folosi celorlalţi.
8 1 5 3 — Pentru recursurile prevăzute de art. 443-4, p. pen. şi
art. 21, 22 şi 27 Legea Curţii de casaţie nu există termen,
în sensul că aceste recursuri pot fi făcute orişicând, cu sin­
gura condiţiune ca să fi expirat termenul de recurs obişnuit.
Am spus de altfel că aceste recursuri excepţionale sunt
căi de atac extraordinare şi după cum vom vedeâ mai de­
parte unul din caracterele specifice ale căilor de atac ex­
traordinare este şi necondiţionarea lor de o limitare în
rimp.
816 — Formele recursului. După art. 325 şi 417 pr. pen. re­
cursul se TâceTde condamnat sau în persoană prin .procu­
rator, printr’o simpla decrârare" la grefa instantéi iudecă-
loreşti a căreia hotărîre se atacă cu recurs, iar grefierul
a) De altfel înalta' Curte s’a pronunţat implicit în sensul susţinut de
noi prin dec. 1060 din 927 în Jurisprudcnţa generală, 1927, speţa 985.
 — 512 —

după ce va constată declaraţiunea în scris şi o va subscrie

împreună cu recurentul, o va trimite prin Ministerul pu­
blic al Curţei de apel la Ministerul public al Curţei de ca­
saţiune.
Recursul în dreptul modern, contrariu cu ceeace eră
în vechiul drept, se face prin declaraţiune verbală sau în
, scris, la grefier, care este obligat să constate autenticitatea
recursului. Şi această formalitate priveşte atât pe inculpat,
cât şi pe Ministerul public şi partea civilă. De aci rezultă
că recursul prin o simplă scrisoare sau telegramă adresată
grefierului este nevalabil, lucru admis în Franţa şi la noi
de o jurisprudenţă constantă. Aceeaşi formă din trecut să1fie
admisă şi la noi, după două divergenţe, în secţiuni u-
nite, după ce însă înainte Curtea de casaţie se pronunţase
în sens contrariu (11). După art. 38 al legii organice a
curţii de casaţiune din 20 Decembrie 1925, recursul poate
să fie făcut atât la instanţa de fond, cât şi adresat grefei
curţii de casaţiune. Dispoziţiunea aceasta e înţeleaptă fiind­
că evită declararea de inadmisibile a multor recursuri nu­
mai din cauză că persoanele lipsite de mijloace şi de cuno­
ştinţe juridice, adeseori adresau direct recursul curţii de
casaţiune (12).
816 1 — încheierea procesului-verbal prin care grefierul consta­
tă că partea care a declarat recurs s’a prezentat în per­
soana sau prin împuternicit este o formalitate esenţială care
trebue să fie îndeplinită şi atunci când recursul se declară
direct la cancelaria Curţei de casaţie, (art. 38 Legea Curţei
de casaţie). ! 5 i
Ca un corolar al acestei formalităţi esenţiale recursul
trimis prin poştă sau declarat prin telegramă este lovit de
nulitate.1
11) Cas. rom. Sect. Unite 1 din 21' Ian. 1916, Curierul judiciar, 1916,
Nr. 12 cu nota Tanoviceanu. In acelaş sens vezi şi Circulara 32918Î a Minis­
terului Justiţiei din 14 Feb. 1916, Rev. Penit. 1916. pa®. 30; In) sens contrariu
Cas. II, 1038 bis din 7 Feb. 1904, B. p. 1316; Cas. II, 419 din 14 Feb.
1905, B. pag. 214; Cas. II, 227 din) 16 Feb. 1905, Pul. p. 217; Cias,. II din 17
Sept. 1914; Jurispr. N|o. 539, p. 534.
12) Nenumărate sunt deciziunile care pe baza art. 417 si 427 pr p. au
declrat inadmisibile recursurile adresate de-adreptul la curtea de casaţiune;
numai publicate în Bul. curţii ide casaţiune începând cu Cas. II, 12 Martie
1876. B. 131 până la Cas. III 24 din 9 Ian, 1908 B. 51, noi am numărat 54 de
cazuri simple, afară de cazurile mai delicate şi discutate.
 — 513 —

Deasemenea omisiunea încheerii procesului-verbal a-

trage nulitatea.
Procesul-verbal trebue să fie semnat de grefier şi să
conţină declaraţiunea de recurs semnată de recurent sau de
împuternicitul sau în care caz procuraţiunea va trebui să fie
ataşată la recurs. Lipsa semnăturei grefierului sau a recu­
rentului ori împuternicitului său nu atrage nulitatea, fiindcă
nu poate fi făcut răspunzător recurentul şi nu poate suferi
el consecinţele neglijenţei sau neştiinţei grefierului în redac­
tarea procesului-verbal (a). Lipsa procuraţiunei atrage însă
nulitatea, chiar dacă s’ar prezentă mai târziu o procură va­
labilă şi anterioară declarării recursului, fiindcă legea cere
ca procuraţiunea să se găsească anexată la declaraţiunea
de recurs, (art. 417 alin. ultim).
8 1 6 2 — 'Jurisprudenţa a decis că formalitatea prezentării..în_
persoana şi încheTenf procesuTuPverbal "^fe generală şi deci
are a ^respectată şi de MimsfCTuTîpffl^c'şf cle'pir'tiîe civile
s^civiltnente'făsipunî^ăire şî această pe motivul că legea
*TîeîttdiCâbd"~altă procedură, urmează că dispoziţiunile art.
417 sunt generale. Noi credem că dispoziţiunile art. 417 pr.
pen. sunt absolut referitoare numai la recursul celor ce au
fost condamnaţi penal sau numai civil prin hotărîrea ataca­
tă. Textul spune categoric: „când partea condamnată...
etc.“ deci, evident că este vorba numai de cei condamnaţi.
S’a spus însă că pentru celelate părţi legea nu prevede alte
norme. In primul rând credem că legea a precizat în cele
câteva texte privitoare la recurs forma în care se va folosi
această cale de atac.
Astfel din art. 424 şi 425 pr. pen. se indică că recursul
se poate face şi la cancelaria Curţei de casaţie.
Art. 418 pr. pen. vorbind de partea civilă întrebuinţea­
ză termenii de cerere de casare în opoziţiune cu art. 417 ca­
re impune o declaraţiune verbală; aşa dar cei condamnaţi
fac recurs prin declaraţiune verbală, iar celelalte părţi prin
cerere de casare, deci prin petiţiune. Aşa dar, Ministerul pu­
blic şi partea civilă (când aceasta nu a fost condamnată la
daune faţă de inculpaţi) vor face recurs prin cerere adresată
grefei instanţei care a pronunţat hotărîrea ce se atacă sau
cancelariei Curţei de casaţie. Credem că legea nu avea ne­
voie să spună mai mult decât atât.
a) Cas. II, 2994 din 1925, Jurisprudenţa generală, 1926, speţa 128.
Tanoviceanu. Voi. V 33
 — 514 -

De aceia nu împărtăşim soluţiunea jurisprudenţei, iar

de lege ferenda credem că chestiunea trebuie să fie eluci­
dată pentru a se evită anulări de recursuri provenite din ca­
uză că nu toată lumea cunoaşte soluţiunile jurisprudenţei,
817 — O condiţiune esenţială de validitatea recursului este că,
dacă' persoana care face recursul a fost condamnat la o pe­
deapsă •privativii ^ j^iherţate, (12 bis) chiar în materie co-
recţionălă ori'"de simplă politie,xea trebue să intre în închb
soare, afară dacă a fost liberată provizoriu pe cauţiune, în
care caz actul de liberare trebuie să fie alăturat pe lângă
recurs (13). Nenumărate sunt deciziunile Curţei de casaţie
care resping recursul ca inadmisibil fiindcă recurentul nu
s’a conformat dispoziţiunilor art. 422 pr. pen. (14 şi 14 bis).

12 bis) Poate să fie liberat pe cauţiune chiar în materie de crime şi se

poate prezintă liber înaintea! Casaţiei (Cas. II, 1915 din 3 Ini. 1914; C urierii!
ju d ic ia r 1914, Mir. 74, pag. 604).
•13) Chiar dacă asvea certificat că a fost liberat pe cauţiune, şi din nev
glijenţă n’a .putut să-l arate curţii, deciziunea de respingere rămâne nerevo­
cabilă. Gas. 11, 28 din 19 Ian. 181931 B. 67.
14) Numai din deciziunile publicate în Buletinul curţii de casaţiune în­
tre aniî 1867 şi 1908, am numărat 84 asemenea deciziuni de respingerea re­
cursului din cauza neândeplinirei dispoziţiunilor art. 422 pr. p. şi aceasta în
afară de cazurile mai delicate de oare vom vorbi mai în urmă. Dintre aceste
deciziuni ne mărginim să cităm pe prima şi câteva mai recente: cas. crim.
283 dlin 30 Mlai 1867 B. 512; cas. II, 10 din 9 Febr. 1909, B, 47; cas. II, 337
din 11 Febr. 1908 B. 285; cas. II 862 din 22 Aprilie 1908 B. 699,; cas. II, 900
din 22 Aprilie 1908 B. 717; oas. II 148 din 23 Ian. 1912, Săpfc jurid. an. I Nir
14, p. 221.
14 bis) Ou privire la aplioaţiunea art. 422 pr. pen. jurisprudenta Curţii
de Casaţie a fost totdeauna în funcţiune de speţă, fără a se fi condus de
principii generale bine) stabilite. Astfel s’a idecis că! dacă instanţa de fond
pirintr’o greşită interpretare a art. 422 pr. pen. a încuviinţat fără cauţiune
să se prezinte liber înaintea C. de Cas., aceasta nu poate fi imputabilă re­
curentului, pentru ca el să fie decăzut din dreptul de a-şi susţine recursul
(Cas. II, jurn. 3272 din 12 Noemb. 1923 J u risp ru d e n ta g e n e ra lă 1924, sp.
428, pag. 215).
Deasemenea cerinţele art. 422 prpen. sunt satisfăcute dacă recurentul
a fost liberat pe cauţiune de instanţa care era învestită cu judecarea cauzei
şi oare în| urmă a pronunţat condamnaţiunea (Cas. II, 683 dto 29 Feb. 1924,
J u risp ru d e n ta g en era lă 1924, şp. 991, pag. 532). Este admisibilă de asemenea
cererea unui condamnat, în stare de arest pe baza legii flagrant delictelor,
de a i se încuviiiiif -rarea provizorie pe oauţiune spre a se putea prezenta
liber înaintea Cui,. w.asaţie spre a-şi susţine recursul (C. A. Bucureşti,
Jurn. 2268 din 9 Mai 1924, cu 'Opinia separată a d-lui consilier O. X. lonescu,
în J u risp ru d e n ta g e n e ra lă 1924, sp. 1054, pag. 567); că, chiar în materie de
 — 515 —

Nenumărate sunt deasemenea problemele pe care le-a ridi­

cat acest articol; vom cita numai câteva dintr’însele.
Mai întâi vom spune că osânditul trebue să intre în
'HLînchisoare înainte de ziua hotărîtă pentru judecare (15),
fiindcă altfel Curtea nu îi acordă termen spre â îndeplini
dispoziţiunile art. 422, ci declară recursul neadmisibil (16).
Soluţiunea deşi riguroasă ni se pare conformă cu legea (17).
Dacă a intrat sau se află în închisoare, şi a fugit, re-
. cursul devine inadmisibil (18).
1 — Dovada ca recurentul condamnat la pedpese privative
de libertate s’a constituit prizonier sau a fost eliberat pe ca­
uţiune pentru a se prezentă liber, se va prezentă la prima
înfăţişare înaintea Curiei de casaţie. In lipsa acestei dovezi
recursul devine inadmisibil şi este respins ca atare. Su­
prema instanţă are latitudinea atunci când recurentul pre­
tinde că a satisfăcut cerinţele art. 422 dar nu are la el do­
vada cuvenită, să acorde o amânare cu îndatorirea de a se a-

deilict de presă, cel condamnat Ha o pedeapsă privatisa de libertate treime să

satisfacă cerinţele a r t 422 pr.pen. (Cas. S. U., 5 din 1 Dec, 1921, C u r ie r u l
j u d i c i a r 13 din 22 Ian. 1922, pag. 41 şi urm. cu nota D e c u s a r ă ) ; un inculpat
deşi deţinut pentru alte cauze, trebue să îndeplinească în mod special în ve­
derea recursului său formalităţile art. 422 pr. pen., pentru a se putea judecă
(Cas. II, 1361 din 22 Oct. 1920, în C u r ie r u l j u d i c i a r 1922, Nr. 2 pag. 23, cu
notă); cfr. articolul d-lui P a u l P o r u m b e a n u , în aceiaş revistă pag. 55, cfr. şi
Discursul rostit de fost Priim-Preşedinte al Curţii de Casaţie V i c t o r R o m n U
cea rta , cu judicioasele observaţiuni asupra art. 422 pr p. în C u r ie r u l ju d ic ia r
1922, Nir. 31, pag. 484 şi urm.
15) Legea se pare a cere ca osânditul să se p un i în închisoare în
momentul facerii recursului; cu drept cuvânt c. cas. nu admite această sdj-
veră Interpretare, observând că altmintrelea pedepsele mici ar fi întrecute
de închisoarea prevenită, oas. II 1999; şi 2003 din 8 Innle 1910 Bi 982.
16) Cas. II, 1324 din 28 Nov. 1902. B. 1208 şi C u r ie r u l j u d i c i a r XI,
671 (după div.) ; Cas. II, 268 din 7 Febr. 1906, B . 281 (după divi.); Casl, Iii
40 din 11 Ian- 1912. C u r ie r u l j u d ic ia r 1912, Nr. 23. pag. 275. Şi aceasta chiar
dacă se afirmă că părţile s ’au împăcat (aceeaşi deciziune). In caz îndoios
însă C. Gas. II, 76 bis din 23 Ian. 1901, B. 139, a acordat termen pentru satis-
iacerea art. 422 pr. pen.
17) Nu se socoteşte îndeplinită dispoziţiunea art. 422 pr. p., dacă li­
berarea provizorie a fost cerută delà instanţa de fond, după primul termen
fixat pentru judecata recursului, mai ales dacă amânarea s e acordase pentru
dovedirea că a satisfăcut cerinţele legii. Cas. II, 62S din 7 Martie 1912 Ibid.
18) Cas. vac. rom. 357 din 26 M ie 1867. B. 667, şi Cas. crim. rom.
247 din 5 Njov. 1868, Bl. 180.
 — 616

duce o dovadă constatatoare că liberarea pe cauţiune şi de­

punerea cauţiunei sau constituirea ca prizonier s’au produs
anterior primului termen de înfăţişare (a).
8 1 7 2 — Constituirea ca prizonier se poate face fie la închisoa­
rea din localitatea unde îşi are reşedinţa instanţa a cărei
hotărîre a fost atacată cu recurs, fie la închisoarea delà re­
şedinţa Curiei de casaţie (art. 423 pr. pen.). Cel ce voeşte
să se constitue prizonier adresează o cerere în acest sens
Ministerului public de pe lângă instanţele respective alătu- ■
rând, dacă i se va cere, copie dupe hotărîrea atacată şi cer­
tificat că a făcut recurs. Pe baza rezoluţiunei puse pe aceas­
tă cerere recurentul va trebui să fie primit la închisoare.
8 1 7 3 — Cererea de eliberare pe cauţiune făcută de recurent
pentru a se prezentă liber înaintea Curţei de casaţie se a-
dresează şi este rezolvită de instanţa a cărei hotărîre a fost
atacată cu recurs.
încuviinţată fiind eliberarea, recurentul va trebui să
depună cauţiunea fixată şi să prezinte aceleiaş instanţe re-
cipisa respectivă, dându-i-se cuvenita dovadă despre în­
deplinirea acestor cerinţe.
Jurisprudenţa a decis că atunci când Curţile cu juraţi
nu funcţionează, eliberarea se va decide de Camera de pu­
nere sub acuzare.
Liberarea recurentului interesând însăşi ordinea publi­
că, întrucât formalitatea din art. 422 este determinată de
nevoia de a se asigură executarea hotărîrilor penale, instan­
ţa care statuiază asupra liberărei va trebui să fie constituită
în complect de judecata penală, adică cu numărul de jude­
cători ceruţi pentru judecarea afacerilor penale şi cu con-
cluziunile Ministerului public. Judecarea cererei se va face
în Camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Jurnalul dat asupra cererei de liberare este susceptibil,
de recurs pentru vicii sau omisiuni de formă.
818 — Ce se întâmplă dacă recurentul fiind închis pentru '
vre-o altă cauză, declară că se constitue prins în închisoa­
re în care se află? Este aceasta o îndeplinire a dispoziţiuni-
lor art. 422 p. p.?
Curtea noastră de casaţie a admis negativa pe motiv
că declaraţiunea nu obligă pe directorul închisorii să-l ţină
a) Cas. II, 4398 din; 1926, îr. Jurisprudenţa generală, 1927, sp. 492.
 — 517

închis (19). Credem că această soluţiune e prea riguroasă. In

această materie trebuie să se tină seamă şi de intentiunea
prevenitului; ceeace a voit legiuitorul este ca el să nu fugă
după condamnare şi să facă iluzorie condamnarea; în acest
caz însă prevenitul nu se vede că ar avea o astfel de inten-
ţiune.
#19 — Quid dacă a fost liberat provizoriu de tribunal fără ca­
uţiune până la judecarea recursului? Se poate prezintă la
judecată fără a se constitui prins?
Curtea noastră de casaţie a admis negativa pe motiv că
legea din 1902 asupra libertăţii individuale n’a modificat
în această privinţă procedura penală care vorbeşte de libe­
rarea pe cauţiune (20). Interpretarea supremei instanţe ni se
pare prea severă şi contrară spiritului legei; tribunalele vor
eludă de sigur această jurisprudenţă, fiindcă atunci când
vor voi să dispenseze de cauţiune, vor cere cauţiune derizo­
rie de 1 sau de 5 lei.
#19 1 — S’a decis însă, şi pe drept cuvânt, că atunci când re­
curentul a cerut liberarea pe cauţiune şi instanţa chemată a
rezolvi cererea l’a liberat fără cauţiune, nu se poate pune
în sarcina recurentului vina tribunalului sau Cuiţei care a
ignorat că liberarea trebue să fie numai cu cauţiune, find-
că nu stă în putinţa recurentului să dicteze el soluţiunea în
cererea sa de eliberare. Recurentul avea o singură îndatori­
re, aceia de a solicită eliberarea pe cauţiune, ori desigur că
el a făcut prin aceasta ceeace puteă şi trebuiă să facă.
#20 — Ce se întâmplă în cazul când cel liberat pe cauţiune la
instrucţiune, a fost în urmă osândit şi a făcut recurs? Li­
berarea pe cauţiune la instrucţiune îl dispensează de a se
constitui prins în urma condamnării conf. art. 422 p. p.?
Chestiunea este foarte discutată.
In Franţa, jurisprudenţă (21), la început a admis a-
firmativa şi F. Hélie susţine aceeaşi părere (22); însă mai
târziu, atât jurisprudenţă cât şi doctrina au admis că deşi
U9) Cas. II, 3311 din 9 Nov. 1910, B. 601 şi; Curierul judiciar 1911,
:Nr. 8.
20) Cas. II, 1103 din 4 Mai 1912, Curierul judiciar 1912, Nr. 53.
21) Cas. fr. 3 Iunie 1813, J. P. XI. pag. 438; 15 Oct. 1835, Bul. Nft.
.392; 26 Aug. 1857. B. Nr. 253; 15 Mkrt. 1838, B. Nr. .69
22) , F, Hélie: Instr. crim. VIII, Nr. 3942.
 — 518

liberat pe cauţiune, osânditul trebue să îndeplinească dis-

poziţiunile art. 4 2 2 p. p., deoarece liberarea pe cauţiune la
instrucţiune nu se referă decât la prezentarea prevenitului
înaintea instanţei de fond şi nu se referă la cel definitiv o-
sândit (23).
La noi jurisprudenţa Curţii de casaţie a fost foarte va­
riabilă. La început ea a admis sistemul vechei jurisprudenţe
franceze (24), a dat în urmă două deriziuni în sens contrar,
admiţând sistemul nouei jurisprudenţe franceze (25), şi în
fine silită fiind în secţiuni unite (26) a revenit la vechiul
sistem al său şi al Curţei de casaţie fr. admiţând că legea
nu distinge între instanţele care au admis liberarea provi­
zorie (27). Şi Curtea de casaţie perseverează până astăzi
în acest sistem, diferit de acela al actualei doctrini şi ju­
risprudenţe din Franţa (28), totuşi se pare că nu e fermă
în această părere, fiindcă ultima deciziune dată este după
diverginţă. Preferăm sistemul actualei doctrine şi jurispru-
denţe din Franţa; dacă litera legei nu distinge incontesta­
bil este însă că spiritul ei este de a distinge şi că legea nu
s’a referit în art. 422 p. p. la liberarea acordată de autori­
tăţile de instrucţiune înaintea judecărei definitive (28 bis).
820 1 — Soluţiunea logică desigur nu poate fi alta decât aceia că
eliberarea din timpul instrucţiunei prealabile şi chiar din
cursul judecării la fond, nu ar trebui să satisfacă formali-2345678

23) Gas. ir. 25 Mart. 1870, S. 71, I, 173; 28 Iunie 1872, S. 72, I, 400;
31 Oct. 1890, P. 91. I, 187; S. I, 92; 231 Nov. 1894, S. 95, t 299; G a r r a n d :
Précis, ed. 8-a, Nr. 607, pag. 913, nota 2; V id a l: (Cours, Nr. 873, nota 3;
V i l l e y : Précis, ed. V-a pag. 408; L e P o i t t e v i n : Instr. crim. art. 116, Nr. 42
(oare citează şi alte decisiuni mai noui).
24) Gas. II, 28 Nov. 1878. Dreptul, 1878, Nr. 8 şi nota aprobatoare de
d. B . M . M is s ir , oare observă că deciziunea e conformă jursprudentiii şi
doctrinei franceze (fără să ştlie că de, 8 ani ea se schimbase). In acelaş sens
s’a mai pronunţat cas. II, 346 din 24 Sept. 1879, B 697; cas. II, 251 din 12
Mai 1887, B. 474.
25) Cas. II, 104 din 21 Febr. 18 0 4 , B. 179; scot. vac. 420 din 2 Iul.
1896, B. 1125 (Enigmatică hotărîre în sens contrariu, cas. II, 373( din 24
Iun. 1896, B. 1093).
26) Secţ. unite, 10 din 8 Mai 1897, B. 726.
27) Cas. II, 631 din 2 6 Nov. 1897, B. 1406 . t
28) Cas. II, 318 din 27 Iunie 1903, B. 962; cas. II, 2143 din 15 Iunie
1910, B. 1001 (după diverg.) şi Jurisprud. an. IU, Nr. 23, pag. 3591
28 bis) In aceleaşi sens C. Orănescu, C u r ie r u l j u d ic ia r 1913), pag. 622.
 — 519

tatea din art. 422. In adevăr formalitatea aceasta funcţio­

nează pentru raţiuni quasi-similare cu acelea ale deţinerei
preventive, iar constituirea ca prizonier în vederea recursu­
lui, incontestabil că este tot o deţinere preventivă, totuşi
acordarea liberării provizorii în cursul instrucţiunei sau ju­
decăţii este condiţionată de alte circumstanţe decât acorda­
rea liberărei pentru a se prezentă în Casaţie. Prima este
adeseori motivată de îndoiala asupra vinovăţiei şi de credin­
ţa că învinuitul nu se va sustrage judecăţii, a doua intervi­
ne dimpotrivă asupra unei vinovăţii stabilite în fond şi a-
supra unei condamnaţiuni existente. Deci în cazul eliberării
în vederea recursului instanţa care va judecă cererea de eli­
berarea va trebui să ţină seamă de noui circumstanţe. Ceea-
ce va determină soluţiunea sa nu va mai fi siguranţa că
inculpatul nu se va sustrage ju d ec ă ţii, ci siguranţa că el nu
se va sustrage execu tării condamnaţiunei până Ia judecarea
sau după judecarea şi respingerea recursului. Deci cauţi­
unea care puteă fi o chezăşie că inculpatul nu se va sustrage
delà judecată, poate să nu mai constitue o suficientă garan­
ţie că acelaş inculpat din moment ce se ştie condamnat nu
se va sustrage executărei condamnaţiunei. Astfel fiind libe­
rarea din cursul judecăţii şi mai ales a instrucţiunei apare
ca insuficientă pentru satisfacerea cerinţelor art. 422. O
nouă cercetare a cererei de eliberare se impune, liberă fi­
ind însă instanţa să menţină liberarea în aceleaşi condiţi-
uni dacă ar găsi că ele sunt îndestulătoare.
Dealtfel şi logica ne spune că între doi recurenţi aflaţi
liberi, cel care a mai fost arestat şi se găseşte eliberat în
cursul procesului, nu poate aveă o situaţiune mai bună de­
cât cel care a fost delà început liber, în sensul că cel dintâi e
dispensat de a mai cere eliberarea, pe când secundul dacă
va omite această formalitate va vedeă recursul său decla­
rat inadmisibil. i
2 — In practică s’a admis soluţiunea contrară, care deşi ne­
conformă cu raţiunea formalităţii din art. 422 este însă
acceptabilă dacă ne gândim la chipul, absurd prin generali­
tatea lui, în care legiuitorul a impus această formalitate.
Deci în practică se admite că atât liberarea din cursul
instrucţiunei cât şi cea din cursul judecăţii- sunt suficiente
pentru a satisface cerinţele art. 422 pr. penală (a).

a) înalta Curte este astăzi constantă în acest sens.

 — 520 —

8203 — Dâeă însă uni recurent liberat pe cauţiune a obţinut ca-

sarea şi judecându-se la instanţa de trimitere face din nou.
recurs contra hotărîrei pronunţate de această instanţă, el
va trebui să solicite o nouă eliberare pe cauţiune, întrucât e-
liberarea din primul recurs nu mai poate folosi şi în al doi­
lea recurs.
Aci soluţiunea jurisprudenţei se conformează raţiunei
formalităţii din art. 422, fiindcă ţine seamă de noua circum­
stanţă care este condamnarea la instanţa de trimitere, cir­
cumstanţă ce cată a fi luată în seamă la acordarea unei
noui eliberări.
821 — O altă chestiune care se discută este, dacă art. 422 p.
p. se aplică atunci când e vorba de persoane condamnate
pentru delicte electorale ori de presă?
Prin numeroase deciziuni Curtea noastră de casaţie a
admis negativa atât pentru delictele electorale (29), cât şi
pentru cele de presă (30), pe motiv că, după art. 24 din con-
stituţiune, arestijl preventiv nu ar fi permis în materie de
presă.
Insă, prin o deciziune recentă suprema instanţă a
schimibafeliurisprudenta sa anterioară pe motiv că în acest
caz nu e vorba de arest preventiv (31), şi că legea nu face:
distincţiune (decis. 1 Mai 1914) (31 bis).
Preferăm vechea jurisprudenţă şi credem că se va reveni
Ia dânsa. Arestul din art. 422 proc. pen. e şi el tot un arest
preventiv deoarece are de scop să prevină fuga osândituluî
după respingerea recursului. Dovadă că aceasta e adevărat,
este că, dacă se admite recursul şi se casează hotărîrea, a - 29301

29) Cas. II, 984 din 13 Nov:. 1901, B. 1524.

30) Cas, II, 227 din 3 Iunie 1880, B. 190; 479 din 17 D ea 1885, Bi 93fe;
503 din 13 Nov. 1891, B. 1283; oas. II, 586 din 20 Iunie 1900, B. 896; 984 din.
13 Nov. 1901, B. 1524; 1256 din 26 Nov. 1903. B. 1437.
Şi curtea de casafiune a admis aceeaş regulă şi pentru locuitorii) din
Dobrogea, când fac recurs oontra deciziunilor curţii de apel Qalaiti- Gas, II,
643 din 3 Iunie 1903, Bl 853.
31) Cas. II, 2150 din 15 Iunie 1910, B. 1003, şt Jrarisprud. an. III:
Nr. 23, pag. 358. 1
31 bis) Gas. II, 1160 din 2 Mai 1914, C u r ie r u l ju d icia r] 1914, Nsr. 53,
pag. 436 şi Cas. S. U. 5 din 1 Dec. 1921, în C u r ie r u l j u d ic ia r , 1932, p. 41..
 — 521

cest arest încetează, lucru ce nu s’ar puteâ dacă ar îi o a-

devărată închisoare ca pedeapsă (32).
$22 — Curtea de casaţie a admis că art. 422 p. p. nu se apli­
că atunci când e vorba de militari, aceasta conform art. 76
C. J. M. (33), nici relativ la infracţiunile prevăzute prin le­
gile speciale (34), nici în fine când e vorba de închisoare ca­
re ar rezultă din transformarea amendei în închisoare pen­
tru contravenţiune la legea monopolului tutunurilor (35), so-
luţiuni pe care le credem conforme cu legea.
In schimb acest articol se aplică chiar în caz de sus­
pendarea unui mandat de executare dat pe baza unei hotă-
rîri definitive care pronunţă o pedeapsă privativă de liberta­
te (36).
$ 2 3 — Vom mai adăogâ că după_ Curtea noastră de casaţie
_ nu se: poate cere casarea deciziunei Camerei depunere sub
acuzare în materie de crima“ fără ca prevenifuf să îndcpSL
nească p r K c ^ '^ n ile t jBT.3Z2Tp7^^ Ca­
mera de punere sub acuzare e obligată în caz de ordonan­
ţă de trimitere să aresteze preventiv pe prevenit (37). D e
asemenea în urma legei din 15 Martie 1902, a decis că osân-
ditul se poate prezentă liber la Curtea de casaţie, dacă a
fost liberat provizor de Curtea de apel ch iar fă ră să i s e fi
c e r u t cauţiune _(38).
Şi această liberare se poate face de Camera de punere

82) Şi lăsăm la o .parte suprimderea curioasă ce poate produce1schim­

barea jurisprudenţu curţii de casaţiune în asemenea caz, ceeace ne face să
ne mirăm cum de a fost admis pentru prima oară. In adevăr, oricine eră
în drept, după jurisprudenţa anterioară a curţii de casaţiune, să nu intre în
închisoare în caz de recurs pentru condamnare în materie de presă; cum
Insă intrarea în închisoare mul se poate face decât până la termenul de jude­
cată. o persoană a putut să fie amăgită prin chiar jurisprudenţa curţii de
casaţiune, care înaintie mu cerea îndeplinirea formalităţii din art. 422 în ca»
de delicte de presă.
33) Gas, II, 322 din 21 lan. 1893, B1. 640. Confr. însă cas. II,, 76 bis
din 23 Ian. 190)1, B. 139.
34) Cas. erim. 88 din 19 Mart. 1869, B. 109, ,
35) Cas. II, 72 din 16 Fdbr. 1880, B. 88. ’
36) Cas. II, 1266 din 5 Iunie 1913, C u r ie r u l j u d ic ia r 1913, Nr. 60
spag 676.
37) Cas. II, 225 din 28 Apr. 1887, B. 391.
38) Cas. II, 1898 din 10 Sept. 1907, B. 1327.
 — 522 —

sub acuzare chiar în materie de crimă, când un individ a

fost condamnat de Curtea cu juraţi şi el a făcut recurs (39).
1824 — Trebue să observăm sub formă de concluziune că, din
cauza importantei sale practice, art. 422 proc. pen., ar fi
trebuit să fie redactat cu mai multă grifa şi mai puţin laco­
nic. Deasemeni ar fi fost de dorit ca cel puţin cu ocaziunea
legei libertătei individuale din 1902, să se fi introdus şi la
noi modificarea introdusă în Franţa prin legea dn 28 Iunie
1877, ca obligaţiunea din art. 422 proc. pen. să nu fie impu­
să decât celor care sunt osândiţi la cel puţin 6 luni de închi­
soare.
825 — Dispozitiunea art. 422 proc. pen. provine din vechiul
drept francez şi se găseşte déjà în art. 7 al Ordonanţei de
Moulins din Febr. 1566. După ce a fost suprimată de legis-
laţiunea revoluţionară, a fost reintrodusă de cod de proce­
dură penală franceză şi a trecut în urmă în cod de proc.
pen. rom. Credem că ea trebue să rămână în legislatiune.
însă mai bine reglementată (40).
825 1 — De lege ferenda credem că se impun cu privire la for­
malitatea constituirei ca prizonier sau eliberărei pe cauţiune
câteva modificări şi anume:
1) Această formalitate să fie cerută numai atunci
când condamnatiunea trece de o anumită limită (în Franţa
peste 6 luni, în Italia peste un an).
2) Cauţiunea să nu fie obligatorie pentru instanţele
cari acordă eliberarea, fiindcă se pot ivi cazuri în care o e-
liberare fără cauţiune să fie legitimă şi echitabilă.
3) Recurentul care se află în stare de arest pentru altă
cauză să fie dispensat de această formalitate dacă va face
dovada că direcţiunea închisorii a luat act cum că se consti­
tue prizonier în vederea recursului şi că în momentul jude-
cărei se găseşte în închisoare. Dacă recursul este respins
ca nefondat, inculpatul constituit prizonier va conti­
nuă să rămână închis, chiar dacă a încetat cauza anteri­
oară pe temeiul căreia se găsea arestat. Ministerul public

39) Camera depunere sub acuzare Bucureşti 5 Noemb. 1914, Dreptul

1915. Nr. 3, pa®. 22.
40) Circulara Nr. 10.408, Min. de justiţie D is s e s c u , din 2 Iunie 1900,
către procurorii-generali. C u r ie r u l j u d ic ia r 1900, Nr. 51, era de «părere că
dispozitiunea art. 422, trebue să fie suprimată.
 — '5 2 3 —

va transmite deîndată închisorii mandatul pentru condam-

naţiunea rămasă definitivă.
4) In cazul când recurentul nu s’a constituit prizonier
şi nici nu a obţinut eliberarea, recursul să nu fie de plano
considerat ca inadmisibil. Curtea constatând lipsa acestei
formalităţi va ordona ca hotărîrea atacată să fie pusă de
îndată în executare, iar judecarea recursului va fi suspenda­
tă până la efectuarea acestui ordin (vezi cele scrise la nr.
7517-7518).
5) Eliberarea din cursul instrucţiunei sau judecărei să
nu poată supleâ obligaţiuni de a se constitui prizonier sau
de a) cere o nouă eliberare.
$26 — O altă condiţiune de formă a recursului, eră că recu­
rentul atât partea civilă cât şi cel condamnat în materie co-
recţională sau de simplă poliţie, irebuiâ odată cu recursul
să depună o amendă de 10 galbeni ( 117 1, 50 b), sau dacă
eră condamnat In lîp § â 7 3 ^ gialben^ afară de cazul de scă-
pătăciune probată, cu un certificat (art. 118-120 pr. pen.),
care amendă se pierdea dacă recursul eră respins, şi se res-
tiuiâ în caz contrariu (art. 121). Această penalitate care de­
rivă şi ea din vechiul drept francez, (art. 136 Ordon, din
Aug. 1539 şi art. 16, Titl. XXXV, Ordon, din Aprilie 1667),
fusese suprimată în 1791, dar a fost reintrodusă în 14 Bru­
mar, anul V, din cauza îmulţirei prea mari a recursurilor.
Condiţiunea de admisibilitate a recursului prin depune­
rea amendei, admisă de pr. pen. Ştirbei art. 238 şi de proc.
pen. actuală art. 418 a fost suprimată prin legea din 15 Iu­
nie 1906 (art. 43 al 37 leg. timbrului) pe motiv că s’a socotit
nedrept ca înaintea Casaţiei, procedura să fie cu plată, iar
înaintea instanţelor de fond ea să fie gratuită (41). Părerea
noastră este că legiuitorul a făcut bine; judecata penală tre-
bue să fie cu totul gratuită.
826 1 — Conform cu Legea timbrului, din 29 Aprilie 1927 re­
cursul părţei civile 10 par. 3). Ce­
rerea de recurs va fi deci timbrată de partea civilă cu 20 lei
atunci când recursul urmează a fi judecat de înalta Curte
de casaţie şi cu 10 lei când recursul se judecă de Tribunale.
826 2 — Recursul purtând numai asupra viciilor substanţiale
41) Vezi C o rn . B o t e z : Legea asupra taxelor de timlbra şi înregis­
trare edi. 2 - a , Bucureşti, 1908, pa®. 151.
 — 524 —

sau procedurale de drept, legea impune celor ce uzează de

calea recursului ca să arate motivele pentru cari au a se
plânge în contra h o t îr î r e îa f ^
Conform art. 36 alin. 2 din L egeaC urţei de casaţie
intrată în vigoare Ta 1 Ianuarie 1926, motivele de recurs
în toate materiile penale (afaceri criminale, cdrecţionale sau
poliţieneşti) se vor depune cel mai târziu până l a prima zi
.jîxată jr a ţr u jîîa ^ r ^ T ^ u r s d u i^ .dêptcel mai târziu în a-
junul acestei zile. Dacă ziua ce precedă termenul de judeca­
t a este o Duminică sau o sărbătoare atunci motivele vor fi
depuse cu o zi înainte. Această soluţiune se impune fiindcă
legea cere ca motivele să fie depuse p â n ă la prima zi de ju­
decată, deci termenul implicit nu este susceptibil de proroga­
re, expresiunea „până la“ indicând ca depunerea trebue să
preceadă ziua judecăţii (a).
8263 — Motivele pot fi formulate, chiar prin cererea de recurs
sau prin osebit memoriu, care va fi redactat în dublu exem­
plar (art: 38 Legea Curţii de casaţie).
Fiecare motiv va fi mai întâi enunţat în mod sumar prin
indicarea textului de lege ori a principiului. violat şi sensul
violaţiunei. Apoi sub această enunţare se va face expunerea
pe larg a motivului şi argumentele pe cari el se sprijină (art..
36, alin. 3 Leg. C. de casaţie).
Memoriu cu motive poate fi depus fie la grefa Curţeî
de casaţie, fie la grefa instanţei care a pronunţat hotărîrea
atacată cu recurs. Incumbă recurentului să facă dovada la
ziua judecăţii că a depus motivele de recurs în termen, acea­
sta în ipoteza că ele nu se găsesc încă la dosarul Curţei de
casaţie.
Memoriu va fi semnat de recurentul sau împuternitul
său, dar lipsa semnăturei nu poate atrage nulitatea fiindcă
memoriu cu motive face corp comun cu cererea de recurs
a; cărui urmare sunt şi deci ele au a fi privite chiar când nu
sunt semnate ca emanând delà recurent.
826 4 — Dar dacă Legea C. de casaţie cere ca recursul să fie
motivat, aceasta nu exonerează însă pe suprema instanţă
ca să examineze din oficiu dacă nu există vreo neobservare
sau vre-un viciu din acele cari atrag nulitatea absolută în
hotărîrea atacată cu recurs.
In materie penală principiul Iegalităţei impune judecă-

a) Cas. II, dec. 2093 din 1926, în J n r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1926 sd . 1570,

 — 525 —

terilor delà toate instanţele şi în orice fel de pricini penale

(criminale, corecţionale sau de poliţie) să cerceteze din o-
ficiu dacă legea a fost respectată. Chiar dacă recurentul nu
a invocat o violaţiune a legei din acele sancţionate cu nuli­
tatea încă Ministerul public o poate propune şi chiar Curtea
poate şi trebue să o invoace din oficiu, punând-o în discuţiu-
nea părţilor dacă Va crede necesar.
Această obligaţiune se aplică după cum am spus tutu­
ror pricinilor penale fără distincţiune. Dacă legea cere fa­
cerea unui raport numai în cauzele de competinţa Curţilor
cu juraţi, aceasta nu înseamnă că obligaţiunea controlului
din oficiu trebue să se mărginească numai la aceste pricini,
ci numai că controlul va fi mai riguros faţă de ele. Contro­
lul din oficiu este nu numai necesar dar indispensabil faţă
cu caracterul de ordine publică a procesului penal şi faţă cu
menirea Curţei de casaţie. Oare nu ar fi surprinzător ca o
hotărîre penală pronunţată de un tribunal incompetent, sau
rău constituit să fie menţinută numai fiindcă recurentul nu
s’a plâns de aceasta? Sau nu ar fi contrar intereselor repre-
siunei ea un fapt să rămână pedepsit când nu constitue nici
o infracţiune, sau este prescris, şi aceasta iarăşi fiindcă re­
curentul nu a formulat un motiv în acest sens? Noi credem
că fără un atare control din oficiu deciziunea prin care s’ar
respinge ca nefondat un recurs nu ar exprimă de cele mai
multe ori decât un adevăr parţial.
D e aceia credem că incumbă Supremei instanţe din
moment ce a fost sesizată cu un recurs să verifice din oficiu
hotărîrea atacată şi anume: dacă este regulată ca formă şi
emană delà judecători competenţi în raport cu calificarea
faptului, dacă s’au ascultat concluziunile Ministerului public
dacă fapta arătată în hotărîre constitue o infracţiune, dacă
acţiunea publică nu se găseă stinsă şi dacă pedeapsa este bi­
ne aplicată. Acest control este suficient fiindcă el se opreşte
asupra elementelor esenţiale ale judecăţii penale. Dacă însă
Curtea făcând acest control dă peste o violaţiune, alta de
cât cele enunţate mai sus, încă va puteâ să invoace din ofi­
ciu acea violaţiune dacă ea este din acele sancţionate cu nu­
litate absolută (a).

a) Vezi Cas. II dec. 1541 din 1926, în Jurispriidenţa generală, 1926,

sp. Nr 1131, cu nota noastră V. Dongoroz.
 — 526 —

8265 — Ca un corolar al celor expuse la numărul precedent,

urmează că recurentul poate, în cazul când judecata recur­
sului s’a amânat, să semnaleze printr’un nou memoriu alte
motive de recurs. Aceste motive el nu le va putea discuta
la termen, decât dacă Curtea va găsi că sunt privitoare la
violaţiuni sancţionate cu nulitate absolută şi invocându-le
din oficiu le-ar pune în discuţiunea părţilor. Cu alte cuvinte
nouile motive sunt puse în atenţiunea Curţei, care va apre­
cia dacă au a fi discutate sau nu, recurentul neavând dreptul
să le desvolte oral decât dacă s’ar da cuvântul asupra lor.
Chiar la ziua judecăţii încă recurentul mai poate sem­
nală în scris Curţii violatiuni cari atrag nulitatea absolută.
Dacă motivele semnalate se referă însă la violaţiuni cari ar
trag nultăţi relative, alică violaţiuni pentru cari partea tre-
buiâ să se plângă, acestea nu mai pot fi puse în discuţiune
dacă n’au fost invocate prin memoriu cu motive depuse
până la prima zi de înfăţişare.
827 — Condiţiunile de JoncLpenttu-admiterea^recursului sunt
următoarele:
a) M o tă rîre a trebue să fie defin itivă , Recursul nu s
poate face "decât în contra unei hotărîri definitive, adică în
contra unei hotărîri ce nu mai poate fi atacată prin nici o
cale ordinară de atacare, cum sunt opoziţiunea şi apelul
art. 404 proc. pen. şi art. 33 leg. C. cas. din 1910 (42).
Contra hotărîrilor preparatoare şi de instrucţiune, conform
art. 416 proc. pen. nu se poate face recurs decât odată cu
fondul, după pronunţarea sentinţei definitive, adică atunci
când ultima instanţă de fond s’a desvestit de afacere. A-
ceastă regulă destul de clar exprimată de lege şi care se
găseşte şi în art. 239 proc. condicei criminale Stirbey. a
fost consfinţită prin numeroase deriziuni de instanţa noastră
supremă (43 şi 43 bis), ceeaee dovedeşte ori reaua credin-

42) Recursul contra unei sentinţe supuse opozitiunii este inadmisibil

Gas. II, 121 din 12 Ian. 1912, Săpt. juridică, an, I Nr. 14 pa®, 223.
43) Nu vom cdtâ toate numeroasele deriziuni ale curţii de oasatiune,
jurisprudenţa fiind absolut constantă. Dinitre deriziunile vechi vom cita :
cas. vac. 343 din 4 Au®. 1870, BL 176; cas. II. 392 din lj8 Sbptj. 1870, Bl 233i;
cas. II, 500 din 27 Nov. 1870, B. 263; cas. II. 350 din 15 Octombrie 1875,
B. 350; dintre cele noi: cas. II, 2646 din 1 Dec. 1908, B. 568. cas. II, 3280
din 3 Nov. 1909, C u r ie r u l ju d i c i a r 1909, Nr. 72 şi Jurispr. an. II, Nr. 36, pag.
 — 527

ţă ori ignoranţa nepermisă a acelor care sfătuesc astfel de

recursuri absolut neîntemeiate, care încarcă inutil serviciul
Curţei de casaţiune.
Trebue însă să observăm că hotărîri premergătoare
sunt numai acelea care prepară soluţiunea judecării proce­
sului, iar nu acelea care se pronunţă asupra unor mijloace
de neprimire sau a cererei incidente independente de fond
şi statuând definitiv. Aşâ, de exemplu, suspendarea judecăţii
până la rezolvarea chestiunei proprietăţii de instanţele civile
fiind un adevărat declinator de competinţă, dă drept de re­
curs în casaţiune (44). De asemenea, când e vorba de in­
competenţă, legea spune formal în arţ. 416 al. 2 proc. pen.
că se poate face recurs înainte de judecarea fondului (45).
828 — Jurisprudenţa şi doctrina franceză merg mai departe,
în mod constant ele admit că recursul în casaţie nu e admi­
sibil nu numai pe cât timp e deschisă calea opoziţiunei ori
a apelului, dar chiar dacă cineva nu s’a folosit de aceste căi
ordinare de atacare ale hotărîrilor (46).
Motivul ce se invoacă pentru această soluţiune este o

568; cas. II, 2078 din 11 Iunie 1910, B>. 987 şi Jurispr. an. III Nar. 23 pag. 360;
cas. II, 4 4 5 din 9 Febr. 1911, Jurispr. an. IV, Nr. 10, pag. 154; cas. II, 121
din 18 Ian. 1912, C u r ie r u l j u d ic ia r 1912, Nr. 14, pag. 167; cas. II, 245 din 1
Febr. 1912, C u r ie r u l ju d i c i a r 1912. Nr. 28, pag. 335.; Cas. II, 3040 dîm 20
Noemb. 1912, C u r ie r u l j u d i c i a r 1913 № . 21, pag. 252. (inadmisibili recursul
înainte ca hotărîrca să îi rămas definitivă1 în privinţa opoziţiei). Gas. II,
2884 din 7 Noemb. 1912, C u r ie r u l ju d i c i a r 19,12, ibidem.
43 bis) Este inadmisibil recursul, când sentinţa este susceptibilă încă
de apel (Cas. II, 1960 din 22 Oct. 1923, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1923, speţa
1494, pag. 658); contrai un«i hotărâri permegătoare vezi Gas. II, 1640 din 24
Sept. 1923, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1923, sp. 1604, pag. 715, în acela? sens
Cas. II, 154 din 10 Dec. 1920, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1923, sp. 1669, pag.
748); Cas. II, 1057 din 4 Aprilie 1924, J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă 1924, sp. 1944
pag. 1068).
44) Cas. II, 1131 din 27 Apr. 1911, Jurispr. IV, Nr. 19, pag. 293.
45) E natural să fie astfel, fiindcă dacă instanţa îşi declină compei-
tenţa, partea interesată nu ar avea alt mijloc să fie judecată în prim a in­
stanţă.
46) Jurisprudenţa noastră admite această soluţiune chiar în cazul
când făcând opoziţie a fost susţinută. Cas. II, 1739 din 9 Sept. 1913, C u ri­
e r u l j u d ic ia r 1913, Nr. 76, pag. 800 a decis că în contra sentinţei prin care
s’a anulat opoziţia ca nesusţinută nu se poate face recurs în casaţie decât
pentru motive de neregularitiatea procedurii la opoziţie ori pentru motivul
de ordine publică. Vezi şi Cas. II, 8 din 1927 în J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă ,
1927, sp. 1268 cu nota: V. D o n g o r o z .
 — 528 —

regulă, care deşi nu e scrisă nicăeri în lege, e considerată

ca un principiu de drept, anume că, acel care n’a uzat de
căile ordinare nu poate uză de cele extraordinare (47).
Aceiaşi jurisprudenţă este admisă şi la noi în mod con­
stant (47 bis).
829 — Oricât de generală să fie această părere, noi nu o cre­
dem întemeiată mai ales în legislaţiunea noastră. Cuvintele
din art. 407 cod. instr. crini, francez renduz en dertiier res-
sort, nu pot să însemneze în gândul legiuitorului decât hotă­
rîri, în contra cărora nu mai există nici un mijloc ordinar de
atacare.
Prin urmare, o sentinţă a trib., dacă nu s’a apelat, ori
o deciziune a Curţei de apel dată în lipsă, în contra căreia
nu s ’a făcut opoziţiune, trebue să fie susceptibilă de recurs,
fiindcă nu mai există alt mijloc de atacare a ei.
In orice caz însă, cu sau fără intenţiune, legiuitorul
nostru a modificat textul francez în sensul că se poate face
recurs în contra unei hotărîri care nu mai poate fi reformată
prin o cale ordinară, fiindcă art. 404 p. p. zice: „în contra
cărora îju mai există nici o cale ordinară de reformare", şi
desigur că o hotărîre neapelată sau neopozată în termen,
care a rămas definitivă, nu mai e susceptibilă de nici o cale
ordinară de atacare. Suntem dar în termenii legei, şi legea
nu face nici o distineţiune în privinţa cauzelor pierderei
dreptului prin neuzare ori prin respingere.
Dealtmintrelea observăm că, fiind ordinea publică în
joc, şi societatea neavând interes că, din cauza formelor
cineva să fie osândit pe nedrept, ori culpabilul să scape de
pedeapsă, trebue ca prin orice mijloc legal hotărîri le date
cu violarea legei să fie doborîte, mai ales când e vorba de
incompetitiţă.
Hotărîrea în contumacie nefiind o hotărîre definitivă,

47) Gas. ir. 22 Nov. 1882, S. 82: I, 45, P. 84, 1906; Cas. fir. 13 Nov.
1884, S. 85, I, 144. P. 85, I, 306; C as. fr. 11 Iunie ,19031 Di 1904, I, 152.
N o r m a n d : Traité Nir. 1099; V id a l: Cours. Nr. 867; D e g o is : Traité Nr. 2054.
47 ibis) Cas. II, 215 din 26 Febr. 1901, B. 337. (Intruccât! Statul nu a
u-zat de cale ordinară făcând opoziţiune, nu poate fi admis să facă recurs).
Gas. II, 238 din 18 Febr. 1905, B, 225, (Nu popate face recurs, cel care n’a
'.făcut apei, o tn iss o ' m e d i c ) . , Cas', I, 4j8 dini 25 Ian 1911, Jurlspr. IV, N(r. 9 iP.
133 (relativ la apel în materie civilă).
 — 529 —

ci supusă anulărei îndată ce se prinde ori se prezintă contu-

înacele, rezultă de acî că nu se poate cere casarea unei ast­
fel de hotărîri de cel osândit, care e destul să se prezinte
pentru ca hotărîrea să cadă.
Insă hotărîrea contra contumacelui poate să fie ataca­
tă de procurorul-general şi de partea civilă (48).
829 1 _ Noi credem că recursul nu mai poate fi primit atunci
când nu s’a folosit calea apelului (bine înţeles daca pricina
eră susceptibilă de apel). E drept că art. 404 pr. penală spu­
ne că recursul este deschis atunci când nu mai există nici o
cale ordinară de atacare, fără să distingă dacă aceste căi au
fost sau nu folosite, dar art. 412 pr. pen. vine şi precizează
că: în materie corecţională şi poliţienească recursul este
deschis contra hotărîrilor date în ultimă instanţă. Deci dis-
tincţiunea apare clară şi expresă; ca să fie o hotărîre dată în
ultimă instanţă trebue sau să se fi făcut uz de calea apelului
sau să fie vorba de o afacere judecată în prima şi ultimă in­
stanţă fără drept de apel. Deci acolo unde există apel şi nu
s’a folosit această cale, rămânând definitivă hotărîrea pri­
mei instanţe şi nemai intervenind o hotărîre dată în ultimă
instanţă cum cere art. 412 nu mai este admisibil recursul.
Art. 2 legea C. de casaţie indirect întăreşte această soluţi-
une.
In schimb credem şi am arătat la nr. 8151 că se poate
face recurs atunci când nu s’a folosit calea opoziţiunei con­
tra unei hotărîri date în lipsă la ultima instanţă.
830 — Cu toate că în principiu nu s.e,J)fîLatâcâ,cu recurs de­
cât hotărîrile definitive, totuşi excepţional se poate recurge
şi contra actelor de instructiunur ^ ^ 5^
Noi am văzut că deriziunile Camerei de punere sub
acuzare sunt supuse recursului în casaţiune (art. 324 p. p ).
Ce e drept că şi un act de instrucţiune, altul decât deriziu­
nea Camera de acuzare, poate să fie anulat în urma recur­
sului, însă recursul nu se poate face în contra instrucţiunei
care e un act preparator, decât odată cu recursul în privinţa
fondului (art. 416 p. p. şi art. 38 leg. C. cas.), ceeace e o
regulă identică cu aceia din art. 323 proc. civ.
Motivul acestei dispoziţiuni este că, dacă hotărîrea de ■

48) Vidal: Cours Nr. 867 şi jurisprudenta citată de dânsul.

 — 530 —

finitivă va fi favorabilă părtei ce voeşte să facă recurs, ce

importă chipul cum judecătorii îşi vor fi format convinge­
rea ?
Să se aştepte rezultatul instrucţiunei, adică judecata,
şi, dacă va fi nefavorabil partea interesată va face atunci
recurs ca să-şi apere dreptul său.
831 — Şi, nu numai actele de instrucţiune, dar chiar decizi-
imea Camerel de acuzare, deşi poate să fie ăfăcătă prin re­
curs în casaţiune, fără a mai aşteptă deciziunea Curtei cu
juraţi, tot nu împiedică mersul lucrurilor până la judecată,,
numai legea dispune că, în acest caz juraţii nu vor judeca
până nu se va pronunţă Curtea de casaţiune asupra recursu­
lui, în contra deciziunei Camerei de punere sub acuzare.
Trebue să observăm că, această suspendare a judecăţii se
produce numai dacă recursul s’a făcut în termenul prevăzut
de lege, fiindcă în caz contrar juraţii judecă afacerea, ră­
mânând părţii dreptul ca să ceară casarea după darea de­
riziunii, atât pentru nulităţile de instrucţiune cât şi pentru
cele de judecată (art. 326 p. p.).
831 1 — Ne-am ocupat în volumul IV, nr. 519 şi urm. despre
cele două recursuri deschise în contra deriziunilor Camerei
de acuzare. Am arătat acolo ce acte pot fi atacate şi când
pot fi atacate, şi cine poate face recurs, şi cari sunt efectele
acestor recursuri. Trimitem deci la cele scrise în volumul IV.
832 - O singură excepţiune există la regula că singure hotă­
rârile definitive pbf frStăbate, prin recurs în casaţiune: anu-
me, J.edziunile_şi_ sentinţele în privinţa compctintii pot fi a-
ta cate cu recurs în casaţie îndată ce suhf*3âte §i fără să se
aştepte hotărîrea definitivă (art. 416, al. 2 p. p.).
832 1 — Trebue să observăm că art. 416 alin. 2 pr. pen. se con­
trazice în mod evident cu art. 524 pr. pen., primul spune
că deriziunile privitoare Ia competintă pot fi atacate cu re­
curs chiar înainte de a se hotărî asupra fondului, iar secun­
dul decide dimpotrvă că nimeni nu va putea recurge la Cur­
tea de casaţie asupra incidentelor de competintă decât oda­
tă cu fondul.
Jurisprudenta s’a pronunţat în sensul art. 524, nead-
mitând recursul decât deodată cu fondul. Dacă însă prin
hotărîrea dată asupra competinfei o instanţă s’a desesizat
fără a mai cercetă fondul atunci partea interesată va putea
 5 31 —

apelà acea hotărîre şi în cazul când şi instanţa de apel va

confirmă soluţiunea primei instanţe, desigur că recursul este
admisibil contra desiciunei date în apel cu toate că fondul
nu s’a judecat. Acelaş lucru când hotărîrea dată asupra
competinţei nu este susceptibilă de apel.
Art. 27 Legea Curţei de casaţie în alin. 2 prevede că
hotărîrile premergătoare cari ar fi date fără competinţă pot
* fi atacate chiar de părţi cu recurs ordecâteori nu există altă
cale de atac, iar cursul justiţiei este întrerupt.
8 3 2 2 — Legea Curţei de casaţie din 1925 prin art. 22 şi 27
creiază o adevărată excepţiune delà regula că numai hotă­
rîrile definitive pot fi atacate cu recurs.
Art. 27 prevede că Ministerul de justiţie va puică con­
form a r t 22 din Leg. C. de cas. să ceară anular eu hotă­
rârilor chiar nedesăvârşite, date de orice instanţă dacă vor
cuprinde un exces de putere sau ar fi făcute fără compe-
tinţă.
Acelaş drept este acordat şi părţilor cu condiţiunea ca
să nu existe altă cale de atac şi cursul justiţiei să se găsea­
scă întrerupt.
833 - - ^ ) ) D a r nu e totdeauna destul ca hotărîrea să lie defini­
tivă pentru ca să existe recurs, în casatiune. în căzu1 când
e vorba .de crimă>jnaLt.rfibue cajcuzatul să fi fost condam­
nat. Art. 405 p. p. e formal în acest sens, şi spuce că recur™
sul poate să fie făcut atât de condamnat, cât şi de Ministerul
public (art. 408 p. p. Această regulă nu există decât în
materie criminală, ari. 412 p. p. ne arată că în niatene co-
recţională şi de simplă poliţie nu e tot astfel). Din contră în
caz de achitare, procurorul nu poate să facă recurs decât în
interesul legei, adică un recurs care, chiar dacă ar isbutî nu
produce efect asupra hotărîriei date. Recursul se califi-ă în
interesul legei, fiindcă nu are alt scop şi rezulta’ decât ca
să reamintească legea magistraţilor care au interpretat-o
rău (art. 407 şi 409 al 1 pr. pen.) (48 bis).
834 — Quid în caz de absolvire (49). Legea spune formal în
48 bis) Alcaasta însă nu este adevărat decât în cazul când achitarea a
fost pronunţată pe baza unui verdict regulat de neoulpabilitate fiindcă! dacă
ordonanţa de achitare ar ifi pronunţat abuziv ori contra legii, ea ,p oate fi
casată. Cas. fr. 27 Iulie 1888, S. 90 I, 93.
49) Pentru deosibirea între achitare şi absolvire, vezi Nr. 711.
 — 532 —

art. 408, alin. 2, că recursul Ministerului public poate vă­

tăma pe acuzat.
Care e motivul acestei deosebiri între achitare şi ab­
solvire ?
Desigur că legiuitorul s’a gândit că în caz de achitare
juraţii aducând un verdict negativ, este dovedit că nu e-
xistă faptă ori culpabilitate, pe când din contră în caz de
absolvire juraţii au răspuns afirmativ, iar judecătorii au
găsit că fapta nu e prevăzută de legea penală. Astfel fiind,
în primul caz Curtea de casaţie neavând cădere să judece
chestiuni de fapte şi de apreciere, nu poate fi recurs con­
trar ordonanţei de achitare, pe când în cazul al doilea, fiind
un verdict afirmativ, şi judecătorii interpretând legea şi ho-
tărînd că ea nu a sancţionat fapta penaliceşte, e natural că
hotărîrea lor să fie supusă recursului în casaţiune.
835 — Părerea noastră este că legea ar fi trebuit ca în toate
cazurile să admită ca recursul Ministerului public să fie
recurs efectiv, iar nu platonic, adică sa poată atrage, în caz
de casare, o nouă judecată a achitatului (50).
Ştim care a fost ideia legiuitorului; el şi-a zis: când ju­
raţii răspund negativ şi preşedintele achită, el face un act de
juridicţiune graţioasă, care nu se poate infirma. Ce s’ar a-
tacâ în casaţiune? Verdictul juraţilor? Dar Curtea de ca­
saţie n’are drept să aprecieze faptele. Ordonanţa preziden­
ţială? Dar, odată ce s’a adus un verdict negativ, putea oare
preşedintele să nu deâ o ordonanţă de achitare?
Din contra în caz de absolvire, e vorba de o interpre­
tare a legei, şi Curtea de casaţie anulând deriziunea, nu lo­
veşte în verdictul juraţilor, ci din contră pare a-1 confirmă.
Răspunsul la acest raţionament este însă foarte uşor.
Se poate în adevăr ca Ministerul public să atace ver­
dictul din cauza formelor judecăţii, că instrucţiunea n’a fost
făcută conform legei, nu s’a citit actele, Ministerul public
n’a fost ascultat, comisiunea juraţilor a fost rău constituită
neţinându-se seamă de recuzările sale, sau de alte dispozi-
ţiuni ale legei, etc. şi în toate aceste cazuri nu se va admite
casarea decât în interesul legei? Un astfel de verdict se va

50) In acest sens. Circulara min. just. C. Dissescu: No. 10408 din 2
Iunie 1900. Curierul judiciar 1900, Nr. 51. ,
 — 533 —

considera valabil, şi acuzatul care poate că e un asasin, var

fi lăsat nepedepsit? Trebue să observăm că, în aceieaşi ca­
zuri, ori cazuri analoage dacă acuzatul va fi condarn lat,
el va putea cere anularea deciziunii, dar pentru ce oare ju­
decata ar fi bună într’un caz şi rea în celălalt? Pentru ce-
când e vorba de a apără societatea împotriva asasinilor,
toate formele sunt cerute sub pedeapsă de nulitate, pe când
atunci când e vorba de a apără pe condamnaţi de sabia le-
gei, orice formă poate fi nesocotită, iar Ministerul public or­
ganul legei şi reprezentantul societăţei, să fie silit să pri­
vească neputincios cum scapă cel vinovat de pedeapsă, şi să
se mulţumească cu un simiplu recurs platonic?!
Şi aici, ca în multe alte cazuri, legiuitorul nu ţine sea­
mă nici de logică, nici de utilitate socială, în loc de a ocroti
societatea contra răufăcătorilor, se pare că scopul pe care
îl urmăreşte făcând legile penale, ar fi de a ocroti pe răufă­
cători în contra legei şi a societăţei.
836 —T e^ V iolarea lesei. (50 bis). A doua condiţiune pentru
admisibilitatea recursului, este ca să existe o violare a legei.
C. de cas. s’a instituit pentru a menţine unitatea de juris-
prudenţă şi a ţine instanţele judecătoreşti în exactă inter­
pretare a legei; ea este, după cum, s’a spus, veghetoarea le­
gei. Prin urmare, toate cazurile pentru care se poate face
recurs în casaţie, se pot rezumă într’un tip unic: violarea
legei. Din contra, chestiunile de fapt nu intră în cenzura
Curţei de casaţie (51), de asemenea aprecierea actelor şi
probelor din care instanţa de fond îşi face convingerea (52).
Vom cercetă deci cari sunt cazurile de violare ale legii.
836 — Acestea toate relativ la recursul Ministerului public,
cât despre recursul părţei civile, el nu este admisibil decât

50 bis) Neaplearea unei dispoeiţiuni ilegale saiui reaua aplicaliune nu-

constitue un exces de putere, ci o, violare a legii. Excesul de putere există
numai atunci, când oi instanţă ,jud. a ezercitat o atribuţie conferită unui1 alt
origan, de pildă administrativ sau legislativ, san exercită o putere arbitrară
mcconjferită nici unui alt organ al puterii publice. (In acest sens. Cas. pen..
it. din 21 Iunie 1022; La proced. pen. it. 1923 ool. 424, şi Jurisprudenţa gene­
rală 1923, sp. 1793, pag. 815).
51) Cas. II, 2985 din 16 Noem. 1912, C.urierul judiciar 1914, Nr. 25r
pag. 210.
52) Vezi nota 1 par. 543.
 — 534

relativ la interesele sale civile, nu şi în ceeace priveşte pe­

deapsa. (Cas. II, 835 din 26 Aprilie 1913, Curierul Judiciar
1913, nr. 47, pg. 563). Este însă de observat că stabilirea
prejudiciului şi cuantumului despăgubirilor este o chestiune
j de fapt care scapă de sub cenzura Curţei de casaţie.
— Legea Curţii de casaţie din 1925 precizează că recur­
sul frebue să poarte fie asupra unei violaţiuni a legei, fie a-
supra unei violaţiuni a principiilor de drept (art. 36 alin. 3).
împrejurările pentru cari se poate cere casarea sunt e-
numerate de art. 30 şi anume: 1) rea constituire a instaiţei;
2) pronunţarea hotărîrei de alţi judecători de cât cei cari au
judecat; 3) lipsa capacităţii funcţionale a unuia sau mai mul
tora din judecătorii cari au judecat; 4) Nemotivare şi emi­
siune esenţială; 5 violarea regulelor substanţiale de drept
sau a formelor esenţiale; 6) necompetinţa şi excesul de pu­
tere; eroare grosieră de fapt.
Unele din aceste împrejurări nu au nevoie de nic o ex-
plicaţiune suplimentară, fiind deja tratate la sediul materiei
respective. Mai toate constituesc violaţiuni ale legei, fiindcă
legea reglementează aceste materii. Parte din ele se rapoar-
tă însă şi la violaţiunea unor principii de drept, ca: violacea
principiului separaţiunei puterilor, violarea autorităţii fia­
crului judecat sau regulei non bis in idem, violarea dreptului
de apărare, violarea principiului ne eat ultra petita parti'im;
violarea principiului după care căile de atac nu se vot în­
toarce contra celui ce le-a folosit şi altele. In general viola­
rea acestor principii constitue un exces de putere.
837 — Vom examina parte din .aceste violaţiuni de lege:
1) Necompeţenţa (art. 406 şi 416). Trebue să obser­
văm că jurafn, deşEsunt în realitate cei mai necornp ^enţi
dintre toţi judecătorii, însă după lege sunt singurii compe-
tinţi a judecă orice afacere, crimă, delict ori contravenţi ne.
Ei au, după cum am spus, plenitudinea competinţîi, aşa
că Ia juraţi nu poate să se propună chestiunea de incompe­
tenţă, afară de cazul când ar fi vorba de minori, care n’ar
aveâ complici majori de faţă (art. 388 pr. pen.) şi care se
judecă de tribunalee corecţionale (52 bis).
52 bis) Dacă acuzatul major Încetează în cursul procesului, Gurtea cu
juraţi rămâne oompetintă să Judece pe acuzatul mtoor (Gas. II, 1460 din 26
Iunie 1923, Jurisprudenta generală 1923, эр. 902, pag. 368).
 — 535 —

Mai observăm că necampetinţa primei instanţe, se a-

coperă prin judecata celei de a doua (53).
837 1 — 2) Reaua constituire a instanţei Cart. 30 leg. C. de ca­
saţie). AceaSErpoate proveniTie dir împrejurarea că inst ui­
ta a fost compusă cu alt număr de judecători decât cel pre­
văzut de lege, fie din aceia că în compunerea sa au intrat
judecători cari nu aveau capacitatea funcţională. Tot un vi­
ciu de rea constituire este şi neparticiparea Ministerului pu­
blic sau a grefierului.
Când legea prevede constituirea prin tragere la jO^ţi,.
compunerea va fi viciată dacă nu s’a procedat la această o-
perajiune.
Constituirea instanţei fiind o chestiune esenţiala, reaua
compunere poate fi invocată în orice moment. Totuşi reaua
compunere ca şi imcompetinţa primei instanţe se acopere
prim apel, dar rămân în schimb nule actele de procedură pe
cari acea instanţă rău constituită sau incompetentă le-ar fi
făcut, acte cari dacă nu au fost refăcute vor atrage şi nuli­
tatea hotărîrei date în apel, dacă aceasta se va fi sprijinit pe
ele.
8 3 7 2 — 3) ExcesuULe pqţere. Acesta poate luă forme foarte va­
riate, de aceia vom distinge excesul de putere constituţi mai,
excesul de putere administrativ şi excesul de putere judi­
ciar (a).
Excesul de putere constituţonal poate formă un motiv
de recurs. El constă în aceia că puterea judecătoreasca prirr
unul din organele sale a încălcat atribuţiunile altei puteri
constituite în Stat. De ex.: un tribunal judecând pe un func­
ţionar pentru o infracţiune îi aplică pe lângă pedeapsa cu­
venită şi o sancţiune disciplinară, sancţiune care nu putea
să fie pronunţată decât de comisiunea disciplinară funcţio­
nând pe lângă administraţiunea de care depindea acel func­
ţionar.

53) Cas. II, 822 din 9 Apr. 1912. Curierul judiciar 1912, No. 55, pag
645; vezi şi 845 bis.
a) Vezi O. Cecchi, L’abuso di autorite e l’eccesso di potere, în Rivista
di dir. pr. pen. 1920, pag. 329.
 — 536 —

Excesul de putere administrativ poate şi el constitui u-

neori motiv de recurs în penal. De ex.: Preşedintele unui tri­
bunal a interzis ca dosarul unei cauze penale să mai fie
consultat câteva zile înainte de înfăţişare, sau a interzis li­
berarea de copii după actele dela dosar. Prin aceasta desi­
gur s’a violat dreptul de apărare, săvârşindu-se un exces
de putere administrativ.
In fine excesul de putere judiciar poate totdeauna for­
ma un motiv de recurs. El constă în nesocotirea principiilor
cari condiţionează puterea jurisdicţională a unei instanţe sau
'c a ri determină funcţionarea ei. De ex.: principiul autorităţei
lucrului judecat, principiul că judecătorii nu se pot învesti
din oficiu, principiul că nu se poate pronunţă o condamnaţiu-
ne când acţiunea publică este stinsă, principiul că orice în­
vinuit are dreptul să se apere, că judecata nu poate acordă
mai mult decât s’a cerut, şi alte multe.
Excesul de putere comis la prima instanţă se acopere
prin apel, dacă instanţa chemată a judecă apelul a curmat a-
cest exces.
.838 — 4) Violarea Jormelor. Mai întâi e evident că se poate
cere casarea'ţiehtru vTblarea oricărei forme prescrise de le­
ge sub pedeapsă de nulitate. Doctrina şi jurisprudenţa merg
mai departe şi admit că anularea .se poate cere pentru viola­
rea oricărei forme substanţiale, care interesează principiile
esenţiale ale procedurei penale (54).
Această interpretare se pare că ar fi în contra legei
(art. 405 p. p.); însă nu trebue să uităm că proc. pen. se în­
temeiază pe proc. civ. şi în proc. civilă art. 735, dispune că,
va fi anulat orice act de procedură, care a cauzat părţei o
vătămare ce nu se poate repară decât anulând actul. Prin
urmare, prin aplicarea acestui articol se vor anulă orice acte
de procedură făcute cu violarea formelor, dacă ele vor pri-

54) Garraud: Précis, ed. 8-a, 606, pag. 910; Degois: Traité No. 2091.
Villey: Précis ed. V-a, pag. 40tl. Vidal: Cours No. 868, crede că! se poate
cere casarea chiar pentru o formalitate nesubstantială şi secundară, când
una din părţi a reclamat observarea şi s’a omis a se statuă asupra recla­
mării sale.
E de observat că nulităţile actelor de procedură se pot invocă şi pe
cale de contestare la executare. Cas. II, 1704 din din 24 Mai 1910. Jurispr.
an. III, Nr. 22, pag. 345.
 5 37

cinuî părţei o vătămare care nu se poate repară decât anu­

lând, actul. Se cere totuşi ca acea violare să se ii invocat la>
instanţa de fond (55).
8 3 8 1 — In volumul IV la nr. 30434 şi unm. ne-am ocupat despre
diferitele categorii de nulităţi, arătând că pot există nulităţi
exprese (prevăzute de lege), care să fie totuşi relative în
sensul că ele se acoperă prin tăcerea părţilor şi dimpotrivă
pot fi nulităţi virtuale (neprevăzute de lege) însă absolute
deci neacoperibile prin tăcere, (nr. 30438 voi. IV).
Nulităţile absolute, chiar când sunt virtuale, pot fi in­
vocate în orice moment, fiindcă ele se sprijinese pe princi­
piile fundamentale ale procedurei penale şi ca atare existen­
ţa unei violaţiuni cari conduce la o nulitate absolută vir­
tuală nu se poate acoperi nici prin tăcere, nici prin renun­
ţare. Deci atari nulităţi pot fi propuse pentru prima oară în
Casaţie (nr. 30438, col. IV).
Nulităţile relative exprese sau virtuale pot deasemeni
să fie invocate în recurs cu singura condiţiune ca ele să nu
se fi acoperit prin tăcerea părţii interesate la fond. Din mo-
55) Jurisprudenta constantă şi admisă prin numeroasei deciziuni care-
pun acest principiu: „Tot ce nu s’a propus la instanţa de fond nu se poate
invocă pentru primaoară în casatiune”. Cas. II, 179 din 27 Apr. 1881,
B. 555; 15 Iunie 1882, B. 83; oonifr. 37 din 27 Ian. 1882, B. 179!;
56 din 8 Febr. 1882, B. 197; 76 din 26 Febr. 1884, BL 179:, 436 din 30 Nov.
1883, B. 1145; 457 din 22 Oct, 1884, B. 865; 522 din 19 N®|V. 1884, B. 960;
99 din 22 Febr. 1885, B, 150; 140j din 9 Apr. 1885, B. 310; 142 din 12 Apr.
1885, B. 320; 253 din 18 Iunie 1886, BL 559; 508 din 10 Dec. 1886, B. 973-r
231 din 8 Mai 1888, B. 519; 392| din 9 Sept. 1888, B. 786 ; 454 din 4 Nov!
1888, B. 966; 492 din 22 Nov. 1888, B. 1009 ; 298 din 2 Iunie 1893, B. 612r
oas, II, 651 din 20 Oct. 1898, B|- 1228 ; 51 şi. 62 din 14 Ian. 1908, B . 59;
cas. II, 2646 din 22 Nov. 1906, B. 1865; oas. II, 3759 din 15 Dec. 1910;
'Jurispr. ian. IV, Nr. 2, pa®. 24; cas. II, 258 din 2S Ian. 1911. -Jurispr. Nr. 8l8,
p. 49. Şi aceasta chiar în cazi de violare art. 151 şi 153 pr. pen. Nume­
roase deciziuni, vom câtă una veche şi douăj mai noui: cas. II, 81 din 8
Febr. 1884, B. 187; cas. II, 106 din 27 Sept. 1902. B. 993; cas. II, 237 din 22
Oct. 1908, B. 1703.
De a d e . cas. rom. II, 1043 din 18 Apr. 1911. Dreptul, 1911, pia® 505
a tras consecinţa că recursul în casatiune nu se poate face decât pentru
motivele de nulitate ivite în urma opoziţiunii, nu şi cele relative la judecata
opozată, de oarece aceste motive nu au fost propuse la instanţa de fond
ca să le verifice, iar aceasta nu| e obligată în lipsa oponentului să cerceteze
fondul. Vezi şii Gas. II, 8 din 1927 în Jurisprudenta generală, 1927, sp. 1268
cu nota V. Dongoroz. < •
 — 538 —

ment ce partea interesată a invocat nulitate relativă şi nu s’a

ţinut seamă de ea; atunci va putea propune acea nulitate
prin recursul său. Acelaş drept există atunci când nulitatea
relativă derivă dintr’un act intervenit posterior închidai ci
desbaterilor la instanţa a cărei hotărîre se atacă cu recurs.
838 2 — In genere toate violaţiunile de formă (vitium in pro-
cedendo), petrecute în desfăşurarea procesului la prima in­
stanţă, se acoperă prin refacerea în apel a actului lovit de
nulitate, chiar când acea nulitate este absolută (art. 210 pr.
pen.). Dacă nulitatea este numai relativă ea se va acoperi
prin nedenunţare în apel.
In schimb actele lovite de nulitate absolută dela prima
instanţă dacă nu vor fi refăcute în apel, vor continuă să ră­
mână nule, iar nulitatea lor va puteâ îi propusă chiar p en­
tru prima oară în Casaţie.
5 3 8 3 — Tot ca vicii de procedură sunt şi neregularităţile pri­
vind forma sentinţelor sau deriziunilor, de ex.: nearătarea
numelui judecătorilor cari au participat la judecată, neară­
tarea că hotărârea a fost pronunţată în şedinţă publică, ne-
semnarea de judecători şi grefier, etc.
Acelaş lucru pentru darea şi pronunţarea hotărîrilor.
Deci vor fi vicii de procedură: împrejurarea că hotărî rea
a fost pronunţată de alţi judecători decât cei cari au jude­
cat, sau împrejurarea că hotărîrea nu s’a pronunţat în şe­
dinţă publică, sau că ea a fost cetită de grefier iar nu de
preşedinte, etc.
'838 4 — 5) ViQlaţiuni privind fondul. Viciile privind regalele
sau principiile dlT'drept~substanţial se produc întotdeauna
din cauza unei greşeli comise în judecarea pricinei penale
(vitium in judicatum).
La rândul lor aceste vicii pot constă: 1) într’un exces
de putere, de ex.: instanţa de fond a judecat alte fapte de
cât cele cu cari fusese sesizată, sau a schimbat calificarea
sprijinindu-se pe fapte noui; 2 ) într’o greşită calificare a
faptelor ca infracţiuni atunci când ele nu constituiau un i-
licit penal sau constituiau altă infracţiune decât cea la cari
s’a oprit instanţa de fond, 3) într’o greşită aplicare a pedep­
sei, de ex.: s’a pronuţat o pedeapsă care nu corespunde !e-
gei; 4) într’o omisiune esenţială atunci când instanţa nu s’a
pronunţat asupra unei cereri cari eră de natură a schimbă so-
 — 539 —

lufiunea pricinei şi 5) într’o nemotivare atunci când jud icata

se pronunţă fără arătare de motive.
Omisiunea esenţială ca şi nemotivarea apar ca \icii
de procedură la prima vedere, fiidcă existenta acestor vicii
se materializează în însăşi sentinţa judecătorească apărând
ca un rezultat al greşitei sale redactări. Sentinţa este însă
presupusă că redă judecata şi deci viciile redacliunei sunt
viciile judecăţii.
839 — 6> G re şita a plicare a legei în ceeace p r iv e ş te p e d e a p ­
sa (5 6 ). T o tu ^ lă M 'p iS lie a p ^ ^ K tă în hotărîre nu este a-
ceiaşi care trebuia pronunţată, ci alta însă de aceiaşi gre­
utate, casarea nu şe poate obţine pentru rea citare a legii,,
(art. 410 şi 413 p. p. şi art. 32 al. 3, C. cas). (57). Aceiaşi
solufiune trebue dată şi când pedeapsa e mai mică decât
acea care trebuia aplicată (58).
839 1 — Teoria p e d e p se i ju stifica te , consacrată oarecum de le­
ge prin art. 410 şi 413 proc. penală, a primit în practic ă o
tplicaliune, credem noi, excesivă.
Art. 410 proc. penală prevede o anumită ipoteză bine
determinată la care jurisprudenţa ar fi trebuit să se opi .*as-
că. Această ipoteză este următoarea: Intr’o hotărîre jude­
cătorească există un perfect acord între motivarea in fapt şi
motivarea în drept, de ex.: se expune în fapt cornplevu! de
circumstanţe în cari o tâlhărie s’a comis, apoi se analizează^
în drept elementele esenţiale ale tâlhăriei în raport cu fapte
constatate şi se stabileşte că toate aceste elmente sunt hitru-
nite; pe temeiul acestei motivări se pronunţă pedeapsa, dar

56) Aplicând art. 881 c. com. în loc, de art. 881 c. ooro. modificat, în
care se prevăd circumstanţele atenuate, e casare. Cas. II, 52 din 11 Ian.
1911, Jurispr. an. IV mr. 6, p. 86.
57) Cas. II, 2561 din 12 Oct. 19,12, Curierul judiciar 1913, Nr. 11
pag. 131.
58) Dispozitiunea identică se găseşte în cod. pen. Ştirbei, art 234
Curtea de casatiune consideră cu drept cuvânt în asemenea cazuri recursul'
ca iără interes. Cas. II, 235 din 20 Apr. 1874, B 1034; cas. II, 274
din 19 Mai 1893, B. 520; Cas. II, 557 din 4 Sept. 195, 0 . 1106. Cas. II, 319
din 9 Ian. 1897, B. 306; Cas. II, 1024 din 28 Sept., 1905, B 1106; Cas. II,.
2563 din 6 Sept. 1910. Jurispr^ III, Nr. 30, pag. 470; cas. II, 258 din 28 Ian.
1911. Jurispr. an, IV, Nr. 8 pag. 118; cas. II, 177 din 25 Ian. 1912. CuriernT
judiciar 1912, Nir. 28, pag. 335; Cas II, 528 din 15 Feb. 1915; Rev. Penalăr
1915, pag. 237.
 — 5 40 —

în loc să se citeze textele privitoare la tâlhării se citează

greşit un alt text. Ei bine în această ipoteză art. 410 spune
că nu poate fi loc la casare dini moment ce pedeapsa proiun-
ţată va fi încuviinţată şi deci justificată şi de textul care ar
fi trebuit să fie corect citat.
Această ipoteză precisă în lege, este perfect raţională,
fiindcă acordul dintre motivarea în drept şi cea în fapt in­
dică că părţile s’au putut apără complect atât în drept cât
şi în fapt şi deci nu pot profită de o eroare cari nu â dena­
turat nici pedeapsa şi nu le-a trunchiat dreptul de apărare.
,g2 g 2 — In practică s’a trecut dela ipoteza vizată de lege la o
adevărată constructiune pretoriană, nici pe departe autori­
zată de vreun text al legei. In adevăr, practica jurispru-
denţială a trecut dela eroarea în citarea textelor la eroare
de calificare.
Cu alte cuvinte jurisprudenţa nu a mai cerut să e-
xiste un acord între motivarea în drept şi motivarea în
fapt, însoţit numai de o eroare în citarea textelor, ci chiar
în cazul când între motivarea în fapt (adică între faptele
reţinute ca constatate) şi motivarea în drept (adică califica­
rea dată acelor fapte) există nepotrivire, încă nu va fi loc
la anularea hotărîrei din moment ce schimbându-se cali­
ficarea pedeapsa ar fi justificată (adică acea pedeapsă s’ar
fi putut da şi pentru noua calificare).
Această soluţiune este, credem noi, complect eronată,
fiind neconformă cu principiile fundamentale ale procedu-
rei penale şi neautorizată de lege.
Am văzut când -ne-am ocupat de judecata înaintea
primei instanţe şi în instanţa de apel că dreptul de apărare
al celor învinuiţi trebne să fie respectat în întreguLsău. dân-
du-li-se putinţa do a -disputa existenta în fapt si în drept a
invinuirei—Cu alte cuvinte fiecare inculpat trebue să fie lă­
sat a arătă, în apărarea sa, dacă ceeace i se impută este
sau nu dovedit în fapt şi dacă imputarea constitue sauj nu
în ffifeptiTTfngffiunea pentru care este-jiidecat. Ua-nn corolar"
al acestui pnhcîpîirTnhTamental am spus că nu este îngă­
duit unei instanţe de a schimbă calificarea sub care este ur­
mărit un inculpat, fără a pune în discuţiune această nouă
calificare, fiindcă s’ar violă şi ciunti dreptul de apărare. In
adevăr, dacă după închiderea desbaterilor, judecătorii de-
 — 5 41 - -

liberând ar schimba calificarea, aceasta ar însemna că ei

au reţinut existenţa invinuirei în fapt, dar au modificat eva­
luarea ei în drept, fără a mai asculta pe inculpat. Aşa dar
apărarea în drept lipseşte complect faţă de noua calificare
şi deci dreptsl de apărare a fost violat, fiindcă în raport cu
noua calificare nu a rămas din apărarea inculpatului decât
apărarea în fapt, cea în drept dispărând fără a i se substitui
o nouă apărare.
Ori dacă noua calificare ar fi fost pusă în discuţiune,
s’ar fi putut ca inculpatul să reuşească a dovedi că nici a-
ceastă calificare nu se verifică, aşâ după cum nu se verifi­
case prima calificare. Deci este incontestabil că prin schim­
barea calificării fără a se pune în discuţiune. noua califi­
care se violează dreptul de apărare (vezi nr. 6123 şi 7742).
Ori ceeace nu este îngăduit instanţelor de fond nu-i
poate fi îngăduit nici Supremei instanţe. Din moment ce prin
recursul său un învinuit se plânge că fapta ce i se impută nu
constitue infracţiunea pentru care a fost condamnat, instan­
ţa de casare va trebui să verifice numai temeinicia acestei
denunţări. Dacă ea este nefundată recursul va fi respins, dă­
dacă dimpotrivă ea este temeinică, atunci instanţa de re­
curs va cerceta dacă faptul nu constitue nici o infracţiune
şi în acest caz va casă fără trimitere, sau dacă el ar putea
primi altă calificare şi în acest caz va casă cu trimitere. Dar
a admite ca instanţa de recurs, atunci când găseşte că fap­
tul imputat a fost greşit calificat prin hotărîrea atacată cu
recurs, poate să substitue o altă calificare şi să respingă re­
cursul pe consideraţiunea că pedeapsa este justificată, în
seaimnă a îngădui celei mai înalte instanţe să facă neant din
dreptul de apărare, trecând şi peste principiul că nimeni nu
poate fi privat de beneficiul gradelor de jurisdicţiune acor­
date de lege şi peste principiu că apărarea trebue să fie în­
treagă. Cu alte cuvinte ceeace o instanţă inferioară nu poate
face fără a violă dreptul de apărare, ar putea face instanţa
de recurs. .
3 — In practica j'urisprudenţială de astăzi dacă un recurent
se plânge că fapta pentru care a fost condamnat nu con­
stitue. infracţiunea arătată în hotărîrea condamnatorie, in­
stanţa de recurs chiar dacă recunoaşte greşita calificare, res­
pinge totuşi recursul când găseşte că faptul constatat în
 542 —

hotărîre poate primi o altă calificare care ar fi putut con­

duce la aoeiaş pedeapsă, şi aceasta uneori absolut din ofi­
ciu, alteori pe baza concluziunilor puse de Ministerul public
si aproape niciodată prin punerea în discuţiune a nouei cali­
ficări.
Desigur instanţa de recurs, mai ales când este Curtea
de casaţie, stăpâneşte în gradul cel mai înalt aptitudinea de
a da o exactă calificare unui fapt, dar oare această împre­
jurare să facă inutilă apărarea? Oare printr’o nouă apăra­
re, în care faptele ar fi repuse în discuţiune, dar prin pris­
ma nouei calificări, coordonându-se conţinutul lor circum­
stanţial cu obiectivitatea juridică a infracţiunei, nu ar putea
conduce la o soluţiune contrarie decât cea adoptată în lipsa
oricărei noui apărări? Noi credem că da, şi iată de ce: Se
poate întâmplă ca instanţa de fond să nu fi reţinut anumite
circumstanţe, sau să nu fi dat atenţiune unor apărări în fapt,
fiindcă nu interesau calificarea pe care o avea în vedere, aşa
că ceeace instanţa de recurs ar fi luat ca fapte constatate
pentru aplicarea nouei calificări nu ar oglindi decât trunchiat
circumstanţele speţei. Se mai poate întâmplă ca apărarea să
fi găsit de prisos a combate la fond anumite circumstanţe de
fapt, fiindcă în raport cu calificarea ce se dăduse faptului
socoteâ ca îndestulătoare dovezile cari făceau să dispară
un element oarecare a! infracţiunei, ori prin schimbarea cali-
ficărei acele circumstanţe necombătute căpătând importanţă
în cauză desigur că apărarea ar aveâ interes să le poată
combate prin dovezi contrarii.
Alteori este posibil ca instanţa de fond să fi denatu­
rat faptele, dar recurentul să nu se fi plâns de această de­
naturare, întrucât şi cu ea şi fără ea faptul tot nu puteâ
fi calificat aşâ cum fusese, denaturare pe care însă incul­
patul ar aveâ tot interesul* să o dovedească dacă ar vedea
că pe temeiul ei este pus în faţa unei noui calificări.
In toate ipotezele de mai sus, date numai ca exemplu,
dacă instanţa de recurs s’ar mulţumi pe faptele reţinute de
instanţa de fond pentru a modifică calificarea, chiar dacă
aceste faptei ar satisface toate elementele nouei calificări, o
atare procedare ar lovi vădit în interesele apărării, fiindcă
în toate cele trei ipoteze apărarea dacă s’ar fi admis recursul
cu trimitere ar fi putut combate sau complectă elementele de
к

— 543 —

fapt în raport cu noua calificare, combatere sau complec-

tare care nu fusese necesară faţă de prima calificare.
In sprijinul susţinerei noastre vine art. 53 alin. 1 din
legea Curţei de casaţie.
839 4 — Credem că în sistemul actual teoria pedepsei jus-
{ tificate nu se poate aplică decât la ipoteza arătată de art.
410 pr. pen.
Deasemenea schimbarea de calificare poate avea loc
atunci când la instanţele de fond învinuirea a fost discuta­
tă sub diferite calificări, iar Curtea de casaţie găseşte că
rău s’a acceptat una din aceste calificări când trebuiă să
se facă loc alteia dintre ele, bineînţeles pedeapsa fiind a-
ceiaş.
De lege ferenda credem că ar trebui să se limiteze ex­
pres şi fără posibilitate de echivoc, teoria pedepsei justifi­
cate la cazurile arătate aci.
840 — 7 ) Omisiune de a se pronunţă asupra uneia sau mai
multor cererîute acuzatului oii ale Ministerului public, când
cererea eră relativă la un drept ori o facultate dată de lege,
chiar nesancţionată cu nulitate (art. 406 pr. p.). Jurispruden-
ţa Curţei noastre de casaţie e foarte bogată asupra acestui
caz de nulitate; din nenorocire e greu a o rezumă în câte­
va puncte generale.
Astfel ea a admis că e o omisiune esenţială dacă instan­
ţa de fond nu s’a pronunţat asupra imputărilor făcute de
cel osândit martorului pe care s’a întemiat hotărîrea (59).
De asemeni e casabilă deciziunea care refuzând cererea de
martori în apărare, omite să spună motivele pentru care se
respinge cererea de martori (60), ori deciziunea care omite
de a se pronunţă asupra lucrului judecat invocat de cel o-
sândit, ori în fine deciziunea care omite a se pronuţă asu­
pra apărării că pretinsul porumb furat a1 fost luat (61), du­
pă ordinul scris ce primise delà reclamant (62) or de a nu se

59) Cas. II, 757, din 27 Oct. 1899, В. 1193.

60) Cas. II, 726, din 6 Oct. 1899, B. 1164; cas. II, 603, din 21 Ian. 19ţ)0.
B. 1912; Cas. II, 778 din 25 Sept. 1900, B. 1103; Cas. II, 2169 din 12 Sept.
1912, Curierul judiciar 1913 Nir. 7, pag. 83.
61) Cas. II, 292, din 27 Mart. 1909. Bi. 469.
62) Cas. II, 2949 din 13 Noemb. 1912, Curierul judiciar 1913, Nr. 17,
pag. 203.
 — 544 —

aplica ari. 63 c. pen. de instanţa de apel, deşi prima instan­

ţă găsise că inculpatul e minor, iar cea din urmă a dărîmat
această constatare (63). Ne mărginim la aceste cazuri, ele
fiind foarte numeroase.
841 — In schimb însă adeseori Curtea de casaţie a respins re­
cursul bazat pe art. 406 p. p. motivând respingerea pe îm­
prejurarea că deşi hotărîrea atacată nu ar conţine ceeace
se pretinde omis, însă implicit rezultă din hotărîre.
Vom cita câteva cazuri.
Dacă o curte omite să se pronunţe asupra cererii de a
se face o nouă expertiză, nu există omisiune întrucât curtea
făcându-şi convingerea de culpabilitate a prevenitului din
celelate acte şi dovezi, prin aceasta implicit răspunde şi
respinge ca inutilă noua expertiză cerută de prevenit (64).
De asemeni Curtea de apel nediscutând certificatul in­
vocat, Curtea de casaţie respinge recursul spunând că: Deşi
Curtea nu discută de ce înlătură mijlocul de apărare tras
din constatările făcute în raportul medico-legal, totuşi a-
ceastă omisiune nu e esenţială, deoarece acest mijloc de
apărare ar fi putut fi înlăturat prin diferite alte considera-
ţiuni deduse din celelate probe, şi actul prin el însuşi nefi-
ind decisiv în cauză, judecata ar fi putut avea aceiaşi solu-
tiune (65).
Nu putem admite această jurisprudenţă. Teoria moti­
vării implicite este foarte periculoasă şi contrarie intenţiunei
legiuitorului. După această ciudată teorie, o condamnare nu
mai trebue să fie motivată fiindcă osândind pe o persoa-
• nă implicit instanţa de fond a dovedit că e vinovată, şi că
apărarea sa nu a fost admisă. Totuşi însăşi Curtea noastră
de casaţiune a spus în mai multe rânduri că, dacă instanţele
de fond sunt libere să respingă o probă trebue însă să mo­
tiveze pentru ce o respinge (66); dacă însă s’ar admite teo-

63) Gas. II, 411, din 30 Apr. 1901, B. 755.

64) Cas. II, 1071, din 27 Sept. 1902, B. 995.
65) Cas. II, 365, din 29 Apr. 1900, Bl. 595; оси*. cas. II, 476. din 1901,
cas. II, 892, din 23 Oct. 1900, Б. 1213.
66) Intre nenumărate deciziuni vom cita cas. II, 2609, din 25 Sept. 1909,
Jurisptr. an. II, Nir. 30, pag. 468. Tot curtea de casaţiune II, 261?. din 25
S ep t 1909. Jurispr, ;an. II, Nr. 30, pag. 469, a admis că în caz de con-
 — 545 —

ria implicitului, respingerea nu e oare o dovadă ea instanţa

respinge proba fiindcă o consideră inutilă, deoarece şi-a for­
mat convingerea din alte dovezi?
Adeseori Curtea noastră de casaţiune e prea indulgen­
tă pentru omisiuni şi nemotivări, substituind motivarea sa,
motivării care lipseşte a instanţelor de fond. Suprema in­
stanţă ar trebui să fie mai severă în ceeace priveşte motiva­
rea în materie penală. Nu ar fi mare pagubă câteva casări
din cauza nemotivărei insuficiente or omisiunilor esenţiale,
fiindcă individul dacă e vinovat, tot va fi osândit de in­
stanţa de trimitere, în schimb însă instanţele de fond se
vor deprinde să fie mai cu grijă în motivarea deriziunilor
de teama casării, ceeace le-ar face să fie mai cu grijă şi la
darea hotărîrilor.
Să nu se uite că motivarea hotărîrilor e una din marile
cuceriri ale procedurei moderne faţă cu sistemul vechii pro­
ceduri.
841 1 — O omisiune nu poate constitui motiv de recurs decât
dacă ea este esenţială. In primul rând o omisiune este esen­
ţială când se rapoartă la o cerere sau incident care era de
natură a înrâuri soluţionarea pricinei. A trece cu vederea
pur şi simplu peste o atare cerere sau un atare incident în­
seamnă a judecă o pricină trunchiat şi deci a comite o 0-
misiune esenţială.
Astfel cererea de a se încuviinţa o probă, atunci când
proba este concludentă şi susceptibilă de a face lumină în
cauză, cererea de a se amână judecata pentru caz de boa­
lă sau lipsă de apărare, cererea de recuzare a unui jude­
cător, ca să dăm câte va exemple, conduc la o omisiune e-
senţială atunci când instanţa nu s’a pronunţat asupra lor.
Desigur instanţa de fond aveâ latitudinea să admită
sau să respingă aceste cereri, motivându-şi hotărîrea, din
moment însă ce nu s’a pronunţat asupra lor va există omi­
siune esenţială. Dacă instanţa s’a pronunţat asupra cererii

damnare pentru tăinuire nu e destul a spune că din instrucţiunea cauzei

faptele sunt dovedite, ci trebue a arăta şi faptele pretinse dovedite fiindcă
altfel e nemotivare. Dacă s ’ar admite teoreia motivării implicite aceasta ar
fi inutil.
Tanoviceanu Voi. V 35
 — 546 —

fără însă să arate motivele cari au determinat solutiunea

sa atunci va există viciul nemotivărei.
841 2 — Omisiunea esenţială mai poate rezultă şi din neluarea
în consideratiune a unei probe administrate, care eră de na­
tură a înrâuri soluţionarea pricinei fie înlăturând învinuirea,
fie atenuându-i gravitatea. De ex.: la dosarul cauzei se află
anumite depoziţiuni de martori administrate în urma admi-
terei probei testimoniale de către instanţa de fnod, sau se
găsesc oarecare acte depuse la dosar şi invocate de părţi,
sau un extract de naştere dovedind că infractorul este mi­
nor, sau o copie după o hotărîre din care ar rezultă că fap­
tul incriminat s’a mai judecat odată. Ei bine neluarea în
considerare a unor probe cari au fost admise ca utile şi ad­
ministrate regulat sau a unor acte, depuse la dosar, oride-
câteori unele ca şi celelalte interesau soluţionarea pricinei,
constitue o omisiune esenţială, fiindcă instanţa eră datoare
să le cerceteze şi să aprecieze valoarea lor în soluţionarea
pricinei. Dacă instanţa de fond se va mulţumi să spună că
a înlăturat acele probe sau acte ca inutile sau neserioase
fără să arate dece au fost considerate ca atare, atunci ho-
3târîrea sa va fi nemotivată.
841 — In fine omisiunea esenţială mai poate derivă şi din ne-
observarea unor condiţiuni impuse de lege pentru ea repres­
iunea să poată interveni, sau pentru ca o instanţă să poa­
tă judecă, condiţiuni pe care instanţa de fond era datoare
să le verifice din oficiu. De ex.: cineva este urmărit pentru
un delict comis în străinătate. Ori art. 4 alin. 2 c. p. spune
că în acest caz delictul nu este urmăribil decât dacă el ar
fi pedepsit şi în ţara în care a fost comis. Dacă instanţa de
fond va pedepsi pe inculpat, fără să cerceteze dacă delic­
tul este pedepsit în ţara unde a fost săvârşit, va comite de­
sigur o omisiune esenţială. Tot astfel ar fi atunci când o
Curte de apel ar judecă pe un ofiţer de poliţie judiciară, fără
să cerceteze dacă delictul eră sau nu comis în exerciţiul
funcţiunei. Deasemeni este omisiune esenţială când o in­
stanţă judecând pe un copil mai mic de 15 ani, a omis să
examineze chestiunea discernământului.
841 4 — Nu există omisiune esenţială atunci când instanţa de
fond omite să se pronunţe:
1 ) asupra unei cereri care nu intersa însăşi soluţiona­
rea pricinei, sau care fusese lăsată la aprecierea instanţei.
 — 547

2 ) asupra unei cereri făcute la prima instanţă dar ne­

repetată în apel.
3) asupra probelor devenite inutile de ex.: o expertiză
asupra falsităţei unui înscris devine inutilă din moment ce
s’a înlăturat învinuirea de fals; sau depoziţiunilor unor mar­
tori privitoare la un anumit cap de acuzare încetează de a
mai fi utile prin înlăturarea acelui cap de acuzare.
4) asupra argumentelor de fapt şi de drept invocate de
părţi în pledoariile lor.
5) asupra oricărui incident care a fost déjà soluţionat
în cursul procesului, dacă nu este sprijinit pe elemente noui.
841 5 — Omisiunea esenţială nu se poate acoperi prin motiva­
re implicită. Insă se poate ca prin motivarea unei hotă­
râri omisiunea să piarză caracterul de esenţială şi atunci ea
nu mai conduce la casare nu fiindcă ar există o motivare
implicită, ci fiindcă nu mai este esenţială.
Astfel în exemplele de mai sus în care arătam că prin
înlăturarea unui cap de acuzare, probele respective făcute
în apărare devin inutile, desigur că motivarea hotărîrei prin
care se înlătură capul de acuzare face ca omisiunea să înce­
teze de a mai fi esenţială şi deci inculpatul condamnat pen­
tru celelate capete de acuzare nu va puteă invocă omisiu­
nea rezultată din neexaminarea probelor privitoare la ca­
pătul de acuzare înlăturat.
Acelaş lucru atunci când instanţa de fond, pe baza u-
nor alte consideraţiuni, ajunge exact la soluţiunea care s’ar
fi impus dacă s’ar fi avut în vedere cererea sau probele pe
cari instanţa*a omis ale cercetă. De ex.: un inculpat a adus*
extract de naştere dovedind că este minor, instanţa a omis
să ia în cercetare actul de naştere, dar găsind că există
puternice circumstanţe atenuante a dat o pedeapsă inferi­
oară chiar celei cuvenite minorilor.
841 6 — S) N p,motivarea. Am arătat la nr. 544 şi urm. în ce tre-
bue să constea motivarea hotărîrilor judecătoreşti şi când o
hotărîre este viciată de nemotivare.
Ca şi pentru omisiunea esenţială, nemotivarea nu poa­
te formă un motiv de recurs decât atunci când ea poartă a-
supra unei chestiuni, unui incident, unei probe sau unei ce­
reri din acelea ce interesau soluţionarea pricinei.
Dar dacă omisiunea esenţială nu se poate acoperi prin-
 — 548 —

tr’o motivare implicită, în schimb viciu nemotivărei dispare

atunci când implicit prin alte considerente ale hotărîrei in­
stanţa de fond a justificat indirect înlăturarea unei cereri
sau unei probe, ori respingerea unui incident. Această solu-
ţiune este logică fiindcă nemotivarea presupune că instanţa
de fond nu a omis nimic, însă a înlăturat anumite chestiuni,
probe, acte sau incidente, ori a făcut oarecari constatări,
fără arătare de motive, deci ceeace lipsesc sunt motivele.
Când însă motivarea unei teze implică inevitabil combate­
rea celeilate teze ar fi absurd ca să pretindem judecători­
lor să facă o îndoită argumentaţie.
Aşa de ex.: instanţa de fond este obligată a avea în
vedere toate probele administrate. Dacă s’ar referi numai
la unele dini ele, fără să cerceteze şi pe cele contrarii ar co­
mite o omisiune esenţială. Dar dacă se referă şi la probele
acuzărei şi la acele ale apărării, motivând dece şi-a spri­
jinit hotărîrea pe primele, desigur că devine inutil a mai a-
rătâ de ce nu s’a bazat pe cele de al doilea şi viceversa.
Ori ceeace este inutil nu poate atrage nulitatea (utile per i-
nutile non viciatur).
842 — Oricât am fi însă de severi în ceeace priveşte motiva­
rea hotărîrilor, credem că eroarea în unele motive nu atra­
ge casarea, dacă dispozitivul se justifică prin alte motive
regulate (67), şi deasemenea că chiar dacă instanţa de fond
face o afirmare greşită, aceasta nu e motiv de casare dacă
dispozitivul nu se întemeiază pe ea (68).
843 — Deasemenea credem că suprema instanţă e datoare
din oficiu să releveze o cauză de nulitate dacă apărarea din
neştiinţă, ori din indolenţă a omis să o invoace, fiindcă e o
chestiune de ordine publică, să nu fie cineva pe nedrept o-
sândit în materie penală. Acest lucru e admis atât în Fran­
ţa cât şi în Italia (69). Vezi nr. 8264 şi 8265 mai sus.
844 —■91 ffea_~QEgamzare...a instantei de judecată (art. 32,
n-rele 1 şi 4) (70).
67) Gas. fr. 26 Ian. 1892, S. P. 92 I, 169: 19 Dec. 1792, S. P. 92, I. 225.
68) Gas. II, 244 din 27 Mai 1891. R. 678: cas. II, 454 din 1 O ct 1891,
B. 1128; cas. II, 491 din 6 Nov. 1891, R. 1268.
69) Carrara: Programma, P. Q. par. 1024. nota 1.
70) Insă reaua compunere a Trib. care a judecat în prima instanţă
e acoperită prin judecată apelului, aşa că ea nu poate fi un motiv de recurs
pentru deciziunea dată de a doua instanţă (Cas. II, 2088 din 7 Sept. 1912.
 — 649 —

845 — 10) Greşita calificare a faptelor, cade deasemeni sub

cenzura Curţii de casaţiune (71 şi 71 bis).
Ne mulţumim cu aceste cazuri de violare a legei, pe
care le cităm ca exemple.
In orice caz motivele de nulitate ale primei instanţe se
acoperă prin judecată în a doua instanţă (72).
8 4 5 1 — Dreptul instanţei de recurs de a controla calificarea
faptelor este pe deplin justificat de menirea pe care o are
Curtea de casaţie de a asigură unitatea de interpretare a
legilor. Fără un atare control acelaş fapt ilicit ar putea fi
calificat în diferite feluri de instanţele de fond, ceeaoe de­
sigur ar fi dăunător pentru represiune, pentru justiţie şi
pentru justiţiabili (a).
Instanţa de recurs cercetând exactitatea calificărei nu
înseamnă că judecă în fapt, fiindcă faptele sunt privite aşa
Curierul Judiciar 1912, No. 80 pg. 947). De asemenea neregiularităţile pro­
cedurii pentru judeoata apelului sau neregularitatea comunicării capii de pe
■sentinţă atacată cu apel, se acoperă prin judecată în opoziţie a apelului
tăcut în mod neregulat (Cas. II, 2040 din 4 Sept. 1912, Curierul Judiciar 1912
140.82,pg. 971).
Deasemenea în fine, motivele în contra hotărîrei Trib. nu pot ifi în­
focate ca motive de recurs în casaţiune, după ce afacerea a fost judecată
în apel (iCas. II, 2212 din 18 Sept. 1912, Curierul Judiciar 1912, n. 85, pag.
1007, Cas. II, 1848 din 16 Sept. 1913, Curierul Judiciar 1913 no. 81, p. 848).
Prelungirea termenului pentru distanţa. în caz de qpoziţiune, de ase­
menea nu poate să fie propusă direct în casaţiune (Cas. II, 2851 din 5 Nov.
1912, Curierul judiciar 1913, nr. 4, pag. 167). Confr. şi nr. 610.
71) Gas. II, 159 din 23 Ian. 1912, Curierul judiciar 1912, Nr. 37, p. 443.
71 ibis) Deasemenea cercetarea împrejurărilor cari ale atu esc faptul
material imputat inculpaţilor şi stabilirea caracterului lui este o chestiune
de fapt oare soapă controlului Curţii de C asaţie. însă cercetarea procesului
logic prin care se face apropierea între faptele constatate şi conceptul ju­
ridic al unei infracţiuni constitue o chestiune de drept, ce cade sub controlul
înaltei Curţi. Astfel examenul unei scrieri ofensatoare pentru a se vedea
dacă Imputările ce ea conţine au caracterul unor fapte determinate sau nu,
este o chestiune de drept. (Cas. pen. it. II, 17 Ian. 1923, Giitst. Pen. 1923,
col. 429, şi Jurisprudenta generală 1923, sp. 726, pag. 293 cu nota V. Doti-
goroz).
72) Nulitatea citatiunilor de ia prima instanţă însăi nu se poate in­
voca la curtea de casaţie (Cas. II, 936 din 13 Apr:- 1915, Curierul judiciar
1915, pag. 486).
a) Cas. II, 2848 din 926 în Jurisprudenta generală, 1927, sp. 241; Gas.
II, 2322 din 1921 în Pandectele Române, 1922, caetul 10, p. 332 nota V.
Dongoroz. , t ţ
 — 550 —

după cum le-a constatat şi reţinut instanţa de fond. Ceeace

face instanţa de recurs este numai verificarea coresponden­
ţei ce există între faptele constatate de instanţa de fond şi
elementele infracţiunei în care acele fapte au fost încadrate.
Legea fixând în mol abstract, conceptul şi conţinutul fiecă­
rei infracţiuni, instanţa de recurs va controla deci dacă
faptele concrete constatate de instanţa de fond întrunesc
condiţiunile cerute de lege pentru a întregi toate elementele
infracţiunei.
846 — Efectul recursului. Recursul e suspensiv de executare;
art. 396 p rp r’ ultrârm. spune: „In cursul acestor trei zile,
şi dacă s’a făcut recurs pentru casaţiune, până la primirea
deciziunei Curţii de casaţie, executarea deriziune} Curţii
juraţilor va fi suspensă“ . Această regulă pusă la Curţile cu
juraţi, se aplică la recursul contra oricăror alte deciziuni,
afară de recursul în contra deciziunilor Camerei de punere
sub acuzare (art. 326 p. p.,) când ştim că procedura se con­
tinuă până la judecată şi chiar se poate pronunţă şi hotărî-
rea în unele cazuri (73).
Şi în privinţa recursului vom spune ceeace am spus în
privinţa apelului,, că ri profită numai părţii care l-a „făcut,
(73 bis),,„afară de recursul Ministerului public, care fiind
făcut în interesul societăţei, profită tutulor şi prin urmare
şi condamnatului. Singur recursul procurorului general al
Curţii de Casaţie, este considerat ca făcut numai în intere­
sul bunei interpretări a legei, şi prin urmare nu poate folosi
nici nu poate vătăma pe nimeni.
73) Art. 7 din legea fabricării si vânzării lumânărilor de ceară, din
1908, dispunând că hotărârile pronunţate de tribunal în această materie
vor fi defintive şi executorii din ziua pronunţării lor; de aci curtea de cas.
II, 202 din 27 Ian. 1912, Curierul judiciar. 1912, Nr. 37, pa(g. 443, a tras con-
cinţa că ele nu sunt susceptibile de recurs fiindcă recursul în materie pe­
nală e suspensiv de executare. Vezi şi alte deciziuni în aceliaş sens, în notă
asupra deriziunii c. <cas. De asemenea nu există contra cărţilor de judecată
privitoare la oontravenţiumi în materie de paşapoarte (art. 100) Gas. II, 2243
din 19 Sept. 1912, Curierul judiciar 1912, nr. 841 pag. 995, Gas. II, 2140 11
Sept. 1912, ibid. loc.
73 bis) S ’a decis însă că atunci când un recurs a fost format de mai mulţi,
preveniţi şi când urmărirea are un caracter indivizibil, mijloace de apărare
ridicate în favoarea unuia, profită tuturor, atunci când s ’a admis (Cas. fr,
30 Oct. 1920. Sirey Som. 1921, eaet, 2, pag. 30, Vezi şi Jurisprudenta gene­
rală 1923, sp. 712, pag. 284).
 551

Vom mai observă în privinţa efectelor recursului, că,

în urma recursului, ca şi în urma apelului nu se poate în­
greuna situaţiunea condamnatului die instanţa la care se
trimite afacerea, admiţând existenţa unor circumstanţe a-
gravante pe care le declarase că nu există instanţa a cărei
hotărîre a fost casată (74). Vezi însă nr. 85 O3 mai departe.
847 — Judecata recursului (75). Grefierul autorităţii judecă­
toreşti a Cărei hotărîre se atacă cu recurs, „înaintează re­
cursul Ministerului public, iar acesta Ministerului de justi­
ţie, care la rândul său îi trimiteCur^^ţei de casaţie J a rt. 425
şi 426, p. p.). Curtea de casaţie poate să respingă recursul,
sau să-l admită (76).
a) Respingere. Dacă Curtea de casaţie respinge recur­
sul, hotărîreâ atacată devine irevocabilă şi nesusceptibilă de
nici un fel de recurs (art. 429 şi 442, p. p.). Am arătat, când
am vorbit despre opoziţiune, că această cale nu e deschisă
în contra deciziunilor Curtei de casaţie (77), deasemeni nu
e admisibilă nici calea revizuirei (78).' Curtea de casaţie ad­
mite însă revocarea deciziunei sale în caz de eroare de
f fapt (79).
*847 1 — înaintea Curţei de casaţie părţile nu sunt citate, ele
74) Cas. ir. 30 A u g . 1833, S. R. chr.; 28 Mai 1887, P. 8$, I, 241 ;| G re­
noble: 15 M . 1886, S. 86, II, 241; P. 86, I, 1245.
N o r m a n d : Traité iNir. 1035; V id a l: Cours, Nr. 874 şi 715, Nr. 6.
La noi cas. II, din 28 Apr. 1870, B. 111. A. L. condamnat Ia 5 ani
recluziune, iar după casare la muncă silnică pe viaţă pentru omlor cu pre-
cugetare. Decizkmea a fost casată. Vezi şi Nr. S503 din acest volum.
75) Pentru formele şi reigulele judecăţii trimitem la procedura civilă.
Observăm în treacăt că prima divergenţă în penal la curtea de cas. diupă
cât ştim este cas. crim. 39 din 27 Ian,. 1876, B. 4L
76) In Franţa, raportul opinează cel dintâi şi redatează decizia curţii
de casaţiune. V id a l: Cours, Nr. 875.
77) Cas, II, 28 din 11 Ian. 1910. Jurispriudenţa atî. III, Nr. 3, p. 39.,
78) Cas, II, 395 din 25 Feb. 1913, C u r ie ru l j u d ic ia r 1913, Nir. 34, pag.
407.
79) Ca exemplu se poate cită Cas. II, 4 din 8 Ian. 1875. B. 131. E roa­
rea eră că In. Curte respinsese dini greşală recursul fiindcă crezuse că nu
s’a făcut declaraţiune de recurs. Deasemeni Gas>. II, 508 din 13 Nov. 1891. B.
1283; fiindcă se schimbase termenul dat ,în cunoştinţă fără să anunţe pe
recurent. Gas. II, 426 din 24 Sept. 1890, B. 1070. Declaraţie inadmisibil în
recurs, de oarece nu se constituie prins recurentul' şi în «realitate din dosai'
se constată că el fusese liberat provizoriu de Curtea de A pei
 552 —

trebuind să se intereseze singure de termenul înfăţişărei. A~

ceastă soluţiune nu se sprijină pe vre-un text expres de le­
ge; ea a fost creiată de practica judecătorească, care s’a
sprijinit pe consideraţiunea că legea nu pomeneşte de citare
şi de concluziuni orale, ci numai de memorii scrise.
Dar dacă părţile nu sunt citate ele se pot prezentă fia
în persoană, fie prin împuterniciţi. Chiar recurenţii condam­
naţi la pedepse privative de libertate se pot prezentă prin
' procurator, această soluţiune fiind dictată de interesul prac-
j ţie de a nu se aduce la Casaţie din toate colţurile ţării re-
! curenţi aflaţi în stare de arest. De altfel principiul fiind şi
în procedura penală că oricine poate fi reprezentat, iar le­
gea nederogând în privinţa recursului dela acest principiuf
soluţiunea este şi juridică. In fine o derogare în sensul ce­
lei din art. 181 pr. pen. nici nu şi-ar fi avut rost, fiindcă
raţiunea care o impune la instanţele de fond nu mai există
în recurs.
8 4 7 2 — Desbaterile la Curtea de casaţie se urmează în ordinea,
urm ătoare: se .e ite şte m a i întâi rapo rtu l în cauzele în care
se fac raport, se dă cuvântul recurentului, apoi intim atului,
şi la urm ă se ascultă eoncluziumle M inisterului public.
Ministerul public vorbeşte totdeauna cel din urmă, a-
\ fără de cazul când el ar fi recurent (art- 47 leg. C. de cas).
t Faptul că mculpatul nu are ultimul.cuvânt la casaţie
conduce adeseori la situaţiuni foarte dăunătoare unei bune
administrări a justiţiei. Nu rareori se invoacă de Ministerul
public argumente numai aparent temeinici, dar cari trec
drept pertinente şi fondate fiindcă inculpatul nu are putinţa
de a le mai combate. De aceia doctrina modernă înclină
pentru acordarea utimului cuvânt inculpatului chiar şi la.
Casaţie.
847 3 _ La ziua înfăţişerii Curtea examinează în primul rând
dacă recursul este în termen şi dacă este regulat introdus.
Dacă recursul este tardiv sau neregulat atunci Curtea îl
respinge ca atare.
Când recursul este în termen şi regulat făcut, Curtea
cercetează dacă condamnaţiunea poartă asupra unei pe­
depse privative de libertate şi în caz afirmativ dacă recu­
rentul s’a constituit prizonier sau a fost eliberat pe cauţiu­
ne. Dacă această condiţiune nu este satisfăcută atunci re—
 — 553

ţ cursul este respins ca inadmisibil. Totuşi, în cazul când se

; învoacă ca motive de recurs stingerea acţiunei publice (pres-
; eripţia, amnestia,. împăcarea părţilor, abrogarea legei), a-
j tunei recursul va trebui să fie cercetat chiar dacă recurentul
j nu s’a constituit prizonier sau nu a fost eliberat, fiindcă
! chestiunea existenţei sau inexistenţei acţiunei publice pri-
I rnează asupra raţiunei care impune formalitatea constitni-
' rei ca prizonier.
în adevăr, întrucât mai poate interesă dacă executa­
rea condamnaţiunei a fost asigurată prin constituire ca pri­
zonier sau eliberarea pe cauţiune a recurentului, când ac­
ţiunea publică esté stinsă şi deci condamnaţiunea fără baz?t
îegală? Dimpotrivă interesul ordinei publice este ca o atare
condamnaţiune să fie anulată din moment ce stingerea ac-
ţiunsi publice a fost denunţată printr’un recurs făcut în
termen şi regulat introdus.
Când toate condiţiunile pentru judecarea recursului
sunt satisfăcute, Curtea ve rifică dacă s’au form ulat sau nu
m otive. In caz că recursul este m otivat, atunci m otivele
sunt desbătute chiar dacă recurentul nu se prezintă pentru
a le susţine.
, Am arătat la nr. 8264' 5 că instanţa de recurs este da­
toare să invoace chiar din oficiu acele violaţiuni cari conduc
la o nulitate absolută. Deci credem că formula respingerii re­
cursului ca nemotivat este nepotrivită în penal, fiindcă sim­
plul fapt al lipsei motivelor nu trebue să conducă la exone­
rarea instanţei de recurs de a examina dacă nu există vre-o
violaţiune din acele sancţionate cu nulitate absolută şi ca
atare recursurile penale nu pot fi respinse ca nemotivate ci
ca nefondate, termenul nefondat indicând că instanţa de re­
curs a procedat şi la o verificare din oficiu, care a condus
la constatarea că nu există nici o violaţiune.
^48 — b) Admitere. Curtea de casaţie poate admite recursul
pentru môtrvêle invocate de recurent, sau pentru alte mo­
tive ndicate din oficiu de însăşi Curte (80).

80) E x e m p le : „Asupra motivului de casare invocat din oficiu de d.

membru-raportor. Gas. II, 458 din 27 Iul. 1871, B. 133 (casare); cas. II, 139
-din 16 Mart. 1873, B. 72 (casare); cas. II, 655 din 5 Nov. 1871, B, 345, ca­
sare fără trimitere din cauză că se judecase şi se pedepsise de a doua oară
pentru aceeaş faptă.
 — 554

Dacă Curtea de casaţie adm ite recursul, ea casează

hotărîrea atacată cu recurs. Insă în această p rivin ţă trebue
a se distinge între casarea de riziu nilor date în m aterie c ri­
m inală, şi cele date în m aterie core.cţională
In materie corecţională, Curtea de casaţie, casând o
botărîre trimite procesul înaintea aceleiaş instanţe judecăto­
reşti a cărei hotărîre s’a casat’sau1 la o alta de acelaş grad
cu ea (art. 52 din leg. Curţei de casaţiune şi; 331 p. p.) (81).
In materie criminală trebue a face subdistineţiuni în
privinţa casării şi trimiterii.
».Dacă se casează deriziunea pentru o greşită aplica­
re a iegei făcută de Camera de punere sub acuzare (art. 324
p. p.), se va trimite afacerea la Camera de acuzare a unei
alţe Curţi de apel.
■ Dacă motivele anulării sunt nu instrucţiunea, ci în
procedura de judecată înaintea Curţii cu juraţi, afacerea se
va trimite la o altă Curte cu juraţi (82).
Tot la o Curte cu juraţi se va trimite afacerea şi dacă
anularea deciziunei e pronunţată, din cauză că verdictul fi­
ind regulat, judecătorii Curţei cu juraţi au pronunţat altă
pedeapsă decât cea prevăzută de lege. Insă în acest caz,
se vor pronunţă numai judecătorii asesori ai Curţii cu ju­
raţi la care se trimite procesul, şi ei vor aplică pedeapsa
81) Deasemeni în caz de regulare de competentă, daeăl din instruc­
ţiunea urmată la judecătorul de instrucţie şi la tribunal nu se poate constată
dacă fapta e crimă sau delict se trimite afacerea la camera de lacuzare.
Cas. II, 1502 din 5 Iunie 1912. C u rieru l ju d ic ia r 1912. Nr.. 71. paig. 839.
82) Instanţa de trimitere nu are drept să-şi decime oomipetentiai. In
acest sens aivem o deeiziune importantă dată de curtea moastiră de oasa-
tiume, într’un caz curios. După casarea unei deriziuni a curţii ou juraţi
Tăitna, se trimisese afacerea la curtea cu juraţi Tecuci, care după) regula­
mentul de aplicare al curţilor cu juraţi, forma O' singură curtecu juraţi,
aşa că ar fi putut să judece aceeaişi juraţi. Casatiunea a| respinsrecursul
pentru declinare de competentă, fiin d că nu s e p o a te d eclin ă c o m p e te n ţa
câ n d în v e s te ş te c u rte a d e ca sa ţiu n e, dar recunocâmd eroarea făcută, a decis
că trebue să se ceară rectificarea şi a considerat recursul ca o cerere de
rectificare. Cas. II. 39 din 27 Ian, 1876, B. 41 Ciu atât mai multnu poate
să-şi decline iQompefcta instanţa de trimetere în caz de regulare de ooim-
petintă. iDoctrina şi jiurisprudenfa franceză este în acest sens şi curtea
noastră de casaţie a admis aceeaşi soluţie. Vezi articolul Tianovieeanu din
C u rieru l ju d ic ia r 1915, Nr. 24, pag. 193; vezi însă şi voi. IV, nr. 1618 din
acest Tratat, precum şi 8202 din acest volum. •
 — 555 —

cuvenită pe baza declaraţiunei juraţilor Curţei a cărei deri­

ziune a fost casată (art. 439 p. p.).
848bis — Care va fi efectul casării unei sentinţe pentru reaua
aplicare a legei de tribunalele corecţionale? Se va judeca
din nou şi faptele, ori numai aplicarea legei? Trib. Buzău
; s. II a admis în minoritate că hotărîrea se consideră ca fi­
ind casată în total şi se vor pune din nou în dîscuţîune şi
faptele, fiindcă în principiu efectul casării e de a face hotă-
I rîrea nulă, afară de o dispoziţiune contrară în deciziunea
' / de casare. Această soluţiune ni ise pare contrară legii (vezi
( Trib. Buzău s. II, din 1 Noembr. 1912, Curierul Judiciar
\ 1912, nr. 85 cu nota Tanoviceanu în acelaş sens). Ce în-
\ credere putem avea în aprecierea bună a faptelor de către
\ cei care interpretă rău legea? Vezi însă nr. 85G4 mai jos.
848 1 — Conform Legei Curţii de casaţie din 1925, trimiterea
pricinei în urma admiterei recursului se poate face fie
către aceiaş instanţă, fie la o altă instanţă similară.
Qând_pricina a fost trimisă la aceiaş instanţă, atunci ea
va fi judecată'de o aită secţiune sau de un alt complect de
cât cel care a pronunţat hotărîrea casată (art. 52).
849 — Când anularea se face numai în ceeace priveşte în-
Jeresele civile, afacerea se trimite în judecata tribunalului
civil altul însă decât tribunalul pe lângă care se află jude­
cătorul de instrucţiune care a instruit afacerea (art. 433
pr. pen.) (83).
Dacă s’a anulat hotărîrea Idin cauza necompetinţei,
Curtea de casaţiune va arătă prin deciziunea de casare ca­
re e autoritatea competinte (art. 434 şi 436).
849 1 — In caz de casare pentru incorapetintă trebue să facem
următoarele distincţiuni: 'c
1) Dacă şi prima instanţă şi a doua au fost incompe
tente, atunci trimiterea se va face la instanţa de primul grad
care s’ar decide că este competentă. De ex.: un tribunal şi
o Curte au judecat ca primă şi a doua instanţă o învinuire
de furt deşi se ceruse declinarea competinţei. Casându-se.
deciziunea Curţei de apel pricina va fi trimisă la judecăto­
ria de ocol competente a judecă acel frut.

83) V id a l: Cours, No. 880, fiiine.; cas. II, 2349 din 26 Sept. 1912, C
Jud. 1912, No. 80, pg. 932/
 — 556 —

2) Dacă prima instanţă eră competentă iar a doua ntrr

atunci trimiterea se va face la instanţa de al doilea grad
efectiv competentă. Când însă incompetenţa instanţei de a -
pel provenea din cauză că nu există drept de apel, atunci
prin casare se va anulă deci zi unea acestei instanţe, decla-
rându-se definitvă hotărîrea instanţei inferioare care jude­
case fără drept de apel şi deci nu va mai avea loc nici o»
trimitere. In această din urmă ipoteză se va verifică însă.
dacă cererea de apel, dat fiindcă apelul eră inadmisibil nu
constituia o cerere de recurs regulat şi în termen introdusă,
în care cazi, va trebui să se dea curs acestei cereri ca una ce
nu a fost însă soluţionată în accepţiunea pe care o avea. De
ex.: cineva este judecat de tribunal pentru o infracţiune de
competinţa judelui de ocol, dar nici o parte nu a cerut
declinarea competinţei. Sentinţa tribunalului va fi deci în
prima şi ultimă instanţă. Să presupunem că inculpatul face
apel şi Curtea îl admite în parte. Se face recurs de Ministe­
rul public pe motiv că apelul eră inadmisibil şi deci Curtea
de apel incompetentă. Admiţându-se recursul se va anulă
« deciziunea Curţii de apel, confirmându-se ca definitivă ho­
tărîrea tribunalului. Să presupunem însă că din eroare s’a
luat drept un apel cererea prin care inculpatul atacase ho­
tărîrea tribunalului şi că această cerere constituia un ade­
vărat recurs introdus în termen de 3 zile cu respectarea for­
melor cerute de art. 417 pr. pen., indeferent de termenii în
care cererea a fost concepută, aceştia nefiimd sacramentali..
In acest caz C. de casaţie admiţând recursul Ministeru­
lui public şi anulând deciziunea C. de apel pe motiv că a~
pelul eră inadmisibil, va da în schimb un termen inculpatului
pentru a-şi motivă cererea de recurs care fusese greşit luată
drept un apel, întrucât greşaîa instanţei de apel nu-i poate;
dăuna inculpatului.
3) Dacă şi prima şi a doua instanţă s’au declarat in­
competente, iar Curtea de casaţie găseşte că şi una şi cea­
laltă erau competente, casând va trimite pricina la instan­
ţa de al doilea grad, fiindcă aceasta eră datoare să consta­
te că prima instanţă şi-a declinat greşit competinţa şi în con­
secinţă să evoace fondul. A admite că pricina trebue trimisă
la prima instanţă ar însemnă să creiem recurentului o situa-
ţiune mai bună decât cea pe care ar fi avut-o dacă instanţa
 — 557 —

de apel nu greşeă, ceeace este şi iraţional şi nepractic. Ira­

ţional fiindcă prin casare recurentul trebue pus exact în si­
tuaţi unea pe care o aveâ în momentul când s’a produs vio-
laţiunea care a determinat casarea, ori în ipoteza de care
ne ocupăm violaţiune constă în eroarea instanţei de apel de
a fi considerat că bine prima instanţă şi-a declinat compe-
tinţa, fără această eroare instanţa de apel ar fi evocat fon­
dul, deci aceasta trebue să fie şi după casare situaţia recu­
rentului, adică pricina se va trimite la instanţa de apel pen­
tru a evocă fondul. Soluţiunea contrară ar fi nepractică,
fiindcă cel care ar face un apel contra hotărîrei prin care
prima instanţă şi-a declinat greşit competinţa va aveâ tot­
deauna interes să nu-şi susţină apelul sau să-l susţină prost,
ca apoi mergând la Casaţie să obţină casarea şi să înceapă
din nou delà tribunal, ceeace desigur n’ar puteă obţine dacă
şi-ar susţine serios apelul.
4) Dacă prima instanţă s’a declarat incompetentă, iar
a doua a găsit că greşit s ’a considerat prima instanţă ca in­
competentă şi a evocat fondul, şi dacă Curtea de casaţie
constată că greşeala este din partea instanţei de apel, iar
nu din partea primei instanţe, atunci anulând deciziunea in­
stanţei apelative va trimite pricina la instanţa efectiv com­
petentă.
8 4 9 2 — Dacă recursul a fost admis nu pe incompetenţă ci pe
motivul că s’a comis vre-o altă violaţiune de lege sau vre-o
omisiupe ori neregularitate de formă, atunci casarea va pu­
tea fi parţială sau totală după cum nulitatea constatată a-
trage anularea întregei hotărîri atacate cu recurs şi faţă de
toţi, sau numai soluţionarea unor anumite puncte din cele
rezolvate prin* acea hotărîre şi faţă numai de anumite per­
soane.
De ex.: dacă hotărîrea este dată faţă de mai mulţi in­
culpaţi şi recursul este admis numai faţă de unii din ei, a-
tunei această hotărîre este anulată numai în ceeace priveşte
pe inculpaţii a căror recurs a fost admis, rămânând în fiin­
ţă şi definitivă pentru ceilalţi. Acelaş lucru în cazul când ca­
sarea priveşte numai despăgubirile civile.
In general vom distinge după cum vioîaţiunea care a
determinat casarea este:
1 ) anterioară dârei hotărîrei atacată cu recurs în care
 — 558 -

caz anularea este totală şi se întinde până la cel mai vechiu

act nul şi chiar la actele anterioare (vezi nr. 30443-30444
volumul IV), cari vor trebui să fie refăcute.
2 ) referitoare la forma sau condiţiunile de valabilita­
te a hotărîrei însăşi în care caz casarea este iarăşi totală,
dar atrage numai desbaterea din nou a pricinei, celelalte
acte anterioare dărei hotărîrei rămân valabile.
3) atingătoare numai la soluţionarea unor anumite
puncte din complexul pricinei, de ex.: calculul pedepsei,
răspunderea civilă, evaluarea daunelor, în care caz casarea
va fi parţială, judecata urmând a fi reînoită numai asupra
acestor puncte.
Instanţa de casare poate însă declara nulă în totul ho-
tărîrea atacată cu recurs chiar în aceste cazuri când ar
crede că pentru o bună soluţionare a pricinei ea cată a fi
judecată în întregime.
Deasemeni când sunt mai multe motive de recurs şi
Curtea se opreşte numai la unul din ele fără a mai examina
pe celelate casarea va fi totală.
850 — In contra hotărîrei date de instanţa de trimitere se
poate face un nou recurs; dacă recursul e pentru motiv di­
ferit de cel dintâiu n’avem nimic particular de spus; dar
dacă recursul e făcut pentru acelaşi motiv, din cauză ca in­
stanţa de trimitere a judecat ca şi instanţa a cărei deciziune
a fost casată, conform vechii legi a C. de Cas. Curtea judeca
afacerea în secţiuni unite. In această din urmă judecată, da­
că se respingea recursul se confirmă deriziunea Curţii de a-
pel care rămânea definitivă, iar dacă se casa din nou,
Curtea de casaţie în secţiuni unite interpretând legea în sen­
sul secţiune! respective afacerea se trimitea la a 3-a Curte
de apel care era obligată să se conformeze interpretării Cur­
ţii de casaţie, citind deciziunea secţiunilor unite şi ordonând
înregistrarea ei ca deciziune dată de însăşi Curtea de apel
(art. 65 leg. C. de cas.). In caz când judecătorii nu se su­
puneau deciziunei Curţei de casaţie dată în secţiuni unite,
ei erau trimişi înaintea consiliului de disciplină al magis-
traturei, iar hotărîrea din nou casată se trimitea la alţi
judecători (art. 65 leg. C. cas. modif. în 17 Febr. 1912).
8 5 0 1 — Noua Lege a Curţii de casaţie din 1925 a simplificat
mult efectele casărei faţă de instanţele de trimitere, întru-
 — 559

cât a declarat ca obligatorii deriziunile C. de casaţie chiar

dela prima casare, în ceeace priveşte punctele de drept so­
luţionate. Aşa dan instanţa de trimitere trebue să se confor­
meze (soluţiunilor date de înalta Curte.
Dacă o instanţă de trimitere nu s’ar conformă celor de­
cise de C. de casaţie, judecătorii cari o compun vor fi tri­
mişi în judecata consiliului de disciplină, iar hotărîrea dată
de ei va fi din nou casată şi trimisă la aceiaş instanţă care
va trebui neapărat să se conformeze deciziunei înaltei curţi.
8 5 0 2 — Instanţa de trimitere. Cu privire la procedura înaintea
instanţelor de trimitere şi la limitele în care pricina va fi din
nou cercetată înaintea acestor instanţe vom face câteva ob-
servaţiuni:
1) Instanţa de trimitere procedează după aceleaşi re­
guli şi cu aceleaşi forme ca şi atunci când s’ar fi găsit di­
rect sesizată, aşa dar citarea părţilor, prezentarea lor, or­
dinea desbaterilor, pronunţarea hotărîriei nu au nimic de­
osebit, efectuându-se după normele obişnuite de procedare
ale instanţei respective.
2 ) Instanţa de trimitere nu mai are însă căderea de a
verifică valabilitatea şi regularitatea sesizării sale, trimite­
rea fiind imperativă: deasemeni nu va puteâ să-şi decline
competenţa decât dacă prin refacerea instrueţiunei orale
s’ar ivi circumstanţe noui cari să atragă incompetenţa sa,
circumstanţe pe cari Curtea de casaţie nu le-a avut şi nu
le-a putut aveâ în vedere în momentul casărei.
3) Instanţa de trimitere are însă dreptul de a verifică
dacă acţiunea publică există, dacă a fost bine pusă în miş­
care, iar în cazul când instanţa de trimitere este o instanţă
de al doilea grad va puteâ examinâ dacă apelul ab initio
a fost făcut în termen şi a fost regulat introdus.
4) înaintea instanţei de trimitere se pot ridică toate in­
cidentele şi formula cereri cari ar fi putut fi ridicate şi
formulate la instanţa a cărei hotărîre a fost casată şi a-
ceasta chiar dacă ele nu fuseseră propuse acolo, fiindcă
prin efectul casărei hotărîrea casată fiind ca fără fiinţă,
părţile sunt presupuse ca şi cum s’ar află pentru întâia oa­
lă înaintea instanţei de judecată. In consecinţă se pot~~ad--
ministrâ noui probe înaintea instanţei de trimitere şi a-
ceasta chiar atunci când casarea s’a făcut în urma recur­
 — 560 —

sului Ministerului public (excepţie la C. cu juraţi în cazul

când casarea priveşte numai pedeapsa).
5) Instanţa de trimitare ya reface toate actele de pro­
cedură şi instrucţiune începând dela cel mai vechiu act nul
declarat ca atare de C. de casaţie (vezi însă nr. 30443 şi
30444 din voi. IV).
6 ) Instanţa de trimitere va desbate pricina în între­
gul ei dacă casarea a fost totală, având dreptul de a schim­
bă chiar calificarea faptului în cazul când C. de casaţie nu
s’a pronunţat asupra calificărei şi chiar în acest caz dacă
au intervenit circumstanţe noui pe care C. de casaţie nu
le-a avut în vedere. Schimbarea calificărei va fi pusă în
discuţiunea părţilor. In caz de casare parţială instanţa de
trimitere va cercetă numai punctele asupra cărora s’a pro­
nunţat casarea. In îndoiala asupra întinderei casărei, ea va
fi socotită ca totală.
8 5 0 3 — Instanţa de trimitere nu poate agravă situaţiunea incul­
patului faţă de cea pe care o aveâ prin hotărîrea casată, de
cât numai în cazul când casarea s’a făcut pe baza recursu­
lui Ministerului public.
In practică se face o expepţiune pentru Curţile cu ju­
raţi, admiţându-se că după casare chiar în urma recursului
acuzatului se poate pronunţă o pedeapsă mai gravă decât
cea din deciziunea casată. Credem că această soluţiune nu
are nici o bază juridică. Desigur prin casare nu se poate im-
pietâ asupra verdictului pe care juraţii îl vor da când vor
judecă din nou pricina, verdict care ar puteâ desigur să con­
ducă la o pedeapsă mai gravă fie prin aceia că el nu a mai
admis o scuză care fusese admisă prima dată, fie prin refu­
zarea circumstanţelor atenuante acordate ia prima judeca­
re. Dar dacă juriul dela Curtea de trimitere nu poate fi o-
bligat să se pronunţe într’un anumit fel, nimic nu împiedică
ca Curtea să fie îndatorată ca în faţa unui nou verdict afir­
mativ să nu poată pronunţa o pedeapsă superioară celei an­
terioare. Această obligaţiune s’ar sprijini pe principiul fun­
damental şi indiscutabil că orice cale de atac nu se poate
întoarce contra celui care a folosit-o, principiu sacrificat
prin soluţiunea adoptată astăzi (a).
Jurisprudenţa a mers şi mai departe decizând că instan-
a) Gas. II, 3444 din 926 în J u r is p r a d e n ta g e n e ra le i, 1927, speţa 322;
Cas. II, 77 din 923 în J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1923, speţa 309.
 561 —

ţa de trimitere când este o instanţă de apel nu este legată

de situaţi unea ce se creiază inculpatului prin deciziunea ca­
sată, suficient să nu agraveze situaţia inculpatului rezultată
din hotărîrea primei instanţe. De ex.: dacă un- inculpat a
fost condamnat 6 luni de prima instanţă, făcând apel i s’a
admis în parte apelul reducându-i-se pedeapsa la 3 luni, ata­
când cu recurs hotărîrea dată în apel şi casând, instanţa
de trimitere poate da o pedeapsă mai mare de 3 luni nu însă
mai mare de 6 luni. Soluţiune credem noi profund greşită,
fiindcă încalcă principiul fundamental arătat mai sus.
8504 _ Când casarea este numai privitoare la pedeapsă, in­
stanţa de trimitere are dreptul nu numai de a rectifica pe­
deapsa dar chiar de a achită, întrucât drămuirea unei pe­
depse nu se poate face fără a examina fondul, ori exami­
nând fondul instanţa de trimitere poate să-şi formeze in­
tima convingere că nu este locul a se pronunţă nici o pena­
litate.
Credem chiar că ar trebui atunci când se casează pen­
tru greşita aplicare şi calculare a pedepsei, casarea să fie
totală declarându-se hotărîrea casată ca fără fiinţă în totul,
pentru a nu reduce rolul instanţei de trimitere la simplu o-
ficiu de a pronunţă o pedeapsă şi aceasta chiar dacă ar a-
veâ convingerea că nu există nicio vinovăţie. Principiul li-
bertăţei de convingere se opune la o atare siluire a conşti­
inţei judecătorilor.
850 5 — In instanţa de trimitere vor putea pune concluziuni toa­
te părţile chiar atunci când prin casare nu s’au atins inte­
resele lor.
Dacă casarea s’a făcut prin admiterea recursurilor fă­
cute şi de inculpt şi de Ministerul public şi de partea civilă,
atunci instanţa de trimitere este liberă a modifică situaţiunea
pe care inculpatul o avea prin hotărîrea casată pronunţând
o pedeapsă mai gravă sau despăgubiri civile mai ridicate, cu
rezerva însă pentru instanţa de trimitere atunci când judecă
ca instanţă de apel să nu agraveze situaţiunea inculpatului
creiată prin hotărîrea primei instanţe, în cazul când nu e-
xistă apel decât din partea sa.
Mutatis mutandis vom spune acelaş lucru despre situa­
ţiunea părţii civile sau celei civilmente răspunzătoare.
851 — Casaţiunea fără trimitere întâmplă atunci când se
desfiinţează o hotărîre care a primit apelul sau opoziţiunea
 — 562

peste termen, sau fiindcă a condamnat pentru fapte nepre­

văzute delege (84) sau când se anulează hotărîri pentru că
ele se găsesc contrarii altor hotărîri definitive, sau în fine,
. în cazul când a fast desfiinţată hotărîrea prin care acuzatul
a fost declarat nevinovat (art. 53 leg. C. de cas.).
852 — Casarea fără trimitere afară ide casarea în interesul le­
gii, de care vom vorbi îndată, ni se pare neraţională şi con­
trarie principiilor pe care se întemeiază constituirea Curţii
de casaţie. In adevăr, dacă s’a primit apel peste termen, se
poate ca aceasta să provină din cauză că instanţa de apel a
considerat comunicarea necesară şi nefăcută conform legii;
Curtea de casaţie fiind de altă părere trebue să trimită a-
facerea la o nouă instanţă de fond care poate judecând ca
şi prima va interveni o deciziune în secţiuni unite. Tot ace­
laşi lucru îl spunem şi despre cazul când s’ar fi condamnat
fapte neprevăzute de lege; aceasta e părerea secţiunii Curţii
de casaţie dar se poate ca în realitate instanţa de fond să
fi judecat conform legii, şi instanţa de trimitere judecând în
acelaşi sens, curtea de casaţie în secţiuni unite să admită
interpretarea instanţelor de fond, în contra interpretării sec­
ţiunii sale.
Prin dispoziţiunea art. 35 leg. C. cas. secţiunile specia­
le uzurpă dreptul secţiunilor unite, împiedicând, oricând va
voi secţiunea respectivă ca afacerea să vină în judecata sec­
ţiunilor unite. Părerea noastră este că legea n’ar trebui să
admită casarea fără trimitere (85). In orice caz, observăm
că suprema noastră instanţă uzează adeseori, şi nu totdea­
una conformi legei, de această putere ce i s’a acordat de le­
gea sa organică (86).

84) Exemplu: îndem narea de către prim ar a locuitorilor să axe şi să

semene pe ogoarele unui proprietar, nu eonstitue provocarea la infracţi­
une, de oarece fapta arării şi sem ănării chiar pe loc străin nu e o infrac­
ţiune, Gas. II, 3686 din,18 Dec. 1910. Jurispr. an. IV, Nţr. 5, pag. 73,
Deasemeni e casarea fără trim itere când acţiunea e stinsă prin
m oarte oir altă cauză. V id a i: Gours, Nr. 880 şi nota 4-a în care a ra tă juris-
prudenta curţii de casattune franceză; alt oaz de casare fără trimetiere.
Cas. II, 2301—921, D reptul 1912 Nr. 80. Gas. II, 327 din 15 Fefor. 1913, C u ­
r ie r u l j u d ic ia r 1913, Nlr. 35, pag. 419-
85) Legea noastră e ou mult mai' largă în această privinţă decât
legea franceză.
86) Dintre num eroasele cazuri în care nu îm părtăşim modul de a •
 — 563 —

352 1 — Obiecţiunile de mai sus au pierdut valoarea lor fată

ş cu dispozitiunile Legei curţii de casaţie din 1925, care de-
ţ! clară obligatorii pentru instanţele de fond chiar delà prima
li casare soluţiunile date în drept de secţiunile Curţii de casaţie
;i în raport cu pricina judecată.
j Aşă dar, din moment ce Curtea de casatiune găse­
şte că o opoziţiune sau un apel este tardiv ori neregulat
şi din moment ce această solufiune este obligatorie pentru in­
stanţa de fond, la ce ar mai servi trimiterea?
Acelaş lucru în cazul când C. de casaţie decide că un
fapt nu constitue nici o infracţiune. Desigur în cazul când
C. de cas. constată că un fapt a fost greşit calificat, dar
că el ar puteă primîo altă calificare casarea cu trimitere -de­
vine necesară şi indispensabilă. Când însă faptul imputat
privit sub toate aspectele nu poate fi o infracţiune, desigur
că instanţa de trimitere nu ar mai avea ce judecă şi deci tri­
miterea devine inutilă.
8 5 2 2 — Noua lege a Curţii de casaţie (art. 53) permite casare
fără tfimiter e în urm ăt oar el e ipoteze:
J p , Când hotărîrea casată a condamnat fapta nepre­
văzută de lege.
2) Când hotărîrea este desfiinţată fiindcă a primit a-
peluri sau opoziţiune peste termen.

vedea al curţii noastre de casatiune vom cită unul. Gas. II, 2739, din 9
Dec. 1908. B,. 2092 a judecat că avocatul Statului nefiind funcţionar public
în sensul art. 183 şi urm . c. p., cuvintele injurioase ce i se adresează în timpul
pledării nu constituesc un ultragiu, şi dacă a condamnat pe cel ca re l-a ul-
trag it e casare fără trimitere.
Evident c ă după această! interpretare fapta injuriei, răm âne nepet-
depsită, iceeaee de sigur căi e f a contra legii, şi în, contra raţiunii; casarea
e râ admisibilă, dar ca sa re a fă ră trim itere când fapta e o infracţiune, ni se
p are că este contrarie dispozitiuniilor legii,
Gonfr. încă Cas. III, 363 din 8 Dec. 1908. B. 2145 (după (diverg), o
altă casare fără trim etere. Cas. II, 2657 din 31 Oct. 1914 Dreptul 1914
Nr. 71. E ra vorba de interpretarea decretului de graţiere din 30 Oct. 1914,
C urtea de Casaţie după ce decide oa hotărîrile supuse recursului în c a s a ­
tiune nefiind irevocabile, nu in tră în prevederile decretului, adaugă că
chestiunea irevooabilitătii condiamnaţiunei în m aterie de graţiere n e îiin d s u s ­
c e p tib ilă d e o a l tă s o lu fiu n e , casarea urm ează să se iacă fără trim itere.
Cu aceste cuvinte se poate c a sa ori ce hotărâre. Dovadă că se poate şi o
altă sofatiune este că o a ltă instanţă judiciară, o curte d e apel, a decis
contrariul.
 — 564 -

3) Când se anulează hotărîri contradictorii cu alte ho-

tărîri desăvârşite.
4) Când se desfiinţează hotărîri prin care acuzatul a
fost declarat nevinovat.
Nici una din aceste ipoteze nu comportă discuţiuni ele
fiind explicite şi precise.
Vom mai adăuga că tot fără trimitere va fi casarea şi
atunci când hotărîrea atacată cu recurs este anulată fiindcă
nu există acţiune publică pusă în mişcare sau acţiunea publi­
că este stinsă.
8 5 2 3 — Prin noua lege a Curţei de casaţie se merge mai de­
parte şi se dă dreptul Supremei instanţe ca să caseze fără
trimitere evocând fondul. Această procedare poate avea loc
ori dec âte ori în urmă casărei nu ar fi locul decât să se a-
plice legea la fapte constatate deplin şi necontestate.
Legea indică cu titlu de exemplu următoarele două
cazuri: constatarea autorităţii lucrului judecat, constatarea
prescripţiunei dar adaugă că la fel se va procedă şi în alte
cazuri similare în cari nu se cere o verificare de fapte altele
decât cele constatate de instanţele de fond şi nici examinarea
unor elemente noui de probaţiune sau aprecierea lor deose­
bită.
Desigur că procedura evocărei este binevenită în ipo­
teze ca cele de mai sus, însă ea cată a fi aplicată cu pru­
denţă, fiindcă adeseori faptele constatate de o instanţă au
raport cu un anumit colorit juridic, dar pot fi contestate din
moment ce intervine o schimbare în acest colorit.
853 — Casarea în interesul legei e prevăzută, de art. 443 şi
444 p. p.; ea intervine atunci când s’a dat o deciziunePcon-
trarie legei, care a rămas definitivă fiindcă nu a fost ataca­
tă cu recurs în termenul legal (87). In asemenea caz procu-
lorul-general al Curţei de casaţie din propria lui iniţiativă,
are drept să atace asemenea hotărîri prin recurs la Curtea
de casaţie, care judecând afacerea o va casă numai în inte­
resul legei, fără ca deciziunea să aibă efect în privinţa păr­
ţilor litigante. Din motivul că acest recurs nici nu profită

£ 7 ) Legea spune clar în art. 21 că h otărârea se va casă în interesul

legii şi duipă expirarea termenului de recurs. E însă de observat că: art.
21 legea e. eas., se referă numai la afaceri civile.
 — 565 —

nici nu păgubeşte părţilor, ele nu au drept să intervină, şî»

nici chiar inculpatul achitat nu poate să ia parte la jude­
carea recursului de Curtea de casaţie (88).
Deasemeni este de observat că recursul în interesul
legii nu poate să fie făcut decât de procurorul-general al
Curţii de casaţie, nu însă şi de acela al Curţii de apel ori de
procurorii tribunalelor. Curtea noastră de casaţie s’a pro­
nunţat de mai multe ori şi totdeauna. în acest sens (89). A-
cest drept nu-1 are nici comisarul regal al consiliului de re­
vizie (tribunalele militare), chiar dacă recursul a fost trimis
de Ministerul de război celui de justiţie şi de acesta pro­
curorul ui-general al Curţei de casaţie, întrucât nici Minis­
terul justiţiei, nici procurorul-general al Curţii de casaţie nu
şi-au însuşit acel recurs (90).
854 — In afară de recursul procurorului-general făcut din o-
ficiu, legea dă drept şi Ministerului justiţiei să facă recurs,,
chiar după expifâr^T^nienel'OT't^âle.ffidotltra deciziuni-
lor date peste competenţă şi în care s’ar fi comis vreun ex­
ces de putere. Acest recurs se face prin procurorul-general al
Curţii de casaţie, şi legea spune că asemenea recurs nu va
prejudiţiâ dreptul părţilor interesate (art. 22 Legea C. cas.);.
însă în caz de delicte comise cu ocaziunea judecăţii, anur
land hotărîrea, Curtea de casaţie se va constitui îndată în
Curte de justiţie spre a procedă la judecata culpabililor.
E însă de observat că acest recurs diferă de acela fă­
cut de procurorul-general al Curţii de casaţie, prin aceea:
că, dacă nu poate vătăma pe părţi, se admite însă că r
condamnat poate să profite de acel recurs, pentru că socie­
tatea nu poate să uzeze de acte anulate ca ilegale (91).
8 5 4 1 — Noua lege a Curţii de casaţie din 1925 a menţinut a-

88) Gas. II, 3-101 din 14 Oct. 1910 C u r ie r u l ju d ic ia r 1911. Nr. 3, p^ 19.
89) ICas. II, 348 din 25 Iul. 1890, B. 914; 379 din 7 Aug. 1891, B »63;-
Secţ. Vae. 387‘din 3 Aug. 1893, B.,683; cas. Il, 156 din 28 Mart. 1894, B) 401,•
cas. II. 420 din 13 Iun. 1895, Bi. 955; cas. II, 344 din 22ţlan;. 1894, B. 734.
90) Cas. II, 2243 din 5 Nov. 1507, B. 1724.
91) N o r m a n d : Traité, Nr. 1215; D e% ois: T raité Nr. 2168; V id a l: Cours,.
Nr. 884 i jurisipriudenta şi doctrina franceză citată în nota 1 delà pag. 1013'
(ed. 1911). Această părere a fost susţinută- şi ila noi d e D . P . V io r e a u a
procurorul general al curţii de casatiune în discursul de deschidere, 1871..
Buletinul c. cas. 1871, p. 180.
 — 566 —

tât recursul în interesul legei cât şi recursul aşa zis în anu­

lare.
Art. 21 L. C. de casaţie statorniceşte că Ministerul pu­
blic direct sau în înţelegere cu Ministerul de justiţie va pu­
tea ataca cu recurs pentru rea interpretare a legei hotărî-
rile desăvârşite, însă numai în interesul legei şi după ex­
pirarea termenului de recurs obişnuit. Deciziunea de casa­
re în acest recurs nu are nici un efect faţă de părţi.
Cum vedem aceleaşi condiţiuni, acelaş mecanism şi a-
celeaşi efecte ca şi în art. 444 pr. pen. şi anume: 1) exis­
tenţa unei hotărîri definitive; 2 ) expirarea termenului de
recurs obişnuit fără ca părţile să fi uzat de el; 3) recursul
nu profită părţilor; 4) el este un atribut exclusiv a Ministe­
rului public dela C. de casaţie.
8 5 4 2 — Vom observă însă că legea Curţii de casaţie ar fi pu­
tut cel puţin în materie penală să dispună* că recursul în
interesul legei profită şi părţilor. Nici o legiuire mai nouă nu
mai păstrează recursului în interesul legei numai un efect
pur ideal, acela de a restabili respectul faţă de lege.
Este un non sens sub raportul intereselor mari cari sunt
puse în joc în represiune, ca o hotărîre condamnatorie să
fie anulată ca ilegală şi totuşi condamnaţiunea să rămână,
lovind în mod nedrept pe condamnat.
De aceia de lege ferenda propunem, aşa cum se găseş­
te şi în art. 533 şi urm. proc. penală italiană, să se admită
că recursul în interesul legei profită şi inculpatului atunci
când hotărîrea anulată este o hotărîre condamnatorie. Co­
dul italian dă însă dreptul inculpatului ca în termen de 2 luni
să declare dacă voeşte sau nu să fie judecat din nou. Când
anularea este pe motiv că fapta pedepsită nu eră prevăzută
de lege sau acţiunea publică eră stinsă, atunci nu se mai ur­
mează o nouă judecată, iar condamnatul este scos de sub
orice urmărire.
8 5 4 3 — Art. 22 şi 27 din Legea C. de casaţie reglementează
recursul zis în anulare. Spunem zis în anulare fiindcă ex-
presiunea este pur convenţională, dar nu corectă- Am ară­
tat că recursurile în genere sunt căi de anulare, aşa că ex­
presia recurs în anulare apare ca un pleonasm. Convenţio­
nal însă, pentru a diferenţia cele trei categorii de recursuri
se poate spune recurs ordinar, recurs în interesul legei şi
recurs în anulare.
 — 5 67 —

Art. 22 L. C. de casaţie conferă Ministerului de justi­

ţie şi procurorului general delà C. de casaţie dreptul de a
cere anularea hotărîrilor şi actelor judecătoreşti prin cari
judecătorii şi-ar fi însuşit atribuţiuni peste competinţa lor
şi ar fi comis vre-un exces de putere sau un delict.
Deci după art. 22 iniţativa poate să o ia fie Minis­
trul de justiţie adresându-se procurorului general delà Casa­
ţie, fie însăşi procurorul general direct.
Ca condiţiuni art. 22 cere: 1 ) să fie vorba de o hotărîre
sau un act judecătoresc; 2 ) prin acestea judecătorii să-şi
fi însuşit atribuţiuni ce exced competinţa lor şi 3) această
însuşire să fi condus la un exces de putere sau la un delict.
Art. 22 mai adougă că acest recurs nu împiedică pe
părţile interesate de a se plânge şi ele şi nu prejudecă drep­
turile lor.
Art. 27 vine şi aduce câteva precizări. Astfel acest text
prevede că hotărârile ce se pot atacă conform art. 22 pot
fi şi nedesăvârşite. Dispoziţiune înţeleaptă fiindcă un act
dat fără competinţă sau cu exces de putere nu trebue să fie
lăsat a-şi produce efecte şi a dăinui în dauna legalităţii pâ­
nă ce se vor parcurge toate gradele de jurisdicţiune. Ordi­
nea publică şi interesul justiţiei reclamă că aceste acte să
înceteze cu un moment mai curând când este posibil.
Art. 27 mai precizează că hotărîrile sau actele pot fi
emanate delà orice instanţă. Se înţelege însă delà sine că
se exclude Curtea de casaţie.
Tot art. 27 vine şi aduce oarecum o modificare în con-
diţiunile puse de art. 22 căci de unde în acest din urmă text
se cerea ca judecătorii să fi lucrat fără competinţă şi să fi
comis un exces de putere, deci două condiţiuni legate prin
conjunctivul „şi“ art. 27: cere ca judecătorii să fi lucrat fără
competinţă sau să fi comis un exces de putere, deci condiţi-
unile nu mai sunt cerute cumulativ ci alternativ.
Credem că trebue să prevaleze art. 22 fiindcă chiar
dacă s’ar spune că a lucră fără competinţă este în ultimă,
analiză a comite tot un exces de putere însă judiciar, aceasta
nu poate avea nici o importanţă fiindcă L. C. de casaţie vi­
zează excesul de putere constituţional (a).
a) A se vedea nota noastră V. Dongoroz în Curierul judiciar, 1926,
pag. 327,
 — 568 —

După cum vedem recursul în anulare prevăzut de legea

C. de casaţie diferă de cel prevăzut de art. 443 pr. pen. care
se mulţumeşte ca hotărîrea sau actul să fie doar contrar le-
gei şi care lasă iniţiativa recursului numai Ministrului de
justiţie.
Credem că art. 443 pr. pen. a fost deci modificat de Le­
gea C. de cas. în sensul art. 22 şi 27 din această lege.
8 5 4 4 — In fine Legea C. de casaţie prin art. 27 alin. 2, conferă
dreptul de recurs în anulare chiar şi părţilor în acelaşi con-
diţiuni arătate de art. 22 însă cu următorul adaus: 1 ) hotă-
rîrile nedesăvârşite să nu poată fi atacate pe nici o cale ordi­
nară şi 2 ) cursul justiţiei să se găsească întrerupt.
Desigur cazurile în cari s’ar putea verifică aceste con-
diţiuni sunt rare dar nu imposibile.
8 5 4 5 — Atât recursul în interesul legei cât şi cel în anulare sunt
recursuri excepţionale (speciale) în raport cu recursul obiş­
nuit (ordinar).
Ele aparţin căilor de atac extraordinare şi ca atare fo­
losirea lor jiu este condiţionată de un termen (după expira­
rea căruia să nu se mai poată recurge la ele) şi nu conduce
la efectul suspensiv.
Aceste recursuri nu au nevoie de o motivare, legea ce­
rând şi mulţumindu-se cu simplul fapt al denunţării hotărîrii
sau actului considerat ca ilegal, rămânând Supremei Instan­
ţe de a cercetă dacă în adevă" actul este viciat şi cată a fi
declarat nul.
Formalităţile recursului obişnuit nu sunt cerute pentru
aceste recursuri.
855 — Terminând vom observă că Suprema noastră instan­
ţă este prea mult încărcată cu afaceri atât civile cât şi pe­
nale, ceeace desigur este în prejudiciu perfecţionării juris-
prudenţii sale, calitatea unindu-se totdeauna foarte greu cu
cantitatea.
Franţa , între anii 1832-1833 erau în mijlociu 1808
recursuri în casaţie în materie penală, care în urmă între
anii 1860-1880 au scăzut la 1770 pe an în mediu. Dintre de-
ciziunile Curţilor cu juraţi, abiâ a opta parte au fost supu­
se recursului, iar din această optime Curtea de casaţie n’a
casat decât 6 la sută (92).
92) La justioe criminelle en France de 1826 â 1880. P aris, Imprimerie
mationalle, 1882, p. CVIII şi tabelul 17, p. GXVII.
 — 569

Mai târziu, recursurile penale s’au înmulţit; în anul

1900 au fost 3421, plus 128 cereri de-regulari de compe­
tenţă, la care s’au adăogat 277 recursuri penale din 1899.
Din aceste recursuri în materie criminală au fost 39 casări
şi 711 respingeri, 84 decăderi; în materie corecţională 117
casări şi 2051 respingeri; în materie de simplă poliţie, 61
casări, 37 respingeri, 31 decăderi, 66 neadmisibile şi 193
desistări. Din aceste recursuri 67 au fost făcute de Minis­
terul public în materie de simplă poliţie şi 95 de părţile in­
teresate; în materie corecţională numai 7 recursuri din
2429 au fost făcute de Ministerul public, iar în materie cri­
minală niciunul din 818 (95).
In Belgia cifra medie a deriziunilor date de secţia Il-a
a Curţii de casaţie, care era de 1054 între anii 1881-1885,
a scăzut la 758 între anii 1886-1890, la 520 între anii 1891
— 1895 şi în fine la 492 între anii 1895-1900. Şi încă tre-
bue să observăm că secţiunea Il-a a Curţii de casaţie bel-
giane, judecă şi recursurile în materie electorală, relativ la
garda naţională şi la afacerile fiscale, care împreună întrec
recursurile penale în materie penală ordinară. Astfel în 1900
din 612 decizii date de secţiunea Il-a au fost 200 relative
la garda naţională, 119 în materie electorală, 27 în materie
criminală, 152 în materie corecţională şi 28 în materie d
contravenţiuni de simplă poliţie (94).
Faţă cu aceste cifre, mai ales relativ la Belgia care s’ar
potrivi mai mult cu ţara noastră ca populaţiune, vedem cât
de exagerată este la noi cifra recursurilor în materie penală,.
şi cât de mult împiedică ameliorarea jurisprudenţei penale !
In anul 1909, după statistica judiciară publicată în
Martie 1912, secţiunea IBa a Curţii de casaţie a admis 5
iecursuri criminale şi a respins 80, a admis 86 corecţionale
şi a respins 3837 (95), în total 4008 afaceri penale au fost
supuse judecăţii secţiunei a Il-a a Curţii de casaţie (96). A-
ceasta e desigur enorm.
93) Ooimptej-rendiu de l’Administration de la justice criminelle. Paris,.
Imprimerie nationale, 1902, ip. 135.
94) Statistique judiciaire de la Belgique, III-ème année, 1900, Bru­
xelles 1902, p. XXI.
95) In 1908 cifrele au fost: 9 admlise, 96 respinse recursuri crimi­
nale; 54 admise şi 2565 respinse, recursuri corecţionale.
96) Statistica judiciară a României pe anii 1908 şi 1909, p. 250 şi 584..
 — 570 —

Şi încă e de observat că afacerile de simplă -poliţie nu

vin, cum vom vedâ îndată, în recurs la Curtea de casaţie,
fiindcă altmintrelea numărul afacerilor penale judecate în
recurs ar fi mai mare (97).
Trebue să sperăm că graţie permanentizării secţiunilor
a fixităţii şi mai bunei1* cunoaşteri a jurisprudenţei sec­
ţiunilor, numărul recursurilor se va împuţinâ, fiindcă altfel
am despera de posibilitatea progresului jurisprudenţei noa­
stre.

§ 2. T r ib u n a le le d e j u d e ţ c a in s ta n ţa d e r e c u r s

856 — Conform actualei legi de organizare a judecătoriilor

de ocoale, tribunalele de judeţ sunt şi ele instanţe de casare
în materie penală însă numai când e vorba de contraven-
ţiuni de simplă poliţ'
Competenţa tribunalelor de judeţ ca instanţă de casare
introdusă la noi prin legea judecătoriilor de pace din 9 Mar­
tie 1879.
Se înţelege uşor scopul ei, legiuitorul a voit ca să pună
la dispoziţiunea afacerilor mai mici posibilitatea judecării
recursului prin o instanţă mai apropiată, fiindcă recursul la
Curtea de casaţie, o instanţă atât de înaltă şi depărtată este
de ordinar iluzoriu pentru afacerile de mică importanţă (1 şi
1 bis). Şi dovada acestui adevăr e micul, foarte micul nu­
măr de afaceri de simplă poliţie care merg înaintea Curţii
de casaţie franceză, deşi tocmai la acestea, după cum am a-
rătat casările sunt mai numeroase.

97) Ar fi desigiî. interesant de comparat pro-porţiunea între aface­

rile penale judecate definitiv de instanţele de fond şi între acelea contra că­
rora s’a făcut recurs ăia noi, în Franţa şi în Belgia.
1) Vezi cu o-caziunea desbateriilor legii modificării curţii de casa-
ţiune din 1905, dscursul d-lui A. Marghiloman, (reprodus şi de d. C. Botez:
Noul'' codice de şedinţă, p. 1093).
1 bis) Deosebirea între recursul în casaţie şi cel -adresat Trib. este că,
pe când cel dintâi este O) cale extraordinară, cel de al doilea este- -o- cale or­
dinară. Prin urmare dacă s’a întrebuinţat cuvântul de -recurs în Loc de apel,
trebue să se examineze în fiecare speţă, n-atura hotărârei atacate, prin ur­
mare Trib. comite o omisiune esenţială dacă n’a -procedat ca această cer­
cetare. (Cas. II, 129 din 13 Mai 1924, Jurisprudenţei Generală 1924, sp. 1357,
pag. 730. Vezi şi Curierul Judiciar 1924, nr. 32, p-g. 509 cu nota Decnsară.
 — 571 —

Trebue să spunem totuşi că legea din 1879 institu­

ind tribunalele de judeţ ca instanţă de casare nu le-a dat a-
cest drept decât în materie civilă, nu însă şi în materie pe­
nală, ţinând probabil seama de împrejurarea că în materie
penală, C. de casaţie poate judecă şi după memorii şi, în
orice caz e datoare din oficiu să invoace orice crede in­
teresul condamnatului (2). Tocmai prin legea modificatoare
a judecătoriilor de pace din 1894, art. 50 s’a dat tribunale­
lor dreptul de a judeca în recurs cărţile de judecată nu nu­
mai în materie civilă şi comercială, dar şi penală, care sunt
date în ultimă instanţă.
Această competinţă menţinută în art. 98 din legea ju­
decătoriilor de pace din 31 Mai 1896, şi în general întreaga
competenţă ca instanţă de casare a tribunalelor de judeţ, a
fost criticată de unele persoane, că fiind contrarie art. 104
din constituţiune, care prevede că pentru întreaga ţară nu
va fi decât o singură Curte de casaţiune (3). Legea pentru
înfiinţarea contenciosului administrativ din 2 Iulie 1905 a
suprimat însă această competinţă redând Curţii de casaţie
judecata tuturor recursurilor în materie penală, modificând

2) Vezi în acest sens o sentinţă a trib. Tiutcwa, din 18 Nov. 1885.

Dreptul, am. XV (1885), Nir. 1, p. 5 şi nota aprobatoare în acdaş sens, spu­
nând. că poate pentru prima oară se prezintă înaintea tribumailelor acest
caz şi adăogând ironic că cu tot spiritul inventiv al colegilor din provincie,
nu se aştepta ca vreodată să se controverseze acest lucru fiindcă proee-
,'diura penală dă expres curţii de casaţiune judecata tutulor afacerilor penale,
iar legea judecătoriilor de pace dă competenţa de casare tribumailelor de
judeţ numai în materie civilă.
Vom adăogâ în acelaş sens cuvintele ministrului de justiţie, oare cu
ooaziunea desbaterii legii din 1879, răspundea criticilor deputatului D. Se-
fendache: „Aci nu e vorba de recurs în general, în contra hotărîrilor ema­
nate d d a judecătorii de pace; aci este vorba numiai de hotărîrile oare e-
imană d da judecătorii de ocoale, pe care aceşti indecătoiri le pot da în ultim
resort până la valoarea de 200 lei". Mon. oficial, 1879, Nir. 19. Reprodus de
Săndulescu-Nanoveanu: Proc. civ. p 139 si C. Botez: Noul codice de ş e ­
dinţă, p 1091.
3) Vezi între alţii G. Tocilescu: Curs de procedură civilă, T. I., part.
Iaşi, 1889, p. 159 şi I. G. Săndulescu-N anoveanu: F.xplicaţiunea teoretică şl
practică a cod, de procedură civilă, 2-a ed. Bucureşti, 1879, p. 138, cuvântarea
deputatului Sefendăche în camera din 1879 în Săndulescu-Nanoveanu: Loc.
cit. şi Corn, Botez: Noul codice, p. 1090 şi 1091 şi cuvântarea deputatului
şi profesorului G. Cantilli: Ifoid., p, 1096.
 — 572 —

;&rt. 98 al legii judecătoriilor de pace din 1896 (4), şi re­

venind la sistemul codicelui de procedură penală. Insă a-
ceastă modificare a fost de scurtă durată, şi prin noua lege
a judecătoriilor de pace din 1879, redând tribunalelor com-
petinţa de a judecă recursurile în materie de contravenţiuni
de simplă politie (art. 106).
Din cauza puţinei importanţe a acestor recursuri vom
vorbi foarte pe scurt de ele.
S57 — Relativ la organizare art. 108 leg. jud. de ocoale din
1907 spune că tribunalul trebue să judece afacerea de ur­
genţă cu doi judecători, iar în caz de diverginţă se va com­
plectă ou un ajl 3-lea judecător ori un advocat având stagiu
de cel puţin 5 ani.
^57 1 — Legea organizării judecătoreşti din 1924 prin art. 20
alin. 6 prevede în mod expres că recursurile penale se vor
J judecă de tribunal cu un complet de doi judecători, sau un
judecător şi un supleant cu drept de a judecă. Aşâ dar art.
> 108 din Legea judec, de ocoale cată a fi considerat ca mo­
dificat în acest sens.
S’a obiectat că intrarea supleantului în compunerea
Tribunalului atunci când se judecă apeluri şi mai ales recur­
suri penale este rău venită, dacă ţinem seamă că mulţi ju­
decători de ocol au gradul de preşedinte de tribunal şi chiar
consilieri de Curte, cu o experienţă incontestabil mai în­
tinsă decât a unui supleant sau chiar judecător tânăr.
Raţional obiecţiunea este temeinică, în practică însă ea
pierde din importanţă. In adevăr un judecător de ocol cu
grad superior este presupus că stăpâneşte mai bine capaci­
tatea de a judecă corect, dar această superioritate datorită
experienţei este compensată la Tribunal pe deoparte de fap­
tul că judecă un colegiu de doi magistraţi şi că participă şi
Ministerul public la desbateri, deci o primă chezăşie că ju­
decata va fi îndeajuns de serioasă, iar pe dealtă parte de
consideraţiune că sarcina tribunalului de a cercetă temeini­
cia recursului sau netemeinicia lui este înlesnită tocmai de
chipul desăvârşit în care judele de ocol cu experienţă a so-

4) Vezi amănunte relativ la modificare şi la desbateri în Botez: Op.

cit-, p. 1088 şi urm.
 5 73 —

luţionat pricina, încât rareori se va reforma o carte de ju­

decată a unui judecător experimentat.
La aceasta putem să mai adăogăm că dacă magis­
tratul tânăr delà tribunal nu are o experinţă prea îndelun­
gă prin vechime, are însă una tot atât de importantă dato­
rită multiplicităţii şi frecuenţi speţelor ce cad în cerceta­
rea sa.
858 — Cazul de recurs. Conf. art. 106 leg. jud. de ocoale sunt
suscepfrbilederecTirs cărţile de judecată pronunţate de ju­
decătoriile de ocoale în ultimă instanţă. Sunt însă cazuri în
care legiuitorul a exclus dreptul de recurs (5 şi 5 bis).
858 1 — Conform cu 'noua Constituţiune din 1923 dreptul de
recurs fiind declarat de ordin cohstituţfoîSnart. 103 alin.
ultim) urmează că dispoziţiunile din legile speciale oare su­
primau acest drept au fost inîpIiclF âl^^
toate pricinile
S’a pus însă chestiunea, din punct de vedere al compe-
tinţei, dacă recursul folosit în baza Constituţiunei, acolo
unde legile speciale suprimaseră dreptul de recurs se în­
drepta la C. de casaţie sau la tribunal în pricinile judecate
în primă şi ultimă instanţă de judecătorul de ocol. Cu drept
cuvânt s’a decis că recursul se va adresa Tribunalului. In
adevăr, dacă legea specială nu ar fi suprimat dreptul de re­
curs, dar ar fi omis să arate cine va judecă recursul în pri­
cinile derivate din acea lege şi judecate în primă şi ultimă
instanţă de judele de ocol, desigur că s’ar fi aplicat regule-
le generale de competinţă şi s’ar fi decis că instanţa coro-
petinte a judecă recursul este Tribunalul.
Deci aceasta ar fi fost situaţiunea dacă legea specială
nu ar fi suprimat dreptul de recurs, şi ca atare la această
situaţiune trebue să revenim atunci când Constituţia declară

5) Astfel vom cită infracţiunile relative la legea toc.melelor agricole,

prevăzute prin art. 57 (combinat cu 100 aceeaşi lege). Vezi cas. II, 1339 din
25 Mai 1912. C, jud. 1912, № . 59, p. 695 şi nota R. C. Ben.şache.
5 bis) Deasemenea pentru contravenţiunile la biroul populaţiu n ei fiind
executorii şi definitive, recursul trebue îndreptat la Trib., iar nu la Curtea de
Casaţie (Cas. II, 934 din 24 Martie 1924, Jurisprudenţa Generală 1924, sp.
1358, pg. 730); din1contră acapararea de imobile fiind un delict oorectîonal,
recursul trebue îndreptat la Casaţie (Cas. II, 1243 bis din 1 Iulie 1924, Ju-
risprudeţa Generală 1924, sp. 1478. pg. 801).
 — 574 —

implicit abrogată dispoziţiunea din legile speciale care su­

prima dreptul de recurs (a).
Intr’un cuvânt se vor respecta regulele generale de
competinţă penală, deci dacă pricina eră de competinţă ju­
delui de ocol în primă instanţă, cu apel la tribunal dar fără
recurs, atunci recursul folosit pe baza Constituţiei se va ju­
deca de C. de casaţie, dacă însă pricina eră din acele pe
cari judele de ocol le judecă în primă şi ultimă instanţă a-
tunci recursul se va judecă de tribunal (b).
859 — Termenul de recurs este de 5 zile (6), începând, pen­
tru judecăţile contradictorii a doua zi dela pronunţarea căr­
ţii de judecată, iară pentru cele date în lipsă a doua zi acla
expirarea termenului de opoziţiune sau dela respingerea o-
poaiţiunei.
Din chiar termenii legii se vede că aci nu se aplică
regula că, acel care n’a uzat de .căile ordinare nu poate uză
de căile extraordinare, regulă care am văzut că e admisă
de jurisprudenţa franceză şi română. In adevăr, art. 106
leg. jud. de ocoale spune că termenul poate să curgă şi dela
expirarea termenului de opoziţiune, ceeace însemnează că
chiar dacă cineva a lăsat să expire termenul de opoziţiune,.
el n’a pierdut prin aceasta dreptul de a face recurs.
860 — Unde se face[ recursul? L.egea. pune aceiaşi regulă ca şi
la apel, adică Ta grefa judecătoriei care a dat hotărîrea, la
tribunal sau la secretarul comunal, care e obligat a -1 înainta
tribunalului, (art. 106, lin. 3).
860 1 — Formalităţile prescrise de art. 417 şi 422 pr. penală,
adică încheierea procesului-verbal pentru constatarea de-
claraţiunei de recurs şi constituirea ca prizonier sau elibe­
rarea pe cauţiune nu sunt aplicabile recursului la Tribunal.
Recursul se declară prin simplă cerere ca şi apelul,
deci trimitem la cele spuse la nr. 7671 şi 7672. De altfel art.
106 alin. 5 Leg. jud. de ocoale o spune expres.

a) Vezi nota noastră V. Dongoroz, în Jurisprudenţa Generală, 1925,

speţa 539.
b) In acest sens, Cas. II, dec. 934 în Jurisprudenţa Generală, 1924
speţa 1358.
6) El erâ de 10 zile după legea din 1894 şi a fost redus la 5 de legea
din 1896 (art. 98).
 — 5 75

Faptul că recurentul a vorbit în -declaraţiunea sa de a-

pel în loc să spună recurs nu atrage nulitatea declaraţiunei
fiindcă caracterul ei derivă din lege iar nu -din termenii mai
mult sau mai puţin i ü pe cari părţile i-a folosit.
861 —■Motiv elej:,ecuz^~ ,rt. 106 leg. jud. de ocoale spune
că se pot atacă cu recurs cărţile de judecată, în orice ma-
terie^când sunt date în ultimă instanţă, la trib. respectiv pen-
tru exces; de putere, incompetinţă, violare de lege, omisiune
esenţială şi denaturare de acte. Legiuitorul e foarte larg în
ceea-ce priveşte motivele de recurs, care şi la tribunal, ca şi
la Curtea de casaţie se pot reduce la violarea legii. încât
despre explicarea diferitelor cazuri de recurs n’avem nimic
particular de spus, ële fiind_aceleaşi -ca şi în materie civilă
şi explicându-se în -cursul de procedură civilă.
861 1 — Motivele de recurs trebuese să fie formulate de recu-
. r-ent până la ziua judecaţii, totuşi Tribürialur apreciind poate™
, acordă un termen pentru depunerea motivelor.
In orice caz lipsa motivelor nu poate atrage respinge­
rea recursului ca nemotivăt, Trib. fîîndTndătorat -din oficiu
a cercetă dacă nu există vre-o violaţiune din acele sancţio­
nate cu nulitate absolută, (vezi nr. 8264 şi 8265); această o-
bligaţiune derivă din principiul fundamental de drept pro­
cedural penal care impune tuturor instanţelor penale fără
excepţiu-ne de a procedă din oficiu.
Asupra diferitelor motive de recurs trimitem la cele
expuse la numerile 836 şi urm.
862 — FJectuLzecursului. Recursul e suspensiv de executare
şi la tribunal ca şi la Curtea de casaţie, legea'o spune formal
în art. 106. Vom adăogă, deşi legea nu o spune, că recursul,
afară de al Ministerului public nu profită decât părţii, care
l-a făcut fiindcă aceasta e o regulă generală de procedură,
şi în fine că prin recurs nu se poate înrăutăţi situaţiunea re­
curentului.
•862 1— Procedura recursului. Părţile vor fi chemate în recursu­
rile delà tribui,al după aceleaşi norme de citare ca şi la ju­
decătoria de ocol, (art. 66-71 leg. jud. de ocol). Părţile se
vor puteă prezentă prin împuterniciţi.
Desbaterile se urmează în ordinea firească adică: întâi
recurentul, apoi intimatul şi la urmă Ministerul public. Re-
curentul-inculpat va puteă avea ultimul cuvânt dacă îl va
cere.
 — 576 —

Tribunalul va îi compus ca şi pentru celelate pricini pe­

nale din doi judecători sau un judecător şi un supleant cu
drept de a judecă (art. 20 alin. 6 Leg. org judecătoreşti din
J 924). Dispoziţiunile art. 108 leg. jud. oc. sunt deci modifi­
cate în acest sens.
In caz de divergentă, complectarea tribunalului se va
iace cu un judecător, iar după tranşarea diverginţei jude­
cătorul rămas în minoritate va trebui să semneze şi el ho-
lărîrea fără a se mai menţionă părerea lui.
863 — Judecata recursului nu se aseamănă în totul cu jude­
cata recursului de Curtea de casaţie. Desigur şi tribunalul,
ca şi Curtea de casaţie, nu are dreptul, ca o instanţă de a-
pel, ca să intre în cercetarea chestiunilor de fapt; pentru
a casă cartea de judecată trebue ca să existe o violare de
lege, exces de putere, sau incorapetinţă, iar nu o simplă rea
apreciere a faptelor, de care nu are să se preocupe deocam­
dată Tribunalul.
In această privinţă tribunalul procédé ca şi Curtea de
casaţie. Dar, şi aci începe deosebirea, dacă tribunalul gă­
seşte recursul fundat, el nu are drept ca Înalta Curte de ca­
saţie să trimită afacerea la o altă judecătorie, ci, după cum
spune ârt. 107 legea jud. de ocoale din 1907, casând cartea
de judecată, evoacă întreaga afacere, şi o judecă în primă
or în ultimă instanţă după regulele competinţei şale (art. 98
al legii din 1896).
De astădată tribunalul intră în chestiunile de fapt şi le
apreciază cum crede de cuviinţă. Prin urmare, pe când
Curtea de casaţie, se mulţumeşte a casă, şi a trimite la altă
instanţă ca să judece ea, din contră tribunalul casând, în
acelaş timp substitue propria sa judecată, cărţii de judecată
pe care a casat-o. Desigur că prin aceasta legiuitorul a voit
ca să înlăture, pe cât este cu putinţă, ducerea pe la multe
autorităţi judecătoreşti pentru afaceri mici.
Legea zice că tribunalul va judecă în primă sau ultimă
instanţă, după regulele competinţei sale.
Să presupunem că s’a judecat un delict de bancrută
frauduloasă de judecătorul de ocol; în asemenea caz fă-
cându-se recurs pentru incompetinţă, tribunalul după ce
.va casă cartea de judecată, va judecă în primă instanţă cu
apel la Curtea de apel. Dacă din contră presupunem că s’a
făcut recurs în contra unei cărţi de judecată, pronunţată în
r

: — 577 —

; ultima instanţă de tribunal, şi ea a fost casată, tribunalul ju-

; decând acea afacere, o va judecă în ultimă instanţă (7 ).
j Legea n’a prevăzut însă un ultim caz, când după casa-
( , re pentru cauză de incompetenţă tribunalul n’ar judecă nici
| chiar ca primă instanţă, de exemplu cum ar fi în materie
\ de crimă ori de infracţiune politică.
I E controversată chestiunea dacă părţile se citează în
! penal şi dacă există drept de opoziţiune când tribunalul ju-
! decă o afacere penală ca instanţă de casare. Deşi s’a susţi­
nut negativa (8), nu avem nici o îndoială să admitem cita­
rea părţilor şi dreptul de opoziţiune în acest caz. Fără temei
se invoacă regalele aplicabile la Curtea de casaţie (art. 417,
428 şi 429 pr. pen.); acelea sunt regule speciale acelei in­
stanţe, şi fiind regule excepţionale nu se pot întinde. Regula
e din contră în procedură că părţile se citează, şi că opozi-
ţiunea fiind o cale ordinară de atacare a hotărîrilor nu poa­
te să fie răpită fără un text anume de lege. Jurisprudenţa
unanimă a tribunalelor este în acest sens (9).
Curtea de casaţie pare de asemenea favorabilă acestei
interpretări ( 10 ).
№ 3 bis — Quid dacă inculpatul făcând opoziţiune nu se prezintă
la termenul fixat, fiindcă s’a împăcat cu partea civilă (când
acest lucru e permis?) In acest caz opoziţiunea lui se va a-
nulă? Curtea de casaţie a decis negativa (11), soluţiunea

7) Vezi Corneliu Botez, Curierul Judiciar, 1913, nr. 81 şi Cas. II, 2012
din 27 Sept. 1913 Ibid.
8) Si. Scriban: Curierul Judiciar, 1901, mr. 81.
9) C. Botez: Noul cod de şed. p. 1120-
10) Gas. II, 1272 şl 1273 din 1 Noev. 1905. B. 1426, a decis că, de
oarece în urma legii din 2 Iullie 1905 a încetat competinţa tribunalelor de ju­
deţ de a judeca recursurile, judecata recursurilor va ii fără opoziţiune la,
tribunale pentru afacerile pendinte fiindcă încetând coimpetmţa tribunalelor de
judeţ încetează şi procedura lor, ceeace însemnează că înainte de această lege
şi acum când s ’a revenit la ea, există dreptul de opoziţiune, aceasta fiind
forma lor de judecată şi de procedură. Confr. şi Cas. II, 1C92 din 31 Martie
1910. B. 482.
11) Cas. II, 1749 din 20 Iunie 1912, Curierul Judiciar din; 15 NoemLrie
1912, nr. 75, pg. 887. In sens contrariu, adică în sensul nostru (Tanoviceanu)
Trib. Dolj II, 336 din 8 Febr. 1913, Curierul Judiciar 1913, nr. 56, pag. 643
şi Cas. II, 1098 din 22 Mai 1913, Curierul Judiciar 1913, nr. 56, pg. 644 şi
2321 din 21 Oct. 1913, Curierul Judiciar 1912, nr. 5, pg. 40.
Tanoviceanu Vol. V 37
 — 578 -

deşî conformă ou litera legii, ni se pare prea riguroasă şi

contrară spiritului ei; în acest caz pedeapasa va fi uneori
datorită numai sfatului neînfelept, ori neglijentei inculpa­
tului şi ignorantei sale asupra legei.
8631 — Tribunalul sesizat cu un recurs va examina în primul
rând dacă recursul este în termen şi regulat introdus. După
aceasta va cerceta admisibilitatea recursului şi în urmă va
trece la discutarea; motivelor de recurs şi la verificarea din
oficiu a cărţilor de judecată atacată cu recurs.
Dacă recursul este respins atunci cartea de judecată
rămâne definitivă şi devine executorie. Executarea ei se va
face prin judecătoria de ocol dela care emană. Dacă prin
cartea de judecată nu se soluţionase fondul, ci se admisese
un incident de inooimpetintă trimitându-se pricina la altă
instanţă, atunci respingerea recursului făcut contra unei a-
tari cărţi de judecată va avea ca efect punerea în lucrare a
dispozitivului acelei cărţi de judecată, deci trimiterea pri-
cinei la instanţa competintă. De ex.: judele de ocol este se­
sizat cu o contravenţiune dintr’o lege specială, el verifieân-
du-şi competintă constată că acea contraventiune este de
competintă unui tribunal administrativ şi în consecinţă îşi
declină competintă. Se face recurs şi Tribunalul îl respin­
ge ca neîntemiat. In acest caz pricina va fi trimisă la tri­
bunalul administrativ arătat prin cartea de judecată.
863 2 — ' Când recursul este admis atunci tribunalul va evoca
fondul, ori de câteori pricina ar fi de competintă judelui de
ocol sau a tribunalului.
Hotărîrea pe oare o va da după evocare ar putea fi în­
să definitivă şi executorie, sau susceptibilă de recurs, sau
în fine susceptibilă de apel.
De ex.: 1) Judele de ocol a judecat cu violarea legei
sau şi-a declinat greşit competintă într’o pricină care eră
de competintă sa în primă şi ultimă instanţă (contravenţie
sau delict). Tribunalul admiţând recursul va evocă fondul şi
va da o hotărîre care va fi definitivă şi executorie.
2) Judele de ocol judecă greşit în primă şi ultimă instan­
ţă o pricină pe care nu o putea judecă decât în primă in­
stanţă. Tribunalul admiţând recursul, îl va consideră ca apel
şi va judecă ca instanţă de al doilea grad cu drept de recurs
în casaţie. _ __ _ „J
 — 579

3) Judele de ocol judecă în primă şi ultimă instanţa >

pricină care nu eră deloc de competinţa sa, ci de a tribu­
nalului. In cazul acesta Tribunalul admiţând recursul va ju­
decă în primă instanţă cu apel la Curte.
Aceleaşi soluţiuni se impun atunci când după admite­
rea recursului şi evocarea fondului, cu ocaziunea instrucţiu-
nei orale făcută înaintea Tribunalului s’ar constată că Tri­
bunalul se găseşte în una din situaţiunile delà punctul 2 şi
3 adică că pricina fusese greşit calificată şi că ea nu eră
justiţiabilă de judele de ocol în primă şi ultimă instanţă sau
nici cel puţin în primă instanţă.
8 6 3 3 — Evocarea fondului nu mai are loc în cazul admite-
rei recursului atunci când motivele de recurs admise sunt
din acelea care atrag casarea fără trimitere, adică: 1 ) a-
tunci când cartea de judecată este anulată fiindcă condam­
nă fapte neprevăzute de lege, 2 ) atunci când se desfiinţează
o carte de judecată ca contradictoriu cu o altă hotărîre de­
săvârşită, 3) atunci când recursul este admis pe motiv că
nu există acţiune publică pusă în mişcare sau că este stinsă
prin amnestie, prescripţie sau împăcare.
Deasemeni nu se evocă fondul atunci când admiterea
j recursului s’a făcut pe motivul că faptul imputat nu este nici
de competinţa judelui de ocol şi nici de aceia a tribunalului.
De ex.: tribunalul admite recursul şi constată că faptul im­
putat este de competinţa unui tribunal administrativ, sau
de competinţa Curţilor cu juraţi, ori a Curţii de apel (art.
493 pr. pen.). Judele de ocol neîiind competent, iar la rân­
dul său nici tribunalul neavând competinţa de a judecă acel
fapt, dosarul se va trimite Ministerului public, pentru a se­
siză instanţa competinte sau a cere un regulator de compe-
tinţă dacă ar crede că tribunalul a judecat greşit.
8 6 3 4 — In cazurile când Tribunalul evocă fondul el are drep­
tul de a reface instrucţiunea orală şi chiar este obligat a o
reface: în totul atunci când admiterea recursului s’a făcut pe
motiv că judele de ocol eră incompetent, sau parţial atunci
când casarea a fost datorită viciilor unor acte de procedu­
ră. Deci tribunalul va puteă încuviinţă şi ordonă administra­
rea de probe noui, va puteă schimbă calificarea faptului (pu­
nând în discuţiunea părţilor noua calificare), va puteă să-şi
decline competinţa dacă în urma desbaterilor constată că
 580 —

faptul nu este de competinţa judelui de ocol sau cel pulin

de competinţa tribunalului ca primă instanţă şi va puteâ
pronunţă condamnaţiunile ce va crede de cuviinţă fără însă
a agrava situatiunea recurentului. Când tribunalul însă,
în urma admiterei recursului, judecă ca instanţă de primul
grad, atunci el nu mai este tinut a respectă situatiunea ce se
creiase recurentului la judecătoria de ocol, fiindcă judele de
ocol eră incompetent să judece şi deci hotărîrea s’a nu poa­
te creia vre-un drept pentru nici una din părţi.

Recursul în Casaţie în Procedura penală austriacă

8 6 3 a — Conform textului codului de pr. pen. austr. Tribunalele

funcţionează ca instanţe de apel în cauze de contravenţie,
iar apelul poate fi făcut eoni. par. 464 şi pentru cauzele de
nulitate prevăzute în par. 281, pe când un recurs în ca­
saţie nu eră admisibil.
Prin art. 103 din noua Constituie s’a admis însă recur­
sul în casare şi pentru aceste cauze, asupra cărui, în lipsa
unei dispozitiuni speciale este competinte să judece Curtea
de casaţie.
8 6 3 a 1 — Conform proc. pen. austr. recursul în casaţie nu este
un mijloc extraordinar ci un mijloc ordinar de atacare al
hotărîrilor în materie penală. El este însă admisibil numai în
contra sentinţelor (par. 280 pr. pen. austr.).
8 6 3 a 2 — Conform proc. pen. austr. recursul în casaţie se poa­
te face în favorul acuzatului de către el însuşi precum şi do
către soţul lui, rudele lui în linie ascedentă şi descendentă,
tutorul lui şi de către procurator, în contra voinţei acuzatu­
lui însă numai în caz de minoritate de către părinţii şi tutor.
In defavorul acuzatului recursul în casaţie poate fi fă­
cut numai de către procuror şi de către acuzatorul privat
(par. 282 pr. pen. austr.).
Partea civilă n’are dreptul de recurs, afară numai în
cazul dacă intervine ca acuzator privat sau ca acuzator sub­
sidiar.
8 6 3 a 3 — Conform proc. pen. austr. declararea recursului se
face în termen de 3 zile după pronunţarea sentinţei sau. da­
că acuzatul n’a fost prezent la pronunţare, în termen de 3
zile dela înmânarea sentinţei, la prima instanţă, sau oral prin
 — 581 —

declarare la proces-verbal sau în scris sau chiar pe cale te­

legrafică.
Proc. pen. austr. nu cunoaşte o dispoziţiune, în baza că­
rei un recurs trimis prin poştă ar puteâ fi respins ca inadmû
sibil. Practica aceasta bazată pe dispoziţiunea art. 417 pr.
pen. rom. este desigur un anachronism în secolul avioanelor
^i a submarinelor şi nici nu poate fi justificată prin un mo­
tiv serios.
Pentru proc. pen. austr. prevede legea din 20 Iulie 1912,
nr. 142 f. 1. i. (novela penală) şi par. 97 din regulamentul
jud., că orice cerere către judecătorii poate fl făcută şi pe
calea telegrafică, trebue isă fie însă repetată prin petiţie scri-
suală în formă prescrisă în caz dacă telegramei îi lipseau
formele esenţiale unei petiţii judecătoreşti.
Lipsa semnăturei părţii sau avocatului .pc ate fi aco­
perită prin o scurtă declaraţiune scrisuală ulterioară, că
trimiţătorul menţine cuprinsul telegramei. Documente, ce
ar fi de anexat, şi copiile necesare pot fi trimise ulterior.
Când o petiţie trebue să fie înaintată în mai multe e-
xemplare, aceste pot fi trimise ulterior, dacă telegrama nu
conţinea déjà cererea, ca să se facă copiile petiţei telegra­
fice pe spesele părţii. Suma necesară eventual pentru acope­
rirea acestor spese trebue să fie trimisă sau depusă la can­
celaria judecătorească prin un împuternicit al părţii — sub
rezerva socotelei ulterioare — dacă nu e vorba de părţi sau
advocaţi cunoscuţi judecătoriei.
înaintarea petiţiei scrise precum şi toate comunicările
ulterioare sus amintite trebue să se facă până în 3 zile după
expirarea termenelui prevăzut pentru cererea scrisuală res­
pectivă, iar în lipsa unui asemenea termen până în 3 zile
delà sosirea telegramei. In caz contrar nu se va ţine seamă
de telegramă.
Aceste dispoziţuni nu se aplică însă, dacă partea sau
mandatarul ei împuternicit pentru cauza respectivă are do­
miciliul său la sediul judecătoriei, la care cererea trebue să
fie prezentată, sau în circumscripţia Tribunalului respectiv.
In acest caz cererile telegrafice trebue să fie repetate
prin petiţie scrisă în forma legală înainte de expirarea terme­
nului prevăzut pentru înaintarea cererei. In caz contrar nu
 582' —

se va tine seamă de telegramă iar cererea va 1 fi considerată'

tardivă.
Aceste dispoziţiuni corespund desigur, trebuinţelor
practicei şi cerinţelor timpului modern.
3 6 3 84 — Conform proc. pen. austr. (par. 284); recurentul are
dreptul de a depune la prima instanţă până în 8 zile du­
pă declararea recursului iar în caz, dacă a cerut la declara­
re o copie a sentinţei, până în 8 zile după înmânarea ei o ex­
punere a motivelor de recurs în două exemplare.
Prima instanţă, la care a fost declarai un recurs în
contra unei sentinţe, este obligată a respinge recursul (conf.
par. 1 novelei penale din 31 Dec. 1877).
1 ) dacă a fost declarat tardiv sau de către o persoană,,
care n’are dreptul de recurs sau a renunţat la acest drept.
2 ) dacă Ia declararea recursului sau. în expunerea mo­
tivelor n’a fost arătată clar şi; precis una dintre cauzele de
nulitate enumerate în par. 281 cfr. 1 până la 1 1 respectiv
în) par. 344jcfr. 1 până la 12 proc. pen., îndeosebi dacă îm­
prejurarea care constitue nulitatea pretinsă nu este indicat?,
expres sau cel pufin prin arătare lămurită.
3) dacă arătarea cerută sub 2) nu este făcută într’un
proces-verbal sau într’o petiţie semnată de către un advocat.
Când lipseşte numai iscălitura unui apărător îndrep­
tăţit petiţia se va restitui cu somaţiunea de a înlătură lipsa
aceasta şi de a înainta înscrisul iarăşi până în 3 zile.
In contra încheerei primei instanţe, prin care recursul
a fost respins în baza sus arătatelor dispoziţiuni din par. 1 "
novelei penale, recurentul poate declară plângerea la Curtea
de casaţie în termen de 3 zile dela comunicare.
8 6 3 a5 — In proc. pen. austr., recursul în casaţie ieste admisibil
în contra oricărei sentinţe şi poate produce efect asupra Iuk
hotărîrei date chiar şi în caz de achitare în baza unui veri­
dici al juraţilor.
Recursul în interesul legii se deosebeşte de recursul ordi­
nar în mod formal prin aceia, că declararea lui nu e legată
de un termen şi se face nemijlocit la Curtea de casaţie.
Ajfară de aceasta nu numai sentinţele ci şi încheerile şi
alte dispoziţiuni ale judecătoriilor de prima şi a 2 -a instanţă
în materie penală pot forma obiectul recursului în interesul’
legii. Iar scopul acestui recurs este, de a înlătură ilegalităţile^
 — 583 —

cari n’au fost înlăturate sau nu puteau fi înlăturate prin mij­

loace ordinare de atacare, şi de a contribui la unitatea juris-
prudenţei asupra chestiunilor principiale.
Admiterea recursului în interesul legei rămâne conform
dispoziţiimii par. 292 pr. ,pen. austr. de regulă fără efect
asupra acuzatului. Dacă însă acuzatul prin o sentinţă nulă
a fost condamnat la o pedeapsă, Curtea de casaţie după a-
precierea sa poate absolvă pe acuzat sau îi poate aplică o
pedeapsă mai blândă sau poate dispune reînoirea procedu-
rei în contra lui.

8 6 3 a6 — Dispoziţiunile proc. pen. austr. cu privire la cauzele de

recurs nuţ dau loc lai controverse deoarece arată în par. 281
cifra 2 şi 3 respectiv par. 344 cifra 3 şi 4 în mod expres
violările de forme pentru cari se poate cere anularea sen­
tinţei unui Tribunal.
Anularea sentinţei se poate cere:
Conform par. 281 cifra 2 (respectiv par. 344 cifra 3
când e vorba despre o decizie a C. cu juraţi) dacă la şe­
dinţa de judecată în contra protestărei recurentului s’a dat
citire unui scris referitor la un act de instrucţie penală sau
de cercetări prealabile, care e nul conform legii, conform
par. 281 cifra 3 (respectiv par. 344 cifra 4) dacă în şedinţa
de judecată a fost violată sau neglijată o dispoziţiune, a
cărei observare este prescrisă prin lege în mod expres sub
pedeapsa de nulitate (paragrafele 120, 151, 152, 170, 221,
228, 244, 247, 250, 260, 271 şi 427 cari au următorul cu­
prins :
§ 1 2 0 : P e r so a n e cari în tr ’o in str u c ţie p e n a lă n u p ot fi a s c u l­
ta ţi ca m artori sa u n u p o t fi a d m is e la d ep u n erea ju r ă m â n tu lu i
sa u cari se g ă se sc fată d e inculjpatul sa u d e v ă tă m a tu l în tr ’u n a
d in tr e r e la tiu n ile arătate în § 152 cifra 1 pr. p. n u p o t fu n c ţio n a
c a ex p erţi — su b sa n c ţiu n e d e n u litate;
§ 1 5 1 : Ca m artori n u p ot fi a sc u lta ţi — su b sa n c ţiu n e de
n u lita te a d ep u n er ilo r f o r :
1. p reo ţii în p r iv in ţa acelor c e li-au fo st co m u n ic a te la sp o ­
v e d a n ie sau în a lt m o d su b sc u tu l d is c u tiu n ii p reoţeşti;
2. fu n c ţio n a r ii sta tu lu i, dacă p rin m ă rtu r ia lo r ar v io lă d a ­
t o r ia d e a p ă stra se cr etu l o ficia l, în tr u c â t n ’au fo st lib era ţi d e a-
■ceastă în d a to rin fă p rin ş e fii lor ierarh ici;
 — 584

3. p erso a n ele, cari în tim p u l, când au să d ep u n ă m ă rtu ria ,

n u su n t în stare de a d ep u n e a d ev ă ru l d in cau za ca lită ţilo r lor
fisic e sa u p sih ice;
§ 152 : D ela în d a to rin ţa de a d ep u n e m ă rtu rie su n t lib era ţi:
1. ru d ele şi a fin ii in c u lp a tu lu i în lin ia a sc en d e n tă ş i d e sc e n ­
d en tă , so ţu l lu i ş i fraţii ş i su r o r ile acestu ia , fra ţii şi su ro rile
lu i p r e c u m şi so ţii acestora, fraţii ş i su ro r ile p ă rin ţilo r şi b u n ic i­
lo r să i, n ep oţii, n ep o a tele, veri, p ă r in ţii ad o p tiv i şi co p ii a d o p tiv i,
p ă r in ţii ş i c o p iii d e su flet, tu to rele ş i cu ran d u l;
2. A p ărătorii în p r iv in ţa acelora ce li-au fost încredinţate în
această calitate d e către in cu lp at;

J u d e că to ru l de in str u c ţie este în d a to rit de a in fo r m ă p erso a ­

n ele arătate su b 1, cân d su n t ch em a te ca m artori, în a in te a a sc u l­
tă r ii lor sau c e l p u ţin cân d r e la tiu n ile lor fată de in cu lp a t îi vor
v e n i la cu n o ştin ţă , asu p ra d rep tu lu i lor, d e a refu ză m ă rtu ria , şi
d e a con sta tă d ecla ra ţiu n e a lor, d ată în această p riv in ţă , p rin
p ro ces verbal. D acă m a rto ru l n ’a re n u n ţa t ex p res la d rep tu l său
d e a re fu z ă m ă rtu ria , d ep ozit iu n ea lu i v a fi n u lă .
§ 1 7 0 : U rm ă to a rele p ersoan e n u pot fi a d m ise la d ep u n erea
ju r ă m â n tu lu i su b sa n c ţiu n e de n u lita te a j u r ă m â n t u lu i:
1. acei, d esp re cari e d o v ed it sa u cari su n t b ă n u iţi, că au
să v â r şit in fr a cţiu n e a , d esp re care au să fie a scu lta ţi, sau au lu a t
p arte la ea.
2. acei, cari se află în cercetare p e n a lă p en tru o c r im ă sau
s u n t c o n d a m n a ţi p en tr u o cr im ă la o p ed ea p să p riv a tiv ă d e l i ­
b ertate, p e care a u să o isp ă şe a scă în că .
3. acei, cari au fo st p e d e p siţi d eja od a tă p en tr u o m ă rtu r ie
m in c in o a să sau p en tru u n ju r ă m â n t fals.
4. acei, cari n ’a u în d e p lin it în c ă vârsta de 14 a n i în tim p u l
a sc u ltă r ii lor. ;
5. acei, cari su feră d e o slă b ic iu n e c o n sid e r a b ilă a fa c u ltă ţii
d e a p ercep tiu n e sa u a m em o rie i.
6. acei, cari tr ă ie sc fată d e in c u lp a tu l, în co n tra că ru i d ep u n ,
în tr ’o d u şm ă n ie , care d u p ă calitatea p erso a n elo r ş i cu p r iv ir e la
îm p r e ju r ă r ile este p o tr iv ită d e a e x c lu d e d e p lin a d em n ita te de
c r ez ă m â n t a m artorilor.
7. a ce i, cari la ascu lta rea lor au s u sţin u t circ u m sta n ţe e s e n ­
ţia le, a căror in e x a c tita te este d o v ed ită şi în p riv in ţa căror n u p ot
d o v ed i n u m a i o sim p lă eroare.
§ 2 2 1 : Z iu a şe d in ţe i d e ju d ec a tă tre b u e să fie fix a tă în aşa
fe, ca a c u z a tu lu i (în tru cât n u c o n sim te el în s u ş i la scu rta rea ter­
m e n u lu i d e p regătire) să -i r ă m â n ă su b sa n c ţiu n e d e n u lita te d ela
ziu a în m â n ă r ii cita ţie i ce l p u ţin u n ter m e n d e 3 z ile, iar p en tru
C urtea c u juraţi c e l p u ţin u n ter m e n d e 8 z ile p en tru p reg ă tir ea
ap ărării sa le. I ,1
 — 585 —

§ 2 2 8 : Ş ed in ţa de ju d eca tă treb u e să fie p u b lic ă su b sa n c ­

ţiu n e de n u lita te.
§ 224 : In şe d in ţa de ju d ec a tă se va da — su b sa n c ţiu n e de
n u lita te — citirea a ctu lu i d e acu zare şi d a că e x istă o d e c iz iu n e ,
în u rm a cărei u n p u n ct de acu zare a fost în lătu ra t, şi citire a c e s­
te i d e c iz iu n i.
§ 2 4 7 : M artorii şi exp erţii, cari n ’au d ep u s ju r ă m â n tu l d eja
m a i în a in te , treb u e să d ep u n ă su b sa n c ţiu n e de n u lita te ju r ă m â n ­
tu l în şe d in ţa de ju d ecată, dacă n u ex istă u n a d in ca u zele arătate
în § 170 su b 1 p â n ă la 6.
§ 2 5 0 : P r e şe d in te le are d rep tu l de a d isp u n e, ca a cu za tu l să
fie în d ep ă rta t e x c e p ţio n a l d in sala de şe d in ţă de ju d eca tă în t im ­
p u l a sc u ltă rii u n u i m artor sau u n u i coacuzat. E l este în să o b lig a t
de a în ştiin ja pe acu zat, d u p ă re in tro d u cerea lu i, d esp re to a te ce
s’au p etrecu t în a b sen ta sa. C om u n icarea aceasta treb u e s ă se
facă în orice caz — su b sa n c ţiu n e de n u lita te — c e l m ai tâ rz iu
în a in te a în c h id e r e i a p ro ced u rei p rob atorie.
§ 260 : D acă a cu za tu l a fost co n d a m n a t, se n tin ţa treb u e să
p ro n u n ţe :
1. p en tru care fapt a cu za tu l a fost g ă s it v in o v a t, şi a n u m e
cu arătarea îm p reju ră rilo r, cari co n stitu e co n d itiu n e a p en tr u a-
p lic a r e a u n u i a n u m it cad ru d e p ed eap să.
2. ce in fr a c ţiu n e co n stitu e fa p tele co n sid era te de d o v ed ite,
p en tru cari acuzatul' a fo st d eclarat cu lp a b il.
3. la care p ed ea p să a cu za tu l a fost c o n d a m n a t — şi a n u m e
a ceste 3 p u n cte su b sa n c ţiu n e de n u lita te.
4. cari d isp o z itiu n i ale le g ii p en a le i s ’au a p lica t.
5. h otărârea asu pra p r e te n tiu n ilo r d e d esp ă g u b ire şi a su p ra
c h e ltu e lilo r p ro ce su lu i.
§ 271 : D esp re şe d in ţa de ju d eca tă se v a d resa — su b s a n c ­
ţiu n e de n u lita te — u n p ro ces v erb al, care v a fi se m n a t d e că tre
p reşed in te şi grefier.
§ 4 2 7 : C ând a cu za tu l n u s ’a p rezen tat la şe d in ţa d e ju d eca tă ,
d esb a terea ca u ze i şi p ro n u n ţa rea se n tin ţe i v a p u tea a v ea loc — su b
sa n cţiu n e a de n u lita te — n u m a i a tu n ci d acă e v o rb a d esp r e o
cr im ă sa u u n d elict, p en tr u care le g e a p rev e d e o p ed ea p să p r i­
v a tiv ă d e lib erta te de cel m u lt c in c i an i, d a că a cu za tu l a fost d eja
a sc u lta t în d ecu rsu l in str u c ţie i p e n a le ş i d a că cita ţia p en tr u şe­
d in ţă d e ju d eca tă i-a fost în m â n a tă în că p erson a l).

Pentru recursul în contra deciziilor Curţilor cu juraţi

conţine proc. pen. austr. în par. 344, care în mare parte are
o stilizare identică cu par. 281 unele dispoziţiuni speciale.
Formalităţile speciale şi esenţiale, pentru cari o decizie
a Curţii cu juraţi poate fi anulată, sunt:
 — 586 —

Conform par. 344 cifra 2: Dacă desbaterile s’au ţinut

fără intervenţia unui apărător.
Conform par., 3 4 4 cifra 3: Dacă în şedinţa de judecată
a fost violată sau neglijată o dispoziţiune, a cărei observare-
este prescrisă prin lege în mod expres sub pedeapsă de nuli­
tate (pargrf. 120, 151, 152, 170, 221, 228, 244/ 247, 350’
260, 271, 427, 3 0 3 , 3 0 6 , 3 0 7 , 3 1 3 , 3 1 4 , 3 1 6 , 3 2 7 ş i 3 3 0 .
Dispoziţiunile enumerate aici au următoarele cuprins:
§ 303 : N u m e le m e m b r ilo r C urţii cu ju raţi ş i lis ta ju r a ţilo r
trebue să fie c o m u n ic a te fiec ă ru i acu za t su b sa n c ţiu n e d e n u lita te
c e l m a i târziu 1 a treia z i în a in te a z ile i, în cărei aul s ă în c e a p ă d es-
b a te r ile în şe d in ţa d e ju d eca tă .
§ 306 : în a in te d e a p ro ced a la fo rm a rea c o m is iu n ii ju r a ţilo r
p r e ş e d in te le — s u b sa n c ţiu n e d e n u lita te — tr e b u e s ă a d resez e
a c u z a to r u lu i ş i ju r a ţilo r în treb area, d acă n u e x istă la u n u l d in tre
ju r a ţi o cau ză, ca r e 1-ar] e x c lu d e d e là p a rticip a r e la d e sb a te r ile d in
sp eţă .
§ 307 : S u b sa n c ţiu n e d e n u lita te s e p o a te p ro ced a la forma?-
rea c o m is iu n ii ju r a ţilo r num ai! a tu n ci, d a că su n t p rez en ţi c e l p u ­
ţ in 2 4 ju raţi, cari n u s u n t e x c lu şi c o n fo r m § 306.
N u m a i a tu n ci, c â n d to ţi în d r ep tă ţiţi d e a r e cu za p e ju r a ţi1
d ecla ră e x p r e s c o n s im ţim â n tu l lor, s e p o a te p r o c é d é la fo rm a rea
c o m is iu n ii ju r a ţilo r ş i în p rez en ţa u n u i n u m ă r m a i m ic d e ju ra ţi.
§ 313 : D u p ă fo rm a re a c o m is iu n ii ju r a ţilo r ju r a ţii s u b sa n c ­
ţiu n e d e n u lita te v o r d e p u n e ju r ă m â n tu l p rescr is p r in le g e .
§ 314 : In ş e d in ţa d e ju d ec a tă s e v a d a — s u b sa n c ţiu n e de-
n u lita te — c itir e a c tu lu i d e a cu za re ş i e v e n tu a l d e c iz iu n ii, în u r ­
m a că r ei a fost p o a te în lă tu r a t o rişic a re p u n c t d e a cu zare.
§ 316 : D u p ă în c h id e r e a p ro ce d u re i d e p ro b a re p r e ş e d in te le
d u p ă c o n sfă tu ir e a p rea la b ilă cu m e m b r ii C u rţii fo r m u le a z ă c h e s­
t iu n ile c e se v o r p u n e ju ra ţilo r. E le v o r fi se m n a te d e că tre p re­
şe d in te, vor fi c itite ş i v o r fi c o m u n ic a te în sc r is la cerere a tâ t
a c u z a to r u lu i cât ş i a p ă ră to ru lu i — su b sâ n c ţiu n e d e n u lita te.
§ 327 : L a d elib er a re a ju r a ţilo r n u p oate a sista n im e n i su l>
p ed ea p să d e n u lita te.
§ 330 : D u p ă d elib er a re a şi re in tra rea în sa la d e ş e d in ţă p r i­
m u l ju r a t cite şte în p rezen ţa tu tu ror ju r a ţilo r c h e s tiu n ie pusei ju ­
ra ţilo r ş i im e d ia t d u p ă fie c a r e c h e stiu n e v e r d ic tu l ju r a ţilo r, su l>
sa n c ţiu n e d e n u lita te .

Mai departe o decizie a.Curiei cu juraţi poate fi anula­

tă: Conform par. 344 cifra 6 : Dacă a fost violată una dintre*
dispoziţiunile din par. 318 până la 323 (referitoare la for­
mularea chestiunilor pentru juraţi);
 — 587 —

Conform par. 344 cifra 7: Dacă juraţilor s’a pus o

chestiune cu violareadispoziţiunii din par. 267 (adică In
privinţa unei fapte la care acuzarea nu se referea nici din
început şi nici n’a fost extinsă în decursul desbaterilor) şi
•dacă la chestiunea.aceasta s’a dat un răspuns afirmativ;
, Conform par. 344 cifra 8 : Dacă preşedintele a dat jura­
ţilor o informaţiune inxactă asupra normelor de drept;
Conform par. 344 cifra 9: Dacă vedrictul juraţilor
este neclar, necomplect sau contrazicător în sine.
Nulităţile de formă prevăzute în par. 281 pct. 2, 3 şi
4 şi cele prevăzute înl par. 344 p c t 3 până la 61 nu pot fi
valorificate în favorul acuzatului, dacă este evident, că
violarea formei n’a putut avea o influenţă dăunătoare a-
cuzatului asupra sentinţei. In defavorul acuzatului nuli­
tăţile prevăzute în par. 344 punctele 2 şi 7 nu pot fi valori­
ficate nici când, iar cele prevăzute în par. 344 pct. 3 până
la 6 şi cele prevăzute în par. 281 pct. 2, 3 şi 4 numai a-
tunci, dacă este evident, că violarea formei a putut exercită
o influentă în dauna acuzărei şi dacă afară de aceia acuza­
torul s’a opus violărei de formă, a cerut decizia Tribunalu­
lui sau Curţii cu juraţi şi imediat după refuzarea sau pro­
nunţarea deciziei şi-a rezervat recursul în casaţie.
a7 — Proc. pen. austr. enumeră expres încă următoarele
nulităţi:
Par. 281 pct. 7: Dacă sentinţa n’a rezolvat acuza;
Par. 281 pct. 8 : Dacă sentinţa a trecut peste limitele
acuzei în contra dispozitiunilor din par. 262, 263 şi 267 par.
281 pct. 9 reşp. par. 344 pct. 10 : Dacă s’a violat sau s’a
aplicat greşit o lege prin pronunţarea asupra chestiunilor:
a) dacă faptul imputat acuzatului constitue o crimă, un
delict sau o altă infracţiune ce cade în competinfa judecă­
toriilor;
b) dacă există circumstanţe, în urma căror penalitatea
faptei este înlăturată sau urmărirea este exclusă;
c) dacă lipseşte acuza necesară conform legei par. 281
pct. 10 resp. par. 344 pct. 11: Când faptul luat de bază
sentinţei a fost supus prin o interpretare greşită unei legi
penale care nu i se poate aplica.
In ce priveşte sentinţele Tribunalelor, par. 281 pct. 5
 — 588 —

consideră ca un motiv de nulitate special, dacă pronunţarea

Tribunalului despre faptele decisive (par. 270 pct. 6 şi 7}
este neclară, incomplectă sau în contrazicere cu sine însăşi;
dacă pentru această pronunţare nu sunt arătate motive, sau
dacă există o contrazicere importantă între arătările mo­
tivelor sentinţei despre conţinutul documentelor aflătoare
la dosar sau despre depuneri judecătoreşti şi conţinutul a-
cestor documente sau procese-verbale însuşi.
Acest motiv de nulitate este de cea mai mare importan­
ţă şi este indispensabil după structura procesului penal austr.
oare nu admite apelul în contra sentinţelor Tribunalelor în
privinţa culpabilităţii.
Deciziv este totdeauna textul sentinţei redactate în
scris. Contrazicerea trebue să privească împrejurări de fapt,
cari erau de importanţă pentru judecarea cauzei. Contra­
zicerea poate să fie găsită sau numai în dispozitivul sentin­
ţei, sau numai în motivarea ei, sau şi la compararea dispo­
zitivului cu motivarea.
Contrazicerea între motivele sentinţei şi piesele de do­
vadă din dosar poate fi valorificată numai atunci, dacă
probele respective au fost întrebuinţate la desbaterile şedin­
ţei de judecată şi dacă aceasta e constatat în procesul-ver-
bal al şedinţei. Concluziunile instanţei deduse din consta­
tările de fapt la aplicarea legei nu pot fi atacate cu invocarea
acestui motiv de nulitate. *>
Motivele de nulitate sunt enumerate în par. 281 resp.
344 proc. pen. austr. în mod taxativ, vrea să zică recursul
în casaţie nu poate fi bazat pe alte motive de nulitate decât
pe cele enumerate în par. 281, iar în privinţa deciziilor Cur­
ţilor cu juraţi în par. 344.
>
Recursul în Casaţie în Procedură maghiară
(
863 b — Recurs în casaţie are loc:
a) contra sentinţei Curţi de apel;
b) contra sentinţei dată de tribunal în a doua instanţă;
c) contra sentinţei tribunalului dată în prima instanţă,
când n’are loc apel (adică atunci, când tribunalul a dat
sentinţa condamnatoare sau achitătoare exclusiv asupra u-
nei acuzări susţinute pentru o infracţiune dată în căderea ju­
 — 589 —

decătoriei de ocol; acest caz este posibil, dacă această in­

fracţiune se judecă de tribunal din cauza conexităţii, iar a-
cuzatorul a renunţat la acuzare pentru celelate infracţiuni
date în căderea tribunalului).
d) contra sentinţei tribunalului prin care decide unifi­
carea pedepselor stabilite prin. mai multe sentinţe definitive;
e) contra sentinţei judecătoriei, prin care decide uni­
ficarea pedepselor stabilite prin mai multe sentinţe defini­
tive.
f) contra sentinţei Curţii cu juraţi.
8 6 3 bl — Cod. pen. dispune că recursul se judecă în cazurile c şi
e de către Curtea de apel iar în celelalte cazuri de către
Curtea de casaţie.
Această dispoziţiune a fost modificată prin legea Cur­
ţii de casaţie din 20 Dec. 1925.
Conform acestei legi (art. 24) C. cas. judecă recur­
surile pornite în contra hotărîrilor tribunalelor de prima
instanţă nesupuse la apel. Deci recursurile din punctul c se
judecă de acum înainte de către C. de casaţie.
Cât priveşte punctul e, numai art. 27 din legea casa­
ţiei poate fi aplicat, adică şi sentinţele judecătoriei pot fi
atacate cu recurs în caz de exces de putere sau incompetin-
ţă, iar acest recurs va fi judecat de casaţie.
Este adevărat că art. 38 Leg. cas. dispune că recursul
se face în modul şi termenii prevăzuţi de codul de procedu­
ră, însă această dispoziţiune se referă evident numai la
procedura din vechiul regat, lucru care reiese clar din alin.
II după care recursul poate fi adresat direct cancelariei ca­
saţiei. De altfel, art. 38 reglementează numai modul şi ter­
menul înaintării recursului.
Din alin. II s’ar putea constată că recursul se judecă
în orice caz de casaţie.
Deci în baza unei interpretări ad literam trebuie să
conchidem, că recursul în casaţie se judecă în toate ca­
zurile de către Curtea de casaţie.
Este incontestabil că acest rezultat este în contrazicere
cu intenţiile legei Curţii de casaţie.
Legiuitorul a voit să descarce Curtea de casaţie, dând
în căderea altor instanţe toate pricinile de contencios admi­
nistrativ (art. 31), recursurile făcute în contra sentinţelor
 — 590 —

civile nesupuse la apel (art. 77), recursurile ce se judecau

după procedura civilă şi până acum de către Curtea de a-
pel (art. 79), recursurile fiscale (art. 318 leg. org. jud.). In
astfel de împrejurări este imposibil ca legiuitoru să fi intro­
dus judecarea de către casaţie a recursurilor cari nici pâ­
nă acum nul se judecau de ea. Cum însă art. 2 din legea
Casaţiei dispune că regula este competinţa de casare a Cur­
ţii de casaţie şi că alte instanţe au această competinţă nu­
mai, dacă legea te atribue în mod expres competinţa de
casare: soluţiunea strict juridică este cea dată mai sus.
Credem însă că ar fi mai potrivită următoarea inter-
pretaţiune:
Art. 79 declară că în Ardeal instanţa de casare rămâ­
ne Curtea de apel, dacă şi după legiuirea de până acum a
fost instanţa de revizuire. Deşi această dispoziţiune s’a luat
evident pentru cauzele civile, totuş prin interpretaţie exten­
sivă se poate aplică şi la cauzele penale, căci la noi legile
nu se redactează cu prea mare îngrijire şi prin urmare tre­
buie presupus că legiuitorul nu a ţinut cont — la redactarea
articolului 79 Leg. cas. — de faptul că nu numai în cauze ci­
vile ci şi în cauze penale judecă Curtea de apel recursu­
rile. Deci, faţă de evidenta greşală a legiuitorului trebuie
restabilită adevărata sa intenţie şi prin urmare legea se
poate interpretă astfel că în cazurile c şi e din punctul 1
recursurile vor fi judecate şi mai departe de Curtea de apel.
8 6 3 b 2 — Aceeaşi confuzie există şi în ceeace priveşte declara­
rea recursului în Casaţie şi motivele de nulitate.
Conform pr. pen. recursul trebue declarat imediat la
pronunţarea sentinţei. Dacă partea a fost de faţă la desbate-
rea principală, trebue să declare recursul imediat după pro­
nunţare la Curtea de apel, iar dacă nu au fost de faţă toţi
interesaţii, Curtea trimite dosarul la prima instanţă, aceas­
ta va pronunţă sentinţa Curţii, iar recursul trebue declarat
imediat. In toate aceste cazuri motivarea se poate înainta în
termen de 8 zile. Dacă sentinţa a fost înmânată, recursul
motivat trebue declarat în termen de opt zile.
Insă, chiar şi atunci, când recursul se declară imediat,
recurentul e dator să arate motivul de nulitate pe care îşi
bazează recursul, altfel recursul trebue respins (art. 432).
Faţă die aceste dispoziţiuni, legea casaţiei (art. 79)
 591 —

declară că în contra sentinţelor date de tribunal sau Curte

în instanţă a doua nu se admite nici o cale de atac decât
numai recursul în casare conform dispoziţiunilor acestei
legi.
Aceste dispoziţiuni „sunt cuprinse între altele şi în art.
38 leg. cas. care prevede că în materie penală recursul se
va face în modul şi termenii prevăzuţi în codul le proce­
dură penală.
Insă, art. 38 se referă numai la pr. pen. din vechiul re­
gat, lucru care reiese nu numai din faptul că acest articol se
găseşte în corpul legii şi nu în titlul VI (dispoziţiunile tran-
sitorii şi finale, care reglementează chestiunea proceduri­
lor diferitelor provincii), oi şi din alin. II care vorbeşte de
înaintarea recursului direct la casaţie.
In astfel de împrejurări este incert,, dacă dispoziţiunea
art. 79 alin. II Leg. cas. cuprinle sau nu o trimitere la art.
38 şi pentru procedura ardeleană. Având în vedere modul de
redactarea legilor, juriştii din Ardeal s’au deprins cu aceea
să înainteze cererile lor la 2-3 autorităţi, căci nu pot şti care
va fi declarată competinte. Nici în cauzei penale nu pot reco­
mandă alt lucru: părţile trebuie să declare imediat la pro­
nunţarea sentinţei recursul cu arătarea motivului de nulitate
(căci este cu putinţă că art. 38 L. cas. se va aplică şi la pro­
cedura din Ardeal), dar trebue să facă, în afară de aceasta,
şi un recurs scris în două exemplare, bazat pe motivele de
casare din legea casaţiei (căci este cu putinţă că art. 38 nu
se va aplică la procedura din Ardeal), motivarea trebue s’o
redacteze şi în conformitate cu proc. penală din Ardeal şi
în conformitate cu art. 32 şi 36 din legea Casaţiei, dar în
orice caz trebue s’o depună în termen de opt zile.
b 3 — Cu această rezervă credem că după justa interpretare
a legei casaţiei recursul trebue făcut în modul şi termenul
prevăzut de pr. pen.ard.
Anume, din economia legii casaţiei se poate conchide
că a voit să lase neatinse dispoziţiunile procelurei penale,
referitoare la modul şi termenii declarării recursului. Reiese
aceasta mai întâi din faptul că art. 32-37 sunt astfel redac­
tate, încât constitue un corp întreg faţă de art. 38. Adică
art. 38 este o excepţie la normele cuprinse în art. 32-37,
cuprinzând declaraţia că în cauze penale nu se vor aplică
 — 592 —

dispoziţiuniie din ari. 32-37. ci rămân neatinşi termenii şi

modul de declarare a recursului. Deşi art. 36 alin. ÎI vorbe­
şte şi de cauze penale, totuş este cert că art. 32-37 regle­
mentează materia civilă şi comercială. Aceasta se poate
constată din art. 33 care prevede termenul numai pentru
cauzele civile şi comerciale, din art. 34 care vorbeşte des­
pre drepturile moştenitorilor din art. 36 care vorbeşte de
asemenea de cauze civile şi comerciale. Toate aceste arti­
cole sunt redactate astfel ca aplicarea lor la cauze penale
nu este cu putinţă. Deci se poate constată intenţia legiuito­
rului de a lăsă neatinse dispoziţiuniie diferitelor proceduri
penale în ceeace priveşte recursul în casare. Această inter­
pretare e întărită şi prin faptul că abrogarea dispoziţiunilor
procesuale prin art. 81 legea cas. este revăzută în mol ex­
pres numai pentru procedura civilă din Ardeal.
Este regretabil că în urma acestui mod de redactare al
legilor chiar şi chestiunile cele mai fundamentale nu pot fi
rezolvate în mod neîndoios şi că nici chestiunea: unde, cum
şi când trebue declarat recursul în casaţie nu este exact re­
glementată în lege.
863 b4 — Conform celor spuse, recursul în casaţie are loc nu nu­
mai în contra sentinţelor Curţii de apel, ci şi contra sentin­
ţelor date în prima instanţă de tribunale şi judecătorii. La a-
ceste sentinţe art. 77 din legea casaţiei nu se referă. Dacă
faţă de interpretarea pur formală ce am dat-o la nr. 863 b 1
acceptăm interpretarea din paragrafele precedente, trebuie
să stabilim principiul că recursul în casaţie se face şi în a-
ceste cazuri, deci în toate cazurile enumerate la punctul 1
în modul şi termenii prevăzut de procedura penală arde­
leană.
863 b 5 — Pot face recurs în casare numai procurorul general, a-
părătorul public precum şi parchetul tribunalului, acuzatul,
soţul său conjugal, sau reprezentantul legal al acuzatului mi­
nor, apărătorul şi acuzatorul privat, acesta din urmă, nu­
mai, dacă acuzarea nu a fost susţinută de Ministerul public
până la darea sentinţei instanţei a doua.
Recursul în casaţie poate fi bazat pe toate motivele de
nulitate materiale sau formale. Dacă însă vreun motiv for­
mal nu a fost adus în apel sau a fost refuzat de Curtea de
apel, nu poate fi baza cererii de recurs. Curtea de casaţie
nu poate lua dispoziţiuni nici dacă există vreun motiv de nu-
 — 593

îitate ce trebuie luat în consideraţie din oficiu în cazul când

recursul urmează a îi respins.
Instanţa de casare va procedă în virtutea legii casaţiei
şi prin urmare analizarea dispoziţiunilor referitoare nu
este necesară.
8 5 3 b 6 — Cale de atac în interesul unităţii de drept. Această in-
stituţiune îşi are origina în procedura penală franceză. Con­
form art. 441. 442 procurorul general al casaţiei poate ce­
re anularea dispoziţiunilor luate cu violarea legii (amiiation
dans l’intérêt de la loi). Această instituţiune a trecut şi în
procedura penală română (art. 443, 444). in dreptul fran­
cez instituţiunea are caracter administrativ şi scopul ei este
de a puteă urmări pe acei magistraţi care au violat legea.
Cererea procurorului general nu are nici o legătură cu
rezultatul procesului penal, adică anularea vreunei hotărîri
judecătoreşti nu are efect asupra părţilor. Totuşi, în practi­
ca franceză s’a desvoltat principiul că atunci când procuro­
rul general a cerut anularea din încredinţarea ministerului
(adică în cazul prevăzut de art. 443 proc. pen. rom.), sen­
tinţa anulată nu se execută faţă de cel condamnat.
Procedura maghiară permite ca procurorul Curţii de
casaţie să ceară direct la Casaţie anularea acelor hotărîri
judecătoreşti definitive care violează legea. Dacă însă în­
săşi Curtea de casaţie a dat deciziune în fond în acea cauză,
anularea nu se poate cere. Curtea de casaţie desbate cere­
rea în şedinţă publică în care procurorul general desvoltă
chestiunea.
Când Curtea găseşte că cererea procurorului general
este întemeiată, declară că hotărîrea atacată a violat legea.
Această deciziune a Curţii nu are efect asupra părţilor, da-
‘ că însă acuzatul a fost condamnat cu violarea legii, Curtea
de casaţie poate să-l achite, sau săi reducă pedeapsa sau
să trimită cauza la instanţa competinte, dacă anularea se
face pentru incompetinţă.
Scopul acestei instituţiuni nu este de natură adminis­
trativă şi mai ales cu urmărirea magistraţilor nu are nici
o legătură. Instituţiunea s’a introdus pentru buna aplicare a
fegilor penale şi în adevăr, Curia maghiară a dat cu ajuto­
rul acestei instituţiuni o mulţime de deciziuni de natură prin-
cipiară.
 — 594 —

Titlul II.— Revizuirea

864 — Revizuirea e o cale de atacare a hotărîrilor, care e-

xistă atât în materie penală cât şi în materie civilă. Deşi
revizuirea penală are asemănare eu cea civilă, există însă
şi mari deosebiri între aceste două feluri de revizuiri.
Revizuirea este juni mijloc extrordinar de atacare a
hotărîrilor în scop de a le anulă; această definiţiune se po­
triveşte la ambele revizuiri şi penală şi civilă, însă ea nu ne
face să putem înţelege în ce, revizuirea diferă de recursul în
casaţiune, care şi el e un mijloc extraordinar de atacare a
hotărîrilor în scop de a le anulă. .
Casarea are de scop să anuleze hotărîrile date cu vio­
larea legei, pe când revizuirea presupune că nu legea a
fost violată, dar că faptele au fost altfel decât s’au consta­
t a t prin judecata a cărei revizuire se cere. Cu alte cuvinte
recursul se face pentru a îndreptă erorile de drept, iar revi­
zuirea pentru cele de fapt (1).
865 — Insă aci legea trebuiâ să evite un inconvenient; o per­
soană care a pierdut un proces, ori care a fost irevocabil
condamnată penal, totdeauna ar fi dispusă să ceară revizu­
irea pe motiv că faptele nu sunt astfel cum le-a constatat
judecata, sau că a găsit noi probe pentru modificarea hotă-
rîrei, şi am reveni astfel la sistemul vechiului drept româ­
nesc, când procesele erau interminabile, şi când nu există
autoritatea lucrului judecat. De aceia legea, admiţând revi­
zuirea, care e o lovire a autorităţii lucrului judecat, are gri­
ja _să îngrădească acest drept, hotărînd care anume sunt
cazurile de revizuire, şi acest lucru îl face legea atât în
materie penală, cât şi în materie civilă. t
866 — insă şi aci încep diferenţele, cu mult mai numeroase
sunt cazurile de revizuire în materie civilă, decât în materie
penală. Ca diferenţe între ambele revizuiri vom semnală
pe cele următoare:
a) Cazurile de revizuire în materie penală, sunt cu mult
mai puţine, legea nu prevede decât trei, pe când în materie 1

1) Cas. ir. 5 Maiu 1906. S. P. 1910, I, 60 şi nota şi Vidai: Conr Nic*. 885.
 — 595 —

civilă sunt cu mult mai numeroase (art. 288 şi urm. pr. civ.);
Astfel, de ex.: nu e admisă revizuirea (în corecţional) pentru
descoperirea de acte noui (2);
b) .Revizuirea în materie penală se cere numai înaintea
Curţii de casaţie, care se pronunţă asupra admisibilităţii
sale, şi apoi o trimite la instanţa de fond ca să o judece, pe
când în materie civilă ea se cere Ia autoritatea care a jude­
cat în ultima instanţă (tribunalul sau curtea), afacerea a că­
rei revizuire se cere. Insă, în nici un caz, nu se poate cere
revizuirea deciziunei C. de casaţie, ci numai revizuirea ho-
tărîrilor instanţelor de fond (3).
c) Revizuirea penală se adresează Ministerului de jus­
tiţie, care o transmite casaţiunei prin procurorul general al
Curţii de casaţie, pe când cea civilă se adresează direct in­
stanţei civile care are să o judece. Cea adresată direct C.
de casaţie e nulă (4 şi 4 bis). i
d) Termenul cererii de revizuire este de o lună sau două
începând delă diferite epoce prevăzute de lege, pe când re-
vizulreajgenala se poate cere după un timp oricât de în-
' delungât, chiar*după un secol, spre a spălă memoria osândi-
tului de infamia condamnării nedrepte.
e) Revizuirea civilă se judecă de chiar instanţa care a
dat hotărîrea, pe când. cea penală se trimite la alţi jude­
cători după ce Curtea de casaţie a declarat admisibilă ce­
rerea de revizuire.
866 1 — Revizuirea în penal are un îndoit rol, acela de a atrage
anularea hotărîrilor în cari judecata s’a bazat pe o eroare
de fapt şi acela de a reabilita judecătoreşte pe cei condmnaţi
pe nedrept, de aceia ea a fost extinsă şi la condamnaţii cari
nu se mai găsesc în viaţă (a).

2) Cas. II, 586 din 18 Martie 1913, C u rie ru l Ju diciar 1913, nr. 38, pag.
456, D r e p tu l 1913, nr. 43.
3) Vezi nr. 847 şi Nota 3.
4) Ea însă se adresează Ministerului Justiţiei, iar nu direct C, de Ca­
saţie, de aceea e nulă cererea adresată direct C. de Casaţie. Cas. II, 1121
din 30 Aprilie 1914, C u rieru l J u d icia r 1914, nr. 53, pag. 436.
4 bis) In acest sens Cas. II, 770 bis din 10 martie 1924, J u risp ru d e n ta
G e n e ra lă 1924, sp. 993, pg. 532),. De asemenea este inadmisibilă reivizuirea
unei deeiziuni pronunţate de Curtea de Casaţie (Gas. II, 2525 din 20 Oct.
1924, J u risp ru d e n ta G en era lă 1924, sp. 2292, pg. 1269.
a) M an zin i, Tratatto di proc. pan. II, p. 654.
 — 596 —

Faţă cu acest rol pus în serviciul justiţiei şi moralei,

revizuirea în penal trebue să fie admisă în toate materiile
cari atrag pentru cel condamnat oprobiu inerent oricărei ho­
tărâri condamnatorii, deci atât în materie de crime cât şi în
materie de delicte. In contravenţiuni interesul părţilor este
adeseori aşa de mic încât chiar dacă s’ar admite revizuirea
rareori ar folosi-o cineva în această materie.
In orice caz în legiuirile moderne revizuirea şi-a găsit o
. largă consacrare, ca o instituţiune conformă şi cu finalitatea
justiţiei represive şi cu imposibilitatea ei de a fi infailibilă (b)
867 — Istoricul revizuirei. Revizuirea după cum cu drept cu­
vânt observă Zahariae, nu are o istorie veche fiindcă a fost
confundată adesea cu dreptul de graţie. Ea a fost cunoscută
la Romani, sub numele de restitutio in integrum (5).
Revizuirea exista în vechiul drept francez şi român, şi
eră admisă cu multă înlesnire (6). Acest lucru nu trebue să
ne mire, judecăţile erau atât de părtinitoare, greşelele atât
de mari, încât nu ştim dacă în acele vremi respectul lucrului
judecat ar fi fost un bine ori un rău.
E adevărat însă, că se făceau abuzuri atât cu judecă­
ţile cât şi cu revizuirile. Revoluţiunea franceză introducând
o nouă organizare judecătorească, avea credinţa în infalibi-
lifatea ei, şi deaceea n’a mai admis revizuirea (legea din
17 Aug. 1792).
Prin aceasta Franţa trecea dintr’o extremitate în alta.
Insă încetul cu încetul această ţară tinde să revină în mate­
ria revizuirei de unde a plecat. S’a admis mai întâi un sin-

b) Vezi asupra revizinirei: C. Lozzi, La revisione dei giudicati pe­

nali, Torino, 1899; P. Arena, La revisione dei giudicati, Torino, 1910;
Alimena, La revisione dei giudicati penali, Nieapole, 1877; Garçon, Des
effets de la révision du procès criminel, în Journal des Parquets, 1903,
p. 5; şi orice tratat sau curs de procedură penală.
La noi: E. C. Decusară, Revizuirea în penal Edit. Curierul judi­
ciar, 1922
5) Zahariae: Handbuch des deutschen Strafprozesses. Gottingen 1868
P . 557. Vezi un mic istoric al revizuirei în Alimena. Studi di procedura
penale. Torino 1906, p. 435 şi urm., iar date statistice relative la Italia,
Ibidem: p. 464.
6) Jousse: Justice crim. II, p. 772 şi urm, ; Guy. R. de Lacombe : Ma­
tières crim., p. 283.
 — 597

gur caz (7), iar mai în urmă, în codicele de procedură pe­

nală revizuirea a fost admisă în trei cazuri, care au trecut
şi în procedura noastră penală. Şi legislaţiunea franceză, o
vom arătă îndată, nu -s’a oprit aci.
868 — La noi revizuirea e prevăzută de Pravila lui I. S. Stur-
za Vodă, Part. I, Cap. 11-lea, îfi care par. 159 spune că:
,iacei osândit are slobodă voe din pravilă ca să ceară să se
facă de iznoavă cercetare când va avea îndestule dovezi
spre desvinovăţirea sa“. Ea e prevăzută deasemenea în Reg.
organic al Munteniei art. 296, lit. g, însă numai în două ca­
zuri: 1) Hotărîri care nu se pot unî între dânsele şi 2) Când
se arată dovezi destoinice că este viu acela care a dat pri­
lej la acea osândă. In fine codicele penale Ştirbei din 1850
admite cele trei cazuri de revizuire care existau în cod. de
proc. pen. franceză şi care au trecut şi în al nostru (art.
244 şi urm.). In caz de încetare din viaţă înalta curte nu­
mea un curator al mortului (art. 248, c. p. Ştirbei).
869 — Cazurile de revizuire admise de proc. penală. In le­
gea actuală în vigoare, ca şi sub cod. de proc. pen. francez
din 1811, şi în cod de proc. pen. Ştirbei, revizuirea nu e ad­
misă decât în materie criminală, şi numai în următoarele
trei cazuri (8 şi 8 bfş).""'"
a)^ Când două persoane au fost acuzate şi condamnate
tot pentru aceiaşi crimă şi cele două deciziuni nu se pot con­
cilia ?
Trebuie, două deciziuni inconciliabile, fiindcă dacă in-
conciliabilitatea rezultă din o singură hotărîre. este caz de
casare, iar nu de revizuire (9).

7) T a r g e t, spunea acest lucru: Observations sur le projet de code

cri-minel. Paris, 1808, p. XXXI. Acest caz a fost admis puţin timp după su­
primarea revizuirei prin legea din 15 Martie 1793.
8) Vezi motivarea ciudată a unei decizii a Curţei de casaţie în ca­
re se spune că nu există revizuire contra hotărîrifar date de tribunalele-
oorecţionale sau de Curţile cu juraţi, ci numai recurs. E adevărat că
chestiunea care se discută eră alta, dacă e valabil recursul adresat di­
rect Curţei de casaţie. Cas. II, 85 din 18 Fe’or. 1897, B. 246; Cas. II, 160
din 18 Martie 1897, B. 488. Cas. II, 146 din 21 Febr. 1900, B. 246.
8 bis) Că revizuirea nu este admisăl în materie corecţională juris-
prudenţa Curţei de casaţie este constantă (Cas. II, 375 din 8 Febr , Jn-
risp ru d e n ta G en era lă 1924, sp. 9922 pag. 532).
9) V id a i: Ctours, nr. 889.
 598 —

Legea e restrictivă în mod neraţional, în adevăr e greu

de înţeles pentru ce s’ar permite revizuirea numai în caz de
hotărîri inconciliabile în materie de crimă, şi nu în materie
de delict. Legea franceză din 5 Iulie 1867 a generalizat a-
cest articol şi în materie de delicte (art. 445 pr. pen.) (10).
b) .Când pretinsul omorît, se găseşte că este în viaţă.
Astfel de cazuri se pot cită în Franţa afacerea Borras, iar
în România afacerea Ţinea Iancu Wagner, care se credea u-
cisă de un Dimitriu, condamnat din această cauză la muncă
silnică pe viaţă (art. 446 pr. pen.).
c) Dacă unul sau mai mulţi martori sunt condamnaţi
ca martori mincinoşi, şi ei au adus mărturie în contra acu­
zatului, în asemenea caz se poate cere'revizuirea (art. 447 pr.
penală).
Revizuirea, spune legea, se poate cere şi după moartea
osânditului spre a spălă memoria sa, dacă a fost osândit pe
nedrept, în acest caz se numeşte un curator al memoriei o-
sânditului (art. 449) (11).
Dar dacă osânditul a înebunit şi nu mai poate fi ju­
decat din nou. după ce Curtea de casaţie a găsit cererea de
revizuire întemeiată şi a casat deriziunea condamnatului ?
Cazul s’a prezentat în Franţa în afacerea Durând, un sin­
dicalist acuzat şi condamnat că ar fi provocat omorul u-
nui lucrător care nu voise să ia parte la grevă. Casaţia
franceză a decis că nu poate să intre ea singură în cerce­
tarea afacerii, iar pe de altă parte odată declarată admisi­
bilitatea revizuirii, ea este devestită de afacere. S’a cri­
ticat de unii această soluţiune, care împiedică pe un ne-

10) Inconciliabilitatea trebue să rezulte din chiar cuprinsul hotă­

rârilor iar nu din alte îrnprejurări. Cas. II, 22 Ian. 1907, C u rieru l J u d ic ia r
1907, nr. 14.
11) Cas. II, 827 din 24 Nov. 1898), ©ui. p. 1336. Dreptul XXIX <1900),
sur. 12 p. 92 şi C u rieru l J u d ic ia r 1900, nr. 2, a admis că cererea de revi­
zuire se poate face şi după expirarea pedepsii, spre a dobândi o reabi­
litare morală. Această deciziune este în afacerea zisă dela Foişor, în care
Tevizuirea a fost cerută de procurorul general al Curiei de casaţie, şi
decizia Gurtei cu juraţi s’a casat fără trimitere, adimitându-se în acelaşi
timp că nu e necesitate de a se mai numi un curator al memoriei. Vezi
o notă a lui D. A le x a n d re s c o asupra acestei deciziuni în Dr. civ. T. VII,
p. 624-626.
 — 599 —

bun de a se spăla de osândă, dacă nu-şi revine în fire. Insă

s’a observat cu drept cuvânt, de alţii că hotărîrea de con­
damnare e doborâtă prin declararea de admisibilitate a re-
vizuirei, care casează deciziunea Curţii cu juraţi „Rev.
Pen.“ 1914, pag. 400 şi urm.
870 — Procedura. Curtea de casaţie e învestită de procurorul
său general, după ordinul ministrului de justiţie, în urma
cererii părţii interesate sau a familiei în cazul când osândi-
tul a murit. Termenul în care se poate cere revizuirea nu
e mărginit de lege, prin urmare poate să fie cerută oricât de
târziu după moarte. Astfel cererea de revizuire a Virginiei
Lesurque a fost rezolvată în 17 Dec. 1868 de curtea de cas.,
relativ la afacerea celebră a Curierului de Lyon, care fusese
judecată pe timpul Revoluţiunei franceze, în 13 thermidor
an. IV (12).
Dacă Curtea de casaţie găseşte cererea de revizuire
neîntemeiată, ea o respinge, iar dacă o crede întemeiată,
casează hotărîrea şi trimite afacerea să se judece de altă C.
cu juraţi, care va intră din nou în cercetarea fondului (art.
445— 448 pr. pen.).
871 — Am spus că revizuirea este prevăzută de lege numai
în materie de crime, legea este restrictivă şi se resimte de
'sistemul restrictiv al Revoluţiunei franceze. Totuşi s’a pus
şi la noi chestiunea dacă revizuirea se poate admite şi în
materie corecţională.
Curtea noastră de casaţiune s’a pronunţat pentru afir­
mativă spunând că limitarea legii, nu se referă decât la
cazuri iar nu şi la materii (13).
Că revizuirea ar trebui să fie întinsă şi în materie co­
recţională, şi chiar în materie de pedepse poliţieneşti lucrul
ne pare incontestabil, şi de aceea suntem alături cu toţi a-

12) E adevărat că cererea a fost respinsă1 dar nu din cauza tardi­

vităţi, şi mici din caiuză că n’ar fi intrat în previsiuinile legei (hotărâri in-
concilabile), dar fiindcă mu s’ia putut dovedii că cel osândit pe nedrept ar
fi fost Lesurque şi mu altull. Vezi G . D elagu e. L’affaire du Courrier.
13) Cas. II, 108 din 24 Febr. 1881, B. 168 şi Dreptul, an. XI (1881).
mr. 6, p. 47-48, (în acest sens concluziunile procurorului ICuirtei de cas.
C .Ş te fă n e sc u ; deasemeni şi N . C riste sc u ). Cas. II, 450 din 22 Apr. 902,
B, 580.
 — 600 —

ceea care cer întinderea legii şi la aceste cazuri (13). Fa­

ţă însă cu termenii formali ai legii, şi când noi ştim că legea
a plecat dela negativa absolută a revizuirei şi în urmă a
trecut prin sistemulu restricţiunei la un singur caz, şi apoi
la trei cazuri, sistem care s’a adoptat şi la noi, nu stăm la
îndoială ca să socotim neconform cu legea sistemul juris-
prudenţei noastre. Aceasta ni se pare că e o jurisprudenţă
pretoriană, şi oricât de mari ar fi puterile date de lege Cur-
ţei de casaţie, nu i s’a dat însă şi puterea de a face sau de
a îmbunătăţi legea ca pretorul roman. Ne pronunţăm dar
în contra interpretării Curţei de casaţie, dorind însă refor­
marea legei în sensul acestei interpretări (14).
Dacă revizuirea se admite şi pentru delicte, afacerea
s’ar trimite la instanţa care a pronunţat hotărîrea dată.
871 1 — Credem că revizuirea ar trebui chiar în sistemul ac­
tual să fie admisă şi în celelalte materii decât cea criminală
şi aceasta nu pe temeiul art. 445 şi următorii din pr. penală,
ci pe cale de supliment analogic, îndreptăţit de normele din
procedura civilă; aşa după cum s’a admis în penal contes-
taţiunea la executare tot pe calea suplimentului analogic.
Argumentul că s’ar opune la un atare supliment ana­
logic voinţa legiuitorului de procedură penală care a în­
ţeles să admită revizuirea numai în materie criminală nud
credem decisiv, fiindcă legiuitorul francez dela care s’a in­
spirat codul nostru de procedură penală nu a fost preocu­
pat decât de ideia de a reglementă revizuirea condamnaţi-
unilor pronunţate pe baza verdictului juriului, verdit care
prin art. 350 Instr. crim. franceză (347 pr. pen. română)
este declarat incenzurabil. Legiuitorul nu a înţeles să se pre­
ocupe de celelalte pricini penale (delicte şi contravenţiuni)

13) In acest sens S t. S tă te sc u : Discurs de deschidere 1900-1901,

la Curtea de casaţie. Bul. 1900, p. 976; Ş t. S crib a n : C u rieru l Ju diciar
1904, nr. 69 şi circul, min. justiţiei D iss e sc u : 10408 din Z Iunie 1900 că­
tre procurorii generali, C u rieru l J u d icia r 1900, nr. 51.
14) In aelaş sens Ş t. S crib a n : Loc. cit.; Casaţia a adoptat ve­
derile exprimate de Tanoviceanu, Gas. II, 994 din 18 ApriEe 1944, Cu­
rier«/ J u d ic ia r 1914, nr. 32, pag. 428. Cfr. Trib. Roman 202 din 1914.
acelaşi C urier, invocând ,motivul că revizuirea fiind o cale extraordi­
nară, nu poate fi admisă decât în cazurile prevăzute de lege.
 — 601 —

fiindcă judecarea acestora puteă ii reglementată şi corijată

prin legile de organizare ale instanţelor judecătoreşti pro­
priu zise.
Ori Legea de procedură civilă a organizat modul In
care se pot revizui hotărîrile judecătoreşti date de instan­
ţele ordinare şi nici un principiu fundamental al procedu-
rei penale nu se opune, ba dimpotrivă pledează, ca pe cale
de supliment analogic dispoziţiunile privitoare la revizuire
din procedura civilă să fie extinse şi în penal în măsura în
care un atare împrumut este util şi adecuat cu natura pro­
cesului penal.
Aceasta cu atât mai mult cu cât o quasi-revizuire în
sens contrar este admisă în caz de ordonanţe de neurmări-
re, atunci când se ivesc probe noui.
872 — in Franţa diferite legi au modificat profund dispozi-
ţiunile codicelui de proc. pen. din 1808, lărgind mai cu sea­
mă cazurile de revizuire (a).
încă mai înainte de modificarea legei, Curtea de ca-
saţiune franceză ca şi Curtea noastră de casaţie astăzi, de­
cisese prin mai multe hotărîri că chiar cei osândiţi pentru
un delict pot să invoace art. 443 p. p. în caz de hotărîri
inconciliabile (15). Legea din 29 Iulie 1867, a consfinţit a-
ceastă jurisprudenţă întinzând revizuirea şi în caz de con­
damnare corecţională la închisoare sau la o interdicţiune
totală ori parţială a drepturilor. Afară de aceasta legea din
1867 a prescris că, în caz de admisibilitate a cererii de re­
vizuire, dacă afacerea nu e în stare să fie judecată (n’est pas
en état) Curtea va procedă direct prin comisie rogatorie la
cercetări asupra fondului, confruntări, recunoaşteri de iden­
titate, interogatoare şi mijloace proprie a pune adevărul în
evidenţă. Mulţi jurisconsulţi au criticat cu drept cuvânt a-
ceastă dispoziţiune care transformă instanţa supremă în in­
stanţa de fond.
Mai târziu afacerea Borras, care fusese condamnat Ia
# moarte de Curtea cu juraţi din Aude, însă în urma condam­
nării i s’a comutat pedeapsa, a pricinuit o nouă modificare

15) Cas. fr. deeiziuniile din 30 Dec. 1842. 1 Sept. 1843, 10 Mai 1S5C
25 Apr. 1851.
a) Asupra diferitelor modificări intervenite în Firanta, vezi Vidai e*
Magrtol, Cours, ed. VI, p. 1026 şi urm
 — 602 —

a legei revizuirei. Constatându-se că un alt individ eră cul­

pabil pentru fapta imputată lui Borras, presa franceză a
deschis o subscripţiune pentru osândit şi a strâns o sumă
foarte mare, însă cazul lui neintrând în prevederile legei,
revizuirea nu a fost cu putinţă şi a trebuit ca Borras să fie
graţiat! O legei a urmat din această afacere, legea din 8 Iu­
nie 1895, care dispune că revizuirea e admisibilă în mate­
rie criminală sau corecţională oricare ar fi pedeapsa, chiar
o simplă amendă (nu însă şi în materie de contravenţi-
uni) (16).
Pe lângă aceasta revizuirea poate să fie admisă şi în
afară de cele trei cazuri prevăzute de cod. de proc. pen.
din 1808, în totdeauna când „după o condamnare o faptă
nouă se produce, sau piese necunoscute în timpul desbateri-
lor vor fi prezentate de natură a stabili nevinovăţia osândi-
tului“ .
Legea din 1905 permite Curţei de casaţie să statueze
şi asupra fondului fără trimitere, în caz de contumacie, de
lipsă a unuia ori a mai multor condamnaţi, în caz de pres-
cripţiune a acţiunei sau pedepsei. „Dacă — zice legea —
anularea hotărîrei în privinţa unui condamnat viu, nu lasă
să rămână nimic care să poată îi calificat crimă sau delict,
trimiterea nu se va mai face“. In 22 Ianuarie 1898 s’a fă­
cut prima aplicare a acestei dispoziţiuni, relativ la condam­
narea unui dezertor, care nu eră în serviciu (17).
In sfârşit, în urma afacerii Dreyfus, art. 445 a fost
astfel modificat în 1899:
,,In caz de admisibilitate, secţia penală (a Curţei de
casaţie) va hotărî asupra cererei de revizuire, dacă ea este
în stare să fie judecată. La din potrivă, ea va procédé di­
rect sau prin comisiuni rogatorii la cercetarea asupra fon-
16) Motivul acestei restrictiuni este după Degois „fiindcă pe­
depsele pentru Gondravenifium mu lovesc în onorabilitatea comdamiîiiata-
' lui. Ele nu lasă urme, fiiindlcă nu sunt înscrise în cazierul juiditciair. Sunt ţ
prea neînsemnate pentru ca să se poată atacă din cauza ilor autorita­
tea lucrului judecat în eeeaee le priveşte”. Degoise: Traité, nr. 2176.
Aceste motive nu ne par destul de puternice; nu există argu­
ment în lume care să ne convingă a acordă mai mult drept criminalu­
lui or delicuentului decât contravcntionistului; iar dacă e vorba de o-
mul inocent, oricât de mică ar fi pedeappsa, dacă e nedreaptă, el are
drept să ceară să fie spălat de ea. Pedeapsa cea mai mică reprezin­
tă infinitul nedreptăţii fată cu cei nevinovat !
17) Cps. ir. 22 Ian. 1898, S. P. 99. I, 97 şi D. R 1900, I, 137.
 603 —

dului, confruntări, recunoaşteri de identitate şi mijloace

proprii de a descoperi adevărul. După sfârşitul instrucţiu-
nei, vor decide secţiunile unite ale Curţei de casaţie“ (18).
Această lege de circumstanţă, cum o numeşte Vidai, a
fost) abrogată prin legea din 4 Martie 1909 (19).
873 — Revizuirea nu e admisă în legea franceză şi română de
cât în caz de condamnare, în favoarea persoanei osândite,
nu însă şi m ~câ2T3e adulare ori absolvire, oricât de do­
vedită ar fi eroarea. Aci res judicata pro veritate habetur
e absoluta (20 şi 20 bis).
Unii scriitori au propus revizuirea şi în caz de achi­
tare pronunţată din eroare, ceeace s’a admis de mai multe
legisîaţiuni; vom cită pr. pen. germ. par. 402, cantonul Zu-
rich, par. 1100; Norvegia par. 415; Austria par. 355 şi alte
câteva cantoane elveţiene (21). Acelaş lucru eră admis şi în
condica criminală a Moldovei din 1826 par. 156 : „Acel
ce prin giudecată s’au cunoscut a fi nevinovat poate pen­
tru fapta de care s’au fost învinovăţit, să se îndatorească
ca să se desvinovăţească de al doilea, când din vremea ju­
decăţii dintâi,i nu va fi trecut paragrafia anilor, precum se
arată la partea a doua după par. 263 (22).
Relativ la această problemă de legislaţiune este diver­
genţă de vederi între doctrina germană şi cea italiană. Car-
rara (23) şi mai toţi scriitorii italieni (24) nu admit revizui­
rea în caz de absolvire, pe când din contră penaliştii ger-
18) Vezi A rth u r D e sja r d in s: „La rivision des procès criminels” în>.
IRevue des deux Mondes din 15 Iunie 1899, pp. 753-778.
19) Vezi G . V id a l: Cours, nr. 886 şi 890.
20) D e g o ts : Traité 3174.
20 bis) A se vedeâ asupra acestei chestiuni studiul d-lui E. C . D e -
c u sa ră , R e v iz u ir e a în penal.
21) G. V id a l: Cours nr. 892.
22) D . A le x a n d re s c o , citând acest articol spune că1 el ar violă a-
utoritatea lucrului judecat, deoarece el nu se referă là cazul descopep-
rirei de noui probe, în urma încetării instrucfiumei, caz care e prevă­
zut de par. 154 din aceeaş condică Explic, teor/etică şi practică a (drep­
tului civil român, T. VII, Duc., 1903, p. 583 şi 558, note. D . A le x a n d re s­
c o are dreptate că par. (156 nu se referă la suspendarea şi reîncepe­
rea instrucţiunei; se înşeală însă când crede că . aceasta ar fi o violare
a lucrului judecat. In orice caz dacă e o violare a lucrului judecat, este
tot atât cât este oricare alt caz de revizuire care există şi în dreptul!
modern.
23) C a rra r a : Opuscoli. Delta re judicata in criminali. T. VU. i
24) Vezi aceşti scriitori în A lim e n : Op. cit. p. 505.
 — 604 —

mani şi austriaci, sub influenta lui Mittermaier, cred că tre-

bue admisă revizuirea şi în caz de absolvire, dacă s’au des­
coperit dovezi noi, mai ales dacă s’a obţinut absolvirea
prin infracţiune. Când sentinţa absolutorie e efectul unei in­
fracţiuni, constată prin condamnare, şi când absolvitul
mărturiseşte judiciar vina şi mărturisirea e coroborată cu
alte elemente grave de dovedire, cel puţin în aceste cazuri
trebue a se admite revizuirea. Chiar în Italia era o tendinţă
in acest senis, pe care o apioba Garofalo, Alimena, Bene­
vole şi alţii (25).
Noi nu avem nici o îndoială că trebue a se admite re­
vizuirea şi în contra achitatului, ca şi în favoarea osândi-
tului; trebue ca să se ţină cumpănă dreaptă între interesele
societăţei, şi între interesele individului. Dacă erreur ne îait
pas cornpte se aplică în favoarea nevinovaţilor osândiţi, şi
noi în această privinţă suntem foarte extensivi admiţând
ca să se introducă revizuirea chiar în materie de contraven-
ţiune, ni se pare foarte logic ca să existe revizuirea şi în
favoarea societăţei, faţă cu asasinii. Credem că e cazul de
a zice: Adversus hostem aeterna auctoritas esto; şi desigur
că asasinul e un vrăjmaş declarat al societăţii.

-873 1 — Codul de procedură penală italiană din 1913 admite

revizuirea pentru toate pricinile penale definitiv judeca­
te, exceptând contravenţbmile.
Hotărîrile cari se pot revizui sunt numai cele condam-
ratorii nu şi cele cari apără de pedeapsă.
Revizuirea este admisă chiar dacă pedeapsa a fost e-
xecutată sau s’a stins printr’un mod oarecare: prescripţi-
une, graţiere, amnestie.
Nu se admite decât revizuirea integrală a condamna-
ţiunei, deci nu poate fi primită o cerere de revizuire în ca­
re s’ar solicită o nouă judecată care ar conduce numai la
înlăturarea unei circumstanţe agravante fără a modifică ca­
lificarea principală, de ex.: în loc de furt cu efracţie, să se
constate că a fost numai un furt simplu. Dimpotrivă este
admisă revizuirea când ea tinde la complecta schimbare
a calificării, schimbare de natură a modifică complect eon-

23) B. Alimena: Op. cit. p. 506 şi urm.

 — 605 —

secinţele juridice, de ex.: pentru a dovedi că nu a existat o-

mor, întrucât pretinsa victimă care se credea moartă a re­
apărut, recunoscând că a fost numai lovită de inculpat,
deci în loc de omor, loviri simple.
Motivele pentru care se poate cere revizuirea sunt: 1)
existenţa a două hotărîri penale neconciliabile şi irevocabi­
le, indiferent de ordinea în cari au fost pronunţate; 2) noui
fapte şi noui elemente de probă descoperite după ce con­
damnarea a rămas definitivă la fond; 3) dovedirea unui
fals pe baza cărui s’a sprijinit judecata, sau dovedirea că
judecătorii au fost corupţi.
Revizuirea se poate cere de rude şi după moartea con­
damnatului. Cererea de revizuire se adresează C. de ca­
saţie, ea trebuie să fie motivată. Curtea de casaţie judecă
mai întâi admisibilitatea în principiu a cererei. Admiterea
cer erei se poate face cu trimitere sau fără trimitere (a).
8 7 3 2 — De lege ferenda credem că revizuirea trebue să fie com­
plect şi precis reglementată. In vederea acestei reglemen­
tări propunem:
1) Revizuirea să fie admisă atât în m aterie crim inală
cât şi eorecţională ;
2) Ea trebue să fie deschisă contra hotărîrilor ire­
vocabile, indiferent dacă sunt pronunţate de instanţele or­
dinare sau speciale şi dacă infracţiunile pe cari le consta­
tă sunt prevăzute de codul penal sau de vre-o lege specială.
3) Revizuirea să poată purtă atât asupra hotărîrilor
condamnatorii, în care caz va fi deschisă oricând, chiar
după moartea condamnatului, cât şi asupra hotărîrilor can
apără de pedeapsă, însă în acest caz ea va trebui să fie
cerută înlăuntrul unui termen egal cu acela necesar pen­
tru prescripţiunea acţiunei publice socotind hotârîrea achi-
tătoare ca un act de întreruperea acestei prescripţiuni;
4) Revizuirea să poată fi cerută de condamnat, de re­
prezentantul său legal, de apărătorul său, de rudele sale a-
propiate, de un împuternicit al condamnatului, de Minis­
terul de justiţie şi de Parchet, în caz de hotărîri condamna­
torii. Dacă revizuirea a fost cerută de altă persoană decât
inculpatul şi dacă înainte de a se judecă complect cererea
al Vezi V. Manzini, T ratatto din pr. pen. II, pag. 564-74. Lncchini,
Element! di pr. pen. p. 297.
 — 606 —

de revizuire acesta ar înceta din viată, atunci persoana ca­

re a cerut revizuirea va fi de drept curatorul memoriei con­
damnatului. După moartea condamnatului, vor avea drep­
tul să ceară revizuirea rudele, moştenitorii de sânge sau
testamentari, Ministrul de justiţie şi Parchetul, în acest
caz tribunalul civil va numi un curator al memoriei.
In caz de hotărîri cari apără de pedeapsă, revizuirea
să nu poată fi cerută decât de Ministrul de justiţie şi de
Procurorul general al Curţii de casaţie de acord unul cu
altul, fie din oficiu, fie sesizaţi de cei ce ar avea interes sau
de Ministerul public.
873 3 — In ceeaoe priveşte motivele pentru care revizuirea tre-
bue să fie admisă, credem ca se impun următoarele:
1) Existenţa a două hotărîri penale (nu civile sau dis
ciplinare) pronunţate de instanţele ordinare sau speciale»
irevocabile şi neconciliabile sub raportul existenţei faptului
şi imputabilităţii sale faţă de persoanele condamnate. Cu
alte cuvinte va exista ineoneiliabilitate: a) când o hotărâ­
re declară că există faptul penal, iar alta că nu există, b)
când una din ele consideră ca autor sau autori sau parti­
cipanţi exclusivi pe anumite, persoane iar cealaltă pe alte
persoane; c) când o hotărîre constată că s’a comis o crimă
ş: condamnă ca atare pe unul din coaturi şi altă hotărîre
condamnă pentru delict sau o contravenţiune pe un alt co­
autor judecat separat, deşi faptul este unul şi acelaş.
Inconciliabilitatea va putea rezultă chiar şi din ho­
tărîri cari apără de pedeapsă, de ex.: X este condamnat
pentru un fapt. Mai târziu Y este dat în judecată pentru a-
celaş fapt şi se constată că faptul nu există, sau că exisă şi
e comis de Y dar s’a prescris, sau a fost amnestiat, ori nu
întruneşte elementele unei infracţiuni, sau Y deşi vinovat
este iresponsabil, în toate aceste cazuri deşi hotărîrea va
apără de pedeapsă, ea fiind însă neconciliabilă cu hotărîrea
care îl condamnă pe X, va puteâ determină admiterea re-
vizuirei.
riecare din cei condamnaţi prin două hotărîri necon­
ciliabile vor puteâ cere revizuirea, pentru a se stabili cari
sunt vinovaţi şi: cari inocenţi, deci chiar cel care a fost pos-
4terior condamnat poate să ceară revizuirea.
873 — 2 ) Descoperiri de noui probe, adică aflarea unor elemen­
te noui susceptibile de a servi ca probă în justiţie şi de na­
 — 607 —

tură a aduce o lumină nouă asupra faptelor constatate prin

hotărîrea condamnatorie definitivă.
Ca un element de probă să fie nou, va trebui să nu fi
fost cunoscut în timpul când pricina penală s’a judecat în-
naintea instanţelor de fond, sau cunoscut fiind să nu fi pu­
tut fi produs şi discutat de aceste instanţe. Constitue deci o
probă nouă o probă descoperită pe când pricina se afla in
recurs, fiindcă înaintea instanţei de recurs nu se puteau dis­
cuta faptele şi releva nouile probe.
Probele noui vor putea consta în: 1) fapte (de ex.: a-
pariţia pretinsei victime a unui omor, găsirea de către păgu­
baş a unui lucru pe'care îl crezuse furat etc); 2) declaraţi-
uni de martori (de ex.: după ce condamnatiunea a rămas
definitivă se ivesc martori cari arată cum s’a petrecut în
realitate faptele, dând relafiuni categorice şi exacte la veri­
ficare; sau posterior condamnării se descopere adresa ne­
cunoscută mai înainte a unor persoane care se ştia că au
cunoştinţă de săvârşirea faptului şi cari întrebate fiind fac
arătări contrarii cu cele constatate în hotărîrea condamna-
torie; 3) acte de orice natură cari au fost descoperite după
judecarea la fond sau despre cari se ştiâ şi mai înainte însă
se credeau dispărute sau distruse; 4) recunoaşterea din par­
tea adevăratului vinovat făcută după ce acţiunea publică s’a
stins fată de el, în caz contrar el putând fi judecat, revizuirea
se va cere pentru hotarîri ineonciliabile; 5) constatarea falsi­
tăţii unuia sau mai multor din actele cari au servit la darea
hotărîrei condamnatorii; 6) noui descoperiri ştiinţifice cari
răstoarnă complect ipotezele pe baza cărora s’a stabilit e-
xistenja faptului sau imputabilitatea (de ex.: cineva este
condamnat pentru omor prin imprudentă fiindcă a adminis­
trat victimei un medicament toxic, ulterior se descopere că
acel medicament considerat ca toxic nu este de loc vătă­
mător şi deci moartea a fost datorită altei circumstanţe).
Probele noui trebue să fie de natură a dovedi în mod
vădit fie că faptul nu a existat, fie că cel condamnat n’a
luat parte la comiterea lui. Nu constitue noui probe de a-
ceastă natură dovezile ce s’ar aduce pentru a evidenţia că
inculpatul eră iresponsabil, sau dovezile cari nu diferă de
cele administrate anterior ci conduc numai la un surplus
de argumente noui.
Valoarea noilor probe poate să se desprindă fie ex-
 — 608 —

clusiv din conţinutul lor, fie din coordonare?, lor cu probele

deja, administrate.
8 7 3 a — 3) Survenirea unei, hotăriri care să constate o ani
vitate ilicită în desfăşurarea procesului penal care a condus
ia hotărîrea condamnatorie irevocabilă.
Acest al treilea caz are ceva comun cu amândouă ca­
zurile precedente, fiindcă în oarecare măsură ne găsim în
faţa unor hotăriri cari moral nu pot fi conciliate, şi dease-
menea ne găsim şi în faţa unor descoperiri noui.
Intră în cazul acesta: 1) hotărîrile cari ar condamnă
pentru mărturie mincinoasă pe martorii cari au depus în
pricina definitiv judecată atunci când condamnaţiunea s’a
sprijinit pe arătările lor; 2) hotărîrile cari ar constată e-
xistepţa falsului comis de un agent instrumentator, atunci
când pe baza actelor încheiate de acesta a fost pronun­
ţată condamnaţiunea definitivă; 3) hotărîrea care ar con­
stată că judecătorii sau juraţii cari au judecat pe cel con­
damnat au fost corupţi în acea pricină. Acelaş lucru in ca­
zul când experţii au fost corupţi şi condamnaţiunea s’a spri­
jinit pe expertiza lor; 4) hotărîrea care constată că un
funcţionar judecătoresc din interes, răsbunare sau alt mo­
tiv a suprimat o cerere prin care se ataca condamnaţiu-
nea sau a înregistrat-o tardiv, ori a falsificat o procedu'ă,
atunci când din cauza acestor împrejurări condamnaţiunea
rămăsese irevocabilă. ,
In toate cazurile de mai sus se poate întâmplă ca să
nu intervină o hotărîre condamnatorie care să constate ac­
tivitatea ilicită din cauză că acţiunea publică este stinsă,,
în această ipoteză activitatea ilicită va putea fi dovedită cu
orice alte probe care să evidenţieze existenţa ei.
8 7 3 6 — Procedura revizuirei credem că trebue să fie par ju­
diciară, eliminându-se prealabila sesizare a Ministrului de
justiţie cu cererea de revizuire.
Instanţa competinte pentru, a cercetă cererile de ie-
vizuire va trebui să fie înalta Curte de casaţie pentru con-
damnaţiunile date în materie de crime şi în materie de de­
licte judecate în ultimă instanţă de C. de apel.
Pentru delictele judecate în a doua instanţă de Tribu­
nale revizuirea s’ar puteâ judecă credem noi de Curţile de
apel (în complect de 5 consilieri).
Când însă două hotăriri neconciliabile aparţin una pri-
 — 609 —

mei categori arătată mai sus iar cealaltă categoriei a doua,

chiar dacă s’ar cere revizuirea acesteia din urmă cererea
va fi adresată înaltei Curţi de Casaţie.
Cererea de revizuire va fi mai întâi supusă unei jude­
cări de admitere în principiu, fie direct pe actele produse
fie în urma unor cercetări prealabile făcută de un consilier
delegat în acest scop, care la rândul său va putea însărcina
cu anumite investigaţiuni pe un judecător de instrucţie.
Desbaterea cererei de revizuire se va face conform
procedurei ordinare.
Dacă cererea este respinsă, ea nu va mai putea fi re-
înoită decât pentru alte motive, iar în cazul când ea a fost
făcută cu vădită rea credinţă Curtea să poată aplică o sanc­
ţiune contra condamnatului sau persoanei care a cerut re­
vizuirea, obligându-i să suporte şi cheltuelile făcute.
In cazul când cererea este admisă în principiu, atunci
Curtea va decide fie cercetarea directă în fond (admitere
fără trimitere), fie reînoirea judecăţii la o altă instanţă de
acelaş grad cu aceia a căreia hotărîre se revizueşte (admi­
tere cu trimitere).
Admiterea în principiu va atrage suspendarea con-
damnaţiunei. Admiterea revizuirei se va face fără trimitere
oridecâteori o nouă judecată nu mai este necesară, de ex.-.
în cazul când pretinsa victimă a unui omor se constată
că trăeşte, sau în cazul când adevăratul autor al infracţiu-
nei nu numai că a recunoscut că el este vinovat dar a dat
relaţiuni din care vinovăţia lui s’a putut constată cu cer-
tidudine.
Admiterea fără trimitere va atrage anularea hotărîrei
condamnatorii, şi declararea ei ca nedreaptă, ordonându-se
restituirea amenzilor, cheltuelilor de judecată şi daunelor
plătite de condamnatul inocent.
In caz de admiterea revizuirei cu trimitere se va de­
clară revizuibilă hotărîrea definitivă sub prezumpţiunea că
ar puteâ conţine o eroare judiciară, dispunându-se libera­
rea condamnatului sau menţinerea lui în stare de deţinere
preventivă. Instanţa de trimitere va judecă din nou prici­
na după procedura obişnuită ca şi cum s’ar găsi pentru
prima oară sesizată, instrucţiunea orală se va face din nou
în întregime (ex novo et in integrum). Instanţa de trimitere
: T a n o v i c e a n u V o i. V 39
 — 610 —

nu va putea nici să-şi decline competinţa nici să declare că

revizuirea nu-i admisibilă. Hotărîrea pe care o vor da
va confirmă sau infirma hotărîrea revizuită. Această ho-
tărîre va fi susceptibilă de aceleaşi căi de atac cari sunt
deschise obişnuit contra hotărîrilor similare ordinare.
8 7 3 7 — Revizuirea admisă în principiu şi în fond constitue o
reabilitare judiciară a celui condamnat pe nedrept prin pro­
clamarea inocenţei sale.
Desigur însă că de cele mai multe ori această reabili­
tare nu poate fi suficientă prin ea însăşi pentru a repară gra­
vele consecinţe produse de o condamnare nedreaptă.
In afară de restituirea a tot ce se poate restitui, în afa­
ră de publicitatea ce va trebui să se facă hotărîrei! prin ca­
re se recunoaşte inocenţa, legea va fi datoare să asigure o
echitabilă desdăunare celor ce vor fi fost loviţi de o atare
nenorocire. Problema acestei desdăunări o vom examiné în-
tr’un capitol imediat următor: „Repararea erorilor judi­
ciare“.
Deasemenea credem că revizuirea obţinută în penal
trebue să atragă de drept revizuirea hotărîrilor disciplina­
re atunci când acestea s’au dat pe temeiul acelor aş fapte.
Revizuirea îu procedură penală austriacă şi maghiară

8 7 3 a — In pr. pen. austr. revizuirea este admisă în mod mult

mai larg, care corespunde tuturor intereselor societăţii cât
şi individului.
Conform par. 352 în cazurile, în cari procedura pe­
nală în contra unei anumite persoane a fost terminată prin
clasare, respingerea acuzei sau desistare delà acuză înain­
te de şedinţa de judecată, o propunere a procurorului^ sau
acuzatorului privat pentru reînoirea procedure! poate fi ad­
misă numai atunci, dacă penalitatea faptei nu s’a stins încă*
prin prescripţie şi dacă se aduc probe noui, cari par po­
trivite de a dovedi culpabilitatea inculpatului.
Asupra admiterei propunerei decide camera de consi­
liu a Tribunalului după ce s’au făcut cercetările prealabile
necesare; în contra deciziunei se poate înaintâ la Tribunal
o plângere către Curtea de apel până în 8 zile după comuni­
carea deciziei.
Acuzatorul privat, care a revocat acţiunea sa nu i se
 — 611 —

poate acordă nici când reînoirea procedurei conform par.

353; acuzatul condamnat definitiv poate cere reînoireaj pro­
cedurei chiar după ispăşirea pedepesei:
1) dacă este dovedit, că condamnarea sa a fost cau­
zată prin falsificarea unui document sau prin mărturia
falsă sau prin mituire sau orice altă infracţiune unei terţe
persoane;
2) dacă el aduce fapte noui sau dovezi noui, cari pen­
tru sine sau în legătură cu probele administrate mai înain­
te apar potrivite de a cauză achitarea sau condamnarea
sa pentru uni fapt, care cade sub o lege penală mai blândă;
3) dacă pentru acelaş fapt au rămas condamnate două
sau mai multe persoane prin sentinţe diferite şi la compa­
rarea acestor sentinţe precum şi a faptelor ce formează ba­
za lor este de presupus neapărat nevinovăţia unei sau mai
multor dintre aceste persoane.
Propunerea pentru reînoirea procedurei în favorul a-
cuzatului o pot face chiar şi după moartea lui toate acele
persoane, cari ar fi îndreptăţite de a face recursul sau a-
pelul în favorul lui.
Când procurorul ajunge la cunoştinţa unei împreju­
rări, care poate întemeiâ o propunere pentru reînoirea
procedurei în favorul acuzatului (par. 353), el este obligat
de a înştiinţa despre aceasta pe acuzatul sau pe o persoană
îndreptăţită la facerea acestei propuneri, sau de a face el
însuşi propunerea această (par. 354).
Procurorul sau acuzatorul privat poate cere conform
par. 355 reînoirea procedurei pentru un fapt, pentru ca­
re acuzatul a fost achitat prin sentinţa definitivă, numai în­
trucât penalitatea faptei nu s’a stins încă prin prescripţie şi
dacă :
1) sentinţa a fost cauzată prin falsificarea unui docu­
ment sau prin mărturie falsă, mituire sau altă faptă penală a
acuzatului sau a unei terţe persoane, sau
2) dacă acuzatul a mărturisit ulterior înaintea judecă^
toriéi sau afară de judecătorie fapta ce i s’a imputat, sau
dacă se ivesc alte fapte sau dovezi noui, cari în sine sau
în legătură cu probele administrate mai înainte par suficiente
de a dovedi culpabilitatea acuzatului.
Conform par. 356 pr. pen. procurorul poate cere re-
 — 612 —

înoirea procedurii în scop de a provoca, ca un fapt, pentru

care acuzatul a fost condamnat, să fie judecat după o lege
penală mai severă, numai sub condiţiunile din par. 355 şi
numai atunci, când :
1) crima săvârşită de fapt este ameninţată prin lege
cu pedeapsa de carceră pentru toată viaţa, pe când con­
form cadrului de pedeapsă luat de bază pentru sentinţă se
putea aplică numai o pedeapsă de carceră pe timp limitat;
2) dacă ar fi de aplicat pedeapsa de cel puţin 10 ani,
pe când fixarea pedepsei s’a făcut cu aplicarea unui cadru
de pedeapsă de cel mult 5 ani, sau
3) dacă un fapt se prezintă ca o crimă, pe când a-
cuzatul a fost condamnat numai pentru un delict sau o con­
travenţie.
8 7 3 a — Procedura pentru reînoirea procesului penal este re­
glementată în par. 357 până la 361 pr. pen. austr.
Judecătorul de instrucţie trebue să" cerceteze faptele,
pe cari se bazează propunerea.
Asupra propunerei decide Tribunalul într’un complet
de patru judecători în şedinţa secretă. In contra deciziei
se admite numai o plângere către Curtea de apel, care tre­
bue făcută în termen de 8 zile. Curtea de apel, când admi­
te revizuirea, poate delegă pe un alt Tribunal pentru cer­
cetarea penală.
Conform par. 363 pr. pen. austr. urmărirea penală
poate fi începută sau continuată, independent de condiţiu­
nile şi formalităţile revizuirei, conform dispoziţiunilor ge­
nerale prin instanţa competentă conform acestora în ur­
mătoarele cazuri:
1) când cercetările prealabile au fost sistate înainte ca
o persoană certă să fi fost tratată ca inculpat;
2) când acuzatorul privat, cărui îi compete încă drep­
tul de acţiune, înaintează acţiunea, pe când în procedura an­
terioară sistarea procedurei sau sentinţa de achitare s’a
pronunţat numai pentru lipsa propunerei unui interesat;
3) când acuzatorului la terminarea procedurei penale
pentru o crimă sau un delict i s’a rezervat dreptul de ur­
mărire pentru alte infracţiuni sau dacă abia ulterior s’au
ivit bănueii pentru o infracţiune comisă ma> înainte;
O dacă faptul, care constitue o crimă a fost jude­
 — 613 —

cat de către o judecătorie de ocol prin aplicare greşită a

legei, şi dela hotărîrea dată n’au trecut mai mult decât 6
luni, iar când crima ar fi de competinţa Curţei cu juraţi dacă
au trecut 12 luni.
Este foarte de dorit, ca dispoziţiunile insuficiente ale
codului actual de proc. pen. rom. despre revizuire să fie
complectată în sensul acestor principii, acceptate şi în co­
dul de proc. pen. ung., precum şi în cel german.
8 7 3 b — Revizuirea sau reînoirea procesului în proc. maghiară
are loc numai atunci dacă pricina e terminată prin deciziune
, judecătorească definitivă.
In dreptul ardelenesc o hoătrîre judecătorească este de­
finitiva numai, dacă nu este supusă la nici o cale de atac
ordinară, adică nici la apel şi nici la recursul de casare.
Deci prin hotărîre definitivă nu înţelegem hotărîrile
desăvârşite despre care se vorbeşte în art. 24 din legea
Curţii de casaţie şi nici hotărîrile definitive amintite în art.
71 din legea casaţiei ca desăvârşite, nu sunt definitive în
sensul dreptului ardelenesc. Cât timp o hotărîre judecăto­
rească poate fi atacată fie cu apel fie cu recurs în casare,
ea nu este definitivă.
In limbajul juridic din Ardeal faptul că o sentinţă sau
altă hotărîre judecătorească nu poate fi atacată (este defi­
nitiv) se exprimă astfel că „sentinţa s’a ridicat la putere de
drept“. ,Jdnter.ea._de drept “ însemnează acea calitate a sen­
tinţei,: că nu mai este supusă la nici o cale de atac ordinară,
că apelul sau recursul în casare.
„Puterea de drept“ este formală şi materială. In sens
formal însemnează suszisa calitate a sentinţei. In sens ma­
terial însemnează că prin sentinţă s’a creiat lucru judecat.
Revizuirea procesului poate fi cerută numai, dacă „pu­
terea de drept există şi în sens formal şi în sens material. A-
dicâ pentru a continuă urmărirea unui acuzat, nu este ne­
voie de revizuirea procesului, dacă există o hotărîre jude­
cătorească definitivă în sens formal, dar care nu este defi­
nitivă în sens material, adică nu a creat lucru judecat.
3 7 3 b 1 — In dreptul penal prin lucru judecat înţelegem faptul că
instanţa penală s’a pronunţat definitiv asupra dreptului sta­
tului de a urmări pe o persoană determinată'pentru o in-
ifracţiune determinată. Prin achitare, instanţa declară că
 acel drept al Statului nu există, prin condamnare, instanţa?
declară că acest drept al Statului este consumat.
Procedura penală din Ardeal precizează cazurile, când’
există şi când jiu e x iş |ă lu ^ u ;jpdlecat.X raform art. 4 4 4 nu
.există lucru judecat: 1 ~~
a) dacă cercetarea sau instrucţia a fost stinsă pentru:
că nu s’a putut constată persoana făptuitorului sau compli­
celui. t
b) dacă cercetarea sau instrucţia au fost stinsă în ur­
ma absentei făptuitorului sau complicelui. >
c) dacă cercetarea sau instrucţia a fost stinsă pentru
că procurarea unei dovezi eră imposibilă sau aproape im­
posibilă.
In aceste cazuri procedura penală poate fi continuată
oricând la propunerea acuzatorului, dacă a încetat piede-
ca. Se înţelege dela sine că continuarea are loc numai, dacă
infracţiunea nu s’a prescris.
Dacă procedura a fost stinsă pentru un alt motiv, d o
cât cele enumerate la punctul precedent, stingerea proce­
durii crează lucru judecat.
Acestea sunt cazurile, când Camera de punere sub a-
cuzare respinge actul de acuzare şi stinge procedura, şi a -
nume: a) dacă constată că fapta incriminată nu constitue
infracţiune sau constitue infracţiune dar această infracţiu­
ne s ’a judecat anterior prin sentinţă definitivă.
b) dacă în urma morţii prevenitului, clemenţei Regelui
sau prescriptiunii procedura nu are loc.
c) dacă prevenitul sufere de boală mintală incurabilă,
sau dacă în timpul comiterei infractiunei nu-şi împlinise în­
că anul al 12-lea.
d) dacă nu există acuzare.
e) dacă dovezile aduse nu sunt îndestulătoare pentru:
bănuiala temeinică faţă de prevenit.
In toate aceste cazuri există lucrul judecat şi prin ur­
mare o nouă urmărire are loc numai în caz de reînoirea
p ro cesu lu i. Reînoirea poate fi cerută la prima instanţă
numai de către parchet sau acuzatorul privat principal.
Cererea trebuie să fie bazată pe o noua dovadă. Istan-
fa decide asupra cererei fără desbatere, putând examinâ'
prin judecător delegat dovada oferită. i^ : A i
 — 615 —

“873b2 — După introducerea în Ardeal a anumitor părţi din pro­

cedura penală română şi dispoziţiunea că parchetul sau a-
cuzatorul privat principal poate cere reînoirea procesului,
face parte din acele câteva sute de dubii pe cari le-a creat
„unificarea“ în chestie. Anume: partea lezată poate sau nu
să ceară înoirea procesului, când parchetul nu a cerut-o?
După părerea noastră poate să ceară, pentru că în sistemul
procedurii române acuzarea este concurentă şi prin urmare
partea lezată care a făcut denunţ direct la tribunal, este acu­
zator privat principal. E adevărat că după pr. pen. maghiară
de acuzator privat principal mu poate fi vorba decât numai
în caz de insultă şi calomnie (precum şi de câteva infrac­
ţiuni mai puţini însemnate), dar această dispoziţiune este în
strânsă legătură cu sistemul codului, după care la toate cele­
lalte infracţiuni partea lezată nu poate fi decât acuzator sub-,
sidiar. Deci, îndată ce partea lezată, în conformitate cu pr.
pen. rom. introdusă în Ardeal, are drept la acuzarea con­
curentă cu acuzarea publică are situaţia cuzatorului pri­
vat principal şi exercită drepturile parchetului şi în chestia
reînoirei 'procesului.
8 7 3 b 3 — Cele spuse la punctul precedent se referă la cazul
când procedura a fost stinsă fă r ă sen tin ţă.
In cazul când procesul s’a terminat prin darea unei
sentinţe asupra fondului revizuirea se poate cere:
a) dacă acuzatul a fost condamnat, se poate cere re­
vizuirea în favoarea sa (pentru achitare sau pentru redu­
cerea pedepsei), sau în sarcina sa (pentru stabilirea unei
pedepse mai grave);
b) dacă acuzatul a fost achitat, revizuirea se poate
cere pentru ca în noul proces să fie condamnat.
8 7 3 b4 — In favoarea acuzatului revizuirea ise poajte cere:
a) dacă în procesul penal a fost întrebuinţată o do­
vadă falsă (document fals, mărturie sau expertiză minci­
noasă) în contra acuzatului.
b) dacă un judecător al procesului (jude de instrucţie,
judecător care a participat la darea sentinţei, jurat) a fost
mituit sau a comis o altă călcare a îndatoririlor sale, pedep­
sită de'cod. pen;
c) dacă se aduce o nouă dovadă sau un nou fapt, din
care se poate conchide că acuzatul e nevinovat sau că
fapta sa e mai uşoară decât cea stabilită de sentinţă;
 — 616 —

d) dacă pentru aceeaş faptă s’au dat mai multe sen­

tinţe, din a căror comparare este evident că unul dintre a-
cuzati e nevinovat sau că fapta sa e mai uşoară decât cea
stabilită de sentinţă.
Pot cere revizuirea: cel condamnat (chiar şi după e-
xecutarea sentinţei), soţia sa, reprezentantul legal sau apă­
rătorul sau (şi după moartea condamnatului), rudele sale
ascendente sau descendente numai după moartea sa şi în
fine apărătorul numit de instanţă, în cazul când vre-o au­
toritate constată că în favoarea unui condamnat revizui­
rea ar avea loc, iar cei în drept n’au cerut-o.
873b 5 —- In sarcina acuzatului achitat sau condamnat se poa­
te cere revizuirea:
a) dacă 'faptele arătate la nr. precedent a, b, au existat
, în favoarea acuzatului;
b) dacă parchetul aduce o nouă dovadă din care se
poate conchide că acuzatul achitat a comis infracţiunea sau
că acuzatul condamnat a comis fapta incriminata în împre­
jurări care fac ca acea faptă să fie calificată mai^grav (adi­
că să fie calificată mai grav după un alt articol al codului
penal).
873 — Totuşi, simplul fapt că fapta încriminată este supusă
unei pedepse mai grave, nu e de ajuns. Revizuirea se poate
cere numai:
a) pentru condamnarea celui achitat;
b) pentru agravarea pedepsei celui condamnat numai,
dacă a fost condamnat pentru delict sau contravenţie, iar
acuzatorul vrea să dovedească fapte din care să reiasă că
acea faptă constitue o crimă pedepsită de cod. pen. cu
munca silnică pe viaţă (sau cu moarte), — şi în fine dacă
acuzatorul dovedeşte că fapta constitue o crimă pentru ca­
re cod. pen. prevede o pedeapsă mai uşoară.

873 b 7 — Poate cere revizuirea parchetul sau partea lezată ca

acuzator principal, după cele spuse la punctul 873 b 2. Ar fi
just, dacă practica judecătorească ar stabili jurisprudenţa,
că numai parchetul poate cere revizuirea în sarcina acuza­
tului.
Cererea de revizuire nu întrerupe executarea pedep-
 — 617 —

sei, instanţa însă poate dispune întreruperea (sau amâna­

rea) executării, până la darea hotărîrei asupra fondului.
8 7 3 b8 — Asupra cererii decide prima instanţă a procesului ter­
minal. Poate s’o respingă a limine (dacă nu întruneşte ce­
rinţele, sau dacă dovada nouă nu e esenţială). Dacă nu o
respinge, dispune probaţiunea prin judele de instrucţie.
După terminarea instrucţiei, parchetul trimite dosarul cu
propunerea sa la instanţa care, dacă probaţiunea a eşuat
cu desăvârşire, respinge cererea, altfel fixează termenul
desbaterii. După exposeul raportorului şi pledoariile părţi­
lor, preşedintele închide desbaterea şi instanţa decide: res­
pinge sau admite cererea. In urma admiterii cererei se va
ţine o nouă desbatere principală, după care instanţa men­
ţine sau scoate din vigoare prima sentinţă, dând în cazul
din urmă o nouă sentinţă.

A p e n d i c e

a) C on testarea la execu tare

874 — Tratăm materia contestărei la executare după căile de

atacare ordinare şi extraordinare ale hotărîrilor.
Executarea hotărîrilor în penal.. se „face fără în v e sţi--
rea cu formula executor ie. ca în .civil, astfel că ele îndată ce
devin definitive sunt executorii (1), însă cu ocaziunea execu­
tării poate interveni o contestare la executare.
Este ea însă o atacare a hotărîrilor? Are contestarea
de scop să le retracteze sau să le reformeze?
Legiuitorul a_ tratat materia contestării în procedura
civjlă şi acolo se vede că această cale e deschisă atât pen-
1 Tru debitor, cât şi pentru tértiül care e lovit prin executarea
unei hotărîri (2 şi 2 bis).
In/procedura civilă contestarea la executare poate să
aibă de efect a modifică o hotărim când litigantul n’a fost ■
regulat citat la judecată aşa că citaţiunea nu a ajuns la
cunoştinţa lui, sau din cauză că hotărîrea nu se execută aşâ
cum au înţeles judecătorii. Iu primul caz, contestarea e de-1

1) Cornel Botez, cod. de şed. p. 1138 şi jud. oct Odobeşti (Putna, 6

Nov. 1915, Curierul judiciar 1916, nr. 31, pag. 354.
 — 618

Ini procedura civilă contestarea la executare poate să

aibă de efect a modifică 0 hotărîre, când litigantul n’a fost
regulat citat la judecată aşa că eitaţiunea nu a ajuns la
cunoştinţa lui, sau din cauză că hotărîrea nu se execută aşâ
cum au înţeles judecătorii. In primul caz contestarea e de­
sigur o cale de retractare a hotărîrei date, asemănându-se
cu opoziţiunea, însă diferind de opoziţiune că e o cale ex­
traordinară de atacare a hotărîrei, şi că nul e limitată în pri­
vinţa termenului. In cazul al doilea contestarea nu e o a-
facare a hotărîrei, ci din contra are de scop să facă să pro­
ducă hotărîrea efectele voite de judecători, şi nu altele.
8 7 4 1 — Contestaţiunea la executare este o cale de anulare, prin
ea urmărindu-se în primul rând anularea unui act de pro­
cedură premergător judecării, sau interesând execuţiunea,
anulare care va avea de consecinţă fie retractarea hotărîrei
pusă în executare, fie reînoirea sau corijarea execuţiunei în
conformitate cu adevăratul înţeles şi adevărata întindere a
dispozitivului acelei hotărîri.
Contestaţiunea la executare este o cale extraordinară
de atac, fiindcă existenţa dreptului de contestare nu împie­
dică ca hotărîrile penale să capete autoritate de lucru ju­
decat, iar folosirea acestui drept nu este îngrădită de un
termen special, contestaţia putând interveni oricând.
8 7 4 2 — Contestaţiunea fiind o cale de anulare ea nu' se poate'
sprijini decât pe violaţiuni interesând valabilitatea actelor
de procedură sau de executare, violaţiuni cari conduc Ia
nulitatea acestor acte fie din punct de vedere substanţial,
fie formal. Deci contestaţiunea trebue să aibă de obiect ac­
tele de procedură sau de executare şi să fie motivată în
drept. împiedicarea datorită forţei majore nu poate justifica
contestaţia.
Nu însă orice act de procedură poate face obiectul u-
nei contestaţiuni. Procesul penal se desfăşoară desigur prin
suprapunerea unei întregi serii de acte procedurale. Re­
gularitatea sau neregularitatea acestor acte trebueşte să1
fie discutată şi relevată pe calea normală a desbaterilor sau
prin folosirea căilor de atac ordinare (a). Cel ce a putut de­
nunţă neregularitatea unui act prin pezentarea la desbaterî
şi punerea de concluziuni sau prin folosirea căilor de atac

ia) C as. II, 505 din 922 în Jurispruden(a generală, 1923, sp eţa 257.
 «19 —

«ordinare şi nu a făcut-o, nu mai poate să folosească calea

contestaţiunei. Aşa dar singurele acte susceptibile de con­
testare sunt acelea cari aveau de scop tocmai de a pune
pe părţi în măsură să procedeze pe calea normală, deci ci-
taţiunile prin cari părţile sunt chemate să ia parte la des-
bateri şi comunicările prin cari părţile sunt provocate ai se
hotărî la folosirea unei căi de atac. Din moment ce citaţi­
unea nu a fost regulat îndeplinită este de presupus că par­
tea nu a ştiut că urmează să se prezinte la desbateri şi im­
plicit a fost lipsită de posibilitatea de a invocă nulitatea
actelor de procedură pe calea normală a desbaterilor. Tot
astfel când comunicarea este viţiată, e de presupus că par­
tea nu a fost pusă în măsură de a folosi căile de atac şi deci
pierzând din această cauză termenul de folosirea căilor de
atac ordinare implicit nu a mai putut invocă în mod normal
nulităţile anumitor acte. Aşă dar pentru ca partea să poată
fi repusă în drepturile ei normale ea trebue să arate că e-
xistă un act nul care a împiedicat-o să uzeze de aceste drep­
turi normale, act nul care nu poate îi decât citaţiunea pen­
tru termenul când s’a judecat pricina sau comunicarea ho-
tărîrei atunci când trebuiă să se facă o comunicare.
Dar chiar aceste acte nu pot formă cumulativ obiectul
contestaţiunei de cât dacă ambele sunt lovite de nulitate, alt
fel regularitatea comunicărei acopere viciul citaţiunei, fiind­
că comunicarea regulată dădu-se putinţa părţii interesate
să folosească căile de atac ordinare în care s’ar fi putut
plânge de neregularitatea citaţiunei.
Aşă dar, neregularitatea comunicărei este principalul
motiv de contestaţiune. Neregularitatea citaţiunei din con­
tră nu poate forma motiv de contestaţiune decât în cazul
când comunicarea nu are loc, sau atunci când comuni­
carea ar fi şi ea lovită de nulitate. Citaţiunea trebuie să
fie însă privitoare la ziua în care pricina s’a judecat. Cita-
ţiunile anterioare nu pot fi anulate prin contestaţiune de
cât dacă în primul rând s’a anulat citaţiunea delà ziua ju­
decăţii.

«874 3 — Viciul care trebue să facă comunicarea sau .citaţiu­

nea neregulată poate fi substanţial sau formal.
D e ex.: comunicarea unei hotărîri în extras iar nu în
copie, comunicarea altei hotărîri decât cea care trebuia co­
 — 620 —

municată, comunicarea hotărîrei cu dispozitivul greşit (a-

chitator în loc de candamnator) sau fără arătarea instan­
ţei dela care emană, comunicarea la o altă adresă, etc. sunt
vicii substanţiale, ele atrag totdeauna nulitatea.
Tot astfel o citaţiune în care s’ar arătă instanţa, ziua
înfăţişării numele citatului în mod greşit sau s’ar omite
aceste arătări, sunt nule din cauza unui viciu substanţial.
Când comunicarea sau citarea nu s’a făcut în forme­
le şi prin mijlocirea persoanelor arătate de lege, atunci va
există un viciu formal, care va atrage nulitatea după cum
formalitatea viciată va fi esenţială sau nu.
Aşâ de exemplu o comunicare sau o citaţiune dată de
un particular este nulă fiindcă înmânarea citaţiunei prin a-
numiţi agenţi are scop de a asigură dovezei de înmânare,
o suficientă autenticitate. Tot astfel înmânarea făcută de
un funcţionar incompetent. De asemeni în caz de nerespec-
tarea gradaţiunei prevăzută de lege pentru înmânarea în
lipsa persoanei în drept, sau neîncheierea cuvenitului pro-
ces-verbal în formele arătate de lege.
Cum regularitatea comunicărei sau citării se consta­
tă din dovada de înmânare, existenţa viciilor substanţiale
sau formale se va puteâ constată din această dovadă.
Neregularitatea se va puteâ însă proba şi cu însăşi ac­
tul comunicat sau cu citaţiunea primită, pe cari cei intere­
saţi le vor puteâ prezentă în susţinerea contestaţiei lor. Pre­
zentarea acestora este chiar necesară oridecâteori dovada
de înmânare coprinde arătări exacte şi este regulată ca for­
mă, în timp ce actul comunicat sau citaţiunea sunt viciate.
In această ipoteză dovada va fi socotită ca lipsită de forţa
probantă conţinând alterări de adevăr.
Viciile substanţiale ale dovezei de înmânare sunt con­
siderate implicit ca corespunzând unor vicii similare în co­
municarea sau citaţiunea respectivă. Viciile formale ale do­
vezei ridicând acestui act autenticitatea şi forţa probantă
implicit atrag neregularitatea comunicărei sau citării.
8 7 4 4 — O chestiune mult prea delicată este aceia a lipsei do­
vezii de înmânare, atunci când se constată că au fost e-
mise citaţiuni, iar la ziua judecăţii procedura a fost atesta­
tă ca complectă.
Desigur atestarea că procedura eră complectă implică
 — 621 —

că a existat o dovadă de înmânare, prezumpţiune care poa­

te fi însă combătută cu proba contrară, de ex. cu un cer­
tificat dela autoritatea însărcinată cu înmânarea (prin care
s’ar arătă că citaţia nu a fost primită, sau nu a fost înmâna­
tă, sau că dovada nu a fost restituită până la termen) şi
cu registrele da intrare şi eşire respctive. Faţă cu atari pro­
be atestarea procedurei ca complectă dacă implică prezum-
ţiunea că a existat o dovadă, nu implică însă că dovada eră
regulată, altfel toate contestaţiunile ar fi de plano inadmisi­
bile, fiindcă totdeauna când se dă o hotărîre există atestarea
că procedura e complectă. Ori o atare atestare nu acopere
nulităţile citaţiunei şi atunci dacă nu acopere nulităţile când
există dovada de înmânare la dosar, nu se poate conchide
că în cazul când lipseşte trebue să presupunem că citarea
ar fi fost implicit regulată din moment ce s’a atestat că
procedura este complectă.
Aci stă însă dificultatea practică, fiindcă uşor s’ar bu-
teâ sustrage dela dosar dovada de înmânare şi deci oca-
zionâ un motiv de contestaţiune. De aceia unele instanţe au
înclinat în a consideră că lipsa dovezei de înmânare a-
tunci când procedura a fost atestată ca complectă nu poa­
te prin ea însăşi justifică o contestaţiune. Soluţiunea este
însă nedreaptă şi periculoasă.
Nedreaptă, fiindcă s’ar puteâ să nu existe sustracţiune
şi atunci împricinatul sufere consecinţele unui fapt pentru
care nu are a-şi reproşâ nimic. Periculoasă, fiind s’ar pu­
teâ ca partea care ştie că s’a judecat cu o procedură vi­
cioasă, pentru a zădărnici contestaţiunea cu deplini sorţi
de izbândă a părţii adverse ar sustrage dovada de înmâ­
nare făcând astfel contestaţia inadmisibilă pe motivul că la
termen procedura a fost atestată ca complectă.
Deci pentru interesul justiţiei represive trebue să ad­
mitem soluţiunea cea mai puţin dăunătoare, chiar dacă ea
ar puteâ favorizâ uneori frauda şi anume: lipsa dovezei de
înmânare să atragă admiterea contestaţiei.
Această soluţiune provoacă o- nouă judecată, poate u-
neori după cum spunem datorită fraudei, justiţia însă nu
va pierde nimic, fiindcă judecata va recunoaşte din nou vi­
novăţia celor cari vinovaţi fiind au uzat de această fraudă.
Dimpotrivă soluţiunea contrară aveâ neajunsul că lovea şi
 622 —

pe oei de rea credinţă şi pe cei de bună credinţă, pentru cei

dintâi meritat, dar pentru1cei de al doilea pe nedrept.
8 7 4 5 — Contestaţiunea fiind o cale extraordinnră de atac
ea nu poate fi folosită atâta timp cât celelate căi de atac
sunt deschise şi partea este în măsură de a le folosi încă.
Deasemeni contestaţiunea devine inadjmiisibilă atunci
când nulitatea actului de procedură nu a împiedicat pe par­
te să folosească în termen căile de atad ordinare, unde tre­
buia şi putea dacă eră nevoie să releve acea nulitate.
Cu un cuvânt, contestaţiunea având menirea de a re­
pune pe partea contestatoare în drepturile şi prerogativele
pe care le-ar fi putut folosi dacă nu există actul de proce­
dură nul. urmează că contestaţiunea nu mai poate fi primită
atunci când partea cu toată nulitatea actului a folosit în ter­
men util acele drepturi şi prerogative. De ex.: nulitatea co-
municărei atrage pierderea termenului de atac. Dar dacă
cu' toate nulitatea comunicărei partea a folosit în termen
legal căile de atac ce-i erau deschise, nu va mai putea face
contestaţie pe motivul greşitei comunicări şi aceasta chiar
atunci, când cel interesat nu şi-a mai susţinut sau i s’au
declarat ca neregulate opoziţia, apelul sau recursul făcut în
termen. Dacă însă aceste căi de atac aul fost folosite peste
termen şi au fost respinse ca atare, atunci contestaţia este
admisibilă fiindcă tardivitatea a provenit din cauza comu­
nicărei greşite şi cel interesat poate cere să fie repus în
drepturile pierdute sau tardiv folosite din cauza actului ne-
regdat (a).
— Ca consecinţă a regulei de mai sus contestaţiunea nu
/este niciodată admisibilă pentru actele de procedură pre-
/ mergătoare judecărei înaintea Curţilor cu juraţi.
( In adevăr la juraţi partea inculpată este prezinte
\ sau lipseşte şi atunci se judecă după procedura contumaciei.
Contestaţia la judecarea în contumacie nu se poate face
fiindcă contumacia se purghează automat din moment ce se
prezintă condamnatul. Contestaţia în contra deciziunilor
date contradictor iar nu se poate face, fiindcă acuzatul pre­
zinte a putut face recurs în 3 zile delà pronunţarea decizi-
unei, legea obligând chiar pe prezident să atragă atenţiu­
nea condamnatului asupra dreptului şi termenului de re-

a) Cas. II, 2140 în Jurisprudcnta generală, 1926, speţa 1553.

 — 623

curs. Ori din moment ce condamnatul a putut folos! calea

recursului, care la juraţi are caracterul şi mai accentuat de
cale ordinară de atac şi nu a folosit-o sau făcând recurs nu
a invocat nulităţile de procedură, iei nu o mai poate face
pe calea excepţională a contestaţiunei (a).
Contestaţia este însă admisibilă la C. cu juri în materia
infracţiunilor politice şi de presă.
Deasemeni este admisibilă eontestaţiunea cari vizează
însăşi executarea (vezi nr. următor).
Legea ar trebui însă să precizeze în mod expres unde
se adresează şi cine judecă eontestaţiunea atunci când
Curţile cu juraţi nu funcţionează. In sistemul actual credem
că o altă instanţă nu poate judecă eontestaţiunea, ci tre-
bue să se aştepte deschiderea sesiunei C. cu juraţi (b). In ca­
zuri grave, Procurorul general va puteă să suspende execu­
tarea provizoriu până la deschiderea sesiunei, aceasta pe
temeiul analogiei trase din art. 402 pr. pen.
8 7 4 7 — Când eontestaţiunea nu vizează nulitatea actelor de
procedură cari au premers judecata sau cari au făcut ca
hotărîrea condamnatorie să rămână definitivă, ci nulitatea
actelor de executare atunci ea este totdeauna admisibilă şi
la oricare instanţă, chiar la Curţile cu juraţi.
De exemplu: O persoană este arestată pe baza unui
mandat emis în conformitate cu o hotărîre condamnarie,
în realitate însă acea persoană este numai un omonim al a-
devăratului condamnat. O persoană care a executat o con-
damnaţiune se vede din nou urmărită pe baza aceleiaş hotă-
rîri. Un condamnat la închisoare corecţională constată că
este executat pe baza unui mandat care prevede recluziunea.
In toate aceste cazuri contestaţia Ia executare este ad­
misibilă fie din partea terţului executat din greşală, fie din
partea condamnatului executat! a doua oară sau executat în
alte eondiţiuni decât cele din hotărîrea condamnatorie.
Acelaş lucru atunci când se face contestaţiune pe mo­
tiv că executarea este prematură hotărîrea nefiind încă de­

a l Vezi C urtea ou juraţi Putna, dec. 25 din 926 în Curirerul Ju­

diciar, 1927, pag. 41 cu nota n o a stră V. Dongoroz.
ib) In nici un caz nu ar puteâ în sistem ul actual să iie C a m e ra de
''acuzare, fiindcă contestaţia se judecă contradictoriu, pe când C am era
de acuzare judecă necontradictor.
 — 624 —

finitivă, sau este excesivă întrucât s’a prelugit peste du­

rata pedepsei din cauza unui calcul greşit.
8 7 4 8 — Contestaţiunea la executare nu poate fi făcută decât
de partea care a fost condamnată, fiindcă numai această
poate fi executată, ori fără executare, nu poate fi vorba de
contestaţie la executare. Mai pot face contestaţie terţii cari
s’ar vedeă executaţi din eroare.
Partea civilă nu poate deci face contestaţie decât a-
tunci când ea a fost condamnată la daune sau eheltueli de
judecată şi deci când este urmărită pe baza acestei condam-
naţiuni. Tot astfel pentru partea civilmente răspunzătoare.
Dar dacă părţile cari nu au fost condamnate şi cari
deci nu pot fi executate, nu au deschisă calea contestaţiei
pentru a invocă nulitatea citaţiunei delà ziua înfăţişării sau
nulitatea comunicării când s’a făcut o comunicare, ele pot
însă provocă o judecată asupra acestor nulităţi declarând
opoziţie, apel sau recurs peste termen şi invocând nulitatea
citaţiei sau comunicărei pentru a înlătura viciu tardivităţii.
Judecata constatând că citaţia sau comunicarea sunt nule
vor consideră calea de atac respectivă ca folosită în ter­
men şi va procedă în consecinţă la judecată. Acest proce­
deu de aftîel poate fi folosit şi de partea condamnată.
8 7 4 9 — Contestaţiunea se poate face în tot cursul execuţiunei
şi chiar înainte sau după executare. Deci nu este nevoie ca
cineva să aştepte punerea în executare a unei hotărîri con-
damnatorii pentru a face oontestaţiuue, ci este suficient ca
virtual să se găsească expus unei executări, iar instanţa se­
sizată cu o atare contestaţiune nu o va puteă respinge ca
prematură.
Pe de altă -parte contestaţiunea se poate judecă chiar
după ce executarea a fost efectuată, fie că ea fusese intro­
dusă în timpul executării sau după executare. Să presupu­
nem că cineva este condamnat o zi închisoare, emiţându-
se mandat şi fiind trimis la închisoare la ora 5 după amiazi
el este liberat a doua zi la 9 dimineaţa, interval prea scurt
pentru a se puteă introduce o contestaţiune. Cum însă efec­
tele hotărîrei condamnatorii nu se mărginesc numai la su­
ferinţa fizică a unei privări de libertate, ci se întind şi asu­
pra reputaţiunei, onoarei şi chiar capacităţii juridice a celui
condamnat, chiar după executare acesta poate face contes-
 625 —

taţiune pentru a provoca o nouă judecată şi a-şi apără o-

noarea, simpla împrejurare că a executat pedeapsa nepu-
îând ii luată ca o renunţare şi chiar dacă ar fi privită ca
atare renunţările în penal sunt inoperante şi eminamente re­
vocabile.
Contestaţiunea după executare este aproape regulă în
caz de codamnaţiuni pecuniare. Aşă dar o contestaţie in­
trodusă după executare nu poate fi respinsă ca lipsită de
interes.
8 7 4 10 — Contestaţiunea nu are efect suspensiv, executarea ho-
tărîrei urmându-şi cursul. Contestatorul poate însă cere de
la instanţa sesizată cu judecarea contestaţiunei suspenda-
;■ rea executărei, care va putea fi admisa cu sau fără cauţiu-
,• ne (a).
S’a susţinut, dar în mod izolat, că suspendarea exe­
cutărei nu poate fi acordată de instanţa sesizată eu contes­
taţiunea, ci de Ministerul public, care ca organ de execu­
tare, este absolut independent şi deci el nu poate primi or­
dine şi directive delà instanţele'a căror hotărîri se execută,
aşă după cum primesc Portăreii ca organ de executare a
hotărîrilor civile (b).
Argumentul este nefondat. Ministerul public are atri-
buţiuni multiple, el este organ de urmărire pus sub direcţia
şi controlul Ministerului de justiţie, organ destinat exer­
ciţiului acţiunei publice guvernat de libertatea cuvântului
conform principiului la plume est serve la parole est libre,
organ de executare ataşat instanţelor penale, ca un auxiliar
al acestora (c). In fiecare din aceste atribuţiuni Ministerul
public funcţionează deci sub aspecte şi în condiţiuni diferite.
Ca organ auxiliar de executare, Ministerul public deţi­
ne capacitatea sa funcţională de a execută în limitele ho-
tărîrii condamnatorii irevocabile. Din moment ce această
hotărîre este denunţată ca neregulată prin introducerea u-
nei contestaţiuni, rămâne ca instanţa sesizată cu cotestaţi-

a) Cas. II, dec. 4412 din 926, în Jimspntden(a Generală 1927,

speţa 467.
b) Aurel V. Sava, Suspendarea executării în penal, Curierul judiciar,
1926, pag. 481.
c) V. Manzini, T rauilto di proc. pen. I, nr. 214.
 — 626 =

unea să decidă dacă hotărîrea sa trebue sau nu să continue

a îi executată. Dacă instanţa va admite suspendarea efecte­
lor hotărîrei sale implicit sursa din care Ministerul public
deţinea capacitatea de a executa dispare şi deci el trebue să
se supună ordinului de suspendare dat de instanţa respec­
tivă (d).
875 — Ce efect şi ce natură are contestarea la executare în
penal?
Deoarece procedura penală n’a pus regule particulare
pentru contestarea la executare, ou drept cuvânt credem,
noi Curtea noastră de casaţie a decis ca regulele relative
Ja contestarea la executare silită din procedura civilă se a-
plîcă şi în materie penală (3). De aceia, cu toate că legea
''penală n’a prevăzut contestarea la executare, ea este totuşi
admisă în mod constant din instanţele de represiune, după
cum spune Curtea noastră de casaţiune şi o deciziune re­
centă a Curţii de apel Bucureşti (4).
876 — Natura contestări la executare în materie penală nu
poate fi dar decât tot aceia ca şi a contestării la executare
în materie civilă. Prin urmare şi în penal contestarea,va
fi uneori o cale de reformare a hotărîrii, iar alteori o cerere
de interpretarea hotafani dHe, sau mai exact o protestare
^în privinţa mMului curn înţelege să aplice hbtafîreFsăulîo^
tărîrile Ministerul public (5).
Este evident că şi în penal, ca şi în civil, osânditul da­
că dovedeşte că a fost citat rău, va avea drept cu ocaziu-

d) A se vedeâ şi r.ota noastră V. D m g O T O Z în Jurisprudenta

Generală, 1925, speţa 1342. In acelaş sens: Traian R, Soriban şi G.
luliu, în Pandectele Române, an. IV, cetül X, part. III, pag. 148 şi E.
C. Decusară, Jurisprudenta Generală, 1926, speţa 391.
3) C,as. II, 2144 din 6 Sept. 1908. (după diverg.) Jurispr. an. I,
p. 410; jud. oc. Odobeşti, 6 Nov. 1915, Curierul judiciar 1916 rar. 31, p. 254,
4) Gas. II, 273 din 20 Mai 1897, B. 777. C. Bucureşti II, 24 Au­
gust 1911, Dreptul, 1911, pag. 570. Vezi asu p ra constestărei la execu­
ta re , şi Curierul judiciar, 1902, n-rile 83 şi 1903, nr. 23; confe. Pagini Ju ri­
dice 1913, nr. 109.
5) „O rice hotărîre în m aterie penală e susceptibilă ide opoziţie
sau contestaţie, când ea se execută în mod eronat sau abuziv’’. Gas.
II, 225 din 8 Mai 1884, B. 454; cas. II, 135 din 5 M art. 1896, B. 548;
conifr. Cornel Botez, Noul codice de şedinţă al judecătorului de ocol,
pag. 1139.
 627 —

nea executărei să se opună la executare arătând că n’a pu­

tut să aibă cunoştinţă de judecată (6). In acest caz, ca şi
I înoricare alt caz de nulitatea actelor de procedură, Curtea
/ noastră de casaţie admite, că osânditul are deschisă atât
calea recursului în casaţie, cât şi contestării la executare şi
i prin urmare facultatea de a alege oricare din aceste două
■ căi (7). Deasemeni Curtea de casaţie a admis că lucrul ju­
decat poate fi invocat şi pe cale de contestare la executa­
re (8).
In afară de aceasta se poate face contestare la execu­
tare, nu din cauza judecăţii, ci din cauza executării. D e e-
xemplu: s’au pronunţat două hotărîri în violarea dispozi-
ţiunilor art. 40 c. p. neştiindu-se când s’a pronunţat ultima
hotărîre condamnatoare. "Dacă acele două hotărîri au pro­
nunţat pedepse care împreună trec peste maximum pedep­
sii prescrise d e je g e pentru infracţiune, or dacă pe lângă
pedeapsa pentru infracţiunea cea mai gravă s’a pronunţat
pedeapsă şi pentru cea mai uşoară, prin contestare la exe­
cutare se va cere aplicarea art. 40 din cod. pen. (9).
876 1 — Doctrina ca şi jurisprudenta au decis că nu se pot in­
vocă pe calea contestatiunei chestiuni privind fondul (v i-
tiu m in ju d ic a n d o ), ci numai nulitatea unor anume acte de
procedură sau de executare.
Incontestabil că solutiunea este perfect corectă, con-
testa’tiunea fiind în principal o cale de anulare justificată de

6) Deasemeni când nu s ’a comunicat h o tărîrea spre a putea fa

ce apel or opoziţie. Gas. II, 371 din 3 Sept. 1880, B. 327. Cas. II, 2323
din 1912; Pagini Juridice 1913, nr. 109, pag. 861; oas. II, 3004 din 12
Nov. 1912, Curierul Judiciar 1913, nr. 15, pag. 179.
7) S ecţ Vac. 1812 din 3 Aug. 1907, B. 1200; cas. II, 194 din 3
S ep t. 1907 Curierul Judiciar 1907, nr. 63 (civil), p.' 500; cas. II, 1704
din 24 Mai 1910. Jurispr. an. III, ni. 22, p. 345 (p en al); cas. II, 3099
din 19 Oct. 1910. Ju risp r an III, nr. 35, p. 533 (penal), cas. II. 25 din
F ebr. 1913, Curirerul Judiciar 1913, nr. 27, pag. 324, spune că! dacă a
ales una din acele două căi, recursul o ri pentru ce motivar fi fo
respins, nu se mai poate invocă pe cale de contestare nulitatea actu­
lui pe baza căruia s’a dat hotărîrea; ca s. II, 1897 din 25 Iunie 914,
Curierul Judiciar 1914, nr. 86, pag. 700.
8) iCas. II, 168 din 2 M ai 18Í88, B. 497; cas. II, 386 din 6 Iunie
1895, B. 928.
9) Cas. II, 74 din 20 F ebr. 1876, B. 84; !cas. II, 261 din 22 M
1876, B. 411; cas. II, 42 din; 1 Febr. 1873, 33). 64; |cas. F , Í406 din 7
Nov. 1890, B. 1322. cas. II, 94 din 19 Febr. 1886, B . 153.
 — 628 —

nevoia de a repune în drepturile şi prerogativele lor pe cei

ce au pierdut aceste drepturi sau prerogative din cauza u-
nui act procedural nul sau de a apăra de o executare gre­
şită pe cei ce s’ar găsi urmăriţi pe nedrept sau neconform
cu hotărîrea executată.
Dar dacă nu se poate face contestaţiuni pe chestiuni
de fond, în schimb se pot adresă instanţelor judecătoreşti
cereri prin care să se solicite regular ea execuţi unei, atunci
când ar există o consideraţiune de drept bazată pe o cir­
cumstanţă recunoscută de lege ca un obstacol la executare
sau ca un regulator al pedepsei. Aşâ se poate cere instanţei
a cărei hotărâre se execută să constate că condamnaţiunea
este prescrisă, sau că acţiunea publică se găseâ prescrisă
în momentul pronunţărei condamnaţiunei, sau că faptul ca­
re a determinat condamnaţiunea este amnesiiat. Deasemeni
se poate cere ca o instanţă să cumuleze mai multe pedepse
rezultate din hotarîri diferite, sau să constate că infracto­
rul este minor şi pedeapsa depăşeşte maximul ce i s’ar fi
putut da, sau că condamnatul în momentul când a fost con­
damnat la muncă silnică eră trecut de 60 de ani (e).
în toate aceste cazuri ordinea publică care stă la baza
represiunei şi care nu îngăduie ca nimeni să fie supus unei
condamnaţiuni sau unei executări vădit contra legei, impu­
ne ca instanţa a cărei hotărîre se execută să cerceteze exac-
îitea motivului care face executarea neconformă cu ceeace
legea a voit şi să dispună fie încetarea executărei, fie cumu­
larea pedepselor, fie reducerea pedepsei la maximul fixat
de lege sau la regimul prescris de aceasta.
8 7 6 2 — Rezolvarea unei atari cereri nu înseamnă încălcarea
autorităţii lucrului judecat, fiindcă faptele şi vinovăţiile ră­
mân stabilite aşâ cum se găsesc în hotărîrea ce se execută.
Instanţa sesizată cu o atare cerere nu judecă din nou fondul,
ci constată numai că executarea condamnaţiunei sau con­
damnaţiunea în cuantumul ei sunt vădit neconforme cu le­
gea şi ca atare dispune încetarea executării sau efectuarea
ei în limitele legale.
A decide altfel şi a considera atari cereri ca inadnii-

e) Vezi nota noastră V. D o n g o ro z în J u r is v r u d e n ta G e n e r a lă r

1925, nr. 32, speţa 1769, în sens contrar Cas. II, 1090 din 925 eodem loco.
 620

sibile ar însemna ca o hotârîre judecătorească să aibă o pu­

tere mai mare ca legea şi deci o condamnaţiune considerată
de lege ca prescrisă să poată ii totuşi executată, ca o faptă
amnestiată să rămână totuşi pedepsită, ca un minor care
după lege nu poate executa o pedeapsă mai mare de un a-
numit maxim să execute o condamnaţiune superioară, etc.
toate acestea fiindcă există o hotărîre definitivă şi fiindcă
chestiunile de fond nu se pot invocă în contestaţiune. Noi
cel puţin nici un moment nu putem concepe atari executări
contrare legei şi de aceia credem că de lege ferenna ar tre­
bui să se reglementeze expres aceste cereri de regularea e-
xecutării.
877 — Contestarea se adresează la instanţa care a ordonat c-
xecutarea, fiindcă ea are să-şi interpreteze Înţelesul hotă-
rîrei sale (10), prin urmare dacă afacerea s’a judecat de
Curtea de apel, contestarea se va judecă de Curtea dc a-
p e l( ll) .
877 1 — Trebuie să distingem asupra competinţei instanţei
chemate a judecă contestaţiunea după cum motivele de
s contestaţiune vor purtă asupra executării în sine sau asu-
! pra actelor1de procedură (citaţiuni sau comunicări). In pri-
1mul caz contestaţia se adresează la instanţa care executa,
în al doilea caz la instanţa care a pronunţat hotărîrea.
De ex.: cineva este condamnat de judele de ocol, Jace
apel care i se respinge în lipsă şi din cauza comunicărei
greşite pierde termenul de opoziţie şi recurs.
Contestaţiunea sa va fi adresată Tribunalului. Să
presupunem însă că înainte de a se judecă apelul, judeţe
de ocol din eroare socotind ca rămasă definitivă cartea de
judecată o pune în executare, în acest caz contestaţia se a-
dresează la judecătorie.
877 2 — Cererea de contestaţiune trebue să fie făcută de contes-
tator sau de un împuternicit special al său. Ea va fi de re­
gulă motivată, se pot însă invocă motivele şi oral în chiar
ziua judecării contestaţi unei şi deci cu atât mai mult se pot
10 Cas. II, 552 din 3i Dec. 1884, B. 1008 ; cas. II, 168 din 2 Mai
1(888, B. 497; cas. II, 386 din 6 Ian. 1805, B. (928; cast. II, 135 (din 5
M art. 1896, B. 548; cas. II, 1761 din 25 Miai 1910 (după! diverg.). Joi-
rispr. III, nr. 24, pag. 378; jud. oc. Odobeşti 6 Nov. 1915, C u rieru l j u d i c i a r
1916, nr. 31.
11) Cas. II, 508 din 9 Febr. 1911, Jurispr. III, nr. 9. p. 138.
 — 630 —

invocă motive noui peste cele arătate în cerere şi chiar in­

stanţa, le poate releva din oficiu (a).
In contestaţie nu se citează decât contestatorul, fiind­
că acesta este chemat a arătă motivele sale de contest ire,
iar sarcina de a învedera netemeinicia motivelor revenind
Ministerului public.
Contestatorul se va putea prezentă ori în persoană ori
prin procurator şi aceasta în toate materiile, fiindcă în con-
testaţiune nu se judecă fondul ci chestiuni de procedură,
(vezi nr. 53211) (b). Ceva mai mult chiar dacă contestatorul
ar lipsi, contestaţiunea nu va mai puteâ fi respinsă ca nesus­
ţinută, ci va trebui să se examineze temeinicia motivelor
formulate şi să se deciză asupra admiterei sau respingerei
lor (c).
Contra hotărîrilor date în contestaţie sunt deschise a-
celeaşi căi de atac de care era susceptibilă şi hotărîrea la a
cărei executare s’a făcut contestaţiune. Aşa de ex. : dacă
contestaţia s’a făcut la o hotărîre dată de prima instanţă
în lipsă, atunci hotărîrea data în contestaţie va fi suscepti­
bilă de opoziţie şi apel. Dacă contestaţia s’a făcut la exe­
cutarea unei hotărîri date în apel, atunci hotărîrea în con­
testaţie va fi susceptibilă de recurs.
£ 7 7 3 — Din moment ce o contestaţiune a fost definitiv respinsă
nu şe va mai puteâ face o a doua contestaţie pentru ace­
leaşi motive sau chiar pentru motive noui cari însă trebuiau
şi puteau să fie invocate cu ocaziunea primei contestaţi uni.
De ex.: se face contestaţie pe motivul că comunicarea
hotărîrei s’a făcut la o lată adresă decât domiciliul celui
condamnat şi contestaţiunea este respinsă ca netemeinică.
Ulterior se face o nouă contestaţie pe motivul că s’a comu­
nicat extras iar nu copie după hotărîre. In acest caz dacă
din dovada de comunicare rezultă că s’a înmânat copie,
însă posterior primei contestaţii se descopere că dovada a
fost falsificată, că în realitate se comunicase un extras, ex­
tras pe care contestatorul l’a găsit ulterior la un terţiu, a-
tunci se va puteâ formulă o a doua contestaţie.
a) Cas. II, 230 din 906 In J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1926, sp eţa 622.
b) Cas. II, 4412 din 926 în J u r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1927, speţa 489
cu moţa D o n g o r o z .
c) Cas. II, 561 din 927 în J n r is p r u d e n ţa g e n e r a lă , 1927, speţa 984.
 — 631 —

878 — In orice caz însă, atunci când e vorba de contestare

la executare pentru nulitatea unui act de procedură, trebue-
să fie vorba def un a c i de procedură al instanţei de apel, iar
nu al primei instanţe, fiindcă dacă actul nul a urmat la prima
instanţă partea a avut mijlocul a repară nulitatea actului
prin judecata de apel (12). Aici e nouă aplicare a regulei,
că acela care nu uzează de căile ordinare, nu are drept să
uzeze de cele extraordinare (13). Vezi nr. 8745 mai sus.
Ne mărginim la aceste explicări relativ la contestările
ia executare, pe care rău a făcut legea că nu 1-ea reglemen­
tat şi în materie penală. Circulara min. de justiţie C. Dis-
sescu, nr. 10.408 din 28 Iunie 1900, către procurorii gene­
rali opina să se consfinţează prin lege contestarea la exe­
cutare în materie penală (14).
O chestiune delicată este, dacă făcându-se contesta­
re la executare din cau;ia relei îndepliniri a citaţiunilor şi a
comunicării hotărîrei, trebue suspendată executarea. Ma­
joritatea Curţii de apel Bucureşti s. III a admis afirmativa,
fiindcă astfel, executându-se pedeapsa, efectul coniestaţi-
unei prin înscrierea în fals ar rămâne iluzoriu, că în acest
caz nu se pot aplică regulele contestaţiunei din civil, fiind-'
că în civil răul este reparabil, pe când în penal închisoarea
odată suferită, răul este ireparabil. Minoritatea invocă mai
cu seamă argumentul de fapt că, dacă s’ar admite că prin
contestaţia la executare se ridică definitivitatea şi caracte­
rul executor al hotărîrei, ar fi pericol că toţi infractorii ar

12) Cas. II, 1894 din 3 Sept. 1507, C u r ie r u l J u d ic ia r 1907, n r. 36.

13) O persoană ca re nu uzase nici de opoziţie nici de apel, nu
poate uză. de calea de contestare Ia executare. Cas. II, 1812 din 3 A u­
gust 1907, B. 1200. cas. II, 376 din 3 Mai 1900, B. 684. In acelaş sens.
Gas. II, 2511 din 17 Nov. 1908, B, 1910. Deasem eni C u rte a de casatie-
a ladmis (că, m etardivitătea apelului nu poate fi invocată pe caile de
contestare la executare. Cas. II, 1852 din 4 Sept. 1907, B. 1319. |Qeea-
ce e în să m ai însem nat e că C urtea n o astră de casaţie a adm is că
p artea având alegerea în tre calea contestărei la executare şi recu rsu ­
lui în casaţie, chiar dacă a ales această d in urmă cale, însă reo u r-
'su l său s’a respins ca neregulat de ex.: pentru neîndeplinirea form ei
prescrisă de art. 422 p. p. contestarea este încă deschisă. C as. II,
1812 din 3 A u g u st' 1907, B. 1209, vezi însă în sens contrar, cas. III,
222 din 3 O ct. 1907, B. 1570.
14) C u r ie r u l J u d ic ia r , 1900, nr. 51. ,
 — 632 —

uză de acest mijloc spre a obţine o suspendare a pedepsii

şi în urmă ar fugi (15). Vezi şi nr. 87410 mai sus.
Noi credem că majoritatea are dreptate pentru moti­
vul pe care dânsa îl invoacă, iar temerea pericolului sem­
nalat de minoritate este neîntemeiată, fiindcă judecătorii
vor- aprecia în fapt fiecare caz, fiind vorba de suspenda­
rea unei executări, dacă contestaţiunea este serioasă şi de
natură a suspendă executarea. Evident însă că, dacă ape-
. Iul sau recursul este peste termen, el nu poate avea de e-
fect să suspende executarea, fiindcă numai termenului ape­
lului şi apelul făcut termen are acest efect (16).
O chestiune care s’ar putea naşte este dacă, în urma
unei hotărîri asupra contestării, casându-se acea hotărîre,
instanţa de trimitere va judecă numai chestiunea admisibi­
lităţii contestaţunei, or va intră şi în fondul procesului (17).
8 7 8 a — Proc. pen. austr. nu cunoaşte noţiunea de contestare
va executare în cauze penale, de care nici nu are nevoie fi­
indcă admite revizuirea şi recursul în modul cel mai larg.
care corespunde tuturor trebuinţelor societăţei şi a indi­
vidului.
Reaua citare nu mai poate fi considerată, dacă condam­
natul nu s’a folosit de dreptul de opoziţie sau de recurs şi
sentinţa deci a devenit definitivă şi dacă nu există condiţi-
unile pentru revizuirea procedurii.
8 7 8 b — Justificarea în proc. pen. maghiară, JDacă o parte a
, scăpat un termen fără vina sa. poate cere justificare, dică
scăparea termenului a avut influenţă asupra rezolvării cau­
zei.
Această instituţie seamănă întrucâtva cu „contestaţia“
cu deosebirea că scăparea termenului poate fi justificată
numai dacă partea nu ştiâ despre termen sau dacă există o
piedică neînlăturabilă.

15) C. Bucureşti III, din 28 Sept. 1915. Dreptul 1916, nr. 29.
16) Vezi jud,. Oddbeşti 6 Mov. 1915. C u r ie r u l J u d ic ia r 1916, nr.
31, cu nota- Taniovieeanu.
17) Trib* Dolj s. IÎ, 827 din 12 M artie 1913, Pagini Juridice
1913, nr. 109, pag. 884. A admis ultima părere şi aredem că are drep­
tate, fiindcă instanţa a cărei hotărîri s ’a casat, o d ată desvestită prin
hotărîre nu se mai poate învesti. In sens oontrar D . D . S t o e n e s c u . în
.nota sub această sentinţă.
 — 6 3 3 '—

Dacă instanţa acceptă justificarea, partea va putea

suplini actul procesual. Deci, dacă a scăpat termenul de a-
pel, în urma justificării apelul său tardiv va fii primit.
Neînfătişarea la desbaterea principală la Curtea de a-
pel nu este supusă justificărei, este deci ireparabilă.
Cererea de justificare se înaintează la instanţa la care
a fost scăpat termenul, în termen de opt zile dună înceta-.
Jtea piedjcik, Apelul al căruia termen a fost scăpat, se va a-
lăturâ cererii.
, Cererea n’are efect suspensiv, dar instanţa poate sus­
pendă executarea hotărîrii, dacă crede că cererea de justţ-
ficare este fondată:
Instanţa, hotărăşte fără desbatere. Dacă din cerere şi
dovezile alăturate reiese că partea a fost probabil nevino­
vată în ceeace priveşte scăparea termenului, instanţa admi­
te justificarea şi dispune sau repetarea desbaterii, sau. pri­
mirea apelului tardiv etc.

b) Repararea erorilor judiciare

879 — Atât revizuirea cât şi contestarea la executare au de

scop să preîntâmpine pe cât se poate executarea unei ho-
tărîri nedrepte, ori executarea în altfel decât au înţeles ju-
judecătorii. Revizuirea când intervine după executarea pe­
depsii are şi un scop reparator, ea voeşte ca să spele repu-
taţiunea osânditului de o osândă nedreaptă. Dar revizuirea
nu e totdeauna îndestulătoare, pe lângă pagubele morale
pe care le suferă un osândit nedrept, sunt şi pagube mate­
riale.
Un om a putut să stea închis ani întregi, şi în tot acest
timp el a pierdut ceeace puteâ să câştige prin munca sa; a
pierdut şi clientele care s’a dus în altă parte, iar trebile
sale ne mai fiind conduse de stăpân, au putut să sufere din
această lipsă.
Prin urmare revizuirea, când pedeapsa a fost suferită,
de multe ori nu e îndestul spre a repară tot rău pricinuit
prin o condamnare nedreaptă.
De aci ideia reparării victimilor erorilor judiciare.
880 — încă în secolul al XVIII-lea Condorcet (1), şi mai târ­
l i Comfr. şi cele spuse la nr. 448 şi în notă.
 — 634 —

ziu Păstorei a susţinut repararea erorilor judiciare prove­

nind din o acuzare orj condamnare nedreaptă. „Şi dacă - -
zicea Pastoret judecătorul s’a înşelat, s’a fixat oare cel pu­
ţin o reparare necesară? Ah! legislaţiunile modeme se ocu­
pă ele de cetăţenii care nu sunt decât folositori în loc sa
fie puternici! Nenorociţilor! Voi aveţi împotriva v o a stă
natura, norocul şi legea“. . .
Pe urmă Pastoret face o dreaptă comparare: „In afa­
cerile civile — zice dânsul — mi se acordă adesea daune
interese, şi ele se refuză aproape totdeuana în afacerile
penale, în care atacul, în loc să se mărginească la averea
mea, pune în primejdie libertatea, onoarea şi viata mea“
:*2). ” *
Academia din Châlons sur Marne, propusese un pre­
miu asupra chestiunei care ar fi mijloacele cele mai practice
spre a despăgubi pe un cetăţean învinovăţit pe nedrept de
Ministerul public. Premiul l-a dobândit Brissot de War-
ville, care propuneâ în acest caz darea unei medalii. Du­
mont a criticat cu drept cuvânt această idee, arătând că de
multe ori achitarea nu provine din convingerea de nevino­
văţie, ci din lipsa de dovezi şi în aşteptarea unor mai bune
informatiuni. Acestor persoane li se vor acodă oare despă­
gubiri? Şi cum se vor stabili nuanţele (3)?
381 — Bentham a tratat şi dânsul această chestiune. O gre-
şală a justiţiei — zice Bentham — e déjà prin ea însăşi un
subiect de doliu; dar ca această greşală odată cunoscută
să nu fie reparată prin despăgubire proporţională, e răs­
turnarea ordinei sociale. Publicul nu trebue oare să urme­
ze regulele de echitate care se impun indivizilor? Nu e oare
odios ca să se slujească de puterea sa pentru a cere cu
străjnicie ceeace i se datoreşte şi pentru a refuza să resti­
tue ceeace şi el datoreşte altora? Dar această obligaţiune
este atât de evidentă, încât se întunecă dacă cineva ar voî
să o demonstreze (4)“. El revine mai departe asupra aces-

2) Pastoret: Lois pénales. T. II, Part. IV, p. 11®.

3) Dumont: Lois criminelles. Paris, 1784, p. 260,, FîiiiJ lui Du­
mont, -numit Dumont de Saint Croix susţine părerea contrară, pag.
269 şi urmi dar argumentarea lui este slabă.
4) Bentham: Traités, T. II, pag. 137.
 — 335 —

tei idei, şi spune că nu numai pentru nevinovatul târât din

eroare înaintea tribunalului, ci chiar pentru justiţie însăşi
că i se datoreşte despăgubirea.'Instituită pentru repararea
nedreptăţilor, voim oare ca ale sale să fie privilegiate?“ (5).
882 — Ideile lui Bentham şi ale marilor cugetători ai secolu­
lui al XVIII-lea au inspirat şi pe redactorii codicelui penal
francez. In Observările sale asupra proectului de cod. pe­
nal. Target zicea aceste cuvinte: „Este o gândire nobilă şi
frumoasă de a da nevinovaţilor supuşi rigorilor unei pro­
ceduri penale şi achitaţi, o mărturie publică de onoare, şi o
despăgubire acelor a căror avere îi pune în neputinţă ca săi
suporte paguba pe care le-a pricinuit-o judecata“ (6).
Dacă asupra principiului toată lumea putem să zicem
că este de aceiaşi părere, însă când este vorba de aplicările
practice ale principiului sunt dificultăţi foarte mari. Una din
aceste dificultăţi este chestiunea bugetară, sumele ce s’ar a-
cordă ca despăgubire ar fi uneori foarte mari şi-ar împovă­
ra greu bugetul. Aceasta ar avea de rezultat ca să silească
pe Ministerul public să fie foarte sobru în exercitarea ac­
ţiunii publice, ceeace ar slăbi mult represiunea.
Astfel spre a cita un singur exemplu, în Franţa, Pauli-
na Daux fusese condamnată la munca silnică pe viată
pentru otrăvire; mai pe urmă recunoscându-se eroarea îl
s’a acordat prin legea din 8 Iunie 1895 suma de 45.000 ir.
ca despăgubire pentru eroarea judecătorească (7). D ease-
rnenea în cazul lui Pierre Vaux şi Jean Petit condamnaţi la
4 Nov. 1852 la munca silnică pentru incendiu cu voinţă*
s’a pronunţat în 16 Dec. 1897 daune în favoarea erezilor a-
cordându-se 100.000 fr. erezilor lui Vaux şi 50.000 fr. ere­
zilor lui Petit (8).
Se înţelege că atari condamnări de despăgubiri, dacă
s'ar repetă adeseori, bugetul s’ar resimţi.
Pe lângă aceasta uneori, mai ales când e vorba de în­
chisoarea preventivă, e greu de a se hotărî cu siguranţă da-

5) Ibidem: pag. 376.

6) Observations su t le projet de code criminel. Paris, Imprim,
nationale, p. XXXI.
7) Guilhermet: Comment se ifont les erreurs judiciaires, pag-
158. oonfr. Dreptul an. XXV, (1896), nr. 66, papg. 572.
8) Vidal: Cours nr. 892, pag- 1036.
 — 636

că eroarea e în privinţa detenţiunii nedrepte, ori numai din

cauză că nu s’au adunat dovezi îndestulătoare spre a sta.-'
bili culpabilitatea înaintea instanţelor de judecată.
•882 bis — Ori în ce caz principiul e atât de drept încât s’a trecut
peste aceste dificultăţi practice şi atât în Franţa legea din
8 Ian. 1895, ca şi în Germania, legea din 14 Iulie 1904, au
admis principiul reparării erorilor judiciare (9).
Sperăm că mai curând sau mai târziu acest principiu
va fi înscris şi în legea noastră, fiindcă ni se pare contradic­
tor ca o lege ca a noastră atât de blândă şi favorabilă pen­
tru infractori, să nu se gândească şi la nevinovaţii care au
fost greşit învinovăţiţi şi să n’aibă nici un articol în favoarea
acestor nevinovaţi. Când cetăţeanul plăteşte cu bani, şi în
unele cazuri chiar cu libertatea sa această exigenţă socială
a exercitării justiţiei represive, ni se pare nedrept ca Statul
să nu contribuiască cu nimic în acelaşi scop, reparând e-
rorile judiciare atât pe cât e cu putinţă.
Nefăcând acest lucru, ajungem la rezultatul de ne­
dreptate nemărginită că, cetăţeanul care plăteşte bani ca
să fie apărat de răufăcători, trebue ca să mai facă încă un
sacrificiu, pe care nu toţi ceilalţi cetăţeni îl fac, de a servî
ca victimă a exerciţiului acţiunei penale. Prin despăgubirea
victimelor erorilor judiciare, se încearcă de legiuitor ca a-
ţât cât este cu putinţă, să egalizeze sacrificiile ce trebue să
facă cetăţenii pentru exercitarea justiţiei represive.
883 — Dacă erorile inevitabile ale exercitării, acţiunei publice
nu dau drept în legislaţiunea noastră actuală la nici o,.ţle?c
păgubire. este însă afară de orice îndoială că reaua ercdin-
^,~fie^iuderâtiSnIor' penali, fie a Ministerului public, care.
-daceTIrmărÎffTn mod vexator ori spre răsbunare, îndritue--
şte pe partea vătămată să exercite acţiunea recursorie.cij
vilă (prise â pârtie) (10). .
Quid în caz de mare greşală, de neglijenţă nepremisă?

9) iReichagesetz-'blatt ,1904, nr. 30, pag. 266. Patid iiran|c. cah.

II, 1905, part. V, p, 1 şi 2, Dreptul an, XXXIV, 1905, nr. 54, pag. 447.
In Franţa s ’a propus în şedinţa Gamerii din 16 Dec. 1911 ide M a r c
Reville, un proiect de lege (Doc. parlem. S. E. nr. 1492), pentru 'a se dâ
o indemnitate preveniţilor achitaţi sau literaţi prin o ordonanţă de ne-
urrnărire. Vezi Rev. pen. 1912. p. 771-772.
10) Blanche: Etudes, nr. 324.
 — 637

De exemplu Ministerul public a executat o hotărîre care nu

eră definitivă arestând pe un individ? Părerea noastră este
că în asemenea caz procurorul va datoră despăgubiri civile
după dreptul comun din art. 998 c. civ., fiindcă magna cul­
pa dolo equiparatur, şi acî e desigur magna culpa. Ministe­
rul public, ca ori şi ce judecător penal ori civil e apărat de
consecinţele greşelilor inevitabile nu şi al acelor care eră
uşor de evitat (11).
Această solutiune ni se pare cu atât mai dreaptă, cu
cât judecătorii penali sunt datori să fie cu mai multă grije
în afacerile penale, decât în celelalte afaceri, chiar în în­
tâia jumătate a veacului al XVI-lea, nici chiar neştiinţa nu
eră o scuză în caz de hotărîre nedreaptă .
883 1 — Cu toate multiplele chezăşii pe cari legile moderne de
procedură penală le-au instituit în vederea apărărei celor
inocenţi, cu tot progresul considerabil realizat pe tărâmul
organizărei justiţiei din zilele noastre, totuşi erorile judici­
are -sunt încă posibile.
Cauzele cari conduc la atari erori pot fi numeroase şi
variate (a). In primul rând trebue să punem printre aceste
cauze relativitatea întregului sistem de probe care stă la
îndemâna justiţiei represive; începând de la proba cea rnai
aleatorie: martorii şi sfârşind cu proba cea mai serioasă: in­
diciile technice, peste tot se poate întinde eroarea şi frauda,
cu toate consecinţele lor funeste. In al doilea rând vine să
contribue la creiearea erorilor judiciare_excesul de zel rău
înţeles a organelor de cercetare şi de adunarea probelor,
cari nu arareori prin mijloace silnice reuşesc să închege
un mănunchiu de probe (recunoaşteri făcute de inculpaţi şi
arătări făcute de martori) complet imaginare şi smulse nu-1

11) In orice caz aceasta e o chestiune de drept ori de proc. ci­

vilă, şi adăogăm -că dispoziţtanilc art 305 şi urm. proc. civ. par con­
trarii părerii pe care o susţinem noi. Vezi E. Garsonnet : Traité théore-
tique et pratique de procédure. Paris, 1882, T. I. pag. 230 şi 231 şi ed.
2-a 189S, T. I, p. 237, care citează autorităţile pentru şi -contra păre­
rii no-astre
a) Vezi asupra erorilor judiciare: Luiller et Venovea, Les er­
reurs judiciari-res et leurs causes, Paris: Poweh, Erreurs iuidiciaries,
Pa-ris ; G. Guilhermet, Comment se tout les erreurs judiciaires. Paris ;
Giuruiti, Gli errori giudiziari.
 — 638 —

mai cu forţa. Nu există aproape eroare judiciară oficial de­

clarată prin revizuirea în care să nu întâlnim acest rol trist
pe cari l’a jucat excesul de zel al anchetatorilor. In al trei­
lea rând am puteâ pune lipsa de experienţă sau deformati-
unea profesională a celor chemaţi să judece.
După cum în faza instructiunei prealabile sunt anche­
tatori cari nu văd decât vinovaţi şi lucrează sub forţa a-
cestei idei, tot astfel pot fi judecători cari judecă super­
ficial pricinile penale, fiindcă ele sunt judecate în conştiin­
ţa lor înainte de a fi desbătute. In fine la toate cauzele de
mai sus vom adăugă şi concursul fatal al împrejurărilor de
fapt cari uneori fac verosimilă o învinuire absolut nedreaptă.
8 8 3 2 — Desigur prima îndatorire a legiuitorului este de a pre­
întâmpină pe cât mai mult posibil erorile judiciare.
De aceia pe lângă o bună aşezare a normelor de pro­
cedură penală şi o bună organizare a autorităţilor chemate
să participe la desfăşurarea actiunei represive, se impune şi o
serioasă pregătire atât a magistraţilor cari judecă şi instru­
mentează în materie penală, cât şi a personalului care alcă-
tueşte politia judiciară. înlăturarea empirismului rutinei, e-
vitarea deformării profesionale, părăsirea practicelor ar­
haice şi a altor anomalii funcţionale, cari contribuesc la pro­
ducerea erorilor judiciare nu se poate obţine decât prin a-
decuata educare a celor ce pregătesc şi împart justiţia pe­
nală.
Magistratul familiarizat cu datele ştiinţelor auxiliare şti­
inţei dreptului penal, pregătit pentru a cântări în lunii ia a-
cestor date toate elementele de convicţiune ce vor veni în
aprecierea sa, stăpân pe psihologia umană şi judiciară va
fi totdeauna mai puţin expus unei erori decât magistratul
deţinător a cunoştinţelor pur juridice.
Ofiţerul de poliţie judiciară la rândul său atunci când
va aveâ suficientă pregătire va putea vedeâ mai departe şi
va puteâ adună probe mai edificatoare asupra devărului real
decât îi pot procură practicile empirice de astăzi.
8 8 3 3 — Evitarea erorilor judiciare depinde însă foarte mult
şi de educatiunea morală şi cetăţenească a marelui public.
Dacă astăzi există adevăraţi profesionişti cari îşi oferă ori
când mărturia lor falsă şi interesată, sunt însă şi forrte
mulţi indivizi cari, pentru a-şi evită mici neplăceri, păstrea­
 — 639

ză tăcerea atunci când ar putea face arătări sigure şi seri­

oase asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unui inculpat.
Tot din cauza slabei educaţiuni cetăţeneşti, massele po­
pulare sunt astăzi lesne sugestionabile; cel mai mic svon,
cea mai ireală învinuire svârlită în public, câştigă cu o uşu­
rinţă uimitoare consistenţa şi face să lucreze imaginaţiunea
pregătind o armată de acuzatori şi de martori contra unui
om chiar inocent.
Dacă cineva ar aveâ curiozitate să constate această
sugestionabilitate a masselor populare şi uşurinţa cu cari
marele public este dispus a acuză, nu ar avea decât să si­
muleze destituirea unui funcţionar vădit corect, sau aresta­
rea unui om de o cinste exemplară şi va vedea că în inii
puţin de 24 de ore se vor găsi acuzatori şi martori cari
vor susţine cu convingere .o serie de învinuiri imaginare.
Datorită aceloraş cauze acelaş public care acuză cu uşu­
rinţă este gata în momentul judecăţii să aplaude ach:tarea
chiar a unui scelerat.
Cât timp massele populare nul vor fi suficient educate
desigur că justiţia va fi încă expusă erorilor judiciare pro­
vocate de uşurinţa de a acuză şi a depune ca martori a u-
nora şi de indiferenţa şi abţinerea de a da un sprijin justi­
ţiei din partea altora.
8 8 3 4 — Legiuitorul pe deoparte, cei chemaţi a participă la re­
alizarea justiţiei represive pe dealtă parte, marele public la
rândul său, pot desigur contribui la preîntâmpinarea ero­
rilor judiciare, dar aceasta nu înseamnă totuşi că orice e-
roare va fi exclusă. Justiţia omenească nu poate fi infaili­
bilă, bizareria unor coincidenţe stranii pot induce în eroare
pe omul cel mai prevenit. Iicontesfabil însă că va fi an
mare progres, atunci când această fatalitate va rămânea
singura sursă a erorilor judiciare.
Deocamdată erorile sunt posibile şi chiar lesne posibi­
le. De aci îndatorirea pentru societate şi legiuitor de a se
procupa nu numai de preîtâmpinarea lor, dar de a acordă'
o justă reparaţiune atunci Când s’au produs. Niu numai
echitatea, nu numai principiile elementare de drept impun
o reparaţiune în caz de erori judiciare, dar însăşi fondul
moral de care nu se poate separă ideia de represiune. Nu­
mai atunci când statul şi legea vor consideră ca o mare
 640 —

nedreptate condamnarea unui inocent, cetăţenii vor simţi

valoarea morală a pedepsei, dimpotrivă cât timp condam­
narea unui nevinovat rămâne un fapt divers îără conse­
cinţe, pedeapsa va apare pentru cetăţeni ca un rău oare­
care, nu prea grav, la care pot fi expuşi şi vinovaţii şi ne­
vinovaţii. In interesul societăţii şi al represiunei Statul şi
legea trebue să păstreze pedepsei un caracter grav în con­
ştiinţa morală a marerului public, şi aceasta nu o poate fa­
ce decât acordându-se o justă desdăunare celor ce pe ne­
drept au fost loviţi de pedeapsă.
Dacă trecem la consideraţiuni de ordin uman, nu cre­
dem să existe durere mai grozavă şi chin mai insuportabil
decât durerea şi chinul celui ce se vede acuzat şi pedep­
sit pe nedrept. Omul cel mai înzestrat cu puterea de a se
stăpâni, ca şi omul cel mai insensibil durerilor morale, va
sfârşi prin ruina fizică şi morală; de ceilalţi nici nu mai
vorbim.
De aceia chiar dacă am presupune că sub raportul inte­
reselor pecuniare cel condamnat pe nedrept nu ar fi suferit
nici cea mai mică daună şi încă reparaţiunea rămâne justi­
ficată.
De cele mai multe ori însă, la dezonorarea suferită,
la ruina fizică şi morală, se adaogă şi distrugerea situaţiu-
nei materiale.
Dacă dezonoarea se poate repară prin proclamarea
inocenţei, celelate consecinţe, adeseori ideal ireparabile, nu
pot şi nu trebue să fie privite ca simple vestigii ale fatali­
tăţii. Reparaţiunea în limite posibile se impune ca o înda­
torire socială, morală şi juridică. Ea nu trebue să fie precu­
peţită! (b).

b) Asupra reparatiunii erorilor judiciare a se vedea: C. Gre-

goraci, Della riparazione degli errori giudiziari, Neapole, 1891; L.
Doici, Revisione dei processi penali e indennita alte vittime di errorl
giudizari, Como, 1906; A. Rocco, La riparazione alle vittime degli er-
rori giudiziari, Neapoli, 1906; Snv. Fera, Le due opposte dottrine in
matţeria ă i riparazione deglii ierrori giudiziari, Riv. Penale, 1922, p.
510; idem, Responsabilita di stato per fatto lecito e illecito nell’ er-
rore giudiziari©, Riv. Penale, 1923, p. 181 şi 282: idem, II cod. di pr.
pem. e la riparaz. alle vittime degli erori giudiziare Rev. Pen., 1924 p.
 641

8 8 3 5 — Principial doctrina modernă este unanim favorabilă

reparaţiunei erorilor judiciare. Discuţiunea se face însă în
jurul caracterului pe care trebuie să-l aibă această repara-
îiune. Adresate legiuitorului aceste discuţiuni par lipsite de
interes, dar dacă le considerăm ca o încercare de a creiâ un
suport juridic reparaţiunei erorilor judiciare, chiar atunci
când legea nu reglementează această problemă desigur
că interesul nu mai este absent.
Trei teorii mai principale au fost emise în această
privinţă:
1) O primă teorie care consideră erorile judiciare ca
un caz fortuit, în care Statul nu-şi are nici o vină, întrucât
el procedează în represiune în virtutea unui drept superior
aşa că tot ceeace se produce ca urmare a acestui drept nu
poate fi ilicit, chiar atunci când a fost lovit un inocent. Ca­
uzele erorilor judiciare stau în afară de acţiunea statului care
este licită (dreptul de a urmări infracţiunile) şi deci el nu
poate fi nici direct nici indirect răspunzător de aceste cauze.
Autorii cari susţin această teză compară erorile judiciare
cu cataclismele: incendii, inundaţii, cutremur. De aceia ei
cred că Statul nu datoreşte reparatiuni, dar convin că
din punct de vedere social, victimele erorilor judiciare ar
trebuie să fie ajutate de Stat (teoria asistenţei sociale).
2) Sunt alţi autori cari consideră că erorile judiciare
pun în discutiune o colisiune de drepturi, îrn care dreptul su­
perior al Statului de a pedepsi s’a ciocnit cu dreptul infe­
rior al individului de a nu fi pedepsit pe nedrept. Eventuali­
tatea unei atari ciocniri este posibilă orcând din moment
ce Statul nu poate renunţă la necesitatea de a urmări pe
infractori. Ori atunci când două drepturi în conflict sunt
de intensităţi diferite şi dreptul preeminent este dictat de
necesităţi superioare, sacrificarea dreptului inferior este ad­
misă cu obligaţiunea însă de a indemnizâ pe cel ce a văzut
dreptul său sacrificat. Autorii cari susţin acest sistem com­
pară situaţiunea creiată de erorile judiciare, cu cea cre-
121; Bernard, De la réparation des erreurs judiciaires. iRévue crir.
de legis. 1870, p. 515, Bonneville de Marsangy, De l’amelioration de la
loi criminnelle, vol. II, cap. Des indemnités dues par la société aux con­
damnés reconnus innocents, p. 585 şi 672; Ion Ràdulescu, Eroinle ju­
diciare şi repararea lor, în Revista Penală, 1924, pag. 17.
Tanoviceanu Vol. V 41
 — 642 —

iată de rechiziţiuni sau de exproprieri pentru utilitate publi­

că (teoria indemMzaţiunei).
3) In fine sunt autori cari consideră că Statul are o
adevărată responsabilitate în caz de erori judiciare. Nu în­
să toţi autori admit acelaş gen de răspundere. Unii vorbesc
de o răspundere civilă obiectivă, bazată pe simpla daună
obictiv constatată fără a.mai fi nevoie să se verifice exis­
tenţa unei culpe din partea reprezentanţilor Statului (orga­
nele judiciare). Aceşti autori consideră că statul din mo-
moment ce organizează anumite servicii în vederea realizării
scopului său, el îşi asumă riscurile tuturor daunelor ce le-ar
produce indivizilor cari îl alcătuesc (teoria răspunderei o-
biective).
Alţi autori cer să existe cel puţin o culpă din partea
reprezentanţilor Statului (teoria culpei extra-contractuale).
In fine cei mai mulţi din autorii cari pledează teza res­
ponsabilităţii în caz de erori judiciare cred că Statul este
obligat să repare erorile judiciare în virtutea unei respon­
sabilităţi de drept public (teoria responsabilităţii de drept
public).
8 8 3 6 — Cele trei teze şi diferitele teorii pe cari ele Ie înglobea­
ză, conduc la consecinţe diferite din punct de vedere prac­
tic.
In teoria asistenţei sociale Statul nu are obligaţiunea
ci facultatea de a repară eroarea judiciară. Reparaţiunea
fiind un ajutor, victima nu are un drept la acest ajutor ci
numai o expectativă şi de aceia nu poate forţă pe Stat ca
să-l ajute. Ceva mai mult reparaţiunea fiind un jutor ea nu
are a fi acordată decât celor ce se găsesc din cauza erorei
judiciare într’o stare precară, care să motiveze asistenţa.
Deci victimele cu o bună situaţiune materială scapă preocu­
părilor de asistenţă.
In teroria indemnizaţiunei reparaţiunea fiind un con­
tra echivalent al sacrificiului suportat de individ, Statul are
obligaţiunea de a repară şi deci individul care a fost victima
unei erori are dreptul de a pretinde să fie indemnizat, do­
vedind existenţa prejudiciului.
Cuantumul reparaţiunei rămâne însă la aprecierea jus­
tiţiei, care este datoare să fixeze o justă indemnizare.
In diversele teorii cari admit responsabilitatea. Sta­
 — 643 —

tul este deasemenea obligat a repara, iar victima erorii ju­

diciare are un drept subiectiv de a cere să fie desdăunat.
Ceeace diferă dela teorie la teorie sunt condiţiunile pen­
tru admiterea desdăunărei. In teoria obiectivă este suficient
a se dovedi dauna, în teoria culpei trebue să se dovedească
existenţa unei culpe din partea organelor judecătoreşti sau
a reprezentanţilor Statului. In teoria răspunderei de drept
public se cere ca actul să fie ilegitim, de aceia revine vic­
timei să dovedească ilegitimitatea actului oridecâteori or­
ganul care a efectuat acel act avea oarecare putere dis-
ereţională în efectuarea unor atari acte, din contra ilegitimi­
tatea este presupusă oridecâteori nu există o astfel de pute­
re discreţională. Se conchide deci că în caz de deţinere pre­
ventivă unde există oarecare putere discreţională victima
unei deţineri va trebui să dovedească ilegitimitatea arestărei,
dimpotrivă în caz de condamnare din eroare, victima nu
mai are nevoie să dovedească ilegitimitatea actului.
Vedem deci că în afară de teoria asistenţei sociale, toa­
te celelalte teorii pot conduce la reparaţiunea erorilor ju­
diciare chiar atunci când legea nu reglementează această,
chestiune. Victima va putea bazându-se pe un drept su­
biectiv fie de natura civilă fie de drept public să pretinză
a fi indemnizat sau desdăunat.
8 8 3 7 — Desigur legiuitorul poate reglementă chestiunea repa-
raţiunilor în caz de erori judiciare aşa după cum va crede
mai nemerit, fără a fi nevoii să adopte vreuna dir, teoriile
expuse. Disciplinarea în mod pozitiv a problemei repar aţi-
unilor ar curmă în acelaş timp şi discuţiunile din doctrină,
fiindcă sistemul legei ar constitui o implicită înlăturare a ce­
lorlalte temeiuri juridice pe baza cărora s’ar puteă altfel pre­
tinde reparaţiunile.
Credem în orice caz că legea nu ar trebui să se oprea­
scă la conceptul asistenţei sociale. Reparaţiunile în caz de
erori judiciare credem noi nu trebuese să fie colorate cu ne­
potrivitul fond al carităţei publice, ci trebue să aibă carac­
terul impunător al unei juste şi neprecupeţite desdăunări.
Deasemeni legea trebue să impună Statului obligaţiu­
nea de a repară iar nu simpla facultate de a veni în ajutor
celor ce vor incită bunăvoinţa sa.
S’a obiectat că obligaţiunea de a repară ar puteă pro-
 — 644 -

vocâ o excesivă prudenţă din partea organelor judiciare,

cari vor preferă să apere de pedeapsă în multe cazuri în-
doioase, de teamă de a nu expune Statul la desdăunări. Nu
credem argumentul nici serios, nici convingător. Statui răs­
punde pentru actele administrative şi tofuşi această răs­
pundere nu a stânjenit treburile publice, ci ccl mult a în­
frânat abuzurile şi a provocat o prudenţă sănătoasă, dar nu
exagerată. Pe de altă parte erorile judiciare nu sunt prea fre-
ouente aşa că repararea lor ar fi de cele mai multe ori insen­
sibile pentru hipertrofiatul buget al Statului şi deci temerea
unei comprimări a conştiinţei judecătorilor, provocată de
sacrificiile pe care le-ar face Statul, apare ca neserioasă.
8 8 3 8 • — Admis fiind în lege principiul reparării erorilor judi­
ciare, eu caracterul de obligaţiune pentru'stat, rămân a se fi­
xă numai modalităţile de funcţionare. Acestea pot fi referi­
toare la: L) cazuri susceptibile de a da drept la desdăunare,
2) la felul desdăunărei şi 3) la modalităţile de valorificare a
dreptul de a pretinde daune.
Toate aceste chestiuni sunt variat reglementate în le­
gile străine cari admit repararea erorilor judiciare, în linii
largi însă mai toate legiurile pornesc cam dela aceleaşi
puncte de sprijin. ,
Vom căuta deci să expunem aceste puncte esenţiale, in­
dicând şi soluţiuma pe cari noi o credem acceptabilă de lege
ferenda.
8 8 3 9 — Reparaţiunile pentru erori judiciare (luând termenul e-
roare judiciară în sens larg) pot fi principial motivate de
următoarele situaţiuni: o condamnare nedreaptă recunoscu­
tă ca atare, o urmărire nedreaptă care a luat sfârşit prin cla­
sare sau achitare.
Nimeni nu discută legitimitatea reparaţiunei în caz de
condamnare nedreaptă, după cum aproape toţi autorii şi
toate legiuirile refuză desdăunarea îri caz de urmărire ne-
dreptă pură şi simplă. In acest caz dacă urmărirea ne-
dreptă este datorită unui vădit abuz din partea Ministeru­
lui public sau judelui de instrucţie, aceştia vor răspunde per­
sonal, faptul ilegal fiind al lor, iar nu al autorităţii pe care
o reprezintă. Deasemeni când urmărirea nedreaptă este da­
torită unui denunţător acesta va răspunde de denunţarea ca­
lomnioasă.
 — 645

Se discută însă, şi pările surit împărţite asupra admi­

sibilităţii repar aţiunilor în caz de deţinere preventivă, a-
tunci când cel arestat a iost ulterior recunoscut ea nevi­
novat. Unii autori refuză reparaţiunile în acest caz, justifi­
când că deţinerea preventivă este un rău mult mai puţin
grav decât o condamnare pe nedrept, că dau ia este de cele
mai multe ori numai morală şi ea este acoperită prin re-
cunoaştrea nevinovăţiei, că în fine dacă nim;ri nu trebui
să fie condamnat pe nedrept, în schimb nimeni nu poate
reproşa Statului vre-o vină atunci când recurge la oarecari
constrângeri în vederea descoperirei vinovaţilor şi aflărei
adevărului. Trebue să recunoaştem că nici unul din aceste
argumente nu sunt decisive.
Neserioasă este la rândul ei temerea că admiterea re-
paraţiuneî în caz de deţineri nedrepte ar intimida pe magis­
traţii instructori făcându-i să şovăiască şi ar sili pe jude­
cătorii de fond să pedepsească chiar când nu ar fi suficiente
dovezi, numai pentru a evită o acţiune în desdâunarea dir
partea celui achitat. Magistratul instructor este bine să
chibzuiască cât mai serios înainte le a aresiâ, cât pentru
judecătorii de fond este absurd să credem că ei ar găsi mai
nemerit să condamne pe nedrept decât să achite, expunând
Statul la eventualitatea unei reparaţiuni mai mari, în cazul
că s’ar dovedi eroarea judiciară, decât reparaţiunea pe
care ar fi plătit-o pentru deţinerea pe nedrept.
Suntem deci pentru acordarea rep iraţiunei şi în caz de
deţineri preventive nedrepte (a).
883 10 — Doctrina ca şi legiuirile cari reglernertează reparaţiu­
nea erorilor judiciare, impun însă oarecari condiţiuni drep­
tului la reparaţiune.
Astfel pentru condamnaţiunile nedrepte se cer urmă­
toarele condiţiuni : 1) ca eroarea să fie constatată printr’o
hotărîre de revizuiri ;
2) se mai cere ca cel condamnat pe nedrept să fi în­
ceput executarea. Unii1autori pretind chiar ca să se fi exe­
cutat o anume parte din pedeapsă. Nu credem legitimă a-
ceastă condiţiune fiindcă durata executărei poate fi un cri-

a) In acest sens: Lucchini, Elementi di ipr. p en , p. 97; Sev. Fe-

ra, op. cit., Garf alo, La revizioni de giudicati, Sc Positiva, 1893. pag. 102.
 — 646 —

teriu pentru proporţionarea daunei, dar nu o condifiune pen­

tru acordarea ei. Chiar o zi sau două de executare pot con­
duce la un prejudiciu moral şi material vădit şi atunci de ce
s’ar exonera Statul dela repararea acestui prejudiciu?;
3) unele legiuiri mai pun condiţiunea ca victima erorei
judiciară să dovedească situatiunea sa economică precară,
condiţiune iarăşi nelegitimă din moment ce admitem că re-
paratiunea este o justă desdăunare iar nu o simplă pomană;
4) Se mai cere deasemeni ca victima erorii judiciare să
nu mai fi suferit alte condamnatiuni grave, fiindcă se spune
că în acest caz eroarea a fost înlesnită de trecutul victimei.
Şi această condiţiune o credem nejustificată, fiindcă şi cel
'bare a mai fost condamnat ca şi cel care nu a mai suferit
vre-o pedeapsă, are dreptul de a fi ocrotit contra nedreptăţii,
a decide altfel ar trebui să considerăm pe cei ce au suferit
condamnatiuni ca privaţi de protecţiunea legei. Ori un om
care a suferit o pedeapsă este presupus că s’a corijat şi că
a intrat în rândul celorlalţi cetăţeni cu aceleaşi drepturi la
protectiunea legei. Credem deci că existenta unor condam­
natiuni grave anterioare poate servi ca un criteriu în pro­
porţionarea desdăunării, iar nu ca o piedică la acordarea
acesteia ;
5) in fine o ultimă condiţiune este ca eroarea judi­
ciară să nu se fi produs din vina victimei. Desigur a-
ceastă condiţiune este admisibilă, însă ea va trebui să fie
cercetată cu prudentă. Astfel o recunoaştere din partea
victimei care a condus la condamnarea sa a putut fi smulsă
prin violentă sau a fost făcută de frică, ori desigur că în a-
tari cazuri nu poate fi vorba de vina victimei şi deci de i-
nadmisibilitatea desdăunărei, ci cel mult de o circumstanţă
care poate fi tinută în seamă la evaluarea reparaţiunei.
8 8 3 11 — Pentru reparatiunea datorită în caz de deţineri preven­
tive nedrepte se impun de doctrină şi s’a statorinicit de di­
ferite legiuri cam următoarele conditiuni:
1) Deţinerea să fi fost urmată de o clasare prin ordo­
nanţă definitivă sau de o achitare la fond ;
2) Clasarea sau achitarea să se fi făcut pe motivul sau
că nu există fapta imputată sau pe motivul că cel deţinut în
prevenţie nu este autorul acelei fapte sau participant la co­
miterea ei. Deci achitarea sau clasarea pentru iresponsabi­
 — 647 —

litate sau din cauza unei cauze care înlătură incidenţa legei
penale, nu dă dreptul la reparaţiuni ;
3) Să nu îi existat circumstanţe grave cari să îi indi­
cat pe cel deţinut în prevenţie ca vinovat şi deci cari să fi1
justificat deţinerea. Dovada că nu au existat atari circum­
stanţe şi că arestarea nu eră justificată revine celui deţi­
nut pe nedrept, care trebue deci să dovedească ilicitatea de-
ţinerei. Credem că această condiţiune ca şi cele precedente
sunt legitime ;
4) Se mai cere ca cel deţinut să nu fi suferit condam-
uaţiuni grave anterioare cari să fi întărit bănuelile că el ar
fi vinovatul. Această condiţiune nu o credem perfect legi­
timă decât dacă la antecedentele celui deţinut au mai concu­
rat şi alte circumstanţe grave fiindcă altfel arestarea celor
cari au mai fost condamnaţi ar deveni regulă oridecâteori
s'ar comite o infracţiune mai gravă;
5) In fine unii autori şi unele legiuiri cer că deţinerea sa
fi depăşit o anumită limită. Condiţiune care desigur este în­
trucâtva admisibilă, dat fiind marele interes care motivează
uneori deţinerea preventivă. Credem că limita ar trebui să
fie de o lună, deci cei ce au fost deţinuţi sub această limită nu
vor putea cere daune.
E locul să observăm că deţinerea preventivă pe nedrept
nu trebue confundată cu deţinerea preventivă ilegală în for­
mă, fiindcă aceasta constitue o arestare ilegală care con­
duce la o răspundere specială, a funcţionarului abuziv şi chiar
a Statului, atunci când această arestare apare ca un act al
autorităţii, iar nu ca un fapt personal al funcţionarului.
383 12 — In ceeace priveşte natura prejudiciului şi felul desdău-
nărei, disensiunile cari altădată împărţiau pe autori, astăzi
tind a fi complect înlăturate.
Se recunoaşte deci dreptul la reparaţiune atât celor cari
au suferit un prejudiciu material (distrugerea carierei, pier­
derea avutului, sdruneinarea sănătăţii, etc.) cât şi celor cari
nu pot invoca decât un prejudiciu moral.
Reparaţiunea la rândul ei poate consta într’o desdăuna-
re bănească, sau chiar în natură, dintr’o repunere în situa-
ţiunea publică anterior ocupată de victimă cu drepturile de
vechime respective, din concursul pe care autorităţile pu­
blice îl vor da victimei pentru a-i asigură reclasarea în con-
 648 —

diţiuni cât mai apropiate de cele pe cari le avusese mai îna­

inte.
Din iniţiativa sa, Statul va trebui să organizeze un pa-
tronagiu al victimelor erorilor judiciare, fiindcă nu rareori
simpla desdăunare fără un sprijin moral rămâne o măsură
trunchiată. >
8 8 3 13 — Reparafiunea va putea fi acordată din oficiu de către
Stat, dar dacă acordarea din oficiu nu intervine sau dacă
victima este nemulţumită pe ceea ce i se oferă,i atunci va pu­
tea pretinde pe calea unei acţiuni civile în justiţie repara-
tiunea ce crede că i se se cuvine. Această acţiune trebue să
fie scutită de orice taxe de timbru şi judecată cu precădere,
aseultându-se şi concluziunile Ministerului public.
Cele mai multe legiuri fixează un termen înlăuntrul că­
ruia trebue să fie introdusă acţiunea pentru reparatiuni. Cre­
dem că acest termen ar trebui să curgă dela data când s’a re­
cunoscut nevinovăţia în mod definitiv şi să nu fie mai mic
de un an (c).
Victima va trebui în acţiunea sa să dovedească existen­
ta prejudiciului material, şi să procure elemente pentru e-
valurea cât mai exactă a prejudiciului moral care va fi tot­
deauna presupus. Deasemenea victima va mai face dovezile
indicate la 88310 şi 88311 în cazurile speciale când atari do­
vezi sunt necesare.
883 14 — Reparatiunile pentru erorile judiciare se cuvin victime- s
lor acestor erori, iar în caz când victima a decedat înainte
de a se proclamă inocenta sa, sau înainte de a fi primit cu­
venita reparaţiune, dreptul la desdăunare va trece asupra
moştenitorilor. Această trecere la moştenitori este indiscu­
tabilă când există un prejudiciu material care a diminuat
patrimoniul victimei şi deci moştenitorilor săi, din contra
se discută dacă moştenitorii pot reclamă desdăunarea şi pen­
tru simplu prejudiciu moral. Noi credem că afrimativa se
impune, fiindcă adeseori acest prejudiciu este o realitate
nu numai pentru victimă ci şi pentru familia lui; va rămâne
însă instanţelor să aprecieze gravitatea prejudiciului moral
suferit de moştenitori şi să evalueze reparatiunea cuvenită.
ic) Termenul este de 3 luni în Italia şi Austria, 6 luni în Germania
şi Ungaria, un an în Suedia şi Danemarca, iar în Franţa trebue cerută re­
paratiunea înainte de a se judecă cererea de revizuire.
 649

883'5 — Repararea erorilor judiciare este admisă în următoare­

le legiuri: Franja, Italia, Belgia (d), Portugalia, Austria şi
cantoanele Geneva, Argova şi Neuchatel îni toate aceste le­
giuiri numai în caz de condamnare sunt acordate despăgu­
birile; din contră în Germania, Suedia, Norvegia, Islanda şi
restul cantoanelor elveţiene reparatiunile sunt acordate chiar
şi pentru deţinerile preventive urmate de recunoaşterea ne­
vinovăţiei.
Gele mai multe din aceste legiuri acordă reparaţiunea
cu titlu de indemnizare, statul fiind obligat a indemnizâ, ră­
mânând justiţiei să fixeze cuantumul daunelor. Codul italian
din 1913 acordă reparaţiunea ca un ajutor numai victeme-
lor cari sunt într’o situaţiune materială precară, sistemul
legei este însă unanimi criticat.
Cererea de repaţiune este judecată conform unor le­
giuri deodată cu cererea de revizuire (de ex.: Franţa), sau
de o instanţă anume însărcinată (de ex.: în Italia judecă
Curtea de apel), sau de instanţa de ordin administrativ (ex.
Austria) şi în fine de instanţele civile conform dreptului co­
mun (preferăm după cum am arătat la nr. 88313 această ul­
timă procedură).
Despăgubirea condamnaţilor nevinovaţi în proc. pen.
austriacă şi maghiară
8 8 3 a — In proc. pen. austr. s’a introdus prin legea din
21 Martie 1918 f. 1918 u, 1. nr. 109 despăgubirea celor con­
damnaţi pe' nedrept în urma unei erori judecătoreşti, iar
prin legea din 18 Aug. 1918 f. 1. i. nr. 318 s’a acordat şi
celor, cari au suferit daune materiale în urma unei afe dări
preventive cu toate că n’au fost vinovaţi, dreptul de despă­
gubire sub condiţiunile arătate la nr. 448 a acestui curs de
proc. penală.
Principiile ambelor legi sunt similare.
Pretenţia de despăgubire poate fi exclusă cu totul sau
în parte:
1. dacă fapta a rămas numai de aceia nepedepsită,
pentru că a fost săvârşită în stare de iresponsabilitate (par.
2 lit. a, b. şi c cod. pen. austr.).
d) In Belgia se admite însă în baza unei legi din 1923 o indem­
nizare şi ipentru deţinere ipreventiviă nedreaptă.
 — 650 —

2. dacă fapta a fost un act preparatoriu pentru o crimă

sau cuprinde o imoralitate sau necinste gravă sau o răuta­
te deosebită.
Partea îndreptăţită este obligată de a cere staturii pre­
alabil recunoaşterea benevolă a pretenţiei. Dacă cererea
este refuzată cu totul sau în parte sau dacă până în 3 luni
partea nu primeşte nici un răspuns., ea poate înainta la Tri­
bunalul competent acţiunea civilă până la expirarea terme­
nului de prescripţie de 3 luni.
Toate desbaterile în aceste afaceri precum şi toate pe­
tiţiile şi deciziile în baza acestei legi sunt scutite de taxe şi
de porto (par. 7 al legii citate).
883b — Deşi găsim exemplu chiar şi în secolul al XVIII-lea
pentru despăgubirea de către Stat a acelor indivizi nevi­
novaţi care au suferit o condamnaţiune penala, totuşi pri­
ma dispoziţiune legală care a recunoscut în principiu drep­
tul acestor indivizi la o despăgubire, a fost procedura din
Wurtemberg din anul 1868. Acest principiu a fost recunos­
cut şi de cantoanele Elveţiene din care unele au extins des­
păgubirea şi la persoanele cari fiind nevinovate au suferit
totuşi arest preventiv. Legea austriacă din 1892 admite des­
păgubirea numai pentru cei condamnaţi în caz de inocenţă.
Este evident că Statul are drept la mărginirea libertăţii
individuale când fără de aceasta o crimă nu poate fi desco­
perită şi când există bănuială temeinică faţă de o anumită
persoană nu numai în privinţa comitereii acelei crime ci şi
încât priveşte pregătirile sale suspecte de a fugi sau de a ză­
dărnici în alt mod succesul procedurei penale. Deci Statul
exercită un drept natural, când prin organele sale dispune
arestarea unei persoane sau pentru că se pregăteşte la fugă,
sau pentru că fiind cetăţean străin sau neavând domiciliu
stabil există pericolul fugii, sau pentru că prin diferite u-
neltiri voeşte să falsifice sau să ascundă dovezile şi în fine
dacă fapta incriminată e atât de gravă încât justiţia trebuie
să fie sigură de persoana prevenitului. Cu toate acestea, e-
xerciţiul acestui drept al Statului poate înrâuri în mod fatal
asupra întregii existenţe a individului atingându-i situa­
ţia socială şi materială în mod catastrofal şi nu a rareori
arestul preventiv poate să fie mai grav decât pedeapsa de­
finitiv stabilită. Deci, dacă în mod principial recunoaştem că
acele persoane care au fost condamnate cu toată nevinovăţia
lor, au drept la despăgubiri, cu atât mai mult trebuie să recu­
 — 6 51 —

noaştem acest drept şi pentru indivizii nevinovaţi, arestaţi

pe nedrept.
In ambele cazuri baza principială a despăgubirei este
răspunderea Statului pentru organele sale. Puterea Statu­
lui a fost întrebuinţată faţă de persoane care nu erau supu­
se acestei puteri. Statul are dreptul să se folosească de acea­
stă putere pentru a pedepsii pe vinovaţi, dar dacă organele
sale o întrebuinţează faţă de persoane nevinovate, greşesc
şi din această greşală rezultă răspunderea Statului pentru pa­
guba cauzată Nu trebuie ca organele Statului să se facă vi­
novate de o intenţie doloasă sau de o culpă, căci paguba mo­
rală şi materială' e atât de gravă încât chiar şi greşala comi­
să fără culpă trebuie să fie generatoare de obligaţiune.
Că îndreptul civil acela care are o exploataţiune pe­
riculoasă pentru toţi răspunde pentru pagubele cauzate
c.hiar şi atunci când nu i se poate impută nici cea mai mică
culpă, pentru că riscul acelei exploataţiuni periculoase este
inseparabil de însăşi exploataţiune, tot aşa şi Statul, exerci­
tând un drept care îi supune viaţa şi libertatea oamenilor,
trebuie să răspundă de tot ce rezultă din exerciţiul dreptu­
lui său.
8 8 3 b 1 — .Legea maghiară dă drept de despăgubire aceluia care
„a fost achitat definitiv sau faţa de care procedura a fost stin-
j>ă, pentru arestul preventiv sau de instrucţiune, când a-
.cesfea au fost ordonanţe pentru o faptă, pe care n’a comi-
ş."o el, sau care nu s’a comis de loc, sau care nu constitue -
infracţiune. Iar acela care în baza unei sentinţe definitive a
suferit o pedeapsă privativă de libertate, are drept la des­
păgubire, dacă în urma reînoirii procesului a fost achitat sau
a fost pedepsit cu o pedeapsă mai uşoară decât cea suferită/^®1
în baza primei sentinţe. fe * «
Pentru arestul preventiv sau de instrucţie nu poate ceţa I
re despăgubire acela care a fugit sau încercat să fugă, c a re \§ ^
a recunoscut fapta cu toate că n’a comis-o sau care a voit să v "'
falsifice sau să ascundă urmele faptei ori dovezile.
In astfel de cazuri prevenitul a contribuit şi el parte Ia
întărirea bănuelii, parte la ordonarea arestului preventiv.
Deci paguba sa a cauzat-o în primul loc el singur. I:n caz de
condamnare definitivă cel condamnat nu poate cere despă­
gubire nici după achitarea lui ulterioară, dacă în primul pro­
ces a recunoscut o faptă necomisă sau a omis să prezinte în
primul proces dovezile pe baza cărora ar fi fost achitat, da­
 — 652 —

că n’a făcut apel contra sentinţei condamnatoare sau dacă

a început executarea pedepsei de bună voe înainte ca pro­
cesul să fi fost terminat prin sentinţă definitivă.
Legea greşeşte, când stabilileşte numai aceste excepţi.
uni. In adevăr, nu vedem nici un motiv pentru a se despăgubi
un recidivist sau chiar un criminal din obişnuinţă, dacă în­
tâmplător a fost arestat pentru bănuiala unei infracţiuni pe
care n’a comis-o. Criminalii profesionişti nu sufere nici o pa­
gubă prin arestarea lor, sau dacă au vre-o pagubă, aceasta
nu este de natură de a fi onorată de către Stat, căci însem­
nează numai că nu pot continuă viaţa lor criminală.
8 8 3 b 2 — Despăgubirea o dă Statul. Dreptul la despăgubire
cuprinde: în afară de restituirea sumelor plătite drept a-
mendă sau cheltueli şi în afară de1restituirea valorii lucruri­
lor confiscate la venitul net al muncii pe care a făcut-o con­
damnatul în timpul executării pedepsei şi în fine o despăgu­
bire bănească potrivită. Aceasta despăgubire este lucrul
principal şi este supusă aprecierii Ministerului justiţiei. Ea
poate fi mare dacă efectele arestării sau condamnării au
fost prea grave şi poate să fie mică de tot, când efectele au
fost neînsemnate.
Cererea pentru despăgubire_Jrebuie înaintată în ter­
men de 6 luni la prima instanţă, care va face cercetare pen­
tru stabilirea condiţiunilor despăgubirii şi apoi înaintează
actele la înalta Curte de casaţiune care decide în principiu
dacă există sau nu drept la despăgubire. Această deciziune
o trimite dimpreună cu dosarul, Ministerul justiţiei care fi­
xează suma despăgubirei.
Statul are drept de regres faţă de funcţionarii vinovaţi,
faţă de magistraţi sau funcţionarii judecătoreşti numai dacă
arestarea sau condamnarea celui nevinovat constitue în a-
celaşi timp o faptă disciplinară sau o infracţiune.
Bugetul maghiar prevedea o sumă de vre-o 30,000 co­
roane aur pentru astfel de despăgubiri. Acest fond a rămas
în fiecare an neîntrebuinţat căci numai excepţional s’a con­
statat câteodată o arestare sau condamnare ilegală. In buge­
tul Statului român nu găsim fond pentru astfel de despă­
gubiri şi nici legea Curţei de casaţie nu prevede atribuţiunile
amintite ale Curţii. In astfel de împrejurări este foarte pro­
blematic, dacă mai există acest drept garantat celor condam­
naţi sau arestaţi în mod ilegal.
 — 6 53 —

Acela care printr’o denunţare mincinoasă sau printr’o

mărturie mincinoasă a cauzat condamnarea sau arestarea
unei persoane nevinovate, este dator a da acestei persoane o
despăgubire complectă. Deasemenea acel funcţionar public
care prin abuz de putere sau prin sechestrare ilegală a cau­
zat condamnarea sau arestarea unui individ inocent. Condi-
ţiunea acestei obligaţiuni este ca Curtea de Casaţie să stabi­
lească conform celor spuse existenţa dreptului la despăgubi­
re. Deci, în sensul celor spuse la punctul precedent, este pro­
blematic şi acest drept al indivizilor nevinovaţi.

A p en d ice II

a) Cheltuielile de judecată

884 — In procesele penale se pot face cheltueli; cine va plăti a-

ceste cheltueli?
Chestiunea cheltuelilor de judecată în materie penală
prezintă dificultăţi destul de mari, cărora însă nu se dă mul­
tă importanţă din cauza neînsemnătăţii acestor cheltueli.
Jn materie civilă cheltuelile sunt suportate de partea
care pierde procesul^ iar uneori se oferă compensaţiuni; pro­
blema cheltuelilor de judecată în materie civilă nu prezintă
dar nici o dificultate. J n materie penală însă Ministerul pu­
blic nu poate să fie condamnat la cheltueli (1), fiindcă el
intentă acţiunea în interesul societăţii; Ministerul public nu
ar putea fi condamnat decât atunci când s’ar dovedi rea cre­
dinţă din partea sa (2). Pe de altă parte pârâtul într’un pro­
ces penal, adică inculpatul e urt pârât silit, aşa încât nu poa-12

1) Nenumărate decizâuni în Le Poittevin. Instr. crini. Art. 1,

nr. 165.
2) Blanche: Etudes I. n-le 322-324 expune jurisprudenta şi! ci­
tează un violent rechizitor contra Trib. S-int Quentin care condamna­
se pe procuror. In vechiul drept Jul. Clar, se întreabă dacă avocatul
sau procurorul fiscului care a provocat acţiunea publică pot să fie
osândiţi la cheltueli de judecată, în caz de găsire a nevinovăţiei- El
răspunde după drept da după obicei însă la noi nu. Jul. Clarus op.
cit. Quaest, XI, nr. 5.
 — 654 —

te să fie osândit fiindcă s’a apărat într’un proces asupra că­

ruia legea îi interzice să transigă (3).
In fine partea civilă care intervine în procesul penal a-
daogă dificultatea.
Cum a rezolvat legiuitorul această problemă?
885 — El a trecut prin aproape toate sistemele chiar cele mai
extreme, după cum vom arătă prin expunerea istorică a a-
cestei materii.
In vechiul drept francez (4) şi în timpul ordonanţei din
1670, fiscul suportă toate cheltuelile, însă în caz de condam­
nare, amenda şi uneori confiscarea generală îl despăgubeă
de aceste cheltueli (5). In procesul Damiens se spune în ho­
tărâre: „Declară toate bunurile sale mobile şi imobile, în ori
ce loc s’ar află confiscate în favoarea Regelui“ (6). Acelaşi
sistem se găseşte la începtul legislaţiunei intermediare în
art. 1 decretul din 27 Sept. 1790.
Acest sistem deşi ineomplect asupra cheltuelilor de ju­
decată, rezolvă totuşi foarte clar problema cheltuelilor de
judecată; ele se găseşte şi azi în Olanda unde conform le­
gii din 15 Apr. 1896, toate cheltuelile de judecată în mate­
rie penală sunt în sarcina Statului.
Legea din 18 germinal al VII, rezolvă chestiunea prin o
distincţiune; cheltuelile de judecată sunt suportate de incul­
pat când el este condamnat, iar în caz contrariu de Stat. In­
să legea din 5 Pluviôse an. XIII, inspirată de o fiscalitate ex­
cesivă provenind din cauza răsboaielor Revoluţiunii, a in­
trodus un alt sistem, care nu eră drept. Anume partea civilă
dacă există proces, va suportă cheltuelile atunci când nu is-
buteşte în proces, rămânându-i însă recurs în contra preve­
nitului, dacă şi el a fost osândit pentru infracţiune.
Legea eră nedreaptă fiindcă cheltuelile acţiunii publice
nu trebue să privească pe o persoană care exercită acţiunea
civilă; Statul voiă însă ca să-şi asigure mai bine creanţa lui

3) In realitate, din cauza insolvaHilitătii infractorilor tchdtu

lile de judecată cad tot pe Stat şi Ie suportă tot contribuabilii. A.
Prins: Science pénale, nr. 624.
4) Pentru vechiul drept german vezi Carpzovius: Practic
Part. III, Qu CXXXVIII.
5) Vezi Jousse: Justice criminelle III. p. 194.
6) Procès Damiens, pag. 397.
 — 655

în contra unui solvabil, cum e de ordinar partea civilă, de

cât în contra unei persoane adeseori insolvabilă, cum este in­
fractorul. In acest sens au fost redactat codul de instrucţi­
une criminală francez, după care s’au tradus art. 160, 173,
170 şi 206 proc. pen. rom., articole care se ocupă de chel-
tuelile de judecată în materie corecţională şi de simplă po­
liţie. Aceste articole permit Statului ca să-şi scoată cheltu-
elile făcute, dela individul condamnat şi dela persoanele ci­
vil răspunzătoare.
8B6 — Insă legiuitorul nu s’a oprit aci, ci a mers mai departe
în obijduirea părţii civile.
Abia promulgată proc. pen. fr. şi imediat a intervenit
art. 157 al decretului din 18 Iunie 1811, intitulat: Tariful
cheltuelilor în materie criminală şi de poliţie, care a dispus
că în toate cazurile, prin urmare, chiar când isbuteşte în
proces partea civilă, ea va suportă cheltuelile de judecată
penală. „Aceia care se vor fi constituit parte civilă fie că
vor pierde, fie că vor câştigă, vor fi personal obligaţi pen­
tru cheltuelile de instrucţiune, expediţiune şi notificarea ho-
tărîrilor, având însă recurs în contra preveniţilor, care vor
fi condamnaţi, şi în contra persoanelor civil răspunzătoare
de infracţiune.
Acest sistem e desigur şi mai nedrept, fiindcă nu este
nici un motiv pentru a osândi pe partea civilă care a obţi­
nut despăgubiri, ca în toate cazurile să plătească cheltuelile
procesului penal, cu drept de recurs în contra unor persoa­
ne adeseori insolvabile.
Statul se asigură ce e drept pe el, dar în paguba unei
persoane nevinovate, fiindcă ce e vinovată partea civilă de
rezultatul acţiunei publice, pe care nu ea a condus-o şi pe
care poate nici nu a provocat-o?
Probabil că autorul decretului din 18 Iunie 1811 îşi va
fi zis: din două lucruri unul: sau prevenitul e condamnat, şi
în acest caz partea civilă care plăteşte, va aveâ recurs în
contra lui, sau din contră el a achitat, şi în acest caz partea
civilă e vinovată că a învinovăţit pe nedrept împreună cu
Ministerul public pe un om nevinovat, şi prin urmare trebue
ca ea să plătească cheltuelile fără recurs.
Raţionamentul e însă fals, fiindcă în primul caz pre­
venitul fiind condamnat, iar acţiunea părţii civile respinsă,
 — 656 —

şi cu atât mai mult dacă e admisă, trebue ca Statul să-şi

scoată cheltueelile făcute delà cel osândit penal, şi eventual
să suporte riscurile insolvabilităţii. Iar dacă prevenitul e a-
chitat ar fi drept ca partea civilă să suporte cheltuelile jude­
căţi penale numai în cazul când ea a provocat deschiderea
acţîunei publice.
Şi lăsăm la o parte că sunt persoane care susţin că jus­
tiţia fiind o datorie a Statului, Statul singur trebue să suporte
toate cheltuelile judecăţii penale, adăogând că cheltuelile in­
formării judecătorilor nu sunt ca daunele interese conse­
cinţă imediată şi directă a faptei acuzatului, ci o trebuinţă de
pedepsire a societăţii (7).
887 — Legiuitorul francez a recunoscut mai târziu nedrepta­
tea; sistemului său, şi l-a îndreptat, însă numai în parte prin
legea din 28 Aprilie 1832, care a adăogat un al doilea aliniat
la art. 367. C. instr. crim. fr., revenind astfel Ia legea din
5 Pluviôse an. XIII. Modificarea din anul 1832, consistă în
aceia că la juraţi, dacă partea civilă isbuteşte in cererea sa
de daune interese, ea nu este îndatorată să plătească chel­
tuelile de judecată. Această modificare e însă incompiectă
mai întâi fiindcă se referă numai la juraţi, şi al doilea fiindcă
scuteşte pe partea civilă numai când câştigă, şi se poate ea,
deşi nu s’au acordat daune civile, totuşi acţiunea publică să
fi isbutit, şi învinovăţitul să fi fost osândit, în care caz ar fi
trebuit ca cheltuelile să se fi cerut delà condamnat; iar nu de
la partea civilă. Chiar în cazul când a căzut şi acţiunea pu­
blică şi cea civilă, tot e nedrept ca partea civilă să plătea­
scă cheltuelile judecăţii penale, când acţiunea publică nu a
fost provocată de cea civilă, ci din contră acţiunea publi­
că a pricinuit pe cea civilă.
888 — Legiuitorul nostru, a tradus articolele 160, 173, 190, 206
şi 391 după articolele corespunzătoare cod. de instr. crim.
fr., prin urmare cu modificarea legei franceze din 28 Apri­
lie 1832, care după cum am spus e o revenire la legea din 5
pluviôse an. XIII. Insă, în urma promulgărei codicelui de
, procedură penală din 2 Dec. 1864, a intervenit şi la n o i,,Re­
gulamentul de cheltueli în materie criminală“ din 24 Iunie
, 1865, care a tradus după decretul francez din 18 Iunie 1811,

7) Normand: Traité., nr 3S5, pag. 335.

 — 65 7 -■

şi al cărui art. 64 identic art. 157 al decretului din 18 iunie

1811. are următoarea cuprindere. ..Acei care se vor ii con-
stiturLparte. civilă sau că vor fi pierdut sau nu, vor fi perso-
rialmente responsabili de cheltuelilc instrucţiunci, rămânân-
du-îe~recurs contra preveniţilor sau acuzaţilor ce vor îi
condămiiăţi, şi contra persoanelor responsabile civile de de-

, Acest articol modifică dispoziţiunile codicelui de pro­

cedură penală, şi ne readuce la dispoziţiunile decretului
/ francez din 1811.
De acî problema care s’ar putea pune, şi care după cât
ştim n’a fost dusă până acum înaintea tribunalelor: suntem
noi cârmuiţi de dispoziţiunile procedurei penale în privinţa
cheltuelilor de judecată în materie penală, sau de regulamen­
tul cheltuelilor de judecată din 24 Iunie-1865? Spre a preci­
za mai bine interesul, vom pune întrebarea: acei care s’au
constituit parte civilă şi care au isbutit să obţină daune, vor
fi condamnaţi la eheltueîi de judecată? Răspunsul e nega­
tiv după art. 391 al. 2 şi alte art. din pr. pen., şi afirmativ
după art. 64 al regulam, cheltuelilor de judecată din 24 Iunie
1865. Care din aceste articole va prevala?
889 — Art. 64 din regulamentul din 1865 este posterior şi ar
fi natural ca el să se aplice conform regule-i că legea poste-
rioară modifică pe cea anterioară, însă noi credem că trebue
a admite soluţiunea contrarie fiindcă dispoziţiunile unui re­
gulament nu au puterea să modifice o lege. La acest argu­
ment vom mai adăogâ un al doilea, care desigur că nu e lip­
sit de valoare. Legiuitorul francez din 1832a voit să modi­
fice, cel puţin în parte, dispoziţiunile excesiv de severe şi
nedrepte ale decretului francez din 1811, şi de aceea a in­
trodus dispoziţiunile care se găsesc traduse în articolele
noastre 160, 173, 190, 206, 391 al pr. pen.; astfel fiind, le­
giuitorul nostru, care în 1864, a adoptat sistemul legei fr.
din 1832, desigur că n’a voit să-l părăsească un an în ur­
mă şi să revină la sistemul foarte nedrept al decretului fran­
cez din 1811, ci a tradus art. 64 după art. 157 al Decretului
francez din 1811, fără să bage de seamă că acel articol a fost
modificat de pr. pen. pe care o adoptase cu un an înainte, du­
pă cum fusese desfiinţat şi în Franţa. Nici o îndoială nu e-
xistă pentru noi, că trebue a aplică în această privinţă dis-
 — 658 —

poziţiunile codicelui de proc. pen. iaf nu ale regulamentului

din 24 Iunie 1865, care a tradus din nebăgare de seamă o
dispoziţiune desfiinţată în Franţa încă din anul 1832, prin
articolele care se găsesc şi în pr. pen. rom.
890 ■ — Odată înlăturat din discuţiune art. 64 al regulamentu­
lui din 24 Iunie 1865, trebue să spunem] că alin. al 2-lea al
art. 391 p. p. cel puţin când s’a scris, era nu numai inutil, dar
chiar periculos. Era inutil să se spună în art. 391 al 2-lea
pr. pen. că partea civilă în procesele criminale nu suportă
cheltuelile de judecată decât dacă e condamnată fiindcă, toa­
te articolele din procedura penală, chiar alin. I al art. 391,
nu pun în sarcina părţii civile cheltuelile de judecată decât
în caz de condamnare, aşa că nu mai e necesitate să se mai
spună acest lucru în art. 391 al. 2. Acest aliniat e chiar pe­
riculos fiindcă ar putea face să se creadă că, numai în ma­
terie criminală partea civilă care izbuteşte în cererea sa,
nu ar suportă cheltuelile judecăţii, pe când această regulă e
generală şi se aplică la toate instanţele, atât la materie co-
recţională, precum şi în materie de simplă poliţie. Mai ales
la epoca promulgărei cod. de proc. pen. când nu aveam o le­
ge analoagă decretului francez din 1811, aispozipunea art.
391 al.', 2 p. p. nu avea nici o utilitate.
Vom examina în paginile următoare, dispoziţiunile le-
gei în cele două cazuri posibile, când nu este, şi când este
parte civilă în proces.
890 1 — Cu privire la natura cheltuelilor de judecată trebue să
distingem^ următoarele categorii de cheltueli:
1) Cheltuelile de judecată generale pe cari Statul le su­
portă singur, întrucât ele sunt reclamate de însăşi intere­
sul Statului de a asigură exerciţiul puterei sale jurisdicţio-
rale. In această categorie intră: întreţinerea localurilor în
cari funcţinează organele judecătoreşti, plata magistraţilor
şi auxiliarilor justiţiei represive, întreţinerea preveniţilor în
închisori, transportarea lor. cheltuelile făcute cu extrădarea'
cheltuelile necesitate de instrucţiunea prealabilă, etc. Aceste
cheltueli sunt făcute de Stat şi ele nu trec asupra justiţiabi-
lilor.
2) Cheltueli de judecată procedurale cari la rândul lor
se subdivid în : '.....
a) Cheltueli făcute anticipat de stat. Ele coprind chel-
 — G59 —

tuelile făcute pentru citaţiuni, comunicări, onorarii plătite

experţilor, cheltuelile pentru păstrarea corpurilor delicte,
pentru transportul martorilor, într’un cuvânt cheltuelile ne­
cesitate de fiecare proces penal luat în parte din momentul în
care instanţa de judecată a fost sesizată.
b) Cheltuelile.de judecată făcute de părţi conform legai
J n cursul procesului penal şi anticipat plătite, de ex.: cereri
cari au necesitat alipirea unui timbru, citaţiuni pe timbru,
plata onorariului experţilor în expertizele cerute de părţi,
etc.
3) Cheltueli extra-judiciare făcute de părţi fără a fi o-
bligate de lege sau de judecată,'de ex.: scoaterea unei copii
timbrate, angajarea unui apărător, cheltuelile ocazionate de
deplasarea în timpul procesului, etc.
Cheltuelile de judecată procedurale ca şi cele extra-ju­
diciare, trebuesc să fie lichidate prin hotărîrea pnn căre în-'
stanţa penală judecă fondul, întruclî'acësfëcKëïtûêlp W o r i- *
cine'vorTTîosFîacTfte7trëc"asuprajpersdanei pe care judecata
o~vă~obligă să~lelnm ïïurseze celor In'dfeg'îrSingura deose­
bire este însă că în timp c ë cheltuelile de judecată procedu­
rale făcute de Stat trebuiesc"să fie lichidate din oficiu, cele­
lalte cheltueli procedurale făcute de părţi sau cheltuelile ex-
; ţra-judiciare nu vor fi lichidate decât la cererea părţii inte-
l resate, care va trebui să probeze existenţa lor şi necesitatea
i cari le-a dictat. ^Cheltuelile superflue nu sunt repetibile.
| In practică cheltuelile judiciare sau extra-judiciare fă­
cute de părţi sunt înglobate în cadrul despăgubirilor, aşa
că lichidarea şi atribuirea lor se face deodată şi la un loc cu
despăgubirile civile (a).
89 0 2 — Este un principiu indiscutabil că nimeni nu poate fi obli­
gat a suportă cheltuelile de judecată, atâta timp cât are câş­
tig de cauză.
Legea de procedură penală a confirmat acest principiu
stabilind în mod repetat în diferite texte că cheltuelile de

a) Vezi asupra eheltuelilor de judecată : Le Poittevin, C ode

d ’instr. crim., art. 162, 194 şi 211 n,r. 187 şi urm.; Vidal et Magnol,
Cours, p. 1045; Manzini, T ratatto di pr. peu. I, p. 232 şi urau; Maj-
no, Commento, I, art. 39; Lucchini, Elementi di pr. pen.. nr. 427; CM-
ovenda, La condamna allé spese giudiziali, Torino, 1901. '
 judecată vor fi suportate de ..vartea care a căzut" (art.160),
de „partea condamnată“ (art. 190), de partea „care va pier­
de cauza“ (art. 391), şi Iadei vorbesc art. 441 şi 378.
Incidenţa cheltuelilor de judecată se precisează deci
prin însăşi faptul pronunţărei unei condamnaţiuni (pedeap­
să sau despăgubiri), care ne indică cine a căzut în cele două
acţiuni ce se pot desbate în instanţa penală (acţiunea publi­
că şi civilă).

8 9 0 3 — Se poate întâmplă uneori că anumite cheltuieli de ju­

decată să fi fost provocate de o greşeală comisă, fie de per­
soanele cari au rolul de subiecte principale în procesul pe­
nal fie de magistraţi sau de funcţionarii însărcinaţi cu pro­
cedura, fie în fine de persoanele cari sunt .subiecte secundare
în procesul penal. In acest caz logic şi juridic este ca chei-
tuelile făcute cu repetarea actului greşit să cază asupra per­
soanei care a comis greşeala.
In procedura penală găsim un caz în care legea pre­
vede în mod expres o atare imputare a cheltuelilor de ju­
decată, este art_ 3 7'8 pr. pen. care dă dreptul a se pune în
sarcina ^ de judecată provocate de a-
inânarea pricinei, atunci când amânarea s’a făcut pentru
lipsa acelor martori.
Deasemenea art. 64, Regulamentul portăreilor din
1925, prevede că portăreii vor suportă cheltuelile oricărui
act de procedură anulat din cauza greşelii lor sau a agenţi­
lor lor.
In tot cazul această imputare a cheltuelilor trebue să fie
expres pronunţată prin hotărârea care a anulat actul greşit.

§ 1. N u e s te p a r t e c iv ilă c o n s titu ită

891 — Acest caz nu prezintă mari dificultăţi, el se subdivide:

a) Dacă acuzatul sau inculpatul e condamnat, trebue şă_
suporte toate cheltuelile judecăţii; art. 160, 173, 190, 206 şi
391 p. p. spun acest lucru; foarte lămurit. Şi vom adăogâ că
această condamnare la cheltueli se face chiar în cazul când
condamnarea e cu mult mai mică decât urmărirea, aşâ în­
cât s’ar puteâ spune că cheltuelile nu trebue să le suporte în
 — 66.1

totul condamnatul, deoarece se vede că a avut drept să se

judece (1).
Chiar când apelul e făcut de condamnat, şi primit de in­
stanţa de apel, care a scăzut pedeapsa, totuşi el va suportă
cheltuelile de judecată.
892 —: Quid în cazul când apelul e făcut de Ministerul public
şi Curtea a respins acel apel? Ya m ai suportă condamnatul
cheltuelile apelului? (1 bis). Curtea de casaţie franceză a
mers la început cu rigoarea până la extrem, admiţând că şi
în acest caz condamnatul trebue să suporte toate cheltuelile
chiar acelea ale Ministerului public, însă mai în urma curţile
şi tribunalele rezistând, secţiunile-unite ale Curţii de casa­
ţie franceză au părăsit acest sistem şi a admis căe în acest
caz osânditul nu va suportă decât cheltuelile primei instan­
ţe (2). Aceasta ni se pare raţional, fiindcă întru nimic nu
* poate fi vinovat osânditul de aceste cheltueli provocate prin
apelul neîntemeiat al Ministerului public (3).
Trebue să observăm că osândirea la chelueli nu de­
curge în mod virtual, implicit, din toată hotărîrea condam-
natoare, ci trebue O menţiune expresă în hotărîre. Cu alte
cuvinte nu suntem în faţa unei osânde accesorie, care să de­
rive direct din lege, ci în faţa unei osânde complimentare,
care trebue expres pronunţată de judecător.
892 1 — Este de principiu că în căile de atac cheltuelile sunt
suportate deasemeni de partea care a pierdut, adică de cel
care a folosit calea de atac şi căruia i s’a respins ca tar­
divă, neregulată, inadmisibilă ori nefondată cererea de atac,
sau de inîimatul în calea de atac atunci când cererea a fost
admisă chiar numai în parte.1

1) Blanche: Etudes, I, nr. 329.

1 bis) D acă în principiu nu se poate agrava sifuaţiimea unei
părţi în urm a apeil/ului său, nimic însă nu se opune ca apelantul să
fie condam nat la cheltueli de judecată, care nu sunt desbăgiibiri civi­
le, căci nu reprezintă dauna suferită prin infracţiunea comisă, şi sunt:
acoperirea cheltuelilor făcute de partea '.adversă cu iceaziunea jude­
cării apelului (Cas. II, 231 din 5 Febr. 1923, Jurisprudenţa Generală,
1923, speţa 95, pag. 37).
2) Cas. fr. Secp un. 22 Nov. 1828, Bul. mr„ 311; S. P. Chr,, S,.
crim. 28 Aprilie 1854, S. 54, I, 275, P. 54, I, 104
•U Blanche: Etudes, I, nr. 330.
 — 662

Acest principiu este consfinţit de codul de procedură

penală prin art. 138, 173, 206 şi 441.
Excepţional legea obligă pe oel judecat în contumacie
| să suporte cheltuelile de judecată chiar când în urma pur-
i gărei contumaciei ar fi apărat de pedeapsă.
Partea care îşi retrage o cale de atac va suporta chel-
tuelile făcute cu ocaziunea acelei căi de atac.
8 9 3 — _b) Acuzatul sau inculpatul scapă de pedeapsă. Acest lu­
cru se poate întâmpla în mai multe chipuri.
, Pentru că a fost achitat (4). In acest caz el nu poate fi
condamnat la cheltuelf de judecată, fiindcă osânda compli­
mentară nu se poate da fără cea principală (5). Se excep­
tează însă cheltuielile făcute de Ministerul public din prici­
na inculpatului, fiindcă el a fost lipsă dela judecată (art. 183
p. p.) sau fiindcă a fost contumace (art. 482 p. p.) (6). In
orice caz achitatul suportă propriile sale cheltueli, fiindcă
Ministerul public, afară de acţiune recursorie civilă, nu plă­
teşte cheltuelile nici chiar în caz de achitare a prevenitu­
lui (7). Persoana achitată nu va suportă cheltuelile, chiar
când a fost condamnată la daune interese.
8 9 4 — Ce vom decide în caz de achitare pentru demenţa ori
lipsa de pricepere? (8).
Jurisprudenţa franceză distinge: nebunul nu suportă
cheltuelile de judecată, iar minorul fără pricepere le supor­
tă, fiindcă el se trimite în o casă de corecţiune (9). Credem
împreună cu Villey că distincţiunea e neîntemeiată, de oarece
trimiterea în o casă de corecţiune nu poate fi socotită ca o
pedeapsă (10).

4) Blanche: Etudes, I, nr. 331, care ara tă şi jurisprudenţa fran­

ceză.
6) Blanche : Etudes, I, nr. 333 şi jurisppr. c. cas. ir. a ră tată de «Ma­
sul.
6) Blanche: Etudes, I, nr. 335 şi jurispr. c. cas. ir, citată de
dânsul.
7) Cas. 10 Dec. 1879, D. 79, I, 113; 20 Nov. 1880, S. 81, I, 355:
13 M artie 1896, D. 97, I, 207 ; 23 Iulie 1897, D. 99, I, 57.
8) Blanche: Etudes, I, nr. 340 şi 342, califică de absolvire.
9) Vezi Blanche: Etudes I, nr. 342, care citează foarte multe
•deriziuni ale curfei de casatiune franceză în _acest sens. Vezi şi T. II,
or. 302, al 2.
10) Villey: Précis, ed. V-a, pag. 419.
 — 663

895 — 2) Absolvire. Cu toate că jurisprudenţa franceză a va­

riat, credem ca trebue admis că absolvirea să aibă acelaş
rezultat ca şi achitarea, adică apărarea de cheltuelile dc
judecată (11). In adevăr, în caz de absolvire, ca şi în caz de
achitare, Ministerul public cade în pretenţiunile sale, şi prin
urmare nu are drept să facă să suporte absolvitul cheltue-
lile de judecată, fiindcă osânda accesorie-a cheltuelilor, tre­
bue să urmeze soarta osândirei principale. Şi vom adăogâ
că nu trebue a distinge între absolvirea din cauză că, fapta
nu constitue o infracţiune şi absolvirea din cauză că ea este
prescrisă (12), în amândouă cazurile inculpatul fiind apă­
rat de osânda principală, trebue să fie apărat şi de cea ac­
cesorie (13).
896 — 3) lncompetinţa. In cazul când autoritatea judecăto­
rească se declară incompetinte să judece afacerea, ea m
poate condamnă ia cheltueli de judecată pentru că nefiind
competentă pentru judecarea principalului, nu poate fi com-
petintă nici pentru accesoriu.
897 — 4) Apărarea de pedeapsă din cauza unei scuze abso­
lutorie, de exemplu, denunţarea complicilor, absorbirea pe-"
depsei conf. art. 40 cod. pen. etc., nu împiedică osândirea
la cheltueli de judecată. Aci avem o excepţiune la regula că
o pedeapsă accesorie nu intervine decât acolo unde există o
pedeapsă principală.
897 1 — Legea cerând 5pentru incidenţa cheltuelilor de judeca­
tă să existe o condamnaţiune, urmează căJnculpatul nu
poate fi obligat a suportă aceste cheltueli oridecâteori a
fost apărat de pedeapsă şi de despăgubiri. Deci achitarea,
absolvirea, scoaterea de sub urmărire din cauza unei scu­
ze absolutorie, din cauza amnestiei, prescripţiunei sau îrnpă-
cărei fac ca instanţa judecătorească să nu poată pune chel­
tuelile de judecată în sarcina invinuitului.
Orice distincţiune în sistemul legei actuale nu poate fi
decât arbitrară, legea cerând ca partea care va fi obligată
să plătească cheltuelile de judecată să fi fost condamnată
sau să fi căzut din pretenţiunile sale.
11) Blanche: Etudes, I, nr. 337.
12) Ibidem: I, nr. 341.
13) Asupra deosebîrei între achihtare şi absolvire, vezi nr. 71 V
şi nota precum şi voi, IV p. 342 şi urm.
 — 664 —

897 21 — De lege ferenda credem însă că ar trebui să se admi­

tă că inculpatul va suporta cheltuelile de juduecată oride-
câteori infracţiunea există şi se constată că inculpatul a luat
parte la comiterea ei, dar pedeapsa este înlăturată din cau­
za iresponsabilităţii (când aceasta nu eră cunoscută şi dove­
dită în momentul trimitere! în judecată, fiindcă altfel este
vina Ministerului public că a mai urmărit pe un irespon­
sabil) ; din cauza stărei de necesitate; din cauza beneficiu­
lui impunităţei tras din denunţare, sau din impunitatea tai­
nicilor luări; în caz de absorbire de pedepse pentru cumul
de infracţiuni; în caz de împăcarea părţilor.
§ 2. E x i s t ă p a r t e c iv ilă

898 — In acest caz patru ipoteze sunt posibile; vom vorbi mai
întâi despre materia criminala:
a) Acuzatul este achitat sau absolvit şi e apărat şi de
daundcivi’e; în asemenea caz nici-o îndoială nu este că par­
tea civilă pierzând, va suportă şi cheltuelile de judecată con­
form art. 391 pr. pen.
b) Acuzatul e condamnat şi penal şi civil, în aseme-
; nea Sal nu este iarăşi nici o greutate; el va fi condamnat să
plătească şi cheltuelile de judecată conform aceluiaşi articol.
899 — c) Ambii pierd, adică atât acuzatul care e condamnat,
cât şi partea civilă căreia se respinge cererea de despăgu­
bire. Aci chestiunea em ai grea; se admite totuşi cu drept cu­
vânt după părerea noastră, că existând condamnare' pena­
lă, osânditul penal va suportă cheltuelile de judecată ca pe­
deapsă complimentară (1).
900 — d)Ambii câştigă, adică acuzatul e achitat, însă partea
civilă obţine despăgubiri. In acest caz e mai greu de hotă-
rît cine suportă cheltuelile de judecată.
Curtea de casaţie franceză şi Blanehe admit că chel­
tuelile de judecată vor fi suportate de partea civilă, fiindcă
ea a pus în mişcare acţiunea publică (2). Da, dar nu se

1) Cas. fr. 13 Mai 1893, Bul. crim . nr. 13.Vidai: iCiours nr. 897.
Garraud: Précis, ed. 8-a or. 579 fine. Villey : Précis, ed. V-a, p. 421.
2) Cas. fr. 1 Dec. 1855 S. 56, I, 467; 3 Dec. 1861, S. 61, I, 333.
13 Feebr. 1862. Bul. crim. nr. 144. C urtea cu juraţi a Senei, 10 Ian.
1885. G azeta trih. 10 Ian. 1885. Cas. fr 5 Mai 1892 S. P . 92, I, 288 şi
®ota. Blanehe: Etudes, nr. 334 şi 350.
 — 665

poate ca nu partea civilă să fi provocat acţiunea publica?

Şi chiar dacă ea a făcut o reclamaţiune, însă acţiunea pu­
blică la juraţi nu a fost dusă de dânsa, fiindcă ea nu are
drept de a învesti pe juraţi. Toată greşala ei, cum cu drept
cuvânt observă Garraud, este că s’a adresat rău la juraţi, şi
această greşală este scuzabilă prin împrejurarea că ea a gre­
şit asociindu-se cu ministerul public şi asociindu-se la acţi­
unea intentată de dânsul (3). Nouă ne pare neadmisibil ea
să fie condamnată la cheltueli de judecată partea civilă ca­
re câştigă şi de aceia credem mai întemeiată părerea doc­
trinei franceze (4).
901 — Ouid în materie corecţională şi de simplă poliţie?
In Franţa decretul din 1811 riefîmd modificat decât in
privinţa art. 39 (368 C. inst. crim. fr.), adică numai relativ
la afacerile criminale, e incontestabil că în celeiate materii,
partea civilă fie că perde, fie că va câştigă, va plăti cheltu­
eli de judecată. La noi art. 64 al Regul. din 24 Iunie 1S65
asupra cheltuelilor de judecată în materie penală ori se apli­
că în toate cazurile, or nu se aplică în nici un caz.
Dacă, după cum am susţinut noi acest articol e o inad­
vertenţă a legiuitorului, şi în orice caz dacă admitem că
regulamentul nu poate modifică o lege, atunci avem o re­
gulă uniformă relativ la cheltuelile de judecată la toate in­
stanţele; şi prin urmare regulele expuse de noi relativ !a
instanţele criminale se aplică şi la cele corecţîonale ş; de
simplă poliţie. In caz contrariu trebue să admitem că le­
giuitorul după ce în 1864 a adoptat sistemul legei din Plu-
viose an. XIII, l’a schimbat în anul următor, introducând
sistemul cel foarte nedrept al decretului din 1811. Ne este
peste putinţă să admitem acest lucru; noi credem din con­
tră că în privinţa cheltuelilor de judecată sunt regale unifor­
me la toate instanţele.
901 1 — Am arătat mai sus că legea pune cheltuelile de ju­
decată în sarcina persoanei condamnate, sau în a aceleia
care a căzut în pretenţiunile sale. O horărîre poate insă să
3) Garraud: Précis ed. 8ţ-ai, u t . 579.
4) Garraud: op. et loc. c it; Vidal: Cours nr. 897, p. 1042, ed.
4-a ; Villey : Précis, ed. V-a, p. 420 şi 421. Delmas : Frais de justice
nr. 363; Laborde: Cours nr. 352, ed. 2-a.
Chiar C. cas. fr. se pronunţase în 1840 în acest sens.
.condamne la o pedeapsă şi la despăgubiri civile, după cum
poate iarăşi să condamne numai la pedeapsa sau numai Ia
despăgubiri civile.
Orice dificultate cu privire la incidenţa cheltuelilor de
judecată dispare dacă ţinem seamă că atunci când există
o parte civilă constituită avem simultan supuse judecăţii
două acţiuni, cea publică şi cea privată. Deci în raport cu
fiecare din aceste acţiuni cată a se cercetă cine a căzut în
preienţiuniie sale.
Aşa dar următoarele ipoteze:
l^Incuipatul a fost apărat şi de pedeapsă şi le despă-
gubiri’€ivile, deci el a câştigat în ambele acţiuni şi ca atare
cheltuelile nu pot cădea asupra lui. Care va fi însă situa-
ţiunea părţei civile? Vom distinge:
a) Partea civilă a pus în mişcare acţiunea publică prin
plângere directă. In cazul acesta partea civilă a căzut în
ambele acţiuni, deci ea va suporta toate cheltuelile de ju­
decată şi cele făcute din oficiu şi cele făcute de inculpat şi de
partea civilmente răspunzătoare.
Dar dacă s’a declarat stinsă acţiunea publică la prima
instanţă pentru amnestie acordată posterior sesizărei jus­
tiţiei, sau pentru moartea inculpatului, desigur că partea ci­
vilă va fi apărată de suportarea cheltuelilor de judecată.
b) Partea civilă nu a pus în mişcare acţiunea publică,
această acţiune a fost promovată de Ministerul public, în
urma denunţului sau arătărilor făcute de partea vătămată,
in acest caz acţiunea publică fiind promovată de Ministe­
rul public nu se poate spune că partea civilă a căzut în a-
ceastă acţiune, fiindcă nu dânsa a pus-o în mişcare; în
schimb ea va fi considerată ca înfrântă în acţiunea civilă pe
care a alăturat-o acţiunei publice. Aşa dar cheltuelile de ju­
decată făcute din oficiu în acţiunea publică, cu toate că a
profitat de ele şi acţiunea civilă nu vor putea fi puse în a-
ceastă ipoteză în sarcina părţii civile, în schimb partea ci­
vilă va putea îi obligată la plata cheltuelilor făcute de in­
culpat şi de răzpunzătorul civilmente.
c) Partea civilă nu a făcut nimic pentru a provocă pu­
nerea în mişcare a acţiunei publice, care a fost promovată
absolut din oficiu, însă s’a constituit ea parte civilă şi a des­
făşurat activitatea inerentă acestei calităţi în insanţa pe-
 — 667 —

nală. Şi în această ipoteză partea civilă nu va putea fi o-

bligată să suporte eheltuelile de judecată făcute din oficiu
în acţiunea publică, însă va putea în schimb să fie obligată
a plăti faţă de inculpat eheltuelile pe care acesta le-a făcut
în raport cu acţiunea civilă. In această ipoteză deci, nu
toate eheltuelile făcute de inculpat vor fi suportate de par­
tea civilă, ci numai pe acelea pe care instanţa va aprecia că
! au fost provocate de constituirea părfei vătămate ca parte
| civilă.
2) Inculptul a fost apărat de pedeapsă, dar a fost con­
damnat la. despăgubiri, deci a reuşit în acţiunea publică, dar
a căzut în cea privată. In acest caz eheltuelile actiunei pu­
blice făcute din oficiu nu vor putea să fie puse în sarcina sa,
dar va fi obligat să răspunză părfei civile eheltuelile făcute
de aceasta.
Va fi supusă la suportarea eheltuelilor făcute de partea
civilă şi persoana civilmente răspunzătoare când există o
atare persoană şi a fost condamnată la despăgubiri.
901 2 — Obligaţiunea de a plăti eheltuelile de judecată este so­
lidară pentru inculpaţii din aceiaş pricină, atunci când ju­
decata a pus asupra lor eheltuelile de judecată (a).
Când sunt însă mai multe infracţiuni, chiar dacă ele
vor fi judecate deodată, judecata va trebui să pronunţe se­
parat eheltuelile de judecată pentru fiecare infracţiune, în­
trucât solidaritatea este mărginită numai la participanţii a-
celeaşi infracţiuni.
Aceiaş lucru atunci când sunt mai multe părţi civile
şi judecata a pus asupra lor suportarea eheltuelilor de jude­
cată. Dacă toate părţile civile se pretindeau vătămate prin
aceiaş fapt atunci vor plăti solidar, dimpotrivă dacă s’au
constituit pentru fapte diferite atunci lichidarea eheltuelilor
se face separat.

A p e n d i c e III
E x e c u ta r e a h o tă r â r ilo r p e n a l e

gg| 3 — Executarea este ultimul act pe care organele însărci-

a) Ch. et F. Hélie, Théorie du code pénal, I, nr. 148 şi urm.;
Mojno, Commenta, I, ,p. 88; Manzini, Trattato din №. pen. I, p. 241.
 — 668 —

nate cu realizarea justiţiei represive îl fac în vederea exer­

citării depline a dreptului de a pedepsi al Statului (a).
Executarea este deci efectivă aducere la îndeplinire a
tuturor condamnaţiunilor rezultate dintr’o hotărîre penală
irevocabilă.
Executarea presupune deci o punere în mişcare, (punere
în executare) o desfăşurare (executarea în sine) şi o epuiza­
re (sfârşitul executării).
Punerea în executare a hotărîrilor penale a fost con­
ferită, după natura condamnaţiunilor şi după instanţele dela
cari emană, unor organe diferite.
Executarea în sine şi deci şi epuizarea execuţiunei re­
vine deasemeni unor organe diferite, după cum avem dea-
faoe cu pedepse privative de libertate, cu pedepse pecunia­
re şi cheltueli de judecată şi în fine cu despăgubiri civile.
901 4 — Se discută cu privire la executare, care este caracte­
rul normelor de drept disciplinând această materie.
Unii autori sunt de părere că normele privitoare la e-
xecuţiune sunt norme de procedură penală, alţii cred că ele
aparţin dreptului administrativ, în -fine o a treia părere
distinge între diversele norme de executare, clasificându-
le în categorii diferite. Credem această ultimă teză ca
cea mai exactă.
In adevăr, regulele cari stabilesc: când poate fi execu­
tată o hotărîre, cine are dreptul să facă executarea, cine şi
când poate modifică conţinutul executărei, cine şi când
poate oprii o executare, etc., sunt norme de drept penal sub­
stanţial fiindcă ele reglementează o latură a însuşi dreptu­
lui de a pedepsi.
Din contra, regulele privitoare la mecanismul formal al
executărei, la soluţionarea incidentelor de execuţiune, la e-
fectuarea materială a executărei, etc. sunt norme procedu­
rale, fiindcă ele disciplinează desfăşurarea unei activităţi
care conduce la realizarea justiţiei represive.
Din această ultimă categorie unii autori desprind nor­
mele privitoare la efectuarea materială a execuţiunei de ex.:
a) Vezi asupra executării: Le Poittevin, Code d’iiistr. crini,
art. 165 $i 197; F. Hélie, Instr. crim. VIII. nr. 4085; Manzini, Trattato
di pr. pen. I„ nr. 154, 214 şi II, nr. 534 şi urm. G. Carboni, Dell’ese-
cuzione in materia penale, Miilano.
 — 669 —

supunerea condamnatului la regimul penitenciar cuvenit, fi­

xarea condiţiunilor în care fiecare regim va îi aplicat In ra­
port cu persoana condamnatului, supravegherea disciplina­
ră în timpul executărei pedepsei, aparţin dreptului adminis­
trativ penitenciar, după cum urmărirea pedepselor pecuniare
în averea celor condamnaţi aparţine dreptului administrativ
fiscal.
Noi am arătat în volumul IV, nr. 23 că normele de exe­
cutare ar trebui să alcătuiască un drept penal executiv auto­
nom, din care va face parte ca o ramură şi dreptul peniten­
ciar.
9 0 ! 5 — Executarea presupune următoarele condiţiuni:
1) Să existe o hotărîre penală emanată delà o instan­
ţă având jurisdicţiune penală. Ex. Tribunalele ordinare, tri­
bunalele militare, instanţe penale administrative, etc.
2) Hotărîrea să coprinză condamnaţiuni sau dispoziţi-
uni cari să necesite o aducere la îndeplinire. Ex. Pedepse,
confiscări, despăgubiri, cheltueli de judecată, liberarea pre­
veniţilor, etc.
3) Hotărîrea să fi dobândit în totul sau în parte auto- ,
ritate de lucru judecat. In penal nu este admisă execuţiunea
provizorie, totuşi hotărîrile cari apără de pedeapsă se exe­
cută deîndată, în cazul când inculpaţii se găsesc în prevenţi-
une, chiar dacă în contra unor atari hotărîrî sunt deschi-
I se căile de atac. In consecinţă inculpaţii sunt puşi în Iiber-
i täte şi deci hotărîrea achitatoare nedefinitivă este pusă în
executare; (art. 102 alin. 4 Leg. jud. de ocoale; art. 187 şi
ş 201 pr. pen., ultimul text însă pune condiţiunea ca să nu se
I fi declarat vre-un apel în termen de 3 zile; 224 pr. pen., 381
I proc. penală).
4) Condamnaţiunea să nu se fi stins prin prescripţii-
ne, amnestie, iertare (când aceasta este admisă, ex.: art.
270 cod. pen. în caz de adulter) şi graţiere.
5) Să existe un ordin de executare emanat delà orga­
nul în drept a pune hotărîrea penală în executare.
901 6 — Execuţiunea voluntară este posibilă faţă de hotărîrile
penale definitive numai în ceeace priveşte dispoziţiumle sus­
ceptibile de o atare executare, de ex.: plata amenzilor, pre­
darea lucrurilor declarate ca confiscate, plata cheltuelilor de
judecată sau a despăgubirilor civile. Partea condamnată la
 — 670 —

pedepse pecuniare sau la despăgubiri, restituţiuni şi chel-

tueli poate execută voluntar condamnaţiunea chiar înainte
ca hotărîrea să fi rămas definitivă. Totuşi, în ceace priveşte
pedepsele pecuniare sau confiscările, o atare executare vo­
luntară nu împiedică folosirea căilor de atac, dreptul de
a folosi aceste căi fiind de ordine publică încât se poate re­
veni asupia oricărei renunţări exprese sau implicite, cât
timp nu a trecut termenul de folosirea căilor de atac.
901 7 — Organele însărcinate cu punerea în executare a hotă-
rîrilor penale în ceeace priveşte penalităţile sunt :
a) Judele de ocol pentru cărţile de judecată care pro­
nunţă pedepse şi cari au rămas definitive prin neatacarea
cu opoziţiune, apel sau recurs, (art. 109 leg. jud. de o-
coale, art. 98 Regulam, legei jud. de ocoale şi art. 163 pr.
pen.).
b) Ministerul public de pe lângă tribunal pentru hoiă-
rîrile tribunalului date în recurs, ca şi pentru cele date în
apel sau în primă instanţă dar rămase definitive prin nea-
tacare; tot Ministerul public de pe lângă tribunal pune în
t executare şi deriziunile Curţilor de apel pronunţat în a Il-a
instanţă şi rămase definitive, fie prin neatacare cu recurs, fie
prin respingerea recursului (art. 193, 206 şi 430 pr. pen.).
c) Procurorul general de pe lângă Curtea de apel pen­
tru con damnaţiunile pronunţate de Curţile cu juraţi (art.
398 pr. pen.) şi pentru cele pronunţate de Curtea de apel în
primă şi ultimă instanţă.
d) Procurorul General delà C. de casaţie pentru con-
damnaţiunile pronunţate în cazurile prevăzute de art. 495 şi
urm. proc. penală,
e) Ministru de justiţie pentru condamnaţiunile pronun­
ţate de înalte curte de justiţie (art. 64 Legea Curţei de cas.).
In toate categorile mai sus arătate ordinul de execu­
tare trebue să emane delà organul respectiv, executarea însă
se va putea totdeauna efectuă prin mijlocirea Ministerului
public de pe lângă Tribunal căruia i se va transmite ordi­
nul de executare spre aducerea lui la îndeplinire. Singur
judele de ocol nu poate da ordin de executare Ministerului
public, poate însă solicită sprijinul acestuia la efectuarea e-
xecutărilor ordonate de el.
Tot organele de mai sus ordonă efectuarea confiscări-
 — 671 —

lor, .sau altor măsuri de siguranţă. Ministerul public ca or­

gan de executare este un auxiliar al instanţelor represive.
901 8 — După ce ordinul de executare a fost dat de organul
competent, executarea în sine se va efectua însă cu ajutorul
agenţilor aparţinând autorităţilor administrative (poliţie şi
jandarmerie) pentru comdamnaţiunile privative de libertate
şi organele fiscale ale Statului, judeţelor sau comunelor pen­
tru pedepsele pecuniare).
901 9 — Ordinul de executarea pedepselor privative de liberta­
te se concretizează într’un mandat de arestare care va ară­
tă numele şi domiciliul condamnatului, hotărîrea pe baza
căreia s’a emis mandatul, instanţa care a pronunţat-o, natu­
ra şi durata pedepsei, închisoarea unde trebue să fie condus
şi organul care a emis mandatul.
Despre emiterea mandatului se va face menţiune în jo­
sul hotărîrei puse în executare şi în registrul de executări.
Mandatul se va transmite apoi spre aducere la îndeplinire
autorităţilor administrative cari prin agenţii poliţieneşti
în oraşe şi prin jandarmi la sate vor procedă Ia arestarea
celui urmărit şi la conducerea lui la închisoarea arătată în
mandat sau la închisoarea cea mai apropiată de locul prin-
derei. Directorul închisorei dând adeverinţă de primire va
încarcerâ pe condamnat. Despre aducerea la îndeplinire a
mandatului se va comunică organului care a lansat man­
datul, pentru a se face cuvenita meţiune în registrul de exe­
cutări.
Când din registru de executări se constată că un mandat
nu a fost adus încă la îndeplinire, se va interveni din nou
pe lângă autoritatea respectivă pentru a se procedă la e-
xecutare.
Toate cele arătate mai sus sunt precizate prin art. 98 re­
gulamentul jud. de ocoale, art. 43 şi 95 regulamentul Tri­
bunalelor din 1925 şi art. 105 Regulamentul Curţilor de
apel din 1926.
901 10 — Pentru pedepsele pecuniare, conform Legei din 25 Mar­
tie 1923, cunoscută sub numele de legea ni a j orarei amen­
zilor penale, (a) nu se mai emite un ordin de executare, cel
condamnat la atari pedepse fiind îndatorat ca în termen de
a) vezi voi. III. pag. 572.
 — 672 —

o lună de la data când condamnaţiunea a râms definitivă să

prezinte la judele de ocol (pentru condamnaţiunile pro­
nunţate de judecătoria de ocol sau de instanţele penale ad­
ministrative) sau la Ministerul public de pe lângă Tribunal
(pentru condamnaţiunile pronunţate de Tribunal, C. de apel
sau C. de casaţie) recipisa administraţiunei financiare sau
percepţiunei fiscale ori comunale constatând că a achitat în­
treaga amendă la care fusese pedepsit.
Dacă la expirarea termenului nu se prezintă cuvenita
recipisă, judele de ocol sau Procurorul vor lansa mandat de
arestare, calculând 50 lei o zi de închisoare. Dacă condam­
natul dovedeşte că este solvabil, judele de ocol'sau procu­
rorul vor putea acodâ o amânare de încă o lună. Mandatul
emis după expirarea primei luni. ca şi cel emis după ex­
pirarea celei de a doua luni, va fi anulat dacă condamna­
tul va achita imediat amenda. Mandatul se execută după
normele arătate la numărul precedent.
901 11 — Amenzile cu caracter civil, amenzile fiscale, amenzile
disciplinare, cheltueiile de judecată şi desdâunările cuve­
nite Statului, judeţului şi comunei sau altor instituiţuni pu­
blice sau de drept public se execută prin organele fiscale ale
Statului, sau comunei. Punerea în executare se face tot de
organele cari execută şi cohdamriafiuniji p u r'penale. Qrdi-
nul de executare se dă pe cale de invităPe Tăcută admiais-
traţiunilor financiare sau primăriilor. Eexecutarea în sine se
face conform legei pentru urmărirea veniturilor Statului.
Toate acestea sunt prevăzute prin Legea majorărei a-
menzilor din 1923.:
901 12 — Daunele acordate părţilor prin hotărîrile penale se exe-
cută conform dispoziţiunilor din procedura civilă şi legea ju-
decătoriilor de ocoale. Aşa dar, hotărîrea penală va fi în­
vestită cu formula executorie ca şi hotărîrile civile, iar or­
dinul de urmărie se va da de instanţa care face învestirea.
Organul însărcinat cu executarea în sine va fi corpul,
de portărei. Pentru condamnaţiunile civile prommţăLTde ju­
dele de ocol când cartea de judecată a rămas definitivă prin
neatacare, ca şi pentru condamnaţiunile civile pronunţate de
instanţele superioare în apel sau recurs contra cărţilor de
judecată, urmărirea se va putea face şi de agenţii arătaţi
în art. 109 leg. jud. de ocoale.
 — 673 —

901 13 — Toate incidentele de execuţiune privind conţinutul, în­

tinderea şi forma acesteia se rezolvă pe cale de contestaţi-
une la executare. Organul chemat a soluţiona aceste inci­
dente, după cum am arătat când am tratat materia con-
testaţiunei, este instanţa judecătorească a cărei hotărîri se
execută, fiindcă incidentele de executare au un caracter con­
tencios, ele atingând însăşi forţa executivă a hotărîrei, inci­
denţa condamnaţiunei, sau regularitatea executărei (a).
Aşa dar organul care pune în executare hptărîrile ’pe­
nale nu poate rezolvă incidentele de execuţiune atunci când
acestea s’au produs; poate însă da instrucţiuni şi lămuriri
pentru a preîntâmpină atari incidente.
Organele de executare nu lucrează deci absolut inde­
pendent de instanţele represive ci d e sunt un auxiliar a aces­
tora. In adevăr, capacitatea funcţională a celor însărcinaţi
cu executarea este condiţionată de existenţa necontestată a
hotărîrei ce se execută, ori din moment ce se iveşte contes ra­
ţiune asupra actului care formează baza executării sau a-
supra felului în care acest act este executat, conflictul ca­
pătă un caracter jurisdicţional, aşa încât, activitatea orga­
nelor de executare va fi subordonată soluţiunei pe care in­
stanţele represive o vor da acestui conflict. Vezi nr. 87410.
Intr’un cuvânt, după cum spune prof. Manzini, instan­
ţele represive au în stare latentă în tot cursul executărei
dreptul de a interveni, intervenţiune care devine patentă prin
ivirea unui conflict provocat de o contestaţiune (b).
901 14 — Pentru executarea în sine a pedepselor privative de li­
bertate am spus că mai intervine un al treilea organ şi anu­
me administraţiunea penitenciară.
Acesteia îi revine aplicaţiunea materială a pedepsei în
raport cu fiecare condamnat, realizarea finalităţii în ve­
dere căreia funcţionează pedeapsa, disciplina impusă de re­
gimul legal al pedepsei, calcularea pedepsei în vederea epu-
izărei execuţiunei şi tot ceeace concerne ameliorarea pro­
gresivă a execuţiunei şi chiar scurtarea ei, bine înţeles când
legea o permite.

fi!)/ C'ii, et F. Hélie, .Théorie du code pénale, I. rar. 173; Blanche,

Etudes, I, nr. 134; Le Poittevin, Code d’instr. >orim., art. 197, nr. 25.
b) Manzini, Trattato di pr. pen. I, p. 452 §i 337.
Tanoviceanu Vol. V. 43
 — 674 —

Despre regimul şi calculul pedepselor privative de li­

bertate, deci despre executarea lor materială ne-am ocupat
în volumul III.

901 15 — In legătură cu executarea pedepselor privative de liber­

tate, legea de procedură penală ar trebui să reglementeze şi
formele în care va funcţiona instituţiunea liberării condi­
ţionale.
Despre această instituţiune şi despre mecanismul ei
ne-am ocupat în volumul III pag. 418-433, trimitem deci la
cele scrise acolo.
Anteproiectul de cod penal român admiţând liberarea
condiţională ,a reglementat şi mecanismul acestei institu-
ţiuni în linii largi, credem însă că revine legei de proceda­
ră penală să dea preciziunea cuvenită tuturor chestiunilor de
ordin formal în legătură cu liberarea condiţională.

901 16 — Executarea hotărîrilor condamnatorii pronunţate de

instanţele militare se face din ordinul generalului coman­
dant al circumscripţiunei prin mijlocirea comisarilor regali
asistaţi de grefieri, cari vor încheia proces-verbal de exe­
cutare, făcându-se menţiune şi pe hotărîrea executată.
Comisarul regal va trimite copie după hotărîrea exe­
cutată, cu menţiunea executării, comandantului corpului din
care face parte condamnatul şi autorităţilor civile compe-
tinte în cazul când condamnatul se găsea decorat cu vreun
ordin sau medalie militară română sau străină (ari. 145
c. just. militare).
' Executarea se face 24 ore după ce condamnaţiunea
a rămas definitivă prin neafacare sau prin respingerea re­
cursului (art. 139-142 c. j. mii.).
Generalul comandant al circumscripţiei poate suspen­
dă executarea, cu condiţia de a informă imediat pe Minis­
trul de războiu (art. 144 c. j. mii.).
Proiectul de cod al justiţiei criminale elaborat în 1926
prevede că executarea hotărîrilor pronunţate din instanţele
militare se va face din ordinul Ministerului public de pe lân­
gă ultima instanţă, (art. 426). Proiectul reglementează şi
contestaţiunea la executare.
 — 675 —

Măsuri asigurătoare în vederea execuţiunei

hotărârilor penale

901 17 — Sancţiunile represivei ca şi reparaţiunile civile pronun­

ţate de instanţele penale nu pot funcţiona serios în vederea
finalităţi pe care o urmăreşte justiţia represivă decât atunci
când executarea hotărîrilor penale este deplin asigurată.
Simpla pronunţare a unei condamnaţiuni sau a unei re-
paraţiune, oricâtă publicitate s’ar da hotărîrei condam-
natorii, nu va putea imprimă represiunei acea exemplarita­
te, pe care trebue să o aibă, din moment ce fiecare inculpat
va şti că se poate sustrage uşor executărei pedepsei şi ob'i-
gaţiunei de a repară răul cauzat prin fapta sa. Aşâ dar si­
guranţa represiunei nu trebue să consteâ numai In certitudi­
nea că fiecare vinovat va fi pedepsit şi va fi îndatorat să
repare, dar şi în certitudinea că pedeapsa va fi executată e-
fectiv, iar desdăunările plătite din avutul celui vinovat.
Legiuitorul trebue deci cu aceiaş grije cu care se st.'ă-
dueşte să asigure descoperirea, urmărirea şi judecarea in­
fractorilor, să facă loc în lege şi măsurilor chemate a asigură
executarea hotărîrilor instanţelor penale (a).
901 18 — In sistemul legei de procedură penală care ne guver­
nează astăzi, întâlnim oarecari măsuri de natură a asigură
executarea pedepselor privative de libertate.
Astfel deţinerea preventivă poate uneori funcţiona nu­
mai în vederea asigurărei prezenţei inculpatului la judecată
şl la executarea pedepsei. De aceia legea a făcut din teme­
rea de dispariţiune un motiv care poate justifică deţinerea
în prevenţie. Cum însă legiuitorul a considerat că acest mo­
tiv, prin el însăşi, nu poate fi totdeauna îndestulător, a în­
găduit liberarea provizorie impunând ca o chezăşie pentru
asigurarea executărei darea unei cauţiuni materiale şi inter­
zicând celui liberat de a părăsi ţara fără permisiunea justi­
ţiei sau de a-şi schimbă domiciliul fără a vesti instanţele re­
presive (art. 124 pr. pen.).
In mod mai slab, dar totuşi constituind o indirectă mă­
sură menită a asigură execuţiunea este şi dispoziţiunea care
a) Vezi ;asuipra măsurilor de asigurai« Manzini, Trattato di
pr. pen. voi. I, nr. 101 şi urm.
 — 676 —

impune inculpaţilor în materie coreeţională să se prezinte în

persoană la judecată oridecâteori faptul imputat este pe­
depsit cu închisoarea. Această măsură este mai complectă
însă în materie criminală unde aducerea acuzatului la jude­
cată, în vederea reţinerei lui în caz de condamnare, este im­
perativ şi riguros disciplinată de lege.
In fine tot în vederea asigurărei execuţiunei pedepselor
privative de libertate, legea actuală a mai impus consti­
tuirea ca prizonier sau liberarea pe cauţiune, pentru cei ce
voesc să se judece în casaţie, atunci când au fost condam­
naţi la pedepse privative de libertate.
901 19 — Legea de procedură penală, mai mult în scopul de a
asigură probele vinovăţiei, a statornicit anumite reguli de
procedură cari indirect vin să asigure şi executarea hota-
rîrilor penale în latura lor extra-penală.
Astfel .ridicarea corpurilor delicte, a lucrurilor găsite a-
supra infractorilor, a obiectelor prohibite de legi, etc. de
către judele de instrucţie, Ministerul public şi ofiţerii de po­
liţie judiciară, asigură indirect executarea dispoziţiunilor din
hotărîrile penale prin care se ordonă confiscarea lucrurilor
susceptibile de confiscare, sau restituirea lucrurilor pro­
venite din mfrâcţiune.
Am arătat în volumul IV la nr. 3932 că această ridi­
care are caracterul unui adevărat sechestru asigurător, iar
nu cum greşit i se spune confiscare, întrucât confiscarea
nu poate fi pronunţată decât de instanţele judecătoreşti.
Am arătat deasemeni în voi. IV nr. 393 şi urm. şi nr.
4963 că obiectele ridicate rămân în paza organelor de in­
strucţiune în cursul instrucţiunei prealabilă, iar după termi­
narea acesteia se trimit în conservarea instanţelor judecă­
toreşti. Judele de instrucţie ca şi instanţele de fond pot numi
un custode în păstrarea căruia să fie date corpurile delicte
atunci când ele nu pot fi ridicate şi păstrate în depozitul a-
cestor instanţe (a).

a) S ’a admis că revocarea şi numirea altui custode atunci

pricina se află la Tribunal se poate face şi pe cale de ordonanţă pre­
zidenţială. In speţă erâ vorba de o turm ă de oi reţinută ca corp de­
lict în&riicât se bănuia că oile sunt de furat. Cas. I, dec. 145 din 1920,
.JuTispr. ţRiom1., 1921, nr. 7.
 — 677 —

20 — Procedura penală actuală nu conţine însă nici un fel

de măsuri pentru asigurarea pedepselor pecuniare, cheltue-
lilor de judecată şi mai ales a desdăunărilor cuvenite victi-
milor infracţiunilor.
Singura asigurare care exista până la 1902 şi anume
cauţiunea celor liberaţi provizoriu, care servea şi la îndes­
tularea daunelor acordate părţii civile, a fost înlăturată, as­
tăzi cauţiunea ne mai asigurând decât prezentarea inculpa­
tului.
Chestiunea care se pune deci în sistemul actual este
dacă partea vătămată poate în cazul când şi-a alăturat ac­
ţiunea civilă celei penală să profite de mijloacele de asi­
gurare din procedura civilă.
Deşi soluţiunea afirmativă credem că se impune pe se­
rioase temeiuri, totuşi în jurisprudenţa noastră părerile sunt
împărţite.
Când ne-am ocupat în volumul IV de acţiunea civilă,
am arătat că aoeastă acţiune deşi dedusă în instanţa penală
ea rămâne însă o acţiune civilă ca orişicare alta. Ca atare a-
ceastă acţiune va fi guvernată de regulele din legea civilă şi
va beneficia de dispoziţiunile acestei legi atâta timp cât nu
se opune o regulă expresă sau vre-un principiu fundamental
al dreptului procedural penal. Partea vătămată prin aceia că
se adresează instanţei penale nu sufere un capitus deminutio
care să o decadă din drepturile sau prerogativele ce i le
conferă legea civilă, ci păstrează toate aceste drepturi şi
prerogative, adoptate sub raportul formal normelor spe­
cifice ale procedurei penale.
Or, dacă revenim la chestiunea măsurilor asigurătoa­
re dm legea civilă, găsim în afară de acţiunea în resciziu-
ne, pe care codul civil o dă creditorului în contra actelor
făcute de debitor în frauda sa, şi două măsuri mai eficace şi
anume: sechestrul asigurător reglementat de art. 610 şi
urm. din proc. civilă şi poprirea reglementată de art. 455 şi
urm. pr. civ.
Art. 613 pr. pen. dă dreptul oricărui creditor a cărui
creanţă este ajunsă la termen să ceară înfiinţarea urnii se­
chestru asigurător, cu sau fără cauţiune, după cum creanţa
este sau nu constată prin act scris, suficient să existe o?
chemare în judecată. Art. 616 dă dreptul, chiar şi înainte'de
 — 678

ajungerea la termen, să se ceară înfiinţarea unui sechestru

asigurător cu dare de cauţiune, când datornicul micşorează
garanţiile ce dăduJse şi când este pericol că datornicul va
fugi sau va ascunde ori risipi averea sa.
Art. 455 lit b dă drept deasemenea creditorului, chiar
fără act scris, să poată cere poprirea, dovedind- că a inten­
tat acţiune şi depunându o cauţiune de jumătate din valoa­
rea reclamaţiunei.
Legea de procedură civilă nu distinge între creanţele
născute din contract şi cele născute din delict sau quasi de­
lict.
Partea care a suferit o vătămare printr’o infracţiune are
chiar din momentul în care acea vătămare s’a produs, un
drept de creanţă faţă de autorul sau autorii infracţiunei pen­
tru prejudiciul suferit, drept de creanţă ajuns la termen şi
deci exigibil din chiar clipa naşterei sale.
Creanţa părţii vătămate pe lângă că este exigibilă une­
ori este şi certă şi lichidă. De ex.: în caz de abuz de încrede­
re partea vătămată poate prezentă titlul din care rezultă ce
sumă s’a dat sub forma de mandat, depozit, etc., sumă în­
suşită de infractor. Sau în caz de încasarea unui cek ori po­
liţe false, prejudiciu e cert şi lichid. Exemple sunt numeroa­
se. Alteori însă creanţa părţii vătămate este numai certă fă­
ră a fi lichidă (de ex.: în caz de omor, răniri, viol, insulte,
etc), iar uneori nu este nici certă şi nici lichidă fie din cauză
că este îndoială asupra existenţei infracţiunei, sau asupra
persoanei vinovate, fie din cauză că este contestată exis­
tenţa prejudiciului. Din moment însă ce este certă, creanţa
născută ex delicto este totdeauna şi liehidabilă.
Modalităţile creanţei vor fi ţinute desigur în seamă de
instanţa căreia i se cere înfiinţarea sechestrului sau poprirei,
principial însă, orice parte vătămată poate folosi măsurile de
asigurare din legea de procedură civilă, pentru garantarea
creanţei sale născută din infracţiune.
Chestiunea care se discută este de a se şti când şi cum
partea vătămată va putea recurge la măsurile din legea ci­
vilă.
Vom examina diferitele ipoteze.
9 0 1 21 — Dacă partea vătămată s’a adresat instanţelor civile cu
acţiunea sa în daune nici o discuţiune nu mai poate avea loc,
 — 679 —

fiindcă pe baza acţiunei intentată şi cu dare de cauţiune ea va

puteă folosi garanţiile legei civile pentru asigurarea creanţei
sale, rămânând instanţelor chemate a ordonă măsura asi­
gurătoare să aprecieze seriozitatea şi admisibilitatea înfiin­
ţării unui sechestru sau Unei popriri.
In această ipoteză se poate spune că chestiunea a luat
caracterul de problemă pur civilă, întrucât creanţa civilă,
născută din infracţiune, este reclamată pe calea civilă şi ca
atare legea de procedură civilă va guvernă în mol exclusiv
toate problemele ce s’ar pune în jurul acestei acţiuni a părţii
vătămate.
9 0 1 22 — Deasemeni orice discuţiune este exclusă, chestiunea
primind un aspect iarăşi civil, atunci când partea vătămată
fşi sprijină prejudiciu nu numai pe infracţiunea comisă ci şi
pe un titlu, deci când daune are şi un suport contractual. De
ex.: victima unui abuz de încredere posedă titlul prin-care
se constată că are de primit delà inculpat o sumă sau un o-
biect (mandat, depozit, etc.). Pe baza acestui titlu desigur că
partea vătămată va puteă cere înfiinţarea unei popriri şi a-
ceasta independent de intentarea oricărei acţiuni, atunci
când titlul este învestit cu formula executorie, sau va pu-
teă cere un sechestru asigurător iarăşi fără a fi intentat ac­
ţiune, dovedind numai că sunt satisfăcute cerinţele art. 616
pr. civ., lucru de altfel foarte uşor.
Tot astfel în caz de exchrocherie, cel care a fost înşelat
■ dacă posedă un titlu emanând delà excroc şi recunoscând
primirea unei sume sau unor obieete, açest titlu va puteă
servi în condiţiunile arătate la numărul precedent la înfiinţa­
rea măsurilor asigurătorii.
901 23 — Chestiunea devine, cel puţin în aparenţă, discutabilă şi
ia contact cu procedura penală atunci când partea vătăma­
tă s’a adresat instanţelor penale, iar înfiinţarea măsurilor a-
sigurătorii sunt condiţionate de existenţa unei acţiuni în jus­
tiţie.
Vom distinge două ipoteze:
a) Procesul penal se află pendinte înaintea instanţelor
de fond sesizate fie prin acţiune directă fie prin rechizitor
sau ordonanţă definitivă, iar partea vătămată în termen util
s’a constituit parte civilă, indicând cuantumul pretenţiunilor
sale.
 — 680

In această ipoteză partea civilă are în mod evident o

acţiune! în justiţie, acţiune care deşi este dedusă în instanţa
penală, ea îşi păstrează caracterul de acţiune civilă şi deci
ea va putea satisface cerineţele legei de procedură civilă a-
tunci când această lege cere ca să existe o acţiune intentată
pentru a se putea încuviinţă un sechestru asigurător sau o
poprire. Orice distineţiune ar voi să se facă între acţiunea ci­
vilă dedusă în instanţa penală şi acţiunile civile introduse la
instanţele civile, nu-şi va găsi un temeiu juridic nici în pro­
cedura penală nici în cea civilă. Art. 8 pr. pen. nu îngăduie
vre-o îndoială asupra acestui punct.
Aşa dar dovada că partea vătămată s’a constituit regu­
lat parte civilă la instanţele de fond, constitue însăşi dova­
da că există o acţiune introdusă în justiţie.
Am spus şi repetăm că nu trebue confundată condiţiu-
nea existenţei unei acţiuni în justiţie, condiţiune care se gă­
seşte verificată şi în cazul când partea civilă s’a adresat in­
stanţelor penale, cu modalităţile creanţei cari condiţionează
admisibilitatea în fapt iar nu în drept a măsurilor de asigu­
rare. Deci aşâ după cum se poate întâmplă ca instanţa che­
mată a încuviinţă un sechestru sau o poprire să găsească,
atunci când e vorba de o creanţă urmărită înaintea instan­
ţelor civile, că cererea pentru încuviinţarea sechestrului sau
poprirei deşi admisibilă în drept nu poate fi primită în fapt,
tot (astfel se poate întâmplă ca ,o cerere de sechestru sau po­
prire bazată pe o acţiune civilă dedusă în instanţa penală
deşi admisibilă în drept să nu fie primită în fapt.
Deci principial acţiunea civilă alăturată acţiunei penale
satisface cerinţa legei de procedură civilă privitoare la exis­
tenţa unei acţiuni'în justiţie, rămâne însă instanţelor che­
mate a încuviinţă sechestru sau poprirea să verifice în ce
măsură creanţa născută ex delicto este certă, pentru a indri-
tui o măsură asigurătoare. (Am mai arătat că această crean­
ţă este exigibilă din momentul comiterei infracţiunei deci a
procedurei prejudiciului şi este totdeauna dacă nu lichidă,
în tot cazul lichidabilă).
901 24 — b) Acţiunea penală se găseşşte în faza instrucţiunei pre­
alabilă, adică există un rechizitor introductiv sau o plângere
adresată de partea vătămată judelui de instrucţie prin care
se constituie parte civilă, deci acţiunea publică este pusă în
 — 681 —

mişcare fără însă ea instanţele de judecată să fie sesizate în­

că, iar partea vătămată s’a constituit parte civilă la judele
de instrucţie.
In această ipoteză credem că eondiţiunea cerută de legea
de procedură civilă pentru luarea de măsuri asigurătorii şi a-
nurne existenţa unei acţiuni în justiţie nu este satisfăcută.
Deşi acţiunea publică este pusă în mişcare şi deşi partea vă­
tămată s’a constituit parte civilă, totuşi organele jurisdicţio-
nale nu se găsesc încă sesizate pentru a se putea vorbi de o
acţiune în justiţie. In adevăr judecătorul de instrucţiune la
un moment dat capătă şi el caracterul de organ jurisdicţional
dar aceasta numai după terminarea instrucţiunei, atunci
când evaluiază probele adunate şi decide asupra trimiterei
în judecată sau scoaterei de sub urmărire, până atunci jude­
le de instrucţie este un organ de instrucţiune şi ca atare ac­
ţiunea publică nu se poate spune că se găseşte dedusă în jus­
tiţie.
In consecinţă credem că până la darea ordonanţei defini­
tive, iar în caz de crimă până la pronunţarea deciziunei de
punere sub acuzare şi deci până ce instanţele de fond nu sunt
sesizate, nu se poate echivala existenţă unei afaceri pendin­
te la instrucţiune cu existenţa unei acţiuni în justiţie. Aşa dar
oridecâteori se cere pentru înfiinţarea unui sechestru asigu­
rător sau unei poprire eondiţiunea ca să existe o acţiune în
justiţie, nu se va putea invocă spre satisfacerea acestei con-
diţiuni împrejurarea că acţiunea publică a fost pusă în miş­
care şi se găseşte pendinte la judele de instrucţie, unde par­
tea vătămată s’a constituit parte civilă.
Există însă un corectiv, partea vătămată va putea face
o acţiune civilă sau chiar o acţiune directă penală cu consti­
tuire de parte civilă, acţiuni cari nu se vor putea judecă pâ­
nă ce instrucţiunea prealabilă nu va fi terminată, dar cari
vor puteâ servi ca să satisfacă condiţiunile existenţei unei
acţiuni în justiţie cerută pentru înfiinţarea unui sechestru a-
sigurător sau unei popriri.
— De lege ferenda chestiunea măsurilor de asigurare me­
nite a garantă desdăunări ce se vor acordă părţii vătămate
de instanţele penale şi uneori chiar cheltuelile de judecată şi
pedepsele pecuniare, va trebui să oprească în deosebi aten­
ţiunea legiuitorului.
 — 682 —

Toate legiuirile şi proiectele de procedură penală mai

noui au căutat să satisfacă unul din principalele deziderate
ale doctrinei moderne asigurând părţii vătămate în procesuL
penal o situaţiune mai bună şi mai conformă cu interesele
acestei părţi şi cu protecţiunea ce i se cuvine şi instituind su­
ficiente măsuri apte de a împiedică pe infractori să se sus­
tragă dela îndatorirea pe care justiţia le-ar impune-o de a
repară prejudiciul cauzat.
Nu există nici o raţiune care să motiveze păstrarea în
legiuirea noastră a sistemului actual, care reduce ocrotirea
intereselor părţii civile, cu atâta vitregie, la o satisfacţiune
pur platonică.
Să nu se uite că prin finalitatea sa represiunea trebue
să funcţioneze şi în vederea prevenţiunei, preîntâmpinând:
lăul ce ar puteâ naşte din lipsa de satisfacţiune dată celor
vătămaţi prin infracţiuni.
901 26 — O primă măsură de asigurare a eventualelor condatn-
naţiuni civile este supunerea la o cauţiune.
Am arătat că până la 1902 şi în legiuirea noastră ca-
uţinea depusă în caz de liberare provizorie serveâ în îndoitul
scop de a asigură prezentarea inculpatului şi de a garantă
desdăunările civile. Pentru a nu stânjeni normala funcţiona­
re a instituţiunei liberărei provizorii din cauza pretenţiunilor
exagerate a părţii vătămate şi deci pentru a nu subordona
libertatea individuală acestor pretenţiuni legea din 1902 nu
numai că a înlăturat pe partea civilă dela judecarea cererilor
de liberare provizorie, dar a mai hotărît că sumele depuse
drept cauţiune nu asigură decât prezentarea inculpatului. In­
contestabil că măsura are şi partea ei bună şi partea ei rea.
Este bine că chestiunile de libertate individuală au fost se­
parate de pretenţiunile părţii vătămate fiindcă constrânge­
rea corporală prin deţinere preventivă nu poate fi motivată
decât exclusiv de interesele represiune! în sine, Iar nu şi de
interesele pecuniare ale părţilor, cari pot fi suficient asigu­
rate pe alte căi. Este iarăşi bine că în judecarea chestiu­
nilor de liberare s’a evitat accesul părţii vătămate, care nu
reprezintă un interes direct legat cu aceste chestiuni, a căror
cercetare trebue să fie cât jnai obiectivă şi mai ferită de in­
fluenţa unor consideraţiuni străine raţiunilor ce stau la baza
deţinerei preventive.
 — 683

Nu este însă, credem noi, îndeajuns de raţională regula

prin care ,se dispune că sumele depuse drept cauţiune nu ga­
rantează decât prezentarea inculpatului şi aceasta din cau­
za generalităţii acestei reguli. Incontestabil că se pot ivî în
practică învinuiţi lipsiţi de mijloace, dar pentru cari s’ar o-
ferî alte persoane (rude sau prieteni) să depună o cauţiune
spre a obţine liberarea provizorie; ori aceste persoane ar
refuză poate sprijinul lor, dacă ar şti că sumele depuse
drept cauţiune vor servi la desdăunarea victimei. Deci regu­
la că sumele depuse drept cauţiune nu asigură decât pre­
zentarea inculpatului este o înlesnire făcută inculpaţilor lip­
siţi de mijloace şi o măsură de protecţiune pentru libertatea
individuală.
Nimic deci de spus asupra legitimaţiei sale. Neajunsul
începe însă atunci când această regulă este generalizată. In
adevăr sunt învinuiţi cari au o situaţie materială cari le per­
mite să suporte personal sarcina cauţiunei. Ori pentru aceşti
inculpaţi, logici ar fi fost ca legea să se abată dela regula de
mai sus hotărînd că atunci când este .notoriu sau se face do­
vada că inculpatul are avere personală, să fie obligat a depu­
ne cauţiunea personal, această cauţiune urmând să asigure şi
eventualele condamnaţiuni civile, pedepse pecuniare şi chel-
tueli de judecată (a).
In acest sens credem că s’ar putea da cauţiunei şi un
caracter de măsură asigurătorie pentru partea vătămată.
27 — O altă măsură menită a asigură realizarea eventualelor
condamnaţiuni .civile, recuperarea pedepselor pecuniare şi
acoperirea cheltuelilor de judecată este ipoteca legală de
drept penal,, admisă de multe legiuiri străine (b).
In linii largi această instituţiune este la fel reglementată
în legile cari o consacră.
Ipoteca legală după cum chiar numele o spune îşi gă­
seşte temeiul juridic în lege şi ea poartă asupra averei imo­
biliare a celor învinuiţi de o infracţiune şi a persoanelor res­
pectiv răspunzătoare civilmente.
Condiţiunile pentru luarea inscripţiunei ipotecare sunt:
a) Cuantumul cauţiunei v a fi independent de pretenţiile victimei, ca re
a r putea fi exagerate.
b) Admisă de codul de pr. penală italian ,art. 603 şi urm, iar
Proectul de codice penal Ferri din 1920 dă o deosebită atenţiune i-
“potecei legale, ,art. 93 şi urm.
 — 684 —

a) Să «xiste o acţiune publică pusă în mişcare, deci un

reehzitor introductiv sau o acţiune directă. Nu importă dacă
pricina se găseşte pendinte la instanţele de instrucţiune sau
la1cele de fond.
b) Să intervină o cerere din partea Ministerului public,
sau a părţii vătămate. Legiunile mai noui dau dreptul Minis­
terului public ca să ceară inscripţiunea nu numai pentru asi­
gurarea pedepselor pecuniare şi cheltuelilor de judecată, ci
chiar şi pentru asigurarea daunelor ce se vor acordă victi­
mei. Este o măsură înţeleaptă de protecţiune pentru victime­
le infracţiunilor.
Când aciţiunea publică poate fi pusă în mişcare de ju­
dele de ocol, sau de alt magistrat, ori de vre-o administraţiu-
ne publică, aceştia vor avea dreptul să ceară deasemei lua­
rea inscripţiunei.
c) Să se acorde autorizaţiunea de înscrierea ipotecei,
autorizaţiune pe care o va da Tribunalul sau instanţa în
competinţa căreia ar cădea ratione personae pricina atunci
când această instanţă este superioară Tribunalului. Acea­
stă autorizaţiune se va da în camera de consiliu cu concluzi-
unile Ministerului public. Ea are de scop evitarea unor in-
scripţiuni absolut temerare şi şicanatorii.
Cererea de înscriere ca şi luarea inscripţiunei ipoteca­
re trebuese să fie scutite de taxă.
Contra luărei inscripţiunei potecare vor putea face con-
testaţiune atât inculpatul sau persoană civilmente răzpunză-
toare cât şi terţii interesaţi. Contestaţia se va judecă de in-
sanţa care a dat autorizaţiunea iar hotărîrea va fi suscepti­
bilă de căile de atac obişnuite.
Ipoteca legală se va radiâ la prezentarea hotărîrei defi­
nitive care admite contestaţia sau la prezentarea hotărîrei de­
finitive care apără de orice pedeapsă de daune şi de cheltueli
de judecată.pe inculpat. Deasemeni în cazul când ipoteca
poartă asupra imobilelor părţii civilmente răspunzătoare,
la prezentarea hotărîrei definitive care o apără de despă­
gubiri şi cheltueli de judecată. Ipoteca legală poate fi radia­
tă şi în cursul procesului prin depunerea unei cauţiuni fi­
xate de instanţa care a încuviinţat înscrierea ipotecei, iar du­
pă proces prin plata tuturor sumelor pe care ipoteca le ga­
rantă.
 — 685 —

Credem că în chipul arătat mai sus, ipoteca legată de

drept penal ar trebui să fie consacrată şi de viitorul nostru
cod de procedură penală.
901 28 — A treia măsură asigurătoare preconizată de doctrină
şi adoptată! de multe legiuri străine este sechestrul penal (b).
Sechestrul penal ia ambele forme de asigurare mobi­
liară, adică forma sechestrului asigurător propriu zis şi for­
ma poprirei, ea atare el se institue asupra averei mobile, a-
supra titlurilor şi efectelor de comerţ, asupra creanţelor ren­
telor, veniturilor, etc. ce aparţin sau sunt datorite incul­
paţilor şi persoanelor civilmente răspunzătoare.
Acest sechestru penal se institue în urma cererei Mi­
nisterului public, părţii civile, judelui de ocol sau adminis-
traţiunilor publice cari au pus acţiunea penală în mişcare şi
treime să fie încuviinţat de Tribunal, de judele de ocol pen­
tru afacerile de competinţa sa, de instanţele superioare când
pricina este ratione personae de competinţa lor (de ex. în
cazul art. 493 pr. pen.) şi de oricare instanţă înaintea că­
reia pricina ar fi pendinte.
Condiţiunile pentru instituirea sechestrului penal sunt:
să existe o acţiune publică deschisă, deci sechestrul se poa­
te cere chiar în faza instrucţiunei prealabile din moment
ce s’a pus în mişcare acţiunea publică, să intervină o cerere
din partea celor în drept, să urmeze o încuviinţare din
partea instanţei competinte.
Legea trebue să prevază ce anume lucruri sunt nese-
chestrabile ca fiind necesare asigurărei existenţei celui urmă­
rit şi familiei sale, după cum legea iarăşi trebue să fixeze un
minimum de venit insesizabil în vederea aceluiaş scop.
Sechestrul va putea fi ridicat prin depunerea unei' cau­
ţiuni a cărui cuantum ar putea! fi determinat de însăşi pre-
tenţiunile părţii civile plus o câtime fixată de instanţa care
a încuviinţat sechestrul, câtime care va asigura eventualele
pedepse pecuniare şi cheltuelile de judecată. Credem însă
că ar trebui să se lase latitudinea instanţelor chemate a
decide asupra cauţiunei să poată diminua cuantumul atunci
când pretenţiunile părţii civile ar fi vădit exagerate.

b) Există în codul de pr. italian, art. 606 şi de Proectul Feriri

din 1920.
 — 6 86

Sechestrul penal se va ridica la definitiva soluţionare a

pricinei penale în aceleaşi condifiuni şi cazuri ca şi ipoteca
legală.
9 0 1 29 — O variantă a sechestrului penal după cum am arătat la
nr. 90110 este ridicarea lucrurilor susceptibile de confiscare,
a corpurilor delicte, a lucrurilor găsite la infractori, etc. A-
cest sechestru operează însă ope legis, magistratul instruc­
tor şi procuror având dreptul să ridice atari obiecte fără vre
o prealabilă încuviinţare. Aşa dar sechestru penal despre ca­
re am vorbit la numărul precedent este un sechestru juris-
dietional pe când acel de cari vorbim aci este un sechestru le­
gal. Primul are numai un rol asigurător a condamnaţiuni-
lor băneşti (daune, amenzi, cheltueli), al doilea are ca scop
şi asigurarea unor probe indiciale şi scoaterea din circulaţie
a unor lucruri confiscabile.
901 — In jurul acestor măsuri asigurătorii s’au ivit în doctrină
oareeari discuţiuni privind modalitatea acestor institutiuni
iar nu legitimitatea lor care este unanim recunoscută.
S’a pus mai întâi întrebarea dacă luarea măsurilor a-
siguratorii trebue să fie o obligaţiune sau numai o facultate
pentru Ministerul public. Opiniunea dominantă este astăzi în
sensul obligativităţii, întrucât asigurarea reparaţiunei daune­
lor rezultate din infracţiuni este considerată de doctrina
modernă ea o măsură interesând însăşi ordinea publică. Se
admite deci că chiar atunci când partea vătămată din nepri­
cepere sau neglijentă nu şi-ar fi formulat încă pretentiunile,
Ministerul public va fi îndatorat din proprie iniţiativă să cea­
ră instituirea măsurilor de asigurare. Cu chipul acesta acţi­
unea civilă a părţii vătămate capătă un caracter de interes
public, caracter care corespunde după cum am arătat şi in­
tereselor represiunei şi eonceptiunilor doctrinei moderne.
Ne vom pronunţă deci în favoarea acestui sistem, care
are şi avantagiul de a fi mai eficace, Ministerul public fiind
în măsură de a procedă prompt cerând instituirea măsurilor
de a asigură în chiar momentul când deschide acţiunea pu­
blică.
901 31 — o altă chestiune mai puţin însă discutată este aceia a
posibiltătii supunerei părţii vătămate la darea unei cauţiuni,
atunci când ins+ar.ta chemată să încuvinteze măsura asigu-
rătcrie, ar socoti ca pretentiunile acestei părţi nu sunt în­
 _ 687 —

deajuns de temeinice în existenţa sau cuntumul lor. Credem

că din moment ce instanţa care decide asupra încuviinţărei
unei măsuri asigurătorii are latitudinea de a acorda sau re­
fuză acea încuviinţare, ar fi absolut nejustificat să nu i se dea
şi posibilitatea mijlocie de a condiţiona încuviinţarea de fi­
xarea unei cauţiuni. Această soluţiune convine tuturor inte­
reselor aflate în conflict, fiindcă ^vită uneori părţii vătămate
o respingere de plano a cererei de încuviinţarea unei. măsuri
asigurătorii şi pune la adăpost alteori pe inculpat contra unei
constrângeri temerare.
9 0 1 32 — O chestiune mult mai dificillă eu privire la măsurile a-
siguratorii este aceia a actelor patrimoniale intervenite între
inculpaţi şi terţi sau între părţile civilmente răspunzătoare
şi terţi, după comiterea infracţiunei şi mai înainte de luarea
măsurei asigurătorii, acte cari au înstreinat, diminuat sau
grevat patrimoniul inculpaţilor sau părţilor civilmente răs­
punzătoare.
Este foarte frecuent în practcă acest procedeu, di ti
partea celor urmăriţi pentru fapte penale, de a-şi creiâ in­
tenţionat o stare de insolvabilitate imediat după ce s’a des­
coperit vinovăţia lor. De cele mai multe ori înstrăinările şi
grevările ou sarcini sunt rezultatul unor acte simulate, alte­
ori însă intervin şi acte serioase, în care nu este exclus ca
terţele persoane să fie de bună credinţă.
De aci întrebarea cum se va putea preîntâmpină provo­
carea frauduloasă a stărei de insolvabilitate? Chestiunea este
îndeajuns de serioasă fiindcă trebue să se ţină seamă şi de
interesele terţelor persoane.
Unii autori propun ca faţă de inculpat comiterea in­
fracţiunei să ,aibă în raport cu patrimoniul său aceleaşi efec­
te ca,şi încetarea de plăţi în materie de faliment, deci toate
actele încheiate după acest jmoment să fie socotite ca făcute
cu fraudă. Se admite însă pentru terţi dovada bunei cre­
dinţe. ,
Alţi autori consideră această soluţiune ca exagerată, a-
deseori între comiterea unei infracţiuni şi descoperirea ei tre­
când un interval mare de timp, iar uneori chiar după desco­
perirea infracţiunei mai trece timp până să se afle cine sunt
autorii. Deci ar fi exagerat să creiem contra terţilor o pre-
zumpţiune de fraudă din momentul comiterei infracţiunei
 — 688 —

când existenţa acesteia le era desigur necunoscută. Se pro­

pune în consecinţă că actele intervenite înainte de descope­
rirea infracţiunei şi aflarea autorilor ei <să fie socotite ca va­
labile şi serioase până la proba contrarie. Din contra actele
posterioare acestui moment să fie socotite ca frauduloase
rămânând terţilor să facă dovada bunei credinţe.
In fine alţi autori admiţând aceiaş distincţiune depla­
sează momentul de demarcaţiune dela data descoperirei vi­
novaţilor la data intervenţiunei unui act mai precis (de ex.:
data deschiderei acţiunei publice, data cererei pentru încu­
viinţarea măsurei asigurătorii, etc.), decizând că , actele
anterioare acestui moment sunt prezumate serioase până la
proba contrarie, iar actele posterioare sunt privite ca făcu­
te cu fraudă iarăşi până la proba contrarie.
901 33 — Distmcţiunile făcute de autori urmăresc, după cum ve­
dem, o singură ţintă şi anume de a reglementă sarcina pro­
bei în conflictul dintre interesele terţilor şi interseele celor
proteguiţi prin măsurile asigurătorii.
Ori logica cea mai elementară ne indică că în materie
de probe, sarcina de a face dovezi revine totdeauna,, ori­
cât am voi s’o deplasăm, tot asupra celui care firesc ar fi
trebuit s’o suporte.
Astfel în chestiunea de care ne ocupăm, chiar dacă le­
gea ar prespune că toate actele intervenite după comiterea
infracţiunei sunt prezumate ca frauduloasă şi ar impune ter-
ţiului contractant să facă proba contrarie, desigur că acesta
va putea invocă în sprijinul bunei sale credinţi împrejurarea
că infracţiunea a fost descoperită după încheierea actului, că
posterior acestui act s’a aflat de vinovăţia celui cu care tra­
tase, că mult mai în urmă s’a deschis acţiunea publică, etc. In
faţa acestor prezumţiuni puternice de bună credinţă desigur
că va reveni părţii vătămate sau Min. public să facă dovadă
că terţiul aveă cunoştinţă de vinovăţia celui cu care tratase
chiar în momentul încheerii actului, sau că convenţiunea este
simulată ori neserioasă. Aşa dar cum totdeauna în atari cir­
cumstanţe terţii vor invocă aceleaşi prezumţiuni judiciare
şi cum totdeauna ele vor trebui să fie combătute, urmează
că chiar dacă legea ar pune sarcina probei bunei credinţe
asupra terţilor în fapt această sarcină din cauza prezumţi-
unilor judiciare se va întoarce tot asupra părţii adverse.
 — 689 —

Dimpotrivă atunci când infractorul a fost descoperit

şi s’a deschis acţiune publică contra lui, prezumţiunile se
întorc în contra terţiului şi vin în sprijinul părţii adverse
care va invocă desigur notorietatea urmărirei penale faţă de
inculpatul cu care terţiu a tratat, posibilitatea vădită pe ca­
re terţiu a avut-o de a cunoaşte această urmărire, etc. şi deci
va reveni terţiului să răstoarne aceste prezumţiuni dovedind
că nu a cunoscut urmărirea, că nu eră posibil să o cunoască,
etc. Deci şi în acest caz, oricărei ar fi sistemul Iegei, sarci­
na de a face probe va cădea asupra părţii care are în contra
sa prezumţiuni judiciare.
De aceia socotim că este mai raţional ca aceste prezum­
ţiuni judiciare, inerente situaţiunilor de cari ne ocupăm şi
totdeauna pertinente, să fie convertite în prezumţiuni legale,
căci deşi rezultatul practic ar fi acelaş, în schimb legea ar fi
cruţată de aparenţa unei părtiniri nejustificate.
901 34 — Credem1deci, de lege ferenda, că ar trebui în privinţa
actelor intervenite între inculpaţi sau părţile civilmente răs­
punzătoare şi terţi după comiterea infracţiunei, dar înainte
de luarea măsurilor asigurătoare, să se adopte sistemul se-
paraţiunei în două categorii, având ca punct de demarcaţiune
momentul deschiderei acţiunei publice.
Actele intervenite după comitere dar înainte de deschi­
derea acţiunei publice vor fi prezumate ca regulate până la
proba fraudei, dimpotrivă actele încheiate după deschiderea
acţiunei publice vor fi prezumate ca frauduloasă rămânând
terţiului să dovedească buna credinţă.
Incontestabil aceste acte nu vor putea fi atacate de
cât dacă există un interes. Ele vor rămâne din contra perfect
valide dacă patrimoniul inculpatului sau părţii răspunzătoa­
re civilmente existent în momentul luării măsurilor asigură­
torii este îndestulător, sau dacă se va garantă printr’o cau­
ţiune suficientă interesele asigurate.
Deasemenea actele acestea nu sunt nule de plin drept ci
numai suceptibile fie de anulare când au de obiect înstrăi­
nări, (vânzări, cesiuni, donaţiuni, etc.) fie de suprapunerea
privilegiată a intereselor garantate prin măsurile asigurăto­
rii în cazul când ele au de obiect sarcini şi creanţe (ipoteci,
gajuri, etc.).
Cu privire la înstrăinări chestiunea valabilităţii înstră-
 — 690 —

inări nu va împiedica luarea măsurilor asigurătorii fată de

terţul achizitor, acesta va putea însă pe cale de contestaţie
să ceară a se rezolvă chestiunea valabilităţii actului său şi
deci ridicarea măsurilor asigurătorii.
Valabilitatea sarcinilor şi creanţelor se va putea rezolvă
fie pe cale de contestaţie, fie mai târziu când se va face dis­
tribuirea preţului imobilului sau lucrului asupra căruia poar­
tă măsura asigurătorie.

Câteva chestiuni în legătură cu executarea

hotărârilor penale

BOI35 — Identificarea condamnaţilor. Adeseori în practică se

întâmplă ca o condamnaţiune să rămână neexecutată fie din
cauză că persoana condamnată e dispărută fără de urmă, fie
din cauza unei scăpări din vedere. Alteori se poate întâm­
plă ca o condamnaţiune pusă efectiv în executare să înce­
teze de a mai fi executată din cauza evadării din închisoare
a celui condamnat, sau din cauză că după acordarea unei li­
berări condiţionate liberatul a dispărut fără urmă.
Incontestabil că în aceste cazuri, atâta timp cât con-
damnaţiunea nu s’a prescris, sau nu a fost stinsă prin am-
nestie, moarte, ori remitere totală, ea va puteă să fie pusă
sau repusă în executare. Se poate întâmplă însă că per­
soana contra căreia se îndreaptă executarea să conteste că
ea ar fi una şi aceiaş persoană cu condamnatul dispărut
mai înainte de a se fi început vre-o executare sau evadat du­
pă ce executarea primise un început. Desigur opunerea la
executare pe un atare motiv se va produce şi valorifică tot
pe calea contestaţiei la executare. Ceeace legea trebue să
disciplineze este modul în care se va stabili identitatea con­
damnatului şi deci dacă persoana urmărită este una şi aceiaş
cu condamnatul.
901 36 — Actualul cod de proc. pen. reglementează această ches­
tiune în art. 484-486, însă numai cu privire la condamna­
ţii scăpaţi sau evadaţi şi reprinşi. Totuşi în lipsa unor reguli
speciale, aceste dispoziţiuni se vor aplică şi pentru cazul
când nu a existat anterior un început de executare, şi deci
când nu este vorba de condamnaţi scăpaţi sau evadaţi, ci de
 — 691 —

condamnaţii faţă de cari executarea a întârziat să se pro­

ducă datorită uneia din cauzele arătate la numărul prece­
dent.
Legea spune (art. 484) că identificarea se va face de
instanţa care a pronunţat condamnarea. Desigur este vorba
de instanţa a cărei condamnatiune se execută. Legea mai
spune în art. 485 că judecarea contestaţiei se va face în
şedinţă publică, şi contradictoriu. Dacă condamnaţiunea
este pronunţată de Curtea cu juraţi, identificarea se va face
numai de Curte fără asistenţa juraţilor.
Hotărîrile date asupra identificărei spune art. 486 sunt
supuse numai recursului.

901 37 — Legea statorniceşte (art. 485 alin. 1 pr. pen). că iden­

tificarea se va face cu ajutorul martorilor propuşi fie de Mi­
nisterul public, fie de persoană pusă sub executare.
Cum de cele mai multe ori executarea unei alte per­
soane decât condamnatul provine fie din cauza asemănării
de nume şi pronume, fie din cauza unei asemuiri fizionomice
unită cu bănuiala că cel urmărit şi-ascunde adevăratul nu­
me, desigur că proba cu martori este unul din mijloacele cele
mai practice şi mai lesnicioase pentru stabilirea identităţii.
Nu înseamnă însă că din moment ce legea vorbeşte numai
de martori, nu ar fi admisibile şi alte mijloace de identifi­
care.
Astfel atunci când' la dosarul cauzei există fişa cu am­
prentele digitale şi cu datele antropometrice ale celui con­
damnat, chestiunea identităţii se va putea rezolvă lesne
printr’o simplă verificare întreprinsă de serviciul de identi­
ficare.
Alteori o simplă examinare a dosarului poate condu­
ce la stabilirea identităţii de ex.: din interogatorul luat la
instrucţie se constată că cel condamnat avea vârsta de 50 de
ani, sau din dosar se constată că au depus ca informa^
tori copii majori ai celui condamnat, iar persoana urmărită
este un tânăr; desigur aceste circustante vor fi indicii puter­
nice că se urmăreşte altă persoană decât condamnatul.
In principiu deci nici un mijloc de investigaţiune nu va
fi inadmisibil din moment ce el poate conduce la precizarea
identităţii.
 — 692 —

901 38 — Când identitatea se va stabili prin martori, vor fi che­

maţi în acest scop şi cu preferinţă persoanele cari au depus
ca martori sau informatori în procesul din care a rezultat
condamnatiunea, persoanele cari au cercetat, instruit şi ju­
decat acel proces, precurm şi părţile şi coinculpatii (când au
existat) din acelaş proces.
Pentru condamnaţii evadaţi şi reprinşi vor mai putea
servi la identificare funcţionari închisorii şi chiar deţinuţii
cari se aflau în ace;aş închisoare şi au cunoscut pe cei eva­
daţi.
Dificultăţile de identificare se accentuiază atunci când
condamnatiunea a fost pronunţată în lipsa inculpatului, care
nu a compărut niciodată înaintea organelor de cercetare de
instrucţiune şi de judecată, mai ales când executarea efectivă
se produce la un interval mai mare de timp delà rămânerea
condamnatiunei ca definitive.
In această ipoteză se va tine seamă în special de datele
privitoare la atitudinea persoanei urmărite în intervalul de
timp dintre descoperirea infracţiunei şi executarea condam­
natiunei; dacă această persoană se constată că a stat fugară
prin ţări străine sau localităţi retrase, că şi-a ascuns ade­
văratul nume şi starea civilă, că şi-a alcătuit un port şi o fi­
zionomie care să-l facă de nerecunoscut, etc. desigur că toa­
te aceste împrejurări vor servi ca indicii puternice că per­
soana executată este una şi aceiaş cu persoana condamnată
901 39 — îndoiala în această materie desigur că nu poate să pro­
fite decât persoanei care pretinde că nu este ea condamna­
tul. Ca un corolariu însă va trebui să se admită, de lege fe-
renda, că hotărîrea dată asupra identităţii nu are o autori­
tate de lucru judecat absolută. Se va puteă cere deci ori­
când în cursul executării, de către persoana care execută,
să se proceadă la o nouă verificare a identităţii pe bază de
noui dovezi. Deasemeni organele de executare vor puteă
cere acelaş lucru în cazul când condamnatiunea ar mai fi
încă executabilă şi s’ar afla noui dovezi din care ar rezul­
tă că persoana, care mai1fusese odată urmărită şi i se ad­
misese contestaţia pe motiv că nu este ea condemnatul, ar
fi în realitate una şi aceiaş persoană cu condemnatul.
901 40 — Inscripţiunea condamnaţilor în cazier. Ne-arn ocupat
în volumul II al acestui Tratat, pag. 445 şi urm. despre uti­
litatea cazierelor judiciare şi despre organizarea lor.
 — 693 —

Desigur că revine procedura penale să disciplineze la­

tura formală a inscripţiunei condamnaţiunilor în cazierul ju­
diciar, ca un accesoriu al execuţiunei hotărîrilor penale.
> Conform art. 175 pr. pen. în sistemul legei actuale in­
stanţele poliţieneşti sunt îndatorate să trimită trimestrial
Ministerului public de pe lângă tribunal, extractul tuturor
hotărîrilor condamnatorii cari pronunţă pedeapsa închisorii,,
aceste extracte se depun la grefa tribunalului. Această dispo-
ziţiune este aplicabilă şi hotărîrilor corectionale pronunţate
de judecătoriile de ocol.
Pentru hotărîrile instanţelor corectionale sau criminale
cari cuprind condamnaţiuni la pedepse privative de liberta­
te, art. 573 pr. pen. impune grefierilor ide a înscrie într’un
registru special şi în ordine alfabetică numele, pronumele,
profesiunea, etatea şi locuinţa celor condamnaţi făcându-se-
şi o notită sumară despre proces şi despre condamnaţiune. In
fiecare trimestru grefierul este dator a trimite o copie de
pe acest registru Ministrului de justiţie şi de interne cari vor
tine la rândul lor câte un registru general coprinzător al co­
piilor primite, (art. 574-5 pr. pen.).
In practică sistemul registrelor prescrise de art. 573-5
pr. pen. s’a dovedit a fi de prea puţin folos, aceste registre-
prin înmulţirea lor au ajuns să numai poată fl cercetate de
cât cu mare greutate, de aceia s’a renunţat la ele, încât astăzi
nici o instanţă nu se mai conformează obligaţiunilor impuse
de sus arătatele texte.

9 0 1 41 — De lege ferenda chestiunea înscrierei condamnaţiunilor

definitive, în cazier va trebui să primească o reglementare
serioasă. Incontestabil însă că nu ar fi destul să se stabilea­
scă în lege procedura înscrierei, fără a se organiză efectiv
un oficiu al cazierului judiciar pe lângă fiecare tribunal.
Legea va trebui în primul rând să precizeze cari anume
hotărîri sunt supuse înscrierei şi dacă înscrierea trebue să
se facă ope legis sau pe baza unei dispoziţiuni exprese luată
de instanţa care a pronunţat hotărîrea şi înserată în hotărîra
Pentru efectuarea înscrierei legea va trebui să îndato-
rească pe grefierii instanţelor judecătoreşti ca, atunci când
trimit spre executare o candamnaţiune, să anexeze şi un ex­
tras după hotărîrea supusă înscrierei, extras care va trebui
 — 694 —

să fie înmânat de către Ministerul public serviciului cazieru­

lui judiciar dela Tribunalul locului maşterei celui judecat.
Pentru celelalte chestiuni privitoare .la cazierul judiciar
trimitem la cele scrise în volumul II, p. 445 şi urm.
301 42 — Credemi că ar trebui să se admită înscrierea în cazier:
a) A tuturor hotărîrilor penale condamnatorii pronunţate
de instanţele române ordinare sau speciale şi rămase defi­
nitive.
2) A hotărîrilor penale condamnatorii străine privitoare
ia români sau streini domiciliaţi în România, atunci când a-
ceste hotărîri sunt aduse la cunoştinţa Ministerului public
prin mijlocirea corpului nostru diplomatic sau consular.
3) A ordonanţelor, deriziunilor şi hotărîrilor definitive
cari pronunţă apărarea de pedeapsă din cauza iresponsabi­
lităţii, din cauza unei scuze absolutorii, unei cauze care în­
lătură incidenţa legei penale, sau în fine din cauza amnestiei
împăcărei ori prescripţiunei.
4) A hotărîrilor definitive prin care se ordonă luarea
unei măsuri] de siguranţă.
5) A hotărîrilor definitive de declarare în stare de fali­
ment sau a acelora cari pronunţă vre-o decădere (de ex.:
pierderea puterei părinteşti).
Legea va trebui să indice pentru fiecare din aceste ho­
tărîri dacă ele au a fi înscrise în toate buletinele cazierului
sau numai în unul din ele.
Legea va mai fixă modul în care inscripţiunile vor fi
eliminate.
Tot în cazier se vor înscrie şi diferitele modificări in­
tervenite în cursul executării: amnestie, graţiere, liberare
condiţională, etc.
înscrierea ca şi eliminarea credem că trebue să se pro­
ducă în virtutea legei fără a mai fi nevoie de o dispoziţiune
specială luată de judecători pentru; fiecare caz în parte.
301 43 — Legea va trebui să reglementeze modul în care au a fl
rezolvate incidentele privitoare la înserarea şi elimmarea
inseripţiunilor. Credem că este locul a se adoptă procedura
contestaţiunei, incidentele urmând să fie soluţionate de in­
stanţa care a pronunţat hotărîrea înscrisă sau pe cale de a
fi înscrisă atunci când e vorba de ilegalitatea substanţială
a înscrierei şi de Tribunalul dela locul unde s’a făcut în­
 695 —

scrierea, în cazul când se invoacă neregularitatea formală a

înscrierei sau eliminarea acesteia pentru una din cauzele
prevăzute de lege.
901 44 — Reabilitarea condamnaţilor. Despre legitimitatea reabi­
litării ne-am ocupat în volumul III, pag. 805 şi urm., unde
am arătat că această instituţiune răspunde finalităţii pe care
represiunea o are în eoncepţiunea modernă.
Admisă fiind reabilitarea condamnaţilor, ea cată să
fie reglementată din punct de vedere al funcţionării sale, sta-
tomicindu-se condiţiunile substanţiale pentru obţinerea ei şi
procedura după care ea urmează a fi acordată.
Noi ne-am declarat pentru sistemul reabilitării judicia­
re, acest sistem fiind mai potrivit cu raţiunea însăşi a aces­
tei instituţiuni şil deci implicit ou interesele represiunei (voL
III, nr. 21392). Intr’un singur caz reabilitarea de drept (au­
tomată) credem că poate fi admisă şi anume în cazul con-
damnaţiunei condiţionale, această instituţiune funcţionând în
condiţiuni cari creiază o situaţiune deosebită celui condam­
nat condiţional, aşa încât din moment ce infractorul a fost
Ia înălţimea creditului pe care justiţia i-1 acordase suspen­
dând pedeapsa, reabilitarea se poate produce în mod auto­
mat, fiind îndeajuns justificată.
Când însă infractorul nu eră la prima sa faptă pena­
lă, sau fiind la prima faptă legea sau judecata a găsit că
nu este locul a i se aoordâ creditul unei suspendări de pe­
deapsă, desigur că reabilitarea de drept prin simpla scur­
gere a unui termen de câţiva ani nu poate fi o măsură în­
ţeleaptă şi suficient justificată.
Totuşi s’ar putea admite o reabilitare de drept în-
tr’un termen îndoit de cât cel necesar reabilitaţii judiciare
(de ex.: dacă reabilitarea judiciară se poate cere după 5 ani,
atunci cea de drept să se poată produce automat după 10
ani).
901 45 — Pentru ca un condamnat să poată solicită reabilitarea
judiciară credem că se impun următoarele condiţiuni sub­
stanţiale:
1) Condamnaţiunea sau condamnaţiunile să fie stinse
fie prin executare integrală, fie prin efectul unei- graţieri to­
tale sau parţiale, fie prin prescripţiune sau prin abrogarea
legei în baza căreia se pronunţase pedeapsa.
 — 696 -

2) Să fi trecut un termen anume fixat de lege delà da­

ta când condamnaţiunea s’a stins (de ex.: 5 ani pentru cei
ce au suferit numai o condamnaţiune, 10 ani pentru recidi-
vişti).
3) Să fi desdăunat condamnatul pe victima sau victi­
mele infracţiunei sale, achitând condamnatiunile civile şi e-
fectuând restituţiunile la cari a fost obligat prin hotărirea
condamnatorie, sau să dovedească din ce cauză nu a putut
satisface această îndatorire.
4) Condamnatul să nu mai fi comis vre-o altă infrac­
ţiune intenţionată (crimă sau delict) înlăuntrul termenului
cerut pentru beneficiul reabilitării.
5) Să1facă dovada că s’a reclasat, având un mijloc de
existenţă, un domiciliu stabil şi o bună conduită.
901 46 — Condiţiunile substanţiale mai'sus enunţate trebuescsă
fie explicit precizate în lege.
Credem că reabilitarea trebue să fie posibilă oricare
ar fi modul în care condamnaţiunea s’a stins, legea putând
diferenţia termenul cerut pentru obţinerea reabilitării după
cum pedeapsa a fost executată deplin, sau a îost executată
numai parţial printr’o reducere acordată condamnatului
pentru buna lui conduită în închisoare, sau în fine nu a fost e-
xecutată de loc ci s’a stins prin prescripţiune.
Termenul va mai puteà variă după cum cel condamnat
este un infractor primar, un infractor condamnat pentru mai
multe infracţiuni, un recidivist, sau un infractor ce fusese
considerat ca un adevărat profesionist.
In orice caz aceste variaţiuni de termen au o mai ma­
re importanţă în reabilitarea de drept, fiindcă în cea judi­
ciară intervenind aprecierea instanţelor judecătoreşti nu este
pericol că se vor strecură şi obţjne uşor reabilitarea con­
damnaţii cu un trecut prea pătat.
Termenul pentru reabilitare va trebui să curgă în ge­
nere delà data când condamnaţiunea s’a stins, totuşi pen­
tru condamnaţiunile pecuniare sau pentru cele restrictive de
drepturi cari nu au fost însoţite de pedepse privative de li­
bertate, termenul va trebui să curgă delà data când hotă-
rîrea condamnatorie a rămas definitivă.
In privinţa condiţiunei referitoare la satisfacerea con-
damnaţiunilor civile, credem că va trebui să se ţină seamă
 — 6 97 —

de posibilitatea reală pe care cel condamnat a avut-o, în ra­

port cu situaţiunea sa materială, pentru a face faţă înda-
torirei de a repară dauna provocată de fapta sa. Numai
reaua voinţă de a repară trebuie să constituie un motiv, pen­
tru refuzarea reabilitării.
In fine, în raport cu ultima condiţiune legea nu trebuie
să adopte un sistem protivnic străduinţelor pe care con­
damnatul ar puteâ să le facă în vederea reclasării sale, im-
punându-i un domiciliu de câţiva ani în aceeaşi localitate şi
oprindu-1 de a părăsi ţara, cum fac unele legiuiri străine.
Legea trebue să se mulţumească cu dovezi sigure din care
să rezulte că condamnatul a avut o bună conduită în loca­
lităţile în care a domiciliat în timpul termenului cerut pen­
tru reabilitare, că îşi are asigurată o sursă de existenţă şi
că nu este fără domiciliu.
47 — Cea de a patra condiţiune indicată la nr. 90145 a oca­
zionat In doctrină oarecari discuţmni.
S’a pus în adevăr întrebarea dacă beneficiul reabilită­
rii trebuia să fie condiţionat de lipsa vreunei alte condam-
naţiuni suferite înlăuntrul termenului de reabilitare, sau
din contra chiar simpla învinuire pentru o faptă penală co­
misă în acest interval, dar nejudecată încă, poate creiâ un
obstacol reabilitării?
Sub raportul rezultatului imediat, desigur că oricare
ar fi soluţiunea adoptată de legiuitor ea va conduce în
practică la refuzul reabilitării. In adevăr, dacă legea ar
cere pentru acordarea reabilitării ea infractorul să nu mai
fi suferit altă condamnaţiune înlăuntrul termenului de rear
bilitare, deşi această condiţiune s’ar găsi satisfăcută atunci
când nu ar există decât o învinuire pentru un nou fapt pe­
nal comis în aoelaş interval, dar nejudecată încă în momen­
tul când se cere reabilitarea, totuşi această învinuire va fa­
ce să nu fie satisfăcută o altă condiţiune indispensabilă
pentru acordarea reabilitării şi anume condiţiunea bunei
conduite. Un condamnat care cere reabilitarea şi care se
constată că se găseşte trimis în judecată sau cercetat pen­
tru o nouă infracţiune desigur că nu va puteâ niciodată con­
vinge instanţa chemată a-1 reabilitâ că a avut o bună condu­
ită şi desigur că chiar dacă ar încercă să o facă, nu va ob­
ţine reabilitarea. Aşâ dar rezultatul imediat este acelaş, fie
 — 698 —

că există o condanmaţiune nouă fie că există numai o nouă

■învinuire nejudecată încă.
In practică însă beneficiul reabilitării ar puteă fi tot­
deauna zădărnicit prin intervenţiunea unor persoane de
rea credinţă, cari în scopul de a face să se refuze unui con­
damnat reabilitarea, ar introduce în contra lui plângeri sau
acţiuni directe prin care Гаг învinui de noui fapte penale şi
aceasta la un scurt interval de timp înainte de a se împlini
termenul pentru reabilitare. Cum o atare şicană s’ar putea
repetă continuu,, faţă. de un condamnat, el ar puteă să .se
vază expus imposibilităţii complecte de a obţine reabilita­
rea.
De aceia credem că de lege ferenda ar trebui să se
precizeze că:
1) O condanmaţiune nouă suferită înlăuntrul termenu­
lui cerut pentru reabilitare, atrage respingerea cererei de
reabilitare, care nu va puteă fi reînoită decât scurgându-
se un nou termen delà data ultimei condamnaţiuni.
2) Existenţa unei noui învinuiri pentru un fapt penal
comis înlăuntrul termenului de reabilitare, atunci când
acţiuea publică se găseşte pusă în mişcare de Ministerul pu­
blic, va atrage suspendarea cererei de reabilitare până la
definitiva judecare a nouei învinuiri.
3) In ipoteza precedentă dacă acţiunea publică este
pusă în mişcare de partea vătămată iar nu de Ministerul
public, instanţa de reabilitare va aveă facultatea de a apre-
ciă fie suspendând cererea de reabilitare dacă învinuirea
ar păreă serioasă, fie acordând reabilitarea atunci când în­
vinuirea apare ca netemeinică şi temerară.
901 48 — Sub raportul formal credem că va trebui să adoptăm
sistemul consacrat de mai toate legiuirile străine şi anume:
Solicitarea reabilitării revine totdeauna condamnatu­
lui care va trebui să facă o cerere în acest sens, alăturând
şi toate dovezile din cari rezultă că cerinţele legei sunt sa­
tisfăcute.
. Cererea se adresează Curţii de apel în districtul căreia
se află instanţa care a pronunţat condamnaţiunea, sau ul­
tima condamnaţiune când sunt mai multe condamnţiuni. A-
ceastă Curte va judecă de urgenţă cererea, în mod contra­
dictoriu. Ea va puteă soluţionă cererea numai pe baza do­
 699»—

vezilor depuse, sau va putea ordona culegerea, unor osebite

informaţiuni prin mijlocirea unui jude instructor sau chiar a
Ministerului public şi auxiliarii săi.
Deciziunea dată asupra reabilitării va fi supusă recur­
sului în Casajie.
901 49 — Dacă cererea de reabilitare a fost respinsă în fond, re-
înoirea ei nu se va putea face decât după un anumit ter­
men fixat de lege. Credem că acest termen ar trebui să ai­
bă un maxim şi un minim, aşa fel încât judecătorii care res­
ping o cerere de reabilitare să poată tot odată, determină şi
peste cât timp cererea va putea fi reînoită, aceasta în ra­
port cu mai marea sau mai mica gravitate a consideraţiuni-
lor cari au condus la respingerea ci-i erei. Cu chipul acesta,
caracterul jurisdicţional al reabilitării se va accentua şi
mai mult, iar funcţionarea sa va fi mai adecuată variaţiu-
nilor de spefă ce se pot ivi în practică.
Dacă cererea de reabilitare ei te respinsă pentru vre­
un viciu de formă, atunci ea poate fi oricând reînoită în mod
regulat.
Legea va determina efectele hotărîrei de reabilitare.
901 50 _ Cât despre reabilitarea de drept, dacă va fi admisă,
ea nu poate fi supusă decât la două conditiuni substanţiale:
1) un termen după trecerea căruia reabilitarea se va pro­
duce automat şi 2) lipsa oricărei alte condamnatului înlăun-
trul acestui termen.
Sub raportul formal reabilitarea de drept se operează
prin eliminarea din cazierul judiciar a menţiunilor privitoa­
re la condamnaţiunile suferite de o persoană, atunci când se,
constată că dela ultima oondamnatiune a trecut termenul
cerut de lege pentru reabilitare. Ci nditiunea a doua, adică
lipsa unei alte condamnatiuni se verifică implicit prin con­
statarea că s’a împlinit termenul cerut de lege fiindcă con-
damnaţiunea dela care s’a socotit acest termen este fireşte'
cea din urmă.
Referinţe la proc. pen. austriacă şi ungară
901 * — Dispozitiunile proc. pen. austr. despre? cheltuelile de
judecată sunt simple şi precise.
In caz de condamnarea acuzatului pentru, o infracţiu­
ne sentinţa trebue să pronunţe totdcdată că el este obligat
de a restitui şi cheltuelile procedurei penale.
Dacă însă urmărirea aveâ de obiect mai multe infrac-
 — 700 —

ţiuni, se vor elimina după puţi iţă spesele în privinţa ace­

lor infracţiuni, pentru cari acuzatul n’a fost condamnat.
Obligaţiunea de plata cheltuelilor priveşte pe cel con­
damnat definitiv numai pentru persoana sa iar în caz, da­
că el a murit după ce sentinţa a devenit definitivă, pe moş­
tenitori, nu însă pe terţe persoane, cari conform legii sau
conform unei convenţiuni sunt îndatorate de a-i presta în­
treţinerea.
Dintre mai mulţi condamnaţi fiecare se va condamnă
Ia suportarea acelor spese, cari sunt cauzate prin ţinerea
lui în prevenţie, prin apărarea sa şi prin executarea pedep­
sei sau prin vina lui specială.
Pentru toate celelalte spese ale procedurei penale se
vor condamnă în mod solidar toţi coacuzaţii, dacă Tribu­
nalul nu află motive speciale peit n a restânge această obli­
gaţiune (par. 389).
Când procedura s’a terminat iu alt mod decât prin o
sentinţă condamnatoare, spesele se suportă de regulă de
către Stat.
întrucât însă urmărirea a avut loc la cererea unui a-
cuzator privat sau unui acuzator subsidiar, acestora se va
impune prin o încheere a judecătoriei restituirea tuturor spe-
selor cauzate prin intervenţia lor.
Parta civilă ca atare (dacă n’a intervenit ca acuzator
subsidiar) nu poate fi obligată la suportarea cheltuelilor.
Pentru spesele speciale cauzate prin o cale de atac or­
dinară sau prin cererea de revizuire răspunde acela, care
le-a cauzat, dacă mijlocul de atac sau cererea a rămas fără
efect.
Parchetul nu poate fi obligat nici când la restituirea
speselor.
Când urmărirea penală a fost cauzată prin un denunţ
intenţionat fals, spesele va suportă denunţătorul (par. 390
d t o c . pen. austr.).
Spesele procedurei penale se vor execută la cel con­
damnat numai întrucât prin aceasta după aprecierea instan­
ţei penale nu se va aduce celui condamnat o ştirbire în în­
treţinerea sa sau în privinţa obligaţiunilor de despăgubire ce
rezultă din infracţiune au în privinţa întreţinerei rudelor
sale (par. 391 pr. pen austr.).
 701 —

In cazurile în caii plângerea în privinţa speselor nu se

poate face împreună cu mijlocul de atac admisibil în contra
sentinţei, ori şi care interesat poate face o plângere Ia
Curtea de apel, care decide despre aceasta în mod defini­
tiv. (par. 392 proc. pen. austr.).
Cine se foloseşte în procesul penal de un apărător, are
să-i plătească spesele apărărei chiar şi atunci, când apără­
torul i-a fost numit din oficiu.
Dacă acuzatului i s’a numit un apărător în baza ac­
tului de paupertate, acestuia se plătesc la cererea sa de că­
tre Stat toate spesele necesare şi de fapt cheltuite.
In cazuri în cari inculpaul, acuzatorul privat sau par­
tea civilă sau cel ce a făcut un denunţ fals sunt obligaţi de
a plăti cheltuelile procesului, ei trebue să plătească şi toa­
te spesele apărării şi reprezentăm (pair. 393 pr. pen. austr.).
9 0 1 b — Executarea pedepselor în codul maghiar. Numai sen­
tinţa definitivă (în contra căreia nu mai are loc nici re­
curs în casare) poate fi executată.
După ce sentinţa devine definitivă în acest sens, pentru
executarea pedepsei ia măsuri parchetul.
Din pedeapsa fixată în sentinţă se va scădea timpul a-
restului preventiv conform dispoziţiunilor sentinţei.
Dacă acuzatul face apel numai pentru reducerea pe­
depsei, poate să înceapă executarea pedepsei imediat după
darea sentinţei apelate.
Nu poate fi executată pedeapsa, dacă cel condamnat
suferă de boală mintală sau de o boală corporală pentru
care executarea pedepsei i-ar periclita viaţa.
Se amână executarea pedepsei, dacă o femeie condam­
nată e gravidă (ca să nu nască în temniţă).
Ministerul justiţiei poate amână executarea pedepsei
pentru orice motiv, dacă pedeapsa nu are durată mai lungă
de doi ani.
Ministerul justiţiei poate dispune, din oficiu sau du­
pă cerere, întreruperea pedepsei pentru motive importante.
Dacă cineva a fost condamnat prin mai multe sen­
tinţe, pedepsele se vor unifică într’o pedeapsă colectivă. Va
decide, după desbatere, acea instanţă care a stabilit pedeap­
sa cea mai gravă. Contra sentinţei se poate face recurs
în casare.
 — 702 —

901 b 1 — Pentru asigurarea pretenţiunei civile c. pr. maghiar

dă două mijloace: a) sechestrul penal; b) execuţia de asigu­
rare.
Sechestrul penal are loc în stadiul pregătitor; se poate
ordonă şi din oficiu de către judecătorul de instrucţie. Când
prevenitul ia măsuri pentru a-şi ascunde averea, chiar şi
autoritatea poliţienească poate să-l ordone. Sechestrul pe­
nal nu dă drept de zălog şi se desfiinţează din oficiu dacă
partea lezată in termen de 30 zile nu cere execuţie de asi­
gurare.
El se ordonă asupra averei prevenitului până la concu­
renţa pagubei verosimile.
901 b 2 — Execuţia de asigurare se ordonă de către judecătorul
de instrucţie, iar dună înaintarea actului de acuzare de că­
tre tribunal, după cererea părţii lezate, până Ia concurenţa
unei sume fixe după aprecierea instanţei, asupra averei pre­
venitului. Se face după legea execuţiei. Se desfiinţează din
oficiu dacă acuzatul va fi achitat.
 A U T O R IT A T EA LUCRULUI JUDECAT
IN PEN AL )

902 — Am văzut că unele procese penale, anume cele mai im­

portante, percurg două faze de procedură: instrucţiunea şi
judecata. Prin urmare, trebue să examinăm efectele lucru­
lui judecat de autorităţile de instrucţiune, şi efectele lu­
crului judecat de autorităţile de judecată. Pe lângă aceasta
efectele lucrului judecat se pot produce atât asupra penalu­
lui, cât şi asupra civilului. Vom examina dar aceste efecte a-
tât asupra penalului, cât şi asupra civilului.
902 1 — Prin lucru judecat trebue să înţelegem acea situaţiune
juridică rezultată din soluţionarea definitivă şi irevocabilă
a unui conflict dedus înaintea justiţei (a).
Incontestabil atunci când se soluţionează un conflict se
stabileşte implicit şi o situaţiune de fapt şi un raport juri­
dic, ambele în complexul lor, aşa încât soluţionarea defini­
tivă şi irevocabilă a conflictului implică recunoaşterea de-
asemeni definitivă şi irevocabilă a conţinutului acestui corn
flict adică: situaţiunea de fapt şi raportul juridic.
întinderea şi intensitatea lucrului judecat va depinde
deci de conţinutul conflictului dedus în justiţie şi de măsura
în care el a fost soluţionat.
9022 — Lucrul judecat conduce la două efecte de natură di­
ferită. Un prim efect positiv este acela că hotărîrea care
a dobândit autoritatea lucrului judecat poate fi pusă în e-1
1) Asupra acestei materii o serie de articole puibllicate în Cu­
rierul Judiciar XI (1902) de D. Alexandresoo; iar în urmă în Dr. civ.
rom. T. VII, p. 581 şi urm. Materia e ioarte pe larg, şi bine tratată.
Gonir. de asemeni Corn. Botez: Dreptul 1905 (an. XXXIV) nr. 27.
a) Asupra lucrului judecat în penal vezi: Rocco, Tratatto del-
la 'Cosa giudicata, Modena, 1904; P. Tnozzi, L’autarita della cosa giu-
dicate nel civile e nel penale, Torino, 1900; M. Garbarini. L’auforitvi
 704

xecutare spre electiva realizare a dispoziţiunilor sale, (lu­

cru judecat ca titlu e x ec u tiv).
Un al doilea efect n eg a tiv , este că hotărîrea cu auto­
ritate de lucru judecat creiază un obstacol Ia readucerea
din nou înaintea instanţelor judecătoreşti a conflictului so­
luţionat definitiv şi irevocabil (lucru judecat ca ex ce p tio rei
ju d ic a ta e).
In acest capitol ne vom ocupă de acest al doilea efect.
9023 — In sistemul legiuirei noastre autoritatea lucrului ju­
decat este consfinţită prin texte pozitive.
Astfel codul civil prin art. 1201 statornicind condiţiu-
nile excepţiunei lucrului judecat (e x c e p ţie rei ju d ic a ta e) im­
plicit consacră principiul autorităţii lucrului judecat, consi-
derându-1 ca o prezumţiune legală de adevăr, absolută (ju-
ris e t d e ju re) din moment ce condiţiunile sale sunt satis-
f făcute....
Codul de procedură penală la rândul său prin art. 241
isi 383 deasemeni consacră principiul autorităţii lucrului

_„„ ...„Jerne consacră acest principiu el

fiind impus nu numai de consiideraţiuni logice, morale şi po­
litice, dar de însăşi raţiunea ,de a fi a iputerei judecătoreşti.
O justiţie care nu ar puteâ pune niciodată capăt unui con­
flict nu va avea nici prestigiu faţă de justiţiabili, nici încre­
derea acestora şi nici vre-un folos pentru societatea juri-
diceşte organizată şi chiar pentru dreptatea în sine.
Rgcunoscut acest principiu, legiuirile moderne i-au a-
dus însă temperările necesare prin reglementarea cât mai
desăvârşită a instituţiunei revizu irei, pentru a repara erori­
le de fapt cari ar vicia profund prezumţiunea că r e s in d i­
ca ta p r o v e r ita ta e habetur şi a recursului în in teresele leg ei
pentru repararea erorilor privitoare la aplicaţiunea legilor.
Deasemeni dreptul de graţie, în certe cazuri, serveşte
pentru a se repară unele erori privitoare Ia asprimea cu
care a intervenit pedeapsa.
9024 — Pentru ca să existe lucru judecat se cer următoarele

della oosa giudieata in oriminali, Parma, 1891; G. Escobedo, La cos a

giudicata penales in G iusfcia Penale, 1924, fasci 9; Griolet, D s la
chose jugée; Lacoste, La chose jugée.
 — 705 —

yî conditiuni: Să existe o hotărîre emanată de la o autoritate

! i judecătorească care să fi avut jurisdicţiunea asupra conflic-
I tu lui soluţionat şi să fi fost competentă ratione materiae.
Astfel o hotărîre penală pronunţată de o instanţă ci­
vilă nu ia forma lucrului judecat fiindcă, instanţa civilă nu
are jurisdictiune penală. Sau o hotărîre penală dată de o in­
stanţă penală incompetentă ratione materiae (de ex.: un o-
mor comis de un inculpat major judecat de tribunal, sau un
fals judecat de judele de ocol) nu va dobândi aptitudinile lu­
crului judecat.
Din contra o hotărîre dată cu incompetinta ratione loci
sau personae poate dobândi autoritatea de lucru judecat.
2) Hotărîrea să fie considerată de lege ca definitivă şi
irevocabilă.
Aşâ dar cât timp o hotărîre este susceptibilă de căile de
atac ea nu va putea avea decât o autoritate de lucru jude­
cat relativă (de ex.: instanţa care a pronunţat hotărîrea
nu va putea luă din nou în cercetare aceiaş pricină, excep­
tând cazul când hotărîrea e dată în lipsă şi s’a făcut opo-
zitiune; alte instanţe nu vor mai putea cercetă aceiaş fapt,
exceptând instanţele superioare cari au fost sesizate cu apel
sau recurs).
3) Hotărîrea să fi soluţionat un conflict juridic având
ca conţinut o situatiune de fapt în raport cu un drept, o
prerogativă sau un interes juridiceşte proteguit.
Aşâ dar numai hotărîrile propriu zise cari au judecat
fondul nu şi acelea cari au respins acţiunea ca neregulată
sau rău îndreptată, etc. pot dobândi autoritate de lucru ju­
decat. Tot astfel simplele jurnale şii încheerile privitoare la
mersul procesului nu dobândesc autoritate de lucru judecat.
Sub raportul procedural condiţiunile lucrului judecat
sunt fixate de art. 376 proc. civ., care se aplică şi în penal
cu singura, modificare că recursul în casaţie fiind în penal
suspensiv, trebue să fi trecut termenul de recurs, sau să se
fi soluţionat pricina şi în recurs atunci când s’a folosit a-
ceastă cale, pentru a există lucru judecat.

9 0 2 5 _ Nu trebuesc să fie confundate condiţiunile lucrului ju­

decat cu condiţiunile cerute pentru a se primi exceptiunea
lucrului judecat. Ca să poată fi invocată exceptio rei judica-
Tanoviceanu Voi. V. 45
 — 706

ta e trebue în primul rând să existe un lucru judecat, dar

dacă această con/ditiune este indispensabilă ea nu este însă
suficientă, ci se mai cer şi alte condiţiuni. Cu alte cuvinte
condtiunile lucrului judecat nu sunt decât o parte din
condiţiunile mai numeroase ale excepţiunei lucrului judecat,
Din cele ce vor urmă vom vedea că e x c e p tio rei ju di-
c a ta e reclamă ca o primă conditiune id e n tita tea d e o b iect şi
ca u ză , adică să fie vorba de acelaş conflict juridic cu acelaş
conţinut, iar în al doilea rând trebue să existe o id e n tita te
d e p erso a n e , adică raportul procesual să se petreacă între
aceleaşi subiecte.
Aceste două conditiuni absolute în civil, primesc însă
în penal numeroase atenuări.
902 6 — In civil conform art. 1201 c. civ. se cere ca conflictul
să fie identic în sensul că conţinutul său substanţial trebue
să privească acelaş o b ie ct {situaţia de fapt) şi să se spriji-
nească pe aceiaş ca u ză (raportul juridic).
In penal această conditiune se reduce numai ia identi­
tatea de obiect (acelaş fapt ilicito-penal) iar nu şi la identi­
tatea de cauză (calificare juridică), atunci când este vorba
de autoritatea lucrului judecat în penal asupra penalului. Cu
alte cuvinte chiar dacă un fapt judecat odată sub o califica­
re ar fi urmărit din nou sub o altă calificare excepţiunea lu­
crului judecat va putea fi primită.
Când este însă vorba de autoritatea lucrului judecat în
penal asupra civilului atunci va trebui să existe identitate
şi de obiect şi de cauză. Astfel dacă cineva a fost apărat de
pedeapsă în penal pentru abuz de încredere, poate fi urmă­
rit pentru restituirea aceluiaş obiect în civil pe baza con­
tractului civil (mandat, depozit, ete.) fiindcă deşi exista i-
dentitate de obiect, nu există însă identitate de cauză (în
penal acţiunea civilă eră bazată pe o obligaţiune născută
ex -d elicto , pe când în instanţa civilă ea se sprijină pe o o-
bîigaţiune ex-con tractu (vezi mai departe nr, 9573 şi 10132
şi urm.).
9 0 2 7 — Mult mai discutată şi mai susceptibilă de dificultăţi
practice este însă condiţiunea identităţii de persoane.
In civil pentru a se putea opune excepţiunea lucrului
judecat se cere ca conflictul dedus din nou în faţa justiţiei
să fie angajat între aceleaşi persoan e şi în aceleaşi calităţi.
 — 707 —

In civil deci autoritatea lucrului judecat dispare din mo­

ment ce lucrul judecat este un re s in ter alios a cta , cu alte cu­
vinte această autoritate nu există decât in ter p a rte s şi deci
este relativă.
In penal lucrul judecat are o autoritate mai absolu­
tă, în sensul că lucrul judecat privitor la acţiunea publică
deci la conflictul de drept penal, are efect faţă de toată lu­
mea: fa c it ju s e rg a o m n es (b).
Această autoritate absolută diferă însă după cum ho-
tărîrea penală apără de pedeapsă sau pronunţă o condam­
nare (vezi mai departe nr. 9331 şi urm.).
9 0 2 8 — In primul caz acest efect absolut este mai întins sau
mai restrâns după cum hotărîrea care apără de pedeapsă
va fi motivată in re m sau in p e r s o m m . Hotărîrile motivate
in rem (de ex.: neexistenta faptului imputat, lipsa caracte­
rului său penal) au autoritate de lucru judecat fată de toată
lumea, adică fată de oricine ar voi să se mai plângă ca
parte vătămată, cât şi fată de oricine s’ar mai vedea invi-
nuit ca coautor ori complice, pentru faptele cercetate şi ju­
decate prin atari hotărîri.
i Dimpotrivă hotărîrile motivate in p erso n a m (de ex. în­
vinuitul nu este autorul faptului imputat, sau el este ires­
ponsabil, sau a lucrat fără intenţie) au autoritate de lucru
judecat erga omnes numai fată de inculpatul judecat, adică
acesta nu mai poate fi urmărit de nimeni. Din contra alte
persoane pot fi însă urmărite ca coautori sau complici la
aeelaş fapt.
9 0 2 9 — Hotărîrile condamnatorii au totdeauna efect erg a o m ­
nes în ceeace priveşte pe inculpai. Aşâ dar dacă o altă per­
soană vătămată prin faptul deja judecat ar cere ulterior
desdăunarea prejudiciului suferit, inculpatul nu se va putea
apără invocând inexistenta faptului sau nevinovăţia sa, ei
va trebui să discute numai existenta prejudiciului şi cuan­
tumul lui.
Dimpotrivă hotărîrile candamnatorii nu au autoritate de
lucru judecat fată de a lte persoan e cari ar fi ulterior ur­
mărite ca coautori sau complici ai aceluiaş fapt sau chiar
ca autori distincţi (vezi nr. 933 8). Deci aceste persoane

b) Sabatini, iGoncctto e limiti dell’efficacia „erga omnes” del giu-

dioato penale.
 — 708 —

vor putea să se apere chiar susţinând şi dovedind inexisten­

ţa faptuilui imputat deşi există o hotărîre care îl recunoaşte
ca existent, iar pe de altă parte nu se vor putea apără sus­
ţinând că din moment ce un altul a fost condamnat ei nu
mai pot fi învinuiţi pentru acelaş fapt.
902 10 — Regula: bis de eadem re ne sit actio fiind în materie pe­
nală de ordine publică, urmează că instanţele penale sunt
îndatorate din oficiu să invoace excepţiunea lucrului jude­
cat din moment ce au avut cunoştinţă că sunt satisfăcute
condiţiunile acestei excepţiuni (a).
Excepţiunea lucrului judecat poate fi propusă chiar
pdntru prima oară înaintea înaltei Curţi de casaţie (b).
Curtea de casaţie constatând că există lucru judecat va ca­
să fără trimitere conform art. 53 lit. c din Legea Curiei de
casaţie.
Odată ridicată excepţiunea lucrului judecat, ea va tre­
bui să fie rezolvată totdeauna cu precădere asupra oricărei
alte chestiuni. Se exceptează chestiunea de competinţă care
poate şi trebue să fie soluţionată prealabil.

SECŢIUNEA I

Autoritatea lucrului judecat în penal asupra penalului

903 — Această secţiune se împarte în două paragrafe; în pri­

mul vom examină autoritatea lucrului judecat de autorităţi­
le de instrucţiune asupra penalului, iar în cel de al doilea,
autoritatea lucrului judecat de autorităţile de judecată
903 1 — Lucrul judecat neputând emană decât delà instanţele
cari au dreptul de jurisdicţiune, se înţelege că autoritatea
lucrului judecat nu va puteă niciodată să derive din acte­
le Ministerului public.
Aşă dar rechizitoriile introductive fie ia instanţele de
a) F. H.lie, Inst, crim, II, nr. 986; Le Sallyer, Traité de l'art.
pt>. et priv. II, nr. 681; / . A. Roux, Cours, p. 577; Vidal et Magnol,
Cours, rar. 673, p. 833 ; Poittevin, Code d’instr. crim., Il, art. 360, nr.
7 şi urm.
b) Aceiaş autori de la nota precedentă, op. şi loc. cit. precum
şi Griolet, De l’autorité de la chose jugée, p. 319 ; Lacoste, De la
chose jugée, nr. 1047.
 — 709 —

instrucţie, fie la cele -de fond ca şi rechizitoriile definitive

nu au nici o autoritate de lucru judecat, ci servesc numai
la promovarea acţiunei publice.
Deasemeni rezcluţiunile de clasarea plângerilor sau
denunţurilor, emanate delà Ministerul public nu au autorita­
te de lucru judecat şi ca atare partea vătămată căreia i s’a
clasat de parchet o plângere va fi primită oricând să se a-
dreseze fie instanţelor de fond prin acţiune directă, fie jude­
lui de instrucţie prin plângere însoţită de constituire ca par­
te civilă.
însăşi Ministerul public care a clasat o plângere poa­
te oricând reveni asupra rezoluţiunei de clasare.

§ 1. A u to rita tea lucrului ju d e c a t d e au to rită ţile de

in stru cţiun e asu pra penalului

’.904 — Când e vorba de a examina autoritatea lucrului jude­

cat în materie penală, trebue a ţine seamă nu numai de
d isp o zitiv u l hotărârei, ci şi de m o tiv a re a sa.
In adevăr, dacă ordonanţele judecătorului de instruc­
ţiune ori deriziunile camerei de punere sub acuzare, sunt
motivate pe împrejurarea că nu există dovezi îndestulătoa­
re de culpabilitate, urmărirea se poate reîncepe dacă se
găsesc noi dovezi. Art. 241 pr. pen. e formal în acest sens,
şi interpretarea lui e admisă atât de doctrină (2), cât şi de
jurisprudenţa franceză (3) şi română (4). Deşi scris relativ
la materii criminale, el se aplică şi la alte instanţe (5).
2) Vidal: Cours rar. 668; Garraud: P récis, ed. 8-a, rar. 623; De-
gois: Traité, nr. 2117.
3) Gas. ir. 24 Iul. 1867, Sir. 1875, 68; 1 Fe-br. 1877, Si 1877, I,
487, P. 1877, 1263; 13 Miai 1899, S. şi P. 1900, I, 540. P ân ă Ia desco­
perirea de noui dovezi hotărîrea are putere de lucru judecat. V ezi în
Le Poittevin: Instr. orim. Airt. 128, rar. 19 şi 20, doctrina şi jurisprudenţa
franceză.
4) Cas. II, 3-20 din 9 Sept. 1875, B. 233; cas. II, 432 din 2 D e a
18175. B. 367; cas. II, 245 din 8 Iunie 1883, B. 695; cas. II, 1139 din 15
Oict. 1903, B. 1291; oonfr. cas I I ,’508 din 6 O ct. 1892, Bi. 906; D. Ale-
xandresco: Dreptul civil rom ân, p. 589.
5) D. Alexandresco: D rept civil român, VII, p. 588 şi 589 şi au­
torii citati de dânsul. A ceasta e exact, din cauză că dispozitunile re-
 — 710 —

Dacă din contră, ordonanţa Judecătorului de. instruc­

ţiune (6), sau deciziunea camerei de punere sub acuzare
care apără pe prevenit, îl apără pe motiv că fapta nu e pre­
văzută de lege sau că e prescrisă, descoperirea de dovezi
noui, nu poate servi la nimic şi autoritatea lucrului judecat:
a instrucţiunei s’ar opune la o nouă judecată (7).
Prin urmare, motivarea de fapt are autoritate de lu­
cru judecat numai atât timp cât nu se schimbă faptele care-
au dictat-o, iar motivarea de drept rămâne în picoare tot­
deauna şi are putere de lucru judecat (7 bis).
904 1 — O ordonanţă definitivă sau decizi une a Camerei de a-
cuzare se consideră moţi vată J n fapt în următoarele cazuri:
1) Când constată că nu există faptul imputat în mate­
rialitatea lui şi nu a fost comis.
2) Când constată că faptul imputat nu se verifică în com­
plexul elementului său material.
3) Când constată că nu sunt probe îndestulătoare des­
pre existenţa faptului;
4) Când constată că deşi faptul există, prevenitul nu
este nici autorul nici participat la acest fapt.
5) Când constată că nu sunt suficiente probe că cel'
învinuit ar fi autor sau participat la faptul săvârşit
In toate aceste cazuri descoperirea unor noui probe de­
sigur că ar putea eventual modifică, soluţiunea iniţiaiă.
904?2 — Există motivare numai în drept oridecâteori ordonanţa
definitivă sau deciziunea Camerei de acuzare cutbtată că

latSv la procedura mai complectă a juraţilor se aplică şi la celelate

instanţe afară de dispozitiune contrarie (exemplu art. 396 p. p. în eeeace
priveşte termenul de recurs).
6) Şi ordonanţele judecătorului de instrucţiune devenite defini­
tive prin lipsă de opoziţiune în contra lor. pot să aibă autoritate de
lucru ju d ecat Gas. II, 3189 din 25 Oct. 1910, D. 1419 (civil); Jurispr.
III, nr. 35; oonfr. Alexandresco: op. cit p. 589.
7) Acest lucru e admis şi de Farinaceu: Lib. I, Till. I, Qu. IV,
nr. 23. P entru autori moderni, vezi Alexandresco: op. cit. VII, p. 592, nota 1.
592, noota 1.
7 bis) O ordonanţă de neurm ărire a judecătorului de instrucţie
n’are nici o influentă asupra actiunei civile pornite înaintea trib. civ.,
o ricare ar fi motivele de fapt şi de drept pe care s ’ar întem eia (cas.
fr. 28 Iun. 1920, P and. F iî. 1920, 1, 367, cfr. Jurisprudenţa Generala
1923, speţa 1681, pag. 754.
 — >71i

independent de orice probe, faptul imputai nu poare fi de-

,dus înaintea justiţiei represive, de ex.:
1) Când se constată că faptul nu constitue o infracţiune
(de ex.: incest, pederastie, vrăjitorie).
2) Când se constată că faptul nu e pedepsit sau e scu­
l a t de lege (de ex.: furt între rude, tăinuire între rude, ră­
pire de minore urmat de căsătorie, fapte comise de un mi­
nor sub 8 ani, etc).
3) Când constată că acţiunea publică este stinsă (de
ex.: prescripţiune, moartea inculpatului, amnestie, abroga­
rea legei care pedepsea faptul.
O ordonanţă definitivă sau o deriziune atunci când -
dispune trimiterea în judecată nu poate fi motivată numai
în drept; aşa dar ipoteza unei motivări numai în drept nu
e posibilă decât în cazurile de neurmărire.
In toate cele trei categorii de mai sus bazate pe o mo­
tivare în drept, soluţiunea fiind independentă de probele ce
s’au administrat şi s’ar mai putea administrâ, desigur că
descoperirea de noui probe rămâne inoperantă, ea nefiind
susceptibilă de a modifică soluţiunea iniţială.
‘904 3 — In fine ordonanţele definitive şi deriziunile Camerei
sunt m otivateîn d rep tşi.în lap ţ, în următoarele cazuri:
1) Totdeauna cănd’iîÎspun trimiterea în judecată, fi­
indcă constată faptele şi calificarea, lor.
2) Când decid că nu-este caz de urmărire din cauza
existenţei unei cauze care a înlăturat incidenţa legei penale
(de ex.: legitimă apărare, stare de necesitate, ordinul legei
şi a autorităţii competinte, etc), fiindcă în aceste cazuri e-
xistenţa cauzei cari conduce la neurmărire treb u i să fie
sprijinite pe constatări de fapt.
3) Când constată că ar există autoritate de lucru jude-'
cat, fiindcă şi în acest caz motivarea în drept a lucrului
judecat presupune o verificare a faptului imputat în tot
complexul său.
4) Când declară că vreunul din elementele infracţiunei
nu se verifică în fapt, deoarece faptele constatate nu cores­
pund conceptului abstract statornicit de lege acelui ele­
ment (de ex.: în fapt se constată că a existat oarecare vio­
lenţă, oarecare fraudă, etc. dar nu în sensul prevăzut de
lege). _ .
 — 712 —

In toate aceste cazuri motivarea în drept fiind deter­

minată de constatările făcute în fapt, urmează că nouile
descoperiri vor putea repune pricina în discuţiune oridecâte
ori ele sunt privitoare la elementele de fapt cari au justifi­
cat motivarea în drept, nu însă şi atunci când ele s’ar ra­
portă la circumstanţe de fapt indiferente şi inoperante faţă
de motivarea în drept.
9 0 4 4 — In privinţa autorităţii lucrului judecat de instanţele
de instrucţiune, părerile sunt împărţite încă în doctrină.
Unii autori cred că ordonanţele definitive şi deciziu-
nile camerei de acuzare nu trebuesc să aibă niciodată auto­
ritate de lucru judecat, fiindcă atât timp cât acţiunea publi­
că nu este prescrisă, Societatea are interesul ca dreptul
său de a pedepsi să poată interveni oridecâteori circumstan­
ţe noui ar justifică această intervenţiune. In consecinţă spun
aceşti autori după cum ordonanţele şi deciziunile de trimi­
tere nu obligă pe instanţele de fond, tot astfel ordonanţe­
le şi deciziunile de neurmărire nu pot împiedică pe organele
de urmărire de a reîncepe cercetările când s’ar găsi în faţa
unor elemente noui cari să legitimeze reacţiunea represi­
va (a).
Alţi autori1fac distincţiunea între ordonanţele şi decizi­
unile de trimitere cărora nu le atribue autoritate de lucru ju­
decat şi ordonanţele şi deciziunile de neurmărire cărora
dimpotrivă le acordă fără deosebire efectele lucrului judecat
Această soluţiune se impune, spun susţinătorii acestei păreri,
ca o chezăşie contra abuzurilor cari ar puteâ rezultă din
dreptul instanţelor de instrucţiune şi a organelor de urmărire
de a redeschide la tot momentul o afacere clasată pentru a o
■ clasă din nou şi aşâ mai departe.
In schimb aceşti autori admit că şi faţa de ordonanţele
şi deciziunile de neurmărire este posibilă revizuirea aşâ du­
pă cum sunt supuse revizuirei şi hotărârilor instanţelor de
fond. Deci redeschiderea instrucţiunei pentru noui desco-

a) Peiron, Effets des jugements répressives, pag. 4; Pinto, M a­

nuale di proc. Ipem. p. 219 ; Rocco Concetto, specie e valore della sentenza
penale definitiva, 3Riv. Penale, 1905, p. S ; Francesco de loca, 'La rioper-
penale definitiva, Riiv. Penale, 1905, p. 8 ; Francesco de Laca, L a riaper-
tuzioni di diritto proc. penale, II, p. 265.
 — 713 —

periri trebue să fie privită ca o revizuire şi deci ca un coro­

lar al existentei lucrului judecat (b).
In fine marea majoritate a autorilor fac, sub raportul
autorităţei lucrului judecat, trei distincţiuni: 1) ordonanţele
şi deriziunile de trimitere; 2) ordonanţele şi deriziunile de
neurmărire motivate în fapt şi 3) ordonanţele şi deriziunile
de neurmărire motivate în ,drept.
Din aceste trei categorii autorii cari au sistinut a-
ceastă teză nu atribuesc autoritate de lucru judecat decât
ultimei categorii (c).
Credem că pentru o bună înţelegere a problemei se-
paraîiunea ordonanţelor şi deriziunilor în trei categorii este
admisibilă. In schimb suntem de părere că într’o măsură di­
ferită există o autoritate de lucru judecat în fiecare din a-
ceste trei categorii, după cum vom arătă mai jos (d).
904 5 — Ordonanţele şi deriziunile de trimitere au o autorita­
te de lucru judecat limitată numai fată de instanţele de in­
strucţiune, în sensul că aceste instanţe nu se mai pot se­
siză din nou cu învinuirile pentru cari au dispus trimiterea
în judecată şi deci nu mai pot reveni asupra trimiterei.
Fată de instanţele de judecată ordonanţele definitive
şi deriziunile Camerei de acuzare cari dispun trimiterea, nu
au nici o autoritate de lucru judecat, aceste instanţe fiind li­
bere de a se convinge asupra existentei faptelor şi vinovăţiei
celor trimişi în judecată şi de a da calificarea pe care o vor
crede de cuviinţă faptelor constatate.
Dar dacă ordonanţele şi deriziunile de trimitere n’au
autoritate de lucru judecat, în schimb ele produc anumite
efecte procedurale irevocabile. Astfel ele determină in
rem şi in personam sesizarea instanţelor de fond, în sensul
b) S. L on gh i, Com enta al cod. di pr. pe«. V, ip. 814-9; O. V ita li
R iapertura dell’ intnuzione, în protc. pen. italiană, IX, coi. SSL
c) G a rra u d , Instr. crim. III, p.. 412 ; V id a l e t M agn ol, Cours, p.
829; L e S e lly e r , T raité de Fact. pub et civ., II, nir. 690; / . J . H a n s,
D roit pénale, II, nr. 1287; L e P o itte v in , Code d ’instr. crirrt., art. 128,
n r. 17; F. H élie, P ratique criminelle, ed Depeiges, I, p. 399; C a rn o t,
Instr. crim. art. 246, nr. 2, V. M an zin i, T rattafo din pr. pen. II, p; 363;
V. L a n za , Sistem a di dir. pir. pen., I, nr. 54; ü . A le x a n d re s c o , Com en­
tarii, vol. VII, p. 592 nota 1 ; /. G r. P e rie te a n u în Biblioteca Marilor P ro ­
cese, an. I, p. 88 şi urm.
d) Vezi şi nota n oastră V iniilă D o n g o ro z în J u risp ru d e n ţa G e ­
n erală, 1924, speţa 557.
 714

că aceste instante nu pot cerceta şi judeca decât faptele cu-„.

primse în ordonanţa definitivă sau în deriziunea camerei şr
numai persoanele trimise în judecată prin aceste hotărîri ale-
organelor de instrucţiune. Pentru Curţile cu juraţi se admi­
te că deciziunile Camerei de acuzare au şi efectul atribu-
tiunei de competintă, adică sesizarea Curţilor cu juraţi prin
deciziunile de trimitere este irevocabilă, aceste instante ne
mai putând să se desesizeze printr’o declinare de compe­
tintă. Dimpotrivă fată de tribunalele poliţieneşti şi corecti-
onale ordonanţele şi deciziunile de trimitere sunt numai
indicative de competinţă, aşâ încât aceste instante îşi pot:
oricând declină competintă. In schimb din moment ce un
tribunal sesizat prin trimitere este competent el nu mai poa­
te să se desesizeze retrimitând afacerea la instrucţie pen­
tru a se face un supliment de cercetări.
9 0 4 6 — Ordonanţele definitive şi deciziunile Camerei de a-
cuzare atunci când hotărăsc neurmărirea pe consideraţiuni
de fapt, au şi ide autoritate de lucru judecat şi anume:
i 1) Aceste hotărîri ale organelor de instrucţiune se im­
pun în mod absolut instanţelor penale de fond, adică a-
ceste instante dacă vor fi sesizate pe o altă cale cu jude­
carea unei învinuiri pentru care s’a dat o ordonanţă sau
o deriziune de neurmărire motivată chiar în fapt, vor fi
îndatorate să declare că acţiunea nu poale fi primită, jus­
tiţia represivă ne mai putând fi sesizată dc cât pe calea
unei redeschideri de instrucţiune.
Chiar dacă Ministerul public sau partea vătămată ar
invocă noui descoperiri, încă instanţele de fond nu vor pu-
teă judecă, fiindcă aceste noui descoperiri nu dau dreptul
decât de a se cere instanţei de instrucţiune care a pro­
nunţat neurmărirea să redeschidă cercetăriie.
2) Ordonanţele şi deciziunile de neunrărire motivate
în fapt au deasemeni autoritate de lucru judecat şi fată de
instanţele de instrucţiune. Legea admite îsă posibilitatea re-
deschiderei instructiunei înaintea acestor instanţe pentru
noui descoperiri, redeschidere care cu drept cuvânt are ca­
racterul unei revizuiri, menită a repară o eroare judiciară-
Aşâ dar pentru instanţele de instrucţiune autoritatea
de lucru judecat a ordonanţelor şi deciziuniior de neurmă­
rire motivate în fapt îşi păstrează toată tăria ei atâta timp
 — 715 —

cât nu au intervenit noui descoperiri cari sa justifice re­

deschiderea instructiunei.
© 047 ---- Ceeace am spus despre ordonanţele şi deriziunile de
neurmărire motivate în fapt se aplică şi ordonanţelor şi
deriziunilor cu motivare mixtă: în drept şi în fapt, cu sin­
gura restricţiune că nu orice descoperiri noui pot determi­
nă redeschiderea instructiunei, ci numai descoperirile noui
cari s’ar raportă la acea latură a faptelor pe care se spri­
jină motivarea în drept, căci altfel, această latură rămânând
neschimbată, implicit motivarea în drept îşi păstrează efi­
cacitatea sa şi în consecinţă orice instrucţiune nouă devine
inutilă.
De ex.: o ordonanţă de neurmărire bazată pe faptele
constatate motivează neurmărirea pe întrunirea în drept a
iuturor elementelor legitimei apărări. Există deci o moti­
vare în fapt (arătarea circumstanţelor concrete ale atacu­
lui care a determinat reactiunea) şi o motivare în drept (de­
monstrarea că atacul întruneşte cerinţele legale de a fi
material, actual şi injust). Să ne închipuim acum, că poste­
rior ordonanţei de neurmărire se descopere o scrisoare prin
care inculpatul ameninţase cu moartea pe victimă şi pe ba­
za acestei descoperiri noui se cere redeschiderea instructiu­
nei. Ei bine, o atare redeschidere nu va putea fi admisă fi­
indcă ea nu modifică faptele cari au condus la admiterea le­
gitimei apărări, adică constatarea că a existat un atac ma­
terial, actul şi injust. Aceste constatări nu sunt dărâmate
prin noua constatare ca anterior comitere! faptului inculpa­
tul ameninţase cu moartea pe victima sa. fiindcă s’a pu­
tut prea bine ca între timp să se fi răsgândit. In orice caz
existenţa ameninfărei anterioare nui face mai puţin legitimă
apărarea din moment ce s’a constatat că a existat atacul
material, actual şi injust, şi atâta timo cât nouile descope­
riri nu tind să răstoarne constatarea acestui atac, ele nu pot
determină redeschiderea instructiunei.
Dimpotrivă, dacă în exemplul de mai sus, am presupu­
ne că s’ar aduce ca noui descoperiri o scrisoare din care ar
rezultă că martorii, cari au declarat că a existat atacul şi
pe a căror depoziţiune s’a bazat motivarea le gitimei apă­
rări, se angajaseră anterior comiterei faptului că vor depu­
ne favorabil inculpatului şi vor arătă că a fost atacat, de­
 7 16 —

sigur că o astfel de nouă descoperire, interesând însăşi fap­

tele cari au condus la motivarea legitimei apărări, va justi­
fică redeschiderea instrucţiunei.
9 0 4 8 — Ordonanţele definitive şi deriziunile Camerei de acu­
zare cari pronunţă neurmărirea pe considcraţiuni numai
de drept au o autoritate de lucru judecat mai întinsă de­
cât cele motivate în fapt.
Faţă de instanţele penale de fond a:ari ordonanţe sau
deciziuni se opun ca un fine de neprimire indiscutabil în
contra oricărei acţiuni care ar readuce aceiaşi învinuire,
pentru care s’a pronunţat neurmărirea, înaintea acestor
instanţe de fond.
Pentru instanţele de instrucţiune ordonanţele şi deci­
ziunile motivate în drept au un caracter de definitivat mai
accentuat decât cele motivate în drept şi în fapt, sau numai
în fapt. Spunem mai accentuat, fiindcă părerea că în caz de
ordonanţe sau deciziuni de neurmărire motivate în drept,
redeschiderea instrucţiunei pentru descoperiri noui nu ar fi
posibile niciodată, este desigur exagerată.
Incontestabil că în marea majoritate a cazurilor noui-
le descoperiri de fapte şi probe sunt inoperante, întrucât
ori cât de numeroase ar fi ele nu schimbă soluţiunea iniţială
motivată în drept. In adevăr când ordonanţa de neurmări­
re constată da ex.: că faptul imputat nu e considerat de lege
infracţiune, sau că acţiunea publică este stinsă prin pres-
cripţiune sau amnistie, desigur că nouile descoperiri în marea
majoritate a cazurilor nu vor putea nici să facă dintr’un
fapt care nu e penal un fapt penal, nici dintr’o acţiune pres­
crisă un^ în termen, cu un cuvânt descoperirile noui se vor
lovi de împiedicarea de drept care face ca acţiunea publi­
că să nu poată fi promovată.
Totuşi nu este exclus ca în certe cazuri nouile desco­
periri să fie de aşâ natură încât să procure nu numai ele­
mente noui de probaţiune, dar să modifice însăşi obiecti­
vitatea juridică a învinuirei ca o consecinţă a modificărei
conţinutului său material, modificare care să atragă caduci­
tatea motivărei în drept din ordonanţa sau deriziunea de
neurmărie.
In adevăr să ne închipuim că ordonanţa de neurmărire,
motivează în drept că faptul nu este considerat de lege ca
 — 717 —

infracţiune, de ex.: în caz de incest. Posterior ordonanţei se

face descoperirea nouă că incestul, a fost însoţit de un viol,
desigur că această descoperire modifică obiectivitatea ju­
ridică a invinuirei, grefând pe acelaş fapt iniţial o circum­
stanţă care face ca faptul din licit să devină ilicit. Redes­
chiderea instrucţiunei se va impune, ceva măi mult va fi
chiar posibilă o acţiune nouă şi distinctă pentru viol.
Tot astfel să presupunem că cineva e dat în judecată
că din imprudenţă a omorât pe o altă persoană. Ordonanţa
definitivă fără a mai cercetă probele constată în drept că
acţiunea publică este prescrisă prin trecerea a 5 ani dela
comiterea delictului. Ulterior se descopere o probă nouă din:
nouă descoperire face ca obiectivitatea juridică a invinuirei
care rezultă că nu a fost o imprudenţă ci din contra infrac­
torul a lucrat, cu voinţă şi intenţia de a omorâ. Aceasta
să se modifice, fapta devenind erimă, aşa că dacă nu au
trecut 10 ani dela comiterea ei instrucţiunea va putea fi re­
deschisă, motivarea în drept, sprijinită pe prescripţiune de­
venind caducă.
Tot astfel când neurmărirea s’ar fi sprijinit pe conside-
laţiunea că faptul imputat ar intră în amnestie şi ulterior pe
baza nouilor descoperiri s’ar ajunge la o altă calificare ca­
re nu beneficiază de amnestie. •
904 9 — In rezumat putem spune că: ordonanţele definitive şi
deciziunile Camerei de acuzare atunci când pronunţă tri­
miterea sunt absolut irevocabile pentru instanţa de instruc­
ţiune şi lipsite de autoritatea lucrului judecat pentru in-
starlţele penale de fond.
Din contra ordonanţele şi deciziunile de neurmărire
sunt relativ irevocabile pentru instanţele de instrucţiune (re­
lativitate care este foarte restrânsă în caz de motivare în
drept, mai accentuată în caz de motivare în drept şi în
fapt şi îndeajuns de largă pentru motivarea în fapt), în
schimb au autoritate de lucru judecat pentru instanţele pe­
nale de fond cât timp nu au fost retractate în urma unei
redeschideri de instrucţiune.
904 10 — Actualul cod de procedură penală, prin art. 241, care
desigur nu este ireproşabil nici ca redaeţiune nici ca aşe­
zare, consacră sistemul arătat mai sus, învestind pe deo­
 — 718 —

parte hotărîrile instanţelor de instrucţiune cari pronunţă ne-

urmărirea cu autoritate de lucru judecat, dar permiţând în
aceiaş timp redeschiderea instrucţiunei pentru noui des­
coperiri.
De lege ferenda nu se impune decât o mai corectă re-
dacţiune a textului care să curme orice echivoc asupra în-
tinderei dispoziţiunilor sale şi asupra organului şi proce-
durei de redeschidere a instrucţiunei.
905 — Relativ la nouile descoperiri, de care vorbeşte art. 241
' p. p., vom observă că după Curtea noastră de casaţie, ches-
.tiumea dacă există ori nu acele noui descoperiri, e o chesti­
une de fapt, care scapă de sub controlul Curţei de casa­
ţie (8).
Credem însă că instanţa noastră supremă s’a pronunţat
în mod prea absolut. Doctrina admite în Franţa că prin des­
coperiri noui, se înţeleg dovezi de culpabilitate nu descope­
rite ci născute după judecată; cu alte cuvinte că n’ar fi
vorba de probe vechi ignorate de procuror, fiindcă altfel o
persoană ar putea să fie necontenit târîtă la instrucţiune.
Ca exemplu de descoperiri noui Degois citează cazul când
în urma ordonanţei de neurmărire pentru lipsă de dovezi,
individul apărat s’ar fi lăudat faţă cu martorii, că deşi vi­
novat el, a isbutit să scape (9). Dacă se admite această pă­
rere, chestiunea nu mai poate să fie o chestiune de fapt, ci
în cazul când instanţa ar admite urmărirea întemeindu-se
pe dovezi preexistente judecăţii, Curtea de casaţie ar putea
să-şi exercite dreptul său de control, casând fără trimi­
tere (10).
905 1 — Art. 242 pr. pen. caută să precizeze care este con­
ceptul noţiunei de descoperiri noui.
Acest text spune că vor fi socotite ca descoperiri noui:
declaraţimile de martori, actele şi procesele-verbale cari
nu au putut fi supuse examenului instanţei de instrucţiune

8) Cas. II, 3149 din 27 Oct. 1909, B. 1159.

9) Degois: Traité, nr. 1682; confr. 1683. In >acel-aş sens Garraud:
Précis ed. 8-a 623. Confr. în să Vidal: Cours, nr. 668.
10) F ără trim itere, dnpăl jurispradenţa Curţii noastre de casa!-
tiune care e foarte largă în ceeace priveşte casarea Ifără! trimitere;
deşi ar trebui să fie foarte strictă, deoarece e în m aterie de deroga,
fiune.
 — 719 —

care a pronunţat neurmărirea, bine înţeles în momentul când

s’a făcut această pronunţare şi cari, adougă legea, sunt de
natură sau a întări probele anterioare cari erau prea slabe,
sau a deschide.un drum nou pentrui aflarea adevărului.
S’a decis şi cu drept cuvânt că enumerarea din art.
242 este enunciativă iar nu limitativă (a). Partea finală a
textului impune în mod imperativ această soluţiune; în a-
devăr, această parte indicând scopul nouilor descoperiri şi
anume întărirea probelor anterioare şi aflarea adevărului,
implicit face accesibilă oricare altă probă de natură a con­
duce la scopul urmărit de lege.
Aşa dar nouile descoperiri pot fi căutate sau pot con­
sta în orice probă, bineînţeles din cele admisibile în mod
obişnuit.
905 2 — S’a pus întrebarea, cu privire la descoperirile noui, da­
că calificativul nou adăugat de lege termenului descoperire,
are rostul de a indică momentul descoperirei sau obiectul
acesteia. Cu alte cuvinte prin nouă legea a înţeles o des­
coperire care se produce după ce instanţa de instrucţiune
a pronunţat neurmărirea, sau a înţeles mai mult şi anume pe
lângă că descoperirea trebue să intervină după pronunţa­
rea neurmărirei, dar ea mai trebue să aibă de obiect o pro­
bă care s’a născut după ce intervenise ordonanţa sau decizi-
unea de neurmărire.
Cei cari susţin ultima teză invoăcă ca argument însăşi
împerecherea termenului descoperire cu calificativul nou. A
descoperi este desigur a află ceeace nu se cunoştea până
atunci, deci dacă legea ar fi voit să indice numai că aflarea
de noui probe trebuie să se producă după ce se pronunţase
neurmărirea, termenul de descoperire ar fi fost suficient. Ori
dacă legea a mai adăugat că descoperirea să fie nouă, tre­
bue să admitem că nu e vorba de un simplu pleonasm, ci de
o condiţiune specială cerută de lege aceia că descoperirea
să se refere la ceva nou petrecut după darea ordonanţei sau
deciziunei de neurmărire.
Noi nu împărtăşim această părere şi nici nu credem
a) F . H elie, Instr. crinii. II, nr. 1022; L e S e lly e r , T răite des act.
ipub. et civ. II, nr. 704; G a rra u d , Instr. crim . III, p. 407; P o it t e v in ,
•Code* d ’instr,. ie r t e larA 247, nr. 3; /. A .1 'R ota, Coiurs, p. 577. I
 — 7 20 —

temeinic argumentul invocat în sprijinul ei. Nu împărtăşim

părerea că numai probele născute după pronunţarea neur-
mărirei pot fi privite ca descoperiri noui, fiindcă unei astfel
de limitări se împotriveşte însăşi raţiunea care a determinat
pe legiuitor să admită posibilitatea de a se redeschide in­
strucţiunea, atunci când elemente noui de probă pot aduce
lumina în cauză. Ori spre acest sfârşit pot servi deopotri­
vă şi probele cari s’au născut după ce se pronunţase neur­
mărirea, cât şi probele născute înainte de acest moment
dar cari erau necunoscute instanţei de instrucţiune, sau cari
cunoscute fiindu-i nu puteau fi găsit. De ex.: La primele cer­
cetări s’au ridicat nişte corpuri delicte, sau nişte scrisori,
cari ulterior au dispărut, aşa că deşi se ştia de existenţa
lor nu se cunoaştea însă forţa lor probantă şi ca atare n’au
putut servi la deslegarea cauzei. Ei bine, ar fi contra inten-
ţiunei legiuitorului şi contra intereselor represiunei, dacă
am decide că aflarea acelor corpuri delicte sau scrisori, du­
pă ce se pronunţase neurmărirea, nu ar putea conduce la re­
deschiderea instrucţiunei.
Argumentul tras din calificativul noui adus termenului
descoperiri nu este temeinic fiindcă în procedura penală a
descoperi este a află de existenţa unei infracţiuni şi deci
implicit de probele respective (art. 14, 16, 21 pr. peri.). Deci
când în art. 242 pr. pen. se vorbeşte de descoperiri noui
se înţelege alte descoperiri decât cele cari au fost exami­
nate de organele de instrucţiune, indiferent dacă ele s’au
născut înainte sau după ce se pronunţase neurmărirea.
905 3 — Incontestabil că nu orice probă nouă este şi o desco­
perire nouă, ci numai acelea care au fost aflate după ce s’a
pronunţat neurmărirea. O probă care eră cunoscută şi pu­
tea fi produsă înainte ca instanţele de instrucţiune să fi pro­
nunţat scoaterea de sub urmărire nu mai poate legitimă re­
deschiderea instrucţiunei. Dacă s’ar admite contrariu atunci
am vedea cerându-se la nesfârşit redeschiderea intrucţiu-
nei pentru a se mai audia încă un martor şi iar unul şi tot
aşa mai departe.
Partea vătămată şi Ministerul public erau datori a-
tunci când au văzut că judele de instrucţie a pronunţat ne­
urmărirea din cauza insuficienţei probelor, să propună
prin opoziţiune contra ordonanţei toate probele pe cari îe
 — 721 —

cunoşteau şi cari puteau fi administrate, de aceia nu le mai

este îngăduit ca pentru atari probe să ceară redeschiderea
instrucţiunei.
Pentru o enumerare a nouilor descoperiri trimitem la
cele scrise în acest volum la materia revizuirei (b).
9 0 5 4 — Adunarea probelor cari constituesc nouile descoperiri
trebue să premeargă redeschiderea instrucţiunei, fiindcă a-
ceastă redeschidere este condiţionată de existenţa nouilor
descoperiri, existenţă care implicit are a fi verificată în
momentul când se decide redeschiderea.
Adunarea probelor noui se va face de Ministerul pu­
blic, de ofiţerii de poliţie judiciară, de judele instructor a-
tunci când incidental cu ocaziunea instruirei unei alte afa­
ceri, descopere vre-o probă privitoare la afacerea clasată şi
în fine chiar de partea vătămată.
Descoperirile noui vor fLcomunicate Procurorului ge-
neral, încă'zuTcând neurmărirea fusese pronunţată sau con­
firmată de Camera de acuzare, sau Procurorului şef de par­
chet în ipoteza că neurmărirea a fost pronunţată de judele
instructor. Procurorul general sau Procurorul Tribunalului
în cazurile respective vor apreciă nouile descoperiri şi dacă
le vor crede temeinice vor cere prin rechizitorul lor redes-
chideea instrucţiunei.
S’a decis că numai aceşti magistraţi pot cere redeschi­
derea instrucţiunei.-Noi- credem însă că nici un text nu se o-
pune ca partea vătămată, care se găseşte constituită parte-
civilă, s,ă pbătă cere şl ea ba­
za nouilor descoperiri pe cari le-ar aduce instanţelor de in­
strucţiune. Redeschiderea instrucţiunei nu este decât reînvie­
rea acţiunei publice, ori fără o dispoziţiune contrară expre­
să nu vedem dece partea vătămată care poate pune în miş­
care acţiunea publică, să nu poată să o şi reînvie.
9055 — Din moment ce s’a daterechizitor de redeschidere sau
s’a făcut cerere în acest sens de partea vătămataTCamera
de acuzare sau judele instructor (după distincţiunile delà nu­
mărul precedent) vor apreciă temeinicia nouilor descope-

lb) Vezi iasupma descoperirilor noui: Garraud, Instr. crim. III, d. 406;
Le Poittevin, Code d ’instr. crim., art. 247, nr. I şi iurm.
 722 —

riri şi vor decide fie menţinerea neurmărirei, fie redeschide-

^rea instructiunei.
„Ordonanţa pe care o va da judele de instrucţie într’un
sens sau altul va îi susceptibile de opoziţie la Cameră, du­
pă cum deciziunea Camerei de acuzare va putea lă rândul
ei să fie atacată cu recurs.
In cazul că s’a admis redeschiderea instructiunei pro­
cedura se va urmă după regulele obişnuite în această ma­
terie a instructiunei prealabile.
Ordonanţa sau deciziunea ce se va pronunţă în urma re­
deschiderei va trebui să arate cari sunt şi în ce constau
descoperirile noui.
9 0 5 6 - - Nici Ministerul public nici partea vătămată nu vor
puteâ pe baza nouilor descoperiri să se adreseze direct in­
stanţelor de fond pentru a cere judecarea invinuirei (c). Fa­
tă de aceste instanţe am arătat că ordonanţele şi deciziu-
nile de neurmărire au deplina autoritate de lucru jude­
cat, atâta timp cât aceste ordonanţe sau deciziuni n’au fost
reformate prin alte ordonanţe sau deciziuni date în urma
redeschiderei instructiunei.
Trebue deci ca în mod inperativ să se urmeze calea
redeschiderei prin sesizarea instanţei de instrucţiune ca­
re a pronunţat neurmărirea pentru a se puteâ sfărâmă au­
toritatea lucrului judecat rezultat din ordonanţele şi deci-
ziunile de neurmărire.
9 0 5 7 — Dispozitiunile privitoare la redeschiderea instructiunei
şi deci la autoritatea de lucru judecat a deriziunilor instan­
ţelor de instrucţiune se aplică şi în cazurile când instrucţiu­
nea prealabilă este confiată unui magistrat special, de ex.:
judele de ocol în cazurile prevăzute de art. 17 Legea băn­
cilor populare, preşedintele Curţei de apel în cazul art. 494
pr. pen., etc.
Redeschiderea instructiunei în aceste cazuri se va ce­
re numai dela aceşti magistraţi instructori speciali.
906 — Am spus mai sus că lucrul judecat de autorităţile de
instrucţiune are putere de lucru judecat, când este întemeiat
pe motive de drept. Insă trebue să adăogăm că această pu­
tere de lucru judecat nu se referă decât la ordonanţele de
c) Oarraud, Trăit, d’instr. crim. III, p. 411; Le Poittevin, Code
d’instr. crim. art. 246,- nr. 6.
 •— 723 —

neurmărire (11). In ceeace priveşte ordonanţele de trimitere

autorităţile de judecată sunt libere să aprecieze cum vor
crede dacă sunt sau nu suficiente elemente de culpabilitate.
Prin hotărîrea de achitare, în urma hotărîrei definitive de
urmărire, nu se violează autoritatea lucrului judecat, fiindcă
dispozitivul ordonanţei sau deciziunei de trimitere, nu spune
că prevenitul ar fi culpabil, ci numai că sunt dovezi îndes­
tulătoare pentru darea în judecată. Insă între darea în jude­
cată a autorităţilor de instrucţiune şi condamnarea autori­
tăţilor de judecată, deosebirea e foarte mare în ceeace pri­
veşte dovezile; cele ce sunt îndestulătoare pentru judeca­
tă, pot să nu fie îndestulătoare pentru condamnare (12).
Autorităţile de judecată sunt libere să dea o altă califi­
care faptei şi să admită scuze sau circumstanţe agravan­
te ori atenuante (13).
907 — Mai mult decât atât. Ştim că deriziunile de trimitere nu
au autoritate de lucru judecat nici chiar în ceeace priveşte
competenţa autorităţilor de trimitere; că ele sunt numai in­
dicative iar nu atributive de competinţă afară dacă aface­
rea este trimisă la juraţi care au plenitudinea competinţei
§ 4).*I,
11) Gfr. Curierul judiciar 1914, nr. 33 ou nota D. Hozoc în sens
contrar.
12) In acest sens vezi Vidal Cours nr. 669. La noi D. Alexan-
aresco: op. cit. T. VII, ip. 594 şi autorii icitati de dânsul. Gonfr. cas,
II, 800 din 14 Dec. ,1898, Bt 1471 şi cas. II, 69) dira 12 Fehr. 1880, B.
81. „In ceeace conceră existenta faptelor şi calificarea lor, deciziunea
Camerii de acuzare, nu are autoritate de lucim judecat'’. In acelaş
sens Alexandresca: op. cit. pag. 595.
13) Vezi Alexandresca op,, cit. T. VII, p. 595 şi autorii citaţi
de dânsul.
14) Curtea cu juraţi nu are drept să-şi decline competinţă da­
c ă constată1 că fapta nu constitue decât un delict iot oontnaivenţiusne.
Gas. II, 467 ,dim 22 Ian. 1910. Dreptul, 1910, nr. 52, p. 416, casând' de­
ciziunea în sens contrar a c. juraţi Tutova dlin 17 Nov. 1909. Drep­
tul 1910, n,r. 52, p. 418 şi Curierul Judiciar 1910, nr. 13, p. 100, cu no­
ta noastră în care criticăm deciziunea curţei ou junaţi Tutova, ară­
tând că1 doctrina şi jurisprudenţa franceză este nn sensul că deciziu­
nile de trimitere la juraţi sunt atributive de instanţă.
Adaogă în acelş sens Degois: Traité, n-rele 1391 şi 1672: Vi­
dai: Gouirs, nr. 669. Gonfr. şi cele spuse de noi la nr. 673. Vezi însă
în sens contrariu ia noi D. Alexandresco şi autorii oitati de dânsul,
Drept civil român, VII, p. 593 şi c. juraţi Ilfov. Dreptul, 1900, nr. 82.
Vezi şi acest volum nr. 673*.
 — 724 —

Prin urmare, ordonanţele sau deriziunile de urmărire

nu au putere de lucru judecat decât uneori asupra penalu­
lui la instrucţiune, nu au însă mei o putere de lucru judecat
asupra penalului, la autorităţile de judecată.

§ 2. Autoritatea lucrului judecat de autorităţile de judecată

penală asupra penalului.

908 — Intr’o teză din 1833, Wendler a susţinut că în penal nu

poate fi niciodată lucru judecat iretractabil, nici în caz de
condamnare, fiindcă o condamnare trebue să cadă când se
cunoaşte inocenţa condamnatului, şi nici în caz de achitare,
fiindcă o sentinţă de achitare nu poate să mai rămână când
se găsesc dovezi noui de culpabilitate (1).
Legiuitorul n’a admis această teorie în penal, contrarie
principiului civil al autorităţii lucrului judecat; el a stabilit
autoritatea lucrului judecat în materie penală de autorită­
ţile de judecat, prin art. 383 pr. pen., în următoarea cuprin­
dere:
„Orice persoană achitată (2) după lege, nu va putea
fi apucată, pentru acelaş fapt“. *
909 — Regula pusă în acest articol e atât de dreaptă, încât
putem afrimă că e una din cele mai vechi régulé de proce­
dură penală. O găsim chiar în străvechia lege indiană a lui
Manu. „Oricare afacere care a fost dusă la capăt şi jude­
cată, nu mai trebue să fie reîncepută, dacă legea a fost pă­
zită“ (3). O mai găsim la Egipteni, la Evrei şi la Greci (4).
Cu atât mai mult găsim regula foarte bine formulată în-
dreptul -roman: „Oui de crimine publico in accusationem de-*234

1) Wendler: Dere indicata in oa-usibus -criminal-iibus. Linsiae,

1883. Vezi Carrara: Programma, par. 1000, Înota 1.
2) Prin cuvâmtul achitat se înţelege atât achitarea cât şi ab­
solvirea ii-ind identitate de motive.Vezi Alexandresco: qp cit. T. VII,
p. 584; Pândi fr. V-b-o. Gh-ose jugée, nr. 1590; Le Sellyer: Traité de,
l’exercice et de l’éxtiraction -des -actions publique et privée II, 668.
3) Legile lui Manu, -IX, 233 şi 234. Vezi J. Tonissen: Etude sut
l’histoire du -droit -criminel. -Bruxelles, 1869, T. I, -p. 74.
4) Vezi Alexandresco: Drept civil, VII, p. 582, nota 1.
 7 25 —

du ctu s e st, ab alio su p er eoden t crim ine deferi non p ó t e s t (5).

Ulpian ne spune deasemeni: „ lisd e m crim inibus quibus quis~
liberatu s e st, non d e b e t p ra eses p á ti eundem iterum accu-
sa ri “ (6).; şi această regula se aplică chiar când pentru ace­
iaşi faptă, acţiunea eră dată de mai multe legi (7).
910 —Această regulă a fost păstrată şi în vechiul drept euro­
pean. In secolul al XV-lea, Ang. Aretin se întreabă dacă
cel achitat (absolutus) poate să fie din nou acuzat d e a ltă
p erso a n ă pentru aceiaşi infracţiune, (iterum de eodem de-
licto ab alio accusari), şi răspunde că în general doctrina
(doctores) admite negativa. „Cel achitat de vre-o infracţiu­
ne, nu se mai poate din nou acuză“ (8).
Acela însă care a acuzat, nu mai poate să acuze din
nou pentru aceiaşi infracţiune chiar dacă s’a desistat.
Alb. Gandin (1370-1430) care spune acest lucru, se
întreabă în urmă dacă erezii ucisului, când ucigaşul a fost
absolvit, pot totuşi să acuze din nou? El răspunde negativ,
pentru mai multe temeiuri (9).
911 _ In secolul al XVI-lea acelaşi lucru îl spun Jul. Clar (10)
şi Farinaceu: „Instrucţiunea — spune acest dini urmă — nu
se mţ poate face în contra aceluia care, a fost odată achitat
de infracţiunea despre care se fac cercetări. Fiindcă nu se
pot face două cazuri pentru aceiaşi infracţiune.............; şi

5) Acel oare a fost acuzat pentru o faptă criminală, nu mai

poate fi dat în judecată ipentru aceiaşi faiptă criminală. Leg. 9, fnif.
Cod. IX, 2.
6) Pentru aceleaşi infracţiuni pentru oare icineva a ifost achi­
tat, nu trebue preşedintele să perniţă ca cineva să fie acuzat din nou.
7) Gonir. Ayrault: Ordre et formalité, Livre III, art. 1 nr. 25.
p. 277, care spune însă că un alt acuzator putea să acuze, nu însă a-
celaşi.
S) Ang. Aretinus: op. cit. cap. Et ad qiuerel. Tit. nr. 90, p, 41
versum.
9) Alb. Gandirus. op. cit. cap. Utrum iile, nr. 7, p. 274.
10) Jul. Clarus: Opera omnia, LVII. nr. 1. In dbservatiunile sale asu­
pra lui Clarus, Baiardi, spune (ila nr. 10). că cel absolvit în judecată, nu
,roai poate să fie din nou acuzat, chiar dacă s ’ar da >o nouă calificare in-
Æraotiumei (etiam si intentatur nova qualitas delicti), afară dacă nu s ’ar do­
vedi coluziune în judecată, sau dacă vătămatul care acuză, nu cunoaşte-
cauzla acuzării.
 726 —

aceluia care ar voi din nou să acuze sau să instruiască pe

cel achitat, i se opune, excepţiunea lucrului judecat“ (11).
Acest lucru, după cum spune Farinaceu este admis ab
omnibus canomstis et legistis.
In fine acelaşi lucru îl spune în secolul al XVII-lea
Carpzov (12), şi adnotatorul său Boehmer în secolul al
XVIII-lea (13).
La rândul său H. Renazzi, spune, cil drept cuvânt, că
este tot atât de nedrept a acuză de două ori pentru aceeaşi
faptă, ca şi a cere de două ori aceeaşi datorie, citând Leg.
48, Tit. 19 Ler 28 din Digeste (14).
912 — încât despre vechiul nostru drept, deşi nu găsim nimic
in această privinţă (15), însă regula este atât de veche şi de
dreaptă, încât nu credem ca să nu fi existat şi la noi. Ceeace
ar putea să dea bănuială de contrariu, ar fi că la noi în pro­
cesele civile nu există autoritatea lucrului judecat, însă a-
ceastă asemănare nu e îndestulă pentru ca să credem că re­
gula lucrului judecat a fost nesocotită la noi şi în penal. In
civil erau motive care făceau regula să fie nesocotită; ne­
dreptatea judecătorilor, interesul părţilor şi nestabilitatea
domniei făceau ca să se nesocotească autoritatea lucrului ju­
decat, în penal însă nu eră niciun interes ca să o nesoco­
tească.
913 — In orice caz însă această regulă se găseşte în regula­
mentul organic al Munteniei care cuprinde o dispoziţiune i-
dentică cu acea din art. 383 procedura penală:1
11) „Inquisitio formari non potest contra ilium, qui alios de eodem
delicto, de quo inquiritur, fuit ab solute. B is enim de delicto queri non
p o s s e .............. et volenti iterium accusare, seu iniquierere semel absolutum
seu condemnation obstat exceptio'rei judicatae“. Farinaceus: op. cit. Lib. I,
Quaest, IV, nr: 1.
12) Carpzovius: Practica Part. III, Qu. GIV, n-rele 59 şi 60. „Abso­
lutus a delicto amplius molestări ab eodem seu alio aocusatore non po­
test”.
13) Ibidem: Observ. IV. Insă Bobiner, face restricţiune: 1) Dacă s’a
sustras prin fraudă delà pedeapsă; 2) Dacă judecătoiii şi-au dedinat com­
petenta. Mai adogă că, dacă a făcut transactiune cu acuzarea privată, a-
ceasta nu împedică acuzarea publică.
14) Th. Renazzi. Elementa Cart. L. Gap. XII, par. 2.
15) Confr. Alexandresco: op. cit., p. 583, nota; şi la noi 873 şi nota.
In condica penală /. Sturza vodă, cel achitat se puteă judecă din nou
dacă se descopereau dovezi noi, şi fapta nu eră prescrisă par. 156 şi 158.
In schimb şi osânditul puteă cere o de isnoavă judecată1.
 — 727 —

„Orice pricină criminalicească, asupra căreia se va da

da către vre-o judecătorie o hotărîre desăvârşită fără a fi
supusă la apelaţie după rânduelile de mai sus, nu se va mai
putea cercetă de isnoavă, precum nici cel apărat, dacă o d a tă
se v a d e sv in o v ă ţi p ra v iln ic e şte , nu se va putea da iarăşi în
judecată nici a se mai ponosim tot într’aceiaşi pricină“ (art.
296 lit. g. Reg. org. al Munteniei).
Iar în legislaţiunea penală a Domnitorului Ştirbei, gă­
sim art. 212 din procedura condieei criminale, în care se
spune:,„Vericine se va desvinovăţi odată prin hotărîre du pă
to a te legiu itele fo rm e, nu va mai putea fi pârât pentru a-
ceastă faptă“.
914 — Să revenim însă Ia- art. 383 pr. pen. Acest articol se re­
feră la judecata juraţil o r ^ ^ a t ^ a Bmea admite ca re­
gula pusă de el este generală şi se aplică şi în materie co-
recţianalâ şi de simplă poliţie, fiindcă nu este nici un mo­
tiv pentru a distinge (16).
915 — Cu toate că art. 383 pare foarte isimplu, el a dat naştere
la următoarea discuţiime.
Dacă o persoană a fost achitată pentru o faptă, desi­
gur că ea nu mai poate să fie dată în judecată pentru ace­
iaşi! faptă sub aceiaşi calificare, fiindcă se opune regula lu­
crului judecat, dar chestiunea este discutată dacă o persoa­
nă achitată pentru o faptă, nu ar mai putea să fie dată în
judecată pentru aceiaşi faptă chiar s u b o calificare d ife r ită ?
De exemplu o persoană a fost'acnzatăcăs comis'un omor cu
precugetare, juraţii au achitat-o; nu va putea oare să fie ur­
mărită nici chiar pentru omor simplu, or pentru omor prin
imprudenţă? (16 bis) Sau a fost inculpată pentru bancrută

16) Gas. II, 3021 din 26 Nioombr. 1912, Curierul Judiciar 1913, nr. 16,
p. 191; C. Iaşi I, 534 din 23 Noenfbrie 1915. Curierul Judiciar 1916, nr. 3S
nota Tanowiceanu.
16 bis) In acest sens Trib. Chambery, 11 Feb. 1921, Jouirn. Parq. 1922.
paig. 409 în speţa ena vorba de o persoană acuzată de pruncucidere ş i achi­
tată de juraţi, apoi a fost urmărit înaintea trib. corect, pentru omor făiră voe
sau din neglijenţă. Im materie criminală există lucru judecat nu numai pen­
tru faptul cum el a fost calificat, dar şi pentru faptul material însuşi, astfel
cum a avut loc, aşa că faptul nu mai poate să facă obiectul unei a doua
urmăriri sub b altă calificare, fie că el a fost supus tirib. de simplă politie
sau coxectională, fie Guirtii cu juraţi şi independent dacă instanţa de re­
 — 7 28 —

frauduloasă şi achitată, nu poate oare să fie după achitare

urmărită pentru bancrută simplă invocându-se aceleaşi fap­
te? Or, în fine, achitatul pentru fals, nu poate să fie dat în
judecată pentru escrocherie?
S I 6 — In Anglia persoana achitată nu mai poate fi dată în
judecată pentru aceiaşi faptă, afară dacă achitarea este fă­
cută, fiindcă fapta dovedită nu constituia crima pentru care
fusese acuzatul dat în judecată, dar constituia un delict sau
o altă crimă (17).
In Franţa în timpul legislaţiunei franceze intermediare
controversa nu există; achitarea împiedică orice urmărire
posterioară pentru care fusese o persoană achitată, fie chiar
sub o calificare diferită. Şi tot aşa se pare că eră şi în ve­
chiul drept european (18). Insă sub legea actuală chestiunea
este controversată.
-917 — Actualmente n Franţa jurisprudenţa admite în mod
constant că o persoană achitată la juraţi pentru o faptă,
poate să fie din nou urmărită pentru aceiaşi faptă însă sub o
calificare diferită (19). Mulţi autori au admis acelaşi sis­
tem, iar parchetele au luat obiceiul de a face acest lucru
urmărind persoane achitate la juraţi.
presiune a pronunţat condamnarea, absolutiumea sau lachitarea. Vezi şi CI cu
Juraţi Făilciu, 17 Noemlbr. 1920, Curierul Judiciar 1921, nr. 6, pa. 90 cu
nota E. C. Decusară.
17) Seytnour Haris, op. cit. pag. 252.
18) Farinaceus se întreabă dacă dacă se poate judecă din nou fapta,
în cazul când ea fiind judecată sine utta dualitate, se imvoacă în urmă o
calitatea care agravează infracţiunea. După ce discută Gestiunea, dânsul răs­
punde negativ. „Şi raţiunea acestei concluziuni — zice dânsul —1 este fiind­
că infracţiunea principală (şi prin urmare însăşi substar.ţa şi esenţa), a fost
deja înlăturată prin hotărârea absolutorie, oare a declarat că nu există
nioi o infracţiune. La ce unai poate servi noua calitate fără subiect, dacă nu
există nici o infracţiune ?
Aceasta e cu neputinţă, fiindcă nu poate să existe o nouă calificare
(quallitas) fără subiect, şi non entium nullae sunt dualitateS”. Farînacea
fa ce însă excepţiune când absolvirea e provenită prin coluziunea şi pre-
varicarea judecăţilor”. Farinaceus: op. cit. Lib. I, Ou. IV, N-le -1, 13 şi 14.
Toit aceeaş era şi părerea tui Böhmer, în observările lui asupra lui Jul,
Clarus. Vezi miai sus nr. 911, pag. 581, nota 5.
19) Pas. fr. 24 Oct. 1811; 29 Oct. 1912; sect- un. 25 iNov. 1841, P. 42
I, 738, S. 42, I, 93, concluziuni contrare, Dupin: 27 Iain. 1SS6, D. 56, I,
368; 3 Aug. 1855, S. 56, I, 82, P. 56, I, 418; 23 I-ul. şi 28 Aug. 1863, S. 64
1, 198,P. 64, 770; 10Febr. 1870, S. 71, I, 284. P . 71, 782t
 729 —

918 — Această interpretare se loveşte însă de o mare difi­

cultate; art. 383 p. p. este redactat în acelaşi fel cum eră
redactat şi art. 426 cod. din 3 Brumar an. IV şi art. 3 din
legea din 16-29 Sept. Î791 (20) şi se pare ciudat că legiu­
itorul din 1808, să fi voit să schimbe sistemul care eră în
vigoare, păstrând totuşi dispoziţiunile legilor din perioada
intermediară. Merlin însă, care ca procuror general al Curţii
de casaţie franceză a făcut să se admită această interpre­
tare de Curtea de casaţie, pretindea că, deşi art. 383' p. p„
conţine aceleaşi cuvinte ca art. 426 cod. din an. IV şi le­
gea din 1791, însă ele au altă însemnare decât în perioada
intermediară, fiindcă preşedintele Curţei cu juraţi nu este
obligat sub imperiul legislatiunei actuale, cal în timpul celei
revoluţionare, ca să întrebe pe juraţi de fapt apreciat sub
toate punctele de vedere. Codicele de procedură penală ac­
tual în vigoare prevede ce e drept punerea de chestiuni sub­
sidiare, însă pentru preşedinte punerea acestor chestiuni e
facultativă, iar nu obligatorie.
Prin urmare — ziceă Merlin — când juraţii răspun­
deau negativ în perioada revoluţionară, răspunsul însemnă
că fapta nu constitue o infracţiune sub orice punct de vedere
s’ar privi, pe când sub legislatiunea actuală, dacă juraţii au
răspuns negativ la faptă cu calificarea pusă, nu rezultă că,
dacă s’ar fi pus sub o altă calificare ar fi răspuns tot nega­
tiv. Nu poate dar să existe autoritate de lucru judecat, fiind­
că juraţii s’au pronunţat asupra faptei cu certă calificare,
iar nu asupra faptei cu orice calificare ar fi.
919 —F. Hélie, combate cu multă tărie de argumentare acest
sistem, şi părerea noastră este că dânsul are dreptate.
Mai întâi F. Hélie observă că, punctul de plecare al acestei
interpretări e fals, fiindcă atât sub legislatiunea intermedia­
ră, cât şi sub cea actuală, preşedintele Curţii cu juraţi pu-
teà, aveă facultatea, de a pune ca chestiune subsidiară fap­
ta sub orice calificare. Art. 379 al. cod. din 3 Brumar an.
IV, dispuneă că „Juraţii pot fi întrebaţi asupra uneia sau

20) Gonstitatiunea din 3 Sept. 1791, cap. V, iart. 9, dispune câ : „Tout

homme aquitté par un Juré légal ne peut plus être repris, ni accusé à raison
'du même fait”.
 730 —

m ai multe circumstanţe nemenţionate în actul de acuzare,

chiar când ar schimbă caracterul inîracţiunei rezultând din
'fapta care se judecă. Astfel, când e vorba de acuzare de un
act de violenţă exercitată către o persoană, se poate pune
chestiunea dacă acest act de violenţă a fost comis cu scop
de a ucide“ (21).
Prin urmare, după legislaţiunea din an. IV, preşedintele
având o simpla facultate de a întrebă pe juraţi de fapt sub
o altă calificare, poate că nu uză de ea; cum dar în acest
caz, ar există autoritatea lucrului judecat relativ la fapta
judecată, sub orice calificare, chiar sub aceă sub care s’a
judecat?
Aceeaşi regulă observă F. Hélie, există şi astăzi (22),
prin urmare sistemul Curţii de casaţie franceză e fals, fiind­
că se întemeiază pe o eroare istorică.
*920 — In afară de aceasta, cum observă cu drept cuvânt e-
minentul penalist francez, de unde se poate şti sensul ver­
dictului juraţilor? Dacă el zice: „Nu, acuzatul nu e culpabil
că a omorît pe cutare în toate circumstanţele, etc“, aceasta
poate însemnă nu numai că n’a comis omor în circumstanţele
din actul de acuzare, sau din desbateri, dar chiar că n’a co­
mis omor dei loc; în asemenea caz însă, dând pe achitat din
nou în judecată, şi oondamnându-1 nu se contrazice oare
voinţa juraţilor, care poate au spus clar, şi cu toţii au conve­
nit că nu acuzatul e culpabil de omorul de care e învinovă­
ţit? (23). „In fine — zice F. Hélie — interpretarea noastră e
legată cu principiul chiar al lucrului judecat. Nu e oare ciu­
dat ca atunci când acuzatul a suferit încercarea solemnă a
21) F. Hélie: Instr. crim. II, [N-Ie 1012 şi urm.
Ce e drept că nişte vechi deciziuni ale curţii noastre de casaţiune,
par a: luâ preşedintelui curţii ou juraţi acest drept de a pune cestiumi sub­
sidiare. Vezi cas. crim. 275 şi 278 din, 3 Dec. 1868, B. 196 şi urm. casând
pentru motivul că preşedintele pe lângă cestiunea relativă Ia omor şi1 la
precngetare, prevăzută în deriziunea camerii 4e acuzare, a pus şi cestiunea
relativă la loviri şi răniri cu voinţă ;care au pricinuit moartea pacientului.
Insă aceste vechi deciziunii ale curţii ide casaţiune nu pot aveâ nici o va­
loare, ţinând seamă .de personalul curţii noastre de casaţiune de pe acele
timpuri, compus aproape exclusiv din practicanţi.
22) Cu simpla deosebire că atunci erau prevăzute de lege cestiunile
•subsidiare, ce e drept în mod facultativ, iar azi legea nu] vorbeşte de ele.
23) F. Hélie: Op, cit. Nr. 1016.
 ~ 731

unei desbateri înaintea Curţii cu juraţi, el să poată să fie ur­

mărit, pentru aceeaşi faptă înaintea unei alte juridicţiimi?
Această a doua urmărire, nu pare oare o protestare în con­
tra deciziunei juraţilor? Nu anulează sau restrânge efectele
verdictului său? Şi apoi e oare cuviincios, este regulat că
Ministerul public să poată urmări pe acuzat din juridicţiime,
în juridictiune şi să-l tină sub «o ameninţare necontenită, pre­
zentând aceeaşi faptă când ca crimă, când ca delict, când ca
contravenţiune?“ (24).

921 — Ni se pare incontestabil că acest sistem e mai înteme­

iat.'E l a existat nu numai în perioada intermediară cum
spune F. Hélie, dar şi în timpul vechiului drept, după cum am
arătat. E adevărat că în timpul vechiului drept, regula nu
se aplică decât relativ la tribunalele corecţionale, însă ea
este atât de dreptă şi de esenţială ordinei juridice, încât nu
putem admite, fără un text anume şi categoric de lege, că
nu ar fi aplicabilă şi Curţile cu juraţi (25). Căci trebue să
observăm că, toată discuţiunea se referă numai pentru Cur­
ţile cu juraţi, iar încât pentru tribunalele corecţionale şi de
simplă poliţie, ni se pare incontestabil că achitatlu nu mai
poate fi dat în judecată pentru aceeaşi faptă, chiar sub o ca­
lificare diferită, deoarece aceste tribunale când judecă, cer-*i

24) In acest sens s’a pronunţat în Franţa curtea de apel din Angers
în 23 Aprilie 1865, într’o deciziune toarte energic motivată, care a fost ca­
sată! de curtea de casaţiune în secţ. unite. 3 Nov. 1855, D. 55, I, 441. In
Belgia ce e drept legea din 21 Aprilie, 1850 s'a pronunţat categoric în con­
tra sistemului pe care-1 susţinem „orice persoană legal achitată nu mai
poate îi din mon urmărită şi judecată pentru aceeaşi faptă astfel cutn ea a
fost calificată.
25) In sensul suţinut de noi pe lângă F. Hélie: Op. cit. Nr. 1017.
Vezi Villey: Précis, ed. V-a, p. 424 şi 425; Ortolan, II, N:-le 1788 şi urm.;
2335 şi urm.; Griolet: De l’autorite de la chose jugée, p. 366 şi urm.; Găr­
iieil: Rev. orit. 1893, p. 79. In sens contrar. Laborde: Cours, Nr. 1243; De-
gois: Traité, Nr. 2118.
i Vezi pentru doctrina şi jurisprudenţa franceză. D. Alexandresco :
Op. cit., T. VII, p. 609 şi urm., conifr. Garraud: Traité, IV, Nr. 258, care
pretinde că declararea de neculpabilitate făcută de juraţi pnrgează acu­
zarea, iar nu fapta însăşi. Précis, ed. 8-a, Nr. 625, p. 995 şi autorii citaţi
Se dânsul; confr. Vidai: Nr. 670.
 — 732

cetează afacerea sub toate puncele de vedere (26). Ele au-

drept să schimbe calificarea faptei dată de Ministerul public
chiar în apel, după cum am arătat când am vorbit de a-
pel (27).

$21 1 —Instanţele, represive sunt datoare să privească şi să cer­

ceteze învinuirea supusă judecăţii lor sub toate aspectele şi
deci calificările posibile (a). De aceia hotărîrile lor au au­
toritate de lucru judecat în raport cu orice calificare, exis-
i tând, o prezumţiune legală absolută că învinuirea a fost e-
■ xaminată sub toate aspectele posibile.
La Curţile cu juraţi, dacă preşedintele este îndatorat
să formuleze chestiunile aşa cum sunt indicate prin actul de
acuzare, nu este însă mai puţin adevărat că el are faculta­
tea, atunci, când va crede util, să descompună chestiunea
principală şi să pună chestiuni subsidiare care să dea posi­
bilitate juriului să cerceteze învinuirea sub diferite aspecte
susceptibile a conduce la calificări diferite. Ori dacă preşe­
dintele nu a uzat de această facultate, intervine iarăşi pre-
zumţiunea legală că din însăşi complexul desbaterilor se
excluseseră alte calificări şi de aceia juriul nu a fost chesr-
tionat decât asupra singurei calificări îngăduite de desba-
teri, încât chiar în această ipoteză există lucru judecat în
raport cu oricare altă calificare (b).
32 2 — Bine înţeles, pentru ca să existe autoritatea lucrului ju-
I

Ï26) F. Hélie: Op. cit. Nr. 1012 şi urm. Cas. II, 91 idin 18 Febr. 1891,
B. 256; Cas. II, 2453 din 12 Dec. 1907, B. 1922; curtea Craiovia I, 1389 din
907; o persoană achitată pentru complicitate la abuz de încredere (poliţa
în alb complectată fără autorizare), nu poate să fie dată în judecată pen­
tru plăsmuire.
Totuşi sunt autori şi hotărîri în Fr.anfa care admit părerea contra­
rie. Vezi D. Alexàndresco, Dr. civ. VII, p. 611 în notă.
27) Cas. II, 2453 din' 12 Dec. 1907. B. 1922, curtea Ora iova I, 1389
din 1907.
Se poate Insă schimbă calificarea în apel. Vezi Nr. 648.
a) J. A. Roux, Cours, p. 576 nota 1; Vidal et Magnol, Cours, p. 831;
J. J. Hans, Droit pénal, II, nr. 1305.
b) In acest sens: J. J. Hans, op. cit. nr. 1306; Vidal et Magnol, op.
eit., p. 832, în sens contrar; J. A. Roux, op. şi loc. cit.
 — 733 —

decât, trebue ca hotărîrea să ii fost pronunţată de p autori­

tate competintă: aceasta o spun vechii autori, şi o spune
foarte lămurit şi art. 383 p. p. când zice: „orice persoană
achitată după lege“.

923 — Trebue deasemeni ca să fie vorba de o hotărîre penală,

iar nu de o judecată şi hotărîre disciplinari (2 8')'sau o ho-
tărîre premergătoare (29). Sunt totuşi hotărîri premergă­
toare asupra cărora nu se poate reveni fără a lovi autorita­
tea lucrului judecat, de exemplu hotărîrea de a scoate pe
mituitor din proces ca parte civilă.

924 _ Vom observă deasemeni că absplvirea. după cum am

spus (30), 4 re acelaşj..eiectx.u acldtam a,Jiindcă şi ea e un
obstacol la o nouă judecată; în acest caz e chiar siguranţa
că fapta a fost privită sub toate punctele de vedere. Natu­
ral că şi condamnarea împiedică o nouă judecată (afară de
cazul de revizuire), prin urmare o eventuală achitare (31),
or o condamnare nouă, chiar dacă infracţiunea ar fi pedep­
sită prin două legi diferite (32).

925 — In fine vom spune că autoritatea lucrului judecat în

materie penală, poate fi opusă de oricine are interes, cu toa-

28) Vezi 'Normand: Op. cit. Nir. £>13; Ortolan: Elemente II, Nr. 1781
care citează jurispnudenţa în acelaşi sens. Vezi şi doctrina franceză citată
de D. Alexandresco: Dr. oiv. VII, p. 585, nota 2.
29) Vezi D. Alexandresco: Op. cit. VII, Nr. 598 oare citează doc­
trina şi jurisprudenţa franceză; Gas. II. 356 bis din 16 Iunie 1889, B. 655.
Hotărîrea de revenire e casabilă.
30) Vezi mai sus Ntr. 909.
31) Gas. II, 539 bis din 9 Oct. 1896, B. 1411. Cu atât mai mult îm­
piedică o nouă condamnare pentru aceeaşi faptă. Gas. II, 386 din 6 Iunie
1895, B. 928. Insă, pentru altă infracţiune decurgând din aceeaşi faptă nu
împiedică; de exemplu cel condamnat pentru nedărâmairaa casei ruinate
poate fi condamnat din nou pentru rănire involuntară în caz de cădere
a casei peste un om, fiindcă e vorba de o altă faptă. Cas. II, 477 din 11
Sept. 1889, B. 176, D. Alexandresco: Dr. eiv. VII, p. 629.
32) Gas. III, 40 din 7 Martie 1907, B. 329. Nu poate interveni o nouă
condamnare pentru aceeaşi faptă chiar pe baza a două diferite legi.
 — 734

te că n’a fost în proces, fiindcă orice persoană este repezen-

tată prin Ministerul public reprezentantul societătei, prin
urmare complicele poate invocă absolvirea autorului prin­
cipal, cum vom arătă mai la urmă.
Această exoepţiune poate fi opusă în orice stare a proce­
sului şi judecătorii sunt datori să o invoace din oficiu, fiind­
că ea e de ordine publică (33). Ea însă nu se poate dovedi cu
martori (34).

926 — Autoritatea lucrului judecat în penal dă naştere la mul­

te dificultăţi de aplicaţiune, şi ceeace o dovedeşte este abun­
denţa jurisprudenţei noastre asupra acestei materii, din care
vom extrage câteva cazuri (34 bis).
927 — O persoană e achitată pentru exercitarea ilegal al me­
dianei, şi fiind dată din nou în judecată, tot pentru exercita-

33) D. Alexandresco: Dr. civi. VII, p. 630. Ea poate fi opusă chiar

în casatiune. Gas. II, 21 din 15 Ianuarie 1891, B. 69. Şi chiar pe eftle de
contestare la executare. Gas. II, 168 din 2 Miaiu 1888, B. 497; (Gas. II, 386
din 6 Iunie 1895, B. 928. Conir. însă Cas. II, 699 din 11 Iunie 1904, R.
1033, în care se spune: „Considerând că, din deciziunea supusă recursului,
se constată că recurenţii nu au propus acest mijloc de apărare înaintea in­
stantéi de fond, si deci nu-1 pot irtvocâ pentru prima oară în casaţiune“.
34) Cas. II, 1614 dini 8 Iunie 1909, B. 793.
34 bis) Cu privire la autoritatea de lucru judecat jurispradeniţia a
făcut variate aplieatiuni, astfel în materie de contrabandă vamală nu e~
xistă autoritate de lucr,u judecat, când inculpatul a fost achitat în penai,
căci cele două acţiuni (cea publică şi cea civilă) sunt absolut independente-
(Gas. III, 103 din 29! Ian. 1924, Jurisprudenţa generală 1924, sp. 742, p. 393).
De asemenea achitarea pronunţată de consiliul de răsbolu pentru-
omor fără voe sau din imprudenţă, nu împiedică exercitarea pentru acela,ş.
fapt, al unei acţiuni civile în responsabilitate în fata trib. civil, de către-
parteaţ lezată (G. Paris 19 Martie 1923, La Loi, 11 Oct. 1923, No. 196, vezi
şi Jurisprudenţa generală 1924, sp. 675, pag. 356 cu nota Prof. D. Alexan­
dresco).
Nu constitue de asemenea o violare a lucrului judecat împrejurarea
ca un inculpat trimes în judecată pentru înşelăciune la trib. şi pentru spe­
culă la judecătoria de ocol, a fost judecat separat, deşi. faptele iau fost:
comise în acelaş timp (Cas. II, 1014 din 1924, Jurisprudenţa generală 1924,.
sp. 2122, papg. 1168). ! ' ■ !
Neapelarea cartei de judecată de către ministerul public, eoni., art.
102 legi jad. oc., fiindcă nu i s ’a trimes copie, împiedică definitivarea cartel
de judecată,, deci nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat (Jud,
 — 735 —

rea ilegală a medicinei, e achitată pe baza lucrului judecat.

Curtea noastră de casaţiune care a admis acest lucru zice :
„Considerând că faptul pentru a fii acelaşi, din punct de ve­
dere juridic, are a fi privit sub aspectul calificării lui pena­
le, iar nu ca fapt brut; că din acest punct de vedere, e indi­
ferent dacă aşa zisa practică ilicită a medicinei a fost fă­
cută în urmă fală cu alte persoane.............Că Curtea de a-
pel, constată în fapt în mod suveran că pârâtul s’a mărgi-
rit ai săvârşi identic aceleaşi fapte din trecut, pentru care a
fost judecat odată că nu constitue practica ilegală a me­
dicinei“ (35).
928 _ In aceasă privinţă însă suntem de părere că o distinc-
liune se impune; evident credem noi, pentru faptele ante­
rioare judecăţii prime, nu poate ca să intervină o nouă ju­
decată, şi aceasta chiar când din cauza neglijenţei Ministe­
rului public neinvocându-se destule cazuri de practicarea
medicinei, instanţa a declarat că ele nu constituesc practica
ilicită, ci numai o exercitare întâmplătoare.
Dacă însă faptele sunt ulterioare acelei judecăţi, pare- ,
rea noastră este că nu se poate invocă autoritatea lucrului
judecat, fiindcă o achitare nu dă persoanei achitate dreptul
de a violă nepedepsită legea (36).
Chiar Curtea de casaţie a decis astfel printr’o altă ho-
tărîre anterioară, şi ni se pare că atunci hotărîrea sa a fost
mai juridică (37).

Brastovătu, jurn. din 17 Martie 1924, Jurisprudenfa generală, 1924, sp. 757,
pag. 399). '
O hotărâre chiar definitivă, care nu respinge o cerere decât pentru
că o piedică legală se opune deocamdată la admiterea ei actuală şi' imediată,
nu are caracterul de autoritate de lucru judecat (Trib. Tara, 17 Martie
1922, Gazz. Palais 1922, Nr. 17, pag. 79).
35) C. Bucureşti, secţ. III, 393 din 909, Cas. II, 2944 din 13 Oct 1909,
B. 143 (după diverg.); Dreptul, 1910, p. 20 şi Jurisprud. ain. II, Nr. 33. p. 522.
36) Şi se pare că astfel era cazul rezolvat de curtea de casaţiune,
care spune: „E indiferent dacă aşa zisa practică ilegală a medicinei a fost
făcută în urmă faţă cu alte persoane”. Recunoaştem însă că, după achi­
tare, comifându-se aceiaşi faptă, se poate invocă hotărârea cu o dovadă
a hunei credinţe; dacă judecătorii au considerat fapta ca nepedepsită, a
putut să creadă şi agentul că fapta e permisă.
37) Cas. II, 354 din 11 MJart. 1905, B .417. „Considerând că săvâr­
şirea de către inculpat a aceluiaşi delict, în diferite intervale, dacă nu au

i
 736 —

9281 — în ipoteze similare cu cea analizată la numărul pre-

cedent trebue totdeauna să examinăm dacă este vorba de
acelaş fapt şi aceasta nu în sensul de similitudine juridică,
ci de unicitate materială. Ori1 desigur în cazul comiterei u-
nui ,fapt după ce se dăduse o hotărîre asupra unui alt fapt si­
milar, nu mai poate fi vorba ide unicitate materială când este
evident că ne găsim în fata a două fapte material distincte.
In atari situaţiuni hotărîrea anterioară nu mai poate fi in­
vocată ca autoritate de lucru judecat, ci cel mult ca soluţiu-
ne jurisprudenţială pentru similitudinea speţelor.
Unicitatea materială deci, nu poate fi găsită decât în
fapte săvârşite anterior deschiderei acţiunei publice care
a condus la darea definitivei hotărîri. In genere această u-
nicitate este sau naturală (infracţiuni continui) sau fictivă
(infracţiuni continuate şi infracţiuni de obiceiu) (a).
928 2 — Când o activitate a fost judecată odată şi s’a decis 'că
nu întruneşte elementele unei infracţiuni în mod obiectiv, de­
sigur că reiterarea ei devine licită, iar dacă autorul acestei
activităţi va fi din nou urmărit, el va putea opune autorita­
tea lucrului judecat.
Aşă de ex.: cineva este dat în judecată că s’a servit de
un act fals, iar judecata constată că actul nu este fals şi a-
chită. Ei bine dacă inculpatul achitat ar continuă să se ser­
vească de acelaş act, el nu va mai puteă fi urmărit, exis­
tând autoritate de lucru judecat cum că actul nu-i fals.
Acelaş lucru în exemplul delà numărul 928 privitor
la practica ilegală a medianei. Dacă un inculpat va fi achi­
tat pe motiv că activitatea desfăşurată nu constitue o prac­
tică ilegală, desigur că el va puteă reitera acea activitate fă­
ră a fi expus unei noui urmăriri, existând lucru judecat Ia
adăpostul căruia se va puteă pune. Dimpotrivă dacă achi­
tarea ar fi avut loc pentru lipsă de dovezi, sau de intenţie,

între ele nici o legătură de continuitate, constitue atâtea delicte separate,

şi ca atare hotărârea dată în privinţa uneia din aceste iapte nu poate
constitui lucru judecat faţă de celelalte fapte, căci, îi lipspesc elementele
constituţionale ale autorităţii lucrului judecat“. Confr. şi cas. II, 152 din
6 Febr. 1904, B. 235. (Acelaşi caz de practicare a artei de a tămădui fată
ou alte persoane şi ou altă ocazie). Confr. asemeni cas. II, 289 din 26 Mai
1892, B. 521; (pentru contravenire la legea loteriilor).
a) Vezi J. J. Haus, Droit pénale, vol. II, nr. 1298-1301.
 — 737 —

desigur că repetarea activităţii nu împiedică o nouă urmă­

rire, fiindcă se poate ca a doua oară să se constate intenţia
şi să se culeagă probe suficiente.
929 — Altă ipoteză (pscutată.
O persoană făcuse denunţarea procurorului-gener^l în
contra a trei moştenitori, afirmând că ei au sechestrat pe un
unchiu al lor,, şi căută să-i scurteze zilele dându-i doc­
torii în cantităţi mai mari decât cele prescrise de medici.
Unul din cei trei erezi intentând acţiune pentru calom­
nie denunţătorul e achitat, iar când voeşte să intenteze ac­
ţiune al doilea moştenitor îi se opune lucru judecat, şi Cur­
tea de apel respingând excepţiunea şi condamnându-1, Cur­
tea de casaţie casează deciziunea Curţii de apel fără trimi­
tere pe motiv că există lucru judecat, indiferent de persoa­
nele fată cu care s’a judecat denunţarea. „O asemenea de­
nunţare nu poate da naştere — zice Curtea de casaţie —
• decât la o singură acţiune penală în calomnie pentru că n’a
prezidat decât o singură intenţiune de bună sau rea credinţă,
la producerea acelei denunţări“ (38 şi 38 bis).
930 — Părerea noastră este că şi aci suprema instanţă face rău
că pune un principiu general şi fără nici o distincţiune. E-
vident este că dacă judecătorii au declarat că fapta e comisă
de altă persoană, ori că ea nu e prevăzută de lege, se poate
invocă autoritatea lucrului judecat. Dar, în cazul judecat de
Curtea de apel, achitarea denunţătorului faţă cu Primus
poate să rezulte din cauză că faţă cu el denunţarea eră înte­
meiată, nu rezultă însă de acî că şi ceilalţi doi nepoţi erau
vinovaţi de fapta care li se impută. Dacă se admite ciudata
teorie a Curţii de casaţie e foarte uşor a calomnia nepedep­
sit pe o persoană. Calomniatorul nu are decât să pună şi pe
un vinovat în denunţarea sa, şi dacă acest vinovat se va
grăbi să se judece întâi cu calomniatorul şi acesta va fi a-
chitat, el va putea invocă autoritatea lucrului judecat şi fată
38) Cas. II, 21 din 15 Ian. 1891, B. 69.
38 bis) De asemenea, denunţătorul nu mai poate, in urma unei or­
donanţe de neurmărire intervenită faţă de persoana denunţată .opune che­
stiunea realităţii sau nerealităţii faptelor denunţate spre a Se apăra în
acţiunea de calomnie înaintea Trib., fiindcă există autoritate de lucru judecat
asupra acestui punct (Trib. Dorohoi, 650 din 1920, Jurisprndenta generală,
1924, sp. 355, pag. 177). '
Tanoviceanu Voi. V. 47
 — 738 —

cu aceia care în realitate sunt calomniaţi. Aşa dacă Pri­

mus,, Secundus şi Terţius sunt denunţaţi de Ouartus, că i-au
furat nişte lucruri, şi dacă Ouartus scapă de acţiunea de ca­
lomnie a lui Primus dovedind, fie că P»m'us in adevăr a
comis furtul, fie că relativ la Primus a căzut în greşeală
de bună credinţă fiind, din cauza spuselor unor persoane se­
rioase, rezultă oare de acî că Ouartus a fost de bună cre­
dinţă şi în privinţa lui Secundus şi Terţius? Oare aceleaşi
cuvinte nu pot să oonstitue un adevăr,, or să fie spuse de
bună credinţă faţă cu o persoană, şi să fie neadevăr şi spuse
cu rea credinţă faţă cu altă persoană?
Lucrul ne pare evident şi necontestabil (39).
930 1 — In ipoteza când prin acelaş fapt material se1 vatămă
mai multe persoane de aşa manieră încât infracţiunea este
realizată faţă de fiecare din subiectele pasive în parte, pen­
tru a şti dacă hotărîrea dată în raport cu unul din isubiectele
pasive are autoritate de lucru judecat şi faţă de ceilalţi tre­
ime să ţinem seamă de felul în care este motivată hotă­
rîrea.
Dacă hotărîrea este motivată pe consideraţiuni speci­
fice în raport cu subiectul pasiv care s’a plâns şi cari deci
rămân străine celorlalţi subiecţi pasivi, desigur că nu va
exista lucru judecat faţă de aceştia din urmă.
Dacă dimpotrivă hotărîrea este motivată pe considera-
ţiuni absolut independente de persoana subiectului pasiv,
atunci ea va avea autoritate de lucru judecat erga omties,
(de ex.: inexistenţa faptului, constatarea că inculpatul nu
este autorul acelui fapt, constatarea că inculpatul este i-
responsabil şi altele).
9 3 0 2 — Hotărîrea condamnatorie dată faţă cu unul din subiecţii
pasivi va avea totdeauna autoritate de lucru judecat, încât
ceilalţi subiecţi pasivi nu vor mai putea cere pedepsirea. A
decide altfel ar însemna că pentru un fapt unic s’ar pu­
tea condamna infractorul de mai multe ori numai din cauză
că există mai mulţi subiecţi pasivi, ceeace desigur este i-
nadmisibil.

39) In acest sens vezi cas. II, 174 din 6 Apr. 1894, B. 463, şi D. Ale-
xandresco: Dr. civ. VII, p. 613, Pand. Ir. Chose iugSe, 1815, cas ir. D. P.
73. I, 1890.
 — 739 —

9 3 0 3 — Când prin acelaş fapt penal au fost păgubite mai multe

persoane, însă există numai un singur subiect pasiv, a-
tunci hotărîrea în lipsa păgubaşilor sau faţă cu vreunul din
păgubaşi are autoritate de lucru judecat fată de toti ceilalţi.
De iex.: X care este mandatarul lui Y, Z şi V a fost în­
şelat de W, înşelăciune din care a rezultat câte o pagubă
pentru cei trei mandanţi. Subiect pasiv este numai X, pă­
gubaşi sunt însă Y, Z şi Y. Ei bine hotărîrea care se va da a-
supra învinuirei de înşelăciune adusă lui W va fi opoza­
bilă tuturor păgubaşilor indiferent dacă s’au prezentat sau
nu.
931 — Quid când o persoană a fost achitată pentru un delict
de presă? Poate fi urmărită din nou şi calificată fapta sa de
crimă? După jurisprudenţa Curţii de casaţie franceză s’.ar
părea că da, însă Senatul instituit ca înaltă Curte de jus­
tiţie a decis contrariu (40), şi credem că are dreptate, fiind­
că aîmintrelea s’ar violă autoritatea lucrului judecat înscri­
să în art. 383. p. p.
Dacă însă articolul a fost din nou reprodus şi mai ales
însoţit de comentarii, nu e lucru judecat faţă de o nouă ur­
mărire (41).
932 — S’a discutat deasemeni înaintea tribunalelor noastre da­
că o persoană condamnată pentru o infracţiune, mai poate
fi.condamnată pentru aceeaşi infrafiţninat^pedepsită JiindL
fapta de altă lege? Prin o deriziune din 1909 Curtea de ca-
saţiune a hotărît că, dacă o persoană a fost condamnată pen­
tru delictul prevăzut de art. 93 al. 2, leg. jud. de ocoale (ac-
j ţiune învederat nedreaptă), aceasta nu împedică să fie din
| : nou condamnată pentru aceiaşi faptă socotită ca o calom-
| nie (42).
Noi preferăm soluţiunea contrarie întemeindu-ne pe art.
1 pr. pen. care spune că, verice acţiune dă naştere la două
"acţiuni, o acţiune publică, şi o acţiune privată; cu sistemul
Curţei de casaţie, o singură faptă dă naştere la două acţiuni

40) 30 Oct. 1899, S. şi P. 1900, II, 289.

41) lC. juraţi Ilfov; 10 Dec. 1875, Dreptul, 1876-1877, Nr. 3.
42) Cas. II, 3208 din 30 Oct. 1909, B. 1170. A se vedea cele spuse în
acest Tratat, voi, II, Nir. 1125, p. 282, nota 8.
 — 740 —

publice şi una privată, ceeace ni se pare o violare a legei

şi a echităţii.
932 1 — Trebue, din punct de vedere al autorităţii lucrului jude­
cat, să distingem întrejconcurenţa de texte şi concurenţa de
fapte ilicite penale (a).
In caz de concurenţă de texte, adică atunci când a-
ceiaşi infracţiune este prevăzută de mai multe legi sau de
mai multe texte ale aceleiaşi legi, cum numai unul din a-
ceste texte urmează a se aplică, desigur că hotărîrea da­
tă pe baza unuia din aceste texte va avea autoritate de
lucru judecat împiedicând o nouă urmărire pe baza altui
text, (vezi voi. II, nr. 112512).
932 — Se admite de asemenea aceeaş soluţiune, în caz de aşâ
zis cumul ideal de infracţiuni, adică atunci când prin a-
celaş fapt material s’au violat mai multe texte de lege, dar
numai unul singur din aceste texte urmând a fi aplicat. 'Ho­
tărîrea dată îţi raport cu unul din aceste texte va avea deci
autoritate de lucru judecat şi faţă de celelalte texte violate,
aplicându-se şi acî prezumţiunea legală că faptul material a
trebuit să fi fost examinat de judecată sub toate calificările
de care eră susceptibil (vezi voi. II, nr. 11255).
932 3 — Aceiaş soluţiune se va aplică în caz de infracţiuni pro­
gresive, adică atunci când faptul penal este susceptibil de
a luă calificări progresiv mai grave din cauza consecin­
ţelor sale ulterioare (de ex.: rănirile, pot progresiv deveni
răniri grave cu incapacitate temporară, cu incapacitate per­
petuă, cauzatoare de moarte). Faptul judecat sub una din ca­
lificări nu mai poate fi readus în justiţie sub un alt as­
pect al progresiunei, (vezi voi. II, nr. 11259).
In fine trebue să adoptăm aceiaş soluţiune pentru in­
fracţiunile colective prin natura lor (vezi voi. II, nr. II2 9 1).
932 4 — Dimpotrivă în caz de concurenţă de fapte ilicite pena­
le (infracţiuni aparent colective — vezi voi. II, nr. 11291, în
realitate infracţiuni conexe) fiecare fapt fiind perfect distinct
nu numai în obiectivitatea sa juridică dar şi în materialita-
tatea sa, desigur că hotărîrea dată în privinţa unuia din a-

,a) Veai J. J. Hans, Droit pénale, II, nr. 1299 şi urm.; Le Poittevln,
Instr. crim., II art. 360, nr. 64-147 şi acest Tratat, vol. II, nr. 112512.
 741

ceste fapte nu va avea autoritate de lucru judecat faţă de

celelalte fapte.
De ex.: când în acelaş timp se insultă şi se loveşte, a-
vem două infracţiuni distincte 4ar conexe. Judecarea pentru
loviri, nu împiedică o nouă judecată pentru insulte.
333 — Ce relaţiune există între judecata autorului principal
şi a complicelui, în ceace priveşte autoritatea lucrului ju­
decat ?
Doctrina şi jurisprudenţa franceză admit că, dacă se
judecă deodată împreună autorul şi complicele, ceaace va fi
judecat în privinţa unuia se aplică şi celuilalt ; însă în caz
de judecată separată nu va putea fi opus unuia judecata ce­
luilalt (43). Această soluţiune ne pare conformă legei şi ra-
ţiunei (44).
933 1 — In privinţa autorităţii lucrului judecat faţă de partici­
panţii principali (coautori) sau secundari (complici), atunci
când nu au fost judecaţi deodată trebue să facem urm ă­
toarele distincţiuni: ■
1) Hotarîrile condamnatorii date în privinţa unui in­
culpat, nu au niciodată autoritate de lucru judecat faţă de
ceilalţi participanţi cari s’ar judecă ulterior separat (a). Fie­
care participant este în drept a dovedi nu numai că nu a luat
parte la infracţiune, nu numai că nu e vinovat, dar chiar
că nu există faptul imputat, deşi existenţa acelui fapt a
fost constată faţă cu participantul anterior judecat. Este lo-
giq să fie aşa fiindcă s’a putut foarte bine ca participantul
care s’a judecat mai întâi să nu fi voit a se apără serios, sau
să fi fost victima unei erori judiciare. In interesul justiţiei în­
săşi trebuie deci, să se admită participantului urmărit ulte­
rior putinţa unei apărări întregi şi libere. Ceva mai mult,

43) Garçon: Code pénal annoté art 59-60; confr. cod. pen. II, nr. 1395.
44) Vezi la noi cas. II, 186 din 1898. Bineînţeles însă că, dacă achi­
tarea autorului principal are cauză reală, de exemplu: inexistenţa faptei,
prescripţiunea sau amnistia, ea profită şi complicilor In acest sens. D. A-
lexandresco: Drept civil VII, p. 626, care arată doctrina şi jurisprudenţa
franceză. De asemeni absolvirea profită tutulor coparticipanţilor. In acest
sens D. Alexandresco: Drept civil VII, p. 628.
a) / . A. Roux, Cours, p. 578 nota 1; J. J. Haus, Droit pénal, II, nr.
1313 şi urm.; Garçon, Code pén. annoté, art. 59, nr. 173; Le Poittevin, Instr.
:erim. IL art. 360, nr. 159.
 — 742 —

din moment oe chiar participantul condamnat are dreptul

de a-şi dovedi nevinovăţia pe baza de probe noui cerând
revizuirea judecăţii, cu un cuvânt mai mult participantul
ulterior urmărit va putea dovedi că este nevinovat.
9 3 3 2 — Cât despre hotărîrile cari au apărat de pedeapsă pe un:
participant, ele vor avea sau nu autoritate de lucru jude­
cat faţă de participanţii ulterior urmăriţi sau judecaţi, după
cum ele vor fi motivate in rem (co n cep ta e in rem ) sau in
p erso n a m (co n cep ta e in p erso n a m ) (b).
Dacă hotărîrea este motivată in rem , adică pe eonside-
raţiunile că fapta penală nu există, sau că ea nu este obiec­
tiv pedepsită de lege, sau că acţiunea publică este stinsă
prin prescripţiune, amnestie sau abrogarea legei, sau în fine
pentru că nu sunt întrunite elementele obiective ale infrac-
ţiunei, cum o atare hotărîre motivată in rem constată faţă
cu Societatea reprezentată prin Ministerul public că reacţiu-
nea represivă nu poate avea loc, ea va avea o autoritate de
lucru judecat absolută şi erga omnes şi deci profită tuturor
participanţilor. Un participant urmărit sau judecat ulterior
va putea deci invocă autoritatea lucrului judecat.
Soluţiunea contrară nu poate fi admisibilă decât în le­
giuirile în care se admite şi revizuirea hotărîrilor cari apără
de pedeapsă.
9 3 3 3 — Hotărîrile cari apără de pedeapsă pe un participant,
dar cari sunt motivate in p erso n a m nu au niciodată autorita­
te de lucru judecat faţă de ceilalţi participanţi urmăriţi sau
judecaţi ulterior.
De ex.: participantul este apărat de pedeapsă fiindcă
a lucrat fără intenţie, sau fiindcă se constată că el nu a luat
parte la infracţiune, sau pentru că el este iresponsabil^ sau
în fine pentru că în favoarea sa vine o cauză personală ca­
re apără de pedeapsă.
Cum o atare motivare nu poate profită decât persoanei-

b) F. Hélie, Instr. crim , II, nr. 999 si artr..; Mangin, Traité de l'act..
publique, p. 353; J. J. Hans, op, cit. II. nr. 1315; Garçon, Code pên. annoté.,
art. 59-60, nr. 178j si Mm.; Villey, Précis, p. 397; Blanche, Etudes, I, nr. 43;
Le Poittevin, op. cit. art. 360, nr. 160 si urm.; Borsani e Casoratt, Godice.'
di pr. pen. it. V, p. 530, par. 1950; Saluto, Commente al c. pr. pen., IV,.
p. 35; Art. Rocco, Trattato délia cosa giudicata, I, nr. 119.
 — 748 —

care s’a găsit în candiţiunile necesare şi suficiente- pentru

justificarea cauzei care a condus- la apărarea de pedeapsă,
desigur că acest rezultat nu şe poate răsfrânge asupra celor­
lalţi participanţi principali, sau secundari. Deci aceştia vor
putea să fie urmăriţi şi judecaţi neexistând autoritate de lu­
cru judecat faţă de ei.
9 3 3 4 — Trebue să considerăm ca o motivare in personam chiar
motivarea in reni atunci când ea se rapoartă la un parti­
cipant şi se sprijină pe consîderaţiunea că nu se constată în
fapt actele de participaţiune imputate acelui participant,'fi­
indcă în această ipoteză deşi baza învinuirei lipseşte in rem,
totuşi această lipsă se constată nu în raport cu infracţiunea
în sine şi deci cu existenţa acesteia, ci în raport cu actele
materiale personal atribuite participantului.
De ex.: X este trimis în judecată fiindcă împreună cu
alţi inculpaţi a lovit şi omorît pe Y. Instanţa constată că în
fapt nu se dovedeşte că X ar fi lovit sau ajutat pe ceilalţi
inculpaţi deci o motivare in rem, care este însă personală
fiindcă nu stabileşte inexistenţa omorului, ci inexistenţa u-
nor acte de participaţiune principală sau secundară săvâr­
şite de X. De aceia nu peute o atare motivare să profite ce­
lorlalţi participanţi cari ar fi ulterior urmăriţi.

9335. — In cazul special al tăinuirei, deşi tăinuirea nu este un

fapt de participaţiune, vom aplică totuşi aceleaşi soluţiuni
ca şi la participaţiune. Această similitudine se impune dato­
rită împrejurării că existenţa unei infracţiuni din care să fi
provenit lucrurile tăinuite constitue un element al infracţi­
une! de tăinuire.
Aşa dar dacă cineva este dat în judecată ca tăinuitor, pe
motiv că a ascuns, cumpărat, neguţătorii etc., anumite lu­
cruri provenite dintr’un fapt penal determinat, învinuitul de
tăinuire va putea opune autoritatea lucrului judecat rezulta­
tă dintr’o hotărîre prin care autorii faptului din care prove­
neau lucrurile tăinuite au fost apăraţi de pedeapsă pe baza
unei motivări in rem.
Dimpotrivă nu va putea invocă, autoritatea lucrului ju­
decat atunci când hotărîrea va fi motivată in personam.
933 6 — Ceeace am spus cu privire la tăinuire se aplică tutu­
 — 744 —

ror infracţiunilor a căror existenţă juridică este condiţio­

nată de (existenţa unei alte infracţiuni.
De ex.: servirea de acte false este condiţionată de e-
xistenţa falsului; punerea în circulaţiune de monete false
depinde de existenţa falsităţii monetelor, etc.
Aceasta nu înseamnă că cineva nu poate fi urmărit
pentru atari infracţiuni până ce în prealabil nu s’a judecat
autorul falsului în scrisuri, sau plăsmuitorul de monete, fi­
indcă falsitatea o poate stabili însăşi instanţa care urmăre­
şte pe cel ce s’a servit de actul fals sau cane a pus în circu­
laţie monetele false.
Dar dacă falsificatorul sau falsificatorii de înscrisuri
sau monete (din cele de care s’a servit inculpatul); au fost în
prealabil judecaţi şi apăraţi de pedeapsă pe baza unei moti­
vări in rem nu in personam, atunci inculpatul de servire de
acte false sau de punere în circulaţiune a monetelor falsé­
vá putea invocă autoritatea lucrului judecat şi ea va tre­
bui să fie ţinută în seamă.
9 3 3 7 — Achitarea Ia juraţi fiind rezultatul unui verdict nemoti­
vat, desigur că ea nu poate să fie invocată de participanţii
ulteriori, fiindcă nu se poate şti dacă juriul a răspuns ne­
gativ fiindcă a constatat că acuzarea nu este temeinică in
rem sau fiindcă a găsit-o netemeinică in personam.
De aceia distincţiunile de mai sus nu se aplică deri­
ziunilor achitătoare a Curţilor cu juraţi. •
Se aplică însă deriziunilor de absolvire, fiindcă acestea
sunt motivate de Curte şi fiindcă ele conţin totdeauna un e-
xamen in rem.
9 3 3 8 — Achitarea, absolvirea sau condamnarea unei persoane
pentru un anumit fapt penal nu împiedică însă niciodată ur­
mărirea unei alte persoane pentru acelaş fapt nu ca partici­
pant ci ca făptuitor distinct a aceluiaş fapt.
De ex.: X e condamnat pentru omucidere. Ulterior e
urmărit Y ca autor a aceluiaş omor. Y nu va putea invocă
autoritatea lucrului judecat, iar dacă va fi condamnat, a-
tunci atât X cât şi Y vor puteâ cere revizuirea pentru a se
vedeâ faţă de care din cei doi condamnaţi s’a comis o e-
roane juridică.
Dacă fapta imputată nu va puteâ să fie comisă decât
 — 7 45 —

de o singură persoană desigur că unul din cei doi condam­

naţi, a fost pedepsit din eroare şi deci revizuirea nu numai
că este admisibilă, dar va trebui să curme această şituaţiune
rezultată din două condamnaţiuni contradictorii.
Dimpotrivă dacă se va stabili că faptul imputat putea
fi săvârşit de ambii inculpaţi şi se va mai stabili că ei au
colaborat la comiterea acelui fapt, desigur că cererile de
revizuire vor fi respinse în fond.
9 3 4 — O persoană achitată pentru complicitate la hâlhărie
poate fi condamnată în urmă pentru tăinuire? Tribunalul
Iaşi a admis afirmativa (45), Curtea de apel din Iaşi în ma­
joritate a declarat că există autoritate de •lucru judecat (46),
însă Curtea, de casaţie a casat,, cu drept cuvânt după păre­
rea noastră deriziunea Curţei de apel (47). In zadar s’a cri­
ticat această deriziune (48), este în adevăr discutat dacă
cineva poate din nou să fie dat în judecată pentru aceiaş
faptă, sub o calificare diferită, este însă indiscutabil că poa­
te fi urmărit din nou pentru1altă faptă cum ar fi tăinuirea,
care e eu totul diferită de tâlhărie or de complicitate la tâl­
hărie (49).
935 — Se admite însă că persoana achitată ca autor ori ca un
coautor al unei infracţiuni, poate să fie condemnată In ca­
litate de complice al acelei infracţiuni, fiindcă fapta comisă
de complice este alta decât acea comisă de autorul princi­
pal (50). Nu poate însă să fie condamnat în a doua instanţă
fiindcă s’ar priva de beneficiul a două instanţe (51).
9 36 — De asemeni Curtea noastre casaţie a judecat că per­
soana achitată pentru bancrută simplă, poate să fie în urmă
condamnată pentru bancrută frauduloasă (52).
45) Trib. Iaşi, 7 Mai 1894, Curierul judiciar 1894, nr. 40.
46) Curtea Iaşi, Secţia I, 633 din 24 Iunie 1894.
47) Cas. II, 494 din; -25 Oct. 1894 (după diverg.), B. 1011. Concluz.
cont. proc. general G. Filitti.
48) Criticul, oare se ascunde sub numele Tnllius, e probabil d-1 P.
Borş, directorul revistei pe acea vreme, oare pledase în proces. Curierul
judiciar 1894, Nr. 40, comfr. Dreptul, 1894, Nr. 81.
49) In aceiaş sens D. Alexandresco: Drept civil, VII, p. 607.
50) In acest sens D. Alexandresco: op. cit. VII, p 608. Cestiunea
e însă controversată şi mulţi autori susţin părerea contrarie. Vezi acei
autori în Alexandresco: VII, p. 608, nota 1.
51) Cas. II, 700 din 28 Nov. 1895, B. 1401.
52) Cas, II, 468 din 20 Oct. 1893, B. 916.
 746 —

Insă acî soluţiunea ne pare îndoioasă, fiindcă dacă tri­

bunalul n’a găsit că faptele constituesc nici bancruta sim­
plă, implicit au hotărît că nu constituesc nici bancrută frau­
duloasă. De aceia Curtea de casaţie a revenit mai târziu a-
supra jurisprudenţei sale (53).
937 — Ouid în caz contrariu? Dacă a fost achitare pentru ban­
crută frauduloasă, poate interveni în urmă condamnare pen­
tru bancrută simplă?
In Franţa afirmativa e admisă de toată lumea (54), însă
credem că la noi trebue să admitem soluţiunea contrarie. A-
firmativa se explică în Franţa prin împrejurarea că bancru­
ta frauduloasă fiind în Franţa crimă, conform cu jurispru-
denţa franceză ea nu împiedică o nouă urmărire pentru a-
ceastă faptă cu o calificare diferită; la noi brancruta frau­
duloasă fiind delict nu credem că se poate din nou judeca
(55).
938 — Ce vom spune de casare în interesul legei?
In FranţaCurtea de casaţie admite că anularea poate
să folosească părţilor, fie că e vorba de achitare, fie de ab­
solvire însă anularea nu poate să le vatăme (56). Deşi acea­
stă interpretare nu e nici logică, nici bazată pe un text
formal de lege, nici în fine conformă cu interesele societăţii,
credem că trebue admisă, fiindcă este în spiritul legei. Dealt-
mintrelea trebue să observăm că, dacă e criticabil că achi­
tatul contrariu legei, scapă de pedeapsă când deciziunea
care l’a achitat e casată în interesul legii, vădit este că so­
cietate! nu are nici un interes să continue de a mai pedepsi
pe o persoană ilegal condamnată.
53) Cas. II, 488 dini 16 Mai 1901, B. 901 Confr. Alexandresco: Drept
civil, Vili, p. 616.
54) Vezi doctrina şi jurisprudenţa franceză în Alexandresco: op. Joc.
cit. De asem jal o hotărâre'a Cas. II, 8S din 1893, B. 916.
55) In sens contrariu Alexandresco: op. et. loc?, cit. Confr. C. Bu­
cureşti VI, 81 din 1912 şi cas. II, 1722 din 19 Iunie 1912, Curierul judiciar%
1912, Nov. 11, Nr. 74, p. 875. In această deciziune se spune că,''dacă incul­
patul a fost achitat la curte de delictul de bancrută frauduloasă, curtea ara
drept condamnându-1 pentru bancrută simplă să nu-i mai admită circum­
stanţe atenuante pe care le acordase tribunalul relativ la bancruta frau­
duloasă. Soluţiunea ne pare incontestabilă.
56) Gas. ir. 19 Apr. 1839, cornel, conf. Proc. gen. Dupin: S. 39, I, 325*
P. 39, II, 71; 15 Iul. 1882, S. 82, I, 249, P. 84, I, 581; 9 Dec. 1899, S. P. 902,
I, 539 şi 540; F. Hélie: II, N-rile 1031-1035; iGarçon: Journal des Parquets,.
1903, I, p. 6, nota 2.
 — 747 —

SECŢIUNEA Il-a

Autoritatea lucrului judecat în penal asupra civilului

9 3 9 — Această chestiune a preocupat şi pe vechii autori, însă

ei nu i-au ;dat toată importanţa pe care o merită, ceeace ex­
plică fapta, că până astăzi această materie nu e deplin e-
lucidată.
Jul. Clar în secolul al XVI-lea se întreabă dacă cel că­
ruia s’a respins acţiunea (absolutus) judicio civili, poate să
intente acţiunea penală şi invers; şi el răspunde că dacă ac­
ţiunea civilă şi penală tind la lucruri deosebite se poate; în
caz contrar una intentată exclude pe cealaltă (altera solli-
tur (1).
Astfel tratată chestiunea lucrului judecat, nu. poate a-
duce mari lămuriri în această grea materie.
940 —■ înainte de a vorbi de autoritatea lucrului judecat în pe­
nal asupra civilului, vom spune câteva cuvinte de lucrul ju­
decat în civil asupra penalului.
941 — In regulă generală, lucrul judecat în civil nu are nici o
jnfluenţă asupra penalului (2), şi motivul este că acţiunea
publică, nu poate îi "legată prin transacţiunile sau chiar ju­
decăţile între particulari. Judecata civilă între două per­
soane este faţă cu Ministerul public res inter alios judicata,
prin urmare ea nu-i poate fi opusă. Curtea noastră de ca­
saţie a spus cu drept cuvânt în 1882: „In general hotărîrile
date în civil nu au nici o înrâurire asupra instanţelor repre­
sive“ (3).123

1) Jul. Clams: Quest II, Nr. 7.

2) Normand: Traité, Nr. 914; Alexandresco: Dr. civ. VII, p. 634,
care citează doctrina şi jurisprudenta iranceză şi cuvintele lui Jul. Clar, că
chiar mărturisirea în civil, nu e dovadă deplină în penal. 1
3) Cas. II, 397 din 15 Dec. 1882, B. 1222. Cazul era astfel: Infrac­
ţiunile la legea vamală dau naştere la două acţiuni: civilă, tinzând1 la con­
fiscare şi penală, pedepsită ou închisoarea. Infractorul fusese apărat de
despăgubire de judecătorul de ocol, însă dat în judecată de ministerul pu­
blic a fost condamnat. Recursul s’a respins pe motiv că hotărârea jude­
cătorului de ocol, nu mai puteâ fi invocată ca autoritate dei lucra judecat,
ca una ce nu aveâ acelaş obiect şi intervenise între alte persoane. Prin
urmare trib. Tulcea a făcut o justă aplicare a principiului de drept, după
 — 748

942 — E natural ca să fie astfel, şi ca lucrul judecat în civil să

nu se opună nici chiar părţii care a figurat în procesul civil,
fiindcă se poate ca ea să fi négligeât procesul civil, cre­
zând că e vorba numai de interese civile, şi apoi să fie a-
mar surprinsă când hotărîrea din civil i s’ar opune în penal
ca lucru judecat (4). S’a admis că chiar, daca o hotărîre
civilă a declarat că depozitul nu a existat, aceasta nu se o-
pune acţiunei publiçe pentru violarea acestui depozit (5).

943 — Şi Curtea de casaţie a făcut aplicarea acestei regule

prin o deciziune recentă, într’o afacere destul de dificilă.
Ea a decis, după diverginţă, fiind vorba de infrac­
ţiuni la legea trusturilor arendăşeşti, că anularea contrac­
tului de arendă care contravine legei, pa cale civilă,, nu
e lucru judecat în materie penală, nici chiar în eeeace prive­
şte materialitatea faptei. Anume, actul de cesiune al unei
părţi de arendă, ce se declarase simulat în mod definitiv de
justiţie, a fost declarat sincer de autoritatea represivă, şi cu
chipul acesta, atare fapt nu mai constituiâ o contravenţiu-
ne la legea trusturilor arendăşeşti. Curtea de casaţiune pu­
ne mai întâiu un principiu exact că' hotărîrile pe cale civilă
nu au autoritate de lucru judecat în materie penală, în ur­ *45

care în general hotărârile date în civil n’au înrâurire asupra instanţelor

represive.
jCionîr. cas. II, 243 din 17 Iunie 1877, B. 287, prin care s’a decis căi
declarările curţii de com p tai de achit, nu împiedică instanţa co:recţioeală!
să condamne -şi caS. II, 248 din 4 Miait. 1902, B. 401. Un proces-verbal de
contrabandă vamală, chiar dacă a făcut dovada în civil nu are valoare
;în penal; C. Bucureşti II, 115 din 4 Mai 1913. Curierul judiciar 1913, nr. 80,
pag. 837. In acelaş sens acordarea uniui morator şi respingerea! cererii d e
declarare în faliment ,nu împiedică urmărirea la instanţele represive. Cas,
II, 310 din 13 Feb. 1913, Curierul judiciar 1913, pag. 348; Cas. II, 2057 din
1 Oct. 1913, Curierul judiciar Ü913, Nr. 73, pag. 784.
4) In caz de cesttani prejudiciale acest lucru nu se poate întâmplă,
fiindcă partea e deşteptată asupra interesului judecăţii dvile, prin împre­
jurarea că afacerea a început în penal.
5) C. Limoges: Sir. '45, II, 177 şi D. P. 45, IV, 84, Nr. 3. Vezi şi
Demolombe: Code Napoléon, XXX, Nr. 406. Motivul este fiindcă părţile se
poate ca prin învoire să paralizeze acţiunea publică, să fi recunoscut ne­
existenta depozitului.
 — 749 —

mă adaogă că se iace excepţie numai în cazul de chestiune

prejudicială, citând art. 299 şi 300 c. civ. (6).
944 ■— Aci deja suprema instanţă nu se exprima exact; ches­
tiunile relative la proprietate, cel puţin mobiliară, şi relative
la contracte nu sunt chestiuni prejudiciale, şi totuşi ele pot
să aibă autoritate de lucru judecat, fiindcă nu e trebuinţă ca
chestiunea să fie prejudicială ca să aibă această putere, e
suficient să fie o chestiune prealabilă, delà care să decurgă
soluţiunea chestiunei penale.
In urmă Curtea spune că în cazul în litigiu nu este ches­
tiune prejudicială, care ar avea de rezultat să suspende ju­
decata penală, şi în această privinţă ea are dreptate, fiindcă
în afară de lucrările preparatoare pe care se întemeiază
Curtea, ne pare incontestabil că pentru a admite o ches­
tiune prejudicială, treime un text de lege expres, care să în­
frângă regula că judecătorul acţiunei, e şi judecătorul exoep-
ţiunii. Dar, din împrejurarea că anularea contractului pe ca­
le civilă nu ar fi chestiune prejudicială şi prin urmare deci­
sivă îrt penal, nu rezultă că această anulare n’ar avea nici o
influenţă în penal, fiindcă acest fapt al anulării e un fapt
câştigat în penal şi nu se mai poate discută.
De asemenea dacă anularea s’a hotărît pe cale civilă pe
motiv că a fost contractul simulat, nici simulaţiunea nu se
mai poate contestă pe cale penală, fără a vătămă autorita­
tea lucrului judecat (7). Singura chestiune ce s’ar puteă dis­
cută din nou este, dacă simulaţiunea aveă de scop să eludeze
legea penală relativ la trusturi, şi în acest caz dolul penal va
fi dovedit, sau a avut alt scop, ceeace n’ar fi un doi penal.
Când suprema instanţă afirmă, că legea trusturilor prin art.
3 pedepsind, cu închisoare şi amendă de un sfert a contrac­
tului anulat se referă la anularea anterioară a contractului
însă pe cale penală, ea face distineţiuni arbitrare, care nu
sunt prevăzute în lege.
Dacă în penal, nu vor aveă valoare nici faptele consta­
tate judecătoreşte, spre a întemeiă pe ele condamnarea, nici

6) Cas.. II, 252 dini'26 Ian. 1911. Dreptul, 1911, Nr. 19, Curieţul judi­
ciar 1911, Nr. 20 (decizia 356) şi ‘Jurisprudenta 1911, Nr. 9.
7) Vezi în sens contrariu D. Alexandresco: Dr. civ. VII, p. 636 si
cas. II, 1891, p. 645, citate de dânsul.
 — 750

o condamnare nu va mai fi cu putinţă, fiindcă dovezile în

penal nu se pot face pe baze de acte autentice. Şi chiar au­
tentice dacă s’ar cere să fie dovezile în penal, ce dovadă mai
bună autentică se poate aduce decât o hotărîre rămasă defi­
nitivă?
Curtea mai afirmă că nu e lucru judecat fiindcă nu e
identitate de obiect între anularea contractului şi pedepsirea
individului; lucrul e evident, dar nimeni nu pretindea că din
prima hotărîre ar rezulta implicit şi neapărat condamnarea
penală, se susţinea însă, cu drept cuvânt după noi, că ceeace
s’a dobândit pe cale civilă prin judecată contra inculpatului,
e lucru câştigat şi judecat în privinţa lui, putând servi ca
bază, împreună cu alte constatări în judecata penală.
In fine Curtea de casaţiune spune că deşi hotărîrile vor
fi contradictorii, aceasta nu e cuvânt, fiindcă lucrul se în­
tâmplă şi în alte cazuri (8).
Chiar dacă afirmarea Curţii ar fi întemeiată, ceeace con­
testăm, aceasta nu e un motiv de a nu respecta autoritatea
lucrului judecat şi de a interpretă legea astfel încât instan­
ţele judecătoreşti să dea hotărîri contrazicătoare. Prin atari
hotărîri nu se ridică prestigiul justiţiei, ci din contră justiţia-
bilul pierde orce încredere în justiţie şi în judecători care,
supuşi aceleiaşi legi şi sub cenzura aceleiaşi instanţe supreme
pot să dea hotărîri care zic şi dezic acelaşi lucru.
Nu credem dar conformă legei deciziunea Gurţei de ca­
saţiune.
945 — Prin urmare, regula este că lucrul judecat în civil nu
are autoritate asupra penalului.
Insă această regulă nu este atât de absolută, după cum
s’ar crede la prima dată. Ne aducem aminte că atunci când
am vorbit de chesţiunile prejudiciale, am spus că ele au in­
fluenţă asupra judecăţii penale (9).
Chiar din cauza acestei influenţe, se suspendă judecata

$) Trebue să recunoaştem însă că deciziunea curţii de casaţiune e

bine redactată. In acelaş sens C. Iaşi II, ,712 din 16 ţi 17 Nov. 1910. Cu­
rierul j\idiciar 1911, Nir. 5, p. 36 şi cas. II, 934 din 17 Apr. 1912; Curtea Iaşi,
Secţ. II, 1 din 1912, Curierul judiciur 1912, Nr. 43, p. 515. Iri sens contrar
trib. Dorhoi, 1643 din 1908.
9) D. Alexandresco: Dr. civ. VII, p. 638 îşi urm. -
 penală, care are'necesitate în rezolvarea ei de constatarea
unor chestiuni de *autoritatea civilă, pentru ea, odată făcute
aceste constatări să se uzeze de ele în penal (10). De ex.:
într’un proces de furt se contestă proprietatea, inculpatul
de furt pretinzând că lucrul este al său; în acest caz e evi­
dent că chestiunea prejudicială, sau cel puţin prealabilă a
proprietăţei va avea influenţa decisivă asupra penalului.. Şi
această influenţă nu va consistă desigur în condamnarea ne­
apărată a neproprietarului, fiindcă această condamnare mai
poate depinde de alte împrejurări, de exemplu inconştienţa
pretinsului hoţ, permisiunea prealabilă a proprietarului, etc.,
însă chestiunea proprietăţii rezolvată în civil va fi socotită
ca adevărată şi în penal. E dar lucru judecat nu în sensul că
ar atrage o osândire inevitabilă, dar ca dovedire judecăto­
rească a unuia din e l e m e n t e l e necesare existenţei condam­
nării.
Deasemenea o hotărîre declaratoare de faliment, sau
punere sub interdicţiune, e lucru judecat în materie penală în
privinţa faptelor constatate (11).
945 1 — Asupra autorităţii lucrului judecat în civil asupra pe­
nalului trebue să observăm că această problemă nu se poate
ivi decât atunci când existenţa unei infracţiuni este con­
diţionată de existenţa în prealabil a unui drept, unei situa-
: ţiunii sau nui raport de drept privat.
Uneori această condiţionare are caracterul absolut,
luând forma unei chestiuni prejudiciale fie de urmărire fie de
judecată. In atari cazuri incontestabil că ceeace s’a judecat

10) C. cas. fr. 17 Iunie 1877.

„Considerând că lucrai judecat poate să rezulte ş i!din considerentele
d eciziu n ei................... autoritatea lucrului judecat din decizia comercială,
prin care sunt constatate daunele, pot să fie opuse *$i în procesul penal“.
Gas. II, 573 din 20 Mai 1905, B. 776 (după diverg.).
Relativ la această deriziune este de observat că lucrul judecat re­
zultă numai din dispozitiv, iar nu din considerente, care nu pot să fie ţi­
nute în seamă decât pentru a lămuri dispozitivul. C. Aix, 22 Iulie 1852 şi
cas. fr. 3 Martie 1863, S. 63, I, 137; P. 63, 644; cas. crim., 4 Aug,, 1882, S. 84,
I, 169; P. 84, I, 394 şi nota d-lui Villey. De asemeni Vidai: Conrs, Nr. 683.
 — 75 2 —

în civil trebue să aibă imperativ autoritate de lucru jude­

cat în penal.
Alteori condiţionarea infracţiunei de existenţa unui
drept, situaţiuni sau raport privat ia forma mijlocie a unei
le penale deodată cu judecarea infracţiunei dacă nu a fost
mai dinainte soluţionate în civil.
In privinţa acestor chestiuni trebue să distingem pe a-
celea cari condiţionează o infracţiune prin care se ocro­
teşte în principal, un interes public, de acela cari intră ca
o condiţiune în infracţiunile prin cari sunt lezate în princi­
pal interese private.
9 4 5 2 — Astfel falsul este o infracţiune contra interesului pu-
. bl ic. Ca să existe fals trebue să se constate alterarea unui
adevăr. Ei bine chiar dacă o instanţă civilă ar constată că
actul incriminat de fals ar fi veridic, această hotărîre civilă
nu va avea autoritate de lucru judecat în penal (a), fiindcă
ea poate fi prilejuită fie de o tranzacţiune ascunsă intre părţi,
fie de lipsa de diîijenţă şi pricepere a reclamantului în con­
ducerea acţiunei sale înaintea instanţelor civile, etc. Ori in­
teresul public ocrotit nu poate ii lăsat la jocul unor atari vi­
cisitudini.
9 4 5 3 — Din potrivă în infracţiunile contra intereselor private,
legea penală neocrotind aceste interese decât în măsura”TrT
cari titularii acestor interese pot să-şi justifice drepturile
lor, desigur că hotărîrile date în civil vor trebui să aibă au­
toritate de lucru judecat în penal atunci când neagă existen­
ţa unor atari drepturi. Aşa de ex.: în materie de abuz de în­
credere, dacă se constată că partea civilă nu a putut stabili
în civil existenţa mandatului, depozitului, comodatului, etc.,
e firesc ca în penal hotărîrea civilă să aibă autoritate de lu­
cru judecat, fiindcă legea penală nu ocroteşte proprietatea
direct (furt, uzurpare de hotare) sau indirect (abuz de în­
credere, înşelăciune) de cât dacă in măsura în care pretin­
sa victimă îşi poate dovedi dreptul de proprietate lezat.
Dacă ordinea publică este interesată în toate infracţiu­
nile şi deci şi în cele cari ating interese private, nu este mai
puţin adevărat că ordinea publică s’ar transformă în dezor-

a) Un argument în acest sens se poate trage din art, 469 pr. pen.
 — 7 53 —

dine atunci când reacţiunea represivă ar interveni chiar şi

acolo unde instanţele civile constată că nu există nici un in­
teres privat. ,
Dacă însă hotărîrea civilă constată că există raportul
civil sau interesul ocrotit ea va puteă să fie combătută în
penal, fiindcă ordinea publică este interesată ca să nu fie
pedepsit un inocent care poate a lăsat să se piarză proce­
sul civil din neglijenţă sau nepricepere. Deci intervenind în
această ipoteză un interes public alături de cel privat se
aplică soluţiunea delà numărul precedent.
946 — Să ne întoarcem la chestiunea^autprităţii lucrului ju­
decat în penal asupra civilului care a dat naştere la o discu-
ţiune celebră între Merlin şi Toullier; astăzi toată lumea re­
cunoaşte că nici Toullier, nici Merlin nu au avut dreptate.
Trei sisteme au fost susţinute în Franţa.
947 — 1) Intr’un prim sistem, susţinut de Merlin, lucrul jude­
cat în penal are deplină autoritate în civil, cu simpla con-
ţiuine să întrunească întreita condiţiune cerută de art. 1201
a identităţii de lucru, de persoană şi de cauză (eadem res, in­
ter eădem personas, eadem causa petendi). Cu aceste con-
diţiuni, le criminel — zice Merlin — emporte le civil.
Se spune în acest sistem absolut, că Ministerul public
fiind reprezentantul societăţii, identitatea de persoane există
totdeauna, aşă că orice persoană poate opune, sau oricărei
persoane poate să fie opusă, judecata penală, fiindcă ea a
fost reprezentată prin Ministerul public (12).
Acest sistem inadmisibil la noi faţă cu art. 11 pr. pen.,
a fost respins în mod formal la noi de Curtea de casaţie (13).
948 — 2) Sistemul al doilea, deasemeni absolut, a fost susţi­
nut de Toullier. După acest sistem, lucrul judecat în penal
nu are nicio influenţă asupra civilului, fiindcă alt lucru se
judecă în penal, şi alt lucru în civil; neexistând identitate

12) Merlin: Répert. V-bo, Chose jugée par. 15 şi 16; Réparations ci­
viles par. 7; şi Questions de droit V-bo. Faux par. 6, N;r. 6. Pentru au­
torii francezi vezi Pand. fr. V-bo, Chose jugée, Nr. 2105.
13) Cas. crim. 205 din 17 Sept. 1S68, B. 159. Curtea de casatiuue
spune formal că art. 1201 nu se aplică decât în afacerile civile, iar nu şi
delà penal la, civil, că în acest caz numai atunci penalul are putere de lucru
judecat când juridietiunea penală a declarat lămurit neexistenţa faptei sau
că nu e făcută de inculpat, căci 'procesul penal e între acuzat şi societate
şi. prezintă caracter de generalitate. Niu e însă lucru judecat când punctul
 — 754 —

de obiect, nu poate ii vorba de lucru judecat. In penal se

caută dacă fapta e represibilă, pe când în civil se caută
dacă ea e dăunătoare, şi se poate ca o faptă represibilă
să nu fie dăunătoare (tentativa), şi cu atât mai mult o fap­
tă dăunătoare să poată să nu fie pedepsită de lege (14).
Acest al doilea sistem a fost deasemenea respins de
Curtea noastră de casaţie, şi credem cu drept cuvânt.
949 — 3) Al treilea sistem, e un sistem intermediar, el e mai
dificil fiindcă face distincţiuni şi subdistincţiuni, însă după
părerea noastră, e cel mai raţional, şi mai conform atât eu
. textul legei, cât şi cu principiile de drept. El a fost admis
li de Curtea noastră de casaţie, şi se întemeiază pe art. 11
j procedura penală.
Mai întâi voim să înlăturăm o obiecţiune: combaterea
acestui sistem fiindcă el distinge şi1unde legea nu distinge,
nici interpretul nu trebue să distingă.
E adevărat că legea nu distinge, fiindcă ea n’a tratat
în special această materie, dar doctrina a format, în lipsa
legei, teoria lucrului judecat în penal asupra civilului, în-
temeindu-se pe principiile generale de drept; ea are dar
dreptul şi chiar datoria ca să pună principii raţionale, iar
nu prneipii care nu au alt merit decât că sunt simple, ca
orice lucru absolut.
950 — Primul sistem e inadmisibil, fiindcă el se bazează pe
art. 1201 cod. civ., care nu se referă la chestiunea pe care
o discutăm noi, ci la influenţa civilului asupra civilului. Art.
1201 voeşte pur şi simplu să împiedice ca judecăţle să de­
vină interminabile, ca în vechiul nostru drept, putându-se
reîncepe din nou, după ce odată a fost sfârşită judecata a-
îacerii.
951 — Urmează însă de aci că lucrul judecat în penal, nu va
avea nici o influenţă în civil, după cum se pretinde în sis­
temul Toullier?
în discutiune nu e acelaş. Dacă verdictul declară că inculpatul nu e pcnal-
mente culpabil de acea faptă, aceasta nu împiedică partea civilă să dove­
dească căi achitatul e autorul ei şi că ea constitue un delict sau quasi-delict
care dă drept la despăgubire.
Aceasta e una din cele mai bune deciziuni dintre vechile deciziuni
ale curţii de casatiune.
14) Toullier: Dr. civ. VIII, N-rile 30 şi urm.; X, N-rile 240 şi urm.
 — 755 —

Această soluţiune ni se pare tot atât de inadmisibilă

ca şi cea dintâi. In adevăr, ce s’ar întâmplă dacă un lucru
constatat de autorităţile penale ca adevărat, ar putea să
îie considerat ca neexistent înaintea tribunalelor civile? Ca­
re va ii prestigiul autorităţii când două tribunale ar puteă
unul să admită o faptă ea fiind constatată, şi altul din con­
tă ar consideră fapta ca neexistentă, şi ambele hotărîri ar
rămâne în picioare, nu din cauza neglijenţei părţilor, ci din
cauza principiilor de drept, sau mai bine zis din cauza or­
ganizării judecătoreşti? Desigur că orice respect şi încre­
dere în judecată ar dispărea.
952 — Ni se poate- obiectă însă că acesta e un motiv pentru le­
giuitor, de lege ferenda, iar noi trebue să interpretăm legea
aşă cum ea este scrisă.
Răspunsul nostru însă este uşor, nu putem da motive
trase din lege, fiindcă nu există dispoziţiune de lege în a-
ceastă privinţă, însă se pot invocă principiile generale de
drept.
Şi când spunem că nu se pot invocă motive trase din
lege, suntem foarte concesivi, fiindcă iată argumentele ju­
ridice prin care se poate susţine acest al treilea sistem.
Un individ e condamnat ca falsificator al unui act de
autorităţile represive; e evident că el nu poate să se serve
de acest act pentru a reclamă delà Primus or delà Secun-
dus valoarea lui, cu toate că Primus or Secundus nu au
figurat în instanţa penală (14 bis). Odată ce e constatat faţă
cu Ministerul public, reprezentant al societăţei, şi prin ur­
mare şi al lui Primus şau Secundus, că un individ e culpa­
bil de a fi plăsmuit un act, acel act e considerat de jude­
cători ca fără tărie, şi ei pot să ordone chiar distrugerea
lui, ceeace desigur că va folosi şi în civil. Dacă s’ar zice că
acest act e valabil, atunci pentru ce individul a fost con­
damnat de judecătorii penali ? Este un adevăr de obser-

14 bis) Astfel o sentinţă de achitare pronunţată asupra urmărirel pen­

tru delictul de fals al u nei'chitanţe nu implică autoritate.de lucru judecat
decât asupra chestiunei de culpabilitate, nu si asupra sincerităţii actului a-
supra căruia jiuridictiunea cvilă poate să-l socotească apocrif, sau lipsit de
orice forţă probantă (Cas. fr. 15 Decemb. 1919, Panel. fr. 1920, 1, 320. cfr.
Jurisprudenta generală 1923, sp. 1181, pag. 498).
 — 756 —

vat că aci, deşi acţiunea civilă şi cea publică nu au acelaş

obiect, dar rezolvarea lor depinde de aceiaşi faptă, falsifica­
rea actului, aşa că declarându-se falsificat cu intenţiune, se
rezolvă în acelaşi timp chestiunea civilă şi chestiunea pe­
nală.
Cu alte cuvinte atât judecătorii civili, cât şi cei penali,
judecă şi constată acelaşi lucru: falsitatea actului, însă de
aci ei trag consecinţe diferite, după cererea ce li se face.
Şi condamnatul penal, nu are să se plângă de această
extensiune a sentinţei penale, sub cuvânt că altceva ar fi
judecat judecătorii penali decât cei civili; în adevăr el a-
veâ tot interesul, interes cu mult mai mare, fiind în penal,
să susţină sinceritatea actului, şi totuşi faţă cu el s’a găsit
de judecători că actul este fals.
Alegarea sincerităţii actului nu mai poate dar să
jfie ţinută în seamă de judecătorii civili fiindcă res judicata
pro veritate habetur.
953 — Şi mai este ceva.
Art. 8 proc. pen. punând principiul că penalul ţine pe
civil în suspensie, dovedeşte prin aceasta chiar că are influ­
enţă asupra lui, fiindcă altfel pentru ce s’ar suspendă jude­
cata civilului până se iva termină procesul penal? Când
am arătat motivele regulei: le criminel tient le civil en etat,
am spus că ea are de scop să evite influenţarea judecătorilor
penali de judecată civilă, pe care poate că o persoană o ne-
glige, neimportând’o prea mult un interes civil de minimă
importanţă, pe când influenţa penalului asupra civilului este
legitimă, deoarece nimeni nu lasă să cadă o condamnare
penală asupra sa, când poate să o împiedice, fiindcă ea
poate atinge libertatea sa, sau în orice caz loveşte în dem­
nitatea sa.
954 — Pe lângă acest argument vom observă că o mulţime
de articole din cod. civil ne arată că lucrul judecat în pe­
nal are efecte civile. De ex.: art. 180 cod. civ., spune că
dovada celebrării căsătoriei prin procedura penală produ­
ce efecte civile; art. 213 şi 243 cod. civ. deasemeni dispun
că osânda la munca silnică atrage despărţenia, producân-
du-se o simplă copie de pe hotărîrea condamnatoare. După
art. 655 cod. civ., se depărtează dela succesiune o persoa­
 — 757 —

nă condamnată fiindcă a omorît sau a cercat să omoare pe-

acela la a cărui moştenire ea are vocatiune.
Iată dar mai multe aplicări ale regulei pe care o ad­
mitem că penalul are influenţa asupra civilului (15).
955 — Dealtmintrelea observăm că art. 11 proc. pen., nu
lasă nicio îndoială în această privinţă, şi chiar se pare că
a fost pus tocmai spre a curmă controversa între Merlin şi
Toullier.
Dar dacă admitem ca regulă inlfluenţa penalului a-
supra civilului, până unde merge această influenţă? Pentru
aceasta trebue să intrăm în amănunte făcând mai multe dis-
tincţiuni. Trebue mai întâi să distingem între autorităţile-
de instrucţiune şi cele de judecată (16).
1
§ 1. Influenţa lucrului judecat de autorităţile de instrucţiune
asupra civilului
t
956 — Aici după unii autori, o subdistincţiune trebue făcută.
In ceace priveşte ordonanţele sau deriziunile de trimitere, e
evident că nu <pot avea autoritate de lucru judecat, fiindcă
ele nu decid asupra existenţei faptului, ci numai hotărăsc
că sunt dovezi îndestulătoare spre a trimite pe o persoană
în judecată penală. Autoritatea însă care se pronunţă asu­
pra dovezilor şi afirmă existenţa or neexistenţa lor nu e ju­
decătorul de instrucţiune or de camera de punere sub acu­
zare, ci autorităţile de judecată (1 şi 1 bis).*1
15) Vezi în acest sens D. Alexandresco: Dr. civ-, T. VII, p. 640 şi-
urm. şi doctrina şi jurisprudenţa franceză citată de dânsul, p. 650, nota 1.
Adaogă la autorii citati pe Degois: Traité, Nir. 2140 Bonnier: Traité des-
preuves 5-ème éd., N-rile 999 şi urm.; Vidal: Cours, Nr. 675.
16) Gas. S e c t I, 1893, B. 575; C. Jud. 1893, Nr. 70, C. Bucureşti,
Dreptul 1891, Nr. 55.
1) In acest sens. Gas. I, 216 din 28 Aprilie 1904, B. 614 şi c. Bucu­
reşti, III, 153 din 1903 şi Degois: Traité, Nr. 2151; D. Alexandresco: Drept"
civil, VII, p. 658; conir. Le Poittevin: Instr. crim. Art. 131, Nl-le 20 şi
urm. unde arată doctrina şi jurisprudenţa franceză.
1 bis) Ordonanţa de neurmărire a judecătorului de instrucţiune nu
poate împiedica ca partea vătămată să-şi valorifice pretentiunile sale pe cale ■
cdvilă. (C. A. Catanzaro 31 Iulie 1923, Boli. di diritt. pen. An. I, iasc. IU,
pag. 270 cfr. Jurisprudenţa Generală 1924. sp. 537 pag. 291 cu nota V.
Dongoroz).
 — 758

Asupra acestui punct nu poate să fie nici o îndoială se­

rioasă.
Quid de ordonanţele de neurmărire.
Sunt autori care disting: dacă ordonanţa de neurmă­
rire e motivată în fapt, pe lipsă de dovezi, ea nu are auto­
ritate de lucru judecat în civil, fiindcă se poate ca acolo
să se aducă dovezi, iar dacă ordonanţa de neurmărire se
întemeiază pe prescripţiunea acţiunii, sau pe aceea că fap­
ta nu e prevăzută de lege, ea are.autoritate de lucru ju­
decat (2).
9 5 7 — Părerea noastră este că distincţiunea e neîntemiată, în
acest sens că ordonanţele sau deciziunile dela instrucţiune
nu pot avea niciodată autoritate de lucru judecat.
In adevăr, nu se poate zice că instrucţiunea este o ju­
decată, ea neavând caracteristica judecăţilor.
Instrucţiunea nu se face contradictor, şi misiunea ei nu
este de a da hotărîri în fond, ci numai de a adună dovezi şi
de a se pronunţă pe baza lor dacă afacerea trebue trimisă
înaintea autorităţilor de judecată. Cum s’ar putea dar să
aibă autoritate de lucru judecat ceeace nu este judecată, ci
prepară numai judecata? Orice act al instrucţiunii nu poate
avea caracter desăvârşit de hotărîre, şi prin urmare auto­
ritate de lucru judecat; trebue ca să intervină o judecată a
autorităţilor de judecată şi ea să rămână definitivă pentru
ca să poată fi vorba de lucru judecat (3).
Dealtmintrelea am văzut că hotărîrile dela instrucţiu­
ne n’au autoritate de lucru judecat nici chiar relativ la au­
torităţile de judecată penală, cu atât mai puţin nu pot avea
la cele civile.

2) Confr. Normand: Trăite nr. 1018 şi Alexandresco: Op. cit p. 659

şi nota 1.
3) Cas. II, 245 idin 21 Iunie 1874, D. 1875, Nr. 24, Cas. I, 112, din
17 Martie 1884, D. 251, c. Bucureşti I, 760 din 25 Nov. 1909. Drept 1910
P. 82. Cas. II, 19, din 25 Ian. 1912, C, Jud. 1912, nr. 31 p s 365
Pentru Franţa, vezi doctrina şi iurisprudenţa Le Poittevin: Instr.
prim. Art. 129, N-le 26 şi 27.
In sens contrariu c. Bucureşti III, din 23 Nov. 1874. Dreptul 1875.
Nr. 4, hotărând că! ordioniamtele definitive ale judecătorului de instrucţiune
-pot avea' autoritate de lucru judecat asupra civilului, dacă mi se vor
-descoperi dovezi noi. Considerăm această deciziune ca o greşală juridică.
 — 759 —

957 1 — Remarcăm în primul, rând că hotărîrile instanţelor de

instrucţiune au caracter jurisdicţional după cum am arătat
în voi. IV, nr. 3 6 2 \ deci ele sunt hotărîri judecătoreşti în:
măsura în cari decid asupra promovărei acţiunei publice şi
mai ales a mepromovărei ei.
Aşa dar, credem, alături de doctrina mai nouă, că au­
toritatea lucrului judecat poate decurge şi din hotărîrile in­
stanţelor de instrucţiune şi ea poate avea efect chiar asupra
civilului, tocmai fiindcă are efecte asupra penalului.
Ar fi nelogic ca partea vătămată care nu se mai poate
adresă instanţelor penale atunci când există o ordonanţă
de neurmărire care constată că prevenitul nu este autorul
faptului imputat, să se poată totuşi adresă instanţelor ci­
vile pentru a stabili contrariu şi aceasta pe baza. aceloraşi
probe pe cari instanţele de instrucţiune le-au găsit nesufi­
ciente sau netemeinice. Dacă partea vătămată posedă noui
dovezi ea nu va aveâ decât să ceară redeschidrea instruc-
ţiunei. A admite contrariu este a face neant din toată preo­
cuparea legiuitorului de a evită hotărîrile contradictorii, şi
de a asigură prestigiul justiţiei. /
Ori cum s’ar mai puteâ vorbi de prestigiu atunci când
un jude de ocol sesizat cu o acţiune civilă ar constată că
un fapt exista deşi o Cameră de acuzare compusă din trei.
consilieri de curte decisese că faptul este inexistent sau c ă
învinuitul nu este autorul acelui fapt. *
9 5 7 2 — Suntem de părere că asupra lucrului judecat de in-
: stanţele de instrucţiune, în raport cu autoritatea pe care o
| poate aveâ în civil trebue să distingem:
«j 1) Dacă ordonanţa sau deriziunea sunt motivate pe o
;[ cauză de stingerea acţiunei publice care nu atrage şi stin-
"f gerea acţiunei1civile (de ex.: amnestie, abrogarea legei pe-
,/ nale, moartea inculpatului) atunci nu există autoritate de
| lucru judecat asupra civilului şi deci partea vătămată se va
j puteâ adresă instanţelor civile. Dimpotrivă dacă cauza care:
| stinge acţiunea publică atrage şi stingerea celei civile, (de
ex.: prescripţiune, iertare) atunci există autoritate de lucru
judecat.
(| • 2) Dacă ordonanţa sau deciziunea este motivată pe
j j baza unei cauze care înlătură incidenţa legei penale (de ex.:
j j legitimă apărare, stare de necesitate, ordinul legei, nebunie:

|
 — 760

sau minoritate, etc), cum aceste cauze au de efect a face

ca reacţiunea represivă să fie înlăturată, fără prejudiciul
intereselor private, iarăşi nu va exista autoritate de lucru
judecat şi partea vătămată se va putea adresa instanţelor
civile pentru valorificarea intereselor sale.
3) Dacă ordonanţa sau deciziunea este motivată pe i-
nexistenţa faptului imputat, ori pe consideraţiunea că pre­
venitul nu este autorul faptului imputat sau participant la
acest fapt, va există autoritate de lucru judecat chiar şi faţă
de instanţele civile atât timp cât nu se va redeschide instruc­
ţiunea pentru noui descoperiri.
Acelaş lucru când ordonanţa este motivată pe insufi­
cienţa de probe.
4) In fine dacă ordonanţa sau deciziunea constată că
învinuirea independent de existenţa ei în fapt. nu poate con­
stitui o infracţiune, fiindcă nu este prevăzută de lege, sau
este scuzată, cert că nu poate fi vorba de lucru judecat faţă
de civil, fiindcă învinuirea a fost privită numai din punct
de vedere al obiectivităţei juridice penale.
19573 — Incontestabil însă că partea vătămată, chiar atunci
când se găseşte în faţa unei ordonanţe sau deciziuni de ne-
urmărire din categoria celor cari au autoritate de lucru ju­
decat asupra civilului, va putea să se adreseze instanţelor
civile din moment ce-şi va întemeia acţiunea civilă pe o ca­
uză juridică alta decât faptul care trebuia să formeze obiec­
tivitatea materială a infracţiunei, (v. nr. 902 ).
De ex.: cineva se plânge de abuz de încredere şi in­
stanţele de instrucţiune dau o hotărîre de neurmărire ne­
constatând faptul material al abuzului, adică al unei însu­
şiri frauduloase în propriul profit a lucrului deţinut cu titlu
de mandat, depozit, etc. Partea vătămată se va putea a-
dresâ instanţelor civile întemeindu-şi acţiunea nu pe preju­
diciul născut ex delicto, ci pe drepturile rezultate din con­
tractul de mandat, depozit, etc.
Alt ex.: Un lucrător s’a plâns contra patronului său
pentru rănire prin imprudenţă, motivând că patronul său
era îndatorat conform regulamentelor să ia anumite mă­
suri de siguranţă, şi din nerespectarea acestor regulamen­
te s’a produs rănirea. Dacă instanţele de instrucţiune ar
clasă plângerea constatând că patronul nu a călcat regula-
 — 761 —

mentele, lucrătorul nu se va mai putea adresa instanţelor

civile cu acţiune de pretenţii născute ex-ddicto, dar va pu­
tea însă cere să jfie despăgubit pe baza legei care asi­
gură pe lucrători contra riscurilor.

§ 2. Autoritatea lucrului judecat de autorităţile de judecvtă

penală asupra civilului

958 — încât despre lucrul judecat de autorităţile de jude­

cată în penal, incontestabil că are autoritate de lucru jude^
cat asupra xiviiMui''’d âc^sunt'7d^nitive şi uu se referă la
fapte succesive~(T)Ţ~
959 — Acest principiu există şi în vechiul drept. încă din se­
colul al XVI-lea Farinaceu ne spune că eră admis în regulă
generală despre hotărîrile absolutorie: „Regulare est quod
absolutoria lata in oriminali prejudicat in civili“ (2).
Faniraceu se referă numai Ia hotărârile absolutorie.
Sunt în adevăr distincţiuni de făcut când e vorba de au­
toritatea lucrului judecat în materie penală asupra civi­
lului; în asemenea caz trebue a distinge între diferitele ho-
tărîri (3).
960 a) Hotărîri condamnatoare. Dacă hotărîrea este con-
damnatoare, toata lumea admite că ea va avea putere de
lucru judecat în civil, în acest sens că persoana condamna­
tă în penal, nu va putea să conteste în civil existenţa faptei,
fiindcă ea e constatată faţă cu dânsa de Ministerul public,,
reprezentantul societăţii. Art. 180, 213, 217, 248 şi 655 c.
civ., pe care le-am citat 'nu sunt decât aplicări ale acestui1
1) Oas. II, 1422 din 30 Maîu 1912. C Jud. 1912, nr. 62, p. 731.
2) Farinaceu: Op. cit. Lib. I, Titl. I; Qnaest, I, nr. 65.
3) O exceptiune există în art. 199 al. I legea generală a vămilor,
care prin derogare la dreptul comun dispune că acţiunea publică pentru
o fraudă Ia legea penală, pedepsibiln cu închisoare, e cu totul indepen­
dentă de urmărirea eondamnatiunilor civile, aşa că orcare ar ii soarta ac-
tiunei publice contra infractorului, ea nu poate avea nici o influentă "asupra
acţiunei civile, întrucât Ministerul de finanţe )nu ar fi participat ;Ia ju­
decată. Cas. III, 197 din 10 Oct. 1906, B. 1675. (In al. II al. art. 199 se re­
vine Ia dreptul comun); Cas. I, 118 din 19 Martie 1902, B. 361 (civ.). Vezi:
$i Cas. II o deciziune din 1882 Bul., p. 1220, confr. Alexandresco: Dr. civ.
VII, p. 636.
 — 762 —

principiu (4). Curtea noastre de casaţie a admis chiar că

unele hotărîri condamnatoare în penal, implică neapărat şi
condamnarea în civil la daune (5).
861 —b)JJotărîri de dbsoluţiune. Deasemenea în caz de ah-
soluţiune nu există nici o dificultate, fiindcă absoluţiunea
presupune, că Jfe®ta exista, dar nu e..prevăzută de .legea pe­
nală, or e prescrisă; în ambele cazuri existenţa faptei nu
se poate contestă înaintea tribunalelor civile, fiindcă ea e
constatată judecătoreşte faţă cu persoana absolvită (6).
Tribunalul penal însă devine incompetent, şi nu mai poate
acordă aceste daune (7).
962 — Hotărîrile de achitare prezintă cele mai mari dificul­
tăţi.
Dacă achitarea a intervenit la juraţi de sigur că ea nu
poate să aibă autoritate de lucru judecat, pentru bunul mo­
tiv că juraţii se pronunţă asupra unei chestiuni duple, dacă
fapta există şi dacă acuzatul e vinovat de a o fi comis?
Prin urmare, când juraţii declară: Nu, acuzatul nu este cul­
pabil că a comis fapta de omor cu toate circumstanţele pre­
văzute în actul de acuzare, aceasta poate însemnă: 1) Că
n’a comis fapta incriminată; 2) Sau că, deşi a comis-o, nu
e culpabil fiindcă nu a avut intenţiune, care e necesară pen­
tru existenţa crimei (8).
8 6 3 1 — In practică de cele mai multe ori verdictele negative
intervin ca un adevărat gest de clemenţă, juraţii neînţele-
gând să pedepsească deşi acuzatul este vinovat.
964 — Acest lucru e atât de adevărat, încât legea prin art.
381 şi 389 pr. pen. şi art. 105 din Constituţiune dă voe
chiar Curţii (sau juraţilor în caz de procese de presă), să
condamne la daune pe acuzatul achitat. E evident însă ca,
4) Degois: Traité, Nir. 2153; Alcxandresco: Dr. civ. VII, p. 652 şi
autorităţile citate. Vidal Cours, nr. 675 in fine. ■’
5) Cas. II, 613 din 6 Martie 19f2, C. Jud. 1912, nr. 42, p. 503. Vezi
nota delà Nr. 21, p. 17, nota 3.
6) Degois: Traité, No. 2154. D. Alexandresco: Dr. civil. Vii, p. 656.
In acest sens C. Bucureşti, I, din 6 Mai' 1910. Dreptul 1910, Nr». 46, care
admite condamnarea la daune chiar de instanţa care a pronunţat absolvirea.
7) Cas. II, 747 din 19 Dec. 1873 B. 307. Vezi' însă în sens contrariu.
•C. Bucureşti 6 Miai 1910. Dreptul 1910, No. 4.
S) In acest sens cas. II, 504 din 18 Nov. 1887, B. 946. Confr. Vidai:
•Cours No. 681.
 7 63 —

dacă achitarea ar fi pronunţată pentru inexistenţa fapteiv o-

sândire la daune ar contrazice verdictul juraţilor. însă con­
damnarea poate să fie pronunţată şi pe baza art. „999 cod.(
civ., care spune că omul e răspunzător nu numai 3 ? preju­
diciul comis prin fapta sa, dar şi de acela comis prin negli-i
genţa sau imprudenţa sa (9). De aceia se poate ca la Curtea\.
cu juraţi achitându-se acuzatul, el să fie totuşi condamnat \
la daune (10). Acelaş lucru există şi în timpul condicei cri­
minale Ştirbei, art. 211.
965 _ Este însă de observat că osândirea la daune nu poate
să contrazică verdictul juraţilor, fiindcă altfel este casa-

9) Confr. Degois: Trăite nr. >154. Normand: op. cit. No. 381. Curtea-
noastră de casatiune a rămas constantă în această interpretare, spunând
că nu tace greşită aplicare a art 381 pr. pen. Curtea cu juraţi care osan-
deşte pe achitat la despăgubiri civile. Cas. crim. 327 din 28 Iunie 18S7. B.
596; cas. II, 527 din 15 Dec. 1870. B. 285; cas. II. 409 din 28 August 1872;
B. 219; public, şi în Bul. 1873. p. 334; Cas. II 48 din 25 Ian. 1874. B. 29
şi Dr. 1875 No. 12; cas. II, 85 din 29 Fefer. 1875, B. 45; cas. O, 110 din
21 Mart. 1875. B. 55; cas. II, 135 din 26 Mai 1875. Drept. 76 nr. 20; cas. II,
311 din 20 Aug. 1876. B. 468; cas. II, 472 din 10 Nov. 1880. B!. 391; cas. II,
210 din 20 Apr. 1883. B. 569; cas. II, 319 din 19 Aug. 1883. B. 769; cas. II,
236 din 2 Miaiu 1890. B. 691; cas. II, 3814 din 10 Aug. 1890. B. 939; cas. II,
73 şi 74 dini 6 Febr. 1891, B. 234; cas. II, 513 din 19 Nov. 1891, B. 129;
cas. II, 91 din 3i Febr. 1893. B. 173; cas. II, 427 din 6 Sept. 1894. B. 883;
cas. II, 629din 25 Nov. 1897. B. 1398; Sect- vac. 22 din 3 Aug. 1901. B. 1112;
cas. II; 205 din 14 Febr, 1905. Bl 203; cas, TI, 1428 din 29 Nov. 4904, B. 1738;
cas. II, 2741 din 12 Dec. 1906. B. 2018.
Şi această condamnare la daune poate interveni chiar în caz de
achitare pentru delict de presă. Sect. unite 5 din 1889; şi cas. II 403 din
3 Sept. 1891. B. 996.
Este şi o deriziune a cas. crim 213 din 26 Apr. 1867. B. 305, care
casează în interesul legii decizinnea curţii ou juraţi care dă părţii civile
drumul înaintea instanţelor civile, deşi a figurat în procesul penal. Vezi
în acelaş sens D. Alezandresco: Dr. civ., VII, pag. 623 şi 653 care citează
doctrina şi jurisprudenta franceză.
10) Şi achitatul la juraţi poate să fie condamnat la despăgubiri civile
chiar când achitarea a fost pentru legitimă apărare, fiindcă juraţii nemoti­
vând verdictul lor nu se ştie pentru ce au achitat. Insă dacă s’a pus între­
barea separată pentru legitimă apărare şi au răspuns negativ din cauza le­
gitimei apărări, nu se pot acorda despăgubiri civile. Ooncluziuni proc. gen.
curţii de cas. G. E. Schina: Dreptul 1904, Nr. 9, pag. 71. Confr. Demolombe:
XXX, Nr. 428; şi Aitbry et Rau: IV, p. 746 nota 3. Vezi şi nota V. Dongoroz
în Jurisprudenta Generală, 1926, speţa 361.
 — 764 —

re (11); deasemenea Curtea nu are drept acordând daune să

critice verdictul juraţilor (12)..
Prin urmare, atât la noi, cât şi la francezi, oridecâte-
ori declararea de neculpabilitate dela juraţi este dovedit că
e întemeiată pe neexistenţa faptei or pe lipsa oricărei parti­
cipări a inculpatului la comiterea infracţiunei, atrage după
sine apărarea de condamnare la daune, fiindcă altfel s’ar
contrazice verdictul juraţilor. Această dovadă se va putea
face rar în procedura penală actuală când chestiunea la ca­
re răspund juraţii este compusă (din comiterea faptei şi vi­
novăţiei), însă în cazurile rare când se va face această do­
vadă, condamnarea la daune implicând contrazicerea ver-v
dictului juraţilor, va atrage casarea (13).
966 — Ce vom spune însă relativ la hotărîrile de achitare pro­
nunţate de tribunalele eorecţionale sau de simplă poliţie?
(13 bis). , ...... ' - *V
I,

11) Blanche: Etudes, I, Nr. 253; cas. fr. 6 Maiu 1852, I. 860 şi Biil.
147; 10 Iul. 1862. Bul. Nr. 166 7 Mai 1864. S. 64 B. 124. 12 Dec. 1873.
B. Nr. 308, C, Paris 9 Dec. 1885. & 87, II, 169. P. 87, I, 970 şi nota: d-lui
Villey: Req. resp. 5 Febr. 1895. S. P. 97, I, 125 şi trimiteri; cas. arim.
9 Aug. 1901. I, 59 şi trimiterile. Req. resp. 16 Iunie 1902, S. P 1903, I, 31.
La noi cas. II, 603 din 29 Mai 1902, B. 712, 10' din 9 Iian. 1(904. B. 52;
cas. II, 95 din 28 Ian. 1903, B. 118. Cas. II, 429 din 3 Apr. 1902, B. 568 şi
decizii mai vechi, cas. II, 284 din 11 Aug. 1875 B. 193; cas. II, 104 din
26 Febr. 1885. B. 152; cas. II, 88 din 6 Febr:. 1887. B. 153; cas. II, 467 din
27 Oct. 1887. B. 826; cas. II, 564 din 18 Nov. 1887, B. 946. Aceasta e o
regulă generală Ia orice hotărâre penală. iConfr. Alexandresco: Dr. civ.
VII, p. 651.
12) Cas. critn. 75 din 15 Apr. 1868. B. 66; cas. II, 155 din 16 Aprilie
1885. B. 345 .
13) Cas. fr. 7 Maiu 1864. S. 64. I, 518, P. 64, 982 şi notă de Labbă.
Gaz întâmplat în Franţa în afacerea Armand. C. Grenoble. 1 Iunie! 1865;
cas. 11 Dec. 1866. S. 67, I, 105 şi P. 67, 257. Vezi şi Vidal: Cours Nr. 081.
13 bis) S ’a decis că, de câteori o acţiune introdusă înaintea instan­
ţelor civile are cauza ei génératrice într’un alt raport decât acel care a format
obiectul achitării în fata instanţelor penale, hotărârea achitatoare nu poate
avea înrâurire asupra acţiunei civile introduse în urmă, căci nu poate avea
autoritate de lucru judecat (C. Ap. Bucureşti, IV, 6 din 1920, Curierul ju­
diciar 1921, Nr. 6 pag. 86 cu nota de Prof. Bogdan Ionescu.
Insă hotărârea penală prin care se decide că faptul penal nu
există sau nu este suficient dovedit, constitue lucru judecat fată de instan­
ţe le civile şi nu poate repune în discuţiune înaintea acestor instante, ex is­
tenta faptului sau caracterul său delictuos asupra căruia a intervenit hotă-
 — 7 65 —

Aceste hotărîri fiind motivate, este uşor să se vadă ca­

re este cauza achifărei. Daca tribunalul, Curtea de apel sau
judecătorulde ocol achită fiindcă fapta nu există, sau din
cauză că inculpatul nu este autorul ei, or fiindcă există
prescripţiune, există autoritate de lucru judecat şi în civil,
şi chestiunea nu se mai poate discută înaintea tribunalelor
civile, fiindcă s’ar lovi autoritatea lucrului judecat. Din con­
tră, dacă judecătorii penali au achitat fiindcă nu existau do­
vezi îndestulătoare, sau fiindcă, deşi fapta e dovedită, nu e-
xistă nici doi, nici culpă din partea făptuitorului, această
hotărîre, nu poate avea autoritate de lucru judecat în civil,
in acest sens că judecătorii civili pot condamnă la despă­
gubiri şi pe achitat! (14 şi 14 bis).
867 — Sunt unii autori, cari susţin contrariul pe motiv că dis-
pozitivul singur trebue a se aveâ în vedere când e vorba
de autoritatea lucrului judecat, şi dispozitivul nearătând
motivul achitărei, în nici un caz achitarea, atât la tribunal,
cât şi la Curtea cu juraţi, nu va aveâ puterea lucrului jude­
cat (15).*V I,

rârea achitatoaire. Aceasta în interesul de a se evita hotărâri contradictorii.

Dar dacă reclamantul îşi întemeiază pretenţiunile sale în instanţa civilă nu
pe raptul delictuos judecat de instanţele penale, ci pe un cuasi-deliict de
natură civilă nu mai poate fi vorba de autoritate de lucru judecat. (Ces. I.
690 din 1920, Curierul judiciar 1921, Nr. 12, pag. ISO ou nota de Prof. B og­
dan lonescu).
14) In acest sens Degois: Traité, Nr. 2154 şi Alexandresco: Dr. civ.
VII, p. 655. Cortfr, cas. III, 288 bis din 14 Nov. 1907. B. 1801.
Priri această deciziune se spune cu drept cuvânt că jurisdicţiunile pe­
nale şi civile sunt între ele independente din cauză că ele privesc fapta
din diferite puncte de vedere. Când o instanţă penală achită, aceasta nu
împedică instanţa civilă să acorde daune interese, fiindcă materialitatea
faptelor poate ca să subsiste şi fără intenitune criminală din cauza unei
greşeli ori neglijente. (Cazul erà ce e drept îradoros: achitat pentru excro-
cheria antidatarii, şi condamnat totuşi pentru antidatari; cas. II, 419 din
15 Mai 1912, Curierul judiciar 1912, Nr. 49, pag. 5S7.
14 bis) In acelaş sens Cas. II, 240 din 26 Ian. 1915, Curierul judiciar,
1915, Nr. 39, pag. 268; Cas. I, 139 din 29 Feb. 1916, Curierul judiciar, 1916,
Nr. 35 pag. 298. Era vorba de o achitare pentru delictul de imprudentă (ar;.
249 c. p.), a fost condamnat în civil însă întemeindu-se pe alte îm­
prejurări asupra cărora nu se pronunţase instanţa penală. Cfr. Jud. oc. Ză-
treni (Vâlcea) 19 Martie 1914, Pagini juridice an. 1914, Nr. 129, pag. 986.
15) Villey: Précis, ed. V-a, p. 433 şi 444.
 — 766 —

968 —Nu credem această părere întemeiată. Când judecata a-

chită pentru motivul că fapta nu există, sau fiindcă nu este
comisă de inculpat, această constatare nu e un simplu motiv
mai mult sau mai puţin contestabil şi legat cu dispozitivul
hotărîrei, ea este chiar viata dispozitivului. In acest caz este
ca şi cum s’ar zice: judecata hotărăşte că Primus nu a co­
mis fapta, deci îl achită. Această constatare a neexistentei
faptei, or a necomiterei de inculpat ar trebui poate în o bu­
nă procedură să se înscrie chiar în dispozitiv.
Dar ori în ce caz neexistenta faptei, or necomiterea ei
fiind constatate judecătoreşte, ea nu mai poate fi contesta­
tă fără a lovi autoritatea lucrului judecat (16)
969 _ Toată această discuţiune se referă la cazul când lucrul
judecat în penal se invoacă înaintea autorităţilor de jude­
cată civilă; chestiunea însă devine foarte grea când e vorba
de judecarea acţiunei private de despăgubire de trib. penal
după achitarea pronunţată de aceste, tribunale. Anume, ca
să formulăm chestiunea aşa cum se pune de ordinar în doc­
trină şi jurisprudenţă, poate oare tribunalul care a pro­
nunţai achitarea să condamne în urmă pe achitat la despă­
gubiri civile?
970 — La juraţi, după cum am văzut chestiunea nu e con-
v iroversată; art. 381 şi 389 pr. pen. sunt formale în acest
16) In acelaş sens Garrctud: Precis, ed. 3-a, Nr. 683 şi ed. 8-a, № .
630. Confr. D. Alexandresco: Dr. civ. VII, p. 603. O. Iaşi, secţ. I, № . 1086
din 1884; cas. III, 319 din 20 Sept. 1911, Curierul judiciar 1911, Nr. 69. „Con­
siderând că dacă se poate discuta cesliunea dacă lucrul judecat de instan­
ţele represive are influentă asupra despăgubirilor ie/ultând din faptul de­
licios, în caz când părţile lezate n’au figurat in instanţă penală, depinzând
aceasta de modul cum a fost motivată hotărârea de achitare, în cazul
însă când părţile lezate au luat parte la judecata penală, formându-şi pre-
tentiunile lor înaintea acestor instanţe, şi când instanţele penale au decis-
având în vedere şi aceste cereri, o asemenea sentinţă are autoritate de
lucru judecat şi în privinţa intereselor civile, în acest sens, că nu miai e
permis părţilor interesate de a repune în cestiune fapte care au fost de­
cise ca adevăr judecătoresc suveran stabilit.
Vezi însă în sens contrar cas. III, 288 ibis din 14 Nov. 1907, B>, 1081
(civ) care admite că deşi o persoană a fost achitată pentru escrocherie şt
se respinsese şi daunele civile; totuşi instanţa civilă poate condamna in­
vocând independenţa instanţelor. Dealtmintrelea curtea de cas. recunoaşte
că pentru existenţa sau participarea prevenitului, lucrul judecat în penal
are influenţă suverană asupra actiunei civile. i
 — 767 —

sens, şi atât doctrina cât şi jurisprudenţa n’au avut nici o

îndoială ca să admită totdeauna afirmativa (17).
încât despre tribunalele corecţionale şi de simplă poli­
ţie. chestiunea este foarte controversabilă.
971 — La prima dată se pare că nimic nu ar împiedică pe
tribunalele corecţionale şi de simplă poliţie ca achitând să
condamne pe achitat la despăgubiri civile.
^ Dacă pot să facă acest lucru juraţii, ar fi un a îortiori
\ ca aceasta să fie permis tribunalelor ordinare, fiindcă dacă
1 la juraţi e temere de contrazicere între gândul juraţilor şi al-
1 judecătorilor asesori, această temere nu poate să existe când
| e vorba de tribunale corecţionale şi de simplă poliţie, unde
acelaşi judecător se pronunţă» asupra întregii afaceri civile
şi penale, şi asupra chestiunei atât de drept cât şi de fapt.
Când juraţii aduc un verdict negativ, poate, că ei au înţeles
că acuzatul n’a comis fapta, or că ea nu există, şi dacă
judecătorii în acest caz vor condamnă la despăgubiri civile,
prin aceasta ei vor contrazice vederile şi voinţa juraţilor,
ceeace va provocă ostilitate între juraţi şi magistraţi; a-
ceastă temere nu poate să existe la tribunalele ordinare, ca­
re nu e probabil că vor da hotărîri contrazicătoare.
Dar chiar presupunând astfel de hotărîri, deoarece
conform legei, hotărîrile sunt motivate, ele vor fi supuse
censurei Curţei de casaţie, care le va casă în cazul când
admiţând neexistenţa faptei sau necomiterea ei de persoa­
na achitată, o vor condamnă totuşi Ia daune.
972 — Afară de acest motiv se mai poate invocă un al doilea.
Se ştie că regulele relative la Curţile cu juraţi se aplică
,şi la tribunalele corecţionale şi de simplă poliţie, afară de o
dispoziţiune a legei în sens contrariu (18), prin urmare se
j pare firesc ca art. 381 şi 389 pr. pen. care permit ca acu-
: zaţul achitat să fie condamnat la daune, să se aplice şi la
; tribunalele corecţionale şi poliţieneşti, întrucât nu există o
' dispoziţiune care să dispună contrariul.
973 — Cu toate aceste motive, şi altele de care vom vorbi

17) Vezi Nr. 708.

18) Vezi Curierul judiciar 1909, Nr. 38, pag. 300, col. 1, articolul nostru
intitulat Condamnarea la daune a achitatului în corectional sau în simplă
politie“.
 — 768 —

mai1în urmă, încă în secolul al XVI-Iea Farinaceu ne spune

că de regulă hotărîrile absolutore în penal, prejudecă în
civil (19), şi că „numai atunci judecători penali pot să con­
damne civil, dacă ei condamnă şi penal; dacă însă absolve,
ei nu pot să condamne nici civil. Insă dacă inculpatul va fi
apărat de pedeapsă, atunci nu poate fi condamnat nici ci­
vil la restiuirea lucrului or la repararea daunelor“ (20).
974 — Doctrina şi jurisprudenta franceză deasemeni admit
în mod conştant, că tribunalele corecfionale şi de simplă
jpolitie, nu pot să condamne la daune pe inculpatul achitat.
9 /5 — La noi Curtea de jcasaţie după oarecare şovăiri la în­
ceput, pare actualmente Tîxată în acelaşi sens. Am combă­
tut această jurisprudentă într’un articol publicat în 1909
(21), părerea noastră a rămas neschimbată, şi de aceea pen­
tru amănunte trimitem la acel articol pe care aci ne vom
mulţumi să-l rezumăm şi să-l complectăm cu doctrina şi ju­
risprudenta mai nouă, adăugând şi un argument tras din lu­
crările preparatoare ale codicelui nostru de proc. pen.
976 _ La început Curtea noastră de casaţie prin deciziunea
582 din 20 Dec. 1872 (22) a decis că instanţa care a-
chită poate condamnă la daune (23), şi că ar comite un ex­
ces de putere dacă ar trimite pe partea civilă să-şi valori­
fice dreptul la tribunalul civil.
Eră natural că suprema instanţă să admită această so-
lutiune, fiindcă în anul precedent prin deciziunea 54 din 9
Febr. 1871 (24), ea decisese pe baza art. 11 proc. pen., că
în caz de achitare partea vătămată nu se poate adresă tri­
bunalului civil chiar dacă nu s’a constituit parte civilă la
tribunalul penal.
977 — Eră oare această interpretare conformă legii?

19) Pr. Farinaceus: Op. cit. Lib. I, Titl. I, Quaest I, Nr. 65. Regulare
est quod absolutoria lata in criminali, preiudicat, in civili.
20) Si vero reus venit absolvendus, et tune nec civiliter oonidem-
nare potest ad institutionem rei, seu refectionem damnorum“. Ibidem.
21) Curierul judiciar, 1909, Nr. 38, p. 297.
22) Gas. II, 582 din 20 Dec. 1872, B. 330.
23) Cu simpla condiţiune ca să nu fie contrarietate între hotărârea
pronunţată în civil şi cea în penal. (Cas I, 37 din 1 Febr. 1889).
24) Cas. II, 54 din 9 Febr. 1871, B. 24. In acelaş sens altă deciziune
din 7 Sept. 1871.
 — 769 —

Noi credem că da; în adevăr art. 11 al. 2 pr. pen. dis­

pune formal că hotărîrea achitătoare închide părţei civile
orice drum de judecată înaintea tribunalelor civile. Pe baza
acestei dispoziţiuni, negreşit că se poate discută dacă par­
tea vătămată care n’a figurat în procesul penal, poate cere
despăgubire la tribunalul civil în caz de achitare a inculpa­
tului, fiindcă se poate spune că nefigurând în instanţă pe­
nală partea vătămată n’a căpătat calitatea de parte civilă
(25). Dar când partea vătămată s’a adresat tribunalelor re­
presive, constituindu-se parte civilă, şi inculpatul a fost a-
chitat, ne pare evident că art. 11 al 2 împiedică pe partea
civilă ca să poată să pornească acţiune la tribunalul civil;
legea e foarte categorică în acest sens.
978 — Ce e drept însă că suprema instanţă mergea prea de­
parte şi violă litera legei când admitea că în caz de achi­
tare nu poate porni acţiune civilă la tribunalul civil nu nu­
mai partea civilă de care vorbeşte art. 11, al 2 pr. pen., dar
chiar partea vătămată care nu s’a constituit parte civilă în
procesul penal. Acest lucru îl afirmă Curtea de casaţie, în­
să art. 11, al. 2, pare contrar.
979 — Jurisprudenţa Curţei de casaţie a fost schimbată în a-
nul următor prinderiziunea 747 din 19 Dec. 1873 (26) cea
dintâij pe care o cunoaştem în sensul jurisprudenţei actuale.
Insă înainte de a, se fixă în acest sens, suprema instanţă a
revenit câtva timp la vechea sa părere (27), iar din 1885
până astăzi în timp de aproape 30 de ani Curtea de casaţi-i

i
25) Dcase menea ni se pare coraform legii ca, chiar în urma achitării
să se facă revendicarea lucrului fără a se putea opune art. 11 pr. pen.,
fiindcă după cum ou drept cuvânt observă curtea de casatiune română!
— această acţiune nu derivă din cauza inifractiunei care ar fi pricinuit o
pagubă, ci dintr’un drept preexistent infractiunei şi independent de infrac­
ţiunea la care a putut da naştere. Astfel de exemplu achitarea pentru fapta
că ou rea credinţă s ’a făcut opunere neîntemeiată Ia plata unui bon (art. 18
leg. titl. pierdute), nu se opune că adevăratul proprietar să ceară ia trib.
civil să diovedească în instanţă că el, iar nu achitatul este proprietarul bo­
nului. Cas. I, 304 din 11 Apr. 1912, CurieruPjudiciar 1912, Nr. 43 p. 514.
26) Cas. II, 747 din 19 Dec. 1873, B. 307.
27) Cas. II, 168 din 9 Mart. 1874; cas II. 196 din 19 M/ai 1876, B„ 255;
cas. II, 532 din 10 Dec. 1880, B. 422; cas. II, 250 din 26 Mai 1881, Bl 439.
Tanoviceanu, Voi. V 49
 7 70 —

«ne afară de două hotărîri izolate date de secţ. I (28),

admite în mod constant că tribunalul care achită nu poate
condamnă pe achitat la despăgubiri civile (29).
Actualmente se pare că suprema instanţă nu mai este
atât de categorică, după cum era altădată, fiindcă ea ad-
! mite că din art. 8 şi 11 pr. pen. ar rezultă că instanţele co-
j şrecţionale sunt competinte şi pot să pronunţe condamnaţi-
j juni civile în contra recurentului achitat. La Curţile cu juraţi
! )condamnarea la despăgubiri civile ar fi obligatorie, la tri-
i ! bunale ar fi facultativă. Cas. II, 2710 din 23 Oct. 9Î2; Cu­
rierul Judiciar 1912, Nr. 1, pag. 12).
Totuşi că se admite aceaşi regulă şi astăzi, rezultă din
decizia Cas. II, 3083 din 26 Noembrie 1912, Curierul Judi­
ciar 1913, Nr. 14 şi 16, Cas. II, 1968 din 1913, Cas. II,
2014 din 27 Sept. 1913, Curierul Judiciar 1913, Nr. 79,
Cas. II, 2255 din 15 Oct. 1913, Cas. II, 625 din 6 Martie
1914, Curierul Judiciar 1914, Nr. 42, pag. 348 (eră vorba
de achitare pentru lipsă de pricepere), Cas. II, 228 din 1
Febr. 1916, Curierul Judiciar 1916, Nr. 27 cu nota T ano-
viceanu.
De asemenea în caz de achitare nu poate să fie con­
damnaţi la daune persoanele civil răspunzătoare. (Cas. II,
2614 din 1913, Curierul Judiciar 1914, Nr. 61).
De aceeâ dacă minorul a fost achitat pentru crimă ori
delict din cauza lipsei de pricepere, nu se poate condamnă

28) Cas. I, 37 din 1 Fobr. 18*9, B. 120; cas. I, 142 din 24 Apr. 1892,
B. 437.
29) Cas. II, 396 din 21 Oct. 1883, B. 784; secţ vac. 335 din 19 Iul.
1888, B. 660; cas. II, 430 din 2 Otct. 1890, B. 1165; cas. II. 138 din Mart.
1891, B. 356; cas. II, 211 din 4 Mai 1891, B. 635; cas. II, 492 din 16 Sept.
1892, B. 822; cas. II, 320 din 15 Iun. 1893, B. 639; cas. II,115din 4 Mart.
1896, B. 533; sect- vac. 428 din 3 Iul. 1896, B. 1135; cas. II, 65din10Febr.
1897, B. 220; cas. II, 557 din 29i Oct. 1897, B. 1294; cas. II,549din12Iunie
1900 (după diverg.). C. Jud. IX, 420.
Cas. II, 955 din 1901; cas. II, 216 din 2 Febr. 1902, B. 274; cas. II,
296 din 12 M'art. 1902, Bl. 449; cas. II, 1141 din 5 Iunie 1907, B. 1115;
cas. II, 944 din 6 Mai 1908, C. ju d . 1903, Nr. 53; cas. II, 1066 din 20 Mai
1908, Jurispr. 1908, p. 278 (după diverg.); cas..II, 728 din 7 Aprilie 1909,
B. 429. Cias. II, 2916 din 30 Nov. 191i. C. jud. 1912, Nr. 14 şi nota Benişache,
Cas. II. 217 din 23 hmie 1915, Dreptul 1915, nr. 26, pag. 205; Cas. II, 1427
din 20 Mai 1915 Curierul Judiciar 1915. nr. 72. pg. 594.
 — 771 —

părintele său pe cale penală, ci numai pe cale civilă. (Cas.

II, 527 din 18 Febr. 1915, Rev. Penitent. 1915, pag. 237).
980 — Dar, dacă instanţa care achită nu poate condamnă la
.dairne, are~drept să facă acest lucru altă instanţă la care
ar ajunge după achitare, fie în urma apelului, fie a recur­
sului, însă cu condiţiunea ca acea instanţă să recunoască
prin hotărîrea sa caracterul penal al infracţiunei. Această
idee admisă de jurisprudenţa franceză, a fost susţinută la
noi chiar sub imperiul cod. pen. Ştirbey, de d-nii Al. Gia-
ni (30), şi Grig. Lahovari (31), iar curtea noastră de ca-
saţiune) a admis prin deciziunea 747 din 19 Dec. 1873, pri­
ma deriziune prin care a inaugurat sistemul în care acum
persistă de 30 de ani, că instanţa care achită nu poate să
condamne la daune. ,,In apel — zicea suprem instanţă —
partea vătămată e în drept să obţină daune numai dacă va
probă că faptul de care se plânge e un delict prevăzut de
lege, şi instanţa de apel numai după o asemenea constatare,
poate acordă daune-interese, deşi nu poate aplică o pe­
deapsă.
Această jurisprudenţă a fost consacrată prin o mul­
ţime de alte hotărîri date în acelaş sens (32), şi chiar ac­
tualmente tot aceasta e jurisprudenţa curţii noastre de ca-
saţiune (33). Curtea noastră de asemenea admite că chiar
30) Al. Gîani, fost mai târziu consilier la c. cas. Gazeta trib. sub titlul
„Despre apelul părţii civile”. An. I (1861), N-le 37 şi 38
31) Grig. Lahovari, mai târziu preşedinte la c. cas. Revista română,
an. I, p. 831—838.
"32) Cas. II, 103 din 15 Mart. 1882, B. 353: cas. II, 212 din 6 M,ai
16)01, B. 636; cas. II, 329 din 12 Mai 1891, B. 826; cas. II, 673 din 15 Nov.
1895. B. 1378; cas. II, 594 din 12 Nov. 1896. B1. 1567; cas. II, 456 din 9
Nov. 1897, B. 1100; cas. II, 1 din 12 Ian. 1898, B. 74; cas. II, 22 din 19
Ian. 1898, Bl 105; cas. II, 643 din 6 Oct. 1898, B 1201.
Gas. II, 286 din 13 Mart. 1901, B. 529; cas. II, 599 din 18 Iun. 1901,
B. 1036; cas. II, 110 din 2 Febr. 1904, B. 199; cas,.II, 1023 din 28 Sept.
1905 şi c. Bucureşti I, din 8 Mart. 1874. Dreptul. 1874, Nr. 31.
33) Cas. II, 1560 din15 Iunie 1911. C. Jud. 191(1, Nr. 68 şi cas. II.
1023 din; 25 Apr. 1912. C. Jud. 1912, Nr. 54, p. 636 şi a Bucureşti, Î.
69-912, ibid. E însă de observat că prezenţa ministerului public lai curtea
de apel în asemenea caz nu mai e necesară. Gas. II, 702 din 11 Niov. 1898
Dreptul, 1898, Nr. 20; aceasta pe baza art. 1, leg. 29 Oct. 1877; Cas. II, 23
din 9 Ian. 1913, Curierul Judiciar 1913, No. 40, pg. 471; Gas. II, 2427 din
20 Mai 1915, Dreptul nr. 52. Vezi şi nr. 7633 precum; şi Cas. II, 1785/922 în
Curierul Judiciar, 1922, nr. 40 cu nota: V. Dongoroz.
 — 772

aceiaşi instanţă poate pe cale de opoziţiune să condamne

pe achitat la daune, dacă partea civilă stabileşte intenţiu-
nea delictuoasă (34).
981 — Care sunt motivele ce au făcut pe jurisprudenţa şi pe
doctrina (35) noastră să admită această soluţiune ?
Mai întâi incontestabil că ele au fost influenţate de
doctrina (36) şi Jurisprudenţa franceză (37), care admit a-
proape unanim că achitatul la tribunalele corecţionale şi de
simplă poliţie nu poate fi condamnat la daune. Şi trebue să
spunem că, dacă doctrina are oarecare note discordante, în
schimb jurisprudenţa curţii de casaţiune franceză a fost con­
stantă şi invariabilă în timp de un secol (38).
Negreşit că această jurisprudenţă impozantă nu putea
să nu impresioneze doctrina şi jurisprudenţa noastră, care
a admis aceiaşi soluţiune deşi legea noastră diferă, cum vom
vedea în două privinţe de legea franceză.
982 — Este însă de observat, că chiar în Franţa se pare că
o jurisprudenţă seculară şi invariabilă tot nu a putut con-

34) Cas. 3M4 din 19 Noembrie 1912, Curierul Judiciar 1913, No. 25,
pag. 179; Cas. II, 23 din 9 Ian. 1913, Curierul Judiciar 1913, No. 29 p. 348.
35) C. Eraclide: Studii practice asupra dreptului criminal. Bucureşti,
1865, T. II, p. 118 şi urm.; /. D. Filitti: Dreptul, an. XXVI (1897), Nir. B.
p. 61—63; D. Alexandrescu: /Dreptul, 1898, Nr. 24, p. 209 şi Explicatdunea
teoretică şi practică a dreptului ciivil-român. Bucureşti, 1903; T. VII, p. 623;
C. Botez: Noul codice de şedinţă. Bucureşti, 1908, p. 815,
36) Garraud : Instr. cirim. I Nr. 176 şi III, N-le 188, 189 şi 191,
Degois: Traité, nr. 1447 şi 1895. F. Hélie: Ir.str. Crirn. T. VI, nr. 27®;
Le Sellyer: Traite de l’exercice et de l’extinction des actions, publique et piri-
v,e, 2-ème en TaUs, 1874, T. II, Nr. 729; Carnot: Instr. crim. Paris, 1829, T
I, p. 680; Boitard: Dr. arimminel, Nr. 679; Sourdat: Traité général delà res­
ponsabilité, rV-ème éd. Paris, 1887, T. I, Nir. 258; Blanche: Etudes, V, Nr.
255 şi 257 şi Ortolan: Eléments, II, N-!e 2143 şi 2144: Trébutlen: Droit cri­
minel. T. II, p. 800; Haus: Principes, II, Nr 1424; Bonnier: Traité des
preuves Nir. 9141.
Vezi şi alţi autori citati de d\. D. Alexandresco: op. cit. In sens con­
trar dânsul citează pe Lagrange, Audicet şi Viltey.
37) Gas. ir. 12 Iunie 1886, S. 86, I, 490; P. 86, I, 191, D. 86, I, 45;
cas. fr. 1893, D. P. 1893 I, 87 ; C. Orléans: D. P. 86, II, 94 şi alte deriziuni în
Le Poittevin: op. cit. Art. I, N-le 370 şi 371, art. 3, NUe 59 şi 60. Vezi şi
cele spuse de Normand: Traité, N-le 369 şi 784, 1069 şi 1,101.
38) Blanche: Etudes, I, 256, citează o mulţime de deriziuni ale curţii
de cas. în acest sens ,începând! cu 27 Iunie 1812 si sfârşind cu 25 Aug. 1877
(14 deriziuni). Asemeni Garraud, Instr. crim. I, Nr. 191, nota 12.
 — 773 —

vinge pe justiţiabili, care persistă necontenit să aducă a-

ceastă chestiune înaintea curţii de casaţiune. E greu de a pro­
testa mai energic în contra unei jurisprudenţe neraţionale,
decât expunându-se necontenit la loviturile sigure ale ace­
lei jurisprudenţe.
983 — i Dar,, în fine, doctrina şi jurisprudenţa franceză au
motive care lipsesc în legislaţiunea noastră.
Mai întâi ele se întemeiază pe un cuvânt, sau mai bine
zis pe o literă, argument care lipseşte la noi. Să cităm pe
cel mai mare procedurist penal al Franţei, F. Hélie zice că
art. 159 pr. pen. fr. (157 român) spune că tribunalul după
ce va pronunţă achitarea va statuă asupra cererilor de dau­
ne interese, ceeace s’ar păreă că se referă la ambele cereri
de despăgubiri, atât a achitatului contra părţii civile, cât şi
a părţii cH le în contra achitatului. Art. 191 (187 rom.) re­
produce aceleaşi cuvinte relativ la juridicţiunea corecţională,
iar încât despre materia criminală, textul legii nu lasă nici
c îndoială despre dreptul de a sc acordă despăgubiri civile
părţii vătămate, chiar în caz de achitare a acuzatului. Prin
urmare s’ar păreă că la toate instanţele achitarea nu împe-
decă acordarea de despăgubiri părţii civile. Insă, după ce
spune acest lucru, F. Hélie adaogă aceste cuvinte spre a
justifică sistemul admis în F ranţa: Art. 212 zice: „Dacă
sentinţa e reformată (în apel) pe femei că faptul nu e recu­
noscut nici delict, nici contravenţiune poliţienească prin nici
o lege, curtea va, apără pe prevenit, şi t a statuă dacă se va
cuveni asupra daunelor sale (ses dommages) interese“.
„E lămurit — adaogă F. Hélie — că aceste din urmă
cuvinte nu se referă decât la prevenit, că aci nu e vorba
decât de cererea pe care o face prevenitul împotriva părţii
civile. Cum însă s’ar înţelege această restricţiune în apel,
dacă; nu există la prima instanţă? Şi cum să o admitem în
art. 191 pr. pen., dacă nu se găseşte în art. 159“ ? (39).
Prin urmare ca motiv de text, în Franţa se invoacă ter­
menii art. 212 pr. pen., care zice ses iar nu Ies. Acest cu­
vânt, sau mai bine zis această deosebire de o literă, nu e-
xistă decât la apel, dar cum nu se vede pentru ce la prima
instanţă ar fi altă regulă, se deduce că şi la prima instan-

39) F. Hélie : Instr. crim. T. VI, nr. 222

 — 774 —

ţă atât la tribunalele de simplă poliţie, cât şi la cele corec-

ţionale, textul legii trebue aplicat ca şi cum ar există tot
ses, iar nu Ies !
984 — Trebue să observăm că mulţi autori întemeiază solu-
ţiunea lor pe acest argument de text (40). Şi sunt siliţi să
iacă acest lucru,, fiindcă spre a admite că legiuitorul a pus
altă regulă la tribunalele corecţionale şi poliţieneşti, decât
la cele criminale, negreşit că trebuia un text de lege, cu­
noscută fiind regula admisă de jurisprudenţă că dispoziţiu-
nile legii relativ la curţile cu juraţi fiind mai complecte, se
aplică şi la celelalte instanţe penale, afară de un text for­
mal în sens contrar.
985 — Mărturisim că chiar la Francezi, acest mod de inter­
pretare a legii ni se pare neraţional. Pentru o simplă li­
teră.pusă poate, din întâmplare în art. 212 pr. pen., să si­
lim pe partea civilă, care a ajuns la finele celei de a doua
instanţe după cine ştie câte străgăniri, să reia procesul dela
început, în o legislaţiune în care există unitatea de juridic-
ţiune civilă şi penală, lucrul se pare atât neraţional şi ve­
xator, încât ne mirăm că doctrina şi jurisprudenţă fran­
ceză nu se hotărăşte odată să schimbe acest sistem.
986 — Dar, în orice caz, acest argument serios or ridicul, pe
noi nu ne importă, fiindcă la noi legiuitorul traducând art»
212 pr. pen. fr., a modificat textul francez şi în loc de a
zice daunele sele interese, a spus pur şi simplu daune in te­
re se , nemai restrângând daunele în favoarea prevenitului.
Acest argument lipsind, mai suntem oare îndrituiţi să admi­
tem aceiaşi soluţiune ca în Franţa ?
987 — Să luăm un autor francez însemnat, Le Sellyer, adver­
sar al opiniunei pe care o susţinem şi să vedem ce soluţiune
ar da dânsul în legislaţiunea română. „ D a că — zice Le Sel­
lyer, — art. 191 a r fi singurul con su ltat asu pra cestiu n eî
p ro p u se a r fi p o a te d ific il a nu d ecid e a firm a tiv a cea stă
cestiu n e " (41). Cu alte cuvinte Le Sellyer recunoaşte, că
dacă la Francezi n’ar există argumentul tras din art. 212
pr. pen. fr., ses în loc de Ies, cu greu s’ar putea susţine sis-

40) Vezi aceşti autori citati în articolul nostru de care vorbim mai
sus. Nr. 972 în notă.
41) Le Sellyer: op. cit. T. II, Nr. 729.
 775 —

temui admis de doctrina şi jurisprudenţa franceză. Rugăm

să se observe că vorbeşte un adversar al părerii pe care o
susţinem !
Şi aproape identic acelaşi lucru îl spune un penalist nu
mai puţin însemnat. „Lucru e vădit — zice Blanche —
dacă art. 191 ar rămâne izolat de orice altă dispoziţiune,
nu ar fi uşor de a determină valoarea sa. Dar acest articol,
care este regula tribunalelor corectionale de prima instanţă,
trebue apropiat de art. 212 al aceluiaşi codice“ . In urmă
Blanche citează şi subliniază cuvântul ses în loc de Ies, de­
clarând însă că regretă viu (vivement) soluţiunea acestei
cestiuni (42).
988 — De ce a modificat legiuitorul nostru art. 212 p. p. ?
Lucrările preparatorie nu ne spun.
E făcut lucrul din întâmplare, or cu voinţă ? Dacă e
din întâmplare, or din nebăgare de seamă, negreşit că sis­
temul jurisprudenţei noastre se poate susţine, însă dacă
schimbarea e făcută cu intenţiune, e evident că jurispru-
denţa noastră violează legea.
Spre a susţine că modificarea nu este din inadvertenţă,
nu vom invocă numai argumentul care desigur nu e lipsit
de tărie, că inadvertenţele nu trebuesc presupuse nici chiar
la legiuitorul nostru, vom invocă însă un alt argument cu
mult mai puternic.
989 — Legiuitorul nostru din 1864, aveâ necontenit în vede­
re procedura condicei criminale Ştirbei, sub imperiul că­
ruia se află când confecţionâ actualele codice penale şi de
procedură penală, şi care fiind şi ea inspirată ca şi codi­
cele penai actual de legislaţiunea franceză, nu puteâ să fie
socotită ca atât de imperfectă încât să nu merite a se aveâ
în vedere.
In condica de procedură penală Ştirbei însă, cestiunea
nu puteâ să fie controversată ; legea eră foarte clară că a-
chitatul poate să fie condamnat la daune în materie crimi­
nală (art. 211), şi nu puteâ să fie condamnat în materie co-
recţională şi de simplă poliţie. Relativ la hotărîrile tribuna­
lelor de simplă poliţie art. 81 ziceâ : „Dacă fapta nu se va
dovedi cu nici o împrejurare de crimă, de vină sau de aba-

42) Blanche: Etudes I, N-rile 240 şi 250.

 — 776 —

tere, judecata va desfiinţa pâra şi va hotărî tot printr’o

carte de judecată şi despăgu birea prepu su lui“ . Nici o îndo­
ială nu puteâ fi dar asupra acestui punct, fiindcă legiuitorul
din 1850, ştiind probabil de controversa delà Francezi, în
scop de a o curmă redactase în mod foarte lămurit art. 81
cod. proc. crim. In materie corecţională legiuitorul urmase
acelaş sistem în art. 146 care zice : „In pricini corecţio-
nale, dacă fapta nu se va socoti nici vină nici abatere, ju­
decătoria va desfiinţă pâra, va desvinovăţî pe p a riiu l ş i va
h o tă rî despăgu birea acestu ia şi celor con ăpăstu iţi“ . încât
despre partea civilă, legea spune iarăşi foarte clar când aveă
dreptul la despăgubiri „iar dovedindu-se vina lui, judecă­
torii vor hotărî atât osânda sa, cât şi' despăgu birea je lu ito ­
rului“ .
Din contră în materie criminală cererea de despăgubire
făcută or de pârîtul asupra pârîtorilor săi, sau asupra jă-
luitorului, or de jeluitor asupra pârîtului, se va judecă de
curtea apelativă criminalicească, totdeodată cu vina pârî­
tului“. Şi legiuitorul nu făceă nici o deosebire între hotărî^
rile achitătoare şi cele condamnatoare.
990 — Prin urmare în timpul condicei de proc. pen. Ştirbei,
ira puteâ să fie nici o discuţiune ; textu.l legii eră foarte clar
în sensul că achitatul puteâ să fie condamnat la daune în
materie criminală, nu puteâ să fie însă în materie corec­
ţională şi de simplă poliţie. Cu alte cuvinte, în procedura
noastră eră sistemul jurisprudenţii franceze, însă nu dedus,
ca în Franţa, din un se s în loc de Ies, care găsindu-se în-
tr’un articol 212, se admite în Franţa că trebue să fie con­
siderat ca existând şi în art. 159 şi 191, ci sistemul eră for­
mal înscris în art. 81 şi 146! pr. pen.
Legiuitorul nostru din 1864, care cunoşteă foarte bine
condica de proc. pen. Ştirbei, sub imperiul căreia el legiferă,
nu a voit desigur să admită acest sistem, fiindcă dacă ar fi
voit, ar fi fost natural să adopte redacţiunea clară a cond*-
de pr. pen. Ştirbei, sub imperiul căreia orice discuţiune eră
peste putinţă relativ la această cestiune. Şi, legiutorul nos-
trui nu numai că n’a admis redacţiunea clară a legislaţiunei
noastre anterioare, dar chiar a suprimat singurul cuvânt,
care la Francezi, indritueşte interpretarea pe care o com­
batem.
 — 777 —

991 — Ce e drept că lucrările preparatoare sunt mute asupra

suprimării cuvântului se s din art. 212 pr. pen. ir., ceeace
ar putea să permită susţinerea părerii că acea suprimare nu
este intenţionată. Este însă un alt articol, care e în legătură
cu art. 157, 187 şi 207 pr. pen., şi care, atât prin textuî
său, cât şi prin lucrările preparatorie, dovedeşte că legea
noastră, s’a despărţit de modelul său francez, şi a admis că
achitatul să poată să fie condamnat la despăgubiri civile la
orice instanţă, şi nu numai la curţile cu juraţi.
Art. 11 pr. pen., care nu există la Francezi, după ce
spune în aliniatul întâi, că hotărîrile de condamnare sau de
absoluţiune nu împiedecă pe partea vătămată, care nu a luat
concluziuni în instanţă, să se adreseze la tribunalele civile,
adaogă în aliniatul al doilea, că h o tă rîrea ach ita to a re îm -
p e d e c ă orice dru m d e ju d e c a tă al p ă rţii civile la tribunalele
civile.
Dacă partea civilă nu se mai poate adresa tribunalelor
civile, în c a z d e a ch itare, de unde va putea ea să capete
valorificarea dreptului său, în cazul când ar fi întemeiat sis­
temul curţii noastre de casaţiune ? In caz de achitare, tri­
bunalele corecţionale şi de simplă poliţie nu pot condamnă
la daune pe achitat, fiindcă nu permite curtea de casaţiune,
iar tribunalele civile nu pot deasemenea să condamne fiind­
că interzice acest lucru în mod formal art. 11 al. 2 proc. p.,
când partea vătămată s’a constituit parte civilă (43). De

43) Iu acest sens B. M. Missir, care interpretând art. 11 pr. pen.

spune că dacă partea civilă a fisurat-în instanţă penală, nu se mai poate
adresa tribunalelor civile. Dreptul, 1873, Nr. 68.
E de observat că prin deriziunea recentă cas. III. 319 din 20 Sept.
1911. C. .lud. 1911, Nr. 69 (vezi Nr. 968 în notă), s’a decis că dacă partea
vătămată a figurat la judecata penală ca parte civilă, ea numai poate pre­
tinde despăgubiri civile la tribunalele civile. $i curtea de cas. a admis acest
lucru deşi instanţa penală nu numai că nu respinsese formal cererea de daune,
dar chiar se pare că rezervase calea la instanţele civile, spunând că, dacă
vre-o pagubă va fi rezultat pentru partea civilă, întrucât nu s’a dovedit
reaua credinţă, aceste pagube s’ar putea stabili şi dobândi pe calea unei
acţiuni civile, de se va dovedi neglijenţa. Şi ou toate acestea c. oas, casează,
ba chiar fără trimitere, deciziunea curţii de compturi, care condamnase pe
achitat la o oarecare sumă de bani! Curioasă teorie a lucrului ju d eca t!
Ne întrebăm întrucât deciziunea curţii de compturi ar fi contrazis autoritatea
lucrului judecat de instanţele represive, când chiar aceste instanţe au pre-
 — 778 —

nude dar îşi va căpăta pacientul despăgubirea ce i se cu­

vine ?
Curtea de casaţiune recunoaşte absurditatea acestei so-
luţiuni, fiindcă se poate foarte bine întâmplă ca o persoană
să fie achitată din cauza lipsei de intenţiune, de exemplu
ea b\ -pricinuit incendiul însă nu intenţionat, şi totuşi ea să
datorească despăgubiri civile. Cine însă va acordă acele
despăgubiri civile, dacă nu tribunalul care a judecat afa­
cerea, şi a recunoscut fapta nu însă culpabilitatea penală ?
992 —■Curtea noastră de casaţiune rezolvă însă dificultatea
hotărînd ca şi în Franţa, că asupra daunelor se vor pronun­
ţă instanţele civile (44). Insă suprema noastră instanţă nu
observă că jurisprudenta franceză, pe care o urmează, pe
de o parte este silită de art. 212, iar pe de altă nu e împe-
decată de o dispozitiune analoagă cu art. 11 al. 2 al proc.
noastre penale (45).
993 — Trebue să spunem însă, şi aici intervin lucrările pre­
paratori e, absolut omise în toate deriziunile curţii de casa-
tiune, că art. 11 proc. pen., fusese redactat în proectul gu­
vernului în sensul ideilor admise de curtea noastră de ca-
satiune: „Hotărîrea pronunţată în materie penală, fie de o-

văzut si permis eventualitatea unei condamnări civile ? Şi cum instanţele

represive, odată ce declară că iapta nu e penală, pot să decidă cestiunea-
civilă a daunelor ?
Ne mai întrebăm, dacă nici în cazul rezervării -acţi-unei civile mi­
se poate obţine desdaunarea delà instanţele civile, ce va ii bând instanţa
penală nu s’a -pronunţat relativ la -despăgubiri -civile?!
44) Cas. II, 2314 din 27 Sept. 1913,Curierul Judiciar, 1913, Nr. 72,
pag. 776.
45) Observăm că d. B. M. Missir, în articolul mai sus citat din- Dreptul
1873, Nr. 68, admite că chiar dacă persoana vătămată nu s’a constituit
parte civilă, totuşi ea nu se poate adresă tribunalelor civile, lucru, care
s ’ar putea susţine pe baza lart. 1-1, al. 1 pr. penală, precum şi pe baza cu­
vintelor din raportul -comisiunei comitetului legislativ, care voia ca lucrul
judecat de instanţele respective, să nu se mai judece de instantle civile-.
Cu afortiori, dacă se admite această părere extremă, instanţele pe­
nale, nu pot în caiz de achitare să trimită pe părţi la/ Trib. civile pentru
judecata actiunei civile.
D. Missir critică dealtmintrelea sistemul legiuitorului, şi ar voi ca
penalul să nu -rezolve civilul, mai ales că instrucţiunea tribunalelor penale
este la nod slabă-, şi nu se cuvine ca ministerul public să compromită dreptul
părţii prin exercitarea acţiunei publice.
 — 779 —

sândă, fie de apărare, nu opreşte pe partea cea vătămată d e

a-şi u rin ări acţiunea p r iv a tă p en tru dau n e-in terese la trib u ­
nalul c iv il c o m p eten t “ (art. 7).
994 — Insă comisiunea comitetului legislativ a modificat a-
cest articol, nevoind să permită părţii civile de a se adresă
la tribunalele civile, după cum o spune formal art. 11 al. 2;
iar raportorul codicelui de proc. pen., AL Creţiescu, care eră
în acelaş timp preşedintele comitetului legislativ, spune în
raportul său scopul acestei modificări. Vorbind de art. 11,
Al. Creţiescu z ic e : „Comisiunea l’a format după cum se
vede în c. p. atât pentru cuvânt de alegere de termini, c â t
m ai ales pen tru a nu lă să ocaziu n e de a s e cred e că a celaş
lucru ju d e c a t de in stan ţele rep re siv e , s’a r m ai p u teâ ju d ec ă
din nou ş i d e in stan ţele c iv ile ” (46).
995 — In faţa acestei explicaţiuni date de însuşi redactorul
şi raportorul condicei de procedură penală, când suprema
instanţă trimite în materie corecţională şi de simplă poliţie
pe partea civilă în caz de achitare, să-şi valorifice drep­
turile sale înaintea instanţelor civile, violează voinţa certă
a legiuitorului din 1864, care spune clar că a voit prin art.
11 pr. pen. să împedece ca afacerea judecată de tribunalul
penal să se mai judece din nou de instanţele civile. Supre­
ma instanţă nu mai interpretează legea, ci întocmai ca pre­
torul roman, şi vechile parlamente franceze, dânsa face le­
gea punând în articolele 157, 187 şi 207 pr. pen., o res-
tricţiune care nu se găseşte într’însele, şi considerând ca
nescrisă o dispoziţiune. formală a legii (47).
996 _ Se pare că suprema noastră instanţă recunoaşte sin­
gură că merge pe o cale greşită, şi că violează legea, fiind­
că în numeroasele sale deciziuni, niciodată curtea de casa-

46) Al. Creţiescu, Comentariu al Codicilor României. Bucureşti, 1866.

Lucrările preparatoare p. 94.
47) Este de observat că variatiunile dela început ale jurisprudenţii
curţii noastre de casatiune se resimt de influenta lui Al. Creţiescu, In 1872,
canid redactorul Cod. de proc. pen. erâ preşedinte al seet. 11-a a curţii de
casatiune, el ştiind intentiunea legii, a inspirat hotărîrea 582 din 20 Dec.
1872, în sensul părerii susţinută de noi; în anul următor Creţiescu şi toată
secţiunea Il-a trecând Ia sect- I, Curtea presidată de E. Caligart, prin de-
ciziunea 747 din 19 Dec. 1873, a admis solutiunea contrarie. Prin rotatiune
A. Creţiescu şi judecătorii din 1872 (Silion, Filiti, Al. Cantacuzno, D. Zam -
 — 780 —

ţiune n’a vorbit de modificarea textului francez, de supri­

marea cuvântului ses, care e baza jurisprudenţii franceze.
De oarece acest argument incomodează sistemul admis de
curtea noastră de casaţiune, dânsa recurge la mijlocul foar­
te comod de a omite să vorbească de dânsul (48).
997 — S’a invocat însă în favoarea sistemului curţii de casa­
ţiune motive de raţiune, sau de principii, în lipsă de argu­
mente sau mai bine zis, contra argumentelor de text. Ob­
servăm de la început relativ la motivele de raţiune, că ele
nu pot aveâ tărie decât când textul legii e îndoios, iar nu
când e clar, fiindcă în asemenea caz datoria interpretului
este ca să se supună legii. Vom căută însă să dovedim că
acele argumente pretinse de raţiune sunt neîntemeiate, că
în orice caz ele nu au fost admise de legiuitor.
998 — Se spune mai întâi că odată ce tribunalul represiv a-
chită el devine incompetent ca să judece Gestiunea despă­
gubirilor civile, fiindcă această cestiune el nu o poate ju­
decă decât ca un accesor al afacerei penale (49).
firescu, G. Creţanu, C. E. Schina), revenind la sect. II-a, curtea revine la
vechea sa jurisprudenfă, şi dte aci înainte cât trăeşte Al. Creţtescu, care
ajunge prim-preşedinte, perseverează în acea juirisprudenţă. După moartea
lui Cretiescu, consilierii casafiumei recunoscând lucrările prefparatorie, cu­
noscând însă doctrina şi jurispnudenta franceză, au admis din nou inter­
pretarea din 1873.
48) Acest argument a fost relevat şi de St. Stătescu: Dreptul din
1893, nr. 33. Singură curtea de apel din Galaţi a vorbit de acest argu­
ment însă l’a înlăturat prin simpla afirmatiune că ar fi o inadvertenţă a
legiuitorului. Foarte comod sistem de a scăpă de un argument de textî
C. Galaţi, II, dedz. din 29 Oct. 1907, Curieriţl Judiciar 1907, nr. 38, p. 307.
49) Acest argument e invocat atât în Franţa cât şi Ia noii Cas. II„
747 din 19 Dec. 4873; cas. II, 396 din 21 Oct. 1885; cas. II, 436 din 2 O ct
1890 şi 549 din 12 Iunie 1900; cas II, 944 din 6 Mai 1908, Curierul Judiciar
1908, nr. 53 oonfr. şi decizi cas. II, 728 din 7 Apr. 1909, B;. 429. Curierul
Judiciar nr. 38 p. 305, unde spune că după art. 2 ş 3 pr. pen. numai dau­
nele cauzate prin o infracţiune a legei penale, pot fi acordate de instanţele
corecţionale, iar nu şi dini delict civil. (Argument fără valoare, fiindcă a-
cel articol vorbeşte de eo quod plerumque fit... şi dovadă că e aşa sunt
art. 381 şl 389 pr. pen.).
Motivul incompetintei se găseşte şi in decziiunea cas II, 2916 din
30 Nov. 1911. Curierul Judiciar 1912 nr. 14 (şi nota Benişacite); cas. II,
2014 din 27 Sept. 1913, Curierul Judiciar 1913, nr. 72, pag. 776, cas. II, 625
din 2 Martie 1914; Curierul Judiciar 1914, nr. 42, pag. 348 (pentru lipsă
de pricepere).
 — 781

Argumentul este neîntemeiat, fiindcă pe de o parte la

curţile cu juraţi în caz de achitare acesoriul nu urmează
principalul, curtea cu juraţi achitătoare putând acordă des­
păgubiri, iar pe de altă parte fiindcă chiar Ia tribunalele
corecţionale şi de simplă poliţie, tribunalul deşi achită poa­
te să condamne pe partea civilă la daune interese. Şi mai
sunt şi alte cazuri în care deşi tribunalul penal nu pro­
nunţă pedeapsă totuşi poate să condamne la daune (50).
999 — S’a obiectat însă că Ia curţile cu juraţi e un text de
lege care lipseşte la tribunalele corecţionale şi de simplă
poliţie
Răspundem că acel text de lege există, mai întâi în
art. 157, 187 şi 207 pr. pen., care nu disting ; şi pe lângă
aceasta în art. 11 al. 2, care închizând părţii civile drumul
de judecată înaintea tribunalelor civile, eră natural să per­
mită tribunalelor represive să acorde despăgubiri chiar în
caz de achitare.
1000 — In afară de aceasta textul mai clar dela curţile cu ju­
raţi se explică prin împrejurarea că legiuitorul nostru a
tradus procedura penală după cea franceză în care de ase­
meni, relativ la curţile cu juraţi Gestiunea este mai explicit
reglementată ; încât despre tribunalele corecţionale şi de
simplă poliţie legiuitorul s’a mărginit să suprime pe ses (ale
sale) care a inspirat soluţiunea doctrinei şi jurisprudenţii
franceze.
Dealtmintrelea, atât la Francezi cât şi la noi, se în­
ţelege uşor pentruce legea e mai categorică la curţile cu ju­
raţi în privinţa dreptului instanţei achitatoare de a condam­
nă la daune pe achitat, decât este la tribunalele corecţio­
nale sau de simplă poliţie.
In adevăr la curţile cu juraţi, hotărîrile nefiind moti­
vate, şi neştiindu-se dacă pricina achitării este neexistenţa

»50) Vezi un exemplu la nr. 213 Deasemenea la nir. 89T accesoriu nu

urmează principalul Vezi deasemenea casaţia II. 443 din 21 Februarie
1921 Curierul Judiciar 1912, nr. 36, p. 431 si c. Duc. I, 390 din 1911),
care admite ca deşi apelul e respins ca nefiind făcut la grefa tribunalului,
totuşi curtea este în drept săi asculte pe reclamant pentru dovedirea a-
devărului, şi la urmă se pot acorda cheltueli de drum, mu însă despăgu­
biri civile. Teorie însă foarte contestabilă, de oarece e greu de înţeles cum
se poate cercetă un apel rău introdus, şi el să producă efecte.
 — 782 —

faptei, neeomiterea ei de acuzat, sau lipsa de intenţiune, s’ar

fi putut naşte îndoiala dacă verdictul negativ al juraţilor
nu împedecâ osândirea chiar la despăgubiri civile. De a-
ceea legea voind să curme această îndoială a spus formal
că achitatul poate să fie condamnat la daune, ceeace în­
semnează că, atunci când curtea crede că fapta pentru care
s’a pronunţat achitarea a fost comisă de acuzat, însă în
mod neintenţionat, ea are drept să condamne la despăgu­
biri civile pe acuzatul achitat.
Mai eră oare trebuinţă să spună acest lucru la tribu­
nalele corecţionale şi poliţieneşti unde hotărîrile sunt moti­
vate,, şi unde aceiaşi judecători se pronunţă asupra culpa­
bilităţii, şi asupra despăgubirilor civile ? E oare aici temere
de hotărîre contradictorie, de conflict între doi judecători
care se pronunţă asupra aceleiaşi fapte ? Cu alte cuvinte,
eră natural ca să se spună prin un text de lege formal şi
categoric că preşedintele şi asesorii curţii au libertate faţă
cu verdictul juraţilor, care pentru ei nu constitue un lucru
judecat, ce trebuinţă însă. putea fi ca să spună legea acelaşi
lucru formal şi la celelalte tribunale în care nu sunt două
elemente judecătoreşti ? Acolo nu e probabil conflictul ju­
decătorilor cu ei înşişi ; în orice caz dacă se vor contra­
zice, verdictul lor fiind motivat va cădeâ sub censura curţii
de casaţiune (51).
Prin urmare argumentul nostru rămâne în picioare;
nu e exact că tribunalul achitând devine incompetent pen­
tru acesoriu ; adevărul este că legea dând drept persoanei
vătămate să se adreseze tribunalelor penale a prorogat com­
petenţa tribunalului represiv.
1001 — Se invoacă însă un al doilea argument de raţiune: „In­
stanţele corecţionale — zicea curtea noastră de casaţiune
în 1873, şi repetă acelaşi lucru în 1900 — instanţele co-
recţionale putând fi învestite şi prin de a dreptul cerere,
aceste instanţe s’ar vedea chemate a judecă cereri de daune,

51) Lăsăm la o pairte argumentul care se mai poate imvocâ pen­

tru redactiunea mai clară dela curţile cu juraţi, împrejurarea că dispo-
zitiunile relative la juraţi, fiind în Franţa mai recente decât cele relar
tive la alte instanţe represive, sunt mai complecte şi ma bine redactate.
 — 783 -

care n’ar aveà nici măcar presumţiune că ar rezultă din o

infracţiune“.
Acest argument vechiu a fost invocat pentru prima
oară de Barris preşedintele curţii de casaţiune franceză,
pentru a motivă deciziunile din 27 Iunie 1812, 30 Apr. 1813
şi 3 Martie 1814, şi în urmă a fost admis şi reprodus de
Carnot, Le Sellyer, Sourdat, F. Hélie, G. Vidal (52) şi al­
ţii. El este mai mult specios decât întemeiat.
1002 — Acest argument singur nu poate aveà nici o valoare,
fiindcă el ar dovedi mai mult că sistemul legiuitorului e de-
fectos, că are inconveniente, decât că nu acesta ar fi sis­
temul legiuitorului.
Insă ne întrebam, gânditus-a oare legiuitorul francez,
şi mai ales al nostru la acest inconvenient, şi voit’a el să-l
înlăture prin art. 157, 187 şi 207 proc. pen.? Noi nu cre­
dem.
In adevăr dacă legiuitorul s’ar fi gândit la motivul in­
vocat de Barris, el nu ar fi făcut distincţiunea între aface­
rile criminale şi cele corecţionale şi de simplă poliţie, ci în­
tre afacerile introduse de ministerul public, şi între cele in­
troduse prin exercitarea dreptului de citare al părţii civile.
Deoarece numai relativ la aceste din urmă eră cu putinţă
aducerea arbitrară a afacerilor civile la tribunalul penal, nu?
mai relativ la ele nu ar fi trebuit să se permită acordarea
de daune contra inculpatului achitat. Legiuitorul n’a făcut
însă acest lucru, prin urmare nu acesta a fost gândul lui.
Recunoaştem însă că acesta a fost gândul şi motivul deter­
minant al sistemului Barris admis de jurisprudent france­
ză şi română.
Dar să mergem mai departe.
Este oare întemeiată această temere de îngrămădirea
afacerilor civile la tribunalele represive? Ce folos special
prezintă ducerea afacerei civile la tribunalul represiv? Ce-
stiunea scutire! de timbru? Ea nu există la 1864 când s’a
lucrat procedura noastră penală. Urgenţa ? Negreşit că ea
este dorită de reclamanţi, dar urgenţa în judecată e ade­
seori periculoasă, şi oricine se teme de o justiţie prea ur­
gentă.

52) Vidal: Cours nr. fi36.

 — 784 —

In schimb ducerea acţiunii civile la tribunalele penale,

poate pricinuî expunerea reclamantului la o acţiune în ca­
lomnie şi în orice caz expune la o acţiune în daune.
1003 — Prin urmare nu există nici un motiv serios pentru a
admite sistemul curţii de casatiune. Din contră, pe lângă
că acel sistem violează litera legii şi voinţa legiuitorului din
1864, există două argumente puternice de raţiune în fa­
voarea sistemului pe care-1 susţinem.
1004 — Observăm mai întâi că, în o legislaţiune în care exis­
tă unitatea de justiţie civilă şi penală, nu trebue a admite
cu uşurinţă incompetenta ratione materiae a instanţelor.
In secolul al XX-lea e inadmisibil ca justiţia să dea
priveliştea aceasta neserioasă ca nişte judecători să se decla­
re necompetenţi de a judecă Luni afacerea pe care o trimit
să se judece to t d e ei a doua zi Marţi, când judecă afaceri
civile !
Ni se pare ridicul ca un judecător de ocol, de exemplu,
după ce a cercetat o afacere penală şi a achitat pe incul­
pat, să trimită aceiaşi afacere ca să o judece tot el, după
noui desbateri în altă zi. Chiar de ah fi voit poate acest lu­
cru legiuitorul francez, n’a voit-o cel român care după cum
am văzut edictând art. 11 proc. pen., n’a voit să permită
oă acelaşi lucru judecat de instanţele represive să se ju ­
d ece din nou ş i d e in stan ţele civile.
1005 — Dar nu e numai a t â t ; sistemul jurisprudentii franceze
şi române duce la nişte rezultate vătămătoare interesului
public fiindcă el loveşte în autoritatea lucrului judecat.'
Să ne explicăm.
Să presupunem că prevenitul e achitat de tribunal şi că
hotărîrea tribunalului a rămas definitivă prin nefacerea a-
apelului de procuror. Partea civilă însă a făcut apel la curte,
şi curtea găseşte apelul său întemeiat în ceeaee priveşte dau­
nele. Am văzut că în acest caz jurisprudenţa franceză şi
română nu permit acordarea despăgubire! decât do ved in d u -
se ca ra cteru l d elicio s al fa p te i (53). Prin urmare partea ci­
vilă are drept, deşi există lucru judecat rămas definitiv prin
neapelarea procurorului, să dovedească în apel, că tribu n a­
lul a ju d e c a t rău ach itând p e un v in o v a t, şi c ă m in isteru l

53) Vezi mai sus nr. 98Ű.

 78 5 —

pu blic a fo st negligent n efăcân d a p el în co n tra m e i n ed rep te

achitări. Pentru un simplu interes privat al dobândirei des­
păgubirilor civile, se loveşte în marele principiu al autorită­
ţii lucrului judecat, şi se insuflă în mintea omenească ideia
că criminalii rămân nepedepsiţi. Totuşi ar fi foarte lesne
ca să se evite acest neajuns trimiţând pe partea civilă la
tribunalul civil, sau nemai cerându-i. ca jurisprudenţa, d o ­
v e d ire a caracteru lu i d elicio s, spre a putea dobândi despă­
gubiri (54).
1006 — Să credem oare că legiuitorul penal a voit acest lucru?
Dar noi ştim din altă materie cât de mult voeşte legiui­
torul penal să ascundă defectele, sau mai bine zis insufi­
cienţa justiţiei represive.
In adevăr, care e motivul pentru care acţiunea pri­
vată derivând din o infracţiune se prescrie prin 10 ani şi
chiar prin un an, pe când acţiunea privată rezultând dintr’o
faptă nepenală se prescrie prin 30 de ani ? Pentru ce infrac­
torul e mai bine tratat în privinţa timpului prescripţiunii de
cât acela care a cauzat o pagubă în mod involuntar ? Mo­
tivul concomitenţii prescripţiunii acţiunei private cu acţiu­
nea publică este, după cum am arătat, fiindcă legiuitorul nu
voeşte ca să se vădească în judecată mizeriile represiunei,
negligenţa ministerului public (55).
Cum am putea dar să credem că, aici legiuitorul din
contră ar fi voit ca să se vădească ceeace el în materie de
represiune caută să ascundă cu preţul unei supreme nedrep­
tăţi pentru partea vătămată prin infracţiune, şi în favoarea

54) Deaceaa ne îndoim dacă e întemeiată deriziunea c. cas. II, 729

din 2 Aprilie 1912. Curierul Judiciar nr. 40. p. 470, oare după cum pune în
principiu că prezenţa min. public e totdeauna neapărată, chiar atunci
când după achitare numai partea civilă a1 apelat admite totuşi că procuro­
rul nu e obligat să ia concluziuni în asemenea oaz. Zicem ică nu credem
această soluţiune întemeiată, fiindcă aci e vorba de un interes public, de
prestigiul justiţiei penale, de încrederea că cei vinovaţi nu scapă de p e­
deapsă şi că ministerul public îşi face datoria de a apelă iatu|nci când tre-
bue. Asupra tutulor acestor puncte se poate oare înţelege că mlmist. public
să se desintereseze, neluând concluziuni? Dacă este aşa, de ce mai fig u ­
rează în procesul penal? E) greu de a înţelege cum ar fi necesar în instanţă,
ministerul public, când el 'ar stâ ca o coloană mută.
55) Vezi nr. 288.
 — 786 —

unui infractor care e mai bine tratat decât dăunătorul im

voluntar ?
Ca să credem aceasă neconsecinţă a legiuitorului, a-
cest lucru contrariu interesului public, ar trebui un text for­
mal de lege, şi în loc de acel text formal în favoarea sis­
temului pe care-1 combatem, am văzut că din contră există
argumente de text în favoarea sistemului pe care-1 susţinem
1007 — Să mai adăogăm că ne pare ciudat ca justiţia să per­
mită în apel ca partea civilă să calomnieze achitatul dela
prima instanţă? Fiindcă e o adevărată calomnie de a susţine
înaintea justiţiei că o persoană a comis o infracţiune, când
justiţia a hotărît în m o d d efin itiv şi chiar fiind' p a rte a c ivilă
în p ro c e s, că ach itatu l n’a com is acea infracţiune. Insă chiar
dacă n’ar fi o calomnie, se cauzează o daună achitatului prin
această pretenţiune, şi o pagubă şi mai mare autorităţii lu­
crului judecat. In adevăr, dacă reuşeşte partea civilă, re­
zultatul este că unii judecători au zis că nu există intentiune
şi prin urmare infracţiune, iar alţii hotărăsc din contră că
există intentiune şi faptă delicioasă, însă ea a rămas ne­
pedepsită prin nefacerea apelului de procuror.
1008 — Dar să mergem mai departe cu consecinţele pe care
le trage jurisprudenţa din sistemul pe care l-a adoptat. O
primă consecinţă o vedem, se violează autoritatea lucrului
judecat, dându-se hotărîri contradictorii în materie penală,
că aceiaşi faptă este şi nu este infracţiune.
O a doua consecinţă tot atât de ciudată este că instan­
ţa de apel, ori instanţa de trimitere, au drept să facă ceeace
nu putea să facă instanţa a cărei hotărîre a fost apelată ori
casată. Anume, tribunalul care a achitat, nu poate să con­
damne la daune, poate însă să facă acest lucru curtea de apeL
Deasemenea curtea de apel care a achitat nu poate sa con­
damne pe achitat la daune, poate însă să-l condamne curtea
de trimitere, dacă partea civilă a dobândit casarea deciziu-
r ei (55 bis). Nu e însă ciudat, ca instanţa de apel sau de tri­
mitere după casare, să aibă mai mult drept decât instanţa
care a judecat întâia dată ?
Curtea de apel care acordă daune se pare că ar spune

55 bis) Coni. cas. II, 1384 din 20 Mai 1914 şi c. Buc. III, 28 din 16
Oct. 1914 Curierul Judiciar 1915, nr. 15.
 — 787 —

tribunalului: rău ai făcu t că n’ai a c o rd a t daune, iar tribu­

nalul îi poate răspunde cu drept cuvânt: eu am ju d e c a t bine,
fiindcă ach itân d nu pu team a co rd ă daune, a stfel fiind rău
se re fo rm e a ză o h o tă rîre care a fo st d a tă con form legii (56).
Ne întrebăm pentru ce instanţa a cărei hotărîre se re­
formează să n’aibă dreptul de a pronunţă şi ea hotărârea Ia
fel cu aceea care judecă în apel sau după casare?
1009 — Lucrul devine şi mai ciudat în caz de opozitiune.
Am arătat că se discută cestiunea dacă partea civilă
are drept de opozitiune! în materie corecţională, şi că juris-
prudenta curţii noastre de casatiune admite afirmativa (57).
Fiind admis dreptul de opoziţiune al părţii civile, să presu­
punem că inculpatul a fost achitat şi ministerul public n’a
făcut recurs iar partea civilă a făcut opozitiune. Negreşit
că în asemenea caz judecătorii p o ţ să con dam n e la daune
p e inculpatul a ch ita t fiindcă altfel ce rost mai avea opo-
ziţiunea ? (57 bis). Dar, dacă judecătorii pot condamnă la
daune pe achitat în urma opoziţiunii, pentru ce nu ar avea
acest drept şi înainte de opozitiune ? In orice caz dreptul
de opozitiune al părţii civile, dacă se cere ca judecătorii să
constate caracterul delicios al faptei, devine iluzoriu, fiind­
că e puţin probabil că aceiaşi judecători care au înlăturat
caracterul delicios fată cu ministerul public să-î admită fată
cu partea civilă.
1010 — In rezumat noi nu putem crede fără un text formal de
lege, că ar fi permis ca să se înfrângă autoritatea lucrului
judecat la tribunalele corectionale şi poliţieneşti : a) de in­
stanţa de a p e l; b ) de instanţa de trimitere şi c ) de însăşi
instanţa care a achitat, în urma unei opozitiuni.
Cu sistemul pe care-1 susţinem noi aceste inconveniente
nu se pot întâmplă. Ceeace pot hotărî judecătorii civili ho-

56) Şi curtea de apel nu-i poate replică: Dar ai judecat râu în pe­
nal achitând — ifiindcă tribunalul îi poate răspunde. — Prin neapetul pro-,
curorului, sentinţa penală a căpătat putere de lucru judecat şi lucrul ju­
decat pro veritate habetur.
57) Vezi nr. 757.
57 bis) Cas. II, 720 din 9 Martie 1915, Rev. Penit. şi dreptul penal,
1915, an. IV), pag. 233. Instanţa de fond dă o hotărîre oasabilă când re­
fuză să statueze asupra cerered de despăgubiri civile pe motiv că hotărâ­
rea de achitare, pronunţată în lipsă nu poate fi opozată de partea civilă.
 — 788 —

târăsc şi cei penali ; hotărîrea care se dă în apel. după ca­

sare, ori în urma opoziţiunei, poate să fie dată şi la prima
judecată.

1011 — Să mai adăogăm că acest sistem pe lângă că înlătură

violarea lucrului judecat, mai are şi meritul că evită per-
derea de timp a instanţelor judecătoreşti şi străgănifile jus-
titiabililor. In adevăr, care e utilitatea practică de a se re­
luă din nou un proces pe cale civilă delà prima instanţă,
când el a fost cercetat şi judecat până la ultima instanţă
poate chiar de aceiaşi judecători ?
In fine, vom spune că nu trebue să descurajăm pe par­
tea civilă de a merge la instanţele penale, fiindcă prin a-
ceasta se privează ministerul public de cel mai util auxiliar.
1012 — Continuăm să nădăjduim că, până în cele din urmă
suprema instanţă se va decide să părăsească această juris—
prudenţă contrarie legii, raţiunii şi utilităţii. Nu mai puţin
sperăm că instanţele judecătoreşti, făcând mai multă împo­
trivire jurisprudenţii curţii de casaţiune, precum uneori au
făcut (58), vor silî în cele din urmă pe curtea de casaţiune
să revină la vechea sa jurisprudenţă.
1013 - _ In orice caz ar fi fost o norocire şi un pas spre pro­
gres, dacă s’ar fi realizat proectul C. Dissescu relativ la
această cestiune, care curmă controversa, şi prevedeă for-

58) In sensul părerii ce susţinem o decizîune a curţii de apel Cra­

iova II-a, din 14 Febr. 18)98. Dreptul. 1898, an. XXVH, Nr. 22, p 191,.
criticată d:e d. D. Alexandrescu în aceeaş revistă, Nir. 24, p. 209i şi de-
ciziunea 150 din 26 Ian. 1907, a ourtii de apel Bucureşti, seat- IH-a.
C. Jud. 1909, Nr. 38, p, 306, toarte bine motivată, în care am istm ti t să
facem să se .admită în majoritate părerea oe susţinem. Acea deriziune
însă a fost casată prin deciziunea cas. II. 1141 din 5 Iunie 1907 şi curtea
Galaţi, sect. II, 1324 din 29 Oct. 1907, a admis modul de a vedea al
curţii de casaţiune. (Vezi aceste deciziuni în C. Jud.. 1909, Nr. 38). In
sensul păreri inoastre, cartea de judecată 196 din 25 Martie 1911, al iud1.
ocol Seorteni, Bacău. C. Jud1. 1911, Nr. 54 şi nota în acelaş sens de d.
C. St. Bosie.
Confr. şi jud. rurală Budeşti-Argeş, 9 Sept. 1913, Curierul Judi­
ciar 1913, nr. 73, pg. 782; C. Bucureşti III, 346 din 22 Oct. 1915, Curierul
Judiciar 1915, nr. 27.
 — 789 —

ma! dreptul instanţelor corecţionale şi de simplă politie d&

a condamna pe achitat la despăgubiri civile (59).
10131 — Asupra efectelor pe cari le au achitarea şi absolvirea
asupra actiunei civile ne-am ocupat pe larg în volumul IV
la Nr. 214-21|79. unde am susţinut dreptul instanţelor .pe-
nale de a acordă despăgubiri civile chiar în caz de achitare
şi am combătut acest drept în caz de absolvire.
Tot acolo am indicat şi sistemul pe care credem că tre­
buie să-l adoptăm: de lege ferenda (a).
10132 — HolărlDle.4ienale^cari_^păxă„de_ pedeapsă au o autori­
tate de lucru judecat absolută asupra, civilului, adică împie­
dică orice acţiune civilă, (în următoarele cazur i :
lJtCând ele constată că nu exista fapta imputată,
Când stabileşte că inculpatul nu este autorul infracţiunei şi
nici n’a participat la săvârşirea ei, ^yC ând constată că ac-
ţiunea publică este prescrisă (aceasta numai în sistemul con­
comitentei prescripţiunilor).
Totuşi, chiar în aceste cazuri partea vătămată poate
intenta o acţiune civilă, atunci când îşi sprijină pretenţiu-
nile sale pe un alt temeiu juridic decât obligaţiunea de a
repară născută din delict. In această privinţă trimitem la
cele scrise la Nr. 9573 din acest volum, fiind aplicabile şi în
caz de hotărîrile penale date de instantele de fond.
Celelalte hotărîri achitatorii (ca de ex.: pentru lipsa u-
nui element al infractiunei, pentru lipsă de intenţie, pentru
iresponsabilitate, etc.) ca şi hotărîrile absolutorii nu au au­
toritate de lucru judecat asupra civilului decât în limitele
constatărilor pe cari ele le fac.
10133 — O chestiune mult discutată în această materie a auto-
59) Qroulara Min. just. 10408 din 28 Iunie 1900. C. Jud. 1900, nr
51. In sensul părerii noastre': St. Stătescu: Dreiptul, XXII, Nr. 33, p. 265r
Degois: Traité, nr. 2154, spune deasemeni că eu e nici un motiv de a
nu acordă si altor jurisdictiuni penale dreptul pe care-1 au juraţii, de a
condamnă la despăgubiri pie persoana achitată, însă jmi trebue să se
pună în contradictiune cu verdictul juraţilor care a neigat culpabilitatea
a) Despre autoritatea 1. jud. în penal asupra civilului vezi: J. J.
Haas, Droit pénale, II, nr. 1415 şi urm., Lacoste, La chose jugée, ed. 3 nr.
1063 şi urm.; Audinet, De l’autorité au civil de la chose jugé au criminel;
Le Poitievin, Instr. erim. II art. 360, nr. 165 şi urm.; E. Segrë, Dei rap-
porti ira le giurisdizione penali e civile, în Tratatul Coliolo, vol. II p. 999 ’
şi urm.
 — 790 —

rităţii lucrului judecat în penal, este aceia privitoare la ho-

tărîrile care apară de pedeapsă pentru lipsă de intenţiune
sau de culpă în infracţiunile respectiv doloase sau culpoase.
Lipsa intentiunei în infracţiunile doloase conduce la a-
chitare, dar achitarea pe această consideratiune nu poate
împiedică pe partea vătămată să pretinză daune înaintea
‘ instanţelor civile ne mai invocând faptul dolos, ci spriji-
nindu-se pe existenta unei culpe. De ex.: Cineva este dat
în judecată că a sechestrat pe o persoană, sau că’ a pus foc
la proprietatea altuia, sau că a distrus un lucru al altuia şi
instanţa penală constată că nici unul din aceste fapte nu a
fost comis cu intenţie şi în consecinţă apără de pedeapsă.
Ei bine,, partea civilă va putea pretinde înaintea instanţelor
civile daune pe baza art. 998 cod. civ. evidenţiind ca dacă
nu a existat intenţie a existat în schimb culpă.
1013 4 — Când este vorba însă de infracţiune culpoasă şi când
instanjele penale apără de pedeapsă pe motiv că nu există
instanţelor civile invocând o aşâ zisă culpă civilă alta de
■ cât culpa penală care a făcut obiectul cercetărilor înaintea
instanţelor represive ? Cu alte cuvinte în caz de fapte con­
siderate de lege ca infracţiuni culpoase, există o culpă spe­
cială (culpă penală), iar tot ce nu corespunde acestei culpe
ia caracterul de culpă civilă?
Am examinat în voi. I nr. 5557-5588, teoria1dualităţii
culpelor arătând că astăzi părerea dominantă îndoctrină
este că nu există două feluri de culpe. Legiuitorul penal
atunci când a sancţionat penaliceşte anumite fapte culpoa­
se a înţeles în raport,cu aceste fapte că ilicitul penal există
din moment ce se verifică cea mai mică culpă şl că deci a-
tunci când instanţele penale constată că nu există culpă, în­
seamnă că nu există nici un fel de culpă cât de mică. De
aceia o atare constatare are o autoritate de lucru judecat
absolută, împedicând o nouă acţiune înaintea instanţelor ci­
vile motivată pe existenta unei culpe civile.
Va puteâ însă partea vătămată să se adreseze instan­
ţelor civile invocând însă nu o culpă civilă, ci o răspundere
obiectivă (pe baza teoriei riscurilor) fiindcă cu chipul a-
cesta se modifică însăşi baza juridică a pretentiunilor.
1013 5 — Autoritatea lucrului judecat în penal asupra civilului
 — 791 —

atunci când există, ar&jin

ceastă autoritate trebue să fie invocată la fond de partea
care are interes. Ea nu poate fi invocata din oficiu şi nici
pentru prima oară în Casaţie.
Qeasemeni incumbă părţii careJnvoacă această autori-
tate de jucru~judec^^ susţinerei sale.

Autoritatea hotărârilor nedesăvârşite şi incidente a

închierilor şi ordonanţelor.

10136 — Am arătat la Nr. 9024 că autoritatea lucrului judecat

în mod complect nu poate derivă decât din hotărîrile deffcr
nitive şi irevocabile.
Totuşi chiar şi hotărîrile nedefinitive, adică acelea con­
tra cărora stau încă deschise căile de atac, au o autoritate
relativă, cari conduce la anumite consecinţe irevocabile.
Vom enunţă pe cele mai principale :
1) O hotărîre chiar nedefinitivă desesizează irevocabil
instanţa care a pronunţat-o, cu excepţia cazului când ho-
tărîrea a fost dată în lipsă şi există drept de opoziţie ;
2) Hotărîrea nedefinitivă fixează irevocabil limitele
pricinei, de unde ea un corolariu.- nu pot figură în apel
alte persoane decât cele dela prima instanţă şi nu pot fi
judecate fapte noui, iar în recurs nu se pot invocă anumite-
chestiuni cari n’au fost ridicate la fond.
3) Hotărîrea nedefinitivă împiedică efectul retroactiv
al legilor de competinţă, aşâ încât chiar dacă a intervenit
o lege nouă, din moment ce s’a dat o hotărîre asupra fon­
dului se va aplică legea veche dacă în mod expres nu s’a
hctărît altfel;
4) Hotărîrea nedefinitivă creiază o limită în; favoarea
celor ce au uzat de căile de atac în sensul că situaţiunea
acestora nu: poate fi înrăutăţită dacă partea adversă nu a
atacat şi ea acea hotărîre.
5) Hotărîrea neddfinitivă împiedică ca alte instanţe
(exceptând instanţele superioare care pot fi sesizate prin
căile de atac) să mai judece din nou aCeiaş pricină.
10137 — In afară de hotărîrea prin care se soluţionează însăşi
fondul pricinei, mai pot interveni în cursul procesului penal
 792 —

şi aşa zisele hotărîri incidente cari poartă fie asupra unor

exceptiuni, fie asupra unor incidente.
Aceste hotărîri au o autoritate şi mai relativă, în sen-
zul că ele nu se impun decât atâta timp cât nu sunt retrac­
tate chiar de instanţa care le-a pronunţat.
Au fost autori cari au susţinut că şi în materie penală
hotărîri le incidente devin irevocabile pentru instanţa care
le-a pronunţat.
Această regulă nu este adevărată decât atunci când ho-
tărîrea incidenţă a avut de rezultat desesizarea instanţei
penale. De ex.: instanţa a admis un incident de incompetinţă
şi şi-a declinat competinţa ; sau a admis excepţiunea lucru­
lui judecat, ori a prescripţiunei şi a dat o hotărîre prin care
a declarat stinsă acţiunea.
In aceste cazuri desigur instanţa nu mai poate reveni.
Dacă însă prin hotărîrea incidenţă instanţa nu s’a desesizat,
atunci în penal spre deosebire de ceeaoe se petrece în civil,
instanţa păstrează latitudinea de a reveni oricând asupra
soluţiunei date incidentului, suficient că din desfăşurarea
pricinei să fi rezultat elemente cari să justifice revenirea.
Această regulă derivă din caracterul de ordine publică
a procesului penal. Interesul societăţii cere ca reacţiunea re­
presivă să intervină în cfea mai desăvârşită conformitate
cu legea, aşa că judecătorii sunt datori la tot pasul să re­
pună cauza în condiţiunile unei perfecte legalităţi, reparând
orice eroare, omisiune sau viciu. Ori atunci când s’a dat o
hotărîre incidenţă care părea justă şi conformă cu legea în
momentul pronunţării, dar care posterior datorită unor noui
elemente se constată a fi contrarie legei, instanţa penală nu
numai că poate dar trebuie să revină intrând în legalitate.
De ex.: se ridică un incident de incompetinţă, dar faţă
cu elementele cauzei instanţa îl respinge. Posterior, din ins­
trucţiunea urmată în cauză se constată că în adevăr faptul
a fost greşit calificat şi că instanţa nu este competentă. Va
trebui neapărat să se revină asupra primei hotărîri incidente,
pronunţându-se un declinatoriu.
Sau se invoacă prescripţiunea, instanţa faţă de datele,
cauzei constată că termenul prescripţiunei nu este împlinit
sau că prescripţiunea a fost întreruptă şi în consecinţă res­
pinge excepţiunea. In urmă se face dovada irefutabilă că
 — 793

prescriptiunea s’a împlinit. Ei bine instanţa va trebui să re­

vină fiindcă altfel în dispreţul legei ar însemnă să continue
a judecă o cauză în care acţiunea publică este stinsă.
Pe aceleaşi Consideraţiuni hotărîrile incidente nu obligă
pe instanţa care le-a dat, să-şi modeleze hotărîrea asupra
fondului după aceste hotărîri incidente, ci aşa după cum
instanţa poate reveni expres asupra lor, poate reveni şi tacit
prin soluţionarea fondului în opunere cu ceeace rezultă din
hotărîrea incidenţă.
10138 — In desfăşurarea procesului penal instanţele de judecată
trebuesc să recurgă la o serie de măsuri menite a prepară
momentul final al acestui proces, adică judecata propriu zisă.
Aceste măsuri se încuviinţează sau se ordonă pe cale
\ de încheieri cari se pronunţă în aceleaşi condiţiuni ca şi ho~
\i tărîrile, adică în urma unei deliberări şi prin majoritate când
|instanţa este constituită în colegiu.
Aceste măsuri premergătoare se constată printr’un act
care poartă numirea de încheiere sau prin jurnalele de în­
făţişare ale pricinei.
Autorii mai vechi, sub influenţa necontrolată a prin­
cipiilor din procedura civilă, împărţiau şi în penal măsu­
rile premergătoare în interlocutorii şi preparatorii.
Această distincţiune bazată pe o deosebire Intrinsecă,
are însă importanţa numai din punct de vedere al consecin­
ţelor procedurale.
Intrinsec o măsură este interlocutorie atunci când ea
prejudecă oarecum fondul, în sensul că prin încuviinţarea
ei se întrezăreşte convingerea judecătorilor asupra unui
punct interesând litigiu. Dimpotrivă măsurile preparatorii
nu prejudecă fondul ci pregătesc judecarea lui. Sşâ de ex.r
când o instanţă refuză sau încuviiţează să se probeze forţa
majoră, avem o măsură interlocutorie fiindcă prin respinge­
rea sau admiterea ei se precizează însăşi convingerea jude­
cătorilor asupra unui punct care tranşează fondul. Din con­
tra când se încuviinţează citarea martorilor delà instrucţie,
măsura este preparatorie, fiindcă ea nu prejudecă fondul,
ci răspunde principiului oralităţii desbaterilor şi deci pre­
găteşte judecata.
Din punctul de vedere al consecinţelor lor, încheierile
interlocutorii sunt irevocabile, adică instanţa care le-a pro­
 — 794 —

nunţat nu le mai poate retracta şi după unele legiuiri sunt

susceptibile de a fi direct atacate înaintea instanţelor supe­
rioare mai!înainte de a se soluţiona fondul (a).
încheierile preparatorii sunt dimpotrivă revocabile şi
nu pot fi atacate decât odată cu fondul.
1 0 1 3 9 — Am spus că autorii vechi şi unii chiar mai puţin vechi,
au căutat să introducă şi în penal distincţiunea dintre mă­
surile interlocutorii şi preparatorii (b).
Acest împrumut din procedura civilă este însă pe dea-
întregul greşit. Desigur din punct de vedere intrinsec pot fi
şi în penal măsuri interlocutorii şi preparatorii, dar distinc­
ţiunea nu-şi mai are interes din moment ce nu sunt posibile
consecinţele diferite cari le deosebiau. Ori în penal orice
măsură premergătoare este eminamente revocabilă şi nu
poate fi atacată decât odată cu fondul.
Sunt revocabile toate măsurile premergătoare în pe­
nal, fiindcă justiţia represivă rezidă numai şi numai pe a-
flarea adevărului real. Societatea şi ordinea publică nu în­
găduie ca în penal să se poată denatura adevărul din cauza
că bună sau rea, justă sau injustă, a intervenit o măsură care
a rămas irevocabilă. In civil părţile trebuie să fie diligente,
să fie prevăzătoare şi să aducă justiţiei elementele necesare
soluţionării oricărui punct interesând litigiu. Din moment ce
o parte nu s’a apărat ca lumea sau a ştiut să smulgă o solu-
ţiune favorabilă, încheierea interlocutori© care i-a respins
sau i-a admis cererea rămâne irevocabilă, justiţia nefiind
chemată a decide decât în măsura în care părţile au ştiut
şi putut să-şi valorifice interesele.
In penal însă, ordinea publică fiind direct interesată,
justiţia este îndatorată din oficiu a veghiâ ca adevărul real
să iasă la lumină, Societatea neîngăduind a se trage .profit
din neştiinţa, negligenţa sau indiferenţa părţilor. Orice mă­
sură care astăzi a apărut unei instanţe ca justă, poate fi
revocată a doua zi dacă elemente noui fac ca revenirea să
fie legitimă şi trebuincioasă realizărei justiţiei represive.
a) La noi proc. civ. din 1900 a înlăturat această consecinţă, nepăstrând
decât pe aceia a irevocabilitătii.
b) F. Hélie, Instr. orim. VI, nr. 2998: Garraud, Instr. orim. III, p. 565;
Poittevin, Code d’inst. crim. p. 908, Autorii francezi mu susţin însă că mă­
surile interlocutorii ri’ar fi revocabile, ci numai că ele pot fi atacate conform
pr. civ. franceze înainte de a se judeca fondul.
 — 795 —

Iată de exemplu o parte care lipsită de apărare propu­

ne un mijloc de probă, dar atât de confuz şi neconcludent
încât instanja respinge proba cerută. Sau să presupunem că
un inculpat invoacă iresponsabilitatea cerând un examen
medical, însă instanţa fată de actele cauzei găseşte cererea
netemeinică şi o refuză. Ori posterior din desibaterile urma­
te sau în cursul instructiunei orale fie din oficiu, fie în urma
unei noui cereri bine justificată se evidenţiază nevoia de a
se audia martori sau de a se face proba care fusese ante­
rior refuzată ; sau în al doilea exemplu din circumstanţe
posterioare sau pe bază unor noui explicaţiuni se constată
că în adevăr inculpatul nu ar fi perfect normal.
Ei bine, în atari cazuri ar fi oare conform intereselor
justiţiei represive (care trebuie să caute adevărul real şi să
facă să intervină pedeapsa în măsura şi în conditiunile unei
juste represiuni) să decidem că instanja este datoare să res­
pecte măsura anterior luată, cu toate că aceasta conduce
la o judecată greşită, neconformă cu adevărul şi contrarie
interesului superior care stă la baza reactiunei represive ? !
Desigur că nu !
In penal, astăzi mai mult ca oricând, ideia de drep­
tate a făcut să se admită în mod larg chiar revizuirea ho-
tărîrilor definitive şi executorii, atunci când elemente noui
de probă vin să aducă lumină asupra adevărului real. Şi
atunci cum s’ar puteâ susţine că încheierile unei instanţe
pot rezistă în faja unor noui lumini, mai mult decât chiar
o hotărîre definitivă? !
Iată dece toate măsurile premergătoare sunt eminamen­
te revocabile — exceptând cazul când revenirea nu mai
este în fapt posibilă fiindcă măsura s’a executat, de ex. :
s’a dispus facerea unei probe care s’a administrat, măsura
nu mai poate fi revocată, dar în schimb poate fi înlăturat
rezultatul ei.
O cerere în vederea unei măsuri premergătoare poate
fi oricând reînoită şi ea nu poate fi respinsă pe simpla con-
sideratiune că a mai fost discutată şi respinsă, ci trebue să
,se arate dece instanţa crede că nu e loc a se reveni.
Aşâ dar distincjiunea între încheierile interlocutorii şî
preparatorii nu-şi poate găsi aplicajiune în penal.
Toate măsurile premergătoare sunt revocabile chiar la
 — 7 96 —

instanţa care le-a pronunţat (b), ele nu au decât o singură

consecinţă sub raportul autorităţii, aceia de a îndatora pe
judecători a le luă în discuţiune atunci când se vor pronunţa
asupra fondului, motivând dece s’au sprijinit pe rezultatul
lor sau dece au înlăturat acest rezultat.
1 0 1 3 10 — Sunt unele măsuri menite a pregăti sau a împlini anu­
mite acte necesare desfăşurărei procesului penal, cari nu
sunt încuviinţate de instanţa de judecată însăşi, ci de ma­
gistratul care conduce acea instanţă (în general de preşe­
dinte), de ex.: fixarea termenului cu ordinul de citarea păr­
ţilor, aducerea unui dosar sau trimiterea lui, comunicarea u-
nui act de procedură, etc. Aceste măsuri se iau pe cale de
ordonanţă sub forma obişnuită a unor rezoluţiuni semnate
şi datate.
Ordonanţele sunt deasemeni revocabile şi susceptibile
de modificare, exceptând cazul când ele sunt consecinţa u-
nui act irevocabil (de ex.: ordonanţa de achitare pronunţată
de preşedintele Curţii eu juraţi în urma verdictului negativ).
Asupra rechizitoriilor şi rezoluţiunilor parchetului vezi
nr. 9031.
Lucru judecat în pr. p. austriacă şl maghiară

1 0 1 3 a — Pentru proc. pen. austriacă întreaga materie desprfc

autoritatea lucrului judecat în penal nu prezintă nici o di­
ficultate şi nu dă loc la controverse fiind reglementată1prin,
lege într’un mod clar şi simplu (par. 365-379 pr. pen.).
Principiul fundamental este, că orice sentinţă penală
condamnatoare devenită definitivă are putere prejudicială
pentru judecătorul civil, pe când o sentinţă de achitare sau
absolvire nu produce nici un efect în privinţa pretenţiilor
civile ce pot fi valorificate înaintea judecătorului civil pen­
tru acelaş fapt de oarece pretenţiile civile nu presupun nu­
mai1decât o culpă penală.
Paguba cauzată prin o infracţiune şi toate circumstan­
ţele importante pentru stabilirea urmărilor de drept civil
trebue să fie considerate din oficiu la cercetare penală. Par­
tea vătămată trebue să. fie înştiinţată despre urmărirea pe-

b) In acest sens: Manzinl, Trattato di pr. pen. II, p. 538.

 — 797

nală începută pentru ca să se poată folosi de dreptul ei de

a se constitui parte civilă.
Prin declaraţia, ea se alătură la procesul penal vătă­
matul devine parte civilă şi câştigă prin aceasta, calitatea
unei părţi în acest aşa numit „proces de adhestune".
Declaraţia aceasta se poate face până la începerea şe­
dinţei de judecată. Partea civilă se poate retrage dela urmă­
rirea pretenţiilor sale în orice timp chiar în decursul des-
baterilor în şedinţa de judecată (par. 365 pr. pen.).
Când instanţa penală nu condamnă pe inculpatul par­
tea civilă se trimite' totdeauna cu pretenţiile ei de despăgu­
bire pe calea procesului civil.
Acuzatul achitat sau absolvit nu poate fi aşâ dară nici
când condamnat de către instanţa penală la despăgubire.
Când instanţa condamnă pe acuzatul, ea are să decidă
de regulă şi asupra pretenţiilor părţii civile. Dacă însă ins­
tanţa penală crede, că rezultatele procedurei penale nu sunt
suficiente spre a puteâ judecă în baza lor în mod temei­
nic asupra despăgubirilor, ea va trimite pe partea civilă pe
calea procesului civil. In contra acestei pronunţări nu exis­
tă o cale de atac (par. 366 pr. pen.).
Părţeii civile îi rămâne liber de a procedă pe calea pro­
cesului civil, dacă nu voieşte să- se mulţumească cu despă­
gubirea acordată de către instanţa penală (par. 372 pr. p.).
in ce priveşte autoritatea lucrului judecat în penal a-
supra penalului ea este determinată prin dispoziţiuRile din
par. 352 până la 361 pr. pen. austr. deoarece o cauză ter­
minată în mod definitiv poate fi reînoită numai sub condi-
ţiunile prevăzute pentru revizuirea procedurei, precum a
fost expus sub Nr. 87? 1 acestui volum. Prin ur­
mare clasarea unei instrucţii penale precum şi o sentinţă de
achitare sau de absolvire sau o sentinţă condamnatoare da­
că a rămas definitivă produce efect pentru orice altă cauză
penală.
Numai excepţional în cazurile prevăzute în par. 363 pr.
pen. austr. urmărirea penală poate fi deschisă sau continua­
tă independent de condiţiunile şi formalităţile revizuirei. (V.
Nr. 873 a1 acestui volum).
1013b — Pentru au P r;+atea lucrului judecat în penal în proce­
dura penală magiiiaiă, şi pentru efectele sale, trimitem la
cele scrise mai sus la nr. 873 b şi 873 b1.
 — 798

Autoritatea lucrului judecat în penal de autorităţile

streine.

1014 — In principiu lucrul judecat de autorităţile străine, în

materie penală, nu poate avea autoritate în România, din
cauză că prin aceasta s’ar vicia suveranitatea tării.
Totuşi când e vorba de o persoană care a fost judecată,
în străinătate ; art. 4 alin. 4, c. p. spune formal că : „Nici
c urmărire nu se va putea face pentru crimele sau delictele
săvârşite de Români în afară de teritoriul României, dacă
inculpatul va dovedi că pentru acele fapte a fost judecat
într’un mod definitiv în străinătate, şi în caz de condamna­
re, că a executat pedeapsa sau că a fost graţiat“.
Aceasta este în realitate aplicarea regalei non bis in
idem.
Cestiunea însă n’a fost rezolvată în întregime de legiu­
itor. Ce se va întâmplă când fapta a fost comisa de un stră­
in în România şi acest străin a fost judecat în tara sa; se
va tine seamă de această judecată ? (1). Doctrina şi' juris-
prudenta franceză admiteau negativa (2), până când legea
franceză din 3 Aprilie 1903, care a modificat c. p. p. şi a dis­
pus că hotărîrea străină va avea autoritate ide lucru jude­
cat în Franţa. Noi credem că şi fără această lege, trebue
să admitem puterea lucrului judecat, fiindcă regula non Ins
in idem, formează unul din principiile de căpetenie ale le-
gislafiunii penale.
Nici un alt principiu, nici chiar acela al suveranităţii
nu trebue să înfrângă această regulă de supremă echitate (3).
1014 1 — Asupra lucrului judecat rezultat din sentinţele penale
date de instanţele străine, trimitem Ia ce expuse în. voi. I,
nr. 316 şi 3161 şi în voi. IV nr. 10BO— 1055.123

1) Legiutorul n’a prevăzut nici efectele de altă natură, de pildă

, incapacităţile rezultând din pedepsele criminale. Vezi în această pri­
vinţă Val. Ursianu: Noţiuni de dreptul inetmaţional public. Bucureşi, 1912,
pag. 104 şi 105 şi acest Tratat voi. IV, nr.
2) Vezi Vidai: Cours de droit criminel. Paris, ed. IV-a, 1911, Nr.
687, care citează în acest sens jurisprudenţa franceză şi D. Alexandresco:
Explicarea teoretică şi practică a dreptului civil român. Bucureşti 1903,
T. VII, p. 598.
3) In acelaş sens D. Alexandresco: op. et loc. cit.
 — 7 98 —

Autoritatea lucrului judecat în penal de autorităţile

streine.

1014 — In principiu lucrul judecat de autorităţile străine, in

materie penală, nu poate avea autoritate în România, din
cauză că prin aceasta s’ar violă suveranitatea tării.
Totuşi când e vorba de o persoană care a fost judecată,
în străinătate ; art. 4 alin. 4, c. p. spune formal că : „Nici
c urmărire nu se va putea face pentru crimele sau delictele
săvârşite de Români în afară de teritoriul României, dacă
inculpatul va dovedi că pentru acele fapte a fost judecat
într’un mod definitiv în străinătate, şi în caz de condamna­
re, că a executat pedeapsa sau că a fost graţiat“.
Aceasta este în realitate aplicarea regalei non bis in
idem.
Cestiunea însă n’a fost rezolvată în întregime de legiu­
itor. Ce se va întâmplă când fapta a fost comisă de un stră­
in în România şi acest străin a fost judecat în tara sa; se
va tine seamă de această judecată ? (1). Doctrina şi juris-
prudenta franceză admiteau negativa (2), până când legea
franceză din 3 Aprilie 1903, care a modificat c. p. p. şi a dis­
pus că hotărîrea străină va aveâ autoritate de lucru jude­
cat în Franţa. Noi credem că şi fără această lege, treime
să admitem puterea lucrului judecat, fiindcă regula non bis
in idem, formează unul din principiile de căpetenie ale le-
gislatiunii penale.
Nici un alt principiu, nici chiar acela al suveranităţii
nu trebue să înfrângă această regulă de supremă echitate (3).
1014' — Asupra lucrului judecat rezultat din sentinţele penale
date de instanţele străine, trimitem la ce expuse în. voi. I,
nr. 316 şi 3161 şi în voi. IV nr. IO50— 1055.123

1) Legiutorul n’a prevăzut nici efectele de altă natură, de pildă

incapacitătile rezultând din pedepsele criminale. Vezi în această pri­
vinţă Val. Ursianu: Noţiuni de dreptul inetrnational public. Bucureşi, 1912,
pag. 104 şi 105 şi acest Tratat voi. IV, nr.
2) Vezi V idai: Cours de droit oriminel. Paris, ed. IV-a, 1911, Nr.
687, care citează în acest sens jurisprudenta franceză şi D. Alexandresco:
Explicarea teoretică şi practică a dreptului civil român. Bucureşti 1903,
T. VII, p. 598.
3) In acelaş sens D. Alexandresco: op. et loc. cit.
 — 7 99 —

Am arătat acolo efectele ce pot avea în ţară, atât ho-

tărîrile penale străine date de instanţele de fond, cât şi cele
date de instanţele ie instrucţiune şi măsura în care ele pot
fi recunoscute la noi.
1 0 1 4 2 — Chestiunea autorităţii lucrului judecat derivat din ho-
tărîrile străine capătă o deosebită importanţă în caz de ane­
xiune de teritorii.
Hotărîrile pronunţate pe teritoriu anexat înainte de a-
nexiune vor fi considerate ca hotărîri străine şi deci li se
va aplică regulele inerente acestora. Dimpotrivă pentru sta­
tul de la care s’a desmembrat teritoriul aceste hotărîri pro­
nunţate înainte de anexiune vor continuă să fie hotărâri na­
ţionale.
Pentru amănunte trimitem la cele expuse în volumul
IV nr. 1056— IO60.
10143 _ Sunt cazuri în cari autoritatea lucrului judecat rezul­
tat din hotărîrile străine au importanţa a fi recunoscută nu
pentru a satisface principiul non bis in idem, ci din contra
pentru a face posibilă represiunea.
Aceasta se întâmplă în cazuri când existenţa unei in­
fracţiuni este condiţionată de existenţa unei alte infracţiuni
care intră ca element esenţial sau circumstanţial în conţi­
nutul său, sau atunci când incriminarea unei activităţi este
condiţionată de existenţa recunoscută a altei activităţi ili­
cite penale.
De ex .:C a să existe tăinuire trebue ca lucrul tăinuit să
provină dintr’o infracţiune, sau ca să existe complicitate tre -'
bue să se constate existenţa unei activităţi ilicite penale
principale.
Se întâmplă însă ca tăinuitorul sau complicele să se
refugieze în altă ţară decât oea unde s’a comis infracţiunea
din care a provenit lucru tăinuit sau la care a participat
complicele. Ori condemnarea tăinuitorului sau complicelui
nu ar fi posibilă în ţara de refugiu decât dacă s’ar recunoaşte
autoritatea de lucru judecat a hotărîrei străine care consta­
tă existenţa infracţiunei din care a provenit lucru tăinuit
sau la care s’a alăturat actul de participaţiune.
Pentru a asigura represiunea contra unor atari infrac­
tori şi în special a tăinuitorilor au ajuns să se organi­
zeze în mod internaţional, s’a propus la 'congresul de la
 800 —

Budapesta în 1905 că hotărîrile cari constată existenţa in-

fracţiunei din care a rezultat lucrurile tăinuite să aibe efect
internaţional. Propunerea nu a fost primită, (vezi voi. II,
nr. 4395). :
Credem că este prea mult a se admite un efect inter­
naţional de plano hotărîrilor străine, în ipoteze de care ne
ocupăm, căci ar însemnă să le dăm o putere mai mare de­
cât chiar hotărîrilor naţionale. Un tăinuitor sau un complice
poate să se apere chiar atunci când printr’o hotărîre ante­
rioară s’a recunoscut existenţa infracţiunei principale, do­
vedind că nu există această infracţiune (vezi nr. 9029, 9331
şi 9335) şi atunci dece nu ar putea facevacest lucru faţă de
hotărîrile străine. Ceia ce se poate admite deci este ca in­
stanţele naţionale să poată recunoaşte hotărîrile străine fără
însă a împiedica proba contrară din partea celui urmărit ca
tăinuitor sau complice.

Autoritatea lucrului judecat în penal asupra acţiune!

disciplinare.

10144 — Faptele penale săvârşite de funcţionarii publici sau de

membrii unor corpuri constituite pot da naştere după cum
am văzut la două acţiuni : una represivă şi alta. disciplina­
ră, (vezi voi. I, nr. 8764-8763).
Instruirea şi judecarea acestor două acţiuni sunt ab­
solut independente, nici una din ele nefiind condiţionate de
soluţionarea în prealabil a celeilalte. Totuşi legea ar putea
în vederea unei mai bune împărţiri a justiţiei disciplinare să
suspende judecarea acţiunei disciplinare până la soluţiona­
rea procesului penal, în cazul când ea este motivată numai de
existenţa învinuirei penale.
Dar chiar fără o atare dispoziţiune expresă există oa-
recari interferenţe între cele două acţiuni, interferenţe cari
uneori ajung până la intensitatea autorităţii lucrului jude­
cat (a).
Interesează'deci să cunoaştem aceste răsfrângeri red ­

ai Vezi nota noastră Vintilă Dongoroz în Jurisprudenta Generală,

1926, speţa 559.
 — 801 —

proce a efectelor lucrului judecat în ceie două acţiuni (b).

10145 — Un prim punct necontestat este acela ca hotărîrile pe­
nale condemnatorii au autoritate de lucru judecat asupra
acţiunii disciplinare, în sensul ca faptele constatate de ins­
tanţele represive vor trebui să fie primite ea deplin stabilite
de instanţa disciplinară, inculpatul ne mai putând cere îna­
intea acestei instante să dovedească contrariu.
Deasemeni hotărîrea condemnatorie penală va putea
, uneori servi ca suficientă motivare condemnaţiunei disci­
plinare.
Nu credem însă ca condemnaţiunea penală obligă im­
perativ pe instanja disciplinară ca să pronunţe şi ea o con-
demnatiune disciplinară.
In adevăr sunt fapte penale cari pot să nu aibă nimic
comun cu disciplina chiar cea mai severă a unei ramuri
funcţionăreşti sau a unui corp constituit, (de ex.; un omor
prin imprudentă comis la vânătoare nu are nici o legătură
cu funcţiunea de grefier la tribunal sau şef de serviciu la mi­
nister, etc., din contra un omor prin imprudenţă săvârşit
de un amploiat delà căile ferate în exerciţiul functiunei lui
are foarte multă legătură cu disciplina serviciului respectiv).
De aceia credem că chiar în caz de hotărîri condemna­
torii, instanţele disciplinare au latitudinea de a cercetă dacă
interesele disciplinei reclamă o reactiune şi deci o sancţiune
deosebită, sau dacă dimpotrivă o atare reactiune nu esté
cu nimic justificată sau se găseşte pe deplin satisfăcută prin
condemnatiunea penală.
1 0 Î4 6 — Hotărîrile penale achitătoare nu au în principiu autori­
tate de lucru judecat asupra actiunei disciplinare, fiindcă
chiar acolo unde instanţele penale nu au găsit nici o vină,
sc poate ca instanţa disciplinară să constate existenţa unei
conduite care nu cadrează cu interesele disciplinei şi care
merită deci o sancţiune. Sfera ilicitului penal fiind mai res­
trânsă decât aceia a ilicitului disciplinar, implicit trehue să
admitem că instanţa penală nu a examinat învinuirea de
cât în limitele ilicitului penal, şi deci a rămas instanţei dis­
ciplinare să cerceteze acea învinuire şi în raport cu limitele:
mai largi ale ilicitului disciplinar.
b) Vezi: Vidal et Magnol, Cours, n,r. 684 bis, p. 843; Le Poittevin,.
Code d’instr. crim., art. 360, №. 208 şi urm ; Lacoste, Chose jugée, nir. 1325.
Tanoviceanu Vol. V. 51
 — 802 —

Totuşi dela această regulă trebue să admitem urmă­

toarea excepţiune, şi anume :
Dacă acţiunea disciplinară nu se sprijină decât absolut
pe aceiaş fapt material care formează şi obiectul acţiunei
represive (de ex.: furtul unui lucru, lovirea unei persoane
adulter, etc.) şi dacă instanţa penală apără de pedeapsă pe
inculpat constatând că nu există faptul material sau că in­
culpatul nu este autorul acelui fapt şi nici n’a participat ia
comiterea lui, atunci instanţa disciplinară va fi datoare să
achite, fiindcă în această ipoteză nu mai este vorba de di­
ferenţe de vinovăţii, ci de lipsa oricărei vinovăţii.
Din potrivă dacă hotărîrea achitătoare ar fi motivată
pe lipsa de intenţie, pe lipsa de probe, pe lipsa vreunui ele­
ment al infracţiunei sau pe baza unei cauze care înlătură
ilicitul penal sau incidenţa legei penale, desigur că hotărîrea
nu va avea autoritate de lucru judecat asupra acţiunei dis­
ciplinare decât în limitele constatărilor pe care ea le face,
fără a creiâ însă vreun obstacol pedepsei disciplinare.
Deasemenea atunci când acţiunea disciplinară este spri­
jinită şi pe alte învinuiri decât faptul material dedus în faţa
instanţelor represive, hotărîrea achitătoare, chiar când con­
stată inexistenţa acelui fapt sau nevinovăţia inculpatului,
nu va avea de efect decât de a înlătură dintre capetele de
acuzare din acţiunea disciplinară faptul judecat în penal,
rămânând liberă instanţa disciplinară să se pronunţe asupra
celorlalte învinuiri.
10146 — Hotărîrile penale cari pronunţă absolvirea, ca şi cele
cari declară stinsă acţiunea publică prin amnestie, prescrip-
ţiune, împăcare, nu au nici o autoritate de lucru judecat a-
supra acţiunei disciplinare.
Ceeace am spus mai sus despre hotărîrile instanţelor
penale de fond se aplică şi ordonanţelor definitive ale ju­
delui de instrucţie şi deriziunilor Camerei de punere sub
acuzare.
10147 — Hotărîrile instanţelor disciplinare nu au şi nu; pot aveâ
efectele lucrului judecat faţă de acţiunea represivă.
Dar dacă aceste hotănri nu conduc Ia autoritatea lu­
crului judecat, ele pot servi uneori ca un puternic element
de probă şi deci de apreciere în judecata penală. Aceasta
are loc mai ales în aşa zisele infracţiuni proprii, adică co-
 803

mise de funcţionari în exerciţiul funcţiunei lor; de ex. : fals

în acte publice, delapidare, concusiune, abuz de putere, etc.
In examinarea şi judecarea acestor infracţiuni adeseori con­
statarea intenţiunei fruduloasă nu se poate face decât cuno­
scând bine mecanismul serviciului, normele sale de funcţio­
nare, posibilităţile de erori, greutăţile unei efectuări corecte
şi multe altele. Ori spre dovedirea acestor elemente desigur
se pot aduce tot felul de probe : martori, expertize, etc. Cum
judecata disciplinară se face de către cunoscători ai meca­
nismului serviciului respectiv, desigur că o deciziune disci­
plinară care ar constată că nu există intenţie, sau că faptele
materiale imputate rezidă pe o eroare de constatări, va
constitui un puternic element de convingere pentru instanţa
penală. Aşa dar în atari ipoteze fără a puteâ vorbi de o au­
toritate de lucru judecat se poate vorbi de o probă cu multă
greutate morală.

—P I N E -
 TABLA DE MATERIE ANALITICA
a
VOLUMULUI V

A c e s t volum conţine 1224 p a ra g ra fe *}, din care 4 7 3 de Tanoriceanu;

>632 de V.. Dongoroz; 6 4 d e Cornelia Chlseliţă ş i 5 5 d e Şt. Laday.
Jurisprudenta culeasă de E. C. Decusarâ
X)in prima ediţiune a Cursului Tanoviceanu s’a luat 300 pagini, res­
tul până la 804 pag. reprezintă nouile paragrafe, note şi adausul
. de jurisprudenţe noui

Prefaţa 111-V1I1

PARTEA Il-a

CAP. II

JUDECATA

;Ko, paragra­
fului pagina
532. împărţirea materiei. Materii preliminare 1

a) Procesul penal

i5321. Concept. Definiţie. Sensul termenului proces 2

'5322. Limitele teirmenului t e h n i c ............................................. 2
3323. Faza judecăţii, procesul penal şi judecata. Terminologie 4
5324. Caracterul procesului penal. Ordine publică . 4
332®. Deosebiri de procesul civil. Interes public . 5
5326. Părţile în procesul penal...................................................... 5
3327. Subiecte principale şi secundare în procesul penal 7
532*. Apărarea în procesul penal. Rolul şi poziţia sa. 7
3329. Autoapărare şi asistenţa. Diferenţe 9
53210. Obligativitate şi facultativitate în apărare . 10

*) Pentru individualizarea contribuţiunilor fiecărui colaborator a se vedea indicaţiuniie de

îia pag. VIII a acestui volum.
 — 806 —
No. paragra­
fului pagina
53211. Procuratorii în ’ penal. Reprezentare .............................................. 11
53212. Drepturile şi prerogativele a p ă r ă r i i ............................................. 12
53213. Conţinutul procesului penal. Momente juridice . . . . 13
53214. Principalele grupuri de acte ce compun acest continui . . 14
533 b) Politia a u d ie n t e i .................................... ......... . , . .1 5
5331. Puterea disciplinară şi puterea poliţienească în audientă. Măsuri
preventive. S a n c ţ i u n i ............................................................... 15
5332. Persoanele cari cad sub aceste p u t e r i ...................................................... 16
533®. Puterea de a urmări şi judeca infracţiunile de audientă . . li
5334. Faptele ce se pot comite în audientă. Clasificare. . . . 17
534. Crimă comisă înaintea Curţii de apel or de casaţie . . . 17
535. Infracţiunea comisă înaintea Curţii ou juraţi. . . . . 20
5351. Crimele comise în audienţă faţă cu art. 105 din Constituţie. . 20
5352. Ultragiu comis de avocaţi fată de judecători. 21
536. Critica dispoziţiunilor legii , 21
537. Politia audientă la alte autorităţi nejudiciare . . . . 22
5371. Caracterul sancţiunilor din art. 515 p. p , 302 c. p. şi 90 pr. civ. 22
538. Observări asupra acestei m a t e r ii.......................................................23
•5381. Dreptul părţii vătămate printr’o infracţiune de audienţă de a
urmări . . . . 24
539. Dacă o infracţiune oomisă la o Curte cu juraţi poate să fie jude­
cată mai târziu de Curtea cu juraţi. Susţinerea negativei 24
5391. Delicte comise în audienta instanţelor corecţionale. . . . 25
539 a. Dispoziţiuni în procedura penală austriacă. . . . . 26
540. c) Publicitatea audientei ................................................. , , 27
5401. Publicitatea actelor de proc. pen. şi publicitatea audienţelor . 28
541. Şedinţe secrete în p e n a l................................................................................. 28
541 *. Secretul şedinţei. Prohibitiuni de acces în audiente Drept comparat. 28
5412. Publictatea la tribunalele de copii . . . . . 29
5413. Pericolul publicităţii excesive. Erostrotismul . . . 29
541 a. Publicitatea în procedura penală austriacă . . . . 30
541 a1. Oralitatea şi nemijlocirea în procedura penală austriacă . 31
542. Istoricul publicităţii audienţii ..........................................................31

d) Probele în penal.

5421. Noţiuni generale. Probe şi mijloace de investigatume . . 32

5422. Evoluţia istorică. Cele patru faze .................................................32
5423. Faza actuală. Ştiintifică-sentimentală . . . , . 33
5424. Tipul probelor legale şi tipul probelor libere . . . . 34
5425. Principiul libertăţii probelor. C o n s e c i n ţ e .....................................35
5426. Probe directe şi indirecte. Evidente şi necomplecte. Prezumtiuni. 36
5427. Aflarea, administrarea şi folosirea probelor.................................... 37
542®. Probele materiale. Concept, e n u m e r a r e .................................... 38
5429. Corpurile delicate. Sensul expresiunei 39
5424°. Diferite corpuri delicte. Natura probelor ce procură . • 39
54211. Corpurile delicte nu sunt indispensabile ca probă . . . 40
 — 807 —
No. paragra­
fului pagina
54212. Forţa probantă a corpurilor d e l i c t e ............................................. 40
54213. Constatări şi examenul corpurilor delicte . . . . . 41
54214. Indiciile concrete.In ce constau. Indici 'morale . . . . 42
54215. Forţa lor probantă a indiciilor c o n c r e t e .................................... 42
54216. Complectarea indiciilor cu alte probe . . . . 43
54217. Examenul indiciilor concrete . 43
54218. Probele orale. Natura şi obiectul lor , . , . . 44
54219. Arătările inculpaţilor. Forţă probantă . . . . . 44
54220. Condiţiuni pentru ca mărturisirea să facă probă . . . 46
54221. Diferite categorii de mărturisiri. Valoarea lor . . . 47
54222. Arătările coinculpaţilor . . 47
54223. Arătările martorilor. Natura şi caracterul lor . . . 47
54224. Forţa probantă a depunerilor de martori . . . . 48
54225. Criterii de evaluare. Psihologia martorilor . . . . . . 49
54220. Examenul depozitiunilor. Sfaturi . . . .... . .. 50
54227. Reţinerea sau înlăturarea unei depozitiuni. Oriterii , , , 51'
54228. Revenirea sau schimbarea unei depoziţiuni. Consecinţe . . 52
54229. Martori ascultaţi la instrucţie, dar cari nu pot fi ascultaţi la fond 53
54230. Martorii technicL Arătările lor , , . . . . . 54
54231. Informatorii. Forţa probantă a declaraţiunilar lor . . 54
54232. Probele scrise. Natura şi caracterul lor . . . , . 55
54233. Diferite categorii de probe sorise . . . . . , 56
54234. Conţinutul probant al actelor . . , . . . . 56
54235. Examenul probelor sorise. Autenticitatea , . . . 57
54236. Evaluarea forţei probante a a c t u l u i ............................................. 58
54237. Când probele scriise pot fi suficiente prin ele însăşi . . 58
54238. prezumtiunile. Ce se înţelege prin prezumţiune , . , . 59
54239. Adevăratul înţeles în sens tehnic . . . , . . 59
54240. Prezumţiwnile nu se confundă cu simplele bănueli . . 60
54241. Condiţiunile pentru ca o prezumţiune să fie serioasă . . 62
54242. Folosirea :prezumţiunilor în penal . . . . . . 63
54243 proba \n penal a raporturilor de drept extra-penal . . 63
54244. Cazul când raportul extra-penal nu comstitue un elemental unei
infracţiuni , , , , , , , . 64
54245. Proba pretenţiunilor civile 'în penal .................................... 65
54246. Conflictele de legi în materie de probe în penal . . 65
54247. Sarcina probei în penal .......................................................... 66
5424S. Probe contrarii. Probe negative ................................................66
54249. Probele necomplecte nu au nevoie să fie combătute . . 67
54250. Ordonarea probelor din oficiu. Procedură , , . , 68
54251. Libertatea de convingere. Concept. , , , , . . 68
54252. Fundamentul său în legea pozitivă . . . . . 69
54353. întinderea libertăţii de convingere. îngrădiri . 69
54254. Consecinţe decurgând din libertatea de convingere . . 70
54255. îndatoririle corelative . . , . . , , . 71
54256. Certitudinea ca fundament al convingerei , , . „ . 71
54257. Motivarea convingerei intime în hotărâre . 72
54258. Magistrat şi libertatea de convingere . , 12
 — 808 —
No.paragia-
fului pagina'

e) Condiţiunile de validitate ale hotărârilor

543 a) Autoritatea să fie competentă în număr. . . . . . 7$

5431. Obligaţiunea verificărei competinţei din oficiu . 73
5432. Compunerea instanţei şi capacitatea funcţională a judecătorilor. 74
5433. b) Hotărârea să fie pronunţată în şedinţapublică şi în numele legei 74
544. c) Hotărârea să fie motivată , 74
5441. Scopul motivărei. Interesele cari o reclamă . , , . 75
5442. In ce trebue să conste motivarea 76
5443. Motivarea în fapt. Clonţinut . . . . . . . 76
5444. Motivarea în drept. Caracter . 77"
544B. Interpretarea legei în motivarea hotărârilor 7T
5446. Calităţile und faune motivări . 78
5447. Viciul nemotivării. In ce consistă el. 79
5448. Motivare confuză1 ........................................................, , , 79
5449. Motivarea contrazicătoare . 80
54410. Motivare eronată. Consecinţe........................................... , . 80
545. d) Să conţină textul legii. 81
546. e) Să se dea cu majoritate. Efectul parităţii . . . . 8?
5461. f) Hotărârea trebue să fie constatată prin act scris. Sentinţă. Minntă. 83
5462. Ce trebue să conţină sentinţa . 84
546 a. Dispoziţiunile pr. pen. austriac cu privire la hotărâri . . 85
546 a1. Legea austriacă nu cere să se prevază textul legei . . 85
546 a2. Condiţiunile pentru pronunţarea hotărârilor în pr. pen. austriacă 86

Secţiunea I. — Judecata îo prima instanţă.

547. Intitularea inexactă, explicarea ei . . . . . . 86

548. Judecătoriile comunale acum sunt desfiinţate. Istoricul lor. . • 87

Titlul I. — Tribunalele poliţieneşti.

549. Explicarea numelui de tribunale poliţieneşti . . . . 88

550. Două feluri de tribunale poliţieneşti, unele create după evenimen­
tele din 1907 . . 89

§ 1. Judecătoriile de ocoale.

551. Istoricul instituţiunei. Codul de procedură penală din 1864. . 89

552. Legea de organ. jud. şi proc, civ. din 1865 , . . . 89
553. Legea din 25 Aprilie 1867 . , . , • • • • 96
554. Legea din 9 Martie 1879 şi alte legi ulterioare, modificatoare
ale judecătoriilor de ocoale . . . . . . . 90
555 a) Organizarea judecătoriilor de ocoale conform legei din 1907. 91
5551. Organizarea conform legei din 1924 . . . . . 91
 — 809 —
No. paragra­
fului pagina

5552. Personalul ajutător . - . . , - . • 9l

556. b) Competinţa a fost continuu l ă r g i t ă .....................................92
5561. Competinţa prindpală ratione maferiae a judelui de ocol . 92
557. 1) Judecata contravenţiunilor . . . . . . . 93
558. Judecarea uneori în primă instanţă, alteori în instanţă unică 95
559. Legea e râu redactata în această p r i v i n ţ ă .................................... 95
560. Lărgirea continuă a competentei judecătoriilor de ocoale . 97
5601. Gompetinta în materie de delicte s i l v i c e ..................................... 98
5602. Idem în materie de speculă, vânat şi alte legi speciale . . 98
561. 2) Judecarea delictelor . . . . 98
561L Delicte de presă date în oompetina judelui de ocol . . 100
5612. Delictele de a u d i e n t ă ......................................................................... 100
562. Criticarea lărgirei competentei în materie de contravenfiunl . 101
563. Criticarea lărgirei exagerate a competinţei în materie de delicte. 101
564. 3) Gompetinta judecătoriilor de ocoale rurale ca să judece con-
testaţiunile contra proceselor verbale de condamnare ale
autorităţilor create după 1 9 0 7 . ............................................. 104
5641. Desfiinţarea ambulantelor judecătoreşti . . . . . 104
565. 4) Competinţa, ca ofiţeri de politie judiciară . . . . 104
566. 5) Cercetări prin delegare . . . . . , , 106
567. La tribunalele poliţieneşti nu există privilegii de jurisdictiune . 107
568. Aci'nu există competinţa triplă sub punctul de vedere al locului, 107
568L Competinţa ratione loci a judelui de ocol . . . . , 107
568 a. Competinţa judelui do ocol în pr. pen. austriacă . . .1 08

c) Procedura

569. Investirea , , , , .............................................., 1 0 8

5691. Sesizarea în cazul pridnilor judecate de instanţele administrative 109
5692. Investirea prin efectul trimiterei , . , . . . 109
5693. Efectele învestirei . . 109
569 a. Travestirea în sistemul pr. pen. austriace . . . . . 109
570. Citarea . , , , , , ..............................................110
5701. Citarea în materia legilor s p e c i a l e ..............................................110
5702. Termen dilatoriu pentru prima citafiune . . .111
5703. Formele şi înmânarea citaţiunilor . , . . 111
571. Dacă se poate cere prezentarea în; persoană a contravenientului 112
5711. Reprezentarea inculpaţilor şi a celorlalte părţi . . .113
572. Şedinţa la judecătoriile de ocoale . , , . . . 113
5721. Procedura audientei este aceiaşi pentru toate pricinile . . 113
5724. Idem în cazul când procedura nu este complectă . . .114
5723. Consecinţele neregulatei sesizări ................................................ 114
5724. Idem în cazul când procedura nu este complectă . . . .114
572®. Idem în caz de inoompetinţă .........................................................115
573. Mărturii ........................................................... , 116
5731. Audierea martorilor . . 117
5732. Jurământul, prestarea lui. Modificarea jurământului . . . 117
 — 810 —
No. paragra­
fului pagina
5733. Partea imperativă şi imutabilă a jurământului . . . . 118
573 a. Jurământul în sistemul pr. pen. austriace . . 119
574. Procesele-verbale . . . 119
5741. Legile speciale şi forţa probantă a proceselor-verbale . 121
5742. Alte probe ce pot fi administrate la judele de ocol . . 121
5743. Interogatorul inculpatului . . , . . . . 121
574 a. Referinţe la pr. pen. a u s t r i a c ă ...................................................... 122
575. Judecata şi împăcarea ................................................................... 12?
5751. îndatoririle de a propune pacea. Nu este impusă în penal. . 123
575 a Deasemeni în! pr. pen. austriacă . . , . . .124
576. Jurisprudenţa Curţii de casaţie relativ la împăcare . . 124
577. împăcarea în materie de contraventiuni prevăzută de legile speciale 125
5771. Desbaterile propriu zise . . . . . . . . 12'
57!72. Deliberarea şi darea hotărârei . . . . . 126
578 Hotărârea dată în lipsă . . 127
5781 Opozitiunea . , 128
579. Hotărârea contradictorie . . . . . . . . 128
580. Atacarea cărţilor de judecată . ................................................12S
5801. Forma şi condiţiunile de validitate a cărţilor de judecată . . 128
5802. Acţiunile temerare în penal Art. 93 1 j. o . . . . 129
580 a. Hotărârile jud. de ocol în pr. pen. austriacă . . . . 120
580 b. Competinta instanţelor în pr. pen. maghiară . . 130
580 b1 Idem ratione materiae , . . . . . . . 130
580 b2. Competinţa teritorială . . . , , . , , .131
580 b3. Procedura judecătoriilor . , . . . . .132
580 b4. Partea civilă oaj acuzator privat principal . - , . . 132
580 b6. Modificările lagei din 1925 faţă de proc. maghiară . . 133
580 b6. Desbaterile la judecătorie , . . . . . . 133
580 b7. Atacarea hotărârilor judecătorului. . . . 131

§ 2. Tribunalele poliţieneşti speciale.

(create prim legile din 1907 — 1909)

581. Scopul acestor legi . . . . . , , , 135

582. A) Administratorii de plăşi ( p r e t o r i i ) ..............................................135
583. B) Primarul comunelor rurale . . , . . ... 135
584. C) Prefectul şi alţi funcţionari administrativi . . . 135
585. D) Gendarmii r u r a l i .............................................. . 1 3 6
'586. In aceste cazuri nu e un drept de apel, ci contestare la executare. 136
587. Critica acestor organe j u d e c ă t o r e ş t i ............................................137
5871. Legea de! org. ad-tivă din 1924 şi instanţele administrative 137
5872. Alte legi speciale creiază atari i n s t a n t e ...................................... 138
' 587s. Creierea instanţelor administrative este necesară şi admisibilă. 139
5874. Oblatiunea administrativă şi condemniarea din oficiu . 130
 — 811 —

Titlul II. — Tribunale corectionale.

§ 1. Organizarea.
N o. p a ra g ra ­
fu lu i p a g in a

588. Arătarea organizării; ea e de ordin publică . . . 140

5881. Organizarea conform legei din 1924. Compunere ş 141.
5882. Capacitatea funcţională a membrilor complectului de judecată 141
5883. Chemarea judelui de ocol pentru a complecta tribunalul . 142
5884. Avocaţii nu pot complecta tribunalul . . . . 143
5885. Complectul în; oaz de divergentă . . . . . . 143

§ 2. C o m p e tin ta .

589. a) Competinta ratione loci ................................................. 143

589 h Idem în caz de infracţiuni continui, continuate şi cumul 144
590. b) Competinfa ratione personae . . 144
591. c) Competinfa ratione materiae . . , . . 144
5911. Delicte politice şi de presă . . . . . . . 146
5912. Delicte electorale . . . . . , ■ 146
592. Judecarea crimelor comise de minori . . . . 146
.5921. Caracterul crimelor comise de minori . ................................ 147
5922. Cazul când tribunalul judecă contravenţiuni 147
5923. Competinta ratione materiae a trib. în raport ou legile speciale 148
593. Incompetinta de ordine publică . . . . . . . 148
594. Competinţa ca instanţă de a p e l . ............................................. * 152
5941. Incidentele ce se pot ivi în materie de competintă 152
5942. Infracţiunile conexe. Enumerare . . . . . 152
5943. Prorogarea de competinta în caz de infracţiuni conexe 153
5944. Reguli cu privire laş prorogare. Diferite ipoteze . 154
5945. Dreptul instanţei de a disjunge pricinile..................................... 155
594®. Cererea de conexare a mai multor pricini aflate la- diferite in
stante . . , , . . . . . . 155
5947. Cumulul de infracţiuni. Prorogarea competintei. Ipoteze. Indi
vizibilitate . . ....................................................... 155
5948. Partidpatiune. Indivizibilitatea în acest caz Prorogarea . 156
5949. Competinta concurentă a mai multor instanţe. Reguli de .solii
t i o n a r e ......................................................................... 156
59410. încheierile privitoare la conexare sau la disjungere . 158

§ 3. Procedura

595. Investirea. Diferitele moduri de învestire . 159

5951. Investirea pe cale de t r i m i t e r e .................................... 159
5952. întinderea învestirei. Sesizare in rem şi in personam. 160
5953. Persoane scoase de sub urmărire la judele de instrucţie 161
5954. Fapte noui. Când pot fi judecate . .■ . 161
 — S 12 —
No. paragra­
fului * pagina'
595®./Fixarea calificării faptului dedus în judecată.................................... 16?
596. ' Investirea direct şi prin judecătorul de instrucţiune . . . 163
597. Dreptul de desvestire prin declararea de incompetintă. . . 163'
5971. Tribunalul din moment ce e competent nu se mai poate desesiza 164'
5972. Nu se poate trimite pricina la altă instanţă pe motiv că ar fi mai
c o m p e t i n t ă ........................................................................................ 164'
'5973. Niu se poate trimite afacerea la instrucţie sau la parchet . . 163
5974. Nu se poate deasemeni cere facerea unui supliment de instrucţie. 166
597®. Gazul când şi tribunalul şi judele instructor sunt sesizaţi cui a-
celaş fapt . . . ............................................. 16 >
598. Termenul c i t a t i u n i l o r .........................................................................167
5981. Reguli cu privire la primele citaţiuni.................................................... 167
5982. Forma şi lumânarea citatiunilor....................................................... 168
5988. Neîndeplinirea procedura din neglijenta funcţionarilor. . . 168
5984. Darea termenului; în c u n o ş t i n ţ ă .......................................................168
598®. Unde se citează in c u lp a tu l...................................................................... 1691
5986. Gondiiţinni pentru ca partea vătămată să fie citată. . . .170
599. Când trebue a se prezenta prevenitul în persoană. . . . 170'
5991. Raţiunea acestei m ă su r i.........................................................................170“
5992. Caracterul măsurei. Ea constitue o excepţie. Reprezentarea. . 171
5993. Audienta. Procedura l o r .........................................................................17?
5994. Ce trebue să! se examineze în fiecare audientă . . . 17?
'599®. Reguli speciale pentru prima audientă . . . '. . . 17?
600. Şedinţa I n t e r o g a t o r u l ......................................................................... 17?
601. Efectele mărturisire! . . . , 174
6011. Pibcedur» interogatoriului. Rolul său. Sancţiuni. . . . 175
602. S e poiate da jurământ îin apel, după ce achitarea a rămas de­
finitivă ? . . . . . . . . . . . VJ&
603. Procedura în ş e d i n ţ ă ....................................................... . 176
6031. Ultimul cuvânt pentru inculpat. Propuneri de lege ierenda. . . 176>
604. Dispoziţiunea de a se pronunţa hotărârea chiar în ziua dez­
baterilor ..................................................................................... 177
605. Martorii; art. 153 şi 154 pr. pen. se aplică şi în apel. . . 17?
606. Datoria martorilor.Secretul p r o f e s i o n a l .............................................. 179'
607. Ce trebue să depună m artorii...................................................... ......... 179
608. Distincţiunea făcută de Gurtea de casaţie franceză . . . 179
609. Importanţa dispoziţiunilor martorilor '. . . . • • T7&
610. Proba unei fapte civile servind de bază delictului penal trebue
făcută oonf. legii civile; peste 150 lei nu e admisă proba
ou martori ......................................................................... * 180
6I01. Trimiteri ou privire la audierea, jurământul şi arătările mar­
torilor ......................................................................... ......... • 180
611. Procesele v e r b a l e .........................................................................................180
61,11. Forţa probantă a proceselor-verbale. I.egile speciale. . . 181
6112. Alte probe ce pot fi administrate înaintea tribunalului. . . 181
6113. Ordonarea din oficiu a unor p r o b e ..............................................18?
612. Judecata şi h o t ă r â r e a ............................................. 18?
6121. Constatarea că faptul constitue o crimă Consecinţe . .183
 — 813 —
No. paragra-
fului pagina
6122. Gazul când tribunalul era sesizat prin ordonanţa definitivă sau
decizia Camerei ................................................... ........ . 183
613. Judecata în lipsă..................................................................................................184
6131. Achitarea şi absolvirea. Efectele lor . .....................................185
6132. Punctele asupra cărora trebue să se pronunţe tribunalul. . .185
614. Dacă inculpatul nu voeşte să răspundă fiind prezent. Trimitere. 185
615. Subscrierea şi executarea hotărârei. 185
6151. Forma şi conţinutulsentinţelor tribunalului..............................................185
6152. Hotărâri cu privire la chestiunile incidente. Constatarea lor. 186
6153. încheieri prin care se iau diferite măsuri. Jurnale . . .186
6154. Procesul-verbal de şedinţă. Forma lui. Seminare. . . .187
615®. Reforme cu privire la reorganizarea tribunalelor corecţionale. 188

Titlul III. — Instanţe ordinare cu competinţa specială

615°. Competinţa ordinară şi specială . ................................................... 189

6157. Curtea de apel ca instanţă cu competinţa specială. Cazuri. . 190
6158. Investirea curţii în aceste cazuri...........................................................190
6>159. înalta C. de Casaţie şi competinţa ei penală specială . .191
61510. Judecătoriile de ocol deasemeni a o competinţa specială. Idem
C. cu j u r i .........................................................................................192
61511. Tribunalele civile şi competinţa lor penală specială . . . . 193

Judecata înaintea tribunalului în procedura penală

austriacă şi ungară

615 a. Investirea tribunalului în pr. pen. austriacă . . . . 193

615 a1. Instrucţiunea orală înaintea trib u n a lu lu i......................................... 193
,615 a2. Interogatorul in c u lp a tu lu i......................................................................194
615 a3. Proc. pen. austriacă nu acordă proceselor-verbiale forţa pro­
bantă până la înscrierea în fals . . . 195
615 a 4. Când se poate da sentinţa în lipsă? . . . . . . 195
615 b. Desbaterea principală înaintea tribunalului în proc. maghiară. 195
615 ib1. Desfăşurarea desbaterilor. Interogator. Probe. . .196
615 b2. P l e d o a r i i l e .......................................................................................... 196
615 b3. Sentinţa. Condiţiunile ei. Identitatea de fapte. . . .197
615 b4. Stingerea acţiunei. Achitare. Condamnare.....................................198
615 b5. Motivarea sentinţei. Pronunţarea ei..............................................199

Titlull IV. — Curţile cu juraţi

616. Importanţa Curţilor cu juraţi ............................................................200

617. § 1. Istoricul Juriului. ......................................................................... 200
618. Mai toţi scriitorii recunosc origina sa engleză.....................................201
619. Unii atribue juriului origina normandă. . . . . 202
620. Origina nu e în favoarea juriului.......................................................202
621. In orice caz pe continent juriul e transplantat din Eniglitera în
urma laudelor scriitorilor secolului al XVIII-lea. . 202
 — 814
No. paragra­
fului pagina
622. Nu numai scriitorii englezi, ci şi cei de pe continent laudă juriul. 203
623. Juriul a produs în Franţa rezultate dezastroase îndată după a-
doptarea lui de Revoluţiune . . . . . 204
624. Toţi recunoşteau acest lucru când a fost vorba să se reorgani­
zeze Justiţia în Franţa, dar au voit să se mai facă o în­
cercare, reorganizând j u r i u l .......................................................205
625. Juriul odată reorganizat se trăgea mari speranţe . . 209
626. Rezultatul însă a fost tot nefavorabil juriului, şi atunci s ’a în­
cercat să se obţină bune rezultate prin modificarea legei
penale ........................................................................................... 210
627. A rezultat o ameliorare, dar foarte mică. ........................................... 211
628. Astăzi putini mai păstrează iluziuni despre juriu. Cuvântul lui
T a r d e ....................... ................................................... 213
629. Chiar în Englitera începe reactiunea contra lui. . . .214
630. Istoria juriului în R om ânia............................................................................... 215
631. Introducerea lui în R o m â n ia ......................................................................215
631L Originea juriului nu prezintă decât un interes pur istoric . 216

§ 2. Problema menţinerii juraţilor

632. Instituţiunea juraţilor a isbutit să se stabilească în aproape toată

Europa. Cauza acestei izbânde este curentul format de
oameni culţi . . . . . . . . . 217
633. Motivele pentru oare socotim instituţia juraţilor ca vătămătoare. 220

a) Juraţii n’au capacitatea necesară de a judeca

634. In zadar s’a vorbit de separarea chestiunei de drept de cea de, , ,,
fapt; ea nu e totdeauna uşor de făcut. . . . . 220
635. Şi apoi juraţii cugetă aproape totdeauna la pedeapsă . . . 221
636. Dealtmintrelea dacă juraţii sunt buni judecători penali, de ce
nu se introduc şi în materie eorectională Şi poliţienească? 22?
637. Juraţii nu au o normă în judecată, judecata lor este foarte
a l e a t o r i e ..................................................................................224

b) Juraţii slăbesc represiunea

638. O slăbesc mai întâi prin achitări ori condamnări indulgente . 225
639. Şi prin aceea că silesc pe legiuitor să îndulcească necontenit pe­
depsele transformând crimele în delicte . . . . 228
640. Şi corectionalizarea este nu numai legală, ci şi judecătorească. 228
641. Corectionalizarea a început chiar in Englitera în secolul al XVIII. 230

c) Juraţii sunt o institutiune nedemocratică si neegalitară

642. Aceasta e principalul motiv contra instilutiunei juraţilor . 231

643. La început juriul a fost o instituţiune democratică, ceeace ex­
plică popularitatea l u i ...................................................... 231
 — 815 —
No.paragra-
fului pagina
644. Azi fiind altă organizare judecătorească noi avem judecata pa -
rium nostram în judecătoriordinari .. .......................................... 23.1
645. Pentru acest motiv şcoala pozitivistă este contra instituţiunei ju­
raţilor 237

d) Juriul e periculos în afacerile politice

646. Iluziunea superiorităţii juraţilor în afacerile politice . . . 238

647. Dovezi că juriul e detestabil în afaceri politice . . . . 238
648. Era permisă această iluziiune când nu se făcuse experienţa Re-
voluţiunei f r a n c e z e ...................................................................... 239
649. Astăzi această iluziune nu maipoate exista.............................................240
650. Chiar partizanii juriului recunosc că experienţa din timpul Re-
voluţiunii franceze e defavorabilă juriului. . . . 240
651. Insă redactorii codului penal francez sperau că pasiunile politice
au încetat în Franţa . . . . . . .241
652. In America de Noird rezultatele au fost deasemenea nefavora­
bile juraţilor ............................................................................... 241
653. Cuvintele împăratului Napoleon I ..............................................................242
654. Juraţii sunt pasionaţi în afacerile p o l i t i c e .............................................242
655. Juraţii sunt tot atât de inutili pentru libertate ca garda naţională;
însă cu mult mai vătămători pentru interesele sociale . 24?

e) Instituţiunea nu se potriveşte cu firea tuturor popoarelor

656. Chiar de ar fi bună instituţiunea juraţilor nu se potriveşte în

orice ţ a r ă ........................................................................................ 244
657. Cuvintele lui Dupuy şi Ortolan în Franţa..................................................... 244
658. Aceasta e şi mai adevărat în România.................................................... 245
659. Sunt dar motive temeinice contra instituţiunei juraţilor. Chiar
partizanii săi nu o iau în serios ..................................... 245
6591. La noi Constituţiunea din 1923 menţinând juriul a fălcut ca
problema să piarză interesul practic deocamdată . . 246
6592. Nici în materie politică astăzi nu se mai preconizează! juriul , 247
6593. Foarte mulţi autori cred că ar fi nevoie de o reformă pro­
fundă a j u r i u l u i ...................................................................... 247
6594. Ce trebue să preocupe pe legiuitorul nostru? . . . .247

§ 3: Organizaţiai Juraţilor

660. Compunerea ourţilor’ cu juraţi este mixtă. . . . . 248

6601. Locul unde funcţionează Curţile cu ju r i..............................................248
661. Timpul în oare funcţionează juraţii............................................................. 248
661L Dispoziţiunile legei de organizare din 1924 şi regulamentului
din 1925 249
6612. Seziunile extraordinare şi permanentizarea.........................................249
6613. Instanţa şi organul. Interesul de a distinge aceste noţiuni. . 250
 — 816 —
No. paragra­
fului pagina -
662 a) Elementul profesionist: C u r te a .......................................................250
<563. Preşedintele, asesorii, procurorul g e n e r a l .................................... 251
6631. Delegarea preşedintelui în diferite seziuni: ordinare, extra­
ordinare şi p r e lu n g ite ......................................................................252
6632. Tragerea la sorti a asesorilor. ............................................................. 253
6633; Complectarea în caz de lipsă de judecători !a Tribuna!. . . 253
6634. Delegarea Ministerului public. Grefierul şi ajutorii de grefieri. 254
664 b) Juraţii. Condiţiunile de capacitate...................................................... 255
6641. Calitatea de jurat şi funcţiunea dc jurat. Distinctiune. . . 255
6642. iConditiuni pentru a dobândi calitatea de jurat. Incapacitate. . 256
6643. Sancţiuni în caz de incapacitate sau nedemnitate. . . 256
6644. Funcţiunea de jurat şi momentele sale.................................... 257
664r>. Incapacităţi funcţionale (exclud eri)........................................................... 257
664u. Incompatibilităţi g e n e r a l e ............................................. 258
6647. Incompatibiltăţi p a r t ic u la r e ..................................................................... 25S
664®. S c u t i r i l e ..........................................................................................................258
664°. Rezumatul conditiunilor cerute pentru a funcţiona ca jurat . 259
665. Jurisprudent,a Gurţii noastre de casaţiune cu privire la capa­
citatea juraţilor . . .......................................................259
665 L Problema recrutării juraţilor de lege ferenda.................................... 260
6652. Viciile de compunere a juriului şi sancţiunile ce trebuesc primite. 261
666. Formarea listelor: 1) Lista trienală...................................................... 261
667. 2) Lista suplimentară a n u a l ă ...................................................... .. . 262
668: 3) Lista de s e s i u n e ..................................................................................262
6681. Comunicarea listei de sesiune. Acuzaţi,'liberi şi acuzaţi arestaţi. 264
6682. Sancţionarea viciilor eomunicărei de lege ferenda. . . . . 2(ţ&
669. 4) Comisiunea. de judecată ................................................................ 26fc
669L Modul de compunere al comisiunei...................................................... ■ '267:
670. Recuzările ................................................................................................. 267
6701. Abolirea acestui drept propusă de unii autori nu o credem ac­
ceptabilă ........................................................................................ 269

Organizarea C. cu juri în pr. pen. austriacă

670 a. Compunerea C u r ţ i i ................................................................................ 269

670 a1.Formarea listelor juraţilor . .......................................................270
670 a2. Lista anuală principală şi suplimentară ; . . . . 271
670 a3.Rectificarea l i s t e i ......................................................................................... 272
670 ,a4. Capacitatea de a fi jurat. . . . . 272
670 a3.Incapacităţi, incompatibilităţi, scutiri ................................................. 273
670 a6.Lista de seziune. Formarea ei............................................... 274
670 a7.Compunerea comisiunei dej u d e c a t ă . ................................................ 274
670 a8. Excluderile şi motivele ce le justifică. Procedură. . . 275
670 aD. Recuzările. Procedura lor în cazul mai multor acuzaţi. 276
 — 817 —
No. paragra-
fului # pagina
§ <4. Competenţa curţilor cu juraţi

671 a) Competenta ratione Iaci...................................................... ......... . 276

672 b) Competenta ratione personae...................................................................... 276
673. c) Competenta ratione m a t e r i a e .............................................................277
6731. In materie de infracţiuni de presă. Constituţia din 1923 şi aba­
terile creiate de e a ......................................................................279
6732. Delictele electorale şi legea din 1926 ..................................... z80
6733. Sustrageri neconstitutiomale de la competinţa juriului . . . 280
6734. Despre aşa zisa plenitudine de jurisdicţiune a Curţilor ou juri . 281
673®. Prorogarea competinţei în ca? cje infracţiuni conexe, indivizi­
bilitate şi c u m u l ........................................................................ 282
6736. Credem că si Curţile cu juirati sunt datoare să-şi verifice com­
petenta , .....................................283
6737. Diminuarea competintei juraţilor prin succesive corecţionalizăiri. 283
673 a. Competinţa juriului în pr. pen. a u s tr ia c ă .....................................284

§ 5. Procedura înaintea Curţilor cu juraţi.

674. Învestirea . . . . .......................................................284

6741. Actul care învesteşte este deciziunea Camerei de acuzare. . 285
6742. Investirea este in rem şi in p e r s o n a m .................................... 286
6743. Investirea în materie de delicte politice şi de presă . . . 28b
674 a. Investirea în pr. pen,. austriacă 286
675. Pregătirea judecăţii procesului. , 287
676. Interogatorul acuzatului de preşedintele tribunalului. , . . 287
677. Darea unui apărător: procesul-verbal, încunoştiintarea acuzatului. 288
678. încetarea secretului instrucţiunii . . . . . . . 288
679. Supliment de instrucţiune. Junctiunaa ori disjunctiunea afacerilor. 289
6791. Actele preliminare judecărei . 289
6792. Actul de acuzare. Comunicare. Lipsă. Vicii. Sancţiuni . . 290
6793. Comunicarea deciziunei Camerei de acuzare şi actului de acuzare. 291
6794. Decretul-lege 2899-1919 şi procedura comunicărei . . . 292
679®. Interogatorul prealabil. Constatare. Sancţiuni. . 292
6796. Citarea acuzatului şi a acelorlalte părţi ........................................293
679L Comunicarea listei juraţilor . . , . . .. • 293
6798. Notificarea listei martorilor acuzărei şi apărărei . . . . 294
6799. Compunerea Curţii. Alcătuirea comisiunei. Vicii . , ■ 295
67910. Cazul special când juratul incapabil sau incompatibil n’a intrat
în eomisiu.ne , . 295
680. Şedinţa la ju raţi: recomandarea făcută de preşedinte; jurămân­
tul juraţilor . . . ....................................................... 296
681. a) Formalismul la juraţi . 297
682. b) Publicitatea şi oralitatea . 298
6821. In ce sens trebue înţeleasă oralitatea la Curtea cu juraţi . . 299
682 a. Diispozitiuni proc. pen. austriace . . . . . , 299
683. c) Continuitatea 300
 — 818 —
No. paragra­
fului pagina
6831. Intrarea preşedintelui în camera de deliberare a juraţilor . 302
683 a. Sistemul adoptat de pr. pen. austriacă 303
684. Oficiul preşedintelui Curţii ou juraţi . 303
6841. Puterea discretională. Raţiunea şi scopul ei . . . . 304
6842. Ea este facultativă şi intrasmisifoilă. . , . . . . 305
6843. Limitele puterei disoretionale . . . , . . . 305
6844. Când începe şi când sfârşeşte puterea discretională . . 306
685. Ministerul public. Curtea . . 306
6851. In primul rând Curtea va examina regularitatea sesizării. Incidente. -307
686. Mersul d e s b a te r ilo r ................................................................ . 307
687. Mărturii. • , , .................................... 308
6871. Jurământ. Audiere. Cine sunt martori ? , . . , . . 310
6872. Lipsa unora din martori. Când nu atrage amânarea? . . 310
6873. Audierea altor persoane în virtutea puterei discreţionale . . 311
6874. Nu se poate renunţa la audierea tuturor martorilor . . .311
6875. Administrarea celorlalte probe . . , . , , ,312
688. Pledările 312
6881. Ultimul cuvânt al apărărei. Constatarea lui. . . . . 313
689. Dacă indicarea legii penale la juraţi e permisă. Controversă.
Susţinerea afirmativei . , , 313
6891. Consultarea juraţilor dacă sunt luminaţi . . . 317
690. Rezumatul desbaterilor 317
6901. Drept comparat. Codul italian din 1913. Suprimarea rezumatului. 319
690 a. Proc. pen. austriacă prevede deasemeni rezumatul . . 319
691. Punerea chestiunilor la juraţi . . . . . . 320
692. Sistemul englez şi sistemul de pe continent ^ . . . . ■ 320,
693. Legslaţâunea din 1791 şi cod. pen din 3 Brumar ar. IV . . . & £'
694. Sistemul cod. din 1803 . , . - . . • 321
695. Legea din 13 Mai 1836 şi dispozitiunile trecute în legea noastră 322
6951. Sistemul chestiunei unice este foarte defectuos . . . 323
696. Chestiunea complexă . . , . • • • » 324
6961. Viciul complexităţii. Gumulativitate. Alternativitate . . . 326
o962. Perplexitate şi inconciliabilitate . . 327
6963. Consecinţele viciate formulări a chestiunilor . . . . 327
697. Numărul chestiunilor ce se pot pune la juraţi asupra unei singure
fapte comise de o singură p e r s o a n ă ................................................... 327
698. Circumstanţe atenuante . , , , ■ , • • • • 330
699. Observări asupra punerii cestiunilor la juraţi . . . . 330
6991. Cetirea chestiunilor. Observatiuni Tranşarea' lor . 332
6992. Chestiunile subsidiare. Pe ce trebuesc să se sprijine . . .332
6993. Cine poate propune formularea chestiunilor subsidiare? Procedură 333
6994. Primirea sau respingerea propunerei . . . . . .334
699 B. Chestiuni subsidiare privitoare la scuze legale. Procedură specială 334
699®. Rezolvarea incidentelor privitoare la aceste chestiuni . . 335
699 L Recursul în casaţie asupra incidentelor referitoare la chestiuni. 335
700. Dificultatea separării oestiunei de drept de cestiunea de fapt. . 335
7001. Ce trebue să înţelegem prin chestiuni în materia juraţilor . 3317
7002. Conţinutul unei chestiuni. Obiectivul lor .....................................337
 — 819 —
No. paragra-
fului pagina
7003. Asupra căror împrejurări trebue să fie întrebaţi juraţii ? . . 338
7004. Problemele de drept cad numai în sarcina Curţii . . - 339
7005. Chestiunile privitoare la acţiunea civilă a părţii vătămate . 339
701. Propuneri de înlăturaea dificultăţii , , . . , , 339
7011. Sistemul eşevinatului face să devină inutilă formularea chestiunilor 340
702. Retragerea juriului în sala de deliberare . . . . . 341
7021. Chestionarul dat juraţilor. Ce poate coprinde? Vicii . . . 341
702 a. Dispoziţiunile pr. pen, austr. cu privre la formularea chestiunilor 342
702 a1. Chestiunea principală . . . . . . . . 342
702 a2. Circumstanţe atenuante şi agravante , . . . 343
702 a8. Actele ce se predau juraţilor când se retrag în deliberare . 344
703. Desbaterea în camera juraţilor . . . . . . . 344
704. Numărul voturilor cerute de lege pentru a se da solufiunea
chestiunilor în legislâtiunea engleză şi franceză . . . 345
705. Dispoziţiunile legei noastre. Critica ei. . . . , 346
705 a. Dispoziţiunile legei austriaco . . . , , 348
7051. Verdictul. Definiţie. Continui Caracter . , . . 348
7052. Verdict neregulat Vicile lui , 348
7053. Vicii rezultate din formularea greşită a chestiunilor . . 345
7054. Controlul Curţii asupra verdictului neregulat . , . . 349
705®. Verdict contrazicător. Verdict confuz 351
705°. Verdict necornplect , . 351
7057. Răspunsuri supra-abundente . . . . . . . . '351
7058. Viciile formale ale verdictului , . . . 352
706. Retrimiterea juraţilor în camera de deliberare . 3K2
706!. Retrimiterea se face de curte. Procedura ei . . . . 353
706 a. Şi pr. pen. austriacă admite retrimiterea . 354
707. Verdict regulat- Negativ. Ordonanţa de achitare . . , 354
707 a. Conform procedurei austriace se da tot d sentinţă . . . 354
708. Daunele interese , 354
709. Cbservări asupra acordării de daune interese în caz de achitate. 355
7091. Interpretarea verdictului în vederea acordăm daunelor , , 356
709 a. Proc. pen. austriacă nu admite acordarea despăg. în caz de achit. 356
710 Verdict afirmativ 357
7101. Dreptul de veto al Curţii în caz de verdict afirmativ. Susţinerea lui 358
7102. Când poate interveni suspendarea verdictului ? . . . . 358
710 a. Proc. pen. austriacă admite şi ea suspendarea , . . 359
711. Aplicarea legii de către Curte . . , . . . . . 359
712. Verdictele nu se motivează . , , . . . . 360
7121 .Autentictatea verdictului. Formalităţi • , , , , 361
7122. Procesul-verbal de audiente , , . . , , , 361
7123. Forţa probantă a constatărilor din procesul-verbal . . 362
7124. Redactarea procesului-verbal. Şedinţe succesive . , . 363
7125. Deriziunile Curţii cu juraţi. Când intervin. Forme . . . 363
7126. Ordonanfle date de preşedintele Curţii , . , . . 363
713. Procedura contra contumacelui . . . . . . 364
714. Particularităţi ale judecării c o n t u m a c e l u i .....................................364
715. Efectele judecatei contumacelui . 364
 — 820
No, paragra-
fuiui pagina
7151. Ce se judecă în contumacie. C o n s e c i n ţ e ..................................... 365-
716. eSaznl când contumacele se prezintă ca să-şi purgeze contumacia. 365
717. Dacă nu se prezintă până la prescrierea pedepsei, nu mai poate
cere purgarea contum aciei.......................................................................366
7171. Moartea, amnestia, imposibilitatea înainte de purgare. Efecte. 367
718. Dreptul de recurs în, caz de contumacie nu există. . . . 367
719. Dacă se prezintă contumacele, se poate adaăuga pedeapsa ?
Controversă ........................................................................................ 367
720. Noţiuni istorice asupra ic o n t u m a c e lu i............................................. 368'
721. Critica lui Ayrault asupra sistemului legei franceze de pe timpul
său relativ la c o n t u m a c e ................................................................ 369-
722. Unii penalişti au susţinut să nu se mai pronunţe pedeapsa în
contumacie ........................................................................................... 370’
723. Contumacia prevăzută de codulpenal Sturza............................................. 370
7231. Contumacia nu se aplică în materie de delicte politice şi de presă. 370'
723 a. Frac. pen. austriacă nu admite contumacia.....................................371

Curţile cu jurafi în Ardeal

723 b. In Ardeal actualmente C. cu juraţi sunt suspendate . . . 371

723 b1. Procedura înaintea Curţilor cu juraţi în proc. maghiară. . 371
723 b2. Desbaterile. Expozeul preşedintelui. Deliberarea. . . . 372
723 b3. Verdictul condemnator. Efecte . . . . . . . 372
723 b 4. Proc. pen. maghiară nu admite nici ea contumacia. . . 373
723 b5. Contumacia o instituţie arhaică . . . . . . . 374
723 b®. Cercetarea acuzaţilor absenţi. Procedură . . ,.<$?* '
- ,

Curtea de Apel Constanta ca instanţă criminală pentru Dobrogea-Nouâ

724. Dobrogea era supusă la un regim special până la 1913. . . 374

7241. Astăzi acest regim se aplică Dobrogei-Noui. Legile din 1914
şi 1921 .................................................................................................... 375
725. Organizarea G u r ţ e i ........................................................................................375
726. C o m p e t i n | a .......................................................................................... . 3 7 6
727. J u d e c a t a ........................................................................................... • 376
728. Dacă trebue raport ? Susţinerea n e g a t i v e i .................................... 376
729. Unde se trimete afacerea în caz da casare ? .................................... 377

Reforma Curţilor cu juraţi

7291. Laturile asupra cărora trebue să poarte reforma. . • 377

7292. Diminuarea număruluij u r a ţ i l o r ......................................................... 378
7293. Recrutarea juraţilor. Formarea listelor . . . . . 378
7294. Compunerea Curţii. Asigurarea operatiunei tragerei la sorţi. • 379
729“. Atributiunile Curţii şi juriului. Sisteme. Propuneri. . . . 379
729®. Reforme privind procedura însine........................................................ 381
 — 8 21 —
No. paragra­
fului pagina
7297. Alte îmbunătăţiri recom andabile............................ • . . . 381
7298. Puterea diaeretională a preşedintelui. Disciplinarea ei. . 382
729 a. Tendinţa legiuirilor străine cu privire ia reforma C cu juri. . 382

APENDICE. — JURISDICŢ IL N1LE MILITARE.

730. Importanta m a t e r ie i........................................................................................ 384

7301. Trimiteri Ia diferite chestiuni deja t r a t a t e ..........................................385
731. § 1. Organizarea ................................................................................................. 385
732. a) Consiliul de răsboiu ............................................................................... 386
733. Comisarul Regal . ................................................... . . . 387
734. Comisiile de răsboi temporare...................................................................... 387
735. B) Consiliul de re v iz k m e...................................................... . . 388
736. O curiozitate a orgamizărei consiliului de revizie . . . . 388
737. Alegerea j u d e c ă t o r i l o r ............................................................................ 389
7371. Organizarea grefelor ia instanţele militare . . . . . 389
738. c) P r e t o r i i .......................................................................................................... 389
7381. Organizarea justiţiei militare în timp de mobilizare. Titlul II
a d i ţ i o n a l ................................................................................ 389

§ 2. Competinta tribunalelor militare

739. Régulé generale . . . .................................................................... 390

740. A) Consiliile de răslboiu. a) Intimp de pace.............................................391
741. b) In timp de răsboiu........................................................................................ 392
742. c) In timp de stare de a se d iu ......................................................................392
743. Consideratiuni generale asupracompetintei tribunalelor militare. 392
7431. Tendinţele doctrinei actuale cu privire Ia competmta instanţelor
m i l i t a r e ................................................................................ 394
744. B) Consiliul de reviziune.
745. Curtea de c a sa ţiu n e ........................................................................................396
7451. Gompetinţa în caz de strămutare şî conflict de competentă . 397
746. C) P r e t o r i i ................................................................................ 397

§ 3. Procedura.
747. I n v e s t i r e a .............................................................................................. 398
748. Instrucţiunea . . . . ..............................................398
749. J u d e c a t a ..................................................................................... 3
750. Executarea h o t ă r â r i l o r ......................................................................... 399'
751. Codicele de justiţie ale m a r i n e i . ............................................................. 399
751Я Proiectele de codice ale justiţiei militare Ia noî. . . . 399

Secţiunea II. — Căile de atac,

Noţiuni generale '
7512. Rolul căilor de atac ca institutiune. Raţiune. Finalitate. . . 400
7513. Importanta lor în penal. Concilierea lor cu nevoia de promp­
titudine . ..................................................................................40 li
 822 —
No. paragra­
fului pagina
7514. Caracterul ■căilor de atac. C o n secin ţe..............................................401
7515. Căile de atac nu folosesc decât celor ce an uzat de ele şi nu se
pot întoarce în contra lor................................................................402
751®. Cine poate să folosească căile de atac ? ..........................................403
7517. Decăderile în materie de căi de atac............................................. . 4 0 5
7518. Cum ar trebui de lege ferenda evitate aceste decăderi. . . 406
7519. Motivarea în folosirea căilor de a t a c .............................................408
75110. Ce vicii pot fi relevate prin căile de ata c? . . . . . 409
75111. Efectele generale ale căilor de atac : suspensiv şi devolutiv . 409
75112. Rezultatul folosim unei căi de a t a c ..............................................410
75113. Renunţările în materie de căi de atac. . . . . 410
75114. Cum este soluţiontă chestiunea retragerei în sistemul actual. 411
75115. Dacă Ministerul public poate să-şi retragă o cerere de atac ?. 412
75116. Interesul practic al p r o b l e m e i ....................................................... 414
75117. Clasificarea căilor de atac. Ordinare şi extraordinare . . 415
75118. Comune şi s p e c i a l e ......................................................... 416
75119. Generale si particulare . . ..............................................417
75120. Căi de retractare de reformare şi de anulare . . . . 417

CAPITOLUL I
Mijloacele de atac ordinare ale hotărârilor penale.

752. Diferitele mijloace de atacare: opoziţiunea şi apelul. 417

7521. Am arătat că recursul obişnuit este o cale de atac ordinară 418

Titlul I — Opoziţiunea. V ' wm

> •- '

753. Ce este op oziţiu nea........................................................ 418

754. Cazurile de -aplicare 4li8
7541. Opoziţiunea funcţionează paralel cu celelalte căi de atac. Con­
secinţe ................................................................ 419
7542. Corolarele regulei de mai sus. . . . . 420
755. Termenul în care trebue făcută opoziţiunea . . . 421
7551. Forma cererei de opozitiune. Procedură . 422
7552. Timbrarea cererei de opozitiune prin legea din 1927 . 422
756. Judecata opozitiunei . . . . . . . . . 422
7561. Când opoziţiunea trebuie să fie anulată în lipsa oponentului. 423
7562. Dacă anularea nu s ’a pronunţat ea nu poate fi cerută la un
termen u r m ă t o r ........................................................................ • 424
7563. P-rocedura de judecată în opozitiune . . . . . . 424
757. Dacă partea civilă are drept de opozitiune Controversă. Sus­
ţinerea afirmaţiei . * ......................................................................... 424
758. Ce se întâmplă dacă ministerul public a luat concluziunî după ce
inculpatul a fost achitat şi hotărârea a rămas definitivă? 426
7581. Efectele opozitiuinii în apelul părţii civile venit de la judecătorie. 426
7582. Opoziţiunea părţii civile la prima i n s t a n ţ ă ................................ 428
 — 823 —
No, paragra­
fului pagina
758®. Gum funcţionează dreptul de opoziţie. Ipotezele posibile . . 429
7584. Ministerul public nu are deschisă calea opozitiunei . . 430
759. Quid dacă inculpatul s’a retras după interogatoriu ? . . 430
759 bis. Se poate propune împăcarea în lipsa oponentului ? .431
7591. Interesul problemei afectelor retragere! inculpatului din şedinţă. 432
7592. Cum ia reziolvit legiuirea franceză şi cea română această chestiune 432
7593. Ce principii trebuesc să fie tinute în seamă pentru soluţionarea
ei în p e n a l ................................................................................................. 433
7594. Când se consideră că într’o instanţă penală desbaterile au
fost c o n t r a d i c t o r i i ............................................................................... 433
759®. Inculpatul care s’a retras după luarea interogatoriului va fi
socotit prezent ..........................................................................................434
7596. Lipsa inculpatului fără a interveni o retragere expresă 435
7597. Ipoteza contrară a prezentării inculpatului după ce au început
desbaterile . ..........................................................................435
7598. Aceleaşi chestiuni puse fată de partea civilă şi rivilmente
răspunzătoare . . . . . 436
760. Poate judecătorul după opozitiunea inculpatului să îngreuneze
pedeapsa? Jurisprudenta Curţii de easatiune . 436
760.1. Efectele imediate ale opozitiunei asupra hotărârei date în lipsă. 437
7602. De lege ferenda se impune desfiinţarea opoziţium-i . , 437
7603. Când ar trebui în apel să se acorde posibilitatea opozitiunei. 438
7604. In locul opozitiunei trebuie admisă institutiunea ’•estituirei termenului 438
760®. Restituirea termenului se va acorda şi în caz de pierderea ter­
menelor de atac . . . . . . 439
7606. De lege ferenda credem aceste măsuri ca acceptabile . . 439
760 a. Procedura penală austriacă nu cunoaşte dreptul de opoziţiune
în sensul legei române . . . . . 444
760 a1 Procedura în caz de judecată în lipsă . . . 441
760 a2. Repunerea în starea de mai înainte în caz de forţă majoră . 441

Titlul II. — Apelul.

761. Definiţia apelului . . . . . . . . . 442

761L Cum funcţionează dreptul de apel fată de diferite hotărâri 44?
7612. Idem în materie de simple î n c h e i e r i ............................................. 443
762. Daică trebue să existe apelul în legistefiune . . . . 143
7621. Discutiunile cari se fac astăzi în doctrină cu privire la men­
ţinerea apelului . . , . , , 444
763. Cazurile de aplicare . . • 446
7631. Sesizarea instanţei de apel. Moduri 447
7632. Efectele apelului. Efectul suspensiv . . . . . 447
7633. Efectul devolutiv. Intindera lui în diferite ipoteze . . 448
7634. Regula „tantum devolutum Quantum appelatum” 449
763®. De lege ferenda ar trebui să se admită apelul incident . . 449
 — 82-4
: No. paragra­
fului pagina
§ 1. Judecata apelurilor la tribunalele de judeţ

764. Termenul de a p e l ............................................................. . , 450

765 Partea civilă nu poate apela decât dacă a figurat la prima instanţă 451
7651. Nu este nevoie ca să fi fost prezentă, ci numai reglat constituită. 452
766. Dacă termenul de 10 zile este liber. Susţinerea afirmativei . . 45?
767. Unde se face apelul ? ................................................................ 455
7671, Formele declarafiunei de apel ................................................. 453
'7672. Apel trimis prin poştă. Apel prin telegramă.......................................... 454
768. Cir^e are dreptul de apel ? . 454
7681. Inculpatul poate face apel chiar în caz deabsolvire şi achitare. 455
' 7682. Când poate face apel partea civilă ? ..............................456
7683. Idem pentru partea civilmente răspunzătoare . . . . 456
769. In care cazuri se poate face apel ? ................................................455
7691. Apel în caz de declinare de cornpeiinţa la judecătorie . . 457
770. Efectele apelului . .................................................................. , 4 5 8
'771, Apelul este devolutiv . . . .............................................. 458
772. Apelul oricărei părţi învesteşte tribunalele cu judecata întregei
afaceri . . . 458
773. Apelul părţii civile este admisibil cîiiar dacă a lipsit la prima inst. 460
'774. Schimbarea calificării faptei în apel este permisă. . . . 460
7741. Gum se procedează în caz de schimbarea calificării . . 461
7742. Investirea instanţei1de apel este şi ea numai in rem şi im personam 462
775 Nu se poate însă în apel să se adauge pedepsei după apelul inculp. 462
776. Apelul ministerului public . . . .. . . . 463
'777. Rezumarea efectelor apelului . . . . . . . -. 464
7771. Măsura în care instanţa de apel poate reforma hotărârea apelată,
7772. Cazul special al substituim amenzei în locul închisorii , . 465
778 Raportul nu e necesar la tribunalele de judeţ când judecă în apel. 466
'7781. Citarea părţilor în apel la Tribunal . , . . . .. .466
'7782. Instrucţiunea orală şi judecata în apel . - . 467

§ 2. Judecata apelului de Curţile de apel

779. Organizarea Curţilor de apel în materie penală . . . . 467

7791. Compunerea C. de apel conform legei din 1924 . . . . 467
'780. Cazurile de apel Ia Curte în materie penală . 468
781. Persoanele care au dreptul de apel la Curte . . . . 468
7811. Cazurile în care inculpatul, partea civilă şi p. civil, răspunză­
toare pot a p e l a ........................................................... 449
7812. Apelul în caz de hotărâre dată în opoziţie la prima instanţă. . 460
'782. Termenul de apel . . . . . . . . . . 470
7S21. Termenul curge dela pronunţare în caz de judecată în opoziţie. 470
' 7822. Cazul când termenul se suspendă. . . . . . 470
783. Apelul se face la grefa T r ib u n a lu l u i............................................... 470
7831. Apelul direct la Curte este socotit ca nul. Critica acestei solutiuni 471
7832. Apelul Procurorului general şi formele sale 472
 — 82 5 —
No. paragra­
fului pagina
7833. Curtea de apel mai poate îi sesizată şi prin trimitere . . 472
784. Efectele apelului . ................................................................472
7&41. Trimiteri cu privire Ia efectele apelului . . . . . . 472"
785. Raportul ....................................................................................................473
786. Importanţa raportului în p e n a i................................................................473
787. Jurisprudenţa noastră foarte bogată ................................................ 473''
788. Defiiaţiunea raportului. Ce trebue să cuprindă raportul . . 473
789. Curtea noastră1 de casaţiune pune bine principiile . . . 474
790. Dar face o rea aplicare a lor . .. . . . . . . 475
791. Raportul devine inutil aşa cum îl admite C noastră de casaţiune. 476
792. Disauiţiunea între Carnot şi Rodière; Curtea de Casaţiune fran­
ceză a admis părerea lui Rodière . . . . . 476
793. Daică însă raportul este o formalitate substanţială, el trebue
să fie serios . . . . . . . . . . 477
794. Cum e raportul în Franţa ? . . . . . . . . 477
795. Cum se face raportul la noi ? ...................................................... 478»
796. Totuşi sistemul curţii noastre de casaţiune se poate susţine . 478
797. Insă în niciun caz mu se poate admite jurisprudenţa Curţii noastre
de casaţiune că nu trebuesc uneori două raporturi . . 479'
798. Cazuri în care trebue în Franţa ca să se facă un nou raport . 479
7981. Când credem că facerea unui raport se impune . . . . 480‘
799. Deasemenea în Franţa raportul trebue să fie prezent, ori un alt •
consilier e însărcinat să facă un nou raport . . . .4SI
800. Motivul acestei cerinţe în Franţa . . . . . , ■. . 482'
801. Jurisprudenţa Curţii noastre de casaţiune în sens contrar . 483
802. Combaterea motivelor invocate de aurtea de casaţiune română 484
803. Raportul ar trebui desfiinţat dacă se aplică legea cum se aplică la noi 485'
804. Rezumarea disouţiunei . . . . . . . . . 486
805. Observaţiuni asupra raportului................................................................... 486-
806. Dacă lipsa raportului poate fi acoperită prin menţiunea că s’a
cetit toate actele din dosar ? Susţinerea negativei . . 487
807. Dacă există raportul şi nu spune că s’a cetit, însă se spune că
s’a cetit toate actele din dosar, se presupune că s’a cetit şi raportul 487
8071. Condiţiunile de formă ale raportului. Sancţiuni' . . . . 488i
8072. Trebue făcut un nou raport oridecâteori o Curte judecă ca
instanţa de t r i m i t e r e ............................................................. 489
8073. Cum trebue reglementat raportul de lege-ferenda . . . 489
8074. Judecarea apelului. Conexări în caz de apeluri multiple . . . 490;
807®. Citarea părţilor în a p e l ....................................................................... 491
807®. Instrucţiunea orală şi desbaterie în apel . . . . 491
808. Hotărârea ......................................................................................................491
8081. Schimbarea calificărei înapel. P r o c e d a r e ........................................ 492'
8082. Judecata în lipsă şi opoziţiune la C u r t e .................................... 492
8083. Redactarea şi motivarea deeiziunilor c u r ţii.................................... 493-
8084. Acoperirea viciilor şi nulităţilor din hotărârea primei instanţe . 493
809. E v o c a r e a .......................................................................................... 4
8091. Cazuri în care se procédé deasemeni prin evocare . . . 494-
809 a. Apelul în procedura penală a u s t r i a c ă .................................... 494:
 — 820 —
No. paragra­
fului pagina
809 a1. Partea civilă nu are drept de apel în pr. austriacă 495
809 a2. Desbaterie înaintea instanţei de ape! 495

Căile de atac ordinare în pr. pen. maghiară.

809 b. Diferite căi de atac din proc. pen. maghiară . 496

809 b1. Căi ordinare şi căi extraordinare . . . . . 496
809 b2. Efectele căilor de atac . . . . . . 497
809 b3. Recursul . .......................................................... 497
809 b4. Apelul . . . . . . . . . 498
809 b5. Cine poate face apel ? 498
809 b6. Efectele apelului . . . . . , 499
809 b7. Motivele de apel . . . . 499
809 b8. Judecarea apelului . . . . . . . . 500
809 b10. Hotărârea asupra apelului . 500

CAPITOLUL II

Căile extraordinare de atacare ale hotărîrelor penale

810. Aceste căi sunt recursul şi r e v i z u i r e a ...........................................500

S101. Recursul obişnuit în casaţie nu este o cale extraordinară de atac. 501

Titlul I. — Recursul in casatiune.

S il. Recursul se deosebeşte de apel . . . . . . . 501

S i l 1. Recursul este o cale de anulare. Obiectul său

§ 1. Curtea de Casaţiune

812. Organizarea Curţii de c a s a t i u n e .............................................. 504

8121. Compunerea ei conform legei din Decembrie 1925 503
8jl22. Complectul obişnuit. Divergente. Secţiuni Unite 504
813. Competenta penală a Curţii de c a s a ţ i u n e .................................... 504
814. Procedura recursului. Cine poate face recurs 505
8141. Când poate face recurs partea civilă? . . . . • • 506
815. Termen de recurs .......................................................................... 506
8151. De când curge termenul în caz de judecată în lipsă? 508
8152. Idem în caz de hotărâri date în cpoziţiune . . . . 511
8153. Pentru recursurile în interesul legei nu există termen 511
816. Formele recursului . . . .................................... 511
8161. Formalitatea prescrisă de art. 417 pr. pen. . . . . 512
8162. Aplicarea acestei formalităţi şi recursurilor Ministerului public
si părţii c i v i l e .................................................................................. 513
817. Persoana condamnată la pedeapsă privativă de libertate trebue
să se constitue în închisoare . ■ • 514
 — 827 —
No. paragra­
fului pagina
8171. Când se face dovada îndeplinirei acestei formalităţi 515
8172. Unde se face constituirea ca prizonier . . . 516
8173. Liberarea pe cauţiuni şi formalităţile e i ..................................... 516
818. Quid dacă se află în închisoare pentru altă faptă? 516
819. Ce se întâmplă dacă a fost liberată provizoriu fără caufiiuine? , 517
8191. Solutiunea justă a ju.risprudcnţei în această privinţă 517
820. Quid dacă a fost liberat provizoriu în timpul instrucţiunei? 517
5201. Această eliberare nu ar trebui să fie suficientă . . ., . 518
5202. In practică s ’a admis solutiunea contrarie . . . . 519
5203. In caz de casare, cauţiunea din primul recurs nu mai poate
servi la un al doilea recurs . . . . . . . 520
821. Dacă trebue să se constitue prins şi acel condamnat pentru
delicte electorale ori de presă? , 520
822. Art. 422 pr. pem. se aplică şi când se cete casarea unei deciziunl
a camerii de acuzare . ' ........................................................ 52!
823. Art. 422 pr. pen. nu se aplică atunci când e vorba de militari
ori de legile speciale . . . . . . • , . 521
824. Art. 422 e rău r e d a c ta t'............................ 522
825. Origina lui e în vechiul drept ................................................. 522
8251. De lege ferendia credem că formalitatea constituirei ca prizonier
trebue reglementată pe alte baze . . . . . 522
826. Condifiunea depunerii unei amende a fost suprimată prin legea
din 15 Iunie 1906 . . . 523
8261. Legea timbrului din 1927 a creiat însă un timbru pentru re­
cursul părţii civile . . . . , , . 523
8262. Motivarea recursului. Când şi cum se face? . 523
8263. Redactarea motivelor şi depunerea lor . . . . 524
8264. Motivele de casare pot fi invocate şi din oficiu le Curte 524
8265. Recurentul poate semnata motive şi după expirarea termenului
de depunerea motivelor . . .............................................. 526
827. Condiţiunile de fond : a) Hotărârea să fie definitivă . 526
828. Cel care n’a uzat de căile ordinare, după jurisprudentă. nu
poate uza de căile e x t r a o r d i n a r e ............................................. 527
829. Combaterea acestei jurisprudenfe . . . . . . . 528
8291. Credem totuşi că jurisprudentă e conformă cu legea 529
830. Recursul se poate face şi contra actelor de instrucţiune 529
831. Şi contra deciziunilor Camerei de punere sub acuzare 530
8311. Trimeteri cu privire la acest recurs . . . . 530
832. Se poate recurge contra hotărârilor în privinţa incompetintii
chiar nedefinitive ....................................................................... 530
8821. Cum trebuiesc conciliate art. 416 şi 524 pr. penală în privinţa
incompetenţei . ................................................................. 530
8322. Legea C. de Casaţie din 1925 admite recursul şi contra unor
hotărâri nedesăvârşite . . ■ . . • . 531
833. b) In,caz de crimă trebue ca hotărârea să fie condamnatoare;
dacă e achitare nu poate să existe recurs decât în interesul legii 531
834 In caz de absolvire recursul ministerului public poate vătăma
pe a c u z a t .................................................................................. . 531
 828 —
'No. paragra­
fului pagina
■835. Critica l e g i i ................................................................................................... 532
•‘836. c) Violarea legii ........................................................................................... 533
836V împrejurările pentru care se poate cere casarea . 534
837. Cazuri de violare : 1 ) I n c o m p e t i n t a ............................................. 534
837!. 2 ) Reaua constituire a instanţei . . . . . . . 535
8372. 3) Excesul de putere. Categoriile lui. . . . . . 535
838. 4) Violarea iformelor esecutiale. Tot ce nu s’a propus la instanţa
de fond nu se poate propune în c a s a ţ i e .................................... 536
8.381. Despre diferitele nulităţi. Trimitere...................................................... 537
’8382. Nulităţile dela prima instanţă se acoperă prin apel . . . 538
8 38 3. Neregularităţile privind forma h o t ă r â r e : ............................................538
8384. 5) Violaţiunile privind fondul ......................................................... 538
839. 6) Greşita aplicare a legii în ceeace priveşte pedeapsa . . 539
8391. Teoria pedepsei justificate. Ipoteza legei............................................. 539
8392. Exagerările lacestei teorii în practică. Critica acestei extinderi . 540
8393. Rezultatele inadmisibile la care conduce această teorie . . 541
8394. Cum ar trebui să fie limitată astăzi ca şi de lege ferenda . 543
840. 7) Omisiunea de a se p r o n u n ţ ă .......................................................543
841. Motivarea implicită. Criticarea jurisprudenţii Curţii noastre de cas. 544
841V Când o omisiune este esenţială ? .................................... 545
8412. Omisiunea de a se pronunţa asupra unei probe administrate 546
’8(413. Alte cazuri de omisiuni e s e n ţ i a l e ..............................................546
8414. Cazuri în cari nu se poate vorbi de omisiuni esenţiale. . . 546
8415. Motivare implicită. Nu acopere omisiunea dar o poate face
tieesenţială . . ................................................. ......... 547
8418. 8) Nemotivarea. In ce constă acest viciu? . . . . 547
842. Eroarea în unele motive nu poate atrage casarea dacă există alte t ;
motive b u n e ................................................................. ........ . 548
843. Curtea de casaţiune trebue să itwoace din oficiu cauzele de nulitate 548
844. 9) Reaua organizare a i n s t a n ţ e i ................................................... 548
8|45. 10) Greşita calificare faptelor .............................................. 549
8451. In ce constă controlul ICI de Casaţii cu privire la calificare? . 549
846. Efectele r e c u r s u l u i .................................... .............................................550
847. Judecata recursului. In caz de resping, hotărârea devine neatacabilă. 551
8471. Procedura premergătoare judecăţii. Citare Prezentarea părţilor. 551
8472. Desbaterile la înalta Curte ..........................................................552
8473. Judecata recursului ...................................................... 553
848. In caz de admitere sunt distincţiuni de făcut, unde trebue
trimeasă afacerea . . .................................................553
848 bis. Efectul casărei în caz d e rea aplicare a pedepsei . . .555
8481. Unde se trimite pricina în urma casărei ? . . . . 555
849. Dacă se casează numai pentru interesele civile se trimete afa­
cerea la un tribunal c i v i l ................................................................555
8491. Efectele casărei în privinţa trimiterei în caz de casare pentru
incompetentă . 555
8492. Efectele casărei în celelalte cazuri. Casare totală şi parţială. 557
850. Pluralitatea de recursuri pentru acelaş motiv. Secţiuni Unite. . 558
8501. Decfeiunea C. de Casaţie este astăzi obligatorie dela prima casare. 558
 — 829 —
íNo paragra-
fiilui pagina
8502. Procedura înaintea instantéi de t r i m i t e r e ........................................... 559
•8503. Drepturile instantéi de trimitere. Situaţiunea inculpatului . . 560
850’ . Idem în caz. de casare numai pentru (greşită aplicare a pedepsei. 561
8505. Drepturile părţilor înaintea instantéi de trimitere . . .561
851. Casarea fără t r i m i t e r e ............................................................................... 561
852. Criticarea dispozitiunii legii . . . . . . . 562
8521. Aceste critici au pierdut valoarea lor fată cu noua lege a G.
de Casaţie . . . .......................................................... 563
8522. Cazurile în care se admite casarea (fără trimitere . . . 563
8523. Evocarea fondului la Curtea de Casaţie . . . . . 564
853. Casarea în interesul legii . 564
854- Recursul în interesul legii făcut de procurorul general al C. deGas. 565
8541. Reglementarea acestui recurs, prin legea C. de Casaţie . . 565
8542. Legea ar fi trebuit să modifice efectul acestui recurs. Propuneri. 566
S543. Recursul pentru anularea din art. 22 şi 27 L. C. de Casaţie . 566
8544. Acest recurs este acordat şi pârtilor în certe condiţiuni . 568
R545, Caracterul acestor recursuri Consecinţe . . . . 568
855. Curtea noastră de casatiune prea încărcată cu recursuri; eom-
paratiune cu Franţa şi Belgia . . . * . . . .568

§ 2. Tribunalele de judeţ ca instanté de casare

856. Introducere istorică ....................................................................................570

857. Organizare . 572
8571. Compunerea tribunalului în caz de r e c u r s .....................................572
858. Cazurile de r e c u r s ..................................................................................... 573
8581. Recurs folosit pe baza Constituţiunei în legile cari nu admiteau
r e c u r s u l ............................................... ......... , 573
859. Termenul de recurs . . . . . . . . 574
860. Unde se face recursul . . ..............................................574
8601. Formalităţile cererei de recurs ....................................................... 574
861. Motivele de recurs ........................................................................ 575
8611. Când şi cum se formulează . . . . - ,575
862. Efectul ..............................................................................................................575
8621. Procedura de judecata recursului . . . . . . 575
863. J u d e c a t a .......................................................................................................... 576
863 bis) Opoziţiunea în caz de recurs în lipsă împăcarea părţilor 577
8631. Respingerea recursului. E f e c t e ............................................................. 578
8632. Admiterea lui. Evocarea fondului ....................................................578
S63s. Când mi are loc evocarea? 579
8634. Instrucţiunea orală în caz de evocare . . . . . 579
m

Recursul in Procedura penală austriacă

863 a. Când se poate face recurs ? . . . . .58-'

863 a1. Caracterul recursului. Cale ordinară . . . . . 583
863 a'2. Cine poate face recurs ? . . . . , . . 580
 — 830 —
No. paragra-
____ fu lu i____ p a g in a

863 a3. Termenul şi formele recursului . . . , , . 5go

863 a4. Motivarea recursului . .......................................... .582
863 a5. Contra căror hotărâri se poate face recurs ? . . . 582
863 a6. împrejurările cari pot constitui motive de recurs . . 5S3
863 a7. Alte nulităţi ce pot fi invocate în recurs . . . . 587

Recursul în Procedura penală maghiară,

863 b. In contra căror hotărâri se poate face recurs ? . . . . 588

863 b1. Cine judecă recursul? Discutiuni . . . . 589
863 b2. Declararea recursului şi depunerea motivelor . . 590
863 b3. Care este procedura în raport cu noua lege a C. de Casaţie 591
863 b4. Hotărâri susceptibile de recurs în Casaţie . . . . 592
863 b5. Cine poate face recurs ? . , 592
863 b6. Recursul în interesul unităţii de drept . . . . .593

------ Titlul II. — Revizuirea. ' ------

'864. Revizuirea; compararea ou r e c u r s u l .............................................594

865. Revizuirea loveşte în autoritatea lucrului judecat, de aceea e
periculoasă şi trebue admisă în mod restrictiv . . 594
866. Diferentele între revizuirea civilă şi penală . . . 595
8661. Rolul revizuirei în penal . ., . . . , 595
867. Istoricul revizuirei la Romani şi în Franţa . , 596
868. Revizuirea în tara noastră în t r e c u t ........................................... .. 597
869. Cazurile de revizuire admise în actualul codice de procedură
penală sunt trei . . . , . . . , 507
870. Procedura revizuirii . . . . . . . . . . 599
871. Revizuirea e admisă de jurisprudentă şi în materie de delict. . 599
SI711. Această solutiune o credem temeinică chiar în sistemul leg. actuale. 600
872. In Franţa s’a modificat de mai multe ori legea în materia reviz. 601
873. Revizuirea în caz de achitare pronunţată din eroare nu există.
Unii au propuso 603
8731 Sistemul codului de proc. penală i t a l i a n ă .....................................604
8732. De lege ferenda propunem un sistem complect. Expunerea lui . 605
8733. Motivele pentru care (revizuirea va fi cerută Hotărâri contradictorii. 606
8734. Descoperiri de noui probe . . . • . .....................................606
8735. Constatarea unei activităţi ilicite cu ocaziunea judecărei . . 608
8736. P rocedura revizuirei. Competenta . . . . . . 608
8737. Efectele revizuirei . . • • • . • • • • 610

Revizuirea în pr. pen. austriacă şi maghiară

873 a. Cazurile în care pr. pen. austriacă admite revizuirea . . 610

873 a1 Procedura revizuirei în codul a u s t r i a c ................................... 61*
873 b. Când poate avea loc revizuirea conform pr. p. maghiare • . 613
 — 8 31 —
No. paragra-
fului pagina
873 b1. Numai în caz de lucru judecat. Când există lucru judecat? . 614
873 b2. Dacă partea lezată poate cere revizuirea ? . . . . 615
873 b3. In caz de hotărâre dată asupra fondului revizuirea poate fi
cerată şi în caz de achitare . 615
873 b4. Mlotivele pentru care se poate cere revizuirea în favoarea acuzat. 615
873 b5. Ideml contra acuzatului . . . , , , . . 616
873 b6. Cazul când se cere revizuirea fiindcă faptul e pedepsit mai grav 616
873 b7. Cine poate cere revizuirea ?................................................................616
873 b8. Judecarea cererei de revizuire . . . , , . 617

Apendice I

a) Contestarea Ia executare.

874. Caracterul juridic al contestării la executare . . . . 617

8741. Cale de anulare extraordinară] Consecinţe . . . . 618
B742. Pe ce fel de violaitiuni se poate sprijini contestajiunea . . 618
8743. Vicii formale sau substanţiale ale actelor de procedură . . 619
8744. Lipsa dovezei de. înmânarea citatiunei. Consecinţe. Discuţiuni 620
8745. Condifiuni pentru a se putea folosi calea oontestatiunei . . 622
874®. Contestaţiunea la Curţile cu juraţi . . . . . 622
8747. Contestafiuni privind nulitatea însăşi a actelor de executare. . 623
874®. Cine poate face contestaţie ? ..........................................................624
874°. Când se poate introduce c o n t e s t a ţia ? ............................................. 624
874J0. Suspendarea executării în caz de contestaţie. Cine o acordă? . 625
875. Regulele de aplicat în penal sunt acele din procedura civilă . 626
876. Uneori contestarea la executare în materie penală e o cale de re­
formare, alteori o interpretare a hotărârei care se contestă. 626
8761. Vicii de ifond. Cereri pentru regularea executării faiţă ou aceste vicii 627
8762. Caracterul şi efectele acestor c e r e r i ............................................628
877 Unde se adreseaziă contestarea la executare . . . . 629
877L Distinctului ou privire la competintă ............................................... 629
8772. ' Formele cererei de contestaţie . , , . . . 629
8773. Reînoirea cererei de contestare. Când există lucru judecai? , 630
878. Trebue să fie vorba de un act al instanţei de apel . . 631
678 a,. Proc. pen. austriacă nu cunoaşte calea contestatiunei. . . 632
878 b. Justificarea în pr. pen. maghiară . 632

b) Reformarea erorilor judiciare

879. Revizuirea şi contestarea la executare nu. repară trecutul; tre­

buinţa reparării erorilor j u d i c i a r e ............................................. 633
880. Această cestiune a fost desbătută încă dela finele sec. al XVIH-lea. 633
881. Cuvintele lui Bentham . ................................................ ......... . 634
882. Ideile lui Bentham au inspirat şi pe redactorii proectului de
legislaiţiune penală; cuvintele lui Tar got . . . .635
882 bis) Asupra principiului este înţelegere, însă sunt dificultă de execut. 636
 — 832 —
No. paragra­
fului pagina
883. Ouid în caz de rea credinţă a judecătorilor or a ministerului pu­
blic sau dacă e vorba de o mare 'vină (magna culpa) . 636
8831. Erorile judiciare sunt posibile. Cauzele cari le produc . 637
8832. Cum pot ii preîntâmpinate erorile judiciare . . . . 638
S833. Educattonea maselor populare în vederea triumfului justiţiei . 638
8834. Nevoia de a se repara erorile judiciare . . , . fâg,
8835. Ce caracter trebuie să aibă reparatiunea. Diferite teorii . 641
8836. Consecinţele la cari conduc fiecare din aceste teorii . . . 64?
8837. Ce sistem ar trebui să fie adoptat de lege . . . . 643
8838. Ce puncte au a fi reglementate de lege în această materie . 644
8839. Situaţiunile cari trebuesc să dea dreptul la reparatiune. . . 645
88310. Condiţiuni impuse de unele legiuiri. Discutarea lor . . 645
88311. Reparaţiunea în caz ,de deţinere preventivă nedreaptă . . 646
88312. Natura reparaţiunei şi naturia prejudiciului suferit . . . 647
88313. Procedura atcordărei reparaţiunei 648.
88314. Transmiterea reparaţiunei la moştenitori . , 648
88315. Drept c o m p a r a t ....................................................... 649

Reparatiunea erorilor jud. in pr. pen. austriacă şi maghiară.

S83 a. Sistemul codului pr. penală austriacă . , 649

883 b. Istoricul ideii de reparatiune a erorilor judiciare . . . 650
883 b1. Sistemul codului de pr. penală maghiar 651
883 b2. Procedura acordăirei reparaţiunei . . . . 652

Apendice II

Cheltuelile de judecată

884. Dificultatea materiei . ' . . . . . . . . . 653

885. Istoricul cestiunei în F r a n ţ a ................................................................654
886; Exagerarea legiuitorului în aruncarea cheltuelilor de judecată pe
partea civilă prin regulamentul cheltuelilor din 1811 . , 655
887. Revenirea în 1882 la legea din 18 germinai an. VII . . . 656
888. Legiuitorul nostru a admis legea franceză din 1882. In umilă a
introdus regulamentul cheltuelilor de judecată din 15 Iunie
1811. De aci a rezultat dificultate . . , . . . . 656
889. Susţinerea că trebue a aplica dispo'ziţkmile codicelui de proce­
dură penală, iar nu regulamentul cheltuelilor de judecată . 657
890. Art. 381 proc. pen. e criticabil . . . . . . . 658
8901. Diferite categorii de cheltueli de judecată . . . . 658
8902. Principiul pe care se sprijină legea în această materie . . 659
8903. Cheltueli provocate de greşala funcţionarilor. Cine le suportă?. 660
891. § 1. Nu este parte civilă. Acuzatul or inculpatul condamnat suportă
cheltuelile de judecată chiar când după apelul său i s’a scă­
zut pedeapsa . , , , . 660
 — 833 —
No. paragra­
fului pagina
892. Dacă apelul procurorului s’a respins cheltuelele apelului nu-1
mai privesc pe i n c u l p a t .......................................................................561
8921. In căile de atac cheltuelile revin deasemeni celui ce a pierdut. 661
893. Dacă acuzatul or inculpatul a fost achitat, el suportă: numai pro­
priile sale - o h e l t u e l i ............................................................................... 662
894. In caz de achitare pentru demenţi or lipsă) de pricepere juris-
prudenfa franceză distinge 662
895. In caz de absolvire este şi apărarea de cheltueli . . . 663
896. Dacă se adm ite declinarea de competenţă nu poate fi condamnare
dc cheltueli 663
897. Insă scuza absolutorie nu împedecu la condam nare la cheltueli. 663
8971. Regula generală pentru cazuri când inculp, este apărat de pedeapsă 663
8972. Propuneri de lege ferenda 664
898. § 2, Există parte civila. Acuzatul achitat şi apărat de daune e
apărat şi de cheltueli de judecată; dacă e condamnat civil
şi penal suportă’ şi cheltuelile de judecată . . . . 664
899. Dacă ambii sunt condamnaţi (acuzatul şi partea civilă) se admite
că acuzatul condamnat va plăti cheltuelile de judecată . 664
900. Dacă inculpatul e achitat însă c condam nat la despăgubiri civile,
chestiunea cine suportă cheltuelile de judecată e discutată. 664
901. In m aterie corectională şi de simplă poliţie chestiunea e la noi
discutabilă ............................................................................................. 665
9011 Pentru atribuirea cheltuelilor de judecată treime să ţinem seamă
de soluţia ambelor acţiuni: publică şi civilă. Ipoteze . . 665
901-. Solidaritatea în privinţa cheltuelilor de judecată . . . 667

Apendice III
Executarea hotărârilor penale
9013. Executare. Caracter. Momentele s a l e ..................................................667
9014. Normele privitoare la executare. N atura lor juridică . . 668
9015. Conditiunile cerute pentru executare ................................................699
9016. Execuţiune voluntară. Când este posibilă ?.....................................699
9017. Organele însărcinate cu punerea în executare . . . . 670
9018. De cine se face executarea în sine ? . . . . . 671
9019. M andatul de executare. Procedură . 671
90110. E xecutarea pedepselor p e c u n ia re ..............................................................671
90111 .Idem a amenzilor civile, fiscale, disciplinare etc. . . . 672
90112. E xecutarea daunelor c i v i l e ......................................................................672
90113. Incidentele de executare. Rczolvirea l o r .................................... 673
90114. Executarea efectivă a pedepselor privative de libertate . . 673
W 15. Liberarea condiţională. De lege f e r e n d a ...........................................674
vOl16. E xecutarea hotărârilor instanţelor militare . . . . 674

Măsuri asigurătorii în vederea exeentiunei

90117. U tilitatea şi raţiunea acestor m ă s u r i ............................................. 675
90118. In sistemul actual găsim puţine măsuri dc acest fel. . . 675
Tanoviceanu, Voi. V. 53
 — 834 —
No, paragra­
fului pagina
90119. Măsuri indirecte în legea actuală ................................................. 676
90120. Asigurarea realizării despăgubirilor civile . . . . . 677
9012L Cazul când partea vătămată s’a adresat instanţelor civile. . 678
90122. Cazul când se sprijină pe un raport de drept privat. . . 670
90123. Cazul când s ’a adresat instanţelor penale. . . . . 679
90124. Ipoteza când acţiunea se găseşte în instrucţiune. . . . 680
90125. Ce trebue să se iacă de lege ferenda ? .................................... 681
9012S. Supunerea la cauţiune . . . . . . .681
90127. Ipoteca penală l e g a l ă ............................................................................... 6S3
90128. Sechestrul p e n a l ........................................................................................ 685
90129. Ridicarea corpurilor delicte, lucrurilor confisc.abile, etc. . 6S6
90130. Trebuesc măsurile de asigurare să intervină din oficiu? . . 686
90131. Supunerea părţii vătămate la o eventuală cauţiune . . 686
90132. Ocrotirea intereselor terţelor persoane cari au contractat cu.
inculpaţii după comiterea faptului. Conflicte. . . . . 687
90133. Conflictul se reduce la o chestiune de probe.................................... 688
90134. Ce soiuţiune credem acceptabilă de lege ferenda? . . .. 689

Câteva chestiuni în legătură cu executarea

90136. Identificarea condemnafilor. Când este necesară ? . . 690

90'138. Ce fel reglementează codul actual identificarea ? . . . 690
90137. Probe ce pot servi la identificare............................................................ 691
90138. Ce martori pot [fi audiaţi? Datele ce pot fi utilizate? . . . 692
90139. îndoiala va fi în (favoarea persoanei urmărite . . . . 692
90140. Inscripfiunea în cazier. Reglementarea ei astăzi . . . 692
90)141. Cum trebue orânduită de lege f e r e n d a .................................... 69.3
90142. Care hotărâri trebuiesc înscrise în cazier? . . . . 694
90143. Incidente privitoare la înscrieri şi radieri din cazier . . 694
90144. Reabilitarea condemnaţilor. Reabilitarea judiciară şi de drept. 695
, 90145. Condiţiuni substanţiale pentru acordarea reabilitării . . 695
*,9014S. Precizarea acestor condiţiuni în l e g e ............................................. 696
90147. Discuţiuni speciale asupra ©nditiunei de a nu mai fi comis
o nouă infracţiune . . . ‘697
90148. Procedura reabilitării judiciare 69S
50149. Reînoirea cererei de r e a b i l i t a r e ............................................. 699
90150. Procedura reabilitării de d r e p t .......................................................699

Referinţe la proc. pen. austriaca şi ungară

901 a. Cheltuielile de judecată şi executarea în pr. pen. austriacă . 699
901b. Executarea condemmaţiunilor în proc maghiară. . . 701
901b1. Asigurarea pretenţiunilor civile . . . . ' . . 70?
901 b2. Procedura acesteia ..........................................................................703

AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT IN PENAL

902. împărţirea materii u . .....................................................................703
9024. Ce se înţelege pi In lucrul judecat ................................................ 703
 — 835 —
i\o. paragra-
___Llllu*__ pagina
9022. Efectele lucrului judecat, litiu executiv. Exceptio rei judicatae . 703
9023. Exceptiunea lucrului judecat în sistemul legei actuale . . 704
9024. Conditiunile lucrului judecat 704
9025. Conditiunile exceptiunei derivate din lucru judecat . . . 705
9028. Diferenţa între: legea civilă şi cea penală, Obiect şi cauză
9027. Identitatea de persoane ..................................................................
9028. H otărâri motivate in rem şi hotărâri m otivate in personam . 70/
902a. Efectele erga omnes ale hotărârilor condcmnatorii . . 707
90210. N atura exceptiunei lucr. judecat în penal. Consecinţe procedurale. 708

Secţiunea I. — Lucrul judecat în penal asupra penalului:

903. împărţirea sectiunei ...........................................................708
903L Rechizitoriile şi rezoluţiunile ministerului public nu au autori- j
tate de lucru j u d e c a t ...........................................................................708

§ 1. Lucrul judecat de autorităţile de instrucţiune asupra penalului,

904. Se ţine seamă de dispozitivul hotărâre! şi de motivarea sa. . 709

9U41 Când o ordonanţă sau decizie se consideră motivată în fapt? . 710
9042 Când motivarea este numaiîn d r e p t ? ............................................. 710
9043,: Motivare mixtă, în drept şi în fapt .....................................711
9044 Diferite păreri ou privire la autoritatea lucrului judecat Ia instruc. 712
9043 O rdonanţele şi deciziunile de trim tere, A utoritatea lor . . 713
904®. O rdonanţe şi deeiziuni de neurm ărire motivate în iapt. A utorit. lor 714
9047 Idem pentru cele cu motivare mixtă . . . . . 715
9048 Idem pentru cele motivate în drept ............................................... 715
9049. Rezumatul diferitelor ipoteze ................................................................717
9041(>. Sistemul legei actuale. Modificări de lege ferenda . . . . 717
905. Nouile descoperiri. din art. 241 pr. pen. sunt o disciuţiune de fapt.
Critica generalităţii acestei soluţiimi adm isă de curtea de
casatiune r o m â n ă ...................................................................................... 718
905L Ce se înţelege prin noui descoperiri ? . 718
905a Sensul termenului descoperire.C o n s e c i n ţ e .............................................719
9053. Probele cari pot fi privite ca noui .............................................. 720
9054. Adunarea nouilor probe. Procedura redeschiderei instrueţiunei. 721
9055. Cercetarea motivelor de redeschidere. Rezolvare. Efecte. . 721
9056. Pe baza noilor descoperiri nu pot fi sesizate instanţ de fond direct 722
9057. Toate regulele redeschid, se aplică şi în caz de judecat, instr, spec. 722
906. Chiar când e vorba de motive de drept autoritatea lucrului judecat
există numai pentru autorităţile de instrucţiune . 722
907. Deciziunile de trimetere in’au autoritate de lucru judecat nici chiar
relativ la competintă ........................................ 723

§ 2. Lucrul judecat de autorităţile de judecată penale asupra penalului.

908. Părerea lui Wendber n’a fost admisă de legiuitor . . . /-4

909. Regula din art. pr. pen, e foarte veche: o găsim în amticitate. 724
 836 —
No. paragra­
fului pagina
910. O găsim şi în evul mediu , ............................................................... 725
911. In vechiul drept din apusul Europei . . . . . . . 725
912. Probabil că a existat şi în' vechiul drept român . . .726
913. O găsim în Pag. org. şi în proc. pen. Ştirbei . . . . 72<>
914. Dreptul actual: art. 383 pr. pen. . , 727
915. O mare controversă: poate fi dat achitatul în judecata pentru
aceiaşi faptă sub altă calificare ? .............................................. 727
916. In timpul legislatiunei franceze revoluţionare negativa era admisă. 72.8
917. Azi însă jurisprudenta franceză admite solufiunea contrarie . 728
918. Cum răspunde 'Merlin la argumentul tras din jurisprudenta din
timpul cod. din Brumar An. IV şi cod. din Sept. 1791 . . 729
919. Combaterea lui Merlin de F. Hélie, arătând că demonstratiunea
lui se bazează pe o eroare i s t o r i c ă .................................... 729
920. In afară de aceasta după cum observă F. Hélie, răspunsul ne­
gativ al juraţilor nefii-nd motivat nu se ştie sensul său . 730
921. Susţinerea părerii’ lui F. H é l i e ....................................................... 731
9211. Instanţele penale sunt datoare să examineze învinuirea sub
toate aspectele ei . . . . . .732
922. Hotărârea trsbue să fie dată de o autoritate competentă . 732
923. Să fie vorba de o hotărâre penală, iar nu disciplinară or permanentă 733
924. Absolvirea se opune deasemenea la o nouă judecată . . 733
925. Autoritatea lucrului judecat în penal poate fi opusă de oricine are
interes şi poate cihiar să fie invocată din oficiu şi în orice
stare a procesului . . ..............................................733
926. Materia dificilă şi plină de controverse . . . . . 734
927. Achitatul pentru exercitarea ilegală a medicinei poate invoca au­
toritatea lucrului judecat? Afirmativa admisă de C. de cas. rom. 734
928. O distmcţiune credem că se i m p u n e ............................................735
9281. In ipoteze similare tretae examinat dacă existăl fapt unip . 736
9282. Trebue deasemeni să distingem după cum faptul a fost declarat
obiectiv că nu constitue o infracţiune, sau că nu sunt dovezi 736
929. Dacă achitarea unuia din denunţători apără pe ceilalţi. Controversă 737
930. Propunerea unei d i s t i n c ţ r a n i ................................................................737
9301. Cazul când sunt mai mulţi subiecţi pasivi. Deosebiri. . . 738
9302. Idem în caz de oondemnare ......................................................... 738
9303. Un singur subiect pasiv, dar mai mulţi păgubaşi. Elfecte. . 739
931. Dacă achitatul pentru delict de presă poate fi urmărit pentru
aceiaşi faptă -calificată de crimă. Controversă . . . 739
932. Daca o persoană condamnată pentru delictul prevăzut de art. 93
al. 2 legea judecătoriilor de ocoale din 1907, poate fi în urmă
condamnată pentru calomnie. Combaterea solutiunei C. eas. rom. 739
932U Ipoteza unui fapt s sceptibil de mai multe calificări. Cazul
concurentei de ie"ic 740
9322. Idem în caz de cumul meal ................................................ , 740
9323. Aceiaş solufiune în caz de infracţiuni progresive. . . . 740
9324. Solutiune contrară în caz de cumul, conexitate . . 740
933. Influenta judecăţii autorului principal asupra judecăţii complicilor. 741
9331. Distinoţiunile pe cari trebue să le facem cu privire la particiipan-ti. 741
 — 837 —
No. paragra-
__ fa*11* pagina
9332.Hotărâri cari apără de pedeapsă motivate in rem . . , 742
9333.Tdem motivate in personam ................................................................ 742
9334.Cazuri când motivarea in rem degenerează in personam . . 743
9335.Aplicaţiune cu privire la t ă i n u i r e ............................................. 743
933°.Idem în caz de infracţiuni a căror existenţă juridică este con­
diţionată de altă infracţiune . . . . . . 743
9337. Participanţii nu pot invoca niciodată achitarea autorului judecat
de juraţi ............................................................................744
9338. Urmărirea unei persoane nu ca participant d ca autor distinct. 744
934. Dacă achitatul pentru complicitate la tâlhărie poate fi osândit
pentru tăinuire ? Controversă . ..................................... 745
935. Cel achitat ca autor poiate fi condamnat drept pomplice . . 745
936. Dacă cel achitat pentru bancrută simplă poate fi condamnat
pentru bancrută frauduloasă. Controversă . . . . 745
937. Ipoteza inversă daasemeni controversată . . . . . 746
938. Efectul casării în interesul legii . . . . . . . 746

Secţiunea Il-a: — Autoritatea lucrului judecat în penal asupra civilului

939. Gestiunea a preocupat şi pe vechii autori . . . . . 747

940. Prealabil trebue examinată autoritatea lucrului judecat în civil
asupra penalului . , , . , , , , 747
941. In principiu nu există autoritate de lucru judecat în acest caz. 747
942. Este firesc să fie aşa . . . . . , , 748
943. Aplicarea principiului în legea trusturilor arendăseşti . . 74S
944. Criticarea solutiunii Curţii de casaţie . . , , , 749
945. Regula însă m este absolută . , , , , , . 750
9451. Când se poate pune în penal chestunea lucrului judecat în civil? 751
9453. Exemple în care nu se poate invoca lucru judecat de instanţele civ. 752
9453. Cazuri în cari din contră se poate invoca , . . . . 752
946. Trei sisteme . . . . 753
947. 1) Sistemul Merlin: este autoritatea lucrului judecat când există
♦ cele trei identităţi din articolul 1201 codul civil , . . 753
948. 2) Sistemul Toullier. Lucrul judecat în penal nu are nici o au­
toritate în civil . , , 753
949. 3) Sistemul intermediar face distincţiuni , . . . . 754
950. Sistemul lui Merlin inadmisibil fiindcă art. 1201 c. civ. se referă
la altă materie . , , , 754
951. Sistemul Toullier e prea absolut şi iraţional . . . . 754
952. Legea chiar arată că sunt cazuri în care penalul are influenţă
asupra civilului 755
953. Art. 8 pr. pen. se poate invoca în acest sens* . . . . 756
954. Alte articole din codicele civile 756
955. In fine art. 11 pr. pen. , ....................................................... 757
 — 838 —
N o. p a ra g ra -
fu lu i p ag faa

§ 1. Lucrul judecat de autorităţile dc instrucţiune.

956. Unii autori fac o distirac-tiune, după cum ordonanţa de neurmărire

este motivată în drept or în fapt . . . . . . 757
957. Combaterea distinctiunei , , , .................................. 758
9571. Hotărârire instarţ. de instrucţiune cu caracter juiisdictional. Efecte 750
7572. Distincţiutii cu privire la autoritatea lor în civil . . . . 75o
9573. Partea vătămată se poate însă sprijini pe un alt raport juridic. 760

§ 2i Lucrul judecat de autorităţile de judecată.

958. Lucrul judecat de autorităţile de judecată penală are autoritate

de lucru judecat în civil . .......................................... 76!
959. Aceasta era admis şi în vechiul drept , , , , . . 761
960. a) Despre hotărârile condamnatoare incontestabil că ele dove­
desc existenta faptei 761
961. b) Deasemeni hotărârile absolutorie . . . . , , , . 762
962. c) Hotărârile achitătoare prezintă mari diifcultăfi. La juraţi
ele nu au autoritate de lucru judecat . . , . , 762
9631. Verdictul negativ este adeseori un gest de clementă . . . 762
964. Legea dă voie chiar Curţii să condamne pe achitat la daune . 762
965. Osândirea la daune nu trebue însă să contrazică verdictul juraţilor 763
966. Hotărârile tribunalelor coreoţionale sau poliţieneşti fiind motivate
se va tine seamă de motivare . . ................................764
967. Sunt autori cari nu admit autoritatea lucrului judecat pe baza motiv. 765
968. Combaterea acestei păreri , , , , , . . . 766
969. Quid dacă tribunalul penal a achitat? Poate oare condamna la
daunfe pe achitat 766
970. La jurat iafirmativa e incontestabilă 766
971. La tribunalele coreeţionale şi de simplă poliţie se pare că prin
ă fortiori ar trebui admisă aceeaşi soluflune. , ■ 767-
972. In afară dc a ju s ta regulele dela Curţile cu juraţi se aplică şi la
celelalte instanţe, afară de text contrariu de lege . . 767
973. Totuşi încă din timpul vechiului drept se, admitea că inculpatul .
achitat nu poate să fie condamnat la daune . . . .767
974. Doctrina şi jurisprudenta franceză admit aceiaşi solutiune . 768
975. La noi C. de eas. după oarecare îndoeli a admis aceeaşi interpretare 768
976. La început Curtea noastră de casaţiune a admis ca instata care
achită poate şi trebue să condamne la daune . . . 768
977. Aprobarea acelei solutiuni pe baza art 11 al. 2 pr. pen. . . 768
978. Exagerarea principiului pus de curtea de casaţie în 1871 . . 769
979. Schimbarea jurisprudentii prin decis. 747 din 19 Dec. 1873 . 769
980. Insă instanţa de apel poate condamna pe achitat lai daune, res­
tabilind caracterul penal al faptei . , , . . .771
981.i Curtea noastră de cas. a fost desigur influenţată de doctrina
şi jurisprudenta franceză 772
982. Chiar în Franţa contra unei jurisprudente constante protestează
spiritul public 772
 — 839 —
N o. p a ra g ra -

983. Doctrina şi jurispriidcnta franceza întemeiază părerea lor pe ses

în loc de Ies din art. 159 code d’Instr. crini..................................773
984. Doctrina şi jurispmdenta franceză se întemeiază pe textul legii . 774
985. Chiar la Francezi ne pare soluţia, neadmisibilă . . . . 774
986. Acest argument de text nu există însă la noi . . . . 774
987. Citarea câtorva autori francezi , , , . . 774
988. Care e motivul schimbării textului francez? întâmplarea? inad­
vertenţa? Susţinerea negativei. 775
989. Codicele de pr. pen. Ştirbei rezolvă Gestiunea formal în sensul
jurisprudenţei franceze . . , , . . . 775
990. Legiuitorul nostru din 1864 n’a voit să admită acel sistem fiindcă
altfel ar fi reprodus textul clar al condicei Ştirbei . . . 776
991. Insă art. 11 pr. pen. care nu există la Francezi dovedeşte că
legiuitorul a respins sistemul jurisprudentii franceze . . 777
992. Curtea de casaţiune rezolvă cu sabia dificultatea care rezultă din
textul articolului 11 procedura penală , , , , 778
993. Curtea de casaţiune omite nu numai textul art. 11, dar şi lu­
crările preparatorii................................ ........ , , , 778
994. Comisiunea comitetului legislativ a modificat art. 11 şi Al. Gre-
ţescu raportul arată sensul art. 11 pr. pen. . . . . 779
995. Curtea de casaţiune violează dar textul legii şi intenţiunea le­
giuitorului din 1.864 . . . . . . . . 779
996. Se pare .că: Suprema instanţă recunoaşte că a mers pe cale greşită. 779
997. S’au invocat argumente de raţiune dar fără importantă . 780
998. Argumentul cu incompetenta este netemeiuie , 780
999. Argumentul că la juraţi ar exista un text formal . , 781
1000. Explicarea acestui text formal . 781
1001. Argumentul cu eludarea legei timbrului 782
1002. Dece mu poate fi temeinic acest argument . . . . 783
1003. Deci nu există nici un argument temeinic , 784
1004. Sistemul jmrispnidenţii actuale este vexator . 784
1005. Acest sistem mai are şi alte neajunsuri , , . , , 784
1006. Nu este admisibil că legiuitorii la voit aceste neajunsuri . 785
1007. A admite contrariu ar însemna a admite o calomniere pe fata
■acelui achitat , , , , ...........................................786
1008. Alte consecinţe absurde al sistemului jurisprudenţei . . 786
1009. Absurditatea e şi mai vizibilă în caz de opoziţie . . . 787
1010. Rezumatul discuţiundi , . 787
1011. Sistemul pe care îl susţinem este folositor societăţii . 788
1012. Sperăm ca înalta Curte va reveni la acest sistem . . 788
1013. Proiectul Dissescu prevedea formal acest sistem . . 788
10131. Despre efectele achitării si absolvirii asupra acţiunei civ. Trimitere 789
10133. Hotărârile care apără de pedeapsă. Autoritate în civil . 789
Ю133. Idem în caz de lipsa elementului subiectiv (moral) . . 789
10134. Idem în caz de infracţiuni de c u l p ă '.......................................... 790
1013». Caracterul autorităţii lucrului judecat în penal când este mo­
tivul în civil 790
 — 840
No. paragra­
fului pagina

Autoritatea hotărârilor nedesăvârşite şi incidente, a încheierilor şt

ordonanţelor.

1013°. Ce autoritate -au hotărârile nedesăvârşite . , . 791

1Q137. Dar hotărârile incidente? Revenire asupra lor . . . 791
1013®. Măsuri premergătoare autoritatea lor. Interlocutorii şi prepa­
ratorii. In penal distincţiunea fără importantă . . ■ 793
10139. Se poate reveni asupra oricărei măsuri premergătoare . 794
101310. Autoritatea ordonanţelor şi rezolutiunilor . . . . 796
1013 a. Autoritatea lucrului judecat în pr. pen. austriacă . . . 795
1013 b. Idem în cea maghiară. Trimitere 797

Autoritatea lucrului judecat de instanţele străine.

1014. In ce măsură şi în ce caz există o atare autoritate . . . 797

10141. Recunoaşterea hotărârilor străine . . . . . 798
10142. Hotărârile străine în caz de anexiune de teritorii . . . 799
10143. Propuneri cu privire la combaterea infracţiunii internaţionale. 799

Autoritatea lucrului judecat în penal asupra acţiunei Jisciplnare

10144. Acţiunea disciplinară. Independenta ei. Limite. , . . 800

*10145.Influenta hotărârei diate în penal asupra aotiunei disciplinare. 800
10146.Hotărârile achitătoare au o influentă mai restrânsă . . 803
10147.Hotărârile cari pronunţă absolvirea, sau stingerea acţiuni pu­
blice n’au nici o influentă . 802
1014®. Hotărârile instanţelor diseipilnare pot servi în penai ca un
element de probă , ................................... ........ , 802
 TABLA DE MATERIE ALFABETICA *)
A

Volumelor IV şi V (PROCEDURA PENALĂ) **)

Aceste două volume coprind 2492 paragrafe (1636 pagini) din cari: 1014 de I. T an o-
v ic ea tiu ; 1266 de V. D o n g o r o z ; 125 de C. C hiseliţă şi 87 de Şt. Laday.

ABROGAREA LEGE! PENALE, IV, 436, 437. Distincţiuni . . . . . . IV, 107 şi urm.
ABSOLVIRE . IV, 341 şi urm.; V, 455, 762. Momentele a c ţiu n e i.................. IV, 112
ACHITARE IV, 341 şi urm.; V, 455, 762 şi Exercitarea lor, IV, J13 şl urm.; 206 şi
urm. urm.
Stingerea lor . . . . . IV. 374 şi urm.
ACTE DE PROC. PENALA, IV, 455 şi urm.
ACŢIUNEA PRIVATA (civilă) IV, 179 şi
Diviziunea l o r ........................- I V , 456
urm.
Acte scrise . IV, 458
Cine o e x e r c it ă ? ....................... IV, 179
Acte orale....................... IV, 461
Qo/ndiţiurai, IV, 181 şi urm., 305 şi urm.
Acte m a te ria le ............................... JV. 463
Incapabili . . . . . . IV, 185 şi urm.
Acte interesând judecata . . . IV, 464
M o şte n ito rii........................... . IV, 188
Acte de ord. administrativ . . IV, 464
Persoane ju rid ic e ..................- . IV, 194
Acte în interesul părţilor . . . IV, 465 C re d ito ri......................... IV. 195
Obligativitatea actelor de pr. pen IV, 466
C e s io n a r i............................ . . IV. 195
şi urm.
Contra cui se exercită? IV, 197 şi urm.
ACŢIUNE DISCIPLINARĂ. Persoane neurmăribile . . . IV, 198
Cine şi cum o judecă . . . . IV, 244 In c a p a b ili...........................IV, 199, 202—6
Efecte condamnaţiunilor penale faţă dc Răspunzători civilmente, IV. 201 şi urm..
acţiunea disciplinară V, 800 şi urm. 369 şi urm.
ACŢIUNILE IN PR. PENALA IV, 103 si Obiectul acţiunei civile, IV, 179 şi urm,
urm. 308 şi urm.
Definiţume ........................................ IV. 103 Daune . . . ................... IAD 179, 308
Drept, acţiune, cerere . . . . IV, 103 I Restituţiuni ., . ........................IV, 317
Diferitele a c ţiu n i........................... IV, 104 ! Regula eiecta una via . . IV, 323 şi urm.

*) Trimiterile sunt făcute astfel: Cifra romană indică volumul, cifra arabă indică
pagina, cifra arabă subliniată indică sediul materiei.
**) Tabla alfabetică pentru volumele I—III se găseşte la finele volumului III.
 842

Adresarea la instanţa penală, IV, 335 şi ARTICOLUL 45 PR. PEN., IV, 219, 299,
urm. 506—9, 584—5, 786
Optarea pentru instanţa civilă, IV, 365 şi ARTICOLUL 417 PR. PEN., V, 512 şi urm.
urm. ARTICOLUL 122 PR. PEN., . V, 514 -23
Stingerea act. private . .IV, 436 şi urm. ARTICOLUL 493 PR. PEN. IV. 155-6, 331-3,
ACŢIUNEA PUBLICA, IV, 113 şi urm.; 171 497, 795.
şi urm.; 206 şi urm. AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.
Cine o ex ercită ? ........................IV, 113 V, 703 şi urm.; IV, 372-3, 775
Colectivitatea, IV, 115—9, 165 şi urm.. 577. Principii g e n e r a l e ...................V, 703-8.
Ministerul public, IV, 119 şi urm., 206 şi Hotărârile instanţelor de instrucţie. V.
urm. 709-24, 757-61,
Victima, IV, 113—5. 218 şi urm , 228, 577. Hotărârile instanţelor de judecată. V, 724-
Cazuri speciale . . . . IV, 169, 230. 46, 761 şi urm.
Contra cui se exercită?, IV, 171 şi urm. Faţă de participanţi . . V, 741 şi urm.
Condiţiuni de exercitare, IV, 206 şi urm. Faţă de instanţele civile. V, 747 şi urm.,
Cazuri când Minist, public e obligat să 789 şi urm.
urmărească, IV, 208. Lucru judecat in civil faţă de penal. V,
Urmărire pornită de victimă, IV, 218, 228. 747-53.
Cazuri în care nu se poate urmări, IV, Hotărâri nedesăvârşite, încheieri. . V,
231. 791-2.
Plângere prealabilă, . . . IV, 248, 263. Juimafe şi ordonanţe . . . .V. 793-4.
Stingerea act. publice, . .IV, 374 şi urm. Rechizitorii ............................ V, 708-9.
Hotărâri s t r ă i n e ........................V, 798.
ACTUL DE ACUZARE, V, 285, 289, 290, 307.
Lucru judecat în penal faţă de acţiunea
ADULTER, IV, 248 —61, 294, 429 şi urm.
disciplinară . . . . V, 800 şi urm.
AMENZI FISCALE . . . IV, 384; V, 672
Lucru judecat în contestaţie . V, 630-1.
AMNESTIE, IV, 360—3, 385 şi urm., 437;
BANCRUTA . . . . . IV, 2 7 9 şi urm*
V, 802.
B I G A M I E ................................... ..... IV, 294
APĂRARE . . IV. 140, 24!; V, 7 şi urm. CĂILE DE ATAC. . . . V, 400 şi urm.
Apărarea la instrucţiune, IV, 594 şi urm. Noţiuni generale . . . V, 400 şi urm.
Infracţiuni de audienţă . . . . V, 21. Efectele l o r ....................... V, 402, 409.
Ultimul cuvânt al apărărei, V, 176, 313. Clasificare..............................V. 415-7, 501.
A P E L ...................................V, 442 şi urm. Retragerea lor . . . . V, 411 şi urm.
Noţiuni generale . . . . V , 442 şi urm. Căile de atac în faza intsrucţiumei. IV .799
Efectele apelului, V, 447 şi urm., 458 şj şi urm.; 821 şi urm.
urm , 472. O p o z iţiu n e a .......................V, 418 şi urm.
Apelul la tribunal . . . . 450 şi urm. Apelul . . . . . . . V, 442 şi urm.
Apelul la Curte . . . . V, 467 şi urm. Recursul obişnuit . . . V, 501 şi urm.
Termenul de apel . . . . V, 452, 470. Recursul în interesul lege; V, 564 şi urni.
Formele apelului . V, 453—4, 470—2. R ev izu irea............................ V, 594 şi urm.
Raportul în apel . . V, 466, 473 şi urm. Contestaţia . . . V, 617 şi urm., 673
Evocarea în apel . . . V , 457, 493—4. CALCULUL TERMENILOR IN PR. PEN.
APLICAŢIUNEA NORMELOR DE PROC. IV, 473 şi urm.
PENALA .......................... IV, 56 şi urm. CALIFICAREA FAPTELOR . IV. 710; V,
In t i m p ...................... IV, 56 si 36, 444. 184, 461, 492, 549, 732.
In sp a ţiu .................... IV, 57 şi urm., 37. CALOMNIE . . . IV, 262, 420; V, 737
Teritorii anexate . . . IV. 62 şi urm. CAMERA DE PUNERE SUB ACUZARE
A R M E ................................................. V, 98. IV, 810 şi urm.
 — 843

Organizare ...............................IV, 810. CODUL JUSTIŢIEI MILITARE, v. Justiţie

Competinţa . . . . . . . IV, 812. militară.
Procedura înaintea camerei . IV, 815 şi COMPETENTĂ IV, 88 şi urm.; V, 92 şi
urm.. 603. urm.; 143 şi urm.; 182, 276 şi urm. 390 şi
Deoiziunile camerei . IV, 816; V, 285 şi urm.
urm. Principii generale . . . IV, 88 şi urm.
Recursul contra deciziunilor. IV, 821 şi Competinţa ratione m atm ae, loci, perso-
urm. nae ....................... IV, 88-9
Autoritate de lucru judecat a deciziunilor. Conflicte de competinţă. IV, 90 şi urm.;
V, 709-24, 757-61. V, 152 şi urm., 144.
CARACTERUL NORMELOR DE PROC. Regulator de competinţă. . . . IV, 93..
P E N A L Ă ........................IV, 23 şi urm. Incidente de competinţă. IV, 96; V, 115,
Finalitate ................................. IV, 25. 164, 457.
Norme procedurale . . . TV. 24, 53 Prorogări de competinţă. V, 152 şi urni..
Norme substanţiale . . . . IV, 24, 53, Incompetenţa ca motiv de recurs. V, 534,
Ordine publică . . . . . . IV, 26. 555-7.
CASAREA HOTĂRÂRILOR. . V. 555 şi COMPUNEREA INSTANŢEI. IV, 98-9; V.
urm. 535.
CAZIERELE. JUDICIARE . V, 692 şi urm. CONDEMNAŢIUNI CIVILE, v. Despăgubiri
CERCETĂRI LA FATA LOCULUI. IV, 615. civile.
CHELTUELI DE JUDECATĂ . IV. 364, CONEXITATE. V, 152 şi urm.; 144, 164, 289.
387; V, 653 şi urm. CONFIRMAREA MANDATELOR. IV, 739 s:
CHESTIUNI PREJUDICIALE IV, 265 şi urm.
urm. CONFISCARE . . . IV, 3S5, 521, 622 .şi
Prejudiciale de acţiune. IV, 267 şi urm. urm., 78S-9.
Filiaţiunea .................................IV, 271.
F a l i m e n t u l ........................1 . IV, 279. CONFLICTE DE COMPETINŢĂ. IV, 90 şî
Prejudiciale de judecată , . IV, 290. urm.
Chestiuni de stare civilă . . . IV, 293. CONFRUNTĂRILE.......................... IV, 664.
Adulter. Bigamie . . . . . IV. 294. CONSTITUIREA INSTANŢEI. IV, 98-9 şî
Calitate de cetăţean. . . . . IV, 296. V, 535..
Chestiuni relative la proprietate I V,297 CONTESTAŢIA IN PENAL. V, 617 şi urm
Idem relative la contracte . . IV, 299 673.
CHESTIUNILE LA JURAŢI. V, 320 şi urm. CONTRA VENŢIUNI. . . . V, 147, 190.
Chestiunea principală. . . . . V, 328. CONTUMACIA ...................V, 364 şi urm.
Chestiuni subsidiare . . V, 329 şi urm., CORPUL DIPLOMATIC. IV, 198, 237, 622
332-4. şi urm.; V, 39 şi urm.
Scuze le g a l e ...................V, 328. 334-5. CORPURI DELICTE, . IV, 385; V, 39 şi
Circumstanţe agravante . . . V, 328. urm.
„ atenuante . . . V. 330. CUMUL DE INFRACŢIUNI. IV, 340, 555;
Viciile chestiunilor . . . . V, 324-7. V, 144, 155.

CITAREA PĂRŢILOR Curtea de apel. . . v, 467 şi urm

La judecătorii ...........................V, 110. O r g a n i z a r e ............................ V. 467-8.
La tribunale . . . V. 167 şi urm.; 466 Competinţa ordinară . . . . V, 468
La Curţile cu juri.............................. V. 293. specială . . . . V. 190.
La Curtea de a p e l ....................... V, 491. Judecata la Curţile de apel . V, 473 şi'
La C a s a ţ i e ............................ V, 551-2. urm. 490..
 — 844 -

CURTEA DE CASAŢIE . V, 50? şi urm. Competinţă . V, 100, 145-6, 277 şi urm.

O rganizare .................................. V, 503-4. U r m ă r i r e a ......................................... V, 286.
Competintâ . . . . V, 504, 191, 396-7. DELICTE ELECTORALE. . . . IV, 397,
CURŢILE CU JURAŢI. . V, 200 şi urm. Prescripţia lor.................................... IV, 397.
Istoricul l o r ...................V, 200 şi urm. Deţinere preventivă.......................... IV, 728.
Menţinerea lor . . . . V, 217 şi urm. Competintâ. . . . V, 145-6, 278, 280.
Organizarea lor . . . V, 248 şj urm. U r m ă r i r e a ......................................... V, 286.
— Curtea. . . V, 250 şi urm., 303, 306. DELICTE SILVICE . . . . V 97-8, 99
— Ministerul public . V, 252, 254, 306. D E N U N Ţ U R I......................................... IV, 520.
— Juraţii...................V, 255 şi urm., 295 ! DEPUTAŢI, v. Parlamentari.
Competintâ lor. . . . V, 276 şi urm. ! DESBATEREA PROCESELOR.
Plenitudinea.................. V, 281 şi urm. ! La ju d ecăto rie.........................................V, 113
Procedura Ia C. c. juri. V, 284 şi urm. La trib un al.............................. V, 172, 467.
Investirea . . . . V, 285 şi urm., 307. La Curtea cu juri. . . . V, 296 şi urm.
Procedura preliminară . . . . V, 289. La Curtea de apel.............................. V, 491.
Comunicarea dec. camerei şi act. de a - La Curtea de casaţie . . . . V, 552.
cuza-re . . . . . . . . V, 291-2 DESCINDERI LOCALE, v. Cercetări Ia fa­
Interogatoriul prealabil. V, 287, 290, 292. | ta locului.
Citarea părţilor............................ V, 293 DESCOPERIREA INFRACŢIUNILOR IV,
Comunicarea listei juraţilor . V. 263 şi şi urm.
urm., 293 Funcţionarii însărcinaţi cu aceasta. IV,
Comunicarea listei martorilor. V, 294. 495 şi urm.
Judecata la C, cu juri V, 296 şi urm. DESPĂGUBIRI CIVILE.
Puterea discreţiomală a pieşed. V, 303 si C o n d it iu n i................................ IV, 179.
urm.; 302, 311. Daună (vătămare). . . IV, 179 şi urm.
Constituirea comisiunei de judec. V, 266 Daună morală. . . IV, 181,308 şi uirm.
şi urm., 295 şi urm. Interes .............................................IV, 183.
Probele orale................... V, 308 şi urm. Calitate. . . . IV, 179 şi 185 şi urm.
R ezum atul...................... V, 317 şi uirm. In c a p a b ili.................... , , , IV, 185.
Punerea chestiunilor . . V, 320 şi urm. M o şte n ito r i..................... .... IV, 188.
Deliberarea........................V, 344 şi urm. Persoane juridice;.......................IV, 194.
Verdictul........................ V. 348 şi urm. Creditori şi cesionari- . . . . IV, 195.
Procesul verbal de audientă . V, 361 şi Proba pratenţiunilor civile . . V, 65.
urm. Executarea condemnaţilor civile V, 672-3.
Reiorma C. cu juraţi . . V, 377 şi urm. Măsuri pentru asigurarea despăgubirilor.
DAUNE. . . IV, 179 şi urm.; 308 şi urm. V, 675 şi urm.
Daune m a te ria le .................... IV, 181. DEŢINERE PREVENTIVĂ, v. închisoare
Daune morale. . . IV, 181.308 şi urm. preventivă.
D EC R ETE -L EG I .............................IV, 42. DEZISTARE IN PENAL. . IV. 223, 421 şi
urm.. 426.
DELICTE DE AUDIENŢA V, 17 şi urm.;
100, 148. DIPLOMAŢI, v. Corpul diplomatic.
Infracţiuni de audientă . . . . V, U. DOBROGEA-NOUĂ. . . V, 374 şi urm.
Infracţiuni comise în audienţă. . V, 17. DREPT PENAL EXECUTIV. IV, 11; V,
Turbu'rări de audienţă . . . V. 17. 667 şi urm.
DELICTE DE PRESĂ. DREPT PENITENCIAR............... IV, 11.
Despăgubiri civile..................... IV. 330. | ELECTA UNA VIA. IV. 323 şl urm.. 365 şi
Deţinere preventivă.. . . . IV, 728. j urm.; 370, 585.
 — 845

O ptarea pentru instanţa penală. IV, 335 şi IN DliBIO PRO REO , . . IV, 52; V, 350
urm. I N F O R M A T O R I.................................. IV, 664
O ptarea pentru instanţa civilă. IV, 365 şi INFRACŢIUNI CONEXE V, 152 şlurm., 164,
urm. 289
ERORILE JUDICIARE. . V, 633 şi urm INFRACŢIUNI CONTINUI SAU CONTINU­
EVOCAREA FONDULUI. ATE ..........................IV, 403, 404; V, 144
In a p e l .............................. V. 457, 493-4. INFRACŢIUNI DE OBICEIU . IV, 331, 404
In recurs......................... . V, 564, 578-80. ÎNSCRIEREA IN FALS . IV, 270, 367-8.
EXCESUL DE PUTERE . . . . V, 535. INSTANŢE ADMINISTRATIVE. V, 136 şi
EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PENALE. urm.
V, 667 şi urni. INSTANŢE ORDINARE CU COMPETINŢA
C ontestaţia a executare. V. 617 şi urm. S P E C IA L Ă ............................................ V, 189
Suspendarea executării. . . . V, 625-6, INSTANŢELE MILITARE, v. Justiţia mi­
Măsuri pentru asigurarea executare;. V, litară.
675 şi urmi INSTANŢELE DE TRIMITERE V, 559 şi
EXPERTIZE. . IV, 628 şi urm.; V, 56 urm.
şi urm. INSTRUCŢIUNEA PREALABILĂ IV, 492 şi
E X T R Ă D A R E .............................. IV, 265 urm .; 562 şi urm.
FALIMENT . ......................... IV, 279. O rganizarea ei . . . IV, 567
F IL IA Ţ IU N E .................... .... . . IV, 271. Competiinţă . . . IV, 573 şi urm.
FLAGRANT DELICT. IV, 521, 541. 547 şi Investirea . . . IV, 577 şi urm.
urm., 578, 615, 617. Sesizare conform art 45 p. p. IV, 219, 299,
HOTĂRÂRILE PENALE. V, 73, 185 şi urm 506-9. 584-5.
Condiţiuni de valabilitate. VL 73' şi' urm. Modul îacarei instrucţiune! IV, 590 şi urm
Jurnale, încheieri, procese-verbaile. V, A părarea ilia instrucţiune . IV, 595 şi urm.
186 şi urm., 793-n. A dunarea probelor . . IV, 607 şi urm.
HOTĂRÂRI DISCIPLINARE . . . V, 800. O rdonanţele jud. instr. . IV, 783 şi urm.
IDENTIFICAREA CONDEMNAŢILOR . V, Delegaţiuniile . . . IV, 792 şi urm., 579.
690 A tacarea ordonanţelor IV, 799 şi urm.
ÎMPĂCAREA IV, 418 şi urmi; 451 şi urm.; Redeschiderea instrucţiunei V, 718 şi
V, 122 şi urm. urm.
In c i v i l ...........................IV, 451 şi urm. A utoritatea de lucru judecat a ordonan­
In p e n a l.............................. IV, 418 şi urm ţelor . . . . . V, 709-24, 756-61
ÎMPĂRŢIREA PROC. PEN. IV, 18 şi urm. INSTRUCŢIUNEA SUMARĂ IV, 493, 552 şi
IMPORTANTA PR. PEN. . . IV, 14 şi urm. urm.
ÎNCHIRIERI . . . V, 186 şi urm,; 793-6 INTEROGATORIU IV, 666 şi urm .; V, 121,
ÎNCHISOAREA PREVENTIVA IV, 691 şi 173 şi urm.
urm.; V, 675 M ărturisirile inculpaţilor V, 44 şi urm.
Condiţiuni . . . I V , 708 şi uirm. INTERPRETAREA NORMELOR DE PR.
Opoziţiuni . . . IV, 721 şi urm PEN. , ......................... IV, 44 şi urm.
Confirmare . . IV, 729 şi urm., 738, 742, INTERPREŢI . . , . . IV, 663
Apel la Cam eră . . . . . . IV, 737 INTERVENŢIA IN PENAL IV, 171 şi urm.
L ăsare în libertate . IV, 736-7, 760 şi urm. 372
L iberare provizorie . IV, 737, 756 şi urm. INVESTIREA INSTANŢELOR
E xecutarea m andatelor . , . . IV, 751. La instrucţie . . IV, 577 şi urm. 586
R eţinerea Ia poliţie . . . IV, 537, 750 L a jud. de ocol . . . . .V, 108
INDICII V, 42. L a Tribunale . V, 159
INDIVIZIBILITATE V, 156 La C. de apel . . . . V, 447; 462.
 846 —

La Curtea cu jur; . . . . . V, 28a instrueţunea prealabilă . . . IV, 573.

întinderea investirei IV, 581 şi urm.; V, j O rganizarea tribunalelor militare V, 385
160; 281. | Com petinţa lo r , V, 391, 278
ISTORICUL PROCEDUREI PENALE IV, P rocedura de judecată . . . V, 398.
66 şi urm. E xecutarea candemniaţiunitor. .V, 674.
ISVOARELE NORMELOR DE PRO C PEN. I E CRIMINEL TIENT LE CIV. EN ETAT.
IV, 41 şi urm. IV, 268, 366 i urm., 370.
Legea . . . ..........................IV. 41.
D ecrete-lesi IV, 42 LEGEA CONTROL. STRĂINILOR. V. 98.
Instrucţiuni , , , . . . . IV, 43 LEGEA PORTULUI ARMELOR. . V. 98.
O rdonanţe ................................. IV, 43 LEGEA REPAUSULUI DUMINICAL V, 98.
P ractica judiciară .................... IV, 44 LEGEA SPECULEI, , , , , V, 98.
Regulamente IV, 42. LEGEA VAGABONDAJULUI ŞI CERŞE­
T ratate , , . , , , . . IV, 43. TORIEI ...........................................V, 98
JUDECATA IN LIPSĂ, v. Opoziţiune. LEGEA VÂNATULUI . . . . V, 98.
JUDECĂTORIILE DE OCOALE V, 89 si ! LEGI SPECIALE, . . . . . IV, 42, 53.
urm. Prescripţia in legile speciale. IV, 397-8.
O rganizare ,. .. , . . V, 91 Poliţie judiciară creîată de leg. specială.
Com petenţa .. . , V, 92 şi urm. I IV, 512; 519.
P rocedura . ... V . 108 şi urm. I Flagrante delicte . , .. I V , 556
Judecata . V. 113 ; Com petm ta infracţiunilor. . V, 93, 148.
H otărârea , . , . . . . V. 127 LIBERAREA CONDIŢIONALĂ, . V, 674.
Apelul contra cărţilor de judecată V, 450
LIBERAREA PROVIZORIE IV, 736-7; 756
şi urm. 1 şi urm.
Recursul contra c. de iud. V, 570 şi urm. Cine acordă , . . . IV, 768 şi urm.
JUDECĂTORUL DE INSTRUCŢIE, v. In­ Apelul co n tra liberării . . IV, 771 şi urm.
strucţiune prealabilă. LIBERTATEA DE CONVINGERE. IV, 30;
JUDECĂTORUL DE OCOL V, 68 şi urm.
Ga ofiţer de polip judiciară IV, 509, 559.
Em itere de m andate . IV, 740 şi urm. LIBERTATEA INDIVIDUALĂ, v. Inchisoa-\
JURĂMÂNT rea preventivă.
Experţi . _ . . . . . , IV, 636. LISTELE DE JURAŢI . V, 261 şi urm.,
M artori . . IV, 647; V, 117-8, 310 293.
Inculpat........................................ IV, 681-2. LUCRU JUDECAT, v. A utoritatea lucrului
J U R A Ţ I I ........................... .V, 255 şi urm. judecat.
Calitate şi funcţiune . . , V, 255 MANDATE . . IV, 536; 555; 685 şi urm.
incapacităţi, excluderi scutiri V, 256 şi M andatul de aducere . . , IV, 688.
urm. M andatul de arestare IV, 707 şi urm.; 722
Listele de iuraţi , . V, 261 şi urm. şi urm.
Comisiurtea de judecată V, 266 şi urm., M andatul de depunere . IV, 743 şi urm.
295 şi urm. Mandatul de înfăţişare . IV, 687 şi urm.
JURNALE (încheieri) V, 186, şi urm., 793-6. E xecutarea m andatelor . . . IV, 751
JU STIŢIA MILITARĂ . . V, 384 şi urm.
Acţiunea publică (punere în mişcare). MARTORI IV, 640 şi urm.; V, 116, 178, 308.
IV, 169. M artori surzi, muţi etc. , . , IV, 663
Acţiunea p r i v a t ă ...................... IV, 334. M artori ce nu ştiu rom âneşte . IV, 663.
Politia judiciară militară . . IV, 511. I MĂRTURISIREA IN PENAL V, 44 şi urm.
Urm ărirea infracţiunilor . . IV, 541 MĂSURI PENTRU ASIGURAREA CON-
 847 —

DEMNAŢIUNILOR CIVILE V, 675 şi urm. | NORME SUBSTANŢIALE (m ateriale) IV.

Cauţiunea ......................................V, 682 24, 53. 375
Ridicarea corpurilor delicte. V, 676, 686. NULITĂŢILE IN PROC. PENALĂ IV, 479
Sechestrul penal . . . V, 685 şi urm. j şî urm .; 35; V, 84, 536-8.
Ipoter '"ală . . . V, 682 şi urm. Diviziunea l o r .......................... IV, 481.
ASIN'"'' <» PUBLIC . IV, 123 şi urm, Efectele l o r ......................... IV, 485 şi urm.
C . marea Ministerului public . IV, Vicii de voinţa (doi, violenta, eroare) IV,
124 şi urm., 143 şi urm. 488.
istoric şi legislaţie com parată . IV, 131. Acte neserioase . . . . . . IV, 489.
' şi urm. Acte făcute de incapabili. . , , IV, 490
C apacitate funcţională . . IV, 147 Ob l i g a ţ i u n e a a d m i n i s t r a t i v ă , iv ,
.şi urm., 232-6 434; V, 139.
U nitate şi indivizibilitate , . IV, 149 OFIŢERII DE POI.JŢIE JUDICIARA IV, 495
Exerciţiul acţiunei publice. IV, 206 şi urm. şi urm.
Supunerea ierarhică ,IV, 214 şi urm., 247 E num erarea lor . , . IV, 498-514.
şi urm. Com petinta lo r IV, 517 şi urm.; 540; 557-8,
Com petinta ministe. public. IV, 541, şi 619, 621, 749-50
urm., 585, 615 OMISIUNI ESENŢIALE . . . V, 543-7.
Coneluziunile sale în cursul instrucţianei OPOZIŢIUNEA . . . . V. 418 şi urm
IV, 586. 621, 720, 745-6. 768, 784, 815. Opoziţiunea contra ordonanţelor iud. de
R‘ ..lucitorii . . IV. 580 şi urm. 784. instrucţie . , . .IV , 799 si urm.
MINIŞTRII Opozitiunea la 'instanţele de fond \ , 418 şl
Urm ărirea lor . . .IV , 169, 237, 246. urm.
Instruirea învinuirilor . , .I V , 573. R etragerea inculpatului din instanţă V.
Pu-iierea sub acuzare . . . . IV, 812. 431
MINORI P rezen tarea lui după desbateri , V, 435
U rm ărirea lor . . . . . . IV, 171. ORDONANŢELE JUDEC. DE INSTRUCŢIE
Răspundere civilă . IV, 198-9, 202 si urm. IV, 783 si urm.
Exerciţiul acţiunei civile . . IV, 185, 373 O rdonanţe de zi , IV, 782, 800
Crimele comise de ei . . . . V, 146 O rdonanţe speciale . . IV, 783,' 800
M I N U T A ..................................., , V, 83 O rdonanţe definitive. . IV, 783 şi urm.
MOARTEA INCULPATULUI . IV, 361, A tacarea ordonanţelor . . IV, 799 şi
363, 375 şi urm., 437. urm.
MOTIVAREA HOTĂRÂRILOR V, 74 şi Efectele ordonanţei definitive IV, 808 şi
urm.; 543, 547 urm.
MOTIVE DE RECURS V, 523-4, S33 şi umr. A utoritatea lor ca lucru judecat . V, 709-
NEBUNIE, . . . IV. 188, 199, 264, 356, 373 24, 757-61

NEMOTIVARE. . . V. 74 şi urm. 543, 547 ORGANIZAREA JUDECĂTOREASCĂ PE­

NALĂ .................... IV, 77 şi urm., 385.
NORMELE DE PROCEDURĂ PENALĂ C apacitate funcţională , . IV, 97 şi urm.
C aracterul lor . . . . , . IV, 23 Com petinţă . . . . IV, 88 şi urm.
Distinctumi , . , . , IV, 24 Jurisdicţiune . . , IV, 86.
Isvoarele lor , . - I V , 41 şi urm.
Interp retare . . . . IV, 44 şi urm. ORGANIZAREA MINISTERULUI PUBLIC,
Principii fundamentale . IV, 26 şi urm. v. Minister public.
onaţiu şi timp (aplioaţiune) IV, 56 .şi urm. PARCHETUL, v. Ministerul public.
NORME PROCEDUR. (formale) IV, 24, 53. PARLAMENTARI, . . . IV, 198. 237-41.
 — 848

PARTE CIVILĂ . IV, 179, 305, 354, 373-4. Principiul libertăţii de convingere IV, 30;
Condiţiuni pentru a fi IV, 179 şi urm., 354 V, 68 şi urm.
Incapabili (reprezentare) . . IV, 185. Principiul oralităţii şi cantradictoriatotăţii
M o ş t e n i t o r i ....................... . IV, 188 IV, 31; V, 299.
Persoane juridice . . . . . IV, 194. Principiul obligativităţii . . IV, 38.
Creditori şi cesionari . , , , IV, 195. 1 Principiul prom ovare! din oficiu . IV, 29
Constituire ca p. civilă IV, 320 şi urm., | Principii prim are ş secundare IV, 26 şi 41.
363, V, 170. | PROBELE IN PENAL IV, 609 şi urm.; V,
Efectele constituirei . . , , . IV, 364 32 şi urm.
Apelul părţii civile . V, 451, 469; IV Mijloace de investigaţiune IV, 608, 614 şi
359-60. urm.
Recursul părţii civile . . V, 506, 533-4. C ercetări la faţa locului . IV, 615.
P a r t e v ă t ă m a t ă i v . 113 . iso şi urm., Percheziţiunile . . . IV, 617.
218, 305. 354. M artorii . . . . . IV, 640 şi urm.
Cazuri când nu poate pune în mişcare Confiscările . . IV, 62 şi urm.
acţiunea publică . . .IV , 1-5 şi urm Expertizele . . , . . IV, 628—40
Nu are exerciţiul acţiunci publice IV, 154. Informatori , , IV, 664.
Când p artea vătăm ată poate deveni p ar­ Confruntări , , , IV. 664.
te civilă . . . , , IV, 179 şi urm. Interogatoriu IV, 666 şi urm.
Incapabili (reprezentarea lor) . IV, 185. Probele în sine . . . . V, 32 şi urni.
Persoane j u r i d i c e ...................... IV, 194. L ibertatea probelor , , V, 35.
Reforme în vederea unei proteguiri mai Categorii de probe , . . . . V, 37.
depline . . IV, 160, 305 şi urm., 337. Clasificarea lor . IV, 611; V, 38.
PARTICIPANŢI , IV, 197-8, 363, 384. 386, P robe materiale. . . V, 38 şi urm.
405; 425; V, 153, 156, 741 şi urm — Corpuri delicte , . . V, 39.
PERCHEZIŢIUNI . IV, 521, 617 şi urm. — Indicii concrete . . V, 42.
PLÂNGERI . . . . T " , f 'I V , 520 P robe orale . . , . , , V, 44.
PLÂNGERI PREALABILE . IV, 248, 263. — A rătările inculpaţilor . V. 44.
POLITIA AUDIENTELOR . V, 15 şi urm. — A rătările m artorilor . . V. 47, 116.
POLITIA JUDICIARĂ . IV, 495 şi urm. Probele sciise. , , . ., . . . V, 55.
POLITIA TEHNICĂ (ştiinţifică) IV, 514 şi Proccsele-verbale . . IV. 522 şi urm.;
urm. V, 56, 119.
PRESCRIPŢIE . . IV, 360, 375 şi urm,; Prezuinţiurrfle . . . . V, 59 şi urm.
437 şi urm. C ouPV îc de legi . . . . V, 65.
Calculul e i ......................IV, 394 şi urm. Sarcina probei . . . IV, 610; V, 66.
întreruperea ei , IV, 405 şi urm., 445 şi L ibertatea de convingere ; . . . V, 68
urm. PROBA RAPORTURILOR CIVILE IN PE-
Suspendarea, ei . . .IV, 412 şi urm. N A I ............................ . . V, 63, 180
Efectel ei . . • IV, 416 şi urm.; 44S PROCEDURA CIVILĂ FAŢĂ DE PR. PEN
PREZENTA INCULPATULUI V, 11, 112. IV. 50, 42
170 şi urm.
PREZUMŢIUNI . . . . V, 59 şi urm. PROCEDURĂ PENALĂ
PRINCIPII FUNDAMENTALE IN PR. PEN. Deiiniţiune . IV. 8-9.
IV, 26 şi urm. Etimologie IV, 7
Principiul activităţii (actualităţii) IV, 36 îm părţire . . , -19.
Principiul indisponibilităţii . . IV, 40. Im portanţă ........................... IV. 14-15.
Principiu! ircvocabiilităţii .■ . IV. 40. Scop , . , , , , . IV, 8-9.
Principiul legalităţii . . IV, 34 şi urm. Studiu , , . IV, 21 şi urm.. 54 şi urm
 849 —

PROCESUL PENAL . IV, 11; V, 2 şi urm. REGULI DE PROCEDURĂ PENALĂ, v.

P árti în proces . , , . . V, 5-6. Norme de proc. penală.
Subiecte în proces . , , , , V, 7. REPARAREA ERORILOR JUDICIARE V,
PROCESE-VERBALE DE CONSTATARE, 633 şi urm.
IV, 522 şi urm.; V, 119 şi urm.; 56, 180, RESTITUIREA TERMENULUI V, 438-40.
PROCESUL-VERBAL DE ŞEDINŢĂ V, 187, RESTITUŢIUNI, IV, 323 şi urm .; 385; 788-9.
361. REŢINEREA LA POLIŢIE. . IV, 537, 750.
PROCESUL-VERBAL DIN ART. 417 PR. RETRAGEREA CĂILOR DE ATAC, V, 411
PEN.........................................V, 512 şi urm. şi urm.
PUBLICITATEA AUDIENTELOR V, 27 şi RETRAGEREA INCULPATULUI DIN IN­
şi urm., 298. STANŢĂ ......................... V, 430, 432-6.
PUTEREA DISCREŢIONALĂ V, 302, 303 REVIZUIREA IN PENAL . V, 594 şi urm.
şi urm. 311 Sistemul actual. . , . V, 594 şi urm
RĂPIRE DE MINORI . . . IV, 261, 289. De lege .ferenda . . . V, 605 şi urm.
RAPORTţJL . . . V, 466, 473 şi urm. In teritoriile alipite.................... V, 610-7.
RĂSPUNZĂTORI CIVILMENTE . IV, 201 REZUMATUL (la juraţi) . . . . V, 317.
şi urm.; 369 şi urm.; V, 456 SCOPUL PROC. PENALE . IV, 8 şi urm.
REABILITAREA . . . . V, 695 şi urm. SECHESTRU ASIGURĂTOR . V, 677 şi
RECHIZITORII . . . . IV, 580 şi urm. urm.
Rechizitor introductiv . IV, 580 şi urm. SECHESTRUL PENAL. , V, 685 şi urm.
Rechiztor definitiv . . . IV, 784. SECRETUL CORESPONDENTEI. IV, 622
A utoritatea lor . , , , , . V, 708-9. şi urm.
RECURSUL IN CASAŢIE. V, 501 şi urm. SECRETUL PROFESIONAL . IV, 623-4,
Contra deciziunilor cam. de acu zare î \ , 652 şi urm.
821, şi urm. SENTINŢE, v. Hotărâri penale.
C ontra hotărârior de fond V, 501 şi urm. SIN U C ID ER EA .................................... IV, 381,
Formele recursului . . . V, 511 şi urm. SISTEME PROCEDURALE. IV, 72 ş urm.
Termemül de recurs , . V, 506-511 Sistemul a c u z a to r ia l.................... IV, 72.
Constituirea ea prizonier . V, 514-523 „ inchizitorial......................IV, 72.
M otivele de recurs V, 523-4; 533 şi urm. „ mixt (eclectic). . . . IV, 72.
Efectele recursului , . .V , 550 şi urm. SPERJUR....................................IV, 157, 333.
C asarea cu trim itere , , V, 555 şi urm. U rm ărirea l u i ....................................IV, 157.
C asarea fără trim itere , V, 561 şi urm. Despăgubiri civile. , , , , IV, 333.
RECURSUL IN INTERESUL LEGEI. V, 564
şi urm., 746. STINGEREA ACŢIUNILOR IV, 374 şl urm.
Acţiunea publică. . . IV, 375 şi urm.
RECURSUL LA TRIBUNAL V, 570 şi urm. Ammestia................... , , IV, 385 şi urm.
RECURSUL IN PR. P. AUSTRIACĂ ŞI A utoritatea lucrului judecat. IV, 417 şi
MAGHIARĂ , . . . . V, 580-593. urm.
RECUZAREA JUDECĂTORILOR IV, p. 100, A brogarea iegei . . . IV, 436 şi urm.
571. îm păcarea şi iertarea. . IV, 418 şi; urm.
RECUZAREA PROCURORILOR . IV, 147. M o a r t e a ......................... IV, 375 şi urrn.
REDESCHIDEREA INSTRUCŢIUNE! V, R rescriptiunea. . . . . IV, 375 şi urm.
718 şi urm. Acţiunea privată. . . . IV, 436 şi urm.
R E G E L E .................................. IV, 198, 237. Prescriptiuinea. . . . , IV, 437 şi urm.
REGULA ELECTA UNA VIA V, 323 şi urm. Tnanzactiunea (îm păcarea) IV, 451 şi urm.
REGULAREA COMPETINŢEI (conflicte) STRĂMUTARE PENTRU SUSPICIUNE. IV,
IV, 93 şi urm. 100- 1.
Tanoviceanu Voi. V 54
 — 850

SUSPENDAREA CIVILULUI, v. Le crimi­ Hotărârea ..........................V, 182 şi urm.

nel tient Ie civi! en état. Tribunalul ca instanţă de apel. V, 450 şi
SUSPENDAREA EXECUTĂREI PENALE. urm.
V, 625-6. Tribunalul oa instanţă de recurs. V, 570 şi
SUSPICIUNE LEGITIMĂ. . . IV, 100-1. urtn.
TĂINUIRE. . . ......................... IV. 404 TRIBUNALE MILITARE, v. Justiţie mili­
TENTATIVĂ ......................... ..... . IV, 405. tară.
TEORIA PEDEPSEI JUSTIFICATE V, 539 TRIBUNALE POLIŢIENEŞTI. . V, 88 şi
şi urm. urm.
TERMENII IN PROCEDURA PENALĂ, IV, Judecătoriile de ocol. . , V, 89 şi urm.
399; 468 şi urm. Tribunale poîiţ. speciale. V, 135 şi urm,
Termeni procedurali. . . IV, 471, 475. TRIMITERE, v. Instanţa de trimitere..
Termeni substanţiali • • • IV, 469, 474. URMĂRIREA AMENZILOR, v. Executarea
Diviziunea termenilor. - , , IV, 471-2. hotărârilor penale.
Calculul lor......................... IV, 473 şi urm, URMĂRIREA PENALĂ. . IV, 538 şi urm.
Modificarea lor, , , , IV, 477 şi urm. Funcţionarii însărcinaţi cit ea. IV, 543 şl
Tramzacţiune . IV, 426, 434, 451 şi urm. urm.
VERDICTUL JURAŢILOR. . , V, 348 şi
TRIBUNALELE CORECŢIONALE. V, 140 şi urm.
; I urm. Viciile verdictului. . . . . V, 348-54.
O r g a n iz a r e .................... V, 140 şi urm. Retrimiterea juraţilor. , , . V, 352-4.
Competinţa. . , , V, 143 şd urm., 183. Verdict regulat . , . . V, 354 şi urm.
Procedura . . . . . V, 159 şi urm. Suspendarea verdictului. , . V, 357-8.
Judecata. . . , . , ,V, 172 şi urm. VIOLAŢIUNE DE I EGE. . V, 533-539.
 SPRE ADUCERE A M IN T E

Jn an ul- d e g r a ţ ie una m ie nouă . su te două z ec i şi p a t r u , su b

D O M N IA Î N Ţ E L E P T U L U I Ş I G L O R IO S U L U I P R IM -R E G E AL R O M Ă N IE I ÎN T R E G IT E I
F E R D IN A N D I, S ’a P U S ÎN L U C R A R E P R IM U L V O L U M D IN O P E R A T A N O V IC E A N U
ŞI S U C C E S IV SA U T IP Ă R IT P R IM E L E PATRU V O L U M E ÎN T I P A R N I Ţ A „ C U R IE R U L

JU D IC IA R “ SO C . A N O N IM Ă CU LTU RA LĂ PEN TRU R Ă S P Â N D IR E A Ş T IIN Ţ E I JU R I­

D IC E , P R E Ş E D IN T E AL C O N S IL IU L U I DE A D -Ţ IE AL S O C IE T Ă Ţ II F IIN D D -L

D E M . I. D O B R E S C U , ^ R E Ş E D I N Ţ E L E U N IU N E I A V O C A Ţ IL O R , IA R A C EST AL V -L E A
ŞI U L T IM VO LU M S 'A T IP Ă R IT SU B D O M N IA M. S. REGELU I M 1H AI I, AVÂND
CA ÎN A L T Ă REGEN ŢĂ PE A. S. R . P R IN C IP E L E N IC O L A E A L R O M Ă N IE I, SA N C ­
T IT A T E A SA I. P. S. M IR O N P A T R IA R H U L R O M Â N IE I ŞI D -L GH. BU ZDU G AN ,
FO ST P R IM -P R E Ş E D IN T E AL ÎN A L T E I CU RŢI DE C A S A Ţ IE ŞI JU S T IŢ IE ^ PREŞE­

D IN T E AL C O N S IL IU L U I D E A D - Ţ I E F I I N D D -L A V O C A T T R A IA N A LEXA N D RESC U ,
FO ST P R IM -P R E Ş E D IN T E DE T R IB U N A L , D IR E C T O R AL C 0N T EC 10SU LU I B Ă N C II
G E N E R A L E A L Ţ Ă R II R O M Â N E Ş T I, IA R A D M IN IS T R A T O R DELEGAT ŞI D IR E C T O R

G EN ERA L D -L AVOCAT IO N S. COD REANU.

PuLEGEREA M A N U S C R IS U L U I A C EST U I VO LUM S ’A FĂ CU T DE LUCRĂ­
T O R II L IN O T T P IŞ T i: C O S T IC Ă D U M IT R E S C U , G . P E T R O Y IC I, G . T E O D O R O Y IC I, I.
P E N C IU L E S C U , N. N E G O IŢ Ă , P A G IN Â N D U - S E DE LU CRĂ TO RU L STA N M A R IN ,
A JU T A T DE ELEVU L I. B O N IF A C IU , SU B CO N DU CEREA Ş E F U L U I Z E Ţ Ă R IE I IO A N
G EO RG ESCU .
J 'l P Ă R I T U R A s ’a FĂ CU T SU B su pr a v eg h er e a d -l u i ia c o b f is c h e r

ŞEFU L M A Ş IN E L O R , IA R B R O Ş A R E A S U B C O N D U C E R E A D -L U I G. C U T IŢ Ă , ŞEFU L
L E G Ă T O R IE I.

P ’A T E R M IN A T CU B IN E LA 10 O C T O M B R IE 1927.

URIERUL