Dr.

Liviu POP, profesor universitar emerit

Dr. Ionuţ-Florin POPA, lector universitar
Dr. Stelian Ioan VIDU, lector universitar

Trat3t element3r de drept civil Obligaţiile:.

Contribuţia autorilor la realizarea lucrării este următoarea:
. t ' - - .
Liviu Pop · •Titlul I. Consideraţii generale cu privire la obligaţiile civile
• Titlul V.· Faptele juridice ilieite şi celelalte fapte juridice extracontractuale
cauzatoare de prejudicii (Răspunderea civilă delictuală sau
extracontractuală)

Ionuţ-Florin Popa • Titlul II. Contractul civil

• Titlul III. Actul juridic unilateral de drept civil
• Titlul IV. Faptele juridice licite - izvoare de obligaţii
• Titlul VI. Obligaţiile afectate de modalităţi ·
• Titlul Vll. Dinamica obligaţiilor - transmisiunea şi
transformarea obligaţiilor
• Titlul VI1I. Stingerea obligaţiilor

Stelian Ioan'Vidu •·.Titlul 1X..Garanţiile executării obligaţiilor

. ~-. ·•

;, ;

Lucrarea a fost realizată pe baza legislaţiei în vigoare şi a bibliografiei existente

până la 31ianuarie2012.

l~ --.
 Dr. Liviu POP, profesor universitar emerit
Dr. Ionuţ-Florin POPA, lector universitar
Dr. Stelian Ioan VIDU, lector universitar

Tratat elementar
<1e drept civil. Obligaţiile

Universul Juridic
Bucureşti
-2012-

\
 . " \ ........
f ': „.

}
Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L. l;.\

Copyright© 2012, S.C. Universul Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin

S.C. Universul Juridic S.R.L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al
S.C. Universul Juridic S.R.L.

NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI

COMERCIALIZAT DECA T INSOŢIT DE SEMNA TURA ŞI
ŞTAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE INTERIORUL
ULTIMEI COPERTE.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

POP, LIVIU . . .
de
Tratat elementar drept civil: Obligaţiile I Liviu Pop, .
Ionuţ-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu. - Bucureşti: Universul
Juridic, 2012
ISBN 978-973-127-746-2

I. Popa, Ionuţ-Florin
II. Vidu, Stelian Ioan

347(498)

REDACŢIE: tel./fax: 021.314.93.13

tel.: 0731.121.218
e-mail: redactie@universuljuridi~.ro

DEPARTAMENTUL tel.: 021.314.93.15; 0726.990.184

DISTRIBUŢIE: fax: 021.314.93.16
e-mail: distributie@universuljuridic.ro
www .universuljuridic.r~
COMENZI ON-LINE,
CU REDUCERI DE PÂNĂ LA 15%
 ABREVIERI

ABGB Allegemeines biirgerliches Gesetzbuch (Codul civil general austriac)

adde a se adăuga
alin. alineat
apud citat după
art. articol
BCA Buletinul Curţilor de Apel
BGB Btirgerlichen Gesetzbuch (Codul civil gennan)
BGH Bundesgerichtshof (Germania), Curtea Supre~ă de Justiţie
B.Of. Bufetinul Oficial, Partea I
BJ Buletinul Jurisprudenţei
Bull. civ. Bulletin des arrets de la Cour de cassation (c.hambres civiles) .
c. contra
Cas. Casaţie
. Cass. Cour de cassation
Cass. civ. 1, 2, 3 1-re, 2-.e, 3-e Chambte civile !ie la Cour de cassation
Cass. corn. Chambre commerciale de la Cour de cassation ,
C. aer. Codul aerian
C. civ. Codul civil (Legea nr.. 287/2009)
C. civ. elv./ Codul civil elveţian/francezi
fr./it./Q italian/Quebec etc.
C.com. Codul comercial
CD Culegere de Decizii
CEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Strasbourg)
c.f. cartea funciară
C. fam. Codul familiei
C. Jud. Revista „Curi~rul Judiciar" --:: serie nouă:
CJCE Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (Luxembourg)
CJUE Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
C.mun. Codul muncii
Convenţie Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilbr
fundamentale (Convenţia europeană a drepturilor omului)
C. pen. Codul penal .
C. pr. civ. Codul de procedură civilă .
C. pr. fisc. Codul de procedură fiscală ·
C. pr. pen. Codul de procedură penală
 . . .
6 ' TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Cass. fr./it. Curtea de Casaţie franceză/italiană

cf · a se compara cu
col. civ. , colegiul civil .
C.Ap.' Curtea de Apel':
cc Curtea Constituţională
CSJ Curtea Supremă de Justiţie (1990-2003)
. dec. · decizia ·: ·:..
dec. civ. (pen.) decizia civilă (penală) etc. ·
D. Decret
D.L. . Decr~t-lege
Digesta Corpus Juris Civilis
Dreptul Revista „Dreptul"
DCFR DraftCommon Frame of Reference ·
ed. ·ediţie
Ed. Editura
eod. loc. în acelati loc
et a/ii · ·· (alteie)ş'i alţii .
ex. (de). exemplu.
etc. etcaetera („şi celelalte")
LPA Legea nr. 7112011 pentru purier'ea în aplfoare a Legii nr. 287/2009 ·
· privind Codul civil.
fr. ·francez· ·
g. germ:m
H.G .. Hotărârea Guvernului·
.
României
. .

HCM Hotărârea Consiliului de Miniştri .·

·IHR Intemationafos Handelsrecht. Zeitschrift fiii das Recht des
iritemationalen Warenkaufs und Vertriebs
ibidem în acelaşi loc
idem acelaşi autor
i.d. . id est, „adică"
infra· mai jos
ÎCCJ . Înalta Cilrte de Casaţie Şi Justiţie··.·
J.-CL Civ.- ·· . · · JUris-Classeur Civil · ·
JCPer. Juris-Classeur Periodique. La semaine juridique .
Jud. Judecătoria '
L. Lege
loc. cit. locul Citat
L.G.D.J. LibraÎrie G~nerale de Droit et deJurisprudence ··-.
M.Of. Monitorul Oficial al României; Partea•i
n.a. nota autorului
n.n. nota noastră (a autorului)
ABREVIERI 7

nr. numărul
NCPC Noul Cod de procedură civilă
O.G. Ordonanţa Guvernului
O.U.G. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
op. cit. opera citată
p. pagina
pp. paginile
p.n. paranteza noastră
par. paragraful
passim în diverse locuri
pt. ·pentru
pct. punctul
Plen TS Plenul Tribunalului Suprem
PR „Pandectele române" - Repertoriu de jurisprudenţă, doctrină şi
legislaţie - serie nouă
RDC ,,Revista de drept comercial" - serie nouă
RRD „Revista română de drept"
RRDA „Revista română de drept al afacerilor"
RRDM „Revista română de dreptul muncii"
RRDP „Revista română de drept privat"
Pet. Aff. Petites Affiches
PDEC Principiile dreptului european al contractelor
R. Contrats Revue des contrats
R.D.A.I. Revue de droit des affaires intemationales
R.D.C. Revista de drept comercial
Rec. Dalloz Recueill Dalloz de doctrine et jurisprudence
Rep. Defrenois Repertoire generale du notariat Defrenois
RA Revista de Arbitraj
s. civ. secţia civilă
s. civ. propr. int. secţia civilă şi de proprietate intelectuală
s. corn. secţia comercială
s. cont. adm. secţia contencios administrativ
SCJ Revista „Studii şi cercetări juridice"
Studia Revista „STUDIA Universitatis Babeş-Bolyai" - Series
Iurisprudentia
sent. civ. (pen.) sentinţă civilă (penală) etc.
s.n. sublinierea noastră
s. pen. secţia penală
supra mai sus
ş.a. (altele) şi alţii
t. tomul
\:
8 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

T. Tribunalul
TCE Tratatul Comunităţilor Europene
T.jud. Tribunalul judeţean
TMB Tribunalul Mu'nicipiului Bucureşti
T. reg. Tribunalul regional
TS Tribunalul Suprem
unn. următoarele
yo verbo (la cuvântul)
vs. versus; „contra"
vol. volumul
 Titlul I
CONSIDERATU GENERALE
'
CU PRIVIRE LA OBLIGATllLE CIVILE
'
 Capitolul I
NOŢIUNEA ŞI STRUCTURA OBLIGAŢIEI CIVILE;
DELIMITARE .

Sectiunea 1
'
Definiţie şi terminologie

. 1. Preliminarii. Teoria generală a obligaţiilor este cheia de boltă a dreptului

civil şi a întregului privat. Şi mai mult, se poate afirma cu certitudine că ea constituie
baza principală a întregii construcţii a ştiinţei dreptului din cele mai vechi timpuri şi
până astăzi. Nu există instituţie a dreptului în care influenţa principiilor generale ale
obligaţiilor să lipsească.
În elaborarea acestei teorii, prima contribuţie au avut-o celebrii· jurisconsulţi
romani, care şi-au pus în valoare admirabilul şi pătrunzătorul lor spirit juridic. Teoria
romană a fost preluată, ref6rmulată şi adaptată trebuinţelor sociale din secolele
XVII-XVIII de către marii jurişti francezi ai vremii, în special de cunoscuţii Domat şi
Pothier. Astfel, lucrările lui Pothier au fost principalele surse inspiratoare pentru
redactorii Codului civil francez de· 1a 1804 şi de aceea a fost numit „Le Code civil
avant la lettre", cu alte cuvinte „Codul civil înainte de a fi redactat".
După ce a fost preluată ,din dreptul roman şi apoi prelucrată şi ·reevaluată de
jurisconsulţii francezi, cu modificările şi adaptările necesare, teoria generală a obli-
gaţiilor şi-a găsit consacrarea în Codul civil al lui Napoleon Bonaparte. Apoi, în epoca
modernă şi contemporană a fost continuu restructurată şi dezvoltată în pas cu tre-
buinţele sociale şi în raport cu marile schimbări ale acestor vremuri. Aşadar, a evoluat
odată cu societatea. Şi este firesc să fie aşa, deoarece cum s-a spus: „Dreptul este o
faţă a vieţii şi viaţa nu este staţionară. Dacă s-ar opri pe loc, ar însemna moarte" •
1

2. Definiţia obligaţiei. La fel ca unele coduri civile modeme, vechiul Cod civil
nu a definit obligaţia civilă2 • Este motivul pentru care această misiune a fost asumată
de doctrina juridică, care a elaborat şi formulat diverse definiţii3.

1
G. Plastara, Curs de drept român, voi. IV, Obligaţiunile, Ed. Cartea Românească, Bucureşti,
1925, p. 20. . . . . .
2
Codul civil francez din 1804, Codul civil austriac din 1811, Codul federal elvetian al
obligaţiilor din 1911, Codul civil italian din 1942. În alte coduri însă obligaţia civilă are d~finiţie
lcg:.ilă: Codul civil german (a11. 241 ). Codul civil spaniol (art. I 088).
Pentru definiţia obligaţiei în doctrina românească, a se vedea: D. Alexandresco, Explicaţiunea
3

teu. :;..,/ .yi practicii a drep!Ului cil'il runuî11 În co111parn/iz111~ cu legile vechi şi cu principalele
12 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL, OBLIGAŢIILE

Noul Cod civil defineşte obligaţia în textul art. 1164, ca· fiind „ o legătură de
drept în virtutea căreia debitornl este ţinut să procure o prestaţie creditorului, iar
acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată " 1• Rezultă că obligaţia este întotdeauna '·.'·

un raport juridic care se naşte şi există între cel puţin două persoane, alcătuit din două
laturi inseparabile: una pasivă, adică un debitor şi datoria sa, şi una activă, înţelegând
pe creditor şi dreptul său de creanţă. Definiţia legală reprodusă pune pe primul plan
latura pasivă a obligaţiei, de la debitor către creditor şi de la' datorie la creanţă. În ce ne
priveşte, credem că ar fi fost mai preferabil să se pornească de la creditor către debitor
şi de la creanţă către datorie. Şi aceasta cel puţin din motive de consecvenţă. Astfel,
este cunoscut că patrimoniul se defineşte prin latura sa activă şi numai corelativ prin
latura sa pasivă. ·La fel dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt definite în
textele legale şi de către doctrină prin atnbutele pe care le conferă titularului lor şi doar
corelativ prin îndatorirea generală de abstenţiune. 'Procedând în acest fel, din punct de
vedere doctrinar, obligaţia civilă este raportul juridic în care o parte, numită creditor,
are dreptul de a pretinde c:eleilalte părţi, .numită debitor, să execute prestaţia sau
prestaţiile la crire este îndatorat, sub sancţiunea constrângerii de stat2.
Din perspectiva creditorului, raportul de obligaţii apare ca un drept de creanţă,
iar din punctul de vedere al debitorului· apare ca o. datorie.· Dreptul de creanţă face
parte din activul patrimonial al creditorului, fiindcă lui îi profită prestaţia .ce i se
datorează; datoria este un element al pasivului patrimonial al debitorului, el fiind ţinut
să execute o prestaţie sau mai multe prestaţii în favoarea creditorului .

. . 3. Terminoiogie. Termenul de obligaţie îşi are origi~ea în cuvântul obligare sau

obligatio, care în latina veche înseamnă a lega (ligare) pe cineva „din priciu~" (ob,
obs) în vederea obţinerii a ceva sau realizării unui anume scop3 •
La început, în <lreptul roman, termenul de. obligaţie însemna o legătură pur
materială, corporală (vinculum corporis) într.e două persoane, adică între debitor şi
creditorul său. În această concepţie, obligaţia conferea creditorului .un drept asupra
însăşi persoanei debitorului· iits in personam,. asemănător cu dreptul proprietarului

legislaţiuni străine, tomul V, Tipografia Naţională, laşi, .1898, p. 6; M.B. Cantacuzino, Elementele
dreptului civil, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1921, p. 404; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 9;
I. Albu, Drept civil. introducere în studiul obligaţiunilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 14;
C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ali, Bucureşti, 1994, p. I O.
În ceea ce priveşte doctrina străină, a se vedea: M. Planiol, G. Ripert, avec le concours de
J. Boulanger, Traile etementaire de droit Civil, 2eme edition, tome II, Librairie Generale de Droit et de
Jurisprudence, Paris, 1947, p. 1; B. Sta:rck, H. Roland, L. Boyer, Droit civil. Obligations, tome I, Litec,
Paris, 1996, p. 1; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris, 2005,
pp. 1-2; H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, Ler;ons de droit civil, tome II/premier volume,
Obligations, Montchrestien, Paris, 1998, pp. 4-5.
1
. Noul Cod civil sau Legea nr. 287/2009, modificat prin Legea nr. 71/2011 de punere în
aplicare, supus apoi la două rectificări publicate în M. Of. nr. 427 din 17 iunie 2011 şi nr. 489 din 8
iulie 2011, republicat în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011. .
2
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obiigaţiile, voi. I, 'Regimul juridic general, Ed. C.H.
Beck,2006,p.5. .
3
.A se vedea VI. Hanga, Drept privat roman, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977,
p. 345.
CONSIDERA ŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 13

asupra lucrului său (ius in rem). Astfel, creditorul putea, la fel ca proprietarul lucrului,
să dispună de persoana debitorului insolvabil, după bunul său plac.
Unnare evoluţiei societăţii romane, după o vreme, ·noţiunea de obligaţie se
transformă dintr-o legătură corporală (vinculum corporis) într-o legătură juridică
(vinculum juris), adică într-un raport juridic în temeiul căruia creditorul putea cere
executarea prestaţiei ce i se datorează, iar în caz de neexecutare avea dreptul să
recurgă la forţa de constrângere (adstringimur), ceea ce însemna executarea silită
asupra bunurilor debitorului 1• Această stare de lucruri rezultă din definiţia romană a
obligaţiei formulată în Instituţiile lui Justinian şi atribuită jurisconsultului Papinian:
„ Obligatio est iuris vinculum, quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei,
secundum nostrae civitatis iura ", ceea ce în traducere se formulează astfel: „Obligaţia
este legătura juridică în temeiul căreia suntem, în mod necesar, constrânşi să plătim un
lucru ~upă dreptul cetăţii noastre".
In terminologia juridică actuală, tennenul de obligaţie are două înţelesuri prin-
cipale. Într-un prim sens, propriu şi accesibil numai specialiştilor în drept, se înţelege
raportul juridic de obligaţii, cu ambele sale laturi, activă şi pasivă, în cadrul căruia
creditorul are dreptul de a cere debitorplui să execute prestaţia la care este îndatorat,
sub sancţiunea constrângerii de stat.· In cel de-al doilea sens, mai larg, utilizat în
limbajul juridic curent, tennenul de obligaţie desemnează orice îndatorire jmidică,
noţiune generică, prin care înţelegem atât îndatoririle juridice generale, cât şi cele
speciale, particulare, personale pe care le avem în societate; îndatoririle generale sunt
acelea care incumbă tuturor sau unei categorii de persoane nedeterminate, cum ar fi
obligaţia de a respecta drepturile absolute ale fiecăruia (drepturile reale şi drepturile
personale nepatrimoniale); îndatoririle particulare sau personale sunt acele îndatoriri
pe care le are numai o anumită persoană sau le au anumite persoane, determinate,
individualizate, şi pot rezulta din acte juridice sau fapte juridice, cum es;e obligaţia
unui debitor de a executa prestaţia pe care i-o datorează creditorului său. In acest din
unnă caz, termenul de obligaţie desemnează numai latura pasivă a raportului de
obligaţii, care se exprimă prin datoria debitorului.
Şi în sfârşit, prin obligaţie sau „obligaţiune" se înţelege şi înscrisul constatator al
existenţei unui drept de creanţă, în realitate a unui raport obligaţional care are ca obiect o
prestaţie pecuniară; aceste înscrisuri sunt titluri de credit şi pot fi emise de societăţile co-
merciale pe acţiuni, unităţile administrativ-teritmiale şi de către stat. In asemene~ situaţii,
adesea, se confundă raportul obligaţional cu înscrisul constatator al existenţei sale.

Secţiunea. a 2-a
Structura obligaţiei

4. Precizări introductive. Dacă ne referim la fiinţa obligaţiei civile se poate

constata că asupra ei există două concepţii: una monistă şi alta dualistă. În concepţia
monistă, obligaţia constă într-un singur raport juridic între creditor şi debitor2 • Potrivit

1
Idem, p. 344.
2
A se vedea I. Albu, op. cit., p. 25.
14 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

concepţiei .dualiste existentă în dreptul german 1, cu un oarecare ecou şi în doctrina

franceză ' se susţine că obligaţia este alcătuită în realitate din. două raporturi juridice:
2

Schuld sau debitum şi Haftung sau obligation. Schuld sau debitum este rap011ul juridic
în temeiul căruia debitorul este ţinut să execute prestaţia datorată, iar creditorul este
îndrituit s-o ·primească; acest raport juridic este · susceptibil . exclusiv de executare
voluntară, neputându-se recurge la executare silită. Haftung sau obligation este cel de
al doilea raport jmidic în care creditorul ·are posibilitatea să-l constrângă pe debitor,
recurgând la chemarea înjudecată şi la executare silită, dacă debitorul nu execută
voluntar prestaţia datorată3 . · · · ·

jn dreptul nostru civil. este împărtăşită concepţia monistă, obligaţia .fiind un

singur raport juridic, care însă prezintă o anumită structură internă. Majoritatea
autorilor ·apreciază Că raportul de obligaţii. cuprinde în structura sa patru elemente
componente: subiectele, conţinutul, obie~tul şi sancţiunea4 .

5. Subiectele raportului juridic de obligaţii. Ele se mai numesc şi pfuţL Pot fi

subiecte ·ale.unui raport obligaţional toate .persoanele fizice şi persoanele juridice.
Subiectul activ este o persoană determinată sau cel puţin determinabilă în momentul
naşterii raportului de obligaţii; în schimb, subiectul pasiv. trebuie să fie întotdeauna
persoană determinată la naşterea obligaţiei. ·
Subiectul activ se numeşte creditor, cuvânt care derivă din latinescul „ credere ";
de aici, cel care a avut încredere în debitor. Subiectul pasiv se numeşte debitor,
deoarece datorează ;, debit" creditorului o prestaţie.
În raporturile de obligaţii unilaterale, o parte este numai creditor, iar cealaltă
parte este numai debitor; de pildă, în raportul de obligaţii născut dintr-un contract de
donaţie, donatarul este exclusiv creditor şi cealaltă parte, donatorul este doar debitor ..
Cele mai numeroase raporturi de obligaţii. sunt însă bilaterale, fiecare subiect
fiind, în acelaşi timp, creditor şi debitor. Astfel, este· ~c~zul raportului .de obligaţii
născut dintr-un contract de vânzare-cumpărare: vânzătorul este. creditor al preţului şi
debitor al obligaţiei de. predare a bunului vândut; ~umpărătorul .este creditor, având ·
dreptul. de a cere cumpărătorului predarea bunului cumpărat, şi .debitor pentru plata
preţului. . . . . . · . . ·.
Denumirile de creditor şi debitor sunt noţiuni generice, utilizabile în toate raportu-
rile de obligaţii indiferent de izvorul lor concret. Aceşti doi termeni sunt proprii teoriei
generale a obligaţiilor. În schimb, atunci când analizăm diferitele categorii de obligaţii în
funcţie de originea lor concretă, cele două subiecte, creditorul şi debitorul, sunt
desemnate prin denumiri specifice, cum sunt: ·.vânzător-cumpărător, donatar-donator,
1
Teoria a fost construită de germanul Brinz, apud G. Marty, P. Raynaud, Droit civil, tome II, Ier
volume, Les obligations, Sirey, Paris, 1962, p. 8. . · . ' · ·
2
. . . A se vedea FX. Comparato, G. Comil, E.A .. Popa, Theorie des sources de f'obligation,
Librairie Generale de Droit.et de Jurispmdence, Paris, 1968, p. 150.
3
A ·se vedea: Fr. Ferrand, Droit prive allemand, Dalloz; Paris, .1997, p. 211 şi unn.;
Yv. Buffelan-Lanore, Droit civil, Deuxieme annee, Armand Colin, Paris, 2002, p: 4. ·
4
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca: op. cit., pp. 9-13; L Albu, op. cit., pp. 31-50; L. Pop,
op. cit., p. 19. ·
/

CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 15

comodant-comodatar, însărăcit-îmbogăţit, solvens-<iccipiens, persoană prejudiciată sau

victimă şi autor al prejudiciului ori persoană răspunzătoare etc.
Denumirile pereche au uneori exclusiv înţelesul de creditor sau, după caz, de
debitor {donatar-donator, deponent-depozitar, solvens-accipiens); alteori însă, ele
desemnează fiecare atât calitatea de creditor, cât şi pe aceea de debitor; cum sunt:
vânzător-cumpărător, locator-locatar, antreprenor-client sau comitent etc.

6. Conţinutul raportului de obligaţii. Prin conţinutul raportuluijuridic de obli-

gaţii înţelegem drepturile de creanţă şi îndatoririle care aparţin subiectelor acestuia. De
regulă, este alcătuit din dreptul creditorului ·de a pretinde şi îndatorarea juridică a
debitorului de a executa prestaţia datorată 1 •
Din punctul de vedere al conţinutului, raportul,de obligaţii poate fi simplu; în
care o parte are numai drepturi, iar cealaltă numai obligaţii (contractul de donaţie) sau
bilateral, în situaţia în care ambele ori toate subiectele au deopotrivă şi în acelaşi timp
atât drepturi„ cât şi obligaţii (contractul de vânzare-cumpărare). ·
Conţinutul raportului obligaţional poate fi subiectiv şi obiectiv. De regulă este
subiectiv, deoarece este stabilit prin voinţa părţilor. Ne referim evident la raporturile
obligaţionale născute din acte juridice. Sunt însă şi, situaţii când conţinutul raportului
de obligaţii este obiectiv, în sensul că este stabilit de legea imperativă; fac parte din
această categorie raporturile obligaţionale născute din fapte juridice ·cauzatoare· de
prejudicii.
Aşa cum am arătat, latura activă a raportului juridic de obligaţii este alcătuită din
drepturi de creanţă, iar latura pasivă din obligaţiile personale sau încµitoririle corelative.
Drepturile de creanţă formează· una din cele două c~tegorii de drepturi civile
patrimoniale. Cealaltă categorie o constituie drepturile reale. Intre drepturile de creanţă
şi drepturile ·reale pot fi decelate mai multe deosebiri2• Cea mai importantă deosebire
constă ·în modul lor de exercitare şi ·realizare3• Drepturile de creanţă se realizează
mediat sau mijlocit; altfel spus; ele se pot realiza numai printr-o anumită activitate,
atitudine sau. .anumit·· comportament al. debitorului. Spre deosebire de drepturile de
creanţă, drepturile reale sunt drepturi cu exercitare sau reallzarea directă, riemijlocită.
Este de reţinut că în conţinutul raporturilor de obligaţii mai pot exista în unele
cazuri şi drepturi din categoria aşa-ziselor drepturi potestative4 • Dreptul potestativ este
puterea. conferită unei persoane de a modifica sau stinge o sitliaţie juridică preexistentă
ori de a recrea o situaţie juridică prin voinţa sa unilaterală. Exercitarea unui asemenea
drept se obiectivează într-un act juridic unilateral. Dintre drepturile potestative care ar
1
A se vedea I. Albu, op. cit., p. 47.
2
Cu privire la deosebirile dintre cele două categorii de drepturi, a se vedea: V. Stoica, Drept
civil. Drepturile reale principale, vol I, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, pp. 99-112; L. Pop, op. cit.,
pp. 23-27.
3
A se vedea V. Stoica, op. cit., pp. 103 şi 111-112.
4
În legătură cu drepturile potestative, selectiv, a se vedea: V. Stoica, Drepturile patrimoniale
atipice, în Dreptul nr. 3/2003, pp. 55-58; I. Reghini, Consideraţii privind drepturile potestative, în PR
nr. 4/2003, pp. 236-241; M. Nicolae, Tratat de prescripţie extinctivă, Ed. Universul JUridic, Bucureşti,
2010, pp. 436-454; St Valory, La potestativite dans Ies relations contractuel/es, Presses Universitaires
D' Aix-Marseille, 1999. ·
16 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

putea fi întâlnite în conţinutul unui raport juridic de obligaţii fac parte: dreptul de a
alege într-o obligaţie alternativă, dreptul de denunţare unilaterală a unui contract,
a
dreptul de a revoca o ofertă de contracta etc.
Îndatoririle debitorului corelative·drepturilor de.creanţă, după natura prestaţiilor
pe care trebuie să le execute, sunt de trei feluri: a da, a face şi a nu face.

7. Obiectul raportului juridic ·de obligaţii 1 • Prin obiectul raportului juridic de

obligaţii înţelegem însăşi prestaţia sau conduita · concretă la . care este îndrituit
creditorul şi la care este ţinut debitorul. Această conduită poate consta într-o acţiune,
când prestaţia este pozitivă, ori într-o inacţiune sau abstenţiune, caz în care prestaţia
este negativă. ·
Ob!ectul nu trebuie confundat cu conţinutul raportului obligaţional. Prin conţinut
se· înţeleg drepturile ·şi obligaţiile concrete, personale· ale subiectelor, ·adică
posibilităţile juridice de a pretinde şi îndatoririle juridice de a îndeplini anumite acţiuni
sau inacţiuni. Dimpotrivă, obiectul constă în însăşi acele acţiuni sau inacţiuni, pe care
creditorul le poate pretinde şi debitorul este ţinut să le săvârşească sau, după caz, să se
abţină de la săvârşirea lor.
, Subliniem, .de asemenea, că în cazul raporturilor .obligaţionale născute din
contracte şi, în general, din acte juridice, obiectul acestor obligaţii nu este identic cu
obiectul actului juridic care le-a generat. Este vorba de două noţiuni distincte, care
desemnează realităţi diferite. Aşa cum am văzut, obiectul obligaţiei civile, indiferent
că este sau nu de origine contracfuală, constă în însăşi conduita sau prestaţia pe care
creditorul o poate pretinde şi pe care debitorul este îndatorat să o îndeplinească. În
schimb, obiectul contractului este operaţia juridică pe care părţile contractante urmă­
resc să· o realizeze prin acel contract. Aşadar, celor două obiecte Ii se aplică reguli
juridice distincte şi proprii fiecăruia; aşa se face că există uneori operaţii juridice ilicite
şi prestaţii datorate licite şi, invers, operaţii juridice valabile, dar prestaţiile stipulate în
contract sunt prohibite de lege. ·
Faptul că· obiectul contractului este diferit de obiectul obligaţiei rezultată din
contraci-este consacrat astăzi în textele noului Cod civil. Art. 1225 alin. (1) dispune:
„Obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea,
împrumutul. şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din
ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale", iar referitor la obiectul obligaţiei
art. 1226 alin. (1) prevede scurt şi clar: „Obiectul obligaţiei este prestaţia la care se
angajează debitorul". În acest fel se pune capăt discuţiilor purtate în doctrina juridică,
sub imperiul vechiului Cod civil, cu privire la împrejurarea dacă obiectul obligaţiei
contractuale este sau nu identic cu obiectul contractului din care s-a născut acea
obligaţie •
2

1
Pentru detalii referitoare la obiectul obligaţiei, a se. vedea L. Pop, op. cit., pp; 29-40 şi
bibliografia din notele de trimitere.
2
A se v.edea: Tr. Ionaşcu ş.a„ Tratat de drept civil,. voi. I, Partea generală, ·Ed. Academiei,
Bucureşti, 1967, pp. 289-290; P. Cosmovici ·ş.a., Tratat de drept civil, vol. I, Partea generală,
Ed. Academiei, Bucureşti, 1989, p. 185; Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil.
Subiectele dreptului civil, ed. a VIII-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003, pp. 78-79; P. Vasilescu,
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 17
Prestaţiile sunt de două feluri: pozitive şi negative. Din analiza coroborată a
art. 1074-1083 din vechiul Cod civil rezultă că prestaţiile pozitive constau în acţiuni,
care pot fi de „a da" (dare) şi de „a face" (facere), iar prestaţia negativă este
întotdeauna o inacţiune sau abţinere şi constă în „a nu face" (nonfacere). Această
clasificare a prestaţiilor se pare că poate ff constatată şi din examinarea textelor art:
1483-1488 şi art. 1525-1529 C. civ., aşezate în materia executării obligaţiilor.
· Clasificarea principală a obligaţiilor după obiectul lor se face, de regulă, în
funcţie de cele trei categorii de prestaţii şi îşi are originea în dreptul roman. Ea a fost
preluată în Codul civil francez şi a devenit Clasică şi multă vreme necontestată, fiind
considerată un adevăr etern (verite eternelle) 1•
Prestaţia de a da înseamnă a constitui sau a transmite un drept real în
patrimoniul creditorului. De pildă, vânzătorul transmite cumpărătorului dreptul de
proprietate asupra bunului vândut. Sub imperiul vechiului Cod civil, prestaţia de a da
era distinctă de prestaţia constând în predarea bunului înstrăinat în materialitatea sa,
aceasta din unnă fiind considerată a fi o prestaţie de „a face" autonomă. Noul Cod
civil consacră o altă soluţie. Astfel, potrivit art. 1483 alin. (1) prestaţia de a strămuta
proprietatea implică şi prestaţia de a preda lucrul iar, atunci când este cazul, prestaţia
de a-l conserva până la predare. Cum transmiterea dreptului de proprietate operează ex
lege, de plin drept, pentru executarea prestaţiei de a da ·în întreaga sa dimensiune,
debitorul este ţinut să procedeze şi la predarea lucrului în cauză; numai în acest fel
prestaţia de a da se desăvârşeşte, altfel executarea ei este doar parţială. Această
alegaţie este valabilă pentru cazul înstrăinării de bunuri individual determinate. Atunci
când dreptul real poartă asupra unor bunuri de gen, cum el se transmite ope ·legis în
momentul individualizării bunurilor înstrăinate, prestaţia de a da cuprinde în
conţinutul său complex şi operaţia constând în individualizarea lor şi apoi predarea
imediată sau, dacă este cazul, la împlinirea unui termen stabilit; individualizarea
trebuie făcută pentru ca dreptul real, în speţă,· dreptul de proprietate, să se poată
transmite de plin drept, iar predarea bunurilor este operaţia necesară pentru executarea
în întregime şi desăvârşită a prestaţiei de a da, care constituie obiectul obligaţiei
născută din contract între înstrăinător şi dobânditor.
Prestaţia de a face este orice conduită pozitivă care nu este o prestaţie de a da şi
nici nu intră în conţinutul sau structura acesteia. Fac parte din categoria prestaţiilor de
a face: plata chiriei, restituirea unui bun, realizarea unui tablou de către un artist plastic
şi predarea lui, efectuarea unui transport · de bunuri sau persoane, pregătirea unei
persoane pentru a participa la un concurs, confecţionarea unui· lucru, repararea unui
bun etc.

Actul juridic civil, în Jntrodu~ere în dreptul civil de I. Reghini, Ş. Diaconescu,'P. Vasilescu; Ed. Sfera
Juridică, Cluj-Napoca, 2008, pp. 456-460.
1
În doctrina franceză există o dezbatere ştiinţifică în legătură cu. existenţa şi .utilitatea
obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de a da, deoarece conform art. 1583 C. civ. fr. transferul
dreptului de proprietate se realizează de plin drept şi automat, iar predarea bunului înstrăinat este
considerată o prestaţie autonomă, făcând parte din categoria prestaţiilor de a face. Cu privire la aceste
discuţii, a se vedea: M. Fabre-Magnan, Le mythe de l'obligation de donner, în Revue trimestrielle de
droit civil nr. 1/1996, pp. 85-107; B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Droit civil, voi. II, Contrat, Litec,
Paris, 1989,_pp. 400-401; Ph. Malaurie, L. Aynes, Cours de droit civil. Les obligations, Cujas, Paris,
1999-2000, p. 15. .
18 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Prestaţia de a nu face este întotdeauna o abţinere a debitorului de a face ceea ce

ar fi fost îndreptăţit să facă în lipsa angajamentului obligaţional existent între el şi
creditor. De pildă: vânzătorul unui fond de comerţ se obligă să nu înfiinţeze sau să
deschidă o nouă afacere, identică cu cea înstrăinată, în aceeaşi localitate sau în acelaşi
cartier al oraşului; avocatul care şi-a înstrăinat clientela unui alt avocat se obligă să nu
deschidă un nou birou avocaţial în aceeaşi localitate; autorul unui .roman care a
încheiat un contract de publicare cu o anumită editură se îndatorează să nu publice
acea operă la o altă editură înainte de împlinirea unui termen etc. ·
Conform art. 1226 alin. (2) C. civ., sub sancţiunea nulităţii contractului, obiectul
obligaţiei trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie determinat sau determinabil pe
baza unor criterii existente în prezent şi să fie licit'. . · ·. .·

8. Sancţiunea obligaţiilor. Pentru realizarea oricărei obligaţii civile este necesar

ca legea să pună la dispoziţia creditorului mijlOacele juridice necesare la care 'să poată
recurge pentru a-şi realiza creanţa prin executarea voluntară sau silită a prestaţiei pe
care debitorul o datorează. De asemenea, legea trebuie să ofere şi debitorului anumite
prerogative pentru a executa prestaţia datorată şi a se libera de datorie în ipoteza în
care creditorul refuză sau nu poate S-'O primească. Cu alte cuvinte, obligaţia ca raport
juridic este necesar să aibă o sancţiune.
Aproape întreaga literatură de specialitate defineşte sancţiunea obligaţiei ca fiind
dreptul creditorului „ de ,a recurge la forţa de constrângere a statului pentru realizarea
dreptului său pe calea unei acţiuni" în justiţie şi „să procedeze la executarea silită
pentru realizarea creanţei sale "2• Rezultă că sancţiunea .obligaţiei constă în dreptul
creditorului de a-l acţiona pe debitor în justiţie ·şi de a proceda la executarea silită a
bunurilor lui în scopul realizării creanţei sale. . . ·
În ceea ce ne 'priveşte, aşa _cum am afirmat şi cu o altă ocazie3, apreciem că
definiţia de mai sus este unilaterală şi incompletă. Este unilaterală deoarece este
formulată numai din perspectiva creditorului; de. asemenea, este incompletă pentru
. faptul că sunt avute în vedere doar unele dintre mijloacele juridice ofensive .conferite
de lege creditorului şi, în acelaşi timp, sunt ignorate mijloacele defensive la care poate
recurge. pentru a păstra prestaţia executată voluntar de debitor, în acele situaţii în care
debitorul nu putea fi constrâns să o. facă.
Propunându-ne o nouă definiţie a sancţiunii obligaţiilor, apreciem că ea ar putea
fi formulată mai cuprinzător în felul unuător: ·sancţiunea obligaţiei constă, din
perspectiva creditorului, în totalitatea mijloacelor juridice ofensive şi defensive pe
care le poate exercita, de regulă, cu ajutorul forţei de constrângere a statului, pentru
a obţine sau păstra prestaţia care i se datorează de către debitor şi, din perspectiva
debitorului, în mijloacele juridice pe care legea le pune la îndemâna lui pentru a se
libera de datorie, prin executarea prestaţiei datorate, atunci când creditorul refuză ori
nu poate să o primească, debitorul având interes să stingă raportul obligaţional prin
executare.

1
Pentru analiza acestor două condiţii, a se vedea L. Pop, op. ~it., pp. 39-40.
2
.A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 12; R. Sanilevici, Drept civil. Teoria generală a
obligaţiilor, Universitatea Iaşi, 1976, p. 9.
3
A se vedea L. Pop, op. cit„ pp. 40-46.
 CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 19

A. Mijloacele juridice ofensive şi defensive aflate la dispoziţia .creditorului.

Dintre mijloacele ofensive reţinem: punerea în întârziere a debitorului, acţiunea în
justiţie, daunele cominatorii, amenzile cominatorii, daunele-interese moratorii şi
executarea silită. Desigur că cele mai eficace sunt: acţiunea în justiţie şi executarea
~& '
a) Punerea în întârziere a debitorului constă în. manifestarea unilaterală de
voinţă prin care creditorul pretinde.sau îi cere ferm debitorului să execute prestaţia sau '
prestaţiile datorate. Este reglementată în art. 1521-1523 C. civ. şi se face prin
notificare scrisă, comunicată debitorului prjn executorul judecătoresc sau prin orice âlt
mijloc care asigură dovada comunicării, acordându-i un tennen de executare; ea poate
fi făcută .şi prin cererea de chemare în judecată a debitorului de către creditor.
Principalele consecinţe pe care le produce sunt se constată refuzul debitorului. de a ·
executa prestaţia~ astfel încât creditorul are ,dreptul .să ceară plata de daune-interese
compensatorii; de la data la care se află în întârziere, debitorul datorează creditorului
daune-interese moratorii; debitorul pus în întârziere va răspunde de orice pierdere
cauzată de un caz fortuit. .
b) Acţiunea în justiţie este actul procesual prin care creditorul îl cheamă pe
debitor în justiţie pentru .ca prin hotărârea ce se v,a pronunţa să fie condamnat. la
executarea prestaţiei pe care o datorează 1 •
c) Daunele cQminatorii2. Sunt sumele de barii pe care debitorul este condamnat,
prin hotărârea unei instanţe competente, să le plătească creditorului său pentru fiecare
zi de întârziere sau altă unitate de timp - săptămână~ decadă, lună .:_ până la executarea
· prestafiei datorată. Ele au ·un singur scop: să-l constrângă economic. pe debitor la
executare. Neavând funcţie de despăgubiri, imediat după executarea prestaţiei de căti-e
debitor, creditorul este obligat să restituie sumele de bani Încasate cu acest titlu; ,în caz
contrar, s-ar îmbog~ţi fără]ustă cauză. . · .. . . . .
d) Amenzile cominatorii3• Sunt sumele. de bani pe care debitof4l este obligat,
prin hotărâre judecătorească, să le plătească la bugetul de stat, cu titlu de sancţiune,
- pentru fiecare zi de întârziere, până la momentul în care va avea conduita la care este
îndatorat. La fel ca daunele cominatorii, amenzile cominatorii constituiţ un mijloc de
constrângere pecuniară 'a debitorului la executare, deosebindu-se însă_prin aceea că;
fiind venituri la bugetulde stat, ele nu sunt supuse restitUirii 4 • ·

1
Pentru o definiţie elab0~·ată, a se vedea: V.M. Ciobanu, .Tratat teoretfc şi practlt:: de procedură
civilă, voi. I, Teoria generală, Ed. Naţionai, Bucureşti, 1996, p. 250; I. Deleanu, Tratat de procedură
civilă, voi.I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2005, p. 114. · · · .· -.
2
Sistemul daunelor coininatorii este o creaţie pretoriană amplu analizată. A ·se.vedea: T. Pop,
, Dimensiunea juridică a daunelor cominatorii, în Dreptul nr. I 2/1995, pp. 24-30; ·I. Li.dă, Discuţii în
legătură cu problema daunelor cominatorii, în Dreptul nr. 9/1994, pp. 22-29; (I) S. Buzoianu;. (li)
B. Papandopol, Discuţii în legătură cu existenţa în. dreptul român actual a daunelor cominatorii, în
Dreptul nr. 7/2004, pp. 72-92; L. Pop, op. cit., pp. 504-512. . · . · · ·:
3
Asupra amenzilor cominatorii, a se vedea: L. Ungur, Consideraţii asuprp: instituţiei anienzii
cominatorii, în Dreptul nr. 4/2001, pp. 64-72; B. Dumitrache, Probleme privind executarea silită în
natură a obligaţiei de afai::e, Analele Universităţii Bucmeşti, în Drepful nr. 1/2003, pp. 65-78; (I)
S. Buzoianu; (II) B. Papandopol, op. cit., pp. 345 şi 350-351; L. Pop, op. cit., pp. 50j-504. . ,
4 . ' ' '
A se vedea L. Ungur, op. cit., p. 66. · . . · · .
..·.
''
20 · TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BLIGATIILE

e) Daunele-interese moratorii. Simt despăgubiri în bani pentru repararea

prejudiciului cauzat creditorului prin întârzierea executării prestaţiei .de către debitor.
Ele au caracter de reparaţie nefiind supuse restituirii; dimpotrivă, se cumulează cu
executarea în natură a prestaţiei sau cu plata de daune~interese compensatorii. Pe lângă
funcţia lor ·reparatorie,. ele constituie evident şi un mijloc de presiune economică
asupra debitorului pentru a se hotărî să facă plata datoriei.
f) Executarea silită 1• Este o procedură complexă prin care creditorul care are un
titlu executoriu obţine prestaţia ce i se datorează, cu concursul organelor de stat
competente, în cazul în care debitorul nu înţelege să o execute de bunăvoie. Cu alte
cuvinte, se realizează creanţa prin urmărirea bunurilor debitorului. Executarea silită
este reglementată în Codul de procedură civilă. Ea poate fi directă, în natură, de pildă,
prin predarea bunurilor de la debitor la creditor cu ajutorul executorului judecătoresc şi
organele statului, şi indirectă, prin echivalent bănesc,· când se procedează la vânzarea
bunurilor debitorului sau .la poprirea sumelor pe care acesta are dreptul să le primească
de la terţe persoane.
În principiu, din perspectiva creditorului, sancţiunea obligaţiei civile constă în
mijloace juridice ofensive. Aceste raporturi de obligaţii sunt cele mai numeroase şi se
numesc obligaţii perfecte. Toate sunt însoţite cel puţin de două mijloace juridice
ofensive: acţiunea în justiţie şi executarea silită. · ·
Sunt însă şi raporturi de obligaţii, mai puţin frecvente 'şi în număr redus, a căror
executare ireversibilă este asigurată numai pe cale indirectă, defensivă. Nefiind
înzestrate cu mijloace juridice ofensive, ele se numesc într~o terminologie consacrată
obligaţii naturale. Creditorul mi poate recurge la niciun mijloc juridic de constrângere
a debitorului pentru a-şi realiza creanţa. Cu toate acestea, nu sunt lipsite în totalitate de
sancţiune. Astfel, dacă debitorul execută voluntar · prestaţia pe care o datorează,
curioscând în principiu că nu poate fi constrâns la executare, el nu mai are posibilitatea
să solicite cu succes obligarea creditorului la restituirea plătii, pe motiv că ar fi o plată
nedatorată. Dimpotrivă, plata este valabilă şi ireversibilă, raportul obligaţional dintre el
şi creditor fiind o legătură juridică. Temeiul legal al acestei constatări este prevederea
art. 1411 C. civ., care ·dispune: „Restituirea nu este admisă în privinţa obligaţiilor
naturale care au fost executate de bunăvoie". Această dispoziţie transpune, într-o
formulare aproape identică, prevederea siţnilară din art. 1092 vechiul Cod civil
Aşadar, sancţiunea obligaţiilor ·naturale ·este un mijloc defensiv, în apărare a
creditorului, care constă în excepţia pe care o poate . opune cererii de restituire a
prestaţiei executate de debitor, invocând faptul că debitorul a plătit o datorie existentă.
B. Mijloacele juridice la care debitorul poate recurge pentru a se libera de
datorie. Creditorul are dreptul, dar şi îndatorirea de a primi prestaţia de la debitor. Şi.
mai mult, creditorul este obligat să se comporte faţă de debitor cu bună-credinţă:
Refuzul nejustificat al creditorului de a primi plata este o dovadă a relei sale credinţe. ·
În faţa unei astfel de situaţii, debitorul nu· .este lăsat de lege la bunul plac al
1
A se vedea: S. Zilberstein, V.M. Ci~banu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2001; I. Leş, Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2007, pp. 1037-1268; I. Deleanu, op. cit„ voi. II, pp. 425-522. ·
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 21
creditorului. Pe de altă parte, pot exista şi împrejurări care constituie obstacole pentru
creditor de a primi plata. Atât în ipoteza în care creditorul nu vrea să primească plata,
cât şi atunci când nu o poate primi din anumite motive obiective, debitorul poate avea
interesul să se libereze de datoria sa scadentă. În acest scop, legea îi conferă anumite
prerogative.
În primul rând, atunci când se refuză primirea plăţii, debitorul are la dispoziţie
prerogativa punerii în întârziere a creditorului. Această prerogativă este reglementată
expres în art. 1510-1511 C. civ„ cu toate consecinţele pe care le antrenează; una dintre
aceste consecinţe, poate cea mai importantă, constă în faptul că respectivul creditor va
fi obligat să repare toate prejudiciile cauzate debitorului prin întârziere.
După punerea în întârziere, debitorul are la dispoziţie, în acelaşi scop, în funcţie
de natura datoriei sale, şi alte prerogative. Bunăoară, în cazul datoriilor pecuniare,
poate recurge la oferta reală de plată, urmată de consemnaţiune, reglementate în Codul
de procedură civilă. În acest fel, debitorul se liberează de datorie.
În ipoteza în care .prestaţia datorată constă în predarea .unui bun, refuzul
nejustificat al creditorului de a-l primi îi dă dreptul-debitorului să consemneze bunul în
cauză pe cheltuiala creditorului, liberându-se de datorie (art, 1512 C. civ.). Dacă
natura bunului face imposibilă consemnarea, dacă este perisabil sau dacă depozitarea
lui la o terţă persoană necesită costuri de întreţinere ori cheltuieli considerabile,
debitorul poate pomi vânzarea publică a acelui bun şi consemna preţul obţinut, cu
condiţia notificării în prealabil a creditorului şi încuviinţării instanţei de judecată
competente [art. 1515 alin. (1) C. civ.]. Mai mult, dacă bunul este cotat la bursă sau pe
o altă piaţă reglementată, dacă are preţ curent sau are o valoare prea mică în raport cu
cheltuielile unei vânzări publice, instanţa poate încuviinţa vânzarea lui fără notificarea
creditorului [art. 1514 alin. (2) C. civ.].
Obligaţiile de a nu face, din punctul de vedere al debitorului, nu ridică nicio
problemă. Prin natura sa, orice prestaţie de acest fel este susceptibilă de executare
împotriva voinţei creditorului. Fiind o conduită negativă, adică o inacţiune, legal,
creditorul nu se poate împotrivi la executarea ·ei ..

Sectiunea
' a 3-a
.

Delimitarea obligaţiilor civile faţă

de alte· raporturi juridice de obligaţii

9. Precizărinecesare. Până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, raporturile

obligaţionale în dreptul privat erau de cel puţin trei feluri: raporturi de obligaţii civile,
raporturi de obligaţii comerciale şi raporturi de obligaţii de dreptul familiei. Această
clasificare se pare că în prezent este caducă. Reglementările care se aplică acestor
obligaţii nu se mai află în coduri separate. Regimul lor juridic este stabilit în corpul de
texte al noului Cod civil. Acesta este motivul pentru care, în principiu, problema unor
delimitări dintre ele nu se mai pune. Toate sunt şi rămân obligaţii civile, prin care
înţelegem întreaga gamă de raporturi juridice obligaţionale din spaţiul dreptului privat..
22 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Deosebirile care pot fi şi. astăzi decelate între ele, nu sunt de esenţă şi, prin urmare, nu
este necesară abordarea lor în acest moment.
Nu este însă mai puţin adevărat că există raporturi de obligaţii şi în afara
dreptului privat. Este vorba de raporturile obligaţionale din dreptul public, mai exact
din dreptul fiscal. Obligaţiile fiscale se deosebesc radical de obligaţiile civile prin
anumite caractţristici, care. le conferă natură proprie şi regim juridic adecvat acestei
naturi. De aceea, apreciem că este utilă şi chiar necesară încercarea de delimitare între
obligaţiile civile şi obligaţiile fiscale. Şi aceasta cu atât mai mult că doctrinarii
drepnilui fiscal sunt insensibili la trebuinţa unui asemenea demers.

10. Delimitarea obligaţiilor civile faţă de obligaţiile fiscale 1• Făcând parte din
multitudinea raporturilor obligaţionale existente astăzi : în. viaţa juridică, obligaţiile
fiscale se ·aseamănă cu obligaţiile civile. Asemănările rezultă din structura lor comună.
Astfel, subiectele raporturilor obligaţionale fiscale poartă aceleaşi denumiri generice
cie creditori şi debitori. De asemenea, conţinutul lor este alcătuit din drepturi de creanţă
şi îndatoriri particulare corespunzătoare acestor drepturi; dreptul de .creanţă aparţine
creditorului şi îndatorirea sau datoria este în sarcina debitorului. Obiectul raporturilor
obligaţionale fiscale este însăşi prestaţia la care are dreptul creditorul şi este ţinut s-o
execute debitorul. Şi mai mult, toate raporturile de obligaţii, indiferent de natura lor,
dau dreptul creditorului de a obţine prestaţia pe calea constrângerii statale, precum şi ·
la alte prerogative pe care le-am analizat în materia sancţiunii obligaţiilor.
Totuşi obligaţiile civile nu se confundă cu obligaţiile fiscale; natura şi rţgimul
lor juridic sunt în mod esenţial diferite. Dintre deosebirile mai importante existente
între cele două categorii de obligaţii reţinem următoarele:
a) Obligaţiile civile sunt reglementate de normele dreptului civil, prin care astăzi
înţelegem, în sens larg, întregul drept privat; obligaţiile fiscale sunt reglementate de
dreptul administrativ-fiscal, care intră în alcătuirea dreptului public.
b) Obligaţiile civile sunt raporturi de drept privat, în care subiectele se află pe o
poziţie de egalitate juridică, în sensul că niciunul nu are dreptul să dea ordine,
dispoziţii sau instrucţiuni. şi nici nu poate să ia măsuri de constrângere în putere
proprie faţă de celălalt subiect2 • În acest scop, este necesar să se adreseze instanţelor
de judecată competente şi organelor . de constrângere ale statului. Dimpotrivă,
ob1igaţiile fiscale sunt raporturi juridice de putere, în care. subiectele se află într-o
poziţie de subordonare; subiectul supraordonat are dreptul să adopte decizii obligatorii
şi să ia măsuri de conştrângere în putere proprie faţă de celălalt subiect, care îi este .
subo.r:donat; într-un cuvânt, obligaţiile fiscale sunt raporturi de autoritate.
c) Obligaţiile civile izvorăsc din acte juridice civile, mai ales contracte de drept
privat, şi din fapte juridice civile.· Obligaţiile fiscale se nasc din acte administrative
fiscale, care sunt acte de putere. Confonn legislaţiei fiscale (art. 4 C. pr. fisc.), actul

1
Pentru detalii, a se vede~ L. Pop, op. cit., pp. 15.-17. ·
2
Privitor la egalitatea părţilor în raporturile de drept privat, a se vedea: L. Pop, Despre metoda
de reglementare în dreptul civil, Studia Universitatis „Babeş-Bolyai", Series Jurisprudentia, nr. 1/1977,
pp. 49-54; · I. Reghini, Raportul juridic civil, în „lntrodutere . în dreptul civil" de I. Reghini,
Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2008, pp. 74-75.
CONSIDERAŢU GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢULE CIVILE 23
administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea !egislaţiei
privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale; el se
emite numai în formă scrisă, cu numele şi semnătura persoanei împuternicite şi
aplicarea' ştampilei organului fiscal emitent.
d) Subiectele raporturilor de obligaţii Civile pot fi persoanele fizice şi persoanele
juridice. 'Subiectele obligaţiilor fiscale sunt, pe de.o parte,statul'sau, după caz, unităţile
administrativ-teritoriale şi, pe· de altă parte, contribuabilul,· precum şi alte persoane
care dobândesc drepttiri şi obligaţii în cadrul acestor raporturi. Statul este reprezentat
de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională· de Administrare Fiscală şi
unităţile · sale teritoriale, care se numesc organe fiscale. Contribuabilul este orice
persoană care, potrivit Codului fiscal, datorează impozite Şi taxe.
e) Conţinutul raporturilor obligaţionale civile este alcătuit din drepturi de creanţă
şi îndatoriri corelative de drept comun. Conţinutul raporttirilor obligaţionale. fiscale
este alcătuit exclusiv din creanţe fiscale şi datorii fiscale. ·
Creanţa fiscală constă în dreptul creditorului fiscal de a stabili impozitele 'şi
taxele legale în sarcina contribuabililor şi de a pretinde acestora să plătească sumele de
bani datorate cu acest titlu. Corelativă dreptului de creanţă.este .îndatorirea contribua-
bilului de· a plăti, în termenele· legale, impozitul sau· taxa ·stabilită de · autorităţile
competente. Dacă legea nu prevede altfel, raporturile obligaţionale fiscale, adică
drepturile şi obligaţiile fiscale se nasc în momentul în care se constituie baza de
impunere.
f) Obiectul raporturilor obligaţionale civile constă într-o prestaţie, care poate fi
de a da, :a face sau a nu face. Obiectiil obligaţiei fiscale este întotdeauna o prestaţie de
a da o sumă de bani. · . . ·.
g) Neexecutarea- de către debitor a prestaţiei într-un raport de obligaţii civile dă
dreptul. creditorului. să ceară şi să· obţină concursul forţei de constrângere a statului
(acţiune în.justiţie, amenzi cominatorii,· executare silită etc.). În schimb, atunci când
debitorul dintr-un raport jllridic de obligaţii fiscale nu plăteşte suinele ··datorate,
organele fiscale competente pot proceda la executare silită, ·, care se face 'de către
organele care administrează creanţele fiscale, numite organe de exec~tare silită.
Aşadar, în cazul obligatiilorfiscale, realli:area creantelor pe cale silită.se face direct de
către creditor în putere'proprie~ Nu este necesară ac'tionarea în justitie a debitorului şi
nici recurgereala procedura. executării silite din dieptul comun:·rnstanţele de.]udecată
sunt. competente doar să · soluţioneze contestaţia la executare silită în condiţiile
prevăzute de Codul. de procedură fiscală, contestaţie promovată de către contribuabil;
competenţa aparţine ţnstanţei de judecată· de contencios administrativ, iar soluţia
pronunţată poate fi atacată cu recurs,
 Capitolul li
CLASIFICAREA-OBLIGATllLOR CIVJLE
'

Secţiunea 1
Consideraţii generale

11. Trăsături comune ale obligaţiilor civile. Aşa după cum am putut constata,
raporturile juridice de obligaţii civile se deosebesc· de raporturile juridice de obligaţii
din dreptul public, care se numesc obligaţii fiscale, Din analiza acestor deosebiri
rezultă că raporturile obligaţionale din dreptul privat prezintă câteva trăsături generale
care le sunt caracteristice, ceea ce le conferă o anumită specificitate. Astfel:,
a) obligaţiile civile sunt reglementate de normele dreptului privat, unele dintre
aceste norme fiind dispozitive;
b) obligaţiile civile se nasc. din acte juridice civile şi fapte juridice civile, liCite
sau ilicite;
c) subiectele acestor raporturi juridice sunt persoanele fizice şi persoanele _
juridice de drept privai sau, după caz, de drept public; ,
d) obligaţiile civile pot avea caracter oneros sau caracter gratuit;
e) subiectele. raporturilor juridice de acest fel se_ află pe poziţie de egalitate
juridică._ -
Aceste trăsături caracteristice generale trebuie să fie întrunite cumulativ. Aşa se
face că raporturile de obligaţii civile alcătuiesc, din acest punct .de vedere, în pofida
diversităţii lor, o instituţie relativ omogenă a dreptului civiL -

12.- Utilitatţa clasificării obligaţiilor. Enunţarea criteriilor de clasificare.

Obligaţiile civile sunt extrem de numeroase şi se prezintiţ într-o mare diversitate. Aşa
se explică împrejurarea că, deşi prezintă anumite trăsături generale comune care le
conferă o indiscutabilă omogenitate relativă, între diferitele raporturi juridice de acest
fel există şi semnificative deosebiri - de regim juridic, determinate •de unele
particularităţi de reglementare legală. Aces_te deosebiri îşi -găsesc explicaţia, cel mai
adesea, în .izvoarele lor diferite. _De asemenea, ele re:Zultă, alteori, din analiza
elementelor structurale ale raporturilor de obligaţii: subiectele, obiectul şi sancţiunea.
Este motivul pentru care dintotdeauna s-a simţit nevoia ordonării şi clasificării lor,
operaţie care este nu numai posibilă, ci şi- deosebit de utilă pentru actiyitatea de
înfăptuire a justiţiei. Diversele clasificări ale obligaţiilor sunt de natură a contribui la
înţelegerea fiinţei lor; prin decelarea şi studiul asemănărilor şi mai ales a deosebirilor
de etiologie, structură şi de regim juridic existente între ele.
Obligaţiile civile au fost şi sunt clasificate în funcţie de numeroase şi variate
criterii de la autor la autor. De asemenea, se constată că după anumite criterii există
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRNIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 25

mai m~lte clasificări realizate din perspective diferite. Dintre aceste criterii, reţinem
următoarele: în funcţie de izvoarele sau originea, obligaţiilor, după obiectul -lor S(olu
natura prestaţiei datorată de debitor şi în funcţie de sancţiunea care le însoţeşte.

Secţiunea a 2-a
Clasificarea obligaţiilor după izvoarele lor

13. Obligaţii contractuale, cvasicontractuale, delictuale şi cvasidelictuale 1•

Considerată summa divisio a obligaţiilor civile, această clasificare vine din dreptul
roman postclasic, potrivit căreia izvoarele obligaţiilor erau de patru feluri: contracte,
cvasi contracte, delict(( şi cvasidelicte2 • Deşi criticabilă, această· structură_ a izvoarelor
obligaţiilor a fost consacrată în Codul civil francez de la 1804 şi apoi preluată întocmai
în Codul civil român de la 1865 (art. 942-1003). Urmează că obligaţiile civile, din
acest punct de vedere, se clasifică în:, obligaţii contractuale, născute_ din contracte;
obligaţii cvasicontr<i_ctuale născute din cvasicontracte (gestiunea -de afaceri şi plata
nedatorantă - art. 986-997 vechiul C. civ., la care doctrina· şi jurisprudenţa au adăugat
şi îmbogăţirea rară justă cauză); obligaţii delictuale izvorâte din fapte ilicite şi
prejudiciabile, săvârşite cu intenţie, numite .delicte (art. 998 vechiul C. civ.); qbligaţii
cvasidelictuale care au ca etiologie fapte ilicite şi prejudiciabile săvârşite din
neglijenţă sau imprudenţă (art. 999 vechiul C. civ.).
Această clasificare a fost _supusă unei critici severe, care este o reflectare a
criticii formulate asupra clasificării însăşi izvoarelor obligaţiilor civile. Astfel, s-a spus
că împărţirea izvoarelor obligaţiilor în Codul civil de la 1865 este incompletă,
deoarece sunt omise unele izvoare a căror existenţă nu poate fi ignorată, cum sunt:
actele juridice unilaterale şi îmbogăţirea fără justă cauză, ce nu pot fi incluse în niciuna
din cele patru categorii enunţate. De asemenea: -
a) categoria cvasicontractelor este artificială; de aici caracterul său fals şi confuz.
Gestiunea de afaceri (art. 987-991 vechiul C. civ.) şi plata nedatorată (art. 992-997
vechiul C. civ.), reglementate ca fiind cvasicontracte, nu pot fi asimilate contractelor
deoarece nu sunt acorduri de voinţă;

1
A se vedea N.M.L. Gomaa, Theorie des sources des obligations, Librairie Generale de Droit et
de Jurisprudence, Paris, 1968. _ _
2
În dreptul roman clasic erau cunoscute numai două izvoare de obligaţii: contractul şi delictul
(Omnis obligatio vei ex contractu nascitur, vei ex de/icto, în traducere: „toate obligaţiile se nasc din
contract sau din delict"). Această clasificare aparţine jurisconsultului Gaius. Mai târziu, sub influenţa
dreptului pretorian, urmare apariţiei de noi izvoare de obligaţii, detenninată de dezvoltarea socială, s-a
introdus o clasificare tripartită, în: contracte, delicte şi diferite alte cauze. În categoria „diferitelor alte
cauze" (variis causarum figuris) au fost încadrate toate celelalte fapte care, fără a fi contracte sau
delicte, dădeau naştere la obligaţii. În dreptul roman postclasic, clasificarea a deveni_t insuficientă şi de
aceea Justinian a adoptat clasificarea cvadripartită a izvoarelor obligaţiilor, .în: contracte, delicte,
cvasicontracte şi cvasidelicte. Această clasificare a fost preluată de jurisconsultul francez Pothier din
secolul al XVIII-iea ale cărui lucrări au stat la baza redactării şi definitivării Codului civil francez, ceea
ce explică consacrarea ei şi în textele Codului civil român de la 1865.
 26 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

b) categoria cvasidelictelor este inutilă; ele· se deosebesc de delicte prin· forma

vinovăţiei sau culpei autorului faptei ilicite şi prejudiciabile; delictul este o faptă ilicită
săvârşită cu intenţie, .iar cvasidelictul este o faptă ilicită săvârşită din neglijenţă sau
prin imprudenţă (culpă propriu-zisă). Cu toate acestea, natura şi efectele lor sunt
identice; existenţa reparaţiei şi întinderea ei nu depind de forma vinovăţiei; în ambele
situaţii, repararea prejudiciului cauzat este şi trebuie să fie integrală şi după aceleaşi
reguli. .Nu poate fi vorba de două răspunderi diferite, · una .delictuală şi alta
. cvasidelictuală. · · . ·
Criticile sunt severe, dar şi întemeiate • De aceea, doctrina juridică a propus alte
1

clasificări. De altfel, în majoritatea codurilor civile adoptate după intrarea în vigoare a

Codului civil francez s-a renunţat la această clasificare2•

Obligaţii născute din acte juridice şi obligaţii născute din fapte

14. juridice.
Această clasificare· are la bază o nouă sistematizare a izvoarelor obligaţiilor care este
larg împărtăşită de doctrina juridică românească de drept civil din ultimele decenii3 şi
chiar în lucrările cele mai recente ale unor prestigioşi autori francezi 4 . Astfel, dacă
avem în vedere .această clasificare a izvoarelor obligaţiilor, raporturile obligaţionale
civile se împart în: obligaţii născute din acte juridice şi obligaţii născute din fapte
juridice.
Obligaţiile născute din acte juridice civile sunt cele mai numeroase; ele sunt
raporturi obligaţionale obişnuite şi fireşti, deoarece se nasc din acorduri sau
manifestări de voinţă făcute cu intenţia de a genera efecte juridice, efecte care altfel nu
s-ar putea produce. Actele juridice civile pot fi contracte sau acte juridice unilaterale;
în mod corespunzător obligaţiile cărora le dau naştere. se subclasifică în: obligaţii
născute .din corttracte (obligaţii contractuale) şi obligaţii născute din acte juridice
unilaterale.
Obligaţiile născute din fapte juridice civile sunt rap01turile juridice de obligaţii
care se nasc din conduite ale oamenilor - acţiuni sau inacţiuni - care pot fi licite sau
ilicite. De asemenea, unele raporturi juridice obligaţionale se pot naşte din fapte juridice,
care nu sunt conduite umane, în acele situaţii în care legea le acordă o astfel de
semnificaţie juridică, cum sunt: . unele fenomene ale naturii, defectele produselor,
sperietura unui animal, ruina unui edificiu, explozia unui cazan sau a unui cauciuc etc.
Aşadar, obligaţiile din această vastă categorie se subclasifică în: obligaţii născute din

1
A se .vedea: H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 12; J. Flour, J.L. Aubert,
E. Savaux, Droit civil. Les obligations. 1: L 'acte juridique, Annand Colin, Dalloz, Paris, 2002, pp. 32-33.
2
Dintre aceste coduri reţinem: Codul civil german (BGB) intrat în vigoare la 1 ianuarie 1900;
Codul federal elveţian al obligaţiilor din 1911; Codul civil italian din.1942. De pildă, art. 1173 C. civ.
italian prevede ·că obligaţia se naşte din contract, faptă ilicită şi orice altă faptă care produce un
asemenea efect în conformitate cu ordinea juridică. La fel a procedat şi legiuitorul român în texteie
noului Cod civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.
3
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 20; C. Stătescu, C. Bîrsan, ·op. cit., 2008,
pp. 4-5; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, voi. I, Regimu/juridic general, op. cit., pp. 53-54.
4
A se vedea: J. Carbonnier, op. cit„ p. 30; Fr. Tem~; Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., 2005,
pp. 5-6; Yv. Buffelan-Lanore, op. cit.; p. 8; J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, op. cit.; p. 52; V. Toulet,
Droit civil. Obligations. Responsabilite civile, Paradigme, Orleans, 2003, p. 11.
CONSIDERA ŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 27
fapte juridice umane licite sau ilicite şi obligaţii născute din alte fapte juridice care nu
constau în conduite umane. Obligaţiile născute din fapte juridice conduite umane sunt la
rândul lor de două feluri: obligaţii născute de fapte licite (plata nedatorată, gestiunea de
afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză) şi obligaţii născute din fapte ilicite cauzatoare de
prejudicii, care sunt în realitate raporturi de răspundere civilă.
Împărtăşim această ultimă clasificare a obligaţiilor după izvoarele lor. De altfel,
aşa cum vom arăta la momentul potrivit, enumerând izvoarele obligaţiilor în- art. 1156
C. civ., redactorii acestor texte au avut în vedere posibilitatea şi necesitatea clasificării
lor în acte juridice şi fapte juridice propriu-zise.

Sectiunea a 3-a
'
Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor

15. Obligaţii de a da, obligaţii de a .face şi obligaţii de a nu face. Este

clasificarea tradiţională a obligaţiilor după obiectul lor sau natura prestaţiei la care este
îndatorat debitorul şi are dreptul creditorul. Ea a fost preluată din dreptul roman, fiind
expres prevăzută în art. 1073-1090 din vechiul Cod civil român şi în_ art. 11O1 şi
art. J 126 C. civ. fr. Mai mult, este consacrată Îll unele texte disparate din cuprinsul
noului Cod civil român (art. 1273, art. 1482-1488 şi 1_528-1529).
Aceste trei categorii de obligaţii au fost definite implicit atunci când am analizat
obiectul raporturilor juridice de obligaţii 1 •
Înainte de toate este necesar de reţinut că în_ doctrina franceză contemporană
2
există discuţii referitoare la utilitatea practică a acestei clasificări • Dezbaterile sunt
întreţinute de unii autori care neagă pur şi simplu existenţa şi pertitienţa obligaţiilor de
a da (dare), aşa cum sunt definite în dreptul -francez3 • Reamintim că prin obligaţiile de
a dii. sunt desemnate acele obligaţii care au ca obiect transmiterea sau constituirea unui
drepr real asupra unui anumit bun4 • Potrivit principiului _consensualismului" care
guvernează transferul sau, _după caz, constituirea drepturilor reale, acest efect se
produce de plin drept, ex lege, în momentul îrţcheierii contr~ctului, în cazul bunurilor
certe, şi în momentul individualizării bunurilor, în cazul celor generice. Obligaţia de
predare ori, în funcţie de situaţie,_ obligaţia de individualizare şi predare a bunului în
cauză este privită ca fiind separată de obligaţia de a da, fiind încadrată în categoria
obligaţiilor de a face. Regula transmiterii de plin drept a dreptului de proprietate,
extinsă la toate drepturile reaie cesibile, rezultă din prevederea art. 1583 C. civ.fr. 5 ,

1
A se vedea supra, Titlul I, Capitolul I, § 2, pct. 7.
2
A se vedea: M. Fabre-Magnan, le mythe de l'obligation de donner, în Revue trimestrielle de
-droit civil nr. 111996, pp. 85-107; B. Sţarck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., pp. 400-401; Ph. Malaurie,
L. Aynes, op. cit., pp. 16-17. . -
3
A se vedea M. Fabre-Magnan, op. cit., pp. 85-107.
4
A se vedea J.P. Chazal, S. Vicente, le transfere de propriile par/ 'e:ffet des obligations dans la
Code civil, în Revue trimestrielle de droit civil nr. 3/2000, pp. 477-506.
5
Pentru adnotări şi jurisprudenţă recentă în aplicarea acestui text, a se vedea Code civil, 108°
edition, Dalloz, edition 2009, pp. 1766-1773. -
28 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

preluată întocmai prin traduce~e fidelă în -art. 1295 alin. (2) din vechiul Cod civil
român. ·Mai mult decât atât,· în vechiul Cod civil român această regulă era consacrată .
cu ·valoare de principiu, aplicabil oricărui drept real, în textul art. 971, dispoziţie
preluată din Codul civil italian din anul 1865.
Faţă de regula transmiterii contractuale ex lege a dreptului de proprietate s-a
afinnat că obligaţia de a da în sarcina transmiţătorului nu-şi justifică în niciun fel
existenţa. Prin urmare, clasificarea tradiţională tripartită a obligaţiilor după obiectul lor
se reduce, în fapt; la distincţia dintre obligaţiile de a face şi obligaţiile de a nu face.
Apreciem că o astfel de poziţie doctrinală, în dreptul nostru, după intrarea în
vigoare a noului Cod civil, nu are susţinere legislativă. Nu este însă mai puţin adevărat
că şi noul Cod civil, în art. 1273, în materia constituirii şi transferului dreptului de
proprietate, consacră principiul consensualismului, în sensul că acest efect al
contractului se produce prin simplul acord de voinţă al părţilor, chiar dacă bunurile nu
au fost predate. Desigur că de la acest principiu există şi -excepţii, dintre care cea mai
importantă este prevăzută în art. 885 alin. (1) în sensul că: „Sub rezerva unor dispoziţii
legale contrare~ drepturiie reale asupra. imobilelor cuprinse în cartea funciară se
dobândesc, atât' între părţi, cât şi faţă de' terţi, rtumai prin înscrierea lor în cartea
funciară, pe baza actullli sau faptului care a justificat înscrierea".
Deşi noul Cod civil consacră principiul consensualismului în cazul constituirii
sau transferului drepfurilor reale prin contracte, existenţa obligaţiilor de a da nu poate
fi contestată. Explicaţia se află tot în textele sale; din care rezultă că obligaţia de a da
are un conţinut complex, în sensul că fiinţa ei nu se reduce 'doar la constituirea sau
transferul dreptului real, ci cuprinde Şi predarea bunului determinat şi eventual
conservarea lui sau, după caz, individualizarea şi predarea bunurilorgenerice. Cum
transmiterea dreptului de proprietate operează ex lege şi de plin drept prin acordul de
voinţă' al părţilor, pentru realizarea' obligaţiei de a da în întreaga' şi desăvârşita sa
dimensiune, debitorul; este ţinut ,să procedeze şi la predarea sau individualizarea şi
predarea bunului sau bunurilor în cauză; ·niimai privită astfel, prestaţia de a da se
complineşte, se desăvârşeşte.· De această ·dată, · pre~taţia constând în predarea sau
individualizarea bunurilor nu are o
existenţă autonomă; nu este independentă de
constituirea sau, după caz, transferul dreptului de proprietate sau al altui drept real.
Temeiul juridic al soluţiei noastre se află în art. 14S3 alin. (1) C. civ.: „Obligaţia de a
strămuta proprietatea implică şi obligaţiile de a preda lucrul şi de a-l conserva până la
predare". · _ .
În conduzie, clasificarea tripartită clasică· a obligaţiilor după natura obiectului
este justificată şi utilă, ia~ existenţa obligaţiilor de a da nu poate fi negată în dreptul
nostru civil actual.

16. Obligaţiile de plată a unei sume de bani ori de predare a unei cantităţi
de bunuri generice; obligaţiile de predare a unui bun cert, determinat; obligaţiile
de prestare de servicii şi obligaţiile de a nu face 1• Această clasificare este propusă în
doctrina franceză de către autorii care au contestat sau contestă existenţa obligaţiilor

1
A se vedea B. Starck, H. Ro land, L. Boyer, op. cit., p. 40 I:
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE. 29
de a da, obligaţii care în opinia lor nu au nicio aplicaţie practică, din moment ce
transferul dreptului de proprietate şi al altor drepturi reale operează de plin drept,
automat, ex lege, în baza acordţdui de voinţă 1 • Prin urmare, făcând abstracţie de
obligaţiile de a da, a căror existenţă este pusă în cauză cu fermitate, s-a propus
clasificarearnporturilor obligaţionale, după obiectul lor, în patru categorii2•
A. Obligaţiile de plată a unei sume de bani ori de predare a unei cantităţi de
alte bunuri generice. Ele sunt considerate, fără excepţie, obligaţii de a face. Prestaţia
datorată de debitor şi pe .care el trebuie să o execute constă în individualizarea acelor
bunuri prin numărare, cântărire sau măsurare sau în alt mod stabilit de părţi ori care
rezultă din natura lor, precum şi în predarea lor la creditor. Transferul dreptului de
proprietate are foc de plin drept, ex lege, în momentul predării bunurilor. .
B. Obligaţiile de predare a unui bun cert, individual determinat. Sunt incluse
în această categorie toate obligaţiile care au ca obiect prestaţia de a pune la· dispoziţia
creditorului, adică de a-i preda un bun determinat, asupra căruia el a dobândit un drept
real sau un drept_ personal, cum sunt: obligaţia vânzătorului de a preda cumpărătorului
bunul ce1i vândut şi respectiv cumpărat; obligaţia donatorului de a preda donatarului
bunul donat (în toate aceste situaţii, dreptul de proprietate s-a transmis de plin drept,
ex lege, în momentul perfectării contractului); obligaţia locatorului de a pune lucrul
închiriat la dispoziţia locatarului; obligaţia depozitarului de a restitui deponentului
bunul care i-a fost dat în depozit; obligaţia celui care a sustras bunul altuia de a-l
restitui victimei etc.
Obligaţiile din primele două categorii se caracterizează prin aceea că pot fi
realizate prin executare silită în natură, atunci când debitorul nu execută voluntar
prestaţia sau prestaţiile datorate.
C. Obligaţiile de prestare de servicii. Sunt obligaţiile care au ca obiect o
activitate proprie a debitorului, cu excepţia predării unui bun sau unor bunuri. Aşa de
pildă: obligaţia transportatorului de a efectua un transport de persoane sau de bunuri;
obligaţia salariatului de a presta munca la care s-a îndatorat prin contractul individual
de niuncă; obligaţia medicului de a-l trata pe pacientul său de o maladie de care suferă;
obligaţia unui frizer de a executa tunsoarea comandată de clientul său; obligaţia unei
persoane de a organiza o competiţie sportivă ori un spectacol artistic; obligaţia unui
meseriaş oarecare de a efectua o reparaţie a unui bun; obligaţia notarului public de a
autentifica sau legaliza un înscris etc.
Obligaţiile de prestare de servicii sunt, de cele mai multe ori, intuitupersonae şi
de aceea nu sunt susceptibile de executare silită în natură; în caz de neexecutare
voluntară, creditorul are dreptul doar de a pretinde şi obţine condamnarea debitorului
la plata de daune-interese.
D. Obligaţiile de a nu face. Sunt obligaţiile care au ca obiect o conduită
negativă a debitorului; el trebuie să se abţină de la o conduită pozitivă la care avea
dreptul dacă obligaţia non faciendo nu ar exista. Aşadar, debitorul datorează numai o
atitudine negativă, adică o absenţiune, cum sunt: obligaţia de a nu construi un edificiu

1
Ibidem. De asemenea, M. Fabre-Magnan, op. cit., pp. 85-107.
2
A se vedea B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., pp. 401-402.
 •\.,

30 •• TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL• .OBLIGAŢIILE

într-un anumit loc; . obligaţia celui ca~e a cesionât clientei~ sa dvilă de a nu face
concurenţ~ cesionarului (avocatul sau medicul cu cabinet propriu). Încălcarea acestor
obligaJii dă dreptul creditorului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. · .·
ln condiţiile în care pertinenţa obligaţiilor de a da, în semnificaţia lor clasică,
este contestată, această clasificare poate fi considerată de mare interes. Ea însă trebuie
combinată şi cu alte clasificări ale obligaţiilor după criteriul ..obiectului lor, cum este.
clasificarea în obligaţii de rezultat şi obligaţii de mijloace. ·

.17. Obligaţii de rezultat .şi obligaţii de mijloace. Calificarea subcategoriei

obligaţiilor de securitate. Codul civil român de la 1865, după exemplul Codului civil
francez, nu a prevăzut această clasificare. În Franţa a fost ·propusă de doctrină .la
începutul secolului tr~cut şi .acceptată de jurisp~denţă 1 • Apoi, în anii de pe urmă, a
fost preluată şi în doctrina noastră de specialitate de către unii autori 2• Noul Cod civilo
pcmsacră e.xpres; astfel, art. 1481 defineşte cele două categorii de ,obligaţii şf stabileşte
în
principalele criterii funcţie de care oobligaţie sau alta poate :fi încadrată în categoria
obligaţiilor de rezultat sau, dimpotrivă, în categoria obligaţiilor de niijloace. ·
A'. Obligaţiile.· de rezultat. (determinate). Obligaţiile de rezultat sunt acele
raporturi juridice de obligaţii în care debitorul este îndatorat, prin conduita· sa pozitivă
sau.negativă, să obţină.un anumit rezultat, precis determinat, în favoarea creditorului
său (art. 1481 alin. (1) C. Civ.]. Mai mult, debitorul garantează creditor.ului că· acel
rezultat va fi obţinut. Exemplul tipic este obligaţia unui transportator, într~un c:ontract
de transport de persoane, să-l transporte pe iin călător, sănătos şi nevătămat. într-un
anumit loc .. Dacă în timpul transportului se produce uri accident şi persoana respectivă
suferă . o vătămare corporală, este. evident că·. rezultatul. la care transportatorul'' s-a
îndatorat nu a fost obţinut; pe ~ale de consecinţă, la cererea creditorului 1 se va:angaja
răspunderea transportatoruluL In acest scop, .creditorul (voiajorul) treb.uie să facă doar
dovada;· uşor de·. administrat,· că rezultatul . la care debitorul .era îndatorat nu a fost
. obţinut; el nu esfo ţinut să probeze cauzele accidentului,. care adesea nu are la origine
vinovăţia debitorului, răspunderea transportatorului angajându-se· Şi pentru cazfortuit3 .
Exonerarea·· de răspundere intervine numai dacă ·debitorul· face proba, pe. te.renul ·
,
cauzalitătii,
- ,
că .rănirea călătorului
.'
a - fost' cauzată
.
de
. .
forta
' .
majoră,
4
fapta victimei
-
sau
fapta unui terţ, dacă aceasta întruneşte condiţiile forţei majore . . . ·. ,. . . .

1
Clasificar~a a fost pr~pu~ă şi argumentată de ~ene D~mogue În deceniul al treilea din .secolul
trecut în lucrarea. sa „ Trai(e des obligations en general. Sources des obligations ", tomt? II, Librairie
Arthur' Rousseau, Paris, 1925~ pp. 338-345. Propunerea a fost aq:eptat~ şi de alţi doctrinari prestigioşi.
Selectiv, a se vedea:. H. Mazeaud; L 'o'bligation generale de prudence' et diligence et Ies obligatîons
dJterminees, Revue trimestrieUe de droit civil, 1936, p. I şi urm.; J. Frossard, De la distinctîon des
obligations de moyens et des obligations de resultat, these, Lyon, 1965; B. Starck, H. Roland, L. Boyer,
op. cit.. pp. 403-432; Fr. Terre,. Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., pp. 7-8; Ph. Malaurie, L. Aynes, op.
cit., p. 17; J.Flour, J. L. Aubert, E. Savaux, op. cit„ pp: 26-27. ·. . . . . . · · .•.
·
2
A se.vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., pp: I l"J2; I. Albu, op.' cit:, pp. '104-111; L. Pop;
op. cit., pp~ 62-74. .·· • · · · · ·. · · · · •· · ·. ·
· . Art. 1351 alin. (3) C. civ. român defineşte cazul fortuit.astfel: „Cazul f01tuit este un eveniment
3

care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi .fost chemat să răspundă dată
evenimentul im s-ar fi produs". . ··. ·
4
Art. l351alin. (2), defineşte forţa majoră ca fiind „(.„) orice eveniment extem, imprevizibil,
absolut invincibil şi inevitabil''. ·
 CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 31
Obligaţia de re:Zultat creează, aŞadar, o veritabilă garanţie de executare pe care
debitorul şi-o asuma expres ori legea o pune în sardna sa,. implicit sau explicit, faţă de
creditorul său; acesta din urmă are garanţia sau siguranţa că va obţine, fie rezultatul
aşteptat a-i fi furnizat de către debitor, fie, în caz contrar, repararea prejudiciului care
i-a fost cauzat prin neexecutare. :
În funcţie de gradul de intensitate a garanţiei de executare pe care ·debitorul o
datorează creditorului, obligaţiile de rezultat se subclasifică în: obligaţii de rezultat
absolute, obligaţii de rezultat relative şi obligaţii de rezultat intermediare 1.·În cazul în
care debitorul rămâne îndatorat chiar şi atunci când rezultatul promis nu .a fost obţinut
din cauză de forţă majoră suntem .în prezenţa unei· obligaţii de rezultat absolută; de
pildă, ob~igaţia de· a plăti :o sumă de bani poate .fi executată în orie~ situaţie.
Dimpotrivă;'. în ipoteza. în care obligaţia încetează din .cauză de forţă majoră,
răspunderea debitorului fiind înlăturată, vorbim de o .obligaţie de rezultat relativă, cum
este obligaţia transportatorului născută diritr-un contract de transport de persoane.
Obligaţiile de rezultat intermediare sunt acele obligaţii în care rămân în sarcina
debitorului numai .anumite cazuri de forţă majoră, detenninate · printr::-o clauză
contractuală sau .. dispoziţie legală; răspunderea debitorului pentru neobţinerea
rezultatului datorat va. fi înlăturată doar atunci când va dovedi că aceasta se datorează
unui alt caz de forţă majoră decât cele stabilite în contract sau în lege.
Majoritatea obligaţiilor civile sunt obligaţii de rezultat, cum sunt toate obligaţiile
. de predare a unui btin cert sau a unor bunuri generice, De asemenea,intră în această
categorie şi o bună parte a obligaţiilor de prestări de serv'icii, dintre care exemplificăm:
obligaţia unui meseriaş de a executa o anmnită reparaţie a
unui ·lucru;. obligaţia
antreprenorului de a preda clientului lucrarea contractată; obligaţia de a transporta o
cantitate _de mărfuri; obligaţia de a executa lucrări de igienizare etc. ·. ·
B .. Obligaţiile de mijloace (de diligenţă sau.prudenţă;2. Sunt acele raporturi
juridice de obligaţii în care debitorul este îndatorat să utilizeze şi să pună în valoare
toate mijloacele necesare şi posibile,. dând dovadă de diJige1,1ţă şi prudenţă, pentru a
obţine un anumit rezultat în favoarea creditorului sau persoanei determinată de acesta.
Art. 1481 alin. (2) C. civ. prevede: „În cazul obligaţiilor de mijloace, debitorul eşte
ţinut să folosească toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis".
Specificul.· acestor obligaţii constă în .faptul că . debitorul ·nu garantează
creditorului că rezultatul urmărit va fi obţinut şi că în caz contrar îi :va repara
prejudiciul cauzat. În măsţrra .În, care debitorul a· recurs }a, mijloacele , necesare şi
posibile şi a .dat dovadă de diligenţă şi prudenţă în conduita sa, făcând tot ceea ce· este
în stare să. facă pentru obţinerea rezultatului urmărit, se co1,1sideră că prestaţia l_a care
este,mdatorata fost executată, indiferent .de rezultat.
' . . . Angajarea.
răspunderii debitorului
. .

1
Unii autori francezi deosebesc Între obligaţiile de rezuÎt~tagravate şi oblig~ţiil~ de rez~ltat
atenuate. Sunt agravate acele obligaţii de rezultat în care debitorul răspunde şi pentru forţa majoră sau
pentru unele caruri de forţă majoră. I?impotrivă; sunt obligaţii de rezultat atenuate a<;:elea în care orice
cauză străină înlătură răspunderea debitorului. A se vedea G. Viney, P. JOurdain, Traite de droit civil.
Les conditions de la .responsabilite, Librairie Generale de Droit ·et de ·Jurisprudence; Paris, 2006,
pp. 519-521. . . ·. .. '
2
A se vedea: H. Mazeaud, op. cit„ p. I şi urm.; T.R. Popescu, P: Anca, op. cit., ·pp. 11-12;
I. Albu, op. cit., pp. 105-106; L. Pop, op. cit„ p. 64 şi urm.
32 . TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

pentru· neexecutarea. prestaţiei ·sale este posibilă numai· în situaţia în care creditorul
dovedeşte că rezultatui promis nu a fosLobtinut deoarece nu s-a folosit de· toate
mijloacele necesare şi posibile ori că în loc să fie diligent a fost neglijent şi în loc să, fie
prudent a fost imprudent. ·
Fac. parte din. această categorie: obligaţia avocatului de. a pune în valoare toate
cunoştinţele juridice şi diligenţa necesară pentni a câştiga procesul în care clientul său
este parte; obligaţia unui medic de a trata un pacient pentru vindecar.ea lui de o
anumită maladie; obligaţia unui om de ştiinţă de a face cercetări pentru obţinerea unui
vaccin în vederea imunizării împotriva unei boli contagioase etc. ·.
Această clasificare a obligaţiilor prezintă . importanţă practică . pe terenul
răspunderii civile. În cazul obligaţiilor de rezultat, neobţinerea rezultatului la care este
îndatorat debitorul antrenează răspunderea civilă· obiectivă, tără vinovăţie a acestuia
faţă de creditorul său. Dimpotrivă, în ipoteza obligaţiilor de mijloace, răspunderea
debitorului pentru neexecutarea prestaţiei datorate este eminamente subiectivă,
întemeiată pe culpa sau vinovăţia dovedită de către creditor.
Una din problemele cele mai.dificile legate de.această clasificare a raporturilor
juridice de obligaţii este delimitarea lor. În vederea rezolvării ei, doctrina . de
specialitate a propus mai multe criterii 1• Unele dintre aceste criterii au fost reţinute de
legiuitorul român în textele noului Cod civil. Astfel, art.· 1481 alin. (3) prevede că
pentru a stabili dacă o obligaţie este de mijloace sau de rezultat se va ţine seama
îndeosebi'de următoarele: modul în.care obligaţia este stipulată în contract; existenţa şi
natura contraprestaţiei şi celelalte elemente ale contractului; gradul de risc pe care îl
presupune obţinerea rezultatului; influenţa pe care cealaltă parte o are asupra
executării obligaţiei2'. . .
Dacă· raportăm cele două categorii ·de obligaţii la clasificarea· tradiţională a
raporturilor obligaţionale în obligaţii de .a da, a face. şi a: nu face, constatăm
următoarele:
- obligaţiile de a da sunt întotdeauna de rezultat;
- obligaţiilede a face pot fide rezultat sau, după caz, de mijloace;
- obligaţiile de a nu face slint prin scopul lor obligaţii de re:zUltat.
Între obligaţiile de . rezultat şi obligaţiile de mijloace există legături şi
interferenţe, deoarece ·aproape fiecare obligaţie de rezultat presupune . o anumită
diligenţă din partea debitorului şi fiecare obligaţie de mijloace presupune Şi una sau
mai.multe activităţi de rezultat ale aceluiaşi debitor. Astfel, de pildă, între avocat şi
justiţiabil se naşte un raport obligaţional· care are ca obiect mai multe prestaţii:
prestaţia principală· este de frlijloace şi constă în punerea în valoare a pregătirii
profesionale a· avocatului, cu' toată diligenţa normală peritru· câştigarea procesului;
alături de aceasta avocatul trebuie să execute şi alte prestaţii, specifice obligaţiilor de
rezultat, ·cum· sunt: să redacteze ·ia timp anumite acte procedurale, să. fie.·prezent în
instanţă la termenele de judecată etc. Această interferenţă nu este însă de natură a

1
În ·1egătură cu aceste criterii, a se vedea: I. Albu, op. cit„ p. 106; B. Starck, H. koland,
L. Boyer, op. cit„ pp. 406-407; G.Viney, P. Jourdain, op. Cit„ pp.460-461.
2
a
Pentru explicarea criteriilor din textul legal, precum şi .a altor criterii complementare, se '
vedea L. Pop, op. cit„ pp. 66-71.
 ',,';•'.

.,·.',

CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 33

şterge deosebirile care există;·±a:ră îndoială, între obligaţiile de rezultat şi obHga~ii'e de

mijloace şi nu diminue~ză cu nimic importanţa practică şi utilitatea acestei clasificări,
modernă, actuală, profundă,-subtilă şi necesară .
. C. Calificarea obligaţiilor de securitate. Obligaţiile de securitate sunt.o specie a·
obligaţiilor de a face, :în care o parte are îndatorirea legală .sau contractuală de a o
garanta pe cealaltă parte şi, uneori, chiar terţele persoane împotriva riscurilor carele .
ameninţă securitatea corporală 1• Sunt ele obligaţii de rezultat sau obligaţii de mijloace?
· ·•.Obligaţiile de securitate _au apănit în terminologia dreptulu{ civil din Franţa la
·•· s:filrşitul secolului al, XIX-lea. când s:a înregistrat creŞterea numărului accidentelor de
muncă datorită dezvoltării maşinismului şi în general revoluţiei industriale2 • Afimiarea
a
cu adevărat a existenţei acestor obligaţii însă avut loc în deceniul al doilea. al
· secolului trecut în -legătură cu contractul de transport .de persoane pe calea ferată .
.. Astfel, Curtea de Casaţie din Franţa a statuat că din _contractul de transport de persoane.
se naşte Jn sarcina transportatorului obligaţia de a-i transporta pe călători întregi ·şi
sănătoşi la destinaţie; aceaştă obligaţie a primit denumire~ de obligaţie de' securitate3,
·Ulterior, obligaţia de securitate a fost extinsă la toate.contractele de transport, precum
şi la alte contracte, cum sunt: contractul de hotelărie, contractele de vizionare _de
spectacole,' contractul de organizare de jocuri.· sportive, contractul de urcare cu
telescaunul sau telefericul .etc. De asemenea, în prezent, există obligaţii de .securitate
prevăzute imperativ de lege în sarcina unor persoane, cum sunt: obligaţia angajatorului
de a asigura securitatea şi sănătatea salariaţilor (Codul muncii4); obligaţia de secmjtate
.· prevăzută de legislaţia privind protecţia consumatorilor (Legea nr. 245/20045 .Şi Legea
· nr. 240/2004 6). ·. ·

. Despre natura juridică a obligaţiilor de securitate se" poartă discuţii îti doctrina de
. spedalitate. Ca regulă generală, s:.a considerat că ele au o natură contractuală7 • Au fost
şi autori care au contestat caracterul lor coritractual, spunându-se că asistăni astăzi·la
ceea ce se numeşte „decontractualizarea" obligaţiei de securitate8 .. În orice. caz,
constatăm că are· loc multiplicarea continuă a obligaţiilor de· sec.uritate_ prevăzute de
lege prin nonne imperative, mai ales în dreptul consumului9 ; • . -~ .

1
A se vedea: I. Albu, op. cit„ pp. 102-103; G. Viney, P, Jourdairi,op. cit„ pp. 453-469. · . , ·.
.În legătură cu. istoricul apariţiei şi evoluţia obligaţiilor de securitate, a se vedea: B. S_tarck,
2

H. Roland; L. Boyer, op. cit„ pp. 449-453; Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ pp. 555:557;
G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp'. 460-461; Ph. Malaurie, L. Aynes, dp~ cit„ pp.'480-482; 1.-Albu; op.
cit„ ·pp. I 02-103; I.FI. Popa, Obligaţia de securitate - mijloc de protecţie a consumatorului, în Dreptul ·
nr. 3/2003, pp. 71-73; L. Pop, op. cit„ pp. 71-74. .· . : · · · · .
Pentru analiza acestei soluţii a Casaţiei franceze, a se vedea B. Starck, H. Roland, L. Boyer;
3
•
op. cit., p. 420. · · . . .· .. . .· . · ·
4
Art. 171-1_78 C. mun. sau Legea nr. 53/2003 (M: Of. nr. 72 din 5 februarie 2000). . . ..
. Legea privind securitatea generală a produselor (M. Of. nr. 565 din 25 iunie 2004). ··
5

Legea privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte

6

(M. Of. nr. 552 din 22 iunie 2004), cu modificările ulterioare. .. . ·

Această concepţie este consacrată în Directiv:a nr. 851374 CEEa Consiliului Europei relativă la
7

răspunderea pentru produsele defectuoase (J .O.C.E„ L. 210/J 985):. · ·

8
A se vedea G. Viney,'P. Jourdain, op. cit„ 2006, pp. 471-472. .· .
9
A se vedea: Fr. Terr6, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit.; p. 458;' I.FI. Popa, op. cit„ pp. 7 I_-73;
J. Goicovici, Dreptu( consumului, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006, pp. 138~ 172.
 34 TRAtA)''ELEMENTARDE DREPT CIVIL~ 0Bi;IGAŢÎILE

Raportând obligaţiile>de securitate la dasificar~a obligaţiilor .în. oblig~ţii •de.

rezl.lltat şi obligaţii de mij loa:ce, în doctrină şi jurisprudenţă, în general;, s~a spus că sunt ·. ·
obligatii de reiultat indiferent de natura lor contractuală sau extra.contractuală 1• În ceea
ce pri~eşte obligaţiile' de securitate: prevăzute expres .de l~ge se pare că în majoritatea
lor sunt cu adevărat obligaţii de tezl1ltat..În schimb; 'dacă ne raportăm la·obligaţiile de .·
securitate Il:ăscute din unele contracte, altele decât contractul de transport, s-a apreciat,
cu ezitări şi incons·ecvenţe, că am fr în prezenţa unor· obligaţii de mijloace; este vorba
de acele 9w1tra~te. care generează ·obligaţii· de securitate, _î11 cate iniţiativa victimei,
libertatea ei de acţiune ori participarea sa activă .la executarea .contractului de către
debitor sunt destul de·mari pentru ·a considera că ar fi inoportun şi inechitabil săi se ·
atribuie creditorului beneficiul garanţiei pe care îl conferă· o ·obligaţie de tezultat2 . În
acest'. sens,. exemplificăm cu următoarele sitUaţii: creditorul este victima unui accident
care :s~a produs într-un restaurant,· într-un hotel, într-o colonie de vacanţă,· într-un
magazin în care se află· Ia cumpărătllri, pe· pista de patinoar, într-o sală sau pe uh teren
de sport, într-o sală de spectacole etc. Fiind vorba de obligaţii de mijloace, debitorul
poate fi obligat să răspundă numai· dacă victima dovedeşte că accidentul se datorează
vinovăţiei . sale. Asistăm·. astfel• la ceea ce s-a' spus' a fi. „un recul· al obligaţiilor· de
securitate de . rezultat", dacă izvorăsc ·dintr~un alt contract decât contractlll de
tran·sport3 • În concluzie, obligaţiile contractuale de securitate sunt de. mijloace sau de
rezultat în funcţie de ·faptul ··dacă participarea· victimei se află sau nu printre .
circtin1stanţele evenimentului care a·avut ca urmare vătămarea sănătăţii şi integrităţii
„' 4 .
· corporale ;

. .18: · Obligaţii .• îri natură şi obligaţii . pecuniare: Este . una ·dintre cele mai
importante clasificări ale obligaţiilor după obiectul lor şi a fost propusă în doctrina
franceză. sub influenţa conJuncturilor economice caracterizate prin fluctuaţii monetare
gtave apărute în cursul secolului trecut5• •.
. . •A. Obligaţille în 1lat11ră surit acele raporturi juridice obligaţionale care au ca
obiect orice prestaţie pozitivă sau negativă, cu excepţia prestaţiei de a plăti o sumă de
bani. Ele se prezintă într-o mare varietate, cum sunt: obligatia de predare a unui bun
. cert;. ~bligaţia de predare .de bunuri generice, altele decât sm~e de bani; obligaţia care
are·. ca obiect prestarea unui serviciu;' obligaţia care are ca obiect o abţinere· de la o
conduită.pozitivă(nonfacere). . · . · · · · ··• . . · · ·
· .. ,iJ. :Obligaţlile'pecuniar~ ·sau monetare sunt acele raporturi juridice obligaţionale
care. au întOtdeaun~ ca obiect prestaţia de a plăti sau remite 'o sumă de bani creditorului
sau reprezentantului său, cum sunt: obligaţia de a restitui suma împrumutată sau aflată
' „· ' ' '

1
A se vedea G. Viney, P. Jourdain,op. cit., pp. 471-472.
2
A se vedea'. B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 423; G. Viney, P. Jotirdain, op. cit.,
pp. 543-549.
3
Ase vedea G. Viney, P. Jourdain, op, cit., pp .. 543-549 şi jurisprudenţa franceză la care se face
trimitere în notele de subsol. ·
4
A se vedea B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 431. , , . . ·
5
. A se vedea: J. Carbonnier, Droit ·civil, tome II, .Les biens etles obligations, XX, Les
obligations, ,Presses Universitaiies de France, Pi!ris, 1957, pp. 297~298; idem; Droit civil. Les
obligations, tome 4, op.:cit.; pp. 26-28 şi 30-31; Fr. Tem:, Ph. Siinler, Yv. tequette, op. cit., pp. 7-8~
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 35
în depozit, obligaţia de a plăti despăgubirile datorate pentru repararea unui prejudiciu,
obligaţia de a plăti redevenţe etc. Spre deosebire de alte bunuri generice, banii prezintă
particularitatea că nu au valoare intrinsecă; însuşirea lor de a fi bunuri este dată de lege
şi nu de natura lor materială •
1

Între cele două categorii de raporturi de obligaţii există deosebiri importante sub
aspectul regimului lor juridic2 • Astfel, obligaţiilor pecuniare li se aplică anumite reguli
sau norme speciale. Aceste reguli sunt prevăzute în art. 1488-1489, art. 1535 C. civ., la
care se adaugă ·textele referitoare la toate obligaţiile de restituire prin echivalent
bănesc, indiferent că sunt contractuale sau extracontractuale.
Dintre deosebirile existente între aceste categorii de obligaţii reţinem îndeosebi
următoarele:
a) obligaţiile pecuniare sunt întotdeauna şi fără excepţii obligaţii de rezultat;
obligaţiile în natură pot fi de rezultat sau de mijloace; ·
b) în cazul obligaţiilor pecuniare, dacă debitorul întârzie să facă plata,
răspunderea sa se angajează fără ca creditonil să fie ţinut a face dovada vinovăţiei
debitorului şi a întinderii prejudiciului suferit. Întinderea daunelor-interese moratorii,
în lipsă de clauză penală, este stabilită de lege, fiind, de regulă, egală cu dobânda
legală (art. 1489 şi ari. 1535 C. civ.). De asemenea, ştiut fiind că bunurile de gen nu
pier, în caz de forţă majoră, obligaţia debitorului nu încetează fo1tuit, fiind doar
suspendată executarea ei. Dimpotrivă, în ipoteza obligaţiilor în natură, dacă debitorul
întârzie în executarea prestaţiei datorate,· angajarea răspunderii sal.e civile este
condiţionată de dovada existenţei şi întindeni prejudiciului, iar dacă este vorba de
obligaţii de mijloace, creditorul este ţinut să probeze şi culpa sau vinovăţia debitorului;
dacă nu există clauză penală, întinderea daunelor-interese moratorii se stabileşte de
instanţa de judecată, nefiind evaluate de lege. Şi mai mult,. dacă debitenul dovedeşte ca
prestaţia datorată nu poate fi executată din cauză de forţă majoră, obligaţia sa
· încetează fortuit, cu excepţia obligaţiilor care au ca obiect predarea de bunuri genetice;
c) obligaţiile pecuniare pot fi executate întotdeauna în natură dacă debitorul este
solvabţl; neexecutarea plăţii de .către debitor nu poate avea drept consecinţă obligarea
lui la plata de daune-interese compensatorii, care sunt tot sume de bani; executarea
obligaţiei pecuniare poate însă fi cumulată cu ·'obligarea . debitorului, în caz de
întârziere, la daune-interese moratorii. În schimb, obligaţiile în natură, în unele situaţii,
nu sunt executate de către debitor sau nu pot fi executate în natura lor specifică; de
aceea, executarea va fi înlocuită cu plata de despăgubiri, care poartă denumirea de
daune-interese compensatorii; daunele-interese compensatorii se pot cumula cu
plata
de daune-interese moratorii;
. d) obligaţiile pecuniare cu executare succesivă .sau afectate de un te1111en
suspensiv pentru plata lor sunt influenţate de fluctuaţiile monetare grave, care pot să
apară în anumite perioade de instabilitate economică şi financiară; din această cauză,
după momentul naşterii raportului obligaţional, poate interveni un dezechilibru evident

1
A se vedea J. Carbonnier, Droit civil, tome 4, Les obligations, op. cit„ pp. 27-28. .
2
A se vedea: C. Bruneau, La distinction entre Ies obligations monetaires et Ies obligations en
nature, these, Paris II, I 974; I. Albu, op. cit„ pp. ll l-120; L. Pop, op. cit., pp. 74-77.
 . . . .

36 . TRATAi ELEMENTAR DE DREPTbJVIL. OBLIGAŢHLE

•i'

şi grav între prestaţiile părţilor, încât una dintre ele suferă sau este pe calede a. suferi o ·
.•pagubă. ~mare :şi .imprevizibilă.· Dimpotrivă,· de regulă, ·obligaţiile. de·; mi.tură sunt·
insensibile la asemenea fenomene; creditorul nefiind'expus să piardă din cauza riscului .
unei deprecieri monetare. . . .. .. . .
. Prejudiciul · suferit de:. creditorul dtntr~o obligaţie. pecuniară· ca unnare a
.•.. disproporţiei de valoare dintreprestaţia sa şi prestaţia datorată de debitor, apărută după
naşterea· raportului obligationaL . din, cauza ·fluctuatiilor monetare, se numeşte
impreviziune. Problema ree~hilibrării valorii prestaţiil~r, pentru caz de im.previziune,
este reglementată în art. '1271 C. civ. şi, în primul rând, este o sarcină a părtilor acelui
.· rapo1t obÎigaţional; ·În caz contrar, }a:soiicitarea părţii prejudiciate sau pe ~ale. de fi a
prejudiciată, această operaţie este În competenţa instanţelor de judecată, care pot
dispune adaptarea SclU .încetarea contractului I. , : . .. .. . ,
c.· Datoriile de valoare Şi ,specificul obiectului acestora.. Dat~riile de .valoare
sunt. acele raporturi .de. obligaţii care au ca' obiect o valoare. exprirnată într-o sumă de
bani'p,e care debitorµ1 o datorea.Ză,crediţorului,'sumă care este supusă.rriodificării sau
recalculădi ·În acel~: situaţi! în care, la momentul plăţii, nu mai reprezintă acea valoarr . •
din cauza fluctUatiilor monetare1. ' ' . .' . . . . ·... ,

' .
. ' .Conceptµ! ~au categoria
„ . '• '
·„datorii
.
de valoar~"
' .. " .
a fost elaborată3 de. d~ctrina juridică
' '
germană şi, apoi, preluată·şi chiar dezvoltată de doctrina, franceză ,·.cu scopul decl<1:rat
ca aceste obligaţii să fie la adăpost de consecinţele deprecierifor monetare care intervin
până la plata datoriei, deprecieri care au. drept cauză copjunctura. ecm1orn1că. ·De pildă, ·
c~eariţa în repa~area linui prejudiciu s~ naşte în momentul producerii a.cdui prejudiciu,.
dar este eval:uată la data pronuntării hotărârii judecătoreşti; aŞadar, obligaţia persoanei
.l răspunzătoare.a.re 'ca obiect yal~area prejudiciului şi nicidecum o sumă 'de bani; suma
de bani 'are doar rollll de a exprima .valoarea acelui prejudiciu 'ta momentul când
trebui~ rep~at, valoare care este anterioară expresiei sale ~ăneşti. ' ' :.' . ·. . .
. . E:xe~plul de mai sus ne ,permite să înţelegem datoria devaloare şi mecanis~ul ..
său. Creanţa victimei .are c;a.obiecţ valmtrea prejudiciului. Banii nl1 intervin pentru a>
: evalua~. 'prestaţia ccmstând. fu. repararea prejudiciului. îri moinenful .• naşterii raporfuhii .
obligationa.f; ei au rolui exclusiv de a.plăti datoria. În obfigatÎO!Je, ,nu' este vorba de O
surnă de ba~i; banii au'foldoarla executarea prestatiei, adică in solutione4 • . . .
· Aşadar, în interi~ruL datoriilor -de: valoare, ba~ii nu constituie obiectul obligaţiei;
ei a~ ~n
, ' .
r~l secundar, dar' important,
~ ' '.- .
a~ela. de instrument ele plată..Aşa cum' s-a afinnat,
' '

··:A se vedea.L Pop, Exe;utar~acontractului sub ai1tqrţtqtea·prlncipiului solidarismului

1

contractual, în DreptUl nr.

7/lOll, pp. 87-92. . ·. · .·.. . . . ..
2
Pentru această definiţie, a se vedea: L Albu, op. cit„ p. 120; M. Burzo; 'Efectele devalorizării
monetare în raporturile civile patrimoniale, teză de doctorat, Vnivi:rsitatea „Babeş~Bolyai", Facultatea
de Drept, ciuj-Napoca; 1998~ :p. 2 I 8; L. Pop, Câteva considera{ii generale ·referitoare la categoria
. datoriilor de valoare, jn Dreptul nr. 9/2002; p. 68; I. Deleanu, Ficţiunile juridice,· Ed. Ali Beck, ·
· slic~reşti, 2005, p. 404. · . · · : · . .. ..
. ,
3
Pent~ doctrina franceză, a se vedea: J. Carbbrinier, op., cit„ p. 31; J.M. Durand, La dette ae
valeur, 'these, Paris II, 1972, P. Raynaud, Les dettes de valeur en droitfran9ais; M~langes Brethe de la
· Gressaye, Ed. Briere, Bordeaux, '1967, p. 614; J. Flour, J.L. Aubert, E: Savaux; op. cit,; p: 28;
Ph> Malaurie, L. Aynes, op. cit., pp. 389-390. . · ··
4
· A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, op. cit„ p. 590.
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 37

„suma de bani" reprezintă „ecranul" urnii obiect mai profund care este o valoare.
Cuantumul primar, iniţial al acestei obligaţii este dat de valoare, iar suma de bani nu
face altceva decât să o lichideze, să o stingă. Din acest motiv, cuantumul monetar al
obligaţiei nu este şi nu trebuie considerat ca măsură absolută şi indiscutabilă a
acesteia, „întinderea obligaţiei fiind dată de fapt de o valoare pe care suma de bani nu
face decât să o actualizeze"'.
Indiferent că are origine contractuală sau extracontractuală, datoria de valoare
este întotdeauna o obligaţie de rezultat. Debitorul este îndatorat să procure creditorului
un anumit rezultat, indiferent care va fi preţul în bani al acelui rezultat. În alţi tenneni,
datoria de valoare are ca finalitate menţinerea în stare de echivalenţă a valorii
prestaţiei datorate, indiferent de fluctuaţiile, în creştere sau în scădere, a banilor.
Astfel, întinderea datoriei poate fi evaluată în orice moment, moneda; fiind doar o
obiectivare a acesteia în scopul stingerii prin plată, adică in solutione2.
Doctrina şi jurisprudenţa gennană au inclus în această categorie de obligaţii:
obligaţia de reparare a unui prejudiciu, obligaţia de restituire în care se aplică
principiul repunerii păt1ilor în situaţia anterioară (rezoluţiunea contractului, nulitatea
actului juridic etc.), obligaţia de restituire născută din îmbogăţirea fără justă cauză.
Dreptul francez a extins sfera acestora, inclusiv pe cale legislativă, şi la alte obligaţii,
cum sunt: obligaţiile aşa-zise alimentare (obligaţia de întreţinere, obligaţia de plată a
rentei viagere), obligaţia născută dintr-un contract de împrumut de consun1.aţie,
obligaţia coproprietarului de a-i . plăti celuilalt coproprietar cheltuielile făcute cu
ameliorarea sau sporul de valoare a bunului aflat în coproprietate, obligaţiile născute
din raportul şi reducţiunea liberalităţilor în materia moştenirii etc. 3
În doctrina juridică din ţara noastră, categoria datoriilor de valOare a fost amplu
pusă în discuţie ştiinţifică într-o valoroasă teză de doctorat în care sunt atent descifrate
natura, mecanismul şi domeniul lor de aplicare4 • Autoarea susţine cu argumente
seducătoare că în cazul acestor obligaţii este vorba despre un mecanism care intervine
în dinamica unei obligaţii existente; ele se grefează întotdeauna pe o obligaţie de
restituire sau, după caz, de reparare 5 . Specificitatea lor, se arată în continuare, se
manifestă din punct de vedere funcţional; procesul lor de fonnare presupune două
etape: naşterea unei obligaţii în natură şi apoi imposibilitatea materială, morală sau
fizică de a fi executată direct. Bunul sau prestaţia care este obiectul obligaţiei iniţiale
devine suportul valorii în obligaţia subsecventă de executare prin echivalent bănesc,
iar datoria de valoare realizează legătura între obligaţia în natură şi creanţa lichidă,
pentru a asigura echivalenţa între cele două modalităţi de executare6 .
1
J. Carbonnier, op. cit., p. 31.
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, voi. I, Regimu/juridic general, op. cit.,
2

pp. 78-79.
A se vedea: Ph. Malaurie, L. Aynes, op. cit., p. 590; Fr. Tern~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op.
3

cit., pp. 1277-1279; R. Libchaber, Recherches sur la monnaie en droit prive, Librairie Generale de
Droit et de Jurisprudence, Paris, 1992, p. 250.
A se vedea F. Roşioru, Datoriile de valoare, teză de doctorat, Facultatea de Drept,
4

Univer.sitatea „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, 20 I I.

5
Idem, p. 358.
6
Idem, p. 359. .
38 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE·

Sectiunea a 4-a
'
,c1e1sificarea obligaţiilor după sancţiunea lor in obligaţii
' perfecte şi obligaţii naturale

19. Obligaţiile perfecte sau în~estrate cu. mijloace juridice ofensive pentru
realizarea lor. Majoritatea raporturilor de obligatii sunt obligatii perfecte. Ele se
definesc prin aceea că ~ubiectul activ; creditorul a;e la ·dispoziţie' mijloacele juridice
ofensiv:e, la .care poate· recurge împotriva debitorului, pentru a obţine realizarea
dreptului său de creanţă, în cazul in care debitorul nu execută voluntar prestaţia sau
prestaţiile· datorate. Ele sunt: punerea debitorului în întârzier~, aCţiunea în justiţie,
sistemul daunelor cominatorii, amenzile cominatorii;. daunele-interese moratorii şi
executarea silită. Obligaţiile perfecte se mai numesc şi· obligaţii înzestrate cu acţiune în
justiţie. Aceasta pentru motivul că acţiunea în justiţie. este cel mai important şi eficace
mijlocjuridic.ofensivcare însoţeşte toate 'obligaţiiie pe:r;fecte, indiferent de originea şi
regimul lor juridic, şi la care creditorul poate recµrge atunci când debitorul refuză să
faci~~ .

.· 20. Obligaţiile n~turale 1 • Sunt acele raporturi juridice de obligaţii a căror

sancţiune constă într-un mijloc juridic defensiv, adică în posibilitatea creditorului de a
refuza restituirea prestaţiei primite de la debitor, care a făcutplata voluntar, invocând
faptul că debitorul a executat ceea ce în realitate datora, fără să poată fi constrâns în
acest sens' prin forţa coerdtivă a statului. Dacă le definim prin ceea ce nu sunt,
obligaţiile naturale se identifică cu raporturile obligaţionale, pentru a căror executare
creditorul nu are la dispoziţie mijloace juridice ofensive. Creditorul este lipsit mai ales
de dreptui la acţiunea în justiţie pentru a obţine condamnarea debitorului la exefotare.
Pe cale de eonsecinţă, el nu are nici dreptul de a cere executarea silită asupra bunurHor
debitorului şi nu are nici celelalte mijloace ofensive împotriva foi. Este motivul pentru
care se mai numesc şi _obligaţii „neînzestrate cu acţiune în justiţie".
Deşi creditorul nu are niciun· mijloc juridic ofensiv la care· ar putea recurge,
obligaţiile naturale produc totuşi efecte juridice. Astfel, în ipoteza în care debitorul
execută voluntar prestaţia datorată, plata este valabilă, definitivă şi ireversibilă; el nu
poate cere şi· obţine restituirea prestaţiei,· deoarece a plătit ce datora. De aceea, se
spune că ele ocupă o zonă intermediară între obligaţiile morale, lipsite de orice efect
juridic, şi obligaţiile civile perfecte, care sunt pe deplin: viabile şi eficace2 •
Obligaţiile naturale pot fi subclasificateîn: obligaţii civile imperfecte şi obligaţii
naturale „datorii de conştiinţă" 3 :

1
'Pentru analiza acestei categorii de obligaţii, a s~ vede~:. B. Starck, H. Roland, L. Boyer,
op. cit„,pp. 755-766; M. Gobert, Essai sur le râle de l'obligation nafure/le, these, Paris, 1957, preface
L Flour; L Carbonnier, op. cit., pp. 18-20; Ph. Malaurie, .L. Ayncs, op. cit., pp. 18-20 şi 23-25;
Al. Benabent, Droit civil. Les obligations, Montchrestien, Paris; 2001, pp. 1-2; I. Albu, op. cit..
pp .. J 31-134; · L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. I, Regimul juridic general, op. cit.,
pp. 81-88.
2
A se vedea: B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 755; AL Benabent, op. cit„ p. 3.
3
Idem, pp. 755-762.
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 39
A. Obligaţiile civile imperfecte sunt acele obligaţii naturale care nu s-au putut
naşte sau, după caz, nu au putut „supravieţui" ca obligaţii civile perfecte, din cauza
unui obstacol juridic, prezent la momentul naşterii sau, după caz, pe durata fiinţei lor;
ele se împart în obligaţii avortate şi obligaţii degenerate 1•
a) Obligaţiile avortate sunt acele obligaţii care, datorită unui obstacol juridic,
s.:.au născut în viaţa juridică fără vitalitate, adică lipsite de dreptul creditorului de a
accede la mijloace juridice ofensive pentru a obţine ceea ce i se datorează pe cale de
constrângere. Astfel sunt: obligaţia contractuală asumată de un minor în apropierea
vârstei de majorat; obligaţia contractuală a unei persoane pusă sub interdicţie şi aflată
sub tutelă, care şi-a dat consimţământul într-un moment de luciditate; obligaţia
moştenitorului de a executa un legat verbal sau stipulat de către autorul său într-un
testament nevalabil datorită unui viciu de fonnă; obligaţia contractuală rezultată
dintr-un contract lovit de nulitate relativă pentru un viciu de consimţământ care între
timp a încetat, situaţie în care plata făcută ulterior de către debitor în cunoştinţă de
cauză ar putea să nu dea dreptul de a obţine restituirea ei etc.
b) Obligaţiile degenerate sunt obligaţiile care s-au născut perfecte, pe deplin
viabile, numai că ulterior şi-au pierdut eficacitatea sau vitalitatea, adică dreptul la
acţiune în justiţie, precum şi celelalte mijloace juridice ofensive care le însoţeau ca
efect al prescripţiei extinctive sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti intrată în
puterea lucrului judecat2. Dacă debitorul execută voluntar prestaţia care face obiectul
unei asemenea obligaţii, el nu ,are dreptul de a obţine restituirea a ceea. ce a plătit.
Aceste obligaţii naturale sunt consecutive unor obligaţii perfecte3 ; ele continuă să
existe, dar sunt lipsite de vitalitate în viaţa juridică. ·
B. Obligaţiile naturale - datorii de conştiinţă sunt obligaţiile care îşi au
originea şi suportul în resursele spirituale şi, morale ale fiinţei umane (au for de
l'honneur et de la conscience). Fac parte din această categorie: obligaţia naturală a
celui care a primit o donaţie de a asigura donatorului locuinţă în propria sa casă,
dintr-un sentiment de recunoştinţă, donatorul fiind în nevoie; obligaţia de întreţinere în
sarcina unei persoane faţă de un copil natural şi nerecunoscut; obligaţia de a repara un
prejudiciu cauzat altuia, deşi condiţiile de · angajare a răspunderii ·civile riu sunt
întrunite, dintr-un sentiment de corectitudine; obligaţia unui amant de a acorda subsidii
amantei sale; obligaţia unei persoane de a presta întreţinere unui copil după ce i s-a
admis acţiunea în tăgada paternităţii etc. 4 · ,
Aşa cum am arătat, deşi sunt lipsite de vitalitatea obligaţiilor civile perfecte,
obligaţiile naturale produc efecte juridice:
a) dacă debitorul execută voluntar prestaţia care face obiectul obligaţiei naturale,
el face o plată valabilă şi ireversibilă. Temeiul legal al acestui efect este prevederea
art. 1471 C. civ., care dispune: „Restituirea nu este admisă în privinţa obligaţiilor
naturale care au fost executate de bunăvoie". Această dispoziţie 'este o reproducere
1
Idem, p. 756.
2
Idem, pp. 757-758.
3
A se vedea J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, Les obligations. 3. Le rapport d'obligation,
op. cit„ pp. 38-39.
4
A se vedea B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ pp. 758-762.
 TRATAT ELEMENTAR PE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

aproape fidelă a. textului art. 1092 alin. (2) din vechiul Cod ·civil; În acelaşi timp, în
· ceea ce priveşte obligaţiile degenerate prin prescripţie extinetivă, art. 2506 alin. (3) C.
civ .. prevede: , „Cd care .. a executat de bunăv.oie •obligaţia după ce tennenul .de
prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă nu ştia
că tennenul prescripţiei .era împlinit". .. · · ..
Execiita~ea de bunăvoie de către debitor a prestaţiei are semnificaţia şi valoarea
unei ratificări tadte a obligaţiei. Este ceea ce explică faptul că debitorului i se refuză
dreptul de a pretillde şi obţine restituirea, el făcând·o plată datorată şi valabilă;
· b) miele obligaţii naturale pot fi confinnate'. expres, prin voinţa unilaterală a
debitorului, cu efectul transformăriLlor în obligaţii civile perfecte'. Este cazul unor
obligaţii avortate, cum sunt: obligaţiile născute. din acte juridice civile anulabile pentru
un viciu de consimţământ care, între timp, a încetat (violenţa); obligaţiile născute din
acte juridice ·încheiate de un minor, care între timp a devenit major.
Mai reţinem că în confonnitate cu prevederile ·art. 2507-2511 C. civ.,
confirmarea obligaţiilor naturale degenerate poate .avea 'loc' şi prin renunţarea la
prescripţia împlinită. Renunţarea la prescripţie este expresă sau tacită, Renunţarea
tacită trebuie să fie neîndoielnică şi poate reiuita hu~nai din· niahifestări neechivoce; ·
aşa de pildă, constittiirea de garantii de către debitor.în folosul titularului dreptului a
cărui. acţiune ·este prescrisă produ~e ef~ctele renunţăŢiitacite la·prescripţie [ait. 2506
alin.· (3)C:civ.]; .. . · . . ..·
· c) obligaţiile naturale pot fi transformate în obligaţii Civile perfecte prin novaţi~?:
Novaţia este· o convenţie prin care părţile sting o obligaţie veche şi. dau rţaştere
simultan la o obligaţie nouă, care ia focul celei vechi 3 • Obligaţia nouă este întotdeauna
o obligaţie contractuală'. Aşadar, transforinarea 'obligaţiei naturaie într-una civilă
perfectă se poate realiza doar prin convenţia părţilor raportuluî obligaţional originar,
încheiată cu intentia expresă de a nova, adică de a se stinge vechea obligaţie, indiferent
de o~iginea' şi nariira ei: şi de a da naştere;unei noi obligaţii, de această dată perfectă;
care, fii~d de natură contractuală, este cutotUl diferită de obligaţia naturală novată;
' · d) obligaţiile 'naturale 'se pot transmite prin ·cesiune de creanţă~ cesiune de
datorie,. i.ar dacă surit de. origine contractua.lă şi prin: cesiune. de: confract4 • Indiferent
despre care dintre. cesiuni este vorba, fiinţa obligaţiei naturale nu se schimbă şi nici ·
situaţi~ juridică a debitorului şi ~reditorului. Obligaţia rămâne mai departe neînzestrată
cu acţiune în justiţie şi toate celelalte mijloace juridice ofensiye. . .

1
, A se, vedea: M. Planiol, G. Ripert; op. cit„ pp. 301-302; .B. Starck, H. Roland, L. Boyer,
op .. cit„ p. 765; Ph. Malaurie, L. Aynes, op. ci!„ pp.'687-688;'1.Albu, op. cit„ p. B4 ..
2
A se vedea:). Flour, J.L. Aubert, E. Savaux; op. cit„ p. 259; P.. Perju, Sinteză teoretică a
jurisprudenţei Ctirţii de Apel Suceava în domeniul dreptzitui civil, procesul civil şi dreptului muncii, în
Dreptul nr. 1/1999, p. 102. . ·
3
Cu privire la novaţie şi regimul săujuridic,a se vedea L. Pop? op. cit„ pp. 296-315. Novaţia
este reglementată îil prezent în art. 1609-1614 C. civ.
4
Noul Cod civil le reglementează expres. în textele .unnătoare: cesiunea de creanţă
(art. 1566-1592); cesiunea de datorie, sub .denumirea de preluarea datoriei (art. 1599-1608); cesiunea
contractului (art. 1315-1320). Pentru analiz.a acestor operaţii jurîdiCe sub imperiul vechiului Cod civil,
a se vedea L. Pop, op. cit„ pp. 223-255 şi 279-295.
 CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 41
Obligaţiile naturale nu sunt susceptibile de stingere prin compensaţie legală şi
compensaţie judiciară. În ambele ipoteze, compensaţia este o plată forţată -(art.
1616-1623 C. civ.). Astfel, confonn art. 1617 alin. (1) C. civ„ compensaţia legală
operează de plin drept, adică în puterea legii. De asemenea, -compensaţia judiciară
operează prin forţa obligatorie a hotărârii pronunţată de instanţa de judecată, intrată în
puterea lucrului·· judecat.- Aşa fiind, soluţia contrară :ar- -impune ·o
consecinţă -
inadmisibilă; compensaţia ar constitui un ·mijloc juridic ofensiv la îndemâna
creditorului, pentru a obţine plata împotriva voinţei debitorului. Or, executarea
obligaţiei naturale poate avea loc numai prilltr-o plată voluntară făcută din partea
debitorului. Urmează că _obligaţiile _naturale pot·. face obiectill ·. doar al compel}saţiei ·
convenţionale, adică realizată
·.,'
., '
prin acordul
-· _· -·
._
de vointă
-- ' ' intervenit
' .
între creditor
- ' . '.
şi debitor;
;.

o asemenea convenţie nu este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri.

Şi, în sfărşit, mai arătăm că obligaţia naturală, sub. aspectul )a_turii sau
componentei sale active, prin 'care înţelegem. creanţa, nu' poate fi -cauţionată, gajată 1
sau ipotecată2 • De asemenea, nu poate fi însoţită nici de tin drept de retenţie3 ; aceasta
pentru că el constituie un mijloc juridic de constrângere indirectă a debitorului de c_ătre
retentor şi s-ar ajunge, pe această cale, la transformârea implicită a obligaţiei natlirale
într-o obligaţie civilă perfectă, fără consimţământul debitorului.

.Gajul este reglementat în art. 2480-2494 C. civ. şi poate avea ca obiect şi drepturi de creanţă;
1

constând în titluri negociabile emise în fonnă materializată.

Ipotecile asupra creanţelor sunt reglementate îndeosebi în textele .art. 2398-2408 C._ ·civ:
2
.
Precizăm că sub imperiul vechiului Cod civil ipotecile puteau avea ca. obiect numai bunuri hnobile
individualizate. · · · . · · .· · .· ·· . • · · ·· ' ·
Dreptul de retenţie beneficiază astăzi de o reglementare expresă (art. 2495-2499 C. civ.):
3

Pentru analiza doctrinară a acestei garanţii, a -se vedea -S.I. Vidu, Dreptul de ,:etenţie în raporturile
·juridice civile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010. · -
 Ca pito 1.u I. 111
IZVOARELE
.
OBl...IGATHLOR
' . ŞÎ .CLASIFICAREA
. . LOR

Sectiunea 1
'
Despre faptele juridice ~ izvoare
ale raporturilor juridice de obligatii civile
. . . . I

21. Proleg~mene. RâportUrile juridice în ge~~ral surit definite, aşa cum se

cu~oaşte, •ca fi!nd ~elaţii·. ~ociale reglementate pi·in noimele. d,repfului pozitiv.. Nonna
juridică precede naşterea Şi existenţa raportuhii juridie.. 'Priri reglementare juridică,
relaţia socială 'se converteşte în raport juridic. Normajuridică este o regulă de conduită
generală, âbstractă şi cu .aplicare repetată; .de aceea,. se referă la raporturi sociale
abstracte şi potenţiale. Pentril a se trece din sfera raporturilor potenţiale la raportul
juridic concret, obiectivat, asupra căruia acţionează norma de drept, este nevoie de
intervenţia anumitor fapte care sunt generatoare de efecte juridice. Sunt faptele care
constituie ceea ce se nmnesc izvoarele raporturilor juridice concrete.
· În lumea materială şi în viaţa socială se·produc mereu o multitudine de fapte.
Numai că dintre acestea doar unele au semnificaţie în spaţiul dreptului, adică au
calitatea de a produce efecte juridice, cum este naşterea de raporturi juridice. Pentru
aceasta este necesară intervenţia unui factor, de cele mai multe ori extern, care să le
confere unor fapte umane sau materiale puterea de a genera efecte juridice, adică un
rol creator în ordinea de drept. Acest factor este norma de drept, care selectează din
numărul nesfârşit al faptelor pe acelea care au semnificaţie juridică. Covârşitoarea
majoritate a nonnelor juridice sunt elaborate, adoptate şi puse în .vigoare de către
autorităţile competente ale statului; ele se numesc norme obiective. De asemenea, în
spaţiul dreptlllui privat, există şi norme juridice private, care sunt creaţia voinţei
persoanelor fizice şi persoanelor juridice'; nonnele private au menirea de a reglementa
interese particulare şi relaţii sociale în cadrul cărora acele interese se pot realiza atunci
când intervenţia statului este nedorită ori imposibilă2 . Fiind de origine subiectivă,
nonna privată nu poate încălca norma obiectivă sau .stabilită de legea statală; conflictul
ce ar putea exista între cele două norme „se va soluţiona în detrimentul normei private,
deoarece sfera intereselor pe care ea le oglindeşte este mai îngustă decât a normei
legale; după cum voinţa care a generat-o este una particulară, privată;· iar nu una
generală şi. instituţionalizată" •
3

1
A se. vedea P. Vasilescu, Relativitatea actului juridic civil. Repere pentru o nouă teorie
generală a actului de drept priVtlt, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 83 şi urm.
2
.Jdem, p. 86.
3
Idem, p. 87.
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 43
Din cele arătate rezultă că mecanismul naşterii raporturilorjuridice în general nu
operează automat de la un anumit fapt la efectul său. În acest scop, este necesară şi
acţiunea normei de drept care recunoaşte acelui ·fapt efecte juridice, îri cazul nostru
naşterea unui raport juridic .. Nu este însă mai puţin adevărat că ceea ce duce la naşterea
raportului juridic concret este fără îndoială. faptul juridic şi nicidecum norma de drept.
Existenţa normei juridice este numai o condiţie necesară a naşterii şi existenţei ·
raportului juridic; cauza sau etiologia lui este cu certitudine faptul juridic în sine.
Desigur că efectul principal şi cel mai frecvent al faptelor juridice constă în naşterea
de raporturi juridice concrete; ele însă pot produce şi alte efecţe, deopotrivă
importante, cum sunt: modificarea, transfonnarea, transmisiunea şi stingerea de
raporturi juridice.

22. Definiţia faptelor juridice în general. În doctrin~ de specialitate, faptele

juridice, în sensul cel mai larg al acestui. concept, sunt definite . ca .. fiind toate
împrejurările - acţiuni omeneşti şi evenimente sau fenomene naturale - cărora legea
le conferă eficacitate juridică, în sensul că dau naştere, modifică sau sting rapo,rturi .
juridice 1• Aşa cum pe drept cuvânt s-a precizat, se constată că sub denumi.rea generică
de izvoare ale raporturilor juridice sunt . grupate nu numai împrejurările · care dau
naştere la raporturi juridice; în. această categorie sunt incluse şi acelea care au ca .efoct
modificarea, transformarea, strămutarea sau stingerea unor asemenea raporturi. Acest
înţeles larg atribuit conceptului de izvoare ale raporturilor juridice se apreciază ca .fiind
necesar cel puţin din considerente .care ţin de simplificarea şi c9ncizia terminologiei
juridice în această materie2 ..

. . . .
Sectiunea a 2-a
'
Izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor in vechiul Cod civil
c ,, ,· , • • ••

23. Izvoarele obligaţiilor în ·dreptul roman .. Raporturile juridice de obligaţii

sunt o specie foarte numeroasă a raporturilor juridice civile. Aşa se face că izvoarele
lor sunt, în linii generale, identice cu izvoarele tuturor raporturilor juridice. De altfel,
îhsăşi concephil de.izvoare ale raportUrilor jundice, indiferent" că sunt de dfept public
sau de drept privat, precum. şi diferitele clasificări ale acestora au fost elaborate în
ştiinţa dreptului, având ca model şi reper izvoarele obligaţiilor din dfeptul civil şi, mai
mult, chiar din dreptul privat roman. . · ' ·
În vechiul drept roman, problema izvoarelor obligaţiilor nu a fost teoretizată;
jurisconsulţii roma,ni, nu .erau interesaţi să· realizeze o construcţie teoretică a
obligaţiilor civile; ei s-au dovedit preocupaţi, mai. degrabă, de' ~oluţiile practi~~ care
1
A se vedea: I. Reghini, op. cit.', p. 64; S. Brădeanu, V.O. ZJătescu, Faptul şi actul ju;idic ca
izvoare ale raportului juridic civil, în „Tratat de drept civil, voi. I. Partea generală'', Ed. Academiei,
Bucureşti, 1967, p. 236; D. Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Ed. Ştiinţifică, Bi°icureşti,
1969, p. 5.
2
A se vedea I. Reghini, op. cit„ pp. 65-66.
 44 TRATAT ELEMENT AR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE .

trebuiau găsite şi aplicate şi mai puţin de diferitele speculaţii teoretice. Cu toate·

acestea, mai târziu, urmare dezvoltării sociale şi dinamizării schimbului de mărfuri şi
· servicii, au fost nevoiţi să acorde o atenţie mai mare obligaţiilor civile, în vederea
disciplinării comerţului, fiind necesară crearea de noi operaţii -şi fonne contractl1ale;
· care să răspundă trebuinţelor şi realităţilor sociale. , . ,.
·Acestea au fost condiţiile în care au avut loc primele încercări de sistematizare
teoretică şi stabilire a unui echilibru necesar între cerinţele vieţii sociale şi acurateţea
conceptelof.'Aşa se face că la finele secolului al II-iea e. n., în•manualul său, marele
jurisconsult Gaius ·afirma: „orice obligaţie se naşte fie dintr-un contract, fie dintr-un
delict (omriis enim obligatio vel ex contractu nascitur vei ex delicto)" 1• Aşadar, în acea
vreme, obligaţiile aveau două izvoare: contractul şi delictul.
· Ulterior, clasificarea bipartită a izvoarelor obligaţiilor a devenit insuficient de
cuprinzătoare. Dezvoltarea societăţii romane a detenninat apariţia şi a altor împrejurări
din car~ se năşteau raporturi de obligaţii. În acest fel s-a ajuns să. se împartă izvoarele
obligaţiilor în: contracte, delicte şi diferite alte cauze (varie causarum figurae). În
categorîa „diferitelor cauze" s-au inclus.toate acele împrejurări care, fără a fi contracte
sau delicte, dădeau tohişi naŞtere la legătUri obligationale2 •
. ·În dreptul roman postclasic, sub imperiul 'evoluţiilor sociale şi sub influenţa
spiritului speculativ grec,. împăratul Justinian în „Instituţiile" sale încearcă· o nouă
clasificar~ a izvoarelor obligaţiilor în patru categorii: contracte, delicte, cvasicontracte
şi cvasidelicte; cvasicontractele ·şi cvasîdelictele cuprindeau împrejurările care înainte
vreme erau numite ·„diferite alte cauze" (varie. causarum figurae) şi li se aplicau fie
regulile de la contracte, ca şi când s-ar fi născut dintr-un contract, fie regulile de la
delicte, considerându-se că s-au născut dintr-un delict.
Clasificarea lui Justinian a fost preluată de marele jurisconsuit francez Pothier în
secolul al XVIII~lea, la care a mai adăugat legea, ca fiind al cincilea izvor de obligaţii.
Ace~stă .clasificare a fost c.onsacrată şi în Codul civil francez de la 1804
(art. 1101-1369, unde sunt reglementate contra~tele şi obligaţiile convenţi01i.ale în
general şi art. 1370~1.386 care reglementează cţlelalte. izvoare de obligaţii: ·
cvasiconfractele, delictele şi cvasidelictele, precmn şi însăşi legea). îu' ceea ce priveşte
legea strictosensu ca izvor de obligaţii, art. 13'70 alin. (3) c. civ. francez prevede că
aceasta se 'întâmplă cârid o persoană devine debitor faţă de. o altă persoană direct şi
nemijlocit dintr'-o normă juridiCă imperativă, cum ar fi: obligaţiile care rezultă diri
starea de vecinătate diritre ·doi proprietari de imobile şi obligaţiile tutorilor şi altor
administratori care nu pot refuza funcţia încredinţată;_ la acestea doctrina a mai adăugat
un.~ori şi obligaţiile .de .întreţine~e, nmnite „obligaţi~ alimentare" .
3

. 24. Reglementarea şi clasificarea izvoarelor obligatiilor în vechiul Cod civil

român. Vechiul Cod civil român a fost în bună parte oc~pie fidelă a Codului civil
francez de la 1804, care deşi a suferit multe.modificăn şi completări este şi astăzi în
1
. A se vedea VI. Hanga, op. cit., p. 349 .
2
. Idem, p. 350.
3
A se vedea H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op, cit., pp. 41-46.
CONSIDERA ŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBI.:IGAŢIILE CIVILE 45

vigoare. Aşa se explică faptul că dispoziţiile sale cu privire la izvoarele obligaţiilor şi

la.clasificarea lor exprimă concepţia în materie.a'redactorilor Codului civil francez, cu
·unele deosebiri puse în discuţie de doctrina noastră 1 • Principala deosebire rezidă în
aceea că în vechiul nostru Cod civil sunt· reglementate numai patru .izvoare de
obligaţii: contractul, cvasicontractul, · delictul şi cvasidelictul; în schimb, nu exista •
nicio dispoziţie în care să se prevadă expres şiexplicit că unele raporturi de obligaţii
s-ar fi·pulutnaşte direct şi nemijlocit din lege. ·
Contractul era definit în art. 942 C. civ. ca.fiind.„acordul între două sau mai
multe.persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raportjuridic".
Cvasicontractul îşi are definiţia îri art: 986, unde' se prevedea: „CvasiContractul
este un fapt licit şi, voluntar din care se naşte o obligaţie către o. altă persoană sau
obligaţii reciproce între părţi": Sub· această definiţie• erau reglementate . două
cvasicontracte: gestiunea de afaceri (art. 987~991) şi plata nedatorată (art. 992-997).
Delictul era .definit în ari:. 998 în următoarea fonnulare: „Orice faptă a omului,
care cauzează altuia ·prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s~a ocazionat a-1
repara". Aşadar, delictul este o faptă ilicită a omului cauzatoare de prejudiciu săvârşită
cu intenţie de către autorul său.
Cvasidelictul .era caracterizat legal în textul art. 999 unde se dispunea: „Omul
esteresponsabil· nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, darşi de acela ce a
cauzat prin neglijenţa sau .imprudenţa sa". Prin unnare, cvasidelictul este tot o faptă
ilicită cauzatoare de prejudiciu dar, spre deosebire de delict, este săvârşită din culpă
propriu-zisă, adică din neglijenţă sau prin imprudenţă.
Raporturile .juridice de obligaţii născute ..din delicte şi cvasidelicte sunt,
deopotrivă, raporturi de răspundere delictuală, cărora li se aplică unul şi acelaşi regim
juridic. ·

Sectiunea a 3-a .
'
Izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor
. in dreptul român contemporan. Reglem·e_ntările
· ·irl materie ale noului Cod civil . ·

25. Critica ,clasificării izvoarelor obligaţiilor.în textele vechiului Cod civil.

~lasificarea cvadripartită a izvoarelor obligaţiilor în textele yechiului Cod civil, aŞa
cum am mai arătat la clasificarea obligaţiilor după acest criteriu, este insuficient de
cuprinzătoare şi fără rigoare ştiinţifică2 • De aceea, a fost supusă unor critici 'severe şi
justificate3 • Aceste critici pot fi sintetizate· astfel: . a) clasificarea este incompletă,

~Pentru analiza în detaliu a acestor deosebiri, ase vedea L. Pop, op. cit., pp. 105-107.
Idem, pp. 112-113.
3
· A se vedea: J. Carbonnier, op. cit., pp. 29-31; M. Planiol, G. Ripert, J. Boulanger, op. cit..
pp. I 0-1 I; A. Colin, H. Capitant, Trai te de droit Civil, tome III, Dalloz, 1959, p. 293; C. Hamangiu,
I: Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept 'civil, voi. 2, restitutio, Ed. Al!, Bucureşti; 1997,
p. IO; T. R. Popescu, P. Anca, op. cit., pp. 19-20; L. Pop, op.' cit., pp. 112-113. ·
 46 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

deoarece nu cuprinde 1:mele izvoare de obligaţii a căror existenţă nu po~te fi ignorată,

· cum simt:• actul juridic unilateral, îmbogăţirea fără justă cauză,· precum şi numeroasele
fapte juridice:care nu sunt conduite umane şi de producerea. cărora 'se leagă riaşterea ·
unor rap01turi juridice . de .. obligaţii; .b) .categoria cvasicontractelor este. inexactă,
neştiinţifică,·. întrucât, deşi pare a evoca o apropiere de contract, în realitate
aşa-numitele cvasi contracte,..,.. gestiunea de· afaceri şi plata nedatorată - sunt conduite
umane licite şi nicidecmri manifestări de' voiriţă şi cu atât mai puţin acorduri de voinţă;
c) categoria cvasidelictelor este cu totul inutilă, pentru motivul bine cunoscut că, spre
deosebire de dreptul penal, în dreptul .eivil autorul unei conduite ilicite şi prejudiciabile
este ţinut la repararea integrală a prejudiciului·'cauzat, fără· a deosebi după cum fapta a
fost săvârşită cu intenţie sau ;fără intenţie, adică din neglijenţă sau prin iriiprudertţă.
Toate aceste neajunsrtri . au detenninat apariţia ·a numeroase propuneri de
clasific'are a izvoarelor obligaţiilor civHe~· Dintre acestea: reţinem c;lasificarea în izvoare
voluntare şi izvoare nevoluntare 1; izvoarele voluntare sunt acordurile de voinţă sau
contractele şi adele juridice unilaterale; izvoarele nevohmtare surit împrejurările care,
potrivit legii, nefiind acorduri sau manifestări unilaterale de .voinţă, dau naştere la
. raporturi.obligaţionale între anumite persoane. ··

· •2_6. Clasificarea izvoarelor obligaţiilor În dreptul civil român contemporan.

Doctrina· juridică românească, alături· de unii autori ·străini -de •prestigiu, a adoptat
cfasificarea generică a izvoarelor obligaţiilor în două mari categorii: actele juridice
civile şi faptele juridice civile în sensul propriu al cuvântului2. . .
A. Actele juridice civile sunt acorduri de voinţă sau manifestări unilaterale de
voinţă' ale diferitelor persoane făcute cu respectai!ea sau în executarea legii, cu fotenţia
de a produce efecte juridice, care altfel nu s-ar putea produce ..Ele se subclasifică•în
contracte şi acte juridice unilaterale. ·
a) Contractul este acordul de voinţă °î~tre .două sau mai multe persoane, .cu
intenţia. de a da naştere, modifica, transfonna, străinuta sau stinge raporturi juridice,
efecte care altfel.nu s-ar puteaprod~ce. Art. 11()6 C. civ. cuprinde o definiţie legală a
contractului, formulată astfel: ;,Contractul este acordul de voinţă diritre. două sau mai
multe persoane CU intenţia de a yOnstitUi,n:Î.odifica sau stinge µn
raport juridic".
b) .Actul juridic" U.iinateral de drept eivil ·este manifestarea.de voinţă a unei
singure persoane, cu intenţia de a produce efecte juridice, adică a_ da naştere, a
modifica ori stinge raportlÎri juridice civile .. Actul juridi.c uliilateral nu era reglementat
expres printr-o normăjundică generală în vechiul Cod civil. În 'schimb; art. 1324 c·eiv.
îl defineşte expres: ;,Este unilateral actul 'juridic care. presupune numai manifestarea de
1
, I , , ' ,) c

I A s~ vedea: N.M.K. Gomma, op. cit., pp. 17-1.75; J. Huet,' Les sources communauiaires du
droit des contrats, Petites Affiches 21 mars 1997; H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit„
p. 44. Pentru doctrina noastră, a se vedea: T.R. Popes1;u, P. Anca, op. cit„ pp. 18-19; L. Pop, op. cit„
pp. 115-116. . . . . .
. .
2
A se vedea: I. Albu; op. cit„ p: ·83; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ 2008; pp. 13-14; L Pop,
qp. cit„. p. 116-119; R. Demogue, op. cit„ pp. 21-50; .J. Carbonnier, op. cit.; pp: 29-30; Fr .. Tem\,
Ph. Si1nler, Yv. Lequette, op. cit„ pp. 22-23; J.~ Flour, J.L. Aubert,. E. Savaux, op. cit„ pp. 34-35;
Yv. Buffelan-Lanore, op. cit., p. 8; V. Toulet, op. cit„ p. 11.
 .;··1·
,·~

CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 47

voinţă a autorului său":· Atunci când este. izvor de. obligaţii, actul juridic unilateral
constă în manifestarea de voinţă a debitorului.
De cele. mai multe ori, actele ;juridice ,unilaterale. de· drept privat constituie
obiectivarea sau· expresia juridică a drepturilor potestative. Dreptul potestativ. este
puterea pe care o are titularul său de a da naştere, a modifica sau stinge o situaţie
juridică; prin voinţa sa unilaterală, în care.sunt afectate şi interesele altei persoane care
nu se poate împotrivi ci, dimpotrivă, este ţinută să se supună' .
. ·B.. Faptele juridice civile stricto sensu.: Faptele juridice civile stricta sensu,
adică în sensul propriu al acestui concept, sunt definite de doctrina juridică în opoziţie
cu actele juridice2 •. Văzute .din această perspectivă;. prin faptele juridice civile, se
înţeleg toate celelalte. împrejurări, cu excepţia acordurilor şi manifestărilor unilaterale
de voinţă, indiferent că sunt sau nu sunt conduite umane, de săvârşirea sau producerea
cărora legea leagă<naşterea, modificarea sau stingerea de raporturijuridice, .îri:cazill
nostru, de raporturi obligaţionale. Rezultă că faptele juridice stricta sensu, după natura
·. lor, :sunt de două feluri: fapte juridice conduite umane şi alte fapte juridice care nU: sunt
conduite umane. . .. . . . . . . .. .
a) Faptele juridice-conduite umane. Sunt acţiuni sau inacţiuni ale oamenilor,
' licite şi' ilicite, care dau naştere, modifică saif sting .raporturi juridice de obligaţii,
fiip.dcă aşa prevede legea. Ele sunt izvoare ·de obligaţii în afară de voinţa· debitorului
de a se obliga; el nu a a'vut şi nu are această ihtenţie, chiar,dacă este autoruVacelei
conduite. Raporturile juridice de obligaţii care se nascîn acest fel au în conţinutul lor
dreptul creditoruhli Şiîndatorirea debitorului de restitiiire a unui bun°sau·a:altei .valori
. ori repararea unui prejudiciu. , . .
· · ·. Această 'subtategone de fapte juridice este Iiumerâa~ă şi se prezintă într.:o mare
·.diversitate.. După cuin prin" conduitele 'umane se încalcă· sau nu nonnele juridice 'îh
vigoare, putem distinge între: ' '. , .'. . . ' . ...
. - conduitele umane ilicite, 'care suiit acele actiuni sau inaditini ale omului
săvârşite prin încă1~area D.orine1or juridice' impyrative. Fac parte <liri :tie:tfastă categorie
toate f~pteÎe ilicite' şi prejudiciabile reglementate în vechiul. Cod civil 'sub denumirea
de delicte şi cvasidelicte. Noul Cod civil le defirieşte indrrect Şi iinplreit în· art: 1349, în
care se stabileşte cadrul gener~l al răspunderii' civile· delictU~le; . ' . , :' . '
.
- conduitele
: ' .
iimane'licite
. : ' .
su~t'fapte
·:·
iilec omului ·prin
„·;' '.' 1_·,'
care
nu se încâlcă'ncin:iiele
•·' ' ' • ,_• • ; •.

imperative ale legi.i aflate în vigoare; în vechiul Cod civil; ele alcătuiau ·categoria
cvasicontractelor (art:· 986~99.7). Sub denumirea de fapte juridice licite, noul. etici ·civil
reglemente~ă: gestiunea de afaceri (art.1330-1340),'piata nedatorată (art. Î341~l344)
'şi îmbogăţir~a fără justă camă tart. 1345~.134~) .. : ' ' ' . ' . ' ' , : ,,

I Pentru analiza drepturilo~ poi:~stative, a ~e vedea': 1. ~ajjar, Le dri:Jit d'option. Contribution a

· l 'etude d1/ droit potestatif et I 'acte unilateral; Llbrairie · G~nenile de ·Dioit et de Jurisprudence, Paris,
1967; V.' StoiCa, Drepturile 'patrimoniale· atipice. ·u} Dreptul nr: 3/2003, pp. 55-58; !L Regbini,
Consideraţii privind drepturile potestative, loc. cit., pp. 236:,24 l. . '. · . • . .. · . .,
·. ~. A se vedea: A .. Ionaşcu, Drept civil. Partea generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2

·. 1963, pp. 74-76; S. ·Brădeanu,,V.D. Zlătescu, op: cit., pp.'231-236; Gh:. Beleiu, Drept civi/rorhân.
. Introducere în dreptul civil„ op. cit,; p. 112; 'I. lleghini, Raportul juridicciviZ: op. cit./pp. 72-73;
C. Stătescu,C. Bîrsan, op. cit.,' p. 14; LPop, op. cit., pp. :117-118. ··· ·
 48. TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

. b) Alte fapte juridice, care nu 's~nt conduite umane. Ele constau în :mani.,.
···festări
;,'
ale unor energii exterioare
·'
omului,.
' _. '
ale .mmi
. . ''
lucru sau ale uneî fiiiite
, ' ' alta decât
fiinţa umană,· care; potrivit· legii i1nperative, produc efecte juridice .şi deci pof da
naştere, modifica sau stinge raporturi juridice; în cazul nostru de obligaţii. Se includ în
această categorie, cu titlu de exemple: fenomenele naturii (trăsnetul, cutremurul,
inundaţiile, alunecările de teren etc.); explozia uhui cazan, explozia cauciucului .unui
autovehicul, deraierea unui tren, defectele .produselor, sperietura 'unui animal, .ruina
unui zid sau. gard, surparea unei construcţii etc. Ele nu sunt conduite umane şi· trebuie
.·să nu aibă la origine faptele omului. De cele mai multe ori, asemenea împrejl1rări au ca
:rezultat· cauzarea injustă a unui prejudiciu corporţtl, ·material 8au moral; existenţa
prejudiciului dă naştere, potrivit .normelor imperative ale legii, unei obligaţii de
repan1.re .în sarcina persoanei răspunzătoare, care este un raport de răspundere civilă ..
Astfel:. păzitorul juridic al unui animal este· ţinut să răspundă de prejudiciul cauzat de
acel.animal unei persoane (art. 1001,din vechiul Cod civil şi art. 1375. C. civ.);
·păzitorul juridic· al unui lucru, este obligat să repare prejudiciul cauzat de lucrul său
[art. 1000 alin:. (1),:parte finală, vechiulCo.d civil şi art. 1376 C. civ:]; proprietarul
uptii edificiu are îndatorirea de a reparâ prejudiciul cauzat altuia.de ruina edificiuJui în
. cauză (art. J002.diri vechiul Cod civil şi art. l378 C. ciy.); persoanele care în calitate
de producători pun în circulaţie :diferite produse sunt obligate de lege să repare
·prejudiciile .cauzate consumatorilor de defectele acelor produse (Legea nr: 240/2004).

27. Izvoar.ele obligaţinor în textel~. noului Cod civit Izvo~rele obligaţiilor sunt
enumerate cuprinzător în art. 1165 C. civ., care prevede:, „Obligaţiile Izvorăsc ,din
. contract, act juridic .unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, pÎ~ta
nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act· sau fapt· de care legea leagă naşterea ·
unei obligaţii". Analiza textului, prin' raportare la clasificarea de mai sus a izvoarelor
· . obligatiilor, permite constatarea că, de această dată, legea enumeră expres numai acele
izvoar~ de <?biigaţii acăror existenţă este necontestată. De asemeneâ, sunt.cuprinse în
·enumerarea legală îmbogăţirea fără justă, cam;ă şi actul juridic :unilateral, 'ca .izvoare
distincte, .. de sine. stătătoare . şi. bine coriturate de obligatii civile. Şi mai mult,
form:ularea din fin~lul. textUl~i,în s~nsul că obligatiile pot iivorî şi „din orice alt act
. sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii';, este atât de 'targă şi cuprinzătoare
. încât pennite includerea. în categoria . izvoarelor de obligaţii şi a mior fapte ori
împrejurări prevăzute. în. alte texte ale Codului civil, precum· şi în alte' legi, îri afara
.celor numite şi enmnerate expres în art. 1165 C. civ. Dovada afirmaţiei noastre se află .
chiar în dispozitiile Codului civil care reglementează 'asemenea fapte sau împrejurări
ce mi pot fi îndadrate în niciuna dintre izvoarele obligaţiilor expres enumerate, cum
sunt: cauzarea de prejudicii .de .către animalele şi lucrurile ·pe care 1e avem· în. paia
noastră juridică (art, 13 7 5-13 77); cauiarea de prejudicii prin ruina u.nui edificiu (art.
1378). La acestea se mai adaugă şi alte fapte care sunt prevăzute iii dispoziţiile unor
. ·legi, cum sunt: cauzarea de prejudiCii .de către defectele produselor puse în circulaţie
(Legea nr.' 240/2004); calizarea de prejudicii prin erori judiCiare [art. 53 alin. (3} din
Constituţia României, art .. 96 din Legea :nr. 303 privind statutul judecătorilot şi
. procurorilor şi art. 505 C. pr. pen.]. Ţoăte aceste fapte şi împrejurări generează sau pot
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE 49
genera raporturi obligaţionale care au ca obiect prestaţia de a repara prejudiciul injust
cauzat victimelor; ele pot fi incluse fără nicio dificultate într-una din categoriile de
izvoare ale obligaţiilor care rezultă din clasificarea realizată de doctrina juridică
actuală.
Subliniem în final că în Cartea a V-a, Titlul II, art. 1166-1395 C. civ. sunt atent
reglementate toate. izvoarele obligaţiilor expres enunţate de art. 1165 şi în ordinea
enumeră1ii lor, consacrându-se fiecăruia câte un capitol separat. Astfel: Capitolul I
(art. 1166-1323) constituie sediul legal al contractului şi al regimului său juridic
, general; Capitolul II (art. 1324-1339) reglementează actul juridic unilateral; Capitolul
III (art. 1330-1348) este consacrat faptului juridic licit (sub această denumire sunt
reglementate: gestiunea de afaceri - art. 1330-1340, plata nedatorată - art. 1341-1344
şi îmbogăţirea fără justă cauză - art. 1345-1348); Capitolul IV (art. 1349-1395)
cuprinde reglementarea a ceea ce se numeşte răspunderea civilă, care constă în
raporturi. juridice obligaţionale în care debitorul are îndatorirea de . a repara un
prejudiciu injust cauzat victimei printr-o faptă ilicită a omului sau prin alte fapte care
nu sunt conduite umane dar care, potrivit legii, dau naştere unor asemenea efecte.
Punerea în discuţie a izvoarelor obligaţiilor şi a însăşi raporturilor juridice de
·obligaţii în acest manual va fi desfăşurată respectând ordinea în care sunt reglementate
în textele noului Cod civil; astfel, analiza va începe cu contractul - cel mai important
izvor de obligaţii -, va continua cu actul juridic unilateral, faptele juridice licite. şi se
va încheia cu abordarea regimului juridic al răspunderii civile delictuale, constând în
obligaţiile de reparare a unui prejudiciu injust cauzat unei persoane prin fapte umane
ilicite sau prin alte fapte care nu sunt conduite umane, dar de producerea cărora legea
imperativă leagă astfel de efecte juridice.
 Titlul li
CONTRACTUL CIVIL
 Subtitlul I
FC>RMAREA ŞI EFECTELE CONTRACTULUI·

Capitolul I
PROLEGOMENE

28. Preliminarii. Reglementarea. Concepţia normativă oferită astăzi de noul

Cod civil în materie contractuală, aduce în peisajul juridic românesc, o selie de noutăţi
care o deosebesc substanţial faţă de vechea reglementare, atât la nivelul concepţiei, cât
şi la nivelul detaliilor nonnative. Regăsim în noua reglementare numeroase instituţii şi
aspecte care nu au făcut în niciun fel obiectul vechii reglementări. Pe de altă parte,
numeroase aspecte care erau lipsite de reglementare se regăses". astăzi în noul Cod. În
sfârşit, unele aspecte. au fost reglementate şi ţinându-se seama de tradiţia fom1ată de
comentariile existente pe marginea vechiului Cod şi utilizându-se jurisprudenţa în
materie.
Contractul face obiectul celei mai importante reglementări din cadrul Cărţii a
V-a a Codului civil, intitulată „Despre obligaţii" şi constituie primul izvor juridic al
obligaţiilor reglementat sistematic de Codul civil în cadrul Titlului· II, „Izvoarele
obligaţiilor". Alături de această reglementare pe care o putem considera primară în
economia nonnativă a contractului, numeroase texte legale dedicate contractului
regăsim cu ocazia reglementării răspunderii civile (în Capitolul IV din Cartea a V-a) şi
a executării respectiv, neexecutării obligaţiilor (Titlul V al Cărţii a V-a); precum şi în
partea dedicată modalităţilor obligaţiilor (Titlul III al Cărţii a V-a), obligaţiilor
complexe (Titlul N al Cărţii a V-a) şi mai ales transmisiunii şi transfom1ării
obligaţiilor civile (Titlul VI al Cărţii a V-a), precum şi stingerii obligaţiilor (Titlul VII
al Cărţii a V-a), respectiv restituirii prestaţiilor (Titlul VIII al Cărţii a V-a). De
asemenea, întreg Titlul IX al Cărţii a V-a este dedicat contractelor speciale
(contractelor de vânzare, schimb, furnizare, report, locaţiune, antrepriză, societate,
transport, mandat, agenţie, intennediere, depozit etc.). Titlurile X şi XI ale Cărţii a
V-a, dedicate garanţiilor executării obligaţiilor, cuprind numeroase prevederi care se
referă la figuri contractuale (dacă avem în vedere ipotecile convenţionale, gajul,
fideiusiunea şi garanţiile autonome, acestea sunt în primul rând contracte şi prin acest
fapt juridic devin şi garanţii). În sfârşit, numeroase şi esenţiale prevederi cu incidenţă
asupra contractului regăsim şi în Cartea a VI-a dedicată prescripţiei extinctive,
decăderii şi calculului termenelor (este suficient să amintim aplicabilitatea termenelor
de prescripţie la acţiunile izvorâte din contracte). Chiar şi în Cartea a VII-a, dedicată
54 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

~01melor de drept internaţional privat, regăsim texte dedicate şi contractului 1•

In sfărşit, dispoziţii legate de contracte şi convenţii regăsim cu titlu sporadic, mai
frecvent sau nu în absolut toate domeniile regle1nentate de Codul civil, de la
raporturile de familie şi capacitatea persoanei. şi· până la moştenire şi liberalităţi.
Omniprezenţa dispoziţiilor legale referitoare la contracte este o consecinţă a
importanţei acestei noţiuni în dreptul privat contemporan.

29. Planul de studiu. Lăsând deoparte modalităţile obligaţiilor, obligaţiile

complexe, transmisiw1ea şi transformarea obligaţiilor, precum şi stingerea obligaţiilor
cărora le-am dedicat titluri distincte din prezenta lucrare, în secţiunile următoare, sub
titlul „Contractul", vom analiza succesiv ceea ce considerăm că reprezintă elementele
centrale ale contractului, în măsura în care acestea nu au făcut obiectul de studiu cu
ocazia prezentării. părţii generale a dreptului civil - secţi~ne didactic dete1minată ca
incluzând aspecte contractuale referitoare la condiţiile de validitate ale contractului, la
nulitatea contractului, la reprezentare (toate incluse în teoria generală a actului juridic).
Am înţeles, astfel, să supunem dezbaterii în prezentul titlu: noţiunea de contract civil
(care include dispoziţiile generale legate de noţiunea de contract şi înţelesurile pe care
le putem conferi acestui concept, principiul libertăţii. contractuale şi limitele acestuia);
clasificarea co'ntractelor civile .(incluzând efectele practice pe care o asemenea
clasificare le generează); încheierea contractului (incluzând analiza mecanismului de
formare a contractului prin intermediul ofertei şi acceptării, precum şi studiul unor
elemente adiacente acestora, cum ar fi principiile aferente fazei negocierii contractului
sau cele legate de locul şi momentul încheierii contractului sau comentarii legate de
fonna contractului); interpretarea contractului (care va include principiile generale
stabilite de legiuitor pentru interpretarea clauzelor confuze sau ~ontradictorii); efectele
contractului (care include o prezentare amplă a principiilor fundamentale ale
contractului în raportu~ile dintre părţi şi în raporturile cu terţii, precum şi tratarea unor
instituţii şi figuri juridice adiacente efectelor contractului - ocazie cu care vom studia
şi stipulaţia pentru altul, simulaţia şi · vom face scurte . observaţii legate de
reprezentare). În ultimul. capitol al acestui titlu II („Răspunderea contractuală şi
remediile neexecutării contractului"), urmând parţial organizarea reglementării
actuale, vom pune în discuţie răspunderea civilă contractuală (cu înţelesul şi
autonomia acestei. instituţii juridice mai ales faţă de răspunderea extracontractuală) şi
remediile neexecutării obligaţiilor contractuale (în parte, ca şi cadru firesc de angajare
a răspunderii contractuale, cu precizarea că, în ce le priveşte pe ultimele - regulile se
aplică în cazul neexecutării oricăror obligaţii civile, cu unele excepţii a căror natură
este doar contractuală .şi nu poate fi extinsă la alte figuri juridice).

1
A se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Capitolul V, „Actul juridic'', Titlul II, Caiiea a
VI-a („Dispoziţii de drept internaţional privat").
 Capitolul li
NOTIUNEA DE CONTRACT CIVIL
'

30. Noţiunea de contract civil. Art.1166 C. civ. defineşte contractul ca fiind

„acordul între două sau inai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau
stinge un raport juridic''.· Definiţia citată reia parţial vechea definiţie cuprinsă îri art.
942 vechiul C. civ. 1 care însă omitea criticabil ipoteza în caie contractul era încheiat în
vederea modificării unui raport juridic preexistent, aspect sesizat de doctrina de la acea
vreriie2 • De aceea, practic, definiţia dată de cod este identică sau aproape identică
sugestiilor de definiţie oferite de vechea doctrină în materie3, potrivit cărora:
Contractul este un acord de voinţă realizat între două sau mai multe. persoane în scopul
de a crea, modifica sau stinge un raport juridic preexistent4 .

31. Terminologie. În cuprinsul Codului civil, termenul de contract este sinonim

cu acela de „acord de voinţe". În doctrină şi pe alocuri, chiar şi în noua reglementare,
regăsim şi utilizarea termenului de „convenţie" despre care se stabilise că este sinonim
celui de contract5 • De aceea, obligaţiile născute din acorduri de voinţă pot fi calificate,
deopotrivă, ca obligaţii contractuale sau obligaţii convenţionale. .
În literatura noastră juridică mai veche s-a încercat ·să se facă distincţie între
convenţie şi contract6, afirmându-se că ele sunt noţiuni diferite: „convenţia este genul,
contractul este. speda. ContractUl este convenţia care dă naştere unei obligaţii.
1
Care fusese redactat prin reproducerea art. l 098 din vechiul Cod civil italian şi cuprindea aceleaşi
imperfecţiuni.
2
A se vedea, de exemplu, L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, voi. II, Contractul (în continuare
Contractul), ·Ed; Universul Juridic, Bucureşti 2009, p. 13, nr. 1 şi doctrina citată cu această ocazie.
3
A se vedea, de exemplu: C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, AL Băicoianu, Tratat de drept civil
român, voi. 2, Ed. All, Bucureşti, 1998, p. 484, nr. 1186; T.R. Popescu, P. Anca, Teoria generală a
obligaţiilor, Ed. Ştiinţifică, BucUl'eşti 1968, p. 21; R. Sanilevici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,
Universitatea Iaşi, 1976, p. 18; C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ali,
Bucureşti, 1997, p. 19; L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Luritina Lex, Bucureşti, 2000, p. 29; I.
Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 217. . .
4
Definiţia legală constă într-o preluare a definiţiilor existente anterior în doctrină. În mare parte,
codificările modeme se feresc să ofere o definiţie concretă a contractului, lăsând mai.degrabă să se înţeleagă
care este concepţia legiuitorului prin alte nonne (a se vedea cazul PDEC, DCFR sau Principiilor
UNIDROIT). Unele legislaţii optează însă pentru definirea contractului (a se vedea, de exemplu, art. 1378 C.
civ. Quebec. sau art. 1321 C. civ. it. care de altfel este şi modelul de inspiraţie al legiuitorului român: „ll
contratto e l'accordo di due o piuparti per costituire, regolare o estinguere tra !oro un rapporto giuridico
patrimoniale").
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 21; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 20; L. Pop,
5

op.cit„p.29. ·. · . , ...
A se vedea: M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Ali, Bucureşti, 1998, p. 392 şi
6

unn.; G. Plastara, Curs de drept civil român, vol. I, Ed. Cartea Românească, Bucureşti 1924, p. 45 şi
urm.
56 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Convenţia· este acordul de voinţă realizat cu scopul de a produce efecte juridice, adică
de a da .naştere linei obligaţii, de a. modifica o
obligaţiune sau de a. stinge o
obligaţiune"'. Astfel de încercări sunt contrare sensului de bază al celor două noţiuni
care sunt.identice, motiv pentru care, în prezent, sunt considerate a fi sinonime. Totuşi,
trebuie reţinut că, În dreptul· comparat,· situaţia noţiunii de contract nu este la fel de
simplă şi nu se rezumă la scurte eventUale distincţii între noţiuni atât de apropiate ca şi
convenţia şi contractuI2:

32. Acordul de vointe - element esential al contractului. Principiul libertătii

contractuale şi limitele s~le 3 • Aşa cum. se 'poate constata din definiţia de mai s~s,
elementul specific al contractului este· acordul de voinţe al părţilor.· Prin acord de
voinţe,se înţelege întâlnirea concordantă a două sau mai multe voinţe individuale , cu·
4

intenţia părţilor de a produce efecte juridice • În acest mod, contractul se deosebeşte de

5

actul juridiC unilateral care constă în manifestarea de, voinţă a unei singure persoane cu
intenţia de a produce efecte juridice. · ·'
Potrivit art. 1169 C. civ:, după modelul· urmat ,cu regularitate de propunerile
moderne de codificare a regulilor .în materie· de contracte6 , „părţile sunt libere să
încheie orice contracte' şi să deterriline
.
continutUI.acestora,
'· . în limitele
.
impuse de
.
lege,
de ordinea publică şi de· bunele moravuri", Se .consacră astfel, principiul libertăţii
contractuale cu privire la .încheierea şi conţinutul
' ' ..
contractului: Consecinţa imediată a .
-' ,

1
A se vedea, în acest sens, G. Plastara, op. cit., p. 45.'0pinia se întenieiază pe textul art. 1101
C. civ. fr„ care nu a fost reprodus în Codul civil român, unde contractul este definit astfel: „Le contrat est
une convention par laquelle une ou plusieurs personnes s'obligent envers une ou plusieurs autres ă donner,
o
ă faire ouă ne pas faire quelque chose." Drept pentru care, persistă şi astăzi în doctrina franceză· oarecare
separaţie convenţie-contract (a se vedea, de exemplu, L. Boyer, Contrats et conventions, în Rep. de·droit
civil Dalloz, aout 1993 (demiere mise ăjour: oct. 2010, nr. i şi ui-m.).
· În dreptul german, de exemplu, o sumă de coinplicaţii este dezvoltată în jurul noţiunii de contract.
2

În esenţă, se consideră că poate primi denumîrea ·de contract (Vertrag) · sau de relaţie contractuală
(vertragliches Schuldverhăltnis) numai o tranzacţie legală (Rechtsgeschăfl) care constă în suma a cel puţin
două declaraţii de vointă (Willenserklărung). Reperele acestei teorii generale a contractului se regăsesc în
art. 31 I· BGB (a se vedea, .de exemplu, B. Markesinis, H, Unberath, A Jolmston, The German Law of
Contract. A Comparative Treatise, Hart Publishing, Oxford and Portland, 2006, p. 25 şi unn.). .
3
A se vedea, de exemplu: L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, voi. I, Ed. Fundaţiei
Chemarea Iaşi, 1993, pp. 30-36; I. Albu, Libertatea contractuală, în Dreptul nr. 3/1993, p. 29 şi urm.;
G. Lupşan, Autonomia de voinţă fu contractele de comerţ internaţional, în Dreptul nr. 111997, pp. 6-13;
I. Albu, Drept civil. Contt:actul şi răspunderea contractuală, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 24 şi urm.;
E. Chelaru, Forţa obligatorie, loc. cit„ p. 41 şi urm:; L Pop, Contractul, p ..45 şi urm„ nr. 13.
4
Acordul de voinţă este doar unul din elementele car duc· spre o definiţie a contractului fiind de
multe ori discutabil dacă un act colectiv trebuie să fie calificat ca şi contract (L. Boyer, loc. cit., nr. 4 şi
urm.).
5
Intenţia co~ună a părţilor de a produce efecte juridice prin .acordul lor este considerată de unii
autori cu adevărat definitorie pentru contract (a se vedea H. et· L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas,
Ler,:ons de droit Civil. Obligations. Theorie generale, T. II, voi. 1, Montchrestien, Paris 1991, nr. 55, p. 52).
6
.Principiul libertăţii de a contracta este consacrat de aproximativ toate codurile din'ultimele două
secole. Modelul pare să fie cel preluat din dreptul german, unde se distinge limpede între libertatea de a
alege partenerii contractuali, de a negocia, de a încheia sau nu un contract (Abschlussfreiheit) şi libertatea
de a-i stabili conţinutul (Jnhaltsfreiheit). A se vedea .F.J. Săcker," R. Rixecker (ed.), Miinchener
Kommentar zum Biirgerlichen Gesetzbuch, Ed. C.H. Beck, Miinchen, 201 O, voi. 2, corn. art. 311 BGB.
CONTRACTUL CIVIL 57

·acestui principiu este forţa obligatorie a contractului (principiul pacta sunt servanda).
Acordul de voinţe, pentru a fi definit ca şi contract, este necesar să tindă la aplicarea
acestui principiu între părţile sale. Dacă acest principiu nu· există, nu putem vorbi de
un contract ci de manifestări de voinţă non-juridice 1 care se bazează pe un acord2 •
Vom relua acest principiu cu ocazia .dezbaterii chestiunii fonnării contractului.

33. · Fundamentele ideologice ale principiului libertăţii contractuale.

·Liberalismul şi autonomia de voinţă. În concepţia clasică a contractului, doctrina
juridică a explicat principiul .libertăţii contractuale ca fiind o consecinţă .„pe plan
tehnic, a teoriei autonomiei de voinţă"3 , desprinsă din .filosofia secolului al XVIII-lea.
Teoria autonomiei de voinţă a fost doctrina comentatorilor Codului civil francez şi a
filosofiei dreptului· în cursul secolului· al XIX-lea. Originile ei se află în dreptul
canonic şi în şcoala dreptului natural. O contribuţie importantă în conturarea. şi
elaborarea acestei teorii au avut-o filosofii iluminişti, mai ales Jean-Jacques Rousseau
şi Immanuel Kant4 • ·
Spunându-se că voinţa este autonomă, se afirma că voinţa părţilor contractante
creează, numai prin ea însăşi, contractul şi efectele sale. Această doctrină a avut la
bază importante argumente de ordin filosofico-politic, moral şi economic 5• În plan
filosofie, s-a spus că omul este, prin natura sa, liber, îngrădirea sau limitarea libertăţii
sale fiind doar în puterea şi voinţa sa; viaţa în societate face însă necesară o anumită
îngrădire a acestei ·libertăţi, dar numai în limitele şi în condiţiile detenninate prin
„contractul social". Aşadar, omul renunţă de bunăvoie la o parte a libe1iăţii, ÎJ! vederea
asigurării ordinii sociale. Prin unnare, baza realizării coexistenţei sociale se găseşte în
individ, în voinţa sa liberă. Când oamenii îşi asumă obligaţii prin contract, ei îşi
limitează libertatea prin propria voinţă. De aceea, voinţa individuală îşi trage puterea
creatoare de obligaţii din ea însăşi, şi nu de Ia lege, şi în acestsens s-a spus că ea este
·autonomă.
În plan moral, contractul, fiind .rezultatul _acordului de voinţe, este conform cu
interesele părţilor contractante. Nimeni nu poate dori ceea ce nu este confo1m cu

1
Situaţia actelor de curtoazie şi a actelor de complezenţă despre care se poate constata că se pot
baza şi pe un acord de voinţe, fără ca totuşi să producă efecte juridice de natură contractuală (a se ve.dea, în
?Cest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Sfoffel-Munck, Les obligations, Defrenois, Paris, 2005, p. 212 şi
unn., nr. 435 şi unn.). . .
2
Exact aceasta este şi abordarea în dreptul gennan: foqa obligatot'ie, pandant al· libertătii
contractuale este apanajul contractelor legal încheiate (Rechtsgeschăfl). :Este vorba de puterea şi totod~tă
libertatea pe care legea o conferă titularului manifestării de voinţă de a-şi determina în raport cu ceilalţi,
relaţia sa juridică (a se vedea, de exemplu, B. Markesinis, H. Unberath, A. Johnston, op. cit., p. 26). Exact
acelaşi aspect a fost surprins şi în doctJina franceză (a se vedea, în special, H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud,
Fr. Chabas, op. cit., p. 55 şi unn.) .
. . A se vedea A. Ionaşcu, Voinţa juridică, Studia Napocensis, Ed. Academiei, Bucureşti, 1974,
3

p.49.
A se vedea J.J. Rousseau, Contractul social, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, pp. 28-35; J. Kant,
4

Critica raţhinii practice, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, pp. 118-130. .·

5
A se vedea, în acest sens: B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Obligations, voL 2, Contrat, Litec,
Paris 1993, p. 4 şi unn., nr. 6 şi urm.; A. Weill, Fr. Tem:, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris 1975,
p. 51; Fr. Tem\ Ph. Simler, Yv. Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris 1999, p. 29 şi urm.
 . . . .
58 ' TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

interesele sale. Aceasta conduce' la' echilibrul de interese. ale, păriilor. ·Filosoful
Fouillee, într-o fonnulă cunoscută~ declara: „Toute justice_.est contra~tuelle: Qui .dit
contractUel, dit juste". În ·plan·economic,·s~a apreciat 'că; în general, contractul este
mijlocul. principal şi cel mai adecvat de asigurare a bunăstării generale, Interesul
personal .este motorul esenţial ·al' vieţii .economice. ' Liberiatei voinţelor particulare
asigură maximum de producţie, preţuri· scăzute şi afirmarea liberei concurenţe. Cu alte
cuvinte, ·contractUl este mijlocul cel mai eficient de asigurare 'a binelui comun, ·,·
economic şi social. . . ·· · ·
. Teoria. autonomiei de vointă 'se co~cietizează . în următoarele . consecinte 1:
a) ~ontr~ctul: este considerat prin~ipalul izvor ar obligaţiilor; celelalte izvoare' de
obligaţii· sunt excepţionale .. Vechiul Cod civil era o probă în: acest sens; unde
reglementările referitoare la contraCte erau.preponderente pentru că ~era· considerată cea·
mai importanţă:' surşă 'de 'obligaţii; b) marea :majoritate. a' iiormelor referitoare· la
contracte.. trebuie să fie dispozitiye sau ·supletive şi ·numai în mod excepţional
imperative, părţile având astfel . posibilitatea .ca, .prin acordul · lor de voinţe, să·
' stabilească conţi~utul contractelor; din care :pot •re:Zulta efecte diferite decât' acelea
prevăzute delege; ·c) pe cale de consecinţă; :normele imperative sunt în număr redus.
Principalul . ior ~cop. este acela de .. ·a asigura. libertatea ·şi sinceritatea voinţelor
contractanţilor, 'precum şi respectarea. ordinii publice; d) contractul. se încheie prin
simplul acord de voinţe. Voinţele pot fi exprimate prin orice modalitate. Codul civil
consacră doar parţial principiul consensualismului,' potrivit căruia, de regulă, simplul
acord de voinţe . este suficient pentru a dâ naştere, modifica sau stinge :raporturi
obligaţional~, .excepţiile ·fiind numeroase. Sinteza juridică «i •acestor consecinţe ne face
.să constatăm că teoria autonomiei.de voinţă reprezintă sursa ideologică·a trei principii
.·elementare ale.contractului: principiul libertăţii contractuale (libertatea de a se obliga
contractu'~l. şi de a stabili conţinutul contraCtului), principiul con;ensua/ismului (care
·. reprezintă urmarea iniediată a libertăţii contractuale şi care se.traduce, în realitate,-prin
libertatea de formă), principiul forţei ·obligatorii- ci contractului (care, la rândul său,
este ilrinar~a primelor demă principii în concepţia autonomiei de voinţăf.

'34; .Declinul autonomiei de. voillţă. Fără a dispărea. ca sursă de inspiraţie

legislativă şi fiind în continuare, cel puţin până la un anumit nivel, motorul ideologic
al' rriajoptăţii reglementărilor şi teh~icilorde, aplicare a dreptului~ teoria autâriomiei de
voinţă, astfel cum a fost expusă mai sus, .a înregistrat un evident declin 3• Astfel, s-a
spus: „Este uşor de văzut că argumentele pe care a fost construită sunt contestabile',4.-
Dintre rezervele •. fonnulate în doctrina franceză, faţă·. de această teorie, reţinem
următoarele: a) postulatul libertătii absolute· a oamenilor este o afinnaţie lipsită de

1
În legătură cu aceste consecinţe, a se ~edea:. B: Starck, op. cit., p. 5-7; L. Boyer, loc. cit., nr. 12
~~ ' '

2
A se vedea, în acest sens, J. Carbonnier, Droit Civil, T. 4, Les obligations, PUF, Paris 2000, p. 53
şj unn., nr. 16; L. Boyer, loc. cit., nr. 12 şi unn. · . . .
3
Pentru o sinteză a acestei evoluţii sau „involuţii", Ph: Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck,
op. cit.; p. 177 şi urm., nr. 401 şi unn.; J. Carbonriier; op. Cit., p. 54 şi unn., nr. 17 şi unn.
4
B: Starck,op. cit., p. 7. . .
CONTRACTUL CIVIL 59
orice bază serioasă; omul trăieşte
în mod necesar în societate. De aceea, legăturile de
interdependenţă, obligaţiile existente între oameni, sunt inerente întregii vieţi sociale.
Viaţa socială impune omului numeroase îndatoriri; el face parte din organismele
sociale - familie, grup profesional, stat - ale căror reguli trebuie să le respecte 1; b) în
fonnarea raporturilor dintre oameni, voinţa individului are, fără îndoială, un rol care
nu trebuie subestimat. Dar, voinţa prin ea însăşi este lipsită de puterea de a da naştere
la drepturi şi obligaţii. Ea dobândeşte această putere din lege, Legea este aceea care
domină. Contractele pot exista şi se pot desfăşura doar într-un cadru legal, stabilit de
dreptul obiectiv. Se poate, deci, afirma că „voinţa trebuie să fie în serviciul dreptului şi
nu dreptul în serviciul voinţei" 2 ; c) sub aspect moral, experienţa şi viaţa au dovedit că
sentinţa lui Fouillee „Qui dit contractuel, dit juste" este prea simplistă şi contrazisă de
fapte. Ceea ce se stabileşte prin contract nu este în mod necesar just. Părţile
contractante, de cele mai multe ori, nu se află într-o poziţie de egalitate economică şi
socială3 . Rezultă că ,,cei mai puternici impun legea lor celor. mai slabi" şi deci,
adeseori, contractul consacră „strivirea celui slab de către cel putemic)"4 ; d) în sfârşit,
sub aspect economic, libertatea rară limite poate duce la anarhie. De aceea, ,,nimeni nu
apără economia prea liberală, în forma sa pură" 5 • Fără îndoială, interesul individual
este un factor detenninant al activităţii economice, dar un oarecare dirijism economic
apare în viziunea unor autori ca o necesitate chiar şi în cadrul doctrinelor celor mai
liberale • Această dirijare este asigurată, în primul rând, prin stat7. Orientarea
6

1
Ibidem, pp. 7-8.
În spaţiul dreptului francez, critica fundamentală a fost lansată de E. Gounot, în mai multe lucrări
2

(cea principală este Le principe de I 'autonomie de la volante en droit prive; contribution a/'hude critique
de l'individualisme juridique, these, Dijon, 1912; sau, în sinteză: La libe~te des contrats et ses justes
limites, Semaines sociales de France, 1938, p. 321 şi unn~) şi continuată de numeroşi alţi autori, între care
G. Rouhette (a se vedea, în principal, Contribution a /'hude critique de la notion du contrat, these, Paris,
1965). .
A se vedea, în acest sens, B. Starck, op. cit., p. 8; B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ p. 9 şi
3

unn„ nr. 23 şi unn.; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph: Stoffel-Munck, op. cit„ p. 177 şi unn.; Fr. Tem\ Ph.
Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 36 şi urm., nr. 33 şi unn. .
H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit„ p. 93 şi unn.
4
5
B. Starck, op. cit„ p. 8.
Neoliberalismul este expresia politico-economică a acestei noi orientări care pem1ite un oarecare
6

intervenţionism/dirijism de sorginte statală în afacerile private (numai în vederea protejării şi conservării

libe1tăţii contractuale), pentrn o mai corectă protecţie a intereselor implicate. Pe de altă parte, chiar şi în
revitalizarea modernă a teoriei liberalismului se admite o oarecare fonnă de participare a statului la
problemele private, mai degrabă decât intervenţionism, în primul rând, prin crearea spaţiului
economico-juridic menit să garanteze libertatea indivizilor şi care, în planul dreptului, se .traduce în
continuare prin autonomia de voinţă (teoreticianul acestui curent este F.A. von Hayek, care într-o serie de
articole dedicate revitalizării liberalismului utilitar - grnpate sub denumirea Individualism and Economic
Order şi apoi în lucrarea sa The Road to Se1fdo111, publicată la Londra în 1944 şi mmată de The
Constitution of Liberty, publicată în anul 1960, a conceptualizat noua orientare liberală bazată pe ideea de
supremaţie a legii şi pe ideea unei guvernări menite să asigure libertatea actanţilor şi nu să o altereze prin
intervenţionism, centrism, planificare economică etc„ at1ibute ale unor guvernări totalitare).
NiYeiul şi calitatea intervenţionismului separă însă în mod radical concepţiile. „Interven-
7

ţionismul" neoliberal la nivelul dreptului este similar celui al unui arbitrn, în timp ce, în doctrinele
socialiste, acelaşi intervenţionism se manifestă prin control şi cenzură, iar la nivel economic prin
planificare.
60 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL: 0BLIGAŢ.llLE. ·

economică, altfel spus „dirijisriml" econolnic; m:i~re ca obiectiv suprimareasau

anihilarea voinţei.·. Voinţa rămâne· elementul sau. fact,orul principal· al contrac~lui şi al
oricărei alte activităţi.· Tocmai de aceea, deşi '.s-a ·subliniat uneori îll 'doctrină ·~ă
autonomia de voinţă este .,~un mit perimat". 1' corisfatarea elementară este aceea că tot
voinţa este resortul primar. . . . .
. Consecinţele identificate de unii autori alb ·declinului teoriei· autonomiei de
voinţă, în:sinteiă, adi u1mătoarele2 : ·.. . . : . . ·.·. .·.
a) a' crescut importanţa şi frecvenţa celorlalte favoare de obligaţii, de< natură
extracontractu(llă,• cum sunt: faptele ilicite şi îmbogăţirea fără justă cauză cu
cons~cinţa s~ăderii ·importanţei teoriei contract11lui;
· b) 1iormele .juridice imperative, în materie contractuală, au devenit tot mai
numeroase;. aceasta ca·.urmare a lărgirii noţiunii de ordine publică, cu scopul declarat
de a apăr!!; .drepturile· omului, mai . ales libe1'.tatea şi 'proprietatea. individuală - b
asemenea ·constatare este' lesne de făcut dacă avem în vedere, de exemplu, dreptul
protectiei consumatorului, unde contractul este sever limitat de incidenta a nuineroase .
norme' iinpe;ativenienite să protejeze interesele econornice ale cmisum~torului~; . .
. c) deşi consensualismul rămâne un. principfo "de bază ·al încheierii contractelor,
el ·înregistrează nmrieroase şi iniportante excepţiLNecesitatea formei scrise este, de
cele ·mai multe ori, · determinată de ·dispoziţiile ·legale referitoare la proba actelor
juridice. !vfaLmult decât atât, unele contracte pot fi .încheiate numai în formă solemnă,
adicăin forniă autentică. Încheierea unor contracte în forma solem~ă este prevăzută de ..
lege, în asemenea situaţii, ca o condiţie de validitate a acestora; .
d) · conţinutul ~antractului nu este stabilit întotdeauna prin negocieri de către
păfţifo contractante. Există contracte tot' mai numeroase ale căror cauze esenţiale sunt
stabilite prin lege sau de către una dintre părţi (contractele de adeziune);
e) libe11atea' contractuală "întemeiată pe "teoria autonomîei de 'voinţă este mult
îngrădită prin apariţia categoriei contractelor forţate, reglementată prin lege, cum ar fi:
asigurarea . frnobilelor, asigurarea: de răspundere delictuală _a proprietaiului ·de
autovehicul, aeronavă etc: În acelaşi sens,. amintim' consacrarea prin lege dreptului de a
preempţiune }n cazul vânzării unor bunuri; .
f) în sîarşit, dreptul contractelor se află într-un amplu proces .de remodelare
generat de influenţa şi, în cele din urmă, de transpunerea unui drept' european al
contiaCtelor, initial la nivelul normelor conflictuale însă, în anumite domenii de drept,
şi la ni~elul norfuelor substanţiale4 • · •

I . .
· Jdem,p. 9.
2
Idem, pp. 9-12; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 178 şi·unn.; a se vedea şi
· 1. Albu, op: cit., p. 32. . · .. .··· ' , · · ··
3
A se vedea, de exemplu, J. Calais~Auloy, L 'i'?fiuence du droifde la consomniation sur le droit
civil des contrats, în RTD Civ. 1994,·p. 239 şi urm.; E. Poillot, Droit europeen de la conso;nmation et
, unifor'misation du droit des contrats, LGDJ; Paris, 2006.· . · . .
.
4
A se vedea, î~ special, J. Basedow, Un droit commun des contrats pour le Marche commun; în
Revue. Intemationale de Droit Compare, 1998, p. 7 şi urm.; C.A. de Vincelles, La rechei;che d'zme
a
coherence' en droit europi?en: de l'acquis communaz1taire l'ebauche d'.un droit europeen des coi1trats, în
Droil europeen du contrat et droits du contrat en Europe: Quelles perspectives pour quel equilibre, Litec,
Paris, 2007, p. 7 şi unn.
 CONTRAGTUL CIVIL , · ·~? •
61

35. Te~rii moderne ale contract~lui. Teoria „dreptului pur''· Se 'spune de

multe ori că libertatea contractuală.mi.mai poate fi, în zilele noastre, fundamentată şi
explicată pe te1neiul autonomiei de . voinţă. Trebuie să avem în vedere că, .
manifestându-şi voinţa de a încheia.contracte, pă1ţile o fac din intenţia de a da naştere,
modifica sau stinge raporttiri juridice concrete .. Realizarea acestui scop este posibilă
datorită existenţei normelorjuridice, adică a legii. Tot părţilor le aparţine, în limitele
admise de ·lege, .şi· posibilitatea· de a stabili· conţinutul raporturilor juridice,· adică
·drepturile şi obligaţiile lor. Ver~iunea critică· absolută a autonomiei de voinţă se
regăseşte ·1a autorul pozitivismului juridic, .Hans Kelsen 1, în concepţia căruia, orice
· autenticefectjuridic .era emanaţia unei norme fondainentale (Grundnorm), singura
menită să autofizeze. proporţionalitatea şi echilibrul dreptului într~o societate.
Contractul trebuie ·astfel tratat ca pe o situaţie obiectivă de care norma juridică leagă
· efecte juridice. Ansamblul normelor este, în concepţia lui Kelsen, de ,natură coercitivă , ·
. şi de aceea, în actele lor private; memb'rii societăţii.sunt ţinuţi să acţioneze în limitele
conferite de aceste norme pozitive. Dezvoltând teoria dreptului pur în materie
contractuală, Georges Rouhette a susţinut că sursa autentică a legitimităţii şi efectelor
2

acestuia este dată de existenţa unei norme pozitive care leagă de această situaţie
obiectivă efecte· juridice. Într-o expri~nare şi mai recentă, care meta-valorifică
substanţa acestei teorii, contractul este conceput ca un „act'juridic normativ~'3 , despre
care s-ar putea spune că îşi, trage seva nonnativă privată din aceeaşi. Grundnorn1 de .
care, vorbea Hans Kelsen.· Într-o mare măsură, regăsim 'aceeaşi tenninologie juridică. şi
într-o partea dreptului românesc, sensibil la această teorie4 • ·
De aceea astăzi, tot mai multi, autori sustin
, că libertatea contractuală nu este o
'

consecinţă a aşa-numitei· autonomii a voinţei individuale. ·O astfel· de.•autonomie

absolută, fără limite, nu poate exista. Individul nueste izolat Şi nici deasupra societăţii.
El este înăuntrul ei5. Aşacum.s-a spus: „Ca.ele.ment component al societăţii,·individul
trebuie să se încadreze în ordinea statol11:icită de societatea .din care face paite.
· Libertatea de a face acte juridice îi este recunoscută, într-un anumit cadru legal, dar ea
nu este decât o regulă de tehnică juridică al cărei fundament se află în 'utilitatea ei
economică şi socială. · ·· · · · ·

'I Care în anul 1934 a publicat una din cele trei lucrări fundamentale ale sale şi care constituie astăzi .
.· fundamentul incontestabil al pozitivismului juridic - Das Reine Rechtslehre,. republicată în ·numeroase
. ediţii ulterioare (a se vedea de·exemplu, .Scientia Verlag, 2008; a se vedea trad.· rom. Teoria piwă a
dreptului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992).
2
A se vedea, in acest sens, G. Rouhette, teza cit. supra, Contributiona I 'hude critique de la notion
du contrat; sau La theorie juridique .de ia convention, în Archives philosophie du droit, 1940, p. 33 şi unn.
· J.L. Aubert, Le contrat, Dalloz, Paris, 1996, p, 25 şi mm.
3
' · · · -
4
Cel puţin la. nivelu_! tenninologiei, prin intennediul ·filierei franceze (care· utiliz~ază anumite
noţiuni specifice normativismului o- a se vedea, în special, J. Ghestin, Ld formation du contrat, LGDJ,
Paris 1993, p. 200 şi umi., mai' ales, nr; 224 şi unn.; sau P. Ancel, Force · ohligatoire el contenu
. obligationnel du contrat, în RTDCiv. 1999, p. 772 şi unn.), acea.stă teorie se regăseşte şi în dreptul
românesc, Ase vedea, în acest sens, P.:Vasil_escu, Relativitatea actului juridic civil. Repere pentru o nouă
teorie a actului .de drept privat, Ed: Rosetti, Bucureşti, 2003, reeditată la Universul Juridic, Bucureşti,
2008 (vom utiliza această ultimă ediţie). ... ·. ·. ·. .
.. · . A se vedea, înacest sens, A Ionaşcu, op. cit., p. 53.
5
 62 TRATĂ'r ELEMENTA~ DE.DR~P'ic1v'1L.'OBLIGATIILE
36. ·O .altă teorie modernă a contractului: :;,solidarisJliul: ~oritra~tual" ..
·Ultimii 50 de ani au fost martorii a numeroase teoriiJegate de contract~ Într~ acestea,
· s-::a remarcat şi cea a. aşa-numitului , „soli4atism, contractuaF', .specifică ··dreptului
fraricez 1, dar receptată şi în dreptul româ.nesc2• ,J\ceastă teorie are semnificaţia, aşa
cum .o nurhesc chiar autorii săi, ;,unui principiu :demcnistrativ"3 al dreptului
contractelor.şi al soluţiilor pe care acesta!~ poat~ oferi. J\depţiî .acestor teze susţin, în
principal, că reperele acestui principiu demonstrativ ar fi unnătoarele: a). în primul
rând, tezele . autonomiei de vointă · au 'Omis analiza unui : elem~ht fundamental
cortstructiv al contracttilui şi an~me, „interesul" părţilor Contractante care este
adevăratul„motor" al raporturilor contractuaţe4;b )interesul părţilor funcţionează după
unnătoareâ fonnulă economico-juridică: odată emiSconsiillţământul la încheierea unui
contract,' fiecare parte îşi asumă sarcina realizării interesului cocontractantului său,:__
astfel, arnbele părţi, . încheind contractti1: .îşi manifestă: încr~dei·ea . reciprocă în
realizarea ;,interesului. comun'' ·care se efectuează ·prin intennediul contractului; <:<)
această· realizare .·a ;,interesului comun" generează ·o stare de· dependenţă. reciprocă ·a
părtilor · .contractului · care transcende pretinsul ,;antagonism".·· sustinut •de tezele
aut~nomiei de voinţă -·această stare de dependenţă.reci]J~ocă a fostn'umită de autorii
tezei câ ;,solidarism contractual"; d) ma{ departe; solid~rismul. conttactlial ca .teză
funcţională menită să explice mecanismele contractuale; reprezintă .şi o grilă a
mentinerii
' ·,
.unei stări de „echilibru contracti:tal"„
' . '.· .
bazată
.·
p~ aceeaşi idee a .intereselor
' -' :,-- ' '

părţilor; echilibru care se.realizează prin utilizarea a., două principii care reprezintă
corolarul tehnic al solidarismului: i. prineipiitlproporjionalităţii5 (mehit să asigure' o
repartizare corectă şi echitabilă a· riscul-îl or co1.1tractuale · Şi a sarcinilor respectiv
avantajelor care rezultă din contract); ii. principiul coerenţei contractuale (semnifică
. faptul că, atâtclauzele contractului, cât şi comportamentele părţilor într-o accepţiune
solidaristă, .trebuie să nu se contrazică şi .să se găs~ască într~o .stare de,'naturală
consec~enţ~f logică şi juridică)6. . • ·. . . ,

.
1
· Probabil că originile· tezei se .regăsesc în;,ideile' de .utilitate .. socială şi justiţie~ comutativă
revalorificate şi.promovate de J. Ghestin (a se vedea, în special, op. cit. Laformdtion ducontrat, nr. 223,
p. 200, unde se lansează ideea ocrotirii contractelor utile şi juste prin iÎ1tennediul dreptului pozitiv, a se
vedea şi nr, 251 şi unn.). Numeroase alte. lucrări au preluat, reluat şi dezvoltat tezele iniţiale ale
. ,aşa-numitei analize ~conomice,a contractului (a se vedea de. exemplu, Chr. ·JamiÎ1, Plaidoyer pour le'.
solidarisme •contractuel, .în Le contrat au debut du XXl-eme siecle ..Melanges ·off. â J. Ghestin„LGDJ,
·2001, p.' 441 şi unn.; sau, într-o perspectivă· comparatistă, H: Muir~Watt; Analyse economique et
perspective so/idariste, în La nouvelle crise. du contrat (ed. Chr. Jamin, D.·Mazeaud), Dalloz, 2003; p»·l 83
' şi unn.; P. Ancel ~pentru explicaţiile solidariste la nivelul forţei obligatorii,/oc. cit.. - Force obligatoire e.t.
contenu obligationneldu contrat, p. 772 şi unn.; şi mai recent, a se,vedea J. Rochfeld, Came et type du
contrat, LGDJ, Paris 1999; S. ~e Gach-Pech, La proportionalite en droitprive des contrats, LGDJ, Paris
2000; AS. Courdier-Cuisinier, Le solidarisme contractuel, Li tec, Raris; 2006),
• A se vedea, în special, L. Pop, Contractul, p. 57 şi unn.; Jlf~ 17 Şi unn. ·
2
3
A se vedea, în acest sens, A.S. Courdier-Cuisinier, op. cit., p. 249 şi unn„ nr. 382 şi unn.
4
A.S.Courdier-Cuisinier,op.cit„p.39şiunn.,nr.·51~11lnn,' ... ' , . . . .
5
A se vedea, în acest sens, J. Ghestin, op. cit„ l,aformatio/1 dii contrat, nr. 252şi unn., p. 226 şi
unn.; A.S. Courdier-Cuisinier, op. cit„ p; 129 şi unn.; L.Pop, Contractul,·p. 58.şi urm. . . .
6
A se vedea, în acest sens, A.S. Courdier-Cuisinier, op. cit.,>p..218 şi unn.; L. Pop, Executarea
contractului sub autoritatea principiului solidarismuliâ co;1tractudl, în Dreptul nr.: 7/2011, p. 71 şi unn: ·
. -~-
 CONTRACTUL CIVIL 63
Solidarismul contractual-a generat interpretări din cele mai hazardate, depăşind
cu mult . cadrul demonstrativ · descris mai· sus 1• Fenomenul „hipertrofisinului"
contractual este unul dill rezultatele acestui curent de gândire2 • De aceea, unii autori au
denunţat met~-limbajul acestei teze îri. d~una explicaţiilor tehnice concrete şi lipsa sa
. de juridicitate autentică3 ca şi depăşirea· limitelor raţionamentuluî rezonabil în anumite
'versiuni'ale tezei4 ; .

37. O altă teorie modernă a contractului: tezele şcolii „Law and Economks".
Contractul ;_·entitate .. economică. În· sfârşit, o teză extrem de prezentă în· dreptul
. anglo-saxon şi prezentă mai rarîn sistemul continental de drept 5 este cea a curentului
de gândire:numit ,;Law and Ecoriomics" dezvoltat în spaţiul anglo-american începând
·cu anii '70. În esenţă, ·fonform tezelor acestei şcoli, resursele economice trebuie să fie
'. repartizate .. prin utilizarea . de cnterii raţionale şi ·. concurente prin. intermediul
· contractelor6: La niveljuridic,jocul economic se transfonnă în posibilitatea, în condiţii
speciale menite să asigure, o proporţionalitate _economică, unei ·părţi de a părăsi
contractul încheiat în vederea unei alocări mai juste a resurselor economice7 , Cu alte
cuvinte, în anumite condiţii,: acest . curent .de gândire sugerează posibilitatea unei
încetări eficiente a contractului (efjicient.breach ofcontract). În esenţă, dacă încetarea
relaţiei contractuale generează un profit pentru partea -care optează în acest sens,
aceasta informează ·corect cealaltă parte de intenţia sa şi - chestiune esenţială - cu
conditia de a nu altera situatia economică a celeilalte părti, trebuie să i se recunoască ·
a~est~i părţi dreptul de a ~ărăsi unilateral raportul contractual (option to default) 8•
Aşadar, teoria citată· regăseşte domeniul preferenţial de aplicare fa nivelul. remediilor
pentru neexecutare. D_eşi -a fost considerată incompatibilă cu dreptul continental, în

. I Prin utiliza~ea unor .si~tagme ca „amitie", „fratemite", „amour" între c~ntractanţi (a se vede~
A. Seriaux, Droit des obligations; PUF; .Paris, 1998, nr. 55, p. 62 şi urm.; c. Thibierge-Guelfucci, Libre
propos sur la transformation du droit des contrats, ·în RTDCiv. 1997, p. 3 82 şi unn. ).
2
a
Pentru o: analiză· ·acestui fenomen, a se :vedea J.P. Chazal, Les nouveaux devoirs des .
c~~1tractants.· Est-on a/le .t;op l~in? în La nozivelle crise du contrat ... , op. cit.; p. 99 şi unn. sau
D.. Mazeaud, Les nouveaux instrumenis de l 'equilibre contractuel. Ne risque-t-on pas d'a/ler irop loin?, în
La nouvelle crise du contrat: .. , op. Cit„ p. 135 şi unn. '·
A se vedea, în special; Ph: Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 358 şi unn:, nr. 751
3

şiunn. , . , . , . . .. .
4
- A se vedea J. Carbonnier, op. cit„ nr. 114; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ nr. 40-1,
p. 41.
5
În dreptul românesc există o receptare sumară ·a argumentelor acestei teze„ Totuşi, ea a făcut
obiectul unor scurte prezentări contextuale. A se vedea, îii acest sens: P. Vasilescu, op. cit., Relativitatea
actului juridic civil, p. 49; I.FI. Popa, :conformitatea lucrului vândut, Ed. Universul Juridic; Bucureşti
2010, p. 432 şi urm.; nr. 351; L. Pop, ContraCtu/, p. 79 şi unn., nr. 18 şi mm. ·. · ·
A se vedea, în special, teza fondatorului acestei şcoli, R.A. Posner, Economic Analysis of Law,
6

Little, Brown and Cciinpany;l986.. . · • . · .

A se vedea, în acest sens, tezele juriştilor: W. Bishop, The-choice of Remedy for Breach of
7

Contract, .în Journal of-Legal Studies, nr: 14/1985, p. 299 .şi urm.; sau chiar. ale unor autori europeni:
' G. Alpa, A. Giampieri, Law and economics and method analysis: the contractual images issue, în
Cardozo Law Bulletin, 1995, p. 698 şi unn. · ·. . . . · ·
8
A se vedea, în acest sens, P.G ..Mahoney, Contrac(remedies and Option Pricing, în The Journal
of Legal Studies nr. 24/1995, p. 139 şi unn. ·
 64 TRATATELEMENTAR DE DRE~T CIVIL. OBLIGAŢIILE

mare -parte, argumente ale acestei teorii se vede că şi-au ·creat propriul loc distinct în
dreptul.privat european prin influenţa ·masivă pe care au
exercitat-o asupra C~drului
Comun de referinţă ·pentru .. Dreptul Privat European (DCFR)1. La ni~eh.iL foiţei
obligatorii a contractului, această teorie relativizează principiul continental cunoscut
ca pacta sunt servanda, ·acoperind orice lipsă generată de nerespectarea principiului
sau de refuzul. executării . în natură a obligaţiilor· contra~tuale . prin intennediul
daunelor-interese -.de altfel, chestiune specifică dreptuţui anglo-americari2 :

. 38. Obs~rvaţii .concluzive. Libertat~a de a conţ~a~ta şi, de ~ stabili conţinutul

contractului. .Indiferent de teoria... care stă la .baza contractului, este necesar să .
. observăm că, în toate ideologiile democniti~e de c~ristrucţie a teoriei contractului, se .
regăseşte. ideea libertăţii contractuale. Aşadar, fie că .această libertate este limitată de
libertat~a i;elorlalţi membri ai societăţii (autonomia de voinţă), ·fie că. este dată de
spaţiul libertăţii de acţi{me conferit de nonna de drept (pozitivismuljundic), fie că este ·
dată de interesul juridic şi economic al celorlalţi care ti:.ebuie să se afle'într-un raport
de proporţionalitate cu interesul celui despre a cărui. libertate se vorbeşte (s9lidaris1nul
juridic), soluţia practică este aceeaşi. De aceea, în toate s~stemde de drept modeme
·regăsim, la nivel nănnativ, ·o reglementare principiâlă a libertăţii contractuale3 • . ·.
Care este sensul acestei -libertăţi· contractuale? În primul rând, .este vorba: de
dreptul oricui de a-şi alege .singur partenerii contractuali şi de a negocia cu. aceştia
conţinutul yiitoruluicontract. Apoi, este vorba de dreptul părţilor d~ a stabili în mod
liber conţinutul contractului- adică de a defini contractual drepturile Şi obligaţiile care
servesc intereselor. acestora. În această manieră, părţile au libeitatea implicită .de a
stabili şi .efectele· pe care contractul unnează să le producă. Aceste trei .aspecte ale
·. libertăţii de a contracta se regăsesc astăzi şi în dreptul pozitiv român sub fonnula;
oferită de art: 1169 C. civ.: \,Părtile sunt libere să :încheie orice contracte şi să
detennine conţinutul acestora, în_ limitele impuse de lege; de ordinea publică şi .de
bunele morawri.'' Într-o manieră şi . mai generală, care depăşeşte graniţele
contractultli, art. 12 alin:. (1) C. civ. prevede că: ,~Orieine .roate dispune liber de'
bunurile sale;. dacă legea nu prevede în mod. expres altfel". Pe lângă fom1l.Ilările
generale menite să stabilească substanţa acestUi principiu, .există o . sumă de . alte
reglementări al căror rol este acela de a asigura funcţionarea acestui principiu şi de a ·
garanta aplicabilitatea sa (de exempiu, art. 26 C. civ: privind pnncipiul ocrotirii şi

I A se. vedea, în special, volumul de swdii. coordonat de G. :Wagner, The Common. Frbme of
Re.ference: A View.from Law & Economics, Sellier;Milnchen, 2009. Dar nu numai la nivelul DCFR. A se
vedea, î~1 acest sens, E .. Kraizberg, M. Arenst, E.fficient Contract Remedies and the European Unţfication,.
în European Journal ofLaw and Economics, nr. 10/2000, p. 93 şi urm.. . . . .
2
A se vedea, în a:cest sens, pentru corelarea cu _teoriile şcolii Law. and Economics, a se vedea:
E.A. Famsworth, Damages and specific Relief, în 27 American Journal of Comparative Law, 1979, p. 247
şiunn. .
3
A se vedea, de exemplu, art. 1134 C. ci.v. fr., art. 1322 C. civ. it., art. 1255 C civ. spaniol,
recentul art. 6.248 C. civ. olandez etc. Osinteză a regulilor europene în materie de autonomie.de voinţă şi ·
libertate contractuală regăsim în art. 11.-1.102 DCFR; intitulat Party Autonomy ·şi care presupune
posibilitatea părţilor de a contracta sau nu, şi de a-şi aprnpria sau nu dispoziţii· legale care guvernează un
raport contractual. ··
CONTRACTUL CIVIL 65

garantării drepturilor şi libertăţilor

civile; art; 30 C. civ. privind principiul.egalităţii în
faţa legii civile etc.), dar şi o serie de norme a căror funcţie este aceea .de a limita
exerciţiul libertăţii contractuale (cum ar fi: art. 14-15 C. civ. care consacră principiul
exercitării drepturilor cu bună-credinţă; art. 12 alin. (2) C. civ.. care limitează capa-
citatea de a dispune a persoanei aflată în insolvabilitate; art. 11 C. civ. care.impune
respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri).
Însă cea mai considerabilă limitare a principiului . libertăţii contractuale, .o
limitare care le include în sine pe toate celelalte, este dată de dezideratul cuprins în
art. 11 C. civ. care prevede că „se poate deroga prin convenţii sau acte juridice
unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri". De
aceea, pentru a stabili în mod corect conturul libertăţii contractuale, după ce am stabilit
conţinutul de bază al acesteia; voin trece la analiza·limitelor sale.. ·

39. Limitele libertăţii contractuale. Ordinea publică şi bunele moravuri. Din

interpretarea textelor legale rezultă. că libertatea. contractuală este. recunoscută tuturor
subiectelor de drept civil, cu respectarea următoarelor limite generale: ordinea publică
şi bunele moravuri. Art. 1169 C. civ. include între limitele libertăţii contractuale şi
legea, ceea ce nu era neapărat necesar, în condiţiile ·în care legea este inclusă în
domeniul ordinii publice pozitive, . astfel cum vom vedea. ·Pe
de altă parte, principiul
forţei obligatorii a contractUlui, principiu. fundamental în. dreptul privat continental,
urmare a principiului libertăţii de a contracta este operaţional numai cu condiţia ca
libertatea să fie exercitată în limitele legii - cu alte cuvinte, contractul să fie „valabil
încheiat". Tocmai de aceea, art.· 1270 alin. (1) C. civ. dispune: „Contractul valabil
încheiat are putere de lege între părţile contractante". Valabilitatea contractului este
subordonată respectării ordinii publice ·şi bunelor moravuri cu prilejul încheierii
contractului.
A. ·Ordinea publică. Ordinea publică, din punctul de vedere al dreptului civil,·
este o noţiune destul de dificil de precizat şi definit' Fără îndoială că, prin ordine
publică se înţelege, în primul rând, totalitatea reglementărilor care alcătuiesc dreptul
public: Constituţia, legile administrative, legile fiscale, legile penale etc.·Domeniul de
aplicaţie a ordini_i publice .este ;extrem de variabil. El se schimbă .îri. funcţie de
concepţiile politice, sociale şi economice ale legiuitorului. Astfel, în regimul de
dictatură comunistă, prin ordinea· publică se. înţelegeau principiile şi normele care
statorniceau caracterul comunist al orânduirii sociale şi ordinea de drept a statului
totalitar. ·
Definirea ·apodictică a ordinii publice este aproape imposibilă. Varietatea
extremă a normelor şi regulilor nenormate care o compun, ne obligă să apelăm la un
sistem pentru a încerca o sinteză a elementelor ordinii publice. Vom schiţa în cele ce
urmează o sinteză a sistemului pe care înţelegem să îl adoptăm în definirea acestei
notiuni. · · · ·
' . Ordinea publică include o sumă de reguli care. atestă, în concepţia unor autori,
„supremaţia colectivităţii asupra individului"', după . alţii, „antiteza libertăţii

1
A se vedea, în acest sens, J. Carbonnier, op. cit„ p. 145, nr. 69.
 66 TRA~AT ELiMENTAR DE DREPTCIVIL. OBLIGAŢIILE
contractuale''. 1 ~au celpuţin,:restricţi~ cea mai importantă adusălibe1iăţii co1;tia:duaÎe2,
adică supunerea: sa regulilor imperative edictate de comunitatea în care trăieşte. Bunele
moravuri. reprezintă suma· locurilor' comune ·cu· nuanţă· nonnativă care se regăsesc în
mentalitatea membrilor unei comunităţi fa un moment dat. În · acest sens, . bunele
moravuri .s-a :spus, sunt mai degrabă legate de obicei decât 'de o n01mă scrisă şi
imediată3 • Trebuie. să.observăm.că,În.realitate, prima noţiune oinclude.pe a doua4 ,.
deşi în spaţiul dreptului privat continental, cele două ,noţiuni sunt tratate distinct, după
cum am observat, chiar şi la nivel legislativ. Dreptul modem şi ·proiectele recente de
codificare amalgamează indiscutabil cele două noţiuni. '
Indiscutabil, acelaşi fenomen este constatat şi în dreptul iritemaţional privat şi în
dreptul comunitar5 . Păstrându-se .însă în orbita tradiţională de sintetizare a regulilor de
ordine publică (în care· se include .şi concepţia Codului civil, astfel cum ·ea. este
sugerată de art. 11 ), reţinem că funcţia de bază ale ordinii publice este aceea a unei
6

;,interdicţii. sociale''; menită să îngrădească· libertatea contractuală, .interdicţie·. socială

aflată; mai cu. seamă priri intermediul motorului său - bunele. moravuri -' · într-o
' '

permanentă şchimbare în funcţie de moravurile societăţii care generează ·permanent o

reevaluare a unora din normele .care compun ordinea publică 7 • .
, Îh doctrină,<Se Încearcă O clasificare a ordinii publice În funcţie de diverse
criterii, dintre care trei sunt prioritare şi merită să ne reţinăatenţia deoarece prezintă un
important aspecttehnic şi totodată practic~ În primul rând, în funcţie de modul în care
normele de ordine publică produc efecte asupra contractului; s-a sugerat o distingerea
între ordinea publică. expresă (sau textuală sau legislativă) şi ordinea publică
implicită (virtuală sau judiciară/. <În prima categorie se includ normele de· ordine
publică ,fo. cadrul· cărora se prevede expres exigenta unei· antu:nite conduite,. precum şi
sancţiunea nerespectării acesteia -' este vorba d~ aşa-numitele 'dispoziţii imperative
exprese. Această categode include numeroase n01me9 şi este dublată de clasificarea

. A.sevedea, p~ntruaceastă expresie, :J. Hauser, J.J. Lemouland;Ordrepublic, în Rep; civ. DaHoz,
1

mars2004(dem.miseâjour,juin2011),nr.23 .. · .··. · . . ·· · . · . . ,
2
A se vedea J. Ghestin, op. cit. L~.fo;mation du contrat, p. 85 Şi ur;n., nr . .104 şi unn.
.
3
A se vedd, în';cest ser1s; J. Carbonnier, op. cit„ p. !'44; !lf; 68. .
~· A:se vedea,'îii acest sens, de exemplu, J. Flour, J;L Auberi, E. Savaux, op: cit., p. :Zoo.
, . • A.se vedea, în special; Regulamentul Roma I, privind legea aplicabilă obiig'aţiilor cohtractuale,
5

. tinde definirea normelor de ordine publică nu ,presupune nicio prevedere disţinctă legată de bunele
moravuri - de exemplu, J. Harris, Mandatory Rules and Public Policy under, the Rome. I Regulation, în
The Rome I Regulation. The Law Applicable to Contractual Obligations in Europe (ed. F. Ferrari,
St. Leible), SeHier, Miinchen, 2009, p. 269 şi unn.
~Ase vedeaL.Pop, Contractul, p.369,nr:·140. ,
, A se vedea Fr.,Terre, Ph .. Simler,Y. Lequette, op. cit.; p. 357, ni-. 362.
7
8
. .·· ; A se v.edea, în special,H Marty, P.Raynaud,op. cit., nr.)4; Fr. Terre, Ph. Simler,Y. Lequette,
op. cit., p. 356, nr. 360; J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, op. cit., p. 20 I; J . Carbonnier, op. cit., nr. 69,
p. 140; J. Ghestin, op. cit., nr. 113, p. 94; J. Hauser, JJ. Lemoul:ind, loc. cit., nr. 16 şi urm. .
,
9
De exemplu, toate nonnele cu privire la care legiuitorul prevede expres aplicarea sancţiunii
nulităţii absolute r.a se vedea, în acest sens, art. 1247 c. civ. din capitolul dedicat nulităţilor care prevede '
la.alin. (1) că„Est~nul contractul încheiat cu încălcarea unei'dispozitii legale instituite pentru ocrotirea
. ruiui lnteres general"; ~- 1654 C. dv. privind prohibiţia de a ~timpăr~ (incapacităţile de a cumpăra) sau
art. 1655 c. civ. privind incapacităţile de a vinde - toate sunt texte care instituie milităţi exprese, aşadar
este vorba de articularea legală a unei ordini 'publice textuale.
CO!>JTRACTUL CIVIL . 67
nulităţilor în exprese 1 şi:virtuale2 .•Alături de aceste norme.imperative, întâhiim Şi cea
de a doua categorie - normele în cadrul cărora se prevede doar că nu se poate deroga ·
de la ele .prin voinţa păiţilor,' rară să se. prevadă o sancţiune expresă·sau ·a 'drei
sancţiune rămâne interpretabilă (ca şi textul care defineşte prohibiţia, uneori). Această
categorie· se. numeşte ordine publică .implicită, virtuală· sau judiciară. Ea nu este
explicită. Virtualitatea aplicării ·acesteia. se realizează prin intermediul judecătorilor
chemaţi să i11terpreteze contractul şi să stabilească în ce măsură acestacorespund~ unei
anumite· norine de ordine publică (de aceea este ca~ificată ca ,judiciară'?). Esteyorba
de o categorie a ordinii publice care se bazează pe procesul de. interpretare judi~i~ă
.atribuit judecătorului3. Astfel, judecătorii pot .conferi caracter de. ordine·. publică unei
dispoziţii legale dacă apreciază că respectarea acesteia· este ab~olut 11ecesară p~ntru
ocrotirea intereselor . generale ale s.ocietăţii , O a„ do~a clasificare,5 distinge, între
4

ordinea publică de direcţie, (cuprinde nonnele prin inten11ediul ,cărora statul intervine
la nivelul contractelor, în scopuri, de regulă dirijiste6 - este vorba, de exemplll, de ·
11onne fiscale cu incidenţă contractuală sau de notinele din ckeptul concurenţei) şi
ordinea publică de protecţie (prin intermediul căreia se realizează protecţia părţii .ina,i
slabe economic saujundic în anumite raporturi contractuale - v., în special raporturile
a
de consum). Această doua clasificare este îu'să uneori văzută doar.ca o subdivi~iurie.
a celei de a treia clasificări. . .· · . · · · · · · · · · .· \
. . În a treia ~ari~~tă dedasificare ~ div:erselor tipurî d~ .ordine public.ă, ·r~gă.sim
ordinea publică politică sau clasică şi. ordinea publică modernă sau economică.
Ordinea publică· politică (sau clasică) include riormele care ocrot~sc intei·~sele
fundamentale (şi.se poate spune, tradiţionale) ale societăţii; Î~.acest sens; este vorbâ'de
normele care ocrotesc statul (în principal, prin norme de drept public care se referă la
a
organizarea coristitUtional.ă şi administrativă : statului), familia (în principal 'prin
normele dedicate raporturilor peifonale şi patrimonia]e dintre soţi şi '!nai ales. dintre.
părinţi şi copii, precum. şi prin numeroasele nonne dm materie succesorală al căror
scop implicit este acela de a conserva prin intermediul rezervei succesorale, patrimo'." ·

1
Chiar dacă uneori sancţi~nea aplicabilă, chiar şi în contextul n~ii reglementări din C~du·l ·civil
poate să fie şi alta decât nulitatea.:-de exemplu, sancţiunea considerării unei clauze ca nescrisă [a se vedea
art. 1551 alin. (l) teză.finală referitor la rezoluţiune şi neexecutarea rezolutorie]. . . . ,,
2
Este recunoscută instanţelor de judecată competenţa de a pronunţa nulitatea unui contract. chiar şi
în lipsa unui text.care Să o prevadă expres. Este o chestiune de interpretare a nonnelor şi de aplicare ·a
principiilor generale. Aplicaţii .serioase ale acestei noţ\uni regăsim îri noţiunea de cauză şi sontrolul .
exercitat de instanţe prin intennediul său asupra contractului (a se vedea J. Ghestin; op. cit„ Lafomiation
du contrat, p. 94. şi unn., nr. l i 3 şi unu.). Ordinea publică vi mială sau .judiciară este adesea ataşată
noţiunii de bune-moravuri şi mecanismelor· prin care această noţiune este utilizată de instanţele de judecată
pentru cenzurarea contractului (a se vedea J. Hauser, J.J. Lemouland, loc. cit.,.nr.,17 şi unu.). . .
· . Care nu poate să facă această interpretare în :funcţie' de .propriile c~nvingeri religioase sau
3
•
economice, ci este nevoit să-şi însuşească într-o anumită măSură, convingerile comune, astfel cum acestea
sunt ·Cristalizate în aplicarea dreptului de către alte instanţe şi, mai ~Ies, sub controlul instanţelor superioare
şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care în această pri~mţă are un rol d(lfinitoriu pe care trebuie să şi-l
asume. A se vedea L. Pop, Contractu/, p. 372, tir. 142. . · ·
4
· Ibidem. :· ·· ·. · . . . . . · . ·
A se vedea, pentru autoratul acestei clasificări; J. Carbonnier: op. ~it.; p. 147~ nr. 69"
5
6
A se vedea J. Hauser, J.J. Lemouland, loc: cit., nr. 28. şi unu. , . • , . ·. . .
 68 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

niul familiei) şi individul (este vorba de numeroasele norme de sorginte constituţională

şi comunitară, regăsibile astăzi .şi în Codul civil; într~o mare măsură\ al căror rol este
·. acelă. de a prbteja persoana umană contra atingerilor aduse libertăţii, independenţei Şi
integrităţii corporale a fiinţei umane ), precum şi organizarea unei anumite profesii -
2

considerată de interes pentru prezervarea intereselor tiadiţionale 3 (ea include regulile

deontologice prezente la nivel legislativ pentru exercitareaunei anumite profesii sau în
cadrul eventualelor coduri deontologice ale unei a,numite profesii şi ·a căror încălcare
atrage sancţiuni de natură administrativă şi, în subsidiar, de natură civilă - dacă prin
încălcarea regulii respective s-a cauzat vreun prejudiciu). .
· Ordinea publică moderni/'· include acel grup de norme care îşi propune să
răspundă noilor realităţi juridice astfel cuII1 acestea rezultă dţri schimbările economice .
şi sociale intervenite în contemporaneitate . - ea este componenta novatoare a ordinii
5

publice. •Adesea, este calificată ca o ordine publică· economică. deoarece noutăţile

ecorimnice sunt. cele. care provoacă 'apariţia acestor: norme de ordine publică6 şi
presupiine: ordinea publică economică de direcţie (este Vorba' de mijloacele pnn care
statul org~nizează contractul' astfel încât să corespundă 'mai birie utilitătii sociale -este
'donieniul ptefe~ential al dreptului coricurehtei7, aflat fotr-o pennanedtă schimbare şi
und~ no~mele i~p~rative sunt extreII1 de pr~zente 8) şi ordinea publică economică de
protecţie (~uprinde normele de· ordine· publică prin 'care legiuitorul înţelege să
re~chilibreze anumite. raporfuri contractuale' al. 'căror „echilibru nu se realizează în
manieră spmitană" 9). Se regăsesc în cadrul acestei categorii, numeroasele norme
prote9tive menite Să protej~ze locatani SaU .nonnele din Sfera 'dreptului protecţiei
10

' . . . - '

. ..
1
P~ezenta
lor în· ~cest· context era utilă,' îri. ~onditiile în c~re repara~ea prejudiciului. ·cauzat de
. ating~rea'regulilor referitoare la protecţia individului se reaJizează după regulile dreptului civil cuprinse în
acelaşi cod. · · ·
· A se vedea, de exemplu, smna de reguli de natură evident imperativă consacrate de art. 58 şi unn.
2

C. civ. Teferitoare la respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente (drepturi ale personalităţii,
a
dreptul de dispui1e de sine însuşi, dreptul la viaţă, sănătate, fotegritate corporală, interzicerea practicilor
eugenice sau a intervenţiilor asupra caracterelor genetice, inviolabilitatea corpului uman, respectul vieţii
private, demnităţii şi persoanei umane etc.). '
· Rolul acestor reguli· este acela de .a proteja interesul· public "faţă· de posibila incapacitate sau
3

imoralitate a celot .care conipun o anumită categorie profesională - avocaţi, notari,. arhitecţi, medici etc.
··,,
(Fr. Terre,'Ph. Simler; Y. Lequette, op. cit., p. 351, nr. 356). : ' ' .' ' · . .
·
4
Sau „contemporană" (a ·se vedea Ph. Malaurie,'L. Aynes, Ph. Stoffel-Mu'nck, op„cit., p. 316,
nr. 650; J. Flour, J.L. Aubert, E:Savaux, op. cit., p. 201 ).
6
5
A 'se vedea L. Pop, Contractul, p. 377 şiunn. . ,
· A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yvi'Lequette, op. cit./ p. 352, nr. 357; sau, în tenniriologia
utilizată de alţi autori, este vorba de o ordine publică economică, socială·şi profesională (Ph. Malaurie,
L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. '316; nr. 650). · ,
7
Pentru aceste aspecte ale ordinii publice economice, a se vedea·B. Fages, J. Mestre, L 'emprise du
· droit de la concurrence sur le contrat, în RTDCiv. ·1998, p. 71 şi unn. ·
'
8
Este ordinea publică aplicabilă schimbului de mărfuri şi servicii, a activităţilor de producţie şi
distributie (J. Hauser, J-J. Lemouland, loc. cit.,'nr. 17 şi urm.). ·' '
9 A se vedea Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequehe, op. cit„ p. 352, nr. 357.
10
· A se vedea, de exemplu, art. 1824 C. civ. care prevede o serie de clauze despre care legiuitorul
arată că trebuie considerate nescrise în scopul protejării intereselor locatarilor (clauzele prii} care este
obligat.locatarul să încheie contracte de asigurare Cu un anumit asigurător impus de locator; clauzele prin
CONTRACTUL CIVIL 69
consumatorului 1• Ordinea publică .economică este un concept supus unor ample
schimbări în ultimii ani, sub· presiunea regulilor• Uniunii Europene care tinde să
instituie un·. summum sui generis supranaţional de reguli imperative care ·compun
ordinea publică comunitară2 şi care generează propriile schimbări ale .noţiunilor
naţionale de ordine publică.
B. Bunele moravuri. Bunele moravuri desemnează .totalitatea regulilor de
conduită, care· s-au conturat în conştiinţa societăţii şi a căror. respectare s-a impus cu
necesitate, printr-o experienţă şi practică îndelungată.· Conţinutul acestei noţiuni, aşa
cum s-a observat, este variabil în timp şi spaţiu; prin urmare, instanţele de judecată
sunt chemate să detemiine normele care o compun· şi să le aplice de la caz la caz3 . De
aceea, s-a încercat definirea acestei noţiuni ca reprezentând „locurile comune ale
mentalităţii unei societăţi la un moment dat, mai a.Ies cu privire la morala sexuală a
acesteia" ~ Pentru o lungă perioadă de timp, bunele moravuri au reprezentat o noţiune
4

conexă moravurilor sexuale ale societăţii. În această. privinţă, versiunea· liberală a

În
moravurilor se poate spune Că a câştigat5 Şi Că; cele din UITnă, asistăm la O deplasare
a concepţiei asupra ordinii publice spre demnitatea individului6 • . .
O ilustrare a evoluţiei pennanente a noţiunii de bune moravuri este dată de
aprecierea judiciară a contractelor care implică într-o anumită măsură morala sexuală a
actanţilor7 • Astfel, în practica judiciară au fost considerate contrare bunelor moravuri
contractele prin care a fost nesocotit respectul datorat persoanei umane, cele priri care
o parte sau ambele părţi contractante au urmărit realizarea unui· câştig imoral sau
acelea contrare moralei sexuale pentru ca, în cele din urmă, această optică să fie
aproape integral înlăturată8 . În cele din urmă, deplasarea concepţiei asupra ordinii
publice este· evidenţiată chiar de cod, unde fostele noime .considerate ca aparţinând
sferei bunelor moravuri şi-au făcut astăzi loc între normele ordinii pubiice de protecţie
- este cazul numeroaselor texte care astăzi ocrotesc, de exemplu, demnitatea persoanei ·
'umane şi a corpului uman (art. 61 şi urm. C. civ.). ·

40. Sancţiunile încălcării ordinii publice şi bunelor moravuri. Toate contrac-

tele sau clauzele contractuale prin .care s-ar încălca·aceste limite generale ale libertăţii

care locatarul se obligă să recunoască sau să plătească în avans, cu titlu de reparaţii locative, smile stabilite'
pe baza estimărilor unilaterale ale locatorului etc.). · ·
Este suficient să ne gâridirn la protecţia consumatorilor .în materia clauzelor abuzive din
1

contractele încheiate între profesionişti şi consumatori (Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din
contractele încheiate între comercianţi şi consumatori). · . ·
Pentru această noţiune, a se vedea S. Peruzzetto, Ordre public et droit communautaire, în
2

R. Dalloz Chron„ 1993, p. 177 şi urm. ·

A se vedea I. Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, op. cil„ p. 160.
3

A se vedea J. Carbonnier, op. dt„ p. ·150 şi unn.~ nr. 74 şi urni.

4
·
5
A se vedea, în acest sens, studiul fundamental al lui Yv. Lequette, Les bonnes moeurs sont
mortes! Vive l'ordre publique philantropique!, în Etudes Pierre Catala, Litec 2001, p. 487 şi unn.
6
A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Yv. Lequette, op. cit„ p. 313, nr. 647.
În această privinţă, interesul instanţelor se dovedeşte în. descreştere. A se vedea, în special,
7

Y. Lequette, loc. cit., p. 502 şi urm.; în dreptul nostru,. a se. vedea I.Fl. Popa, Discuţii privind cauza
imorală şi ilicită în raporturile contractuale dintre concubini, în Dreptul nr.10/200 I, p. 42 şi urm.
8
Idem, p. 45 şi urm. • · · · . .· · · . .
70 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

de a contracta nu pot produce efecte. Sancţiunile astăzi concepute de cod sunt diverse,
însă şi variabile în intensitate'. Astfel, de exemplu, încălcarea ordinii publice clasice
atrage, de regulă, nulitatea absolută (în primul rând pentru că este vorba de interese
comune ale· societăţii, fie că este vorba de ordinea statală, fie că este vorba de
organizarţa familiei sau de ordinea publică profesională). De regulă, încălcarea ordinii
publice economice atrage nulitatea relativă. Cu toate acestea, principiile cunosc
numeroase derogări. De exemplu, de multe ori, încălcarea unor nonne de protecţie a
persoanei atrage nulitatea relativă, deşi este vorba de ordinea publică tradiţională. Pe
de altă parte, adesea încălcarea ordinii publice economice atrage nulitatea absolută - a
se vedea, de exemplu, numeroasele norme imperative din sfera protecţiei consuma-
torilor. În sf'arşit, uneori, sancţiunea este considerarea clauzei contrare ordinii publice
ca nescrisă. Soluţia care . dă măsura sancţiunilor este însă cea care . stă la baza
clasificării ·legale a nulităţilor, atunci când legiuitorul nu prevede expres care este
sancţiunea aplicabilă .:_ este vorba de criteriul desprins din prevederile art. 1247 şi
1248 C. civ.: încălcarea normelor de interes general va atrage nulitatea absolută, în
timp ce încălcarea nonnelor menite· să ocrotească un interes particular va atrage
nulitatea relativă2 •

1
A se vedea: Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette; op. cit., p. 356, nr. 360; J. Hauser, J.J.
Lemouland, loc. cit., nr. 189 şi unn.
2
J. Hauser, J.J. Lemouland, loc. cit., nr. 196 şi unn.
 Capitolul li
CLASIFICAREA CONTRACTELOR CIVILE

41. Necesitate~ clasificării. În virtutea principiului. libertăţii contractual~, părţile

pot încheia, cu respectarea' limitelor stabilite de lege, o varietate largă de contra_cte.
Codul civil reglementează expres unele dintre ele, . cum sunt: vânzarea, locaţiunea,
antrepriza, societatea, mandatul, depozitul, tranzacţia şi chiar. unele contracte de tip
iiou, cum ar .fi contractul de cont curent sau contractul de .report, contractul de
asigurare sau de provenienţă netradiţională - cum ar fi contractul de fiducie. sau
contractul de administrare. Există însă şi o sumă de contracte a căror reglementare nu
o regăsim în Codul civil, ci o regăsim în alte acte nonnative. şi mai ales, o .serie de
contracte pe care nici măcar nu le regăsim reglementate în vreun act normativ.
Ultimele constituie, astfel cum vom vedea, categoria contractelor nenumite, adică
nereglementate· special de lege. Între altele şi pentru acest motiv, s-a făcut simţită
necesitatea clasificării lor., pentru a se putea stabili .regulile aplicabile unora sau altora
dintre contracte. Unele clasificări ale contractelor sunt enunţate în textele Codului civil
(art. 1171-1177 C. civ.). Alte clasificări sunt rezultatul doctrinei juridice 1•

42. Contracte .sinalagmatice şi contracte unilaterale. După conţimitul lor,

Codul civil împarte contractele în: sinalagmatice şi unilaterale.
A.· Contractele sinalagmatice2. Art. 1171 · C. civ. prevede: „Contractul ·este
sinalagmatic atunci când obligaţiile născi.ite din acesta sunt reciproce şi inter-
dependente. În caz contrar, contractul este unilateral chiar dacă executarea lui
presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi;" Rezultă că specificul contractului
sinalagmatic constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligatiilor părtilor.
Înseamnă că fiecare parte are concomitent, atât calitatea de creditor, cât Şi calitat~a de
debitor, faţă de cealaltă parte. Sau, se mai poate spune: obligaţia ce revine uneia dintre
părţi îşi are cauza juridică în obligaţia reciprocă a celeilalte părţi, astfel încât ele nu pot
exista una fără cealaltă, fiind interdependente. Ideea de cauză, care explică
interdependenţa obligaţiilor în contractele sinalagmatice, trebuie înţeleasă îri sens
bivalent,· ca o manifestare a ideii de scop în momentul încheierii contractului, cât şi p'e
durata existenţei şi executării contractului 3 . ·
Prototipul contractelor·sinalagrnatice este contractul de vânzare. Vânzătorul se
obligă să transfere dreptul de proprietate şi să predea .bunul vândut, iar cumpărătorul se

1
A se vedea L. B_oyer, loc. cit., nr. 43 şi urm.
„Tennenul „sinalagmatic" rezultă din cuvintele greceşti: „syn'' - „împreună" şi „allagma" -
2
.
„schnnb . . . . . · ·
A se vedea, pentru unele discuţii, L. Boyer, loc. cit„ nr. 61 şi unn.; V. Stoica, Rezoluţiunea şi
3

rezilierea contractelor civile, Ed. All, Bucureşti, 1997, pp. 21-23; pp. 26-_27. .
72 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

obligă reciproc să plătească preţul. De asemenea, în ca:Zul contractului de închiriere,

locatorul se obligă să procure locatarului folosinţa temporară şi paşnică aunui bun, iar
locatarul se obligă să-l folosească la fel ca un bun părinte de familie şi să achite chiria
stabilită. Toate contractele oneroase fac parte din categoria celor sinalagmatice.
B. Contra~tele unilaterale. Din acelaşi text legal- art. 1171 C. civ., se deduce şi·
definiţia contractelor unilaterale. Acestea sunt toate acele contracte care nu sunt
sinalagmatice - adică acele contracte în care o parte sau mai multe părţi se obligă faţă
de cealaltă (sau celelalte părţi) - adică unilateral, fără ca acesta sau acestea din urmă să
se oblige faţă de primele la vreo contraprestaţie. Cu alte cuvinte, surit acele contracte
care dau naştere la obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi şi sunt caracterizate de
lipsa interdependenţei şi recipr-0cităţii. O parte este numai creditor, iar cealaltă numai
debitor. Fac parte din această categorie: donaţia, comodatul, mandatul,. depozitul,
fideiusiunea etc. De pildă, în contractul de donaţier donatorul este numai debitor şi
donatarul este numai creditor. ·

43. Problema contractelor sinalagmatice „imperfecte". Există unele' contracte

unilaterale care pot, după încheierea lor, în mod ocazional, să dea naştere la obligaţii în
sarcina creditorului, obligaţii .pe care acesta riu şile-a asumat iniţial'. 'Este cazul
contractufoi. · de depozit Dacă depozitarul a făcut unele cheltuieli ·cu conservarea
bunului aflat în depozit, deponentul va fi obligat să-i plătească valoarea acestora.
Într-o asemenea situaţie; precum şi în altele similare, se constată că există obligaţii în
·sarcina. atnbelor părţi contractante. În literatlira de. specialitate, asemenea. contracte
sunt denumite contracte sinalagmatice imperfecte. Poartă această denumire deoarece
obligaţiile celor două părţi, deşi reciproce, nu ·sunt şi interdependente. În doctrina
juridică dezvoltată pe marginea textelor vechiului Cod civil; o întreagă teorie. s-a
dezvoltat pe. tema acestei categorii· contractuale, fără a. se, ajunge la vreun consens cu
privire la calificarea lor şi, implicit, cu privire la situaţia lor juridică, în .ipoteza
neexecutării lor2• Chestiunea ni .se pare că este as.tăzi tranşată de chiar textul art. 1171
C. civ.c11re nu admite existenţa categoriei. Observăm astfel: ·
a) contractul. ,;sinalagmatic imperfect" prin el însuşi, face să se nască obligaţii
numai în sarcina uneia dintre părţi; naşterea ulterioară a unei alte obligaţii în sarcina
celeilalte părţi are ca izvor un fapt juridic distinct şi anume, îmbogăţirea fără justă
cauză a creditorului; ·
· ,b) carâcterulreciproc al prestaţiilor. este insuficient pentru a fi în prezenţa unui
contract sinalagmatic. Este .necesar ca obligaţiile sau datoriile părţilor să fie
interdependente. Datoriile fac parte din. conţinutul raportului .contractual, în timp ce
prestaţiile alcătuiesc obiectul său. Sunt contracte în care obligaţiile sunt reciproce, dar
prestaţia la care se obligă o .parte poate fi .datorată unui terţ (stipulaţia pentru altul).
Intr-o astfel. de ipoteză, contractul este sinalagmatic, deşi între stipulant şi ,promitent nu
există reciprocitate de prestaţii3' dar există reciprocitate de obligaţii;
1
Aşadar, ca;e nu au luat naştere cu ocazia fonnării contractului (G. Marty, P. Raynaud, op. cit.,
nr. 65; J. Ghestin, op. cit., Laformation du contrat, nr. 14 şi unn.):
2
A se vedea: Fr. Tem:, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 68 şi unn., nr. 60; L. Pop, Contractul,
p. 98 şi urm., nr. 28. '
3
A se vedea V. Stoica, op. cit., pp; 20-22. ·•
CONTRACTUL CIVIL 73

c) în sfărşit, cel mai important argument este dat de faptul că, interpretarea art. .
1171 C.. civ. reclamă o excludere a tuturor contractelor ale căror obligaţii nu sunt
deopotrivă ,,reciproce şi interdependente" din sfera contractelor sinalagmatice. Prin
urmare, toate. contractele care nu· generează obligaţii interdependente şi :reciproce
trebuie considerate unilaterale.
Acestea sunt motivele pentru care susţinem că aşa-ziselor · „contracte
sinalagmatice imperfecte" li se aplică regimul juridic al contractelor unilaterale, atât în
ceea ce priveşte proba, cât şi efectele şi executarea lor. Cu toate acestea, .caracterul
sinalagmatic poate fi dat de voinţa părţilor care, cu ocazia încheierii contractului,
înţeleg să. îşi asume obligaţii reciproce şi interdependente deşi contractul, prin nattira
sa, este unilateral 1• Într-o asemenea ipoteză, trebuie să admitem că ne situăm în sfera
contractelor sinalagmatice, datorită libertăţii de voinţă în desemnarea conţinutului
contractual.

44. Importanţa practică a acestei clasificări. Clasificarea contractelor în

sinalagmatice şi unilaterale prezintă importanţă practică din două puncte de vedere:
a) din punct de vedere probator: înscrisul sub semnătură privată destinat a
constitui proba unui contract;.este reglementat de lege diferit, în funcţie de categoria
de contracte din care face ·parte. De regulă, atunci când e vorba de un contract
sinalagmatic, trebuie respectată condiţia dublului sau multiplului exemplar. Cu alte
cuvinte, înscrisul este necesar să fie redactat în atâtea ~xemplare originale câte părţi cu
interese distincte participă la încheierea contractului2 • In cazul contractelor unilaterale,
înscrisul sub semnătură privată este suficient a fi redactat într-un singilr exemplar şi
remis creditorului. În schimb, dacă prin acel contract debitorul se obligă să plătească o
sumă de bani sau să dea o cantitate de bunuri generice, înscrisul va trebui să conţină
formula „bun şi aprobat" scrisă ·cu propria sa mână3 ;
b) din perspectiva regulilor speciale aplicabile efectelor lor: contractele
sinalagmatice se deosebesc de cele unilaterale prin anumite reguli speciale. Caracterul
reciproc şi interdependent al obligaţiilor celor două părţi determină următoarele efecte

1
A se vedea, în acest sens, G. Marty, P. Raynaud, op. cit., nr. 65, p. 42.
2
A se vedea, în acest sens, art. 268 NCPC care prevede că: ,,Înscrisul sub semnătură privată, care
constată un ·contract sinalagmatic, are putere doveditoare mimai dacă a fost. făcut În atâtea exemplare
originale câte părţi cu interese contrare stint" [alin. (1)] şi că.„Un singur exemplaroriginal este suficient
pentru ·persoanele având acelaşi interes" [alin. (2)]. În sfârşit; fiecare exemplar este necesar să cuprindă
menţiunea numărului de exemplare, dar· lipsa acestei menţiuni nu poate fi invocată de partea care · a
executat deja obliga~a constatată prin acel înscris [alin. (3)]şi în sfărşit, prin excepţie, nu este necesară
fonnalitatea multiplului exemplar dacă părţile au încredinţai: „singurul original''. unui terţ ales de ele [alin.
(4)]. Pentru comentarii asupra noii reglementări, a se vedea I. Leş, Noul Cod de procedură civilă.
Comentariu pe articole, vol. I, Articolele 1-449, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2011, p. 415 şi unn.). · ·
3
o
„Înscrisul sub semnătură privată, prin care o· singură parte se obligă către alta să~i plătească o
sumă de bani sau o cantitate· de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl
subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa „bun şi aprobat pentru ... ", cu
arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate" [art. 269 alin. (1) NCPC]. În ipoteza în care există
diferenţe între suma arătată în înscris şi cea cuprinsă în menţiunea „bun şi aprobat pentru ...", „se prezumă
că obligaţia există pentru suma cea mai mică (... )" [art. 1269 alin.· (2) NCPC]. Pentru comentarii
suplimentare, a se vedea I. Leş, op. cit„ p. 416 ..
74 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

specifice ale contractelor sinalagmatice'.: i. excepţia de neexecutare ar;ontraptului care

constă în dreptul oricărei părţi de a suspenda executarea prestaţiei datorate, atât timp
cât cealaltă parte nu execută prestaţia la care ea însăşi s-a obligat: ii. rezoluţiunea
contractului pe care este îndreptăţită să o ceară în justiţie o parte contractantă în cazul
neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către cealaltă parte; ii. riscurile
neexecutării contractului. datorită forţei. majore sau cazului fortuit generează efecte
diferite, în primul rând datorită reciprocităţii prestaţiilor generând adesea o obligaţie
de restituire,. ceea ce nu este cazul la contractele. unilaterale (sau cel puţin, eventuala
obligaţie de restituire în cazul lor, nu este una de natură contractuală).

45. Contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit. A vând în vedere

criteriul scopului urmărit de părţi la încheierea lor, contractele se clasifică în: contracte
cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit (sau de binefacere2).
A. Contractele cu titlu oneros. Art. 1172 alin. (1) C. civ prevede: „Contractul
prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj; în schimbul obligaţiilor
asumate este cu titlu oneros". Fac parte· din această categorie: vânzarea, locaţiunea,
schimbul, antrepriza, contractul de asigurare, contractul · de rentă viageră etc.
Contractele cu titlu oneros sunt de două feluri: comutative şi aleatorii:
a) Contractul comutativ. Art. 1173 alin. (1) C. civ. prevede că „Este comutativ
contractul în care, la momentul încheierii sale, existenţa drepturifor şi obligaţiilor
părţilor este certă, .iar întinderea acestora este detenninată sau detenninabilă". Aşadar,
contractul comutativ se caracteri.zează prin faptul că prestaţiile reciproce la. care se
obligă părţile contractante sunt relativ echivalente. Mai mult decât atât, întinderea
prestaţiilor datorate de părţi este certă şi valoarea lor este cunoscută din chiar
momentul încheierii contractului.· Covârşitoarea majoritate a contractelor oneroase au
caracter comutativ (vânzarea, schimbul, locaţiunea, antrepriza etc.).
b) Contractul aleatoriu. Art. 1173 alin. (2) C. civ. prevede: „Este aleatoriu
contractul care, prin natura lui sau prin voinţa părţilor,· oferă cel puţin uneia dintre pă11i
şansa unui câştig şi· o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un
eveniment viitor şi incert". Cu alte cuvinte, „contractul este aleatoriu în cazul. în care
existenţa sau întinderea prestaţiilor părţilor sau numai. a uneia dintre ele depinde de un
eveniment .incert"3 • Avantaj ele pe care le vor obţine nu. sunt cunoscute deoarece părţile
s-au obligat, una· faţă de cealaltă, în funcţie de un eveniment viitor şi nesigur în ce
pi-iveşte realizarea sa sau cel puţin momentul .realizării sale. Evenimentul· (alea)
constituie pentru fiecare dintre părţi, în acelaŞi timp, o şansă de câştig şi un risc de
pierdere. Intră în această categorie: contractul de asigurări, contractul. de rentă viageră,
contractlil .de întreţinere viageră etc. ·

46. Interesul practic al distincţiei între contractele comutative şicontractele

aleaio'rii4 • Un asemenea interes se regăseşte dacă avem în vedere leziunea. Art. 1221
1
A se vedea, de exemplu, Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit.; nr. 61.
2
A se vedea, de, exemplu, A. Weill, Fr. Terre, op. cit., p. 40.
3
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 36.
4
A se vedea L. Boyer, loc. cit., nr. 72 şi unn.
CONTRACTUL CIVIL 75
alin. (2) C. civ. prevede că „Existenţa leziunii se apreciază şi în funcţie de natura şi
scopul contractului". Leziunea poate fi invocată numai în cazul .contractelor
comutative, astfel cum rezultă din prevederile art. 1224 C. civ., conform căruia:
„Nu pot fi atacate •pentru leziune contractele aleatorii, tranzacţia, precum şi alte
contracte anume prevăzute de-lege". Aprecierea disproporţiei între prestaţii, în sensul
art. 1221 alin. (1) C. civ., ar fi mai greu de probat sau chiar imposibil în cazul
contractelor aleatorii care oricum sunt excluse din sfera de invocare a leziunii 1• De
·asemenea, interesul practic al acestei distincţii se regăseŞte şi la nivelul obligaţiilor de
restituire subsecvente desfiinţării contractelor (art. 1635 şi urm. C. civ.).
B. Contractele de .binefacere sau cu titlu gratuit. Art. J 172 .alin. (2) C. civ.
prevede: „Contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un
beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit". Aşadar, una
dintre părţi se obligă să procure celeilalte un folos patrimonial fără a primi ceva în
schimb. Fac' parte din această categorie: donaţia, depozitul, ,inandatul, comodatul,
fideiusiunea etc. · ·
Aceste contracte se divid în: liberalităţi şi contracte de servicii . gratuite sau
contracte dezinteresate: ·
a) · liberalităţile sunt acele contracte cu titlu gratuit prin care una dintre părţi
transmite un drept din patrimoniul său în patrimoniul celeilalte părţi rară a prhni un
echivalent. Una din· părţi se însărăceşte, iar .cealaltă se ·îmbogăţeşte. Obiectul unui
astfel de contract este prestaţia .de a da.. Prin· liberalităţi înţelegem, în principal,
c.ontractele de donaţie. Menţionăm că intră în categoria largă a liberalităţilor unele acte
juridice unilaterale, cum sunt legatele; · . ·
b) contractele de .servicii gratuite sau contractele dezinteresate sunt acele
contracte prin care .o parte se obligă &ă facă un serviciu fără a se însărăci pe sine şi nici
în scopul îmbogăţirii celeilalte părţi:. comodatul, mandatul gratuit, ..depozitul gratuit,
împrumutul gratuit. ·
În concepţia.redactorilor Codului civil, la baza distincţiei dintre contractele cu
titlu oneros şi cele cu titlu gratuit stau două criterii: unul obiectiv şi altul subiectiv.
Criteriul obiectiv constă în existenţa de avantaje reciproce. pentru ambele părţi în
contractele oneroase şi lipsa oricărui avantaj pentru una dintre părţi în contractele
gratuite. Criteriul subiectiv constă în· cauza sau scopul încheierii contractului. În
contractele cu titlu oneros; părţile îşi dau consimţământul la încheierea lor cu intenţia
fiecăreia de a obţine· un .echivalent în schimbul prestaţiei la care se obligă. D!mpotrivă,
în contractele cu.titlu gratuit, partea care se obligă o face cu scopul sau intenţia de a
procura un. folos altcuiva, fără a pretinde, sub . aspect juridic, nimic în schimb. Deci,
elementul subiectiv constă în intenţia de liberalitate.
Distincţia dintre contractele-liberalităţi şi contractele dezinteresate .constă în
unnătoarele: contractele liberalităţi (donaţiile) sunt întotdeauna contracte sol_emne (cu
unele excepţii prevăzute astăzi, de textele legale, cum sunt darul manual şi donaţiile
indirecte), iar contractele dezinteresate sunt consensuale; regulile prevăzute în materie
1
Noua reglementare a leziunii (art. 1221-1224 C. civ.); pentr~ vechile discuţii, de care s-a ţinut
parţialseama (cel puţin cu referire la domeniul de aplicare) în această nouă reglementare, a se vedea L
Pop, Contractul, p. 109 şi urm., nr. 31.
76 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. 0BLIGAŢiILE

succesorală privitoare la raport şi la reducţiune se aplică numai liberalităţilor (raportul

donaţiilor şi reducţiunea liberalităţilor excesive). · · · ·

47. Importanţa clasificării 1 . Clasificarea contractelor în contracte cu titlu

oneros şi contracte cu titlu gratuit prezintă.interes practic major din unnătoarele puncte
de vedere:·
a) în scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de
exerciţiu, legea civilă interzice reprezentanţilor lor legali· să facă· donaţii în numele
celor pe care îi reprezintă; de asemenea, interzice minorilor cu capacitate âe exerciţiu
restrânsă să facă donaţii, chiar dacă au încuviinţarea· ocrotitorilor legali şi a autorităţii
tutelare; de ·asemenea, persoanele aflate în insolvabilitate nu au dreptul să facă
liberalităţi; · ·
b) . în scopul protejării procesului de fonnare a corisimţăniântului donatorului şi
pentru·a-i atrage atenţia asupra gravităţii hotărârii sale, legea prevede că donaţia
trebuie încheiată în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute;
-c) contractele cu titlu gratuit se ·prezumă că se încheie intuitu personae; de
aceea, eroarea asupra· persoanei · constituie cauză de anulare a contractului.
Considerarea identităţii şi însuşirilor persoanei . sunt indiferente, de regulă; în ce
priveşte contractele cu titlu oneros; ·
d) moştenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donaţiilor
la masa succesorală pentru stabilirea rezervei succesorale, putând cere reducţiunea lor
în cazul în ·care depăşesc cotitatea disponibilă.· Contractele cu titlu ·oneros nusunt
supuse acestor operaţiuni;
e) revocarea contractelor cu titlu gratuit, prin acţiune pauliană, introdusă de
creditori, se exercită în condiţii mult n1ai uşoare decât atllnci când ea se îndreaptă
contra actelor cu titlu oneros încheiate de debitor cu terţe persoane;
f) în cazul contractelor cu titlu oneros, obligaţiile părţilor şi răspunderea lor
contractuală sunt reglementate cu mai multă severitate decât în cazul contractelor cu
titlu gratuit2; · ·
g) în sf'arşit, de regulă, contractele cu titlu oneros au un regim fiscal diferit faţă
de cel al contractelor cu titlu gratuit.

48. Contracte consensuale, contracte solemne şi ·contracte reale. Această

clasificare are la bază criteriul modului lor de formare valabilă.
A. Contractele· consensuale. Sunt acele contracte care se încheie prin simplul
acord de voinţe al părţilor (solo consensu), fără nicio formalitate. În dreptul vechiului
Cod civil, consensualismul era principl.ul fundamental ·al încheierii contractelor şi al
transferului contractual al dreptului de proprietate. Deşi consensualismul a rămas
principiul de bază în continuare în încheierea contractdor (o urmare firească a
autonomiei de voinţă3 ), el cunoaşte şi numeroase excepţii expres prevăzllte de lege.
1
A se vedea: L. Boyer, loc.. cit., nr. 72 şi urm.; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 71,
~M . .
2
A se vedea, în acest sens, T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 30.
3
A se ·vedea L. Boyer, loc. cit., nr. 46. ·
CONTRACTUL CIVIL 77
Existenţa principiului este. consacrată expre(de art. 1178· C. civ., care prevede:
„Contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor, dacă legea nu impune o
anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă'? şi 'este reluată de prevedeŢile
art.. 1240 C. civ. Astfel, conform alin. (1 ): „Voinţa de a contracta poate fi exprimată
verbal sau în scris", iar conform alin. (2), „Voinţa poate fi manifestată: şi printr-un
comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între
acestea sau uzanţelor, nu· lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efecte
juridice corespunzătoare". Acelaşi consensualism îl regăsim cu valoare de prin~ipiu şi
în art. 1674 C. civ., în materie de vânzare, unde se prevede că transmiterea proprietăţii
are loc, cu excepţiile prevăzlite de lege sau generate de voinţa părţilor, „de drept'~, ,;din
momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul im a fost ·
plătit încă."
De la principiul ·. consensualismului . sau lipsei.· formalismului în încheierea
valabilă a contractelor există numeroase excepţii. Existenţa acestora este detenninată
de necesitatea ocrotirii intereselor părţilor şi terţilor iar, alteori, de apărarea unui
interes public. Astfel, în ce priveşte părţile, obligaţia de a respecta anumite condiţii de
fonnă este dispusă de lege pentru a le atrage atenţia asupra· importanţei hotărârii lor' de
a contracta şi le oferă un ·răgaz de gândire; pe de altă parte, respectarea unei anumite
forme, care constă, de regulă, în redactarea 'unui înscriS, înseamnă precizie şi claritate
în stabilirea efectelor contractului şi a ·răspunderii părţilor, oferind terţilor, care
intentionează să contracteze cu ·una din ele, posibilitatea de' a cunoaşte cu certitudine ·
raportul· juridic .existent!. •Alteori,· forma scrisă a contractului este de natură ·a ·servi
interesul public constând în· necesitatea cunoaşterii, de către anumite autorităţi ale
statului, a tuturor schimbărilor care intervin în situaţia juridică a unor bunuri de mare
importanţă pentru societate, cum sunt imobilele. Excepţiile de . la . regula
consensualismuJui se concretizează . în celelalte două .categorii de contracte din
cuprinsul prezentei clasificări: contractele solemne şi contractele reale.
B .. Contractele solemne. Contractele solemne sunt acele contracte pentru a căror
încheiere valabilă est~ necesar ca acordul de voinţă al părţilor să, îmbrace o an.urnită
formă sau să fie însoţit de anumite solemnităţi prevăzute de lege. Simplul acord de
voinţă este insuficient pentru a avea valoarea unui contract. Nerespectarea.formei sau
formalităţilor prevăzute de lege se sancţionează cu nulitatea absolută'a .contractului.
Astfel, conform art. :1174 alin. {3) C. civ: „Contractul este solemn arunci·. când
:yaliditatea sa este supusă îndeplinirii unor. formalităţi prevăzute de )ege.'' Pe de altă
parte, potrivit art. 1242 alin. (1) C. civ., „Este .lovit de nulitate absolută contractul
,încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa
valabilă." Intră în categoria excepţiilor: contractele prin care se strămută sau se
.transferă drepturi re~le .care urmează a' fi .înscrise în cartea funciară [art: 1244 Şi
art. 885 alin. (2), art. 886 şi art. 888 C. Civ.], .câteva contracte solemne în mod
tradiţional cum .este donaţia [art. 1011 alin. (1 )C. civ.], contractul de ipotecă (art: 2378
C. civ.), vânzarea imobilelor (care este supusă şi ea, conform art. 1676 c: civ'.,
regulilor de carte funciară în privinţa' transferului' drepturilor reale ~'fiind ~şadar

1
Ibidem.
 78 .TRATAT ELEMENTAR .DE DREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

necesară forma autentică şi pentru aceste contracte). Toate aceste .contracte trebuie
. încheiate .în fonna înscrisului autentic. Face excepţie donaţia de bunuri mobile, când
solemnita.tea care trebuie respectată .constă în remiterea ,materială a bunului<sau
bunurilor de la donator la donatar, precum şi donaţiile indirecte şi donaţiile deghizate
[confonn art. 101 lalin, (2) C. civ.]. ·
, C Contractele reale. Sunt acele contracte pentru a' căror fonnare, pe lângă
acordul de voinţe al părţilor, este necesară şi remiterea materială a bunului car~ este ·
obiectul prestaţiei uneia din părti 1 • Conform art. 1174 alin. (4) C. civ.; „Contractul este
real atunci· când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului . ''. Se includ în
această' categorie: împrumutul ·de consumaţie, contractul. de transport, donaţia prin
intermediul .darului manual, comodatul (împrumutul:de •folosinţă), depozitul ,şi
contractul de gaj. Toate aceste contracte se consideră închefate numai din momentul
predării sau remiterii bµnului la care se referă.· În lipsa acestei formalităţi, nu avem de
a face cµ un contract real2 ci, cel mult, cu o promisiune de a contracta. Uneori însă,
chiar şi această promisiune poate produce efecte; · în. condiţiile în care persoana
interesată (adică beneficiarul prezumtiv al predăni nerealizate} se adresează .instanţei
solicitându-i să pronunţe o ·l).otărâre judecătorească menită să „ţină ·.loc: de contract."
Dincolo d.e exagerarea acestei reglementări (care ·sperăm .că va. dispărea printr-o
modificare ulterioară ,a actualului cod), reţinem că, asemenea prevederi .se regăsesc în
art. 2145.C. civ., în·matet1e de contract de împrumut, unde se prevede că „Atunci când
· bunul se. află în deţinerea beneficiarului; iar promitentul refuză să încheie contractul,
instanţa, la 'cererea celeilalte părţi, poate să pronunţe .o hoţărâre care să ţină loc de
contract, dacă cerinţele legii pentru validitatea acesteia.sunt îndeplinite." În ce pri-:eşte
„cerinţele : legii pentru validitatea acestuia" despre care face vorbire textul legal,

I Chiar dacă o parte a doctrinei a contestat existenţa acestei r categorii su~ţiriând că avem, în
realitate, de a face tot cu contracte sinalagmatice consensuale sau autentice, în funcţie de caz ·(H. et.
L. Mazeaud, .Fr. Chabas, Lec;ons de drqiţ civil; Tome . II, voi..:), Obliga/ion,. theorie generale,
Montchrestien, f~ris, 1998, p. 70 .şi unn.; B. .Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cii, P: 74 şi imn.; Fr. Tem~.
Ph; Simler, Y.Lequette, op. Cit„ p. 159; în doctrina românească, L. Pop, Col1trai:tul, p. 119 şi unu.),
doctrina majoritară. susţinea existenţa acestei categorii dedusă din textele codului, iar' astăzi, chestiunea
este tranşată de existenţa art. 1174 C. civ. care prevede expres categoria contractelor. reale.
.
2
.În literatura de specialitate şi în practica judiciară se afirmă că, în cazul contractelor reale, acordul
de. yoinţă i1:I păfţilor realizat chiar şi în formă autentică, rară ·a fi însoţit .de ;rt;:miterea materială a bunului,
.constituie în realitate o simplă conventie nenumită, un antecontract sau .o. promisiune unilaterală de a
cohtracta. Din acest antecontract se naşte în sarcina debitorului" obligaţia de a închei~· contractul real, prii:i
manifestarea consimţământului şi reiniterea materială a bunului (a se vedea TMB; s. 'a Ul-a, dec. nr.'2705
din 22 septembrie 1983, cu notă aprobatorie de L.. Mihai şi C. Turianu, în RRD nr. 5/1985, pp .. 52-5f;. În
. acelaşi sens:.A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Teoria generală a dreptului civil, Universitatea Bucureşti,
1980, p. 198; Fr.JJeak, St.D. Cărpenarn, Drepi civil. Contractele specia(e. Dreptul de autor. Drepiul de
inoŞtenii·e, Ed. Universitatea Bucureşti, 1983, p. 201). În .actualele reglementări, regăsim însă, situaţii în
care, ·acordul de voinţe; fără remiterea bunului, poate fi „transfonnat" îrttr-un adevărat contract real prin
obţinerea unei hotărâri care să ţină loc de contract'(a se vedea, de exemplit, art. 2145 C. civ.). Această
.pi:-evedere - inovaţie a legiuitornlui român şi neregăsibilă în alte codi,ficări modeme, este.o reglementare
profund discutabilă. în rrincipal, pentru că „transfonnarea" promisi.unii de a contracta într-un contract nu
se poate realiza prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti, ci numai prin intermediul remiterii efective a
bunului (a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 201 şi unn.; L. Pop,
Contractul, p. 119 şi urm.).
CONTRACTUL CIVIL , . :,: 79

acestea sunttoate celelalte condiţii de v.aliditate ale contractului în general (art. 1179
C. civ,), mai·puţin condiţia remiterii voluntare în scopul executării contractului promis
bunului ce face obiectul derivat al prestaţiei contractului.
Având în vedere cele arătate mai sus, înJiteratura de specialitate .s-a spus,
anterior,intrării în vigoare a actualului cod căJ în realitate, nu ·ne;am afla în prezenţa
unei categorii distincte de contracte civile. ·Ele pot .fi văzute ca o. subcategorie a
categoriei mai largi a contractelor solemne. Acea~ta deoan~ce, , remiterea sau
tradiţiµnea lucrului, obiect al. contractului, de. la o :parte. l~ cealaltă, .ar ;constitui o
solepmitate nec;esară penti:u . perfectarea contractului • Prin .· un:µare, contr~ctele
1
A

solemne s-ar putţa gmpa în: . contracte autentice şi c5mtracte. reale. Ii;itr~un caz,
solemnltatea .ar consta ţn.forma înscrisului autentic, .iar Îfl celalalt caz, în. remiterea
materi~lă a bunului,· obiect al prestatlei contractual~,. Chiar dacă. o. aseţnenea includere
a contractelor reale În ,sfera celor S~lemne n\1.are nimiC fortat (în condiţiile Îll Ca!'e„se
reţine că eleprezintă particularităţi Îri cadrul acesteicategorli'con1.ractllale), ch~sti~nea .
a fost tranşată .de. legfoitor în.·seiisul tradiţional·'-~prin·.reglenientarea distinctă·:a·
categoriei contractelor reale la art.1174 alin. (1) Şi (4)C. dv.· · ·

49. Importanţa' clasificării ·ae· mai 'sus. este eVidel1tă,' din punct de vedere
practic, la nivelul ·condiţiilor·. de validitate2 >Dacă în cazul: contractelor cons~nsuale
trebuie verificate condiţiile •'obiŞriyite de valiqitate .c._ capacitate, consimţământ/obiect.
şi _cauză [art: li79 alin.· (1) c. civ'.], în ce priveŞte' contradde solemiie, •trebu~e
verificată, pe lângă condiţiile generate' de validitate. [art: 1179 alin. (1) c. ci~~] şi
respecta.rea formei cerută ad validitatem de';lege [art.· 1179 alin>(2) C. civ.] sub_
sancţiunea nulităţii absoh.ite (art. 1242 C. civ:), îri timp ce;'în cazul celor reale, este
necesară verificarea condiţiilor' generale de validitâte [art. 'fl 79 alin.' (l} C; civ:]şi a
condiţiei remiterii bunului[art. 1174· alin. (4) C. civ.J,· fiind însă iridifererită, 'din
perspectiva validităţii,· forma contractufoi. · · ·
.,,:'

50. Contracte numite şi contracte nenumite. După cum'. sunt sau nu sunt
reglementate expres de legea civilă şi calificate prin denumiri speciale,• contractele se
împart. în:. contracte numite şi contracte nenumite. Existenţa· acestei . clasificări· se
deduce, la nivelul textelor legale,. din preveqerile' art. :1 l (58. C. ,Ci V; care stabileşte Ce
drept comun este aplicabil.cqntractelor „nereglementate''., adică neµumite 3 • . ·
· A . .Contrţictele numite. Contractele numite sunt . contracte!~ reglementate prin
dispoziţii exprese ale Codului civil şi afo altor .legi civile şi calificate prin ,denumiri
spee<iale .în acord cu . operaţhµ1ile juridice pe· care, le. g~ne;ează. Includerii În)această ·
categorie. (mult mai consistentă. Îl1 . noua reglemenţare. a ,Codului . civil): vâip:~rea,
I ' ' '.· . •j' ' '; ;·:_'' ' i: ,- : ) ' I - _·, J )- ·' ' ' - , > - ' ' ~ '

A se vedea T. Ionaşcu, Teoria generală a contractelor şi _obligaţiilor. Curs, Bucureşti, 1942,

p. 47, precum şi discuţia şi autorii citaţi supra nota nr. 67. '. ' · · ·· · · · ' · · ·. · • · ·.: ·
2
Pentru câteva dezvoltări, a se vedea L. Pop, Contractul, p. 12 l şi urm. · .·
Istoric, această clasificare a prezentat o mareimportanţă în· dreptul wman, unde· nu erau
3

recunoscute decât acţiunile întemeiate pe contractele nun1ite. Din contractele nenumite nu putea rezulta
nicio acţiune ,(ex nudo pactu, non nascitur actio). Importanţa. a fost .parţial conservată .sub aspectul
interesului determinării regulilor aplicabile .contractelor nenumite .• A .se vedea, .îri .acest .sei1s,. FL .Terre,
Ph. Simler, Yv. Lequette, pp. cit., p. 64 şi urm.
80 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢiiLE

focaţiunea, m"andatul, împrumutul, depozitul, contractul de' societate, contractul de

asigurare, contractul de ' cont curent, contractul de transport,' ccmtractul de ipotecă,
contractul de· gaj etc.
B. Contractele nenumite sau nereglementate. Contractele nenumite sunt
contractele nereglementate expres de lege şi lipsite de o. denumire legală. Existenţa lor
se explică ptjn principiul libertăţii contractuale. Astfel, părţile pot încheia orice fel de
contracte cu respectarea condiţiilor generale de validitate prevăzute de Codul civiL Fac
parte din această categorie: contractul de asistenţă, contractul de hotelărie, contractele
în cadrul cărora prestaţiile complexe împiedică includerea contr~ctului în sfera
contrâctelor reglementate expres (de exemplu, contractul ·prin care, în schimbul
proprietăţii imtii bun, se prestează un serviciu, se transferă bunuri şi se plătesc sume de
bani, 'fără a se putea stabili care. este „centrulde greutate" al contractului şi care sunt
prestaţiile pnncipale reciproce). Categoria contractelor nereglementate, în pofida
va~ietăţii teoretic nelimitate, se găseşte astăzi Într-un oarecare declin, în condiţiile unui
real exces de pozitivism juridic la toate nivelurile contractului.
' . '

· 51 .. Această clasificare prezintă o majoră importanţă practică din punctul de

vedere al reglementărilor juridice ce se aplică celor două categorii de contracte.
Regula de bază este instituită de art. 1167 şi 1168 C. civ: Astfel:
a} de principiu, tuturor contractelor li se aplică regulile generale privitoare la
condiţiile de validitate, la formarea contractului şi la efectele contractului, astfel cum
sunt acestea: prevăzute în cod (Capitolul I„Contractul", Titlul II, Cartea a V~a) -
dreptul comun, contractelor special reglementate de cod, li se."aplică şi regulile
particulare destinate acestor contracte numite şi regăsibile ·în Codul civil şi în
reglementări ·extrinseCi. speciale - dreptul special, pe lângă regulile comune la care se
poate reveni, de· Câte ori nu există reguli particulare. În sinteză aşadar, contractelor
numite li se aplică prioritar dreptul special şi, în subsidiar(sau în completare), dreptul
comun (sau general). Această ierarhie este stabilită de art. 1167 C. civ.;
b) contractelor nenumite li se aplică numai dispoziţiile generale privitoare la
toate coptractele (adică dreptul comun, al contractelor, astfel cum acesta este prevăzut
de Capitolul I „Contractul", Titlul II, Cartea a V-a); orice alte reglementări aplicabile
sunt, de obicei, ·stabilite prin acordul de .voinţe al părţilor contractante. Cu toate
acestea, dacă nici voinţa părţilor şi _nici dreptul comun nu sunt în măsură să determine
' într-o manieră suficientă efectele contractelor nenumite, atunci se vor aplica regulile
dreptului special aferente contractului, cu care se aseamănă cel mai mult. Astfel,
conform art. 1168 C. Civ.: „Contractelbr nereglementate de lege li se' aplică prevederile
prezentUlui capitol, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare
la contractul cu care se aseamănă cel mai mult." 1

'Această reglementare reprezintă o schimbare substanţială pentru regimul juridic al contractelor

nenumite. În concepţia' doctrinei dezvoltate pe marginea vechiului cod, se vorbea numai de aplicarea
regulilor comune tuturor contractelor şi se sugera prohibiţia· aplicării regulilor asemănătoare prezente
într-un contract similar care este reglementat (a se vedea, de exemplu, L: Pop, Contractul, p. 113 şi urm.).
CONTRACTUL CIVIL

52. Contracte negociate şi contracte .de adeziune. Încadrarea unui contract în

una sau alta din aceste categorii se face ţinând cont de posibilitatea sau imposibilitatea
părţilor de a stabili conţinutul său prin negocieri, adică prin acordul de voinţe •
1

Clasificarea• este .dedusă din· existenţa unei reglementări exprese a contractului de

adeziune în art. 1175 C. civ. ·
A. Contractele.negociate. Sunt acele contracte îll care toate condiţiile şi clauzele
lor, natura, întinderea şi calitatea prestaţiilor la care se obligă părţile contractante, sunt
rezultatul negocierilor libere. Contractul negociat este tipul tradiţional de contract.
Negocierile pot dura ore, zile, luni sau chiar anL Contractul se formează, de multe ori,
după discuţii şi tratative, fiind rezultatul unor. serii de propuneri şi contrapropuneri.
Aceasta este tegufa tradiţională şi, am putea spune,· obişnuită, de încheiere a .
contractelor. De aceea, prin actUalele :prevederi ale Codului . civil se acordă o
importanţa majoră fazei ·precontractuale, adică fazei· negocierifor contractuale al căror
parcurs este complex şi· se poate concretiza în contracte de negociere sau acorduri de
principiu2 sau care se poate realiza: simplu, ·printr-un acord instantaneu sau chiar
printr-un act de executare care dovedeşte incontestabil intenţia celui care săvârşeşte
acest act de a accepta oferta de a contracta. Fazei precontractuale îi sunt dedicate mai
multe texte legale privitoare la oferta de .a contracta, la acceptarea acesteia, la
obligaţiile părţilor din faza negocierilor (din care reţinem în special obligaţia de
bună-credinţă şi obligaţia de confidenţialitate). Aceste prevederi sunt cuprinse în
Secţiunea a 3-a („Încheierea contractului"), a Capitolului I („Contractul"), din care
reţinem,în special, art. 1183-J 184 C. civ. referitoare la buna-credinţă .în negocieri şi la
obligaţia de confideriţialitate. . · · ·
B. Contractele de adeziune. Sunt acele contracte al căror continut, ale căror
clauze, sunt p.restab.filte, în întregime, de către una dintre părţi. Ceal~ită parte ~u are
posibilitatea să le discute; ea este. liberă să_ le accepte sau să. nu le accepte; dacă
acceptă, atuiici aderă pur şi sim,plu la contractul prestabilit.. Frecvenţa acestor contracte
este în creştere.\Şi, de regulă, în caracterizarea lor, se pune accentul pe inegalitate~
e~nomicii a păqi.IQI: wia .dintre părţi (mai puternică economic) este îi(măsură să
„dicteze" celei mai slabe, înc.heierea contractului în anumite condiţii3. Dincolo însă de
imoralismul implicit sugerat pentru această.categorie de contracte, ar· fi incorect să nu
reţinem şi utilitatea lor economică. Contractele de adeziune par a fi astăzi instrumente
juridice indispensabile pentru un·
circuit economic firesc, în condiţiile în care o
negociere pentru fiecare produs sau serviciu achiziţionat, mai ales în cazul în care se
pune problema unor detalii contractuale, este practic imposibilă. De aceea, apare ca

Pentru o viziune specială asupra aces;ei clasificări, a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler; Y. Lequ~tte,
1

op. cit., nr. 67 şi urm., p. 74 şi urm. · . ·. ·· · · :·

A se vedea, pentru această chestiune, J. Goicovici, Acordul de principiu, în Dreptul nr. 4/2002,
2

p. 47 şi urm, Vom relua această chestiune în cadrul Capitoluhii III privind formarea contractului (a se
vedea irifra, nr. 59 şi urm.), dâr şi în Capitolul IV legat de efectele obligatorii ale contractului (a se vedea
infra, nr. 92 şi urm.). · . · . .
L. Pop, Contractul, p. 126 şi urm. Într-o clasificare, se vorbeşte de diviziunea între contracte
3

„egalitare" şi contracte de consum; ultimele având un caracter neegalitar datorită poziţiei de s11perioritate
pe care se situează profesioniştii faţă de consumatori (a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Y. Lequette,
~~oc~~m. ·
 82 ,TRATAT ELEM~NTARDE DREPT CIVIL~OBLlGATIILE .
'.
·natural să se permită profesionistuluLsă propună oformulă .cqntractuală-tip {de unde şi
deriumirea '.de .contracte-tip) care să rezolve impasuLpe care l-ar crea· negocierile'
· prelungite.. . · · ·· " ·· "
Contractele de adeziune constituie categotja de .contracte foarte frecvent întâlnite
în epoca modernă· şi care .astăzi fac parte diri .·cotidianul oricui. Sunt de inclus 'îll
această categorie: ·contractul de transport de persoane pe calea.ferată,·· abonamentul ·1a
radio şi .televiziune,. abonamentele telefonice, contractele de. asigurare, yâmarea de
autoturisnie noi; contractul de . · . · . .. · „ ~lectricităţii etc.Toate aceste
contracte sunt sub aspectul conţinutului, opera· uneia: din părţi; Este vorba de partea
contractantă care, adesea, are· dreptul de c\iasi~ri,10nopof juridic sau un monopol' de
fapt, sau cel .puţi!). o poziţie de .superi()ritate tehnică·' sau' economică în privinţa
operatiunilor jUridfoe .·şi. prestatiilor 'care alc~tuiesc'. obiectul contractelor respective.
Astfei se explică de ce; uneori, ~ste posibil· ca .cel.mai :puternic ecol).omic să-şi impună
punctul.de ·vedere, stabilind prop~ia sa Jege;: .existândrisc;iil de a-Ldezavantaja pec~l
mai slab. De aceea, în scopul protejălii .1narli majorităţi; legiuitorul ihterV'ine adesea şi
stabileşte•. anumite ' reguli .şi .limite.··.· pe, . care
partea "Ce ·predetennină . conţinutul
contractelor.de adeziune este obligată să le. respecte: Celmai citat model de intervenţie ·
maceastă privinţă este dreptul protecţifr consumaforuiui care cuprinde o sumă de
norme. menite să intervină în faza premergătoare.· „aderării" la .oferta profesionistului·
prin instituirea urior termene de reflecţie .sau: după acest moment, prin intermediul .
dreptuliii de dezicere 1, prin reguli stricte :legate .de. infonnarea consumatorilor şi
. transparenţa· corttractuală2 , ~prin intermediUl 'protecţiei împotriva. clauzelor abuzive 3 şi
prin numeroase alte .mijloace al.· căror scop este' protecţia. consurriatoruhti împotriva .
potenţialelor.abuzuri ale profesionistului . . .
4
. ' .

.. . . ~;În·.· ~ă sug~r. că. trăsătu~l.e

·.rdo·c·5...t.•n.· .. s-a
urmatoarele ~ · ·.·
af
. · · , .
·~.·~fi· ·.:·1· .c 'j~i:11.
spe··. . . e ·'a··.l.e .coritra.cte'l·.·.or.id..e.·. ad.e.
,, · · • ~~. rndJVJ- ·
•e sunt
.·.·~·. · a)'. contractele· de adeziune .• pr:esupun. inegalitatea'::economida.,'.it părţilor
contractante: Nu este în realitate vorba. decât 'de :Oinegalitate într-un sector economic
.dat,. în car~, de. regulă,· datorită profesionalismuluindicat al ·servfoiilor Şi produseior
din ·aceLsector; se.ajunge la o situaţie: de inegalitate.între contractanţi. Bineînţeles .că
această inegalitate. poate fi şi economică6 ,·dar,nu·este heapărat nec'esar.. Jmportant este
mecanismulcare generează contractu(final; · ·

·..· Pentru t~rmenul de reflexie prealabi!ă'dublai de fa~uitât~ade dezicere. în~reptul consumului; a se

1

Vedea; de exeinplt(J. Calais-Auloy, Fr. Steinmetz, Droit de la consomniatioh, Dalioz, Paris, 2000, p. 176
şi urm.; J.:Goicovici, D1;eptul consumaţiei, Ed. ·sfera Jurididi, Cluj-Napoca, 2006, p. 95 şi urm,
. } 'Este vorba tot de exigenţe legate de informarea consumatorului -· condiţia ca toate clauzele
contractului d~ adeziune să fie redactate clar pentru a putea fi înţelese şi de către neprofesionişti .. ·
. ; Pentru, această tematică, a se vedea, de exemplu;1.Fl. Popa, Reprimarea clauzelor abuzive, în. f R,
3
.
nr. 2/2004, p. 204 şi unn. şi bibliografia citată acolo (vom reveni însă asupra acestei teme cu ocazia
. prezentării fonnării contractului). . · „ ·· .· · • .. • .. • · ; · · · · • ' ,

· •
4
A se vedea J. Calais-Auloy, Fr. Steininetz, op. cit„ p. 185 şi urm.; J.Goicovici, op. cit„ p. 74 şi
urm .. ··
5
.A'se vedea L.Pop, Contractul, op. cit„ p.128„ .· . . . , .
6
În ipoteza unui furnizor :naţional de ·servicii de telefonie mobilă (care oferă serviciile sale
imutabile şi concretizate în oferta standardizată care stă la baza contractului de adeziune)şi un consumator
CONTRACTUL CIVIL ·~ 83
b) oferta de a contracta este mia ilnutabilă, adică standardiz~tă şi generală,
care nu depinde de persoana destinatarului1, este perpeiuă (în sensul că se:întinde la
toate potenţialele contracte care arputea fi încheiate într-o anumită perioadă de,timp
cu ofertantuUor) şi dţ /regulă, detaliată (în . sensul că ea, cuprinde .toate clauzele
viitorului contract care unnează a lua naştere prin aderare, adică prin acceptarea fără
rezerve sau modificări a ofertei standardizate);
c) elementul esenţial .însă al contractelor de adeziune, constă în lipsa.oricărei
negocieri la încheierea ·sa:: Una dintre părţi ...:. emitentul ofertei standardizate, este
creatorul unilateral al continutului viitorului contract. Cerinta impusă legal de art. 1175
c. civ.. este' aceea ca' cla~ele' sau conditiile esentiale ale ac~stui contract să fie stabilite
în.manieră unilaterală ...:..adică.redactat~ ef~ctiv 'de una dintre.părţi sau redactate după
instrucţiunile. sale, fără cacealaltă parte să fi avut posibilitatea să le.influenţeze ... ·.
.. Contractele de adeziune, . datorită mecanismului de formare al .· acestora,
reprezintă terenul propice pentru prezenţa unor. fenomene juri.dice cum ar.fi clauzele
abuzive. Deoarece ,detaliile ofertei standardfaate; aşadar ale viitorului contract-tip, sunt
gândite unilateral de-către lina dintre părţi, este explicabilă reciactar~a Clauzelor într-o
manieră favorabilă acesteia şi mai putin favorabilă celeilalte părţi. Dezechilibrul astfel
creat, generează o·situaţie defavoiahiÎă ţ1neiadink@ părţi şi'ciesehide diset:1ţia clauzelor
~tractllale abuzive. În taport\lrile de.consum', repri~ai:ea acestorc;lauze are Joc prin
intermediul unei complexe legislaţii ..:.. . di11 care reţinem ".U titlu principal Legea
nr. 1'9312000 privind clauzele ahuzive în 2ontractele încheiate cu consumatorii, dar
care. este însoţită şi de numero'~se alte nonne. din. sfera. aceluiaşi drept' al. protecţiei
consumaforului al căror scop final este. acelaşi.. Problematica Clauzelor abuzive o .vom
analiza ca excepţie de la· principiul forţei obligatorii· a contractului în cuprinsul
capitolului dedicat efectelor coritractului2 • -.
C. Contractele forţate. Unii autori· consideră că, alături .de contractele· negociate .
şi de cele de adeziune, ar trebui reţinută şi categoria aparte a contractelor forţate3.• Prin
contracte forţate înţelegem acele. contracte pe care suntem '.obligaţi prin· lege sa le
încheiem .. De asemenea,' în prinCipiu, conţinutul sau cuprinsul lor este stabilit tot prin
lege. Astfel, este cazul contractului de asigurare pentru propriţtarii. de autoturisme noi
sau de asigurare a unor bunu~i de mare importanţă, cum sunt imobilele,'pentru anumite
riscuri. De . .asemenea, putem· aminti şi consacrarea prin : lege a· dreptului· de
preempţiune • În cazulvânzării unor bunuri imobile, cuîn sunt terenurile forestiere,
4

vânzarea imobilelor monumente istorice etc:

obişnuit, ale ~ăJ:;ui posibilităţi economice sunt sever limitate în raport cu cele ale primului. De aceleaŞi
servicii de telefonie mobilă poate să beneficieze însă şi o mare societate naţională de. electrificare - caz în
care, inegalitatea nu. se mai poate susţine .că subzistă la nivel. economic,. ci la nivel. profesional şi se
manife~tă în sfera restrânsă a sei;viciilor, de telefonie mobilă.. .· ·.. . ;• . , . .
Eventual depinde de categoria din. care ace~ta face parte (de exemplu, dacă este persoană fizică
sau persoană juridică, dacă oferta priveşte activitatea curentă a destinatarului sau.nu etc.).
(nr. 92 şi u~.)
2
. • 3
A se vedea infra, .Capitolul IV• ..
..."· · ..•· ... . · · •
· ·
4
L: Pop, Contractul, p. 130
.
ş1 unn.
. .
„ .
"
.· . .
.··
„ . .
_. . ..
Caracterul forţat în ipoteza dreptului de preempţiune este dat de faptul că vânzătorul .unui anumit
bun .este obligat să încheie contractul de _vânzare cu o anumită persoană căreia legea i-a conferit .calitatea
de preemptor, cu condiţia ca aceasta să-şi fi manife~tatîn condiţiile legii opţiunea de a cumpăra. ·
84 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL OBLIGAŢIILE.

Contractele·
. fortate
' se. consideră că· se deosebesc de cele de :adeziune
- . deoarece ·
conţinutul contractelor de adeziune, şi condiţiile lor de încheiere sunt stabilite prin
voinţa exclusivă <l' uneia din păiţi. Dimpotrivă, conţinutul contractelor· forţate este
stabilit. direct de către lege. Este important să reţinem că această categorie are un rol
distinct sUb. multe aspecte ~ între altele, unele din 'lriijloacele care ar putea fi invocate
în· vederea corectării inegalitătii care există între· contractanti îri ambianta creată de
contractele de adeziune, nu pot' fi invocate şi în cazul contract~lor forţate 1 • ,
' ' '

. 53. Importanţa clasificării prezentate mai sus este incontestabilă din. punct de
vedere practic. Primul aspect de interes, care se desprinde din clasificarea de mai sus
este dat ·de faptul., că invocarea dezechilibrului co~ti"actual şi a efectelor ··sale
defavorabile între părţi este mai 'lesne de făcut în cazul contractelor de adeziune decât
în cadrul celor negociate.· Pe' de altă parte; de regulă, îri cazul contractelor de adeziune,
legea specială institui~ instrumente speciale de intervenţie în contracte care simplifică
acţiunile celor intere.saţi, în timp ce, pentru contratele negodate trebuie în priridpiu
invocat·. dreptul · co~uri în ·. rnaterit?. 'De ·.
asemenea, clasificarea acestOr contracte
prezintă. iinportanţănotabilă şi,Jn prhrinţa regulilor de f~rmare a consimţământull;li
părţilor laîncheierea·contractului. Adeziunea simplă.la· contractele de adeziune - adică
acceptarea fără rezerve; cunoaşte în sf~ra protecţiei consumatoruhii, o .seamă. de
restricţii pe care nu le. regăsim în cazul' contractelor . negociate unde mecanismul
acceptării este reglemeµtat de C.odul civp3 . De asemenea, contractelor electronice, care
de cele mai multe ori sunt contracte de adeziune şi contra~te de consum, de multe ori li
se aplică reguli speciale cu privire la formarea lor. valabilă. · ·
· 54. Contracte cu executare inst~Jitanee sau·: imediată ·şi contraCte cu
executare su~cesivă. Această clasificare are :la bază criteriul modului de executare a
prestatiilor la care sunt obligate părţile contractante. Deşi această clasificare nu se
regăs~şte expres. în secţiunea dedicată diverselor categorii .de contracte, interesul ei
este patent şi rezultă 'din chiar maniera diferită de reglementare a efectelor pe care
legea le acordă fiecăreia.din categorii: i .

A. Contractele cu.executare instantan~e sau imediată~ Sunt.acele contracte în

care părţile au obligaţia să execute prestaţiile ce şi le datorează una celeilalte în unul şi
acelaşi.moment, care coincide, de regulă, cu momentul încheierii contractului. Regula
executării de .îndată şi imediat a prestaţiilor se desprinde din prevederile ·art. 1495

1
D'e exemplu, dacă avetri în vedere clauzele ·abuzive, acestea mi pot fi invocate .în contextul unor
clauze care rezultă din dispoziţii legale.
2
Este şi motivul pentru care, conform ait. 11 T7 C. civ. ·„contractulîncheiat cu consumatorii este
supus legilor speciale şi, în completare, dispoziţiilor. prezentµlui cod." Tocmai pentru că, dreptul
contractelor de consum este, de regulă uri drept de:lvciltat în marja contractelor de adeziune.
3
Bunăoară, acceptarea reglenientată de Codul civil nu este revocabilă din momentul în care a ajuns
la destinatar (art. 1199 C. civ. ), în timp ce, aderarea la contract sau acceptarea fără rezerve din dreptul
protecţiei consumatorului este revocabilă în 'scopul protecţiei consimţământului consumatorului care
·beneficiază de diverse termene de dezicere (uriemi de până la 10 zile sau mai mare). Deoarece revocarea
acceptării este subsecventă încheierii contractului, avem. deja de a -face, nu numai- cu .o revocare a
acceptării, ci şi cu o denunţare unilateraiă (a se vedea revocare unilaterală) a contractului de consum.
CONTRACTUL CiVIL 85
alin. (1) şi 1555 C. civ. Un astfel de exemplu este contractul de vânzare, în care
vânzătorul ·se. obligă să transmită proprietatea şi să remită bunul vândut şi
cumpărătorul să plătească preţul imediat şi dintr-odată.
B. Contractele cu executare succesivă. Sunt acele contracte din care se naşte
obligaţia ambelor părţi sau, cel puţin, a uneia dintre ele, de a executa prestaţiile ce le
datorează într-o perioadă de timp. Prestaţiile pot fi continue, adică fără întrerupere, pe
toată durata contractului. Caracterul succesiv al prestaţiilor există şi atunci când ele se
execută, potrivit contractului, la anumite intervale de timp - săptămânal, decadal,
lunar, trimestrial, anual- înăuntrul termenului extinctiv stabilit de părţile contractante.
Exemple: contractul de întreţinere, contractul de rentă viageră, contractul de locaţiune,
contractul de asigurare, contractul de societate.

55. Interesul practic al clasificării constă în următoarele:

a) neexecutarea obligaţiilor uneia dintre părţi atrage rezoluţiunea, în cazul
contractelor cu executare instantanee, respectiv rezilierea, în cazul contractelor cu
executare succesivă; contractele cu executare instantanee nu pot fi revocate prin voinţa
uneia dintTe părţi; dimpotrivă, unele contracte cu executare succesivă pot.fi revocate,
în cazurile prevăzute de lege, pe cale unilaterală. Este cazul contractului de .locaţiune
sau contractului de mandat;
b) problema suportării riscurilor contractuale se rezolvă diferit, după .cum
contractul respectiv este cu executare instantanee sau cu executare succesivă;
c) adesea, efectele restituirilor subsecvente nulităţii, rezoluţiunii sau altor cauze
de încetare a contractului sunt diferite ·după cum avem de a face cu un contract
instantaneu sau cu . executare succesivă. Astfel, în principiu, efectele restituirilor
subsecvente desfiinţării contractului vor fi diferite: retroactive în cazul rezoluţiunii şi
pentru viitor în cazul rezilierii.

56. Contracte simple, contracte complexe şi grupuri de contracte. O altă

clasificare imaginabilă a contractelor se poate face în funcţie de structura lor. Deşi nu
este o clasificare expres reţinută de lege, interesul pentru ea se desprinde implicit din
definiţia legală dată contractului-cadru (art. 1176 C. civ.) care este un contract
complex care generează la rândul său un grup de contracte.
A. Contractele simple. Acestea sunt contracte prin intermediul cărora se
realizează o singură operaţiune juridică. Categoria include marea parte a contractelor
tradiţionale pe care le cunoaştem: vânzare, schimb, mandat, locaţiune etc. Regimul lor
juridic este specific determinat de textele legale aplicabile fiecărui contract în parte, iar·
dacă este vorba de un contract nenumit, dar care include o operaţiune simplă, se. aplică
regula de la art. 1168 C. civ.
B. Contractele complexe. Creaţie a practicilor contractuale, cohtractele com-
plexe sunt acele. contracte care înfăţişează maţ multe operaţiuni juridice'. Fiecare din
aceste operaţiuni, dacă ar fi analizată distinct,· ar reprezenta un contract în sine.

A se vedea, în acest sens, Fr. Tem\, Ph. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 80 şi unn.; L. Pop,
1

Contractul, p. 132 şi urm.

86 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. ,OBLIGAŢIILE

Dacă însă s-ar. aplica regulile fiecărui contract în parte s-ar putea ajunge la situaţii
juridice. ireconciliabile .. De aceea,· în doctrină, s-au sugerat două abordări ale acestei
situaţii. În prima variantă posibilă, s-ar .putea aplica· regulile aferente fiecărei
operaţiuni juridice în parte - contractul complex fiind astfel văzut ca o adiţiune de
contracte speciale· care fiecare atrag un regim· juridic propriu. O a doua variantă
posibilă ar fi aceea a considerării contractului complex ca o. fonnulă contractuală
originală şi care nu este supusă regulilor contractelor care ar corespunde operaţiunilor
însumate, cu excepţia acelor reguli care nu sunt incompatibile cu esenţa contractului
complex. Acest punct de vedere s-a imp)JS în cele din urmă. Dacă astfel luăm
exemplul leasing-ului, care este în mod evident un contract complex, putem observa
că el poate fi calificat ca o adiţiune de contract de vânzare, contract de locaţiune,
contract de· locaţiune şi promisiune unilaterală de vânzare 1, însă scopul întregului
contract este unul sui generis care se realizează prin juxtapunerea acestor trei tipuri de
contracte .. Regimului său juridic trebuie să i· se aplice regulile din legislaţia specială
dedicată lui şi, în completare, cele ale regimului general al contratelor prevăzut de
Codul civiI2. Un alt exemplu de contract complex este contractul de hotelărie care
cuprinde un depozit al bagajelor clientului, o locaţiune cu tennen oferită acestuia şi o
sumă posibilă ·de alte servicii colaterale. De această dată, contractului i se aplică şi
reguli ale contractelor care compun contractul de hotelărie (de exemplu, din contextul
reglementării depozitului), cu coridiţia să .nu fie contrare scopului acestui contract.
C. Grupurile de contracte. Spre deosebire de contractul complex, în cadrul
căruia se juxtapun mai multe operaţiuni contractuale în :vederea atingerii unui scop,
dar toate operaţiunile·se desfăşoară între aceleaşi părţi, grupul de contracte reprezintă3
„două sau mai multe .contracte strâns legate între ele prin faptul că sunt încheiate în
vederea ·realizării aceluiaşi obiectiv final, contracte. care- îşi conservă însă propria
individualitate"4 • De asemenea, mai putem sublinia şi că,· spre deosebire de contractele
complexe, contractele din grup pot fi încheiate între persoane diferite, dar este
necesară o conexitate dată de obiectivul final al tuturor contractelor. Importanţa acestei
categorii .este dată din nou de detenninarea regimului juridic aplicabil acestei
operaţiuni - fiecărui contract în parte i se va aplica un regim juridic distinct, prevăzut
de lege, întrucât fiecare îşi păstrează propria individualitate. Pe de altă parte, grupurile
de contraCte generează serioase discuţii legate de efectele pe care le produce încetarea
unui contract asupra celorlalte contracte din grup5• Un exemplu de grup de contracte
este ipoteza, extrem de simplă şi frecventă, a contractului de credit şi contractelor de

1
A se vedea, în această privinţă, 0.G. nr. 51/1997 republicată, privind operaţiunile de leasing şi
societăţile de Ieasing.
2
Fr. Tem~, Ph. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 80 şi unn.
3
A se vedea, pentru o prezentare, I. Deleanu, Părţile şi terţii. Relativitatea ş(opozabilitatea
efectelor juridice, Ed. Rosetti, Bucureşti 2002, p. 43 şi unn.; a se vedea, de asemenea, Ph. Delebecque,
L 'apprehension judiciaire des groupes de contrats, P.U.Aix-Marseille, Faculte de droit et sciences
politiques, 1993; L. Boyer, loc. cit„ nr. 105 şi unn. ·
4
A se vedea, în acest sens, Fr. Terre, Ph. Simler, Y. Lequette, op. cit„ p. 81, nr. 72; L. Pop,
Contractul, p. 133 şi urm. ·
5
Sau ale garanţiei ascendente de evicţiune .sau vicii ascunse, ale răspunderii ·contractuale pentru
fapta altuia etc.
CONTRACTUL CIVIL 87

garanţie prin care se garantează restituirea creditului (ansamblu de contracte); de

1

asemenea, un grup .de contracte regăsim şi în ipoteza vânzărilor succesive ale aceluiaşi
bun, începând cu producătorul unui .bun şi terminând cu comerciantul en detail (grup
liniar}2; în sfârşit, tot cu un grup de contracte avem de a face şi în ipoteza în care un
contract este văzut ca principal şi, pentru îndeplinirea obiectului său principal, se
încheie o serie de alte contracte - este cazul antreprizei principale pe care se grefează o
serie de subantreprize menite să ducă la execuţia unor părţi mai restrânse din obiectul
primului contract şi subordonate în consecinţă primului contract; sau este cazul
contractului-cadru3 care stabileşte o serie de elemente esenţiale de care se ţine seama
între părţi în seria de contracte care se încheie ulterior acestui contract care trebuie
considerat principal şi punct de reper al relaţiei contractuale ulterioare (grup radiant/.

57. Importanţa acestei clasificări este semnificativă şi ea. Principala consecinţă

a distincţiilor de mai sus este dată de regimul juridic aplicabil contractului complex şi,
de asemenea, de regimul juridic aplicabil grupurilor de contracte. Am redat tennenii
esenţiali ai acestei discuţii cu ocazia prezentării fiecărei categorii. În plus, clasificarea
de mai sus ridică -extrem de importanta problemă, a legii aplicabile contractului, în
ipoteza unui conflict de legi privitor la contract sau la grupurile de contract.
Chestiunea a fost sesizată de legiuitorul european şi face obiectul unor subtile
reglementări din care amintim Regulamentul Roma I privind legea aplicabilă
obligaţiilor contractuale5 • ·

58. Alte clasificări ale contractelor. Contractele civile sunt susceptibile şi de

alte multe clasificări. Dintre acestea amintim: contracte principale şi contracte
accesorii; contracte constitutive sau translative de drepturi reale 6 • Ne-am re~at însă

În acest exemplu, raportul de accesorialitate atrage consecinţe deosebit de importante cu privire la

1

contractul de garantare a creditului, a cărui valabilitate, durată şi efecte, sunt condiţionate de valabilitatea,
durata şi efectele contractului de credit care este considerat principal.
O atare ipoteză poate ridica chestiunea garanţiei ascendente contra viciilor ascunse şi evicţiunii.
2

O serie de drepturi sunt recunoscute într-un asemenea „lanţ contractual liniar" cumpărătorului final în
cadrul contractelor de consum - de exemplu, acesta poate pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate
lui de produsele defectuoase de la oricare din subiecţii lanţului de distribuţie ai producătorului.
De asemenea, succesiunea de contracte ridică discuţii cu privire la transmisibilitatea clauzelor existente în
unele din aceste contracte şi care se referă, de exemplu, la răspundere· sau la alte aspecte (a se vedea, de
exemplu, pentm clauzele de competenţă, J. Moury, Rejlexions sur la transmission des clauses de
competence dans Ies chaînes.de contrats translatife, în Rec. Dalloz 2002, p. 2744 şi urm.).
Cel mai frecvent contract~cadru este contractul de distribuţie. ·A se vedea, pentru discuţii, C.M.
3

Costin, Distribuţia comercială în reţea, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2004; S. Diaconescu, Contractul-cadru de
distribuţie comercială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010. · - ·
Pentru exemple şi clasificarea gmpurilor de contracte, a se vedea Ph. Delebecque, op. cit., p. 62 şi·
4

urm.; Fr. Terre, Ph. Simler, Y. Lequette, op. Cit., p. 91 şi urm.; L. Pop, Contractul, p. 134 şi urm.
5
A se vedea; în acest sens, cu titlu de exemplu, art. 4.1 din Regulamentul Roma I privind legea
aplicabilă obligaţiilor contractuale (pentru .comentarii, a se vedea, de exemplu, M.-E: Ancel, The Rome J
Regulation and Distribution Coniracts, în Y earbook of Private lntemational Law, vol. X, 2008, p. 221 şi
urm.). . . . -
A se vedea: C. Stătescu, C; Bîrsan, op. cit., p. 37 şi unn.; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 38
6

şi urm.
88 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CI:VIL. OBLIGAŢIILE

la categoriile reţinute. şi de legiuitor· şi cu consecinţe practice, elimi~ând din discuţie

clasificările specifice oricăror acte juridice şi cele care nu prezintă o relevanţă imediată
din punct de vedere practic 1• O altă clasificare,· de interes crescând, :distinge între
contractele interne şi contractele intemaţiona1e2 • În sânul acestei ultime clasificări, şi
mai recent, .unii autori au identificat şi contractele comunitare, despre care s;-a observat
că, treptat, sunt supuse unor reguli particulare, cele ale dreptului comunitar3 , pe lângă
regulile dreptului intern.

1
Totuşi, în ceea ce priveşte clasificarea contractelor în translative şi constitutive de drepturi,
trebuie să retinem că; adesea ea reprezintă un bun reper pentru studiul contractelor speCiale şi este uneori
utilizată ca ~tare. De asemenea, clasificarea prezintă relevanţă practică şi în privinţa regulilor de carte
funciară, dar şi în privinţa regulilor aplicabile·unor·instituţii specifice materiei drepturilor reale, cum ar fi
uzucapiunea sau dobândirea fructelor de către posesorul de bună-credinţă sau calificarea.unui act ca fiind
just titlu în aceeaşi materie a drepturilor reale etc.
2
A se vedea, în acest sens, Fr. Terre, Ph: Simler;Yv. Lequette, op. cit., p. 65, nr. 58. Este o
clasificare de interes crescând şi care interesează sub .aspectul legii aplicabile contractului. Contractele
naţionale sunt contractele ale căror elemente, în totalitatea ior (părţi, locul încheierii, locul executării etc.)
sunt localizate naţional, în timp ce contractele internaţionale .siint cele care includ un element de
extraneitate (definiţia juridică) sau interesează economia mai multor ţări (definiţia economică).
3
A se vedea, de exemplu, H. Heiss, Party Autonorriy, în op. Cit. - Rome I,· Regulation, p. 7 şi unn.
 Capitolul III
ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI

Secţiunea 1
Organizarea studiului.
Conditiile
, de validitate ale contractului

59. Prolegomene. Legiuitorul român, în secţiunea a 3-a, intitulată „Încheierea

contractului'', din Titlul II („Izvoarele obligaţiilor") -al Cărţii a V-a („Despre
obligaţii"), a inclus în _conceptul de „încheiere a contractului" atât elemente de fond
legate de validitatea contractului, cât şi elemente formale, legate de mecanismul .
propriu-zis de formare a acordului de voinţe, adică de ofertă şi acceptare.
Legiuitorul începe secţiunea dedicată formării. contractului prin determinarea
elementelor de validitate ale contractului (art. 1179 c. civ.) care sunt considerate a fi 1:
capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect detenninat şi licit, o
cauză licită şi morală şi, dacă este cazul, forma contractului. Mai departe, sunt
prezente reguli mai detaliate privitoare la fiecare element de validitate în parte.
Întrucât condiţiile de validitate ale contractului sunt în principiu aceleaşi cu ale
oricărui act juridic şi fac obiectul unei cercetări în mod tradiţional separate, în doctrina
română2 , ne . vom ocupa în cele ce .urmează, numai de chestiuni aferente
consimţământului necesar pentru fonnarea valabilă a contractului şi, chiar şi _în această
privinţă, ne vom rezuma (cu mici excepţii) la ceea ce vom numi ,,consimţământul
extern la încheierea contractului" sau „acordul extern'', prin opoziţie cu ceea ce am
putea desemna ca „acordul intern de voinţe". Este o distincţie utilizată pentru finalităţi
. practice, astfel cum vom observa. · ·

60. Acordul „intern" de voinţe. Contractul presupune întâlnirea concordantă a

două voinţ:e juridice în scopul naşterii, modificării sau stingerii unui raport juridic.
Întâlnirea celor două voinţe presupune un proces complex care implică numeroase
detalii psihologice pentru că, putem spune, se desfăşoară în forul intern al părţilor
contractului, printr-o analiză a importanţei şi necesităţii unui acord de voinţe. La acest
nivel al procesului de formare a contractului, numit într-o importantă parte a dreptului
comparat, „acord intern" de voinţe, suntrelevante elementele de fond ale contractului
- în special, cauza şi consimţământul, dar şi obiectul şi capacitatea.
Cauza, ca şi motiv determinant al încheierii contractului (art. 1235 C. civ.),
constituie motorul naşterii acordului· de voinţe şi de aceea trebuie să întrunească
1
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 139 şi unn.
Este vorba de Partea generală a dreptului civil sau de Te01ia generală a actului juridic civil.
2
90 . TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

cerinţele prevăzute de art. 1236 C. civ.: să existe, să fie licită şi morală, sub sancţiunea
anulabilităţii contractului sau chiar a nulităţii absolute a· acestuia - pentru ipotezele
iliceităţii şi imoralităţii cauzei comune a părţilor (art. 1238 C. civ.).
Consimţământul la încheierea contractului, deşi nu este definit de legiuitor,
deducem că reprezintă manifestarea de vointă " ~ '
în sensul încheierii
' " . unui contract'.
Această manifestare de voinţă ctinoaşte un· parcurs intern şi unul extern. Parcursul
intern al consimţământului constituie procesul de fonnare a voinţei juridice. În acest
sens, consimţământul trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză
(art. 1204 C. civ~). În legătură cu această latură internă a consimţământului trebuie să
avem în vedere întreaga problemati~ă. a discernământului (art. 1205 C. civ.) şi pe
aceea a viciilor de consimţământ- eroarea, dolul, .violenţa şi leziunea (reglementate de
art. 1206-1224 C. civ.). Toate aceste aspecte presupun o aualiză separată de care nu ne
ocupăm în prezentul cadm.

61: Acordul ;,extern" de voinţe. 'Consensul extern. Interesul nostni este atras
în această expunere, ·de parcursul extern · al consimţă111ântulu{ care reprezintă
mecanismiiI formării „consensului extern"' al părţilor; Această fază, aşa~numit externă,
pentm că indică părăsirea fomlui intern al fiecărei părţi şi manifestarea perceptibilă a
voinţei juridice şi presupune exprimarea consimţămâritUlui într-o manieră suficientă
pe'ntm încheierea contractului. Această a doua fază desemnează de fapt, mecanismul
forinăril cdntracttiTui prin întâlnirea ofertei şi acceptării şi, inclusă fiind de legiuitof:în
sfera consimţământului, se referă la încheierea coritractillui prin întâlnirea ofertei de a
contracta şi acceptării acesteia, precum şi la faza premergătoare realizării acestui
consens extern· care este cea a negocierilor precontractuale. În cele ce urmează, scopul
nostru este· acela de a analiza distinct faza precontractuală deoarece legiuitorul îi
rezervă acesteia o serie de reglementări specifice, pentm· ca abia apoi să trecem la
analiza mecanismului ofertei şi acceptării. ·În ce priveşte celelalte două condiţii de
validitate ale ·contractului - capacitatea de a contracta (art. 1180-1181 C. civ.) şi
obiectul contractului (art. 1225-1234 C. civ.), deşi cu relevanţă în privinţa validităţii
contractului, rămârt condiţii de fond ale acestuia· şi sunt fără relevanţă imediată în
privinţa mecanismului acordului de voinţe. Ele fac obiectul de studiu tradiţional la
materia actului juridic civil, drept pentm care vom lăsa deoparte analiza lor.

· Sectiunea a 2-a ·
'
Faza precontractuală. Negocierile

62. Determinarea fazei precontractuale. Încheierea contractului poate să aibă

loc într-o manieră spontană (varianta simplă a achiziţiilor .de consum alimentar, de
exemplu), astfel încât, cu greu se poate detennina o eventuală fază. precontractuală,
care de altfel s-ar putea să nicj _nu fi existat sau, în orice caz, să prezinte un interes
1
A se vedea P. Chauvel, Conse~tement, în Rep. Civ. Dalloz, avril 2007 (dem. mise a jour, juin
2011), nr. 7 şi unn.
 CONTRACTUL CIVIL 91
juridic restrâns 1• Dimpotrivă, există numeroase ipoteze în care; datorită intereselor în ,
joc, negocierea precontracttială joacă ,un rol considerabil. De regulă,· pe măsura
creşterii complexităţii obiectului viitorului contract, creşte şi intensitatea negocierilor
prealabile încheierii acestuia2 • O asemenea distincţie este făcută chiar de legiuitor în
art. 1182 alin. (1) C. civ„ conform căruia: „Contractul se încheie prin negoeierea lui de
către pă1ţi sau prin· acceptarea· fără rezerve a unei oferte de a contracta." Adesea,· faza
negocierii contractului este una îndelungată; marcată de diverse acte preparatorii care
prefigurează structura. şi conţinutul viitorului contract. o asemenea fază nu putea fi
., trecută cu vederea, astfelîncât, în versiunea finală a Codului civiI3, regăsim câteva
' texte care îi sunt dedicate. · · ··· · · ··· . ··
Faza precontracttială poate să presupună o progresie sau regresie în sensul
realizăiii consensului contractual, în sensul că poate sau nu să ducă la încheierea unui
contract.'· Indiferent. d.e soluţia finală .a acestei etape, ea
se desfăşoară sub semnul
libertăţii 'negocierilor c;are · .~ste consacrată· expres de art. · 1183 alin. (1). C. civ.,
conform căruia: „părţile. au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor şi nu
pot fi ţinute răspunzătoare pentru eşecul acestora." Conturul libertăţii contractuale este
. dat de. dreptul părţilor de a-şi alege singure partenerii· de negociere, de a întrerupe
dezbaterile precontractuale când consideră oportun, de a le relua sau de a-şi exprima
refuzul încheierii contractului în urma epuizării' negocierilor4 • Limitele libertăţii
precontractuale sunt date însă de existenţa anumitor obligaţii legale sau convenţionale,
explicite sau implicite.·
În sfârşii, din punct . de vedere cronologic; inomentul încetării· fazei pre~
contractuale. este cel al realizării acorduhii de voinţe. Importanţa acestei etape este
semnificativă sub'multe aspecte Şi pentru desfăşurarea fazei'contractuale5 • Între"altele,
în faza negocierilor se "regăsesc elementele unui posibil viciu de consimţământ, ca şi
elementele unei posibile interpretări a contractului în funcţie de instrumentele utilizate
în faza precontrac~ală6 ~, ·

Ipoteza contractelor „de masă" în care element~l n~gociere lipseşte. Este vorba de ~ont~actele de
1
. .
adeziune a căror ti:ăsătură fimda~entală o constituie lipsa negocierii (încheierea contractelor se poate face
într-o manieră netradiţională, dar devenită deja tipică, de la utiiizarea automatelor de produse alimentare
sau altor produse şi achiziţionarea produselor ele consum într-un magazin, până la un simplu click prin
care se încheie ,un contract ~lectronic .fără vreo negocierţ prealabilă, prin simpla acceptare a condiţiilor
generale de contractare ,ale vânzătorului sau- furnizorului ,de servicii). A se vedea, în .. acest sens,
Ph. Malauric, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 227 ..
2
A se vedea L. Pop, Coniractul, op. cite, p. 203 şi urm, .. . . . . ...··
3
Facem această o):>servaţie ·deoarece în versiunile intennediare, nu exista aproape niciun text în
. Proiectul Codului,civil care să se ocupe de faza precontractuală, în.pofida interesului manifest existent în
dreptul comparat şi în dreptul internaţional privat pentru negocierea contractului. . .
A se vedea, în acest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op, cit., p. 229 şi unn.
4

A se vedea L.Pop, Contractul, op. cit.; p. 203 şi unn.

5
. · . .
Interpretarea prin. apelul Ia documente extracontractuale .este frecventă. ·Poate fi. vorba .'de
6

cercetarea acordurilor survenite între părţi în faza precontractuală şi care pot să lămurească adesea voinţa
reală a părţilor sau de alte documente utilizate în aceeaşi etapă, de tipul condiţiilor generale de contracta~e
furnizate.de una dintre părţi, scrisorile de ·intenţie, angajamentele de onoare etc. A se vedea, în acest sens,
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph: StoffelcMunck, op. cit., p. 216 şi urm ..
92 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BL~GAŢIILE ..

63. Obligaţii: specifice fazei precontractuale. Urmând concluziile unei vaste

do.ctrine a dreptului privat, noua reglementare prevede o serie .de obligaţii exprese în
sarţina părţilor iinplicate în negocieri. Este, aşadar, vorba de obligaţii legale. Pe lângă
acestea, ,o ~erie de obligaţii pot fi deduse. dţn acestea şi. trebuie calificate c.::a obligaţii
implicite. In .sfâFşit, o ultimă categorie de obligaţii poate fi rezultatul convenţiilor
preparatorii încheiate de părţi în faza negocierii. Iată câteva exemple: . .
, a) . obligaţia de bună-credinţă este o obligaţie Jegală · expres ·prevăzută de
art. 1183 alin. (2) C. civ., conform căruia „Partea care se angajeazăîntr~o negociere
este ţinută .să respecte exigenţele bunei-credinţe. Părţile n:u pot conveni limitarea sau
exduderea acestei obligaţii"; ~ste o obligaţie imperativă, ceea c«:: presupune că părţile
nu o pot înlătura sau limita. Inţelesul bunei-credinţe este diţi.cil de determinat şi, în
dreptul comparat, s-a constatat imposibilitatea :fumizării .tinei definiţii complete. a
conceptului 1• Mai simplă ar fi ·însă detenninarea manifestărilor contrare bunei-credinţe
şi care. trebuie astfel eliminate sau prohibite în'. faza precontractuală2 ' cum ar fi:
angajarea într-o negociere precontractuală fără intentia reală de a încheia un contract,
întreruperea intempestivă a negocierilor etc~ Exact â6eea~i este şl concepţia reţinută de
legiuitor care ·indică exemplificativ că .•iniţierea·· sau continuarea negocierilor·· fără
intenţia de a încheia contractul este contrară bunei·credi.nţe [art. J 183 alin. (3)-C. civ.]
şi că .~ 1partea care iniţiază, contimiă .sau rupe negocierile contrar .bunei-credinţe
răsplinde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi" [art. J 183 alin. (4) teza I C. civ.].
Din obligaţia de bună-credinţă se pot deguce şi numeroase obligaţii numite uneori
„implicite", între care, cea mai semnificativă ar fi obligaţia de infonnare pre-
contractilală3 (căreia îi vom oferi o imagine distinctă în paragrafele ce urmează4 ); _
· b) obligaţia de confidenţialitate este a două obligatie legală retinută în 'f"i:îza.
negocierii 5,.Ea este prevăzută'. de art. 1Î84·c; civ., conform ~ăruia: „Câ~d o infonnaţie
confidenţială6 este comunicată de către o părte în cursul .negocierilor~ ceaia'ită P.arte
1
·A se vedea, pentru prezentarea compara~istă la· nivel european Şi pentru concluzia' indicată:
S. Whittaker, R. Zimmermann, Good faith in European contrdct law: surveying the legai landscape, în
Good Faith in European Contract Law (ed. R. Zim1'nennanri, S. Whittaker), The Colillnon Core of
European Contract Law, Cambridge University Press, 2000, p. 7 şi mm. · ' ·,. .
. Idee subliniată în dreptul american şi pe deplin aplicabiiă ca tehnică şi în dreptul continental, a se
2
.
vedea R. Summers, The conceptualisationofgoodfaiih inAmericancontract law: a general ticcount, în
op. cit., Goodfaith in Eur;;pean Contract Law~ p. 118 şi uon; . . . . ·. . , . ..
.
3
„Obligaţii. implicite" deoarece nominalizarea lot nu este făcută expres de legiuitoL Pe de altă I
parte, adesea existenţa lor se poate imagina ~a deductibilă din exigenţele generale ale. unui circuit' civil
normal bazat pe negocierea corectă. Existenţa acestor obligaţii, 'despre care se poate presupune că sunt o
prezumţie comportamentală, o bază c01nună de la care se pornesc negocierile între părţi, reprezintă o
categorie ·recunoscută în dreptul comparat şi, cel mai adesea, surit grupate în sp~tele conceptului de
b\.ui.ă-credinţă sau şi mai larg, în comerţul internaţional, de goodfaith andfair dealing.·În ceea ce priveşte,.
de exemplu, maniera de desfăşurare a negocierilor, art. 11.-3.301. DCFR, utilizând sintagma nienţionată,
vorbeŞte de Negotiation contrmy iO good faith andfair dealing. ·
4
· A se vedea infra, lit. c), nr, 63. ·
5
A se vedea, de exemplu, art. 11.-3.302 DCFR (Breach of conjidentialiiy) care include această
obligaţie în sfera obligaţiilor reglementate. '• . . . .
6
Poate fi vorba de informaţii din cele. mai variate: informaţii confidenfiale· legate de viitorul
· contract)i de obiectul acestuia, de aşa-numitul know how etc., de punerea la dispo'ziţie a unor •studii,
cercetări legate de .fezabilitatea unei anumite afaceri,Jn scopul îiităririi Intenţiei de a încheia m1 anumit
contract, informaţii privind transferul viitor de tehnologie realizabil prin contractul proiectat 'sau privind
 CONTRACTUL CIVIL ·· • 93 ....•
------------------------------------·" .r <~ •.
este ţinută să nu o divulge şi să nu o folosească în interes propriu; indiferent dacă se
încheie sau nu contractuL . Încălcarea· ace~tei ·obligaţii atrage răspund~rea părţii în ···
culpă." De ·această dată, 'nu mai este vorba de o obligaţie imperativă, ci dispozitivă:
părţile pot deroga de la prevederile art. J184 C. civ., permiţând utilizarea infonnaţitlor
obţinute în cadrul negocierilor şi în relaţiile ' cu alte .persoane, eventual în .alte .
negocieri. Semnificaţia acestei permisiuni echivalează. cu· orecalificare a informaţiilor
.schimbate· ca nefiind ·confidentiale .. Adesea; eliminarea voluntară a corifidentialitătii
este compensată de alte obligatii (de aceasiă dată. conyeriţionale); cum. ar fi obligaţtâ
de sinceritate cu privire la everifualele negocieri .paralele 1; la persoanele cil. care
acestea sunt purtate, la rezÎlltatuLacestora etc;;. . . . .. '
c) · obligaţia de informare precontractuală - în pofida lipsei unui text expres în.
această privintă, teoriageD.erală a viciilor de consimtământ ne obligă să constatăm că.
în faza preco~tractuală este riecesar să. fie reţinuţi şi această obligaţie pe care o
considerăm ·]egală .Şi jmp/icită2, despre care putem }Considera că.· este .dedusă' din
obligaţia generală de bună7credinţă • Din definiţia: legală a dolului ca viciu .. de
3

consimţământ, oferită de art.·1214 C ,civ.,deducem.că există o obligaţie. legală de

informare a contractantului faţă de cealaltă parte, „asupra unor împrejufări pe care se
cuvenea să i le dezvăluie''.. Obiectul obligaţiei de informare este dat 'dţ o si.Imă . de
informaţii legate de viitorul contract: şi.· care sunt• considerate importante pentru
încheierea acestuia, Bunăoară, este esenţială informarea cumpărătorului· cu pnvire la,
existenţa unor servifuţi neaparente care grevează. imobilul .ce se. propune a fi vândut,.
infoiniarea partenerului'de.negocieri cu.priv,ire la riscurile produsului ·ce se propune a·

conţinutul cu ridicat grad tehnii,: al obiecrului viitorului contract,iriformaţii legate de forma propusă pentru
viitorul contract.care poate să presupună formule juridice complexe asupra cărora cel cary ;le-a propus
doreşte să păstreze autoratul. etc., (a se .vedea, de exemplu,' M: Mousseron, Technique contractuelle,
Ed. Francis Lefebvre, Paris 1999, nr. 200 şi urm„ p. 99 şi urm.). . . .. .
1
L. Pop, Contractzil, p. 212. · · ' ·
2
În pofida divergenţelor care există în. dreptul comparat, DCFR„.reglementează numeroase
obligaţii prt:,~ontractuale de informare (informa/ion duties), în art il-,\101 şi urm. şi distinge. înt~e
obligaţia de illforinare îngeneral;(care incumbă, potrivit art. II. -3:101 doar profesioniştilor, în rel~ţia lor ·
comercială icu oricine), :obligaţia de informare faţă de consumatori (art. Il."3.102, II,-3.103 care are un
conţurmai precis); obligaţia ,de. informare îri cadrUl contractelor 'la. distanţă şi: alcelor electronice·
(art .II.-3.104 şi 11.-3.105), la«:aie adaugă reguli precise legate de .calitatea Şi transparenţa infonnaţiilor
(art. II.-3:106) şi legate de remediile aplica!Jile în cai de neexecutare.(art. II.-3.107). · ·. . . · · ·
.
3
A.se vedea, pentru discutie, B. Starck, L, Boyer, op. cit„ p: 115 şi urm., nr. i84 sau p. 122 şi urm„
·. ' nr. 292, precum şi doctrina 'şi jUrisprudenţa citate aici; de asemenea, a se vedea L Ghestin, op. Cit„ La
f
·. fonnati<m du col)trat, nr. 45~ p. 56 şi urm.; F~. Te{Ţe, ~h~ Simler', Yv,Lequette,op. cit„ 23.6 şi unn„ nr.
. 250 -- de regulă, se r~ţine că obligaţia deinformare este dedusă din i'nterpreta~ea extensi~ă ~ art: 1135
c. civ. fr. Obligaţia de inforiruire este relativ unifonn recunoscută îri dreptul comparat, chiar dacăp9rtanţa . ·
sa este diferită. A ,se vedea, în acest sens, pentru modelul continental, M.1. Schermaier, Mistake,
mis~epreseiitation ai1d precontractualduties to inform: the civil law traditiOn, în Mlstake; .Fraud and
Duties to Inform in European ContractLaw (ed. R; Sefton-Green), The Conimon Core of' European
Private Law, Cambridge University Press, 2005, p. 39 şi urm.; pentru versiunea common law a. obligaţiei
· de infonnare, a se ve~ea J. Cartwright, The rise and fall <?f mistake în the English' 1aiv of contract, în
op. cit„ p. 65 şi unn. In dreptul românesc, a se vedea de exemplu~ D. Chirică, Obligaţia de infomiare şi.
în
efectele ei fhfaza precontractuală a vânzării"cumpărării.. RDCrir. 7-8/l999; p. 50 şi urm.; I.FL Popa, ·
Obligaţia de. informare în. contractele sina/Ggmătice, ·în Dreptul nr. 7/2002. ·Confidenţialitatea ~ste. intim
legată de secretul comerciaLşi de protecţia·infonnaţiilor de interes (a se vedea R.'•Dincă, Protecţia .
secretului coine~cial în dreptu/privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p.237 şi urin.).
"94 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

fi vândut etc. Obligaţia de informare este considerată a fi o'obligaţie de rezultat; în·

sensul că; cel care o datorează. trebuie să se asigure. că· transmiterea infonnaţiilor
(comunicarea) s-a realizat şi că astfel, scopul obligaţiei a· fostrealizat, precum şi că
destinatarul infoimatiei
, '
a · înteles
'
infonnatiile
' ·care i-au.
--
fost :fumizate. Distinctii
" '
complexe sunt legate· însă de scopul infom1aţiilor fumizate: poate fi vorba de
infonnaţii. necesare asigurării unui consimţământneviciat, valid, după cum poate fi
vorba de inforrriaţii fumizate în scopul asigurării unei corecte şi complete executări a
contractului, de unde, 'adesea, şi sancţiunile diferite ale neexecutării obligaţiei 1 •
Caracterul precontractuaLsau contractual al obligaţiei de informare este adesea dificil
de detenninat · datorită .formării progresive a consimţământului în faza negocierii
contractului2 • În anumite domenii, obligaţia de informare. precontractuală are un
caracter legal şi ·expres3 . ·Ne referim în mod prioritar la. fonnalismul informativ
instituit de legislaţia consumului4 , dar nu numai 5: Sancţiunile· sunt şi ele diverse: poate
fi vorba ·de sancţiunile .aplicabile viciilor de consimţământ6 . sau ·chiar de ··sancţiuni
contractuale7; ·
d) mai putem reţine numeroase obligaţii de sorginte contractuală şi rezultate
din convenţiile preparatorii, încheiate în vederea organizării. fazei precontractuale.
Avem în vedere„ de exemplu, obligaţia· de a negocia, de. a continua negocierile, de
sinceritate, de exclusivitate a negocierilor, de asistenţă, de suportare a anumitor costuri
precontractuale etc. 8

· 64. Acorduri precontractuale9 . Este posibil · ca faza . precontractuală să

presupună o serie de acte care săjaloneze desfăşurarea negocierilor. Poate fi vorba de
' '

1
A se vedea M. Fabre-Magnan, De l'obligation d'infor~ation dans les contrats, LGDJ, Paris
1992, nr. 281 şi unn., p. 234 şi urni. . . . . ,
2
A se vedea, în special, M. Fabre-Magnan, op. cit„ nr. 277 şi unn., p. 220 şi um1 .
.
3
Mai cu seamă în dreptul. protecţiei consumatorului, unde ·exigenţele fonnalismului infonnativ
trebuie asociate tocmai ·cu ideea unei obligaţii precoritractuale de infonnare din partea profesionistului
(a se vedea, de exeniplu, J. Caiais-Auloy, Fr. Steinmetz, op. cit.; p. 49 şi unn.; J.· Goicovici, op. Cit„ p. 32
şi urm.). . ' . .
4
A se vedea, de exemph!; I.FI. Popa, loc. cit„ Dolul şi'obligaţia de informare în contradele
sinalagmatice, p. 62 şi unn:; J. Goicovici, S; Golub, Formalisnml infoi-mativ - privire specială asupra
creditului pentru consum, în „Consumerismul contr~ctual. Repere:pei1tn1 (),teori~ generală a contractelor
de consum" (coord. Paul Vasilescu), Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca 2006, p. 84 şi unn. · .
'
5
În sensul că, obligaţia de: infonnare precontractuală este refinută şi d~ ade nonnative din sfera
altor domenii ale dreptulu( De exemplu, în cazul francizei, obligaţia legală de lnfonnare în sarcina
francizorului, iţ se vedea M .. Mocanu, Contractul de franciză, Ed. C.H. Beck,· Bucureşti, 2008, p. 53 şi
unn.). ·. . · · . · ·
6
A se. vedea;· pentru distincţii ale sancţiunilor. în funcţie de scopul obligaţiei de infonnare,
· M. Fabre-Magnan, op. cit„ p. 234 şi unn., nr. 281 şi unn. . · ··. ..
7
Neinfonnarea cu privire la existenţa unui .defect ascuns al bunului vândut poate să atragă
consecinţa funcţionării garanţiei contra viciilor ascunse (a se vedea, de exemplu, Fr. Tem~, Ph. Simler,
Yv. Le~uette, op. cit., p. 240, nr. 252). . · • .· .·· .
A se vedea L Pop; Contractul, p. 212 şi urm.; pentru alte obligaţii precontractuale, a se vedea
J.Ghestin,op:cit.,·Laformâtionducontrat,p.58,ilJ'.47. . „ . .·.· ... · ·. . . , ·. , • ·
9 ·În privinta caracterului lor „precontractual'~., suntem· obligaţi; să faceln o precizare esenţială.

Convenţiile·· pe c~e ·unnează să le analizăm au valoarea indiscutabilă a unor contracte .propriu~zise.

CONTRACTUL CIVIL 95

acorduri ale părţilor prin intermediul cărora să se realizeze o organizare a negocierilor

precontractuale sau o recapitulare a negocierilor înfăptuite până la un anumit punct, cu
efecte mai largi sau mai restrânse. Există astfel, o oarecare varietate de asemenea
contracte premergătoare contractului final sau „proiectat":
a) contractele preparatorii1 sunt .contractele prin intermediul cărora părţile
convin să negocieze cu bună-credinţă încheierea unui ·viitor contract şi prin care, în
fapt, se organizează convenţional negocierile dintre părţi. Un asemenea contract este
numit adesea „acord de principiu"2 şi se consideră că dă naştere unei obligaţii de
negociere (considerată de rezultat) şi unei obligaţii de huilă-credinţă (considerată de
mijloace)3;
b) punctajul - sau acordul parţial4 reprezintă un acord al părţilor prin care
acestea recapitulează 'negocierile purtate între ele până la un anumit moment şi decid
stabilirea unor puncte comune care nu vor mai trebui să facă obiectul negocierilor,
fiind considerate elemente contractuale lămurite 5 . Consecinţa primară a acestui tip de
acord este aceea că nicimia din părţi nu poate repune în discuţie unilateral elementele
asupra cărora s-a convenit prin acordul paiţial 6 ;
c) pactul de preferinţă - este şi el 6 varietate de contract preparatoriu, prin care,
una dintre părţi se obligă faţă de cealaltă să o prefere ca partener contractual în condiţii
identice de contractare, faţă de orice alţi potenţiali contractanţi 7 • Un exemplu tipic îl .
constih1ie dreptul de preempţiune de natură convenţională care se bazează chiar pe
acest mecanism;
d) promisiunea unilaterală de a contracta - reprezintă acel contract pre-
paratoriu prin care una dintre părţi se obligă să contracteze dacă cealaltă parte va dori.
O asemenea convenţie trebuie să respecte cerinţele contractului proiectat sau promis
(art. 1279 C. civ.). O oarecare versiune a promisiunii unilaterale de a contracta pare să
fie aşa-numitul „pact de opţiune" reglementat de art. 1278 C. civ. 8 , confonn cămia

Obligaţiile rezultate din. ele sunt de natură contractuală. Cu toate acestea, raportarea lor la „contractul
proiectat", adică la contractul pentru care părţile au demarat negocierile, este de natură a le ofori o' natură
„precontractuală". Aşadar, sintagma noastră este utilizată numai prin raportare la contractul proiectat, nu şi
prin raportare la orice formulă de contract.
1
A se vedea J. M. Mousseron, op. cit., nr. 90 şi un11.
2

3
·A se vedea J. Goicovici, loc. cit., Acordul de principiu ... , p. 47 şi unn.; idem, Formarea
progresivă a contractului, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2009, p. 86 şi unn., nr. 58 şi unn.
'
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 210 şi unn.
· \
·
4
A se vedea J. Goicovici, loc. cit„ Fonnarea progresivă a contractului, p. 113 Şi' unn., nr. 79 şi
urm.; L. Pop, Contractul, p. 213 şi unn.
5
Punctajul a fost preluat în doctrina română prin filiera dreptului francez (punctation) care,' la
rândul său, a preluat noţiunea din dreptul gennan (a ·se vedea A. Rieg. La p11nctation. contributioi1 a
l'etude de laformation succesive des contrats, în Etudes offertes â J. Jauffret, P.U. Aix-Marseille, 1974,
p. 593 şi urm., p. 603 şi urm.; J.·Carbonnier, op. cit., nr. 39; J.M. Mousseron, loc. cit., nr. 114 şi unn.;
I. Najjar, L 'accord de principe, în Rec. Dalloz, 1994, p. 57 şi unn.).
6
A se vedea, despre consecinţele punctajului, M. Mousseron, op. cit., nr. 117 şi urm.; J. Goicovici,
loc. cit., Formarea progresivă a contractului, p. 48 şi unn., p. 113 şi urm.
7
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 214 şi urm.; J. Goicovici, Formarea progresivă a
contractului ... , loc. cit., p. 41 şi urm., nr. 25 şi unn. · . '.
8
În cadrul contractului de vânzare este reglementată o varietate a acestui pact de optiune, numită
„pact de opţiune privind contractul de vânzăre", în art. 1668 C. civ. În plus, faţă de regiii{ul general al
96 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

,,Atunci când părţile c~nvin ca una dintre ele să rămână legată de propria declaraţie de
voinţă, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza, acea declaraţie se consideră o ofertă
irevocabilă şi produce efectele prevăzute la' art. 1191 (care se referă la oferta
irevocabil~ - n.n.)" • Acest ultim contract pare a: purta, în concepţia legiuitorului; doar
1

asupra irevocabilităţii .voinţei de a .contracta. din partea uneia dintre părţi. Dacă în
intervalul de .timp stabilit contractuat2 pentru „acceptarea opţiunii'.', beneficiarul
pactului declară că înţelege să încheie. contractul, acesta este . încheiat· de la data
exercitării opţiunii sale3 , motiv pentru care, toate condiţiile de validitate (de fond Şi de
formă) ale contractului proiectat sau promis trebuie să se regăsească şi în pactul de
opţiune şi, respectiv în actul de exercitare a opţiunii [chestiune de altfel, prevăzută
expres de art. 1278 alin. (5) C. civ.]. Teoretic, îritr-o asemenea situaţie, la cererea părţii
interesate, instariţa de.judecată poate constata exist~nţa contractului;
e) promisiunea bilaterală de a .contracta4 -;- acea.stă varietate de contract
preparatoriu .implică obligaţia asumată de ambele. părţi de a încheia în viitor un
pactului de opţiune, art. 1278 prevede reguli legate de inalienabilitatea bunului care constituie obiectul
pactului [prevedere existentă oricum în art. 624 alin. (4) C..civ. referitoare la clauza de inalienabilitate şi
unde se prevede: „Clauza de inalienabilitate este subînţeleasă în convenţiile din care se naşte obligaţia de a
transmite în :Viitor proprietatea către o persoană detenninată sau deteirninabilă" - astfel, aplicabilă pe
deplin şi în caiul pactului de opţiune,' ID general], precum şi reguli legate de notarea şi radierea din cartea
funciară a unei asemenea conventii. .,
1
Ni s.e pare profund dis~utabilă. individualitatea acestei figuri juridice faţă de . cea. a promisiunii
uni.laterale de a contracta. În privinţa celei din unnă, se arătase deja în doctrina anterioară. că aşa-numita
,,ridicare a opţiunii", adică acceptarea sau.exercitarea opţiunii în sensul manifestării intenţiei de a dobândi
blinul conform promisiunii unilaterale, are ca. urnare. încheierea automată a contractului promis, cu
condiţia ca 'promisiunea unilaterală de înstrăinare să respecte condiţiile de fond şi fonnă ale contractului
promis (marea problemă era legată de condiţiile de fonnă - privinţă în care jurisprudenţa admitea; printrco
excepţie inexplicabilă de la principiile aplicabile fonnei, posibilitatea încheierii promisiunii .unilaterale şi a
promisiunilor bilaterale în orice fonnă, indiferent de cea iinperativ cerută pentni contractul promis), are ca
efect încheierea contractului promis. Astfel, exercitarea opţiunii în promisiunea unilaterală de vânzare, are
drept urmare încheierea vânzării, cu condiţia ca opţi\Jnea să fie corect exercitată şi în fonna cerută de lege
pentru acceptare (a se vedea, în acest sens; pentru condiţiile de validitate.şi pentru ridicarea opţiunii,
D. Chirică, Tratai de drept civil. Contracte speciale, .voi. I, Vânzqrea şi schimb.ul, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2008, p. 146 şi unn„ nr. 158 şi urm.). Chiar şi exen;1plul art. 1014 C. civ. al promisiunii de
donaţie (care prevede că ea .este supusă formei autentice şi apoi că o asemenea promisiune nu poate fi
executată silit în' natură, nu rezolvă problema 'promishinilor unilaterale, putându-se considera că este vorba
de o reglementare de excepţie). Reglementarea pactului de opţiune (care ni se pare că reprezintă tocmai o
promisiune unilaterală de contract), este preluată din texteie dedicate de, C. civ. it. ofertei irevocabile
(art. 1331 C. ci~. it.)- este vorba de situaţia în care oferta de.a contracta este irevocabilă datorită includerii
irevocabilităţii într-o formă contractuală, prin care ofertantul (devenit promitent) se obligă să menţină
oferta .de a contracta pentru o anumită. durată de timp. Aşadar, irevocabilitatea ofertei rezultă în acest caz,
nu dintr-un angajament unilateral (impegno unilaterale}, ci dintr-un contract (numit contratto di optione).
În realitate, acest contract este tocmai pro~isiunea unilaterală de a contracta. · ·
2
Potrivit art.· 1278 alin. (2) C. civ. „Dacă părtile nu ~u convenit u.n termen pentru acceptare, acesta
poate fi stabilit de instanţă prin ordonanţă preşedinţi;lă, cu ~itarea părţilor." .
3
Conform art. 1278 alin. (4) C. civ„ „ContractUl se încheie prin exercitarea opţilinii în sensul
acceptării de către beneficiar a dec.laraţiei de voinţă a celeilalte părţi, în condiţiile convenite prin pact".
~ Întrucât nu este necesar ca obligaţiile din contractul promis .să fie într-un raport sinalagmatic,
apreciem că denumirea proprie a acestei figuri juridice este aceea de promisiune bilaterală .de a contracta.
Bilateral nu presupune neapărat şi sinalagmatic, astfel cum se desprinde din definiţia art. 1171 C. civ.
CONTRACTUL CIVIL 97
contract Ei îi sunt dedicate prevederile art. 1279 C. civ. 1 (care pare să includă însă
toate promisiunile de a contracta, aşadar şi cele· unilaterale', pe care le-am prezentat
deja mai sus). Promisiunea de a contracta „trebuie să conţină toate acele clauze. ale
contractului promis, în lipsa cărora părţile mi ar putea executa promisiunea" [art. 12 79
alin. (1) C. civ.]. Mai mult, în cazul neexecutării promisiunii de a încheia contractul,
partea îndreptăţită poate să solicite daune-interese[art. 1279 alin. (2) C. civ.] sau chiar,
pronunţarea unei „hotărâri care să ţină loc de contract" [art. 1279 alin. (3) C. civ.],
exigenţa fiind aceea ca cerinţele legii pentru validitatea contractului să fie îndeplinite ;
2

j) contractul-cadru - este acel contract prin care părţile contractante stabilesc

principalele reguli care vor guverna încheierea viitoarelor contracte dintre acestea.
Contractele încheiate în executarea contractului-cadru se cheamă contracte „de
execuţie" şi „de aplicaţie" 3 . Pentru această categorie, chiar legiuitorul oferă o definiţie
generică în art. 1176 alin. (1) C. civ.: „Contractul-cadru este acordul prin care părţile
convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror
elemente esenţiale sunt determinate de acesta."4 Pe de altă parte, „Modalitatea de
executare a contractului-cadru, în special termenul şi volumul prestaţiilor, pre~um şi
dacă este cazul, preţul acestora, sunt pred~ate prin convenţii ulterioare;' [art. 1176
alin. (2) C. civ.]. ·

65. Regimul juridic aplicabil fazei precontractuale. Pentru a stabili regimul

juridic aplicabil fazei precontractuale, este nep!sar .~ă avem în vedere distincţia între
sursele obligaţiilor incidente în această fază. Astfel, cum am arătat mai sus, obligaţiile
din faza negocierii contractului pqtfi:de natură legală (prevăzute explicit de textele
legale sau deduse implicit din textele legale) sau convenţionale (poate fi vorba de

Trebuie avute în vedere şi prevederile din cadrul contractului de vânzare referitoare la

1

promisiunea de vânzare sau de cumpărare - art. 1669-I 670 C. civ. care reiau prevederile art. 1279 C. civ.
şi instituie o singură regulă suplimentară în materie de promisiune unilaterală de cumpărare ..
Din păcate, textul legal nu lămureşte suficient de clar despre care contract este vorba - despre
2

promisiunea de a contracta sau despre contractul promis. Interesul precizării este major dacă avem în
vedere problema condiţiilor de formă ale promisilinii de contract: oare trebuie aceasta să Îndeplinească
toate condiţiile de fond ale viitorului contract sau şi pe acelea de formă, întocinai ca şi la pactul de opţiune,
pentru ca o hotărâre care ·ţine loc de contract să poată fi pronunţată potrivit art. 1279 alin. (3) C .. civ.
T°'tuşi, dacă avem în vedere textul art. 1669 alin. (1) C. civ., unde se_ prevede că, în cazul refuzului
nejustificat al unei părţi de a încheia contractul promis, cealaltă parte este îndreptăţită să solicite
pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract „dacă toate cdelalte condiţii de validitate sunt
îndeplinite", nu vedem cum am putea exclude fonna din sintagma „celelalte condiţii de validitate".
Celelalte condiţii cu excepţia exprimării consimţământului la încheierea contractului promis, este singura
interpretare rezonabilă pe care o putem da acestui text. De aceea, conchidem că, dacă nu pentru validitatea
promisiunii de contract, măcar pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, este necesară
şi îndeplinirea de către promisiune a condiţiilor de formă pretinse de lege pentru încheierea valabilă a
contractului promis.
3
L. Pop, Contractul, p. 217 şi unn. ' · . · ·
Pentru definirea contractului-cadru şi prezentarea caracteristicilor acesriiia şi a distincţiei faţă de
4

contractele cu executare succesivă, a se vedea C. Costin, op. cit., p. 164 şi urm.; S. Diaconescu, op. cit„
p. 19 şi unn. Dacă potenţialul contract-cadru ar stabili toate elementele viitoarelor contracte de executare, .
atunci ne-am afla în prezenţa unui contract cu executare succesivă. Contractele de distribuţie sunt modelul
acestor contracte (a se vedea·s. Diaconescu, op. cit., p·.·33 şi urm.; p. 40 şi unn.).
98 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

reluarea obligaţiilor· legale sau de obligaţii create de părţi). Regimul juridic va fi

generat. de sursa·· fiecăreia din aceste obligaţii. Astfel, dacă avem de a face cu
încălcarea obligaţiilor legale (de exemplu a exigenţei generale de bună-credinţă),
răspunderea antrenată· este una extracontractuală (delictuală) 1, în timp ce, .dacă avem
de a face cu încălcarea unei obligaţii contractuale, răspunderea va fi :contractuală2 şi
subordonată regulilor prevăztite de contractul preparatoriu încheiat.
Înainte de a încheia discuţia . legată de regimul juridic aplicabil fazei pre-
contractuale, este necesar să-facem unele precizări legate de legea aplicabilă fazei
precontractuale în ipbteza: în care avem de a ·face cu un contract internaţional. Legea
aplicabilă fazei precontractuale este considerată a fi legea aplicabilă contractului
proiectat. Aşadar, indiferent de calificarea pe care tocmai am dat-o răspunderii
generate de neîndeplinirea obligaţiilor din faza negocierilor, legea naţională care se v'a
aplica, va fi cea a conttactuhii final, potrivit art. 12 din Regulamentul Roma II privind
legea aplicabilă obligaţiilor extrac<;mtractuale, singura condiţie fiind aceea ca
încălcarea obligaţiilor precontractuale să se
încadreze în sfera noţiunii de culpa in
contrahendo . În acest niod, legea aplicabilă fazei precontractuale·;· va fi în cele din
3

urmă determimită de regulile stabilite de art. 2 şi urni. din Regulamentul Roma I

privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale4 • . ..

.,
Sectiunea·
·'
a 3-a ··
Acordul de vointe~
, Oferta.şi acceptarea
. .

Subsecţiunea 1
Elementele acordului de voinţe

r
66. Elementele acordului de voinţe. Am constatat deja că prin contract
înţelegem acordul de yoinţe realţzat între d0t1ă sau mai multe persoane cu intenţia de a
da naştere la efecte juridice. Prin urmare, atunCi. când vrem să 'analizăm problema
încheierii contractului, în realitate, ne referim la mecanismul formării. acordului de
voinţe.' Care este însă gradul de. consens la care trebuie să ajungă părţile pentru a putea
fi considerat încheiat contractul? .Pentru a
soluţiona această probleniă .extrem de

1
Este vorba în principiu de o răspundere pentru fapta proprie întemeiată pe dispoziţiile art. 1349
C. civ. ·
2
Este vorba de răspunderea instituită de art. 1350 C. civ. (răspunderea contractuală generală)
căreia i se vor aplica regulile suplimentare eventual stabilite în contractul preparatoriu, şi numeroasele
reguli care sunt dedicate răspunderii contractuale - ne referim, în principal la· cele privitoare la aşa-numita
executare silită prin echivalent (art. 1530-1548 C. civ.). ·
3
. A se vedea, în acest sens, ·L Bach, P. Huber; în P. Huber (ed.), Rome li Regulation. Pocket
Commentary, p. 313 şi unn .
4
. . A· se. vedea; în acest ·sens, A. Bonomi, .The ·Rome I Regulation 'an the Lmi' Applicable to
Contractual Obligations - Some General Remarks, în Yearbook of· Private lnternational Law,
voi. X/2008, p. 165 şi urm.
 :i.•

CON.TRACTUL CIVIL 99
delicată, legiuitorul 1 a prevăzut că „este suflcient ca-·- părţile să se punăde·acord
. ~~~· .~-----..
asupra
--·---~--:·-
' ., ' .. ' '
elementelor esentiale.ale contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre.a
, ' • l '

fi convenite ulterior.ori încredinţează.determinarea acestora unei alte persoane." Fără a

beneficia! de •.O lămurire CU p~ivire fa distingerea Între elementele. esenţiale ŞÎ cele
.secundare, presupunem ., că legiuitorul s-a referit · la distincţia între i, prestaţiile
„caracteristice'' remltate din contract pentru. fiecare· parte2 • Astfel, de exemplu, .putem
spune că, într-un contract.de vânzare, elementele esen~ale sunt.stabiHrea preţlllui şi a
bilnului.vândut. Faţă de aceste. elemente, toate celelalte sunt secundare:....: locul predării,
cheltuielile contractuale etc. Şi în plus; de cele mai nilllt~ on,· elementele secundare
decurg diri' cele esenţiale„ graţie reglementărilor exi~tente. Dacă există :şi exigenţe de
formă pentru încheierea' valabilă a contractului,' atlinCi acordul asupra deinerttelor
esenţiale este'siibordo~at respectării acestef foniie (art. ·1242 şi '1243 c. civ.)3:'~ ,:; •..·
Din prevederile aceluiaşi fit. n s2 alin. · (2) c. 'dv, reiuită. că determinarea
'elementelor secundare poate să ·aibă ·loc 'ulterior (p~intr.:.frn: n6u 'acord,' accesoriu
primului) sau pO.ate fi încredmţată unui terţ4. .În cazril.în car~ p~il~ n11 ajung la lin
acord sau tertul mi determină elementele secunda.re·răffiase în suspensie, „instanţa va
displine, la c~rerea. oricăreia dintre ·părţi, complefu:e~ cori~âctUltii, ţinând seâriJ.a; •după
împrejurări~ de natura acestuia şi .de intenţia•:părţilor" [art. 1182 alin/ (3). c. ciy.].
Ac~astă „completare'' a contractului, nu poate fi, considerat~ o.„consfruife"·de către·
instanţă a· contractului, lucru care. nu poate fi.p~mis .. AŞa-numita ,,completare'' a
. contractului (acordul primar asupra elementel~r ese~ţiale) .
·nu poate
.
' '
fi, În ~~alitate,
~ '. '

1
Preluând o sumă de text~·si~nilare existent~· fo DCFR, PPEC ·şi. în Prlrtcipiile UNIDROIT.
De exemplu; în DCFR se pre~ede o dublă condiţie 'J:;eriti-U ca
întâlnirea voinţl'ifor să' dea naştere unui
o
contract: a) să existe intenţia de a' crea relaţie coritractuală' obligatorie sau aceea de.· a genera un efect
juridic şi b) aco~ulpărţilo(să fi ajun~ la un nivel suficient penhii a pute(fi considerat contract(reach.a
sufficie~t agreement), Pentru dreptco1nparat, a se veq~a op'. cit.„. DCFR, yol. ·I. p.)66 şi .1:1rm. . ·.
Fără ca prin această expresie .să înţelegem să .acoperim noţiunea de prest.aţie caracteristică astfel
cum este aceasta definită în drepriil internaţional. privat. Noiiunea. de a~ord sufi~ient ser\ieŞte pentru a
distinge contractul de alte expresii ale acordului de voinţe din faza
negocierii: Astfel,·· este posibil· să
. fotâlnirn un acord de voinţe' iară ca acesta să aibă·caracterol unui contract (poate fi vorba·de un acord vag
şi general căruia nu i se poate încă atribui forţă obligatorie). Pentru ca acordul să fie suficient, trebuie ca
acesta să aibă un conţinut suficielitastfel cuiri s~a sublilifat în dreptul compaiat(a se vedea op. cit:. DCFR,
voLI,p. 265). .· · · · · ., · ·
3
. ·. ·.. Spre deosebire de alte texte legale unde se prevede ce poate constitui eierrie11i esential' la
Încheierea co.ntractului '.:.: 'este interpretarea dată· în .. doctrină. pentnÎ art .14 .GVIM (oferta. sufici~1it. de
definită) şi art.19 CVIM (acceptarea unor termeni adiţionali.care nu alterea:Ză tottişi·'ofertar A'se.vectea,
de exemplu, P. Huber, A. Mullis, .The CISG. A new. textbook for stud.ents ·arid p1;actitionm, Sellier,
MUnchen, 200.7, p. 72 şi'unn: şi respectiv, p. 91 Şj u~.'' . „..· ·'. · i. . . . . . ,: ' .
.
4
'ceea
Est~ vorba de ce se. cheamăterms}efi open în dreptul comparat Chestiune~. yiilabilitătiî
contractului iri ipoteza existenţei 'uno~ âsemenea dauze este discutabilă :ca se vedea op. clt)DCFR, voi.
'1,
drept comparat, i). 281 şi urm.). unele legislaţii nu admit existen~ unui coritrâct într-o asemenea situatie,
în timp ce. altek. disti~g după .natura ele1:nentului as~pra ·căruia llu' 's-a ·format· îm:i,~~ordul ,de ~oi~ţe.
,Aceasta din unnă ..trebuie să fie şi soluţia din , dreptul· nostru:. chestiunea clauzelor deschise este
. subordonată condiţiei prealabile a acordului' suficient, doar elementele secundare putând fi detenninate în
maniera indicată de art. 1182 C. civ. ·
 100 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT .CIVIL: 0BLÎGAŢIILE
;decât ointerpretare a voihţei tacit~ a părţilor 1 . sau o c~mpfotare prin•'inte~nediul
norÎnelor supletive smia uzantelor. .. . . .. . ' .. . .
. .·.Pe de altă parte, este po~ibil şi reversul situaţiei ·.de mai sus: în să·se ajungă la"
lot
un acordasupra unor elemente esenţiale,· una dintre părţi sau ainbele, „esentiâlizează"
. un·efomentcar~ ar;fi·fost considerat. În· inod obişnuit:secundar2 ,într~o:•ata;e situaţie,
contractµ\' nu .poate ·fi. considerat încheiat,: în pofida :regulii. prevăzute .de .art. ;1182
alin.. (2) şi{3) c;.civ., d,ecât în momentul în care se ajunge Ia un 'acord şi cu privireJa
elementUl î1{discuţţe (arL 1185 C. civ,). · . . ·.·. . . · ·.. · ..
. A~ordul .de voinţe se realizează prin întâlnirea concordantă a două sau mai multe
. „„voinţe .ipdi\fi,duale...Ace~stă)ntâlnire ~re .l<K?. prin propunerya ynei persoane făcută
· 'alt~ia de a5richeia un: contractşi prin1acceptarea pură şi simplă, fără. nicio rezervă, a
.aceÎei.prop~rieri.de,~ătre celcăruia i-a fost făcut~.:Pr6puhereade a încheia.un· contratt
se nl11lle:Şt.e ?ferţă~ Consim~mântul exprimat, fără rezervă, de către 'destinatarul ofertei
de .a înqbel.~ contl"~~tul resp~ctiv, poartii clenumir~a d~ qcceptare. Se poate deci spune ·
că acordul .de v~inte ·este alc~tuiţ din ofer;tă .şi a~ceptare. Este motivul pentrii care
a)Jordarea J)rnb~eme( încheierii . contractVlui {ace . necesară, Sri··. primul rând, analiza
.ofertei 'Şi :.acc~ptăr1L .Arialiia'acestora are loc,: astfel cum
·am sublin!~t mai.·sus, .din
perspectiva acordului extern de voinţe sau a ceea' ceam numit „consensul extern",
ceea c:e pr~supune. c~ nu ~e .vom ,ocupa decât ,accidental de condiţiile de fond ale
acesful'.ac~rd deyoinţe (~onsiinţălnânt,·capaciiate, obiect, cauză) şi că Vorri urmări, în
prineipal;~~m:ecanisriiul rea,lizării. acordului de voinţe. . .. :'

67.:condiţii de~rorrn.{pentru ofertă şi acceptare. înainte <le a încheia această

subsecţiune, reamintim că, urieori,legiUitorulimpuneA~ validitatemîndeplinirea unor
',cerinţy Jţe ;_formă pentru îµfhtiere~ valabilă <ţ .contractuiui.·. Forma este văzută de mai
·multi.autori ca fiind o conditie.,;ex:trinsecă': de validitate.a·contractului (ne referim,
mai 'cu seamă, la prevederile 'art.· 1240-'1245:C. civ.referitoareJa.foriiia contractului).
Tocmai pentruacest motiy~ eventuala cerinţă de formă tre~ui7. să îmbrace întregul
mecanis1n ·al fomiării contiâctuhii· pentru ca acesta să ia 'naştere în mod valabil. Este
,- ' - • ·-' - • • ' ~ • ' • '' - • ; '' ' -- , < '

. i O asei~enea interpretare ~ste mai mult s~u111âi puţin facllă. De multe ori ea este simplificată de
existenţa~ numeroase texte supl~ţive al căro~rol este acela de a' stabili ca~e suntobligaţiile contractuale
ale părţilor în .lipsa unei prevederi exprese în
co11tract. Dacă de exemplu, nu .s-a stabilit care este ,locul
plătii, el va putea .fi detenninat ţiiiându~se. seama de regulile prevăzllte de art: 1494 C; civ. Ni se pare .că· .
aşa~numita c()mpletare a contractului nµ poate să. presupună decât utilizarea normelor. dreptului comun .în
materie şi acolo unde.acesta.nu ptevede, â.uzanţeior:Şia'piii1cipiilor generale ·aie.drepfului, în funcţie de
circumstinţ~le existente·(după r~guiile de ierarhie a izvoardor dreptulµi stabilite de chiar art. 1 C: civ,) .
.·
2
Adică înschimbul de voinţe specific .negocierilor, una dintre păiţi .arată că nu în!dege să
·coilsidere. încheiafcontracţui până· nu'.se ajurige ta'.un ayord asupra acetui element. De âsemenea, poat~ să
existe un acord asupra acestUi aspect, acord precontractual care s,ă menţioneze că nu se va putea considera
. încheiat contractul până în morrientiii în care nu se real~ează acorc:hil cu privire la dementul în.discuţie.
De .. exemplu, ipoteia ·cheltuielilOr. ·contractUafo - . de. regulă, . · acestea ·nu· reprezintă decât un . elelnent
secundar al .încheierii contractului, astfel. di;: s2ar. putea .corisidera încheiat, contractul în virtutea. regulii
acordului sufieient, dacă s-ar conveni' asupra celorlalte elemente. TotuŞ~ dacă 'o parte (sau ambele) au
subliniat în'faza negocienlor că ele consideră cliestiunea cheltuielilor un element esenţial, contractul nu va
putea fi consi~erat încheiat ·până' nu 'se. 'âjunge':la o
'înţelegere în priv}nţa cheltuielilo1' încheierii
contractului:· · ·

!
CONTRACTUL CIVIL 101
considerentul pentru care ambele manifestări de voinţă care compun mecanismul
formării contractului trebuie emise în fonna pretinsă de lege pentru validitatea
contractului proiectat. Conform art, 1187 C. civ., „Oferta şi acceptarea frebuie emise
în forma cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului." Dacă, de exemplu,
forma cerută de lege pentru contractul proiectat este autentică, sub sancţiunea nulităţii,
oferta de a contracta şi acceptarea acesteia trebuie încheiate şi ele în formă autentică 1 •

Subsecţiunea a 2-a
Oferta de a contracta

68. Noţiune ...

Reglementare. Oferta (numită în lil'nbajul tradiţional şi
„policitaţiune") este propunerea pe care o persoană o face unei alte persoane sau
publicului în general; de a încheia un contract în anumite condiţii. Ea reprezintă o
manifestare unilaterală de. voinţă prin care emitentul face cunoscută terţilor intenţia sa
de a contracta şi condiţiile esenţiale ale contractului2• Oferta poate fi exprimată prin
oricare din modalităţile de exteriorizare a voinţei juridice: expres, în scris sau verbal,
ori tacit Spre deosebire de vechea reglementare, în cadrul căreia nu regăseam nicio
prevedere legală, legiuitorul a afectat ofertei de a contracta o serie consistentă de texte
legale: art. 1187-1195 C. civ.
Faza negocierii contractului poate să cuprindă o serie de oferte şi contraoferte.
Cât timp unei oferte i s-a răspuns printr-o contraofertă sau printr~o pi:etinsă acceptare
care în realitate modifică termenii ofertei primare şi nu poate fi astfel considerată
acceptare; nu avem de a face cu un contract valabil încheiat. De aceea, în acest schimb
succesiv de oferte, emitentul ofertei de a contracta este acela care propune ultimul
element esenţial al contractului. În acest sens, conform art: 1188 alin. (2) C. civ.,
„Oferta poate proveni de la persoana care are iniţiativa încheierii contractului, care îi
determină conţinutul sau, după împrejurări, care propune ultimul elem~nt esenţial al
contractului." Uneori, „acordul suficient"3 nici măcar nu permite identificarea
autorului ofertei pentru că nu permite identificarea clară a ofertei şi pe aceea a
acceptării, elementele esenţiale ale acordului fiind negociate separat şi succesiv [este
situaţia la care se referă art.1188 alin. (3) c. civ.]. .

1
Din păcate, după părerea noastră, rămâne profund discutabil dacă se încheie în pofida
nerespectării fonnei ad validitatem, o eventuală promisiune de contract, în condiţiile art. 1279 C. civ.
Credem totuşi că răspunsul ar trebui să fie negativ, deoarece, şi în:acest caz, forma cerută ar trebui să fie
identică celei a contractului promis. Sau, cel puţin, nu se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de
contract [în condiţiile art. 1279 alin. (3) C. civ.], pentru motivul.că nu sunt îndeplinite toate condiţiile de
validitate ale acestui contract şi implicit nici ale promisiunii de a contracta. Chestiunea nu este lămurită
nici în cazul dreptului de preempţiune dacă acesta se exercită cu privire la un contract pentru care legea
pretinde o fonnă anume ad validitatem şi aceasta nu este respectată prin actul de exercitare a preferinţei de
a cumpăra (a se vedea ait. 1737 C. civ. care nu prevede condiţiile de formă în care trebuie exercitat dreptul
de preempţiune, ci numai condiţiile substanţiale ale exercitării sale). ·
A se. vedea„ pentru această definiţie, J. Ghestin, op. cit„ La formation du contrat„„ p. 260,
2

nr. 292.
În condiţiile art. 1182 alin. (2) C. civ. Pentru noţiune, a se vedea supra, nr. 66:
3
102· TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL~ OBLIGAŢIILE

- ' 69. Condiţiile ofertei. Fiind o manifestare de voinţă, oferta trebuie .să
în~eplinească toate condiţiile generale de validitate ale consimţământului (care trebuie
să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză, confonn art. 1204 C. civ.). În
plus, art. 1188 ·C. civ. prevede că: „O propunere constituie .ofertă de a contracta dacă
aceasta ·conţine suficiente elemente pentru fonnarea contractului şi exprimă intenţia
ofertantului. de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar." Din această
calificare legală la care adăugămprevederile art.1187 c. civ. legate de forma ofertei şi
acceptării, putem să deducem condiţiile·· esenţiale de validitate (putem -spune, de
existenţă) ale ofertei:
a) oferta trebuie să fie completă, adică să cuprindă elementele necesare
[„suficiente" însensul analizat deja cu ocazia prezentării art. 1182 alin. {2) C. civ. -
este· vorba de „elementele esenţiale ale contractului"] pentru realizarea acordului de
voinţe 1 • Două dintre aceste elemente sunt indispensabile: natura .contractului şi
obiectu/contractului. .Înseamnă că în ofertă. riu este obligatoriu să se facă referiri cu
privire la clauzele şi condiţiile ·contractului prevăzute de lege prin nonne supletive. '
Pentru a determina suficient această condiţie se subliniază adesea că oferta trebuie să
fie într-atât de completă încât, dacă se întâlneşte cu oacceptare simplă (de tipul: „da",
„de acord"; „consimt"), contractul să ia naştere .ca urmare a fonnării depline a
acorduluide voinţe. Îrt acest sens, de exemplu, nu va putea fi ·considerată ofertă de a
contracta actul prin care se anunţă vânzarea· rară să se indice preţul pretins. În cadrul
Convenţiei de la Viena privind vânzarea internaţională de inărfuri, se prevede expres
că, pentru ca o propunere de a contracta să fie considerată ofertă, ea trebuie să indice
marfa şi să .fixeze ·în 111oci explicit sau implicit cantitatea şi preţul sau să cuprindă
indicaţii suficiente pentru ca aceste elemente sa poată fi deterininate [art. 14 alin. (1)
2

CVIM];
b) oferui trebuie să fiefermă. Cu alte cuvinte, să exprime voinţa neîndoielnică
de a încheia contracttil prin simpla: ei acceptare, adică·· să fie' neechivocă. Cu alte
'cuvinte, oferta trebuie să relev'e intenţia ofertantului de a se angajajuridic în cazul
unei acceptări3 : Caracterul· neechivoc este ·dat de lipsa oricăror.- rezerve -legate de

1
De exemplu, într-un contract de vânzare trebuie să indice măcar preţul ş.i obiectul vânzării. În
principiu, ea trebuie să cuprindă un „proiect complet" al viitorului contract (J. Ghestin, op. cit., La
formation du contrat, p. 261, nr. 293). Sau, propunerea de a contracta, trebuie să cuprindă toate elementele
care imprimă eventualului contract .„o coloratură proprie şi în absenţa cărora, acesta din unnă nu poate fi
caracterizat" (Pothier, apudFr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 107, nr. 103).
2
A se vedea, de exemplu, U. Schroeter, în P. Schlechtriem, I. Schwenzer, Commentary on the UN
Convention on the f17ternational Sale of Goods (CISG), Oxford Uriiversity Press, p. 257 şi unn.
3
A se vedea J. Ghestin, op. cit„ Laformation du contrat, p. 263, nr. 295; în acest sens, în comerţul
internaţional, ca şi în toate sistemele de drept sunt· considerate ca neaparţinând domeniului ofertei ci
simplelorinvitaţii la negociere, propunerile de a contracta care conţin clauze de tipul without obligation,
fi"eibleibend, sans engagement. senza impegno etc., indicând suficient de clar intenţia emitentului de a nu
fi ţinut juridic în caz de acceptare - a se vedea, de exemplu, Formation of ContraCts: A Study of the
Common Care of Legal Systems (ed. R. B. Schlesinger), Oceana, New-York, 1968, voi. I, p .. 78. Aşadar,
chiar. dacă propunerea de a contracta este completă (cuprinde adică toate elementele eventualului
contract), totuşi ea nu poate fi calificată ca ofertă dacă îi lipseşte caracterul fenn (a se vedea Fr. Tem~,
Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 107, nr. 103).
CONTRACTUL CIVIL 103

conţinutul 1 acestei oferte. În acest sens, oferta care ·include clauza „negociabil",
referitoare la preţ sau la alte elemente esenţiale ale contractului, nu poate fi considerată
ofertă valabilă. Mai mult, se consideră că, de regulă, oferta adresată unor persoane
nedeterminate (adică, în general publicului), chiar dacă este suficient de precisă şi
completă, nu valorează ofertă decât în mod excepţionai2 (art. 1189 C. civ.), dacă ea
poate astfel fi considerată conform legii, uzanţelor ori, în mod neîndoielnic, din
împrejurări 3 . Regula ar fi, de exemplu, că un anunţ de vânzare a unui bun mobil
publicat într-un ziar, chiar specializat în asemenea anunţuri, nu reprezintă o ofertă,
oricât de completă ar fi. Excepţia ar constitui~o situaţia în care elementele anunţului
indică în mod cert intenţia autorului de a transforma simp.lul anunţ într-o ofertă
valabilă - de exemplu, emitentul .ei prevede că anunţul publicat constituie ofertă
valabilă şi stabileşte modalitatea certă de recepţie a acceptă.iii ·şi de consider~re a
contractului ca încheiat. De asemenea, trebuie considerată o ofertă valabilă oferta
făcută de un comerciant profesionist în cadrul profesiei sale - în acest sens, chiar şi
ofertele publicitare pot fi considerate oferte valabile. Ele pot fi însoţite de rezerve, cu
condiţia ca acestea să nu fie incompatibile cu caracterul· neechivoc al ofertei (de
exemplu, „în limita stocului disponibil", „până la data de (... )", „ofertă valabilă pentru
primii 100 de cumpărători" etc.);
c) oferta să fie emisă în forma cerută de lege pentru validitatea contractului
proiectat. Am lămurit deja această condiţie analizând global mecanis~ul acordului de
voinţe şi prevederile art. 1187 C. civ. Dacă legea pretinde forma autentică ad
4

validitatem, tot astfel trebuk să fie şi ofe1ia de a contracta. Oferta de vânzare a unui ·
imobil trebuie făcută în formă autentica. De asemenea, oferta de donaţie trebuie făcută
în formă autentică. Consecinţele unei asemenea cerinţe sunt majore dacă avem în
vedere anumite mecanisme juridice, cum ar fi cel al dreptului de preempţiune în
materie de vânzare5•

. A se vedea, de exemplu, clauze de tipul: „subiect de confinnare", ;,rezervă de agrement" etc.

1

(Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 107, nr. 104; J. Ghestin, op. cit., L"ajormation.du contrat,
p. 263, nr. 295).
2
O soluţie diferită se pare că fusese reţinută în dreptul francez (a se vedea, în acest sens, J. Ghestin,
op.. cit., Laformation du contrat; loc. cit.; p. 263, nr. 295; în acest sens, considerăm extrem, Curtea de Casaţie
franceză, a reţinut că „oferta adresată publicului leagă solicitantul în aceleaşi condiţii cu oferta adresată unei
persoane detenninate" (3 Civ., 28 noiembrie 1968, în Buii. Civ. III, nr. 507). Mai recent: Cass. fr. 3 Civ., 1
iulie 1998, cu notă de L. Boyer, în Rec. Dalloz, 1999, p. 170; cu notă de Ph. Delebecque, în Rep. Defrenois,
p. 1408. Trebuie să observăm că se ajunge la o soluţie identică şi în Codul nostru civil (art. 1189 alin. (1) C.
civ.) dacă avem în vedere că intenţia de a se obliga juridic poate rezulta din circumstanţe: De cele mai multe
ori, oferta adresată publicului este una de natură profesională şi provine din partea unui comerciant -
circumstanţele sale indică existenţa unei oferte de a contracta adesea.
În art. 14 CVIM ·este inclusă aceeaşi relativă· condiţionare a valabilităţii ofertei în funcţie de
3

destinatar. În principiu, oferta adresată unor persoane nedetenninate este considerată, confonn art. 14 alin. (2)
CVIM doar o propunere de a contracta, cu excepţia cazului în care contrarul este clar indicat de către
persoana care face propunerea. A se vedea, pentru comentarii, U. Schroeter, op. cit., pp. 30-31 şip. 274.
4
A se vedea supra, nr. 67. ·
Art. 1730 şi unn. C. civ. - funcţionarea mecanismului preempţiunii rămâne nesoluţionată de
5

legiuitor la nivelul fonnei pe care trebuie să o îmbrace exercitarea dreptului de preempţiune - exercitarea
opţiunii de a cumpăra.
104 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

70. Oferta. şi alte manifestări de voinţă; Prin delimitarea. condiţiilor de

validitate, oferta are o fizionomie aparte care o distinge de aceea a altor manifestări de
voinţă pe care le regăsim adesea în faza precontractuală.
În ·pijncipiu, oferta se distinge de propunerea adresată unor persoane
nedeterminate. De regulă, conform art. 1189 alin. (1) C. civ ., propunerea de a încheia
un contract adresată publicului sau · unor persoane nedetenninate, nu poate fi
considerată ofertă, .ci eventual solicitare de ofertă sau intenţie de negociere. Aşadar, în
cazul.acestei manifestări de voinţă, legiuitorul instituie o prezumţie de rezervă a ofertei
incompatibilă cu caracterul său neechivoc. Prin excepţie „propunerea valorează ofertă
dacă aceasta rezultă astfel din lege, din uzanţe ori, în .mod neîndoielnic, din
împrejurări" [art. 1189 ·alin. (2) teza IC. civ.]. Totuşi, o asemenea „ofertă-excepţie'',
poate fi revocată numai într-o modalitate sirnetrică ofertei adresate iniţial persoanelor
nedeterminate sau într-o manieră care să permită să fie cunoscută în aceeaşi măsură
[art. 1189 alin. (2) teza ·a II-a·c. civ.]1. .. ·
Oferta se distinge şi de solicitarea de oferte al cărei rol este ·doar acela de a
„sonda" posibilităţile de contractare la un moment dat. Solicitarea de oferte cuprinde o
rezervă incompatibilă Cl,l exigenţa caracterului său complet şi mai ales cu al celui
neechivoc, pentru că nu vădeşte intenţia reală a celui care lansează apelul la ofertele
terţilor de a se obliga juridic în cazul unei acceptări a acestei propuneri. De aceea,
art. 1190 C. civ. prevede că: „Solicitarea de a formula oferte, adresată uneia sau mai
multor persoane determinate, nu constituie prin· ea însăşi ofertă .de a contracta".
În sfârşit, oferta se distinge de numeroase manifestări . de voinţă din faza
precontractuală, cum ar fi invitaţia la negociere (invitatio ad offerendum) - al cărei
ecou îl regăsim în art. 1189 alin. (1) C. civ., de manifestări de voinţă concretizate în
documente contractuale cum ar fi scrisoarea de illteiiţie 2 şi, în general, se distinge de
toate acele propuneri de ·a contracta care sunt însoţite de rezerve incompatibile cu
caracterul neechivoc sau ferm al ofertei, dar şi cu caracterul (vom vedea în paragrafele
următoare) irevocabil al acesteia. Este astfel, de exemplu, clauza de agrement prin
care oferta este însoţită de rezerva emitentului de a agrea persoana contractantului,
chiar dacă, în mod obişnuit, un asemenea contiactnu este legal calificat ca fiind intuitu
personae.

71. J!orţa obligatorie a ofertei3 • Astfel cum vom vedea, în ·noua reglementare,
oferta de a contracta trebuie calificată ca un act juridic unilateral producător de efecte

1
Prin această reglementare, legiuitorul s-a aliniat reglementărilor moderne în materie, Începând cu
art 14 CVIM (care deja făcea parte din dreptul naţional odată cu adoptarea Convenţiei de la Viena de
către ţara noastră) şi continuând cu art. 2.1.2 din Principiile UNIDROIT, 11rt. 2.201 .PDEC şi în final,·
art. II.-4.201 DCFR care definesc toate oferta într-o manieră similară conceptual: Este o optică ce
corespunde în mare parte dreptUlui comparat european (a se vedea op. cit., DCFR, voi. I, p. 294 şi unn„
note de drept comparat). . .
2
Această noţiune cuprinde o mare varietate de manifestări de voinţă, cu o valoare juridică diversă
în faza precontractuală (a se vedea pentru diversele expresii ale acestlli tip de document, M. Torsello, în
Drafting Contracts under the CJSG. (ed. H. Fletchner, S. Brandt, L. Walter), Oxford University Press,
2008, p. 191 şi urm., în special, p. 214 şi urm. .
3
Cu unele abateri, legiuitorul român s-a raliat (cu câteva inconsecvenţe legate de oferta fără termen
adresată unor persoane absente) principiilor modeme în materie de irevocabilitate/revocabilitate a ofertei
CONTRACTUL CIVIL 105

juridice; uneori cu valoarea unui angajament .unilateral şi în consecinţă, uneori are un

caracter irevocabil, deoarece art. 1325 C. civ. prevede că, „dacă prin lege nu se
prevede altfel, dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător
actelor unilaterale". Principiul central al efectelor contractului îl constituie cel al forţei
obligatorii (consacrat de art. 1270 C. civ.) care se traduce în materie de ofertă prin
ifevocabilitatea acesteia. Totuşi, exigenţa cerută este ca oferta să presupună uri
angajament unilateral explicit sau implicit de menţinere a ofertei într.:.un anumit
termen [în condiţiile "art. 1327 alin. (1) c. civ.]. În lipsa unui asemenea angajament
unilateral, oferta trebuie considerată revocabilă. De aceea, legiuitorul. face mai multe
distincţii legate de revocabilitateatirevocabilitatea ofertei, în funcţie de calitatea acestui
act şi de contextul în care el a .fost emis. În funcţie de aceste criterii, legiuitorul
distinge între oferta cu termen ,şi oferta fără termen precum şi între oferta adresată unei
persoane prezente şi ofertă adresată unei persoane absente. Urmând aceste distincţii,
observăm următoarele situaţii cu efecte proprii:
a) În cazul când oferta este făcută unei persoane prezente [art. 1194 alin: (1)
C. civ.], adică ofertantul şi destinatarul ofertei se află faţă în faţă, în acelaşi loc,jără să
se fi acordat un termen pentru a o examina şi accepta, îl obligă pe ofertant numai dacă
a fost acceptată i~ediat, integral şi rară rezerve. Într-6 astfel de situaţie; _oferta trebuie
să fie acceptată pe loc. Consecinţa acceptării este realizarea acordului de voinţe, adică
încheierea contractului. Dacă oferta nu este acceptată imediat, ofertantul nu .are nicio
obligaţie. Situaţiei descrise, i se asimilează şi toate acele cazuri în care mijloacele de
comunicare dintre ofertant şi destinatarul ofertei asigură o comunicare ·imediată· a
manifestărilor de voinţă, cum ar fi oferta transmisă telefonic sau prin alte maniere
similare de comunicare [art. 1194 alin. (2) C. civ.]. Dimpotrivă, atunci când ofertantul
acordă un termen pentru acceptare, el este obligat să o menţină înăuntrul acelui
termen [rezultă din interpretarea a contraria a art. 1194 alin: (1) C. civ. şi din art. 1191
C. civ. privitor la oferta cu termen];
b) În cazul în care oferta este făcută unei persoane absente, deci care nu se află
în acelaşi Joc, faţă .în faţă cu ofertantul, problema forţei ei. obligatorii este !11ai
complexă. Intr-:o astfel de ipoteză, oferta este trimisă prin.' poştă, telex, telefax, curier,

de a contracta, astfel cum acestea au fost iniţial puse în valoare de art. 16 CVIM (a se vedea în special,
U. Schroeter, op. cit., p. 302 şi urm.) şi apoi preluate de Principiile UNIDROIT [art. 2.1.4 alin. (2)], PDEC
[art. 2.202 alin. (3)] şi în final de DCFR [art.11.-4.202, alin. (3)] care atestă o concepţie relativ comună în
dreptul comparat modern (a se vedea notele de drept comparat, în op. cit„ DCFR, voi. 1, p. 304 şi unn.).
Surprinzător, această concepţie este specifică şi sistemelor de drept în care nu există texte în dreptul
comun legate de revocabilitatea sau irevocabilitatea ofertei. Bunăoară, aceeaşi este şi soluţia' la care s-a
oprit dreptul francez în această privinţă, după o lungă perioadă de ezitări (a se vedea J. Ghestin, op. cit„ La
formation du contrat, p. 270 şi urm„ nr. 303 Şi urm„ unde se arată că principiul liberei revocări a ofertei a
fost practic golit de conţinut prin numeroasele excepţii identificate de jurisprudenţă şi doctrină). În ce
priveşte dreptul român, acesta a refuzat practic să îşi revizuiască perspectiva asupra valorii juridice a
ofertei, mai ales cu privire la lipsirea totală de efecte a revocării unei oferte irevocabile sau obligatorii (a se
vedea; pentru această perspectivă, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 43, nr. 30; chiar şi în lucrări de dată
recentă, acelaşi punct de vedere tradiţional este prezentat ca regulă, a se .vedea P. Vasilescu, op. cit„
p. 163) până recent şi sub influenţa doctrinei franceze (pentru ralierea la soluţiile dreptului contemporan, a
·se vedea D. Chirică, op. cit„ Tratat de drept civil. Contracte speciale, p. 135, nr. 148) şi, de asemenea,
L. Pop, Contractul, p. 168 şi urm..
106. TRATAT ELEMENTAR DE ~REPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

e-mail, radio, televiziune etc., astfel încât, realizarea acordului de voinţă presupune în
mod. rezonabil, un termen mai lung decât în. cazul persoanelor 'aflate faţă în faţă.
De aceea, trebuie să distingem după cui:n oferta este cu termen sau fără tem1en de
acceptare: ·
i. ofet:ta cu. termen - este oferta care include un termen în mod explicit (de
exemplu: „ofertă valabilă 30 de zile", „ofertă valabil~ în perioada sărbătorilor de
iarnă" etc.} sau.implicit („oferta este. valabilă în limita stocului disponibil'~; „ofertă
valabilă pentrl! primii JO qe CU)llpărători"). Ea este ;,irevocabilă de îndată ce autorul ei
se obligă să o menţină un anumit termen" sau „când poate Ji considerată astfel în
temeiul acordului părţilor 1 , al practicilor statornicite între aceştia2 ; al negocierilor3 ori
al uzanţelor " [art. 1191 alin: (1) C. civ.]. Înăuntrul termenUlui de acceptare explicit
4

sau implicit; nu este.posibilă rev.ocarea ofertei, Geea ce presupune că „declaraţia. de

revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect" [art. 1191 alin. (2) C. civ.].
Tennenul de acceptare al ofertei curge doar din momentul în care oferta ajunge 1a
destinatar (art. ll 92 C. civ. )„ bineînţeles, în lipsa. unei prevederi contrare în cadrul
ofertei.
ii, oferta fără termen adresată unei persoane absent? - dacă oferta nu include
.niciun tel}llen .de .acceptare şi este adfesată unei. persoane .determinate care nu este
prezentă, atunci ea trebuie menţinută conform.art. 1193 alin. (l) C. civ. „un te1men
rezonabil după împrejurări, pentru ca destinatarul să o primească, să o analizeze şi să
expedieze. a~ceptarea." Cu
alte cuvinte, legiuitorul instituie prezumţia unui termen
implicit· rezonabil pentru toate ofertele adre'sate .unor persoane absente. Este perfect
o
naturală asemenea prezumţie dacă avem în vedere că oferta este o manifestare .de
voinţă făcµtă cu ·.intenţia de a produce efecte· juridiCe, efecte care, în situaţia
'"
I Cee~ ce presupune existenţa: unui contract pl"eparatorlu al cărui obiect este tocmai menţinerea
ofertei de a contracta- un asemenea contract este aşa-numitul „pact de opţiune'? reglementat de art. '1278
C.· civ., în cadrul căruia, una dintre părţi se obligă faţă de cealaltă printr-un contract să menţină oferta sa un
anumit termen. De asemenea, .oferta poate fi obligatoriu .menţinută şi ca. urinare a unei promisiuni
unilaterale de vânza~e pe care legiuitonir'o plasează distinct îri sfera promisiunilor de vânzare (art. 1279
c:civ.). · · ·
. Ipoteza se referă la practicile contractuale stabilite anterior între părţi şi în contextul cărora se
2

utilizează o anumită formulă de încheiere a contractelor. Astfel, dacă asemenea obişnuinţe ale părţilor
indică faptul că, în mod curent oferta este menţinută timp de 30 de zile, chiar dacă în ultima ofertă nu s-a
prevăzut u'n:asemenea termen (dar nici nu există o prevedere contrară), se prezumă că oferta trebuie
menţinută timp de '30 de zile. . . •• .. . . ' '
3
.Este ,de această dată vorba de posibilitatea interpretării voinţei părţilor _în funcţie de actele şi
manifestările de voinţă derulate în cadrul fazei negocierilor şi care pot fi utilizate şi. pentru a demonstra
existenţa unui termen implicit în oferta de a contracta. De exemplu, în oferta iniţială de a contracta s-a
. prevăzut. im termen de acceptare. Cu toate acestea, ea a fost urmată de o contraofertă care se referea însă la
alte aspecte ale ofertei iniţiale, iar pe parcursul negocierilor, nu s-a repus în discuţie chestiunea tennenului
de acceptare a ofertei. Îlltr-o atare situaţie, ar fi plauzibilă reinterpretarea ultimei oferte reţinute în sensul
includerii unui termen de acceptare (cel indicat în manifestările de voinţă anterioare ale părţilor).
4
Este vorba de uzanţele reţinute de art. 1 C. civ. ca izvoare ale dreptului civil.Este posibil, de
exemplu, ca într~o anumită branşă de comerţ, să existe obiceiul unui anumit tip de ofertă care se menţine
un anumit termen. În lipsa unei menţiuni contrare din. cadrul .ofertei în discuţie, chiar şi în·lipsa unui
termen expres,· se va putea deduce aplicabiiitatea tennertului. general stabilit de manţele profesionale
respective. .
 CONTRACTUL CIVIL 107

comunicării la distanţă între persoane absente, nu se pot realiza imediat, fiindu-le

necesar un termen rezonabil. Aşadar, eventuala revocare a unei oferte fără termen de
acceptare 'ildresată unei persoane absente ar trebui să IJU producă niciun efect juridic,
dacă este făcută în termenul considerat de legiuitor rezonabil de menţinere a ofertei
(totuşi, aşa cum vom vedea, soluţia1egală este diferită).

72. Retractarea şi revocarea ofertei de a contracta. Între cele două noţiuni

trebuie făcută de la început o distincţie fermă: retractarea (numită de· legiuitor
„retragerea") ofertei de a contracta,. este o revenire asupra ofertei (în sensul revocării
acesteia), survenită anterior ajungerii ofertei Ia destinatar. Dimpotrivă,· revocarea
ofertei presupune revenirea de către· emitent asupra voinţei sale, dar numai după
momentul ajungerii ofertei la. destinatarul acesteia. Distincţia se .regăseşte chiar în
textele legale: , : . .. . . •
a) retractrirea sau retragerea ofertei, fie că ea este cu termen sau rară tern:ien,
aşadar revocabilă sau irevocabilă, adresată unei persoane prezente sau uneia absente,
poate avea' Ioc în mod liber şi necenzurat oricând până la m,omentul ajungerii ofertei la
destinatar sau cel târziu 'concomitent cu acest moment (art. 1199 c. civ.) I. 'Dacă
respectă această condiţie 'temporară, retractarea împiedică formarea contractului
desfiintând unilateral orice efect al· ofertei de a contracta; · · ·
b) revocarea ofertei reprezintă actul juridic unilate~al de revenire asupra 'ofertei
i:tiitiale şi care intervine după momentul ajungerii ofertei la· destinatar. În privinta
re~ocării silnt necesare următoarele distinctii: ··
1

· · ' · • · ·. ·"
z. clacă oferta· este trevocabllă d~torită existenţei uriui termen explicit sau
implicit de acceptare a ofertei, atunci, după momentul ajungerii ofertei la destmatar,
declaraţia de revocare nu mai produce niciun efect [art. 1191 alin. (2) C. civ.], ceea ce
presupune că, dacă în termenul 'de acceptare intervine acceptarea: fără rezerve a ofertei,
contractul se consideră încheiat, cu toate consecinţele care decurg din această situaţie.
Regula se. aplică şi în. situaţia persoanelor prezente dacă oferta 'este cu termen de .
acceptare; : .' . ' .'
ii. dacă oferta este irevocabilă ca urmare a existenţeitermenului rezonabil; în
condiţiile ofertei fără termen adresate unei persoane. absente (art. 1193 C. civ. ), atunci
„revocarea ofertei nu împiedică încheierea contractului decât dacă ajunge la destinatar·
· înainte ca ofertantul să primească acceptarea sau, după caz, înaintea săvârşirii actului
· sau faptului care potrivit prevederilor art. .1186 alin.. (2)2; :determină încheierea
contractuhii." Aşadar, o nouă distincţie făcută de legiuitor, ne obligă să observăm ,că
deşi oferta trebuie menţinută un termen rezonabil, ea nu este considerată totuşi
irevocabilă- o soluţie care în mod raţional este greu de acceptat3: ·

Soluţia era pe deplin admisă şi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil - a se vedea, în acest
1
:

sens, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., .p. 43, nr. 30; în dreptul francez, a se vedea J. Ghestin, op. cit., La
formationilu contrat, p. 270, nr. 303. · : . . :.. · · · ·
Art. I ls6 alin. (2) C. civ. se referă al acceptarea prin comportament contractual: „De asemenea;
2

contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt
concludent, fără a-l înştiinţa. pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al
. uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod." · · · · · · ·
Care se regăsea în jurisprudenţa franceză dezvoltată pe marginea Codului civil frahcez - a se
3

vedea J. Ghestin, op. cit.; Laformation du contrai,p. 276 şi urm„ nr. 311 şi unn.
108 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

:-- dacă oferta presupune un termen rezonabil ea poate fi revocată în mod liber
până la momentulajungerii acceptării la ofertant [art. 1193 alin. (2) C. civ.], dar în
acest caz, deşi împiedică încheierea contractului, poate genera răspunderea
ofertantului pentru revocarea intempestivă a ofertei şi obligaţia sa de a repara
prejudiciul astfel cauzat [art. 1193 alin. (3) C. civ.] 1;
- dacă oferta presupune un termen rezonabil ea nu mai poate. fi revocată după
momentul ajungerii acceptării la destinatar [art. 1193 alin. (2) C. civl În acest caz, nu
regăsim nicio noutate, consecinţa indicată de legiuitor ţinând _de fapt· de principiul
forţei dbligatorii a contractului, 'întrucât textul legal ne spune, de fapt, că oferta nu mai
poate fi revocată·dupa încheierea contractului!

73. Comunicarea' ofertei. Oferta produce ·efecte juridice abia din· 1noinentul
ajungerii ei la destinatar, adică la potenţialul acceptant [art. 1200 alin. (1) C. civ.].
Efectul juridic. principal este. acela că oferta cu termen sau cu termen rezonabil
prezmnat legal, nu' poate fi revocată· un anumit tennen calc.ulat .de la data· acestei
comunicări (art. 1192 C. civ.). Pentru transmiterea ofertei pot fi utilizate orice mijloace
de comunicare la distanţă, dacă părţile. nu sunt. prezente. Adesea însă, comunicarea
ofertei poate şi ea să fie subordonată condiţiilor d~ formă ale ofertei dar nu este absolut
nec_esar. Astfel, dacă oferta trebuie emisă în formă autentică, o copie a ofertei poate fi
comunicată prin fax ·sau· e-mail destinatarului său, îri lipsa .unei înţelegeri. contrare
asupra modalităţilor comunicării şi această comunicare ar trebui să fie considerată
suficientă pentru a da naştere convingerii rezonabile. a destinataniltii în autenticitatea
ofertei. · · · · · ·

74. Caducitatea. ofertei. Caducitatea, adică lipsirea de efecte a ofertei, este

expres regl~mentată de art. 1195 C. Civ. Este vorba de diverse situaţii în care actul
unilateral al ofertei nu mai produce niciun efect, datorită unor cauze externe voinţei
ofertantului2 • În principiu, oferta irevocabilă, avârid valoarea unui act juridic unilateral ·
producător de efecte juridice, ·Odată emisă, va produce efecte independent de voinţa
emitentului (cu excepţia notabilă a retragerii ofertei). De aceea, după momentul
ajungerii ei la destinatar, ea îşi va: produce efecte indiferent de persoana ofertantului şi
de situaţia juridică a acestuia - dacă devine. incapabil sau decedează; oferta va produce
în continuare efecte juridice care vor trebui să fie respectate de reprezentanţii legali ai
celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau de moştenitorii ofertantului decedat3. Pe de

1
Ni se pare că lipsa de consecvenţă a legiuitorului este regretabilă. În mod nonnal oferta cu termen
rezonabil trebuie considerată irevocabilă pe parcursul tennenului rezonabil implicit. Modelul logic îl
regăsim în art. II.-4. 202 DCFR. Dacă în intervalul .rezonabil de timp în care este din nou rezonabil ca
oferta să fie. considerată irevocabilă, survine acceptarea, contractul trebuie considerat încheiat. Dacă în
intervalul rezonabil menţionat, după ajungerea ofertei la destinatar, survine o revocare a ofertei, această
revocare nu va produce niciun efect. ,
2
A se vedea J. Ghestin, op .. cit„ Laformation du contrat, nr. 315 şi urm.,:p. 279 şi unn.; Fr. Tem\,
Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 113, nr. 111.
3
Chestiunea a fost reclamată de doctrina vechiului Cod civil (a se vedea, în special, J. Ghestin, op. cit„
Lajormation du contrat, p. 279 şi urm„ nr. 315 şi unn., în special nr.. 317) şi reprezintă o consecinţă
logică a naturii juridice a ofertei de a contracta.. Dacă apreciem .că oferta cu termen presupune
 CONTRACTUL CIVIL 109

altă parte, efectul irevocabilităţii ofertei se întinde doar la termenul inclus explicit sau
implicit în această ofertă. Pentru ca ea să producă efectul principal - încheierea
contractului, este necesar ca acceptarea să aibă loc în acest _interval de timp. După
. expirarea acestuia, valabilitatea ofertei dispare. ·Urmând, în principiu, această logică,
legiuitorul a prevăzut caducitatea ofertei pentru următoarele situaţii: ·
a) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit în ofertă sau în
termenul rezonabil, dacă oferta este fără termen şi adresată, unei persoane absente
[art. 1195 alin. (1), lit. a) C. civ.]. De fiecare dată când acceptarea ofertei nu ajunge la
ofertantîn termenul stabîlitde acesta în cadrul ofertei sauîn termenul rezonabil indicat
I .. -

de art. 1193 alin. (1) (este vorba de termenul prezumat de legiuitor în cazul ofertei fără
termen expres adresată unei persoane .• absente), contractul nu poate fi încheiat
[conform art. 1186 alin. (1) C. civ., momentill încheierii contractului este cel al
ajungerii acceptării la ofertant] 1 şi, pe cale de consecinţă, atât oferta de a contracta, cât
şi acceptarea acesteia, rămân fără efecte, aşadar sunt caduce; .
b) ·destinatarul refi1ză oferta [art. 1195 alin. (1) lit. b) C. civ;]. În toate situaţiile
în care destinatarul ofertei îşi manifestă expre~ intenţia de a nuaccepta oferta, în
interiorul termenului stabilit în ofertă sau în interiorul tennenului rezonabil stabilit de
art. 1193 alin. (1) c. civ.; oferta rămâne lipsită de efecte juridice ;.
2
'

c) în mod' excepţional, survenirea incapacităţii .sau dec~sul ofertantului pot să

genereze caducitatea ofertei [art. 1195 alin. '(2) c. civ.]. Îi;1 general, astfel cum am
arătat deja, oferta de a contracta odată eniisă, produce efecţd independent de persoana·
emitentului. Dacă după momentul emiterii ofertei, emitentul decedează sau devine
incapabil, moştenitorii săi sau reprezentanţii săi legali, au posibilitatea, dacă oferta nu
a ajuns încă la destinatar, să o retragă (în condiţiile art. 1199 C. civ.). Dacă nu au
retras-o, după momentul ajungerii la destinatar, vor fi. ţinuţi de caracterul său
irevocabil şi, în ipoteza acceptării, de efectele contractului astfel încheiat. Totuşi,
„dacă natura afacerii sau împrejurările o impun",. oferta va fi caducă ,în ipotezele
decesului şi survenirii incapacităţii. Cazul cel mai frecvent de asemenea situaţie, este
cel al ofertei cu caracter intuitu personae în ce-l priveşt(! pe ofertant - fii~d prezumat
ca unicul executant posibil al ofertei emise, decesul sau incapacitatea sa vor genera
caducitatea ofertei. Singura condiţie pentru .ca această ipoteză de caducitate să
funcţioneze, este aceea ca decesul sau incapacitatea să fi survenit în termenul în care
oferta este considerată irevocabilă. Dacă ele survin după acest moment şi eventual
. ulterior acceptării şi considerării contractului ca încheiat, nu mai avem de a face cu
. C<:tducitatea, ci cu o problemă de suportare .a riscurilor contractuale care .se rezolvă
după regulile instituite de art. 1634 şi art. 1557 C. civ. · ·

irevocabilitatea ei din momentul comunicării către destinatar, trebuie să admitem că manifestarea de

voinţă în: sensul încheierii unui contract este valabilă şi definitivă din partea emitentului, aşteptând
întâlnirea cu acceptarea pentru formarea contractului. Moştenitorii ofertantului defunct (în cazul
decesului), respectiv reprezentanţii legali ai ofertantului devenit incapabil {în cazul survenirii i11capacităţii
după momentul emiterii ofertei), trebuie să fie ţinuţi de obligaţia de a menţine oferta. Obligaţia ar trebui să
subziste şi în cazul ofertei cu termen şi al celei fără termen adresată unei persoane absente.
Cu excepţiile notabile ale acceptării tardive şi întârziate, reglementate de art. 1198 C. civ. ·
1

Dacă manifestarea sa de voinţă are loc după tennenul de acceptare, oferta devenise deja cadtică în
2

condiţiile art. 1195 alin. (1) lit. a) C. civ. Din nou, se poate pune.problema acceptării tardive sau întârziate.
 ' .
110 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

75. Natura juridică a ofertei.de a contracta. În legătură cu temeiul juridic al

angajării răsplinderii ofertantului, în doctrina juridică anterioară intrării în vigoare a
actualului, cod, au fost elaborate mai multe teorii. O parte din acestea se dovedesc
astăzi inutile, în condiţiile noii reglementări care acordă o importanţă deosebită actului
juridic unilateral, izvor de obligaţii civile, precum. şi al unei reglementări destul de
minuţioase a fazei fonnării contractului; Totuşi, o trecere în revistă a acestor teorii este
necesară pe11tru ~ determina noutatea adusă de legiuitor prin noua reglementare: .
· A. Teoria antecontraciului 1;· În concepţia unor autori, obligaţia ofertantului de a
.menţine .oferta este de natură contr~ctuală. Astfel, se afirmă că între ofertant şi
destinatarul ofertei s-a încheiat un antecontract. Oferta ar fi alcătuită din două
elemente: fondul ofertei-: care se referă ,la conţinutul contractului .ce se propune a fi
încheiat. prin .accepţ!lre · - · şi propunered ac~esorie, pe care o .face ofertantul de a
menţine oferta înăuntrul unµi · termen expres sau tacit. Cea de a doua parte a ofertei
fiind de natură a da ·naştere la o obligatie unilaterală ·în sarcina ofertantului şi în
beneficiul destinatarului se pre:Zumă :că a'cesta din urmă ~ acceptat-o imediat. Deci
între cei doi s-a
' '
realizat
- .
un acord de vointe,
~ ' ' un. contract secundar·. sau
.
-
un antecontract.
Aşaqar, s-ar putea afim1a că obligaţia ofertantului .de a menţine oferta în .timpul
termenului, propus se fondează pe un veritabil contract secundar.· Neîndeplinirea
acestei obligatii angajează astfel răspunderea contractuală a ofertantului. ·
"Deşi; într-adevăr, irevo~abilitatea 6feri:ei de.a contracta poate să rezulte dintr-un
„antecontract"~ adică dintr-un contract preparatonu [şi regăsim asemenea situaţie o
între ca.zllrile .âe ire\rocahilitate ·a oferţei cu terinen prevăzute de art. 1191 alin. (1) teza I
C. civ.2],' nicidecum un. asemenea contract nu este unul tacit şi considerat ca .fiind, de
o
fiecare dată când este vorba de ofertă cu ·termen, ca fiind încheiat. Teoria nu este
nicidecum satisfăcătoare, tiiotiv pentru care a fost criticată şi abandonată. Încheierea
antecontracti.ilui. este 6 pură ficţiune deoarece acceptarea prezumată a desti~atarului
este „cu totul ipotetică. şi <led îndoieiniCă" 3 • ·Este foarte greu de ·admis că cei. doi,
ofertantul făcând propunerea .de a contracta, iar. destinatarul ofertei receptând-o,,, au
voinţa şi conştiinţa faptului că între ei s-a încheiafun aritecontract. Acesta este motiVhl
pentru care apreciem că teoria antecontractului este lipsită de o acoperire în realitate,
deoarece' între ofertant şi destin~tarul ofertei; până la acceptarea ei integrală şi fără
rezerve, nu ·există un acord de voinţă, iar' antecontractul, fiind un contract, nu se poate
încheia fără să existe o întâlnire concordantă a voinţelor individuale ·conştiente ale
părţilor.
B. 'Teoria răspun'derii delictuale. Potrivit acestei teorii, retragerea intempestivă
a ofertei constituie () faptă ilicită cauzatoare de 'prejudicii care angajează răspunderea
civilă delictuală a ofertantului4 • Astfel, se va face aplicaţia art. 1357Şi urm. C. civ.

1
Pen~ analiza:~cestei teorii, as~ vedea: A. Weill, Fr. Tem:, op. cit„ p. 154 urm; în dreptul n~stru,
a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 44 şi urm„ L. Pop, Contractul, p. 167 şi urm. . .
' 2 · „Oferta este, este de asemenea, irevocabilă atunci când poate fi. considerată astfel în temeiul

acordului părţilor (.„)" (s.n.). . . ·.

3
A se vedea A. ~eill, Fr. Tem!, op. cit„ pp. 154-155. , . ·
4
A se vedea, în acest sens, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 44 şi unn.; L. Pop, op. cit„ Teoria
generală a obligaţiilor, p; 49 şi urm.; pentru prezentarea teoriei a se vedea L. Pop, Contractul, p. 168 şi
urm.
 CONTRACTUL CIVIL 111
(în conte~tul anterior se tăcea referi~e la art. 998 şLurm. v~chiul C. civ.) unde se
prevede că ,orice faptă a omului care ·cauzează altuia ~un prejudiciu obligă la repararea
lui pe ac6la din.a cărui greşeală .s-a, produs; După cum se poate observa, .prin această
teorie nuse explică nicidecum de ce o oferta nu ar putea.fi revocată în anumite situaţii,
ci. doar se găseşte ·un temei pentru reparaţia prejudicijlor cauzate d.e. o revocare
intempesţivă, a. ofertei. În Cazurile .în.· care. o asemenea .revpcare .este. astăzi.· posibilă -
~dică în ipoteza gfeţtei adresate unei persoane absente şi fără ţem1ţnde acceptare [art.
11,93 alin. (1) C. civ.] şi revocarea intervineanterior. momenttilui primirii ac;ceptării de
către ofertant~ singurul temei al daunelor-interese datorate îri: conditiile art. u 93 alin.
c.
(3). civ. rămâne tot răspunderea .<lel~ctila1~. în ace~st~,privin{ă, ~eoria poate fi
~tilizată în·.· con~inuare:· Pentru restul·· caZurilor ..în.· care· o . ofertă irevocabilă. este
,,revocată,'\ 'teoria nu are niciuR sens din' m~me~t 'ce. cleclaraţia de 're~oc~re' „,nu .
produce niciun efect"[~rt. 1191 alin. (2) C. ci~.]. ::: .·.. · .. : '. „ .· . •'.... ·. '
' . Într-'O 'altă variantă, unii autori explică răspund~rea· Ofert~~tii,hii pe Î~eea abl!,zului .
. de drept.· Exercitarea. dreptuh1i de. a revocâ 'oferta poate avea foc numai îri. anumite
·limite, în caz contrar se săvârşeşte lll1 abu{d~drept. AŞad~~'Îii.~itJ~tia când o'fertantUl
0

revocă inte~pestiv oferta,; el iăvârşeŞte un ab~z de drept; frec;â~d <lj~1 sfefalicitului în

o
sfera ilicitului. Îri uitiillă 'instantă, ofertantul. săvârşeşte faptăOi'licită care,angajează
răspunderea. sa delictu~lă: Aşa c~m s1{pciate observa, rev~ccu-ea intempestivă. a ofertei
poate fi calificată ca fiind ci 'faptă ilicită, fără nicio' legăhiră cu exerciţiul unui' drept sati
un abuz :, de diept. .Ofertantul .va . fi ţinut ..să' . repare eventu~la pagubă .·cauzată
destmatarului of~rteL Răspunderea ~ivilă d~iitt:Uală are lk ,b~ă: p1i11cipiulieparării în
natură a. prejudicîUlui:. Este motivul pentru ~âre ·s~' afirma în .·:~echea.·· doctrină,. că
repararea iîn natllră a prejudiciului suferit ae destinatarul of~rtd c~nsiă în. considera a
revocarea intempestivă' a ofe1;tei ca inopera~tă, lipsind-o d~ ~fecte. lJrmează că_ ori de
câte ori ·~ste posibil, instantele de judecată voi putea hotărî,, cu titlu' de reparare în
riatur,ă a pagilbei, ·că acel c6ntdct. s-a îllcheiat 1.'_Acest Îucril '~ste posibil Însă ~umai.
dacă destinatarul ofe1tei'a'acceptat sau.s-ah~tărâtsă ac~epte închder~a contractului în
tenrienu1 stabilit. A:ceastă ultimă obse~aţie poafo fi ~plicată mutaas mutandi~ ipotezei
o
în' care m1em de a face, cu ofertă fă1·ă tennen adresată ikei persoane 'abse11te; _ ea
o
reprezintă eventuală gnlă 'de' stabilife iă; daw:leiOr-int~re~e· în: ipot~~a prevăzută: de
'.ârt. ll93alin:(3)C.civ: . ·_ ' •·· '." ...· .·.....-,, .·.· :· , · .·, ·
c. Teoria f]ferte(- act juridi~ ~ izv;,r de oblig~{i/2 .')n ace.astă concepţie se
susţinea că Ofel1(i ·făqufil, CU, termen. ~xpre(~a.U. tacit. es,te Un .act' juridic ll~ilatera.1 ..de
drept 'civil, g~nerator a1 unui raport obligatiohal între ofertant şi 'destinatarul ofertei3,
Amfi ,în prez~11ţa unei obli$atiiU1,1îlate~ale: în cafy ofertantule~t~ d~~ito~a~ prestaţiei
negative ·d~ a nu revoca oferta'· înăuntrul' termenului · de acceptare,. iar · ~estinatarul ·
ofertei este creditorul acestei prestaţii. . ' ' '' '

A se vedea, .de exemplu, T.R. Popescu, P. Anca, op. clt„ p. 73; L. Pop, Teoria generală a
1

contractului. civil - iivor al raporturilor juridice de obligaţii ... ,· op. Cit., p. 54 şi unn. ·
2
· A se vedea, în acest sens, R. Sanilevici, op. cit„ p. 41. · · . . · · . ..
~ A s~ vedea, în.acest sens; .M. A Vţalll,Actul unilatera/·în dreptul privat,· Ed:· Hamangiu, Bucureşti,
2006, p. '255 şi urm,; P'. Vasilescu, op. cit„ p: ·151. şi urm.;· L. Pop, Contractul, p .. 170 şi urm.
 112 tRATATELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

În c~mtextUl vecbii reglementări, s-a .imputat acestei teorii, lipsa unui 1:emei legal
suficient, deoarece în vechiul cod, nu exista o' reglementare a actului juddic unilateral,
motiv pentru care se considera că acesta trebuie considerat liber revocabil: De aceea~··
se considera că, rriariifestarea unei voinţe timlaterale are valoare de act juridic civil
numai' îri •cazuri de ·excepţie; expres prevăztite de lege. Or, fu lipsa unei dispoziţii
legale exprese care s.ă confere ofertei de' a contracta valoarea ilnui actju~idic unilateral,
remită că ea nu poate constitUi, cu . această calificare, teînehtl ;irevocabilitătii în
anumite cazuri al ofertei sau chiar, mai.mult, că.oferta este esetitialm'ente revoc~bilă.
După 'cum· este cunoscut; uiia din regulile de bâză ale irtterpretării riorinelor juridice
este aceea că excepţiile sunt de strictă interpretare· şi aplicare.' Aplicarea unei norme
juridice prin carese consacră o excepţie de la regulă, nu poate fi interpretată extensiv
şi aplicată şi în alte cazuri decât acelea prevăzute expres şi limitativ de lege. . . .
. Această ' aÎnbfanţă legişlativă '(caractenzată mai . degrabă prin . lipsa de
·reglerrientftri) s-a· schiiiibat iadical. în-. noua reglementare,. legiuitorul stabileşte reguli
precise.legate de' ireyoc~biÎitatea ofe.rtei în rut l 1'91~1195 C. civ. şi, î~ plus, cuprinde .o
reglementare. d~ ·priJ;J.cipiu a actelor. juridice unilaterale, în art. 1324-1329 C. civ. ·
Raportafla.rioile pre~ederi, considerăm că oferta nu poate 'fi ~alificaţă decât ca un act
juridic unilateral prooucător de efecte Juridice. ·Din perspectiva .actelor unilaterale,
oferta: reprezintă un a~tjuridic unil;,,ter;,,l supus comunic6rii (art. i'3:26' c.· civ.)„ astfel
încât, .el v~ produce efecte' ;,din momeriful pi care coliiunicarea aJlJilge la destinatar',
chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din,.motive care nu. î{ sunt imputabile"
[art. 1326 alin. (3}C. civ.]. Calificarea se potriveşte în totalitate cu regulile legate de
comunicarea ·ofertei: aceast~ p6ate' .fi retrasă (retractată) doar pâriă la mom~ntul
ajungerii sale la destinatar ~au· concmnitent cu :acest mo~ent, după care' trebuie
menţinută pâriă la expirarea ternienului de irevocaoilitate (art. 1199 şi art. l 191-1193
C. civ.)'. Pentru a;completa ideea actului juridic unilateral al ofertei, adăugăm şi că, în
pri~iriţa menţinerii 'oferteî pentru un ,anumit interval 'de timp, oferta 'de a contracta
'trebuie c~lificată' Şi ca: un angajament unilateral~ sari „promisiune unilaterală". în
a
terminologia utilizată de art. 1327 C. civ. Oferta oe eonfracta cu teri:nen de acceptare,
reprezintă'un act~ilateral prin care ofertantui.se'obligă să mţnţină această ofertă un
o
amimif interval de timp, adică să nu revoce. qin prisma obligaţiei de a nu revoca
această ofertă, ea constituie un angajament unilateral care' are regimul juridic prevăzut
de art. 1327. C. civ. Peritru aşa-numitill ,;forid'; al' ofertei care. este continutul viitorului
contract; •ri1J. este necesară aplicar~a ·teoriei ·a~tul~i jurldic unilateral~. Obligativitatea
fondU:Iui ,ofertei este generată riumai deîncheierea contractului, 'în tiinp .ce aceea a
meriţineni:~i~~numit terilien este'gerierată'de te~ria angajamentului u~ifateral sau.
promisiuniiunilaterale1• .· · · · · ' ·· · ~ · . .· . ·
' , , ' " .,

',
1
Care nu trebuie sub nicio formă să fie c~~~dlttă c~ promi~i~ea' bilaterală de a contracta care .
este un conffilct şi care este rezultatul unui' acord de voinţe, fiind regleinentaiădistinct de art.1279 C. civ.
CONTRACTUL CIVIL 113

.
Subsectiunea a 3-a
Acceptarea

76. Noţiune. Reglementare. Acceptarea constă în manifestarea voinţei juridice

a unei persoane de a încheia un contract în condiţiile stabilite în oferta ce i-a fost
adresată în acest scop. La fel ca orice consimţământ dat pentru a produce efecte
juridice, acceptarea trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate prevăzute de
lege pentru voinţa juridică în general. Ea este reglementată expres de art. 1196-1200
C. civ. Dacă nu este pretinsă o condiţie specială de formă, acceptarea trebuie să fie
suficientă pentru considerarea contractului ca încheiat. Orice manifestare de voinţă
care presupune altceva decât o acceptare necondiţionată a ofertei,. nu are valoarea unei
acceptări cî, cel mult a unei contraoferte 1•

77. Condiţiile acceptării. În ceea ce priveşte conţinutul său, acceptarea este

necesar să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie pură şi simplă, adică să fie în concordanţă cu oferta. Cu alte cuvinte,
destinataml trebuie să accepte integral oferta, fără a formula rezerve sau a propune
modifică1i privitoare la clauzele esenţiale ale viitorului contract În caz contrar,
consimţământul nu constituie o acceptare, având valoare eventuală de contraofertă
[art. 1197 alin. (2) C. civ.]. Acceptarea trebuie să constituie o simplă confirmare a
ofertei sau, dacă nu este o simplă confirmare, eventualele completări cuprinse în
aceasta sii nu aducă atingere fondului ofertei [art. 1197 alin. (1) C. civ.] 2 ;
b) să fie neîndoielnică - adică să ateste în mod neechivoc intenţia destinatarului
ofertei de a accepta această ofertă. Fie că acceptarea are loc prin acte, fie prin fapte
juridice [art. 1196 alin. (1) C. civ.], ea trebuie să ateste intenţia destinatarului de a
accepta oferta şi de a încheia contractuI3;
c) să nu fie tardivă - o condiţie esenţială este ca acceptarea să fie făcută în
interiorul termenului de acceptare, adică în interiorul termenului în care oferta se
consideră a fi irevocabilă. Numai în acest mod ea produce efecte juridice, altfel. fiind

1
A se vedea, în acest sens, J. Ghestin, op. cit., Laformation du contrat, p. 282, nr. 318; Fr. Tem~,
Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 118 şi urm., nr. 115 şi unn.; L. Pop, Contractul, p. 174, nr. 64.
2
Condiţia enunţată presupune, de fapt, o concordanţă (a se vedea, în acest sens, C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit., p. 49) suficientă între ofertă şi acceptare pentru a se putea considera contractul încheiat.
Întreaga discuţie poate să ducă tot la noţiunea de acord suficient, astfel cum ea·· este reglementată de
art. 1182 C. civ. Problema nu este văzută atât de reducţionist în dreptul comparat. Numeroase sisteme de
drept disting între specificul tennenilor adiţionali ai manifestării de voinţă care poate fi sau nu calificată ca
acceptare, după cum aceştia alterează sau nu în mod ·substanţial tennenii ofertei iniţiale. A se vedea, de
exemplu, ipoteza termenilor adiţionali în art. 19 CVIM care indi~ă exemplificativ şi ce termeni adiţionali
pot fi consideraţi ca alterând material oferta (de exemplu, indicarea acceptării cu un alt preţ, a unei alte
modalităţi de plată, a uriei alte calităţi sau cantităţi de mărfuri, data şi locul predării, prevederi legate de
răspunderea unei părţi sau de competenţa de soluţionare a conflictelor născute de pe urma contractului).
Pentru comentarii, a se vedea U. Schroeter, op. cit., p. 334 şi urrD..
3
Condiţia poate fi dedusă din cea precedentă. Totuşi, indicarea ei separată are menirea de a arăta
că acceptarea trebuie să presupună o exteriorizare suficientă a voinţei şi care să aibă un caracter neechivoc,
fie că este vorba. de o acceptare expresă, fie că este vorba de o acceptare tacită.
114 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

caducă. Condiţia se desprinde cu claritate din prevederile art. 1196 alin. (1) C. civ.
care prevede că acceptarea trebuie să ajungă în tennen la autorul ofertei;
d) să fie emisă în forma cerută de lege pentru valabilitatea contractului
proiectat - astfel cum am mai arătat, atât oferta, cât şi acceptarea, potrivit art. 1187 C.
civ., trebuie emise în forma prevăzută de lege pentru validitatea contractului proiectat.
Lipsa formei atrage nulitatea absolută a acceptării. · ·

78. Felurile acceptării. Acceptarea presupune manifestarea exterioară a voinţei

acceptantiilui adresată ofertantului. Acceptarea poate fi expresă - în scris sau verbal -
sau tacită.· Este tacită atunci când remită cu certitudine din anumite acţiuni ori
atitudini. Începutul executării contractului· de către· destinatarul ofertei are valoare de
acceptare a ofe1id. Conform art. 1186 alin. (2) C. civ., contractul se consideră încheiat
şi anmci când destinatarul ofertei „săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a~l
înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al
uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod" •
1

Reamintim că, la încheierea contractelor solemne, acceptarea trebuie să îmbrace forma

special prevăzută de lege.
Legat de acceptarea tacită se pune problema dacă simpla tăcere sau inacţiunea
au sau nu au valoare de acceptare. De regulă, prin ea însăşi, tăcerea nu constituie o
modalitate de exprimare a consimţământului2 • Sunt însă şi unele situaţii de excepţie
când legea saupracticajudiciară acordă tăcerii valoare de acceptare. De exemplu3, este
admisă tacita recoriducţiune ·sau re locaţiune - acceptare dedusă din faptul că locatorul
nu reacţionează nici într-un fel faţă de manifestarea tacită de voinţă a locatarului de.a
continua contractul de locaţie se poate deduce că el a acceptat oferta de relocaţiune.
Tocmai de aceea, cu privire la tăcere sau inacţiune, art. 1196 alin. (2) C. civ. prevede
că, în principiu, acestea nu valorează acceptare. a ofertei. În mod excepţional,
tăcerea/inacţiunea pot reprezenta acceptare, dacă aceasta rezultă din lege (de exemplu,
tacita relocaţiune), din acordul părţilor (există un acord între acestea privind acest efect
conferit tăcerii destinatarului ofertei), din practicile statornicite de acestea (existenţa
unor contracte anterioare încheiate şi executate în acelaşi mod între aceleaşi părţi), din
uzanţe sau alte împrejurări (dacă de exemplu, anumite uzanţe profesionale sau obiceiul
locului atestă considerarea tăcerii ca acceptare în anumite situaţii) 4 •

1
În acelaşi sens este şi art. 18 alin. (2) şi (3) CVIM, care a fost preluat de art. 2.6 şi 2,7 din
Principiile UNIDROIT şi de art. II.-4.206 DCFR. Soluţia se regăseşte în majoritatea codurilor modeme
(a se vedea, de exemplu, art. 147 BGB, art. 862 ABGB care admit implicit această soluţie).
· Ideea era recunoscută cu valoare de principiu şi anterior. A se vedea, de exemplu, C. Stătescu,
2

C. Bîrsan, op. cit„ p. 49; în dreptul francez, a se vedea Fr. Terre, Pl1. Simler, Yv. Lequette, op.. cit., p. 122
şi urm., nr. 118; în dreptul comparat, de regulă, soluţia este aceeaşi. De exemplu, art. 18 CVlM consideră
că acceptarea nu se poate realiza doar prin tăcere, dar admite că însoţită de alte împrejurări poate fi
considerată acceptare (a se vedea U. Schroeter, op. cit., p. 315 şi urm.). Exact aceeaşi optică se regăseşte şi
în DCFR (art. II.-4.204) şi în principiu şi în dreptul comparat (a se vedea op. cit. - DCFR, voi. 1, note de
drept comparat, p. 311 ).
3
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 49; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 74.
4
A se vedea discuţia anterioară legată de termenii adiţionali în contextul CVIM (supra, .nota
nr. 235).
 CONTRACTUL CIVIL .115

79. Acceptarea necorespunzătoare. Dacă exprimarea voinţei destinatarului

ofertei este în sensul încheierii unui contract, dar nu respectă una sau mai multe din
· cerinţele acceptării prezentate mai sus, nu putem considera contractul ca fiind încheiat.
Legiuitontl, având în vedere· acest aspect, a prevăzlit două situaţii în care manifestarea
de voinţă a destinatarului 'ofertei, deşi nu respectă condiţiile. acceptării, trebuie tratată
într-un anumit mod. Este vorba de:
a) acceptarea necorespunzătoare a ofertei (art. 1197 C. civ.). Dacă răspunsul
destinatarului ofertei cuprinde abateri de la condiţiile acceptării, atunci el nu poate fi
considerat acceptare .. Mai cu seamă trebuie considerate asemenea abateri: i. răspun­
surile care cupnnd modificări sau completări car~ nu corespund ofertei primite (de
exemplu, răspunsul prevede acceptarea în condiţiile unui preţ mai mic a ofertei sau
cuprinde 'completări de clauze contractuale care· diferă faţă de normele supletive
prevăzute ·de lege· - este vorba de alterări ale fondului ofertei); ii. răspunsul la ofertă
primit peste termenul de acceptare (situaţia este analizată distinct 'în paragraful
următor) sau în celelalte situaţii, după ce oferta a devenit deja caducă; iii. răspunsul
destinatan1lui ofertei nu respectă forma · cerută de lege. În toate aceste sitilitţii, ·
răspunsul reare nu corespunde cerinţelor acceptării poate fi .eventual considerat ca o
contraofertă [art. 1197 alin. (2) C. civ.] sau poate fi considerat un simplu act din faza
negocierilor contractului, fără valoare de acceptare a ofertei;
b) acceptarea tardivă este şi ea () acceptare necorespunzătoare a ofertei din
perspectiva condiţiilor temporale. Legiuitorul distinge, după modelul mai tuturor
codificărilor moderne' între:
i. acceptarea peste termen [art. 1198 alin. (1) C. civl care este o acceptare
manifestată neîndoielnit abia după expirarea termenului de •acceptare prevăzut în
ofertă. Într..,o atare situaţie, contractul nu se consideră încheiat decât dacă autorul .
ofertei ·îl înştiinţează „de îndată" pe acceptant că înţelege totuşi să considere. contractul
încheiat;· ·
ii, acceptarea întârziată. [art. 1198 alin. (2) C. civ;] care este o acceptare făcută
. în termenul prevăzut în ofertă, ·dar care a ajuns la ofertant după expirarea acestui .
termen însă din motive neimputabile acceptantului. Într~o atare situaţie, contractul
trebuie considerat încheiat dacă ofertantul nu îl înştiinţează pe acceptant „de îndată" că
nu înţelege să considere contractul încheiat.

80. Retragerea (retractarea) acceptării. Chiar şi acceptarea poate fi retrasă, în

condiţiileart. 1199 C civ. Condiţia esenţială pentru ca retragereaacceptării să opereze'
este aceea ca· ea să nu fi ajuns la destinatar sau să ajungă cel târziu concomitent cu
acceptarea. După acest moment, nu se mai poate pune nici problema retractării şi, cu
atât mai puţin, cea'a revocării ofertei, deoarece, odată receptată acceptare.a, contractul·
se consideră încheiat şi este 'deja guvernat de principiul forţei obligatorii (art. 1270
C. civ.). ·

1
A se vedea, în acest sens, art. 21 alin. (1) CVIM, art. 2.9 alin. (I) Principiile UNIDROIT,
art. II.-4.207 DCFR care. toate prevăd aceleaşi distincţii legate de acceptarea tardivă şi acceptarea
întâniată şi oferă exact aceleaşi soluţii de rezolvare a situaţiilor juridice.'·
116 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL.OBLIGAŢIILE

81. Natura .juridică a acceptării. Şi acceptarea,· în· concepţia legiuitorului,

reprezintă un act juridic unilateral supus .comunicării şi se încadrează în prevederile
art. 1326 G civ„ ·producând efecte „din ·momentul în care comunicarea ajunge la
destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoştintă de aceasta din'motive care nu îi sunt
imputabile", Întrucât, după momentul comuni~ării acceptării, aceasta oricum nu mai
poate fi revocată, nu mai este necesar să facem apel la .. teoria angajamentului uni„
lateral. Menţinerea acceptării, adică irevocabilitatea sa, se datorează deja principiilor
efectelor contractului. · ·
' . ~ . .
· 82. Comunicarea acceptării. Accepţarea trebuie făcută prin mijloace „cel puţin
la fel de rapide ca cele folosite de ofertant, dacă din lege, din acOrduLpărţilor, din
practicile statornicite '.între acestea sau din alte asemenea împrejurări nu :rezultă
contrariul" [art. 1200 alin; (2) C. civ.]..Pe de altă parte, este important să reţinem că
acceptarea, întocmai ca şi oferta, produce efecte juridice numai din momentul
ajung;erii-lor la destinatar, „chiar dacă acesta nu.ia cunoştinţă de ele din motive care nu
îis~nt imputabile"[art.1200 alii (1) C, civ.]. ·

· .Subsecţiunea a +·a
Momentul şi locul ·încheieriicontractului

83. Precizări prealabile. Deşi atât momentul încheierii.contractului, cât şi acela

al loculuisunL determinate de legiuitor în .acelaşi text legal --'- art. · 118.6 C. civ. şi
implicit, în art.)200 alin. (1) C. civ„ în cele ce urmează, preferăm să facem o analiză
separată a celor două aspecte, datorită eonsecinţelor diferite pe care le au asupra
regimului juiîdic al contractului cele două chestiuni. Ca regulă de principiu,. contractul
trebuie considerat fonnat în momentul şi în . locul în care . oferta şi acceptarea
concordă 1 • Deşi simplu, acest principiu se dovedeşte greu de explicat şi .sohiţia este
dependentă: de teoria adoptată cu privire la .efectele comunicării acceptării. Vom
analiza aceste aspecte în cele ce urmează ....

· 84. Momentul încheierii contractului. După cum amvăzut, marea majoritate a

contractelor sunt consensuale. Urmare a acestui fapt, momentul încheierii contractului
coincide, · de regulă, cu momentul realizării acordului de. vointe. .Fac ex~eptie
c~ntractele solemne, care .se Încheie în momentul îndeplinirii formaiităţilor prevă~te
delege pentru validitatea lor (data autentificării înscrisului). Determinarea momentului
înche.ierii contractului prezintă interes practic din următoarele motive2 : " . .
a) din momentul. încheierii . contractului operează principiul forţei .sale
obligatorii şi oferta nu mai poate fi revotată; de asemenea, nici .acceptarea nu mai
poate fi retrasă sau revocată; . . . .

1
P. Chauvel, Consentement, în Rep. Civ. Dal!oz, nr. 238 .
2
. Ase vedea, de exemplu, A. Weill, Fr. Tem:, op. cit., p. 162 şi unn.; P. Chauvel, loc. cit„ nr. 240;
în dreptul nostru, a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit.; p. 52 şi unit, nr. 41 şi urm.; L,Pop, op. cit„
Teoria generală a obligaţiilor, p. 53 şi urm. şi L. Pop; Contractul, p. 185 şi unn. ' :·
CONTRACTUL CIVIL 117

b) ,capacitatea. părţilor de a contracta se apreciază în funcţie de monientul

încheierii contractului; în general, toate dementele de· validitate a contractuhii se
apreCiază în funcţie de acest moment (consimţământ, obiect. şi cauză„ pe' lângă
capacitate, în cazul căreia, momentul încheierii prezintă relevanţă imediată); pe cale de ·
consecinţă, prin raportare .1a acest moment, se pot constata ,cauzele de <nulitate sau
anulare a!contractului;
•·c) ,în caz·de coriflictdelegi în timp, momentul încheierii contractului constituie
uneori criteriul după.care se va stabili legea civilă aplicabilă 1 '.,sau norma conflictuală
aplicabilă în dreptulintemaţional privat2; · · · ·
d) · momentul încheierii contractului constituie momentul din care încep să
cmgă anumite. termene· legale şi convenţionale; cum sunt: .termenul de prescripţie
extinctivă.şi ternienul suspensiv sau extinctiv de executare·a contractulUi; ·
e) :în contractele translative avârid ca obieCt bunuri mobile, momentul încheierii
contractu lui marchează. transferul. dreptului de proprietate sau a altor ·drepturi reale de
1

la înstrăinător la dobânditor;. . . .
f) : constituie criteriul de determinate a locului încheierii contractului.
Pentru opeiaţiuriea 'de determinare â 'momentului :încheierii ·contractului este
absolut ·i)ecesar să distingem, în prirnul rând; între două ipoteze: ofertantul şi
acceptantul se a,flă · în acelaşi loc, faţă în ·faţă, unul ·în. prezenţa.· celuilalt (ipoteza
persoanelor prezente); ofertantul şi acceptantul nu se află .în acelaşi foc; fiirid vorba .de
contracte' care se. încheie prin. corespondenţă (ipoteza destinatarului absent): În plus;·
niai ']:mtem avea în vedere şi ipoteza în care contractul se încheie pnntr-o acceptare.
tacită .realizată prin executarea contractului de .către acceptant. saU: '.în: alt' inod care
indică intentia sa de a accepta (ipoteza acceptării implicit~). ' ·' . . . . '" : .
A. fJJ~terminarea'inoinentului încheierii contractului între persoqnt; prezente.·
Sunt asiţnilate acestor contracte, din punct de vedere al ctetermii1ării'1nomentului
încheierii lor, şi c~ritractele perfectate prin telefon,, deoarec~ părţile îşi p"ercep, direct şi ·
nemijlocit, declaraţiile· de voinţă. Stabilirea. 1.llom~ntului încheierii acestor· contracte
este: lipsită de di;ficultăţ{. Momentul coincide cu acela ·al· decla:r:ării acceptării oferţei,
.integral. Şi fără rezerve. Dacă· oferta nu .este acceptată de. îndată, 'atunci· ea 'rămarie fără
efe~te juridice [~rt. 1194 alin. (1) C. dv.]. Fără efecte pr~supune că ofertantul nu mai
are obligaţia. de a menţine oferta un anumit termen: Bineînţeles .. c·ă, face e~cepţie
situaţia în care oferta, chiar adresată unei persoane prezente, ·e'ste cu termen de
acceptare sau prevede în orice alt mod că este irevocabilă 11n <lnumitinterval de timp
(art., 1191C. civ.). D~claiarea acceptării trebuie să iriter\Tină tţnediat, astfel .încât

1
Legea de punere. în. apli~are a Codului civil c~prlnde mai mult~ dispoziţii legate de efectele
codului referitoare numai la contractele încheiate după intrarea sa în vigoare. A se vedea, de exemplu,
art. 105 şi urm. din Legea citată. Marea majoritate a dispoziţiilor legale ale acestei legi se leagă de .
momentul :încheierii contractului prin faptul că· indică aplicabilitatea Codului civil. nuinai la. contractele
posterioare intrării sale în vigoare. De exemplu, .art. 108 LPA prevede că dispoziţiile.referitoare la
transferul i'iscurilor, prevăzute în art. 1274 C. civ.·se aplică numai contractelor.încheiate după intrarea în
vigoare a Codului civil. · , ·
2
Astfel, de exemplu, confonn art. 28 din Regulamentul Roma I privind legea aplicabilă obligaţiilor.
contractu~le, se aplică numai contractelor încheiate după intrarea în vigoare. a acestui regulament.
 118 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

ofertantul o cunoaşte în chiar momentul exprimării ei de către cealaltă. parte. Prin

umiare, în acel.moment contractul este încheiat. ·
B. Determinarea momentului încheierii contractului între persoane neprezente.
Este vorba de acele situaţii când oferta se trimite prin poştă, curier, telegraf, telex,
e-mail etc. sau în cazul în care, în general, între ofertă şi acceptare trece un interval de
timp .. Dificultatea determinării momentului încheierii contractului 1· constă în faptul că
momentul manifestării voinţei de acceptare .a destinatarului ofertei nu coincide cu
acela al cunoaşterii acceptării de către ofertant2•
În· literatura de specialitate clasică au fost propuse, pentru a se determina
momentul încheierii contractului în aceste ipoteze, mai multe.teorii sau sisteme3 :
·. a) . sistemul emisiunii sau declaraţiunii acceptării, potrivit căruia contractul se
consideră încheiat în 'momentul când destinatarul ofertei S-(l hotărât să o accepte4 ,
chiar dacă. voinţa de acceptare .nu .a fost expediată ofertantului. Ca .temei legal se
invoca, în 4teptul nostru, textul fostului art. 1533 vechiD;l Co9 .civil care prevedea că:
„primirea mandatului poate să fie tacită şi să rezulte din executarea lui din·. partea
mandatarului". Aşadar, contractul de mandat este încheiat din ziua în care mandatarul
a început să îl execute, fără ca mandantUl' să aibă. c~oştinţă despre acest fapt.
Susţinătorii acestui sistem generalizau textul articolului citat şi pretindeau că toate
contractele se· formează :prin acceptarea ofertei de către destinatarul ei. Cu toate
acestea, natura specială a contractului de mandat, în opinia noastră, nu pennitea o
. asemenea . generalizare5• Adoptarea sistemului. emisiunii ar fi creat numeroase
dificultăţi de ordin practic în operatia de determînare ,a momentului încheierii
con:tractUlui .. .Astfel, momentul închei~rii contractului .ar fi depins numai de voinţa
acceptantuIUi ofertei „care, deşi a semnat înscrisul cuprinzând acceptarea, ar putea să~I
trimită mult mai târziu, ori săi:m-l triinitădelo~"6 sau să,~l disţiugă7 • . '
b). sistemul. {!xpedierii acceptării constiti.iie o atenuare' a sistemului emisi~nii;
potrivit acesnil sistem, momentulîncheierii contractului 'este considerat acela în care
destinatarul ofertei a expediat acceptarea prin scrisoare, telegramă etc., chiar dacă nu a
în
ajuns Ia' ofertant. Numai 1nomeiJ.tul respediv, ~oinţa de acceptare se definitivează'.
Deşi prezirită. anumite. ·avantaje,· sistemul este criticabil deoarece, pâriă. în .momentl:ii
când ajunge Ia. de~tinaţie, acceptarea poate săfie retrasă, împiedicându~se încheierea
contractului.
.
Totodată,
' ,' '
ofertanti.tl
8
nu poate·' şti faptuf
"
că . acel contract
'
s-a încheiat,
'
neavând cunoştinţă de acceptare ;

I c!lre a generat complexe discuţii în literatura de specialitate. A se vedea, în special, J. Floiir, J.L
Aubert,'E: Savatix, op. cit„ nr. 160 Şi urm.; J. Ghestin, op. dt„L'aformaiio~ du contrat, nr. 346 şi unn.
2
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 50. ,
3
A se vedea, pentru discuţii, L. Grynbaum, Contrats entre absents: les charmes evanescents de la
theorie del'emission de l'acceptation, în Rec. Dalloz, 2003, P: 1706 şi urm.; P. Chauvel, loc. cit., nr. 242
şi urm.
4
A se vedea A. Weill, Fr. Tem\, op. cit„ p.164 şi.166; P. Chauvel, loc. cit.„nr. 242 şi urm.·
5
Idem, p. 166.
6
.T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 77.
7
Cu toate acestea, pentru o lungă perioadă de timp, jurisprudenţa franceză s~a arătat parţial ataşată
acestui sistem de identificare a momentului încheierii contractului (a se vedea, în acest sens, jurisprudenţa
citată.de p; Chauvel, loc. cit„ nr. 246 şi urm.). · , .
8
A·se vedea, în acest sens, C_. Stătescu, C. BîtSa~, op. cit., p. ·50. · :·;
CONTRACTUL CIVIL 119
c) sistemul recepţiunii acceptării. Contractul se consideră încheiat în momentul
când acceptarea a ajuns la ofertant, fiind suficient ca scrisoarea sau telegrama să fie
pusă în cutia poştală, predată la poartă, secretariat sau serviciul de curier al
întreprinderii. Numai într-un asemenea moment, acceptarea se definitivează, neputând
fi revocată 1 ;
d) sistemul informării sau luării la cunoştinţă, potrivit căruia pentru încheierea
contractului este absolut necesară întâlnirea efectivă şi conştientă a celor două voinţe
individuale. Cu alte cuvinte, momentul încheierii contractului este acela în care
ofertantul a luat la cunoştinţă despre conţinutul acceptării. În dreptul nostru, acest
sistem era consacrat în materia contractelor comerciale, prin fostul art. 35 alin. (1) din
C. corn. {astăzi abrogat prin intrarea în vigoare a Codului civil), şi se considera
aplicabil prin analogie şi contractelor civile. El prezenta inconvenientul că încheierea
contractului se afla de această dată la discreţia ofertantului care, deşi a primit înscrisul
cuprinzând acceptarea, nu ia cunoştinţă de ea2 •. Ba mai mult, este posibil şi arbitrariul
constând în faptul că ofertantul, încercând să fraudeze interesele acceptantului, ar
putea susţine că. deşi a primit scrisoarea sau telegrama, .nu a luat la cunoştinţă de
conţinutul său. De aceea, . se considera că, din moment ce ofe1iantul a receptat
acceptarea, operează prezumţia simplă că a luat la cunoştinţă imediat de conţinutul
acceptării3 . ·
Soluţia Codului civil. Aşa cum era de aşteptat, prin două texte legale, art. 1186
alin. (1) şi art. 1200 alin. (1) C. civ., legiuitorul, urmând exemplul legislaţiilor
modeme, s-a oprit asupra sistemului recepţiei acceptării ca sistem aplicabil pentru
determinarea momentului încheierii contractului. În conformitate cu sistemul recepţiei,
pentru încheierea contractului este necesar ca acceptarea să ajungă la ofertant înainte
de împlinirea termenului expres sau tacit, înăuntrul căruia se poate face schimbul între
ofertă şi acceptare. De aceea, acceptarea receptată de ofertant după împlinirea acestui
termen este tardivă şi nu poate. avea ca efect încheierea contractului (cu excepţia
ipotezelor de acceptare tardivă prevăzute de art. 1198 C. civ.). Sistemul este consacrat
de art. 1200 alin. (1) C. civ. care se referă la momentul de la care acceptarea produce
efecte juridice - adică generează încheierea .contractului · şi nu mai poate fi
retractată/revocată: „Oferta, acceptarea, precum şi revocarea acestora produc efecte
numai din momentul în care ajung la destinatar, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de
ele din motive care nu îi sunt imputabile". Sistemul, se regăseşte şi mai clar în
art. 1186 alin. (1) C. civ. care prevede: „Contractul se încheie în momentul şi în locul
în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din
motive care nu îi sunt imputabile". Sistemul se bazează oricum pe .o prezumţie tacită a
luării la cunoştinţă a acceptării de către ofertant. Numai că această prezumţie, spre
deosebire de vechea reglementare, este una absolută, niciunul din· textele legale

Este sistemul cel mai frecvent utilizat în dreptul modern comparat şi a fost adoptat de toate
1

proiectele majore de codificare europeană (a se vedea note de drept comparat, în op. cit. - DCFR, voi. 1,
p. 316 şi unn.).
2
A se vedea, de exemplu, T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 78.
3
Aceasta era, în principiu, soluţia la care se oprise doctrina română. A se vedea, de exemplu, T.R.
Popescu, P. Anca, op. cit., pp. 78-79; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 51; L. Pop, Contractul, p. 187.
120 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

nepermiţându-ne să tragem concluzia că, dacă ofertantul ar dovedi că nu a luat Ia

cunoştinţă de acceptare, contractul nu s-ar considera încheiat. În esenţă, 'conform
sistemului . le.gal·· corect pus în valoare de Codul civil,. riscul ·tnjormării aparţine
ofertantului; In ceea ce priveşte însă riscul comunicării, acesta aparţine acceptantului
care, conform art. 1200 alin. (2) C. civ: trebuie să utilizeze mijloace de comunicare cel
puţin la fel de rapide ca cele folosite de ofertant dacă din lege, uzanţe, convenţie, nu
rezultă contrariul. Neajungerea în termen a acceptării, chiar dacă a fost corect
expediată şi nu a ajuns la ofertant în termeiml de acceptare, este riscul acceptantului
[cu excepţia notabilă a acceptării întârziate; prevăzută de art: 1198 alin. (2) C. civ.].
C. Momentul încheierii contractului prin acceptarea implicită. Astfel cum am
arătat, încheierea contractului se poate realiza.şi printr-o acceptare „implicită" a ofertei
de a contracta, deoarece, art. 1196 alin. (1) C. civ. prevede că „orice act sau fapt al
destinatarului constituie acceptare .dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu
privire la ofertă ( ... )". Poate fi vorba, de exemplu, de o acceptare a ofertei prin
executarea contractuluf de către destinatarul ofertei sau prin comunicarea către un terţ
a faptului că a încheiat un contract cu ofertantul sau prin nicio manifestare de voinţă, ·
dacă există o înţelegere prealabilă cu ofertantul în sensul considerării tăcerii ca
acceptare [art. 1196 alin. (2) parte finală C. civ.]. Careeste soluţia într-o atare situaţie?
Conform art. 1186 alin. (2) C. civ.. „contractul se consideră încheiat în momentul în
care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a-lînştiinţa pe
ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau
potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod." Interpretarea acestui
text legal ne obligă · la două variante de determinare a momentului încheierii
contractului: ·
a) dacă legea, uzanţele părţilor sau uzanţele generale sau înţelegerea prealabilă
a părţilor nu .··prevăd nimic în legătură cu· momentul încheierii contractului ·prin
acceptare implicită, contractul poate fi încheiat numai prin înştiinţarea, .în orice formă
a ofertantUlui de încheierea contractului (de exemplu, prin transmiterea ordinului de
plată a plăţii preţului prin e-mail sau prin livrarea efectivă a mărfii). Aşadar, într-o
asemenea situaţie, legiuitorul a instituit (şi el, e drept; implicit) sistemul recepţiei de
către ofertant .a informaţiei cu privire la faptul executării sau a oricărui alt act sau fapt
care probează în mod „concludent" intenţia destinatarului de a accepta oferta;
· b) prin excepţie, dacă există o înţelegere· prealabilă între părţi, sau uzanţele
părţilor/uzanţele generale sau legea prevăd o altă soluţie pentru ipoteza acceptării
o
implicite, această·soluţie se va aplica. De exemplu, dacă există convenţie între părţi
care prevede că acceptarea ofertelor de către destinatar se va face prin executare şi că
nu trebufo făcută nicio ·comunicare în acest sens ofertantului, momentul încheierii
contractului coincide cu primul act de executare.
. . .
85. Locul încheierii contractului. Determinarea: locului încheierii contractului
prezintă importanţă practică în dreptul procesual .·civil 1 şi în dreptul internaţional

1
Normele de procedură civilă pot stabili ca şi. criteriu de determinare acompetenţei teritoriale a
instanţelor judecătoreştilocut încheieirii contractului. lntimp, majoritatea normelor de procedură (atât în
CONTRACTUL CIVIL 121

privat'. În ceea ce priveşte dreptul procesual .civil, locul încheierii. contractului

constituie, uneori, criteriul după care se determină competenţa teritorială.a instanţelor
de judecată chemate să soluţioneze eventualele litigii născute în legătură cu contractul.
Din punctul de vedere al dreptului internaţional privat, locul încheierii contractului
este criteriul pe baza căruia se determină nonna juridică aplicabilă unui contract cu
elemente de extraneitate, în caz de conflict .de legi în spaţiu. În acest sens, operează
principiul potrivit căruia forma contractelor e supusă legilor ţării unde se face actul
(locuş regit actum). Dinfericire, importanţa criteriului locului încheierii contractului a
scăzut. Spunem, din fericire, deoarece, astfel cum vom putea observa, determinarea
locului încheierii contractului în noua reglementare, este complet lipsită de
previzibilitate contractual-legală .
. Aşa cum am arătat, momentul încheierii contractului constituie criteriul în
funcţie de care se determină şi locul încheierii sale • Deci locul încheierii contractului
2

înseamnă locul unde s-a realizat acordul de voinţe. În ceea ce priveşte contractele între
persoane prezente şi aflate faţă în faţă, detenninarea locului încheierii lor nu pune
probleme. Locul. încheierii contractului este acolo unde se află părţile, atunci când se
face schimbul între ofertă şi acceptare, una în faţa celeilalte. În cazul contractelor între
persoane neprezente, având în vedere sistemul recepţiei acceptării, locul încheierii
contractului este localitatea unde ofertantul primeşte corespondenţa cu acceptarea.
Ofertantul primeşte acceptarea la domiciliul sau sediul său, la reşedinţă sau într-un alt
loc stabilit de către · el. Sub aspectul locului încheierii, .contractele sinalagmatice
perfectate prin telefon se consideră încheiate între persoane neprezente; aşadar, locul
încheierii lor este acela din care vorbeşte ofertantul. În acest sens, art. 1186 alin. (1)
C. civ. prevede că locul încheierii contractului se determină după exact aceleaşi reguli
ca şi momentul încheierii contractului. În sfârşit, contractele solemne se încheie la
locul unde s-au îndeplinit fonnalităţile prevăzute de lege pentru validitatea lor. Având
în vedere că ele îmbracă forma înscrisului autentic, acest loc ·este acolo ·unde s-a
autentificat contractul.
Soluţia este surprinzătoare în ambianţa actuală a dreptului comparat, niciun text
legal modern nealăturând momentul şi locul în desemnarea criteriilor de identificare a
celor dmiă aspecte. Credem că varianta· la care s-a oprit legiuitorul este discutabilă,

România, astfel cum vom arăta, cât şi în alte ţări, au renunţat la acest criteriu, utilizându-l pe cel al locului
executării contractului). .
Prin aplicarea principiului focus regit actum - şi acest principiu cunoaşte astăzi o aplicare
1

nuanţată ca efect al reglementărilor mai noi, dar criteriul are în continuare anumite semnificaţii în privinţa
capacităţii şi altor condiţii de validitate, astfel cum vom vedea. . ..
Deoarece art. 1186 alin. (I) C. civ. a înţeles să asocieze integral criteriul momentului şi cel al
2

locului încheierii contractului. Chestiunea se prezintă complet diferit în dreptul comparat.·. Nicio
reglementare modernă nu alătură cele două criterii. Raţionamentul este unul simplu. De regulă, chestiunea
locului încheierii contractului se rezolvă Ia nivelul normei conflictuale (într-o manieră implicită). În al
doilea rând, asocierea integrală a celor două criterii este de natură să genereze un grad ridicat de arbitrar în
detenninarea legii aplicabile· contractului. Astfel se întâmplă în art. 23 CVIM, art. 2.6 alin. (2) din
Principiile UNIDROIT, art. II.-4.205 DCFR. Regula. se regăseşte şi în codurile naţionale, în egală măsură.
A se vedea., în principal, art. 146 alin. (4) BGB, art. 862 ABGB şi foarte recent, aceeaşi regulă a fost
adoptată şi de Codul civil olandez [art. 3.37 alin. (3)).
122 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
. . .
mai ales din perspectiva dreptului internaţional privat. Oricum, în lipsa unui alt text de
lege şi până la eventuala sa îmbunătătire; kicul încheierii ·contractUlui ·se determină
după ·exact·aceleaşi reguli ·Ca şi mome~tul întheierii sale'[art. 1186 ~lin. 0) C. Civ:],
pentru toate ipotezeleîn care acceptarea ofertei este una expresă supusă comunicării
ofertantului. În dreptul internaţional privat actual, din fericire, importanţa .criteriului
locului. încheierii contractului a fost sever . restrânsă. Dacă avem în vedere
Regulamentul Roma I privind legea aplicabilă· obligaţiilor· contractuale,· observăm 'că
locul încheierii contractului nu mai are , aproape nicio importanţă, criteriile de
determinare a legii aplicabile ·fiind altele (v.. art. 3-4· şi apoi art. 5..:g din Regulament)'.
Chiar şiîn materie de capacitate şi consimţământ s~a renunţat la această regulă lipsită
de previzibilitate ·(v., art. 10~ Îl din Regulamentf În materie de competenţă
jurisdicţională internaţională, criteriul locului încheierii contractului este 'de asemenea .
în regresie şi nu inai reprezintă uri. reper. al determinării competenţei instanţelor de
judecată pentru litigiile de.·sorginte contractuală. Dacă avem în vedere Regulamentul
Bruxelles I : privind competenţa . jurisdicţională, vom observa că determinare~
competenţei .·se face după alte . criterii . decât cel 'al·· locului încheierii contractului3 ;
·principiu
. . .
de
.
reglementare
... . .
.Care . .creează
.
Un·. grad
.. 4
maxim
. .
.~
de.·coeziune
. „
'_îfltre cele
.
două
.
instrumente comunitare în materie de contract ;· In ·sfârşit,. în::dreptul procesual civil
intern, de asemenea, competenţa teritorială a instanţelor'' de judecată nu este ·
dependentă· de 'locul· încheierii contractului,· ci . de cel .. al locului. executării • În
5

concluzie, soluţia credem greşită aJegiujtorului, este implicit corectată giaţie priorităţii
aplicării ·dreptului comunitar, prioritate concretizată şi în materia procedurii civile .

...
1
A ~e :vedea, pentm. prezentare, U. Magnus, Artidie 4R~ln~ Regulation: The Applicable L~w in the
Absence OfChoice, în Fr. Femiri, St. Leible, op. cit. :_Rome I Regulation: p. 2Jşi uim.; de asemenea, a se
vedea' A. Bonomi; Th~ Rome I Regulation on ihe Lmil Applicabte· to Conf/:actual Obligations - Sorile
General Remarks, loc. cit., p~ 165 şi urm. Poate că se poate reţine uneori şi locu'iîricheierii contractului
atunci când criteriile. oferite de art. 4.1 şi 4.2 nu sunt suficiente şi se pune problema determinării legăturii
.mai strânse a contractUlui cu o antimită' lege (după criteriul instituit de ari:. 4.3 din Regulamentul Roma I).
2
După art~ ·IO.din Regulament, aceleaşi reguli care sunt virtual.aplicabilecontractului valabil, sunt
aplicabile Şi condiţiilor .de forid ale acestuia. Prin excepţie,. stabilirea lipsei consimţământului la încheierea
contractului se. determină după legea ţării unde îşi are reŞedinţa obişnuită partea âl cărei consimţământ este
în discuţie [im. 10 .alin. (2) Regulamentul Roma I]. Aşadar; în orice caz; regula jocus regit actum nu îşi
. mai găseşte aplicarea. Prin excepţie, ea reapare în contextul condiţiilor de validitate fonnală (art. 11 din
Regulamentul Roma I), ·ceea ce este perfect natural şi totodată presupune o maximă previzibilitate
contractuală. ..
3
D.e regulă, domiciliul, reşedinţa pâriitului sunt criteriile care .au relevanţă în determinarea
competenţei jurisdicţionale internaţionale (art. 2, 3, 4 din Regulamentul Bruxelles· I). În materie de .. ·
competenţă Specială, are relevanţă locul executării contractului .şi nu cela! înch.eierii sale (art. ·5 par>! ·
pct. 1 din Regulamentul Bruxelles I). Observaţiile ar putea continua:·· Pentrµ comentarii, a se vedea P-. Vlas,
în Brussels I Regulation, 2nd. Revised Edition (ed. U.Magnus; P. Mankowsk:i), Sellier, Milnchen, 2012, ·
p. 76 Şi urm.; cpmentatii sub art. 2, 3, 4 din Regulamant; a se vedea, de asemenea, P. Mankowski, op. Cit.
. - Brussels I Regzilation; p. 88 şi urm„ comentarii sub art: 5 din Regulament. ·
4
·. A se vedea, în acest sens, E. Lein, The New Rome l/Rome11/Brussels1 Synergy, în Yearbook of.
Private lnternational Law, voi. X, 2008, p. 177 şi urm.
5
În no\ll Cod de procedură civilă, regăsim criteriul domiciliului pârâtului ca şi regulă principală de
determinare a competenţei teritoriale [art. 105 "alin. (1) c. pr. civ.] şi pe cel al locului executării.
contractului pentm litigiile legate de executarea; nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea
unilaterală a contractului [art. 111 alin. (1) pct.3 C. pr. civ.]. ':; · · ·
CONTRACTUL CIVIL 123
Subsecţiunea a 5-a
Determinarea continutului contractului în fimctie.
· de ofertă şi acceptare · ' ·

86.. Precizări prealabile. Există numeroase situaţii în care determinarea

conţinutului.contractului ridică o problemă delicată datorită concursului deîmprejurări
care stau la baza încheierii sale, datorită modalităţilor specifice în care acesta se
încheie, datorită apelului la documente precontractuale sau· extracontractuale. şi în mod
special, datorită incidenţei regulilor de 'interpretare a voinţei părţilor. De aceea,
legiuitorul a abordat câteva asemenea ipoteze, în vederea stabilirii unor reguli ·de
determinare a conţinutului contractului.

87. Acordul asupra elementelor esentiale - acordul suficient1 [art.· 1182 alin. (2)
şi (3) C. civ.]. Astfel cum am arătat deja ;nai sus, acordul se consideră încheiat din
momentul în care, în cursul negocierilor, părţile convin asupra elementelor esenţiale
ale contractului [art. 1182 alin. (2) C. civ.], realizându-se astfel ceea ce se cheamă un
acord su.fkient. Indiscutabil, într-o atare situaţie, contractul va cuprinde clauzele
convenite de părţi cu privire la aceste elemente esenţiale -:- adică legate, de exemplu de
bunul vândut şi de preţul acestuia, de bunul dat în locaţiune şi cuantumul chiriei etc.
Elementele secundare pot fi abandonate de părţi pentru . convenţii ulterioare,
subsecvente acordului suficient. Aceste elemente fac obiectul aşa-numitelor clauze
deschise adică al clauzelor, explicite sau implicite acordului părţilor al· căror conţinut
va fi stabilit în viitor2. Stabilirea lor în viitor se va realiza de către părţi printr-un nou
acord, de către un terţ desemnat de .părţi în acest scop sau; în cazul în care părţile nu
ajung la consens sau terţul refuză . să stabilească termenii clauzelor deschise, de
instap.ţa de judecată [art.1182 alin. (3) C. civ.]. Rolul instanţei de judecată se reduce la
o „completare" a contractului cu rol de interpretare a voinţei tacite apărţilor. Cel mai
probabil, această „completare" se va realiza prin apelul la normele dispozitive .ale
dreptului comun, dacă nu există indicffcă-păfţile-au dorit să.înlăture aceste norme3 •

· 88 .. Clauza de „fuziune" 4 şi clauzele extrinseci (arl~ 120 I C. civ. ). În cuprinsul

contractului final, grija formală a părţilor. se manifestă adesea prin intermediul
1
Pentru discuţii privind acordul suficient, a se vedea supra nr. 66 şi unn, În esenţă, trebuie ca
termenii contractuali asupra cărora s-a realizat concordanţa de voinţă să fie suficienţi pentru a se da efecte
juridice înţdegerii părţilor. A se vedea, pentru această optică, în inod evident regăsibilă şi la legiuitorul
nostru, art. 11.-4.103 DCFR (Sufficient agreement) şi comentariile explicative din op. cit. - DCFR, voi. I,
p. 277 şi unn.
.
2
În mod evident sursa intelectuală a textului legal este art. 2.1.14 din Principiile UNIDROIT (cu
excepţia regulilor privind posibilitatea instanţei de a „completa" contractul. ··.
3
Ideea clauzelor deschise îndepărtează sistemul actual al formării· contractului de cel francez în
materie, unde este rămasă discutabilă chestiunea completării clauzelor contractuale prin apelul la dreptul
supletiv comun (Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., nr. 188). · .
În dreptul comparat, o asemenea stipulaţie contractuală se cheamă Merger Clause şi se regăseşte
4

în toate reglementările modeme în materie deformare a contractului (a se vedea, de exemplu, art. 2.1.17
din Principiile UNIDROIT; art. II.-4.104 DCFR) care au şi fost sursa de inspiraţie a legiuitorului român.
 124 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

aşa-numitei clauze de fuziune. Prin intermediul acestei clauze, părţile decid înlăturarea .
din contract a .. oricăror documente extracontractuale {scrisori de intenţie,
memorandumuri, schimburi succesive de propuneri de a contracta etc.) sau acorduri
care· au fost utilizate în faza precontractuală. Cu toate acestea, efectul unei asemenea
clauze (în lipsa unei precizări contrare perfect admisibile), nu este şi acela. de a înlătura
forţa inte!1Jretativă a unor asemenea documente sau acorduri precontractuale .
. Da~ă în contract nu este stipulată o asemenea clauză de fuziune Şi se face
trimitere
....
la. clauzeexteme
. . .
contractului
/
(de exemplu,
.
la o listă
. •···.·. . . ··.
a condiţiilor generale
. .
de
contractare ale ofertantului)f,..se aplică prevederile art. 1201 C. civ., conform căruia:
„Dacă.pnn
. -
lege nu se preYede
' /-
altfel, părţile
.
sunt ţinute
" .
de clauzele extrinseci la care
contracful face trimitei;l" ·

89.. Clauzele st.andard. (art. 1202 C . . civ.). Existenţa clauzelor standard ridică o
serie de. probleme delicate. Chestiunea nu a f~st evitată d~ legiuitor care a abordat
relativ detaliat tematica numită. în dreptul comparat „the ,battle of. fonns" .şi care·
. semnifică determinarea clauzelor contractului final în funcţie de conflictul existent
între clauze stm?-dardizate care sunt cuprinse atât în ofertă, cât şi în acceptare, sau de
ccmflictul dintre clauzele standard şi cele negociate, în condiţiile în care contractul se
consideră totuşi încheiat.
Clauzele standard·. reprezintă „stipulaţiile ·stabilite prealabil de una dintre părţi
pentru a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt illcluse în contract fără să fi
fost negociate cu cealaltă parte" [art. 1202 alin. (2) C. civ.]. În esenţă, observăm că
tehnica clauzelor· standard
. . .
este· cea care stă la baza contractelor. de adeziune 1 şi de
·~

esenţa lor este stabilirea lor unilaterală şilipsaoricărei negocieri cu cealaltă parte. Este
posibil însă ca~ în faza negocierii unui contract, părţile să facă apel atât la clauze
standard sau la clauze-tip2, cât şi la clauze negociate: În cazul conflictului dintre aceste
categorii de clauze, „clauzele negociate prevalează asupra clauzelor standard" [art.
1202 alin. (3) C. civ.] ..·
Problema se dovedeşte mai delicată în ipoteza în care avem de a face cu un
conflict între clauze standard3 propuse de ambele părţi - de exemplu, atât ofertantul,
cât şi acceptantul trimit la condiţiile generale de contractare care sunt însă diferite.
Care dintre cele două clauze standard· se va aplica? În 'principiu, soluţia· la care s-a

A se vedea, de asemenea, E. Rawach, La portee des clauses tendant a exclure le râle des. documents
precontractuels dans l'interpretation du contrat, în Rec. Dalloz, 2001, p. 223 şi um1.; a se vedea, pentru o
aplicaţie practică, C. Ap. Paris, 15 iunie 2005, SA Thomson Television Angers ci SAS .fram;aise de
restauration Sodexho, cu observaţii .de J. Mestre şi B. Fages, în RTDCiv. .2006, p. 111 şi urm.
1
Pentru tema contractelor de adeziune, a se vedea supra, m. 52. . · . .
2
Clauzele-tip trebuie deosebite într"O anumită măsură de cele standard pentru că ele provi11 de la
~!l..!,e~i ~unt utilizate de părţi în procesul contractual pentru a simplifica redactarea contractului. ·
. ln dreptul comparat; situaţia juridică generată de conflictul dintre clauze este desemnată ca
„Battle of Jorms" şi face obiectul tuturor reglementărilor sau propunerilor de reglementare moderne în
materie de fonnare a contractului (a se vedea; de exemplu; art. 2.22 din Principiile UNIDROIT, art. 4.209
DCFR). Legiuitorul român s-a inspirat în fonnularea acestui text, cu siguranţă din prevederile Principiilor
UNIDROIT şi mai cu seamă din cele ale art. 2.209 PDEC; adoptând aproape integral soluţia prezentă în
aceste codificări.
 CONTRACTUL CIVIL 125

oprit legiuitorul .este aceea conform căreia, vor fi incluse în contract toate „clauzele
comune în substanţa lor, cu excepţia cazului în care una dintre părţi notifică celeilalte
părţi, fie· anterior momentului încheierii contractului, fie ulterior şi de îndată, că nu
intenţionează să fie ţinută de un astfel de contract." [art: 1202 alin. (4) C. civ.].
Legiuitorul nu rezolvă integral chestiunea conflictului între clauzele standard, pentru
că există numeroase situaţii în .care contractul trebuie totuşi considerat încheiat, în
pofida dezacordului dintre părţi cu privire. la anumite clauze. De exemplu, în ipoteza în
care, în pofida conflictului, părţile şi-au executat deja obligaţiile sau marea lor parte •
1

90. Clauzele surprinzătoare sau neuzuale (art. 1203 C. civ.)2. Această pro-
blemă este intim legată de chestiunea anterior discutată a clauzelor standard. Adesea,
aceste clauze standârd cuprind prevederi care nu pot fi considerate uzuale, fiind
excepţii importante de la regulile dreptului comun pozitiv. Din prevederile legale,
rezultă că asemenea clauze este obligatoriu să fie clauze standard. Dacă nu smit astfel
de clauze şi .rezultă că au .·fost negociate de părţi, ele nu intră în sfera clauzelor
neuzuale. De aceea, legiuitorul le conferă un regim juridic speCial. ·
În definirea clauzelor neuzuale; art. 1203 C. civ. procedează la ci enumerare
non-limitativă a acestora, Reprezintă astfel clauze neuzuale acele clauze standard care
prevăd în folosul celui care le propune: a) limitarea răspunderii; b) dreptul de ·a
denunţa unilateral contractul; c) dreptul de a suspenda executarea obligaţiilor; d) care
prevăd în detrimentul celeilalte, părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul
termenului; e) care prevăd limitarea dreptului celeilalte părţi de a opune excepţii; f)
care restrâng dreptul celeilalte părţi de a contracta cu alte persoane; g) care prevăd
reînnoirea tacită a .contractului (desigur, nu este vorba de contractele pentru care legea
însăşi prevede acest lucru); h} care prevăd legea aplicabilă (alta decât cea stabilită de
dreptul comun); i) clauzele compromisorii prin care se derogă de la nonnele privitoare
la competenţa instanţelor judecătoreşti. Enumerarea acestor clauze are ca efect
prezumarea stipulaţiilor care se încadrează într-una din categoriile de.mai su_s ca fiind
lipsite de transparenţă şi în acest mod poate genera o simplificare a probării

I
'
caractenilui lor abuziv.
Tocmai de aceea, în decelarea efectelor unor asemenea clauze, legiuitorul. a
prevăzut că ele ,,nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, ..de
cealaltă parte"(art. 1203 C. civ.). Înseamnă că, pr~n textul părţii finale a art. 1Î03

1
În cele din rinnă, ·în dreptul comparat, se observă că aşa-numita tehnică The klfock out nile este
prevalent recunoascută şi aplicată. Ea presupune aplicarea regulilor dreptului dispozitiv· în completarea
acelor stipul~ţii contractuale care nu sunt comune părţilor. Regula a fost sintetizată de Curtea Supremă
Gennană.(BGH), în două soluţii de principiu, din 20martie 1985 şi 23 ianuarie 1991 (pentru analiza
acestei teme, a se vedea B. Markesinis, H. Unberath, A. Johnston, op. cit., p. 79 şi urm.) şi a fost adoptată
treptat în comerţul internaţional" şi apoi în codificările modeme. Regula se îndepărtează de cea prezentă în
. common Im~~ unde se consideră că ultima manifestare de voinţă care trimite la clauze stindard este cea
care trebuie luată în considerare pentru determinarea conţinutului contractului (The fast shot rufe).
Aceste clauze se cheamă în dreptul comparat supprising · .terms. · Modelul reglementării
2

legiuitorului român este art. 2.I.20·din Principiile UNIDROIT. Soluţia este identică, numai că legiuitornl
român a ales .să dezvolte criteriile de determinare a clauzelor neuzuale.
 ' -
126 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BLIGAŢllţE

C.-··civ.,- .legiuitorul .nu face decât să instituie. un formalism inform~tiv precum .şi,
sancţiunea nerespectării acestuia. Astfel, -o· clauză neuzuală trebuie să se .facă dovada
cunoaşterii şi înţelegerii ei de către cel care o acceptă (adică .. să fie.' vorba ,de _o
acceptare în cunoştinţă de cauză, de un .consimţământ valid în condiţiile art }204
C:. civ.}. ·În lipsa_ cunoaşterii/înţelegerii unei asemenea clauze,· ea ·nu -produce efecte, .
adică trebuie considerată ca nescrisă. „Acceptarea: în imod expres" a unei asemenea
clauze •presupune acceptarea nominalizată a clauzei, adică, eventual )ndicarea.
nominală a clauzdneuzuale care face obiectulacc.eptării.

~ ' , '

-,.,- .

.. ·,,

,',''

'I ~
 Capitolul III
EFECTELE CONTRACTULUI

Sectiunea 1
'
Consideraţii generale. Plan de studiu

91. ,Precizări introductive. Contractele civile sunt încheiate cu scopul de a

produce efecte juridice, adică pentru a da naştere, a modifica, transmite sau stinge
raporturi juridice obligaţionale. Obligaţia civilă ca raport juridic, poate fi privită şi
analizată din trei puncte de vedere: în ce priveşte naşterea ei; în fiinţa sa, după ce s-a
născut .în statica şi dinamica ei şi, în sfârşit, în ce priveşte stingerea ei, în strânsă
legătură cu mijloacele juridice care produc acest efect. ·
În această primă parte a lucrării, circumscrisă doar analizei izvoarelor obliga-
ţiilor civile, ne ocupăm de raporturile de obligaţii în principal, numai prfvitor la
cauzele şi mecanismul naşterii lor. Desigur, că acest aspect nu poate fi detaşat; uneori,
de multe alte probleme ce caracterizează fiinţa însăşi a obligaţiei, după momentul
naşterii sale. De aceea, legat de naşterea obligaţiilor contractuale .vom face şi referirile
ce se impun privitor la efectele imediate şi chiar viitoare ale contractului. Numai aşa
pot fi evidenţiate numeroasele elemente care susţin legătura juridică• ce se stabileşte
între părţile contractante şi efectele ei în raport cu terţele persoane. ·
Aspectele comune tuturor obligaţiilor, cum sunt modalităţile, garanţiile şi
dinamica lor, vor fi tratate în ultima parte a acestei lucrări. În această fază vom insista
asupra problemelor specifice care particularizează obligaţiile contractuale.

92. Enunţarea principiilor care stau la baza obligaţiilor contractuale. Cerce-

tarea şi·• analiza obligaţiei Civile contractuale, ca legătură juridică între două sau mai
multe persoane care generează şi situaţii juridice diverse, pot fi realizate numai având în
vedere dispoziţiile Codului civil unde se consacră trei principii specifice contractului:
principiul forţei obligatorii a contractului şi principiul relativităţii efectelor
contractului, la care se adaugă principiul opozabilităţii efectelor contractului. .
Principiul forţei obligatorii a contractului guvernează efectele acestuia între
părţile contractante. Dimpotrivă, principiul relativităţii efectelor contractului se referă
la efectele contractului faţă de terţele persoane, care n-au participat, în calitate de părţi,
la încheierea lui. Principiul opozabilităţii presupune recunoaşterea de către terţi a
efectelor produse de contract. · ·

93. Plan de studiu. Înainte de a detennina conţinutul fiecărui principiu aplicabil

efectelor contractului, trebuie să identificăm criteriile .corecte de .determinare a
conţinutului acestuia prin tehnica interpretării sale. Um1ând ordinea stabilită de
128 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

legiuitor, vom analiza întâi regulile privind interpretarea contractelor, după care vom
trece la prezentarea principiului forţei obligatorii a contractului şi la excepţiile de la
aplicarea acestui principiu şi în sfârşit, la principiul relativităţii efectelor contractului şi
la expresia acestui principiu care este opozabilitatea faţă de terţi a contrachllui,
prezentând de asemenea şi excepţiile de la acest principiu. ·

Secţiunea a 2-a
Reguli de interpretare·a contractelor

94. Obligaţia instanţelor de judecată de a respecta contractul. Dacă debitorul

··nu execută voluntar obligaţiile, creditorul se va adresa instanţelor .de judecată.
Judecătorul sau arbitrul competent să soluţioneze cauza va fi chemat să pronunţe. o
hotărâre care ·să oblige pe debitor la executare. El nu poate modifica clauzele
contractului respectiv; fiind ţinut să-l respecte. Dar toate legislaţiile civile admit că ,
judecătorii pot hotărî suspendarea măsurilor de executare silită a debitorului, în cazul
·în care acesta este victima unor circumstanţe speciale, prin acordarea unuia sau mai
multor termene de graţie. În acest sens, art. 1495 alin. {2) C. civ. dispune, cu privire la
plată, că instanţa „poate stabili un termen atunci când natura prestaţiei sau locul unde
urmează să se facă plata o impune". De aceea, uneori în doctrină se spune că orice
contract valabil încheiat are forţă obligatorie şi în raport cu instanţele de judecată 1•
Aceasta înseamnă că, în. caz de litigiu între părţi, judecătorul nu numai că poate, dar
este obligat să dispună executarea lui sau dacă .este cazul, aplicarea oricărui alt
remediu solicitat de creditor. În acest scop, adeseori va fi necesar să procedeze la
stabilirea conţinutului contractului, adică la interpretarea sa. Uneori, intervenţia
instanţei de judecată este atât de acută, încât ne-ar putea lăsa impresia că rolul
judecătorului poate fi unul „creator" în raporturile dintre părţi. Astfel, de exemplu, în
cazul elementelor·. Sycundare asupra cărora părţile nu · au convenit la încheierea
contractului, instanţa poate, confonn art. 1182 alin. (3) C. civ., să dispună „com-
pletarea contractu1Ui"2; în cazul impreviziunii, judecătorul poate dispune ,;adaptarea
contractului", conform art. 1271 alin. (2) lit. a) C. civ. În sfârşit, în cazul clauzelor
considerate abuzive, de exemplu, judecătoml poate· să dispună eliminarea acestora din
contract3 , sau poate să anuleze contractul pentru vicii de consimţământ, sau să constate
nulitatea contractului pel!tru alte motive. În realitate, în niciuna dintre aceste situaţii,
rolul judecătorului . nu este unul creativ. , Astfel, în .cazurile nulităţilor, aplicării
remediilor contractuale, pronunţării unor sancţiuni pentru nerespectarea unor termene,·
judecătorul nu face altceva decât să pună capăt relaţiei contractuale sau să aplice

I A sevedea, 'pentru această observaţie, L. Boyer, ~p. cit., nr. 238;L. Pop, Contractul: p. S42,
nr. 216; P. Vasilescu, op. cit., p. 208 şi urm.
2
Pentru discuţii, a se vedea supra, nr. 66 şi unn. .
3
A se vedeai de exemplu, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu
consmnatorii. Pentru chestiunea clauzelor abuzive, a se vedea infra, excepţia de la principiul forţei
obligatorii (nr. 113 şi unn.).
 CONTRACTUL CIVIL 129
dispoziţiile legale care prevăd consecinţele · neexecutării. În cazul „completării"
contractului, judecătorul nu face decât· să interpreteze voinţa părţilor, în condiţiile
· art. 1272 C. civ., al cărui alin. (1) prevede „Contractul valabil încheiat obligă nu numai
la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite de
părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului după natura lui." În, cazul
„adaptării" contractului, cu titlu de excepţie .de la principiul forţei obligatorii,
judecătorul reduce miele prestaţii în vederea realizării echilibrului contractual
denaturat de intervenţia unei cauze imprevizibile. Nici în . acest caz oficiul
judecătorului nu este unul „creator" de contraCt, pentru că judecătorul im inventează
noi clauze, tei restrânge obiectul vechilor clauze. În concluzie, intervenţiajudecătorului
în contract'. nu poate genera o modificare a contractului supus atenţiei sale în sensul
· creării de noi obligaţii contractuale sau de noi clauze care să modifice regimul juridic
aplicabil acestora. O asemenea intervenţie nu este admisibilăÎntr-un stat democratic,
fiind o atingere de neconceput. care ar putea fi adusă principiului forţei obligatorii. a
contractului. De aceea, .nici „interpretarea" dată de .judecător în· .susţinerea unei
pretinse echităţi sau chiar ordinii publice, a unui contract ale cărui clauze sunt clare, nu
poate duce !la o modificare a conţinutului contractului deoarece interpretatio cessat in
claris 1• Cu toate acestea, uneori legiuitorul face excepţii exprese de la acest principiu,
reglementând, de exemplu, posibilitatea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să
ţină loc de· contract2 sau, mai .nou, reglementarea posibilităţii pronunţării unei hotărâri
judecătoreşti care să ţină loc de contract real, în cazulîn care nu a avut loc predarea
bunului, dar există un· acord. de voinţe în. acest sens3• E vorba totuşi de excepţii care
confirmă regula lipsei oricărui drept al judecătorului de a interveni în contract în
sensul modificării arbitrare a relaţiei contractuale4 •· În general, trebuie înlăturată ideea
atotputerniciei judecătorului în verificarea relaţiei contractuale dintre părţi, în dreptul
nostru moştenită datorită vechii mentalităti ajudecătorului intervenţionist din perioada
comunistă şi al cărui rol era acela de a fa~e un oficiu al statului totalitar care dorea să
controleze şi raporturile private dintre părţi pentru realizarea· unei ordini sociale
conforme cţi o ideologie statală unică. Astăzi, trebuie să reţinem; în primul rând, rolul

În dryptul francez, această regulă este consacrată încă din anul I 872, odată cu proimnţarea. de
1

către Curtea de Casaţie franceză a hotărârii Foucauld/Coulombe (civ., 15 aprilie 1872, în Les grands
arrets de lajurisprudence civile (coord. H. Capitant, Fr. Tem:, Yv. Lequette), T. 2, Dalloz, Paris, 1999, .
p. I 11, nr. 160). . . . ·. .
2
Tehnică inexistentă în legislaţiile europene actuale şi datorată, curios, unei erori de înţelegere·a
unei norme franceze care a generat la rândul ei o adevărată tradiţie a acestei .tehnici î11 România (A se
vedea, în acest sens, D. Chirică, .Condiţiile de validitate. şi efectele promisiuni( sinalagmatice 'de
vânzare-cwnpârare, în SUBB nr. 2/2001, p. 19 şi unn.). Astăzi, posibilitatea pronunţării unei hotărâri care
ţine Ioc de contract este reglementată expres de art. 1279 alin. (3) C .. civ. (situaţie inedită în dreptul
comparat cont~mporan). . . . l • • . ' . .

Tehnică regăsibilă în preved.erile art. 2145 C. civ. şi a cărei etiologie nu poate fi identificată
3

nicăieri în dreptul comparat şi care ni se pare inadmisibilă prin raportare la esenţa 'contractului real care
este predarea bunului pentru naşterea valabilă a contractului şi pentru că un contract valabil de.împrumut
nu poate să ia naştere fără consimţământul. expres al împrumutătorului (chiar şi în condiţiile· în care
predarea nu mai trebuie efectuată, astfel cum indică textul legal citat). . . . ·
4
În acest sens, a se vedea comentariile de sub Cass. f~. civ., 15 aprilie 1872, cit. supra. p. rI2 şi
unn.
130 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE .

judecătorului de. arbitru între părţi şi de interpret al contractului astfel cum acesta îi
este înfăţişat de părţi - adică pe acela al unui judecător subordonat imperium-ului
părţilor şi nicidecum în sens ·invers·_ acela de imperium al judecătorului asupra
contractului 1• · . · • ·
Cu toate acestea, rolul aparent pretorian aljudecătorului nu poate fi contestat şi
el se manifestă prin:
a) exercitarea oficiului de ordine publică, în acest mod, cenzurând prin
intermediul uri or mecanisme conţinutul· contractului. ·Nu este. vorba de niciun rol
pretorian dacă avem de-a face cu nulităţile exprese prevăzute aşadar de normele
imperative. ·Acest oficiu se referă· la· abilitatea judecătorului de a utiliza anumite
instrumente de control/cenzură a voinţei părţilor. în scopul realizării ·dezideratelor
ordinii publice2 • Cel mai des, mai ales în spaţiul dreptului francofon, a fost.utilizată
noţiunea de cauză a contractului/obligaţiei pentru a cenzura voinţa părţilor. Este în
acest sens remarcabilă evoluţia acestui concept peparcursul secolului XX şi începutul
secolului XXI şi versatilitatea sa în raport cu definirea relaţiilor contractuale dintre
P ărti3·
' ,
b) exercitarea oficiului de interpretare. Îwacest mod, în ultimii ani, pe lângă
utilizare regulilor comune de interpretare a contractelor, judecătorul a identificat, ca '
urmări fireşti ale contractului, într-o manieră aproape pretoriană, o serie de obligaţii
implicite, deduse din interpretarea contractului sau din regula subsecventă forţei··
obligatorfr a contractului, confof11l. căreia, · acesta obligă riu numai la ceea ce este
expres, ci la toate urmările pe care practicile, uzanţele, legea sau echitatea le dau
contractului (în prezent, reglementată de art. 1272 C. civ.). De aceea, s-a apreciat că
anumite clauze în contract - implicit generatoare de obligaţii - se „subînţeleg", aşadar
sunf.rezilltatul voinţei implicite a părţilor la încheierea contractului. În cele din unnă şi
această regulă s-a materializat în textul art. 1272 alin. (2) C. civ. Această metodă a dat .
4

naştere .unei serii întregi de obligaţii deduse pe cale de interpretare, deşi nu ·erau·
prevăzute expres de contract: obligaţie de bună-credinţă, de loialitate, de cooperare, de
motivare,· de informare contractuală şi precontractuală, de consiliere, de securitate etc.
Multe din aceste obligaţii au ajuns în cele din urmă să fie reglementate de legiuitor şi
le regăsim astăzi şi în Codul civil5, altele se consideră în continuare obligaţii implicite
1
În acest sens, a se vedea, în special, M. Lamoureux, L 'amenagement des pouvoirs du juge par Ies
contractants. Recherce sur un possible imperium des contractants, P.U.D'Aix-Marseille, Aix-en-Provence,
2006, p. 55 şi urm. . ·
2
Fie că este vorba de ordine publică de direcţie fie, mai ales, de ordine publică de protecţie._
3
Prin intennediul controlului.liceităţii cauzei, respectiv prin controlul existenţei cauzei. In acest
sens, a se vedea J. Ghestin, Cause de l'engagement et validite du contrat, L.G.D.J„ Paris, 2006, p. 813 şi
unn.; respectiv, p. 867 şi um1. Pentru un exemplu remarcabil în materie, a se vedea aşa-numita hotărâre
Chronopost, în care instanţa a întemeiat souţia sa de înlăturare a unei clauze abuzive dintr-un contract
încheiat între profesionişti pe ideea lipsei de cauză a obliga~ei (a se vedea, în acest sens, Cass. fr. com., 22
octombrie 1996, în op. cit„ Les•grands arrets de lajurisprudencecivile, T. 2, p. 72 şi urm. şi mai ales
comentariile aferente). De asemenea, a se vedea Cass. fr. 1 civ., 12iulie·1989, în op. cit„ Les grands
arrets de lafurisprudence ci,vile, T. 2, p. 59 şi unn:şi mai ales comentarifle aferente). .
4
Confonn căruia „(/lauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg; deşi nu sunt stipulate expres."
5
·De exemplu, obligaţia de securitate, obligaţia de informare, obligaţia de confonnitaie, cărora
legiuitorul le consacră un spaţiu amplu în dreptul protecţiei consumatorului.
 --...-.

CONTRACTUL CIVIL 131

şi se deduc din reguli de echitate sau din texte legale care le sugerează fără. a le
I .
reglementa nominal .
În cele ce unnează, ne interesează doar ·oficiul interpretativ al judecătorului.
De aceea, ţinând seama de observaţiile de mai sus, vom proceda la o trecere în revistă
a regulilor comune de interpretare a contractelor, pentru ca apoi să facem· câteva
scurte pfocizări legate de deducerea obligaţiilor implicite pe cale de interpretare. .

95. Reguli comune de interpretare a contractului. Prin interpretarea contrac-

tului înţelegem operaţiunea de detenninare şi clanficare a conţinutului contractului, a .
clauzelor sale, în scopul stabilirii drepturilor şi obligaţiilor născute din acesta, privitor
la care există un litigiu între părţiÎe contractante. Regulile comune de interpretare a
contractului fac obiectul ·de regiementare al unei secţiuni a 5--a („Interpretarea
contractului"), din Capitolul I („Contractul"), Titlul II („Izvoarele obligaţiilor"),
Cartea a V-a („Despre obligaţii"). Amplasarea secţiunii înaintea celor legate de
principiile · care guvernează efectele contractului, sugerează caracterul prealabil al
.utilizării acestor reguli· în vederea decelării raporturilor corecte <lilltre părţi. Cu toate
acestea, interpretarea cunoaşte şi două etape nereglementate expres, dar care ţin de
raţionalul elementar al oricărei asemenea operaţiuni.
A. !Consiatarea existenteicontractului. Stabilirea continutullli contractului este
o operaţiune mai mult sau ~ai puţin complicată, în funcţi~ de gradul de precizie şi
claritate în care părţile şi-au exprimat voinţa2 • Dacă voinţa părţilor este clar expri1hată,
problema interpretării nu se pune. Interpretarea este absolut necesară atunci. când
există discrepanţă între voinţa reală şi voinţa declarată a păfţilor; când clauzele sunt
echivoce_, confuze sau contradictorii ori când contractul este incompleC În asemenea
ipoteze, este necesar cajudecătorul, înainte de a trece la operaţiunea de interpretare, să
constate existenţa acelui contract. Dovada existenţei contractului revine · părţilor
contractante. În lipsa contractului, operaţiunea interpretării ·este lipsită de obiect. În
acest sens, mai ales în ipoteza unui acord progresiv de voinţe, judecătorul este chemat ·
să detennine existenţa unui „acord suficient de voinţe" sau a unui ·acord ·asupra
elementelor ,;esenţiale" ale contractului [art. 1182 alin. (2) C. civ.]3, pentru ca apoi să
procedeze la o stabilire a conţinutului obligaţional primar, determinând în funcţie de
schimbul ofertă-acceptare care sunt clauzele cuprinse încontract prin raportare la acest
mecanism. Pentru aceasta, trebuie să ţină seama şi de prevederile mi, 1201-1203
C. civ. 4

1
De exemplu, obligaţia de coerenţă contractuală poate fi dedusă din câteva texte prezente chiar în
Codul civil (a se vedea, de exemplu, art. 1517 privind neexecutareaimputabilă creditorului; sau art. 1534
privind prejudiciul imputabil creditorului). · · . · . .. ·
·
2
Se consideră, uneori, că interpretarea este prealabilă calificării (L. Boyer, /oe; cit„ nr. 252), ceea
ce este rezonabil sub aspect logic. Mai corect este, însă, să spunem că prima.etapă în faza interpretării
contractului este cea a calificării sublini_ind astfel faptul că, întotdeauna calificarea este o problemă de
interpetare a contractului. Pe de altă parte, nu este mai puţin adevărat că intepretarea este o chestiune de
fapt, pe când, ·în cadrul său, calificarea devine o chestiune de drept, cu toate consecinţele care decurg din ·
acest aspect(L. Boyer, loc. cit„ nr. 252). ·
. A se vedea supra, nr. 66 şi unn.
4
A se vedea supra, nr. 87 şi urm.
·132 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE> ·

B.· Calificarea contractului. Următoarea chestiune care trebuie rezolvată în 1.

procesul interpretării este calificarea contractului. Aceasta.are o deosebită importanţă, ,
deoarece calificarea contractului, încadrarea lui într-o anumită categorie, determină un •'
anumit regim juridic, prin care se deosebeşte de alt coritract, din altă categorie.
Importanţa acestei calificări ·este evidenţiată de aplicabilitatea sau nu a regulilor
specifice sau a celor generale; în funcţie de diferitele tipuri de contracte. A v·em în
vedere, cu prioritate, regulile aplicabile stabilirii regimului juridic al contractului,
astfel cuni acestea sunt desemnate de art. 1167-1168 C. civ. şi de cele deduse din
clasificarea contractelor cuprinsă în art. 1171-1177 C. civ.
C. Regulile comune de interpretare. De multe ori calificarea contractului este
insuficientă. Neclaritatea, echivocul şi obscuritatea clauzelor sale pot gersista. De
aceea, interpretarea trebuie să se desfăşoare· în continuare. Interpretarea ·contractelor
este reglementată prin câteva reguli sau prevederi cu caracter supletiv sau de
.recomandare· înscrise· în art. 1266-1269 C. civ. Aceste reguli se pot grupa în
unnătoarele categorii: reguli pentru stabilirea voinţei reale· a părţilor; reguli· de.
interpretare a clauzelor îndoielnice; reguli subsidiare de interpretare. Să le analizăm:
a) Reguli de stabilire a voinţei reale a părţilor contractante. Principala regulă
este cuprinsă în. art. 1266 alin. (1) C. civ. şi c,onsaeră· prioritatea voinţei reale şi
concordante · a părţilor: „Contractele. se. interpretează după voinţa concordantă a
părtilor, ·iar nu după sell.sul literal al tennenilor". Deci, interpretarea contractului
·presupooe stabilirea v9inţei reale a părţilor, chiar dacă cuvintele în care a fost
exprimată sunt. nepotrivite. Aceasta nu înseamnă că prioritatea voinţei reale înlătură,
de plitno, valoarea declaraţiei de voinţă. Voinţa reală trebuie dovedită 1 • Este vorba, în
acest, context, de aşa-numitul consens
' ' '. ' .
intern,. . acord de . vointe
' . intern, pe care
.
l-am
distins de aşa-numitul acord extern. sau consens extern care este rezultatul întâlnirii a
două declaraţii devoi~ţă care conc0rdă din punct.de vedere fonnaI2. Până la proba
contrarie, declaraţia de voinţă se presupune că exprimă voinţa reală. a părţilor. Sarcina
de.a dovedi·că ~oinţa reală este·alta şi nu corespunde·cu :voinţa declarată revine părţii
interesate. Art. 1266 alin. (2) C. civ. ·care fumizează. o serie de criterii .subsidiare
menite să simplifice identificarea voinţei reale a părţilor. contractante: ·scopul
contractului, negocierile purtate de·· părţi3, practicile Statornicite între acestea ,
4

1
A se vede~, de exemplu, T.J. Maramureş, dec. civ. nr. 784 din 21iulie1988, în RRD nr. 1111988,
p. 70.
A se vedea supra,'nr. 61 şi unn.
2

Este vorba de forţa probantă a negocierilor. Documentele utilizate în faza precontractuală pot fi
3

folosite şi pentru iilterpretarea voinţei părţilor din contract. Une01i însă şi interpretarea este legată· de
.existenţa unor clauze care pot să excludă rolul probator al unor asemenea documente. Astfel, de exemplu,
clauza de fuziune poate să excludă apelul interpretativ la documentele precontractuale şi ·nu doar forţa lor
obligaţională .
•
4
Este vorba de uzanţele individuale care au un pregnant rol probator sub aspectul determinării
voinţei reale a părţilor. De exemplu, dacă o clauză privind o anumită. obligaţie este confuză, se poate
detem1ina care este sensul acestei clauze în condiţiile apelului la maniera în care a fost executată această
obligaţie anterior între aceleaşi părţi în relaţii contractuale similare şi de natură să creeze o obişnuinţă
juridică între ele.
CONTRACTUL CIVIL 133

comportamentul părţilor ulterior încheierii contractului 1• În plus, acest procedeu

trebuie să aibă loc într-o manieră sistematică, motiv pentm care: „Clauzele se
interpretează unele ·prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul
contractului" (art. 1267 C. civ.). Aşadar, clauzele contractului trebuie interpretate
coordonat. Ele alcătuiesc un întreg, neputând fi desprinse din contextul contractului.
Numai aşa este posibilă decelarea voinţei reale a părţilor.
b) Reguli de interpretare a clauzelor îndoielnice. Aceste reguli sunt:
i. când o clauză este primitoare de două înţelesuri S(( va interpreta în sensul
care se potriveşte cel mai bine cu natura şi obiectul contractului2 [art. 1268 alin. (1)
C. civ.]. Regula este completată de prevederile paragrafului unnător unde sunt indicate
criterii complementare de interpretare a clauzelor îndoielnice: natura contractului
(prezentă deja), împrejurările în care contractul a fost încheiat3, interpretarea dată
anterior de părţi 4 , de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de
uzanţe 5 [art. 1268 alin. (2) C. civ.];
ii. o a doua regulă este cea conform căreia „clauzele se interpretează în sensul în
care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar produce niciunul" [art. 1268 alin.
(3) C. civ.]. Regula este o consacrare a principiului tradiţional utilizât în materie de
validitate a contractului - actus intepretandus est potius ut valeat quam ut pereat6.
Prezumţia de la care porneşte această regulă este aceea că, dacă o clauză a fost inserată
în contract, este de presupus că părţile au dont să producă un efect juridic. De aceea,
este de preferat interpretarea ei într-un asemenea sens încât să nu ducă fa înlăturarea
clauzei, ci la valorificarea acesteia;

1
Comportamentul părţilor ulterior încheierii contractului poate să aibă semnificaţii majore sub
aspectul interpretării .._ modul în care pă1ţile execută obligaţiile este adesea o probă a felului în care au
înţeles clauzele contractuale, aşadar, o probă a voinţei for reale. Alteori, voinţa părţilor se manifestă
contrar unei clauze, de unde se poate deduce modificarea unei anumite clauze prin acordul lor tacit. Este
vorba de ceea ce se cheamă în dreptul comparat, modţfication by conduct. .
2
Adică prin utilizarea modelului supletiv oferit pei1tru contraCtul calificat de părţi - dacă, de
exemplu, este vorba de un contract de vânzare, se va ţine seama de regimul juridic al acestuia şi
interpretarea trebuie să se orienteze astfel după natura legală şi obie.ctul legal al contractului. Este vorba de
ceea se cunoaşte ca interpretarea prin apelul la ius dispositivum.
3
De exemplu, este posibil ca interpretarea să ţină. seama· de maniera în care a fost încheiat
contractul - mijloacele de comunicare care nu penniteau dezbaterea corectă a anumitor clauze, nevoile
uneia dintre pă1ţi la încheierea 'contractului şi despre care. este posibil să fi fost transpuse în clauza
îndoielnică (de exemplu, dacă este vorba de destinaţia specială pe care cumpă1'ătorul vroia să o dea
bunului cumpărat şi care a fost indicată deficitar în contract, dar se dovedeşte că cealaltă parte cunoştea
destinaţia specială pe care dobânditorul intenţiona să o dea bunului). ·
4
Astfel, în pofida redactării confuze a unei clauze contractuale, dacă între părţi există practici
contractuale stabile anterioare care. includ şi o interpretare tacită a acestei clauze (de exemplu, prin
executarea ei în mod constant într-o anumită manieră), se va ţine astfel seama de această interpretare.
5
În ambele cazuri, exemplul cel mai potrivit îl constituie clauzele-tip care sunt fonnule
contractuale cu un grad larg de răspândire într-o anumită arie de comerţ şi care, pentru simplificarea
redactării contractului, sunt utilizate pe scară largă de participanţii la comerţ. În acest sens, un bun
exemplu îl constituie modelele de contracte sau de clauze propuse de diferite instituţii specializate. Cele
mai utilizate sunt regulile INCOTERMS în materie de vânzare comercială sau RAFTD (termeni oarecum
similari utilizaţi pe continentul american), clauza-tip de forţă majoră sau clauza de hardship propuse de
Camera de Comerţ Internaţional Pa1is şi astăzi utilizate pe scară largă în come1ţ.
6
A se vedea R. Zimmennann, op. cit., p. 624 şi urm.
134 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

iii. O altă regulă este aceea că, oricât de generali ar fi termenii contractului,
acesta mi cuprinde totuşi, decât „lucrul. asupra căruia părţile şi.:.au propus a contracta,
oricât de generali ar fi termenii folosiţi" [art. 1268 alin. (4) C. civ.];
iv. Reversul regulii anterioare este acela că, dacă părţile au utilizat o clauză
contractuală pentru a exemplifica sau pentru. a înlătura îndoiala asupra sensului unei
clauze, atunci, interpretarea nu trebuie să restrângă aplicarea contractului la aceste
clauze [art.1268 alin. (4) C. civ.];
c) Reguli subsidiare de interpretare. Conform abordării legiuitorului, interpre-
tarea prin utilizarea regulilor subsidiare .trebuie să aibă loc numai dacă regulile
principale de interpretare a. clauzelor confuze (prevăzute de art. 1268 C. civ.), dar şi a
interi}retării sistematice (art. 1267. C. civ. ), precum şi a interpretări! confonn regulilor
consf'.nsului intern (art. 1266 C. civ.) nu au dat rezultatul dorit şi clauzele au rămas în
continuare neclare. Într-o asemenea situaţie, cu titlu secundar , se aplică regulile
1

prevăzute de art. 1269 C. civ.:

i. contractul neclar în urma utilizării regulilor generale de interpretare (art.
1266-1268 c. civ.), atunci el va trebui interpretat în favoarea celui care se obligă.
Regula este tradiţională şi a făcut carieră europeană __: in dubio pro reo. Ea stă de fapt,
2

la baza vnui întreg set de reguli. de drept care guvernează raporturile dintre
profesionişti.şi consumatori3 , dar nu numai; · .
· ii. în sfârşit, a doua regulă subsidiară de interpretare, a cărei tradiţie europeană
este inconfundabilă, .presupune ca,interpretarea stipulaţiilofînscrise în contractele de
adeziune să se interpreteze împotriva celui care le-a propus. Este vorba de aşa-numita
interpretare contra proferentem, pe care o regăsim ca regulă subsidiară de interpretare
în mai toate codificările moderne4 • ·

. 96. Reguli de interpretare a clauzelor tacite care completează contractul. În

unele cazuri, părţile stabilesc toate clauzele contractului în mod expres, fără a trece cu
vederea niciun aspect, chiar dacă voinţa lor ar putea fi suplinită prin nonnele supletive
ale legii civile. Sunt însă şi situaţii frecvente când părţile stabilesc, prin cla~e exprese,
numai eleip.entele principale ale contractului. Aşadar, contractul este incomplet. Pentru
„completarea" lui, judecătorul este chemat să determine, pe cale de interpretare, voinţa
tacită a părţilor. În acest scop, legiuitorul a consacrat două• reguli însă nu în partea
dedicată interpretării, ci în cea dedicată efectelor contractului, subliniind astfel
calitatea de.normă privată a voinţei tacite a părţilor: ·

1
O ierarhie discutabilă din prisma regulilor de interpretare logică.
2
A se vedea, pentru tradiţia acestui principiu, datorat .în mare parte canoniştilor (cf. Bartolus,
ln dubiofit interpretatio contra creditorem) şi care este el însuşi urmarea principiului contra proferentem,
a se vedea R. Zimmermann, op. cit., p. 640 şi urm.
3
În. contractele încheiate de consumatori cu profesioniştii operează în acest drept o adevărată
prezumţie de rea-credinţă a celor din unnă, dedusă din prezumţia de profesionalism a acestora. Un
.exemplu, la nivel european (şi regăsibil astăzi în Joate Jegislaţiile naţionale europene) este art. 5 din
Directiva 93/13 privind clauzele abuzive care instituie regula contra proferentem care adesea se traduce
prin in dubio pro reo, dacă cel obligat este consumatorul.
4
Pentru tradiţia principiului interpretativ, a se vedea R. Zimmennann, op. cit„ p. 640 şi unn.; el
este adesea reglementat expres (a se vedea, de exemplu, art. IL-8.103 DCFR, art. 4.6 din Piincipiile
UNIDROIT, art. 305 alin. (2) BGB, art. 915 ABGB etc.).
CONTRACTUL CIVIL 135

a) Conform art. 1272 alin. (1) C. civ.: „Contractul valabil încheiat obligă nu
numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe·. care· practicile
statornicite între părţi; uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului după natura
lui". Desigur că, regula citată subliniază că, eventualul contract lacunar, trebuie
completat cu potenţialele clauze cu conţinut obligaţional care rezultă· din practicile
contractuale anterioare ale păiţilor, din ilzanţe, lege sau echitate. Aşadar este vorba de
o regul~ care transcende chestiunea interpretării contractului şi ţine mai degrabă de
forţa obligatorie a acestuia;
b) A doua regulă este stabilită de art; 1272 alin. (2) C. civ.: „clauzele obişnuite
într-un ~ontract se subînţeleg, deşi nu sunt stipulate în mod expres". Clauzele uzual,
nemenţionate în contract trebuie considerate ·ca tăcând parte din voinţa tacită a
părţilor '.
1

97. Problema obligaţiilor implicite. În vechiul context legislativ, după modelul

oferit de' doctrina franceză, şi în dreptul nostru s-a preluat într-o anumită măsură ideea
existenţei unor obligaţii care deşi nu sunt expres prevăzute în contract, ele trebuie
considerate ca existente în virtutea unei prezumate voinţe ·tacite a părţilor.· Acest
procedeu a fost calificat drept „for~age du contrat"2 • El a fost critiCat, subliniindu-se că
o . parte din aşa-numitele obligaţii implicite sugerate de• doctrină (mai cu seamă
obligaţia de informare contractuală şi obligaţia de securitate) sunt mai degrabă
obligaţii legale implicite3 şi acest caracter rezultă din faptul că, de cele mai multe ori,
părţile nu pot înlătura aceste obligaţii prin convenţia lor , de unde rezultă astfel natura
4

de ordine publică a normelor „implicite"·care le reglementează5 • Mai puţin importantă

este chestiunea calificării naturii juridice a acestor obligaţii 6 , cât prezenţa lor
incontestabilă în peisajul contractual. Vom da câteva exemple de asemenea obligaţii
„implicite"7 : . . ·. . ·. . . .

a) obligaţia generală de bună-credinţă. Exigenţa generală de bună-credinţă este

consacrată expres în materie extracontractuală (art. 1183 C. ·civ.) şi nu există niciun

De exemplu, dacă nu se prevede nimic în legătură cu predarea, este de presupus·că ea trebuie

1
·
făcută de îndată, dacă nu se prevede nimic în legătură cu preţul, este de presupus că el trebuie plătit de
îndată.
2
A se vedea, în special, L. Leveneur, Le fon;age du contrat, în R. Dr. et patrimoine, p. 69 şi unn.
3
A se vedea, de exemplu, J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, rir. 396 şi· unn. · ·
4
Observaţie valabilă în special în materia dreptului protecţiei consumatorului şi relativ discutabilă
în cazul dreptului comun dacă ne referim, de exemplu, la obligaţia de infonnare.
5
· . A se vedea, în acest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck; op. cit., p. 384, nr. 774..
Credem ~ă, în realitate este vorba de o calificare ambivalentă: poate fi vorba. de obligaţii remltate
6
·
din lege (în ultimâ vreme, tot mai des cu titlu expres), deduse din voinţa tacită a părţilor sau din echitatea
contractuală :(dacă!avem în vedere, de exemplu, obligaţia de cooperare contractuală sau obligaţia de
coerenţă contractua,ă). · . . ·
Credem că tennenul poate fi utilizat în continuare, deoarece, fie că este vorba de obligaţii legale
7

expres prevăzute, fie că este vorba de obligaţii deduse din unnările contractului în condiţiile art. 1272 alin.
(l) sau (2) C. civ., sensul de bază este acelaşi: nefiind vorba de obligaţii contractuale exprese, ele nu pot fi .
decât implicite. Desigur, mai reţinem şi faptul că, adesea, obligaţii de acest tip pot fi organizate contractual
în manieră mai mult sau· mai puţin precisă, caz în care nu mai avem de a face cu obligaţii implicite, ci
explicite.
 . . .
136 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

text care să consacre această obligaţie cu titlu special în materie ·contractuală 1• Cu toate
acestea, se poate deduce caracterul general al unei asemenea obligaţii şi aplicabilitatea
sa pe deplin şi în materie contractuală din prevederile art. 14 alin. (1) C. civ. care
prevede că „Orice persoană. fizică sau juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi· să îşi
execute obligaţiile civile cu bună~credinţă, ·în acord cli ordinea publică şi bunele
moravuri. 1' Pe ,de altă parte, existenţa unei obligaţii ·generale de bună-credinţă
contractuală a devenit un concept european care este recunoscut într-o formă sau alta
de toate sistemele de drept modeme 2• Deşi definirea sa .este aproape imposibilă,
datorită portanţei extreme pe care o are noţiunea de. bună-credinţă, cel mai adesea ea
se manifestă ca o tehnică de control judiciar prin intermediul căreia sunt eliminate
manifestările contractuale de rea-credinţă. Astfel, de cele mai multe ori; conceptul este
definit prin apelul la reversul său - dacă de exemplu, este o conduită a unui contractant
de a lăsa pe cealaltă parte să creadă că acceptă executarea care deviază de la
conformitatea. contractuală,. pentru ca apoi să reclame neconformitatea acesteia, şi
aceasta este o· manifestare de ·rea'."credinţă, înseamnă că buna-credinţă reprezintă
atitudinea părţii de a se comporta de asemenea natură încât· să reducă pe cât posibil
prejudiciul cauzat de o ·. executare defectuoasă3 • ·Pe de altă parte, obligaţia de
bună-credinţă :funcţionează şi ca un concept generator de obligaţii contractuale
subsecvente: Se' poate astfel spune că obligaţia d~ informare contractuală ca şi
informaţia de cooperare contractuală sau obligaţia de coerenţă contractuală sunt, toate,
fonnule comportamentale .contractuale care. ·reprezintă urmări .·ale bunei-credinţe.
De. cele mai multe ori, buna-credinţă contractuală se manifestă.prin intennediul acestor
obligaţii implicite. În sfârşit, mai trebuie precizat că obligaţia generală de bună-credinţă
are o semnificaţie. aparte •dăcă vorbim de raporturile dintre .un profesionist4 într-un

1
În vechea reglementare, art. 970 alin. (1) vechiul C. civ., echivalentul art. 1134 alin. (3) C. civ. fr.
pe care îl reproducea, şi care prevedea: „Convenţiiie trebuie executate cu bună-credinţă", nu a mai fost
preluat de noul cod. În dreptul francez, buna-credinţă contractuală este considerată unul din cei trei piloni
ai principiului forţei obligatorii a contractlilui (Ph. Malimrie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit.,
p. 357).
2
A se vedea, în acest sens; S. Whittaker, R. Zimmennann; Good faith .in European contract law:
surveying the legal /andscape, în Good Faith in European Contract Law, op. cit., Ed. R. Zimmennann,
S. Whittaker, p. 7 şi unn. ·
3
Este vorpa de îndatorirea creditorului de a minimiza prejudiciul (Mitigation theory) al cărei ecou
se regăseşte la art. 1534 alin. (2) C. civ., unde se prevede că: „Debitorul nu datorează despăgubiri pentrn
prejudiciile pe care creditornl le-ar putea evita cu o.minimă diligenţă".
4
O aplicaţie a acestei ipoteze este art. .1258 C. civ, privind repararea prejudiciului în cazul nulităţii
contractului .încheiat .în fonnă autentică. Notarul public este ţinut asemeni oricărui. profesionist la
îndeplinirea unor obligaţii profesionale faţă de clienţii săi de.care este: legat printr-un contract nenumit.
Existenţa nulităţilor în propriile acte; dublată de neinformarea părţilor asupra posibilelor cauze de nulitate
o
existente, în funcţie de împrejurările concrete ale .speţei, poate să reprezinte conduită profesională de
rea-credinţă şi să atragă răspm1derea notarului. Exact aceeaşi "trebuie să fie însă soluţia şi în cazul altor
profesionişti ai dreptului legaţi prin contract de părţi (mai cu seamă avocatul). Tocmai de aceea, în dreptul
francez s-a reţinut că profesioniştii dreptului sunt ţinuţi de. o pbligaţie de consiliere „absolută" care este
totuşi limitată la asistenţa de specialitate şi nu poate merge până]a substituirea părţii în luarea deciziilor
(a se vedea .în special, pentru notari, Cass: civ. 1 fr„ l decembrie 1998, cu notă de J.L. Aubert, în Rep.
Defrenois 1999, nr, 36953; pentru avocaţi, Cass. fr., l civ„ 12ianuarie1999, cu notă de J.L. Aubert, Rep.
Defrenois 1999, nr. 36953; dar notarul nu se poate substiri.ii în luarea deciziilor clientului său, cu condiţia

"-. .
..
CONTRACTUL CIVIL 137

anumit sector de activitate şi că are o greutate şi mai mare în raporturile dintre

profesionişti 1 şi consumatori; · .
b) obligaţia de cooperare contractuală.: Adesea, .din ·obligaţia generală de
bună-credinţă şi alteori şi prin aplicarea principiului forţei obligatorii a contractului
(mai ales în versiunea oferită astăzi de art. 1272 C. civ.), este dedusă şi existenţa unei
obligaţii de cooperare.· Aceasta, pe temeiuri obiective este · serios favorizată şi
valorificată de teoria solidarismului contractual2, dar, independent de această
fundamentare se regăseşte şi în alte sisteme de drept3. În conţinutul său, se poate spune
a
că intră 1îndatoririle părtilor de colabora pentru ca executarea contractului să aibă loc
în condiţii optime p~ntru realizarea interesului contractual. În acest sens, sunt
numeroasele· reglementări legate de comunicările· dintre păfţi · în faza contractuală,
menite să asigure o bună desfăşurare a acestor raporturi juridice4 • Conturul .unei
asemenea obligaţii nu .este unul ferm, ca mai toate obligaţiile deduse din exigenţa
generală de bună-credinţă. Cooperarea contractuală poate ·de exemplu, să includă
obligaţia de informare contractuală menită să asigure executarea contractului5 . De
asemen~a, astfel cumvoin observa, coerenţa contractuală poate fi şi ea lesne inclusă în
obligaţi~ părţilor, de cooperare.. contractuală ca şi· obligaţia·creditorului de a depune
diligenţe în vederea minimizării prejudiciului .cauzat de. neexecutare;
c) , obligaţia de coerenţă contractuală: Din exigenţa de bună-credinţă şi din
cooperar;ea contractuală, urmare şi ea a·forţei obligatorii a contractului, se vorbeşte de
deducer~a coerenţei contractuale6 • Ea ar presupune, în .accepţiunea comună, obligaţia
părţii contractante de a avea o conduită unitară, în· conformitate cu aşteptările
rezonabile ale celeilalte părti. Astfel, de exemplu, o parte care lasă pe cealaltă parte să
execute .contractul într-:o ~anieră care se depărtează într-o anumită măsură de la

ca acesta sa fie corect informat - Cass. fr. 3 civ., 21 noiembrie 2001, cu.notă de J. Mestre, B. Fages, în
RTDCiv. 2003, p. 81 şi urm.). · · . ·. . .·· .·.
1
Pentru noţiunea de „profesionişti", a se vedea art. 3 C. civ. Între .altele, alin. (2) prevede că „sunt
profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere", iar art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în
aplicare a Codului civil, prevede. că noţiunea de profesionist include toate persoanele care anterior erau
desemnate în legislaţie sub denurriirile de: 'comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi alte
persoane a1,1torizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale. Cu toate acestea, noţiunea de
„profesionişti" are o semnificaţie aparte în sfera protecţiei consumatorului, desemnată şi de natura
raportului juridic concret în care aceşti profesionişti sunt implicaţi - raporturi cu un consumator.
2
.A 'se .vedea, pentru fundamentarea acestei obligaţii, A.S. Courdier-Cuisinier, op: cit„ p. 433 şi
urm.; L Pop, loc. cit„ Executarea con(ractului sub autoritatea principiului solidarismului contractzial, în
p-
special 81 şi urm. . · -. · ·,
A se vedea, de exemplu, art. III.-1. l 04 DCFR (despre obligaţia de cooperare contractuală) sau art.
III.-1.103 (despre goodfaith andfair dealing). . · .
4
De ·exemplu, notificarea creditorului despre siirvenirea u~ui eveniment··care: generează o
imposibilitate fortuită de executare a contractului· [art. 1634 alin. (5) C. civ;] sau numeroasele
notificări/comunicări legate de mecanismul rezoluţiunii ullilaterale (art. 1552 C. civ.). ·
De exemplu, în ipoteza în care, o parte are nevoie de o serie de informaţii menite ·să asigure
5
.
începerea lutrărilor de construcţie pentru cealaltă parte (înmânarea actdor necesare. efectuării lucrării în
vederea infohnării constructorului, informarea acestuia din urmă· asupra condiţiilor geologice cunoscute de
beneficiarul construcţiei etc.), este de fapt vorba de o informare cuprinsă în conţiriutul cooperării contractuale.
6
A.S. Courdier-Cuisinier; op. cit„ p. 339 şi ·urm.; L Pop, loc: cit. - Executarea contractului sub
autoritatea ~rincipiului solidarismului contractual, în special p. 76 şi unn ..
138 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

prevederile exprese ale. acestuia, generând astfel concluzia rezonabilă a celeilalte părţi
că creditorul a acceptat această modificare a c~:mtractului, pentru ca apoi să reclame
neconformitatea.acestei executări, în anumite circumstanţe, poate constitui o atitudine
de. incoerenţă contractuală, totodată ·o_ probă- de :rea-credinţă ·pentru creditor şi o
încălcare.a obligaţiei sale de cooperare·(care presupunea; de exemplu, să-îl notifice pe
debitor cu ocazia constatării devierii şi nu_să îl lase să persiste în executarea diferită de
contract agravând astfel prejudiciul); , _ _•- , _ -
- d) ob(igaţia de. informare contractuală. Una din cele mai frecvent citate
obligaţii implicite este obligaţia de informare contractrială. Ea trebuie _distinsă de
obligaţia de informare precontractuală dedusă astăzi din prevederile art. 1214 C. civ.
referitoare la dol, prin-faptul că- se referă la informarea din faza contractuală şi atrage
un-alt- tip de· sancţiuni în cazul nerespectării. sale 1.- Natura obligaţiei de informare
contractuală este legată de regulă de unnările pe care legea le atribuie unui contract,
astfel încât, se poate spune că ea· este mai degrabă urmarea forţei obligatorii decât a
unei voinţe prezumate a părţilor. În conţinutul obligaţiei de informare se regăseşte
îndatorirea părţilor de a comunica una celeilalte toate informaţiile pertinente şi utile
legate de executarea contractului3. Poate fi astfel vorba de:- informarea cumpărătomlui
asupra caractemlui periculos al_ bunului achiziţionat (caz în c_are ea se transformă într-o
obligaţie .de. atenţionare), de sfătuirea cumpărătorului cu privire la utilizarea unui
produs complex _sau de sfătuirea clientului de către un avocat cu privire la atitudine pe
care să o adopte într-o anumită situaţie juridică (caz în care devine obligaţie de
consiliere contractuală), informarea pacientului cu privire la consecinţele actului
medical {tot o formă a obligaţiei de atenţionare) etc. Portanţa practică a acestei
obligaţii de -informare_ este relevantă şi masivă, în dreptul -francez ca şi în .dreptul
german, regăsindu-se o consistentă jurisprudenţă pe această temă şi are o întindere mai
restrânsă în caztil sistemelor de common law ataşate într-o mare măsură conceptelor de
caveat e'mptor' şi emptor debet esse curiosus4. Pe de altă parte, obligaţia de informare,
întocmai _ca şi cea de bună~credinţă, are o semriificaţie extinsă dacă vorbim de
raporturile profesionist~consumator, unde lipsa infom1ării CC?ntractuale este sancţionată
legal cu mijloace <;ivile şiadministrative (desigur ca,· de• această dată, nu mai avem de
a face cu obligaţii inţplicite, el legale explicite!)5. -- - -- - -

1
: La nivel principial, neexecutarea infonnării contractuale atrage sancţiuni în planul viciilor
consimţământului, în timp ce, în cazul neexecutării obligaţiei de infonnare contractuală, avem de a face cu
remedii ale neexecutării contractului. Uneori, astfel cum am arătat deja cu ocazia prezentării infonnării
-precontractuale, această distincţie .bazatăPe un criteriu cronologic. este discutabilă pentru că, uneori lipsa
de informare ca şi eroarea se perpetUează şi se transformă în situaţii pentru care legiuitorul oferă remedii
contractuale (este ipoteza garanţiei contra viciilor.ascunse care se dovedeşte funcţională şi în unele ipoteze
de eroare asupra substanţei).
2
A se vedea, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 386, nr. 7'76.
3
A se vedea, în această privinţă, M. Fabre-Magnan, op. cit., p. 134 şi unn. nr. 281 şi mai ales, nr.
380 şi unn. : . . - - _ - . . _
- Şi ele în declin _sub influenţa patentă a dreptului european (a se vedea, în acest sens, op. cit.,
4

Chittyon Contracts, nr; 382-22, vol. 1). / -

5
Dacă ne referim de exemplu, la numeroasele notificări cu rol de informare pe care profesionistul
trebuie să le adreseze consumatorului în cadrul derulării contractelor de credit de consum (a se vedea,·
 .;.:.-.-"-,

CONTRACTUL CIVIL 139

e). obligaţia de securitate. La origine, .existenţa acestei ·obligaţii a fost· dedusă

pe cale, de interpretare ca obligaţie implicită în contractele de:transport 1• În conţinutul .
său ar ;intra îndatorirea transportatorului de a transporta, în .condiţii de securitate
pasagerii şi doar aceea de a-i transporta până la destinaţie: indiferent de condiţii.
Această obligaţie, care astăzi este de notorietate că nu mai poate .fi fundamentată pe
ideea unei clauze tacite2 , ci pe temeiul urmărilor pe care legea le atribuie unui contract, .'
a cunoscut o extensie· uimitoare şi stă la baza a ceea ce astăzi nulnim răspunderea
pentru produse defectuoase3•
Asemenea obligaţii implicite reprezintă, în pofida unei fundamentări atât de
diverse (dar după părerea noastră nesemnificative sub raportul efectelor pe care le
produc) o caracteristică a dreptului modern privat4 • În cele de mai sus, nu am epuizat
suma de obligaţii care sunt adesea reţinute .îri doctrină şi considerate deduse din
urmările pe care legea. le atribuie contractului. Se vorbeşte de· numeroase alte. obligaţii,
cum ar' fi: obligaţia de motivare contractuală; de minimizare a prejudiciului, de
loialitate contractuală (adesea identificată obligaţiei de bună-credinţă) sau chiar de
justă-m~sură sau proporţionalitate 'etc. Fundamentul .acestor. obligaţii.· trebuie să
admitem că poate fi considerat în egală măsură. ca· fiind· o prezumată voinţă tacită a
părţilor; soluţie care nu are de ce să contrarieze5, după cum poate fi voi-ha de urmările
legale care sunt atribuite în mod natural contractului, prin intermediul .vehiculului
forţei obligatorii a acestuia6 . Esenţială este însă.unnarea încălcării acestor.obligaţii. · ..
C'are este „sancţiunea" neexecutării obliga,tiilor,Jmplicite? Vari~tatea obliga-
ţională este atât de mare încât acoperă toată gama de sancţiuni "cunoscute în dreptul
civil. În principiu însă, trebuie să reţinem că, fiind vorba de îndatoriri .incluse în
conţinutul obligaţional al contractului, unnarea neexecutării acestora este'; identică
urmării · nerespectării principiului forţei obligatorii a contractului.. Astfel„ pentru
încălcarea obligaţiei dl: bună-credinţă contractuală se poate ajunge până la remediul

de exemplu, R.D. Apan, Creditul destinat consumului. Protecţia intereselor economice ale consumatorului,
Ed. Sfera foridică, Cluj-Napoca, 2004, p. 162 şi urm„ p. l(j4 şi µnn.). . · . . ·
I A se vedea Cass. fr. civ., 21noiembrie19il, Cie generale transatlantique c.
Zbidi Hamida.ben
Mahmoud, în op. cit„ Grands Arridts de la jurisprudence civile, T. i, p. 543 Şi 'urin. care este considerată
decizia care a fundamentat existenţa acestei obligaţii în contractele de transport de persoane. Îri 'dreptul
nostru, a se vedea, de exemplu: S. David, Regimul general şi de drept internaţional privat aU·ăspunderii
pentru produse, în RDC nr. 4/1993, p. 19 şi urm.; I.FI. Popa, Obligaţia de securitate - mijloc de protecţie
a consumatontlui, în Dreptul nr. 3/2003, p. 59 şi unn.; D. Chirică, Obligaţia de securitate în contractul de
vânzare; în Dreptul nr. 12/2007, p. 32 şi urm.
A se vedea, în acest sens, Ph.· Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 385. Totuşi,
2

observăm 'că este o chestiune lipsită ·de relevanţă. Important este doar că, astăzi o asemenea obligaţie,
reglementată sau nu, prevăzută·sau nu în contract, se consideră că există. . : ' ;
Pentru· această chestiune, a se vedea infra, răspunderea pentru produse defectuoase {în cadrul
3

răspilnderii extracontractuale). .
4
A se vedea, în special, J.P. Chazal, loc. cit„ Les nouveaux devoirs des contrdctants. Est-on· a/le
trop loin?, p. 99 şi ·urm.; sau B. Fages, Nouveaux pouvoirs. Le contrat est-ii encore la „chose'.' des
parties?, în La nouvelle crise du contrat, loc. cit„ p. 153 şi urm. : · ' · · ,. · ·
În pofida unor ~ritici severe din dreptul francez {în special, a se vedea Ph. Malaurie, LAynes, Ph.
5

Stoffel-Munck, op. cit„ p. 385). . · · . . . · .·. · ; ·

S9Iuţie la"fel de incertă sau ce'rtă.dm punct de v~dere raţional. Avem convingerea că ambele
6
' .
justificări sunt posibile ca argumente ale existenţei acestor obligaţii în plan contractual.
140 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

contractual cel mai radical - rezoluţiunea contractului 1, după cum, poate fi vorba doar
de reducerea despăgubirilor acordate creditorului2. Pentru încălcarea obligaţiei de
infonnare contractuală se pot acorda orice remedii ale neexecutării - cel mai frecvent
fiind totuşi acela al daunelor-interese, după cum se poate ajunge chiar la rezoluţiunea
contractului. În . sfărşit, trebuie să reţinem că adesea, sub presiunea doctrinei şi a
exigenţelor de fapt, multe din obligaţiile cândva implicite au devenit astăzi legale şi
explicite. În aceste cazuri, de regulă, legiuitorul a instituit un regim expres aparte al
remediilor aplicabile pentru neexecutarea lor3 . . ·

Sectiunea a 3-a
'
Principiu/forţei obligatorii a contractului

Subsecţiunea 1 .
Enunţarea principiului forţei obligatorii a contractului.
Fundament şi consecinţe

· 98. Principiul forţei obligatorii a contractului. Formula sa primară. Principiul

forţei obligatorii a contractului este consacrat într-o fonnulare expresivă de art. 1270
alin. (1) C. civ. 4 care prevede: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între
părţile contractante". De asemenea, expresia „au putere de lege" îşi are originea într-o
fonnulare energică „tiennent lieu de loi"5 , împrumutată din dreptul francez, prin filiera
redactorilor ·Codului civil francez, de la marele jurisconsult Domat, prin care se
înţelege faptul că fiecare este obligat, prin contractul pe care îl încheie, la fel ca atunci
când obligaţia i-ar fi impusă prin lege. Cu alte cuvinte, contractul este legea părţilor,
fiind ţinute să-l respecte întocmai, potrivit adagiului latin poeta sunt servanda.

99. Fundamentul şi consecinţele principiului forţei obligatorii a contractului.

a
În identificarea originii principiului forţei obligatorii contractului se vorbeşte de cele
mai multe ori de ideologia autonomiei de voinţă care.a dominat şi doctrina dreptului în
secolul XIX6 • Deşi este perfect adevărat că_ expresia modernă a acestui principiu îşi are

1
A se vedea, în acest sens, I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor în noul Cod civil,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti 2012, nr. 56 şi unn., în special, nr. 59.
· Soluţie care se regăseşte chiar şi în dreptul pozitiv român - a se vedea în acest sens, art. 1534
2

alin. (2) C. civ. care prevede că „Debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul
le-ar fi putut evita cu o minimă diligenţă".
3
Dacă ne referim la dreptul consumului, vom observa de exemplu coexistenţa sancţiunilor civile şi
a celor de natură administrativă pentru neindeplinirea obligaţiilor tipice acestui drept.
4
Aproape identică celei anterior cuprinse în art. 969 C. civ. - „Convenţiile legal făcute au putere
de lege între părţile contractante". Acest text este o traducere a art. 1134 din C. civ. fr.
5
Pentru înţelesul acestei sintagme, a se vedea J.P. Chazal, De la signification du mot lui dans
l'article 1134, alinea 1"1', du Code civil, în RTDCiv. 2001, p. 265 şi unn.
6
A se vedea: Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 357; J. Carbonnier, op. cit.,
p. 223, nr. 113; Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 402, nr. 413. ·
CONTRACTUL CIVIL 141

originea în teoria autonomiei de voinţă, în realitate, originile principiului sunt datorate

dreptului roman şi· mai ales preluării sale de şcoala dreptului natural şi de dreptul
canonic'. Astfel, sub influenţa dreptului canonic, pacta sunt servanda a devenit un
principiu absolut al contractului graţie ideii că orice contractant trebuie să fie obligat să
îşi ţină cuvântul dat şi aceleia, că nerespectarea acestui imperativ constituie un păcat şi
poate atrage constrângerea contractantului deviant la respectarea normei contractuale2 •
Pe de altă parte, ·teoria autonomiei de voinţă are marele merit de a fi explicat
filosofie de ce contractul este sursă de nonnă privată de comportament. Conform
acestei teorii, orice limitare sau îngrădire a libertăţii omului este şi poate fi numai
opera voinţei sale. De aici rezultă următoarele consecinţe: i.. contractul are forţă
obligatorie pentru părţile contractante; ii. forţa obligatorie a contractului este aceeaşi şi
pentru instanţele de ju~ecată, care au sarcina de a asigura executarea lui şi care nu au
dreptul să intervină în sensul modificării contractului, ci sunt chemate să procedeze la
interpretarea lui în spiritul voinţei părţilor. În esenţă, în teoria autonomiei de voinţă se
considera că omul este sursa şi limita drepturilor subiective: în măsura în care alege să
se supună unui set de reguli juridice pe care el însuşi le creează, trebuie să se admită
această putere a sa. Autonomia de voinţă îşi găseşte :astfel expresia primară în
libertatea absolută de a contracta ca şi în libertatea de a stabili conţinutul contractului,
care, de exemplu în dreptul gennan sunt considerate adevăratele coordonate ale
principiului forţei obligatorii3 • -
În teoriile privind contractul dezvoltate ulterior autonomiei de voinţă, această
ideologie a fost subiectul unor aprinse critici. Cea mai severă critică a venit din partea
susţinătorilor nonnativismului care au negat în totalitate rolul autonomiei de voinţă ca
4

şi sursă autentică a nonnei private contractuale5 , susţinând că adevărata sursă a forţei

obligatorii este norma obiectivă derivată din utilitatea socială a stabilităţii
angajamentelor contractuale care reclamă sancţionarea abaterilor de la regulile de
comportament instituite de contract. Egal normativismului sub mai multe aspecte,
utilitarismul juridic a preluat o parte a argumentelor normativismului adăugând ideea
că un contract trebuie protejat de lege atunci când el este ,just şi util" din punct de
vedere social, astfel încât, indirect, este subliniată tot nonna obiectivă· şi pozitivă ca
sursă a fo11ei obligatorii a contractului 6 • J)e la pozitivismul juridic la doctrina teoriei
1
A se vedea, pentru originea şi istoricul principiului pacta sunt _servanda în dreptul ~uropean,
R. Zimmennann, op. cit.,' p. 542 şi unn. (originea principiului astfel cum este el astăzi reglementat, se
regăseşte în dreptul canonic medieval şi nu în dreptul roman aşa cum s-ar putea crede şi era cunoscut în
fmmula pacta quantumcunque nuda servanda sunt pentru a sublinia că toate înţelegerii~ obligă pă11il~ şi ·
nu numai cele fonnale astfel cum se întâmpla în dreptul roman). Fundamentul moral al acestui principiu
era cel al respectării promisiunii, aşadar a cuvâtului dat. · .
2
Expresia acestei constrângeri este remediul executării forţate în natură a contractului (astăzi
reglementat de art. 1527-1529 C. civ.).
3
A se vedea R. Zimmennann, op. cit„ p. 577 şi urm. .
4
A se vedea, în special, J. Hauser, Objectivisme et subjectivisme dans !'acte juridique, în LGDJ,
Paris 1971,p. 62şiurm.
5
A se vedea, în special, G. Rouhette, Contribution a l'etude critique du contrat, Paris, 1965, apud
Ph. Ma!aurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„'p. 357.
Susţinătorul reprezentativ al acestei teorii este J. Ghestin, op. cit„ La formation du contrat.
6

nr. 225, p. 202 şi nr. 895.

142 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BLlGAŢllLE

sociale a contractului nu mai rămăsese decât un pas. Conform acestei recente doctrine,
extrem de la modă în spaţiul dreptului francez actual, libertatea contractuală ca şi forţa
obligatorie a contractului; consecinţa primei, trebuie să fie limitate de aşa-numitul
„solidarism contractual" care ar presupune o limitare a efectelor contractului numai la
ceea ce reprezintă expresia echilibrului contractual şi a proporţionalităţii intereselor
părţilor, ambele expresia supremă a utilitarismului social al contractului 1• Astfel, forţa
obligatorie ar 'trebui să fie cenzurată sau limitată în cazurile în care contractul se
găseşte dezechilibrat datorită abuzului celuilalt contractant sau datorită disproporţiei
generată obiectiv. O asemenea teorie, generând uneori un.adevărat abuz de interpretare
a teoriei contractului, merită reţinută pentru valoarea· sa explicativă în privinţa
obligaţiilor implicite şi pentru identificarea noţiunii de echilibru contractual.
Deşi toate teoriile trecute mai sus în revistă au meritul lor de a căuta o sursă a
forţei obligatorii, ne este imposibil să nu constatăm că, de fiecare dată când avem de a
face cu un contract, elementul de primum movens al creării setului de reguli
contractuale îl are voinţa părţilor. şi nu vreo normă pozitivă de drept. De aceea, credem
că, în continuare, . autonomia de . voinţă este cea . care explică forţa. obligatorie a
contractului. Cu toate acestea, toate celelalte teorii au· funcţia de a explica de ce
această forţă obligatorie nu este una absolută şi de a justifica, în numele unui
2

utilitarism social, o intervenţie tot mai acută a legiuitorului în contracte3 .

Credem că, din punct de vedere tehnic, abstracţie făcând de complexele
ideologii expuse mai sus, putem să reţinem; după expresia prezentă uneori în doctrină4
că, acordul de voinţă al părţilor în sensul creării unui contract, generează în acelaşi
timp un angajament de comportament al părţilor, cât şi obligaţii reciproce ale acestora,
de unde şi distincţia dintre forţa obligatorie a contractului şi conţinutul său
obligaţional.

Subsectiunea
, a 2-a
Forţa obligatorie a contractului între părţi

100. În ce constă principiul forţei obligatorii al contractului pentru părţile

contractante? Principiul forţei obligatorii a contractului are rolul primar de a explica
şi ordona raportul juridic născut între părţi ca urmare a încheierii contractului, pentru
ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terţilor, prin intermediul opozabilităţii

1
A se vedea, în acest sens, Chr. Jamin, loc. cit., Plaidoyer pour le solidarisme contractuef, p. 441
şiurm.; A.S. Courdier-Cuisinier, op. cit., p. 147 şi unn.
2
Măcar că, nici în contextul ideologiei autonomiei de voinţă nu s-a vorbit vreodată de o forţă
juridică absolută a contractului care era şi în acel context supus cenzurii şi controlului judiciar pe măsura
exigenţelor timpului.
3
Noile modele europene pentru intervenţie sunt date de dreptul protecţiei consumatorului unde
regăsim mai multe norme imperative decât dispozitive.
4
Mai ales, P. Ancel, Force obligatoire et contenu obligationnnel du contrat, în RTDCiv. I 999,
p. 772 şi unn.; în dreptul nostru, ideea de bază a acestei teorii structurale a fost preluată de unii autori. A se
vedea, în special, P. Vasilescu, op. cit., Relativitatea actului juridic civil, p. 216 şi urm.
·-
CONTRACTUL CIVIL 143
efectelor contractului. De aceea, urmând ordinea reglementării în această materie,
trebuie să reţinem ca şi consecinţe imediate ale forţei obligatorii între părţi,
unnătoarele consecinţe:
a) părţile contractante simt ţinute să execute întocmai, una faţă de cealaltă,
obligaţiile.la care s-au îndatorat (regula conformităţii executării), deoarece „contractul
valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante" [art. 1270 alin. (1)
C. civ.]; ·
b) a doua consecinţă· primară a forţei obligatorii este .regula conform căreia
„contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze auto-
rizate de lege" [art. 1270 alin. (2) C. civ.], de unde şi aşa-numita regulă a simetriei în
contracte 1 care implică, între altele, irevocabilitatea unilaterală a contractelor, precum
. şi revocabilitatea acestora prin consimţământ mutual;
c) îii sfârşit, obligaţiile contractuale trebuie să fie executate întotdeauna cu
bună-credinţă. Deşi noua reglementare a forţei obligatorii nu mai reţine regula
executării cu bună-credinţă [astfel cum o făcea vechiul Cod civil în art. 970 alin. (I)],
credem că includerea executării cu bună-credinţă în conţinutul obligaţional al
contractului este justificată de existenţa art. 14 C. civ. care instituie exigenţa generală
de bună-credinţă şi a art. 15 C. civ. care prohibeşte abuzul de drept. Deşi este vorba de
o obligaţie generală, buna-credinţă ca sursă a uneiîntregi serii de obligaţii contractuale
implicite, credem că trebuie reţinută ca şi consecinţă primară a principiului forţei
obligatorii a contractului.

. 101. Obligaţia .părţilor de a executa întocmai contractul. Regula confor-

mităţii executării. Principala semnificaţie a principiului forţei obligatorii a
contractului este aceea că părţile sunt obligate să execute întocmai toate prestaţiile la
care s.:.au îndatorat prin contract2 • Executarea trebuie să· aibă loc la termenele şi în
condiţiile stabilite. Creditorul are dreptul să utilizeze toate mijloacele juridice oferite
de lege pentru a obţine executarea în natură .a prestaţiilor ce i se datorează de către.
debitor. Când executarea în natură este nerealizabilă, obligaţia debitorului se
transformă în daune-interese, angajându-se răspunderea lui'contractuală.
Executarea întocmai a obligaţiilor contractuale. este consacrată indirect sau direct
de mai inuite texte ale noului Cod civil: dreptul creditorului de a primi obiectul exact
al prestaţiei asumate de debitor (art. 1492 C. civ.), dreptul creditorului la „îndeplinirea
integrală, exactă şi la timp a obligaţiei" [art. 1516 alin. (1) C. civ.], dreptul creditorului
la executarea În natură a obligaţiilor debitorului [art. 1527 alin. (1) C. civ.] etc.
Această latură a principiului forţei obligatorii, am numit-o cu altă ocazie, regula
conformităţii executării contractului3, cu. semnificaţia că executarea obligaţiilor
generate de contract trebuie să corespundă întocmai cu reperele stabilite contractual de
părţi - adică sub aspectul calităţii, cantităţii, identităţii, locului, timpului şi modalităţii ,
de executare a unei presţaţii contractuale. Conformitatea executării este un concept

A se vedea, pentru utilizarea acestei expresii şi pentru originea teoretizării acestei reguli, L. Pop,
1

op. cit., p.:60 şi urm., L. Pop, Contractul, op. cit., p. 499 şi unn. ·
A se vedea, pentru semnificaţia termenului, L. Pop, Contractul, p. 506 şi urm., nr. 203.
2

.A. se ~edea, în acest sens, I.FI. Popa, op. cit„ Conformitatea lucnt!ui vândut, p. 272 şi urm.
3

-·
/-·: ,.

144 . TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL 0BLIGAŢIÎLE

prin intermediul căruia se realizează mecanismul plăţii. Astfel, pentru ca o plată să fie
valabilă, este necesar ca obligaţia să fie. executată întocmai, adică în conformitafe cu·
contractul şi cu toate normele virtual aplicabile acestei executări. Dacă executarea este
conformă, atunci creditorul trebuie să o accepte • În cazul în. care nu o acceptă,
1

debitorul are la dispoziţie procedurile diverse de punere în întârziere a creditorului şi

chiar de executare forţată (prin consemnarea bunului la dispoziţia creditorului, oferta
de plată validată de instanţă), prevăzute de art.. 1510-1515 C. civ.
Nerespectarea .obligaţiei de a executa întocmai contractul pr~supune o
neexecutare. Pentru a putea vorbi de o încălcare a principiului forţei obligatorii a
contractului este necesar să avem de a face cu o ne_executare ilicită sau, mai precis, în
terminologia actuală a codului, fără justificare. ·Este vorba de toate formele de
neexecutare care atrag răspunderea contractuală şi celelalte remedii pentru neexecutare
(astfel cum acestea sunt reglementate de art. 1516 şi urm. C. civ} O asemenea
neexecutare trebuie neapărat distinsă de aşa-numita neexecutare licită care nu poate fi
considerată încălcarea principiului forţei obligatorii: În esenţă, prin neexecutare licită
se consideră că se înţeleg numeroasele situaţii în care debitorul este îndreptăţit să nu
îşi execute obligaţiile asumate prin contract, fără ca această neexecutare să atragă
aplicarea remediilor contractuale şi mai cu seamă, fără să atragă angajarea răspunderii
sale sau doar cu consecinţa suspendăni aplicării acestor remedii· pentru o anumită
durată de timp2 • Este vorba, în accepţiunea generală; de ipoteze cum ar fi 3 : acordarea
de către instanţă a unui termen de executare debitorului 4 , de exercitarea de către
debitor .a dreptului său de dezicere (de natură contractuală sau· legală)5, de
imposibilitatea fortuită de executare a contractului6 , de invocarea excepţiei de
neexecutare a contractului 7, de neexecutarea unor contracte în cadrul procedurii
insolvenţei 8 etc. Conceptul este pe deplin regăsibil şi în actuala reglementare.

I A se veâea: I.FI. Popa, Efectele acceptării eiecutării obligaţiei. Agrearea conformităţii tn cadrul
vânzării, în RRDP nr. 2/2007, p. 163 şi urm.; L. Pop, op. cit., 508, nr. 204.
.
2
Pentru această noţiune, a se vedea, în special, C. Chabas, L 'inexecution licite du contrat, LGDJ,
Pans, 2002. Sintagma a fost preluată şi în dreptul românesc. A se vedea, în special, L. Pop, Contractul,
op. cit., p. 509 şi urm., nr. 205. .
·
3
A se vedea C. Chabas, op. cit., p. 17 şi unn. .
4
Este vorba de termenul de graţie pe care instanţa poate uneori să îl acorde (a se vedea, de
exemplu, în cadrUl plăţii, art. 1495 alin. (2) C. civ.). În intervalul de timp acordat de instanţă, creditorul nu
poate trece la o executare silită a obligaţiilor debitorului şi nici la un alt remediu. Poate eventual solicita
daune-interese pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor debitorului. .
5
Dezicerea ·unilaterală reprezintă o excepţie de la regula simetriei în contracte. Cu toate acestea,
dacă este vorba de un drept de dezicere de natură contractuală, avem de a face tocmai cu o aplicare a
principiului forţei obligatorii care include şi dreptul de dezicere al uneia din părţi. Dacă avem de a face cu
un drept de dezicere de sorginte legală, este vorba de o limitare legală a principiului forţei obligatorii a
contrachilui. Vom relua discuţia în cadrul prezentării regulii simetriei în contracte (irţ/Ya nr. 103).
6
o
Care atrage după sine suspendare (dacă este o imposibilitate forttiită temporară) sau încetare
(dacă este o imposibilitate fortuită absolută şi totală) a principiului forţei obligatorii a contractului (a se
vedea, în acest sens, art. 1274, 1351, 1557, 1527, 1634, referitoare la imposibilitatea fortuită de executare).
7
Care atrage o suspendare a principiului forţei obligatorii a contractului până în momentul în care
debitorul refractar (cealaltă parte) îşi execută obligaţiile (a se vedea, în acest sens, art. 1556 C .. civ.).
8
În procedura insolvenţei, pentru uşurarea situaţiei economice a debitorului în insolvenţă şi pentru
a i se acorda şansa unei reorganizări, adesea executarea anumitor contracte este temporar suspendată.
CONTRACTUL CIVIL 145

De.· exemplu, dacă avem în vedere, imposibilitatea fortuită de executare, regăsim în

Codul civil numeroase texte care protejează debitorul care nu îşi execută obligaţiile
contractuale pentru cauze de forţă majoră. Exact aceeaşi observaţie se poate face
(astfel cum am indicat în notele aferente), pentru toate ipotezele de neexecutare licită a
contractului. ·

102. Irevocabilitatea contractului prin voinţa uneia din părţile contractante.

Regula simetriei în contracte. Art. 1270 alin. (2) C. civ. prevede: „Contractul se
modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauZ:e autorizate de lege".
Prin acest text legal se consacră regula simetriei în contracte, ceea ce înseamnă că
orice contract, fiind rezultatul acordului de voinţe al părţilor, mutuus consensus, el
poate fi desfăcut sau revocat, în principiu, numai în acelaşi fel, adică prin mutuus
dissensus sau obligatio contraria consensu dissolvitur. Înseamnă că revocarea
contractului nu este posibilă prin voinţa exclusivă a uneia dintre părţile contractante,
cu excepţia cazurilor· prevăzute expres de lege. De câte ori este posibilă această
revocare, ne găsim în prezenţa unor asimetrii, care sunt tot atâtea excepţii de la regula
simetriei 1•
Regula simetriei este pe deplin valabilă şi în privinţa modificărilor contractului
[astfel cum rezultă limpede din formularea art. 1270 alin. (2) C. civ.] - nicio parte nu
poate modifica pe cale unilaterală conţinutul contractului. O asemenea modificare se
poate realiza numai în manieră simetrică formării contractului, printr-un acord de
voinţă. Posibilitatea conferită uneia din părţi de a efectua o modificare unilaterală a
contractului poate însă fi rezultatul forţei obligatorii dacă există o clauză contractuală
care îi permite acest lucru.
În plus, simetria se manifestă şi la nivelul formei de exprimare a consimţă­
mântului care trebuie să fie, în principiu, identică la revocarea sau modificarea
contractului cu cea a formării acordului de voinţe. Regula este absolută dacă avem în
vedere forma ad validitatem2 şi este relativă dacă avem în vedere forma prevăzută de
părţi ca şi condiţie de valabilitate3•

De regulă, contractele de credit sunt suspendate în privinţa curgerii dobânzilor, acţiunile de natură con-
tractuală şi extracontractuală îndreptate împotriva debitorului sunt şi ele suspendate ca efect ale deschiderii
procedurii insolvenţei etc. · . .
1
A se vedea, pentru această chestiune, T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 111 şi urm.; L. Pop,
Contractul, p. 521 şi urm., nr. 209 şi unn.; în dreptul francez, pentru o prezentare extrem de detaliată, a se vedea
J.Ghestin, Chr, Jamin, M. Billiau,Les effets du contrat (ed 1994), op. cit., p. 253 şi unn.;idem, ed. 2001, p. 702
şi unn.; de asemenea, a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p: 478 şi urm.
2
În cazul în care legiuitorul pretinde o anumită formă ad validitatem eventuala desfiinţare mutuală
a contractului trebuie să îmbrace fonna care a fost utilizată pentru încheierea sa valabilă.
3
Art. 1242 alin. (2) C. civ. prevede că „Dacă părţile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o
anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte valabil chiar dacă fonna nu a fost respec-
tată". Este inexplicabilă această soluţie a legiuitorului care se pare că este rezultatul amendamentelor
parlamentare. La nivel raţional, soluţia este aberantă: dacă părţile s-au înţeles asupra unei anumite forme şi
au încheiat contractulîn altă formă nu înseamnă decât că s-au răzgândit asupra fonnei sau că au _ales o altă
formă de exprimare a consimţământului lor.
146 . TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Să analizăm, în continuare, semnificaţiile pe care le are regula simetriei:

A. Revocarea
., .
contractului prin consimtământ
' mutual. Posibilitatea revocării
'

contractului prin voinţa comună a părţilor·este o aplicare pură şi simplă a principiului

consacrat în mi. 1270 alin. (2) C. civ. În realitate, este vorba de un nou contract prin
care se desface contractul anterior încheiat între aceleaşi părţi 1• În principiu, revocarea
contractului produce efecte numai pentru viitor2; ea operează ca o reziliere amiabilă.
Ea nu afectează efectele contractului care s-au produs până· la momentul rezilierii.
Neretroactivitatea efectelor rezilierii mutuale este uşor de explicatîn cazul contractelor·.
cu executare su~cesivă. Părţile se înţeleg să devanseze data împlinirii termenului
extinctiv, procedând la scurtarea duratei contractului. Aceasta deoarece revocarea cu
efecte retroactive nu este posibilă daforită caracterului, uneori, ireversibil al prestaţiilor
executate. cel puţin de una dintre părţile contractante. Acesta este de pildă, cazul
contractului de închiriere şi contractului de comodat3 •
În ce priveşte contractele cu executare instantanee, cum este contractul de
vânzare, prin revocare mutuală, cu sensul de mutuus dissensus, părţile doresc să
restabilească situaţia juridică existentă înainte de încheierea lor. În cazul contractelor
prin care s-a transferat dreptul de proprietate asupra unui bun, revocarea mutuală nu
are efect retroactiv. În realitate, este vorba de un.nou contract de înstrăinare a bunului
în sens contrar, adică de la dobânditor la înstrăinător. De aici decurg următoarele
consecinţe: a) toate drepturile consimţite de dobânditorul bunului în intervalul dintre
încheierea şi rezilierea .mutuală a contractului se menţin; ele nu pot fi desfiinţate,
convenţia de. revocare având .efecte numai pentru viitor; b) părţile sunt obligate să
plătească t~ele aferente perfectării contractului, î~ situaţia în, care o asemenea
obligaţie este prevăzută de legislaţia fiscală4 ; c) în ipoteza când' contractul supus
rezilierii are ca obiect înstrăinarea unui bun imobil, convenţja de reziliere va fi urmată
de îndeplinirea formalităţilor de publicitate. imobiliară - . efectul translativ al
contractului se produce numai din mo1nentul înscrierii în cartea funciară„ . . .
B: Revocarea unilaterală a contractului - denuntarea unilaterală. Art. 1270
alin. (2) C. civ., parte firt~lă, prevede că revocarea sau ma'dificarea contractelor pe cal.e
unilaterală, adică prin voinţa uneia dintre părţile contractante, este posibilă „numai
prin acordul părţilor ori din cauze autorizate. de lege". Posibilitatea revocării
unilaterale a unor contracte trebuie examinată diferit, după cum este vorba de
contracte încheiate pe durată . determinată sau de contracte încheiate pe durată
nedetenninată. În materie, Codul civil instituie câteva reguli legate de revocarea
unilaterală pe care o denumeşte „denunţare unilaterală" 5 , î~ art. 1276 şi 1277 C. civ.
1
A se vedea, în acest sens, L. Pop, Contractul, p. 521, nr. 209.
2
Chestiunea ridică numeroase discuţii, mai ales sub aspect fiscal. A se vedea, în acest sens, A.A.
Moise, Consideraţii cu privire la regimul juridic al lui mutuus dissensus, în RRDP nr. 2/201 O, p. 85
'şi urm.
3
A se vedea, în acest sens, L. Pop, Contractul, p. 522. . ,
4
Dacă nu cumva legea fiscală prevede restituirea · impozitelor. plătite iniţial, confundând
rezoluţiunea pentru neexecutare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară cu revocarea mutUală. Pentril
observaţii, a se vedea A.A. Moise, loc. cit., p. 85 şi urm. ·
5
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 523 şi urm., nr. 21 O şi urm.
CONTRACTUL CIVIL 147

Textele legale stabilesc o sumă de reguli care trebuie completate cu texte speciale în
materie:
a) Înainte de toate trebuie să reţinem că posibilitatea denunţării contractului îşi
găseşte sursa, sau temeiul juridic, în chiar forţa obligatorie a contractului (ipoteza în
care părţile au inserat o stipulaţie contractuală care prevede posibilitatea revocării
unilaterale a contractului'), sau într-o nonnă legală care pennite această revocare
(ipoteza menţiunii legale exprese în sensul posibilităţii denunţării unilaterale );
2

b) În ce priveşte contractele cu executare dintr-o dată, „dacă dreptul de a denunţa

contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fi exercitat atât timp cât
executarea nu a început" 3 [art. 1276 alin. (1) C. civ.]. De îndată ce, executarea a
început, denunţarea unilaterală chiar prevăzută contractual nu mai poate fi exercitată ;
4

c) În contrac;tele cu executare succesivă sau continuă dreptul de denunţare

unilaterală dacă este prevăzut de contract sau admis de lege, „poate fi exercitat cu
respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar şi după începerea executării
contractului, însă denunţarea nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau
care se află în curs de executare" [art. 1276 alin. (2) C. civ.) ;
5

d) În unele contracte este posibilă. stipularea unei contraprestaţii în schimbul

exercitării dreptului de denunţare unilaterală6 • Într-o atare situaţie, efectul exercitării
dreptului de denunţare unilaterală se, produce numai de la data executării acestei
contraprestaţii [art. 1276 alin. (3) C. civ.];
e) Toate prevederile legate de maniera de exercitare a denunţării unilaterale sunt
supletive [art. 1276 alin. (4) C. civ.] - de unde rezultă că părţile pot modifica în
totalitate regimul lor juridic, stabilind, de exemplu, posibilitatea de denunţare a

1
Este ipoteza clauzelor de dezicere care pennit uneia din părţi să denunţe unilateral contractul în
virtutea unui drept potestativ care îşi are temeiul în acea clauză (a se vedea, de exemplu, D. Chirică,
op. cit., Vânzarea şi schimbul, p. 365 şi unn,; de asemenea, a se vedea L. Boyer, La clause de dedit, în
Melanges offerts a Pierre Raymond, Dalloz, Paris, 1985, p. 43 şi unn.; de asemenea, a se vedea L. Boyer,
loc. cit., Contrats et conventions, m. 285 şi urm.).
2
Este şi ipoteza contractelor de consum unde revocarea unilaterală poate să aibă loc chiar şi în
ipoteza în care obligaţiile părţilor au fost executate cu condiţia să se respecte tennenul legal de dezicere
(a se vedea, de exemplu, J. Goicovici, op. cit., Dreptul consumaţiei, p. 98 şi unn.).
3
Prin opoziţie cu regula· instituită de paragraful unnător al art. 1276 C. civ., am dedus că alin. (1)
se referă în realitate la contractele cu executare dintr-o dată, pentru că, celor cu executare succesivă sau
continuă li se aplică regula de la alin. (2).
4
Transferul proprietă\ii ~c produce numai dintr-o dată, aşa încât o denunţare unilaterală are o
semnificaţie •aparte şi ea presupune de fapt, inserarea unei condiţii rezolutorii în contract. În ipoteza
inserării unei condiţii rezolutorii poate fi vorba de o asemenea revocare unilaterală. Exemplul îl constituie
vânzarea cu opţiune de răscumpărare (a se vedea art. 1758-1762 C. civ.). Ceea ce reţinem însă, este că
totuşi, chiar 1egiuitorul prevede posibilitatea derogării de la regula citată. ·
5
Este soluţia naturală - într-un contract de locaţiune, de exemplu, nu se restituie ca efect al
denunţării contractului folosinţa bunului închiriat.
Cazul tipic este cel al denunţării contractului de locaţiune cu tennen înainte de expirarea
6

tennenului, dar cu despăgubirea locatorului, în virtutea unei clauze contractuale care pennite acest lucru.
De asemenea, clauza de arvună cu rol de dezicere funcţionează în virtutea acestui principiu - denunţarea
unilaterală a contractului în virtutea clauzei de arvună va avea ca efect pierderea avansului sau restituirea
dublului avansului achitat, în funcţie de partea care exercită dreptul de dezicere (a se vedea art. 1545
C. civ.).
148 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

contractului cu executare dintr-o dată după momentul executării sau a lipsei tenne~
nului rezonabil de preaviz în cazul denunţării contractelor cu executare succesivă;
f) Prohibiţia angajamentelor contractuale perpetue. Conform art. 1277 C. civ.,
orice contract încheiat pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare
din părţi cu condiţia respectării unui termen rezonabil de preaviz. De această· dată,
regula instituită· de legiuitor este imperativă şi de aceea „orice clauză contrară sau
stipularea unei prestaţii în schimbul denunţării contractului se consideră nescrisă"
(teza a U-a); .
g) Din regulile de mai sus, se deduce că, în lipsa unei stipulaţii exprese,
contractele încheiate pe durată· deterininată, nu pot fi ·denunţate unilateral până la
expirarea acestei durate de timp. Forţa lor obligatorie se menţine pe durata întregului
interval de timp convenit prin acordul de voinţă al părţilor. Cu toate acestea, .în cazuri
de excepţie, expres prevăzute de lege, legătura contractuală poate înceta prin voinţa
uneia din părţi. Câteva exemple de asemenea ·cazuri. sunt: contractul de închiriere cu
termen a locuinţelor poate fi denunţat unilateral de locatar (art. 1825 C. civ~ );
contractul de mandat (art. 2031 C. civ.) etc.; ·
h) Uneori, dreptul de denunţare unilaterală a contractului, indiferent d.e izvorul
său (legea sau o clauză contractuală), nu poate fi exercitat discreţionar. Exercitarea lui
trebuie să aibă loc numai în limitele prevăzute de lege, cu bună-credfoţă şi să fie
întemeiată pe motive justificate. În caz contrar, se săvârşeşte un abuz de drept, care
poate duce la angajarea răspunderii civile; · · .
i) Uneori, facultatea de denunţare unilaterală este ·recunoscută în condiţii
speciale unei părţi din· contract chiar de către legiuitor, în scopul protejării sale. Este
exemplul dreptului de denunţare prezent în dreptul protecţiei consumatorului. Este
vorba ·.de un drept de revocare unilaterală menit să protejeze consimţământul
consumatorului 1 împotriva abuzurilor profesioniştilor. Conturul .acestui drept este
subordonat unor alte reguli decât cele pe care le-am prezentat mai şus2 •
Toate aceste cazuri de reziliere unilaterală a contractelor alcătuiesc categoria·
aşa-ziselor asimetrii în contracte, fiind tot atâtea excepţii de la regula simetriei.
C. Rezilierea forţată a contractelor. Încetarea contractelor pentru viitor poate
avea loc şi forţat, adică împotriva voinţei părţilor contraetante. Este cazul. contractelor
intuitu personae, care se încheie având ca motiv determinant identitatea sau calităţile
speciale ale celeilalte părţi. Dacă partea respectivă decedează sau devine incapabilă,
contractul în cauză încetează forţat, neputând fi continuat cu moştenitorii sau, după
caz, cu reprezentanţii săi legali. În acest caz, este în realitate vorba de o imposibilitate
fortuită de executare (unul din cazurile de caducitate a contractului).

1
A se vedea, de exemplu, pentru facultăîeă»de'retra:ctate'.ifiri'dtepful consumului, J. Goicovici,
op. cit„ Dreptul consumaţiei, p. 98 şi urm. . .
2
În toate statele Uniunii Europene s-a transpus sub diverse forme facultatea de denunţare
unilaterală a consumatorului. De exemplu, în Directiva m. 9717 privind vânzările la distanţă (art. 6)
reglementează acest drept de retractare în condiţiile respectării ·unui anumit tennen de la livrarea
produselor către consumator (a se vedea H. Schulte-Nolke, Chr. Twigg-Flesner, M. Ebers, EC Consumer
Law Compendium. The Consumer Acquis and its tramposition in the Member States, Sellier, Mtinchen,
2008, p. 340 şi unn.). ·
CONTRACTUL CIVIL 149

103. Executarea cu bună-credinţă a contractului 1• Obligaţia de bună-credinţă

în executarea contractului2 nu mai este prevăzută în actuala reglementare. Totuşi,
astfel cum am arătat cu ocazia explicării regulilor de interpretare a .contractului,
buna-credinţă este cea mai importantă obligaţie implicită. Ea se regăseşte în orice
contract şi reprezintă obligaţia-sursă a unor alte obligaţii contractuale, de genul:
obligaţia de loialitate3, obligaţia de cooperare , obligaţia de .coerenţă contractuală ,
4 5

obligaţia de informare, consiliere, atenţionare etc. ·

6

Obligaţia de loialitate constă, în principal, în îndatorirea părţilor de a se infonna

reciproc, pe toată durata executării contractului. Astfel, obligaţia de infonnare
accesorie celei de cooperare, există, cu titlu de ·exemple, în următoarele cazuri:
locatarul .este obligat ·să-l informeze pe locator despre degradările şi -defecţiunile
lucrului n1chiriat; fabricantul, pe cumpărător despre modul de funcţionare şi pericolele
ce pot rezulta din utilizarea bunului vândut; medicul, pe pacient despre riscurile ce· pot
interveni după tratament sau intervenţia chirurgicală etc. De asemenea, obligaţia de
loialitate impune a fortiori, ca o regulă generală, abţinerea părţilor contractante de la
orice comportament dolosiv ori culpabil, în executarea prestaţiilor; debitorul nu
trebuie să facă nimic de natură a-l pune pe creditor în situaţia de a nu putea obţine
toate avantajele ce decurg din contract; la rândul său, creditorulnu trebuie să facă
nimic din ceea ce l-ar pune pe debitor, în executarea contractului, într-o situaţie mai
grea, decât cea normală.
Obligaţia de cooperare7 constă în îndatorirea părţilor de a facilita executarea
contractului pentru a se asigura echilibrul prestaţiilor. Fiecare parte are îndatorirea de a
se comporta în aşa fel încât să nu impună celeilalte părţi efectuarea unor cheltuieli

1
A se vedea, în special, Y. Picod, Lexigence de bonne foi dans l'execution du contrat,
P.U.d'Aix-Marseille, Faculte de droit et des sciences politiques, 1993, p. 57 şi urm.; de asemenea,
P. Ancel, loc. cit. -Force obligatoire el contenu obligationnel, p. 771 şi unn.
2
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 513 şi unn., nr. 206 (şi bibliografia).
3
Jurisprudenţa în materie este vastă. De exemplu, în materie de asigurăn, s-a reţinut că asigurătorul
este ţinut de o obligaţie de loialitate faţă de asigurat în punerea în valoare a sistemului de indemnizare al
celui din unnă. Păstrarea tăcerii cu privire la scurgerea termenului de prescripţie în vederea evitării
supunerii sale la pl.ată, este de natură.să atragă răspunderea contractuală a asigurătorului (a se vedea, în
acest sens, Cass. fr. 1 Civ„ 26 noiembrie 1996, în Bull. Civ. I, nr. 415). Reversul în materie este acela că
asiguratul este ţinut să informeze· corect asigurătorul cu ocazia adeziunii la un contract de asigurare şi
această informare este dedusă din buna-credinţă contractuală (a se vedea, în acest sens, Cass. fr. 1 Civ„
28 martie 2000, cu notă de J. Mestre şi B. fages, în RTDCiv„ 2000, p. 565 şi urm.). ·
4
A se vedea A. Weill, Fr. Terre, op. cit.; p. 383; B.. Starck, op. cit.„ pp. 468-472; jurisprudenţa
franceză în materie este vastă şi de regulă, ataşată unei infonnări reciproc.e în vederea asigurării executării.
De exemplu, trebuie reţinută obligaţia de consiliere a notarului faţă de clientul său, dar care nu se întinde şi
la faptele curente sau notorii cu privire la care nu există oligaţie de consiliere sau informare (a se vedea, de
exemplu, Cass. fr. 1 Civ., 18 decembrie 2001, cu notă de J. Jv:!estre, B. Fages, în RTDCiv. 2003, p. 81);
avocatul faţă de clientul său (a se vedea, de exemplu, Cass. fr. 1 Civ., 29 aprilie 1997, în Buii. Civ. I,
nr. 132); medicul faţă de pacientul său (a se vedea, de exemplu, Cass. fr. l Civ„ 25 februarie-1997, cu notă
de J. Penneau,'în Rec. Dalloz 1997, p. 319). ·
5
A se vedea L. Pop, loc. cit. - Executarea contractului sub autoritatea principiului solidarismului
contractual, P·' 64 şi unn.
6
A se vedea supra, nr. 98.
A se vedea, în special, L. Pop, Contractul, p. 517 şi unn„ nr. 208.
7
· 150. TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

inutile. Astfel, transportatorul trebuie să aleagă itinerarul cel mai puţin oneros pentru
clientUl său; instalatorul de electricitate, să facă branşamentul cel mai scurt; avocatul şi
clientul său, să aprecieze împreună oportunitatea de a introduce recurs. Exemplele pot
continua şi în privinţa celorlalte obligaţii contractuale deduse din exigenţa generală de
bună-credinţă (astăzi prevăzută la art. 14 C. civ.)~ În realitate, apelul la aceste obligaţii
se face în jurisprudenţă, atunci când este necesară identificarea unui temei pentru
condamnarea unei manifestări contractuale de rea-credinţă. De aceea, de multe ori, ar
fi chiar. preferabilă utilizarea teoriei abuzului de drept, a cărui definiţie, legată şi
subsecventă celei de bună-credinţă poate fi mai specific utilizată în contracte • Astfel,
1

de exemplu, în jurisprudenţă se vorbeşte adesea de exercitarea abuzivă a unor drepturi

contractuale (adică într-o manieră contrară bunei-credinţe) în cazul dreptului de a
invoca rezoluţiunea în temeiul unui pact comisoriu2 , de utilizarea abuzivă a dreptului
la executarea exactă a contractului.
Sancţionarea nerespectării bunei-credinţe contractuale se realizează în maniere
din cele mai diverse 3 • Poate fi astfel vorba de: lipsirea de efecte comportamentului
contractual de rea-credinţă (de exemplu, instanţa nu va ţine seama de invocarea cu
rea-credinţă a pactului comisoriu - contractul va rămâne în fiinţă), angajarea
răspunderii contractantului de rea-credinţă (de exemplu, în cazul în care,·datorită lipsei
de cooperare contractuală, cealaltă. parte face nişte cheltuieli disproporţionate în
vederea executării obligaţiilor sale), de paralizarea unui · remediu contractual
(de exemplu în care creditorul unei obligaţii este cel căruia i se datorează neexecu-
tarea, el însuşi nu va putea invoca remediile excepţiei de neexecutare sau rezoluţiunii),
de. considerarea. clauzei ca nescrisă (dacă. o clauză este calificată ca abuzivă, de
exemplu, adesea legiuitorul prevede sancţiunea considerării acesteia ca nescrisă) etc.

··Secţiunea a 4-a
Limitarea forţei obligatorii a contractului: intervenţia
legiuitorului În contracte

104. Corelaţia dintre forţa obligatorie a contractului şi forţa legii. Aşa cum
am văzut, art. 1270 alin. (1) C. civ. prevede: „Contractul valabil încheiat are putere de
lege între părţile contractante". Aşadar, contractul este legea părţilor. Dar o astfel de
putere o au numai contractele valabil încheiate. Cu alte cuvinte, la înch~eierea
contractului, părţile sunt obligate să respecte dispoziţiile· imperative ale legii. In caz
contrar, contractul este· nul, fiind lipsit de efecte şi,· implicit, de forţă obligatorie.
Aşadar, deşi forţa contractului este comparată cu legea, d nu poate deroga de la legea

1
Conform art. 15 C. civ.: ,,Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul
ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe". Şi în dreptul francez se regăseşte această
fundamentare (a se vedea, de exemplu, L. Boyer, loc. cit., nr. 243 şi doctrina şi jurisprudenţa citate aici).
2
A se vedea supra, nr. 98 parte finală şi nr. 99: A se vedea, de asemenea, I.FI. Popa, op. cit.,
Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor în noul Cod civil, nr. 88, p. 194 şi urm.
3
A se vedea supra, nr. 98; a se vedea şi I.FI. Popa, op. cit., Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor
în noul Cod civil, nr. 56-67, p. 139 şi urm.
CONTRACTUL CIVIL 151

imperativă 1 • Sub acest aspect, concurenţa dintre nonna privată generată de contract şi
nonna pozitivă este una dublă: a) în primul rând, contractul trebuie să respecte
normeleiimperative deduse din ordinea-publică·şi bunele moravuri şi numaiJn aceste
condiţii i se conferă valoare concurenţială normativă; b) în aLdoilea rând, utilitarismul
social al zilelor noastre este martorul. şi totodată motorul unei intervenţii tot mai
accentuate a legiuitorului în contracte - aceasta înseamnă că legiuitorul poate interveni
în contracte şi prin norme imperative le poate modifica sau le poate lipsi de eficacitate,
deşi ele au fost valabil încheiate. ·

. lOS. Intervenţia legiuitorului în contracte.· De regulă, legiuitorul nu intervine

pentru a modifica contractele. Se ştie că legea nouă nu se aplică, în principiu, efectelor
în curs ale contractului şi nici retroactiv contractelor deja execufate • Regula este
2

prevăzută de art. 6 alin. (1) C. civ.: „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în
vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă". Principiul neretroactivităţii legii civile.noi
se aplică tuturor contractelor ·încheiate sub imperiul .legii vechi. Acestea rămân
guvernate de legea în· vigoare la data Încheierii lor.· Consecinţa neretroactivităţii este
aceea că legea de la data încheierii contractului se va aplica şi în privinţa cauzelor de
nulitate sau ineficacitate ale acestuia [art. 6 alin. (3) C civ.], respectiv prescripţiilor,
decăderilor prevăzute de legea în vigoare la data încheierii contractului [art. 6 alin. (4)
C. civ.]. Pe de altă parte, legea nouă nu se aplică nici efectelor î11 curs de derulare ale
unui contract încheiat sub legea veche [art. 6 alin: (5) C. civ.], dar ea se aplică
„efectelor, viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia,
derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia
legală de ţntreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al
bunurilor,.şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii subzistă după intrarea în
vigoare a ilegii noi" [art. 6 alin. (6) .C. civ.] ~ aşadar, nimic nu ne îndreptăţeşte să
credem că. legea nouă ar avea vocaţia de a se aplica efectelor viitoare ale contractelor,
~fecte care nu au niCîo legătură cu domeniile enimţate de
legiuitor îil textul legat citat.
In cele mai frecvente cazuri legea nouă cuprinde nonne dispozitive, care nu modifică
efectele contractelor în curs. Legiuitorul manifestă astfel respect faţă de contractul
încheiat în.tre părţi, ceea ce este de natură a. duce la întărirea încrederii oamenilor în
lege şi la. certitudinea drepturilor şi obligaţiilor, condiţie. absolut necesară pentru
stabilitatea şi securitatea circuitului civil. · ·· ·
Neintervenţia legiuitorului în contracte nu este însă o regulă absolută. El poate,
pentru considerente de interes public, să modifice contractele în curs prin norme
imperative, cuprinse într-o lege nouă. O asemenea intervenţie trebuie să aibă un
caracter excepţional şi ar trebui să se uzeze extrem de rar de o asemenea prerogativă ·
intervenţioillstă3 • Formele principale de intervenţie a legiuitorului în contracte cu

1
J.P. Chazal, loc. cit. - De la signification du mot lot dans l'artic/e 1134, alinea.1 er, d~ Code civil,
în RTDCiv. 2001, p. 265 şi urm. . . . .. :
2
A se vedea Legea de punere în aplicare a Codului civil şi art. 6-8, 9-17 despre aplicarea legii
civile noi, pr~um şi numeroaseie dispoziţii de punere în aplicare care, de fapt, oglindesc principiile
aplicării legii civile în tinlp, astfel cum acestea sun prezente în art 6 C. civ. . '
Ceea ce din păcate, nu se· întâmplă. Intervenţionismul se manifestă la toate nivelurile vieţii
3

contractuale. Uneori este inept şi suprinde prin excesul de reglementare. Exemplul redundant şi ruşinos
pentru drepM român contemporan este Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea
152 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

intenţia de a le modifica sunt de două feluri: unele care se referă la durata contractului
şi altele la executarea prestaţiilor.
' Intervenţia legiuitorului român pentru modificarea duratei contractului s-a
concretizat, până în prezent, în procedeul prorogării legale. Prorogarea legală a
contractului constă în prelungirea forţată a existenţei sale după împlinirea tennenului
extinctiv stipulat de părţi. Acest procedeu a fost folosit şi va fi folosit în continuare
pentru prorogarea, din cinci în cinci ani sau la alte intervale de timp, a unor contracte
de închiriere 1•
Procedeul de modificare de către legiuitor a modalităţii de executare a
contractului îl reprezintă moratoriul ·legal. Moratoriul este un termen ·acordat de
legiuitor tuturor debitorilor sau unei categorii de debit0ri, având ca efect amânarea
generală a executării · unor obligaţii contractuale. Această măsură are întotdeauna
caracter temporar, fiind motivată de anumite împrejurări obiective: război, inundaţii,
crize economice. Astfel, prin Legea conversiunii datoriilor agricole şi urbane din anul
1933, legiuitorul român a prevăzut un moratoriu legal de 15 ani pentru debitorii care,
ameninţaţi fiind cu ruina din cauza crizei economice din anii 1929-1933, nu şi-au
putut plăti datoriile. A fost vorba în special de rambursarea creditelor contractate de la
diferite tinităţi bancare.
În practica legislativă pot fi întâlnite şi alte intervenţii ale legiuitorului, constând
în modificarea contractului, cum sunt: stabilirea prin nonne imperative a duratei
contractului, inferioară celei stipulată de părţi; încetarea contractelor; revizuirea
întinderii prestaţiilor (chiria) etc.

Sectiunea a 5-a
'
Limitarea forţei obligatorii a contractelor:
impreviziunea in contracte

106. Impreviziunea în contracte. Preambul. Contractele cu executare

succesivă şi contractele afectate de un termen suspensiv de executare sunt expuse, pe
durata fiinţei lor, unor împrejurări aleatorii ale căror origini se află în conjunctura

disciplinei contractuale, din fericire abrogată prin Legea nr. 246/2009. Acest act normativ a instaurat un
adevărat control administrativ al executării contractelor asociind neexecutării diverse sancţiuni cu caracter
contravenţional, ceea ce este de neconceput în dreptul privat (nu ne referim la excepţia elementară a
dreptului protecţiei consumatorului). Ceea ce surprinde cu privire la acest act nonnativ, este ecoul pe care
l-a avut la nivelul doctrinei. Refuzăm să comentăm şi să indicăm stupiditatea acestor comentarii. Alteori
intervenţionismul legal este iresponsabil şi duce la modificări contractuale din cele mai acute pe căi ocolite
- a se vedea modificările succesive ale legi19r fiscale care fac abstracţie de normele dreptului privat şi care
încurcă semnificativ un circuit civil firesc. In sfârşit, de cele mai multe ori, intervenţionismul se remarcă
printr-o lipsă totală de previzibilitate, generată, de ·regulă, de lipsa unei eventuale dezbateri publice pe
temele legislative care urmează să fie abordate de legiuitor. Niciuna din. expresiile de mai sus ale
interventionismului n-ar trebui să fie admisibilă într-o societate democratică.
1
'Mai cu seamă, trebuie amintite aici contractele de închiriere a locuinţelor naţionalizate şi restituite
către foştii proprietari, contracte ale căror termene s-au prelungit succesiv.
CONTRACTUL CIVIL 153

· economică şi, mai ales, în fluctuaţiile monetare 1; Fluctuaţiile· monetare· constau, cel
mai adesea, în deprecierea puterii de cumpărare a banilor prin inflaţie. Inflaţia este un
fenomen economic complex al tuturor economiilor naţionale şi al economiei mondiale
şi se reflectă în creşterea generală şi continuă a preţurilor şi tarifelor la toate .bunurile şi
serviciile, creşterea masei monetare având ca rezultat scăderea puterii de cumpărare,
într-un cuvânt, deprecierea banilor2. Nu .este însă exclus ca în anumite perioade,
fluctuaţfa monetară să. constea într-o deflaţie, adică într-o creştere a puterii de
cumpărare a banilor. Deflaţia este o consecinţă a măsurilor antiinflaţioniste luate de
către autorităţile competente ale statului. De regulă, asistăm însă la .fenomene. de
inflaţie Şi nu de deflaţie.· Deprecierea. tuturor semnelor monetare este însă un proces
continuu, pe termen lung şi ireversibil. ·
Atunci când se încheie un contract, mai ales în perioadele de stabilitate monetară
relativă) părţile contractante se obligă având în vedere circumstanţele sau reaÎităţile
economice ale momentului. Dar, în cazul în care, după încheierea contractului, pe
durata executării sale, intervin evenimente neprevăzute - război, crize, revoluţie - cu
consechlţe cum sunt: penuria de mărfuri, scăderea. puterii de cumpărare a banilor,
creştereGi exagerată a preţurilor, serviciilor şi salariilor, între valoarea prestaţiilor
părţilor pot să apară grave dezechilibre, "susceptibile. a fi. cauză de ruină economică
pentru o!parte şi de îmbogăţire pentru cealaltă. ·
Cu toate acestea, fluctuaţiile monetare nu sunt nicidecum. singurele cauze ale
impreviziunii. Între .altele se pot aminti şi diversele forme .de intervenţionism legal
care generează o mărire a costurilor executării unei prestaţii - de exemplu, impunerea
prin lege a obţinerii anumitor licenţe extrem de costisitoare pentru prestarea serviciului
care face obiectul contractului sau impunerea unor taxe vamale excesive ·pentru
produsul care este importat şi livrat cumpărătorului. De asemenea; poate fi vorba de o .
schimba1·e radicală a condiţiilor economice. de la ·data. Î[lcheierii contractului, fără ca
aceasta ~ă aibă neapărat semnificaţia unei impreviziuni monetare _: de exemplu, criza
generată de conflictele din Orieritul Mijlociu care generează o imposibilitate de
obţinere din sursa promisă a petrolului de către vânzător. Toate aceste situaţii, extrem.
de complexe, caracterizate prin imposibilitatea relativă' a prevederii lor la data
încheierii contractului, au semnificaţia unor ipoteze de impreviziune. ' . .
Pornind de la cele arătate, în doctrina juridică acest fenomen a fost desemnat
prin tern1enul de . impreviziune. Aşadar, impreviziunea constă· .în paguba pe .care· o
suferă uria dintre părţile contractante ca urmare a dezechilibrului grav de vafoare care
intervine între prestaţiile sale şi contraprestaţlile celeilalte părţi, în cursul executării
contrach\lui3, determinat de fluctµaţiile monetare sau de alte împrejurări. · ·. · ..

107. Caracterele im previziunii. Pentru· înţelegerea corectă a rioţiilnii de

impreviziurie, sunt de reţinut următoarele precizări: a} impreviziunea se pu,ne numai în
' • > '

A se vedea, de. exemplu: Gh .. Bistrice~nu, Gh.I. Ana, Finanţe, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1

Bucureşti, I 993, pp. 68-76. · . . , .· . . ·

2
A ise vedea V. Jinga, Moneda şi problemele ei contemporane, vol.-1,.Dacia, Cluj-Napoca, 1981,
pp. 202-208. I
3 . ·~
',

A se vedea B. Starck, op. cit., p. 476.

154 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

sfera obligaţiilor izvorâte din contracte cu titlu oneros 1; b) impreviziunea este o

problemă de ordin economic şi financiar - ea este unnarea fluctuaţiilor monetare şi
implicit a preţurilor sau a altor împrejurări care fac excesiv de oneroasă executarea
contractului de către una din părţi; c) paguba pe care o suferă sau este pe cale de a o
încerca o parte contractantă, rezultată din dezechilibrul prestaţiilor, intervine
întotdeauna după momentul încheierii contractului.
Cu alte cuvinte, suntem în prezenţa unei leziuni aposteriori. Totuşi impre-
viziunea se deosebeşte de leziunea-viciu de consimţământ. Leziunea-viciu de consim-
ţământ constă în paguba suferită· de una dintre părţile contractului sinalagmatic, cu
titlu oneros şi comutativ, datorită dezechilibrului de valoare dintre prestaţiile părţilor,
dezechilibru existent în momentul încheierii contractului2 • Astfel, de pildă, preţul
stabili! în .contract este mult inferior sau superior valorii bunului vândut.
Intrebarea care se pune este aceea dacă în caz de impreviziune este posibilă
refacerea echilibrului prestaţiilor la care părţile s-au obligat la încheierea contractului,
adică adaptarea .clauzelor contractului la noua situaţie economică şi monetară din
societate3? ·

lOS;·Ipoteza revizuirii convenţionale' a contractului. Clauze privind imprevi-

ziunea. Fără îndoială că părţile contractante,. prin acordul lor de voinţă, pot să
intervină şi să reechilibreze contractul prin. încheierea unei convenţii de adaptare a
acestuia la noile condiţii 4 • Şi mai mult, ele pot anticipa impreviziune, ca măsură de
prevedere, prin clauzele stipulate în cuprinsul contractului sau prin convenţii distinct~.

1
Apreciem că în mod greşit unii autori pun în discutie problema impreviziunii în legătură cu
prestaţiile pe care le.datorează o parte a.unui raport obligaţio~al născut dintr-o faptă licită sau ilicită. În
acest sens, a se vedea: G. Giurcă (I), Gh. Beleiu (II), Teoria impreviziunil - rebus sic stantibus - în dreptul
civil, în Dreptul nr. 10-11/1993, pp. 29-36. Atunci când raportul obligaţional se naşte dintr-o faptă licită
sau ilicită, întinderea obligaţiei debitorului se stabileşte de instanţa de judecată în ·funcţie. de momentul
introducerii acţiunii de către creditor ori, după caz, ţinând cont de valoarea prejudiciului la data pronunţării
hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă.
2
Desigur că este vorba de o formulă de exprimare. Nicidecum nu se poate vorbi de încadrarea
ÎilJpreviziunii în condiţiile actuale ale leziunii- a se vedea art. 1221 C. civ.
3
A se vedea, pentru discuţii: L. Pop, op. cit., pp. 69-71; G. Giurcă (I), Gh. Beleiu (II), "loc. cit„
pp. 29-36; I. Albu, Probleme actuale privind reevahiareajudiciară a creanţelor, indexarea convenţională
a obligaţiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor, în Dreptul nr., 1/994, pp. 44-54; I. Albu, A. Man,
Utilitptea termjnologiei juridice latine, cu n;ferire specială /a adagiile „pacta sunt servanda" şi „ rebus
sic stantibus'', în Dreptul nr. 2/1996, pp. 20-27; C.E. Zamşa, Teoria impreviziunii. Studiu de doctrină şi
jurisprudenţă, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006; L. Pop, Coniractul, p. 532 şi urm., nr. 214; pentru dreptul
francez, care până recent a avut. o evoluţie comună celui românesc, a se vedea, de exemplu,
Ph. Stoffel-Munck, Regards sur la theorie. de l'imprevision. Vers une souplesse contractuelle en droit
prive contempor(Jin, P.U. d'Aix-Marseille, Faculte de droit et de sciences politiques, 1994; Fr. Terre,
Ph. Simler, Yv.Lequette, op. cit., p. 428 şi urm., nr. 441 şi urm. .
4
În comerţul internaţional sunt extrem de răspândite asemenea clauze. Adesea, clauzele de
consolidare valutară au tocmai rolul de a feri pe cel care primeşte plata de riscul devalorizării monedei de
plată prin raportare la .o monedă sau la un grup de monede considerate mai stabile. Alteori se utilizează
chiar clauzele de indexare care presupun o modificare automată a preţului prin raportare la anumiţi indici
externi contractului (rata inflaţiei, dobânda băncii centrale etc.). A se vedea, în acest sens, L. Boybt,
loc. cit„ nr. 248. ·
CONTRACTUL CIVIL 155
Clauzele de indexare sunt valabile deoarece ele constituie o concretizare a
principiului libertăţii contractuale, fără a depăşi limitele acestuia. Prin indexare se
înţelege corelarea unei valori economice cu o altă valoare economică, în vederea
menţinerii în timp a valorii reale a obligaţiilor contractuale. Indicii economici de
indexare care se stabilesc în asemenea clauze sunt: cursul la zi a unei monede străine,
pretul la zi a unor bunuri· sau servicii de primă necesitate (pâine, came, transport pe
cal~a ferată), preţul metalelor preţioase etc. - toate, presupus de părţi mai stabile. În
cazul stipulării clauzelor de indexare, acestea operează imediat, restabilindu-se
automat echilibrul prestaţiilor pecuniare.
Pe lângă aceste clauze, părţile contractante au la dispoziţie şi un alt mijloc juridic
preventiv, pentru a se apăra împotriva consecinţelor impreviziunii. Este vorba de
clauzele de revizuire a contractului sau de hardship 1• Clauza de revizuire este obligaţia
pe care şi-o asumă expres părţile că vor revedea şi reajusta prestaţiile lor, la anumite
perioade de timp stabilite, pentru a le reechilibra, ţinând cont de schimbările constatate
în circumstanţele economice.
Clauzele de revizuire se deosebesc de clauzele de indexare. Clauzele de indexare
operează automat. Dimpotrivă, clauzele de revizuire au ca efect doar obligaţia părţilor
de a reexamina contractul, la anumite intervale de timp; şi a proceda, prin acordul lor
de voinţă, la readaptarea lui, atunci când este necesar. Toate aceste clauze, mai ales
cele de indexare, trebuie să fie în conformitate cu ordinea publică monetară şi
economică .
.În toate cazurile în care revizuirea prestaţiilor părţilor este rezultatul unei clauze
contractuale care prevede atât evenimentul imprevizibil care generează efecte, cât şi
maniera în care se va realiza efectiv reechilibrarea contractului, chestiunea
impreviziunii .este pe depliri soluţionată în virtutea acestei clauze. De aceea, într-o
atare ipoteză, nici măcar nu ne găsim într-o ipoteză de impreviziune, din moment ce
părţile .au .prevăzut evenimentul care poate genera dezechilibrul prestaţiilor şi au
indicat şi remediile acestuia. În realitate, într-o asemenea situaţie suntem chiar în cazul
aplicării directe şi concrete a principiului forţei obligatorii a contractului care se
manifestă prin chiar acea clauză.

109. Problema revizuirii contractului şi reechilibrării prestaţiilor de către

judecător. Soluţia la care s-a oprit legiuitorul. Adevărata problemă la care trebuie să
răspUJ1dem când vorbim de impreviziune este dată de întrebarea: poate judecătorul, în
lipsa unei clauze de impreviziune, în cazuri excepţionale, să intervină în contract în
vederea reechilibrării prestaţiilor afectate de cauze . imprevizibile survenite ulterior
momentului încheierii contractului? Aplicarea strictă a principiului f011ei obligatorii a
contractului, ar reclama un răspuns negativ. Tocmai de aceea, dacă, obligaţiile devin
doar mai oneroase ca urmare a situaţiei economice posterioare încheierii contractului, nu
se pune problema niciunei revizuiri a contractului. De aceea, art. 1271 alin. (1) C. civ.
1
A se vedea, de exemplu, B. Starck, op. cit., p. 477; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit.,
p. 436, nr. 449; L. Boyer, loc. cit., nr. 249. Clauzele de hardship se bucură de o utilizare pe scară largă în
materie de comerţ internaţional (a se vedea, de exemplu, M. Almeida Prado, Le hardship dans le droit du
commerce internatiolial, Bmylant-FEC, Bruxelles, 2003, p. 129 şi unn.).
 156 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

prevede că „părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a
devenit .mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie
datorită scăderii valorii contraprestaţiei'\ consacrând astfel nominalismul monetar care
nu este altceva decât o expresie a principiului fo11ei obligatorii a contractului. Totuşi,
situaţia se prezintă complet diferit în cazi.II în care evenimentul care generează
dezechilibrul dintre prestaţiile părţilor are anumite caractere; iar dezechilibrul însuşi o
anumită întindere. Optând pentru versiunea admiterii impreviziunii, asemeni majorităţii
sistemelor modeme de drept, legiuitorul român a reglementat impreviziunea ca pe o
cauză de revizuire a prestaţiilor părţilor, în art. 1271 alin. (2) şi (3) C. civ.
Această realitate legislativă a fost precedată de mai multe discuţii în literatura de
specialitate 1 şi de o jurisprudenţă naţională extrem de contradictorie2 . În susţinerea
adoptării tezelor impreviziunii, au fost invocate .um1ătoarele argumente:
a) argumentul principal ar rezulta din interpretarea voinţei prezumate sau
probabile a părţilor contractante. Se presupune că ele s-au obligat sub condiţia
subînţeleasă că situaţia economică existentă în momentul încheierii contractului se va
menţine aceeaşi pe toată durata executării lui. Aşadar, în contract, trebuie a fi
presupusă clauza tacită rebus sic stantibus. Altfel spus, preţurile s-au stabilit în funcţie
de situaţia economică existentă. Dacă această situaţie s-a schimbat radical şi, prin
urmare, executarea devine prea oneroasă, adică lezionară, pentru una dinti-e părţile
· contractante, revizuirea contractului de către instanta de judecată se impune ratio legis
în vederea restabilirii echilibrului prestaţiilor3. În 'concluzie, se poate spune că revi-
zuirea judiciară a contractelor „corespunde voinţei prezumate a părţilor contractante4 i
b) în.vechea reglementare, se prevedea expres (fostul art. 970 din vechiul Cod
civil) că toate contractele trebuie executate cu bună-credinţă şi în conformitate cu
echitatea. Or, a plăti un preţ cu mult mai mare sau mai hlic decât valoarea reală a
bunului din momentul executării prestaţiilor este contrar bunei-credinţe şi echităţii; .
c) partea contractantă care solicită executarea unei prestaţii care duce la ruina
economică a celeilalte părţi ar putea fi considerată că săvârşeşte un abuz de drept;
d) obligarea debitorului la executarea unei prestaţii care a devenit exagerat de
oneroasă ar avea ca efect îmbogăţirea îară cauză justă a creditorului; prin urmare,
revizuirea contractului, prin reechilibrarea prestaţiilor, se justifică pe principiul
îmbogăţirii fără justă cauză;
e) împrejurările care detennină dezechilibrul grav dintre prestaţiile părţilor,
fiind obiective, imprevizibile şi inevitabile şi avându-şi originea în afara voinţei şi

1 A se vedea, de exemplu, L. Pop, op. cit., p. 70 şi unn.; M.E. Burzo, Efecte ale devalorizării
monetare în raporturile· juridice patrimoniale, teză de doctorat, Facultatea de drept, Universitatea
Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, p. 48 şi unn.; D.R. Răducanu, Reactualizarea creanţelor ca urmare a
fluctuaţiilor monetare, în Dreptul nr. 8/2003, p. 48 şi mm.; E. Chelaru, Forţa obligatorie a contractului, ·
teoria impreviziunii şi coinpetenţa în materie a instanţelor judecătoreşti, în Dreptul nr. 9/2003, p. 60 şi
unn.; C.E. Zamşa, op. cit., p. 171. şi unn.; L. Pop, Contractul, p. 535 şi unn. ·
2
A se vedea, de exemplu, jurisprudenţa citată şi comentată de C.E. Zamşa, op. cit., p. 239 şi unn.
Pentru partea contradictorie, comentariile critice ale autoarei de la p. 242 şi urm., nr. 182.
3
A se vedea, .în acest sens, B. Starck, op. cit., p. 479; A. Weill, Fr. Tem~, op. cit., pp. 406-408;
I. Albu, A. Man, op. cit., p. 22.
4
A se vedea I. Albu, A. Man, op. cit., p. 23.
CONTRACTUL CIVIL 157

puterii lor, pot fi considerate cazuri de forţă majoră, cu efect liberator pentru debitor.
Cauza de forţă majoră poate duce la încetarea contractului, pentru imposibilitate
fortuită de executare a obligaţiilor uneia dintre pă11i.
Într-o altă opinie, inspirată în mod evident din soluţiile dreptului francez în
materie 1, era respinsă teza revizuirii contractelor de către instanţele de judecată pe
teoria impreviziunii. Astfel, argumentele şi temeiurile invocate de susţinătorii teoriei
impreviziunii au fost aspru criticate şi chiar respinse, pai cu seamă în spaţiul dreptului
francez, de unde au fost preluate şi în dreptul nostru2• In acest sens, s-a arătat:
-a) existenţa clauzei subînţeleasă rebus sic stantibus este neconfonnă cu
~ealitatea. Fluctuaţia preţurilor este un fenomen care ţine de esenţa vieţii economice.
Incheind contracte cu executare succesivă sau afectate de un termen de executare, în
lipsa unor clauze de indexare sau de revizuire, părţile consimt să-şi asume riscurile
acestor fluctuaţii. Cel care contractează în vederea obţinerii, într-o anumită perioadă
de timp, de bunuri sau servicii, urmăreşte să-şi asigure o situaţie certă şi stabilă; nimic
nu poate dovedi că ar fi consimţit chiar tacit, la încheierea contractului, la readaptarea
sau revizuirea lui ulterioară. Clauza rebus sic stantibus poate fi prezumată numai în
intenţia uneia dintre părţi, a debitorului de produse şi servicii; dimpotrivă, nu se poate
susţine că o astfel de clauză s-ar subînţelege în ce priveşte intenţia creditorului. Or,
pentru interpretarea unui contract, este insuficient să ne referim numai la intenţia uneia
din părţi. Interpretarea contractului se face după voinţa comună a părţilor;
b) buna-credinţă şi echitatea sunt reguli sau principii de interpretare a clauzelor
îndoielnice sau de completare a lacunelor contractului; judecătorul nu poate recurge la
aceste principii în prezenţa clauzelor exprese, clare şi precise prin care părţile au
stabilit prestaţiile la care se obligă şi întinderea lor;
.... c) cererea creditorului de bunuri şi servicii· pentru obligarea debitorului
contractual la executarea contractului valabil încheiat, nu este un abuz de ·drept,
deoarece convenţiile au putere de lege între părti şi trebuie executate aşa cum s-a
convenit, potrivit priricipiuluipacta sunt servanda3;
- d) în sfărşit, avantajele economice pe care le obţine o pai1e. ca umrnre a
dezechilibrului survenit între prestaţi* sale şi prestaţiile celeilalte părţi nu pot
constih1i o îmbogăţire fără justă cauză. Imbogăţirea uneia din părţi îşi are cauză justă
în contractul respectiv şi în forţa sa obligatorie;
e) teoria impreviziunii nu poate fi justificată nici pe conceptul de forţă majoră;
forţa majoră are ca efect o imposibilitate absolută de executare a contractului. O mare
sau foarte mare dificultate de executare, nu poate fi asimilată forţei majore.

Unde în mod constant s-a reţinut inaplicabilitatea în materie civilă a imprevi~iunii monetare.
1

Hotărârea fondatoare a jurisprudenţei civile în această direcţie este hotărârea Curţii de casaţie franceze în
ajfaire Canal de Crapone (Civ. fr., 6 martie 1876, în op. cit., Les Grands arrets de lajurisprudence civile,
T. 2, p. 123 şi mm.). Ştim că, de mai bine de un secol; jurisprudenţa civilă franceză a mers netulburată în
exact aceeaşi direcţie. Recent, o soluţie a instanţei supreme franceze a trezit anumite suspiciuni legate de
consecvenţa aplicării principiului, instanţa sugerând existenţa unei îndatoriri generale de renegociere în
cazul schimbării circumstanţelor economice de la data încheierii contractului - Cass., fr. 1 civ., 16 martie
2004 cu notă de D. Mazeaud, în Rec. Dalloz, 2004, p. I 754; cu notă de J. Ghestin în JCPer. 2004; I, p.
173; cu notă de J. Mestre şi B. Fages, în RTDCiv., 2004, p. 290 şi imn. · ·
Pentru sinteza acestor critici, a se vedea, mai cu seamă: Ph. Stoffel-Munck, Regard sur la theorie
2

de l 'imprevision, P.U. Aix-Marseille, Aix-Marseille, 1994; B. Starck, op. cit., pp. 480-48 I.
3
A se vedea, în acest sens, I. Albu, op. cit., pp. 46-47.
 158 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Doctrina juridiCă şi· practica judiciară din ţara noastră (chiar dacă de multe ori
într-o inanieră contradictorie, astfel cum am arătat), multă vreme au considerat că
instanţele de judecată nu sunt competente să pronunţe revizuirea contractelor pe motiv
de impreviziunelConcepţia avea la bază principiul nominalismului monetar, confonn
căruia, în obligaţiile pecuniare, puterea de plată a banilor rămâne neschimbată, chiar
dacă puterea lor de cumpărare s-'a modificat până la scadenţa datoriei; debitorul este
obligat aşadar, să plătească numai suma nominalizată în contract1 !Deşi anumiţi autori
au susţinut necesitatea aplicării impreviziunii la anumite situaţii2 (în primul rând,
contractele cu executare succesivă, cum sunt contractul de vânzare-cumpărare cu
.· plata preţului în' ţate, ·confractl.tl de închiriere încheiat pe o durată. mai îndelungată şi
contrachil de rentă viageră3 , datoriilor de valoare4), cu anumite excepţii, opinia
majoritară era în sensul inaplicabilităţii posîbilit~ţii de revizuire judiciară a
conJţactului pentru impreviziune.
Ana!iza dreptului comparat atesta situaţia izolată a dreptului privat român care
unna exemplul, la fel de izolat, al dreptului francez 5• La data adoptării noului Cod
civil, majoritatea sistemelor moderne de drept admiteau revizuirea judiciară a
contractelor pentru impreviziune6 • Mai cu seamă ne reţine atenţia, tradiţia extrem de
bogată a dreptului· german în această privinţă, unde teza impreviziunii a fost admisă
încă din perioada interbelică7 şi astăzi reglementârea unifonnă a impreviziunii ca şi
cauză de· revizuife.·judiciară în Principiile . UNIDROIT, în· Principiile dreptului
european al contractelor, în· Cadrul Comun de Referinţă pentru dreptul european al
contractelor. Urmând tendinţa majoritară şi preluând parţial reglementările existente în
proiectele uniforme de codificare (mai cu seamă Principiile dreptului european al
contraetelor · şi Principiile UNIDROITY, legiuitorul român, renunţând . la. tradiţia
juridică francofonă, a reglementat expres impre~iiiunea ca şi excepţie de la principiul
forţei obligatorii a· contractului în art. 1271 alin. (2) C. civ., conform căruia: „Cu toate
acestea (adică, în pofida nominalismului monetar reglementat de paragraful precedent
al aceluiaşi articol -n.~.), dacă executarea contractului a devenit excesi~ de oneroasă
datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă

,· A se. vedea,' în acest sens, I. Albu,

. . . . .
op. cit„ pp. 46-47.
2
A se vedea, în acest sens, I. Albu, op~ Cit„ pp. 48-49; G. Giurcă (I), Gh. Beleiu (II), loc. cit„ ·
pp. 29-36; B. Diamant; V. Luncean, notă (critică) Ia dec. civ. nr. 730/994 a Curţii de Apel Alba, în Dreptul
nr. 8/1995, pp. 93-95; I. Albu, A. Man, op. cit„ pp. 23-26; L. Pop, op. cit„ p. 71. ·
3
A se vedea, în acest sens, I. Albu, op. cit„ p. 48.
4
A se.vedea L. Pop, Contractul, p. 536 şi unn. . . .' . .
5
Pentru care se reclamă, de asemenea, revizuirea legislativă în această privinţă (D. Talion, La
revision pour imprevision au regard des renseignements recents du droţt compare, în Droit et vie des
affai~es. Etudesa la memoire d'Alain Sayag, Litec, Paris, 1997,p. 403 şi unn.).
6
Modelul internaţional în materie a fost. pentru mult timp . art. 6.2.1-6.2.3 din Principiile
UNIDROIT care prevedeau revizuirea sau obligaţia de renegociere în temeiul unei clauze de hardship
subînţelese în toate contractele în care nu a fost exclusă .ipoteza de hardship. Modelul a fost preluat apoi de
PDEC (âit. 6. I I 1) şi în fine de art. Ill.-1.110 DCFR (Variation or termination by court on a change iJl
circumstance~~- PentJ.u dreptul comparat, a se vedea op. cit. -DCFR, voi. I, p. 716 şi unn.
7
A se vedea, de exemplu, R. Zimmermann, The New German Law of Obligations. Hisrorical and ·
Comparative Perspectives, Oxford University Press, 2005, p. 45 şi urm.
CONTRACTUL CIVIL 159

obligarea debitorului la executarea obligaţiei; instanţa poate să dispună: (...)"adaptarea

contractului sau încetarea acestuia.

110. Condiţiile impreviziunii. Tot legiuitorul, urmând acelaşi model de drept

comparat, reglementează relativ detaliat care sunt condiţiile în care poate opera
revizuirea judiciară pentru impreviziune 1, în art. 1271 alin. (3) C. civ;:,
a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului.
Aşadar, este necesar ca evenimentul care generează dezechilibrul prestaţiilor să fi
interve11it după încheierea contractului. Dacă el se produsese deja la data încheierii
contractului, nu mai avem de a face cu. impreviziunea, ci cu imposibilitatea iniţială de
executare care face astăzi obiectul unei reglementări diferite2 ; ·
b) ,,schimbarea împrejurăriior, precum şi întinderea acestora nu au fost şi nici
nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii
contractului''. Este esenţial de precizat că imprevizibilitatea la care se referă acesHext
legal este una ,,rezonabilă", adică, într-o anumită piăsură relativă şi nu una absolută.
De aceea, existenţa acestei cerinţe face ca impreviziunea să se deosebească de forţa
majoră'în cazul căreia imprevizibilitatea este una absolută şi insurmontabilă3 . Pe de
altă paite, dacă părţile au prevăzut posibilitatea survenirii riscului de impreviziune,
înseamnă că, ori şi-au asumat această consecinţă a contractului, ori au prevăzut o
clauză de hardship care să rezolve chestiunea dezechilibrului subsecvent al prestaţiilor
dintre părţi;
c) ·subsecventă şi complementară condiţiei anterioare este cerinţa prevăzută de
legiuitor ca debitorul să nu-şi fi asumat riscul schimbării împrejurărilor sau să nu se
poată considera în mod rezonabil că şi-a asumat un asemenea risc. În realitate,
legiuitorul acoperă două ipoteze în.care impreviziunea nu funcţionează@într-una din
acestea, rdebitorul
.
şi-a asumat expres riscul producerii unui eveniment imprevizibil
.
(de
exempfo, s-a prevăzut în contract că intervenţia unui anumit eveniment nu va produce
niciun efect asupra contractului sau au fost nominalizate cauzele care· nu generează f
modificarea contractului, între care se regăseşte şi ipoteza hardship:.ului sau, mai mult, ·
debitoml şi-a asumat şi răspunderea pentru forţă majoră);@ în a doua ipoteză,
asumarea riscului evenimentului imprevizibil este dedusă pe cale de interpretare a ·
contractului (în cazul în care judecătorul poate deduce în manieră rezonabilă din
-termenii contractului că debitorul a înţeles ·să îşi asume consecinţele unui eveniment ·
imprevizibil şi să execuţe contractul şi în acele condiţii); . . .
d) în sfărşit, pentm ca impreviziunea să opereze, este necesar ca debitonil să.fi
încercat „ într-un termen ·. rezonabil şi cu ·bunii-credinţă, negocierea adaptiirii
rezonabile şi echitabile a contractului." Este vorba de o consecinţă a obligaţiilor de
loialitate şi cooperare contractuală deduse din· chiar principiul forţei · obligatorii.

1
Condiţiile sunt simiiare celor prevăzute în art. 6.2.2 din Principiile UNIDROIT. ·
Este vorba de art. 1227 C. Civ. conform căruia: „Contractul este valabil chiar dacă, la momentul
2

încheierii 'sale, una dintre părţi se află în imposibilitate de a-şi executa obligaţia, afară de cazul în care prin
lege de prevede altfel."
Conform art. 1351 alin. (2) C. civ.: ,,Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil,
3

absolut invincibil şi inevitabil".

 /

160 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Debitorul se poate considera astfel că are îndatorirea rezonabilă de a-l notifica pe

creditor de survenirea evenimentului imprevizibil 1 şi. pe aceea de a încerca o
soluţionare amiabilă, pe calea negocierii, a reechilibrării contractului afectat de cauza
de impreviziune. Este vorba de o obligaţie de negociere care trebuie calificată ca o
obligaţie de.rpijloace - debitorul trebuie să depun'ă toate diligenţele. pentru a ajunge la
un rezultat. In lipsa atingerii acestui rezultat se pot produce efectele judiciare ale
impreviziunii.

111. Efectele imprevmunii. Efectele impreviziunii sunt, de . asemenea,

reglementate expres în cadrul definiţiei dată de legiuitor impreviziunii, în arL 1271
. alin. (2), lit. a) şi b) C. civ. Cu condiţia respectării cerinţelor prevăzute de art. 1271
alin. (3) C. civ., dacă părţile nu au ajuns la o soluţie în urma negocierilor subsecvente
survenirii evenimentului imprevizibil, judecătorul poate, la sesizarea oricărei părţi
(este de presupus însă că cererea va aparţine debitorului):
a) să dispună „adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între
părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din .schimbarea împrejurărilor?'. Această
adaptare a contractului se poate materializa în ajustarea unor prestaţii contractuale sau
modalităţi de executare, astfel încât să se restabilească o proporţie rezonabilă .între
drepturile şi obligaţiile părţilor. Este vorba de lipsirea eventuală de efecte a unor
clauze contractuale, în vederea restabilirii echilibrului contractual;
b) judecătorul poate, de asemenea, dispune „încetarea contractului la
momentulşi în condiţiile pe care le stabileşte". În esenţă, dacă dezideratul salvgardării
contractului nu se poate realiza pe calea adaptării sale deoarece ar. genera o situaţie
injustă pentru cel puţin una dintre părţi,. atunci judecătorul poate· decide încetarea
contractului în condiţiile stabilite de el, astfel încât să genereze un prejudiciu cât mai
mic pentru părţi. Este vorba de o încetare cu efecte pentru viitor. În această privinţă,
·intervenţionismul judecătorului aseamănă şi deosebeşte în acelaşi timp impreviziunea
de imposibilitatea· fortuită de executare. Aceasta din urmă operează. în principiu
automat, dar dacă este relativă sau temporară poate face obiectul constatării judiciare
în vederea aplicării unui remediu pentru neexecutare2 .

Sectiunea
'
a 6-a '

Limitarea principiului forţei obligatorii a contractelor.

Alte intervenţii judiciare in contract. Teoria clauzelor abuzive

112. Alte intervenţii judiciare în contract. Există şi alte forme de intervenţie

judiciară în contract. Cu excepţia intervenţiei prin prisma cauzelor de validitate ale
contractului - când nu avem de-a face în manieră imediată cu o revizuire a
o
contractului, ci cu cenzură a acestuia din perspectiva ordinii publice, dreptul privat
1
După modelul imposibilităţii fortuite de executare - a se vedea, în acest sens, art. 1634 alin. (5)
C.civ.
2
A se vedea, în acest sens, art. 1557 C. civ. De asemenea, a se vedea inji-a, nr. 230 şi unu.
CONTRACTUL CIVIL 161

cunoaşte şi alte forme de revizuire. Unele dintre acestea sunt expres prevăzute de lege.
Pe lângă impreviziune, despre care am discutat deja, judecătorul poate interveni în
1
contract, de exemplu, pentru reducerea cuantumului clauzei penale (art. 1541 C. civ.) •
De asemenea, abuzul de drept contractual, deschide o interesantă şi extrem de actuală
discuţie legată de teoria clauzelor abuzive, pe care o să o schiţăm în cele ce urmează.

113. Domeniul de aplicare al teoriei .clauzelor abuzive. Chestiunea clauzelor

abuzive şi~a făcut loc în dreptul pozitiv, în mod preferenţial, în categQ.ria..~telor
~!m. În acest domeniu - al raporturilor contractuale dintre un profesionist şi un
consumator, se aplică nonne speciale de detenninare a caraGi~mlui abuziv al unor
clauze contractuale. Legiuitorul român, prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele
abuzive, a transpus DirectiYa.93.L.13 privind clauzele abuzive2 • Din complexa mulţime
de nom1e specifice sectoru1UiClreptului consumului, tematica clauzelor abuzive
reprezintă un domeniu preferenţial şi de imediată actualitate, constituind, deja în mod
tradiţional, un segment legislativ prioritar.
. La nivel european, Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Europei privind
clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (mai departe, „Directiva din
1993" sau „Directiva") reprezintă cea mai importantă măsură de unifonnizare şi
armonizare a dreptului contractelor în Europa3 , întrucât.atinge esenţa contractului4 • Un
compr01nis european plin· de claritate şi· relativ uşor de transpus în legislaţiile ţărilor
membre5 . Până în prezent, Directiva a fost adoptată de legislaţia tuturor statelor
membre6, chiar dacă procesul nu a dus întotdeauna la o reglementare fără cusur din
perspectiva dreptului consumului, astfel cum atestă, între altele, şi uhele hotărâri ale

Această manieră de interventie este analizată cu prilejul studiului clauzei penale în secţiunile
1

dedicate remediilor neexecutării contractului inji·a.

2
A se vedea: I.FI. Popa, Reprimarea clauzelor abuzive, în PR nr. 2/2004, p. 194; a se vedea şi V.O.
Dascălu, Consideraţii privind protecţia intereselor economice ale consumatorului în contractele de
adeziune cu clauze abuzive, în RDC nr. 1/1999, p. 51 şi unn.; D. Chirică, Principiul libertăţii contractuale
şi limitele sale în materie de vânzare-cumpărare, în RDC nr. 6/1999 (anterioare intrării în vigoare a Legii
nr. 193/2000); I.I. B.ălan, Clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi co11si11natori, în
Dreptul nr. 6/2001, p. 36 şi urm.; C. Toader, A. Ciobanu, în RDC nr. 7/2003.
3
A se vedea, de exemplu, E. Hondius, La Directive sur Ies clauses abusives et Ies Etats membres
de l'Union europeenne, în J. Ghestin, M. Fontaine, La protection de la partiefaible dans Ies rapports
contractuels, LGDJ, Paris 1996, p. 591 şi urm.; R. Zimmermann,Le droit compare et leuropenisation du
droitprive, în RTDCiv. 2007, p. 451 şi unn.; B.S.Markesinis, H. Unberath, A. Johnston, op. cit., p. ·164.
4
A se vedea J. Ghestin, I. Marchessaux, L 'elimination des clauses abusives en droit fi-anr,:ais a
l'epreuve du droit communautaire, în Rev. eur. dr. cons., 1993, nr. 2, p. 68. · . . ·
5
Din păcate, rezumat doar la raporturile dintre comercianţi şi consumatori (a se vedea art. 2 din
Directivă) fără ca acest lucru să fi împiedicat anmmfellin sa ofere o reglementare similară celei cuprinse
în directivă şi celorlalte categorii de subiecţi, nu numai consumatorilor (a se vedea, de exemplu Gennaniei
care odată cu transpunerea Directivei a realizat o reformă a BGB. Noile art. 305 şi um1. BGB se referă la
clauze abu2ive nu nmnai incidente raporturilor comerciant-consumator, ci şi comerciant-comerciant.
Despre prezentarea acestei reforme, în context istorico-juridic, a se vedea R. Zimmennann, op. cit. - The
New German Law, p. 159 şi unn.).
6
A se vedea, în acest sens, M. Ebers, raport, în H. Schulte-Ni:ilke, C. Twigg-Flesner, M. Ebers, EC
Consumer Law Compendium. The Consumer Acquis and its transposition in the Member States, Sellier,
Miinchen, p. 197.
 \
\
\
162 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
'
1
Curţii Europene de Justiţie care subliniază deficienţe în absorbirea directivei clauzelor \
abuzive, dar şi ambiguităţi ale acţiunilor urtor instituţii europene în raporturile cu unele
ţări • Prevederi privind clauzele abuzive.se regăsesc şi în alte Directive, dedicate altor
2
\
domenii ale dreptului consumului3 (este vorba ori. de trimiteri efective la dreptul . \.
comun - adică la Directiva din 19934 , ori de calificări proprii ale unor clauze ca fiind
abuzive cu detalii tehnice de calificare5 • Răspândirea prevederilor referitoare la
clauzele abuzive în numeroase acte specializate, face destul de dificilă o cunoaştere
unitară a domeniului. O .Directivă unitar~ în materie de drept al consumului care va
avea, se presupune, valoarea unui adevărat Cod european al consumului, în cadrul
căruia clauzele abuzive·ocupă un segment vast :şi detaliat reglementat a fost, în cele
din urmă, adoptată7 •
În legislaţia naţională, Legea nr. 193/2000 trebuie completată cu Codul
conswmtlui8 {care în art. 78-8 l reia pur şi simplu, prevederi din Legea 'nr. 193/2000
legate de definiţia clauzelor abuzive, de semnificaţia negocierii; de transparenţa
contractuală9), respectiv Ordonanţa ·Guvernului nr. 2111992 privind protecţia
consumatorilor. Pe lângă reglementările de bază, putem identifica (după modelul
european oferit deja) o multitudine de prevederi legale incidente în acte normative
.destinate alfor seCtoare. Este vorba şi de această dată de trimiteri la Legea nr. 193/2000
sau de definiţii proprii ale clauzelor abuzive. Inventarul este fastidios pentru că e vorba
de peste 30 de acte normative care utilizează această tehnică şi fac tot mai dificilă
aplicarea dreptului. Câteva· exemple de interes ar. fi:· Legea nr. 363/2007 privind
conibaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în· relaţia cu consumatorii şi
armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană; Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004

1
A se vedea, de exemplu, C.E.J., 9 sept. 2004, C-70/03,.Comisia v. Regatul Spaniei; sau C.E.J„ IO
mai 2001, C-144/99, Comisia V. Regatul Olandei, 1-03541; sau C.E.J;, 24 ianuarie 2002, C-372/99,
Comisia Europeană vs. Republica Italiană, ECR 1-00819.
2
A se vedea, de exemplu, CEJ, Comisia vs. Regatul 'Suediei (în care Comisiei i-a fost respinsă
cererea de constatare a deficienţelor în transpunerea Directivei din 1993). .
3
.A se vedea, de exemplu; Directiva 90/314 privind pachetele de servicii tunsfice; Directiva
nr. 97/7 privind vănzările la distanţă sau Directiva 99/44 privind vânzările de consum şi garanţiile asociate
acestora etc.
4
Cele mai frecvente. A se vedea, de exemplu, art. 7 din Directiva 1999/44/CE privind anumite
aspecte ale vânzării şi garanţiile asociate acesteia.
5
A se vedea, de exemplu, criteriile specializate oferite de directive în materie de credit de consum
- Directiva 87 /l 02/CEE privind armonizarea legislaţiilor naţionale în materie de.credit de consum.
6
Ne referim. la Directiva 2011/83/EU a Parlamentului European şi a Consiliuh1i diri 25 octombrie
2011 asupra drepturilor consumatorului, de modificare a Directivei Consiliului 93/13/EEC şi a Directivei
1999/44/EC a Parlamentului European şi a Consiliului şi de înlocuirea Directivei Consiliului 85/577/EEC
şi a Directivei 97/7/EC a Parlamentului European şi a Consiliului.
7
· A ·se vedea A. Astaix, Proposition de directive relative aux droits des consommateurs, în Rec.
Dalloz 2008; dar mai ales, a se vedea S. Whittaker, Clauses abusives et ga1•anties des consommateurs: la
proposition de directive relative aux droits des consommateurs el la portee de „l'hannonîsation
complete" (I), în Rec. Dalloz 2009, p. 1152 şi 'urm.
8
Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului.
9
Este inexplicabilă coexistenţa acestui Cod al consumului cu prevederi identice din acte nonnative
cu valoare generală similară celei din .cod. Raţionamentul excesului de reglementare nu se· regăseşte
nicăie1i, chestiunea clauzelor abuzive fiind doar un exemplu de situaţii de acest gen.
CONTRACTUL CIVIL 163

privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor Ia distanţă privind

serviciile financiare; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/201 Oprivind contractele de
credit pentru consumatori; Ordonanţa Guvernului nr. .107/1999 privind pachetele de
servicii turistice; Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind contractele la distanţă; Legea
nr. 449/2003 privind vânzările de consum şi garanţiile asociate acestora etc.

U4. Criteriile determinării caracterului abuziv al unei clauze contractuale.

Conform ârt. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost
negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau
împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi
.contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi
obligaţiile părţilor". Pornind de la această definiţie, în doctrină se consideră că,
elementele principale ale definirii şi totodată ale identificării unei clauze ca abuzive
sunt: A~. lipsa de negociere; B. dezechilibrul contractual în defavoarea consuma-
torului; C. încălcarea exige~ă-credinţă. Mai există însă două criterii
necuprinse în definiţia legală pe cate le considerăm ataşate: D. utilizarea listei
clauz_glo.t:-abuzive (anexele 1 şi 2 ale Legii); E. criteriul celorlalte circumstanţe
relevante (art. 4.5 din lege). Le vom .analiza pe rând.
A. Lipsa de negociere. Contractele de adeziune. Clauzele standardizate.
Clauzele abuzive sunt de regulă asociate noţiunii de contract-tip, contract-standard sau
de contract de adeziune. Nu insistăm asupra noţiunii 1 , dar reţinem că, un contract de
adeziune (aceleaşi observaţii se pot face şi cu privire Ia clauzele standardizate) se
caracterizează prin câteva trăsăturispecijice2: a) este redactat unilateral de către partea
care îl propune; b) nu pennite negocierea prevederilor. sale, chiar dacă pennite
înţelegerea acestora de către aderent; c) de regulă, conferă o poziţie dominantă
comerciantului care I-a propus în raporturile sale cu consumatorul sau dacă nu, măcar
una mai comodă. În esenţă, consumatorul nu are posibilitatea influenţării conţinutului
unui asemenea contract, ci doar pe. aceea de a adera sau nu Ia oferta preexistentă a
comerciantului. Legea cuprinde (după modelul Directivei din 1993) criterii directe şi
indirecte de determinare a acestui cadru contractual. Reţinem în această privinţă, două
asemenea criterii: a) imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei;
b). încălcarea de către comerciant a obligaţiei de transparenţă contractuală. Să le
analizăm din perspectivă practică.
a) Imposibilitatea consumatorului .de a influenţa conţinutul clauzei contractuale
este prevăzută ca şi criteriu al identificării abuzului contractual de art.· 4 alin. (2) din
Lege, conform căruia „O clauză .contracttială va fi considerată ca nefiind negociată
direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate
consumatorului să influenţeze natura ei ( ... )". Proba negocierii este oricum anevoioasă

1
A se vedea, pentru dezbateri asupra acestei chestiuni, I.FI. Popa, loc. cit. - Repriniarea clauzelor
abuzive, pc 204 şi urm.
În plus, mai trebuie să reţinem şi că Legea (după modelul Directivei), nu instituie (astfel cum vom
2

vedea) un control al acestor contracte în ansamblul lor, ci un control al clauzelor standard, tip, de adeziune
etc., aspect evidenţiat şi de terminologia_ legală utilizată.
164 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

pentru profesionist 1• Conform art. 4 alin;. (3) din Legea nr. 193/2000, „faptul că
anumite. aspecte ale clalizelor contractuale· sau · numai. una dintre clauze a fost
negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi
pentru restul contractului, în cazul în care o' evaluare globală a acestuia evidenţiază că
acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un comerciant pretinde că o
clauză standard prefonnulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de daforia
lui să prezinte probe în acest -sens." Pe de altă parte, art. 4· alin. (6) din Lege
(transpunând stângaci art. 42 din Directivă) prevede că „Evaluarea naturii abuzive a
clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu
calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi
serviciile oferite în· schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt
exprimate într-un limbaj uşor inteligibil'\ patru consecinţe se deduc din textele citate:
i. · sarcina probei caracterului negociat aparţine comerciantUlui · profesionist;
ii. clauzele negociate nu vor face obiectul controlului caracterului lor abuziv prevăzut
de Lege, chiar dacă acestea se dovedesc în cele din urmă ca fiind.abuzive 2 ; ·iii. dacă
unele clauze au·. făcut obiectul· negocierii 3, controlul . clauzelor · abuzive se extinde
asupra celorlalţi termeni contractuali nenegociaţi; iv. clauzele care definesc obiectul
principal al contractului sunt excluse de la controlul clauzei abuzive. De unde se
deduce că esenţialul afacerii/contractului/tranzacţiei şi beneficiile sau pierderile pe
care aceasta le aduce sau le generează prin ea· însăşi părţilor trebuie excluse din sfera
de control a clauzelor abuzive4 • ·
b) Obligaţia de transparenţă contractuală. Este conexă exigenţelor de ·publi-
citate şi informare specifice dreptului con'Sumului5 şi presupune garantarea dreptului
consumatorului de a înţelege prevederile contractului pe care îl încheie • Această
6

IA se.vedea, în şcest sens, B. s. Markesinis, H.Unberath, A .. Johnston, op. ~it.; 172 ..

. .
2
Este de reţinut c_ă proba caracterului negociat al clauzei trebuie să ducă la concluzia că o anume
clauză a făcut obiectul unei dezbateri care ar fi putut genera o 1nodificare a sa şi nu a unei dezbate1i care a
dus doar la o înţelegere inaibună a consecinţelor grave pentni consu.mator. AŞadar, nu poate fi vorba de o
negociere de tipul :,1ake it or leave it", ci de o negociere de pe poziţii de relativă egalitate.
3
Aşadar. proba caracterului negociat al ·unei clauze va avea ca efect înlăturarea controlului
caracterului . abuz.iv asupra acestei clauze, chiar dacă s.e. dovedeşte că· ea funcţionează defavorabil
consumatorului şi că provoacă un dezechilibru 'între dreptmile şi obligaţiile părţilor. Aceasta a fost
opţiunea de .transpunere a legiuitorului român. Alte l O state membre au'preferat să pennită prin legislaţia
lor posibilitatea controlului caracterului abuziv şi cu privire la clauzele negociate (a se vedea M. Ebers, op.
cit„ p. 226). . . · · · . , · · · .
4
Problema aşa-numiţilor.„core terms" (eng.) este sinte.tic subliniată în doctrina engleză: „This is ap.
important provision, reflecting the focus of concern ofthe. Directive on unfair terms, rather than.on unfair
tontracts and so ruling out (in pdnciple) from its ambit any review of contiacts on the basis ~lat. they
represent a bad bargairi frcim the point of view of the consumer" (H.G. Beale ed.; Chitty 011 Contracts
Law; voi. 1, General Principles, Sweet & Maxwell, Londra, 2004, nr. 15-033, p. 893). .
5
Exigenţe nenumărate şi reluate în mai toate actele nonnative din materia consumului. Rădăcinile
informării sunt vechi şi puternic evidenţiate în tradiţia europeană a dreptului contractelor. Pentru un
studiu, a se.vedea M.J. Schermaier, Mistake, Misrepresentation and precontractual duties to inform: the
civil law tradition, în R. Sefton-Green, Mistake, Fraud and Duties to Inform 'în European Contract Law,
Cambridge University Press; 2005, p. 39 şi urm. ,
6
În 'condiţiile în care este de notorietate tendinţa lipsei de transparenţă contractuală specifică unor
contracte de masă. A se vedea clauzele de exonerare de răspundere de pe verso-ul biletelor de călătorie,
CONTRACTUL CIVIL ,165

obligaţie are conotaţii specifice. Principala este aceea că nu trebuie să teţine1n cumva
că o clauză care încalcă exigenţa transparenţei contracniale trebuie considerată
abuzivă, întrucât Legea nu pune semnul egalităţii între ele. Termenii clauzelor propuse
de profesionist consumatorului trebuie să fie redactaţi într-o maniera . clară şi
1

comprehensibilă „pentru . înţelegerea cărora nu sunt necesare cimoştinţe de

specialitate" [art. 1 alin. ( 1) din Lege f Încălcarea exigenţei de transparenţă
contractuală se consideră că are trei efecte principale: i. va genera o interpretare contra
proferentem3 - adică .va fi interpretată împotriva profesionistului care a propus-o
consumatorului. Astfel, conform art. 5 din Directivă [art. 6 alin (2) dinLegeJ, în caz de
dubiu privind sensul unei .clauze standardizate, ea va fi interpretată în sensul cel mai
favorabil pentru conswnator4 • În consecinţă, lipsa de transparenţă contractuală nu va
avea ca efect automat considerarea clauzei netransparente .ca fiind abuzivă. Practic,
încălcarea regulii nu are decât efect probator, Legea fiind rezervată în a califica
automat o clauză netransparentă drept abuzivă5 ; ii. Lipsa de transparenţă va constitui
. unfactor important în declararea unei clauze ca fiind abuzivă. Aşadar, deşi lipsa
transparenţei nu atrage automat calificarea unei anume clauze ca fiind abuzivă, este de
reţinut că ea reprezintă o circumstanţă importantă în evaluarea globală a caracterului
abuziv al unei clauze6 ; iii. Lipsa de transparenţă cu privire la clauzele care definesc

clau~ele penale disproporţionate de pe facturile înmanate cumpărătorului, clauzele minimal red~ctate şi

relativ ilizibile din condiţiile generale de contractare etc. ·. ·
· Ceea ce presupune obligaţia comerciantului profesionist de a respecta fonnalisinul informativ
1

impus îndeobşte de legislaţia consumului: caractere mari, tipărire pe o hârtie care să nu producă nicio
confuzie din cauza culorii, exigenţa înmânării unui exemplar al contractului către consumator etc ...
2
Ceea ce presupune, între altele, obligaţia profesionistului de a nu utiliza termeni juridici .care
implică un grad de cultură juridică diferit de cel comum aşteptat Adică, neutilizarea unor tenneni ca
,„daune interese moratorii", „pact comisoriii'', ,:forţă majoră", ,~hardship", exceptând si,fuaţia în care aceştia
cuprind şi explicaţii pe înţelesul consumatorului. Poziţia este speCifică dreptlilui englez care vorbeşte de
exigenţa titilizării a „everyda'y layman's terms". astfel cum e.a a fost subliniată de OFT (Office .of Fair
Trading) -'-a se vedea, în acest sens, op. cit„ DCFR, voi. l, p. 631, nota nr.4 de drept comparat; .în dreptul
german, exigenţa este atenuată de inteligibilitatea clauzelor raportat la ceea ce este posibil dată fiind natura
contractului (idem, p. 632). ·
A se vedea M. Ebers, op. cit„ p. 249 (aceasta este.principala consecinţă reţinută în contextul
3
.
interpretării Directivei); a se vedea, pentru dezvoltări, Chitty on Contracts Law, op. cit„ nr. 15-091, p. 928 ·
şiunn.
Acest aspect a tăcut şi ·obiectul ·unei condamnări a Regatului Spaniei pentru o· transpunere
4

incorectă a regulii (a se vedea, în acest sens, C.E.J., 9 sept. 2004, C-70/03, Comisia v. Regatul Spaniei).
O altă condamnare priveşte Regatul Olandei (C.E.J., 10 mai 2001, C~l44/99, Comisia vs. Regatul
Olandei), unde s-a reţinut drept incorectă lipsa transpunerii corecte a art. 5 din Directivă, în pofida unei
îndelungate tradiţii în dreptul olandez de interpretare într-o manieră· similară Directivei pentru clauzele
lipsite de transparenţă contractuală.
5
DCFR consideră că o asemenea clauză este abuzivă; totuşi este veridică soluţia, pentru că nu ·
există consimţământ la clauza cu pricina, deci ar trebui înlăturată din câmpul contractual.
A se vedea Chitty on Contracts Law, op. cit., nr. 15~092, p. 928 şi urm.; în DCFR, se merge mai
6

departe în privinţa efectelor. Astfel art. 9.402 p. 2 prevede că lipsa de transparenţă a unei clauze dintr-un
contract încheiat între un comerciant şi un consumator, poate fi considerată abuzivă chiar şi numai pentru
acest motiv (a se vedea DCFR, op. cit„ p. 629 şi unn. pentru explicaţii suplimentare); Curtea Europeană
de Justiţie, în hotărârea Cofidis SA v. Jean Louis Fredout, 21 noiembrie 2002, C-473/00, a se vedea, în
special, nr. 13 cu privire la descrierea ofertei de creditare înaintată consumatorului '
166 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

obiectu/principal al contractului; respectiv, cu privire la raportul calitate/preţ,. va avea

drept consecinţă înlăturarea „imunităţii'' acestor termeni de la controlul caracterului
abuziv ar unei clauze 1•
B. Dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului.· Între altele, şi
teoria clauzelor abuzive a marcat sfârşitul autonomiei de voinţă ca doctrină dominantă
în materie contractuală2 • În această teorie, un loc central îf ocupă problema echilibrului
contractual raportat la interesele părţilor implicate în contract Astfel cum am arătat, al
doilea indiciu: al caracterului· abuziv al unei clauze îl constituie „dezechilibrul
semnificativ între drepturile şi· obligaţiile părţilor ( ... ), în· detrimentul consmnatorului"
(din art. 4.1 din Lege). Care este criteriul după care putem determina un asen~nea
dezechilibru? Propunerile prezente sunt destul de variate şi adesea contestabile; Iată
câteva· posibile criterii, cu un conţinut practic ridicat. S-a vorbit astfel de un simplu
raport matematic apt să ne lămurească dar de regulă, dată fiind excluderea tennenilor
principali din sfera controlului clauzelor .abuzive 3, de criteriul · dezechilibntlui
economi'c4 şi în cele din unnă de criteriul dezechilibrului juridic, care credem că este
adevăratul criteriu legal de determinare a clauzei abuzive. Tocmai de aceea, legiuit@rul
vorbeşte de un dezechilibru îritre drepturile şi obligaţiile· părţilor şi nu de un
dezechilibru economic [art. 4 alin. (1) din Legea nr~ 193/2000]. Aşadar, inegalitatea
poziţiilor juridice ale celor două părţi, în sensul afirmării abuzive a intereselor
comerciantUlui, în defavoarea celor ale consumatorului, este determinantă pentru acest
element aLdefiniţiei clauzelor abuzive. Astfel,. într-o solutie mai veche a sa pentru a
identifica ·dezechilibrul juridic5, Curtea Supremă Gennană (BGB) a reţinut că un
indiciu al caracterului abuziv al unei clauze· standardizate constă în abilitatea acesteia
de a îndepărta conţinutul contractUlui în favoarea celui care a impus clauza, faţă de ius
dispositivum adică faţă de dreptul comun al contractUlui6.:Acest drept comun trebuie
considerat~ Ia rândul său, ca fiind varianta cea mai corectă de distribuţie a riscului
contractual şi în consecinţă, de repartiţie a drepturilor şi obligaţiilor părţilor, adică
varianta cea mai echitabilă de contract.

1
Transpunerea românească a textului, în art. 6 parte· finală este cel puţin derizorie: „(. „) în măsura
în care aceste clauze· sunt exprimate. într-un limbaj uşor inteligibil" şi deturnează precizia în exprimare a
art. 42 din Directivă.
2
Bineînţeles că nu trebuie omise tezele solidarismului contractual care pare să fie, îil spaţiul
francofon, adversarul cel mai agresiv al autonomiei de voinţă.
3
Lipsa echivalenţei relative sub aspect economic a fost susţii'mtă implicit şi în doctrina noastră de·
L Bălan care apreciază ca reglementarea clauzelor abuzive'reprezintă o derogare de la regimul comun al
leziunii (a se vedea L Bălan, foc. cit., p. 38)- interpretare eronată, astfet cum vom arăta.
4
.Pe de altă parte~ nu se poate vorbi numai de un dezechilibru obiectiv sau subiectiv între drepturile
şi obligaţiile păt:ţilor, dat fiind că toate circumstanţele încheierii contractului (art. 4. f, din Directivă) trebuie
avute- în vedere· şi dintre acestea, unele sunt de natură obiectivă, altele de naturii subiectivă (a se vedea,
pentru această abordare,.. Ph. Stoffet-Munck,. op. cit:, nr. 364 şi urm., p. 308 şi urm.; E. Poillot,. Droit
europeen de la consommation et uniformisation du droit des contrats, pref P: de Vareilies-Soinmieres,
LGDJ,. Paris,. 2006,. nr. 273 şi unn„ p. 138 şi unu}
5
.A se· vedea, în acest sens, BGH, 41, I51, în B.S; Markesinis~ H. Unberath, A. Johnston, op. cit:,
~I~. .
6
A se vedea şr R. Zimmennann, op. cit.,. The New German Law ofObligations, p .. 173 şi unu.
CONTRACTUL CIVIL 167

C. Încălcarea exigenţei de bună-credinţă. În dezbaterile care au ·stat la baza

adoptării Directivei din 'anul 1993, a câştigat soluţia de principiu oferită de dreptul
gennan, considerându.:se că referinţa la buna-credinţă · este datorată Legii privind
condiţiile generale de afaceri din 9 decembrie 1976 1• Buna-credinţă în materie de clauze
abuzive reprezintă un concept european (a se vedea chiar „comunitar") autonom.
Tocmai de aceea, în comentariile pe marginea conceptului de bună-credinţă, astfel cum
este acesta însuşit de art. 3 .1 din Directivă s-a cristalizat ideea interpretării „autonome" a
conceptului de bună-credinţă2• Interpretarea autonomă presupune că noţiunea de bună
credinţă va fi identificată şi aplicată în concordanţă cu spiritul Directivei şi nu în
concordanţă cu perspectiva pe care sistemele naţionale de drept i-o atribuie.
Buna-credinţă în contextul Directivei reprezintă un instrument de evaluare globală a
caracterului abuziv al unei clauze alături de celelalte criterii -0ferite de art. 3.1. (art. 4.1
din Lege). Ideea se desprinde din prima parte a considerentului nr. 16 al.Directivei,
confom1 căruîa ,,,aprecierea caracterului abuziv al unei clauze, după criteriile generale
fixate, în special în activităţile comerciale cu caracter public care presupun fumizarea de
servicii colective, ţinând seama de solidaritatea dintre utilizatorii acestor servicii, trebuie
să fie completată de un mijloc de evaluare globală a diferitelor interese implicate''.
În această ultimă privinţă: i. caracterul global al bunei-credinţe are rolul de a complinî
criteriul dezechilibrului semnificativ şi dţ! a preîntâmpina o posibilă evaluare. mecanică
a dezechilibrului între drepturile şi.obligaţiile părţilor, precum şi de a ii. impune ca la
evaluarea caracterului abuziv al unei clauze să se aibă în vedere toate cîrcumstantele
relevante ale încheierii contractului3 • , '

D. Al patrulea criteriu: lista neagră a clauzelor abuzive. Controlul caracterului

abuziv al unei clauze porneşte în principiu de la definiţia propusă de art. 3. l <lin
Directivă (art. 4.1 din Lege). Pe lângă cele trei criterii cuprinse în definîţia clauzelor abu-
zive putem identifica un al patrulea criteriu -o listă de stipulaţii ~ontractuale {anexele I
şi II) despre care art. 3.3 din Directivă [art.4 alin. (4) din Lege într-o versiune mai puţin
clară, din păcate] ne spune că include o enumerare neexhaustivă .de clauze ,contractuale
care „pot fi declarate abuzive" {în varianta românească se prevede „considerate ca fiind
abuzive"). Întrebarea care se pune faţă de acest criteriu este dacă, odată inclusă în Jista
clauzelor abuzive, o clauză trebuie automat declarată ca fiind abuzivă .sau nu? ·Astfel
c~ s-a subliniat în doctrină .şi parţial în jurisprudenţa Curţii Eu-;p~ne de Justiţie4 avem
1
A se vedea, în acest sens; B. Jaluzot, La bonne foi dans Ies contrats. Etude comparative de droit
fi'anr;ais, allemand et japonais, Dalloz, Paris. 2001, p. 4i .şi urm.; pentru .o prezentare, dar mai ales, pentru
istoric, a se vedea R. Zimmermann, op. .cit. - The New .German Lawo/Obligations, p. 173 şi unu.
2
A se vedea op. .cit. - Chitty on Contracts Law, nr. 15-047, p .. 902 şi urm.; E. Poillcit; op. cit.,
11r. 296 şi ;urm., p. 148 şi urm. {chiar dacă nu cu fermitate, .în această lucrare se face trimitere 1a ideea unei
conceptii comunitare asupra noţiunii de bună-credinţă precontractuală). .
3
În .acest sens, a se vedea comentariul din op. .cit. - Chitty on Contracts Law.~nr. 15-046, p. 902.
4
CJ.E., 7 mai 2002, Comisia V. Regatul Suediei, C-478/99. În speţă, Curtea a decis că nici măcar
nu era necesară transpunerea înlegislaţia naţională a listei plauzelor abuzive, deoarece aceasta are valoarea
unui ghid în vederea identificării unor asemenea clauze. In Suedia, .ca urmare a urie~ îndelungate tradiţii
juridice, la interpretarea unei nonne se . .ţine seama şi de .istoria adoptării acesteia.In discuţiile·care au
precedat adoptarea Directivei, lista clauzelor abuzive a fost extrem de vehiculată şi dezbătută astfel încât.
.chiar dacă în final nu a fost preluată, nu se poate susţine că era ne.cunoscută.·
168 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

de a face doar cu o listă gri a clauzelor abuzive, nu cu una neagră 1 , încadrarea unei
stipulaţii contractuale nu are ca efect automat declararea ca abuzivă a clauzei - aceasta
este şi interpretarea literală a Directivei. Art. 3.3 prevede că „pot fi declarate abuzive" şi
nu că „vor fi declarate abuzive"2 •.
Lista clauzelor. abuzive din Directivă cuprinde o clasificare destul de cuprin-
zătoare a clauzelor potenţial abuzive:. clauze de excludere sau limitare a răspunderii
comerciantului profesionist [lit. a), b) şi n) - ultima cu referire la mandatarii
comerciantului], clauze penale excesive [lit. e), d)], clauze potestative în favoarea
comerciantului.[lit. c) - condiţie potestativă doar în favoarea comerciantului; lit. d), f),
g) - clauze de denunţare unilaterală în favoarea comerciantului], clauze de prelungire
automată a perioadei contractuale [lit. h)], clauze de integralitate [lit. i)], clauze de
modificare unilaterală a contractului în favoarea comerciantului [lit. j), k), l)], clauze
discreţionare pentru comerciant [lit. m) - care îi pennit de exemplu să detennine
unilateral :dacă a fost sau nu executat contractul în ce îl priveşte sau să interpreteze
unilateral contractul], claiize de cesiune a contractului doar în favoarea comerciantului
[lit. p)], clauze de executare unilaterală [lit. o)]; clauze de jurisdicţie care limitează
dreptul consumatorului la · instanţele de judecată sal îl fac mai anevoios sal mai
costisitor [lit. q)]:
. , E. Al cincilea ·criteriu: toate celelalte circumstante relevante. Confonn art. 4.1
din Directivă3 [art. 4 alin.· (5) din Legea nr. 193/2000], la determinarea caracterului
abuziv al unei clauze trebuie să se ţină seama şi de: a) natura· bunurilor sau a
serviciilor ce fac obiectul contractului la momentlil încheierii acestuia; ·b) de toate
circumstanţele care au determinat încheierea contractului (mai cu seani.ă trebuie să se
ţină seama în această privinţă de
factori cmii ar fi: gradul de nevoie al consumatorului
pentru achiziţionarea produsului/serviciului, dacă încheierea contractului a avut loc la
presiunea comerciantului şi dacă acest~ia nu i s-a acordat posibilitate~· să conştien­
a
tizeze natura.reală tranzacţiei sau dacă îi este sau nu necesară4 ); c) de alte clauze ale
contractului sau de alt contract de care contractul în discuţie depinde.

•
1
Transpunerea anexelor Directiv~i s-a realizat În manier~ diferită în statele membre. Majoritatea
au adoptat lista anexă ca pe o listă e~ificativă, dar neilllpeGJ.tivă (thd[i';;;yetter 1·11/e), astfol încât
orice clauză se încadrează în această anexă, va fi prezumată abuzivă, fără a ~derată automafabuzivă
(a. se vedea Franţa, Marea Britanie, Irlanda, Polonia etc.); alte' state au preferat varianta li~ative
(the ~ letter rufe), astfel că. simpla încadrare a unei clauze în listă implică şi caracterul abuziv al
acesteia (a se vedea Austria, Belgia, .Grecia, Luxemburg etc.); în sfărşit, unele state (Germania, Italia,
Portugalia, Ungaria), aw optat pentru un sistem nuanţat de transpunere care presupune atât liste negre, cât
şi liste gri. Pentru o prezentare, a se vedea M. Ebers, op. cit„ p. 233 şi unn.
· ·Desigur,. astfel cuin · sugerează considerentul nr. 17 al Directivei din 1993, este posibilă o
2

transpunere mai radicală a anexei privind clauzele aliuzive. Lista cuprinsă în anexă are un caracter
„minimal". Cu ocazia transpunerii, statele membre pot să adauge la lista indicativă tenneni noi (cum se
îiitâmpla în cazul Spaniei, Portugaliei, Belgiei) sau să includă fonnulări 1Îiai restrictive.
3
A se vedea şi c~nsiderentul nr. 18 al Directivei. . .
4
fotr:o mare măsură, o parte din aceste criterii se regăsesc şi atunci· când aplicăm mecanismul
„excluderii" comportamentului de rea-credinţă, astfel cum acesta este oferit .de concepţia europeană a
bunei-credinţe - a se vedea, în acest sens, tezele 2 şi 3 ale considerentului nr. 16 al Directivei.
 CONTRACTUL CIVIL 169

115. Câteva observaţii legate de efectul clauzelor abuzive. Art. 6.1 din
Directivă se rezumă să prevadă că statele membre· vor adopta măsurile legîslative
necesare pentru ca o clauză abuzivă să nu îl lege pe consumator, în timp ce restul
contractului, dacă acesta poate subzista după eliminarea clauzei abuzive, să rămână
obligat'oriu pentru părţi. Nici textul transpunerii noastre - cuprins în art. 6, 7 din Legea
nr. 193/2000 -, nu este cu mult mai lămuritor în privinţa desemnării concrete a
sancţiunii aplicabile. Esenţial este însă că, din formulare se înţeleşe Jimpede . că
asemenea clauze nu produc niciun efect asupra consumatontlui . In doctnna
2
românească s-a susţinut atât teza Iililitiffi1 absolute a clauzelor abuzive , cât şi aceea a
considerării clauzei Ci!_ nescrise . Astăzi, ca .urmare a unei jurisprudenţe destul de
3

~te în materie de clauze abuzive a Curţii Europene de Justiţie, poziţia nulităţii

~se potriveşte cel mai bine cu tradiţia sisteclului nostru de drept, dar şi cu
spmtul Directivei4 . .
Eventual, ar mai trebui subliniat că,. dacă în urma înlăturării din contract a
clauzei abuzive, contractul nu îşi mai poate produce efectele, atunci nulitatea se
extinde de fapt la întregul contract (principiul este nulitatea parţială - astfel cum se
deduce din art. 7 din Lege)5 •

116. Clauzele abuzive în alte raporturi decât cele de consum. Mai sus am
prezentat posibilitatea eliminării clauzelor abuzive din.. contractele de consum. Orice
utilizare a legislaţiei speciale în afara raporturilor de consum (mai ales în condiţiile în
care avem de a face cu norme imperative în materie) nu este permisă. Efectul principal
este o restrângere drastică a utilizării tehnicii de eliminareaclauzelor abuzive la sfera
persoanelor fizice care au calitatea de consumatori6 şi imposibilitatea aplicării

1
Această prevedere din Directivă a fost transpusă diferit de statele-membre, în pofida ideii general
răspândite că sancţiunea cea mai adecvată este cea a nulităţii absolute (a se vedea, pentru o prezentare,
M. Ebers, op. cit„ p. 240 şi unn.). .
2
A se vedea C. Toader, A. Ciobanu, loc. cit„ p. 78; pentru considerentul la fel de prezent la vremea
respectivă, că dreptul protecţiei consumatorului are o pronunţată componentă de drept public în structura
sa, chestiune atestată şi de asortarea sancţiunilor civile cu numeroase sancţiuni contravenţionale, precum şi
de preponderenţa normelor. imperative faţă de cele supletive - a se vedea, pentru o dezvoltare a discuţiei,
I.FI. PoF,, loc. cit„ p. 213 şi unn.
A se vedea J. Goicovici, op. cit. - Dreptul consumaţiei, p. 79 şi urm.
4
CJE, 27 iunie 2000, Oceano Grupo Editorial SA v. Rocio Murciano Quintero, C 240/98-C
244/98. CJE, 26 octombrie 2006, Elisa Mostaza Claro vs. Centra Movil Milenium,-.C-168105 (în spţ:ţă,
consumatorul nu a invocat caracterul abuziv al unei clauze contractuale care în caz de litigiu impunea
recursul la o instanţă arbitrală, în faza arbitrajului desfăşurat şi care a dat câştig de cauză comerciantului, ci
abia în faţa instanţei spaniole care şi-a pus întrebarea dacă se poate invoca abia în această fază
ineficacitatea clauzei de arbitraj. Curtea a răspuns tranşant în sens P.ozitiv raportându-se la jmisprudenţa
anterioară consacrată prin hotărârea Oceano Grupo Editorial din anul 2000). CJE, 21 noiembrie 2002,
Cofidis SA v. Jean-Louis Fredout, C-473100. ·
5
Totuşi, textul legal - art. 7 din Lege, prevede o soluţie aberantă caie reprezintă o transpunere
aproape nejuridică a textului similar din Directivă: „În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce
efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, co_nsumatorul este· îndreptăţit să ceară rezilierea
contractului, putând solicita, după caz, şi daune-interese." In realitate, desfiinţarea contractului nu are de a
face cu rezilierea sau rezoluţiunea; ci mai degrabă cu nulitatea totală a sa. Am mai prezentato dată criticile
la adresa acestui text legal (a se vedea I.FI. Popa, loc. cit„ p. 214 Şi unn.). ·
6
Pentru definirea categoriei consumatorului şi raporturilor juridice de consum, a se vedea, de
exemplu, J. Goicovici, Consumatorul: cine este el?, în op. cit„ Consumerismul contractual, p. 63 şi urm.
 -~- -, - -~

170 TRATAT ELEMJi:NTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

normelor speciale prezentate mai sus, .la raporturile care ar putea exista între. doi pro-
fesionişti; in.diferent ·de constatarea..existenţei um!l.Jlezechilib..ru~rturilor
contractuale dintre5_eştia:· • ·. · · .· ·. · ·
- Cu toate-cir" legislaţia specială din sfera dreptului protecţiei c~msumatorului nu
poate fr.îh .nicio .manieră extinsă•Ja aceste raporturi, se poate· considera posibilă
identificarea în instnimentele dreptului comun a mai multor. tehnici de eliminare a
claigelor abuzive; Unele .dintre acestea existau şi sub imperiul vechiului Cod ciVil,
altele sunt prevăzute abia în contextul· noului Cod civil.. Ele au fost recunoscute şi
acceptate de jurisprudenţa şi doctrina în materie. Avem în vedere: .. ·
· ·a). Utilizarea teoriei viciilor de consimţământ pentni înlăturarea clauzelor abuzive.
În principal,· noUa. reglemeii.tare a le~unii în sfera viciilor de consimţământ, cu efecte
extrem de extinse, va da posibilitatea invocării caracterului abuziv al unei clauze
contractuale sau a întregii operaţiuni contractuale 1; dolul Şi. eroarea pot fi· invocate ·în
condiţii speciale pentru înlăturarea unor clauze contractuale cu conţinut abuziv, mai ales
în situaţia în care avem de a face cu profesionişti din branşe diferite de con1erţ, unde
obligaţia 'de informare precontractuală.·· Şi exigenţele .transparenţei c-ontractuale se
apreciază diferit faţă de situaţia în care profesioniŞtii aparţin aceleiaşi profesii ;
2

b).utilizarea noţiunii de cauza pentru înlăturarea. unei clauze abuzive. Jurispru-

denţa ultimelor două·· decenii· .a fost proba unor· interesante aplicaţii ale noţiunilor de
lipsă·· a. cauzei şi cauză ilicită în raporturile. dintre profesfoniştL Aplicarea noţiunii de
cauză poate să ducă la eliminarea unei clauze contractuale care, în condiţiile în care ar
fi aplicată, arlipsi de cauză voinţa de~ se ob,ligaa celeilaltepărţi3; .
. ·. c)utilizarea teorieiformării acordului de voinţe;_ de această dată avem. de a
face cu o tehnică iriedită în pe1sa1ul~mânesc, preluată la nivel legislativ de
noul Cod civil din prevederile similare ale codificărilor .. modeme. Anumite
reglementări din sfera formăriicontradului, ·pot fi utilizate 'pentru excluderea 'din
contract a unor clauî:e ab~zive, chiar în raporturile dintre profesionişti; cu .condiţia, de
regulă, să avem de a face cu un contract de adeziune. Avem astfel îil vedere; mai ales
prevederile legale referitoare la clauzele standardizate (art. 1202 C. civ.), la clauzele
surptinzătoare·sauneuiuale (art. 1203 C..civ:)4~ · ·

1
Utilizarea tehnicii leziunii poate să ducă la o desfiinţare a î~tregii operaţiuni contractuale sau la o
reducere a pi:estatiilor.. · Tehnica este fulldamental dife1ită de cea a clauze!Or abuzive din dreptul
cot:lsumullli, deoarbce ea pune fo. discuţie tocmai ohl._ectul principal al ope~aţiunii contractuale, ceea ce mi
se poaterealiza fo. cadiul raporturilor de consum~ a se vedeâ;pentru leziune•• art: 1221-1224 C. civ ..
. Adică utilizarea art 1214 C. civ. cu privire Ia dol şi a art: 1207 şi urm. C. civ. cu privire la eroare.
2
3
Exemplul eel mai ·des citat.este hotărâr~aciu-onopost a.C\irţii de Casaţie franceze (Com.,22
octombrie 1996, în op. cit., Grands arrets de la jurisprudencecivi/e, T. 2, p. 72 şi urm. ~unde s-a utilizat
noţiooea lipsei de cauză pentru a se înlătura din contract o clauză abuzivă. de nerăspundere inserată într-un
contract . dintre doi profesionişti) .. Soluţiile au fost .·apoi extinse pe scară largă la. raporturile dintre
profesionişti atuni când se putea constataundezechilibru grav între. drepttirile şi obligaţiile părţilor (a se
vede8., de exemplu, J. Rochefeld, op. cit.,. Cause ettype du contrat,. p. 165 şi Ulm., nr. 167 şi urm.).
·
4
Despre care: legiuitorul prevede că vor fi înlătufate din contract dacă nu auJost acceptate expres şi
în· scris ·de. parte căreia îi sunt opuse... Pentru telmnicile specifice utilizabile în această privinţă fără ·a
distinge după cum avem de a face cu' profesionişti sau consumatori a se vedea art. 1202 (regula prevalenţei
clauzelor negociate asupra clauzelor standard) şi 1203 C .. civ. (regula înlăturării clauzelor neuzuale
neconsimţite expres)~ A se vedea, pentru discuţii, supra,. formarea contractului, nr. 68 şi urm. .
'CONTRACTUL CIVIL 171

d) utilizarea noţiunii de bună credinţă - ţine într-o anumită măsură tot de teoria
formării contractului, în cadrul căreia este reglementată exigenţa de· bună-credinţă
contractuală (art. 1183 C. civ.). Obligaţia de bună-credinţă poate fi utilizată de
judecător pentru .a sancţiona comportamentul abuziv al profesionistului şi pentru a
lipsi .de efecte o clauză susceptibilă de exercitare abuzivă din partea profesionistului.
În acest sens, utilizarea tehnicii trebuie considerată conexă celei a abuzului de drept
(reglementat expres de art. 15 C. civ.) 1; •
e) utilizarea regulilor transparenţei contractuali - dacă o clauză contractuală
dintr-un contract de adeziune (teren tipic al clauzelor abuzive), este lipsită de
transparenţă contractuală, adică are- o redactare confuză şi nu se poate face .dovada
conţinutului său real prin apelul la regulile comune de interpretare a contractului, se va
utiliza regula contra proferentem, prevăzută de art. 1269 alin. (2) C. cîv. {,,Stipulaţiile
înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus"),
respectiv regula in dubio pro .reo, prevăzută .de art. 1269 alin. (1) C. civ. („Dacă, după
aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în
favoarea celui care se obligă"). Utilizarea acestor două reguli de interpretare poate să
ducă, în realitate, la înlăturarea efectelor abuzive pe care o anumită clauză - lipsită de
transparenţă contractuală.- le-ar putea avea în sensul producerii unui dezechilibru grav
între prestaţiile reciproce ale părţilor. Utilizarea regulilor de interpretare nu va duce
însă la desfiinţarea formală a clauzei, ci la lipsirea ei .de anumite efecte.

Sectiunea
, a 7~a
Efectele specÎale ·ale contractelor sÎnalagmatice

117. Principiul reciprocităţii şi foterdependenţei obligaţiilor părţilor în

contractele sinalagmatice. Trăsătura specifică a contractelor sinalagmatice constă în
caracterul reciproc şi interdependent al obligaţiilor asumate de părţile contractante.
Fiecare parte are, în acelaşi timp, faţă de ce;ţlaltă parte, dubla calitate de debitor şi
creditor. Obligaţia ce revine uneia din părţi îşi~are cauza juridică în obligaţia corelativă
a celeilalte părţî. De aceea, în contractele sinalagmatice, obligaţiile celor două părţi, nu
pot fi concepute una fără cealaltă. Ele .sunt interdependente. · · .·
Principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor. în contractele sinalag-
matice este prevăzut expres de Codul civil în definiţia dată contractelor :sinalagmatice:
„Contractul este .sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce
şi interdependente. În caz contrar, contractul este unilateral ,chiar dacă ·executai·ea lui
presuptme .obligaţii în sarcina ;ambelor părţi". Numeroase alte texte legale reprezintă
expresîa acestu:i principiu. Avem în vedere numeroasele prevederi legate ,de executar-ea
contractului şi de ,efectele neexecutării, de chestiunea· risc.urilor .contractuale şi a

Această tehnică şi-a făcut Jo.c chiar şi .în jurisprudenja noastră în materia reducerii penalităţilor
1

excesiv.e (a se vedea jurisprudenţa citată în l.Fl. Popa, loc. ât., R€pr.im.ar.ea .clauzelor .abuzive, p. 215
şi urm.
A se vedea supra, .interpretarea co11tractului, .nr. 68 şi unn.
2
 172 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

suportării acestora, precum şi de o sumă de alte reguli care trebuie· considerate

consecinţe ale caracterului interdependent şi reciproc al obligaţiilor din contractele
sinalagmatice. ·

118. Enunţarea efectelor speciale ale contractelor sinalagmatice: A v.ând în

vedere că, în contractele sinalagmatice, obligaţiile fiecărei părţi contractante constituie
· cauza obligaţiilor celeilalte părţi, neexecutarea prestaţiei promise, din orice motive -
culpa debitorului ori cazuri de forţă majoră - produce unnătoarele efecte sau conse-
cinţe speciale:
a) Regula e.xecutării simultane. Obligaţiile reciproce. ale părţilor trebuie să fie
executate simultan; De la această regulă fac excepţie acele contracte care prin natura
lor sau datorită voinţei părţilor se execută altfel. De aceea; art. 1555 alin. (1) C. civ.
prevede: · „Dacă din· convenţia părţilor 1 sau din împrejurări 2 nu rezultă .contrariul, în
măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să le execute în
acest fel". Din contract sau din natura sa, poate rezulta că, executarea prestaţiilor uneia
din părţi poate să necesite o anumită perioadă de. timp. Existenţa acestei perioade de
timp, face să se considere că această parte. trebuie să îşi exercite. obligaţiile prima3
[art. 1555 alin. (2) C. civ.]; · ·
b) Exceptio non adimpleti contractus. Consecinţa imediată a regulii simulta-
neităţii efectelor contractului sinalagmatic este aceea că, oricare parte contractantă are
dreptul să refuze executarea obligaţiei proprii, atâta timp cât cealaltă parte, care
pretinde executarea, nu exec;.ută obligaţiile ce-i revin din acelaşi contract. Această
posibilitate poartă denumirea de ·excepţie. de neexecutare a contractului, exceptio non
adimpleti contractus. Ea este reglementată expres de art. 1556 C. civ. şi reprezintă un
remediu pentru neexecutarea contractuală. De aceea, acest efect special al contractelor
sinalagmatice va fi studiat cu ocazia prezentării răspunderii contractuale şi remediilor
pentru heexecutare4 ; , · . · ·· · ·
c) Rezoluţiunea contrac'tului. Tot o consecinţă a reciprocităţii şi interdepen-
denţei obligaţiilor din. contractele sinalagmatice .este şi rezoluţiunea contractului. Dacă
·una dintre părţi nu-şi execută obligaţiile contractuale, cealaltă parte are dreptul să
invoce unilateral sau să ceară în.justiţie rezoluţiunea. contractului. Această instituţie
cunoaşte astăzi o reglementare extrem de complexă şi inovativă; în. art. 1549-1554
C. civ. Este remediul pentru neexecutarea contrachilui .cel mai incisiv şi va face

1
De e~emplu, pentru că este utilizată o clauză solvae et repete care prevede ~ anumită ordine a
prestaţiilor şi care trebuie astfel . respectată în .virtutea principiului forţei obligatorii a contractului
(se prevede întâi executarea obligaţiei de plată ca o condiţie pentru predarea bunului).
.
2
Contrariul regulii poate rezulta chiar din împrejurări în anumite contracte a căror natură
presupune executarea succesivă a obligaţiilor - contractili de consum într-un restaurant, de regulă
contractul de hotelărie, presupun prestarea serviciului înainte de efectuarea plăţii; la fel, contractul de
muncă presupune de regulă, .prestarea muncii şi apoi încasarea salariului etc. Vom dezvolta această
discuţie în cadrul remediilor (a se vedea infra, remediile pentru eexecutare, nr. 175 şi unn.).
3
Consecinţa este aceea că, cealaltă parte nu poate fi ţinută să-şi execute propriile obligaţii până la
împlinirea termenului pentru executarea obligaţiilor primei părţi şi executarea efectivă a prestaţiilor
acesteia (a se vedea infra, remediile pentru executare, nr: 191 .şi unn.).
4
A se vedea infra, excepţia de neexecutare, nr.191 şi urm.
CONTRACTUL CIVIL 173
obiectul studiului în capitolul dedicat răspunderii contractuale şi remediilor pentru
neexecutare 1;
d) Teoria riscurilor. Dacă un eveniment independent de voinţa sa împiedică pe
o parte să execute obligaţiile, contractul încetează, cealaltă parte fiind liberată de
obligaţiile sale. Legat de aceasta se pune şi problema suportării riscurilor contrac-
tuale, adică a suportării pierderilor care sunt generate de o asemenea neexecutare
fortuită. În esenţă, teoria riscurilor este o urmare a ideii de interdependenţă a
obligaţiilor deoarece putem considera că imposibilitatea executării unei obligaţii va
avea drept consecinţă lipsirea de cauză a celeilalte obligaţii. Întrucât, aplicarea unei
soluţii sau alta ţine tot de dreptul remediilor pentru neexecutare (fiind reglementat de
legiuitor şi la secţiunile dedicate remediilor - art. 1557 C. civ. şi la cele privind
încetarea raportului obligaţional - art. 1634 C. civ., precum şi la secţiunea dedicată
efectelor contractului 'între părţi - art. 1274 C. civ.), şi acest efect special al contrac-
telor sinalagmatice va fi analizat tot în capitolul dedicat răspunderii contractuale şi
remediilor contractului2• ·

A se vedea irifra, rezoluţiunea, nr. 197 şi um1.

1

A se vedea infra, riscul contractului, nr. 230 şi urm.

2
 Capitolul IV
EFECTELE CONTRACTULUI FATĂ DE TERTI
' '

Sectiunea 1
'
Relativitatea efectelor contractului fată
, de terti
, .

119. Reglementare. Efectele contractului faţă de terţi fac obiectul unei regle-
mentări separate din cadrul secţiunii dedicate efectelor contractuluî. Art. 1280-13 i 4
C. civ. reglementează relativitatea efectelor contractului (art. 1280 C. civ.), opoza-
bilitatea efectelor contractului (art. 1281 C. dv.), reguli privind transmisiunea dreptu-
rilor şi obligaţiilor către succesori (art. 1282 C. civ.), pentru ca apoi să reglementeze
excepţiile de la relativitatea sau opozabilitatea efectelor contractului: excepţia aparentă
a promisiunii faptei altuia (art. 1283 C. civ.), excepţia reală de la relativitatea efectelor
a stipulaţiei pentru altul (art. 1284-1288 C. dv.), excepţia reală de la principiul
opozabilităţii efectelor contractului - simulaţia (art. 1289-1294 C. civ.), excepţia
aparentă de la opozabilitatea efectelor contractului şi de la relativitatea acestuia -
reprezentarea {art. 1295-1314 C. civ.).

120. Formularea principiului. După cum se cunoaşte, orice contract este un

acord intervenit între voinţele individuale a două sau mai multe persoane. Acest acord
poate să poarte numai asupra unor drepturi şi obligaţii de care părţile pot să dispună,
ele sunt stăpâne pe propriile int~rese şi le pot implica înt~-un contract sau nu
(principiul libertăţii de a contracta), în ce manieră doresc (libertatea de conţinut),
supunându-se astfel raportului obligaţional generat de acest contract (principiul forţei
obligatorii a contractului). De aceea, rezultatul voinţei părţilor va produce efecte cu
privire la ele însele pentru că şi-au dat consimţământul la acest efect şi nu cu privire la
terţi. Faţă de terţi, contractul nu va produce, în principiu, niciun efect obligatoriu - în
sensul .că, dintr-un contract nu vor putea rezulta obligaţii pentru alte persoane decât
cele implicate în contract în calitate de părţi.
Formularea primară .a acestui principiu aparţine glosatorilor medievali 1: res inter
alias acta a/iis neque nocere neque prodesse potest. Principiul a fost preluat în toate
reglementările moderne , ceea ce înseamnă că actul juridic încheiat între .anmnite
2

persoane nu poate nici să dăuneze şi :nici să profite altor persoane.

1
Regula era absolută în .dreptul roman. Dreptul modem a .creat posibilitatea .exc.epţiilor active {la
nivelul dr,epturilor :născute .direct în favoarea terţilor). A se vedea, în special, R. Zimmennann, op. dt.-
The Roman Foundations ofthe Civîlian Tradition, p. 34 şi unn.
2
Principiul se regăseşte .chiar şi in common .law ·sub noţiunea de privity ofco1Jtract doctrine (a se
vedea, ,de exemplu, op. cit. -- Chitty on Contracts., vol. 1, nr. '18cOOl şi urm., p. 1073 şi unn. ).
 CONTRACTUL CIVIL 175
În formulările contemporane ale acestui principiu, s-a produs însă o. adaptare a
sa. În primul rând, portanţa sa a fost redusă la prohibirea extinderii efectelor
obligatorii ale contractului asupra terţilor - .din contract nu pot să rezulte obligaţii
decât pentru. părţile acestuia, nu şi pentru terţi 1• De la această regulă s-au consacrat
adesea excepţii legale - ipoteze în care, dintr-un contract încheiat între anumite părţi,
se nasc obl~gaţii şi în sarcina unor terţi (ipoteza, destul de discutabilă, a acordurilor
colective). In al doilea rând, constatându-se că a devenit tradiţională posibilitatea
naşterii dintr-un contract a unor drepturi în favoarea terţilor (mai cu seamă în ipoteza
stipulaţiei pentru altul), chiar legiuitorul a ajuns să considere că extinderea efectelor
contractului asupra terţilor poate fi admisă dacă ea priveşte naşterea unor drepturi în
favoarea acestora. De regulă însă, această extensie a principiului este subordonată
aprecierii terţilor care pot să accepte sau să refuze naşterea dreptului în propriul lor
patrimoniu. ' ·.
Tinând seama de aceste constatări, legiuitorul român a oferit următoarea defi-
niţie a.relativităţii efectelor contractului: „Contractul produce efecte numai între părţi,
dacă prin lege nu se prevede altfel" (art. 1280 C. civ.). Relativitatea afectelor
contractului este o urmare firească a forţei obligatorii a acestuia reglementată de
art. 1270 alin. (1) C. civ. („Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile
contractante."). Astfel, potrivit principiului relativităţii efectelor contractului, un
contract valabil încheiat produce efecte numai între părţile contractante, cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege. Aşadar, nimeni· nu poate deveni creditor sau· debifor
printr-uri contract la a cărui încheiere riu şi-a dat consimţământul. Excepţiile de la
aplicarea principiului, fie că este vorba de extensia sa în. sensul naşterii de drepturi, fie
în sensul naşterii de obligaţii, nu este pennisă decât în condiţiile admise de lege. Astfel
cum am arătat prezentând economia reglementălilor actuale în materie, unele excepţii
sunt reglementate expres chiar de cod. ·

121. Justificarea principiului relativităţii. Acest principiu îşi găseşte justifi-

carea în însăşi natura contractului - izvor de obligatii civile - care este un act
voliţional. Într-adevăr, contractul este acordul de voi~ţ~ al unor persoane· realizat în
scopul producerii de efecte juridice între ele. De aceea, dacă este firesc ca cineva să
devină. debitor ori creditor prin manifestarea lui de voinţă, tot atât de firesc este ca
nimeni să nu poată deveni debitor şi, în principiu creditor, printr-un contract, rară
voinţa sa • Putem constata că principiul de mai sus este pe deplin motivat. O soluţie
2

contrară ar fi de natură să atragă mcălcarea libertăţii subiectelor de drept.

122. Domeniul de aplicare a principiului relativităţii efectelor contractului.

Pentru a lămuri care este portanţa principiului relativităţii - efectelor contractului,
trebuie să stabilim care sunt efectele la care se referă art. 1280 C. civ. şi care sunt
persoanele la care se aplică aceste efecte. De aceea, am denumit domeniul obiectiv al
relativităţii ceea ce este legat ·de efectele contractului · şi domeniul subiectiv al
relativităţii ceea ce este legat de subiecţii de drept cărora li se aplică această regulă.

A se vedea, pentru dreptul german, R. Kotz, op.. cit_, art. - Rights of Third Parties, p. 2114 şi
1

_ urm.; B.S. Markesinis, H. Unberath, A. Johnston, op. cit., p. 186 şi urm.

2
A se vedea, de exemplu, A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 313.
 176 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

A. Domeniul obiectiv al relativităţii 'efectelor contractului. În primul rând,

trebuie să observăm că, în virttitea principiului forţei obligatorii a contractului,· acesta·
dă naştere la obligaţii în sarcina părţilor. În virtutea.forţei obligatorii, debitorul se
obligă să dea; să facă sau să nu facă ceva. Este aplicarea primară a principiului forţei
obligatorii 1: în acest sens, efectul obligatoriu se rezumă la categoria părţilor. Nici-
decum conţinutul obligaţional al contractului nu îşi ·va produce efectele faţă de terţi,
decât dacă legiuitorul în mod excepţional prevede expres un asemenea efect.
Pe lânga efectul primar determinat mai sus, contractul generează şi alte efecte
fără un conţinuf propriu-zis obligaţionai2, cum sunt cele legate de transferul sau
constituirea uimi di-ept real 3, de crearea unei societăţi\ de recunoaşterea calităţii de
reprezehtant5 • Aceste alte efecte ale contractului, constituie în drept, fundamentul
principiului opozabilităţii efectelor contractului, pe care legiuitorul a ales să-l regle-
menteze. distinct .în. art. 1281 C. civ~ Astfel, contractul se impune ·părţilor ca forţă
obligatorie. care· dă: naştere la drepturi şi obligaţii şi el se impune· terţilor ca realitate
obiectivă. care trebuie respectată6 • Din această 'distincţie va rezulta şi .o diferenţă de
regim juridic a ·răspunderilor angajate. pentru violare.a contractului: în ·cazul în care
contractul im este respectat de către. una din 'părţi, se va angaja răspunderea
contractuală a acesteia7 , în timp ce violarea contractului de către terţi, cu sensul de
nerespectare de. către aceştia a realităţii obiective generate· de acest contract, atrage
angajarea răspiinderii delictuale a terţului, ·
În sfârşit, trebuie să mai arătăm că efectele obligatorii ale contractului (adică
principiul .efectului obligatoriu al contractului) se· pot :extinde şi asupra terţilor prin
I . , , . . . . : ·. . . ·. . . „ .

A se vedea, în acest sens, G. Marty, P. Raynaud, op. dt., nr. 246 şi urm., nr. 260 şi urm.;
P. Ancel, ioc. cit. - Force obligatoire et contenu obligationnel du_contrat, p. 779 şi urm.; P. Vasilescu,
op. cit„ în special;p. 219 şi urm.
2
A.se vedea, de exemplu, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck; op. cit„ p. 396 şi unn.;
P; Ancel, loc. Cit;; p. 780 şi unn.; L. Pop, Contractul, p. 557 şi unn„ nr. 224.
3
Chiar dacă în noua reglementare se vorbeşte de o reglementare a obligatiei de a da (pe care nu o
contestăm), în art.1273 alin. (I) C. civ. se instituie transferul consensual al dreptului de proprietate, adică
un transfer produs în manieră automată Ia datâ acordului de voinţe, cu excepţia im'abiletor supuse înscrierii
în cartea funciară pentru care transferul proprietăţii se realizează abia la data efectuării°formalităţilor de
publicitate imobiliară [art. 1273 alin. (3) C. civ.]. Odată realizat acest transfet(pe cale consensuală pentru
bunuri mobile, pe cale înscrierii în _cartea funciară (pentru imobile), vorbim deja de un alt efect al
contractului. Acest alt efect constă în recunoaşterea realităţii create de contract ca o realitate obiectivă care
trebuie respectată de terţi şi care nu implică în niciun fel naşterea de obligaţii concrete în sarcina acestora.
Pentru observaţii similare, a se vedea L. Boyer, loc. cit„ nr. 283 ..
4
Efectele contractului de societate se realizează de îndată între părţi şi îşi produc efectele în
· continuare. Pe lâllgă. acest efect, societatea care ia. naştere din contract, are semnificaţia unei realităţi
obiective care trebuie respectată întocmai de către terţi.
5
Persoana, care are calitatea de reprezentant poate să acţioneze în numele reprezentatului. Efectele
·obligatorii se ,vor produce în persoana reprezentatului. Puterea de reprezentare generată de contractul de
mandat la data încheierii contractului (când se realizează epuizarea efectului obligatoriu primar) constituie
o realitate obiectivă care trebuie recurioscută de terti.
6
A se vedea: J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiail, 'op. ~it„ Les effets du contrat, p. 368 şi urm.; p.
374 şi urm„ nr„324 şi urm.; Fr. Tem:, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 449, nr. 165 şi unn.; L. Pop,
Contractul, p. 558 Şi urm. . . . .• • . · ...
7
Sau se vor aplica remediile neexecutării contractuale (pentru că, în cazul imposibilităţii fortuite de
executare nu se poate vorbi de nicio răspundere contractuală, astfel cum vom vedea). · -
CONTRACTUL CIVIL 177

intennediul ratificării. Astfel, convenţia încheiată fără putere de reprezentare pe seama

unui terţ, poate fi ratificată de acesta (art. 1311-1312 C. civ.), vânzarea bunului altuia
poate fi ratificată de către adevăratul proprietar [art. 1683 alin. (2) şi (3) C. civ.], caz în
care efectele obligatorii se extind şi asupra acestuia (de fapt, terţul devine parte în
acest contract ratificat). În lipsa ratificării, efectele contractului încheiat pe seama sa
nu se mai produc - adică, efectele obligatorii ale acestui contract îi sunt inopozabile'.
B. Domeniul subiectiv al relativităţii efectelor contractului. Circumscrierea
acestui domeniu presupune determinarea persoanelor implicate în relativitatea efectelor
contractului2. Este de aceea necesar să explicăm conţinutul noţiunilor -de: părţi
contractante, terţi propriu-zişi şi succesori în drepturi ai părţilor sau avânzi-cauză.
Circumscrierea exactă a acestor noţiuni este indispensabilă şi pentru înţelegerea
problemei excepţiilor de la principiul relativităţii efectelor contractului -ca şi pentru a
înţelege _semnificaţia opozabilităţii şi inopozabilităţii acestuia faţă de terţi. De aceea, în
doctrină se distinge între:
a) Părţi contractante: i. Sunt persoanele fizice şi juridice care şi-au dat consim-
ţământul, personal şi direct sau prin reprezentant, la încheierea contractului. Ele sunt
numite părţi originare ale contractului. Faţă de ele se produc efectele contractului,
conform clauzelor stabilite prin acordul lor de voinţă; ii. La aceste persoane trebuie să
adăugăm şi pe cele care, prin intermediul ratificării au devenit părţi la o anumită
conyenţie încheiată fără puterea de reprezentare sau care în orice alt mod nu le este
opozabilă decât prin ratificare3 . În persoana celui care ratifică se produc în mod direct
efectele contractului; iii. Tot calitatea de părţi o au şi persoanele care aderă la un
contract deja format4 • Este ceea ce se întâmplă în ipoteza unui contract deja încheiat cu
privire la care o persoană care nu şi-a dat consimţământul la formarea sa, consimte pe
parcurs ca efectele acestuia să se producă îri persoana sa. Intră în această categorie
situaţiile în care terţul aderă la un contract format substituind una din părţi. (prin
cesiunea de contract, preluarea de datorie, novaţia subiectivă etc.) sau ,alăturându-se
uneia din părţi (cesiunea imperfectă de contract, contractele de adeziune, contractele
colective de muncă, aderarea la o societate comercială etc.); iv: De asemenea, trebuie
să includem în categoria persoanelor devenite forţat părţi, toate acele persoane care
prin intermediul teoriei aparenţei în drept (aplicabilă astăzi cu totul ·şi cu totul
excepţional în cazul erorii comune şi invincibile) vor suporta efectele obligatorii ale
unui con~ct la care nu au fost parte5 •

1
A se vedea, de exemplu, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 396, nr. 790.
A se vedea: P. Vasilescu, op. cit., p. 226 şi urm.; I. Deleanu, Părţile şi terţii. Relativitatea şi
2

opozabilitatea efectelor juridice; Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002, p. 26 şi urm.; L. Pop, Contractul, p. 563 şi
urm.
3
Pentru lipsa sau depăşirea puterii de reprezentare şi efctele legate de aceste două ipoteze juridice,
a se vedea art.' 1309 şi 1311 C. Civ.
Numite uneori ,;părţi survenite" (a se vedea, în acest sens, P. Vasilescu, op. cit., p. 133 şi unn.);
4

L. Pop, Contractul, p. 564 şi urm. · _ ·

De exemplu, în cazul prevăzut de art. 1309 alin. (2) C. civ. - e vorba de o culpă a reprezentatului
5

care îl face să creadă pe terţ că există puterea de a reprezenta. Astăzi efectele aparenţei în drept sunt
extrem de limitate, dar se poate în egală măsură susţine şi că aparenţa care creeăză o eroare invincibilă
reprezintă o excepţie de la principiul relativitătii efectelor contractului.
 178 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Aceste persoane trebuie distinse de anumiţi participanţi la ·contract, care au

asistat într-o formă sau alta la încheierea contractului, fără a fi părţi şi în persoana
cărora nu se produc efectele obligatorii ale contractului,. cum ar fi avocaţii care au
asistat părţile, notarul care a redactat şi autentificat contractul etc. 1 . În sfărşit, în
determinarea persoanelor care pot avea calitatea de părţi, trebuie să utilizăm un
criteriu dinamic2 reţinând că cercul persoanelor care şi-au dat iniţial consimţământul
la încheierea contractului poate fi modificat în desfăşurarea contractului. Astfel, de
exemplu, cercul părţilor poate include la un moment dat,. succesorii în drepturi ai
părţilor (fie că ei au această calitate în virtutea succesiunii, fie ca unnare a unei cesiuni
de creanţă sau miei cesiuni de contract)3. Îndeobşte se reţine însă condiţia, pentru ca o
persoană să devină parte în contract să îşi dea consimţământul într-o formă sau alta4 la
încheierea lui sau să adere ulterior la contractul în curs. Regula poate fi reţinută, astfel
cum am arătat doar cu valoare principială, uneori efectele obligatorii ale contractului
extinzându-se şi asupra persoanelor care nu şi-au dat consimţământul la producerea
efectelor acestuia asupra lor5.
b) Terţii propriu-zişi saupenitus extranei. În sensul cel mai larg al cuvântului,
pnn .terţi. se ·înţeleg toate persoanele care nu au participat. direct la încheierea

l A se vedea, de exemplu, P. Vasilescu; op. cit., p. l I 9 şi unn.

2
A·se vedea, de exemplu, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 446, nr. 461; Ph.
Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 396; L. Pop, Contractul, p. 5.63 şi urm.
3
În funcţie de acest criteriu dinamic, în doctrină se procedează. adesea Ia clasificarea părţilor în:
părţi originare, primare sau iniţiale (care şi-au dat expres consimţământul la încheierea contractului) şi
părţi derivate, ,devenite sau survenite (care ·au devenit părţi acceptând ca efectele contractului să se
producă şi faţă de acestea). A se vedea, în acest sens„P. ,Vasilescu, op; cit., p. 117 şi unn.; I. Deleanu, op.
cit., p. 26; L. Pop, Contractul; p. 564. ·
.
4
.Ase vedea, în special,J. Ghestin, Cfu. Jamin, M~ BiÎliau, op. cit„ Les ejfets d/,I contrat, nr. 564 şi
unn.; a se vedea, .de asemenea, J. Ghestin, Nouvelles propositions pour un renouvellement de la
distinction des parties et des tiers, în RTDCiv., · 1994, p. 777 şi urm.; sau C. Thibierge-Guelfucci, De
l'elargissement de la notion de partie au contrat a /'elargissement de la portee du principe de l'effet
relatif, în RTDCiv. 1994, p. 275 şi unn.; în d~ctrina română: P. Vasilescu,. op. cit., p.115; pentru critica
acestei· sohiţii (critică bazată pe existenţa· excepţiilor însă şi nu pe validitatea de prinCipiu a. teoriei), a se
în
vedea J.L Aubert, Apropos d'zlne distinction renouvetee des parties et des tiers, RTDCiv.; 1993, p. 263
şi uri:n.
5
De exemplu, acceptând succesiunea care include şi obligaţia .contractuală a defunctului,
succesorul îşi exprimă şi consimţământul de a deveni . parte în acel contract. Uneori, expresia
consimţământului este discutabilă, cum se întâmplă în cazul aparenţei reprezentării. Art. 1309 alin. (2)
C. civ .. leagă efectele aparenţei reprezentării de ipoteza în care ,,reprezentatul l-a detenninat pe terţul
contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are puterea de a-l reprezenta şi că acţionează în
lin1ita puterilor conferite ( ...)". Aşadar, efectele aparenţei în acest caz nu sunt legate de consimţământul la
a deveni parte în contract, ci de culpa reprezentatului .care este sancţionată prin opozabilitatea faţă de
acesta a efectelor contractului încheiat de reprezentant fără a avea puterea de reprezentare sau cu depăşirea
acestei puteri. De altfel, asemenea excepţii de la relativitatea efectelor contractului sunt avute în vedere
' . chiar de legiuitor în art. 1280 C. civ. care, prin propoziţia „dacă prin lege nu se prevede altfel", se referă
tocmai la aceste excepţii. De aceea, poate că este mai corect să ajustăm acest principiu după imaginea pe
care astăzi i-a dat-o legiuitorul, în sensul că efectele obligatorii ale contractului se produc faţă de
persoanele care şi-au dat consimţământul ca aceste efecte să se producă în persoana lor sau cu privire Ia
care legea prevede producerea acestui efect (în acest sens, a se vedea G. Thibierge-Guelfucci, loc. cit. - De
l'e/argissement de la notion de partie au contrat... a l'extension de la portee du principe de l'~ffet relatif,
p. 275 şi urm.).
CONTRACTUL CIVIL 179

contractului şi care nu au astfel calitatea de părţi contractante. Este vorba de

persoanele care nu şi-au exprimat consimţământul la data încheierii contractului în
sensul producerii efectelor obligatorii asupra lor. Cu toate acestea, ca şi noţiunea de
părţi, şi cea de· terţi este echivocă - chiar mai echivocă decât cea de părţi.· Acelaşi
criteriu evolutiv. al determinării cercului terţilor trebuie să îl adoptăm şi în această
privinţă. 1 • De aceea, s-a afirmat cil; terţul poate fi identificat prin excludere în· fiecare
moment al .existenţei unui contract2 • Putem astfel observa că; ulterior încheierii
contractului: i. unele părţi ale acestuia îşi pierd această calitate pentru a deveni terţi
(de exei.nplu, ca urmare a cesiunii contractului, contractantul cedent îşi pierde calitatea
de parte şi devine terţ); ii .. unii terţi dobândesc însă calitatea de terţi (de exemplu,
cesionarul .unui contract devine parte în contractul cesionat substituindu-l pe cedent;
moştenitorul uneia din. părţi devine. parte în contractul fa care defunctul a consimţit
etc.); iii. unii· terţi suportă consecinţele încheierii unor contracte, .fără a fi parte la
acestea (de exemplu, creditorii chirografari trebuie să suporte fluctuaţiile patrimoniului
debitomlui lor şi au calita.tea de terţi); iv. în sfărşit, unii terţi nu au nicio legătură cu
contractul şi nu suportă în niciun fel efectele acestuia (este vorba de toate persoanele
care au calitatea de terţi absoluţi, complet străini atât de contract, cât şi de părţi).
În virtutea distincţiilor operate în baza criteriului evolutiv, trebuie astfel să
distingein între următoarele categorii de terţi:
- terţi deveniţi părţi (şi -părţi devenite terţi).· În această categorie trebuie să
includem toate acele persoane care suportă în mod direct efectele obligatorii ale unui
contract datorită unei circumstanţe anterioare acestuia (pentru că acest contract a fost
încheiat în numele şi pe seama lor în virtutea puterii de reprezentare pe .care ei înşişi au
conferit-o reprezentantului, de exemplu, printr-un contract de mandat) sau unei
circumstanţe posterioare (ca urmare a ratificării unui contract încheiat fără
reprezentare sau fără a avea dreptul3}. Aceşti terţi aparenţi sunt în realitate asimilaţi
părţilor chiar. din momentul încheierii -contractului şi se consideră că au contractat ei
A • •4
1IlŞIŞI •
Alături
de categoria de mai sus, pot· dobândi calitatea de părţi, succesorii în
drepturi ai părţilor sau avânzii-cauză. Intră în această categorie acei terţi faţă de care
se produc totuşi efectele contractului, deşi nu şi-au dat consimţământul la încheierea
lui, datorită legăturii :Sau raportului în care se află cu părţile.Noţiunea de succesor al
părţilor are, în acest caz, un înţeles propriu şi nu se .confundă cu aceea utilizată în
dreptul succesoral. Succesorii în drepturi ai părţilor sau· avânzîi-cauză reprezintă o
categorie Intermediară .de. persoane deoarece se .aseamănă cu părţile, în sensul că
efectele contractului se produc şi faţă de ele, şi se :asemănă şi cu tert,ii întrucât nu au

I A se vedea, in acest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stofiel-Munck, op..cit„ p. 400; L Deleanu,
.op. cit„ p. 127; L. Pop, Contractul, p. :565.
. .2 .
A se vedea J. Deleanu„op. .cit.., p. 127.
Ne referim, în :Special, la :ipotezele ratificării contractului încheiat :Iară puterea de reprezentare sau
3

.cu depăşirea limitelor acesteia {1311-1313 C. civ.) şi 1a .cea.a înstrăinării bunului altuia ratificată de
adevăratul proprietari(a ·se vedea, de exemplu, art. 1683 C civ.. pentru :ipoteza vânzăfii ;bunulUi altuia).
A se vedea, în acest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-M.unck, op. cit,., p. 400 şi unu.,
4

E~ . .
180 TRATATELEl\'lENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

participat la încheierea contractului. Succesorii părţilor se mai.numesc şi avânzi-cauză.

Această. denumire provine din limba franceză. şi ·îşi ·are ·originea etimologică în
sintagma ayants'-cause, care la rândul său vine de la expresia latină habentes causam 1,
având· aceeaşi semnificaţie în vocabularul juridic. Succesorii în drepturi ai părţilor
sunt, la rândul lor, de două feluri: i. succesori universali (avânzi-cauză universali) -
este vorba de persoanele care prin intermediul succesiunii legale.sau testamentare sau
ca urmare a dizolvării unei persoane juridice dobândesc întregul patrimoniu al unei
părţi contractante. Şi acestea sunt asimilate părţi!oi şi faţă de ele. se produc pe deplin
efectele obligatorii ale contractului. Tot calitatea. de•. succesori universali o au şi
cesionarii unui contract care succed în întregime unei părţi, substituind-o în toate
drepturile şi obligaţiile acesteia - în ce priveşte categoria succesorilor universali şi cu
titlu universal ai părţilor, doctrina.actuală este de părere (apreciem corect) că nu avem
de a face cu terţi faţă de contract, ci cu părţi derivate sau survenite2 , motiv pentru care
3
aceiaşi autori nu îi consideră nici avânzi-cauză ; ii: succesori cu· titlu particular
(avânzi-cauză cu titlu particular). Este vorba de acele.persoane care, prin intermediul
dobândirii unui bun sau unui drept, cu titlu accesoriu4 , dobândesc şr obligaţii
contractuale strâns legate de acel bun. Cel mai firesc exemplu este cel al dobândirii
unui bun care face obie~tul unui contract de închiriere. Toate efectele obligatorii ale
contractului de închiriere se transmit· dobânditoiului cu titlu particular care devine
astfel parte.în .contractul de închiriere5 • Dar exe1nplele sunt mult mai numeroase6 •
În doctrina actuală se consideră că aceştia pot avea atât calitatea de părţi derivate sau
survenită cât şi pe aceea de terţi absoluţi, după cum dobândesc sau·nudrepturi şi
obligaţii din contract7. · ·
·- terţi care suportă anumite efecte ale contractului. Intră în această categorie şi
uneori sunt· nl.imiţi tot avânzi-cauză, creditorii ·chirografari. ·Aceşti terţi, care rămân
terţi şi ulterior încheierii contractului, sunt ţinuţi sa suporte încheierea de contracte,
profitabile sau nu, de către debitorii lor. Cu toate acestea, este vorba de persoane care
au un interes în desfăşurarea contractului ceea ce le conferă calitatea de avânzi-cauză
propriu-zişi8 • Efectele acestor contracte-nu se produc asupra lor la nivel obligaţional.
Ei suportă totuşi consecinţele acestor contracte prin intermediul dreptului lor de gaj
general9 • Aceste efecte se concretizează-în majorarea sau reducerea gajului lor general.
1
· Pentru înţ~lesul evolutiv al noţiunii, a se vedea R. Zimmennann, op. cit„ p. 632 şi urm.
2
A se yedea, în acest sens, I. Deleanu, op. cit., p. 3_0 şi unn.; P. Vasilescu, op. cit„ p. 146 ·şi urm.;
L. Pop, Contractul, p. 567. Optica se integrează în întregime în clasificarea terţilor pe care am oferit-o mai
sus - avem de a face cu categoria terţilor deveniţi părţi. · ·
3
A se vedea, în special, P. Vasilescu, op.· cit.; p. 147. . . .
4
A se vedea, în acest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph: Stoffel-Munck, op. cit„ p. 402, nr. 798.
5
Este vorba în realitate, de o cesiune legală de contract (a se vedea infra, cesiunea de contract).
6
Poate fi vorba, de exemplu, de cesiunea garanţiei de vicii ascunse odată cu vânzarea unui bun, de
cesiunea clauzei de neconcurenţă odată cu fondul de comerţ etc. .
7
A se vedea, în acest sens,). Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit. - Les effets du contrat, p. 482
şi urm.; P. Vasilescu, op. cit„ p. 149; L. Pop, Contractul, p. 568 şi urm.
8
Adică de persoane mai depărtate decât părţile, daniiai apropiate decât terţii propriu-zişi, prin
prisma interesului care le animă şi care este legat de efectele contractului (a se vedea, în acest sens,
P. Vasilescu, op. Cit„ p. 146, precum şi bibliografia indicată aici, nota nr. 1).
9
A se vedea, pentru acestă noţiune, L. Pop, Obligaţiile, p. 33 7 şi unn.
CONTRACTUL CIVIL 181

Totuşi, raportul lor creditor-debitor cu unâ din părţile contractante, le conferă acestora,
prin intennediul dreptului lor de gaj general, două drepturi speciale care îi deosebesc
de terţii propriu-zişi: acţiunea pauliană şi acţiunea oblică. Niciunul din aceste drepturi
nu îi face pe aceşti creditori să devină într-o formă sau alta părţi ale contractului.
Acesta este motivul pentru care,· în concepţia unor autori, se consideră astăzi că
creditorii chirografari sunt singurii avânzi-cauză autentici 1• Subscriem. rară rezerve
acestui punct de vedere.
- terţi absoluţi (penitus extranei). Este vorba de un cerc extins de persoane care
nu au nicio legătură cu contractul pentru că nu fac parte din niciuna din categoriile de
persoane descrise Inai sus. În persoana lor, contractul nu produce niciun efect
obligatoriu. Prin raport cu această categorie, relativitatea efectelor contractului îşi
găseşte expresia substanţială. Terţii propriu-zişi sunt persoane complet străine de
contract şi care nu au nicio legătură cu părţile contractante. Cu toate acestea, ele sunt
ţinute să respecte situaţia juridică şi faptică generată de contract în măsura în care le
este făcută cunoscută - ceea ce semnifică o altă faţetă a efectelor contractului şi anume
opozabilitatea acestuia faţă de terţi.
Clarificând înţelesul fiecăreia din persoanele de care am vorbit mai sus, putem
să stabilim şi domeniul de aplicare a principiului relativităţii efectelor contractului.
Astfel, contractul produce efecte între părţile contractante şi faţă de succesorii în
drepturi şi obligaţii ai părţilor. De asemenea, el produce anumite efecte şi asupra
categoriei creditorilor chirografari, fără a fi vorba de efecte obligatorii însă.

123. Efectele contractului faţă de succesorii părţilor şi faţă de creditorii

chirografari (câteva consideraţii suplimentare privind dinamica efectelor
contractului) .
A. Faţă de succesorii universali sau cu titlu universal. Astfel cum am observat,
succesorii universali sunt acele persoane care dobândesc în întregime şi nefracţionat
patrimoniul autorului lor, adică totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale
persoanei respedive. Intră în această categorie: succesorul legal unic, legatarul
universal şi persoana juridică sau fizică dobânditoare a întregului patrimoniu al unei
persoane juridice. Succesorii cu titlu universal sunt acele persoane care dobândesc· o
cotă-parte sau o fracţiune din patrimoniul autorului lor. Sunt succesori cu titlu
universal: succesorii legali şi legatarii care moştenesc o fracţiune din patrimoniul lui
de cujus şi persoana juridică ce dobândeşte o cotă-parte din patrimoniul altei persoane
juridice supuse reorganizării prin divizare. Succesorii universali şi cu titlu universal
alcătuiesc aceeaŞi subcategorie. Deosebirea între ei este exclusiv de ordin cantitativ.
Dobândind întregul patrimoniu sau o fracţiune de patrimoniu, succesorul universal ori
cu titlu universal este continuatorul personalităţii autorului său, devenind astfel
creditor şi debitor. Unnează că drepturile şi obligaţiile născute din contractele
încheiate de autotul lor se transmit succe~orilor universali şi cu titlu universal. Aşadar,
efectele contractului se produc şi faţă de aceste persoane, în măsura în care ele
subzistă în momentul dobândirii patrimoniului sau fracţiunii .din patrimoniu care a

A se vedea, în acest sens, de exemplu, P. Vasilescu, op. cit„ p. 150 şi um1.

1
,
182 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

aparţinut părţilor sau uneia dintre părţile contractante. Toate aceste persoane sunt
asimilate părţilor în privinţa efectelor contractului .deoarece ele sunt terţi deveniţi
părţi (sau părţi derivate, părţi survenite). Tocmai de aceea, legiuitorul, într-o propen-
siune a principiului relativităţii efectelor contractului, prevede la art. 1282 alin. ( l) C.
civ. că: „La moartea unei părţi, drepturile şi obligaţiile contractuale ale acesteia se
transmit succesorilor săi universali sau cu titlu universal, dacă din lege, din stipulaţia
părţilor ori din natura contractului .nu rezultă contrariul." Deşi textul legal nu prevede,
regula se aplică principial şi în cazul dizolvării persoanei juridice sau în cazul
reorganizării sale prin absorbţie sau fuziune 1•
Astfel cum rezultă· din textul legal, regula transmisibilităţii· pe cale succesorală
comportă şi· unele excepţii, astfel: a) părţile pot prevedea expres că efectele
contractului nu se vor produce în beneficiul şi, respectiv, sarcina succesorilor
universali şi cu titlu universal (stipulaţia părţilor). De pildă, într-un contract de
locaţiune, părţile stipulează că în cazul în care locatarul va deceda, locaţiunea nu va
continua în· persoana succesorilor săi; b) contractele .intuitu personae încetează, de
regulă, la moartea părţii contractante, în considerarea identităţii sau calităţilor căreia
s-au încheiat (excepţia rezultă din natura contractului). Efectele lor nu se vor produce
faţă de succesorii universali sau cu titlu universal, dimpotrivă, ele se sting.
De exemplu, în cazul contractului de întreţinere, ·efectele acestuia încetează moartea la
întreţinutului (aceeaşi regulă se aplică şi la contractul de rentă viageră, de mandat etc.);
c) este posibil şi ca legea să prevadă că anumite efecte ale contractului nu se mai
produc în raporturile dintre succesori (de exemplu, solidaritatea pasivă încetează în
cazul succesiunîi).
B. ·Faţă .de succesorii cu titlu particular. În ce îi priveşte pe succesorii cu titlu
particular, adică acele persoane care dobândesc de la altă persoană unul sau mai multe
drepturi detenn:inate, privite în individualitatea lor şi nicidecum ca element sau
elemente componente ale unui patrimoniu (cumpărătorul unui bun, donatarul,
legatarul cu titlu particular, copermutantUl, .cesionarul unei creanţe, persoana juridică
dobânditoare a bunurilor rămase după lichidarea altei persoane juridice dizolvate etc.),
efectele contraCtelor încheiate de către autorul său faţă de el trebuie analizate numai în
raport cu acele contracte din care s~au născut drepturi şi obligaţii în legătură cu bunul
sau dreptul ce i-a fost transmis cu titlu particular. Aceste drepturi şi obligaţii pot fi de
două feluri: reale şi personale2. În privinţa acestora, legiuitorul stabileşte o regulă
specială în :art. 1282 alin: (2) C. civ.: „Drepturile, precum şi, în cazurile prevăzute de
lege, obligaţiile contractuale în strânsă legătură cu un bun se transmit odată cu acesta,
succesorilor cu titlu particular ai părţifor".
Aşadar, succesorul cu titlu particular profită de drepturile reale şi este ţinut să
respecte Dbligaţiife sau sarcinile .reale născute din cântractele Încheiate .de .autorul
său în legătură cu bunul sau dreptul ce i~a fost transmis. Deci, în raport cu aceste
contracte, succesorul cu titlu partîcular .ate calitatea _de având..,cauză. Precizăm însă că,

1
Chiar ,dacă presupune respectarea unei srnne .de n~eroase alţe reguli .
.2 A se vedea, în acest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-M)Jnck, .op. cit„ p. 403 nr. 800;
p. 399,nr. 799;Fr. Tern~, Ph. Simler, Yv. Leq)Jette,op. cit„ p. 456 şi urm„J1L474-şî )Jnn.
 CONTRACTUL CIVIL 183

pentru aceasta, trebuie să fie întmnite următoarele trei condiţii: a) să fie vorba de
drepturi şi obligaţii strâns legate de bunul dobândit de succesoml cu titlu particular; b)
contractele care au dat naştere acelor drepturi şi obligaţii să aibă o dată certă anterioară
· momentului încheierii actului între succesoml cu titlu particular şi cel de la care .a
dobândit bunul (este o condiţie substanţială de existenţă a dreptului pentru ca el să
poată fi transmis; în· esenţă, trebuie să se probeze că. el exista la data încheierii
contractului cu succesoml cu titlu paiticular1); ·c)· să fi fost îndeplinite formele de
publicitate, atunci când a.Semenea ·cerinţe. sunt prevăzute .de·· lege2 • În cazul în care
aceste c'ondiţii nu sunt întrunite, succesorul cu titlu particular 'este un simplu terţ
propriu-zis, fără a fi considerat având-cauză. · . . · . . .
În 'raport cu drepturile şi obligaţiile personale nascute din contractele. încheiate
de auto;'°lll său, succesorul cu titlu particular are calitatea, în principiu, de terţ
propriu-zis. ·Aşadar, asemenea contracte nu produc .niciun efect faţă de succesorul cu
titlu particular; Aşa, de pildă, contractul încheiat anterior de către vânzătorul uµui
imobil cu antreprenornl acestuian:u produce nici un efect faţă de cumpărător.'
D~ctrina juridică, legea sau jurisprudenţa .admit tottişi şi existenţa unor excepţii
când, şi în cazril unor drepturi şi obligaţii.persoqale, succesorul cu titlu particular are.
calitatea ide având-cauză. Aseinene. excepţii sunt: a) în cazul în care părţile prevăd
expres î11 contractul respectiv că drepturile şi obligaţiile personale _ale autoruhli se
transmit 'la succesorii cu titlu particular, cu condiţia.îndeplinirii condiţiilor de opoza-
bilitate ale acestei obligaţii faţă de terţul dobânditor; b) atunci când transmisiunea
drepturilor şi obligaţiilor personale la .succesorul. cu *lu 'particular rezultă implicit din
contracţ sau din caracterul .accesoriu al acestora în raport· cu bunul sau dreptul
dobândit: Aşa, de pildă, cesionarul · unei creante - succesor. cu titlu particular - va
beneficia, în lÎ.psaunei clauze contrare, de gara~ţiile ce însoţesc, ca acQesoriu, dreptul
la creanţă, şi care s-au născut dintr-un contract încheiat anterior de cedent cu. o altă
persoană; c) în situaţiile când legea prevede transmiterea obligaţiilor personale ale
autorului: către succesorii cu titlu particular. Astfel,. dobânditorul unui imobil trebuie să
respecte contractul de închiriere sau de arendă a acestuia îl1cheiat de către autor înainte
de. vânzare, dacă acesta respectă condiţiile speciale prevăzute de lege;. contractul de
asigurare !încheiat de înstrăinător cu privire la bunul transmis continuă de plin drept în
favoarea şi, respectiv, sarcina dobânditomluL

1
În i această situaţie, vorbim de fapt, de opozabilitatea probatorie a contractului faţă de terţi.
Deocamdat'i, sub aspect cronologic, trebuie să reţinem că data certă este· cea care realizează această
opozabilitate probatorie. .
De exemplu, să fi fost notat în cartea funciară contractul care generează dreptul în strânsă legătură
2

cu bunul- contractul prin care se prevede o anumită manieră de exercitare a unei-servituţi de trecere sau
prin care se creează servituţi specifice raporturilor de vecinătate, fără ca totuşi acestea să fie înscrise în
cartea funciară ca drepturi reale sub fonna unor sarcini reale asupra imobilului. Notarea poate produce un
asemenea afect de opozabilitate.. Cu atât mai mult, opozabilitatea unui drept real. se va putea realiza pe
calea înscrierii sale în cartea funciară - condiţie· a transmisiunii sale cu titlu particular.·Astfel, o ipotecă
neînscrisă în cartea funciară nu se va transmite cu titlu particular - cu alte cuvinte nu· va fi opozabilă
noului dobâil.ditor al bunului. Pe de altă parte, opozabilitatea este „atât de substanţială". în acest caz încât
dreptul nici •măcar .nu ia naştere fără. înscrierea în cartea funciară (principiul efectului ·constitutiv .al
înscrierilor~ cartea funciară).
184 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Tot în legătură cu raporturile faţă de succesorii cu titlu particular ai părţilor se

pune şi problema acţiunilor directe ca formulă excepţională faţă de relativitatea
efectelor contractului. Se pune întrebarea dacă, în afara dispoziţiilor legale privind
acest tip de acţiune (când excepţia de la relativitate este certă), dreptul de a acţiona
împotriva unei persoane se transmite implicit pe calea unui contract încheiat cu un terţ
(prezumtiv succesor cu titlu_ particular) - de exemplu, dreptul de a acţiona împotriva
vânzătorului iniţial de către cumpărătorul subsecvent 1, dreptul subantreprenorului de a
acţiona direct împotriva clientului2? Răspunsul de principiu, dat de jurisprudenţă3 , a
fost unul negativ, în sensul că nu poate fi vorba de o acţiune pe temei contractual acolo
unde nu există o legătură contractuală directă. între persoana care acţionează şi cea
împotriva căreia se actionează. Cu toate acestea, solutia trebuie în triod necesar să fie
< , ' '

repusă în discuţie faţă de textul special al art. 1282 alin. (2) C. civ. care vorbeşte de
transmisiunea în anumite condiţii a ·unor drepturi şi obligaţii „contractuale".
Contractuală este şi o potenţială acţiune directă. Tocmai de aceea, credem că regula în
materie de acţiuni directe s-a schimbat şi că este posibilă formularea acestora, chiar pe
temei contractual4 ; . . . . .
În raport cu toate celelalte drepturi şi obligaţii născute din contractele încheiate
de autorul lor, fără nici o legătură cu bunul şi cu dreptul· transmis, succesorii cu titlu
particular au calitatea de simpli terţi propriu-zişi.
C În raport cu creditorii chirografari. Creditorii chirografari sunt acei creditori
care au ca singură garanţie comună şi proporţională a realizării drepturilor lor de creanţă
întregul patrimoniu al debitorului, ceea ce constituie gajul lor general. Dreptul de gaj
general le conferă posibilitatea de a urmări toate elementele activului patrimonial al
debitorului lor [potrivit art. 2324 alin: (1) C. civ.: ,,Cel care este obligat personal
răspunde cu toate bunurile sale mobile _şi imobile, prezente şi viitoare. Ele servesc drept
garanţie comună creditorilor· săi"]. Creditorii chirografari se deosebesc de succesorii
universali sau cu titlu universal, precum şi de succesorii cu titlu particular, deoarece nu
devin creditori sau debitori prin efectul contractelor încheiate de debitorul lor. Creditmii
chirografari sunt însă. consideraţi avânzi-cauză pentru-motivul, că suportă indirect
fluctuaţiiie patrimoniale care se produc, urmare a contractelor pe care le încheie

1
În materie de vicii ascunse şi garan~e de evicţiune din cadrul vânzării (şi altor contracte care
presupun transferul de proprietate), chestiunea este rezolvată deja pe calea excepţiei legale prin
reglementarea garanţiei ascendente. În materie de evicţiune, art. 1706 C. civ., prevede că „Vânzătorul este
obligat să garanteze contra evicţiunii faţă de orice dobânditor subsecvent al bunului, fără a deosebi după
cum dobândirea este ·cu titlu oneros ori cu titlu gratuit".c Ne-am fi aşteptat la o garanţie simetric
transmisibilă şi în materie de vicii ascunse. Cu toate acestea, o reglementare similară nu există în cadrul
garanţiei contra viciilor bunului vândut, reglementată de art. 1707 şi unn. C. civ.
2
A se vedea, pentru ipoteza subcontractului, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph .. Stoffel-Munck, op. cit.,
p. 427; L. Pop, Acţiunile directe în dreptul privat, în Dreptul nr. 5/2006, p. 62 şi urm .
. Ne referim la cea franceză, deoarece nu există soluţii de principiu în dreptul nostru: a se vedea, în
3

acest sens, Cass. fr. Ass. plen., 12 iulie 1991, cu notă de Pdourdain, în RTDCiv„ 1991, p. 750 şi unn.
4
Este vorba de invocarea primului .contract şi de limita drepturilor transmise prin acest contract,
chiar dacă în lanţul contractual care a urmat acestuia, noii contractanţi au înţeles să extindă aceste drepturi.
De exemplu, o clauză de liniitare a răspunderii din contractil! iniţial, va fi opozabilă succesorului cu titlu
particular care are calitatea de subdobânditor al bunului. Dar ea va· fi opozabilă doar în raportul generat de
acţiunea directă, nu şi în raportul dintre succesorul cu titlu particular şi cel cu care a contractat:
CONTRACTUL CIVIL 185
debitorul cu alte persoane. Gajul lor general, sub aspect valoric, se măreşte sau, după
caz, se micşoreaz;ă. Se poate observa că, în realitate, creditorii chirografari se apropie,
până la identificare totală, de categoria terţilor propriu-zişi. Singura împrejurare care îi
deosebeşte de terţii propriu-zişi este. aceea că între creditorii părţilor şi partea
contractantă, care este debitorul lor, există anumite raporturi întemeiate pe ideea de gaj
general. Aşa se expliCă de ce creditorii chirografari pot să exercite anumite drepturi şi
acţiuni, cum sunt acţiunea pauliană şi acţiunea oblică'. ·

124. Corelaţia dintre categoria ,avânzilor-cauză, cea a succesorilor în

drepturi 'şi categoria terţilor propriu-zişi. Literatura de specialitate subliniază faptul
că noţiunea de „avânzi-cauză" şi cea de „terţi" sunt noţiuni generice, care desemnează
categorii de persoane a căror sferă este fluctuantă2 • Altfel spus, cele două noţiuni au
conţinut variabil, în funcţie de poziţia concretă a acestor persoane în raport cu
diferitele acte juridice încheiate· fără participarea lor. Aşa se explică faptul ·că, în
anumite cazuri şi condiţii, aceeaşi persoană poate face parte din categoria
avânzilcir-cauză, iar alteori din categoria tefţilor propriu-zişi. Pentru ilustrare, avem în
vedere câteva exemple: · ·
a) succesorii universali şi cu titlu universal dobândesc, de regulă; calitatea de
părţi (nuniite părţi derivate sau părţi survenite); ei succed în toate drepturile şi
obligaţiile uneia dintre părţi. Cu toate acestea, moştenitorul legal rezervatar devine terţ
propriu-zis faţă de actele de liberalitate încheiate de de cujus prin care s-a adus
atingere rezervei sâle succesorale sau prin care s-a încercat în alt mod fraudarea
intereselor sale. De aceea, el va putea ataca asemenea acte - donaţii şi legate - prin
acţiunea în reducţiune sau prin alte mijloace juridice;
b) succesorii cu titlu particular devin terţi propriu-zişi faţă de actele încheiate de
autorul lor atunci când nu sunt îndeplinite cele trei· condiţii arătate mai sus, precum şi
faţă de simulaţia făcută în dauna intereselor lor;
c) creditorii chirografari fiind, în principiu, avânzi-cauză faţă de actele încheiate
de debitor cu alte persoane, intră în categoria terţilor propriu-zişi în caz de simulaţie,
în raport cu actul secret, şi atunci când, prin asemenea acte, le-au fost fraudate
interesele;
'd) în mod excepţional, unii terţi pot dobândi drepturi dintr-un contract fără ca
totuşi să devină părţi ale acesfui contract. Este ipoteza beneficiarului unui drept născut
dintr-~ stipulaţie pentru altul fără sarcini pentru terţul beneficiar3 •
In concluzie, calitatea de terţ sau având-cauză a unei persoane trebuie analizată
de la caz la caz, în raport cu fiecare act juridic· încheiat de părţile cu care se află în
legătură juridică. Aceasta pentru motivul că, în raport cu două acte juridice încheiate
de unul şi acelaşi autor, este posibil ca aceeaşi persoană să aibă faţă de unul calitatea
de având-cauză şi faţă de altul calitatea de terţ propriu-zis4 •
1
A se vedea infra, acţiunea pauliană şi infra, acţiunea oblică.
2
A se v.edea: Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 400; Fr. Tem\, Ph. Simler,
Yv. Lequette, op. cit., p. 461; L. Pop, Contractul, p. 563; chestiunea a fost subliniată şi în literatura mai
veche din ţara noastră, a se vedea A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., pp. 321-322. . ·
3
A se vedea, în acest sens, I. Deleanu, op. cit., p. 137 şi urm.; L. Pop, Contractul, p. 566.
4
A se vedea, în acest sens, A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 322.
 186 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Sectiunea a 2-a
'
Opozabilitatea contractului .fată
, de terti
, .

125... Necesitatea distincţiei între relativitatea efectelor contractului şi

opozabilitatea lui faţă de terţi. Aşa cum am putut constata, principiul relativităţii
efectelor contractului înseamnă că un contract poate da naştere la drepturi şi obligaţii
numai în favoarea şi, respectiv, sarcina părţilor contractante, precum şi a persoanelor
devenite părţi.ulterior încheierii contractului sau asimilate părţilor, ,ca efect al legii sau
al unei alte circumstanţe. Ne referim însă' la .efectele de natură obligaţională sau la
· conţinutul obligaţional al contractului - numai acest tip. de efecte este supus princi-
piului relativităţii. Cu .alte cuvinte; numai conţinutul obligaţional al contractului este
cel care nu poate fi opus terţilor. Astfel cum am arătat însă mai sus, contractul produce
şi alte efecte decât cele obligaţionale 1 • .
Ar fi absurd să se creadă că un contract ar fi lipsit de valoare în raport cu terţele
persoane.· Contractul şi situaţiile juridice la care dă naştere sunt realităţi· sociale care,
într:o ordine de drept, impun tuturor o atitudine de respect. Cu alte cuvinte, toţi sunt
obligaţi să le respecte. În acest sens, afirmăm. că un contract este opozabil tuturor,
inclusiv terţilor2~ Terţii au obligaţia generală de a respecta situaţia juridică născută din
contract, chiar dacă pentru ei, această realitate se prezintă ca un fapt juridic. Este vorba
de caraeterul de utilitate socială pe care îl prezintă opozabilitatea3.
Decelarea conţinutului celor două noţiuni - relativitate şi opozabilitate - şi
stabilirea 'corelaţiei dintre ele sunt posibile numai făcând distincţie între contractşi
situaţia juridică născută din acel contract. Contractul, fiind un acord de. voinţe. al
părţilor, în raporturile dintre părţi şi, în măsura şi condiţiile deja arătate, în raporturile
dintre o parte şi succesorii universali, cu titlu universal şi uneori şi a succesorilor cu
titlu particular, precum şi dintre succesorii care devin părţi, are valoare de act juridic.
Astfel se explică. de ce contractul creează între şi numai. între aceste persoane, o
legătură juridică obligatorie, în conţinutul căreia se află drepturi şi obligaţii.
În. raporturile dintre părţi .şi terţi, dintre avânzîi-cauză ai părţilor şi terţi, precum
şi dintre terri, contractul are valoarea unui fapt juridic în sensul restrâns al cuvântului
şi nu de act juridic. În acest mod, contractul, privit ca un fapt social cu semnificaţie
juridică, este opozabil faţă de oricine, chiar .Şi faţă de acele persoane care nu au
calitatea de părţi sau .avânzi-cauZă ai părţilor.
În concluzie, putem spune că orice contract, fie ca act juridic, fie ca fapt juridic,
trebuie să fie respectat. Aceasta este opozabilitatea contractului. Ea nu se află în
contradicţie cu principiul relativităţii efectelor contractului. Dimpotrivă, ea reprezintă
expresia complementară a relativităţii efectelor contractuluî4.• După cum, la fel de bine,

I A se vedea, în special, P. Ancel, loc. cit. - Force obligatoire et contenu obligationnel du contrat.
p. 779 .şi urm.; P. Vasilescu, op. cit., în special. p. 219 şi unn.
2
A se vedea, în acest sens, l Duclos, L 'opposabilite. Essaî d'une theorie generale, LGDJ, Paris
1984, p. 26 şi unn.
3
A se vedea, în :acest sens, J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit., Les <;f!ets .du contrat, p. 417
şi unn.; P. Vasilescu, op. cit., p. 322 şi urm.
4
A se vedea J. Duclos, op. cit., p. 22 şi unn.; a se vedea, de asemenea, L. Boyer, loc. cit., nr. 304.
CONTRACTUL CIVIL 187

se poate susţine că opozabilitatea efectelor contractului nu este decât expresia faţă de

terţi a principiului forţei obligatorii a acestuia •
1

126. Reglementarea principiului opozabilităţii. Distincţii generate de această

reglementare. Spre deosebire de vechiul cod, noua reglementare a ales să transpună
expres în textul art. 1281 C. civ., elementele de bază ale acestui principiu: „Contractul
este opozabil terţilor, care nu. pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din
contract. Terţii se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de a cere
executarea lui, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege." Suportul fundamental al
principiului opozabilităţii îl constituie o anumită formă de cunoaştere2 care atrage
anumite consecinţe juridice. În acest sens, se susţine că, prin prisma cunoaşterii, avem de
a face cu o opozabilitate imediată, neorganizată prin lege , alături de o opozabilitate
3

mediată, adică realizată prin intermediul unui sistem de publicitate organizat prin lege •
4

Reglementarea sistemelor de publicitate, cuPrlnde numeroase reguli prin care principiul

opozabilităţii se realizează. Întâlnim aici, regulile în materie de carte funciară care sunt
implicit dedicate şi opozabilităţii mediate a efectelor contractului5 , regulile în materie de

1
A se vedea, în special, J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit., Les effets du contrat, p._ 418 şi
unn. şip. 482 şi unn.; P. Vasilescu, op. cit., p. 285 şiunn.; I.: Deleanu, op. cit.,. p. 78 şi unn ..
1
A se vedea, în acest sens, J. Duclos, op. cit., p; 245 şi urm.; J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op.
cit., Les effets du contrat, p. 437 şi unn.; I. Deleanu, op. cit., p. 78 şi unn.; P. Vasilescu, op. cit:, p. 327 şi
urm.; este condiţia care stă la baza sistemelor de publicitate de orice fel (a se vedea M. Nicolae, Tratat de
publicitate imobiliară, voi. I, Introducere în publicitatea imobiliară, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2011, p. 164 şi unn.). ·
·
3
A se vedea, în acest sens, L Duclos, op. cit., p. 277 şi unn., p. 279 şi urm.; I. Deleanu, op. cit., p.
79 şi unn.; P. Vasilescu, op. cit., p. 327 şi unn. Această_cunoaştere care generează opozabilitatea imediată
constă în existenţa unei prezumţii relative de cunoaştere a contractului de către terţi, de îndată ce a fost
mcheiat. O asemenea prezuinţie ar fi una relativă. După cum raţional se poate observa, o asemenea
prezumţie de cunoaştere este greu de tolerat fără o anumită exteriorizare a voinţei contractuale către terţi.
Or, o asemenea exteriorizare are tocmai ·semnificaţia unei opozabilităţi factilale. Posesia joacă un
asemenea rol de opozabilitate faţă de terţi a unei situaţii (naşterea unui drept} rezultate dintr-un contract (a
se vedea I. Deleanu, op. cit., p. 80; P~ Vasilescu, op. cit;, p. 330 şi urm.). În materie de bunuri mobile,
legiuitorul a prevăzut chiar acest aspect. Confonn art. 936 C. civ., „Cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege; posesia de bună-credinţă a bunului mobil asigură opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice
constitutive sau translative cfe drepturi reale". Pe de altă parte, atât în materie· de mobile, cât şi de imobile,
posesia generează o opozabilitate de fapt şi relativă a dreptul'ui de proprietate prin institufrea de către
legiuitor a unei prezumţii relative de proprietate. (a se vedea art. 919); În eventualul collflict între
opozabilitatea de fapt şi cea legală realizată prin intermediul unui sistem de publicitate, va avea prioritate,
de regulă, dreptul făcut cunoscut terţilor prin sistemul legal de publicitate. Pentru clasificarea fonnelor de
publicitate în dreptul român, a se vedea M. Nicolae, op. cit., Tratat de publicitate imobiliară, p. I2S şi
unn., nr. 33 ·şi urm. ·
4
În acest caz, opozabilitatea ar funcţiona nmnai de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate
impuse de legiuitor şi nicidecum automat şi imediat, adică de fa data încheie1ii contractului (P .. Vasilescu,
op. cit., p. 285 şi urm.). Şi această distincţie este la fel de relativă cu a spune c_ă o anumită opozabilitate se
realizează imediat şi ape legis (a se vedea L. Boyer, loc. cit., nr. 311 şi unn.).
5
În pofida instituirii efectu!Ui constitutiv al înscrierii în cartea funciară. Înscrierea cu efecte
constitutive nu este altceva decât o realitate juri<lică ce trebuie respectată de către terţi - le este; aşadar,
opozabilă acestoi:a. Este vorba de un efect al contractului (altul" decât cel obligaţional care îşf produce
efectele numai faţă de părţi} care trebuie acceptat şi respectat de către terţL
 188 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

arhivă electronică 1 , dar şi numeroase alte reguli al căror suport este aceeaşi fom1ă de
cunoaştere specială care duce la opozabilitatea efectelor contractului2. Toată aceasti:i
clasificare primară a opozabilităţii, generează în realitate, o complexă discuţie legată
de raporturile dintre cunoaştere şi· opozabilitate.· În.esenţă, este de reţinut că, de regulă,
maniera absolută în care opozabilitatea se realizează este probarea cunoaşterii de către
terţ a situaţiei juridice rezultate din contract3 , indiferent că avem de a face cu un sistem
de publicitate organizat legal sau nu. Sistemul de publicitate organizat legal asigură
însă. o probă mai lesne a cunoaşterii de către terţ a situ'aţiei rezultate din contract sau,
mai mult, asigură o opozabilitate obiectivă chiar şi în lipsa cunoaşterii efective dacă o
cunoaştere era posibilă în virtutea regulilor sistemului de publicitate4 •

127. Noţiunea de opozabilitate a contractului în sens larg. Prin opozabilitatea

contractului, în sens larg, înţelegem· că el produce efecte între părţile contractante şi
avânzii-cauză ai părţilor, precum şi faptul că situaţia juridică născută din contractul
respectiv trebuie respectată de către toţi, inclusiv de terţii propriu-zişi 5 • După cum se
poate observa, noţiunea de opozabilitate a contractului, în sensul cel mai larg al
cuvântului, este alcătuită din: opozabilitatea contractului faţă de părţi şi avânzii-cauză
ai acestora şi opozabilitatea contractului faţă de terţi.
· Opozabilitatea contractului în raporturile dintre părţi şi succesorii lor în drepturi
se confundă cu. principiul forţei obligatorii a efectelor contractului. A spune că un
contract este opozabil părţilor Şi avânzilor cauză ai părţilor este egal cu a spune că el
produce efecte juridice, şi invers, a afirma că el produce efecte juridice e_ste egal cu a
spune că el este opozabil. Cu alte cuvinte, în această ipoteză, expresiile „produce
efecte" şi „este opozabil" au acelaşi înţeles. În aceasta constă corelaţia între cele două
noţiuni privite din punctul de vedere al părţilor contractante şi avânzilor-cauză ai
părţilor. În final, putem afirma că opozabilitatea contractului, în această ipoteză, constă
în dreptul părţi!Or contractante şi al avânzilor~cauză ai părţilor de a cere executarea
unei prestaţii sau, după caz, în obligaţia de.a o executa, invocând respectivul contract,
care a dat naştere acelui drept sau acelei obligaţii. Pe de altă parte, acelaşi contract
trebuierespectat, adică este opozabil şi terţilor ca şi avânzilor~cauză ai părţilor. Este

1
A se vedea Legea nr. 99/1999 privind u~ele măsuri pentru accelerarea refon11ei economice, Titlul
VI, „Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare" (att. 1-105) şi legislaţia aferentă acestui sistem de
publicitate. Pentru explicaţii, prezentare, comei1tai-îi, a se 'vedea M. Nicolae, op. cit., Tratat de publicitate
imobiliară, p. 188.şi unn., nr. 55.
2
De exemplu, regulile institui.te de art. 1275 C. civ. în materie de transmitere succesivă a unui bun
mobil, reprezintă osumă de reglementări bazate pe ideea cunoaştere şi l1nplicit pe aceea de opozabilitate a
efectelor contractului. L. Pop, Contractul, p. 580 şi unn.
3
A- se vedea: J. Ghestin, Chr. Jainin, M. Billiau, op. cit., Les <:;[fets du contrat, p. 460 şi unn.;
M. Nicolae, op. cit., Tratat de publicitate imobiliară, p. 164 şi mm., nr. 48 şi unn.; p. 153 şi unn., nr. 41 şi
unn.
4
A se vedea, în special, M. Nicolae, op. cit., Tratat de publicitate imobiliară, p. 171 şi urm., m. 49
şiunn.
·
5
În acest sens, opozabilitatea este un „fenomen· general" care implică respectarea contractului de
către terţi cărora dacă le-ar fi pennis să ignore contractul, acesta nu şi-ar mai putea atinge finalitatea nici
măcar între părţi (a se vedea J. Ghestin, Chr. Jamin; M .. Billiau, op. Cit., Les effets du contrat, p. 417
şi unn.).
 CONTRACTUL CIVIL 189
tot o expresie largă a opozabilităţii. Cu toate acestea, atunci când vorbim de
opozabilitate între părţi şi succesorii în drepturi ai acestora, ne referim în realitate la
principiul forţei obligatorii, în timp ce, atunci când vorbim de opozabilitatea faţă de
terţi, ne referim la opozabilitatea propriu-zisă, astfel cum este ea reglementată de
art. 1281 C. civ.

128. Opozabilitatea contractului faţă de terţii propriu-zişi (adică opozabili-

tatea în sens restrâns). Opozabilitatea contractului faţă de terţi este cea de-a doua
componentă a noţiunii de opozabilitate. De această dată, opozabilitatea are o altă
semnificaţie; ea nu se confundă cu relativitatea efectelor contractului. Opozabilitatea
contractului faţă de terţi constă în obligaţia tuturor 1 de a respecta situaţia juridică .
creată p1~ntr-un contract. Aşadar, nu înseamnă că terţele persoane devin obligate prin
contract, ci numai că situaţiile juridice create de ele trebuie să fie respectate şi de către
alte persoane decât părţile; este respectul datorat, în gener!ll, într-o ordine de drept, de
către fiecare persoană, drepturilor dobândite de ceilalţi2 • In acest sens, opozabilitatea
are pentru terţi, semnificaţia respectării unei stări de fapt3, fiind astfel un „complement
necesar al forţei obligatorii a contractului"4 , sau într-o expresie inovativă - urmarea
firească a exigenţei respectării calităţii de normă privată a regulilor juridice rezultate
din operaţiunea juridică încheiată5 •

12~1. Formele opozabilităţii faţă de terţii propriu-zişi. Opozabilitatea este un

fenomen care po<;ite. fi perceput la mai multe niveluri.·Tocmai de aceea, în doctrină se
distinge ad~~ea între opozabilitatea probatorie şi opozabilitatea substanţială a efectelor
contractulm. Astfel: . · ..· .
a) opozabilitatea probatorie constă în aceea că, un contract între părţi poate fi
utilizat, de chiar părţi sau de terţi, în vederea. probării unei anumite situaţii juridice sau
de fapt7. Sub aspect probatoriu, contractul poate fi utilizat8 ca şi sursă de infonnaţii9 în
vederea probării unei anumite situaţii juridice,.după cum, el mai poate fi utilizat şi în

A ~e vedea, de exemplu, L. Pop, Contractul, p. 575 şi unn. Este o chestiune care ţine de
1

securitatea raporturilor civile şi constituie o probă a utilităţii sociale a opozabilităţii contractului (a se

vedea J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit., Les ejfets du contrat, p. 768).
2
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 60 şi unn.
3
A se vedea J. Duclos, op. cit., p. 45 şi urm.
4
A se vedea, de exemplu, J. Ghestin, Chr. Jamin; M. Billiau, op. cit., Les ejfets du contrat, p. 417
~urm. .
Aşadar, tot o expresie a principiului forţei obligatorii a contractului (în acest sens, a se vedea
5

P. Vasilescu, op. cit., p. 377). · ·

A se vedea, în acest sens, I:Deleanu, op. cit., p. 241 şi urm.; P. Vasilescu, op. cit., p. 275 şi unu.;
6

L. Pop, Contractul, p. 576 şi urm.

A se vedea: L. Boyer, loc. cit., nr. 307 şi urm.; L Deleanu, op. cit., p. 241 şi unn.
7

Sub acest aspect, s-a afinnat ideea că un contract reprezintă o adevărată bază de infonnaţii pentru
8

terţi (Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 498).
De exemplu, pentru stabilirea valorii de circulaţie a unui bun în vederea detenninării valorii
9

masei partajabile, se face apel la conţinutul contractului prin care a fost recent dobândit dreptul de
, proprietate de către părţi sau se face apel la un alt contract care nici măcar nu este încheiat între părţi, dar
al cărui preţ este un indicativ al valorii de circulaţie probabile a bunurilor de acelaşi tip (a se vedea
Fr. Tem~, Ph. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 498).
190 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

vederea probării existenţei unor drepturi 1 sau obligaţii 2 ; tot o chestiune legată de
opozabilitatea 'probatorie este invocarea contractului de către un terţ - opozabilitatea
invocată de terţi faţă de părţi. Astfel, de exemplu, un terţ poate invoca împotriva celui
care se pretinde creditorul său, un contract· anterior .care dovedeşte că drepturile
nu
acestuia mai există 3 •
b) opozabilitatea substanţială constă în acea expresie a opozabilităţii4 care
implică,opunerea de către una din părţi a contractului ca sursă a legitimităţii dreptului
său rezultat din contract. La. acest nivel al opozabilităţii, se operează adesea o nouă
distincţie între opozabilitatea drepturilor. reale şi aceea a. drepturilor de creanţă5.
Dreptul pozitiv cunoaşte câteva asemenea aplicaţii ale opozabilităţii substanţiale:
i. invocarea contractului de către o parte faţă de un terţ,·ca probă sau titlu de dobândire
a unui drept real sau de creanţă. Astfel, într-un proces în
revendicare, pârâtul poate
opune reclamantului un contract încheiat cu o altă persoană prin care pretinde că i-a
fost transmis dreptul de proprietate; ii. invocarea contractului ca just titlu pentru
dobândirea proprietăţii prin posesie de bună-credinţă asupra bunilrilor mobile,
conform art. 937 C. civ.; iii. contractul poate fi invocat de pârât pentru a dovedi
îmbogăţirea sa împotriva unui terţ care a introdus o actio de in rem verso (pe temeiul
îmbogăţirii fără justă cauză). Este vorba de simple exemple . Utilizarea opozabilităţii
substanţiale este frecventă la nivelul dreptului pozitiv.

130. Importanţa distincţiei dintre relativitatea erectelor contractului şi

opozabilitatea con.tractului faţă de terţi. Sesizarea deosebirii dintre relativitatea
efectelor contractului şi opozabilitatea lui faţă de terţele persoane prezintă o mare
importanţă practică. Reamintim că, în raporturile dintre părţi, contractul are valoare de
act juridic, constând în acordul lor de voinţe. Dimpotrivă, faţă de terţi, contractul este
un simplu fapt juridic în sensul restrâns al cuvântului6 •
Această importantă deosebire produce consecinţe juridice în ce priveşte
răspunderea civilă şi sub aspectul probaţiunii judiciare7• Astfel:

1
De exemplu, poate fi invocat un contract translativ de proprietate de către posesorul unui bun
mobil, în scopul dovedirii bunei-sale credinţe şi astfel a dobândirii dreptului său de proprietate prin efectul
legii [art. 1275 alin. (l} C. civ. şi art. 935 C. civ.] sau al fructelor(art. 948 C. civ.); în materia cesfonii de
creanţă, aplicabilitatea opozabilităţii probatorii este de asemenea de regăsit ..,- creditorul cesionar invocă,
pentru a justifica existenţa dreptului său, contractul cu cedentul.
2
De exemplu, în cazul obligaţiilor strâns fegate de un bun a cărui proprietate se transmite succesiv
şi care prin probaţiune vor fi recunoscute în raporturile cu un terţ ..
3
L. Boyer, loc. cit„ nr. 314. ·
4
A se vedea, în acest sens, I. Deleanu, op. cit„ p. 242; P. Vasilescu, op. cit., p. 275.
5
A se vedea, în acest sens, L. Boyer, loc. cit., nr. 306 şi unn. Chestiune asupra căreia nu insistăm,
întruc.ât o considerăm artificială: nu există nicio diferenţă reală între invocarea unui drept real izvorât
dinn·"un contract şi aceea a unui drept de creanţă având aceeaşi sursă. Opozabilitatea ambelor se realizează
pe calea cunoaşterii situaţiei juridice generate de .contract şi nu pe altă cale. Diferenţa se poate vedea
numai la nivelul organizării cunoaşterii speciale a acestei situaţii juridice (adică prin sistemele de
publicitate), care este mult mai amplă în cazul drepturilor reale decât în cazul drepturilor de creanţă.
6
Sau o simplă realitate de fapt,. după unii autori (a se vedea, de exemplu, R. Duclos, op. cit.,.
p.45).
7
Ibidem, p. 61.
CONTRACTUL CIVIL 191

a) În materia răspunderii civile: i. atunci când una dintre părţile contractante

cauzează. un prejudiciu celeilalte părţi, prin neexecutarea lato sensu a obligaţiilor sale,
se va angaja răspunderea sa contractuală - aceasta deoarece avem de a face cu
aplicarea principiului forţei obligatorii a contractului şi angajarea răspunderii părţii ca
şi conferirea unui remediu creditorului, reprezintă consecinţele ·imediate ale princi-
piului forţei obligatorii a contractului; ii. dimpotrivă, în situaţia când o terţă persoană
aduce atingere unui drept dobândit prin contract de către una dintre părţi, cauzându-i
astfel un prejudiciu, suntem în prezenţa angajării răspunderii civile delictuale ; iii. de
1

asemenea, dacă neexecutarea contractuală se datorează unui terţ, creditorul se va putea

îndrepta .direct împotriva acestuia pe temei delictuai2;
b) În ceea ce priveşte probaţiunea judiciară, în caz de litigiu între părţi, proba
contractului ·se face potrivit normelor care se referă ·la dovada actelor juridice - în
principiu este îngrădită proba împotriva sau peste cuprinsul unui act. juridic prin alt
mijloc de probă decât înscrisul 3• Dimpotrivă, terţii pot dovedi existenţa şi conţinutul
contractului prin orice mijloc de probă, inclusiv prin martori; ,pentru terţi, contractul
este un fapt juridic a cărui dovadă nu este îngrădită de .lege - aşadar, proba se poate
realiza în orice mod, inclusiv prin martori, chiar peste sau împotriva cuprinsului unuî
contract. Tot o chestiune de opozabilitate probatorie este şi cea a datei certe a unui
înscris sub semnătură privată care constată un contract.

Sectiunea a 3-a
'
Excepţiile de la principiul relativităţii şide la principiul
opozabilităţii efe'ctelor contractului

Subsecţiunea 1
Noţiunea de excepţie de la principiul relativităţii efectelor
contractului sau de la opozabiJitatea .efectelor sale

131. Reglementare. Întrucât excepţiile aparente şi reale de la cele două principii

. principiile, vom urma
sunt reglementate de legiuitor subsecvent textelor. care transpun

1
Pentru dezvoltări legate de natura acestei răspunderi, a se vedea R. Wintgen, Etude critique de la
notion d'6pposabilite. Les i;ffets du contrat a l'egard des tiers en droit fran~·ais et en droit .allemand,
LGDJ, Paris, 2004. De asemenea, a se vedea J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit„ Les effets .du
contrat, p. 424 şi unn. (nc372).
A se vedea, în acest sens, Cass. fr. 1 cîv„ 26 ianuarie 1999, cu notă de P: Jourdain, în RTDCiv.
2

1999, p. 405 şi unn.; cu notă de J. Mestre, în RTDCiv. 1999, p. 623:

3
Nonnele tranzitorii de aplicare a noului Cod civil, prevăd în materie.de probaţiune, menţinerea
vechilor dispoziţii până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Supravieţuirea vechilor
reguli de probaţiune substanţială, presupune, în momentul de faţă invocarea art. 1191 C. civ. care nu
pennite proba cu martori împotriva sau peste conţinutul unui înscris. Noul Cod de procedură civilă
menţine aceeaşi regulă în art. 303 NCPC (pentru conţinutul regulilor, a se vedea I. Leş, op. cit.,
p.439 şi unn.).
 192 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

şi noi aceeaşi
ordine de prezentare; Promisiunea faptei altuia, stipulaţia pentru altul şi
simulaţia, excepţii aparente· şi reale de la cele două .principii, sunt reglementate de
·art. 1283-1294 C. civ.

132'. Noţiunea de excepţie de Ja relatiyitatea .e,fectelor contractului. Excep-

ţiilede la principiul relativităţii efeetelor contractului sunt acele situaţii juridice în care
efectele contractului se . produc faţă de alte persoane care nu au calitatea de părţi
contractante sau de succesori în drepturi ai părţilor. Cu alte cuvinte, şi mai precis
formulat, suntem în prezenţa unor excepţii· de acest fel numai atunci când un contract
dă naştere la drepturi sau la obligaţii în favoarea şi respectiv în sarcina altor persoane
decât părţile contractante şi succesorii în drepturi ai acestora.
Dar se pune întrebarea, oare este admisibil ca prin contracte, chiar în situaţii de
excepţie, să existe unele abateri de ·la principiul relativităţii efectelor contractului?
Răspunsul este diferit, după cum ne referim la naşterea de drepturi în favoarea terţilor
propriu-zişi sau,· dimpotrivă, la naşterea de obligaţii în sarcina acestora. În ce priveşte
naşterea de drepturi, excepţiile sunt admisibile. Aşa fiind, nimic nu se opune ca,
dintr-un contract încheiat între anumite persoane, să se nască drepturi subiective direct
în patrimoniul unei a treia persoane, străină de contract.
În cea de a doua situaţie, adică referitor la posibilitatea ca dintr-un contract să se
nască obligaţii direct în sarcina unei terţe persoane, răspunsul trebuie .să fie negativ.
Nimeni nu poate fi obligat împotriva voinţei sale printr-un contract la încheierea căruia
nu şi-a dat consimţământul. În caz contrar, s-ar produce o gravă încălcare a libertăţii
persoap.elor. Cu toate aceste<ţ,. în literatura de· specialitate, s-a arătat că răspunsul este
numai în principiu negativ, întrucât există anumite situaţii în care am putea vorbi de
excepţii de. ia principiul relativităţii chiar şi în privinţa obligaţiilor, cum sunt: con-
tractul colectiv de muncă, acţiunile directe şi stipulaţia pentru altul 1• Dar, aşa cum vom
vedea, în. realitate, obligaţiile la care sunt ţinute. unele.· terţe persoane,. în toate aceste
cazuri, nu izvorăsc din contract, ci directdin lege.'
Excepţiile. de la·priricipiul· relativităţii efectelor contractului nu trebuie confun-
date cu excepţiile de la opozabilitatea contractului faţă de terţi. Din contract, în sarcina
terţilor nu se nasc obligaţii concrete; obiigaţia terţilor de a respecta situaţia juridică
născută din contract sau opozabilitatea faţă de ei a contractului rezultă din regula
potrivit căreia nimănui nu-i este permis să aducă atingere drepturilor subiective aparţi­
nând altora. Opozabilitatea contractului faţă de părţi, care este sinonimă cu relati-
vitatea efectelor sale, aş~ cum am mai subliniat, se deosebeşte cu claritate de opoza-
bilitatea faţă de terţi a situaţiei juridice născută din acel contract.

133. Excepţii aparente şi excepţii reale de la principiul relativităţii efectelor

contractului. În literatura de specialitate se susţine că excepţiile de la principiul
relativităţii efectelor contractului sunt de două feluri: aparente şi reale sau veritabile •
2

1
A se vedea, de exemplu, A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 326.
2
Ibidem. p. 327.
CONTRACTUL CIVIL 193

Exemplul clasic de .excepţie aparentă de la principiul relativităţii ·efectelor

contractului este promisiunea pentru altul sau convenţia de porte-fort1• Alături de
aceasta, se vorbeşte uneori şi de reprezentare. Din categoria excepţiilor reale sau
veritabile se consideră a face parte: contractul colectiv de muncă (deşi discuţia .poate
purta asupra oricăror acorduri colective nu· numai asupra contractului colectiv de
muncă, doctrina română s-a oprit la această categorie), acţiunile directe şi contractul în
favoarea unei terţe persoane sau stipulaţiapentru altuP. .
În opinia noastră, singurele excepţii veritabile de Ja principiul relativităţii
efectelor.contractului sunt contractul în folosul unei terţe persoane sau stipulaţia pentru
altul şi, alături de aceasta, într-o anumită măsură, legiuitoi-ul·pare să adauge şi ipoteza
acţiunilor directe. Numai în aceste ~azuri, o terţă persoană străină de contraCt, devine
creditor în exclusivitate în virtutea unui acord de voinţe al altor persoane. Adică în
virtutea unui acord la care nu a participat. În celelalte două cazuri, ne referim la
contractul· colectiv· de mlincă şi reprezentare, izvorul drepturilor . şi,. uneori, al
obligaţiilor terţilor se găseşte în lege sau într-un alt· contract care extinde efectele
contractului şi la reprezent~t3; ei devin titulari de drepturi şi obligaţii, nu pentru că aşa
au stabilit părţile, prin acordtil ior de voinţă, ci pentru faptul că aşa prevede expres
legea. Şi pentru a ne convinge că aşa este, vom analiza aşa-zisele ·excepţii de la
1

principiul relativităţii precum şi excepţiile veritabile. . '' .

A. Reprezentarea4 . Prin reprezentare se. înţelege tehnica juridică prin care o
persoană numită. reprezentant, încheie un act juridic (aşadar, poate fi vorba de _un
contract),· în numele şi pe seama unei alte persoane numite reprezentat. Efectele
eventualului contract încheiat între reprezentant şi terţ, se vor produce· 'direct îiitre
reprezentat şi terţ (art. 1296. C. civ.). Cu alte cuvinte, efectele forţei obligatorii ale
· contractuhii se vor produce între terţ şi reprezentat, iar reprezentantul va avea simpla
calitate de. participant la încheierea contractului. Această tehnică juridică beneficiază în

1
A se vedea, în acest sens, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit.; p. 75 şi unn:, nr. 56 şi urm.; a se vedea,
pentru enumerarea mai multor excepţii .aparente de la relativitatea efectelor contractului, Gh. Beleiu
(ed. rev. de M. Nicolae, P. Truşcă), op. cit., p. 215 şi unn. (ipoteza avânzilor:... cauză, promisiunea faptei
altuia, simulaţia, reprezentarea, acţiunile directe). ·
2
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 77 şi unn., nr. 58 şi urm.; a se vedea,
de asemenea, L. Pop, op. cit., p. 73 şi urm.; L. Pop, Contractul, p. 567. Unii autori adaugă la seria
excepţiilor veritabile şi ipoteza cesiunilor admise de contract (J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit„
Les effets du contrat, p. 611, nr. 562).
3
În c~zul reprezentării, s-ar putea crede că există o excepţie de la principiul relativităţii efectelor
contractului pentru considerentul că, actul încheiat de reprezentat dă naştere la drepturi şi obligaţii direct în
persoana reprezentatului care nu a participat efectiv la încheierea actului. În realitate, efectele contractului
încheiat de reprezentant se extind asupra reprezentatului în manieră directă prin efectul legii (în cazul '
reprezentării legale), prin efectul contractului (în cazul reprezentării convenţionale pnn mandat sau în
cazurile de ratificare a actului încheiat cu depăşirea limitelor reprezentării) sau tot prin efectul legii
(în cazul producerii efectelor actului în persoana reprezentatului datorită faptului că acesta l-a lăsat să
creadă pe terţ că cel cu care încheie actul are calitatea de reprezentant al său). În re<tlitate, în toate aceste
situaţii, reprezentatul devine parte în contract. Şi mai mult, de regulă, el este o parte originară a
contractului, în timp ce reprezentantul este doar un participant la act, fără să fie parte.
4
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 589 şi urm. (şi doctrina citată aici - sub nota nr. 5).
194 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

noul Cod civil de o reglementare destul de amplă (art. 1295-1314 C. civ.). Sursele
reprezentării sunt legea 1, actuljuridic2 sau hotărâreajudecătorească3 (art. 1295 C. civ.).
Aparent, ··în .·cazul reprezentării convenţionale4 , efectele contractului încheiat
între tefţ şi reprezentant se produc direct faţă de reprezentat - de unde şi aparenta
excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului. În realitate, reprezentarea
constituie o tehnică prin intennediul căreia se realizează efectele obligatorii ale unui
contract prin intermediul unei alte persoane5 . Încheierea unui contract prin repre-
zentare are ca. urmare considerarea reprezentatului şi a terţului drept părţi ale con-
tractului, în sarcina cărora se nasc drepturi şi obligaţii, în timp ce reprezentantul nu
este o asemenea parte, deşi a participat mat~rialmente la încheierea contractului6 .
Efectele reprezentării. Efectele directe. ale reprezentării şi crearea de raporturi
diiecte între reprezentat şi terţ, sunt. legate de. cunoaşterea efectivă de către terţ a
puterilor conferite reprezentantului şi a calităţii sale. be aceea, pentru ca efectele să se
realizeze În mod direct, reprezentantul trebuie .să 'exhibe calitatea sa arătând terţului
pentru cine înţelege să încheie contractul (contemplatiO domini). În caz.ul în care nu o
face, iar terţul nu cunoaşte pe altă cale calitatea de reprezentant. a celui cu care
contractează, reprezentantul rărhâne obligat în mod direct faţă'.de terţ .[art. 1297 alin.
(1) C. civ.]. Terţul are totuşi dreptul legal de a cere reprezentantului să facă dovada
repfezentăriîşi dacă aceasta se materializează într-un înscris, să îi pretindă eliberarea
unei copii semnată pentru conformitate cu originalul (art.' 1302 C. civ.). Prin „excepţie
de la excepţie", dacă reprezentantul pretinde că este titufarul unei întreprinderi şi terţul
descoperă ulterior identitatea adevăratului titular, el va putea să exercite în mod direct
drepttirile sale direct faţă de acest titular [art. 1297 alin. (2)C. civ.].
În cazul în care reprezentantul acţionează în lipsa puterii de reprezentare sau cu
depdşirea acesteia, contractul încheiat cu terţul nu produce niciun efect între
reprezentat şi terţ - raportul contractual rămâne în vigoare î~tre reprezentant în nume
1
·De .exemplu, reprezentarea legală a minorului de către părinţi [art. 43 alin. (2) care prevede că
actele minorului lipsit de capacitate de exerCiţiu se. încheie de către reprezentanţii săi legali - care pot fi
părinţii, tutorele sau curaforul, în situaţii speciale]; reprezentarea persoanei lipsite de capacitate de
exerciţiu de căfre tutore (art. 133 şi urm. C. civ.), reprezentarea în cadrul solidarităţii active în privinţa
actelor favorabile cocreditorilor (art. 1436 c. civ.) etc. ,
2
Exemplul tipic îl constituie contractul de mandat (art. 2009 şi unu. C. civ.).
3
De exemplu, hotărârea judecătorească de numire a tutorelui pentru ocrotirea· minorului (art. 118
C. civ.) sau pentru ocrotirea persoanei pusă sub interdicţie (art. 170 C. civ.) sau numirea unui curator
pentru reprezentarea unei persoane aflată în imposibilitate de a-şi ocroti propriile interese (art. 179 şi 182
C. civ.).
4
Analizăm cu precădere reprezentarea convenţională deoafece numai acest tip de reprezentare are
o legătură aparte cu p1incipiul relativităţii efectelor contractului.
5
În doctrină s-au exprimat mai multe opinii legate de naturajuridică a reprezentării convenţionale:
aceea conform căreia avem de a face cu o ficţiune juridică; cea confonu căreia esenţială este voinţa
reprezentantului <Pentru prezentare, a se vedea J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. Cit., Les effets du
contrat, p. 615 şi unu. - unde se arată însă şi lipsa practică de importanţă a multiplelor calificări ale
acestui mecanism juridic, idem, p. 62 I, nr. -568) şi, în sfârşit, opinia structuralistă, confonn căreia
reprezentarea constituie o sumă de acte (contractde reprezentare plus act unilateral - procură utilizată de
reprezentant) care generează puterea de reprezentare (a se vedea, în acest sens, P. Vasilescu, op. cit.,
p. 238 şi urm.).
6
A se vedea, de exemplu, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p.:407.
CONTRACTUL CIVIL 195

propriu şi te11 [art. 1309 alin. (1) C. civ.]. Prin excepţie, „dacă însă, prin comporta-
mentul său, reprezentatul l-a determinat pe terţul contractant să creadă în mod
rezonabil că reprezentantul are puterea de a-l reprezenta şi că acţionează în limita
puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala faţă de terţul contractant de lipsa
puterii de a reprezenta" 1• În acest ultim caz, în pofida lipsei puterii de reprezentare cu
privire la contractul încheiat, acesta se va considera totuşi încheiat şi va produce efecte
obligatorii între reprezentat şi terţ. În toate situaţiile însă, reprezentantul aparent
răspunde pentru prejudiciile cauzate faţă de te11UI contractant (art. 131 O C. civ. ). Deşi
legea nu prevede, este evident că el va putea fi ţinut să răspundă delictual şi faţă de
reprezentat, în cazul în care i-a cauzat acestuia prejudicii.
Tot pentru ipoteza actului încheiat în lipsa sau cu depăşirea puterii de repre-
zentare, art. 1311-1314 C. civ. prevăd o sumă de reguli privind ratţfzcarea - adică
recunoaşterea expresă de către persoana în numele căreia s-a încheiat :fără drept un
anumit act, a efectelor acestui act. Efectul ratificării este acela că reprezentarea se
consideră perfectă şi efectele contractului încheiat cu terţul se produc în persoana celui
care ratifică, de regulă, în manieră retroactivă (art. 1312 C. civ.). Din punct de vedere
formal, ratificarea trebuie să fie încheiată în condiţiile de fonnă ale actului pentru care
se emite ratificarea [art. 1311 alin. (1) C. civ.]2. Până la eventuala ratificare, repre-
zentantul aparent şi terţul pot conveni la desfiinţarea sau modificarea contractului
încheiat (art. 1314 C. civ.)3. În sfărşit, facultatea de ratificare se transmite moşte­
nitorilor (art. 1313 C. civ.).
Pentru validitatea tehnicii juridice a reprezentării, este necesar ca, la momentul
încheierii contractului cu terţul, atât reprezentatul, cât şi reprezentantul să aibă
capacitatea de a încheia actul juridic pentru care au fost acordate puterile de
reprezentare (art. 1298 C. civ.). Din punct de vederefonnal, pentru ca reprezentarea să
fie valabilă, dacă. este o reprezentare convenţională, ea trebuie dată cu respectarea
fonnelor cerute de lege pentru încheierea valabilă a contractului pe care reprezentantul
urmează să îl încheie (art. 1301 C. civ.)4. În sfărşit, în cazul în care există conflict de

1
Avem de a face în acest caz cu o aplicare a teoriei aparenţei care face să fie validat un act care
este încheiat în lipsa sau cu depăşirea puterii de reprezentare. Trebuie observat, însă, că ·aparenţa creată
este strâns legată de atitudinea reprezentatului care, prin manifestările sale, l-a detenninat pe terţ să creadă
în mod rezonabil că ar exista o putere de reprezentare în persoana reprezentantului aparent. Este vorba,
aşadar, de o aparenţă ale cărei efecte sancţionează într-o anumită măsură culpa reprezentatului. Într-o mare
măsură, prin această reglementare s-a dat curs unei opinii anterioare în materie de aparenţă în drept, în
cadiul căreia se sublinia că, pentm ca reprezentarea aparentă să producă efecte juridice, este necesar ca
reprezentatul să nu fie străin de aparenţa de reprezentare creată (a se vedea, în special, .I. Ghestin, Chr.
Jamin, M. Billiau, op. cit. - Les effets du contrat, p. 642 şi unn., nr. 548). · ·
2
Pentru a-şi clarifica situaţia juridică, terţul, conform art. 1311 alin. (2) C. civ. poate să notifice
persoana care ar putea să ratifice actul încheiat în lipsa sau cu depăşirea puterii ·de reprezentare,
acordându-i un tennen rezonabil în care să-şi exprime consimţământul, după care contractul să nu mai
poată fi ratificat.
3
Numai în acest interval de timp, reprezentantul aparent şi terţul au calitatea de pă11i contractante.
.După momentul ratificării, reprezentantul aparent devine un participant la încheierea actului dintre terţ şi
reprezentat, cu efect retroactiv.
Chestiunea fonnei ridică întrebări delicate în ipoteza reprezentării persoanei juridice. Principiul
4

de unnat este acela că, în cazul în care avem de a face cu o reprezentare statutară sau legală a persoanei
196 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

interese între reprezentant şi reprezentat (art. 1303 C. civ.), ca şi în cazul dublei

reprezentări (art. 1304 C. civ.), contractul încheiat cu terţul, poate fi anulat în condiţii
mai lesne la cererea reprezentatului 1•
Pe de altă parte, viciile de consimţământ a căror victimă este reprezentantul, pot
atrage anularea contractului, cu excepţia cazului în care elementele asupra cărora este
viciat consimţământul acestuia au fost stabilite de însuşi reprezentat. În. această din
urmă situaţie, pentru anulare este necesar ca voinţa reprezentatului să fi fost viciată
(art. 1299 C. civ.).
Reprezentarea încetează prin renunţarea de către reprezentant la împuternicire
sau prin revocarea .puterii de reprezentare de către reprezentat, cu condiţia ca
revocarea să fie adusă la cunoştinţa terţilor sau acestea să fi cunoscut cauza de încetare
a reprezentării pe altă cale (art. 1305-1306 C. civ.)2. Modificarea puterilor încredinţate
reprezentatului este asimilată sub aspectul condiţiilor ·de opozabilitate celor ale
încetării. De asemenea, art. 1307 C. civ. prevede că puterea de reprezentare încetează
şi când: se ptoduce decesul sau incapacitatea reprezentantului sau reprezentatului, cu
excepţia unei prevederi legale contrare sau dacă nu rezultă contrariul din natura
afacerii; încetează existenţa persoanei juridice care are calitatea de reprezentat sau de
reprezentant; reprezentantul sau reprezentantul intră în procedura insolvenţei - într-o

juridice (adică o reprezentare „organică" a acesteia), nu este necesară respectarea formei actului juridic pe
care reprezentantul urmează să îl încheie în numele persoanei juridice reprezentate. De exemplu,
contractul pentm care legea pretinde forn1a autentică ad validitatem poate fi încheiat de administratoml
statutar al unei societăţi comerciale fără a deţine o împuternicire autentică în acest sens din partea
persoanelor care exprimă voinţa socială a societăţii (asociaţi sau acţionari). Dacă este vorba de un act de
dispoziţie pentm care se cere existenţa unei hotărâri a adunării generale, de exemplu, nici în acest caz,
reprezentantul statutar (şi totodată, legal) adică administratoml, nu are nevoie de o împuternicire în formă
·autentică. Tocmai de aceea, pentru a înlătura echivocul, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
·a prevăzut la art.' 70 1 că „Actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi comerciale pot fi încheiate în
temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau
hotărârile organelor statutare ale societăţii adoptate în confonnitate cu prevederile prezentei legi şi ale
actului constitutiv al societătii, nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop,
chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în fonnă autentică". În realitate, în cazul persoanei
juridice, reprezentarea legală sau statutară este o chestiune care ţine de capacitatea persoanei juridice -
persoana juridică este reprezentată şi îşi exprimă voinţa de a încheia acte juridice faţă de terţi, plin
organele sale - administratoml în cazul unei societăţi, preşedintele în cazul unei fundaţii sau asociaţii.
1
În cazul conflictului de interese, pentm a se putea cere anularea, conflictul trebuia să fie cunoscut
de terţul contractant la data încheierii contracttilui (art. 1302 C. civ.) - măsură necesară de protecţie a
intereselor terţilor. În ipoteza contractului cu sine însuşi, acesta este anulabil la cererea reprezentatului, cu
excepţia cazului în care „reprezentantul a fost împuternicitîn mod expres în acest sens (adică să încheie
acte cu sine însuşi - s.n.) sau cuprinsul contractului a fost determinat în asemenea mod încât să excludă
posibilitatea unui conflict de interese" [art. 1304 alin. (I) C. civ.]. Situaţia dublei reprezentări (adică aceea
în care reprezentantul încheie un contract acţionând ca reprezentant simultan a două persoane diferite) este
asimilată celei a actului cu sine însuşi (art. 1304 alin. (2) C. civ.]. Regulile sunt bazate pe o prezumţie
simplă de dol a reprezentantului care este tentat să încalce interesele reprezentatului în favoarea intereselor
sale sau ale unui terţ. Reglementările sunt menite să protejeze interesele reprezentatului în aceste situaţii
speciale. · ·
2
În caz contrar, încetarea reprezentării sau modificarea acesteia nu sunt opozabile terţilor. În materie
de împuterniciri autentice notariale, este reglementat un sistem eficient de verificare a existenţei şi valabilităţii
împuternicirii prin intennediul registrelor electronice - a se vedea ecourile sale în art. 2033 C. civ. care
legitirnizează un adevărat sistem de publicitate al revocării procurilor autentice notariale.
CONTRACTUL CIVIL: 197

atare situaţie, puterea de reprezentare este redusă sau încetează în funcţie. de situaţia
concretă şi de maniera de desfăşurare a procedurii. Şi în aceste alte cazuri de încetare a
reprezeiltării, încetarea nu este opozabilă decât celor care cunoşteau sau trebuiau să
cunoască această împrejurare [art. 1307 alin. (4) C. civ.]. La încetarea reprezentării,
conform art. 1308 C. civ., reprezentantul are obligaţia de restitui reprezentatului
înscrisul care atestă reprezentarea, dar poate şi el pretinde o copie certificată a acesteia
cu menţiunea încetării (art. 1308 C. civ.), pentru a face proba unei reprezentări trecute
şi pentrn eventualele drepturi pe care le-ar putea invoca împotriva reprezentatului.
B. Acordurile colective. Este vorba de anumite .conventii
;· - , a căror caracteristică
principală este aceea că cel puţin una dintre părţile implicate în contract angajează prin
consimţământul exprimat la încheierea contractului o colectivitate. Subiecţii acestei
colectivităţi se vor afla în poziţia de persoane obligate contractual, fără să fi existat
neapărat vreun consimţământ din partea membrilor care o compun, la data încheierii
contractUlui şi fără să fie vorba de o reprezentare în condiţiile dreptului comun al
reprezentării • Membrii acestei colectivităţi vor avea drepturi şi obligaţii deşi nu au
1

încheiat contractul colectiv2 • Asemenea contracte colective. sunt regăsibile în diverse

materii ale dreptului, dar mai cu seamă .în cadrul procedurii falimentului şi al
raporturilor de muncă.
În iprimul caz, cel al procedurii falimentului, regăsim schiţată o convenţie
colectivă, în însuşirea planului de .reorganizare, de exemplu, de către creditorii
societăţii în insolvenţă. Acordul creditorilor asupra planului de reorganizare produce
efecte şi ;faţă de creditorii care nu au participat la şedinţa comitetului creditorilor şi
chiar şi faţă de cei care au participat şi au votat împotriva planului de reorganizare.
Voinţa majoritară care îşi extinde efectele asupra tuturor creditorilor este confirmată
de judecător3 . Mai mult, voinţa creditornlui majoritar poate să se impună asupra
voinţei celorlalţi creditori, .astfel. încât, problema reprezentativităţii nu se poate. pune,
dar se pune problema efectelor obligatorii· asupra celorlalţi. În această privinţă,
caracterul de excepţie de la relativitatea efectelor contractului credem ·că poate fi
reţinut4 .
În al doilea caz, contractul colectiv de muncă este un bun exemplu şi, .de altfel, a
făcut obiectul unor. discuţii în literatura de specialitate. Contractul colectiv de muncă
este definit de art. 236 alin. (1) din Codul muncii5 ca fiind .„convenţia încheiată în
formă scl'isă între patron· sau organizaţia patronală,_pe de o parte, şi salariaţi
reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzllt de lege, de cealaltă parte, prin care
se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea precum şi alte dreptui;l şi
I ,.. ' , , ~ .- .
In acest sens, a se vedea J. Flour; J.L. Aubert, E. Savaux, op. cil., p. 387.
2
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 59 I.
1:!-- se vedea, în acest sens, art. 101 şi unn. din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
3
· ·
4
In doctrina franceză mai veche se admitea că are această putere „concordatul" încheiat în faza
procedurii fa'limentului (a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Pf. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 423). Nimic nu
ne opreşte însă să constatăm că rudimentele unui asemenea acord colectiv ca şi efectele sale (chestiune
observată mai ales la nivelul efectelor) se regăsesc şi în actuala procedură a insolvenţei, atât în dreptul
francez, cât şi în dreptul nostru.
5
A se vedea, în acest sens, I.Tr. Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, Ed. Wolters Kluwer,
Bucureşti, 2007, p. 126 şi unn.
198 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

obligaţii ce decurg· din raporturile de muncăY Aşadar, este o convenţie cu caracter

colectiv (deoarece efectele ei afectează o întreagă colectivitate - a salariaţilor), prin
care· . se ·stabilesc clauze privind· condiţiile ·de ·muncă, .salarizarea şi alte drepturi şi
obligaţii ce decurg -din raporturile de muncă. Prevederile. contractului colectiv de
muncă produc efecte pentru toţi salariaţii; indiferent de data angajării lor sau de
afilierea lor la o organizaţie sindicală. Astfel fiind, contractul colectiv de muncă este
considerat o excepţie, atât în ce priveşte diepturile, cât şi obligaţiile salariaţilorde la
principiul relativităţii efectelor contractului în general 1, întrucât el produce efecte atât
faţă ·. de salariaţii existenţi, cât şi faţă de. salariaţii angajaţi ulterior încheierii
contractului. În doctrină, acest punct de vedere nu este împărtăşit de mai mulţi autori2 ,
pentru considerentul· principal că· efectele extinse ale acordului colectiv la persoane
care nu au consimţit expres la încheierea sa se produc ca efect al legii şi în subsidiar3,
pentru motivul că, la încheierea · contractului colectiv se . manifestă o oarecare
reprezentativitate. legală4 • Într-adevăr, nu avem de a face cu o excepţie reală de la
principiul relativităţii în· cazul contratului colectiv de muncă, numai• că argumentarea
lipsei caracterului excepţional ·suntem tentaţi · să o atribuim mai degrabă ideii de
aderenţă la.un contract existent decât efectelor legale ale contractului colectiv 5• Ideea
aderenţei subliniază faptul că, efectele obligatorii ale contractului colectiv de muncă se
produc şi asupra salariaţilor angajaţi ulterior încheierii acestui acord colectiv deoarece
noii salariaţi ·aderă efectiv (explicit sau implicit) la .contractul-cadru sau colectiv de
-muncă .. În acest.mod, efectele obligatoni ale contractului colectiv se extind şi asupra
acestora6 • ,
C. Acţiunile directe. Prin .acţiuni directe înţelegem dreptul unor persoane de a
acţiona, în anumite cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, împotriva uneia dintre
părţile unui contract, cu care nu au nici o legătură, invocând acel contract în favoarea
.lor, contract faţă de care au calitatea de terţi propriu-zişi. Este vorba de un mecanism

. A se vedea, în special, C. Stătescu; C Bîrsan, op. cit„ p. 68; I. Deleanu, op. cit„ p. 36 şi unn:
1

A se vedea: L. Pop, Contractul, p. 591 şi unn.; L. Pop, op. cit„ Teoria generală a obligaţiilor,
2

p. 107. . - . .·. ' ' '

.
3
Pentru doctrina franceză, a se vedea Ph. Malaurie, L.'Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 424,
nr: 824; pentru doctrina română, a se vedea L. Pop, 'Contractul, p. 592 şi unn. . ..
·
4
Un efect al ·1egii de asemenea, întrucât· se ·vorbeşte de ·o reprezentare legală, întemeiată pe
dispoziţiile art. 14 din Legea nr._ 130/1996 care prevede cine reprezintă la încheierea contractului colectiv
de muncă patronatul şi cine salariaţii. Între timp, actul n01:mativ citat a fost abrogat şi înlocuit integral de
prevederle Legii nr. 62/2011 _a dialoglÎlui social. La nivelu( discuţiei noastre, prevederile sunt similare
(art. 27, 28 legate de reprezentativitate). · ·
5
Tentaţia de a regăsi în textele legale tot ce este excepţional. nu este un argument real în
delimitarea excepţiei, pentru că, de regulă, excepţiile suntlegal prevăzute. In cazul particular al relativităţii
efectelor contractului ideea este evidenţiată de prevederile· art. 1280 · C. civ. care prevăd. expres că
excepţiile de la principiu pot fi prevăzute de lege. Aşadar, simplul fapt că o anumită excepţie ete indicată
chiar de legiuitor, nu înseamnă ca este mai puţin excepţie. · ·· ·
6
Oarecum avem de a face cu aderarea la un contract de adeziune, din perspectiva terţului care
devine parte (salariatul angajat ulterior încheierii contractului colectiv de muncă). Desigur că, o asemenea
soluţie nu explică integral mecanismele obligatorii desprinse din contractele colective de muncă. De
exemplu, încheierea unui nou contract de muncă, va produce efecte faţă de toţi angajaţii, membrii de .
sindicat sau nu, deşi aceştia şi-au dat consimţământul la contractili care era în vigoare la data încheierii
contractului individual de muncă .. Aceste efecte se produc în temeiul legii.
 ------

CONTRACTUL CIVIL 199

juridic în care sunt implicate trei persoane: creditorul (care este beneficiarul acţiunii
directe), debitorul său imediat sau debitorul intermediar (faţă de care este legat
printr-un raport contractual) şi debitorul debitorului imediat sau subdebitor (care se
află într-un raport contractual cu debitorul imediat, dar care nu se află într-un ·
asemenea · raport cu creditorul). Relativitatea efectelor contractului aplicată unei
asemenea situaţii ar reclama în mod necesar imposibilitatea constatării vreunui drept
µe natură contractuală aparţinând creditorului şi care ar putea fi exercitat împotriva
subdebitorului, deoarece, faţă de subdebitor; contractul dintre creditor şi · debitorul
imediat este res inter alios acta, după cum şi contractul dintre subdebitor şi debitorul
imediat faţă de creditor. Prin excepţie, acţiunile directe reprezintă acea tehnică de
natură legală care permite creditorului să acţioneze direct împotriva subdebitorului pe
calea ~ei ·acţiuni_ numită ,;acţiune directă". Sub acest aspect, acţiunile directe se
înfăţişe~iză ca o excepţie reală de la principiul relativităţii 1'. Cu toate acestea, trebuie
reţinutcă acţiunile directe nu reprezintă un mecanism juridic care poate sau trebuie să
fie recunoscut de plano. El trebuie să fie expres prevăzut de lege pentru a produce
efecte juridice. Astfel, în pofida existenţei tuturor celor trei persoane implicate în
mecanismul descris mai sus, ·b eventuală acţiune directă nu poate fi considerată
admisibllă în orice grup de contracte, ci numai în două situaţii speciale: ·a) atunci când
legea prevede acţiunea directă în mod expres (de exemplu, în materie 'de mandat unde
se prevbcte că mandantul are o acţiune directă împotriva submandatarului, adică a ·
persoanei pe care mandatarul şi-a substituit-o îri executarea mandatului, cu scopul de a
obţine plata de despăgubiri pentru pagubele eventuale ce i-au fost cauzate2); b) când
acţiunea directă este legata de transmiterea unui drept sau este accesorfo transmiterii
unuibun3 • · · · ·

Este 'vorba de două situaţii de excepţie de la principiul relativităţii efectelor

contractului, ambele în final prevăzute de lege: înfr-un caz [cel de la lit. a)], cu titlu
special (e vorba de excepţia indicată de art. 1280 C. civ. unde se prevede că efectul
relativ al contractelor se produce „dacă prin lege nu se prevede âltfel"), i~ în celălalt
[cel de la lit. b)], cu titlu generic, pentru transmisiunea către succ.esorii cu titlu
particular a drepturilor şi obligaţiilor „în strânsă legătură cu un bun" [excepţia implicit.
prevăzută de art. 1282 alin. (2) C. civ.]4. ·

J.'.Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit., Les effets.du contrat, p. 1207 şi unn.; Fr. Terre, Ph.
1

Simler, Yv'. Lequette, op. cit., p. I 134 şi unn.; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 433;
L. Pop, Obligaţiile, p. 414 şi unn., respectiv, Contractul, p. 590.'. · ·
Pentru alte exemple, a se vedea L. Pop, Obligaţiile,'p. 414 şi unn., adică: acţiunea directă a
2

mandatarului împotriva submandatarului sau a mandatarului substituit, actiunea directă a victimei care a
suferit un . prejudiciu împotriva asigurătorului de răspundere civilă, ~cţiunea directă a creditorilor
privilegiaţi asupra indemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii datorate în ipoteza pieirii sau distrugerii
1

bunului asupra· cărora poartă privilegiul, ipoteca sau gajul acestora etc. '(pentru bibliografiii aferentă
acestor. ipoteze şi a altora care parţial nu se mai regăsesc. în actuala reglementare, idem; p. 417 şi urm.,
nr. I 70 şi unn.). . . · .. · .
3
A se vedea, în acest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 434, nr. 847.
Garanţia ascendentă de evicţiune s-ar încadra în această categorie, dar ea este reglementată astăzi
4

expres în cadrul vânzării, la art. 1706 C civ'. Nu este regăsibilă însă, În manieră simetrică şi reglementarea
garanţiei ascendente pentru vicii ascunse.
200 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Acţiunile directe pot şi trebuie. să fie considerate excepţii· de. principiul la

relativităţii efectelor contractului, în sensul propriu al ·cuvântului. Dreptul unor
persoane de a acţiona pe o parte contractantă, în raport cu care sunt terţi propriu-zişi,
izvorăşte direct şi nemijlocit din lege, fără acordul de voinţă al părţilor contractului
respectiv 1• Cu toate acestea, declanşarea mecanismului legal· al acţiunilor directe se
produce datorită perfectării acordului dintre creditor şi debitorul imediat şi nu datorită
legii. Aşadar, chiar contractul iniţial este cel care generează această excepţie 2 •
Acţiunile directe, recunoscute de lege într-una dip variantele de mai sus, prezintă
importante avantaje practice pentru creditor. Acesta va evita, prin utilizarea acţiunilor
directe, eventuala insolvabilitate a debitorului imediat, precum şi disconfortul probării
condiţiilor formulării unei acţiuni oblice .
.D. Promisiunea faptei altuia. Promisiunea faptei altuia sau convenţia de
porte-fort reprezintă o excepţie aparentă _de la relativitatea efectelor contractului prin
care o persoană se obligă faţă de creditor să determine un terţ să încheie sau să ratifice
un contract, respectiv şi eventual să îl şi execute. Această excepţie aparentă
beneficiază de o reglementare distinctă (art. 1283 C. civ.). Datorită importanţei acestei
figuri juridice în peisajul prezentării obligaţiilor, am ales Şi noi să o prezentăm distinct
(subsecţiunea 2)3 •
E. Stipulaţia pentru altul. Stipulaţia pentru altul, excepţie veritabilă de la
relativitatea efectelor contractului este contractul în folosul unei terţe persoane adică
figura contractuală prin care o persoană se obligă faţă. de alta să execute o prestaţie în
favoarea unui terţ. Dreptul terţului, aşa cum vom vedea, se naşte direct şi nemijlocit
din contractul încheiat între cele două părţi. Şi de această dată am ales prezentarea
distinctă a acestei operaţiuni (subsecţiunea 3) datorită importanţei pe care instituţia o
are în contextul obligaţiilor şi datorită faptului că astăzi beneficiază de o reglementare
distinctă şi punctuală destul de detaliată (art. 1284-1288 C. civ.).

134.. Noţiunea de excepţie de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a

efectelor contractului. Principiul obligativităţii efectelor contractului şi cel al
relativităţii efectelor contractului se află într-un raport cauză-efect intermediat de
principiul opozabilităţii efectelor contractului. Excepţiile de la principiul opozabilităţii
creează un clivaj între forţa obligatorie şi relativitatea efectelor obligatorii.
Astfel cum am arătat în secţiunea precedentă4 , opozabilitatea presupune
obligaţia tuturor terţilor de a recunoaşte realitatea juridică şi de fapt rezultată din

1
Astfel ~um am arătat, faptul c.ă o excepţie este pennisă de lege nu o face mai puţin excepţie. În
esenţă, toate excepţiile trebuie să fie justificate legal. În cazul acţiunilor directe, fie că avem de a face cu o
prevedere expresă care permite acţiunea directă (mandat, vânzare), fie că avem de a face cu o prevedere
generală care justifică întemeierea acţiunii directe [art. 1282 alin. (2) C. civ.], este vorba tot de excepţii de
la relativitatea efectelor contractului în sensul art. 1280 C. civ., care prevede că un contract nu produce
efecte faţă de te1ţi, cu excepţia cazurilor în care legea prevede aceasta .
. Tocmai de aceea, astăzi se consideră şi în doctrina română ca avem· de a face cu o excepţie
2

veritabilă de .la relativitatea efectelor contractului (a se vedea, de exemplu, Fr. TemS, Ph. Simler,
Yv. Le~uette, op. cit., p. 1134 şi urm.; L. Pop, Contractul, p. 590).
A se vedea infra, nr. 135 şi unn. :
4
A se vedea supra, secţiunea a 2-a, opozabilitatea şi relaţia acesteia cu obligativitatea, respectiv cu
relativitatea efectelor contractului (nr. 126 şi urm.).
 CONTR,ACTUL CIVIL ' 201

.contract, fără a însemna extinderea efectelor obligatorii asupra acestora (relativitatea

efectelor contractului), în timp ce, între părţi, independent de chestiunea opozabilităţii,
contractul produce efecte în deplinătatea sa (forţa obligatorie a contractului).
Eventualele excepţii de la opozabilitatea cOJJtractului sunt acele situaţii fn care terţii
nu mai au obligaţia generală de a respecta situaţia generată de contractul încheiat
între pllrţi, adică ipotezele în care sunt îndreptăţiţi să neglijeze această realitate fără ca
atitudinea lor să genereze angajarea răspunderii lor delictuale. o asemenea excepţie
este motivată diferit. Poate fi vorba de situaţia în care terţii se găsesc în situaţia.de a le
fi vătămate drepturile prin încheierea unor contracte între alte părţi (ipoteza
creditorilor chirografari faţă de actele debitorilor lor sau a moştenitorilor rezervatari
faţă de ~ctele prin care li se încalcă rezerva succesorală) 1, după cum poate fi vorba de
acea situaţie în care lipsa cunoaşterii speciale care este suportul opozabilităţii, să nu se
poată r~aliza, astfel · încât nu se poate pretinde. respectarea contractului de către
persoan'ele care nu au avut posibilitatea cunoaşterii existenţei sale. ·
- Putem reţine mai multe . situaţii în care opozabilitatea nu se realizează.
Se concretizează astfel în excepţii de la opozabilitatea efectelor contractului:
a) situaţiile în care părţile unui contract nu îndeplinesc formalităţile speciale
ale· sistemului legal de publicitate organizat pentru opozabilitatea drepturilor născute
din aceLcontract. Într-o atare situaţie, terţii nu pot fi obligaţi la recunoaşterea realităţii·
juridice •contractuale pentru· considerentul esenţial că nu au avut cum să cunoască
situaţia 1juridică creată de contract. Iată câteva exemple de. asemenea excepţii:
creditoml nu poate fi ţinut să recunoască cesiunea chiriilor asupra unui· imobil în lipsa
notării· în cartea funciară a acestei cesiuni dacă aceasta are valoarea unui act de
dispoziţie sau, în lipsa înregistrării cesiunii .în arhiva electronică de garanţii mobiliare;
drepturile rerultate dintr-un contract nu pot 'fi ·făcute opozabile terţilor fără înscrierea
în cartea'funciară dacă privesc imobilele - mai mult, astăzi este vorba chiar de un efect ·
constitutiv al înscrierii în cartea funciară; calitatea de administrator desemnat printr:..un
acord al asociaţilor şi persoanei care va îndeplini funcţia de administrator, nu poate fi
făcută opozabilă terţilor decât după efectuarea operaţiunîlor de înregistrare la registrul
comerţului. Prin „excepţie de la excepţie'', în toate cazurile de mai sus, dacă elementul _
_ generat de contract poate fi cunoscut de terţ pe o altă cale sau este adus la cunoştinţa sa
pe· o altă cale, opozabilitatea se va realiza pe această cale2 ;
b) •o altă excepţie de la opozabilitatea contractului faţă de terţi este beneficiul
acţiunii pauliene. Acţiunea pauliană3 este acea acţiune care poate fi formulată de o
anumită categorie de terţii faţă de .contract (creditorii chirografari), în scopul asigurării
inopozabilităţii faţă ·de aceştia a situaţiei juridice generate de contractul . fraudulos
încheiat de debitorul lor.. Această acţiune beneficiază de·. o reglementare •di~tinctă
(art. 1562-1565 C. civ.) şi este analizată distinct în cadrul acestei lucrări\ ,

1
Pe~tru această primă motivare, a se vedea, de exemplu, L. Pop, Contractul, p. 594, nr. 234.
2
De ·.exemplu, în cazul puterilor de ·reprezentare ale persoanei juridice (a se vedea, în acest sens,
art. 209 şi lJI!ll· C. civ. cu privire Ia capacitatea de exerciţiu şi funcţionarea persoanei juridice).
Pentru analiza detaliată a suporturilor şi efec;telor acţiunii pauliene, a se vedea L. Pop, Obligaţiile,
3

p. 373 şi urm. .
A se vedea infra, acţiunea pauliană.
4
202 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

c) tot excepţii de la opozabilitatea efectelor contractului sunt numeroasele

situaţii·în care actul încheiat între două părţi este constatat inopozabil unei a treia
persoane _:. de exemplu, în ipoteza vânzării lucrului altuia, această vânzare nu poate fi
considerată opozabilă adevăratului proprietar al bunului 1• În sfârşit, acţiunile în
constatarea inopozabilităţii unui contract au această valoare prin raport cu principiul
opozabilităţii efectelor contractului, fără a fi necesar să se pună în discuţie suportul
acţiunii pauliene; ·
d) ultima excepţie .de la opozabilitatea efectelor contractului pe care o
identificăm este simulaţia. Prin mecanismul simulaţiei, părţile contractului, acţionând
cu intenţia de a prezenta terţilor o situaţie juridică nereală, încheie un contract care este·
ţinut secret faţă de aceştia. Bineînţeles că, un asemenea contract, va produce depline
efecte între părţi dacă este valabil încheiat (ca unnare a principiului forţei obligatorii a
contractului), dar nu .se va putea pretinde în· niciun fel· recunoaşterea realităţii sale -
prin definiţie una secretă, de către terţi (consecinţă a opozabilităţii care se bazează pe o
prezumţie de cunoaştere). Prin urmare, operaţiunea simulaţiei, deşi nu este considerată
de plano nevalabilă, este lovită de sancţiunea inopozabilităţii. ·Astăzi, simulaţia
beneficiază de o reglementare distinctă, destul de detaliată şi care ţine seama de
concluziile doctrinei anterioare intrării în vigoare a noului Cod civil (în art. 1289-1294
C. civ.). O vom prezenta distinct datorită importanţei majore pe care o prezintă pentru
analiza obligaţiilor (subsecţiunea 4)2. ·

Subsecţiunea a 2-a
. . .
Promisiunea faptei altuia

135. Noţiune. Reglementare. Aşa cum rezultă din. prezentările· precedente,

nimeni nu poate.deveni debitor, printr-un contract, faţă de alte .persoane, fără propriul
său . consimţământ (relativitatea efectelor contractului) .. Contractul încheiat între
anumite persoane, nu poate da naştere la obligaţii în sarcina unui terţ, cu excepţia
cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege (art. 1280 C. civ} Orice contract sau
clauză dintr-un contract prin care s-ar încălca acest principiu nu poate produce niciun
efect. Aceste consideraţii sunt utile pentru a putea defini şi înţelege promisiunea
pentru altul sau convenţia de porte-fort care este un contract valabil prin care debitorul
promite faptul său propriu şi nicidecum fapta altei persoane, chiar ·dacă scopul
operaţiunii este obţinerea prestaţiei sau consimţământului unui terţ. Obiectul obligaţiei
promitentului -este prestaţia de a face, adică de a determina pe altul să încheie un
contract sau să ·ratifice un contract deja .încheiat. Promisiunea faptei altuia este
reglementată de art. 1283 C. civ.

1
Această situaţie de inopozabilitate rămâne .valabilă ·şi după reglementarea expresă a vânzării
bunului altuia de către art. 1683 C. civ. (care se ocupă de această ipoteză numai din perspectiva obligaţiei
vănzătonilui de a asigura transmiterea proprietăţii faţă de cumpărător).
2
se
A vedea infra, simulaţia (nr. 148 şi urm.).
CONTRACTUL CIVIL 203
Promisiunea faptei altuia poate fi definită ca fiind un contract; sau o -clauză
într-un contract prin care o persoană - debitontl sau promitentul - se obligă faţă de
creditm:, să obţină consimţământul unei terţe persoane de a încheia un contractsau a
ratifica un contract deja încheiat_ Definiţia se deduce din chiar textul -legal care
prevede că: „Cel care se angajează la a determina un terţ să încheie sau să ratifice un
act este. ţinut să repare prejudiciul cauzat-dacă terţul refuză să se oblige sau, atunci
când s-a obligat şi ca fideiusor, dacă terţul nu execută prestaţia promisă" [art. 1283
alin. (1) C. civ.]. Este. vorba de o definiţie care indică lămuritor şi care sunt efectele
acestei figuri juridice.

13;6. Formele con~enţiei de porte-fort. Din analiza acestei. definiţii rezultă că

se pot distinge două forme de porte-fort; una principală şi· cealaltă accesorie •
1

Promisiunea faptei altuia este principală în cazul în care între două . persoane se
încheie un contract al cărui obiect unic constă în prestaţia debitorului de a-l deterrÎlina
pe un te1t să-şi dea consimtământul la încheierea unui contract cu creditorul; obiectivul
sau scopul care uneşte ·c~le două părţi este unul singur, obţinerea angaja~entului
terţului. . . .
.. Promisiunea pentru altul .are caracter acresoriu atunci când .constă într-o clauză
ce se integrează într-un contract şi prin care debitorul se obligă, printre altele, să obţină
consimţământul sau angajamentul unul terţ. De exemplu, un coproprietar înstrăinează
cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului in_diviz, obligându-se, totodată,
printr-o clauză expresă cuprinsă în. contract, să determine pe ceilalţi coproprietari să
înstrăineze către acelaşi dobânditor .şi cotele lor părţi. Mai mult, este posibil ca un
coproprietar să înstrăineze întregul bun indiviz, obligându~se fată de dobânditor;
printr-o clauză din acelaşi contract, să obţină şi .consimţământul celorlalţi coproprie-
tari. _Un astfel de procedeu se mai numeşte promisiunea de a detennina pe altul să
ratifice un act juridic încheiat
.
în· contul său, fără reprezentare.
,,,

137.· Distincţii. faţă de alte. figu~i juridice: În primui ~ând, este esenţial să
observăm că promisiunea faptei altuia trebuie distinsă de promisiunea de bune oficii.
În primul caz, -obligaţia asumată de promitent este .una de rezultat .:... •acesta trebuie să
obţină rerultatul promis care . constă în încheierea de către terţ a co~tracnilui sau
ratificarea acestuia sau chiar· executarea acestuia de către terţ, dacă·există; şi asumarea
garantării unei asemenea obligaţii. îrt al doilea caz, obligaţîa asumată de promitent este
doar una ·de mijloace (adică „de bune oficii"), ceea ce presupune. că promitentul are
îndatorirea să depună toate diligenţele în vederea obţinerii consimţământului· terţului,
dar nicidecum că garantează acest rezultat2. · · · ··
~ De asemenea, convenţia de porte-fort trebuie distinsă de stipulaţia pentru altul.
In ultima dintre cele două figuri juridice, promitentul se obligă să·execute în favoarea

· - A se vedea, în acest sen~, B. Starck, op. cit., pp. 325-326; B. Starck,H. Roland, L. Bo'yer, op. cit.,
1

p. 523 şi unn. · . . · . .
2
A se vedea: Ph. Malaurie, L.Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit.; p. 420, nr. 821; J. Ghestin,
Chr. Jamin,' M. Billiau, op. cit., Les effets du contrat, p. 645 şi urm.; L. Pop, Contractul, p. 596;
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 69.
204 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

unui terţ o anumită prestaţie; în timp ce, în primul caz, promitentul se obligă să obţină
consimţământul terţului Şi eventual, prestaţia acestuia (oarecum avem de a face cu
reversul stipulaţiei pentru altul).
Promisiunea de· porte-fort nu trebuie confundată· cu fideiusiunea sau cautiunea.
În .ambele cazuri o persoană se obligă pentru alţa. Totuşi debitorul din promisiu~ea de
porte-fort se obligă doar a furniza sau obţine un consimţământ al altei persoane; el nu
garantează faţă de creditor că terţul îşi va executa obligaţiile asumate prin voinţa sa
proprie.· Fidejusorul se obligă, dimpotrivă, faţă• de. creditor, să garanteze executarea
obligaţiei asumată de către debitor. Cu toate . că promisiunea de porte-fort şi
fideiusiunea se deosebesc, nimic nu se opune ca aceeaşi persoană să-şi asume expres
ambele obligaţii.fiind, în acelaşi timp, promiterit şi fidejusot 1•• Acest aspect rezultă din
chiartextul art. 1283 alin: (1) C. civ. care vorbeşte d~ ipoteza în care promitentul „s-a
obligat şi câ fideiusor".

138. Condiţii de validitate. Fiind un contract, promisiunea faptei altuia trebuie

să îndeplinească toate condiţiile generale de yaliditate ale unui contract - cele
prevăzute de art. 1179 C. civ., capacitate, consimţământ, obiect şi cauză. În ceea ce
priveşte fonna, chiar dacă actul pe care terţul trebuie să-l încheie/ratifice/execute terţul
este unul pentru care legea pretinde forma autentică, promisiunea faptei altuia nu
trebuie să implice această formă. Aşadar, în principiu, fonna este indiferentă, excepţie
face situatia în care promisiunea faptei altuia· este accesorie unui. contract pentru care
legea pretinde fonna autentică. Într-o atare.: situ~ţie (dat -fiind ca adesea se pune
problema ratificării chiar ·a acestUi contract), promisiilne trebuie să respecte
formalismul legal imperativ. . . .
Pe lângă condiţiile generale, art. 1283 alin. {3) C. civ. pretinde şi o condiţie
specială. Este obligatoriu ca „intenţia promitentului de a se angaja personal (...)", „să
reiasă neîndoielnic din contract sau din împrejurările în care acesta a fost încheiat."
Aşadar, promisiunea faptei altuia trebuie să fie expresă sau cel puţin neîndoielnică2 •

139. Aplicaţii practice. Convenţia de port~-fort poate avea numeroase aplicaţii

practice: în materia contractului de mandat; în cazul înstrăinării unui bun indiviz de
către unul dintre coproprietari; în ipoteza actelor juridice ce se încheie pe seama
persoanelor absente şi incapabililor etc. 3 Astfel: . · . · .
a) În materia contractului de mandat, mandantul .nu este. ţinut de ceea ce
mandatarul a făcut peste limita mandatUlui, cu e~cepţia cazului când a ratificat expres
sau tacit actele făcute cu depăşirea împuternicirii acordate. Încheind un act juridic
1
A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 421, nr. 821; L. Pop,
Contractul, p. 596.
2
Din textul legal, deducem că angajarea personală a promitentului nu se referă doar la situaţia în
care acesta înţelege să garanteze beneficiarului şi executarea de către terţ a convenţiei încheiate/ratificate,
ci la promisiunea însăşi de a obţine consimţământul terţului la încheierea/ratificarea contractului şi
eventual de a se angaja la executare altături sau pentru terţ în fo1mula fideiiisiunii, astfel cum prevede
art. 1283 alin. (1) C. civ.
3
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 597 şi um1., nr. 236.
CONTRACTUL CIVIL · 205
peste limitele puterilor ce i-au fost acordate, mandatarul se obligă să se facă porte-fort
pentru a obţine ratificarea contractului de către·mandant. Aşadar, contractul încheiat
pentru mandant . este valabil, dar este imperfect până la ratificare. Dacă intervine
ratificarea, contractul se va perfecta ab initio, adică retroactiv, de la data încheierii lui
de către mandatar. Ipoteza se poate întâlni de fapt în orice raport de reprezentare -
reprezentantul se poate obliga să obţină consimţământul reprezentatului la încheierea
uimi act sau să obţină consimţământul său la ratificare (art. 1311 C. civ.). Promisiunea
pentru· altul este şi mai frecvent utilizată pentru a încheia acte juridice în numele şi pe.
seama unei persoane absente sau pe seama incapabililor (adică în cazul reprezentării
legale). ;Procedeul este folOsit de obicei pentru evitarea formalităţilor de numire .a unui
repreze11tant, în situaţia unei persoane lipsită de· capacitatea de exerciţiu sau cu
capacitatea de exerciţiu restrânsă. De exemplu, un tutore sau ·curator se obligă să
obţină ratificarea unui contract în numele şi pe seama minorului pe care îl reprezintă.
Sau contractul încheiat pe seama unor persoane absente. De exemplu, un impresar se
angajem;ă, fără mandat, faţă de un organi:Zator de spectacole, să determine pe un artist,
plecat în turneu, să joace într-un anumit spectacol. În sfârşit, orice act. prin care
promitentul.se obligă faţă de beneficiar să obţină confirmarea unui act nul de către un
terţ, are aceeaşi valoare a unei convenţii de porte-fort; ·
b) în cazul când un bun aparţine în coproprietatea .a două sau mai multe
persoane, unul dintre coproprietari îşi poate înstrăina cota-parte din dreptul de
proprietate. Printr-o;clauză expresă, stipulată în actul de înstrăinare, el se poate obliga
faţă de dobânditor că va determina şi pe ceilalţi coproprietari să-i transmită şi cotele
lor părţi, de drept. Ba mai mult, un singur coproprietar poate înstrăina întregul bun
jndiviz, obligându-se, faţă de dobânditor, să determine pe ceilalţi coproprietari să
ratifice contractul, încheiat fără consimtământul lor 1•
I ' •

140. Efectele convenţiei de porte-fort. Efectele promisiunii de porte-fort depind

de atitudinea terţului al cărui consimţământ sau angajament s-a obligat să-l obţină, dar
şi de limitele angajamentului asumat de către promitent.
' Înainte de toate este necesar să precizăm că, în temeiul promisiunii de porte-fort,
în sarcina debitorului se naşte o obligaţie de a face şi, în acelaşi timp, de rezultat.
Debitorul se. obligă să qetermine o terţă persoană să încheie sau să ratifici un act
juridic. Bacă actul respectiv va fi încheiat sau, după caz, ratificat,. se consideră că
debitorul ,şi-a îndeplinit obligaţia contractuală. Chestiunea executării nu mai depinde
~e promitent, ci ţine de forţa contractului încheiat între terţ şi creditorul promitentuiui.
In plus, astfel cum rezultă din prevederile art. 1283 alin. (1) C. civ„ promitentul poate
gar~ta şi executarea opligaţiilor asumate de către terţ prin contractul _încheiat sau

Situaţia este chiar avută în vedere de art. 1683 alin. (5) C. civ. care prevede: „Atunci când un
1

coproprietar a vândut bunul proprietate comună şi ulterior nu asigură transmiterea proprietăţii, întregului
bun către cumpărător, acesta din urmă poate cere, pe lângă daune-interese, Ia alegerea sa, fie reducerea
preţului proporţional cu cota-parte pe care nu a dobândit-o, fie rezoluţiunea contractului în cazul în care nu
ar fi cumpărat dacă ar fi ştiut că nu va dobândi proprietatea întregului bun". ·
Pentru semnificaţiile ratificării în contextul promisiunii de porte-fort, a se vedea J. Ghestin,
2

Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit„ Les ejfets du contrat, p. 650 şi unn„ nr. 591 şi unn.
206 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

ratificat. În acest caz el este considerat obligat 1ntocmai ca un fideiusor 1• În lipsa unei
obligaţii expres sau neîndoielnic asumate [după modelul art. 1283 alin. (3) C. civ.] de
a garanta executarea obligaţiilor asumate de către terţ odată cu ratificarea sau
încheierea contractului, promitentul nu poate fi ţinut răspunzător în niciun fel pentru
neexecutarea comisă de către tert.
În ipoteza î~ care promiteptul s-a obligat să şi garanteze executarea obligaţiilor
asumate de către terţ, dacă terţul nu execută obligaţiile din contractul încheiat cu
creditorul promitentului, acesta din urmă, întocmai ca un fideiusor, este tinut să
răspundă de neexecutare. De regulă, obligaţi~·de acoperire a pr,ejudiciului re~ltat din
neexecutare este, în cazul fideiusiunii, una de plată a unor despăgubiri - aşadar se
soluţionează· prin echivalent şi nu în natură. În cazul . promisiunii faptei altuia,
promitentul are însă posibilitatea, expres prevăzută de art. 1283 alin. (2) C. civ.; de a
asigura executarea obligaţiei . terţului fără a se produce astfel vreun prejudiciu
creditorului. Această opţiune a sa deschide posibilitatea promitentului de a executa el
însuşi obligaţia asumată de terţ sau de· a face să fie executată această obligaţie prin
intermediul unei alte persoane (un alt terţ) 2 • · . ·

141; Convenţia de porte-fort nu este o excepţie de la relativitatea efectelor

contractului. Analiza efectelor promisiunii de porte-fort ne pennite să constatăm că· nu
poate fi considerată o excepţie de la principiul relativităţii efectelor· contractului. Debitorul
promite în realitate fapta sa proprie de a determina pe o terţă persoană să ratifice sau să
încheie un act juridic. Terţul nu este obligat priri voinţa promitentului. El va fi obligat
numai dacă îşi va manifesta voinţa în acest sens; cu alte cuvinte, terţul devine parte în actul
juridic prin voinţa sa şi nu prin efectul acordului de voinţă al altor persoane.

Subsecţiunea a 3-a
Stipulatia pentru altul
' .

142. Retrospectiva valabilităţii stipulaţiei pentru altul. În dreptul roman

clasic, orice stipulaţie pentru altul era lovită de nulitate absolută, potrivit principiului
nemo alteri stipulari ·potest3. Interzicerea stipulaţiei pentru altul a rezultat din
caracterul fonrialist al dreptului roman şi din concepţia strict personalistă cu privire la
raportul de obligaţii. Regula fiind prea riguroasă, cu timpul, au. fost admise câteva
procedee juridice care au dus la. atenuarea ei 4 • Codul civil ·francez a consacrat

1
Pentni efectde fideiusiunii, a se vedea irifi·a, fideiusiunea. ·
·
2
După ~odeiul 'oferit de art. 1527 şi 1528 C; civ. referitoare la remediul executării în natură a
obligaţiilor şi la substitutele care pot fi utilizate şi care echivalează cu o executare în natură (a se vedea
infra, nr. 186 şi urm.).
3
A se vedea, pentru accepţiunea acestui principiu în dreptul roman şi apoi pentru evoluţia sa,
R. Zimennann, op. cit„ The Roman Foundation of the Civilian Tradition, p. 34 şi urm.; a se vedea, de
asemenea, VI. Hanga, M.-D. Bocşan, Curs de drept privat roman, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2005, p. 170.
4
Cu privire la restricţiile şi excepţiile de la principiul nemo a/teri stipulari potest înainte de dreptul
modem, a se vedea, R. Zimmennann, op. cit„ p. 37 şi unn.; a se vedea şi A.P. Zeuleanu, Despre
contractul în favoarea terţilor, Bucureşti, 1930, p. 157 şi urm.
 CONTRACTUL CIVIL 207

stipulaţiei pentru altul două articole 1• Astfel, în art. 111_9 C. civ; fr„ sub influenţa
· dreptului romati este instituit principiul că nimeni nu poat_e stipula peritru altul.
Art. 1121 C. civ. fr„ prevede două excepţii de la acest principiu, în sensul că stipulaţia
pentru altul c;:ste admisă când este condiţia unei stipulaţii pentru sine sau condiţia unei
donaţii: tăcută altuia. Curând după redactarea şi punerea în vigoare a Codului civil
francez, urmare a dezvoltării şi complexităţii vieţii sociale, s-a observat că· stipulaţia
pentru .altul prezintă o mare importanţă practică. Este. motţvul· pentru care practica
judiciară şi literatura juridică franceză au tăcut încercări de' a anihila indirect principiul
profund dăunătorînscris în art. 1119 C. civ. fr„ prin extinderea sferei .de aplicaţie a. art,
1121 C. civ. fr„ pe baza căruia s-a căutat şi s-a reuşitsăse construiască o teorie
·aplicabilă tuturor· cazurilor de stipulaţie pentru alttit2. Fiind elaborat în aceeaşi
perioadă istorică, Codul civil austriac din 1811 a interzis expres stipulaţia pentru altul,
fără a ~onsacra nici ·o excepţie e~presă de la principiul· nemo a/teri stipularipotest.
Astfel, iart. 881 ABGB dispune: „In afară de cazurile determinate de lege (.„);nimeni
·nu poate accepta o promisiune pentru altul"3 :
Spre deosebire de acestea, Codul civil. german promulgat în anul 1896 şi· pus în
vigoare'. la 1 ianuarie 1900, fiind o operă legislativă superioară tuturorcelorlalte coduri
civile adoptate anterior, în art. 328-335 BGB4, consacră principiul validităţii stipulaţiei
pentru altul, dându-i o reglementare corespunzătoare .nevoilor practice şi cerinţelor
teoretice. Astfel, în art. 328 BGB se prevede: „Prin. contract se poate stipula o prestaţie
de executare către un terţ, cu efectul că .terţul dobândeşte direct dreptul de a cere
prestaţia". În common law, în mod tradiţional· stipulaţia pentru alnil. este . admisă,
. aşa-nunl.ita privity doctrine tolerând larg posibilitatea stipulării într-un contract a unui
drept s~u a unui alt beneficiu în favoarea unui terţ faţă,. de acest contract5 .' Mai recent,
această; figură juridică şi-a tăcut loc în dreptul pozitiv, fiind expres reglementată în
Contra~ts f1ct din anuL1999, într-o secţi~e .dedicată drepturilor terţilor faţă. de
contract6 . In sfârşit, astăzi, majoritatea codurilor europene prevăd expres această

· . .
1
Pentru situaţia din dreptul f~ncez, ~se vedea, de exemplu, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette,
op. cit„ ~· 471.,şi ~''nr.. 488491 (în special); J. Ghestin, Chr. Jamin, M; Billiau, op, cit„ Les ejfets du
contrat, p. 658 şi urm„ nr. 602 şi urm.; Ph. Malaurie, L Aynes, Ph. Stoffel-Munck,' op. cit„ p. 411 şi urm„
808 şi un'n. ' . . ..
2
. . A se vedea, de exemplu, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 473, nr. 491; J. Ghestin,
Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit„ Les ejfets du contrat, p. 662 şi urm„ nr. 606. . '· . .
La fel se întâmplă şi cu _alte coduri adoptate în aceeaşi perioadă şi care ori nu prevăd nimic în
3

legătură. cu stipulaţia pentru altul (variarita juridică siiperioară) ori o interzic principial ca şi ABGB, lăsând
însă loc de excepţii: · · · ·· ·
4
A se vedea, pentru prezentarea domeniului contractelor pentru altul în dreptul german,
B.S. Markesinis, H. Unberath, A. Johnston, op. cit., p. 186 şi urm. (este vorba de nenumărate aplicaţii
practice identificate de instanţele de judecată germane.; mult dincolo de litera BGB). ·
5
'De reţinut că şi sisteme!e de common law recunosc stipulaţia pentru altul, cu precizarea relativă
că, în varianta tradiţională, se considera că terţul nu poate invoca direct drepturile născute din contractili
dintre promitent şi stipulant. A se vedea, în acest sens, Chitty on Contracts, voi. I, p: 1104 şi urm„
nr. 18-042 şi urm. · . ·
Conform acestei secţiuni (p. l.l, 1.2, 1.4) terţul aie dreptul la prestaţia stipulată în favoarea sa şi
6
1
în acest sens el are dreptul la a cere executarea din partea promitentului. De asemenea, secţiunea cuprinde
. dispoziţii. specifice la nivelul validităţii substanţiale şi la nivelul condiţiilor speciale de validitate a
stipulaţiei (legate de existenţa şi identificarea terţului :beneficiar ca şi de posibilitatea sau imposibilitatea
revocării :>fipulaţiei). · · · '
 208 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
. . .
excepţie de la relativitatea efectelor contractului: art. 6.253 din noul Cod civil belgian,
art. 393 Cod civil polonez, art. 1257 Cod civil spaniol, art. 443 Cod civil portughez etc. 1
A vând în vedere discuţiile care avuseseră loc în doctrina franceză (până la data
adoptării codului român), redactorii vechiului Cod civil român au considerat că este
mult mai bine să nu. împrumute textele în materie din Codul civil francez. Art. 1119 şi
1121 C. civ. fr. au fost eliminate fără niciun comentariu. De aceea, în vechiul Cod civil
român nu se regăsea niciun text care să se refere, cu valoare de principiu, la stipulaţia
pentru altul. De .aici concluzia că,· problema valabilităţii stipulaţiei pentru altul, în
dreptul nostru civil, a fost lăsată intenţionat a fi rezolyată potrivit principiilor generale
şi în concordanţă cu nevoile şi interesele practice. Rezultatul a fost că doctrina şi
practica judiciară au admis în unanimitate valabilitatea stipulaţiei pentru altui2.
Argumentul principal în susţinerea acestei orientări consta în.faptul.că stipulaţia pentru
altul nu trebuia considerată contrară ordinii publice şi bunelor moravuri. De asemenea,
principiul relativităţii efectelor contractului trebuia înţeles în sensul că nimeni nu poate
deveni debitor printr-un contract încheiat' fără consimţământul său. În schimb, părţile
puteau deroga de la acest principiu atunci când pri~ voinţa lor comună decideau să
procure un beneficiu în favoarea unei terţe persoane. Ba mai mult, legislaţia civilă şi
comercială cuprindea şi câteva · texte în care se ··prevedeau ·importante cazuri de
aplicaţie practică a stipulaţiei pentru altul3. Astăzi, ·noua reglementare a stipulaţiei,
cuprinsă în Codul civil, nu mai lasă nicio urmă de îndoială cu privire la recunoaşterea
acestui mecanism juridic în dreptul.nostru pozitiv.·

143. Reglementare. Definiţie. Contractul în favoarea unei terţe persoane sau

. stipulaţia pentru altul este un contract sau o clauză într-un contract, prin care o parte,
numită promitent, ..se obligă faţă de cealaltă parte, numită stipulant, să execute o

1
Stipulaţia pentru altul şi-a făcut loc şi în propunerile europene de codificare· (a se vedea, de
exemplu, art. II.-9.301 - II.-9.303 DCFR). . · .· .
2
A se vedea, spre exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 71; L. Pop, op. cit„ Teoria generală
a obligaţiilor, p. 112 şi urm.; L. Pop, Contractul, p. 601 şi urm. . .
3
De exemplu, în materia contractului de rentă viageră, art. 1642 alin. (1) din vechiul Cod civil
prevedea că renta viageră, la plata căreia se obligă debirentierul, poate fi stipulată în favoarea unei terţe
persoane; în materia contractului de donaţie, din interpretarea art. 832 şi 829 din vechiul Cod civil rezulta
că sunte~ în prezenţa unui caz _de aplicaţie practică a stipulaţiei pentru altul în situaţia donaţiei cu sarcină,
atunci când donatorul (stipulantul) şi donatarul (promitentul) au prevăzut expres în contractul de donaţie
că acesta din unnă va fi obligat să execute o prestaţie în favoarea unei terţe persoane; de asemenea, în
materia contractului de transport, din economia prevederilor art. 432-434 Şi 438 din vechiul Cod comercial
(astăzi abrogat şi el) rezulta că el poate fi încheiat în favoarea unei terţe persoane. Astfel, de multe ori,
expeditorul şi cărăuşul stipulează expres în contractul de transport că bunurile ce urmează a fi transportate
se vor preda unei .terţe persoane numită destinatar; în sfărşit, în materia contractului de asigurare, conform
art. 4 77 din vechiul Cod. comercial şi altor texte din l_egislaţia specializată, asiguratul (stipulantul) putea
stipula ca societatea de asigurare sau asigurătorul (promitentul) să plătească indemnizaţia de asigurare unei
terţe persoane. Cele mai frecvente cazuri de stipulaţie pentru altul sunt întâlnite în contractele de asigurare
de răspundere civilă delictuală pentru pagubele cauzate prin accidente de circulaţie„ Toate aceste cazuri au
fost preluate expres şi în noul Cod civil sau dacă nu au fost reproduse întocmai, ele au rămas perfect
.admisibile ca unnare a aplicării principiului general al recunoaşterii stipulaţiei pentru altul- reglementarea
actuală a stipulaţiei (art. 1284-1288 C. civ.). ·
CONTRACTUL CIVIL 209

prestaţie în favoarea unei alte persoane, străină de contract, numită terţ beneficiar.
Definiţia nu este dată de legiuitor, dar se poate deduce din reglementarea efectelor pe
care acesta le conferă stipulaţiei pentni altul (art. 1284 C. civ.). Actuala reglementare a
stipulaţiei pentru altul este destul de amplă (în condiţiile în care cea veche lipsea cu
desăvârşire cu titlu general) şi cuprinsă în art. 1284-1288 C. civ. Denumirea utilizată
de legiuitor este chiar „stipulaţia pentru altul" şi nu „contractul în favoarea unei terţe
. persoane" cum mai era numită această figură juridică în doctrina anterioară.
De cele mai multe ori, stipulaţia pentru altul este, în realitate, o clauză într-un
contract care, prevăzând naşterea unui drept direct în patrimoniul unui terţ, are ca efect
adăugarea, la ·raportul de obligaţii născut între stipulant şi promitent, a unui al· doilea
raport de obligaţii, între .promitent şi terţul beneficiar. Prin ·unnare, fiind o clauză
într-un contract, în mod rezonabil, trebuie considerat că denumirea corectă a acestui
procedeu juridic este aceea de stipulaţie pentru altul. Denumirea de contract în
favoarea. unei terţe persoane ne-ar putea determina să considerăm, în. mod eronat, că
stipulaţia pentru altul ar fi întotdeauna un contract de sine stătător din care se naşte un
singur raport de obligaţii, exclusiv între promitent şi terţul beneficiar~ Or, în realitate,
contractul respectiv dă naştere, în primul rând, la raporturi între părţile contractante,
stipulant · şi promitent; a căror valabilitate şi existenţă pot fi independente de
valabilitatea clauzei prin care s-a stipulat naşterea unui drept direct în favoarea terţului
beneficiar.

144. Condiţiile de validitate a stipulaţiei pentru altul. Stipulaţia pentru· altul

fiind o clauză într-un contract sau, uneori, un contract în favoarea µnui terţ, încheiat
între stipulant şi promitent, trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale de
validitate 'prevăzute de lege (art. 1179 C. civ.) cu privire la: capacitate, consimţământ,
obiect şi cauză şi dacă este cazul şi condiţiile de formă 1• Alături de condiţiile generale
de validitate, mai trebuie întrunite încă două condiţii speciale, expres prevăzute de art.
1285 C. civ.: ·
a) terţul beneficiar să fie o persoană determinată sau, cel puţin, determinabilă
la data încheierii stipulaţiei. Aşa cum s-a spus, beneficiarul nu este obligatoriu a fi o
persoană individualizată în momentul încheierii contractului dintre stipulant şi
promitent; este suficient. a fi determinată în momentlll când stipulaţia pentru altul
trebuie să·-şi producă efectele. Este cazul contractului de asigurare pentru răspundere
civilă delictuală, când terţul beneficiar se va determina doar în momentul producerii
riscului asigurat;
b) a doua condiţie legală; pe care trebuie să o reţinem, este aceea că terţul
beneficiar al stipulaţiei trebuie să existe2 la momentul la care promitentul trebuie să
îşi execute prestaţia. Bunăoară, pentru valabilitatea stipulaţiei pentrU altul din cadrul
unui contract de asigurare, este necesar ca·. terţul beneficiar al indemnizaţiei de
asigurare să existe la momentul producerii riscului asigurat, când se naşte şi obligaţia
1
A se: vedea, de exemplu, J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit., Les effets du contrat, p. 667
şi
urm., nr. 615, 616 şi urm. ·
A se vedea: Fr. Terr6, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 484 şi urm., nr. 506 şi urm.; J.
2

Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit., Les effets du contrat, p. 676 şi urm., nr. 620 şi unn.
210 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL OBLIGAŢIILE

de plată a inderrmizaţiei 1• Din textul legal se deduce că este posibilă stipulaţia în

favoarea;i.mei persoane viitoare, care nu există la .data stipulaţiei, dar·va ·exista la data
executării acestei prestaţii (de exemplu, stipulaţia în favoarea unei persoanejuridice
2

care nu luase fiinţă la data stipulaţiei), cu condiţia ca această persoană să existe la data
la care stipulaţia trebuie să fie executată conform contractului în care ea este cuprinsă;
c) în doctrina anterioară intrării în vigoare a actualului Cod civil, se vorbea şi
de condiţia ca stipulaţia să fie rieîndoie/nică3 -,- este o condiţie pe care putem să o
reţinem în :continuare, în pofida lipsei unui text expres care să o consacre • În
4

contractul încheiat între stipulant. şi promitent să se prevadă o stipulaţie, certă şi

neîndoielnică, din care. să. rezulte că terţul beneficiar dobândeşte dreptlll subiectiv de
sine stătător .de a pretinde promitentului să execute o prestaţie în favoarea sa; ·
Care este consecinţa nerespectării condiţiilor speciale ale stipulaţiei pentru altul?
Contrar altor situaţii în care neîndeplinirea condiţiilor imperative este sancţionată cu
nulitatea sau cu considerarea clauzei ca· nescrisă, în cazul de faţă ·„sancţiunea"
nerespectării condiţiilor de la lit. a) şi b) de mai sus, este aceea că „stipulaţia profită
stipulantului, fără a agrava însă sarcina promitentului': (art. 1285 teza a II-a C. civ.).
Acelaşi efect ar. trebui reţinut şi pentru sitllaţia în care, la data stipulaţiei beneficiarul
există şi· este determinat, iar la .data la care stipulaţia trebuie executată, acesta nu mai
există sau nu mai poate fi determinat,· când avem de a face cu o caducitate a stipulaţiei
pentru altul. În ambele situaţii, prestaţia care trebuia executată în favoarea unui terţ, va
fi executată direct în favoarea stipularitului. Această mmare nu poate face însă mai
oneroasă executarea pentru promitent5• ·

. 145. Acceptar~a stipulaţiei de către terţ sau refuzul acesteia. Tot în legătură
cu condiţiile de validitate ale stipulaţiei pentru altul, se pune întrebarea dacă este sau
nu necesară acceptarea ei de către terţul beneficiar? Răspunsul este unul singur:
consimţământulterţului beneficiar nu este.o condiţie de existenţă a stipulaţiei pentru
altul, dar este o condiţie de efectivitate6 • Dreptul născut în favoarea tefţului beneficiar

1
·Â.se vedea, de exemplu, art. 2231 C. Civ. privind stipulaţia· pentru altul în cadrul contractului de
asigurare. Este vorba de reglementarea desemnării beneficiarului care poate fi o terţă persoană.
2
Chestiune admisă şi de doctrina anterioară; a se vedea I;. .Pop, Contractul, p. 607.
3
A se vedea, în acest sens, L Pop, Contractul, p. 606, nr. 241; ceea ce nu presupune nicidecum că
stipulaţia.nu ar putea să fie tacită. şi că ar trebui neapărat să fie.expresă (a se. vedea, în acest sens, Fr. Terre,
Ph. Sifiller, Yv. Lequette, op. cit., p. 474 şi urm., nr. 492); este esenţial ca întelegerea dintre promitent şi
stipulant să ateste o intenţie comună de a stipula în favoarea unui terţ, chestiune de fapt .lăsată la aprecierea ·
instanţei; uneori se vorbeşte chiar de prezumarea' intenţiei de a stipula pentru altul, cum este cazul
transportului de persoane, unde se reţine :stipulaţia în favoarea apropiaţilor victimei accidentului pentru
care este responsabil transportatorul etc. (a se vedea, în acest sens, J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau,
op. cit., Les ejfets du contrat, p~ 668 şi urm., nr. 617 şi unn. ).
4
După modelul prevăzut de art. 1283 alin; (3) C. civ. în materie de promisiune a faptei altuia care
prevede că aceasta trebuie să rezulte neîndoielnic din contract. · ·
5
De exemplu, dacă limita prestaţiei era determinată de nevoile terţului beneficiar, prestaţia care ar
trebui executată în lipsa acestui beneficiar, în. favoarea stipulantului, nu poate .fi superioară celei pe care ar
fi datorat-o prezumtivului terţ beneficiar.
6
A se vedea, în acest sens, J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit., Les e.ffets du conh·at, p. 690,
nr. 633 ('m sensul că, acceptarea din partea beneficiarului dă sens operaţiunii stipulaţiei pentru altul prin
CONTRACTUL CIVIL 211

este opera .exclusivă a acordului de voinţe. realizat între stipulant şi promitent. În ·

aceasta constă mecanismul stipulaţiei pentru altul. Este însă de la sine înţeles că
dreptul respectiv .nu poate fi impus terţei persoane împotriva voinţei sale; ea are
libertatea de a-l confim1a sau de a refuza beneficiul acestui drept.
Din prevederile art .. 1286 C. civ., se desprinde suficient de clar că acceptarea
stipulaţiei de către terţ (consimţământul beneficiarului) este numai o condiţie de
eficacitate a stipulaţiei. Confinnarea beneficiarului are ca efect consolidarea dreptului
dobândit şi valoarea unei renunţări la posibilitatea de a refuza,beneficiul ce i-a fost
atribuit. Având în vedere că voinţa terţului beneficiar nu are nici o relevanţă în
naşterea dreptului, urinează că în cercetarea validităţii stipulaţiei, nu se pune problema
capacităţii sale de a contracta: terţul beneficiar poate fi chiar şi o persoană lipsită de
capacitate de exerciţiu. ·
Momentul de fa care se produc efectele acceptării de către terţul beneficiar este
esenţial pentru că, în funcţie de acesta se poate stabili de la ce dată stipulaţia este
irevocabilă. Momentul la care această acceptare produce. efecte este cel al comuni căni
ei către stipulant sau promitent - art. 1286 alin. (2) C. civ. vorbeşte de fapt, de
· „ajungerea". ei la destinatar'. Vom analiza acest aspect cu prilejul prezentării efectelor
stipulaţiei între părţi. . ·
Dimpotrivă, dacă terţul nu acceptă stipulaţia, dreptul se consideră că nu a existat
niciodată '[art. 1286 alin. (1) C. civ.]. Cu alte cuvinte, stipulaţia este caducă, nu mai
produce niciun efect. · ·

146:: Efectele stipulaţiei pentru altul. Pentru a analiza efectele stipulaţiei pentru
altul este necesar să subliniem că mecanismul său consta fn naşterea, în mod direct şi
a
originar, din contractul încheiat între stipulant şi promitent, - unui drept de sine
stătător în favoarea terţului beneficiar, fără a fi necesar consimţământul acestuia. De
asemenea; trebuie să avem în vedere că în stipulaţia: pentru altul ·există trei persoane,
cu roluri diferite: stipulantul, promitentul şi terţul beneficiar. Contractul se încheie
între stipulant şi promitent; promitentul se obligă să execute o prestaţie în' favoarea
terţului, stipulantul fiind cel care primeşte acest angajament; terţul beneficiar devine
titularul dl'eptului de a pretinde promitentului executarea prestaţiei la care s-a obligat
faţă de stipulant.
A. Efectele stipulaţiei pentru altul în raporturile dintre stipulant şi promitent.
De regulă, stipulaţia pentru altul este o clauză într-un contract, cum ar fi: vânzarea"'.'
cumpărarea, renta viageră, donaţia etc. Aşadar, contractul respectiv poate da naştere la
două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice exclusiv între stipulant şi
promitent, fără nici o legătură cu stipulaţia pentru altul, şi raporturi juridice născute din

aceea că, după momentul acceptării stipulaţia nu va mai putea fi revoc~tă de către stipul~nt). A se vedea,
de asemenea,'B. Starck, op. cit„ p. 520. · -.
LegiUitorul este astfel fidel teoriei recepţiei actului unilateral supus comunicării pentru ca acesta
1
.
să producă efecte juridice, teorie pe care o adoptă în materie de ofertă şi acceptare (a se vedea, de
exemplu, art. 1190-1193, 1199 C. civ.), dar şi în materie de acte juridice unilaterale (a se vedea
art. 1326-1327 C. civ.). ·
 212 .TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BLIGAŢHLE

clauza prin care s-a stipulat obligaţia promitentului de a executa o prestaţie direct în
favoarea terţului beneficiar. ·
Efectele contractului în raporturile dintre stipulant şi promitent care se produc
fără nicio legătură cu stipulaţia în favoarea terţului, sunţ guvernate de dreptul comun.
Mai puţin însă chestiunea posibilităţii revocării mutuale sau individuale a stipulaţiei
care are un regim aparte; Este astfel necesar să. facem următoarele distincţii:
a) de la momentul ajungerii acceptării terţului· beneficiar la stipulant sau la
promitent, stipulaţia hu mai poate fi revocată, mutual sau unilateral [art. 1286 alin. (2)
C. civ.]. Anterior acestui moment, revocarea stipulaţiei poate ·avea loc, în principiu
liber prin acordul promitentului şi stipulantului şi în condiţii speciale unilateral de
către stipulant 1; . .

b). stipulaţia poate fi revocată în mod liber până la momenttil indicat mai sus de
către promitent şi stipulant în persoană - este consecinţa unui mutuus' dissensus al
contractului.în care este indusă stipulaţia [art. 1287 alin. (1) C. civ.];
c) 'stipulaţia poate fi revocată şi unilateral, de.către stipulailt, cu condiţia ca riu
cumva promitentul să aibă un interes în executarea prestaţiei faţă de terţ - art: 1287
alin. (1) C. Civ. (de exemplu, pentru stingerea unei alte datorii);
d) fie că este vorba de o revocare unilaterală, fie că este vorba de o revocare
mutuală,· din partea stipulantului, această revocare are un caracter intuitu personae -
ceea ce presupurie că stipulaţia nu poate fi revocată decât de el însuşi în persoană şi nu
mai poate fi făcută de moştenitorii săi [art. 1287 alin. (1) C. civ.];
e) în sfărşit, revocarea stipulaţiei produce efecte din momentul ajungerii sale la
promitent [art. 1287 alin. (2) C. civ.].
Care este efectul revocării stipulaţiei în favoarea unui terţ? Conform art. 1287
' . alin. (2) teza a II-a C. civ.: „Dacă nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea
profită stipulantului sau moştenitorilor acestuia, .Iară . a .. agrava însă sarcina
promitentului"2• .

Care sunt celelalte efecte ale stipulaţiei pentru altul în raporturile dintre cele
două· părţi contractante? Cu alte cuvinte, jn, ·ce .. constau drepturile şi acţiunile
.stipulantului faţă de promitent în legătură cu prestaţia pe care acesta ·din urmă s-a
obligat s-o exercite în favoarea terţului beneficiar? Răspunsul la întrebările de mai sus
este că stipulantul are la dispoziţie toate remediile conferite de lege oricărui creditor şi
părţilor. contractănte pentru neexecutarea contractului (în principiu, cele reglementate
la art. 1516 şi unn. C. civ.). Astfel, el poate acţiona în justiţie pe promitent pentru a fi
obligat să execute prestaţia ce o datorează terţului beneficiar (în exercitarea acestei
acţiuni el are un interes moral şi, de multe ori, patrimonial). Dacă promitentul nu-şi
execută obligaţiile faţă de terţul beneficiar, stipulantul are dreptul să invoce excepţia
de neexecutare a contractului sau, după caz, să ceară sau să declare rezoluţiunea cu

.
1
Această optică de reglementare se regăseşte şi în dreptul comparat (a se vedea op. cit. - DCFR;
note de drept comparat, p. 627 şi urm.
2
Neagravarea „sarcinii promitentului" are aceeaşi. semnificaţie a respectării etalonului prestaţiei
stabilite îniţial în favoarea terţului-beneficiar (ca şi în ipoteza prevăzută de art. 1285 C. civ.).
CONTRACTUL CIVIL 213

toate consecinţele sale care constau în desfiinţarea stipulaţiei în favoarea terţului • De

1

asemenea, stipulantul are dreptul de a pretinde de la promitent plata de daune-interese,

atunci când prin neexecutarea prestaţiei datorate terţului beneficiar i-a fost cauzatun
prejudiciu. Aceste daune pot fi evaluate anticipat de către părţile contractante printr-o
clailză penală. ·
B. Efectele stipulaţiei pentru altul în raporturile -dintre promitent şi terţul
beneficiar. După cum am arătat mai sus; din contractul încheiat între stipulant şi
proinitent, se naşte un drept direct în patrimoniul terţului beneficiar, fără să freacă nici
măcar o clipă prin patrimoniul stipulantului. Dobândirea dreptului este originară şi are
loc pe momentul încheierii contractului, fără a fi necesar consimţământul terţului. În
formularea legiuitorului: „Prin efectul stipulaţiei, beneficiarul dobândeşte dreptul de a
cere direct promitentului ·executarea prestaţiei." De aici, o serie de consecinţe
complexe:
a) terţul beneficiar nu este în pericol de a suporta concursul creditorilor
stipulanti.1lui şi eventuala insolvabilitate prezentă sau viitoare a acestuia; '
b) în cazul în care terţul· beneficiar decedează înainte de a fi confirmat dreptul
născut îri favoarea sa, dreptul respectiv, făcând parte din ·patrimoniul său, se va
transmite la proprii moştenitori2 •
1

c) deci, din stipulaţia pentru altul, între terţul beneficiar şi promitent se naşte un .
raport obligaţional; terţul beneficiarare calitatea de creditor şi promitentul are calitatea.
de debitor. Terţul beneficiar, în calitate de creditor, are dreptul să ceară promitentului
să execut~ prestaţia la care s-a obligat în condiţiile stabilite prin contractul încheiat cu
stipulantul. În acest scop, are la dispoziţie acţiunea în executare. El poate să-şi
realizeze dreptul şi pe calea excepţiei în justiţie, cum este cazul atunci când s-a stipulat
că promitentul îl iartă de datorie pe terţul beneficiar care era debitorul său; dacă
promitentul îl va acţiona pentru plată, terţul îi va putea' opune excepţia remiterii de
datorie. În scopul. realizării dreptului· său, terţul beneficiar se ·poate folosi de toate
mijloacele juridice pe care k are la dispoziţie orice creditor - acţiunea oblică, acţiunea·
pauliană etc., precum şi de eventualele garanţii speciale, constituite de promitenf prin: •.
contractul, încheiat cu stipulanful, pentru a asigura executarea· integrală a obligaţiei,'
accesorii ale acestei obligaţii, cum a( fi: ·fideiusiunea, gajul şi ipoteca3. Terţul
beneficiar. are dreptul să ceară despăgubiri de la promitent pentru repararea
prejudiciu~ui ce i-a fost cauzat prin neexecutarea obligaţiei. Cu_ t_oate acestea, terţul<
beneficiar nu este îndreptăţit să ceară rezoluţiunea contractului în :caz de neexecutare .
1

Aşadar, chiar dacă revocarea nu poate să se mai prod~că pe .cale .convenţion~lă, ea poate să
1

opereze indirect pe calea remediilor invaz'ive pentru neexecutare: A se vedea: Ph. Malaurie, L Ayries,
Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 418 şi unn. . .
Din prevederile art. 1286 alin. (1) C. civ. care prevede că stipulantul însuşi este cel care trebuie să
2

accepte stipu~aţia, nu deducem că aceasta n-ar putea fi. făcută de moştenitorii. săi. Simetri.a interpretării ne·
obligă să considerăm că, dacă legiuitorul ar fi dorit să excludă opţiunea moştenitoril()r în această privinţă,
ar fi procedat ca şi în cazul reglementării revocării stipulaţiei, unde se prevede expres că aceasta nu mai
poate fi făcută de moştenitorii stipulantului [art. 1287 alin. (1) C. civ.]. · . .
· A se' vedea, de exemplu, M.C. Rarincescu, Curs elementar de drept civil, voi. II, Bucureşti, 1947,
3

p. 416; a se vedea, de asemenea, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 418 şi unn.
214 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

a obligaţiei de către promitent din două motive: în primuL rând, nu este parte în
contract; în-al doilea rând, nu-i poate profita şi deci nu are nici un interes pentru a
desfiinţa contractul • De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că, de cele mai multe ori,
1

contractul a dat naştere şi la raporturi juridice exclusiv între stipulant şi promitent, fără
nicio legăttiră cu dreptul terţţdui, care nu este permis a fi desfiinţate prin intervenţia
unei persoane străine de. contract. Dreptul de a cere rezolutiun_ea contractului îl au
numai părţile contractante. . · · ' · ·
_ . d) Sunt situaţii când promitentul are dreptul să refuze executarea oblÎgatiei în
favoarea terţului beneficiar. În acest sens, confonn art. 1288 C. civ. „promitentul poate
opune beneficiarului numai apărările întemeiate pe contractul care cuprinde
stipulaţia". Aşadar,promitentul poate invoca, în apărarea sa, toate excepţiile pe care
este îndreptăţit să le opună stipulantului, cum ar fi: nulitatea cont~actului, realizarea
unei condiţii rezolutorii care afectează .contractul, neîmplinirea tennenului suspensiv
de executare etc. Marea majoritate a autorilor apreciază _că promitentul poate opune
terţului beneficiar şi excepţia de neexecuta~e a obligaţiilor pe care ·şi le-a asumat
stipulantul faţă de promitent pentru ca acesta din unnă să se. oblige, la rândul său, să
execute o prestaţie în favoarea terţului2 • Mai mult, terţul beneficiar va trebui să suporte
încetarea dreptului său ca urmare a rezoluţiunii contracttilui care. cuprinde stipulaţia,
pentru eventual<l; neexecutare comisă de stipulant în dauna promitentului3 •
C. Efectele stipulaţiei pentru altul în raporturile dintre stipulant şi terţul
beneficiar. Stipulaţia pentru altul, prin ea.însăşi, nu dă naştere unui raport de obligaţii
între stipulant şi terţul beneficiar. Prin acest procedeu, stipulantul nu urmăreşte să se
oblige faţă de terţul beneficiar şi nici să-l oblige pe terţ faţă de el.
Stipulaţia pentru altul poate produce, totuşi, anumite efecte juridice, chiar între
stipufant şi terţul· beneficiar, în funcţie de faptul dacă între ei există sau nu există
raporturi. juridice născute anterior dintr-un act juridic sau fapt juridic. Astfel, dacă
stipulantul este debitor al terţului beneficiar, executarea prestaţiei de către promitent
are valoarea unei plăţi care va stinge două obligaţii: obligaţia stipulantului şi obligaţia
promitentului faţă de terţul beneficiar, obligaţii care au izvoare diferite.
Alteori, între stipulant şi terţul beneficiar nu există un raport juridic anterior care
să justifice stipulaţia pentru altul, când executarea prestaţiei de .către promitent
constituie 'o donaţie indirectă făcută de stipulant în favoarea terţului; într-o asemenea
ipoteză, stipulaţia pentru altul. trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond pentru
validitatea donaţiei, cu excepţia formei autentice ..

147. Natura juridică sau mecanismul stipulaţiei pentru altul. Originalitatea

stipulaţiei pentru altul constă în faptul că din contractul încheiat între stipulant şi

1
Aceeşi este şi optica uniformă în dreptul comparat. A se vedea comentarii sub art. IL-9.302
DCFR, în·op. cit., DCFR, voi. I, p. 621. A se vedea, de asemenea, art. 5.2.4 din Principiile UNIDROIT.
Totuşi, trebuie reţinut că, în dreptul german, se consideră că soluţia depinde de intepretarea contractului.
2
A se vedea, în acest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 418, nr. 818;
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 70; B. Starck, op. cit., p~ 523. ·
3
Deşi legea nu prevede expres acest lucru, utilizarea tuturor apărărilor bazate pe contractul dintre
stipulant şi promitent include desigur şi eventuala invocare a rezoluţiunii contractului.
CONTRACTUL CIVIL 215

promitent se naşte un drept în beneficiul unei te1ţe persoane, străină de contract. Cum
se explică un asemenea fenomen juridic? Pentru a răspunde la această întrebare s-au
elaborat mai multe teorii 1•
A. Teoria dublului contract. Potrivit acestei teorii, stipulaţia pentru altul se
realizează prin două contracte succesive: unul între stipulant şi promitent, prin care
stipulantul dobândeşte un drept; altul între stipulant şi terţul beneficiar, prin care
stipulantul transmite te1ţului beneficiar dreptul astfel dobândit. Altfel spus, stipulantul
oferă terţului beneficiul pe care l-a obţinut din contractul său cu promitentul; în
momenttil în care terţul acceptă această ofertă se încheie alt contract între stipulant şi
te1ţul beneficiar. Aşadar, dreptul te1ţului beneficiar ar rezulta din cel de al doilea
contract. Această explicaţie mai poartă şi denumirea de teoria ofertei. Teoria este
considerată criticabilă2 deoarece: a) teoria ofertei sau dublului contract, sub aspect
teoretic, este contrară intenţiei părţilor contractante; deşi este un act juridic complex,
stipulaţia pentru altul se fonnează, în intenţia părţilor, ca un contract unic, ce nu poate
fi scindat în două contracte distincte şi succesive; b) o asemenea construcţie împiedică
realizarea scopului urmărit de părţi, care este acela de a da naştere direct şi nemijlocit
unui drept în folosul te1ţului beneficiar, persoană străină de contract (chiar dacă
efectivitatea este subordonată voinţei acestuia); c) această explicaţie generează
serioase inconveniente de ordin practic - astfel, dreptul terţului beneficiar ar fi privit
ca un drept derivat, dobândit prin transmisiune, de la stipulant.. Deci el ar intra mai
întâi în patrimoniul stipulantului şi numai după aceea ar trece în patrimoniul terţului
prin efectul şi din momentul acceptării sale. Aceasta ar însemna că terţul ar trebui să
suporte concursul creditorilor chirografari ai stipulantului şi insolvabilitatea acestuia;
d) acceptarea terţului poate avea loc numai în timpul vieţii. stipulantului; dacă
acceptarea nu a intervenit până în momentul morţii stipulantului, oferta devine caducă.
În realitate, consimţământul terţului are numai valoarea unei confinnări a dreptului
care, astfel, se consolidează şi devine irevocabil; dreptul se naşte direct din contractul
încheiat între stipulant şi promitent. Această chestiune este direct oglindită şi de
redactarea clară a art. 1284 C. civ.
B. Teoria gestiunii de afaceri3. În această teorie s-a susţinut ca stipulantul ar
încheia contractul cu promitentul în calitate de gerant de afaceri al terţului;
confirmarea dreptului de către terţ ar avea rolul unei ratificări a gestiunii. Numai aşa ar
fi posibilă explicarea mecanismului naşterii dreptului terţului direct şi imediat din
contractul încheiat între stipulant şi promitent. Şi această construcţie juridică este
hazardată, deoarece: a) nu are în vedere intenţia reală a părţilor. Astfel, încheind
contractul cu promitentul, stipulantul nu se poate prezuma că are intenţia de a lucra pe
altul. El încheie contractul în numele său propriu şi nicidecum în numele terţului

A se vedea, în acest sens, M.G. Rarincescu, op. cit., p. 407 şi unn.; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„
1

pp. 77-78; L. Pop, op. cit„ pp. 116-118; B. Starck, op. cit„ p. 515 şi urm.
2
A se vedea, în acest sens, A.P. Zeuleanu, op. cit., pp. 433-445. ~ · ·
3
A se vedea, pentru o prezentare, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 478, nr. 496;
L. Pop, Contractul, p. 613 şi urm.
216 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

beneficiar, în calitate de gerant de afaceri; b) în cazul gestiunii de afaceri, dacă aceasta

este utilă, în sarcina gerantUlui se nasc obligaţii, chiar dacă nu a fost ratificată, dec.i
împotriva voinţei geratului. Dimpotrivă, atunci când terţul renunţă la beneficiul creat
în folosul său, prin stipulaţia pentru altul, nu are nicio obligaţie faţă de stipulant, chiar
dacă beneficiul sau dreptul respectiv îi era necesar.
C. Teoria actului unilaterala! promiteniului. Unii autori au încercat să explice
mecanismul stipulaţiei pentru altul considerând că dreptul terţului beneficiar se naşte
direct în patrimoniul său ca efect al manifestării. unilaterale de voinţă a promitentului.
Situaţia· s-ar prezenta în felul următor: între stipulant şi· promitent se încheie un
contract, pecare se grefează angajamentul unilateral al promitentului care se obligă,
faţă de terţul beneficiar, să execute o anumită prestaţie. Şi această teorie este criticabilă
din următoarele considerente: a) în situaţia de faţă, angajamentul unilateral al
promitentului odată integrat într-un contract, îşi găseşte sursa efectelor obligatorii în
acest contract şi nu în teoria angajamentului unilateral; b) ideea actului unilateral
ignoră rolul contractului; mai precis contribuţia voinţei stipulantului, alături de voinţa
promitentului, în naşterea· dreptului în folosul terţului beneficiar; c) negând rolul
contractului, nu se .poate explica posibilitatea stipulantului, în cazurile prevăzute de
lege, de a revoca dreptul terţului, precum şi posibilitatea· promitentului de a opune
terţullli excepţiile derivând din contractul încheiat cu stipulantul.
D.. Teoria dreptului direct. Această teorie a fost fundamentată legislativ şi
doctrinar în dreptul german 1 şi este pe deplin satisfăcătoare nevoilor vieţii practice şi
în concordanţă cu actuala reglementare. Stipulaţia pentru altul· este explicată ca fiind o
excepţie reală; veritabilă de la principiul relativităţii efectelor contractului. Dreptul
terţului·îşi are·originea în mod direct îri contractul încheiat între stipulant şi promitent,
fără să fie nevoie de consimţământul său .. Dobândirea este originară şi nu· derivată.
Terţul nu ia parte, personal sau prin reprezentant, la încheierea contractului. Cu toate
acestea, dreptul său se ,naşte în momentul încheierii acelui contract, fără să fi făcut
parte din patrimoniul stipulantului. În concluzie, stipulaţia pentru altul este o figură
juridică sui generis. Avantajele teoriei constau· în următoarele: a) din momentul
naşterii sale, dreptul· terţului se poate· transmite la moştenitorii săi; b) moştenitorii
stipulantului nu au nicio acţhme cu privire la acest drept; c) tel"ţul beneficiar nu suportă
concursul creditorilor stipulantului şi nici riscul insolvabilităţii lui; d) confirmarea de
către terţ a beneficiului atribuit poate avea loc şi după moartea stipulantului.
Ideea care stă la baza acestei ultiine teorii, este oglindită în redactarea clară a art.
1284 alin: (1) C. civ., unde se prevede că ,,Oricine poate stipula în numele său, însă în
beneficiul unui' terţ." după cum; la alin. (2) se prevede că „prin efectul stipulaţiei,
beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct (s.n.) promitentului executarea
prestaţiei."

1
A se vedea, pentru dreptul german, B.S. Markesinis; H. Unberath, A. Johnston, op. cit., p. 197 şi
urm.
CONTRACTUL CIVIL 217

Sectiunea a 4-a
'
Simulatia
,

Subsecţiunea 1
Caracterizare generală

148. Noţiunea de simulaţie. Reglementare. Frecvenţa implacabilă a simulaţiei

în drept îi conferă acesteia o dimensiune istorică 1 • Etimologic, denumirea acestei figuri
juridice provine de la simulatio sau simulare2 şi presupune disimularea faţă de terţi a
adevăratelor raporturi dintre părţile unui contract. Totuşi, din capul locului, este de
reţinut că teoria generală a simulaţiei depăşeşte cadrul contractului, fiind incidentă şi
în alte instituţii, cum sunt: căsătoria, testamentul etc., aşadar este prezentă atât în sfera
unor acte juridice unilaterale, cât şi bilaterale, patrimoniale, cât şi nepatrimoniale.
Fenomenul simulaţiei este astăzi universal regăsibil în dreptul comparat. Accepţiunea
legiuitonilui naţional este însă extrem de diferită dacă avem în vedere simulaţiile în
frauda legii şi extrem de asemănătoare, dacă avem în vedere celelalte tipuri de
simulaţie 3 .
Simulaţia este o operaţiune complexă care, din punct de vedere tehnic reprezintă
o excepţiede la principiul opozabilităţii efectelor obligatorii ale contractului. Dintr-o
altă perspeetivă (cea a părţilor), efectele acestei operaţiuni sunt guvernate de principiul
forţei obligatorii a contractului. În sfârşit, din perspectiva terţilor, simulaţia produce
efecte care urmează relativităţii efectelor contractului, dar nu şi pe· cele ale
opozabilităţii acestora. Practic, prin simulaţie, părţile ascund faţă de terţi conţinutul
adevăratei relaţii juridice care există între ele. De aceea, unii autori au calificat-o
plastic, ca o „minciună concertată" sau ca o „dedublare de contracte',,i. Importanţa

1
Care astăzi are o conotaţie aproape socială! S~ pare că mentalitatea care astăzi pennite simulaţia
era specifică şi societăţii romane, de exemplu. Şi aici erau deghizate donaţiile în contracte de vânzare
pentru a se evita o prohibiţie de a dona sau o incapacitate de a dona (a se vedea R. Zimmennann, op. cit.,
The Roman Foundation of the Civilian Tradition, p. 646 şi unn.) ..Ca unnare, şi regula inefectivităţii
actului simu.lat - am spune astăzi a inopozabilităţii, şi-a făcut loc în dreptul roman şi a fost inclusă în final
în Codex lustiniani - titlul 4.22 (la art. 4.22 par. 3 se prevedea: acta simulata (...) veritatis substantiam
mutare non possunt). Dreptul postmedieval a avut de a face cu o recrudescenţă a fenomenului simulaţiei -
aceeaşi a fost optica juridică. Actul simulat era inefectiv (văzut ca un corpora sine spiritu et cadavera sine
anima). Treptat însă, sub influenţa dreptului canonic s-au operat distincţii majore între categoriile actelor
siinulate, observându-se şi că simulaţia poate servi unor scopuri nobile. În secolul XIX, optica a devenit
similară celei de astăzi: actul simulat nu trebuie privit de plano ca invalid, dar nu poate fi opus terţilor faţă
de contract (a se vedea, pentru istoricul acestui concept, R. Zimmennann, op. cit., p. 647 şi unn.).
2
L. Pop, Contractul, p. 616; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 375. Simula
-simulare înseamnă în latină ·„a simula". Provine din simile-similis care înseamnă „asemănător".
3
În common law, chestiunea simulaţiei este analizată numai din perspectiva recaracterizării actului.
Aşadar, simulaţia este o chestiune care ţine mai degrabă de intepretarea voinţei părţilor decât de o
operaţiune jllridică având un caracter complex (a se vedea Chitty on Contracts, op.· cit., nr. 5-1 I I şi de
asemenea, a 'se vedea şi nr. I2-117, I2-121, 12-123 până la 12-125). În dreptul german, în schimb, actul
public menit să ascundă realitatea unui act secret; este invalid (art. 117 BGB).
4
A se vedea Ph. Malaurie L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 375 ..
218 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

acestei figuri juridice pentru dreptul modem este evidenţiată de locul pe care astăzi îl
ocupă în noua reglementare. Dacă în vechiul Cod civil, aveam de a face cu un modest
articol (art. 1175 V. C. civ. care reproducea în întregime art. 1321 C. civ. fr.), astăzi
avem de a face cu texte destul de detaliate (art. 1289-1294 C. civ.) care transpun de
fapt în drept pozitiv, concluziile doctrinei şi· jurisprudenţei dezvoltate anterior pe
marginea unui text sumar (fostul art. 1175 V. C. civ.),. în condiţiile în care doctrina
anterioară în materie este prolifică .
.În doctrină s-au fumizat numeroase definiţii care pun accentul pe diverse. aspecte
ale simulaţiei 1• Dintre acestea, legiuitorul s-a oprit la cea care pune accentul pe
efectele operaţiuni? şi care subliniază 9aracteruL de excepţie de la principiul
opozabilităţii faţă de terţi, reglementat de art. 1281 C. civ. Reţinern astfel, din
perspectiva efectelor sale, că simulaţia reprezintă o operaţiune juridică realizată prin
disimularea voinţei reale a părţilor, constând în ,încheierea şi existenţa simultană, a
două înţelegeri sau convenţii: una aparentă. sau publică, prin care se creează o
situaţiejuridică aparentă, contrară realităţii şi alia secretă, .care dă naştere situaţiei
juridice reale dintre părţi, anihilând sau modificând efectele produse în aparenţă în
temeiul ·contractului public3• Contractul. secret exprimă voinţa reală a părţilor şi
stabileşte adevărata situaţie juridică .născută între. ele; .el se mai numeşte şi
contra-înscris (contre-lettre), pentru că, în general,· se încheie în fonnă scrisă.
Contractul aparent, public sau simulat (ostensibil) ar~rolul de a disimula intenţia reală
a părţilor, cu scopul de a ascunde faţă de terţi, prin crearea unei false aparenţe,
adevăratele raporturi juridice dintre părţi, al căror izvor 'principal ·este şi rămâne actul
secret. Actul aparent poate şi el să producă. anumite efecte în subsidiar, numai în
măsura în care părţile au prevăzut aceasta în contractul secret. ·
Simulaţia este reglementată .în art. 1289 alin. (1) C. civ., unde se prevede:
„Contractul secret produce efecte nmnai între părţi şi, dacă din natura contractului ori
din stipulaţia părţilor nu rezultă contrariul, între succesorii. lor universali sau cu titlu
universal". O contribuţie importantă la construcţia teoriei generale a simulaţiei au
avut-o practica judiciară şi literatura de specialitate4 anterio,are intrării în vigoare a
noului cod care oglindeşte discuţiile anterior purtate pe seama acestei operaţiuni.

1
A se vedea, de exemplu, L Pop, Contractul, p; 616, nr. 244.
2
Reglementarea simulaţiei începe cu efectele' faţă de părţi (art. 1289 C. civ.) şi continuă cu efectele
faţă de terţi (art. 1290 C. civ.) şi faţă de creditorii părţilor implicate în simulaţie (art. 1291 C. civ.).
3
Ase vedea L. Pop, Contractul, p. 616, nr. 244
4
A se vedea, de exeniplu, în doctrina românească: V. Longhin, Neconcordanţa conştientă dintre
voinţa şi declararea ei în raporturile juridice create prin acte juridice, în L.P. nr. 911956, pp. 1027-1039;
T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ pp. 125-130; D. Cosma, op.. cit„ pp: 329-413; Fr: Deak, Curs de drept
civil. Dreptul obligaţiilor. Partea 1. Teoria generală a obligaţiilor, Universitatea Bucureşti, 1960,
pp. 153-155; A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit„pp. 329-332; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ pp. 90-96; Fr. Deak,
Drept civil. Contracte speciale: Dreptul de autor. Dreptul de· moştenire, Universitatea Bucureşti, 1983,
pp. 77-78 şi 197-198; E. Poenaru, Aspecte din practica judiciară în legătură cu problema simulaţiei, în JN
nr. 9/1962, pp. 99-101; R. Petrescu, Aspecte din practica Tribunalului Suprem referitoare la simulaţia in
actele juridice, în RRD nr. 1/1976, pp. 34-39; I. Gh. Brenciu, V. Panţurescu; IL C Stătescu; Aspecte
referitoare la relaţia dintre contra-înscris şi actul public, în cadntl simiilaţiei, în RRD nr. 8/1981,
pp. 21-24; L. Pop, R. Gidro; op. cit., pp. 100-107; G. Chivu, Limitele simulaţiei în teoria şi practica
dreptului civil, Dinamica relaţiilor sociale reglementate de lege oglindită în teoria şi practica dreptului,
CONTRACTUL CIVIL · 219
149. Domeniul simulaţiei. În principiu, simulaţia este im mecanism aplicabil în
numeroase domenii ale dreptului privat. Sfera sa predilectă de acţiune este însă cea a
actelor de înstrăinare - vânzările fictive sau donaţiile deghizate sunt modelele cele mai
frecvente utilizate în practică, alături de disimularea .parţială ·a unui element
contracţual (simularea preţului contractual) .. Deşi ea se regăseşte ca şi figiirăjuridică şi
în cazul unor acte cu caracter nepatrimonial (cum ar fi căsătoria), legiuitorul restrânge
aplicabilitatea reglementării privind simulaţia (este vorba de textele art. 1289-1293
c: civ.) ~a actele cu conţinut patrimonial (conform art. 1294 C. civ.).
Pe de altă parte, tranşând o discuţie anterioară intrării în vigoare a actualului cod,
legată . de posibilitatea aplicării· mecanismului simulaţiei şi la actele juridice
unilaterale', art. 1293 C. civ; prevede: „Dispoziţiile_ referitoare.la simulaţie.se aplică în
mod corespunzător şi ·actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate,
care au fost simulate prin aco~dui2 dintre autorul actului .şi destinatarul său." , . .-

150. Condfţiile simulaţiei 3 • Simulaţia _este deci .o operaţiune juridică cu .caracter

complex .. Existf,!nţa ei presupune prezenţa \mor condiţii specifice. Aceste condiţii
privesc: . existenţa. actUlui secret;. existenţa actului public. şi existenţa acordului
simulatoriu, . . . ' . ' ,. . . . , . . .
A~' Existenţa actului secret. 'Condiţia presupune ca actul real sau .contra-
înscrisul să fie încheiat astfel încât existenta şi cuprinsul său să fie necunoscute
terţilor. ':Aprecierea caracterului secret al ~ontra-înscrisului .este o chestiune de
fapt4 • Contra-înscrisul este lipsit de caracter secret în toate cazurile când a fost
supus unei publieităţi, care,.prin natura sa, este destinată a aduce actele juridice la
cunoştinţa terţilor, cum sunt: transcrierea actului, intabularea5 , înscrierea în arhiva

Universitaţea Cluj-Napoca, Centrul de Ştiinţe Sociale, Cluj-Napoca, 1988, pp. 162-i 91; L. Pop, Drept
Civil. Teoria generală a obligaţiilor, voi. I, Ed .. Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1993, pp. 114-126. Câteva
lucrari rec~nte în materie, a~ îmbunătăţit radical peisajul doctrinar al simufaţiei: G. Chivu, Simulaţia in
teoria şi p1-actica dreptului, Ed.· Argonaut, Cluj-Napoca, 2001 şi mai 'ales, FLA. Baias; Simulaţia. Studiu
de doctrin'ă şi jurisprildenţă, Ed.' Rosetti, Bucureşti, 2003, dar 'şi analiza siinulaţiei din perspectiva
relativităţii efectelor contractului fa care procedează _P. Vasilescu; ~p. cit„ În Relativitatea actuluijuridic
civil, p. 276 şi urril. ·· , · ·· . .
. ' ' I Pentru termenii acestei discuţii, a se yedea FI.A. Baias; op: cit„ p. 80 şi unn.' (chestiunea era

soluţionată !în sensul' necesităţii exîstenţeî unui acord de voinţă cu valoarea de acord simulatori ii; între
a
emitentiJl actului secret Şi destiriatarul acestuia- se vedea idem,·p: 82 şi unn„ ni. 124 şi urm.). ·· ·
·
2
În 1context, este vorba de existenţa unui acord simtilatoriu între emitentlîl actului unilateral supus
comunicării şi destinatarul „acestuia. Aşadar, îndeplinirea c'ortdiţiilor simulaţiei are Joc într-o manieră
atipică. Nu există un act secret propriu-zis (dar nimic nu se opune ca emitentul actului unilateral şi·
destinatarul acestuia să redacteze, să încheie, un asemenea' act), cu excepţia acordului simufatoriu care are
în vedere întreaga operaţiune simulată. Ipoteza reglementată de art.1293 C. civ. trebuie corelată cu aceea
a art. 1326 C. civ. care se referă la actele juridice unilaterale supuse comunicării şi cu privire hi care este
posibilă simulaţia. .- - · . ; -· · · · . . .
·
3
A 1se· vedea, pentru condiţii, L. Pop, op:· cit., pp. 115-117. În doctrina franceză, a se vedea .
Fr. Teme, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 488 şi urm., nr. 513 şi unn. -
· Care presupune analiza unor situaţii diverse unde putem sau nu vorbi de' caracterul secret al
4

actului (a se vedea, în acest sens; FLA. Baias, op. cd, p. 57 şi unn.).

5
Contra, a se vedea FI.A. Baias, op. cit., pp. 60~61. Ni se pare însă că publicitatea imobiliară odată
efectuată este de natură să asigure o publicitate legală a oricărei 'operaţiuni juridice. înscrise în cartea
funciară şi că nu se poate susţine menţinerea caracterului secret a unui act înscris în cartea funciară.
 220 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

electronică • Primirea de dată certă2 nu este de natură să înlăture caraeterul secret

1

al actului. Actul secret poate să fie încheiat chiar şi în formă autentică notarială,
autentificarea nereprezentând·un oficiu care îi răpeşte car;icterul secret al actului 3 .
Nici măcar înregistrarea actului la organele financiare şi îndeplinirea ·altor
formalităţi fiscale, nu înlătură caracterul secret al acestuia; administraţia fiscală nu
este un organism de publicitate4 • Cu toate acestea,· contra:..înscrisul este lipsit de
cara~t;r secret atunci când existenţa lui este menţionată ·în actul aparent sau
pubhc. . . · . .
lnstrumentum şi negotium.· Deşi adesea actul secret este numit „contra-înscris",
aceasta nu trebuie să ne determine să credem că este absolut necesar ca actul secret să
· fie concretizat într-un înscris. Actul secret trebuie să existe în sens de negotium, adică
de operaţiune juridică reală care produce adevăratele efecte între părţile contraetante6 •
În acest sens, actul secret poate să lipsească dacă este privit ca instrumentum, dar este
indispensabil privit ca negotium. În sfârşit, trebuie precizat şi că, Ia un anumit nivel,
actul secret se confundă cu a~ordul simulatoriu7 •.· ,• ' ' '• .

Chestiunea contemporaneităţii. Din exact·aceeaŞi perspectivă tr~buie apreciată

şi aşa-zisa condiţie a col1temporal1'eiiăţii actului secret cu aciui public. Actul secret
trebuie. să existe sub forma înţelegerii dintre părţi la data înc~eierii actului public.
în literatura juridică clasică şi în practica judi~iară mai veche se considera că; pentru a
fi în prezenta simulatiei, este cu necesitate obligatoriu·ca actul public şi actul secret să
fie închei~t~ simulta~, adică în acelaşi moment8 • Aşadar, .într~o asemenea interpretare,
încheierea simultană a celor două acte este de esenţa simulaţiei. Literatura de

1
Toate slstemele organizate legal de publicitate mob.iliară sau .imobiliară generază o prezumţie de
cunoaştere a actelor sau faptelor juridice supuse•acestei publicităţi. O asemenea prezumţie este de natură să
înlăture de plano caracterul secret al actului încheiat între părţi. În alţi tenneni, simpla posibilitate organizată
legal de a cunoaşte un act juridic; trebuie considerată ca ·înlăturând caracterul secret al acelui act.
.
2
Care asigură o oarecare opozabilitate probatorie a unui contract sub aspectul datei perfectării
acestuia (a se vedea t Deleanu, op. cit„ p. 241 şi unn. ). Cu toate acestea, acordarea de dată certă, nu face
în nicio măsură ca a~tul secret să îşi piardă caracterul _secret (FLA. Baias, op. cit„ p. 61 şi unn. ). . .
3
Desigur că aceasta depinde într-o mare măsură de scopul llnnărit 'prin simulaţie - notarul nu ar
putea fi complicele unei evaziuni fiscale sau al fraudării intereselor unor tert,i .. Un posibil act _autentic este
de imaginat însă În acele situaţii' în care.simulaţia nu are drept.scop frauda fiscală sau fraudarea intereselor
terţilor. Pe de altă part, nu trebuie omise anumite obligaţii profesionale ale. notarului care odată executate,
caracterul secret al actului nu mai poate fi reţinut - de exemplu, obligaţia sa de a iniţia procedura înscrierii
în cartea funciară a drepturilor reale sau Jnregistrarea donaţiHor îil registrul electronic naţional dedicat
donatiilor. Cu toate acestea, actele care pot face obiectul 'simulaţiei se întâlnesc şi.în afara drepturilor reale
şi a donaţiilor, cazuri în care este de admis un act autentic şi care să îşi păstreze caracterul secret.
4
A se vedea, în acest sens, L. Pop, op. cit„ p. 121. . . • . .·
5
Chestiunea a ridicat numeroase discuţii în doctrină. Cu toate acestea, .eventuala trimitere în actul
pretins public la un act pretins secret este logic să înlăture caracterul secret al primului. Este evidentă din ·
cuprinsul actului public existenţa unei alte realităţi juridice; '
6
A se vedea, în acest sens, FI.A. Baias, op. cit., p. 62. .
7
8
p:
A se vedeil, în acest sens, FLA. Baias, op. cit„ 62 şi urm:; L. Pop, Contractul, p. 617.
A se vedea, de exemplu: M. Planiol, G. Ripert, Cours de droit civil, t. II, Paris, 1926, p. 421;
L. Josserand, Cours de droitcivil, t. II, Paris; 1930, p. 152; 1. Rosetti~Bălănescu, Al. Băicoianu, Drept civil
român, voi. II, Bucureşti, 1943, p. 55. Opinia a fost reluată şi de unii practicieni contemporani: a se vedea
Gh. Brenciu, V. Panţurescu, op. cit„ pp. 21-22.
CONTRACTUL CIVIL 221

specialitate contemporană 1 şi practica judiciara actuală2 au adoptat o altă interpretare.

Astfel, se susţine că, pentru a fi în prezenţa simulaţiei, este suficient ca cele două acte
să fie contemporane. Prin caracterul contemporan al actelor se înţelege coexistenţa în
timp a actului secret cu cel public. Cele două acte sunt contemporane, nu numai atunci
când au fost încheiate simultan, ci şi în cazul în care a avut loc încheierea mai întâi a
actului secret, în sens de negotium, şi apoi a actului aparent3 • Aşadar, este suficient ca
actul secret, care exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi, să fie încheiat
anterior actului public. Faptul că înscrisul constatator al actului secret se redactează
ulterior perfectării actului public nu are nici o relevanţă cu privire la existenţa
simulaţiei, esenţial fiind. ca între părţi să se fi realizat anterior acordul de voinţă cu
privire la operaţia juridică în ansamblul ei. Mai precizăm că, în această ipoteză, pentru
ca cele două acte să coexiste şi să fie contemporane, este necesar ca actul secret,
încheiat anterior actului public, să se afle în vigoare la momentul încheierii actului
public şi. să rămână în vigoare şi}n continuare4 . Într-adevăr, nimic nu împiedică părţile
ca, înţelegându-se asupra simulaţiei în ansamblul său, să încheie imediat actul .secret
şi, uneori, chiar să-l execute, în totul sau în parte, urmând ca numai ulterior să
perfecteze actul public; încheierea ulterioară a actului public desăvârşeşte operaţia
simulaţiei , după cum, nimic nu împiedică părţile să încheie actul public în virtutea
5

acordului simulatoriu existent între eie, unnând ca apoi să procedeze la redactarea

înscrisului constatator al actului secret.
Din perspectiya condiţiei contemporaneităţii, trebuie considerat că nu poate fi
vorba d~: simulaţie atunci când actul aparent este încheiat anterior actului secret6 . !-ipsa
actului secret la încheierea actului aparent face ca simulaţia să nu existe.·. Intr-o
asemenea ipoteză suntem în prezenţa modificării unui contract printr-un alt contract;
cele două acte exprimă succ.esiv voinţa reală a părţilor, ele nerealizând operaţia unică
7
şi complexă care este simulaţia • Cu toate acestea, simulaţia poate să poarte asupra
unui act juridic în curs de executare - de exemplu, actul juridic al remiterii de datorie
poate fi disimulat într-un act juridic public de plată a datoriei 8 .
1
.A se vedea, în acest sens, B. Starck, op. cit., p .. 384; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 124;
D. Cosma, op. cit„ p. 395; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 91; C. Stătescu, op. cit„ pp. 22-24; L Pop,
op. cit„ pp. 121-122.
2
A se vedea, în acest sens: TS, s. civ„ dec. nr. 30111978, în CD 1978, pp. 50-55; idem, dec.
nr. 1325/1979, în CD 1979, pp. 269-271; Jud. Sibiu, sent. civ. nr. 639/1982, în RRD nr. 5Îl983, pp. 61-62.
3
A se vedea, în acest sens: TS, s. civ„ dec. nr. 854/1989, în Dreptul nr. 3/1990, p. 64; CSJ, s. civ„
dec. nr. 2160/1992, în Dreptul nr. 10-11/1993, p. 124.
4
A se vedea, în acest sens, C. Stătescu, op. cit„ p. 24.
5
Ibidem, p. 23.
Sensul este însă acela că actul secret şi actul public nu sunt elemente ale aceluiaşi acord
6

simulatoriu - adică părţile, după ce decid încheierea unui anumit act (de presupus secret) se decid să
încheie un nou act (de această dată public); prin care să modifice realitatea juridică creată de primul act.
7
A se vedea, în acest sens: V . .Stoica, M. Ronea, Nota li. la decizia nr. 9 din 18 febmarie 1986 a
TS, în compunerea prevăzută de art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea pentm organizarea judecătorească, în
Dreptul nr. 2-3/1990, p. 47 şi unn.; Al. Bacaci, O. Ungureanu, Nota la sent. civ. nr. 636/1982 a Jud. Sibiu,
în RRD nr. 5/1983, p. 63; în doctrina franceză este prezent acelaşi punct de vedere; Fr. Tem~, Ph. Simler,
Yv. Le~uette, op. cit„ p. 489 şi urm.; contra, a se vedea FI.A. Baias, op. cit„ p. 75 şi unn.
Când avem într-adevăr de a face cu o simulaţie - exemplul: vânzătoml unui bun care are de
încasat preţul, se hotărăşte să facă o liberalitate cumpărătorului şi îl iartă în secret de datoria sa privind
 222 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL OBLIGAŢIILE

Condiţiile de validitate - substanţiale, şi formale 1• Tot la· nivelul existenţei

actului secret, este esenţial să analizăm ce. condiţii de validitate de fond şi de fonnă
· trebuie acesta să îndeplinească pentru ca. simulaţia să fie valabilă.. În ce priveşte
condiţiile de fond, şi anume, consimţământul, capacitatea obiectul şi cauza, acestea
trebuie îndeplinite în întregime de către actul secret-.· prin raportare. la dispoziţiile
comune în materie [art. 1179 alin. (1) C. c,:iv.]. În ce priveşte însă forma, nu este
necesar ca actul secret să fie încheiat. în forma cerută de lege pentru validitatea
operaţiunii juridice' pe care o întruchipează. Această concluzie se desprinde din
interpretarea art. 1289 alin. (2) c: ~iv., conform căiuia „contractul secret nu produ~e
efecte nici între. părţi dacă nu îndeplineŞte. condiţii!~ de fond cerute de lege pentru
încheierea· sa valabilă." A contraria, concluzia· este aceea că nu e necesar ca actul
secret să îndeplinească şi condiţiile de formă .. Este 'o excepţie majoră chiar. de l_a
condiţiile de funcţionare ale principiului forţei obligatorii care impune cerinţa unui
contract ·„valabil ·încheiat", cu referire atât la condiţiile de· fond, cât şi de formă
(art. 1270 C. civ.). Tottişi, excepţia nu este atât de drastică dacă avem în vedere că
trebuie considerat esential ca actul public să îndeplinească el însuşi conditiile de fonnă
ale operaţiunii juridice' pe care o înfăţişează. În conCluzie;;din perspeCti~a condiţiilor
de fonnă, trebuie s'ă reţinem că este necesar ca acestea să fie îndeplinite doar de actul
public, nu şi de actul secret pentru ca întreaga operaţiune· a simulaţiei să fie considerată
valabilă •
2

B. Existenţa actului public. Actul public este actul care se încheie astfel încât să
producă o· aparenţă juridică. Este actul adus la cunoştinţa tefţilor în intenţia de a
ascunde acestora· adevărata realitate juridică din actul secret. De aceea,. se spune în
doctrină. că actul public trebuie să fie ostensibil adică să permită te1ţilor să afle
cuprinsul acestuia3 . În ceea ce priveşte condiţiile de formă ale actului public, astfel
cum am anticipat, considerăm că· acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile de
formă ale operaţiunii pe care o întruchipează '-- dacă .este vorba. de o . vânzare
imobiliară, de exemplu, este necesar ca actul public să fie încheiat în formă autentică •
4

preţul. Pentru a disimula această realitate, cei doi redactează o chitanţă de plată prin care se recunoaşte
încasarea preţului. Consecinţa juridică a unei asetnenea situaţii este aceea că actul secret 'este remiterea de
datorie, adică o donaţie indirectă a unei sume de bani şi nicidecum un contract de donaţie al. bunuh.ii -
actul respectiv rămâne o vânzare şi nu se transfonnă retroactiv într-o donaţie. De aceea, credem că, în
cazuri de genulcelui de mai sus, chiar dacă se produce o simulaţie, ea nu are un efect retroactiv şi nu va
avea ca efect o recalificare a actului originar cu privire la.care păiţile nu au a~t nicidecum intenţia de a
·simula Ia data perfectării sale. Contra, Fl.A. Baias, op. cft„ p.- I li. . ·.
1
A se vedea, în acest sens, Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 493, nr. 523.
2
Prin reglementarea cuprinsă în art. 1289 alin. (2) C. civ„ legiuitorul tranşează o discuţie veche din
.literatura de specialitate. şi din jmisprudenţă, unde se decisese aproape unanim. în cele din unnă că, forma
actului secret este indiferentă,_ spre deosebire de cea a actului public._Era vorba de o "excepţie care nu se
fundamenta pe un text legal care să o permită. În mod evident o „forţare" a textelor legale. Este evidentă
această .direcţie dacă .ne referim la donaţia deghizată în contractul de vânzare-cumpărare în contextul
căreia se considera că donaţia trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond ale donaţiei, fiind suficient
ca actul public (o vânzare, de exemplu), să fie încheiat în fonna .cerută de lege pentru acest act (adică
pentm cel public). Excepţia de la regula .validităţii. fonnale a actului secret reprezintă o impmtantă
derogare a legiuitorului de la regulile formale în sprijinul aparent al unei .~minciuni" cu efecte juridice.
3
A se vedea FI.A. Baias, op. cit., p. 55. . . ·
4
Ase vedea L. Pop, Contractul, p. 617; nr. 245.
 CONTRACTUL CIVIL 223
C. Existenta acordului simulatoriu. Ideea de acord simulatoriu sugerează o
reprezentare co~ună a părţilor, anterior încheierii actului public şi actului secret,
reprezentare comună în care părţile să „orchestreze" întreaga operaţiune a simulaţiei,
adică să imagineze toate manoperele prin care se va disimula adevărata relaţie dintre
ele faţă de terţi. Acordul simulatoriu este sinonim cu intenţia părţilor de a simula şi
constă în voinţa lor ca acea operaţiune juridică să. producă·. toate efectele juridice
specifice simulaţiei." Ea nu se reduce doar la intenţia de a-i determina pe terţi să creadă
într-o aparenţă juridică, împrejurare care s-ar putea realiza şi printr-o simplă
modificare secretă a contractului. Aşadar, intenţia de a simula se · deosebeşte de
discordanţa ce poate. apărea spontan între voinţa declarată şi voinţa reală, care se va
rezolva prin interpretarea contractului. Deşi nu este rnenţionat expres .de legiuitor,
condiţia existenţei sale se deduce destul de limpede din prevederile art. 1293 C. civ.
care prevăd că, pentru a exista simulaţie în cazul actelor juridice unilaterale, este
necesar să existe un acord între autorul actului şi destinatarul actului unilateral supus
comunicării. Acest acord este în realitate chiar acordul simulatoriu, care este o condiţie
esentială
, a existentei
'
simulatiei.
' .
Intenţia de a simula se obiectivează în acordul simulator al părţilor, acord care
intervine cel târziu în momentul perfectării actului secret în sens de negotium. În lipsa
unui astfel de acord nu suntem în prezenţa simulaţiei, ci în ipoteza în care părţile
încheie un act secret, iar ulterior modifică sau revocă acel act printr-o nouă înţelegere;
este vorba de manifestări· succesive de voinţă, care nu ·produc efectele simulaţiei.
Intenţia de a simula, conţinută în acordul simulator din actul secret, este un element
intern al simulaţiei, care ţine de esenţa acestei operaţiuni juridice.

Subsecţiunea a 2-a
Formele simulatiei
'

151. Enunţare. În funcţie de scopul concret al actului aparent şi de relaţia în

care acesta se găseşte cu actul secret, simulaţia se poate realiza prin trei procedee, şi
anume: prin fictivitate, prin deghizare (totală sau parţială) şi prin interpunere de
persoane. Principala clasificare utilizată în literatura de specialitate este cea care
distinge între simulaţia absolută.şi cea relativă 1 • Simulaţia este absolută îll cazul în
care părţile stabilesc ca între ele să nu existe în realitate niciun act (este vorba de
fictivitate - singurul caz de simulaţie absolută). Ea este relativă atunci cârni surit
simulate doar unul sau mai multe elemente ale contractului public: natura reală a
acestuia, obiectul, cauza reală, părţile reale .etc. Se consideră, mai departe că simulaţia
relativă se subclasifică în simulaţie obiectivă (atunci când sunt disimulate ele1hente
obiective, cum .sunt natura contractului. obiectul sau cauza acestuia), respectiv
simulaţie subiectivă (atunci când este disimulat elementul subiectiv al contractului -
adică părţile). Din prima \ategorie face parte deghizarea, din a doua, simulaţia prin
interpunere de persoane. In sf'arşit, în doctrină, este .utilizată şi o altă clasificare
1
; FI.A. Baias, op. cit., p. 98; L. Pop, Contractul, p. 619, nr. 246.
224 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

considerată tradiţională, ·care distinge între tipurile simulaţiei_ în funcţie de _existenţa

sau nu a_ actului secret (fictivitatea), după natura reală a actului secret dintre părţi sau
asupra elementelor obiective- ale acestuia -(deghizarea) sau după cum aceasta poartă
asupra părţilor contractante (simulaţia prin interpunere de persoane/. Toate
clasificările menţionate au -meritul de a da un plus de înţelegere a mecanismului
simulaţiei într-o ipoteză dată. De aceea, la trecerea în revistă a formelor simulaţiei, le
vom utiliza pe toate.
• l .

152. Contractul aparent sau public este fictiv. Prin acest procedeu, părţile
disimulează' complet realitatea, stabilind în actul secret că actul aparent nu va produce
niciun efect juridic. Cu alte cuvinte, actul secret prevede că actul aparent nu are nicio
valoare şi că nu a- intervenit în realitate între părţi, adică este fictiv sau inexistent.
Părţile încheie actul public numai pentru că au un interes să se creadă că între ele s-a
născut pe această cale un raport juridic, dar se înţeleg în secret ca actul respectiv să nu
producă niciun fel de efecte juridice3 • Este singurul caz de simulaţie absolută - adică
de disimulare absolută a realităţii4 • De exemplu (cazul cel mai frecvent utilizat în
practică), între părţi se încheie un contract public de vânzare. În secret, părţile prevăd
că acest contract nu va produce niciun efect şi că niciun transfer de proprietate nu se
va produce în favoarea cumpărătorului. -- -
Această formă de simulaţie presupune, de cele mai multe ori o intenţie
frauduloasă, constând în eludarea unorprevederi legale sau în vătămarea intereselor
altor persoane5 . În ce priveşte actele juridice civile, se recurge .la această fonnă a
simulaţiei în -scopul de a crea aparenţa· micşorării gajului general al creditorilor, prin
vânzarea fictivă de către debitor a unor bunuri, cu intenţia de a fi sustrase de la
urmărirea creditorilor6; înstrăinarea este fictivă deoarece printr-un act secret între
aceleaşi persoane se exprimă voinţa reală ·a părţilor că actul public nu există în

1
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, p. 37S şi u~n„ nr. 766; Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv.
Lequette, op. cit., p. 490 şi unn.; J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit., Les effets du contrat, p. 554 şi
unn.; C. Stătescu, C. Bîtsan, op. cit,: _p. 77 şi unn.; L. Pop, op. cit.: p. 123 şi unn.; G. Chivu; op. cit., p. 20
şi urm.
2
A se ~edea, în acest sens,. CSJ, s. civ., dec. nr. 1823 din 7 octombrie 1992, în Dreptul nr.
10-11/1993,
3
p. 124. - - - .
A se vedea G. Chivu, loc. cit., pp, 170-171.
4
Din punct de vedere structural, în doctrină s-au exprimat opinii diverse: s-a afinn~t că fictivitatea
reprezintă, în realitate o simulaţie a consimţământului părţilor care lipseşte cu desăvârşire în actul secret
(Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 490, nr. 518), apoi că fictivitatea presupune o lipsă a
cauzei sau o cauză falsă a actu!Ui public (G. Chivu, op. cit„ p. 21; L. Pop, Contractui. p. 620, nr. 24 7).
-Procedeul este destul de des întâlnit şi în materie de căsătorie. În acest sens, a se vedea: TS, s.
5
-
civ., dec. nr. 765/1975, în RRD nr. 7/1975; p: 67; idem, dec. nr. 968/1975, înRRD nr: 12/1975, p. 56;
idem, dec. nr. 1342/1985, în RRD ~r. 6/1984, p. 60; dec. nr. 798/1985, în RRD nr. 3/1986, p. 71; idem,
dec. nr. 2050/1985, în RRD nr. 7/1986, p. 65. Cl! toate acestea, se pare că legiuitorul a înţeles să confere
simulaţiei căsătoriei un regim juridic particular, din moment ce art. 1294 C. civ. prevede că simulaţia nu se
aplică actelor juridice nepatrimoniale. Deşi, o parte din consecinţele căsătoriei sunt de natură patrimonială,
aceasta rămâne 'un act juridic nepatrirrionial. . - - . -
•
6
A se vedea M. G. Rarincescu, op. cii., p. 397. În practică sunt cunoscute' cazuri când prin
fictivitate se unnăreşte fraudarea intereselor moştenitorilor; a se vedea T.J. Bacău, dec. civ. nr. 1135/1983,
cu notă de E. Cîrcei, în RRD nr. 2/1985, p. 53 şi unn.
CONTRACTUL CIVIL 225

realitate. De asemenea, în practica judiciară din regimul trecut, fictivitatea a putut fi

întâlnită în legătură cu controlul provenienţei averilor persoanelor fizice; mulţi dintre
cei cercetaţi după această procedură, au încercat să dovedească dobândirea licită a
unor bunuri prin acte fictive de donaţie sau împrumut 1• De asemenea, mai sunt
cunoscute, partajul fictiv, schimbul fictiv, donaţia fictivă2 , societatea fictivă3 •

153. Actul public deghizează actul secret. Procedeul deghizării constă în

faptul că părţile încheie un anumit contract care dă naştere adevăratelor raporturi
juridice dintre ele, contract pe care, pentru a-l ţine în secret, în totul ori .în parte, îl
îmbracă în forma unui alt contract. Deghizarea constituie, din punct de vedere tehnic,
o simulaţie relativă obiectivă. De regulă, prin actul public se ascunde natura actului
secret. Ne găsim în prezenţa deghizării chiar şi atunci când actul public, fără a masca
natura actului secret, se limitează doar la ascunderea prin omisiune a unor clauze sau
efecte ale actului real. Urmează că deghizarea este de două feluri: totală şi parţială4 •
A. Deghizarea totală există atunci când, prin actul public, se ascunde natura
actului. secret - este vorba, în realitate de o simulare a cauzei reale a actului juridic5 .
Contractul secret se numeşte act deghizat, iar actul public se numeşte act deghizat. De
exemplu, părţile încheie un contract de donaţie pe care-l deghizează într-un contract de
vânzare-cumpărare6 sau de întreţinere. Este posibil şi reversul acestei situaţii, în care,
pentru a face dovada provenienţei bunurilor, vânzarea este disimulată într-un act public
de donaţie sau pentru a da o anumită calificare a bunurilor7• Tot astfel,. s-au întâlnit
cazuri când un contract de întreţinere a fost deghizat într-un contract de vânzare8•
Contractul secret se numeşte act deghizat, iar actul public se numeşte act deghizat.
B. Deghizarea parţială intervine în situaţia când părţile, prin actul public, se
limitează să ascundă unele clauze sau efecte ale actului secret, fără să se ascundă
natura actului care îşi produce efectele între părţi. Cazul .tipic este cel al simulaţiei
preţului, când părţile, în Jocul preţului real stabilit de părţi într-un contract de vânzare,

1
Pentru o analiză a practicii judiciare în materie, a se vedea I.FI. Popa, Constatarea simulaţieişi
revocarea înstrăinărilor frauduloase în cauzele privind controlul provenienţei bunurilor, în RRD nr.
4/1987, p. 44 şi urm. Referitor la simulaţia prin fictivitate în contractul de împrumut, a se vedea T Jud.
Buzău, .dec. civ. nr. 1135/1983, cu riotă de E. Cîrcei, în RRD nr. 2/1985, pp. 53-54. O recrudescenţă a
acestui tip de simulaţie se reîntâlneşte şi în zilele noastre datorită impactului legislaţiei privind controlul
averii demnitarilor. Incă nu există jurisprudenţă relevantă publicată.
2
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 621
3
FI. Tuca, Societatea comercială fictivă, în ROC nr. 10/1996, p. 110 şi. unn.; a se vedea, de
asemenea, J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit., Les f?f!ets du contrat, p. 555, nr. 506.
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 91.
4
5
Pentru discuţiile pe această temă, a se vedea L. Pop, Contractul, p. 622.
6
. A se vedea, în acest sens: T. Ilfov, s. a II-a civ., sent. civ. nr. 650/1948, în JN nr. 8/1948, p. 353;
TMB, s. a Ill-a civ., dec. nr. 1855/1968, în RRD nr. 7/1969, p. 167; T. jud. Suceava, dec. civ. nr. 940/982,
în RRD nr. 7/1983, p. 57. ·
7
De exemplu, în vechiul context al art. 845 din vechiul Cod civil, a se vedea S.J. Vidu, Este posibil
ca soţul donatar să se prevaleze de prezumţia instituită de art. 845 din Codul civil pentru a dovedi
existenţa zmei donaţii deghizate al cărei beneficiar este şi, pe cale de consecinţă, ca bunul donat să devină
propriu în condiţiile prevăzute de art. 31 fit. b) din Codu/familiei?, în Dreptul nr. 9/2002, p. 81 şi unn.
8
A se vedea, în acest sens: T. jud. Bistiiţa-Năsăud, dec. civ. nr. 280/1971, în .RRD nr. 1011972,
p. 174; TS, s. civ., dec. nr. 834/1989, în Dreptul nr. 3/1990, p. 64.
226 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

în actul .public se stipulează un alt preţ mai· mare 1 sau mai 11lic2 • beghizarea parţială,
Irtai ales în ipoteza: · declarării tinui preţ inferior în vederea eludării taxelor · şi
impozitelor aferente transferului proprietăţii, aşadar a eludării fiscului, prin frecvenţa
sa practică ridică majore probleme de politică legislativă, astfel cum cvom observa cu
prilejul analizei scopurilor simulaţiei; Se mai întâlneşte însă deghizarea parţială şi în
cazul antedatării. sau postdatării unui contract în scopul fraudării intereselor unor terţi
sau eludării unor prevederi legale imperative3 . ·

154. Interpunerea de persoane. Este un caz de simulaţie relativă şi .subiectivă

care a generat discuţii co1nplexe în literatura de specialitate. În cazul simulaţiei prin
interpunere de persoane, persoanele care încheie actul aparen:t prevăd; într-o înţelţgere
secretă, faptulcă una dintre ele nu are calitatea de parte contractantă şi stabilesc cine
este adevăratul contractant. Aşadar, părţile actului aparent urmăresc, în mod conştient,
ca efeCtele să se producă faţă de o altă persoană căreia i se asigură anonimatul. Aşa
este, de exemplu; contractul de· donaţie în care donatar apare o persoană -interpusă
pentru fapt1.ll că, datorită unei incapacităţi legale,adevăratul donatar nu poate primi, pe
faţă, donaţia direct de la donator. De asemenea, practica judiciară ne oferă destule
vânzări simulate prin interpunere de persoane4 • ·
Din punct de vedere structural, se spune· că simulaţia prin interpunere de
persoane etc. '6 operaţiune tripartită. În principiu; pentru a se realiza simulaţia prin
interpunere de persoane este necesar ca acordul siniulator să se realizeze între cel puţin
trei persoane, adică cele două părţi şi persoana interpusă. Mai mulţi autori susţin că nu
ar fi suficient doar acordul de voinţă dintre persoana interpusă în a:ctul public şi
adevăratul contractant5• ·Dacă partea·· care. contractează cu··persoana· interpusă nu
participă la încheierea acordului simulator, ea rămâne terţfaţăde actul secret, care m~-i
poate fi opus; de aceea, unii autori susţin că în acest caz simulaţia nu se realizează. ln
principiu, în operaţiunea simulaţiei prin interpunere de persoane sunt implicate trei
persoane: inte1ponentul (persoana care are calitatea .de beneficiar. real al operaţiunii
cuprinse în actul public), interpusul (persoana care figureciză ca parte în act1.ll public şi
care maschează adevărata identitate a beneficiarului) şi terţul (care este contractantul
adevărat din actul public, în persoana căruia se produc efectele .acestui contract) '. Deşi,
6

de principiu, este de admis că simulaţia prin interpunere de ·persoane presupune ca

1
De exempu, părţile, în vederea obţinerii de către cumpărător a unei finanţări bancare mai mari din
pa1tea unei instituţii bancare, declară un preţ superior realităţii în actUl ostensibil (FI.A. Baias, op. cit.,
p. 108).
2
A se vedea, în acest sens, TS, în compunerea prevăzută de art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea pentru
organizarea judecătorească, dec. nr. 9/1986, cu Nota I de A. Chira şi Nota li de V.· Stoica, M. Ronea, în
Dreptul nr. 2-3/1990, pp. 41-52. · ·
3
A se vedea Fl.A.Baias, op. cit., p. 109.
4
A se vedea, în acest sens: TMB, s. lV.civ., dec, nr. 2609/1978, cu Notă de Gh. I. Florescu, în
RRD nr.-10/1980, pp. 57-58; TS, s. civ., dec. nr. 459/1977, cu Notă de C. Turianu, în RRD nr. 5/1978,
pp. 51-53. . . . .
5
A se vedea: T.R. Popescu, P:Anca, op. cit., p. 125; D. Cosma, op. cit., p. 396 şi urm.; C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit., p. 79 şi unn.; L: Pop, op. cit., p. 125 şi urm. ·
6
A se vedea FI.A. Baias, op. cit., p. 113.
CONTRACTUL CIVIL 227
acordul simulatoriu să fie încheiat între toate cele trei persoane descrise mai sus,
credem că această chestiune nu este de esenţa simulaţiei şi că este posibil că terţul (aşa
cum. de altfel este şi desemnat în definiţia structurală). să nu fi participat la acordul
simulatoriu şi să nu fi avut cunoştinţă de acesta. Esenţial este ca realitatea juridică a
raportului dintre interponent şi interpus să fie disimulată. Lectura textelor legale (mai
cu seamă, art. 1289-1294 C. civ.), îndreptăţeşte pe deplin o asemenea calificare - din
niciun text legal nu se desprinde condiţia participării terţului la acordul simulatoriu
pentru ca întreaga operaţiune să fie calificată drept simulaţie. Mai mult, astfel cum
vom observa, noua reglementare a mandatului fără reprezentare (art. 2039-2042
C. civ.), întăreşte această concluzie.
În continuarea discuţiei de mai sus, rapmtat la chestiunea structurii simulaţiei
subiective, se pune întrebarea dacă mandatul fără reprezentare (sau convenţia de
prete-nom, de împrumut de nume) este sau nu o simulaţie prin interpunere de
persoane? Mandatul fără reprezentare „este contractul în temeiul căruia .o parte,
numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părţi,
numită mandant, şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile ce rezultă din aceste acte, chiar
dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat." [art. 2039 alin. (1) C. civ.]. În esenţă,
mandatul fără reprezentare presupune încheierea de acte pe seama unei persoane a
cărei identitate nu este revelată la data contractării cu terţul. Cu alte cuvinte, este vorba
de încheierea de acte fără contemplatio domini, adică fără arătarea adevăratului
beneficiar al raportului juridic creat1• De esenţa mandatului fără reprezentare este
faptul că identitatea mandantului rămâne ascunsă, secretă faţă de persoana cu care
contractează mandatarul şi faţă de alţi terţi, deoarece, confonn art. 2040 alin. ( 1)
C. civ. „Tertii nu au niciun raport juridic cu mandantul."
În do~trina românească, majoritatea autorilor au susţinut că mandatul fără
reprezentare constituie figură juridică distinctă de cea a simulaţiei prin interpunere .de
persoane, pentru considerentul structural relevat mai sus: în cazul simulaţiei prin
interpunere de persoane. este necesară participarea a trei persoane la acordul
simulatoriu, în timp ce în cazul mandatului fără reprezentare, terţul rămâne străin de
acordul simulatoriu2 • Astfel se susţinea că scopul actului încheiat de mandatar este
acela de a executa obligaţia asumată faţă de mandant şi nu de a ascunde existenţa sau
conţinutul convenţiei de mandat; că mandatarul încheie actul cu o persoană. care are

1
Este vorba de o exhibare juridică a calităţii de reprezentant a mandatarului. Este posibil ca terţii
contractanţi să aibă cunoştinţă de existenţa mandatului fără reprezentare, cu toate acestea, simpla
cunoaştere a unui asemenea mandat, nerelevată în actul încheiat, face ca efectele p1imare ale raportului
juridic să fie generate între mandatarul fără reprezentare şi terţ [exact cum se desprinde din prevederile art.
2039 alin. (I) parte finală care vorbeşte de aceleaşi efecte ale mandatului .fără reprezentare „chiar dacă
terţii aveau cunoştinţă despre mandat'']. . ·
.
2
A se vedea, de exemplu: D. Cosma, op. cit„ p. 397; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 79;
G. Chivu, loc. cit„ p. 27 şi urm.; jurisprudenţa pare a fi în acelaşi sens, cel puţin cea anterioară intrării în
vigoare a noului cod: T. jud. Cluj, dec. civ. nr. 102111971, cu notă de G. Chivu, în RRD nr. I 1/1973,
p. 136; C. Ap. Ploieşti, s. civ., dec. civ. nr. 3511/2000, .cu notă de M.L. Belu Magdo, în Curieml Judiciar
nr. 1/2002, p. 67 şi urm. - presupunem însă. că această jurisprudenţă se va schimba ca uiinare
areglementării exprese a mandatului fără reprezentare care asociază în mod evident această figură juridică
celei a simulaţiei.
 228 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE.

calitatea de terf în raport cu contractul de ma1ldat fără reprezentare, terţ căruia atât
contractul de mandat, cât şi identitatea mandantilltii · îi sunt necunoscute; că actul
încheiafde .·mandatar, în raport cu terţul contractant, este un act real, şi nu aparent;
mandatarul îL încheie în nume propriu,· în calitate de parte contractată; luând asupra sa
drepturile şi obligaţiile născute din acel actjuridic;'în sfărşit, pentru că, între mandant
şiterţ 'nu se naşte nici o legătură juridkă. Alţi autori, consideră însă că mandatul fără
reprezentare este în realitate un caz de simulaţie prin interpunere de persoane 1 pentru
patru considerente majore: ·
a) în primul rând, mecanismul. după care interponentul devine adevăratul bene-
ficiar al contractului public este identic în cazul ambelor figuri juridice: interpunerea
de persoane şi ·mandatul fără reprezentare. Cunoaşterea sau necunoaşterea actului
·secret de către terţul contractant nu are nicio relevanţă, astfel cum rezultă şi din partea
finală a art. 2039 alin. (1) C. civ.; ·
b) îri ambele situaţii există un act secret care modifică efectele unui act public şi
care' este contemporan cu acesta2 . Din nou, cunoaşterea sau necunoaşterea terţului nu
·au relevantă; ·
c) s~b acelaşi. aspect, efectele actului secret se produc în exact aceleaŞi condiţii
ca şi la simulaţia obişnuită, dacă avem în vedere art. 2040 alin. (2) şi 2041 C. civ. care
vorbesc de fapt de o acţiune în substituire adică chiar. de o acţiune în constatarea
simulatiei;dublată de una în executarea actului secret3; ...
d)în sfărşit, argumentul dat de o privire gfobală asupra celor ·două figuri juridice,
ne obligă să constatăm că ambele generează o aparenţă mincinoasă destinată
cunoaşterii de către terţi. ·. .. ·
Concluzia este aceea că, mandatul :fără reprezentare, reprezintă o fonnă atipică
. de simulaţie prin· interpunere de persoane, adică o manifestare aparte a siniulaţiei
subiedive4 • Particularismul acestei operaţiuni constăîn fapful că acordul simulatoriu

1
: A se vedea, în special, V. Longhin, 'op. cit., p. 103; A. Pop; Gh. Beleiu, op: cit.; p. 330 şi unn., Fr.
Deak, op: cit., p. 271 şi unn.; D. Chirică, Drept civil. ,Contracte speqia/e; Ed. Lumina Lex, Bucureşti l 997,
p. 271; P.Vasilescu, op. cit., p. 303 şi urm.; FLA. Bafas, op. cit., p. 122 şi unu.; O. Hanes, în notă ,la C.
Ap. Alba Iulia, s. Civ., dec. nr. 197/2004, în Dreptul nr. 7/2005, p. 222 şi unn.; doctrina franceză este de
regulă, şi' ea în sensul absorbirii convenţiei de prete-nom de cătr~ simulaţi.e (Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph.
Stoffel~Munck, o]J. cit.; p. 376; J. Ghestin, Chr. 'Jamin, M. Billiau, op. cit., Les ejfets du conirat, p. 557 şi
unn., nr. 510) cu explicaţii aparte pentru a justifica une.ori instituţia (a se vedea, de exemplu, F. Leduc,
Rejlexion sur la convention de prete-nom, în RTDCiv., 1999, p. 283 şi unn.). · ··
. L. Pop, Contractul, p. 625 (în sensul că acordul simulator se încheie anterior sau simultan cu actul·
2

public). . .
·. : Analiza art .. 2040 şi 2041 C. civ. referitoare la· efectele· mandatului fără reprezentare, relevă exact
3

· aceeaşi optică a legiuitorului. IJe exemplu, art. 2041 alin .. (1) C. civ. prevede că: „Mandantul poate
· revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa de către mandatarul care a acţionat în nume propriu, cu
excepţia bunurilor dobândite de terţi prin efectul posesiei de bună-credinţă." sau la alin. (2) unde se
, prevede că, în cazul imobilelor pe care mandatarul fără reprezentare trebuie să le transmită mandantului,
dacă mandatarul. refuză, mandantul poate cere pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care „să ţină loc de
act de transmitere a bunurilor dobândite." În ambele situaţii, de fapt, revendicarea bunurilor mobile sau
acţiunea vizând obţinerea hotărârii care să ţină loc de act translativ de proprietate, au semnificaţia unor
actiuni subsecvente constatării
~ .
simulatiei - este vorba de actiunile
~ '
în' executarea actului secret, într~o
anumită măsură. . '
4
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 625.
CONTRACTUL CIVIL 229
este încheiat doar între interponent şi. interpus faţă de simulaţia ·subiectivă tipică unde
la acest acord participă şi terţul. ·
În sfârşit, în doctrină s-a mai susţinut şi că, în anumite situaţii, chiar mandatul cu
reprezentare poate să genereze o situaţie simulată • Este de imaginat o asemenea
1

situaţie însă nu în sfera simulaţiei prin interpunere de persoane. Astfel, adesea, datorită
clivajului dintre procură (actul care doar probează existenţa unui mandat) şi mandatul
propriu-zis, este posibil ca anumite efecte ale contractului de mandat să fie ascunse
terţului contractant sau celorlalţi terţi. În general însă, mandatul cu reprezentare nu
reprezintă o formă de simulaţie 2 • · · .· .

Subsecţiunea a 3-a
Scopurile şi limitele simulaţiei· ..

155. Scopurile simulaţiei. Folosind simulaţia, părţile produc voit, în .deplină

cunoştinţă de cauză, o neconcordanţă între voinţa declarată şi voinţa reală, acordul ·lor
de voinţă realizat în scopul naşterii, modificării sau stingerii unui raport juridic fiind
însoţit, dublat şi de un alt acord de voinţă, declarat, dar nereal, în scopul ascunderii sau
mascării faţă· de terţi a existenţei sau·· conţinutului acordului de voinţă· secret, real.
Tocmai în vederea atingerii acestui scop, părţile încheie· actul aparent ce dă expresie
unei declaraţii de voinţă falsă, nereală. Acesta este scopul abstract al simulaţiei.
La baza simulaţiei, ca operaţiune juridică, stau întotdeauna şi anumite scopuri
directe, concrete· care sunt diferite de la caz la caz. Astfel, părţile pot unnări evitarea
sau eludarea aplicării unor norme legale prohibitive incidente în materia contractelor.
Aşa, de exemplu, printr-o donaţie deghizată îritr-un contract de· vânzare-cumpărare,
părţile pot unnări să împiedice raportul donaţiei şi eventuala reducţiune a acesteia la
moartea donatorului. De asemenea, ·prin procedeul interpunerii de persoane, părţile
,simulaţiei pot urmări eludarea unor dispoziţii legale care instituie o incapacitate pentru
anumite persoane de a primi o liberalitate, Alteori, prin simulaţie, una dintre părţile
contractante, având calitatea de debitor al altor persoane, încearcă şi uneori reuşeşte
ca, printr-o vânzare-cumpărare fictivă, să sustragă anumite bunuri de la. o viitoare
urmărire ce va fi începută de către creditorii săi •
3
.
Scopul concret· al simulaţiei .poate fi însă şi de altă natură. Astfel, se poate
întâmpla ca cineva să dorească a face o donaţie unei anumite persoane, păstrându..:j
' anonimatul sau păstrându~şi anonimatul; pentru aceasta va încheia o donaţie aparentă
cu o persoană interpusă, cele două părţi stabilind în secret că beneficiarul donaţiei ya fi
o altă persoană sau va încheia printr-un interpus o donaţie cu beneficiarul- real al
acesteia.

156. Principiul neutralităţii simulaţiei. Deşi minciuna n~ trebuie încurajată, se

consideră în dreptul actual că părţile unui act au dreptul să_păstreze secretă înţelegerea

•
1
A se vedea, în acest sens; P. Vasilescu, op. cit., p. '264 şi unn. ·· · ·
În acest sens, a se vedea FI.A. Baias, op. cit., p. 264 şi unn.; L. Pop, Contractu/, p. 626.
2
3
A se vedea, în acest sens, CSJ, s. civ., dec. nr. 1823/1992, în Dreptul nr. JO- I 111993, p. I 24. ·
230 TRATAT ELE\\1.ENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

lor. Simpla lor intenţie de .a ascunde terţilor realitatea raportului lor juridic, nu se
consideră că trebuie sancţionată. De aceea, legiuitorul, prin prevederile art.J289 alin. (1)
· C. civ. consfinţeşte .·aşa-numitul principiu ·al neutralităţii·. simulaţiei, anterior ·recu-
noscut de doctrină şijurisprudenţă 1 • Confonn acestui principiu, simulaţia nu trebuie
sancţionată la nivelul validităţii (prin intermediul nulităţilor), dar nici nu trebuie
încurajată în sensul producerii de efecte'faţă de terţi (aşadar, atrage 5nopozabilitatea).
Cu alte cuvinte, simulaţia este neutră pentru că nu e sancţionată cu nulitatea, dar şi
pentru că nu este opozabilă terţilor.Totuşi ea: este.tolerată :de legiuitor care înţelege să
confere voinţei reale a părţilor actului secret, forţa obligatorie, confonn art. 1270 C. civ.
Aşadar, legiuitorul recunoaşte părţilor un anume drept de a simula. Acest drept trebuie
·exercitat însă cu bună-credinţă pentru menţinerea caracterului neutru al simulaţiei 2 •
Excepţiile de la neutralitatea simulaţiei .surit cazunle în care dreptul de a simula este
exercitat în manieră abuzh:ă.. . .. ·

157. Limitele simulatiei. Pentru. a detennina limitele simulatiei este necesar să

ayem.în vedere textul art" i289 alin. (l) c civ.,.unde se dispune: '„contractul secret
produce· efecte numai între părţi şi,. dac;~. din natura contractului ori din stipulaţia
părţilor .nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali .sau cu titlu universal".
Limitele simulaţiei sunt date de exercitarea corectă a. dreptului de· a simula. O even-
tuală! exercitare abuzivă a.acestui dreptse FOnsideră în doctrină că este frauda. Frauda
poate fi .de două feluri: frauda intereselor terţilor şi frauda la lege. .
Frauda. intereselor terţilor. (frauda ·civilă) ·este ·.de. regulă, sancţionată cu
inopozabilitatea faţă de aceştia a contractului aparent. În mod ,obişnuit, ca unnare a·
recµnoaşterii legale a simulaţiei, terţilor le este opozabilă situaţia juridică rezultată din
actul public. În .cazul în .care simulaţia este menită să le încalce {fraudeze) drepturile,
ei au :dreptul să solicite . să se constate· inopozabilitatea actului public faţă de ei.
Exemplul tipic îl regăsim în cazul înstrăinării fictive ·de către debitor a unui bun pentru
a-Lsustrage executării silite din partea, unui: creditor.. Creditorul, în acest caz, are
o
posibilitatea să dovede~scă fictivitatea actului publiC formulând acţiune prin care să
se constate inopozabilitatea. acestuia faţă. de ţ ei3. În acest sens, consacrând soluţia
avansată.mai sus, art. 1290 alin.· (2) C Civ. prevede că ,,terţii pot invoca împotriva
părţilor existenţa contractului secret, atunci când acesta le vatămă drepturile".·
Frauda la lege. De multe ori, simulaţia eşte confonnă cu .legea şi în acord cu
bunele moravuri. Cu toate:acestea, prin crearea unei sîtuaţii juridice aparente, contrară
sau diferită celei reale, poate fiurinărită realizarea unor scopuri ilicite sau imorale,
când actul juridic simulaVrtu mai poate .fi ocrotit ·de lege şi deci este exclus să producă
efecte juridice valabile chiar între părţilecontractante. În.cazul în care frauda legii este

1
' . . .· .A se vedea: Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph .. Stoffel-Munck, op. ât,, P: 377, nr. 768; J. · Ghestin, Chr.
Jamin, M. Billiau, op. cit„ p. 560; în dreptul nostru: P. Vasilescu, 'op. Cit„ p: 247 şi unn.; .FI.A. Baias,
op. cit.~ 'p: '165; L. Pop, Contractul, p. 628, m. 251. ·; ·. : · · . ' · ·
2
A se vedea FI.A. Baias, op. cit„ p. 165; G. Chivu, op. cit., p. 36 şi urm.
3
Este punctul unde frauda care dă dreptul la acţiunea pauliană şi acţiunea în constatarea simulaţiei
se întâlnesc. De fapt, creditorul cere să se constate inopozabilitatea actului public pentru a-şi reconstitui
gajul său general şi pentru a putea trece la executarea silită a bunului debitorului.
CONTRACTUL CIVIL 231

scopul urmărit prin simulaţie, sancţiunea firească este nulitatea. Tocmai de aceea, art.
1289 alin. (2) C. civ. prevede: „Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte
nici între părţi dacă nu îndeplineşte condiţiile de fond cerute de lege pentru încheierea
sa valabilă." Aşadar, prin excepţie de la regula neutralităţii simulaţiei, ea este lovită de
nulitate dacă nu sunt respectate condiţiile esenţiale de validitate. Între cerinţele de
validitate esenţiale ale contractului sunt cele legate de cauză şi obiect, adesea ataşate
fraudei la lege 1•· În aceste cazuri, nulitatea absolută va lovi întreaga operaţiune a
simulaţiei, adică atât actul public cât şi actul secret. Pe lângă aceste cazuri de nulitate,
şi nerespectarea condiţiilor de validitate legate de capacitate şi consimţământ sunt
2
sancţionate cu nulitatea, în principiu relativă a operaţiunii • Uneori legiuitorul prevede
expres sancţiunea nulităţii în cazul unor simulaţii menite să fraudeze incapacităţi
speciale sau alte prevederi imperative legale. De exemplu, art. 992 C. civ. prevede
nulitatea relativă pentru sancţionarea liberalităţilor .deghizate al căror scop este
încălcarea incapacităţilor de a primi donaţii pentru persoanele prevăzute de art. 991
C. civ.
Cazul particular al simulaţiei preţului (frauda fiscală). În cazul simulării
elementului preţ prin indicarea în actul public a unui preţ mai mare, scopul poate fi
legat de fraudarea intereselor unui terţ. Eventuala sancţiune aplicabilă ar fi inopo-
zabilitatea actului public faţă de terţii fraudaţi în cadrul unei acţiuni a acestora în
constatarea simulaţiei3. Mai de interes este situaţia contratului public în care se declară
un preţ inferior celui real dintre părţi. Sancţiunea unui asemenea act ridică o reală
problemă de politică legislativă • Desigur că scopul unei asemenea simulaţii este
4

frauda legii, adică încălcarea obligaţiilor imperativ stabilite prin lege din punct. de
vedere fiscal 5 • Cu toate acestea, frauda la lege nu este motivul detenninant al întregii

1
Este vorba mai ales, de cauza ilicită sau imorală şi de obiectul ilicit pe care ar putea să le
urmărească actul secret.
2
În ambele cazuri de nulitate, aplicate la textul art. 1289 alin. (2) C. civ. s-ar putea susţine că ar fi
lovit de nulitate doar actul secret. Cu toate acestea, este absru:,d să se menţină actul public despre care
părţile au decis că nu va produce niciun efect juridic între ele. In ansamblul operaţiunii simulaţiei, pe de
altă parte, actul public este subsidiar celui secret - este aşadar natural să îl considerăm lovit de nulitate.
El ar putea fi menţinut numai dacă interesul terţilor cere aceasta, în virtutea teoriei aparenţei, deasemenea
protejată de reglementarea actuală a simulaţiei. · · ·
3
Pentru discuţii, a se vedea FI.A. Baias, op. cit., p. 299 (termenii discuţiei s-au schimbat între timp.
O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială care la art. 6 prevedea nulitatea
absolută atât a actului public cât şi a celui secret dacă actul secret prevedea un preţ mai mare decât cel
declarat în actul public, a fost integral abrogată şi nu mai există în dreptul actual nicio dispoziţie care să
consacre nulitatea expresă a unor asemenea simulaţii). · .
4
Legislaţiile naţionale oscilează în aplicarea unui regim strict care presupune nulitatea operaţiunii
(până nu demult, aceeaşi era situaţia şi în dreptul nostru, în contextul art. 6 din Ordonanţa Guvernului
nr. 1211998, în prezent abrogată; aceasta este situaţia actuală în Franţa, unde art. 1840 din Codul general al
impozitelor francez prevede nulitatea operaţiunii simulaţiei făcută în scopul fraudei fiscale) şi a unui regim
care se abţine de la indicarea unei sancţiuni exprese în plan civil (este, astfel cum vom vedea, situaţia
actuală din dreptul nostru).
5
În cazul unui act notarial care presupune transferul dreptului de proprietate, este vorba de
impozitul pentru transferul dreptului de proprietate stabilit de art. 77-1 C. fisc. şi de taxele de cadastru
(datorate de m;~:menea statului).
 232 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

operaţiuni, ci doar un motiv complementar 1• De aceea, credem că nu este firesc să

· promovăm ideea sancţiunii nulităţii absolute pentru întreaga operaţiune 2 şi să rămână
în continuare valabilă ideea unei eventuale inopozabilităţi a actului secret faţă de terţi3,
între aceştia regăsindu-se chiar şi fiscul/statul . care poate avea însă posibilitatea
invocării simulaţiei cu toate consecinţele ce decurg de aici. În sfârşit, este de la sine
înţeles că, părţile, în afara .raportuiui civil în care se' află, se supun riscului unei
condamnări penale pentru mai multe infracţiuni cum ar fi fals, uz de fals, evaziune
fiscală etc., mijloace care ar trebui să fie un stimulent suficient pentru o declarare reală
a preţului· . din contractul public. Pe de altă parte, cu titlu de. răspundere li se poate
pretinde părţilor şi restituirea către stata impozitelor neplătite ca unnare a utilizării
simulaţiei ..

Subsecţiunea a 4-a
Efectele simulatiei
'
158. Punerea problemei. Aşa cum am putut observa, în legislaţia noastră civilă,
simulaţia, prin ea însăşi; im constituie o cauză de nulitate. Din anal~za textului art.
1289 C .. civ. rezultă că· singura sancţiune specifică simulaţiei este, de regulă,
inopozabilitatea faţă de terţi 'a actulUi secret şi a situaţiei juridice născută din acesta.
Terţii pofînlătura însă simulaţia pe calea acţiunii .în simulaţie4 • De aceea, efectele
simulaţiei trebuie analizate avându-se în vedere: raporturile dintre părţile contractante
şi avânzii lor cauză; raporfurile dintre păi-ţi .şi terţi; raporttirile dintre terţi. ·

159. Efectele simulaţiei în raporturile dintre. părţile contractante.· Confonn

prevederilor art. 1289. alin. (1) şi (2) C. civ., .atunci când simulaţia este valabilă, între
părţile .contractante şi succesorii universali şi cu titlu universal ai părţilor, produce
efecte actul secret. Soluţia este în acord cu dispoziţia art. 1266 alin. (1) C. civ. potrivit

... ,>·
1
Este···cie presupus că, de regulă, raţiunile.care ati detenninat declararea unui preţ inferior nu sunt
determinante .în încheierea actului, cu alte cuvinte, că actu!' s-ar.frîncheiat şi dacă nu ar fi fost posibilă o
asemenea.de~larare a unui preţ inferior în actul public. Desigur că, avem de a face cu o· observaţie greu de
·verificat statistic. Dacă însă, cauza detenninantă a actului a fost fraudarea fiscală; atunci desigur că avem
de a face cu o cauză ilicită şi, într-o asemenea situaţie, sancţiunea întregii operaţiuni trebuie să fie nulitatea
absolută; în virtutea reguliifraus omnia corrunipit'(yr. Terre, Ph. Simler, Yv; Lequette, op. cit.; p. 499 şi
urm., nr. 530). · · · .
~ De altfel, este sui-prinzătoare ·inerţia manifestată de jurisprudenţă în aplicarea vechilor
reglementări care sancţionau cu nulitatea absolută întreaga operaţiune a simulaţiei în cazul declarării unui
preţ inferior în actul public (sau unei chirii inferioare) .~ ·este vorba de fostul art. 6 din Ordonanţa
Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru în materie notarială - un text despre care nu aflăm din
nicio soluţie publicată (după cunoaşterea noastră) că ar ·fi atras nulitatea unei întregi operaţiuni.
· Singura sancţiune imaginabilă în plan civil, alta decât nulitatea, într-o asemenea situaţie. Desigur
3

că este mai. greu de imaginat mobilizarea eventuală a funcţionarilor fiscului în fonnularea unei asemenea
acţiuni în constatarea simulaţiei şi îh asigurarea P.lăţii taxelor. Dar ea nu este la fel de greu de imaginat în
contextul subsecvent al cunoaşterii unei eventuale· condamnări .a părţilor. pentru o eventuală· evaziune
fiscală! . ·
4
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 75.
 CONTRACTUL CIVIL 233
căreia, dacă între ·voinţa internă reală şi declaraţia de voinţă a· părţilor contractante
există neconcordanţă, are prioritate întotdeauna voinţa reală, adică în· noua formulare
;,voinţa concordantă" - cea care se regăseŞte în actul secret. Se consacră astfel
principiul priorităţii voinţei interne, or, ·în caz de simulaţie, voinţa reală a părţilor se
exprimă în actul secret. Mai departe, principiul priorităţii voinţei interne este completat
,de cel al foiţei obligatorii, consacrat de art. 1270 C. civ. · .
Efectele actului secret se produc şi faţă de succesorii. universali şi cu titlu
universal ai părţilor, deoarece ei sunt continuatorii personalităţii autorului lor. De
altfel, textul art. 1289 alin. (1) C. civ. restrânge sfera avânzilor-cauză, în orice
simulaţie, la categoria succesorilor universali şi cu titlu universal ai părţilor. Ba mai
mult, succesorii universali şi cu titlu universal devin şi ei terţi propriu-zişi, faţă. de
actul secret, atunci când, prin simulaţie, autorul lor, parte contractantă, a urmărit să le ·
fraudeze interesele'.
În toate cazurile în care una dintre părţi refuză să execute prestaţiile pe care şi
le-a asumat prin actul secret (eventUal invocând actul public ale cărui prestaţii le:-ar fi
executat), cealaltă parte ··este. îndreptăţită să ·ceară să se .constate simulaţia şi ·apoi
. executarea prestaţiilor celeilalte părţi sau să. invoce celelalte remedii pentru neexe-
cutare. Acţiunea în simulaţie este mijlocul tehnic prin care se poate ajunge la consfin-
ţirea forţei obligatorii în cazul în care una din părţi o neglijează .

. 160. Efectele simulaţiei faţă de terţi.Legea distinge în .sfera terţilor între două
categorii prin raportare la simulaţie: terţii obişnuiţi (faţă de care interesează în ce
măsură se poate invoca simulaţia sau nu) şi creditorii părţilor (care au un interese
aparte în privinţa simulaţiei). Ambii sunt terţi, însă situaţia creditorilor reclamă o
atenţie aparte care este oglindită Şi de textele care actualnierţte reglementează efectele
. simulaţiei faţă de aceştia.
Principiul consacrat de legiuitor în art. 1290 alin. (1) C. civ. este acela că actul
secret nu poate avea niciun efect în contra· terţelor persoane, complet străine de
contract,· aşadar nu poate fi invocat de părţi sau de succesorii lor (universali sau cu titlu
universal) împotriva terţilor de orice fel: Pentru ca actul secret să fie complet
inopozabil terţilor, aceştia trebuie să se fi încrezut cu bună-credinţă în aparenţa creată
de actul public. Pe de altă parte, acelaşi text legal prevede că, regula inopozabilităţii se
aplică terţilor care „au dobândit drepturi de la achizitorul aparent"2 • Aşadar, deşi între
părţi va produce efecte actUl secret, totuşi terţilor le va putea fi opusă numai situaţia
juridică născută din actul aparent sau public, deşi nu corespunde realităţii. Explicaţia
constă în aceea că terţii au cunoştinţă doar despre existenţa şi.conţinutul actului public,
din moment ce părţile au încheiat în secret actul real care exprimă' adevărata lor voinţă.
Practica judiciară a statuat că terţii pot invoca inopozabilitatea, faţă de ei, a actului
secret, numai dacă sunt de bună-credinţă [întocmai cum indică astăzi .textul legal al

1
Cum se· întâmplă În cazul moştenitorilor rezervatari cărora antecesorul· le-a încălcat rezerva
succesorală printr-o donaţie deghizată într-un contract de vânzare. ·
· Într-o altă situaţie, simulaţia nici nu are importanţă în raport cu tetjii. O eventuală respectare a
2

aparenţei fără interes din partea lor poate fi oricând transformată într-una de opozabilitate a actului secret
de către partea care are interes să invoce simulaţia şi să transforme astfel actul secret în act public.
 234. TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

art: 1290 alin. (1) C. civ.]. Buna-credinţă trebuie să ·existe în momentul încheierii
simulaţiei. Dimpotrivă, dacă terţii au avut cunoştinţă despre încheierea· şi cuprinsul
actului .secret, terţii sunt de· rea-credinţă 1• Atunci când părţile dovedesc că terţul, care
invo~ă · actul· aparent, a fost de rea-credinţă, va. fi opozabil şi faţă de el, îri mod
obligatoriu,.actul secret. Îriacest sens, s.:a•statUat că reaua-credinţă.a terţilor face să
dispară raţiuriea pentru care legea îi ocroteşte împotriva efectelor actului secret, care le
. . ' 2
devine, astfel, opozabil..
Prin excepţie ~e la regula inopozabilităţii faţă de terţi, instituită de art. 1290 alin. (1)
C. civ., alin; (2) al aceluiaşi articol prevede. că „terţii pot invoca împotriva părţilor
existenţa contractului secret atunci când acesta le vatămă drepturile." Se deduce din
textcă, uneori, terţii au un drept de opţiune între invocarea actului public sau a celui
secret3• Actul secret poate produce efecte favorabile4 sau defavorabile5 terţilor, în acest
context, este inexplicabilă condiţia indicată de legiuitor ca actul secret să fie vătămător
pentru a putea fi invocat.· Ce interes poate avea un terţ în a invoca un act care îi este
vătămător?. Un asemenea interes există dacă este dublat de o acţiune care tinde la
desfiinţarea· acestui act secret şi la înlăturarea situaţiei nefavorabile pentru terţi. De
exemplu; terţul - totodată moştenitor rezetvatir al vârlzătorului din actul public, are tot
interesul să probeze .existenţa actul~i •secret ·de donaţie pentru ca apoi 'să ceară
reducţiunea acestuia.. În asemenea situaţii; terţii autot interesul să invoce, în beneficiul
lor şi . împotriva părţilor, efectele actului secret6 • Dacă procedează astfel, terţii renunţă
' la inopozabilitatea faţă de ei' a actului secret. l)e exeipplu, în cazul ~ei vânzări 'fictive,
creditorii vâniătorulu1 au dreptul dea invoca acful.secret7.prin care s~a stabilit că actul·
aparent nu. produce nici un ~fect între părţi. . · . .. ·
Creditorii uneia din pdrţi, astfel cllJii am arătat cu ocazia prezentării principiului
relativităţii efect~l~r contractul~i 8 , reprezintă o categorie aparte în sfera terţilor faţă de:
contract - ei sunt singurii avânzi-:cauză autentici. Aceasta, deoarece· ei sunt ţinuţi să
suporte efectele tranzitiil~~ valorice ~are se;produc în Şi fa~ de patfimoniul d~bitornlui
.lor. ·situaţia se .referă' la' credit~rii chirografari, titulari ai ~riui drept de gaj general.
Dacă actele debitoru.lui sunt vătămătoare faţ'ă de ei, întrunind şi alte condiţii, creditorii

1
A.'se vedea, în acest sens; TS, s. civ~, dec. nr. 136/1970, în CD 1970, p. 97.
2
N. se vedea, în acestsens, TS, col.civ;/dec. 'nr. 32/1955; cu Notă de V.Longhin, în LP nr. l/1955,
p.8~
'

-
.
..
-
. Neutralitatea_ simulaţiei rechună ideea· că actul secret nu poate produce· efecte faţă de terţi cu
3

a
sensul de efecte negative, fără presupune înSă şi că n~ar fi posibil ca actul secret să le producă efecte
avantajoase ei având astfel tot interesul să îl invoce (a se vedea, de exemplu,'Fr. Terre, Ph. Simler, Yv.
Lequette, op.di, p. 497, nr. 528). . ·
· ·
4
Ipoteza 'fidivităţii --' actul secret este favorabil terţului-creditor care poate dovedi că nu a operat
niciun transfer de proprietate şi' că ·bunul aparent înstrăinat se află în realitate în patrimoniul debitoni1ui
său.
. Ipoteza moştenitorilor rezer\latari ai înstrăinătorului ale - ~ăror drepttiri sunt frau~te _(ei devin
5

astfel terţi) prin donaţia păstrată secretă Şi .deghizată într~un contract de vânzare, _. · . ·. ·
.
6
A. se vedea, în acest sens, CSJ, s. civ., dec. nr: 182J/1992, în Dreptul nr: 10..,1111993, p. 124.
7
Care în realitate consfinţeşte lipsa oricărui contract între părţi. ~
8
A se vedea supra, nr. 123_. ·
CONTRACTUL CIVIL 235

pot avea dreptul să le atace 1; în ipoteza de faţă prin constatarea simulaţiei şi invocarea
actului secret care le vatămă drepturile [art. 1290 alin. (2) C. civ.] sau pot avea dreptul
să invoce cu bună-credinţă apa~ehţa creată. În această ultimă situaţie, expres prevăzută
de art. 1291 alin.. (1) C. civ. pentru cr~ditorii dobânditorului aparent, legiuitorul a
prevăzut că: „Existenţa actului secret . nu .poate . fi opusă de părţi ,creditorilor
dobândito.rului. aparent care, c~ bună".'credinţă, .au notat înc:eperea urmăririi siţite î_n
cartea funciară sau au obţinut sechestrU asupra bunurilor care au făcut ,obiectul
silnulaţiei." În consecinţă, până la. ·data notării. executării ;silite sau instituirii
sechestrului asupra bunurilor debitorului, părţile .actuluLsecret pot, înlătura aparenţa·
creată de actul public, dovedind existenţa simulaţiei. Dacă îndeplinesc această condiţi~
temporală, creditorii vor fi tinuţi să suporte toate consecinţeh; 1;1ctului secret, devenit
astfel opozabil faţă de ei... .
Prezentarea efectelor simulaţiei faţ~ de terţi ne permiţe să constatăm că această
operaţiune reprezintă o exr;epţie veritabilă de la principiul opozabilităţii contractului,
astfel cum acesta es.te statuat de art. 1281 C. civ. Faţă de terţi, aşadar, nu este
opozabil actul care .este totuşi obligatoriu pentru părţi. Este yprba de inopozabilitatea
faţă de terţi a actului secrţt şi a situaţiei juridice reale existentă în raporturile dintre
părţi.
De aici concluzia că, .în cazul simulaţiei, suntem în prezenţa restrângerii sferei
avânzilor-cauză şi .lărgirii ·.corespunzătoare a categoriei terţilor propriu-zişi. Tot .în
categoria terţil~r propriu-zişi sunt i~cluşi şi succesorii universali şi cu titlu universal ai
părţilor în ipoteza când prin simulaţie s-a urmărit fraudarea lor.

161. Efectele simulaţiei în raporturile dintre terţi. Această problemă se pune

doar atunci când între terţi există un .conflict; în ·sensul că unii au interesul -să. invoce
actul aparent, iar alţii au interesul să se prevaleze de actul secret care le este favorabil.
Aşa se poate întâmpla în cazul unei înstrăinări fictive: creditorii înstiăinătorului au
interesul să invoce actul secret pentru a-şi conse~a gajul generâl; creditorii· dobândi-
torului au interesul, dimpotrivă," să 'invoce actul aparent care măreşte activul patrimo-
nial al debitorului lor, precum şi şansa de realizare a creanţelor. -
·În acest conflict vor avea: câştig de cauză acei creditori de bună-credinţă care
invocă, în favoarea lor, actul aparent, deoarece ei nu au putut 'cunoaşte existenţa
actului secret, Pentru ca ··acest efect să ·se ·producă este nevoie însă ca creanţa
creditorului să 'aibă o dată certă anterioară faţă de actul secret3 , Regula statuată anterior
de ,doctrină este astăzi consacrată dt; art. .1291 alin. (2) C. ,civ.: „Dacă există conflict
între creditorii înstrăinătorului aparent . şi creditorii dobânditorului aparent, sunt
preferaţi cei dintâi, în cazul în care creanţa lor este anterioară contractului secret."

Priµ acţiunea pauliană (a se vedea infra, acţiunea pauliană) 8au prin acţiunea în simulaţie (a se
1

vedea infra, nr. 162).

2
A se vedea, de exemplu, T.R. Popescu·, P. Anca, op. cit„ p. 128. .
Numai într-o asemenea situaţie protejarea creditorilor este justificată prin raportare la intenţia
3

părţilor de a le frauda într-o anumită măsură interesele.

236 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE ·

Subsecţiunea a 5-a •
.
Actiunea în simulatie .
162. Noţiune. Acţiunea în simulaţie este acea acţiune prin care se cere instanţei
de judecată să constate existenţa şi conţinutulactului secret cu scopul de a înlăttira
actul aparent.sau acele clauze ale sale care anihilează sau maschează.actul real 1•
Aşadar, în principiu,· prin acţiunea· în simulaţie mi se unnăreşte desfiinţarea
actului secret,' constatarea sau pronunţarea nulităţii simulaţiei. Simulaţia prin ea însăşi
·este valabilă; sancţiunea ei nu este nulitatea, ci inopozabilitatea faţă de terţi a actului
secret. Deci, actul secret va fi menţinut şi va produce efectele sale în toate acele situaţii
când a fost încheiat valabil. Acţiunea în simulaţie poate fi dublată şi de acţiunea în
nulitate când simulaţia s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor imperative· ale legii sau
o
este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri sau de altă acţiune în executarea sau
rezoluţiunea contractului secret pentru neexeciltare .
2

' 163. Titularii acţiunii în simulaţie. Acţiunea în simulaţie poate fi exercitată de

orice persoană interesată să invoce în favoarea sa actul secret, dacă este valabil, sau să
ceară constatarea nulităţii acelui act, cum sunt: o parte contractantă, succesorii în
drepturiai părţilor contractante3 sau terţii propriu-zişi. Cel mai adesea, această acţiune
este . introdusă de ·creditorul uneia din părţile simulaţiei pe care actul aparent îl
prejudic1ază şi are; astfel, interesul să invoce actul secret care îi este favorabil. Uneori
însă, ea este intentată chiar de una dintre părţile contractante împotriva celeilalte părţi
care, prevalându-se de actul public, nu-şi execută obligaţia asumată prin actul real 4 .

164. Natura juridică a acţiunii în simulaţie. Acţiunea în simulaţie este, din

punct de vedere procedural, o acţiune fn constatare care poate fi exercitată oricând pe
cale principală ori de excepţie 5 • Deci este imprescriptibilă. Această soluţie .este în
concordanţă cu principiul potrivit căruia aparenţa în drept poate fi înlăturată oricând,
actul juridic simulat nefiind susceptibil de consolidare prin trecerea timpului 6 . Desigur
însă că, acţiunea în constatarea simulaţiei este subordonată interesului procesual de a o
fonnula. Astfel, dacă interesul declarării simulaţiei este legat de executarea sau
desfiinţarea actului secret, atunci şi admisibilitatea acţiunii în constatare este dublată
de admisibilitatea acestei acţiuni în executarea sau desfiinţarea actului secret.

1
A'se vedea, în acest sens, TS, s. civ., dec. nr. 3009/1973 (nepublicată).
2
Unii autori au susţinut chiar ideea conform căreia acţiunii în simulaţie îi lipseşte autonomia şi că
ea este întotdeauna legată de o altă acţiUne în executarea, rezoluţiunea, nulitatea etc. actului secret, singura
menită să justifice un interes real în formularea unei asemenea acţiuni (P. Vasilescu, op. cit., p. 288 şi
urm.). Contra, a se vedea FI.A. Baias, op. cit., p. 208, nr. 327; L. Pop, Contractul, p. 638, nr. 256.
3
A se vedea, în acest sens, T.jud. Suceava, dec. civ. nr. 796/1985, în RRD nr. 6/1986, p: 73.
4
A se vedea, în acest sens, TS, în compunerea prevăzută de art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea pentru
organizarea judecătorească, dec. nr. 9/1986, în Dreptul nr. 2-3/1990, p. 41 şi urm.
5
A se vedea, în acest sens, G. Chivu, op. cit., p. 100 şi unn.; FI.A. Baias, op. cit., p. 209 şi unn.
6
A se vedea, în acest sens, TS, s. civ„ dec. nr. 3009/1973 (nepublicată). '
CONTRACTUL CIVIL 237

Tocmai de aceea, acţiunea în simulaţie nu trebuie confundată cu acţiunea în

executarea prestaţiilor la care părţile s-au obligat în temeiul actului real sau . cu
eventuala actiune în rezolutiune sau eventuala actiune în anularea acului secret
respectiv a c~nstatării nulitătii sale absolute'. O astfel de acţiune, fiind în realizarea
unui drept patrimonial, este prescriptibilă în termenele generale de prescripţie
prevăzute de lege2 • De asemenea, ea nu trebuie confundată nici cu acţiunea în anularea
sau constatarea nulităţii absolute .a actului secret, imprescriptibilă ca şi acţiunea în
simulaţie în cazul nulităţii absolute sau prescriptibilă în termene care curg de la
momente diverse în cazul nulităţii relative. În acest caz, acţiunile în nulitate sunt
subsecvente acţiunii în simulaţie şi condiţionate de admiterea constatării simulaţiei.

165. Proba simulaţiei.

Contractul aparent sau public este prezumat că exprimă
adevărul, adică voinţa· reală a părţilor, până în momentul în care se dovedeşte
contrariul. Chestiunii probei simulaţiei, legiuitorul îi dedică art. 1292 C. civ., acest text
este completat însă cu regulile generale aplicabile în materie de probaţiune3 •
Din analiza textelor-legale se desprinde ideea că proba simulaţiei se face diferit,
după cum actul secret este invocat de către una dintre părţile contractante, de către
succesorii lor universali şi cu titlu universal sau de către un terţ„ fie el. terţ absolut
devenit interesat să probeze simulaţia, fie creditor.
Între părţile contractante, proba simulaţiei se poate face numai potrivit normelor
de drept comun privitoare la dovada actelor juridice4 • Aceleaşi reguli se aplică şi
atunci când acţiunea în simulaţie este introdusă de succesorii în drepturi ai părţilor,
dacă prin actul secret nu le-au fost fraudate interesele (pentru că, într-o asemenea
situaţie aceste două categorii sunt asimilate părţilor, astfel cum reiese din prevederile
art. 1289 C. civ.). Reamintim că de această dată categoria avânzilor-cauză este
circumscrisă doar la sfera' succesorilor universali şi cu titlu universal ai părţilor.
Totuşi, în cazul în care prin simulaţie le-au fost fraudate interesele, aceste persoane fac
şi ele parte din categoria terţilor propriu-zişi. şi pot proba simulaţia după alte reguli.
Astfel, practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil, a statuat că,

1
Dacă se optează pentru varianta unei acţiuni în rezoluţiune, întrucât, astfel cum se va vedea cu
ocazia tratării rezoluţiunii, aceasta poate opera şi extrajudiciar, în virtutea deeiaraţiei unilaterale a
creditorului (conform art. 1552 C. civ.).
2
Prescripţia acţiunilor în executare este cea generală (în principiu), prevăzută de art. 2517 C. civ.
Pentru anulare, termeul este cel general care începe să curgă din momete diferite (a se vedea art. 2529
C. civ.) Pentru nulitate absolută acţiunea în constatare este imprescriptibilă [art. 2502 alin. (2) pct. 3
C. civ.]. Pentru prezentarea noilor tennene de prescripţie Şi a momentelor de la care începe să curgă
această prescripţie, a se vedea M. Nicolae, Tratat de prescripţie extinctivă, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 201 O, p. 1143 şi urm. Dacă acţiunea în simulaţie are drept scop obţinerea executării prestaţiei
din actul secret sau rezoluţiunea actului s·ecret sau declararea nulităţii relative a actului secret, ea este
subordonată admisibilităţii acestor acţiuni. În cazul în care acestea acţiuni subsidiare sunt prescrise,
acţiunea în simulaţie trebuie respinsă ca fiind lipsită de interes.
·
3
Care vor fi cuprinse în Codul de procedură civilă. Până Ia intrarea în vigoare a acestuia, vor
supravieţui regulile de probaţiune cuprinse în vechiul Cod civil (în special ne referim la art. 119 r şi urm.
din vechiul Cod civil).
4
A se vedea, de exemplu, TS, s. civ., dec. nr. 301/1978, în CD 1978, pp. 50-55.
238 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

atunci când forma cerută de lege pentru însăşi existenţa actului real este înscrisul sub
semnătură privată sau înscrisul autentic, acesta nu poate fi dovedit, în raporturile dintre
părţi, decât printr-un contra-înscris care ar modifica sau combate actul aparent'.· În
esenţă, este vorba de regula de drept comun în materie probatorie care interzice între
părţi proba existenţei unui act juridic petrecut între părţi sau împotriva conţinutului
unui act juridic constatat prin înscris, în orice alt mod decât prin înscris. Excepţia
consacrată chiar de art. 1292 teza a II-a C. civ. (care nu face decât să reia o regulă de
drept comun în materie de probe) este că proba existenţei actului secret se poate face
prin orice mijloc de probă chiar şi între părţi, dacă cel care invocă simulaţia invocă şi
caracterul ilicit al acesteia • Desigur că există şi o a doua excepţie de la regula
2

menţionată, în cazul în care părţile admit ca proba să se facă şi în alt mod decât cu
înscrisuri: Toate excepţiile au fost recunoscute de jurisprudenţa anterioară intrării în
vigoare a noului Cod civil, astfel încât, acesta nu face decât să consacre o regulă
devenită tradiţională în materie şi ale cărei contururi au fost stabilite prin soluţii
concrete3 • Uneori, legea simplifică sarcina probei prin instituirea unor prezumţii
relative legale de simulaţie4 •
Terţii propriu-zişi, incluzând în această categorie şi credit9rii părţilor, pot dovedi
existenţa şi cuprinsul actului secret, atunci când introduc acţiunea în simulaţie, prin
orice mijloc de probă, deoarece, neparticipând la încheierea contractului, nu au avut
posibilitatea să-şi preconstituie un înscris doveditor al simulaţiei 5 • Faţă de ei, actul
secret are valoarea unui fapt juridic, în sensul restrâns al cuvântului. Este o completare
a regulilor probatorii stabilite pentru părţi, de asemenea consacrate în practica şi
doctrina anterioare actualului cod. De aceea, art. 1292 teza I C. · civ. prevede că:
„Dovada simulaţiei poate fi făcută de terţi sau de creditori cu orice mijloc de probă."

1
A se vedea, de exemplu, TS, s. civ., dec. nr. ·1063/1970, Repertoriu de practică judiciară în
materie civilă pe anii 1969-1975 (l.G. Mihuţă), Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 121;
CSJ, s. civ., dec. nr. 463/1993, în Dreptul nr. 7/1994, p. 85.
2
La fel se considera şi în doctrina anterioară, a se vedea, de exemplu, L. Pop, Contractul, p. 639.
3
A se vedea pentru jurisprndenţa şi doctrina în materie: P. Perju, Sinteză teoretică a jurisprudenţei
instanţelor judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Suceava în domeniul dreptului civil ai dreptului
procesual civil (semestrul 11996), în Dreptul nr. 2/1997, pp. 103-104; când consimţământul a fost viciat
prin dol sau violenţă (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 485, pct. 198; TS, s. civ., dec. nr. 820/1971 şi
dec. nr. 1063/1970, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă ... pe anii 1969-1975, p. 121; CSJ,
s. civ., dec. nr. 463/1993, în Dreptul nr. 7/1994, p. 85); când părţile contractante au fost în imposibilitate
morală de a-şi preconstitui un înscris pentru dovada actului real (TS, s. civ., dec. nr. 1063/1970, cit. supra);
în cazul unei simulaţii ilicite făcută în scopul de a eluda dispoziţiile imperative ale legii sau prin care se
încalcă interesele statului; în ipoteza când actul public este fictiv (C. Hamangiu,.N. Georgean, loc. cit., pct.
197; CSJ, s. civ., dec. nr. 1823/1992, în Dreptul nr. 10-1111993, p. 124).
· De exemplu, vechiul art. 845. din vechiul Cod civil prezuma că actele prin care cel ce lasă
4

moştenirea a înstrăinat cu titlu oneros anumite bunuri unui succesibil în linie dreaptă, în schimbul unei
rente viagere sau cu rezerva uzufrnctului, sunt donaţii deghizate. Prezumţia are caracter relativ; ea poate fi
invocată· de moştenitorii rezervatari, chiar împotriva unui înscris sau peste cuprinsul unui înscris care
consemnează actul aparent (TS, s. civ., dec. nr. 221711971, în RRD nr. 911972, p. 169). Astăzi, art. 1091
alin. (4) C. civ., într-o variantă revizuită şi îmbunătăţită, reia prezumţia menţionată.
5
A se vedea, de exemplu, C. Hamangiu, N. Georgean, loc. cit., p. 197.
 Subtitlul 11
RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂ
ŞI REMEDIILE NEEXECUTĂRII CONTRACTULUI

Capitolul I
RĂSPUNDEREA CIVILĂ CONTRACTUALĂ

Sectiunea 1
'
Concepţia tradiţională asupra răspunderii contractuale

166. Preliminarii. În concepţia tradiţională a răspunderii contractuale, aceasta

este strâns legată de ideea care stă la baza principiului forţei obligatorii a contractului.
Din moment ce contractul are forţa unei legi în raporturile dintre părţi, se consideră că
pandantul acestui principiu este că fiecare parte trebuie să răspundă de eventuala
nerespectare a acesteia „legi" 1, aşadar de încălcarea „normei private" pe care con-
2 .
tractul o generează .
Ataşamentul noţiunii de răspundere faţă de principiul pacta sunt servanda
explică de fapt şi existenţa conceptului de răspundere mai cu seamă în dreptul
continental, spre deosebire de sistemele common law, în care nu se vorbeşte aproape
niciodată de răspundere contractuală3 .
În dreptul continental, neexecutarea voluntară a obligaţiilor contractuale de către
debitor, dă dreptul creditornlui de a recurge la executarea silită în natură şi la alte
mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obţine prestaţia care i se datorează sau
.de a obţine echivalentul economic al acestei prestaţii. Între mijloacele pe care
creditorul le are la îndemână în situaţia când una din părţile contractante nu execută
prestaţiile pe care le datorează, se regăseşte şi executarea prin echivalent - acordarea de

1
A se vedea J. P. Chazal, loc. cit., De la signification du mot /oi dans l'article 1134, alinea Ier du
Code civil, p. 265 şi urm. Pentru prezentarea principiului pacta sunt servanda, a se vedea supra nr. 99 şi
unn.
2
Pentru utilizarea acestei sintagme şi în dreptul românesc, a se vedea P. Vasilescu, op. cit., p. 95 şi
unn.
3
Se vorbeşte în common [aw doar de remedii pentru neexecutarea contractului (a se vedea, de
exemplu, Chitty on Contracts, op. cit., nr. 26-001 şi urm.). Această optică s-a extins în dreptul comerţului
internaţional şi apoi a fost preluată şi de tenninologia modernă utilizată de propunerile de codificare
europeană (a se vedea, de exemplu, art. III.-101 şi urm. DCFR, referitoare la ceea ce codul numeşte
remedies for non-peiformance).
240 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

daune-interese. Acest tennen este în concepţia tradiţională echivalent cu angajarea ·

răspunderii civile contractuale a debitorului, care va·fi obligat să plătească creditorului
sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru a.:.i repara prejudiciul cauzat 1• Despăgubirile
pentru repararea acestui prejudiciu se cheamă daune-interese.

167. Noţiunea de răspundere chiÎă contractuală. În literatu~a de specialitate,

răspunderea civilă ·contractuală
este definită ca fiind obligaţia debitorului. de a 'repara
pecuniar' prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea 'neco-
respunzătoare ori cu întârziere a obligaţii/or născute dintr-un contract valabil
încheiar. În toate celelalte cazuri, ori de câte ori se cauzează un prejudiciu altei
persoane în afara unei legături contractuale, se va angaja răspunderea civilă extra-
contractuală sau delictuală. Reţinem din această definiţie care constituie chintesenţa
concepţiei tradiţionale asupra răspunderii, că: ·
.a) răspunderea contractuală este unnarea obliga{iei generale de a răspunde
pentru prejudiciile cauzate unei alte persoane ·:__ . dacă prejudiciul este cauzat
partenerului contractual şi el este unnarea neexecutării contractuale, avem de a face cu
o răspundere contractuală (în actualul cod, această obligaţie este reglementată expres
de art. 1518 alin. (1) C. civ. care prevede că debitorul răspunde personal de îndepli-
nirea obligaţiilor sale şi mai ales de art. 1350 alin. (1) C. civ. care prevede că „Orice
persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat");
b) răspunderea contractuală are drept scop repararea pecuniară a prejudiciilor
cauzate prin . neexecutarea contractului. Prin unnare, ea ar trebui . să excludă alte
mijloace pe care creditorul le are la îndemână pentrti a vedea obligaţiile sale executate
sau pentru a le putea considera executate. De aceea, când vorbim de executarea silită
în 'natură sau .de rezoluţiune, nu ne aflăm în prezenţa 'unei răspunderi contractuale ci,
astfel cum vom vedea, a altor remedii pentru neexecutarea contractului;
c) răspunderea contractuală este urmarea neexecutării obligaţiilor contractuale
- este vorba.de orice expresie a neexecutării: de la executare cu întârziere, neexecutare
totală sau parţială şi până la executarea defectuoasă. Răspunderea contractuală
serveşte în toate aceste cazuri la repararea prejudiciului cauzat prin aceste forme de

· • · Optica tradiţională limitează în niod evident răspunderea contractuală la acest aspect. A se vedea,
1

de exemplu: Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 504,nr. 534 şi urm.; Ph. Malaurie, L. ·Aynes,
Ph. Stoffel-Munck, op. dl„ p. 483; G. Legier, Responsabilite contractuelle, în Rep. civ. Dalloz 1989, nr. 2
şi unn.; în dreptul român anterior intrării în: vigoare a noului Cod civil era îlnpartăşltă aproximativ aceeaşi
opinie: M. ·EJiescu, Răspunderea civilă delictuală, Ed. Acadeiniei, Buctireşti, 1972, p. 7 şi urm.; Fr. Deak,
M.F. Popa, Răspunderea civilă, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,· 1970, p. 295; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„
p. 289 şi urm.; L. Pop, op. cit„ p. 328-329; I.. Albu, Drept civil. Contractul şi răspunderea civilă, op. cit„
.1994, p. 235; L. Pop, Contractul, p. 645. . · : · · ·
·
2
A se vedea: M. Eliescu, op. cit„ p. 7; Fr. Deak; M.F. Popa, op. cit„ p. 295; C. Stătescu, C. Bîrsan,
op. cit„ p. 289; L. Pop, op. cit„ pp. 328-329;A. Weill, Fr. Terre, op. cit„ p. 419; B. Starck, Droit civil.
Obligations, 2. Contrat, troisieme edition, Litec, Paris, 1989, p. 562; I. Albu, op. cit„ p. 235. În doctrina
Se
franceză (care de altfel a fost modelul pentru cea română), situaţia prezintă identic, într"O mare măsură.
A se vedea, de exemplu, A. Weill, Fr. Terre, op. cit„ p. 419; B. Starck, Droit civil. Obligations, 2. Contrat,
troisieme edition, Litec, Paris, 1989, p. 562; B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., Le contrat, p. 600,
nr. 1435 şi urm. (unde este şi numită în mod direct„executare prin echivalent"); Fr. Terre, Ph. Simler, Yv.
Lequette, op. cit„ p. 504 şi urm.
 "'
,,. .,,
'
.. CONTRACTUL CIVIL 241 '
\.

neexecutare prin intennediul daunelor-interese (executării prin echival~~fără a

acoperi celelalte mijloace pe care creditorul le are la dispoziţie pentru obţine ·
executarea obligaţiilor sale (de exemplu, executarea silită în natură sau rezolu,i~nea
contractului pentru neexecutare). · ' ·

168. Concepţia tradiţională a unităţii de răspundere. Răspunderea civilă ·~

"\
delictuală este răspunderea patrimonială de drept comun, în sensul că normele şi · · ""'
principiile sale se aplică fără excepţie, în lipsa unor reglementări speciale, derogatorii. '
Codul civil conţine
asemenea dispoziţii speciale (aşadar, derogatorii), în materie de
răspundere contractuală. Astfel, răspunderea contractuală apare ca o aplicaţie parti-
culară a principiului răspunderii civile, în situaţiile în care prejudiciul este cauzat prin
încălcarea unei obligaţii asumată printr-un contract'. Normele juridice referitoare la
\
răspunderea contractuală sunt de două feluri: norme juridice aplicabile răspunderii \
contractuale, în general, fără a deosebi între diferite contracte, şi norme specifice · l

răspunderii în fiecare contract numit (vânzare, antrepriză, locaţiune, schimb, arendă

etc.). Ne referim în această secţiune numai la regulile generale care stau la baza
răspunderii contractuale. Celelalte reglementări, referitoare la fiecare contract ,în parte,
se analizează în materia contractelor speciale. ·

în
169. Condiţiile răspunderii contractuale concepţia tradiţională. Pentru a fi
în prezenţa răspunderii contractuale se consideră în general, după modelul răspuriderii
de drept .comun, adică al răspunderii delictuale, că este necesar să fie întrunite patru ·
condiţii: fapta ilicită care constă în neexecutarea lato sensu a obligaţiilor contractuale
asumate de debitor prin contractul valabil încheiat cu ·creditorul; existenţa unui
prejudiciu în patrimoniul creditorului; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta
ilicită a debitorului şi prejudiciu; culpa, greşeala sau vinovăţia debitorului 2 : · .
a) fapta ilicită. Neexecutarea obligaţiilor contractuale. Premisa generală .a
angajării răspunderii contractuale o constituie existenţa unui contract valabil încheiat.
Fapta ilicită săvârşită de debitorul contractual constă în încălcarea dreptului celeilalte
părţi prin neexecutarea obligaţiilor contractuale3 • Sintagma „neexecutarea obligaţiilor
contractuale" are două înţelesuri: lato sensu, constă în neexecutarea, executarea
necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor şi stricta sensu, constă numai în
neexecutarea total~ sau parţială a acelor obligaţii. Neexecutarea obligaţiei poate fi
totală sau parţială. In caz de neexecutare totale/', răspunderea contractuală se va angaja
cu certitudine, debitorul fiind obligat să repare întregul prejudiciu cauzat. În caz de
neexecutare parţială5 , se face distincţie între două situaţii, după cum obiectul
1
A se vedea, în special, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 483, nr. 933; Chr.
Larroumet, Pour la responsabilite contractuelle, în op. cit„ Melanges P. Catala, p. 543 şi urm.; G. Legier,
Responsabilite contractuelle, în Rep. Civ. Dalloz, aout 1989 (dem. mise âjour, oct. 2010), nr. 2 şi urm.
În principiu, a se vedea, pentru o analiză a condiţiilor răspunderii contractuale, L. Pop,
2
·
Contractul, p. 647 şi urm., nr. 261 şi urm. . · .
A se vedea: Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 308 şi urm., nr. 541 şi unn.; G. Legier,
3

loc. cit„ nr. 18 şi urm. ·

4
L. Pop, Contractul, p. 648; G. Legier, loc. cit., nr. 18 şi unn. ,
· Pentru distincţia neexecutare totală, neexecutare parţială, neexecutare şi executare necorespun-
5

zătoare, a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 511 şi urm., nr. 545.
 : ' ··"'.'."··

')
242 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT crviL. O~LIGAŢlIL~ •.
.' i/
'.
obligaţiei este>inaivizibil sau divizibiL ·Dacă obiectul obligaţiei este o prestaţie
· indivizibilă, pri!l natura sa ori prin converiţia părţilor, e{(ecutarea parţială are valoar:ea
unei neexecutări totale~ _Rezultatul este a~elaŞi şi în ipoteza când debitorul nu execută o
obligaţie accesorie. Dacă obiecful obligaţiei este· dh'.izibil,. urmează a·. se aprecia
.·.. ·,_··.
măsura în care obligaţia este executată, cu ·diminuarea ·corespunzătoare a
despăgubirilor pe· care debitorul va . fi, obligat să :le plătească creditorului său.
' ' 'l ' ' ' ., • " . ' ''' ''
·,' bxecutarea necorespunzătoare. constă . în execµtru,-ea prestaţiei cu nerespectarea
conditiilor de calitate stabilite în clauzele contractuale sau în standardele uzuale2•
.. ,' . Acea~tă problemă nu .se pune .în cazul obligaţiilor .pecuniare. Numai obligatiile
li! pozitive de altă natură sunt suscepti~ile de . executare neporespunzătoare. :sau
' }/-
defectuoaşă. Executarea neco,respunzătoare poate'fi, uneori, apreciată ca o neexecutare
totală. Este vorba de ace.le ipoteze. când, de ,pildă, debitorul predă creditorului un bun
cu vicii ascun_se care-l _fac inutilizabil. Prin executarea cu
întqrziere3 a obligaţiilor
1 contractuale se. înţelege faptul că debitorul. a ex,ecµtat în natură prestaţiiJe, sale sau este
gata să. le execute după împlinirea. tennenuluî, st_abilit · în .contract, .cauzând· astfel ·
creditorului un prejudiciu. Pe cale· de. co11secinţă, d~bitorul va fi obligat să repare
')
în
prejudiciul prin. despăgubiri. Întârzierea· executare poate· fi considerată, uneori, o
a
neexecutare pr~priu-zisă, totală sau parţiaiă, obligaţiilor.,' ' . '' '
Proba 11eexe9utării obligaţiilor care• au ca obiect prestaţia de a da sau de a nu
face este uŞor de. administrat. În. schimb, proba este- dificilă în caiul obligaţiilor de a ·
face, când trebuie avută în vedere clasificarea lorîn.obligaţiide rezultat şi obligaţii de
mijloace. ·În cazul obligaţiilor de. rezultat, :faptul .neexecutării se dovedeşte indirect
probându-se că rezultatul la care debitorul:s.:a îtidatorat nu a fost obţinut .. În schimb,
atunci Când suntem în prezenţa unor 'obligaţii 'de mijloace, creditorul trebuie să
dovedească cum că debitorul nu a acţionalîn nici un fel sau că 'activitatea desfăşurată
de el şi mijloacele utilizate au fost insuficiente' sau necorespunzătoare şi de aceea
reiultatul urmărit nu a fosfobţinut4 • ', '._\ ' ' ' ' ' ..

' b) prejudiciu/5. ' · Prejudiciul constă . :îr{ consecinţele. ·.dăunătoare -de· .natură
pa'ti,iinonială sau nepatrimonială, efecte ale' încăicăiii' de către debitor a dreptului de
'• creanţă' aparţinând creditorului său contractUal; prin neexecutarea lato sensu a
., . prestaţiei 'sau prestaţiilor la care s-a îndatorat. Pentru a se \naşte obligaţia de reparare,
pre.fudiciui patrimonial trebuie să fie_ cert. P,rejudiclul este cert atunci dind existenţa sa
.este sigură şi, poate fi stabilită)ntinderea lui. _Sunt c.erte prejudiciile ,actuale şi
prejudiciHe viitoare care ..este sigu'r că se vor' produce. Prejudiciile. actuale. sunt acelea
care s-au. produs .în· totalitate ·până la ;data' când. se. 'cere ·repararea lor. ,Prejudiciile
viitoare şi certe sunt prejudiciile care nu s-au produs, dar este sigur că se vor produce

1
L. PoP~ Contractu/, p~ 648 .şi~-- _::~-
. '· ·.„.~ c
~A se vedea I. Albu, op. cit., p. 245. .· ;.
3
L. Pop, Contractul, p. 653. . ·. .·•
4
.A se vedea:L. Pop, op. cit., p. 330; L. Pop; Co~tractul, p. 649 şi urm.
5
Pentru coordonatele prejudiciului, a se vedea, în special, G. Legier, loc. cit„ nr. 155 şi urm.;
B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ p. 600 şi urui., nr.· 1435 .şi urm. Întreaga chestiune a prejudiciului
va fi însă repus~ în discuţie în contextul remediului executării prin echivalent (a se vedeainfra, executarea
prin 'echivalent, nr. 212 şi urm). . ·
CONTRACTUL CIVIL 243

şi pot fi evaluate în prezent, pe bază de elemente suficiente • Prejudiciile viitoare şi

1

eventuale nu sunt certe, deoarece producerea lor nu este sigură. Ele vor deveni certe
numai după ce s-au produs sau este sigur că se vor produce. În ceea ce priveşte
prejudieiile nepatrimoniale, repararea lor bănească este admisă cu valoare de regulă
generală de către doctrina juridică şi practica judiciară, dacă au fost cauzate printr-o
faptă ilicită extracontractuală2 • În schimb,· angajarea răspunderii contractuale pentru
prejudiciile nepatrimoniale are un domeniu restrâns de aplicaţie. 3 În mod tradiţional se
considera că, repararea bănească a unor asemenea prejudicii intervine în contractele de
transport de persoane, contractele de valorificare a drepturilor de autor şi de inven-
tator, precura şi în „alte contracte care cuprind obligaţii implicite de protecţie a
persoanelor, cum sunt cele hoteliere, de organizare şi de vizionare a spectacolelor sau
de organizare a Jocurilor sportiv,e"4 • Astăzi, perspectiva asupra posibilităţii acordării de
daune-interese pentru daune morale generate de neexecutarea unui· contract este privită
mai relaxat5 , motiv pentru care a fost prevăzută expres şi de legiuitor [a se vedea
art. 1531 alin. (3) C. civ., unde se prevede dreptul creditorului obligaţiei contractuale
neexecutate şi la acoperirea prejudiciului nepatrimonial]. În cadrul răspunderii
contractuale pentru prejudiciile nepatrimoniale, despăgubirile care se acordă sunt
numite simplu „daune"6 ;
c) raportul de cauzalitate. Pentru antrenarea răspunderii civile contractuale este
necesară existenţa raportului de cauzalitate între neexecutarea lato sensu a obligaţiilor
contractuale şi prejudiciul suferit de creditor. Debitorul nu poate fi obligat la plata de
daune-interese. atunci când neexecutarea lato sensu a prestaţiei sau prestaţiilor se
datorează forţei majore sau unui caz fortuit. Lor le sunt asimilate şi fapţa_creditorului
şi fapta unei terţe persoane. Subliniem că în materie de răspundere civilă contractuală,
de regulă, nu există deosebire de efecte între forţa majoră şi cazul fortuit. Ele
alcătuiesc una şi aceeaşi cauză care exclude existenţa raportului. de cauzalitate, nefiind
întrunită această condiţie a răspunderii civile. De la regulă există însă şi excepţii când
debitorul contractual este chemat să răspundă şi în situaţia în care neexecutarea
obligaţiilor sale se datorează cazului fortuit. Lipsa raportului de cauzalitate face
inaplicabile regulile răspunderii civile. Aşadar, răspunderea civilă se consideră că nu
acoperă ipoteza neexecutării fortuite a contractului.

1
A se vedea, de exemplu: TS, s. civ., dec. nr. 924/I973, în CD 1973, p. 175; T. jud. Bihor, dec.
pen. nr. 176/1980, în RRD nr. 1/1981; TS, s. pen., dec. nr. 2776/1983, în RRD nr..8/1984, p. 63; idem,
dec. nr. 113011987, în RRD nr. 1/1988, p. 72; idem, dec. nr. 1581/I987, în RRD nr. 3/1988, p. 67.
2
În legătură cu repararea bănească a prejudiciilor nepatrimoniale în cadrul răspunderii delictuale, a
se vedea: I. Albu, V. Ursa, Răspunderea civilă pentru daune morale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979,
p. 165 şi urm.; I. Albu, op. cit., pp. 260-262; C. Turianu, Răspunderea civilă pentru daune morale, în
Dreptul nr. 4/I993, p. 23-24.
3
A se vedea, în acest sens, I. Albu, op. cit., pp. 263-264.
4
Ibidem, p. 264.
5
A se vedea, în acest sens, Fr.:Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 505, nr. 537.
6
I. Albu, op. cit., p. 265. Chestiune care nu mai este de actualitate în contextul noului cod date
fiind prevederile exprese ale art. 1531 alin. (3) şi cele ale art. 1530 C. civ. care ne obligă să includem şi
aceste despăgubiri în categoria „daunelor-interese".
244 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

d) . culpa sau vinovăţia debitorului 1• Condiţia culpei debitorului este în general

reţinută pentru angajarea răspunderii contractuale. ·Obligaţia de a răspunde pentru
prejudiciile cauzate prin neexecutarea contractuală este legată de neexecutarea
culpabilă a acestor obligaţii. De aceea, răspunderea nu funcţionează în ipoteza unei
neexecutări justificate · a contractului, tocmai pentru că aceasta nu este culpabilă.
Gradele culpei, în principiu, nu au nicio releyanţă, decât în unele contracte. Problema
care a dat naştere la discuţii este aceea dacă greşeala, vinovăţia sau culpa trebuie sau
nu să fie. dovedită: Rezolvarea. ei face necesară luarea în considerare a clasificării
obligaţiilor contractuale după ·obiectul lui în: . obligaţii de rezultat şi obligaţii de
mijloace 2 • În cazul obligaţiilor .de rezultat, s-a impus soluţia potrivit căreia culpa
debitorului este prezumată. Această prezumţie este relativă şi operează de îndată ce
creditorul face doyada că debitorul nu a realizat sau obţinut rezultatul la care s-a
obligat. Nerealizarea scopului urmărit constituie faptul vecin şi conex din existenţa
căruia legea prezumă culpa· debitorului. În cazul obligaţiilor de .mijloace sau de
diligenţă situaţia este diferită. Prin definiţie, debitorul se obligă să pună în valoare
toate mijloacele necesare şi să desfăşoare o activitate diligentă pentru a obţine un
anumit rezultat. El nu garantează acel rezultat. De aceea; nerealizarea rezultatului, prin
ea însăşi, nu are ca efect prezumarea .automată ·a debitorului în culpă. Dimpotrivă,
pentru angajarea. răspunderii contractuale, creditorul este ţinut să facă dovada că
debitorul a· fost în culpă de a nu fi folosit mijloacele adecvate şi nu a desfăşurat o
activitate· diligentă care ar fi putut duce. la realizarea acelui rezultat3. Aprecierea
comportării debitorului în executarea obligaţiilor contractuale se face în virtutea unui
criteriu obiectiv, care implică necesitatea comparării adivităţii debitorului contractual
cu aceea a Un.ei persoane diligente care acţionează cu grijă. faţă de interesele societăţii
şi membrilor ei, subordonându-şi conduita exigenţelor impuse de lege şi de bunele
moravuri4 • În aiiumite contracte, criteriul se aplică cu o mai mare sau mai mică
rigoare. Criteriul .este dinamic, fiind definit în· funcţie de dezvoltarea ştiinţei, de
.creşterea .nivelului de instrucţie şi educaţie a:. membrilor societăţii şi a conştiinţei
sociale. În acelaşi timp, este variabil, în sensul că ăplicarea lui se face cu luarea în
considerare şi a condiţiilor specifice în care debitorul acţionează, de timp, de loc etc.

170. Reticenţe moderne faţă de· concepţia tradiţională asupra răspunderii

contractuale. Concluziile de mai sus care îndeobşte sunt reţinute ca repere ale
concepţiei asupra răspunderii contractuale, au fost sever. puse la îndoială, atât de o
anumită parte a doctrinei moderne, cât şi de o parte a dreptului pozitiv modern.
În privinţa doctrinei, s-au. susţinut opinii dintre. cele mai variate. Unii autori .au
afirmat inexistenţa răspunderii contractuale, ataşând-o răspunderii delictuale5 . Dintre

1
A se vedea G. Legier, loc. cit„ nr. 58 şi unn.
2
A se vedea, de exemplu, A. Weill, Fr: Terre, op. cit„ pp. 427-442; B. Starck, op. cit„ pp. 571-579;
B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ p. 609 şi urm.
3
A se vedea, de exemplu, B. Starck, op. cit„ pp. 574-576.
4
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op .. cit., p. 293.
5
A se vedea, de exemplu, Ph. Remy, „ La responsabilite contractuelle ": histoire d'un faux
concept, în RTDCiv. 1999, p. 323 şi urm.; L. Letunny, La responsabilite delictuelle du contractant,
CONTRACTUL CIVIL 245

aceştia, unii autori 1 nu şi-au propus o demontare prin sine a conceptului de răspundere
contractuală, astfel cum au tăcut alţi autori care au denunţat falsitatea conceptului~,
ci au sugerat o idee esenţială şi anume, că răspunderea contractuală este inaptă prin
extensia pe care o oferă, să asigure contururile mijloacelor pe care creditorul le are la
îndemână pentru a-şi asigura satisfacţia de pe unna contractului . Tocmai pentru acest
3

motiv, din punct de vedere tehnic, unii autori consideră că ideea de răspundere
contractuală este inutilă. Alţi autori, lară a nega existenţa răspunderii contractuale'\ au
nuanţat conţinutul acestei noţiuni arătând că ea are virtutea de a îndeplini două funcţii,
din punct de vedere tehnico-juridic: una reparatorie şi una „satisfactorie" (menită adică
să asigure creditorului valoarea pe care ar fi obţinut-o de pe unna executării corecte a
contractului). În sfărşit, alţi autori 5 consideră că întreaga discuţie legată de inexistenţa
răspunderii contractuale este inutilă din moment ce dreptul pozitiv o consacră în
manieră expresă şi din moment ce ea reprezintă un concept utilizat pe scară largă atât
în doctrină, cât şi în jurisprudenţă şi ar trebui să fie considerat un dat câştigat al
dreptului actual. Calitatea de dat câştigat . a răspunderii contractuale este subliniată de
numeroasele texte care consacră o separaţie de regimuri între răspunderea contractuală
şi cea delictuală . Cu alte cuvinte, dreptul pozitiv, prin evoluţia sa, a ajuns să
6

particularizeze regimul răspunderii contractuale faţă de cel al răspunderii de drept

comun - adică de cel delictual. Această particularizare este evidentă la nivelul
întinderii obligaţiei de reparar~e a prejudiciilor cauzate prin neexecutare, la nivelul
prescripţiei acţiunii în răspundere, la cel al convenţiilor de nerăspundere sau de
limitare a răspunderii etc. Aceste particularităţi ale răspunderii contractuale,
considerate astăzi ,,ireductibile"7, îi conferă acestei noţiuni o individualitate aparte în
cadrul răsp~nderii civile.
În sfărşit, această individualitate a răspunderii contractuale, care trebuie în
principiu recunoscută, este pusă sever la îndoială astăzi de chiar unele texte legale
actuale care fac de multe ori abstracţie de separaţia de regimuri juridice între cele două
răspunderi. De exemplu, adesea prin declararea unui comportament contractual ca
doloziv, se consideră că este necesară părăsirea răspunderii contractuale pentru
acordarea unor daune-interese chiar şi pentru prejudicii imprevizibile8. Alteori,

în RTDCiv. 1998, p. 839 şi unn.; într-o oarecare măsură, D. Talion L 'inexecution du contrat: pour une
autre prese11tation, în RTDCiv. 1994. p. 223 şi unn.; Ph. Le Toumeau, L. Cadiet, Droit de la
responsabili1e el des contrats, Dalloz, Paris. 2000, p. 196 şi urm., nr. 806 şi um1.
1
A se vedea, în acest sens, Ph. Le Toumeau, L. Cadiet, op. cit., nr. 806; D. Talion, loc. cit., p. 223
şi unn.
2
Ph. Remy, loc. cit., p. 323 şi unn.
3
D. Talion, /oe. cit.. p. 229 şi unn.
4
J. Huct, Responsabilite contractue/le et responsabilite delictue/le, th. Paris II, 1978, apud
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffcl-Munck, op. cit„ p. 485.
A Sf vedea, mai cu seamă, E. Savaux, La fin de la responsabilite contractue/le?, în RTDCiv„
5

1999; Ph. Malaurie, L. Ayncs, Ph. Stoffel-Munck, op. cit.. p. 486; Fr. Tcrre, Ph. Simler, Yv. Lcquette,
op. cit„ p. 504; în dreptul nostru, L. Pop, Contrac flll, p. 645 şi unn.
Pentrn această discuţie. a se vedea infra, despre separaţia răspunderilor contractuală şi delictuală.
6
7
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffcl-Munck. op. cit„ p. 485, nr. 935.
A se vedea, de exemplu, Fr. Terre, Ph. Simlcr. Yv. Lequette, op. cit.. p. 507 şi unn., nr. 540.
8
246 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

·legiuitorul 1 face· abstracţie de -regimul juridic· al răspunderii·.. contractuale, adică de

particularismul său şiîi conferă· un regim juridic special, care depăşeşte distincţia
tradiţională între răspunderea contractuală şi cea delictuală2 •
Cu toate acestea, acelaşi legiuitor care relativizează uneori frontiera· între
regimurile juridice ale celor două· răspunderi, o întăreşte· alteori. ;Este cazul instituirii
legale a răspunderilor profesionale3, care conferă în cazuri tipice, un particularism
accentuat al•· răspunderii. contractuale .în.cazul· anumitor contracte. Este vorba, de
regulă, de contracte încheiate cu profesionişti cum sunt medicii, avocaţii, notarii,
arhitecţii, constructorii etc., .pentru care, treptat, s~a edificat un regim juridic de
răspundere care prezintă numeroase p'articularităţi faţă'. de cel · al răspunderii
contractuale obişnuite; care devine uri soi de „a doua răspundere de drept comun",
alături de răspunderea delictuală •
4

171. Concluzii finale asupra ' concepţiei tradiţionale asupra .răspunderii

contractuale: Cu toate că este perfect admisibilă ·şi ·considerăm corectă această
orientare, niai trebuie să subliniem cărăspunderea contractuală, prin sine, nu este un
mijloc suficient pentru a asigura creditorului satisfacţia pe care o aşteaptă de pe uima
contractului încheiat. Pe de altă parte, răspunderea contractlială nu este un ·concept
a
suficient .pentru explica urmările :pe• caie le are sau le poate avea· abaterea de la
principiul forţei obligatorii .a contractului..în sfârşiţ, răspunderea. contractuală se
particularizează în cadrul remediilor prin componenta sa morală. Astfel:
a) răsptinderea .contractuală se. prezintă, în concepţia tradiţională ca 'o mod·a-
litatea de reparare.· pecuniară a· prejudiciului cauzat creditorului.prin· neexecutarea
obligaţiei contractuale. De aceea, răspunderea contractuală este, în
realitate, sinonimă
cu executarea prin echivalent. Cu toate acestea; executarea prin echivalent este doar
unul din mijloacele pe care creditorul obligaţiei neexecutate le arela îndemână pentru
a-şi procura satisfacţia aşteptată depe unna contractului încheiat·:c.. adică doar unul
5

din mijloacele reglementate de legiuitor pentru a oferi creditorului posibilitatea de a îşi

procura sau crea o situaţie .economică şi juridică similară celei în care s-ar fi aflat dacă
debitorul şi-ar fi executate complet şi corect obligaţiile contractuale. Rezultatul

I Mai ales sub presiunea cehii europe~ şi în veder~~ asigurării un~i protecţii e~tinse unei anumite
categorii de creditori, cum ar fi consumatorii faţă de profesionişti. : . .·
2
3
Ex.emplul tipic este cel ali:ăspunderii
.
pentru
. . ·.
produse
. . . .
defectuoase.
..· . . . . . .
·. .
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit,, p. 486 şi unn.,m. 937.
4
Ne putem referi de exemplu, la răspunderea medicală, o răspundere contractuală (de multe ori)
care tinde să se transforme într-o adevărată ramură de drept dedicată unei singure răspunderi profesionale,
cea a medicilor. ·
5
Sensul termenului „satisfacţie" este legat de cauza determinantă a obligaţiei neexecutate. Astfel,
creditorul s-a angajat într-uri contract 'sperând la un anumit avantaj economic care ar rezulta din executarea
de către debitor a obligaţiilor sale. Dacă aceste obligaţii sunt executate de către debitor, cauza c:editorului
este împlinită, deoarece aşteptările sale rezonabile.de pe tmna:contractului sunt ,;satisfăcute". ln cazul în .
care aŞteptările creditorului sunt alterate de ·o neexecutare 'din partea debitorului, există o se1ie de mijloace
pe care creditorul le poate utiliza pentru a fi pus într-o situaţie similară celei în care contractul ar fi fost
executat. Răspunderea contractuală este doar· unul din aceste mijloace .puse la dispoziţia creditorului.
Alături de acesta există o sumă de alte mijloace reglementate expres care nu se încadrează în conceptul de
răspundere contractuală - este vorba de remediile pentru neexecutarea contractului.
CONTRACTUL CIVIL 247

echivalent executării poate fi obţinut şi printr-o serie' de alte mijloace pe care

legiuitorul le pune la dispoziţia creditorului şi care se bazează pe aceeaşi condiţie
fundamentală a neexecutării contractului, fără a mai reţine însă şi aplicabilitatea exactă
a celorlalte condiţii ale răspunderii 1 ; este vorba de ceea ce numim remediile
neexecutării contractului. Acestea constituie acele mijloace tehnico-juridice menite să
asigure creditorului satisfacţia juridico-economică aşteptată de pe urma contractului, In
toate ipotezele în care obligaţiile contractuale nu sunt executate de către debitor. ln
sfera extinsă a remediilor pentru neexecutare, răspunderea contractuală sau executarea
prin echivalent a contractului, nu este altceva decât unul dintre remediile posibile puse
la dispoziţia creditomlui. Alături de aceasta, regăsim şi executarea silită în natură,
acordarea tennenului suplimentar de executare, excepţia de neexecutare, rezoluţiunea
contractului sau chiar teoria riscurilor generată de imposibilitatea fortuită de executare.
Concluzia este aceea că, răspunderea contractuală; astfel cum ea se înfăţişează în
concepţia sa tradiţională, nu este mai mult decât un mijloc pus la dispoziţia
creditorului în caz de neexecutare. Cu alte cuvinte, răspunderea contractuală nu este
mai mult decât un remediu pentru neexecutarea contractului, al cărui particularism
este dat de ideea vinovăţiei ca şi de cea a prejudiciului care stau la baza angajării
răspunderii debitorului;
b)" în al doilea rând, răspunderea contractuală nu este aptă prin conceptul pe
care îl reprezintă să explice urrriările principiului forţei obligatorii a contractului. Deşi
răspunderea este o consecinţă a aplicării principiului forţei obligatorii a contractului2,
ea nu este în măsură să epuizeze urmările tehnico-juridice ale acestui principiu în plan
contractual. Să luăm un exemplu: în ipoteza imposibilităţii fortuite de executare a
contractului, prin definiţie, neexecutarea obligaţiilor contractuale nu este una culpabilă
şi ea poate sau nu să producă prejudicii creditorului. Poate fi în acest caz vorba de o
răspundere? Nicidecum. Ceea ce nu înseamnă că teoria riscurilor este mai puţin o
consecinţă a forţei obligatorii a contractului. Chestiunea riscurilor se soluţionează şi de
această .dată prin aplicarea regulilor generale în materie de remedii pentru
neexecutarea contractului3 • Al doilea exemplu: rezoluţiunea contractului poate fi
pronunţată sau declarată în pofida existenţei culpei sau vinovăţiei debitoruh.ii în

1
Astfel cum vom· vedea, elementul vinovăţie sau culpă nu se regăseşte de regulă în sistemul
celorlalte mijloace oferite creditomlui şi nici cel al prejudiciului care sunt specifice răspunderii
contractuale.
2
În sensul că, unnarea principiului citat, astfel cum am arătat, este aceea că pă1ţile sunt ţinute să
respecte nonna privată generată de contratul încheiat între ele, întocmai cum sunt ţinute să respecte legea.
Nerespectarea acestei norme private, adică încălcarea contractului prin neexecutare este de natură să
atragă răspunderea contractuală dacă această neexecutare este culpabilă şi dacă ea cauzează un prejudiciu
creditorului. Cu toate acestea, dacă neexecutarea nu este neapărat culpabilă şi nu cauzează neapărat un
prejudiciu, ea tot reprezintă o abatere de la principiul forţei obligatorii a contractului. În aceste cazuri se
aplică unul sau mai multe din celelalte remedii puse la dispoziţia creditorului de către legiuitor (executarea
silită în natură, rezoluţiunea etc.) care sunt toate urmări ale aceluiaşi principiu al forţei obligatorii a
contractului.
De exemplu, în cazul imposibilităţii temporare sau parţiale de executare, creditorul poate fi
3

îndreptăţit să invoce remediul rezoluţiunii contractului dacă partea rămasă posibil de executat nu mai
prezintă interes pentru el sau dacă lipsa de interes în primirea prestaţiilor debitorului este datorată unei
întârzieri prea mari în executarea obligaţiilor.
248 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT·CIVIL. OBLIGAŢIILE

neexecutarea obligaţiilor sale şi în pofida inexistenţei unui pi.:ejudiciu generat 'de

această neexecutare - ceea ce nu face ca rezolutiunea să nu fie o unnare .a fortei
obligatorii a contractului, deş~ ea nu este o fodnă de răspundere contractuală. 'În
concluzie, ca şi în paragraful anterior, trebuie să reţinem că răspunderea contractuală
este doar una din urmările principiului forţei obligatorii a contractului, alături de
celelalte remedii pentru neexecutare;
c) în sfărşit, odată lămurită chestiunea integrării răspunderii contractuale în sfera
remediilor pentru neexecutarea contractului, trebuie să subliniem că particularismul
acut al răspunderii în contextul general al remediilor este dat de conţinutul său moral şi
doar în .subsidiar tehnic, spre deosebire de celelalte remedii care au un conţinut
preponderent tehnic şi în subsidiar moral. Caracterul moral al răspunderii este dat de
condiţiile care stau la baza angajării răspunderii şi mai cu .seamă la două dintre
acestea: condiţia vinovăţiei şi condiţia prejudiciului. Condiţia vinovăţiei subliniază că
poate fi vorba de o răspundere numai în ipoteza în care i se poate imputa debitorului
neexecutarea 1 - corelaţia morală la acest nivel este evidentă prin intennediul noţiunii
de imputabilitate. Condiţia prejudiciului are şi. ea un pronunţat caracter moral - este
nenatural ca prejudiciul să fie suportat de către creditorul obligaţiei neexecutate2 şi, în
conseCinţă, este moral ca acesta să fie suportat de către debitorul care a cauzat acest
prejudiciu. . ·
În continuare, vom observa ~are este concepţia asupra căreia s-a oprit legiuitorul
în noua reglementare a răspunderii şi a celorlalte remedii pentru neexecutarea
contractului. Cu toate acestea, nu vom trece· 1a această discuţie decât după ce vom
prezenta în câteva cuvinte o formulă aparte în cadrul răspunderii contractuale şi anume
- răspunderea contractuală pentru fapta altuia.

172. Răspunderea contractuală pentru fapta altuia. În principiu, astfel cum

am arătat deja, „debitorul răspunde personal de îndeplinirea obligaţiilor sale"
[art. 1517 alin. (1) C. civ.]. Pe de· altă parte, atunci când o parte, fără justificare, nu îşi
îndeplineşte obligaţiile contractuale· „ea este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat
celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii" [art. 1350
alin. (2) C. civ.]. Aşadar, în principiu, răspunderea contractuală este directă şi
personală: Cu toate acestea, ne putem imagina numeroase situaţii în caie prejudiciul
este cauzat în mod direct celeilalte părţi de o persoană pe care creditorul şi-a
substituit-o în executarea obligaţiilor sale contractuale. De exemplu, ne putem imagina
încălcarea obligaţiei de securitate rezultată dintr-un contract medical, de către un
angajat al medicului (sau al stabilimentului medical cu care se poate considera încheiat
contractul) care ~datorează prestaţiile medicale, adkă de către un asistent medical
brancardier etc. In mod evident, medicul sau stabilimentul medical va răspunde de
fapta persoanelor interpuse în executarea contractului, adică, am putea spune de fapta
„prepuşilor contractuaW'3 ca şi cum ar răspunde pentru fapta proprie. Eventuala culpă

1
L.R. Boilă, Culpa- „eterna doamnă" a răspunderii civîle delictuale, în RRDP nr. 2/2010, p. 31
şi urm.
Întocmai cum se susţine în contextul răspunderii delictUale.
2

După modelul răspunderii delictuale pentru fapta altuia reglementată -de art. 1373 C. civ.
3

(răspunderea comitentului pentru prepuşi). .

 CONTRACTUL CNIL 249

în neexecutare,. este suficient să fie dovedită în perşqana prepusului contractual pentru

a se putea angaja răspunderea. debitorului contractual •. A_ceast~ răspundere, · deşi
1

rămâne .contractuală, prezintă anumite particularităţi care o individualizează .. ea este

numită în doctrină ,,răspundere contractuală pentru faptaaltuia''. Acest tip de
ră.spundere şi-a găsiilocul şi în peisajul actual al reglefţlentărilor. Textul principal este
celal art. 1519 C. _civ. conform căruia:, „Dacă părţile nu convin' altfel, debitorul
răspunde pentru p~ejudiciile cauzate din culpa· persoanei de ca.re 'se foloseşt~ pentru
·executarea obligatiilor contractuale". · ·
. În doctrina 'anterioară intrării în vigoare ·a noufoi Cod civil,îpoteza răspunderii
contractuale, pentrii fapta altuia. a făcut obiectu_! unor discuţii. destu_l de ample, chiar şi .
în· ţara noastră, fiind recunoscută ca atare2 ; Tot în cadrul acestei doctrine _au. :fost ·
subliniate condiţiile generale ale răspunderii, pe c"are le putem reluaîn condiţiile unei
. reevaluări prin prisma actualelor dispoziţii legale. Astfel,_ pe~trU a fi în prezenţa unei
răspunderi contractuale pentru fapta alei persoane este necesar ca: ' .
.. . a) obligaţia contractuală a debitornlui sa se execute prin altul :_ trebuie să
av_em de a face. cu o obligaţîe asumată personal de către ·_debitor _faţă_ de credifor,
()bligaţie în executarea căreia să implice un terţ - eventual un prepus ·contr~ctual,
cheniat să execute prestaţia în locul, în numele şi pe seamadebitoruhii sau ~lătilri de
acesta3 • În cazul în care debitorul nu s-a obligat personal faţa de creditor, po~te "fi
vorba de o altă·figurăjuridică (un contract de.·intermedi~re, o convenţie de porte-foit
4 . . . . . . .
etc.) ; · . .. · . .
. · b) terţul interpus în executarea. contractului să fie desemnat voluntar de către
creditor:. Desemnarea voluntară nu
presupune neapărat o desemm!.re expresă a terţului.
Ea se deduce, de regulă, din contextul jUridic ăl executării contrachilui. Astfel,
asistentul medical va avea calitatea de terţ desemnat ca urmare a încheierii contractului
. de'_ muncă, persoanele care locuiesc împreună cu locatarul într-un imobil vor. avea
această calitate pentru că legiuitorul prevede, sl1bcontractantul dintr-un contract de
• • '- • 1 ~ ' - • >. , c - -

1
În exemplul de mai sus, al răspunderii medic~]~ car~ a~~ ~n pronuntat caracter pr~fesional: ·u~eori
chestiunea culpei raportat la obligaţia de s~ctiritate este văzută în manieră relativă, în sensul că nu trebuie
în principiu dovedită. · · · · · · · ·· ··
2
A se vedea, în principal, L.Pop, Răspunderea«)ivilă contractuală pentru fapta altuia, în Dreptul
nr. 11/2003„ p. 66 şi unn.; în manieră punctuală, răspunderea contractuală pentru fapta altuia .fusese
identificată în raporturile de locaţiune - ase vedea, în acest sens, I. Lulă,Observaţii asupra răspunderii
în
pentru/apta altuia regle1nentată de art. 1434 alin.' (2) din Codul civil, Dreptul nr.
7/2001, p. 68 şi urm.;
. respectiv în materie de transport - a se vedea; ni· acest. sens; o~· Căpăţînă, Gh. Stancu; Dreptul
transporturilor. Partea generală, Ed. Lumina Lex, Bucilreşti, 2000, p; 293; respediv·îri cadrul giupurilor
de contracte - a se vedea, în acest sens, I. Deleanu, Grupurile de contracte. Şi principiul relativităţii
efectelor. contractului - răspunderea contractuală pentru fapta altuia, în Dreptul nr. 3/2002, p. I 5 şi urm.;
ulterior, tema a fost reluată în câteva studii: I. Lulă; I. Sferidan, Discuţii cu privire la răspunderea
contractuală pentrufapta altuia, în Dreptul nr. 8/2005, p. 77 şi unn.; D.D. Ilinca; Răspunderea
contractuală pentru fapta unei -terţe persoane, în SUBB, series jurisprudentia nr. 1/2006, p. 139 şi um1. În
sfârşit, noţiunea a fost reanalizată detaliat- a se vedea L. Pop, Contractul, p. 694 şi unn., nr: 275 şi unn.
3
Aşa cum vom vedea însă, condiţia nu este absolută - există şi situaţia în care însuşi legiuitorul
cheamă debitorul contractual să răspundă pentru fapta ,altor persoane pe care le consideră implicate în
contract - este cazul contractului de locaţiune, unde locatarul răspunde .. pe~tru eventualele stricăciuni
cauzate de persoanele care locuiesc împreună cu acesta.
4
L Pop, Contractul, p. 702; I. Lulă, I. Sferidan, loc. cit., p. 94.
 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

antrepriză · dobândeşte această calitate: 'pentru ···că i..:.a fost încredinţată printr-un
subcontract executarea lucrărilor de către antreprenorul principal etc. Când ne referim
la aceŞti terţi, putem să avem învedeţe prepuşii propriu-zişi ai debitorului, simpli
auxiliari ai acestuia care nu au totuŞi . calitatea de piepuşi, subcontractanţii sau
substituiţii în executarea contractului 1; · · · · .
.c) .absenţa de .scuti~e de .răspundere. a ~ebitorului de. către creditorul să~/
contrâctua!2. Menţinerea acestei condiţii în prezent este subliniată de prev~derea .art.
1519 .G· civ ., conforni ·căreia răspunderea se angajdză numai dacă „părţile nu convin
·altfel''.. În·c~ztil.în·care există o clauză de nerăspunderea debitorului.principal.obligat
În ipotezeie. de neexec~tare dţn partea interpusulu·i C<:>Iitracnial, răspunderea pentru
fapta altui~mi seva mai putea angaja, în mod natural; • · . ·.. · · , . ·
· . ·d) neexecutarea obligaţiilor contractual~ ale debitorului principal să constituie
o faptă ilidtii3 şi culpabilă a terţului interpus în· executare. Aşadar, avem de a face cu
o răspundere contractuală pentru fapta altuia atunci când fapta tertuluireprezintă în
ac;elaşi timp o nee,xecutare nejustificată din . partea debitorului principal. În plus,
legiuitorul subliniază şi exigenta culpeiperso01iei decare debitorul se foloseşte pentru
exe~utar~a. obligaţii/Or contra~tuale (art ... 1519. C. civ. ). Bineînţeles că cea de a 'doua
sub-condiţie are particularismul său în c~drul nor răspunderi profesionale (de exemplu;
în cazulrăspunderii medicale) Şi ar trebui nuanţată. . . . . . ' ' ..
Respectând punctual condiţiile de niai sus···sau deviind îiitr-o anumită măsură de
la ele, dincolo de aplicabilitatea generală a conceptului (de exemplu, în ipoteza
grupurilor de contr~cte4 , în ipoteza prepuşil~r contractuali care au încheiat un contract
cu debitorul prineipal etc.)~ răspunderea contractuală pentru fapta altuia este
. consacrată şi de câtevatex1:e legalespecia.le, Cu titlu de exemplu: · · · -·
· · a) în cazul locaţiunii, diii prev~derile 'art. 1805.-1808 C. civ. se deduce, de
· exemplu. c.;ă,. în cazul · sublocaţiunii, ,locatarul principal va răspunde de executarea
obligaţiilor sublocataruh1i faţă de locator; din 'prevederile art. 1830 alin. (2) c. ,civ. se
deduce că.locatarul răspunde pentru fapta membrilor familiei sale sau a altor persoane
„cărora' acesta din urmă (locataru/-· s.n.) le-a îngăduit, în orice mod, folosirea,
deţinerea .sau accesul în locuinţă fie au un comportament care ,face imposibilă
convieţllirea cu celelalte persoane care locuiesc în acelaşi imobil sau în imobile aflate
în vecinătate, fie împiedică folosirea normală a· locuinţei sau a părţilor comune";
·b) în cazu/mandatului, din prevederile art. 2023 C. civ. sededuc două reguli de
răspundere pentru fapta: altei persoane în cazul în
care mandatarul şi-a substituit o
persoană 'în executarea: mandatului: i. „dacă substituirea im 'a fost autorizată de
mandant, mandatarul răspunde pentru actele persoanei pe.care şi-a substituit-o ca şi
cum le~ar fi îndeplinitei însuşi". [art: 2023 alin. (4) C. civ.]; ii. „dacă
' ' .
substituirea
. . a fost

1
A se .vedea, în acest sens, G. Viney, P. Jourdain, Traite de droit civil. Les conditions de la
responsabilite, LGDJ, Paris, 1998, p. 919 şi urm.; L. Pop, Cofltractul, p. 702 şi urm.
•
2
A se vedea: L. Pop, 'Contractul, p. 704 şi urm.; contra, a se vedea I. Lulă, I: Sferidan, loc. cit„
p. 94 şi urm. ·
3
A se Vedea L. Pop, Contractul, p. 705. .
4
A se vedea: I. Deleanu, loc. cit„ p. 15 şi unn.; l. Deleanu, op. cit„ p. 10 şi unn.; L. Pop,
Contractu/, p. 697 şi urm.
 252 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

răspunderea contractuală este o urmare a principiului forţei obligatorii a contractului

[art. 1350 alin. (1) C. civ.] şi pe .ideea de reparaţie a, prejudiciului cauzat prin
neexecutare [art. 1350 alin. (2) C. civ.]. Concluzia finală a art. 1350 C. civ.,
materializată în alin. (3 ), este. aceea că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuria
dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta
în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile." 1 În continuarea acestei
reglementări, regăsim o sumă de texte dedicate „cauzelor exoneratoa:re de răspundere"
(art. 1351-1356 C. civ.) care includ o serie de reguli deopotrivă aplicabile răspunderii
contractuale şi răspunderii delictuale. În cadrul lor, întâlnim şi nonne referitoare Ia
clauzele speciale cu privire la răspundere (art. 1355 C. civ.) care prezintă un interes
major pentru detenninarea conţinutului răspunderii contractuale.
Cealaltă parte a textelor dedicate răspunderii, se regăseşte în Capitolul II intitulat
„Executarea silită a obligaţiilor", din Titlul V („Executarea obligaţiilor"), Cartea a V-a
(„Despre obligaţii"). Între dispoziţiile generale ale acestui capitol, se află ·două texte
care prezintă interes p~ntru noţiunea de răspundere: unul dintre acestea (art. 1518
C. civ.) prevede răspunderea personală a debitorului pentru neexecutarea obligaţiilor
sale , iar celălalt text (art. 1519 C. civ.), reprezintă o regle~nentare din care se poate
2

. deduce aşa-numita răspundere contractuală a debitorului pentru fapta altei persoane

(art. 1519 C. civ.). Pe de altă parte, în cadrul aceluiaşi capitol, o întreagă secţiune este
dedicată şi răspunderii contractuale care est~ asimilată executării prin echivalent
(secţiunea~ 4-a, art. 1530-1548 .C. civ.)3.

174. Concepţia intermediară·. a legiuitorului român. Astfel cum se poate

observa din chiar organizarea textelorlegale, răspunderea contractuală este văzută de
legiuitorul român .într-o manieră intennediară, parţial tradiţională, parţial adaptată
concepţiei europene actuale asupra răspunderii. În acest sens:
a) latura tradiţională a răspunderii, atestată de textul art. 1350 C. civ. atestă
concepţia legiuitorului asupra răspunderii co11cretizată în treiidei directoare: i. răspun­
derea contractuală este pandantul :principtitlu{ forţei obligatorii contractului a.
[conform alin. (I): „Orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pe care le-a

Pentru chestiunea separaţiei de regimuri între cele două tipuri de răsp~~dere. şi pentru posibiliÎatea
1

sau imposibilitatea cumulului sau opţiunii, a se vedea infi'a, . răspunderea .contJ:a,ctuală şi răspunderea
delictuală. · ·
Textul este dedicat răspunderii în general, fără a fi particularizat la răsp~nderea contractuală; după
2
•
cum, aproape tot capitolul este ded}cat neexecutării în generăl a obligaţiilor, indiferent de sursa acestora,
contractuală sau extracontractuală. In contextu!de faţă, vom particulariza textele la ipoteza contractului.
3
Reamintirii că executarea prin echivalent nu este identică neapărat cu o răspundere contractuală.
Reglementarea cuprinsă în această secţiune este dedicată acoperirii prejudiciifor rezultate din neexecutarea
culpabilă a oricărei obligaţii, indiferent de sursa acesteia. ·cu· toate acestea, observăm că domeniul său
predilect de aplicare este cel al răspunderii contractuale, din moment ce, pentru răspunderea 'delictuală
s-au prevăzut reguli specifice.. de reparare a prejudiciului,,extrem de d~taliate (a se .vedea, în acest sens, art.
1381~1395 C. civ.). Deşi este.vorba de. o „dublură" legală parţială .a textelor, se poate observa că cele
dedicate executării prin echivalent se referă cu precădere la răspunderea contra~t~ală (de exemplu, dacă
avem în vedere textele care reglementează clauza penală - art. 1538-1543 C. civ. sau pe cele care
reglementează clauzele de arvună-art. 1544-1546 C. civ.).
CONTRACTUL CIVIL . 251

autorizată, mandatarul riu răspunde decât pentru diligenţa cu .care a ales persoana care
l-a .substituit şi i-a dat instrucţiunile privind executarea mandatului";
c) în cazul contractului de antrepriză, din prevederile art. 1852 C. civ. se
desprinde ·limpede exi.stenţa unei răspunderi contractuale pentru fapta· linei alte
persoane în cazul în care antreprenorul a încredinţat „unuia sau mai . multor
subantreprenori ·executarea unor 'părti ori elemente ale lucrării sau serviciilor" [mt.
1852 alin. (1) C. civ.]. Într-o ase~enea ipoteză, „în raporturile· cu beneficiarul,
antreprenorul răspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa
faptă" [art. 1852 alin. (2) C. civ.];
d) în cazul contractului de depozit hotelier, 'din prevederile art. 2127~2130
C. civ. se deduce din nou existenţa unei răspunderi contractuale a hotelierului pentru
fapta prepuşilor săi contractuali. Astfel; de exemplu, potrivit art. 2129 C. civ.,
răspunderea hotelierului este nelimitată pentru prejudiciul cauzat clientului său „dacă
prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a. 'unei· persoane pentru care acesta
răspunde". Astfel, de exemplu; hotelierul. răspunde pentru fapta angajaţilor săi care
sustrag bunuri ale clienţilor cazaţi în hotel sau localuri asimilate unui asemenea
stabiliment;
e) anumite prevederi ale legislaţiei speciale ·ne îndreptăţesc să regăsim
răspunderea contraCtuală pentru fapta altuia --' avem· în vedere, de exemplu,
prevederile art; 18 alin . .(1) din O.G. nr. 107/1999 (modificată şi completată prin Legea
nr. 631/2001) privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice,
unde se prevede că agenţia de turism cu care s-a contractat răspunde pentru executarea
obligaţiilor contractuale chiar şi atunci când ele „trebuiau îndeplinite de către o altă
agenţie de turism sau de către alţi prestatori de servicii" •
1

·Sectiunea
, a 2-a ·
Conceptia
. , legiuitorului
.
asupra
. . .
răspunderii. contractuale

173. Reglementar~a răspunderii contractuale. S'Ub asp'ectul sistemati~ al

reglementărilor, textele dedicate noţiunii de răspundere contractuală se regăsesc; în
principal, în două secţiuni diferite ale Codului civil. Sistematizarea textelor dedicate
răspunderii contractuaie atestă o concepţie intennediară asupra răspunderii
contractuale, aşadar, într-o anumită măsură„ părăsirea orbitei tradiţionale a acestui
concept. .
· O parte din aceste texte se află în Capifolul IV, intitulat „Răspunderea civilă'',
din Titlul II („Izvoarele obligaţiilor"), al Cărţii a V-a· („Despre obligaţii"). În acest
context legal, regăsim textul art. 1350 C ...civ. care. este dediCat în mod expres
răspunderii contractuale. Acest text are rolul, în concepţia legiuitorului, de a sublinia
paiticularismul acestei fonne de răspundere în cadrul răspunderii civile şi pentru a o
distinge de.răspunderea generală care este cea delictuală. Accentu.I este pus pe ideea că
. ..
1
A se vedea, pentru alte comentarii, L. Pop, Contractul, p. 701.
CONTRACTUL CIVIL 253

contractat." 1]; ii. răspunderea contractuală are un conţinut moral şi se întemeiază pe

ideea de reparare a prejudiciului, deoarece presupune o neexecutare culpabilă a
obligaţiilor contractuale [confonn alin. (2): „Atunci când, fără justificare "], nu îşi
2

îndeplineşte această îndatorire [cea de la alin. (1) - n.n.], ea este răspunzătoare de

prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în
condiţiile legii."); iii. răspunderea generată de neexecutarea unei obligaţii
contractuale are un regim juridic distinct - cel al răspund_erii contractuale [confonn
alin. (3): „Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura
aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care
i-ar fi mai favorabile."];
b) latura modernă a răspunderii, în acord cu spiritul legislativ european în
materie, este atestată de reglementarea executării prin echivalent a obligaţiilor în
cadrul capitolului dedicat remediilor neexecutării obligaţiilor. Cu alte cuvinte, deşi
legiuitorul a înţeles să individualizeze răspunderea contractuală în cadrul unei
răspunderi generale civile, prin art. 1350 C. civ. (comentat în paragraful precedent), a
înţeles şi să subordoneze această răspundere teoriei generale a remediilor pentru
neexecutarea obligaţiilor (prin reglementarea executării prin echivalent
art. 1530-1548 C. civ.), în cadrul capitolului dedicat mijloacelor pe care creditorul le
are la îndemână în caz de neexecutare (adică în cadrul capitolului dedicat remediilor).
În materializarea acestui spirit legislativ, trebuie să observăm că, răspunderea
contractuală nu este mai mult decât un remediu al neexecutării, alături de alte remedii
cum sunt termenul suplimentar de executare, excepţia de neexecutare sau rezoluţiunea
contractului3 .
Pentru a menţine sistematizarea conceptuală pe care ne-o oferă astăzi legiuitorul,
am ales să analizăm executarea prin echivalent în cadrul prezentării remediilor pentru
neexecutarea contractului. O asemenea prezentare este de natură să lămurească din
punct de vedere tehnico-juridic urinările ·fireşti ale principiului forţei obligatorii a
contractului ·şi să ofere o viziune de ansamblu asupra tuturor mijloacelor pe care
creditorul le are la îndemână în caz de neexecutare a contractului, fie că aceasta este
culpabilă sau nu, fie că generează sau nu un prejudiciu.

1
Este vorba, de fapt, de o reluare în alţi tenneni, a chiar principiului forţei obligatorii a contractului
consacrat de art. 1270 C. civ.; aceeaşi „reconsacrare" în tenneni de răspundere a aceluiaşi principiu, se
regăseşte şi în 1518 alin. (1) C. civ., care prevede că: „Dacă prin lege nu se dispune altfel, debitorul
răspunde personal de îndeplinirea obligaţiilor sale."
Expresia „fără justificare" trimite la cauzele exoneratoare de răspundere (art. 1351-1356 C. civ.)
2
.
şi la „cauzele justificate de neexecutare a obligaţiilor contractuale" (art. 1555-:1557 C. civ.). Analiza
tuturor textelor incidente indică ideea că „fără justificare" semnifică faptul· că justificarea neexecutării
exclude vinovăţia sau culpa debitorului.
Ca o mărturie a concepţiei europene asupra acestui aspect, putem să luăm exemplul art. Ill.-3.701
3

- UL- 3. 711 care compun secţiunea a 7-a (Damages and interes!) din Capitolul dedicat remediilor pentru
neexecutare (Remedies for non-peiformance). Sinteza realizată de DCFR (a se vedea, pentru concepţia
comparatist-europeană în materie, de exemplu, op. cit., DCFR, vol. I, p. 918 şi urm., note de drept
comparat). ,.·
 Capitolul li
REMEDIILE NEEXECUTĂRII CONTRACTULUI

Secţiunea 1
Teoria generală a remediilor

175. Precizări terminologice. ·Înţelegem în realitate să ne referim prin

„remedii" la ceea ce în limbajul Codulili civil se cheamă „drepturi ale creditorului
în caz de neexecutare", cu referire, de regulă, la executarea silită în natură,
excepţia de neexecutare şi rezoluţiune. În dreptul anterior noului Coâ, unele din
aceste drepturi erau calificate ca şi „sancţiuni" ale neexecutării - cu precădere,
rezoluţiunea şi daunele-interese 1• Alţi autori, acoperind doar o parte din ceea ce
astăzi includem în sfera remediilor, vorbeau uneori de drepturi ale creditorului în
caz de neexecutare.
Ni se pare că o parte a vechii terminologii, mai ales în ce priveşte termenul de
„sancţiune" ar. trebui să fie abandonată. În primul rând, pentru considerentul că,
ideologia care stătea în spatele ideii de sancţiune nu se mai regăseşte În noua
reglementare. Este vorba de conţinutul moral pe care îl implică sancţiunea în drept2,
moştenire din dreptul canonic medieval şi pandant absolut al principiului pacta sunt
servanda3• Noul Cod civil, sub Influenţa codificărilor moderne, în materia de faţă, se
sprijină pe raţiuni utilitariste, mai degrabă decât pe raţiuni morale (rară ca cele din
urma să .fie inexistente şi· care sunt atestate, de fapt, de menţinerea tradiţiei
continentale a dreptului la executarea silită în natură).

176. Observaţii privind sistematizarea legală a materiei. Deşi noul Cod civil
nu utilizează terminologia sugerată de noi, ba chiar, pe alocuri atestă reminiscenţe ale
celei vechi4 , utilizarea noţiunii de remedii ni se pare în acord cu tendinţa europeană şi

I A se vedea, în acest sens, c. Oprişan, Sancţiunea în dreptul civil român. o posibilă sinteză, în
RRD nr. 11/1982, p. 20 şi unn.; M. Costin, Contribuţii la studiul sancţiunii juridice, în SCJ, 1978, nr. 2,
p. 146 şi unu.; M. Mureşan, D. Chirică, Contribuţii la studiul conceptului de sancţiune civilă (I), în Studii
de drept privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 70 şi unn. (a se vedea, în special, p. 75 şi unn.,
p. 78 şi urni.).
2
A se vedea, de exemplu, M. Mureşan, D. Chirică, Contribuţii la studiul conceptului de sanc{izme
civilă (li), în op. cit., Studii de drept privat, p. 92 şi unn. (aspect concretizată în aplicarea sancţiunilor în
special cu privire la faptele cu caracter ilicit, respectiv comise cu vinovăţie .sau culpă).
3
Pentru prezentarea opticii în dreptul canonic medieval, a se vedea R. Zimmennann, op. cit. - :The
Roman Foundation ofthe Civilian Tradition, p. 542 şi um1.
4
Regăsim, de exemplu, la vânzare, utilizarea termenului de „sancţiune" în denumirea marginală a
art. 1724 C. civ. care este dedicat „sancţiunii neplăţii preţului".
 CONTRACTUL CIVIL 255

·· internaţională de codificare 1 ca şicu cea reclamată de doctrina de astăzi2. Din punct de

vedere tehnic, noţiunea de remedii, tiansceride ceea ce în mod tradiţional este numit
mijloc al creditorului în caz de neexecutare. Astfel, sub ·imperiul vechiUlui Cod civii3,
· doctrina se referea, când folosea această sintagmă, cu precădere, la executarea silită în
natură şi la executarea silită prin echivalent şi, preluând un model francez de
sistematizare a materiei, alte mijloace, · cum erau rezoluţiunea şi excepţia' de
neexecutare, erau incluse. fa efectele speciale ale principiului forţei obligatorii a
contractului. În plus, În aproape toate situaţiile, se vorbea de neexecutarea culpabilă a
obligaţiilor, teoria riscurilor şi neexecutarea fortuită, fiind incluse, după caz, în alte
sectiuni de studiu; Mentinerea unei asemenea sistematizări este de natură să creeze sau.
să Întreţină confuzii as~pra spiritului noilor reglementări. În noua fo~mulă legislativă,
două aspecte preliminarii trebuie subliniate pentni a înţelege sistemul reniediilor
4

(adică toate mijloacele ·pe care creditorul le are la îndemână în caz .de neexecutare);
Reglementarea cuprinsă în Capitolul II („Executarea silită a obligaţiilor'') al Titlului V
(,,Executarea. obligaţiilor"), al Cărţii a V-a· („Despre .obligaţii") se referă, astfel cmn
r~zultă din ec?nomia textelor legale: ·

I Regăsim termenul în toate prop~nerile de regle1nentare modernă, europene şi internaţionale şi în

toate instrumentele internaţionale .dedicate dreptului privat contractual. A se vedea;· de exemplu, CVlM
numeşte aceste mijloace. în mod regulat remedii (a se vedea art 45 şi unn., art. 61 şi {rrm.; art. 70 .CVIM),
Principii!~ UNIDROIT (de exemplu, art. 7,1.4, 7.J.6, 7.2.3, 7.2.5); PDEC (a se vedea, µe exemplu,
art. 8 ..101 şi urm. care compun capitolul 8 intitlllat Non-peifonnance and remedies in general); DCFR (art.
Ill-3.101 şi urm. care compun ·Capitolul 3, Remedies for non peifonnance); şi mai recent, în 'piuiectul
Parlamentului european şi Consiliului privind RegulamentUI european privind legea unifonnă în materie
-a
de vânzare (unde, de exemplu, Partea a IV se cheamă Obligations and remedies of the parties to a sa Ies
contractor a contract for thesupply ofrjigital content, art. ~7,şiunn.):, . . .. .. . . . .
2
Regăsim termenul până şi în tenninologia franceză recentă,(a.sevedea D. Talion? loc. ţ;it.,La
responsabilite contractuelle -pour un autre presentation, p. 22.3 şi urm.) şi chiar şi în dreptul nostru. Am
militat pentru folosirea acestei tenninologii care este în măsură să.dea 6 imagine generală asupra soluţiilor
care pot fi adoptate în caz de neexecutare (I.F.l. Popa, op.· cit., Conformitatea lucmlui vândut, •nr. 316 şi
. urm., I.FI. Popa, op. cit., Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor î1i n~ul Cod civil, nr. 40 şi unn.). ·
3
În vechiul Cod civil, reglementarea remediilor era· sumară şi din acest . motiv insuficientă.
Caracterul sumar era. subli.niat de regleinentarea mult prea principl~lă a rezoluţiunii (art. 1020-] 021 din
vechiul Cod civil),' de o reglementare nesistematică a daun'elor~interese (art. 1073-1090 din vechiul Cod
civil), separat de· clauza penală (art;· 1066-1072 din vechiul Cod civil) şi împreună cu executarea silită în
natură (art. 1073-1077 din 'vechiul Cod civil), precum şi de o lipsa totală a reglementării principiale a
excepţiei de neexecutare. Rudimentele de reglementare au determinat jurisprudenţa 'şi doctrina să utilizeze
elemente de împrumut pentru soluţionarea situaţiilor care implică remedii. Uneori, această jurispmdenţă se
întorsese chiar în1potriva literei codului (est.e cazul, de exemplu, al jurisprudenţei franceze extrem de vastă
în materie de rezoluţiunie extrajudiciare, admisă în practică, dar care nu putea fi tolerată de litera codului).
Nevoia de emancipare a jurisprudenţei, cu toată flexibilitatea atât de lăudată a vechiului Cod civil, a dus la
naŞterea unui fenomen degenerativ la nivelul· nonnei legale, prin care codul şi-a pierdut calitatea de
instrument juridic util prin sine şi a început Să servească doar ca acoperire pentru o multitudine de soluţii
jurisprudenţiale a căror motivare se sprijinea doar „generic" pe textele unui cod a cărui literă a fost uitată.
Pericolul subliniat al unui asemenea fenomen era lipsa de responsabilîtate a mediului judiciar faţă de actul
de justiţie (mai ales în jurisprudenţa română!). Un asemenea fenomen, marcat în jurisprudenţa română, de
paradoxale soluţii antagonice şi de aplicarea în materie a unor cursuri tiniversitare mai degrabă decât a
unui cod civil, trebuia înlătUrată. ·
4
Acest sistem nu este nicidecum creaţia legiuitorului român, ci este o preluare a sa din dreptul .
comparat.
 ' ' ~. j,'

256 TRATATELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

a) atât la mijloacele pe care creditorul le are la îndemână în caz de neexecutare

„fără justificare'.' a obligaţiilor sale [art. 1516 alin. (2)], cât şi la ,
b) mijloacele pe care creditorul le are la îndemână în caz de neexecutare
justificată a obligaţiilor contractuale (ne referim, cu precădere, la art. 1555-1557
C. civ.,. care includ,, în special, excepţia de neexecutare şi mai ales imposibilitatea
fortuită de executare) şi, în sfârşit,
c) pe.de altă parte; noua reglementare;fie că la baza neexecutării stă noţiunea de
culpă, fie cfi nu, înţelege să regrupeze toate mijloacele 'Sub egida aceluiaşi capitol 1•

177. Reglementarea remediilor. În noul Cod civil avem de a face cu o regle-

mentare relativ sistematică şi extrem de minuţioasă pe alocuri care ne obligă să nu fim
leneşL şi să devenim responsabili în aplicarea legii. În primul rând, reglementarea
sistematică a remediilor se regăseşte în capitoiul II, intitulat „Executarea silită a
obligaţiilor?' dintr-un Titlu V, dedicat „executării obligaţiilor", din Cartea a V-a,
„Despre . obligaţii"., Capitolul este structurat mai departe în 6 secţiuni dedicate
principiilor aplicabile şi prevederilor punctuale în materie de remedii 2 • Pe lângă
reglementarea sistematică, regăsim şi reglementări disparate, specifice sau nu,
dedicate aceloraşi .remedii. · Bunăoară, · chestiunea restituirilor, , adesea .conexă
remediilor, se regăseşte în Titlul VIII (art. 1635-1649 C. civ.) al aceleiaşi Cărţi. Pe de
altă parte, lămurirea unor aspecte ale remediilor se realizează numai prin apelul la
noţiuni c'onexe. De exemplu, pro~lema neexecutării fortuite (art. 1557 C. civ.) trebuie
conectată cu cea a reglementării forţei majore (art.1351. C. civ.), ·dar şi a efectelor din
perspectiva stingerii raportului obligaţional'(art. 1634 C. civ.). În sfârşit, reglementări
secvenţiale aplicate regăsim şi în materia dedicată contractelor speciale (de exemplu,
art. 1695 şi tmn. C. civ. privind garanţia contra evicţiunii în cadrul vânzării; art. 1707
şi urm. C. civ. privind garanţia contra viciilor ascunse îri;cadrul vânzării etc.). În orice
caz, specializarea · reglementărilor .dedicate materiei, indică trecerea de . la o
reglementare rudimentară, la un adevărat drept al remediilor.

178. Principii ale invocării ~emediilor. În continuare, dorim să facem şi o

trecere' în revistă a principiilor/regulilar generale reglementate. expres sau asumate
indirect de Codul civil în materie de remedii. Regulile de mai jos, cu valoare

1
De exemplu„ pentru ca remediul executării prin echivalent (adică răspunderea contractuală) să
opereze, este. necesară culpa debitorului (a se vedea art. 1547 şi 1548 C. civ.), spre deosebire de toate
celelalte remedii cuprinse ·în acelaşi capitol ,şi pentru ·care cerinţa culpei sau vinovăţiei este absolut
indiferentă (chiar şi în ce priveşte rezoluţiunea, astfel cum vom vedea la analiza dedicată acestui remediu).
2
Principiul de sistematizare ni se pare că nu este cel mai potrivit, din moment ce, acelaşi capitol
cuprinde şi rezoluţiunea contractului (pe care legiuitorul .nu credem că doreşte să ne facă să credem că
reprezintă o executare silită a obligaţiilor) şi că ar fi fost din nou mai potrivită .utilizare'a ·sintagmei
„remedii ale neexecutării obligaţiilor". De asemenea, existenţa noţiunii de răspundere contractuală
(reglementată expres de art. 1350 C. civ.) este .relativ incompatibilă cu ideea subordonării executării prin
echivalent fată de cea a executării silite.. Ori avem de a face ·cu o răspundere, ori avem de a face cu
executarea obligaţiilor contractuale plus o răspundere, dar ~ăspundereâ pentru prejudiciile adăugate
executării în natură nu poate fi subordonată executării silite a obligaţiilor. Chestiunea ridică însă complexe
probleme de politică juridică al căror loc nu se regăseşte aici. · ·
CONTRACTUL CIVIL · 257

principială, se regăsesc cu pnvire la toate remediile reglementate în Capitolul IL

Acestea oferă o adevărată teorie generală a dreptului remediilor şi sunt cele care
conferă noţiunii unitate juridică de concept. Principiile identificate ar fi următoarele:
A. Principiul dreptului la o executare conformă. Asemeni tuturor legislaţiilor
moderne, C. civ. instituie prin art. 1516 alin. (1), premiza dreptului creditorului la
remedii - dreptul la o executare conformă. Conform textului citat, „creditorul are
dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei". Îndeobşte, se consideră
că acest tip de definiţie reuneşte cele trei dimensiuni ale conformităţii executării':·
cantitativă, calitativă (ambele acoperite de sintagmele „îndeplinirea integrală" şi
„îndeplinirea exactă" a obligaţiei) şi temporală (sintagma „la timp'} Neconformitatea
executării sub oricare din cele trei dimensiuni ale sale, deschide, în principiu, dreptul
la remedii. Acest principiu se regăseşte în Codul civil şi din perspectiva debitorului, la
art. 1518 alin.· (1) care instituie o răspundere personală a debitorului pentru
neîndeplinirea obligaţiilor2.
B. Principiul neexecutării. Condiţia fundamentală a invocării remediilor constă
în existenţa unei neexecutări. Fără o neexecutare nu poate· fi vorba de remedii. Deşi
condiţia pare simplă sunt necesare mai multe precizări:
a) dreptul la remedii este activat de îndată ce există o neexecutare, indiferentde
însemnătatea acesteia pentru creditor. Cu toate acestea, gravitatea neexecutării are o
mare semnificaţie în raport cu tipul remediului care poate fi invocat: De exemplu,
rezoluţiunea nu va putea fi invocată decât pentru o neexecutare ,„însemnată" [art. 1551
alin. (1) C. civ.]. Sau, excepţia de neexecutare (art. 1556 G.' civ.) nu poate fi invocată
decât „într-o măsură corespunzătoare" neexecutării obligaţiei corelative. Dimpotrivă,
pentru alte remedii, nu este necesar caracterul însemnat, neexecutarea putând fi
minoră. De exemplu, în măsura în care este posibilă obiectiv, reducerea prestaţiilor,
acest remediu este aplicabil oricărei neexecutări (art. 1551 C. civ.). asemenea, De
daunele-interese pot fi acordate indiferent de gravitatea neexecutării (art. 1530 şi unn.
C. civ.); · .
b) în privinţa aceleiaşi neexecutări, trebuie să subliniem că, elementul ~inovăţie
nu se regăseşte decât pe alocuri în fizionomia remediilor. Pentru. invocarea majorităţii
remediilcir nu e~te important dacă m::executarea este culpabilă. saunu (valabil pentru
1
Am dezbătut această noţiune şi cu altă ocazie. A se vedea, în acest sens, I.FI. Popa, op. cit..
Confonnitatea lucrului vândut, nr. 199 şi mm„ p. 269 şi unn. şi doctrina acolo citată. Concluzia de bază
era aceea că noţiunea de „conformitate" are un caracter universal şi că (astfelcum de altfel rezultă şi din
textele reglementărilor în materie, ea poate fi utilizată şi în legătură cu executarea în general. Putem astfel
vorbi ·de o „confonnitate a executării" (idem nr. 200, p. 272 şi urm.) care trimite de.fapt la ideea mai
simplă de „exactitate a executării obligaţiilor". În vechiul Cod civil, rădăcina acestor consideraţii se
regăsea în art. 1073 din Vechiul Cod civil, preluat din formularea de la data adoptării codului, a vechiului
art. 1218 din Codul civil italian (pentru observaţii suplimentare, a se vedea Codice civilespiegatoArticolo
per Articolo. Edizioni Giuridiche Simone, Napoli 2005, p. 737, notele de sub art. 1218). . ·
2
Confonn art. 1518 alin. (1) C. civ. „Dacă prin lege nu se prevede altfel, debitorul răspunde
personal de îndeplinirea obligaţiilor sale." Textul, al cărui Ioc este discutabil în materie de remedii
(dar care nu poate dăuna din.acest motiv), trebuie ataşat ideii de drept de gaj general, reglementat de art.
2324 alin. (1) C. civ., conform căruia: „Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale
mobile şi imobile, prezente şi .viitoare. Ele servesc de.garanţie comună creditorilor săi." şi de art. 31 .33 C.
civ. care reglementează patrimoniul personal.
 258 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

rezoluţiune, reziliere, reducerea prestaţiilor, excepţie de neexecutare, executare silită în ·

natură). Mai mult, o parte din aceste remedii (mai puţin executarea în natură) pot fi
invocate chiar şi în cazul unei neexecutări fortuite [a se vedea, de exemplu, art. 1557
alin. (2) C. ·civ.]. Prin excepţie, pentru remediul daunelor-interese este necesară
vinovăţia, astfel cuin rezultă din prevederile art. 1530 C. civ. şi art. 1547-1548 C. civ.;
c) neexecutarea trebuie să nu fie justificată - în măsura în care debitorul invocă
o justificare admisă de lege pentru neexecutare, anumite remedii îi sunt inaccesibile
creditorului sau toate acestea, în funcţie de natura justificării. Justificările neexecutării
sunt cuprinse în secţiunea 6 a capitolului dedicat .remediilor şi pot să presupună:
refuzul executării datorat de ordinea legală sau contractuală a executării prestaţiilor
(art. 1555 C.".civ.), excepţia de neexecutare (art: 1556 C. civ.) şi imposibilitatea de
executare (art. 1557 C. civ.). Reamintim însă că, în ultimul .caz, mai ales în ipoteza
imposibilităţii, parţiale sau temporare de executare [art. 1Ş57 alin. (2) C. civ.], anumite
remedii pot fi invocate (de exemplu, rezoluţiunea, excepţia de neexecutare, termenul
suplimentar de executare);
d) neexecuiarea trebuie să nu fie imputabilă creditorului. Situaţia este de regulă
cunoscută sub numele de mora creditoris şi împiedică invocarea oricărui remediu.
De reţinut însă că, textul art. 1517 C. civ. se referă la un domeniu mai vast decât mora
creditoris.' În principiu, ultima include neexecutări imputabile creditorului şi implică
vinovăţia creditorului (mora), în timp ce textul. legal se referă la orice neexecutare
cauzată de acţiunea sau omisiunea creditorului. Or, acestea pot să nu presupună
neapăfat vinovăţia sa • Totuşi, activarea remediilor poate avea loc şi în ipoteza în care
1

imputarea neexecutării este comună - adică este imputabilă atât creditorului cât şi
debitorului.
C. Principiul favor contractus. În materie de i~rarhie a remediilor există
concepţii europene diferite. În primul rând, reţinem că, spre deosebire de sistemul
o
juridic anglo-saxon, legiuitorul român a optat pentru ierarhie a remediilor bazată pe
principi~! pacta sunt servanda. Tradiţia acestui principiu este îndelungată în dreptul
continental şi se. regăseşte în dreptul canonic, având .puternice conotaţii morale.
Expresia acestei tradiţii este concretizată în principiul prioritar al executării în natură a
obligaţiilor debitorului. Astfel, oricât de oneroasă ar fi. executarea silită în natură,
creditorul are dreptul să .o solicite şi să b obtină, conform art. 1516 alin. (1) şi 1527
C. civ. 2 Singura limită a acestui drept este dată de imposibilitatea executării. În dreptul

1
A se vedea, de exemplu, concluziile pe marginea art. Ill-3.lOIDCFR, p. 773 (voi. I)~ este
posibil ca, de exemplu, creditorul să fie el însuşi într~o imposibilitate de a realiza o anumită acţiune
absolut necesară pentru ca debitorul să-şi. poată îndeplini obligaţia; ne referim aici la aşa-numitele „acte
pregătitoare'~ pe care creditorul trebuie să .le săvârşească în .vederea preluării executării. În Codul civil
regăsim ecoulunor asemenea acte pregătitoare care incumbă creditorului în prevederile art. 1510 alin. (1)
C. civ„ 'conform căruia, „Creditorul poate fi pus în întârziere atunci când refuză în mod nejustificat, plata
oferită în mod corespunzător sau când refuză să îndeplinească actele pregătitoare fără de care debitorul nu
îşi poate executa obligaţia."
2
În acest sens, .legiuitorul se dovedeşte fidel concepţiei continentale asupra executării silite,
menţinând principiul existent deja şi în vechiul Cod civil. Cu privire fa acest aspect şi cu privire la tradiţia
acestui principiu, a se vedea supra, nr. 5 şi urm. şi mai ales, F. Roşioru, Consideraţii privind executarea
silită în natură a obligaţiilor contractuale, în Revista de drept internaţional privat şi drept comparat, 2006,
· p. 691 şi unn.
260 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

C. civ. [pe lângă prevederile art. 1516 alin. (2), analizat deja în această privinţă] din
care se desprinde că, .dacă creditorul a fonnulat împotriva· debitorului o cerere de .
chemare în judecată fără ca acesta din urmă să fi fost pus prealabil în întârziere,
debitorul va avea dreptul la executarea propriilor. obligaţii într-un termen rezonabil de
la data la care i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată 1 • Aceeaşi regulă
rezultă indirect şi din reglementarea altor remedii -:În cazul rezoluţiunii unilaterale se
prevede expres că este necesară punerea în întârziere (a se vedea art. 1552 C. civ.)..
Prin excepţie, principiul citat nu trebuie aplicatîn cazul în care există o punere
de drept în întârziere, excepţia rezultă din prevederile art. 1516 alin. (2) C. civ. şi ale
art. 1523 C. civ. care prevede cazurile în care debitorul de află de drept în întârziere.
Tot prin excepţie (de această dată avem de a face cu o excepţie implicită de la
principiu),' nu este. necesară punerea în întârziere nici în situaţia invocării remediului
excepţiei de neexecutare a contractului pentru care ·o asemenea condiţionare ar fi
practic o dublare a scopului acestui remediu a cărui finalitate este comună celui al
termenului suplimentar de executare2• . . . . .
· E. Principiul cumulului remediilor. Din păcate, tin asemenea principiu este nu
expres regăsibil între textele Codului civil, în maniera în care se regăseşte în alte
cod~ri3 • El trebuie dedus punctual din reglementarea altor remedii .. Sensul acestui
principiu este unul triplu: . . . . .. .
a) în primul rând, remediile pot fi cumulate, ·cu condiţia ca acestea să nu fie
incompatibile. În acest sens se poate reţine că, de exemplu, creditorul nu are dreptul să
solicite îri acelaŞi timp executarea silită în natură şi:să invoce rezoluţiunea [a se vedea,
de exemplu, art. 1522. alin. (4), teza. I C. civ., conform· cărui~: „Până la expirarea
termenului prevăzut de alin. (3) (s.n. termenul suplimentar de executare), creditorul
poate s1:1spenda executarea propriei obligaţii, poate cere dau~e-interese, îns'ă nu poate
exercita celelalte .drepturi ,.prevăzute de art. 1516 (celeia/te remedii ale neexecutării. -
s.n. ), dacă prin lege nu se prevede altfel."]; . · ·
. b) în. al doilea rând, dreptul la daune-interese este de.principiu cumulabil cu
Qrice alt remediu, neputând fi considerat incompatibil cu nic.iunul dintre acestea. Prin
excepţie, el nu poate .fi cumulat cu remediile aplicabile pentru neexecutarea f01tuită
(excepţie. dedusă din. aplicarea art. 1530 C. civ. care presupune o neexecutare
imputabilă,pentrU acordarea de daune-interese);
c) în sfârşit; schimbarea opţiunii între remedii ·este, în principiu, liberă -
creditorul care a ales. calea invocării· unui anumit remediu, poate în orice moment să
renuriţe la calea aleasă şi să invoce un alt remediu. Deşi nu există aproape niciun text

De unde se poate deduce că, dacă se înca&ează în 1iotilinea de 'tenne11 rezonabil de executare,
1
.
astfel' cum este ea indicată de prevederile art. 1522 alin. (5) C. civ., instanţa poate acorda ceea ce numeain
în vechea reglementare „termen de graţie" care nu reprezintă în noua reglementare decât o acordare
. judiciară a remediului termenului suplimentar de executare. · · ·
· Situaţia nu trebuie confundată cu ceea a notificării eventuale a invocării excepţie de neexecutare
2
.
pe care buna-credinţă contractuală (art. 1170 C. civ.) şi obligaţia de cooperare între părţi o poate pretinde
(dedusă eventual din aceeaşi obligaţie generică de bună-credinţă).
Exemplul cel mai potrivit credem că este art. lll.-3.102 din DCFR, conform căruia ,;Remedies
3

which are not incompatible may ·be. cumulated. ·În particular,· a creditor is not deprived of the right to
damages by resorting to any other remedy".
CONTRACTUL CIVIL 259 '\"".'·

anglo-saxon, principiul este contrar şi constă în acoperirea prejudiciului generat de

neexecutare prin daune-interese, executarea silită în natură putând fi obţinută numai cu
titlu de excepţie. Revenind la sistemul nostru de drept, trebuie să reţinem că excepţia
de la principiu este dată de o imposibilitate obiectivă care poate consta în pieirea
bunului (chiar dacă aceasta este fortuită sau este datorată chiar debitorului) sau într-o
imposibilitate fortuită- de executare ·(aplicabilă oricărei obligaţii, inclusiv uneia
monetare). ·
Principiul executării în· natUră este între altele, unul organizator al ierarhiei
remediilorîn Codul civil. Favorizarea executării în natură, adică favorizarea executării
contractului se regăseşte în întreaga ideologie a remediilor. Ea se materializează în
unnătoarele reguli:
a) rezoluţiunea contractului nu poate fi invocată decât dacă neexecutarea este
însemnată [art. 1551 alin. (1) C. civ., interpretarea per a contraria]; ...
b) pe de altă parte, întreaga tehnică a tennenului suplimentar de executare pusă
în valoare de exigenţa punerii în întârziere (mi. 1521 şi unu. c. civ.) subliniază aceeaşi
prioritate a executării debitorului. căruia i se mai acordă astfel o şansă şi. care duce la o
salvgardare a contractului, în acelaşi timp; ·
c} implicarea mecanismului punerii în întârziere în cel a rezoluţiunii (exigenţa
punerii în întârziere prealabile pentru invocarea rezoluţiunii .unilaterale [art. 1552
alin. (1) C. civ.] este şi ea o probă a aceleiaşi priorităţi a executării în natură;
d) în sfărşit, prevalenţa rezoluţiunii parţiale în ipoteza _în care o asernenea
rezoluţiune este . posibilă ·şi ·. dacă prestaţia neexecutată nu trebuie considerată
„esenţjală", în cazul contractuluiplui-ilateraqart. 1549 alin. (2) C.'civ.].
In concluzie, organizarea textelor din Codul .civil sugerează existenţa unei
ierarhii care face din rezoluţiune o soluţie de iiltim resort şi din celelalte remedii (mai
puţin daunele-interese) mijloace menite să ducă în măsura posibilă la executarea în
natură pe care legiuitorul o vede ca un remediu de prim~resort (în manieră colaterală,
tennenul suplimentar de executare şi excepţia de neexecutare au rolul de a duce la
acelaşi rezultat, în măsura posibilă).
D. Principiul punerii în mtârziere. Regula ·care guvernează noua tehnică a
remediilor este aceea · confonn . căreia, pentru aplicarea oricărui · remediu este
obligatorie punerea în întârziere a debitorului, adică . acordarea unui termen
suplimentar de executare. Am putea spune că acest principiu este subordonat celui al
salvgardării contractului (favor contractus) întrucât are aceeaşi menire de a face din
executarea voluntară o prioritate, înaintea _invocării altor remedii. Regula este
prevăzută expres de art. 1516 alin. (2) C. civ., confonn căruia: „Atunci când, fără
justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere (s.n.), creditorul
poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se _cuvin ( ...)".
Indirect, aceeaşi punere în întârziere este evidenţiată · de tehnica. termenului
suplimentar de executare. Deşi nu rezultă cu claritate din prevederile art. 1521 C. civ.
că acest remediu este obligatoriu a fi invocat de către creditor înainte de a trece la un
remediu incisiv 1, rezultă această consecinţă îrisă, din prevederile art. 1522 alin. (5)

1
Textul art. 1522 alin. (3), teza I C. civ., confonn căruia „Prin notificare trebuie să se acorde
debitorului un tenuen de executare, ţinând seama de natura obligaţiei şi de împrejurări", ne pennite să
tragem o concluzie imediată în sensul obligativităţii emiterii noificării (a se vedea infra, nr. 127).

"·~,

,,
'~::·~·,......
CONTRACTUL CIVIL 261

care să prevadă această latură a principiului [cu excepţia cazului rezoluţiunii

unilaterale - art. 1552 alin. (4) C. civ. care împiedică o revenire asupra alegerii iniţiale
prevăzând irevocabilitatea declaraţiei de rezoluţiune unilaterală de la data comunicării
ei către debitor; în ce priveşte rezoluţiunea judiciară, textele procedurale pot limita şi
ele revenirea asupra opţiunii]. În rest, obligaţia de coerenţă contrachmlă este singura
limită a invocării remediilOr. Schimbarea abuzivă de atitudine· şi comportament,
incompatibilă cu aşteptările/previziunile fireşti ale celeilalte părţi trebuie considerată o
limită (de exemplu, trebuie considerată inadmisibilă declararea rezoluţiunii în
intervalul de timp în care, creditorul a lăsat debitorul să înţeleagă că acceptă
executarea obligaţiilor chiar şi peste termenul limită contractual, ca urmare a ofertei de
executare din partea acestuia).
F. Cenzura clauzelor contractuale privind remediile. Ne putem imagina o
întreagă serie de clauze contractuale menite să amenajeze tehnica de invocare ·a
remediilor în caz de neexecutare. Intră în această gamă (chiar dacă nu sunt concepute
numai cu acest scop), pactele comisorii, clauza penală, clauzele de nerăspundere, alte
clauze p1in care se restricţionează sau dimpotrivă se conferă drepturi suplimentare în
materie de remedii etc. Secţiunea l a Capitolului II care ar trebui să cup1indă toate
dispoziţiile generale în materie de remedii, nu prevede nimic în legătură cu clauzele
referitoare la remedii şi credemcă este regretabilă această omisiune 1• Totuşi, în lipsa
unui text legal specializat, credem că sunt utile observaţii diferenţiate:
a) clauzele care limitează sau exclud anumite remedii trebuie analizate din prisma
clauzelor de îrilăturare sau limitare a răspundelii' contractuale. În acest sens, art. 1355
C. civ. expune o serie de reguli stricte aplicabile· cfauzelor privind răspm;iderea, reguli
aplicabile mutatis mutandis, şi clauzelor plivind remediile: clauzele privind. înlăturarea
răspunderii pentru prejudiciul material cauzat cocontractantului (deşi textul vorbeşte de
prejudiciul cauzat „altuia'', referindu~se la răspundere .în general, nu la răspunderea
contractuală) printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau culpă gravă sunt lipsite de efect
[alin. (1)], fiind totuşi valabile clauzele eluzive sau limitative de răspundere pentru fapte
săvârşite din simplă imprudenţă sau neglijenţă [alin. (2)]; în principiu, nu trebuie
considerate valabile nici clauzele eluzive sau limitative de răspundere pentru prejudiciile
calizate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii altei persoane - rămâne de discutat care
este portanţa acestei ultime reguli, în condiţiile noului Cod civil. Raportat la tehnica
remediilor, ar fi totuşi firesc şi de această dată, ca limitarea sau excluderea remediilor să
nu fie posibilă doar cu referire la fapte săvârşite cu intenţie sau culpă gravă. Totuşi, art.
1355 alin. (3) C. civ. nu prevede nimic în acest sens şi pare să excludă orice fel de clauză
de limitare sau excludere a răspunderii pentru acest tip de prejudicii; în stărşit, alin. (4) al
art. 1355 C. civ. prevede că „Declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu
nu constituie, prin ea · însăşi; renunţarea victimei la dreptul de a obţine plata
despăgubirilor" care vine în continuarea art. 13 C. civ., unde se prevede că „renunţarea
la un drept nu se prezumă"2 • ·

1
Un bun model ar fi fost şi de această dată art. III. - 3.105 DCFR care se referă la clauzele eluzive
sau restrictive privind remediile.
Este un text profund contestabil în materie contractuală (în pofida interpretării sale sistematice)
2

care ne spune că, de fapt, deşi una dintre pă11i îşi asumă riscul rezultatului negativ al unei prcstatii
 \_.

262 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

b)"deşi ~u se prevede în mod expres, în anumite raporturi juridice, da~ele

contractuale care exclud sau. limitează dreptul la remedii, ca . şi clauzele care .extind
acest drept, .sunt uneori supuse unui controtjuridic se\Ter generat de .calitatea
beneficiarului acestor clauze. Exemplul tipic îl.constituie. clauzele abuzive cu efecte
directe asupra remediilor, pentru care, o întreagă legislaţie specializată stă la dispoziţia
consumatorului şi în centrul căreia se.regăseşte Legea nr. 193/2000. privind clauzele
abuzive în contraetele încheiate cu consumatorii 1., Asemenea .clauze abuzive,
. independent de regulile expuse mai sus .şi instituite de· art. 1355 C. civ., trebuie
înlăturate în măsu~a în care reunesc elementele clm1zelor abuzive din această legislaţie
specială. Pe de altă parte, observăm şi existenţa un()r prevederi punctuale în materie de
remedii care au ca efect tocmai înlăturarea unor clauze al căror continut ar putea avea
un caracter abuziv. De exemplu, art. 1541 alin. (1), lit. b) C. 'd\T, care permite
reduce~ea unei penalităţi excesive; şi 1nai interesant se dovedeşte art. 1Ş51 alin. Jl),
teza a III~a,C. civ. care presupune că o clauză.prin .care s-ar permite· .invoc.area
rezoluţiunii pentru' o . neexecutare de mică însemnătate (teza I) sau pentru o
neexecutare neînsenmată dintr-Un contract cu executare ~uccesivă (teza all-.a), trebuie
considerată nescrisă2 • . . . ' ' . ' '

i 79. Cl~~ifi~area remediilor.' Fără a intra'în ·detaliile compl~xe ale posibilelor

clasificări în materie de remedii, vom retine o cla~ificare pe care am propus-o în urmă ·
cu nu mult timp într-un studiu d6dicat 'remediilâr3 .' Astfel, rem'.ediile' pot·fi naturale
(care duela' atingerea scopului contractual aŞtepţafpe calea executării obligaţiilor
contractuale,. adică în cele din urmă într-o manieră naturală) sau substitutive (care' duc
la atingerea rewltatului contractlial ~Şteptatprintr-o reconstituire, vezi „substitui~e" a
căii · naturale de realizare a contractului}. Intră ;în categoria remediilornaturale:
termenul suplimentar de executare, executarea 'silită În naturd, fndrepttJηeii sau
corectarea executării, repararea· sau înlocuirea, . excepţia de neexecutare a
contractului, .. după cum intră în' categona' remeâiilor substitutive: rezoluţiunea şi
rezilierea; reduc~rea prestaţiilor şi' daunele:_interese: În pri11cipiu, toate remediile
enumerate mai. sus se regăsesc sub calificarea de mai. sus sau sub altă denumire în o
art. 1516 C. civ., cu excepţia notabilă a îndreptării sau corectării executării despre·
care credem. că îşi găseşte totuşi locul în.tehnica· generală a remediilor. În secţiunile
care urinează, vom proceda la o prezentare ·punctuală şi sistematică a remediilor,
urmând partial reglemehtarea coâiilui. N evom abate îllsă acolo uride regulile ierarhiei
remediilor i~dică o altă ordine a acestora. · · ·

contractuale sau al unei neexecutări contractuale printr-o stipulaţie în acest serts, o asemenea~clauză nu
valorează.renunţare la daune~interese (renunţarea se deduce. că ar tn;bui _să fie nominală). ln materie
contractuală, o asemenea prevedere este susceptibilă de interpretări· din cele mai variate, ·.pentru. care nu ·
este momentul şi locui aici; '. . - . . . ' . ·. ·. . . . .
•• A ~e vedea, pentru analiza clauzelor abitzive ' în raport Cu principiul forţei obligatorii a
1

contractului, supra, nr. 114 şi urm. . . · . . ' -

2
Nu suntem lămuriţi dacă prohibiţia acestei clauze se aplică doar tezei a li-a sau şi tezei I {deşi,
interpretarea gramaticală, ne obligă să admitem că ea se. aplică ambelor teze).
3
A se vedea I.FI. Popa, Remediile neexecutării contractului de vânzare-cumpărare din perspectiva
Convenţiei de la Viena privind vânzarea internaţională de 111ă1furi (I), în RRDP nr. 3/2008, p. 62 şi unn.,
inspirată de. clasificările prezente în doctrina dezvoltată pe marginea CVIM.
 CONTRACTUL CIVIL 263

Secţiunea a 2-a
Termenul suplimentar de executare·

180. Reglementare. Deşi acest remediu nu se regăseşte nominal în enumerarea

cuprinsă în art. 1516 C. civ., decât ca şi condiţie prealabilă a invocării celorlalte re-
medii1, prezenţa.sa este subliniată de secţiunea a 2-a dedicată punerii în întârziere a
debitorului (mai cu seamă, de art. 1522 C. civ.). În sfărşit, termenul suplimentar de
executare face obiectul secţiunii a 2-a („Punerea în întârziere a debitorului")
din Capitolul dedicat remediilor. Este vorba de o reglementare amplă (art. 1521-1526
C. civ.).

181. Noţiune. Justificare. Acest remediu constă în obligaţia creditorului, în

ipoteza ajungerii obligaţiei la scadenţă fără a fi executată, să acorde debitorului un
termen suplimentar in care acesta să îşi execute obligaţiile contractuale [conţinutul se
desprinde cu claritate din prevederile art. 1522 alin. (3) C. civ.]. În cazul în care, prin
notificare creditorul nu a stabilit un tenneri de executare sau a stabilit un tennen prea
scurt, sau a formulat cererea de chemare în judecată fără o punere în întârziere
prealabilă, debitorul va beneficia de un termen rezonabil [art. 1522 alin. (4) şi (5)
c. civ.]. În esenţă şi în principiu, termenul suplimentar de executare reprezintă un
remediu prealabil oricărui alt remediu reglementat de Codul civiI2.
În esenţă, nefiind executată obligaţia contractuală la termenul ·prevăzut în
contract, creditorul este Ia rândul său „obligat" (fizionomia nu este proprie unei
obligaţii contractuale, ci mai. degrabă uneia legale) să acorde debitorului „o a doua
· şansă'', înainte de a trece la orice alt reinediu. Din punct de vedere praetic, sensul
acestui remediu este punerea în· întârziere a debitorului printr-o notificare; scopul
implicit al remediului ar fi acela de protecţie a debitorului3. Acest remediu se regăseşte
în aproape toate sistemele de drept4 . · ·

Art. 1516 alin. (2) C. civ. prevede că ,,Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută
1

obligaţia· şi se află în intâiziere (s.n.), creditorul poate, la alegerea sa şi rară a pierde dreptul la
daune-interese ( .. ,)". Condiţia punerii prealabile în întârziere se referă în realitate, exact Ia tennenul
suplimentar de executare. .
2
În sensul că, înaintea invocării oricărui alt remediu, este necesară acordarea tennenului suplimentar
de executare [exigenţa este dedusă Ia nivel principial din prevederile art. 1516 alin. (2)C. civ.]. ·
3
Dar nu numai. În dreptul gennan (B. S. Markesinis, H. Unberath, A. Johllstori, op. cit.. p. 419 şi
unn.) s-a subliniat că rolul punerii în întârziere este dublu şi presupune şi protecţia creditorului care astfel
îşi asigură o probă a neexecutării în vederea utilizării altor remedii. Acelaşi lucru a fost subliniat şi în
dreptul comparat. În contextul CVIM care prevede şi ea termenul suplimentar de executare în art. 47, 63,
48.1, 64.2 s-a subliniat, de exemplu, rolul probator pe care îl are notificarea de acordare a unui tennen
suplimentar de executare (a se vedea, de demplu, J. C. Dul1can Jr., Nachfrist Was Ist? Thinking Globally
and Acting Locally, în Brigham Young University Law Review, 2000, p. I 363 şi urm.). · ·· ·
Cunoscut în varianta „punerii. în întârziere" (mise en demeure), a „termenului de graţie" (în
4

vechiul Cod civil), additional timefor peiformance (CVIM, PDEC sau Principiile UNIDROIT), dar şi mai
citată în varianta precisă de Fitgeschăfi ca subdiviziune a Nachfrist (regăsibilă în două forine principale în
art. 281. I şi 323 I din BGB), este unul din cele mai importante remedii ale neexecutării contractului.
264 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BLIGAŢllLE

182: Mecanismul termenului. suplimentar de executare. În primul rând,· odată

.· ri_eexecutată obligaţia contractuală, creditorul este ţinut să îl pună în întârziere pe
debitor, adică să îl someze să ·îşi execute obligaţia contractuală, a:cordâri.du-i în acest
scop un· termen de executare care depăşeşte, prin ipoteză, scadenta contractuală a
obligaţiei. În cazul în care, în tennenul indicat în notificarea· de pu~ere în întârziere,
debitorul nu îşi execută obligaţia contractuală, creditorul este îndreptăţit să apeleze la
orice alt remediu consideră că i-ar fi util (executarea silită în natură, rezoluţiunea etc.).
Pe de altă parte, de regulă, pentru ca creditorul să invoce orice alt remediu, este
necesară acordarea tennenului suplimentar de executare. Prin excepţie, acordarea
acestui termen nu .este necesară dacă debitorul este pus în întârziere de drept
(ca urmare a unei prevederi legale sau ca urmare a unei clauze contractuale care
prevede punerea de drept în întârziere). Funcţionarea mecanismului acestui remediu se
desprinde destul de limpede din prevederile art. 1516 alin. (2) şi 1522-1523 C. civ.

183. Condiţiile termenului suplimentar de executare. Din textele legale se

deduc o serie de condiţii legate de forma notificării şi de conţinutul acesteia:
a) forma punerii în întârziere. Fonna punerii în întâiziere este liberalizată în
noul cod: ea trebuie făcută:în scris [art. 1522 alin. (1) C. civJ şi poate fi comunicată
debitorului prin orice mijloc care asigură dovada comunicării, adică prin executorul
judecătoresc sau în orice alt mod. prin care se poate proba comunicarea notificării
[art. 1522 alin. (2) C. civ.]. De asemenea, punerea în întârziere poate avea loc direct
princererea de chemare în judecată [art. 1522 alin. ( 1) C. civ.]. Dezavantajul este
acela că, ·în cazul executării obligaţiilor în. tennenul legal rezonabil de la data cererii de
chemare în judecată, creditorul pierde dreptul de a-şi recupera cheltuielile de judecată
[art: 1522 alin. (5) C. civ.]; . ·
b) sub aspectul conţinutului, punerea în întârziere a. debitorului trebuie să
includă acordarea unui termen rezonabil de
executare. Astfel, .confonn art. 1522
alin. (3) teza I c. dv. „Prin notificare trebuie să se acorde debitorului' un tennen de
executare, ţinând seama de natura obligaţiei şi de împrejurări." În cazul în care
creditorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a acorda un asemenea tennen în care în mod
rezonabil obligaţiile să poată fi executate, art. 1522 alin. (3)teza a U-a prevede că
„debitorul poate să execute obligaţia într-un tennen rezonabil, calculat din
ziua/comunicării notificării 1". Dacă creditorul nu a pus în întârziere pe debitor pentru
executarea obligaţiilor sale şi a fonnulat direct o cerere de chemare în judecată
împotriva acestuia, atunci debitorul are în continuare „dreptul de a executa obligaţiile
într-un termen rezonabil, calculat de -la data când cererea i-a fost comunicată." ·
[art. 1522 alin. (5) C. civ.]. În mod excepţional, acordarea unui termen suplimentar nu
este necesară în toate ipotezele de punere în întârziere de drept (le· vom· analiza
distinct -:- este vorba de cazurile prevăzute 'de art. 1523 C. civ.). În aceste situaţii,
creditorul poate utiliza direct celelalte remedii ·fără a apela b re1nediul termenuhli
suplimentar de executare.

1
Este vorba de data recepţiei notificării după regulile generale aplicabile actelor juridice unilaterale
[art. 1326 alin. (3) C. civ.).
 \
CONTRACTUL CIVIL 265
184. Excepţia de la regula acordării termenului suplimentar - punerea de
drept în întârziere. Acordarea termenului suplimentar de executare nu este necesară
în cazurile de punere de drept în întârziere, acestea sunt prevăzute de art. 1523 C. civ.
1

De asemenea, este posibil ca anumite remedii să fie reglate prin clauze contractuale
care ar putea să prevadă lipsa necesităţii punerii în întârziere [de exemplu, pactele
comisorii care prevăd acest lucru - art. 1553 alin. (2) C. civ;]. Efectul principal al
identificării unei asemenea ipoteze este acela că executarea silită în natură sau
rezoluţiunea pot fi solicitate de îndată. Care sunt cazurile de punere de drept în
întârziere? Art. 1523 C. civ. acoperă toate aceste ipoteze2 • Astfel, debitorul este de
drept în întârziere:
a) când există o stipulaţie contractuală care prevede că simpla împlinire a
temienului contractual de executare produce efectul unei puneri de drept în întârziere
(exemplul tipic este acela al pactelor comisorii în care se prevede că nefiind executată
la termen obligaţia, creditorul poate să invoce rezoluţiunea fără a notifica pe debitor în
sensul executării) ;
3

b) când o prevedere legală expresă indică punerea de drept în întârziere (este

ipoteza când o normă specială prevede lipsa necesităţii unei puneri prealabile în
întârziere pentru invocarea unui anumit remediu)4;
c) când obligaţia contractuală a debitorului nu putea fi executată în mod util
decât într-un anumit termen (cumpărarea comercială în scop declarat de revânzare,
presupune o livrare a mărfurilor anterior revânzării; în cazul tipic ·al obligaţiilor
continue cum este obligaţia de întreţinere 5 ). precum şi în cazul în care debitorul nu şi-a
executat imediat obligaţia deşi era urgenţă (dedusă din împrejurări cum ar fi starea de
nevoie a debitorului-din nou, cazul tipic al obligaţiei de întreţinere);
d) când, prin fapta sa, debitorul a focul imposibilă executarea în natură a
obligaţiei (în.acest caz, acordarea unui termen rezonabil de executare este inutilă) sau
când a încălcat o obligaţie de a nu face (de asemenea, ·şi în acest caz acordarea
termenului suplimentar nu are niciun sens - de exemplu, în cazul încălcării obligaţiei
de neconcurenţă);

1
O redactare mult mai amplă şi mai detaliată decât cea cuprinsă în vechiul art. 1079 din vechiul
Cod civil.
2
De unde se deduce că nu pot fi imaginate alte ipoteze de punere în întârziere de drept, cu
excepţia cazului în care chiar legiuitorul ar prevedea acest lucru [situaţie acoperită însă ·de prevederile
art. 1523 alin. (2) C. civ.]. Ele trebuie să se încadreze într-una din prevederile acestui text care acoperă şi
orice stipulaţii contractuale prin care se permite invocarea directă a unor remedii fără punerea prealabilă în
întârziere [art. 1523 alin. (I) C. civ.].
În acest caz de punere de drept în întârziere, art. 1523 alin. (3) C. civ. prevede că, dacă obligaţia a
3

devenit scadentă după decesul debitorului, „moştenitorii acestuia nu sunt în întârziere decât după trecerea
a 15 zile de la data la care creditorul i-a notificat sau, după caz, de la data notificării curatorului desemnat
în condiţiile art. 1136".
Şi în acest caz se aplică regula de la art. 1523 alin. (3) dacă scadenţa intervine după decesul
4

debitorului (a se vedea nota precedentă).

Obligaţia de întreţinere este un caz tipic de obligaţie continuă.
5
266 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

e) când, anterior. oricărei notificări, debitorul şi-a manifestat în mod neîndoielnic

faţă de creditor intenţia de a nu executa obligaţia (este vorba de ipoteza în care,
înainte· de termenul contractual sau după expirarea acestuia, debitorul îi comunică
creditorului că nu va executa· obligaţiile sale 1) sa~, atunci când debitoruhefuză sau
neglijează în mod repetat să îşi execute obligaţiile rezultate dintr-uri contract cu
executare succesivă (ipoteza contractului de închiriere. în care chiriaşul nu îşi execută
în mod repetat obligaţia de plată a chiriei2);
f) când nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în
exerciţiu/, activităţii unei întreprinderi3. (este ipoteza fostelor obligaţii comerciale de
plată pentru care şi în vechea reglementare se prevedea punerea de drept în întârziere);
g) când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite ex'traconti·actuale (este
a
vorba. de obligaţia de repara prejudiciul cauzat prin fapta. ilicită - cazul răspunderii
delictuale4). Ipoteza interesează indirect 'situaţia remediilor pentru nt1executarea ·
contractuală - în ipotezele în care neexecutarea contractului sunt asimilate dolului, se
poate vorbi de o punere în întârziere de drept).
Toate cazurile de punere de drept în întârziere trebuie probate de către creditorul
obligaţiei neexecutate [art. 1523 alin. (4) C. civ.]. Mai mult, teza a II-a a aceluiaşi
paragraf prevede şi că orice declaraţie sau stipulaţie contrară se consideră nescrisă5 •

185. Efectele punerii în întârziere.. Acordarea termenului suplimentar de

executare are. un. dublu rol: .ea reprezintă un remediu prealabil oricărui alt remediu şi
totodată, este un mijloc indirect de probă a refuzului debitorului de a-şi executa
obligaţiile. Este vorba de o sumă de efecte juridice legate de aceste două aspecte.
Facem în acest sens următoarele observaţii:
a) efectul principal al acordării terţnenului suplimentar de executare constă în
suspendarea dreptului .creditorului la remediul executării silite În· natură, la cel al
reparării/înlocuirii. (deduse din. executarea în natură) sau la dreptul de a invoca

1
Această reglementare [cuprinsă în art. 1523 alin. (2) lit. c) C. civ.] reprezintă unul dintre
temeiurile legale ale efectelor neexecutării anticipate a contractului, cum ar fi excepţia de neexecutare
anticipată şi rezoluţiunea pentru neexecutarea anticipată.
2
Este o ipoteză care.rămâne de fapt, la.aprecierea creditorului (şi care poate fi ·cenzurată apoi de
instanţă prin controlul pe care îl poate exercita asupra remediilor care de regulă se invocă unilateral de
către creditor).
3
Semnificaţia sintagmei „în exerciţiul urtei intreprinderi" trebuie legată de prevederile art. 3
alin. (3) C. civ. care prevede: „Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către
una sau mai ·multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori
înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ."
4
Art.1349 C. civ„ art. 1357 şi urm. C. civ.
5
Sancţiunea este drastică - o clauză contractuală prin care s-ar stipula contrariul,· ar reprezenta o
convenţie cu privire la probă cu consecinţe asupra răspunderii şi celorlalte remedii. Este vorba de o
eventuală clauză prin care anumite ipoteze ar fi forţat incluse în sfera cazurilor de punere de drept în
întârziere. ,Cu toate acestea, din punct de vedere tehnico-juridic, acest risc poate fi evitat prin simpla
stipulare a punerii de drept în întârziere, adică prin „esenţializarea" termenului de executare a obligaţiilor,
caz în care simpla ajungere la scadenţă generează o punere de drept în întârziere.
CONTRACTUL CIVIL 267

rezoluţiunea [art. 1522 alin. (4) C. civ.], fără a suspenda însă dreptul creditorului la
invocarea excepţiei de neexecutare sau la daune-interese (idem);
b). efectul secundar al punerii în întârziere constă în faptul că debitorul
răspunde dela data punerii în întârziere de oi'ice pierdere, cauzată chiar şi de un caz
fortuit, cu excepţia cazului în care acesta exonerează de răspundere (art. 1525 C. civ.);
c) sub aspectul · corelaţiei termenului suplirnentar cu oferta de executare di_n
partea debitorului, trebuie reţinut că, în cazul în care acesta din urmă a făcut o ofertă
de executare creditorului, chiar fără a respecta condiţiile punerii în întârziere a
creditorului, astfel cum este aceasta prevăzută de art. 1510-1515 C. civ.; iar acesta din
unnă a refuzat să o primească, debitorul nu ·poate fi considerat pus în întârziere
(art. 1524 C. civ.)- cu alte cuvinte, creditorul nu va fi în acest caz îndreptăţit să invoce
celelalte remedii pentru neexecutare 1;
· d) în sfărşit, un ultim efect secundar al punerii în întârziere a debitorului este
acela că, punerea în întârziere a unuia din codebitorii solidari va produce efecte şi în
privinţa celorlalţi debitori, după cum punerea în· întârziere efectllată de către im creditor
solidar va produce efecte şi în privinţa celorlalţi cocreditori (art. 1526 C. civ.)2.

Secţiunea a 3-a
Executarea silită in natură

186. Reglementare. Executarea silită în natură este reglementată în secţiunea a

3-a a capitolului II, intitulată „Executarea silită în natură" (art. 1527-1529 C. civ.).
Maniera de reglementare este sumară şi axiomatică. Cu toate acestea, ea reprezintă o
probă a ataşamentului legiuitorului faţă de sistemul cont~nental de drept în care,
executarea silită în natură reprezintă un pandant al principiului pacta sunt servanda,
. ' . .
1
Art. 1510-1515 C. civ. reglementează punerea în întârziere a creditorului care reprezintă un
mecanism în cadrul plăţii, prin care debitorul îl somează pe creditor să accepte executarea pe care i-o
oferă. Chiar dacă nu este respectată această procedură (care poate, de exerriphi, să presupună consemnarea
bunului la dispoziţia creditorului, consemnarea preţului şi validarea acestei consemnări de către instanţa de
judecată etc.), deşi nu se produc efectele specifice ale punerii în întârziere a creditorului (în special,
preluarea de către creditor a riscului imposibilităţii fortuite de executare a contractului şi obligarea acestuia
la repararea prejudiciilor cauzate debitorului respectiv, la acoperirea'. cheltuielilor de conservare a bunului
- art. 1511 C. civ.), totuşi, în sfera {emediilor pentru neexecutare atrage imposibilitatea invocării de către
creditor a celorlalte remedii. De altfel; ipoteza reglementată de art. 1524 C. civ. este cea mai naturală cu
putinţă: debitorul, la scadenţa obligaţiei sale, se oferă să îşi execute obligaţia contractuală, însă creditorul
refuză să preia executarea acesteia în mod nejustificat. Refuzul său de a agrea executarea oferită de
debitor, este echivalent cu neîndeplinirea obligaţiei de a prelua executarea. Remediul indirect este
interzicerea invocării oricărui alt remediu de către creditor. ·
Este un efect specific al solidarităţii active, în cadrul căreia, art. 1436 alin. (I) C. civ. prevede:
2

„Creditorii solida1i şunt prezumaţi a-şi fi încredinţat reciproc puterea de a acţiona pentru gestionarea şi
satisfacerea interesului lor comun" şi un efect specific al solidarităţii pasive, în cadrul reglementării căreia
efectele întreruperii prescripţiei faţă de un debitor se produc faţă de toţi codebitorii (art. 1449 C. civ.), ori
în noua reglementare, punerea în întârziere întrerupe cursul prescripţiei extinctive (art. 2537 pct. 4 C. civ.).
268 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

putând fi· solicitată mi cât de oneroasă şi· nepractică s-ar dovedi 1, cu singura· limită a
imposibilităţii executării în natură2 •

187. Funcţionare. Conform art. 1516 alin. (1) C. civ. „Creditorul are dreptul la
îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei". În cazul în care conformitatea
executării .nu se realizează, creditorul este îndreptăţit să solicite executarea forţată a
obligaţiilor, adică executarea lor silită în natură'. Principiul .consacrat de legiuitorul
român este acela că întotdeauna când debitorul .nu şi-a îndeplinit obligaţiile
contractuale, creditorul este îndreptăţit să solicite executarea silită în natură .. Singura
excepţie de la această regulă este dată de imposibilitatea .executării în natură [art. 1527
alin. (1) C. civ.]3. De exemplu, cumpărătorul poate. să soliei.te executarea silită a
obligaţiei de predare a bunului vândut, cu· excepţia cazului în care acesta a pierit,
făcând imposibilă executarea silită în natură .. În esenţă, ceea.ce trebuie să reţinem este
că, anumite considerente. morale. legate de principiuÎ pacta sunt servanda sunt cele
care au cleteffilii:iat legiuit~rul să îşi menţină poziţia în privinţa acestui remediu care a
generat numeroase discuţii în dreptul comparat\. Chiar dacă o asemenea executare
silită în natură este extrem de oneroasă, şi pentru creditor şi pentru debitor, chiar dacă
ea se dovedeşte extrem de nepractică pentru ambele părţi şi chiar dacă apare ca
evident că ar fi mai utilă înlocuirea sa cu remediul daunelor-interese, creditorului tot
nu îi poate fi refuzată pretenţia de executare sllită în natură decât dacă ea este
imposibilă. Acesta este în 1ilaie mecanismul de funcţionare al remediului executării
silite în natură. Pentru aprofundarea sa este însă necesară o detaliere în funcţie de
natura obligaţiei neexecutate.

·
1
Dreptul b executarea ;iiită în natură constituie regulă de bază în dreptul .continental ·dar ea
cunoaşte limite care sunt prezente în toate sistemele de drept. Limita principală este dată de exigenţa
neîncălcării .libertăţii personale a debitorului (a se vedea, în acest sens, G. H. Treitel, Remedies for Breach
of Contract. A Comparative Account, Clarendon Press, Oxford, 1998, p. 47, nr. 41). În dreptul gennan,
dreptul creditorului de a obţine o hotărâre judecătorească de obligare la executare este expres recunoscut
de jurisprudenţă în interpretarea severă a art. 241 BOB şi de Codul de procedură civilă germană - art. 704,
803 etc .. care prevăd expres Leistungsklage - acţiunea în executare silită. A se vedi;:a, în acest sens, B.S.
Markesinis, H. Unberatli, A. Johnston, op. cit„ p. 403 şi unn.). Dreptul francez, de asemenea .admite
dreptul creditorului de a obţine executarea silită în natură a obligaţiilor debitorului (a ·se .vedea; în acest
sens, Fr. Ţerre, Ph„ Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 908 şi um1„ nr. 982 şi unn.); ca să ne rezumăm la
două mari exemple de drept continental.
2
Dimpotrivă, în sistemul anglo-saxon de drept, executarea silită în natură poate fi acordată numai
în condiţiile în care daunele-interese se dovedesc a fi un remediu neadecvat (a se vedea Specţfic
Performance and lnjuction, Chitty on Contract, nr. 27~001 şi unn„ p. 1521 şi urm.). ·
3
Poate că ipotezele în care executarea silită în natură să nu poată fi cerută ar fi trebuit să fie mai
numeroase ...: ar fi trebuit poate să includă şi ipoteza în care executarea ar fi mult prea oneroasă (deşi o
asemenea prevedere s-ar îndepărta prea mult de sistemul continental în materie), dar mai ales în ipoteza în
care executarea ar fi nelegală (caz care implică numeroase situaţii de drept internaţional privat).
4
A se vedea Th. D. Musgrave, Comparative Contractual Remedies, 34 University of West
Australia Review; 2008-2009, nr. 34, p. 300 şi unn. (care include o complexă comparaţie între regimul
remediilor în dreptul francez şi în common law luate ca modele opuse în materie drept al remediilor; în
privinţa comparaţiei pentru remediul executării în natură, a se vedea p. 321 şi unn.). De asemenea, a se
vedea G.H. Treitel, op. cit„ p. 51 şi urm.; R. Zimmennaim, op. cit., p. 776 şi unn. ·
\

CONTRACTUL CIVIL 269

188. Executarea silită a obligaţiilor de a da şi a obligaţiilor de praestare. Pentru
trecerea la executarea silită în natură este necesară punerea în întârziere prealabilă
(acordarea termenului suplimentar), astfel cum rezultă din chiar art. 1516 alin. (2) C. civ.
Deşi aparenţa redactării art. 1527 alin. (1) C. civ. (care spune că „creditorul poate cere
întotdeauna ca debitorul să fie constrânsă execute obligaţia în natură, cu excepţia cazului
în care o asemenea executare este imposibilă") este· aceea că nu se impune nicio altă
condiţie formală pentru trecerea la aceste remediu, necesitatea termenului suplimentar
prealabil de executare este atestată de existenţa art. 1522 alin. (5) C. civ. pe de altă:parte,
odată acordat termenul de executare suplimentar, art. 1522 alin. (4) C. civ. interzice până
la expirarea termenului trecerea la executarea silită, cu excepţia cazului în care debitorul
îl informează pe creditor că nu va executa.
Remediul executării silite în natură include remediile ·reparării' şi înlocuirii,
precum şi orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă [art. 1527 alin. (2)
C. civ.]. Nu intrăm în detalii .cu privire la reparare şi înlocuire care sunt remedii
accesibile în principiu pe cale extrajudiciară 1• Mai interesantă este sintagma „orice alt
mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă" utilizată de art. 1527 alin. (2) c. civ.
Oare la ce s-a referit legiuitorul?: ·
a) în primul rând, textul pare să includă remediul aparte al corectării executării
de către debito?. Din păcate, reglementarea se dovedeşte mult prea sumară în această
privinţă - de regulă, dreptul la corectarea (îndreptarea) executării este văzut ca un
remediu în oglindă pentru termenul suplimentar de executare , dar nu a fost preluat ca
3

atare în dreptul român;

1
Nu necesită explicaţii suplimentare complexe - poate. doar legate de faptul că, în privinţa
inlocuirii, ar fi fost necesar să se prevadă că neconfonnitatea bunului supus acestei măsuri trebuie fie de o
gravitate suficientă încât să justifice rezoluţiunea (astfel cum este ea văzută în alte reglementări).
2
Astfel cum am subliniat mai sus, îndreptarea sau corectarea executării este inclusă de legiuitorul
român cu titlu general în remediul executării silite în natură-prin art. 1527 alin. (2) C. civ. care include în
sfera executării silite şi orice mijloc menit să „remedieze" o executare defectuoasă. Includerea este
incorectă pentru că îndreptarea executării s-arputea să nu aibă în sine nimic silit. În esenţă, prin acest
remediu (astfel cum este el recunoscut în art. 6:86-6:87 din Co.du! civil olandez; art. 48 CVIM; art. Ill.-
3.202 DCFR etc.): a) debitorul care a făcut o ofertă neconfonnă de executare poate, până la scadenţa
obligaţiei sale să facă o nouă ofertă conformă de această dată; b) de asemenea, în contextul tennenului
suplimentar de executare, chiar şi după expirarea scadenţei contractuale, debitorul poate să facă o ofertă
de executare conformă, remediind astfel neexecutarea sa (acesta din unnă este modelul implicit preluat de
BGB în contextul mecanismului Nachfrist); c) acceptarea din partea creditorului a ofertei de executare
,;corectate" va avea un efect similar termenului suplimentar de executare - iinposibilitatea invocării
anumitor remedii (executarea silită în natură, rezoluţiunea) până la data prevăzută în oferta· de executare
conformă. Aşadar, acest remediu se prezintă întocmai ca şi tennenul suplimentar asemenea unui drept al
debitorului. Deşi este adevărat că un asemenea remediu este relativ străin tradiţiei continentale, fiind mai
degrabă specific sistemului american de drept (a se vedea, în special, U.C.C., art. 2.5.08) şi celui englez (a
se vedea Borrowman, 1878, în Chitty on Contracts, nr. 7-0078), utilitatea sa practică este atestată de
jurisprudenţa din ţările de drept continental {facem referire la cea franceză şi la cea gennană care cunosc o
practică stabilă a remedierii executării :defectuoase) şi mai recent, de adoptarea remediului în codurile
continentale (a se vedea, de exemplu C. ·civ. olandez). Ar fi fost un bun moment ca şi legiuitorul nostru să
adopte un asemenea remediu cu identitate distinctă faţă de alte remedii. .
Un bun model îl constituie art. III.~3. 201 ~III.-3.204 DCFR .c.. textele presupun dreptul debitorului
3

de a face o nouă ofertă creditorului, de această dată conformă, de executare a contractului, într-un tennen
rezonabil, pe durata căruia se suspendă dreptul creditorului la remedii.
 . - .; :~

270 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

b) în al .doilea rând, creditorul poate utiliza şi alte mijloace care ar duce la

remedierea executării - ne putem gândi aici la solutii alternative cum ar fi vânzarea
sau cumpărarea de. substitut 1, menite să rezolve problema unei oferte neconforme de
executare în maniera indirectă a daunelor:--interese pentru diferenţa de valoare între
preţul obţinut sau plătit dela sau către un terţ..

189. Executarea silită a obligaţiilor de a face. Situaţia particulară a obligaţiilor

de a face care presupun o prestaţie din partea debitorului face ca executarea lor silită în
natură să se lovească de un impediment uneori insurmontabil - debitorul nu poate fi
silit la faptul său propriu pentru că astfel i s-ar cauza o .atingere nepennisă a libertătii2.
'
Dacă avem de a face cu o obligaţie de a face propriu-zisă, o asemenea executare silită
este inadmisibilă din perspectiva unui principiu tradiţional - nemo potest praecise cogi
ad factum 3. Tocmai pentru a evita acest impediment, executarea silită a obligaţiilor de
a face are loc într-o manieră diversă şi cel mai adesea indirectă:
a) în primul rând, categoria obligaţiilorde a pune la dispoziţia creditorului un
bun (cazul tipic fiind acela al obligaţiei de predare) se poate executa silit după modelul
oferit de art. 1527 C. civ. Este vorba de o categorie aparte din sfera obligaţiilor de a
face - şi anume de obligaţiile de praestare care reprezintă o serie de obligaţii de a face
executabile în natură silit;
b) restul obligaţiilor de a face nu pot fi, în principiu, executate silit în natură
(nemo potest praecise cogi ad factum/. Tocmai de aceea art. 1528 alin. (1) C. civ.
prevede că în ca:lul neexecutării unei obligaţii de a face; creditorul poate să execute el
însuşi obligaţia sausăfacă să fie executată obligaţia. Nu se prevede însă că creditorul
ar putea să-l silească pe debitor să execute obligaţia. Eventualele mijloace
complementare de executare silită· în natură a obligaţiilor de a face sunt amenzile
cominatorii prevăzute de Codul de procedură civilă; · ·
c) „autorizarea" creditorului (executarea de către. creditor)/apelul la un terţ
5

în vederea executării - reprezintă două remedii alternative în cazul obligaţiilor de a

face. Primul presupune posibilitatea creditorului de a efectua el însuşi prestaţia urmând
ca apoi să pretindă debitorului contravaloarea acesteia. Al doilea, presupune ipoteza în
care creditorul apelează la un terţ pentru câ acesta să exec.ute. în numele său prestaţia,

•
1
Utilizate în common law sub denumirea de cover transacţions, ele şi-au făcut loc şi în dreptul
continental sub fonna aşa-numitelor vânzări coactive.
2
Impediment recunoscut în toate sistemele de drept ca o piedică absolută în calea executării silite
în natură (G.H. Treitel, op. cit., p. 47, nr.41).
·
3
Pentru originea post-iustiniană a conceptului, a se vedea R. Zimmermann, op. cit„ The Roman
Foundatio11 ofthe Civilian Tradition, p. 774 şi urm.
4
Unitar la nivel european: vechiul art. 1075 din vechiul Cod civil; art. 1142 C. civ. fr.; art. 888
BGB. Un bun model în această privinţă era art. III-3.202 alin. (3) lit. c) DCFR care prevede că executarea
silită nu este admisibilă când pe1formance would be of such a personal character that it would be
unreasonable to inforce it. ..
5
În noua concepţie a remediilor nu se mai poate vorbi de o autorizare propriu-zisă a creditorului să
execute el însuşi prestaţia de a face, deoarece este vorba de un remediu care operează unilateral. Creditorul
poate el însuşi să execute prestaţia iar eventuala cenzură a instanţei de judecată ar putea să intervină odată
cu pretenţia sa faţă de debitor de plată a daunelor-interese pentru contravaloarea prestaţiei executată de el
însuşi.
 CONTRACTUL CIVIL 271
urmând să pretindă apoi debitorului echivalentul acesteia. Aşa cum se poate observa şi
cum era văzută şi în vechea reglementare, în realitate, aceste două ·remedii au un
caracter substitutiv şi se rezolvă în final prin intermediul unei executări prin echivalent
(astfel se prezintă disoluţia în daune-interese a autorizării creditorului mai ales în
ipoteza în care apelează' în acest sens la un terţ ca acesta să execute obligaţia de a face
pentru ca apoi să îl plătească în acest sens) totuşi, noua reglementare o include în sfera
executării silite în natură. Autorizarea de care vorbim este una legală şi poate opera
extrajudiciar, pentru că nu este necesară autorizarea justiţiei pentru ca mecanismul art.
1528 să funcţioneze, decât în ipoteza în care opoziţia debitorului face necesară o
asemenea intervenţie judiciară. Singura condiţie cerută de lege este ca în prealabil,
creditorul să-l fi înştiinţat pe debitor de intenţia sa de a executa el însuşi sau de a cere
unui terţ să execute el prestaţia de a face. Această înştiinţare se poate face odată cu
punerea în întârziere sau ulterior acesteia [art. 1528 alin. (2) C. civ.].

190. „Executarea silită" a obligaţiilor de a nu face. Practic nu este cu putinţă

· să vorbim de o executare silită în natură a unei obligaţii de a nu face. Obligaţia de a nu
face presupune abţinerea debitorului de la a face ceva. Odată încălcată această
obligaţie, se pune problema înlăturării sau ridicării a ceea ce s-a făcut cu încălcarea
obligaţiei de a nu face, astfel încât situaţia care exista anterior încălcării obligaţiei de a
nu face să fie restaurată. De exemplu, asumarea de către debitor a obligaţiei de a .nu
construi la o anumită distanţă poate atrage după sine ridicarea sau înlăturarea, adică
demolarea a ceea ce s-a construit cu încălcarea obligaţiei de a nu face. Alteori,
încălcarea obligaţiei de a nu face este mult mai complexă şi de asemenea şi remediile
aferente 1•
Deşi îndeobşte şi aceste remedii sunt incluse în tehnica autorizării creditorului,
legiuitornl a înţeles să le reglementeze distinct cu precizarea că în acest ultim caz,
remediul are un caracter judiciar, art. 1529 prevăzând că remediul operează „în limita
stabilită prin hotărâre· judecătorească". Este naturală această prevedere dacă avem în
vedere că, Ade multe ori, gravitatea înlăturării a ceea ce s-a făcut cu încălcarea obligaţiei
de a face. In plus; înlăturarea/ridicarea se vor face pe cheltuiala debitorului. Bineînţeles,
şi de această dată este necesară punerea prealabilă în întârziere a debitorului.

Secţiunea a 4-a
Excepţia de neexecutare

191. Reglementare. Excepţia de neexecutare a contractului este. reglementată de

noul Cod civil în secţiunea a 6-a a capitolului dedicat ·remediilor neexecutării,
intitulată· „Cauze justificate de neexecutare a obligaţiilor contractuale", printr~un
singur articol - art. 1556 C. civ. Plasarea reglementării în această secţiune, indică· o
concepţie primară a legiuitorului, cea de a vedea în excepţia de neexecutare o cauză

I De exemplu, în ip0teza dreptului concurenţei.

 272 TRATAT ELEMENTAR DE.DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

justificată de nerespectare a principiuluiforţei.obligatorii 1 (de fapt, astfel cum vom

·l vedea, de suspendare a forţei obligatorii a contractului). Acestei reglementări, aparent
~·
sumare, i se adaugă· şi alte reglementări care lămuresc într.:.o mare măsură care este
conţinutul. real al acestui remediu contractual· [de exemplu,. a.rt. · 1555 C civ. privind
ordinea executării prestaţiilor într-un contract, art. 1522 alin> (4) C. civ. privind
efectele principale ale termenului suplimentar de executare etc.f ·· ·

192.' Noţiune. Origine. În principiu, prestaţiile promise reciproc de părţile

contractante trebuie să fie executate simultan: cumpărătorul este obligat să plătească
preţul în .momentul.când i se predă bunul; fiecare copermutant.trebuie să predea bunul
·în ·momentul în··· care i se predă bunul• promis în · schimb. Regula simultaneităţii
executării prestaţiilor, regulă de bază sau efect special al contractelor sinalagmatice3
este prevăzută expres de art. f555 alin.. (l) C. civ. care prevede că: „Dacă din
convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă CSLntrariµl, în măsura în care
obligaţiile pot fi: executate simultan, părţile surit ţinute să le execute în acest fel."
Astfel se explică faptul că, o parte are dreptul să refuze executarea obligaţiilor sale ·
până ·în momentul în care cealaltă parte îşi execută propriile obligaţii. Această
posibilitate se numeşte excepţie de neexecutare a cori~ractului (sau, după denumirea
oferită de latina medievală, exceptio non adimpleti contractus). Legiuitorul ne oferă el
însuşi o definiţie a excepţiei. de neexecutare, în art. 1556 alin. (1) C. civ.,
exprimându".'se astfel: ,,Atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic
sunt exigibile, iar una dintre p_ă_tli nu execută·· ~u~.Qferă exe.cutare.a.JlbLigaţj_ţti,
cealaltă parte poate;-într-Omăsură corespunzll!Qa~. ·· să· r.efuze executarea proEriei
~.21!1...: afară de. cazul· în care din leg~.\ din vqinla R~rţilor sal!. din uzanţe rezultă ~ă
~Jl~~ .~~Qjjg!!!Lş!_~~J!,11â,-i:.:' In · mare parte, comentariile pe
marginea' acestui remediu, au rolul de a explica această definiţie ·a excepţiei de
neexecutare.
Din punct de vedere istoric, originea parţială a instituţiei se regăseşte în dreptul
roman şi este legată de principiul pacta simt servanda4 • Cu toate acestea, expresia de
astăzi a excepţiei de neexecutare o găsim abia în dreptlll canonic medieval unde era
legată de acelaşi· principiu al forţei obligatorii şi unde se ·considera că aplicarea

1
Sau, cum s-a mai spus, o fonnă de neexecutare licită a contractului. A se vedea supra, nr. l 02.
2
Vechiul Cod civil nu cuprindea niciun text care să consacre expres şi cu valoare de regulă
generală posibilitatea invocării excepţiei de neexecutare. a contractului Existenţa ei era dedusă din
prevederea art..·1020 din vechiul Cod civil unde este reglementată rezoluţiunea contractului pentru caz de
neexecutare culpabilă a obligaţiilor uneia dintre părţi, îri virtutea argumentului a maiori ad minus. Din
moment ce rezoluţiunea, pronunţată la cererea uneia dintre părţi, ducea la desfiinţarea contractului, pentru
·acelaşi motiv, partea interesată putea refuza executarea propriei sale obligaţii, consecinţă inuit mai puţiri
gravă decât r~zoluţiunea. De asemenea, vechiul Cod civil reglementa expres câteva aplicaţii· practice ale
excepţiei de 'neexecutare a contractuiui în cazul contractelor de: vânzare-cumpărare, schimb .şi depozit
oneros etc. ., . .
3
Uneori, chiar excepţia de neexecutare este analizată în doctrină ca unul din efectele speciale ale
contractelor sinalagmatice, a se vedea supra nr. ll 8 şi unn. Desigur d, excepţia de neexecutare este şi o
asemenea unnare specială a principiului forţei obligatorii, ca toate remediile neexecutării, din care unele
sunt aplicabile în mod direct contractelor sinalagmatice, altele nu. .
4
A se vedea, pentru evoluţia principiului, R. Zimmermann, op. cit., p. 543 şi urm., p. 576 şi urm.
CONTRACTUL CIVIL 273

acestuia este suspendată în cazul neexecutării contractului de către una dintre părţi. În
dreptul canonic, excepţia de neexecutare era admisă, chiar şi în contractele informale
care teoretic nu dădeau dreptul la acţiune în virtutea regulilor moştenite din dreptul
roman (ex nudo pactu oritur actio/. Temeiul acestei excepţii era unul de natură
morală. şi este explicat prin imperativul respectării cuvântului dat2. Astfel, cel care
pretindea executarea unui contract nu era îndreptăţit la aceasta, cât timp el însuşi nu-şi
respectase cuvântul dat (frangentifidem non estfides servqnda).
În dreptul modem, temeiul acestui remediu s-a deplasat spre alte explicaţii. Cu
toate acestea, excepţia de neexecutare este universal recunoscută în dreptul comparat3
De regulă, în dreptul continental, se invocă drept argument al excepţiei de neexecutare
a contractului, regula . reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor părţilor în
contractele sinalagmatice (aşadar pandantul primar al principiului forţei obligatorii)4.
În unele sisteme de drept (în special în common law), excepţia de neexecutare, este
analizată alături de rezoluţiunea contractului şi beneficiază de terminologie comună,
dar nu schimbă temeiul . cauzal al excepţiei de neexecutare, legat de aceeaşi
interdependenţă, în principiu5 . În sfârşit, chiar unii autori din dreptul continental
adoptă puncte de vedere similare6 • În sfârşit, alte legislaţii se dovedesc relativ
indiferente la temeiul juridic şi întemeiază excepţia de neexecutare pe raţiuni tehnice 7 •

193. Condiţiile excepţiei de neexecutare a contractului. Pentru a putea invoca

excepţia de neexecutare a contractului, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:

1
Cu atât mai mult era utilizabilă excepţia de neexecutare în contractele formale. Pentru chestiune,
a se vedea R. Zimmermann, op. cit., p. 549 şi urm. (regula ex nudo pacto oritur actio şi noţiunea de cauză
în dreptul roman); de asemenea, a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., nr. 859, p.
437 şi urm.; Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 578, nr. 610.
2
R. Zimmermann, op. cit., p. 544 şi unn.
3
Sub denumiri care exprimă acelaşi lucru: exception d'inexecution (dreptul francez), witholding
peiformance, defense ofrefusal to peiform sau chiar rescission, deşi ultimul tennen a fost sever criticat (în
common law şi în propunerile moderne de codificare europeană ca şi în comerţul internaţional, pentru
prima sintagmă doar); Einrede des nicht erfiilten Vertrags (pentru drepnil gennan) etc.
Exemplul primar al acestei soluţii este cel al dreptului francez (a se vedea, de exemplu, Fr. Tem\,
4

Ph. Simler, Yv. Lequeite, op. cit., p. 577, nr. 609; O. Desliayes, Exception d'inexecution, în Rep. civ.
Dalloz,janvier 2011, nr. 2 şi urm.). .
5
Unde funcţionarea excepţiei este dependentă de clasificarea contractelor şi de condiţiile con-
tractelor (a se vedea, pentru o discuţie, G.H. Treitel, op. cit., p. 246 şi urm., nr. 189 şi unn., p. 255 şi urm.,
nr. 194 şi urm.). ·
6
A se vedea, în acest sens, J. Roche-Dahan, L 'exception dinexecution, une forme de resolution
unilaterale du contrat synallagmatique, în Rec. Dalloz, 1994, p. 255. Ceea ce este câteodată perfect
adevărat: în ipoteza în care status-ul părţilor după invocarea excepţiei de neexecutare rămâne neschimbat
şi niciuna dintre părţi nu mai solicită executarea vreunei prestaţii - excepţia de neexecutare se transformă
într-o rezoluţiune de fapt a contractului. .
7
DCFR, care este temperat în a accepta efectele principiului forţei obligatorii a contractului până la
ultimul resort al acestora - adică până la executarea silită în natură indiferent de împrejurări,
reglementează excepţia de neexecutare bazându-se în manieră nominală pe ideea caracterului reciproc al
obligaţiilor-a se vedea art. lll.-3.401 (Right to withold peiformance ofreciproca! obligation).
274 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE .

a) . referitor1a natura obligaţiilor neexecutate;_Q]Uigaţiile reciflroce aleJ2iJJ.:ljjpr

!!.~~1!.!:'; ..sif.Jş_{ aibă tei11!.i!!L:J!!.„.E,~fEJJ contract 3inalag_mat!r;. [chestiune ,prevăzută
expres de ait. 1556 alin; (1) C. civ.]. Nu este suficient ~a două persoane să fie în
acdaşi timp creditor şi debitor, una faţă de cealaltă. Această situaţie trebuie să rezulte
din aceeaşi relaţie juridică. Astfel, cumpărătorul nu poate refuza să plătească preţul pe
motiv că vânzătorul îi datorează o suină de bani pe carei-'a împru!Ilutat-o. În schimb,
vânzătorul poate refuza să predea bunulpână la plata integrală a preţului. Se consideră
În doctrină I .Că,. excepţia de neexecutare a. COiltractului, ar trebui·. Să fie 'extinsă fa toate
raporturile de natură sinalagmatică, chiar.şi dacă acestea nu.rezultă dintr-un contract.
Domeniul preferenţial . al acestei extensii este acela. al restituirilor subsecvente
rezoluţiilnii sau nulităţii contractlllui2 • Tot sub aspectul rap011u1Ui care există între cele
două obligaţii, excepţia de neexecutare· trebuie să fie distinsa de dreptul de retenţie .. În
virtutea excepţiei de neexecutare se poate ajunge la situaţia ca partea care datorează un
bun să refuze să îlpredea - ·ceea ce pare să fie asimilat dreptului de retenţie. În ·
realitate, cele două noţiuni rămân diferite, chiardacă rezultatlll lor poate fi identic: în
cazul dreptului de retenţie, legătura dintre creanţă şi bun. este una de fapt, în timp ce, în
situaţia excepţiei de neexecutâre, legătura este una juridică şi rezultă din chiar
interdependenţa cauzală a obligaţiilor contractuale3 ; . ' . .
. b) condiţiile; neexecutării. Din chiar textul art. 1556 alin. (1) C. civ., se deduce
condiţia conform· căreia, pentru 1nvocarea acestui remediu. trebuie să existe o
neexecutare a obligaţiilor, chiar parţială, dar suficient de 'importantă, din partea ·
celuilalt contractant. Cauza neexecutării nu interesează, ea poate fi culpa debitorului
sau.chiar forţa majoră care îl împiedică pentru moment pe debitor să execute obligaţia.
Dacă însă neexecutarea .datorată forţei ·majore este. definitivă, vom fi în prezen~
încetării contractului pentru imposibilitate fortuită de executare. Pe de altă parte, codul
consideră această condiţie' îndeplinită dacă cel· care invocă excepţia înţelege să facă o
ofertă de executare a obligaţiei - ceeace semnifică tocmai faptul ·că este pregătit să

I A se vedea,în special, J. Carbonnier, op, cit., p. 353; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck,
op. cit., p .. 439; nr. 860; ,Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 579, nr. 614 (obligaţiile să fie
interdependente); O. Deshayes, loc. cit„ nr. 33 şi unn. (reciprocitatea obligaţiilor); a se vedea, în dreptul
românesc,. de exemplu J. Kocsis, Excepţia de neexecutare, sancţiune' a neîndeplinirii 'obligaţiilor civile
contractuale, în Dreptul nr. 4/1999, p. 9 şi urm.; L. Pop, Contractul, p. 708 şi unn., nr. 280 şi unn.;nr.
284, în special. · ·· · . · ·
2
·Situaţia este desemnată în dreptul francez sub denumirea de le synallagmathique renverse
(J. Carbonnier, op. cit„·p. 353, nr. 194). Nimic nu se cipune admiterii unei asemenea idei. Aplicaţiile sale
practice sunt extrem de numeroase (a se vedei, de exemplu, Malaurie, L~ Aynes, Ph. Stoffel-Munck,
op. cit„ p. 439, nr. 860). .. . · · .
.
3
În acest sens, a se vedea infra, dreptul de retenţie; infra, Titlul IX, subtitlul III, cap. IV; a se vedea
S.I. Vidu, Dreptul de retenţie în raporturile juridice civile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010,
pp. 17-44; a se vedea, pentru discuţie şi Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 580, 'nr. 615; de
asemenea, B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ nr. 1708 şi urm„ p. 717 şi unn.; a se vedea de.
asemenea, în dreptul român, L. Pop,. Contractul, nr: 285, p. 715'. textul legal de astăzi nu mai Iasă Ioc de ,
interpretare - excepţia de neexecutare se P<>ate invoca în rapo~rile sinafagmatice, ceea ce exclude sfera
contractelor.„sinalagmatice imperfecte" din sfera sa de aplicare. In cazul acestora, se poate vorbi numai de ,
un eventual drept de retenţie şi nu de o excepţie de neexecutare.
CONTRAC.TUL CIVIL 275

execute obligaţia sa şi probează acest fapt. Legat de acelaşi aspect, este absolut
necesară sublinierea unei condiţii speciale: neexecutarea trebuie să fie suficient de
importantă pentru a da dreptul la acest· remediu • Este astfel nejustificată invocarea
1

exceptiei de neexecutare pentru neexecutări de mică însemnătate [art. 1556 alin. (2)2]; ·
~) obligaţiile reciproce trebuie să fie ambele exigibj(ţ. În principiu, din· acelaşi
art. 1556 alin.. (1) C. civ., se deduce că exce ţia de neexecutare poate fi invocată
<§mat !!acă ŞQ[g1'fî1Ie reqj,iiQMnt.ş,Ll;ln,se la sca en - au trebuie _executate imediat.
[după regulile prevăzute la art. 1495 alin: (1) C. civ. privitoare la plata obligaţiilor fără
termen]. Prima situaţie, cea legată de obligaţiile cu termen, suscită anumite discuţii.
Astfel, este posibil ca, în. virtutea stipulării unui termen suspensiv de executare, una
din obligaţii· să trebuiască executată înaintea celeilalte. Cu· toate acestea, este· oare
posibilă invocarea excepţiei_de neexecutare în carul în care cel ·care este gata să
execute are toate motivek să considere că cealaltă parte, la scadenţă nu îşi va executa
obligaţiile? Răspunsul, în, pofida uriei reglementări exprese cu ocazfa excepţiei de
neexecutare, trebuie să fie afirri:lativ. Situaţia se referă laremediul, extrem de frecvent
regăsibil în dreptul comparat3, al excepţiei anticipate de neexecittare • Acest remediu
4

este pe deplin admisibil în contextul :legislativ actual: i. în primul rând, şi în cazul

termenului suplimentar de executare, dacă ·debitorul declară, înainte de expirarea
acestuia, că nu va executa obligaţiile, creditorul este îndreptăţit să invoce anticipat
orice remedii consideră potrivite [art. 1522 alin. (4) C. civ.] --: exact aceeaşi raţiune
subzistă şi în cazul termenului suspensiv de executare; ii. argumentul primar însă care

1
Eleinentiil de noutate absolută (binevenit!) în rnaterie de conditii ale acestui remediu. e~te dat de
introducerea în textul legal al unui criteriu legal de prop011ionalitate (î~ unele legislaţii, de' exemplu, se
prevede că excepţia de neexecutare trebuie să fie parţială dacă neexecutart:a este parţială - a se vedea, în
acest sens, art. 6.262 alin. (2) C. civ. olandez). .' . · . ·
2
Potrivit art. 1556 alin. (2) C. civ. „Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi
ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe". Vom
vedea care este portanţa acestui text legal, extrem de complex, inspirat probabil din art. 1460 alin. (2)
C. civ. it. care prevede doar că excepţia de neexecutare nu poate fi invocată· dacă este contrară
bunei-credinţe. Suplimentarea condiţionării de întinderea neexecutării în. rtoua reglementare ni se pare
discutabilă, în contextul în care este înţeleasă ca o condiţie. Uneori, astfelcum s-a subliniat în doctrină,
imperative de ordin public trebuie să conducă la excluderea excepţiei de neexecutare, chiar dacă
raporturile dintre părţi sunt interdependente. Astfel, inviolabilitatea persoan~i umane poate constitui un
obstacol absolut în invocarea acestei excepţii şi nu putem condiţiona acest obstacol de însemnătatea
prestaţiei neexecutate (B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., nr. 1708 şi unn„ p. 717 şi urm., p. 719 şi
urm„ nr. 1715). De exemplu, nu este.de conceput ca, un serviciu de pompe funebre să refuze restituirea
către membrii fa~iliei a corpului celui decedat pentru motivul că nu au fost plătite ~heltuielile de transport
(idem, pp. 719-720 şi jurisprudenţa citată cu această ocazie). Optica textului poate fi schimbată prin
întâlnirea ei cu normele imperative legate, de exemplu de.respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei
inerente (astăzi, art. 58 şi unn. C. civ.) care vor face şi ele ca excepţia de_neexecutare'.să nu poată fi
invocată atunci când contravine ordinii publice sau bunelor moravuri. ' .
3
Excepţia anticipată de neexecutare reprezintă o o soluţie legislativă extrem de frecventă în dreptul
naţional european (a se vedea ait. 321 BGB, art. 1052 ABGB) şi în comerţul internaţional (a se vedea ai1.
71.1 CVIM, Principiile UNIDRO!T, art. III.-3.401 par. 2 DCFR etc.).
Excepţia anticipată de neexecutare a fost admisă chiar .şi în contextul vechii reglementări
4

(vechiului cod), unde nu se prevedea nimic în legătură cu acest remediu (a se.vedea, în acest sens, pentru
dreptul francez, A. Pinna, L 'exception pour risque d'inexecution, în RTDCiv. 2003, p. 31 şi urm.).
276 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

justifică existenţa acestei excepţii, este dat de reglementarea termenului suspensiv de

executare. Între altele, art. 1417 C. civ. reglementează în manieră extrem de extensivă
decăderea din beneficiul termenului suspensiv. Cazurile de decădere oferite, de acest
text, îl îndreptăţesc în mod evident pe creditor să -invoce şi o excepţie anticipată de
neexecutare 1;
d) neexecutarea să ~(9.JE.~ei fs:,Llfi..fJ:J~<;ii.,exr;;cptia~e­
~ faptă care l-a împiedicat. pe·. celălalt să-şi execute obligaţia.' Condiţia: nu
necesită ·precizări complexe. Reamintim că neexecutarea imputabilă creditorului
constituie un impediment· în aplicarea oricărui· remediu pentru neexecutarea pe care
creditorul însuşi a împiedicat-o (art. 1517 C. civ.). este vorba de ceea ce e cunoscut
sub denumirea de mora creditoris, fără a se rezuma totuşi la ipotezele de culpă
constatată a creditorului2 ;
e) raportul contractual prin natura sa treb1:_1~e să P.'':.€lsu72unăJemla.:.~m1.fi!;,ii
e}_multane a obqggţifJ2r.s..~lor_gQµ~_p.ăr.ţi... Trebuie să ne raportăm, pentru înţelegerea
acestei condiţii, la art. 1.555 C. civ. care prevede regula de principiu a simultaneităţii
executării obligaţiilor. Excepţiile de la această regulă sunt date de ipotezele în care:
i. părţile au prevăzut o ordine a executării prestaţiilor (de exemplu, în cazul clauzelor
de tip. salve et repete); ii. dacă din împrejurări rezultă că obligaţiile nu trebuie
executate simultan (de exemplu, sunt cazuri când anumite uzanţe pot impune unui
contractant îndatorirea de a-şi executa primul obligaţiile, când nu va putea invoca
excepţia de neexecutare: la restaurant, plata se face numai după consumaţie; hotelierul
prezintă nota de plată la plecarea turistului sau după un timp de la începutul sejurului
etc.); iii. dacă executarea obligaţiei uneia dintre părţi necesită o perioadă de timp, acea
parte este ţinută să execute contractul prima [art. 1555 alin. (2) C. civ.]3; iv. În sfârşit,
se impune o ultimă precizare legată de această condiţie: în ipoteza în care contractul
nu stipulează· niciun termen suspensiv de executare, regula .este cea a executării
imediate a prestaţiilor părţilor [art. 1495 alin. (1) C. civ.].

194~ Funcţţonarea excepţiei de, neexecutare. Excepţia· de neexecutare a

contractului operează exclusiv în puterea părţii care o invocă • Dacă sunt îndeplinite
4

condiţiile de mai sus, excepţia de neexecutare se invocă, între părţile contractante, de

către partea contractantă· îndreptăţită, în puterea sa, fără intervenţia judecătorului.
Operând ca o modalitate de realizare a justiţiei private, ea. nu trebuie
.
cerută instanţei de

· De exemplu, art. 1417 alin. (1) C. civ. prevede în ni.anieră extensivă că, „debitorul decade din
1

beneficiul ·termenului ·dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvenţă declarată în
condiţiile legii, precum şi atunci când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa
garanţiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise".
2
Pentru această distincţie, a se vedea, de exemplu, comentariu sub art. 111.-3.101 DCFR, în
op. cit., DCFR, voi. I, p. 773 şi urm.
3
·Acest text trebuie corelat cu cel al art. 1495 alin. (2) C. civ. unde se prevede că instanţa poate
stabili un termen de executare atunci când natura prestaţiei sau locul unde urmează să se facă plata o
impune.
4
Corespunde astăzi orientării generale a noii reglementări care conferă· remediilor un caracter
predominant unilateral. A se vedea: O. Deshayes, loc. cit„ nr. 83 şi urm.; Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv.
Lequette, op. cit„ p. 583, nr. 618; L. Pop, Contractul, nr. 289, p. 720.
CONTRACTUL CIVIL 277

judecată şi nu este necesară nici condiţia punerii în întârziere a celeilalte părţi. Este
suficient să fie opusă părţii care cere executarea. Excepţia ·de neexecutare este .un
remediu. Erevei:!-t~y,~~~.]ină~_şih\atiws.are una dintr~ .~rti. îfil.yegţ
executată~rgmj~_Q.Ql~!~..,§~l~ilJ.ea~P.!iu.e„niI:p.ţ~ .<;!~l,!! c~.~ll!!!! JW.!!t.'.· Caracterul
preventiv este şi mai evident dacă avem în vedere excepţia de neexecutare anticipată.
Anticiparea riscului unei neexecutări din. partea celeilalte părţi, îndreptăţeşte partea să
suspende executarea propriilor obligaţiL
Pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu este necesară îndeplinirea niciunei
condiţii de formă 1 • Nici măcar nu este necesară acordarea tennenului suplimentar de
executare, adică punerea în întârziere2 • Excepţia de neexecutare a contractului poate fi
însă invocată şi în faţa instanţei de judecată, ca mijk>c de apărare a pârâtului . Într-o
3

astfel de ipoteză instanţa de judecată, la cererea pârâtului, fie va respinge acţiunea în

executare introdusă de reclamant, fie va dispune, după caz, obligarea lui însuşi la
executarea obligaţiei proprii, stabilind un termen în acest scop. De'sigur că, în lipsa
unei cereri reconvenţionale din partea celui care este îndreptăţifsă invoce excepfia de
neexecutare, instanţa de judecată nu va putea st~bili acest lucru printr-o hotărâre
judecătorească, ci va acorda doar un termen pentru ca ulterior să verifice dacă
reclamantul şi îndeplinit sau nu propriile obligaţii. .

195. Efectele excepţiei de neexecutare. Excepţia ·de neexecutare suspendă

executarea prestaţiei celui care o invocă, asemănător cu situaţia când el ar fi bene-
ficiat de un termen. Deci, contractul rămâne temporar, adică provizoriu neexecutat4 ,
dar continuă să existe, iar părţile nu pot fi considerafe liberate· de obligaţiile lor. Cu
alte cuvinte, efectul excepţiei de neexecutare constă în.suspendarea forţei obligatorii a
contractului. Partea care invocă excepţia de neexecutare nu poate fi urmărită silit în .
justiţie pentru executarea obligaţiilor sale • Efectul principal este limpede dedus din
5

prevederile art. 1556 alin. (1) C. civ. care vorbeşte de dreptul creditorului de a ·
·„refuza" executarea propriei obligaţii). Excepţia de neexecutare se invocă, astfel cum
s-a subliniat în jurisprudenţă, pe riscul creditorului, în sensul că, instanţa, verificând a

Bineînţeles, cu excepţia cazului în care contractul dintre părţi stipulează condiţii fonnale speciale
1

de operare a excepţiei de neexecutare. De exemplu, părţile pot să prevaqă exigenţa punerii în întârziere
pentru invocarea ulterioară a excepţiei (Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit.~P· 441, nota
nr. 26). Poate, de asemenea, să existe în mod rezonabil un interes în punerea prealabilă.în întârziere în
anrimite situaţii (a se "vedea, în acest sens, O. Deshayes, loc. cit., nr. 85), după cum, uneori, invocarea
excepţiei trebuie adusă la cunoştinţa celeilalte părţi în virtutea obligaţiei implicite de cooperare
contractuală. . · . · . :
2
Astfel cum se deduce în mod limpede din prevederile art. 1522 alin. (4) C. civ.
De aceea, nu suntem de acord cu ideea confonn căreia, excepţia de neexecutare ·durează do~r
3

până la formularea cererii în justiţie de executare în natură a obligaţiilor (Ph. Malaurie, L. Aynes, · · ·
Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 437, nr. 858). Oricmn, asupra opţiunii executării silite se poate reveni. Chiar
exercitarea dreptului la executare nu presupune încetarea efectelor excepţiei de neexecutare ci continuarea
efectelor sale.
4
A se vedea, de exemplu, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 583, nr. 619; L. Pop,
Contractul, p. 721 şi unn., nr. 290. ·
5
A se vedea, în acest sens, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 584, nr. 619.
278 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

posteriori îndeplinirea condiţiilor excepţiei, ar putea să îl oblige pe cel care a invocat-o

la daune-interese dacă respectivele condiţii nu au fost îndeplinite 1•
Având ca efect suspendarea forţei obligatorii a contractului, partea îndreptăţită
să refuze executarea obligaţiilor sale, nu poate fi obligată să plătească daune-interese
moratorii pe motiv că ar fi întârziat executarea prestaţiilor ce le datorează celeilalte
părţi • Aşadar, contractul şi forţa sa obligatorie nu încetează, fiind doar suspendate.
2

Excepţia de neexecutare poate fi opusă nu numai celeilalte părţi, ci tuturor

persoanelor ale căror pretenţii se întemeiază pe acel contract3 • Aşadar, ea poate fi
invocată şi faţă de un creditor al celeilalte părţi care solicită obligarea la executare pe
calea acţiunii oblice sau terţului beneficiar din stipulaţia pentru altul4 • În schimb, nu
poate fi opusă acelor terţi care invocă un drept propriu şi absolut distinct de contractul
în cadrul executării căruia se _invo_că excepţia de neexecutare5 •

196. Calificarea juridică a excepţiei de neexecutare a contractului şi scopu-

rile sale. După ce am analizat efectele excepţiei de neexecutare a contractului, putem
ajunge la constatarea că ea'poate fi considerată, în acelaşi tirnp, un mijloc de apărare a
părţii care o invocă şi un mijloc de presiune asupra celeilalte părţi. Excepţia de
neexecutare este un mijloc preventiv de apărare prin care se realizează protecţia acelei
părţi contractante. A vând dreptul să refuze executarea prestaţiilor sale, debitorul, care
în acelaşi timp este şi creditor, poate evita concursul eventual al celorlalti creditori ai
contractantului. Aşa de pildă, dacă vânzătorul ar putea fi obligat să predea lucrul
vândut, deşi nu i-s-a plătit preţul; pentru a-şi realiza dreptul său de creanţă, el ar trebui
să suporte concursul celorlalţi creditori ai· cumpărătorului. De asemenea, excepţia de
neexecutare are un caracter cominator foarte eficace, fiind un mijloc important de
presiune asupra celuilalt contractant. În măsura în care acesta din urmă are nevoie de
prestaţia corelativă a celuilalt, pentru a o putea obţine, el va fi silit să procedeze îndată
la executarea prestaţiei sau prestaţiilor la care este îndatorat. -

.Sectiunea a 5-a
I .

Rezoluţiunea şi rezilierea

197. Originile rezoluţiunii. În dreptulToman clasic rezoluţiunea era ignorată. În

ipoteza în care una dintre părţi nu îşi executa obiigaţiile cealaltă parte avea la
dispoziţie doar executarea silită în natură, ··fiind ·considerată inadmisibilă orice altă

1
A se vedea, în acest sens, Cass. fr. civ. 1, 5 martie 1974, în Bull. Civ. J, nr. 73.
2
A se vedea, de exemplu, L. Pop, Contractul, p. 721, nr. 290.
3
A 'se vedea, în acest sens, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 584, nr. 620. Mai
detaliat, a se vedea O. Deshayes, loc. cit„ nr; 100 şi unn.
4
A se vedea O. Deshayes, loc. cit„ nr. I 00; L. Pop, Contractul, p. 722 şi urm„ nr. 291.
5
De exemplu, creditorul care beneficiază de o garanţie reală asupra unui bun nu are de ce să
suporte consecinţele invocării de către vânzător a unei neexecutări din partea vânzătorului (O. Deshayes,
art. precit„ nr. 101). Sau, excepţia de neexecutare nu va constitui un obstacol pentru revendicarea bunului
mobil de la găsitor sau de la cel care l-a dobândit de la găsitor (a se vedea, de exemplu, J. Kocsis, op. cit„
p. 17; L. Pop, Contractul, p. 723).
CONTRACTUL CIVIL 279
soluţie 1 • Astfel, de exemplu, vânzătorul care a predat bunul fără a primi preţul, nu avea
dreptul să solicite cumpărătorului restituirea bunului. Treptat, sub presiunea practicii, a
început să fie admisă şi rezoluţiunea, însă doar în ipoteza formală a inserării în
contract a unei !ex commissoria, adică a unei clauze rezolutorii a contractului • Aşadar
2

rezoluţiunea avea, în continuare, un conţinut fonnal şi excepţional.

Adevărata expresie a rezoluţiunii, astfel cum ea se regăseşte pm1ial şi în
reglementările moderne este cea pe care i-au dat-o canoniştii 3 medievali. Rezoluţiunea
se prezenta în dreptul canonic drept o consecinţă a principiului forţei obligatorii (pacta
sunt servanda). Temeiul pentru care a fost admisă rezoluţiunea era unul identic cu cel
pe cai·e se fimdamentase excepţia ·de neexecutare - cel care nu îşi ţine cuvântul dat nu
prezintă încredere (frangenti fidem non est fides servanda). Pe de altă parte,
rezoluţiunea a fost asociată şi ideii de sancţiune pentru un păcat - cel al încălcării
cuvântului dat4 • Ideea de sancţiune s-a perpetuat şi insinuat în dreptul modem, multe
sisteme de drept fiind ataşate extrem de condiţia culpei părţii care nu îşi execută
obligaţia şi de aceea a rezoluţiunii-sancţiune pentru neexecutarea obligaţiilor
contractuale5 •
În sfărşit, concepţia canoniştilor asupra rezoluţiunii este6 evidenţiată de
concepţia care stă la baza reglementării rezoluţiunii în Codul civil francez (aşadar,
implicit şi în vechiul Cod civil român) care încearcă să o împace cu tradiţia romană a
stipulării pactului comisoriu, prevăzând că rezoluţiunea poate fi oricând invocată în
ipoteza unei neexecutări, în temeiul unei pretinse condiţii rezolutorii·tacite (art. 1184
C. civ. fr., art. 1020-1021 din vechiul Cod civil) şi asociind rezoluţiunea ideii de
sancţiune7 • Tocmai de aceea, în această concepţie, deja totuşi modernă, este subliniat
constant caracterul judiciar al rezoluţiunii.
Treptat, sub influenţa reglementărilor modeme, rezoluţiunea şi-a schimbat
înfăţişarea. Schimbarea majoră în această privinţă au adus-o în peisajul dreptului

1
A se vedea, pentru dezvoltări, R. Zimmennann, op. cit., p. 543 şi urm., p. 576 şi unn. şi mai ales,
p. 800 şi unn.
Fr. Tem:, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 585 şi unn., nr. 623; Ph. Malaurie, L. Aynes,
2

Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 444, nr. 875.

Clauza /ex commissoria era considerată clauză implicită în dreptul roman. Ea a fost calificată ca
3

„regula de fier" a dreptului roman. A se vedea, în acest sens, R. Zimmermann, op. cit„ p. 80 I şi unn.
Tocmai de aceea, iniţial a fost asociată cu sancţiuni ecleziastice, Fr. Tem!, Ph. Simler,
4

Yv. Lequette, op. cit„ p. 585 şi unn., nr. 623; J. Witte Jr., F.S. Alexander, Christianity and Law. An
Introduction, Cambridge University Press, 2008, p. 127 şi urm.; R. Ziimnermann, op. cit„ p. 576 şi urm.
5
În concepţia generată de dreptul canonic, de fapt, ideile de sancţiune şi culpă sunt strâns legate.
Pentru că nu era considerată admisibilă aplicarea unei sancţiuni decât pentru o faptă comisă din culpă.
Conţinutul moral al ideii de sancţiune obliga la aceasta.
· Pentru transgresiunea regulilor şi influenţa lor asupra codificării rezoluţiunii în sistemul francez,
6

a se vedea Th. Musgrave, loc. cit. - Comparative Contractual Remedies, p. 313 şi unn.
Cea din unnă s-a estompat în timp, pe măsura dispariţiei condiţiei culpei debitorului în
7

neexecutarea contractului. Cu toate acestea, jurisprudenţa română şi doctrina majoritară română,

anterioare intrării în vigoare a noului cod, erau în sensul reţinerii condiţiei culpei pentru posibilitatea
pronunţării rezoluţiunii. Condiţia era preluată dintr-un soi de inerţie inconştientă (a se vedea, pentru
prezentare şi critică, I.FI. Popa, op. cit„ Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor în noul Cod civil, p. 44,
nr. 8, cu jurisprudenţa şi doctrina citate aici).
280 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

privat continental , Codul civil german şi apoi Codul civil italian. BGB ·a renunţat la
1

ideea rezoluţiunii judiciare conferindu-i un caracter unilateral şi apoi a renunţat la

condiţia culpei debitorului2. Codul civil italian a pennis opţiunea parţială a creditorului
între rezoluţiunea unilaterală şi cea judiciară, rămânând totuşi parţial ataşat ideii de
culpă a · debitorului sau mai degrabă· celei de . imputabilitate legală3 • În sfărşit,
majoritatea propunerilor majore de codificare a dreptului privat prevăd o rezoluţiune
unilaterală, extrajudiciară şi nu reţin condiţia unei neexecutări culpabile a obligaţiilor,
deşi toate .reţin .condiţia unei neexecutări .suficient .de importante pentru declararea
rezoluţiunii • ·Legiuitorul român, prin .noua reglementare conferită rezoluţiunii, s~a
4

adaptat parţialacestei ambianţe juridice europene, prevăzând, după modelul prezent în

Anteproiectul Catala de reformă a dreptului obligaţiilor. în dreptul fran~ez5 o
rezoluţiune fără condiţia culpei, bazată pe o neexecutare suficient de importantă, dar a
prevăzut în. favoarea creditorului un drept de opţiune între versiunile judiciară şi
unilaterală ale rezoluţiuriii. .

198. Retrospectiva rezoluţiunii şi rezilierii în vechiul Cod civil. Pentru a înţe­

lege importanţa noutăţilor pe care le aduce noua reglementare a rezoluţiunii, în câteva
rânduri vom reaminti care era concepţia vechiului cod civil· asupra acestei instituţii.
Punctele centrale ale acestei instituţii în vechiul cod, astfel cum doctrina şi jurisprudenţa
le-au conturat, pe marginea art. 1020-1021 din vechiul Cod civil sunt unnătoarele:
a) temeiul rezoluţiunii, la nivelul legal, era cel al existenţei în orice contract a
unei condiţii ·rezolutorii tacite · sau subînţelese. Nefiind executate obligaţiile
contractuale,. era· activat .un pact rezolutoriu subînţeles 6 · sau şi mai mult, o condiţie
rezolutorie subînţeleasă în orice contract sinalagmatic. Chiar dacă doctrina a făcut
eforturi constante să demonteze această ideologie7, practica s-a arătat extrem de
rezistentă laidentificarea temeiului legal al rezoluţiunii 8 ;
1
Pentru că, în common law, ideea unei rezoluţiuni unilaterale şi extrajudiciare a fost întotdeauna
varianta de bază a rezoluţiunii, după cum lipsa culpei, de asemenea o idee directoare a acesteia (a se vedea
Chitty on Contracts, voi. I, p. 1394 şi urm., nr. 24-040 şi urm.).
2
A se vedea, în acest sens, art. 323 BGB (a se vedea, de exemplu; G.H. Treitel, op. cit„ p. 327 şi
urm„ nr. 245; a se vedea, mai ales, R. Zimmermann, op. cit. - The New German Law of Obligations, p. 66
şi urm.; G. Ernst, corn. sub art. 311 şi unn„ nr. 41 şi urm„ în op. cit. -Miinchener Kommentar).
3
A se vedea, .în acest sens, art. 1453-1455 C. civ. it. (pentru comentarii şi prezentarea trăsăturilor
generale, a se vedea I.FI. Popa, op. cit. -Rezoluţiunea şi rezilierea, p. 67 şi unn.)
4
Ase vedea, în acest sens, art. 9.301 şi urm. PDEC; art. 111.-3.501 şi urm. DCFR; art. 7.3.l din
Principiile UNIDROIT.
5
A se vedea, în acest sens, art. 1157-1160-1 din Avant-projet de reforme du droit des obligations
(art. llOl a 1386 du Code civil), cunoscut şi ca Anteproiectul Catala (versiunea - Rapport a Ms.
P. Clement, Garde de Sceaux, Ministre de la Justice).
6
A se vedea, în acest sens, de exemplu, D. Alexandresco, Dreptul civil român în comparaţiune cu
legile vechi şi cu principalele legislaţiuni străine, Tomul VI, Despre obligaţiuni, Tipografia Naţională,
Iaşi 1900, p. 81; M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Ali Educational, Bucureşti 1998, p.
508 şi unn.
7
A se vedea, de exemplu, V. Stoica, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile, Ed. All
Educational, Bucureşti, 2004, p. 25 şi urm.; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 87, nr. 76; L. Pop,
Contractu/, p. 726. .
8
A se vedea, de exemplu, Cas. I, dec. nr. 497 din 7 decembrie 1905, în op. cit„ Codul civil adnotat
(C. Hamangiu), nr. 4, p. 571; TS, c. civ„ dec. civ„ nr. 2299/1955, în L.P. nr. 1/1956; sau TS, c. civ„ dec.
CONTRACTUL CIVIL 281

b) rezoluţiunea contractului era întotdeauna judiciară - astfel încât se considera

că era absolut necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru ca efectele
rezoluţiunii să se producă, chiar şi în ipoteza pactului comisoriu cel mai energic • Deşi
1

jurisprudenţa şi doctrina franceză începuseră să admită ideea unei rezoluţiuni

extrajudiciare în situaţii de excepţie 2 , jurisprudenţa română s-a dovedit rezistentă la
această versiune de rezoluţiune;
c) rezoluţiunea contractului putea opera şi în virtutea unor clauze rezolutorii
exprese (aşa-numitele pacte comisarii) care restrângeau abilitatea judecătorului .de a-şi
manifesta puterea de cenzură asupra rezoluţiunii şi mai ales .asupra oportunităţii
acesteia3 ; în mod excepţional, era .cunoscută şi aşa-numita rezoluţiune „legală" sau „de
plin drept" - semnificaţia fiind aceea că legiuitorul făcea o calificare anticipată a unui
anumit tip de neexecutare ca având caracter rezolutoriu, fără ca rezoluţiunea să opereze
în pofida invocării ei de către creditor4 • Cazul tipic de rezoluţiune de plin drept era cel al
vânzării de denariate (art. 1370 din vechiul Cod civil)5 la care se mai adăugau şi situaţii
similare izvorâte din vânzările comerciale (art. 67 şi 69 vechiul C. corn.);
d) condiţiile esenţiale pentru declararea rezoluţiunii judiciare erau ca: i. să existe
o neexecutare esenţială; ii. neexecutarea să fie culpabilă; iii. debitorul să fi fost pus în
întârziere. Mai cu seamă conditia culpei, atât de evident inutilă chiar la nivelul
dreptului pozitiv6 , ·a s'uscitat nu~eroase discuţii. În pofida discuţiilor şi a orientării
modeme a doctrinei şi jurisprudenţei franceze şi belgiene 7 care porniseră de la exact

nr. 2266/1984, în CD 1984, p. 96 - este vorba doar de câteva din nenumăratele soluţii pronunţate pe exact
acelaşi temei timp de mai bîne de un secol.· ·
1
Pentru analiza acestui aspect, a se vedea V. Stoica, op. cit„ p. 114 şi urm.; I.FI. Popa, op. cit„
Rezoluţiunea şi rezilierea, nr. 6, p. 32 şi unn. şi bibliografia ca şi jurisprudenţa prezentate aici.
2
La nivelul doctrinei, se reclamase necesitatea acestui tip de rezoluţiune (a se vedea D. Chirică,
op. cit„ p. 364, nr. 437), dar la nivelul jurisprudenţei româneşti nu se regăsea niciun ecou. Dimpotrivă,
dreptul francez construise un adevărat regim derogatoriu pentru rezoluţiunea unilaterală, în condiţiile unei
reglementări identice celei din România (a se vedea, de exemplu, Cass. fr„ 13 oct. 1998, cu notă de
J. Mestre, în RTDCiv. 1999, p. 394; sau cu notă de Ph. Delebecque, în Rec. Dalloz, 1999, p. 115 şi urm.;
cu notă de D. Mazeaud, în Rep. Defrenois, 1999, p. 364; mai recent, a se vedea Cass. fr. 1 civ. 28 oct.
2003, cu notă de J. Mestre şi B. Fages, în RTDCiv. 2004, p. 89 şi unn. etc.).
3
Era vorba de aşa-numita rezoluţiunea convenţională a contractului. Păt1ile prevedeau printr-o
clauză contractuală maniera în care unna să se realizeze rezoluţiunea, reducâ1id astfel pănă la înlăturare
rolul judecătorului în evaluarea condiţiilor şi oportunităţii rezoluţiunii contractului. Pentru dezvoltări, a se
vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 88 şi unn„ nr. 79; V. Stoica, op. cit„ 145 şi urm.; L. Pop,
Contractul, p. 739 şi unn„ nr. 299.
4
Contrazicând astfel chiar denumirea primară dată acestui tip de rezoluţiune (pentru prezentare, a
se vedea L. Pop, Contractul, p. 724 şi unn„ nr. 293 şi unn.) pentru că rezoluţiunea nu opera „de plin
drept", ci era în continuare în puterea creditorului care putea să renunţe la ea şi să opteze pentru executarea
silită. Avantajul era însă acela că, în cazul unui asemenea tip de rezoluţiune, trebuia admis că el operează
fără intervenţia judecătorului care oricum nu mai avea asupra cărui aspect să se pronunţe, din moment ce
neexecutarea rezolutorie era stabilită chiar de legiuitor.
5
A se vedea, în acest sens; D. Chirică, op. cit., p. 496 şi unn„ nr. 605; L. Pop, Contractul, p. 725,
nr. 293.
6
Dacă ne gândim, de exemplu, la rezoluţiunea vânzării pentru vicii ascunse fără viclenie, ipoteză
în care existenţa culpei nu trebuia dovedită şi acest fapt se desprindea din chiar textele legale - a11. 1358 şi
urm. din vechiul Cod civil.
7
A se vedea, de exemplu, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 446, nr. 877;
Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 590, nr. 629; B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ p. 699
şi urm., nr. 1668.
 282 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

aceleaşi repere legâle ca şi dreptul românesc; atât doctrina 1, cu unele excepţii2 , cât şi
jurispl}ldenţa s-au arătat imune la varianta înlăturării acestei condiţii.
3

In acest context juridic încremenit, se impunea o nouă reglementare a

rezoluţiunii care să corespundă exig.enţelor dreptului privat modem. Venind în
sprijinul acestei idei, reglementarea prezentă noul Cod civil se dovedeşte inovatoare şi
modernă: ·

199. Reglementarea rezoluţiunii. Rezoluţiunea, rezilierea şi reducerea presta-

ţiilor sunt reglementate de art 1549-1554 (Secţiunea a 5-a), în cadrul capitolului II,
intitulat „executarea silită a obligaţiilor'', din Titlul V, numit „Executarea obligaţiilor"
al aceleiaşi Cărţi a V-a. Rezoluţiunea reprezintă, deşi nu este definita ca atare, o cauză
de desfiinţare a contractului şi o cauză de·· încetare a contractului pe care o putem
include în ipotezele prevăzute' de art. ·1321 c. civ., citat mai sus; la categoria „orice
alte cauze prevăzute de lege'.4. Întrucât nu poate fi asociată· decât cu executarea,
rezoluţiunea reprezintă ·o cauză de încetare a contractului asociată chestiunii execu-
tării5, tocmai de aceea fiind reglementată în cadrul capitolului dedicat executăni silite.
Pe de altă parte, rezoluţiunea este un remediu oferit creditorului în caz ele neexecutare
- este cel mai. incisiv dintre cele existente deoarece duce la încetarea contractului cu
efecte retroactive.
Pe de altă parte, rezoluţiunii şi rezilierii îi sunt dedicate texte specifice care
nuanţează această instituţie în do1Ileniul contractelor riumite reglementate în cod.
Avem în vedere,· de exemplu, prevederile numeroase· dedicate şi rezoluţiunii/rezilierii
în cadrul contractului de vânzare-cumpărare (de ex., art. 1700, 1710, 1711, 1724,
1725, 1727, 1728, 1729, 1743 şi urm., 1756 şi urm. C. civ.), rezilierii locaţiunii

1
A se vedea, de exemplu, C. Hamangiu, I. Rosetti, AL Bălănescu~Băicoianu, op. cit., p. 541, nr.
1332; M. B. Cantacuzino, op. cit., p. 432 şi urm.; C. Stătescu, C. Bîrsan; op. cit., p. 78, nr. 88; V. Stoica,
op. cit., p. 55.
2
A se vedea, în sp~cial, D. Alexandresco, op. cit., p. 84; L. Pop, Contractul, p. 734 şi urm., nr. 296.
3
A se vedea, jurisprudenţa citată în I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., p. 44, nota 3.
4
Aceeaşi pare să fie şi soluţia avansată în comentari~le recente pe marginea acestui text (a se vedea
I. Turcu, Noul Co~civil. Legea nr. 28712009, Cartea V. Despre obligaţii, art. JJ64-1649.. Comentarii şi
. explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 20ll, p. 381). .
5
S-ar putea susţine o aseinenea idee în contextul în care contractul rămâne etalonul obligaţiei de
reparare în faza restituirii prestaţiilor, subsecventă desfiinţării contractului prin rezoluţiune. Oarecum,
creditorul, prin executarea voluntară, prin executarea silită în natură sau prin echivalent, respectiv prin
declararea contractului rezolvit cu obligarea debitorului la daune-interese, ar trebui să ajungă la exact
acelaşi rezuitat - la satisfacţia aşteptată în mod rezonabil la data încheierii contractului. O asemenea optică
ar putea favoriza ideea prezentă în sistemele de drept gennan şi anglo-saxon, confo1m cărora rezoluţiunea
nu are ca efect o încetare cu efecte retroactive a contractului, ci o transfonnare a obligaţiilor contractuale
neexecutate în obligaţie de reparare subordonată unei răspundeti contractuale (a se vedea R. Wintgen,
Regards comparatistes sur les effets de la resolution pour inexecution, în R. Contrats 2006, p. 282 şi unn.;
sau, acelaşi autor;'La retroactivite de l'neantissement en droit compare, în R. Contrats 2008, p. 543 şi
unn.). O asemenea supoziţie este însă contrazisă de prevederile ferme ale art. 1554 alin. (I) C. civ.,
conform cărora ;,Contractul desfiinţat prin rezoluţiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat." De
aceea, credem că, deşi rezoluţiunea nu este menţionată expres printre cauzele de încetare a contractului la
art. 1321 C. civ. (cum de altfel nu este nici nulitatea!), este evident că ele se încadrează în.categoria altor
cauze legale de încetare a contractului.
CONTRACTUL CIVIL 283
(art. 1791 şi urm., 1794, 1800, 1803, 1817_şi urm., 1827, 1830 C. civ.), antreprizei
(art. 1872, 1873 C. civ.), contractului de rentă viageră (art. 2251 C. civ.) sau de
întretinere (art. 2263 C. civ.), în materie de joc şi prinsoare (art. 2264 şi unn. C. civ.),
în m~terie de asigurare [art. 2206 alin. (4) C. civ.] etc. Acestea dezvoltă dreptul comun
în materie care este dat de art.1549-1554 C. civ.

200. Poziţia rezoluţiunii în ierarhia actuală a remediilor pentru neexe-

cutare. Întocmai ca şi în vechiul cod, creditorul obligaţiei neexecutate are un drept de
opţiune 1 între mai multe remedii posibile. De această dată, există însă o reglementare
expresă. Conform art. 1516 C. civ., creditorul are dreptul de a opta între a solicita
executarea în natură, ·în mod exact şi la tennen a obligaţiei, iar în cazul în care
debitorul refuză să-şi execute obligaţiile, creditorul este îndreptăţit să opteze între
executarea silită (în natură) a obligaţiei 2 , rezoluţiunea, rezilierea contractului sau
reducerea prestaţiei sau să utilizeze „orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea
dreptului său". În esenţă, astfel cum am arătat deja cu ocazia prezentării principiilor
remediilor, rezoluţiunea este o soluţie de ultim-resort, la care se apelează numai dacă
nu dă rezultate remediul termenului suplimentar de executare3 . În sfârşit, legat de
aceeaşi opţiune, ·mai trebuie să reţinem·şi că, numai creditorul poate exercita opţiunea
între remedii - aşadar, în caz de neexecutare rezolutorie, el este singurul îndreptăţit să
invoce rezoluţiunea contractului, nici debitorul şi nici eventual judecătorul, neavând
acest drept4 • · •

201. Domeniul de aplicare al rezoluţiunii. Domeniul predilect al rezoluţiunii

este dat de contractele sinalagmatice (fără a distinge după tipul acestora). Prin
excepţie, noua reglementare (parţial identieă celei vechi), cuprinde o serie de derogări
de la regimul juridic general al rezoluţiunii.
În primul rând, putem vorbi. de excepţii generate de specificitatea fiecărui
contract şi pe care nu le putem numi excepţii propriu-zise de la regimul general al
rezoluţiunii prevăzut de art. 1549-1554 C. civ. Este vorba, de fapt, de precizări pe care
legiuitorul le face cu privire la rezoluţiune/reziliere, în funcţie de specificul fiecărui
contract special şi implicit, de anumite derogări (pe care nu le putem considera de

1
Este şi de această dată vorba de un drept potestativ sau, iliră ~ intra în detaliile unei complexe
discuţii despre natura dreptului, am putea spline şi că este vorba de posibile prerogative ale aceluiaşi drept
subiectiv care ar consta în dreptul la a obţine executarea contractului (a se vedea c.·Pomart-Nomedeo,
Le regime juridique des droits potestatifs en matere contractuelle, entre unite et diversite, în RTDCiv.
20IO, p. 209 şi urm.).
Bineînţeles, numai dacă o asemenea executare mai este posibilă (a se vedea, în acest sens, Cass.
2

fr. 3 civ. I l mai 2005, notă J. Mestre, B. Fages, în R'ŢDCiv. 2005, p. 596 şi unn.; sau Cass. fr. l civ., 16
ianuarie 2007, notă J. Mestre, B. Fages, în RTDCiv. 2007, p. 342 şi urm; notă D. Mazeaud, în R. Contrats
2007, p. 719 şi unn.; notă G. Viney, idem, p. 741 şi unn.).
3
Este vorba de ilustrarea principiului favor contractus. A se vedea supra, nr. 178 şi unn.
Totuşi, pentru opţiunea cu caracter excepţional a debitorului cu privire la rezoluţiune şi pentru cea
4

a judecătorului (este vorba mai degrabă de o cenzură a invocării rezoluţiunii) în anumite situaţii (chiar şi în
contextul legal oferit de noua reglementare), a se vedea I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit.,
p. ll4 şi unn., nr. 50 ii-50 v.).
'284 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

esenţă) de . la regimul .general. ..·Putem, . de• exemplu, · reţine în această privinţă:

specificităţile rezoluţiunii vânzării pentru neplata preţului (art. 1724 C. civ.), sau
pentru vicii. ascunse (art. 1710~ 1711 C. civ.), sau ale vânzării bunurilor mobile
(de această dată, art. 1725. C. civ., instituie un regim· specific parţial derogator de la
dreptul comun - mai ales cu referire la rezoluţiunea unilaterală'); specificităţile
derogatorii prevăzute de. art.· 174.3 şi urm. C. civ. în cazul rezoluţiunii pentru excedent
sau pentru minusuri cu privire la imobile; precizări în cazul rezilierii contractlllui de
locaţiune (art. . l 79J · C. · civ., ·.pentru vicii. ascunse; art. 1792 C. civ:, pentru lipsa:
calităţilor. convenite al. obiectului, locaţiunii; art. 1794 C. civ., pentru schimbarea
destinaţiei lucrului dat în locaţiune etc.) .etc. . ·
În· al.doilea rând, , Codul civil.instituie o serie de excepţii propriu-zise de la
regimul general ăl rezoluţiunii/rezilierii contractului ..De această.dată, avem de a face
cu excepţii care distirig net tipul de .rezoluţiune în cazul unor contracte speciale de
aceea.din dreptu\ comun .sau car~ nu permit rezoluţiunea în situaţii în care dreptul
comun ar permite-o, în mod ohişm1it..Excepţiile propriu-zise surit unnătoarele:
.a) o astfel de excepţie este. illsţituită de art. 2263 C. civ. în privirifa rezoluţiunii
contractuluide întreţinere,. Conform textului legal, în ipoteza în care „comportamentul
.celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conf01111e bunelor
moravmj: ( ... )" :sau când debit01u.l nu îşi execută în mod culpabil obligaţia de
întreţinere, .rezoluţiun_ea nu poate fi pronunţată decât, de inst<.inţă. ~ceastă prevedere
reprezintă o. excepţie de la domeniul de aplicare al rezoluţiunii. unilaterale a
contractului, astfel cum este aceasta prevăzută de art. 1552 C. civ. În plus, alin. (4) al
aceluiaşi articol i1}sti~ie, şi el o r~guiă de excepţie de la regimuJ general. al. re?'.oluţiunii
judiciare a contractului,· prevăzând că,· în ipotezele. prevăzute de alin. (2). şi (3) ale
art. 2263 C. civ., „oferta de întreţinere făcută de debitorul pârât după introducerea
acţiunii nu poate împiedica rezoluţiunea contractului~" · . ·
b) O altă .excepţie. (car~ exista şi în sistemul vechiuiµi Cod civil). privea 'impo-
sibilitatea invocăriirezoluţiunii în. tazul}ocului şţ pariului. Conform art 2264 C. civ.,
obligaţiile născute din jocuri şi pari{iri (sau cuqi sunt încă astăzi mnnite ",contrac.te de
joc şi prinsoare'') nu sunt.înzestrat~ cu san~ţiune juridică2 •• Ceea ce presupune că nu se
poate reclama înjustiţie _executarea. lor. pr, dacă această exe_cutare nu este posibilă,
nicio eventuală rezoluţiune nu poate fi admisă. Este evident că intenţia legiuitorului
acoperă şi rezoluţiunea judiciară şi pe cea unilaterală. Printr-o excepţie de la excepţie,
în
regimul juridic al contractelor de pariu care părţile ;,iau ele)nsele parte la curse, la
jocuri de îndemânare sari la orice fel de jocuri sportive" sunt din nou supuse dreptului
comun [art; 2265 alin. (1) c. civ.], de.unde se deduce că ar putea fi avută în. vedere
chiar şi o eventuală rezoluţiune ci'. unui. asemenea contract, în condiţiile art. 1549 şi
urm. C. civ.;în ipoteza în care; de exemplu, una din părţi nu respectă obligaţiile
stabilite d~ părţi în contractul încheiat în vederea jocului sportiv. Acelaşi regim, de

1
A se vedea, pentru explicaţii pe marginea „rezoluţiunii de drept" prevăzute de art. 1725 C. civ., cu
prelungirea sa inclusă în art. 1726 intitulat· „executarea ·silită directă", I.FI. .Popa, Rezoluţiunea şi
rezilierea, op .. Cit„ p. 233 şi unn., nr. 116. ·
2
Rămân obligaţii naturale, neînzestrate·cu acţiune în justiţie (pentru prezentarea noţiunii, a se
vedea L. Pop, op. cit., Obligaţiile, p. 81 şi urm., nr. 36). ·
 CONTRACTUL CIVIL 285
drept comun, îl au şi jocurile şi pariurile autorizate.· Conform art. 2266 C. civ.,
,jocurile. şi pariurile dau loc la acţiune în justiţie numai când 'au fost pennise de
autoritatea competentă". Deşi, de regulă, asemenea contracte vor da naştere unor
actiuni prin care se reclamă câştigul pariului, nimic nu ne împiedică să iinaginăm şi o
actiune .în rezoluţiune sau o declaraţie unilaterală de rezoluţiune şi în această situaţie.
Sub imperiul vechiului Cod civil s-:-a pus în discuţie problema extinderii
dreptului de . a cere rezoluţiunea şi la contractele unilaterale. cu titlu oneros· - la
aşa-numitele contracte sinalagmatice imperfecte. .Doctrina a rămas împărţită în "
această privinţă, unii autori susţinând că, în cazul acestor contracte, nu poate fi vorba
de o rezoluţiune, ci de o decădere a debitorului din beneficiul termenului suspensiv, de
executare, în ipotezele în ·care acesta. nu îşi execută o serie de obligaţii al căror temei ·
real este în realitate extracontractual şi. că, de fapt, contractul. nu încetează; ci :işi
· produce în continuare efectele generând, ca urmare.· a decăderii debitorului· din
beneficiul tennenului, o obligaţie de restituire a unui bun/unor bunuri 1• ·Alţi autori
consideră că este firească ·Însă extinderea rezoluţiunii şi la contractele unilaterale,
întrucât, pe parcursul executării unui contract unilateral, pot surveni obligaţii care să
genereze între părţi, un raport similar contractelor. sinalagmatice, astfel încât.nu.există
niciun motiv real.de a prohibiîn aceste cazuri aplicabilitatea rezoluţiunii • Nici Codul
2

civil nu lămureşte ·această chestiune. Lecturând. însă. textele ·contractelor. speciale

unilaterale, nicio dispoziţie nu, ne îndreptăţeşte să credem că a ;fost ·în concepţia
legiuitorului să extindă sfera de aplicare arezoluţiunii şi la aceste contracte3 .

202. Tipuri .de rezoluţiune. Pe °lângă opţiunea între remediile posibile în caz de
neexecutare a contractului,·· despre care am vorbit deja şi care este consacrată de
art. 1516 C. civ. 4 , creditorului îi este deschisă o nouă opţiune atunci când se pune
problema tipului ,de rezoluţiune pe care unnează să o invoce. . · · ·
Adevărata inovaţie a noului _cod în raport cu vechea reglementare, rezidă în
dreptul creditorului obligaţiei neexecutate de a: opta între două tipuri de rezoluţiune a
contractului, un pandant al opţiunii consacrate de art.· 1516 C. civ. Odată ce creditorul
a ales să invoce rezoluţiunea,· el poate opta între . două tipuri de rezol_uţiiine:
rezoluţiunea judiciară şi rezoluţiunea unilater~lă extrajudiciară. Posibilitatea. de
alegere a creditorului este evidenţiată de redactarea art. 1550 alin. (1) C. civ:, conform
căruia: „Rezoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după caz, poate fi
declarată unilateral de partea îndreptăţită:" Dacă dreptul de opţiune al creditorului între
remediile posibile ale neexecutării pare să fie liniitat şi cenzurabil5, dimpotrivă, drepful
creditorului de a opta între cele două tipuri de rezoluţiune est~ pur potestativ (am putea
1
A se vedea, în acest sens, V. Stoica, op. cit., p. 48 şi urm., nr. 30.
2
A se vedea, în acest sens, L. Pop, Contractul, p. 731. şi urm., nr. 295.
·.
3
Pentru această analiză, mai detaliată şi raportată la textele speciale, a se .vedea I.FI. Popa,
Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit.,.p. 291 şi urm., nr. 170. ·
A se vedea supra, nr. 49 şi unn. (despre dreptul potestativ de opţiune între remediile puse la
4
•
dispoziţia creditorului de Capitolul II, „Executarea silită a obligaţiilor" din Titlul V, „Executarea
obligaţiilor''; Cartea. a V-a, ,;Despre obligaţii" .. Este sediul materiei şi pentru condiţiile. fonnale. ale
rezoluţiunii, reglementate în secţiunea a 5-a, ;,Rezoluţiunea, rezilierea şi reducerea prestaţiilor". ·
5
A se vedea I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., nr. 50, p. J 14 şi unn. :·

..,,,"";>',.•
286 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

spune, .:discreţionar)1, neputând fi limitat decât în condiţii de excepţie, printr-o .

eventuală clauză contractuală care limitează dreptul .creditorului la rezoluţiunea
judiciară sau printr-o eventuală dispoziţie legală care prohibeşte rezoluţiunea
unilaterală. }\cest drept de opţiune constituie o noutate absolută în peisajul juridic
românesc • In sfârşit, în anumite condiţii şi în anumite limite, creditorul poate reveni
2

asupra opţiunii „sale în sensul rezoluţiunii 3 • :

Alături de principalele tipuri de rezoluţiune,· noua reglementare cunoaşte şi
rezoluţiunea legală „de drept", prevăzută expres de arL 1550 alin. (2) C. dv.conform
căruia, . „în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părţile au convenit astfel,
rezoluţfonea poate opera de plin drept". Textul. citat reglementează, de fapt,
rezoluţiunea de drept legală (atunci când legea prevede expres că neexecutarea
obligaţiilor· la.· termen atrage după sine rezoluţiunea4 - ipoteze de desfiinţare a
contractului,· prin definiţie limitate. la puţinele cazuri în care legiuitorul a prevăzut
expres că rezoluţiunea operează de drept fără ca, în realitate, creditorului să îi fie răpit
dreptul de a opta pentru un.alt remediu) şi rezoluţiunea de drept convenţională (care
operează în temeiul pactelor comisorii şi ale cărei .ci:mdiţii sunt prevăzute de art. 1553
C. civ. care operează în condiţiile stabilite contractual de' părţi).
Aceluiaşi creditor îi este deschisă în mod suplimentar şi o opţiune limitată între
rezoluţiunea totală şi rezoluţiunea parţială a contractului, astfel cum se deduce din
conţinutul art. 1549 alin. (2) C. civ., conform căruia „rezoluţiunea poate avea loc
pentru o parte· a contractului, numai atunci când executarea sa este divizibilă.
De asemenea, în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una dintre părţi
1
.·A se vedea, pentru observa~i privind drepturile potestative .în materie contractuală,
C. Pomart-Nomdedeo, /oe. cit., p. 209 şi urm.; .a se vedea, de asemenea, I. Najjar, le droit d'option.
a
Contribution l'etude du droit pbtestatifet de !'acte unilateral, LGDJ, Paris 1967, p. 45 şi urm., nr. 46 şi
unn.; S. Valory, La potestativite dans .Ies rel~tions'contract~elles, P.U. d'Aix-Marseille, p. 23 şi um1.;
pentru' acceptarea acestlli concept în doctrina română, a se vedea V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale
principale, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 133 şi unn., nr. 43 şi unn. (şi literatura acolo citată).
2
Pe care o regăsim în dreptul italian (art. 1453-1454 C. civ. it.) şi în Anteproiectul Catala privind
refonna dreptu!Ui obligaţiilor [art. 1158 alin. (2) Anteproiect] şi într-o măsură redusă şi în dreptul
quebecois (art. 1605 C. civ. Quebec) - toate reprezentând probabil, surse de inspiraţie ale legiuitorului
român. De regulă, sistemele de drept care instituie rezoluţiunea unilaterală, nu menţionează în niciun fel
rezoluţiuheajudiciară. Varianta intermediară, prezentă în cele câteva modele citate mai sus, credem că este
de preferat. În primul rând, deoarece permite creditorului care se teme de propria interpretare să nu îşi
asume un risc prea mare printr-o invoc11:re unilaterală a rezoluţiunii, mai ales în cazul în care se teme de
propria interpretare a. consecinţelor neexecutării din partea debitorului. Cu toate acestea, sistemele care
prevăd doar rezoluţiunea unilaterală, se consideră unanim că nu interzic o eventuală invocare judiciară a
rezoluţiunii. ·
3
Pentru limitele acestui drept, a se vedea, de exemplu, C. Chabas, Resolution - Resiliation, în Rep.
a
Civ. Dalloz, oct. 2010 (dem. mise jour, juin 2011), nr. 88 şi unn.; pentru analiza acestei chestiuni în
contextul noii reglementări, a se vedea I.FI. Popa, op. cit., p. 115 şi tinn., nr. 50 şi urm. ·
4
De reţinut că, din câte am observat, legiuitorul nu rnenţionează niciun asemenea caz în Cod civil.
A renunţat până şi Ia vechea reglementare cuprinsă în art. 1370 Din vechiul Cod civil; prevăzând doar o
punere de drept în întârziere a debitorului obligaţiei de preluare (cumpărătorul), în ipoteza nepreluării
bunurilor mobile (art. 1725 C. civ.), ipoteză care nu echivalează nicidecum cu o rezoluţiune legală de
drept. În realitate, credem că rezoluţiunea legală de drept presupune nimic mai mult decât o desemnare
legală a ceea ce reprezintă neexecutare cu caracter rezolutoriu, . rămânând bineînţeles Ia latitudinea
creditorului să invoce sau nu rezoluţiunea.
CONTRACTUL CIVIL 287

a obligaţiei nu atrage rezoluţiunea contractului faţă de celelalte părţi, cu excepţia

cazului în care prestaţia. neexecutată trebuia, după circumstanţe, să fie considerată
esenţială." În măsura în care contractul are un caracter divizibil - ceea ce presupune ca
obligaţia principală să fie divizibilă conform art.1422 C. civ. - creditorul poate să
1

declare unilateral o rezoluţiune paiţială a contractului sau să solicite instanţei o

rezoluţiune parţială, în măsura în care partea executată prezintă interes pentru creditor
şi merită astfel să fie menţinută. Dată fiind prezumţia de divizibilitate a obligaţiilor,
reţinută de art. 1424 C. civ., rezultă că, de regulă, creditorul are posibilitatea să solicite
sau să declare rezoluţiunea parţială pentru că, de regulă, obligaţiile sunt divizibile.
Întrebarea· care se pune, este aceea dacă creditorul poate sau trebuie să invoce o
rezoluţiune parţială, atunci când aceasta este posibilă, În opinia noastră, răspunsul
trebuie nuanţat astfel: a) atunci când partea rămasă neexecutată rămâne determinantă
(sau suficient de importantă, sau „însemnată'', în terminologia aleasă de legiuitor),
creditorul poate să solicite/să declare rezoluţiunea parţială (dacă apreciază totuşi că
partea executată deja prezintă interes pentru el) sau, dimpotrivă, poate invoca
rezoluţiunea totală; b) dacă partea rămasă neexecutată este neesenţială, creditorul nu
este îndreptăţit să solicite/declare rezoluţiunea totală; el poate însă s.ă invoce reducerea
prestaţii/or proprii (art. 1551 C. civ.) care este de fapt, o rezoluţiune parţială.
Rezoluţiunea unilaterală reprezintă o premieră pentru dreptul pozitiv românesc
şi trebuie salutată ca un mare câştig. În esenţă, acest tip .de rezoluţiune presupune
posibilitatea creditorului, chiar şi în lipsa unui pact comisoriu expres, . de a invoca
rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, fără a apela la foruri judiciare sau la
orice autoritate exterioară propriei voinţe2 , în manieră unilaterală şi extrajudiciară.
Această posibilitate a sa presupune respectarea unor condiţii .specifice în vederea
invocării (desprinse din art. 1550, 1551 şi 1552 C. civ.), dar este independentă cu
desăvârşire de apelul la instanţa de judecată. Este vorba de o rezoluţiune
extrajudiciară. Rolul potenţial al instanţei de judecată este acela de a controla a
posteriori corectitudinea (putem să îi spunem şi oportunitatea) invocării rezoluţiunii.
Legat însă de oportunitatea rezoluţiunii unilaterale; trebuie să reţinem că
utilizarea acestei maniere de desfiinţare a contractului, presupune un risc semnificativ
pentru cel care o invocă. Creditorul, invocând acest tip de rezoluţiune, îşi asumă o
răspundere semnificativă. Dacă în ipoteza rezoluţiunii judiciare apreciată de instanţă
ca fiind nefondată, .creditorul nu riscă decât cheltuieli. de judecată şi eventuale
daune-interese generate de tulburările contractuale rezultate din invocarea nefondată a
rezoluţiunii, în ipoteza celei unilaterale, creditorul riscă mai mult. În primul rând,
instanţa poate aprecia că rezoluţiunea a fost invocată. abuziv. În acest caz, trebuie

A se vedea, pentru obligaţiile conjuncte, art. 1422 şi urm. C. civ. Situaţia se referă la divizibi-
1

litatea personală a raportului obligaţional. În realitate, textul art. 1549 alin. (2) C. civ. se referă mai
degrabă la o divizibilitatea obiectivă a obligaţiei, adică la posibilitatea sau imposibilitatea fracţionării plăţii
(adică a executării obligaţiei), fără a exclude divizibilitatea subiectivă prevăzută de art. 1422 şi urm.
C. civ. Pe de altă parte, contractele plurilaterale desemnează situaţiile de divizibilitate sau indivizibilitate
subiectivă cărora li se aplică sau nu regula rezoluţiunii parţiale prevăzută de textul legal. .
A se vedea, pentru înţelegerea caracterului extrajudiciar al rezoluţiunii unilaterale în dreptul
2

comparat, G.H. Treitel, op. cit., p. 320 şi unn., nr. 239 şi urm..
288 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

considerat că actul unilateral de invocare a rezoluţiunii este nul 1 şi că la data declarării

rezoluţiunii aveam de a face cu un contract în vigoare. De unde rezultă o ,,re-repunere"
a părţilor în situaţia anterioară (adică în situaţia unei executări în curs dacă aceasta mai
este posibilă şi de interes pentru cealaltă parte). O asemenea ipoteză, poate genera
consecinţe patrimoniale nefavorabile pentru creditorul abuziv. De aceea, rezoluţiunea
unilaterală reprezintă un remediu care trebuie utilizat de un creditor responsabil, adică
sigilr de dreptatea sa. În plus, mecanismul generat de notificările prealabile rezolu-
ţiunii unilaterale, constituie tehnici juridice demne de atenţie maximă în cazul în care
creditorul~ se decide pentru acest tip de rezoluţiune (astfel cum vom vedea mai
departe). In ipoteza în care creditorul are îndoieli cu privire la· temeinicia invocării
rezoluţiunii, este de recomandat să utilizeze tehnica rezoluţiunii judiciare, în acest
mod, riscul pe care şi-l asumă fiind inferior.
Deşi art. 1550 C. civ. nu menţionează şi rezilierea extrajudiciară sau unilaterală,
referindu-se~ doar la rezoluţiune, textul citat constih1ie ternei şi pentru rezilierea
unilaterală. In primul rând, textul art. 1550 C. civ. stabileşte un drept comun în materie
de rezoluţiune consfinţind dreptul de opţiune al . creditorului între rezoluţiunea
judiciară şi cea unilaterală. Art. 1549 alin: (3) C. civ. prevede că·regulile referitoare la
rezoluţiune se aplică şi rezilierii dacă legea nu indică altfel.

203. Condiţia de fond unică a rezoluţiunii - neexecutarea „însemnată" 2 : În

contextul vechiului Cod civil, s.;.au purtat numeroase discuţii legate de condiţiile. de
fond şi de formă pe care trebuie să le. îndeplinească instituţia rezoluţiunii. Principala
dispută era legată· de· condiţia culpei sau vinovăţiei · debitorului în neexecutarea
obligaţiei. Ataşamentul majorităţii autorilor şi jurisprudenţei faţă de reţinerea acestei
condiţii, alături· de cea ~ neexecutării esenţiale sau detenninante, atesta implicit încli-
naţia (adesea inconştientă, credem); către ideea de rezoluţiune - sancţiune a neexe-
cutării, idee care trebuia să implice în mod necesar condiţia culpei, deoarece numai un
comportament vinovat poate şi trebuie să fie pedepsit.: Cu toate acestea, doctrina
recentă3 ; reevaluând condiţiile rezoluţiunii, se oprise totuşi la o .singură condiţie
1
Bineînţeles, rămâne discutabilă această calificare. Cu toate acestea, singura chestiune importantă
în această privinţă nu este calificarea, ci faptul că declaraţia de rezoluţiune. constatată de instanţă ca
abuzivă, se consideră
retroactiv că nu a produs efectul pentru care a fost emisă - desfiinţarea contractului
- cu consecinţa naturală a acestei constatări şi anume, aceea că trebuie considerat contractul ca rămas în
vigoare· sau, la cererea celeilalte părţi, s-ar putea considera că întreaga ·conduită a creditorului constituie o
neexecutare rezolutorie prin sine, astfel încât întregul mecanism se poate întoarce împotriva sa.
2
Pentru analiza acestei condiţii .într-o manieră detaliată, a se vedea Th. Genicon, Resolution du
contrat pour inexecution, LGDJ, Paris, 2007, p. 291 şi urm.; C. Chabas, loc. cit., nr. 41 şi um1.; în dreptul
român, a se vedea l.Fl. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., p. 132 şi unu., nr. 52 şi urm.
3
A se vedea, în special, L. Pop, Contractul, p. 734 şi urm., nr. 296 (în .sensul că, singura condiţie
absolut necesară pentru a se putea invoca rezoluţiunea este „neexecutarea ilicită a obligaţiilor contractuale
de către debitor, indiferent dacă neexecutarea este sau nu culpabilă" (ibidem, p. 735); unii auto1i au rămas
însă ataşaţi vechii doctrine. A se vedea, în acest sens, V. Stoica, op. cit., p. 54 şi unu., nr. 31. Conform
autorului citat, condiţiile rezoluţiunii sunt calchiate după cele ale .răspunderii contractuale - faptă ilicită,
vinovăţie, prejudiciu, punere în întârziere, inexistenţa unei clauze de nerăspundere, raportul de cauzalitate
fiind subânţeles (ibidem, p. 55), considerând că rezoluţiunea şi rezilierea „sunt sancţiuni civile care se
aplică în cadrul unei fonue speciale de răspundere contractuală" (ibidem, p. 55 şi urm., nr; 32).
CONTRACTUL CIVIL 289
substanţială - neexecutarea determinantă. Astăzi, toate aparenţele noului cod, ne
indică faptul că o asemenea discuţie nu ar mai trebui purtată. ·Să analizăm textele
legale care atestă acest lucru şi vom observa că niciun text nu mai prevede .condiţia
culpei sau neexecutării culpabile pentru ca rezoluţiunea să. poată fi invocată. Culpa
prezintă în continuare relevanţă în privinţa executării . prin· echivalent'. Cu toate
acestea, gravitatea neexecutării are importanţă maximă în raport cu dreptul de a invoca .
rezoluţiunea contractului, numai o neexecutare suficient de importantă fiind în măsură
să atragă rezoluţiunea. ·
Conform art. 1551 alin. (1) teza I C. civ., „Creditorul nu are dreptul la
rezoluţiune atunci când. neexecutarea este de mică însemnătate." Interpretarea per a
contraria ne .obligă să tragem .concluzia. următoare: creditorul are dreptul ·1a
rezoluţiune atunci când neexecutarea este însemnată. Neexecutarea însemnată - o
noţiune similară neexecutării importante din Codul civil·. italian2 este în mod direct
inspirată din art. 1604 alin. (2) .al Codului civil Quebec şi relativ sinonimă cu
neexecutarea semnificativă, determinantă; esenţială astfel cum această noţiune se
prezintă în dreptul comparat. Neexecutarea este „determinantă" atunci când lipseşte pe
creditor de ceea ce ar fi fost îndreptăţit să se aştepte de pe urma contractului. Dacă
neexecutarea este însemnată, adică suficient de importantă, înseamnă că îl lipseşte pe
creditor de ceea ce era îndreptăţit să se aştepte de pe urma contractului. În contextul
dreptului nostru, este firesc pentru· o asemenea circumscriere, să facem apel la
noţiunea . de cauză a contractului pentru a putea . detennina ceea. ce presupune
neexecutare determinantă la încheierea contractufoi3 .. Din această perspectivă,
neexecutarea unei anumite prestaţii, fie ea esenţială sau nu din perspectiva „centrului
de greutate a contractului',.i, poate să atragă rezoluţiunea dacă ea a constituit cauză
(motiv) determinant al angajării celeilalte părţi.
Deşi, marea parte a cazuisticii· legate de neexecutarea determinantă, astfel cum a
fost ea reţinută sub imperi~l vechiului Cod civil, poate fi utilizată şi în contextul noului
Cod. civil,·· în marea ei parte, este necesară · o reevaluare a acesteia prin prisma
noutăţilor aduse de textele legale. Conform art. 1551 alin. (1) teza I C. civ.,
„Creditorul nu are dreptul la rezoluţillne atunci când neexecutarea este de mică
însemnătate." Interpretarea per a contraria ne obligă să tragem concluzia următoare:

În cazul căreia, astfel 'cum rezultă din prevederile art.· 1530 C. civ., condiţia vinovăţiei este
1

peremptorie pentru acordarea de daune-interese.

Probabil că textul (detaşat de majoritatea modelelor de drept comparat) este inspirat de exemplul
2

italian în materie, Conform art. 1455 C. civ. it. „II contratto non si puo risolvere se l'inademplmento di una
delle parte hâ scarsa importanza, avuto riguardo all'interesse dell'ăltra". .. ·. · · .
. : Credem că, în acest punct, rolul contributiv· al tezei cauzaliste a lui Henri Capitant nu poate fi
negat. In sensul subliniat de autor, intră în sfera neexecutării determinante, neexecutarea acelor obligaţii
care au constituit cauza determinantă. a încheierii contractului pentru cealaltă parte. De aceea, poate fi
·vorba şi. de alte obligaţii decât cele esenţiale asumate de debitor, dacă se atestă că, partea interesată a
contractat în considerarea unei alte. obligaţii contractuale, chiar neesenţiale (a se vedea H. Capitant,
op. cit„ nr. 153, p. 344 şi unn.; a se vedea şi H„ L. et J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit„ t. II, v. l,.nr. 1098 şi
urm.). . . ·. . .· .· . .
Ne referim aici la toate. criteriile obiective de genul celui al „prestaţiei caracteristice" utilizat în ·
4

dreptul internaţional privat. ·

290 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

creditorul · are dreptul la rezoluţiune atunci când neexecutarea este însemnată.

Neexecutarea însemnată, este în mod direct inspirată din art. 1604 alin. (2) al Codului
civil Quebec şi relativ sinonimă cu neexecutarea semnificativă, detenninantă,
esenţială. Ideea legiuitorului credem că a fost aceea de a conferi o libertate mai mare
de apreciere a condiţiei neexecutării 1• Este vorba de o ·neexecutare care să aibă un
caracter suficient de important raportat la economia întregului contract, astfel încât să
justifice rezoluţiunea. Dar, se poate deduce de aici, că legiuitorul a înţeles să vadă o
noţiune ·diferită în neexecutarea „însemnată" faţă de neexecutarea detenninantă sau
esenţială? Credem că ar fi nerezonabilă o asemenea teză. Cu toate acestea, era pre-
ferabilă utilizarea tenninologiei curente în materie în dreptul comparat: „neexecutare
esenţială" sau ,,neexecutare determinantă'', ori chiar „neexecutare fundamentală", erau
sintagme perfect eligibile pentru propriul terminologiei, exemplul codului quebeqois
nefiind cel mai potrivit în această privinţă2 • ·

1
Noua reglementare pw1e la.îndoială regul~ tradiţională în materie de re~oluţiune, conform căreia,
aceasta nu ·se putea pronunţa decât dacă prestaţia neexecutată de către debitor reprezenta, raportat la
momentul încheierii contractufoi, un element esenţial al acestuia, în sensul că, 'în lipsa promisiunii
executării prestaţiei respective, creditorul nu ar fi· încheiat contractul. În noua reglementare, rriai degrabă
decât să se facă trimitere la 'caracterul determinant sau esenţial al neexecutării, se lansează condiţia
„neexecutării suficient de importante". Credem că legiuitorul nostru s-a îndepărtat de soluţiile
omniprezente în această materie în dreptul comparat, alegând un exemplu izolat - cel al dreptului privat
italian (art. 1455 C. civ. it.), prezent în Anteproiectul Catala (a se vedea art. 1158 şi unn„ în fonna
propusă, unde nu se circumscrie nici măcar importanţa neexecutării pentru ca rezoluţiunea să fie declarată
sau pronunţată dar se deduce că neexecutarea trebuie 'să fie suficient de importantă) şi mai ales în Codul
civil Quebec (art. 1604). Îndeobşte, în dreptul comparat contemporan se foloseşte conceptul de
„neexecutare fundamentală" sau „esenţială", reţinându-se că. acestea trebuie să aibă un caracter deter-
minant (a se vedea, pentru o prezentare de drept comparat, G.H. Treitel, op, cit., p. 340 şi urm., nr. 253 şi
unn.; sau op. cit. - DCFR, a se vedea 1, p. 857 Şi unn„ note de drept comparat; a se vedea, de asemenea,
supra, nr. 14 şi unn.). Important este însă'că, aşa cwn atestă concluziile prezente în analizele de drept
comparat (op. eit. -DCFR, nota 1 de drept comparat), soluţiile Ia care se ajunge sunt similare în ambele
sisteme de reglementare a neexecutării rezolutorii: neexecutarea suficient de importantă este oglindită de
jurisprudenţă ca o neexecutare fundamentală sau, ain spune noi pentru a conserva tenninologia
tradiţională în dreptul nostru. privat, „neexecutare detenninantă" (a se vedea, de exemplu, Cass. civ. it„
Sez. III, 14,06.2001, nr. 8063, în op. cit„ Codice civile annotato con la giurisprudenza, p. 1751).
2
În primul rând, pentru că, expresiile menţionate sunt de regulă cuplate cu o definiţie a
neexecutării rezolutorii. Este vorba de definiţia propusă iniţial de art. 25 CVIM care defineşte fundamental
breach (sau contravention essentielle în varianta franceză a CVIM) şi care este motiv de rezoluţiune atât
pentru cumpărător, cât şi pentru vânzător (a se vedea art. 45, 49, 64). Această definiţie a fost preluată de
art. 7.3.l din Principiile UNIDROIT (sub denumirea de fondamental 11on-pe1jor111ance), pentru ca, în cele
din unnă să devină regulă europeană, fiind preluată de art. IIl-3.502 DCFR (sub aceeaşi denumire de
fimdamental non-performance) şi reprezentând punctul central al definiţiei prezente în propunerea de
Regulament european privind vânzarea, în art. 87 par. 2 .lit. a) (din nou, fundamental no11-pe1for111ance).
Era de preferat preluarea modelului european în materie şi avem convingerea că oricum, în materie de
vânzare, definiţia neexecutării esenţiale astfel cwn este ea prezentă în modelele citate va deveni definiţie
comunitară. Cu toate acestea, legiuitorul s-a dovedit. ataşat de o tradiţie juridică a cărei evoluţie recentă se
îndreaptă spre exact acelaşi model (este vorba de dreptul italian, luxemburghez, francez, 'belgian care
preferă lipsa unei definiţii a neexecutării rezolutorii (a se vedea, DCFR, V. l, note de drept comparat,
p. 857). Interesant este însă că, filiera conservării acestei tradiţii în plină schimbare este cea a Codului civil
Quebec (ne referim în principal la art. 1604 care evită orice definiţie a neexecutării rezolutorii).
CONTRACTUL CIVIL 291

Neexecutarea este „determinantă" atunci când lipseşte pe creditor de ceea ce ar

fi fost îndreptăţit să se aştepte de pe urma contractului. Dacă aceasta este însemnată,
adică suficient de importantă, înseamnă că îl lipseşte pe creditor de ceea ce era
îndreptăţit să se aştepte de pe urma contractului. În contextul dreptului nostru, este
firesc pentru o asemenea determinare să facem apel la noţiunea de cauză a contractului
pentru a putea determina ceea ce presupune neexecutare detenninantă la încheierea
contractului 1• Astfel, neexecutarea unei anumite prestaţii, fie ea esenţială sau nu din
perspectiva „centrului de greutate a contractului"2 , poate să atragă rezoluţiunea dacă ea
a constituit cauză (motiv) determinant al angajării celeilalte părţi.
Confonn art. 1549 alin. (2), teza a II-a C. civ. „De asemenea; în cazul
contractului plurilateral, neîndeplinirea neîndeplinirea de către una dintre părţi a
obligaţiei nu atrage rezoluţiunea contractului faţă de celelalte părţi, cu excepţia cazului
în care prestaţia neexecutată trebuia, după circumstanţe, să fie considerată esenţială".
De această dată, concluzia care se desprinde din textul legal, este aceea că, în cazul
contractului plurilateral, neexecutarea esenţială atrage rezoluţiunea totală a
contractului3 .. Ceea ce presupune din nou apelul la noţiunea de cauză a contractului,
astfel cum am arătat în paragraful precedent. Ea întăreşte ideea că neexecutarea
determinantă este cea care poate să atragă rezoluţiunea totală a contractului.
În sfărşit, confonn art. 1551 alin. (1) teza a II-a C. civ., ,Jn cazul contractelor cu
executare succesivă, creditorul are dreptul la reziliere, chiar dacă neexecutarea este de
mică însemnătate, însă are un caracter repetat." Aceste text legal instituie o excepţie
care întăreşte regula condiţiei neexecutării detenninante. Practic, legiuitorul ridică la
rangul de neexecutare suficient de importantă neexecutarea minoră repetată într-un
contract cu executare succesivă. Orice stipuiaţie contrară este considerată nescrisă'..i.

1
Credem că, în acest punct, rolul contributiv al tezei cauzaliste a lui Henri Capitant nu poate fi
negat. În sensul subliniat de autor, intră în sfera neexecutării detenninante, neexeceutarea acelor obligaţii
care au constituit cauza determinantă a încheierii contractului pentru cealaltă parte. De aceea, poate fi
vorba şi de alte obligaţii decât cele esenţiale asumate de debitor, dacă se atestă că, creditorul a contractat în
considerarea unei alte obligaţii contractuale, chiar neesenţiale (a se vedea H. Capitant, op. cit., nr. 153,
p. 344 şi urm.; a se vedea şi H.L.J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., t. II, v. 1, nr. 1098 şi unn.).
Ne referim aici la toate c.riteriile obiective de genul celui al „prestaţiei caracteristice" utilizat în
2

dreptul internaţional privat.

Totuşi, trebuie să admitem că o asemenea interpretare „fo1ţează" într-o anumită măsură textul
3

legal. Acest text vorbeşte de situaţia în care prestaţia neexecutată trebuia să fie considerată, după
circumstanţe ca fiind „esenţială", ceea ce reprezintă un apel la ideea clasificării obligaţiilor contractuale în
principale şi secundare sau accesorii, ceea ce se deosebeşte de neexecutarea esenţială sau determinantă
care s-ar putea să nu privească o obligaţie esenţială. Varianta de definire a neexecutării rezolutorii după
criteriul clasificării ob.iective a obligaţiilor contractuale este considerată astăzi criticabilă (a se vedea
T. Genicon, op. cit., p. 291 şi urm., nr. 406 şi unn. - totuşi, credem că înţelegerea textelor europene citate
de reputatul autor este în dezacord total cu înţelesul real al acestora, a se vedea, în acest sens, I.FI. Popa,
Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., nr. 74 şi unn.).
Această. ultimă prevedere are consecinţe semnificative. Astfel, în ipoteza unui contract cu
4

executare succesivă, trebuie să considerăm nescrisă o eventuală clauză prin care s-ar interzice creditorului
invocarea rezilierii în situaţia unor neexecutări minore, chiar şi atunci când acestea ar avea un caracter
.repetat. Totuşi, prevederea citată, este excesivă şi într-un anumit context ea poate să dea naştere la
arbitrariu. De exemplu, ajunge să ne întrebăm ce înseamnă „caracter repetat" al neexecutării? Poate, de
exemplu, să fie considerată repetată o întârziere în plata chiriei de câte o zi? Câte asemenea întârzieri dau
292 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

· 204. Condiţiile neexecutării rezolutorii. Din criteriile oferite de legiuitor se pot

desprinde unnătoarele' cerinţe referitoare la neexecutarea contractuală pentru a putea fi
invocată rezoluţiunea:
a) neexecutarea trebuie să priveasc.ă o obligaţie contractuală. Sunt astfel
excluse abaterile din faza precontractuală precum şi toate obligaţiile născute ţntre părţi
pe parcursul executării, dar a căror sorginte nu este contractuală{ipoteza contractelor
sinalagmaticeimperfecte) .. În doctrină s-a susţinut însă că poate genera rezoluţiunea şi
încălcarea obligaţiei generale de bună-credinţă , precum şi a altor obligaJii considerate
1

contractuale implicite, deduse sau nu din obligaţia de bună-credinţă2 • In legătură cu

aceeaşi condiţie trebuie subliniat că neexecutarea mai trebuie să privească o obligaţie
izvorâtă dintr-un contract pentru care legea pem1ite rezoluţiunea;
b) neexecutarea ·trebuie să fie suficient de
gravă - această condiţie reprezintă
de fapt, . astfel . cum s-a subliniat în doctrină nucleul dur al discuţiilor legate de
caracterul esenţial; detenninant sau suficient de important. În acest context,
neexecutarea poate fi totll;lă (caz în care nu se mai pune problenia evaluării gravităţii)
sau poate fi parţială (caz Î!1 care, criteriul Utilizat pentru detenninarea gravităţii
neexecutării este iinportant). Indeobşte, în doctrină se face trimitere la ideea de cauză
3

- oricât de insignifiantă ar fi din punct de vedere obiectiv neexecutarea ,dacă ea ar fi

privită independent de; contract, dacă ea lipseşte de interes contractual creditorul,
atunci neexecutarea este suficient de gravă din perspectiva rezo1Uţiunii4 • Pe· de altă
parte, nu are relevanţă dacă neexecutarea priveşte o obligaţie principală sau accesorie,
importantă, este consecinţa lipsirii sau nu de interes a creditorului în menţinerea
contractufoi. Această ap'reciere trebuie să se raporteze la momentul încheierii
contrattului5 • Impedimentul unei asemenea teorii este dat de flexibilitatea riscantă a
criteriului, întrucât are uri caracter preponderent subiectiv. În dreptul comparat, se face
apel la două criterii diferite: cel al aşteptării legitime6 a părţilor, dublat de cel al
previziunii rezonabile7, ambele raportate la momentul încheierii contractului.

un caracter repetat? Rămâne jurisprudenţei sarcina de a stabili coordonatele aplicării acestui articol.
Oricum, grila pnn care el va trebui să fie interpretat este tot aceea a neexecutării esenţiale/ detenninante/
suficient de importante, deduse din ari, 1551 alin. (1) C. civ., caracterul repetat al abaterii neavând
relevantă decât dacă prin sine generează o neexecutare importantă. ·
1 Uneori, se poate reţine şi rezoluţiunea pentru încălcarea obligaţiei de bună-credinţă (a se vedea
Th. Genicon, op. cit., p. 209 şi urm., nr. 283 şi urm.; I.FI. Popa, Rezolziţiunea şi rezilierea, op. cit., p.139
şi unn., nr. 56 şi urm.). .
.
2
În acest sens, ase vedea I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., nr. 60, p. 148 şi unn.
3
V. Stoica, op. cit., p. 63 şi urm.; L. Pop; Contractul, p. 736, nr. 296.
4
Noţiunea de cauză este utilizată în special în dreptul francez. În dreptul genn:an, unde noţiunea de
cauză nu' există, instanţele au utilizat conceptul de „interes" al creditorului pentr a stabili gravitatea
neexecutării rezolutorii (a se vedea, în acest sens, B. Milrkesinis, H. Unberath, A. Johnston,op. cit, p. 427
şi unn.). În realitate, cele două noţiuni se întâlnesc în mod raţional şi dau naştere unor soluţii similare în
aplicarea condiţiilor neexecutării rezolutorii.. . .
5
Adică prin apel la noţiunea de cauză a creditorului raportată la molnentul încheierii contractului.
6
Acest criteriu indică în cele din umiă ce are semnificaţie reală sub aspect obligaţional pentru părţi
în momentul încheierii contractului - este vorba de avantajele economice sau de altă natură pe care părţile
le aşteaptă de pe unna contractului. Întrucât acest criteriu se raportează la o persoană abstractă şi la
aşteptările acesteia.
7
Pentru prezentarea acestor criterii, a se vedea I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., p. 165
şi urm., nr. 72 şi urm.
CONTRACTUL CIVIL 293.

Uneori, chiar legiuitorul oferă anumite criterii de identificare a neexecutării

însemnate.· Astfel, în cazul aşa-numitelor rezoluţiuni de drept, în realitate, legiuitorul
nu face altceva decât să stabilească ce reprezintă neexecutare rezolutorie; creditorul
fiind scutit să demonstreze gravitatea neexecutării1. Alteori, tot legiuitorul (prin
legislaţia comună sau prin cea specială) oferă criterii. suplimentare în aprecierea
gravităţii neexecutării care. simplifică dificultatea calificării • În sfârşit, dificultăţile
2

majore pe care jurisprudenţa şi doctrina le-au întâmpinat în definirea neexecutării

rezolutorii, i-au detenninat pe. unii autori 3 ·să susţină că nu există. un criteriu unic şi
imuabil de determinare a criteriilor neexecutării şi că, cel niult, poate fi vorba de mai
multe . criterii sau sugestii de criterii, unele oferite de legiuitor, altele de ideologia
reglementărilor, .precum. În aceeaşi concepţie s-a mai arătat şi· că identificarea
neexecutării însemnate reprezintă o chestiune· de fapt.· Pentru ..a· evita dificultăţile unei
asemenea aprecieri de fapt, părţile pot utiliza ele însele posibilitatea de a preca]ifica
prin contractul lor ceea ce reprezintă neexecutare rezolutorie. Acest lucru se realizează
prin intennediul pactelor comisarii care prevăd ele însele ce reprezintă neexecutare
care poate atrage. rezoluţiunea şi. înlătură într-o mare măsură arbitrariul aprecierii
creditorului sau al instanţei de judecată4 •

205. Rezoluţiunea judiciară. În cazul în care creditorul decide să utilizeze calea

rezoluţiunii judecătoreşti, chiar şi în condiţiile în .care ar putea invoca o rezoluţiune
unilaterală şi chiar şi atunci când este stipulat un pact- comisoriu, el poate să o facă.
Interesul poate. consta în. eliminarea riscurilor pe care· 1e incumbă propria apreciere a
gravităţii neexecutării din partea debitorului. Debitorul poate astfel sesiza instanţa de
judecată care este astfel chemată să se pronunţe asupra rezoluţiunii. Uneori; legiuitorul
prevede, în texte speciale, obligativitatea sesizării instanţei de judecată, nepermiţând
creditorului alternativa rezoluţiunii unilaterale5 • În privinţa acestui tip de rezoluţiune,
sunt necesare câteva observaţii la nivelul condiţiilor substanţiale şi. fonnale de
mvocare a sa:
a) condiţia substanţială unică a. rezoluţiunii judiciare constă în neexecutarea
însemnată, astfel cum _·aceasta se deduce din interpretarea, a contraria a .art.. 1551 .
alin. (I) C. civ. Criteriile de determinare a· acestei neexecittări se regăsesc în para-
grafele precedente şi sunt comune întrutotul celor ale. rezoluţiunii unilaterale. Condiţia
este comună pentru toate tipurile de rezoluţiune. Îri această privinţă, o întreagă
jurisprudenţă creată pe marginea ideii de neexecutare sub imperiul vechiului Cod civil,

I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., p. 233 şi urm„ nr: 116 şi unn..
1
2
De exemplu, a se vedea art. 1683 alin. (4) C. civ.; art. 1700. C.civ.; art. 1724 C. civ.; ait. 1859
c.· civ.; pentru prezentarea punctuală a acestor ipoteze de circurr~scriere legală, a se vedea I.FI. Popa,
Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit„ nr. 74, p. 169 şi unn.
3
În special, a se vedea T. Genicon, op. cit„ p. 293 şi unn„ nr. .409 şi urm.; I.FI. Popa, Rezoluţiunea
şi rezilierea, op. cit., p. 181 şi unn., nr. 75 şi unn. ·
I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit„ nr. 82 şi unn.
4

De exemplu; în ipoteza contractului de întreţinere, art. 2263 alin. (3) C. civ. prevede că, în cazul
5

în care neexecutarea rezolutorie constă în comportamentul celeilalte părţi care face imposibilă executarea
în condiţii confonne bunelor moravuri, rezoluţiunea nu va putea fi pronunţată decât de instanţa de
judecată.
294 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

poate fi astăzi revalorificată Jnsă cu desprinderea şi înlăturarea condiţiei culpei sau

vinovăţiei debitorului care astăzi nu mai reprezintă o condiţie a rezoluţiunii
contractului;
b) · condiţiaformală a rezoluţiunii judiciare este aceea ca, în prealabil, debito-
rului să i se fi acordat un termen suplimentar de executare. Desigur, există şi condiţii
formale legate de procedura sesizării instanţei de judecată, legate de acţiunea civilă,
taxele judiciare, competenţa instanţelor în materie etc., care fac obiectul procedmii
civile şi de care nu ne ocupăm aici. În ce priveşte funcţionarea remediului rezoluţiunii
judiciare, întocmai.ca şi la celelalte tipuri de rezoluţiune, este în principiu necesară o
punere în întârziere prealabilă a debitorului, în condiţiile art. 1521 şi urm. C. civ.
Caracterul imperativ al acestei condiţii se desprinde din mai multe texte legale
[art. 1516 alin. (2), art. 1522 alin. (5) C. civ.], deşi nu este prevăzută expres şi cu
ocazia reglementării rezoluţiunii judiciare [în art. 1550 alin. (1) C. civ.].În cazul în
care debitorului nu i se acordă un tennen suplimentar în vederea executării obligaţiilor
şi se fonnulează în mod direct o cerere de chemare în judecată împotriva sa prin care
se solicită rezoluţiunea contractului, instanţa de judecată trebuie să acorde un termen
rezonabil de la data la care această cerere a fost comunicată debitorului, pentru ca
acesta să îşi execute obligaţiile contractuale, evitându-se astfel rezoluţiunea [art. 1522
alin. (5) C. civ.]. De asemenea, creditorul-reclamant care nu a acordat tennenul
suplimentar, formulând direct cererea de chemare în judecată, pierde cheltuielile de
judecată avansate, dacă debitorul execută în tennenul suplimentar rezonabil fixat de
instanţă obligaţiile sale contractuale [acelaşi art. 1522 alin. (5) C. civ.]. Prin excepţie, în
cazul unei puneri în întârziere de drept (este vorba . de cazurile prevăzute la
art. 1523 C. civ. 1), acordarea unui termen suplimentar de executare nu mai este necesară,
iar creditorul este îndreptăţit să solicite în mod direct rezoluţiunea în instanţă.

206. Rezoluţiunea ·unilaterală. Rezoluţiunea: unilaterală este prevăzută de art.

1550 alin. (1) C. civ. (este vorba de dreptul de opţiune al creditorului asupra
rezoluţiunii unilaterale sau judiciare) şi de art. 1552 C. civ. (care explică modul de
operare al rezoluţiunii unilaterale). Rezoluţiunea unilaterală constă în acea rezoluţiune
care .operează în puterea creditorului, fără apelul ··la instanţa de judecată. Ea are un
caracter esenţialmente extrajudiciar. Eventualul control asupra modului ·în care
creditorul a invocat rezoluţiunea unilaterală şi o stabilţre a consecinţelor exercitării
abuzive a dreptului rezolutonu, poate avea loc pe cale judiciară a posteriori, adică
după invocarea rezoluţiunii de către creditor, eventual la sesizarea debitorului care
contestă rezoluţiunea sau, în contextul acţiunii prin care creditorul solicită aplicarea
efectelor retroactive ale rezoluţiunii şi anume repunerea părţilor în situaţia anterioară •
2

1
.A se vedea supra, punerea de drept în întârziere, nr. 184.
2
Pentru că aceasta, în lipsa unui acord cu debitorul cu privire la repunerea în situaţia anterioară, nu
poate opera decât pe cale judiciară. Aşadar, chiar dacă rezoluţiunea unilaterală operează extrajudiciar, fără
a fi nevoie de acordul debitorului în acest sens, repunerea părţilor în situaţia anterioară (care presupune
restituiri reciproce ale prestaţiilor) poate opera numai .dacă debitorul execută nesilit obligaţia de restituire,
în caz contrar creditorul trebuind să solicite acest luciu în justiţie (restituirea silită a prestaţiilor,
rectificarea judiciară a cărţii funciare etc.).
CONTRACTUL CIVIL 295
De regulă, libertatea creditorului în a alege rezoluţiunea unilaterală este totală. Prin
excepţie, în anumite situaţii, legiuitorul impune necesitatea unei rezoluţiuni judiciare •
1

La nivelul condiţiilor de operare, trebuie să subliniem că rezoluţiunea unilaterală se

deosebeşte de rezoluţiunea judiciară doar la nivelul condiţiilor de formă. Condiţia de
fond este aceeaşi - cea a neexecutării însemnate. Pentru o bună înţelegere a
mecanismului rezoluţiunii unilaterale, este necesară o prezentare a condiţiilor în care
aceasta operează:
a) în primul rând, astfel cum am anticipat, condiţia de fond este aceea a
existenţei unei neexecutări însemnate. Condiţia este comună rezoluţiunii judiciare şi
unilaterale2 şi nimic suplimentar nu se poate spune legat de această condiţie în ipoteza
rezoluţiunii unilaterale;
b) prima condiţie fonnală: existenţa unei puneri in întârziere3• Înainte de a
invoca rezoluţiunea unilaterală, creditorul trebuie să acorde un termen suplimentar de
executare debitorului, în condiţiile şi cu efectele art. 1522 C. civ. Exigenţa acestei
condiţii prealabile rezultă de asemenea din prevederile art. 1516 alin. (2) C. civ. care
prevăd punerea în întârziere ca şi condiţie prealabilă pentru operarea remediilor, deci
şi a rezoluţiunii unilaterale. De asemenea, aceeaşi concluzie se desprinde din
prevederile art. 1552 alin. (1) C. civ. care prevede că, în lipsa unei prevede1i
contractuale contrare, este necesar ca debitorul să nu-şi fi executat obligaţiile în
termenul stabilit de creditor. Prin excepţie, acordarea termenului suplimentar de
executare nu este necesară în ipotezele de punere în întârziere de drept (cele prevăzute
de art. 1523 C. civ.);
c) declaraţia unilaterală de rezoluţiune. Este actul central al mecanismului
rezoluţiunii unilaterale. În esenţă, această declaraţie constă într-un act unilateral supus
comunicării prin care creditorul îşi manifestă voinţa de a desfiinţa unilateral
4

contractul pentru neexecutare. Exigenţa acestei declaraţii unilaterale este prevăzută de

art. 1552 alin. (I) C. civ.; deşi textul citat aglutinează actul juridic al declaraţiei cu cel
al comunicării sale (evident, nimic nu se opune ca acestea să reprezinte un singur act
juridic). Declaraţia unilaterală de rezoluţiune trebuie făcută în termenul de prescripţie
prevăzut de lege pentru eventuala acţiune în rezoluţiune [art. 1552 alin. (2) C. civ.] şi
dacă priveşte contracte supuse publicităţii aceeaşi declaraţie „se înscrie în cartea
funciară ori, după caz, în alte registre publice, pentru a fi opozabilă terţilor.'' [art. 1552
alin. (3) C. civ.]. După modelul oricărui act juridic unilateral supus comunicării,
debitorul poate reveni asupra declaraţiei sale unilaterale de rezoluţiune, dacă aceasta
nu a fost comunicată încă debitorului [art. 1552 alin. (4) C. civ.]5. Efectul declaraţiei
de rezoluţiune este acela al desfiinţării contractului. Acest efect este însă subordonat
comunicării declaraţiei de rezoluţiune6 ;

A se vedea supra, rezoluţiunea judiciară, nr. 205.

1
2
A se vedea supra, neexecutarea rezolutorie, nr. 204.
3
idem, nr. 139 şi urm. -
4
idem, nr. 145 şi unn.
5
I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit_, nr. 148.
6
ibidem.
 ·'

296 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

d) condiţia de . efectivitate a rezoluţiunii unilatemle - .notificarea rezoluţiunii.

Este vorba, de fapt, de comunicarea declaraţiei de rezoluţiune debitorului. Această
condiţie ·de efectivitate este dedusă din reglementarea cuprinsă în art. 1552 alin. (1)
C. civ. Notificarea aferentă, care trebuie să fie „scrisă" conform textului citat, poate să
însotească declaratia de rezolutiune sau să fie. inclusă în aceasta. Esentială este însă
' , . ' - '
chestiunea comunicării sale către debitor. Ea trebuie distinsă net însă, de notificarea
prealabilă rezoluţiunii care .constă în punerea în întârziere a debitorului şi este o
condiţie prealabilă (de asemenea, supusă comunicării).

207. Rezoluţiunea convenţională întemeiată pe pactele comisorii. Rezolu--

ţiunea convenţională este prevăzută de art. 1550 alin. (2) şi de.art.1553 C..civ. ea
reprezintă acea rezoluţiune care poate opera Gudiciar sau unilateral) în virtutea unei
clauze rezolutorii (numită chiar de legiuitor pact comisoriu), prin care părţile stabilesc
în prealabil· care neexecutare contractuală .poate să atragă rezoluţiunea. Aşadar,
avantajul pactelor coniisorii este acela că, arbitrariul aprecierii neexecutării ca fiind
însemnată sau nu ~ste înlăturat prin clauza rezolutori~. Această stipulaţie, atrage după
sine o diferenţiere radicală a rezoluţim1ii convenţionale faţă de celelalte tipuri de
rezoluţiune - ea prevede ·condiţiile neex~cutării · pentru ca ea să aibă un caracter
rezolutoriu şi eventual, modul de funcţionare al rezoluţiunii 1 • Pentru o înţelegere
corectă a condiţiilor în . care operează rezoluţiunea convenţională sunt necesare
următoarele observaţii legate de condiţiile de validitate şi de funcţionare/invocare a
pactelor comisorii: . . .. '
a)condiţia transparenţei pactelor comisorii2. Din prevederile art. 1553 alin. (1)
c. civ. se deduce că, pentru ca rezoluţiunea convenţională să opereze, este necesar că
pactele comisoriisă fie stipulate expres şi ca ele să ,·prevadă în manieră neechivocă
„obligaţiiţe a· căror neexecutare 'atrage rezoluţiunea sau rezilierea de drept a
contractului". Cenzura pactului comisoriu de către instanţa de judecată poate opera
numai atunci c~qd pretinsa clauză rezolutorie este lipsit~ d~_transparenţă coptractuală,
pe calea interpretării contractului3, precum şi atunci când acestea au un conţinut
abuziv şi disproporţionat4 • Cenzura trebuie să opereze însă excepţional. Nu trebuie să
se uite că pactul .comisoriu este rezultatul libertăţii de voinţă a părţilor Şi că el trebuie
să reprezinte substanta fortei obligatorii; .
b)paciulco'mi;ori~1 'trebuie invocat cu bunli-'2redin{ă, Asemeni oricăftii drept
subiectiv,· ş1 ·dreptul .rezolutoriu trebuie exercitat cu bună-credinţă. Cu atât mai· mult,
condiţia aste yalabilă în privinţa invocării unei clauze rezolutorii. Nerespectarea

I Utilitatea p~ctelor ~01nisorii este r~cunoscută şi în sisten~ele de drept care recunosc rezoluţiunea
unilaterală a contractului. A se vedea, de exemplu, în dreptul englez, P,R. Ellington, Teiwination of
Contracts under English Law, în Jntemational Bussiness Law Journal nr. 7/1997, p. 857 şi unn.
2
1.FL Popa, op. cit„ nr. 84, p. 188. . . . · . · .. · .·
3
Chestiune subliniată şi de jurisprudenţa anterioară. A se vedea, în acest sens, .Cass. fr. 1 civ„ 16
iulie 1992, cu notă de J.L. Aubert, în Rep. Defrenois 1993, p. 733; de asemenea, a se vedea Cass. fr. 3 civ„
2 aprilie 2003, cu notă de J. Mestre şi B. Fage~, în RTDCiv„ 2003, p. 705 şi urm. ·
4
Cenzura trebuie sse facă în condi~i de respect pentru libertatea contractuală a părţilor. A se vedea,
pentru conturul acestei cenzuri, F. Osman, Le pouvoir moderateurdujuge dans la mise en oeuvre de la cla11Se
resolutoire de plein droit, înRep. Defrenois, 1993, nr. 65.; I.FI. Popa, op: cit„ p. 189 şi unu„ nr. 86.
CONTRACTUL CIVIL 297

exigenţei este de natură să ducă la respingerea pretenţiei creditorului de a se declara

rezoluţiunea sau la considerarea retroactivă de către instanţă a neoperării rezoluţiunii ;
1

c) neexecutarea definită în pactul comisoriu trebuie să se fi produs şi să aibă o

gravitate suficientă. Dacă neexecutarea definită în pactul comisoriu se produce,
funcţionarea rezoluţiunii convenţionale este simplă. Dar, chiar şi neexecutarea definită
contractual este posibil să fie parţială. Într-o asemenea situaţie, este necesară revenirea
la criteriile generale de determinare a neexecutării rezolutorii. În această privinţă, se
cuvine subliniat că neexecutarea trebuie să aibă un caracter însemnat prin raportare la
pactul comisoriu2 ;
d) condiţia formală pentru operarea rezoluţiunii convenţionale este aceea a
notificării specializate. Dacă pactul comisoriu defineşte neexecutarea rezolutorie, el
stabileşte şi operarea ;,de ârept" a rezoluţiunii. De aceea, punerea prealabilă în
întârziere (adică acordarea termenului suplimentar de executare) este necesară numai
dacă pactul comisoriu prevede acest lucru [art. 1553 alin. (2) C. civ.]3. De regulă însă,
rolul pactului comisoriu este acela de a înlătura exigenţa unei puneri în întârziere -
dacă se prevede lipsa acestei condiţii în pact, punerea în întârziere nu mai este
necesară [art. 1553 alin. (1) şi art. 1523 alin. (1) C. civ.]. Cu toate acestea, pentru
efectivitatea rezoluţiunii convenţionale, adică, pentru ca aceasta odată invocată să
opereze este necesară notificarea specializată a. debitorului - ceea ce semnifică
obligaţia creditorului de a aduce la cunoştinţa debitorului, prin intermediul unei
notificări, faptul că a invocat rezoluţiunea contractului şi condiţiile .în care acesta
operează.

208. Reducerea prestaţiilor. Este un .remediu prevăzut explicit de art. 1551

alin. (2) C. civ. Înţelesul său este următorul: dacă neexecutarea .obligaţiilor nu este
suficient de însemnată pentru a se putea invoca rezoluţiunea totală a contractului
[în condiţiile art. 1551 alin. (1) C. civ.], creditorul, deşi nu are dreptul să invoce
rezoluţiunea, va avea dreptul la reducerea proporţională a prestaţiilor, cu condiţia ca
aceasta să fie posibilă. Dacă .nici reducerea prestaţiilor nu poate avea loc, atunci
creditorul va avea dreptul doar la daune-interese [art. 1551 alin. (3) C. civ.]. Astfel
cum se poate observa, reducerea proporţională a prestaţiilor este, în realitate, o rezolu-
ţiune parţială, în măsura neexecutării obligaţiilor uneia din părţi. Dacă obligaţiile au
fost executate din partea creditorului, el are dreptul la restituirea prestaţiei în proporţie
cu neexecutarea obligaţiilor debitorului. Dacă prestaţiile creditorului nu au fost
executate în întregime, el poate să nu mai execute partea rămasă, din nou, proporţional
cu neexecutarea din partea debitorului; Pentru o corectă _înţelegere a mecanismului
reducerii prestaţiilor, trebuie să facem următoarele precizări:
a) condiţia substanţială a reducerii prestaţiilor este existenţa unei neexecutări.
Din prevederile art. 1551 C. civ„ se înţelege că este indiferentă gravitatea acesteia:

A se vedea:. C. Chabas, loc. cit„ m. 132 şi unn.; Th. Genicon, op. cit„ p. 248 şi unn.; I.FI.
1

Rezoluţiunea şi rezilierea,op. cit„ m. 88 lit. d), şi în special,jurisprudenţa invocată la pp. 194-I95.

I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., m. 88. ·
2
. ·
Dacă potrivit clauzei rezolutorii este necesară punerea în întârziere, aceasta „nu produce efecte
3

decât dacă indică în mod expres condiţiile în care pactul cornisoriu operează." [art. 1553 aliri. (3) C. civ.].
 298 TRATAT ELEMENTAR DE DREP.T CIVIL. OBLIGAŢIILE

poate fi vorba de .o neexecutare .obiectiv gravă, dar apreciată de către creditor ca

nefiind esenţială (astfel.încât acesta îşi păstrează interesul în a primi prestaţiik rămase
neexecutate sau a păstra b~neficiul prestaţiilor debitorului deja executate) saupoate fi
vorbade o neexecutare neimportantă (neînsemnată). În ambele situaţii, creditorul are
dreptul la reducerea prestaţiilor. În cazul unui contract plurilateral, dacă executarea
acestuia este divizibilă; se poate invoca o rezohiţiune parţială a contractului [art. 1549
alin. (2) C. civ.] ~este vorba tot de o reducere a prestaţiilor 1 ;
b) condiţia substanţială a posibilităţii reducerii prestaţiilor. Această :condiţie
este prevăzută expres de art. 1551 alin. (2) C. civ.. În ipoteza în care, de exemplu,
creditorul mai are de plătit preţul şi neexecutarea parţială din partea debitorului s..,a
produs, remediul reducerii prestaţiei im ridică nicio problemă -.creditorul va plăti doar
partea din preţ echivalentă cu parj:ea executată, invocând reducerea prestaţiilor. Este
posibil însă ca prestaţia creditorului să fie indivizibilă, astfel încât,. nu se poate pune
problema reducerii •sale.· Într-o atare :situaţie; ·reducerea' prestaţiei nu este posibilă şi
creditorul nu are dreptul decât la daune-interese [art. 1551 alin. (2) C. civ.];
c) condiţiiformalealereduceriiprestaţiilor. În primul rând, ca şLpentru orice
alt remediu, · şi în cazul reducerii prestaţiifor este necesară acordarea prealabilă .a
tennenului suplimentar de executare,. adică punerea în întârziere a·· debitorului [art.
1514 .alin.· (2) C. civ.], în condiţiile art. 1522 C. civ. prin excepţie, dacă punerea în
întârziere operează de drept (art. 1523 C. civ.), creditorul este scutit de acordarea
termenului suplimentar pentru.executare. Tot sub aspectfoimal, trebuie să reţinem că
· reducerea·prestaţiilor poate opera în voinţa creditorului (adică pe cale unilaterală) sau
judiciar. .Toate condiţiile .formale ale rezoluţim1ilor unilaterală respectiv judiciară
trebuie respectate şi . de .·creditorul care invocă· reducerea prestaţiilor: Astfel, de
exemplu, dacă creditorul întelege să invoce uirilateral remediul reducerii prestatiei;·Va.
fi necesară dedaraţia unil~terală de reducere a prestaţiilor, după cum, cu titlu de
condiţie de efectivitâte, va fi necesară comunicarea acestuia către debitor.

209. Rezolutiunea anticipată2 • Rezoluţiunea anticipată este ~proape unifonn

recunoscută în dreptul comparat modem3 • În esenţă, este vorba de situaţiile în care
1
C Chabas, /oi:. ~it., I1r.107.
~ Pentru• investigarea · admisibilităţii acestui tip' de .rezoluţiune în dreptul. actual, a se vedea,
I.Fl. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., ni. l 05 şi urm.; nr. J 59 şi urm. '. •
. Noţiunea de rezoluţiurie anticipată s-a născut în dreptul anglo-saxon '(a se vedea Hochster v. De
La Tour,.1853,118 ER 922; Universal Cargo Carriers Corp v. Citati, 1957, 2 QB 401 -în op. cit., Chitty
on Contra'cts, vol. I, p. 1388, nr. 24-030) în legătură cu conceptul de neexecutare anticipată (anticipato1y
breach) a cărei semnificaţie juridică s~a apreciat că poate fi egală cu o neexecutarea actuală (actual
breach), pe care, de fapt, o anticipează. Pentru detalii, a se V:edea supra, nr.. _26 şi urm.; G.H. Treitel, op.
cit., p.379 şi unn.; nr. 279 şi urm. Regăsim rezoluţiunea anticipată reglementată expres şi în DCFR (art.
Ill-3:504), Priilcipiile UNIDROIT (art. 7.3.3), CVIM (art. 72.1). Sub influenţa Convenţiei de la Viena,
rezoluţiunea anticipată a fost reglementată şi în Legea vânzărilor din Finlanda şi Suedia (art. 62), precum
şi în Legea vânzării din Danemarca (art. 39). În sîarşit, modificarea BGB din anul .2002, a adus cu. sine şi o
reglementare similară rezoluţiunii anticipate (art 323 par. 4 BGB). Ea există şi în ABGB (art. 918),
precum şi în numeroase alte legislaţii sub diverse forme. Chiar şi Codul civil italian (o operă legislativă
mai veche decât toate celelalte exemple de reglementare citate) prevede o fonnulă similară rezoluţiunii
anticipate, în art. 1219 (Când debitorulrefuz.ă expres înainte de termen să îşi execute obligaţiile) şi în
CONTRACTUL CIVIL 299

evidenţa neexecutării esenţiale di11 partea debitorului; există deja anterior scadenţei
obligaţiilor sale, astfel încât este neeconomic şi injust pentru creditor să aştepte
scadenţa obligaţiilor ·creditorului pentru a putea invoca rezoluţiunea. ·Din păcate,
legiuitorul român nu. a acordat atenţia cuvenită acestui .remediu, nefăcând nicio
menţiune în legătură cu o posibilă rezoluţiune anticipată' a contractului. Din această
lipsă nu trebuie să · se deducă însă · inadmisibilitatea unei rezoluţiuni anticipate a
contractului. Lipsa unei reglementări speciale în materie de rezoluţiune anticipată ne
poate determina să credem, .la prima vedere, .că lipseşte o condiţie esenţială a
rezoluţiunii şi anume neexecutarea ·determinantă : şi actuală, astfel cum aceasta se
desprinde din prevederile art. 1551 alin. (1) C. civ., întrucât, în contextul textului citat,
trebuie să fie vorba de neexecutarea unei obligaţii exigibile. - adică de o ·neexecutare
actuală. Cu toate acestea, · o cu totul altă abordare a <subiectului este posibilă· şi
necesară.
Neexigibilitatea actuală a obligaţiei debitorului are la bază un termen suspensiv,
întrucât executarea acesteia depinde de un eveniment viitor şi sigur. [art. 1411 alin. (1)
C.:civ.] care constă în împlinirea unui termen. În anumite situaţii, debitorul poate fi
decăzutdin beneficiul termenului suspensiv, astfel cum prevede art. 1417 C. civ. Nu
reluăm cazurile care ·duc la pierderea beneficiului acestui termen, reţinem doar că,
numeroase din situaţiile de neexecutare anticipată a contractului suntJesne de încadrat
îtitr-'una din ipotezele prevăzute de acest articol. Dacă·avem în vedere generalitatea cu
care este tratată noţiunea de „stare de insolvabilitate" a debitorului în contextul legal
citat; nu se poate să nu observăm gama largă de împrejurări (dispariţia intempestivă a
debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei
proceduri de executare silită etc.) pe care creditorul le poate reţine ca temeiuri pentru a
invoca sancţiunea decăderii debitorului din beneficiul termenului, confohn art.:.·1417
C. civ. Consecinţa imediată a acestei sancţiuni este aceea că obligaţia devine exigibilă
anticipat (conform art. 1418 C. civ.), adică de la data pronunţării decăderii din termen.
De la această situaţie şi până la rezoluţiunea anticipată nu este decât un pas. Odată
exigibilă actualmente obligaţia debitorului, creditorul poate invoca rezoluţiunea chiar
în condiţiile art. 1551 C. civ., adică chiar în condiţiile rezoluţiunii obişnuite. Utilizând
acest detur, prin sfera de ·aplicare a termenului suspensiv, putem acoperi lipsa unei
reglementări speciale în materie de rezoluţiune ·anticipată şi putem da chiar un răspuns
afirmativ. chestiunii admisibilităţii acestui. remediu în contextul noii reglementări.
Desigur că, întreaga discuţie de mai sus, o considerăm·afortiori valabilă şi cu privire
larezilierea anticipată. ·
, În egală măsură, este posibilă rezoluţiunea anticipată şi în contextul punerii de
drept în întârziere a debitorului. Conform art. 1523 alin, (2) lit> c) C. civ., debitorul
este de drept pus în întârziere dacă „şi-a manifestat neîndoielnic faţă de creditor
intenţia de a nu executa obligaţia sau când, fiind vorba de o obligaţie cu executare

art. 1461 (pentru ipoteza insolvenţei debitorului survenită înainte de scadenţa obligaţiilor sale
contractuale). Pentru alte exemple, a se vedea op.· cit., DCFR, voi. I, ·p. 869 şi urm., notele de drept
comparat. Exemplele de mai sus, ne determină să credem că era binevenită şi în noul Cod civil o
reglementare expresă a rezoluţiunii şi că nu se poate susţine că ar fi în vreun fel contrară tradiţiei juridice
româneşti sau că ar fi existat vreun impediment real în reţinerea acestui concept într-o manieră expresă..
 /
/

300 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

succesivă, refuză ori neglijează să îşi execute obligaţia în mod repetat". Or, de îndată
ce debitorul este pus în întârziere, înseamnă că. obligaţiile sale sunt actual exigibile,
ceea ce, înseamnă, mai departe; că neexecutarea viitoare puternic prezumată, poate fi
considerată neexecutare actuală. Debitorul fiind: deja pus. în întârziere. [confonn art.
1516 alin. (2) C. civ.], poate invoca orice remediu împotriva debitorului, în manieră
anticipată, aşadar şi rezoluţiunea unilaterală sau judiciară.

210. Rezilierea. Rezilierea contractului reprezintă o formă de rezoluţiune a

acestuia ale cărei efecte nu au caracter retroactiv, ci numai pentru viitor (ex nune).
Ceea ce înseamnă că diferenţa esenţială între reziliere şi rezoluţiune se observă în
dreptul nostru, la nivelul efectelor acestora. Adesea se mai subliniază însă şi o a două
diferenţă·· faţă de rezoluţiune · şi anume aceea că .·rezilierea este specifică acelor
contracte în care executarea este succesivă, spre deosebire de rezoluţiune care se
aplică În general contractelor CU executare l[nO ictu 1• .
Condiţiile de invocare a rezilierii, atât la nivel substanţial, cât şi la nivel formal
sunt identice cu cele ale rezoluţiunii însă au specificul lor~ conform art. 1549 alin. (2)
· ..
C. civ. „Dacă nu se prevede altfel, dispoziţiile referitoare la rezoluţiune se aplică şi în
cazul rezilierii". Astfel, la nivelul condiţiilor substanţiale .este necesară ·şi ·în cazul
rezilierii o neexecutare însemnată. Particularismul .este dat de caracterul repetat. al
prestaţiilor care imprimă şi condiţiei particularismul său. Astfel: „În cazul contractelor
cu executare succesivă, creditorul are dreptul la reziliere, chiar dacă neexecutarea este
de mică însemnătate, .însă are un ·caracter repetat." .[art. J551 alin. (1) teza a II-a
C. civ.]: La nivelul condiţiilor de formă, invocarea rezilierii trebuie să îndeplinească
exact condiţiile· formale ale rezoluţiunii unilaterale (dacă creditorul înţelege ·Să
rezilieze· unilateral contractul), respectiv cele ale rezoluţiunii judiciare (dacă creditorul
înţelege să invoce rezoluţiunea în instanţă).

211. Efectele rezoluţiunii şi rezilierii. În principiu, întocmai ca şi în vechea

reglementare, efectele rezoluţiunii şi nulităţii contractului sunt guvernate de aceleaşi
reguli generale'. În centrul . acestor: efecte, se regăseşte ideea restituirii prestaţiilor.
Astfel cum s-a arătat, .este practic iinposibilă e.laborarea unei teorii generale. a restituirii
le
2
prestaţiilor datorită complicaţiilor extreme pe care aceasta prezintă • În Codul civil,
se încearcă totuşi o sintetizare esenţialistă a regulilor care trebuie urmate în ipoteza
rezoluţiunii contractului (şi implicit, Şi în cazul nulităţii unui contract)~ Reglementarea
de bază este cuprinsă în art. 1635-1649 C. civ. Confonn art. 1635, regulile titlului
intitulat „restituirea prestaţiilor" se aplică în toate situaţiile în care avem de a face cu
tlesfiinţarea unui contract cu efect retroactiv.(putem include aici rezoluţiunea, condiţia
rezolutorie şi nulitatea contractului), în cazul imposibilităţii fortuite de executare cu

1
Aceasta era optica anterioară Codului civil (a se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan,
op. cit., p. 90, nr. 81; L. Pop, Contractul, p. 752 şi unn.).
2
A se vedea, pentru o detaliere a acestei discuţii, F. Rouviere, L 'evaluation des restitution apres
annulation ou resolutfon de la vente, în RTDCiv. 2009, p. 617 şi unn., nr. 1 şi unn.; pentru o tentativă de
subordonare a obligaţiei de restituire conceptului de răspundere, a se vedea M.L. Moranţais-Demeester,
a
La responsabilite des personnes obligees restitution, în RTDCiv. 1993, p .. 757 şi unn., nr. l şi unn.
CONTRACTUL CIVIL 301

efecte retroactive, în cazul în care condiţia viitoare nu s-a mai îndeplinit (referinţa
priveşte, în principiu, ipoteza de deficiente conditione). Dintre toate, ne vom restrânge
comentaiiile la ipotezele subsumate rezoluţiunii contractului.
Efectele între părţi. Pronunţarea rezoluţiunii de către instanţă sau declararea
unilaterală a acesteia, are ca efect desfiinţarea temeiului juridic care leagă părţile - a
contractului. O asemenea desfiinţare, va avea ca efect' naşterea obligaţiilor reciproce
de restituire a prestaţiilor executate. Dacă însă acestea nu au fost executate, lipsirea de
suport a lor are drept consecinţă faptul că ele nu mai trebuie executate. Aceste noţiuni
desemnează toate un · raport extracontractual (deşi sursa principală este tocmai
contractul), cu efecte oarecum simetric inverse contractului care a fost desfiinţat. În
ipoteza în care prestaţiile au fost deja executate, sau parţial executate, se pune
problema restituirii lor - regula aplicabilă este restitutio in integrum.
Regula fundamentală este aceea că restituirea prestaţiilor se va face în natură.
Potrivit art. 1639 C. civ. „restituirea prestaţiilor se face în natură, prin înapoierea
bunului primit." Regula cunoaşte nuanţări şi excepţii:
a) în ipoteza în care restituirea în natură nu mai este posibilă din cauza
„imposibilităţii sau a unui impediment serios ori aceasta priveşte prestarea unor
servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent" [art. 1640 alin. (1) C. civ.];
b) la restituirea prestaţiilor este aceea că, la restituirea în natură a acestora, se
va ţine seama de „ momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie"
[art. 1640 alin. (2) C. civ.].
c) atunci când debitorul se află în imposibilitate de a restitui prestaţiile în
natură sau este împiedicat de un impediment serios2 sau este vorba de prestaţii
constând în servicii deja efectuate3 , restituirea se va face prin echivalent, adică în bani
[art. 1640 alin. (1) C. civ.]. Regula restituirii prin echivalent are ca pandant o serie de
alte sub-reguli prezente în situaţii speciale. Aceste sub-reguli, nu se limitează la o
restituire obiectivă prin echivalent, ci sunt imp:regnate de ipotetizări specifice
răspunderii (delictuale sal contractuale), reguli în cadrul cărora buna sau
reaua-credinţă a debitorului obligat la restituire au o înrâurire aparte asupra întinderii

Adică, le synallagmatique renverse, cum este ea plastic şi practic numită în dreptul francez.
1

Expresia aparţine lui J. Carbonnier, op. cit., p. 208, m. 107 şi s-a încetăţenit în dreptul francez (pentru
valenţele expresiei, a se vedea Y. M. Serinet, rapp. - Restitutions apres aneantissement du contrat -
art. 1161a1164-7, în op. cit., Avant-projet de reforme du droit des obligations, p. 45.
2
Imposibilitatea obiectivă şi impedimentul serios, credem că ar trebui să fie identificate într-o serie
de cazuri în care un impediment material (de exemplu, transfonmrea radicală a bunului care a făcut
obiectul vânzării rezolvite sau incorporarea sa absolută într-un alt bun etc.) sau legal (de exemplu în
situaţia minorului ţinut la restituire în limita profitului său sau în cazul înstrăinării către un terţ a unui bun
mobil, imposibilitatea restituirii în cazul paraliziei ei de către posesia de bună-credinţă asupra bunurilor
mobile etc.) împiedică realizarea restituirii în natură. Impedimentul serios are în principiu, semnificaţia
unui impediment material sau juridic apt să împiedice restituirea în natură. Intră în această categorie:
pieirea bunului, consumarea bunului consumptibil, dispariţia bunului ca urmare a transformării sau
incorporării (a se vedea, în acest sens, A. Benabent, La revision du passe entre Ies parties, în Colloque
„L 'aneantissement retroactifdu contrat'', în R. Contrats, 2011, p. 18, nr. 12).
3
Serviciile, prin ipoteză, nu pot face obiectul restituirii (de fapt, în cazul lor, este vorba tot de un
impediment material, adică de un impediment obiectiv). De exemplu, întreţinerea prestată mi poate fi
restituită în natură.
302 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0Bl..IGA ŢllLE

acestei obligaţii: Noua reglementare prevede şi o serie de reguli speciale în materie de

restituire prin echivalent· în situaţia în .care bunul ce face obiectul restituirii .a pierit
par~ia~ (aArt 164~ C. civ.) ;:.ipoteză. care,' de fapt, se circumscrie imposibilităţii de
rest1turre m natura; · · I -.... ~· · . .
d) o altă limitare a restituirii, de importanţă tradiţională în dreptul privat, se
referă la restituirea prestaţiilor de către incapabili (art. 1647 C. civ} Textul legal face
o aplicare a regulii minor restituitur non tanquam minor sed tanquam . laesus 1 • ~
prevăzând că ii1capabilul va fi ţinut la restituirea prestaţiilor doar în limita îmbogăţirii
sale, apreciată la data cererii de restituire [alin. (1)]. Prin excepţie, persoana incapabilă
„poate fiţinută la restituirea integrală atunci când, cu intenţie sau din culpă gravă, a
făcut ca restituirea să fie imposibilă" [alin. (2)l .
e) cumulul restituirii cu executarea prin echivalent. Restituirea în natură sau
prin echivalent poate fi dublată de o cerere de despăgubiri__:. daune-interese, în măsura
în· care creditorului obligaţiei contractuale neexecutate i-a fost cauzat un prejudiciu.
Facem în acest sens trimitere la regulile referitoare la aşa-numita executare prin
echivalent (art. 1530 şi urm. C. civ.), reguli care· trebuie utilizate ca etalon şi în
acest caz.
Efectele rezoluţiunii şi rezilierii în raporturile faţă de terţi. Regula de bază care
guvernează aceste efecte este cea a. desfiinţării· drepturilor terţilor constituite de către
dobânditorul initial între momentul încheierii contractului şi cel al desfiintării acestuia:
resoluto jure da~tis, resolvitur jus accipientis. (art. 1648 C. civ.): Evitând' să vorbească
de desfiinţarea actelor de dispoziţie subsecvente2 , legiuitorul se rezumă să precizeze că
„acţiunea îri restituire poate fi exercitată şi împotriva terţului dobânditor". Mai·departe,
sunt menţionate excepţiile de la această regulă:
a) acţiunea în restituire nu· poate fi formulată faţă de terţul dobânditor, dacă
regulile de carte funciară îl împiedică să o facă3 ; ··
b) acţiunea· în restituire mi poate fi utilizată nici împotriva dobânditorului de
bună-credinţă a unui buh mobil, dacă. acesta dovedeşte întrunirea. tllturor. condiţiilor
pentru dobândirea proprietăţii asupra bunurilor mobile prin posesie de bună-tredinţă4 ;

1
Despre întinderea acestui principiu, a se vedea A. Benabent, loc. cit., p. 17 nr. 9; Într-o redactare
sintetică,art 1174-5 din Anteproiectul Catala, prevede: „Les restitutions <lues a un incapable sont reduites
aproportion du profit qu'il a retire de l'acte annule". Restul regulilor cu incidenţă şi asupra principiului de
care vorbim sunt extrem de detaliate în art. 1117-3, 1117-4, 11I8-1118-4 din Anteproiect.
2
Care e sănătos.să rămână în vigoare în raporturile dintre dobânditorul iniţial şi cel subsecvent, cu
toate consecinţele pe care evicţiunea dobânditorului final le. atrage în cadrul acestui raport contractual.
3
Este vorba de decăderea din dreptul la acţiunea în rectificare tabulară. A· se vedea, în acest sens,
art. 909 alin .. (2) C. civ. care prevede un termen de decădere de 5 ani pentru acţiunea îndreptată împotriva
dobânditorului de bună-credinţă printr-un act cu titlu gratuit a proprietăţii; a se vedea, de asemenea,-art.
909 alin. (3) C. civ. pentru termenul de decădere de 3.ani sau de 1 an pentru acţiunea în rectificare tabulară
faţă ·de terţul subdobânditor · de .bună-credinţă. Instituind această regulă, practic legiuitorul· consacră
indirect o modalitate distinctă de dobândire a dreptului de.proprietate care este corelată cu uzucapiunea
tabulară prevăzută de art. 931 C. civ.
4
A se vedea art. 937 C. civ. pentru condiţiile necesare .pentru a ·se ·putea invoca dobândirea
dreptului de proprietate prin posesia de bună-credinţă asupra unui bun mobil; a se vedea, de asemenea art.
9-39 şi 940 C. civ., referitoare la dobândirea în alte condiţii decât cele menţionate la art. 937 C. civ. a
bunurilor mobile corporale şi a titlurilor la purtător (prin aşa-numita uzucapiune mobiliară). ~
CONTRACTUL CIVIL 303

c) restituirea nu va putea fi solicitată nici terţului care a uzucapat bunul ce face

obiectul actiunii în restituire 1;
d) în sf'arşit, toate actele juridice, cu excepţia celor de dispoziţie şi cu excepţia
celor cu executare succesivă (care vor putea fi menţinute cel multun an de la data
desfiinţării titlului constituitorului, dacă au fost supuse formalităţilor de publicitate
prevăzute de lege), vor fi menţinute, conform art. 1649 C. civ., dacă au fost făcute în
favoarea unui terţ de bună-credinţă.

Secţiunea a 6-a
Executarea prin echivalent

Subsecţiunea 1.
Noţiune. Condiţii. Clasificare. Clauze de nerăspundere

212. Noţiunea de daune-interese. Astfel cum am arătat mai sus, noţiunea

tradiţională de răspundere contractuală se confundă, de fapt, cu cea de executare prin
echivalent, chiar dacă adesea se utilizează termenul de răspundere pentru toate fonnele
de remedii care presupun o neexecutare din partea debitorului2. Prin daune-interese
înţelegem despăgubirile în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească, fn
scopul reparării prejudiciului siiferit de creditor ca urmare a neexecutării culpabile a
obligaţiilor contractuale. În momentul în care sunt întrunite condiţiile răspunderii
contractuale, creditorul are dreptul de a pretinde debitorului plata de daune-interese.
În acest mod, creanţa sa iniţială este înlocuită cu o altă creanţă, care are ca obiect suma
de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit3• Aceasta nu înseamnă
transformarea obligaţiei iniţiale într-o altă obligaţie. După cum s-a spus chiar şi în
doctrina românească mai veche, „despăgubirile sunt datorate. în virtutea însăşi a
obligaţiei iniţiale'"'. Remediul executării prin echivalent este universal recunoscut în
dreptul comparat5 • Pe de altă parte, din punct de vedere tehnic, executarea prin
1
A se vedea art. 930 C. civ., referitor la uzucapiunea imobiliară extratabulară (tennenul de
uzucapiune fiind de 10 ani); a se vedea, de asemenea, art. 931 C. civ., referitor la uzucapiunea tabulară
(tennenul de uzucapiune fiind de 5 ani).
2
A se vedea supra, nr. 166 şi urm. .
3
Răspunderea contractuală este definită divers. Pare să reprezinte o accepţiune comună însă ideea
că ea cuprinde un ansamblu de reguli menite să repare prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea
contractuală. De aceea, se spune în doctrină uneori, că odată neexecutată obligaţia contractuală, ea este
înlocuită de obligaţia de a răspunde civihnente (a se vedea, în acest sens, G. Legier, loc. cit„ nr. l; Fr.
Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 504, nr. 534); în dreptul nostru, executarea prin echivalent este
prezentată făcându-se corelaţia necesară a acesteia cu răspunderea contractuală (a se vedea, de exemplu,
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 321 şi urm.; L. Pop, Contractul. p. 644 Şi urm., nr. 259 şi urm.).
A se vedea, de exemplu, T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 319; C .. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit.,
4

p. 313.
5
Chiar dacă opticile sistemelor de drept sunt parţial diferite, le leagă principii similare de evaluare
a prejudiciului. A se vedea, pentru comparaţii, Th. Musgrave, loc. cit„ p. 349 şi urm., p. 355 şi urm.; a se
vedea, de aşemenea, G.H. Treitel, op. cit., p. 75 şi urm., nr. 73 şi urm.
304 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

echivalent este singurul remediu .care se poate cumula cu orice alt remediu,
necunoscând reale incompatibilităţi cu celelalte 1•.
Caracterul pecuniar al daunelor-interese. Întotdeauna daunele-interese se
stabilesc în bani. Instanţele de judecată nu· sunt competente să-l oblige pe debitor la
executarea în natură a unei alte prestaţii, decât acee.a stabilită de către părţi în contract.
Dacă executarea în natură nu mai este posibilă, nici chiar pe cale silită, mijlocul cel
mai potrivit de reparare a prejudiciului cauzat creditorului este, fără îndoială, obligarea
debitorului la plata de despăgubiri băneşti. Aceeaşi soluţie este aplicabilă şi în cazul
când prejudiciul a fost. cauzat de debitor prin executarea necorespurizătoare ori cu
întârziere a obligaţiilor contractuale. ·
Daunele-interese au vocaţia cumulului cu celelalte· remedii. Astfel cum am
arătat cu ocazia prezentării principiilor remediilor pentru neexecutarea contractului,
acestea pot fi în principiu cumulate, cu condiţia să nu fie incompatibile. În ceea ce
priveşte remediul daunelor-interese, acesta are vocaţia· primară. de a fi cumulat cu
oricare dintre remediile existente, datorită naturii sale pecuniare şi datorită funcţiei
sale reparatorii, menită să acopere orice neajuns al celorlalte remedii.

213. Reglementarea. O parte din texte se află în Capitolul IV, .intitulat

„Răspunderea civilă", din Titlul II („Izvoarele obligaţiilor"), al Cărţii a V-a („Despre
obligaţii"). În acest context legal, regăsim textul art. 1350 C.civ. care este dedicat în
mod expres răspunderii contractuale. În continuarea acestei reglementări, regăsim o
sumă de texte dedicate „cauzelor exoneratoare de răspundere" (art. 1351-1356 C. civ.)
care includ. o·. serie de reguli .deopotrivă aplicabile răspunderii contractuale şi
răspunderii delictuaie. În cadrul lor, regăsim şi norme referitoare la clauzele speciale
cu privire la răspundere (art. 1355 C civ.) care prezintă un interes major pentru
determinarea conţinutului răspunderii contractuale. . ·
Cealaltă parte a textelor dedicate răspunderii se regăseşte în Capitolul II intitulat
„Executarea silită a obligaţiilor"2 , din Titlul V („Executarea obligaţiilor"), Cartea a
V-a („Despre ·obligaţii"). · Între dispoziţiile generale ale acestui capitol, dedicat
remediilor pentru neexecutare, se află două texte care prezintă interes pentru noţiunea
de răspundere: unul dintre acestea (art. 1518 C. ci:v.) prevede răspunderea personală a
debitorului pentnl neexecutarea obligaţiilor sale3, iar celălalt text (art. 1519 C. civ.)
reprezintă o reglementare din care se poate deduce aşa-numita răspundere contractuală
a debitoruluipentru fapta altei persoane (art. 1519 C. civ.). Pe de altă parte, în cadrul

1
De exemplu, executarea prin echivalent sub fonnu)a.daunelor-interese moratorii (adică pentru
întârzierea în executare) se va putea cumula cu excepţia de neexecutare sau cu rezoluţiunea, precum şi cu
termenul suplimentar.de executare.
2
Trebuie observat.titlul impropriu al acestui capitol care reglementează, între altele executarea prin
echivalent şi rezoluţiunea care nu constituie în niciun caz expresii ale executării silite a obligaţiilor, decât
într-o concepţie extrem de extensivă a ideii de obligaţie .
. Textul este dedicat răspunderii în general, fără a fi particularizat la răspunderea contractuală, după
3

cum, aproape tot capitolul este dedicat neexecutării îri general a obligaţiilor, indiferent de sursa acestora,
contractuală sau extracontractuală.

i·
J
CONTRACTUL CIVIL 305

aceluiaşi capitol, o întreagă secţiune este dedicată şi răspunderii contractuale care este
asimilată executării prin echivalent (secţiunea a 4-a, art. 1530-1548 C. civ.) :
1

214. Condiţiile daunelor-interese. Deşi ain analizat la nivel principial con-

diţiile răspunderii contractuale în concepţia tradiţională asupra acesteia, în cele ce
urmează le· vom relua schematic din perspectiva practică a: remediului executării prin
echivalent a obligaţiilor contractuale. Înainte de a enumera condiţiile necesare pentru
ca daunele-interese să poată fi acordate, se cuvine să subliniem că, spre deosebire de
celelalte remedii, în cazul de faţă; nu este necesară punerea prealabilă in întârziere a
debitorului2. Sensul.este acela că acordarea de daune-interese se poate realiza în toate
cazurile în care există o neexecutare culpabilă· şi aceasta: cautează creditorului un
prejudiciu. Lipsa necesităţii acestei condiţii este datorată art. 1522 alin. (4) C. civ.,
care prevede efectul primar al punerii în întârziere.·· Conform acestui text, în cadrul
termenului suplimentar de executare a contractului, creditorul nu poate recurge la
celelalte remedii, cu excepţia nominală a daunelor-interese şi excepţiei de neexecutare.
De unde se deduce că acordarea daunelor-interese nu este conditionată în niciun fel de
punerea în întârziere3 • · ' ·

@) în primul rând, este necesar să existe o neexecutar{!JL.unei.obligaţii con-

tractuale. Neexecutarea trebuie să privească obligaţii rezult~te din contract pentru a
vorbi de răspundere contractuală4 • Evident însă că, art. 1530 şi urm. C. Civ. se referă la
orice neexecutare a unei obligaţii, contractuale sau · extracontractuale (pentru că
1
Reamintim că, executarea prin echivalent nu este identică neapărat cu o răspundere contractuală.
Reglementarea cuprinsă în această secţiune este dedicată acoperirii prejtidciilor rezultate din neexecutarea .
culpabilă a oricărei obligaţii, indiferent de sursa acesteia. Cu toate acestea,observăm că domeniul său
predilect de aplicare este cel al răspunderii cotractuale, din moment ce, pentru răspunderea delictuală s-âu
prevăzut reguli specifice de reparare a prejudiciului extrem de detaliate (a se vedea art. 1381-1395 C. civ.).
Deşi este vorba de o „dublură" legală parţială a textelor, se poate observa că cele dedicate executării prin
echivalent se referă cu precădere la răspunderea contractuală (de exemplu, dacă avem în vedere textele
care reglementează clauza penală - art. 1538-1543 C. civ. sau pe cele care reglementează clauzele de
arvună-art: 1544-1546 C. civ.).
2
Ceea ce marchează o diferenţă consistentă de abordare a remediului faţă de vechiul Cod civil, în
contextul căruia se considera că este absolut necesară punerea în întârziere (a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan,
op. cit., p. 318, nr. 243; L. Pop, Contractul, p. 663, nr. 266). Noua reglementare marchează depărtarea
legiuitorului român faţă de sistemele de drept care impun punerea în întârziere ca şi pre-condiţie pentru
acordarea daunelor-interese. Cu toate acestea, pentru anumite forme de executare prin echivalent sau
răspundere contractuală, chiar legiuitorul prevede exigenţa unei notificări privind denunţarea neexecutării - a
se vedea, de exemplu, în materie de vicii ascunse, art. 1709 C. civ. care vorbeşte de obligaţia cumpărătorului
de a aduce viciile ascunse la cunoştinţa vânzătorului în termen rezonabil. Dacă nu o face, cumpărătorul va
pierde implicit şi dreptul.la daune-interese, cu excepţia cazului în care vânzătorul este de rea-credinţă şi a
tăinuit existenţa viciului - art. 1709 alin. (4) C. civ. (a se vedea în materie de vânzări comerciale, aceeaşi
soluţie, de exemplu, art. 377. Cod comercial german şi art. 377-378 Cod comer~ial austriac, mai ales art.
38-40 CVIM în materie de denunţare a neconformităţii mărfurilor). · .
3
Nu mai puţin adevărat este însă faptul că, creditorul, poate să aibă tot interesul să utilizeze
punerea în întârziere a debitorului pentru că, în acest mod, va putea proba mai uşor neexecutarea
contractului. ·
Pentru o prezentare extrem de amplă a. noţiunilor de neexecutare, executare defectuoasă, neco-
4

respunzătoare, cu întârziere, a se vedea Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. ·cit., p. 508 şi urm., nr. 542;
a se vedea, de asemenea, L. Pop, Contractul, p. 647, nr. 261 şi urm. ·
306 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

remediul este disponibil nu numai sub forma răspunderii contractuale). Neexecutarea,

pentru 'a da dreptul la daune-interese poate fi de orice fel 1: totală, parţială, a unei
obligaţii principale sau accesorii, esenţiale sau secundare etc. Pe de altă parte, poate fi
vorba de o executare defectuoasă (care reprezintă tot o neexecutare lato sensu):
executare cu întârziere, necorespunzătoare cantitativ sau calitativ, executare care
nesocoteşte modul ·de executare stabilit de părţi etc. Astfel cum se desprinde din
prevederile art. „)551 C. civ., daunele-interese pot fi acordate chiar şi pentru
neexecutări „de mică însemnătate". Cu alte cuvinte, orice abatere de la principiul forţei
obligatorii a contractului, constituie sub aspectul neexecutării o condiţie primară
suficientă pentru acordarea de daune-interese;
b) Îll al doilea rând, este necesară dovedirea culpei sau vinovăţiei debitorl.1lui2
în neexecutarea obligaţiilor contractuale.. Existenţa acestei condiţii se desprinde din
prn·Vederile. art.. 1530 (care se referă la neexecutarea culpabilă sau în orice caz, îară
justificare, a obligaţiilor contractuale3) şi din prevederile art. 1547 C. civ. (care
prevede expres că „debitorul este ţinut să .repare prejudiciul cauzat cu intenţie sau din
culpă."). De asemenea, legiuitorul adaugă, cu .ocazia reglementării dreptului la
daune-interese şi ipoteza neexecutării „fără justificare" a obligaţiilor, situaţie care
trimite la cazurile de neexecutare justificată prevăzute de art. -l55S:-lS57 C. civ. 4 În ce
priveşte proba culjyei,._legiuitorul reglemente~ă U:n sistem.lega,}. bazat pe prezumţii în
această privinţă (art. 1548 C. civ.), prevăzând di, în 'cazl:tlneexecutării obligaţiilor
contractuale, culpa debitorului este prezmnată, 'Totilşi; fi9e~stă regulă de probă trebuie
nuanţată. Ea se referă numai la situaţia obligaţîifo1: de' rezultat, în cazul obligaţiilor de
mijloace chestiunea probei operând _difen{\ _creditorul, în principiu, trebuie să
dovedească lipsa depunerii diligenţelor.·. suf!c:ie~te de ·către debitor pentru atingerea
rezultatului· promis. Dincolo de a~eas'tă, discuţie, trebuie subliniat că elementul
vinovăţie sau culpă nu se regăseşteîil(potezele de caz fortuit şi de forţă majoră, astfel
·. \ .

1
kacelaşi sens este şi art. III.-3.701 care ~clude orice fel de abatere de la obligaţiiloe contractuale
în sfera neexecutării, cu condiţia să genereze un prejudiciu. În această optică, executarea defectuoasă (a se
vedea, de exemplu, vânzarea unui bun afectat de vicii asctmse) nu este decât o expresie a neexecutării, în
general. .
2
Pentru importanţa acestui element în dreptul comparat al remediilor şi pentru sublinierea lipsei
unor diferenţe practice de esenţă între diversele opţiuni existente în sistemele de drept, a se vedea G.H.
Treitel, op. cit„ p. 7 şi urin„ nr. 8 şi unn.
3
Dată fiind analiza cazurilor de la art. 1555 şi urm. C. civ., trebuie să înţelegem prin ,,neexecutare
fără justificare" tot o neexecutare culpabilă. De asemenea, mai putem include în sfera acestei noţiuni şi
ipotezele în care, deşi nu există o culpă propriu-zisă, avem de a face cu o atribuire a consecinţelor
neexecutării în sarcina debitorului, chiar de către legiuitor - este aşa-numita „imputabilitate legală".
Cazurile tipice sunt cele ale garanţiei de vicii ascunse sau . evicţiune în care debitorul nu este de
rea-credinţă şi este totuşi obligat să repare în manieră limitată prejudiciul cauzat creditorului. Aceeaşi
abordare se regăseşte şi în dreptul comparat. În art. lll.-3.701 DCFR indică dreptul creditorului la
daune-interese, cu excepţia cazului în care neexecutarea este „scuzată" (cu sensul de „nejustificată").
Culpa sau vinovăţia debitorului în neexecutare este, de regulă, o condiţie în toate legislaţiile modeme.
Există cazuri de excepţie, când condiţia culpei nu este necesară. Cazul tipic este cel al neconformităţii
bunului vândut.
4
Rolul este acela de a preîntâmpina, de exemplu, invocarea daunelor-interese pentru timpul în care
cealaltă parte nu îşi.execută obligaţiile în mod legitim, ca urmare a excepţiei de neexecutare (art. 1556
C. civ.).
CONTRACTUL CIVIL 307

cum acestea sunt definite de art. 1351 C. civ. Tocmai de aceea, daunele-interese sunt
un remediu inaplicabil în cazul neexecutării fortuite a contractului; dacă fapta victimei
sau a terţului întrunesc condiţiile forţei majore sau, uneori, ale cazului fortuit, pot şi ele
înlătura răspunderea contractuală potrivit art. 1352 C. civ.
c)în al treilea rând, este necesară existenţa prejudiciului • Condiţia se deduce din
1

chiar definirea legală a dreptului creditorului la daune-interese care sunt văzute de

către legiuitor ca o despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin neexecutare (art. 1530
C. civ.). În ce priveşte condiţiile prejudiciului pentru ca acesta să poată fi reparat, noua
reglementare cuprinde o serie de reguli destul de precise. Aceste reguli sunt:
i. reg.:!a reparării prejudiciului cert2 (art. 1532 C. civ.) care presupune că
numai prejudiciul care poate fi determinat cu certitudine este supus reparaţiei prin
daune-interese. Intră în sfera prejudiciului cert bineînţeles, prejudiciul actual, dar şi
prejudiciul viitor (art. 1532 alin. (1) C. civ. - cu condiţia ca acesta să poată fi stabilit
cu certitudine în prezent), cât şi prejudiciul rezultat din pierderea unei şanse [art. 1532
alin. (2) C. civ. - element remarcabil de noutate3], cu precizarea că prejudiciul al cărui
cuantum nu se poate stabili cu certitudine, se determină de către instanţa de judecată
[art. 1532 alin. (3) C. civ.];
ii.regula reparării prejudiciului previzibif (art. 1533 C. civ.) - este o regulă
universal recunoscută5 , în pofida unor curioase şi profund contestabile păreri .mai
recente din doctrină, în virtutea căreia, nu pot fi supuse reparaţiei decât prejudiciile
care putea fi în mod rezonabil prevăzute la data încheierii contractului. În formularea

1
A se vedea: Ph. Casson, Dommages et interets, în Rep. civ. Dalloz, sept. 2009 (dem. mise ajour,
sept. 2011 ), nr. 1 şi urm.; G. Legier, loc. cit., nr. 155 şi unn. Pe de altă parte, existenţa prejudiciului este o
condiţie obligatorie în mai toate sistemele de drept pentru acordarea de daune-interese, cu mici excepţii în
dreptul anglo-saxon (a se vedea op: cit. - DCFR, voi. I, p. 918 şi urm„ notele de drept comparat).
2
A se vedea G. Legier, loc. cit„ nr. 159 şi unn.
3
Prejudiciul rezultat· din pierderea unei şanse are o semnificaţie sin1ilară celui din răspunderea
delictuală (a se vedea infra, repararea prejudiciului în cazul răspunderii extracontractuale). În .esenţă,
pierderea unei şanse constă în prejudiciul pe care partea unui contract îl încearcă prin pierderea, din cauza
neexecutării debitorului contractual, a posibilităţii de a obţine un anumit rezultat sau măcar de a opta între
mai multe situaţii juridice. De exemplu, reprezintă pierderea unei şanse, ipoteza în care avocatul omite să
înregistreze în tennenul legal calea de atac în favoarea clientului său. Evaluarea prejudiciului în acest caz,
trebuie să ţină seama de un raţionament prospectiv (posibilitatea reală de a obţine un anumit rezultat dacă
executarea ar fi avut loc) şi un raţionament retrospectiv (probabilitatea ca un anumit rezultat să se producă,
în funcţie de situaţia juridică anterioară neexecutării din partea debitorului).
A se vedea G. Legier, loc. cit., nr. 163 şi unn.
4
5
Este vorba de un punct de veder comun în dreptul comparat. A se vedea: G.H. Treitel, op. cit„
p. 88 şi urm. (toate sistemele de drept recunosc limitarea reparării prejudiciului contractual la prejudiciul
previzibil - este una din diferenţele f~ndamentale între răspunderea contractuală şi răspunderea delictuală
în sistemele continentale de drept). ln dreptul francez, a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette,
op. cit„ p. 505 şi urm„ nr. 538; B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ p. 602 şi unn„ nr. 1439 şi unn.
Exact acelaşi punct de vedere se regăsea şi în doctrina românească anterioară intrării în vigoare a codului
(a se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 322, nr. 246; L. Pop, Contractul, p. 669 şi
urm.) şi se regăseşte în toate sistemele europene de drept, cu una sau două excepţii nenotabile (a se vedea
op. cit„ DCFR, voi. I, p. 930 şi urm„ note de drept comparat. De asemenea, regula previzibilităţii
prejudiciului se regăseşte. şi în comerţul internaţional (a se vedea, de exemplu, art. 74 CVIM) sau în
propunerile modeme de codificare (a se vedea, de exemplu,. art. 111.-3. 703 DCFR).
308. TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

textului legal: „Debitorul răspunde mimai de prejudiciile pe care le-a prevăzut. sau
putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului, afară
de cazul în care neexecutarea este intenţionată ori se datorează culpei grave a acestuia:
Chiar şi în acest din unnă caz, ·daunele-interese im, cuprind decât ceea ce este
consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.?' Aşadar, regula previzibilităţii
prejudiciului este părăsită· şi· repararea poate fi extinsă şi· la prejudiciile imprevizibile
în ipotezele de.neexecutare intenţionată 1 sau de culpă gravă â debitorului (când se
consideră că se trece în sfera răspunderii. delictuale unde repararea prejudiciului nu
este limitată de această regulă). Totuşi, pentru ca acest prejudiciu.să poată fi reparat, se
prevede că este necesar ca el să fie consecinţa directă ·şi necesară a neexecutării
(indicându-se astfel ideea unui raport de cauzalitate necesar) 2 ;
iii. regula reparării prejudieiului material şi a prejudiciului moral [art.. 1531
alin. (3) C. civ:]3: Dacă în privinţa prejudiciului material este limpede că obligaţia de
reparaţie există, în doctrina şi jurisprudenţa anterioare noului Cod civil; ideea reparării
prejudiciilor nepatrimonfale rezultate din neexecutarea contractuală era privită cu
ezitări. Pentru a înlătura echivocul, art. 1531 alin. (3) C. civ. a dispus: „Creditorul are
dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial". Este suficient să ne gândim la
ipoteza prejudiciilor corporale generate de executarea defectuoasă a unui contract
medical pentru a vedea cât de importantă este statuarea acestei reguli în dreptul nostru
pozitiv; .· . . .
iv. repararea prejudiciului este limitată de mora creditoris (art. 1534 C. civ.)
sau, mai larg, de 'orice neexecutare imputabilă creditorului {chiadără culpă). În acest
sens, atunci când creditorul a contribuit prin atitudinea sa. ia producerea prejudiciului,
despăgubirile datorate de debitor se vor diminua corespunzător [art. 1534 alin. (1)
C. civ.]. Este vorba în acest caz. ele situaţiile în care colaborarea părţilor implică
coparticiparea creditorului. la. executare. Lipsa colaborării poate ·să mărească
prejudiciul cauzat creditorului. De exemplu; nefurnizarea informaţiilor corecte de către
creditor - informaţii necesare pentru o bună executare a coritracrillui,l-au împiedicat
pe debitor să îşi execute obligaţiile. Daunele-interese trebuie diminuate în acest caz
proporţional cu contribuţia creditorului la producerea prejudiciului. Regula reducerii

1
Punct de vedere existent Şi anterior intrării în vigoare a noii reglementări (a se vedea C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit„ p. 322, nr. 246; L. Pop, Contractul, p. 671 - excepţia era prevăzută şi ea expres de art.
1085 parte finală din vechiul Cod civil). Pentru dezvoltări, a se vedea Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette,
op. cit„ p. 507, nr. 540 şi rnai ales, B. Starck, H. Ro land, L Boyer, op. cit„. p. 605 şi urm„ nr. 1446 şi
unn.). Legiuitorul ·român a preferat reglementarea nuanţată care se regăseşte astăzi în propunerile de
reglementare uniformă şi care extinde excepţia în mod expres şi la culpa ·gravă a debitorului (a se vedea,
de exemplu, art. III.-3.703 DCFR).
2
Pentru dezvoltări, a se vedea G. Legier, loc. cit„ nr. 160 şi unn .
. Uneori, anterior noii reglementări, doctrina trecea sub tăcere posibilitatea acordării de
3

daune-interese pentru prejudiciul moral . de sorginte contractuală, fără a exclude însă posibilitatea de
acordare (a se vedea, de exemplu,· C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit.; p. 315 sau 322 şi unn.). Alteori se
admitea expres . posibilitatea acoperirii daunelor morale contractuale (a se vedea, de exemplu, L. Pop,
Contractul, p. 666 şi urm.). În dreptul francez, posibilitatea era mdiscutabil admisă (a se vedea, de
exemplu, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 505, nr. 537): · ·
CONTRACTUL CIVIL 309
daunelor-interese se aplică şi atunci când prejudiciul este cauzat îri parte de un
1

eveniment pentru care creditorul şi-a asumat riscul [art. 1534 alin. (1) teza a II-a]2.
· ··('!) repararea prejudiciului este limitată de obligaţia creditorului de minimizare a
prejudiciului3 [art. 1534 alin. (2) C. civ.]. Din textul legal indicat, se deduce existenţa
unei obligaţii a creditorului de a depune ailigenţe îJJ~11Lînlfilu.rării conseciiiteIOr~'
prejuo1Ciabile pe care le are neexecutarea, dacă aceste diligenţe stau în puterea sa. De
e~atw:aLca,_lntr-.un contract, creditorul să îl. atenţioneze pe deortor cu
privire la caracterul defectuos al neexecutării acestuia şi nu să aştepte o tmâlizare
defectuoasă a acestei executări necorespunzătoare pentru ca apoi' să solicite
daune-interese mai mari. Aşadar, în funcţie de diligenţele pe care creditorul le poate
depune în vederea minimizării prejudiciului, daunele-interese pot fi reduse proporţiona!;
vi. în ce priveşte proba prejudiciului, art. 153 7 C. civ. instituie· două reguli. In
primul rând, întotdeauna sar,cina probării prejUdieluiui apa!J:i11;e_ credita~~~· În ai--
doilea rând, proba neexecutării nu îl scuteşte pe creditor de sarcina probei
prejudiciului. Excepţie fac situaţiile în care prin lege sau convenţia părţilor se prevede
altfel. O astfel de situaţie de excepţie se constată în cazul obligaţiilor monetare, pentru
care, pentru acordarea·daunelor moratorii după momentul scadenţei nu trebuie să facă
dovada vreunui prejudiciu [art. 1535 alin. (1) C. civ.].
d) existenţa unui raport de cauzalitate. Existenţa acestei condiţii este subliniată
de chiar reglementarea dreptului la daune-interese (art. 1530 C. civ.) unde se prevede
că prejudiciul, pentru a fi reparat,. trebuie să fie cauzat. de neexecutarea debitorului.
Mai mult de atât, se prevede şi natura acestui raport de cauzalitate: prejudiciul trebuie
să fie consecinţa directă şi necesară a neexecutării •
4

. 215. Clasificarea daunelor-interese. Daunele-interese sunt despăgubiri în bani

pe care debitorul va fi ţinut să le plătească creditorului pentru. repararea prejudiciului
generat de neexecutarea culpabilă a obligaţiilor sale. Daunele-interese sunt de două 1

feluri: compensatorii şi moratorii. Această· clasificare, de altfel tradiţională, se· deduce

din prevederile art. 1531 C civ. care prevede principiul reparării integrale a
prejudiciului5•
1
Este vorba doar de situaţia în care prejudiciul ·a fost parţial cmizat de acest eveniment şi nu
integral, caz în care operează clauza de nerăspundere, de fapt.
2
Trebuie să observăm o uşoară contradictie între prevederile art. 1534 alin. (l) teza a II-a (conform
căreia daunele~interese se diminuează da~ă cr~ditorul şi-a asumat riscul evenimentului care a generat
producerea prejudiciului) şi cele ale art. 1355 alin. (4) C. civ'., conform cărora „declaraţia de acceptare a
riscului producerii unui. prejudiciu nu constituie, prin ea însăşi, renunţarea victimei la dreptul de a obţine
plata despăgubirilor": · .. .
3
Este o chestiune care ţine de obligaţia de cooperare contractuală şi se deduce din executarea cu
bună-credinţă a contractului (a se vedea, în acest sens, L. ·Pop, loc. cit„ Executarea contractului sub
autoritatea principiului solidarismului contractual, p. 99 şi urm.). Obligaţia de minimizare a prejudiciului
(duty of mitigation) provine din dreptul anglo-american, dar se regăseşte nenominal în numeroase legislaţii
europene (a se vedea, de exemplu, op. cit., DCFR, voi. I, p. 937 şi unn„ note de drept comparat).
Cu consecinţa înlăturării consecintelor indirecte de natură prejudiciabilă şi a tuturor prejudiciilor
4
·
care nu sunt neapărat condiţionate de neexecutare. A se vedea, pentru prezentarea condiţiei cauzalităţii, B.
Starck, H. Roland, L. Boyer, oP, cit„ p. 619 şi urm., nr. 1475 şi unn. . ·
Pentru prezentarea principiului, a se vedea Ph. Casson, loc. cit„ nr. 15 şi unn.
5
. 310 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Daunele.:interese compensatorii sunt despăgubiri în bani care se plătesc

creditorului pentru a-i repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea totală sau
parţială ori executarea necorespunzătoare a· obligaţiilor de către debitor (de exemplu,
în ipoteza neexecutării totale a obligaţiilor antreprenorului de a construi o casă, acesta
va datora clientului contravaloarea executării de care cel. din urmă a fost lipsit). În
esenţă, .este vorba de orice despăgubiri acordate creditorului şi a căror menire este
aceea de a repara orice prejudiciu rezultat din neexecutare, cu excepţia prejudiciului
rezultat din întârzierea în executare 1•
Daunele-interese moratorii sunt despăgubirile în bani care reprezintă echiva-
lentul prejudiciului provocat creditorului prţn întârzierea executării obligaţiei de către
debitor (în exemplul anterior, antreprenorul îşi execută obligaţia faţă de client, dar cu
întârziere, creditorul suferind un prejudiciu ca· urmare a întârzierii pentru că a trebuit
să plătească o chirie neputând să locuiasc? în casă).
Cumul sau non-cumul? Principala deosebire dintre cele două .categorii . de
daune-interese constă în aceea că daunele-interese compensatorii înlocuiesc executarea
în natură a obligaţiilor contractuale şi, prin urmare, nu se cumulează cu aceasta. Cu alte
cuvinte, debitorul nu poate fi ţinut, în acelaşi timp, la plata. de daune-interese
compensatorii şi la executarea în natură a prestaţiilor la care s-a îndatorat prin contract.
Dimpotrivă, dauneleinterese moratorii se cumulează întotdeauna cu executarea în natură
a obligaţiei sau cu plata de .daune-interese compensatorii2 , .
O altă clasificare legală. Pe de altă parte, acelaşi principiu al reparării integrale
a prejudiciului, reglementat de art. 1531 C. civ., permite identificarea unei alte
·clasificări. Astfel, potrivit art. 1531 C. civ., daunele-interese .se compun din echiva-
lentul pierderii efectiv suferite de către creditor sau damnum emergens3 (în exemplul
de mai sus, daunele . compensatorii se identifică ipotezei . date), precum şi din
echivalentul beneficiului nerealizat sau lucrum cessans (în. exemplul de mai sus,
putem să presupunem că beneficiarul antreprizei urma să vândă construcţia unui terţ -
eventualul profit pe care l-ar fi realizat pnn intermediul acestei vânzări şi pe care nu îl
va mai realiza din cauz.a neexecutării antreprenorulµi; are semnificaţia unui..beneficiu
nerealizat)4. ·

216. Clauzele de modificare a răspunderii. Marea majoritate a normelor

juridice aplicabile acestei materii sunt supletive. Aşa ·se explică faptul că pot ·fi
modificate prin acordul de voinţă al părţilor. Convenţia prin care părţile contractante
stabilesc expres clauze de modificare a răspurideril lor este .necesar să fie încheiată
înainte de neexecutarea prestaţiilor şi de pioducerea prejudiciuluL .
Din capul locului precizăm că, prin convenţie, părţile pot doar. să modifice
răspunderea contracttială. Ele nu pot stipula în contract clauze prin care debitorul să fie

1
A se vedea, în acest sens, Ph. Casson, loc. cit., nr. 2; L. Pop, Contractul, p. 665 şi unn.
2
A se vedea, de exemplu, CSJ, s. c01n., dec. nr. 66111995, în Dreptul nr. 5/1996, p. 125.
3
Prin care se înţelege micşorarea patrimoniului creditorului cauzată de neexecutarea lato sensu a
obligaţiilor contractuale de către debitor (a se vedea TS, s. civ., dec. nr. 415/1980, în RRD nr. 10/1980,
p. 64). .
4
A se vedea L. Pop, Contractul, p. 666 şi unn.

,· . '~,.
CONTRACTUL CIVIL 311
exonerat de orice răspundere chiar dacă neexecutarea provine din culpa sa gravă sau
pentru dol. Astfel de clauze sunt lovite de nulitate absolută, deoarece existenţa lor este
o dovadă implicită a faptului că debitoml nu a avut intenţia de a se obliga juridic. În
acest sens, art. 1355 alin. (l) C. civ. prevede limpede: „Nu se poate exclude sau limita,
prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul material cauzat
altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă".
Textele legale (cuprinse în art. 1355 C. civ.) referitoare la clauzele de
nerăspundere permit identificarea a trei categorii de clauze valabile de modificare a
răspunderii contractuale: clauze de exonerare de răspundere pentru anumite cazuri
exceptate sau culpe detennînate; clauze de plafonare sau limitare a răspunderii; clauze
de agravare a răspunderii 1•
a) clauze valabile care e.xonerează de răspundere. Aşa cum am afinnat,
clauzele prin care debitorul este exonerat de răspundere pentru neexecutare sunt nule 2 •
În schimb, sunt valabile şi pot fi stipulate în contract, clauze prin care debitorul este
exonerat de răspundere atunci când, neexecutarea lato sensu a obligaţiilor, se
datorează unei culpe determinate, cum este neglijenţa sau imprudenţa3 . În acest sens
sunt prevederile art. 1355 alin. (2) C. civ., conform cărora „sunt valabile clauzele care •
exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate printr-o simplă ·imprudenţă sau
neglijenţă, bunurilor victimei". Chiar din text se deduce că exonerarea priveşte doar
bunurile victimei. Astfel de clauze sunt lipsite de efect exonerator în cazul
prejudiciilor cauzate direct persoanei, deoarece viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi
psihică a persoanei umane sunt intangibile, neputând face obiectul unor operaţiuni
juridice. Această a doua regulă este instituită de art. 1355 alin. (3) C. civ. care prevede
că „răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii
nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condiţiile legii4".
Sub acelaşi aspect, sunt valabile clauzele prin care se reduce numărul
obligaţiilor legale ale debitorului, cu condiţia de a nu se încălca dispoziţiile
imperative ale legii şi bunele moravuri. De exemplu, într-un contract de vânzare,
părţile pot stipula că debitornl nu va răspunde pentru evicţiune, cu excepţia faptului
său personal;
b) clauze valabile de limitare a răspunderiî5. Clauzele de plafonare sau limitare
a răspunderii sunt acele stipulaţii contractuale prin care părţile stabilesc o limită
maximă a despăgubirilor la plata cărora debitorul poate fi obligat pentm neexecutarea
lato sensu a prestaţiilor la care s-a îndatorat, chiar dacă prejudiciul suferit de creditor
depăşeşte această limită. Şi aceste clauze sunt valabile numai· dacă debitorul nu se face
vinovat de dol sau de culpă gravă. De asemenea, pentm valabilitatea.clauzei, plafonul

A se vedea, pentru optica doctrinei asupra clauzelor de nerăspunder~, anterior intrării în vigoare a
1

actualului cod, de exemplu, I.M. Anghel, Fr. Deak, M.F. Popa, op. cit., p. 348; C. Stătescu, C. Bîrsan, op.
cil, p. 320, nr. 244 şi urm.; L. Pop, Contractul, p. 675 şi urm., nr. 269 şi unn.
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 321; L. Pop, Contractul, p. 676 şi urm.
2

A se vedea B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 674 Şi urm., nr. 1597 şi urm.
3

„În condiţiile legii" - asumarea riscurilor unei intervenţii medicale riscante în cadrul contractului
4

medical.
5
A se vedea L. Pop, op. cit., p. 677 şi urm.
312 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

stabilit trebuie să nu fie prea redus încât să constituie, în realitate; o clauză de

nerăspundere 'totală. Desigur că, deşi nu se prevede nimic în acest sens în art. 1355 C.
civ., valabilitatea unei asemenea clauze se deduce implicit din lipsa interzicerii ei
legale;
c) clauze valabile prin care se agravează răspunderea. Suntem în prezenţa
agravării răspunderii atunci când, prin acordul de voinţă al părţilor, debitorul îşi asumă
răspunderea şi în ipoteza când neexecutarea de către el a prestaţiilor la care s-a obligat
se va datora unor cazuri de forţă majoră determinate. Aşadar, debitorul renunţă la
unele cazuri de forţă majoră pentru care legea îl exonerează de răspundere'. Sunt
clauze dq agravare a răspunderii şi acelea prin care debitorul îşi asumă anwnite
obligaţii suplimentare, pe lângă cele obişnuite, într-un anumit contract. Părţile pot
stabili liber conţinutul contractului. Aşa de pildă, locatarul se poate obliga să efectueze
toate reparaţiile asupra bunului aflat în locaţiune deşi, potrivit legii, el este obligat
numai la efectuarea reparaţiilor mici, aşa-zise locative. Nu sunt însă valabile clauzele
de agravare a răspunderii prin care unele obligaţii de mijloace se transfonnă în
obligaţii de rezultat, cum ar fi: obligaţia unui· medic de .a garanta vindecarea
pacientului care suferă de o maladie incurabilă; obligaţia avocatului faţă de clientul
său că va. câştiga procesul etc. Asemenea obligaţii sunt periculbase, contrare moralei
profesionale şi ordinii publice. De aceea trebuie considerate nule, pentru a evita
încurajarea lor2.

.Subsecţiunea a 2-a
. Evaluarea daunelor-interese

2i7. Enunţarea modalităţilor de evaluare a daunelor-interese. Stabilirea

întinderii daunelor-interese poate fi făcută de instanţa de judecată (evaluarea
judiciară), direct prin lege (evaluarea legală) sau prin acordul de voinţă al părţilor
(evaluarea convenţională).

218. Evaluarea judiciară.

Evaluarea judiciară a daunelor interese se face prin
hotărâre judecătorească. Stabilirea întinderii daunelor-interese de către instanţele de
judecată are loc cu respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului în
3

scopul repunerii creditorului în situaţia în care s-ar afla dacă debitorul ar fi executat
întocmai prestaţiile la care s-a îndatorat [art. 1531 alin. (1) C. civ.]. Cu alte cuvinte,
sumele de bani pe care debitorul va fi obligat să le plătească creditorului, cu titlu de
despăgubiri, trebuie să corespundă întinderii prejudiciului cauzat.
În vederea aplicării principiului reparării integrale a prejudiciului, instanţa
trebuie să ţină seama de clasificarea generală· a prejudiciilor prezentată mai sus şi

1
A se vedea: B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 655 şi urm., nr. 1549 şi unn.; L. Pop,
Contractul, p. 677.
2
A se vedea: B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 655 şi urm., nr. 1551; L. Pop, Contractul,
p. 677.
3
A se vedea supra, nr. 214.
CONTRACTUL· CIVIL 313

dedusă din alin. (2) şi (3) ale art.1531 C. civ. La calculul daunelor-interese mai trebuie
avută în vedere clasificarea ·prejudiciilor în previzibile: şi imprevizibile, directe ·şi
indirecte, astfel cum acestea se deduc din prevederile art. 1532-1533 C. civ., deja
analizate 1• În esenţă, evaluarea judiciară presupune cântărirea de către judecător a
tuturor conditiilor de ·angajare a răspunderii contractuale în special cu privire la
prejudiciu (p~ntru că regulile aplicabile acestei condiţii şi descrise mai sus servesc la o
evaluare judiciară, celelalte condiţii sunt doar precondiţii ale evaluării judiciare). Cu
toate acestea, rolul judecătorului este' semnificativ în special în ipotezele în care
prejudiciile al căror cuantum nu poate :fi stabilit cu certihl:dine şi. care, confonn art.
1532 alin. (3) C: civ. se determină de. instanţa de judecată; precum şi în cazul
prejudiciilor nepatrimoniale. ar· căror cuantum este prin definiţie incert şi trebuie
stabilit de judecător. . .
.· O ultimă chestiune esenţială în materie de evaluare judiciară a ~faunelor-interese
e~te legată de momentul la care evaluarea_,trebuie făcută de judecător. În esenţă,
instanţa trebuie să ţină seama de . fluctuaţiile valorice şi de evoluţia prejudiciului
ulterior neexecutării contractuale. De aceea, evaluarea trebuie să ·trebuie făcută în
. fun~ţie de mome11tul pronunţării hotărârii judecătoreşti2 • .

219. Evaluarea legală. Evaluarea legală a daunelor-interese se circumscrie

sferei obligaţiilor care au c;;, obiect prestaţia de a da.o sumă de bani (situaţia care
constituie modelul ev~luării legale, reglementată în art. 1535 C. civ.), la care
legiuitorul adaugă şi cazul' obligaţiilor de a face care pot fi evaluate fn bani (situaţie
complementară-: reglementată în art. 1536 c. civ.). În ceea ce priveşte reglementarea
evaluării legale, ea. este combinată' inevitabil Şi cu evaluarea' convenţională' a
daunelor-interese moratorii (pentru că în această privinţă, legiuitOrul stabileşte limite şi
reguli specifice). În ceea ce priveşte evaluarea legală, vom atinge cu această ocazie şi
chestiunea evaluării convenţionale. · ·.
A. Obligaţiile pecuniare: Obligaţiile de acest fel se pot executa întotdeauna în ·
natură. Este motivul pentru care neexecutarea obligaţiei nu poate duce la· obligarea
debitonihli la plata de daune.:.interese cmnperisatorii, care constau tot într-o sumă de
bani egală cu cea datorată. Priti unnare, ·în cazul lor, debitorul poate fi obligat să
plătească numai daune-interese moratorii.. Daunele moratorii se cumulează cu
executarea obligaţiei3. Referitor la daunele moratorii, în situaţia obligaţiilor care ati ca
obiect plata unei sume de bani~ art. 1535 C. civ., prevede aplicarea următoarelor reguli
speeiale: .. · · . · . ·· ·'.~.,
. a) cuantumul daunelor-interese moratorii este cel stabilit de părţi sau de lege.
În ipoteza în care părţile au' prevăzut cuantumul daunelor-interese pentru executarea cu
întârziere a obligaţiilor pecuniare se ·aplică. acest nivel al. despăgubirilor'. Dacă nu
există nicio clauză contractuală referitoare la cuantumul daunelor-interese moratorii,

I ,.
A se vedea supra, nr. 215.
2
.A se vedea, pentru discuţiile aferente, Ph. Casson, loc. cit., nr. ·27 şi urm. .
3
A se vedea, de exemplu, pentru optica anterioară intrării în vigoare a codului, I.M. Anghel, Fr.
Deak, M.F. Popa, op. cit„ pp. 341-345; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p.: 323 şi urm.; L. Pop, Contractul.
p. 672 şi urm„ nr. 268.
314 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL~ OBLIGAŢIILE

se acordă despăgubiri în cuantumul stabilit de lege - este vorba în realitate de dobânda

legală, care ·se stabileşte prin lege speCială 1 [art .. 1535 alin. (1) teza I C. civ.].
Cuantumul stabilit de legea specială este unul fix, astfel cum vom vedea cu· ocazia
analizei condiţiei următoare;
b) creditorul nu trebuie să facă dovada existenţei şi întinderii prejudiciului
cauzat prin întârzierea în executarea obligaţiei. Art. 1535 alin. (1) teza I C. civ.
instituie prezumţia că ori de câte ori un creditor a fostlipsit de folosinţa sumei de bani
datorată de debitor, el a suferit un prejudiciu, prevăzând expres că creditorul nu trebuie
să dovedească prejudiciul cauzat prin executarea cu ·Întârziere. În plus, cuantumul
daunelor-interese· moratorii, convenţional sau legdf stabilit de părţi. este unul fix,
astfel încât el nu poate fi modificat prin proba faptului că prejudiciul·suferit de creditor
este mai mic [art. 1535. alin. (1) teza a II-a C. civ.]. Prin excepţie, cuantumul se' poate
modifica în sensul , majorării: i. când dobânzile moratorii nu sunt stabilite prin
convenţia părţilor, în· ipoteza prevăzută <le art: 1535 alin. (2)' C. civ.: „Dacă înainte de
scadenţă, debitorul datora dobâllzi mai mari decât dobârida legală, daunele moratorii
sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă" şi ii. când creditoru/probează un
prejudiciu superior dobânzii moratorii convenţionale - conform art. 1535 alin. (3)
C. civ., „Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală,
creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea
integrală a prejudiciului suferit'_'; . . .
c) daunele-interese moratorii sunt datorate, fn principiu, din ziua scadenţei
obligaţiei d~ plată. Această condiţie este dedusă din reglementarea cuprinsă în alin. ( 1)
al art. 1535 C. civ. care prevede că „în cazulîn care o sumă de.bani nu este plătită la
scadenţă, cr~ditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul
plăţii, în cuc;intumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege( ... )".
B. Reguli speciale fn materie de obligaţii pecuniare. Astfel cum am anticipat, pe
lângă prevederile legale din Codul . civil . referitoare la cuantumul legal al
daunelor-interese în materie de obligaţii pecwiiare, există şi norme speciale în materie.
Avem în vedere, în principal, Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011.' privind dobânda
legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţiile băneşti. Acest act normativ, de
importanţă capitală, stabileşte reguli suplimentare în raport cu cele cuprinse în Cod.
În sinteză, aceste reguli ar fi următoarele:
a) evaluarea daunelor-interese în materie de obligaţii pecuniare trebuie să ţină
seama de clasificarea legală a acestora în dobândă legală remuneratorie (dobânda
datorată de debitorul obligaţiei de·a da o.sumă de bani la un anumit tennen, calculată
pentru perioada anterioară împlinirii· termenului scadenţei obligaţiei - art: I alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011) şi dobândă .legală penalizatoare [dobânda
datorată de· debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la
scadenţă- art. I alin. (3) din Ordonanţa'Guvemului nr. 13/2011];

1
În prezent, dobânda legală este stabilită prin Ordonanţa nr. 13/201 I privind dobânda legală
remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale în domeniul bancar.
CONTRACTUL CIVIL 315

b) dobânda legală (adică dobânda aplicabilă în toate situaţiile în care părţile nu a

prevăzut cuantumul dobânzii) este stabilită de art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr.
13/2011, astfel: i. rata dobânzii legale remuneratorii este egală cu nivelul ratei dobânzii
de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară
stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României; ii.
rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de refe1inţă plus
4 puncte procentuale; iii. în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei
întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., rata dobânzii legale se
stabileşte potrivit celor două reguli prezentate mai sus, diminuat cu 20%; iv. în raportu-
rile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă şi când
s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an;
c) părţile sunt libere să stabilească rata dobânzii pentru sumele datorate în
baza contractului dintre ele [art. (1) alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011],
cu anumite limite: i. în cazul obligaţiilor pecuniare izvorâte din orice alte raporturi,
altele decât cele legate de exploatarea unei întreprinderi în sensul art. 3 alin. (3) C. civ.
(adică în raporturi civile şi nu comerciale), dobânda convenţională nu poate depăşi cu
peste 50% dobânda legală 1 - per a contraria, în materie comercială, nivelul dobânzii
e'ste nelimitat (sub rezerva clauzelor abuzive eventuale). În cazul nerespectării acestei
limite, sancţiunea este drastică - ea presupune decăderea totală a creditorului din
dreptul de a pretinde dobânzi, deci chiar şi din dreptul de a pretinde dobânda legală
(art. 5 din Ordonanţă); ii. rata dobânzii convenţionale trebuie stabilită prin act scris. În
caz contrar, creditorul nu va avea dreptul decât la dobânda legală (art. 6 din
Ordonanţă); iii. în principiu, este interzisă capitalizarea dobânzii sau anatocismul [art.
8 alin. (1) din Ordonanţa Guvern:ului nr. 13/2011]. De la această prohibiţie există
excepţii importante, în ipoteza în care există o convenţie specială între părţi privind
capitalizarea ·[care trebuie să fie încheiată numai după scadenţă şi numai penhu
dobânzi datorate de cel puţin un an - art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
13/2011 ] 2 şi în cazul dobânzilor convenţionale remuneratorii [care oricum se pot
capitaliza fără restricţii - art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011]; iv. în
stărşit, plata anticipată a dobânzilor este permisă numai în condiţiile ai1. 7 din
Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, adică pentru cel mult 6 lurii şi nu este supusă
restitui1ii indiferent de fluctuaţiile dobânzii legale survenite ulterior momentului plăţii.
C. Evaluarea daunelor-interese moratorii în cazul obligaţiilor de a face şi a
altor obligaţii decât cele pecuniare. Confonn mi. 1536 C. civ., în ipoteza unor alte
obligaţii decât cele de a plăti sume de bani, dacă acestea sunt executate cu întârziere,
creditorul are dreptul la plata unor daune-interese moratorii egale cu dobânda legală.
Acestea se pot calcula, spre deosebire de cazul obligaţiilor pecuniare, numai de la data
punerii în întârziere a debitorului. Excepţiile de la această regulă sunt date de situaţiile
în care: a) s-a stipulat o clauză penală care prevede un alt cuantum al daunelor-

Consecinţă este aceea că în raporturile contractuale care nu rezultă din exploatarea· unei
1

întreprinderi (civile propriu-zise) este prohibită o eventuală clauză penală. Astfel, de exemplu, este
prohibită clauza penală într-un contract de împrumut. -
2
Textul legal se referă la dobânzile penalizatoare. Semnificaţia acestui text este aceea că dobânzile
penalizatoare nu se pot capitaliza decât în condiţiile speciale prevăzute de art. 8 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 13/2011, în timp ce, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza fără restricţii.
316 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

interese; b) creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în

executarea obligaţiei.

220. · Evaluarea conventională

, a daunelor-interese.
. Stabilirea
.
întinderii
despăgubirilor poate avea loc şi prin acordul de voinţă' al creditorului şi debitorului,
intervenit înainte de producerea prejudiciului . .Această înţelegere se numeşte clauză
penală şi este reglementată în art. 1538-1543 C. civ. Alături de clauza penală, tot cu
titlu de evaluare convenţională a daunelor-interese, legiuitorul reglementează şi arvuna.
Le vom prezenta distinct. ·· · ' . '

A. Clauza penală .
221. Reglementare. Clauza penaiă este reglementată în cadrul secţiunii dedicată
executării prin echivalent a obligaţiilor, într-o manieră detaliată care cuprinde şase
articole vaste (art. 1538-1543 C. civ.). Indirect, chestiunea clauzei penale este atinsă şi
de art. 1535 şi 1536 care vorbesc ambele ·şi de o stabilire convenţională a
daunelor-interese, chestiune care reprezintă tocmai clauza penală.

222. Noţiune. În înţelesul tradiţional al acestei noţiuni, clauza penală reprezintă

o stipulaţie contractuală prin care părţile evaluează anticipat daunele-interese
contractuale\ Dându-i o nouă expresie legiuitorul prevede: „ clauza penală este aceea
prin care părţile stipulează că debitorii! se 'obligă la o anumită prestaţie în cazul
neexecutării obligaţiei principale." [art. 1538 alin. (1) C. civ.]. Din definiţia legală se
desprinde limpede că evaluarea anticipată nu trebuie· să privească neapărat o prestaţie
monetară (plata unei sume de barii). Dimpotrivă, poate fi vorba de obligaţia de a da
(un alt bun cert decât cel datorat, o cantitate de bunuri de gen altele decât banii etc.)
sau de obligaţia de a face ceva (executarea unui anumit serviciu cu titlu echivalent). În
sfărşit, tot o clauză penală este şi stipulatia: contractuală prin care se prevede dreptul
în
creditorului ca cazul neexecutării să fi~ îndreptăţit să reţină sumele încasate până în
acel moment [art. 1538 alin. (5) C. civ.]2.

1
Clauza penală a constituit o preocupare destul de constantă pentru doctrina anterioară actualei
reglementări. A se vedea, de exemplu: D. Alexandresco, op. cit„ p. 256 şi urm.; M. B. Cantacuzino, op.
cit„ p. 446 şi urm.; C. Hamangiu; I. Rosetti-Bălănescu,AI. Băicoianu, op. cit„ p. 336 şi unn.; C:Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit„ p. 324 şi unn„ nr. 248 şi urm.; L. Pop, Contractzil, p. 678 şi unn„ nr. 271 şi unn.; Gh.
Fekete, Clauza penală şi.funcţiile sale în dreptul nostru pentru întărirea disciplinei contractuale,. în J.N.
nr. 7/1967, p. 12 şi urm.; G. Bâldea, Clauza penală, expresie a răspunderii contractuale, în Dreptul
nr. 212000, p. 44 şi un~.; A. Sebeni, Scurte obser~aţii asupra clauzei penale, în A.U.B„ seria Drept,
nr. 1/2003, p. 60 şi urm. lnjurisprudenţa română, a.se vedea, de exemplu: CSJ, s. corn„ dec. nr. 243/1996,
în Dreptul nr. 111997, p. 117; idem, dec. nr. 64211996, în Dreptul nr. 311997, p. 122; idem, dec. nr.
66111995, în Dreptul nr. 5/1996, p. 125; I. Deleanu, S. De!eanu, Consideraţii cu privire la clauza penală,
în PR nr.· l/2003, Supliment, p. 114 şi urm.; S. Angheni, ·Clauza penală în dreptul civil şi comercial,
Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000; ·M. Dumitru, Reevaluarea judiciară a clauzei penale, în ·Dreptul
nr. 4/2008, p. 126 şi unn.; J. Kocsis, Sancţiunea neexecutării. obligaţiilor contractuale; teză de doctorat,
Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, p. 59 şi unn.
2
Pentm analiza clauzei penale în noua reglementare, a se vedea L. Pop, Reglementarea clauzei
penale in textele noului Cod civil, în Dreptul nr. 8/201 l, p. 11 Şi urm.
 \

CONTRACTUL CIVIL 317

Stipularea clauzei prezintă o mare utilitate practică deoarece se evită dificultăţile
de evaluare judiciară a daunelor-interese, creditorul nefiind obligat să dovedească
existenţa şi întinderea prejudiciului. Pentru a obţine plata sumei stabilită în clauza
penală, este suficient ca creditorul să probeze faptul neexecutării, executarea
necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiei. De asemenea, clauza penală are un
puternic scop cominatoriu, fiind un mijloc de presiune asupra debitorului care, ştifod
că este ameninţat cu plata unei sume forfetare ridicate, va face tot posibilul să execute
întocmai prestaţiile datorate 1•
Clauza penală prezintă şi unele inconveniente2 • Astfel, debitorul poate fi
constrâns din motive economice să accepte stabilirea unei·· sume foarte ridicate în
clauza penală, ceea ce duce, uneori, la situaţii inechitabile, cu efecte lezionare pentru
el. Tot astfel, în cazul în care suma stabilită prin clauza penală este prea mică, se oferă
debitorului un · mijloc sau un motiv de a se sustrage deliberat de la executarea
obligaţiilor. Aceasta mai ales atunci când clauza penală este inferioară beneficiului pe
care debitorul îl obţine din neexecutarea contractului.

223. Caracterul accesoriu .al clauzei penale3 • Clauza penală are un caracter
accesoriu, ceea ce dt(termină independenţa convenţiei în care ea a fost stipulată de
eventuala nevalabilitate a clauzei penale şi totodată dependenţa clauzei penale de
valabilitatea convenţiei principale. Astfel, art. 1540 alin. (1) C. civ. prevede că
nulitatea clauzei penale nu atrage nulitatea obligaţiei principale însă nulitatea
obligaţiei principale o· atrage şi pe aceea a clauzei penale. De aceea, toate cauzele de
stingere ale obligaţiei principale (de exemplu, plata, compensaţia, confuziunea, dar şi
neexecutarea fortuită) vor duce şi la .stingerea efectelor clauzei penale. Prin excepţie,
stingerea obligaţiilor prin rezoluţiune sau reziliere, nu va duce la stingerea efectelor
clauzei penale prevăzută pentru neexecutare [chestiune dedusă din prevederile art.
1538 alin. (5) C. civ.]: Regula este un pandant al posibilităţii generale a cumulării
daunelor-interese cu toate celelalte remedii.

224. Dreptul de opţiune al creditorului. Ca o urmare a opţiunii la care

creditorul are dreptul în virtutea art. 1514 C. civ., de a alege între mai multe remedii
pentru neexecutare, şi art. 1538 alin. (2) C. civ. prevede dreptul creditorului de a opta
în cazul neexecutării, între executarea silită în natură a obligaţiei principale (în
condiţiile analizate deja şi prevăzute de art. 1527-1529 C. civ.) şi cea a executării
clauzei penale (adică primirea echivalentului bănesc sau de altă natură stabilit
anticipat). Acest drept de opţiune nu există decât dacă neexecutarea este culpabilă din
partea debitorului, revenindu-se astfel la condiţiile de bază ale răspunderii
contractuale. Condiţia se deduce din prevederile art. 1540 alin. (2) C. civ. care prevede
că „penalitatea nu poate fi cerută când executarea obligaţiei a devenit imposibilă din
cauze neimputabile debitorului."

1
A se vedea L. Pop, loc. cit., p. 13 şi urm.
A se vedea B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 658 şi unn., nr. 1557 şi unn.
2
3
A se vedea L. Pop, loc. cit., p. 17 şi urm.
 318 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Ca şi în cazul opţiunii pentru reniedii, alegerea nu este recunoscut(i, decât

creditorului, debitorul neavând acest drept 1, confonn ait. 1538 alin: (3) C. civ. care
subliniază astfel că stipulaiefl unei clauze penale .nu are ca efect transfonnarea
obligaţi_ei principale în obligaţie alternativă. ·

. 225. Funcţionarea clauzei penale. Clauza penală devine exigibilă când sunt
întrunite condiţiile răspunderii contractuale a debitorului. Prestaţia stabilită în clauza
penală poate fi prevăzută pentru neexecutarea propriu-zisă· sau pentru .neexecutarea
corespunzătoare, situaţie în care. se pune întrebarea: cu care tip de daune-interese sau
cu care'alte remedii se poate cumula clauza penală (chestiunea cumulului)? Pe de altă
parte, prestaţia stabilită în clauza penală este. fixă şi se pune întrebarea dacă poate )sau
nu să fie modificată de instanţa de judecată (chestiunea mutabilităţii).
A. Chestiunea cumulului. Această problematică a fost abordată în art. 1539
C: civ. care prevede următoarele soluţii:
a) atunci când clauza penală·a fost prevăzută pentru neexecutarea obligaţiilor,
„ · nu poate fi cumulată cu executarea lor în natură şi nici cu eventualele daune-interese

' compensatorii;
b) atunci când clauza: penală a fost prevăzută pentru executm~ea necorespun-
zătoare (adică, în concepţia legiuitorului încălcându-se regulile referitoare la timpul şi
locul executării obligaţiei), clauza penală se poate cumula cu remediul executării silite
în natură; · ·
c) în sfârşit, primele două reguli legale generează şi o .atreia care este consecinta
lor firească: dacă clauza penală a fost prevăzută pentru, neexecutare; ea nu poate 'fi
cumulată cu daunele-interese compensatorii .dar poate fi cumulată cu cele moratorii
dacă există şi întârziere în ·executarea· obiigaţiilor; Când .clauza penală a fost stabilită
pentru executarea:necorespunzătoare.(condiţii de timp şi loc), ea se poate cumula cu
daunele-interese. compensatorii .. În fine, clauza penală se cumulează cu executarea
parţială în natură dacă ea a fost stabilită pentru neexecutare, precum şi atunci când a
fost stipulată în vederea evaluării anticipate a daunelor-interese moratorii 3 • ·
B. Chestiunea mutabilităţii.. Problematica modificării clauzei penale este
analizată de art. 1541 c. civ. care prevede următoarele reguli :
4

a) în principiu, instanţa nu poate modifi.ca în niciun fel cuantumul clauzei

penale[art. 1541 alin. (1) C. civ.];
b) prin excepţie, clauza penală poate fi modifi.cată de instanţa de judecată în
două ipoteze: . . . . .
i. micşorarea este admisibilă în cazul în care obligaţia principală a fost executată
parţial şi această executare a profitat creditorului [art. 1541 alin. (2) lit. a) C. civ.]. În
ipoteza neexecutării totale, de vreme ce a fost stabilită prin înţelegerea valabilă a
părţilor contractante, chiar dacă este mult superioară prejudiciului, instanţele de

1
Era oare necesară reglementarea unui asemenea truism? ·.
2
Pentru prezentarea succintă a soluţiilor, anterior actualei· reglementări, a se vedea C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit„ p. 326. . · „
3
A se vedea, în acest sens, CSJ, s. com., dec. nr. 661/1995, în Dreptul nr. 5/1996, p. 125.
4
A se vedea L. Pop, loc. cit„ p. 21 şi unn.
CONTRACTUL CIVIL .319

judecată nu sunt competente să o modifice. Cu alte cuvinte, clauza penală are· fot1ă
obligatorie între părţile contractante şi se impune a fi respectată întocmai şi de
instanţele de judecată;
ii. micşorarea este admisibilă şi în cazul în care penalitatea „este vădit excesivă
faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului" [art. 1541
alin. (2) lit. b) C. civ.]. Această excepţie ridică problema clauzei penale abuzive care
fusese anunţată şi de jurisprudenţa anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil •
1

Acelaşi text legal prevede şi că orice stipulaţie contrară se· consideră nescrisă (întărind
ideea caracterului abuziv al aprecierii unei asemenea clauze).

226. Ipoteze· speciale de funcţionare a clauzei penale. Ca elemente de noutate·

chiar faţă de doctrina autohtonă anterioară actualului Cod civil, legiuitorul aduce în
discuţie două cazuri speciale de funcţionare a clauzei penale: cazul în care obligaţia
principală este indivizibilă (art. 1542 C. civ.) şi cel comun, de fapt, în care obligaţia
principală este divizibilă (art. 1543 C. civ.). · · . .
In cazul obligaţiei principale indivizibile dar nesolidare, dacă neexecutarea
rezultă din fapta unuia dintre .debitori, creditorul are dreptul ori să pretindă întreaga
penalitate de la cel vinovat de neexecutare, ori să solicite o plată parţială a penalităţii
de la fiecare debitor indivizibil,. însă numai pentru partea acestuia. În acest ultim caz, ·
codebitorul care a plătit păstrează dreptul de regres faţă de cel „care a provocat
neexecutarea" (credem că legiuitorul a dorit să se refere la cel din a cărui culpă a fost
cauzată neexecutarea). ·
Dacă obligaţia principală este divizibilă, atunci şi penalitatea este divizibilă şi
va fi suportată numai de către codebitorul vinovat de neexecutare şi numai .pentru
partea de care acesta este ţinut. Legiuitorul nu prevede ce se întâmplă în situaţia în
care penalitatea însăşi constă într-o prestaţie indivizibilă. Este de presupus că într-o
asemenea situaţie, penalitatea poate fi cerută de la debitorul culpabil în întregimea sa,·
rămânfandu-i acestuia un drept de regres faţă de ceilalţi debitori.
In sfârşit, prin excepţie, regula divizibilităţii. clauzei penale în cazul obligaţiei.
principale divizibile, nu se aplică atunci când funcţia clauzei penale a fost tocmai
aceea de a împiedica o plată parţială, iar unul dintre debitori a ;Împiedicat executarea
obligaţiei în totalitate. În acest caz, întreaga penalitate poate fi cerută de la debitorul
culpabil. De la ceilalţi debitori se poate cere numai o ·plată parţială a penalităţii
(evitându-se bineînţeles o dublă plată, atât din partea debitorului vinovat în întregime ·
cât şi din partea celorlalţi debitori). ·

B.Arvuna
227. Reglementar~. În cadrul ~celeiaŞi secţiuni dedicate executării prin echi-
valent (secţiunea a 4-,a), legiuitorul a înţeles alături de clauza penală să reglementeze şi
clauza de arvuriă, în art. 1544-1546 C. civ. În vechiul Cod civil, clauzele de arvună
erau reglementate în cadrul contractului de vânzare-curnpărare2 • . .

A se vedea, în acest sens, jmisprudenţa citată în I. Deleanu, S. Deleanu, loc. cit., p. 121 şi unn.; a
1

se vedea, de asemenea, I.FI. Popa, loc. cit. - Reprimarea clauzelor abuzive, p. 162 şi unn.
A se vedea, în special, D. Chirică, op. cit., p. 298 şi unn., nr. 365 şi unn.; J, Kocsis, Unele
2
·
consideraţii referitoare la arvună şi la convenţia accesorie de arvună, în Dreptul nr. ·12/ I 998, p. 49 şi unn.
320 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

228. Noţiune. Funcţii. Condiţii de funcţionare.

Clauza de arvună este o stipu-
laţie contractuală cu funcţii diverse. Ea stabileşte ce se întâmplă cu o anumită sumă de
bani sau cantitate de bunuri fungibile plătită de un contractant celuilalt, la momentul
încheierii contractului. Astfel, arvuna este. o stipulaţie contractuală în care se prevede
că această sumă va fi restituită îndoit celeilalte părţi dacă nu se execută contractul din
cauza părţii care a primit arvuna sau se reţine, dacă nu se execută contractul din cauza
părţii care a plătit arvuna, precum şi în cazul special în care aceasta din urmă se dezice
de încheierea contractului, dacă i s-a conferit acest drept [art. 1544 alin. (1) şi art. 1545
C. civ.]. .· .
Clauza de arvună poate avea rolul 1 de a cari.firma încheierea contractului, caz în
care suma de bani/cantitatea de bunuri fungibile avansată reprezintă semnul încheierii
contractului şi constituie o parte a· prestaţiei celui care a avarisat~o (de exemplu,
vânzătorul a achitat I 0% din preţ cu ocazia încheierii contractului cu titlul de avans şi
arvună). Clauza de arvună poate avea rolul de a permite .dezicerea celui care a avansat
arvuna (avansul va fi reţinut de promitentul~vânzător În schi111bul dreptului de dezicere
conferit promitentului-cumpărător). În sfârşit, clauza de arvună poate avea şi rolul de a
penaliza pe una din părţi ~ cea care a plătit arvuna; pentni neîncheierea contractului -
fie că nu se încheie contractul din culpa celui care a avansat arvuna sau din culpa
celeilalte părţi, fie că partea care a avansat arvuna nu mai dpreşte să încheie contractul,
dezicându-se de el în temeiul unei clauze de arvună~dezicere. Aşadar, rolul penalizator
al clauzei penale funcţionează în ambele ipoteze2 , în pofida denumirilor marginale ale
textelor din Codul civil: în prima situaţie, este vorba de o potenţială· penalizare a
ambelor părţi pentru neîncheierea contractului din culpă, în timp ce, în a doua situaţie,
penalizarea priveşte neîncheierea contractului. de către partea care a avansat arvuna
pentru că s-a dezis (în acest caz, mai degrabă avem . de ·a face cu o funcţie
compensatorie aparte - este vorba de indemnizaţia de imobilizare. a bunului pentru
toată perioada de până în momentul invocării clauzei de dezicere.
La nivelul condiţiilor de validitate, reţinem că sunt valabile toate observaţiile pe
care deja le-am făcut cu ocazia clauzei penale în legătură cu caracterul accesoriu al
acesteia. Pe · de altă parte, în· mod parţial, re.găsim în cazul arvunei şi condiţiile
răspunderii contractuale. În primul rând, uneori este necesară condiţia
culpei/vinovăţiei uneia dintre părţi (arvuna confirmatorie), alteori această condiţie nu
este necesar să fie probată culpa prezumată fiind legată de simpla: dezicere de
.c_

contract (arvuna-dezicere). Cu toate acestea, ipoteza·. imposibilităţii fortuite de

executare.· înlătură efectele oricărei clauze de arvună, de unde ·se vede ataşamentul
acesteia, faţă de noţiunea de culpă. În ce priveşte prejudiciul (şi implicit raportul de
cauzalitate), acesta nu este necesar să fie probat, întocmai ca 'şi în cazul clauzei penale.
Partea care nu este· în culpă sau „victima" dezicerii_ de.· contract,. nu poate pretinde
mărirea despăgubirii, după cum nici cealaltă parte nu.poate·solicita reducerea ei (totuşi

1
Despre funcţiile arvunei,. a se vedea D. Chirică, op. cit., nr. .366, p. 299 şi urm.; D. Chirică,
Denunţarea unilaterală a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare în. temeiul unei clauze de
dezicere sau a unei clauze rezolutorii, în Dreptul nr. 3/2001, p. 27 şi unn.
2
Penalizator neavând neapărat sensul de sancţiune civilă ci doar pe acela de evaluare anticipată a
prejudiciului eventual suferit de către creditor ca urmare a denunţării sau neîncheierii contractului.
 CONTRACTUL CIVIL 321
cu excepţia citată deja în materie de clauză penală excesivă - art. 1541 C. civ., dar în
niciun caz cu excepţia executării parţiale a obligaţiei principale).

229. Efectele arvunei. Efectele clauzei de arvună ·sunt diferite după cum avem
de a face cu o clauză confirmatorie sau de dezicere.
În cazul clauzei de arvună confirmatorie, deoarece arvuna este socotită un avans
al executării prestaţiilor uneia din părţi, .semn al încheierii contractului, se produc
următoarele efecte speciale:
a) dacă partea care a dat arvuna· nu execută, fără justificare (din culpă),
obligaţiile asumate prin contract, cealaltă parte este îndreptăţită să reţină arvuna (rol
penalizator); Dacă, dimpotrivă, contractul nu .este executat din culpa celeilalte părţi,
care a primit arvuna, atunci cealaltă parte poate solicita dublul arvunei date~ în cazul în
care solicita rezolutiunea contractului [art. 1544 alin. (2) C. civ.];
b) cu toate ~cestea, partea care a primit arvuna sau partea care a dat-o, în cazul
neexecutării culpabile din partea celeilalte părţi, poate solicita rezoluţiunea sau
dimpotrivă, poate solicita· un alt remediu, de exemplu, executarea silită în natură· a
. · celeilalte părţi [urmarea opţiunii între remedii deschisă de art. 1514 alin. (2) C. civ.].
Din nou, legiuitorul reia chestiunea opţiuriii în art.' 1544 alin. (3) c. civ., prevăzând
dreptul creditorului obligaţiei neexecutate de a opta între executare sau rezoluţiune
plus repararea prejudiciului, în condiţiile dreptului comun. În privinţa descrierii acestei
opţiuni, trebuie afirmate unele rezerve. Îrltre remediile pe care creditorul le poate alege
în caz de rezoluţiune, altele decât operarea arvunei, cel al executării prin echivalent nu
se regăseşte întrucât acesta se identifică aproape integral cu ar\runa. Excepţia se
regăseşte însă în situaţia în care se optează pentru. e:kecutarea în natură şi se solicită
totuşi daune-interese pentru întârzierea în executare - credem că numai în această
situaţie operează ultima parte a alin. (3) al art. 1544 C. civ.; ·
c) în cazul executării prestaţiei datorate, arvuna se socoteşte avansul· acestei
executări. Cu alte cuvinte se impută (se scade) asupra acestei prestaţii [art. 1544 alin.
(1) C. civ.]. În cazul în care se pune problema restituirii arvunei pentru neexecutare
culpabilă din partea celui care a dat arvuna, creditorul obligaţiei neexecutate trebuie să
restituie tot ce . excede arvunei, dacă a optat pentru· rezoluţiunea contractului şi
reţinerea arvunei [art. 1544 âlin. (1) C. civ.];
d) în cazul în care contractul se desfiinţează din cauze care „nu atrag
răspunderea vreuneia dintre părţi" (în realitate este vorba de imposibilitatea fortuită de·
execu!'Ire), arY1lna trebuie restituită în întregirµe (art. 1546 C. civ.). ·
In cazul clauzei de arvună-dezicere, se produc următoarele efecte, deduse din
textul art. i545 C. civ.:
a) în primul rând, arvuna-dezicere permite celui care a dat-o să se· dezică de
contract, adică să îl ~enunţe unilateral. ·Este. posibil ca dezicerea să fie stipulată „în·
oglindă" şi în favoarea părţii care a primit. ai:vuna. Pentru ·dezicere, partea care o
invocă, nu are nevoie de nicio justificare; .ea operând în manieră potestativă. Cu toate
acestea, dacă partea care a dat arvuna se dezice, ·ea va pierde arvuna dată. Dacă,
dimpotrivă, partea care a primit arvuna se dezice, ea va fi ţinută să restituie dublul
acesteia (art. 1545 C. civ.);
322 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

b) în cazul în care contractul se execută, din nou arvuna se impută asupra

prestaţieidatorate de cel care a dat arvuna; după modelul art. 1544 alin. (1) C. civ.;
c) în cazul în care contractul se desfiinţează din cauze neimputabile, astfel cum
am arătat mai sus, arvuna trebuie restituită înîntregime (art. 1546 C. civ.).

Sectiunea a 7-a
'
Riscurile contractului

230. Precizări prealabile. Noţiune~ Reglementare'. Întreaga problematică a

riscurilor contractuale este generată. de situaţiile în care, · din cauze neimputabile
părţilor, contractul nu poate fi executat Poate fi vorba de o imposibilitate de executare
care să privească ambele părţi sau doar pe una din ele. Întrebarea care se pune într-o
asemenea situatie este cine suportă riscul imposibilităţii fortuite· de executare a
contractului? De-a ·lungul titnpului, răspunsul la această întrebare a cunoscut
răspunsuri destul de diferite 1 şi cunoaşte' şi astăzi răspunsuri. diferite în dreptul
comparat, mai ales în situaţia în care riscul imposibilităţii de executare se conjugă cu
cel al pieirii fortuite a bunului în contractele translative. de proprietate2• . ·
Întrebarea cunoaşte o rezolvare'' principală pe t~renul remediilor pentru
neexecutare (este vorba de prezenţa în capitolul dedicat remediilor a imposibilităţii
fortuite de executare - art. 1557 C. dv.) şi rezolvări subsidiare pe terenul stingerii
obligaţiilor (art. 1634 C. civ.)3, respectiv, o rezolvare specifică pe terenul contractelor
translative de proprietate, unde imposibilitatea de executare este ,uneori conexă pieirii
fortuite a. bunului obiect al contractului (art. 1274. C. civ.). În sfârşit, situaţia
imposibilităţii · fortuite · de executare .trebuie . distinsă de problematica aşa-numitei
imposibilităţi iniţiale, legată de fapt, de o condiţie de. validitate a contractuiui şi anume
obiectul acestuia (art. 1227 c. civ.). .

231. Riscul .în·. general. Imposibilitate~ fortuită de executare. Rezolvarea

problemei riscurilor prin remedii. Această problemă .se află în strânsă legătură cu
una din cauzele de stingere a obligaţiilor: imposibilitatea fortuită de executare. Astfel,
atunci când o obligaţie contractuală nu mai poate fi executată datontă unui eveniment
de forµi majoră şi în caztiri speCiale de caz fortuit, în prinCipiu, se stinge. Debitorul se
află liberat de obligaţie pentru imposibilitate de executare • Forţa majoră şi cazul
4

fortuit sunt reglementate expres de .art·. 1351 C. civ. · ·

1
Pentru evoluţia regulilor în materia imposibilităţii de executare. a contractului, a se vedea
R. Zimmennann, op. cit. -The Roman Foundation ofthe Civilian Tradition, p. 806 şi unn.
2
A se vedea R. Zimmemiann,' op. cii. - The New Gennan Law ofOb!igations, p. 43 şi um1.
3
Abordarea legiuitorului 'corespunde tehnicii actuale utilizate în propunerile de reglementare
uniformă - a se vedea, de exemplu, art. lll.-3. l 04 DCER (Excuse due to an impediment).
·
4
Referitor la contractele care au ca obiect un .bun cert, art. 1156 C. civ. prevede, printre altele că,
d~că b~nul piere, fără greşeala debitorului, obligaţia se stinge. Mutatis mutandis, regula poate fi exti1~să la
toate contractele în care obligaţiile uneia dintre pai-ţi au devenit imposibil de executat din cauză de forţă
majoră sau caz fortuit.
CONTRACTUL CIVIL 323
Astăzi; Codul civil cuprinde două reglementări ~distincte pentru imposibilitatea
fortuită de executare în art. 1557 şi în art.1634 C. civ. In principiu, ambele texte par să
distingă între ipoteza unei neexecutări fortuite totale şi definitive (imposibilitatea
absolută) şi aceea a uneia temporare, lăsând aparent deoparte ipoteza unei neexecutări
fortuite parţiale, dar definitive (imposibilitatea relativă). Conform art. 1557 alin. (1)
C. civ., în ipoteza unei imposibilităţi „totale şi definitive" de executare , dacă ea
1

priveşte „o obligaţie contractuală importantă", „contractul este desfiinţat de plin drept

şi fără vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit" [alin. (l)].
Atunci când imposibilitatea fortuită de executare este doar temporară „( ...) creditoml
poate suspenda executarea. propriilor obligaţii ori poate obţine desfiinţarea 'con-
tractului. În acest din urmă caz, regulile din materia rezoluţiunii sunt aplicabile în mod
corespunzător" [alin: (2)].
Înainte de a sintetiza răspunsul la chestiunea riscurilor, se impune să subliniem
care ·sunt în concepţia Codului efectele evenimentului fortuit. Acestea ridică, în primul
rând, o chestiune de răspundere. Imposibilitatea fortuită de. executare (pe care Codul o
distinge de „imposibilitatea iniţială a obiectului obligaţiei"2 ), înlătură răspunderea
contractuală a debitomlui, ceea ce presupune că acesta nu va fi ţinută potrivit art. 1350
alin,. (2) C. civ., să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi prin neexecutare3 • În
principiu; înlăturarea acestei răspunderi, înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de
executate nu va putea fi obligat la daune-interese. De ·asemenea, dată fiind natura
evenimentului, creditoml nu va putea opta nici pentm executarea.silită în natură'- în
această privinţă, textul art: 1527 alin: (1) C. civ. este limpede: ;,Creditorul poate cere
întotdeauna ca debitoml să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu excepţia
cazului în care o asemenea executare este imposibilă." Cu toate acestea, în cazul
imposibilităţii :de executare, creditoml va putea invoca excepţia de neexecutare a
contractului [art. 1557 alin. (2) C: civ.]. ·Acestea ar· fi efectele primare ale

Această imposibilitate de executare fortuită trebuie asociată cauzelor exoneratoare de răspundere

1

desemnate prin sintagmele „forţă majoră" şi.„caz fmtuiC, prevăzute de art. 1351.C. civ. Forţa majoră.
reprezintă „{ ... ) orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil" [alin. (2)], în timp
ce, cazul fortuit constituie „(... ) un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care
ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar .fi produs." [alin. (2)]. În ambele cazuri,
răspunderea este înlăturată dacă legea nu prevede altfel sau dacă părţile nu au convenit contrariul
[alin. (l)], cu precizarea că, atunci când legea exonerează de răspundere contractuală pentru caz fortuit, ea
exonerează şi pentru forţă majoră [alin. (4)]. În plus, potrivit art. 1352 C. civ;, fapta victimei sau fapta unui
terţ trebuie asimilate cazului fortuit şi poate exonera de răspundere dacă· legea sau convenţia părţilor
exonerează de răspundere. · .
2
Confonn art. 1227 C. civ., „Contractul este valabil chiar dacă, la momentul încheierii sale, una
din părţi se află în imposibilitate de a-şi executa obligaţia, afară de cazul în care prin lege. se prevede
altfel."
În Codul civil, chestiunea daunelor-interese rămâne ataşată elementului vinovăţie (aşa cum se
3

întâmplă în toate legislaţiile europene) - art. 1530 prevede astfel că „Creditorul are dreptul la
daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi
necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei". Credem că si1itagma „fară
justificare" va trebui asimilată culpei şi că nu îşi găseşte nicio justificare logică în contextul executării prin
echivalent. Cauzele care înlătură răspunderea (singurele care înlătură şi culpa) nu permit acordarea de
daune-interese. Nici măcar starea de necesitate (art. 136 I C. civ.) nu ar putea fi invocată în acest context,
din moment ce, în privinţa acesteia, se aplică regulile de la îmbogăţirea fără justă cauză.
 324 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

· imposibilităţii fortuite totale de executare. Dată fiind menţiunea desfiinţării „de plin
drept" a contractului în cazul imposibilităţii fortuite totale şi definitive de executare,
1

ni se pare limpede că intenţia legiuitorului a fost aceea de a, crea o cauză de des~inţare

a contractului distinctă .de rezoluţiune. Cea· mai adecvată figură juridică pentru
calificarea manierei de desfiinţare a contractului ni se pare.· că este în continuare
· caducitatea2, în spiritul vechii doctrine. . . -· ,.
Cu· totul altfel se prezintă· situaţia la nivel legislativ dacă avem în vedere
imposibilitatea temporară de executare a obligaţiilor. În acest caz, legiuitorul, prin
textul de la art. 1557 alin. (2), revine la mecanismul rezoluţiunii şi nu numai.
Creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaţii pe toată durata evenimentului
fortuit (excepţie de neexecutare asimilabilă celei prevăzute de art. 1556 C. civ.) sau
poate invoca rezoluţiunea contractului în condiţiile art. 1549 şi unn. C. civ. În cazul
rezoluţiunii· unilaterale, aceasta presupune notificarea prealabilă şi declaraţia fonnală
de rezoluţiune din partea creditorului. Reglementarea atestă identitatea raţională dintre ·
· rezoluţiune şi desfiinţarea contractului pentru·imposibilitate de executare.
Concluzii· cu privire la soluţionarea teoriei riscurilo~ pe terenul dreptului
remed11··1or pentru neexecutare3 :.
a) în cazul imposibilităţii absolute de executare a contractului, acesta se
desfiinţează automat, adică. de plin drept; rară .a fi necesară vreo formalitate.
Imposibilitatea fortuită trebuie să privească o parte determinantă din contract [„o
obligaţie contractuală importantă" conform art. 1557.alin. (1) C. civ„ adică o obligaţie
în lipsa .căreia cealaltă parte nu ar fi încheiat contractul]. Soluţia desfiinţării automate a
contractului este similară celei a caducităţii acestuia' pentru dispariţia unei condiţii
esenţiale .la încheierea ; contractului. În >sfârşit, .în ' cazul imposibilităţii fortuite de
executare absolute, debitorul obligaţiei neexecutate nu va răspunde pentru eventualele
.prejudicii caliZate creditorului prin neexecutare; · · . .
b) în cazul imposibilităţii relative de executare ., (incluzând imposibilitatea
parţială şi pe ,cea temporară), creditorul va putea invoca· orice remediu este pus la
dispoziţia .sa pentru neexecutare cu excepţia executării silite în natură şi a

1
În doctrină, se distinge uneori între „de drept" şi· „de plin drept" atât în cazul nulităţii, cât şi în
cazul rezoluţiunii (a se vedea J. Carbonnier, op. cit„ p. 349, nr. .191). În'cazul celei din unnă, nu este
nevoie de nicio fonnalitate pentru. ca desfiinţarea contractului să se producă (nici măcar de o hotărâre
judecătorească menită să constate aceasta). Credem că aceasta a fost şi opinia reţinută de legiuitorul
român. De altfel, aceasta -este în acord cu numeroasele soluţii legislative care prevăd desfiinţarea
„automată" a contractului în ipoteza imposibilităţii totale şi definitive de executare, raţiunea fiind aceea că
este natural ca şi creditorul să fie exonerat de obligaţiile sale dacă debitorul este liberat de ale sale (a se
vedea, în acest sens,.R. Zimmermann, op. cit.; 'The New German Law of Obligations. Historical and
p.
Comparative Perspectives, 69).
2
În acest sens, J. Carbonnier, op. cit., nr. 191, p. 349; P.A. Forriers, la caducite des obligations
a
contractuelles par disparition d'un element essentiel leur formation, ·Bruylant, Bmxelles, 1998, p. 35 şi
urm., nr. 30 şi urm. ,
3
. Pentru comentarii, a se vedea ALG. Ilie, Probleme speciale privind riscurile în contractele
netranslative de proprietate în vechiul şi 110111 Cod civi(în RRDP nr. 5/2011, p. 49 şi unn.; a se vedea, de
asemenea, I.FI. Popa, Rezoluţiunea şi rezilierea, op. cit., p. 196 (unde este analizat raportul dintre
neexecutarea rezolutorie şi neexecutarea forttiită), nr. 90 şi urm.; a-se vedea, pentru unele discuţii, în
vechiul context legal, L. Pop, 'Contractul, p. 767 şi unn. ·
CONTRACTUL CIVIL 325

daunelor-interese pentru partea imposibil de executat sau pentru partea temporar

imposibil de executat. Astfel, creditorul poate să suspende executarea (excepţia de
neexecutare) sau poate să invoce rezoluţiunea contractului (cu efecte retroactive, dacă
partea rămasă imposibil de executat sau amânarea executării îl lipsesc pe creditor de
interesul de a continua relaţia contractuală şi totodată întrunesc şi condiţiile unei
neexecutări rezolutorii), rezilierea (dacă primirea în viitor a prestaţiilor nu mai prezintă
interes pentru creditor) sau reducerea prestaţiilor (adică rezoluţiunea parţială, cu
deducerea părţii imposibil de executat). Toate aceste reguli sunt deduse din regle-
mentarea cuprinsă în art. 1557 alin. (2) C. civ.;
c) un ultim aspect care se cuvine a fi subliniat este acela că soluţionarea
problemei riscurilor pe terenul remediilor trebuie corelată cu prevederile de natură
fonnală ale art. 1634 C. civ. Este vorba de reglementarea obligaţiei debitontlui de a
notifica creditornlui survenienţa evenimentului fortuit „într-un tennen rezonabil din
momentul în care debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască imposibilitatea de
executare", sub· sancţiunea daunelor-interese în ipoteza în care această notificare nu
ajunge la creditor în acelaşi termen [art. 1634 alin. (5)]. O asemenea obligaţie de
notificare credem că ţine de buna-credinţă contractuală şi de cooperarea care trebuie să
existe între părţi 1 pe parcursul executării contractului care deşi reglementate de noul
Cod, nu era sigur că vor fi considerate temei suficient pentru exigenţa unei asemenea
notificări.
d) în sfărşit, o utilă prevedere este legată de probaţiune. Confonn alin. (4) al
art. 1634: „Dovada imposibilităţii de executare revine debitorului". Ceea ce presupune
în realitate, că acestuia îi revine sarcina probei atât a evenimentului fortuit, -respectiv a
celui asimilat acestuia, cât şi a efectelor pe care acesta le ·are asupra abilităţii sale de a
executa.

232. Riscul în contractele translative de proprietate. În doctrina tradiţională a

riscurilor discuţia purta· asupra opţiunii posibile între două reguli: res perit domino
(regulă ce semnifica faptul că riscul pieirii fortuite a bunului obiect al contractului era
suportat de proprietarul actual al acestui bun) şi .regula res perit debitori (care
semnifica suportarea riscului. de către debitorul obligaţid imposibil de executat -
referirea la obligaţia imposibil de executat era legată însă numai de predare, amprenta
romană asupra acestui principiu2). Vechiul Cod civil adoptase regula res perit domino,
reţinând că riscul pieirii fortuite a bunului obiect al obligaţiei, trebuia suportat de către
proprietarul actuaI3, cu unele notabile excepţii. Această regulă, extrem de nesănătoasă
1
Idee apreciată şi în sistemele de drept care nu pretind o asemenea notificare şi considerată o
fonnă de solidarism contractual specifică principiilor contractuale de tip nou (cu referire specială la
Principiile UNIDROIT şi PDEC) - a se vedea, în acest sens, Ph. Bonfils, în op. cit. - Regard~ Croise:S sur
Ies Principes du Droit Europeen du Contrat et sur le droit.fi"ancaîs (coord. C. Prietci), p. 455, comentariu
sub art. 8.108 PDEC.
2
Deoarece în dreptul roman chestiunea trânsferului riscurilor şi al proprietătii corespundeau, regula
res perii domino a fost oarecum denaturată de apariţia şi recunoaşterea principiului consensualismului (R.
Zimmermann, op. cit. -The Roman Foundations ofthe Civilian Tradition, p. 272 şi unn., p. 278 şi unn.).
3
A se vedea, pentru analiza vechilor reguli,.L. Pop, Contractul, p. 768 şi unn., nr. 313 şi unn.; D.
Chirică, op. cit., nr. 394 şi urm., p. 329 şi urm.
 326 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

din . punct de vedere practic şi bazată de fapt, pe caracterul profund abstract al

transferului proprietăţii în .concepţia franceză consensualistă, a fost astăzi abandonată
integral. Noile reguli sunt prevăzute de art. 1274 C. civ. şi ele reţin ca principiu central
vmianta res perit debitori 1• . Aşadar, în ·noua reglementare, transferul riscurilor este
separat de cel a transferului proprietăţii şi este legat de un moment care poate fi
evaluat strict, cel al predării. Optica adoptată corespunde în totalitate celei omni-
prezente în reglementările modeme în materie de riscuri contractuale2 şi nu este decât
o completare a soluţiei rezolvării problematicii riscurilor pe terenul remediilor pentru
neexecutare.
Pentru o mai bună înţelegere, este necesară. operarea unor observaţii succinte pe
marginea art· 1274 C. civ.:
a) în primul rând, dacă bunul nu. a fost predat, ·riscul rămâne în sarcina
debitorului obligaţiei de predare (de exemplu, dacă vânzătorul nu a predat bunul şi
acesta a pierit fortuit înainte de predare, el va suporta riscurile şi va trebui să restituie
cumpărătorului preţul contractual sau dacă nu l-a primit; nu va mai putea să-l solicite).
Efectuarea· transferului de proprietate nu are nicio relevanţă în această privinţă, astfel
cum prevede expres art. 1274 alin. (1) C. civ. În acest sens, nu trebuie să aibă nicio
relevanţă eventuala probă pe care debitorul ar face-o în sensul că bunul ar fi pierit şi
dacă s-ar fi aflatîn mâinile creditorului;
. b) în al doilea rând, dacă creditorul a fost pus în întârziere de către debitor,
riscul se transferă în sarcina creditont!ui de .la data punerii sale în întârziere [art.
1274 alin. (2) C. civ.]. Instituţia punerii în întârziere a creditorului este reglementată de
art. 1510 şi urm. C. civ. Ea presupune, în esenţă, o somare a.creditorului să preia bunul
sau să primească plata. Efectul central al acestei instituţii este transferul riscurilor în
sarcina creditorului, astfel cum prevede în mod expres şi art. 1511 alin. (1) C. civ. În
plus (probabil pentru a preîntâmpina interpretările tributare vechii reglementări), art.
1274 alin. (2) C. civ. prevede că nu are. nicio relevanţă pentru funcţionarea.regulii
proba făcută de creditor în sensul că bunul ar fi pierit şi dacă obligaţia de predare (şi
implicit cea de preluare, sp.unem noi) ar fi fost executată la timp. ·
Prin regulile de mai sus, legiuitorul a schimbat radical· principiile de bază ale
riscurilor în contractele · translative de. ·proprietate în sensul. simplificării . lor şi
înlăturării unui cumulde reguli complicate şi inechitabile.

. În acord cu .majoritatea legislaţiilor modeme în materie, această reglementare semnifică o

1

revenire la principiul roman în materie de riscuri în acte translative de proprietate (de exemplu, la vânzare,
periculum est emptoris, în condiţiile în care traditio fusese efectuată).
2
A se vedea, de exemplu, art. 66 CVIM (pentrn comentarii asupra funcţionării principiului, a se
vedea G. Hager, M. Schmidt-Kessel, corn. sub art. 66-70 CISG, în op. cit., P. Schlechtriem, I. Schwenzer,
Commentary on the UN convention 011 the lnternational Sale of Goods (CJSG), p. 921 şi um1.; a se vedea
şi D. Chirică, op. cit., p. 332 şi urm., nr. 399 şi unn.).

~\...
 Titlul 111
ACTUL JURIDIC UNILATERAL
DE DREPT CIVIL
 ACTUL JURIDIC UNILATERAL DE DREPT CIVIL

233. Despre actul juridic unilateral, în general. Actul juridic unilateral este
văzut în toate ramurile de drept ca o manifestare de voinţă a unui singur subiect de
drept care produce efecte juridice, adică dă naştere, modifică sau stinge raporturi
juridice. Într-o altă optică, actul juridic unilateral este orice manifestare de voinţă prin .
care o persoană, acţionând singură, determină efecte de drept, fie în sarcina sa, fie în
profitul său 1•
Importanţa· actului juridic unilateral diferă, în funcţie de ramura sistemului de
drept în care îl regăsim. Astfel, actele juridice unilaterale au o deosebită frecvenţă şi
covârşitoare importanţă în acele ramuri de drept care reglementează raporturi în care
unul din subiecte este subordonat celuilalt, cum sunt dreptul administrativ, dreptul
fiscal, dreptul muncii etc. În ceea ce priveşte dreptul civil, aşa cum vom vedea, voinţa
unilaterală produce efecte .juridice mai rar, dar frecvenţa şi importanţa actului
unilateral este în creştere, în condiţiile existenţei unei reglementări speciale în noul
Cod civil care a schimbat radical perspectiva asupra actelor juridice unilaterale în
dreptul român.
Vechiul Cod civil nu cuprindea niciun fel de prevederi exprese în materie de
acte unilaterale. Era vorba doar de aplicaţii ale acestei noţiuni în diverse materii ale
dreptului privat (mai cu seamă în dreptul succesoral, dar nu numai). Teoria actului
juridic unilateral a divizat doctrina dreptului atât în România, cât şi mai ales, în Franţa,
unde dezbaterea privind calitatea de izvor de obligaţii a actului juridic unilateral a fost
serios dezbătută2 •
· Actul juridic unilateral de drept civil era uneori definit ca fiind, manifestarea de
voinţă a unei singure persoane, cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a da
naştere, a modifica ori stinge raporturi juridice civile3. În cazul în care printr-o
asemenea manifestare de voinţă solitară se năşteau raporturi juridice de obligaţii, actul
juridic unilateral de drept civil era considerat izvor de obligaţii civile.

234. Problema actului juridic unilateral în dreptul civil român. Retro-

spectiva. Anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, se considera de către marea
majoritate a autorilor, în dreptul nostru civil că, în principiu, voinţa unilaterală, nu are
valoare de act juridic. Prin excepţie, voinţa unei singure persoane poate produce efecte
juridice numai în cazurile expres prevăzute de legea civilă. Astfel, în .câteva situaţii,
puţin numeroase, de manifestarea voinţei unei singure persoane, vechiul cod şi alte
acte nonnative legau producerea anumitor efecte juridice. Numai în aceste cazuri se
1
A se vedea, în acest sens, J. Carbonnier, op. cit., p. 47, nr. 14. ·
2
Pentru termeni acestei discuţii, a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 52 şi
urm.; sau J.L. Aubert, Engagement par volante unilaterale, în Rep. civ. Dalloz, mars 1998·(dem., mise ă
iour: mars 2011 ), nr. 4 şi urm.
3
A se vedea, de exemplu, L. Pop, op. cit., Teoria generală a obligaţiilor, p. 133; G. Boroi, C.A.
nghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, pp. I 05-106.
330 TRATAT ELEMENTAR DE DREPTCIVIL. OBLIGAŢIILE

considera ca ·avem· de a face cu acte juridice unilaterale producătoare de efecte

. "d"1 I
Jun ~ih 'Îista acestor ·cazuri2, · ~xelnplifi6ăn1:
. Iegatl1l ·cupriAs înti-:un · t~stament,
acceptarea şi renunţarea la o succesiune, confinnarea unui act lovit de nulitate relativă,
revocarea unui' contract (mandat, societate, locaţiune, donaţie intre soţi. etc.),
declararea rezoluţiunii înte!neiaiă peun pact comisoriu~ fa'tif'icare'a g~stiunii de afaceri,
a.ctul juridicluiilateral de înfiintare de către un asociatuniC al unei' soCietăti bornerciale
cu' răsplindere litnitată3 '. înfii~ţarea. unei fondaţii~ sau.· asociaţii, .stibscrlpţia publică
pentru' constitliirea unei societăţi pe acţiuni 5 renuriţările la''drepturi 6 .recunoaŞterea
paternităţii llllUl copil născut din afara: căsăforiei etc. Aşa coiu se p~ate observa,
consecinţele. declarării. voin,ţei. unilaterale pr~yăzute .de. lege sunt diferite şi în funcţie
de aceste efecte se opera aâesea şi o primă dasificare 7 ,a actelor juridice unilate1~le,
după 'cum ac~stea au: efecte abdicative (în .· toate cazurile de renunţare); efecte
extinctive (care· duc la încetarea unui raport juridic, cum se întâmplă în caztil revocării
unui contract); 'efecte declarative (ratificarea gestiunii de afaceri, recunoaşterea unui
copil· din afara' căsătoriei) 8 • 'singurul act juridic translativ era considerat legatul. În
măsura îii care un asemenea act juridic, .prin el însuşi şi .solitar, dădea naştere un 1a
raporfobligaţiohat se admitea că este iivor de oblig~ţ1i civile .. ·, . .
Astfel; în dreptul anterior actualului cod se considera; cu valoare de principiu,
că, prin voinţa unei singure persoane, nu se poate naşte un raport juridic obligaţional
din care' să rezulte· drepturi şi obligaţii pentru ·a altă persoană care 'n-a cqnsimţit. la
naşterea lor."fu acest scop~ se considera 'necesară realizarea un acord de voinţe,' adică
încheierea unui ··contract. .Âşa<lar, · în afara ... cazurilc>r · prevăZute •de · lege,·. voinţa
unilaterâ.lă
.
se':
.
aprecia:
. '
că
-
riu
putea.-. c~ea o ohligaţie în sareina emitentului . acfolui
- ;

' -. . ·-· ..
I A se ".edea, pentru tennenii discuţiei înainte de intrarea în vigoare anoului cod, de. exemplu, c.
Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, AL Băicoianu, op, .cit„ voL 1, p. 79, nr. 135(c<1rerecunosc posibilitatea
voiJ1ţei unilaterale.dea produce ,;anumite efecte juridice"); C. Stătescu, C. Bîrsan_, op: cit„ p. 96 şi urm.
(care se rezumă să sublinieze că este dificil de construit o teorie generală a acttilui jundic unilateral); M.N.
Costin, Actul juridic unilateral ca ÎZlior de obligaţii, în SUBB nr. 1/1988; p. 52; D. Cosma, oP, cit„ p. 32 şi
urm.; L Pop, Teoria generală a obligafii!Or (unde se arată că voinţa' ilnilaterală nu are, în principiu,
valoare de act juridic, putând p~oduce efecte numai în cazurile expres prevăzute de legea civilă), op. cit„ p.
131; alţi autoriînsă, au construit, chiar în contextulvechiului cod, o adevărată teorie generală a ţtctelor
juridice 'unilaterale. A se v~dea, în acest sens, r Vasilescu, op. :~it.: p. 151.şi u~.; de 'asemenea, a se
vedea, M„Avram, Actul unilateral în dreptul privat, Ed. Hamangiu,·Bucuieşti, 2006 (care îşHncepe
monografia cu ;,P,ostl,llatele unei teorii generale a acttilui juridic unilate~l", p: i şi unn. ) .
. · A. se .vedea, de exemplu, T.R. Popescu, P. Anca, oP, cit„ p.. 112 şi urm.; S. Brădeanu, Voinţa
2

unilaierală ca izvor de obligaţii civile, 'în RRD nr. 5/i972, pp. 31 )~; R. Sanilevici, op. cit., pp. 118-119;
c. Stătescu, c. Bîrsim, op. cit„ p. 96 şi unn:; M.N. Costin, loc. cit.~ p: so şi tinll.; B. Starck, H. Rolan~ L.
Boyer, op. Cit„ p. 16; nr. 46; pentru o prezentare ilmplă, a se vedea M; Avram, op. cit., p: 197 şi unn .
3
. În acestsens, a se vedea B. Starck, op. cit„ p. 28. ·
4
J. Carbonnier, op. cit„ p. 48.
5
M; Avram, op. cit„ p. 279 şi urm. . .. . · • ·•· .
6
Presupune o categorie care include renunţarea la succesiune;· renunţarea· la. un drept real etc.
(J. Carbonnier, op. cit„ p. 48).. . . . . . · ·.· .
7
a.
Pentru prezentarea actelor juridice unilaterale în funcţie de această clasific<1re, , se vedea
M. Avram, op. cit., p. 197 şi urm. „
8
B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ p. 17, nr. ~6.
 ACTUL JURIDIC UNILATERAL DE DREPT CIVIL 331
unilateral şi în profitul unei alte persoane. Principalul argument în sprijinul acestei teze
avea ca bază de pornire principiul simetriei în actele juridice, potrivit căruia un act
juridic poate fi revocat sau desfăcut numai la fel cum a fost încheiat sau făcut. Dacă
voinţa unilaterală ar fi izvor de obligaţii atunci, în conformitate cu acest· principiu,
trebuie să se admită că obligaţia se poate stinge prin revocarea de către promitent a
angajamentului său, revocare ce poate avea loc liber şi în orice moment. De asemenea,
angajamentul unilateral era considerat, fără îndoială, caduc, în cazul morţii autorului
său ori atunci când el devenea incapabil.
În esenţă, în doctrină s-au pus mai multe probleme juridice şi s-au dat soluţii
diverse. În primul -rând, s-a -pus întrebarea dacă actul juridic unilateral poate să dea
naştere la drepturi şi obligaţii în favoarea autorului său. În privinţa creării de drepturi
subiective prin· propria voinţă, fără a exista acordul unei persoane care astfel să se
oblige, exista unanimitate de opiniiîn sens negativ: nimeni nu poate deveni creditorca
urmare a propriei sale voinţe. În ceea ce priveşte posibilitatea creării de obligaţii în
sarcina emitentului, răspunsul a cunoscut răspunsuri din cele mai variate şi a 1ansat
mai departe o serie de interogaţii legate de natura angajamentului unilateral. ·în toate
cazurile de mai sus; principiul reţinut de majoritatea autorilor era acela conform căruia ·
actul juridic unilateral nu putea produce efecte juridice decât dacă legea prevedea acest
lucru. Principiul era urmat cu o oarecare coerenţă în doctrină ·şi jurisprudenţă, deşi
erau unele soluţii inexplicabile· şi ilogice în niport cu acest raţionament. De exemplu,
adesea, aceiaşi autori care admiteau că actuljuridic mi poate fi izvor de obligaţii decât
dacă este .recunoscut de lege, admiteau că revocarea intempestivă a ofertei adresate
unei persoane absente putea genera obligaţia ofertantului de a· repara eventualul
prejudiciu cauzat destinatarului I. Deşi se argumenta aeordarea acestor despăgubiri pe
temeiul răspunderii' delictuale, rămânea inexplicabil de ce constittiie -faptă -ilicită
revocarea actului unilateral dacă el oricum nu produce efecte juridice pentru că legea
nu prevede. ·
În sfârşit, o altă discuţie care-a-frământat ·de· asemenea doctrina şi jurisprudenţa
era legată de .valabilitatea- şi efectele- promisiu:Ilii publice de-reconipensă2 • •Deşi;
importanţa practică a acestei chestiuni este minimă spre inexistentă, astfel- cum· au
arătat unii autori, cu>toate· acestea; ·importanţa :sa explicativă este semnificativă
deoarece pune în valoare mecanisme esenţiale ale teoriei obligaţiilor3 . -Şi în această
privinţă, în consecinţă; doctrina era divizată. -
Deşi exista o severă reticenţă a doctrinei în
materie de•acte-juridice·unilaterale,
aplicabilîtatea acestora în cele mai variate domenii era extrem de extinsă şi cu efecte
juridice. În materia dreptului persoanelor, aplicabilitatea noţiunii era necontestată (de
„. exemplu, recunoaşterea filiaţiei), dar nu interesa materia obligaţiilor decât indirect.
Dreptul ·_succesoral era domeniul predilect al actelor .unilaterale' cu efecte juridice
expres prevăzute de -lege: testamentul, revocarea testamentului,- actele . de opţiune
succesorală etc .. şi dreptul contractelor cunoştea o gamă vastă de aCte- unilaterale' din

~ Ase ved~a, d~ ex~mpl~: c. Stăte_~cu, c. Bîrsan, op. cit„ P· 46 şi unn., nr_. 3 I.

A se vedea, de exemplu, M. Avram, op. cit., p. 268 şi _urm. _.
3
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, 'op. cit., p. 210 şi urm.; nr. 43i.
 332 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

cele .mai variate:. confirmarea nulităţii relative, denunţarea uniÎaterală sau revocarea
unilaterală a unui contract, declararea rezoluţiunii .în tem~iul unui pact comisoriu,
declararea simulaţiei, acceptarea cesiunii de creanţă de către debitorul cedat, liberarea
delegantului de datorie etc. În privinţa tuturor, se făcea apel pentru. a le justifica
efectele la diverse texte de lege care le dădeau temei.
Pe lângă acestea, o parte a doctrinei din ţara noastră aprecia că actul unilateral
este izvor de obligaţii civile şi în câteva cazuri neprevăzute expres de lege. Astfel, erau
prezentate uneori ca acte unilaterale civile - izvoare de· obligaţii unele figuri juridice
ca: oferta de a contracta, gestiunea de afaceri, promisiunea publică de recompensă,
stipulaţia pentru altul, titlurile de credit la purtător, promisiunea publică de premiere a
unei lucrări în cazul câştigării unui concurs,· oferta de purgă, subscrierea de acţiuni,
a
actul· de înfiinţare ·unei fundaţii, actul unilateral de înfiinţare a· unei ··societăţi
comerciale cu răspundere limitată etc. Un loc central îl ocupau oferta de a contracta şi
acceptarea acesteia. Astfelcum am arătat, oferta (dar şi acceptarea), deşi rămâneau în
afara orbitei actelor juridice reglementate, se insinuaseră cu anumite efecte în doctrină
ca acte producătoare de efecte juridice în anumite condiţii.
Spre deosebire de dreptul nostru civil, în doctrina germană~ la sfărşiful secolului
al XIX-'lea, a apărut teoria angajamentului unilateral ca izvor de obligaţii civile,
formulată pentru prima dată în Austria. În această teorie, contractul fiind privit ca o
juxtapunere a două sau mai multe declaraţii unilaterale de voinţă, s-a ajuns la
concluzia că, dacă din două declaraţii unilaterale de voinţă se poate fonna un. contract
din care se .naşte unraport obligaţional,. este posibil ca declaraţia de voinţă a unei
singure persoane să constituie· un izvor separat de obligaţii definitive şi -irevocabile..
Teoria· şi-a găsit o anumită reflectare şi în. textele unor coduri 'Civile moderne: Codul
civil german de la 1896, intrat în vigoare 1a· '1 ianuarie l90G;. CodtiLelveţian al
obligaţiilor. şi Codul civil italian din 1942. Totuşi, nici măcar Codul civil gemian nu
recunoaşte voinţei unilaterale, cu .valoare de principiu; puterea creatoare de .obligaţii, ci
numai în câteva cazuri expres 'Şi limitativ reglementate prin ,textele .sale şi anume:
promisiunea de recompensă (art. 657-661), titlurile la 'purtător şi actul de :îrifiint~re a
unei fundaţii. . ·· -
· Ţinând seama mai .ales de discuţiile. purtate în doctrină dar ·şi de câteva .modde
recente de codificare în materie, noul Cod civil sintetizează o scurtă .ieorie•generală'a
actului juridic. Vom prezenta ac-eastă reglementare 1n măsura necesară înţelegerii
actului juridic unilateral :_ izvor de obligaţii. Existenţa acestei reglementări are
consecinţe majore .cu privire la ;recalificarea şi reaşezarea actului juridic unilateral în
peisajul juridic românesc.

235. ,Reglementare. Actul juridic unilateral este reglementat .în . Capitolul II

. intitulat „Actul juridic unilateral", din Titlul II („Izvoarele obligaţiilor") al Cărţii a V-a
(„Despre obligaţii"). şi cuprinde ·două ·secţiuni, •una :·dedicată·· regulilor· generale în
materie de acte unilaterale (art. 1324.:.1326 C. civ.) şi cealaltă dedicată actului juridic
unilateral ca izvor de. obligaţii :{art. 1327-1329 C. civ.). Bineînţelescă, pe parcursul
codului se regăsesc numeroase alte reglementări care privesc aete unilaterale izvoare
de obligaţii. Exemplele cele mai bune în această privinţă sunt cele dedicate ofertei de a .
ACTUL JURIDIC UNILATERAL DE DREPT CIVIL 333

contracta şi acceptării (art. 1186-1200 C. civ.), ipoteze de acte juridice unilaterale care
beneficiază de o atenţie aparte din partea legiuitorului.

_236. Notiunea de act juridic unilateral. Conform art. 1324 C. civ., „Este
unilateral actui juridic care presupune manifestarea de voinţă a autorului său." În
esenţă, actul juridic unilateral este acea manifestare de voinţă care generează efecte
juridice, deşi nu a fost acceptat de o altă persoană. Numărul emitenţilor nu are
relevanţă întotdeauna în calificarea unui act ca unilateral. Astfel, este posibil ca mai
multe persoane să constituie prin voinţa lor unică o fundaţie. Faptul că aceasta ia
naştere ca urmare a manifestării de voinţă a mai multor subiecţi de drept nu îl face să
îşi piardă calitatea de act unilateral. Determinantă pentru calificarea juridică este
credem unicitatea voinţei 1 care este dată adesea de unicitatea rezultatului urmărit de
emitenţii care acţionează în virtutea unei voinţe juridice comune lară a se situa pe
poziţii de obligaţii reciproce. A

Actul unilateral se deosebeşte de contractul unilateral. In primul rând, contractul

unilateral este rezultatul întâlnirii a două voinţe juridice şi prin care se creează obligaţii
doar în sarcina uneia dintre părţi - important este însă că un asemenea contract se
bazează pe un acord. Dimpotrivă, în cazul actului unilateral, nu există niciun asemenea
acord, ci o manifestare de voinţă unilaterală.

237. Clasificarea legală a actelor unilaterale. Urmând o clasificare extrem de

răspândită în doctrina anterioară noului cod, art. 1326 C. civ. efectuează o clasificare
implicită a actelor juridice unilaterale în acte supuse comunicării şi acte nesupuse
comunicării2. Toate actele juridice care nu intră sub incidenţa acestui text legal se
deduce că nu sunt supuse în mod necesar comunicării. Comunicarea care naşte
distincţia între actele unilaterale este de fapt o condiţie de efectivitate a acestora.
A. Actele unilaterale supuse comunic;ării. Conform art. 1326 alin. (1) C. civ.
,,Actul unilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un
drept al destinatarului şi ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit
naturii actului."
Astfel, de exemplu, actul prin care se denunţă unilateral un contract cu executare
succesivă şi fără termen; nu produce niciun efect cât timp acesta nu a fost comunicat
persoanei interesate. De aceea, pâriă la comunicarea lui, el este liber revocabil. De
asemenea, declaraţia de rezoluţiitne unilaterală a contractului produce efecte de la data
la care se consideră comunicată celeilalte părţi. Sau, actul prin care se exercită un
·drept potestativ, care dă naştere unui contract de vânzare prin exprimarea opţiunii de
cumpărare într-un pact de opţiune, trebuie în mod evident comunicat promitentului- -.'
vânzător pentru ca acesta să producă efecte juridice şi poate fi revocat liber pâriă se
consideră comunicat. · ·' '
Comunicarea, potrivit art. 1326 alin. (2) C. civ., se poate face prin orice mijloc
adecvat, dacă nu se prevede. altfel prin lege. În sfărşit, legiuitorul consacră teoria

M. Avram, op. cit., p. 32 şi urm„ m. 35 şi urm.; P. Vasilescu, op. cit„ p. 155.

1
2
A se vedea, pentru această clasificare, D. Cosma, op. cit„ p. I 33 şi urin.
334 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

recepţiei pentru a stabili momentuL de la care un asemenea act unilateral produce

efectejuridice. Astfel, conform art. 1326 alin. (3) C, civ.: ,;Actul unilateral produce
efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a
luat cunoştinţă de aceasta din motive care·nu îi sunt imputabile'' .
.B. Actele unilaterale nesupuse comunicării sunt toate acele acte prin care nu se
constituie, modifică sau stinge un· drept al destinatarului şi în care natura actului· nu
presupune necesitatea comunicării .sale. Exemplul .natural de asemenea act· este
testamentul. Cu toate acestea, cunoaşterea . actului unilat~ral de către persoana
interesată la un moment dat este esenţială pentru .ca acesta .să producă efecte juridice.
De exemplu, în cazul testamentului, redactat în.secret şi rămas secret faţă de toate
persoanele care puteau justifica un drept, nu va .ajunge să producă efecte. juridice.
Cu toate acestea, testamentul nu este supus comunicării pentru că efectul său.nu constă
într'."o constituire imediată a unor ch:epturi sau/şi obligaţii în favoarea beneficiarilor
testamentului .. Eficacitatea sa este legată însă de acceptarea sa la un .moment dat de
către destinatar. · .

238. Regimul juridic alactelor unilaterale. Conform arL1325 C. civ.: „Dacă

prin lege im. se prevede altfel,: dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în
mod corespunzător şi actelor unilaterale". Întrebarea esenţială care trebuie .pusă în
legătură cu regimul juridic aplicabil actelor unilaterale este dacă toate prevederile
generale aferente contr.actelor se vor aplica şi actelor: juridice unilaterfi,le?. · ·
În primul .rând, .este cert că legiuitqrul. a:dorit să imprime şi actelor unilaterale
exact aceleaşi condiţii .de v,aliditate ca şi contractelor1:De aceea, .se aplică şi acestora
toate prevederile 1egale' . privitoare · la. condiţiile.· .consimţământului,· capacităţii,
obiectului şi cauzei contractului, ·precum şi, aturici. când este cazul, ale formei
contractului (art. 1179 C. civ.): Acest aspect este chiar subliniat.de· detalierea regulilor
legate .de consimţământ odată cu reglementarea ofertei şi acceptării- cazuri. tipice de
acte juridice unilaterale (art, 1187 şi unn'. C. civ. ), cu precizarea că,- în· anumite
privinţe, prevederile sunt t1le însele derogatorii de la regimul juridic general al·actelor
unilaterale 2 • O continuare a acestei observaţii este aceea că, actelor unilaterale li„se
aplică şi i:egimul juridic al nulităţilor (art. 1246.şi urm .. C. civ.)3: Excepţiile de la regula
aplicării condiţiilor de v<).liditate _al~ contractului .sunt situaţiile în care legea prevede
inaplicabilitatea regulilor şi la. actele juridice unilaterale. Acest lucru nu
se întâmplă
aproape. niciodată în ,mod, expres. Cu toate acestea, trebuie asimilate ipotezei în .care
legea ar prevedea expres acest lucru, to(!.~e situaţiile în care aplicarea nonnelor de la
1
După modelu.I p~ezent anterior.în doctrină. 'A se vedea M. Avram; op. cit„ p.A4 şi urm...
: De exe1nplu, posibilitatea .revocării oferte.i fără termen âdresate unui .destinatar absent înaintea
2

expirăiii termenului c'orisiderat re~onabil pentru ca 'o acceptare ~ă se producă [art. 1193_ alin: 0) c. civ:J
are un caracter excepţional faţă de cea a promisiunii unilaterale fără tennen, despre care tot legiuitorul
prevede că. se consideră' făcută pentru o anumită· durată, după natura obligaţiei sau cu· împrejurările
[art. 1327 alin. (3) C. civ.], dar care îl leagă unilateral pe autor[art.1327 alin. (1) C. civ.]. . . ·
3
În cadrul cărora se ·includ· de altfel, o seamă de . prevederi speciale legate de acte juridice
unilaterale incidente nulităţilor. Avem în vedere, în principal, prevederile legate de confinnarea
contractului (art. 1262-1265 C..civ.) care de altfel, trebuie considerate aplicabile şi confirmării unui act
unilateral lovit de nulitate relativă. ·
ACTUL JURIDIC UNILATERAL DE DREPT CIVIL 335
contract este incompatibilă cu natura. actelor juridice unilaterale. De- exemplu, dacă
avem în vedere dispoziţiile legale referitoare la leziune (art. 1221-1224 C. civ.),
trebuie să observăm că acest aşa-zis viciu al consimţământului se bazează pe o
disproporţie între prestaţiile reciproce ale părţilor [art. 1221 alin. (1) C. civ.] şi că
astfel, domeniul de operare al acestui viciu este cel al contractelor sinalagmatice.
În al doilea rând, în continuarea interogaţiei referitoare fa transpunerea regimului
contractelor, se pune întrebarea dacă principiile aplicabile acestora se aplică şi actelor
unilaterale? Desigur că, anumite reguli de interpretare pot fi ·considerate pe deplin
compatibile cu natura actului unilateral (art. 1266-1269 C. civ.). Marea dificultate se
iveşte însă cu privire la forţa obligatorie (art. 1270 C. civ.), şi ·în această privinţă
răspunsul trebuie să fie parţial afirmativ, în sensul că, şi actele unilaterale trebuie
considerate irevocabile de la un anumit moment De exemplu, în cazul ofertei cu
tennen, forţa obligatorie operea2ă din momentul comunicării acesteia către destînatar
şi până la expirarea termenului. De asemenea; de regulă, în cazul tuturor actelor
unilaterale supuse comunicării, ele nu mai pot fi revocate din momentul comunicării
lor (de exemplu, declaraţia unilaterală de rezoluţiune). Prin excepţie, ele pot fi
revocate dacă legea petfmte acest lucru, explicit sau implicit (de exemplu, este posibilă
revocarea ofertei publice de recompensă în aceleaşi condiţii în care a fost făcută
cunoscută publicului). În consecinţă, se deduce din aceste câteva exemple că;
principiul forţei obligatorii a actului juridic unilateral, a cărui esenţă constă tocmai în
nerevocarea· sa potestativă, este suspendat până la un anumit moment - cel al
comunicării. sale. Dimpotrivă însă, aplicabilitatea principiului ·este incompatibilă cu
actele unilaterale nesupuse comunicării şi · care sunt esenţialmente revocabile (de
exemplu, testamentul).
În ce priveşteprincipiul relativităţii efectelor contractului (art. 1280 C. civ.) şi
transpunerea sa la actul juridic unilateral, ea presupune o distinctie prealabilă între
terţi: terţul destinatar al actului unilateral şi ceilalţi terţi. În ce priveşte terţul destinatar,
adesea, până la momentul acceptării de către acesta a beneficiului actului ·unilateral,
efectele actului nu se produc (la acele unilaterale supuse comunicării). Aplicabilitatea
principiului până în acel moment este absolută. În ceea ce priveşte ceilalţi terţi,
aplicabilitatea principiului este de regulă absolută ..
Dacă ne referim la principiul opozabilităţii faţă de terţi (art: 1281 C. civ.),
observăm că şi acesta poate fi transpus în materia actelor unilaterale. Comunicarea
unor acte unilaterale pentru ca acestea să producă efecte este în acelaşi timp o condiţie
de opozabilitate a actului unilateral. De asemenea, anumite acte unilaterale trebuie să
îndeplinească, în vederea realizării opozabilităţii lor, condiţii suplimentare de
opozabilitate. De exemplu, renunţarea la un drept real trebuie înscrisă în cartea
funciară. Sau declaraţia unilaterală de rezoluţitine, pentru a fi făcută opoz<itbilă terţilor
trebuie de asemenea înscrisă în ·cartea funciară. Concluzia ·sumară este că şi acest
principiu îşi găseşte aplicabilitatea în materia actelor juridice unilaterale.

239. Angajamentul unilateral (promisiunea unilaterală). Adevărata discuţie

în materie de acte juridice unilaterale este provocată de valabiiitatea angaj~mentelor
unilaterale. Acestea reprezintă o varietate de acte unilaterale care dau naştere prin ele
336 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

însele unui· raport juridic obligaţional, aşadar care leagă două persoane ca urmare a
declaraţiei de voinţă a. unei singure persoane - emitentul actului 1• Deşi.· discuţia
admisibilităţii a pornit de la trei tipuri de angajamente unilaterale - emiterea titlurilor
la purtător (care includ .angajamentul unilateral. al emitentului titlului de a, plăti
necondiţionat deţinătorului acestuia), oferta de a.contracta cu termen sau adresată unei
persoane neprezente (care include angajamentul unilateral ·al emitentului de a nu
revoca oferta· într-un anumit termen sau într-un tennen rezonabil), respectiv
promisiunea publică de recompensă (care include angajamentul emitentului de a plăti
celui care întrt.ineşte condiţiile cuprinse în. promisiunea unilaterală)2 -, discuţia s-a
extins până la susţinerea, de către unii autori a .rolului prevalent al angajamentului
unilateral în cadrul izvoarelor obligaţiilor3 sau până la negarea completă a rolului
angajanientului unilateral ca sursă de obligaţii4 • În cele din urmă, s-a ajuns, astfel cum
subliniază un autor , la un „armistiţiu", doctrina şi jurisprudenţa anterioare coduhii
5

actual admiţând caracterul de sursă de obligaţii a angajamentului unilateral. În

6
doctrină s-au subliniat însă anumite trăsături ale acestei · admisibilităţi a
angajamentului. unilateral ca sursă de obligaţii: .a) .în primul rând, s-a. subliniat că
angajamentul unilateral are un caracter subsidiar. (în sensul că el trebuie considerat
sursă de obligaţii numai dacă celelalte tehnici juridice prioritare - contractul şi teoria
faptelor juridice, nu sunt apte prin ele însele să explice naşterea obligaţiilor); b) în al
doilea rând, s-a subliniat caracternl necesarmente utilitar pe care actul unilateral
trebuie să îl aibă. pentru a putea avea natura unui angajament unilateral creator de
obligaţii (ceea ce presupune ca necesitatea existenţei sale să fie apreciată prin raportare
la consideraţii de utilitate socială şi interes sociaI7); c) în al treilea rând, angajamentul
unilateral trebuie să fie suficient de precis (nu orice act juridic unilateral poate avea
valoarea unui angajament unilateral; de exemplu, un simplu anunţ la mica publicitate
privind vânzarea unui bun, nu constituie un angajament ferm de menţinere a ofertei şi
nici 'de vânzare a btinului 8•
Codul civil cuprinde o reglementare cu valoare principială a angajamentelor
unilaterale care nu le răpeşte acestora cele două caracteristici esenţiale subliniate mai
sus. Art. 1327 C. civ. a reglementat o varietate de act juridic unilateral a cărui
valabilitate şi efectivitate era adesea pusă în discuţie în doctrina anterioară intrării ~n
vigoare a codului, înlăturând echivocul cu privire la valabilitatea unui asemenea act. In
esenţă, promisiunea unilaterală reprezintă un act unilateral cu valoare de angajament

1
J.L. Aubert, loc. cit., nr. 10.
2
M. Avram, op. cit„ p. 254 şi urm„ nr. 290 şi urm.
3
A se vedea, de exemplu, V. Wonns, De la volonte unilaterale envisagee comme source
d'.obligations, these, Paris 1891, apud J.L. Aubert, loc. cit„ nr. 15.
4
A se vedea autorii citaţi de J.L. Aubert, loc. cit„ ~ub nr.16 şi urm.
5
P. Vasilescu, op. cit„ p. 153.
6
A se vedea, în special, J. Flour, J.L. Aubert, op. cit„ L 'actejuridique, t. 1, nr. 495 şi urm. (teză la
care subscriem fără rezerve).
7
Ibidem, nr. 495; J.L. Aubert, loc. cit„ nr. 30.
8
Pentru reţinerea acestei condiţii, a se vedea B. Starck, H. Roland, L: Boyer, op. cit„ p. 17 şi urm„
oc~ .
ACTUL JURIDIC UNILATERAL DE DREPT CIVIL 337

unilateral 1 prin care autorul său se obligă faţă de un terţ, independent de acceptarea din
partea acestuia a actului, să execute o anumită prestaţie [art. 1327 alin. (1) C. civ.]. Un
asemenea act este pe deplin valabil. Dacă terţul acceptă beneficiul actului unilateral
poate pretinde executarea de la autorul actului, în condiţiile generate de principiul
forţei obligatorii a contractului sau poate cere despăgubiri pentru încălcarea obligaţiei
asumată prin respectivul angajament unilateral (fără ca totuşi prin acceptare să se fi
format un contract în mod necesar!). Dacă, de exemplu, actul unilateral prin care
autorul unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii se obligă să plătească victimei o
sumă de bani, această obligaţie a sa are valoarea unui angajament unilateral
obligatoriu pentru emitent. Victima, odată ce acceptă despăgubirile oferite de autor
poate să solicite executarea angajamentului unilaterai2. Dacă o ofertă cu termen este
revocată înainte de împlinirea termenului, destinatarul poate totuşi să emită acceptarea
acesteia în termen şi astfel contractul să fie încheiat.
Promisiunea unilaterală (angajamentul unilateral) trebuie distinsă de contractul
care include o promisiune unilaterală. Cazul tipic este cel al contractului prin care se
promite unilateral înstrăinarea unui bun (o varietate a sa fiind aşa-numitul „pact .de
opţiune"), fără ca în contrapartidă- să se promită şi o contraprestaţie pentru primirea
acelui bun. În acest caz avem de a face cu un contract unilateral care presupune un
acord de voinţe, fiind aşadar de formaţie bilaterală, pe când, în cazul angajamentului
unilateral, avem de a face cu o singură voinţă juridică deocamdată neîntâlnită cu
acceptarea din partea destinatarului.

240. Efectele angajamentului unilateral. În ipoteza în care terţul refuză

dreptul născut din angajamentul unilateral, angajamentul unilateral este lipsit de orice
efecte juridice [art. 1327 alin. (2) C. civ.]. Cu alte cuvinte este caduc. Dacă
angajamentul stipulează un termen, atunci el trebuie în mod obligatoriu menţinut pe
toată durata acestui termen. Eventuala revocare a sa nu produce nicio consecinţă până
la expirarea termenului. Cu toate acestea; până la comuniearea sa, şi angajamentul
unilateral poate fi retractat (modelul tipic pentru acest mod de funcţionare este cel al
ofertei de a contracta, deja analizat sub aceste aspecte în cadrul formării contractului3).
În sfârşit, în cazul în care angajamentul unilateral nu prevede un termen, atunci el
trebuie totuşi menţinut „pentru o anumită durată, potrivit cu natura obligaţiei şi cu
împrejurările în care a fost asumată" [art. 1327 alin. (3) C. civ.]. Modelul funcţional al
unui asemenea act unilateral este cel al ofertei adresate unei persoane absente şi fără
termen de acceptare4 •

Credem că este regretabilă terminologia utilizată de legiuitor - varianta potrivită ar fi fost aceea
1

de „angajament unilateral", în acord cu întreaga doctrină anterioară intrării în vigoare a codului. Actuala
denumire este de natură să producă serioase confuzii la nivel terminologic - mai ales cu varianta
promisiunii unilaterale de a contracta în condiţiile în care aceasta are o natură contractuală şi cu care
trebuie în mod esenţial să nu fie confundată.
2
Dacă, de exemplu, actul unilateral este încheiat în formă autentică, el va avea şi calitatea de titlu
executoriu (art. 67 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială).
3
A se vedea supra, oferta de a contracta.
A se vedea supra, oferta fără termen de acceptare adresată unei persoane absente.
4
338 TRATAT ELEMENTAR DE DREPTCIVIL. OBLIGAŢIILE

241.. Promisiunea publică de recompensă. Deşi aplicabilitatea·. practică a

acestei figuri juridice ,se pare că este redusă (lipsa aproape totală a jurisprudenţei o
atestă) ; totuşi ea a '.preocupat constant autorii de specialitate2, . probabil datorită
1

faptului. că, este.• un caz-model· de ·act juridiC .· rinilateral ·şi ·pune în valoare regulile
fundamentale ale obligaţiilor; dar şi pentru că prezintă ;un particularism generat de
caracterul său public· , şi care face discutabilă individualizarea destinatarului/
destinatarilor3• Şi legiuitorul român s-a lăsat antrenat în această discuţie pe care a dorit
să o soluţioneze printr-o reglementare neaşteptat ·de amplă a promisiumi publice de .
recompensă (art. 1328-1329 C. civ.). . .. ·. . .
Promisilinea publică de· recompensă coi1stă în oferta adresată de c.ătre ·emitent
publicului4 · ca, în· schimbul ·unei prestaţii determinate; . să plătească· o. recompensă.
De exemplu, oferta de recompensă pentm găsirea unui animal.pierdut; a uimi obiect
pierdut etc. O asemenea ofertă publică este obligatorie peritru emitent Mai mult,
legiuitorul prevede că ea· este· obligatorie şi dacă terţul a executat prestaţia lara a fi
cunoscutexistenţa.ofertei publice (de exemplu, cel care.a găSit obiectul îl înapoiază
emitentului.ofertei publice, fără a şti că există.un anunţ public prin care se acordă o
recompensă ..găsitorului care restituie hunul5). Regulile! sunt prevăzute expres de
ait. 1328 alin. (1) C. civ.. ·
Ce. se . întâmplă dacă mai multe persoane execută. prestaţia inclusă în oferta
publică de recompensă? În principiu, toate aceste persoane trebuie să fie remunerate6 •
Această plată trebuie făcută proporţional cu contribuţia fiecăreia' la executarea
prestaţiei şi dacă o asemenea contribuţie nu se poate determina, plata. se împarte în
mod egal între ele [art. 1328 alin. (2) C:.civ.]. În fine;dacă criteriul de departajare între
terţi nu este prevăZut. şi aceştia execută separat fiecare câte o 'prestaţie identică celei
prevăzute în oferta publică, „recompensa se aplică aceleia care a comunicat cea dintâi
rezultatul"[art: 1328 alin. (3) C. civ.].
Poate fi revocată oferta publică de recompensă? De această dată este prevăzută o
excepţie de la forţa obligatorie a actului. unilateral supus comunicării. Această ofertă
poate fi revocată oricând în aceeaşi fonnă în care ·a fostfăcută,. adică în aceeaşi
manieră publică - trebuie deci publicată [art. 1329 alin. (1) C. civ.]. Prin excepţie,
oferta ;de recompensă nu mai poate fi ·revocată faţă de cel care înaintea publicării
1
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph: Stoffel-Munck, op. cit.,. p. 210 şi urm„ nr. 432; Fr. Tem~. Ph: Simler,
Yv. Le~uette, op. cit„ p. ~6, nr. 49. . . ' .. ' . . . . A • ' ••

M. Avram, op. cit„ p. 268 ş1 urm„ nr. 305 ş1 urm.; C. Stătescu, C. B1rsan, op. cit„ p. 97, nr..87 ..
3
Pentru discuţii, a se vedea M. Avram, op. cit„ p. 272 şi unn„ nr. 308 (şi pentru jurisprudenţa
citată în context).
4
Adresarea ei publicului presupune mijloace adecvate ca publicarea ofertei într-un ziar, la mica
publicitate; emiterea unui anunţ radio sau tv, emiterea unei· oferte electronice ·etc.. În principiu, este vorba
de orice mijloace care asigură o cunoaştere generalizată a ofertei, adică un caracter public al acesteia.
5
Are valoarea unei gestiuni de afaceri: . terţul acţionează asemeni· unui ·•gerant· al interesului
ofertantului (a se vedea, în acest sens, Fr. Terre, Ph: Simler, Yv. Lequette, op. cit.; p. 56, nr. 49).
În condiţiile existenţei unei reglementări specifice, nu mai este necesară utilizarea teoriei faptelor juridice
pentru explicarea efectelor ofertei publice de reci>mpensă. ., ·
6
Dacă nu cumva oferta însăşi cuprinde criterii de departajare legate,.de exemplu, de întâietatea
executării prestaţiei de către un terţ (de exemplu, pnma persoană care execută prestaţia va fi
recompensată).
ACTUL JURIDIC UNILATERAL DE DREPT CIVIL 339

revocării ofertei, a executat prestaţia [art. 1329 alin. (2) C. civ.]. Faţă de toate celelalte
persoane însă; efectul revocator se produce şi executarea nu va mai da dreptul la
recompensă. În cazul în care revocarea este făcută în manieră abuzivă - legiuitorul o
numeşte „fără justă cauză" 1 şi terţii au avansat cheltuieli în vederea execut.ării
prestaţiei, aceştia au dreptul la o „despăgubire echitabilă" care nu va putea însă depăşi
recompensa promisă. Exemplul tipic este cel al promisiunii publice de premiere a unei
lucrări. Dacă anumiţi terţi au avansat cheltuieli proprii în vederea efectuării acelei
lucrări, ei vor fi în mod rezonabil îndreptăţiţi la o despăgubire echitabilă în cazul
revocării intempestive a ofertei de premiere. Prin excepţie, dacă autorul ofertei
dovedeşte c1 oricum rezultatul prestaţiei incluse în oferta de recompensă nu putea fi
atins, el va fi scutit de plata despăgubirilor [toate regulile de mai sus sunt sintetizate de
art. 1329 alin. (3) C. civ.]. În sfărşit, legiuitorul mai adaugă, prin excepţie de la
regimul general al prescripţiei că „dreptul la acţiunea în despăgubire se prescrie în
tennen de un an de la data publicării revocării" [art. 1329 alin. (4) C. civ.].

Totuşi, este vorba de o revocare abuzivă, singura care poate îndreptăţi la despăgubiri pe temeiul
1

răspunderii delictuale.
 Titlul ·1v
· :F.A'PTELE JURIDICE 'LlCITE -
IZVOARE DE OBLIGATU
'
 Capitolul I
CONSIDERATll
'
GENERALE CU PRIVIRE LA FAPTELE
.
JURIDICE CIVILE

242. Noţiune. Sintagma „fapte juridice civile" are două înţelesuri sau accepţiuni:
una largă şi alta restrânsă. Prin fapte juridice civile lato. sensu înţelegem toate acţiunile
omeneşti sau faptele voluntare ale omului, de săvârşirea. cărora legea leagă anumite
efecte juridice, constând în naşterea, modificarea sau. stingerea de raporturi juridice
civile. Faptele juridice, stricta sensu, constau în toate acţiunile omeneşti licite sau
ilicite săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, efecte care totuşi se produc în
temeiul şi puterea legii, chiar împotriva voinţei· autorului lor. În măsura în care
asemenea acţiuni omeneşti dau naştere la obligaţii civile, ele constituie izvoare ale
raporturilor juridice de obligaţii. În cele ce mmează, vom .analiza faptele juridice -
izvoare de raporturi obligaţionale, în accepţiunea restrânsă a acestei expresii.

243. Clasificarea faptelor juridice în sensul restrâns sau propriu al

cuvântului. Acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de. a produce efecte juridice,
izvoare de raporturi obligaţionale, sunt de două feluri: fapte licite şi fapte ilicite.
Faptele juridice licite sunt acţiuni omeneşti săvârşite fără intenţia de a da naştere
la .raporturi juridice de obligaţii, care totuşi produc asemenea efecte în puterea legii,
fără ca prin ele să se încalce normele de drept în vigoare.
Faptele juridice ilicite sunt acţiuni omeneşti săvârşite fără intenţia de a da
naştere la raporturijuridice de obligaţii, care totuşi produc asemenea efecte în temeiul
sau puterea legii, împotriva voinţei autorului lor, şi prin care se încalcă nonnele de
drept sau bunele moravuri. Această ultimă definiţie este una esenţialistă care nu oferă
o )ămurire a .temei faptelor juridice · ilicite. Chestiunea va fi analizată cu prilejul
răspunderii extracontractuale în cadrul Titlului V al acestui vo.lum.

244. Reglementarea faptelor juridice - izvoare de raporturi obligaţionale

Faptele. juridice licite - izvoare de obligaţii civile sunt reglementate în Capitolul III,
. intitulat „Faptul juridic licit", din Titlul II („Izvoarele .obligaţiilor") al Cărţii a V-a
(„Despre obligaţii"), în art. 1330-1348 C. civ. Capitolul cuprinde trei secţiuni, dedicate
următoarelor fapte juridice licite: gestiunea de afaceri (art. 1330-1340 C. civ.), plata
nedatorată (art. 1341-1344 C. civ.) şi îmbogăţirea f'ară justă cauză (art. 1345-1348
C. civ.). Prin noua reglementare, legiuitorul a renunţat la vechea şi formala clasificare
a izvoarelor obligaţiilor, înlăturâlld noţiunea de „cvasicontracte".
1
care era
. serios

1
A se vedea, în acest sens, J. Flour, J.L. Aubert, Droit civil. Les obligations, vol. 2, Le .f~it
juridfque, Armand Colin, Paris 1997, p. 5, nr. 4; J. Carbonnier, op. cit., p. 527 şi unn.; Ph. Malaurie,
344 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

criticată ca fiind confuză şi neştiinţifică; deoarece includea fapte voluntare unilaterale

într-o categorie asimilată contractelor 1• Or, elementul specific al oricărui contract este ·
acordul între voinţele a două sau mai multe persoane. De altfel, din analiza pe care o
vom face cu privire la fiecare aşa-zis cvasicontract, se va putea observa că acordul de
voinţe ale creditorului şi debitorului lipseşte. Raportul de obligaţiicivile se naşte din
acţiuni unilaterale, săvârşite licit de către creditorul obligaţiei 2 • CU: toate acestea critica
era nejustificat de severă: nu se poate nega asemănarea unor asemenea fapte juridice
cu unele formule contractuale3, de unde şi mimetismul acestor figuri juridice şi
denumirea· 1or tradiţională de cvasicontracte4 . De fapt, noţiunea: nu tăcea, în dreptul
roman de unde şi provine, decât să sublinieze că faptelejuridice licite dau naştere unei
acţiuni asemănătoare celei din contract şi că obligaţiile · generate sunt şi ele
asemănătoare celor din contract - obligationes quasi ex contractu 5• Era vorba de o
relaţie bilaterală imperfectă6 • Pe de altă parte, în contextul juridic al vechiului cod care
nu reglementa decât primele două fapte juridic .licite (gestiunea de afaceri şi plata
nedatorată), practica judiciară şi literatura de specialitate construiseră, în bună parte,
teoria sau principiul îmbogăţirii fără justă cauză, ·care se considera că este un fapt
juridic licit, izvor distinct de obligaţii Civile. De altfel, cu excepţia unor reglementări
specifice, gestiunii de afaceri şi plăţii nedatorate ·li .se aplică regulile care alcătuiesc
teoria principiului îmbogăţirii fără justă cauză. De aceea, astăzi legiuitorul i-a tăcut loc
în noua reglementare.

245. Reglementarea faptelor juridice ilicite. Faptele juridice ilicite sunt

reglementate, în principiu, în art. 1349-1395 C. civ. (cu câteva excepţii care se referă
la răspunderea contractuală). Aceste texte legale trebuie coroborate cu numeroase
texte legale din afara Codului civil, precum şi cu regulile ce akătuiesc categoria
bunelor moravuri.

L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck; op. cit., p. 547 şi urm.; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 879 şi
urm., nr. 950 şi Urm.
1
Critica era frcc\·cntă mai ales la nivelul doctrinei româneşti (a se vedea, de exemplu, M.B.
Cantacuzino, op. cit., p. 406, nr. 513; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 102, nr. 92; L. Pop, op. cit., Teoria
generală a obligaţiilor, p. 141 ). Mai puţin vehementă în dreptul francez, doctrina observase că denumirea
indică o situaţie juridică foarte asemănătoare contractului şi căreia îi lipseşte elementul acord de voinţe
pentru a fi vorba de contract. De aceea era vorba de „cvasi"-contracte şi nu de contracte (Fr. Terre,
Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 950).
2
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 102, nr. 95.
3
De exemplu, nu se poate omite similinidinea care există între gestiunea. de afaceri şi mandat.
Unele coduri sunt atât de ataşate de această similitudine încât reglemenţează gestiunea ·de afaceri alături
sau imediat după gestii.ine. BGB reglementează gestiunea în titlul următor mandatului (Titlul · XI -
Gestiunea de afaceri, după Titlul X - Mandatul, ambele aparţinând Secţiunii a VII-a a Cărţii a II-a).
4
Originea „cvasicontractelor" coboară în epoca romană când s-a observat similitudinea dintre
anumite situaţii juridice şi contract. Jurisconsultul .Gaius a fost cel care a observat asemănarea dintre
mandat ·şi ·formula gestiunii .intereselor altuia. ·Ulterior, noţiunea a fost preluată .şi de b1stituţiile lui
Iustinian (a se vedea, de· exemplu, R. Zimmermann, op. cit., The Roman Foundation of the Civilian
Tradition, p. 15 şi urm.; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 547 şi urm., nr. 1016).
5
A se vedea, pentru evoluţia conceptului de obligaţie cvasicontractuală şi recepţia sa în. dreptul
modem, R. Zimmermann, op. cit„ p. 15 şi urm ..
6
Ibidem, p. 433.
FAPTELE JURIDICE LICITE - IZVOARE DE OBLIGAŢII 345

Din analiza textelor legale de mai sus rezultă că, atunci când printr-o faptă a
omului, contrară normelor dreptului, se încalcă drepturile subiective şi interesele altei
persoane, cauzându-i un prejudiciu, autorul faptei sau persoana răspunzătoare . este
obligată să-l repare. Astfel, între autorul faptei ilicite şi prejudiciabile şi victimă se
naşte un raport de obligaţii care, în acelaşi timp, este un raport de răspundere civilă
delictuală. Bineînţeles, fapta ilicită nu trebuie să constea în neexecutarea obligaţiilor
contractuale pentru că, în acest caz avem de a face cu o răspundere contractuală.

246. Plan de studiu. În prezentul titlu vom proceda la analiza, în exclusivitate, a

faptelor juridice licite izvoare de raporturi obligaţionale. Prezentarea va urma în
totalitate organizarea dată de Codul civil celor trei fapte juridice licite: gestiunea de
afaceri, plata nedatorată şi îmbogăţirea fără justă cauză.
În ceea ce priveşte fapta ilicită, prin ea însăşi şi privită izolat, nu poate constitui
izvor de obligaţii civile. Pentru naşterea raportului juridic de obligaţii, pe lângă
existenţa faptei ilicite, mai este necesară întrunirea şi altor condiţii, dintre care mai
importante sunt: un prejudiciu, un raport de cauzalitate suficient de caracterizat între
fapta ilicită şi prejudiciul suferit de victimă şi culpa autorului faptei. Abordarea tuturor
acestor condiţii, inclusiv a faptei ilicite, absolut necesare pentru naşterea raportului de
obligaţii, urmează a avea loc în Titlul V al prezentei lucrări, în care vom proceda la o
analiză mai amplă a răspunderii civile delictuale sau extracontractuale. Raportul de
obligaţii născut dintr-o faptă ilicită este, în realitate, un raport de răspundere civilă.
Complexitatea şi importanţa problematicii acestui raport de obligaţii, implicaţiile sale
teoretice·şi practice constituie tot atâtea motive pentru care analiza ei cuprinzătoare nu
poate fi desprinsă şi izolată de vasta materie a răspunderii civile.
 Capitolul 11
FAPTELE JURIDICE LICITE

Sectiunea.
, 1
· Gestiunea de
afaceri

247. Noţiune. 0Ţigine. Gestiunea de afaceri este adesea. întâlnită în viaţa

cotidiană fără 'a se face cunoscută şi în dreptul scris. Ea presupune numeroase .situatii
la care nu 'ne-am fi gândit în mod obişnuit că au cu adevărat conotaţii juridi~e.
Gestiunea de afaceri constă în situaţia în care o persoană (gerantul) îndeplineşte .acte
sau fapte.în inte:r:esul.unei alte persoane (geratul) fără a fi fost însărcinată în acest sens.
Exemplul tipic,şi regăsibil în toate prezentările acestui fapt juridic este cel în care o
persoană se ocupă de imobilul învecinat proprietăţii sale care se află în pragul ruinei,
făcând reparaţiile urgente, în timp ce proprietarul acestui imobil este. plecat. Dintr-o
asemenea situaţie rezultă o serie de consecinţe juridice în plan obligaţional, care
imprimă ipotezei continut juridic.
,. În dreptul ro1~an, negotiorum gestor ·a luat . naştere în contextul unor. figuri
juridice învecinate mandatului\, pentru ca, în cele din unnă să îşi facă loc Într-un edict
pretorian2 şi apoi, în epoca imperială, să îşi găsească o expresie asemănătoare celei de
astăzi. În analiza ciasică, gestiunea de afaceri a fost asociată contractului de mandat3
cu care, astfel cum vom observa, prezintă numeroase afinităţi, dar de care se
deosebeşte fundamental prin aceea că nu este un contract. În cele din unnă, s-a
apreciat că explicaţiile civice, bazate pe ideile de „merit" şi de ,just" sunt cele care
explică funcţionarea acestei instituţii • Gestiunea de afaceri îşi explică efectele
4

obligaţionale prin ideea că este natural şi just ca o persoană care, acţionând din

1
Este vorba de procuratio omnium renan şi cura fi1riosi care s-au conturat ca stări de fapt pentru
care pretorii au pennis la un moment dat acţiuni similare mandatului.
2
A se vedea VI. Hanga, M.D. Bocşan, op. cit„ p. 193, nr. 2.
3
Un „mandat tacit" în ipoteza în care geratul nu are cunoştinţă de existenţa gestiunii (a se vedea,
de exemplu, M. B. Cantacuzino, op. cit„ p. 406, nr. 514); a se vedea, de asemenea, utilizarea noţiunii de
„contract fictiv" în doctrina tradiţională (autorii citaţi de Ph. Le Toumeau, în Gestion d'ajfaires, în Rep. de
dr. civ. Dalloz, mars 2008, nr. 4); s-a subliniat totuşi Şi ideea că, obligaţiile izvorâte din gestiunea de
afaceri sunt întemeiate pe „echitate" (a se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, AI. Băicoianu, op.
cit„ p. 483, nr. 1181 ).
4
În dreptul comparat, extrem ·de împărţit în admisibilitatea gestiunii intereselor altuia, a existat o
oscilaţie pennanentă între, pe de o parte, individualism şi libertate absolută (în contextul căreia, gestinnea
de afaceri reprezenta o imixtiune nepermisă în afacerile altuia - Culpa est immiscere se rei ad se 11011
pertine11ti), iar pe de altă parte, valori civice cafides, amicitia, pietas, humanitas, officiwn care în dreptul
roman au fost apte să justifice naşterea acestei figuri juridice (R. Zimmermann, op. cit„ p. 435 şi unn.).
 FAPTELE JURIDICE LICITE- IZVOARE DE OBLIGAŢII 347

altruism pentru a proteja interesele unei alte persoane, să ·fie· despăgubită pentru
1
eventualele cheltuieli avansate în acest scop •
În dreptul comparat, instituţia gestiunii .de afaceri diferenţiază în mod radical
dreptul continental de common law. Dacă în dreptul continental · gerinan , francez,
2

italian, gestiunea de afaceri (negotiornm gestor) cunoaşte o reglementare amplă şi este .

soluţionată după reguli proprii, dimpotrivă în . dreptul anglo-saxon, această instituţie .
(benevolent irttervention in an 0 ther's affairs) este rezolvată printr-o suită de conje~turi
preluate din cu totul alte .instituţii juridice, ducând în principiu la aplicarea unor principii
de bază complet diferite. Astfel, dacă în dreptul continental, principiul este .cel al recu-
11.oaşterii dreptului ·la acoperirea rezonabilă a cheltuielilor făcute cu _ocazia îndeplinirii
. unui act sau fapt juridic pentru O altă persoană, Îll dreptul ang}07Saxon, principiul este
acela că persoana care efectuează cheltuieli fără a exista o obligaţie în acest sens, în
sprijinul a facerilor altuia,. nu are (lreptul la nicio despăgubire3 • Dreptul nosfru, prin art.
1330 şi urni. C. civ., s~a raliat integral expresiei continentale a acestei instituţii. Ceea ce
•• ,•
o
reproducem Îri continuai~ este, de fapt, mostră a unei asemenea viziuni. . \
• _; • ' • ~ •
. .' .
o

248. Definiţie şi reglementare. destilinea de afaceri este ·îndeobşte definită ca z~n

fapt juridic licit care constă în aceea că opersoană, 'numită gerant, rncheie din proprie
iniţiativă,' fără să fie obligată, acte juridice sau săvârşeşte acie materiale necesare Şi
utile~ 'în favoarea sau interesul altei persoane, numită gerat. Legiuitorul ne oferă: o
definiţie ani.piă care acoperă toate condiţiile' acestei figuri juridice. Conforin art. '1330
alin. (1) C. civ. „Există gestiune de afaceri.atunci când; rară să; fie obligată; b·persoană,
nuniită gerant, gestionează în mod voluntar şi oportun afacerile altei persoane, numită
gerat; care nu cunoaşte existenţa gestiunii sau, cunoscând gestiunea, nu este în măsură să
desemneze un mandatar ori să se îngrijească în alt fel de afacerile sale'~.
Gestiunea de.afaceri este reglementată ca izvordistinct·de obligaţii civile în art.
1330-1340 C.. civ. Aşadar, efectul ;:tcestui fapt licit şi voluntar, este naşterea unui
raport de obligaţii reciproce între gerant (negotiorn.m gestor) _şi gerat. Cu alte cuvi1ite,
gestiunea de afaceri constă în acte de imixtiune în afacerile altuia, .fiind un serviciu în
folosul miei pen;oan,e. Faptul de a face un serviciu ne~esar sau util altuia.,îşi găseşte
explicaţia .în altruismul; . civismul şi . intenţia de' într-ajutorare. care trebuie să
caracterize:z;y oamenii în societate. Fundament;ul obligaţiilor. ce rezultă din gestlml.ea de
afaceri este principiul 'echităţii sociale5 . . . . . . . . .. . • . • . . ... . . . .
. . . -

I '. . " " .

J. Flour, J.-L. Aubei:t;, op. cit., p. 5, nr. 4.
2
· ·· • • În' 'dreptul· gennan, art. 677-687 BGB' oferă o. regleinentare ·amplă a gestlu11ii de afacerî.
s-a
îri doctrină subliniat, şi este de reţinut ace~stă observ~ţie pentru senstii continental al justificării acestei
instituţii, că actele realizate de gerant constituie einanaţia ;,spiritului comi.mităţii de securitate legală" şi de
aceea· se. cuvine a fi acoperite şi eventualele .cheltuieli pe care· gerantul le-a. avansat ca şi acoperite
eventualele prejudicii care i-au fost cauzate (în DCFR Ful/ Edition, voi. 3, p. 2900, nota 5 de drept
comparat, p. 2903 .
3
. A se vedea, de exemplu, Falcke vs. Scottish .Imperial bisurance Co„ 1886, 34 Ch„ D. 234, în
op. cit„ DCFR Ful! Edition, voi. 3, p: 2900, nota 1 de drept comparat. · · . , · ·
A se vedea; de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p.103, nr.·94; L. Pop, op. cit:.]eoria
4
· ,
generală a obligaţiilor, p. 148.
A se vedea, de exemplu, C. Hamangiu, L Rosetti-Bălănescu, AL Băicoianu, op. cit„ p. 483,
5

nr: 1181; Fr. Terre, Ph: Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 881, nr. 953. ' · · ·
348 · TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

249. Condiţiile gestiunii de afaceri. Pentru a produce efectele ce-i sunt spe-
cifice, gestiunea de afaceri trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Analiza acestor
condiţii este absolut necesară în scopul înţelegerii mecanismului gestiunii de afaceri.
Condiţiile gestiunii de afaceri, astfel cum sunt acestea deduse din prevederile art. 1330
C. civ., surit următoarele:
a) să existe o gerare oportună a intereselor altuia [art. 1330 alin. (1) C. civ.].
Altfel spus, gerantul trebuie să încheie acte juridice sau să săvârşească fapte materiale
utile îri .interesul altuia - aceasta este semnificaţia de bază a sintagmei „gestiune a
afacerilor altuia"~ De aceea, gestiunea de afaceri se deosebeşte de niandat, deoarece
mandatarul încheie numai acte juridi~e în numele şi pe seama celui reprezentat. Care .
este conţinutul gestiilnii? În doctrină, se consideră că aceasta cuprinde: ·
i. Actele juridice de gestiune care pot fi diverse: plata unei datorii, actul încheiat
cu un terţ pentru efectuarea unor reparaţii, contractul de asigurare, întreruperea un~i
prescripţii,· inscripţia unei ipoteci valabile constituită în favoarea geratului, chemarea
unui medic în caz de boală a geratului, chemarea unui medic veterinar pentru tratarea
unui animal bolnav al geratului etc. În principiu, actele de gerare a intereselor altuia nu
pot depăşi sfera actelor de conservare şi administrare 1• Gestorul de afaceri nu poate
încheia acte de dispoziţie pe seama geratului cum sunt: achiziţionarea unui bun sau a
unui fond de comerţ, acceptarea unei donaţii, vânzarea unui bun . al geratului,
constituirea unei ipoteci, gajarea unui bun· etc. Prin· excepţie, unele acte de· dispoziţie
sunt asimilate actelor de conservare şi administrare. Astfel, gerantul va putea încheia
acte ·de dispoziţie din această. categorie, cum este vânzarea unor bunuri perisabile,
supuse stricădunii; asemenea acte de dispoziţie, raportate la întregul patrimoniu al
geratului, dobândesc caracterul unor acte de conservare sau administrare2 • În schimb,
gerantul este inadmisibil să încheie acte juridice în care o persoană nu poate fi
reprezentată, indiferent că sunt acte de conservare,. ~dministrare sau dispoziţie •
3

ii.Faptele materiale de gestiune care pot fi, la .rândul lor, diverse: descărcarea
unor mărfuri,. stingerea unui incendiu, repararea unei conducte, efectuarea unor lucrări,
asistenţa medicală care se acordă victimei unui accident de circulaţie, salvarea unui
animal apafţinând geratului etc. ·
Pentru a fi în prezenţa gestiunii de afaceri, actele juridice· încheiate şi faptele
materiale săvârşite de către gerant trebuie să aibă, înprincipiu, caracter patrimonial;
numai în acest caz va putea fi constatată utilitatea intervenţiei gerantului în afacerile
geratului4 • Totuşi, se pot imagina şi situaţii în care să regăsim gestiunea de afaceri deşi
conţinutul 'gestiunii este unul nepatrimonial. De exemplu, în ipoteza· asistenţei sau
. salvării geratului de la un pericol iminent. Sau, în cazul în care gerantul, în intenţia de
a-l salva pe gerat. care este victima unui accident, îl scoate pe acesta din maşina în

1
Pentru amănunte, a se vedea C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 502 şi unn.
2
A se vedea: L Rosetti-Bălănescu, Al. Hăicoianu, op. cit., p. 123; C. Stătescu, Drept civil.
Persoana fizică. Persoana juridică. Drepturile reale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970,
p. 237.
3
A se vedea TS, col. civ., dec. nr. 781/1966, în CD 1966, p. 191.
4
A se vedea, de exemplu, B. Starck, op. cit„ pp. 726-728.
FAPTELE JURIDICE LICITE - IZVOARE DE OBLIGAŢII 349

flăcări şi suferă el însuşi arsuri serioase ca urmare a gestului său civic • Legiuitorul, în
1

textele destinate gestiunii, nu prohibeşte aplicabilitatea acestei figuri juridice şi la acte

nepatrimoniale; astfel încât considerăm admisibilă. extinderea excepţională a gestiunii
şi la acestea •
2

În al doilea rând, intervenţia gerantului, prin încheierea de acte juridice şi

săvârşirea de fapte materiale, trebuie săfle utilă geratului, adică să fi evitat pierderea
unei valori patrimoniale sau să fi. sporit valoarea unui bun al acestuia. Utilitatea
gestiunii este o chestiune de fapt lăsată la aprecierea instanţei de judecată; în acest
sens, instanţele de judecată trebuie.să raporteze actul sau faptul respectivla momentul
încheierii · ori săvârşirii sale3 • Precizarea este importantă deoarece, spre exemplu,
pieirea ulterioară a bunului din cauză de .forţă majoră, .nu este de natură a anihila
caracterul util al intervenţiei gerantului care a făcut acte de conservare ori de punere în
valoare a acelui bun4 • La acest aspect se referă legiuitorul când prevede condiţia
oportunităţii gestiunii. Din acest punct de vedere, gestiunea de afaceri se deosebeşte
de îmbogăţirea fără justă cauză. De regulă, utilitatea gestiunii se deduce din urgenţa
acesteia5 .
b) actele de gestiune să fle săvârşite, fără împuternicire şi fără ştirea geratului
sau, cu ştirea geratului, dar fără ca acesta să poată desemna un mandatar sau fără a
se putea ocupa de afacerile sale [art. 1330 alin. (1) C. civ.]. Intervenţia gerantului este,
în principiu, spontanii'. Dacă geratul ar cunoaşte iminenta intervenţie a gerantului, fără
să se opună, se poate interpreta că a fost de acord cu încheierea actului şi deci nu mai
poate fi vorba de o gestiune de afaceri, ci de un contract de martciat7. Totuşi, legiuito.ml
nu permite o asemenea interpretare tradiţională. Dacă geratul cunoştea faptele ·de
gestiune, dar riu se află „în măsură" 8 de a desemna un mandatar care să se ocupe de
propriile-ci afaceri sau dacă el însuşi nu se putea ocupa de acele afaceri, nedesemnând
un mandatar deşi era în măsură să o facă. Aşadar, chiar şi în ipoteza cunoaşterii de
către gerat a gestiunii de către un terţ a propriilor afaceri, dacă există o gestiune
oportună,. trebuie să considerăm că există gestiune de· afaceri, cu condiţia ca geratul să

I A se vedea, în acest sens, Cass. fr. 1civ.,16 n~iembrie 1955, apudPh. Le Toumeau, loc. cit.,
nr. 51; a se vedea, de asemenea, jurisprudenţa citată de acest autor cu această ocazie şi Ia nr.-52.
Totuşi, pentru critica acestei soluţii, a se vedea Ph. Malaurie, L.Aynes, Ph.·Stoffel-Munck, op.
2

cit., p. 553, nr. 1027 (care.vorbeşte de o obligaţie legală de a acorda ajutor pe care se întemeiază eventuala
despăgubire
3 ulterioară
. . a aşa-numitului
. .• gerant şi care·." ar fi incompatibilă
. cu caracterul
. spontan al gestiunii).
A se vedea Ph. Le Toumeau, loc. cit., nr. 61 şi urm.
4 . . . . c . . . . .
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan,· op. cit., p. 97.
5
: A se vedea Ph. Le Tourneau, loc~ dt„ nr. 60. ·· ·
A se vedea, mai ales, Ph. Le Toumeau, loc. cit„ nr; 32 şi urm.; a se vedea .şi Ph.· Malaurie,
6

L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 554, nr. 1027. .

A se vedea, în acest sens, C. Hamangiu, N. Georgean; op. cit., p. 987, pct. 18-19 şi 21.
7

„În măsură'?, nu are neapărat semnificaţia unei imposibilităţi absblute, ci a uneia relative de
8

desemnare a mandatarului. De exemplu, se încadrează în această ipoteză, cazul în care situaţia de gestionat
are un caracter urgent, iar geratul se află internat într-un spital sau ·în detenţie pentru executarea unei
pedepse penale etc. (imposibilitate absolută). Dar, se poate spune că geratul nu se află în măsură să
desemneze un mandatar şi atunci când efortul unei asemenea desemnări este disproporţionat în raport cu
natura actelor sau faptelor supuse gestiunii. De exemplu, geratul se află Ia o distanţă prea mare de cel mai
apropiat birou notarial (imposibilitate relativă).
350 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

nu fi putut desemna un mandatar. În ipoteza indiferenţei geratului însă - dacă geratul a

cunoscut existenţa gestiunii şi nu s-a „obosit" să desemneze un mandatar deşi putea să
o facă, avem în realitate de a face cu un mandat tacit. Pe de altă parte, simpla
cunoaştere a gestiunii nu înlătură, astfel cum am observat, valoarea de gestiune de
afaceri.
Cu toate acestea, nu trebuie ignorată voinţa geratului. El poate să se opună
acelor acte şi fapte. Dacă, de exemplu, gerantul are cunoştinţă .de opoziţia geratului la
gestiune, este evident că nu. mai avem de a. face cu o ·gestiune. Opoziţia face ca
gestiunea de afaceii să fie considerată o imixtiune ilegală în afacerile lui. În acest caz,
gerantul are obligaţia să se abţină de la gestiune'. Neabţinerea sa reprezintă o faptă
juridică ilicită şi atrage răspunderea delictuală.
c) Gestiunea să fie voluntară: actele şi faptele să fie făcute cu intenţia de a gera
interesele altuia2 [art. 1330 alin. (1) C. civ.]. Dacă gerantul lucrează cu credinţa greşită
că încheie acte .juridice şi · săvârşeşte fapte în propriul său interes, nu suntem în
prezenţa unei gestiuni de afaceri Aşa, de ·exemplu, dacă o persoană face cheltuieli
3
•
pentru repararea unui bun, pe care, din eroare, îl consideră al lui, are dreptul de a cere
obligarea propiietarului bunului respectiv să-i restituie valoarea acelor cheltuieli
numai pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Este necesar ca gerantul să acţioneze voluntar, astfel cum expres prevede textul
art. 1330 alin. (1) C. civ., ceea ce presupune că toate situaţiile în care gerantul
acţionează fără intenţia de a gestiona interesele unei alte persoane nu pot fi calificate
drept gestiuni de afaceri. Plin această reglementare, legiuitorul a tranşat discuţia mai
veche legată de aşa-numitele .gestiuni de afaceri ,;anormale" tolerate de jurisprudenţa
mai veche4 .
Nu este necesar. însă ca gerantul să fi cunoscut persoana terţului. ale cărui
afaceri le gestionează voluntar.şi nici ca gerantul să fie o· persoană determinată •
5

De exemplu, avem.de a face cu o gestiune de afaceri în ipotezajn care o persoană face

reparaţiile necesare la casa. învecinată pentru a evita ruina acesteia, deşi nu ştie cine
este proprietarul actual al acesteia deoarece vechiul proprietar a decedat.
Faţă de aceste. observaţii, legiuitorul indică lipsa gestiunii de afaceri în două
situaţii conexe acesteia: · · · · ,
i. în cazul persoanei care· lucrează în interesul alteia fără să ştie [art. 1330
alin. (2) C. civ.] nu suntem în prezenţa unei gestiuni de afaceri. Astfel, dacă, de
exeinplu; o persoană crezând că are calitatea de moştenitor în virtutea unui certificat
de moştenitor ulteiior anulat, face o serie de.reparaţii.la casa aparent moştenită şi după
aceea realizează că nu are calitatea de moştenitor, el nu va putea fi considerat un
gerant al intereselor adevăraţilor moştenitori. Cu toate acestea, astfel cum prevede şi
textul legal, el nu va rămâne păgubit, ci va putea solicita restituirea cheltuielilor
avansate pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. În cazul în care o persoană acţionează

1
Ibidem, pct. 22 şi 24-25. .
2 A se vedea, de exemplu, R. Sanilevici, op. cit., p. 214; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 105.
3 A se vedea C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., pp. 502-503.
4
A se vedea, în acest sens, J. Flour, J.L. Aubert, op. cit.. p. 10, nr. 7.
5
Idem, p. 9, nr. 6.
FAPTELE JURiDICE LICITE,,._ IZVOARE DE OBLIGAŢII 351

atât în interes propriu, cât şi în interesul unei alte persoane, rămâne o gestiune de
afaceli intervenţia sa în afacerile terţului 1• De exemplu, dacă o persoană desfundă pe
propria cheltuială şanţul care separă proprietatea sa de cea învecinată, pentru a evita
inundarea ambelor fonduri sau repară conducta comună de apă, deşi a acţionat şi în
interes propriu a gerat şi afacerile altuia2 ;
ii. în cazul persoanei care acţionează în interesul ·alteia cu scopul de a o
gratifica [art. 1330 alin. (3) C. civ.]. Ipoteza nu necesită lămuriri suplimentare. De
fapt, intenţia civică menită să justifice gestiunea de afaceri este în acest caz depăşită de
una liberală care înlătură caracterul de fapt juridic licit, intrând în sfera liberalităţilor
sau a actelor dezinteresate.
În schimb, pentru a fi în prezenţa gestiunii de afaceri, nu este obligatoriu ca
gerantul să încheie acte juridice sau să facă acte materiale exclusiv în interesul altei
persoane; el poate lucra, în acelaşi timp, în interes propriu şi în interesul altuia;
gestiunea de afaceri va exista numai în ce priveşte efectele produse de actele sale în
interesul celeilalte persoane3 • Astfel este cazul unui coproprietar care face acte de
conservare sau administrare asupra bunului indiviz ori a codebitorului solidar care
plăteşte, din proprie iniţiativă, întreaga datorie.
Tot în legătură cu această condiţie este necesar de precizat că actele de gestiune
trebuie săvârşite cu intenţia de a-l obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor făcute şi
obligaţiilor executate în ii1teresul său de către gerant. Aşa cum s-a spus: „gerantul să
nu fi lucrat cu intenţia de a face o liberalitate"4 - este vorba exact de situaţia astăzi
reglementată. Astfel, nu există gestiune de afaceri când cineva plăteşte pe un creditor
cu intentia de a face o domi.tie indirectă debitorului. Intentia de liberalitate trebuie să
fie dovedită, ea nu se prezu~ă5 • '
d) ·Gerantul să aibă, în principiu, capacitatea de a contracta6 • Această condiţie
nu este. expres prevăzută de legiuitor în reglementarea gestiunii de afaceri, dar este
uneori dedusă din textele care reglementează efectele gestiunii. Astfel, de exemplu,
art. 1336 alin. (1) C. civ: prevede că gerantul care acţionează în nume propriu este
obligat faţă de terţii cu care a contractat. Or, o asemenea obligaţie a gerantului nu se
poate naşte valabil decât dacă el are capacitate de exerciţiu, în ipoteza în care încheie
acte juridice7 • Cu toate acestea, astfel cum am observatdeja, gestiunea de afaceri poate

La fel se întâmplă şi în cazul în care gerantul acţionează în numele unui terţ din partea căruia
1

deţine o împuternicire în acest sens ca şi pentru o persoană ale cărei interese. le gerează fără a avea o
împuternicire pentru a o face. Rămâne o gestiune de afaceri pentru acest al doilea terţ dacă întruneşte
celelalte condiţii.
Astfel cum s-a arătat în doctrină, nu este necesar ca gestiunea de afaceri să se desfăşoare dintr-un
2

„mobil unic" (gestiunea afacerii altuia), acesta poate fi şi un „mobil parţial" (adică şi gestiunea afacerilor
altuia)- în acest sens, a se vedea J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 9, nr. 6.
3
A se vedea C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 502-503, pct. 8 şi 35.
4
Ibidem, pct. 39.
5
Ibidem, pct. 41-42. ·
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit.; p. I 05 şi unn., nr. 96.
6

Nu este valabilă în acest context, distincţia curentă între actele de dispoziţie şi actele de
7

conservare şi administrare, în funcţie de care este sau nu necesară capacitatea de exerciţiu. Cu siguranţă
încheierea de acte în numele unei alte persoane nu intră în categoria actelor pe care un minor poate să le
încheie.
352 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

să presupună şi acte materiale. În acest caz, nu credem că mai poate fi vorba de

condiţia capacităţii • Aşadar, reţinem că această condiţie a capacităţii gerantului este
1

una relativă şi că ea este cerută numai dacă obiectul juridic al gestiunii o implică: dacă
el presupune acte juridice, e nevoie de capacitatea gerantului, dacă el presupune acte
materiale, nu este în principiu nevoie de capacitatea gerantului. Spre deosebire de
gerant, geratul nu trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu 2 ; intervenţia
voinţei geratului nu este necesară în cursul gestiunii de afaceri; actele juridice sunt
încheiate de gerant independent de consimţământul geratului3 .

250. Efectele gestiunii de afaceri. Cunoaşterea acestor efecte face necesară

analiza raporturilor juridice ce pot exista între diferitele persoane carejoacă un rol în
gestiunea de afaceri.
A. Raporturile dintre gerant şi gerat. Deşi este un fapt juridic unilateral, ·
gestiunea de afaceri dă naştere la obligaţii reciproce între gerant şi gerat. Obligaţiile
părţilor au caracter reciproc.
Gerantul are unnătoarele obligaţii:
a) obligaţia de înştiinţare4• Conform art. 1331 alin. (1) C. civ. 5 : „Gerantul
trebuie să îl înştiinţeze pe gerat despre gestiunea începută". Gestiunea de afaceri are un
caracter excepţional. Tocmai de aceea, gerantul se ocupă de afacerile negestionate
temporar. Este natural ca acest fapt să fie cât mai repede adus la cunoştinţa geratului
pentru ca acesta să le preia;
b) obligaţia de continuare a gestiunii începute6 (art. 1331 C. civ.). Odată
începută gestiunea, un eventual abandon intempestiv al acesteia este de nepennis
întrucât ar putea cauza prejudicii geratului. Aşadar, dacă gerantul nu s-ar fi implicat în
niciun fel în afacerile celuilalt, nicio obligaţie nu s-ar fi născut în sarcina sa. Dacă însă
a ales să o facă, exigenţe civice pretind continuarea gestiunii până în momentul în care
„geratul, personal sau prin reprezentant, ori, după caz, moştenitorii acestuia sunt în
măsură să o preia" (art.· 1332 C. civ.). Mai mult, obligaţia de continuare a unei gestiuni
începute se transmite şi moştenitorilor gerantului care cunosc gestiunea şi care „sunt
ţinuţi să continue afacerile începute de acesta din unnă, în aceleaşi condiţii ca şi
gerantul." Aşa cum se poate observa, situaţia juridică a gerantului este mai grea decât
cea a mandatarului7. Până când gestorul de afaceri este obligat să continue afacerea
începută, mandatarul poate, confonn art. 2034 C. civ., să renunţe oricând la mandat,
notificând această hotărâre mandantului său8 • Legiuitorul a apreciat că este inadmisibil

1
Raportul juridic specific gestiunii se naşte oricum într-o asemenea situaţie.
2
Cu atât mai mult cu cât gestiunea se bazează pe ideea unei lipse de consimţământ din partea
geratului la efectuarea gestiunii (în acest sens, a se vedea J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 7, nr. 5).
3
A se vedea, de exemplu, B. Starck, op. cit., p. 729.
4
A se vedea Ph. Le Toumeau, loc. cit., nr. 68.
5
Inspirat în mod evident din art. 1483 C. civ. Quebec.
6
A se vedea Ph. Le Toumeau, loc. cit„ nr. 70 şi unn.
7
Idem, nr. 71.
8
Totuşi, art. 2034 alin. (3) C. civ. şterge o mare parte din această diferenţă. Cum putem observa,
totuşi, diferenţa subzistă prin aceea că, în cazul mandatului se poate renunţa oricând şi fără despăgubiri la
mandat, cu excepţia cazului în care această renunţare cauzează prejudicii mandantului, pe când în cazul
FAPTELE JURIDICE LICITE - IZVOARE DE OBLIGAŢII 353

ca o persoană să poată începe a se ocupa de afacerile altuia, din proprie iniţiativă, şi

apoi să· le abandoneze. Este motivul pentru care, în literatura juridică franceză, unii
autori vorbesc de o obligaţie de perseverenţă 1; · .
c) obligaţia de a se îngriji de afacerile altuia cu diligenţa unui bun proprietar
2

[art. 1334 alin. (1) C. civ.]. Cu alte cuvinte, gerantul trebuie să dea dovadă de toate
calităţile unui om prudent şi competent. Criteriul de apreciere al eventualei culpe a
gerantului3 în gestiunea afacerilor altuia este prevăzut de chiar textul art. 1334 alin.
(1): „Gerantul este dator să se îngrijească de interesele geratului cu diligenţa pe care
un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale". Aşadar, el răspunde
pentru prejudiciul cauzat geratului prin orice culpă, indiferent de forma şi gradul ei.
De la regula enunţată există şi o excepţie. Astfel, art. 1334 alin. (2) C. civ. prevede că
atunci când „gestiunea a urmărit să îl apere pe gerat de o pagubă iminentă, gerantul nu
răspunde decât pentru prejudiciile cauzate geratului cu intenţie sau din culpă gravă".
Dacă se face dovada că rară intervenţia gerantului afacerea geratului s-ar fi putut
compromite, gerantul răspunde numai dacă se face vinovat de dol (culpă gravă sau
intenţie) în îndeplinirea actelor de gestiune. Este cazul aşa-numitei gestiuni necesare
bazate pe urgenţa intervenţiei în afacerile altuia. Şi în privinţa aprecierii culpei,
gestiunea de afaceri se aseamănă cu mandatul, obligaţiile mandatarului şi gerantului
fiind reglementate relativ identic4 ;
d) obligaţia de a da socoteală geratului cu privire la tot ceea ce a făcut în
cursul imixtiunii în afacerile sale (art. 1335 C. civ.)5, la fel ca în cazul mandatului. De
altfel, dacă geratul ratifică gestiunea de afaceri, ea se transformă în mandat.
e) obligaţia de a remite geratului tot ceea. ce a primit acţionând
. în interesul
său (art. 1335 C. civ.). Dacă în cursul gestiunii gerantul primeşte sume de bani sau alte
bunuri, în temeiul afacerii gestionate, acestea se cuvin geratului. Chiar dacă este vorba
de sume de bani sau bunuri pe care altfel geratul nu le-ar fi pnmit. sau chiar dacă este
vorba de un profit al afacerii începute, gerantul trebuie să îl restituie în întregime
geratului căruia i se cuvine de drept, tot emolumentul propriei afaceri şi mai mult,
chiar şi ceea ce gerantul a primit fără a i se cuveni geratului, dar în legătură cu

gestiunii nu se· poate renunţa la gestiune decât atunci când geratul este în măsură să preia afacerea
înce,ută. ·
1
A se vedea B. Starck, op. cit., p. 733. .
•
2
Gestiunea presupune ca gerantul să se ocupe şi de afacerile conexe celei principale astfel încât să
nu-i fie cauzat vreun prejudiciu geratului, ceea ce îi conferă încă o dată, o situaţie juridică mai grea decât
cea a mandatarului. A se vedea: Ph. Le Toumeau, loc. cit., nr. 72, nr. 75 şi urm.; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv.
Lequette, op. cit„ p. 886, nr. 959.
3
A se vedea: Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 556, nr. 1031; Ph~ Le
Tourneau, loc. cit„ p. 78; a se vedea, de asemenea, C. Stătescu, C. Bî!'San, op. cit„ p. 106, nr. 97.
Art. 2018 alin. (1) C. civ. prevede două criterii de apreciere a culpei mandatarului după cum
4

mandatul este oneros sau cu titlu gratuit.

AI1. 2019 C. civ. prevede obligaţia mandatarului de a da „socoteală pentru gestiunea sa" şi de a
5

remite mandantului „tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi
fost datorat mandantului". De asemenea, confonn alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatarul are şi obligaţia
de a le conserva pâriă Ia predarea lor către mandatar. A se vedea, de asemenea, Ph. Le Toumeau, loc. cit„
nr. 81 şi unn.; L. Pop, op. cit„ Teoria generală a obligaţiilor, p. 151.
354 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

afacerea 'gerată 1 , îritocinai ca şi la mandat.·Pe de altă parte, deşiJegiuitorulnu prevede

acest lucru, gerantul are obligaţia, în mod natural, de a conserva·bunurile primite până
în momentul în care le va putea preda geratului.
Geratul are la rândul său următoarele obligaţii 2 izvorâte din gestiunea de afaceri:
a) obligaţia de a plăti gerantului toate cheltuielile necesare şi utile3 pe care le-a
făcut în cursul gestiunii [art. 1337 alin. (1) C. civ.]. Cheltuielile necesare reprezintă
acele cheltuieli care au servit la conservarea intereselor geratului; Fără intervenţia
gerantului,.aţacerea geratului s-ar fi putut compromite {de exemplu, .este o.intervenţie
necesară repararea de urgenţă a conductei de apă sparte de la casa geratului care poate
cauza o .inundaţie) .. Aceste cheltuieli trebuie rambursate integral· de către gerat,
indiferent de urmările concrete ale gestiunii necesare, cu singura excepţie în care
gerantul a acţionat încălcându-şi obligaţia de diligenţă astfel cum aceasta este stabilită
de art. 1334 C. .civ. Cheltuielile utile. reprezintă acele cheltuieli efectuate de gerant
pentru punerea în. valoare a bunurilor geratului, fiind similare cheltuielilor de
administrare. Astfel, de exemplu, gerantul repară gardul în stare proastă al vecinului
său,. deşi nu era. absolut
'• . necesar,. punând astfel în valoare proprietatea geratului. Într-o
'

asemenea situaţie, conform textului · legal citat, ..geratul nu. datorează restituirea
cheltuielilor ·decât în limita sporului de valoare al. afacerii sale (chiar dacă eventualele
cheltuieli surit superioare acestui spor de valoare). Diferenţa de cheltuieli va fi
suportată de .către gerantul care a exagerat în intervenţia. sa benevol.ă .în afacerile
altuia4 • În sîarŞit,' fie că este vorba de cheltuieli utile, fie că este vorba de cheltUieli
necesare,· geratul datorează gerantului şi dobânzi pentru sumele de mai sus, calculate
din momentul în care ele atl fost avansate. În ceea ce priveşte cheltuielile necesare şi
utile 'avansate de către gerant, acestea trebuie apreciate în funcţie de ·momentul la care
gerantUl le-aţăcl.lt [art. 1337 alin. (3) C. civ.]. Pentru.a garanta obligaţia de restituire a
cheltuielilor necesare şi utile făcute de către gerant, art. 1337 alin. {4) C. civ. instituie
chiar o ipotecii legală în favoarea gerantului: Această ipotecă se înscrie ca urmare· a
a
solicitării gerantului în instanţă de efecttiare unei expertize de 'evaluare pe calea
ordonantei preşedinţiale: . ' . . . '
Ce se întâmplă cu cheltuielile care nu sunt niCi necesare, nici utile şi au fost
avansate pentru o gestiune care nici nu a fost ratificată de către gerat? Din analiza de
mai sus, s-a desprins limpede că nu există obligaţia· geratului de a avarisa cheltuielile
în toate cazurile în care gestiunea nu a fost ratificată sau nu trebuie cumva considerată
ratificată deoarece. a fost necesară sau utilă. În afara acestor gestiuni, ·există şi o
gestiune, nenecesară şi neutilă, pe care o putem numi „voluptuară" şi. pe· care
1
În principiu; se preîntâmpină şi ipoteza în care terţul ar putea pretinde geratului restituirea bazată
pe plata nedatorată sau pe o îmbogăţire fără justă cauză.' · . · ·
2
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 106, nr. 97; L: Pop, op. cit., Teoria generală a obligaţii/or,
p. 152. .. .
Ph. Le Toumeau, loc. cit., nr. 87 şi urm.
3
4
Aşadar, diferenţa nu se mai face după cum gestiuneaa fost sau nu ratificată de către gerat.
Oricum, gestiunea necesară se consideră ratificată automat chiar şi în ipoteza împotrivirii la gestiune
[art. 1338 alin~ (1) C. civ.], astfel încât nu se poate pune problema neratificării.lar gestiunea utilă este şi ea
ratificată tot automat, ·cu excepţia cazului în care există o împotrivire a geratului _la începerea sau
continuarea gestiunii (acelaşi text legal). ·
FAPTELE JURIDICE LICITE- IZVOARE DE OBLIGAŢII 355
legiuitorul o numeşte gestiune inoportună. În acest caz, „actele şi cheltuielile care, fără
a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii, îl obligă pe gerat la
restituire numai în măsura în care i-a procurat vreun avantaj." (art. 1339 C. civ.).
Aşadar, în limita şi în măsura în care gestiunea, chiar şi inoportună a conferit un profit
geratului, îl obligă pe acesta la restituire.
b) obligaţia de a-l despăgubi pe gerant de prejudiciile pe care, fără culpa sa,
geratul le-a suferit din cauza gestiunii 1 [art. 1337 alin. (1) C. civ.]. Dacă, de exemplu,
gerantul, reparând conducta spartă a vecinului său a cauzat neintenţionat un prejudiciu
propriilor bunuri, acest prejudiciu se cuvine a fi reparat de chiar gerant. Legiuitorul nu
prevede pentru garantarea acestor despăgubiri existenţa vreunei ipoteci legale. Nu se
poate considera nici prin analogie că o asemenea ipotecă ar exista;
c) obligaţia geratului de a executa actele necesare şi utile care au fost încheiate
de gerant [art. 1337 alin. (2) C. civ.]. Atât gestiunea necesară, cât şi gestiunea utilă
trebuie considerate ratificate automat de îndată ce se constată că au acest caracter
(necesar sau util). Singura excepţie este aceea a gestiunii utile în cazul în care geratul
se împotriveşte efectuării gestiunii (art. .1338 C. civ.), caz în care ea nu poate fi
considerată gestiune, ci imixtiune ilicită în afacerile altuia şi va antrena chiar o
eventuală răspundere a pretinsului gerant. Dacă însă gestiunea se consideră ratificată,
geratul trebuie să execute toate obligaţiile izvorâte din actele încheiate de gerat cu
terţii în vederea realizării unei gestiuni necesare şi utile. Dacă, de exemplu, geratul a
chemat un instalator pentru a repara conducta spartă a vecinului său, geratul va avea
obligaţia de a-i plăti acestuia efectuarea intervenţiei necesare (e vorba de executarea
obligaţiei faţă de terţi, obligaţie care altfel s-ar putea să cadă în sarcina gerantului);
În schimb, geratul nu este îndatorat să-l remunereze pe gerant pentru serviciile
sale, deoarece ele au caracter dezinteresat. Nu este însă mai puţin adevărat că această
obligaţie există atunci când activităţile respective au fost săvârşite de gerant în virtutea
profesiunii sale2, cum ar fi: tratamentul medical făcut de un medic, reparaţiile
conductei de apă sau gaze făcute de un instalator etc. Deşi textele legale nu prevăd
nimic în acest sens, este naturală o asemenea completare.
Înainte de a încheia discuţia privitoare la raporturile dintre gerat şi gerant,
trebuie să amintim că există o situaţie în care obligaţiile geratului faţă de gerant sunt
limitate la acoperirea cheltuielilor necesare. Acest caz. este acela în care geratul se
împotriveşte gestiunii. Conform art. 1338 alin. (I) C. civ., geratul nu are obligaţia de a
acoperi nicio cheltuială în ipoteza în care s-a împotrivit gestiunii începută sau
continuării gestiunii începute de către gerant. Totuşi, el va fi ţinut să acopere
cheltuielile necesare în ipoteza în care gestiunea se vădeşte necesară - caz în .care,
instanţa sesizată cu o eventuală cerere de despăgubire din partea gerantului, va putea
acorda un termen pentru executarea acestei obligaţii. Nu va fi însă ţinut să acopere
nicio cheltuială nici în ipoteza gestiunii utile; nici în cea a gestiunii ,,voluptuarii". În
ipoteza despre care discutăm, cea a împotrivirii geratului la efectuarea gestiunii de
către gerant, legiuitorul prevede şi că. obligaţiile gerantului vor fi agravate - astfel,

A se vedea Ph. Le Toumeau, loc. cit., nr. 91 Şi urm.

1
2
A se vedea B. Starck, op. cit., p. 735.
356 TRATATELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

gerantul va răspunde chiar şi pentru prejudiciile cauzate geratului „din cea mai uşoară
culpă" (art. 1339 C. civ.).
B. _Raporturile dintre gerat şi terţi. Dacă gestiunea de afaceri a fost ratificată sau
este necesară sau utilă, geratul este îndatorat să execute toate obligaţiile contractate de
gerant, în .numele geratului sau în nume propriu, în interesul gestiunii; în măsura în
care nu au fost încă executate, cum ar fi: plata preţului unor materiale comandate sau
achiziţionate .de la ·terţi, plata muncii prestate de către un terţ cu care a contractat
gerantul în. vederea executării unei lucrări, reparaţii etc. O asemenea obligaţie, astfel
cum am arătat, rezultă explicit din textul art. 1337 alin. (2) C. civ., dar şi din
prevederile art. 1336 care se referă la raporturile dintre gerant şi terţ. În ipoteza în care
gerantul acţionează în nume propriu, deşi obligaţiile faţă de terţi.se nasc în sarcina sa,
totuşi, terţii au o adevărată acţiune directă în regres faţă de gerat pentru aceste obligaţii
[art. 1336 alin. (1) C. civ.]. În ce priveşte actele încheiate de către gerant direct în
numele geratului, dacă gestiunea este necesară sau utilă sau a fost ratificată, geratul
este în mod direct obligat faţă de terţi [art. 1336 alin. (2) C. civ.].
C. ·Raporturile' dintre gerant şi terţi. Existenţa acestor raporturi depinde de
atitudinea pe care a avut-o gerantul atunci când a contractat cu terţii. Dacă el le-a adus
la cunoştinţă că acţionează numai în contiil geratului şi gestiunea a fost ratificată sau
este utilă; . el. nu are nicio obligaţie proprie (este cazul aşa-numitei gestiuni cu
reprezentare). Este posibil ca .gerantul să acţioneze în nume propriu, asumându-şi
personal obligaţiile faţă de terţi (este cazul gestiunii fără reprezentare).
Gestiunea fară reprezentare este cazul cel mai frecvent. Terţii sunt de acord să
contracteze, de .regulă, numai dacă gerantul se obligă personal sau contractează; ei nu
pot să ştie şi nici nu pot fi siguri că gestiunea va fi ratificată sau se va dovedi necesară
sau utilă. Aşadar, terţii pretind angajamentul personal al gerantului. În acest caz, el
este ţinut să răspundă direct şi nemijlocit -de toate obligaţiile asumate. Precizăm că
terţii pot totuşi să pretindă executarea obligaţiilor, nu numai de la gerant, ci şi de la
geratul în .interesul căruia a acţionat gerantul. .Este exact .ceea ce astăzi prevede
art. 1336 alin. (1) C. civ., conform căruia: „Gerantul care acţionează în nume propriu
est ţinut faţă de terţii cu care a contractat, fără a limita dreptul oricăruia dintre aceştia
de a se regresa împotriva geratului." Aşadar, terţii au la îndemână o adevărată acţiune
directă împotriva geratului pentru executarea obligaţiilor gerantului asumate faţă de ei.
De asemenea, şi gerantul are un drept de regres împotriva geratului. Temeiul acestui
regres este existenţa obligaţiei legale a geratului de a-l despăgubi pe acesta de
cheltuielile ·necesare, utile şi dacă este cazul pentru· prejudiciile suferite în urma
gestiunii (art. 1337 alin. (1) C. civ.]:
Gestiunea cu reprezentare . dă · naştere unor raporturi similare mandatului.
Gerantul, întocmai ca şi mandatarul, nu este ţinut în niciun fel faţă de terţii cu care a
contractat De la regulă există şi o excepţie: în. cazul în care geratul nu este ţinut faţă
de terţi (de exemplu; pentru că gestiunea nu este nici necesară, nici utilă şi nici nu a
fost ratificată), . atunci toate obligaţiile pentru care acesta nu este ţinut, vor trebui
executate de către gerant. Ipoteza este prevăzută de art. 1336 alin. (2) C. civ. care
prevede că: „Atunci când acţionează în numele geratului, gerantul nu este ţinut faţă de
terţii cu care a contractat decât dacă geratul nu este obligat faţă de aceştia".
FAPTELE JURIDICE LICITE-:- IZVOARE DE OBLIGAŢII 357
Ratificarea presupune o recunoaştere de către gerat a gestiunii efectuate de către
gerant. Într-o asemenea situaţie, odată ratificată gestiunea, legiuitorul prevede că ea
produce retroactiv, efectele unui mandat (art. 1340 C. civ.).

251. Natura juridică a gestiunii de afaceri. Dispoziţiile art. 1330-1340 C. civ.

care reglementează gestiunea de afaceri constituie rezultatul îmbinării principiului ·
îmbogăţirii fiiră justă cauză cu unele prevederi sau reguli de la mandat. Legiuitorul şi
după el, literatura de specialitate şi practica judiciară recunosc existenţa gestiunii de
afaceri ca izvor de obligaţii sui generis, deosebind-o de îmbogăţirea fiiră justă cauză,
mandat, actul juridic unilateral şi stipulaţia pentru altul. Pentru neavizaţi, gestiunea de
afaceri se poate confunda cu oricare din operaţiile juridice enumerate ..
Deosebirile dintre stipulaţia pentru altul şi actul juridic unilateral, pe de o parte,
şi gestiunea de afaceri, pe de altă parte, le-am evidenţiat în contextul analizei celor
două instituţii. De aceea, în cele ce urmează, vom încerca să delimităm gestiunea de
afaceri faţă de îmbogăţirea rară justă cauză şi faţă de mandat.
A. Gestiunea de afaceri şi îmbogăţirea fără justă cauză. Ambele faptejuridice
licite se fundamentează pe ideea de echitate, potrivit căreia nu se poate admite ca o
persoană să se îmbogăţească, fiiră drept, în paguba alteia 1• Aşa se explică afinnaţia
noastră că gestiunea de afaceri este o aplicaţie practică a îmbogăţirii fiiră justă cauză.
Cele două figuri juridice beneficiază însă de reglementări distincte. Existenţa acestor
reglementări îi conferă o anumită autonomie, putând fi calificată un fapt juridic licit,
izvor distinct de obligaţii. Constatarea este urmarea unor importante particularităţi ale
gestiunii de afaceri în raport cu principiul general al îmbogăţirii fiiră justă cauză.
AstfeI2: a) geratul are obligaţia de a restitui gerantului valoarea integrală a cheltuielilor
pe care le-a fiicut cu.gestiunea, chiar dacă avantajele geratului sunt inferioare acesteia
(numai în cazul gestiunii necesare); îmbogăţitul este obligat să restituie însărăcituhii
numai valoarea îmbogăţirii sale, chiar dacă însărăcirea reclamantului este niai mare;
b) eventuala îmbogăţire a geratului are un temei legal în intervenţia unilaterală şi
vo.luntară a gerantului de a-i gera interesele; c) în sîarşit, eventualele despăgubiri
generate de îmbogăţirea fiiră justă cauză, au un temei juridic subsidiar faţă de cel al
gestiunii de afaceri, astfel cum vom observa cu ocazia prezentării îmbogăţirii fiiră justă
cauză.
B. Gestiunea de afaceri şi mandatul Şi într-un caz şi în celălalt, o persoană
încheie acte juridice în contul altei persoane. Atât gestiunea de afaceri, cât şi mandatul
pot fi cu sau rară reprezentare. În pofida acestor constatări, între cele două izvoare de
obligaţii există deosebiri precise şi clare3 : a) gerantul poate încheia acte juridice şi
săvârşi acte materiale; mandatarul încheie numai acte juridice în contul altei persoane;
b) gerantul acţionează diÎ1 proprie iniţiativă şi fiiră ştirea geratului; mandatarul încheie
acte juridice în baza împuternicirii acordate de mandant; d) gerantul răspunde pentru
prejudiciile cauzate geratului, atunci când intervenţia sa a fost absolut necesară, numai

A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit:, p. 108, .nr. 99.

1
2
Ibidem.
3
Idem, p. 108. .
358 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

dacă se face vinovat de dol; mandatarul răspunde, fără excepţie, dacă părţile n-au
convenit altfel, indiferent de forma şi gradul culpei; e) gerantul nu poate renunţa la
gestiune, fiind obligat s-o continue până când geratul sau moştenitorii săi, în caz de
deces, o vor prelua; mandatarul poate renunţa la mandat, atunci când continuarea
executării lui l-ar prejudicia; f) dacă gestiunea de afaceri nu a fost ratificată, obligaţiile
geratului faţă de gerant vor exişta numai dacă gestiunea a fost necesară sau utilă;
mandantul este întotdeauna obligat prin actele încheiate de mandatar în limitele
împuternicirii acordate. Cu toate diferenţele, mai mult sau mai puţin evidente, mandatul
este tennenul proxim ca şi mecanisrn juridic pentru .gestiunea de afaceri. Diferenţa
fundamentală este dată de un singur aspect - consimţământul mandantului face din
mandat un contract pe când lipsa unui consimţământ· expres în această privinţă din
partea geratului face din această operaţiune un fapt juridic producător de obligaţii.
În concluzie, apreciem că deşi gestiunea de afaceri este un izvor distinct ·de
obligaţii civile, cu trăsături proprii, specifice, care îi conferă o existenţă autonomă, în
realitate, se . apropie fie de . mandat, când gestiunea este cu reprezentare, fie de
îmbogăţirea fără justă cauză, când are loc fără reprezentare.

Sectiunea a 2-a
'
Plata nedatorată

252. Definiţie şi reglementare 1• Prin plată înţelegem executarea în natură a unei

obligaţii care are ca obiect o prestaţie pozitivă, ce poate fi de a da sau a face. Confonn
art. 1469 alin. (2) C. civ.: „Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz,
în executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei". Orice
plată presupune existenţa linei datorii (art. 1470 C. civ.). Dacă această datorie im
există, consecinţa este logică, plata trebuie să fie restituită celui care a făcut-o, fiind
fără cailză, adică nedatorată. În acest sens, art. 1341 alin. (1), prevede: „cel ce plăteşte
fără a datora are dreptul la restituire". Dacă restituirea nu se face voluntar de cel ce a
primit plata nedatorată,· creditorul poate recurge la o acţiune în justiţie, numită „în
repetiţiune": în dreptul roman purta numele de condictio indebitP. Reglementarea
plăţii nedatorate şi a consecinţelor acesteia este cuprinsă în art. 1341-1344 C. civ. care
formează secţiunea a 2-a (intitulată ,,Plata nedatorată") a Capitolului III din Titlul II
(„Izvoarele obligaţiilor") al Cărţii a V~a („Despre obligaţii"). : .
Plata nedatorată poate fi definită: un fapt juridic licit care constă mexecutarea
de către o persoană, din eroare, a unei prestaţii la care nu era obligată şi fără intenţia
de a plăti pentru altuz3. Legiuitorul prevede o variantă ·simplificată a acestei figuri

1
D. Gherasim, op, cit., p. 187. . . . .
2 R. Zimmennann, op. cit., p: 834 şi urm. (condictio indebiti ca şi consecinţă a unei plăţi nedatorate
- indebitum solutum, era integrată în dreptul roman, în figura juridică mai largă a îmbogăţirii fără justă
cauză); VI. Hanga, M.D. Bocşan, op. cit., p. 194.
3
A se vedea: C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 109; L. Pop, op. cit., Teoria generală a obligaţiilor,
p. 154 şi urm.
FAPTELE JURIDICE LICITE - IZVOARE DE OBLIGAŢII 359
juridice: „Cel care plăteşte rară a datora are dreptul la restituire" [art. 1341 alin. (1) C.
civ.]. Faptul plăţii nedatorate dă naştere unui raport de obligaţii în temeiul căruia cel
care· a plătit este creditor al obligaţiei de restituire a prestaţiei executate, iar cel care a
primit plata este debitorul aceleiaşi obligaţii • Creditorul se numeşte solvens, iar ·
1

debitorul se numeşte accipiens, după modelul denumirii părţilor din mecanismul

general al plăţii2 •

253. Condiţiile plăţii nedatorate. Pentru naşterea obligaţiei de restituire, plata

nedatorată trebuie să îndeplinească anumite condiţii. În doctrina anterioară intrării în
vigoare a actualului cod, se punea accentul pe condiţia ca cel ce plăteşte să se afle în
eroare. În noua reglementare3, această condiţie este semnificativ relativizată,· dar nu
este înlăturată. În esenţă, credem că, şi în noua .reglementare, condiţiile sunt
aproximativ aceleaşi, dar· puse în valoare în cu totul altă manieră: să existe o plată,
plata să fie nedatorată, uneori, să existe o eroare.
. A. Existenţa 11nei plăţi în sens obiectiv. Plata făcută trebuie să constea . în
remiterea unei sume de bani, a unui bun individual determinat ori determinat prin
caractere generice. Când este vorba de prestaţia de a da (în sens· larg), este evidentă
aplicabilitatea noţiunii de plată nedatorată. Atunci când plata are ca obiect executarea
unei prestaţii de a face, cum ar fi confecţionarea sau· repararea unui bun, în doctrina
anterioară codului se susţinea că izvorul obligaţiei de restitUife este îmbogăţirea rară
justă cauză şi nu plata riedatorată4 • Astăzi, nimic nu îndreptăţeşte o asemenea·optică5 .
Art. 1341 alin. (I') c. civ. vorbeşte doar de o plată care nu este datorată şi trimite astfel
la prevederile art. 1469 şi urm. referitoare . Ia plată. Între acestea, regăsim . toate
prestaţiile în cadrul.art. 1480-:1498 C. civ., inclusiv diverse versiuni ale obligaţiilor de
a face. De exemplu, nu se poate admite că, dacă predarea unui buri fost efectuată fără a
temei, nu se poate cere restituirea în virtutea regulilor plăţii nedatorate .. Efectuarea
unei lucrări cu convingerea că există obligaţia efectuării lor, ·trebuie să permită
repunerea în situaţia anterioară„ Cu toate acestea, restituirea propriu-zisă este .uneori
d~ficil de avut în vedere şi tocmai de aceea, de cele mai multe ori este preferabilă
an~li:za prestaţiilor de a face nedatorate în contextul îmbogăţirii fără justă cauză.

1
, J.Carbonnier, op. cit:, p. 535, nr. 303; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck: op. cit.,: p. 559
şi unu.~ nr. 1041 (unde temeiul acţiunii în restituirea plăţii nedatorate este regăsit în noţiunea de cauză a
obligaţiei). · ·
2
·A se vedea M.L. Mathieu-Izorche, St. Benilsi, Paiement, în Rep. civ. Dalloz, mai 2009 (dem.
mise â jour: juin 2009), nr. 8. · .
Inspirată de C. civ. Quebec care adoptase deja noutăţile unei jurisprudenţe îndelungate, franceze
3

şi canadiene în legătură cu condiţiile fundamentale ale acţiunii în restituirea plăţii nedatorate.

4
· .Ă se vedea, de exemplu: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 152; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit..
p. 11 O; ţ; Pop, op. cit., Teoria generală a obligaţiilor, p. 155.
5
·De altfel, o asemenea optică nu era îndreptăţită nici 'În condiţiile vechiului cod la nivel principial.
Repetiţiunea se aplică pe acelaşi temei şi în cazul altor obligaţii decât cele de a da - adică şi în cazul celor
de a face. Desigurînsă că, anumite obligaţii de a face nu se pot restitui în natură ceea ce face ca acţiunea în
restituire· să nu poată fi tipică. Oricum, ideea de plată trimite la executarea oricărui tip de prestaţie
(J. Flour, J.L. Aubert, op. cit„ p. 21, nr. 19; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 560 şi
urm., nr. 1042; I. Defrenois-Souleau, La repetiton de /'indu objectif. Pour une appliation sans erreur de ·
/'artic/e 1376 du Code civil, în RTDCiv. 1989, p. 243 şi urm., nr. 22 şi urm.).
360 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Singura 'Situaţie în care nu se poate pune problema restituirii, ci doar aceea a repunerii
părţilor în situaţia anterioară este cea a prestaţiilor de a nu face - caz în care nu se
poate pune logic problema restituirii. .
Totodată,.efectuarea plăţii, ca fapt material, trebuie, în principiu, să fie dublată şi
de elementul său intenţional. Aceasta înseamnă că .solvens este necesar să facă plata cu
voinţa fermă de a stinge o datorie. În cazul în care executarea prestaţiei s-a făcut fără
intenţia de a plăti o datorie, ci cu alt titlu, se poate considera ca are valoarea unui
împrumut sau constituie o donaţie. Tocmai de aceea, art. 1341 alin~ (2) C. civ. prevede
că nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu deJiberalitate sau gestiune de
afaceri. În plus, paragraful următor mai· prevede şi că „se prezumă, până la proba
contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie".
B. Datoria .a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe. Înseamnă că
între cel care a făcut plata, solvens, şi cel care a primit plata, accipiens, să nu existe
raportul juridic de obligaţii a cărui stingere se unnăreşte prin plata efectuată. Pentru
mai multă precizie, din acest punct de vedere, re_levăm faptul că, plata nedatorată poate
avea un.caracter absolut sau un caracter relativ. ' .
. l11;existenţa absolută sau obiectivă a unui temei al plăţii face ca şi plata să fie
1 2

nedatorată. Caracterul absolut constă în absenţa oricărei obligaţii. Ne întâlnim cu o

asemenea situaţie când, de exemplu, atunci când datoria este imaginară (există doar în
reprezentarea ·debitorului), dar şi atunci când avem de a face cu o datorie anterior
stinsă de. către debitor şi replătită de către moştenitorul său care nu mai găseşte
chitanţa
.
care
.
probează
. .
plata3 , . ca şi .în numeroasele
4 '
cazuri de plată a unor impozite şi
taxe care de fapt şi de drept nu sunt datorate ..
Plata nedatorată are caracter relativ sau sub_iectiv5 atunci când.ceea ce s-a plătit
nu formci obiectul obligaţiei dintre solvens şi accipiens sau când obligaţia concretă a
cărei stingere s-a unnărit prin executarea acelei prestaţii nu exista între părţi, fără a fi
exclusă existenţa unei alte obligaţii de altă natură. Se întâlneşte o aseinenea situaţie
atunci câlld, executorul testamentar,· de ·exemplu, achită unui legatar o _altă datorie
decât cea ·reală a succesiunii ·faţă de acesta, predă un legat iinui legatar aparent, sau
predă un alt legat decât cel datorat, precum şi în toate situaţiile în care plata s-a făcut
unei alte persoane decât cea a veritabilului creditor .:_ de exemplu, persoanei care se
prezintă public ca deţinând această calitate fără a o deţine în realitate (cazul
reprezentantului aparent al creditorului). .. .
Acţiunea în repetiţiune este admisibilă, indiferent de caracterul absolut sau
relativ al plăţii nedatorate. Cu toate acestea, astfel cum vom observa,· distincţia este
extrem de utilă pentru punerea în valoare a condiţiei erorii lui solvens.
Cu toate acestea, trebuie· considerat că executarea obligaţiei naturale nu intră
într-o asemenea categorie. Ea este o datorie care există ..:: astfel încât. nu poate fi

1
J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 22, nr. 21.
2
V.I. Defrenois-Souleau,
3 . .
loc.
.
cit., nr. 3 şi urm.
J. Flour, J.L.Aubert, op. czt„ p. 22, nr. 21..
4 De exemplu, în ipoteza în care notarul publiC stabileşte în mod. greşit o obligaţie de plată a unui

impozit pe transferul dreptului de proprietate, fără ca o asemenea obligaţie să existe; sau când solvens
achită o contribuţie la sistemul asigurărilor de sănătate fără ca aceasta să fie datorată etc.
5
J. Flour, J.L. Aubert, op. cit„ p. 23, nr. 21.
 FAPTELE JURIDICE LICITE- IZVOARE DE OBLIGAŢII 361
· considerată plată nedatorată executarea unei obligaţii naturale 1• Deşi aceste obligaţii
nu pot fi executate silit,. totuşi, odată executate voluntar, restituirea lor nu mai poate fi
solicitată. De aceea, art. 1471 C. civ. (text plasat în cadrul dispoziţiilor generale
privind plata) prevede că „restituirea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale
care au fost executate de bunăvoie2 ." Aceeaşi abordare trebuie avută în vedere şi în
ipoteza executării voluntare a unei obligaţii prescrise. Conform art. 2506 alin. (3) C.
civ. (text plasat în cadrul dispoziţiilor privind prescripţia), „cel care a executat de
bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară
restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era ·
împlinit."
De asemenea; nici executarea înainte de termen a prestaţiei care este obiect al
unei obligaţii cu termen suspensiv de executare nu poate fi incluse în categoria plăţii
nedatorate. Astfel, conform art.1414 C. civ. (text cuprins în reglementarea termenului
suspensiv) se prevede că: „Ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere înainte de
împlinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunăvoie şi în cunoştinţă de caiiză
înainte de împlinirea termenului nu este supus restituirii."
C. Relativitatea condiţiei ca plata să fie făcută din eroare. Trebuie !lşadar, ca
solvens să fi tăcut plata în credinţa greşită că este debitorul lui accipiens. In vechiul
Cod civil, această condiţie era prevăzută expres3 . În mod raţional, noua reglementare a
renunţat parţial la ea. Vom face câteva precizări.
În primul rând, plata presupune şi o componentă voliţională şi anume intenţia de
a executa obligaţia pentru stingerea unei datorii. Dacă această componentă nu există,
nu putem vorbi de o plată, ci eventual de o liberalitate care nu mai este însă supusă
. restituirii [art. 1341 alin~ (2) C. civ.]. Pentru a simplifica identificarea acestei condiţii,
art. 1341 alin. (2) C. civ. instituie o prezumţie relativă că o plata tăcută se prezumă că
este tăcută cu intenţia de a stinge o datorie proprie. Importanţa prezumţiei rezultă din
faptul că nu poate fi prezumată intenţia liberală, ci numai intenţia de stingere a unei
datorii. Altfel, orice plată nedatorată putea fi considerată o liberalitate, ceea ce nu era
admisibil4 .
Existenţa acestei condiţii este relativ necesară pentru admisibilitatea acţiunii în
repetiţiune, deoarece eroarea lui solvens are ca efect absenţa cauzei care a stat la baza

Fr. Tem~,. Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 889, nr. 963; Ph. Malaurie, L. Aynes,
1

. Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 561, nr. 1042; a se vedea, de asemenea, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p.
110, nr. 101. · .
Sintagma „de bunăvoie" semnifică doar că solvens trebuie să fi efectuat plata cu intenţia de a
2

stinge o datorie. Dacă el de exemplu, nu avea cunoştinţă de faptul că creditorul obligaţiei naturale nu are
posibilitatea de a-I executa silit, plata rămâne în continuare valabilă, excepţia indicată de textul legal fiind
pe deplin aplicabilă. Exact acelaşi model este utilizat şi la plata datoriei prescrise [art. 2506 alin. (3)
C.civ.].
Art. 993 din vechiul Cod civil preciza că: „acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o
3

datorie, are drept Ia repetitiune în contra creditorului". ··

În vechiul conte~t legal (C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 111) se considera că o plată tăcută fără
4

intenţia de a stinge o datorie, prezumă intenţia liberală a lui solvens sau dacă nu, existenţa .unei gestiuni de
afaceri. Această optică este astăzi contestată deoarece pe motiv că riu mai corespunde standardelor
societăţii de astăzi (cel puţin în privinţa intenţiei liberale care ar putea fi dedusă dintr-o asemenea plată).
A se vedea, în acest sens, Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 891, nr. 964. '
362 TRATAT ELEMENTAR DE DREPTCIVIL. OBLIGAŢIILE

prestaţiei· executate. În acest sens, eroarea trebuie să .îndeplinească . următoarele

condiţii':
a) . numai so/vens trebuie să fi fost în eroare2; existenţa sau absenţa erorii lui
accipiens nu prezintă nicio relevanţă. Atunci când plata nedatorată se face printr-un
reprezentant, este suficient ca numai reprezentantul să se fi aflat în eroare. Pe de altă
parte, eroarea solvensului poate să fie şi. provocată. Dolul este deci asimilat acestei
sîtuaţii3: Pe de altă parte, dacă plata se face printr-un reprezentant, este suficient ca
reprezentantul să se fi aflat în eroare4 ;
. b) eroarea să fi avut caracter determinant; în sensul că în lipsa ei solvens nu ar
fi făcut plata
Dacă solvens ·a ştiut, atunci când a făcut .plata, · că nu datorează· nimic iui
accipiens, plata poate fi uneori considerată. valabilă, fiind. posibilă probarea unei
liberalităţi (dar ea nu poate fi preiumată„ci trebuie probată), confirmarea unei obligaţii
anulabile (cu .condiţia să se probeze cunoaşterea cauzei de nulitate relativă) sau plata
datoriei ~ltuia. În astfel'de ipoteze, solvens nu are dreptul de a cere restituirea plăţii.
Relativitatea acestei condiţii este atestată de numeroasele excepţii în care nu mai
este necesară îndeplinirea condiţiei sau chiar .mai mult, plata poate· fi restituită chiar
dacă se. dovedeşte că' solvens ştia că nu este datorată nicio plată şi totuşi a făcut o
plată5 • Excepţiile reţinute· golesc practic de conţinut condiţia ·erorii. Astfel, ·condiţia·
erorii celui care a făcut plata nu este necesară:
a) dacă suntem în prezenţa unei inexistenţe absolute sau obiective a temeiului
plăţi{'. o soluţie contrară acesteia ar duce ia concluzia că, efectuarea oricărei plăţi
trebuie considerată ca fiind făcută cu intentie liberală dacă nu era cumva datorată7 ;
b) ·. dacă· suntem· în prezenţa .unei obligaţii care ulterior a fost desfiinţată (este .
vorba de cazurile care în general atrag o restituire a prestaţiilor, o repunere a părţilor în
situaţia anterioară: nulitatea absolută sau relativă8 a contractului sau actului unilateral

1
În vechiul context legal, a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 111.
2
Ceea ce mi înseamnă că accipiens nu poate fi şi el în eroare. Numai că eroarea sa este indiferentă
a
(L. Pop, op. cit., Teoria generală obligaţiilor, p. 156).
·
3
C. Stătescu, op. cit., C. Bîrsan, p. 111.
4
L: Pop, op. cit.: Teoria generală a obligaţiilor, p. 156.
5
În dreptul francez, lipsa necesităţii acestei condiţii a fost subliniată de numeroase hotărâri
judecătoreşti de după anul 1980. A se vedea, de exemplu, Cass. fr. corn, 22 iunie 1993, cu notă de J.
Mestre, în RTDCiv. 1994, p. 101; C. Ap, Versailles, 19 decembrie 1997, cu notă de P. Chauvel, în Rec.
Dalloz, 1998, p. 570 şi urm.
6
În această privinţă, de câteva decenii deja, jurisprudenţa franceză ajunsese la această concluzie -
Cass. fr. Ass. plen.;2 aprilie 1993, Bull. Civ., nr. 62. De asemenea, doctrina adoptase deja această soluţie
şi se pare că jurisprudenţa reflecta întocmai această· opinie exprimată în literatura de specialitate (a .se
vedea, de exemplu, I. Defrenois-Souleau, loc. cit., p. 243 şi urm.).
7
J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 23, nr. 22.
·
8
Desigur că, ipoteza plăţii unei obligaţii izvorâte dintr-un act lovit de nulitate relativă ridică
problema confinnării tacite a actului lovit de nulitâte relativă. Conform art. ~ 1262 C. civ. confirmarea
actului anulabil poate fi expresă sau tacită. O eventuală plată efectuată în virtutea unui contract lovit de
nulitate relativă poate fi considerată confirmare tacită a contractului numai dacă se dovedeşte că so/vens
cunoştea cauza de nulitate Ia data efectuării plăţii [art.1263 alin. (2) C. civJ. Desigur că raţionamentul nu
poate fi considerat absolut - de exemplu, se poate imagina şi efectuarea unei plăţi în virtutea unui act
anulabil deşi solvens· are cunoştinţă de cauza de nulitate, dar nu este sigur de succesul invocării acestei
FAPTELE JURIDICE LICITE- IZVOARE DE OBLIGAŢII 363

izvor de obligaţii, rezoluţiunea contractului, admiterea unei căi de atac prin care se
desfiintează retroactiv efectele unei hotărâri judecătoreşti eventual executate,·
împlinirea unei condiţii rezolutorii etc.). În realitate, astfel cum s-a subliniat şi în
literatura de specialitate, avem de a face cu un caz particular de inexistenţă absolută a
plăţii, astfel încât condiţia erorii este superfluă 1 ;
. c) cazul particular al executării obligaţiilor naturale. Obligaţiile naturale sunt
acele· obligaţii cărora le lipseşte sancţiunea, ceea ce presupune că ele ·nu pot ·fi
executate silit. Prin excepţie însă, dacă plata este totuşi făcută, prestaţiile nu mai pot fi
supuse restituirii la cererea debitorului. Singura condiţie este aceea ca plata să fie
efectuată voluntar (art. 1471 C. civ.) ceea ce presupune doar intenţia de a stinge
obligaţia, chiar naturală fiind. Caracterul voluntar al plăţii nu presupune considerăm,
că trebuie şi ca debitorul să fi ştiut că obligaţiei pe care tocmai o execută îi lipseşte
sancţiunea2 • Aşadar, chiar dacă debitorul execută prestaţia în temeiul obligaţiei
naturale, fără să ştie că nu putea fi silit la aceasta, considerăm că el tot o plată valabilă
face. În acest.mod, raportul iniţial natural se fortifică prin faptul plăţii şi se transformă
într-o obligaţie civilă;
d) când solvens a efectuat ,plata unei obligaţii sub. condiţie suspensivă, dacă
acea condiţie nu s-a realizat. În cazul certitudinii nerealizării condiţiei, tot ceea ce s-a
plătit este supus restituirii deoarece să vădeşte retroactiv ca fiind nedatorat3 ;'
e) plata unei datorii făcută a doua oară de către un debitor care după ce a
executat prestaţia datorată pierde chitanţa doveditoare şi este ameninţat cu urmărirea
de către fostul său creditor; fie că găseşte sau nu chitanţa, .plata este tot nedatorată.
Dacă ulterior găseşte chitanţa, poate să şi probeze ..caracterul nedatorat al celei de a
doua plăţi. În orice caz, condiţia erorii nu are într-o asemenea ipoteză nicio relevanţă.
În toate aceste cazuri, chiar dacă solvens a făcut plata fără a fi în eroare, acţiunea în
restituire este perfect admisibilă;
f) plata făcută datorită dolului şi cea sub imperiul violenţei produc aceleaşi
efecte ca şi cea făcută diri eroare şi deci dau naştere obligaţiei de restituire din partea
celui ce4 a primit-o (similaritatea
.
de tratament este de altfel dedusă din
.
textul art. 1343
C~; .

254. Efectele plăţii nedatorate~ Plata nedatorată are ca efect naşterea unui
raport de obligaţii între accipiens şi solvens. În temeiul acestui raport juridiC, accipiens
este obligat să restituie ceea ce a primit rară a-i fi datoraLNu este.. exclus ca şi solvens
să aibă anumite obligaţii faţă de accipiens. Esenţială pentru acest raport este obligaţia
de restituire pe care accipiens o are faţă de solvens. Această obligaţie se execută după

nulităţi în instanţă. Într-o atare situaţie, plata nu confinnă contractul anulabil. În concluzie, soluţia depinde
de circiristanţele concrete aleplăţi~ efectuate de solvens. .1
J. Flour, J.L.Aubert, op. cit., p .. 24, nr. 23.
2
Soluţia este aceeaşi şi în cazul executării unei obligaţii prescrise, astfel cum am arătat deja [a se
vedea, ·art. 2506 alin. (3) C. civ. ]. . · . .
Deficiente conditione obligaţia se consolidează. ·Eventuala executare anticipată a obligaţiilor în
3

temeiul unei asemenea prestaţii trebuie restituită. ·

C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. I 11.
4
 364 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL •. OBLIGAŢIILE

regulile complexe ale dreptului restituirilor cărora legiuitorul le conferă un capitol

distinct. Astfel; art. 1344 C. civ., prevede că: „Restituirea. plăţii nedatorate ·se ·face
potrivit dispoziţiilor art. 1635-1649". Cu toate acestea,· anumite scurte reguli legate de
inexistenţa·obligaţiei de· restituire 'se regăsesc şi în secţiunea dedicată plăţii nedatorate
(art. 1342-13ti3 C. civ.): · ·
Regulile restituirii sunt extrem de complyxe. Dintr~ acestea, vom prezenta în
sinteză doar câteva criterii de individualizare a obligaţiei de restituire.· Astfel,
obligaţiile lui actipiens este nec:;esar. să fie analizate. în funcţie de natura obiectului
plăţii nedatorate .şi de buna sau rea~credinţă: Înainte de aceasta însă, se cuvine să
analizăm cazurile în care accepiens, deşi a primit o plată nedatorată, nu este totuşi
obligat la restituire. faţă de solvens.
În anumite cazuri• nu. se poate pretinde· restituirea faţă de accipiens în temeiul
mecanismului plăţii nedatorate (adică prin acţiunea întemeiată pe plata nedatorată):
a) atunci când accipiens a primit plata cu bună~credinţă (crezâ~d aşadar că i
se cuvine) şi .a lăsat să se împlinească termenul de prescripţie [art. 1342 alin. (1) C.
civ.]. Din cauza convingerii sale că datoria a·fost stinsă prin plata careîn realitate era
nedatorată, accipiens nu a mai reclamat În justiţie plata Şi S·a Împlinit termenul de
prescripţieîn care acesta putea să o facă. Bineînţeles că, un asemenea accipiens trebuie
protejat pe seama sancţionării neatenţiei solvens-ului din cauza căruia accipiens şi-a
pierdut posibilitatea legală de a-şi vedea achitată datoria de către cel care i-o datora;
a
b) de asemenea„ când accipiens primit plata cu bună-credinţă şi ca urmare a
acestei plăţi s-a· lipsit în orice mod de titlul creanţei sale (de exemplu, considerând
efectuată plata, a distrus titlul constatator al . creanţei) sau a renunţat la garanţiile
creanţei (de exemplu, considerând efectuată plata, a consimţit la stingerea ipotecii
constituite în favoarea sa pentru garantarea creanţei), s9lvens nu mai este îndreptăţit la
restituire [art. 1342 alin. (1) C. civ.]. În toate cazurile de plată acceptată cu
bună-credinţă 1 , solvens are însă un drept de regres faţă de cel care datora cu adevărat
. plata în temeiul subrogaţiei legale în dreptul creditorului plătit2 ; ·
c) nu poate fi supus restituirii ·nici. ceea ce· s~a plătit înaintea împlinirii
termenului suspensiv, decât dacă plata s-a făcut prin dol sau violenţă (art. 1343 teza I
C. civ.). De fapt, această dispoziţie nu face decât să coreleze dispoziţiile aferente plătii
nedatorate cu cele ale plăţii în general, considerată valabilă în cazul anticipării
împlinirii termenului 3. sau cu dispoziţiile aferente termenului suspensiv • Aşadar; nicio
4

derogare de la regulile comune nu. găsim în'. ac~astă ipoteză, deşi ea se prezintă ca o
excepţie de la regulile comune ale plăţii nedatorate.

1
Desigur că, în cazul primei ipoteze puse în discuţie <le art. 1342 alin. (l) C. civ., cea a împlinirii
termenului de prescripţie faţă de adevăratul debitor, este mai greu de imaginat în ce mod ar fi posibilă o
asemenea acţiune în regres.' · .
2
Despre subrogaţie şi garanţiile aferente a se vedea infra, subrogaţia personală. ·
3
Potrivit art. 1496 alin. (l) C. civ. ,,Debitorul este liber să execute obligaţia chiar înaintea scadenţei_
dacă părţile nu au convenit contrariul ori'·dacă aceasta nu ·{ezultă din natura contractului sau din
împrejurările în· care a fost încheiat." · · · . .
4
Art. 1414 C. civ. care prevede că: „Ceea ce este datorat cu tennen nu se poate cere înainte de
împlinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunăvoie şi în cunoştinţă de cauză înainte de împlinirea
tennenului nu este supus restituirii. ' · · · · ·
FAPTELE JURIDICE LICITE - IZVOARE DE OBLIGAŢII 365

Accipiens este de bună-credinţă în cazul în care a primit plata de fa solvens cu·

convingerea că îi este datorată 1 • Reaua-credinţă este prezentă în situaţia când accipiens
a avut cunoştinţă despre caracterul nedatorat al plăţii în momentul în care a primit-o de
la solvens., În practica judiciară s-a pus problema dacă cel care a primit o plată în
temeiul unei hotărâri judecătoreşti care încă nu· este ~efinitivă poate sau nu fi
considerat de rea-credinţă. Instanţele franceze au răspuns afinnativ: la această întrebare
cu motivarea că întrucât primeşte plata în baza unui titlu litigios, ale cărui vicii le
2
cunoaşte, accipiens este de rea-credinţă • Credem că soluţia este pe deplin întemeiată;
în această materie, chiar şi cel care se face vinovat de o culpă foarte uşoară, culpa
levissima, nu poate fi consideratde bună-credinţă3 • · ·
De asemenea, s-a mai discutat dacă moştenitorii unui accipiens de rea'-credinţă,
neavând cunoştinţă despre caracterul nedatorat al plăţii primită de autorul lor, trebuie
consideraţi de bună~credinţă sau de rea-credinţă, Pornindu-se de la faptul că succesorii
lui accipiens sunt continuatorii personalităţii acestuia, literatura de specialitate ·a
· apreciat că ei trebuie consideraţi de rea-credinţă, chiar dacă nu au cunoscut caracterul
nedatorat al plăţii4 • Cu toate acestea, o asemenea soluţie este artificială şi nu are nimic
de a face cu realitatea voliţională · a raporturilor. obligaţionale.· Relevantă pentru
aprecierea bunei-credinţe nu este o prezilmată „continuare a personalităţii autorului'.';··
ci atitudineâ psihologică a celui care primeşte plata - anume convingerea sa că are.
dreptul să primească o asemenea plată. De aceea, credem că se poate vorbi de
buna-credinţă a unui accipiens de rea-credinţă însă circumstanţiat, în sensul că este
necesar ca buna-credinţă să existe la momentul ·plăţii nedatorate. Dacă plata a fost
primită de către cel care ulterior a decedat şi ştia că nu are acest drept, atunci accipiens
a dobândit deja atributul de accipiens de rea-credinţă şi el mi mai poate fi schimbat.
În sfârşit, după cum accipiens-ul este sau nu de bună-credinţă şi după platacum
nedatorată priveşte o· prestaţie de a. da sau. a face, un bun· fungibil· sau nefungibil, un .
bun cert sau generic, un bun care a pierit. ulterior şi după o sumă de alte criterii, ·
operate în marea lor parte de art. 1635 şi urm. C. Civ. trebuie să distingem între mai
multe ipoteze, precum Şi să facem mai multe precizări:
a) plata nedatorată trebuie restituită chiar dacă solvens a fost de rea.ccredinţă.
În accepţiunea tradiţională a restituirilor, se considera că restituirea nu poate opera în
situaţia în care prestaţia fusese executată în temeiul .unei cauze ilicite (principiul
tradiţional era nemo auditiir propriam turpitudinem allegans). Regtila a fost complet
abandonată prin art 1638 C. civ., conform căruia: „Prestaţia primită sau executată în
temeiul unei cauze ilicite sau imorale rămâne întotdeauna supusă restituirii". Astfel,
dacă un contract a fost declarat nul absolut pentru ·cauză ilicită, ambele părţi îşi
datorează prestaţiile reciproce deja executate; ·' .
·b) restituirea se face în natură sau prin ·echivalent. Principiul este' cel al
.
restituirii în natură - adică al .restituirii întocmai al prestaţiilor executate (art: 1639

Buna-credinţă trebuie şi în acest caz preZUitlată (a se vedea C. Stătescu, C. Bî~san, op. cit„
1
- · :
p.ll2). . . · .. 'i ' - . ,.
2
.. A se vedea R. Demogue, Traite des obligations, t. III, Paris, 1931, nr„110.
3
A se vedea D. Gherasim, op. cit„ p. 190. · . . ·.. . . .....
. 4 Idem, pp: 188-l.89. . .
366 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGATIILE

C. civ.). De·exemplu, în cazul rezoluţiunii vânzării, cumpărătorul trebuie să restituie

bunul care i.:a fost predat. Prin excepţie, restituirea se realizează prin echivalent dacă
nu mai este posibilă restituirea în natură (art. 1637 'şi 1641-1643 C. civ.). Restituirea
nu poate fi făcută în natură şi se va face numai prin echivalent în cazul imposibilităţii
(de exemplu, pentru că bunul· a pierit fortuit în întregime sau pentru· că bunul mobil a
fost înstrăinat unui terţ de bună-credinţă), din cauza unui impediment serios sau dacă
priveşte prestarea unor servfoii deja efectuate (art. 1640C. civ.).
c) platânedatorată a avut ca obiect un bun cert. Restituirea. priveşte în acest caz
bunul în starea în care acesta a fost primit În cazul în care: i. .bunul a pierit nefortuit
sau a pierit din culpa debitorului sau nu mai este posîbilă restituirea lui (pentru că a
fost înstrăinat şi ·.este un bun mobil, de exemplu), acesta va fi obligat să restituie
contravaloarea bunului. raportată la momentul primirii sale sau la momentul pierderii
sau înstrăinării acestuia: ·În .cazul debitorului de bună-credinţă, .Se va ţine seama de cea
mai mică. dintre
.
valori. În cazul debitorului de rea-credintă,
·, '
se .va tine
'
seama de cea
mai mare dintre acestea valori (art. 1641 C. civ.). De reţinut şi că, în plus, în cazul
debitorului :de rea-credinţă ar putea fi aplicabile regulile răspunderii civile de la
executarel:tprin echivalent (art: 1530 şi urm. C. civ.) dacă creditorului i.s-a cauzat un
prejudiCiu prin neexecutarea care a generat obligaţia de restituire - cull). se întâmplă de
exemplu în cazul rezoluţiunii la care se adaugă şi daunele-interese; ii. dacă bunul a
pierit fortuit, debitorul de bună-credinţă nu va fi obligat la restituire şi nici la
contravaloarea bunului, dar va avea şi obligaţia de a cesiona · creditorului acestei
obligaţii sumele primite cu titlu de indemnizaţii pentru pieirea bunului sau dreptul de a
primi aceste ·sume (art. 1642 teza 1 C. civ.); iii. Dacă bunul a pierit fortuit şi dacă
debitorul este de rea-credinţă sau dacă obligaţia sa de restituire este urmarea.culpei
sale (de .exemplu, .în cazul rezoluţiunii pentru neexecutarea care este şi culpabilă
atrăgând astfel şi răspunderea contractuală a debitorului), debitorul va fi obligat la
restituirea'echivalentului bunului în funcţie de cea mai mare dintre cele trei valori
menţionate mai sus (la art. 1641 C. civ.) şi nu va.·fi exonerat de obligaţia de restituire
decât în cazul în care dovedeşte că bunul ar fi pierit chiar dacă· ar fi fost predat
creditorului (art. 1642 teza a n~a C. civ;); iv. în cazul unei pierderi parţiale a .bunului
(pieire parţială, deteriorare sau orice scădere de valoare cu excepţia celei generate
de folosinţa·normală .a bunului sau cu excepţia cauzelor neimputabile debitorului),
debitorul este obligat să îl achite creditorului contravaloarea pierderii [art. 1643
alin. (l} C. civ.]; iv. prin excepţie, când cauza restituirii este imputabilă:creditorului,
bunul se restituie în starea în care acesta se afla la momentulintroducerii acţiunii în
restituire, f'ară ·niciun fel de. despăgubiri, cu excepţia cazului în care această stare (se
presupune că textul legal se referă la o ·stare mai proastă decât cea în care se afla bunul
atunci când i-a fost predat) este cauzată din culpa debitorului obligaţiei de restituire
[art. 1643alin. (2) C. civ.]; · . .-
d) bunul supus restituirii este un bun frugifer. În această situaţie, cel obligat la
restituire este obligat oricum să restituie bunul conform, regulilor de mai sus dacă
această restituire este posibilă. Ce se întâmplă însă cu fructele bunului? Dacă debitorul
obligaţiei de restituire este de bună-credinţă, el va putea păstra în proptj.etate fructele,
dar va suporta cheltuielile avansate pentru obţinerea acestora şi'nu va fi ţinut la nicio
FAPTELE JURIDICE LICITE- IZVOARE DE OBI.:IGAŢII 367

despăgubire pentru folosinţa bunului, cu excepţia cazului în care această folosinţă este
obiectul prestaţiei principale şi în cazul în care bunul era supus unei deprecieri rapide
prin natura sa [art. 1645 alin. (1) C. civ.]. Dacă debitorul obligaţiei de restituire este de
. rea-credinţă sau cauza restituirii îi este imputabilă el este ţinut să restituie fructele saq.
contravaloarea lor şi să îl despăgubească pe creditor de lipsa de folosinţă; în acest caz
însă, debitorul de rea-credinţă va avea dreptul la acoperirea cheltuielilor. făcute cu
obţinerea fructelor [art. 1645 alin. (2) C. civ.];
e) care este situaţia cheltuielilor? Trebuie să distingem după cum urmează: i. în
cazul cheltuielilorprivitoare la bun 1 se aplică regulile de la accesiune pentru posesorul
de i;ea:-credinţă (în. cazul debitorului de rea-credinţă)2 , respectiv. pentru posesorul de
bună-credinţă (în cazul .debitorului de bună-credinţă) 3 ;. ii. în cazul cheltuielilor
restituirii, acestea. trebuie suportate. de către părţi proporţional cu valoarea prestaţiilor
ce trebuie restituite sau integral de către cel care este de. rea~credinţă sau din culpa
căruia a fostdesfiinţat contractul ;
4

j) indiferent de buna sau reaua lui cr:edinţă, să. restituie suma de bani ori, după
caz, bunurile de gen primite, în aceeaşi cantitate, şi de aceeaşi caiitaie. Este posibilă
cumularea obligaţiei de restituire şi cu o răspundere contractuală, caz în care se mai
poate pune şi problema unor daune-interese alăturate obligaţiei de restituire;
g) dacă accipiens este un incapabil, el este tinut la ,restituire numai limita în
folosului realizat, ţinându-se seama d~ data ·cererli de .restituire. şi. poate. fi, prin ·
excepţie, ţinut la resţituire integrală dacă el este cel care 11 făcut ca restituirea să fie
imposibilă(art. 1647.C. civ.); · ·· · .
a
Buna-credinţă încetează din momentul ~n care primit somaţia de restituire a
plăţii sau· a introducerii acţiunii în repetiţiune, din ziua în care devine de rea-credinţă
va avea aceleaşi obligaţii. . .. . . . .
S9lvens nu are obligaţia de a restitui impensele voluptUare, (voluntare) prin care
se înţeleg cheltuielile.făcute exclusiv în scopul înfrumuseţării bunului'(vezi regulile de
la cheltuielile necesare şi utile făcute cu bunul supus' restituirii). În schimb, accipiens .
are dreptul de a ridica toate lucrările şi amenajările făcute în scop' ~e înfruinuseţare,
dacă prin acestea nu provoacă nici o stricăciune sau deteriorare. În realitate, obligaţia
foi solvens de a restitui impensele necesare şi utile îŞi are izvorul în principiul

I E vorba de cheltuielile de conse1Vare şi administrare care au un regim diferit faţă de cheltuielile .

voluptuarii. . .· · . . .·
2
Credem că este vorba, în special de situaţia posesorului de rea-credinţă care a făcut aşa-numitele
lucrări adăugate necesare (art. 583 c. civ.), lucrări adăugate utile (art. 584 c. civ.) şi lucrări adăugate
voluptuare (art. 585 C. civ.). Aceste texte trebuie completate cu cele ale art. 586 C. civ. (care lămureşte
sensurile noţiunii de bună-credinţă în materie de accesiune) şi cu cele ale art. 587 şi urm. C. civ. care
detaliază raporturile dintre proprietar şi cel care face lucrările asupra imobilului acestuia. '
3
Este vorba de aceleaşi texte legale (a se vedea supra, nota precedentă) care disting constant între
·posesorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă (nu este neapărat desemnat ca posesor, ci ca autor al
lucrării). ·.
4
Sensul acestei dispoziţii este următorul: în cazul desfiinţării unui contract, părţile sunt repuse în
. situaţia anterioară şi sunt obligate la restituiri reciproce chiar dacă sunt de bună sau de rea-credinţă, chiar
dacă desfiinţarea contractului se datorează culpei lor. Cu toate acestea, cheltuielile restituirii vor fi
suportate în întregime de către cel din a cărui culpă a fost desfiinţat contractul (de exemplu, în cazul ·
neexecutării rezolutorii culpabile, în cazul nulităţii relative pentru dol).
368 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL.OBLIGAŢIILE

îmbogăţirii fără justă cauză, nefiind consecinţa directă a plăţii nedatorate (vezi regulile
·de la accesiune la care trimite art. 1644 c. civ.). .

· 255. Acţiunea în ·restituirea plătii nedatorate. Acţiunea· în restituire este o

acţiune,· de·· regulă, personală. ·Ea se prescrie în termenul ·general de prescripţie
extinctivă de ·3 ani (prevăzut de art~ 2517 C. civ.) 1• Termenul de prescripţie începe să
curgă din momentul când solvens a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască faptul plăţii
nedatorate -şi persoana obligată la restituire (în condiţiile prevărute de art. 2523
C. civ.f Astfel, dacă de exemplu, acţiunea în restituire întemeiată pe plata nedatorată
priveşte o sumă de bani, acţiunea în restituire se prescrie în termen de 3. ani calculaţi
de -la data la care solvehs a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască faptul că plata era
nedatorată precum şi persoana accipiens-ului. Dacă însă restituirea este subsecventă
unei cauze de încetare cum sunt anularea sau rezoluţiunea sau pentru altă cauză de
încetare a contractului, prescripţia „începe să curgă de la data rămânerii definitivă a
hotărârii prin care s-a desfiinţat actul 3 ori, după caz, de. la data la care declaraţia de
rezolutiune
, sau reziliere a devenit irevocabilă4 ." '

Totuşi, în cazul când obiectul plăţii. nedatorate a fost un lucru individual

determinat, acţiunea în restituire are caracterul unei acţiuni în revendicare, cu regimul
său juridic. Astfel, dacă revendicarea este bazată pe dreptul de proprietate asupra unui
bun, acţiunea are un caracter imprescriptibii5 •
Acţiunea în repetiţiunea plăţii nedatorate va fi respinsă în sittiaţia când accipiens,
fiind creditorul unei alte persoane şi primind plata nedâtorată de la solvens, a crezut că
a primit plata de la sau pentru adevăratul debitor şi în această credinţă „a lăsat să se
împlinească termenul de prescripţie ori s-a lipsit în orice mod, de titlul său de creanţă
sau a renuntat la garantiile creantei [art. 1342 alin. (1) C. civ.]. Aşadar, dacă urmare a
' ' ' • ' ' ·>

primirii cu bună~credinţă a plăţii, accipiens a distrus titlul (distrugere materială) sau a

pierdutposibilitatea de. a-şi mai vedea recuperată creanţa (distrugerea juridică), el nu
mai poate fi obligat la restituire. Cu toate acestea, solvens însă nu poate să rămână
păgubit. De aceea, acelaşi· text legal, prevede că el are drept de recurs împotriva
adevăratului debitor şi că, de asemenea, se subrogă în drepturile creditorului [art. .1342

1
M. Nicolae, op. cit„ ·Tratat de prescripţie extinctivă, p. 1162, nr. 606, 607 şi p. 1165, nr. 610.
Bineînţeles, dacă este vorba de creanţe speciale supuse restituirii, se aplică termenele speciale dedicate
acestor creanţe (a se vedea, de exemplu, termenul de 2 ani prevăzut de art. 2519 C. civ„ de 1 an, prevăzut
de art. 2520, 2521 C. civ.). . . . .
2
M: Nicolae, op. cit„ Tratat de prescripţie extinctivă, p. 1171, nr. 618, 619. Se aplică aşadar, şi în
această privinţă, regula tradiţională actiones non natae, non praescribitur, .regulă consacrată cu valoare de
principiu general 'în art. 2523 C. civ. (a se vedea M. Nicolae, op. cit„ Tratat de prescripţie extinctivă,
p. 1168, nr. 613). · .
3
De exemplu, data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti pr:in care s-a declarat nulitatea unui
contract sau prin care s-a pronunţat rezoluţiunea judiciară (pentru cazul în care s-a optat pentru această
variantă de rezoluţiune). M. Nicolae, op. cit„ Tratat de prescripţie extinctivă, p. 1171, nr. 618.
4
Această dispoziţie trebuie corelată cu cea a art. 1552 alin. (2) şi (4) C. civ., ţinându-se seama că
„Declaraţia de _rezoluţiune sau de reziliere trebuie făcută în termenul de prescripţie prevăzut de lege pentru
acţiunea corespunzătoare acestora" [art. 1552 alin. (2) C. civ.].
5
M. Nicofae, op. cit„ Tratat de prescripţie extinctivă, p. 1163, nr. 607.
FAPTELE JURIDICE LICITE- IZVOARE DE OBLIGAŢII 369
alin. (2) C. civ.]. Acţiunea va avea ca temei principiul îmbogăţirii fără justă cauză,
fiind o actio de in rem verso 1•

Secţiunea a 3-a
Îmbogăţirea fără justă cauză

256. Consideraţii introductive. Noţiune. Origine. Vechiul Cod civil nu

cuprindea niCiun text în care să se consacre expres, cu valoare de principiu,
îmbogăţirea fără justă cauză, izvor. de obligaţii civile distinct, de sine stătător, deşi
existau numeroase texte care făceau aplicarea ideii de îmbogăţire fără justă cauză şi
prevedeau obligaţia de restituire în sarcina celui care şi-a mărit patrimoniul prin
micşorarea corelativă a patrimoniului altei persoane • Având în vedere aceste aplicaţii
2

practice, precum şi altele, practica judiciară şi doctrina juridică elaboraseră o adevărată

teorie generală a îmbogăţirii fără justă cauză, izvor distinct de obligaţii 3 • În mare pai:te,
filonul acestei teorii generale a îmbogăţirii rară justă cauză este cel francez - marea
parte a observaţiilor doctrinei fiind împrumutate din acest spaţiu juridic4 • La rândul
său, dreptul francez, într-o autentică tradiţie civilistă dezvoltase regulile îmbogăţirii
fără justă cauză preluate din dreptul roman. unde portanţa îmbogăţirii fără justă cauză

1
De reţinut însă că, dacă prescripţia a operat, ea este de presupus că a operat şi în privinţa unei
asemenea acţiuni subsecvente. Ipoteza se referă mai ales la distrugerea materială.a titlului şi la pierderea
garanţiilor (când prescripţia nu trebuie să fie împlinită) şi la situaţia în care au rămas garanţii ipotecare în
vigoare (caz în care creanţa poate fi urmărită ipotecar fără să fie prescrisă confonn art. 2504 alin. (1)
C. civ. care prevede că: „Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea
dreptului la acţiunea ipotecară. În acest din urmă caz, creditorul ipotecar va putea urmări, în condiţiile
legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri.").
2
Dintre aceste aplicaţii practice, exemplificăm: art. 484 din vechiul Cod civil prevedea că fructele
se cuvin proprietarului bunului frugifer, dar are obligaţia de a plăti semănăturile, arăturile şi munca depusă
de alţii; art. 493 din vechiul Cod civil pre"'.ede că cei care a ridicat o construcţie, a făcut o plantaţie sau o
altă lucrare pe terenul său, cu materialele altuia, este obligat să plătească contravaloarea acelor materiale;
art. 494 din vechiul Cod civil, potrivit căruia proprietarul unui teren care dobândeşte prin accesiune o
construcţie, plantaţie sau lucrare realizată de altul pe acel teren este obligat să-l despăgubească pe
constructor, indiferent că este de bună sau de rea-credinţă; art. 997 din vechiul Cod civil, în materia plăţii
nedatorate, conform căruia solvens era obligat să-i plătească lui accipiens toate impensele necesare şi utile;
art. 1618 din vechiul Cod civil, în materia contractului de depozit; art. 1691 din vechiul Cod civil referitor
la creditorul gajist etc. Toate aceste ·exemple se regăsesc şi în actualul Cod civil, alături însă de o
reglementare principală a îmbogăţirii fără justă cauză.
3
Pentru reperele acestei teorii generale în doctrina română, a se vedea C. Hamangiu,
I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit„ vol. 2, p. 479 şi urm., nr. 1170 şi urm.; M.B. Cantacuzino, op.
cit., p. 423 şi urm., nr. 523 şi urm. (asociată cvasidelictelor); C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 115 şi unn.,
nr. 107 şi urm.; L. Pop, op. cit., Teoria generală a obligaţiilor, p. 143 şi urm.; D. Gherasim, Îmbogăţirea
fără cauză în dauna altuia, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1993. ·
4
Pentru o imagine a doctrinei franceze în această privinţă, a se vedea J. Flour, J.L. Aubert, op. cit.,
voi. 2, p. 33 şi urm., nr. 33 şi urm.; Fr. Tem~. Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 895 şi unn., nr. 968 şi
urm.; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 565, nr. 1056 şi unn.; J. Carbonnier, op. cit.,
p. 543 şi urm., nr. 307 şi urm.; A.M. Romani, Enrichissement sans cause, în Rep. de dr. civ. Dalloz,
janvier 2006 (dem. mise ajour: mars 201 !), nr. 1 şi urm.
370 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

era cu adevărat colosală' şi regăsibilă în toate sistemele civiliste de drept cu

aproximativ aceleaşi coordonate tehnico-juridice, dar şi în sistemul anglo-saxon ·de
drept2. Indiferent de denumirea care se dădea mecanismului îmbogăţirii fără justă
cauză , importanţa sa teoretică şi practică de drept comun al restituirilor, reclama o
3

reglementare expresă. Această reglementare, ţinând seama de concluziile doctrinei şi

jurisprudenţei în materie se regăseşte astăzi în noul Cod ci_vil.

257. Reglementare. Definiţie. Reglementarea principală a îmbogăţirii fără justă

cauză face obiectul art. 1345-1348 C. Civ., compunând secţiunea a 3-a a Capitolului III
(„Faptul juridic licit"), din Titlul II („Izvoarele obligaţiilor") al Cărţii a V-a (,,Despre
obligaţii"). Pe lârigă · această reglementare principială, regăsim numeroase alte
reglementări specializate care reprezintă aplicaţii practice ale mecanismului
îmbogăţirii fără· justă cauză,· în materia drepturilor reale, succesiunilor şi în materia
contractelor4 •
În doctrină, îmbogăţirea fără ju.Stă cau2ă este definită ca fiind 5: faptul juridic licit
prin :care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin 'micşorarea corelativă a
patrimoniului altei persoane, fără ca pentn1 acest ·efect să existe o cauză justă sau un
temei juridic. o asemenea definiţie este astăzi susţinută de prevederile art. 1345 c. civ.
care enunieră în maniera unei definiţii, condiţiile îmbogăţirii rară justă cauză. Acest fapt
juridic generează un raportjuridic în conţinutill căruia se regăseşte obligaţia celui ce şi-a
sporit patrimoniul de a restitui celui însărăcit valoarea cu care s-a îmbogăţit Creditorul
se numeşte fnsărăcit, iar debitorul îmbogăţit~ Atunci când îmbogăţitul nu-şi îndeplineşte
obligaţia, însărăcitul ·poate introduce o acţiune în justiţie prin care pretinde restituirea,
numită, după tradiţia roma11ă a acestui mecanism, actio de in rem verso6 •

1
Pentrn portanţa acestei reguli în dreptul roman, a se vedea R. Zimmermann, op. cit., 'The Roman
Foundations qf the Civilian Tradition, p. 834 şi urm. (tinde se vede şi calitatea îmbogăţirii fără justă cauză,
de drept comun, pentru toate situaţiile în care nu există alte temeiwi juridice pentru restituire). A se vedea,
de asemenea, Vl. Hanga, M. D. Bocşan, op. cit., p. 193 şi unn.
2
Unde regulile îmbogăţirii Iară justă cauză stau la baza unui complex drept al restituirii prestaţiilor.
A se vedea; pentru portanţa impresionantă a regulii, op. cit., Chitty 011 Contn:icts, vol. I, cap. 29
(Restitution), p. 1631 şi urm., nr. 29-001 şi unn. . .
3
Din punct de vedere tenninologic, în literatura de specialitate, îmbogăţirea fără justă cauză este
desemnată şi prin. alte colocuţiuni: „îmbogăţire rară just temei", „îmbogăţire fără temei legitim"; de
asemenea, s-a propus şi formularea „restituirea bunurilor deţinute sau reţinute Iară temei legitim".
4 În noua reglementare există numeroase aplicaţii speciale ale regulilor deduse din îmbogăţirea fără
justă cauză. De exemplu, în materie de accesiune, întregul mecanism al despăgubirilor subsecvente
porneşte de fapt, de la regulile îmbogăţirii fără justă cauză când autorul lucrărilor este de bună-credinţă (a
se vedea art. 581 şi urm:); în materie de fructe şi producte, art. 550 alin. (4) Co civ. prevede că „Cel care,
rară· acordul proprietarului, avansează· cheltuielile necesare pentru perceperea fructelor sau productelor
poate cere restituirea cheltuielilor" etc.
5
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan,.op. cit„ p. 116, nr. 108; L. Pop, op. cit„ Teoria
generală a obligaţiilor, p. 143 şi urm.
6
Despre această acţiune, a cărei denumire este relativ recentă (Ph. Malaurie, ·L. Aynes,
Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 565, nr. 1056) şi despre formulele ei în dreptul roman (care îşi pun
amprenta asupra acţiunii astfel cum este ea văzută astăzi în dreptul privat), a ·se vedea .R. Zinunermann,
op. cit„ p. 878 şi Uţlll.). \
. \
FAPTELE JURIDICE LICITE-:- IZVOARE DE OBLIGAŢII 371

258. Condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză. Pentru ca îmbogăţirea fără justă
cauză să dea naştere raportului juridic de obligaţii şi .acţiunea în restituire .să fie
admisă, art. 1345 C. civ., urmând concluziile mai vechi ale literaturii de specialitate şi
practicii judiciare, a prevăzut necesitatea îndeplinirii anumitor condiţii. Aceste condiţii
sunt de două feluri: matenale şi juridice 1• ·
A. Conditiile materiale ale intentării actiunii în resiituire ·sunt:
a) să e;iste o îmbogăţire a pârâtuhii2 (art. ·1345 C. civ'.). Îmbogăţirea poate
consta în. rriărirea patrimoniului prin dobândirea . unui buri·. sau a. unei creimţe ' .
3

îmbunătăţirea unui lucru al proprietarului· 'de către o altă pers6ană , edificarea ·unei
4

construcţii,· ·facerea unei plantatii sau executarea unei lucrări .pe terenul altuia etc;
5

Îmbogăţirea este posibil să aibă l.oc şi prin evitarea unei 'cheltuieli obligatorii, cum
sunt: plata unei datorii, remiterea de datorie, prestarea unei munci sau a unor servicii
de către altul în favoarea pârâtului6, folosi_re'a de im bun care apa11ine altUiaetc. În
sinteză, se poate spune că există îmbogăţire, de .fiecare dată .când în patrimoniul
îmbogăţitului se poate Înregistra „orice avantaj care poate fi evaluat. în bani" , fără să
7

fie necesară o. creŞtere a activului patrilJlonial, .fiind suficientă şi () diminuare a

pasivului (chiar dacă matematic şi contabil duce la e~act acelaşi rezultat) 8; ·. · .
b) să exi~te o însărăcire a reclamantului (art. 1345 C. civ.). Însărăcirea poate
rezulta dintr-o pierdere economică, cum ar fi: ieşirea unei valori din patrimoniu (bun
sau creanţă), prestarea .'.unor activităţi sau servicii care, nu .au fost remunerate ·de
beneficiarul lor, efectuarea unor . cheltuieli în favoarea îmbogăţitului (cheltuieli de
conservare sau de îmbunătăţire a unui bun. proprietatea altuia) etc. Îilsărăcirea nu
trebuie să constea neapărat într-o diminuare. 'a patrimoniului şi tocmai de: aceea se
indud în ace~stă categorie ipotezele de prestare a unui. serviciu (obligaţiile de a face)
a
executate de însărăcit; fără fi plătit pentru contravaloarea lor9; .

A se vedea B. Starck, op. cit., p. 744; J. Flour, J.L. Aubert, op. cit„ p:'36 şi unn., ·nr. 37 şi urm.
1

A se vedea, pentru această condiţie, pe larg, A.M. Romani, loc. cit., nr. 32 şi urm.; Chr. P. Filios;
2

L 'enrichissement sans cause en droit prive fram;aiS. Analyse interne et vue comparatives, Ant. N.
Sakkoulas/Bruylant, Atena/Bruxelles, 1999, p: 153 şi urm:; D. Gherasim; op. cit.; p. 30 şi urm.
3
A se vedea, de exemplu, T. reg. Suceava, dec.' civ. nr. 661/1965, cu Note de v: Pătulea (critică) Şi
P. Anca (aprobativă), în RRD nr. 5/1967, p. 131 şi urm. . '
Cazul cheltuielilor necesare şi utile făcute de către posesorul unui bun care este supus restituirii
4
.
către adevăratul proprietar şi care trebuie acoperite pe calea îmbogăţirii fără justă cauză.. .. . .
··· .
5
A se vedeâ, de 'exemplu, T. reg. Suceava, dec. civ. nr: 81/963; cu Not~ de V. Economu, în JN nr.
2/1965, p. 122. Este situaţia accesiunii imcibiliare artificiale, astăzi reglementată de art; 577 şi unn., al
cărei întreg mecanism este expresia clasică a regulilor aferente îmbogăţirii fără justă cauiă. · · ,
A se vedea, de exemplu: TS coL civ., dec. m. 492il963, în Repertoriu âe practică judiciară în
6
. '
rriaterie civilă ... pe anii 1952-1969 (I.G„ Mihuţă, AL Lesviodax), p. 197; ide~, dec. nr. II68/1966; în CD
1966,p.197. . ·' . . . ' . •. ' . '
7 ' . . ' ' . . '
. J. Flour, J.L. Aubert, op. Cit., voi. 2, p. 38, nr. 39. . · . .
·
8
Rămâne discutabil da.că este posibilă invocarea unui avantaj morai cu titlu de îmbogăţire (de
exemplu, în.cazul copilului care a beneficia( de educaţie privată; fără ca părinţii acestuia să achite costurile
acestei educaţii profesorului), astfel cum o ~numit~ jurisprudenţă mai veche a admis (a .se v~dea J. Flour,
J.L. Aubert, op. cit., p. 38, nota 8). Temeiurile sunt mai degrabă sunt diferite, de cele mai multe ori, fiind
vorba de un contract neonorat, dar nefiind exclusă şi aplicarea mecanismului îmbogăţirii fără justă cauză ...
9
. J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 39, m. 40; A.M .. Romani, loc. Cit.; nr. 42. · .
 372 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

· c) între· îmbogăţirea pârâtului•. şt însărăcirea reclamantului să fie o legătură

sau corelaţie directă (dedusă din acelaşi art. 1345 C civ.). Cu alte cuvinte, cele două
fenomene trebuie să aibă o cauză uniCă sau aceeaşi origine. Menţionăm că nu este
necesar să·.· existe· o legătură cauzală necesară între îmbogăţirea unuia şi însărăcirea
celuilalt, deoarece o asemenea legătură poate Ji concepută l}timai între o faptă şi
rezultatul , ei. În,, acest sens, s-a , precizat că este: „indiferent dacă însărăcirea şi
îmbogăţirea . corelativă rezultă· din fapta păgubitului, a . îmbogăţitului, a unei terţe
persoane sau fortuit,· fiind suficient. ca ele să aibă o cauză· comună - un act sau un
eveniment" 1•. În doctrină. se vorbeşte în acest se~s de „indivizibilitatea de origine"
pentru â se sublinia că, acelaşi fapt atrage îmbogăţirea 'şi.însărăcirea„ fără ca în mod
necesar una să. fie cauza celeilalte2 ; · . · ,
B. 'Conditiile juridice ale actiunii în restituire sunt:
a) · îmbogăţi.rea şi î~sărăci;ea corespu~zătoare să fi~ lipsite de o ciiuză justă,
adică de im temei juridic care să le justifice3 (art. l345C. civ. vorbeşte de „îmbogăţit
fără justă cauză" cu
sensul de îmbogăţit fără temei juridic, pentru că,; un temei de fapt,
cauzal, există.întotdeauna). Îmbogăţirea unei persoane are justă cauză atunci când a
avut loc în temeiul unui act juridic (de exemplu, Uh contractde vânzare executat), al
unei· hotărâri judecătoreşti · (de exe1nplu; o hotărâre judecătorească prin care s-a:u
acordat despăgubiri victiip.el unui accident) sau allegii (de exemplu, prin moratoriul
legal), prin uzucapiune (dobândirea unui bun piir(posesie îşi ·găseşte justa cauză în
consecinţele pe care legea 1e leagă de această posesie) sau posesie de bună-credinţă
(dobândirea· fructelor bunului frugifer îşi găseşte justa cauză ·În .consecinţele· pe care
legea le leagă de posesie şi de bună~crediriţă). Pentru a întări această condiţie, art. 1346
C. civ. prevede trei cazuri în care îrrlbogăţirea trebuie consideratăjustificatif: i. în
ipoteza în· .care îmbogăţirea rezultă din executarea• unei obligaţii valabile 5 (de
exemplu, vânzătorul primeşte preţul contractului valabil înche1at) 6 ; ii. în ipoteza

1
Fr. ·Deak, op.. cit.' În acelaşi sens, a se vedea V. Ursa, Aspecte ale evoluţiei practicii judiciare
privitore Ja îmbogăţireafără temei legitim, în SUBB, Jurisprudentia nr. 1/1977, p. 56. ·. · .
· In acest sens, a se vedea Bartin (care vorbeşte de „dublul aspect al.faptei unice"), apud J. Flour,
2
·
J.L. Aubert, op. cit„ p. 40, nr. 41; a.se vedea, de asemenea, D. Gherasim;op. cit„ p .. 20 şi urm.; A.M.
Romani„/oc.cit„·nr.·59şiurm.. .. ,. ··. ·.. : •
3
A se vedea, de exemplu, TS, col. civ, dec: nr. 102/1968, în RRD.nr. 6/1968, p. 171; pentru
prezentarea acestei condiţii, a se vedea Fr. Tem!, Ph. Simler; Yv. Lequette, op. cit„ p. 899, nr. 974 (şi
jurisprudenţa abundentă citată aici). · . . . , .. . ; ·
4
. Aceste trei cazuri sunf doar. exemplificative. De exemplu, nu am putea exclude .cauzele legale
care atrag îmbogăţirea unei ·persoane 'sau mai larg, toate regulile legale care duc la un asemenea rezultat.
5
Este vorba .atât de obligaţiile generate de contractul încheiat între „îinbogăţit" şi „însăracit", cât şi
de orice contract încheiat (::U un tert;contract care astfel devine O cauză justă a acestei îmbogăţiri Şi care
·poate reprezenta şi un temei just, ai unei însărăciri, fără ca totuşi să dea dreptul Ia vreo actio de in rem
verso (a se vedea, în acest sens~J:Fiour, J.L Aubert, op. cit„ p.43 şi unn„nr. 45-46). · · .
.
6
Orice soluţie contrară ar fi de natură să perturbe grav Urmările elementare ale principiului forţei
obligatorii a contractului. De aceea, chiar dacă vânzătorul vinde în schimbul unui preţ mai mare decât cel
de piaţă sau dacă un cumpărător cumpără la un' preţ inferior celui al pieţei, nu înseamnă că utilizând
mecanismul unei îmbogăţiri rară justă cauză vreuna din păiţi ar putea utiliza împotriva celeilalte actio de
· . in rem verso solicitând restituirea diferenţe!. Excepţia şi revenirea_ la regulile îmbogăţirii fără justă cauză,
·s-ar regăsi în ipoteza leziunii (a se vedea; peritrii aceste observaţii, J.' Flour; J.L. Aubert, op. cit„ p. 43, nr.
45). De altfel, întrţ:aga jurisprudenţă care·anterior intrării în vigoare a prezentului cod, consacra teoria
. nominalisinului monetar şi înlătura ideea impreviziunii, se baza tocmai pe ipoteza descrisă,.
 FAPTELE JURIDICE LICITE- IZVOARE DE OBLIGAŢII 373

neexercitării de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogăţit (de exemplu,
victima unei fapte ilicite nu înţelege să pretindă de la autorul acesteia repararea
prejudiciului cauzat - în această limită, autorul faptei ilicite este îmbogăţit just pentru
că evită o micşorare a patrimoniului său) ; iii. când îmbogăţirea rezultă dintr-un act
1

îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal şi exclusiv, pe riscul său ori, după
2

caz, cu intenţia de a gratifica (de exemplu, o persoană investeşte în calitatea drumului

3

de acces către depozitele sale, transformându-l în cale de acces pentru vehicule de

mare tonaj; această calitate a.drumului nu interesează pe un alt beneficiar al drumului
care nu are nevoie de un drum de acces care să prezinte asemenea . caracteristici
întrucât activitatea sa este de altă natură)4 ;
b) îmbogăţitul să fie de bună-credinţă. Această condiţie rezultă astăzi din
· interpretarea art. 1345 C. civ. care vorbeşte de „cel care, în mod neimputabil, s-a
îmbogăţit fără justă cauză (...)". N eimputabilitatea îmbogăţirii este echivalentă de fapt,
cu buna-credinţă a îmbogăţitului. Buna-credinţă se prezumă şi deci nu trebuie
dovedită5 . Aşadar, în cazul îmbogăţirii fără justă cauză, îmbogăţitul nu trebuie să fie în
culpă. Fundamentul acţitinii de in rem verso nu constă într-o conduită culpabilă a
debitorului, ci rezidă în îndatorirea generală de a nu ne îmbogăţi în dauna altuia.
Această îndatorire morală presupune absenţa oricărei culpe din partea îmbogăţitului, el
fiind obligat să restituie, aşa cum vom vedea, numai valoarea îmbogăţirii sale, chiar
dacă însărăcirea reclamantului este mai mare. Dacă îmbogăţitul a fost de rea-credinţă,
nu suntem în prezenţa îmbogăţirii fără justă cauză, ~ind vorba de o faptă ilicită care
antrenează angajarea răspunderii civile delictuale 6• In acest caz, însărăcitul va putea
promova o acţiune pentru repararea în întregime a pagubei ce i-a fost cauzată,
constând în valoarea însărăCirii sale, chiar dacă îmbogăţirea pârâtului este inferioară7 ;
c) însărăcitul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie pentru realizarea
dreptului său de creanţă împot;iva pârâtului. Aşa cum se afinnă, actio de in rem
verso are caracter subsidiar şi poate fi exercitată numai în absenţa oricărui alt mijloc

De regulă, însă, este vorba de toate acele situaţii în care persoana îndreptăţită Iasă să se scurgă
1

termenul de prescripţie sau termenul de decădere în care ar fi putut acţiona faţă de cealaltă persoană.
Trecerea acestui tennen de prescripţie sau de decădere generează o îmbogăţire a celui împotriva căruia
s-ar putea îndrepta persoana îndreptăţită. Împlinirea tennenului este o cauză justă de îmbogăţire a acesteia.
Pentru jurisprudenţa aferentă unei asemenea situaţii, a se vedea J. Flour, J.L. Aubert, op. cit„
2
·
p. 48 şi unn„ nr. 51 b.; de asemenea, a se vedea Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 900, nr. 974.
Chiar şi amiciţia este considerată o cauză suficientă a îmbogăţirii - gestul dezinteresat poate intra
3

în această categorie. Sau chiar efectuarea unei prestaţii fără intenţia de a cere restituirea. A se vedea, de
exemplu, Cass. fr. 3 civ„ 1 martie 1989, cu notă de J. Mesire, în RTDCiv. 1990, p. 76.
Textul indică şi ipoteza clasică a intenţiei de a gratifica:__ existenţa intenţiei de a gratifica exclude
4

ideea de lipsă a calizei. De fiecare dată când se constată intenţia liberală, cauza justă se regăseşte în această
intenţie, rară a mai fi nevoie de o altă justificare. Poate fi vorba de o asemenea intenţie în cele mai variate
situaţii. În exemplul dat mai sus, în care victima unei fapte ilicite nu reclamă despăgubiri în justiţie pentru
prejudiciul care i-a fost cauzat, resortul pasivităţii sale poate să constea tocmai într-o asemenea intenţie
liberală a victimei care doreşte să îl ierte pe autor de datoria sa de despăgubire.
În acest sens, trebuie făcut apel la art. 14 alin. (2) C. civ. care prevede că ,,Buna-credinţă se prezumă
5
.
.Până la proba contrară". .
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 119, nr. I 12; L. Pop, op. cit„ Teoria generală a obligaţii/01; p. 145.
6

Pentru că temeiul unei.asemenea acţiuni este răspunderea delictuală care nu mai cunoaşte limitările
7

specifice mecanismului îmbogăţirii fără justă cauză. Limita este dată de valoarea prejudiciului încercat de ·
victima faptei ilicite şi nu de cuantumul îmbogăţirii autorului faptei ilicite.
374 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL~ OBLIGAŢIILE

juridic de recuperare a pierderii suferite 1• Această condiţie este astăzi prevăzută expres
de art. 1348C. civ., conform căruia: „Cererea de restituire nu poatefi admisă, dacă cel
prejudiciat are dreptul la o .altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat". Dacă
reclamanttil are la dispoziţie acţiunea bazată pe contract2, delict sau alt izvor de
obligaţii (între care trebuie 1 să includem neapărat şi legea) 3, nu se poate intenta
acţiunea bazată pe îmbogăţirea fără justă cauză • De asemenea, actio de in rem verso
4

este inadmisibilă în ipoteza în care reclamantul· urmăreşte în realitate obţinerea unei

reparaţii pe care ar fi putut să o obţină pe calea unei acţiuni prescrise sau care este
paralizată prin altă excepţie ce pârâtul este în drept să o invoce. Caracterul subsidiar al
acţiunii întemeiată pe îmbogăţirea rară justă cauză are de fapt rolul de a împiedica o
utilizare abl1Zivă a instituţiei prin care să fie deturnate. alte instituţii ale dreptului privat
în toate ipotezele ·în care se poate. vorbi de o îmbogăţire şi o îrisărăcire deşi există
temei juridic pentru ambele. În toate cazurile în care însărăcitul dispune de o acţiune,
alta decât de in rem verso, 'fie că ea poate fi 'intentată Împotriva îmbogăţitUlui, fie
împotriva unei terţe persoane, mecanismul îmbogăţirii fără justă cauză nu este
funcţional. Se observă astfel că, .deşi aparent domeniul îmbogăţirii fără justă cauză este
extins de~are.ce se bazează pe un mecapism un!vers~l, în realitaţe~ domeniul său este
extrem de restrâns datorită tocmai caracterului subsidiar al. actio. de in rem verso.

259. Efectele .îmbogâtirii fără justă cauză. Îmbogăţirea fără j'ustă cauză dă
naştere u~ui.raport obligaţio~al între -îmbogăţit şi însărăcit. Îmb.ogăţitul este debitorul,
iar însărăcitul este creditorul obligaţiei de restituire. Restituirea trebuie să se facă, ori
de câte ori este posibil, în natură.• În toate celelalte cazuri, restituirea se face prin
echivalent bănesc. Astăzi, întreaga problematică a restituirilor subsecvente îmbogăţirii
fără justă cauză este simplificată prin faptul că, art. 1347. alin. (2) C. civ. trimite la
regulile restituiriiprevăzute de art. 1639 şi urm. C. civ., adică la exact aceleaşi reguli
ca şi la restituirea plăţii nedatorate. Cu toate acestea, din prevederile art. 1347 alin. (1)
şi din cele ale art, 1345 C. · civ. se deduc şi reguli proprii doar îmbogăţirii fără justă
cauză. ·pentru o corectă înţelegere a regulilor cărora le sunt supuse efectele restituirii
prestaţiilor, trebuie să facem următoarele precizări: . · ·· ~
· a) limitele restituirii. întemeiate pe îmbogăţirea jă~ăjustă cauză. In primul
rând, astfel cum s-a spus în literatura juJ:idică şi cum astăzi se deduce din prevederile
art. 1345 C. civ., obligaţia de restituire are o dublă limită5 : i. ·îmbogăţitul este obligat
să restituie îrisărăcitului numai valoarea îmbogăţirii sale, chiar dacă însărăcirea
reclamantului este mai mare. ·Astfel, de ~xerriplu, el nu poate fi ţirtut să restituie
fructele civile .. Explicaţia rezidă în faptul că îmbogăţitul este de bună-credinţă şi că din

1
Pentru caracterul subsidiar al acţiunii a se vedea: J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 49 şi urm„ nr.
52 şi unn.; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 901, nr. 976; dar a se vedea, mai ales, A.M.
Romani, loc. cit„ nr. 203 şi unn.
2
A se vedea, de exemplu, TS, col. civ., dec. nr. 1712/1974, în CD, I 974, pp. 97-98.
3
A se vedea; de exemplu, A.-M. Romani, loc. <;it„ nr. 208 şi urm.
4
Ase vedea, în acest sens, T.jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 899/1984, în RRD nr. 2/1985, p. 70.
5
A se vedea, în acest sens: C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 118 şi unn„ nr.. I 10; D. Gherasim,
Buna-credinţă în raporturile juridice civile, p. 194.
FAPTELE JURIDICE LICITE - IZVOARE DE OBLIGAŢII 375

partea lui nu există culpă; ii. însărăcitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea
însărăcirii sale, chiar dacă foloasele obţinute de îmbogăţit sunt mai mari. Aşadar,
obligaţia îmbogăţitului este de a restitui însărăcitului valoarea îmbogăţirii sale, numai
în limita însărăcirii corelative, îmbogăţirea şi însărăcirea fiind limite reciproce 1• Dacă
însă îmbogăţirea fără justă cauză se datorează relei credinţe a îmbogăţitului, nu ne mai
putem plasa pe terenul acestei itistituţii2 • De aceea, în literatura de specialitate s-a
încercat să se găsească un alt temei juridic pentru acţiunea înrestituire pe care, fără
îndoială, o poate introduce cel păgubit. S-au conturat două opinii. Într-o primă teză s-a
spus că este necesară extinderea dispoziţiilor aplicab!le plăţii nedatorate referitoare la
tratamentul juridic al accipiensului de rea..,credinţă. In cea de-a doua teză, pe care o
împărtăşim, se va angaja răspunderea civilă delictuală a celui care a obţinut cu
rea-credinţă foloasele. Reaua-credinţă a îmbogăţitului determină · ieşirea din sfera
cvasicontractelor - izvoare de obligaţii civile - şi intrarea în sfera delictelor civile,
adică a faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii3.
b) momentul la care se raportează obligaţia de restituire. Pentru ca îmbogăţirea
fără justă cauză să genereze acţiunea în restituire este necesar, confonn art. 1347
alin. (1) C. civ. ca îmbogăţirea să subziste la data sesizării instanţei4 • Pe de altă parte,
rămânând în sfera îmbogăţirii fără justă cauză este necesar să determinăm momentul
în funcţie de care se stabileşte întinderea obligaţiei de restituire. Există unanimitate de
opinii şi soluţii în sensul că pentru a stabili sau evalua măsura îmbogăţirii pârâtului şi
deci întinderea obligaţiei de restituire, instanţele de judecată se plasează în ziua
introducerii acţiunii de către însărăcit5 . În consecinţă, dacă îmbogăţirea pârâtului a
încetat până la acea dată, pentru motive independente de voinţa sa, raportul
obligaţional se stinge. Regula de mai sus este, în opinia noastră, un caz de aplicare a
teoriei impreviziunii. Altfel, în perioadele de depreciere a puterii de cumpărare a
banilor, acţiunea de rem in verso riscă a fi derizorie, dacă îmbogăţirea s-a realizat
într-o perioadă· de timp anterioară momentului sesizării instanţei de ·judecată. De
aceea, soluţia logică este reevaluarea însărăcirii şi îmbogăţirii corelative, în funcţie de
întinderea lor în momentul judecăţii. Aşadar, suntem· în prezenţa unei excepţii de la
principiul nominalismului monetar. De aceea, în doctrină, s-a subliniat că indemnizaţia
generată de îmbogăţirea fără justă cauză are natura unei datorii de valoare6 ;

1
A se vedea TS, col. civ., dec. nr. 102/1968, în RRD nr. 6/1968, p. 171; cum s-a subliniat în
doctrină, restituirea presupune ,;cea .mai slabă" dintre sumele reprezentând cele două aspecte ale
îmbogăţirii, respectiv însărăcirii (J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 56, nr. 57). Regula se bazează pe
importante considerente de echitate care îşi au originea în valoarea universală şi circulară a mecanismului
îmbogăţirii fără justă cauză. Obligarea pârâtului la o restituire superioară celei a îmbogăţirii de care a
beneficiat echivalează cu o însărăcire injustă, după cum, acordarea în favoarea reclamantului a unei
restituiri superioare însărăcirii sale, echivalează cu o îmbogăţire injustă. .
A se vedea Fr. Gore, L'enrichissement aux depens d'autrui, Paris, 1949, p. 283 şi urm.; idem,
2

Enrichissement sans cause, Dictionnaire juridique, Dalloz, voi. I, 1972, p. 4 71.

3
A se vedea D. Gherasim, op. cit., pp. 194-I95. ·
Condiţia era recunoscută şi anterior de către doctrină. A se vedea J. Flour, J.L. Aubert, op. cit.,
4

p. 57, nr. 58. ·

. 5
J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 57, nr. 58.
6
J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 59, nr. 60.
376 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

c) Restituirea este subordonată regulilor generale ale dreptului restituirilor

prevăzute de art. 1639 şi urin. C. civ. În această privinţă, trebuie să subliniem că este
vorba de reguli principial aplicabile acţiunii în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără
justă cauză - adică este vorba doar de reguli virtual aplicabile. Aceste reguli trebuie
subordonate celor două reguli pe care le-am expus mai sus. În măsura în care vreuna
din dispoziţiile restituirilor astfel cum sunt ele reglementate de art. 1639 şi urm. C. civ.
de dovedeşte incompatibilă cu limitele restituirii aferente îmbogăţirii fără justă cauză,
ea va fi aplicată cu ajustările de rigoare. Astfel, de exemplu, distincţia făcută de
art. 1645 alin. (1) şi (2) C. civ. în sensul restituirii sau nu a fructelor bunului frugifer
sau a cheltuielilor necesare şi utile ale acestuia după cum cel obligat la restituire a fost
sau nu de bună-credinţă sau după cum cauza restituirii îi este sau nu imputabilă, este
complet invalidă în privinţa îmbogăţirii fără justă cauză, în contextul ··căreia
îmbogăţitul (deci cel obligat la restituire) trebuie să fie întotdeauna de bună-credinţă,
în caz contrar situându..:ne pe terenul răspunderii civile delictuale. Pe de altă parte însă,
restituirea va urma principiile generale ale restituirii, astfel cum acestea sunt descrise
de art. 1639 şi urm. C. civ.

260. Prescripţia dreptului la· acţiune. Acţiunea întemeiată pe. îmbogăţirea fără
justă cauză se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani. Conform art. 2517
C. civ. termenul general de prescripţie este de 3 ani. Din moment ce nu se prevede un
alt termen de prescripţie pentru cazul acţiunii în restituire întemeiată pe îmbogăţirea
fără justă cauză, acest termen general îi este şi ei aplicabil. Pe de altă parte, conform
art. 2523 C. civ., „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la
acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui". Ceea ce
presupune în cazul special al îmbogăţirii fără justă cauză 1 că, termenul de prescripţie
începe să curgă de la data la care însărăcitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât
însărăcirea sa lipsită de o cauză justă, cât şi persoana îmbogăţitului .
2

În legătură cu momentul în care termenul de prescripţie începe să curgă atunci

când îmbogăţirea şi însărăcirea corelativă s-au produs ca urmare a faptului că
însărăcitul a efectuat anumite lucrări de îmbunătăţire a locuinţei îmbogăţitului,
locuinţă pe care o folosea însărăcitul, s-a statuat că acesta coincide cu data când
reclamantul a încetat să mai folosească acea locuin1ă3 . Apreciem că soluţia este
aplicabilă şi altor cazuri identice sau asemănătoare. In realitate, această soluţie se
bazează pe un mecanism simplu inerent cursului prescripţiei şi anume pe ideea unei
recunoaşteri a datoriei a cărei acţiune se prescrie. Rămânerea în posesie a imobilului
echivalează pentru îmbogăţit cu o recunoaştere a datoriei pe care o are faţă de
însărăcit, ori recunoaşterea datoriei atrage întreruperea cursului prescripţiei extinctive
(art. 2537-2538 C. civ.).

1
M. Nicolae, op. cit., Tratat de prescripţie extinctivă, p. 1165, nr. 610.
2
A se vedea, în acest sens, TS, s. civ., dec. nr. 717/1973, în CD 1973, pp. 152-153; M. Nicolae, op.
cit., Tratat de prescripţie extinctivă, p. 1168 şi urm.; nr. 613.
3
A se vedea, de exemplu, T. reg. Banat, dec. civ. nr. 2880/1966, comentată de O. Popa, Prescripţia
acţiunii întemeiată pe îmbogăţirea fără just temei, în RRD nr. l/1968, p. 65 şi urm. În acelaşi sens,
V. Lăzărescu, Soluţiile practicii judiciare în legătură cu unele raporturi patrimoniale dintre persoanele
fizice, în RRD nr. 10/1972, p. 122 şi urm; Al.I. Oproiu, Prescripţia acţiunii întemeiate pe principiul
îmbogăţirii fără just temei, în RRD nr. 11/1968, p. 84-86.
 Titlul V
FAPTELE JURIDICE ILICITE
ŞI CELELALTE FAPTE JURIDICE
EXTRACONTRACTUALECAUZATOARE
DE PREJUDICII (RĂSPUNDEREA CIVILĂ
DELICTUALĂ SAU EXTRACONTRACTUALĂ)
 Capitolul I
CONSIDERATll GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA
- ' ...,
CIVILA CU PRIVIRE SPECIALA ASUPRA RASPUNDERll
-
DELICTUALE (EXTRACONTRACTUALE)

Sectiunea 1
'
Noţiunea de răspundere civilă. Locul ei În ansamblul
răspunderii juridice

261. Despre răspunderea juridică în general. Întregul comportament în

societatea omenească este determinat de trebuinţele derivând din firea noastră şi din
mediul natural şi social în care trăim. Desfăşurarea normală şi armonioasă a vieţii
sociale face necesară respectarea unor norme de conduită care au ca explicaţie faptul
că nimănui nu-i este îngăduit ca prin conduita sa să încalce ori să nesocotească
drepturile şi interesele altei persoane. Oricine încalcă această regulă elementară trebuie
să răspundă pentru faptele sale. În alţi tenneni, într-o astfel de ipoteză, ne găsim în
prezenţa răspunderii sociale.
Normele de conduită sunt de natură diferită, de aceea şi răspunderea socială este
de mai multe feluri: răspunderea juridică, răspunderea 'morală, răspunderea politică,
răspunderea religioasă etc. ·
Răspunderea juridică prin toate însuşirile şi funcţiile sale se află, fără îndoială, în
centrul întregii răspunderi sociale, poziţie pe care o are din cele mai vechi timpuri şi
continuă să o aibă şi în prezent, dând expresie dreptului în forma sa cea mai con-
centrată, în care se reflectă stadiul de evoluţie a întregii vieţi sociale în dinamica sa.
Deşi poate fi definită ca o categorie generală a dreptului, răspunderea juridică
este consacrată de legile . în vigoare şi studiată prin manifestările ei concrete,
particulare, în cadrul diferitelor ramuri ale dreptului: dreptul civil, dreptul penal,
dreptul administrativ etc. 1 Aceste manifestări ale răspunderii juridice prezintă
indiscutabile trăsături şi elemente comune. Între ele există însă şi numeroase deosebiri
care le particularizează şi autonomizează, detenninate ·de faptele care antrenează
fiecare răspundere în parte, regimul lor juridic distinct, sancţiunile care le sunt proprii
şi finalităţile urmărite de legiuitor.
Având ca repere trăsăturile comune ale diferitelor sale manifestări, în literatura
de specialitate, răspunderea juridică este definită ca fiind: „ complexul de drepturi şi
obligaţii conexe, care - potrivit legii - se naşte ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite

A se vedea LM. Anghel, Fr. Deak, M.F Popa, Răspunderea civilă, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1

1970, p. 10.
380 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sancţiu­

nilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi al îndrumării
membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept " 1• Definită în acest fel,
răspunderea juridică nu se reduce şi nu se poate confunda cu sancţiunea juridică
aplicată uneori celui în cauză.· Aplicarea sancţiunilor juridice este doar consecinţa
finală a antrenării răspunderii juridice.

262. Noţiunea ·de răspundere civilă. Răspunderea civilă este fără putinţă de
tăgadă una dintre cele mai importante şi frecvente manifestări concrete ale răspunderii
juridice şi, în acelaşi timp, o categorie şi o instituţie deosebit de largă şi complexă a
dreptului civil2 •.Vechiul Cod civil şi noul,Cod civil, precum şi legislaţia dezvoltatoare nu
ne oferă o definiţie a răspunderii civile. De aceea, problema fonnulării unei definiţii
cuprinzătoare şi de maximă generalitate a răspunderii civile a fost şi continuă să fie o
preocupare a doctrinei .dreptului pdvat. În .acest. sens, au fost propuse mai multe
definiţii3. În ce ne priveşte, apreciem că prin răspunderea civilă înţelegem „ acel raport
juridic de obligaţii în care o persoană, numită răspunzătoare, este îndatorată să repare
prejudiciul injust sufe~it de către o altă persoanii"4 . .Prejudiciul poate .fi cauzat printr-o
faptă ilicită a omului sau, în ipotezele prevăzute d~ lege, de un fapt juridic care nu constă
într-o conduită umană, cum ar fi .prejudiciul cauzat de un lucru sau "de un animal, de
ruina edificiului, de un accident nuclear, de un defect al unui produs etc.
În centrul definiţiei pe care arn
formulat-o mai sus se află concepţia clasică,
dominantă Şi astăzi, care vede în răspunderea civilă exclusiv o răspundere reparatorie.
Aşa cum vom putea constata însă, realităţile şi trebuinţele sociale s-au schimbat într:-o
dinamică greu de preyizionat până la sfârşitul secolului trecut. În prezent, societatea
contemporană este preocupată, în faţa. accidentelor şi pericolelor de tot felul, de
necesitatea tot mai stringentă de a anticipa astfel de situaţii în scopul prezervării
mediului natural şi. asigurării stării de bine a generaţiilor viitoare; în· acest context se
vorbeşte tot mai mult de existenţa aşa-numitei răspunderi civile preventive; care are ca
finalitate anticiparea şi evitarea .. unor prejudicii viitoare ·posibile, . probabile sau
potenţiale 5 • Această răspundere civilă este o răspundere fără prejudicii şi are ca

1
M. Costin, O încercare de definire a noţiunii răspunderii juridice, în RRD nr. 5/1970, p. 83.
2
A se vedea I. Albu, V. Ursa, Răspunderea civilă pentm daunele morale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1979,p. 23.
· A se vedea: I.M: Anghel, M.F. Popa, Fr~ Deak, op. cit., pp. 15-21; M. Eliescu, Răspunderea civilă
3

delictuală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, p. 7. şi unn.; B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Obligations.
Responsabilite delictuelle, Litec, Paris,1996, p. 8; Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, Droit civil. Les
obligations, Dalloz, 2005, p. 664; G.' .Viney, Traite de. droit civil. lntroduction a la responsabilite,
Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2008, p. 7 şi unn.; Ph. Brun, Responsabilite civile
extracontractuelle, Litec, Paris, 'ioos, pp. l-J5. · . ·
4
Pentru o fonnulare şi mai sintetică a acestei definiţii a se vedea S. Neculaescu, Reflecţii privind
fundamentul răspunderii civile delictuale, în Dreptul nr. 11/2006, p. 41. ·.
5
Referitor la recunoaşterea existenţei unei răspunderi civile preventive, a se vedea: C. Thibierge,
Libres propos sur /'evolution du droit de la responsabilite (vers un elargisment de la fonction de la
responsabilite civile), Revue trimestrielle·de droit civil nr. 3/1999, pp. 561-584; idem, Avenir de la
responsabilite, responsabilite de l'avenir, Recueil, Dalloz (Chronique) nr. 9/2004, p . .577 şi unn.;
C. Sintez, La sanction preventive en droit de la responsabilite civile, tbese, Universite de Montreal, 2009
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 381

fundament principiul precauţiunii. Principiul precauţiunii este greu de compatibilizat şi

acomodat cu întreaga construcţie clasică a răspunderii civile eminamente reparatorie.
Lato sensu; acest principiu este definit ca fiind atitudinea pe care trebuie s-o adopte
orice persoană în legătură cu o activitate despre, care se poate presupune, în mod
rezonabil, că ar comporta un pericol grav pentru sănătatea generaţiilor actuale şi
viitoare sau pentru mediu 1• Astfel, principiul precauţiunii fundamentează o veritabilă
obligaţie juridică de a preîntâmpina şi reduce riscurile care pun în pericol viaţa,
sănătatea oamenilorşi mediul înconjurător.
Admiterea existenţei unei răspunderi civile preventive, fără prejudiciu cert, va
face necesară în perspectivă o nouă definire a răspunderii civile în general, de o
manieră mult mai largă şi cuprinzătoare, deoarece afirmaţia confonn căruia „a
răspunde din punct de vedere civil înseamnă în fapt a repara prejudiciul cauzat altuia,
iar a repara .un prejudiciu înseamnă, în sens juridic, a răspunde din punct de vedere
civil"2 este evident depăşită. De asemenea, nu peste multă vreme, se va pune problema
reconstrucţiei întregii, răspunderi civile, începând cu fundamentele sale etico-
filosofice,. având în vedere trei coordonate sau funcţii: sancţiune, reparaţie şi prevenţie;
din această nouă construcţie, mi trebuie şi nu poate lipsi răspunderea preventivă sau
anticipativă pentru riscmi potenţiale majore.

263. Caracteristicile răspunderii civile în textele vechiului. Cod civil.

Influenţa pr-0gresului tehnic, economie şi social asupra evoluţiei răspunderii
civile. În vechiul Cod civil de la 1865, răspunderea civilă a fost reglementată în art.
998.:.1003, texte cu valoare de principii, la care s-au adăugat o serie de dispoziţii din
materia efectelor obligaţiilor (art. 1073-1090), precum şi alte prevederi particulare care
se aplicau diferitelor contracte speciale şi numite, cum sunt: vânzarea (art. 1336-1360),
locaţiunea (art. 1433-1435); antrepriZa (art. 1483 şi art. 1487) etc.
Din economia acestor texte, majoritatea împrumutate din Cod civil francez de la
1804, aflat şi astăzi în vigoare, rezultă că la începutul interpretării şi aplicării lor
răspunderea civilă se caracteriza prin ·trei cuvinte: universalism, individualism şi ·
moralism3 .

.(disponibilă online pe https://papyrus.bib.umontreal. ca). În doctrina noastră juridică problema a început a

fi pusă în discuţie în ultima vreme. A se vedea: R.L. Boilă, Răspunderea civilă delictuală obiectivă,
Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pp. 67~103 şi 484-486; ·M.N. Costin; Răspunderea civilă preventivă -
·studiu de caz, în PR nr. 1/2010, pp. 29-38; A.I. Duşcă, Răspunderea preventivă -formă a răspz'mderii
ecologice, în PR nr. 4/2011, p. 216 şi unn. ·
În· literatura juridică străină există numeroase lucrări despre. principiul precauţiunii atât în
1

favoarea, cât şi împotriva aplicării sale. Pentru doctrina franceză, a se vedea: G.J. Martin, Precaution et
evolution du droit, Recueil Dalloz Sirey (Chronique) 1975, pp. 299-306; L. Baghestani-Perrey, Le
principe ·de precaution: nouveau principe fondamental regissant Ies rapports entre le droit et la science,
Le Dalloz (Chronique), 1999, pp. 457-462; Principe de precaution (coordonateur C. Noiville), Recueil
Dalloz (Dossier) 2007, pp. 1514-1550; P. Kourilsky, G. Viney, Le principe de precaution. Rapport au
Premier Ministre, Odile Jacob, Paris, 2000, p. 216. În ceea ce priveşte doctrina noastră, a se vedea:
· C. Teleagă, Principiul precauţiei şi viitorul răspunderii civile, în RRDM nr. 1(3)/2004, p. 40; L.R. Boilă,
op. cit„ pp. 73-92, 204-207 şi 484-485.
2
I. Albu, V. Ursa, op. cit„ p. 25. ·
Pentru o analiză în detaliu a celor trei caracteristici ale răspunderii civile în sistemul Codului civil
3

francez şi implicit al Codului civil român de la 1865, a se vedea: G. Viney, op. cit„ pp. 20-25; Ph. Brun,
op. cit„ pp. 6-8. ' ·
382 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

A. Universalismul răspunderii civile era consacrat implicit de faptul că în

art.· 998 C. civ. (art. 1382 C. civ. fr.) a fost prevăzut principiul general propus de
marele jurist francez Domat la începutul secolului al XVII-1ea; confonn căruia: „Orice
faptă a ·omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a
ocazionat a-l repara". Spre deosebire de alte coduri civile, cum este Codul civil
german (BGB), intrat în vigoare la 1 ianuarie 1900, răspunderea civilă nu mai are
caracter fragmentar; textul art. 998 C. civ. rom. a instituit un principiu cu grad mare de
generalitate care pennitea angajarea răspunderii civile a oricărei persoane pentru a
repara orice fel de prejudiciu, principiu care s-a dovedit adaptabil marilor schimbări ce
au intervenit în societate. De altfel, universalismul răspunderii civile rezultă şi din
textele cu valoare de principiu ale art. 1349-1350 C. civ.
B. Individualismul răspunderii civile însemna că orice persoană răspunde
individual pentru prejudiciul cauzat altuia; niciun •text din vechiul Cod civil nu
prevedea răspuriderea colectivă sau de grup; aceasta corespundea realităţilor sociale şi
economice din timpul redactării şi adoptării Codului civil francez, ale cărui dispoziţii
l-au inspirat, uneori fără modificări, pe legiuitorul român imediat după unirea
Principatelor; întreprinderile capitaliste erau persoane fizice sau cel mult societăţi de
persoane în nume colectiv sau în comandită.
C. Mor_alismul răspunderii civile se reflecta prin aceea că în centrul său se afla
culpa sau greŞeala autorului faptei prejudiciabile sau a persoanei răspunzătoare;
redactorii 'textdor în, materie au văzut şi conceput răspunderea civilă ca o sancţiune
o
aplicată pentru faptă ilicită şi moralmente condamnabilă; culpa a fost. şi a continuat ·
să fie o condiţie necesară şi, în acelaşi timp, fundamentul răspunderii în toate ipotezele
prevăzute de lege.
Schimbările care au intervenit în spaţiul european începând cu sfărşitul secolului
a XIX-lea şi debutul secolului al XX-iea, până în zilele noastre, au influenţat şi chiar
detenninat evoluţia răspunderii civile. În primul rând, este vorba de schimbările din
viaţa socială la originea <cărora s-a aflat revoluţia industrială, apoi revoluţia
tehnico-ştiinţifică şi revoluţia informaţională de astăzi. Astfel, după scurtă vreme de la
apariţia lor, căile ferate, automobilele şi apoi avioanele au intrat în viaţa cotidiană;
utilizarea industrială de substanţe periculoase, fabricarea şi distribuirea comercială a
diferitelor aparate susceptibile de explozii, incendii, otrăviri ale persoanelor, poluarea
atmosferei şi a apelor etc. au dus la înmulţirea accidentelor de tot felul_ şi la cauzarea
de prejudicii diferitelor persoane, mai ales prejudicii corporale. In majoritatea
cazurilor, victimele acestor evenimente se aflau în imposibilitate absolută de a dovedi
originea prejudiciului suferit şi culpa vreunei persoane. Iată de ce încă de la sfărşitul
secolului al XIX-iea, juriştii au fost şi sunt chemaţi să .rezolve de o manieră
satisfăcătoare problema reparării acestor prejudicii. În acest scop, a fost necesară
evadarea din interpretarea clasică şi tradiţională a textelor în materie ale Codului civil
şi chiar adoptarea de noi reglementări pentru anumite domenii speciale.
În acelaşi timp, apariţia şi dezvoltarea asigurărilor de tot felul au bulversat
echilibrul intern al sistemului tradiţional al răspunderii civile, deschizându-se. calea
colectivizării sau socializării riscurilor, concomitent . cu dezvoltarea curentelor
solidariste, având ca scop asigurarea securităţii şi a binelui i'naterial în contextul
FAPTELE JURIDICE ILICITE 383

progresului economic şi creşterii bogăţiei generale; în această ambianţă, au fost

propuse şi create mecanisme noi de indemnizare pentru anumite prejudicii care au
avut drept consecinţă ceea ce se numeşte socializarea riscurilor şi declinul rolului
atribuit în trecut culpei subiective 1• Mai mult decât atât, repararea unor prejudicii
excepţionale este preluată în sarcina statului; în acest scop, prin lege se creează fonduri
de garanţie sau indemnizare, care diferă de la ţară la ţară, cum sunt: fondul de garanţie
pentru calamităţi agricole; fondul de garanţie pentru accidente de circulaţie; fondul de
garanţie pentru victimele terorismului; fondul de garanţie pentru victimele poluării;
fondul de garanţie pentru accidente de muncă etc.
Socializarea riscurilor a determinat declinul răspunderii individuale. De pildă, în
cazul asigurărilor, acoperirea pagubelor se repartizează asupra tuturor asiguraţilor,
plătitori de prime de asigurare, şi indirect în sarcina cumpărătorilor care plătesc
preţurile diferitelor produse şi servicii în care sunt incluse uneori şi primele de
asigurare. De asemenea, în situaţia asigurărilor sociale, plata pensiilor şi ajutoarelor
sociale este suportată de către toţi cei care contribuie la fondurile de asigurări sociale;
mai mult, dacă fondul de pensii este insuficient şi deficitul se completează de la
bugetul statului, pensiile şi ajutoarele sociale se suportă în parte de către toţi plătitorii
de taxe şi impozite. Tot astfel, prejudiciile care se acoperă direct de către stat din
diferitele fonduri preconstituite, în realitate, sunt suportate în întregime de către toţi
contribuabilii.
Socializarea riscurilor a făcut ca un număr mare de prejudicii să fie sau să poată
fi reparate fără ca victima să des~mneze o persoană responsabilă şi să dovedească
vinovăţia· cuiva. Astfel, răspunderea civilă încetează să fie exclusiv individuală şi
fundamentată pe culpă sau vinovăţie; existenţa unui mozaic de sisteme şi mecanisme
paralele de indemnizare a victimelor este de natură să modifice perspectivele
răspunderii civile şi să o marginalizeze. În acelaşi timp, domeniul de aplicare a
răspunderii civile întemeiată pe culpă este restrâns .continuu de schimbările care
intervin în ceea ce priveşte fundamentul său; astfel, sunt· tot mai multe ipotezele în
care răspunderea civilă este obiectivă, fără vinovăţie, fundamentată pe ideea de risc, în
diferitele sale accepţiuni, pe culpa socială, pe ideea de garanţie şi altele.

Secţiunea a 2-a
Răspunderea civilă şi răspunderea penală

264. Destine paralele. Multă vreme, după apariţia răsp~nderii juridice, formă a
răspunderii sociale, răspunderea civilă şi răspunderea penală se confundau, pentru
motivul că ideea de reparaţie era identică cu aceea de pedeapsă2 • În dreptul roman nu
s-a făcut niciodată '0 distincţie clară şi completă între ele3 . De asemenea, în vechiul

. IPe larg, despre socializarea riscurilor şi consecinţele sale, ibidem, pp. 29-75.
2
A se vedea: M. Eliescu op. cit„ pp. 8-14; G. Viney, op. cit„ pp. 7-14.
A se.vedea V. Hanga, M.D. Bob, Curs de dreptprivat roman, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
3

2009, pp. 284-291.

384 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

drept european din Evul Mediu timpuriu această distincţie era ignorată, aplicându-se
ceea ce se numeşte compoziţia legală, în sensul· că plata ce trebuia făcută victimei
pentru orice faptă ilicită avea dublul rol de pedeapsă şi reparaţie. Separarea lor a
început şi s-a ·dinamizat în perioada Renaşterii· Europene, astfel încât răspunderea
civilă s-a detaşat complet şi a devenit de sine stătătoare la Revoluţia franceză din
1789 , iar în Ţările Române la debutul secolului al XIX-iea, odată cu reglementarea ei
1

în Codullui Calimacli (1817) în Moldova şi respectiv în Legiuirea Caragea (1818) în

Ţara Românească, ceea ce s~a desăvârşit prin Codul civil român,· intrat în vigoare la 1
decembrie 18652 • ·· . , .
Aşadar, se poate spune că răspunderea civilă şi răspunderea penală, în epoca
modernă,· sunt cele două feluri iniţiale ale răspunderii juridice, ·de cea mai mare
importanţă în trecut şi astăzi, în jurul cărora gravitează întreaga .problematică a
asigurării ordinii de drept.
Destinul lor paralel îşi găseşte· explicaţia în,. deosebirile care rezultă din
individualitatea şi specificitatea fiecăreia3 • Aceste deosebiri îşi au principala explicaţie,
fără însă a absolutiza, în scopul sau finalitatea lor diferită. Răspunderea civilă clasică,
numită reparatorie, are ca scop repararea prejudiciilor injust cauzate persoanelor fizice
şi persoanelor juridice; dimpotrivă, răspunderea penală are ca principală finalitate
pedepsirea, în interes general, a persoanelor care săvârşesc fapte periculoase pentru
ordinea publică şi pentru viaţa socială, fapte prevăzute de legea penală, care se numesc
infracţiuni; în alţi termeni, răspunderea civilă se îndreaptă împotriva patrimoniului
persoanei· răspunzătoare, în timp ce răspunderea penală urmăreşte pedepsirea in.fracto-
ruhii şi. deci se îndreaptă, de regulă, împotriva persoanei făptuitorului, pedeapsa având
caracter personal. De aici rezultă că: . .
a) răspunderea civilă este un principiu general cu o sferă largă de. aplicare.
favorul său constă în orice faptă ilicită sau alt fapt juridic prin care s-a cauzat injust un
prejudiciu cert sau cel puţin potenţial unei sau unor persoane, Răspunderea penală se
bazează în· schimb pe principiul legalităţii incriminării ; ea se poate angaja numai în
4

cazul săvârşirii cu· vinovăţie a unei fapte prevăzută şi sancţionată de legea penală,
potrivit adagiului "nullum crimen sine lege, nul/a poena sine lege";
b) întinderea răspunderii civile reparatorii se stabileşte îri. funcţie de 'valoarea
prejudiciului cauzat, independent, de regulă, de fonna şi gradul vinovăţiei 5 ; de

1
În legătură cu. separarea răspunderii civile în dreptul francez, a se vedea G. Viney, op.. cit.,
pp. 13-25. '. .
2
A se vedea M. Eliescu, op. cit„ pp. 12-19.
3
A se vedea:I.M. Anghel, Fr. Deak, M.F. Popa, op. cit„ pp. 53-58; M. Eliescu, op. cit„ pp. 31-35;·
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ 2008, pp. 128-135; L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,
op. cit„ pp. 171-173. . .
4
A se vedea F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. 1, Ed. C.H. Beck; Bucureşti,
2008, pp. 36-68. . . '
5
Regula operează numai în cazul răspunderii civile clasice sau reparatorii. În ipoteza răspunderii
civile preventive, regula directoare este principiul proporţionalităţii, care se aplică punând în relaţie, pe de
o parte, riscul creat cu beneficiile activităţii creatoare de risc şi, pe de altă .parte, faptul generator şi
gravitatea prejudiciului viitor potenţial (a se vedea C. Sintez, op. cit„ p. 53); de altfel, în spaţiul acestei
răspunderi civile nu se vorbeşte despre reparaţie; măsurile care se dispun în instanţele de judecată pentru
evitarea unor prejudicii potenţiale sunt numite sancţiuni preventive.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 385

asemenea, sunt numeroase ipoteze în· care răspunderea civilă este obiectivă, rară
vinovăţie, cum sunt: răspunderea pentru fapta a.ltuia (art. 1372-1374 C. civ.),
răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri (art. 1375-1377
C. civ.), răspunderea pentru ruina edificiului (art. 1378 C. civ.), răspunderea pentru
prejudiciul cauzat de defectele produselor (Legea nr. 240/2004) etc. Răspunderea
penală se antrenează în funcţie de gravitatea faptei şi de forma şi gradul vinovăţiei, cu
excepţia unor infracţiuni care, prin definiţie, pot fi săvârşite numai cu intenţie, cum
este furtul sau abuzul de funcţie;
c) răspunderea civilă este, în principiu, patrimonială, constând în obligaţia de a
repara prejudiciul suferit de victimă ori, după caz, în obligaţia de a. plăti o sumă de
bani sau de a efectua anumite lucrări pentru a preîntâmpina şi reduce riscurile care pun
în pericol viaţa, sănătatea oamenilor şi mediul natural; în primul caz, răspunderea
civilă este reparatorie, în cel de al doilea caz este vorba de răspunderea preventivă.
În ambele situaţii, ea produce efecte asupra persoanei chemată de lege să răspunda
numai indirect, prin mijlocirea efectelor negative care se produc în patrimoniul său.
Aşa fiind, răspunderea civilă se transmite, de regulă, la succesori. Răspunderea penală
are, în principiu, caracter nepatrimonial; de aceea, decesul infractorului sau, după caz,
încetarea persoanei juridice făptuitoare face ca răspunderea penală să înceteze de plin
drept ori să nu se poată angaja; este însă de reţinut că sunt şi situaţii când pedeapsa
penală este de natură patrimonială, cum ar fi amenda şi confiscarea specială, în
legătură cu care se discută dacă pot trece în sarcina şi patrimoniul succesorului sau
succesoiilor1;
d) capacitatea persoanelor fizice de a răspunde civil se dobândeşte la vârsta de
14 ani, în materie delictuală, ori 18 ani, în materie contractuală, cu unele excepţii
(art. 38-41, art. 1366, art. 1368 C. civ.). Legile penale prevăd că minorul sub 14 ani nu
răspunde penal; în schimb, minorul care are vârsta între 14-16 ani răspunde penal
numai dacă se dovedeşte că a lucrat cu discernământ; minorul care a împlinit vârsta de
16 ani răspunde penal, fiind prezumat de lege că are discernământ;
e) acţiunea în răspunderea civilă este la dispoziţia persoanei care. a suferit
prejudiciul cauzat injust; nimic nu împiedică părţile să convină asupra reparaţiei sau
comportamentului persoanei răspunzătoare pentru ca ·victima să primească satisfactie,
fiind vorba de drepturi· şi interese particulare. În schimb, acţiunea penală se exer~ită
din oficiu de către· Ministerul Public; de la această regulă există şi excepţii, expres şi
limitativ prevăzute de lege, când procesul penal poate pomi numai la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate; de asemenea,· răspunderea penală se stabileşte
întotdeauna prin hotărârea instanţei de judecată competente, neputând fi antrenată şi
aplicată prin convenţia dintre infractor şi victimă.

265. Destine legate sau conjugate. Deosebirile prezentate în sinteză mai sus,
precum şi altele care pot fi' puse în discuţie sunt dovezi ale evoluţiei răspunderii civile

Problema este controversată în doctrina de drept penal, iar soluţiile legislative sunt dife1ite; de
1

pildă,art. 133-1 C. pen. francez prevede că pedeapsa amenzii penale se va executa de moştenitorii
persoanei condamnate dacă aceasta a decedat înainte de a o plăti. Această rezolvare legislativă . se
apreciază că vine într-o contradicţie de neacceptat cu principiul caracterului personal al răspunderii penale.
Pentru amănunte, a se vedea F. Streteanu, op. cit„ pp. 72-74.
386 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

spre autonomizarea ei în raport cu răspunderea penală, până acolo încât ne-am permis
să afirmăm că au destine paralele. În realitate lucrurile nu se prezintă chiar aşa. Un
examen serios al raporturilor dintre ele dintotdeauna ne oferă posibilitatea să
constatăm că aceste raporturi au fost, sunt şi vor fi complexe. Este suficient să amintim
faptul că încă din secolul al XIX-lea, jurisprudenţa a consacrat principiul autorităţii
absolute a lucrului judecat în penal asupra civilului, în acele ipoteze în care fapta ilicită
civilă care a cauzat prejudiciul ·este în acelaşi timp şi infracţiune; acest principiu
operează atunci când victima prejudiciată se adresează printr-o cerere separată
instanţei civile pentru condainnarea pârâtului la reparaţie, problemă asupra căreia este
necesar să revenim.fapunctul următor unde vom aborda cumulul răspunderii civile cu
răspunderea penală.
Mai mult, în actualul context social, as'istăm la un interesant fenomen de
apropiere între cele două răspunderi, avâlld foc ceea ce se afirmă a fi o bulversare a
fundam~ntelor şi orientării generale ale sistemului represiv în mai multe state
europene 1 şi în parte chiar şi în ţara noastră. Apropierea dintre cele două răspunderi
poate fi sesizată sub următoarele aspecte şi elemente:
a) este cunoscut că răspunderea civilă se poate antrena deopotrivă în sarcina
persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, fără deosebire. În schimb, până de curând,
în unnă c~ trei sau patru decenţi, ~ ţara noastră s-a susţinut că numai persoanele fizice
pot fi subiect activ al unei infracţh1ni şi că deci, numai în sarcina lor se poate angaja
răspunderea penală; în prezent însă, această soluţie a fost părăsită, admiţându-se şi
răspunderea pena_lă a persoanelor juridice, la început propusă de doctrină şi apoi
consacrată legislativ2 ; 'dreptul penal român nu face excepţie3 ; reglementarea
răspunderii penale a persoanei juridice în dreptul nostru s-a realizat prin Legea
nr. 278/2006, având ca model reglementarea belgiană în materie4 ; de asemenea, ea se
regăseşte şi în noul Cod penal a cărui intrare în vigoare este iminentă; ·
b) în spaţiul dreptului civil se admite de peste un secol existenţa unor ipoteze de
răspunderea obiectivă, fără vinovăţie, fiind abandonată concepţia răspunderii
subiective în exclusivitate şi fără. excepţii. În ceea ce priveşte dreptul penal, asistăm
astăzi la o tendinţă tot mai manîfestă în unele state europene spre admiterea unei
răspunderi penale obiective5 • De.pildă; în Franţa se vorbeşte de o răspundere penală
pentru risc în cazul infracţiunilor aşa-zise contravenţionale sau materiale6 ; f
c) în dreptul civil este reglementată.şi amplu analizată răspunderea pentru fapta I
altuia. .În ultima vreme, în dreptul penal francez este admisă şi multiplicată
răspunderea penală pentru altul, ceea ce în urmă cu câteva decenii era de neconceput;
exemplul cel mai frecvent este răspunderea penală a conducătorilor sau managerilor de
întreprindere7 ; ·

1
A se vedea G. Viney, op. cit., pp. 166-186. ·
2
Idem, pp. 170-171.
3
Pentru o analiză cuprinzătoare, a se vedea·F. Streteanu, op. cit„ pp. 356-380.
4
Idem, p. 367.
5
Privitor la răspunderea penală obiectivă în unele state europene, precuin şi în dreptul român, a se vedea
Gh.V. Ivan, Răspunderea penală subiectivă din perspectivă comunitară, în Dreptul nr. 7/2009, pp. 254-260/
6
A se vedea G. Viney, op. cit„ pp. 168-169. · i
7
Ibidem, p. 169.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 387

d) hibridarea unor sancţiuni penale care _devin pedepse cu scop indemnitar sau
sancţiuni reparatorii pentru anumite fapte penale; aşadar, ele au dublă funcţie: punitivă
şi de indemnizare. În acest sens, în doctrina franceză se dau câteva exemple:
infracţiunile în materie de urbanism se pedepsesc cu demolarea şi repunerea victimei
în situaţia anterioară; amenzile cominatorii care se aplică în cazul infracţiunilor în
domeniul protecţiei mediului 1• Pe de altă parte, răspunderea civilă, mai ales cea
preventivă, are uneori şi o funcţie de reglare a comportamentelor diferitelor persoane.
Aceste tendinţe de apropiere între cele două răspunderi juridice ne relevă faptul
că frontierele dintre ele sunt adânc corodate, cu riscul de a ne întoarce la confuzia
originară dintre reparaţie şi pedeapsa represivă2 • .

266. Cornului răspunderii civile cu răspunderea penală. Autoritatea de

lucru judecat a hotărârii penale pentru instanţa civilă3 • Cele două feluri de
răspundere juridică pot fi cumulate antrenându-se, deopotrivă, simultan sau succesiv,
răspunderea penală şi răspunderea civilă. Datorită scopului lor diferit, angajarea uneia
nu exclude şi angajarea celeilalte. Cumulul are loc numai în acele ipoteze în care fapta
ilicită civilă este, în acelaşi timp, şi infracţiune, Desigur este cazul acelor fapte penale
prin care se cauzează un prejudiciu injust altuia; este de reţinut că sunt şi fapte penale
.sau infracţiuni de pericol care nu cauzează nimănui un prejudiciu şi deci nu· sunt
întrunite condiţiile răspunderii civile.
Cumulul celor două răspunderi este o dovadă în plus că ele au un destin conjugat
pentru a se putea restabili ordinea de drept.
În situaţia în care printr-o faptă ilicită care este infracţiune se cauzează un
prejudiciu, persoana păgubită are dreptul de a alege între două posibilităţi pentru a
obţine condamnarea persoanei răspunzătoare la reparaţie. Astfel, confonn art. 14 din
vechiul Cod de procedură penală, actiunea în repararea prejudiciului poate fi alăturată
acţiunii penale, pentru a fi soluţionată de Gătre instanţa penală4 . Într-o astfel de ipoteză,
se spune că victima se constituie parte civilă în procesul penal. Soluţionarea acţiunii în
reparaţie de către instanţa penală prezintă pentru partea civilă unele avantaje evidente
prin caracterul rapid şi mai puţin costisitor al procedurii penale, precum şi prin largile
posibilităţi de probă. Desigur că pentru ca victima să poată introduce acţiunea civilă în
procesul penal înainte de toate este necesar ca acţiunea penală să fie pusă în mişcare5 •.
Victima infracţiunii are însă posibilitatea, în acelaşi scop, de a introduce o
acţiune civilă, separată de cea penală, la o instanţă civilă pentru a fi soluţion~tă după

1
Idem, pp. 171-173 ..
2
A se vedea Ph. Brun, op. cit., pp. 32-33. . .
A se vedea: C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., 2008, pp. 131-135; L. Pop, op. cit.; pp. 173-175.
3

A se vedea: V. Pătulea, Regimul procesual al acţiunii civile alăturate acţiunii penale. Teorie şi
4

practică judiciară, în Dreptul nr. 5/2004, pp. 142-149; CSJ, s. pen., dec. nr. 2919 din 6 iunie 2001, în
Dreptul nr. 5/2002, pp. 182-183; idem, dec. nr. 313 din 24 ianuarie 2001, în Dreptul nr: 9/2002, p. 227;
ÎCCJ, Secţiile unite, dec. nr. I din 23 februarie 2004, în Dreptul nr. 6/2004, pp. 239-242.
În legătură cu condiţiile care trebuie întrunite pentru constituirea de parte civilă în procesul
5

penal, a se vedea: V. Pătulea, op. cit„ pp. 143-149; C. Diţă, Aspecte referitoare la promovarea acţiunii
civile în faţa instanţei penale de către societatea de asigurări subrogată în dreptiirlle asiguratului, în
Dreptul nr. 8/2004, pp. 171-174.
388 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

regulile procesului ·civil. Precizăm însă că dacă victima s-a constituit parte civilă în
procesul penal, de regulă, ea nu ·mai are dreptul de a promova ulterior o acţiune
separată cu acelaşi obiect la instanţa civilă;· conform principiului electa una via, non
datur recursus ad alteram. O astfel de posibilitate există numai când instanţa penală a
lăsat acţiunea civilă nesoluţionată ori· dacă victima solicită repararea unor pagube pe
alt temei juridic· ori pagube care· s-au produs sau au fost descoperite după pronunţarea
hotărârii penale definitivă şi irevocabilă (art. 20 C. pr. pen.).
Dacă victima a ?Ptat .pentru acţiunea directă şi' separată promovată la instanţa
civilă, înainte de rezolvarea cauzei penale printr~o hotărâre definitivă şi irevocabilă,
practic se ridică mai multe probleme care se soluţionează după unnătoarele reguli:
a) judecata în faţa instanţei civile. se suspendă până la rezolvarea definitivă şi
irevocabilă a cauzei penale [art. 19 alin. (2) C. pr. pen.]; această regulă se exprimă
printr-uri adagiu cunoscut „penalul ţine în loc civilul" şi este stabilită pentru faptul că
hotărârea instanţei penale are, în principiu, autoritate de lucrnjudecat în faţa instanţei
civile şi de aceea trebuie să se evite pronunţarea unor hotărâri contradictorii;
b) hotărârea instanţei penale are autoritate de 'lucru judecat pentru instanţa civilă
cu privire la existenţa faptei, a'persoanei care a săvârşit-o şi vinovăţia acesteia [art. 22
alin. (2)C: pt. penală]; în schimb, hotărârea instanţei civile, dacă procesul civil s-a
finalizat înainte de punerea în mişcare ·a acţiunii penale, nu are autoritate de lucru
judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale cu privire· la cele
arătate [art. 22 alin:. (2) C. pr. pen.].
·Este de subliniat că numai hotărârea definitivă şi irevocabilă a instanţei penale
are autoritate de lucru judecat ·în faţă instanţei civile; ordonanţele procurorului de
scoatere de suburn1ărire penală sau de încetare a unnăririi penale nu suntînvestite cu
o astfel de autoritate.
·Pe ·cale ·de conse((inţă, dacă instanţa penală a·pronunţat o hotărâre definitivă şi
irevocabilă de condamnare a autorului infracţiunii, în temeiul principiului autorităţii de
lucru judecat ·a hotărârii instanţei penale asupra civilului, instanţa civilă, . după.
repunerea cauzei pe rol, va fi ţinută să-l oblige pe cel răspunzător la repararea
prejudiciul~i .cauzat reclamantului. În sens invers, ar trebui ca atunci când instanţa
penală n· achită pe inculpat sau ·pronunţă încetarea procesului penal, hotărârea din
penal să aibă autoritate de lucru judec'at în civil şi, pe cale· de consecinţă, instanţa civilă
să dispună respingerea acţiunii recfamantului; 'lucrurile însă se prezintă diferit, din
acest punct de vedere, autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanţei penale având
limitele sale.
Înainte însă de a releva aceste limite, est~ necesar să arătăm că atunci când
achitarea inculpatului în procesul penal s-a pronunţat pentru că fapta nu există ori
există, dar nu a fost săvârşită de inculpat, instanţa civilă va respinge acţiunea în
reparaţie promovată de reclamant. În toate celelalte cazuri de achitare (fapta săvârşită
de inculpat nu este prevăzută şi·sancţionată de legea penală) sau dacă procesul penal a
încetat - amnistie, prescripţie -, hotărârea instanţei penale nu are autoritate de lucru
judecat în civil, deoarece în asemenea ipoteze nu este·exclusă întrunirea condiţiilor de
existenţă şi angajare a răspunderii civile care pot fi constatate de instanţa civilă. De
altfel, în această privinţă, art. 1365 c. civ., în legătură cu efectele hotărârii penale,
FAPTELE JURIDICE ILICITE 389
dispune: „Instanţa civilănu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea
definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa
prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite". Aşadar, în toate situaţiile de acest
fel instanţa civilă este liberă să cerceteze şi să constate dacă sunt sau nu întrunite
condiţiile răspunderii civile şi să oblige sau nu pe pârât la repararea prejudiciului injust
suferit de reclamant.
În final trebuie precizat că problema autorităţii de lucru judecat a hotărârii
instanţei penale în faţa instanţei civile nu se pune atunci când acţiunea civilă în
repararea prejudiciului nu se întemeiază pe o faptă ilicită care este infracţiune.
Bunăoară, dacă reclamantul solicită instanţei civile obligarea pârâtului la repararea
prejudiciului invocând răspunderea pentru lucruri, răspunderea pentru animale, pentru
ruina edificiului, pentru defectele unui produs etc., adică atunci· când prejudiciul se
susţine că are o altă etiologie decât fapta penală a pârâtului, hotărârea instanţei penale
este lipsită de orice autoritate sau putere de lucru judecat în faţa instanţei civile;
c) prescripţia dreptului la acţiunea în răspundere civilă şi prescripţia răspunderii
penale sunt reglementate diferit. Între ele există importante deosebiri. Dintre acestea
amintim diferenţele de reglementare care se constată în ceea ce priveşte întinderea
tennenelor de prescripţie şi momentul din care încep să curgă. De multe ori termenele
de prescripţie ale răspunderii penale sunt mai lungi şi încep să curgă la un alt moment
decât în cazul răspunderii civile. De aici pericolul ca termenul de prescripţie a acţiunii
în răspundere civilă să se împlinească înainte de a se prescrie răspunderea penală.
Problema a fost rezolvată prin textul art. 1394 C. civ., care dispune cu daritate:
„În toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei
prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se
aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă".
Cumulul celor două răspunderi juridice, precum şi raporturile dintre ele rezultate
din autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanţei penale în faţa instanţei civile sunt
de natură a susţine afirmaţia noastră în sensul că pe lângă destinele lor paralele ele au
şi destinate legate sau conjugate.

Secţiunea a 3-a
Structura răspunderii civile În textele noului Cod civil

267. Sediullegal şi definiţiile răspunderii delictuale şi răspunderii contrac-

tuale. Noul Cod civil reglementează principial răspunderea civilă în Cartea a V-a
„Despre obligaţii'', titlul II ,,Izvoarele obligaţiilor'', fiindu-i consacrat Capitolul al
IV-iea intitulat evocator „Răspunderea civilă", structurat în şase secţiuni. În secţiunea
l-a, alcătuită din două articole este stabilit, în primul rând, cadrul general al
răspunderii civile delictuale (art. 1349) şi apoi este circumscrisă răspunderea
contractuală, privită ca o consecinţă a neexecutării lato sensu a obligaţiilor pe care
părţile contractante şi le-au asumat prin angajamenrul lor contractual. De asemenea,
secţiunea a II-a, art. 1351-1356 reglementează cauzele exoneratoare de răspundere în
390 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

general, fără a deosebi după cum suntem în prezenţa răspunderii delictuale sau
răspunderii contractuale. Secţiunile III-VI sunt alcătuite din dispoziţii legale aplicabile
exclusiv răspunderii delictuale. În schimb, reglementarea în detaliu a răspunderii civile
contractuale este încadrată tot în Cartea a V-a; dar în titlul V, capitolul II, 'intitulat
„Executarea silită a obligaţiilor", fără a deosebi obligaţiile în funcţie de izvorul lor,
secţiunile I-IV, art. 1516-1548, cu preponderenţă în secţiunea a IV-a „Executarea prin
echivalent" (art. 1530-1548).
Prin modul de organizare a acestor texte legale, nu prea diferit faţă de vechiul
Cod civil, se poate uşor constata că redactorii lor au înţeles să menţină, prin formulări
exprese, ·distincţia . dintre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă
contractuală. Astfel, existenţa acestor două regimuri de răspundere civilă, recunoscută
de doctrina juridică şi de jurisprudenţă sub imperiul vechilor reglementări, astăzi
abrogate, este consacrată expres în dispoziţiile mult mai clare ale noului Cod civil. Din
economia acestor noi reglementări rezultă concepţia clasică, tradiţională despre
finalitatea răspunderii civile, privită ca o răspundere eminamente reparatorie; astfel,
deşi sunt supuse unor regimuri juridice sensibil diferite, în a_mbele branşe ale
răspunderii civile - delictuală şi contractuală - este· dominantă ideea fundamentală a
reparării unui prejudiciu.injust cauzat altei persoane ..
Răspunderea civilă delictuală este obligaţia prevăzută de. lege în sarcina unei
persoane, numită răspunzătoare, de a repara prejudiciul injust suferit de o altă
persoană, căreia i-au fost încălcate drepturile sau interesele sale legitime, în afara unei
legături contractuale. Această definiţie rezultă din economia textelor art. 1349 C. civ.
Răspunderea civilă contractuală este obligaţia debitorului contractual de a
repara prejudiCiul cauzat creditorului prin fapta sa, constând în neexecutarea ilicită
lato sensu a prestaţiei sau prestaţiilor datorate în temeiul contractului încheiat cu
creditorul să.u. Prin neexecutarea lato sensu a prestaţiei sau prestaţiilor datorate
contractual· se înţelege executarea cu întârziere, executarea necorespunzătoare ori
neexecutarea propriu-zisă totală sau parţială. Definiţia formulată mai sus are ca
temeiuri legale textele art. 1350 alin. (1 )-(2) C. civ.

268. 1:_eorii cu privire la situaţia juridică a celor două branşe ale răspun­
derii civile. Intre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală există
importante asemănări şi unele deosebiri, mai ales de regim juridic, pe care le vom
analiza la momentul potrivit. Existenţa asemănărilor şi deosebirilor dintre ·ele este
motivul pentru care în doctrina de specialitate .s-au purtat şi se mai poartă discuţii
controversate în legătură cu situaţia lor juridică şi mai ales în ceea ce priveşte
autonomia răspunderii contractuale în raport cu cea delictuală. Astfel, la începutul
controverselor. au fost expuse şi argumentate două teorii, opuse una .celeilalte: teoria
dualitătii şi · teoria unitătii răspunderii civile. De asemenea, în ultima vreme,
căutându-se găsirea unei' soluţii de echilibru între cele două teorii extreme şi
considerate ireconciliabile, s-a conturat şi o teză sau teorie intermediară, eclectică •
1

1
Pentru sinteza ace~tor teorii, a se vedea: l.M. Anghel, M.F. Popa, Fr.. Deak, op. cit„ pp. 34-45 şi
384-394; G. Viney, op. cit„ pp. 396-401; L. Pop, Tabloul general al răspunderii civile în textele noului·
Cod civil, în RRDP nr. l/2010, pp. 147-152.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 391

A. Teoria dualităţii răspunderii civile1• Susţinătorii acestei teorii au considerat

că între cele două răspillideri civile există deosebiri fundamentale, de esenţă şi
ireductibile. Principala deosebire se află în originea lor ·diferită2 ; originea răspunderii
delictuale se află direct în lege, expresie a puterii şi voinţei publice iar originea
răspunderii contractuale se găseşte în contract, adică în ·acordul dintre voinţele private
ale părţilor contractante. .Această dualitate d_e origine explică împrejurarea că
răspunderea delictuală este destinată să asigure respectarea legii, adică ·a voinţei
publice, iar scopul răspunderii contractuale constă în respectarea contractelor, a
voinţelor private3 • De aceea, toate problemele răspunderii delictuale sunt de ordine
publică şi pot fi rezolvate numai conform legilor imperative; dimpotrivă, cele ale
răspunderii contractuale sunt de interes privat şi se rezolvă preponderent potrivit
intereselor şi yoinţelor părţilor contractante.
La această deosebire de origine, considerată principală, se adaugă şi alte
diferenţe, cum' sunt: capacitatea delictuală are o sferă mai largă decât capacitatea
contractuală; în cazul răspunderii delictuale, reparaţia. este integrală, iar în cazul
răspunderii contractuale se limitează, de regulă, la valoarea prejudiciului previzibil etc.
De asemenea, s-a mai afirmat că şi culpa delictuală· se· ·deosebeşte . de culpa
contractuală, în sensul.· că prima se antrenează pentru orice culpă şi. uneori chiar fără
culpă, iar cea de a doua numai în situaţia în care culpa are o anumită gravitate; la fel,
în materie delictuală, culpa în principiu trebuie dovedită, până când. în spaţiul
contractual este, de reglilă, prezumată.
B. Teoria unităţii răspunderii civile. Potrivit acestei teorii, între cele două
ipostaze ale răspunderii civile nu există deosebiri de esenţă care să fie ireductibile.
Fondatorul ei a atacat însăşi fundamentul teoriei dualităţii răspunderii civile4 • În acest
sens s-a spus că obligaţia de reparare a prejudiciului nu este de esenţă diferită; astfel,
obligaţia · debitorului contractual de a plăti daune-interese, în cazul neexecutării
contractului, este o obligaţie nouă născută tot de. lege, neputând fi confundată cu
obligaţia originară, iniţială născută din contract în sarcina sa. Pe·cale de consecinţă,
încălcarea oricărei obligaţii iniţiale, indiferent că este legală sau contractuală ori că
prejudiciul este cauzat de debitorul contractual sau de un terţ, este, fără excepţie şi fără
deosebire, un delict civil, o faptă ilicită; originea· obligaţiei iniţiale încălcată .este
indiferentă; urmează că obligaţia de reparare a prejudiciului este, şi într-un caz şi în
celălalt, o obligaţie legală. Şi, în continuare, argumentându-se unitatea de calificare a
faptei cauZa.toare de prejudiciu, s-a arătat că celelalte deosebiri, reţinute şi subliniate
de partizanii teoriei dualiste, sunt cu totul lipsite de relevanţă şi importanţă pentru a

1
Părintele acestei teorii este Charles Sainctelette în lucrarea sa intitulată De la responsabi/ite et de
garantie, publicată la Paris în anul 1884. ·
2
A se vedea L. ·Josserand, Cours de droit civil positif, voi. II, Presses Universitaires de la France,
Paris,1930,p.232.
3
A se vedea Ch. Sainctellete, op. cit., p. 15. · · ·
4
·• Fondatorul teoriei este Jean Grandmoulin în teza sa de doctorat „De /'unite de la responsabilite
ou delictuetle de la responsabi!ite pour violation des obligations contractuelles avec Application a la
combinaison de la responsabilite et de l'incapacite", Typographie Alphonse Le Roy, Rennes, · 1892,
pp. 3-88.
392 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

susţine că există două răspunderi fundamental şi ireductibil diferite. Aşadar, în această

concepţie integratoare, răspunderea civilă este întotdeauna şi fără excepţie delictuală 1•
C Teoria intermediară sau ecleciică2 • Creatorii acestei teorii şi-au declarat
adeziunea, în principiu, la teoria dualităţii răspunderii civile„ considerată din plecare ca
_un postulat, ce nu trebuie pus în cauză. Numai că, în acelaşi timp, au arătat că această
dualitate nu poate fi fundamentală. Astfel, se admite că răspunderea contractuală nu
este un simplu efect al contractului; de asemenea, se afinnă că răspunderea delictuală
este un izvor autonom de raporturi obligaţionale. În ambele cazuri, s-a admis că o
obligaţie iniţială - contractuală sau legală - a fost încălcată şi că această î_ncălcare -
faptă ilicită.- se află la originea unei noi obligaţii, aceea de a repara prejudiciul cauzat.
Prin urmare, atât în cazul răspunderii delictuale; cât şi a celei contractuale, obligaţia.de
reparare a prejudiciului cauzat este diferită de obligaţia iniţială încălcată, obligaţie care
putea fi, după caz, legală sau contractuală. Cu toate că se recunoaşte existenţa celor
două feluri de răspundere civilă - delictuală şi contractuală - această dualitate nu se
traduce într-o diferenţă de natură fundamentală între ele încât să se spună că ar fi
vorba de două instituţii distincte şi autonome. .Aşa cum afirma unul dintre
reprezentanţii concepţiei în discuţie: „ştiinţific, nu există două răspunderi; ci două
regimuri derăspundere" 3 • După cum se poate observa, această teorie are meritul de a
realiza un echilibru necesar între cele două teorii sau concepţii extreme, fiind acceptată
de majoritatea autorilor francezi 4 •
În concluzie şi în sinteză, conform teoriei .intermediare, există o singură
răspundere civilă, privită ca instituţie a dreptului privat, înăuntrul căreia se disting
două branşe, . răspundereţ1. delictuală şi răspunderea contractuală; între . cele două
manifestări ale răspunderii civile există câteva indiscutabile deosebiri de regim juridic, .
care însă nu sunt de esenţă şi de aceea nu pot fi opuse sistematic una celeilalte; ele au
importante puncte comune .care le ·determină .să joace un indiscutabil rol
complementar. Aşa se face că regimul juridic al tăspunderii delictuale este considerat
de drept coniun,· iar regimul juridic al răspunderii contractuale are caracter special,
derogator..
Această construcţie juridică- intermediară este, în opinia noastră, un câştig ·al
doctrinei de specialitate, fiind acceptată de majoritatea autorilor francezi.
. .
I Concepţia potrivit căreia răspunderea civilă este unică şi veşnic delictuală este susţinută şi de un
tânăr cercetător român. A se vedea A. Tamba, Consideraţii privind cele două forme ale răspunderii civile:
răspundereacivilă d~lictuală şi răspunde~ea civilă contractuală în lumina dreptului.francez şi a'd1;eptului
român. Există veritabile deosebiri între răspunderea civilă delictuală şi cea contractuală? Analiza
convenţiilor de modificare a răspunderii civile, a punerii În întârziere şi a probei culpei, în PR nr. 2/2009,
pp. 59-98 şi nr. 3/2009, pp. 91-118.
2
A se vedea: M.· Meignie, Essai d'une de(imitation des domaines des responsabilites contractuelle
et delictuelle, these, Lille, 1924; A. Brun, Rapports et domaine des responsabilites contractuelle et
delictuelle, 'Paris, 1933; H. Mazeaud, Responsabilite delictuelle et responsabi/ite contractuelle, Revue
trimestrielle de droit civil, 1929, p. 550, apud G. Viney, op. cit„ p. 399, nota de trimitere nr. 11.
3
A. Brun, op. cit., p. 382, apudG. Viney, op. cit„ p. 399.
4
Exemplificativ, a se vedea: M. ·Planiol, G. Ripert, Traile pratique de droit civil franr;ais, vol. Vl,
Les obligations, Librairie Generale deDroit et de Jurisprudence, Paris, 1930, pp. 674-683; J. Carbonnier,
op. cit„ 1995, pp. 455-464; B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ pp. 9-10; .Fr. Terre, Ph. Simler,
Yv. Lequette, op. cit„ 2005, pp. 844-853; Ph. Brun, op. cit„ pp. 50-86; G. Viney, op. cit„ pp. 422-670.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 393

Deosebirile dintre cele două regimuri juridice sunt uneori greu de decelat.
Aceasta cu atât mai mult în zilele noastre când există situaţii tot mai numeroase în care
domeniul de aplicare a răspunderii contractuale tinde să fie restrâns, având loc ceea ce
1
se numeşte a fi „fagocitarea răspunderii contractuale de către răspunderea delictuală" ,
fenomen determinat şi explicat de un reflux semnificativ de obligaţii legale accesorii
unor categorii de contracte, cum sunt: obligaţia de informare, obligaţia de securitate,
obligaţia de precauţiune, a căror nerespectare dă naştere îndatoririi de indemnizare a
daunelor cauzate injust unei persoane2 • 'Aşa de pildă, este cazul răspunderii civile a
profesioniştilor (comercianţi, medici, avocaţi, notari, executori judecătoreşti etc.), care
se afirmă că se conturează ca o răspundere de tipul al treilea, nefiind nici contractuală
şi nici delictuală, ci specială şi complementară celor două regimuri juridice cunoscute
de reparare a unui prejudiciu3 . Ea poartă denumirea de „răspundere civilă ·a
profesioniştilor sau profesională" •
4

269. Concepţia adoptată de doctrina juridică şi jurisprudenţa din ţara

noastră. De la început trebuie să reţinem că dezbaterile şi controversele din doctrina
juridică franceză cu privire la problema pe care o analizăm au avut ecou, mai mult sau
.mai puţin, şi în doctrina românească. Studiul atent al lucrărilor în materie ale autorilor
noştri ne arată că cei mai semnificativi dintre ei susţin, în diverse formulări, teoria sau
concepţia intennediară, cu precizarea că cele două teorii clasice par să fie exagerate5•
Ne raliem şi noi fără rezerve acestei teorii, însuşindu-ne afirmaţia metaforică a unui
faimos autor român din secolul trecut, în sensul că răspunderea civilă este în esenţa sa
„un trunchi comun" din care, în ceea ce priveşte regimul său juridic, se desprind două
ramuri: delictuală şi contractuală6 • Regimul juridic al răspunderii delictuale este
regimul de drept comun, până când regimul juridic al răspunderii ·contractiiale este
special, adică cu caracter derogator. De aici şi consecinţa că în toate ipotezele în care
nu se aplică regimul special al răspunderii contractuale vor opera normele care
alcătuiesc regimul juridic de drept commi, care este cel al răspunderii delictuale,
indiferent de originea şi etiologia obligaţiei încălcate. Acesta este motivul pentru care
în doctrina franceză s-a propus ca răspunderea civilă căreia i se aplică regimul general
sau de drept comun să se numească „răspundere extracontractuală", sintagmă care are
un înţeles mult mai larg şi cuprinzător decât expresia ,,răspundere delictuală"7 •
Urmează că dualitatea răspunderii civile ·este admisă strict numai din perspectiva
regimului juridic sensibil diferit sub aspect pur tehnic al răspunderii contractuale în
raport cu răspunderea delictuală sau extracontractuală, aceasta din urmă fiind
1
A se vedea Ph. Brun, op. cit., pp. 55-58. .
2
Pentru detalii în legătură cu răspunderea profesioniştilor, a se vedea Ph. Le· Toumeau,
Responsabilite civile profesione/le, Daloz, Paris, 2005, pp. 85-158. ·
3
A se vedea H. Gaudemet, Droit prive et droit communitaires, Revue de Marche commun et de
l'Union Europeenne nr. 437, aprilie 2009, p. 229.
4
A se vedea Ph. Le Toumeau, op. cit., pp. l-12 şi 87-158.
5
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 60-88; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., 1981, p. 140; L. Pop,
op. cit., pp. 146-155.
6
A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 60.
7
A se vedea Ph. Brun, op. cit., p. 50 şi urm.
394 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

. aplicabilă în toate situaţiile în care o persoană este obligată de lege să repare un

prejudiciu injust suferit de o altă persoană în afara oricărei legături juridice
contractuale 1• . . . · .

· .În concluzie, se poate afirma că răspunderea civilă în dreptul nostru alcătuieşte

în esenţa sa o singură instituţie juridică cu două regimuri juridice sensibil diferite;
altfel spus, este unică şi neunitară. Aşa se face că redactorii noului Cod civil. au înţeles
să-şi însuşească această concepţie cu privire la structura răspunderii civil~; astfel că în
textele legale în materie se obiectivează, în funcţie de criteriul regimului juridic,
cunoscuta dihotomie: răspunderea civilă delictuală· şi. răspunderea civilă contractuală2 •
Regimul juridic al răspunderii civile delictuale este general şi se aplică ori de câte ori
legea nu ·prevede · reguli speciale pentru anumite situaţii, iar regimul juridic al
răspunderii .contractuale este special şi derogator de la cel general sau de drept comun.

Secţiunea a 4-a
Fundamentele răspunderii civile

270. Punerea. problemei.. Fundamentul răspunderii civile, alături de finalitatea

sa, este una dintre problemele centrale ale acestei institutii juridice.· Ea a fost şi este
mult discutată în doctrina de specialitate3 . '
Analiza evoluţiei în timp a concepţiilor referitoare la fundamentarea răspunderii
civile4 , mai ales cu privire la cea delictuală care este de drept comun, permite
constatarea că, în principiu, ea se întemeiază pe ideea de culpă, greşeală sau vinovăţie.
Concepţia conform căreia poate fi cenzurată şi sancţionată numai o conduită culpabilă
a fost, în cursul vremii, şi este şi astăzi dominantă în teoria dreptului civil şi în practica
înfăptuirii justiţiei. Şi totuşi, ideea răspunderii obiective, fără vinovăţie sau culpă, este
prezentă evolutiv, încă de la începutul conturării noţiunii de răspundere în conŞtiinţa
umană5 • · •
În dreptul roman, răspunderea juridică a apărut la început sub forma compoziţiei
băneşti voluntare şi apoi, treptat, a compoziţiei băneşti legale. S-a consacrat astfel, pe
plan juridic, răspunderea ca fapt social. Fundamentul său era obiectiv, simpla cauzare
a unei pagube sau altei vătămări dând naştere dreptului la amenda legală stabilită.
Urmare dezvoltării societăţii romane, destul de curând, în spaţiul .răspunderii
obiective, apare o breşă. Momentul este marcat de legea Aquilia care prevedea că
răspunderea nu poate fi admisă atunci când se îndreaptă împotriva unor fiinţe lipsite de
raţiune, cum sunt copiii şi nebunii, deoarece ele nu pot fi în culpă sau greşeală. Se pun
astfel bazele legislative ale principiului răspunderii pentru orice daună cauzată altuia
1
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 60-61; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 135-136.
2
Pentru dezvoltări, a se vedea L. Pop, op. cit„ pp. 152-154. '
3
A se vedea: B. Starck, H. Roland,L Boyer, op. cit., pp. 18-50; G. Viney, op. cit., pp. 107-_166.
4
Cu privire la această evoluţie, a se vedea L. Pop, lncercare de sinteză a evoluţiei plincipalelor
teorii cu privire la fundamentul răspunderii civile, în Studia Jurisprudentia nr. 2/1986, pp. 41-57.
5
A se vedea: M. Eliescu, op. cit„ p. 11; L.R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală subiectivă, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2009, pp. 18-23.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 395

printr-o faptă săvârşită din culpă 1 • În alţi termeni, se consacră, pentru prima dată,
concepţia subiectivă asupra răspunderii juridice. Pe cale de consecinţă, cu tot
caracterul fragmentar al răspunderii în dreptul roman, culpa, deşi insuficient precizată
şi conturată, a fost considerată, în tot mai frecvente situaţii, fundamentul răspunderii
civile.
În dreptul Evului Mediu sunt stabilite trainic bazele concepţiei subiective, culpa
fiind fundamentul şi în acelaşi timp o condiţie esenţială, indispensabilă a răspunderii
civile. Şi aceasta mai ales datorită supremaţiei dreptului canonic, când „sub influenţa
bisericii creştine. se generalizează existenţa unei aprecieri morale a celui care a
păgubit. Elementul subiectiv al greşelii, colorată cu ideea religioasă de păcat, devine o
condiţie generală a răspunderii civile" •
2

Sistemele juridice din dreptul modem au dat răspunderii civile o atentă

reglementare, pe baza căreia o foarte bogată jurisprudenţă a constituit factorul cel mai
important al dezvoltării discursului ştiinţific şi apariţiei a numeroase teorii asupra
acestui subiect, care au cuprins într-o analiză concretă şi profundă toate aspectele
răspunderii civile, începând cu evoluţia şi continuând cu tendinţele ei3.
Dezvoltarea economică, industrială în ritm mereu accelerat de la sfărşitul
secolului al XVIII-lea şi din cursul secolului al XIX-lea, continuând cu revoluţia
tehnico-ştiinţifică şi apoi cu revoluţia informaţională de astăzi, cuprinzând noi şi noi
domenii, a creat situaţii şi realităţi sociale tot mai diverse care au fost sursa unei vaste
şi dinamice jurisprudenţe şi, în acelaşi timp, a oferit spaţiul social pe terenul căruia
s-au verificat veridicitatea şi valabilitatea diferitelor construcţii teoretice elaborate în
cursul vremii sau pe cale de a fi elaborate.
Schimbările care au intervenit în d~namica dezvoltării societăţii umane în
perioada modernă şi în cea contemporană au învederat că teoria potrivit căreia
angajarea răspunderii civile numai pe temeiul culpei sau greşelii raptuitorului sau
persoanei răspunzătoare este insuficient de cuprinzătoffi.e. Este motivul pentru care
unii autori au căutat, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, să construiască noi
teorii prin care să explice răspunderea civilă, cel puţin în unele cazuri şi ipoteze, pe un
alt sau şi de pe un alt temei ori fundament decât culpa. Inventarierea· acestor
· construcţii doctrinare face posibilă încadrarea lor în trei grupări de teorii: teoria
răspunderii subiective, teoriile obiective şi teoriile mixte.

271. Teoria subiectivă. În dreptul modem, în majontatea statelor europene,

reglementarea răspunderii civile este cuprinsă în coduri civile sau legi"organice4 . Din
analiza dispoziţiilor în materie, rezultă că teoria sau concepţia subiectivă, consacrată
încă în dreptul feudal, a fost sintetizată, în unele coduri civile, într-un principiu general
al răspunderii civile şi considerată, esenţialmente şi rară rezerve, ca fiind întemeiată pe

A se vedea VI. Hanga, Drept privat roman, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 398.
1

M. Eliescu, op. cit„ p. 12. Pentru detalii, a se vedea L.R. Boilă, op. cit„ pp. 23-27.
2
3
A se vedea: L. Pop, op. cit„ pp. 41-43; L.R. Boilă, op. cit„ pp. 27-33.
Printre codurile civile intrate în vigoare sau, după caz, doar adoptate în secolul al XIX-iea,
4

menţionăm: Codul civil francez - 1804; Codul civil austriac - 1811; Codul civil italian - 1865; Codul
civil german (BGB)- 1896.
396 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

culpă. Aşa de pildă, acest principiu a fost enunţat în art 1382-1383 C: civ. francez (art.
998-999 C. civ. român de la 1865) în sensul că orice faptă a omului care cauzează
altuia un prejudiciu obligă la repararea lui pe acela din a cărui greşeală, imprudenţă
sau neglijenţă s-a produs 1• ·
În această concepţie, răspunderea civilă se consideră că este o sancţiune
specifică dreptului civiI2, cu caracter reparator, care poate fi aplicată numai dacă se
întemeiază pe culpa sau greşeala autorului· faptei prejudiciabile sau a persoanei
răspunzătoare; numai cel care a avut o comportare condamnabilă, adică doar cel care a
fost în greşeală poate fi chemat să răspundă. Aşadar, în toate cazurile, fără excepţie,
culpa, greşeala sau vinovăţia este singurul fundament .al acestei răspunderi, fiind
condiţionată cu necesitate de atitudinea autorului sau persoanei răspunzătoare faţă de
fapta sa şi consecinţele ei prejudiciabile.
Culpa, greşeala sau vinovăţia trebuie să fie însă dovedită de victima prejudiciată.
Această condiţionare, mai ales în unele ipoteze de răspundere delictuală, conduce la
serioase inconveniente şi dificultăţi, dovada culpei fiind o sarcină grea pentru cel care
pretinde reparaţia; dificultatea probei rezultă din aceea că mai ales culpa propriu-zisă -
imprudenţa şi neglijenţa - este un element psihic, o atitudine internă a autorului faptei,
nesusceptibilă de observare directă. Pentru depăşirea acestor dificultăţi şi pentru a
rămâne tot pe terenul concepţiei subiective, în anumite cazuri, s-a considerat că
greşeala sau culpa este prezumată de lege. În acest fel, victima este suficient să
dovedească celelalte condiţii obiective ale răspunderii civile, după care cel chemat să
răspundă se presupune· automat că este în culpă. Asemenea ipoteze sunt: răspunderea
pentru fapta altuia, răspunderea pentru lucruri, răspunderea pentru animale şi
răspunderea pentru ruina edificiu.lui.
Graţie construcţiei juridice a prezumţiilor de culpă răspunderea a continuat o
vreme să fie considerată esenţialmente şi fără rezerve subiectivă, admiţându-se
existenţa presupusă a. culpei şi în acele situaţii în care, apreciind social-axiologic
activitatea prejudiciabilă a unui individ, acestuia nu i se poate aduce nici chiar cel mai
neînsemnat reproş.
În coneluzie, aşa cum s-a afinnat, potrivit concepţiei subiective, întreaga
răspundere civilă se întemeiază pe ideea de culpă, greşeală sau vinovăţie, cu precizarea
că, în cazul răspunderii pentru fapta proprie, victima trebuie să facă proba culpei
autorului prejudiciului, pe când în celelalte cazuri de răspundere, inclusiv în materie
contractuală, culpa nu trebuie dovedită, fiind prezumată de lege .
3

I În Codul civil gennan, spre deosebire de Codul civil francez, reglementarea răspunderii civile
delictuale s-a realizat de o manieră fragmentară, fiind limitată la delictele expres prevăzute de lege. Totuşi,
analiza. textelor în materie precum şi a modului în care sunt astăzi interpretate ne pennite să ajungem la
concluzia că practic ele consacră, fără o formulare expresă, acelaşi principiu general al răspunderii civile.
Astfel, cazurile· concrete de delicte expres şi minuţios reglementate de acest cod se consideră că au
caracter general, de principiu, pentru a fi aplicate şi în celelalte ipoteze particulare, chiar dacă nu sunt
prevăzute de un textde lege.
2
Privitor la caracterul de sancţiune juridică a răspunderii civile, a se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp.
28-29; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., 2008, pp. 126-127.
3
A se vedea I. Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, op. cit., p. 184.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 397
272. Teoriile obiective. Ritmul accelerat de dezvoltare economică început la
sfârşitul secolului al XIX-Jea, . rezultatele revoluţiei industriale concretizate în noi
mecanisme, maşini, capacităţi de producţie tot mai complex~, instalaţii etc. au făcut ca
viaţa şi munca să devină tot mai greu de conciliat cu grija şi prudenţa necesare pentru
a evita accidentele şi primejdiile deosebite ce puteau şi pot interveni în activitatea
oamenilor1• În aceste condiţii, concepţia potrivit căreia răspunderea poate fi angajată
numai în măsura existenţei culpei sau vinovăţiei dovedită sau prezumată a început
demult să fie neutralizată treptat, cel puţin în unele cazuri, de inconvenientele şi
dificultăţile sale practice, deoarece decelarea unei atitudini psihice contrară ·nonnelor
juridice, în anumite situaţii, este aproape imposibilă.
Mai înainte de toate, dificultăţile au putut fi sesizate îndeosebi în legătură cu
accidentele de muncă şi apoi cu accidentele auto, coliziuni de. trenuri, catastrofe
aeronautice şi altele. Analiza .unor împrejurări de această natură a dovedit că, cu cât
producerea unei pagube se datorează mai mult şi direct lucrurilor şi energiilor, în
general tehnicii, cauza ei devine anonimă, fiind greu, dacă nu imposibil, de a o lega de
acţiunea sau inacţiunea unei anumite pe~soane. Astfel că adesea culpa neputând fi
dovedită „victima, deşi inocentă, trebuie să suporte povara păgubirii" 2 , căreia nici
măcar culpa prezumată nu-i poate fi de ajutor; atât timp cât cel în a cărui sarcină
operează rămâne, în mod obiectiv, anonim sau necunoscut. De asemenea, chiar atunCi
când persoana răspunzătoare este cunoscută, prezumarea ei în culpă 'este,' adesea,
contrară realităţii, profund nedreaptă şi formală. · - ·
Acestea sunt unele dintre motivele care, pe terenul fertil al controverselor, au
determinat apariţia unor noi. orientări în doCtrin~, spre găsirea altor fundamente ale
răspunderii civi.le. Teoria subieetivă avea şi are în vedere poziţia~şi situaţia juridică a
· autorului faptei şi ·a persoanei răspunzătoare. În schimb; dacă· problema se pune în
relaţie cu situaţia şi interesele victimei prejudiciate, adică a creditorului, ea necesită
evident o altă rezolvare.' Aşa a· apărut concepţia răspunderii obiective care, în diferite
variante,
. . propunea fundamentarea
' ..
ei pe alte temeiuri
. decât
'
culpa
. .
şi vinovătia.
. , , Numai
- ~ - '

că, deşi pentru înlăturarea culpei au fost invocate multe şi convingătoare argumente,
încercările de a găsi un nou fundament pentru răspunderea civilă, ,de natură obiectivă,
nu au dus niciodată la o soluţie care să fie unanim aq:eptată pe plan teorc;;tic şi -validată
de o jurisprudenţă unitară.
Concepţia răspunderii obiective a apărut pentru prima dată în dreptul-modem în
spaţiul doctrinei juridice germane. Printre fundamentele ·obiective propuse ·de că,tre
autorii gennani reţinem: principiulcauzalităţii, principiul interesului activ şi principiul
interesului preponderent, ideea de risc3 .
A. Teoria riscului. Această teorie a avut cea mai largă audienţă, făcând carieră
până astăzi, ce-i drept cu succesive reevaluări Şi redefiniri. Celelalte fundamente
obiective enunţate au· fost repede părăsite. Formularea. teoriei riscului a pomit,de la
1
A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 20.
2
Ibidem. · . · . , , . · . .·
·
3
Pentru explicarea acestor fundamente ale răspunderii :Civile propuse de doctrina juridică germană,
a se vedea G. Marton, Les fondaments <;fe la responsabilite ctYile, Librairie du Recueil Sirey, Paris, I 938,
pp. 156-209.
398 TRATAT.ELEMENTAR DE DREPT CIVIL OBLIGAŢIILE

afinnarea caracterului periculos . al . unor fapte cauzatoare· de prejudicii

(Gefahrdungprinzip ). În opinia creatorului ei, care curios lucru 'era un criminolog 1, pot
fi considerate periculoase acele fapte ·care creează un risc (Gefâhrden), adică riscul
producerii unor consecinţe păgubitoare pentru alţii. Autorul a grupat faptele umane în
două ·categorii: obişnuite sau cotidiene şi periculoase· sau creatoare de risc. În ce
priveşte prima categorie, autorul poate :fi făcut răspunzător numai· în măsura în care
faptele sale prejudiciabile sunt săvârşite din culpă. Dimpotrivă; atunci· când
consecinţele dăunătoare sunt unnarea unor acte· periculoase, creatoare ··de risc,
răspunderea se antrenează.fără culpă, pe temei obiectiv. Îri categoria actelor creatoare
de risc, s-a spus că pot fi incluse: supravegherea•animalelor; folosirea de prepuşi de
către ~omitenţi; utilizarea de maşini instalaţii, vehicule cu dinamism propriu etc.
. In spaţiul doctrinei Juridice franceze, teoria riscului a fost susţinută, independent
de autorii germani, încă în ultimii ani.ai secolului al XIX-lea, de·doi savanţi de mare
2
autoritate , fiind apoi împărtăşită şi de alţii 3 • . ,
În concepţia acestor autori, răspunderea nu mai este o sancţiune, ci o reparaţie
care are ca finalitate repararea prejudiciului şi repunerea victimei în situaţia anterioară
producerii acestuia. Victima trebuie despăgubită fără a fi necesară culpa dovedită sau
prezumată a.persoanei răspunzătoare. Fundamentul răspunderii se află în ideea de risc.
Noţiunea de risc în i:tcest context ~.primit diverse înţelesuri; dintre care:
.·a) Teoria riscului-profit. In această teorie se arată că este normal şi moral ca
cel care profită de o anumită activitate să suporte, în schimb, sarcina reparării
pagubelor care sunt .con~ecinţele acelei ~ctivităţi. Aceasta deoarece câştigul şi riscul de
pierdere trebuie să fie reunite 'în acelaşi patrimoniu ubi emolumentuff1;, ibi anus . .Teoria
riscului-profit. a fost re~tiânsă la început doa~ la ac'tivitâtea întreprinderilor industriale
şi apoi la sfera tutifror activităţilor lucrative. La scurt timp, s-a observat totuşi că ideea .
riscului-profit, relativă doar' la activitatea întreprindenlor, este prea îngustă, lăsând de
o parte celelalte activităţi aie oamenilor. De aceea, prinCipala critică adusă noţiunii de
risc-profit a· fost aceea că limitează răspunderea doar la sfera activităţilor profitabile, în
condiţiile în care orice 'activitate desfăşurată îil societate poate cauza un prejudiciu,
care trebuie să fie reparat. Aşa s-a ajlins la afirmaţia că ar fi vorba de riscul· creat;
termenul de profit' apare, de .această·' dată, într-o ' accepţie mai largă, chiar
atotcuprinzătoare; profitul poate consta .·nu numai într~un avantaj pecuniar,
patrimonial, ci chiar într-un.interes moral. Astfel nu are nicio relevanţă faptul că un
automobilist a cauzat o pagubă altliia făcând o deplasare pentru un câştig pecuniar ori
una de·plăcere: În această accepţie largă; teoria riscului-profit poate fi denumită teoria
'riscului 'Cfeat, ·potrivit căreia oricine iniţiază, organizează, îndrumă şi controlează o
activitate periculoasă în societate îşi asumă şi riscul creat de a repara prejudiciul injust
cauzat altuia sau altora4 • : ' · ·· • . .

1
.A se vedeî(M. Riimelln, Die Griinde der Scha~denszur~chnung, Tiibingen, 1896, pp. 26, 45-46
şi 71.
2
A se vedea: R. Saleilles, Les accidents du travail et la responsabilite civile, Paris, 1897 (90 de
pagini); L. Josserand, De la responsabilite du fait des choses inanimees, Paris, 1897 (129 de pagini).
3
A se vedea G. Ripert; La regie morale dans Ies obligations civiles, ed. a 2-a, Paris, 1927, p. 212.
în legătură cu. bibliografia pe această temă, a se vedea G. Viney, op. cit., pp. 109-114.
4
A se vedea B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit., p. 31.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 399

b) Teoria riscului de autoritate 1• O altă variantă a acestei concepţii este teoria

riscului de autoritate, în sensul că acolo unde este autoritatea se află şi riscul de a fi
obligaţi la repararea prejudiciilor cauzate prin activitatea celor asupra cărora se
exercită acea autoritate. Unde este autoritatea se află şi riscul. Este cazul răspunderii
pentru prejudiciile cauzate prin fapta altei persoane, cum sunt: răspunderea
comitentului pentru prepuşi şi răspunderea pentru faptele prejudiciabile ale minorilor
şi ale celor puşi sub interdicţie. Aşa de pildă, în cazul răspunderii comitentului, între
comitent şi prepus există raporturi de autoritate, în temeiul cărora comitentul are
dreptul să dea ordine, dispoziţii şi instrucţiuni prepusului căruia i-a încredinţat
îndeplinirea unor funcţii în interesul său. La fel, există raporturi de autoritate şi între-
părinţi şi copii lor minori, ceea~ ce înseamnă că îşi asumă riscul reparării prejudiciilor
cauzate prin faptele lor ilicite. In acest fel, se explică astăzi faptul că persoanele care
exercită autoritatea vor răspunde pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale
celor care se află şi atât timp cât se află sub autoritatea lor.
Fără îndoială că în primii ani ai secolului al XX-:lea, teoria riscului a exercitat o
mare seducţie în rândul unor autori. Totuşi, la.scurt timp, această ambianţă favorabilă
a început să se deterioreze. Astfel, ea a fost criticată de către alţi autori, care au luat
distanţă faţă de această „noutate" ca fiind „inadmisibilă", dându-se semnalul unei
viguroase contraofensive în favoarea culpei, arătându-se că admiterea răspunderii lară
culpă ar fi de natură să promoveze o injustiţie socială, calificată ca ·o adevărată
„monstmozitate"2• De altfel, teoria riscului a fost criticată avându-se în vedere, în
primul rând, considerente de ordin moral, relevându-se consecinţele sale inadmisibile
şi, în al doilea rând, implicaţiile de ordin social-economic. Şi mai mult, s-a arătat că, în
concepţia redactorilor Codului civil francez, culpa a constituit şi constituie
fundamentul întregii răspunderi civile. Prin urmare, ea trebuie să .fie păstrată.
Dimpotrivă, a adopta teoria riscului, suprimând culpa, înseamnă a ne lansa în
necunoscut şi a înmulţi la infinit procesele. Culpa este o noţiune esenţial umană,
întemeiată pe înţelepciune şi bun simţ, adaptabilă tuturor transformărilor sociale.
Aşadar, chiar dacă s-ar admite derogări de la această regulă în unele ipoteze expres
prevăzute de lege, nu poate fi vorba în niciun caz de o înlăturare a fundamentului
culpei3.
În concluzie, putem spune că teoria riscului, în diferitele sale variante, a inspirat
o largă discuţie şi o jurisprudenţă orientată în favoarea victimei, dar a întâmpinat
serioase dificultăţi în încercarea sa de a convinge şi îndeosebi în demersul de
generalizare a acceptării ei unanime ca fundament unic al întregii răspunderi civile.
Totuşi, influenţa acestei teorii nu a fost şi nu este de neglijat, cu atât mai mult că, în
zilele noastre, constatăm că riscul este tot mai frecvent invocat pentru· a explica şi
fundamenta angajarea răspunderii de plin drept, fără culpă, în unele situaţii, cum sunt:

Pentru prezentarea acestei variante a teoriei riscului, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 22 şi
1

autorii din nota de trimitere nr. 59. ·

A se vedea M. Planiol, Etudes sur la responsabilite civile, în Revue critique DIP 1905, pp. 277 şi
2

1906, p. 80, apudG. Viney, op. cit., p. 112, nota de trimitere nr. 431.
3
Referitor la cele afătate, a se vedea H. et L. Mazeaud, Traite theorique et practique de la
responsabilite civile de/ictuelle et contractuelle, ed. a 2-a, voi. I, Paris, 1934, pp. 971-972.
400 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

răspunderea pentru prejudiciile cauzate de. lucruri, răspunderea pentru fapta altuia,
răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, răspunderea pentru prejudiciile
cauzate de defectele unui produs etc. 1

273. Teoriile mixte. Aşa cum arătam, în pofida hituror încercărilor de înlăturare ·
definitivă şi totală a culpei şi de a găsi în ideea de risc un nou fundament atotcuprin-
zător al răspunderii civile, nu s~a ajuns la un numitor comun în. doctrină şi nici în
jurisprudenţă. Mai mult, pentru concilierea ideii· de culpă cu necesitatea de a oferi ()
soluţie care să fie favorabilă victimelor s-a propus şi argumentat necesitatea redefinirii
mai largi a „culpei civile", care după autorii în cauză nu comportă niciun element
subiectiv. În acest sens, s-a afirmat că greşeala sau culpa civilă nu este în mod necesar
o culpă morală. Astfel privită, culpa este o eroare de conduită pe care nu ar fi comis-o
un bun părinte de familie în acelaşi circumstanţe externe în care s-a aflat pârâtul. Am
fi deci în prezenţa unei „culpe sociale" sau in abstracto, o culpă „obiectivă" ori „culpă
fără culpabilitate"2 • Este evident că această construcţie a fost elaborată pentru a salva
principiul ideii de culpă ca fundament universal al răspunderii civile.
În pofida acestor încercări de a salva ideea de culpă, realitatea a demonstrat şi
practica judiciară a confirmat că acceptarea,· în unele cazuri,. a concepţiei răspunderii
obiective· întemeiată pe ideea de risc are şi ea justificare chiar morală, putând fi
argumentată de pe poziţia de echitate şi nu este de :natură. a paraliza activităţile
productive. Astfel, atunci când urmările păgubitoare ale unor conduite şi activităţi sunt
imposibil de prevăzut şi evitat cu o prudenţă şi diligenţă medie, obişnuită, adică· ale
unui bun părinte de familie, este justificat şi trebuie să se admită angajarea răspunderii
civile independentă de orice culpă dovedită sau prezumată. ·
Este în afară de orice discuţie că niciuna dintre cele două concepţii exclusiviste -
subiectivă şi obiectivă - nu poate explica ea singură, în mod complet şi satisfăcător,
întreaga instituţie a răspunderii civile în actualul stadiu de dezvoltare a societăţii
modeme. Explicaţia este simplă: pe de o parte, sunt numeroase cazuri în care
răspunderea se antrenează fără a putea dovedi o culpă şi; pe de altă parte, culpa se
impune a fi examinată şi în condiţiile şi cazurile· în care răspunderea este obiectivă,
fundamentată pe ideea. de risc3 • Această realitate a impus elaborarea unor teorii mixte
. care admit coexistenţa ambelor temeiuri într-un aşa-zis „mariaj" între culpă şi risc. În
ceea ce priveşte ponderea fiecăruia, unii afinnă că principalul fundament este şi
rămâne culpa, ideea de risc intervenind numai cu titlul subsidiar ; alţii susţin că
4

răspunderea· civilă are doi poli ·de atracţie - culpa şi riscul - care se află pe acelaşi
plan, fără ca unul să aibă preeminenţă faţă de celălalt5 •
·Teoria mixtă, dualistă, în toate variantele sale posibile, sub aspect tehnic şi
practic; ridică problema delicată a stabilirii câmpului de aplicare a celor două temeiuri

1
A se vedea L.R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală obiectivă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008,
pp. 103-278.
2
A se vedea H.L. Mazeaud et A: Tune, op. cit„ ed. a 6-a, nr. 426 şi urm.
3
A se vedea L. Pop, Drept. civil. Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 118.
4
A se vedea B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ p. 33.
5
Ibidem.
FAPTELE JURIDICE iLICITE 401

sau, cum se mai spune, a câmpului de atracţie a celor doi poli. Au existat şi există mai
multe propuneri de rezolvare. Una dintre aceste propuneri a avut ca rezultat elaborarea
teoriei garanţiei 1, care se înscrie în categoria teoriilor mixte sau duale.
Părintele teoriei garanţiei a supus unei critici acide cele două teorii: . teoria ·
subiectivă şi teoria obiectivă, întemeiată pe ideea de risc. Fiecare .teorie prezintă
inconvenientul că oferă un răspuns unilateral şi exclusivist la întrebarea: pentru care
motiv suntem obligaţi să reparăm prejudiciul cauzat altuia?; teoria subiectivă· dă un
răspuns favorabil autorului prejudiciului; dimpotrivă, răspunsul teoriei riscuhli este în
favoarea victimei prejudiciate. Or, esenţial este faptul că prejudiciul reparabil este
rezultatul unui atentat la.drepturile victimei. De aceea, afirmă autorul în cauză, trebuie
ca înainte de toate să cercetăm şi să aflăm 'care sunt drepturile care nu pot fi încălcate
fără angajarea răspunderii civile ·şi care este măsura în care ele mentă a fi protejate
contra activităţii altuia. Aşadar, toată problema răspunderii constă în realitate într-un
conflict între dreptul de a acţiona (al autorului prejudiciului) şi dreptul la securitate ~l
victimei) şi cum poate fi rezolvat acest conflict, ţinând. cont de interesele în joc. In
desfăşurarea discursului său ştiinţific, autorul împarte prejudiciile. în două categorii:
prejudicii corporale şi prejudicii. materiale; prejudicii economice şi prejudicii morale.
Prima categorie rezultă din atentatele împotriva dreptului la securitatea corporală şi a
dreptului la securitatea bunurilor victimei; de aceea repararea lor este garantată
obiectiv, fără a fi necesar~ dovada culpei persoanei răspunzătoare; urmează că toţi cei
care cauzează asemenea prejudicii sunt obligaţi să le repare în temeiul ideii .de garanţie
obiectivă. În ceea ce priveşte cea de a doua categorie de prejudicii, repararea lor nu
este garantată obiectiv, putând fi cauzate şi prin exerciţiul normal al ·unor drepturi, în
limitele prevăzute de lege; prin urmare, răspunderea civilă va putea fi angajată numai
dacă victima va putea dovedi că prejudiciul i-a fost cauzat prin exercitarea ilicită,
anormală şi culpabilă a unui drept de către titularul său. Aşa de pildă, o persoană poate
fi prejudiciată moral sau economic prin exercitarea nonrială a unui. drept subiectiv de
către o altă persoană, precum: dreptul la critică, dreptul:la concurenţă etc.; or, critica
sau, după .caz, concurenţa pot duce la angajarea răspunderii civile doar atunci când
critica este dovedită ca fiind calomnioasă sau de rea-credinţă, iar concurenţa neloială.
Teoria garanţiei a fost, în general, bine primită la apariţia ei. Cu toate acestea, nu
a ajuns să fie astăzi împărtăşită .de către· majoritatea autorilor din doctrina juridică.
Principalul reproş care i se aduce este o anumită distanţă faţă de dreptul pozitiv şi
jurisprudenţă; practica judiciară nu a luat şi nu ia în considerare natura prejudiciului
pentru a decide dacă greşeala sau culpa este o condiţie de acordare a reparaţiei 2 ; de
asemenea, frontiera între activităţile şi conduitele păgubitoare care sunt sau, după caz,
nu sunt ilicite apare dificil de stabilit. În pofida acestor rezerve, teoria garanţiei a avut
şi are ecouri şi în contemporaneitate. Mai mult, ideea de garanţie ca fundament al

1
A se vedea: B. Starck, Essai d'une theorie generale de la responsabilite civile, consideree en sa
double fonction de garantie et de peine privee, these~ Paris, 1947; idem, Domaine et fondement de la
responsabilite sans faute, în Revue trimestrielle de droit civil, 1958; pp. 475-515; B. Starck, H. Roland,
L. Boyer, op. cit., pp. 38-49.
2
A se vedea J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, Droit civil. Les obligations. 2. Le fait juridique,
Armand Colin, 2003, pp. 77-78. ·
402 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

răspunderii obiective în anumite ipoteze a· fost preluată şi reevaluată şi de doctrina

juridică din ţara noastră. ·
Tot în sfera teoriilor mixte se înscrie şi soluţia propusă de marele civilist francez
Andre Tune. Pentru a determina domeniul de aplicare a răspunderii subiective şi a
răspunderii obiective, acest autor a propus clasificarea prejudiciilor în: prejudicii
rezultate din acte deliberate şi prejudicii accidentale, rezultate · din activităţi
periculoase; în cazul prejudiciilor din acte. deliberate, răspunderea este subiectivă,
întemeiată pe culpă, iar în cazul prejudiciilor accidentale, răspunderea este obiectivă,
de plin drept, fără culpă 1 • .

274. Situaţia actuală a problemei fundamentelor răspunderii civile. Princi-

piul precauţiunii. Din capul locului este de reţinut· că . asupra problemei
fundamentului răspunderii civile, după numeroase încercări de a construi o teorie
integrală şi integratoare, planează încă multe .incertitudini, unele determinate de
evoluţiile economice, ştiinţifice şi sociale din contemporaneitate. Orientarea majoritară
este spre o construcţie mixtă; astfel, culpa îşi conservă un rol important, ea constituind
fundamentul răspunderii. civile pentru fapta proprie şi în. unele cazuri speciale, cum
este răspunderea pentru malpraxisul medical. Nu mai puţin importantă este şi ideea de
risc, care este invocată pentru a explica angajarea răspunderii pentru prejudiciile
cauzate prin fapta altuia şi a celor cauzate de lucruri, animale, ruina edificiului,
precum şi îri anumite cazuri speciale, cum este răspunderea pentru prejudiciile cauzate
de defectele produselor puse în circulaţie.
În unele .ipoteze speciale de răspundere, se vorbeşte astăzi tot mai mult despre
existenţa şi pertinenţa unei aşa-numite răspunderi civile preventive2, care se angajează
pentru a face faţă riscului producerii unor prejudicii grave şi ireversibile. Problema
recunoaşterii acestei răspunderi s-a pus la început şi particular în materia protecţiei
mediului. Contrar .răspunderii juridice clasice care .are ca finalitate repararea unor
prejudicii certe, răspunderea. preventivă urmăreşte prevenirea, reducerea sau chiar
evitarea unor riscuri potenţiale pentru viaţa şi sănătatea umană, precum şi pentru
mediul înconjurător. Este vorba de o răspundere îndreptată spre viitor, care face din
om garantul prezervării vieţii, sănătăţii şi mediului. Fundamentul acestei răspunderi se
afirmă că este principiul precauţiunii.
Principiul precauţiunii este atitudinea pe care trebuie să o adopte orice persoană
care ia o hotărâre cu privire la o activitate despre care se poate presupune, în mod
rezonabil, că ar comporta un pericol grav pentru sănătatea generaţiilor actuale şi
viitoare sau pentru· mediu3 . El generează o veritabilă obligaţie juridică de a reduce
riscurile pentru viaţa, sănătatea umană şi mediul înconjurător la un nivel acceptabil.

1
În l~gătură cu concepţia lui A. Tune, a se vedea: G. Viney, op. cit„ pp. 117-121; J. Flour,
J.L. Aubert, E. Savaux, op. cit„ p. 78. .
2
A se vedea: L.R. l3oilă, op. cit„ pp.. 73-79; D. Mazeaud, Responsabilite civil et precaution,
Responsabilite civile et Assurance nr. 6 bis/2001, p. 72; J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, op. cit„
pp. 80-81; G. Viney, op. cit., pp. 151-158; C. Teleagă, op. cit„ p. 40 şi urm.
3
A se vedea G. Viney, Ph. Kourilski, Le principe de Precaution, Rapport au Premier Ministre,
Odile Jacob, Paris, 2000, p. 216.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 403

Acest principiu este consacrat în reglementările europene, respectiv în art. 174

alin. (2) din Tratatul Comunităţilor Europene, precum şi în alte· acte emise de
autorităţile Uniunii Europene 1•

275. Fundamentele răspunderii civile în dreptul român . .Multă vre~e, în

dreptul civil român, literatura de specialitate a susţinut şi practica judiCiară a ·aplicat
concepţia sau teoria subiectivă, potrivit căreia răspunderea civilă are un singur
fundament, culpa dovedită sau prezumată. Totuşi, încă din· anul 1921 s-a avansat
pă~erea că în cazurile de răspundere pentru fapta altuia, pentru lucruri, ~nimale şi ruina
edificiului, ::a „derivă nu din noţiunea de culpă sau imputabilitate, ci din noţiunea mai
largă de garanţie"2 • De asemenea, tot în perioada interbelică, a fost avansată, ce-i drept
'izolat, şi teza fundamentării răspunderii pentru lucruri .şi animale pe ideea de risc3 •
Aceste opinii au rămas, o bună vreme, singulare în doctrină. Totuşi, practica judiciară,
uneori, a adoptat, în motivarea unor soluţii, teoriarăspundeni bazate pe risc4 •
În dreptul civil român contemporan, sub imperiul vechiului Cod civil, răspunderea
civilă s-a întemeiat, în principiu, pe culpă. Totuşi, pe baia interpretării textelor vechiului
Cod civil şi a prevederilor unor legi speciale, doctrina şi practicajudiciară din ultimele
5-6 · decenii .au ·admis, fără rezerve; existenţa unor ·cazuri în care răspunderea era
obiectivă; fundamentul. său obiectiv a fost găsit şi argumentat în ideea de garanţie5 •
Aceste cazuri derogatorii de la principiul culpei surit: răspunderea comitentului pentru
prejudiciile cauzate prin fapta prepuşilor [art. 1000 alin: (3)]; răspunderea pentru
prejudiciile cauzate de lucruri' în general [art ·1OOO alin. (1 ), partea finală],· de anlinale
(art. 1001) şi de ruina edificiului (art. 1002). La aceste ipoteze s-au mai adăugat şi altele,
reglementate prin legi speciale: răspunderea pentru prejudiciile cauzate printr-unact
ilegal al unei autorităţi publice (Legea nr. 554/2004); răspunderea pentru prejudiciile
cauzate de accidente nucleare ·(Legea nr. 703/2001 ); răspunderea pentru prejudiciile
cauzate prin erori judiciare (art. 504 C. pr. pen. şi Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor);· răspunderea pentru prejudiciile ecologice (Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005). De asemenea, s-au purtat discuţii de lege lata şi de
lege ferenda cu privire la răspunderea fără culpă a părinţilor pentru prejudiciile cauzate
prin faptele ilicite ale copiilor ininori6 • ·

1
Cu titlu de exemplu Directiva nr. 93-67 CEE din 20 iulie 1993.
A se vedea M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Bucureşti, 1921, p. 435.
2
· ·
A se vedea I. Stoenescu, Art. 1000 §1 şi art. 1001 C. civ., Ed. Curierul Judiciar, Bucureşti, 1932,
3

p. 321 şi urill., p. 613 şi unn. . · . ·. ·

A se vedea Curtea de Casaţie II, dec. nr. 333/17 ianuarie 1939, în PR nr. I/1939, p. 152, cu notă
4

de i. Stoenescu. · ,
A se vedea: M. Eliescu, op.' cit., pp. 285, 374, 376-377, 400 şi 416-417; A~ Ionaşcu, Răspunderea
5

comitenţilor pentru repararea 'prejudiciilor cauzate de prepuşi, ·şi M. Mureşan, Răspunderea·

independentă de culpă pentru prejudiciile cauzate de lucruri, în „Contribuţia practicii judecătoreşti ·\a
dezvoltarea principiilor dreptului civil român", voi. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1978, pp. 100-102 şi pp.
126-132; L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţii/or, op. cit., pp. 190-191 şi 262-320; C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit., 1981, pp. 250-251, 274, 277-278, 293, 304, şi 306; S. Neculaescu, op. cit., pp. 36-50;
L.R. Boilă, op. cit., p. 103 şi urm. "
6
A se vedea: L. Pop, op. cit., pp. 241-243; S. Neculaescu, op. cit., pp. 44-47.
404 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Noti~ea de garanţie,.preluată din ope~a părintelui teoriei .cu acest nume, s-a
considerat că are înţeles diferit, după cum este vorba de răspunderea civilă pentru
prejudiciile cau:Zate prin fapta altuia (comitenţi, părinţi,' institutori şi artizani) sau de
răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale şi ruina edificiului 1 • În
primul caz, s-a susţinut că garanţia se aseamănă cu fideiusiunea, astfel încât ori de câte
ori. o persoană răspunde pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia, propria răspundere
se adaugă la răspunderea autorului prejudiciului functionând ca ·o garantie fată de
victimă, garanţie născută din lege; prin urmare, am fi în prezenţa .unei garantii de
solvabilitate,:ceea ce înseamnă că perso.ana răspunzătoare,,după ce repară prejudiciul,
se subrogă în drepturile victimei, având acţiune în regres. împotriva autorului faptei
prejudieiabile. Dimpoti;ivă, în .celelalte cazuri, ea. ar apărea ca o garanţie a „comporta~
mentului" luciului, animalului sau edificiului în sarcina păzitorului juridic sau·-a
propri~tarului; de această dată, garanţia explţcă decl~nşarea şi mecanismul răspunderii,
fără a se adăuga la răspunderea unei alte pers6ane2 : : · ·
Noul Cod civil se pare că rezolvă proble~a fundamentelor răspunderii civile, în
linii generale·, în.acord cusoluţiile stahiate în poctrină şi validate de practica judiciară.
Culpa sau .vinovăţia.îşi păstrează poziţfa sa de fundament, cu valoare de principiu, al
răspunderii cîvile. Astfel, art~ 1357.C. civ. dispune expres şi cu ~laritate: „(1) Cel care
cauzează altuia im prejudiciu printr-o fapta ilieită, săvârşită cu vin()văţie, este obligat
să îl repar~. (2) .Autorul prejudiciului răspund~ pentru cea mai uşoară culpă". Îri textele
noului Cod civil mai sunt reglementate: răspunderea pentru prejudiciile cauzate de
minori sau· de interzişii judecătoreşti (art. '1372);.~ăspunderea comitenţilor pentru
prepuşi (ait. 1373); răspunderea pentru prejudiciul cauzatde animale, de lucrirri sau,
după caz, de ruina edificiului (art. 1375-1380). În toate aceste cazuri, răspunderea·
civita.este fundâmentată, în opinia noastră, pe ideea de garanţie o~iectivă, care are ~a
suport riscul de activitate ori, după caz, riscul de autoritate;· ia aceasta se poate adăuga
ş~ ideea de echitate. . ' . .
Toate celelalte ipoteze particulare de răspundere civilă reglementate în legislaţia
civilă dezvoltatoare adoptată sub imperiulvechiuhii Cod civil şi aflată în vigoare se
întemeiază, _fa. bună parte, pe aceeaşi idee ·de garanţie, la care în unele cazuri se
asociază şi principiul precauţiunii. Urmează ca analiza fundamentului fiecărui caz de
răspundere specială să o realizăm în contextul abordării regimului său juridic.
În ce priveşte răspunderea contractuală, conform art. 1547-1548, se întemeiază
de regulă pe vinovăţia sau culpa debitoruhii, care este prezumată relativ de lege. Dacă
însă avem în vedere clasificarea obligaţiilor .contractuale în obligaţii ·de rezultat şi
obligaţii de mijloace sau de diligenţă şi prudenţă, credem că prezumţia de culpă în ·
sarcina debitorului operează exclusiv în ceea ce priveşte categoria ·obligaţiilor de
rezultaCÎn cazul obligaţiilor de mijloace sau de diligenţă; culpa.debitorului trebuie să
fie probată de creditor pentru a obţine condamnarea lui la reparaţie. Această problemă
se analizează în contextul punerii în discuţie ·a răspunderii contractuale; ca o
consecinţă a neexecutării ilicite a unui contract valabil încheiat.

1
A se vedea C. Stătescu, Răspunderea civilă delictuală pentrn fapta altei persoane, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp. 9-10. ·
2
Ibidem.

,• - .
FAPTELE JURIDICE ILICITE 405

Sectiunea a 5-a
'
Răspunderea civilă delictuală sau extracontractuală.
Reglementare, terminologie şi domeniu de aplicare.
Felurile răspunderii civile delictuale

276. Reglementare. Răspunderea civilă delictuală a fost reglementată în

art. 998-1003 ale vechiului Cod civil. Textele art. 998-1002 erau o traducere fidelă a
art. 1382-1386 C. civ. francez şi au rămas în aceeaşi formula;re până la recenta
abrogare a întregului Cod civil român de la 1865; art. 1003 a fost inspirat de art. 1156
al Codului civil italian care se afla în fază de proiect în anul 1864, perioadă în care a
fost definitivat şi promulgat Codul nostru civil. Aşadar, sistemul răspunderii delictuale
a fost consacrat într-un număr redus de nonne juridice cu valoare de principii generale,
care s-au dovedit corespunzătoare şi adaptabile marilor schimbări intervenite în
societatea românească în decurs de un secol şi aproape cinci decenii. Datorită
caracterului lor sintetic, aceste principii au constituit cadrul general cuprinzător, pe
care doctrina juridică şi, în primul rând, practica judiciară au fost chemate şi au reuşit,
printr-o interpretare ingenioasă şi creatoare, să le umple şi să le adapteze trebuinţelor
vieţii juridice, făcându-se în acest fel dovada perenităţii. lor. În aceste texte au fost
reglementate: răspunderea pentru fapta proprie (art. 998-999), răspunderea pentru
fapta altuia [art. 1000 alin. (2)-(5)], răspunderea pentru prejudiciile cauzate de
lucrurile ce le avem sub pază [art. 1OOO alin. (1 ), parte. finală], răspunderea pentru
prejudiciile cauzate de animale (art. 1001) şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate
de ruina edificiului (art. 1002); art. 1003 reglementa răspunderea solidară atunci când
un prejudiciu este cauzat printr-un delict sau cvasidelict imputabil . rriai multor
persoane.
Vechiul Cod civil nu a cuprins reglementări cu privire la efectele răspunderii
civile delictuale; de aceea, textele de mai sus se completau cu unele prevederi din
materia răspunderii civile contractuale (art. 1084-1086) referitoare la stabilirea pe cale
judiciară a daunelor-interese şi a reparaţiei în general.
Desigur că la textele din vechiul Cod civil se mai adăugau.şi prevederile altor
legi şi acte normative aplicabile unor ipoteze speciale de răspundere care, aşa cum
vom constata, se află şi astăzi în vigoare.
Noul Cod civil supune răspunderea civilă delictuală unei reglementări mult mai
cuprinzătoare decât vechiul Cod civil. Astfel, majoritatea dispoziţiilor din Cartea a
V-a, Titlul II, Capitolul IV, art. 1349-1395 stabilesc regimul juridic general şi regimul
juridic special al unor ipoteze de răspundere civilă delictuală. Astfel, după ce în art.
1349 este „circumscris, în linii generale, domeniul de aplicare a răspunderii civile
delictuale, în art. 1357-1371 este reglementată în detaliu răspunderea pentru
prejudiciile cauzate din fapta proprie ilicită; art. 1372-1374 stabilesc regimul juridic
special al răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia; art. 1375-1380
circumscriu regimul juridic propriu răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale,
lucruri şi ruina edificiului. Ultima secţiune a acestui capitol, secţiunea a VI-a, cuprinde
dispoziţii referitoare la repararea prejudiciilor în cazul răspunderii civile delictuale
406 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

(art. 1381-1395). La aceste texte se adaugă şi dispoziţiile art. 219-214 din acelaşi Cod
civil în care este reglementată răspunderea persoanelor juridice·. de drept privat şi
persoanelor juridice de drept public pentru faptele licite şi ilicite ale organelor de
conducere în funcţiile încredinţate, precum şi răspunderea unităţilor administrativ-
teritoriale şi a statului. Nu trebuie uitate nici prevederile din art. 630 din acelaşi Cod
civil care se referă la răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate în cadrul
raporturilor de vecinătate dintre proprietarii de imobile.·
De asemenea, legislaţia dezvoltatoare reglementează prin dispoziţii speciale şi
câteva cazuri sau ipoteze de răspundere civilă care prezintă anumite particularităţi în
raport cu dispoziţiile în materie ale Codului civil, după cum urmează:
- Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele
generate de produsele cu defecte';
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. '195/2005 privind protecţia mediului,
aprobată cu modificări ·prin Legea nr. 265/2006, care reglementează răspunderea
pentru prejudiciile sau daunele ecologice2 ;
- art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor3 , coroborat cu art.
504-507 din Codul de procedură penală, care reglementează răspunderea statului
pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare;
- Legea nr. .554/2004 a contenciosului administrativ4 , unde este reglementată
răspunderea autorităţilor. publice pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative
~~ .
- Legea nr. 703/2001 privind răspunderea pentru daunele nucleare5 ;
.- Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii6 , unde
este reglementată răspunderea civilă· a personalului medical şi a furnizorilor de
produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.··
Tabloul general al reglementărilor aplicabile răspunderii civile delictuale este,
după cum se poate observa, alcătuit din două categorii de dispoziţii legale: unele care
se află în textele noului Cod civil, dintre care multe au caracter general, şi altele care
îşi au sediul în legislaţia dezvoltatoare, care au caracter special şi derogator de la
regimul juridic comun. În cele ce urmează, vom încerca să analizăm atât regimul
juridic general al răspunderii civile, prin care înţelegem răspunderea delictuală pentru
prejudiciile injust cauzate altuia printr-o faptă ilicită proprie, cât şi particularităţile de
regim juridic ale răspunderii civile în diferitele cazuri· sau ipoteze speciale, unele
reglementate în noul Cod civil şi altele în textele din legislaţia dezvoltatoare.

·• Publicată prima dată în M. Of. nr. 552 din 22 iunie 2004, iar ulterior republicată în M. Of. nr. 313
1

din 22 aprilie 2008.

2
Legea nr.· 265/2006 a fost publicată în M. Of. nr. 88 din 31 ianuarie 2006 şi modificată prin
O.U.G. nr. 57/2007 şi O.U.G. nr. 114/2007.
3
Republicată în M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005.
4
Publicată în M. Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată ulterior prin mai
multe acte nonnative. ·
5
Publicată în M. Of. nr. 818 din 19 decembrie.2002 şi completată cu prevederile O.U.G. nr.
195/2007. . .
6
Publicată în M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2006, modificată Şi completată prin numeroase legi şi
ordonanţe ale Guvernului.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 407
277. Terminologie şi domeniu de aplicare. Răspunderea civilă pentru preju-
diciile care sunt cauzate injust unei persoane, în afara oricărei legături contractuale
dintre victimă şi persoana răspunzătoare, încă de la apariţia şi construcţia ei legislativă,
jurisprudenţială şi doctrinală, poartă denumirea consacrată de răspundere civilă
delictuală. Respectiva sintagmă, devenită. clasică şi tradiţională în terminologia
juridică actuală, îşi are originea în termenul de delict. Ea a fost multă vreme suficient
de cuprinzătoare pentru a desemna această branşă a răspunderii civile, atât timp cât
obligaţia de reparare a unui prejudiciu se năştea·exclusiv sau aproape exclusiv dintr-un
delict civil. Prin delict civil se înţelege orice faptă umană ilicită, care este săvârşită, de
regulă, cu vinovăţie, şi care produce un prejudiciu injust altei persoane prin încălcarea
drepturilor şi intereselor sale, cu excepţia situaţiei în care acea faptă constă în
neexecutarea ilicită lato sensu a unui contract. ·
Astfel, rezultă că răspunderea civilă delictuală se angajează ori de câte ori un
prejudiciu este injust cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită extracontractuală,
indiferent de originea şi izvorul dreptului ·subiectiv sau interesului legitim încălcat.
Aşa de pildă, prin faptă ilicită extracontractuală se înţelege şi neexecutarealato sensu
a obligaţiilor născute dintr-o faptă licită (gestiunea de afaceri, plata nedatorată şi
gestiunea de afaceri) sau dintr-un act juridic unilateral.
De asemenea, răspunderea aşa-zis delictuală se angajează, dacă legea o prevede,
şi în alte situaţii în care un prejudiciu este injust. cauzat unei persoane prin anumite
fapte juridice care nu sunt conduite umane. Este suficient să arătăm că, atât în vechiul
Cod civil, cât şi în noul Cod civil este reglementată răspunderea pentru prejudiciile
cauzate, ·rară fapta ilicită a omului, de lucrurile şi animalele aflate în paza noastră,
precum şi de ruina edificiului. Situaţiile şi cazurile de acest fel se multiplică şi vor
continua să se multiplice ca urmare a progresului economic şi social. Dovada acestei
alegaţii se află în textele unor legi speciale unde sunt reglementate şi alte ipoteze în
care există obligaţia de reparare a unui prejudiciu, ce nu este cauzat printr-o conduită
ilicită· a persoanei răspunzătoare: răspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele
produselor, răspunderea pentru unele daune ecologice, răspunderea pentru prejudiciile
cauzate prin accidente nucleare etc.
Din cele arătate rezultă că sintagma „răspundere civilă delictuală'', în sensul său
propriu, nu mai acoperă, astăzi, întregul său domeniu de. aplicare. Această ramură a
răspunderii civile are o plajă mult mai largă, depăşind de mult spaţiul faptelor umane
ilicite cauzatoare de· prejudicii, săvârşite în afara unei legături contractuale. De aceea,
unii autori francezi au propus, pe bună· dreptate, ca ea să se numească ,,răspundere
civilă extracontractuală"1, colocuţiune care are un înţeles mai cuprinzător decât
expresia. ,,răspundere civilă delictuală", propunere pe care o împărtăşim. rară rezerve.
Este însă necesar să arătăm că în noul Cod civil,. denumirea de „răspundere delictuală"
a fost conservată, din raţiuni care ţin de constantele terminologice ale· dreptului,
expresia fiind intrată adânc în vocabularul nostru juridic.
Indiferent de denumirea pe care ne-o însuşim este de precizat că regimul juridic
al răspunderii delictuale sau extracontractuale este regimul de drept comun al

1
A se vedea Ph. Brun, op. cit., p. 50 şi urm.
408 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL OBLIGAŢIILE

răspunderii civile, spre deosebire de statutul special al regimului juridic al răspunderii

contractuale, care are caracter derogator. De aici urmează că în toate ipotezele În·care
nu se aplică regimul juridic special al răspunderii contractuale vor fi aplicate nonnele
care stabilesc regimul juridic de drept comun, care este cel al răspunderii delictuale,
indiferent de originea sau etiologia prejudiciului care legea prevede imperativ că
trebuie reparat.

278. Felurile răspunderii civile delictuale şi clasificarea lor. Dacă examinăm

întregul tablou legislativ în această materie se constată că există mai multe ipoteze sau
cazuri de· răspunderea civilă delictuală sau extracontractuală. Ele alcătuiesc ceea ce
putem numi sistemul răspunderii delictuale şi pot fi clasificate în funcţie de mai multe
criterii, dintre care reţinem: clasificarea după sediul· legal al reglementărilor care li se
aplică şi clasificarea după fundamentul lor.

I. În funcţie de primul criteriu, ipotezele de răspundere delictuală sunt de două

feluri: unele reglementate .în noul Cod civil şi altele reglementate în legislaţia
dezvoltatoare a Codului civil.
A. Ipotezele. de răspundere civilă delictuală reglementate în noul Cod civil
(art 1349 şi art. 1357-1380). Noul Cod civil reglementează trei ipoteze de răspundere
civilă delictuală: răspunderea ·pentru prejudiciul cauzat. prin fapta ilicită proprie, .
răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia şi răspunderea pentru
prejudiciul cauzat de animale, de lucruri şi de ruina edificiului.
a) Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie (art.1357-1371).
Art. 1357 C. civ., coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2) consacră regula de principiu
potrivit căreia obligaţia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită,
săvârşită cu vinovăţie, se naşte direct şi nemijlocit în .sarcina autorului acelei fapte. De
regulă, fiecare om răspunde numai pentru faptele sale proprii. Nicio răspundere pentru
altul sau pentru altceva nu-i poate reveni decât dacă legea o prevede anume. Este un
principiu cunoscut, logic şi tradiţional în dreptul nostru civil.
b) Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Principiul
răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin faptă proprie se poate dovedi, uneori,
insuficient, în măsura în care autorul său este o persoană care ~nu răspunde delictual
sau are o solvabilitate discutabilă. În asemenea ipoteze, victima riscă să nu obţină
reparaţia la care de altfel ar avea dreptul. De aceea, în scopul protejării victimei, Codul
civil a instituit, alături de răspunderea pentru fapta proprie, în unele cazuri, şi o
răspundere autonomă în sarcina unei alte persoane, decât autorul faptei prejudiciabile.
Consacrarea răspunderii·.delictuale pentru.prejudiciul cauzat prin fapta. altuia se
explică prin existenţa unor relaţii speciale între autorul faptei prejudiciabile şi persoana
chemată de lege să răspundă pentru repararea acelui prejudiciu; aceste relaţii speciale
există atunci când autorul faptei prejudiciabile se află în sfera de autoritate a persoanei
răspunzătoare.
Răspunderea pentru fapta altuia apare ca . fiind o modaijtate suplimentară de
ocrotire a intereşelor victimei; uneori ea se adaugă sau se poate adăuga Ia răspunderea
pentru fapta proprie şi se angajează numai în raporturile dintre persoana răsp~ătoare
FAPTELE JURIDICE ILICITE 409

şi victima prejudiciului. Aşa se explică existenţa în anumite condiţii a dreptului de

regres al persoanei răspunzătoare împotriva autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.
Codul civil român reglementează două cazuri de răspundere pentru prejudiciul
cauzat prin fapta altuia:
- răspunderea persoanelor care au obligaţia de supraveghere a unui minor sau a
unui interzis judecătoresc pentru prejudiciul cauzat unui terţ prin fapta ilicită săvârşită
de cel aflat sub acea supraveghere (art. 1372 C. civ.);
- răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat· prin faptele ilicite
delictuale ale prepusului său (art. 1373 C. civ.).
c) Răspunderea .pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri sau prin
ruina edificiului. Viaţa socială a dovedit că o persoană poate să sufere un prejudiciu
ce i-a fost cauzat, fără fapta omului, de un lucru, animal sau de ruina unui edificiu.
Dacă am aplica normele obişnuite ale răspunderii civile, în asemenea cazuri,
neputându-se dovedi că la originea prejudiciului este fapta unei persoane, victima s-ar
găsi în situaţia inechitabilă de a suporta ea povara acelui prejudiciu. Aşa se explică
faptul că, în scopul apărării intereselor celor prejudiciaţi; legea civilă a instituit
răspunderea pentru animale, lucruri şi ruina edificiului. Este vorba de o răspundere
directă a celui care are paza juridică a animalului, lucrului sau este, după caz,
proprietarul edificiului care a cauzat prejudiciul.
Codul civil român actual reglementează această răspunderea după cum urmează:
- răspunderea pentru prejudiciile cauzate .de animalele care se află în paza
juridică a omului (art. 1375 coroborat cu art. 1377);.
- răspunderea păzitorului juridic pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub
paza lui (art. 1376 coroborat cu art. 1377);
- răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat de ruina
acelui edificiu (art. 1378).
La aceste cazuri prevăzute în capitolul consacrat în exclusivitate răspunderii
civile, art. 630 C. civ., aşezat în Cartea a III-a „Despre bunuri", reglementează şi
răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite săvârşite în contextul
raporturilor de vecinătate dintre proprietarii de bunuri imobile.
B. Ipotezele speciale de răspundere civilă delictuală reglementate în legislaţia
dezvoltatoare a Codului civil. Din această categorie fac parte:
- răspunderea autorităţilor publice pentru prejudiciile cauzate prin acte de putere
(administrative) ilicite (Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ);
. - răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare (art. 96 din
Legea nr. 303/2004 şi art. 505-507 C. pr. pen.);
- răspunderea pentru prejudiciile cauzate de .defectele produselor (Legea
nr. 240/2004); .
- răspunderea pentru prejudiciile sau daunele ecologice (Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului);
- răspunderea pentru daunele nucleare (Legea nr. 703/200 I);
- răspunderea civilă delictuală a personalului medical şi a furnizorilor de
produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice pentru prejudiciile cauzate
pacienţilor (Legea nr.· 9512006 privind reforma în domeniul sănătăţii). În principiu,
410 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

răspunderea medicilor şi unităţilor sanitare pentru malpraxisul medical este .

contractuală; sunt însă şi câteva situaţii în care răspunderea civilă pentru prejudiciile
cauzate pacienţilor are un regim juridic delictual, care necesită punerea lor în discuţie.
Fiecare dintre ipotezele speciale de răspundere civilă delictuală din enumerarea
de mai sus prezintă unele particularităţi de reglementare, care îi conferă în regim
juridic în parte derogator faţă de regimul general al acestei răspunderi care îşi are
sediul în art. 1357-1371 C. civ., unde sunt prevăzute condiţiile răspunderii pentru
prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane.

II. În funcţie de criteriul fimdamentului său, răsp~nderea civilă delictuală se

fmparte în: răspundere subiectivă şi răspundere obiectivă.
A. Răspunderea civilă delictuală s11biectivă. În· sistemul noului Cod civil, la fel
ca în vechiul Cod civil, răspunderea delictuală se fundamentează în principiu pe ideea
de vinovăţie dovedită. Astfel; conform art. 1357 C. civ.: „(1) Cel care cauzează altuia
un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să o repare. (2)
Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă". Textul reglementează
răspunderea oricărei persoane pentru propria faptă ilicită şi prejudiciabilă; aceasta este
regula generală şi firească cu valoare de principiu. Şi cum răspunderea civilă pentru
fapta proprie se fundamentează pe vinovăţia autorului său, urmează că, în principiu,
răspunderea delictuală este subiectivă. Toate celelalte cazuri derăspundere, în afară de
răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie, sunt ipoteze particulare de
răspundere civilă, cu caracter derogator.
B. Răspunderea civilă delictuală obiectivă. Este răspunderea civilă delictuală
care există şi se angajează fără vinovăţia dovedită sau pre:zllmată a persoanei
răspunzătoare: Fundamentul său obiectiv este ideea sau obligaţia de garanţie obiectivă,
care are ca suport, după caz, riscul de autoritate sau riscul de hctivitate. La ideea de
garanţie se mai ataşează uneori şi ideea de echitate. Sunt şi situaţii când garanţia
. obiectivă este însoţită de principiul precauţiunii. ·
Toate ipotezele de răspundere civilă delictuală, altele decât răspunderea pentru
prejudiciul cauzat prin fapta proprie, alcătuiesc domeniul de aplicare al răspunderii
obiective.

279. Plan de analiză a răspunderii civile delictuale. În continuarea demersului

nostru, vom proceda la analiza regimului juridic al răspunderii civile delictuale având
în vedere clasificarea diferitelor sale ipoteze sau cazuri în funcţie de primul criteriu,
adică după cum reglementarea lor îşi are sediul în textele Codului civil ori, dimpotrivă,
în textele legislaţiei dezvoltatoare. Pe cale de consecinţă, vom aborda înainte de toate
ipotezele de răspundere reglementate exclusiv prin normele juridice care îşi au sediul
în noul Cod civil, continuând apoi cu analiza celorlalte cazuri sau ipoteze cărora li se
aplică şi unele reguli speciale aflate în textele altor legi sau acte normative.
 ' l

Capitolul li
RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE
PRIN FAPTA PROPRIE. CONDITllLE GENERALE
V ' '

ALE RASPUNDERll DELICTUALE

Sectiunea 1
'
Consideratii
, introductive
280. Reglementare. Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate
prin fapta proprie a unei persoane este reglementată în art. 1349 alin. (1 )-(2) şi
art. 1357-1371 C. civ. De asemenea, sunt incidente şi dispoziţiile art. 1381-1395 C. civ.,
care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condiţiile răspunderii
civile delictuale în toate cazurile şi ipotezele sale. De altfel, aceste texte legale instituie,
în acelaşi timp şi implicit, principiul general al răspunderii pentru prejudiciile cauzate
printr-o faptă umană ilicită. În acest sens, este suficient să reţinem că art. 1357 C. civ.
dispune: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu
vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai
uşoară culpă". De asemenea, art. 1349 alin. (1 )-(2) prevede în sinteză că cel care, având
discernământ, încalcă îndatorirea de a respecta legea sau obiceiul locului şi de a nu
aduce atingere. prin conduita sa drepturilor şi intereselor legitime ale altor persoane
răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

281. Condiţiile generale ale răspunderii civile. Din analiza .textelor legale
reproduse mai sus şi a celor redate în sinteză se ajunge la constatarea că angajarea
răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mai mult, a întregii
răspunderi delictuale presupune. existenţa cumulată a patru condiţii sau ·elemente
constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi
prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile. Toate aceste condiţii erau
necesare şi sub imperiul dispoziţiilor art. 998-:999 ale.vechiului Cod civil .
Subliniem împrejurarea că aceste patru condiţii sunt, în acelaşi timp, condiţiile
generale ale răspunderii delictuale şi chiar ale răspunderii contractuale. Astfel,. trebuie
să fie întrunite cel puţin unele dintre ele în toate ipotezele şi cazurile de răspundere
civilă delictuală. Este în afară de orice discuţie că două dintre ele sunt întotdeaun~
· obligatorii pentru toate situaţiile în care este vorba ·de angajarea răspunde1ii civile
reparatorii; acestea sunt prejudiciul şi raportul de cauzalitate dintre· fapta ilicită a
omului sau alt fapt juridic şi acel prejudiciu suferit injust de persoana căreia legea îi dă
dreptul la reparaţie. Pe cale de consecinţă, procedând la analiza condiţiilor angajării
răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, în ultimă instanţă, vom
analiza condiţiile generale ale angajării întregii răspunderi civile delictuale.
412 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

282. Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale. Victima prejudiciată care

îl cheamă în judecată pe autorul faptei prejudiciabile sau, după caz, pe persoana
răspunzătoare, fiind reclamant în proces, conform principiului actori incubit probatio
(reclamantului îi incumbă sarcina probei), pentru admiterea acţiunii sale, este ţinută să ~
facă dovada celor patru condiţii ale răspunderii delictuale.
Dovada .acestor condiţii se poate face prin·orice·mijloc de probă reglementat de
lege, inc~usiv cu martori şi prezumţii simple. Datorită caracterului lor obiectiv,
material, primele trei condiţii sunt relativ uşor de dovedit: Unele dificultăţi pot apărea
în legătură cu proba vinovăţiei, atunci când· îmbracă forma neglijenţei sau impru- ·
denţei; în acest caz, prezumţiile simple sunt de mare importanţă şi utilitate practică.
În cele ce urmează, vom analiza aceste patru condiţii, având ca temei legal
dispoziţiile în materie ale noului Cod civil.

Sectiunea a 2-a
'
Prejudiciul

Subsecţiunea 1
N_oţiunea de prejudiciu. Clasificarea prejudiciilor

283. Noţiune~ de prejudiciu şi importanţa lui în ansamblul condiţiilor răs­

punderii civile delictuale reparatorii. Prin prejudiciu înţelegem rezultatele dăună­
toare, .de natură patrimonială sau morală, consecinţe ale încălcării sau vătămării
drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane. Conform mi. 1349 alin. (2) şi art.
1357 C. civ., răspunderea civilă reparatorie intervine numai în cazul în care există un
prejudiciu injust cauzat unei persoane; prejudiciu ce trebuie, potrivit legii, să fie
reparat. Aşadar, examinarea răspunderii civile reparatorii are drept scop, înainte de
orice, d~terminarea cazurilor şi 'condiţiilor în care o persoană poate pretinde repararea
prejudiciului ce injust i-a fost cauzat.
Dacă avem în vedere conduitele umane, în planul dreptului civil, fapta ilicită,
chiar săvârşită cu vinovăţie, este lipsită de relevanţă şi efecte, dacă prin ea nu s-a
cauzat un prejudiciu altei persoane. ;\şadar, răspunderea civilă reparatorie are ca primă
finalitate - conform textelor CodulUi civil .::.. repararea prejudiciilor cauzate. Din
această ·perspectivă, putem afirma c~ prejudiciul este nu· numai condiţia răspunderii
reparatorii, ci Şi măsura ei, în sensul că ea se angajează doar în limita prejudiciului
injust cauzat'.
Literatur'i'<le specialitate a susţinut şi susţine fără rezerve că prejudiciul este cel
mai irnportant element al răspu~derii civile, fiind o condiţie esenţiaiă şi necesară a
acesteia, de sine stătătoare. Credem că această afirmaţie este valabilă doar în spaţiul

1
A se vedea: l.M. Anghel, Fr. Deak, M.F. Popa, op. cit., p. 81. Despre faptul că doar prejudiciul
injust trebuie reparat, a se vedea: S. Neculaescu, Răspimderea civilă delictuală în noul Cod civil. Privire
critică, în Dreptul nr. 4/2010, p. 56; Ph. Malinvaud, Droit des obligations, Litec, Paris, 2007, p. 361.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 413

răspunderii civile reparatorii, singura reglementată în nonnele noului Cod civil. De

aici însă, nu se poate susţine că dovada existenţei prejudiciului este suficientă pentru
angajarea răspunderii. Aceasta înseamnă că doar pornind de la prejudiciu, prin luarea
în considerare şi examinarea atentă a raportului de cauzalitate, se ajunge la fapta ilicită
sau la altă cauză a prejudiciului şi, de aici, la autorul faptei sau la persoana obligată la
reparaţie.

284. Clasificarea prejudiciilor. Începând cu cea de a doua jumătate a secolului

trecut şi până astăzi, asistăm la o adevărată inflaţie a diferitelor categorii· de prejudicii
reparabile. Această evoluţie este motivul principal care justifică necesitatea ordonării
şi clasificării lor.
Prejudiciile sunt susceptibile de mai multe clasificări în funcţie de varii criterii.
Două dintre aceste clasificări le considerăm mai importante: una clasică şi tradiţională
şi alta modernă şi actuală.
A. Potrivit clasificării tradiţionale, prejudiciile sunt de două feluri: patrimo-
niale şi nepatrimoniale sau daune morale 1•
a) Prejudiciile patrimoniale. Prejudiciile patrimoniale sunt consecinţe dău­
nătoare care au valoare economică,, putând fi evaluate pecuniar. Ele sunt, în primul
rând, urmarea încălcării drepturilor şi intereselor economice ale victimei, cum ar fi:
X.. sustragerea, distrugerea sau degradarea unui bun, uciderea unui animal, pierderea
dreptului la întreţinere, pierderea clientelei: pierderea unui profit, pierderea dreptului
rezultat dintr-o licenţă, ruperea ~buzivă a negocic;rrilor libere pentru încheierea unui
contract etc. Prejud,ici.ile patrimoniale pot rezulta şf din încălcarea unui drept personal
nepatrimonial, cum sunt: diminuarea· sau pierderea câştigului din m!!ncă, urmare a
vătămării sănătăţii sau integrităţii corporale, valoarea cheltuielilor făcute cu
tratamentul şi îngrijirea medicală a victimei unei agresiuni; pier_9.erea câştigului din
muncă, urmare a concedierii unei persoane care este victima unei calomnii grave sau a
unei campanii de presă injustă etc.
b) Prejudiciile nepatrimoniale sau daunele morale2• Prejudiciile nepatrimo-
ruale sau daunele morale sunt consecinţele dăunătoare suferite de către o persoană,
consecinţe care nu au valoare economică şi, prin urmare, nu pot fi evaluate pecuniar;
ele constau întotdeauna în dureri fizice şi dureri psihice ale victimei şi sunt urmarea, în
principiu, a încălcării drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea
umană , în tripla sa dimensiune: personalitatea fizică, personalitatea morală şi
3

personalitatea socială. Durerile fizice şi durerile psihice pot fi unnarea: vătămării

sănătăţii şi integrităţii corporale; restrângerii posibilităţilor de viaţă familială şi socială
normală (prejudiciu de agrement); atingerilor provocate armoniei fizice şi înfăţişării

1
A se vedea: M. Eliescu, op. cit„ pp. 102-110; I. Albu, V. Ursa, op. cit„ pp. 31-36; X. Prade!, Le
prejudice dans le droit civil de la responsabi/ite, Librairie Generale de Droit et de Jurisprndence, Paris,
2004, pp. 85-132; Ph. Brnn, op. cit„ pp. 129-140.
A se vedea S. Neculaescu, Observaţii critice în legătură cu reglementarea reparării prejudiciilor
2

morale în noul Cod civil român, în Dreptul nr. 5/20 l O, pp. 39-56.
În legătură cu definiţia daunelor morale, a se vedea I. Urs, Repararea daunelor morale,
3

Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pp. 9-14.

 414 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

unei persoane ·(prejudiciu estetic); .decesului unei persoane faţă de care avem ·o
puternică afecţiune (prejudiciu afectiv); atingerilor aduse demnităţii; cinstei şi onoarei·
unei persoane; încălcării dreptului la propria imagine; atingerilor aduse vieţii private
etc. Chiar şi încălcarea unui drept patrimonial al unei persoane poate avea ca urmare
producerea. de prejudicii sau daune morale, constând în dureri sau suferinţe psihice,
cum ar fi: moartea unui animal de companie faţă de care proprietarul este foarte ataşat, ·
distrugerea unui bun care reprezintă o amintire de familie (prejudiciu afectiv).
Prejudiciile nepatrimoniale sunt şi ele susceptibile .de subclasificări. Dintre
acestea, apreciem ca fiind deosebit 'de. utilă clasificarea lor în: prejudicii morale
rezultate din leziuni sau vătămări ale personalităţii fizice a victimei (componente ale
prejudiciilor corporale) şi prejudicii morale independente de orice leziune fizică sau
corporală (prejudiciile afective) 1 ~ · ' . .
B. Clasificarea modernă tripartită a prejudiciilor. Majoritatea doctrinarilor
contemporani au adoptat o nouă clasificare a prejudiciilor în trei categorii:· prejudicii
patrimoniale,.prejudicii corporale şi prejudicii sau daune morale2•
a) Prejudiciile patrimoniale. Sunt prejudiciile. care au valoare economică,
putând fi evaluate şi exprimate pecuniar. De regulă, rezultă din încălcarea drepturilor
şi intereselor economice ale victimei. Ele pot însă rezulta, ce-i ,drept mai rar, şi din
încălcări ale unor drepturi personale nepatrimoniale, cum ar fi dreptul Ia onoare, la
cinste, la demnitate: ·
b) Prejudicii corporale3 • Sunt prejudiciile cauzate prin încălcarea drepturilor
personale nepatrimoniale care definesc personalitatea fizică a unei persoane, cum sunt:
dreptul la viaţă, dreptul la sănătate, dreptul la. integritate corporală. Sub aspectul
structurii, prejudiciile corporale, după natura lor, de regulă, sunt prejudicii mixte, cu o
alcătuire duală: ·o latură sau componentă economică (patrimonială) şi o alta morală ori
nepatrimonială. Ambele . componente sunt reparabile. Prejudiciul corporal, sub
componenta sa economică sau patrimonială, se repară prin· despăgubiri băneşti; s~b
componenta morală sau nepatrimonială, se repară prin mijloace. nepatrimoniale şi,
deopotrivă, prin plata de sume de bani, cu titlu de compensaţii băneşti •
4

c) ·Prejudicii morale sau daune morale pur~. Ele constau în dureri psihice
cauzate prin atingerile aduse personalităţii afective ori personalităţii sociale a unei
persoane, cum. sunt moartea unei mde apropiate, atentatele Ia onoarea, demnitatea,
cinstea victimei, atingerile aduse vieţii private sau dreptului la propria imagine etc.
Aşa cum vom putea . constata, aceste prejudicii se pot repara prin mijloace
nepatrimoniale; în acelaşi timp, instanţele de judecată pot acorda victimei şi o
indemnitate cu funcţie de pedeapsă privată5 sau cu titlu de compensaţie bănească.
Această clasificare se pare că a fost consacrată şi în textele noului Cod civil (art.
1381-1395) care reglementează repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale.

1
ibidem, pp. 22-28.
2
A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., pp. 697-702 .
. A se vedea: X. Prade!, op. cit., pp. 304-307; L. Pop, Tabloul general al răspunderii civile în
3

textele noului Cod civil, RRDP nr. 1/2010, pp. 194-196.

4
A se vedea L. Pop, op. cit., pp. 194-197.
5
A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Leqtiette, op. cit., p. 701.

\
~\
 FAPTELE JURIDICE ILICITE . 415

În doctrina juridică există şi alte importante clasificări ale prejudiciilor, dintre

care reţinem:
a) prejudicii previzibile şi prejudicii imprevizibile. Prejudiciile previzibile
sunt acele consecinţe dăunătoare care au fost sau au putut fi prevăzute la momentul
( săvârşirii faptei ilicite sau al producerii împrejurării care le-a cauzat. Dimpotrivă,
acelea care nu puteau fi prevăzute alcătuiesc categoria prejudiciilor imprevizibile;
b) prejudicii: individuale, prejudicii colective şi prejudicii în masă.
Prejudiciile individuale sunt acele prejudicii care rezultă din atingerile sau încălcă1ile
unui drept ori interes legitim individual al unei persoane. Prejudiciile colective
presupun lezarea dreptului sau interesului unei colectivităţi privit în sine însuşi,
independent de interesele individuale ale fiecărui membru al acelei colectivităti, cum
ar fi: un sindicat, o asociaţie a consuniatorilor1 etc. Prejudiciile în ma;ă sunt
prejudiciile cauzate unui număr mare de victime, care rezultă dintr-o faptă iliCită sau
împrejurare unică2 , cum sunt: un act de terorism, o catastrofă naturală, o catastrofă
aeronautică, accidente tehnologice, accidente nucleare etc.;
c) prejudicii instantanee şi prejudicii succesive. Prejudiciile instantanee sunt
acele consecinţe dăunătoare care se produc dintr-o dată sau într-o perioadă de timp
foarte scurtă, cum sunt: spargerea unui obiect de ceramică sau de sticlă, mistuirea în ·
flăcări a unui lucru confecţionat dintr-un material care arde repede, moartea unui
animal prin împuşcare etc. Prejudipiile succesive constau în acele consecinţe
dăunătoare care se produc continuu sau într-o perioadă îndelungată de timp, cum sunt:
o boală cronică, o infirmitate permanentă etc.
Menţionăm că în analiza acestei condiţii obiective a răspunderii delictuale,
precum şi a efecnilui răspunaerii vom avea în vedere ca principal reper clasificarea
tripartită a prejudiciilor în: prejudicii patrimoniale, prejudicii· corporale şi prejudicii
sau daune morale. Desigur că şi aceste categorii de prejudicii sunt susceptibile de
unele subclasificări pe care le vpm enunţa şi descifra la momentul potrivit.

Subsecţiunea a 2-a
Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabil

285. Precizare. Enunţarea caracterelor. Existenţa unui prejudiciu este o

condiţie necesară, dar insuficientă pentru naşterea obligaţiei de reparare. În acest scop, ·
prejudiciul, la rândul său, este necesar să întrunească anumite condiţii cu valoare de
caractere proprii. Numărul şi denumirea acestor caractere diferă de la autor la autor.
Astfel, unii doctrinari consideră că prejudiciul trebuie să fie cert, personal, direct şi să
rezulte din atingerea unui drept sau cel puţin a unui interes legitim3 . Alţi autori
1
· A se vedea X. Pradel, op. cit., pp. 277-289. .
Pentru o analiză cuprinzătoare a prejudiciilor în masă, a se vedt11 A. Guegan-Lecuyer, Dommages
2

de masse et responsabilite civile, Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2006. Autorul
reţine două trăsături ale prejudiciilor în masă: numărul mare de victime şi existenţa unui fapt prejudiciabil
unic.
3
A se vedea M. Eliescu, op. c~t„ p. 92.
 416 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

apreciază că pentru a putea obţine repararea lui, prejudiciul este .necesar să fie cert şi
să nu fi fost încă reparat 1• În literatura juridică franceză, în general, se susţine că pentru
angajarea răspunderii civile delictuale caracterele prejudiciului patrimonial sunt: să fie
direct, actual şi cert2 ori cert, direct şi legitim3 . · .. . · •
În ceea ce ne priveşte, susţinem că pentru a fi reparabil, în principiu, orice
prejudiciu este obligatoriu să îndeplinească unnătoatele conditii minime: să fie cert,
( dir~~t, perso.nal ~i _să rezulte din încălc~rea sau atingerea unui drept ori a unui interes
legitim.· .. . . ·. . · · ·.

286. Certitudinea sau caracterul cert al prejudiciului4• Un prejudiciu este cert

atunci când existenţa lui este sigură, neîndoielnică şi, totodată, poate . fi stabilită
întinderea sa în prezent. Sunt certe. toate prejudiciile actuale.şi prejudiciile viitoare·şi
sigure. Prin .prejudiciu actual se înţelege acela care s-a· produs î11, totalitate până la
momentul în care vi'ctima cere repararea lui. Prejudiciile viitoare şi sigure sunt acele.
prejudicii care, deşi încă nu s-au produs, este sigur că se vor produce, putând fi
stabilită întinderea sau valoarea lor, .pe. bază de elemente îndestulătoare. De. pildă,
atunci când victima unui accident sau a unei agresiuni a rămas cu o incapacitate de
muncă permanentă, prejudiciul este cert, deşi în bună parte el se va produce în viitor5. ,
Aşadar, rezultă că certitudinea unui prejudiciu viitor se referă atât la existenţa,·
cât. şi la întinderea sa. Dacă nu se poate cunoaşte între'!:ga întindere a acestuia,,_ instanţa
de judecată se va limita numai la obligarea reparării prejudiciului constatat şi evaluat
cu certitudine. Ea poate ap~i reveni ulterior, la cerere, pentru a acorda reparaţia
cuvenită pentru prejudiciile devenite. certe după pronurifarea hotărârii şi. provenite di1i
aceeaşi faptă sau împrejurare 6•
Prejudiciile viitoare şi eventuale a .căror producere în viitor este nesigură sunt
lipsite.de caracter cert; ele obligă la reparare numai după ce s-au produs sau este sigur
că se vor produce7• ·
Distincţia dintre un prejudiciu viitor reparabil şi un prejudiciu eventual, care nu
este reparabil,· se poate sesiza în cazul prejudiciilor care sunt rezultatul pierderii unei
'şanse 8 . Fac parte din această categorie prejudiciile care sunt urmarea pierderii de către
o persoană a posibilităţii de. a realiza un câştig sau .de a evita o pagubă. Problema
reparării unor asemenea prejudicii a fost o preocupare constantă, de pildă în Franţa,
generând o bogată jurisprudenţă şi discuţii . doctrinale deoseb~t de aprinse şi

1
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., 2008, p. 154.
2
A se vedea J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, Droit civil. Les obligations 2. Le fait juridic, op. cit.,
p. 128. . .
3
A se vedea Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., pp. 688-697.
4
A se vedea: M. Eliescu, op. cit„ pp. 92-95; L Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,
op. cit„ p. 204. . . .
5
A se vede.a: TS, s. pen., dec. nr. 2726/1983, în RRD nr. 8/1984, p. 63; idem, dec. nr. 1130/1986,
în RRD nr. 1/1988, p. 72; idem, dec. nr. 1581/1987, în RRD nr. 3/1988, p. 67.
6
A se vedea: TS, s. civ„ dec. nr. 312/1985, în RRD nr. 11/1985, p. 70; T. Jud. Sibiu, dec. civ.
nr. 243/1986 şi nr. 867/1986, cu notă de I. Leş, în RRD nr. 1/1988, p. 47.
7
A se vedea TS, col. pen„ dec. nr. 68/1960, în CD pe anul 1960, p.451.
8
A se vedea Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 689.
FAPTELE JURIDICE ILICITE . 417

interesante 1• Deşi tema este încă destul de controversată în doctrină, jurisprudenţa

franceză a statuat constant că „pierderea .unei şanse poate prezenta prin ea însăşi
caracter direct şi cert îrl toate cazurile în care se constată dispariţia posţbilităţii reale c.a
u~ eveniment faforabil, prin definiţie, să ducă la realizarea acelei şanse"2 • Exemplele
clasice în acest sens sunt: accidentul suferit de o per~oană care o pune în imposibilitate
de a se prezenta la un concurs sau examen pentru; ocuparea u11ui anumiLpost;
11eglijenţa avocatului de· a îndeplini în termen un anumit act de. procedură care a
compromis şansa clientului său de a câştiga pro.cesul; pierderea şansei proprietarului
unui cal de a câştiga un concurs hipic ·pentru faptul· că, dato~ită întârzierii
transportatorului sau a unui accident, animalul nu a putut :fi prezenţ la start3 etc.
Aşadar, jurisprudenţa franceză admite că·repararea. prejudiciilor; de acest fel, în
principiu, este justificată Şi admisibilrr,-ele fiind prejudicii-reale şi certe în anumite
conditii4 • " . · · ' . . . · .

'Repararea prejudiciilor rezultate din pierder~a.,unei şanse în dreptul nostru civil,

până de curând; n~ a fost pusă în discuţie sau, în ·cel mai fericit caz, a fost ami~tită
doar în treacăt şi_ de acee~as neobservată5 .În schimb, :Cod civil, în contextul
reglementării întinderii reparaţiei, în art. 1385 alin. (4) preyede expres posibilitatea de
~ se acorda o reparaţie şi pentru. un prejudiciu rezultat din pierderea unei şanse de a
obţine un avantaj.· ori,. după caz, de â evita o pagubă, dacă pierderea în cauză. a fost
. determinată de o faptă ili~ită. După adoptarea noului Cod civil, această problemă a
intrat în atenţia şi preocupările unor doctrinari ai dreptului nostru civil6 •
· Pentru· ca un· prejudiciu rezultat din pierderea unei. şanse·. să .aibă caracter cert şi "
reparabil trebuie îndeplinite următoarele condiţii: şansa. Să fie. reală' şi ser\o~să;
pierderea şansei să fie consecinţa directă a faptei ilicitesau a altei împrejurări pentru
care se angajează răspunderea delictuală; la stabilirea reparaţiei să se ţină cont în mod
obligatoriu de marja de incertitudine sau de faptul „alea" care afectează posibilitatea
realizării şansei de câştig sau evitării riscului 9e pierdere.
În ceea ce priveşte prima condiţie, nu oricţ şansă pierdut~, indiferent de gradul
său de probabilitate, duce la angajarea răSpunderii. civile. Pentru aceasta ea trebuie. să
fie reală şi serioasă7, ceea ce se apreciază în mod diferit,. ~upă. cum victima era sau nu
era în curs de a încerca şansa la momentul în care a intervenit faptul ce a compromis
posibilitatea ei de a se realiza. ·

I . . . . . . . ·. . .· .
Pentru smteza lor, a se vedea G. Vmey, P. Jourdam, op. cit., pp. 87~103.
2
Cass. crim„ 23fevrier 1977, Buii. crim. nr. 73, p. 169. · · . ·
În legătură cu jurisprudenţa franceză deosebit de abundentă pe .această temă,. a se vedea G. Viney,
3

P. Jourdain, op. cit., pp. 91-96 şi notele de trimitere nr. 421-490.

4
. Idem, pp. 98-103. · . . . . .
A se vedea M. Eliescu, op. cit., pp. 92-93. Pentru oso!llţie izolată a jurispmdenţei noastre în
5
.
această materie, a se vedea CSJ, dec. nr. 17/1992; redată în ·sinteză de C Stătescu, C. Bîrsan; op. cit.,
2008,p. 155. ' ,, . ' '
A se vedea: L. Pop, Reglementările noului Cod civil cu privire la repararea prejudiciului în cazul
6
·
răspunderii delictuale, în Dreptul nr. 6/l010, pp. 20-21; L.R. Boilă, Discuţii privînd prejudiciul cauzat
prin pierderea şansei de a obţine un avantaj în cadrul răspunderii civile delictuale, în Dreptul nr. 7/2010,
pp.99-128. ' . ' .. ' '
7 ' • ' • ' • '
A se vedea G. Vmey, P. Jourdam, op. cit., pp. 98-100.
I

418 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Şansa este reală şi serioasă dacă faptul care compromite realizarea ei intervine în
chiar cursul încercării sau exercitării realizării sale. De pildă, neglijenţa unui avocat
intervenită în cursul procesului care duce la pierderea acestuia compromite şansa
clientului său de a câştiga acel proces. În acest caz, şansa există incontestabil şi în
măsura în care 'este şi serioasă (obiectiv era posibil câştigarea procesului) poate să dea
naştere obligaţiei de reparare în sarcina avocatului.
Se poate însă întâmpla ca vietima să nu fi încercat încă realizarea şansei în
· momentulla care a intervenit faptul ce a dus la pierderea ei. În această ipoteză, şansa
este reală şi serioasă numai· dacă se face dovada realizării sale iminente, în sensul că
trebuie să.existe o apropiere .cât mai mare în timp între momentul în care şansa a
dispărut şi momentul la care s-ar fi putut realiza. Asemenea situaţii se întâhiesc mai
ales în cazul cererilor prin care se solicită indemnizarea pentru pierderea şansei de a
găsi un loc de muncă sau de a accede la o anumită carieră, cazuri în care pentru
admiterea .lor se va face dovada îndeplinirii condiţiilor de studii, precum şi a altor
condiţii pretinse. La 'fel se întâmplă în ipoteza pierderii şansei de, a obţine promovarea
în funcţie la locul de muncă, făcându-se dovada iminenţei acelui eveniment.
În cmicluzi~, pentru a putea solicita cu succes repararea prejudiciului constând în
pierderea unei şanse se• cere dovada că, la momentul intervenirii faptului cauzal
invocat, victima· a .fost în cursul exercitării sau realizării şansei sale ori în măsură să
profite de acea şansă sau, după caz; pe punctul de a putea profita de ea.
Cea de a doua condiţie se obiectivează în existenţa legăturii de cauzalitate dintre
faptă şi prejudiciu, în :sensul că, prin intervenţia faptei ilicite, a
fost împiedicată
producerea unui eveniinent viitor de natură a-i crea victimei un avantaj sau de a-i
ocaziona evitarea unei pierderi.
Şi în sîarşit, mai trebuie reţinut că reparaţia este, de regulă, într-un asemenea
caz, inferioară' avantajelor care ,ar fi re:ZUlţat din valorificarea şansei în cauză 1 ;
stabilirea reparaţiei se face ţinând cont· de calculul probabilităţilor, adică de procentul
în care acea şansă. s-ar fi putut· realiza, posibilitate ce depinde totuşi de un anumit
„alea". În acest sens, art. '1385 alin. (4), parte finală, c. civ. dispune: „reparaţia va fi
proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei,
ţinând seama de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei".

287. Caracterul direct al prejudiciului. Pentru a fi direct, prejudiciul presu-

pune necesitatea existenţei raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi acel prejudiciu
injust cauzat victimei; aşadar, el priveşte un element obiectiv, raportul de cauzalitate,
iar nu unul subiectiv. De aceea, caracterul direct al prejudiciului există atât în cazul
prejudiciilor cauzate în mod direct(prejudiciul suferit de victima imediată), cât şi în
cazul prejudiciilor directe cauzate indirect (prejudiciilor cauzate altor persoane,
victime indirecte, datorită prejudiciului iniţial· cauzat în mod direct şi nemijlocit
victimei imediate). Noţiunea de prejudiciu direct nu se confundă şi nici nu se
suprapune cu noţiunea d~ prejudiciu cauzat în mod direct. Sfera noţiunii de prejudiciu

1
A se vedea: Cass. civ. 1, 6 fevrier 2001, Bull. civ. I, nr. .26; idem, 9 avril 2002, Buii. civ. I,
nr. 226.
· FAPTELE JURIDICE ILICITE 419

direct este. mai largă, înţelegându:~~.,~i!ţ~!Jn:.tjµdiciul cauzat printr-o legătură cauzală

directă, cât şi prin una indirectă:'''lff schimb, prejudiciul este indirect în situaţia în care
între fapta ilicită şi acel prejudiciu nu există niciun raport de _cauzalitate • ·
1

· . Textele noului Cod civil din materia răspunderii ci.vile delictuale nu· se referă~
expres la caracterul direct al prejudiciului pentru a fi reparabil. Este o omisiune )
regretabilă. Totuşi, art. 1533 fraza finală dispune: „( ... ) ~iaunele-interese nu ci1prind
decât ceea ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obli aţiei". Deşi,
fonnal, această dispoz1ţ1e priveşte răspun n ractuală, în realitate, ea are
valoarea unei norme generale aplicabilă întregii răspunderi civile reparatorii, deoarece
dă expresie exigenţei unei legături de cauzalitate care constituie criteriul de stabilire a
domeniului de aplicare a acestei răspunderi, care im este şi nu pbate fi fără hatâr: Dt!
altfel, dispoziţia a fost pr~l!laJ~ "fără modificări din art. '1086 din vechiul Cod civil
român, avân~}lcelaşi ~âllţlnu~ şi,cee~şi l;lPl~ca~il_itat~ g~n:ral~ _. ·- . ,
2
• . • •. . ;
Aşa .cum am aratat mai sus~ pnn preJud1cm direct mţelegem ptejud1cml cauzat
printr-o legătură cauzală .directă şi_ nerriijlocită,, cât şi printr-o legătură cauzală
indirectă, medi~tă. În primul caz, persoanaprejudiciată se n~meşte victimă"dlrecta Şi
imediată, iar în' cel de al doilea caz, se numeşte victimă .indirectă sau prin ricoşeu ori
reflectare. ·
Repararea prejudiciilor cauzate victimelor directe, imediate, · nemijlocite nu
necesită abordări speciale. În schimb, repararea prejudiciilor cauziţ.te terţelor persoane,
adică victimelor indirec1e sau prin ricoşeu este o problemă"care a fost şi este amplu
analizată; aceste prejudicii se numesc prin ricoşeu sau reflectare. Ele apar mai ales în
strânsă legătură cu prejudiciile-corporale cauzate victimelor imediate:. Exemplul clasic
este cel al prejudiciilor patrimoniale sau morale injust cauzate satului şi cdpiilor
victimei imediate care a încetat· din" viaţă ca ·~n'ar~ a vătămării 'integrităţii sale
corporale. '' . · · · . ·.
În defmirea · prejudiciilor prin ricoşeu este ·important de reţinut că de' sunt
cauzate vi~timelor indirecte. Lato sensu, este viCtimă indirectă orice persoană care este
legată printr-o relaţie de rudenie sau de interes cu· victima imediată şi care, datorită
o
prejudiciului suferit de victima .imediată, pierde valoare' patrimoni~lă sau este lezată
în sentimentele ei de afecţiune faţă de aceasta. Aşadar, de_regulă„prejudiciul suferit de
victima imediată este prin el însăşi cauza altor prejudicii cauzate u~or terţe persoane.
Repararea prejudiciilor prin ricoşeu este ~dmisă de multă vrein,e în dreptul ţărilor
europene4 • Soluţia a fost agreată în linii generale .şi în cb:eptul nostru, mai ales în
spaţiul răspunderii civile delictuale, atât în ceel:l ce priveşte prejudfoiile economice prin

A se vedea: M. Eliescu, op.. cit„ p. 97; V. Stoica, Relaţ~a cauzală comple.Yă ca element al
1

răspunderii civile delictuale în procesul penal, în RRD .nr. 2/1984, p. 35.

2' . .
In acest sens, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 95. · „ .
A se vedea: I. Albu, Repararea prejudiciului cauzat prin vătămă;i corporale, Ed. Lumina-Lex,
3

Bucureşti, 1997, p. 53 şi unn; C.F. Popescu, Determinarea şi evaluarea prejudiciilor corporale, Ed.
Dalami, Caransebeş, 2005, pp. 172-192; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, v9I. II, Contractul, op.
cit., pp. 656-659. ' ..
4
Pentru dreptul francez, a se yedea: Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ pp, 699-702;
G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 154-178.
 \

„.:·-~- ·'

420 TRATAT EU:MF1'TAR DE DREPTCIVJL. OBLIGAŢIILE \

ricoşeu, cât şi cele morale, constând în prejudicii afective 1• Âceas.tă orientare este
consacrată şi îii textel.e art.13.90-1392 C. civ.
2
•.
Prejudiciul prin ii.caşeu este în principiu autonom faţă de prejudiciul cauzat
victimei imediate . De aceea, reparaţia acordată victimei indirecte se stabileşte numai
în funcţie de întinderea şi gravitatea· prejudiciului prin ricoşeu. Dreptul victimei
indirecte la reparaţie este un drept propriu, născut direct ÎQ. patrimoniul său, nefiindu7 i
transmis pe cale succesorală4 • ·· . . . . .. ·
\
\
288 .. Caracterul personal ai prejudiciului5• Prin . caracterul . personal al
\
prejudiciului înţelegem că.doar persoana care a suferit un prejudiciu injust cauzat.are
dreptul .de a pretinde ·repararea lui. Această afinnaţi e. care ne .arată.· că răspunderea
Civilă este orientată spre protecţia persoanei umane nu trebuie însă înţeleasă că dreptul
\'
\'• .. -..

de· a cere reparaţie s-ar' limita numai la prejudiciul cauzat unui singur'· individ, adică
unei persoane privită individual6 • Dimpotrivă, astăzi sunt tot mai numeroase situaţiile
·~ în care răspunderea ·civilă este destinată să prevină şi să combată vătămările~cauzatoare
de prejudicii care afectează întregi categorii sau grupuri de persoane; de asemenea, aşa
cum am văzut dejaîn cadrul analizei caracterului direct al prejudiciului, reglementarea
răspunderii civile îşi propune câ, pe Jângă repararea prejudiciilor cauzate victimei
imediate sau iniţiale, să ia în considerare acordarea de reparaţii şi perso~nelor care au
fost prejudiciate prin ricoşeu, persoane care.se numesc victime indirecte. . ·
Aşadar, caracterul personal al prejudiciului este astăzi interpretat cu supleţe 7 . El
nu împiedică repararea prejudiciilor colective. care rezultă din încălcarea unor interese
care aparţin unor întregi categorii de persoane şi nici a prejudiciilor prin ricoşeu 8 • ·
. Problema apărării . unui grup de ··persoane împotriva . încălcării intereselor
colective este una care preocupă opinia publică în zilele. noastre. Este vorba de pildă
de interesele unei colectivităţi de angajaţi, unui .grup fonnat din coproprietarii unui
imobil, din membrii unei anumite profesiulli, unei categorii de cetăţeni, unui grup de
consumatori ori, dimpotrivă, de producători, unui grup etnic sau confesional .etc. ·
·Atunci Când .intervirie o .·.astfel· de încălcare.· a unor .. drepturi sau interese
aparţinând persoanelor diritr~o asemenea grupare sau colectivitate 'prejudiciile cauzate
acestora poartă denumirea 'de prejudicii colective. Aşadar, prejudiciile. colective sunt
acele prejudicii care suni cauzate mai multor persoane de către unul şi acelaşi
\
1\
eveniment9. Prejudiciile colective care, prin numărul mare de victime, şunt de o
amploare excepţională se numesc· prejudicii în masă 10 ; ele pot fi rezultatul \mui

1
Ase ve.dea: M. Eli~scu, op. cit., pp.100-102; L. Pop, op. cit„ pp. 657-659.
2
A se vedea L. Pop, Reglementările noului Cod civil cu privire la repararea prejudiciului i'n cazul
răspunderii delictuale, op. cit., pp. 27-32.
3
A se vedea G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp.144-145.
4
5
nr.
A se vedea CSJ, s. pen., dec. 1184/2001, în Dreptul nr. 5/2002, p. i86.
A se vedea: M. Eliescu, op. cit.; pp. 98-100; G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 117-154.
6
A se vedea G. Viney, P. Jourdain, op: cit., p. 117. ·.-
7 Ibidem.
8
Idem, pp. 154-178.
9
A se vedea X. Prade!, op. cit., pp. 277-279.
'°Doctrina franceză le numeşte „daune de masă". Pentru o· tratare monografică a prejudiciilor în
masă, a se vedea A. Guegan-Lecuyer, Dommages de masse et responsabilite cil;ile, Librairie Generale de

\ Droit et de Jurisprudence, Paris, 2006.

FAPTELE JURIDICE ILICITE 421

accident tehnologic major, unui accident nuclear, unui act de terorism; unei boli
conta&ioase etc.
In mod obişnuit, în cazul prejudiciilor colective, fiecare membru al acelei
colectivităţi sau al grupului respectiv poate să ceară repararea prejudiciului pe care l-a
suferit; în schimb, el nu are dreptul de a pretinde repararea prejudiciului cauzat întregii
colectivităţi. Această regulă se pare că s-ar impune cu forţa evidenţei ..Numai că
lucrurile nu sunt atât de simple: Atunci când interesul colectiv lezat priveşte un număr
mare de persoane pot exista îndoieli asupra .certitudinii şi caracterului personal al
prejudiciului suferit de fiecare în parte. Or, aplicând regula enunţată fără excepţii, ar
exista riscul multiplicării acţiunilor în justiţie cu consecinţe uneori imprevizibile. Mai
mult, în situatia în care colectivitatea afectată este foarte numeroasă, în plan
individual, prejudiciul îşi pierde din gravitate şi .substanţă, devenind difuz şi greu
sesizabil în ce priveşte certitudinea sa, într-un cuvânt poate deveni contestabil. ·
Acestea sunt motivele, printre altele, pentru care în câzul prejudiciilor colective
repararea lor se poate asigura şi prin recunoaşterea aşa-numitelor acţiilni colective 1• -
Prin acţiunea colectivă se înţelege acţiunea introdusă de către · un reclamant-·
reprezentant prin care se solicită apărarea unui drept aparţinând unui grup de persoane,
încât soluţia ce se va pronunţa va fi opozabilă întregului grup2 • Astfel, acţiunea
colectivă poate fi introdusă de o asociaţie a profesioniştilor (scriitOri, avocaţi, notari
publici, artişti plastici etc.), a consumatorilor, un sindicat, asociaţie de proprietari,
organizaţie de cult etc.
Doctrina juridică română s-a pronunţat încă de multă vreme în favoarea recu-
noaşterii dreptului unor organizaţii cu caracter profesional de a pretinde despăgubiri
p_entru atingerile aduse profesiunii ca atare3 . De asemenea, unelereglementări legale
recente conferă dreptul unor organizaţii neguvernamentale de a introduce acţiuni
colective. Astfel, cu titlu de exemplu, art. 32 1 al Legii nr.
296/2004 privin~ Codul
consumului prevede că organizaţiile consumatorilor au, printre altele, şi dreptul „de a
introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
consumatorilor'>'!. Unele acţiuni colective pot fi promovate şi de către anumite
autorităţi ale statului atunci când legea le conferă această competenţă în mod expres.

289. Prejudiciul să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept ori a
unui interes legitim 5 • Aşa cum rezultă din definiţia prejudiciului, pentru ca existenţa
1
Aceste· acţiuni poartă denumiri diferite. Astfel, în SUA se foloseşte expresia „class action", în
Quebec, „recours collectif'. Doctrina franceză utilizează .expresia „action collective". În ţara noastră,
doctrina s-a oprit asupra sintagmei, „acţiune colectivă" (a se vedea E. Roşu, Acţiunea civilă. Condiţii de
exercitare. Abuzul de drept, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 201 O, p. 150).
Class actîon sau acţiunea colectivă a fost recunoscută pentru prima dată în dreptul american, în
2

anul 1938, prin Federal Rule of Civil Procedure 23. Art. 999 din Codul de procedură civilă din Quebec
defineşte acţiunea colectivă ca fiind „un mijloc procedural care permite unui membru al grupului să
acţioneze, fără mandat, în numele tuturor membrilor acestuia".
3
A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 99.
Publicată în M. Of. nr. 593 din l iulie 2004 şi apoi modificată şi completată prin mai multe acte
4

normative.
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 100-102; L. Pop, Dreptul ciVil. Teoria generală a
5

obligaţiilor, 1998, op. cit., pp. 201-204; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., 2008, pp. 145-147; X. Prade!,
op. cit., pp. 19-294; G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 15-8 l.
 :422 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

· lui să· dea naştere raportului juridic de răspundere civilă, este necesar ca el să fie
. urmarea Încălcării sau atingerii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim al
victimei.Această condiţie generală trebuie să fie prezentă indiferent că prejudiciul este
patrimonial sau moral. . • .
Sub imperiul dispoziţiilor vechiului Cod civil; doctrina de specialitate a susţinut
şi jurisprudenţa a statuat .în unanimitate că răspunderea·· civilă se angajează, fără
îndoială; în·toate situaţiile în care prejudiciul este cauzat victimei prin încălcarea
dreptUrilor ' subiective patrimoniale sau extrapatnmoniale, cum sunt: dreptul de
r'
proprietate, alt · drept real, dreptul la întreţinere; dreptul la sănătate,·· dreptul la
integritate ţizică, dreptul la onoare, dreptul la demnitate, dreptul la viaţă privată etc.
Prejudiciile pot fi adeseori şi urmarea încălcării unui simplu interes rezultat
dintr-o situaţfo,de fapt, interes căruia nu-i corespunde un drept subiectiv. Raportat la
aceste prejudicii, în unnă cu 5-6 decenii, s-a pus probfema dacă ele pot sau nu justifica
angajarea răsp~nderii civiie; altfel spus, 'victima are sau nu are dreptul de a cere şi
obţine repararea prejudiciului suferit ca urmare a faptului că i-a fost încălcat un simplu
interes 1• .

Confruntată cu asemenea cereri practica judiciară a statuat în mod constant că în

principiu există obligaţia de reparare a prejudiciului şi în acele ipoteze în care a fost
cauzat unei persoane prin încălcarea unui· simplu interes, ce nu corespunde unui drept
subiectiv2. Astfel, a fost admisă acţiunea în despăgubiri introdusă de o concubină
pentru repararea prejudiciului constând în pierderea întreţinerii prestată de ~oncubinul
său care a fost victima unui omor, cu motivarea că „în infracţiunile contra vieţii, faptul
că partea civiiă nu era soţia victimei, ci concubina sa,' este irelevant din moment ce a
dovedit. că .se afla îll întreţinerea victimei"3• De asemeriea, s-a decis· obligarea la
despăgubiri pentru pierderea întreţinerii pe care victima unui accident o presta în fapt,
fără a avea o obligaţie legală, copiilor soţulUi 'său,. copiii care erau dintr-o 'căsătorie
anterioară şi deci nu aveau undrept subiectiv de a primi întretinere de Ia victima
accidentului4'. într-o altă soluţie, s-a recunoscut dreptul unui mino;, aflat în Întreţinerea
de fapt a unei rude, de a obţine despăgubiri în cailll în care întreţinătorul a fost victima
unui accident5 • Tot astfel, .în mai multe cazuri de speţă, s-a apreciat că atunci când în
urma faptei ilicite victima a decedaţ „concubina sa,. mamă a unor copii minori, are
dreptul la despăgubiri ·pentru. întreţinerea lor; dacă face dovada că prin moartea
concubinului copiii au suferit un prejudiciu"6 ; împrejurarea că „minorii nu se află în
raporturi de filiaţie legitimă cu victima nu duce la o soluţie contrară, cât timp ei au fost
prejudiciaţi de sumele ce· le asigura victima în a cărui întreţinere ·se aflau în

1
A se vedea: l.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit„ p. 85; M. Eliescu, op. cit„ pp. 100-102;
L. Pop, op. cit„ pp. 202-203; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 146-147. ·
2
. A se· vedea: TS, s. pen„ dec. nr. 495/1966, în CD 1966, p.432; idem, s. pen„ dec. nr. 2722/197(),
în RRDnr. 3/1971, p. 13().
3
TS, col. pen., dec. nr. 1143/1968, în CD 1968, p. 367. ·
4
A se vedea TS, col. pen., dec. nr. 39/1963, în Justiţia nouă nr. 4/1964, p. I 78.. .
5
A se vedea TMB, s. a li-a pen., dec. nr. 593/1974, în RRD nr. 10/1974, cu notă de O. Rădulescu,
C. Bîrsan.
6
Ts; s. mil., dec. nr. 33/1981, în CD 1981, p. 327.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 423

permanenţă"!. În toate aceste cazuri, nefiind în prezenţa unei obligaţii legale şi

corelativ a unui drept subiectiv la întreţinere, este vorba doar de lezarea unui simplu
interes, rezultat dintr-o situaţie de fapt.
Literatura de specialitate a fost favorabilă acestei orientări2. Astfel, majoritatea
autorilor au apreciat că atingerea unui simplu interes rezultat dintr-o situaţie de fapt dă
dreptul la repararea prejudiciului cauzat dacă sunt întrurute două cohdiţii3: situaţia de
fapt să fi avut caracter de stabilitate, încât să se poată deduce că ar fi continuat şi în
viitor ; să fie vorba de vătămarea unui interes licit şi morai5.
4

Această orientare a jurisprudentei şi doctrinei juridice şi-a găsit consacrarea în

textele noului Cod civil. În primul rând; art. 1349 alin. (l) prevede obligaţia generală a
oricărei persoane de a nu aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale altor
persoane. Apoi, ca o consecinţă a nerespectării acestei obligaţii, art. 1359 C. civ.
dispune: ,,Autorul faptei ilicite este obligat să reapare prejudiciul .cauzat şi când acesta
este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi,
prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv". Desigur că
pentru a fi legitim şi prin modul său de manifestare ·să creeze aparenţa unui drept
subiectiv, interesul trebuie să aibă caracter de stabilitate, adică să· aibă o pennanenţă
îndestulătoare şi, în acelaşi timp, să nu fie contrar legii imperative, ordinii publice şi
bunelor moravuri.
Existenţa interesului legitim şi serios care a fost vătămat şi caracterul său licit şi
moral sunt împrejurări de fapt şi deci pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Acordarea reparaţiei şi întinderea acesteia se stabilesc de către instanţa de judecată cu
aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului6•

Sectiunea a 3-a
'
Fapta ilicită

Subsecţiunea 1
Fapta ilicită şi obiectivările sale

290. Definiţia faptei ilicite. Faptele ilicite sunt conduite ale omului prin care se
încalcă normele imperative ale dreptului, săvârşite fără intenţia de a produce efecte
juridice împotriva autorului lor, efecte care însă se produc în puterea legii. În alţi
termeni, prin fapta ilicită înţelegem acţiunea sau inacţiunea contrară legii care are ca
rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

TS, s. mii., dec. nr. 39/1988, în RRD nr. 8/1989, p. 75. În acelaşi .sens, a se vedea: TS, s. pen„
1

dec. nr. 316/1988, în RRD nr. 10/1988, p. 74; idem, dec. nr. 34/1981, în RRD nr. 11/1981., p. 52.
Pentru opinia contrară, rămasă izolată, a se vedea I.M. Anghel, M.F. P-0pa, Fr. Deak, op. cit„ p. 85.
2

Ase vedea: M. Eliescu, op. cit„ pp. 101-102; L. Pop, op. cit„ p. 203; C. Stătescu, C. Bîrsan, op.
3

cit., p. 147. .
4
A se vedea M. Eliescu, op. cit., pp. 101-102.
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 147.
5
6
A se vedea TS, s. pen., dec. nr. 316/1988, în RRD nr. 10/1988,p. 74.
 424 TRATATELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

·Necesitatea ·existenţei .unei fapte ilicite: ca. element sau condiţie distinctă a
răspunderii civile în toate acele cazuri când un prejudiciu este. cauzat prii1tr:.o conduită
umană este prevăzlită expres îri art. 1357 alin. (1) care dispune cu valoare de principiu ·
că cel.care cauzează altuia un prejudiciu „printr-o fapta ilicită" este oblig~t să-l repare:
Tennenul d.e faptă, însoţit sau neînsoţit de adjectivul ilicită, mai.este întâlnit şi în alte
texte legale. Ast_fel, în art. 1359 se prevede „autorulfaptei)licite'', iar art. 1372..:1373
se referă printrealtele la ,;fapta prejudiciabilă" a minorului sau „fapta săvârşită" de
prepuşi. De asemenea, art. 253 care reglementeaZ:ă mijloacele de apărare a drepturilor
pers~nale nepatrimoniale, inclusiv dreptul la despăgubiri pentru repararea unei daune
morale·. utiliz~ază sintagma „caracterul' ilicit al. faptei săvârşite" .sau „vătămarea este
imputabilă autorului faptei prejudiciabile". , .. , . •• , .. · ·· ·
· Fapta ilicită prezintă unnătoarele trăsături, sau caracteristici 1: . .·• •
a) fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială, constând într-o conduită ori
manifestare umană exteriorizată; · ·
b) fapta este mijlocul prin care se obiectivează un element psihic, subiectiv:
voinţa omuhii'care ·a ales o anumită conduită; ·
c) fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate; reprobarea socială,
din pun<.'.t de vedere subiectiv, ·este legată de. vinovăţie,~ iar din punct de vedere
obiectiv, îşi găseşte expresia juridică în caracterul ilicit al faptei.
· Tennenul · de ilicit, .prin el însuşi, evocă ideea de .comportare interzisă sau
co~trară unei nonne juridice imperative2 _. · . · ·· · · . ·

·Textele vechiului Cod civil nu prevedeau expres cafapta prejudiciabilă să fie

ilicită; art. 998-999 făceau referiri numai' la greş~lă,. neglijenţă şi imprudentă. Acesta
este motivul pentni care s-a considerat de ·către bnii autori că ilicitul ar fi un simplu
· element al greşelii sau culpei, într-un cuvânt al vinovăţiei 3 : De altfel, ideea a fost
preluată din doctrina franceză în care :şi în zilele noastre culpa este confundată cu
ilicitul sau mai exact culpa (vin~văţia) implică obligatoriu o acţiu,ne sau inacţiune
ilicită şi imputabilă autorului său; aŞadar, în această concepţie, culpa ar fi alcătuită din
două elemente: unul obiectiv; constând .în încălcarea unei obligaţii juridice; celălalt
subiectiv, botezat culpabilitate sau· imputabilitate şi exprimă atitudinea psihică a
autorului faţă de conduita sa, inclusiv asumarea consecinţelor acelei conduite4 .
Doctrina noastră juridică modernă şi practica judiciară susţin, în prezent, că fapta
· ilicită şi greşeala sau vinovăţia autorului său sunt condiţii sau elemente distincte.
Distincţia.dintre ele .este nu numai posibilă, ci şi necesară5 , Distincţia este posibilă
. deoarece fapta ilicită este manifestarea exterioară 'sau obie,ctivarea voinţei şi conştiinţei
,, :

:'A se vedea M: Eliescu, op. cit„ p. 140:

2
Idem, p. 143.
3
A se vedea: M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed-'Cartea Românească, Bucureşti,
1921,p.427;N.D.Ghimpa,Rdspundereacivilă, Bucureşti, 1946,p.196.. ·. ·· . . .
4
A se vedea: .Al. Benabent, op. cit.; _pp, 348-352; H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud; Fr. · Chabas,
op. cit„.pp. 450~473; B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ pp. 107-153; Fr. Tern~, Ph. Simler, Yv.
Lequette, op. cit., pp. 704-712; G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 363-614 ..
5
A se v.edea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., pp. 179~182; I.M. Anghel, M.F. Popa, -Fr. Deak,
op. cit„ pp. 72-107; M. Eliescu, op. cit„ pp. 143-144; L. Pop, op. cit., pp. 212-215; C. Stătescu, C. Bîrsan,
op. cit., pp. 176-178 ..
 \\

FAPTELE JURIDICE ILICITE 425

autorului, iar vinovăţia este atitudinea psihică, interioară a autorului faţă de fapta sa şi
consecinţele pe care le produce. De asemenea, ea este necesară deoarece sunt situaţii
când deşi fapta ilicită există, putând fi chiar foarte gravă, totuşi răspunderea civilă nu
intervine pentru motivul că lipseşte vinovăţia autorului său. Aşa de pildă, este cazul
faptelor ilicite săvârşite de o persoană lipsită de discernământ; în acest caz, în
principiu, autorul nu este vinovat şi nu va răspunde pentru prejudiciul cauzat.
Această concepţie este consacrată implicit şi în textele noului Cod civiL Art.
1357 alin. (1) face distincţie clară între cele două elemente sau condiţii ale răspunderii
civile atunci când prevede: „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă
ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare". La fel art. 1372-1374, care
reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia, se referă
expres şi exclusiv doar la fapta ilicită, vinovăţia autorului nefiind o condiţie necesară
naşterii obligaţiei de reparare în sarcina persoanelor răspunzătoare.
Soluţia doctrinei şi jurisprudenţei noastre se înscrie în concepţia consacrată în
Codul civil german, care în art. 823 §2 face deosebire clară între caracterul ·ilicit al
faptei şi greşeala sau vinovăţia autorului său. De asemenea, în ţările -al căror drept este
de influenţă germanică - Elveţia, Austria, Turcia - această concepţie are o largă
aplicabilitate în jurisprudenţă, chiar dacă nu a fost consacrată în plan legislativ 1• În
Olanda succesul său este încă şi mai evident şi aplicabilitatea sa este astăzi
generalizată2 • La fel, a fost foarte bine şi repede agreată în Statele Unite ale Americii şi
în Marea Britanie3 • ·

291. Ilicitul civil. În cazul răspunderii civile, o faptă este ilicită atunci când este
contrară legilor imperative şi bunelor moravuri, având ca efect încălcarea sau atingerea
drepturilor subiective sau cel puţin a intereselor legitime ale altor persoane, interese
care nu sunt potrivnice nonnelor juridice şi moralei. Aşadar, în primul tând, fapta este
ilicită în cazul în care conduita în cauză este contrară legii în sensul larg al cuvântului.
De asemenea,_ o faptă are caracter ilicit şi în· ipoteza în care este potrivnică bunelor
moravuri. Deşi, în principiu, bunele moravuri nu constituie izvor de drept, legea face
totuşi uneori trimitere la ele. Avem în vedere, înainte de toate, textul art; 14 alin. (1)
C. civ. care dispune cu valoare de regulă generală că ·Orice persoană trebuie să îşi
exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile „( ... ) în acord cu ordinea publică şi
bunele moravuri'.4. Urmează că întregul comportament al omului, faptele sale trebuie
apreciate ca fiind licite sau ilicite şi în relaţia lor cu bunele moravuri, în măsura în cate
reprezintă o continuare a prevederilor legale şi conturează însăşi conţinutul, limitele şi
modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.

A se vedea J. Limpens, R. Kruithof, A. Meinertzhagen-Limpe~s, lnternational Encyclopedia .of

1

Comparative, vol. XI, nr. 133-149. . _

Soluţia este consacrată legislativ în art. 163, Cartea a VI-a din noul Cod civil olandez din anul
2

1992.
3
A se vedea A. Tune, Les recents developpements du droit anglais et americain sur la relation de
causalite entre la faute et de dommage dont an doit reparation, în Revue intemational de droit compare;
1953, p. -5 şi urm. · ·
Constatăm că şi în Constituţia României, art. 30 alin. (7) prevede că sunt interzise manifestările
4

„contrare bunelor moravuri".

 426 TRATAT ELEMENTAR DE DREPTCIVIL. OBLIGAŢIILE

Bunele moravuri pot fi definite ca fiind „totalitatea regulilor de bună conduită în

societate, reguli care s-au conturat în conştiinţa majorităţii membrilor societăţii şi a
căror respectare s-a impus ca obligatorie, printr-o experienţă şi practică îndelungată, în
vederea asigurării ordinii sociale şi binelui comun, adică a apărării şi realizării
intereselor generale ale unei societăţi date" 1• Aşa cum rezultă din definiţie, această
categorie juridică nu este stabilită odată pentru totdeauna. Ea se schimbă şi evoluează
împreună cu reprezentările fiecărei societăţi cu privire la ceea ce este fundamental şi
necesar a fi respectat din punctul de vedere al moralei sociale. Determinarea şi
stabilirea conţinutului „bunelor moravuri" este aproape în exclusivitate o operaţie
judiciară care cade în competenţa judecătorilor chemaţi, in concreto, de la caz Ia caz,
să aprecieze .dacă o ·anumită conduită este sau nu conformă cu aceste reguli de
comportament general valabile şi obligatorii.
Fapta contrară normelor juridice imperative şi bilnelor moravuri are ca rezultat,
de regulă, încălcarea drepturilor subiective ale altora. Numai că aşa cum am arătat deja
la analiza caracterelor prejudiciului pentru a fi reparabil, practica judiciară, în trecut,
iar astăzi textele noului Cod civil privesc fapta ilicită într-un înţeles mult mai larg.
Astfel, răspunderea civilă se antrenează, nu numai atunci când. s-a încălcat un drept
subiectiv, ci şi în cazul în care fapta ilicită şi prejudiciabilă constă în atingerea unor
interese legitime ale altora.

292. Faptele ilicite se pot obiectiva în acţiuni sau inacţiuni contrare legii şi
bunelor moravuri. Drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi
persoanelor juridice sunt numeroase şi diferite. La fel sunt şi faptele prin care acestea
'"'"'"'"' pot fi încălcate. În cele mai frecvente situaţii, faptele ilicite ale oamenilor sunt
pozitive, adică fapte .de comisiune sau acţiuni. Aşa sunt: sustragerea, deteriorarea sau
distrugerea unui bun, vătămarea corporală a unei persoane, defăimarea unei persoane,
minciuna, folosirea fără drept a unei opere literare ori a unui brevet de invenţie etc. Şi
este firesc să fie aşa, întrucât legea, de regulă, impune tuturor obligaţia de a se abţine
de la orice conduită pozitivă prin care s-ar aduce atingere• drepturilor subiective şi
intereselor legitime ale altora. Încălcarea obligaţiei generale de abţinere, stabilită în
scopul de a asigura. respectarea persoanei şi bunurilor sale, are loc printr-o conduită
pozitivă, prin acte cornisive.
Putem spune deci că fapta ilicită constă, cel mai adesea, într-o acţiune. În pofida
acestei evidenţe însă faptele oamenilor pot fi şi omisive, ceea ce înseamnă pasivitate,
inacţiune. De regulă, inacţiunea sau abţinerea unei persoane este lipsită de caracter
ilicit. Libertatea omului constă, printre altele, în aceea că el poate să rămână pasiv în
raporturile sale cu ceilalţi şi, mai mult, adeseori această conduită îi este impusă de
normele juridice în vigoare; Cu toate acestea, fapta ilicită poate îmbrăca uneori şi
forma unei inacţiuni, în acele situaţii când, potrivit legii, o persoană este obligată să

1
L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. II, Contractul, op. cit., p. 384. Pentru alte definiţii
ale „bunelor moravuri", a se vedea: C. Hamangiu, N. Georgian, Codul civil adnotat, vol. I, Ed. Socec &
Co., Bucureşti, p. 41; I. Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1984, pp. 208-209; J. Flour, J.-L. Aubert, E. Savaux, op. cit., p. 206; Fr. Tem:, Ph. Simler, Yv. Lequette,
op. cit., p. 392.

\'
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 427

îndeplinească o activitate sau să săvârşească o anumită acţiune. Abţinerea de la

îndeplinirea acelei activităţi sau de la săvârşirea acţiunii prevăzută de normele juridice
onerative constituie o faptă ilicită. Aşa, de exemplu, fac parte din categoria faptelor
ilicite omisive, prin care se încalcă obligaţia de a acţiona: neluarea măsurilor de
atenţionare a trecătorilor cu privire la o gură de canal descoperită pe carosabil sau pe
trotuar; părăsirea locului accidentului de către conducătorul autor care l-a provocat;
neluarea măsurilor de tehnica securităţii muncii; neacordarea· asistenţei medicale de
urgenţă; refuzul de a aplica tratamentul medical unei persoane sau unui animal;
neluarea măsurilor profilactice pentru prevenirea sau combaterea unei · maladii
contagioase; refuzul de a continua negocierile începute pentru· încheierea unui
contract; refuzul de a încheia un contract forţat etc. Faptele ilicite omisive sunt astăzi
în curs de multiplicare datorită creşterii numărului obligaţiilor legale de securitate, mai
ales în domeniul dreptului consumului, dreptului medical 1 etc..
În concluzie, inacţiunea este faptă ilicită în toate cazurile când legea prevede
imperativ obligaţia unei persoane de a acţiona într-un anumit fel, adică de a avea o
• conduită pozitivă, obligaţie care însă nu a fost respectată2 •
'
293. Abuzul de drept este o faptă ilicită civilă3 • Dreptul subiectiv conferă
titularului său anumite prerogative prin a căror exercitare se pot cauza prejudicii altor
persoane. De aceea, se pune problema de a şti dacă o persoană prin exerciţiul dreptului
său cauzează altuia un prejudiciu poate sau nu fi obligată .să-l repare, adică să răspundă·
civil. În alţi termeni, exerciţiul unui drept subiectiv, prejudiciabil pentru altul, poate fi
calificat ca fiind o faptă ilicită?
La prima vedere, această întrebare este surprinzătoare. În dreptul .roman s-a
afirmat într-o formulare celebră principiul neminem .
laedit
'
quz suo jure utitur, în
traducere „cel care uzează de dreptul său nu lezează pe nimeni". Potrivit acestui'
principiu, din moment ce exercită un drept recunoscut de lege, titulaµil său nu poate fi
răspunzător pentru consecinţele păgubitoare pe care le-a provocat altei persoane.
Nu trebuie însă ignorat faptul că drepturile subiective se exercită în sbcietate,
fiind recunoscute pentru ca titularii Ior să-şi realizeze anumite interese;· ele nu trebuie
exercitate în alte scopuri sau cu intenţia de a pr~judicia pe alţii sau a face rău. Într-un
cuvânt, ele nu trebuie transfonnate în instrumente de realizare a unei nedreptăţi.
Dimpotrivă, este necesar ca drepturile să fie exercitate „civiliter" cu grija de a nu
aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi membrii ai corpului
social. Aşa cum s-a spus: „dreptul subiectiv reprezintă atât temeiul juridiceşte garantat
de a cere altora un anumit comportament, cât şi măsura propriei conduite'4 .

1
A se vedea G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 387-390.
2
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 178.
3
A~,vedea I. Deleanu, Di:epturile subiective şi abuzul de drept, Ed; Dacia, Guj-Napoc~, 1988,
pp. 50-133. entru o analiză actuală a abuzului de drept, privit ca un caz special de răspu'ndere civi1ă în
dreptul nos , a se vedea L.R. Boilă, Argumente privind consacrarea abuzului de .drept ca o ipoteză
distinctă de răspundere civilă .în dr.epiul român, în RRDP nr. 3/2011, pp. 28"67.
4
1. Deleanu, op. cit., p. 51.
428 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Pentru. a rămâne în sfera licitului, drepturile civile trebuie exercitate în limitele

prevăzute de .lege sau a c.elor care decurg din bunele moravuri şi cu bună-credinţă. În
acest sens, art. 15 C. civ. dispune: „Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a
vătăma sau păgubi pe altul ori . într-un . mod excesiv şi nerezonabil, contrar
bunei-credinţe" • De asemenea, art. 14 alin. (1) C. civ. prevede: „Orice persoană fizică
1

sau persoană juridică trebuie să-şi exercite drepturile( ... ) cu bună-credinţă, în acord
cu ordinea publică .şi bunele moravuri".
Exercitarea drepturilor prin depăşirea· limitelor. lor juridice ori cu rea-credinţă,
contrar ordinii publice . şi exigenţelor care rezultă din conţinutul bunelor moravuri
constitui~ o· conduită ilicită sau .un abuz de drept. Dacă printr-o astfel de conduită
ilicită.sau abuzivă se cauzează altuia un prejudiciu, autorul său ~ste şi trebuie obligat
să îl repare; aşadar, se va• angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie
prejudiciabilă. ·

· Subsecţiunea a 2-a
. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei

294. Enmnerare. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale nu este suficient

să existe .o faptă prejudiciabilă; fapta cauzatoare de prejudiciu, dacă este ·conduită
umană, tr~buie să fie ilicită. Prin urmare, în .acele ipoteze în care fapta prejudiciabilă
nu are c;aracter ilicit, 'răspunderea civilă reparatorie nu există. Astfel, sunt anumite
împrejurări în prezenţa cărora, deşi fapta umană săvârşită cauzează un prejudiciu altei
persoane, răspunderea civilă nu se angajează, caracterul ilicit aJ faptei respective fiind
înlăturat: Vechiul 'Cod civil mi a reglementat împrejurările care înlătură ·sau exclud
caracterul ilicit al unei fapte prejudiciabile. În. schimb, noul Cod civil, în contextul
reglementării răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie, prevede şi
împrejurările.a căror prezenţă.în.momentul săvârşirii sale simt denatură să o lipsească
de caracterul virtual ilicit Şi astfel să .nu se nască sau să nu existe obligaţia autorului de
a repara prejudiciul suferit de victimă. Aceste împrejurări sunt: legitima apărare (art.
1360)„starea de necesitate (art. 1361-1363) şi îndeplinirea unei activităţi, impuse ori
permise de lege (art. 1364) .. De asemenea, săvârşirea faptei prejudiciabile în
exercitarea drepturilor subiective ale autorului său, cu excepţia abuzului de drept; este
o cauză care îl scuteşte pe acesta de obligaţia de a repara prejudiciul astfel cauzat;
numai că această .împrejurare, , care în realitate .înlătură caracterul ilicit al faptei
prejudiciabile, este prt'.văzută în art. 1353, în secţiunea destinată reglementării cauzelor
exoneratoare de răspundere. La acestea se mai adaugă şi consimtământul victimei sau
convenţiile elisive de răspundere, reglem~ntate în aceeaşi secţiun~, în art. 1355 civ. c.
295. Legitima apărare. Textul art. 1360 C. civ. nu defineşte legitima apărare,
dar în primul alineat prevede că: „Nu dat<?rează despăgubire cel care, fiind în legitimă

Pentru analiza abuzului de drept, aşa cum este reglementat în noul Cod civil, a se vedea: L.R.
1

Boilă, op. cit., pp. 61-66; S. Neculaescu, Ambiguităţi ale teoriei a.buzului de drept, în Dreptul nr. 3/2011,
pp. 94-103.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 429

apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu".· Aşa fiind„ pentru definirea ei se face

trimitere implicită la reglementările în materie ale Codului penal. Art. 19 alin. (2) din
noul Ccid penal prevede: „Este .în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta
pentru ·a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol
persoana sa, a. altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este
proporţională cu .gravitatea atacului". Din analiza acestui text, rezultă .că legitima
apărare presupune întrunirea următoarelor condiţii :
1
·
'a) să existe un atac material; imediat, direct şi injust;
b) atacul, în sensul de acţiune umână, să creeze un pericol pentru persoana celui
atacat, a altuia, a drepturilor acestora ori pentru un interes general;
c) să existe proporţionalitate între apărare şi gravitatea atacului2.
Săvârşirea faptei prejudiciabile în legitimă apărare o lipseşte de caracter ilicit şi
prin urmare răspunderea civilă nu se poateangaja. , > .
Art. 1360 alin. (2) C. civ. prevede că totuşi cel care a săvârşit o infracţiune prin
depăşirea limitelor legitimei apărări, prin exceŞ de apărare; va fi obligat „la plata unei
indemnizaţii adecvate şi echitabile"; .în cazul în care fapta păgubitoare a fost săvârşită
în interesul unei terţe persoane, cel . prejudiciat are acţiune împotriva acesteia în
temeiul îmbogăţirii rară justă cauză (art.. 1362 C. civ.) ..

2~6~„ Starea de necesitate. Starea de necesitate este definită legal în art. 20 alin.
(2) din: noul Cod·· penal· ca fiind o cauză care înlătură infracţiunea, adică înlătură
caracterul penal al unei fapte săvârşită în anuinite împrejurări. Pentru existenţa stării
de necesitate sunt prevăzute următoarele condiţii: a) să existe un pericol iminent;
b) acest pericol să ameninţe viaţa, integritatea corporală ori sănătatea· proprie a
făptuitorului ori a altuia sau un bun important al său sau al altei persoane ori.un interes
general; c) pericolul să nu poată fi înlăturat în alt mod; d) să se fi cpmis o faptă
prevăzută de legea penală de către persoana care unnăreşte să salveze acele valori;
e) urmările faptei să nu fie vădit mai grave decât dacă pericolul nu era înlăturat3 •
Săvârşirea unei fapte prejudiciabile în stare de necesitate face ca ea să fie lipsită
de caracter ilicit şi, pe cale. de consecinţă, .între cel care .a săvârşit-o şi persoana
· prejudiciată nu se angajează răspunderea civilă, adică nu se naşte un raport de obligaţii
delictuale. Cu toate acestea, art. 1361 C. civ. prevede că cel care a acţionat în stare de
necesitate a distrus sau deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile
proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este. obligat să repare prejudiciul cauzat
acelei persoane, potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză; tot astfel,
conform art. 1362 . C. civ., dacă fapta .prejudiciabilă a fost săvârşită în stare· de ·
necesitate ·în interesul unei terţe persoane, cel prejudiciat are acţiune împotriva
acesteia,· tot în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. Aşadar, fiind· săvârşită în stare de
necesitate, fapta prejudiciabilă este o faptă licită, din care se poate naşte uh raport
. .
1
Pentru analiza cuprinzătoare a acestor condiţii, a se vedea G. ~toniu, Legitima apărare, în
„Explicaţii preliminare ale noului Cod penal - articolele 1-52", coordonator G. Antoniu, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2011, pp. 180-193. .·
2
A se vedea CSJ, s. pen„ dec. nr. 1015/2001, în Dreptul nr. 5/2002, pp. 188-189.
3
A se vedea G. Antoniu, Starea de necesitate ... , op. cit., pp.193-201.
430 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

juridic de· obligaţii, dar numai dacă sunt întrunite condiţiile îmbogăţirii fără justă
cauză, condiţii prevăzute în art. 1345-1348 C. civ. Raportul obligaţional se naşte între
îmbogăţit, adică între cel care a acţionat în stare de necesitate pentru a se apăra pe sine
ori bunurile proprii sau, după caz, între terţa persoană în interesul căreia a săvârşit
fapta păgubitoare, şi însărăcit, care este persoana prejudiciată în aceste împrejurări.
Obligaţia care se naşte este una de restituire a valorii îmbogăţirii, în care îmbogăţitul
este debitor şi însărăcitul este creditor. Îmbogăţirea debitorului constă în valorile
economice salvate prin fapta săvârşită în stare de necesitate, iar însărăcirea creditorului
se obiectivează în valoarea pierderii economice care i~a fost cauzată.
Obligaţia de restituire în· cazul îmbogăţirii fără justă cauză are o dublă limită:
îmbogăţitul· este obligat să restituie numai valoarea îmbogăţirii sale, chiar dacă
însărăcirea reclamantului este mai mare; însărăcitul are dreptul să ·i se restituie doar
valoarea însărăcirii ·sale; chiar dacă îmbogăţirea pârâtului· este superioară (art. 1345
C. civ.). Obligaţiei de restimire i se aplică şi dispoziţiile art. 1639-1647 C. civ. cu
privire la modalitatea în care trebuie făcută restituirea în general.
Apreciem· că este asimilată stării de ne.cesitate în planul · dreptului privat şi
situaţia prevăzută de art. 1363 C. civ., unde se dispune că o persoană se poate exonera
de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea obligaţiei de a nu divulga
secretul comercial, dacă dovedeşte că divulgarea a fost impusă de împrejurări grave ce
priveau sănătatea sau siguranţa publică 1 ; divulgarea secretului comercial în orice alte
împrejurări constituie faptă ilicită şi antrenează răspunderea civilă pentru prejudiciul
cauzat în acest fel. ·

297. Săvârşirea faptei prejudiciabile în îndeplinirea unei activităţi impuse

sau permise de lege sau în executarea unui ordin al superiorului2. Este prevăzută
în art. 1364 C. civ: în următoarea formulare: „Îndeplinirea unei activităţi impuse ori
permise 'de lege sau ordinul.superiorului nu îl exonerează de răspundere pe cel care
putea să-şi dea seama de caracterul ilicit al ·faptei sale săvârşită în asemenea
împrejurări". Formularea acestui text este, în opinia noastră, cu totul deficitară.
Credem că era necesar să se facă deosebire clară între situaţia în care fapta cauzatoare
de prejudiciu este săvârşită în îndeplinirea unei obligaţii ·legale (stingerea unui
incendiu de către pompieri) sau cu permisiunea expresă a legii (serviciul
sanitar-veterinar ·care procedează la sacrificarea animalelor pentru stingerea unei
epizootii) .şi ipoteza în care săvârşirea ei are loc prin punerea în executare a unui ordin
dat de superior. Reglementarea în materie din art. 21 al nouiui Cod penal este mult mai
clară .şi cuprinzătoare3 ; de aceea o minimă ·coordonare a textelor în cauză ar fi fost de
mare utilitate. În orke caz, fapta săvârşită într-o asemenea activitate este în principiu
lipsită de caracter ilicit chiar dacă a cauzat un prejudiciu altuia, ceea ce înseamnă ·că

1
A -se vedea L Pop, Tabloul general al răspunderii civile În textele noului Cod civil, op. cit.,
p.158.
2
idem, pp. 158-159. · · ·
În .ceea ce priveşte unele comentarii recente referitoare la ;această ·cauză justificativă care înlătură
3

caracterul infracţional al unei fapte penale, a se vedea I. Molnar, Exercitarea unui drept sau îndeplinirea
unei obligaţii, în „Explicaţii preliminarii ale noului Cod penal, art. 1-52", op. cit„ pp. 201-21.1.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 431
1
anoajarea
o răspunderii autorului său este exclusă sau, aşa~ cum se. afirmă de regulă în
literatura de specialitate, el este exonerat de răspundere. In acelaşi context, apreciem
că excepţiile de· la această regulă trebuiau reţinute şi formulate expres şi explicit în
art. 1364 C. civ., având ca reper principal deosebirile care există între cele două categorii
de situaţii: atunci când fapta prejudiciabilă este săvârşită în îndeplinirea unei obligaţii
impuse sau unei activităţi permisă de lege, ea ~et..ili~it ,dQ~.atun~~
pers~~i.~ ca~.L~ti.~isl~9~~emi~)î~ schimb, în
Tpoteza în care fapta prejudiciabilă a fost săvârşită în executarea ordmulm dat de un
superior, ea va fi ilicită doar în ipoteza în care acel ordin a, avut un ·caracter vădit ilegal
sau abuziv (de pildă, un ordin de a ucide pe cineva, de a-l tortura sau a-i cauza o
vătămare corporală etc.) ori modul său de executare a avut un caracter ilicit şi a fost
săvârşit cu vinovăţie, indiferent că îmbracă forma intenţiei sau a culpei propriu-zise.
Urmează că formularea actuală a textului art. 1364 C. civ. este nereuşită şi în
mod· sigur va da naştere. la dezbateri în doctrină şi la o jurisprudenţă neunitară, un
remediu totuşi există. Dispoziţia din Codul civil ·poate fi interpretată şi aplicată
coroborând-o cu dispoziţiile art. 21 al noului Cod penal.

298. Săvârşirea faptei prejudiciabile în exercitarea normală şi legală a unui

drept subiectiv. Această împrejurare care înlătură caracterul ilicit al faptei
prejudiciabile este reglementată în art. 1353 C. civ. printre cauzele exoneratoare de
răspundere civilă, care prevede: „Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul
drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepţia cazului în care dreptul este
exercitat abuziv". .
Rezultă că atunci când a fost săvârşită în exercitarea unui drept subiectiv, fapta
prejudiciabilă nu este ilicită, confonn principiului neminem laedit qui suo jure utitur.
Este de esenţa oricărui drept subiectiv de a asigura, sub ocrotirea legii, titularului său o
sferă de puteri şi o libertate, în limitele cărora el nu poate fi .răspunzător faţă de nicio
persoană. Astfel, de pildă, dacă proprietarul unui teren edifică o construcţk,
respectând distanţa legală faţă de limita proprietăţii învecinate şi prin aceasta
obturează vederea sau lumina casei vecinului său, nu săvârşeşte o faptă ilicită.
Peritru a nu constitui o faptă iliCită, exerciţiul dreptull;li subiectiv trebuie să fie
normal, adică în limitele interne şi ext~rne prevăzute de legile în vigoare, de uzanţe,
bunele moravuri şi cu bună-credinţă. In acest sens, art. 14 alin. (1) C. civ. instituie
imperativ chiar o obligaţie generală în sarcina tuturor titularilor de drepturi în
unnătoarea formulare: ~,Orice persoană ( „ . ) trebuie să îşi exercite drepturile ( ... ) cu
bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri". De asemenea, art. 15
dispune: „Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul
ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe".
Exercitarea drepturilor subiective peste limitele lor externe şi.interne rezonabile
ori în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori cu rea-credinţă este o faptă ilicită
care, aşa cum am arătat mai sus, constituie un abuz de drept2 • Majoritatea drepturilor

1
A se vedea CSJ, s. corn., dec. nr. 4718/2001, în Dreptul nr. 4/2003, p. 195;
2
În legătură cu abuzul de drept există mai multe concepţii care au fost elaborate în doctrina
juridică modernă. Pentru sinteza lor, a se vedea: I. Deleanu, op. cit., pp. 50-133; L.R. Boilă, op. cit.,
pp. 39-54; J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, op. cit., pp. 115-124.
432 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

subiective surit susceptibile de exercitare abuzivă -indiferent de sursa lor. Retinem că

există ·totuşi şi· drepturi .subiective, aşa-zise discreţionare, în legătură cu ex~rcitarea
cărora nu se poate purte problema abuzului -de drept, cum sunt: dreptul de a exhereda
fără nicio Jiinită şi fără motivare pe succesibilii care nu sunt rezervatari; dreptul de a
cere împărţeala buntirilor aflate în coproprietate; dacă nu .există convenţii contrare;
dreptul de apune _sfărşit la o toleranţă; dreptul de revocare·'!: donaţiilor între soţi;
dreptul de a. contracta, cu excepţia contractelor forţate etc. 1 In orice caz, în toate
ipotezele în care drepturile subiective se_ exercită abuziv, respectivul exerciţiu este o
faptă ilicită şi, îri situaţia în care a cauzat un prejudiciu, se va angaja răspunderea civilă
delictuală.

299. Omsimţământul .vi~timei. Clauzele de nerăspundere. Fapta prejudi-

ciabilă este lipsită· de caracter ilicit atllnci când victima a . consimţit, în prealabil,
printr-o c91wenţie sau printr-un act unilateral, la săvârşirea unei fapte, ştiind că există
riscul săi se cauzeze.un prejudiciu. Un. asemenea consimţământ, în realitate, constituie
o clauză de nerăspundere pentru prejudiciul care a fost cauzat.
Clauzele de nerăspundere în materie contractuală, în anumite limite, sunt
valabile, dar numai atunci când se referă la unele culpe determinate. Problema
valabilităţii unor asemenea clauze însă a fost pusă, în lipsa de reglementări exprese, în
materie delictuală. Poate oare victima să lipsească prin voinţa sa unilaterală ori printr-o
convenţie, încheiată anterior, fapta prejudiciabilă de caracterul său ilicit, înainte de a fi
săvârşită, renunţând la eventuala reparaţie cei s-ar datora?
Sub imperiul vechiului Cod civil, răspunsul a fost, multă vreme, negativ,
invocându-se caracterul imperativ al normelor ce alcătlliesc regimul juridic al
răspunderii delictuale. Totuşi, mai târziu, s-a admis că „o astfel de clauză este valabilă
dacă fapta prejudiciabilă a fost săvârşită numai cu o culpă uşoară" • În schimb, s-a
2

spus· că este lovită de nulitate absolută clauza prin care victima ar fi consimţit la
înlăturarea răspunderii pentru fapta prejudiciabilă săvârşită cu fr1tenţie sau din culpă
gravă.
Soluţia· a fost admisă numai pentru situaţiile în care prejudiciul s-a cauzat
referitor la· drepturile p_!.,trimoniJ!!e, adică la bunurile victimei. .Dimpotrivă, clauzele
elisive sau de nerăspundere delictuală. referitoare la. drepturile personale nepatri-
mohiale . - drepţul la sănătate, . la integritate corporală, dreptul la viaţă - erau
sancţionate cu nulitate absolută •
3

În doctrina din ultimele decenii s-a exprimat şi opinia că soluţia este prea
absolută. Astfel, s-a apreciat că şi în cazul încălcării unor drepturi personale
nepatrimoniale, clauzele care înlătură sau restrâng răspunderea delictuală trebuie totuşi
pnv1te uneori ca valabile, în acele ipoteze .când este vorba de vătămări lipsite de
~ravitate sau în măsura în care asemenea clauze ar fi !!!Qreptăţite prin scopul lor •
4

In acest sens, s-a exemplificat situaţia .sporturilo~ aşa-zi_~ violente '-- rugbiul, boxul,

1
A se vedea J .Flour, J .L. Aubert, E. Savaux, op. cit„ p. 120 şi notele de trimitere nr. 3-1 O.
2
C. Stătescu; C. Bîrsan, op. cit., 2008, p.182.
3
A se vedea: D. Alexandresco, op: cit., vol. V, p. 503; I. Stoenescu, op. cit., p. 123.
4
A se vedea: M. Eliescu, op. cit„ p. 162; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ 2008, p. 183.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 433

artele marţiale - în care jucătorii acceptă riscurile unor accidente, sub condiţia
respectării regulilor acelui sport •
1

Noul Cod civil reglementează cuprinzător în art. 1355 problematica clauzelor

privind răspunderea civilă, fără a deosebi între delictuală şi contractuală. Aceste texte
legale, în linii generale, consacră soluţiile statuate anterior în doctrină şi validate de
jurisprudenţă. Din economia reglementărilor în discuţie rezultă că se face deosebire
între prejudiciile materiale, cauzate bunurilor victimei, şi prejudiciile cauzate
integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii acesteia.
În ceea ce priveşte prima categorie de prejudicii, art. 1355 alin. (2) C. civ.
prevede clar şi ferm: „Sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru
prejudiciile cauzate, printr-o simplă imprudenţă sau neglijenţă, bunurilor victimei". În
schimb, în alin. (1) al aceluiaşi articol se dispune prohibitiv: „Nu se poate exclude sau
liI!lita, prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul material
cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă".
Referitor la cea de a doua categorie de prejudicii, art. 1355 alin. (3) prevede:
„Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii nu
poate fi înlăturată ori diminuată (evident prin clauze de nerăspundere - s.n. l.P.) decât
în condiţiile legii". Prin urmare, clauzele de nerăspundere pentru prejudiciile cauzate
integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii, în principiu, nu sunt valabile. În mod
excepţional totuşi, legile în vigoare exclud din sfera ilicitului unele fapte care pot
cauza vătămări ale integrităţii corporale sau sănătăţii, a căror săvârşire a fost
consimţită, cum sunt: intervenţiile chirurgicale, donarea de sânge, prelevarea de
organe, unele violenţe care se produc cu prilejul unor activităţi şi întreceri sportive etc.
În schimb, clauzele de nerăspundere sunt interzise şi deci nule în ceea ce priveşte
faptele care sunt îndreptate contra vieţii celui care şi-a dat consimţământul la
săvârşirea lor, precum şi în cazul altor fapte interzise explicit de legea imperativă cum
este traficul de persoane.
Clauzele sau convenţiile de nerăspundere, atunci când sunt permise explicit sau
implicit de către lege, vor fi valabile numai în ipoteza în care consimţământul la
săvârşirea faptei care poate fi prejudiciabilă întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
consimţământul trebuie să fie dat de către titularul dreptului sau, dacă legea prevede
expres, de către un reprezentant al acestuia (de pildă, în caz de intervenţii chirurgicale
de urgenţă asupra celui care se află în stare de inconştienţă sau asupra unei persoane
lipsite de discernământ datorită vârstei sau alienaţiei mintale); consimţământul să fie
informat şi liber exprimat; consimţământul să privească drepturi asupra cărora să se
poată dispune (în general este vorba de drepturi asupra bunurilor şi în anumite limite
de drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la integritate corporală sau la
sănătate); să nu existe interdicţii sau limite prevăzute de lege care să excludă, explicit
sau implicit, consimţământul la săvârşirea faptei în cauză [art. 22 alin. (2) noul Cod
penal prevede că în cazul infracţiunilor contra vieţii consimţământul persoanei
vătămate nu produce efecte].

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 162. Pentru practica judiciară, exemplificativ, a se vedea TS, s.
1

civ.,dec.nr.121/1981,înRRDnr.9/1981,p.63 ·
434 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Este necesar să reţinem că în premieră pentru ţara noastră, noul Cod penal .în
art. 22 reglementează condiţiile în care consimţământul persoanei vătămate face .ca o
faptă penală să fie considerată justificată pentru a înlătura caracterul său de infracţiune 1 •
De aceea, în aprecierea validităţii diferitelor clauze de nerăspundere, dispoziţiile
art. 1355 C. civ. vor trebui aplicate în coroborare cu prevederile art. 22 noul C. pen.
În final, menţionăm că analiza atentă a regimului juridic al clauzelor care au ca
efect înlăturarea caracterului ilicit al faptei prejudiciabile ne permite .să constatăm că
victima potenţială, în realitate, nu consimte săi se cauzeze un prejudiciu, ci este de acord
doar cu săvârşirea faptei, asumându-şi expres riscul unui eventual prejudiciu care i-ar
putea fi cauzat. În acest sens, art. 1355 alin. (4) C. civ. prevede că declaraţia de acceptare
a riscului producerii unui prejudiciu nu echivalează, prin ea însăşi, de plano şi fără
excepţii, cu o renunţare a victimei la dreptul de a obţine plata despăgubirilor.

Sectiunea
' a 4-a .
Raportul de cauzalitate

Subsecţiunea 1
Stabilirea raportului de cauzalitate

· 300. Necesitatea şi importanţa raportului d~ cauzalitate2• Pentru existenţa şi

angajarea răspunderii civile este necesar ca între faptul prejudiciabil şi prejudiciu să
existe un.raport de cauzalitate. De cele mai multe ori faptul prejudiciabil este o faptă
ilicită umană. Urmează că prejudiciul cauzat altuia, într-o asemenea ipoteză, trebuie să
fie consecinţa faptei ilicite.
La fel ca prejudiciul, raportul de cauzalitate este o condiţie necesară şi generală a
răspunderii civile, fără· a deosebi între răSpunderea delictuală şi contractuală şi
indiferent că este subiectivă sau obiectivă. Referitor la r~spunderea civilă delictuală,
necesitatea existenţei acestei· condiţii rezultă din formularea mai .multor dispoziţii ale
noului Cod civil, cum sunt art. 1349 alin. (2), art. 1357 alin. (1), art. 1358-1359,
1372-1373, 1375-1376 şi 1378-1379, precum şi altele, în care se dispune în esenţă că
obligaţia de reparare intervine pentru „toate prejudiciile cauzate" sau pentru
„prejudiciul cauzat" printr-o faptă ilicită sau „cauzat de .un animal", „cauzat de un
lucru" sau „cauzat de mina edificiului" ori în alte situaţii. Importanţa raportului de
cauzaiitate apare cu evidenţă mai ales .în acele ·ipoteze în care răspunderea este
obiectivă, fără.vinovăţia persoanei răspunzătoare,
Raportul de cauzalitate este o condiţie materială sau obiectivă a răspunderii
civile care nu se confundă cu vinovăţia. Vinovăţia este o condiţie subiectivă.. Aşa se
explică faptul că poate exista raportul de cauzalitate, dar să lipsească vinovăţia, după

1
A se vedea I. Molnar, Consimţământul persoanei vătămate, comentarii, op. cit., pp. 211-217.
2
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 110-112; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., 2008, p. 183;
L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, opt cit., pp. 217-218.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 435

cum poate să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi să nu existe raportul de

cauzalitate. ·
Putem deci spune că fără raport de cauzalitate nu există răspundere civilă • Şi
1

mai mult, raportul de ·:cauzalitate este nu numai o condiţie a răspunderii, ci este în

acelaşi timp şi criteriul sau elementul în funcţie de care se determină întinderea
reparaţiei care se datorează victimei. Dreptul la reparaţie poate fi recunoscut numai
pentru prejudiciile care sunt, neîndoielnic, consecinţa faptei ilicite2 • Aşadar, în
cuantumul reparaţiei, de exemplu, nu pot fi incluse datoriile faţă de terţi ale victimei
care a decedat3 sau şi-a pierdut capacitatea de muncă, datorii născute din alte fapte şi
acte juridic.·: O asemenea daună este indirectă4• Aşa cum s-a arătat, noţiunea de
prejudiciu direct nu se confundă cu noţiunea de prejudiciu cauzat în mod direct. Sfera
noţiunii de prejudiciu direct . este mai largă, înţelegându-se atât prejudiciul cauzat
printr-o legătură cauzală directă, cât şi printr-o legătură cauzală indirectă. Prejudiciul
indirect este atunci când între el şi fapta ilicită nu există niciun raport de cauzalitate5.
În concluzie, răspunderea nu poate fi angajată în cazulîn care între fapta ilicită şi
prejudiciul suferit de victimă nu există un raport de cauzalitate direct sau indirect.
Raportul de cauzalitate, condiţie a răspunderii civile, lipseşte atunci când prejudiciul
este cauzat în exclusivitate de forţa majoră, uneori de cazul fortuit, de fapta ·unei terţe
persoane sau fapta victimei.

301. Stabilirea raportului de cauzalitate. În. cele mai frecvente situaţii,

. existenţa:raportului de ·cauzalitate este uşor de stabilit, legătura dintre fapta ilicită· şi
prejudiciu fiind evidentă, clară şi indiscutabilă. Astfel, de pildă, victima este lovită cu
cutitul în inimă şi moare imediat; decesul victimei este, în mod sigur, efectul aplicării
ac~lei lovituri. La fel, atunci când o persoană distruge sau sustrage ori înstrăinează
bunul altuia, raportul de cauzalitate între fapta ilicită Şi prejudiciul suferit de victimă
este evident.
Cu toate acestea; uneori stabilirea sau decelarea raportului de· cauzalitate devine
o problemă dificilă şi complicată.· Astfel, producerea ·prejudiciului poate fi precedată
sau însoţită de mai multe acţiuni sau inacţiuni dintr.e care ·unele pot fi directe sau
indirecte, succesive sau concomitente, imediate sau mediate, principale sau secundare,
alcătuind împreună ·un complex de împrejurări ·Şi evenimente, cu rol de. cauze
propriu-zise sau de condiţii, aşa încât este greu de decelat şi selectat care dintre ele, în .
multiplele lor legături de interacţiune şi chiar de interdependenţă, se află într-un raport
de cauzalitate suficient de caracterizat cu prejudiciul suferit de, victimă, pentru a fi
reţinute în câmpul cauzal şi a putea duce la antrenarea răspunderii civile delictuale a
diferitelor persoane. În acest fel, se pune problema,< de pildă; atunci când un~i persoane

1
.. A se vedea CSJ, s. pen., dec. nr. 1053/1991, în Dreptul nr. 1/1992, p. 84.
2
A se vedea TS, s. civ„ dec. nr.1437/1984, RRD nr. 8/1985, pp. 68-69. .: .
3
· A se vedea: TS, s. pen., ·dec. nr. 2309/1981, RRD nr„7/1982, p. 59; T. Jud. Suceava, dec. pen.
nr. 45211981, în RRD nr. 3/1982,p. 62.
4
Ibidem. ' ,
A se vedea: M. Eliescu, op; cit., p. '97; V. Stoica, Relaţia cauza(ă complexă .ca element.al
5

răspunderii civile delictuale în procesul penal, în RRD nr. 2/1984, p. 35.

-_!'
 436 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BLIGAŢIJLE

. i se aplică lovituri care prin natura lor nu sunt cauzatoare de moarte dar,. suferind de o
maladie cronică de inimă, face lin atac de. cord şi moare, dacă loviturile aplicate se află
sau nu în raport de cauzalitate cu decesul victimei 1? Tot astfel, fapta de a ascunde un
lucru furat care a fost dat în păstrarea unei persoane de către autoruLfurtului se află sau
nu în raport de cauzalitate cu prejudiciul suferit de victimă? De asemenea, fapta
paznicului de a fi uitat să închidă uşa magaziei din care o altă persoană a furat unele
materiale poate fi oare considerată cauză a prejudiciului încercat de către firma
respectivă? Răspunsul la aceste întrebări nu este facil de formulat şi argumentat
Pentru stabilirea raportului de· cauzalitate, în toate· situaţiile în care producerea
prejudiciului este precedată sau însoţită de mai multe fapte şi împrejurări, au fost
elaborate numeroase studii în doctrina juridică străină, în special .în cea gennană.
Aceste cercetări au influenţat şi pe autorii francezi 2 , de la care au fost preluate în
analizele unor doctrinari români 3 ; rezultatele obţinute se grupează în două mari teorii:
teoria s.au sistemul .echivalenţei condiţiilor şi teoria sau sistemul· cauzalităţii adecvate.
Un. al treilea sistem,' denumit al cauzei ·proxime, a fost elaborat în spaţiul dreptului
englez şi dreptului american. Aşa cum vom. vedea, î~ doctrina noastră juridică a fost
.construit ·Sistemul unităţii indivizibile .dintre cauză şi condiţii care, În linii generale,
este validat de soluţiile jurisprudenţei. În cele ce urmează vom încerca prezentarea lor
în sinteză.

302.Teoria sau sistemul echivalenţei condiţiilor

sau al condiţiilor „sine qua
non". Această doctrină a··fost elaborată de juristul german von Buri, ·preluată în
literatura juridică franceză de către majoritatea autorilor4 şi. aplicată de practica
judiciară :din. Franţa. Conform teoriei echivalenţei condiţiilor, în cazul în care nu se
poate determina cu precizie faptul cauzal, raţionamentul este simplu: toate faptele şi
împrejurările . care au fost indispensabile pentru producerea prejudiciului trebuie
reţinute ca fiind cauze ale acestuia, cu valoare cauzală egală, adică sunt echivalente. ·Pe
.cale .de consecinţă, fiecare fapt care precede rezultatul prejudiciabil şi în. lipsa căruia
acesta, ipotetic, nu s.,.ar fi produs, este considerat cauzal, alături şi deopotrivă cu
celelalte fapte şi împrejurări; aşadar, pentru ca un fapt să fie cauzal este suficient să fi
fost una din condiţiile „sine qua non" adică necesare producerii prejudiciului 5•
. Sistemul are' meritul de a izola condiţiile sau cauzele necesare în raport cu cele
care · 'sunt indiferente pentru producerea rezultatului şi, .de · asemenea,. meritul
) 1
. . ' .
A se vedea TS, în completul de 7 judecători, dec. nr. 40/1987, În RRD nr. 1/1988, p. 72.
2
Selectiv, a se vedea: A.Tune, Les recenteSdeveloppements des droits anglais et americain sur la
relation de causalite entre faute· et le dommage dont on doit reparation, .Revue intemationale de droit
compare, 1953, p. 5; P. Esmein, Trois problemes de responsabilite civile, Revue trimestrielle de droit civil
1934, p. 317; G. Marty, La relation de cause a effet comme condition de la responsabilite civile, Revue
trimestrielle de droit civil 1939, p. 685; Fr. Chabas, L 'influence de la pluralite des causes sur le droit a
} reparation, .Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1967. .
ţ 3
A se vedea: M. Eliescu, op. cit„ pp. 115-120; L. Pop, op. cit., pp: 218-222; C. Stătescu, C. Bîrsan,
op. cit., 2008,pp."187-190.
4
Teoria gennanului von Buri a fost expusă în Franţa în principal de către P. Marteau, în ·teza sa de
doctorat La notion de causalite dans la responsabilite civile, Aix-en-Provence, în anul 1913.
5
A se vedea G. Vuiey, P. Jourdain, op. cit., p. 188. .
FAPTELE JURIDICE ILICITE 437
simplicităţii. Nu esţe însă mai puţin adevărat· că a fost criticat pentru motivuLcă
lărgeşte prea mult câmpul cauzal, .permiţând_ să fie .reţinute drept cauze ale rezultatului
produs fapte foarte îndepărtate în timp sau al căror rol a fost neglijabil ori .nu-au
contribuit la producerea lui. Aşa. de pildă, sunt considerate cauze· ale prejudiciului cu
valoare egală,· alături de condiţiile într-adevăr cauzale, şi unele· condiţii care constituie
doarprilejul pentru ca fapta cauzatoare de prejudiciu să producă acel rezultat.
De asemenea; se poate observa că nu se face niciun fel de ierarhizare sau gradaţie între
condiţiile „sine . qua _non", în funcţie. de contribuţia lor ·efectivă la producerea
prejudiciuluL - ·
Un exemplu va fi edificator. De pildă; proprietarul unui automobil l-a lăsat .
într-un loc public, uitând să-l închidă cu cheia; între. timp, automobilul este furat şi
autorul foitului săvârşeşte din culpa sa un accident ~ănind grav o persoană; neglijenţa
proprietarului poate·-. fi considerată o condiţie „sine qua non" a prejudiciului cauzat?
Deşi este doar o condiţie prilej a rezultatului păgubitor, conform teoriei echivalenţei
condiţiilor necesare răspunsul ar trebui să fie afirinativ. În acestfel, condiţia-prilej este
ridicată la Tangul de cauză a prejudiciului, ceea ce- din puncfde vedere_juridic este
discutabil. . .

303. Teoria sau sistemul cauzei adecvat~·. 'Pentru' a ·înlătura neajunsurile

primului si'stem,. în această te'orie, în diferite variante, se încearcă să- se facă o selectare.
între antecedent~le prejudiciulu1 1• Astfel,· dintre condiţiile .necesare· sau.sine_ qua non,
sunt considerate cauze numai acele fapte sau împrejurări 'anterioare · care . în mod
norinal, obişritiit, potrivit ·experienţei umane' au· capacitatea obiectivă de a produce un
rezultat de genul celui care s-a produs. Aşadar; trebuie îp.lăturate din câmpul cauzal
-acele fapte necesare care, numai accidental, detennină sau p~t detennina ·producerea
unui asemenea rezultat. . - .
, . Teoria are mai multe .variante; într-o variantă, numită a „cauzalitătii suficiente"
.se face distincţie _între ~fectele no~ale şi. efectele excepţionale.' ori efectele
proporţionâle şi_ .disproporţionale ale eveniinentului prejudiciabil, . astfel încât se
apreciază că. numai primele pot fi considerate ca prejudicii directe şideci reparabile.
De .asemenea, s-a încercat să se facă apel : şi la distincţia dintre efectele tipice . şi .
efectele atipice ale diferitelor evenimente cauzatoare de prejudiciu2 :
· În legătură cu . acest sistem, indţferenLde ··variantele .sale, . se pune problema
criteriului în funcţie de. care se poate califica. o faptă sau· împrejurare ca .fiind adecvată
pentru producerea unui anumit rezultat. Acest criteriu esteideea de previzibilitate, care ·
.însă este pnvită diferit. Unii autori au avtit în· vedere previzibilitatea subiectivă,
potrivit căreia este calificată drept· cauză adecvată acea faptă care, la săvârşirea ei,
putea să-i apară autorului său ca fiind de natură a provoca rezultatul produs. În opinia
-majoritară se ia în considerare previzibilitatea 'obiectivă, adică prognosticul obiectiv
retrospectiv şi nicidecum psihologia autorului; aceasta înseamnă· că un fapt, condiţie

Sistemul a fost susţinut iniţial de filosoful german von Kries şi reluat sub diferite forme de Max
1

Riimelin şi von Liszt. A se vedea AM. Honore,Jnternational Encyc/opedia of Compar.ative Law, voL XI,
capitolul VII, nr. 19 şi 80-93.
2
A se vedea G. Viney, P. Jourdain, op. cit„ pp. 189-190. _
 438 TRA TATELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

sine qua non, poate. fi calificat cauză. adecvată. a prejudiciului dacă; în momentul .în
care el s-a produs, putea normal, prin raportare la cu~oştinţele umane în general şi a
celor oferitede Ştiinţă, să fie' susceptibil de a provoca acel rezultat. ·
Indiferent de înţelesul care se dă ideii de previzibilitate, rezultatul este aproape
identic. şi. criticabil,· deoarece se ajunge·· Ia o regretabilă confuzie între cauzalitate şi
vinovăţie. Pe de altă parte, deşi cazurile sunt mai rare; nu .este exclus ca legătura
· cauzală.să· existe între o faptă şi consecinţele sale atipice. Nu întotdeauna legătura
cauzală este obligatoriu să aibă () expresie adecvată şi tipică. Oricum, teoria este
· criticabilă deoarece existenţa raportului calizal obiectiv dintre fapta ilicită.şi prejudiciu
este înlocuită cu reprezentarea despre existenţa acestui raport. .
Ambele teorii sau sisteme. d~ sorginte germană prezintă anumite inconveniente.
De aceea, autori de prestigiu militează pentru o teorie sau sistem intermediar în care să
se aibă în vede.re avantajele justi.fieate .Pe care le ofera fiecare dintre e.I. e. 1• .
> - • -, - ' , • : •

304. Teoria sau sistemul cauzei proxime. Sistemul a fost elaborat în, dreptul
anglo-saxon' şi a a\rut ca fundament teoretic alegatia filosofului iluminist Francisc
a
Bacon: ,,Ar fi pentru drept o sarcmă fără de sfârşit de determina cauza cauzelor şi
acţiunea unora .faţă de celelalte. De aceea, el se• mulţumeşte cu cauza imediată ·şi
judecăacţiuriile cu ajutorul acesteia, fără să urce la una anterioară" •
2

.La debutul său şi apoi 'o anumită perioadă de timp, prin cauza proxima s-a
Înţeles proximitatea temporală.. În această concepţie, se 9onsidera drept cCaUZă. a
prejudiciului numai fenomenul, fapta sau î1nprrjurarea. irnediat anteiioară în timpul
producerii acesttiia, apreciindu-se că îri ·lipsa ei, chiât dacă ar fi existat celelalte
împrejurări, prejudiciul nu s-ar fi produs3 • Deşi. teoria a primit o oatecăre consacrare,
mai mult formală, înjurisptudenţâ engleză, se pare că' astăzi a fost părăsită aproape în
unanimitate.·· . '
Ulterior, unii autori au susţinut că proximitatea cauzei trebuie ataşată gradului de
eficienţă a fapfuhli dăunător în· raport cu prejudiciul·. sau trebuie înţeleasă şi ·calificată
ca atare ·făcând apel la ideea de probabilitate sau de previzibilitate. Se vorbeşte astfel
de „cauzalitatea eficientă"4 ·sau „cauzalitatea directă" 5 : ··
. . ' Eşte .necesar să menţionăm că pe lângă aceste teorii s-au· susţinut şî altele
întemeiate pe distincţia dintre. împrejurările care .•au . ·creat .posibilitatea producerii
pagubei şi cele care au transformat posibilitatea în realitate sau dintre posibilitatea
abstracţă şi·posibilitatea concretă a producerii prejudieiu1ui. De asemenea, în perioada
regimului politic anterior anului 1989, a c:Unoscut o oarecare consacrare şi aşa~zisa
teorie a :cauzalităţii necesare, construită pe bazele ideologice ale socîetăţii din acea
6 . '
vreme .. ·

1
Ase vedea: .J.:Flour,J.L.Aubert, E. Savaux, op. cit., pp. 150-~54; Ph. Brun, op. cit„ pp.H6-150;
G. Viney;P. Jourdain, op. cit„ pp. 190-193. · ·
2
· · M. EliescU., op: cit„ p. H 7.
3
A se vedea A.M, Honore, op. cit„ pp. 74-76.
4
Jdem, pp. 67-70.
5
. . Idem, pp. 72-73. . .
6
A .se vedea IM. Anghel, M.E Popa, Fr. Deak, .op. cit„ •p.'92 şi unn.;T.R .. Popescu, P. Anca, .op.
cît„ p. 177;C Stătescu, C Bîrsan, op..cit., pp. 190-191.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 439

305. Teoria sau sistemul unităţii indivizibile dintre cauză şi condiţii. Con-
structia acestui sistem este rezultatul unei sinteze selective a tuturor celorlalte. Ea se
dato;ează unuia dintre cei mai mari autori din doctrina românească a dreptului civil.
Sistemul ni se pare cel mai judicios. În fundamentarea lui se porneşte de la ideea justă
potrivit căreia în stabilirea rap01tului cauzal trebuie avut în vedere că fenomenul-cauză
nu acţionează singur, izolat, ciîn ambianţa unor condiţii externe care „fără a produce
efectul păgubitor, au favorizat totuşi producerea acestui efect, înlesnind naşterea
procesului cauzal, grăbind şi favorizând· dezvoltarea lui sau agravându-i rezultatele
negative. O posibilitate abstractă, o simplă eventualitate ( ... ) a fost prefăcută astfel
într-o posibilitate concretă şi actuală, care de altfel a şi condus la .realizarea efectului
negativ produs. În aceste situaţii socotirn că, din punctul de vedere al răspunderii
juridice, asemenea condiţii exterioare, care au contribuit precumpănitor la realizarea
efectului păgubitor ( ... ) alcătuiesc, împreună cu împrejurarea cauzală, o unitate
indivizibilă, în cadml căreia asemenea condiţii dobândesc şi ele, prin interacţiune cu
cauza, caracter cauzal" 1•
Unitatea acestor împrejurări este dată de faptul că ele concură ca un tot unitar la
producerea prejudiciului, astfel încât trebuie recunoscută eficienţa cauzală a fiecămia
dintre elementele complexului cauzaI2. Cu alte cuvinte, între cauza principală şi
condiţii este o unitate. indivizibilă, raportul de cauzalitate cuprinzând nu numai faptele
care constituie cauza.necesară şi directă, ci şi condiţiile cauzale, fapte care au făcut
posibilă acţiunea cauză sau i-au asigurat ori agravat efectele dăunătoare. Aşa se
explică, în· planul• dreptului civil, antrenarea răspunderii instigatorilor, complicilor,
favorizatorilor şi tăinuitorilor3 • În acest sens, art: 1369 alin. (1) C. civ. dispune cu
claritate: „Cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudicili,
l-a ajutat în orice fel să ·îl ·pricinuiască sau, cu bună-ştiinţă, a tăinuit bunuri ce
proveneau dintr-o faptă ilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia, răspunde
solidar cu automl faptei", iar în alineatul următor· se prevede: „Dispoziţiile alin. (1) se
aplică şi în privinţa celui care, în orice fel, a împiedicat ori a întârziat chemarea· în
judecată a automlui faptei ilicite:".·.. . .
După cum s-a arătat, pentru stabilirea faptelor care intră în câmpul cauzal,
adeseori, se recurge Ia efectuarea de expertize de specialitate: medicale, tehnice,
contabile etc. În acest mod se urmăreşte să se determine ştiinţific ţoate corelaţiile
di.nfre fapte şi împrejurări, reţinându-se în câmpul cauzal doar acelea care au contribuit
direct sau indired, nemijlocit sau ,mediat la producerea prejudiciului a cărui reparare
. este cerută. Cercetarea _se încheie cu stabilirea de către judecător, pe bază de probe, a·
cauzelor principale şi secundare, interne şi externe,. concurente ori asociate, precum şi
a condiţiilor care au asigurat sau facilitat acţiunea cauzelor4,.

1
M. Eliescu, op. cit., p. 13 l.
2
A se vedea V. Stoica, op. cit., p. 34. ·
3
A se vedea: Plenul TS, dec. de îndrumare nr. 111957, în CD 1957, p. 23; idem, dec. de îndrumare
m. 23/1963, în CD 1963, pp. 77-78; TS, s. pen., dec. ni. 1769/1982, în RRD m. 6/1983, p. 60; idem, dec.
m. 2784/1982, în RRD m. 9/1983, p. 66. . ·
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., 2008, p. 193.'
4
-440 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Practica judiciară din ţara noastră este favorabilă, cu unele excepţii, sistemului
unităţii indivizibile dintre cauză şi condiţiile cauzale
1
•

Subsecţiunea
a 2.:.a
Cauzele care exclud existenţa raportului de cauzalitate (Cauzele
exoneratoare de răspundere)
- .
306. Noţiune. Reglementare. Sub titlul „Cauze exoneratoare de răspundere" în
secţiunea a 2.~a, Capitolul IV, Titlul II, Cartea a V-a, noul Cod civil reglementează
printre altele: forţa majoră şi cazul fortuit (art. 1351 ), fapta victimei şi fapta terţului
(art. 1352). Dacă prejudiciul este cauzat exclusiv de o asemenea împrejurare sau, după
caz, faptă, este exclusă existenţa raportului de cauzalitate între fapta pârâtului, oricât
de ilicită ar fi, şi prejudiciul suferit de victimă; pe cale de consecinţă, lipsind raportul
de cauzalitate, condiţie obiectivă necesară pentru angajarea ei, existenţa răspunderii·
civile este exclusă. De aceea, sintagma „cauze exoneratoare de răspundere", deşi este
folosită, prin tradiţie, în legislaţia noastră, inclusiv în noul Cod civil, şi de căti:e toţi
autorii în materie este criticabilă. Din această co locuţiune, s-ar părea că· prezenţa
acestor situaţii în câmpul cauzal nu ar determina inexistenţa răspunderii civile.
Răspunderea există. Efectul lor ar ·consta doar în faptul că pârâtul este scutit de a
răspunde. În realitate, existenţa răspunderii este exclusă. Subliniem din nou că aceste
împrejurări - forţa majoră, cazul fortuit, fapta victimei şi fapta terţului - exclud direct
şi, în acelaşi timp, pe de-a-ntregul legătura sau raportul de cauzalitate dintre fapta
ilicită sau alt fapt prejudiciabil şi prejudiciu suferit de victimă. Nu este însă mai puţin
adevărat că sunt şi ipoteze în care raportul de cauzalitate este exclus numai în parte,
când răspunderea va fi doar parţială. In afară de asemenea ipoteze, credem că în lipsa
deplină a raportului de cauzalitate, răspunderea civilă este exclusă. Pe cale de
consecinţă, în aprecierea noastră, se impune renunţarea la sintagma „cauze
exoneratoare de răspundere" şi înlocuirea ei, măcar în doctrină, cu colocuţiunea
„cauze care exclud în totul sau în parte existenţa raportului de cauzalitate" cel puţin
din motive de acurateţe terminologică.

307. Forţa majoră. Este reglementată şi definită în art. 1351 C. civ. alături de
cazul fortuit. Astfel, în primul alineat al acestui articol se dispune:. „Dacă legea nu
prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea civilă este înlăturată atunci
când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit".
Vechiul Cod civil nu a cuprins o definiţie legală a forţei majore şi nici nu a
prevăzut criteriile în funcţie de care poate fi deosebită de cazul fortuit. Aşa se explică
. faptul că definirea ei a fost o sarcină a doctrinei juridice2 ; de asemenea, pentru a

I A se vedea: TS, în complexul de 7 judecători, dec. nr. 40/1987, în RRD nr. 1/1988, p. 72; CSJ,
s. pen., dec. nr. 765/1990, în Dreptul nr. 6/1991, pp. 66-67;.idem, dec. nr. 570/1990, în Dreptul nr. 111991,
pp. 71-72.
2
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 239 şi unn.; M. Eliescu, op. cit., p. 208; L. Pop,
op. cit., p. 372; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 305.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE . 441

distinge forţa majoră de cazul fortuit s-au elaborat, în cursul vremii, diverse teorii • Nu
1

mai puţin o bogată jurisprudenţă s-a dezvoltat privitor la condiţiile care definesc forţa
majoră.
· Noul Cod civil defineşte forţa majoră. Astfel art. 1351 alin. (2) prevede: „Forţa
majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil".
Textul reproduce întocmai.definiţia forţei majore formulată de doctrina de specialitate
sub imperiul vechiului Cod civil. . . . ·
Definiţia legală reprodusă mai sus ne arată că forţa majoră este o împrejurare de
origine externă, cu caracter excepţional, care este imprevizibilă şi absolut invincibilă şi
inevitabilă. Aşadar, pentru ca un eveniment sau o anumită împrejurare să poată fi
calificată forţă majoră· este .necesar să îndeplinească în mod cumulativ trei. condiţii: să
fie externă, imprevizibilă, absolut invincibilă şi inevitabilă. ·
A. Exterioritatea. Forţa majoră a fost şi continuă să fie o împrejurare care îşi are
. originea sau etiologia în afara celui care în aparenţă ar fi chemat să răspundă, precum
şi câmpului său de activitate. Acest caracter al forţei majore a fost cu claritate pus în
evidenţă de practica judiciară, mai ales în legătură cu· răspunqerea pentru prejudiciile
cauzate de· lucruri şi . animale. Astfel, s-a statuat că forţa majoră constă într-o
împrejurare externă fără vreo legătură cu lucrul care a produs prejudiciul sau . cu
. însuşirile sale2• Împrejurări ca spargerea ori explozia ·unui cauciuc, ruperea unei piese,
urinare a unui defect de fabricaţie sau altele simifare sunt cazuri fortuite, având
originea în interiorul lucrului şi în câmpul de activitate a celui răspunzător, neputând
constitui cazuri de forţă majoră3 •
Evenimentele de forţă majoră sunt, de cete mai multe ori, fenomene naturale
extraordinare, străine de activitatea şi voinţa omului, cum sunt: cutremurele grave,
.inundaţiile catastrofale, alunecările de teren, trăsnetele, tornadele etc. De asemenea,
sunt cazuri de forţă· majoră şi unele evenimente· sociale extraordinare, provocate de
oameni, cum ar fi tăzboaiele şi re\Toluţiile4 • ·
B. Imprevizibilitatea 5• Se referă, deopotrivă, la producerea împrejurării
respective şi· la efectele sau consecinţele sale. Dacă împrejurarea· putea fi· prevăzută,
cel chemat să răspundă săvârşeşte o faptă culpabilă deoarece nu a prevăzut-o şi nu a
. luat măsurile necesare pentru preîntâmpinarea sau evitarea urmărilor sale
prejudiciabile.
Literatura de specialitate a încercat să explice c~ se înţelege prin imposibilitatea
. de prevedere· a unui. eveniment şi a urmărilor sale. lntr.:.o interpretare extgentă, s-ar
putea afirma că omul este capabil şi trebuie să prevadă tot ceea ce este posibil să se
producă. Într-o asemenea concepţie, forţa majoră nu şi-ar mai găsi nicio aplicare
prac,tică6 • ·

1
Pentru analiza acestor teorii, a se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 202-208; L. Pop, op. cit.,
pp. 366-370.
2
. ,A se vedea: TS, s. civ., dec. nr. 424/1977, în CD 1977, p. 77; idem, dec. nr. 1096/1978, în RRD
nr. 1/1979, p. 55; idem, dec. nr. 1926/1989, în Dreptul nr. 8/1990, p. 83. · ·
3
A se vedea TS, s. civ., dec. nr. 424/1977, în CD 1977, p. 77.
4
5
A se vedea M.
.
Eliescu, op. cit., p. 210.
Idem; pp. 208-209.
6
Idem, p. 209.
442 ·TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Certitudinea sau puternica probabilitate a producerii unor eve1iimente cu origine

exterioară înlătură; în mod firesc, caracterul lor imprevizibil 1•. Este motivul pentm care
se admite că imprevizibilul se deosebeşte de previzibil 'cu ajutorul.unui criteriu de
normalitate, adică după cum un eveniment are caracter extraordinar, ·producându-se
extrem· de rar, sau dimpotrivă are un caracter normal, în sensul că se produce cu o
anumită regularitate. Astfel, s-a spus că inundaţia sau ·cutre1nurul, având o anumită
gravitate previzibilă, încetează a fi eveniment de forţă majoră· în acele teritorii sau
zone geografice unde. asemenea calamităţi constituie o stare norinală, obişnuită2 •. În
acest sens, practica judiciară a statuat că alunecările de teren frecvente, ploile
torenţiale din timpul verii, îngheţul din timpul iernii nu au caracter extraordinar, adică
nu sunt~ de regulă, fenomene imprevizibile, neputând fi calificate cazuri de forţă
majoră3 • ·.. ·· · · · · ·

. În doctrina noastră de specialitate s-a susţinut că pentru a fi în prezenţa unui caz

de forţă· majoră trebuie «~a împrejurarei{ externă să fie absolut. imprevizibilă4 ; altfel
spus, la nivelu.I actual al ştiinţei, să nu poată fi prevăzută de 'nimeni. Aşadar,
imposibilitatea. de prevedere s-ar aprecia luând' ca etalorl. prudenţa şi diligenta unei
persoane ce depune toată grija de care este capabil uri om în activitatea sa. Este vorba
de. o apreciere in abstracto, în care se are în vedere omul cel mai cunoscător şi cu cea
mai mare capacitate de prevedere. Urmează că aninci când mimai fo11a majoră exclude
angajarea răspunderii, legea impune. tuturor să .dea dovadă de. o diligenţă maximă,
extraordinară, nefiind suficientă o diligenţă medie, ordinară. . . .
Această concepţie ni se pare exagerată. Credem că interpretarea actuală din
doctrina şi jurisprudenţa franceză eşte mult mai raţională~ potrivit căreia se admite că
în general judecătorii trebuie să cerceteze .doar dacă evenimentul respectiv a fost
rezonabil imprevizibil5; nu este necesar să se constate că a fost absolut impreviziqil.
Ar urma ca imprevizibilitatea unui eveniment să fie ra.portată la capacitatea şi diligenţa
unui om mediu, normal.prudent şi diligent, adaptând .standardul .unui „bun părinte de
familie" la activitatea pe. care o desfăşoară pârâtul şi având în vedere gradul său de
pregătire şi specializare în acel domeniu6 . · · , . _
În ce ne priveşte, ne d.eclarăm de a.cord cu soluţia.din dreptul francez. Apreciem
că ea se regăseşte şi în cuprinsul definiţiei legale a forţei majore în noul Cod civil.
Astfel, art. 1351 alin. (2) prevede că forţa majoră, printre altele, este un eveniment
imprevizibil, fără a-i alătura epitetul -„absolut". Credem că redactorii textului au
făcut-o deliberat. Aceasta cu atât mai mult că atunci când au.considerat că forţa majoră
trebuie apreciată în funcţie de însuşirile celui niai capabil·individ au procedat ca atare;
de pildă, în aceeaşi definiţie, în legătură cu alt caracter al forţei majore, s-a precizat

1
Ibidem.
2
Ibidem.
·? A se vedea: TS, s. civ., dec: nr. 1096/1978; în RRD nr. 1/1979, p. 55; idem, dec. nr. 186{)/l 989, în
RRD nr. 6/1987, p. 71; idem, dec. nr.' 1271/E/1986, în RRD nr. 7/1987, p. 72.
4
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 305. ·
5
A se vedea G. Viney, P. Jourdain, op. cit., p. 279 şi jurispmdenţa la care se face t1imitere în notele
de subsol nr. 462-472. ·
6
Ibidem.
FAPŢELE JURIDICE ILICITE 443

expres că evenimentul extern şi imprevizibil trebuie să fie „absolut invincibil".

Aşadar, în concluzie, am putea spune că pentru a fi în prezenţa forţei majore este
suficient ca imprevizibilitatea evenimentului să fie normală; aceasta înseamnă. că nu
este necesar să fie vorba de o imprevizibilitate absolută, extraordinară sau de excepţie ..
C Absoluta· invincibilitate şi inevitabilitate. Un eveniment ·constituie .forţă
majoră numai dacă este .invincibil sau irezistibil şi inevitabil. Aşa cum prevede art.
1351 alin. (2) C. civ., invincibilitatea şi inevitabilitatea trebuie să fie absolute, adică
pentru 01ice persoană 1• Cele două atribute alcătuiesc unul şi acelaşi caracter al ·forţei
majore. Aprecierea lor se face in abstracto, avându-se ca etalon condiţia şi
posibilitatea persoanei care este capabilă să depună diligenţa şi prudenţa maximă de
care este în stare omul cel.mai dotat şi infomiat. Dimpotrivă, dacă imposibilitatea de a
preîntâmpina, învinge şi evita evenimentul respectiv şi consecinţele sale prejudiciabile
este doar relativă, în sen·sul că putea fi învins sau evitat de către un om cu capacitate,
pmdenţă şi diligenţă maxime, dar cel chemat să răspundă nu a depus ori nu a fost
capabil să depună asemenea străduinţe în acest scop, nu suntem .Îll prezenţa forţei
majore; răspunderea se va putea angaja şi pârâtUl va fi obligat să repare prejudiciul.
O simplă împrejurare externă, invincibilă numai relativ, adică numai pentru cel în
ca:uză, nu constituie forţă majoră, ci eventual un caz fortuit. Această exigenţă deosebit
de severă pentm calificarea juridică a forţei majore se relevă mai ales în materia
răspunderii civile pentm prejudiciile cauzate de lucmri (art. 1376-1377 C. civ.) şi în
general în spaţiul răspunderii civile delictuale obiectiye, fără vinovăţia persoanei
răspunzătoare.
· Invincibilitatea şi inevitabilitatea absolută ale forţei majore sunt şi trebuie
examinate direct şi proporţional cu progresul tehnico-ştiinţific dintr-o societate dată,
fiindcă ceea ce într'-un moment sau într-un interval de timpeste absolut imposibil de
îrivins şi evitat poate ·să devină în viitor posibil de stăpânit şi înlăturat. Astfel, unele
evenimente naturale extraordinare, care în prezent sunt absolut invincibile, irezistibi.le
şi inevitabile, este posibil să fie evitate sau pur şi simplu bimite fără .prea mare
greutate de către generaţiile viitoare. ·
Efectul principal al forţei majore este excluderea în ..totul sau în parte a
răspunderii civile. Aceasta în funcţie de faptul dacă forţa majoră este singura cauză a
prejudiciului sau, dimpotrivă, prejudiciul a fost cauzat de forţa majoră împreună sau în
concurs cu alte fapte sau împrejurări.
În situaţia în care forţa majoră este singura cauză a prejudiciului, este exclusă
automat existenţa raportului de
cauzalitate dintre fapta pârâtlllui şi prejudiciu; de
asemenea, indirect este exclusă şi vinovăţia persoanei respective în cazul răspunderii
civile subiective. Aşadar, în lipsa condiţiilor prevăzute de lege, angajarea răspunderii
civile faţă de victima prejudiciată nu mai este posibilă; în alţi termeni, răspunderea
civilă nu există.

În acelaşi sens s-a pronunţat constant practica judiciară şi sub imperiul ~echiului Cod civil în care
1

forţa majoră nu a fost definită. A se vedea: TS, s. civ., dec. nr. 358/1977, în CD 1977, p. 77~ idem, dec.
nr. 1096/1978, în RRD nr. I/1979, p. 55; idem, dec. nr. 1860/1986, în RRD nr. 6/1987, p. 71; ide_m, dec.
nr. 1271/E/1986, în RRD nr. 8/1987, p. 72.
444 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Este însă posibil ca forţa majoră să nu fie cauza exclusivă a prejudiciului,

· situaţie în care pot exista ipoteze diferite. Aşa de pildă, prejudiciul a fost provocat de
forţa majoră împreună cu una sau mai multe împrejurări· care sunt simple cazuri
fortuite. Evident că atunci când şi cazul fortuit. este cauză exoneratoare de răspundere
civilă, el va produce efecte identice cu forţa majoră; cu alte cuvinte, răspunderea civilă
va fi exclusă în totaiitate. Dimpotrivă, în ipoteza în care legea prevede expres că numai
forţa majoră exonerează 'de răspundere, obligaţia de reparare a celui chemat să
răspundă va fi proporţională cu contribuţia cazului fortuit la producerea prejudiciului;
altfel spus, răspunderea civilă este numai parţial exclusă.
De asemenea, prejudiciul poate fi cauzat de forţa majoră în concurs cu unele
fapte sau împrejurări, altele decât cazul fortuit. Bunăoară, un prejudiciu este cauzat de
un animal sau un lucru în cursul unui eveniment de forţă majoră. Aşa cum s-a spus,
într-o atare ipoteză, trebuie deosebit după cum animalul sau lucrul a fost un simplu
instrument pasiv prin mijlocirea căruia forţa majoră a cauzat singură prejudiciul sau,
dimpotrivă, forţa majoră nu a avut alfrol decât' să contribuie, alături de animal sau de
lucru, la producerea prejudiciului. În primul caz, forţa majoră exdude existenţa
răspunderii civile, iar în celălalt caz, răspunderea va fi înlăturată numai în parte,
proporţional cu contribuţia forţei majore la producerea prejudiciului •
1

308. Cazul fortuit. Sintagma a putut fi întâlnită şi în textele vechiului Cod civil.
Cu toate acestea nu a existat o definiţie legală a cazului fortuit. În schimb, având ca
repere statuările practicii judiciare, doctrina dreptului civil a încercat definirea lui şi a
învederat deosebirile care îl individualizează în raport cu forţa majoră. De asemenea, a
fost relevată importanţa practică a distincţiei dintre forţa majoră şi cazul fortuit2.
Noul Cod civil defineşte cazul fortuit în art. 1531 alin~ (3) ca fiind „un eveniment
care nu poate fi prevăzut şi nici·. împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să
răspundă dacă ev~;,,imentul nu s-ar fi produs". Formularea acestei definiţii legale are
la bază elementele principale ale definiţiei aparţinând doctrinei juridice. ·
Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de două feluri:
a) împrejurări interne, care îşi au originea în câmpul de activitate a celui care
este sau ar fi chemat să răspundă, fiind intrinseci lucrurilor şi animalelor acestuia, cum
sunt: viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricaţie, sperietura unui animal etc.,
împrejurări care nu sunt imputabile persoanei respective 3 ;
b) Împrejurări de origine externă, neimputabile persoanei . chemată să
răspundă, care nu au caracter extraordinar şi nu puteau fi prevăzute de către un tip
uman mediu şi nici prevenite ori evitate decât de omul cel mai capabil de o diligenţă şi
1
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 213; I. Li.ilă, Observaţii asupra relaţiei cauzale dintre.forţa
majoră şi fapta lucrului, în Dreptul nr. 1/1996, pp. 65-68. Pentru opinie contrară, a se vedea Fr. Deak,
Condiţiile şi fundamentul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, în RRD nr. 1/1967,
pp. 27-28. . . . .
2
A se vedea: TS, s. Civ., dec. nr. 424/1977, în CD 1977, p. 78; T. Jud. Prahova, dec.
nr. 544/E/1985, în RRD nr. 4/1988, pp. 59-60. . ·
~A se vedea: TS, s. civ., dec. nr. 1096/1978, în RRD nr. 1/1979, p. 55; idem, dec. nr. 1271/E/1986.
în RRD nr. 8/1987, p. 72; idem, dec. nr. 1926/1989, în Dreptul nr. 8/1990, p. 83. ·
FAPTELE JURIDICE ILICITE · 445
prudenţă maximă. Fac parte din această categorie: ploile torenţiale, cutremurele de
mică intensitate care· se produc frecvent în anumite zone teritoriale, inundaţiile care se
produc în mod obişnuit în unele locuri în fiecare primăvară 1 etc. · ·
Din cele arătate rezultă că împrejurările cazuri fortuite sunt evenimente care nu
puteau fi prevăzute de cel care ar fi chemat să răspundă şi care. nu pot fi împiedicate şi
nici evitate de către un om cu diligenţă şi prudenţă medie, obişnuită, normală.
Cazul fortuit, la fel ca forţa majoră, în· principiu exclude existenţa şi angajarea
răspunderii civile. Totuşi, distincţia dintre . cazril ·ftjrtuit şi forţa majoră· prezintă
importanţă mai ales în spaţiul răspunderii .delictuale. Aceasta pentru că sunt situaţii de
excepţie când numai forţa majoră. exclude răspunderea delictuală. Astfel de situaţii sunt:
răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general (art. 1376-1377 C. civ.);
răspunderea pentru prejudiciile cauzate de aniinalele ce le avem în pază juridică
(art. 1375 şi art. 1377 C. civ.); răspunderea pentru prejudiciile cauzate de accidente
nucleare (Legea nr.· 703/2001 ); răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina
edificiului (art. 1378 C. civ.); răspunderea pentru daunele ecologice (Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005); răspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele
produselor (Legea nr. 240/2004); răspunderea pentru prejudiciul cauzat de către
aeronave terţilor la sol (Codul aerian adoptat prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997).
Asemenea situaţii există şi· în spaţiul răspunderii civile contractuale, ·dintre care
exemplificăm următoarele: răspunderea în contractul de transport de persoane (art. 2004
C. civ.); răspunderea în contractul de depozit necesar (art. 2127-2130 C. civ.) etc.
În toate aceste ipoteze se poate spune că suntem în· prezenţa răspunderii civile
pentru cazul fortuit. Aşadar, persoana xăspunzătoare nu poate înlătura o asemenea
răspundere decât dacă va· dovedi că prejudiciul a fost cauzat de forţa majoră, fapta
victimei sau fapta unui terţ, cu condiţia ca acestea din urmă să prezinte caracterele
forţei majore (art. 1352 c.·civ.)2. •' . . .

· 309. Fapta victimei şi fapta unei terţe persoane. Art. 1352 C. civ. prevede:
„Fapta victimei· înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu au
caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile
în care, potrivit legii sau convenţiei · părţilor, cazul fortuit este exonerator de
răspundere". Aşadar, răspunderea civilă a pârâtului este exclusă, total sau parţial, după
cum fapta victimei sau fapta unui terţ a fost cauza exclusivă a producerii prejudiciului
sau, după ca2, alături de această faptă la originea prejudiciului se află şi alte
împrejurări. Înlăturarea răspunderii este determinată de absenţa, în tot sau în parte, a
raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtului şi prejudiciul suferit de reclamant.
1
A se vedea: TS, s. civ„ dec. nr. 424/1977, în CD 1977, p. 78; T. Jud. Prahova, dec. civ.
nr. 544/E/ 1985, în RRD nr. 4/1988, pp. 59-60.
Bunăoară, în ·ipoteza răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, încă sub imperiul
2

vechiului Cod civil, practica judiciară a statuat că simplul caz fortuit nu exclude naşterea obligaţiei de
reparare; păzitorul juridic al lucrului poate înlătura răspunderea numai dacă face dovada că prejudiciul s-a
· datorat forţei majore. Soluţia este deopotrivă valabilă şi în privinţa răspunderii pentru prejudiciile cauzate
de animale. A se vedea: TS, s. civ„ dec. nr. 1096/1978, în RRD nr. 1/1979, p. 55;. idem, s. mii., dec. nr.
85/1984, în CD 1984, p. 264; idem, s. civ., dec. nr. 1860/1987, în RRD nr. 6/1987, p. 70; idem, dec. nr.
1926/1989, în Dreptul nr. 811990,p. 83. · ·
446 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

.·. Pentru a fi cauze care înlătură angajarea răspunderii civile, fapta victimei şi fapta
unui terţ .trebuie să îndeplinească, în principiu, condiţiile forţei majore sau ale cazului
fortuit. Această afirmaţie este corectă doar pentru acele ipoteze de răspundere în care
forţa majoră şi cazul fortuit, deopotrivă, sunt cauze exoneratoare de răspundere civilă,
adică exclud existenţa şi angajarea acesteia. Soluţia rezultă din analiza textului art.
1352 C. civ. reprodus mai sus, conform căruia fapta victimei şi fapta terţului „înlătură
răspunderea chiar dacă nu îndeplinesc caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale
cazului fortuit, însă numai în cazurile în care ( ... ) cazul fortuit este exonerator de
răspundere". Urmează că în toate celelalte ipoteze în care numai forţa majoră înlătură
răspunderea civilă, pentru a produce acest efect, fapta victimei şi fapta terţului este
obligatoriu . să prezinte cumulativ caracterele forţei majore, adică să fi fost
imprevizibile, absolut invincibile şi inevitabile. De pildă, în cazul răspunderii pentru
prejudiciile cauzate de lucruri sau de defectele produselor, fapta victimei şi fapta
terţului, în mod obligatoriu, trebuie să aibă caracteristicile forţei majore; altfel,
răspunderea păzitorului juridic al lucrului ori, după caz, producătorului care a pus în
circulaţie bunul sau produsul cu defecte nu poate fi înlăturată invocând fapta victimei
sau fapta unei terţe persoane. De aceea, putem spune că răspunderea pentru
prejudiciile .cauzate de lucruri este· ci răspundere prin excelenţă şi în exclusivitate
pentru cazuri fortuite.

. . '
Sectiunea a 5-a
'
Vinovăţia autorului faptei ilicite

Subsecţiunea 1
Reglementare. Terminologie. Definiţia şi elementele vinovăţiei

310. Vinovăţia - condiţie necesară pentru angajarea răspunderii civile

delictuale. Textele art. 1357. . 1353 C. civ. instituie principiul răspunderii întemeiate pe
existenţa vinovăţiei autorului unei fapte ilicite şi cauzatoare de prejudiciu. Astfel, art.
1357 alin. (1) C. civ. prevede că obligaţia de reparare a prejudiciului revine celui care
l-a cauzat printr-o faptă ilicită „săvârşită cu vinovăţie". Mai mult decât atât, alineatul
(2) al aceluiaşi articol precizează: ,,Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai
uşoară culpă". Aşadar, obligaţia de reparare există atât în cazul vinovăţiei intenţionale,
cât şi a celei neintenţionale. În alţi tenneni, pentru angajarea răspunderii civile
delictuale pentru prejudiciile cauzate altuia, este necesar ca fapta ilicită care a cauzat
prejudiciul să· fie imputabilă autorului acelei fapte .
. Deşi este cerută de lege cu valoare de principiu, în concepţia dreptului civil
român, vinovăţia este ·o condiţie' necesară. numai în .anumite cazuri de răspundere
delictuală. Domeniul ei de . aplicare este, prin excelenţă, răspunderea pentru
prejudiciile cauzate prin fapta ilicită proprie, când condiţia vinovăţiei trebuie să fie
dovedită de către victima care pretinde să-i fie reparată paguba ce i-a fost cauzată.
Menţionăm că în cazurile în care răspunderea delictuală este obiectivă, tot mai
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 447

numeroase în ultima vreme, existenţa vinovăţiei dovedite sau chiar prezumate nu este
necesară.

311. Terminologie. În dreptul civil român, până în ultimele decenii ale secolului
trecut, condiţia subiectivă a răspunderii civile în general a fost desemnată prin
tenrienul de culpă care a fost utilizat în unele texte ale vechiului Cod civil, în practica
judiciară şi în lucrările doctrinei de specialitate 1• ·
. Având în vedere că termenul de culpă, potrivit sensului său propriu, nu poate
cuprinde în conţinutul său toate formele pe care Ie îmbracă această condiţie subiectivă
a răspunderii· civile, în urmă cu patru decenii, în literatura de specialitate s-a propus
înlocuirea lui cu termenul de „greşeală", pentru a desemna generic atât greşeala
intenţionată, adică dolul, intenţia sau viclenia, cât şi greşeala neintenţionată, prin care
se înţeleg imprudenţa şi neglijenţa. Principalul argument invocat a fost acela că
procedând astfel se va putea conserva terminologia specifică dreptului civil care, la
noi, a devenit uzuală de multă vreme 2•
Deşi au recunoscut existenţa unor deosebiri între răspunderea civilă şi ce~elalte
manifestări · concrete ale răspunderii juridice în ce priveşte ·conţinutul ·condiţiei
subiective, alţi autori au propus desemnarea acestei .notiuni prin tennenul de
„vinovăţie"3 • În acest mod, ar urma ca termenul de vino~ăţie să .devină unul de
. aplicaţie generală pentru întreaga răspundere juridică, indiferent de manifestările ei,
inclusiv pentru răspunderea civilă. Principalul argument invocat a fost unitatea
conceptului care, indiferent de ramura de drept, exprimă atittidinea autorului unei fapte
ilicite faţă de acea faptă şi urmările sale; unitatea de conţinut face necesară şi unitatea
de ordin terminologic. Se evită astfel folosirea ·termenului de culpă cu înţeles diferit: în
unele ramuri de drept pentru a desemna doar forma neintenţională a vinovăţiei, iar în
dreptul civil pentru a exprima atât formele intentionale, cât Şi cele neintenţionale4 •
Unificarea şi uniformizarea terminologică s-a realizat prin' textele noului Cod
civil în care s-a dat satisfacţie propunerii unor doctrinari, în sensul adoptării
termenului de „vinovăţie':, ca termen de aplicaţie generală, care este destinat să
înlocuiască tennenul de culpă sau „greşeală", pentru a exprima conditia subiectivă a
răspunderii civile. Astfel, încă 'în titlul preliminar, capitolul III, intitulat „vinovăţia" se
prevede că, de regulă· „persoana răspunde numai pentru. faptele sale săvârşite cu
intenţie sau din culpă" [alin. (1)]; această·dispoziţie de principiu este reluată în art.
1357 alin.· (i) C. civ., într-o formulare adaptată la specificul răspunderii civile
delictuale pentru fapta proprie, · unde se prevede: „cel care cauzează altuia · un
prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu intenţie sau din culpă, este obligat să-l ·
repare". Aşadar, termenul de „vinovăţie" a autorului faptei ilicite şi prejudiciabile este
utilizat pentru a desemna de acum înainte condiţia subiectivă a răspunderii civile.

Recent, într-un interesant studiu consacrat culpei, autoarea o numeşte evocator ·şi metaforic
1

'!eterna doamnă" a ·răspunderii civile .delictuale. A se vedea L.R. Boilă, Culpa „ eterna doanină" a
răspunderii civile delictuale, în RRDP ni. 2120 I O, p. 31. ·
2
A se vedea M. Eliescu, op. cit., pp. 17-18 şi I 70-179.
3
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. I95-196.
4
Idem, p. 195.
448 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

3_12. Definiţia şi elementele vinovăţiei. Dacă ne raportăm la dreptul celor mai

importante state europene trebuie să reţinem că această condiţie a răspunderii civile
continuă a fi denumită prin termenul de culpă; în dreptul francez „faute civile" 1; în
dreptul german „Verschulden"2; aceşti termeni acoperă toate formele vinovăţiei, atât
intenţionale, cât şi neintenţionale. Referitor la _noţiunea de culpă, în spaţiul european,
s-au conturat două concepţii. Astfel, în dreptul francez, majoritatea autorilor confundă
culpa cu ilicitul; mai exact, ilicitul şi imputabilitatea sunt două elemente alcătuitoare
ale culpei sau greşelii. De aceea, culpa este definită ca fiind încălcarea unei obligaţii
preexistente prin care se aduce atingere unui drept subiectiv sau unui interes legitim;
ea poate fi comisivă sau omisivă3 • Confuzia între cele două noţiuni, ilicitate şi
greşeală, 'este evidentă.
În schimb, în legislaţia germană şi în cea elveţiană, fapta ilicită şi culpa sau
greşeala sunt noţiuni distincte şi inconfundabile, cu valoare de condiţii de sine
stătătoare ale răspunderii civile4 . .
Literatura de specialitate din ţara noastră tradiţională defineşte vinovăţia ca fiind:
„Atitudinea psihică a autorului faptei ilicite şi prejudiciabile faţă de fapta respectivă
şi faţă de urmările acestei fapte "5 • Analiza acesteţ definiţii ne arată. că a fost preluată
în dreptul civil concepţia legii penale române îri. care vinovăţia este privită ca un
proces de conştiinţă compus din doi factori: un proces intelectiv şi un proces volitiv6•
Procesul intelectiv constă în reprezentarea în conştiinţa qnului a semnificaţiei
sociale · a faptei sale şi în prevederea sau cel puţin posibilitatea de prevedere a
urmărilor acelei fapte, pe care o săvârşeşte· în acel ·moment sau urmează să o
săvârşească. În. alţi termeni, vinovăţia presupune un anumit nivel de cunoaştere a
semnificaţiei sociale a faptelor şi eventUalelor urmări ale acestora. Aşadar, pentru a fi
răspunzător, omul trebuie să fie în măsură de a-şi da seama că faptele sale sunt de
natură a .încălca drepturile şi interesele legitime ale semenilor săi, adică să aibă
conştiinţa caracterului antisocial al conduitei sale. Fără această judecată de valoare, s-a
susţinut că nu.poate fi vorba de vinovăţie, iar în măsura în care răspunderea civilă este
subiectivă, nu poate lua naştere obligaţia de a repara prejudiciul injust suferit de către
altul. Urmează. că fără conştiinţa caracterului antisocial, contrar legii· sau moralei, al
faptei şi urinărilor ei, nu poate fi vorba de vinovăţie 7 •
Procesul volitiv este acela în care are loc deliberarea asupra faptelor şi asupra
motivelor care pot determina luarea _hotărârii de a desfăşura sau nu anumite conduite.
Aşadar, procesul volitiv are două faze: deliberarea şi decizia .sau hotărârea. Pentru
aceasta, volliţa trebuie să fie aptă de a decide conştient şi raţional şi în acelaşi timp
liberă, persoana în cauză având posibilitatea să aleagă între două sau mai multe soluţii

1
A se. vedea: G. Viney, P. Jourdain, op.' cit„ p. 363 şi urm; Ph. Malaurie, L. Ay~es,
Ph. Stoffel-Munck, Les obligations, Defrenois, Paris, 2003, pp. 27-34; Fr. Teri:e, Ph. Simler, Yv. Lequette,
op. cit„ pp. 703-712.
2
A se vedea Fr. Ferrand, op. cit., p.394. .
3
A se vedea Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ pp. 705-708.
4
A se vedea Fr. Ferrand, op. cit„ pp. 369-371.
5
M. Eliescu, op. cit„ p. 176.
6
A se vedea G. Antoniu, Vinovăţia. Comentarii, op. cit„ pp. 149-152.
7
A se vedea M. Eliescu, op. cit„ p. 176.
FAPTELE JURIDICE ILICITE . 449
. ' ~

de urmat sau conduite. Răspunderea civilă se va angaja numai dacă dintre aceste
conduite autorul faptei a ales-o pe cea antisocială, deşi trebuia sau putea să se oprească
la o altă conduită compatibilă cu ordinea socială, cu drepturile şi interesele legitime ale
semenilor săi. . .
Aceste două elemente ale vinovătiei - intelectiv şi volitiv - se află într-o strânsă
unitate. Conştiinţa este şi trebuie să fie' premisa voinţei 1• Voinţa condusă de conştiinţă
mobilizează şi dinamizează energiile neces;;ire pentru punerea în executare a hotărârii.
Procesul intelectiv realizează cauzalitatea psihică, iar voinţa declanşează cauzalitatea
fizică a faptei.

Subsecţiunea a 2-a
Formele vinovăţiei şi gradele culpei

313. Formele vinovăţiei. Art. 16 alin. (2) şi (3) C. civ. defineşte cele două
forme de vinovăţie: intenţia şi culpa; de asemenea, este definită şi culpa gravă. Prin
urmare, doctrina de specialitate şi jurisprudenţa nu mai trebuie să invoce pe cale de
împrumut sau prin trimitere definiţiile corespunzătoare din Codul penal, aşa cum erau
nevoite să procedeze sub imperiul vechiului Cod civil, . care . nu cuprindea nicio
dispoziţie cu privire la acestea. De altfel, textele art. 16 alin. (2) şi (3) C. civ. constituie
o preluare în esenţă a definiţiei intenţiei şi culpei din legislaţia penală (art. 19 vechiul
C. pen. şi art. 16 noul C. pen.).
A. Intenţia sau dolul. Fapta este săvârşită cu intenţie atunci când autorul
prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui sau, deşi nu îl urmăreşte,
acceptă posibilitatea producerii acelui rezultat [art. 16 alin; (2) C. civ.]. Rezultă că
intenţia, care în ştiinţa dreptului civil se numeşte şi „dol''., este de două feluri: intenţia
directă (dolul direct) şi intenţia indirectă (dolul indirect).
a) Intenţia directă sau dolul direct este atunci când făptuitorul prevede
rezultatul faptei sale şi urmăreşte ca el să se producă (de pildă, acţionează cu intenţie
directă acela care .săvârşeşte un furt sau trage cu arma în victimă de la câţiva
centimetri).
b) Intenţia indirectă sau dolul indirect este atunci când .făptuitorul prevede
rezultatul faptei şi, cu toate că nu-l urmăreşte, acceptă riscul sau posibilitatea ca el să
se producă (de pildă, acţionează cu intenţie în.directă acela.care a aplicat victimei mai
multe lovituri în stomac cu pumnul şi picioarele, deoarece, chiar dacă nu a urmărit
moartea victimei, a acceptat consecinţele mortale ale loviturilor aplicate).
În cazul
-
intentiei
, directe sau indirecte ambele elemente ale vinovătiei
., '· - intelectiv
şi volitiv - sunt evidente şi uşor de sesizat. Este însă necesar să se reţină că, deşi din
definiţia intenţiei, s-ar părea că procesul intelectiv constă numai în prevederea de către
autorul faptei a rezultatului urillărit sau acceptat, în realitate el· este necesar să aibă şi
reprezentarea caracterului ilicit al acelei fapte şi a condiţiilor în . care unnează să
1
Idem, p. 180. /
450 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
.· . .

acţioneze; bunăoară, în materie de furt, făptuitorul trebuie să-şi dea seama că bunul pe
care şi·J însuşeşte aparţine altuia şi că o astfel de conduită este interzisă de lege. ·
:B. Culpa. Fapta ilicită este săvârşită din culpă în situaţia în careautorul prevede
rezultatul faptei sale, pe care nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce sau,
după caz, nu prevede acel rezultat, deşi trebuia să îl prevadă [art. 16 alin. (3) C. civ.].
Aşadar, culpa' poate fi cti prevedere sau din neprevedere.
a) Culpa cu prevedere se mai ·numeşte şi imprudenţă şi constă în aceea· că
făptuitoru1'prevede re:Zultatul faptei sale, pe care însă nu-l acceptă, sperând şi uneori
crezând, în mod uşuratic, că nu se va produce (de pildă, un conducător auto circulă cu
o mare viteză pe un drum public pentru a se prezenta la o întâlnire; îşi dă seama că
poate· produce ·un accident şi prejudicia pe altul, dar speră uşuratic, superficial că
rezultatul nu se va produce).
b) Culpa din neprevedere se numeşte neglijenţă şi constă în aceea că făptuitorul
nu prevede rezilltatul faptei sale, deşi în condiţiile date trebuia şi putea să-l prevadă (de
pildă, medicul care nu a sterilizatinstrumentul medical înainte de o nouă intervenţie
chirurgicală; "Un fumător< distrat care · intră cu ţigara aprinsă într-un depozit de
combustibil lichid); .. . . .. ..
în· cazul culpei,· .cu· sau ·fără prevedere, procesul sau factorul .·intelectiv· este
manifest, deoarece 'În· ipoteza imprudenţei, autorul prevede rezultatul şi nu doreşte
producerea lui, sperând uşuratic că îl va putea evita sau preîntâmpina; iar'în.si~aţia
neglijenţei, nu-l acceptă fiindcă nici Jiu are reprezentarea lui mintală, deşi în co11diţiile
date putea şi trebuia să o aibă. În ce priveşte elementul sau procesul volitiv; ei e~ţe .
sesizabil doar în cazul imprudenţei ori culpei cu prevedere.
Distincţia îqtre fonnele vinovăţiei, în dreptul nostru civil,·de regulă, nu prezintă
interes ·. practic, deoarece răspunderea· civilă reparatorie are ca . finalitate nu atât
condamnarea făpttiitorului, ci repararea integrală a prejudiciului injust cauzat' victimei.
Aşadar, o .persoană care a cauzat·un prejudiciu altuia este obligată să.:..t repare îr1
întregime, indiferent dacă a acţionat cu intenţie sau fără intenţie, din culpă. Cuantumul
reparaţiei depinde de întinderea prejudiciului şi nu de forma vinovăţiei.
Totuşi, uneori, distincţia dintre forinele vinovăţiei prezintă importanţă. Astfel, în
cazul în care pentru un prejudiciu răspund în solidar două sau mai multe persoane
(art. 1382 C. eiv. ),·în 1'"aporturile dintre ele, sarcina reparaţiei se îniparte proporţional în
funcţie de contribuţia fiecăreia la cauzarea prejudiciului ori; dacă aceasta nu poate fi
stabilită, proporţional cu intenţia sau gravitatea culpei fiecăreia (art. '1383, prima parte,
c~ . .
În finaVse poate spune că acela care nu a awt reprezentarea faptei sale şi nu i-a
prevăiut urinările prejudiciabile şi care, după împrejurări, nu trebuia şi nici nu putea
obiectiv să le ·prevadă, acţionează fără vinovăţie .. Prevederea Şi posibilitatea de
prevedere se prezumă. Această prezumţie poate fi însă înlăturată, dovedindu-se lipsa
discemământiflui sau o cauză externă autoruhii faptei care 1:~i împiedicat să-şi poată
reprezenta.caracterul ilicit al faptei şi prevedea urmările sale prejudiciabile. ·
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 451
314. Gradele culpei 1• Spre deosebire de vinovăţia cu intenţie„ culpa are un
anumit specific în'ce priveşte cele două elemente- intelectiv şi volitiv- ale vinovăţiei.
Astfel, ele sunt relativ facil de decelat şi analizat în cazul culpei cu prevedere, numită
imprudenţă. În schimb, în situaţia culpei f'ară · prevedere sau a 11.eglijenţei, procesul
intelectiv. este puţin. sesizabil. deoare.ce autorul nu-şi dă seama de caracterul ilicit al
faptei şi· nu prevede rezultatul său, deşi treb~ia şi putea să-l pre_vadă; mai mult,
procesul volitiv lipseşte cu desăvârşire. De aceea, în ce priveşte culpa, d~pă criteriul
intensităţii sale, încă în dreptul roman,, s-a făcut distincţie îµtre: culpa gravă (culpa
lata), culpa uşoară (culpa levis) Şi culpa foarte uşoară (cupa levissima). Culpa gravă
era aceea de care nu s-ar face v.inovat nici omul cel 1nai' rriărginiţ,, În sensul că orice
persoană. cu un· minim de diligenţă· ar fi prevăzut rezultatul fapt~i. Culpa uŞoară este
neglijenţa de care nu s-ar fi făcut vinovat un „bun părinte' de familie"; adică un om cu
diligenţă medie, 11ormală, Culpa foarte uşoară este aceea ·care ar fi putut 'fi evitată
immai de „uri excelent părinte de familie", adică de un om cu diligenţa ,cea mai înaltă,
având un simţ.de prevedere ieşit din comun. '
·Această clasificare a culp-ei nu a fost preluată în vechiul· Cod civil. De aceea, în
dreptul nostru civil s-a considerat că, de regulă, gradul culpei nu are importanţă şi nici
utilitate· practică, atunci când legea nu prevede altfel. Din moment ce culpa există,
•;alături de celelalte condiţii ale răspunderii civile, .indiferent de gradul ei, se naşte
obligaţia de reparare a prejudiciului. ·
Noul Cod civil defineşte totuşi culpa gravă în art. 16 alin. (3), ultima frază, unde
se stabileşte că este „atunci când autorul a acţionat cu o neglijenţă şi imprudenţă pe
care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile
interese".· De asemenea, principiul. răspunderii pentru orice culpă este, consacrat
.. implicit în ari. 1357 alin. (2), în materia răspunderii pentru fapta. proprie, care dispune
' .

,,Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă".

Subliniem că din economia prevederilor noului .Cod ~ivii se poate totuşi. constata
că gradele culpei prezintă utilitate practică în câteva situaţii: clauzele de nerăsp_uridere
-pentru prejudiciul material cauzat bunurilor altUia sunt valabile numai îri caz de.culpă
uşoară sau foarte uşoafă[art. 1355 alin. (1)-(2)];)n. cazul vinovăţiei comune, cei
obligaţi. să răspundă. solidar faţă de victimă,·· în raporturile,. dintre ei, suportă sarcina
reparării proporţional, în funcţie de anumite criterii, .diritre' care unul este. gravitatea
culpei (art. 1383 C. civ.); atunci când şi creditorur .a 'conttibuit la producerea
prejudiciului, despăgubirile datorate de debitOr se vor di'minua corespunzător; mai
mult debitorul nu· datorează despăgubire pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi
putut evita cu o minimă diligenţă (art. 1354 C. civ.): · ·

315. Stabilirea culpei. Criterii. Problema stabilirii vinovăţiei este simplă sau,
dimpotrivă, dificilă în funcţie de forma pe care o îmbracă. În cazul intenţiei (dolului) -
directe sau indirecte - nu se ridică, de regulă, mari dificultăţi; avârid configuraţia unui
element pur subiectiv; pentru stabilirea
.
intenţiei
- .. .
nu avem'nevoie,
: ' ·. ~
î~ dreptul
'.
civil,
'' .
_de
·-
un
. ~

1
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 183; G. Ân~oniu, op. cit..' p. 157. , . ,. , .
A se vedea A. Man, Criteriul departajării între creditor şi _debitor a prejudiciului cauzat prin
2

culpa lor comună, în ID.lD nr. 6/1988, pp. 27-31.

452 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

criteriu exterior; autorul faptei prevede consecinţele conduit~i sale ilicite şi

prejudiciabile şi urmăreşte sau acceptă evident producerea acestora.
Cu totul diferit se pune problema stabilirii vinovăţiei neintenţionale, adică a
culpei, constând în imprudenţă sau neglijenţă. În ambele cazuri intervin anumite
deficienţe ÎJ.?- cadrul· factorului sau procesului intelectiv; la imprudenţă, făptuitorul
prevede urmările faptei sale, dar crede sau speră „uşuratic" că ele nu se vor produce
sau că le va evita; la neglijenţă, făptuitorul nu prevede unnările conduitei ilicite, deşi
trebuia şi putea să le prevadă 1 • Şi mai mult, în cazul neglijenţei, elementul volitiv
lipseşte. Or, trăind în societate, omul este obligat să fie p~dent şi diligent2. De aceea,
pentru a stabili culpa . se pune întrebarea cum poate fi delimitată prudenţa de·
imprud~nţă şi diligenţa de peglijenţă? · ·
Art. 1358 C. civ. ~onţine o dispoziţie cai·e prevede. criteriile particulare de
apreciere a culpei. Lipsa unei reglementări cu privire la această problemă în vechiul
Cod civil, multă vreme, a dat naştere la dezbateri în doctrină şi la o jurisprudenţă, nu
întotdeauna unitară; asupra criteriilor de stabilire şi apreciere a culpei3 • În consecinţă,
s-au conturat trei puncte de vedere4 :
- unii autori . au considerat că. imprudenţa şi neglijenţa trebuie apreciate
subiectiv, concret, adică în funcţie de însuşirile şi capacitatea proprie fiecăruia, ţinând
seama de vârstă, sex, nivel de instruire, caracter, temperament etc., pentru a constata
dacă putea şi trebuia să p~evadă urmările faptei sale; astfel, în acest scop, se va
compara comportamentul autorului faptei ·ilicite şi prejudiciabile cu propria sa
conduită obişnuită ;
5

- alţi autori şi practica judiciară în majoritatea ei au optat pentru un criteriu

obiectiv,· abstract. Este în culpă acea persoană care nu a dat dovadă de prudenţa şi
diligenţa cu care ar fi lucrat, în acele împrejurări, un tip uman abstract, un om cu
capacitate medie, normală, apreciată· în funcţie de nivelul general al răspunderii
sqciale6 • În această concepţie, în urmă cu un secol, un eminent jurist a apreciat că
există culpă ·ori de câte ori „atitudinea dăunătoare a cuiva prezintă în sine însăşi şi
chiar neatârnat de starea de conştiiriţă a autorulu(un caracter de anomalie cu privire la
manifestările cele mai statornice ale vieţii sale sociale"7 . Aceasta presupune o detaşare
faţă de procesele psihologice ~ intelectiv şi volitiv - care declanşează şi eventual
însoţesc fapta ilicită, elementul determinant fiind cel al comportamentului anormal,

1
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan; op. cit„ p. 201.
2
A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 186.'
3
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 188-I 94; l.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit., p. 134 şi
urm.; L. Pop, Tabloul general al răspunderii civile în textele noului Cod civil, op. cit., pp. 160-162.
4
. . A se vedea L. Pop, op. cit., pp. 160-161. · ·
5
A se vedea T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 188. .
"
6
A se vedea: D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, tomul
V, Tipografia Naţională IaŞi, 1898, p. 397; M.B. Cantacuzino, 'op. cit„ p. 419; N.D. Ghimpa, Răspunderea
civilă, Bucureşti, 1946, p. 117; I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit., p. 124; P. Cosmovici,
· Contribuţii la studiul . culpei ·civile ·cu privire specială asupra culpei în contractele economice,
Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, pp. 100-101. ·
7
M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 419.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 453

faţă de victima care trebuie să fie protejată 1 • Aşadar, în această concepţie, nu se au în

vedere însuşirile concrete, individuale şi capacitatea autorului faptei prejudiciabile;
este imprudent cel care nu a procedat cu prudenţa de care ar fi dat dovadă un tip uman
abstract, stabilit ca etalon în societate, şi a ales comportamentul antisocial; este
neglijent acela care nu a depus eforturi pentru a prevedea urmările faptei sale şi putea
să o facă, deoarece un om cu capacitate şi diligenţă medie ar fi avut reprezentarea
unnărilor negative ale unei asemenea conduite şi, prin urmare, s-ar fi abţinut să o
desfăşoare. Pe cale de consecinţă, persoanele care nu ating nivelul de prudenţă şi de
diligenţă cerut de societate unui om cu capacitate medie, nonnală de a fi prudent şi
diligent sunt în culpă; însuşirile sau capacităţile concrete, individuale, subiective nu au
nicio relevanţă în aprecierea şi stabilirea culpei;
- s-a exprimat şi o soluţie oarecum intermediară, potrivit căreia aprecierea culpei
se face pornind fot de la criteriul obiectiv, adică prin raportare la comp011amentul unui
om nonnal, abstract, care acţionează dând dovadă de grijă - prudenţă şi diligenţă -
faţă de interesele societăţii şi ale semenilor săi, adică un bonus pater familias. Acest
criteriu se completează cu unele elemente sau circumstanţe obiective, externe2 , cum
sunt: timpul şi locul în care s-a aflat făptuitorul; felul activităţilor în cursul cărora s-a
săvârşit fapta prejudiciabilă, cum ar fi întrecerile sportive; infirmităţile fizice grave
care exclud posibilitatea de infonnare (cecitatea) ori posibilitatea de a împiedica
producerea sau extinderea prejudiciului (paralizia); dacă fapta a fost săvârşită în
exerciţiul sau în afara exerciţiului unei profesiuni etc. Aşa de pildă, dacă fapta s-a
săvârşit în exerciţiul unei profesiuni, culpa se apreciază în funcţie de prudenţa şi
diligenţa de care trebuie să dea dovadă profesionistul model, cu respectarea
exigenţelor şi regulilor aplicabile profesiunii respective, pentru evitarea producerii de
consecinţe dăunătoare3 .
Textul art. 1358 C. civ., în opinia noastră, consacră soluţia intennediară, potrivit
căreia culpa se apreciază după criteriul obiectiv, ţinându-se seama şi „de împrejurările
în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei şi, dacă este cazul,
de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exerciţiul activităţii sale".
Aşadar, nu se vor lua în considerare circumstanţele şi însuşirile interne subiective ale
autorului faptei ilicite şi prejudiciabile, cum sunt: vârsta, sexul, temperamentul,
nepriceperea, neîndemânarea personală etc. Vor fi avute în vedere ·doar acele
împrejurări concrete care au constituit circumstanţele externe în care a fost săvârşită
fapta ilicită; autorul va fi în culpă numai dacă se va proba că nu a avut prudenţa şi
diligenţa de care ar fi dat . dovadă modelul uman aflat în aceleaşi circumstanţe
concrete4 •

A se vedea L.R. Boilă, op. cit., pp. 52-55.

1

A se vedea: M. Eliescu, op. cit„ p. 188 şi unn.; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ pp. 201-202;
2

L. Pop, op. cit„ pp. 161-162.

3
A se vedea M. Eliescu, op. cit„ p. 190 şi urm.
Această concepţie este susţinută şi promovată şi de doctrina şi jurisprudenţa franceză. A se vedea:
4

Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., pp. 711-712; G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 401-403;
Ph. Brun, op. cit„ pp. 183-184.

- --.... .
 454 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Faţă de această soluţie legislativă este întemeiată afinnaţia din doctrina juridică
potrivit căreia criteriul obiectiv de apreciere a culpei este dinamic şi variabil 1• Este
dinamic pentru că. exigenţele sale sporesc mereu pe măsura evoluţiei societăţii,
evoluţiei cunoştinţelor umane sub impactul dezvoltării ştiinţei şi creşterii nivelului de
instrucţie şi educaţie .al, o ni.ului mediu, normal, cu valoare de etalon la care se
raportează conduita persoanelor. De.asemenea, este variabil deoarece acest criteriu se
aplică.şi în funcţie de anumite condiţii externe care pot fi legate de timpul, locul, felul
activităţii în care s-a săvârşit fapta prejudiciabilă, . precum şi de alte împrejurări
obiective2•

Subsecţiunea a 3-a
Capacitatea delictuală. Obligaţia subsidiară a persoanei lipsite de
discernământ de a indemniza victima prejudiciată prin fapta sa ilicită

316. Capacitatea delictuală. Aşa cum s-a putut constata din analiza vinovăţiei
rezultă că în concepţia dreptului nostru civil, în principiu, pentru angajarea răspunderii
civile delictuale, persoana fizică trebuie să aibă conştiinţa_ faptelor sale, adică puterea
de a discerne între ceea ce este permis şi nepermis, licit şi ilicit; în alţi termeni, această
răspundere este condiţionată de existenţa discernământului, adică autorul faptei
prejudiciabile trebuie să aibă capacitate delictuală. Lipsa discernământului atrage după
sine lipsa vinovătiei
. '
subiective. .
Capacitatea .delictuală nu se confundă cu capacitatea de exerciţiu a persoanei
fizice; prima se. referă Ja răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea de
fapte ilicite extracontractuale care produc asemenea consecinţe, iar a doua înseamnă
aptitudinea persoanei de a încheia singură .acte juridice civile şi .de a răspunde pentru
neîndeplinirea obligaţiilbr as~mate prin.angajamentul său (art. 37 C. civ.).
În contextul reglementărilor ··privind . condiţia vinovăţiei pentru antrenarea
răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în noul Cod civil există dispoziţii
privitoare la capadtatea delictuală; ea este· văzută şi reglementată ca o condiţie a
existenţei vinovăţiei autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.
Problema lipsei capacităţii delictuale se pune în legătură cu minorii sub 14 ani şi

r cu persoanele aflate sub interdicţie judecătorească. În această privinţă, noul Cod civil a
preluat soluţiile prevăzute în vechile reglementări abrogate ţxpres începând cu 1
octombrie 2011 sau statuate în practica judiciară3 • Astfel, art. 1366 dispune:
„(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub interdicţie
judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedeşte discemă-

1
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 202.
2
A se vedea L.R. Boilă, op. cit., pp. 41-42.
3
Pentru analiza acestor soluţii din vechea reglementare, a se vedea: Tr.1onaşcu, Persoana.fizică în
dreptul R.P.R., Ed. Academiei, Bucureşti, 1963; S. Ghimpu, Capacitatea de exerciţiu,. în „Capacitatea şi
reprezentarea persoanelor fizice în dreptul R.P.R." de S.. Ghimpu,. S. Grossu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1960, pp. 46-47; I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit., p. 144; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit.,
pp. 200-205.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 455

mântul său la data săvârşirii faptei. (2) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani
răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care dovedeşte că a. fost lipsit de
discernământ la data săvârşirii faptei". Este facil de observat că prin aceste texte se
instituie două prezumţii legale relative care produc efecte în direcţii opuse: una a lipsei
de discernământ în. cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi a interzisului
judecătoresc, cu consecinţa neangajării răspunderii lor civile pentru prejudiciul injust
cauzat victimei; alta a existenţei discernământului dacă făptuitorul a împlinit vârsta de
14 ani; ambele pot fi răsturnate prin probă contrară.
Tot referitor ·la lipsa discernământului, necesar pentru angajarea răspunderii
civile, art. 1367 alin. (1) C. civ. prevede că persoana (care a împlinit vârsta de 14 ani şi
nu este pusă sub interdicţie - s.n. L.P.) . care a cauzat un prejudiciu nu este
răspunzătoare dacă în momentul în care a săvârşit fapta păgubitoare era în stare, chiar
vremelnică, de tulburare a minţii care a pus-o în neputinţă de a-şi da seama de unnările
faptei sale; starea de tulburare a minţii trebuie să fie accidentală. În schimb, Îll'alin. (2)
al aceluiaşi articol se dispune că atunci când starea respectivă şi-a provocat-o el însuşi, ·
prin beţia produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanţe, cel care a cauzat
prejudiciul este răspunzător; urmează că în ipoteza în care"lipsa discernământului este
consecinţa beţiei voluntare,· făptuitorul este vinovat şi va fi obligat să repare
prejudiciul cauzat victimei, deoarece nemo auditur proriam turpitudinem allegans 1•
În acest din urmă caz, răspunderea îşi găseşte temeiul în greşeala anterioară - culpa
remata - de care autorul se face · vinovat · pentru faptul că a. săvârşit-o având
discernământ2.
Subliniem că lipsa de discernământ sau de capacitate delicttială trebuie să existe
în momentul săvârşirii faptei ilicite şi prejudiciabile. Incapacitatea delictuală
presupune obligatoriu o lipsă· totală de discernământ. O lipsă doar parţială a
discernământului nu influenţează existenţa şi întinderea răspunderii civile. Aşadar, cel
care nu este lipsit total de discernământ este prezumat de lege că are discernământul
corespunzător tipului de om care serveşte ca etalon al gradului de prudenţă şi diligenţă
de care trebuie să dea dovadă orice membru al societăţii.

317. Obligaţia subsidiară a persoanei lipsite de discernământ de a plăti o

indemnizaţie victimei prejudiciate prin fapta sa ilicită. Din cele expuse mai sus,
s-ar putea susţine că, în cazul lipsei capacităţii delictuale a autorului faptei
prejudiciabile, victima se află întotdeauna în imposibilitate de a obţine reparaţia pentru
prejudiciul injust cauzat prin acea faptă. Este oare victima lipsită de orice ocrotire în
cazul în care a fost prejudiciată pentru o faptă ilicită săvârşită de o persoană în stare de
lipsă a discernământului? Răspunsul este doar parţial negativ. Astfel, art. 1372
coroborat cu art. 1374 C. civ. instituie răspunderea persoanei care are obligaţia de
supraveghere a unui minor sau interzis judecătoresc pentru prejudiciul cauzat altuia
prin fapta· ilicită săvârşită de cel aflat sub acea supraveghere. În acest context este util
să ne aducem aminte că şi în vechiul Cod civil - art. 1000 alin. (2), alin; (4)-(5) - era

1
L. Pop, op. cit., p. 163.
2
A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 231.
456. TRAT~T ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
reglementată răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori şi
răspunderea cadrelor didactice şi a meseriaşilor. pentru prejudiciile cauzate de elevii şi
ucenicii minori aflaţi în supravegherea lor 1• Urmează că, fiind îndeplinite condiţiile
stabilite de lege, victima are posibilitatea de a cere obligarea persoanei răspunzătoare
la repararea prejudiciului.
Numai că mergând mai departe, victima se poate afla într-o situaţie deosebit de
nefavorabilă atunci când făptuitorul ·este un minor sau interzis judecătoresc şi nu sunt
îndeplinite condiţiile ca altă persoană. să răspundă pentru prejudiciul injust cauzat.
Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în ipoteza în care făptuitorul este o persoană care a
împlinit vârsta de 14 ani şi nu se află sub interdicţie judecătorească, dar dovedeşte că
în momentul săvârşirii faptei prejudiciabile nu avea discernământ datorită unei stări
vremelnice de tulburare a minţii care nu-i este imputabilă. În atare situaţii, legislaţia
civilă. din, unele ţări a admis de multă vreme că persoana lipsită de discernământ în
momentul săvârşirii faptei ilicite poate fi obligată la o reparaţie totală sau parţială,
dacă din împrejurările cauzei şi în urma· comparării stării materiale a celor două părţi
soluţia se impune din motive de echitate •
2

. În dreptul .nostru civil până de curând o astfel de reglementare nu a fost adoptată.

Totuşi, în lipsa ei, jurisprudenţa din ultimele 3-4 decenii a admis, pe cale pretoriană,
exclusiv . din . motive de echitate, posibilitatea obligării persoanei lipsite de
discernământ la repararea prejudiciului cauzat altuia prin fapta sa ilicită, în cazul şi în
limita în care starea sa patrimonială. îi pennite şi justifică o atare soluţie3 ; în
consecinţă, doctrina a acceptat. rezolvarea şi a ·susţinut de lege ferenda necesitatea
consacrării ei legisfative • Aceasta este explicaţia faptului că art.. 1368 C. civ., sub
4

denumirea „Obligaţia subsidiară de indemnizare a victimei'', în alineatul (1) dispune: .

„Lipsa discernământului nu îl scuteşte pe autorul prejudiciului de plata unei
indemnizaţii către victimă ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei

1
A se vedea C. Stătescu, Răspunderea civilă delictuală pentru.fapta altei persoane, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp. 24-117.
2
Exemplificativ: art. 54 din Codul 'elveţian al obligaţiilor prevede: „daci echitatea o impune,
judecătornl poate condamna o persoană chiar lipsită de discernământ la repararea totală sau partială a pagubei
pe care a cauZ:at~o"; art. 2047 alin. (2) c. civ. italiandispune: „În cazul în care victima riu ~·putut obţine
reparaţia de la acela care era ţinut să-l supravegheze (pe incapabil), judecătorul, în considerarea situaţiei
economice a părţilor, poate obliga pe autorul pagubei la o indemnitate echitabilă". O dispoziţie similară există
şi în art. 1902-1903C. civ. spaniol şi art.1386 bis Codul civil belgian. De asemenea, prin Legea nr. 68-5 din
3 ianuarie 1968 în Codulcivil francez a fost introdus art. 489-2, în termenii căruia; ,,Acela care cauze'ază
altuia un prejudiciu, sub imperiul unei tulburări mintale, nu este mai puţin obligat la reparaţie".
3
Ase vedea: TS, s. civ., dec. nr. 175/1972, în CD 1972, pp. 151-153; idem, dec. nr. 1033/1987, în
RRDnr. 3/1988, p. 68. Pentru practica judiciară nepublicată, a sevedea 1. Turcu, Tendinţe noi ale practicii
judiciare în legătură cu.fundamentarea răspunderii civile fără culpă a persoanei lipsite de discernământ,
în RRD nr. 2/1980, p. 30 nota 7. · . .
4
Pentru bibliografia pe această temă; în ordine cronologica, a se vedea: R. Petrescu, Răspui1derea
fără culpă În lumina unor propuneri din Proiectul Codului civil (1971), în RRD nr. 4/1973; pp. 42-51;
I. Turcu, op. cit.,• p. 29 şi unn.; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 204-205; L. Pop, Reglementarea
răspunderii subsidiare fn proiectului noului Cod civil, în Dreptul nr. 10/2007, pp. 22-42; A. Tarnba,
Izvorul obligaţiei persoanei lipsite de discernământ de a repara prejudiciul ··cauzat: „culpa fără
imputabilitate" sau echitatea?, în RRDP nr. 6/2007, pp. 172~203; idem, Fun&imentul obligaţiei de
reparare a prejudiciului de către persoana lipsită de discernământ, în Dreptul nr. 11/2011, pp. 152-154.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 457

care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea", iar în alineatul (2) se prevede:
„Indemnizaţia va fi stabilită într-un cuantum echitabil, ţinându-se seama de starea
patrimonială a părţilor". Textul art. 1368 alin. (1) este pus de acord cu reglementările
din art. 1372 aplicabile răspunderii pentru prejudiciul cauzat de un minor sau o
persoană aflată sub interdicţie judecătorească în sarcina acelei persoanei care în
temeiul legii, al unui contract sau al unei hotărâri judecătoreşti are obligaţia să-l
supravegheze pe autorul acelui prejudiciu. Aşadar, în cazul în care nu sunt îlldeplinite
condiţiile pentru angajarea răspunderii prevăzută de art. 1372 C. civ., autorul
prejudiciului, persoană lipsită de discernământ, va putea· fi obligat la plata unei
indemnizaţii către victimă; indemnizaţia este necesar să fie stabilită la o valoare
echitabilă, în funcţie de starea patrimonială a părţilor. Unnează că instanţele
judecătoreşti vor avea în vedere două criterii: valoarea prejudiciului cauzat victimei şi
situaţia patrimonială a părţilor şi, apoi, în funcţie de posibilităţile economice ale
autorului, persoană lipsită de discernământ, se va stabili indemnizaţia echitabilă.
Sintagma „indemnizaţie în cuantum echitabil" nu trebuie să ne ducă neapărat cu
gândul la o reparaţie parţială. În toate cazurile în care persoana lipsită de discernământ
are o stare patrimonială confortabilă care i-ar permite, fără să-i afecteze condiţiile
normale de viaţă şi de eventuală pregătire profesională, să repare întregul prejudiciu
cauzat, va putea fi obligată în consecinţă.
În legătură cu această reglementare pe care am analizat-o pe scurt este necesar să
calificăm juridic obligaţia de indemnizare a victimei, obligaţie prevăzută în sarcina
autorului prejudiciului, persoană lipsită de discernământ, dacă . nu sunt întrunite
condiţiile pentru ca altă perso!l.nă să răspundă pentru fapta sa. Două soluţii au fost
propuse: unii susţin că suntem în prezenţa unei răspunderi civile delictuale subsidiare,
având ca. fundament fie „culpa obiectivă" ori „culpa fără imputabilitate" 1, fie
principiul echităţii sociale şi justiţiei comutative2; alţii apreciază că nu este vorba
despre o răspundere civilă delictuală, ci de o obligaţie de reparare care are ca izvor de
sine stătător echitatea sau, în alţi termeni, obligaţia de indemnizare a victimei nu este
un raport de răspundere civilă, ci un raport obligaţional care îşi are izvorul său propriu
în ideea de echitate3 • În ce ne priveşte, înclinăm să susţinem că obligaţia de
indemnizare este una de răspundere delictuală, deoarece este evident că ea se naşte ca
urmare a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârşită de o persoană care în
momentul respectiv nu avea discernământ; aşadar, ne găsim pe terenul răspunderii
civile delictuale subsidiare, adică aflată în al doilea rând, cu caracter obiectiv, care are
ca fundament, nu vinovăţia făptuitorului, ci ideea sau principiul echităţii4 ori ideea de
garanţie care are ca suport echitatea.
5

se vedea: G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 531-532; Ph. Brun, op. cit., p. 177 şi urm.
1
A
2
A se vedea L. Pop, op. cit., p. 30.
3
A se vedea A. Tamba, op. cit„ pp. 152-154.
4
A se vedea L. Pop, op. cit., p. 30.
se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 204-205 ..
5
A
458" TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Sectiunea
, a 6-a
Specificu/ răspunderii persoanei juridice pentru prejudiciile
cauzate prin fapta proprie

318., Sediul legal. Cadrul general al înfiinţării, organizării, funcţionării şi

încetării persoanelor juridice .este stabilit în titlul VI, Cartea I „Despre persoane", în
art. 187-251. Ele sunt de două feluri: de drept privat şi de drept.public. Indiferent din
ce categorie fac parte, persoanele juridice sunt subiecte de drept civil. Participarea în
nume propriu la circuitul civil, prin încheierea de acte juridice şi săvârşirea de fapte
juridice, face necesară, atunci când este cazul, şi angajarea răspunderii lor delictuale
sau contractuale. Răspunderea delictuală poate fi, la fel ca în cazul persoanelor fizice,
pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicită proprie, pentru prejudiciile cauzate prin
faptele ilicite ale altor persoane (art. 1372-1374 C. civ.) ori pentru prejudiciile cauzate
de lucruri, animale sau ruina edificiului (art. 1375-1380 C. civ.).
Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie este
reglementată în art. 1357-1371 coroborate cu prevederile art. 219 şi art. 221 din acelaşi
nou C. civ. Textele Codului .civil se completează cu prevederile altor legi şi acte
nonnative care se aplică diferitelor categorii de persoane juridice, cum sunt: societăţile
comerciale 1, asociaţiile şi fundaţiile2 , unităţile. administrativ~teritoriale, autorităţile
publice cu personalitate juridică etc ...
Reglementările generale privind răspunderea pentru fapta proprie le-am analizat
în contextul abordării răspunderii atunci când fapta ilicită este săvârşită de o persoană
fizică (art. 1357-1371 C. civ.). Urmează că vom aveâ în vedere doar dispoziţiile în
materie care privesc exclusiv răspunderea pentru fapta proprie a persoanelor juridice,
dispoziţii care îi 'conferă câteva elemente de specificitate. Astfel, art. 219 prevede:
„(1) Faptele licite sau ilicite săvârşite de· organele 'persoanei juridice obligă însăşi
persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor
încredinţate. (2) Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală şi solidară celor care a
le-au săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de terţi". De asemenea, în ce
priveşte 'răspunderea persoanelor juridice de drept public, art. 221 C. civ. precizează:
·„Dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate
pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, în acelaşi condiţii ca persoanele
juridice de drept privat".

319. Răspunderea persoanei juridice pentru prejudiciile cauzate prin

faptele ilicite ale organelor sale de conducere şi administrare este o răspundere
pentru fapta proprie. După cum am arătat, art. 219 şi art. 221 C. civ. prevăd că
„faptele ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică"
şi respectiv „persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele ( ... ) ilicite

1
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, modificată succesiv; republicată în M. Of.
nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.
2
O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în M. Of. nr. 39 din 31 martie 2000,
ulterior modificată şi completată prin O.G. nr. 37/2003, publicată în M. Of. nr. 62 din 1 februarie 2003.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 459

ale organelor de conducere". Faţă de ac·este formulări ale textelor legale,. se pune
problema dacă răspunderea delictuală a persoanelor juridice este o răspundere pentru
propria faptă sau, dimpotrivă, pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia.
Răspunsul la această întrebare depinde dţ teoria pe care o împărtăŞim despre
natura persoanei juridice şi fundamentul său, care au constituit şi mai constituie şi
astăzi o preocupare deloc neglijabilă în doctrina juridică şi chiar în jurisprudenţă, fără
a putea spune că problema ar fi în sfârşit rezolvată. În contextul discuţiilor care au avut
loc, în doctrina juridică occidentală s-au elaborat mai multe teorii, cum sunt: teoria
ficţiunii, teoria realităţii (având ca variante: teoria proprietăţii colective, teoria
patrimoniului de afectaţiune, teoria realităţii concrete - în următoarele versiuni: teoria
organică, teoria voinţei colective; teoria instituţiei, teoria realităţii tehnice) 1• În
literatura juridică din ţara noastră, mai ales în vechiul regim, s-au susţinut: teoria
dublului colectiv - pentru persoanele juridice înfiinţate de statul socialist, teoria
realităţii tehnice, teoria colectivului specific şi teoria colectivului unic2.
În ce ne priveşte, făcând abstracţie de dezbaterile filosofico-juridice asupra
fundamentului persoanei juridice, credem că persoana juridică poate fi concepută şi
· definită ca fiind o entitate juridică creată potrivit legii de o persoană sau de mai multe
persoane fizice sau juridice, cu statut de subiect de drept autonom, care participă în
nume propriu la viaţa juridică, fiind titulară de drepturi şi obligaţii proprii şi având o
răspundere juridică proprie, distinctă de persoanele' care au · constituit-o sau' o
alcătuiesc3 • Respectarea formelor şi condiţiilor prevăzute de lege asigură existenţa şi
întrunirea elementelor sale constitutive - organizare de sine stătătoare, patrimoniu
propriu, scop licit şi moral ~ şi a atributelor de identificare - naţionalitate, denumire,
sediu şi altele (art. 187 şi art. 225-231 C. civ.). Această concepţie despre persoana
juridică rezultă şi din cuprinsul art. 188 C. civ. unde se precizează: „Sunt persoane
juridice entităţile prevăzute de lege, precum şi orice alte organizaţii legal înfiinţate
care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile
prevăzute de art. 187'', adică au o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu
propriu, afectat realizării unui scop licit şi moral, în acord cu interesul general.
Definiţia noastră formulată în concordanţă cu reglementările în materie ale
noului Cod civil apreciem că exprimă concepţia organicistă, potrivit căreia fiinţa
persoanei juridice se exprimă prin organele sale în vederea realizării unor interese
licite, juridic recunoscute şi protejate de lege, organe care sunt părţi intrinseci,
alcătuitoare ·ale acesteia. Voinţa persoanei juridice se formează şi se manifestă prin
organele sale. Aşadar, atunci când vorbim de organele persoanei juridice, nu avem în
vedere două entităţi juridice sau subiecte de drept distincte: pe de o parte, persoana
juridică şi, pe de altă parte, organele persoanei juridice. Dimpotrivă, ne aflăm în

Pentru explicarea şi critica acestor teorii, a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil. Persoanele,
1

Universitatea din Bucureşti, 1982, pp. 427-431.

Idem, pp. 431-449. Autorul susţine şi argumentează teoria colectivului unic (pp. 436-443).
2

Pentru alte definiţii, oarecum asemănătoare, a se vedea: E. Lupan, Traiat de drept civil român,
3

I. II, Persoanele, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 280; Ş. Diaconescu, Persoana juridică-subiect al
or/urilor de drept civil, în „Introducere în dreptul civil" de I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu,
Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2008, p. 252.
 460 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

· prezenţa unui singur subiect de drept civil: persoana juridică, a cărei fiinţă de sine
stătătoare, distinctă şi autonomă se exprimă prin organele sale. Persoana juridică nu
este o ficţiune, ci o realitate de necontestat, obiectivată prin elementele sale constitu-
tive şi de identificate.
Pe cale de consecinţă, faptele ilicite şi prejudiciabile săvârşite de organele de
conducere şi administrare ale persoanelor juridice în· legătură cu funcţiile încredinţate
sunt faptele ilicite ale însăşi persoanei. juridice.· De aici rezultă că răspunderea
delictuală a persoanei juridice este, în aceste condiţii; o răspundere pentru fapta ilicită
proprie 1• Nu este şi nu poate fi acceptată părerea conform căreia structura corporativă
a persoanei juridice ar presupune „în mod riecesar un transfer de putere şi răspundere
între persoana juridică şi· organele acesteia"2 ; puterea organelor persoanei juridice este
şi rămâne ·a persoanei juridice şi se exercită prin organele sale ca părţi alcătuitoare;
acceptarea afirmaţiei de mai sus, .ar însemna .riegarea a însăşi existenţei persoanei
juridice şi ar contrazice faptul de necontestat că activitatea organelor sale de conducere
şi administrare este însăşi activitatea acesteia3 • ·

320. Condiţiile, fundamentul şi domeniul de aplicare al răspunderii persoa-

nei juridice pentru fapta proprie. Angajarea acestei răspunderi poate 'avea loc numai
dacă sunt îndeplinite anumite conditii. În primul rând, trebuie să fie ,prezente şi
dovedite trei dintre condiţiile gep.e;ale: . prejudiciu( fapta ilicită a organului de
conducere sau ·administrare şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi pr~judiciu.
Prejudiciul şi raportul de cauzalitate nu prezintă. particularităţi sau elemente de
specificitate. În schimb, fapta _ilicită se caracterizează pnri aceea că este săvârşită de
persoana sau persoanele care au calitatea de organe de conducere. sau administrare ale
persoanei juridice, cum ar fi:_ a~!orizw,.ea sau..,pf,p52rt~r~Qe,\if~i~..,~i !ctivităti
~cite,,ya~~.fis,uJo!&~r...Ef.i.P•..C!~~-~~!"iţ-~Jii.P~~ lansarea pe
piaţă a unm produs defectuos; utilizarea de maş1nî,"'UtilajeTai.i instalaţn neconforme
standardelor; ridicarea şi folosirea de imobile cu încălcarea nonnelor: de urbanism sau
de securitate; ruperea cu rea-credinţă a negocierilor neorganizate prin acordul părţilor
începute În scopul încheierii unui contract; desfăşurarea sau încurajarea Unei activităţi
4 - . •
de concurenţă neloială etc.
Cele trei condiţii trebuie să fie probate de victimă. Subliniem că în opinia ·
noastră condiţia vinovăţiei dovedite a organului de conducere care a săvârŞÎt fapta
ilicită şi prejudiciabilă nu este necesară. J.Ysuuwie.rnl:l.PersQaoe.i,jnridiGe,.m n1pomu:ile
~igj~.§!~-2fil~i~ti~?.~~~.Vinovăţia nu se poate transpune de la ·\,
persoana fizică sau persoanele fizice care au săvârşit fapta ilicită în calitate de organ
sau organe ale persoanei juridice. Mai mult1 în cele mai frecvente situaţii, victima nu
este ţinută să dovedească nici ·identitatea acelor. pers6ane. ~..fili\!Jl..~J:!,i

I Pentru o opinie contrară, a se vedea c. Stătescu, c. Bîrsan, op. cit„ 2008, pp. 214-215.
2
T. Popa, C.T. Popa Ardeleanu, Raporturile între răspunderea persoanei juridice şi răspunder
personală a organelor sale, în RDC nr. 2/2004, pp. 22-32.
· A se vedea L.R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală subiectivă, Ed. C:H. Beck, Bucureşti, 2<
3

p. 397.
4
A se vedea G. Viney, P. Jourdain, op. cit„ pp. 1079-1080.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE.• 461.

fără vinovăţie a persoanei juridice const;! în ideea say .obligaţia de„g~ în sensul
de îndatorire a _tu~2!.~~P$l.~LJ.!!IJ2i~,<C9~.Jl$!YM!~,.,c~l.Q.dfil!u!•.2.rn.~nrj~'"'~"".
c~l!~ere şi, adm.:inlli.t.r~ prin actele şi faptele lor, !1.1:1...~--y_or 3._1!,~!:LP..IS:j!ldicij,infaşţe._
Suportul obligaţiei .de garanţie este riscul ·de activitate pe care. persoanele juridice îl
f
i~t~odu.c în societate p~n î~săşi ~ptul existenţei şi activităţii lor în realizarea scopului
hc1t pentru care au fost mfimţate ., · · · . '
Pe lângă condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie,
în cazul răspunderii persoanelor juridice mai este necesară şi o condiţie _specială: fapta
ilicită trebuie să fi fost săvârşită de organele de conducere sau administrare în legătură ·
cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor care le-au fost încredinţate. Această condiţi~
specială este prevăzută expres în art. 219 alin. (1), parte finală C. civ. Prin urmare,
dacă fapta ilicită săvârşită de persoana sau persoanele care au calitatea de organ sau,
după caz, de organe ale persoanei juridice este cu totul străină de funcţiile lor, nu ~oate
constitui fapta ilicită a persoanei juridice; ea angajează doar răspunderea exclusivă a
acelor persoane, în condiţiile art. 1357-1371 C. civ. De asemenea, în situ~ţiile în care
persoana fizică săvârşeşte fapta ilicită .în calitate de simplu prepus şi nicidecum în
aceea de organ al persoanei juridice, răspunderea acesteia din urmă se poate angaja ca
o răspundere pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicită a altuia, adică în calitate de
comitent pentru prejudiciul cauzat prin fapta prepusului, cu aplicarea dispoziţiilor art.
1373 C. civ.
În legătură cu această condiţie specială este.-necesar .să stabilim ce se înţelege
„ prin aceea că faptele .ilicite trebuie să aibă „legătură. cu atribuţiile sau ~u scopuf
· funcţiilor încredinţate". În literatura de specialitate, până în prezent; sub· imperiul·: .
reglementărilor din art. 35 alin. (3) al Decretului nr. 31/1954, astăzi abrogate, au:fos(' -.
susţinute două interpretări: una extensivă, largă şi a:lta restrietivă şi circumstanţfată3 •
2
le
În ce ne priveşte, susţinem o interpretare. extensivă înscrisă însă în limite raţionale. ·
Astfel, răspunderea persoanei juridice intervine ori de câte ori fapta ilicită a :fost
. săvârşită de organul său . de conducere sau administrare în îndeplinirea strictă a
atribuţiilor sau' în vederea realizării scppului funcţiilor încredinţate.· De· asemenea,
răspunderea se va angaja şi atunci când orgş.nul respectiv a acţionat prin depăşirea
atribuţiilor, prin deviere de la scopul funcţiilor încredinţate ori exercitarea abuziyă a
acestora, cu condiţia ca între fapta ilicită şi funcţie să existe o legătură necesară; iar.
fapta ilicită să fi fost săvârşită în interesul persoanei juridice ori să existe cel puţin.
aparenţa că în acel moment şi loc. s-a acţionat în interesul acesteia. Dacă în momentu(;'- ., -
săvârşirii faptei, victima a cunoscut că s-a acţionat peste limitele atribuţiilor ;sau'
printr-un exerciţiu abuziv al acestora ori în afara scopului funcţiilor încredinţate, adică ·
în interes propriu, această condiţie nu este îndeplinită şi persoana juridică nu, va
răspunde. În orice caz, condiţia lipseşte în toate acele cazuri în care fapta ilicită a fo~t
săvârşită de organul· de conducere în .afara scopului· persoanei juridice, precum şi
atunci când respectiva faptă nu are nicio legătură cu funcţia încredinţată, chiar dacă
' . I..
\ 1
În acest sens, a se vedea L.R. Boilă, op. cit., pp. 407-4I2. . · . ·\·' · · .,
A se vedea: M. Eliescu; op. cit„ pp. 234-235; L. Pop, Drept civil. Teoria generală a ob/igaţit!or,
2

op. cit„ p. 235; L.R. Boilă, op. cit„ p. 403; G. Viney, P. Jourdain, op. cit„ pp. 1089-1091. .;..;_
3
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit:, 2008, p. 213.
 462 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

este săvârşită în timpul exercitării acesteia. Aşadar, persoana juridică nu va răspunde

în ipoteza în care fapta ilicită a · organului · de conducere este total separată ·sau
detaşabilă de funcţia încredinţată. Desigur că. decelarea acestor situaţii rămâne· o
sarcină importantă şi dificilă a instanţelor de judecată pentru fiecare caz în parte.

321. Răspunderea proprie a persoanelor care alcătuiesc organul persoanei

juridice· sau au individual această calitate. Cu toate că persoana juridică răspunde
pentru fapta proprie pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite săvârşite de organele
sale, nu înseamnă că persoanele care au această . calitate sau alcătuiesc organele
colective de conducere (consiliul de administraţie, consiliul director etc.) nu ar putea
suporta nicio consecinţă sub· acest aspect. Dimpotrivă, împrejurarea că fapta organului
de conducere sau de administrare este considerată fapta persoanei juridice însăşi, nu
numai că nu exclude, dar chiaL.face necesară finalmente şi o răspundere proprie a
acestor persoane. În acestsens, art. 219 alin. (2) C. civ. prevede: „Faptele ilicite atrag
şi răspunderea personală şi solidară a celor care le-au săvârşit, atât faţă de persoana
juridică, cât şi faţă de terţi".
Angajarea răspunderii personale. a celor . care au săvârşit fapta ilicită ·şi
prejudiciabilă are loc dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 1357-1371 C. civ.
Într-o atare ipoteză;· există simultan două raporturi juridice de răspundere: între
· persoana juridică şi terţul, victimă-prejudiciată, în temeiul art. 219 alin. (1) C. civ. şi,
~\'· ·,'.·.
1
altă
pe de parte, între persoana sau persoanele care au· săvârşit
fapta prejudiciabilă
în
, calitate de organ sau, după câz, de membrii. ai organului colectiv de conducere sau
administrare al persoanei juridice şi• terţul prejudiciat. .Victima va putea chema în
' - · jud~cată, fie 11uînai persoana juridică, fie doai;- persoanele· în· Cauză sau pe· toate acestea
'\.. pentru a răspunde solidar, în conformitate cu prevederea art. 1382 C. civ., unde se
.[ dispune: „Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi în .solidar la
;I;'.. reparaţie faţă de cel prejudiciat".
. . De cele. mai multe ori terţul prejudiciat acţionează numai persoana juridică
I\ pentru a fi obligată la repararea prejudiciului, pentru motivul că aceasta este, de regulă,
r.1., solvabilă şi răspunderea ei este obiectivă, :fără a fi necesară dovada vinovăţiei.
•\ De asemenea, răspunderea persoanei juridice este independentă şi nu depinde de
~.'.\.· . dovada existenţei unei răspunderi personale a celui sau celor care au activat 1în calitate
1 1 de organ de conducere atunci când au săvârşit fapta care a cauzat prejudiciul •
.\. . Atunci când persoana juridică obligată lareparare plăteşte victimei despăgubiri,
t ea are dreptul să se întoarcă cu o acţiune în regres împotriva persoanelor care au
! săvârşit fapta în calitate de organ de conducere sau de administrare. Temeiul legal al
\

)\,, dreptului de regres sunt prevederile art. 1384 şi art. 1456 C. civ. Confonn art. 220 alin. (1)
C civ., acţiunea în răspundere împotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor şi
, • altor persoane care au activat în calitate de membrii ai organelor persoanei juridice
1
entru prejudiciile cauzate prin încălcarea îndatoririlor stabilite·în sarcina lor aparţine,
\ , numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu
'-·~ ajoritatea cerută de lege sau, în lipsă, cu majoritatea cerută de prevederile statutare.
\
\
1
A se vedea G, Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 1081-1082.
 \
FAPTELE JURIDICE ILICITE 463
Uneori, organul persoanei juridice care a săvârşit fapta ilicită constând într-o
hotărâre nelegală a cărui punere în executare a fost prejudiciabilă este alcătuit din două
sau mai multe persoane. Art. 219 alin. (2) C. civ. prevede că răspunderea lor personală
este solidară. Numai că hotărârile acestor organe se adoptă cu respectarea unui anumit
cvorum de prezenţă şi de voturi pentru. De aceea, cei care au yotat împotriva hotărârii
în cauză, s-au abţinut de la vot sau au absentat nu pot fi chemaţi să răspundă .nici faţă
de victimă şi nici faţă de persoana juridică: De regulă, nimeni nu răspunde decât atunci
când a săvârşit singur sau împreună cu alţii o faptă ilicită proprie. Răspunderea pentru
altul nu se poate prezuma; ea trebuie obligatoriu prevăzută expres şi explicit de lege.
Soluţia este aceeaşi şi în cazul când prejudiciul este cauzat prin neluarea unei
hotărâri, fiind răspunzători numai.aceia care, prin votuUor, au împiedicat adoptarea ei ..
Per8oanele care alcătuiesc organul persoanei junoice răspund în solidar, atât faţă
de victimă, cât şi faţă de persoana juridică.. Soluţia este consacrată expres în art. 219
alin. (2) C. civ. Aşadar, în cadrul acţiunii în regres, persoana juridică are direct din
lege beneficiul solidarităţii, ca o excepţie de la ;prevederea art: 1383 C. civ. care
reglementează raporturile dintre codebitori solidan. În schimb, solidaritatea nu
operează în raporturile dintre membrii organului colectiv de· conducere, ceea ce
înseamnă că între ei sarcina reparatorie se împarte proporţional în funcţie de măsura în
care a participat fiecare la· cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau gravitatea
culpei .fiecăruia, dacă această participare· nu poate fi stabilită; în· cazul în ·care nici
astfel nu se· poate stabili sarcina reparaţiei, fiecare va_ contribui în moci egal. la
repararea prejudiciului.
 Capitolul III
RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE PRIN
FAPTA AL TUIA

Sectiunea
'
.
I
Reglementările vechiului şi noului Cod civil aplicabile
acestei răspunderi

322. Reglementarea răspunderii delictuale pentru prejudiciile cauzate prin

fapta altuia în .vechiul Cod civil. Codul civil român de la 1865 a consacrat principiul
răspunderii pentru fapta proprie (art. 998-999) • Realităţile sociale, experienţa şi
1

trebuinţele sociale în continuă evoluţie au demonstrat însă că acest principiu nu trebuie

să aibă şi nici nu are caracter exclusiv. El se poate dovedi, în unele situaţii, insuficient
pentru victima care urmăreşte şi are dreptul de a obţine repararea integrală a
prejudiciului care i-a fost injust cauzat. Aceasta pentru faptul că uneori autorul
prejudiciului este o persoană rară discernământ, o persoană incapabilă sau una care.
desfăşoară anumite activităţi în favoarea şi sub autoritatea altuia, având o solvabilitate
discutabilă. În multe cazuri de acest fel, victima riscă să nu poată obţine repararea
integrală şi promptă a prejudiciului suferit şi repunerea sa în situaţia anterioară. Aşa se
face că pentru ocrotirea intereselor victimei, legislaţia civilă a instituit, pe lângă regula
răspunderii pentru fapta proprie, şi răspunderea pentru fapta altuia în sarcina unor
persoane2 • Multă vreme s-a considerat că o asemenea răspundere ar exista exclusiv în
spaţiul delictual. Numai că, de curând, având ca reper unele abordări şi reglementări
din dreptul comparat, în doctrina juridică, s-a formulat opinia potrivit căreia şi în
dreptul nostru, de lege lata, trebuie recunoscută existenţa răspunderii civile pentru
fapta altuia şi în materie contractuală3 •
Aproape întreaga literatură de specialitate a susţinut fără ezitare că răspunderea
delictuală pentru fapta altuia era reglementată în Codul civil de la 1865 doar în trei
situaţii speciale, cu valoare de excepţii. Este vorba de textele art. 1000 alin. (2)-(5)

1
A se.vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 222-247; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 144-215; L. Pop,
op. cit., pp. 198-237.
2
Pentru o argumentare largă, a se vedea C. Stătescu, Răspunderea civilă delictuală pentru fapta
altei persoane, op. cit., pp. 5-8.
3
A se vedea: I. Deleanu, Grupurile de contracte şi principiul relativităţii <;fectelor contractului -
răspunderea contractuală pentru fapta altuia, în Dreptul nr. 3/2002, pp. 15-17; L. Pop, Răspunderea
civilă contractuală pentru fapta altuia, în Dreptul nr. 11/2003, pp. 66-75; I. Lulă, I. Sferdian, Discuţii cu
privire la răspunderea contract~ală pentru fapta altuia, în Dreptul nr. 8/2005, pp. 75-76; D.D. Ilinca,
Răspunderea contractuală pentru fapta unei terţe persoane, în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai", Seria
Jurisprudentia, nr. 1/2006, pp. 139-159.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 465

C. civ. unde erau instituite: răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate prin
faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori [art. 1000 alih. (2) şi (5)]; răspunderea
comitertţilor pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale prepuşilor [art. 1OOO
alin. (3)]; răspunderea institutorilor şi artizanilor pentru prejudiciile cauzate prin
faptele ilicite săvârşite de elevii sau, după caz, ucenicii aflaţi sub supravegherea lor
[art. 1000 alin. (4)-(5)]. S-a apreciat că aceste ipoteze speciale erau de strictă
interpretare şi aplicare'. De asemenea, s-a susţinut că ele ar avea la bază existenţa unor
raporturi în temeiul cărora persoana răspunzătoare exercită o autoritate asupra
autorului faptei prejudiciabile, constând, după caz, în supravegherea, educarea,
creşterea ori controlul activităţii acelei persoane. Astfel, raporturile dintre cele două
persoane sunt întotdeauna de subordonare; autorul faptei prejudiciabile este
subordonat, adică se află sub controlul persoanei chemate de lege să răspundă civil
pentru prejudiciile cauzate unui terţ prin faptele sale ilicite.
Mai mult, în ceea ce ne priveşte, într-un studiu relativ recent şi împotriva opiniei
cvasiunanimă din doctrina noastră, având ca repere soluţiile doctrinei şi jurisprudenţei
franceze, am propus ca de lege lata să fie recunoscută existenţa unui principiu de
răspundere delictuală pentru fapta altora, rezultat din interpretarea dispoziţiei art. 1OOO
alin. (1) teza I din vechiul Cod civil; am propus ca domeniul de aplicare a acestui
principiu să fie circumscris la sfera tuturor persoanelor fizice şi juridice care au
obligaţia legală sau contractuală de a organiza, îndruma şi controla activitatea unor
persoane a căror stare fizică, psihică sau chiar socială face necesară sau măcar justifică
o grijă sau supraveghere mai specială2 • Propunerea noastră a avut un ecou pozitiv în
unele lucrări publicate în ultima vreme sub imperiul vechiului Cod civiI3.
Din punctul de vedere al fundamentului lor teoretic, ipotezele speciale de răs­
pundere pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia care erau prevăzute de art. 1OOO
alin. (2)-(5) din vechiul Cod civil diferă unele de altele • Astfel, în opinia cvasi-
4

generală, răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori,

precum şi răspunderea institutorilor şi artizanilor pentru prejudiciile cauzate de elevi şi
ucenicii lor minori s-a susţinut că sunt cazuri de răspundere subiectivă, fundamentate
pe ideea de culpă prezumată a persoanelor chemate de lege să răspundă, adică a
părinţilor, institutorilor şi respectiv artizanilor; cu toate acestea, într-o opinie separată
s-a susţinut că de lege lata răspunderea părinţilor reglementată de art. 1OOO alin. (2)
din vechiul Cod civil este obiectivă, fără culpă, fundamentându-se pe ideea de
garanţie, care are ca suport riscul social ori solidaritatea familială dintre părinţi şi
copii • Referitor la răspunderea comitenţilor s-a considerat că este o răspundere
5

A se vedea: C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 8 şi 11; M. Eliescu, op. cit., pp. 252-253.
1

A se vedea L. Pop, Discuţii de lege lata cu privire la recunoaşterea existenţei unui principiu de
2

răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia consacrat în Codul civil român, în Dreptul nr.· 8/2004,
pp. 55-73.
A se vedea: L.R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală obiectivă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008,
3

p. 336; idem, Răspunderea civilă delictuală subiectivă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, pp. 145-152.
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 255-256; C. Stătescu, op. cit., pp. 19-20, 26-22, 101-102, şi
4

134-142; L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., pp. 239-243, 257 şi 273-279.
A se vedea: L. Pop, G. Hoffer, Cu privire la fundamentarea răspunderii fără culpă a părinţilor
5

pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori, în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai", Jurispiudentia
nr. 111982, pp. 45-49; L. Pop, op. cit., p. 243.
466 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

obiectivă, fundamentată pe ideea .de garanţie, .având ca suport riscul de activitate 1;

într~o .altă opinie, s-a afirmat că ar fi vorba de o răspundere obiectiv:-subiectivă,
întemeia~ pe un fundament mixt rezultat din grefarea ideii de garanţie pe ideea culpei
prezumate .. în sarcina comitentuh.ii2. De asemenea, atunci când am· propus
recunoaşterea existenţei răspunderii pentru prejudiciul cauzat de altul cu valoare de
pnndpiu, consacrat în art. 1000 alin. (1), prima teză din vechiul Cod civilam afirmat
că am fi în· prezenţa unei. răspunderi obiective al cărei fundament constă în aceeaşi
obligaţie de. garanţie, răspundere care nu poate fi înlăturată decât ~rin proba existenţei
unei cauze străine: forţa majoră, fapta victimei sau fapta uni.1i terţ ; în acelaşi context,
susţineam că este necesar să se adinită,chiar de'lege lata, că şi răspunderea părinţilor,
precum şi a institutorilor şi artizanilor este tot obiectivă, rară culpă; în caz contrar, s-ar
ajunge la o' situaţie greu de înţeles; astfel, atât timp cât la baza răspunderii părinţilor se
află o ·c\dpă prezumată, ar fi inadmisibil să se reţină în sarcina altor persoane care au "'
obligaţia de a supraveghea un minor, cum sunt alţi membrii ai familiei, ·tutorii,
asistenţii maternali etc:, o răspundere obiectivă, fără vinovăţie; în acest fel, situaţia
celor care ar răspunde pe temeiul principiului consacrat în art. 1OOO alin. (1) teza I ar fi
mai dificilă decât a părinţilor,. aceştia din unnă ;mtând, cel puţin teoretic, să înlăture
prezumţia relativă de culpă impusă în sarcina lor . · ··

323. Reglementările privind 'răspunderea delictuală pentru prejudkiile

cauzate prin.fapta altuia în textele noului Cod civil5• Redactorii noului Cod civil nu
au rămas insensibili la discuţiile, propunerile, controverseie şi evoluţiile care au avut
loc mai ales Jn µltimele 5-6 :decenii în spaţiul răspunderii civile delictuale. pentru
prejudiciile cauzat~ terţilor prin fapta ilicită a alttiia. De asemenea, s-al1·awt în vedere
şi unele soluţii ,doctrinale,· jurisprudenţiale şi chiar' legislative promovate în această
materie şi în alte state europene, pentru a r~spunde prompt)şi. eficace la trebuinţele
sociale. Aşa se explică faptul că materia este esenţial reorganizată în cuprinsul noilor
reglementări. În capitolul consacrat în principal răspunderii. civile delictuale,
răspu°'derea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altu.ia îşi are sediul. într-o secţiune
0

separată, art.1372-1374. Examinarea acestor texte permite uşor să se constate că sunt

reglementate doar două cazuri sau ipoteze în care o persoană. poate fi obligată să
răspundă pentru un prejudiciu cauzat unei terţe persoane prin fapta.ilicită a altuia sau
altora.. Astfel, în art. 13 72 · este instituit. un principiu ·general de răspundere pentru

I A se .vede~: M. Eliescu, op. cit„ pp. 284-287; I. Lulă, Fundamentul răspunderii comitentului .
pentrnfapta prepusului, în „Contribuţii la studiul răspunderii civile", Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997,
pp. 124-134; L. Pop, op. cit„ pp. 276-279. S-a avansat şi opinia conform căreia fundamentul răspunderii
obiective a comitentului rezidă în ideea de garanţie asociată cu riscul de activitate şi cu ideea de echitate
(a se vedea E. Lipcanu, Răspunderea comitentului pentrnfapta prepusului, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
1999,pp.116-118). . . .
2
A se vedea: C. Stătescu, op.dl„ pp. 41-42; I. Deleanu, V. Mărgineanu, Prezumţiile în drept,
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 206: ·. · . ··. ·
3
A se vedea L. Pop, Discuţii de lege lata cu privire la recunoaşterea existenţei unui principiu de
răspundere civilă delictuală pentntfapta altuia consacrat în Codul civil român, în Dreptul nr. 8/2004, p. 72.
4
Idem, pp. 72-73. · · · · ··
. ,
5
A se vedea L. Pop,· Reglementarea răspunderii delictuale pentrn fapta altuia în textele noului
Cod civil, în Dreptul nr. 5/2010, pp. 11-38. ·
FAPTELE JURIDICE ILICITE 467

prejudiciul · cauzat altuia prin fapta unui minor sau a unei persoane aflată sub
interdicţie judecătorească, răspundere ce se angajează în sarcina aceluia care în
temeiul legii, al unui contract sau al unei hotărâri judecătoreşti are obligaţia să-l
supravegheze pe autorul faptei prejudiciabile. Al doilea caz este reglementat în
art. 1373 şi constă în răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate terţilor.prin
faptele ilicite ale prepuşilor. În art. 1374, ultimul din această secţiune, simt prevăzute
regulile în funcţie de care se rezolvă concursul între răspunderea diferitelor pers~ane
pentru prejudiciile cauzate prin faptele altora, respectiv între răspunderea părinţilor şi a
celorlalte persoane care ar putea avea obligaţia de supraveghere a autorului
prejudiciult;;, minor sau interzis judecătoresc, precum şi între răspunderea acestora şi
cea a comitentului pentru prepusul său minor. Vom analiza aceste două cazu1i în
ordinea în care sunt reglementate şi fiecare cu specificul regimului săuj1;1ridic •
1

Sectiunea a 2-a
·'
Răspunderea persoanelor care au obligaţia de supraveghere
a unui minor sau interzis judecătoresc pentru prejudiciul ·
cauzat terţilor prin fapta ilicită săvârşită · -
de cel aflat sub acea supraveghere

,Subsecţiunea 1
Reglementare. Persoanele pentru care se răspunde.'· ,
Persoanele· chemate de lege să răspundă

324. Reglementare. Acest caz de răspundere pentru prejudiciuLcauzat prin

fapta altuia este regleinentat cu vafoare de principiu în art. 1372 c. civ., ale cărui texte
sunt fonnulate în trei alineate. În primul alineat se stabileşte sfera sau ·domeniul de
aplicare, precum şi condiţiile speciale· care trebuie să fie întrunite pentiq angajarea.
acestei răspunderi. Astfel, textul dispune: „Cel care în temeiul legii, al tinui' contract
ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană
pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din unnă .
persoane". În alineatul (2) se prevede: ,,Răspunderea subzistă.chiar şi în cazulcând
făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie';. Din ·analiza
textului rezultă că pentru ap.ga.Jarea răspunderii persoanei care ar~ obligaţi~ de
supraveghere nu este necesar să fie prezente toate condiţiile răspunderii pentru fapta
proprie a autorului faptei ilicite şi prejudiciabile; mai exact, acesta nu est~ obligatoriu
să aibă discernământul prezumat ori dovedit în momentul săvârşirii faptei sale. Şi în
sfârşit; alineatul (3) al aceluiaşi articol, în prima fraza stabileşte lipiitativ, într-o
exprimare generică, faptul că persoana obligată la supraveghere este· exonerată de
răspundere „numai dacă dovedeşte. că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă";

1
Idem, pp. 15-38.
468 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

această prevedere constituie, aşa cum vom vedea, .un reper foarte important pentru a
decela ·fundamentul teoretic al angajării răspunderii în ipoteza pe care o analizăm.
În fraza a doua al acestui ultim alineat cu referire exclusivă la răspunderea părinţilor şi
tutorilor se dispune că ei vor putea face dovada că nu au putut împiedica fapta
prejudiciabilă a copilului minor numai dacă probează că respectiva faptă este „urmarea
unei alte cauze decât modul în care ş.l-au 'îndeplinit îndatoririle decurgând din
exerciţiul autorităţii părinteşti"; după cum vom constata, această ultimă precizare a
textulUi legal citat este ilogică şi superfluă, fiind adăugată prin Legea nr. 71/2011 de
punere în aplicare a noului Cod civil.

325. Sfera persoanelor pentru care se răspunde. Fiind vorba de o răspundere

cu valoare de principiu, sfera persoanelor pentru care se răspunde în temeiul şi
condiţiile art. 1372 C. civ. este mult mai largă decât cea prevăzută de art. 1000 alin. (2)
şi (4) · din vechiul Cod civil Astfel, pe ·când, sub imperiul vechiului Cod civil,
răspunderea se angaja numai pentru. prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale copiilor
minori care aveau locuinţa de drept la părinţii lor [art. 1000 alin. (2)]şi ale.elevilor şi
ucenicilor. minori aflati sub supravegherea cadrelor didactice şi respectiv· meseriaşilor
care îi instruiau 1 [art. Îooo alin. (4)], art. 1372 alin. (1) C. civ. dispune că se angajează
pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale copiilor minori, cât şi prin faptele
ilicite ale persoanelor puse sub interdicţie judecătorească,· indiferent de vârstă. Aşadar,
în ce-l priveşte pe autorul faptei. ilicite şi prejudiciabile, acesta trebuie ca la data
săvârşirii faptei să fi fost minor, adică să aibă vârsta sub 18 ·ani, ori să fie o persoană
aflată sub interdicţie judecătorească2 • Această răspundere. nu există în cazul în care
autorul faptei este 'o persoană majoră lipsită de discernământ, care însă nu este pusă
sub interdicţie judecătorească pentru alienaţie sau debilitate ·mintală3 .

. 326. Determinarea persoanelor chemate de lege să răspundă. Din analiza

aceluiaşi alin. (1) al art. 1372 c. civ. rezultă că răspunderea pe care o analizăm se
angajează în sarcina tuturor persoanelor .fizice sau persoanelor juridice care au
obligaţia prevăzută de lege, stabilită între:un . con.tract. sau printr-o hotărâre
judecătorească de a supraveghea pe minorul sau, după caz, persoana .pusă sub
interdicţie care a· săvârşit fapta ilicită prin care s-a cauzat unei terţe persoane un
prejudiciu injust. Urmează că faţă de vechiul Cod civil care prevedea expres şi
restrictiv că răspunderea putea fi angajată numai în sarcina. unor persoane fizice --:
părinţilor; institutorilor şi artizanilor (cadrelor didactice şi meseriaşHor) - textul
art. 1371 alin. (1) C. civ. instituie răspunderea oricărei persoane care are obligaţia de a

1
Pentru detalii, a se vedea C. Stătescu, op. cit., pp. 41~55 şi 100-101. · .·
2
Starea de minorit~te Şi de persoană pusă sub interdicţie nu se modifică esenţial sub imperiul
noului Cod civil în raport cu reglementările anterioare. Astfel, art. 38 alin. (2) C. civ. prevede: „Persoana
devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani". De asemenea, art. 164 C. civ. dispune: „(I) Persoana care
nuc are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei sau debilităţii
mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească. (2) Pot fi puşi sub interdicţie judecătorească şi minorii
cu capacitate de exerciţiu restrânsă".
3
A se vedea L. Pop, op. cit., p. 16.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 469

supraveghea pe minorul sau interzisul judecătoresc autor al faptei ilicite şi

prejudiciabile. Reglementarea are ca model dispoziţiile art. 832 din Codul civil
german (BGB), în termenii cărora răspunderea revine oricărei persoane care în temeiul
legii sau printr-un contract are obligaţia să exercite supravegherea asupra altuia care
din cauza minorităţii sau stării psihice ori mentale este lipsit de discernământ şi trebuie
să fie supravegheat"'.
Obligaţia de supraveghere poate avea origine diferită, în sensul că este prevăzută
de lege, asumată printr-un contract sau stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
Astfel, în ceea ce pnveşte obligaţia legală de supraveghere a minorilor, ea este
prevăzută, în primul rând şi înainte de toate, în sarcina părinţilor; în acest sens, art. 493
C. civ. prevede expres: „Părinţii au dreptul şi îndatorirea de supraveghere a copilului
minor" 2 • Este de menţionat că această obligaţie legală a părinţilor rezultă implicit şi
din economia textului art. 487 C. civ. unde este definit conţinutul autorităţii părinteşti:
„Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi
dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea
profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului;
ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării
corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia". Aşa cum s-a arătat,
obligaţia părinţilor de creştere şi îndrumare a copilului minor are un conţinut larg,
astfel încât presupune în mod necesar şi implicit şi obligaţia de supraveghere3 , pe
lângă faptul că este prevăzută special şi într-un text separat de lege (art. 493 C. civ.).
De asemenea, obligaţia părinţilor de a îndruma şi supraveghea copilul minor poate fi
dedusă şi din prevederile art. 32 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului4 . Obligaţia legală în discuţie incumbă fără deosebire
părinţilor fireşti şi, după caz, părinţilor adoptatori . Aceeaşi obligaţie revine şi tutorelui
5

minorului asupra căruia trec, în principiu, drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire

la persoana minorului şi bunurile sale, sub controlul instanţei de tutelă şi eventual al
consiliului de familie 6 •
Alte persoane cărora le revine obligaţia de supraveghere sunt: tutorii interzişilor
judecătoreşti ; cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, meseriaşii care
7

instruiesc ucenici minori; persoanele cărora un copil minor le este încredinţat în

plasament prin hotărâre judecătorească (instanţa de tutelă); asistenţii maternali;
persoanele fizice şi juridice care în calitate de profesionişti îşi asumă printr-o

1
Pentru analiza art. 832 C. civ. german, a se vedea Fr. Fen-and, Droit prive allemand. Dalloz,
Paris, 1997, pp. 400-402.
În legătură cu obligaţia de supraveghere în sarcina părinţilor, a se vedea E. Florian, Dreptul
2

familiei în reglementarea noului Cod civil, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, pp. 294-295.
3
A se vedea S. Ghimpi.I, S. Grossu, Capacitatea şi reprezentarea persoanelor fizice în dreptul
R.P.R„ Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, pp. 110-111.
Publicată în M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004.
4

Adopţia este reglementată în art. 451-482 C. civ.

5

Tutela minorului este reglementată în art. 110-163 C. civ.

6

Pot fi puşi sub interdicţie majorii şi minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Tutela interzisului
7

se instituie pentru majorii puşi sub interdicţie şi pentru minorii care la momentul punerii sub interdicţie nu
se află sub ocrotirea părinţilor. Reglementarea tutelei interzisului îşi are sediul în art. 164-177 C. civ.
470 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

convenţie mtsmnea de. a instrui, reeduca, trata, îngriji, organiza, supraveghea

activitatea minorilor· ~au bolnavilor psihicj aflaţi sub.· interdicţie (cum sunt· asociaţiile
sau fundaţiile care înfiinţează centre de reeducare şi recuperare a persoanelor cu
handicap psihic, spitalele private, clinicile psihiatrice private, sanatoriile, coloniile de
vacanţă, ·creşele, orfelinatele, pensiunile, infirmierele, bonele etc.) 1; unităţile sanitare
publice în care se află internaţi bolnavii psihici puşi sub .interdicţie; centrele de
reeducare şi unităţile penitenciare care au sub autoritatea lor infractori minori etc. Nu
are• nicio relevanţă specială dacă obligaţia de supraveghere este legală, contractuală
saujudiciară,,gratuită sau cu titlu oneros, provizorie sau de lungă durată. · ·
' Sfera deosebit de ·largă a persoanelor pentru ale căror fapte prejudiciabile se
răspunde - toţi minorii şi toate persoanele puse sub interdicţie judecătorească -
precum şi sfera şi mai largă a persoanelor răspunzătoare pe temeiulart 1372 C. civ.
sunt argumente de neînlăturat că textul ·legal în discuţie instituie un principiu' general
de răspundere pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite săvârşite de persoanele
prezumate de lege ca fiind. lipsite de. discernământ .în plan delictual, precum şi de
minorii cu vârsta între 14~ 18 ani.

Subsecţiunea a 2.:.a
·Condiţiile existenţei răspunderii

. · 327. Enunţare. Pentru a decela condiţiile care trebuie să fie prezente în vederea
angajării acestei răspunderi este necesară examinarea atentă a prevederilor art. 1372
alin.· (1) şi'(2) C. civ. Condiţiile sunt de două feluri: generale Şi speciale. Astfel este
necesar să :fie prezente cumulativ trei dintre condiţiile generale ale răspunderii civile:
prejudiciul injust cauzat unei terţe persoane, fapta ilicită a. minoruhii sau;. după caz, a
interzisului judecătoresc şi raportul de cauzalitate dintre fapta' ilicită '.şi prejudiciu.
Vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile nu este o condiţie necesară pentru
existenţa şi angajarea acestei răspunderi2. Este ceea ce rezultă din prevederea art. 1372
alin. (2), care dispune: „Răspunderea subzistă chiar şi în cazul când făptuitorul, fiind
lipsit de discernământ; nu răspunde pentru fapta proprie". Evident că atunci când
victima cheamă în judecată, alături de persoana răspunzătoare, şi pe autorul faptei
ilicite şi prejudiciabile, adică pe minorul sa~ interzisul judecătoresc în cauză, pentru
admiterea acţiunii faţă sau şi faţă de acesta, ea este ţinută să-i dovedească vinovăţia,
înlăturând prezumţia lipsei de discernământ în cazul minorilor cu vârsta sub 14 ani şi
al interzisului judecătoresc, probă dificil de administrat; în caz contrar, dacă toate
celelalte condiţii . generale sunt prezente şi dovedite, la care se adaugă şi condiţiile
speciale, acţiunea va fi admisă doar împotriva persoanei răspunzătoare. Umiează că
1
A se vedea L.R. Boilă, L.B. Boilă, Fundamentul răspunderii civile pentm prejudiciile cauzate de
c.ătre minori sau de.către persoanele puse sub interdicţie, în Dreptul nr. 3/2010, pp. 121-124.
' De altfel, nici în condiţiile reglementărilor vechiul Cod civil, culpa copilului minor, elevului sau
2

ucenicului minor nu era necesară pentru angajarea răspunderii părinţilor sau, după caz, a institutorilor şi
artizanilor (a se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 268-269 şi 279-280; C. Stătescu, op. cit„ pp. 37-39 şi
102-103).

I
 I
FAP ELE JURIDICE ILICITE
I 471

auto 1 faptei ilicite şi prejudiciabile va răspunde exclusiv· în condiţiile răspunderii

pentlu fapta proprie prevăzute de art. 1357 şi urm. C. civ., iar persoana răspunzătoare
va răspunde în principal, distinct şi autonom pentru fapta altuia, conform art. 1372
~· c~v. În cazul în care acţiunea se admit~, deop~trivă, faţă d~ au:o:ul.fa~tei i~icite, c.ât
ş1 faţă de persoana sau persoanele. raspunzatoare (ambu pannţ1 ai mmorulm),
răspbnderea lor este solidară, problemă rezolvată legislativ în art. 1382 C. civ., unde se
dispihne: „Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie
faţ~ ide.. cel ?reju?iciat"; r~zultă· ~ă n~ :nai este necesar s.ă .se re~urgă la cate~oria
obhgaţnlor m solidum ·a caror existenţă m dreptul nostru ş1 domemul lor de aplicare
vor fi, rară îndoială, puse în cauză .şi în viitor, admise de către unii şi respinse cu
hotlltâre de către altii. . .. ·

1328. Condiţi~e speciale ale acestei răspunderi. Alături de condiţiile cu valoare

generală, conform art. 1372 alin. (1), răspunderea în discuţie se poate angaja numai
dacăl sunt prezente şi două condiţii speciale, care se grefează pe cele generale: a)
mindritatea sau, după caz,. statutul juridic de persoaµ.ă pusă sub interdicţie al autorului
faptcli iiicite şi prejudiciabile; b) existenţa obligaţiei de supravegherea autorului faptei
ilicit~ şi prejudiciabile în sarcina persoanei r~spumătoare, ·obligaţie născută direct din
lege,I dintr-un contract ori stabilită prin hotărâre judecătorească.

~
A. ~Minoritatea sau, după ,caz, statutul de persoană pusă sub interdicţie 1 •
Ace tă condiţie trebuie să fie prezentă în momentul îri care autorul prejudiciului a
săv . şit fapta ilicită Şi prejudiciabilă; în ceea ce priveşte minoritatea, legea nu face
deosbbire între minorul care a: împlinit vârsta de 14 ani, când este prezumat de lege că
nu afe discernământ în plan delictual, şi minorul între 14-18 ani care, dimpotri';"ă, este
preznmat că arediscemăniânt (art. 1366 C. civ.). Aşadar, este important ca respectiva
condiţie specială să. fie întrunită în momentul· săvârşirii faptei de către minor sau cel
f
pus ub interdicţie ju?ecătoreasc~. · Această precizare este. deosebit de importrlntă,
deoarece dacă ulterior acestui moment autorul faptei prejudiciabile devine major ori,
dup~ ca2:, · interdicţia judecătorească este ridicată printr:.o hotărâre a instanţei
competente, această. împrejtirare nu. are . drept consecinţă înlăturarea răspunderii
· persc!ianei sau. persoanelor care au avut obligaţia de supraveghere a făptuitorului.
Solufia este . aceeaşi · indiferent de faptul dacă . acţiilnea împotriva persoanei
răsptlnzătoare .a fost introdusă de. victimă înainte sau după ce autorul prejudiciului a
ajun~ la majorat sau i s-a ridicat interdicţia judecătorească. ·
I B. Fapta ilicită şi prejudiciabilă să fie să11ârşită de către minor sau de
inte~isul judecătoresc după momentul naşterii efective a obligaţiei de supraveghere
în skrcina persoanei răspunzătoare. Prin obligaţia de supraveghere se înţelege
îndatorirea şi puterea persoanei în sarcina căreia s-a născut de a organiza; dirija,
îndnhna şi controla activitatea autorului. faptei ilicite Şi prejudiciabile;· aceasta
deoa}ece persoana aflată sub supraveghere este un minor sau interzis judecătoresc,
adie~ o persoană care datorită stării fizice şi psihice trebuie să se afle în îngrijirea şi
. .. sub ,utoritatea unei alte per~oane. Inţelesul termenului de supraveghere este, în opinia

A se vedea: L. Pop, op. cit., p. 12I; L.R. Boilă, op. cit., pp. I I9-121.
1
 472 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

noastră; asemănător celui de pază, folosit în operaţia de detenninare a lucrurilor care

cauzează prejudicii pentru care este prevăzută obligaţia de reparare în sarcina celui
care exercită paza juridică a acestora. Aşadar, este vorba de obligaţia de îngrijire,
îndrumare şi control legată de starea fizică şi mentală a persoanei supravegheate şi de
riscul pe care o astfel de stare îl generează pentru terţi de a fi prejudiciaţi prin faptele
acelei persoane • Subliniem că în noua reglementare, nu se prevede ca o condiţie a
1

angajării răspunderii existenţa comunităţii de locuinţă a minorului · sau interzisului

judecătoresc cu persoana sub a cărei supraveghere sau autoritate este plasat prin lege,
contract sau hotărâre judecătorească irevocabilă. Este de reţinut că potrivit art. 1000
· alin. (2) vechiul C. civ:, condiţia comunităţii de locuinţă era cerută expres în vederea
angajării 'răspunderii părinţilor pentru prejudiciile cauzate. prin faptele ilicite ale
2
·• copiilor minori •

Subsecţiunea
a 3""a
Fundamentul răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin faptele
ilicite ale minorilor şi interzişilor judecătoreşti.
Dreptul de regres al persoanei răspunzătoare

329. Fundamentul acestei răspunderi. În rezolvarea·· acestei importante

· probleme atât sub aspect teoretic, cât şi practic este necesar să. avem în vedere
dispoziţiile art. 1372 alin. (3), prima parte care prevede: „Cel obligat la supraveghere
este exonerat _de răspundere numai· dacă dovedeşte· că nu a putut ·împiedica fapta
prejudiciabilă". Dacă această prevedere 'nu ar exista s-ar putea susţine că fundamentul
răspunderii pe care o analizăm constă în culpa prezumată de lege în sardna persoanei
răspunzătoare că nu· şi-a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător obligaţia de
supraveghere a autorului faptei prejudiciabile. De· altfel, această fundamentare este
proprie dreptului civil. german, unde se afirmă că răspunderea pentru fapta minorilor
sau a persoanelor care datorită stării psihice sau mintale au nevoie de supraveghere
este o răspwdere subiectivă; întemeiată pe culpa prezumată a aceluia care are
obligaţia de supraveghere; prezumţia legală este relativă şi poate fi înlăturată dacă cel
în cauză dovedeşte că şi.:.a îndeplinit corect şi scrupulos obligaţia de supraveghere3 .
Deşi textele art. 1372 C. civ. au ca izvor de inspiraţie. prevederile art: 832 C. civ.
german (BGB), în ce ne priveşte, apreciem că din moment ce redactorii lor s-au
hotărât să precizeze în alineatul (3), prima frază, că exonerarea de răspundere intervine

1
A se vedea: G. Viney, P. Jounlain, op. cit„ pp. 956-957; M.P. Blin-Franchomme, Le critere de la
responsabilite civile dufait d'autnti, Les petites affices, 24 novembre 1997, p. 5; Ph. Le Tourneau,Droit
de la responsabilite et des contrats, Dalloz, Paris, 2004-2005, pp. 1161-1162. .
2
A se vedea C. Stătescu, op. cit., pp. 42-55. Despre soarta condiţiei· comunităţii· de locuinţă a
copilului minor cu părinţii săi, după intrarea în vigoare a noul Cod civil, a se vedea L.R. Boilă; Paza
juridică a minorului din perspectiva fundamentării obiective a răspunderii civile delictuale a celor care
exercită supravegherea lui, în Dreptul nr. 6/2011, pp. 129-155.
3
Pentru o analiză mai largă inclusiv a jurisprudenţei germane, a se vedea Fr.· Ferand, op, cit„
pp. 400-402.

. ...• -„.
F AAELE JURIDICE ILICITE 4 73

nuJai dacă cel obligat la supraveghere, .fără a deosebi între diferitele categorii de
persbane care au această obligaţie, face dovada că „nu a putut împiedica fapta
prejhdiciabilă" au vrut să ne sugereze că această dispoziţie trebuie interpretată în
sen~ul că răspunderea la care ne referim este una obiectivă, fără vinovăţie. Deşi din
modul de formulare a textului art. 1372 alin. (3), prima frază, ar rezulta, la o privire
supdrficială, că persoanele răspunzătoare sunt exonerate de răspundere numai dacă fac
dovr~a ~u_i ~a~t negativ, ~n reali!ate îns~ în acest scop este nec~~ară în mod evident o
proba poz1hva, m sensul ca trebme făcuta dovada unei cauze strame care l-a pus pe cel
chefuat de lege să răspundă în situaţia de a nu putea împiedica fapta prejudiciabilă.
CaJza străină constă evident în forţa majoră, cazul fortuit, fapta victimei sau fapta unei
terţtb persoane 1• Aşadar, în opinia noastră, înlăturarea răspunderii apare ca o
posibilitate ce operează exclusiv pe terenul cauzalităţii; or, raportul de cauzalitate este
o condiţie
I
materială,
.
obiectivă a răspunderii civile. Cauza străină care a pus-o .
pe
perŞoana răspunzătoare în situaţia de a nu împiedica fapta prejudiciabilă este necesar
să fie examinată, pe de o parte, în raport cu autorul faptei aflat sub supraveghere şi, pe
de hită parte, în raport cu pârâtul, care este persoana chemată de lege să răspundă;
indÎf I
erent de directia
'
din care intervine, cauza străină va avea ca efect exonerarea de
răspundere a persoanei virtual obligată să răspundă.
[ Evident că exonerarea de răspundere va opera prin dovada cauzei străine doar în
ace~e sihmţii în care sunt înţrunite toate celelalte condiţii generale şi speciale ale
răspunderii. Bunăoară, fapta prejudiciabilă a minorului sau interzisului judecătoresc
afl~t sub autoritatea şi supravegherea pârâtului trebuie să fie ilicită; în ipoteza în care
fapta este licită, răspunderea persoanei obligate să-l supravegheze nu există în sarcina
acebteia; aşa de pildă, săvârşirea faptei în legitimă apărare, în exercitarea nonnală a
un4i drept subiectiv, în îndeplinirea unei obligaţii legale sau în executarea unui ordin
legal dat de o autoritate competentă o lipseşte de caracter ilicit2 •
I Faţă de dispoziţia de principiu din prima frază a textului art. 1372 alin. (3) C. civ.
pe Fare ~am î~cercat s-o int_erpretă1? _este de_ neînţele~ de ~e prin Legea_ r:_r. 71/2011 de
punere
I
m aplicare a noulm Cod cIVIl a mai fost adaugata a doua
~ .
fraza m unnătoarea
fonnulare: „In cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor dovada se consideră a fi
făchtă numai dacă ei probează că fapta copilului constituie unnarea unei alte cauze
dedât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii
păţinteşti". Considerăm că această prevedere vine în contradicţie cu dispoziţia
alineatului (1) al aceluiaşi articol care prevede clar că răspunderea pe care o analizăm
intbrvine în sarcina persoanelor care au doar obligaţia de supraveghere a autorului
faAtei ilicite, indiferent că aceasta din urmă este un minor sau o persoană pusă sub
interdicţie judecătorească; or, textul adăugat la alinearul (3) al aceluiaşi articol referitor
la iexonerarea de răspundere precizează că arunci când făpruitorul este un minor,
pătjnţii sau, după caz, hltorele, pentru a fi exoneraţi de răspundere, trebuie să probeze
că [fapta ilicită a minorului este urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au

I
·1În legătură cu aceste cauze străine, a se v~dea supra, titlul IV, cap. II, sectiunea ,
a 4-a '
sub.secţiuneaa 2-a, pct. 46-48.
I 2
Pentru reglementările referitoare la împrejurările care înlătură caracterul ilicit al faptei
pretdiciabile, a se vedea supra, titlul IV, cap. II, secţiunea a 3-a, subsecţiunea a 2-a, pct. 33-38.
I
I
474 . TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL OBLIGAŢIILE

îndeplinit îndatoririle ce decurg din exerciţiul autorităţii părinteşti, care nu se rezumă

doar la obligaţia de supraveghere. Astfel, art. 487 C. civ. sub denumirea marginală
„conţinutul autorităţii părinteşti" prevede şi alte obligaţii ale părinţilof'!, cum sunt: de
creştere, de a-i da educaţie, de a-i asigura învăţătură şi pregătire profesională, de a-i da
orientarea şi sfaturile. necesare pentru a-şi exercita drepturile pe care legea· i le
recunoaşte etc. Aşadar, pe terenul probaţiunii existenţei unei cauze străine, pentru a fi
exoneraţi de· răspundere, faţă de părinţi şi de tutorele. făptuitorului minor,· există o .
exigenţă care nu este cerută de lege pentru celelalte persoane răspunzătoare cărora le
revine obligaţia de supraveghere ·a unui minor sau interzis judecătoresc. Mai mult,
dispoziţia în discuţie este şi superfluă. Apreciem că textul art. 1372 alin. (3) ar fi fost
recomandabil să rămână aşa cum era în formularea iniţială, fiind un text de principiu
acoperitor Şi util pentru toate persoanele răspunzătoare delictual În condiţiile 'prevăzute
de primele două alineate ale articolului în discuţie.
Oricum, în opinia noastră, din întregul cuprins al art. 13 72 alin. (3) remită că _
exonerarea de răspundere nu depinde de existenţa sau inexistenţa vinovăţiei persoanei
răspunzătoare, indiferent dacă acea persoană este părintele sau tiitorele făptuitorului
minor. Vinovăţia dovedită· sau preZl1mată a acesteia nu este o condiţie a răspunderii
sale, chiar dacă în numeroase cazmi' ea există, după cum nevinovăţia nu este o cauză
exoneratoare de răspundere. Urmează că ne-găsim în prezenţa unei răspunderi Civile
delictilale de plin drept, fără vinovăţie, obiectivă care 'IJU poate fi înlăturată decât prin
dovada unei cauze străine2 : forţa· majoră, cazul fortuit; fapta victimei sau fapta unei
terţe persoane. Fundamentul· său obiectiv. credem că trebuie căutat şi aflat în ideea de
garantie obiectivă care . ate ca suport riscul de autoritate ce incumbă persoanei
răspu~ătoare, pe care îl presupune şi determină existenţa şi îndeplinirea obligaţiei de ·
supraveghere a minorilor şi interzişilor judecătoreşti, persoane care datorită. stării lor
fizice şi psihice sau mentale trebuie să fie supravegheate, ceea ce înseamnă îndrumare,
corijare şi controt3. ·

. 1 Cu privire Ia drepturile şi îndatoririle care alcătuies~ conţinutul autorităţii părinteşti,. a se vedea E.

Florian, op. cit., pp. 281-306. . . · . . .. · . . · ..
2
In spaţiul dreptului francez, doctrina de specialitate din ultimele decenii şi apoi jurisprudenţa
(în ultimii 10-20 de ani) au statuat că în toate caztirile de răspundere pentru fapta altuia, întemeiate pe
raporturile de autoritate justificate de starea persoanei supravegheate sau controlate, răspunderea este de
plin drept, obiectivă, putând fi înlăturată numai prin proba unei .cauze străine. Selectiv, .a se vedea:
G. Viney, P. Jourdain;op. cit., pp. 956-960 şi pp. ll08~1196; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit.,
pp. 776-796; Ph. Brun, op. cit., pp. 87-99; AL Benabent, op. cit.; pp. 373-374 şi '380-381;
Y. Buffelan-Lanore, op. dt.;: pp. 473-475; V. Toulet, Droit civil. Obligations'. Responsabilite civile,
Paradigme, Paris, 2003-2004, pp. 349-350; 1." Flour, J.-L. Aubert, E. Savaux, Droit civil. Les obligations.
2. LeJait juridique, Dalloz, Armand Colin, Paris, 2003, pp. 187-188, 191-199 şi 201; Ph. Malaurie,
L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., pp. 67-68 şi 70-72; M .. Fabre-Magnan, Les obligations, Presses
Universitaires de France, Paris, 2004, pp. 853-863. Unii autori francezi apreciază că fundamentul obiectiv
al răspunderii de plin drept este prezumţia de răspundere (a se vedea Ph. Malinvaud; Droit civil. Les
obligations, Litec, Paris, 2003, p. 423). Pentru jurisprudenţa franceză care a statuat că răspunderea este
obiectivă; de plin drept, a se vedea: L 'arret de l'Assemb!ee p!enier de la Cour de Cassation du 29 mars
1991 (Consorts Blieck), Recueil Dalloz, Paris, 1991, nr: 324, note Chr. Larroumet; Cass. civ.'2, 19 fevrier
1991 Warret Bertrand), Recueil Dalloz, Paris, 1991, nr. 265, note P. Jourdain.
3
A se vedea: .L. Pop, op. Cit.• pp. 18-20;L.R. Boilă, op. cit:. pp. 128-129.
FAP~ELE JURIDICE ILICITE 475
I
Fundamentul de natură obiectivă
al acestei răspunderi
este, opinia î~ noa~tr~, ~n
ar~ment important şi convingător că suntem în prezenţa unei răspunden c1v1le
pri cipale., direc.te şi autonome; ea nu _are caracte.r subs~~iar şi mai_ mult ~u _e~t~ nic~
ace sorie. faţă de o eventuală angajare a răspundem autorulm faptei 1hc1te ş1
pre udiciabile, cum ar fi în cazul în care acesta este un minor cu vârsta între 14-18 ani.
Aş~dar, răspunderea persoanelor care au obligaţia de supraveghere a minorilor şi
interzişilor judecătoreşti este obiectivă, până când o ipotetică răspundere a minorului
sau/ i~terzis~lui j~decătores~ es~e. subiectivă_ şi ~e ~~da?Ientează ?~ vinovăţi~ ~a
dovedită. V movăţrn sau nevmovaţrn ·autorulm preJud1cmlm •nu are mc10 relevanţa m
cee~ ce priveşte naşterea obligaţiei de reparare în sarcina persoanei răspunzătoare. În
corlduzie, răspunderea acestor persoane nu depinde de existenţa răspunderii· autorului
faptei prejudiciabile şi nici nu este grefată pe aceasta. Mai mult, răspunderea este şi
dirbctă, victima putând să se îndrepte direct împotriva persoanei răspunzătoare pentru
a qbţine reparaţia, fără ca promovarea acţiunii să fie condiţionată de chemarea în
judecată înainte sau simultan şi a autorului prejud.iciului, eh.iar dacă are discernământ.

330. Regresul persoanei răspunzătoare care a reparat. prejudiciul cauzat

victimei. Fiind întrunite condiţiile răspunderii pe temeiul art. 1372 alin. (1)-(2) C. civ.,
vi9tima va putea cere condamnarea persoanei răspunzătoare Ia reparaţie. Dacă
făJ1tuitorul este un minor şi obligaţia de supraveghere în momentul în care a săvârşit
fa~ta prejudiciabilă aparţinea ambilor părinţi deopotrivă, ei sunt în solidar obligaţi faţă
de !victimă la repararea prejudiciului. ··
· Atunci când persoana răspunzătoare a reparat prejudiciul cauzat, în anumite
copdiţii, ea are dreptul de regres împotriva făptuitorului. Dreptul de regres împotriva
ce~ui care a cauzat prejudiciul este prevăzut de lege cu valoare de regulă generală şi
peµtru toate cazurile de răspundere pentru .prejudiciile cauzate prin fapta altuia,
indiferent
I
de
,
locul unde sunt reglementate.
.
Astfel,
-.
art. 1384 alin.
··.
(1). C. civ.. dispune:
·.
„Cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva: aceluia care a 'cauzat
pr6judiciul, cu excepţia cazului în ;care a~esta din urmă riu este răspunzător pentru
pr~judiciul cauzat".
Ap. l· i.când. textul reprodus la ipot.eza de răspu.ndere delictuală pe care am pu. s-o în
I
di cuţie rezultă. că persoana răspunzătoare care a reparat în totul sau · în parte
prr,judiciul cauzat victimei are acţiune în regres. împotriva,minorului sau interzisului
judecătoresc, autor al faptei prejudiciabile, doar atunci când sunt întrunite toate
cof,idiţiik ca acesta să răspundă pentru fapta proprie. Mai precis exprimat, trebuie să
existe
I
vinovăţia dovedită a autorului .
faptei . prejudiciabile. Numai că .în confonnitate .
cu
a~. 1366 alin. (1) C. civ.: „Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana
pusă sub interdicţie judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se
d9vedeşte discernământul său la data săvârşirii faptei". Motivul-_ pentru care nu
răspunde este, evident, lipsa prezumată de lege a discernământului şi, pe cale de
c9nsecinţă, lipsa condiţiei vinovăţiei. Aşadar, existenţa vinovăţiei va putea fi dovedită
numai atunci când se va proba faptul că în momentul săvârşirii faptei prejudiciabile
aJtorul ei avea · discernământ. O asemenea probă este virhlal posibilă deoarece
ptezumtia
I , legală alipsd de discernământ
. este relativă,
.· . .adică
. până la dovada contrarie.
I

I
476 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Nu trebuie însă ignorată împrejurarea că dovada existenţei . discernământului şi a

vinovăţiei. minorilor sub 14·ani şi a interzişilor judecătoreşti este deosebit de dificilă,
prin raportare la momentul săvârşirii faptei ilicite. Proba'existenţei discernământului şi
a vinovăţiei în cazul acestor făptuitori o va face victima în situaţia în care îi .cheamă în
judecată atât pe minor sau interzisul judecătoresc, cât şi pe persoana răspunzătoare; în
caz contrar, această dovadă va fi făcută de către persoana răspunzătoare într-o acţiune
separată sau în cadrul procesului în care îşi exercită dreptul de regres.
Soluţia este diferită în ipoteza în care reparaţia a fost acordată victimei de către
persoana răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat de un minor care· la momentul
săvârşirii faptei ilicite avea vârsta de 14 ani. Aceasta deoarece art. 1366 alin. (2)
C. civ. prevede: „Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani răspunde de prejudiciul
cauzat, în afară de cazul în care dovedeşte că a fost lipsit de discernământ la data
săvârşirii faptei". Textul instituie o prezumţie legală relativă în sensul că minorul care
a împlinit vârsta de 14 ani are discernământ în plan delictual; aşadar, dacă se
dovedeşte vinovăţia lui, el va răspunde de prejudiciul cauzat. Aceasta înseamnă că
dacă persoana răspunzătoare a acordat victimei reparaţia, ea se poate întoarce cu
acţiune în regres împotriva minorului, autor al faptei ilicite care îi este imputabilă. Nu
trebuie însă neglijat faptul.că prezumţia legală de discernământ este relativă şi poate fi
înlăturată prin probă contrarie; prin urmare, acţiunea în .regres va fi respinsă dacă
minorul va dovedi că la momentul săvârşirii faptei prejudiciabile a fost lipsit de
discernământ. Dovada prin care se poate înlătura prezumţia ·existenţei discernămân­
tului este în sarcina exclusivă a minorului asistat, de regulă, de un curator special sau
neasistat dacă între timp a devenit major.

Secţiunea a -3-a
Răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate tertilor
· prin faptele ilicite delictuale ale prepusului · '

. Subsecţiune 1
Reglementare. Condiţiile de drept comun. Caracterul principal
şi autonom al răspunderii comitentului

331. Reglementare. Noul Cod civil reglementează mult mai cuprinzător

răspunderea comiteritului pentru prejudiciul cauzat unei terţe persoane printr-o faptă
ilicită delictuală săvârşită de prepusul său. Astfel, spre deosebire de vechiul Cod civil,
care a consacrat acestei ipoteze de răspundere un singur alineat [art. I OOO alin. (3)] I' în
1
Pentru analiza acestei răspunderi sub imperiul vechiului Cod civil, selectiv,· a se vedea:
M. Eliescu, op. cit., pp. 118-185; A. Ionaşcu, Răspunderea comitenţilor pentru repararea prejudiciilor
cauzate de prepuşi, în „Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil
român", voi. II,· de A. Ionaşcu şi alţii, Ed. Academiei, Bucureşti, 1978, pp. 80-101; E. Lipcanu,
Răspunderea comitentului pentnt fapta p1:epusului, Ed .. Lumina. Lex, Bucureşti, 1999; L.R.. Boilă~
Răspunderea_ civilă delictuală obiectivă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, pp. 279-366.
FAP'tjELE JURIDICE ILICITE 477
nouJ reglementare îi este dedicat în exclusivitate un întreg articol, alcătuit din trei
alin~~te (art. 1373). Conform acestui text: „(1) Comitentul este obligat să repare
prejJdiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură
cu aJribuţiile sau scopul funcţiilor încredinţate. (2) _Este comitent cel care, în virtutea
unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea ori controlul asup~a .
celu ·care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său sau al altuia. (3)
Co~itentul _nu ră~punde ~ac:_ă ~o~~~eşte ~ă vi~tit~~ c~noşt~a sau, după î~prejurăr~
putef să cun~:>asca, la data savarştm faptei prejudiciabile, ca prepusul a acţ10nat făra
nicio legătură cu atribuţiile sau scopul funcţiilor încredinţate".
Din capul locului este necesar să se reţină că răspunderea comitentului pentru
I
prejl!ldiciul cauzat de prepusul sau prepuşii săi, reglementată de art. 1373 C. civ.,
inte{vine numai atunci când prepusul cauzează un prejudiciu unei terţe persoane printr-o
fapta ilicită extracontractuală, adică delictuală. Această precizare este utilă pentru faptul
că îh cazul în care fapta ilicită şi prejudiciabilă este săvârşită de prepus în executarea
unui contract încheiat de comitentul său. cu o terţă persoană şi, prin aceasta, celeilalte
părţ~ contractante care este, de regulă, creditorul contractual al comit~ntului, i se
cauiează un prejudiciu prin neexecutarea lato sensu a obligaţiilor contractuale, suntem
în. drezenţa unei răspunderi civile contractuale pentru fapta altilia; această răspundere
este/ reglementată expres, distinct şi separat, cu valoare de principiu, în art. 1519 C. civ .,
în tf tlul consacrat executării obligaţiilor în general. Acest text prevede explicit: „Dacă
părţile nu convin altfel, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa
pedoanei de care se foloseşte pentru executarea obligaţiilor contractuale". Evident că
răs~underea ·contractuală pentru fapta altuia are coordonate· diferite şi un regim juridic
propriu, distinet de regimul juridic al răspunderii delictuale a comitentului pentru
prejudiciul cauzat unui terţ prin fapta ilicită săvârşită de,prepU:şii săi 1: ·
-I Angajarea răspunderii delictuale a comitentului necesită dovada existenţei
cmţulate a unor condiţii, unele de drept comun şi altele speciale, specifice doar acestei
răsfunderi. ' . . ·

I 332. Condiţiile de drept comun ale răspunderii comitentului. Ele sunt con-
d~ţ~ile. gen~eraleale răspunderii c~vil~ .~e care le-am .analizat atunci. când an:i pus .în
d1spuţ1e raspunderea pentru prejud1cnle cauzate pnn fapta propne. Sub impenul ·
d~s~o~~ţiilor vec~iului ~· civ .•.. n:aj~rita.tea. autori~or de pr~~tigiu ~u susţi~ut şi• pro~a?~ _
ca unu vor contmua sa susţiha ca angajarea raspundem comitentulm este posibila .
n:i~ ai da~ă ~i~tima .dovede~te existenţa tuturor celor patru condiţii. g~nerale ale
raspundem civile delictuale m raport cu prepusul care i-a cauzat prejudiciul: fapta
ilidită a prepusului; prejudiciul injust suferit; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită
. a prepusului şi prejudiciu, precum şi vinovăţia prepusului, care era desemnată prin
terf'nenul de culpă sau greşeală, cu acelaşi înţeles2 • Ce-i drept, au fost şi autori care,
1
A se vedea nota de trimitere, titlul IV, cap. lll, secţiunea I, pct. 62.
2
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 293; T.R. ·Popescu, P. Anca, .op. cit., ·pp. 219 şi 232;
A.~onaşcu, Condiţionarea răspun.·derii indirecte a comitentului de dovedirea culpei prepusului, în RRD
nr. 5/1983, pp. 16-20; C. Stătescu, op. cit., pp. 143-146; I. Lulă, Critica opiniei care neagă condiţia
. do edirii culpei prepusului, în· „Contribuţii la studiul răspunderii civile delictuale", Ed. Cordial Lex,
Cluj-Napoca, 1997, pp. 141-149.
I
I
 478 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

preluând ideea. de -la unii doctrinari :francezi contemporani 1, au considerat că, dintre
cele patru condiţii, una nu este necesară; este vorba de. culpa, greşeala sau, în
terminologia ,n.oului Cod civil, vinovăţia prepusului2, În sprijinul acestei soluţii
minoritare au fost invocate argumente seducătoare. Nu vom intra în analiza celor două
opinii diametral opuse deoarece prin intrarea în vigoare a noului Cod civil problema a
fost, credem 110i, definitiv rezolvată. TotuŞi, un. aspect :este de reţinut: jurisprudenţa a
împărtăşit fără excepţie opinia majoritară3 •
. Aşa cum afinµam, datorită modului în care această răspundere.este reglementată
în noul· Cod civil,· apreciem că discuţiile controversate, de la intrarea sa în vigoare, nu
vor mai .prezenta prea mare importanţă, chiar, dacă izolat problema va continua să-i
preocupe pe unii doctrinari.· Astfel, printre .condiţiile de drept comun ale ·angajării
răspilnderii comitentului, art. 1373 C. civ. nuprevede··şi condiţia vinovăţiei dovedite a
prepusului care a. săvârşit fapta ilicită şi prejudiciabilă. Dacă redactOrii textelor şi
. legiuitorui ar fi înţeles să reţină vinovăţia prepusului printre condiţiile de drept comun
ale răspunderii comitentului ar fi tăcut-o expres şi explicit În această ordine de idei,
este suficient ·să învederăm că în art. 11 H alin; {1) din Proiectului noului Cod civil
(în versiunea adoptată de Semitul României la 13 septembrie 2004), care a fost
abandonat, exisfa o formulare clată: „Comitentul este ţinut să repare prejudiciul cauzat
din culpa prepuşilor săi în exercitarea funcţiilor încredinţate';. Or, în versiunea actuală,
textul analog din art. 1373 alill. (l) 'c. civ., nu mai preyede condiţia culpei sau
vinovăţiei, precizându-se doar atât: „Comitentul este obligat 'să repare prejudiciul
cauzat de prepuşii săi ( ... )".·Concluzia este, credem noi, una singură: vinovăţia sau
culpa prepusului nu mai este, în mod sigur; p condiţie 'a 'angajării răspunderii
comitentului4 • În consecinţă, pentru angajarea răspunderii comitentului, de la intrarea
în vigoare a noului Cod civil, este necesar să fie întrunite doar trei dintre condiţiile de
drept comun, ·care sunt în totalitate şi fără deosebire· condiţii obiective: prejudiciul
victimei, fapta ilicită a prepusului şi raportul de cauzalitate existent între fapta ilicită a
prepusului şi prejudiciul injust suferit de victimă.

1
A se vedea: B.. Starck, H. Roland, L. Boyer, op. cit„ ~p. 3S9-390; Ph. Maiaurie, L. Aynes,
Ph. Stoffel-Mun~k, op. cii.• p. 780. . : .. .. . ·. ·.· · . . .. . ·
2
A se. vedea: 'I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op.'cit„ pp.· 168-169; D. Chirică, Este greşeala
prepusului o condiţie a răspunderii comitentului?, în RRD' ni. 4/1983, 'pp. 29-33; E. Lipcanu, Cu privire
la caracterul principal - şi independent de culpa prepusului c.:. arăspunderii comitentului, reglementată de
art. 1000 alin. (3) din Codul civil, în Dreptul nr.10/1997, pp. 26-31; L.R. Boilă, op. cit., pp. 345-3~8.
3
Pentru practica judiciară, exemplificativ, a se vedea: Plenul TS, dec. de îndrumare nr.. 2/1960, în
p.
CD 1960, 12; idem, dec. de îndrumare nr. 10/1961, în CD 1961, p. 65;,TS, s; civ., dec. nr.. 402/1981, în
c:
CD 1981, p. 112; CSJ, s.'civ., dec. nr. 3649/2002, în Jud. nr. l/2004, p. 37. · · · ·
4
De altfel, în acelaşi sens s-au pronunţat şi alţi comentatori ai teX:ti.tlui art. 1373 alin. (I) C. civ.
A se vedea: E. Lipcanu, Unele reflecţii aszpra reglementării răspunderii comitenţi/or pentru prepuşi in
noul Cod civil român, în Dreptul nr. 112010, pp. 35-37; L.R. Boilă, .Fundamentarea obiectivă a
răspunderii comitentului în noul Cod civil, în Dreptul nr. 2/2010 pp. 52-54.
Această soluţie a fost statuată recent chiar de lege lata în jurisprudenţa franceză. A se vedea
l 'Assemb!ee p!eniere de la Cour de Cassation du 25 fevrier 20 JO..., l'arret Costedoat, Bull. civ. Assemblee
pleniere, Revue trimestrielle de droit civil nr. 2/2000, p. 582, observation P. Jourdain. Pentru o analiză
temeinică a acestei hotărâri, a se vedea J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, op. cit., p. 201 şi unn. . . ·
 I
FAJi'TELE JURIDICE ILICITE 479

333. Răspunderea comitentului este principală şi autonomă în raport cu

ev ntuala răspundere delictuală proprie a prepusului. Soluţia legislativă din noul
Cotl civil cu privire la vinovăţia prepusului este de natură a înlesni un răspuns şi la
prdblema referitoare la caracterul principal - indiferent de .vinovăţia şi răspunderea
pdsonală a prepusului - sau, dimpotrivă, accesoriu al răspunderii comitentului în
ra~ort cu eventuala răspundere proprie a prepusului. Aceasta cu atât mai mult că sub
imperiul dispoziţiei art. 1000 alin. (3) din vechiul Cod civil părerile erau împărţite.
Astfel o parte a autorilor a susţinut că răspunderea comitentului, la fel ca oricare
ipdteză de răspundere pentru fapta altuia, este o răspundere principală şi autonomă 1; în
sp?jinul acestei calificări ulterior s-au invocat şi argumente suplimentare de către unii
doctrinari care s-au antrenat într-o puternică şi vie controversă legată de discuţiile care
au/ avut loc cu privire la· necesitatea existenţei şi dovedirii culpei sau. vinovăţiei
prepusului pentru angajarea răspunderii comitentului2. Altă parte a doctrinei, cu acest
dhl urmă prilej, aducând unele completări la susţinerile unui reputat autor de referinţă
în Imaterie3 , a încercat să argumenteze cu deosebită convingere că răspunderea
coţnitentului este accesorie răspunderii proprii a prepusului pentru fapta sa ilicită şi,
pr'n urmare, se grefează în mod necesar pe aceasta; pe cale de consecinţă, s-a arătat că
obligaţia comitentului de a repara prejudiciul cauzat victimei de către prepus depinde
în Imod obligatoriu de existenţa obligaţiei prepusului; altfel spus, comitentul având
rolul de simplă cauţiune legală, obligaţia sa de garanţie a reparării prejudiciului, privită
cal o obligaţie accesorie, nu poate să se nască şi să existe decât dacă şi în măsura în
care s-a născut creanţa garantată în sarcina prepusului4 • Aşa cum arătam, evident că
di~cuţiile au fost escaladate şi din cauza controversei referitoare la faptul dacă este sau
n~ necesară culpa sau vinovăţia dovedită a prepusului în raporturile cu victima pentru
a se angaja răspunderea comitentului.
[ În ce ne priveşte, chiar de lege lata, în ultima vreme, ne-am alăturat opiniei
acelor autori care susţin că răspunderea comitentului. este prineipală şi autonomă în
rabort cu răspunderea proprie a prepusului pentru fapta sa, f'ară ca între ele să existe
d~pendenţă unilaterală sau reciprocă5 . Aşa cum pe drept cuvânt s-a afirmat, comitentul
răspunde pentru prejudiciul cauzat victimei prin fapta prepusului; iar nu pentru
repararea prejudiciului de către prepus6• Prin urmare, comitentul are o obligaţie
prfprie de reparare a prejudiciului suferit de victimă, fiind indiferent dacă o obligaţie
sip1ilară s-a născut sau nu în sarcina prepusului. Ambele obligaţii, atât a comitentului,
cÎt şi a prepusului, în eventualitatea în care s-a născut şi există, sunt deopotrivă

A se vedea: I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit., pp. 167-169; D. Chirică, op. cit., pp. 29-33;
1

I
I. Lulă, Răspunderea comitentului are un caracter accesoriu sau ·constituie o obligaţie principală, în
„1ontrifuţii Ia studiul _răspund"'.~i ~ivile de~ictuale", Ed. ~ordia! _Lex, Cluj-NaP_oca, I 997, PP-_ 135-140.. _
, A se vedea. D. Chmca, op. czt„ pp. 29-33, E. Lipcanu, op. cil., pp. 27-31, L.R. Botla,
Răspunderea ci~ilă delictuală obiectivă, op. cit„ pp. 311-319 şi 345-359. ·
3
A se vedea M. Eliescu, op. cit„ pp. 286 şi 293.
A se vedea: A. Ionaşcu, op. cit„ pp. 16-20; C. Stătescu, op. cit„ pp. 144-146. Ce-i drept s-a
4

J
s sţinut şi soluţia potrivit căreia răspunderea comitentului, deşi este grefată pe culpa prepusului, este o
ră~pundere principală (a se vedea I. Lulă, op. cit„ p. 26).
5
I A se vedea L. Pop, op. cit„ p. 26.
I A se vedea D. Chirică, op. cit„ p. 33.
6

I
 480 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

principale şi independente şi nicidecum una principală (a prepusului) şi cealaltă

accesorie (a comitentului) . Soluţia contrară ar· avea consecinţe inadmisibile2 ; ·astfel,
1

dacă obligaţia comitentuluLfaţă de victimă ar fi accesorie, ea s-ar naşte şi s-ar stinge

numai odată şi împreună cu obligaţia principală a prepusului, confonn principiului
accesorium sequitur principale. ·
În concluzie, conform textelor noului Cod civil, răspunderea comitentului este
principală şi independentă de vinovăţia sau .nevinovaţia, precum şi de răspunderea
proprie .a prepusului3; aceasta înseamnă .că victima ·îl va ·putea chema în judecată
numai pe comitent pentru a fi obligat să repare prejudiciul ce i-a fost cauzat prin fapta
ilicită a prepusului. Dovada yinovăţiei prepusului, într-o atare situaţie, va fi necesară
numai pentru admiterea acţiunii în regres a comitentului împotriva prepusului, după ce
a reparat în totul sau în parte prejudiciul cauzat victimei.
Victima va fi ţinută să dovedească vinovăţia prepusului atunci când îl cheamă în
judecată pe. el singur. De asemenea, va avea această sarcină şi în ipoteza în care îi
cheamă în judecată,· deopotrivă şi prin aceeaşi acţiune în justiţie,· atât pe prepus, cât şi
pe comitent spre a răspunde în solidar pentru prejudiciul în cauză{art. 1382 C. civ.);
dacă riQ va putea dovedi vinovăţia prepusului, acţiunea poate .fi admisă numai faţă de
comitent, în măsura în care sunt întrunite condiţiile de drept comun şi cele speciale
prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii sale pe temeiul art. 1373 C. civ.

Subsecţiunea a 2-a
Condiţiile speciale ale răspunderii comitentului

334. Enunţare; Din economia textului art. 1373 C. civ. rezultă că pentru
angajarea .răspunderii comitentului sunt necesare două condiţii . speciale care·· se
grefează pe condiţiile de drept comun, şi anume: raportul de prepuşenie dintre autorul
faptei ilicite şi prejudiciabile şi persoana chemată să răspundă în calitate de comitent
pentru prejudiciul cauzat victimei; fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârşită
·de către prepus în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor ce i-au fost
încredinţate de comitent. De altfel, aceste două condiţii erau necesare şi sub imperiul
dispoziţiei art. 1000 alin. (3) din vechiul C. civ.
4
·

1
Ibidem.
2
Ibidem.
3
Pentru argumente suplimentare în sprijinul acestei soluţii, a se vedea: E. Lipcanu, Unele reflecţii
asupra reglementării răspunderii comitenţilor pentru prepuşi în noul Cod civil român, în Drepttil
·nr. 1/2010, pp. 35-38; L.R. Boilă, Fundamentarea obiectivă a răspunderii comitentuliti în noul Cod civil,
în Dreptul nr. 2/20 I O, pp. 46-54. Aceşti autori susţin că răspunderea comitenţiloreste, nu numai principală
şi autonomă, ci şi directă, angajându-se direct faţă de victimă.
4
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 287-293; C. Stătescu, op. cit., pp. 146-154; A. Ionaşcu,
Răspunderea comitentului pentru repararea prejudiciilor cauzate de prepuşi, op. cit., pp. 85-94; I. Lulă,
Observaţii asupra condiţiilor speciale ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, în
„Contribuţii la studiul răspunderii civile delictuale'', Ed. Cordial Lex,.Cluj-Napoca, 1997, pp. 151-177; .L.
Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, op. cit„ pp. 266-273; E. Lipcanu, Răspunderea
 I .
FAPjfELE JURIDICE ILICITE 481

/ Spre deosebire de vechiul Cod civil reglementarea acestor condiţii

în noul Cod
Civil este substanţial mai cuprinzătoare, mai completă. Astfel, art. 1373 alin. (2)
defi~eşte noţiunile juridice de „comitent" şi „prepus'', ceea ce implicit ne oferă repere
pentru a putea defini şi raportul de prepuşenie, care trebuie să existe între cele două
per~oane. De asemenea, din interpretarea coroborată a celor trei alineate care
alcătuiesc conţinutul art. 1373, este posibil ca doctrina şi jurisprudenţa să circumscrie
cu tbmei legal cea de a doua condiţie, care constă în săvârşirea faptei prejudiciabile de
cătr~ prepus acţionând în legătură cu atribuţiile sau. cu scopul funcţiilor ce i~au fost
înc*dinţate. .

I 335. Existenţa
raportului de prepuşenie. După
cum am arătat,
reperele
definiţiei raportului de prepuşenie se află în textul art. 1373 alin. (2) C. civ., .unde este
de~nit comitentul · ca fiind „cel care, în .virtutea unui .contract sau în. temeiul legii,
exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite
funftii sau însărcinări în interesul său ori al altuia". Aşadar; comitentul este persoana
care, în baza unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi
con6-olul asupra prepusului; dimpotrivă, prepusul este persoana care îndeplineşte
anulmite funcţii sau însărcinări în interesul comitentului sau al altuia şi asupra căreia
c01iiitentul exercită direcţia, supravegherea şi controlul. Rezultă. că se stabilesc
rap?rturi în baza cărora comitenţii au dreptul să dea ordine, dispoziţii şi instrucţiuni
prepuşilor în îndeplinirea atribuţiilor care alcătuiesc conţinutul funcţiilor încredinţate;
aşadar, între comitent şi prepus există raporturi care, din perspectiva comitentului, sunt
de rutoritate iar, din perspectiva prepusului, sunt de subordonare; prepuşii se află sub
autoritatea comitenţilor, fiind subordonaţi acestora, cei dintâi .având puterea de
dirJcţie, supraveghere şi control asupra lor. Pentru a fi în prezenţa raportului de
prepuşenie nu este însă necesar contactul direct, nemijlocit şi permanent al
comitentului cu prepusul său; dreptul comitentului de a da ordine, de a supraveghea şi
co~trola pe prepuşi nu presupune şi exercitarea lui în fapt 1• •

I . R~po~l de prepuşe~ie_ e~te un raport)~ri~ic; în pri~cipiu, ~l se na~te_ numai ~u

co~simţamal}tul ambelor parţi, m sensul de vomţa declarata a comitentulm şi respectiv
prepusului. In cele mai frecvente situaţii, raportul de prepuşenie se naşte dintr-un
contract; este vorba în primul rând de contractul individual de muncă dintre salariat şi
an~ajator2 • Sunt însă şi situaţii în care izvorul său este extracontractual. Astfel,
acceptarea unor funcţii de către o persoană în calitate de membru al unei organizaţii
co9peratiste sau îndeplinirea unei munci benevole, neremunerate, pentru o organizaţie
3

sin~icală sau o organizaţie ori asociaţie , des:f'aşurarea unei activităţi de către un copil
4

co11it~nt!!lui p~ntru fapta prepusului, op. cit., pp. 81-102; L.R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală
obiectiva, op. cit., pp. 279-366. · . ·
1
Pen~ anal~ raportului ~e prepuşenie, in~lusiv a izvoarelor sal~, a se ved.ea: :v1· Eliescu, op. ~~t„
pp. I287-291, C. Statescu, op. cit., pp. 118-134, A. Ionaşcu, op. cit., pp. 85-90, L. Pop, op. cu„
pp. 266-274; I. Lulă, op. cit., pp. 151-167; E. Lipcanu, op. cit., pp. 16-26 şi 193-264.
· I 2 Referitor Ia contractul de muncă şi efectele acestuia, pe larg, a se vedea I.Tr. Ştefănescu, Tratat
de Jreptul muncii, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, pp. 190-446.
· I 3 A se vedea E. Lipcanu, op. cit., pp. 125-126. ·
I 4 A se vedea M. Eliescu, op. cit„ p. 289.

II
 . . .
482 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

în interesul părintelui său în virtutea autorităţii familiale pe care o are părintele1,

prestarea de către un contravenient a unei activităţi în folosul comunităţii 2 , executarea
pedepsei penale prin obligarea la muncă, cu acordul unităţii3 etc. sunt situaţii în care se
poate ··spune că raportul .de prepuşenie se stabileşte· în · absenţa oricărei relaţii
contractuale între comitent. şi prepus 4 • Esenţială - este şi rămâne subordonarea
prepu~ului în exercitarea funcţiilor sau îndeplinirea atribuţiilor care îi sunt stabilite.
In sfârşit este necesar să se reţină că prepusul este întotdeauna o persoană fizică,
până când comitentul poate fi, după caZ, persoană juridică de drept privat sau de drept
public ori persoană fizică.

336. Fapta ilicită săvârşită de prepus trebuie să aibă legătură cu atribuţiile

sau scopul funcţiilor încredinţate. Condiţia este prevăzută de art. 1373 alin. (1),
. parte finală, C. civ. în următoarea formulare: „Comitentul este obligat· să repare
prejudiciul cauzat de prepuşii.săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură
cu atribuţiile sau scopul funcţiilor încredinţate". De altfel, ea rezultă şi din dispoziţia
alin. (3) al aceluiaşi articol unde se dispune: „Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte
că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei
prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau scopul
funcţiilor încredinţate"..

1
Idem, p. 290. ..· . .
,, Există 1111 raport comitent-prepus în cazul. executăi-ii
2
Afinnativ, a se vedea G.Cr.' Frentiu, - - .
sancţiunii contravenţionale în temeiul Legii nr. 8211999, în Dreptulnr.1/2002, pp. 161~162. Contra, a·se
vedea C. Niculeanu, Există sciu nu un raport comiterii-prepus în cazul executării sancţiunii contraven-
ţionale în.temeiul Legii nr. 8211999, în Dreptul nr. 10/2002, pp. 161-165.
3
_ . A se vedea C. Niculeanu, op. cit., pp. 164-165. . _ .
4
În doctrina de drept administrativ se consideră că foncţic;marii publici sunt încadraţi în muncă
printr-un act administrativ individual, de autoritate şi nu în temeiul unui contract de muncă. A se vedea:
I. Popescu-Slăniceaim, Teoria funcţiei publice, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998,' p. 135; A. Iorgovan, Tratat
de drept administrativ, vol. '1, Ed. AU Beck, Bucureşti, 2005, p. 582 (nota 1). Dimpotrivă, atitorii în dreptul
!nuncii apreciază că între funcţionarul public_ şi autoritatea publică se. încheie tin contract individual .de
muncă specific care, deşi distinct de contractul de muncă reglementat prin normele Codului muncii, nu
este totuşi esenţial diferit ·de acesta. A se vedea: S. Beligrădeariu, Consideraţii - teoretice şi practice -
în legăturd cu Legea nr. 188/1999privind Statutulfimcţionantlui public, în Dreptul nr. 2/2000, pp.4-14;
l.Tr. Ştefă11escu, op. cit., pp. 23-27; S. Beligradeanu, l.Tr. Ştefănescu, Răspunderea civliii reciprocă între
părţile raportului - contradual - de serviciu al funcţionarului public, îri Drepttil nr. 4/2009, pp. 77-93;
Al. Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, pp. 18-19; Ş. Beligrădeanu,
Discuţii în legătură cu restituirea de cătrepoliţişti a chelti(ieli/or ~fectuate cu pregătirea lor de Academia
de Poliţie, d(Jcă. nu s-au respectat, din motive imputabile, angajamentele asumate potrivit Hotărârii
Guvernului nr. 13711991 sau nr. 294/2007, în RRDM nr. 1/2010, pp.11-19. De curând, instanţa supremă
a aderat la opinia exprimată în literatura juridică de dreptul muncii, printre altele, statuând că: „Actul de
numire în functie a autoritătii publice împreună cu cererea sau/şi acceptarea postului _de viitorul funcţionar
publi~ forme~ă acordul d~ voinţă, contractul administrativ" (ÎCCJ, dec. nr. 14 din 18 februarie 2008,
pronunţată în Secţii Unite, publicată în M. Of nr. 853 din 18 decembrie 2008). _ . _. _
Aceleaşi -probleme se pun, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte izvorul raporturilor de muncă
ale soldaţilor şi gradaţilor voluntari, ale persoanelor care deţin demnităţi publice şi ale magistraţilor (a se
vedea I.Tr. Ştefănescu, op. cit„ pp. 26-27; Ş. Beligrădeanu, Natura raportului juridic de muncă al
magistraţilor, în Dreptul nr. 7/2003, pp. 29-42).
FAiTELE JURIDICE ILICITE 483

I Din examinarea înţelesului

acestei condiţii, aşa
cum este. formulată
în textele
legale reproduse mai sus, se poate defini noţiunea de funcţii încredinţate ca fiind acea
îns~rcinare care este dată de comitent spre îndeplinire de către prepus, în interesul
co~itentului sau al altuia, sub direcţia, conducerea şi controlul său, cu acceptarea de
către prepus liber sau forţat a subordonării în realizarea ei. ·· . .
I Modul în care este reglementată în noul Cod Civil condiţia· la care ne referim
re16vă
I
faptul că este consacrată şi în plan legislativ orientarea modernă a doctrinei şi
jurf sprudenţei noastre în ceea ce priveşte circumscrierea şi limitele noţiunii de „funcţii
încredinţate"'. Menţionăm că sintagma era utilizată într-o formulare lapidară şi. în
artf 100~ alin. (~) din vechiul Cod ci.vil, c~r~ nu c~prin?ea nicio prec~zare suplimentar~
de~hatura a ofen repere pentru defimrea e1. In schimb, m art. 13 73 a.Im. ( 1), parte finala
C. civ. se subliniază că. această condiţie este îndeplinită „ori de câte ori fapta săvârşită
de aceştia (de prepuşi - s.n. L.P.) are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor
în redinţa.te". · · . ·
Pe cale de consecinţă, comitentul va răspunde, în primul rând şi întotdeauna,
câ~d prepusul a săvârşit fapta ilicită şi prejudiciabilă acţionând în interesul
co :1it~ntului s~u la ordinu~ s.ău în interesul altuia, _în limit~le_stric~e ~le at~?.liţiilorcare
al atu1esc conţmutul funcţ1e1 sale, cu respectarea mstrucţmmlor ş1 d1spoz1ţnlor pe care
i 19-a dat comitentul. De asemenea, comitentul va răspunde şi pentru prejudiciul cauzat
de_1prepus atunci când a acţionat prin deviere de la funcţia sa, prin depăşirea limitelor
sale şi chiar prin exerciţiul abuziv al acesteia cu condiţia ca „fapta săvârşită să fie în
le~ătură cu atribuţiile sau scopul funcţiilor încredinţate" [art. 13 73 alin. ( 1) parte finală
c. /civ.] sau cel puţin să existe aparenţa că prepusul a acţionat, în momentul săvârşirii
faptei.prejudic~abile, în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor.re.spective [art.
13f3 alin. (3) C. civ.]. Legătlira între fapta prejudiciabilă a prepusului şi atribuţiile s,au
sc9pul funcţiilor încredinţate poate fi de timp, de loc. or,i de. mijloace folosite (un
auţovehicul) cu care a fost dot1:1t de comitent2. Referitor ia precizarea din unnă, art.
13p alin. (3) disp~ne că a:e~st.ă cori?iţie nu este îndeplin!tă_ şi: pe .ca.·le de ccmsecinţă,
co,mtentul nu va raspunde m .ipoteza m care „dovedeşte ca victima cunoştea sau, după
împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei. prejudiciabile, că prepusul a
ac~ionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau scopul funcţiilorîncredinţate";.sunt astfel
s~bilite limitele conţinutului noţiunii de fu~cţii încredinţate în îndepHnirea cărora sau
I
1· I Condiţia săvârşirii faptei prejudiciabile de către. prepuşi în ·îndeplinirea atribu~ilor care intră în
co11ţinutul funcţiilor încredinţate de comitent, aşa cum era prevăzută de art. 1000 alin. (3) din vechiul Cod
civţl, a primi~ o interpret.are extensivă în doctrina şi jurisprudenţa noastră din ultimele 5-6 decenii. A se
ve~ea: M. Ehescu, op. elf., pp. 291-293; C. Stătescu, op. cit., pp. 147-154; I. Lulă, op. cit., pp. 168-177;
L. top, op. cit., pp. 271-273; E. Lipcanu, op. cit., pp. 82-96; A. Ionaşcu, op. cit„ pp. 91-94; L.R. Boilă, op.
cit. pp. 327-332 ..Pentru jurisprudenţă, în acelaşi sens, a se vedea: Plenul TS, dec de îndrumare nr. 1Odin
31 ctombrie 1968; în CD 1968, pp. 50-53; TS, în compunerea prevăzută de art. 39 alin. (2) şi (3) din
Legea de organizare judecătorească (astăzi abrogată, s.n. L.P.), dec. nr. 49/1977, în CD 1977, p. 314.
Există şi interpretări jurisprudenţiale excesiv de extensive (a se vedea jurisprudenţa citată de E. Lipcanu,
op.leit„ p. 96, notele nr. 159, pp. 163-170). · . .. . . . . .
A se vedea: A. Ionaşcu, op.-cit„ p. 93; L. Pop, op. cit„ p. 272; V. Scherer;R. Petrescu, Natura şi
2
.
co1diţiile răspunderii comitentului, în RRD nr. 10/1983, pp. 16-17. "

I
484 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢllLE

în legăturăcu care prepusul a acţionat în momentul în care a săvârşit fapta ilicită şi

prejudiciabilă. Este de observat că textul citat introduce un criteriu de diferenţiere între
situaţiile mcare comitentul va trebui sau nu va trebui să răspundă pentru prejudiciile
cauzate de prepuşii săi care au acţionat prin depăşirea atribuţiilor din conţinutul
funcţiei încredinţate, prin deviere de la acestea sau exercitarea lor abuzivă; în acest
scop, se apelează la ideea subtilă a aparenţei în drept şi la efectele ei în raportul dintre
autorul faptei prejudiciabile şi victimă; astfel, victima va beneficia de angajarea
răspunderii comitenfului în cazul în care acesta nu va putea dovedi că ea a avut sau,
date fiind împrejurările, putea să aibă cunoştinţă că prepusul a săvârşit fapta ilicită şi
prejudiciabilă „fără nicio legătură cu atribuţiile şi scopul funcţiilor încredinţate" 1• În
alţi termeni, victima este necesar să fi fost de bună-credinţă la momentul săvârşirii
faptei, adică să fi avut convingerea fermă şi deplină că prepusul a acţionat potrivit
instrucţiunilor şi dispoziţiilor comitentului, sub îndrumarea, direcţia,· supravegherea şi
controlul său, în limitele atribuţiilor funcţiei încredinţate şi pentru realizarea
interesului comitentului sau al celui desemnat de către acesta. Confonn art. 14 alin. (2)
C. civ., buna-credinţă se prezumă de lege în beneficiul tuturor persoanelor fizice şi
juridice până la proba contrară; aşadar, comitetul poate înlătura prezumţia legală
relativă a bunei-credinţe a victimei, dovedind contrariul.

Subsectiunea a 3-a
'
Fundamentul răspunderii comitentului

337. Poziţia doctrinei şi jurisprudenţei majoritare existentă până la

abrogarea vechiului Cod civil. În· încercarea de a da o rezolvare problemei
fundamentului răspunderii comitenţilor sub imperiul vechiului Cod civil au . fost
elaborate mai multe teorii în dreptul nostru civil, multe dintre ele preluate din doctrina
juridică şi jurisprudenţa franceză.· Rând pe rând ele au fost criticate şi apoi abandonate.
De aceea; punerea lor în discuţie, în zilele noastre, o considerăm revolută. În schimb,
trebuie să reţinem că majoritatea autorilor români contemporani şi, în principiu,
jurisprudenţa din ultimele 5-6 decenii, sub imperiul vechiului Cod civil, au considerat
că, de lege lata, răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate prin faptele
ilicite ale preplişilor este, sub aspectul fundamentului său, o răspundere obiectivă, fără
vinovăţia sau culpa comitentului. Fundamentul de natură obiectivă al acestei

1
Se consacră astfel şi în legislaţia noastră orientarea actuală a jurisprudenţei şi doctrinei franceze
care în rezolvarea aceleaşi probleme fac apel la teoria aparenţei şi la noţiunea de „credinţă legitimă"
pentru a circumscrie totuşi în limitele raţionale sfera răspunderii comitenţilor. Pentru analiza temeinică şi
cuprinzătoare a acestei orientări, a se vedea G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 995-1008. Referitor la
jurisprudenţa în materie şi evoluţia ei, a se vedea V. Molfessis, La jurisprudence relative a la
responsabilite des commettants du fait de leurs preposes ou l 'irresistible · enlisement de la Cour de
Cassation, în „Ruptures et continuite", de Michelle Gobert, Economica, Paris, 2005 şi urm. Pentru
doctrina noastră, a se vedea: I. Lulă, op. cit., pp. 174-177; E. Lipcanu, op. cit., pp. 83-95; L.R. Boilă,
op. cit., pp. 327-332.
 I
F~TELE JURIDICE ILICITE 485
răstiunderi, în principiu, s-a susţinut că îl constituie ideea sau obligaţia de garanţie 1 •
Pri itor la suportul ideii de garanţie au fost formulate două teze sau opinii: teza
gar nţiei obiective şi teza 'garanţiei subiective. Conform' teoriei garanţiei obiective,
ide~a sau obligaţia de garanţie are ca suport riscul de activitate sau riscul profit,Jiind
ne~ată orice legătură a garanţiei cu .vinovăţia sau culpa dovedită ori prezumată a
comitentului2. Potrivit teoriei garanţiei subiective, dimpotrivă, ideea sau obligaţia de
gatanţie nu se desprinde şi nici nu înlocuieşte ideea de vinovăţie sau culpă a
cofuitentului, ci se asociază·cu aceasta, între ele având loc o conjugare, o complinire;
ac~asta deoarece săvârşirea de către prepus a faptei ilicite 'şi ·prejudiciabile se poate
explica, de multe ori, şi prin unele insuficienţe în exercitarea de către comitent a
drdptului şi obligaţiei de direcţie, control şi supraveghere a prepusului în cauză3 • .
. j Unii dintre susţinătorii teoriei ·obiective apreciaz~· că_ fundamentul răspunderii
coJillitentului rezidă în ideea de garanţie asociată cu ideea de risc de activitate şi cu
ideea de echitate4 ; riscul de activitate este văzut ca un pericol sau inconvenient, cu
cru)acter permanent sau, după caz, temporar; astfel, . atunci când prepusului nu i se
poate imputa nicio vinovăţie proprie, riscul este definitiv, aşa încât, după ce a reparat
prJjudiciul, comitentul nu are acţiune în regres împotriva prepusului, autor al fapte
prJjudiciabile; dimpotrivă, în situaţia în care se poate dovedi vinovăţia proprie a
prJpusului, riscul este temporar, comitentul având dreptul de regres împotriva
prJpusului, pentru a recupera ceea ce a plătit victimei cu titlu de reparaţie5 • .
. I Cvasitotalitatea susţinătorilor teoriei garanţiei obiective apreciază că această
ră~pundere ":it~rvin~ pur şi simplu pen~ faptul că le_ge~ îl _cons.ide~ă. pe. comitent,. în
scÎpul ocrotim terţtlor, drept garant al mtereselor v1ct1me1 prejudiciate de a obţme
I
1
i A se vedea: i.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit„ pp. 183-184; M. Eliescu, op. cit.,
pp.l284-287; C. Stătescu, op. cit„ pp. 140-143; A. Ionaşcu, op. cit., pp. 100-101; I.Lufă, Fundamentul
1
. răsfunde~ii comitentu!ui pentru fapta prepusului, în „Co~tribuţii la stu~iul. răspwtderii ci_vile delictuale",
Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, pp. 124-134; E. Lipcanu, op. cit„ pp. 108-110 ş1 114-118; LR.
Botlă, op. cit„ pp. 351-365. · . .
. f Există şi autori care au continuat să susţină teoria revolută care fundamentează răspunderea
c01pltentului pe o prezumţie absolută de culpă sau vinovăţie (a se' vedea: l.P. Filipescu, A.I. Filipescu, ·
Drf.pt civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Petrom, Bucureşti, 1996, p. 80; D. Pavel, ·c. Turianu,
Ca/omnia prin presă, Casa de Editură şi Presă Şansa, Bucureşti, 1006, p. 210; V. Pătulea, Răspunderea
ju~idică a organelor de conducere, administrative şi de control ale societăţilor comerciale cu capital de
stdţ, în Dreptul nr. VI 996, p, 1O). Ce-i drept, cu totul izolat, s-a afirmat că fundamentul acestei răspunderii
ar fonsta în prezumţia de cauzalitate între situaţia comitentului şi fapta prejudiciabilă a prepusului (a se
vedea S. Neculaescu, Răspunderea civilă delictuală, Casa de Editură şi Presă Şansa, Bucureşti, 1994,
ppl 141-142). .
2
A se vedea: LM. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit., pp. 183-184; M. Eliescu, op. cit„
pp j 284-~~7; I. L~lă, op. cit., pp. 131-134; L Pop, op. cit„ pp. 278-279; E. Lipcanu, op. cit.; pp. 115-116;
L. Î Boiia, op. cit„ pp. 350-352.
3
A ~e vedea: C Stătescu, C. Bîrsan, op, cit„ p. 142; I. Deleanu, V. Mărgineanu, Prezumţiile În
drlpt, of- cit,, p. 206. ·_ . .
A se vedea: A. Ionaşcu, op. cit,, p. 102; E. Lipcanu, op, cit, pp, 115-118. ·
•• ~ se ve~ea E .. Lipcan~, op: cit„ ~P· 116-.117; autorul este unul din~_re cei ~nai fe~enţi susţinători ai
5

op1111e1 ca, sub 1mpenul vechmlu1 C. ctv., pentru antrenarea răspundem com1tentulm nu era necesară
cojldiţia culpei dovedite sau prezumate a prepusului şi că răspunderea comitentului este principală, directă
m
~ rtonomă raport'" ""Ponderea propri" prel'u<olui. . .
486 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE.

repararea promptă şi integrală a prejudiciului injust suferit şi de a o pune la adăpost de

pericolul unei eventuale insolvabilităţi a prepusului 1• În alţi termeni, am fi în prezenţa
unei. garanţii de solvabilitate a prepusului, soluţie .statuată în · interpretările
jurisprudenţei, unele cu caracter de îndrumare, în. care s~a reţinut 'Că. ;,În ultimă analiză,
responsabila civilmente .nu are decât .r<?lul de a asigura părţii păgilbite repararea
.daunei" ; în. concretizarea acestei îndrumări, prin hotărâri de speţă, s-a statuat
2

a
„comitentul este garantul efectelor patrimpniale afo prepusului care lucrat pentru el"3
sau „comitentul nu e~te decât o cauţiune în interesul terţu_lui păgubit" 4 . Este motivul
pentru care cel mai ·de seamă creator şi susţinător. alteoriei garanţiei obiective de
solvabilitate din doctrina noastră afirma cu hotărâre că art. 1OOO alin. (3) din vechiul
C. civ.: ~,face din comitent cauţiunea legală a celui care a suferit urmările negative
( ... ). Astfel, calitatea de garant al prepusului îi dă dreptul, ·dl.ipă despăgubirea victimei,
să se întoarcă împotriva· prepusufoi pentru întreg, căci· comitentul nu este decât o
cauţiune în interesul terţului păgilbit, astfel că până la u.nnă sarcina reparării revine şi
trebuie să revină în întregime prepusului"5 • Calitatea comitentului 'de simplă garanţie
legală instituită.de lege în interesul victimei; de tipul fideiusiunii, fără a se confunda
totuşi . cu aceasta,' a constituit unul dintre . argumentele 'cele mai convingătoare în
favoarea tezei potrivit căreia culpa dovedita' a prepusului este o condiţie obligatorie
pentru a se angaja răspunderea în· calitate de· garant a comiteritului, precum şi în
susţinerea calificării. obligaţiei comitentului de a repara prejudiciul cauzat victimei ca
fiind o obligaţie accesorie obligaţiei principale care se. naşte în sarcina exclusivă a
prepusului6 ; în această viziune, pe care nu ·o împărtăşim; obligaţia comitentului ar
depinde'în fii.nţa sa de obligaţia prepusului, care are caracter principal. De altfel, în
lipsă de. reglementări în vechiul c. civ., pe aceas,tă' bază s-a explicat şi întemeiat şi
dreptul de regres al comitentului împotriva prepusului pentru a recupera de la acesta
întreaga reparaţie acordate victimei 7•

338. Fundamentul răspunderii comitentului în concepţia noului Cod civil.

Doctrinarii români care au examinat în lucrările lor reglementărilor art. 1373 C. civ. cu
privire la răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat terţilor de preptişii săi
opinează. în Unanimitate că _aceasta este o răspundere obiectivă, care are ca fundament
fie ideea de ·garanţie, asociată cu ri~cul de activitate,'şi ideea de echitate8 , fie ideea

1
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 285-286; A. Ionaşcu, op. cit„ pp. 100-102; C. Stătescu, op.
cit., pp. 8-10 şi 140-143. .
2
Plenul TS, dec. de îndrumare nr. 2/1960, în CD 1960, p. 12.
3
TS, s. civ„ dec. nr. 2162/1976, în CD 1976, p. 137; în acelaşi sens, idem, dec. nr. 352/1983, în
CD 1983, p. 71. .
4
TS, s. civ., dec .. nr. 382/1981, în CD 1981, p; 113.
5
M. Eliescu, op. cit„ pp. 285-286.
6
A se vedea: M. Eliescu; op. cit„~ pp. 283 şi 293-295; A. Ionaşcu, op. cit.; pp. 81-85; idem,
Condiţionarea răspunderii indirecte a comitentului de dovedire a culpei prepusului, în RRD nr. 5/1983,
pp. 16-20; C. Stătescu, op. cit., pp. 144-146. .· .· ·
7
-Pentru calificarea poziţiei comitentului ca fiind ·similară cu poziţia fidejusorului, a se vedea
C. Stătescu, op. cit„ p. 166, cu trimiterile la Plenul TS; dec de .îndrumare nr. 2/1960, în CD 1960, p. 11.
8
A se vedea E. Lipcanu, Unele. referiri asupra reglementării. răspunderii comitenţilor pentnt
prepuşi în noul Cod civil român, în Dreptul nr. 1/2010, p. 39. Ideea de echitate se pare că este invocată şi
 I
FAJTELEJURIDICE ILICITE 487

asubării de către comitent a riscurilor introduse în societate prin aetivitatea prepuşilor.

săi be care o organizează şi conduce 1
• · · • ·' •
I În ce ne priveşte, aşa cum ne-am pronunţat deja, ne declarăm cu fermitate ca
fiind susţinătorul răspunderii
obiective, de plin drept a comitentului, fundamentată pe
ide~a sau obligaţia de garanţie. Este vorba de garanţia obiectivă care îşi are suportul în
ris~ul de act~vitate; Idee~ d: .garanţ_ie_ exprimă obligaţia c~mite~tu~ui ·de. a g~ran~a
tutUror secuntatea m legatură cu activitatea pe care o orgamzeaza şi desfăşoara pnn
asdcierea
I
sau angajarea ·de· prepuşi şi o conduce
. -
în interesul, său direct
.
sau ·indirect~
imţ diat sau mediat. Suportul obligaţiei de garanţie este riscul. de activitate ·care
cuprinde şi riscul de· autoritate,. deoarece între prepuşi şi comitent ·există raporturi de
sutlordonare, care conferă comitentului dreptul de a da ordine,> instrucţiuni şi dispoziţii
pr9puşilor, precum şi de a-i supraveghea, îndruma şi controla. Prin asocierea: 'de
prepuşi în scopul organizării şi desfăşurării unei ·anumite ·activităţi în interesul său,
cofiitentul introduce un risc pentru terţele persoane de a fi prejudiciate prin acţiunile şi
in~cţiunile ilicite ale prepuşilor săi. Având obligaţia de . garanţie faţă de terţi,
comitentul îşi asumă implicit riscul sau pericolul prejudicierii altora prin activitatea pe
ca~~ o ~rga~zeaz~ sub_ au~oritatea sa; este: ceea ce se ?~meşie risc~l de acti~itate, ca o
varianta a nsculm social m general. La nscul de activitate, care mclude ·şi pe cel de
autoritate, se poate asocia ca suport al.obligaţiei de garanţie şi ideea de echitate. Având
ca [fundament obiectiv ideea sau obligaţia de garanţie, privităca o obligaţie legală şi .
imp!icit~ de rezultat,_ răspunde~~a de. plin dr~pt _a comitentul_ui nu po~te. fi î~l~turată ·
decat pnn proba unei cauze strame: forţa majora, cazul fortuit, fapta victimei ş1 fapta
unhi terf. · . ·· · ·. · .· ·
I · ·Ide:a de garanţie _ca fundament al; răspunderii obiective · a comitentului,
conceputa. aşa cum am aratat, ne poate ofen argumentele necesare pentru a reafinna
căi pe drept cuvânt, obligaţia comitentului. faţă de victimă este o ob.ligaţie prin.cipala ş. i
că deci răspunderea lui este independentă, autonomă de răspunderea proprie a
pr pusului; în acest fel se, explică şi faptul că,· potrivit noilor reglementări, pentru
an~ajarea răspunderii comitentului nu este ·necesară dovada existenţei vinovăţiei
prfpusului. Singura problemă care, la prima vedere, s-ar părea că este mai greu de
rezolvat este justificarea dreptului de regres al comitentului împotriva prepusului
pertru a obţine restituirea reparaţiei acordate victiinei~ Dificultatea .este doar aparentă.
Aţeasta deoarece dreptul de regres al oricărei. persoane care răspunde • pentru
prejudiciul cauzat de altul este reglementat cu valoare de regulă generală în art. 1384
c.[ civ., care în alineatul 2 dispune că „se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat
prejudiciul, cu excepţia cazului în care aceasta din urmă nu este răspunzător pentru
prbjudiciul cauzat". Aplicând acest text la· răspunderea· şi situaţia comitentului, este
e ident că acţiunea sa în regres va fi admisă numai dacă s-a făcut sau. a făcut dovada
• • • • > •• • - • • • • -. • ' • ,

de 1 căn:e.un alt. iI?port~?t .a~tor în materie (a se vedea S. Necuiaescu, Răspunderea civilă de/ictu~lă în noul
Cad c1V1! - privire critica, m Dreptul nr. 4/201 O, p. 53). ·
A se vedea L.R. Boilă, Fundamentarea. obiectivă â răspunderii·comitentului în noul Cod civil,
1
I
înr·reptul nr. 2/2010, pp. 57-58. . .. . . . .
. · .. . ~.se vedea L. Pop, Reglementarea răspunderii delictuale pentru fapta altuia în textele. noului
2

C d civil, m Dreptul nr. 5/2010, p. 33. .

488 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

vinovăţiei prepusului. În acest sens, va fi însă necesar să se deosebească între

vinovăţia sau culpa proprie a prepusului şi culpa de serviciu. Evident că prepusul este
răspunzător pentru prejudiciul cauzat numai dacă i se dovedeşte vinovăţia sau culpa sa
proprie ori personală; astfel, există vinovăţia proprie a prepusului în cazul în care se
dovedeşte că a săvârşit fapta ilicită şi prejudiciabilă acţionând prin depăşirea
atribuţiilor .din conţinutul funcţiei, deviere de la acestea sau· abuzând de funcţia
încredinţată; dimpotrivă, dacă a săvârşit fapta prejudiciabilă acţionând strict în limitele
funcţiei sale şi conform ordinelor, dispoziţiilor şi instrucţiunilor comitentului, poate fi
vorba de aşa-~zisa culpă sau vinovăţie de serviciu, care este imputabilă exclusiv
comitentului. ln acest din urmă caz, acţiunea în regres va fi respinsă ori, dacă se
probează şi vinovăţia proprie a prepusului (de pildă ordinul era vădit ilegal), va fi
admisă pro rata, propqrţional cu vinovăţia acestuia din urmă, în principiu, pentru
jumătate din reparatia acordată victimei de către comitent. .
În concluzie: .ideea .sau obligaţia de garanţie ca fundament al răspunderii
obiective sau de plin drept a comitentului nu are înţelesul de simplă garanţie de
solvabilitate de tipul fideiusiunii; comitentul nu. răspunde în calitate de garant sau de
cauţiune legală instituită în favoarea victimei şi, prin urmare, obligaţia sa de a repara
prejudiciul cauzat de prepus este principală şi autonomă în raport cu eventuala
obligaţie delictuală a prepusului. Aceasta înseamnă că, în raporturile victimă-comitent,
vinovăţia prepusului este şi rămâne indiferentă; ea are relevanţă exclusiv în raporturile
dintre victimă. şi prepus, când victima îi cere prepusului sau şi prepusului repararea
prejudiciului, precum şi în raporturile dintre comitent şi prepus, fiind o condiţie de
admitere a acţiunii în regres a comitentului împotriva prepusului. Aşadar, comitentul
poate fi răspunzător faţă de victimă şi în ipotezele în care prepusului nu i se poate
reţine nicio vină proprie .. În această situaţie juridică triunghiulară, victimă-prepus­
comitent, fi,ecare are o poziţie clară şi un rol bine definit.
Cele arătate mai sus se constituie în argumente în favoarea afirmaţiei noastre că
răspunderea comitentului este principală şi independentă de răspunderea prepusului şi
că ele au fundamente diferite: răspunderea comitentului este obiectivă, fără vinovăţie,
şi se fundamentează pe ideea sau obligaţia de garanţie, având ca suport riscul de
activitate pe care comitentul îl introduce în societate, prin asocierea de prepuşi, aflaţi
sub autoritatea lui (art. 1373 C. civ.); răspunderea prepusului, atunci când. există, este
subiectivă fiind fundamentată pe vinovăţia sa personală dovedită, în condiţiile
răspunderii pentru fapta proprie (art.· 1357-1371 C. civ.).

Sectiunea a IV-a
'
Corelaţia
dintre răspunderea civilă delictuală a diferitelor
persoane pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia

339. Punerea problemei. Reglementare. După cum am constatat, noul Cod

civil reglementează două ipoteze de răspundere civilă delictuală pentru prejudiciile
cauzate prin fapta altuia. Domeniul lor destul de larg de aplicare creează posibilitatea
 I
i
FAPTELE JURIDICE ILICITE 489

ca [în unele situaţii,

prin săvârşirea
de către
un minor a unei fapte ilicite preju- şi
diciabile în dauna unui terţ, să fie implicate prevederile referitoare la răspunderea
dif~ritelor persoane cărora le poate reveni obligaţia de supraveghere, în condiţiile
re~lementărilor din art. 1372, ori cele privitoare la angajarea răspunderii comitenţilor,
care îşi au sediul în art. 1373 C. civ. Ne vom afla, cu alte cuvinte, într-un concurs de
pr+ederi legale, care este necesar să fie soluţionat, pentru a :putea determina persoana
răspunzătoare şi stabili astfel regulile care se aplică în cauză. In alţi termeni, se impune
să ~e procedeze la o corelare a răspunderii din perspectiva persoanelor care virtual ar
putea fi chemate să răspundă şi ordinea în care aceasta se angajează.
I Problema corelaţiei dintre diferitele răspunderi pentru prejudiciul cauzat prin
fapta altuia a constituit o preocupare a doctrinei de specialitate şi în condiţiile aplicării
re~lementărilor în materie din vechiul Cod civil Deşi lipseau orice prevederi legale în
acest sens, problema a fost rezolvată corespunzător trebuinţelor teoretice şi practice.
NJ vom enunţa soluţiile care au fost atunci propuse şi acceptate, ele fiind analizate pe
larg şi argumentate judicios în lucrările unor autori specializaţi în acest domeniu 1•
Dd fapt, în perspectivă, ele nu mai sunt de actualitate.
I Noul Cod civil ne oferă soluţii legislative care constituie repere pentru o cât mai
clară şi corectă corelaţie între diferitele cazuri şi situaţii de răspundere pentru
prJjudiciile cauzate prin fapta altei persoane. Astfel, în art. 1374, jntitulat marginal
„Corelaţia formelor de răspundere pentru fapta altei persoane'', sunt formulate câteva
re~li sintetice care se pot aplica în cazurile în care o asemenea corelaţie se impune a
fi făcută în mod necesar.

I 340. Corelaţia răspunderii părinţilor răspunderea

cu altora persoane care
au 1 obligaţia de a supraveghea un minor2• Art. 1374 alin. (1) C. civ. prevede:
„Părinţii nu răspund dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii
petsoanei care ~v~a ?bligaţi_a de s:ipraveg~er: ~ ~ina~l~i". Deşi dis~oziţia are o
fo~ulare ~~~atlv~, dI~ c~~n~sul sau :e~l~a ca m s1tu~ţI~ m car~ un mI~o~, au~or ~l
unj'!I fapte Ihcite ŞI preJUdiciabile, are pannţI, se prezuma ca lor le mcumba ŞI obhgaţm
delsupraveghere, obligaţie prevăzută în art. 493, unde se dispune: „Părinţii au dreptul
şi îndatorirea de supraveghere a copilului minor". Aşadar, conform art. 1374 alin. (1),
părinţii smît prezumaţi că au obligaţia de supraveghere a copilului minor în toate
catunle în care săvârşeşte fapte prejudiciabile în dauna altora. Suntem în prezenţa unei
pr~zumţii legale relative, pe care părinţii o pot înlătura prin proba contrară. Rezultă că
răspunderea părinţilor este generală; ea se angajează cu excluderea în întregime a
răspunderii altor persoane. În schimb, părinţii nu vor răspunde atunci când vor proba
căJ în momentul în care copilul lor minor a săvârşit .fapta în ·cauză, obligaţia de
supraveghere a acestuia aparţinea în temeiul legii, al unui contract sau al unei hotărâri
a i'nstanţei competente· altei persoane, cum ar fi: asistentul maternal, cadrul didactic,
petsoana căreia minorul i-a fost dat în plasament faniiiial, orice persoană care şi-a
!
A se vedea: C. Stătescu, op. cit., pp. 64-72; L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,
1

op. cit., pp. 260-262; E. Lipcanu, Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, op. cit., pp. 133-I 48.
I
i 2 A se vedea L. Pop, Reglementarea răspunderii delictuale pentru fapta altuia în textele noului
Cod civil, în Dreptul m. 5/2010, pp. 36-37.

I
 490 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL.OBLIGAŢIILE

asumat misiunea de a~l.instrui pe minor ori de .a7i .organiza timpul liber, centr~le de
reeducare şi unităţile penitenciare pentru.minori etc. ·.
În ipote:za în care părinţii minorului silnt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din
drepturile părinteşti sau li s-a aplicat p~deapsa penală a interzicerii drepturilor
părinteşti, puşi sub interdi~ţie judt:;cătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte
morţi, obligaţia generală de suprayeghere revine tutorelui, asupra căruia trec drepturile
şi îndatoririle părinteşti. Pe cale. de consecinţă, la fel ca părintele sau părinţii,. tutorele
urmează să răspundă pentru prejudiciilecauzateprin faptele ilicite ale copilului minor
săvârşite cât timp seaflă sub tutela sa;lafel _ca părinţii, el nu va răspunde.atunci când
. face dovada că sunt. întrunite condiţiile răspunderij altei persoane, care avea obligaţia
de supraveghere aminorului în niomentciLsăvârşirii !lCelei fapte. . . .
. Dispoziţia art.· ·1374. alin. (1) se referă doar la cazul îri care este vorba de
răspunderea pentru prejudiciul .cauzat de .un minor.. Este ignorată situaţia. în care
autorul 'faptei prejudiciabile· este un: interzis judecătoresc. Aşa fiind,. se pune. problema
corelaţiei diritfe răspunderea. diferitelor persoane care ar putea fi chemate de lege să
repare prejudiciul cauzat de acesta. Dacă interzisul judecătoresc este un minor cu
vârsta între 14-18 ani şi are părinţi, el se află şi rămâne sub ocrotirea părinţilor, care au
obligaţia generală dea-I supraveghea 1; ei vor răspunde pentru prejudiciile cauzate, cu
excepţia cazullli În Care fac dovada Că În IIlOmentul Săvârşini faptei ilicite O altă
perso~tiă avea' obligaţia de a-l supraveghea. ·. ' .' . . '
· . ln lipsa unei reglementări ·exprese, problema ·devine mai dificil de rezolvat·
atunci când 'minorul aflat. sub interdicţie ajunge ·la: vârsta majoratului şi rămâne. mai
departe în aceeaşi situaţie juridică ori în cazul în care punerea sub interdicţie· vizează o
persoană ajunsă deja la vârsta majoratului, ipoteze în care instanţa de tutelă trebuie să-i
numească 'un tutore. Faţă de tăcerea legii, credem că se va aplica, mutatis tnl.ltandis,
aceeaşi regulă ca în cazul răspunderii pentru prejudiciul cauzat de un::minor: Aşadar,
obligaţia de supraveghere şi răspunderea generală vor reveni tutorelui interzisului; el
nu va răspunde doar atunci când va putea face dovada că sunt îndeplinite condiţiile
răspunderii altei. persoane, · care avea obligatia de ·a-l supraveghea pe interzisul
judecătoresc în momentul în care a săvârşit fapta ilicită şi a cauzat prejudiciul injust
suf1:1rit de victimă: .

· 341. Corelaţia răspunderii comitentului cu răspunderea altor persoane în

cazul în care prepusul său este un minor2• Corelaţia trebuie rezolvată numai în cazul
în care _prepusul care a săvârşit fapta .prejudiciabilă este un minor. -Este ştiut că, de
regulă, deşi nu exclusiv, raportul de prepuşenie se naşte dintr-un contract 'de muncă,
iar minorul dobândeşte capacitate de a încheia un asemenea contract la împlinirea
vârstei de .16 ani; mai mult, şi minorul care a împlinit vârsta de _15 ani poate încheia un
contrac.t de rnunc,ă, cu acordul părinţţlor sau al altor reprezentanţi legali, pentru
activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu
îi sunt periclitate săriătatea, dezvoltarea' şi pregătirea profesională [art. 13 alin. (2) şi

.
1
Art 176. a~n. (1) C. civ. prevede imperativ:: ,,Minorul care, la data punerii sub interdicţie
judecătorească, se află sub ocrotirea părinţilor, rămâne sub această ocrotire până la data când devine
major, fără
2
a 'j se numi un tutore": '
'. ' •
Ase vedea L. Pop, op. cit., pp. 37-38.
 I
FAfTELE JURIDICE ILICITE 491

(3)1 din Codul muncii 1 care trebuie coroborat cu art. 42 C. civ.2]. Într-o atare ipoteză,
mi:µorul se aflăsub supravegherea părinţilor sau altor persoane care au această
obligaţie şi, în acelaşi timp, în exercitarea funcţiei care i-a fost încredinţată de
cotitent, sub autoritatea şi controlul comitentului. ·
Ce se întâmplă în cazul în care prepusul este minor şi săvârşeşte. o faptă ilicită
ca zatoare de prejudiciu în cadrul'raportUlui de. prepuşehie şi în legătură atribuţiile cu·
şi fcopul funcţiilor încredinţate? Cineva. răspunde pentru acel prejud~<;:iu? Comitentul
sau persoana care are obligaţia de a~l supraveghea pe minorul în cauză? Răspunsul a
fo~ corect formulat de multă vreme. Astfel, literatrira de specialitate şi practica
ju iciară au considerat că ori de câte ori sunt prezente condiţiile răspunderii
co itentului se va angaja în mod obligatoriu răspunderea acestuia; într-o atare ipoteză,
ră ·punderea părinţilor este exclusă· indiferent· dacă minorul-prepus cauzează un
prfjudiciu unei terţe persoane s~u. comitentului însuşi 3 • De· la i:egula aceasta s-a admis
o fingură excepţie care intervine în împrejunirea în care părinţele are şi calitatea de
cqmitent în raport cu copilul său ininor~ când victima poate opta pentru una dintre cele
dduă cazuri de răspundere [art. 1000 alin. (2) sau 1000 alin. (3) din vechiul C. civ.]4.
/ ·Această soluţie a fost preluată integral în texteleinoului Cod civil, cu precizarea
expresă că este aplicabilă corelaţiei dintre răspunderea comitentului şi răspunderea
of cărei persoane care are obligaţia de supraveghere a unui minor, care săvârşeşte
fapta prejudiciabilă în· calitate de prep,us şi în exer~itarea funcţiilor ce-i sunt
5. credinţate. Astfel art. 13 74 alin. (2) C. civ. dispune cu claritate: „Nicio altă persoană,
~~ afara comitentului, .nu răspunde pentn.t fapta prejudiciabilă săvârşită de minorul care
ayea calitatea de. prepus. Cu toate· acestea, în. cazui în care comitentul este părintele
·a
11Jinof':llui care. săvârşit •fapta ilicită, victima are dr(;)ptul cle a Opta asupra teme~ului
r~spilnderii".. Deşi · forniular~a priinei fraze a textului. se referă la ·corelaţia dintre
raspmiderea oricărei persoane care are obligaţia. de a s~praveghea pe un minor şi
4spunderea comitentului, este_ regretabil că în fraza a doua se referă doar la ipoteza în
c.rre coinitentul este părin~ele min~ru!ui, dându-i posibili_tatea victimei de _a op~a între
rispundern~ pe_ tememl art.. 1372 ş1 r.aspunde~.ea ?~ te?l~ml art.A 13!3 .C. c1v: Lt.psa ~e
cynsecvenţa ŞI coordona~e este uşor sesizabila. Aceasta .msa nu ne pune m
iniposibilitate de a da textului o interpretare extensivă; astfel credem că el unnează să
Sf aplice în toate s_ituaţiile în car~ pAări~tele.sa~.o~i~are al:ăpersoa~ă. are o?ligaţi_a de a
sppravegJ:~a pe m~n~rul care ~ sav.~rş1t fapta 1hc1ta Aeste, ~n. acefaş1, tJmI~, ş_1 con~1tentul
mmorulm m cauza; m toate s1tuaţ11le de acest fel, m optma noastra, v1ctuna va avea
dre?tu! ~e a opta în~e cele dou.ă temeiuri al.e răspunderii ~ivile delictuale -~pentru
~reJud1cnle cauzate pnn fapta altuia (art. 1372 ş1 art. 1373 C. c1v.).
. ' .. „ ' ' .
. ··
. . ' ,''
I . . . . . . .'

Privitor la capacitatea de a încheia un contract de muncă, a se v~dea I.Tr. Şteîallescu; op. Cit:,
1
j

tjp. 196-200. ' ' '• ' ' '' .

I . 2 Art. 42 C. civ. are o redactare şi mai largă: „(1) Minorul poate să încheie acte juridice privind

.
rfiunca, ,îndeletnici~ie artistice şi spoi:tive ?~ referit.~are l~ profesia sa, cu încuviinţ~ea părinţilor sau a
tjitorelm, precum şt cu respectarea d1spoz1ţulor legu· speciale, dacă este cazul"; evident că se referă· la
inorul care a împlinit vârsta de 14 ani şi are capacitate restrânsă de exerciţiu. ·
T.
3
A se. vedea: T.R. Popescu,'P. Anca, op. cit„ pp. 207-208; I.M. Anghel,M.F. Popa;Fr. Deak, op. cit„
.I 56; M. Ehescu, op. cit.; pp. 308-309; C. Stătescu, op: cit„ pp. 70-72; E. Lipcanu, op. cit„ pp. 140-146.

I
A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 31 O; C. Stătescu, op. cit., p. 156; E. Lipcanu, op. cit., pp. 141-143.
4

' ' .

I
 Capitolul IV
RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE
DE LUCRURI ÎN GENERAL, DE ANIMALE
ŞI DE RUINA EDIFICIULUI

Sectiunea I
'
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate
de lucruri în general

Subsecţiunea 1
. Reglementare. Domeniu de aplicare

342. Principiul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general.

Existenţa în dreptul nostru civil a răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în
general, cu valoare de principiu, a fost recunoscută, sub imperiul vechiului Cod civil,
numai la începutul secolului trecut, sub presiunea realităţilor şi trebuinţelor sociale
detenninate de revoluţia industrială, obiectivată în dezvoltarea maşinismului şi în
progresul tehnic, care au fost urmate de înmulţirea acCidentelor cauzate de maşini;
instalaţii, utilaje şi alte lucruri neîtisufleţite; în asemenea cazuri, răspunderea pentru
prejudiciile cauzate de lucruri, înainte vreme, putea fi angajată nuinai în condiţiile
răspunderii pentru fapta proprie, victima trebuind să dovedească greşeala sau vinovăţia
proprietarului acelu1 lucru; cum o astfel de probă era grea sau, uneori, imposibil de .
făcut, victima, deşi inocentă, era pusă în situaţia total nedreaptă de a suporta singură
povara păgubirii.
Această stare a lucrurilor profund injustă pentru victimele diferitelor accidente
tot mai frecvente nu putea fi menţinută la nesfârşit. Este motivul pentru care, în unnă
cu un secol, influenţate fiind de evoluţiile şi noile interpretări ale dreptului francez 1,
doctrina noastră şi jurisprudenţa au dat o interpretare creatoare textului art. 1OOO alin.
(1), parte finală, din Codul civil de la 1865, unde se prevedea: „Suntem asemenea
responsabili de prejudiciul cauzat ( ... ) de lucrurile ce. sunt sub paza noastră". Astfel,
deşi iniţial acest text s-a considerat că este doar .o prevedere cu caracter introductiv
faţă de dispoziţiile unnătoare ale aceluiaşi articol 1000 şi faţă de prevederile art. 1001
şi 1002 (care reglementau cele trei cazuri de răspundere pentru fapta altuia - art. 1OOO
alin. (2)-(5) -, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale - art. 1001 - şi

1
Cu privire la istoricul evoluţiei răspunderii delictuale pentru lucruri în dreptul francez, dill care
s-au inspirat doctrinarii români şi jurisprudenţa noastră, a se vedea G. Viney, P. Jourdain, op. cit.,
pp. 679-686.
 I
I
I
FAfTELE JURIDICE ILICITE 493
ră~punderea pentru prejudiciiie·cauzate de ruina edificiului- art. 1002), a sfărşit prin a
fi considerat că instituie un principiu general de răspundere pentru prejudiciile cauzate
de/lucrurile ce le avem sub pază. A avut loc ceea ce s-a afirmat mai târziu a fi „revolta
faptelor împotriva codului"'. . .
I Practica judiciară a consacrat sporadic această nouă interpretare începând din
anµl 19072, aşa încât în deceniul al patrulea al secolului al XX-iea, instanţele de
ju~ecată au recun_osc~t .fără r:zerve şi constan~ că yrin dispoziţi~ art. 1000 ~lin: ~ ~ ),
parte finală, s-a mstitu1t o raspundere cu aphcab1htate generala pentru preJud1c11le
cahzate de lucruri3 • Pe baza jurisprudenţei, doctrina juridică a construit şi regimul
juHdic special al acestei răspunderi4 •
j Această construcţie doctrinară şi jurisprudenţială a fost avută în vedere la
rei:lactarea textelor în materie din noul Cod civil, care consacră expres, explicit şi
cJprinzător răspunderea generală,· cu valoare de principiu, pentru prejudiciile cauzate
dd lucrurile ce le avem sub pază. Reglementările îşi au sediul în art. 1376, coroborat cu
ptevederile art. 1377 şi 1379-1380 C. civ. Astfel, principiul răspunderii pentru lucruri
es~e prevăzut în art. 1376 alin. (1) C. civ., unde se dispune: „(1) Oricine este obligat să
re~are, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa". În
cele ce urmează, vom prezenta regimul juridic specific al acestei ipoteze de răspundere
a~ând ca repere textele în domeniu ale noului Cod civil, precum şi contribuţiile
d6ctrinei şi jurisprudenţei în materie.

343. Domeniul de aplicare. Determinarea lucrurilor cauzatoare de preju-

dicii pentru care se angajează răspunderea prevăzută de art. 1376 C. civ. În
sdopul circumscrierii domeniului de aplicare a acestei răspunderi trebuie să avem în
v~dere dispoziţia art. 1376 alin. (1) C. civ. care, aşa cum arătam, prevede că orice
Pfrsoană este obligată să repare „prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa". Din
această formulare rezultă că pentru a duce la antrenarea răspunderii, „lucrul" trebuie să
îrtdeplinească o singură condiţie, aceea de a se fi aflat, în momentul cauzării
prejudiciului, „sub paza" persoanei chemată de lege să răspundă. Textul nu face nicio
distincţie între diferitele categorii de lucruri care pot cauza prejudicii. Ca atare, în

t
phncipiu, trebuie să admitem că răspunderea poate interveni pentru prejudiciul cauzat
orice lucru, indiferent de natura sa.

1
Pentru amănunte, ibidem.
1

A se vedea: C. Ap. Bucureşti, decizia din 13 februarie 1907, în Dreptul nr. 2111907, pp. 167-170;
2
I
Tl Iaşi, dec. din 1 decembrie 1907, în Dreptul nr. 34/1908, pp. 273-276, prezentate în sinteză de I.M.
Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit., p. 188. . · · ·
A se vedea Curtea de Casaţie, dec. nr. 333 din 17 ianuarie 1939, în PR nr. 1/1939, p. 152, notă de
3
j

Li Stoenescu. .
4
/ · A se vedea: I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak; op. cit., pp. 189-284; M. Eliescu, op. cit.,
pp. 335-374; M. Mureşan, Răspunderea independentă de culpă pentru prejudiciile cauzate de lucruri, în
„Contribuţia practicii judiciare la dezvoltarea principiilor dreptului civil român'', voi. II, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1978, pp. 102-132; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 285-308; L. Pop, Drept civil. Teoria
generală a obligaţiilor, op. cit., pp. 284-303; Gh. Tomşa, Răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate
~e lucrurile pe care le avem sub pază, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980. .

I
II
494 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

În literatura de specialifafo şi în practica judiciară s..:au·făcut unele încercări de

limitare. a răspunderii pentru lucruri, în functie de anumite distinctii sau clasificări ale
acestora\ Astfel, sub imperiul vechiului C~d civil, având în ved~te ci posibilă clasi-
ficare a lucrurilor în „periculoase" şi „nepericuloase", s-a propus restrângerea răspun­
derii·.doar la prejudiciile cauzate de lucrurile periculoase, deoarece numai în cazul lor
se justifică instituirea unei răspunderi agravate; pe. cale .de consecinţă, răspunderea
pentru prejudiciile cauzate de lucrurile nepericuloase ar urma să se angajeze numai în.
condiţiile răspun~erii pentru fapta proprie a păzitorului unui asemenea lucru2 • Alţi
autori· au pus problema dacă nu ar fi .bine ca, .ţinând cont de clasificarea bunuriţor în
mobile şi imobile ori în lucruri cu dinamism propriu aflate în mişcare sau lucruri inerte
aflate·' în' repaus, răspunderea agravantă pentru lucruri să fie limitată numai la
prejudiciile cauzate dducrurile mobile, cu dinamism propriu, aflate în mişcare 3 .
· · Toate .aceste încercări au. fost respinse4 .' Atât textul art. 1,000 alin. (1), parte
ţinaJă, din vechiul Cod civi.l, cât şi prevederea art. 1376 alin„(1) C. civ„ nu oferă nici
un temei pentru a limit(l .răspunderea doar la unele categorii de lucruri, în .funcţie de
diferitele cfasificări posibile ale acestora: Urmează că această răspundere se poate
antre~a pentru. prej'udiciile .cauzate de orice. lucru aflat în paza unei persoane 5, cu
excepţia. ~elo~ pentru Ca~e există reglementări speclale, CUfl1 sunt ruina ediflciului
(art. 1378 C. dv:); produsele cu defecte (Legea nr. ,240/2004); instalaţii şi energie
nudea:ră, în caz de accidente nucleare (Legea nr. 70312001); aeronave (Codul ~eriati
adoptat prin O.G . nr. 29/1997). De asemenea, răspunderea nu ·se antrenea2:ă pentru
prejudiciile cauzate de lucrurile. care. n-au fost încă apropriate de către nimeni şi nu se
află în paza. upe~ perso~i;ie;' cum sunt: ~erul din atrnos(eră~ radiaţiile naturale, energiile
naturale încă necaptate etc.; desigur că în măsura în care, prin dezvoltarea ştiinţei şi
tehn1cii, ele,v6r' fi·sau sunt apropriate de către om, se· impune şi angajarea ră~punderii
prevăzută de art. 1316 aiin. (1) din Codul civil. . .. . · · · · .
. . În final, inai 'trebuie precizatcărăspimderea pentrii lucruri nu se. va aplica, dţ'
regula, în acele ·situatii în care lucrul' a fost doar un 'simplu instrument de care omul s.:.a
fofosit.în C(lUZaT~a :prejudiciului. De ex.emplu, folo'sirea unui lucru pentru a săvârşi. 6
faptă ilicită cu .intenţie (distrugerea unui bun, vătămarea integrităţii· cor}Jorale a. altei
. . . . ·- , '

l Pentru a~~Îiza acestor încercări, ~:~e vedea: M. MureşilII, ;p. cit„ pp. 105~106; C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit„ pp. 286-287; L. Pop, op. cit„ pp. 285-287. În ceea ce priveşte dreptul francez, a se
vedea G. Viney, P. Jourdain, dp. cit„ pp. 686-693.
2
A se vedea: I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit„ p. 189; N. D. Ghimpa, T. Munteanu,
Contribuţii la Q .viitoare legiferare a răspunderii pentru prejudiciile cauzate ·de lucruri, ·în RRD
nr. 9/1967, pp; 107-113. . .· .··· .
3
Codul civil german limiteaiă răspunderea pentru lucruri doar fa cele cu dinamism, aflate în
mişcare;· jurisprudenţa ·din Marea Britanie admite. răspunderea (strict ·liability) doar pentru luc11,1rile şi
activităţile periculoase. . . . _ .
· ·
4
Pentru aceste critici, a se vedea: M. Mureşan, op. cit„ pp. 107-108; Gh. T9mşa„ op. cit„
pp. 28-65; G. Viney, P .. Jourdain, op. cit„ pp. 682-688. · . . .. _ .
5
- . . A se vedea: T. R.: Popescu, P. Anca, op. cit.; pp. 234-235; M. Eliescu, op. cit., p. 248;
M. Mureşan, op. cit„ p. 108; Gh. Tomşa, op. cit., pp. 28-35; C. Stătescu, C.-Bîrsan, op. cit„ pp. 286-287;
L. Pop, op. cit„ pp. 286-287. Pentru practica judiciară, a se vedea: TS, col. civ„ dec. nr. 944/1966, în CD
1966, pp.,147-148; T .. Jud. Sălaj, dec. civ. nr. 3/1984,.în RRD nr. 1984, p. 65; CSJ, s.. civ„ dec.
nr. 2725/2003, în Dreptul nr. ,7/2004, p. 252. · ·
 i
FAJ'TELE JURIDICE ILICITE 495

pJsoane, uciderea unei persoane etc.). În asemenea ipoteze, între lucru prejudiciu şi
nd există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat; cauza prejudiciului este în
e:iclusivitate .comportamentul sau fapta ilicită a omului şi se va angaja răspunderea
?~n~ fapta pr?prie a; au!orului. În ·opinia noast~ă, ~ă.spu~de:ea pe c~re ~ analiz~in
mtervme numai atunci cand lucrul a cauzat prejud1cml m timpul cat, dm anmmte
~otive, a ieşit de sub controlul omului şi mai ales atunci când împrejmarea concretă în

.
care lucrul a cauzat prejudiciul îndeplineşte condiţiile de existenţă a cazului fortuit.

l
I 344.
eterminarea persoanei

Noţiunea pază
de
Subsectiunea a 2-a ·
răspun~ătoare. Noţiunea de pază a lucrului
a lucrului. În ipoteza în care uri· lucru a cauzat un
.

prejudiciu, se pune problema de a determina persoana răspunzătoare, chemată de lege

să repare acel prejudiciu. Textul art. 1376 alin. (1) precizează că va răspunde
î~totdeauna persoana care are lucrul „sub paza sa". Dar ce se înţelege prinpaza
l~crului?
I Vechiul Cod civil nu a definit „paza lucrului". Doctrina şi jurisprudenţa: au
a~reciat totuşi că prin paza lucrului se înţelege „paza juridică" • Aşa s-a ajuns să se
1

~firme că pentru prejudiciul cauzat de un lucru este răspunzătoare persoana care, în

rpomentul producerii acestuia, ·avea paza juridică a lucrului. Prin paza juridică se
înţelege puterea de direcţie, control şi supraveghere pe care o persoană o poate
Jxercita, în mod independent, asupra unui lucru sau animaP. Această definiţie a fost
~reluată în esen~ ei în textul art. 1377 C. civ., care defineşte noţiunea de pază a
lfcrului astfel: Jn înţelesul art. 1375 şi 1376 ·are paza. animalului sau a lucrului
proprietarul
I
sau cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui .
contract ori
qhiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra
animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu". ..
Temeiul pazei juridice constă, de regulă, într-un drept, care. îi conferă păzitorului
juridic autoritatea, adică puterea independentă âe direcţie, control şi supraveghere asupra
lucrului~ dreptul păzitorului asupra lucrului poate fi un drept real, în principiu, dreptul de
proprietate sau un .drept personal, cum ar .fi dreptul locatarului, comodatarului,
depozitarului etc. Am afirmat că temeiul pazei juridice este, de regulă, un drept,
~eoarece sunt şi situaţii în care un lucru sau animal cauzează un prejudiciu aflându-se
doar în fapt sub controlul şi supravegherea unei persoane, fără nici un temei legitim şi
bhiar împotriva voinţei celui care are tin drept asupra acestuia, cum este persoana care a
furat un lucru sau ammal sau este găsitorul lui. Jurisprudenţa noastră statuat coristant a
Fă, în astfel de ipoteze, calitatea de păzitor juridic şi deci de persoană răspun.Zătoare
revine aceluia~~are şi-a însuşit în fapt, fără să aibă un drept, puterea independentă de

1
I A se vedea: 1.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit„ pp. 190-196; M. Eliescu: op. cit.,
lpp. 337-339'. M. Mureşan'. op. cit„ p. 109; Gh. Tomşa, op. cit,, pp. 35-44; C. Stătescu; C. Bîrsan, op. cit„
pp. 288-289, L. Ppp, op. elf„ p. 288.
1
.
2
A se vedea: M. Mureşan, op. cit„ p. 109; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 288; L. Pop, op. cit„
p. 288.
49.6 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

control şi supraveghere asupra lucrului sau animalului altuia 1• În această ordine de idei,
sub imperiul vechiului C. civ., s-'a arătat că pazajuridică·„nu se confundă cu niciuna din
noţiunile juridice legate de proprietate, posesiune, drept legitim etc., ci este detenninată
exclusiv de existenţa posibilităţii de a exercita în fapt, independent, o putere de direcţie,
control şi supraveghere asupra lucrului"2 sau animalului.
În concluzie, temeiul pazei juridi.ce nu constă în exclusivitate în dreptul de
control· şi supraveghere, adică nu este întotdeauna o autoritate de drept. Acest temei
este mai larg. Textul art. 1377 precizează că paza juridică poate consta şi în exercitarea
„în fapt" în mod ·independent a controlului şi supravegherii asupra lucrului sau
animalului. De aceea, pentru circumscrierea noţiunii de pază juridică a lucrului trebuie
să recurgem în mod necesar la criteriul „direcţiei intelectuale'', potrivit căreia ea constă
în simpla putere de fapt de a exercita, în mod independent, direcţia, controlul şi
supravegherea lucrului sau animalului. Numai din această perspectivă este posibilă
explicarea angajării răspunderii, în calitate de păzitor juridic, a a.celei persoane care a
dobândit în mod nelegitim autoritatea asupra lucrului sau animalului, adică puterea de
direcţie, .control şi supraveghere, pe care o exercită sau cel puţin o poate exercita
independent, fără a fi subordonată altei persoane3 • La aceasta mai trebuie subliniat că
textul art. 1377 precizează că păzitorul juridic se serveşte de lucrul sau animalul
respectiv în interes propriu, ceea ce poate avea Ioc în mod direct şi personal, când
cumulează calitatea de păzitor juridic cu aceea de păzitor material, ori prin intermediul
altei sau altor persoane, dar sub ordinele, controlul şi supravegherea sa intelectuală,
situaţie în care aşa cum vom vedea paza materială a lucrului sau animalului este
despărţită de paza juridică.

345. Paza juridică şi paza materială a lucrului. Paza juridică se deosebeşte de

paza materială asupra unui lucru. Aşa cum am arătat _mai sus, paza juridică este
puterea de direcţie, control şi supraveghere pe care o persoană o exercită în drept sau
în fapt, în mod independent, asupra lucrului de care se serveşte direct sau indirect în
interes propriu4 • Prin paza materială înţelegem tot o putere de direcţie, control-şi
supraveghere pe care o persoană o exercită asupra unui lucru, sub autoritatea păzito­
rului juridic şi în interesul acestuia. Aşadar, păZitorul material al lucrului nu exercită
respectiva putere în mod independent şi nici în interesul său; el supraveghează, -
controlează şi direcţionează lucrul la ordinele şi instrucţiunile păzitorului juridic şi în
interesul acestuia. -
Adeseori se întâmplă ca paza juridică şi paza materială să fie exercitate de una şi
aceeaşi persoană. Sunt însă situaţii foarte frecvente în care paza materială se exercită
de către o altă persoană decât păzitorul juridic, cum este, de exemplu, prepusul
1
A se vedea: TS, col. pen., dec. nr. 753/1962, Justiţia Nouă nr. 1/1963, p. 173; idem, s. civ., dec.
nr. 254/1977, în CD 1977, p. 78, idem, dec. nr. 258/1982, în CD 1982, p. 105.
2
M. Mureşan, op. cit., p. 117.
_ În sensul că făspunderea pentru lucruri poate fi legată şi de o 'pază care nu decurge dintrcun raport
3

juridiC, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 345.

4
Pentru explicarea pazei juridice aşa cum este definită în textul art. 1377 C. civ., a se vedea L. Pop,
Tabloul general al răspunderii civile în textului noului Cod civil, în RRDP nr. 112010, p. 184.
F 1TELE JURIDICE ILICITE 497
ace~tuia. Păzitorulmaterial nu răspunde niciodată
în baza ari. 1376 alin. (1) C. civ:; el
poate să răspundă numai pentru fapta proprie în condiţiile art. 1357 şi urm. C. civ.
Ob~igaţia de reparare a prejudiciului cauzat de lucru, în baza art. 1376 alin. (1 ), revine
n,ai păzitorului său juridic.
În concluzie, pentru angajarea acestei răspunderi este suficient c~ păzito~l
juritlic să păstreze lucrul în serviciul şi interesul său, având asupra lui o direcţiune
intelectuală; el nu trebuie să se găsească într.:.un contact material, directşi nemijlocit
cu lhcrul în cauză. Un asemenea contact este specific pazei materiale.

I 346. Sfera persoanelor care au calitatea de păzito~i juridici ai lucrurilor. În

prnpul _rând, aşa cum pr~vede art. 1377 c . civ., aceas~ ~a!~tate o a~e prop~etaru~
luciiulm, care poate exercita plenar toate atribu..tele propnetaţu posesia, folosmţa şi
A-

dis~oziţia --:- independent de orice puteri ale altei persoane. In favoarea şi sarcina
proprietarului operează .·o prezumţie relativă de păzitor juridic al lucrului aflat în
proprietatea sa 1• Prezumţia în cauză poate fi înlăturată atunci când proprietarul
do~edeşte că lucrul său, în momentul când a cauzat prejudiciul, se afla în paza juridică
legitimă sau nelegitimă, de. drept sau de fapt, a unei alte persoane2 •
· j În literatura de specialitate s-a arătat, pe dfept cuvânt, că sub raportul răspunderii
pentru lucruri, calitatea de păzitor juridic nu încetează automat prin neuz, prin pierderea
sau Iabandonarea lucrului atât timp cât o altă persoană nu 'a dobândit ea puterea de a
exercita independent şi în interesul său direcţia, controlul şi supravegherea acestuia3 •
Sol~ţia ~e întem:i~ pe disp~ziţia art. 13_75 ~:.civ. care, lafol c~ textUl art. 1001 vechiul
C. Jiv., m matena raspundem pentru preJudicule cauzate de ammalele care le avem sub
pază, prevede că proprietarul răspunde şi atunci când animalul „a scăpat de sub paza sa",
preţ~e~e ~c~ „muta~i~ ~ut~d~s" se aplică şi~ cazul răspunderiipentru lucruri, paza
lor Jundica fimd defimtă identic mart. 1377 C. civ. ·
l În situaţia în care un lucru se află în proprietate comună pe cote-părţi sau în
devalmăşie, răspunderea coproprietarilor este solidară . pentru prejudiciul cauzat de
4

luctul comun (art. 1382 C. civ.), prezumându-se că toţi sunt simultan şi concurent
păzftori juridici ai acestuia;. prezumţia ·poate fi înlăturată dacă se face dovada că, în
mofuentul în care a cauzat prejudiciul, numai unul sau unii dintre ei exercitau în fapt şi
ind9pendent puterea· de direcţie, control ·şi supraveghere asupra lucrului; aceasta se
întâriplă, de pildă, atunci când prin acordul lor de voinţă coproprietarii sau
a
codevălmaşii au încredintat folosinta exclusivă bunului unuia dintre ei ori în cazul în
cari unul'dintre aceştia a'uzurpat d;eptllrile concurente ale celorlalţi 5 • De asemenea; în

1
I A se vedea: TS, col. civ., dec. nr. 944/1966, în CD 1966, p. 149; idem, s. civ., dec. nr. 528/1982,
în RţID nr. 3i1983, p. 67. · · ·
. ·1
2
A se vedea: M. Mureşan, op. cit., p. 112; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 290, L. Pop, Drept
civil.! Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 290. · ··
. _ ~ ~e vedea. M. M~eşan, op.. cit„ p. 112. Pen~ opinia că prin abandonarea lucrului încetează
3

pazarund1ca a propnetarulm asupra Im, a se vedea M. Ehescu, op. cit., p. 339.

A se vedea: Fr. Deak, Noţiunea de lucru şi persoanele între care se angajează răspunderea civilă
4

pen I prejudiciile cauzate de lucruri, Justiţia Nouă, nr. 10/1966, p. 42; Gh. Tomşa, op. cit., pp. 47-50;
Ş. Bfligrădeanu, Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în unele situaţii speeiale, în RRD
nr. 811981,pp.15-16.
5
A se vedea L. Pop, op. cit., pp. 290-291.
498 .. TRATATELEMENTARDEDREPTCIVIL. OBLIGAŢIILE

ipoteza proprietăţii periodice, fiecare proprietar succesiv este păzitorul· focrului sau
lucrurilor în intervalul de timp în care exercită atributul folosinţei asupra lor 1•
, Privitor la lucrurile dintr-o moştenire vacantă ·trebuie să avem în . vedere
reglementările în materie din art. 1135-1140 C. Civ. Dreptul de a le culege îl are comuna,
oraşul sau, după caz, municipiul în a .cărui rază teritorială se aflau acele bunuri la data
deschiderii succesiunii (art. ·1138 C. civ.). Faţă de. dispoziţia din art. 1139 C. civ., .
apreciem că răspunderea unităţii admini~trativ-teritciriale pentru prejudiciile cauiate de
lucrurile dintr-o moştenire vacantă.se angajează numai.din momentul în care a intrat în
stăpânirea de fapt a moştenirii. Intrarea. în stăpânire·a de fapt a ·moştenirii .are loc de
îndată ce toţi succesibilii ct1nos~uţi au renunţat la moştenire ori la împlinirea termenului
de un an. şi ,şase luni de la deschiderea moştenirii dacă nici un ·moştenitor nu este
cunoscut (art; .1139 corqborat cu. art. 1137 C. civ.) .. Î~ perioada dintre data deschiderii
moŞtenirii vacante şi aceea a filtrării în ,stăpânir'ea de fapt a acesteia, răspunderea pentru
prejudiciile· cauzate de lucnlrile care .surit bunuri ale moştenirii , vacante va răspunde
.curatorul special, numfr de notaml public competent, care are drepturile şi îndatoririle de
administrare prevăzute laart. n 17 alin, (3F(5) c. civ. .
· Dacă proprietarul înlătUră prezumţia de păzitor juridic al lucrului, aceasta va
opera, atunci când este cazul, în sar~ina, titularilor celorlalte drepturi reale, cum sunt:
uzufructuarul, uzurarul, fiduciarul, creditorul· gajist, ci.editorul retentor .etc.
De asemenea, posesorul lucrului, în. favoarea căruia operează prezumţia de proprietate
sau, după caz,de titular al alfui drept real, are.calitatea de păzitor juridic. Astfel, art.
919 .alin. (3) C. civ. prevede: „Până Ia proba contrată, posesorul este considerat
proprietar( .. J". Mainiult, art. 917 alin. (1) C. Civ, dispune: „Posesorul poate exercita
prerogativele dreptului de proprietate' asupra' lucrului fie .nemijlocit... fie prin
intermediul unei alte.persoane;'. Rezultă în mod evident că posesorul este investit cu
paza juridică a lucrului aflat în posesia sa2• · , . • . .

347. Transmiterea şi scindarea pazei juridice. Proprietarul, titularul unui alt

drept 'real sau posesorul' poate' transmite paza juridică asupra lucrului, atunei când
legea· nu interzice~ unei alte persoane, prin acte juridice, adică prin contracte, cu. titlu
oneros sau cu · titlu gratuit. Asemenea acte. juridice sunt: închirierea, comodatul,
depozitul, contractul de transport, locaţia de gestiune. etc .. Aşadar, ·paza juridică a
lucrului se transmite detentcirului precar - chiriaş, comodatar, depozitar, transportator
etc. ~ în toate acele situaţii când el dobândeşte dreptul personal de a exercita, în mod
independent, direcţia, supravegherea şi controlul lucrului.. . . .
. În toate .situaţiile de acest fel, se susţine că .paza juridică a. lucrului poate fi,
adesea, scindată între proprietar sau posesor şi detentorul precar3. Astfel paza juridică
a structurii lucrului rămâne la proprietar sau la posesor, iar paza juridică a utilizării sau
păstrării acestuia este în sarcina detentorului precar. De aici consecinţa care se impune:

1
.În legătură cu proprietatea periodică şi regimul său juridic, a se vedea V. Stoica, Drept civil.
Drepturile reale principale, Ed. C.H. Beck, op. cit.; pp. 283-290. . ' .
. Practica juridică s-a pronunţat cu fermitate în acest sens; a se vedea TS, s. civ., dec.
2

nr. 2199/1974, În CD 1974, p. 146. .'

. A se vedea: M. Eliescu; op. cit„ pp. 342-343; M. Mureşan, op. cit., pp. 114-116; C. Stătescu,
3

C. Bîrsan, op. cit., p. 292; L. Pop, op. cit., pp. 292-293; Fr. Terre, Ph'. Simler, Yv. Lequette, op. cit.,
pp. 757-761; G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 749-758. · ·
 I

FJTELE JURIDICE ILICITE 499

Dată se va dovedi că prejudiciul se datorează unui viciu intern al lucrului sau, în

ge9eral, es.te legat d.estru.ctura lui, răspunderea se va angaja_ în persoanapropn.·etaru.lu.i
sauj posesorului. Dimpotrivă; dacă lucrul provoacă un prejudiciu din cauza modului în
. carr este 'păstrat ·sau utilizat, răspunderea revine detentorului precar: chiriaşului,
comodatarului,
I
transportatorului, depozitarului etc. 1 De pildă, dacă un recipient
exEodează în cursul transportului din cauza unui viciu intern; răspunderea pentru
pre udiciul cauzat terţilor revine proprietarului, care este păzitorul juridic al structurii
luc _lui; dimpotrivă, atunci când explozia recipientului se datorează unei manevre
de ectuoase efectuată de transportator, răspunderea se angajează.în sarcina acestuia;
de arece el ,,ste păzitorul „comportamentului" sau „conservării': lucrului. .
În concluzie, persoana prejudiciată va putea pretinde reparaţia, după caz, de la
pro rietar sau posesor - păzitor juridic al structurii lucrului - sau de la detentorul precar
- ăzitor al utilizării sau conservării acelui lucru. Numai că scindarea.pazei juridice
pre intă adeseori inconveniente pentru victimă, mai ales. în acele situaţîi în care nu se
po~ 1
te şti, din capul locului şi cu siguranţă, dacă la originea prejudiciului se află structura
luc lui sau, dimpotrivă, modul de conservare sau utilizare a acestuia2 • Astfel, . este
po ibil ca victima să-l acţioneze pe proprietar şi, neputând dovedi că la orig~inea preju-
dic ului se află. un viciu de structură a lucrului, acţiunea lui să fie respinsă. Intr-o atare
ipoteză, el este nevoit să-l cheme În judecată pe detentorul precar care are paza utilizării
ludului. De aceea, pentru a putea obţine repararea promptă a prejudiciului şi a evita
ch~ltuielile ·inutile de timp şi mijloace băneşti apreciem că este recomandabil ca victima
să-1 .acţioneze în. judecată deopotrivă pe păzitorul juridic al structurii· şi pe păzitorul
j~"1dic al utilizării sau conservării lucrului3 • Atunci când se va dovedi că prejudiciul a
fos cauzat atât de structura lucrului cât şi de modul de utilizare sau conservare,
răS underea proprietarului şi a detentorului precarva fi solidară (art. 1382 C. civ.) ...

. 13~8.
m~~nt. In
Problema de calităţii păzitor
Juridic a persoanelor lipsite de
literatura de specialitate încă sub imperiul vechiului Cod 'civil s-au purtat
discernă­
dis uţii în legătură cu faptul dacă persoanele lipsite de discernământ, adică minorii cu
vâ ta_ su? 14 ani ·şi_ in:erzişii ~udecătoreşti, pot avea c_alita_te~ de păi~tori_juridi_ci ai
luc nlor ce· le aparţm m propnetate. S-au conturat doua opmn: una mmontară ş1 alta
majoritară .. P~~~it, opiniei· minoritare_ s~a afi~at _c~ dacă se admite că răs~un?erea
pentru preJud1cnle cauzate de lucrun este obiectiva, fundam~ntată pe obbgaţ1a de
ga±nţie care se sprijină pe riscul de activitate ,;este evident că această obligaţie va
rev~mi paznicului, dacă este o persoană fizică, chiarlipsită de discernământ, căci este
vo,rba de o răspu.nder.e fără culp.ă" • Majoritat. ea autorilor însă au împărtăşit opinia
4

co trară în sensul că persoanele lipsite de .discernământ nu pot avea- calitatea de

: • • • • -> • " • r ~ •

I , ·. -. - ~. .
A se vedea M. Mureşan, op. cit„ pc 115.
1
· · · · · ·
_~
se ve_dea: Fr. Tem.\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 759; M._ Mureşan, op. cit„ p. 115;
2

L.RrI B01la, op, Cit„ pp. 135-137. . . ..

A se vedea L. Pop, op. cit„ p. 293. Pentru doctrina .franceză, a se vedea G. Viney, P. Jourdain,
3

op. r·it., pp. 756-758. .

M. Eliescu, op. cit„ p. 346. În acelaşi sens, a se vedea: I. Lulă, Observaţii asuprapazeijuridice şi
4

capacităţii delictuale, în Dreptul nr. 3/1996, pp. 18-27; L.R. Boilă, op. cit„ pp. 133-135.
 500 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

păzitori juridici ai lucrurilor care le aparţin. Principalul argument în favoarea acestei

soluţii a fost găsit în noţiunea sau conceptul de pază juridică;.:astfel, s-a susţinut că din
moment ce prin paza juridică se înţelege „direcţiunea intelectuală" asupra unui lucru,
aceasta presupune cu necesitate ca puterea de direcţie; controtşi supraveghere să fie.
exercitată de o persoană care este. în cunoştinţă ·de cauză; având o capacitate nonnală ·
de cunoaştere şi apreciere; or; o persoană lipsită de discernământ este evident lipsită de
o asemenea capacitate :şi prin, urmare nu poate avea calitatea de păzitorjuridic asupra
lucrurilor sale 1• Victima însă nu va rămâne fără reparaţia la care are dreptul, deoarece
această calitate o au reprezentanţii. legali ai persoanelor liEsite de discernământ care
sunt obligaţi să exercite puterea de direcţie, .control şi supraveghere asupra lucrurilor
celor aflaţi sub ocrotirea lor.
De această dată, ne raliem opiriiei minoritare, pe care o considerăm în deplină
concordanţă cu fundamentul de natură obiectivă al răspunderii pentru prejudiciile
cauzate de lucruri şi •de animale .. Aşa cum s~a spus, condiţia existenţei discernă­
mântului se pune · numai în cazul răspunderii subiective, întemeiată pe vinovăţia
persoanei chemată de lege · să răspundă, pentru a putea stabili dacă avea sau nu
capacitatea de a prevedea urmările faptei sale şi a le preveni; această problemă nu
. prezintă importanţă atunci când este vorba de o ipoteză de răspundere obiectivă şi mai
ales în cazul răspunderii pentru lucruri, .care în realitate este o răspundere pentru caz
fortuit, în care exonerarea de răspundere intervine. numai când se face dovada unui
eveniment ce constituie forţă majoră sau prezintă caracterele forţei majore2 • Apoi, din
moment ce persoanele fără discernământ au lucruri în proprietate şi .exercitarea
atributelor care constituie conţinutul juridic al acestui drept se realizează animo alieno,
adică prin ocrotitorii lor legali, înseamnă că lor le aparţine şi paza juridică a acelor
lucr;uri, pe care însă o exercită la fel .ca atributele. drepţului de proprietate; aşadar,
ocrotitorii lor legali nu au recunoscută şi nu exercită o putere de direcţie, supraveghere
şi control proprie. şi independentă asupra lucrurilor minorului sau, după caz,
interzisului judecătoresc; · această putere independentă aparţine proprietarului,
persoaneiJipsită,de discernământ, dar se .exercită prin ocrotitorii lui legali, în numele şi
interesul· său;·. Ocrotitorii legali sunt doar reprezentanţi, iar. cine reprezintă pe altul nu
poate avea putere proprie şi nici pază juridică proprie; de regulă, reprezentarea exclude
independenţa reprezentantului3 . Aşadar, cel care · răspunde cu patrimoniul propriu
pentru prejudiciile cauzate de .lucrurile ce-i aparţin este incapabilul şi nicidecum
reprezentatlll sau reprezentanţii legali ai acestuia. De altfel, dacă punem faţă în faţă cu
prejudiciul cauzat pe cele două persoane nevinovate - proprietarul lucrului. şi
reprezentantul său legal - şi ţinând cont ·de faptul că răspunderea în discuţie este
obiectivă, este logic şi echitabil ca obligaţia de a repara prejudiciul cauzat victimei să
revină proprietarului, chiar dacă nu are disc_ernământ, .deoarece „oricare dintre
membrii societăţii, în măsura în care deficienţele personale îl împiedică să atingă

1
A se vedea: Fr. Deak, op. cit., pp. 44-46; Gh. Tomşa, op. cit., pp. 44-45; P. Anca, M. I. Eremia,
Aspecte ale reglementării răspunderii materiale foră culpă, în Studii şi cercetări juridice nr. 2/1961,
pp. 309-310.
2
A se vedea I. Lulă, op. cit., p. 22.
3
idem, p. 24.
 FjTELE JURIDICE ILICI~E 501
ni~llul de prudenţă şi diligenţă cerut ( ...
1
), datorează celorlalţi garanţie pentru orice
prejudiciu injust pe care l-ar cauza ( ... )" •
Această soluţie poate fi argumentată şi invocând reglementarea art. 1368 C. civ.,
cu ,itlul marginal „Obligaţia subsidiară de indemnizare a victimei", unde în esenţă se
preyede că lipsa discernământului nu-l scuteşte nici chiar pe autorul prejudiciului de
plata unei indernnizatii către victimă, indemnizatie care va fi stabilită în cuantum
echitabil. Or, dacă p~ntiu prejudiciile cauzate prin fapta proprie, răspunderea fiind
eminamente subiectivă, este posibil ca o persoană lipsită de discernământ să fie
obligată la o anumită reparaţie, nu vedem de ce în cazul răspunderii pentru prejudiciile
caubte · de lucruri (şi de animale), care este o răspundere obiectivă, aceasta nu s-ar
put~a angaja în sarcina unei asemenea persoane, care este proprietarul acelor lucruri,
recfnoscându-i-se deci calitatea de păzitor juridic.

i Subsecţiunea a 3-a
Persoanele îndreptătite să invoce răspunderea .prevăzută
de art.
1376 noul c. civ. .

3491• Răspunderea pe temeiul art. 1376 alin~ (1) noul C. civ. poate fi invocată,
în principiu, de orice persoană care a suferit un prejudiciu injust cauzat de un
lueto aflat în paza juridică a altei persoane. În principiu, toate persoanele care suferă
un prejudiciu cauzat de un lucm al altuia sunt în drept să exercite, pe temeiul art. 1376
alin'.. (I) C. civ., o acţiune în răspundere împotriva păzitorului juridic al acelui lucru.
Adiunea poate fi promovată, de regulă, şi de succesorii în drepturi ai victimei, dacă se
solitbită repararea unui prejudiciu.patrimon.ial·suferit de victima iinediată. ·
Aşa fiind, această răspundere nu poate fi invocată de păzitorul juridic pentru a-şi
cery lui însăşi repararea prejudiciului pe care i l-a cauzat lucrul aflat în paza sa juridică;
ma~ mult, el nu are dreptul să solicite reparaţia de la asigw:ătorulsău de răspundere civilă
faţ~ de terţi. De asemenea, cel care are dobândită· temporar paza juridică a lucrului în
motnentul în care acesta i-a cauzat un prejudiciu, nu are dreptul de a cere şi obţine
coJ1damnareţt proprietarului acelui lucru la repararea prejudiciului suferit2.
· De asemenea, în cursul unui meci sau unei competiţii în cadrul că~eia mai iimlte
per oane au şiexercită împreună paza unui lucru, cum ar fi o minge sau o barcă, dacă
un~l dinh·e participanţii la acea competiţie este rănit de acel lucru, în mod .normal, nu
poate invoca împotriva celorlalţi răspunderea pe temeiul art. 1376 alin. (I) C. civ.
Solpţia este aplicabilă în toate cazurile de pază juridică în comun, cu condiţia să fie
bine caracterizată şi dovedită3 .
I , ·.
I

I M. Eliescu, op. cit„ p. 1,96. Soluţia este astă~i aplicată şi de jurisprudenţa franceză şi susţinută de
1

majoritatea autorilor în materie. A se vedea: Cour de Cassation. Assemblee pleniere;. 9 mai 1984, Revue
trimbtrielle de droit civil 1984, p. 510, observation J. Huet-V.R. Legeais; Fr. Terre, Ph. Simler,
Yv. le~uette, op. cit„ pp. 761-763. .
[ A se vedea G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 693-694.
3
Idem, pp: 694-695.
502 TRATAT ELEMENTAR DEDREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

Această răspundere nu .operează nici în raporturile dintre ~paznicul juridic şi

paznicul material pentru prejudiciile cauzate unei terţe persoane 1; TotUşi, paznicul
material poate jnvoca această răspundere faţă de păzitorul jtiridic al lucrului în cauză,
pe acelaşi temei legal. · · ·•· · .. · .. · . . . . ·. . .·
.în literatura de specialitate s~au purtat discuţii în legătură cu> posibilitatea
invocării răspunderii pentru . prejudiciile. cauzâte .de .lucruri în câteva situaţii·. mai
deosebite, cum sunt răspunderea în cazul coliziunii de vehicule pentru prejudiciile ·
suferite de păzitorii juridici ai acelor vehicule; răspunderea atunci când între victimă şi
păzitorul juridic al lucrului există uri rap()rt contractual; răspunderea în situaţia în care
păzitorul juridic a .prestat victimei un serviciu benevol. şi gratuit, căreia lucrul său i-a
cauzat un prejudiciu; răspunderea păzitorului juridic înipoteza în care victima a folosit
clandestin, pe asclins, lucrul ce i-a cauzat prejudiciul; , ·

350. Răspunderea în cazul coliziunii de vehicule. Din capul locului reţinem că

atunci când prin coliziunea de două sau mai multe vehicule aflate în paza juridică a
unor persoane .diferite se cauzează un preju~icil1 unei. terţe: perspane; se va angaja
răspunderea prevăziltă de art. 1.376 alin. (1) C. cîv .. Răspunderea păzitorilor juridici ai
acestor vehicuie este, în principiu, solidară. Dificultatea apare în cazul în care se pune
problema _reparării prejudiciilor suferite _de păzitorii.juridici ai vehiculelor intrate în
c~liziune; 8:Ceastadeoarece.fiecarepăzitorju~idic este,îri acelaşi timp', şi victimă. Cine
va .raspuride în. această. ipoteză şi .care ·va fi întinderea reparaţiei? Ne .referim, fără
la
îndoială, exclusiv acele sitrtaţii când se_'poate doyedi culpa părţilor ori faptul că la nu
originea. coliziunii'. se află, cu vafoare de cauză exclusivă, unul 'sau' unele dintre
vehicule. . .• • ' . . ·. ; .· . . . ' ' ' . ' .
' •• • ·, ," '. • t • ' • •' l ' . ' ·, ,. ~ ' ,. ': ~ •' ,,,. -- . }

Sub imperiul ve.chiului .9od, civil, în lipsă de reglementări exprese şi precis~, fa

literatura de specialitate. şi practica judiciară au fost propuse jrei. soluţii posibile2 :
Solutia care se
' •~
pare că s~a impus este aceea că fiecare~ participant, fiind în acelaşi timp
• ' • - • • ·- • ' • • ' ·, < • • ' ,, ' .- ' ;

. \" .. ,.

A se vedea
l c._
StătescU, c. Bîisan, op. ·cit.,-p. 296.- . ~--.
Într-o primă opinie s-a.susţinut că angajarea răspunderii păzitorilorjuridici ai vehiculelor;intrate în
2

coliziune are loc după regulile aplicabile situa~ei când un prejudiciu are drept cauză fapta culpabilă comună;
aceasta ar însemnacă prejudiciile rezultate: din coliziune fonnează împreună o singură masă, adică se
evalueaZă global, şi se împarte .în 1rn:o<l egal între' păzitorii juridici ai acelor vehicule, ori .de câte ori
împrejurările'nu penrut stabilirea unei alte proporţii (G. MartY, P. Raynaud; Droit Civil. Les obligaiic111s, iome
l; Les sourtes, Sirey, Paris, .I 988, p. 437). Într-o altă opinie s-a afinnat că fiecare pa[ţicipant, fiiitd în acelaşi
timp victimă Şi păzitor juridic al câte unui vehicul intrat în coliziune, poate invoca; împotriva celuilalt sau
celorlalţi, răspunderea reglementată de art 1000 alin. (1), partea finală din vechiul Cod civil pentru
prejudiciile cai:izate de lucrurile ce.le avem sub paZă (a se vedea: M. Eliescu, op. cii., pp. '360-361; V. Neguţ,
Funcţionarea răspunderii civile penfnl prejudiciile cauzate de ciocnirea de autovehicule, în RRD 6/1973, nr.
pp. 40-43; M.N. Costin, Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile
publice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978, pp. 270-279; M.N. Costin; G. Maior, Coliziunea de vehicule, în
Studia Universitatis ;,Babeş-Bolyai", Jurisprudentia nr. 2/1989, pp. 88-90. În. cea de a treia opinie s-a optat
pentru ·soluţia neutralizării reciproce a răspunderii pentru .lucruri; astfel, având în vedere caracterul unitar al
faptului coliziooii, s-a afirmat că are loc anihilarea reciprocă a răspunderilor rezultate din textul art." 1000 alin.
(l) din vechiul Cod civil şi, pe cale de consecinţă, revenirea la regulile generale âplicabile răspunderii pentru
fapta proprie; urmează că fiecare păzitor juridic va suporta propriul său prejudiciu dacă, bineînţeles, niciunul
nu va putea dovedi culpa exclusivă a celuilalt (a se vedea I. M. Anghel, M.F. Popa;Fr. Deak, op. cit„ p. 214).
 F · "TELE JURIDICE ILICITE· 503
vic~imă şi păzitor juridic al câte unui vehicul . intrat în coliziune, poate invoca
îm~otriva celuilalt sau celorlalţi răspunderea pentru prejudiciile cauzate .de lucruri
(reglementată în art. 1000 alin. (1), parte finală, vechiul C. civ.); practic, fiecare
păzitor juridic .este obligat să repare prejudiciul suferit de către celălalt sau ceilalţi.
Acdastă rezolvare este agreată şi de redactorii noului Cod civil, care au consacrat-o în
art.1~376 ~lin_. ~~) prima frază, und~ se prevede:. „Dispo~iţiil~ ali~: (1) (răspu~~ere~ .
pen preJud1c11le cauzate de lucruri - s.n. L.P.) sunt aphcabtle ş1 m cazul cohzmnn
de ehicule sau în alte cazuri similare". Cu toate acestea,: în fraza a doua a aceluiaşi
ali~fat_ ~~ art.: 13~6, se· p~e~ize~~ ~ă,_ ~n ~stfel_ de ca~~, sarcina ~eparări~ tUtu~or
preJud1cnlor sufente de paz1toru JUnd1c1 ai vehiculelor 11 ;,va revem numai celm a
căcli faptă întruneşte, faţă de ceilalţi; condiţiile forţei majore", deoarece a fost
im~revizibilă şi absolut inevitabilă şi irezistibilă 1 • · · ·

I
J351. Răspunderea civilă în situaţia când între victimă şi păzitorul juridic al
luc~ului a existat un contract privind folosirea . acelui lucru în executarea
contractului. Problema se circumscrie doar la acele ipoteze în care prejudiciul .este
1
cau~ t unui contractant de lucrul ce i-a fost remis de. către cealaltă parte contractantă
sau de care aceasta din unnă s-a folosit pentru a-şi executa prestaţiile datorate în
tem iul angajamentului său contractual. Pentru prima ipoteză este cazul, de exemplu,
al c iriaşului sau co~odata~ilui _c~re. a s~ferit un pr~j~diciu, pe durata c?n:,ractu~ui,
cauzat de lucrul care 1-a fost mchmat sau 1-a fost dat m 1mprumut de folosmţa cu titlu
gra~ii; tot astfel, se pot naşte !lsemenea situaţi(şi din contractul de vânzare-cumpărare
ori ~in contractul de depozit. In ce priveşte cea de a doua ipoteză, este vorba de acele
situ~ţii în care prejudiciul este cauzat uneia dintre părţile contrac:tante de un lucru pe
car1 cealaltă. parte treb.uie să-l .folosească pentru a-şi putea executa pres.taţiile. p.e c~e le
dat rează, cum este aceea născută dintr-un contract de transport. .
. Răspilnderea civilă în toate situaţiile arătate este .contractuală şi i se vor aplica
regqJile specifice acestei răspunderi. Cu toate acestea, pornind de la premisa că viaţa şi
săn4tatea omului trebuie apărate în cel mai înalt grad, eţe ne1:mtând forma obiectul
unuj act juridic, în doctrina noastră, s-a arătat că atunci când luciul a cauzat vătămarea
corl?orală ori moartea victimei, chiar·dacă între părţi a existat un contract, răspunderea
părţii contractante care este păZitorul juridic al structurii acelui lucru este delictuală şi
seJf angaja _după regulile răsp~n~erii pe~tiu preju~i~iile _cauz. ate de. lu~ruri A.m g.en_eral
[art. 1000 alm. (1), parte finala dm vechml Cod civil on art. 1376 alm. (1) C. c1v.].
o
De a această soluţie apreciem că trebuie admisă şi excepţie în materia contractului
de .' ansport de persoane; păzitorul juridic 'al m!jlocului ' de' transport are obligaţia
contractuală de a garanta securitatea persoanelor pe care le transportă, obligâţie ce face
part~ din categoria celor de rezultat; aşa fiind, în cazul vătămării sănătătii ori a
integntăţii corporale, precum şi în ipoteza morţii călătorului, răspunderea trahsporta.:.
torului este o răspundere contractuală obiectivă şi agravată. .. ·
j În cazurile din categoria celor arătate, de regulă, contractantul-vi~timă a lucrului
. nu ie dreptul de· opţiune între acţiunea în răspundere c01~tractuală. şi cea în răspun-

răspunderii civile din textele noului Cod.civil,

0

A se vedea L. Pop„ Tabloul general al

1 În RRDP
nr. l 010, pp. 182-183. ·
504 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

derea delictuală. Răspunderea contractuală este specială şi derogatorie de la regulile

răspunderii delictuale, care este generală şi de drept comun. ·

352. Răspunderea civilă în cazul prejudiciilor produse de un lucru benefi-

ciarului unui serviciu gratuit şi benevol prestat de către păzitorul juridic al lucrului
în cauză. Această problemă se întâlneşte · cel mai frecvent în situaţia prejudiciilor
cauzate beneficiarilor unor transporturi benevole. Se pune întrebarea dacă în asemenea ·
cazuri se va angaja răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de lucruri pe temeiul
art.1376 alin. (1) C. civ. [art. 1000 alin. (1), parte finală,.vechiul C. civ.]? În încercarea
de a da răspuns la această problemă s-au formulat două soluţii divergente.
Într-o primă opinie, s-a susţinut că în cazul transportului gratuit şi benevol,
atunci când im se poate reţine culpa proprietarului mijlocului de transport, cel
transportat, în calitate de victimă, va putea cere şi obţine repararea prejudiciului cauzat
în timpul transportului, prin invocarea regulilor răspunderii civile pentru prejudiciile
cauzate de lucruri, astăzi în temeiul art. 1376 alin. (1) C. civ. [art. 1000 alin. (1), parte
finală, vechiul C. civ.] 1. În nici un. caz,
nu poate fi vorba de o răspundere civilă
contractuală atenuată as.emănătoare celei care se angajează în materia contractului de
mandat gratuit sau de depozit gratuit. Aceasta pentru faptuJ că transportul benevol nu
poate fi considerat un contract cu titlu gratuit; el este un simplu act de politeţe, de
complezenţă, de curtoazie~ intervenit între transportator şi cel transportat, fără intenţia
de a da naştere unui raport juridic contractual. Mai mult, în această opinie, s-a afirmat
că, nici pe teren delictual, răspunderea transportatorului. nu trebuie . limitată sau
atenuată, pe motiv că victima ar fi acceptat odată cu transportul benevol şi riscul
lucrului, adică a mijlocului de transport, în sensul că ar fi renunţat la beneficiul
răspunderii pentru lucruri, care este o răspundere agravată. Ideea acceptării riscurilor
nu poate constitui un argument pentru a exclude răsptinderea delictuală pentru
prejudiciile cauzate de lucruri, ·deoarece riscul este acelaşi, fndiferent că transportul
este titlu oneros sau cu titlu gratuit. Aşadar, victima, beneficiar al transportului
benevol, în lipsă de reglementări exprese derogatorii sau contrare, va putea cere şi
obţine obligarea păzitorului juridic al mijlocului de transport la repararea prejudiciului
cauzat în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru lucrurile ce le avem sub pază2 •
Într-o altă opinie, s-a considerat că transportul benevol şi gratuit, la fel ca orice
mod de a folosi un lucru al altuia fără -plată, se poate analiza ca o convenţie tacită
încheiată între victimă şi păzitorul juridic al lucrului şi un mod de acceptare a
riscurilor transportului de către victimă3 ; în aceste condiţii, cel prejudiciat va putea.
obţine reparaţia numai dacă va face dovada faptei culpabile a transportatorului, fiind

1
A se vedea: I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit., pp. 199-200; C. Stătescu, C. Bîrsan,
op. cit., pp. 297-298. .
·
2
Această soluţie a fost consacrată şi în trei hotărâri cu valoare de repere pronunţate de instanţa
supremă din Franţa înainte de punerea în aplicare a Legii din 5 iulie 1985 privind indemnizarea victimelor
accidentelor de circulaţie (a se vedea Cour de cassation, Chambre mixte, 20 decembre 1968 (3 arrets),
Revue trimestrielle de droit civil 1969, p. 333, observation G. Durry).
3
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 245; I. Lulă, Stabilirea răspunderii civile în cazul
prejudiciilor produse beneficiarilor unor transporturi benevole, în „Contribuţii ·Ia studiul răspunderii
civile delictuale", Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, pp. 298-300.
. FA 1TELE JURIDICE ILICITE 505
I

înl~turată aplicarea dispoziţiilor care reglementează răspunderea pentru prejudiciile

caubate de lucruri 1• Deşi autorii în cauză nu o spun explicit, din ansamblul analizei pe
cart au desfăşurat-o rezultă că răspunderea civilă în acest caz este contractuală,
per oana transportată gratuit trebuind să facă proba culpei transportatorului.
Şi în sfărşit, în cea de a treia opinie, s-a apreciat că victima, beneficiară a·
transportului gratuit,. va putea obţine repararea prejudiciului de către păzitorul juridic
al ~ehiculului numai în condiţiile şi temeiul normelor juridice aplicabile răspunderii
civ!'le delictuale pentru fapta proprie (art. 998-999 vechiul C. civ.; art. 1357-1371
C.. iv.)2; astfel, în acest scop, va trebui să facă proba celor patru condiţii generale ale
răs •unde1ii civile delictuale, inclusiv a vinovătiei păzitorului juridic. Aşadar, ·
răspunderea agravată pentru prejudiciile cauzate de lucruri nu se poate angaja. În
sprijinul acestei opinii a fost şi poate fi invocat ca argument şi principiul echităţii.
Altfel, angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, fiind o răspundere
agr~vată, ar fi de natură să-l împovăreze excesiv pe păzitorul juridic care, într-un gând
dez~nteresat şi altruist, a înţeles să facă un serviciu gratuit viitoarei victime a
acc1dentului. Această soluţie este consacrată explicit în textul art. 1354 C. civ., unde se
dispune că victima nu poate obţine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a
aco~dat ajutor în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul. ori edificiul de care s-a
folosit cu titlu gratuit decât atunci când dovedeşte intenţia sau culpa gravă a celui care,
po$vit legii, ar fi fost chemat să răspundă. Aşadar, rezolvarea se aplică şi în cazill
răspunde1ii pentru prejudiciile cauzate, în aceleaşi condiţii, de animale şi de ruina
edificiului. Este însă de reţinut că răspunderea se poate angaja numai dacă vinovăţia
păz,torului lucrului sau animalului în cauză îmbracă forma intenţiei ori constă într-o
culpă gravă.
I

Răspunderea civilă
l 353. în ipoteza în care victima a folosit clandestin lucrul
alt ia care i-a cauzat un prejudiciu. Părerile sunt împărţite: unii susţin că într-o atare
siturţie păzitorul juridic al lucrului nu va răspunde, deoarece victima a folosit lucrul
altuia în mod abuziv3 ; alţi autori au considerat că şi în acest caz păzitorul juridic va
putb fi obligat să repare prejudiciul în condiţiile răspunderii pentru prejudiciile
caukate de lucruri [art. 1OOO alin. (1 ), parte finală din vechiul Cod civil şi în prezent
art. I1376 alin. (1) C. civ.]4. În ce ne priveşte, împărtăşim punctul de vedere potrivit
cărdia, în principiu, păzitorul juridic nu va răspunde; totuşi victima ar putea să pretindă
o r~paraţie dar numai _în baza normelor care reglementează răspunderea pentru fapta
proprie (art. 1357-1371 C. civ.), cu luarea în considerare a propriei vinovăţii a
victf1ei5. Mai mult, trebuie avută în vedere şi dispoziţia art. 1354 C. civ., în sensul că
răsBunderea s-ar putea angaja doar dacă se dovedeşte . intenţia sau culpa gravă a
păzitorului juridic al lucrului sau animalului care a cauzat prejudiciul.
I
_ j_ _1_ '!nul din~e autori e~un~e~.ă şi condiţiile care. trebuie îndeplinite cumulativ pentru. înlăturarea
aphclan~ raspunderu pent~ pre1ud1c11le cauzate de lucrun (a se vedea I. Lulă, op. cit., pp. 298-299).
-3 A se vedea M. Ehescu, op. cit., pp. 363-366. . .
Idem, p. 365. ·
4
!I A se vedea I. M. Anghel, M. F. Popa, Fr. Deak, op. cit., p. 200.
A se vedea: I. Luiă, op. cit., p. 301; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 298; L. Pop, Drept civil.
5

Teor ·a generală a obligaţiilor, op. cit., p. 298. .

506 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BLIGAŢHLE

Subsecţiunea a 4"".a .
Fundamentul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de tucruri

354. Enunţarea .diferitelor teorii privind fundamentul acestei răspunderi

elaborate sub imperiul dispozitiilor vechiului Cod civil 1• Această problemă a fost
amplu analizată în doctrina juridică;
, .
toate discutiile
' ' şi teoriile elaborate îşi au originea
' '

în încercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător şi în general

acceptatrăspunderii pentru prejudiciilecauzate de.lucruri, care este un '?az mai special
de răspundere. civilă. agravată. S_oluţiile propuse şi argumentate. de literatura de
speciaiitate, unele obiectivate în jurisprudenţă, pot fi încadrate în două mari concepţii:
concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective. '
În .concepţia subiectivă, această răspundere este explicată şi fundamentată pe
ideea de culpă sau vinovăţie a păzitorului juridic. al. lucrului care a cauzat prejudiciul
suferit de victimă. Astfel, la început, s-a afirmat că legiuitorul a instituit o prezumţie
legală relativă de culpă a păzitorului juridic pentru neîndeplinirea obligaţiei de
supraveghere a lucrului, ceea ţe a făcut posibilă cauzarea prejudiciului; fiind relativă,
această prezu1nţie legală putea fi înlăturată prin dovada lipsei de culpă sau vinovăţie .­
2

Cum o astfel de. prezumţie putea fi. uşor. înlăturată, victimele, deşi inocente, ajungeau
în situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciilor; de aceea, în scopul ocrotirii
interesului victimelor unor accidente tot mai numeroase cauzate de lucruri, practica
judiciară a statuat că răspunderea în discuţie se întemeiază pe o prezumţie absolută de
culpă sau vinovfiţie, care nu poate fi înlăturată decâtprindovada forţei majore, faptei
unui terţ ori a faptei victimei3 . Tot ca o vatiantă a concepţiei subiective este
considerată şi teoria culpei în paza lucrului, potrivit căreia fundamentul acestei
răspunderii ar consta în culpa dovedită •
4

Conform concepţiei obiective, alcătuită. şi ea din mai multe teorii, răspunderea

pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă sau
vinovăţie, dovedită sau prezumată, a păzitorului juridic. Apariţia acestei concepţii a
fost determinată de criticile fonnulate cu privire la fundamentarea răspunderii pe o

1
Pe~tm analiza tuturor acestor teorii, a se vede~: I.M, Anghel, M.F. Popa,. Fr. Deak, op. cit„
pp. 204-213; M. Elit;scu, op. cit„ pp. 369-374; M. Mw-eşan, op..cit., pp. 126-133; C. Stătescu, C. Bîrsan,
op.. cit., pp. 291-295; I.. Lulă, Fundamentul ră.~punderii pentru lucrw;i"neînszţfleţite, în „Contribuţii la
studiul răspunderii civile delictuale", ·op.· cit.; pp; 272-293; L. Pop, op. cit„ pp. 298-302; L.R. Boilă,
op. cit„ pp. 153-163. · · ' ·
·
2
A se vedea: L RosetticBălănescu, Al. Băicoianu, Drept civilromân, voi. II, Bucureşti, 1943;
p. I 05°; Tr. Ionaşcu, E. Borasch, Riispunderea civilă delictuală. Culpa ca element necesar al riispunderii,
în Studii şi cercetări juridice nr. 1/1970, p. 24 · .
3
A se vedea: TS, col. civ., dec. nr. 12/1953, în CD 1952-1954, voi. 11, p. 92; T. reg. Braşov, dec.
pen. nr. 690/1955, Legalitatea populară nr. 1/1957, pp. 81c83, notă de Se. Şerbănescu; TS1 col. civ., dec.
nr. 944/1966, în.CD 1966, p. 149; idem, s. civ., dec. nr. 885/1976, în CD 1976; p. 142. ln acelaşi sens,
pentru doctrina juridică, a se vedea: N.D. Ghimpa,. T. Munteanu, op. cit., p. 11 O;· Tr. Ionaşcu, .E.A.
Barasch, Răspunderea pentru fapta lucrului - art. 1000 alin. (1) C. civ., în Studii şi cercetări juridice
nr. 411972, p. 587 şi autorii acolo citaţi. . ·
4
· A se vedea R. Petrescu,· Unele aspecte cu privire la riispunderea pentru prejudiciile cauzate de
lucruri ce le avem sub pază, în Justiţia nouă nr. 8/1966, p. 88. .
 FA*ELE JURIDICE ILICITE · 507

prezumţie de culpă, mai ales pe o prezumţie absolută • Respectivele cntlc1 i-au

1

det~rminat pe unii autori, mai ales în doctrina franceză, să susţină că răspunderea

pe11b lucruri se explică pe „ideea de risc", în diferitele sale accepţiuni • Astfel, de cea
2

ma~ largă audienţă s-a.bucurat aş~-zisa teoria a. r~scului pro.fi~: în ..se~s~! că cel ce
profită de foloasele unm lucru ~ebme să suporte şi nscul reparam preJud1culor cauzate
altdrpersoane de lucrul respectiv. . ·
I Pe fondul lipsei de aderenţă a teoriei 'riscului, tot în spaţiul concepţiei obiective,
a f?st avansată construcţia potrivit căreia fundamentul acestei răspunderi s-ar afla în
,.pr.ezumţia de răspundere", invocată şi în unele soluţii ale jurisprudenţei .
3
.
Niciuna dintre aceste teorii nu a reuşit să se impună. În schimb, în ultimele 3-4

l
de enii? t~oria care. se..buc~.ră de cea ma~ l~rgă.audienţă şi care treptat a_f~~t î~părtăşit~
de maJontatea doctrmanlor de prestlgm este ·aceea . a fundamentam raspundem
ob~ective a păzitorului juridic al lucrului pe „ideea sau obligaţia de garanţie privind
ris~ul de activitate'>'!, la care am aderat în lucrările noastre. . .
I
, . · .

/ 355. Fundamentul.acestei răspunderi

în textele noului Cod civil5• Art. 1376
alip. (1) C. civ. dispu~e exp~es că obliga!ia de r~parare_a pr~j~diciul~i în s_arci~a. celui
ca~e are paza lucrulm este mdependenta de once culpa, ad1ca de once vmovaţ1e. ·Se
cohsacră astfel legislativ răspunderea obiectivă, .fără culpă.· Textul însă nu precizează
cate este fundamentul obiectiv al acestei răspunderi. Faţă de această stare legislativă
ap}eciel1l că răspunderea în discuţie se fundamentează pe ideea sau obligaţia de
g~anţie în sarc:ina păzitorului juridic cu privire la „comportamentul lucrului"; care are
cai supor~.riscu~ de acti~~tate •. Ac~asta înseamnă că, î? r~alizarea efectivă a funcţie~
6

ref aratom a. ra~~~ndem, legea nnpu~e tuturor obligaţia d~ a g~ranta celorlalţi

re~ararea preJud1culor cauzate de lucrurile ce le ·avem sub paza. Motivul pentru care
arţ. 1376 alin. (1) prevede implicit această obligaţie de garanţie este riscul de activitate
p9 care păzit~rul juridic al ?~cărui lu~~ ~~bui~ s~-1 sup~rte, fiindcă prej~~ici_ul ·a fost
cauzat de extmderea propne1 sale act1v1taţ1, pnn mtrebumţarea de lucrun m mteresul
săh. Este vorba de o garanţie obîecti~ă care explică etiologia şi ·mecanismul punerii în
mf şcare a răspunderii directe a celui care are paza juri~ică ·a lucrului ce a· cauzat un
7
prfjudiciu injust victimei • · . . · • . .

Referitor la criti~a teoriilor _aparţinând c_oncepţiei s~biective, a. s~ vedea:- M. Eliescu, op. c~t.,
1
/ .
p.1369; M. Mureşan, op. cit., p. 127 şrnrm.; C. Statescu, C. Birsan, op. cit., pp. 298-300; L. Pop, op. 'Cit.,
p~. 298-301. . . . .. . . .
1·
2
Teoria riscului a fost susţinută şi de unii autori români. A se vedea: 1. Stoenescu, Art. /OOO§ 1 şi
ar(. 1001 ·C civ., Ed. Curierul Judiciar, 1932, p. 32(şi urni.; idem, Evoluţia ideii de râspundere civilei,
Ed. Curierul Judiciar, Bucureşti, 1939; Fr. Deak, Curs de drept civil. Dreptul obligaţiilor; voi. I, Bucureşti,
1961,pp.178"180. ' ' : : .. . :
l. 3
A se vedea: TS, s. civ., dec. nr. 1300/1987, în RRD nr. 4/1988, p. 75; it/em, dec. nr. 1926/1989, în
Dfeptul nr. 8/1990, p. 83.
4
Teoria a fost elaborată de marele civilist M. Eliescu, op. cit., pp. 371-374.

,
.j
·I 5
A se vedea'L. Pop, op. cit., pp. 301-302. În acelaşi sens, a se vedea: I. Lulă, op. cit., pp. 287-293;
Mureşan, op. cit., pp. 131-132; L.R. Boilă, op. cit., pp. 161-162.
6
, ·
A se vedea L. Pop, Tabloul general al rlispunderii civile în textele noului Cod civil, op. cit.,
. . 181-182. ..
7
Idem, p. 182.
508 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Caracterul obiectiv al acestei răspunderi rezultă şi din textul art. 1380 care
prevede că în cazul prevăzut de art: 1376, alături de răspunderea pentru animale şi
ruina edificiului, obligaţia de reparare a prejudiciului nu există doar atunci când este
cauzat exclusiv de fapta victimei ori a unui tert sau este urmarea unui caz de fortă
majoră. În alţi tenneni, răspunderea păzitorului Juridic al lucrului este exclusă num~i
dacă se face dovada inexistenţei raportului de cauzalitate dintre lucru şi prejudiciu
suferit de reclamant; proba se face prin dovada că, dimpotrivă, prejudiciul este cauzat
exclusiv de un caz de forţa majoră, de fapta victimei sau fapta unei terţe persoane.

Subsecţiunea a 5-a
Conditiile şi efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri
' . .

356. Condiţiile răspunderii. Pentru existenţa şi angajarea răspunderii· prevăzute

de art. 1376 alin. (1) C. civ. trebuie să fie prezente cumulativ trei condiţii, două
generale şi una specială. Condiţiile generale sunt: uri· prejudiciu şi raportul de
cauzalitate dintre lucru şi prejudiciu. Condiţia specială constă în faptul că lucrul care a
cauzat prejudiciul este necesar să se afle în paza juridică a unei persoane.
Referitor la raportul de cauzalitate, menţionăm că el trebuie să existe între lucru
sau aşa-zisul „comportament" ariucrului şi prejudiciu suferit de victimă. În doctrina
juridică se susţine că imediat ce participarea lucrului la producerea prejudiciului a fost
dovedită, art. 1376 alin. (1) prezumă caracterul ei cauzal, mai ales atunci când partici-
parea se obiectivează într-un contact material între lucru şi valoarea vătămată (o fiinţă
sau un bun neînsufleţit) 1 • Soluţia trebuie să fie aceeaşi şi în cazurile în care lucrul a
participat la producerea prejudiciului, cu toate că nu a existat un contact material .cu
fiinţa sau bunul prin atingerea sau vătămarea căruia ·s-a obiectivat acel prejudiciu2 ; aşa
de pildă, căderea şi rănirea unui pieton care încerca să se ferească de un autoturism în
viteză ori când un autovehicul în mişcare proiectează o piatră asupra unui trecător etc.
reprezintă cazuri de participare a lucrului la producerea prejudiciului, cu toate că _nu
există un contact materiaI3. Aşadar, dacă victima dovedeşte participarea activă directă
a lucrului la producerea prejudiciului se prezumă existenţa raportului de cauzalitate ;
4

aşa se explică faptul că exonerarea de răspundere a păzitorului juridic va avea loc

numai prin dovada forţei majore, faptei victimei sau faptei unui terţ. Dacă lucrul a
cauzat prejudiciul ca urmare a unui caz fortuit, răspunderea pe temeiul art. 1376
alin. (1) C. civ., nu poate fi înlăturată.
Atunci când prejudiciul este consecinţa faptei omului, lucrul fiind doar
instrumentul utilizat de acesta pentru săvârşirea unei fapte ilicite, între lucru şi
prejudiciu nu există raport de cauzalitate; el se stabileşte între fapta omului şi
prejudiciu, ceea ce face ca răspunderea în temeiul art. 1376 alin. (1) să nu se angajeze.

1
A se vedea I. Lulă, Câteva probleme specifice raportului de cauzalitate în materia răspunderii
pentru fapta lucrului, în „Contributii la studiul răspunderii civile delictuale", op. cit., p. 217.
2 ' .
Ibidem.
3
Ibidem.
4
Idem, p. 218.
FA,PTELE JURIDICE ILICITE 509
I Calitatea de păzitor juridic, condiţie specială a acestei răspunderi, nu trebuie să
fie: dovedită de victimă. Până la proba contrară, această calitate se prezumă că aparţine
pr6prietarului acelui lucru, titularului unui alt drept real sau posesorului.

357. Efectele răspunderii

pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Dacă
sunt
condiţiile enunţate
1·

întknite mai. sus, victima are dreptul de a pretinde repararea

prJjudiciului de către păzitorul juridic al 'lucrului; între cele două persoane se naşte un
~a~oi: unilateral _de obligaţii_ civile!· în care victima este numai creditor, iar păzitorul
Jur1-d1c al lucrului este exclusiv deb1tdr.
I În situaţia în care ·-lucrul cauzează prejudiciul în timp ce paza materială se
exbrcită de către o altă persoan~ decât păzitorul său juridic, victima poate pretinde
re~araţia de la păzitorul material -în temeiul şi condiţiile dreptului comun
(a~. 1357-1371 C. civ.). Numai că, de regulă, victima pretinde reparaţia de la păzitorul
jundic al lucrului, răspunderea lui fiind agravată şi condiţiile sale mai facil de probat.
Dapă despăgubirile au fost plătite, într-o atare ipoteză, de către păzitorul juridic, el va
avea acţiune în regres . împotriva păzitorului material al lucrului, tot în baza şi
co~diţiile prevăzute de art. 1357 şi urm. C. civ. 1

Sectiunea a 2-a
'
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

I 358. Reglementare. Răspunderea

pentru prejudiciile cauzate de animale este
co~sacrată într-o reglementare proprie, expresă şi neîndoielnică cuprinsă în art. 1375
C. 1civ., unde se prevede: „Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el
răskunde, independent ·de qrice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă
acesta a scăpat de sul:> paza sa".. Această dispoziţie se completează cu textul art . .1377
carb defineşte, aşa cum am văzut, noţiunea de pază a lucrului sau animalului şi cu
preyederile art.1380 unde se dispune că nu există obligaţie de reparare a prejudiciului,
atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei, de fapta unui terţ ori este
area unui caz de forţă majoră.
1

,
·
Reglementarea acestei răspunderi este similară cu cea a răspunderii pentru
prejudiciile cauzate de lucruri. De asemenea, textul art. 1375 C. civ. este aproape
identic cu dispoziţia art. 1001 din vechiul C. civ., cu o singură deosebire; astfel, se
pretizează clar şi expres faptul că răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale
se ~ngajează în sarcina persoanei răspunzătoare „independent de orice culpă".
I . .
I 359. Persoanele care sunt chemate de lege să răspundă. La fel ca în cazul
răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, răspunderea pentru prejudiciile
caubte de animale revine întotdeauna, conform art. 13 75 coroborat cu art. 13 77
C. \civ., persoanei care are paza juridică a animalului în momentul cauzării

A se vedea V. Stoica, FI. Baias, Acţiunea în regres a paznicului juridic împotriva paznicului
1
I
material, în Studii şi cercetări juridice nr. 1/1987, pp. 48-53.

I
510 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BUGAŢIILE

prejudiciului. Din economia dispoziţiilor legale, la care facem trimitere, rezultă că

paza juridică .se prezumă că aparţine proprietarului animalului care a cauzat
prejudiciul, până la proba contrară. Determinarea sferei persoanelor care au sau pot
avea paza juridică .a animalelor se face după aceleaşi coordonate Şi în funcţie de
reperele pe care le.:am analizat la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri 1•
Totuşi o subliniere este necesară: nu pot fi obligate să răspundă în baza art 1375
C. civ. acele persoane care au şi exercită doar paza materială a animalului, cum este
prepusul păzitorului juridic, indiferent că, în îndeplinirea atribuţiilor şi exercitarea
funcţiilor sale, are obligaţia de a îngriji animalul sau dreptul de a~l folosi în interesul
comitentului. Tot astfel, păstorul animalelor este un simplu păzitor material.

360. Animalele pentru care .· se .. r~spunde. Răspunderea reglementată de

art.1375 C. Civ. se aplică numai în cazul prejudiciilor cauzate de animalele care se află
în paza juridică a unei persoane fizice· sau ]uridi ce,. asupra. lor putând. fi. exerCitată, în
mod independent,',o putere de direcţie, control Şi supraveghere. Fac paite din această
categorie animalele domestice, indiferent de specie. De ·.asemenea, . fac . parte şi
animalele sălbatice din ariile protejate de tip faunistic, din grădi11ile zoologice, din
centrele de reabilitare, din sanctuare, din circuri; menajerii şi folosite legal în scopuri
artistice, precum şi· acelea din crescătoriile de vânat autorizate şi din complexurile de
.vânătoare; . asemenea animale sălbatice se găsesc în stare . de captivitate ori
semicaptivitate, asupra lor putând fi exercitată în mod independent o putere de
direcţie, control şi supraveghere. Pentru prejudiciile . cauzate de aceste animale va
răspu~de păzitorul juridic în condiţiile art. 1375 c. civ.
In ce priveşte răspunderea civilă pentru · prejudiciile cauzate de animalele
sălbatice care trăiesc înJibertate, ea seva angaja sau se poate angaja numai în
condiţiile prevăzute' de art. 1,357-1371 c. civ. care reglementează răspunderea pentru
fapta proprie, coroborate m dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 407/2o06 a'vânătorii şi
protecţiei fondului cinegetic2 ~ Astfel,• în cazul prejudiciilor produse· culturilor agricole,
silvice şi ·animalelor domestice de către animalele sălbatice din speciile de faună de
interes cinegetic, despăgubirile se vor plăti de către gestionarul fonduiui de vânătoare;
modalitatea: de acordare a despăgubirilor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de vânatul din speciile strict protejate,
cuprinse în anexa nr. 2 la Legea nr. 407/2006, revine autorităţii publice centrale care
răspunde de . protecţia -mediului; procedura de stabilire a răspunderii civile se
reglementează prin hotărâre a Guvemuli.Ii (art.13 din Legea nr. 40712006).
·După· cum se poate. observa ·din .·economia dispoziţiilor 'Legii nr. 407 /2006
rezultă că prejudiciile cauzate de animalele sălbatice care trăiesc în libertate, adică în.
parcuri de vânătoare; trebuie să fie clasificate în:: prejudicii cauzate prin distrugerea
. sau avarierea bunurilor aparţinând persoanelor fizice şi juridice şi prejudicii cauzate
direct persoanei umane constând în vătămări ale sănătăţii,.întegrităţii.corporale sau în
moartea victimei.

.
1
Practica .jucîlciară a statuat că are calitatea de păzitor juridic şi persoana care a primit în
gospodăria sa un câine al cărui proprietar este necunoscut (a se vedea TS, s. civ ., dec. nr. 3611984, în RRD
nr. 11/1984, p. 71).
2
Publicată în M. Of. nr. 944 din 22 noiembrie 2006..
 \
1

FAPTELE JURIDICE ILICITE 511

În opinia noastră, răspunderea reglementată de art. 13 din Legea nr.. 40712006 se

referă exclusiv la prejudiciile cauzate avutului persoanelor, constând în special în
distrugerea culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice. Textul face o trimitere
implicită la răspunderea pentru fapta proprie, de natură subiectivă, întemeiată pe
vinovăţia dovedită a persoanei răspunzătoare, evident atunci când prejudiciul suferit
de victimă constă în distrugerea sau avarierea bunurilor sale prin acţiunea animalelor
sălbatice aflate în libertate, adică în parcuri de vânătoare. Prin urmare, trebuie să fie
prezente toate condiţiile prevăzute de art. 1357-1371 C. civ. Numai că modalitatea de
acordare a despăgubirilor este stabilită prin hotărâre a Guvernului, la care· legea face
trimitere.
În ce priveşte prejudiciile cauzate de animalele sălbatice direct fiinţei umane,
adică prejudiciile corporale, apreciem că răspunderea civilă este obiectivă şi rămâne
întemeiată pe dispoziţia art. 1375 C. civ. Aceasta deoarece repararea unor as.emenea
daune trebuie şi este garantată obiectiv, fără a fi necesară dovada vinovăţiei persoanei
răspunzătoare. Concluzia se impune şi . pentru motivul că Legea nr.. 40712006 nu
cuprinde dispoziţii speciale, derogatorii aplicabile răspunderii civile pentru prejudiciile
corporale; textul art.13 se referă expres doar la prejudiciile cauzate avutului victimei.

1 361. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale.

Prbblema comportă aceeaşi rezolvare pe care am expu~-o atunci când am abordat
fundamentul răspunderii pentru' prejudiciile cauzate de lucrurile ce le avem sub pază..
Totuşi trebuie să subliniem din nou că şi în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate
de animalele ce le avem sub pază, art. 1375 C. civ. dispune că proprietarul sau cel care
se serveşte de animal răspunde „independent de orice culpă" de prejudiciul cauzat de
a
acel animal, chiar dacă acesta scăpat de sub pază: Mai mult, art. :1380 C. civ. prevede,
aşa cum am mai arătat, că şi în acest caz de răspundere înlăturarea ei poate avea loc
numai dacă se face dovada că prejudiciul a fost cauzat exclusiv de fapta victimei, fapta
unui terţ sau de un caz de forţă majoră 1 • Aşadar, putem afirma cu tărie că răspunderea
pe.ptru prejudiciile cauzate de animale este obiectivă, fără vinovăţie, fiind fundamentată
pe obligaţia de garanţie a aşa-zisului „comportament" al animalului, care are ca suport
risbul de activitate introdus în societate prin aproprierea şi folosirea de animale. Aşa se
explică şi faptul că, la fel ca în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri,
dovada cazului fortuit nu este de natură a. o exclude; dimpotrivă, această răspundere este
şi .ea, prin excelenţă, o răspundere pentru caz fortuit, animalul cauzând prejudiciul, în
cele mai frecvente ipoteze, atunci când a scăpat de sub supravegherea şi controlul
păzitorului său juridic, adică „a scăpat de sub paza sa" ..

362. Condiţiile răspunderii.Victima prejudiciată trebuie să facă dovada a două

condiţii: existenţaprejudiciului şi existenţa raportului . de . cauzalitate dintre
„comportamentul" animalului şi prejudiciu. În ce priveşte dovada existenţei raportului
de' cauzalitate, aceasta este relativ facilă. Victima este necesar să probeze doar că

Chiar sub imperiul vechiului Cod civil (art. 1001), practica judiciară s-a pronunţat constant în
1

acest sens (a se vedea TS, s. civ„ dec. nr. 1881/1983, în RRD nr. 7/1984, p. 87).
512 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

animalul a participat la producerea prejudiciului; imediat ce această probă facilă s-a

făcut, în temeiul art. 1375 C. civ., se declanşează o prezumţie a existenţei raportului de
cauzalitate exclusiv între participarea animalului şi prejudiciu, indiferent că această
participare a avut loc sau nu sub forma unui contact material. La aceste două condiţii, se
mai adaugă şi aceea ca animalul să se afle în paza juridică a unei persoane; or, calitatea
de păzitor juridic se prezumă că aparţine proprietarului sau celui care se serveşte de
animal (art. 1375 C. civ.). Aşa fiind, victima nu este necesar să dovedească faptul că
animalul se afla în paza juridică a unei alte persoane; dovada contrară poate şi trebuie
făcută de către cel în sarcina căruia operează prezumţia de pază juridică a animalului.

363. Efectele răspunderii. Efectele acestei răspunderi sunt identice cu efectele

răspunderii pentru lucruri. Cel care a suferit prejudiciul are dreptul să ceară în baza
art. 137.5 C. civ. repararea lui de la păzitorul juridic al animalului. După ce păzitorul
juridic a reparat prejudiciul, el are dreptul la o acţiune în regres împotriva celui care a
avut paza materială a animalului în momentul ·cauzării prejudiciului. În cadrul acţiunii
în regres„ păzitorul juridic este ţinut să dovedească prezenţa tuturor condiţiilor
răspunderii pentru fapta proprie a păzitorului material al animalului (art. 1357-1375
C. civ.) 1• Nimic nu o împiedică pe victimă să-l urmărească direct, dacă este cazul, în
aceleaşi condiţii, pe acela care a avut paza materială a animalului în momentul în care
a provocat prejudiciul, dacă o astfel de urmărire îi este preferabilă2 •

Secţiunea a 3-a
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

364. Reglementare.··Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

este reglementată expres în art. 1378 C. civ., care dispune: „Proprietarul unui edificiu
sau al unei construcţii de orice fel este obligat să rep(lre prejudiciul cauzat prin ruina lor
ori prin desprinderea unor părţi din ele, dacă acestea au fost cauzate de lipsa întreţinerii
sau de un viciu de construcţie". Textul reprodus nu diferă în esenţă faţă de dispoziţia
art. 1002 diri vechiul Cod civil, care reglementa aceeaşi ipoteză de răspundere. Este însă
regretabil că în formularea art. 1378 C. civ. există două erori, una lingvistică şi cealaltă
gramaticală3 • Astfel, expresia „unei construcţii de orice fel", folosită·alături de termenul
de „edificiu", ca şi cum ar avea un alt înţeles, este superfluă. De asemenea, este
supărătoare greşeala de acord gramatical în formularea textului legal reprodus mai sus,
deoarece este folosit pluralul ;,prin ruina lor ori prin desprinderea unei părţi din ele", cu
referire la „un edificiu" sau „construcţie de orice fel".
Acest text instituie o răspundere civilă specială, în raport cu prevederea art. 1376
alin. (1) C. civ. care reglementează răspunderea civilă generală, cu valoare de

1
A se vedea L. Pop, op. cit., pp. 180-181.
2
A se vedea V. Stoica, FI. Baias, op. cit., pp. 48-53 ..
3
A se vedeaL. Pop, op. cit., p. 185.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 513

principiu, pentru prejudiciile cauzate de lucruri 1• Existenţa sa îşi are originea în dreptul
roman fiind preluată în art. 1386 al Codului civil francez (1804) şi apoi de aici în art.
I 002
I
din vechiul Cod civil român. .
Afirmându-se regimul său special şi aplicând regula specialia generalibus
derogant, în literatura de specialitate şi în jurisprudenţă, s-a ajuns la concluzia că,
atunci când sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de dispoziţia citată (art. 1002
în ~echiul C. civ.), cel prejudiciat de ruina unui edificiu îşi va putea întemeia cererea
de :,reparare numai pe dispoziţia specială (art. 1378 C. civ.), fără a putea invoca
reglementările aplicabile răspunderii generale pentru prejudiciile cauzate de lucruri
[art. 1000 alin. (1), parte finală din vechiul Cod civil şi respectiv art. 1376 alin. (1)
C. civ.]. Aşadar, victima nu poate opta între cele două temeiuri legale; unnează că art.
1376 alin: (1) C. civ. va putea fi invocat numai în cazul în care prejudiciul a fost
catizat de ruina unui edificiu ce este urmarea altor cauze şi împrejurări ·decât cele
prevăzute expres în textul art. 1378 C. civ. Precizăm însă că posibilitatea de opţiune
între art. 1378 şi art. 1376 alin. (1) C. civ. lipseşte doar atunci când victima pretinde
reparaţia de la proprietarul edificiului. Faţă de alte persoane, cum este uzufructuarul
sau! locatarul, victima are dreptul să introducă acţiunea în reparaţie invocând
reglementarea generală cu privire la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de
lucrurile ce le avem sub pază.

, 365. Noţiunea de edificiu. Sfera de cuprindere a noţiunii de edificiu este mai

restrânsă decât a noţiunii de imobil şi mai mult chiar decât aceea de imobil prin natura
sa. Astfel, prin edificiu se înţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea
·trainică a unor materiale care, prin încorporarea lor în sau la sol ori la altă construcţie,
devine, în mod durabil, un imobil în natura sa2 • Este indiferent dacă acea construcţie
depăşeşte sau nu nivelul solului (casă de locuit, canal subteran, baraj, pod peste o apă
curgătoare, viaduct, dig, pivniţă, conducte la suprafaţă sau subterane etc.) şi dacă are
destinaţie de locuinţă sau altă destinaţie. Aşadar, încorporarea sau fixarea directă sau
indrrectă la sau în sol prin activitatea omului este de esenţa edificiului. De aceea, nu
constituie edificiu imobilele prin natura lor care sunt rezultatul acţiunii unor factori
nattÎrali, fără intervenţia şi activitatea omului, cum ar fi: o stâncă, un arbore, o
acumulare de pământ sau pietriş rezultată dintr-o alunecare de teren etc. De asemenea,
nu pot fi calificate edificii construcţiile sau lucrările improvizate sau demontabile, cum
este un gard mobil sau un garaj mobil.

: 366. Persoana răspunzătoare3 • Spre deosebire de răspunderea pentru prejudi-

ciile cauzate de lucruri şi de animale, care se angajează în sarcina persoanei care le are
sub pază, adică a păzitorului juridic, art. 1378 C. civ., la fel ca art. 1002 din vechiul
Cod civil, prevede că pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiilor răspunde exclusiv
persoana care are calitatea de proprietar al edificiului. Proprietarul edificiului răspunde

i . Pentru analiza acestei răspunderi aşa cum este reglementată în noul Cod civil, a se vedea L.R.
1

Boilă, Răspunderea civilă delictuală pentru ruina edificiului, în Dreptul nr. 111201 O, pp. 113-142.
A se vedea: L. Pop, op. cit„ pp. 184-185; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 294 ..
2
:
. A se vecţea L. R. Boilă, op. cit„ pp. 119-121.
3
514 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

chiar şi atunci când acesta se afla, la momentul producerii prejudiciului, în stăpânirea

altei persoane pe temeiul unui alt drept real sau personal: uzufruct, abitaţie, fiducie,
locaţiune, comodat etc. În schimb, această răspunderea incumbă superficiarului,
1

deoarece 'el este proprietarul edificiului2• De asemenea, proprietarul sau, după caz,
superficiarul răspunde şi ,în cazul în care edificiul se află în stăpânirea unui simplu
posesor, care încă nu a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii.
· În ipoteza în care ·dreptul de proprietate este afectat de o condiţie suntem în
prezenţa· a doi proprietari: unUI sub condiţie suspensivă şi celălalt sub condiţie
rezolutorie. ,Proprietarul .sub condiţie ·suspensivă va răspunde numai în cazul realizării
condiţiei; astfel, în .eventualitatea· realizării condiţiei şi având în vedere efectul său
retroactiv, proprietarul va răspunde pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului ,
produsă între timp; până atunci însă răspunderea. va fi a proprietarului actual, adică a
celui aflat sub condiţie rezolutorie; care este con.siderat proprietarul actual al edificiului3.
:Atunci când edificiul este în coproprietate sau devălmăşie coproprietarii sau
codevălmaşii vorrăspunde în solidar.

367. Condiţiile răspunderii4 • Pentru obligarea proprietarului să răspundă pe

temeiul art. 1378 C. civ., trebuie întrunite următoarele condiţii: existenţa prejudiciului;
ruin·a edificiului sau desprinderea unor părţi din edificiu care este unnarea lipsei de
întreţinere sau a unui viciu de construcţie; existenţa raportului de cauzalitate dintre
ruina edificiului sau desprinderea unor. părţi din acesta . şi prejudiciul suferit de
victimă 5 •
În ce priveşte condiţia a doua se pare că redactorii textului art. 1378 c. civ. au
făcut deosebire între ruina edificiului şi desprinderea unor părţi din edificiu. În ce ne
priveşte,· apreciem că această încercare este cu totul neavenită. În realitate, prin ruina
edificiului, în sen.sul larg al cuvântului, înţelegem dărâmarea, surparea, dezagregarea
lui totală sau .parţială, inclusiv desprinderea şi căderea unor elemente structurale sau
componente .ale acestuia. Ruina ,se , poate produce din cauza propriei greutăţi,· a
greutăţii oamenilor sau lucruriloraflate în edificiu sau sub acţiunea factorilor naturali
(ploi abundente„ zăpadă, îngheţ). De asemenea, aşa cum rezultă din înţelesul
tennemilui „ruină", nu are relevanţă dacă ruina edificiului este totală sau parţială
(căderea scărilor interioare, desprinderea şi căderea balustradei, căderea acoperişului
sau a unui balcon)6; ·
Dispoziţia art. 1378 C. civ. nu se aplică în situaţia în care prejudiciul este cauzat
de căderea sau aruncarea unui lucru dintr-un edificiu. În acest caz, potrivit art. 1379
alin.· (1).C. civ., răspunderea revine persoanei care a ocupat cu titlu sau fără titlu acel
imobil. Răspunderea se va angaja în condiţiile dreptului comun, adică potrivit

1
A se vedea t.:. Pop, op. cit„ p. 184.
2
Despre dreptul de superficie, a se vedea V. Stoia; Drept civil. Drepturile reale prindpa/e,
Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, pp. 238-247.
3
A se vedea L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 311.
4
Idem, pp. 311-312.
5
A se vedea ÎCCJ, s. civ. propr. int.., dec. nr. 5636/2005,'în Dreptul nr. 6/2006, p. 243.
6
A se vedea L. Pop, op. cit„ p. 312.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 515
i
ari:. 1357-1371 C. civ. De asemenea, acelaşi articol în alin. (2) prevede că atunci când
sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii pentru lucruri, victima are un drept de opţiune
între cele două temeiuri legale [art. 1357-1371 şi art. 1376 alin. (1)] în vederea
reparării prejudiciului.
; · Mai- este -de reţinut că pentru angajarea acestei răspunderi, ruina edificiului
trebuie să fie involuntară şi să aibă drept cauză lipsa de .întreţinere sau un viciu de
construcţie, inclusiv un viciu al terenului pe care sau În care este amplaSCit durabil.
Es_te irelevant dacă aceste împrejurări sunt sau nu imputabile proprietarului sau altei
persoane. De altfel, victima nu are sarcina de a individualiza persoana sau persoanele
cărora li s-ar putea imputa un viciu de construcţie sau, după caz, lipsa de întreţinere a
edificiului. Aşadar, atunci când ruina edificiului este voluntară, -are alte cauze sau
cauze necunoscute, răspunderea pe acest temei nu se va putea angaja, ci eventual în
baza art. 1376 alin. (1) C civ. - -
Cele trei condiţii enunţate mai sus trebuie să fie dovedite de victima care
pr~tinde repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat. Ele sunt condiţii obiective şi de
aceea pot fi dovedite prin orice mijloc de probă. - -
; De îndată ce aceste condiţii au fost dovedite, răspunderea se va angaja în sarcina
proprietarului, care va fi obligat să repare prejudiciul suferit de victimă. -

368. ~undamentul răspunderii. Răspunderea pentru ruina edificiului este o

răspundere directă şi obiectivă, fundamentată pe obligaţia de garanţie, ca o sarcină a
pr~prietăţii; vinovăţia proprietarului sau a unei alte persoane nu este o condiţie a
existenţei şi angajării acestei răspunderi. Doctrina juridică acfuală şi jurisprudenţa
îrnpărtăşesc această orientare • Astfel, instanţa supremă, într-o soluţie de speţă recent
1

pronunţată, a statuat că această răspundere „este o răspundere obiectivă; pentru

angajarea răspunderii nu este nevoie de existenţa cuipei proprietarului, fiind-suficientă
dovedirea prejudiciului şi a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu şi lipsa de
întreţinere sau viciul construcţiei" 2 • Înlăturarea răspunderii poate avea loc numai dacă
proprietarul edificiului dovedeşte că ruina se datorează unei cauze străine: forţei
majore, faptei victim~i sau faptei unui terţ (art. 1380 C. civ.). Ea nu poate fi înlăturată
prin simpla dovadă a cazului fortuit.
I
I
I

-: 369. Efecte3• Fiind întrunite condiţiile ?e mai sus, proprietarnl edificiului vâ fi

obJigat să repare prejudiciul cauzat victimei. In eventualitatea în care ruina edificiului
s-a produs din cauza lipsei de întreţinere sau unui viciu de construcţie imputabil unei
alte persoane, după repararea prejudiciului cauzat victimei, proprietarul poate promova
-o acţiune în regres împotriva acelei persoane.
Acţiunea în regres va putea fi introdusă, după caz, împotriva:_
- uzufructuarului, titularului unui alt drept real, locatarului sau com_odatarului
care nu a efectuat reparaţiile care cădeau în sarcina sa potrivit legii sau contractului
încheiat cu proprietarul;
!

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 416-417; L. Pop, op. cit., p. 312; C. Stătescu, C. Bîrsan,
1

op. cit., PP- 282-283; L.R. Boilă, op. cit., pp. 136-137. _ -
2
' ÎCCJ, s. civ. propr. int., dec. nr. 5636/2005, în Dreptul nr. 6/2006, p. 243. _
A se vedea: M: Eliescu, op. cit., pp. 415-416; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 284-285; L. Pop,
1 3

op. bt„ pp. 312-313; L.R. Boilă, op. cit„ pp. 123-124.
516 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

- prepusului care avea obligaţia; în exercitarea funcţiilor sale, să se îngrijească

de întreţinerea edificiului; ·
- .constructorului sau proiectantului vinovat · de viciile de construcţie sau
proiectare care au fost cauza ruinei edificiului;
- vânzătorului de la care a cumpărat imobilul, pe temeiul contractului de
vânzare-cumpăi-are; vânzătorul are obligaţia de garanţie pentru viciile ascunse ale
edificiului.
Acţiunea în regres se va întemeia, cel mai adesea, pe contractul încheiat cu
pârâtul-vânzătorul edificiului, locatarul, constructorul, proiectantul, comodatarul. În
lipsa unui raport contractual preexistent, acţiunea în regres va avea temei delictual şi
va fi admisibilă numai în condiţiile răspunderii pentru fapta ilicită proprie prevăzute de
art. 1357-1371 C. civ.

, 370. Discuţii cu privire la calificarea răspunderii pentru prejudiciile cau-

zate de ruilla edifidului. Doctrina juridică actuală din ţara noastră, aşa cum am
afirmat, este aproape în unanimitate de acord că răspunderea pe care o .analizăm este o
ipoteză specială de răspundere civilă delictuală obiectivă, fără vinovăţie; de asemenea,
suntem în prezenţa unei răspunderi civile directe, care se angajează exClusiv în sarcina
proprietarului edificiului ce a cauzat prejudiciul suferit de victimă. .
Relativ recent, în doctrina de specialitate s-a exprimat o nouă• viziune în ce
priveşte calificarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului I. Astfel,
s-a afirmat că în realitate este o răspundere pentni prejudiciile cauzate prin fapta
omului, faptă care constă fie în lipsa de întreţinere a edifiCiului, fie într-un viciu de
construcţie care a fost cauza ruinei acestuia. Această răspundere, în cazul de faţă,
poate fi, în funcţie de împrejurări, o răspundere pentru fapta proprieori o răspundere
pentru.fapta altuia. Atunci când edificiul este construit de către proprietarul său şi tot
el are şi sarcina directă şi nemijlocită de a-l întreţine, răspunderea pentru prejudiciuţ
cauzat de ruina acelui edificiu este pentru fapta proprie2 • În toate celelalte cazuri, tot
mai frecvente. în· zilele noastre, când edificiul este construit. şi ~ntreţinut de către alte
persoane, unele în calitate de profesionişti, .răspunderea proprietarului pentru
prejudiciul cauzat de ruina edificiului, în realitate, este o răspundere pentru fapta altuia
(proiectantului, constructorului, ·chiriaşului, uzufructuarului, prepusului etc.)3 • Tot
astfel se întâmplă când edificiul în cauză este dobândit de proprietarul actual de la altă
persoană în temeiul uimi contract translativ de proprietate, iar ruina lui se datorează
unui viciu de construcţie ori lipsei de întreţinere din perioada în care acesta se afla în
proprietatea . înstrăinătorului. Autorul în cauză învederează . utilitatea practică şi
avantajele care, în opinia sa, dectirg din calificarea acestei răspunderi ca fiind o ipoteză
de răspundere pentru fapta altuia4 •
·În ce ne priveşte, faţă de textele legale în vigoare, art. 1378 C. civ., coroborat cu
· art: 1380 C. civ., apreciem că răspunderea pentru ruina edificiului este o ipoteză
1
A se vedea A. Tamba, Încercare de reconsiderare a calificării răspunderii civile. delictuale
reglementată prin art. /002 din Codul civil (ruina edificiului), în Dreptul nr. 4/2007, pp. 73-105.
2
Idem, pp. 77-102.
3
Idem, p. 78.
4
Idem, pp. 96-102.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 517

specială de răspundere pentru lucruri şi nicidecum o răspundere pentru fapta altuia.

Pentru angajarea ei, victima nu trebuie să dovedească fapta unei persoane
indi~idualizate, nici a proprietarului edificiului; este suficient să facă proba că ruina
edificiului se datorează unui viciu de construcţie sau lipsei de întreţinere, fără a dovedi
cărei persoane îi este imputabil sau, după caz, imputabilă acea cauză a ruinei
edificiului.
Mai este de· reţinut că în spaţiul ştiinţei dreptului civil din Franţa, utilitatea
acestei ipoteze de răspundere pentru prejudiciile cauzate de lucruri a fost şi este serios
pusă în cauză de autori prestigioşi 1 • S-a ajuns chiar să se întrebe, deloc retoric, dacă nu
ar fi oportună abrogarea prevederii art. 1386 C. civ. francez, pentru a se aplica şi în
acest caz principiul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general,
principiu consacrat în art. 1384 alin. (1), teza I, C. civ. france:i.
Noua viziune asupra acestei răspunderi nu a avut ecou în activitatea de redactare
a textelor noului nostru Cod civil. Această situaţie nu a constituit un obstacol pentru
autoarea unui studiu consacrat reglementălii răspunderii în discuţie în noul Cod civil
să susţină inutilitatea menţinerii în vigoare a prevederii speciale din art. 13783,
deoarece această ipoteză de răspundere este, de fapt, o răspundere pentru lucruri,
întrebându-se, la fel ca unii autori francezi, cât timp trebuie să treacă până la
dispariţia acestei ipoteze de răspundere . Cu toate acestea, într-un recent proiect de
4

refonnă a dreptului răspunderii civile realizat în Franţa, aparţinând unor autoli de mare
autoritate, sub coordonarea profesorului Franc;:ois Tern~, s-a propus menţinerea în
aproape aceeaşi formulare a reglementării speciale a răspunderii pentru prejudiciile
cauzate de ruina edificiului5. Art. 22 din textele propuse pentru a reglementa
răspunderea delictuală are unnătoarea formulare: „La proprietaire d'un bâtiment est
respbnsable du dommage cause par sa ruine; lorsqu'elle est arrivee par une suite du
defaut d'entretieri ou par le vice de ca construction" (Proprietarul unei clădiri este
răspunzător de prejudiciul cauzat prin ruina sa atunci când ea este unnarea lipsei de
întreţinere sau viciului său de construcţie). Aşadar, există premise ca această ipoteză
de răspundere civilă specială pentru ruina edificiului să continue a fi menţinută în
dreptul francez şi după preconizata reformă legislativă a răspunderii civile delictuale.

1
, A se vedea G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 784-785 .
2
. Idem, p. 785.
A se vedea L.R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală pentru ruina edificiului, în Dreptul nr.
3
'
1112010,pp. 131-142.
4
. Idem, p. 142.
5
A se vedea J.S. Borghetti, Des principaux de!its speciaux, în „Pour une reforme du droit de la
responsabilite civile", sous la direction de Fr. Ten-e, Dalloz, Paris, 2011, p. 176.
 Capitolul V
IPOTEZE SPECIALE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
DELICTUALĂ REGLEMENTATE ÎN ALTE ACTE
NORMATIVE DECÂT CODUL CIVIL.

Sectiunea 1·
'
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin actele ilicite
ale autorităţilor publice

371. Reglementare. În contextul reglementării drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale cetăţenilor; Constituţia României, în art. 52 prevede: „(I) Persoana
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în tennenul legal a unei cereri, este
îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea
actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se
stabilesc prin lege organică".
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ este legea organică în această
materie, care se află în vigoare'. Art. 1 alin. (1) din această lege consacră principiul
conform căruia: „Orice persoană care se consideră vătămată. într-un drept al său sau
într.:.un interes legitim, de către o-autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în tennenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios
administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau
a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Particularităţile procedurii de soluţionare a acestor cauze şi, mai ales, condiţiile
care trebuie întrunite pentru realizarea controlului judecăforesc în materie sunt asrecte
care au fost amplu şi temeinic abordate în doctrina de drept administrativ ; de
asemenea, există şi o bogată jurisprudenţă în domeniu, care interesează îndeosebi
ştiinţa dreptului public.

1
Legea nr. 554/2004 a fost publicată în M. Of. nr. 1154 din 7 decemb1ie 2004, modificată de mai
multe ori, şi o avem în vedere în fonna aplicabilă la 23 iunie 2011.
2
A se vedea: A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, voi. II, ed. a 4-a, Ed. Ali Beck, 2005,
pp. 465-476; D.C. Dragoş, Legea contenciosului administrativ. Comentarii şi explicaţii, Ed. Ali Beck,
Bucureşti, 2005; D.A. Tofan, Modificările esenţiale aduse instituţiei contenciosului administrativ prin
noua lege cadru în materie, în C. Jud. nr. 3/2005, pp. 90-103; V. Vedinaş, Unele consideraţii teoretice şi
implicaţiile privind noua lege a contenciosului administrativ, în Dreptul nr. 5/2005, p. 9 şi um1.;
A. Iorgovan, L. Vişan, A.S. Ciobanu, D.I. Pasăre, Legea contenciosului administrativ (Legea
nr. 55412004) - cu modificările şi completările la zi. Comentariu şi jurisprudenţă, Ed. Universul Jmidic,
Bucureşti, 2008; G. Bogasiu, Legea contenciosului administrativ comentată şi adnotată, cu legislaţie,
jurisprudenţă şi doctrină, Ed. Universul Juridic; Bucureşti, 2008; D.C. Dragoş, Legea contenciosului
administrativ. Comentarii şi explicaţii, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008; O. Puie, Contenciosu/
administrativ, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 519

Atât textul constituţional, cât şi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd
expres că persoana vătămată în dreptul sau interesul său printr-un act administrativ
poate -cere, pe lângă anularea actului şi recunoaşterea acelui drept sau interes, şi
repararea pagubei cauzate. De asemenea, art. 18 alin. (3) din aceeaşi lege- dispune:
,,Îri cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daune
materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".
Din economia dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 rezultă că prejudiciul suferit de
reclamant poate fi cauzat de o autoritate publică pe două căi: printr-un act
adrninistrativ ilegal care este anulat de instanţa de judecată şi prin nesoluţionarea în
tennenul legal a unei cereri. În sensul acestei legi, prin autoritate publică se înţelege
orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritmiale care acţionează, în regim
de 'Putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate
autorităţilor publice şi persoanelor de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut
de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de
putere publică [art. 2 alin: (1), lit. b), Legea nr. 554/2004]. -
În ipoteza când prejudiciul este actual şi a fost cauzat printr-un act administrativ
ilegal, persoana prejudiciată poate opta între a solicita repararea, ca un capăt de cerere,
în petitul acţiunii în anularea acelui act, ori poate să introducă ulterior o acţiune
separată, de sine stătătoare, în tennenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) care
curge, după caz, de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data
introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere [art. 19 alin. (2)
Legea nr. 554/2004]. Competenţa de soluţionare a cererii de reparare a prejudiciului
aparţine instanţelor de contencios administrativ [art. 19 alin. (2)]. Când s-a cerut
anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi. timp şi despăgubiri, termenul de
prescripţie pentru cererea în despăgubire curge de la data la care cel vătămat a
cunos~ut sau trebuia să cunoască întinderea prejudiciului. _
' In unna admiterii acţiunii în contencios administrativ, formulată potrivit art. 8
din' Legea nr. 554/2004, instanţa poate să anuleze, în tot sau în parte, actul
administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze
un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă. De asemenea,
instanţa se poate pronunţa şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat
la baza emiterii actului supus judecăţii. -

372. Natura juridică a acestei răspunderi. În doctrina juridică din ţara noastră,
încă de la sfârşitul secolului al XIX-iea, s-a pus în discuţie prob!ema naturii
răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative ilegale. Intrebarea la
care s-a căutat răspunsul este aceea dacă suntem în prezenţa unei răspunderi civile
delictuale sau, dimpotrivă, este vorba de o răspundere patrimonială administrativă sau
de drept public. -
Până la schimbarea de regim politic din anul 1989, în opinia dominantă, s-a
susţinut mai ales de către autorii civilişti că repararea prejudiciului cauzat prin acte
administrative ilegale are loc potrivit dreptului comun, prin aplicarea regulilor
răspunderii civile delictuale 1• Specialiştii în drept constituţional şi drept administrativ

A se vedea: I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Drept civil român. Obligaţiile, voi. II, Bucureşti,
1

1943, pp. 99-100; V.Gh. Tarhon, Răspunderea patrimonială a organelor administraţiei de stat şi
520 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

însăau respins, de·regulă,această calificare, susţinâ~d că arfi vorba de o răspundere

patrimonială administrativă ' teză care a devenit majoritară în. ultimii ani; după
1

adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 2911990 a contenciosului administrativ2 •

Discuţî.ile pot continua şi sub imperiul actualei reglementări din Legea nr; 554/2004 a
contenciosului administrativ; ·de altfel, autorii.din doctrina de drept.public susţin cu
tărie că în prezent răspunderea pentni prejudiciile cauzate de o· autoritate publică. în
condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 este o răspundere patrimonială de drept
administrativ3• · · ·. . . . · .
În ce ,ne priveşte, ·aşa cum arătam atunci când am pus în discuţie această
problemă . încă sub · imperiul dispoziţiilor Legii nr.· 29/1990 . a contenciosului
administrativ, abrogată prin adoptarea ·şi intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004,
apreciem cu convingere că suntem în prezenţa unei ipoteze speciale de răspundere
civilă delictuală4 ., · . . . · · .
Nu poate fi negat faptul că această ipoteză de răspundere reparatorie prezintă
unele particularităţi. Ceea ce este însă esenţial constă înfaptuLcă ea se antrenează în
prezenţa aceloraşi condiţii generale ale răspunderii delktuale prevăzute de art. 1357 şi
urm. C. civ. Astfel, pentru naşterea obligaţiei de reparare, şi în ,cazul de faţă, trebuie să
fie întrunite trei dintre condiţiile răspunderii civile, toate făcând parte din categoria
condiţiilor obiective:· existenţa ,unui prejudiciu cert, existenţa tinei fapte· ·ilicite
a
extracohtractuale şi raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. În ce
priveşte vinovăţia, aşa cum vom arăta, ea nu este o condiţie necesară pentru admiterea
acţiunii în repararea prejudiciului jntrodusă de către cel prejudiciat împotriva
autorităţii.publice răspunzătoare. ·vinovăţia dovedită este o condiţie prevăztJtă de lege
doar în jpoteza ·în · care cel prejudiciat introduce acţiunea·· .în repararea pagubei
împotriva sau şi împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau
încheierea actului ori, după caz, car~ se face vinovată de refuzul de a rezolva. cererea
referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită despăgubire
pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere; în cazul îl1 care acţiunea este admisă,
persoana în <;auză poate fi obligată la plata despăgubirilor în solidar cu autoritatea
publică pârâtă [art. 16 alin. (1) Legea nr. 554/2004]. .. . .
Natura obligaţiei de reparare a prejudiciului nu poate fi 'stabilită şi nici nu
depinde de natura nonnelor juridice încălcate şi nici· de. felul instanţei de judecată
competentă să oblige la repararea prejudiciului. Delictul civil cuprinde o sferă foarte
largă de fapte -ilicite şi prejudiciabile, prin el fiind desemnată orice acţiune sau
inacţiune prin care se aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor
fizice .şi persoanelor juridice. Faţă de această constatare, este greşit a se susţine că ori

controlul jurisdicţional indirect al legalităţii actelor admbiist~ative, Ed.· Ştiinţifică, ·Bucureşti, 1967,
pp. 20-46 şi 67-90; M. Eliescu, op. cit.; pp. 313-322. . . .
1
A se vedea: M. Lepădătescu, Natura juridică a răspunderii patrimoniale a organelor administraţiei
de stat pentru pagubele pricinuite prin actele lor. ilegale; Analele Universităţii Bucureşti, seria Ştiinţe
Juridice; 1968, p. 9 şi unn.; A. Iorgovan, Drept administrativ, Universitatea Bucureşti, 1989, pp. 207-210.
2
A se vedea A. Iorgovan, Drept administrativ. ·Tratat elementar, vol. lll, Ed. Proarcadia, 1993,
p. 299 şi urm.' . . .. . ..·.. · ·. .
3
A se vedea: A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, voi. II, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2005, pp. 453-476; O. Puie, op. cit., p .. I 1 şi unn. . ·., . ·
4
A se vedea: L. Pop; Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., pp. 3 I 5-317; L.R. Boilă,
Răspunderea civilă delictuală obiectivă, op. cit„ pp. 380-382.
FA~TELE JURIDICE ILICITE 521
de ,câte ori fapta ilicită constă în încălcarea unei norme aparţinând dreptului public, în
speţă dreptului administrativ şi nu dreptului privat, obligaţi,a de reparare aparţine
ramurii· dreptului din care face parte norma încălcată. Dacă am unna o asemenea
interpretare simplistă, atunci ar trebui să admitem .că în .toate situaţiile când un
prejudiciu este cauzat printr-o infracţiune, obligaţia de reparare se naşte şi aparţine
răspunderii penale. S-ar ajunge la consecinţe inadmisibile: delictul civil sau . fapta
ilicită civilă nu ar mai aparţine decât rareori dreptului civil; deşi structura lui rămâne
constantă; el s-ar transforma, în cele mai frecvente situaţii, într-o faptă ilicită de altă
natură, neputând antrena răspunderea civilă 1• · ·
I Nici împrejurarea că soluţionarea cererii de reparare a prejudiciului. cauzat
printr-un act administrativ ilegal este dată de lege în .competenţa exclusivă a
instanţelor de contencios administrativ, indiferent că s-a solicitat în acelaşi timp sau
ulterior cu cererea de anulare a acelui act, nu este un argument decisiv: pentru a susţine
că ~u am fi în prezenţa unei răspunderii civile delictuale. Dacă am.urma un astfel de
raţibnament, ar însemna că ori de câte ori se cauzează un prejudiciu printr-o
infracţiune, când victima se constituie parte civilă în procesul penal, obligaţia de
rep~rare a prejudiciului aparţine unei răspunderi patrimoniale de altă natură decât
Civilă, adică ar fi vorba de o răspundere patrimonială penală. Or, o astfel de judecată
este evident eronată. După cum este cunoscut, principiul dominant al răsp.underii civile
rep~atorii, mai ales al celei delictuale, este repararea integrală a prejudiciului, . în
scopul repunerii· victimei în situaţia anterioară. De aceea, răspunderea patrimoniaJă
esteI şi va continua să fie o răspundere.
civilă. Aşa cum s-a spus „( ... ) a răspunde.
.
din
punct de vedere civil înseamnă, în fapt, a repara prejudiciul cauzat altuia, iar a repara
un prejudiciu înseamnă, în sens juridic, a răspunde din punct de vedere civir'2 •

. 373. Particularităţile răspunderii civile delictuale reglementată de Legea nr~

554/20043• Am constatat faptul că Legea nr. 55412004 reglementează o ipoteză. de
I . . .

răspundere civilă delictuală, care se aseamănă cu răspunderea pentru . fapta ilicită

proprie. În acelaşi timp însă prezintă şi unele particularităţi. care, fără a face necesară
desp,rinderea sau detaşarea. ei de sistemul răspunderiidelictuale, îi conferă o anumită
individualitate. Se poate spune că suntem în prezenţa unei ipoteze speciale de
răspundere civilă delictuală. ·
' .Particularităţile care individualizează această ipoteză specială de răspundere
civilă delictuală pot fi decelate numai dacă examinăm condiţiile în prezenţa cărora se
antrenează. Aşa cum am arătat mai sus, pentru angajarea răspunderii în discutie tre-
buie întrunite trei dintre condiţiile generale ale răspunderii civile. Condiţia· c~a. rriai.
1

importantă în cazul oricărei răspunderii reparatorii este existenţa unui prejudiciu;

raportat la această condiţie, răspunderea reglementată de Legea nr. 554/2004 prezintă
o singură particularitate. Astfel, aşa cum se ştie, printre altele, prejudiciul este repa-
rabil': numai dacă el este rezultatul încălcării unui drept subiectiv· sau a unui interes
legitim al victimei; desigur, este vorba de un interes privat. Art. 1. al Legii
I . •
1
A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 321.
·2
I. Albu, V. Ursa, op. cit„ p. 24.
3
A se vedea: L. Pop, op. cit„ pp. 317-320; L. R. Boilă, _op. cit„ pp. 372-394.
522 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

nr. 5.54/2004însă prevede că interesul legitim încălcat poate fi atât privat, cât şi public.
Conform art. 2 alin. (1) lit. r) din aceeaşi lege prin i.Ilteres legitim public se înţelege
„interesul care .. vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, . garantarea
drepturilor, ·libertăţilor ,şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea
nevoîlor comunitare, realizarea ,competenţei autorităţilor. publice". În acest ·caz,
acţiunea în contencios administrativ apare ca · fiind .o acţiune colectivă. Ceea ce
distinge o acţiune colectivă faţă de ilna individuală este fapful că obiectul acesteia este
apărarea 'sau restabilirea dreptului SaU interesului legitim aparţinând unui grup de
persoane, unei comunităti şi nicidecum unui individ 1• ·
Fapta ilicită şi. pr~judiciabiiă poate fi şi în acest caz" o actiune· sau Inacţiune.
Fapta ilicită este o acţiune în ipotezele îri care prejudiciul este ~auzat reclama~tului
prin emiterea unui act administrativ individual unilateraP şi ilegal de către o autoritate
publică, ariulat ·de instanţa de judecată.·. Fapta ilicită poate· să se obiectiveze· şi într-o
inacţiune. Astfel, conform art. 1 alin. (1) coroborat cu dispoziţia art. 8 alin. (1), parte
finală, dreptul •.• subiectiv sau, după caz, .• interesul legitim al unei persoane poate fi
încălcat şi ·prin nesoluţionarea în termen sau şi, mai grav, prin refuzul nejustificat de
soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anuinite operaţiuni
administrative necesare pentru exercitarea ·sau protejarea dreptului sau interesului
legitim: Se consideră refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept
sau interes legitim şi faptul de a nu răspunde peţionarului în termen de 30 de zile de Ia
înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt tennen. ·
Condiţia raportului de cauzalitate nu prezintă particularităţi" faţă de dreptul
comun, de aceea nu va face obiectul analizei noastre.
·Dintre condiţiile generale ale răspunderii civile 'ani oniis din enumerarea de mai
sus vinovăţia sau culpa autorităţii publice. Este sau nu necesară condiţia vinovăţiei
dovedite sau preiumate a autorităţii publice pentru naşterea obligaţiei de reparare a
prejudiciului; Îri. fullcţie de răspunsul pe care-l vom da la această întrebare, vom putea
decefa şi fundamentul răspunderii civile reglementată de Legea rir. 554/2004. În cazul
în care vinovăţia dovedită sau pre~mată este o condiţie 'necesara, răspunderea este
subiectivă; dimpotrivă, dacă răspunsul este negativ, răspunderea este obiectivă, fără
vinovăţie .
. Pentru a formula un răspuns motivat la întrebarea de mai sus, este necesară o
analiză coroborată a dispoziţiilor art: 1 alin. (1 ), cu textul art. 8 alin. (1 ), art. 16 şi
art. 19 din Legea nr. 554/2004. Din această analiză rezultă că cel prejudiciat poate să
pretindă reparaţia nuinai de la autoritatea publică sau în acelaşi timp şi de la persoana
care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ilegal ori, după caz, care
se face vinovată de refuiul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau
interes legitim.. Aşadar, atunci când este chemată în judecată numai autoritatea.
publică,

1 Despre acţiunea colectivă sau „class action'', a se vedea E. Roşu, Acţiunea civilă. Condiţii de
exeri:itare. 'Abuzui de drept, Ed. C.H. Beci<. Bucureşti, 201 O, p. 150. ,
2 Conform art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege, în primul

rând, actul unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în
vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge
raporturi juridice.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 523

viriovăţia sau culpa dovedită nu este necesară; mai mult, ea nu este mc1 măcar
prezumată de lege •
1

, În schimb, în cea de a doua ipoteză, când este chemată în judecată pentru

despăgubiri şi persoana care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului
ori, după caz, se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea în cauză, reclamantul va
fi ţinut să dovedească vinovăţia acelei persoane; aşadar, fiind prezente toate condiţiile
răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, inclusiv· vinovăţia sa dovedită,
persoana în cauză, indiferent că este sau nu este funcţionar public, va putea fi obligată
în solidar cu autoritatea publică pârâtă la plata de despăgubiri, pentru prejudiciul
cauzat ori pentru întârziere [art. 16 alin. (1) Legea nr. 554/2004]2. În situaţia în care nu
se va dovedi vinovăţia persoanei fizice respective, acţiunea în repararea prejudiciului
introdusă împotriva ei va fi respinsă. Evident că nimic nu se opune ca acţiunea să fie
admisă faţă de autoritatea publică, care va răspunde singură şi îri exclusivitate pentru
prejudiciul cauzat victimei, răspunderea sa fiind obiectivă, fără vinovăţie.
Pe cale de consecinţă, ne menţinem aprecierea că răspunderea autorităţii publice
pentru prejudiciile patrimoniale şi morale cauzate reclamantului este o răspundere
civilă delictuală fără vinovăţie, indiferent dacă a fost sau nu chemată în judecată şi
persoana care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz,
care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv
sau la un interes legitim3 • Fundamentul acestei răspunderi este de natură obiectivă şi,
în opinia noastră, constă în obligaţia de garanţie instituită de lege în sarcina
autorităţilor publice cu privire la legalitatea actelor pe care le emit şi activităţii pe care
o desfăşoară în slujba cetăţenilor, care are ca sup01i asumar~a riscurilor pentru
eventuala activitate defectuoasă, abuzivă, ilicită şi cauzatoare de prejudicii pentru
persoanele fizice şi persoanele juridice4 • De altfel, textele Legii nr. 554/2004 nu fac
nicio referire la o eventuală vinovăţie a autorităţilor publice. Este o omisiune
deliberată, pentru a-l scuti pe cel prejudiciat de sarcina grea:; uneori imposibilă, de a
face proba vinovăţiei unei autorităţi publice. Decelarea unei atitudini psihice contrară
normelor juridice, în asemenea situaţii, prezint~ dificultăţi uneori insurmontabile. Este
ştiut că teoriile subiective cu privire la fundamentul răspunderii civile au în vedere în
primul rând poziţia economică şi interesele autorului prejudiciului sau ale persoanei
răspunzătoare; dimpotrivă, dacă rezolvarea problemei se pune din perspectiva situaţiei
şi intereselor celui prejudiciat, ea necesită evident o altă rezolvare. Aşadar, pentru a
veni în întâmpinarea intereselor legitime ale persoanelor care. pot fi prejudiciate prin
acti.vitatea defectuoasă, abuzivă, adică ilicită a autorităţilor publice· în marea lor
diversitate, credem că legiuitorul a înţeles să consacre răspunderea obiectivă; :fără
vinovăţie a acestora. Dacă ar fi optat pentru soluţia contrară, nimic nu l-ar fi
împiedicat să o prevadă expres şi explicit în textele Legii nr. 554/2004. Aceasta cu atât

1
A se vedea L. Pop, op. cit., p. 319.
2
Autorii de drept administrativ susţin că este vorba de. o răspundere subiectivă, întemeiată pe
vinovăţia sau culpa prezumată a autorităţii publice. A se vedea· A. Iorgovan, op. cit., pp. 470-471.
Prezumţia de vinovăţie şi-ar avea suportul în ilegalitatea actului administrativ sau refuzul de a rezolva
1 cererea celui păgubit A se vedea: A. Negoiţă, Legea contenciosului administrativ. Aspecte de drept
procesual,
3
în Dreptul nr.. 7/1991,
.
p.
.
19; A. Iorgovan, op. cit., p. 471.
, A se vedea L. Pop, op. elf., p. 319.
1 4
a
Ibidem. De asemenea, se vedea L.R. Boilă, op. cit., pp. 383-386 ..
 524 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

mai mult că, spre deosebire de răspunderea autorităţii publice, răspunderea personală a
celui vinovat de elaborarea sau emiterea actului ilegal anulat sau de refuzul de a
rezolva o cerere a celui păgubit este consacrată expres ca o răspundere subiectivă,
fundamentată pe vinovăţia dovedită de reclamant.
. .

374. Efectele răspunderii. Dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii regle-

mentată de Legea nr. 554/2004, aşa cum am afirmat, persoana prejudiciată poate
pretinde repararea prejudiciului exclusiv de la autoritatea publică pârâtă ori, în acelaşi
timp, de la ayeasta şi de la persoana vinovată. Răspunderea autorităţii publice este
principală, directă şi autonomă în raport cu răspunderea personală a celui în cauză; ea
se angajează independent de faptul dacă sunt sau nu întrunite condiţiile răspunderii
proprii a celui care a fost implicat în adoptarea şi emiterea actului administrativ ilegal
sau vinoyat de refuzul de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau
interes legitim _al acestuia. . .
Dacă acţiunea a fost promovată şi împotriva persoanei vinovate şi a fost admisă,
aceasta va răspunde în solidar cu autoritatea. publică respectivă. Dacă aut01itatea
publică pârâtă plăteşte despăgubirile stabilite .de instanţa de contencios administrativ
competentă, ea. are dreptul să promoveze .o acţiune în regres împotriva persoanei
vinovate, în condiţiile prevăzute de art. 135TŞi unn. C. civ. Atunci când reclamantul a
chemat-oîn judecată şi pe acea persoană şi a dovedit vinovăţia ei, îrt cadrul acţiunii în
regres promovată de autoritatea publică, proba condiţiei subiective a răspunderii
persoanei respective nu este necesară; vinovăţia ei a fost deja probată.
Persoana despre care discutăm .va putea înlătura răspunderea sa solidară sau,
după caz, va putea paraliza . acţiunea în· regres promovată de autoritatea publică
împotriva sa dovediri.d că a elaborat sau a· emis actul ilegal sau a refuzat rezolvarea ·
cererii p~rsoanei prejudiciate în executarea unui ordin· scris dat de superio,i:ul său
ierarhic. In acest caz, conduita functionarului nu are caracter ilicit şi vinovătia sa este
înlăturată. Rezolvare~ se întemeia~ă pe prevederea art.. 16 alin. (2) din Lege'a nr.
554/2004 care dispune: „Persoana acţionată ( ... ) îl poate chema în garanţie pe
superiorul său ierarhic, de la care a primit otdin scris. să elaboreze său să nu elaboreze
actul". Dispoziţia este în concordanţă cu prevederea art.43 alin .. (2) al Statutului
funcţionarului public care dispune că funcţionarul are posibilitatea de a refuza motivat
îndeplinirea dispoziţiilor date de superiorul său, atunci când le consideră ilegale; totuşi
el este. obligat să execute dispoziţia dacă, în unna refuzului, primeşte un ordin scris din
· partea. superiorului; în acest caz, răspunderea revine superiorului ierarhic care a dat
ordinul scris în cauză. · · ·

Sectiunea a 2~a
'
Răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate ·
.prin erori judiciare·

. 375. Reglementare. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

este reglementată principial în art. 52 alin. (3) din Constituţia României, unde se
prevede: „Statul răspunde .patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 525
Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea
magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă". Textul
constituţional este dezvoltat în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor; astfel, în cele opt alineate ale art. 96 al acestei legi sunt cuprinse
dispoziţiile aplicabile răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori
judiciare în general precum şi unele reguli care se aplică exclusiv în cazul erorilor
judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale 1• În ce priveşte cazurile în care
persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare
săvârşite în procese penale, art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 prevede că sunt
stabilite de Codul de procedură penală; aşadar prevederile Legii nr. 303/2004 sunt
completate cu reglementările art. 504-507 c. pr. penală2 •

1
Publicată în M. Of. nr. 576 din 29 iunie 2004 şi modificată succesiv. Art. 96 din această lege, în
redactarea dată prin Legea nr. 247/2005, prevede: „(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile
caU:zate prin erorile judiciare; (2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură
răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă;
(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul Ia repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare
săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală; (4) Dreptul persoanei vătămate la
repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu
se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea
penală sau disciplinară,. după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul
judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară; (5) Nu este
îndreptătită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea
erorii judiciare de către.judecător sau procuror; (6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se
poate îndrepta cu acţiune nmnai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice; (7)
După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor
alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care,
cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii; (8) Tennenul de
prescri~ţie a dreptului Ia acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an".
Aceste texte prevăd unnătoarele:
, ,,Art. 504. - Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a
pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei şi perşoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de
libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
' Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanţă a
procurorului de revocare a măsurii priv.ative sau restrictive de libertate, prin ordonanţa procurorului de
scoate de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. I Oalin. (I)
lit. j) ori prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal
pentru cauza prevăzută de art. IO alin. (1) lit. j).
I Are drept la repararea pagubei suferite şi.. persoana care a fost privată de libertate după ce a
intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei.
Art. 505 - La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării de libe1iate sau a
restrângerii de libertate sup01iate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei
celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă. Reparaţia constă în plata unei sume de bani
sau, ţinându-se seama de condiţiile celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei produse, în
constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui
libertate a fost restrânsă să fie încredinţat unui institut de asistentă socială şi medicală. Persoanelor
îndreptăţite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate erau încadrate în muncă, Ii se
calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, şi timpul cât au fost private de libertate.
Reparaţia este, în toate cazurile, suportată de stat, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Art. 506 - !--cţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăţită, potrivit
arţ. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită ·de către persoanele care se aflau în
526 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

În ce priveşte răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

săvârşite în procesele penale mai este necesar să se aibă în vedere art. 3 din Protocolul
7 la C.E.D. O. . care stabileşte: ,,Ati.inci când o condamnare ·penală definitivă este
1

ulterior anulată sau când este acordată graţierea, pentru că un fapt nou sau recent
descoperit dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o
pedeapsă din· cauza acestei condamnări este despăgubită conform legii ori practicii în
vigoare în statul respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că nedescoperirea
în timp util a faptului necunoscut îi este imputabil în tot sau în parte':.
Din examinarea tuturor acestor reglementări rezultă că răspunderea pentru
prejudiciile cauzate prin erori ·judiciare, în raport cu victima prejudiciată, revine
întotdeauna şi fără excepţie, direct şi nemijlocit, Statului. Victima erorii judiciare nu
are acţiune în repararea prejudiciului împotriva magistratului - judecător sau procuror
- ori împotriva altei persoane căreia i-ar putea fi imputabilă săvârşirea erorii judiciare
sau, după caz, fapta care a provocat eroarea judiciară în cauză. Aceasta nu înseamnă
însă că răspunderea magistratului ori, după caz, a altei persoane este înlăturară de
plano; dimpotrivă, judecătorul sau procurorul ori altă persoană vinovată de producerea
erorii judiciare răspunde în subsidiar· dar numai· faţă de Stat, care are împotriva sa o
acţiune în regres, admisibilă dacă sunt întrunite anumite condiţii.

376. Caracteristicile răspunderii Statului pentru prejudiciile cauzate prin

erori judiciare. În urma analizei dispoziţiilor în materie din Legea nr. 303/2004 şi din
Codul de procedură penală se poate constata că se face deosebire destul de clară între
răspunderea Statului ·pentni prejudiciile cauzate prin. erori judiciare săvârşite în
procesele penale şi ·cele cauzate în alte procese decât cele penale. Cu toate acestea,
indiferent de felul erorilor judiciare săvârşite, răspunderea Statului prezintă şi câteva
trăsătuii care, din această perspectivă, suntcomune pentru ambele situaţii.
a) Răspunderea faţă de victima prejudiciată se angajează întotdeauna şi exclusiv
în sarcina Stafului; răspunderea este specială, directă, nemijlocită şi independentă de
eventuala vinovăţie a magistratului sau a altei persoane „a cărei ·faptă a produs sau
detenninat eroarea judiciară care a cauzat prejudiciuI2: ·
b) Răspunderea patrimonială a Statulili este în toate cazurile, în opinia noastră, o
răspundere civilă delictuală ; ea se angajează în· prezenţa. cumulată a trei dintre
3

întreţinerea sa. Acţiunea

poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a
hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor procurorului, prevăzute de art. 504.
Pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită se. poate adresa tribunalului în a cărui
circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul; care este citat prin Ministerul Finai1ţelor Publice.
· Acţiunea .este scutită de taxa judiciară de timbru.· · , ·
Art. 507 -:- În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit att. 506, statul are acţiune în re-
gres împotriva aceluia care, cu rea-credinţă sau .din gravă neglijenţă, a· provocat situaţia .generatoare de
daune."
i Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994,

publicată în M. Of. nr. 135 din 31 mai 1994.

2
A se vedea LR. Boilă, op. cit„ p~ 420. ·
3
A se vedea: I. Petre, Consideraţii în legătură cu răspunderea patrimonială a statului şi a
judecătorilor şi procurorilor pentru erori judiciare, în lumina dispoziţiilor constituţionale şi legale, ·în
FAPTELE JURIDICE ILICITE 527

condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: prejudiciul patrimonial sau
moral; fapta ilicită şi prejudiciabilă, care constă în eroarea judiciară .săvârşită de
ser\riciul public de justiţie; raportul de cauzalitate dintre eroarea judiciară şi prejudiciul
injust suferit de către victima erorii judiciare. Este însă de reţinut că cei mai de seamă
autpri din doctrina dreptului administrativ susţin că răspunderea patrimonială a statului
pentru erori judiciare este o răspundere administrativă 1 , de drept public. ·
· c) După fundamentul său, răspunderea civilă delictuală specială a Statului este
obiectivă, fără vinovăţie2 ; ea se explică şi întemeiază pe obligaţia de garanţie în
sarcina Statului, care are ca suportriscul de activitate a serviciului public de înfăptuire
a justiţiei.
d) În cazul în care Statul a reparat prejudiciul suferit de victima erorii judisiare,
el· ~re acţiune în regres împotriva aceluia care cu rea-'credinţă sau din gravă neglijenţă
a provocat sau săvârşit acea eroare judiciară [art. 507 C. pr. pen. şi art. 96 alin. (7)
Legea nr. 303/2004].
A. Specificul răspunderii civile a statului în cazul erorilorjudiciare săvârşite
în !procesele penale3• Elementele de specificitate pot fi decelate din analiza textelor
art'. 504-507 C. pr. pen. Astfel: ·
a) art. 504 C. pr. pen. prevede cu titlu de exemple situaţiile în care există eroare
judiciară. Este vorba în primul rând de acea ipoteză în care o persoană condamnată
I .
definitiv a fost, după rejudecarea cauzei penale, achitată tot printr-o hotărâre rămasă
definitivă, pronunţată ca urmare a exercitării căilor extraordinare. de atac. De
asemenea, constituie eroare judiciară privarea de libertate sau restrângerea libertăţii în
mod nelegal în cursul procesului penal; ea trebuie stabilită, după caz, prin ordonanţă a
pr6curorului de revocare a măsurii, de scoatere de sub urmărirepenală sau încetarea
un:năririi penale ori prin hotărârea instanţei de revocare, prin hotărâre definitivă de
achitare sau de încetare a procesului penal [art. 504 alin. (3) C. pr. pen.]; tot astfel, este
er6are judiciară şi privarea de libertate. a unei persoane după ce a intervenit prescripţia,
amnistia sau dezincriminarea faptei;

Dreptul nr. 9/2005, p. 99; R. Iosof, Consideraţii asupra naturii juridice a răspunderii statului pentru erori
judiciare, în RRDP nr.. 4/2009,pp. 103-109; L.R. Boilă, op. cit„ pp. 412-417. .·
: I Pentru natura administrativă a acestei răspunderi cu argumentele care se invocă în justificarea ei,
selectiv, a se vedea: A. Iorgovan, op. cit., pp. 462-463; D. A. Tofan, Drept administrativ, voi. II, Ed. Ali
Be~k, Bucureşti, 2004, p. 258. Este de reţinut că după ce o lungă perioadă de timp practica judiciară a
statuat că răspunderea în discuţie este civilă delictuală (CSJ, s. civ„ dec. nr. 2191/1999, în CD pe anul
1999, Ed. Argesis, pp. 69-71; ÎCCJ, s. civ. propr. int., dec. nr. 8002/2005, preluată de pe wwW. scj. ro), în
unele ~otărâri recente s-a afirmat că am fi în prezenţa unei răspunderi patrimoniale de drept public (a se
vedea ICCJ, s: civ. propr. int., dec. nr. 422/2006, în Buletinul Casaţiei nr. 4/2006, pp. 25-27).
i
2
A se vedea: I. Petre, op. cit., p. 99; L.R. Boilă, op. cit„ pp. 418-419.
A se vedea: A. Cotuţiu, Consideraţii referitoare la răspunderea statului pent111 erori judiciare
3
.
pe'!a/e, în Dreptul nr. l/2003, pp. 69-73; E. Drăguţ, Repararea pagubei materiale şi a daunei.morale în
coiul condamnării pe nedrept sau a privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, în Dreptul
nr.! 4/2005, pp. 230-240; 'Al. Ţuculeanu, Repararea pagubei materiale sau a daunei morale În cazul
cohdamnării pe nedrept sau a/privării ori restrângerii libertăţii în mod ilegal, în C. Jud. nr. 7-8/2006,
pp.-91-94; T.N. Godeanu, Repararea pagubei în cazul condamnării sau al luării unor măsuri preventive
pe nedrept, în Dreptul nr. 8/2005, pp. 98-101.
528 TRATAT ELEMENTAR l>E DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

b) reparaţia pe care Statul este obligat s-o acorde victimei constă în plata· unei
sume de. bani ·sau, ţinându-se seama de condiţiile celui în cauză şi . de natura
prejudiciuiui cauzat, în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe.cheltuiala
statului, persoana privată de libertate sau a cărei libertate a fost restrânsă să fie
încredinţată unui institut de asistenţă socială sau medicală. În ce priveşte repararea
patrimonială a prejudiciului moral, jurisprudenţa a decis că la stabilirea compensaţiilor
băneşti se vor avea în vedere o serie de criterii, cum ar fi: durata privării de libertate
sau a restrângerii libertăţii în mod nelegal, importanţa valorilor morale lezate,
intensitatea durerilor psihice cauzate, măsura în care a fost afectată situaţia familială,
profesională şi .socială a viGţimei etc.
1

Conform art. 505 aiin: (3) C. pr. pen. persoanele îndreptăţite la repararea
prejudiciului, care înainte de prjvarea de libertate erau încadrate în muncă, li se va
calcula la vechimea în muncă stabilită potrivit legii şi timpul cât au fost private de
libertate; " ,.. ·
· c) acţiunea în repararea prejudidului poate fi introdusă de victima imediată şi
nemijlocită a erorii judiciare; după m.oartea'vietimei imediate, acţiunea poate fi pornită
sau continuată de către persoanele care se aflau de drept sau în fapt în întreţinerea
victimei imediate [art. 506 alin. (1) C. pr: pen.];
d) termenul de prescripţie a acţiunii în reparaţie este de 18 luni şi începe să curgă
de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a
ordonanţelor procurorului prevăzute în art. 504 C. pr. pen. [art. 506 alin. (2)
C. pr. pen.].
B. Particularităţi ale răspunderii civile a Statului în cazul erorilor judiciare
produse în alte procese decât cele penale. Ele rezultă din textele art. 96 alin. (4) şi
alin. (8) diri Legea nr. 303/2004. Astfel: ·
a) textul legal mi.defineşte şi nici nu exemplifică eroarea judiciară în aceste
procese; în orice caz, apreciem că există eroare judiciară în alte proces~ decât cele
penale atunci când o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă este greşită în
fond şi ulterior este desfiinţată prin promovarea şi admiterea unei căi extraordinare de
atac (contestaţie în anulare, revizuire); .
b) art. 96 aliri. (4) din Legea nr. 303/2004 limitează dreptul la reparaţie al
persoanei vătămate printr-o asemenea eroare judiciară doar la prejudiciile materiale.
Mai mult decât atât, dreptul la repararea prejudiciilor materiale ·este recunoscut numai

1
A se vedea: ÎCCJ, s. civ. propr. int., dec. nr. 5292/2004, Bui. Cas. rir. 2/2005, p. 34; idem, dec.
nr. 5292/2004 şi dec. nr. 5216/2004, în Dreptul nr. 7/2005, p. 258; idem, dec. nr. 4182/2004, Bui. Cas.
nr. 1/2005, pp. 20-21; CSJ,' completul de 9 judecători, dec. nr. 89/2003, în Dreptul nr. 2/2005, p. 222;
idem, s. civ., ·dec. nr. 54.37/2003 şi dec. nr. 4951/2003, în Dreptul nr. 2/2005, pp. 223-224; ÎCCJ,
s. civ. propr. int., dec. nr. 5292/2004 şi dec. nr. 3519/2004, în Dreptul nr. 10/2005, pp. 226-227; idem, dec.
nr. 7188/2004, în Dreptul nr. 8/2005, p. 214; idem, dec. nr. 6976/2004, în Dreptul nr. 3/2006,
pp. 260-261; idem, dec. nr. 3189/2005, în Dreptul nr. 12/2006, p. 260; idem, dec. nr. 9712/2005, .în
Dreptul nr. 10/2006, idem, dec. nr. 3189/2005, Bui. Cas. nr. 2/2006, pp. 34-35; idem, dec. nr. 148112008,
în Dreptul nr. 10/2008, pp. 260-261; idem, dec. nr. 880112009, în Dreptul nr. 8/2010, p. 268.
Pentru analiza practicii judiciare în materie, a .se vedea P. Perju, Probleme de drept civil şi
procesual civil din practica secţiei civile şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţii. de Casaţie şi
Justiţie, în Dreptul nr. 11/2006, pp. 242-245.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 529
în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală
sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în
curs~l judecăţii procesului şi dacă fapta respectivă este de natură să determine o eroare
judiciară;
: c) termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în repararea prejudiciului
material suferit de persoana vătămată este de un an [art. 96 'alin. (7) Legea nr.
303/2004]. Legea nu stabileşte momentul de la care curge termenul de prescripţie,
astfel că trebuie stabilit de la caz la caz. Referindu-ne la procesul civil acest moment ar
trebui să fie rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a stabilit răspunderea penală
sau disciplinară a judecătorului pentru o faptă săvârşită în cursul procesului care a fost
de natură să determine eroarea judiciară.
I În final arătăm că în unna cercetării jurisprudenţei în materia răspunderii pentru
prejudiciile cauzate prin erori judiciare am constatat că în ţara noastră nu există soluţii
în c~re instanţele să se fi pronunţat cu privire la angajarea ei în cazul erorilor judiciare
săvârşite în alte procese decât cele penale, cum ar fi procesele civile, comerciale sau
de cbntencios administrativ .

. 377. Răspunderea civilă subsidiară a magistraţilor. Răspunderea patrimo-

nială a judecătorilor şi procurorilor pentru erorile judiciare care le sunt imputabile este
subsidiară şi numai în raport cu .Statul'. Art. 96 alin. (7) din Legea nr. 303/2004
prevede că după ce prejudiciul a fost acoperit de Stat, el se ·„poate îndrepta cu acţiune
în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă
neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii". În schimb, art. 507
C. pr. pen., cu referire la cazul erorilor judiciare săvârşite în procese penale, dispune că
în c~zul în care a reparat paguba „Statul are acţiune în regres" împotriva aceluia care,
cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune. Din
cuprinsul acestor texte legale rezultă următoarele:
: a) acţiunea în despăgubiri împotriva magistratului este. subsidiară şi poate fi
promovată numai de· către Stat, după ce a reparat prejudiciul cauzat victimei erorii
I
judiciare, reparaţie la care a fost obligat printr-o hotărâre irevocabilă a instanţei
judecătoreşti competente;
i b) acţiunea Statului împotriva magistratului este admisibilă numai dacă se. face
dovada că magistratul a săvârşit eroarea judiciară acţionând· cu rea-credinţă sau din.
gravă neglijenţă.
i Legea nu defineşte reaua-credinţă a magistratului; de aceea, stabilirea ei rămâne
în competenţa instanţei de judecată care a fost sesizată.. În oric.e caz, atunci când este
vorba de erori judiciare în alte procese decât cele penale, reaua-credinţă se va putea
stabili numai în baza hotărârii definitive prin care magistratul a fost condamnat penal
. sau sancţionat disciplinar pentru o faptă pe care a săvârşit-o în cursul procesului, dacă

1
A se vedea: I. Leş, Statul de drept şi răspunderea civilă a judecătorilor, în Dreptul nr. 5/1997,
pp. 17-22; L. lvanovici, Cr. Danileţ, Răspunderea civilă a judecătorilor şi procurorilor, în C. Jud.
nr. 1/2006, pp. 75-80; V.M. Ciobanu, Responsabilitatea serviciului public al justiţiei şi judecătorului, în
RRDP. nr. 1/2007, pp. 82-89; R. Iosof, Consideraţii asupra răspunderii civile a magistraţilor pentru erori
judiciare, în Dreptul nr. 6/2011, pp. 94-127.
530 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

acea faptă a.fost de natură a determina eroarea judiciară. În ipoteza unei erori judiciare
în procese penale, .stabilirea relei-credinţe se poate face asimilând-o intenţiei directe în
săvârşirea unei fapte ilicite. . .
Nici grava neglijenţă nu este definită de textele legale la care ne raportăm. Şi
aprecierea ei rămâne în sarcina instanţei de judecată competentă. În orice caz, culpa
gravă este „culpa lata", adică neglijenţa crasă de care nu s-ar face vinovat nici
magistratul cu cea mai slabă pregătire profesională şi cea mai mărginită capacitate de a
soluţiona o cauză Civilă sau penală în împrejurările date; .
c) t~rmenul de prescripţie a acţiunii separate şi ·subsidiare a Statului în
despăgubiri împotriva magistratilor în conditiile arătate este de un an [art. 96 alin, (7) .
Legeanr.303/2004]. ' ' ·
.În sfârşit, este necesar să arătăm că în cazul prejudiciilor cauzate prin erori
judiciare în ·procesele penale, acţiunea aşa-zisă ,;în regres"· a Statului, după ce a
acoperit prejudiciui suferit· de victimă, poate fi introdusă nu numai împotriva
magistraţilor; textul art. 507 C. pr. pen. prevede, într-o fonnulare generală, că acţiunea
în regres se introduce împotriva oricărei persoane (personal auxiliar al justiţiei, expert,
traducător etc.) care cu rea~credinţă sau gravă neglijenţă a provocat situaţia care a
generat dauna. De altfel,.art. 507 C. pr. pen. afostmodificat prin Legea nr. 386/2006,
în sensul că atunci când cererea în răspunderea Statului a fost admisă, precum şi în
situaţia în care Statul român a fost condamnat de o instanţă internaţională, este
obligatorie acţiunea în regres împotriva .aceluia care, ·cu rea~credinţă ·sau gravă
neglijenţă,. a provocat situaţia· generatoare .de daune. De asemenea, cu valoare de
regulă generală,· art. 1384 alin. (2) C. civ. prevede că Statul, prin Ministerul Finanţelor
Publice,. se va întoarce obligatoriu, pe cale judiciară, împotriva aceluia care a. cauzat
prejudiciul, ,în măsura în care acesta din urmă este răspunzător, conform legii speciale,
pentru producerea acelui prejudiciu.
la
Încercând să formulăm o concluzie finele analizei acestei ipoteze speciale de
răspundere .civilă delictuală se .poate, constata că în ultimii ani s-au· făcut· progrese
remarcabile. Astfel, Statul. răspunde pentru erori judiciare săvârşite în orice proces,
indiferent de natura lui. De asemenea, apreciem ca fiind justă, potrivită şi în interesul
justiţiei soluţia de a nu-i lăsa, mai ales pe judecători, la discreţia justiţiabililor, în
sensul de. a-i_ chema direct în judecată; această soluţie legislativă este de natură să
contribuie la creşterea calităţii actului dejustiţie şi prestigiuljustiţiei în general 1• Pe de
altă parte, condiţionarea dreptului victimei la· repararea prejudiciului în cazul erorilor
judiciare din procesele civile de .stabilirea răspunderii penale sau disciplinare a
judecătorului are drept consecinţă evitarea promovării unor . cererL neîntemeiate
împotriva Statului2. Aşa cum ·pe drept cuvânt s-a spus „Nu mai puţin, judecătorul
ştiind că poate fi cherriat să răspundă şi civil pentru activitatea sa din timpul procesului .
va trebui să fie mai atent la respectarea legii( ... ) a independenţei şi imparţialităţii.sale,
deci mai.responsabil de misiunea pe care o îndeplineşte"3 • . ' .

1
A se vedea V.M. Ciobanu, op. cit.• p. 85 .
2
. Ibidem .
. 3 Ibidem.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 531

Sectiunea a 3-a
'
Răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate
de defectele produselor

378. Premisele consacrării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de

defectele produselor. Problema acestei răspunderi se pune îll contextul adoptării şi
pro1novării legislaţiei europene şi naţionale privind protecţia consumatorilor. Astfel,
astăzi se vorbeşte despre existenţa unui adevărat drept al consumatorilor sau
consumulm, .:1stituţie juridică hibridă, deosebit de complexă, alcătuită din norrile de
1
drept civil, drept comercial, drept administrativ, drept penal
În această ambianţă legislativă este reglementată li aţia e securita în favoarea
consumatorilor, care ui.cumbă tuturor persoanelor care în calitate e pro esionişti pun în
circulaţie produse, precum şi prestatorilor de servicii2 • Obligaţia de securitate este
îndatorirea agenţilor economici de a comercializa numai produse şi de· a presta servicii
cani nu pun în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a consumatorilor precum
şi bunurile acestora. Ea a fost consacrată mai întâi în dreptulcomunitar şi apoi transpusă
în legislaţia naţională a statelor membre şi a celor asociate la Uniunea Europeană. Avem
în vedere Directiva 92/59 CEE din 29 iunie 1992 relativă la s.ecuritatea generală a
produselor3, care a fost ulterior abrogată şi înlocuită cu Directiva 2001/95 CE din
3 decembrie 2001 a Parlamentului European şi a Consiliului4 , având acelaşi obiect de
reglementare, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.
· Directiva ~uropeană nr. 95/2001 este transpusă în legislaţia noastră internă prin
Legea nr. 245 din 9 iunie 2004 privind securitatea generală a produselor5 , intrată în
vigoare la 1 ianuarie 2005. De asemenea, a fost adoptată şi Legea nr. 296/2004 privind
Codul consumului6 , care este pusă de acord cu reglementările europene privind
protecţia consumatorilor, inclusiv cu directiva relativă la securitatea generală a
produselor; Codul consumului a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Din economia acestor reglementări rezultă că încălcarea obligaţiei de securitate a
pro~uselor şi serviciilor, văiută ca o obligaţie legală de rezultat, constă în punerea pe
piaţă de produse şi prestarea de servicii care nu sunt sigure şi care pot pune în pericol
integritatea fizică, sănătatea şi viaţa consumatorilor, precum şi bunurile lor. În cazul
nerespectării acestei obligaţii se va angaja răspunderea persoanelor prevăzute de lege
pentru prejudiciile cauzate consumatorilor de produsele· cu defecte, nesigure şi de
serViciile necorespunzătoare. ·

A se vedea: J. Goicovici, Dreptul consumaţiei,· Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006, pp. 7-27,
1
'
J. Calais-Auloy, Fr. Steinmetz, Droit de la consommation, 5 edition; Dalloz, Paris, ·2000..
i 2 În legătură cu obligaţia de securitate, a se vedea Fl. I. Popa, Obligaţia de securitate - mijloc de
protecţie a consumatorului, în Dreptul nr. 3/2003, pp. 59-76. · · ·. · .
Publicată în „Journal officiel des Communautes europeennes" nr. L. 288/11 august 1992.
3
:
4
Publicată în „Journal officiel des Communautes europeennes'»nr. L. 11/4 din 15 ianuarie 2002.
,
5
Publicată în M. Of nr. 565 din 25 iunie 2004. . · ' · ·
Publicată în M. Of. nr. 593 din I iulie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 363/2005 şi
6
'
Legea nr. 425/2006.
 532 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

379. Reglementarea comunitară şi naţională a acestei răspunderi. Răspun­

derea civilă pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte este reglementată în
Uniunea Europeană priri Directiva nr. 85/374/CEE din 25 iulie 1985 1, în cuprinsul
căreia - a fost, de asemenea, consacrată obligaţia·. de securitate în favoarea
consumatorilor. După o tentativă eşuată, directiva a fost transpusă în dreptul român
prin Legea nr..
240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate
de produsele cu defecte2 • .
Răspunderea civilă a producătorilor pentru prejudiciile cauzate consumatorilor
de defectele produselor aşa cum . este reglementată în textele Legii nr. 240/2004
prezintă câteva trăsături proprii, dintre care reţinem următoarele 3 :
a) răspunderea producătorilor este obiectivă, adică fără vinovăţia persoanei
răspunzătoare; ea nu .se confundă cu garanţia pentru viciile lucrului din materia
vânzării şi nici cu răspunderea civilă delictilală pentru fapta proprie;
b) dispoziţiile aplicabile acestei ~ăspunderi, .în opinia unor autori, transced
distincţia dintre răspunderea civilă delictuală· şi ·răspunderea contractuală, fiind
circumscrisă aşa-numitei răspunderii civile a profesioniştilor;
c) reglementările în materie nu se substituie dreptului comun; dimpotrivă, îi
alătură un regim juridic suplimentar, oferind posibilitatea persoanei prejudiciate de a
opta, atunci când -este cazul, .între acţiunea în răspundere delictuală, acţiunea în
răspundere contractuală sau pe temeiul urnii alt regim special de răspundere aflat în
vigoare (art. 9 Legea nr. 240/2004);
d) regimul juridic al acestei răspunderi este stabilit prin norme imperative de
ordine. publică de la care nu se poate deroga; astfel, art. 10 al Legii nr. 240/2004
prevede explicit că orice .clauze contractuale de limitare sau exonerare de răspundere a
producătorului sunt lovite de nulitate absolută. În schimb, legea nu interzice clauzele
de agravare a răspunderii producătorului.
; În analiza noastră urmează .să avem .în vedere următoarele aspecte sau probleme:
domeniul de aplicare a răspunderii; condiţiile acestei răspunderi; .fundamentul său;
efectele răspunderii şi cauzele exoneratoare de răspundere.

380. Domeniul de aplicare a răspunderii4 • Pentru stabilirea acestui domeniu

este necesar să determinăm sfera persoanelor între care operează răspunderea şi să
circumscriem produsele la care se referă. ·

'.Publicată în ,,Journal officiel des .Communautes europeennes" nr. L. 210 din 7 august 1985 şi
modificată prin Directiva nr. 1999/34 CE a Parlamentului European Şi a Consiliului Comunităţilor Europene
din 10 mai 1999, publicată în ,,Journal officiel des Communautes europeennes" nr. L. 141 din 4 iunie 1999.
Pentru ana)iz.a pe l~rg a acestei directive, a se. vedea: ·c. Teleagă, Directiva nr. 8511974/CEE cu
privire la răspunderea pentru produsele defectuoase - o tentativă novatoare de armonizare a răspunderii
. civile în cadrul dreptului european, în RRD al afacerilor nr. 1/2004, pp. 31-35; idem, Particularităţi ale
· răspunderii civile delictuale în Directiva 851374 CEE din 25 iulie 1985 cu privire la produsele
defectuoase, în RRD al afacerilor nr. 2/2004, pp. 60-91; M. · J6zon, Răspunderea pentru produse
defectuoase în Uniunea Europeană, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007. · ·
2
Publicată în M. Of. nr. 552 din 22 iunie 2004. ·
3
A se vedea I.I: Bălan, Răspunderea civilă pentru produsele cu defecte în reglementarea Legii
nr. 240/2004, în Dreptul nr. 12/2004, p. 54. ·
- A se .vedea ·D. Chirică, Tratat de drept civil: Contracte speciale, voi. I, Vânzarea şi schimbul,
4
·
Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pp. 440-441; I.I. Bălan, op. cit., pp. 57-58.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 533

! A. Persoanei~ răspunzătoar~. Art. 3 din Legea nr. 240i2004 prevede că, în

condiţiile prezentei legi, persoana care răspunde pentru prejudiciul cauzat de defectul
produsului său este producătorul. Conform art. 3 alin. (1), lit.. a), prin producător se
înţel~ge: a) fabricantul produsului finit al unei materii prime sau părţi componente ale
pro~usului; 2) orice persoană care se prezintă ca producător, prin faptul că îşi înscrie
pe produs numele, marca sau alt semn distinctiv; 3) orice altă persoană, care importă
un produs în România în vederea vânzării, închirierii, cumpărării. sau altei forme de
înstrăinare în . cadrul activităţii proprii de .comer~ializare în cadrul.· societăţii, este
considerată producător al acestuia şi răspunde în aceeaşi măsură.ca şi producătorul; 4)
oricb altă persoană, ca~e importă un produs ·din· Comunitatea Europeană în vederea
vânZ:ării, închirierii, cumpărării sau altei forme de înstrăinare. în cadiul activitătii
proprii de comercializare în cadrul societăţii, este considerat producător al acestuia ,şi .
0

răspunde îri aceeaşi măsură ca şi producătorul; 5) dacă producătorul unui produs nu

poaieI fi identificat,, fiecare furnizor al produsului respectiv va fi tratat ca producător, !

dacă nu comunică consumatorului prejudiciat, într-un interval de timp· rezonabil,

datele de .identificare a producătorului sau a persoanei care i-a fumizat produsul;
.. această dispoziţie este valabilă şi pentru un produs importat în cazul în care produsul
nu ilidică identitatea importatorului, chiar dacă este.precizat nl.lmele producătorului.
[··Din· ac.eastă enumerare rezultă că răspunderea. distribuitorilor. şi importatorilor
estei subsidiară, în sensul că va fCangajată doar dacă producătorul nu poate fi
ideritificat; pe cale de consecinţă, cel care răspunde în .primul rând este producăt~rul
car~ apus bunul îri circulaţie; răspunderea verigilor intermediare care comercfalizează
pro~usele intervine numai în subsidiar, atunci când · producătorul ·nu poate fi
iden'tificat 1• · · · ·

: În ipoteza în care două sau mai multe· persoane care fac parte din ,aceeaşi ·
categorie sunt· ţinute· să răspundă simultan peritru acelaşi prejudiciu, răspunderea lor
este solidară (art. 5 Legea nr. 240/2004)2.
1
.
i · B. Persoanele prejudiciate care au dreptul la reparaţie .în condiţiile· acestei
răspunderi. Beneficiază de dreptul la reparaţie consumatorii. Prin· consumatori 'se
înţeleg persoanele care au dobândit produsul ·cu defecte printr-un contract - de
cunipărare, închiriere sau alte cale legală· de dobândire - îllcheiat. cu producătorul,
pr~cilm şi orice altă persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de produsul cu
defecte, nefiind parte în acel contract. · .· · ·
·.· i În. cazul prejudiciilor corporale răspunderea se angaj~ază în beneficiul oricărei
victime, fără vreo altă condiţionare. În schimb, când prejudiciul constă în deteriorarea
sau 'distrugerea unui bun ai victimei, altul decâtprod~sul cu defecte, răspunderea se va
angaja numai dacă bunul respectiv este . în mod norm~l desti~at folosinţei ori
consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum
perşonal [art. 2 lit."c), pcL2 şi 3 din Legea nr. 240/2004].. ·
. .! .

A se vedea: C. Teleagă, op. cit., p. 63; I.I. Bălan, op. cit., p. 58; D. Chirică, op. ~it., p. 441.
1
.i
A se vedea D. Chirică, op.-cit., pp. Ml-442.
2
534 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

C Produsele pentru care se angajează răspunderea 1•• Potrivit art 2 alin: (1) lit.
b) din Legea nr; 240/2004, prin produs se înţelege „orice bun mobil,· chiar dacă acesta
este încorporat într-un alt bun mobil sau· imobil; prin. produs se înţelege şi energia
electrică". Urmează că reglementarea legală are în vedere numai categoria bunurilor.
mobile, indiferent că este vorba de o materie primă netransformată sau transformată
ori de un bun mobil încorporat în altul.
Bunurile imobile nu constituie, potrivit acestei. legi, produse; în schimb, sunt
considerate produse bunurile mobile utilizate la construirea imobilelor.
În interesul legii, · sunt produse chiar şi elementele corpului uman, cum sunt:
organele, ţesuturile, sângele, sperma, ovulele etc. . · ·
Produsele trebuie să fie pus în circulaţie, adică producătorul să se fi desesizat
voluntar de bunul în cauză; prin desesizare voluntară se înţelege remiterea voită în
favoarea altuia a · detenţiei materiale a_ bunului, cum sunt: transferul proprietăţii,
cedarea folosinţei prin închiriere etc. Aşadar, răspunderea în discuţie nu se angajează
în situaţia în .care produsul a fost sustras sau pierdut2 •. . . ·.

381. Condiţiile răspunderii. Conform art. 6 din. Legea nr: 240/2004, pentru
angajarea răspunderii, persoana prejudiciată, parte contractantă sau terţ; trebuie să facă
dovada existenţei a trei condiţii obiective sau materiale:· prejudiciul, ·defectul
produsului· şi raportul de cauzalitate dintre defectul produsului şi· prejudiciul suferit.
Viţiovăţia sau culpa producătorului nu este o condiţie a acestei răspunderi, fiind vorba
de o răspundere obiectivă, fără vinovăţia persoanei răspunzătoare.
A. Prejudiciul3. Art: 2, alin. (1) lit. c) prevede că potrivit acestei legi prin
prejudiciu sau pagubă se înţeleg:
a) prejudiciul cauzat prin moartea, vătăinarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
unei persoane;
b) deteriorarea sau distrugerea unui btm, altul decâtcel cu defecte, cu condiţia ca
bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei ori consumului privat şi să fi fost
folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal; de asemenea, valoarea
bunului deteriorat sau distrus "să fie mai ·mare decât echivalentul în lei a 500 Euro.
Art, 2 alin. (3) al Legii nr. 240/2004 prevede că se pot aplica în acest domeniu şi
dispoziţiile legale referitoare la repararea daunelor morale, . cum ar fi: prejudiciul
estetic, prejudieiul'de agrement, prejudiciul afectiv, prejudiciul juvenil etc. 4 . . .
Prevederile ~cestei legi nU: se aplică prejudiciilor· gerierate de produsele puse în
circulaţie anterior datei intrării ei în vigoare şi prejudiciilor rezultate din accidentele
nucleare (art. 15 Legea nr. 240/2004). · ·
· B. Defectul produsului pus în circulaţie5 • Defectul produsului este condiţia
centrală a angajării răspunderii în cazul de faţă. ·

. i A se vedea: ri
Bălan, op. cit., pp. 55-56; D. Chirică, op. cit., pp. 443-446.
2
A se vedea: I.I. Bălan, op. cit., pp. 59-60; D. ·Chirică, op. cit„ pp: 447-449; L.R. Boilă, op. cit.,
pp. 191-192.
3
A se vedea L.R. Boilă, op. cit., p. 193.
4
Ibidem.
5
A se vedea: D. Chirică, op. cit., pp. 449-453; L.R. Boilă, op. cit., pp: 189-191.
 FAPjELE JURIDICE ILICITE 535
: Art. 2 alin. (1) lit. a) .din Legea nr. 240/2004 prevede că produsul cu defecte este
acel ·produs care nu oferă siguranţa la care persoana este îndreptăţită să se aştepte,
ţinâ~du-se seama de toate împrejurările, _inclusiv de modul de prezentare a produsului
de foate utilizările sale previzibile şi de data punerii în circulaţie.
: Defectul produsului înseamnă orice deficienţă a acestuia, indiferent ·că este .
vorba de un viciu de fabricaţie, o greşeală de concepţie ori pur şi simplu de faptul că
„produsul nu oferă siguranţa la care persoana ·este îndreptăţită să se aştepte".
În schimb, aşa cum prevede art. 2 alin. (2) din Legea nr. 240/2004 „un produs nu poate
fi cpnsiderat cu defecte numai pentru că, ulterior, un produs similar perfecţionat a fost
pus' în circulaţie". · . .
· ! C. Raportul de cauzalitate între defectul produsului şi prejudiciul suferit de
consumatorul victimă. Dovada raportului de cauzalitate dintre defectul produsului şi
prejudiciu se face potrivit nonnelor dreptului comun şi pe baza criteriilor de stabilire a
acestuia care sunt agreate în jurisprudenţa europeană şi cea naţională. Desigur că de un
real folos sunt expertizele de specialitate. În orice caz, proba în discuţie trebuie să aibă
ca rezultat stabilirea unei legături certe ·şi neîndoielnice între defectul produsului şi
prejudiciul a cărui reparare este cerută de victimă. Dacă probele 'sunt echivoce ori
contradictorii, proba raportului de cauzalitafe nu este deplină şi va antrena respingerea
acţiunii victimei ca nedovedită. · .

, 382. Fundamentul obiectiv al răspunderii. Aşa cum am afinnat, vinovăţia

dovedită sau prezumată a persoanei. răspunzătoare este o· condiţie prevăzută de lege
peritru angajarea acestei răspunderi. Urmează că răspunderea pe care o analizăm este o
răspundere obiectivă, fără vinovăţie 1 • Fundamentul său obiectiv este ideea de garanţie
ca~e are ca suport ·obligaţia de securitate generală a produselor puse în circulaţie.
Obligaţia de securitate este o obligaţie de rezultat prevăzută de lege prin norme
imperative care 'generează pentru toţi consumatorii garan~a că produsele pe care de
. dobânc:ţesc prin punerea în circulaţie de către diferiţii producători simt sigure pentru
vi~ta, integritatea corporală, sănătatea şi inclusiv bunurile lor2 •
, Obligaţia de securitate se constituie ca punctul nodal al unui adevărat drept al
co~sumatorilor la securitate. Pentru stabilirea conţinutului său, elementele esenţiale şi
necesare pe care trebuie să le. observăm sunt: interioritatea defectului produsului,
previzibilitatea riscului şi rezistenţa la producerea consecinţeior prejudiciabile. De aici
re~ltă că adeseori răspunderea în discuţie este o răspundere pentru caz fortuit. Aşa se
fa~e că la obligaţia de securitate în sarcina producătorilor, atunci când vorbim despre
fu~damentul răspunderii de faţă, se impune să asociem şi principiul precauţiunii care, -
în pazu1 nostru, presupune. obligaţia producătorului de a Ilia toate măsUrile necesare ca
produsele pe care realizează şi pune în circulaţie să nu prezinte iiscuri necunoscute

A se vedea: I.I. Bălan, op. cit., p. 58; D. Chirică, op. cit., p. 446; L.R. Boilă, op. cit., pp. 201-220.
1

i •În legătură cu fundamentarea răspunderii fără culpă pentru produse defectuoase, a se vedea
M. :J6zon, op. cit., pp. 167-201.
2
Pentru analiza şi specificul acestei obligaţii, a se vedea I.FI. Popa, Obligaţia de securitate - mijloc
de protecţie a consumatorului, în Dreptul nr. 3/2003.
 536 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

care ar comporta un pericol grav pentniconsumatori. Acest principiu este de natură a

evidenţia importanţa prevenţiei · şi precauţiunii în ~ateria răspunderii pentru
prejudiciile carizate de defectele produselor puse în circulaţie 1 •

383. Efectele răspunderii.Jn cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute

. de lege se va angaja răspunderea civilă, adică se va naşte un raport juridic de obligaţii,
victima având dreptul la repararea prejudiciului cauzat. ·
Răspunderea producătorului este integrală şi reparaţia va trebui să acopere
prejudiciile actuale şi viitoare certe cauzate de defectul produsului pe care l-a pus în
circulaţie. De asemenea, răspunderea producătorului este pentru întregul prejudiciu,
chiar şi atunci când acesta a fost cauzat.de defectul produsului cumulativ .cu acţiunea
sau omisiunea unei terţe persoane (art. 4,prima frază din Legea nr. 240/2004). Totuşi,
răspunderea.lui este h."mitată. s.au·înlăturată. în cazul în care pr.ejudiciu.l este cauzat atât
de defectul produsului, cât şi de fapta c~lpabilă ·a victimei sau a altei persoane pentru
care aceasta este chemată de lege să răspundă cum ar
fi copilul minor sau interzisul
judecătoresc aflat sub supravegherea sa (art. 8 din Legea nr. 240/2004). · ·
Angajarea acestei ·răspunderi nu exclude dreptul. persoanei prejudiciate de a
pretinde reparaţia în temeiul răspunderiî contractuale sau extracontractuale sau al.altui
regim special de răspundere, aflat în vigoare [art: 9 alin. (1) Legea nr. 240/2004]. ·
Dreptul. la promovarea acţiunii în răspundere aparţine victimei .prejudiciate.
Fiind un drept la acţiune în realizarea unei creanţe, se prescrie în tennen de 3 ani.
Tennenul de prescripţie începe să curgă de la data în care reclamantul a avut sau ar fi
trebuit ·să aibă cunoştinţă de existenţa prejudiciului, a defectului şi a identităţii
persoanei răspunzătoare. De asemenea, legea prevede şi un termen de decădere care
este de· 1() ani şi se calculează de la data la care produsul în cauză a fost pus în
circulaţie de către producătorul său(art. 11 din Legea nr. 240/2004). ·
Aceeaşi lege cuprinde reglementări exprese şi cu privire fa dreptul de regres al
producătorului. Astfel, în cazul în care răspunderea producătorului este solidară cu alte
persoane şi victima l-a urmărit numai pe el pentru întreaga reparaţie; producătorul are
acţiune ·. în regres împotriva celorlalţi codebitori, potrivit regulilor aplicabile
solidarităţii pasive (art. 1456-1460 C. civ.); el poate alege între acţiunea subrogatorie
[art. 1596 lit. c) C. civ.] şi acţiunea proprie întemeiată pe mandat, gestiune de afaceri
sau îmbogăţirea fără justă cauză. ·
De asemenea, dacă victima era asigurată pentru un astfel de risc, societatea de
asigurări are drept de regres împotriva producătorului pentru· sumele plătite în· calitate
de asigurător, atunci când este vorba de acoperirea prejudiciilor . cauzate prin
· distrugerea sal.l deteriorarea bunurilor victimei care au fost asigurate: În schimb, atunci
când victima asigurată a suferit un prejudiciu corporal. şi avea contractată o· asigurare

1
Despre principiul .precauţiunii, a se vedea: C. Teleagă, Principiul precauţiei şi viitorul
răspunderii civile, în Revista· română de dreptul muncii nr. 1(3)/2004, pp., 29-60; J.P. Desideri, La
precaution en droit prive, Le Dalloz, Chronique, 2000, pp. 238-242; C. Noiville (coordonateur), Principe
de precaution, în Recueil Dalloz (Dossier) 2007, pp. 1514-1550. . .
. Pentru opinia că totuşi ideea de culpă nu este străină acestei răspunderi, a se vedea Ph. le Toumeau,
Responsabilite des vendeurs et fabricants, în Dalloz reference. Droit de l' entreprise, Paris, 2001, pp. 77-78.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 537

de persoane pentru un asemenea risc, societatea de asigurări nu are drept de regres

împotriva producătorului; victima, persoană asigurată, are dreptul de a cumula în acest
din urmă caz întreaga sumă asigurată primită de la asigurător cu reparaţia în întregime
pe care i-o datorează producătorul în temeiul răspunderii reglementată de Legea
nr. 240/2004.

384. Cauzele exoneratoare de răspundere. ConforrÎl .art. 7 din Legea

nr. 240/2004, producătorul este exonerat de răspundere dacă dovedeşte una dintre
următoarele împrejurări:
a) nu ef este cel care a pus produsul în circulaţie; de pildă, produsul a fost pus în
circulaţie de persoana care l-a furat;
b) defectul care a generat prejudiciul nu. a existat la data la care produsul a fost
pus în circulaţie sau a apărut ulterior punerii în circulaţie a produsului, din cauze
neimputabile lui;
c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru altă fonnă de
distribuţie în scop economic al producătorului şi nu a fost fabricat sau distribuit în
cadrul activităţii sale profesionale; de pildă, produsul a fost realizat în scopul efectuării
de probe, experienţe, testări sau pentru a fi distrus cum sunt rebuturile şi deşeurile';
. d) defectul se datorează respectării unor condiţii obligatorii, impuse de
reglementările emise de autorităţile publice competente, care restrâng libertatea de
decizie a producătorului în privinţa fabricării produsului2 ;
e) nivelul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice existent la momentul punerii în
circulaţie a · produsului nu i-a permis depistarea defectului în cauză. Această
împrejurare sau cauză de exonerare de răspundere specială este cunoscută în doctrina
de specialitate sub denumirea de „risc de dezvoltare"3 . Aşadar, constituie „risc de
dezvoltare" orice risc necunoscut în momentul conceperii, proiectării, fabricării şi·
comercializării unui produs şi care era imprevizibil în raport cu cunoştinţele Ştiinţifice
şi tehnice existente la momentul când a fost pus în circulaţie. În acest sens, Curtea de
Justiţie a Comunităţilor Europene a precizat că această cauză de exonerare de
răspundere se stabileşte în funcţie de „stadiul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice la
nivelul cel mai avansat la momentul punerii în circulaţie a produsului, cu condiţia ca
acestea să fi fost.accesibile'', adică publicate, indiferent de locul unde s-a îacut acest
lucru, şi care se prezumă că puteau · fi accesate; nu se pot lua în considerare
cunoştinţele de acest fel pe care producătorul le .avea sau le putea avea în mod
subiectiv, ţinând cont doar de însuşirile şi calităţile sale personale4 •

1
A se vedea I. I. Bălan, op. cit„ p. 62.
2
Ibidem. . .
3
Pentru calificarea juridică a riscului de dezvolt;re, a se vedea: L. Pop, Riscul de dezvoltare,
Studia Universitatis „Babeş-Bolyai", seria Jurisprudentia, nr. 1/2003, p. 27 şi urm.; J. Goicovici, Riscul de
dezvoltare, în Dreptul nr. 6/2005, pp. 13-46; Gh. Stancu, Particularităţile raporturilor contractuale 1Î1
cadru/dreptului consumului: Riscul de dezvoltare (li), în Dreptul nr. 4/2009, pp. 94-107.
·
4
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, dec. din 29 mai 1997, pronunţată în cauza
C300/1995, Consiliul Europei împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şilrlandei de Nord (apud
F. Collart Dutilleul, Ph. Delebecque, Contrats civils et commerciaux, 6e ed., Dalloz, Paris, 2002, p. 271).
538 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Aşadar, producătorul are obligaţia de a-şi îns~şi la nivelul cel mai înalt posibil
cunoştinţele ştiinţifice şitehnice existente pentru a putea depista defectele produselor
sale la momentul punerii lor în circulaţie, adică pe piaţă. Mai mult d~cât atât, în
viltutea principiului precauţiunii, el are şi aşa numita „obligaţie de urmărire", ceea ce
înseamnă că producătorul trebuie să depună eforturi continue pentru a fi la· zi cu
evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi după punerea în. circulaţie a unui anumit
produs, în scopul•de a descoperi eventualele defecte ale acestuia şi a lua măsuri pentru
evitarea unor conseCinţe prejudiciabile viitoare (retragerea produselor de pe piaţă,
rechemarea lor pentru remediere, avertizarea consumatorilor etc.); angajarea
răspunderii pentru neîndeplinirea obligaţiei de urmărire va putea avea loc în condiţiile
răspunderii civile delictuale de drept comun, reglementată în art. 1357-1371 C. civ.;
.f) defectul se datorează nerespectării de către consumator a instrucţiunilor de
utilizare fumizate în documentele tehnice care îrisoţesc produsul, demonstrate în baza
expertizei tehnice de specialitate.
În sfârşit, confonn art. 8 alin. (2), producătorul de componente este exonerat de
răspundere dacă dovedeşte că defectul este imputabil proiectării greşite a ansamblului
în care acesta a fost montat sau instrucţiunilor date de producătorul produsului destinat
consumatorului.
Este necesar să reţinem că răspunderea este exclusă şi atunci când producătorul
dovedeşte că la originea defectului produsului· care a cauzat prejudiciul se află forţa
majoră, fapta victimei sau fapta unei terţe persoane, dacă îndeplinesc condiţiile forţei
majore 1• Fiind vorba de o răspundere civilă obiectivă, ipoteză specială de răspundere
pentru lucruri, cazul fortuit în principiu nu exonerează pe producător de răspundere .
2

Secţiunea a 1V-a .
Răspunderea pentru prejudiCiile sau daunele ecologice

385. Dreptul omului Ia un mediu sănătos. Omul est~ un produs al evoluţiei

ecosferei în care rămâne integrat toată viaţa, deoarece existenţa sa este indisolubil legată
de existenţa celorlalte vieţuitoare şi a întregului înveliş al planteL Datorită creşterii
populaţiei,. dezvoltării ştiinţei şi stăpânirii tehnologiei, omul. este specia. dominantă pe -
planetă, care supune mediul unei continue transformă1i, adaptându-l trebuinţelor sale
fireşti, precum şi celor sociale. Nmnai că activitatea omului, pe lângă rezultatele sale
benefice, a fost şi este de natură să afecteze condiţiile normale de echilibru şi dezvoltare
a vieţii; mai mult, oamenii au sesizatdestul de târziu căei sunt în acelaşi timp creaţia şi
creatorii mediului înconjurător, care le asigură existenţa biologică şi intelectuală.
Exploatarea neraţională, în primul rând, a resurselor regenerabile (faună şi floră),
precmn şi. a celorlalte resurse (bogăţii minerale ale subsolului) a accentu~t efectul nociv
al activităţii omului asupra nattirii, adică asupra mediului în care trăieşte. Intr-un cuvânt,

1
Pentru analiza lor, a se vedea D. Chirică, op. cit:, pp. 461,.464; ·
2
În sensul că riscul de dezvoltare este_un caz fortuit care prin excepţie exonerează de răspundere, a
se vedea L. Pop, op. cit., p. 27 şi urm.
FAPTELE JURIDICE ILICITE, 539

activitatea umană se află la originea unei adevărate crize ecologice, fiind depăşite toate
pragurile echilibrului ecologic grav afectat.
Apariţia crizei ecologice a fost sesizată începând cu al patrulea decentu al
secolului trecut, când a debutat şi procesul conştientizării necesităţii protecţiei
mediului înconjurător.
·Reacţiile pe plan juridic la această realitate îngrijorătoare nu au întârziat atât din
perspectiva dreptului internaţional cât şi în legislaţiile naţionale. Problema a devenit o
preocupare constantă a diferitelor organisme internaţionale în special a O.N.U. şi apoi
1

a autorităţilor Uniunii Europene. În spaţiul Uniunii Europene, sub aspect juridic,

protecţia mediului se realizează prin recunoaşterea a trei drepturi fundamentale:
accesul la informaţia de mediu, accesul lajustiţie în materie şi dreptul publicului de
participare la adoptarea deciziilor privind mediul 2 • .
În ce priveşte dreptul nostru naţional, prima reglementare cadru de protecţie a
mediului a fost Legea nr. 911973 3 • De asemenea, Constituţia.României din anul 1991 a
instituit, printre altele, obligaţia statului de a reface şi ocroti mediul înconjurător, de a
menţine echilibrul ecologic şi de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii
·vieţii. Dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat,. privit ca un drept fundamental al
omului, a fost consacrat ulterior prin Legea nr.137/1995 a protecţiei mediului4 •
Constituţia României revizuită în anul 2003, în art. 35, printre drepturile
fundamentale, consacră expres şi explicit dreptul la un mediu sănătos în următoarea
formulare: „(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător
sănătos şi echilibrat ecologic. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea
acestui drept. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi ameliora
mediul înconjurător~'.
. În prezent, acest domeniu este reglementat ·prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. J 95 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 265/2006, care a abrogat Legea nr. 137/1995 5 • Adoptarea
acestei noi reglementări a fost detenninată de necesitatea îndeplinirii angajamentelor
asumate de ţara noastră în vederea integrării depline în Uniunea Europeană.
Art. 5 din această reglementare prevede expres c~ statul recunoaşte oricărei
persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat, garantând în acest scop: accesul la
infonnaţia de mediu, dreptul de asociere în organizaţii privind protecţia mediului,
dreptul de a fi consultat în procesul luării deciziilor privind politica şi legislaţia de

1
J?intre documentele O.N.U. în acest domeniu, reţinem: Declaraţia Naţiunilor Unite asupra
Mediului lnconjurător, adoptată la Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului de la Stockholm, 5-6 iunie
1972; Strategia Mondială pentru Conservarea Naturii adoptată la 30 decembrie I 980 de Adunarea
Generală O.N.U.
2
Directiva nr. 90/303 CEE; Directiva nr. 85/337/EEC; Directiva nr.· 90/313 EC; Directiva
nr. 91/692 EC; Directiva 97/11/EC.
Publicată în B. Of. nr. 91 din 23 iunie 1973.
3
.
Publicată în M. Of. nr. 304 din 30 decembrie 1995, republicată în M. Of. nr. 70 din 17 februarie
4

2000.
5
O. U. G. nr. 195/2005, publicată în M. Of. nr. 1196 din 30 decembrie 2005, ~probată prin Legea
nr. 265/2006, publicată în M. Of. nr. 88 din 31 ianuarie 2006, ulterior modificată prin O.U.G. nr. 57/2007
şi O.U.G. nr. 114/2007.
540 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

mediu etc., dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru
protecţiamediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în
probleme de mediu, ·indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, dreptul la
despăgubire pentru prejudiciul cauzat.

386. Reglementarea răspunderii pentru prejudiciile . cauzate mediului ·

(daunele ecologice). Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, aşa cum
arătam, reglementează în prezent protecţia mediului în ţara noastră. Adoptată în cadrul
eforturilor de preluare în legislaţia internă a acquis-ului comunitar în materie, în art. 95
al acestui act normativ se prevede: „( I) Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului
are caracter obiectiv~ independent de culpă; în cazul pluralităţii autorilor răspunderea
este solidară. (2) In mod excepţional, răspunderea poate fi subiectivă pentru
prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale., confonn reglementărilor
specifice. (3) Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează
confonn procedurilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor specifice".
Aşa cum s-a arătat în doctrină, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005
a instituit un regim de răspundere pentru prejudiciile cauzate mediului, apropiat de cel
organizat. în dreptul comunitar1 • Cu toate acestea, aderarea ţării noastre la Uniunea
Europeană în anul 2007 a făcut. necesară .transpunerea în .legislaţia românească a
Directivei Consiliului şi Parlamentului European nr. 2004/35/CE din 21 aprilie 2004
privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului
asupra mediului2 • Transpunerea reglementării comunitare a avut loc prin Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 68/2007, cu acelaşi titlu3 .
Având în vedere textele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 şi
ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007, în scopul decelării .particula-
rităţilor răspunderii pentru daunele ecologice, este necesar. să analizăm pe scurt
unnătoarele probleme: noţiunea de prejudiciu cauzat mediului sau dauna ecologică;
persoana răspunzătoare şi persoanele care pot cere repararea daunei ecologice;
măsurile sau· acţiunile.· preventive şi reparatorii şi competenţele în materie ale
autorităţilor publice; fundaţhentul răspunderii şi natura juridică a acestei răspunderi.

387. Dauna: ecologică; Definirea noţiunii de daună ecologică este o preocupare

constantă a doctrinei juridice4 • În ce ne priveşte, împărtăşim opinia conform căreia
acest concept are două înţelesuri: unul lato sensu şi altul stricta sensu5 .
Dauna ecologică, lato sensu, adică în accepţiunea cea mai largă a tennenului
constă în atingerile aduse factorilor naturali, ceea ce înseamnă deteriorarea mediului
1
A se vedea M. Duţu, Prevenirea şi repararea pagubelor de mediu potrivit Ordonanţei de urgenţă
a Guveniului nr. 6812007, în Drepttil nr. 11/2007, p. 11. .
2
Publicată în Journal Officiel des Communaute Europeennes nr. L 143 din 30 aprilie 2004.
3
Publicată în M. Of. nr. 446 din 29 iunie 2007, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 15/2009,
publicată în M. Of nr. 149 din 10 martie 2009 şi prin O.U.G. nr. 64/2011.
4
A se vedea E. Lupan, Cu privire la noţiunea juridică a prejudiciului ecologic, în Dreptul
nr. 3/2002, p. 79 şi unn.
5
A se vedea: M. Pătrăuş, Răspunderea civilă pentru dauna ecologică, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
2005, pp. 58-60; L.R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală obiectivă, op. cit., pp. 449-451.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 541

natural, şi deopotrivă sănătăţii, vieţii şibunurilor oamenilor, provocate de poluanţi,

activităţi dăunătoare, dezastre sau accidente ecologice. Această accepţie este în
concordanţă cu definiţia tennenului de prejudiciu fonnulată în art. 2 alin. (1), pct. 50 al
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, potrivit căruia: „prejudiciul -
efectul .cuantificabil în cost a daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau ·
mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare sau dezastre".
Stricta sensu, dauna ecologică, denumită în doctrină „daună ecologică pură" sau
„prejudiciu asupra mediuh1i" constă în .deteriorarea mediului natural; adică alterarea.
caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi atropice ale
mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii biologice a ecosistemelor naturale, a
speciilor şi habitatelor naturale protejate, ·afectarea· mediului natural cu efecte
dăunătoare asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi
contaminării · solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor
deficitară, precum şi amenajarea necorespunzătoare a teritoriului [art.2 alin. (1), pct.
22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005]. În. această viziune este
definit prejudiciul asupra mediului şi în Ordonanţa de urgenţă ·a Guvernului·· nr.
68/2007 privind răspunderea de mediu·· cu referire la prevenirea şi repararea
prejudiciului asupra mediului, care în art. 2, pct. 12 şi 13 prevede că prejudiciul este „o
schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a
unui serviciu legat de .resursele naturale, care poate surveni direct sau indire9t" şi
înseamnă: prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate, prejudiciul
asupra apelor şi prejudiciul asupra solului (pct. 13).
Urmează că daunele ecologice lato sensu sunt alcătuite din. daune ecologice
pure, .care constau în··daunele cauzate mediului natural, şi ·daunele prin ricoşeu prin
care înţelegem atingerile care afectează sănătatea, integritatea corporală, viaţa şi
bunurile oamenilor, consecinţe ale deteriorării mediului natural.
Ambele categorii de daune, dauna ecologică pură şi daunele prin ricoşeu sunt şi
trebuie să facă obiectul reparării. Repararea daunei ecologice pure are loc conform
dispoziţiilor art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 şi
prevederilor speciale ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007. Dimpotrivă,
repararea daunelor prin ricoşeu, cauzate persoanelor fizice şi persoanelor juridice de
drept privat ca. şi consecinţe ale prejudiciului asupra mediului; se va face în condiţiile
şi după regulile dreptului comun [art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 68/2007]._ Aşa fiind, în cele ce unnează, vom analiza pe scurt doar
răspunderea pentru prejudiciile şi daunele. ecologice pure; aceasta pentru simplul
motiv că răspunderea pentru celelalte prejudicii care sunt consecinţe ale daunei sau
prejudiciului asupra mediului, dacă victimele sunt persoane fizice sau persoanele
juridice de drept privat, se va angaja în condiţiile dreptului comun prevăzute de noul
Cod civil şi de .legislaţia specială dezvoltatoare,

388. Persoanele răspunzătoare şi persoanele care pot cere prevenirea ori

repararea prejudiciilor asupra mediului. Pentru a determina persoana în sarcina
căreia se antrenează răspunderea pentru aceste prejudicii este necesar să avem în
vedere, înainte de toate, dispoziţia generală a art. 94 alin. (1); lit. i) din Ordonanţa de
 542·· TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL~ OBLIGAŢIILE
. . .
mgenţă a Guvernului nr. 195/2005 care instituie principiul conform. căruia. „poluatorul
plăteşte". De asemenea, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă.a Guvernului nr, 68/2007, cu
caracter de lege specială, · dispune. că . acest , act. normativ stabileşte cadml. de
reglementare al răspunderii pentru mediu, bazată pe principiul „poluatorul plăteşte", în
scopul. prevenirii şi reparării. prejudiciului asupra mediului. ·Aşadar, răspunderea în
acest domeniu este atâtreparatorie, cât şi preventivă. Răspunderea reparatorie
intervine. atunci când prejudiciul asupra mediului s-a produs; dimpotrivă, "răspunderea
preventivă se angajează în ipoteza în care·există doar o probabilitate suficientă de
producere a unui prejudiciu asupra mediului în viitorul apropiat[ art. 2 alin. ( 1-), pct. 2
din Ordonanţa deurgenţăaGuvemuluinr. 68/2007].
Aşadar; orice persoană· fizică. sau persoană juridică poate ·.avea calitatea de
poluator.. Cu toate acestea; potrivit dispoziţiilor art. 2,· art. 10-15 Şi art. 26 şi unn. din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2007, prin poluator .este desemnat operatorul
de activităţi profesi~nale. Astfel, confonn art. 2, pct. 1O prin operator se înţelege orice
persoană fizică ·sau juridică .de drept public sau privat care desfăşoară sau deţine
controlul unei·.· activităţi profesionale .:sau care. a· fost.· învestită cu putere economică
decisivă asupra' funcţionării, tehnice a unei astfel de activităţi, inclusiv deţină.tom! unui
act. de reglementare pentru o astfel de ·activitate ori persoana care înregistrează· sau
notifică o aseţnenea activitate. Art. 2 pct. l _defineşte activitatea profesională ca fiind
orice activitate desfăşurată în cadrul unei activităţi .economice, afaceri sau unei
întreprinderi, indiferent de caracteml său privat sau public, profit sau nonprofit.
· · În ceea ce priveşte sfera persoanelor care au dreptul de a cere prevenirea sau,
după caz, repararea daunelor ecologice este necesâr să avem în vedere mai.întâi textul
art .. 5 Jit d), din .Ordonanţa de urgenţă· a Guvernului rtr. 195/2005 care, în deplină
concordanţă cu reglementările dreptului comunitar, prevede că . statul recunoaşte
oricărei persoane, în virtutea dreptului la un mediu sănătos, printre altele, posibilitatea
de a se adresa; .direct sau prin intermediul.· organizaţiilor pentru protecţia .mediului, .•
. autorităţilor competente în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un ·
prejudiciu. , De asemenea, art. 20 alin. (6) .din acelaşi act nonnativ dispune. că
organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept Ia acţiune
_în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în asemenea litigii .
. Nu mai puţin, art. 20-25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007.
reglementează dreptul .oricărei persoane fizice sau juridice care este afectată sau
posibil de a fi afectată de un prejudiciu asupra mediului de a se adresa autorităţilor
publice competente, care sunt obligate să rezolve ..cererea sau sesizarea . după o
. procedură administrativă stabilită 1 • Actele . şi deciziile emise de autorităţile .publice
respective, în rezolvarea acestor cereri şi sesizări, pot ·fi atacate în justiţie la instanţa de
contencios administrativ competentă, potrivit Legii nr. 554/2004. . .
Pe cale. de consecinţă, orice persoană·. are dreptul.de a. se adresa autorităţilor ·
administrative competente prin cereri şi sesizări, solicitând să se ia măsuri pentru .
prevenirea ·sau, ·după caz, repararea prejudiciilor . sau.· _daunelor asupra.· mediului,

i ·Procedura administrativă şi org~el~ ·competente în mitene simt prevăzute în art. 20-25 din
·. O.U.G. nr. 68/2007. . .
FAPTELE JURIDICE ILICITE 543

indiferent dacă a suferit sau nu personal un prejudiciu. Împotriva deciziilor acestor

autorităţi cei nemulţumiţi pot acţiona la instanţele de contencios administrativ; acest
drept aparţine şi organizaţiilor neguvernamentale care au· ca misiune· protecţia
mediului; aşadar se poate vorbi de adevărate acţiuni colective, numite uneori actio
popularis, care se promovează în temeiul unui adevărat mandat leg~l imperativ.·

· 389. Măsurile preventive şi reparatorii. Suportarea costurilor. Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 obligă pe poluaton, în· înţelesul de operatori de
activităţi profesionale, cât şi pe autorităţile publice să ia toate măsurile de preve11ire şi
de reparare a prejudiciului asupra mediului şi stabileşte modul de suportare a costilrilor
acestor acţiuni. "'
A. Măsurile sau acţiunile preventive (art. 10-11 din Ordonanţa de urgf7nţă a
Guvernului nr. 6812007). Ca o expresie a răspunderii preventive pentru prejudiciile de
mediu, orice operator este ·îndatorat să prevină producerea unui prejudiciu iminent de
această natură. Astfel, : în cazul unei .ameninţări iminente . cu un prejudiciu asupra
mediului, operatorul este obligat săiaimediat măsurile preventive necesare şi să
informeze în termenul stabilit de lege autorităţile competente (agenţia judeţeană pentru
protecţia mediului şi comisariatul judeţean al Gărzii de Mediu) despre această
ameninţare şi despre măsurile preventive întreprinse şi eficienţa lor. În înţelesul
acestui· aet nonnativ, acţiunile preventive sunt „orice măsuri luate ca răspuns. la un
eveniment, o acţiune sau o omisiune care a creat o ameninţare iminentă cu un
prejudiciu asupra mediului, ·în scopul prevenirii sau diminuării prejudiciului" (art. 2
pct. 9 din .Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007). De asemenea, măsurile
preventive necesare trebuie să fie proporţionale cu ameninţarea iminentă şi să conducă
la evitarea producerii prejudiciului, luând în considerare principiul precauţiei în
adoptarea deciziilor [art. 10 alin. (3)].
Legea prevede expres că agenţia judeţeană pentru protecţia .mediului, în orice
moment, poate să solicite operatorului să ia măsurile preventive necesare şi să-:-i dea
instrucţiuni despre acestea; mai mult, autoritatea în cauză are posibilitatea şi de a lua şi
desfăşura ea însăşi măsurile preventive necesare 1• · .. · ·
B. Măsurile sau acţiunile reparatorii (art. 13-19 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 6812007). Aceste măsuri vor fi luate în cazul producei-ii efective unui a
prejudiciu asupra mediului. Confonn art .. 2 pct. 10 din acelaşi act normativ, prin
măsuri reparatorii se. înţelege orice acţiune sau un ansamblu de acţiuni, inclusiv măsuri
de reducere a prejudiciului sau măsuri intermediare menite să refacă, să reabiliteze sau
să înlocuiască resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile deteriorate ori să
fumizeze .o alternativă. echivalentă pentru aceste resurse sau servicii. În acest sens,
operatorul este obligat să acţioneze imediat pentru a controla, izola, elimina sau, în caz
contrar, pentru a gestiona poluanţii respectivi şi/sau orice alţi factori contaminaţi, în
scopul limitării sau prevenirii extinderii prejudiciului asupra mediului şi a efectelor
negative asupra sănătăţii umane sau agravării deteriorării serviciilor [art. 14 alin. (1 ),

În legătură cu competenţele autorităţilor publice în materie, a se vedea art. 10-12 din O.U.G.
1

nr. 68/2007.
 .. ··.:

544 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

lit. a)]; de asemenea, operatorul este obligat să ia măsurile reparatorii necesare stabilite
cpnform legii· de agenţia judeţeană' pentru protecţia mediului în condiţiile şi potrivit
procedu~lor prevăiute de art. 15-19 din Ordonanţa de urgenţă a .Guvernului nr.
68/2007. . . - . . . ' .
· Măsurile reparatorii trebuie să fie proporţionale cu prejudiciul cauzat şi să
conducă la îndepărtarea efectelor prejudiciului, având în vedere principiul precauţiei în
luarea deciziilor [art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007].
Anexa nr. 2 la Ordonanţa de urgenţă· a Guv.ernului nr. 68/2007 prevede că
repararea prejudiciului asupra mediului poate fi de trei feluri: a) repararea primară (rea-
ducerea resurselor naturale şi serviciilor afectate la starea iniţială2 sau la o stare apropiată
de aceasta); b) repararea complementară (remedierea care trebuie întreprinsă cu privire
la resursele naturale şi/sau ·servieiile în cauză pentru a compensa faptul că repararea
primară nu a condus la refacerea lor completă); c) repararea compensatorie (compen-
sarea pierderilor de resurse -naturale şi servicii care au. avut .loc _între data producerii
prejudiciului şi momentul în care repararea primară îşi produce efectul deplin).
C. Suportarea şi recuperarea costurilor. Art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 68/2007 prevede că toate co.sturile acţiunilor preventive şi reparatorii se
suportă de operatorul care' a creat ameninţarea iminentă a producerii prejudiciului sau
a cauzat prejudiciul asupra mediului; în sittiaţia în ca~e aceste costuri au fost plătite de
agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, ele ~or fi recuperate, cu~ excepţia
situaţiilor prevăzute de lege, de la operatorul poluator [art. 29 alin. (1)). · In scopul·
garantării recuperării acestor costuri, se instituie o ipotecă legală a agenţiei asupra
bunurilor imobile ale operatorului şi 'o poprire asigurătorie, confonn normelor juridice
în vigoare; înscrierea ipotecii în cartea funciară şi instituirea popririi asigurătorii se
realizează pe baza dispoziţiei conducătorului _agenţiei judeţene pentru protecţia
mediuţui care a stabilit măsurile preventive şi reparatorii pe care le-a desfăşurat
(art. 29 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2007).
În ·ipoteza în dare în cauz'ă sunt doi sau mai mulţi operatori, costurile măsurilor
preventive şi reparatorii se suportă în. solidar (art. 31). _
_ Ari. 27-28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 prevăd sittiaţiile
de.excepţie când operatorul nu este obligat să suporte costurile măsurilor preventive şi
a celor reparatorii care sunt sau au fost luate3 . - . ·
În final, arătăm că prefudiciile sciu daunele cauzate persoanelo_rfizice şi persoanelor
juridice de drept privat care suni consecinţe ale prejudiciului, asupra mediului se repară
după regulile din dreptul comiin, soluţie prevăzută de textele art. 95 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, coroborat cu textele- art. 3 alin. (4) şi art. 44 din
· Ordonâriţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007.
--~------.---- .
•
1
-Agenţi~ judeţeană pentru protecţia medi~lui ·~re importante atribuţii î~. ·luarea şi 'desfăşurarea
acţiunilor reparatorii care cad, în principal, în sarcina operatorilor, adică a poluatorilor. Aceste atribuţii Şi
procedurile care trebuie unnate sunt prevăzute pe larg şi expres în art. l5-l9 din O.U.G. nr. 68/2007.
Agenţia. de specialitate poate lua ea însăşi măsuri reparatorii ·necesare, unnând să recupereze costurile
acestora de la poluator. . ·
2
Art. 2, pct. 22 din 0.U.G. nr. 68/2007 defineşte starea iniţială ca fiind starea resurselor naturale şi
serviciilor la momentul producerii prejudiciului, care ar fi existat dacă prejudiciul asupra mediului nu s-ar
fi produs, estimată pe baza celor mai bune infonnaţii disponibile.
3
A se vedea M. Duţu, op. cit„ pp. 15-17.
FAPTELE JURIDICE ILICITE · 545

390. Natura juridică şi fundamentul acestei răspunderi. Regimul răspunderii

pentru daunele ecologice (prejudiciile asupra mediului) stabilit prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007
şi prin alte acte nonnative este unul special, fiind guvernat de norme juridice de natură
diferită: de drept public şi de drept privat. De aceea, această răspundere, preventivă şi
reparatorie, are o natură juridică mixtă, de drept administrativ şi de drept civil, fiind
distinctă şi diferită atât faţă de răspunderea civilă clasică, cât şi în raport · cu ·
răspunderea administrativă propriu-zisă. Este motivul pentru . care suntem tentaţi să
împărtăŞim punctul de vedere conform căruia am fi în prezenţa unei răspunderi „de
drept al mediului" 1• ·
Problema fundamentului răspunderii în discuţie a dat naştere la discuţii şi
controverse îndelungate în doctrina juridică. În prezent, apreciem că răspunsul de
principiu există şi este consacrat în textele. legale aflate în vigoare. Astfel, art. 95
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.. 195/2005 prevede imperativ:
„Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de
culpă" sau vinovătie. Aşadar, textul de lege instituie principiul răspunderii obiective,
fără vinovăţia ·do~edită sau prezumată a poluatorului. În schimb,· textul citat nu
precizează care este totuşi fundamentul de natură obiectivă al acestei răspunderi.
Aşa cum s-a spus în doctrina noastră, ecuaţia fundamentului obiectiv al
răspunderii pentru daunele ecologice pure cuprinde trei elemente: riscul - ca factor
generator; hazardul - constantă variabilă şi garanţia - re:zUltanta acestora2 . D~n această
ecuaţie, înainte de toate, trebuie avut în vedere elementul risc, generat de pericolul pe
care îl prezintă desfăşurarea unor activităţi aşa-zise profesionale, mai ales economice,
pentru echilibrul ecologic, în condiţiile existenţei numeroaselor incertitudini ştiinţifice,
tehnice şi tehnologice. Aşa se face că toţi operatorii care iniţiază, organizează şi
desfăşoară asemenea activităţi mai mult sau mai puţin riscante trebuie să îşi asume
răspunderea pentru consecinţele lor dăunătoare; aşadar, riscul trebuie să fie anticipat şi
asumat încă de la întocmirea proiectului acelei activităţi, controlat pe durata realizării
invest~ţiei, precum şi îndeosebi în timpul desfăşurării activităţii lucrative propriu-zise3 .
In al doilea rând, în domeniul protecţiei mediului, riscul cuprinde sau presupune
şi cel de al doilea element al ecuaţiei, elementul aleatoriu care este hazardul, ceea
înseamnă inceri:itud~nea efectelor poluante, alterabile sau distrugătoare ale unei
activităţi anume asupra mediului înconjurător; posibilitatea de a prevedea hazardul
depinde evident de nivelul cunoaşterii ştiinţifice, care nu întotdeauna poate anticipa
producerea unor asemenea consecinţe şi nu permite nici controlul deplin şi dirijarea
unor factori naturali care au necunoscutele lor4 •
În aceste condiţii, principiul precauţiei la care fac trimitere reglementările în
materie prezintă o mare importanţă. Principiul precauţiei înseamnă obligaţia oricărei

Ibidem, pp. 22-23. Unii autori apreciază că nu suntem în prezenţa unei răspunderi, ci mai degrabă a
1

unui drept la o indemnizaţie a deţinătorului factorului de mediu care· a fost poluat. A se vedea: E. Lupan,
Dreptul la indemnizaţie a victimei poluării, în Dreptul nr. 9/2002, pp. 69-80; M. Pătrăuş, op. cit.,
pp. 195-207.
A se vedea L.R. Boilă, op. Cit., p. 461.
2
3
Ibidem.
4
Ibidem. ·
546 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

persoane care desfăşoară o anumită activitate de a lua toate măsurile necesare şi

posibile pentru prevenirea şi evitarea riscurilor incerte, dar potenţiale de producere a
unor prejudicii grave, uneori ireversibile, pentru viaţa şi sănătatea generaţiilor prezente
şi viitoare, pentru mediul natural şi pentru însăşi existenţa planetei 1•
Pericolul grav şi incert de cauzare a unor prejudicii ecologice, susceptibil de a se
produce· în viitor, generează în sarcina tuturor persoanelor, a autorităţilor publice, a
statului obligaţia de a garanta 'că asemenea evenimente riu se vor produce şi dacă totuşi
acest ·lucru se va întâmpla vor repara daunele provocate şi· vor readuce factorii de
mediu în starea lor iniţială.
În concluzie, din ecuaţia analizată rezultă că fundamentul răspunderii obiective
pentru prejudiciile cauzate mediului este obligaţia de garanţie obiectivă, având ca
suport riscul creat prin. diferite activităţi profesionale; la acestea se asociază principiul
precauţiei, privit ca un ghid de comportament atât pentru activităţile private, cât şi
pentru activitatea autorităţilor legislative, administrative şi judiciare ale statului..
În final, mai este .necesar să se reţină că deşi această răspundere este prevăzută
de lege ca fiind obiectivă, art .. 95 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2005 prevede că, în mod excepţional, răspunderea poate fi subiectivă pentru
prejudiciile. cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale, dacă acest lucru este
prevăzut de reglementările. legale speciale în vigoare; în asemenea cazuri de excepţie,
pentru a se putea angaja răspunderea în discuţie este necesară dovada vinovăţiei
persoanei chemată de lege· să răspundă, adică a operatorului (Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice).

Sectiunea a 5-a
'
Răspunderea civilă pentru daunele nucleare

391. Reglementare. Răspunderea pentru daunele nucleare, care în realitate sunt

o categorie specială de daune ecologice, constituie· o preocupare atât în spaţiul
dreptului internaţional, cât şi a dreptului nostru naţional.
Reglementările internaţionale în acest domeniu sunt cuprinse în: Convenţia de la
Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare (1963); Convenţia de la Paris
şi Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris, încheiat la Viena, în
21 septembrie 19882 • Aceste reglemeDtări instituie principiul răspunderii civile
obiective în sarcina exploatantului instalaţiei nucleare pentru daunele produse de
accidentul nuclear survenit în acea instalaţie ori cauzat de materiale nucleare în timpul
transportului, provenind sau având ca destinaţie propria instalaţie.

1
A se vedea C. Teleagă, Principiul precauţiei şi viitorul răspunderii civile, op. cit., p. 49 şi urm.
2
Aceste documente internaţionale au fost ratificate de România prin Legea nr. I 06/1992, publicată
în M. Of. nr. 258 din 15 octombrie 1992.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 547
În ţara noastră, această răspundere, a fost reglementată pentru prima dată prin
Legea nr. 61/1974 cu privire la desfăşurarea activităţilor în domeniul nuclear • După
1

anul 1989, a fost adoptată în materie Legea nr. 11111996 privind desfăşurarea în
siguranţă a activităţilor nucleare2 , act normativ în care reglementarea răspunderii
pentru daunele nucleare este lacunară şi insuficient de cuprinzătoare. De aceea,
ulterior a apărut Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare,
care a intrat în vigoare la 12 luni de la data publicării 3 • În materie mai sunt incidente şi
dispoziţiile din cap. VII „Regimul activităţilor nucleare", art. 45-48 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

392. Particularităţile răspunderii civile pentru daunele nucleare4 • Răspun­

derea civilă pentru daune nucleare reglementată prin Legea nr. 703/2001.are un regim
juridic cu importante particularităţi. Aceste particularităţi îi conferă statutul unei
ipoteze speciale de răspundere civilă delictuală. ·
a) Răspunderea se angajează numai pentru daunele nucleare rezultate din
activităţile de utilizare a energiei nucleare în scopuri paşnice. Confonn art. 3 lit. d) din
Legea nr. 703/2001, prin daună nucleară se înţelege: orice · deces sau rănire; .orice
pierdere sau deteriorare a bunurilor; orice pierdere economică rezultată din deces, rănire,
pierdere sau deteriorare a bunurilor,. neinclusă în aceste daune, dacă este suferită de o
persoană îndreptăţită să ceară despăgubiri; costul măsurilor de refacere a mediului
înconjurător deteriorat în urma unui accident nuclear, dacă deteriorarea este
semnificativă; .orice pierdere a. veniturilor care derivă din economie faţă de orice utilizare
a mediului înconjurător; costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate
de astfel de măsuri; orice daună economică, . alta decât cea cauzată de degradarea
mediului înconjurător, dacă este admisă de legislaţia privind răspunderea civilă.
b) Daunele nucleare a căror reparare este cerută trebuie să se probeze că au fost
cauzate de un accident nuclear. Prin accident nuclear, în sensul acestei legi, se înţelege
orice fapt sau succesiune de fapte având aceeaşi origine, care cauzează o daună
nucleară sau o ameninţare gravă şi iminentă de producere a unei astfel de daune [ari:. 3
lit. a) din Legea nr. 703/2001].
c) Răspunderea se angajează exclusiv în sarciqa operatorului instalaţiei nucleare,
· dacă se dovedeşte că accidentul nuclear care este cauza daunelor nucleare s-a produs
în acea instalaţie ori este datorat unui material nuclear care provine de la instalaţia
nucleară respectivă ori trimis acelei instalaţii nucleare. În sens generic, prin operator al
instalaţiei nucleare este desemnat titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea de activităţi
nucleare emisă potrivit legii [art. 4 alin, (3) din Legea nr. 703/2001].
d) Răspunderea faţă de victimă a mai .multor titulari de autorizaţie este. divizibilă
în măsura în care este posibil să se stabilească cu certitudine partea din daună ce

Publicată în B. Of nr. 136 din 2 noiembrie I 974.

1

Publicată în M .. Of. nr. 267 din 29 octombrie 1996, modificată prin O.U.G. nr. 204/2000,
2

publicată în M. Of. nr. 589 din 21 noiembrie 2000 şi, apoi, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 384/200 I, publicată în M. Of nr. 400 din 20 iulie 200 l.
3
Publicată în M. Of. nr. 818 din 19 decembrie 200 I.
4
A se vedea: L. Pop, Răspunderea civilă pentru daunele nucleare, în Dreptul nr. 7/2002,
pp. 56-61; L.R. Boilă, op. cit., pp. 468-475. · ·
 548 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

revine fiecăruia; aturici când această determinare nu este posibilă, răspunderea lor este
solidară [art. 4 alin. (4) dirt Legea nr. 703/2001]. · · · ·
e) Îri ·ceea ce priveşte fundamentul, potrivit :art. 4 alin. (1 ), răspunderea pentru
daunele nucleare este de natură obiectivă, de plin drept, fără vinovăţie. Fundamentril
său obiectiv este obligaţia de garanţie, având ca suport riscul de activitate creat 1,
. obligaţie care revine. operatorului; adică titularului autorizaţiei pentru desfăşurarea
activităţii nucleare. . . -. . .
f) Exonerarea de răspundere a operatorului intervine numai dacă face dovada că
dauna .nucleară este rezultatul direct al. unor acte .de conflict armat, război civil,
insurecţie sau ostilitate [art. 5 alin. (2) dinLegea nr. 703/2001]. De asemenea, art. 5
alin. (1), prevede că exonerarea de răspundere, îI1 totul sau în parte, este posibilă dacă
se face dovada că dauna nucleară a·fost cauzată exchisiv sau şi de o culpă gravă ori de ·
acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu intenţie de victima accidentului nudear. ·
g) În cazul în care două daune, uria nucleară· şi alta nenucleară, sunt cauzate de
un accident nuclear sau de un accident.nuclear împreună cu .unul sau inai multe
evenimente diferite, .dauna nenucleară este considerată, în inăsura în .care nu poate fi
separată de cea nucleară, ca fiind nucleară, cauzată exclusiv de' accidentul nuclear [art.
5 alin. (3)din aceeaşi'lege]: .· ·. . .
h) Răspunderea operatorului este limitată la cel mult echivalentUl în lei a 300
milioane D. S.T. pentru fiecare accident nucleai; atunci când în accident sunt implicate
două sau: mai.multe instalaţii nucleare ale aceluiaşi operator, el este răspunzător pentru
fiecare instalaţie în parte, până la concurenţa sumei :de mai sus [art. 8 alin. (1) Şi art. 4
alin: (5)]. . . · . . • . .
· i) Acţiunea în despăgubiri se ·prescrie. în termen âe trei ani, care începe să curgă
de la data la care victima a cunoscut sali ·trebuia să cunoască dauna şi identitatea
operatorului care răspunde ·de acea daună (art. 12). ·.Acelaşi text prevede şi două
termene de decădere din dreptul la reparaţie: unul, de 30 de ani pentru dreptulla
repararea daunelor cauzate prin decesul sau :rănirea victimei' şi altiil; de 1O ani pentru
dreptul la repararea celorlalte daune; ambele tennene curg în mod obiectiv de la data
accideritului nuclear. . . .
j) Toţi operatorii de instalaţii nucleare şi materiale nucleare·sunt obligaţi de lege
să contracteze o asigurare sau o garanţie financiară .care· să acopere răspunderea civilă
'pentru daune nucleare, fiind şi. o condiţie pentru obţinerea autorizaţiei în scopul
· desfăşurării de activităţi nucleare. . .. ··
· k) Sumele pe care le primeşte victima în cadrul raporturilor de asigurare de
persoane, .de asigurări sociale, de securitate socială sau pentru accidente de muncă sau
boli· profesionale nu au funcţie de 'despăgubiri· şi deci se ·cumulează cu reparaţia
integrală pe care i-o datorează operatorul răspunzător de dauna nucleară. ·
· l) · Operatorul de ·.activităţi nucleare• răspunzător, · după .ce a acordat reparaţia
cuvenită victimei sau victimelor, are acţiune în regres împotriva propriilor salariaţi sau
a altor persoane în trei situaţii: dacă dreptul de regres a fost stipulat într-un contract;

'·A se vedea: L. Pop, op. cit., p. 58; L.R. Boilă, op. cit., p. 471. ·
2
·D.S.T. ·înseamnă prescurtarea sintagmei ,;drepturi speciale de tragere", care este unitatea de
contabilitate definită şi utilizată de Fondul Monetar Internaţional pentru propriile operaţi.uni financiare.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 549
dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu intenţia de a
cauza o daună nucleară. De asemenea, dreptul la acţiunea în regres .este recunoscut
împotriva Statului în acele ipoteze şi în limita sau în măsura în care a alocat sume de
bani din fondurile publice în scopul acoperirii daunelor nucleare în .condiţiile
prevăzute de art. 8 din Legea nr. 703/2001. ·
În final este necesar să se reţină că nimeni nu are dreptul să fie despăgubit în
temeiul acestei legi dacă dauna nucleară i-a fost reparată deja în temeiul unei convenţii
internaţionale privind răspunderea civilă pentru daune nucleare; în caz contrar, s-ar
îmbogăţi fără justă cauză.

Secţiunea a 6-a
Răspunderea civilă medicală

393. Reglementare. Răspunderea civilă medicală este supusă unei reglementări

proprii, în titlul XV din Legea nr. 9512006 privind refonna în domeniul sănătăţii 1, art.
642-648, titlu alcătuit din două capitole. Primul capitol conţine dispoziţii referitoare la
răspunderea civilă a personalului medical (art. 642-643), iar al doilea capitol este
consacrat răspunderii civile a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare,
aparatură, dispozitive medicale şi medicamente. Aceste prevederi legale speciale se
întregesc cu dispoziţiile Codului civil român care reglementează răspunderea civilă.
De asemenea, în materie sanitară, mai trebuie avute în vedere: Legea nr. 46/2003
privind drepturile pacientului2; Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind
organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale3 şi Legea nr. 487/2002 a sănătăţii
mintale şi protecţiei persoanelor cu tulburări psihice4 . La acestea se mai adaugă, fiind
incidente în materie, şi alte reglementări, cuprinse în: Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate (care a abrogat Legea nr. 145/1997 referitoare Ia asigurările
5

sociale de sănătate); Legea nr. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi

organe umane 6 • · · . ·

Din examinarea dispoziţiilor acestor acte normative rezultă. că în · cadrul

răspunderii civile medicale este necesar să deosebim între răspunderea civilă a
personalului medical pentru malpraxisul medical şi răspunderea civilă a furnizorilor de
servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente.
Orice încercare de prezentare chiar sumară a specificului acestei răspunderi civile

Publicată în M. Of nr. 372 din 28 aprilie 2006, modificată, rectificată şi completată succesiv prin
1

numeroase acte nonnative ulterioare, îndeosebi prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului.
Publicată în M. Of nr. 51 din 29 ianuarie 2003.
2
· ·
3
Republicată în M. Of nr. 568 din I august 2002 şi modificată prin ordonanţe de urgenţă şi legi
succesive.
Publicată în M. Of nr. 589 din 8 august 2002.
4
5
Publicată în M. Of nr. 838 din 20noiembrie 2002.
Publicată în M. Of nr. 8 din 13 ianuarie 1998, modificată prin Legea nr. 39/2003 privind
6

prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în M. Of nr. 50 din 29 ianuarie 2003.

550 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

necesită, în prealabil, rezolvarea problemei calificării sale juridice. Ce fel de răspun­

dere civilă este: delictuală, contractuală sau specială?

394. Calificarea juridică a răspunderii civile medicale. Problema calificării

răspunderii civile medicale a fost şi este pusă în discuţie în relaţie directă· cu evoluţia
opiniilor referitoare la natura raportului juridic dintre pacient şi medic şi apoi, în unele
situaţii, între pacient şi unităţile furnizoare de servicii medicale; în funcţie de răspunsul
la acea.Stă întrebare, răspunderea civilă medicală a fost calificată diferit: delictuală sau,
dimpotrivă,· contractuală.
Doctrina juridică românească clasică, um1ând exemplul doctrinei juridice
franceze din acea vreme, împreună cu jurisprudenţa au împărtăşit soluţia potrivit
căreia răspunderea civilă medicală este o răspundere delictuală sau extracontractuală,
fundamentată pe culpa sau greşeala medicală 1 .• Maj mult, opinii de acest fel au fost
formu!ate şi susţinute şi mai recent de către unii dintre doctrinarii noştri în materie2 •
In argumentarea naturii delictuale a răspunderii civile medicale s-a afirmat că
relaţia sau raportul dintre pacient şi medic şi chiar între pacient şi furnizorul de servicii
medicale este, înprincipiu, extracontractual, mai ales în cazul în care asistenţa medicală
·Se acordă· de un ser\riciu sau în cadrul unui serviciu medical public, aparţinând Statului3;
în acest din unnă caz, nu poate fi vorba de un
contract, deoarece pacientul nu-şi alege
medicul, el doar.cere sau·consimte săi se acorde îngrijirile medicale necesare. Mai mult
decât atât, prejudiciile cauzate pacienţilor constau ·în prejudicii corporale; or, viaţa,
sănătatea, integritatea fizică şi psihică nu pot face obiectul unui contract şi dacă totuşi
asemenea acte juridice s-ar încheia, ele trebuie socotite nule, deoarece convenţiile nu pot
avea ca obiect lucruri care nu se află în circuitul civil4 ; aşadar, fiecare om are un drept
exclusiv şi absolut asupra persoanei sale.
Într~o variantă a acestei opinii, alţi autori au încercat să rezolve problema făcând
deosebire între situaţia în care asistenţa sanitară se acordă în reţeaua sanitară de stat,
adică publică, sau în cadrul fonnelor private de exercitare· a medicinii; în prima
ipoteză, s-a. spus că răspunderea civilă medicală este delictuală, neavând la bază un
raport Civil contractual; dimpotrivă; în cazul formelor private de exercitare a medicinii,
răspunderea civilă medicală este contractuală deoarece suntem în prezenţa unui
contract civil de asistentă medicală5 •
În cea de a doua 'opi~ie, mod~mă se apreciază că răspunderea civilă medicală
este,. în principiu, ·.o răspundere contractuală6 •. În susţinerea acestei afirmaţii se
1
A se vedea D. Alexandresco, op. cit., tomul V, Tipografia Naţională, laşi, 1898, pp. 442-444.
2
A se vedea: I.M. Anghel, Fr. Deal<; M.F. Popa, op. cit., pp. 399-340; R. Ozun, E. Poenaru, Medic,
societate, răspundere. Responsabilitatea profesională şi socială a medicului, ed. a 2-a, Ed. Medicală, Bucureşti,
1977, p. 140; E. Lupan, Raporturile juridice de protecţia mediului de viaţă al populaţiei, în Dreptul nr. 12/1997,
pp. 7-15; A. T. Moldovan, Tratat de drept medical, Ed. Ali Beck, Bucureşti, 2002, p. 373.
3
A se vedea C. Jugastru, Repararea prejudiciilor nepatrimoniale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
200 l, p. 204.
4
A se vedea l.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit., p. 402.
5
A se vedea: I. Albu, Răspunderea civilă contractuală pentru prejudiciile nepatrimoniale (daunele
morale), în Dreptul nr. 8/1992, p. 32; I.FI. Popa, Răspunderea civilă medicală, în Dreptul nr. 1/2003, p. 46.
6
A se vedea: fi_, I. Mangu, Ma/praxisul medical. Răspunderea civilă medicală, Ed. Wolters
Kluwer, Bucureşti, 2010, pp. 116-245; G.A. Năsui, Ma/praxisul medical. Particularităţile răspunderii
FAPTELE JURIDICE ILICITE 551
consideră că asistenţa medicală se acordă aproape întotdeauna, cu unele excepţii, în
baza unui contract civil de prestări de servicii medicale, care generează în sarcina
medicului o sumă de obligaţii, unele prevăzute expres şi imperativ de lege; obligaţia
legală tipică de acordare a îngrijirilor medicale este o obligaţie de mijloace. Conţinutul
contractului de fumizare de servicii medicale este prestabilit de lege, fiind considerat
un contract de adeziune 1•
În câteva studii recente, este respinsă cu hotărâre opinia potrivit căreia
răspunderea civilă medicală este de natură contractuală; astfel, se arată că între pacient
şi medic sau furnizorul de servicii medicale nu se realizează un acord de voinţe care să
poată fi calificat contract; exprimarea consimţământului informat al pacientului nu
echivalează cu un acord contractual, fiind doar un act individual de acceptare a
deciziei medicale, în cunoştinţă de cauză2 • Aşadar, obligaţiile medicului nu sunt
obligaţii contractuale, ci obligaţii profesionale reglementate expres prin dispoziţii
legale3 • În final, se conchide că răspunderea medicală nu este nici contractuală şi nici
delictuală; în_această viziune, ea este o răspundere profesională specifică şi intervine
pentru prejudiciile cauzate pacienţilor prin eroare profesională, adică medicală, eroare
care constă în neîndeplinirea obligaţiilor profesionale4 , cum sunt: obligaţia de îngrijire
a pacientului, obligaţia de informare, obligaţia de securitate, obligaţia de confi-
denţialitate etc.
Având în vedere evoluţiile - legislative, doctrinare şi jurisprudenţiale - în
domeniul activităţii medicale atât în ţara noastră, cât mai ales în spaţiul european,
înclinăm să credem că răspunderea civilă medicală pentru prejudiciile cauzate
pacienţilor este mai degrabă o răspundere civilă specială care se circumscrie sferei
răspunderii profesionale sau a profesioniştilor. Aceasta indiferent că raporturile
juridice dintre medic şi pacient ori furnizorul de servicii medicale şi pacient sunt de
natură contractuală sau extracontractuală, adică legală. Recunoaştem că de cele mai
multe ori serviciile medicale sunt acordate pacienţilor în temeiul unui contract. Numai
că drepturile pacienţilor şi obligaţiile personalului medical şi a furnizorilor de servicii
medicale în majoritatea lor, avem în vedere pe cele mai relevante, sunt prevăzute şi se
nasc direct din normele imperative ale legii5 . Astfel, drepturile principale ale

civile med;cale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, pp. 109-!51; I. Turcu, Dreptul sănătăţii. Frontul
comun al medicului şi juristului, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010, p. 158.
1
A se vedea G.A. Năsui, op. cit„ p. 121.
A se vedea: L.R. Boilă, A.C. Boilă, Natura juridică a răspunderii personalului medical în dreptul
2

român, în Dreptul nr. 5/2009, pp. 83-113; L.R. Boilă, Răspunderea profesioniŞtilor în domeniul medical -
o nouă ipoteză de răspundere civilă, în PR nr. 7/2009, pp. 53-70; L.R. Boilă, Discuţii privitoare la natura
juridică a răspunderii civile a mediculuifaţă de pacientul său, în Dreptul nr. 2/2011, pp. 81-118.
3
A se vedea L.R. Boilă, op. cit„ pp. 107-117.
4
Idem, pp. 83 şi 118.
5
Nu este de ignorat şi opinia unui tânăr autor care recent, în încercarea de a soluţiona problema
naturii juridice a răspunderii civile a medicului, face o distincţie utilăJntre raportul juridic dintre medic şi
pacient în sistemul privat de sănătate şi sistemul public de sănătate. ln ce priveşte prima situaţie, autorul
consideră că între medic şi pacient se încheie un contract de drept privat, iar răspunderea pentru
malpraxisul medical este civilă contractuală; dimpotrivă, în spaţiul sistemului public de sănătate, serviciul
medical se prestează în temeiul unui contract administrativ, ceea ce ar însemna că şi răspunderea în cauză
este de drept administrativ (a se vedea L Vida-Simiti, Natura juridică a răspunderii civile a medicului, în
Dreptul nr. 8/201 O, pp. 113-133).
552, TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL.OBLIGAŢIILE

pacienţilor sunt reglementate în cuprinsul Legii nr. 46/2003 1, dintre care reţinem cu
deosebire~ dreptul la tratament şi îngrijiri medicale, rară discriminare, până la
vindecare, ameliorarea sănătăţii sau până la ultima clipă a vieţii; dreptul la infommre
medicală; dreptul de a refuza ori. opri o intervenţie medicală; dreptul la confiden-
ţialitatea informaţiilor şi protecţia vieţii private etc. De asemenea, dintre obligaţiile·
principale ale medicului faţă de pâcienţi, prevăzute de legislaţia în vigoare, amintim:
obligaţia de acordare a îngrijirilor medicale în vederea vindecării sau ameliorării stării
de sănătate, care . este considerată. obligaţie principală; obligaţia de informare a
paCientului; obligaţia de consiliere a pacientului; obligaţia de securitate; obligaţia de
confidenţialitate etc. Cel puţin unele dintre aceste obligaţii, dacă nu chiar majoritatea,
sunt supuse unui proces de „decontractualizare"' fenomen care se constată a fi prezent
şi în cazul obligaţiilor altor categorii de profesionişti, cum sunt: comercianţii, avocaţii,
notarii publiCi. etc. Este ·vorba ţără îndoială de obligaţii care sunt impuse de lege
diferiţilor profesionişti, în cazul de faţă .medicilor şi .furnizorilor de servicii medicale,
şi care simt definite uneori făcând abstracţie de ·natura contractuală sau
extracontractuală a. raporturilor juridice dintre acei profesionişti şi alte persoane, în
calitate de beneficiari ai bunurilor şi serviciilor fumizate, care trebuie să fie apăraţi şi
protejaţi în mod special., · ·
În concluzie, aşa cum s-a afirmat în doctrina de specialitate, regimul răspunderii
civile medicale transcede . distincţia tradiţională dintre răspunderea delictuală şi
răspunderea contractuală2 , precum şi aceea dintre răspunderea civilă şi ·oricare altă
răspundere patrimonială3 • Dimpotrivă, suntem în prezenţa unei răspunderi speciale
pentru prejudiciile cauzate pacienţilor, care se circumscrie sferei aşa-zisei „răspunderi
civile profesionale" sau a profesioniştilor4 , într-un cuvânt, ea se numeşte răspundere
civilă medicală.

·395. Răspunderea civilă a personalului medical pentru malpraxis. Este

reglementată ;în art: 642-643 dm Legea nr. ·95/2006 privind refonna în domeniul
sănătăţii. Din analiza textelor legale rezultă unnătoarele:
a) răspunderea se angajează în sarcina personafolui medical. Conform art. 642
alin. (1), lit. a), fac parte din personalul medical: medicul, medicul dentist, fannacistul,
asistentul medical şi inoaşa care acordă servicii medicale;
. b) răspunderea personalului medical se angajează pentru malpraxisul medical.
Potrivit art. 642 alin. (1) lit. b) prin malpraxis se înţelege eroarea profesională săvârşită
1
Legea nr. 46/2003 a drepturilor paciei1tului, publicată în M. Of. nr. 51 din 29 ianuarie 2003.
Pentru analiza acestor drepturi, a se vedea I.FI. Popa, LM. Harosa, Discuţii în legătură cu Legea
nr. 4612003 privind drepturile pacientului, în Dreptul nr. 8/2003, p. 5. . . .
2
A se vedea: L.R. Boilă, AC: Boilă, op. cit„ pp. 83~113; L.R. Boilă, Răspunderea profesioniştilor
în domeniul medical- o nouă ipoteză de răspundere civilă, op. cit., pp. 53-70; idem, Răspunderea civilă
delictuală subiectivă, op. cit., pp. 340-418; idem, Discuţiiprivitoare la natura juridică a răspunderii civile
a mediculuifaţă de pacientu/ său, în Dreptul nr. 2/2011, pp. 81-118.
3
. A se vedea Droit civil, sous la direction de Chr. Larroumet, Les ob/igations. La responsabilite
civile extracontractuelle, tome I, 1re .edition, par M. Bacache-Gibeili, Economica, Paris, 2007, p. 694.
•
4
A se vedea Ph. Le Toumeau, Responsabilite civile professionnelle, Dalloz, 2005, p. 11 şi unn.
Pentru doctrina· noastră, a se. vedea L:R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală subiectivă, op. cit.,
pp. 310-388.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 553

în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatQare de prejudicii

asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a
furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice;
c) personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile cauzate din eroare prin
acte individuale săvârşite în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau trata1nent,
indiferent că eroarea s-a obiectivat în neglijenţă, imprudenţă sau cunoştinţe medicale
insuficiente în exercitarea profesiunii; de asemenea, va răspunde şi pentru: prejudiciile
cauzate prin nerespectarea jndatoririlor prevăzute· de lege privind confidenţialitatea,
consimţământul informat1 şi obligativitatea acordării asistenţei medicale; prejudiciile
cauzate prin depăşirea limitelor competenţei în exercitarea profesiei, cu excepţia
cazurilor de urgenţă atunci când nu există disponibil personal medical care are
competenţa necesară [art. 642 alin. (2)-(4)];
d) în cazul în care malpraxisul apare într-un act medical în care sunt implicate
două sau mai multe persoane, răspunderea se angajează în sarcina tuturor, proporţional
cu gradul de vinovăţie a fiecăruia [art. 643 alin. (1)]; ·
e) personalul·. medical nu este răspunzător pentru prejudiciile produse în
exercitarea profesiunii în două situaţii:
- când acestea· se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu
echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse,
complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi
tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor ·şi dispoziţiilor
medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite; aşa cum vom vedea, în majoritatea
acestor cazuri, răspunderea pentru prejudiciile cauzate pacienţilor se angajează în
sarcina furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive
medicale şi medicamente;
- când acţionează cu bună-credinţă în· situaţii de urgenţă cu respectarea
competenţei acordate [art. 643 alin. (2) Legea nr. 9512006].
Condiţiile generale şi speciale ale răspunderii civile a personahilui medical,
precum şi cauzele care exclud angajarea acestei răspunderi sunt amplu şi temeinic
analizate în doctrina recentă de specialitate2 •· · · · . · ·

396. Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale

sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente. Regulile aplicabile
acestei răspunderi îşi au sediul legal în art. 644-648 din Legea nr. 9512006.
Din economia textelor de lege rezultă că sunt reglementate · trei ipoteze ·de
răspundere a furnizorilor de servicii medicale : răspunderea pentru fapta· proprie,
3

răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia (prepuşi,·asociaţi, subfumizori

de servicii medicale etc.) şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele unor
produse, echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi materiale
sanitare. · ·

Pentru o analiză temeinică a problemei neîndeplinirii obligaţiei privitoare la consimţăm~tul infonnat, a

1

se vedea E. Florian, Discuţii în legătură cu răspunderea civilă a personalului medical pen/171 neîndeplinirea
obligaţiei privitoare la consimţământul infonnat al pacientului, în Dreptul nr. 9/2008, pp. 30-47. · ·
2
A se vedea: F.I. Mangu, op. cit., pp. 249-564; GA. Năsui, op. cit., pp. 163-234.·
3
A se vedea F.I. Mangu, op. cit., pp. 565-700.
 554 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

A. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie. Art. 644

alin. (1) Legea nr. 95/2006 prevede că unităţile sanitare publice şi private, în calitate
de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru
prejudiciile cauzate în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, atunci când
acestea sunt consecinţa:
a) infecţiilor nosocorniale, adică infecţii contractate· în unitatea furnizoare de
servicii medicale; o astfel de infecţie este urmarea neîndeplinirii obligaţiei de
securitat~. faţă de pacientul în cauză, obligaţie care este considerată de rezultat.
Răspunderea nu se va angaja atunci când se dovedeşte că la originea infecţiei se află o
cauză externă care nu a putut fi controlată (fapta unui terţ, fapta victimei sau forţa
majoră);
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medic.ale folosite în mod
abuziv, .fără· să fi fost reparate. Unitatea ,sanitară are obligaţia .de a folosi numai
dispozitive şi aparatură medicală care sunt sigure;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medica-
mentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de
valabilitate a acestora;
d). acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare,
substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, !ară asigurarea prevăzută de lege;
subcontractării de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori tără asigurare de
răspundere civilă în domeniul medical.
Toate aceste situaţii sunt considerate încălcări ale obligaţiei legale de securitate
pe care furnizorii de servicii medicale o au faţă de pacienţi; mai mult decât atât este
vorba de obligaţii de rezultat absolute, a căror nerespectare atrage după sine angajarea
răspunderii civile obiective pentru prejudiciile cauzate pacienţilor 1 •
De asemenea, unităţile sanitare publice şi private mai răspund în regim de
răspundere pentru fapta proprie şi atunci când prejudiciile sunt cauzate pacienţilor prin
nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii respective (art. 645 Legea nr.
95/2006).
B. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate pacienţilor prin fapta altuia.
Această răspundere este alcătuită din răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta
prepuşilor furnizorului de servicii sanitare în condiţiile prevăzute de art. 1373 C civ. şi
răspunderea penfn:l prejudiciile cauzate de persoanele cărora furnizorul de servicii
medicale le-a încredinţat voluntar executarea obligaţiilor sale faţă de pacienţi, cum
sunt:. subcontractantii
' , .la anumite activităti
, . ori asociatii 2 medicale. (art. 1519 C. civ.
coroborat cu prevederea art. 647 din Legea nr. 95/2006) . .
.Nu.· ne propunem şi .nici nu este necesar. să analizăm răspunderea unităţilor
sanitare publice. sau private pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia, .deoarece i se
aplică mutatis mutandis normele dreptului comun al răspunderii civile pe care le-am
abordat pe larg la locul potrivit:
· C. Răspunderea pentru defectele echipamentelor şi dispozitivelor medicale, sub-
. stanţelor medicamentoase şi materialelor sanitare3• Art. 646 din Legea nr. 95/2006

1
Pentru detalii, a se vedea Fl. l. fyfangu, op. cit., pp. 567-620.
2
Idem, pp. 621-667.
3
Idem, pp. 668-700.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 555

prevede că unităţilesanitare publice şi private, furnizoare de servicii medicale, şi

producătorii de echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi
materiale sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile cauzate pacienţilor în
activitatea de prevenţie, diagnostic şi tratament, de viciile ascunse sau defectele
acestora. Aşadar, textul legal face trimitere la reglementările din legea civilă care sunt
aplicabile într-o atare situaţie. Avem în vedere dispoziţiile privind garanţia contra
viciilor bunului vândut şi pentru buna lui funcţionare (art. 1707-1718 C. civ.) şi,
bineînţeles, Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele
generate de produsele cu defecte, la care facem trimitere. _Desigur că în materie mai
sunt incidente şi unele reglementări specifice,. cum este Hotărârea de Guvern nr.
54/2009 privind condiţiile introducerii pe piaţă a dispozitivelor medicale'.·

397. Fundamentul răspunderii civile medicale. Răspunderea civilă medicală

este, în principiu, o răspundere subiectivă, întemeiată pe vinovăţia, mai exact pe culpa
persoanei răspunzătoare2 • Urmează că pentru a obţine angajarea acestei răspunderi
pacientul ·injust prejudiciat trebuie să facă dovada culpei personalului medical sau;
după caz, a furnizorului de servicii medicale. De altfel, art. 64,2 alin. (2) din Legea nr.
95/2006 · prevede expres şi · explicit că personalul medical · răspunde civil pentrii
prejudiciile cauzate din eroare, care include şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţele
medicale insuficiente în exercitarea profesiunii; art. 642 alin. (l) lit. b) dispune că
malpraxisul este „eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical". Pnn
eroare în general se înţelege neglijenţa persoanei respective. În· schimb, eroarea
profesională în mateiie medicală are un conţinut· mult mai larg Şi. Cl;lprinde orice
greşeală săvârşită cu voie sau fără voie,. datorată, de regulă, lipsei de prudenţă şi de
diligenţă ori neştiinţei, dacă are drept consecinţe prejudicierea pacientuiui În timpul
sau în legătură cu un act medical realizat asupra lui. . · . ·· ·
Explicaţia fundamentului subiectiv al răspunderii civile medicale constă în
faptul că principala obligaţie a personalului medical, acordarea de îngrijire rrjedicală
pacienţilor, este o obligaţie de mijloace, adică de diligenţă şi· prudenţă. Medicul şi
furnizorul de servicii medicale nu garantează pacientului obţinerea rezultatului unnărit
care este vindecarea sau, după caz, ameliorarea stării de boală a pacientului. Vnnează
că răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin neobţinerea rezultatului unnărit se poate
angaja numai dacă cel prejudiciat, pacientul, dovedeşte că aceasta se datorează lipsei
de diligenţă, de prudenţă sau de pricepere a celui care era ·obligat să p~esteze serviciul
medical respectiv. ,
De la principiul răspunderii civile medicale subiective există şi unele excepţii, în .
acele situaţii în care prejudiciul a fost cauzat ca urmare a neîndeplinirii. unor obligaţii
de rezultat, cum ar fi obligaţia de securitate; în aceste ipoteze, răspunderea civilă
medicală se apreciază că este obiectivă, fără culpă; pnn urmare, culpa nu este o

Publicată în M. Of. nr. 95 din 17 februarie 2009.

1

A se vedea: L.R. Boilă, op. cit., pp. 372-375; FI.I. Mangu, op. cit„ pp. 478"500, pp. 512-528;
2

G.A. Năsui, op. cit., pp. 168-178.

 556 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
. - . . ~

condiţie necesară a existenţei răspunderii 1•

În general, se consideră că intră în această
categorie .de situaţii: răspunderea furnizorilor de servicii medicale pentru prejudiciile
cauzate . prin fapta altuia; răspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele
produselor de sănătate; răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin contaminarea cu .
sânge şi produsele sângelui; răspunderea civilă medicală pentru infecţiile nosocomiale;
răspunderea. peritru neobţinerea rezultatului în. cazul unor acte medicale ·uzuale,
curente, prezumate ca fiind lipsite de oriCe risc, cum sunt: injecţiile subcutanate,
recoltările .de sânge şi alte produse biologice în· scopul unor examene de laborator de
rutină etc. ·
2

Fundamentul de natură obiectivă al răspunderii civile medicale . fără culpă în

aceste situaţii de excepţie constă îri 'obligaţia de garanţie care are ca suport riscul
exercitării profesiilor şi activităţilor medicale. De regulă, obligaţia de· garanţie este
consecinţa existenţei uneori în sarcina personalului medical şi a furnizorilor de servicii
medicale a. unor obligaţii de securitate care fac parte din categoria obligaţiilor de
rezultaţ, Aşa se face că cei care.au astfel de obligaţii lega1e sau contractuale garantează
celor faţă de care sunt îndatoraţi că vor obţine rezultatul urmărit prin executarea lor.
De pildă, obligaţia furnizorului·. de servicii medicale de.. ·a preveni infecţiile
. nosocomi.ale este o obligaţie· de securitat~. de rezultat Neobţinerea rezultatului unnărit
pfin institllire ei, care este garantarea securităţii pacientului, face ca răspunderea civilă
să .se antreneze pentru ·repararea prejudiciului constând în· infecţia nosocomială
contractată de pacient; răspunderea .. este obiectivă, pacientul nefiind ţinut să
dovedească villovăţia sau culpa persoanei răspunzătoare.·.
Totlegat de. fundamentele răspunderii civile. medicale este posibil să fie pusă în
discuţie explicarea acesteia, cel·puţinîn ce priveşte uneleobligaţii prevăzute de lege în
sarcina personalului medical, .. curri .. este . obligaţia de informare pentru obţinerea
consimţământlllui informat al ·.pacientului, pe temeiul principiului precauţiei· şi· al
prevenţiei 3 • .

1
A se vedea: G.A. Năsui; op. cit„ pp. 234-265; Fl. I. Mangu; op.. cit„ pp. ·569-591, 640-649, 665 şi
687-688. ,.
2
A se vedea G.A. Năsui, op.
cit.; p.263 ..
3
A se vedea L.R. Boilă, op. cit„ pp. 387-388.
 Capitolul VI
EFECTELE RĂSPUNDERII CIVILE DELICTUALE.
REPARAREA PREJUDICIULUI

Sectiunea 1
'
Consideraţii generale

398. Naşterea raportului de obligaţii civile delictuale. Creanţa reparatorie.

În ipoteza în care sunt îndeplinite toate condiţiile de existenţă a răspunderii civile
delictuale reparatorii, aşa cum ele rezultă din textele noului Cod civil şi ale legislaţiei
speciale, efectul său principal constă în naşterea unui raport juridic de obligaţii între
autorul prejudiciului sau, după caz, persoana chemată de lege să răspundă şi victima
injust prejudiciată. Conţinutul juridic al acestui raport de obligaţii este alcătuit din
dreptul de creanţă al victimei la repararea prejudiciului şi îndatorirea corelativă ·a
persoanei chemată de lege să-l repare; victima este creditorul obligaţiei de.repa.rare a
prejudiciului, iar persoana răspunzătoare este debitorul acelei obligaţii. Realizarea
creanţei creditorului şi executarea obligaţiei personale a debitorului înseamnă, în
ultimă instanţă, repararea prejudiciului şi repunerea victimei în situaţia anterioară.
Dispoziţiile noului Cod civil care reglementează repararea prejudiciului în cadrul
răspunderii delictuale îşi au sediul într-o secţiune specială (art. 1381-1395, secţiunea a
VI-a, cap~tolul N, titlul II, cartea a V-a). În cuprinsul acestor reglementări sunt
obiectivate, în bună parte, soluţiile care au fost statuate în jurisprudenţa noastră şi în
doctrina de specialitate în cursul timpului, sub imperiul vechiului Cod civil, cu privire
la principiile şi criteriile care trebuie avute în vedere în diferitele cazuri şi ipoteze de
reparare a prejudiciilor injust cauzate prin fapte şi împrejurări extracontractuale.
Aceste principii, criterii, reguli şi soluţii ale jurisprudenţei au fost amplu şi creativ
analizate în doctrina de specialitate 1• Menţionăm că vechiul Cod civil nu conţinea
dispoziţii exprese speciale aplicabile efectelor răspunderii civile delictuale. Aşa se
explică faptul că problemele privind creanţa de reparare a prejudiciului cauzat unei
persoane, în afara unui raport contractual, au fost rezolvate de jurisprudenţă pe cale ·
pretoriană, precum şi de doctrina juridică care a recurs la interpretarea şi aplicarea
unor dispoziţii referitoare la materia efectelor obligaţiilor în generaI2. .

Referitor la repararea prejudiciului în cadrul răspunde1ii civile delictuale sub imperiul vechiului
1

Cod civil, a se vedea: M. Eliescu, op. cit., pp. 418-483; L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,
op. cit„ pp. 321-335; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ 2008, pp. 158-175; I. Albu, V.' Ursa, op. cit„
pp. 165-176; I. Urs, Repararea daunelor morale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pp. 29-222.
Selectiv, a se vedea: V. Ursa, Dezvoltarea de către practica judiciară a principiului reparării
2

integrale şi a principiului reparării in natură a prejudiciului, în „Contribuţia practicii judecătoreşti la

558 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

399. Momentul în care se naşte dreptul de creanţă al victimei la repararea

prejudiciului. Consecinţe juridice. Conform art. 1381 alin. (1), „Orice prejudiciu dă
dreptul la reparaţie". Dreptul la reparaţie se naşte din ziua în care prejudiciul a fost
cauzat, chiar dacă acest drept poate fi valorificat numai la o dată ulterioară [art. 1381
alin. (2)]. Într-o exprimare mai ctiprinzătoare, raportul obligaţional în conţinutul căruia
se află dreptul creditorului, :adică al celui prejudiciat, .şi. îndatorii:ea. corelativă la
reparaţie, în sarcina . persoanei răspunzătoare; se naşte ·în momentul cauzării
prejudiciului, când sunt îndeplinite şi condiţiile angajăl-ii răspunderii civile delictuale'.
Desigur că această regulă este valabilă şi se aplică numai în cazul prejudiciilor actuale.
În ceea ce priveşte prejudiciile viitoare, momentul naşterii dreptului şi respectiv
obligaţiei la repararea I.or coincide cu acda în care prejudiciul este cert, adică atunci
când este sigur că se va produce şi poate fi determinată în prezent, cel puţin
provizoriu, întinderea sa. ·
Stabilirea, prin lege a momentului naşterii dreptului la repararea prejudiciului
actual ca fiind.ziua în care el a fost cauzat prezintă importanţă practfoă deoarece, din
acel moment, sunt aplicabile, de regulă, toate dispoziţiile privilld operaţiile şi
mecanismele juridice prin care se realizea:Ză dinamica şi stingerea obligaţiilor, cum
sunt: cesiunea de creanţă, subrogaţia în drepturile creditorului prin plata datbriei,
novaţia, preluarea de datorie, compensaţia, darea în . plată; remiterea de datorie,
executarea silită şi mai ales plata datoriei - mijlocul cel mai important şi firesc de
stingere a oricărei obligaţii2 • Urmează că din momentul naşterii raportului obligaţional
dintre victimă şi persoana· răspunzătoare se pot produce şi explica, .de exemplu,
unnătoarele consecinţe juridice importante3 : · . . .
a) dacă persoana răspunzătoare sau .o terţă persoană acordă de bunăvoie
creditorului reparaţia care i se datorează„ aceasta este o plată valabilă şi, prin urmare,
cel care a făcut-o nu .poate cere restituirea pe motiv că este nedatorată sau invocând
îmbogăţirea fără jusţă cauză; . . . . . .
b) dreptul de creanţă al celui. prejudiciat şi datoria de reparare a prejudiciului se
pot transmite universal sau cu t.itlu universal; dreptul de creanţă. se poate transmite şi
cu titlu particular priri ,acte între vii şi pentru cauză de moarte; de asemenea şi datoria
se poate transmite tot cu titlu particular, în mod direct, prin preluarea de datorie de
către un terţ4, ori indirect pi:iri alte operaţii juridice, cum este novaţia sau stipuiaţia
pentru altul; · · ·

deZvoltarea principfilo; dreptillui ~ivii român", voi. 11, coordonat~r A. Ionaşcu, Ed. Acaden~iei, Bucureşti,
1978, pp. 134-170; L. Pop, Aspecte teoretice şi practice privind repararea prejudiciului prin echivalent
bănesc în cadrul răspunderii civile delictuale, în „Dinamica relaţiilor sociale, reglementate de lege
oglindită în teoria şi practica dreptului", coordonator M. Mureşan, Centrul. de ştiinţe sociale - sectorul
ştiinţe juridice - Cluj-Napoca, 1988, pp. 192-205; L.)'op, F. Ursa, Contribuţia practicii judiciare la
stabilirea unor noi criterii şi modalităţi de determinare a· întinderii reparaţiei în cadrul răspunderii civile
delictuale, în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai", Jurisprudentia nr. 2/1989, pp. 54-61.
1
A se vedea Ph. Brun, op. cit., pp. 354-355. ·
2
Aceste mijloace juridice sunt reglementate în art. 1469-1529 şi 1566-1633 C. civ. Pentru analiza
lor sub imperiul vechiului C. civ., a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, voi. I, Regimul
juridic şeneral, op. c!t., pp. 215-336 şi 439-564. . · . . . . .
. . A se vedea. I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. czt., pp. 264-265, M. Ehescu, op. elf„ pp.
468-469; Fr: Tem!, Pl1. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ pp. 842-884. .
4
Preluarea de ·datorie este o inovaţie a noului Cod civil, împrumutată în bună parte din Codul civil
german (BGB), şi este reglementată în art. 1599-1608.
\

FAPTELE JURIDICE ILICITE 559

c) creditorii victimei pot recurge la toate mijloacele juridice de conservare a

gajului lor general, cum este acţiunea oblică, şi promova chiar acţiunea pauliană sau în
inopozabilitatea actelor de înstrăinare a creanţei încheiate în. frauda drepturilor şi
inte~eselor creditorului care o exercită;
d) debitorul obligaţiei de reparare este de drept pus în întârziere cu toate
consecinţele pe care aceasta le antrenează [art. 1523 alin. (2) lit. e) C. civ.];
e) creditorul are la dispoziţie acţiunea în justiţie pentru condamnarea persoanei
răspunzătoare la repararea integrală a prejudiciului, adică la plata creanţei sale, atunci
când cel obligat refuză să o facă în mod voluntar;
f) în caz de conflict de legi în timp, se va aplica legea în vigoare la momentul
naşterii dreptului şi respectiv îndatoririi de reparare a prejudiciului conform
principiului constituţional al neretroactivităţii legilor. ·

Sectiunea
, a 2-a
Pluralitatea de persoane răspunzătoare pentru unul şi acelaşi
prejudiciu. Răspunderea solidară. Raporturile dintre
codebitorii solidari (art. 1382-1384 C. civ.)

400. Pluralitatea de persoane răspunzătoare. Răspunderea solidară. În

situaţia în care pentru repararea unui prejudiciu răspund în acelaşi timp două sau mai
multe persoane, indiferent că sunt chemate să răspundă pentru fapta proprie, în calitate
de autori, sau pentru fapta altuia - persoane care au obligaţia de a supraveghea pe
autorul prejudiciului care este un minor sau interzis judecătoresc, ~omitenţi - art. 1382
C. civ. dispune că răspunderea lor este solidară faţă de victimă. In acest sens, textul
prevede expres şi explicit: „Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi în
solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat". Fonnularea este superioară şi diferită în
raport cu reglementarea similară din art. 1003 al vechiului Cod civil, care dispunea că
sunt ţinute în solidar pentru despăgubire persoanele cărora le este imputabil delictul
sau cvasidelictul, text care a dat naştere la discuţii şi controverse referitoare .la
domeniul său de· aplicare 1; această împrejurare i-a determinat pe unii autori de
prestigiu să admită existenţa şi în dreptul nostru, după exemplul dreptului francez, a
categoriei obligaţiilor in solidum, în toate cele trei cazuri speciale de răspundere pentru
fapta altuia care erau reglementate în art. 1000 alin. (2)-(4) din vechiul Cod civil .
Faţă de cele arătate este de reţinut că art. 1382 C. civ. consacră expres un caz de
solidaritate pasivă legală3 • Formularea textului, îh opinia noastră, este insuficient de

A se vedea: C. Stătescu, Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoan~. op. cit.,
1

p. 155-158; I. Lulă, Discuţii în legătură cu interpretarea şi sfera de aplicare a art. 1003 din Codul civil, în
„Contribuţii la studiul răspunderii civile delictuale'', Ed. Cordial, Cluj-Napoca, 1997, pp. 189-209.
2
Selectiv, a se vedea: R. Petrescu, Cu privire la particularităţile obligaţiilor in so/idum, în RRD
nr. 12/1968, pp. 85-87; M. Eliescu, op. cit., p. 306; A. Ionaşcu, op. cit., p. 95; L. Pop, Tratat de drept civil.
Obligaţiile, vol. I, Regimul juridic general, op. cit., pp. 199-204. Împotriva acestei calificări, a se vedea:
C. Stătescu, op. cit.. pp. 153-158; I. Lulă, op. cit., pp. 191-209. Ultimul punct de vedere a fost împărtăşit
de jurisprndenţă.
Solidaritatea pasivă este reglementată în art. 1443-1460 C. civ. Pentrn analiza solidarităţii pasive
în reglementarea vechiului Cod civil, a se vedea L. Pop, op. cit., pp. 171-19 l.
560 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

clară şi precisă, în sensul că sunt obligaţii în solidar să repare prejudiciul injust cauzat
victimei „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă". Numai că răspunderea
solidară în mod evident nu se limitează şi nu poate fi limitată doar la persoanele care
răspund pentru o faptă prejudiciabilă; un prejudiciu poate fi cauzat şi de două sau mai
multe fapte care se săvârşesc succesiv sau simultan, cum este cazul instigatorilor,
complicilor, tăinuitorilor etc. De aceea, apreciem că dispoziţia în cauză trebuia să fie
formulată în ·sensul că sunt ţinuţi în solidar „cei care răspund pentru unul şi acelaşi
prejudiciu" în loc de „cei care răspund pentru aceeaşi faptă prejudiciabilă".

401. Raportllrile dintre codebitorii solidari. Dreptul de regres (art. i382-1384

noul 1383 şi 1384 sunt reglementate raporturile dintre cei care
C. civ.). În textele art.
răspund în solidar faţă de victimă,· precum şi ·condiţiile şi limitele în care este
recunoscut şi poate fi exercitat dreptul de regres al unuia dintre codebitori care a
suportat reparaţia datorată împotriva celuilalt sau celorlalţi.
Art. 1383 dispune că între cei care răspund solidar, sarcina reparaţiei se împarte
proporţional cucontribuţia fiecăniia fa cauzarea prejudiciului iar, atunci când aceasta
nu este posibilă, proporţional cu vinovăţia, adică cu intenţia sau gravitatea culpei;
atunci când aceste două criterii nu pot fi aplicate, finalmente, sarcina reparării va fi
repartizată în mod egal, prezumându-se că fiecare a contribuit în aceeaşi măsură la
producerea prejudiciului cauzat victimei 1•
În ipoteza în care unul dintre cei obligaţi în solidar a suportat voluntar sau silit
reparaţia datorată victimei, el are dreptul de a exercita regresul împotriva celuilalt
codebitor sau celorlalţi codebitori, după împrejurări, pentru a recupera respectiva
reparaţie de la aceştia, mai· puţin partea care cade în sarcina sa, stabilită potrivit
criteriilor arătate mai sus [art. 1384 alin; (4)]. Aşadar, între codebitorii solidari nu
există solidaritate; ea este prezentă exclusiv în raporturile dintre codebitori şi victima
prejudiciată.
Repartizarea suportării în final a reparaţiei între codebitorii solidari, aşa cum am
prezentat-o, este modificată îil cazul în care unul sau unii dintre ei sunt insolvabili.
Art. 1457 alin. (1) C. civ., aplicabil solidarităţii pasive în general, dispune: „Pierderea
ocazionată de insolvabilitatea unuia dintre codebitorii solidari se suportă de. către
ceifalţi codebitori în proporţie cu partea din datorie ce revine fiecăruia din ei". Aşadar,
partea codebitorului insolvabil, în raportllrile dintre codebitori, se împarte între ceilalţi
proporţional cu partea fiecăruia din datorie. Explicaţia este simplă, în sensul că, într-o
atare ipoteză, ar fi nedrept ca debitorul care a reparat prejudiciul pentru toţi să suporte
singur pierderea ce rezultă din insolvabilitatea unuia sau unora dintre codebitori2.
Dreptul de regres al codebitorului solidar, atunci. când el este o persoană
chemată de lege să răspundă pentru fapta altuia şi a suportat sarcina reparaţiei la care
victima prejudiciată era îndreptăţită, de această dată, spre deosebire de vechiul Cod
civil, beneficiază de o reglementare expresă în textul art. 1384 alin. (1)-(3) C. civ.
1
Art. 1456 alin: (2) C. civ. prevede: „Părţii~ ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind
egale; dacă din ·convenţie, lege sau alte împrejurări nu rezultă contrariul". Dispoziţia se aplică în
raporturile dintre debitori, indiferent de originea solidarităţii pasive.
2
A se vedea L. Pop, op. cit., p. 187.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 561

Astfel, confonn alin. (1) din acest articol, ori de câte ori se dovedeşte că sunt întrunite
condiţiile răspunderii delictuale proprii a autorului faptei ilicite şi prejudiciabile - un
minor, persoană pusă sub interdicţie, prepus - cel care a răspuns pe1itru prejudiciul
cauzat prin acea faptă - persoană care avea obligaţia de a-l supraveghea pe autorul
acelui prejudiciu sau, după caz, comitentul - are posibilitatea să se întoarcă în regres
împotriva celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Mai mult decât atât, exercitarea
dreptului de regres este imperativ obligatorie în sarcina Ministerului Finanţelor
Publice în ipoteza în care cel care a reparat prejudiciul, în calitate de persoană
răspunzătoare, este Statul; desigur că acţiunea în regres, în acest caz, se va promova
împotriva autorului faptei ilicite şi prejudiciabile (de pildă, autorul erorii judiciare) şi
va putea fi admisă numai dacă acesta este răspunzător, potrivit legii speciale, pentru
producerea acelui prejudiciu [art. 1384 alin. (2)] 1•
Art. 1384 alin. (3) C. civ. rezolvă o problemă care, din lipsă de reglementări, sub
imperiul vechiului Cod civil, a dat naştere la soluţii doctrinare şi jurisprudenţiale .
diferite şi neunitare; avem în vedere situaţiile în care un prejudiciu este cauzat prin
faptele a două sau mai multe persoane pentru care sunt chemate să răspundă
civilmente persoane diferite; în alţi termeni, pentru acel prejudiciu nu există una şi
aceeaşi persoană răspunzătoare, cum este de pildă ipoteza în care un prejudiciu este
cauzat de doi sau mai mulţi prepuşi care au comitenţi diferiţi 2 • Din economia acestui
text, coroborat cu prevederea art. 1382, rezultă că oricare dintre acele persoane
răspunzătoare poate fi obligată să repare prejudiciul su~erit de victimă, toate fiind
ţinute să răspundă civilmente în solidar pentru reparaţie. Aşa se face că dacă
prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunzător pentru fapta
uneia dintre ele, a plătit despăgubirea se poate întoarce cu acţiune în regres împotriva
celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, dacă este cazul, ·
împotriva celor care răspund pentru acestea [art. 1384 alin. (3), prima frază]. Astfel,
faţă de victimă, persoanele care răspund pentru un prejudiciu cauzat prin faptele altora,
împreună cu alţii, sunt obligate la reparaţie în solidar, fie cu celelalte persoane care au
contribuit la producerea prejudiciului, fie, dacă este cazul, cu cei care răspund pentru
faptele acelor persoane. În schimb, în raporturile dintre cei obligaţi la reparaţie,
indiferent că este vorba de persoanele care răspund pentru fapta proprie ori pentru
fapta altuia, nu există solidaritate pasivă. Astfel că art. 1384 alin. (3), fraza finală,
prevede că regresul celui care a suportat reparaţia este limitat la ceea ce depăşeşte
partea ce revine persoanei pentru care se răspunde şi fără a depăşi partea din
despăgubire ce revine fiecăreia dintre persoanele împotriva cărora se exercită regresul.

1
Apreciem că această reglementare este aplicabilă în două ipoteze de răspundere a statului:
răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative ilegale. (Legea nr. 554/2004); răspunderea
pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare (Legea nr. 303/2004 şi art. 504-507 C. pr. pen.). Pentru
calificarea acestor cazuri de răspundere, în sensul că este vorba de o răspundere a statului pentru fapta
proprie sau, dimpotrivă, pentru fapta altuia, a se vedea L.R. Boilă, Răspunderea civilă delictuală
subiectivă, op. cit., pp. 367-430 şi bibliografia la care face trimitere în notele de subsol.
A se vedea: C. Stătescu, op. cit., pp. 161-163; R. Sanilevici, Caracterul răspunderii pentru
2

pagubele cauzate prin faptele prepuşilor a două organizaţii socialiste, în RRD nr. 9/1975, p. 7 şi urm.;
L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., pp. 281-282.
562 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Secţiunea a 3-a
Principiile care guvernează dreptul şi Îndatorirea corelativă
de reparare a prejudiciului

402. Enunţare. Principiile care generează repararea prejudiciului, sub imperiul

dispoziţiilor vechiului Cod civil, au fost cunoscute şi analizate ca fiind principii ale
întregii răspunderi civile, cu deosebire ale răspunderii delictuale. În legătură cu
numărul acestor principii şi fonnularea lor nu a existat o unanimitate de păreri. În ceea
ce ne priveşte, am susţinut că este vorba de două principii incontestabile: principiul
reparării integrale a prejudiciului şi principiul reparării în natură a prejudiciului 1•
Existenţa principiului reparării integrale a prejudiciului a fost dedusă din interpretarea
unor texte ale vechiului Cod civil, dar rolul hotărâtor în consacrarea, fonnularea lui şi
detenninarea conţinutului său l-a avut jurisprudenţa2 • În schimb, în vechiul Cod civil
nu a existat nicio prevedere care să consacre expres celălalt principiu, constând. în
repararea în natură a prejudiciului; de aceea, el a fost o creaţie pretoriană, adică a
practicii judiciare care a statuat că rezultă din însăşi esenţa răspunderii civile
reparatorii, care înseamnă, în realitate, ·repararea în întregime a prejudiciului injust
cauzat altuia, iar pentru a fi integrală; reparaţia este necesar. să se acorde pe cât posibil
în natură, cum este de exemplu restituirea bunului sustras, înlocuirea bunului distrus
ori reparaţiile tehnice ale unui bun etc. 3
Noul Cod civil consacră expres existenţa acestor două principii cunoscute,
recunoscute şi necontestate de doctrina de specialitate şi de jurisprudenţă...

403:' Principiul reparării integrale a prejudiciului. Se referă la stabilirea

întinderii reparaţiei datorate de. persoana răspunzătoare şi se aplică reparării tuturor
prejudiciilor,· cu deosebire a celor materiale. El este consacrat expres în art. 1385
C. civ., care în alineatul 1 dispune: „Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se
prevede altfel". Pentru ca reparaţia să fie integrală este necesar să fie înlăturate toate
consecinţele dăunătoare ale faptei ilicite sau împrejurării care le-a generat, în scopul
repunerii victimei în situaţia anterioară (restitutio inintegrum).· Aşa cum am arătat, sub
imperiul vechiului Cod civil, existenţa acestui principiu, admisă în unanimitate de
doctrină şi jurisprudenţă, era implicită, fiind dedusă din textele art. 998-999 şi
art. 1084; în acest din unnă articol se prevedea că daunele-interese care erau datorate
creditorului „cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost
lipsit ... ", considerându-se că se aplică deopotrivă răspunderii contractuale şi celei
delictuale.
Repararea integrală presupune cu necesitate ca în primul rând să fie stabilită·
întinderea prejudiciului cert. Un prejudiciu este cert atunci când existenţa lui este

1
A se vedea: V. Ursa, op. cit., pp. 134-168; C. Stătescu, C. Bîrsari, op. cit., pp. 159-162; L. Pop,
Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor; op. cit., pp. 166cl69.
2
A se vedea: M. Eliescu,. op. cit., pp. 92-95; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 154-155; L Pop,
op. cit., p. 204. .
3
A se vedea V. Ursa, op. cit., pp. 160-168.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 563
sigură, neîndoielnică şi, totodată, poate să fie evaluat în prezent. Sunt certe toate
prejudiciile actuale, adică acelea care s-au produs în totalitate până la momentul în
care se solicită repararea lor. De asemenea, sunt certe şi prejudiciile viitoare care, deşi
încă nu s-au produs, este sigur că se vor produce, putând fi evaluate pe bază de
elemente îndestulătoare 1 • Aşa de pildă, atunci când victima unei fapte ilicite a rămas
cu o incapacitate de muncă permanentă, prejudiciul este cert, deşi o bună parte din el
se va produce în viitor2 • Aşadar, certitudinea unui prejudiciu viitor se defineşte atât
prin existenţa sa, cât şi prin posibilitatea de a-i fi determinată întinderea, măcar
provizoriu. În acest sens, art. 1385 alin. (2) C. civ. dispune: „Se vor putea acorda
despăgubiri . şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică".
Prejudiciile viitoare şi eventuale a căror producere nu este sigură sunt lipsite de
caracter cert; obligaţia de a le repara se naşte şi există numai după ce s-au produs sau
este sigur că se vor produce3 •
În al doilea rând, în vederea evaluării prejudiciului şi aplicării principiului
reparării lui integrale, art. 1385 alin. (3) C. civ. prevede că: „Despăgubirea (mai corect,
reparaţia - s.n. L.P.) trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul
pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să-l realizeze şi de care a fost lipsit, precum
şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului". Urmează
că în desfăşurarea operaţiei de stabilire a întinderii prejudiciului care trebuie reparat,
este necesar să se aibă în vedere cele două elemente cunoscute care intră în alcătuirea
lui: pierderea efectiv suferită (damnum emergens) şi câştigul sau beneficiul nerealizat
(lucrum cessans}4, pe care victima l-ar fi putut obţine în condiţii obişnuite, dar nu l-a
obţinut din cauza faptei sau faptului prejudiciabil (fapta ilicită, defectri( unui produs,
accident nuclear, accident ecologic, ruina edificiului ori aşa-zisul „comportament" al
lucrului sau animalului aflat sub paza juridică a persoanei răspunzătoare etc.). În
opinia noastră, este recomandabil să se procedeze la determinarea separată celor a
două elemente structurale ale prejudiciului, adică a pierderii efectiv suferite şi a
câştigului nerealizat, pentru a face posibilă o cât mai atentă şi corectă evaluare a
întinderii prejudiciului şi stabilire a valori reparaţiei, mai ales atunci când aceasta se
solicită şi este acordată prin echivalent bănesc. Textul legal citat cuprinde şi o noutate
legislativă în sensul că la stabilirea valorii reparaţiei trebuie luate în calcul şi
cheltuielile pe care victima le-a făcut în îndeplinirea obligaţiei legale de a evita sau,
după caz, limita prejudidul care este pe cale sau în curs să se producă; soluţia este
împrumutată din dreptul englez şi cunoscută sub denumirea de „duty to mitigate",
preluată apoi şi în dreptul altor state europene, inclusiv în cel francez 5 ; asemenea

1
A se vedea: TS, s. civ., dec. nr. 924/1973, în CD 1973, p. 175; T. Jud. Bihor, dec. pen.
nr. 18611980, în RRD nr. 111981, p. 68; CSJ, s. pen., dec nr. 1577/2003, în Dreptul nr. 4/2004, p. 280-281.
2
A se vedea: TS, s. pen., dec. nr. 272611983, în RRD nr. 8/1984, p. 63; idem, dec. nr. 113011987,
în RRD nr.· 1/1988, p. 72; idem, dec. nr. 1581/1987, în RRD nr. 3/1988, p. 67; CSJ, s. pen., dec.
nr. 1577/2003, în Dreptul nr. 4/2004, pp. 281-282. . .
A se vedea: I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op. cit., pp. 85-86; L. Pop, Reglementările noului
3

Cod civil cu privire la repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, în Dreptul ·nr. 61201 O, p. 19.
~se vedea CSJ, s. pen., dec. nr. 2723/2002, în Dreptul nr. 2/2004, pp. 21 l-2I2.
4

ln legătură cu existenţa unei adevărate obligaţii de a minimiza daunele în dreptul comparat,

5

inclusiv în cel francez, pe larg, a se vedea S. Reifegerste, Pour une obligation de minimiser le dommage,
 564 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL.OBLIGAŢIILE

cheltuieli pot consta, de pildă, în valoarea reparaţiilor pe care victima le face cu privire
·la bunul său avariat şi fără de care degradarea acestuia s-ar fi. agravat, până la
distrugerea substanţei sale, ceea ce ar avea drept consecinţă un prejudiciu şi 1nai mare
· decât cel suferit iniţial. - '
Tot în legătură cu întinderea prejudicililui şi ·principiul reparării sale integrale,
art. 1385 alin. (4) ·c. civ:, cu caracter de noutate absolută în ·dreptul nostrri privat,
prevede că este supus reparaţiei şi prejudiciul constând în „pierderea tinei şarise". Prin
aceasta se înţelege pierderea de către o persoană a posibilităţii de a realiza· un câştig
sau, după caz, de a evita O' pagubă, ceea ce poate avea ca rezultat cauzarea unui
. prejudiciu pentru persoana respectivă 1 • Atunci când pierderea unei asemenea şanse se
datorează conduitei ilicite a .altei persoane; în dreptul francez, în urmă 'cu câteva
decenii, s~a pus problema: dacă un atare prejudiciu este sau nu reparabil2• Jurisprudenţa
franceză a dat un răspuns afirmativ, statuând că „pierderea unei şanse poate prezenta
ea· însăşi caracter direct şi ·cert în· toate. cazurile în care se constată dispariţia
posibilităţii reale ca un.eveniment favorabil, prin definiţie, să.ducă la realizarea acelei
şanse" . Numai că pentru· a avea dreptul de a cere şi obţine reparaţia trebuie să fie
3

întrunite .cumulativ două condiţii:. şansa pierdută să fi· fost reală şi; în ·acelaşi timp,
serioasă; dacă. aceste condiţii nu sunt îndeplinite, prejudiciul este şi :rămâne cu totul
şi bineînteles Şi nereparabil
4
eventual~
sau ipotetic
.. ' ' : ' ·, '
'
incert
. . - . '
. De. asemenea, s-a mai retinut
·: -" - ' . ' ' -

că rnparaţia este, de regulă, ·în aceste cazuri, inferioară avantajelor care ar fi rezultat
din. valonficareaşansei. respective\ de aceea, stabilirea valorii reparaţiei se face
apelând la calculul probabilităţilor, adică· ţinând cont· de procentul în· care acea şansă
s-ar fi putut realiza, posibilitate ce depinde totuşi de un anumit „alea"6 •
Redactorii noului Cod civil şi-au însuşit această orientare din dreptul. francez, ·· '
dând art: 1385 alin. {4) următoarea fomiulare finală: ;,Dacă fapta ilicită a.peterminat şi
a.
pierderea şansei· de 'obţine un avantaj. sau de. a: evita o pagubă, reparaţia ya fi
proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului· ori,.· după caz, a evitării pagubei,
ţinând cont de .împrejurări şi de situaţia concretă a. victimei", Aşadar:. un asemenea

Presses. Universitaires d' Aix-Marseille, 2002, pp. 33-314. Pentru. analiza obligaţiei de minimizare
prevăzută de art. 1534 C. civ. îri sarcina creditorului contractual, a se vedea J. Goicovici, Obligaţia
creditorului de limitare a prejudiciului în reglementarea art. 1534 .din Noul Cod .cîvil, în C. Jur.
nr, 3/2010, pp. 141-147: În ce ne priveşte; încă sub imperiul vechiului Cod civil şi în lipsa ur~ei
reglementări exprese; ain pus îri discuţie necesitatea existenţei acestei obligaţii în spaţiul nostru contractual
(a.se vedea L. Pop,'Tratat de drept Civil. Obligaţiile, voi. li, Contractul, op.cit., p. 608).
1
Pentru abordarea acestei probleme pentru prima dată în doctrina noastră,· a s.e vedea: L. Pop,
op„ cit., pp: 656-659; L.R. Boilă, Discuţii privind prejudiciul cauzat prin pierderea şansefâe a obţine un
avantaj în cadrul răspunderii civile delictuale, în Dreptul nr. 7/2010, pp. 99-128 .
. Referitor la discuţiile pe această temă, a se vedea: G. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 87-103;
2

Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., pp. 71-85.
3
Cour de Cassation, chambre criminelle, 23 fovrier 1977, Bulletin des arrets de la Cour de
Cassation, chambre criminelle, nr„73, p. 169.
4
A se vedea O. Viney, P. Jourdain, op. cit., pp. 80-84.
5
A se vedea Fr. Tem\, Ph: Simler, Yv: Lequette, op. cit., p. 690.
6
- ·A se vedea Ph. LeToumeau, Droit de·la responsabilite et.des contrats,·Dalloz, 200412005,
pp. 338-340 şi jurisprudenţa la care face trimitere. · .
FAPTELE JURIDICE ILICITE 565

prejudiciu este reparabil, dar reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii

avantajului, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei •
1
·

404. Principiul .reparării în natură a prejudiciului: Acest principiu impune

exigenţa ca prejudiciul să fie reparat, de regulă şi cu prioritate, ori de câte ori este·
posibil, în natura sa specifică. Art. 1386 alin. (1); prima parte, dispune: ,,Repararea
·prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare( ... )". Prin repararea
în·natură se înţelege activitatea de. înlăturare a prejudiciului suferit de către o persoană
prin modalităţi sau procedee practice, cum sunt: restituirea bunurilor .şi valorilor
sustrase, înlocuirea bunurilor distruse cu altele de acelaşi· fel şi având aceleaşi ·
perfonnanţe; efectuarea unor reparaţii sau operaţii tehnice, de specialitate etc.2 Aceste
procedee sau operaţii practice trebuie să fie apte să ducă în cea mai mare măsură
posibilă, în funcţie de specificul şi gravitatea prejudiciului, la realizarea principiului
reparării. integrale a prejudiciului şi la restabilirea situaţiei anterioare a persoanei
păgubite3 .
Aşadar, pentru stabilirea sferei de aplicare şi a procedeelor de realizare a
exigenţelor principiului reparării în natură a prejudiciului trebuie să avem în vedere,
înainte de toate, natura şi specificul fiecărui prejudiciu !!_C?ărui reparare este reclamată.
Astfel, este evident că repararea în natură este posibilă şi în acelaşi timp .
recomandabilă; în primul rând, în cazul reparării prejudiciilor materiale, adică
patrimoniale cauzate direct bunurilor unei persoane sau avutului său. De asemenea,
mai este posibilă, cel puţin în parte, şi în cazul prejudiciilor nepatrimoniale sau morale
şi constă într-un anumit act sau fapt, conduită sau atitudine de natură a.restabili situaţia
anterioară a drepturilor nepatrimoniale încălcate, drepturi prin care se ocroteşte
personalitatea fizică, morală şi socială a victimei. Apărarea drepturilor nepatrimoniale
prin mijloace nepatrimoniale şi chiar patrimoniale este reglementată· în Cartea I ·
„Despre persoane'', titlul V, art. 252-257 C. civ. Astfel, art. 252 dispune: „Orice
persoană fizică -are. dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane,· cum sunt
viaţa, sănătatea,, integritatea fizică şi. psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private,
libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnic.ă',4. În aceeaşi
ordine de idei, art. 257 prevede că dispoziţiile acestui titlu „se aplică ptjn asemănare.şi
drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice".
.Art. 253 c. civ. prevede mijloacele juridice nepatrimoniale prin care se "asigură
posibilitatea reparării în natură a prejudiciilor morale rezultate din încălcarea
drepturilor la care face trimitere textul art. 252,Teprodus mai sus. Conform alineatului

'·
1
Pentru. detalii, a se vedea: L.. Pop, Reglementările noului. Cod civil cu privire la repa~area
prejudiciului în cazul răspunderii deiictuale, op. cit., pp. 20-21; L.R. Boilă, op. cit„ pp. 102-112 şi
pp. 121-128. .
Referitor la alte modalităţi de reparare în natură a prejudiciilor, a se vedea L. Pop, Drept civil.
2

Teoria fenerală a obligaţiilor, op. cit„ p. 328.

A se vedea V. Ursa, op. cit„ p. 159. .
Analiza critică a reglementărilor privind repararea daunelor morale nu a întârziat a fi realizată în
4

doctrina noastră. Pentru un studiu dens în acest sens, a se vedea S. Neculaescu, Observaţii critice în
legătură cu reglementarea reparării prejudiciilor morale în noul Cod civil român, în Dreptul nr. 5/20 I O,
pp. 39-56.
 566 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

(1 ), persoana ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate ,poate
cere oricând instanţei competente: .
a) ·interzicerea săvârşirii faptei ilicite,. dacă aceasta este iminentă; acest niijloc
juridic se înscrie în sfera răspunderii .civile preventive, care• are ca. fundament
principiul precauţiei; .• · ·
b) încetarea încălcării· şi interzicerea ei pentru vîitor, dacă. aceasta este în curs şi
există indicii că încălcarea ar continua;
c) constatarea caracterului• ilieit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe· care a
produs-o subzistă. ·
În alineatul (2) al aceluiaşi articol se prevede cu titlu de excepţie căîn cazul în
care încălcarea drepturilor nepatrimoniale are Joc prin exercitarea dreptului la libera
exprimare, instanţa poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1} lit. b) şi c).
În continuare, art. 253: dispune că pe lângă măsurile arătate mai sus, cel care a
suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate. să ceară instanţei să-l oblige pe
autorul faptei ilicite să îndeplinească orice măsuri socotite necesare spre a ajunge la,
restabilirea dreptului încălcat, cum sunt:
a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa,·.la .publicarea hotărârii judecătoreşti. de
condamnare;
b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea·faptei ilicite sau.pentru repararea
prejudiciului.·cauzat.
. · U;nele dintre aceste mijloace şi măsuri de reparare a prejudiciilor nepatrimoniale
(daune morale). cauzate prin încălcarea drepturilor prin care se ocroteşte personalitatea
umană, sunt identice cu acelea prevăzute de art. 54 din Decretul nr. 31/1954 privitor la
persoanele fizice şi .persoanelor juridice1 , .·abrogat expres prin intrarea în vigoare a
noului Cod civil.
Mai este necesar să reţinem art. 255 C. civ. prevede şi măsurile provizorii şi
condiţiile în care pot fi dispuse de instanţele de judecată atunci când reclamantul face
dovada. credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acţiuni ilicite,
actuale sau iminente, dar numai dacă există riscul să i ,ge cauzeze uri. prejudiciu greu de
reparat. Astfel, cu acest titlu, instanţa de judecată poate să dispună îri special: a)
interzicereaJncălcării sau încetarea ei provizorie; b) luarea măsurilor necesare pentru a
asigura conservarea probelor. O astfel de .cerere se soluţionează de instanţa
competentă potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială; prin hotărârea
prin. care dispune măsura provizorie,· instanţa respectivă va fixa şi tennenul ·în care
reclamantul va trebui să introducă a.cţiunea de fond, dacă nu a fostpromovată anterior,
sub sancţiunea încetării de drept a măsurii pe care a dispus-o. De asemenea, instanţa îl
poate obliga pe reclamant să dea o cauţiune, sub aceeaşi sancţiune, atunci când măsura
provizorie solicitată este. de natură să producă un prejudiciu părţii adverse [art. 255
alin. (4)-:(5)]2. · · .

I A se vedea A. Ionaşcu, Principiul reparăriiprejudiciilor nepatrimoniale prin mijloace adecvate

· de natură hepatrimonială, în „Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil
român", voi.I, coordonator A. Ionaşcu, Ed: Academiei, Bucureşti, 1973, pp. 171-178. .
2
Cu valoare de excepţie, art. 255 alin. (3) prevede că în cazul prejudiciilor morale aduse prin
mijloacele presei scrise sau audio-vizuale, instanţa de judecată nu poate să dispună încetarea, cu titlu
FAPTELE JURIDICE ILICITE 567

Dacă acţiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată, la cererea părţii interesate,

reclamantul este ţinut să repare prejudiciul camat prin măsurile provizorii dispuse la
solicitarea sa, dacă i se dovedeşte intenţia sau o culpă gravă. Atunci când, într-o atare ipo-
teză, partea adversă nu solicită despăgubiri, instanţa va dispune eliberarea cauţiunii, la
cerereareclamantului, printr-o hotărâre dată cu citarea părţilor [art. 255 alin. (7) şi (8)].
Confonn art. 256, acţiunea pentru restabilirea prin mijloace nepatrimoniale .a
dreptului nepattimonial încălcat poate fi introdusă sau continuată după decesul
persoanei vătămate, de către soţul supravieţuitor, de oricare rudă în linie dreaptă a
acesteia, precum şi de oricare dintre rudele sale colaterale până la gradul IV inclusiv.
Aceleaşi persoane pot promova şi. acţiunea pentru restabilirea integrităţii memoriei
unei persoane decedate.
Uneori însă repararea prejudiciilor nepatrimoniale prin mijloace de aceeaşi
natură este insuficientă pentru ca victima să fie repusă în situaţia anterioară, în sensul
de a-i fi atenuate sau anihilate durerile fizice şi mai ales cele psihice provocate de fapta
ilicită. De aceea, art. 253 alin, (4) prevede că victima poate cere despăgubiri sau, după
caz, altă reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost
cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile; fiind vorba de o
creanţă, dreptul la acţiune în realizarea ei este supus prescripţiei extinctive. Este
evident că reparaţia patrimonială are ca finalitate compensarea, atenuarea sau alinarea
durerilor fizice şi suferinţelor psihice ale victimelor 1:
Putem lesne constata că art. 253 alin. (4) califică sumele de bani care se pot
acorda victimei pentru repararea prejudiciului nepatrimonial ca fiind despăgubiri. În
legătură cu aceasta este necesar să reţinem că problema calificării respectivelor sume
de bani a fost şi este .discutată şi discutabilă, ·deoarece, după cum bine se cunoaşte,
daunele sau prejudiciile morale nu au valoare patrimonială. intrinsecă; ele nu pot fi
evaluate în bani2 • De aceea;· în ce ne priveşte, am
împări:ăşi{puncttilde vedere conform
căruia aceste sume de bani ce se acordă de instanţele de judecată în vederea reparării
ruiunelor niorale "sunt numite impropriu „despăgubiri;'; ele nu sunt şi nici nu pot fi
destinate să. înlocuiască o ~aloare eco~om~că pierdută cu o altă valoare economi~ă.
Dimpotrivă, au cu totul o altă destinaţie şi finalitate," aceea de a atenua sau alina
suferinţele fizice şi psihice ale victimelor . Acesta estţ motivul pentru care apreciem
3

că, pentru mai multă acuraţeţe ştiinţifică, redactorii textului legal .era recomandabil să
recurgă la sintagma „compensaţii băneşti" şi nicidecum să utilizeze expresia improprie
acestei situaţii, aceea de „despăgubiri băneşti". Existau, de asemenea, şi alte variante,
cum ar fi formula· generică. . ,,remedii .patrimoniale adecvate situaţiei injuste a

provizoriu, a acţiunii prejudiciabile, decât în cazulîn care prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave,
dacă acţiunea nu este în mod evident justificată potrivit art. 75, şi dacă măsura luată de instanţă nu apare
ca fiind dispropoqionată în raport cu prejudiciile cauzate.
1
Repararea bănească a daunelor morale sau prejudiciilor nepatrimoniale a fost admisă şi sub
imperiul vechiului Cod civil. Seleetiv, a se vedea: I. Albu, V. Ursa, op. cit., pp. 165-278; I. Albu,
Consideraţii . în legătură cu revenirea jurisprudenţei române la practica reparării băneşti a daunelor
morale, în Dreptul nr. 8/1996, pp. 13-22; I. Urs, Repararea daunelor morale, op. cit„ pp. 41-231;
C. Jugastru, Repararea prejudiciilor nepatrimoniale, Ed. Lumina.Lex,'Bucureşti, 2001, pp. 48-88.
2
A se vedea: I. Albu, op. cit.; .p. 21; L. Pop, op. cit., pp. 211-212; I. Urs, op. cit.•. p. 201..
3
Ibidem.
568 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

victimei" 1• Aceasta pentru motivul că, în opinia noastră, acordarea de compensaţii

băneşti pentru daunele morale este un mijloc patrimonial de reparare în natură a unor
asemenea prejudicii.
În condiţiile în care se admite repararea daunelor morale şi. pe această cale, se
ridică problema dificilă a modului şi criteriilor de apreciere a prejudiciilor morale şi de
stabilire a compensaţiilor băneşti sau ii:idemnizaţiei destinate reparării lor. Fără
îndoială că valoarea compensaţiei băneşti se va stabili în funcţie de gravitatea daunei
morale sau prejudiciului nepatrimonial. Gravitatea unui atare prejudiciu se va aprecia
în funcţie de suferinţele fizice şi psihice, precum şi de consecinţele negative şi
implicaţiile acestora pe toate planurile vieţii personale, familiale şi sociale a victimei 2•
Pornind de la acest important reper, doctrina de specialitate şi practica judiciară
au statuat că aprecierea gravităţii prejudiciului moral trebuie făcută in concreto, de la
caz la caz, după următoarele criterii: a) importanţa valorii morale lezate pentru
persoana vătămată; b) durata menţinerii consecinţelor vătămării pe plan fizic şi psihic,
adică durata prejudiciului; c) intensitatea durerilor fizice şi psihice; d) repercusiunile
prejudiciului pe plan social, profesional şi personal al victimei3.
Aşa cum am arătat, stabilirea compensaţiei băneşti se va face de către judecător
în funcţie de gravitatea prejudiciului moral. La acest criteriu însă mai trebuie alăturat
şi criteriul echităţii, cu valoare orientativă, astfel încât asemenea sume să nu se
transforme în amenzi excesive pentru persoanele răspunzătoare şi nici în venituri
nejustificate pentru victime4 .

Sectiunea a 4-a
'
Repararea prejudiciului prin echivalent bănesc

405. Situaţia în care repararea prejudiciului se face prin echivalent bănesc.

În ipoteza în care repararea în natură a prejudiciului nu este posibilă ori dacă victirlia
nu este interesată să fie astfel acordată de persoana răspunzătoare, repararea acelui
1
A se vedea S. Neculaescu, op. cit., p. 44.
2
A se vedea I: Urs, op. cit., p~ 199.
3
A se vedea: M. Boar, Metode şi criterii de evaluare a despăgubirilor băneşti pentru daune
morale, în Dreptul nr. 10/1996, pp. 42-53; I. Urs, Criterii de apreciere a prejudiciilor morale şi a
despăgubirilor băneşti pentru repararea daunelor morale, . în Dreptul nr. 4/1998, pp. 24-34; idem,
Repararea daunelor morale, op. cit., pp. '196-219. Pentru jurisprudenţă, a se vedea: CSJ, s. pen., dec.
nr. 492/1998, în Dreptul nr. 7/1999, pp. 150-151; idem, s. civ., dec. nr. 865/1995, în Dreptul nr. 2/1996,
p. 115; idem, dec. nr. 3633/1999, în Dreptul nr. 12/2000, p. 133; idem, dec. nr. 3816/2000, în Dreptul
nr. 11/2001, pp. 199-200; idem, dec. nr. 1609/2001, în c. Jud. nr. 2/2002, pp. 87-88; idem, s. pen., dec.
nr. 2554/2001, în Dreptul nr. 12/2002, p. 240; idem, s. civ., dec. nr. 5435/2001, în Dreptul nr. 2/2003,
pp. 249-250; idem, s. pen., dec. nr. 2562/2002 şi dec. nr. 2008/2002, în Dreptul nr. 2/2004, p. 211; idem,
dec. nr. 3012/2002, în Dreptul nr. 4/2004, pp. 246-247; ÎCCJ, s. civ., dec. nr. 4286/2004, Buletinul
Casaţiei nr. 1/2005, pp. 19-20; idem, dec~ nr. 4843/2004, cu comentariu de L. Barac, în· C. Jud.
nr. 7-8/2005, · pp. 14-21; idem, s. civ. prop. int., dec. nr. 1481/2008, în· Dreptul nr. 2/2009,
pp. 253-254; idem, dec. nr. 4505/2008, în Dreptul nr. 6/2009, p. 248.
4
A se .vedea: I. Albu, op. cit., p. 22; L. Pop, op. cit.; p. 212; I. Urs, op. cit., pp. 218-219 şi
jurisprudenţa citată. ·
FAPTELE JURIDICE ILICITE 569
prejudiciu .se va face prin echivalent bănesc, . adică prin plata unei despăgubiri,
destinată să înlocuiască . valoarea economică pierdută sau neobţinută. Stabilirea
despăgubirilor se face şi este recomandabil să se facă, în primul rând, prin acordul
părţilor. Atunci când acest lucru nu este posibil, despăgubirile se stabilesc în justiţie,
prin hotărâre judecătorească, ·la cererea victimei .. Soluţia este prevăzută în art. 1386
alin. (1), partea finală C. civ., unde se dispune: „Repararea prejudiciului se face în
natură ( ... ), iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori. dacă victima nu este interesată de
reparaţia în natură, prin plata .unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în
lipsă, prin hotărâre judecătorească".
Conform art. 1386 alin. (2) C. civ., cuantumul reparaţiei prin echivalent bănesc
se va stabili, dacă prin lege nu se prevede altfel, în raport cu valoarea prejudiciului la
data producerii acestuia. Aşadar, se pune capăt controverselor referitoare la
determinarea momentului în funcţie de care se stabilesc despăgubirile, controverse
care au existat în doctrina de specialitate, precum şi practicii judiciare neunitare în
această materie • Aşa cum am mai arătat, în ce ne priveşte, am fi preferat o altă soluţie
1

legislativă; astfel, în opinia noastră ar fi fost recomandabil să se prevadă că

despăgubirile se vor stabili în raport de valoarea prejudiciului la data pronunţării
hotărârii judecătoreşti, deoarece adeseori numai procedând în acest mod se respectă
exigenţele principiului reparării integrale a prejudiciului, dându-i posibilitatea victimei
de a-şi restabili, la preţul zilei, situaţia patrimonială pe care ci avea înainte de a fi fost
prejudiciată2 •
Din momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive · şi irevocabile,
persoana răspunzătoare datorează victimei şi dobânzile aferente sumei de bani stabilită
ca· despăgubire, până la plata ei integrală; pentru perioada anterioară nu se acordă
dobânzi, deoarece numai din momentul pronunţării hotărârii instanţei creanţa în bani a
victimei devine lichidă şi exigibilă. Totuşi, credem că cel puţin atunci când prejudiciul
are de la început caracter pur pecuniar, dobânzile ar trebui acordate, cu titlu de lucn1m
cessans, de la data în care prejudiciul a devenit cert3. Noul Cod civil nu conţine nicio
dispoziţie în legătură cu această problemă.

406. Modalitatea de plată despăgubirilor. Posibilitatea modificării cuantu- ·

mului acestora după pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile
prin care au fost acordate. Aşa cum am afirmat şi prevede art. 1386 alin. (1) C. civ.;
dacă părţile nu cad de acord cu privire la valoarea despăgubirii şi modalităţile ei de
plată, stabilirea acestora este în competenţa instanţei de judecată. În funcţie de
împrejurări, persoana răspunzătoare pentru repararea prejudiciului poate fi obligată să
plătească despăgubiri victimei, fie global, sub forma unei sume de bani totale sau
forfetare care, de regulă, se achită integral şi de.îndată, fie sub forma unor sume ce se
plătesc periodic, la anumite intervale de timp, cel mai adesea lunar.

1
Cu privire la aceste controverse şi la practica judiciară neunitară în materie, a se vedea
C. Stătescu,C. Bîrsan, op. cit., pp. 162-163. . .
2
. A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 173; M. Eliescu, op. cit., p: 467; L. Pop, Drept
civil. Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 326.
3
A se vedea L. Pop, op. cit., pp. 326-327.
570 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

•Despăgubirea globală se aco;dă, în principiu, atunci când este vorba de repararea

prejudiciilor actuale, care s-au produs deja în integralitatea lor, de regulă, dintr.:o dată.
Caracterul global al despăgubirii se păstrează, în acest caz, chiar şi atunci când instanţa
de judecată acordă pârâtului, două sau inai rim1te termene de graţie, eşalonând plata. În
schimb, în situaţia în care se pline problema reparării unor prejudicii viitoare cu
·caracter de· continuitate, cuin ar 'fi în ca:Zul ·vătămării sănătăţii sari integrităţii corporale
cu consecinţa. diminuării sau pierderii capacităţii de muncă a victimei, despăgubirile se
acordă în principiu sub formă de prestaţii periodice, niai ales pentru simplul motiv că
întinderea totală a unui prejudiciu continuu. viager sau pe b lungă durată de timp este
imposibil de stabilit cu anticipaţie. Este ceea ce prevede şi art. 1386 alin. (3) C. civ.:
„Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub fonnă de
prestaţii periodice". Cu toate acestea, pentru· motive temeinice; uneori, Ia cererea
victimei, instanţa sesizată şi competentă va putea acorda despăgubirea, chiar şi în
asemenea cazuri, sub forma unei sume globale [art. 1387 alin. (2), fraza finală,
C. civ.]. .
Sub 'imperiul vechilor reglementări, având ca temei unele soluţii cu valoare de
îndrumare ale ·jurisprudenţei, în doctrina de specialitate s-a afirmat că întinderea
despăgubirilor acordate global, în principiu, nu· poate fi modificată 1 • Continuând
silogismul, de aici rezultă că numai despăgubirile acordate sub formă de prestaţii
periodice - lunare sau la alte intervale de .·timp - puteau fi modificate de către
judecători, după ce au fost acordate, deoarece ele pot fi şi trebuie considerate ca având
caracter provizoriu, sub condiţia subînţeleasă a menţinerii prejudiciului şi în viitor în
limitele existente la data pronunţării hotărârii prin care s-au stabilit de instanţa de
judecată competentă2 • Aşa fiind în trecut, este de salutat faptul că problema în discuţie
este astăzi bine rezolvată legislativ în textul art. 1386 alin. (4) C. civ., unde se dispune
cu claritate că „în cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care
s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei,
prejudiciul s-a mărit, s~a micşorat ori a încetat". De aici rezultă că în concepţia noului
Cod civil numai despăgubirile stabilite global pentru prejudiciile actuale, care s-au
produs în întregime, nu pot fi modificate printr-o nouă hotărâre judecătorească; în
schimb, despăgubirile pentru prejudiciile viitoare, indiferent că sunt stabilite în sumă
globală sau sub forma prestaţiilor periodice, pot fi modificate în cuantumul lor printr-o
nouă hotărâre judecătorească, la cerere, pentru a se păstra echilibrul· ce trebuie să
existe între. prejudiciul cauzat şi despăgubirea destinată să-l repar·e integral, în acele
situaţii în care se dovedeşte că prejudiciul, între tinip, s-a mărit, s-a micşorat ori a
încetat să se producă3 • ·
Aşa cum ain susţinut şi cu alte prilejuri, modificarea_ ulterioară a sumelor de bani
acordate cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor viitoare, .
mai ales când.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit„ pp. 464-465; C. Stătescu, C. Bîrs.an, op. cit.; p. 162. Soluţia se
1

sprijină pe practica instanţei supreme din acea vreme (a se vedea Plenul Tribunalului Suprem, dec. de
îndrumare nr. 16 din 25 iulie 1964, în CD 1964, p. 34). ·
2
A se vedea C. Stătescu, C. Bîcian, op. cit„ pp. 162-175.
3
A se vedea: CSJ, s. civ„ dec. nr. 5253/2000, în Dreptul nr. l l/2001, p. 200; ÎCCJ, s. civ: propr.
int„ dec. nr. 204/2005, în Dreptul nr. 5/2006, pp. 271-272.
 FAPTELE JURIDICE ILICITE 571

sunt stabilite sub formă de prestaţii periodice, este admisă şi în cazul devalorizării
monedei în care au fost stabilite, adică în ipoteza scăderii evidente a puterii de
cumpărare a banilor 1• Şi aceasta pentru faptul că obligaţiile delictuale fac parte din
categoria datoriilor de valoare2 • Prin ·obligaţia - datorie de valoare se înţelege acel
raport obligaţional care are ca obiect o anumită valoare exprimată într-o sumă de bani
datorată de către un debitor, sumă care este supusă oricând modificării sau recalculării,
în situaţiile în care, la momentul plăţii, nu mai exprimă valoarea în cauză, ca urmare a
fluctuaţiilor puterii de cumpărare a banilor, determinate de conjunctura economică .
3

Or, în cazul de faţă, creanţa victimei prejudiciate are ca obiect valoarea prejudiciului
. care i-a fost cauzat, prejudiciu care trebuie acoperit pecuniar în întregime;· suma de
bani stabilită ·iniţial reprezintă doar „ecranul" unui obiect mai profund, care este o
anumită valoare a prejudiciului; cuantumul primar al acestei obligaţii este dat aşadar
de valoare, iar suma de bani acordată este doar instrumentul prin care se face plata,
pentru a o stinge. Din acest motiv, cuantumul monetar al obligaţiei de reparare poate fi
oricând recalculat, astfel încât suma de bani nu face altceva decât să-l actualizeze fo
strânsă relaţie cu valoarea ce trebuie să o reprezinte în momentul în care debitorul face
plata datoriei. Aşadar, dreptul de creanţă al victimei nu are ca obiect o sumă de bani, ci
valoarea reparaţiei integrale a prejudiciului care injust i-a fost cauzat.

Sectiunea a 5-a
'
Repararea prejudiciilor corporale

407. Prolegomene. Prejudiciile corporale sunt acele prejudicii care constituie

urmarea încălcării drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea
fizică a unei persoane, cum sunt: dreptul la sănătate, dreptul la integritate corporală şi
dreptul la viaţă. Sub . aspectul structuriLlor,._prejudiciile corporale sunt, de regulă,
prejudicii mixte, cu o alcătuire duală: o latură sau componentă economică şi o altă
componentă morală. Ambele componente sunt reparabile. Componenta economică se
repară întotdeauna prin despi}gubiri băneşti; componenta morală sau nepatrimonială se
repară în primul rând prin mijloace juridice nepatrimoniale şi, deopotrivă, prii;i plata
unor sume de bani care, în opinia noastră, aşa cum arătam, ar trebui calificate
„compensaţii băneşti" sau „indemnizaţii" şi nicidecum despăgubiri4 •

A se vedea: L. Pop, op. cit., pp. 332-333; idem, Reglementările noului Cod civil cu pri_vire la
1

repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, op. cit., p. 35.

·
2
Privitor la categoria obligaţiilor „datorii de valoare", selectiv, a se vedea: Ph. Malaurie, L. Aynes.
op. cit., pp. 589-590; Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv. Lequette; op. cit., pp. 593-594, 883, 1047-1048 şi
1277-1279. Pentru doctrina românească, a se vedea: L. Pop, Câteva consideratii referitoare la categoria
datoriilor de valoare, în Dreptul nr. 912002, pp. 64-66; F. Roşioru, Dato;iile de valoare, principiu
reformator al obligaţiilor pecuniare, în Dreptul nr. 4/2006, pp. 147-171.
3
A se vedea L. Pop, op. cit., p. 64. ·
4
A se vedea: X. Prade!, Le prejudice dans le droitde la responsabilite, Librairie Generale de Droit
et de Jurisprudence, Paris, 2004, pp. 304-307; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, voi. II, Contractul.
op. cit., p. 654. ·
 572 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Pentru o mai bună înţelegere a specificului reparării· acestor prejudicii credem că

trebuie să distingem între repararea pagubelor corporale cauzate prin atingerile aduse
sănătăţii. şi. integrităţii corporale a unei persoane. şi prejudiciile corporale în ipoteza în
care s-a cauzat decesul victimei. De asemenea, în caz de deces al victimei, este util să
distingetn între prejudiciul corporal cauzat victimei imediate şi prejudiciile
patrimoniale şi nepatrimoniale provocate prin ricoşeu sau reflectarea altor persoane,
victime indirecte. · ·

408. Repararea·'prejudiciilor corporale cauzate prin atingerile aduse sănă­

.tăţii şi integrităţii corporale a victimei. Datorită alcătuirii duale a acestor prejudicii,
analiza reparării lor este bine să fie realizată, pe 9e o parte, în ce priveşte componenta·
lor economică şi, pe de altă parte, componenta lor morală sau nepatrimonială.
A. Repararea componentei economice. .Repararea· componentei economice a
acestor prejudicii corporale are loc, aşadar, prin despăgubiri băneşti. Stabilirea
despăgubirilor se face cu respectarea şi prin aplicarea regulilor prevăzute în art.
1387-1389 C. civ., pe care le vom analiza în cele ce unnează.
Potrivit art. 1387 alin. (1), în cazul vătămării integrităţii corporale sau sănătăţii
unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, după caz; echivalentul· câştigului din
muncă de care cel prejudiciata fost lipsit sau pe care este împiedicat să-l dobândească,
ca urmare a pierderii sau ·diminuării capacităţii sale de muncă. Despăgubirea peritru
pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se stabileşte pe baza venitului lunar
net din muncă al celui prejudiciat din ultimul. an înainte de pierderea sau diminuarea
capacităţii sale de muncă; dacă victima nu obţinea un asemenea venit, baza de calcul
. constă .în venitul lunar net pe care 1.-ar fi putut realiza, având în vedere calificarea
profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii ce era în curs să .o
primească [art. 1388 alin. (I)]. Cu toate acestea, dacă cel păgubit face dovada că avea .
posibilitatea obţinerii unui venit din muncă mai mare în baza unui contract încheiat în
ultimul an, care însă nu a fost pus în executare, de venitul respectiv se va ţine seama în
stabilirea cuantumului despăgubirii [art. 1388 alin. (2)]. Şi în sfărşit, dacă cel păgubit
o
nu avea calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească la data cauzării .
prejudiciului, despăgubirea se stabileşte pe baza salariului minim net pe economie
[art. 1388 alin. (3)]. . ; ·
În situaţia în care victima este lin minor, despăgubirea stabilită confonn reguliior
de mai sus [art. 1388 alin. (l)] va fi datorată de la data când, în mod nonnal, minorul
şi-ar fi încheiat pregătirea profesională pe care o primea; până la acea dată, dacă totuşi
minorul avea un câŞtig la momentul vătămării, despăgubirea se stabileşte pe baza
·câştigului de care a fost lipsit. Dimpotrivă, dacă nu avea un câştig, despăgubirea se va
calcula pe baza venitului net pe care l-ar ·fi putut realiza, ţinându-se seama de
calificarea profesională pe care o avea sau a(fi avut-o la terminarea pregătirii ce era în
curs să o primească. Dacă minorul prejudiciat nuavea o calificare profesională şi nici
nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net
pe economie. În ultimele două ipoteze, despăgubirea astfel stabilită va fi datorată
numai de la data când minorul împlineşte vârstaprevăzută de lege pentru a fi parte
FAPTELE JURIDICE ILICITE 573

într-un raport juridic de muncă în calitate de salariat [art. 1389 coroborat cu art. 1388
alin. (1)-(3) C. civ.].
Din analiza acestor reglementări se poate constata că unele variante de calcul al
despăgubirilor care se acordă pentru repararea componentei economice a prejudiciilor
corporale cauzate prin vătămări ale sănătăţii sau integrităţii corporale a victimei, având
drept consecinţă pierderea sau diminuarea capacităţii .de muncă a acesteia, sunt în
realitate aplicaţii practice ale reparării prejudiciilor constând în pierderea unei şanse.
Victima care a suferit. un prejudiciu corporal are dreptul, de asemenea, să i se
acorde şi o despăgubire care să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă e
cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă (costul unei proteze
speciale, costuf unui cărucior, plata unui însoţitor etc.), precum şi orice alte prejudicii
materiale [art.138Talin. (1), fraza finală] 1 •
Modalitatea de plată a despăgubirilor pentru pierderea sau nerealizarea
câştigului din muncă se acordă, ţinând cont şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui
prejudiciat, sub formă de prestaţii băne'şti periodice, de regulă liinare. La cererea
victimei, pentru motive temeinice, instanţa poate acorda despăgubirile sub forma unei
sume globale [art. 1387 alin. (2)]. În toate cazurile, până la stabilirea definitivă a
despăgubirii, instanţa sesizată cu soluţionarea cauzei are competenţa să acorde
victimei, la cererea ei expresă, o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor
urgente [art. 138 T alin. (3)].
B. Repararea prin compensa/ii băneşti a componentei morale a unui preju-
diciu corporal. Atunci când am analizat repararea în natură a prejudiciilor i:norale, am
reţinut şi faptul· că uneori mijloacele nepatrimoniale la care se. poate recurge în acest
scop- se dovedesc insuficiente pentru ca victima să fie repusă în situaţia fizică şi
psihică anterioară. De aceea, în cazurile de acest fel, instanţele de judecată pot acorda
victimelor .şi sume _de bani, la cererea acestora, pe care le-am numit „compensaţii
băneşti", având ca finalitate compensarea, atenuarea sau măcar alinarea durerilor fizice
şi suferinţelor fizicţ! care le-au fost cauzate.
- În ipoteza componentei morale a prejudiciilor corporale pe lângă posibilitatea de
acordare de compensaţii băneşti în general, art. 1391 alin. (1) C. civ. prevede expres că
în caz de vătămare a integrităţii corporale -sau sănătăţii poate fi acordată .şi o
despăgubire suplimentară pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi
socială. Această dispoziţie specială a fost preluată cuvânt de cuvânt din textul art. 367
al Proiectului nouhii Cod civil din anul 1971, neadoptat de legiuitorul român, care
avea o formulare identică: „În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii
poate fi acordată o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi
socială". Aşadar, având în vedere că asemenea prejudicii morale se întâlnesc adeseori
în cazul în care prin fapte ilicite se aduce atingere integrităţii corporale sau sănătăţii
victimei, redactorii noului Cod civil au considerat, pe drept cuvânt, că pentru repararea
lor cât mai completă este necesară o prevedere specială care să confere instanţelor de

În legătură cu despăgubirile civile care se acordă pentru cheltuielile de spitalizare, a se vedea CSJ,
1

s. pen., dec. nr. 192/2001, în Dreptul nr. 12/2002, p. "240.

574 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

judecată competenţa de a acorda cu titlu de reparaţie o compensaţie bănească

suplimentară, în raport cu regula generală.
Restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, consecinţă a vătămărilor
integrităţii corporale sau· sănătăţii victimei, în literatura _de specialitate poartă
denumirea de „prejudiciu de agremenf' 1, prin care se înţelege privarea victimei de
plăcerile unei vieţi familiale şi sociale nonnale, cum ar fi: pierderea posibilităţii .de a
desfăşura activităţi sportive, artistice, culturale, de ·a face călătorii, de a avea ,relaţii
intime, de a procrea etc. Orice pierdere a funcţiilor fireşti ale corpului .omenesc se
obiectivează în mod necesar într-o privare de plăcerile vieţii nonnale; evident că în
situaţii de acest fel, la· cererea victimei, este necesar să i se acorde o compensaţie
bănească, care să-i ofere posibilitatea înlocuirii plăcerilor de care este privată cu alte
satisfacţii de substituire, care adesea necesită cheltuieli importante ..

. 409. Stabilirea despăgubirilor în cazµl decesului victimei imediate. Problema

reparării prejudiciilor prin ricoşeu sau reflectare. În vederea stabilirii despăgubirilor
în situaţia în care consecinţa faptei ilicite sau a unui alt evelliment pentru care o persoană
este chemată de lege să răspundă este decesul victimei, din capul locului, este necesar să
deosebim între două categorii de prejudicii care se pot produce: prejudiciile patrimoniale
şi nepatrimonial~ cauzate victimei imedi~te, . care apoi a decedat, şi prejudiciile
patrimoniale Şi nepatrinioniale cauzate prin ricoşeu ori reflectare victimei sau victimelor
indirecte. Regulile aplicabile pentru repararea lor sunt prevăzute în art. 1390-1392
C. civ.; astfel de reguli nu existau În vechiul Cod civiţ. . _ .
A. Repararea prejudiciilor cauzate victimei directe care a decedat Prejudiciile
cauzate victimei. imediate care a încetat. din viată ca umiare a faptei ilicite sau altui
eveniment ·sunt prejudicii corporale ·care au ac~eaşi strnctură duală, patrimonială ·şi
nepatrimonială. Astfel, în ce- priveşte componenta patrimonială, la fel ca în cazul
oricărui prejudiciu corporal, victima are dreptul de a· solicita, personal sau prin
.reprezeritarit, ·reparaţia sub forII1ă de despăgubiri pentru .câŞtigtil din muncă de care· a
fost lipsită ca urmare a pierderii eventuale· a capacităţii de muncă, atât timp cât mai
este în viaţă, conform regulilor din textele art. 1387-1389. De asemenea, are
posibilitatea· de a cere persoanei răspunzătoare plata valorii cheltuielilor efectuate
pentru îngrijirea sănătăţii, în măsura în care au fost suportate· personal de victima
imediată; ele vor trebui plătite acesteia; în principiu/ până· la decesul său. Din
momentul în care victima imediată a decedat şi" despăgubirile nu au fost plătite, ele se
vor datora moştenitorilor după regulile devoluţiunii succesorale legale sau, după caz,
testamentare.·
Reparaţia bănească pentru componenta morală sau nepatrimonială a preju-
diciului corporal cauzat care a dus la moartea victimei imediate poate fi acordată la

· 1 Sintagma a fost utiliZată pentru prima dată în doctrina de specialitate dill ţara noastră de I. Albu,
V. Ursa, op. cit., pp. 85-88. Pentru o analiză cuprinzătoare a acestei categorii de prejudicii morale, a se
vedea I. Urs, op. cit., pp. 81-100 şi practica judiciară invocată.
Pentru doctrina franceză, a se vedea Y. Lambert-Faivre, Droit du dommage corporel, Dalloz, Paris,
1996, p. 141 şi urm.; P. Jourdain, Vers un elargissmenide la notion du prejudice d'agrement, în Revue
trimestrielle de droit civil nr. 4/1995, pp. 892-895.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 575

cererea acesteia; acordarea compensaţiei băneşti moştenitorilor victimei imediate este

posibilă numai dacă a fost anterior stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă
şi irevocabilă; de asemenea, dacă victima imediată a introdus acţiunea în reparaţie, dar
a decedat înainte de finalizarea procesului pe care l-a început, procesul va putea
continua cu moştenitorii care, în acest caz, pot exercita dreptul la despăgubire; în
~chin_ib, dacă acţiunea }11 justi~e nu _a fost. in~~dus~ înain~e de_ decesu~ victi_mei
1med1ate, dreptul la repararea baneasca a preJud1cmlm nepatnmomal se stmge ş1 nu
trece la moştenitorii săi [art. 1391, alin. (4) C: civ.)].
B. Repararea prejudiciilor patrimoniale şi nepatrimoniale cauzate prin
·ricoşeu sau reflectare victimelor indirecte. Aşa cum am arătat la analiza prejudiciului
ca o condiţie generală pentru angajarea răspunderii 'civile delictuale reparatorii,
prejudiciile prin ricoşeu sau reflectare sunt acele prejudicii care sunt suferite de~către
terţe persoane, victime indirecte, cauzate acestora de prejudiciul iniţial provocat direct
şi nemijlocit printr-o faptă ilicită sau alt eveniment victimei imediate\ Domeniul
predilect al prejudiciilor prin ricoşeu se află cel mai frecvent în sfera prejudiciilor
corporale, nefiind însă exclusă prezenţa lor şi în cazul prejudiciilor materiale.
· Din definiţia acestor prejudicii· este important să se reţină că ele sunt cauzate
victimelor indirecte. Lato sensu, este victimă indirectă orice persoană care este legată
printr-o relaţie de interes patrimonial sau nepatrimonial cu victima imediată şi care,
datorită prejudiciului corporal cauzat acesteia, suferă o pierdere economică sau este
lezată în sentimentele ei de afecţiune faţă de respectiva victimă imediată. Aşadar,
prejudiciul pe care îl suferă victima imediată este prin el însuşi la originea directă a
altor prejudicii cauzate unor terţe persoane.
Repararea prejudiciilor cauzate prin ricoşeu sau reflectare este admisă, în
principiu, de multă vreme în dreptul unor state europene, inclusiv în cel francez 2• De
asemenea, sub imperiul ·vechiului Cod civil, îll dreptul nostru civil, în linii generale,
soluţia a fost agreată, mai ales în sfera răspunderii civile delictuale, atât în ce priveşte
prejudiciile patrimoniale prin ricoşeu 3 , cât şi cele nepatrimoniale sau morale, constând
în prejudicii afective, suferite de părinţii, soţul supravieţuitor, copiii, fraţii şi surorile
victimei imediate în cazul decesului acesteia4 • ·
Dreptul victimelor indirecte la reparaţie pentru prejudiciile care le-au fost
cauzate prin ricoşeu, limitele sale şi· condiţiile de stabilire a despăgubirilor sau, după
caz, a compensaţiilor băneşti sunt atent şi cuprinzător reglementate în art. 1390-1392

1
A se vedea: I. Albu, Repararea prejudiciului cauzat prin vătămări corporale, Ed. Lumina-Lex,
Bucureşti, I997, p. 53 şi urm.; C.F. Popescu, Determinarea şi evaluarea prejudiciilor corporale, Ed.
Dalami, Caransebeş, 2005, pp. 172-192; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, voi. II, Contractul, op.
cit., pp. 657-659. Pentru doctrina franceză, .a se vedea G. Viney, P. Jourdain; op. cit„ pp. JS-16, 62-63,
74-77, 154-178, 207-210, 696, 1323-1324 şi 1326-1328. . . . ..
2
. A se vedea: Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ pp.. 699-702; G. Viney, P. Jourdain,
op. cit„ pp. 154-178.
· A se vedea: M. Eliescu, bp. cit„ pp. 100-102; C. Stătescti, C. Bîrsan, op. cit„ pp. 145-147; C.F.
3

Popescu, op. cit„ pp. 179-183; L. Pop, op. cit„ pp. 657-659; CSJ, s. pen., dec. nr. 1184/2001, în Dreptul
nr. 5/2002, p. 186; idem, s. civ., dec. nr. 5002/2003, în Dreptul nr. 2/2005, p. 222; ÎCCJ, s. civ., dec.
nr. 204/2004, în Dreptul nr. 3/2005, p. 263. ·
4
A se vedea: I. Urs, op. cit„ pp. 108-120; C. F. Popescu, op. cit„ pp. 187-192; CSJ, s. civ„ dec. nr.
5002/2003, în Dreptul nr. 2/2005, p. 222; ÎCCJ, s. civ., dec. nr. 204/2004, în Dreptul nr. 3/2005, p. 263.
576 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

C. civ.; .asemenea dispoziţii au lipsit cu desăvârşire din vechea legislaţie civilă,

inclusiv din Codul civil român de la 1865.
În ce priveşte repararea prejudiciilor patrimoniale prin ricoşeu, art. 1392 C. civ.
prevede: „Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de
deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul . Ia înapoierea lor de la cel care
răspunde pentru fapta ce a prilejuit acele cheltuieli"; terţa persoană care a suportat
cheltuielile respective sau o parte a acestora poate fi o rudă. a victimei imediate, o
societate de asigurări, instituţia de asigurări de sănătate publică sau privată sau, pur şi
simplu, oricare altă persoană.
.Tot un prejudiciu patrimonial' prin ricoşeu îrconstituie pierderea de către o terţă
persoană a întreţinerii pe care i-o presta victima imediată care a decedat:.. Un asemenea
prejudiciu dă dreptul victimei prin ricoşeu . să ceară repararea lui. In acest sens,
art. 1390 dispune: „(1) .Qespăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei
persoane se.cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui
decedat"; aşadar, au dreptul la reparaţie, în temeiul acestui text şi cu acest titlu, în
primul rând, acele victime prin ricoşeu care primeau sau ar fi primit întreţinere de la
victima imediată, având un drept subiectiv la întreţinere, prevăzut expres de lege.
Persoanele între care există obligaţia legală de întreţinere şi ordinea în care aceasta se
datorează sunt prevăzute în art. 516-523, capitolul U, titlul V, Cartea a II-a din noul
Cod civil 1• Astfel,, obligaţia de întreţinere şi dreptul corelativ există între soţ şi soţie,
rudele în linie dreaptă la infinit, între fraţi şi surori [art. 516 alin. (1)]; soţul divorţat are
dreptul la întreţinere, din partea fostului său soţ; dacă se află în nevoie din pricina
incapacităţii de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, precum şi
atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, dar
numai dacă acea incapacitate este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria
[art. 389 alin. (2) coroborat cu art.· 516 alin. (3)]. Este de reţinut că art. 517 C. civ.
reglementează şi dreptul la întreţinere al copilului de către soţul părintelui său şi invers
în următoarele condiţii: „(l) Soţlll care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ
este obligat să presteze întreţinerea copilului .cât timp acesta este minor, însă numai
dacă părinţii fireşti au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie. (2) La rândul său copilul
poate fi obligat să dea întreţinere celui care l-a întreţinut astfel timp de 10 ani". Şi mai
mult decât atât, art. 518 alin. (I) dispune că moştenitorii persoanei care a fostobligată
la întreţinerea unui minor sau care îi presta întreţinere în fapt, fără a avea o obligaţie
legală, sunt ţinuţi, în solidar, în limita valorii bunurilor moştenite, să continue
întreţinerea, dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi sau sunt în nevoie, dar
numai atât timp cât întreţinutul este minor.
Dreptul la repararea prejudiciului constând în · pierderea întreţinerii · este
recunoscut chiar şi în favoarea victimelor prin ricoşeu care se aflau doar în întreţinerea
a
de fapt victiniei imediate, fără să fi avut un drept subiectiv la întreţinere. Astfel,
art. 1390 alin. (2) c. civ., cu valoare de regulă generală, prevede că instanţa de
judecată, în funcţie de împrejurări „poate acorda despăgubire şi celui care victima, fără
a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent". Evident că într-o atare situaţie

1
Aceste texte sunt în bună parte identice cu dispoziţiile art: 86-87 şi 96 din Codul familiei din anul
1954, astăzi abrogat prin punerea în vigoare a noului Cod civil.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 577

este vorba de lezarea· unui simplu interes şi nicidecum de încălcarea unui drept
subiectiv la întreţinere. Numai că situaţia de fapt este necesar să fi avut caracter de
permanenţă şi stabilitate, adică; aşa cum se exprimă legiuitorul, întreţinerea să se fi
prestat „în mod curent", pentru a exista convingerea că ar fi continuat şi în viitor, dacă
întreţinătorul în fapt nu ar fi decedat ca unnare a faptei sau împrejurării pentru care
pârâtul este chemat de lege să răspundă.
La acestea am mai adăuga că este necesar ca interesul vătămat să fie licit şi moral;
în cazul în care prejudiciul este urmarea încălcării unui interes ilicit sau vădit contrar
bunelor moravuri, credem că cel prejudiciat nu trebuie să aibă dreptul de a cere şi obţine
nicio reparaţie. Existenţa interesului vătămat, caracterul său continuu, licit şi moral sunt
împrejurări de fapt care se pot dovedi de cel în cauză prin orice mijloc de probă.
Subliniem că art. 1390 C. civ. limitează expres dreptul victimelor prin ricoşeu de
a cere repararea prejudiciul cauzat prin pierderea întreţinerii numai la situaţia când
aceasta se datorează încetării din viaţă a victimei imediate. Aşadar, în cazul un care
victima imediată a suferit doar o diminuare sau chiar pierderea totală a capacităţii de
muncă, fiind astfel în imposibilitate obiectivă de a presta întreţinerea datorată, victima
indirectă nu are recunoscut un drept propriu la despăgubire pentru prejudiciul cauzat
prin ricoşeu, distinct de dreptul la reparaţie care aparţine victimei imediate.
În ce priveşte criteriile de stabilire a despăgubirii la care are dreptul victima prin
ricoşeu pentru repararea prejudiciului patrimonial suferit ca urmare· .a pierderii
întreţinerii pe care victima imediată avea obligaţia de a o presta ori i-o acorda în fapt,
art. 1390 alin. (3) prevede că se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de
veniturile pe care, în mod nonnal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care se
acordă despăgubirea. De asemenea, acelaşi text în propoziţia finală precizează că
dispoziţiile art. 1387-1389 referitoare la stabilirea despăgubirii la care ar fi avut
dreptul victima imediată, dacă ar fi fost în viaţă, se aplică în mod corespunzător.
Aşa cum am arătat, prejudiciile prin ricoşeu pot fi şi nepatrimoniale sau morale.
Asemenea prejudicii constau în suferinţa psihică pe care o încearcă victimele indirecte
(de pildă, soţul sau soţia, descendenţii, părinţii, fraţii şi surorile etc. victimei imediate)
din cauza pierderii unei fiinţe dragi, faţă de care au o .afecţiune deosebită, sau
conştientizării suferinţelor şi degradării stării fizice şi de. sănătate a victimei imediate
care, de pildă, este afectată de un grav handicap. Prejudiciile morale de acest fel
cauzate victimelor prin ricoşeu se numesc evocator prejudicii afective sau de
afecţiune • Deşi în vechea reglementare nu existau prevederi exprese referitoare la
1

repararea eventuală a acestor prejudicii, jurisprudenţa noastră a recunoscut, în

numeroase soluţii de speţă, dreptul părinţilor, soţului supravieţuitor, copiilor, fraţilor şi
surorilor celui decedat de a cere şi obţine compensaţii băneşti; dacă au putut face
dovada legăturii afective dintre ei şi victimă2 • În schimb, ~oul Cod civil reglementează
1
A se vedea: Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 702; G. Viney, P. Jourdain, op. cit.,
pp. I56-I58. .
A se vedea: CSJ, s. pen., dec. nr. 347/1993, în „Repertoriu de jurisprudenţă şi doctrină română
2

1989-1994", voi. II, de N. Crişu-Magraon, S. Crişu, Ed. Argessis, 1995, p. 268; T. Jud. Covasna, dec. pen.
nr. 44/NI 995, în Dreptul nr. 12/1995, p. 93; T. Jud. Cluj, s. pen., sent. nr. 98/1996, în Dreptul nr. 4/ 1998,
p. 31; CS.T, s. civ., dec. nr. 5002/2003, în Dreptul nr. 2/2005, p. 222; ÎCCJ, s. civ., dec. nr. 204/2004,
578 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

expres ·posibilitatea instanţelor de judecată de a acorda despăgubiri (compensaţii

băneşti -'- s.n. L.P.) victimelor prin ·ricoşeu ·pentru durerea sufletească. ce Ie-a fost
provocată de moartea victimei. Astfel, art. 1391 alin. (2) dispune: ;,Instanţa de judecată
va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor şi
surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei
alte persoane ·care, la rândul ei, ar putea dovedi existfnţa unui ·asemenea prejudiciu".
Din analiza acestui text rezultă două. constatări importante: a) 'prejudiCiul afectiv
suferit de' victimele prin ricoşeu poate fi reparat pe. cale pecuniară numai dacă este
cauzat de ' decesul victimei imediate; 'prejudiciile afective datorat~ conştientizării
durerilor, degradării stării .fizice şi de sănătate ori handicapului cauzate victiinei
imediat~ 'nu ,dau dreptul victimelor prin ricoşeu Ja reparaţie pecuniară; b) sfera
victimelor prin ricoşeu care au dreptuLla reparaţia pecuniară a prejudiciului afectiv
cauzat de moartea victimei imediate. este foarte largă, .fiind .alcătuită din: ascendenţi,
descendenţi, fraţi, surori, soţul supravi~ţuitor, precum şi oricare aită persoană care, al
rândul ei, .poate dovedi existenţa reală a.unui asemenea prej'udiciu, cum sunt alte rude
ale victimei imediate, logodnica sau. logodnicul, concubina sau concubinul etc. Prin
exprimarea textului legal, în sensul că. se pot acorda despăgubiri oricărei persoane care
„ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu", credem că este necesar să se
înţeleagă faptul că trebJiie, în fiecare caz în parte, să .se verifice pentru ase stabili pe
bază de probe convingătoare existenţa în realitate a unei legături strânse de afecţiune
între victima prin ricoşeu şi victima imediată ·la .momentul .decesului acesteia ·din
urmă • Mai mult decât atât, apreciem că această condiţie este generală, deoarece. sunt
1

nu puţine situaţii în care între rudele, chiar cele mai apropiate, şi victima imediată, la
momentul decesului acesteia; nu există o astfel de legătură afectivă, din•varii motive,
încât .să justifice acordarea de compensaţii băneşti în scopul reparării unui prejudiciu
afeetiv. În orice caz, apreciem că rudele apropiate ale victimei· imediate, cum sunt
părinţii şi copiii săi, precum şi soţul supravieţuitor trebuie să beneficieze totuşi de o
prezumţie simplă că între ele şi cel decedat din cauza faptului generator de răspundere
civilă, exista o legătură strânsă de· afecţiune. În schimb, rudele mai îndepărtate, cum
sunt de pildă nepoţii de fraţi şi surori, unchii şi mătuşile, verii primari, precum şi'•
celelalte persoane care afim:iă că au suferit un prejudiciu afectiv este firesc să fie ţinute
să dovedea'scă existenţa în realitate a respectivei legături strânse şi neîndoielnice de
afecţiune pe care o aveau cu victima imediată la momentul decesului acesteia. De
altfel, soluţia se pare că se înscrie în linia recomandărilor Consiliului Europei cu
privire la repararea daunelor morale formulate cu prilejul Colocviuiui de la Londra din
21-25 iulie 19692 • · · ·

în Dreptul nr. 3/2005. În acelaşi sens: T. mii. Cluj, s. pen. nr. 178/1998 (nepublicată); T. Cluj, s. pen., sent.
nr. 322/1994 (nepublicată); Jud. Cluj sent. pen. nr. 243/1997 (nepublicată); idem, nr. 795/1996
(nepublicată).
1
A se vedea: G. Viney, P. Jourdain, dp. cit„ pp. 157-169; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette,
·~~~ . ' ·. '
· Pentru ample referiri la cuprinsul acestor recomandări, a se vedea I. Urs, op. cit„ pp. 110-112 şi
2

117-120. '
FAPTELE JURIDICE ILICITE 579

Sectiunea a 6-a
'
Raportu/sau corelaţia dintre despăgubire şi drepturile
de asigurări sociale sau născute din contractele de asigurări
de bunuri şi de răspundere civilă

410. Raportul dintre despăgubire şi ajutorul social şi pensia de asigurări

sociale 1• Problema descifrării acestui raport se pune numai în situaţia în care este
vorba de repararea componentei patrimoniale a unui prejudiciu corporal cauzat
victimei imediate sau a unui prejudiciu patrimonial suferit de victima prin ricoşeu,
constând în lipsirea acesteia de întreţinerea pe care victima imediată i-o presta sau i-ar
fi prestat-o, dacă nu intervenea faptul juridic care i-a cauzat.decesul şi pentru care
pârâtul este chemat de lege să răspundă.
Dintru început este de reţinut că ajutorul social şi pensia de asigurări sociale au
caracter de despăgubire, adică au valoare de reparaţie [art. 1393 alin. (I) C. civ.].
Astfel, în ipoteza în care victima imediată căreia i s-a cauzat un prejudiciu corporal
economic, care constă în lipsirea de câştigul din muncă pe care îl obţinea sau l-ar fi
putut obţine, dacă nu şi-ar fi pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, beneficiază
de pensie de invaliditate sau de ajutor social în cadrul sistemului de asigurări sociale,
are drept.ul să pretindă de la persoana răspunzătoare plata unei despăgubiri numai în
limita unei eventuale diferenţe dintre suma pe care o primeşte efectiv cu titlu de pensie
sau ajutor social şi valoarea integrală a prejudiciul cauzat; subliniem că prejudiciul
constă în diminuarea sau pierderea câştigului ·realizat din muncă2 • Aceeaşi soluţie se
aplică şi în cazul victimei prin ricoşeu care suferă un prejudiciu economic datorat
prejudiciului cauzat victimei imediate, atunci când victima prin ricoşeu are dreptul şi
primeşte pensie de unnaş după victima imediată care a decedat din cauza faptului
prejudiciabil; la fel ca pensia de invaliditate, pensia de urmaş sau, după caz, ajutorul
social are funcţie de despăgubire;. de aceea, victima prin ricoşeu va putea pretinde
persoanei răspunzătoare numai diferenţa între pensia de urmaş sau ajutorul social şi
valoarea integrală a întreţinerii ·de care beneficia sau putea beneficia în raport cu
trebuinţele sale şi de veniturile pe care întreţinătorul decedat le-ar fi avut pe timpul
pentru care s-a acordat despăgubîrea [art. 1390 alin. (3) C. civ.].
Soluţia de principiu fonnulată mai sus este consacrată expres în art. 1393 alin.
(1) C. civ., unde se prevede: „Dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul
la un ajutor social sau la pensie, reparaţia .este datorată numai în măsura în care paguba
suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia''. Aşadar, se confirmă
·faptul că sumele care se primesc de către. victima prejudiciată cu titlu de pensie sau
ajutor social au caracter de despăgubiri, cu efectul imputării acelor sume asupra valorii
prejudiciului economic. Numai că pentru aceasta este necesar ca ajutorul social sau
pensia să fie efectiv acordată. Aşa se face că art. 1393 alin. (2) dispune că atât timp cât

A se vedea L. Pop, Reglementările noului Cod civil cu privire la repararea prejudiciului în cazul
1

răspunderii delictuale,op. cit., pp. 32-33.

2
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 169-175.
580 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

„ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după caz, refuzată celui păgubit",
instanţa îl va. obliga pe c_el che1llat _să răspundă numai la o despăgubire provizorie
„pentru acoperirea nevoilor urgente", în c_ondiţiile art. 1387 al~. (3) C. civ:
'~ -.-

411. Raportul dintre despăgubire şi drepturile născute· din contractele de

asigurări de bunuri şi de răspundere civilă. Asigurările de bunuri, de răspundere
civilă şi de persoane se realizează prin contracte de asigurare ·contra unor riscuri
asigurate;·. asigurările pot fi, ·printre altele, facultative şi obligatorii; asigurările
facultative se realizează prin contracte. de asigurare care, de regulă, sunt contracte de
adeziune;. asigurările obligatorii operează în temeiul unor contracte forţate. Prin
contractril .de asigurare, asiguratril se ·obligă să plătească·o primă asigurătorului, iar
acesta din unnă se. obligă să plătească, în· cazul producerii riscului asigurat, o
indemnizaţie, asiguratului, beneficiarului asigurării .sau terţului păgubit. Asigurătorul
este întotdeauna o societate de asigurări, iar asiguratul poate fi o persoană fizică sau
persoană juridică .
. Reglementarea asigurărilor pentru riscuri îşi are sediul în art. 2199-2241 C. civ.,
Legea nr. 136/1996 privind asigurările şi reasigurările în România 1, cu completările şi
modificările ulterioare şi Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi
2
supravegherea asigurărilor , precum şi în 'alte acte normative dezvoltatoare.
Problema .corelaţiei în discuţie se pune în situaţia în care victima prejudiciată,
persoană asigurată sau, după caz, . terţ păgubit, primeşte o sumă de b~ni de la o
societate de asigurări. în baza unor raporturi de asigurare contractuale. lntr-o atare
situaţie, trebuie să deosebim între următoarele ipoteze3 :
a} autorul prejudiciului cauzat unei terţe persoane ori persoana răspunzătoare are
contractată.o asigurare de. răspundere civilă delictuală. Asigurătorul este :obligat să
plătească o sumă de bani. victhnei, adică terţului păgubit, care are funcţie şi valoare de
·despăgubire (art. 2223 C. civ.). Despăgubirea se stabileşte prin convenţie între
asigurat, terţa persoană prejudiciată şi. asigurător sau~ în cai de neînţelegere, prin
hotărâre judecătorească .(art. 2225.C. eiv.).Despăgubirea astfel.stabilită se plăteşte de
către. societatea de asigurări, în calitate de asigurător, ·direct terţei persoane
prejudiciate, în măsura în care nu a fost despăgubită de către asiguratul de răspundere
civilă. După ce a primit acea sumă de bani, victima nu poate ·cere despăgubiri· de la
autorul faptei prejudiciabile sau de la persoana răspunzătoare. Cu toate acestea, dacă
suma plătită de asigurător nu acoperă întregul prejudiciu, victima are dreptul să
pretindă diferenţa de despăgubire de la autorul prejudiciului sau de la persoana
răspunzătoare, potrivit dreptului comun_ în materie. Mai mult decât atâţ art. 54 alin. (2)
din .. Legea nr. 136/1995 prevede expres .că, în cazul asigurării auto obligatorii,
persoana vătămată îşi poate formula pretenţiile numai împotriva asigurătorului de

· ·Publicată. în M. Of. nr: 303 din 30 decembrie 1995, modificată 'şi completată prin Legea
1

nr. 172/2004, publicată în M. Of. nr. 473 din 26 mai 2004 şi O.U.G. nr. 6112005, publicată în M. Of. nr.
562 din 30 iunie 2005.
· Publicată în M. Of. nr. 148 din 10 aprilie 2000.
2
3
În legătură cu diferitele variante şi 1poteze de asigurări, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil.
Contracte speCiale, Ed. Actami, Bucureşti, 1996, pp. 406-448.
FAPTELE JURIDICE ILICITE 581

răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, unnând ca autorul accidentului să fie

citat în proces, în calitate de intervenient forţat1;
Întrncât autorul prejudiciului sau cel răspunzător pentru acel prejudiciu este el
însuşi asigurat de răspundere civilă delictuală şi a plătit primele de asigurare,
societatea de asigurări, după ce a despăgubit-o pe victimă, nu are, de regulă, drept de
regres împotriva acestuia; unele excepţii există totuşi în cazul asigurării obligatorii de
răspundere pentru prejudiciile cauzate prin accidente auto ;
2

b) victima prejudiciată are calitatea de asigurat; în această situaţie, soluţia este

diferită, după cum este vorba de o asigurare de bunuri sau de persoane. .
În cazul asigurării de bunuri, dacă prejudiciul este cauzat victimei printi;--o faptă
sau împrejurare cu valoare de risc asigurat, aceasta primeşte de la asigurător o
despăgubire; acea despăgubire se stabileşte· în funcţie de starea bunului asigurat din
momentul producerii riscului asigurat; ea nu poate însă· depăşi valoarea bunului din
acel moment, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată. Aşadar, victima nu are dreptul
să cumuleze despăgubirea primită de la asigurător cu reparaţia datorată de autorul
prejudiciului material sau de persoana răspunzătoare. Totuşi, dacă prejudiciul este mai
mare decât suma asigurată, persoana prejudiciată · are dreptul să pretindă plata
respectivei diferenţe de la autorul prejudiciului. În limitele indemnizaţiei plătite
asiguratului, asigurătorul este îndreptăţit ca, pe calea acţiunii în regres, în calitate de
subrogat în drepturile beneficiarului asigurării, să se îndrepte în contra celui sau celor
răspunzători de cauzarea prejudiciului3.
Atunci când victima a suferit un prejudiciu corporal şi are contractată o asigurare
de persoane ea are dreptul să cumuleze suma asigurată, pe care o primeşte de la
societatea de asigurări, cu despăgubirile datorate pentru repararea· prejudiciului de
către persoana răspunzătoare4 • Şi aceasta pentru faptul că asigurarea de persoane
(mi. 2.227-2.238) este o măsură de prevedere şi de economisire. Ea nu are ca scop
despăgubirea persoanei asigurate. Plata indemnizaţiei de asigurare se face la realizarea
riscului asigurat, indiferent dacă asiguratului i s-a cauzat sau nu un prejudiciu cert;
existenţa obligaţiei societăţii de asigurare este independentă de producerea unui
prejudiciu şi de întinderea lui. Aşadar, plata indemnizaţiei de asigurare nu are caracter
de despăgubire. Rezultă că primirea ei de către victimă este lipsită de semnificaţie şi
consecinţe asupra existenţei şi întinderii dreptului său de a pretinde întreaga reparaţie
de la cel răspunzător pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat. De asemenea, indemnizaţia
de asigurare poate fi cumulată cu pensia de invaliditate ori cu ajutorul social de care

În legătură cu ·particularităţile asigurării de răspundere civilă delictuală pentru accidente auto, a se

1

vedea: V. Pătulea, Natura juridică a asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse prin
accidente de autovehicule şi poziţia procesuală a asigurătorului, în Dreptul nr. 8/2004, p. 37 şi unu.;
I. Sferdian, L. Bercea, Observaţii asupra răspunderii asigurătorului în asigurarea auto obligatorie, în
Dreptul nr. 1112005, p. 105 şi unu.; A.CI. Rus; Discuţii privitoare la modul de angajare a răspunderii
asigurătorului în cadnil asigurării obligatorii de răspw1dere civilă pentru pagube produse prin accidente
de autovehicule, în Dreptul nr. 7/2006, pp. 48-57.
A se vedea ÎCCJ, Secţiile Unite, dec. nr. XXIII din 19 martie 2007, publicată în M. Of. nr. 123
2

din 15 febmarie 2008.

3
Pentm detalii, a se vedea Fr. Deak, op. cit., pp. 412-413.
4
Idem, pp. 416-422.
582 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

beneficiază victima. Mai este de reţinut şi împrejurarea că asigurătorul nu are drept de

regres împotriva celui răspunzător, deoarece nu se subrogă în drepturile asiguratului,
de care ··acesta continuă să beneficieze, ca şi cum asigurarea de persoane nu ar fi
existat ; dacă riscul ·asigurat s-a ·produs, asigurătorul nu are nici un drept împotriva
1

nimănui,. ci doar obligaţia de a plăti inder~mizaţia de asigurare celui îndreptăţit.

.Secţiunea. a 7-a .
. Prescripţia acţiunii În răspundere civilă delictuală. .
Problema opţiunii Între temeiul contractual şi temeiul
.delictual al răspunderii civile

·412. Prescripţia dreptului la acţiunea în răspundere civilă delictuală2 • În

situaţia în care persoana răspunzătoare nu repară voluntar prejudiciul suferit de victimă,
aceasta are posibilitatea să se adreseze instanţei de judecată competentă printr-o acţiune.
Dreptul la acţiunea în răspundere civilă delictuală pentru a obţine obligarea persoanei
răspunzătoare la reparare se prescrie ~n tennenul general de prescripţie extinctivă de trei
ani prevăzut de art. 2517 C. civ. De la această regulă există. două excepţii. Astfel,
art. 2518 alin. (2) şi (3) C. civ. prevede că termenul de prescripţie este de zece ani atunci
când prin acţiunea în răspundere delictuală se solicită:
a) repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură
ori acte de barbarie .sau, după caz, repararea prejudiciului cauzat prin violenţă ori
agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în
imposibilitate de a se apăra ori a-şi exprima voinţa;
:b) repararea prejudiciului cauzat mediului înconjurător. ·
Art. 1394 C. civ. prevede un caz de prorogare a tennenului de prescripţie a
dreptului la acţiunea în răspundere civilă delictuală. Astfel, în toate cazurile în care
prejudiciul pentru care se datorează reparaţia a fost cauzat printr-o faptă supusă de
legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, tennenul de prescripţie a
răspl1nderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.
Momentul în care începe să curgă prescripţia dreptului la repararea prejudiciului
cauzat printr-o faptă ilicită este data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască
prejudiciul, .cât şi pe cel ·care răspunde de el [art. 2528 alin .. (1) C. civ.]; în toate
celelalte ipoteze de răspundere civilă delictuală, se aplică regula generală potrivit
căreia prescripţia începe . să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a
cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui (art. 2523).
Celelalte reguli generale privind prescripţia extinctivă se aplică şi dreptului la
acţiunea în răspundere civilă delictuală, cum sunt acelea privitoare .la suspendarea,
întreruperea prescripţiei extinctive şi la repunerea în termenul de prescripţie (art. 2522,

1
Idem, p. 418. .
2
A se vedea M. Nicolae, Tratat de prescripţie extinctivă, Ed. Universul Juridic; Bucureşti, 20 I O,
pp. 524-528.
FAPTELE JURIDICE ILICITE · 583
art. 2532-2543 C. civ.) 1• Totuşi ~- 1395 C. civ. prevede în această materie un caz
special de suspendare a cursului prescripţiei extinctive; astfel, prescripţia dreptului la
acţiunea în repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau
sănătăţii ori prin decesul unei persoane este suspendată până la stabilirea pensiei sau
ajutoarelor ce i s-ar cuveni, în cadrul asigurărilor sociale, celui îndreptăţit la reparaţie;
aceasta indiferent că titularul acţiunii este victima imediată sau, după caz, victima prin
ricoşeu, ·care a suferit un prejudiciu patrimonial, în cadrul unui raport de cauzalitate
direct sau indirect.

413. Problema opţiunii între temeiul contractual şi temeiul delictual al

r~spunderii civile. Toţi doctrinarii care recunosc existenţa celor două regimuri
juridice diferite ale răspunderii civile, unul delictual şi altul contractual, precum şi
jurisprudenţa, fără excepţie, afirmă că regimul juridic al răspunderii delictuale
alcătuieşte dreptul comun, pe câtă vreme regimul juridic al răspunderii contractuale
are caracter special, derogator. Consecinţa este aceea că ori de câte ori, în dreptul
nostru privat, nu suntem în prezenţa unei răspunderi contractuale, adică a cauzării unui
prejudiciu prin neexecutarea lato sensu a obligaţiilor contractuale, se vor ·aplica
normele care alcătuiesc regimul juridic al răspunderii civile delictuale.
Pornind de ·la constatarea de mai sus, una din problemele mult discutate. în
literatura de specialitate este aceea a posibilităţii celui prejudiciat de a opta între
temeiul contractual şi temeiul delictual al răspunderii civile atunci când solicită
instanţei de judecată obligarea autorului faptei prejudiciabile la reparaţie; evident că ea
se pune numai în acele situaţii în care între autorul prejudiciului şi persoana
prejudiciată există un contract valabil încheiat şi prejudiciul este cauzat creditorului
prin neexecutarea obligaţiei sau obligaţiilor asumate de debitor prin angajamentul său
contractuaI2. În asemenea cazuri, s-a fonnulat întrebarea dacă victima, creditorul
contractual, poate sau nu să ceară şi să obţină obligarea debitorului din contract la
repararea prejudiciul cauzat, optând între acţiunea contractuală sau acţiunea delictuală,
preferând angajarea răspunderii delictuale a pârâtului pe care, în cazul dat, o consideră
mai avantajoasă?
Deşi în vechiul Cod civil nu exista o dispoziţie expresă care să dea răspuns legal
la această întrebare, doctrina şi jurisprudenţa au susţinut că,. în principiu, creditorul
prejudiciat nu are dreptul de a opta între cele două acţiuni, fiind ţinut să invoce .În
cererea sa numai temeiul contractual al răspunderii civile3 . .

1
Ibidem, pp. 1168-1190. . . , .
2
Selectiv, a se. vedea: I.M. Anghel, M.F. Popa, Fr. Deak, op..cit„ p. 162; M. Eliescu, op. cit„
pp. 61 şi 69-88; L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, op. cit„ pp. 355~359; C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit„ pp. 139-142.· · · ·
În legătură cu discuţiile pe această temă, a se. vedea: M. Eliescu, Raportul dintre răspunderea
3

co11tractuală şi cea delictuală. Problema cumulului celor două responsabilităţi, Studii şi cercetări juridice
nr. 1/1963, p. 25 şi unn.; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 162 şi urm.; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„
1981, pp. !53-157; L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, op. cit„ pp. 356-359; L Mihai,
V. Stoica, ln legătură cu incidenţa răspunderii civile delictuale În raporturile dintrepărţile unui contract,
în RRD nr. 911 983, pp. 8-14.
584 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL.OBLIGAŢIILE

· În argumentarea acestei soluţii de principiu, s-a statuat că a. recunoaşte

creditorului con.tractual, în cazul neexecutării obligaţiilor . corelative ale debitorului,
posibilitatea de a recurge la acţiunea în răspundere civilă delictuală, prin ignorarea
regulilor răspunderii contractuale, care este o răspundere specială, . derogatorie,
înseamnă a nesocoti legea şi, deopotrivă, a contraveni voinţei comune a părţilor
contractante. Astfel,· pe de· o parte, legea reglementează diferit regimul juridic al celor
două forme ale răspunderii, aşa· încât răspunderea delictuală este mai severă iar
răspunderea contractuală este mai blândă. Admiterea unui drept de opţiune al
creditorului contractual ar însemna să i se ofere posibilitatea să introducă acţiunea în
reparaţie pe temei delictual, chiar atunci când, în anumite cazuri, dreptul la acţiurie pe
temei contractual s-a stins prin prescripţie, ori de a pretinde despăgubiri pentru orice
prejudiciu, deşi.debitorul răspunde, de regulă, doar în limitele prejudiciilor previzibile;
în acest .fel, ar însemna să i se permită creditorului· contractual să ocolească. sau să
încalce legea. Pe de altă parte, debitorul contractual, atunci când şi-a dat consimţă­
mântul la încheierea contractului, obligându-se la executarea unei obligaţii pe care
altfel nu ar fi avut datoria să o execute, este absolut sigur că a înţeles ca eventuala lui
răspundere faţă de creditor să se angajeze numai în condiţiile şilimitele răspunderii
contractuale; aşadar, este inadmisibil ca, în principiu, să i se aplice rigorile unei
răspunderi prevăzută pentru ipoteza încălcării· unei obligaţii generale impuse de lege
tuturor şi care, de regulă, este sancţionată cu o mai mare asprime. Regulile privitoare
la răspunderea care îşi· are originea în încălcarea unei obligaţii generale de a nu
prejudicia pe nimeni neminem laedere, nu pot fi substituite unor reglementări legale
speciale aplicabile cazului în care prejudiciul rezultă din neexecutarea „lato sensu" a
obligaţiilor izvorâte dintr-un contract; or, obligaţiile contractuale sunt particulare şi
relative, fiind născute prin voinţa contractanţilor şi numai în măsura stabilită de ei 1•
Redactorii noului Cod · civil şi-au însuşit fără rezerve această soluţie cu
argumentele care o însoţesc. Astfel, problema este. rezolvată legislativ în sensul că
printr-o nonnă imperativă şi cu valoare de principiu s-a interzis opţiunea între acţiunea
pe temei contractual şi cea pe temei delictual. În acest sens, art. 1350 alin. (3) C. civ.,
în contextul dispoziţiilor generale care se aplică răspunderii contractuale, prevede cu
deosebită forţă: ;,Dacă prin lege nu se. prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate
înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor
reguli care i-ar fi mai favorabile". Prin .unnare, excepţiile de la acest principiu pot
exista numai atunci când sunt prevăzute expres prin norme juridice speciale şi sunt de
strictă interpretare. O astfel .de excepţie este prevăzută expres de textul art: 9 alin. (I)
din Legea nr. 240/2004; potrivit acestei prevederi, consumatorul care a fost prejudiciat
de defectul unui produs are posibilitatea de a pretinde reparaţia întemeindu-şi acţiunea
în justiţie pe dispoziţiile acestei legi sau optând între · reglementările răspunderii ·
contractuale ori ale răspunderii delictuale, în regim de drept comun.

1
A se vedea: Plenul TS, dec; de îndrumare nr. 11 din 2 august 1965, în Justiţia nouă nr. 8/1965,
p. 109; L Pop, op. cit., p. 357.
 Titlul VI
OBLIGATllLE AFECTATE DE MODALITĂTI
' '
 Capitolul I
CONSIDERATll GENERALE PRIVIND MODALITĂTILE
' '
OBLIGATllLOR
'

414. Noţiune. Reglementare. Obligaţii pure şi simple, obligaţii simple; obli-

gaţii afectate de modalităţi. Obligaţiile pot fi cla~sificate, între altele, în obligaţii
pure şi simple şi obligaţii afectate de modalităţi 1 • In analiza întreprinsă în primele
trei titluri ale acestei lucrări ne-am referit în special la obligaţiile pure Ji simple
(bineînţeles, rară a exclude categoria obligaţiilor afectate de modalităţi). In cele ce
urmează, ne propunem, urmând noua reglementare oferită de Codul civil să oferim o
imagine comparată a obligaţiilor simple şi a celor afectate de modalităţi. Prin
obligaţii pure şi simple înţelegem în mod tradiţionai2, acele raporturi de obligaţie
care îşi produc efectele în mod ireversibil şi se execută, în întregime, imediat după
naşterea lor, precum şi acelea. care se leagă între un singur creditor şi un singur
debitor, având ca obiect o singură prestaţie.
Conform art. 1396 alin. (1) C. civ., „Obligaţiile pot fi pure şi simple, obligaţii
simple sau afectate de modalităţi", Aşadar, în cadrul clasificării, tradiţionale deja, în
dreptul nostru privat, legiuitorul mai inserează o categorie obligaţională, distingând
astfel obligaţiile pure şi simple de cele simple şi de cele afectate de modalităţi.
Diferenţa dintre primele două tipuri de obligaţii este dată de faptul că obligaţiile
pure şi simple „nu sunt susceptibile de modalităţi" [art. 1396 alin. (2) ~C. civ.] spre
deosebire de obligaţiile simple care ar fi susceptibile de orice modalităţi. In ce priveşte
a doua categorie, legiuitorul prevede că acestea sunt acele obligaţii care nu sunt
afectate de termen sau de condiţie şi care pot fi executate imediat; din proprie iniţiativă
sau la cererea creditorului [art. 1397 alin. (1) C. civ.]. Trebuie să subliniem că, în
această privinţă, dacă nu există indicii în sensul că am avea de a face cu o obligaţie
afectată de modalităţi, se prezumă că obligaţia este simplă. De aceea, textul citat
trebuie neapărat coprdonat cu cel al art. 1495 alin. (1) C. civ. referitor la data plăţii şi
care dispune că „In lipsa unui termen stipulat de părţi sau determinat în temeiul
contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanţelor, obligaţia trebuie
executată de îndată". Acest ultim text citat instituie principiul executării imediate a
obligaţiilor pure şi simple şi a celor simple, precum şi prezumţia caracteru.lui de

A se vedea supra, cl~sificarea obligaţiilor civile.

1

Definirea acestora se realiza diferit sub imperiul vechiului Cod civil, în sensul că nu se distingea
2

între obligaţiile pure şi ·simple şi cele simple. A se vedea, în acest sens, C. Stătescu, C. Bîrs~, op. cit.,
p. 371; L. Pop, op. cit., Teoria generală a obligaţiilor, p. 383; L Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, voi. /,
Regimu/juridic general, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 123 (în continuare citată ca Obligaţiile), în acest
context se face distincţie între obligaţiile pure şi simple şi obligaţiile pure - apropiată de cea a textului legal
de astăzi, dar totuşi diferită - ultima categorie este desemnată de legiuitor ca obligaţii simple: Aceeaşi este
optica şi în dreptul francez. A se vedea, de exemplu, Ph. Malamie,. L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit.,
p. 677 şi urm.;. Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op; cit., p. 1003 şi urm., nr. 1101 şi urm.
 588 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

obligaţie simplă în lipsa tennenului stipulat contractual sau dedus din alte împrejurări.
· Această prezumţie este natural s~ poată fi extinsă şi la alte modalităţi ale obligaţiilor,
·. cum ar fi condiţia; de exemplu. In sfărşit, tot în legătură cu această categorie, trebuie
să reţinem că, dacă părţile au legat eficacitatea ·sau desfiinţarea obligaţiei de un
eveniment care se împlinise fără ca părţile să ştie data la care a luat naştere obligaţia,
obligaţia este simplă, iar nu condiţională (afectată de această modalitate), astfel cum
prevede art. 1397 alin. (2) C. civ. . . .
În sfărşit, ultima categorie de obligaţii indicată 'în clasificarea legală este aceea a
obligaţiilor afectate de modalităţi. În opinia noastră; fac parte din această categorie şi
ac.dea în care există o pluralitate de subiecte, active sau pasive ori deopotrivă active şi
pasive, ipoteză în care ele. sunt divizibile în sensul că dreptul de creanţă Şi datoria
.corelativă se ·împart în. atâtea fracţiuni distincte, de sine stătătoare, câţi creditori şi
debitori. există în acel raport juridic. De asemenea, apreciem că sunt obligaţii pure şi
simple şi acele raporturi obligaţionale care au ca obiect două saumai multe prestaţii,
dacă debitorul, pentru a face plata, este îndatorat să .le execute pe toate, cumulativ.
Aşadar, obligaţiile de acest fel se vor stinge numai dacă cel îndatorat execută în
întregime şi întocmai toate prestaţiile la care este obligat prin voinţa sa ori în temeiul
unui fapt juridic;· ele se mai riumesc obligaţii conjuncte.
·Optica legiuitorului pare m~i restrictivă, astfel, în Titlul III,· intitulat
„Mo<ţalităţile obligaţiilor" din Cartea a V-a· („Desi)re obligaţii") operează o regle-
mentare a obligaţiifor afectate de. termen şi condiţie care par a fi astfel singurele
modalităţi ale obligaţiilor în sensul strict al termenului (art. 1396-1420). În ce priveşte
modalităţile care afectează subiectele şi obiectul raportulUi obligaţional, în Titlul' IV,
intitulat „Obligaţiile complexe", legiuitorul reglementează obligaţiile indivizibile,
solidaritatea activă şi pasivă, obligaţiile alternative şi obligaţiile facultative
(art. 1421-1468 C. civ.). · ·

4 ts. Scurtă sinteză. Re~enind la categ~ria modalităţilor. obligaţiei, apreciem. că

obligaţiile afectate de modalităţi sunt acel~ raporturi obligaţionale care prezintă
anumite particularităţi în ce priveşte fiinţa sau executarea .ori subiectele şi obiectul lor,
elemente suplimentare ce sunt de natură a produce anumite efecte, ceea.ce le conferă o
anumită specificitate faţă de prototipul obligaţiilor civile, adică în comparaţie cu
obligaţiile pure şi simple 1• În această categorie, credem că, în sens larg, trebuie incluse
şi modalităţile care afectează obiectul obligaţiei .sau: subiectel~ acestora,' chiar dacă
legiuitorul a înţeles să le reglementeze distinct2. ·
În . concluzie, modalităţile obligaţiilor sunt. elemente cuprinse .în raporturile
juridice obligaţionale privitoare la fiinţa şi executarea, subiectele. şi obiectul lor,
1
A s~ vedea, în acest sens, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 371 şi unn.; L. Pop, op. cit., Teoria
generală a obligaţiilor, p. 383; L. Pop, Obligaţiile, p. 124 şi urm.; nr. 42 şi urm. Exact aceeaşi soluţie se
regăseşte.şi în doctrina franceză actuală. A se vedea, de exemplu, Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette,
op. cit„ p. 1003, nr. 1101.
2
În acelaşi sens era şi doctrina anterioară (a se vedea nota precedentă). Fără discuţie, abordarea laolaltă a
tuturor acestor modalită~ ·riu presupune nicio forţare a tetelor legale. Dimpotrivă, ni se pare că, din perspectiva
unei mai bune înţelegeri a obliga~ilor incluse în această clasificare globală, este de preferat varianta tradiţională
de analiză .a lor. Ceea ce nu înseamnă în niciun fel o ignorare a ordinii instituite de legiuitor. · ·
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 589

elemente care conferă acelor obligaţii anumite particularităţi ce le disting de

raporturile obligaţionale pure şi simple.
. 416. Clasificarea obligaţiilor afectate de modalităţi. S-a putut constata deja,
că modalităţile pot afecta existenţa, fiinţa obligaţiilor sau exigibilitatea lor ori se pot
referi la subiectele ori obiectill raportrilui de obligaţii. .Reţinem astfel uTinătoarele
clasificări ale obligaţiilor afectate de modalităţi 1: ' . ' •' '
a) atunci când modalităţile afecteazăfiinţa sau executarea, adică existenţa sau
exigibilitatea obligaţiilor, acestea pot fi: obligaţii; sub condiţie şi obligaţii cu termen.
Obligaţiile sub condiţie sunt acelea a căror ·fiinţă sau existenţă depinde de un
eveniment viitor a cărui realizare este nesigură; acest eveniment se numeşte condiţie şi
realizarea lui produce efecte atât pentru trecut, cât şi pentru viitor. Obligaţiile cu
termen sunt acelea a căror executare este amânată sau încetează pentru viitor la
împlinirea unui anumit termen; tennenul este un eveniment viitor şi sigur. Condiţia şi
termenul sunt reglementate de art. 1399-1420 C. civ.;
b) în ipoteza în care modalităţile privesc subiectele raportului obligaţional,
obligaţiile civile pot fi: obligaţii conjuncte, obligaţii solidare şi obligaţii indivizibile.
Toate aceste obligaţii prezintă o pluralitate de subiecte. Prima categorie, cea a ·
obligaţiilor conjuncte, se caracterizează prin divizibilitate (regula comună în materie
de obligaţii cu pluralitate de subiecte). Celelalte două categorii se caraeterizează prin
faptul că obligaţiile rămân nedivizate, în sensul că oricare creditor poate cere. plata
întregii creanţe şi oricare debitor este obligat să plătească întreaga datorie. Aceste două
categorii SUnt reglementate distinct în art. 1421-1460 C. civ.; . ' '
c) în sfârşit, în ipoteza îil care modalităţile privesc obiectul obligaţiilor, acestea
pot fi alternative şi facultative. Obligaţiile alternative sunt acelea care au ca obiect,
încă de la naşterea lor, două sau mai multe prestatii, din care debitorul este tinut să
execute nurriai una, la libera sa alegere. Obligaţiil~Jacultative sunt acelea car~ au ca
obiect, la naştere, o singură prestaţie, numai că debitorul are dreptul de a se libera de
datorie executând o altă prestaţie determinată. Cele două categorii sunt reglementate
distinct de art. 1461-1468 C. civ. ·
.În cele ce urmează, ne propunem să facem o analiză structurală a obligaţiilor ·
incluse în toate cele trei clasificări prezentate mai sus, cu precizarea că, deşi legiuiţorul
a preferat o reglementare distinctă a aşa-numitelor obligaţii complexe faţă de cele
afectate de modalităţi, credem că această clasificare legală nu poate să presupună o
prohibiţie a menţinerii clasificării naturale . a obligaţiilor. Astfel, din perspectiva
clasificării de bază a obligaţiilor, este natUrală inCiuderea. obligaţiilor complexe în
sfera celor afectate de modalităţi 2 • Oricm,n, indiferent de opinia împărtăşită în privinţa
acestei clasificări, trebuie să observăm că nu există niciun fel de consecinţe în plan
practic. Singura consecinţă pe care o legăm de această clasificare şi utilizarea ei este
una de ordin didactic, mai degrabă decât juridic3.

A se vedea, parţial, L. Pop, Obligaţiile, p.- 124 şi rnm. (cu precizarea că legiuitorul are o altă
1

abordare în privinţa obligaţiilor simple şi a celor pure şi simple). · · ·.

A se vedea, în acest sens, supra (clasificarea obligaţiilor).
2

Nu este mai puţin adevărat că unii autori utilizau deja clasificarea care astăzi este împărtăşită de
3

legiuitor. A se vedea, de exemplu, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, Le regime de creances et des dettes,
în LGDJ, Paris, 2005, p. 210 şi urm. (parţial). · ·
 Capitolul li
MODALITĂTILE CARE AFECTEAZĂ EXISTENTA
' '
SAU EXECUTAREA OBLIGATllLOR.
' '

OBLIGATllLE COMPLEXE
'

Sectiunea 1
'
Conditia
'
417. Reglementare. Condiţia este reglementată în cadrul art. 1399-1410 C. civ.
care constituie Capitolul II („Condiţia") al Titlului III („Modalităţile obligaţiilor") din
Cartea a V-a („Despre obligaţii").

418. Definiţie. Condiţia este un eveniment viitor susceptibil sau nesusceptibil a

se produce, de a cărui realizare părţile au făcut să depindă naşterea ori stingerea
raportului obligaţional cu efect retroqctiv 1• ·Obligaţiile a căror fiinţă depinde de
realizarea unui asemenea eveniment se numesc obligaţii sub condiţie.
Specificul condiţiei rezultă din prevederea ,art. 1399 C. civ., unde se dispune:
„este afectată de condiţie obligaţia. a cărei eficacitate sau desfiinţare depinde de un
eveniment viitor şi nesigur". Aşadar, condiţia este un eveniment viitor a cărui realizare
este nesigură. De asemenea, ea afectează însăşi fiinţa obligaţiei.

419. Clasificarea condiţiilor. Condiţia poate fi de mai multe feluri, în funcţie de

anumite criterii:
a) având în vedere' originea evenimentului-condiţie2 sau cauza realizării ori
, nerealizării ei, condiţia se clasifică în: cazuală, mixtă şi potestativă. Această clasificare
prezintă interes practic numai în materie de liberalităţi. Astfel: i. Condiţia cazuală este
aceea a cărei realizare depinde de întâmplare sau hazard, nefiind în puterea
creditorului sau debitorului. Exemple: dacă o persoană va muri înaintea alteia
contractul se desfiinţează; dacă voi câştiga fa tragerea. loto din săptămâna viitoare îţi
voi dona suma de ( ... ). Tot o condiţie cazuală este şi aceea a cărei realizare depinde
exclusiv de un eveniment natural sau de voinţa unei terţe persoane nedeterminate3 ; ii.

1
A se vedea, de exemplu, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p: 684 şi unn., nr.
1223; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 374, nr. 308; L. Pop, Obligaţiile, p. 131. .
2
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 375; L. Pop, Obligaţiile, p. 135, nr. 49;
în doctrina franceză, a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p .. I 019, nr. 1125;. dar a se
vedea, mai ales, Yv. Buffelan-Lanore, Condition, în Rep. de dr. civ., oct. 2008 (dern. mise â jour; mars
2011), nr. 9 şi unn. ·
3
Fr. Terre, Ph .. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1019, nr. 1125.
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 591

Condiţia. mixtă este acea împrejurare a cărei realizare sau nerealizare depinde de
voinţa uneia din părţile raportului obligaţional şi de voinţa unei terţe persoane
detenninată. Exemplu: obligaţia de a vinde unei alte persoane autoturismul sub
condiţia obţinerii unui împrumut bancar; iii. În sîarşit, alături de aceste prime categorii
care nu mai sunt reţinute de legiuitor în noua reglementare (ceea ce nu înseamnă că ele
nu pot fi identificate în cadrul unui raport obligaţîonal) 1 , regăsim reglementată
condiţia potestativă care este aceea a cărei realizare depinde de _voinţa uneia din părţile
raportului .obligaţionai2. Ea poate fi de două feluri: potestativă pură şi potestativă
simplă. Condiţia potestativă pură este atunci când realizarea evenimentului respectiv
depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, ea se exprimă prin formulele: „dacă voi
vrea"; „dacă voi dori", „când îmi va plăcea". Obligaţia sub condiţie.potestativă pură
suspensivă din partea debitorului .este nulă (art. 1403 c. civ.). o astfel de condiţie
distruge însăşi ideea de obligaţie, datorită contradicţiei ce există între ,,mă oblig" şi
,;dacă voi vrea"3 • În schimb, condiţia pur potestativă rezolutorie din partea debitorului
·este valabilă, deoarece, dacă există şi consimţământul; celeilalte părţi, ea are valoarea ·
unei clauze exprese de revocare unilaterală a obligaţiei 4 • Condiţia pur potestativă,
suspensivă sau rezolutorie, din partea creditorului însă\ nu afectează valabilitatea
obligaţiei, de exemplu: X se obligă să vândă imobilul său lui Y, dacă acesta va vrea
să-l cumpere;Y este creditorul, de el depinde dacă va cumpăra sau nu acel imobil. O
astfel de obligaţie este valabilă şi se întâlneşte frecvent în promisiunea unilaterală de
vânzare-cumpărare. ·Condiţia potestativă simp/q este acel eveniment a cărui realizare
sau nerealizare depinde de voinţa unei părţi şi de un fapt exterior ori de voinţa unei
persoane nedeterminate6 • De exemplu: mă oblig să-ţi acord un împrumut dacă mă voi

1
Ele erau reglementate de vechiul Cod civil în art. l 005-1007 din vechiul Cod civil; deşi definiţiile
acestor două categorii de obligaţii nu se regăsesc expres în noua reglementare, existenţa lor trebuie să fie
dedusă din prevederile art. 1403 C. civ. care prevede că „Obligaţia c;:ontractată sub o condiţie suspensivă
ce depinde exclusiv de voinţa debitorului nu produce niciun efect". Aşadar, pe lângă condiţia .c;1r~ depinde
doar de voinţa debitorului putem avea de a face cu condiţia care nu depinde de voinţa debitorului, cu aeeea
care depinde doar de voinţa creditorului sau cu condiţia care depinde atât de voinţa uneia dintre părţile
raportului obligaţional; cât şi de un element exterior. ·:
2
A se vedea Yv. Buffolan-Lanore, loc. cit„ nr. 11 şi urm.. . .
3
Pentru calificarea unei condiţii ca având caracter suspensiv şi fiind în a~elaşi timp, pură şi simplă,
a se v~dea, J. Flour, J.L. Aubert, Yv. Flour, E. Savaux, oP. cit., Les obligations. 3 Le rapport d' obligation,
Dalloz, Paris, 1999, p. 187. ·
4
Vânzarea cu pact de răscumpărare sau clauza·de dezicere, astăzi reglementate expres de Codul
civil, reprezintă, în realitate, două expresii ale unei condiţii rezolutorii potestative din partea debitorului
(a se vedea, în acest sens, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1021, nr. 1126). A se vedea, de
asemenea, prevederile art 1758-1762 C. civ. privind vânZ.area cu opţîurie de răscumpărare. Diri chiar
definiţia oferită de· legiuitor acestei varietăţi de vânzare, rezultă natura potestativă a condiţiei care o
afectează. Astfel, potrivit art. 1758 alin. (l) C. civ. „Vânzarea cu opţiune de răscumpărare este o vânzare
afectată de o condiţie rezolutorie prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a răscumpăra bunul sau dreptul
transmis cumpărătorului." . . . . . . . .
5
Distincţia făcută de legiuitor este în acord cu vechea clasificare a obligaţiilor potestative după
cum acestea depind de voinţa creditorului sau de cea a debitorului (a se vedea, Yv. Buffelan-Lanore, loc.
cit., nr. l3 şi urm.) .. Distincţia se regăsea şi în doctrina română, cu aceleaşi consecinţe. A se vedea, de
e~emplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 375, nr. 308; L. Pop, Obligaţiile, p. 135, nr. 49. .
6
A se vedea, de exemplu, T.J. Hunedoara, dec. civ„ nr. 24/1993, în Dreptul nr. 10-11/1993, p. 107.
592 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

încadra în muncă sau, dimpotrivă, dacă voi demisiona; voi cumpăra autoturismul dacă
mă voi căsători. Obligaţia sub condiţie potestativă simplă suspensivă sau rezolutorie,
din partea debitorului sau creditorului, este valabilă. De la această regulă există
uneori excepţii. Cea mai importantă, este ·aceea instituită de · art. : 1015
C. civ., care prevede la alin. (1) că ;,Donaţia im este valabilă atunci când cuprinde
clauze ce permit donatorului să o revoce prin voinţa sa." 1 În sfera acestor clauze pot fi
integrate şicondiţiile potestative simple, mi numai cele pur potestative. În alin. (2) al
aceluiaşi art. 1015 sunt enumerate cauzele văzute .de legiuitor ca fiind contrare
principiului irevocabilităţii . şi . atrag nulitatea donaţiei. Între acestea, regăsim atât
condiţii pure („când ·donaţia este afectată. de o condiţie a cărei realizare depinde
exclusiv de voinţa 'donatorului" - lit. a), sau acea clauză care „conferă donatorului
dreptul de ·a denunţa unilateral contractul" - lit. c), după cum regăsim şi condiţii
potestative simple (clauza. prin· care se impune donatarului plata datoriilor pe care
donatorul . le:-ar contracta în viitor, dacă · valoarea maximă. a acestora nu este
determinată în contractul de donaţie"· --' lit. b ). Deopotrivă, condiţiile potestative pure
sau simple (pentru :cele simple numai în condiţiile indicate de textul legal) inserate în
contractul de donaţie şi dependente de voinţa donatorului sunt·nule şi atrag nulitatea
donaţiei ce depinde de acea condiţie2 • " .

b) după cum condiţia constă în realizarea sau nerealizarea acelui eveniment, ea

este de două :feluri: pozitiva şi negativă3 • Condiţia este pozitivă atunci când fiinţa
obligaţiei depinde de un eveniment ce urmează să se realizeze. Exemplu: îţi împrumut
o anumită sumă de bani dacă voi obţine uri post în străinătate, Condiţia este negativă
în ipoteza în care fiinţa obligaţiei• depinde de un eveniment ce urmează să nu se
realizeze. Exemplu: îţi împrumut o sumă de bani, dacă nu· voi obţine un post în
străinătate. · . ·
c). după .efect~le pe care le produce, condiţia poate fi: suspensivă şi rezolutorie.
·Condiţia · suspensivă . este acel eveniment de care depinde eficacitatea obligaţiei
(art. 1400 C. civ.), adică naşterea obligaţiei. Exemplu: îţi vând cursul de drept penal,
·dacă voi trece. examenul în sesiunea viitoare.' Condiţia rezolutorie este acel eveniment
a cărui realizare duce la desfiinţarea raportului obligaţionaL[art. 1401 alin. (1) C. civ.].
De exemplu, neobţinerea unei autorizaţii de construire pe un teren de către
cumpărătorul·, acestuia, . într-un anumit termen, atrage· după ,sine 'desfiinţarea
contractului cu· efecte retroactive4 • . · · ·

. d) Codul civil mai distinge şi între: condiţia imposibilă, condiţia ilicită şi

condiţia imorală5 (art. 1402 C. civ.). Condiţia imposibilă este cea care constă într-un
eveniment ce nu se poate
~. ; '. ' .. .
realiza.
material (imposibilitate
.
'
materială)·
.
sau juridic
.

1
·O asemenea clauză (condiţie rezolutorie) ar contraveni principiului irevocabilităţii donaţiilor. .
2
Pentru că o condiţie potestativă simplă care obligă donatarul la plata unor datorii viitoare şi
determinate ale donatorului trebuie considerată, de exemplu, valabilă (interpretarea a contrario a art.· 1O15
alin. (2) lit. b) C. civ.).
3
A se vedea L. Pop, Obligaţiile, p. 139, nr. 49. "
· A se vedea, de exemplu, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 694 şi unn„
4

nr. 1238 şi urm.; yv. Buffelan-Lanore, loc.. cit„ nr. 16 şi urm:

5
Fr. Terr'e, Ph. Simler,Yv. Lequette, op. cit„ 1023, nr: 1127.
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 593
(imposibilitate juridică) - nevalabilitatea unei asemenea condiţii este tradiţională (ad
imposibilium nulla obligatio). Condiţia ilicită ori imorală constă într-un fapt prohibit
de lege sau, după caz, contrar bunelor moravuri. Conform art. 1402 C. civ., oricare din
aceste condiţii atrage: i. considerarea clauzei privitoare la condiţie ca nescrise, dacă
clauza nu a fost o cauză determinantă a încheierii contractului; ii. nulitatea întregului
contract dacă ea este cauză determinantă a încheierii contractului. Aşadar, legiuitorul
nu mai reţine anterioara distincţie operată de vechiul Cod civil (art. 1008-1009 din
vechiul Cod civil) şi conform căreia numai obligaţia afectată de o condiţie suspensivă
imposibilă sau ilicită sau imorală era considerată nulă, în celelalte cazuri (cel al
condiţiei rezolutorii), obligaţia era considerată ca fiind pură şi simplă, fără a fi sub
condiţie 1 •
În final, arătăm că cea mai importantă clasifi_care a condiţiei este. în funcţie de
efectele sale. După acest criteriu distingem: condiţia suspensivă şi condiţia rezolutorie.
Aceasta este şi clasificarea primară în accepţiunea legiuitorului român.· Caracteristica
principală a acestor condiţii este aceea că, indiferent că este suspensivă sau rezolutorie,
condiţia produce efecte retroactive2 • Astfel, art. 1407 alin. (1) C. civ., cu referire atât
la condiţia suspensivă cât şi la cea rezolutorie, prevede: „Condiţia îndeplinită este
prezumată a produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din
voinţa părţilor, natura contractului ori dispoziţiile legale nu rezultă contrariul." Aşadar,
prin convenţia lor (anticipată sau posterioară producerii evenimentului), părţile pot
rem.~nţa la retroactivitatea efectelor condiţiei, prevăzând că aceste efecte se vor
produce numai pentru viitor3 .

420. Efectele condiţiei suspensive. Pentru analiza efectelor condiţiei suspensive

este necesar să deosebim trei etape sau momente: pendente conditione, eveniente
conditione şi deficiente conditione.
·A. Prin pendente conditione înţelegem intervalul de timp dintre momentul
naşterii raportului de obligaţii şi momentul realizării condiţiei. În· toată această
perioadă, se consideră că obligaţia încă nu există. De aici următoarele consecinţe:
a) creditorul nu poate cere executarea prestaţiei de către debitor;
b) dacă debitorul execută prestaţia, el poate cere restituirea ei pe temeiul plăţii
nedatorate;
c) niciuna dintre părţi nu poate invoca compensaţia ca mijloc de stingere a
obligaţiei;

A se vedea A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 290; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 376, nr. 308. de
1

observat că, nu aceeaşi era opinia şi în doctrina franceză, unde toate aceste condiţii erau prohibite, fie că
erau suspensive, fie rezolutorii (a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1023 şi urm.,
nr. 1127; Yv. Buffelan-Lanore, loc. cit., nr. 26 şi unn. şi jurisprudenţa citată aici).
A se vedea, pentru retroactivitatea efectelor condiţiei, N. Titulescu, Eseu despre o teorie generală
2

a drepturfior eventuale, Fundiiţia Europeană Titulescu, Filiala Craiova, 2002, p. 158 şi urm.
In identificarea şi interpretarea condiţiei, trebuie să se dea prioritate voinţei reale a părţilor şi
3

libertăţii lor de voinţă. Dispoziţiile legale referitoare Ia condiţie sunt supletive. Oarecum, în acest sens, a se
vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1024, nr. 1128; de asemenea, a se· vedea L. Pop,
Obligaţiile, p. 142, nr. 50.
594 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CI.VIL. OBLIGAŢIILE

d) prescripţia dreptului la acţiune nu curge în acest interval .de timp;

e) dacă obligaţia este translativă de proprietate cu privire la un bun individual
determinat, riscul pieirii fortuite a bunului îl suportă debitorul obligaţiei de predare. Pe
cale de consecinţă, obligaţia se stinge. Totuşi în cazul pieirii parţiale a bunului sau a
deteriorării sale, fără culpa debitorului, creditoru.I este obligat să-l ia în starea în care se
găseşte la momentul realizări.! condiţiei suspensive 1; ··
. . f) cu toate acestea, până la realizarea condiţiei, obligaţia are o. anumită existenţă,
„embrionară"; Creditorul are ceea ce se cheamă un drept eventuaP. Aşa se explică
fapttil că creditorul are recunoscute unele prerogative sau drepturi, după cum urmează:
creditorul are posibilitatea de a lua măsuri de conservare a dreptului, cum. ar fi:
înscrierea unei ipoteci, întreruperea unei prescripţii etc. (art. 1409 C. civ.); debitorul
obligaţiei de a da sub condiţie suspensivă un bun frugifer poate culege sau încasa
frnctele Jnaintea îndeplinirii condiţiei (art. 1410 C. Civ.); creditorul poate cere
constituirea de garanţii care să asigure · realizarea · creanţei sale după realizarea
condiţiei: gaj, ipotecă, fideiusiune; ·
· g) în virtutea aceluiaşi drept eventual, creditorul poate cesiona; gaja,ipoteca sau
renunţa ·ta dreptul ·său sub condiţie suspensivă. Astfel, conform art. 1408 alin. (1)
C. Cîv. „Obligaţia' afectată de condiţie este transmisibilă, drepturile debitorului fiind
însă supuse aceleiaşi condiţii". Pe de altă parte, ·obligaţia afectată de condiţie poate fi
preluată în condiţiile prevăzute de art. 1599-1608 C. civ. [art. 1408 alin. (2) C. civ:].
. B. Eveniente conditione exprimă· situaţia când condiţia ·suspensivă s-a ·realizat.
Aprecierea îndeplinirii condiţiei3 se.face după critenile prevăzute de art. 1404 C. civ. şi
anume, după: a) criteriile stabilite de părţi; b) criteriile pe care acestea este posibil să le·
fi avut în vedere; c) după cum termenul s-a .împlinitfără că evenimentul să sefi realizat
(condiţia'se consideră că nici nu.se poate realiza); d) după gradul de certitudine al
condiţiei. stipulate fără termen în care evenimentul poate .să se producă; e) în cdzul
condiţiei negative, dacă a expirat termenul foră ca evenimentul să se producă sau după
gradµl de certitudine al imposibilităţii producerii evenimentului. În plus; în situaţia ·în
care cel interesat în , nerealizarea condiţiei; cu rea.:.credinţă, împiedică producerea
evenimentului, condiţia se consideră îndeplinită Iart. 1405 alin.· ( 1) C. civ.]4.
Odată împlinită condiţia suspensivă, incertitudinea asupra existenţei obligaţiei
s-a sfârşit. Obligaţia se consideră născută retroactiv din momentul înţelegerii· părţilor
[art. 1407 alin. (1) C. civ.]. Ea devine retroactiv simplă5 • Astfel, „atunci când condiţia

1
Corelarea este necesar să fie făcută cu prevederile art. 1274 C. civ. care leagă transferul riscurilor
de momentul predării .bunului, simplificând astfel radical problema în raport cu efectele condiţiei
suspensive. Riscul va fi suportat de debitorul obligaţie de predare imposibil de executat. A se vedea supra,
imposibilitatea fortuită de executare.
2
A se vedea N. Titulescu, op. cit., p. 16 şi urm.;Yv. Buffelan.Lenore, loc. cit., nr. 87 şi urm. A se
vedea şi distincţia operată adesea între drepturile condiţionale şi cele eventuale (de exemplu, N. Titulescu,
op. cit., p. 119 şi urm.; a se vedea, de asemenea, t Micescu, Curs de drept.civil, Ed. Ali Beck. Restitutio,
Bucureşti, 2000, p. 108 şi urm.; L. Pop, Obligaţiile, p. 144 şi urm., nr. 5.1).
3
Apreciere care este atributul instanţei de judecată care, însă, trebuie să ţină seama, în primul rând
de voinţa părţilor (a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p, l024;nr. 1128).
4
A se vedea Yv. Buffelan-Lanore, loc. cit., nr. 92 şi jurisprudenţa citată aici.
5
Astfel cum am arătat deja, retroactivitatea nu este o regulă de ordine publică. Părţile pot conveni
la producerea efectelor numai pentru viitor; de exemplu (L. Pop, Obligaţiile, p. 146, nr. 51 ).
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 595

suspensivă produce efecte retroactive, în caz de îndeplinire, debitorul este obligat la

executare ca şi cum obligaţia ar fi fost simplă." [art. 1407 alin. (3) C. civ.]. Efectul
condiţiei se produce în manieră automată - ceea ce presupune că, nicio formalitate nu
este necesară. De exemplu, nicio punere în întârziere .nu este cerută. Efectele condiţiei
se produc de plin drept1. Se consolidează astfel actele încheiate anterior realizării
condiţiei ş.i care au fost sub semnul Îf':trebării până la împlinirea acesteia: „actele
încheiate de proprietarul sub condiţie suspensivă sunt valabile şi, în cazul îndeplinirii
condiţiei, produc efecte de la data încheierii lor~' [art. 1407 alin. (3) teza a Il-a C. civ.].
În concluzie, consecinţele fireşti. ale caracterului retroactiv. al împlinirii condiţiei ar fi
unnătoarele:
a) plata efectuată de debitor pendente cdnditione devine o plată datorată şi deci
nu poate fi cerută repetiţiunea ei; . ..
b) drepturile sub condiţie transmise pendente conditione de creditor la terţe
persoane devin pure şi simple. .
De la caracterul retroactiv' al efectelor realizării condiţiei suspensive' există şi
unele excepţii, astfel:
a) părţile au stipulat expres caracterul neretroactiv al împlinirii condiţiei sau ·o
asemenea neretroactivitate rezultă ani· natura obligaţiei sau dintr-o prev~dere legală
[excepţii menţionate expres de art. 1407 alin. (1) C. civ.];
b) termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă numai de la data realizării
condiţiei [v. în acest sens, art. 2524 alin. {3) C. civ., potrivit căruia: „Dacă dreptul este
afectat de o condiţie suspensivă, prescripţia începe să_ curgă de _la data când s-a
îndeplinit condiţia."]; · . . · ·
c) fructele culese sau_ percepute de către debitor rămân în proprietatea acestuia.
Creditorul bunului frugifer dobândeşte dreptul. de proprietate numai asupra fructelor
pe care le culege sau le percepe după momentul realizării condiţiei (art. 1410 C. civ.);
. d) actele ·de conservare .Şi administrare făcl.lte pendente conditione de debitor
rămân valabile şi deci _vor fi opozabile creditorului. (în principiu, în această privinţă, nu
trebuie aplicată distincţia prevăzută de art.. 1644 C. civ. în materie de restituiri sub-
secvente desfiinţării raportului obligaţional - adică apÎicabilitatea în materie a regulilor
aferente accesiunii pentru că distincţia este prin ipote:z;ă inexistentă în cazul de faţă).
C. Deficiente conditione înseamnă că împrejurarea sau evenimentul-condiţie nu
s-a realizat. Atunci când condiţia nu se realizează se consideră că între cele două părţi nu
a existat niciodată obligaţia respectivă, astfel încât toate prestaţiile executate se restituie
şi garanţiile constituite în favoarea creditorului se desfiinţeaiă retroactiv2. Este o. ipoteză
de caducitate a obligaţiei3. În caiul în care partea interesată de îndeplinirea condiţiei
determină, cu rea-credinţă, realizarea evenimentulw , condiţia se consideră neîn-
4

Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1026 şi unn., nr. 1131.
1
2
A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 695, nr.. 1239.
Ibidem, p. 695; Yv .. Buffelan-Lanore, Io~. cit., nr; 104 (a se vedea, şi orientarea posterioară acestei
3

soluţii, nr. 105 şi unn. ). . .

În contextul realizării condiţiei, are o seumificaţie. i!Parte obligaţia qe loialitate contractuală.
4
.
Astfel, este natural să nu se dea efecte situaţiei în care partea interesată în realizarea condiţiei determină cu
596 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

deplinită [art. 1405 alin. (2) C. civ.]. Determinarea imposibilităţii realizării condiţiei se
face din nou, utilizându-se criteriile prevăzute de art. 1404 C. civ. 1
D. Renunţarea la condiţie. În sfârşit, este imaginabilă şi posibilitatea ca partea în
favoarea căreia s-a stipulat condiţia să renunţe la ~beneficiul acesteia. Condiţia este ca
renuntarea să aibă loc înainte ca evenimentul~conditie să se fi realizat. Efectul renuntării
. ' . ' '
la condiţie este transformarea obligaţiei în obligaţie simplă (art. 1406 C. civ.).

421. Efectele · condiţiei rezolutorii. P_ână la realizarea condiţiei, pendente

conditione, obligaţia există şi îşi produce ·efectele ca şi cum ar fi pură şi simplă2 ;
debitorul este ţinut să execute toate prestaţiile pe care le datorează; În ipoteza în care
obiectul obligaţiei a constat în prestaţia .de a da uri lucru cert, dobânditorul sub condiţie
rezolutorie va suporta riscul pieirii sale dacă preluase bunul, conform regulilor instituite
de art.. 1274 C. civ. 3 Pe de altă parte, obligaţia sub condiţie rezolutorie sau dreptul sub
condiţie rezolutorie pot fi transmise după regulile privind transmisiuriea drepturilor şi
obligaţiilor, cum sunt preluarea de datorie, cesiunea de contract, novaţia prin schimbare
de debitor (art. ţ408 C. civ.). Fructele culese sa~ încasate înaint~a îndeplinirii condiţiei,
secuviriproprietarului sub condiţierezolutorie (art.. 1410 c. civ,)~ .
În situatia
'
în care. conditia
'
rezolutorie
'
se realizează,
.
eveniente
.
conditione4,
obligaţia se desfiinţează' retroactiv, din_ momentul încheierii contractului [art. 1407
alm. (I) C. civ.], cu excepţia cazului în care din voinţa părţilor,.natura contractului ori
o dispoziţie legală. rezultă contrariul. ·'O: altă excepţie, specifică 'doar . condiţiei
rezolutorii pri~eŞte prestaţiile succesive sau continue executate deja la data îndeplinirii
condiţiei despre care art. 1407 alin. (2) C. civ., prevede că nu se restituie. În sfârşit,
deşi mi sunt prevă:hite expres de legiuitor, sunt-de ~vuLîn vedere şi alte exceptii:
. fructele culese . de către proprietarul sub . condiţie r~zolutorie sunt şi rămân ,în
.proprietatea sa până la îndeplinirea condiţiei; actele de administrare şi conservar~
realizate de proprietanil sub condiţie rezolutorie rămân valabile şi după împlinirea
condiţiei; unele .acte ·de înstrăinare a „unui bun· mobil către ·-lin dobâriditor de
.bună.,.credinţă sunt consolidate ca urmare a prezumţiei de bună-'credinţă şi terţul va fi
.considerat proprietar al bunului în pofida împlinirii condiţiei rezolutorii care nu îşi va
răsfrânge efectele şi asupra sa dacă im a fost cunoscută de terţ5 •
Pe c<;tle de conseeinţă, părţile se vor repune 'în situaţia anterioară,. în sensul că îşi
vor restitul prestaţiile executate pendente conditione. Condiţia rezolutorie produce toate
. . . ' '

rea-credinţă. producerea evenimentului. şi nici situaţiei în care cel interesat în nerealizarea condiţiei,
determină cu rea-credinţă neproducerea evenimentului (împiedică realizarea evenimentului). A se vedea,
în acest sens, Fr. Tem:, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1025, nr. 1130; Yv. Buffelan-Lanore, loc. cit.,
nr. 92 şi mai ales jurisprudenţa citată aici.
1
Despre dificultăţile acestei determinări, a se vedea Yv. Buffelan-Lanore, loc. cit., nr. 98 şi; mai
ales, jurisprudenţa citată. aici.
•
2
L Pop, Qbligaţiile, p. 147, nr. 52. ·
3
Elementul definitoriu. pentru transferul riscurilor· ·este momentul predării şi nu transferul
proprietăţii, astfel cum rezultă din prevederile art. 1274 C. civ.
. A se vedea Yv. Buffelan-Lanore, loc. Cit., nr. 129 şi urm,
4

. A se vedea, pentru aceste situaţii, L. Pop, Obligaţiile, p. 148 şi unu., nr. 52.
5
 0BLIGATIILE
.
AFECTATE DE MODALITĂTI
. ' '
597

efectele rezoluţiuniiîntre părţi, cât şi faţă de terţi. În ce priveşte aprecierea îndeplinirii

condiţiei sau a imposibilităţii acesteia de a se realiza, sunt şi în cazul condiţiei rezolutorii
aplicabile dispoziţiile art. 1404 care prevede o sumă de criterii în acest sens. ·
Dimpotrivă, în ipoteza când condiţia rezolutorie nu se realizează, deficiente
conditione, obligaţia . se va consolida definitiv, fiind considerată pură şi simplă
retroactiv, din momentul în care s-a născut.
Şi condiţiei rezolutorii îi sunt aplicabile dispoziţiile art.1406 C. civ. referitoare
la renunţarea la condiţie. Şi în acest caz, renunţarea are ca efect transformarea
obligafiei în obligaţie pură şi simplă.

Sectiunea
, a 2-a
·Termenul

422. Reglementare. Definiţie. Distincţii faţă de condiţie. Termenul, ca mo-

dalitate a actului juridic, este reglementat de art. 1411-1420 C. Civ. care constituie
Capitolul III („Tennenul") din Titlul III („Modalităţile obligaţiilor") al Cărţii ·a V-a
(;,Despre obligaţii") .. Prevederi colaterale care au incidenţă în această materie se
· regăsesc şi în alte părţi ale codului (de exemplu, între dispoziţiile referitoare la plată),
ca şi în Codul de procedură civilă (mai ales dacă avem în vedere termenele judiciare)..
Termenul, astfel cum rezultă în mod imediatdintextele legale 1 [toate elementele
definiţiei se regăsesc în art. ·141 Lalin. (1) C. civ.] este un eveniment viitor şi sigur care
afectează exigibilitatea sau stinge obligaţia, cu efecte doar pentru viitor. .
Între .termen şi condiţie există o diferenţă .netă3 ; Condiţia constă într-un un
eveniment viitor şi nesigur, ceea ce face ca existenţa obligaţiei să fie incertă până la un
anumit.moment. Dimpotrivă, termenul· este.un eveniment viitor.şi sigur care.afectează
exigibilitatea sau .durata obligaţiei. Pe de. altă parte, în cazul condiţiei (indiferent că
este suspensivă sau rezolutorie) efectele realizării ei sunt, de . regulă, retroactive
(ex tune), spre deosebire de •<:ele ale termenului care nu se produc decât pentru viitor
(ex nune). O particularitate se observă în caztil contractelor translative de proprietate
sub condiţie suspensivă - până la· momentul realizării condiţiei, dobândi torul nu este
proprietar. Dimpotrivă,· în cazul tennenului suspensiv, împlinirea sa nu face· decât să
· amâne exigibilitatea obligaţiei de predare·(în lipsă de stipulaţie contrară). Distincţiile
ar putea continua, mai ales că ·cele două modalităţi ale obligaţiei beneficiază de o
reglementare minuţioasă. _Ele reprezintă însă, consecinţe ale distincţiilor esenţiale
subliniate mai sus, astfel încât vor putea fi deduse din analiza reglementărilor aferente.

423. Tipologia termenelor-modalitate a obligaţiei. Termenul este susceptibil

de mai multe clasificări în functie de 'anumite criterii4 • Aceste criterii sunt indicate
chiar de legiuitor: ' · · . ·

Vechiul Cod civil nu definea această modalitate a obligaţiei. El beneficia" de o reglementare

1

colaterală care se raporta la condiţie şi efectele acesteia (a se vedea art. 1022 din vechiul Cod civil).
A se vedea C: Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 372; nr. 303; L. Pop, Obligaţiile, p. 149, nr. 53.
2
·
Pentru aceste distincţii, a se vedea L. Pop, Obligaţiile, p. 149 şi urm., nr. 53.
3

C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 372, nr. 303:

4
. ·
598 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

a) cea mai importantă clasificare - deşi. ultima în ordineacelor enumerate de

legiuifor (art. _1412 c. civ;), este cea care urmează.efectele pe care le produce cu
privire la obligaţia afectată. După •acest, criteriu, tennenul este de două feluri:
suspensiv şi extinctiv. Termenul suspensiv.[art. 1412 alin. (1) C. civ;] este acela care
amână exigibilitatea (sau .amână „scadenţa obligaţiei", în terminologia codului)
obligaţiei până în momentul împlinirii sale. Aşadar, executarea obligaţiei •nu poate fi
cerută, În principiu, înainte de împlinirea termenului suspensiv (exemplu: obligaţia de
plată a preţului cu termen, obligaţia .de restituire latermen a unui împrumut etc.).
Termenul extinctiv [art. 1412 alin. (2) C. civ.] este acefala a căruiîmplinire obligaţia
civilă se stinge pentru viitor1• Până la împlinirea termenului extinctiv, obligaţia există
şi se execută ireversibil. Aşadar, acest termen stabileşte durata de timp în care raportul
obligaţional are existenţă .. Termenul extinctiv este specific obligaţiilor cu executare
2
succesivă • În cazul în care contractuLcu executare succesivă s-a încheiat pentru o
durată determinată, împlinirea acestei durate echivalează cu împlinirea tennenului
extinctiv (exemple: locaţiunea,. comodatul, renta viageră, contractul de întreţinere) ..
Dimpotrivă,, în .cazul .în care un asemenea contract s-a· încheiat pe o . durată
nedeterminată, el poate :f;i, în principiu, denunţat unilateraI3 de una dintre părţi4 • În
doctrina anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil, se ajunsese la concluzia.că
tennehul extinctiy în contractele cu executare succesivă nu reprezintă o modalitate ·
propriu-zisă a obligaţiei 5 • Cu toate acestea, legiuitorul, prin reglementarea curentă a
a
termenului, calificat şi termenul ca modalitate a obligaţiilor, în manieră expresă6 ;
b) · în funcţie de faptul cunoaşterii sau necunoaşterii momenttilui împlinirii sale,
termenul poate fi: cert· şi incert. ·Este vorba de o clasificare dedusă ·doar din textele
legale. şi_ care. nu beneficiază de o· reglementare expresă. Termenul cert. este acela a
cărui împlinire este cunoscută cu exactitate din momentul naşt~rii. ooligaţiei, cum ar fi:
o anumită zi din calendar, o sărbătoare fixă dilltr~un anume ari etc~ Exeinphi: voi plăti
a
preţul în ziua de Crăciuri anulUi. 2014. Tel1lien~l incert este acel termen a cărui zi de

1
L Pop,' Obligaţiile. p. 150, nr. 53. · .: · ·· ·
2
Chiar şi obligaţia de întretinere rezultată dintr-un contract de întretinere este subordonată unui
asemenea termen extinctiv ::.. numai că este vorba. de un tennen .exti11ctiv indert, dată. fiind necunoaşterea
datei încetării din viaţă a întreţinutului. · . · . . . , . . . . · .
3
A se vedea art. 1276 alin: (2) ·C civ. - pentru prezentarea regulii, a se vedea supra, pnncipiul
a
forţei obligatorii contractului. . . , . . .
4
Contracte!(: cu executare·succesivă încheiate pe durată nedeterminată pot fi denunţate uriilateral
de oricare din părţi cu respectarea unuf termen rezonabil de preaviz (a se vedea art. 1277 C. civ.).
Chestiunea ţine de prohibiţia angajamentelor perpetue .. A se vedea supra, principiul forţei obligatorii a
contractului. În ce priveşte· contractele de locaţiune încheiate p~ durată nedetenninată, a se vedell art. 1816
a
alin.'(l) c. civ.~ „Dacă locaţiunea fost făcută fără deten:Ilinarea duratei, oricare dintre părţi·poate<lenunţa .
contractul prin notificare;" · · · ·. ' . .. . · . ·
5
H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p .. 1081 şi·urm.; Fr. Terre, Ph. Simler,
Yv. Lequette; op; cit„ nr. 1004, nr. 1!02; L. Pop, Obligaţiile, p .. 150„nr; 53.
6
Art. 1398 C eiv. prevede că „Obligaţiile pot fhifectate de termen sau condiţie~" Pe de altă parte,
în cadrul reglementării tennenului, termenul suspensiv beneficîază de text special [art. 1412 alin. (2)
C. civ.}. Cu toate acestea; nu· se poate să nu observăm că toate comentariile. anterioare din doctrină sunt în
continuare valabile: Termenul extinctiv se referă doar la contractele .cu executare succesivă şi executarea·
acestora are loc pur şi simplu, până la împliilirea termenului când încetea2ă cu efecte doar pentru viitor.
OBLIGAŢIILE AFECTA TE DE MODALITĂŢL 599

împlinire nu este cunoscută cu exactitate, dar care este sigur că se va produce'. De

exemplu: în cazul rentei viagere, debitorul va fi liberat de datorie la moartea
, ' nu este cunoscută în momentul încheierii contractului.
credirentierului, dar ziua mortii
Acea zi va veni cu certitudine, fără a se putea şfr dinainte când se va produce
evenimentul morţii creditorului. Uneori, termenul incert pare să se confunde cu
condiţia2 • De exemplu, când într-un contract se pre",:ede că debitorul va plăti „când va
putea". Cu toate acestea, confuzia trebuie evitată3 • In exemplul dat, instanţa va putea
stabili termenul în funcţie de situaţia economică în care se găseşte debitorul. Avem de
a face cu un tennen ince1t, aşadar4 . În concluzie, în cazul termenului incert, nuavem
de a face decât cu o „scadenţă incertă".5 . În niciun caz, incertitudinea acesteia nu atrage
după sine calificarea contractului sau obligaţiei ca fiind perpetue~. Pe.de altă parte, în
cazul termenului ineert este pe deplin aplicabilă posibilitatea stabilirii certitudinii sale
prin instanţă (nu în cazul oricărui termen incert, bineînţeles7 • În acest sens, legiuitorul
a prevăzut în art. 1415 C. civ. o ~erie de reguli pentru determinarea tennenului pe cale
judiciară. Regăsim în acest context ipoteza termenului incert convenţional 8 •
c) în funcţie de . originea. sau izvorul său, termenul poate .fi de trei feluri:
convenţionai, legal şi judiciar: Este o clasificare căreia legiuitorul ·îi acordă o
importantă sporită {ait. 1411 alin. (2) C. civ.]:
i. Termenufcon~'enţfonal este termenul stabilit prin_acordui de voinţă al părţilor.
În situaţia în care obligaţia ~e naşte dintr-:tlll act unilateral, termenul se stabileşte prin
voinţa autorului a<;eiui. act. Exemple: vânzătorul acordă cumpărătorului un te~en de
plată; creditul se acordă ·întotdeauna pe. un anumit termen: Termenul convenţional
poate fi stabilit expres sau tacit, când rezultă din natura obligaţiei şi modul său de
executare. Această categorie a termenului are o semnificaţie aparte mai ales în privinţa
termenului suspensiv de' executare. Astfel, dacă în contract se stipulează asemenea un
termen, partea în favoarea cărefa s-a stipulat termenul poate să renunţe la beneficiul
său şi să execute anticipat sau să pretindă anticipat plata9 • Dacă termenul convenţional
' . '

A se vedea, pentru termenul incert şi pentru determinarea sa, Ch. Hannoun, Y. Gu~nzou~ Terme,
1

în Rep. de dr. civ. Dalloz, oct..2008 (dern. mise âjour: sept. 2011), nr. 15 şi urm.
A se vedea Ch. Hannoun, Y. Guenzoui, loc, cit., nr. 16 şi urm.
2
.
În acest sens, Cass. fr. 1 civ., 13 aprilie 1999, cu notă de D .. Mazeaud, în Rep.. Defrenois,
3

nr. 37041 (care atrage atenţia prin revenirea la concepţia obiectivă asupra distincţiei obiective între tennen şi
condiţie, în principiu bazată pe ideea caracterului, ineluctabil al termenului faţă de cel discutabil şi nesigur al
condiţiei - a se vedea, în acest sens, nota de A Bories, sub decizia citată; în Rec. Dalloz, p. l 009). .
4
A se vedea, de exemplu, T. R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 360; Fr. Terre, Ph. Simler, Yv.
Lequette, op. cit., p: 1004, nr. 1103; L. Pop, Obligaţiile, p. 152, nr. 53. Chestiunea a dat naştere unei
jurisprudenţe complexe în aceste sens. A se vedea Ch. Hannoun, Y. Guenzoui, loc. cit., nr. 17 şi urm. şi
jurisprudenţa citată aici. ·
5
A se vedea Ch. Hannoun, Y. Guenzoui, loc. cit., nr. 15.
A se vedea, în acest sens, Cass. fr. 1 civ., 4 iunie 1991, cu notă de J.-L. Aubert, în Rec. Dalloz
6

1992, p. 170 şi urm.; cu notă de J. Mestre, în RTDCiv. 1991, p. 737. ·. ·

De .exemplu, este inadmisibilă stabilirea termenului extinctiv. incert din cadrul unui contract de
7
.
întreţinere sau de rentă viageră.
Deşi este domeniul preferenţial al termenului incert, am analizat chestiunea stabilirii judiciare a
8

termenului în cadrul tennenului judiciar.

·
9
Renunţarea la termen face· ca obligaţia să fie anticipat exigibilă (art. 1418 C. civ. ).
600 TRA.TAT ELEMENTAR 'DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

este .stabilit în favoarea ambelor părţi, atunci renunţarea nu poate avea loc decât în
condiţiile acordului celor două părţi. Chestiunea renunţării la termenul convenţional
trebuie privită în corelare cu regulile stabilite' de legiuitor în· materie de plată cu
I.
termen·,.
ii:. Termenul legal este termenul stabilit printr-un text de lege. Este o manieră
ceva mai rară de stabilire a termenului faţă de cea convenţională, dar nu atât de rară
încât să fie considerată surprinzătoare. Asemenea termene se stabilesc prin procedeul
moratoriului legal (când legiuitorul amână exigibilitatea unor obligaţii ale debitorilor
pentru o anumită durată de timp, datorită· unor condiţii speciale; cum ar fi războiul
a
calamităţile naturale etc. 2) sau prin cel alprorogării legale contractelor(de exemplu,
în ipoteza prelungirii unor contracte de închiriere avârtd ca obiect imobilele trecute
abuziv în proprietatea statului)3. ·
·iii. Termenul judiciar este acordat de instanţele de judecată. Astfel, în situaţia în
care părţile au convenit să amâne stabilirea termenului sau au lăsat uneia din ele
sarcina de a~l stabili
. în viitor, dar termenul nu a ·fost totuşi
. stabilit într-o perioadă
rezonabilă de timp, oricare din' părţi poate ·să solicite instanţei stabilirea termenului
[art. 1415 alin. (1) C. civ.]. Instanţa trebuie să ţină seama în stabilirea termenului de
natura obligaţiei4 , de situaţia părţilor5 , respectiv de „orice alte împrejurări" 6 [art. 1415
alin. (1) C:civ.]. De asemenea, instanţa poate să stabilească un termen şi în situaţia în
care natura obligaţiei presupune un termen şi acesta nu rezultă totuşi din natura
obligaţiei, după cum im există nicio convenţie prin care acesta să poată. fi determinat
[art. 1415 alin. (2) C. civ.]7. Soluţionarea cererii de stabilire judiciară a termenului Se
. .
1
În materie de plată afei:tată de un tennen suspensiv, a se vedea art: 1496 C~ dv. privind pl~ta
anticipată. A se vedea, de asemenea, supra, plata.
2
Amânarea exigibilităţii este temporară şi datorată unor. condiţii speciale. A se vedea L. Pop,
Obligaţiile, p. 152. A se vedea, de asemenea, pentru detaliile acestei telmici, M. Boudot, Moratoire, în
Rep. de dr. civ. Dalloz, nr. 3 şi unn.
. L. Pop, Obligaţiile, p. 153.
3
4
De exemplu, natura întreţinerii cere continuitate, astfel încât stabilirea scadenţei primei prestaţii a
unei rente de întreţinere ca despăgubire periodică pentru prejudiciul rezultat din comiterea unei fapte
ilicite, poate să aibă importanţă deosebită pentru întreţinut Observaţia poate fi tăcută şi cu privire la renta
viageră.
5
De exemplu, debitorul poate să se afle într-o incapacitate temporară de executare a obligaţiei
datorată unor sittiaţii care nu îi sunt imputabile. În acest caz instanţa poate stabili un terinen mai lung
pentru ca debitorul să redevină apt să-şi execute prestaţiile, cu condiţia· ca o asemenea amânare să nu
lipsească cealaltă parte de interesul primirii prestaţiei, cu alte cuvinte, să nu fie contrară cauzei obligaţiei.
Într-o atare situaţie (dacă este avută în vedere situaţia debitorului şi nu a creditorului), tennenul judiciar
suspensiv se confundă cu termenul de graţie.
6
În sintagma legală pot fi incluse orice fel de situaţii ar avea relevanţă în executarea unei obligaţii
sau stingerea acesteia până la un anumit termen. Astfel, poate avea relevanţă, presiunea.pe care un terţ
creditor o exercită asupra celui care trebuie să primească o prestaţie. cu termen suspensiv de executare,
situaţia economică incertă în care se desfăşoară executarea unei obligaţii monetare etc.
7
Intră în această categorie obligaţia de.restituire a împrumutului pentru care părţile nu au stabilit
termenul de restituire, obligaţia de restituire a bunului primit ca urmare a încheierii comOdatului, depo-
zitului obişnuit etc. În toate aceste cazuri, .dacă între părţi existăneînţelegeri cu privire la scadenţa
obligaţiei de restituire, instanţa poate stabili un termen. Nu trebuie însă să uităm că cel în favoarea căruia
s-a stabilit termenul suspensiv poate întotdeauna renunţa la beneficiul său [art. 1413 alin. (2) C. civ.].
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 601

face, conform art. 1415 alin. (3) C. civ. dup~ regulile de procedură ale ordonanţei
preşedinţiale (aşadar, stabilirea termenelor de judecată şi judecata se fac cu urgenţă şi
prioritate). Cererea pentru stabilirea termenului pe cale judiciară este supusă
prescripţiei extinctive generale (termenul de 3 ani) care începe să curgă de la data
încheierii contractului 1• ·Pe lângă această .stabilire a termenului de către instanţele de
judecată, legiuitorul înţelege să se refere şi la alte categorii de termene judiciare. Este
vorba, mai ales de numeroasele termene de graţie2 care au de asemenea calitatea de
termene judiCiare şi care se regăsesc adesea în reglementări. Un exemplu este art. 1495
alin: (2) C. civ. din cadrul plăţii, unde se prevede că, în lipsa unui tennen suspensiv de
plată, totuşi, în funcţie de circumstanţele concrete ale obligaţiei, instanţa poate stabili
un termen de plată. Termenul de graţie nu poate fi acordat oricând, nefiind permisă o
modificare a contractului prin intervenţia instanţelor de judecată3 ' după cum, uneori
este interzisă acordarea unui termen de graţîe4 • ·
Întrucât, dintre clasificările prezentate, legiuitorul se opreşte cu precădere asupra
celei după efectele termenului, în continuare vom zăbovi. asupra efectelor termenelor
suspensive şi extinctive.

424. Efectele termenului suspensiv. Termenul suspensiv, aşa cum am mai

arătat, nu afectează existenţa obligaţiei. El are ca efeet amânarea exercitării drepturilor
şi executării obligaţiilor într-un anumit interval de timp, adică amânarea scadenţei
obligaţiei sub aspect pasiv [~rt. 1412 alin: (l)C. CivJ
Atunci când este stabilit în favoarea debitorului, până la împlinirea sa, termenul
îl împiedică pe creditor să ceară plata datoriei. Datoria însă există, ea este sigură. Art.
1413 C. civ. prevede: „Termenul profită debitorului, afară de cazul când din lege, din
voinţa părţilor sau din împrejurări rezultă că a fost stipulat în favoarea creditorului sau
a· ambelor părţi". De aceea, reţinem că legiuitorul institUie o adevărată prezi.Imţie a
termenului.
în favoarea debitonilui. De aici rezultă următoarele consecinte
.
5
, :
a) până la împlinirea termenului (jJendente termine), creditorul poate să ia
măsuri de conservare a dreptului, cum _sunt: inscripţia sau înscrierea unei ipoteci,
măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului, notarea raportului obligaţional în

Într-o atare situaţie, nu se poate pune problema stabilirii judiciare a tenneriului dacă el nu este determinat
pentru că se renunţă la beneficiul său. ·· · · · . ·
1
În acelaşi termen se împlineşte şi prescripţia acţiunii având ca obiect plata dacă nu a fost stabilit
un termen s1:1spensiv de executare. Aşadar este perfect natural ca prescripţia să afecteze şi orice eventuală
cerere de stabilire judiciară a tennenului. · ·
2
Fr. Terre, Ph. Simler, Yv~ Lequette, op. cit„ p: 1012 şi urm„ nr. 1115.
3
De exemplu, în prezenţa unui pact comisoriu care prevede_ punerea de drept în întârziere a
debitorului, instanţan1J va putea acorda niciun,tennen de graţie. · · . .
4
O asemenea interdicţie ar trebui să fie regula în toate cazurile· de punere de drept în întârziere (art.
1523 C. civ.). Pentru dezbaterea problematicii, a se vedea Ch. Hannoun, Y. Guenzoui, loc; cit„ nr. 10 şi
unn. şi jUrisprudenţa citată aici. ·
A se vedea, în ·acest sens, pentru consecinţele existenţei terlllenului suspensiv, în vechea
5

reglementare: A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit„ p. 279 şi urm.; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit.. p. 359 şi unn.;
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 373; L. Pop, Obligaţiile, p. 156 şi urm.; a se vedea, de asemenea,
Ch. Hannoun, Y. Guenzoui, loc. cit„ nr. 24 şi urm.
 602 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

cartea funciară dacă are legătură· cu \Un anumit imobil etc., dar nu poate solicita
executarea obligaţiei[ art'. 1414 alin. (1) C. ~iv:]; ·
b) dacă debitorul execută prestaţiile înaintea împlinirii. termenului, .el face o
plată valabilă şi definitivă care nu .este supusă restituirii pe temeiul plăţii nedatorate
sau îmbogăţirii fără justă cauză. Singura cerinţă este ca executarea să aibă loc „de
bunăvoie şiîn cunoştinţă de cauză"' [art. 1414 alin. (l)C. civ.]. În acest caz se
presupune ~ă ,~ renunţat la beneficiul termenului. Aşadar, debitorul poate cere
restituirea plăţii făcută cu anticipaţie, dacă a făcut-o din eroare;
c) în cazul obligaţiilor care au ca obiect transferul dreptului de proprietate
asupra unui bun individual detemiinat, creditorul devine proprietar din momentul
naşterii raportului juridic. Cutoate acestea, raportat la dispoziţiile art. 1274 C. civ., el
nu suportă şi riscul pieirii fortuite a bunului, deoarece transferul riscurilor operează
abia cu ocazia predării bunului; Astfel, dacă bunul respectiv piere foiiuit înainte de
împlinirea termenului, .riscul îl suportă debitorul cu tennen· suspensiv al obligaţiei de
predare , astfel în~ât, dacă debitorul obligaţiei de predare a.primit contraprestaţia, va
2

trebui să o restituie, iar dacă nu a primit~o, atunci nu mai este îndreptăţit să o solicite.
Prin excepţie· [art. ·1274 alin. (2) C. civ:]; dacă creditorul a fost pus în îritârziere cu
privire la preluarea bunului (după regulile prevăzute de art. 1510-1515 C. civ.), el va
suporta riscul pieirii fortuite chiar şi dacă dovedeşte că. bunul ar fi pierit oricum dacă
obligaţia ar fi fost executată. la timp;
d) creditorul nu .poate opune, pe durata termenului suspensiv qonvenţional,
compensaţia legală, pentru motivul că pe această cale pot fi stinse numai creanţele
reciproce exigibile3; .·. . . . .. . . . .
e) prescripţia extinctivă începe să curgă numai din momentul împlinirii
tennenului suspensiv. [art. 2524 alin. (2) C. civ.]. Aşadar, putem spune că, până la
împlinirea termenului, obligaţia este imprescriptibilă (actione non natae. non·
praescn"b"ztur)4. ; . . . .
f) dacă:un eveniment pe care părţile l-au calificat explicit sau implicit ca fiind
. termen şi ·au legat. exigibilitatea de acel momep.t nu· se realizează, .„obligaţia devine
exigibilă în ziua în, care evenimentul ar fi trebuit în mod nonnal să se producă"
(art . .1420 C. civ.);
g) partea în favoarea căreia a fost instituit tennenul suspensiv poate oricând
(renunţarea are sens doar dacă ea se face până la împlinirea termenului. În caz contrar,

1
Adică să fie vorba de o phltă voluntară şi debitorul să fi cunoscut la data efectuării acesteia că
. termenul suspensiv îi pennitea o amânare a executării de care nu a dorit, totuşi, să· beneficieze. Plata
anticipată echivalează, astfel, cu· o renunţare la beneficiul tetmenului suspensiv.
· Ceea. ce operează· o. schimbare fundamentală a ·regulilor în materie. de .riscuri faţă. de vechea
2
.
reglementare în cadrul căreia se .considera că fiscul se transferă odată cu:rroprietatea, astfel încât, în
. materie erau aplicabile urmările regulii res perit domino, riscul fiind suportat de către proprietar, chiar
dacă nu i se predase bunul. · · ·
3
Pentru acelaşi motiv pentru care debitorul nu poate impune creditorului să accepte o imputaţie a
plăţii sale asupra unei datorii nescadente înaintea uneia scadente, dacă termenul suspensiv nu este stipulat
exclusiv în folosul debitorului [art. 1507 alin. (2) C. civ.]..A se vedea Ch. Hannoun, Y. Guenzoui, loc. cit.,
nr. 25. . . . . . · . · ·
4
L. Pop, Obligaţiile, p. 158, nr. 55; Ch. Hannoun,Y. Guenzoui, loc. cit., nr. 25 şi urm;
 0BLIGAŢI~LE AFECTATE DE MODALITĂŢI 603
beneficiul suspensiv al termenului este realizat şi renunţarea nu produce niciun efect)
să renunţe la beneficiul său, pe cale unilaterală, fără a avea aşadar acordul celeilalte
părţi [mi: 1413 alin. (2) C. civ.].

425. Decăderea dintermenul suspensiv. Mecanismul decăderii din beneficiul

termenului suspensiv are o importanţă majoră din multe puncte de vedere. Ea
reprezintă o sancţiune a debitorului şi în acelaşi timp, o măsură de apărare a intereselor
creditorului 1• În primul rând, decăderea din beneficul termenului îndeplineşte funcţia
de previziune: dacă este anticipată în mod cert neexecutarea, ea trebuie considerată
actuală. În . consecinţă, anticiparea neexecutării . poate avea drept consecinţă
posibilitatea creditorului de a invoca remediile pentru neexecutare ca şi când aceasta ar
fi actuală, fără să mai trebuiască. să aştepte scadenţa obligaţiei. Astfel, de exemplu,
trebuie să admitem că, decăderea din termen poate fi un temei pentru excepţia de
neexecutare anticipată ca şi pentru rezoluţiunea anticipată a contractului • Potrivit art.
2

1417 C. civ., debitorul poate fi decăzut din ben jul termenului în · uite situaţii :
3

a) . dacă se află în stare d in olvahJ!!ii"ii; sau de ·,{solve~ eclarată în

condiţiile legii [art. 1417 .alin. (1) C. c1v .. Starea de insolvabihta e sau insolvenţă,
dacă nu există criterii legale de constatare specifică (a se vedea, de· exemplu,
procedura falimentului 4 ), art. 1417 alin. (2) oferă o sumă de criterii de detenninare a
acesteia. În primul rând, starea de insolvabilitate este definită ca acea situaţie
economică a debitorului care ,,rezultă din inferioritatea activului patrimonial ce poate
fi supus, potrivit legii, executării silite, faţă de valoarea totală a datoriilor exigibile."
O asemenea stare de insolvabilitate se constată de instantă (care în principiu, pronuntă
şi decăderea din beneficiul tennenufii"iffu"7onstâtâfe~ ·in:solvabilităţii · debitorul~i,
instariţa trebuie să ţină seama .. de împrejurări diverse care indică insolvabilitatea
debitorului, cum ar fi, dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii
devenite scadente ale acestuia, declanşarea împotriva acestuia .a unei proceduri de
\ executare silită (de regulă, fără ca aceasta să fi dus la rezultatul urmărit de cel {;are a
procedat la o asemenea executare), alte asemenea împrejilrări;
b) în ipoteza când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a micşorat garanţiile pe
care le-a constituit creditorului (de exemplu, pieirea imobilului ipotecat datorită
neglijenţei debitorului prin: incendiu, ruină, tăiere abuzivă a pădurii ipotecate etc.) sau
nu a constituit garanţiile promise (de exemplu, debitorul se obligase prin contractul de
împrumut să constituie într-un anumit tennen o ipotecă şi termenul s..:a scurs fără ca
garanţia să se fi constituit)- art. 1417 alin. (1) C. civ5 ; ..

1
L Pop, Obligaţiile, p. 158, m. 56.
2
I.FI. Popa, supra, excepţia de neexecutare; supra, rezoluţiunea . anticipată; a se vedea, de
.asemenea, pentru detalierea acestei discuţii, I.FI. Popa, op. cit., Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor în
Noul Cod civil, p. 217 şi urm., m. 104 şi urm.
Pentru analiza cazurilor de decădere din tennenul suspensiv anterioare intrării în vigoare a noii
3

reglementări, a se vedea L. Pop, Obligaţiile, p. 158 şi urm., m. 56.

Legea m. 85/2006 p1ivind procedura insolvenţei.
4

Prin unnare, nu se poate extinde aplicabilitatea acestui caz de decădere din tennen şi la ipoteze
5

similare - de .exemplu dacă obiectul ipotecii sau al gajului piere fortuit sau din fapta unui terţ, nu poate fi
vorba de decăderea din tennen a debitorului.
604 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

c) în ipoteza în care debitorul, din culpa ·sa, ajunge în situaţia de a nu mai

satisface o condiţie considerată esenţială de creditor la data încheierii contractului.
Pentru ca în această ipoteză decăderea să opereze, trebuie îndepiinite mai rimlte
condiţii: i. trebuie să se fi prevăzut expres caracterul esenţial al condiţiei; ii. să se fi
prevăzut expres posibilitatea aplicării sancţiunii decăderii dintennen; iii. :să fiexistat
un interes . legitim pentru creditor să ~coi1sidere condiţia respectivă drept esenţială
[art. 1417 alin. (3) c. civ.]1.
Efectul decăderii din termen, exact ca şi cel al renunţării la termen2, constă în
transformarea obligaţiei afectată de termen într-o obligaţie. simplă. Decăderea din
termen apare astfel ca o exigibilitate a anticipată a creanţei (art. 1418 C. civ.). Cu toate
acestea, efectul
. . decăderii este . limitat la debitorul
. ·aflat într-una din situatiile
'
menţionate mai sus, decăderea nefiind- opozabilă celorlalţi codebitori, chiar solidari
(art. 1419 .C. civ.) care vor beneficia în continuare de termenul suspensiv. Dar,
deducem de aici că o eventuală decădere este totuşi opozabilă garanţilor obligaţiei
principale (fideiusori, garanţi ipotecari, debitori gajişti). Decăderea din tennen se
consideră că nu operează de .drept, ci trebuie pronunţată de instanţa de judecată în
urma unei cereri a celui interesat în acest sens3 • Cu toate acestea, mai ales pentru că
legiuitorul nu prevede nimic în acest sens, trebuie să admitem că decăderea din tennen
poate fi invocată şi. pe cale unilaterală - mai ales în cazul excepţiei de neexecutare
anticipate ·şi al rezoluţiunii anticipate, urffiârid ca· instanţa, în cadrUl controlului a
posteriori să se pronunţe asupra legalităţii modului în care a fost apreciată unilateral
decăderea din termen. · · .

426; Efectele termenului extinctiv~ Împlinirea termenului extinctiv are ca efect

încetarea sau stingerea .raportului obligaţional .pentru viitor. Până la împlinirea
tennenului extinctiv, obligaţia există şi părţile o execută definitiv şi ireversibil -
obligaţia trebuie executată imediat întocmai cum prevede în materie de plată art. 1495
alin. (1) C. civ.: „În lipsa unui termen stipulat de părţi sau detenninat în temeiul
contractului, al practicilor statornicite între acestea ori ·al uzanţelor, obligaţia trebuie
executată de îndată". Termenul la care se referă acest text legal este unul.suspensiv.
În cazul celui extinctiv; obligaţia trebuie executată imediat, pur şi simplu4 . Aşadar,
1
O aplicare strictă a acestor condiţii este excesivă. Ne întrebăm dacă, de exemplu, este necesară
observarea atât de strictă a acestor condiţii când avocatul, arhitectul de prestigiu, expertul contabil debitor
af unor prestaţii profesionale certe în care elementulintuitupersonae este subînţeles, nu trebuie considerat
decăzut din beneficiu! termenului chiar şi dacă o asemenea sancţiune nu s-a prevăzut expres? Credem că
decăderea va opera şi în aceste situaţii, în pofida lipsei unei prevede1i exprese a sancţiunii decăderii din
termen. Este vorba de un remediu firesc al imposibilităţii subiective de executare a contractului, peritru
toate situaţiile în care pierderea unei calităţi profesionale este echivalentă cu dispariţia unei condiţii
esenţiale la încheierea contractului (ceea ce nu se întâmplă în toate cazurile în care avem de a face cu
obligaţii profesionale ale debitorului). ·. . .
2
Pentru renunţarea la beneficiul termenului, a se vedea Ch. Hannoun, Y:Guerizoui, loc. cit., nr. 40.
Este esenţial pentru ca renunţarea să opereze,· să se stabilească în prealabil, în fa".oarea cui a fost stipulat
termenul. Poate renunţa la tennen numai partea în favoarea ·căreia a fost .stipulat. Chestiunea trebuie
corelată cu cea· a art. 1496 C. civ. privind plata anticipată. ·
3
Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1014 şi unn.; nr. 1120.
4
Ch. Hannoun, Y. Guenzoui, loc. cit„ nr. 31 şi unn.
OBLIGAŢIILE AFECTATE DEMODALITĂŢI 605 .

termenul extinctiv nu afectează existenţa obligaţiei pentru trecut 1• De aceea, drepturile ·

. neexercitate şi· prestaţiile·· neexecutate înainte de împlinirea termenului continuă să
existe. Astfel, locatorul are posibilitatea să cear~ locatarului plata chiriilor restante
datorate de acesta ·pentru bunul închiriat ·pe ·perioada cât a durat contractul ·de ,
locaţiune; Modificarea termenului poate: avea loc prin acordul de voinţă al părţilor şi
prin mijlocul juridic alprorogării legale. De asell1enea, părţile pot, în manieră tacită, să
convină la o prelungire a termenului - este ipoteza cimoscută a tacitei reconducţiuni -
2

v:, în acest sens, art. 1810 _alin. (1) C. civ. care prevede că „Dacă, după împlinirea
termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi să îşi îndeplinească obligaţiile fără
vreo împotrivire din partea locatorului, ·se consideră încheiată o nouă locaţiune, în
condiţiile celei _vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor".

1
L Pop, Obligaţiile, p. 162, nr. 57. · ··. · · .. · ·
A se vedea, pentru această semnificaţie a tacitei reconducţiuni şi pentru' calificarea prelungirii sau
2
.
înnoirii contractului în aceste condiţii, B. Amar-Layani, La tacite· reconduction, în Rec. Dalloz, ·1996,
p. 143 şi unn.
 Capitolul .III
MODALITĂTILE 'PRIVITOARE LA SUBIECTELE
'
OBLIGATllLOR
'

Secţiunea 1
Obligaţiile divizibile. Principiul divizibilităţii

427. Pluralitatea de subiecte. Obligaţiile divizibile sau conjuncte. În mod

obişnuit, raportul obligaţional este o legătură juridică ce se stabileşte între două
persoane, un creditor şi un debitor. Există însă şi obligaţii cu pluralitate de subiecte.
Pluralitatea de subiecte poate fi: activă - doi sau mai mulţi creditori şi un singur
debitor; pasivă - un creditor şi doi sau.mai mulţi debitori; activă şi pasivă - doi sau
mai multi creditori şi debitori.
În 'cazul pluralităţii de subiecte, dreptul de creanţă şi dat01ia se împart sau divid,
de plin drept, în atâtea fracţiuni, de regulă, egale, câţi creditori şi debitori există în acel
raport juridic de obligaţii. Asemenea obligaţii se numesc conjuncte sau divizibile 1• Ele
sunt expres reglementate în art. 1421-1424 C. civ., cu precizarea că şi în contextul
reglementării indivizibilităţii şi solidarităţii se regăsesc diverse reglementări care trimit
la aceleaşi obligaţii divizibile care reprezintă dreptul comun în materia obligaţiilor cu
pluralitate de subiecte (de exemplu, art. 1427 C. civ. care prevede revenirea la regula
divizibilităţii în cazul comoştenitorilor debitorului obligat indivizibil; art. 1430 C. civ:
care prevede revenirea la divizibilitatea de drept în cazul executării prin echivalent a
unei obligaţii indivizibile).
Obligaţia conjunctă sau divizibilă este acel raport obligaţional cu pluralitate de
subiecte între care creanţa şi datoria se divid de plin drept 2• Fiecare creditor poate
pretinde numai partea sa din creanţă şi fiecare debitor este obligat să execute numai
partea sa din datorie. Obligatiile divizibile constituie regula comună în materia
obligaţiilor cu pluralitate de s~biecte. În acest sens, art. 1424 C. civ., instituie o
prezumţie de divizibilitate: „Obligaţia este divizibilă de plin drept, cu excepţia cazului
în care indivizibilitatea a fost stipulată în rpod expres ori obiectul obligaţiei nu este,
prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau intelectuală."
428. Efectele şi conţinutul obligaţiei divizibile3 . Obligaţia divizibilă se caracte-
rizează prin coexistenţa a două sau mai multe raporturi de obligaţii independente unele

Obligaţiile divizibile sunt numite, p1in tradiţie, obligaţii conjuncte. Denumirea este însă improprie,
1

întrucât există mai multe raporturi de obligaţii ce au un izvor comun. De aceea, pe drept cuvânt s-a spus că, în
realitate, aşa-numitele obligaţii conjuncte sunt disjuncte. (a se vedea, de exemplu, M.B. Cantacuzino, op. cit.,
p. 525; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 374; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 381 şi unn.).
C. Stătescu, C. Bîrsim, op. cit., p. 38i'; L. Pop, op. cit., Teoria generală a obligaţiilor, p. 395.
2
·
A se vedea, în special, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 245, nr. 226 şi unn.
3
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 607

de altele. Numărul raporturilor obligaţionale depinde de numărul creditorilor şi

debitorilor. De aici rezultă următoarele consecinţe: .. . . .
a) dacă sunt mai mulţi debitori, fiecare este ţinut şi poate fi unnărit numai
pentru plata părţii sale din datorie [art. 1422 alin. (1) C. civ.]; .
b) dacă sunt mai mulţi creditori,. fiecare poate urmări, pe debitor numai pentru
partea sa din creanţă [art, 1422 alin . (2) C. civ.]; '.
c) pentru determinarea „părţii" sale de datorie (pentru debitori) sau de drept
(pentru creditori), prin ari. 1423 C. civ., se instituie o prezumţie de egalitate a
debitorilor şi creditorilor obligaţi în mod divizibil: „Dacă prin lege ori prin contract nu
se dispune altfel, debitorii unei obligaţii divizibile sunt ţinuţi faţă de creditor în părţi
egale. Această regulă se aplică, în mod similar şi în privinţa creditorilor";
d) insolvabilitatea unuia sau unora dintre debitori este suportată de creditor. El
nu poate pretinde de la ceilalţi debitori şi partea din datorie aparţinând debitorului sau
debitorilor insolvabili;
,e). punerea în întârziere a debitorului sau intrenperea prescripţiei efectuată de
unuldin creditori im produce efecte şi în favoarea celorlalţi creditori care au rămas
pasivi;
f) punere~ în întârziere a unui debitor.şi întreruperea prescripfiei nu au p.iciun
efect în raport cu ceilalţi debitori;
g) plata de către un debitor a cotei sale părţi din datorie nu are efect liberator,
nici măcar parţial, pentru ceilalţi debitori;
h) de câte ori o obligaţie indivizibilă este înlocuită cu executarea prin echivalent
a acesteia, executarea prin echivalent redevine divizibilă (art.1430 C. civ.);
i) de câte ori obligaţia solidară face obiectul . transmisiunii ,succesorale,
moştenitorilor li se aplică regulile divizibilităţii de drept a obligaţiilor (mi. 1460 c. civ.
chiar şi pentru solidaritate);

429. Excepţii de la principiul divizibilităţii drepturilor şi datoriilor. Analiza

efectelor obligaţiilor conjuncte, consecinţe ale principiului divizibilităţii de plin drept a
creanţelor şi datoriilor, ne permite.să constatăm că, mai ales în cazul pluralităţii pasive,
prezintă numeroase inconveniente pentru creditor. Astfel: creditorul este ţinut, să-şi
dividă uimărirea, ceea ce ·presupune pierdere de tiipp şi cheltuială considerabile;
creditorui suportă riscul insolvabilităţii unora dintre debitori; punerea în întârziere a
unui debitorşi între~perea prescripţiei nu produce efecte faţă de ceilalţi debitori.
· În scopul înlăturării acestor inconveniente şi abaterii de la regula divizibilităţii
creanţei şi datoriei, Codul civil reglementează două modalităţi ale obligaţiilor cu
pluralitate de subiecte: solidaritatea· şi indivizibilitatea. Aceste modalităţi alcătuiesc
categoria obligaţiilor indivizibile în sensul larg al cuvântului, care au ca specific faptul
că trebuie să . fie executate nefracţionat, .·după cum plata lor poate fi pretinsă
nefracţionat. Vom analiza în continuare aceste două categorii obligaţionale care
reprezintă, în acelaşi timp, modalităţi ale obligaţiilor dar şi garanţii ale.creditorilor.
608 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

· Secţiunea a 2-a
Obligaţiile indivizibile

430. Reglementare. Definiţie. Obligaţiile indivizibile sunt reglementate, alături

de obligaţiile divizibile, în Capitolul I („Obligaţiile divizibile şi obligaţiile
·indivizibile") din Titlul IV („Obligaţiile complexe") al Cărţii. a V-a („Despre
obligajii"). Textele afectate obligaţiilor indivizibile sunt art. 1425-1433 C. civ.
In înţelesul strict al cuvântului obligaţiile indivizibile sunt acele raporturi
obligaţionale cu pluralitate de subiecte al căror obiect este nesusceptibil de divizare
prin natura sa ori prin convenţia părţilor 1 • · · ·

431. Sursele indivizibilităţii; .După originea acesteia, indivizibilitatea poate fi

naturală sau convenţională2 • O asemenea clasificare se deduce din chiar reglementarea
legală a prezumţiei de divizibilitate cuprinsă în art. 1424 C. c\iv., unde se prevede ca
excepţie de la regula·· divizibilităţii, situaţia în care indivizibilitatea a fost stipulată
expres (convenţională) sau obiectul nu este susceptibil de. divizare . materială sau
intelectuală (naturală).
Indivizibilitatea convenţională intervine· atunci când, deşi prestaţia, obiect al
obligaţiei, este în natura sa divizibilă, părţile se înţeleg să o considere ca fiind
indivizibilă - este ceea se cheamă indivizibilitate.artificială3 (ea trebuie să presupună
voinţa· neîndoielnică a părţilor de a vedea obligaţia ca indivizibilă4). Indivizibilitatea

1
Definiţia aparţine literaturii de specialitate. A se vedea, de exemplu, L. Pop, Obligaţiile, p. 163,
nr. 58. Cu toate acestea, ea pune accentul pe pluralitatea de subiecte şi nu pe unicitatea obiectului. În
realitate, indivizibilitatea este intim legată de obiect şi în subsidiar de subie.cte. În esenţă, indivizibilitatea
este cea care atrage după sine dreptul creditorului de a refuza o "plată fracţionată. Conform art .. 1490
alin. (1) C. civ.: „Creditorul poate refuza să primească o executare parţială, chiar dacă prestaţia ar fi
divizibilă." Pentru discuţiile aferente calificării indivizibilităţii ca o modalitate a obiectului mai degrabă
decât ca o modalitate a subiectelor, a se vedea, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 213 şi urm.,
nr. 188 şi urm„ unde se sul;Jliniază că indivizibilitatea ţine de unitatea obiectului raportului obligaţional,
mai degrabă decât de pluralitatea subiectelor sale. De asemenea, indivizibilitatea există şi dacă nu avem de
a face cu o pluralitate de obiecte [cazul obligaţiei de plată nefracţionată - art. 1490 alin. (1) C. civ.]. Şi în
acest caz este importantă indivizibilitatea şi ea este evidentă în cazill în care debitorul obligaţiei
neexecutate decedează. În acest caz, dacă avem de a face cu o indivizibilitate, obligaţia nu se poate diviza
între moştenitori - încă odată rezultă că indivizibilitatea este dată de unitatea de obiect (a se vedea;în ace.st
sens, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ p. 213 şi,unn.). De altfel, chiar şi în unele abordări
„subiectiviste" ale obligaţiilor :indivizibile se subliniază ca acestea au un caracter hibrid (a se vedea Fr.
Tem:, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1034, nr. 1140), subliniindu-se că, deşi indivizibilitatea este
dată de unitatea obiectului raportului obligaţional, totuşi specificitatea este da.tă de pluralitatea de subiecte
din cadrul raportului care presupune o obligaţie indivizibilă. Reţinem aşadar, din această discuţie, că
efectele indivizibilităţii trebuie avute în vedere chiar şi în cazul în care avem de a face ·CU raporturi
obligaţionale cu creditor şi debitori unici, adică fără pluralitate necesară de subiecţi. A se vedea, pentru
analiza acestei situaţii, M. Bacache, lndivisibilite, în R~p. civ. Dalloz, janvier 2009 (dem. mise ajour: juin
2011 ), nr. 56 şi urm. · ·
..
2
Aceasta este optica traoiţională în dreptul nostru. A se vedea, ·de exemplu, C. Stătescu, C Bîrsan,
op. cit„ p. 392, nr. 327.
3
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 220, nr. 198. . . .
4
Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1059, nr. 1171; a se vedea, mai ales, M. Bacache,
loc. cit., nr. 15 şi unn. (ea poate fi expresă sau tacită). Astfel cum s-a observat, de multe ori, clauza de
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 609:
naturală este aceea care rezultă din natura indivizibilă a prestaţiei. Poate fi _vorba de o
indiviZibilitate materială (exemplul tipic este .cel al obligaţiei. de a preda un .anima.I. în·
viaţă1 ) sau poate fi vorba de o indivizibilitate juridică - bazată pe c~msideraţii de
natură intelectuală care presupun o plată nefracţionată în mod obligatoriu(exemplul
potrivit este obligaţia de garanţie contra evicţiunii sau contra viciilor ascunse datorate
de ·mai mulţi vânzători 2). Când obiectul prestaţiei, fără a fi .denaturat, nu se poate
împărţi, nici material, niCi intelectual avem <;le a face cu oasemenea indivizibilitate
naturală. Obligaţiile de a nu face şi marea majoritate a obligaţiilor dea face sunt
indivizibile prin natura lor3 • · .· .. .. : .
În doctrină este promovată şi o altă terminologie a ·surselor indivizibilităţii.. După
această clasificare, avem de a face cu indivizibilitate obiectivă (car~ se circumscrie
indivizibilităţii naturale) sau cu . indiviz(bilitatea subiectivă· (circumscrisă celei
convenţionale)4 •

432. Efecte. Efectul· principal al indivizibilităţii obligaţiei constă în faptul. că

oricare creditor poate pretinde .de la debitor executarea în întregime. a. prestaţiei şi
oricare debitor. este îndatorat şi poate fi constrâns să execute întreaga prestaţie la care
are dreptul creditorul5. Plata făcută de oricare din debitorii obligaţil;).i indivizibile stinge
datoria pentru toţi ceilalţi codebitori. Până la acest punct, indivizibilitatea se aseamănă
până la identifici:rre, cu solidaritatea. Cu toate acestea, din acest punct, cele două
modalităţi ale obligaţiilor se deosebesc substanţial: a) în primul rând, în .. cazul
indivizibilităţii, nu operează divizarea obligaţiei nici măcar între moştenitori; în ,cazul
solidarităţii, această divizare se produce de drept; b) în al doilea rând, solidaritatea se
bazează pe o comunitate de interese a: celor obligaţi .pasiv sau a. celor în favoarea
cărora este stabilită obligaţia şi ca unnare a· acestui fapt, o ~erie de consecinţe
secundare se ded11c din această constatare :-:- mai cu seamă, reţinem posibilitatea
recunoaşterii unei puteri de reprezentare între părţile situate ·de·· aceeaşi parte. a
obligaţiei 6 ; în cazul indivizibilităţii, efectele secundare generate de constatarea ele mai
sus nu se produc (în principal, nu există reprezentare între. păfţile situate de aceeaşi
parte a obligaţiei) 7 • ·.· · .....
Vom observa, prezentând efectele fiecăreia din aceste m~dalităţi ale obligaţiilor
cu pluralitate de . subiecte că, între cele două figuri .juridice există : diferenţe
semnificative generate de aplicarea acestor două distincţii.·

indivizibilitate se adaugă unei . clauze de solidaritate şi conferă o .garanţie suplimentară de executare

creditorului (L. Pop, Obligaţiile, p. 165). De exemplu, într-un contract de împrumut. se stipulează
indivizibilitatea obligaţiei de restituire a împrumutului în cazul decesului împrumutatului c'are are mai
mulţi moştenitori. · . · . · · . .
1
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 218„nr. 194. ·
2
Idem, 195.
3
Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1058, nr. 1170; J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau,
op. cit., p. 218 şi urm., nr. 195 şi urm. . · .
A se vedea, de exemplu, Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1058 şi urm., nr. 1170;
4

L. Pop, Obligaţiile, p. 164 şi urm., nr. 59. · ·

A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 394, nr. 328.
5
6
A se vedea M. Bacache, loc. cit., nr. 53 şi.urm. · · . . • . .. .
A se vedea, de exemplu, Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1060, nr. 1172;
7

M. Bacache, loc. cit., nr. 37 şi urm. ·

·610. . TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

A. ·Indiviifbilitatea activă este, de regulă, naturală; Indiferent dacă este naturală

sau convenţională însă, ea produce următoarele efecte:
a). obligaţia nu se divide între creditori nici măcar prin succesiune. Ea nu se
divide nici între-moştenitori [art 1425 alin. (1) C. civ.], ceea ce înseamnă că fiecare
creditor este îndreptăţit să pretindă întreaga datorie de la debitor şi că plata astfel
efectuată va avea ca efect stingerea obligaţiei; aceeaşi executare integrală poate fi
cerută ·· şi de către unul din ·comoştenitorii unuia dintre creditorii· iniţiali ai
indivizibilităţii active. Cu ·toate acestea, astfel cum s-a subliniat în doctrină, această
modalitatea ~ obligaţiei presupune o' „indivizibilitate a creanţei şi o divizibilitate a
profitului creanţei", în sensul că profitul creanţei trebuie împărţifîntre creditori, de
îndată ce obligaţia a fost executată ; ·
b) întrucât, îritre creditorii activi ai raportului obligaţionali legea prevede că nu
operează nicio prezumţie de reprezentare reciprocă [art. 1431 alin. (1) C. civ~]. în
mod logic, novaţia, remiterea de datorie, compensaţia ori confuziunea care operează
între unul din creditori cu privire la dreptul de creanţă sunt· inopozabile celorlalţi
creditori [art. 1431 alin. (2) C. civ.], astfel încât, faţă de aceştia, debitorul rămâne
obligat pentru întreg; cu toate acestea, în mod logic, plata efectuata faţă de unul din
creditori, atrage stingerea obligaţiei faţă de toţi creditorii, astfel cum am arătat la lit. a);
c) - în privinţa prescripţiei, legea instituie o excepţie naturală - întreruperea
prescripţiei efectuată de un creditor indivizibil, profită şi celorlalţi creditori [art. 1433
alin. (2)C. civ.] 2 ; · · · ·

d) deşi nu se prevede expres, natural este să considerăm că· punerea în

întârziere efectuată de către unul din creditori produce efecte în beneficiul tuturor
creditorilor (este firesc să le profite tuturor, fiind vorba de o obligaţie unică);
e) dacă executarea obligaţiei indivizibile se face în natură, fiecare creditor nu
poate pretinde de la debitor decât plata în întregime a prestaţiei datorate (art. 1428
C. civ.); · ·
B. Indivizibilitatea pasivă poate fi şi ea naturală sau convenţională. Pe lângă
efectul principal . arătat mai sus, indivizibilitatea pasivă mai ' produce următoarele
efecte:
a) creditorul poate să ceară executarea obligaţiei de către oricare din debitorii
obligaţi indivizibil, după cum poate pretinde plata de la toţi debitorii în acelaşi timp
[art. 1432 alin. (2) C.. civ.]. Pe cale de consecinţă: . ·
b) întreruperea sau suspendarea prescripţiei produce efecte faţă de toţi ceilalţi
codebitori (art. 1433 C. civ., îi:i privinţa prescripţiei) 3 ; ·
c) cu toate acestea, punerea în întârziere a unui debitor, nu produce niciun fel
de efecte asupra celorlalţi debitori [art. 1432 alin. (4) C. civ.J;
d) . debitorul urmărit nu poate opune excepţia benefidului de diviziune • Totuşi
4

debitorul chemat în judecată poate solicita un termen pentru a introduce în cauză şi pe

1
A se vedea, în acest sens, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 225; nr. _203.
2
O altă soluţie nu este logic de conceput - neputând fi vorba de o obligaţie unică în acelaşi timp
prescrisă şi nescrisă.
3
A se vedea, în dreptul francez, M. Bacache,-/oc. cit., nr. 39.
4
În privinţa celorlalte excepţii (nulitatea obligaţiei generată de nerespectarea condiţiilor de
validitate ale obiectului, cauzei, fonnei), acestea pot fi invocate întocmai ca şi în cazul solidarităţii (a se
vedea J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 228, nr. 208).
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 611

ceilalţi codebitori spre a fi obligaţi la executare prin aceeaşi hotărâre judecătorească

[art. 1432 alin. (3) C. civ.], cu excepţia cazului în care cel chemat în judecată este
singurul care poate să realizeze prestaţia. În această ultimă situaţie, el va avea un drept
de regres după executarea obligaţiei - regresul trebuie considerat divizibil după regula
de drept comun a obligaţiilor conjuncte (art. 1424 C. civ.);
e) dacă executarea obligaţiei indivizibile se face în natură, creditorul nu poate
pretinde de la fiecare debitor decât plata în întregime a prestaţiei datorate (art. 1428
C. civ.);
f) dacă obligaţia indivizibilă nu s-a executat sau nu mai poate fi executată în
natură şi creditorul optează pentru executarea prin echivalent, „obligaţia de a executa
prin echivalent ( ... ) este divizibilă" [art. 1430 alin. (1) C. civ.], iar daunele-interese
„suplimentare" 1 ,,nu pot fi cerute decât debitorului vinovat de neexecutarea obligaţiei."
Particularizând, dacă referitor la obligaţia indivizibilă ·s-a stipulat o clauză penală,
plata Clauzei penale poate fi. cerută în totalitate de la debitorul în culpă, fie de la oricare
din debitori în proporţie cu părţile din datorie ce revin fiecăruia, dacă clauza penală
este prevăzută ca echivalent al'neexecutării2; . .
g) în mod similar, obligaţia de restituire a prestaţiilor3 dacă ele au fost
efectu~te în temeiul unei_ o~li?~ţi~ indiviz_ibil~, ~este· div~zi?~ă între_de?itori: afară de
cazul m care caracterul md1v1Zlbil al obhgaţ1e1 de reshtmre rezulta dm chiar natura
acesteia (art. 1429 C. civ.); ·
· h). indivizibilitatea pasivă priveşte şi obiectul obligaţiei 4 - acesta este sensul
curios dat de art. 1427 C. civ. care prevede că „Obligaţia divizibilă prin natura ei care
nu are decât un singur debitor şi un singur creditor trebuie să fie executată între aceştia
ca şi cum ar fi indivizibilă, însă ea rămâne divizibilă între moştenitorii fiecăruia dintre
ei". În realitate, acest text nu face decât să reia într-o formulă diferită principiul
indivizibilităţii plăţii, consacrat de art. 1490 C. civ. care prevede că „Creditorul poate
refuza să primească o executare parţială, chiar dacă prestaţia ar fi divizibilă." Este o
reluare care însă nu îşi găseşte locul în sectorul de reglementare dedicat pluralităţii de
subiecte, din moment ce, din chiar textul art. 1427 rezultă ca nu avem de a face cu o
pluralitate de subiecte. De îndată ce avem de a· face cu o pluralitate de subiecte
(generată de moştenire), prezumţia de divizibilitate renaşte între comoştenitori;
i) „novaţia, remiterea de datorie, compensaţia ori confuZiunea consimţită sau
care operează în privinţa unui debitor stinge obligaţia indivizibilă şi îi liberează pe
ceilalţi debitori, aceştia rămânând însă ţinuţi să plătească. celui dintâi echivalentul
părţilor lor." [art. 1432 alin. (I) C. civ.];

Presupunem că legiuitornl a înţeles să se refere prin această sintagmă la daunele-interese acordate

1

în mod suplimentar pe lângă daunele-interese care sunt menite să acopere neexecutarea şi care reprezintă
un echivalent bănesc al prestaţiile datorate efectiv. Pentru această chestiune, a se vedea J. Ghestin,
M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 230, nr. 210.
În acest sens, a se vedea supra, clauza penală. A se vedea prevederile speciale ale ai1. 1542
2

C. civ. care prevede reguli speciale în ipoteza unei clauze penale aferente unei obligaţii principale care este
indivizibilă.
Este vorba de restituirea prestaţiilor în cazurile prevăzute de art. 1635 şi unn. C. civ., subsecvente
3

nulităţii, rezoluţiunii, condiţiei rezolutorii îndeplinite etc.

Şi executarea acesteia, în consecinţă (J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 229, nr. 209).
4
612 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

433. Distincţii esenţiale faţă de solidaritate. La o primă vedere, între solida-

ritate (pe care o vom analiza în secţiunea următoare) şi indivizibilitate nu există
diferenţe. După analiza solidarităţii, vom observa că. între cele două modalităţi ale
obligaţiilor complexe există serioase distincţii. Intre altele, ar trebui reţinute:
· a) lipsa reprezentării reciproce legal prezumate în cazul indivizibilităţii şi
prezenţa ei în cazul solidarităţii;
b) menţinerea indivizibilităţii chiar şi în cazul succesiunii, faţă de dispariţia
solidarităţii în cazul succesiunii;
c) efectele diferite ale remiterii de datorie, compensaţiei confuziunii, dării în
plată, novaţiei, făcute de unul din creditori sau cu unul dintre debitori în· cazul
indivizibilităţii active faţă de efectele acestora în cazul solidarităţii active;
d) efectele· diferite ale punerii în întârziere în cazul indivizibilităţii (care se
rezumă la debitorul pus în întârziere sau aflat de drept în întârziere sau la creditorul
pus în întârziere) faţă de cele ale punerii în întârziere· de la solidaritate (efectele se
întind la toţi debitorii solidar şi la toţi creditorii solidari).
Pe de altă parte, relaţia dintre solidaritate şi indivizibilitate fiind atât de delicată,
legiuitorul a instituit două reguli legate de raportul dintre cele ·două modalităţi ale
obligaţiei: _
a) în primul rând, trebuie reţinut că solidaritatea debitorilor sau creditorilor nu
atrage, prin ea însăşi, indivizibilitatea obligaţiilor [art. 1426 alin. (1) C. civ. ];
b) în al doilea rând, „în lipsă de stipulaţie contrară, creditorii şi debitorii unei ·
obligaţii indivizibile nu sunt legaţi solidar" [art. 1426 alin. (2) C. civ.].

Sectiunea a 3-a
'
Obligaţiile solidare

434. Reglementare. Noţiune. Tipuri. Solidaritatea face obiectul unor

reglementări minuţioase cuprinse în art. 1434-1460 C. civ. care constituie Capitolul II
(„Obligaţiile solidare") al Titlului IV („Obligaţiile complexe") al Cărţii a V-a („Despre
obligaţii").
În lipsa unei definiţii legale concrete, doctrina a definit obligaţia solidară ca fiind
acel raport obligaţional cu pluralitate de subiecte care prezintă particularitatea că
oricare creditor solidar poate cere plata în întregime a datoriei sau oricare debitor
solidar este ţinut să execute întreaga prestaţie la care are dreptul creditorul'. În esenţă,
trebuie reţinut că, solidaritatea reprezintă acea modalitate a obligaţiei care se opune
divizibilităţii 2 • De asemenea, trebuie reţinută şi regula fundamentală în materie de
solidaritate ca şi modalitate opusă caracterului conjundiv al obligaţiilor: solidaritatea nu
se prezumă, fie că este vorba de solidaritate pasivă, fie activă3 . Dimp_otrivă? astfel cum

1
A se vedea: G. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 382, nr. 318; L. Pop, Obligaţiile, p. 168, nr. 61.
2
A se vedea: Ph. Le Toumeau, J. Julien, Solidarite, în Rep. de dr. civ. Dalloz,janvier 2010 (dem.
mise ajour: sept 2011), nr. 1; J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 249 şi unn., nr. 229.
3
A se vedea J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ p. 253, nr. 234.
OBLIGA ŢHLE AFECTATE DE MODALITĂŢI 613

am arătat deja, caracterul conjunctiv, adică divizibilitatea este cea ·care se prezumă
legal 1. De aceea, stabilirea existenţei solidarităţii este o chestiune de probă a voinţei
părţilor şi o chestiune de interpretare a contractului2. Pe de altă parte, ea poate fi expresă
sau tacită, cu singura condiţie ca solidaritatea să rezulte din contract3. ·
Solidaritatea are origini diferite. Poate astfel să fi vorba de o solidaritate
convenţională (ipoteza în care ea este expres stipulată de părţi în contract) sau poate fi
vorba de o solidaritate legală (ipoteza în care este expres prevăzută de lege - cazul
obligaţiei de reparare a prejudiciului generat de fapta ilicită, de exemplu)4.
După cum pluralitatea de subiecte juridice între care operează solidaritatea sunt
situaţi de latura activă sau pasivă a obligaţiei, legiuitorul operează o clasificare
esenţială. Solidaritatea poate fi activă, când există doi sau mai mulţi creditori solidari,
sau pasivă, adică între doi sau mai mulţi debitori, după cum nu este exclusă
coexistenţa celor două tipuri de solidaritate în cadrul aceluiaşi raport juridic. Vom
analiza, unnând ordinea indicată de legiuitor, solidaritatea activă (art. 1434-1442
C. civ.) şi apoi solidaritatea pasivă (art. 1443-1460 C. civ.).

435. Solidaritatea activă. Art. 1434 C. civ. prevede că, solidaritatea activă
constă în acea obligaţie complexă care are particularitatea că oricare creditor solidar
are dreptul să ceară debitorului comun plata întregii creanţe datorate, precum şi dreptul
de a-i elibera acestuia chitanţă liberatorie care face proba plăţii, iar executarea în
totalitate a prestaţiilor.de către debitor către numai unul dintre creditori îl liberează de
datorie faţă de toţi creditorii solidari.
Solidaritatea activă poate lua naştere numai dintr-un act juridic, contract sau
testament - pentru ca ea să existe este imperativ ca stipularea solidarităţii active să fie
expresă (art. 1435 C. civ.). În caz contrar, operează prezumţia legală a divizibilităţii
obligaţiei (art. 1424 C. civ.). Solidaritatea activă se constată destul de rar în practică ..
5

În raporturile dintre creditorii solidari şi debitorul cornu~, obligaţia solidară

produce următoarele efecte6 :
a) oricare creditor poate pretinde debitorului plata integrală a datoriei, care îl
liberează pe debitor faţă de toţi creditorii comuni (art. 1434 C. civ.); creditorul care a
primit plata poate elibera debitorului chitanţă liberatorie de plată care face proba plăţii
în condiţiile art. 1499 şi urm. C. civ. şi este în acest sens opozabilă şi celorlalţi
creditori. Plata efectuată oricăruia dintre creditori are efect liberatoriu faţă de toţi
creditorii solidari [art. 1434 alin. (2) C. civ.];
1
A se vedea supra, nr. 428.
A se vedea J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit.. p. 255 şi urm., nr. 235 (a se vedea şi
2

jurisprudenţa aici indicată).

A se vedea Ph. Le Tourneau, J. Julien, loc. cit., nr. 26 şi unn., nr. 36 şi unn.
3
4
Idem, nr. 24 şi urm.
Interesul practic al unei asemenea modalităţi este limitat deoarece ea nu reprezintă o garanţie
5

suplimentară oferită creditorilor. Dimpotrivă, ·cocreditorii sunt expuşi riscului relei-credinţe sau
insolvabilităţii aceluia dintre ei care primeşte plata de la debitor, chiar dacă există un regres subsecvent şi
între cocreditori (a se vedea, în acest sens, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 707 şi
unn., nr. 1255; Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., nr. 1148, p. 1039).
A se vedea, pentru situaţia anterioară intrării în vigoare a actualului cod, L. Pop, Obligaţiile,
6

p. 169, nr. 61.

 614 .TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

b) debitorul poate plăti datoria, la alegerea sa, otjcărui creditor, atâta timp cât
nu a fost chemat în judecată de către unul. dintre ei(art. 1437 C. civJ Dacă a fost
chemat în judecată, debitorul poate .face valabil plata mimai creditorului sau
. creditorilor reclamanti. .. . .. • . .
c). în raportu;ile dintre creditorii solidari, ţfectele obligaţiei solidare rezultă
din dispoziţia art. 1436 alin. (1) C. civ., care prevede regula potrivitpăreia: „Creditorii
solidari simt prezumaţi a-şi fi încredinţat .reciproc puterea de a acţiona pentru
gestionarea şi s(ltisfacerea interesului lor comun." Aşadar, fiecare creditor nu este
titularul. întregii· creanţe. Creanţa îi aparţine numai în. cota-parte ce i se cuvine: faptul
că o poate încasa în totalitate se explică prin mandatul tacit de reprezentare dat de
·ceilalţi creditori •.În virtutea unui asemenea mandat tacit legal, fiecare· creditor are
1

· dreptul de a conserva creanţa şi ele â o încasa, în schimb nu poate să facă nimic de

natură a. înrăutăţi situaţia celorlalţi co-creditori, solidari2 • Din această regulă, rezultă
următoarele consecinte: . . . . .
.i. actele prin ~are un creditor consimtela reducerea ori înlăturarea drepturilor,
accesoriilor sau beneficiilor creantei ori prejudiciază în orice ·mod interesele celorlahi
c.
creditori sunt inopozabile acestora' [art. 1436 alin. (2) civ.]. . ... · . · ·'
. îi. .dacă: un creditor solidar pune în întârziere pe debitor,' aceasta va produce
efecte favoratiile tuturor creditorilor; . .· . . .' . . . . ..
iii. ·întreruperea prescripţiei sau suspendarea acesteia favorabilă unui 'creditor,
profită şi celorlalti creditori (art. 1441 C. civ.); · . . ·· ·
. iv.·. hotărâr~a judecătorească obtinută Împotriv'a debitorului3 de către un creditor,
profită Şi celorlalţi creditori [art. 1436, alin. (3) C. ~i-v:]; · . . . ·
V. niciunul. dintre creditori nu poate fiice singur acte de dispozÎţie· asupra creanţei
novaţie, remitere de datorie; dare în plată etc~ - cu privire la întreaga creanţă, fără
consimţământul celorlalţi. Eventualele aete de dispoziţie făcute de unul dintre creditori
cu privire la întreaga creanţă vor fi inopozabile ceforlalţi; ·

1
De reţinut însă că, un asemenea mandat tacit legal e~te doar prezilmat. Opoziţia ·u~ui ~reditor la
actele altui Creditor .face să fie înlăturată această prezumţie. Singura cerinţă practiCă a unei asemenea
opoziţii la reprezentare este ca ea să fie tăcută cunoscută debitorului, altfel fiindu-i inopozabilă. Cu toate
acestea, observăm că o opoziţie totală a unui creditor la orice act al debitorului faţă de celălalt creditor
împiedică în· inod· absolut derularea unui raport care presupune solidaritatea activă, pentru că el ar
împiedica chiar şi plata, aşadar ar. contraveni esenţei solidarităţii .active care constă. în posibilitatea unui
creditor de a pretinde întreaga creanţă de fa debitor. Totuşi, o eventÎ.tală opoziţie la plată poate să. se
materializeze în exigenţa impusă de un creditor ca plata să·nu se. efectueze decât în prezenţa sa'- ipoteză
care nu mai contravine ideii de solidaritate pasivă expusă de art. 1434 alin. (1) şi (2) C. civ.
2
Aceasta fiind chiar limita legală a mandatului tacit - dedusă din prevederile ait. 1436, 1438~ 1441
C. civ., de unde se deduce limpede că efectele favorabile celorlalţi ·creditori ale exercitării mandatului
·profită celorlalţi creditori (plata, întreruperea prescripţiei, obţinerea titlului executoriu de către un· creditor
etc.), în timp ce efectele nefavorabile ale exercitării mandatului nu sunt opozabile celorlalţi creditori
(remiterea de datorie, pierderea procesului declanşat împotriva debitorului de către un singur creditor) nu
sunt opozabile celorlalţi creditori. . :. . ·.
3
•Poate fi vorba de obţinerea unui titlu executoriu împotriva debitorului, de .obligarea acestuia la
plata de daune-interese, de hotărârea judecătorească prin care sunt respinse acţiuni în instanţă ·ale
debitorului împotriva creditorului etc.. Singura condiţie este aceea ca botărârea judecătorească să fie
favorabilă creditorului. În plus, art.1436 alin. (4) C. civ. prevede oricum că: „Hotărâre11 judecătorească·
pronunţată în favoarea debitorului comun nu poate fi invocată şi împotriva creditorilor );are nu au fost
parte în proces."
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 615

vi: totuşi, compensaţia care operează între un creditor solidar şi debitor priveşte
numai partea de creanţă ce revine creditorului (art. 1438 C. civ.); ·
vii. totuşi, corifuziunea care operează între un creditor solidar şi debitor stinge
creanţa doar în limita părţii de creanţă ce se cuvine acelui creditor. De aceea, el va fi
ţinut la regres în raporturile cu ceilalţi creditori solidari, după operarea confuziunii,
pentru partea de creanţă ce se cuvine acestora (art. 1439 C. civ.);
viii.· totuşi, remiterea de datorie consimţită de unul din creditorii solidari nu va
produce efecte e:Xtinctive de datorie decât cu privire la partea de creanţă care i se
cuvenea acestui creditor solidar (art. 1440 C. civ.). debitorul va rămâne obligat pentru
rest faţă de ceilalţi·creditori solidari;
ix. creditorul solidar care a încasat întreaga creanţă· este obligat s-o împartă cu
ceilalţi, proporţional cu părţile ce li se cuvin. Dacă cota-parte ce se cuvine fiecăruia
nu a fost detenninată, creanţa se repartizează în mod egal între creditori.
d) în sfărşit, trebuie reţinut că, „obligaţia în favoarea unui creditor solidar se
împarte de drept între ·moştenitorii săi" (art. 1442 C. civ.), revenindu-se astfel al
dreptul comun al obligaţiilor divizibile în raporturile dintre comoştenitori.

436. Solidaritatea pasivă. Este reglementată în art. 1443-1460 C. civ., într-o

manieră extrem de detaliată şi comprehensibilă. Interesul legiuitorului.se explică prin
frecvenţa mare a operaţiunilor juridice şi a instituţiilor legale în cadrul cărora este
prezentă solidaritatea pasivă. Tocmai de aceea, ea prezintă un interes practic deosebit
care merita să fie dublat de o reglementare pe măsură.
A. Definiţie. Art. 1443 C. civ. fumizea.Ză o definiţie primară a solidarităţii
pasive: „Obligaţia este solidară între debitori câlld toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie,
astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga· obligaţie, iar executarea
acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor". Aşadar;
obligaţia afectată de modalitatea solidarităţii pasive dă dreptul creditorului să pretindă
plata întregii· datorii de la oricare dintre debitorii solidari iar, la nevoie,· să unnărească
pe oricare, la alegereasa. De aceea, solidaritatea are şi funcţia unei adevărate garanţii a
realizării creanţei , creditorul având drept de gaj general asupra a două sau mai multe
1

patrimonii, în funcţie de numărul debitorilor solidari. Fără îndoială că el va pretinde

. plata în întregime a datoriei, în primul rând, de la codebitorul solidarcare este cel mai
solvabil. Riscul insolvabilităţii celuilalt sau celorlalţi debitori îl va suporta codebitorul
care a plătit datoria şi nicidecum creditorul [conform art. 1457 alin. (1) C. civ.), aşa
cum se întâmplă în cazul obligaţiilor divizibile.
B. Exigenţa caracterului expres al solidarităţii. Solidaritatea pasivă este o
excepţie de la regula diviziunii datoriei. Acesta este motivul pentru care, potrivit
art. 1445 C. civ., obligaţia solidară nu se prezumă. Ea trebuie să fie stipulată expres prin
voinţa părţilor sau trebuie·să fie prevăzută de lege2 • De unde şi modalităţile solidarităţile

A se vedea; de exemplu: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., 379; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„
1

p. 384; L. Pop, Obligaţiile, p. 171, nr. 62. ·

Cazurile de solidaritate pasivă legală sunt frecvente. Cel mai bun exemplu îl constituie
2

răspunderea delictuală care prevede mai multe cazuri de solidaritate pasivă, astfel cum vom observa. În ce
 616 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

pasive: convenţională 1 şi ·tegală. În ce .priveşte solidaritatea. convenţională (sau mai

degrabă voluntară - pentru că poate rezulta şi dintr-un act juridic unilateral), ea
reprezintă în acelaşi timp, pentru creditor, o garanţie a executării ' obligaţiilor
debitorului • Se consideră de către unii autori că solidaritatea pasivă nu poate fi decât
2

expresă fiind .incompatibilă cu exprimarea tacită a voinţei3. bupă alţi autori, chestiunea
trebuie nuanţată, numeroase fiind situaţiile în care voinţa de a se obliga solidar este
prezumată chiar de legiuitor (cazul obligaţiilor comerciale)4. Cu toate acestea, de regulă,
voinţa tacită .nu este extinsă de .niciun autor dincolo de situaţia în care legiuitorul
prezumă caracterul solidar al obligaţiei 5 , decât în situaţii speciale în care, toate
circumstanţele converg spre ideea unei solidarităţi de interese a celor obligaţi pasiv, cu
ocazia naşterii obligaţiei în sarcina lor6 • Împărtăşimacest punct de vedere ..
Prin excepţie, art. 1446 C. civ. instituie o prezumţie de solidaritate „între
debitorii unei obligaţii contractate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, dacă prin
lege nu se prevede altfel''. Este vorba de o instituire legală a unei prezumţii de
solidaritate pasivă pentni ceea ce în contextul vechiului Cod civil· (şi al Codului
· comercial, în vigoare şi el la acea. dată) intra în categoria· „obligaţiilor comerciale".
Astfel, de exemplu, obligaţia a doi antreprenori industriali faţă de Clientul lor printr-un
singur contract pentru aceeaşi prestaţie este solidară, în .Pofida lipsei unei menţiuni
exprese în acest sens. · · · · · · · ·· ·
C. Solidaritate pasivă legală. Revenind la sursele solidarităţii· pasive legale,
observăm că în Codul civil sunt reglementate mai multe astfel de cazuri. Iată câteva
exemple: . .
a) „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie
faţă de cd prejudiciat" (art: 1381 C. civ.). Prin acest text, legiuitorul a instituit regula
solidarităţii pasive între persoanele ·chemate să răspundă delictual, înlăturând astfel
discuţia. prezentă în ·vechea doctrină privind distincţia între. obligaţiile solidare şi
aşa-numitele obligaţii in solidum. Pentru solidaritatea aferentă răspunderii delictuale,
art. 13 83 C.. civ. stabileşte că, .în raporturile dintre codebitori, aşadar ulterior plăţii
despăgubirii, fiecare dintre debitorii obligaţi iniţial în solidar, răspunde proporţional cu
contribuţia sa la producerea prejudiciului, dacă se poate stabili cota sa de participare la
această iar în caz negativ, se prezumă o c01~iribuţie egală a debitorilor la producerea
prejudiciului şi datoria se va împăfţişi suporta în mod egal; ·
b) atunci· când autorul· faptei ilicite· cauzatoare de prejudicii nu poate fi
determinat şi prejudiciul a fost generat de acţiunea simultană sau· succesivă a mai
multor p'ersoane; fără să se poată stabili care dintre acestea a cauzat prejudiciul, toate
aceste persoane vot-răspunde solidar faţă de victimă (art. 1370 C. civ.);

priveşte solidaritatea pasivă convenţională, a se vedea J. Ghestin, M .. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit.. p. 255,
nr. 235; Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette,.op. cit., p. 1041, nr. 1151.
• Cu precizarea că poate rezulta şi dintr-un act juridic unilateral, cum ar fi testamentul sau dintr-un
1

angajament unilateral producător de efecte juridice.

2
A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 709, nr. 1257.
3
Ibidem.
4
A se vedea Ph. Le Toumeau, J. Julien, loc. cit., nr. 43.
5
.Jdem, nr. 36 şi urm. (care se referă numai la obligaţiile comerciale, de fapt).
6
A se vedea, în acest sens, Fr. Terre, Ph. Simler;Yv. Lequette, op. cit., p. 1042, nr. 1152.
OBLIGA'fllLE AFECTATE DE MODALITĂŢI 617

c) când Ull" mandant a desemnat mai mulţi mandatari pentru a~l reprezenta,
aceştia răspund în ·solidar faţă de mandant, dacă nu există o stipulaţie contrară
[art. .2022 alin. (3) C. civ.];
d) când două sau mai multe persoane au împuternicit, pentru o afacere comună,
un singur mandatar, fiecare răspunde solidar pentru toate efectele mandatului
(art 2028 C. civ.); . ·

437. Efectele solidarităţii pasive. Obligaţiile afectate de modalitatea solida-

rităţiipasive se caracterizează prin anumite trăsături specifice. Efectele ·solidarităţii
pasive sunt ordonate legal după.cum aceste efecte se produc între creditor şi debitorii
solidari (A}, respectiv.între codebitorii solidari (B).
A. . Efectele solidarităţii pasive fn raporturile dintre creditor şi , debitorii
solidari. Codul civiLdistinge între efectele principale şi secundare:
a) Efectele principale ale solidarităţii pasivţ sunt următoarele 1 : ·
i. efectul principal al solidarităţii pasive constă în obligaţia oricărui debitor de
a plăti datoria fn întregime; ·deşi există o pluralitate de debitori, datoria este unică.
Aşadar, creditorul are dreptul să ceară oricăruia dintre debitori întreaga datorie, fără ca
debitorul urmărit să poată opune. excepţia beneficiului de discuţie sau a beneficiului de
diviziune [art. 1443 şi 1447 alin. (1) C. civ.]. De asemenea, urmărirea unuia dintre
codebitori nu împiedică urmărirea şi a celorlalţi debitori solidari, în măsura în care
creditorul nu şi-a realizat în întregime creanţa [art. 1447 alin. (2) C. civ.]. Totuşi,
debitorul urmărit poate cere introducerea în cauză a celorlalţi debitori dacă nu s-a
epuizat deja acest drept al creditorului fără folos;
ii. Plata făcută de un codebitor solidar are ca efect li[Jerarea de datorie a
tuturor codebitorilor (art. 1443 C. civ.).
iii. obligaţia solidară are unul şi acelaşi .obiect - prestaţia .datorată de toţi
codebitorii. Deşi există doi sau mai mulţi debitori, toţi se obligă la aceeaşi prestaţie;
obligaţia solidară presupune o pluralitate de raporturi.obligaţionale, de· unde rezultă
celelalte consecinţe: obligaţia unuia din debitori poate fi anulată, fără ca această
împrejurare să . atragă şi anularea obligaţiilor celorlalţi debitori; obligaţiile unor
debitori pot fi pure şi simple;.iar ale altora pot fi sub condiţie .sau cu termen (art. 1444
C. civ.); dacă creditorul acţionează contra uriui,debitor, el nu pierde dreptul la acţiune
şi împotriva. celorlalţi; obligaţia unui debitor se poate stinge. prin confuziune sau
remitere .individuală:de datorie sau novaţie, ·lară să se stingă şi .obligaţiile celorlalţi;
obligaţia solidară. este divizibilă în cazul morţii unuia dintre codebitori (art. 1460
C. civ.);
· iv. debitorul urmărit de către creditor poate să-i opună, ca mijloace de apărare,
două categorii ·de 'excepţii 2 : excepţiile personale precum şi excepţiile comune tuturor
debitorifor [art. 1448alin. (1) C. civJ

. . . - ·.
În vechea reglementare, a se vedea C Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 387 şi· unn.; L. Pop,
1
.
Obligaţiile, p. 173 şi urm. Pentru detaliile acestor efecte; a se vedea, în special, J. Ghestin, M. Billiau,
Gr. Loiseau, op. cit., p. 269 şi.urm., nr. 256 şi urm. . ...
A se vedea, în special, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit.; p .. 282 şi unn., nr. 266 şi unn.
2
618 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

- Excepţiile personale sunt acelea care pot fi opuse numai de unul dintrecătre
codebitorii .solidari şi profită în exclusivitate acestuia, cum sunt: nulitatea relativă a
cărei cauză este vicierea consimţământului unuia dintre codebitori, modalităţile care
afectează nuniai obligaţia unuia dintre .codebitori etc. Există şi o categorie de excepţii
personale care profită indirect şi celorlalţi codebitori solidari. Fac parte din această
categorie: remiterea de datorie consimţită de creditor în favoarea unuia dintre
codebitorii solidari (ea profită şi celorlalţi codebitori, putând fi invocată de ei atunci
când sunt urmăriţi de creditor, în limita cotei-părţi din datorie ce ar reveni debitorului
care a fost liberat de creditor - art. 1451 C. civ. - vom reveni însă asupra regulilor pe
care le instituie acest text legal); confuziunea (care stinge obligaţia pentru partea din
datorie ce ar reveni codebitorului faţă de care a operat astfel încât ceilalţi codebitori
sunt ţinuţi în solidar numai pentru partea din datorie care încă nu s-a stins:_ art. 1452);
compensaţia parţială intervenită între creditor şi unul dintre codebitorii solidari (care
liberează pe toţi codebitorii pentru partea acestuia, ei rămânând obligaţi pentru restul
datoriei- art. 1450 C. civ.);
-: Excepţiile comune sunt acelea care profită tuturor codebitorilor. Între acestea,
trebuie amintite: cauzele de stingere a obligaţiei pe care le-am arătat mai sus; cauzele
de nulitate absolută şi nulitate relativă; modalităţile comune tuturor raporturilor de
obligaţii din cadrul solidarităţii dintre debitori şi creditor (de exemplu, dacă toţi
debitorii s-au obligat cu termen suspensiv, oricare din ei poate invoca, dacă este
acţionat, neîmplinirea termenului).
Debitorul soli:dar, în raporturile cu creditorul său nu se poate însă folosi de acele
mijloace de apărare care sunt pur personale altui codebitor [art. 1448 alin. (1)
C. civ.]. Intră în această categorie, de exemplu, viciile de .consimţământ care l-au
detenninat pe un codebitor să consimtă la asumarea obligaţiei;
v. în mod excepţional şi oarecum conex excepţiilor menţionate mei sus, art.
1448 alin. (2)C. civ. prevede că, dacă din fapta creditorului, o garanţie sau un drept pe
care debitorul le-:-ar fi putut utiliza prin subrogaţie, s-au pierdut sau nu mai pot fi
exercitate de debitor, acesta este liberat de datorie până la concurenţa valorii acelor
garanţii sau drepturi ;
1

. vi. în vechea reglementare (art. 1056 V. C. civ.) se prevedea că între codebitorii

solidari opera o prezumţie de mandat· reciproc de reprezentare • O asemenea
2

prezumţie, discutabilă în sine, mai ales în raport cu unele modalităţi ale stingerii
obligaţiilor, nu mai este prevăzută expres, dar se deduce pai1ial din noua reglementare.

1
A se vedea art. 1596 lit. c) C. civ. privind subrogaţia legală. Să presupunem că („.) subrogaţia este
discutabil în acest caz ce drepturi transmite debitorului - sigur nu dreptul la întreaga datorie. Dacă dreptul
său de regres ar fi pierdut datorită culpei creditorului care într-un proces cu codebitorul solidar a pierdut
pentru că nu a invocat nicio apărare împotriva acestuia sau nu s-a prezentat la_ proces, codebitorul
dovedind că acel codebitor. ar fi rămas obligat solidar, poate cere exonerarea sa parţială de obligaţie (în
cota celui faţă de care nu se mai poate exercita regresul). ·
2
„Codebitorul solidar reprezintă pe ceilalţi codebitori în toate actele care pot avea ca efect
stingerea sau împuţinarea obligaţiei". Aşadar, tot ceea ce face un debitor pentru stingerea sau diminuarea
datoriei profită şi celorlalţi codebitori solidari. Pentru puterea de reprezentare în cadrul solidarităţii pasive,
a se vedea H. et. L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 1008; J. Carbonnier, op. cit., p. 606,
nr. 346; L. Pop, Obligaţiile, p. 174, nr. 63.
0BLIGAŢiiLE AFECTATE DE MODALITĂŢI 619

Cu toate acestea, efectele secundare ale solidarităţii atestă instituirea unei reguli în
materie de solidaritate pasivă: în principiu, cauzele care generează o diminuare ·sau
stingere a datoriei profită tuturor codebitorilor solidari chiar dacă numai parţial (este
vorba de efeCtele pe care le produce compensaţia, remiterea de datorie, confuziunea).
Cu toate acestea, este vorba de o regulă generată nu de un presupus mandat tacit între
codebitori, Ci de o manieră de a soluţiona tehnic stingerea parţială a datoriei prin
modalităţile tocmai :menţionate;
vii. întreruperea şi suspendarea prescripţiei faţă 9e un codebitor, generează
întreruperea sau suspendarea faţă de toţi debitorii solidari '[art. 1449 alin. (1) c. civ.]
Dimpotrivă, întreruperea prescripţiei faţă de un moştenitor. al debitorului nu produce
efecte decât pentru partea acelui moştenitor, chiar şi dacă este vorba de o creanţă
ipotecară [art. 1499 alin. (2)];
viii. remiterea de datorie consimţită unuia dintre debitori nu îi eliberea2:ă în
principiu pe ceilalţi debitori: Se presupune astfel că iertarea de datorie a. avut loc
numai pentru partea de datorie care revenea debitorului iertat. Această supoziţie legală
[art. 1451 alin. (1) C. civ.] poate fi înlăturată în cazul în care creditorul a remis
debitorului înscrisul original constatator al creanţei şi acesta este un înscris sub
semnătură privată, când funcţicmează prezumţia relativă că iertarea de datorie este
totală 1 • ·Dacă totuşi s-a remis doar înscrisul autentic constatator al.creanţei, creditorul
poate dovedi că nu a consimţit decât la liberarea debitorului căruia i-a predat
înscrisul2 • În sîarşit, dacă remiterea de datorie este parţială (în sensul că se referă doar
la unul dintre codebitorii solidari), pentru restul de datorie ceilalţi debitori rămân
obligaţi solidar, cu scăderea părţii celui remis de. datorie, cu excepţia cazului în care
creditornl şi-a rezervat expres posibilitatea de a-i urmări pe ceilalţi codebitori pentru
întreg (de exemplu, prevăzând acest lucru în chitanţa liberatorie), caz în care ceilalţi
debitori păstrează dreptul de regres faţă de cel liberat prin remiterea de datorie (pentru
partea de datorie pe care au plătit-o în locul său)- art. 1451 alin. (2) C. civ.;
ix. compensaţia şi confuziunea produc aceleaşi. efecte parţiale ca şi remiterea
parţială de datorie (cu sensul de remitere a unui' singur sau mai mulţi; debitori ·de
datorie, dar ·nu a tuturor) 3, cu singufa·diferenţă că, creditorul·nu îşi poate rezerva în
_niciun fel dreptul de a urmări debitorii rămaşi pentru întreaga datorie aşa cum permite
art. 1451 alin. (2) teza a II-a C. civ. în cazul remiterii de datorie parţiale . .Astfel,
conform art. 1450 C. civ~, compensaţia între creditor şi un debitor solidar operează
doar în limita părţii de datorie ce revine codebitorulµi cu care. se· realizează
compensaţia, pentru restul datoriei, ceilalti codebitori rămânând obligati solidar fată de
· creditor. În ce pri~eşte confuziunea între' patrimoniul creditorului şi c~l al debito~lui,
-·
1
Împotriva acestui fapt se poate dovedi numai că remiterea mi a avut loc voluntar de către creditor
sau că intenţia realăa creditorului a fost alta. Sarcina probei aparţine creditorului .. Chestiunea, deşi pare
distinctă prin redactarea textului legal, ni se pare că ·este similară probei plăţii prin remiterea înscrisului
original - art. 1503 C. civ., unde prezumţia instituită este una relativă. " · ·
2
Din modul în care este reglementat textul-legal, nu întelegem să existe o distinctie reală între
situaţia remiterii înscrisului sub semnătură privată şi cea a remiterii înscrisului autentic sub a~pect probator
- ambele părând să instituie o prezumţie relativă de iertare integrală de datorie iar sarcina probei contrare
revine în ambele c'azuri debitorului. '
3
Astfel cum am arătat prezentând excepţiile pe care codebitorii le pot opune creditorului;
620 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

aceasta, confonn art. 1452 C. civ., produce un efect parţial extinctiv - stinge datorţa
doar în privinţa cotei din datorie care apafţinuse· debitorului cu al cănii patrimoniu se
·realizează confuziunea, iar pentru restul datoriei (deşi nu se prevede expres, soluţia nu
poate fi decât aceasta), ceilalţi debitori solidari rămân obligaţi,. cu menţinerea
solidarităţii faţă de creditor (resml de datorie rezultă din scăderea din datoria
principală a părţii care a făcut obiectul ·confuziunii); . ·
x. novaţia prin care. creditorul îl ·acceptă ca unic debitor pe unul din
codebitorii solidari, ceilalţi . codebitori solidari . fiind liberaţi, trebuie văzută ca o
renunţare la beneficiul solidarităţii,. în· condiţiile art. 1453 C. civ. Este. singura
explicaţie pentru care nu regăsim nicio reglementare în cadrul solidarităţii pasive
legată de novaţie;
xi. în sîarşit, ultimul efect principal analizat .de legiuitor este renunţarea
creditorului la solidaritate, căreia îi este dedicat.un spaţiuamplu în art. 1453 C. civ. ·
Renunţarea la solidaritate de către creditor are semnificaţia renunţării la dreptul de a
solicita de.la un singur debitor plata întregii ·datorii. O ·asemenea renunţare care este
făcută unuia dintre debitori şi nu tuturor, operează doar în raport cu acest debitor.
Ceilalţi debitori (nu rezultă din textul legal că s-ar produce o_ scădere a datoriei lor prin
deducerea părţii de datorie a debitorului faţă de care s-a renunţat la solidaritate -
aşadar ·acest efect; contrar.· ipotezei remiterii. de datorie, compensaţiei, confuziunii
reglementate de 1450-1452 C. civ., nu se va produce iar codebitorii faţă de care nu s-a
făcut renunţar~a la solidaritate vor răspunde în continuare pentru întregul datoriei, în
mod solidar). In ce îl priveşte pe debitorul cu privire la care s-a renunţat la solidaritate, .
el va trebui în continuare să îşi achite cota parte din datorie faţă de creditor şi, totodaţă,
dacă ceilalţi debitori au plătit întreaga datorie, va răspunde faţă de aceştia cu cota sa de
datorie, în cadrul unei eventuale acţiuni în regres 1• Renunţarea la solidaritate poate fi
făcută şi cu privire la toţi debitorii obligaţi solidar - situaţia nu ridică niciun fel de
probleme pentru că într-o atare ipoteză, foştii codebitori solidari vor fi obligaţi faţă de
creditor în mod conjunct cu urmările pe care divizibilitatea le conferă acestui fapt -
obligaţia iniţial solidară devine divizibilă (şi i se aplică dispoziţiile art. 1422 C. civ.).
Renunţarea la solidaritate, sub aspect formal, trebuie să fie expresă [art. 1453 alin. (2)
C. civ.]2. De regulă, o asemenea renunţare parţială la solidaritate face obiectul unui act
unilateral, dar poate face şi obiectul unui contract între creditor şi debitorul faţă de care
se face „remiterea" de solidaritate. Cu toate acestea, art. 1453 alin. (2) C. dv., prevede
. .
•1 De altfel: acţiunea în regres a codebitorifoi solidari este argumentul. cel mai important în sprijinul
menţinerii solidarităţii pentru întreaga datorie a celorlalţi debitori solidari. Aşadar, spre deosebire de
remiterea parţială de datorie, confuziunea şi . compensaţia care pot opera între creditor şi unul dintre
debitori, unde vorbim de „restul'' datoriei (obţinută după scăderea din datoria iniţială a părţii care a făcut
obiectul acestei operaţiuni juridice), în cazul de faţă, vorbim de ,,restul debitorilor" care vor fi ţinuţi în
continuare de întreaga datorie iniţială faţă de creditor. Dacă există doar doi debitori solidari şi unuia i se
oferă beneficiul renunţării, celălalt va fi în continuare ţinut pentru întreg dar va avea un drept de regres
faţă de debitorul căruia i-a fost conferită ,,remiterea de solidaritate" pentru cota parte din datoria iniţială
achitată creditorului. ·
• Aşadar trebuie să rezulte neechivoc·'din chitanţa liberatorie parţială sau dintr-un act care prevede în
2

mod cert că debitorul va fi ţinut numai pentru o parte din datorie sau trebuie să fie cuprinsă într-un contract
dintre creditor şi un debitor caz în care aveni de a face cu o novaţie parţială ptin schimbare de debitor.
 ··~.;

OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 621

două cazuri în care renunţarea la solidaritate este prezumată legaz1: când creditorul
menţionează în chitanţa liberatorie eliberată unui debitor c.ă plata efectuată de acesta
reprezintă partea sa din datoria solidară2 şi nu îşi rezervă beneficiul solidarităţii în
raport cu acesta3; de asemenea, o renunţare implicită la solidaritate. există şi atunci
când creditorul îl cheamă în judecată doar pe unul dintre debitorii solidari pentru
partea acestuia iar cererea este admisă4/

b) Efectele secundare ale solidarităţii pasive sunt reglementate diferit faţă de

cele cuprinse în vechiul cod5 • Acestea sunt reglementate distinct de art. 1454-1455
C. civ. Este vorba de:
i. situaţia în care obligaţia devine imposibil de executat din cauza faptei unuia
sau mai multor debitori solidari sau în care obligaţia devine. imposibil de executat din
cauze obiective. (forţă majoră sau caz fortuit dacă ere efect liberatoriu), însă după
momentul punerii în întârziere a debitorilor solidari - debitorii care nu sunt vinovaţi
de crearea imposibilităţii de executare vor fi obligaţi la plata solidară a datoriei prin
echivalent fără a putea fi ţinuţi la daune-interese pentru producerea imposibilităţii, în
timp ce debitorii cărora le este datorată imposibilitatea, vor fi ţinuţi la „daune-interese
suplimentare", adică la despăgubiri pentru cauzarea imposibilităţii de executare în
natură a obligaţiei. Aceeaşi distincţie este făcută de legiuitor şi pentru debitorii care
erau puşi în întârziere6 care, prevede art. 1454 alin. (2) C. civ. vor putea fi obligaţi la
\ daune-interese „suplimentare" spre deosebire de ceilalţi (deducem: de cei care nu au
\ fost puşi în întârziere). Această ultimă prevedere, legată de debitorii puşi în întârziere
şi obligarea acestora la plata de daune-interese „suplimentare" este complet eron.ată
pentru că nu poate fi întâlnită în realitatea juridică atât timp cât, conform art. 1526
alin. (1) C. civ. (din secţiunea dedicată punerii' în întârziere şi tennenului suplimentar
de executare) prevede că „Notificarea prin care creditorul îl pune în întârziere pe umil

Din redactarea textului legal nu rezultă că creditorul ar putea proba contrariul, astfel încât ar
1

rezulta că, dacă ne regăsim într-una din ipotezele prevăzute de art: 1453 alin. (3) C. civ., solidaritatea
dispare oricum - aşadar prezumţia legală ar fi absolută! Soluţia ni se pare discutabilă. ·
Este vorba de chitanţa liberatorie prin care creditorul recunoaşte că unul dintre debitorii solidari
2

s-a achitat integral de propria datorie pe care o recunoaşte ca rezumându-se la cota parte a acestuia din
datoria iniţială. ·
Legiuitorul prevede în acest caz că „Dacă plata are ca obiect ·numai o parte din dobânzi,
3

renunţarea la solidaritate nu se întinde şi asupra dobânzilor neplătite ori asupra capitalului decât dacă plata
separată a dobânzilor, astfel menţionată în chitanţă, se face timp de 3 ani" [art. 1453 alin. (3) lit. a) teza a
II-a C. civ.]. ·
Pentru identitate de raţiune, acelaşi efect trebuie să îl producă şi ipoteza în care creditorul cheamă
4

mai mulţi debitori în judecată solicitând de la fiecare părţile lor de datorie, după cum şi atunci când
cheamă în judecată pe toţi debitorii solicitând doar părţile lor din datoria iniţială. , ·
În primul rând pentru că se observase că unele din aşa-numitele efecte secundare indicate de
5

doctrină, erau în realitate efecte principale ale solidarităţii -" chestiunile legate de punerea în întârziere a
unui debitor care produce efecte asupra tuturor sau legate de efectele prescripţiei asupra tuturor debitorilor
solidari etc.
De reţinut că art. 1525 C. civ. prevede că punerea în întârziere a debitorului îl face pe acesta
6

răspunzător de la data punerii în întârziere, pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, cu excepţia
situaţiei în acre cazul fortuit îl liberează pe debitor de chiar executarea obligaţiei (art. 1525 C. civ.).
622 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

dintre codebitorii solidari produce ef~cte şi în privinţa celorlalţi". Aşadar, toţi debitorii
vor putea fi obligaţi la daune-interese „suplimentare", pentru survenirea imposibilităţii
de executare după punerea în întârziere a linuia dintre ei. ·
' ii: al ·doilea efect secundar reţinut de legiuitor este cel referitor la· efectele
hotărârii judecătoreşti. În această:privinţă, ·art. 1455 C. civ. stabileşte două reguli: în
primul rând, hotărârea judecătorească obţinută împotriva unuia din codebitorii solidari
nu are autoritate de lucru judecat faţă de ceilalţi codebitori; în al doilea rând (reversul
Iiatliral al prilllei reguli), hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea unuia dintre
debitorii solidari· profită şi celorlalţi debitori .solidari, „cu excepţia cazului îri care s-a
întemeiat_pe o cauză ce putea fi invocată numai de acel codebitor" [art.1455 alin: (2)
C. civ.].

B. EJect~le solidarităţii pasive în raporturile dintre codebiiorii solidari. Între

codebitori nu există solidaritate; obligaţia lor este divizibilă. De aceea, efectul
principal al solidaritătii
' ..- . ' pasive .în
, .
raporturile dintre codebitori
. :
este acela că ori de câte
~

ori riumai unul plăteşte întreaga datorie, prestaţia executată se împarte de plin drept şi
trebuie. suportată de fiecare. Art.. 1456 alin. ( 1). C.' civ., prevede că: „Debitorul solidar
care a' ex~cufat ~bligaţia nu poate c~re codebitorilor 'săi decât partea d~ datorie ce
revine fiecăruia dintre ei,·. chiar dacă se subrogă. în drepturil~ creditorului". Mai
departe, art. 14,56 alin. (l) C. civ. prevede că „Părţile ce revin codebitorilor solidari
sunt.preZl;Jmate·ca fiind egale, ~acă din convenţie, lege sau din împrejurări nu rezultă
contrariul'.'.pin regula de bază tocmai expusă în privinţa relaţiifor dintre codebitori, se
deduc o serie de consecinţe fireşti'. . , · . ·. . .
a) prin urmare, cel care a plătit nu beneficiază de solidaritate. El este îndreptăţit
să se înt6arcă împotriva celorlalţi,· având up drept de regres 1 faţă de ceilalţi debitori,
pentru· a ·obţine resti.tuirea părţii lor de 'contribuţie Ia datorie. De regulă, plata se
împarte în mod egal între debitori, da~ă nu se poate dovedi o altă cotă de contribuţie a
fiecăruia la naşterea datoriei f,a,ţă de creditor [art. 1456 alin. {2) C. civ.]. Prin excepţie,
regresul este total conform art. 1459 C. civ. dacă „obligaţia solidară este contractată în
interesul exclusiv al uimia dintre codebitori 2 ·sau rezultă diQ. fapta unuia dintre ei ( ••• )".
3

În această ipoteză: ceilalţi codebitori sunt consideraţi fidejusori. Revenind la dreptul de

regres, codebitorul · care a. plătit întreaga ·datorie are la dispoziţie,. pentru a obţine
restituirea de la ceilalţi codebitori a cotei lor de contribuţie, două acţiuni: i. acţiunea
subrogatorie îri temeiul ârt. 1596 alin. (I) lit. c) C. civ., când se bucură limitat de

1
Desigur că nu este imperativ să existe o acţiune în justiţie. Esenţial este să reţinem că există un
drept de regres. ·
2
-De exemplu, un împrumut este luat de doi împrumutaţi fără ca unul dintre aceştia să profite în
vreun fel de suma împrumutată care a fosi: încasată exclusiv de celălalt împrumutat Deşi este obligat
solidar la restituire. (dacă astfel s-a .stipulat în contract), regresul său va fi total dacă va dovedi că
solidaritatea a fost asumată în: interesul exclusiv al împrumutatului care a beneficiat de suma împrumutată.
3
Este vorba de ipotezele de răspundere delictuală pentru fapta altuia, .când .dreptul de regres poate
fi exercitat pentru întreg în anumite situaţii (a se vedea art. 1384 C. civ.): -
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 623

eventualele garanţii care însoţesc creanţa: ipotecă, gaj, privilegii sau ii. acţiunea
1

personală, întemeiată pe mandat sau gestiunea de afaceri.

b) în cazul în care unul dintre codebitori este insolvabil, art. 1457 C. civ. prevede
că acest risc se suportă de toţi codebitorii, · inclusiv de cel care a tăcut plata,
propotţional cu cotele lor de contribuţie din datorie; . Prin . excepţie, creditorul care
renimţă la ·solidaritate sau remite· de datorie· un· debifot, ·suportă riscul părţii de datorie
pentru care a consimţit la stingere sau a renunţat la solidaritate;
c) în cadrul acţiunii în regres, debitorul urmărit de debitorul său poate să opună
acestuia „toate mijloacele de apărare comună pe care acesta nu le-a opus creditorului"
şi mai poate să opună şi acele mijloace de apărare personale, neputând opune însă
opune mijloacele de apărare persoanele ale unui alt debitor (art. 1458 C. civ.);
' " . '
438. lncetarea solidarităţii pasive. Solidaritatea pasivă încetează prin:
a) plata întregii datorii tăcută creditorului; . · · .
b) plăţii trebuie să îi asimilăm remiterea totală de. datorie care operează' faţă de
toţi debitorii şi stinge întreaga datorie (a se vedea art. 1451); · ·
c) imposibilttatea fortuită de executare (art. 1557 şi art. 1634 C. civ.);
d) moartea .unuia dintre codebitorii solidari. Datoria se · va divide între
moştenitori propofţional cu întinderea drepturilor succesorale ale fiecăruia, cu excepţia
caztilui în care obligaţia este indivizibilă (art. 1460 c. civ.);.
e) renunţarea totală la solidaritate de către creditor care are ca efect transfor-
marea obligaţiei solidare futr-o obligaţie divizibilă sau conjunctă (în condiţiile art.·
1453 C. civ.). ·

Totuşi, aceste garanţii credem .că nu supravieţuiesc în totalitate - ar trebui să fie vorba de
1

garanţiile oferite asupra bunurilor lor de codebitorii solidari înşişi şi eventual de garanţiile oferite de terţi
cu privire la ceilalţi codebitori solidari în manieră nominală. Toate garanţiile. aferente plăţii de către
debitorul solidar care a efectuat plata trebuie considerate stinse de la plata tăcută de el însuşi creditorului.
 Capitolul IV
MODALITĂTI PRIVITOARE LA OBIECTUL OBLIGATllLOR
. ' '

Sectiunea 1
'
Obiigaţiile alternative

439. Reglementare. N()ţiune. Obligaţia alţernativă este reglementată de art.

1461-1467 C. civ: care compun secţiunea 1 („Obligaţiile alternative") a Capitolului III
(„Obligaţiile alternative şi facultative") a Titlului IV („Obligaţiile complexe") din
Cartea a V~a („Despre obligaţii"). . .
Din prevederile art. 1461 alin. (1) C. civ., reiuită că obligaţia alternativă este
acea obligaţie complexă care are ca obiect două sau mai multe prestaţii, dintre care,
la alegerea uneia din părţi, debitorul este ţinut să execute doar una singură, pentru a
se libera de datorie 1• Mai mult, conform art. 1461 alin. (2) C. civ., obligaţia rămâne
alternativă şi dacă, la momentul la care se naşte, una dintre prestaţii era imposibil de
executat2 • Este o modalitate a obligaţiilor care ţine de obiectul acestora. Ea se
caracterizează prin pluralitatea de obiecte; în primul rând şi prin facultatea de alegere,
în al doilea rând3 • Astfel cum s-a subliniat în doctrină, obligaţia alternativă presupune
mai multe obiecte in obligatione şi un singur obiect in solutione4.
Din analiza definiţiei de mai sus rezultă că ambele (sau toate prestaţiile) sunt
datorate de debitor: pluralitatea de obiecte există, numai că executarea uneia din
prestaţii are ca efect stingerea obligaţiei în întregime. În schimb, debitorul nu poate să
impună creditorului să primească, cu titlu de plată, o parte dintr-o prestaţie sau
fracţiuni din fiecare prestaţie, pentru faptul că s-ar încălca regula indivizibilităţii plăţii
5

(art. 1463 şi art. 1490 C. civ.).

440. Dreptul de a alege prestaţia. Opţiunea trebuie să presupună posibilitatea

de alegerea între două obligaţii posibile - numai în acest caz avem de a face cu o
obligaţie alternativă. Altminteri, simpla posibilitate de alegere juridică, de exemplu

1
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 379; L. Pop, Obligaţiile, p. 205, nr. 73.
2
Sensul nu poate fi decât acela că obiectul alternativ era imposibil de executat, dar a devenit
posibil. Este singura variantă raţională. Altfel, imposibilitatea absolută, actuală şi viitoare a unuia din cele
două obiecte ale obligaţiei, face ca obligaţia să fie pură şi simplă (a se vedea, în acest sens, J. Ghestin,
M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 234, nr. 216). O soluţie contrară ar fi contrazisă de art. 1465 lit. a)
C. civ. care prevede că, dacă una din prestaţii a devenit imposibil de executat, fără culpa vreuneia dintre
părţi, creditorul este obligat să o primească pe cealaltă- aşadar, obligaţia devine pură şi simplă.
3
A se vedea J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 234, nr. 216.
4
A se vedea, de exemplu, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel"Munck, op." cit., p. 586, nr. 1084.
5
Priricipiul este consacrat de art. 1490 alin. (1) C. civ. care prevede că „Creditorul poate refuza să
primească o plată parţială, chiar dacă prestaţia ar fi divizibilă."
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 625

între două acţiuni în justiţie, nu reprezintă o obligaţie alternativă • Astfel, de exemplu, ·

1

posibilitatea de alegere a cumpărătorului unui bun afectat de vicii ascunse între

acţiunea redhibitorie şi acţiunea estimatorie nu presupune o obligaţie alternativă ci o
simplă opţiune juridică2 •
De asemenea, conform art. 1462 C. civ., dreptul de a alege prestaţia ce se
execută aparţine debitorului; dacă acest drept nu a fost acordat creditorului printr-o
clauză expresă din acordul de voinţă al părţilor. În ce-l priveşte pe creditor,. obligaţia
alternativă îndeplineşte, printre altele, şi o funcţie de. garanţie, pentru că acesta are
posibilitatea să obţină plata chiar şi atunci când executarea uneia din prestaţii a devenit
imposibilă datorită forţei majore, cazului fortuit, culpei debitorului sau scoateri,i. din
circuitul civil3. Dacă partea căreia îi aparţine l;llegerea prestaţiei nu îşi exprimă această
opţiune în termenul convenit în acest scop, alegerea aparţine celeilalte părţi [art. 1462
alin. (2) C. civ]. În sfârşit, alegerea, fie că este făcută de către debitor4 sau de către
creditor, cunoaşte anumite. limite .care s.unt de . fapt, specifice efectelor obligaţiei
alternative. . ...
În sfârşţt, în doctrină, obligaţia alternativă. se. caracterizează prin existenţa unei
opţiuni indivizibilă (în sensul că, cel chemat să aleagă prestaţia nu are dreptul să aleagă
câte o parte din fiecare prestaţie ce stă. la baza obligaţiei alternative), irevocabilă (în
sensul că, odată executată una din prestaţiile alternative, opţiunea trebuie considerată
irevocabilă) 5 şi transmisibilă (în sensul · că opţiunea neexercitată şe tran~mite
moştenitorilor celui care era În drept să o exercite)6. ·

441. Efecte. Problema efectelor obligaţiei alternative este ne.cesar să fie abordată
în funcţie de faptul dacă dreptul de a alege prestaţia ce trebuie executată aparţine ·
debitorului sau, dimpotrivă, creditorului. · .
A. . Dacă posibilitatea alegerii prestaţiei ce se eiecută aparţine debitotului,
obligaţia alternativă produce următoarele efecte7 : · ·
a) dacă la scadenţa datoriei debitorul nu alege prestaţia ce urmează să o ef(ecute,
creditorul are dreptul de a cere executarea silită a oricăreia dintre prestaţii [regulă
dedusă din prevederile art. 1462 alin. (2) C. civ.]. Cu alte cuvinte, debitorul decade din
dfeptul de alegere, drept care trece la creditor;

1
A se vedea J; Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit.; p. 235, nr. 217.. .
2
În sens contrar, a se vedea fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. l 035, nr. 1142. .
3
A se vedea T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 371. · . ·. · . · ·
' L. Pop, Obligâţiile, p. 73 şi urm., nr. 74 (a se vedea, şi comentariile legate de revocabilitatea sau
4

irevocabilitatea opţiunii debitorului). ·. · ·. . .

5
. Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1036, nr. 1142; J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau,
op. cit., p. 237, nr. 219; L. Pop, Obligaţiile, p. 207 (opţiunea trebuie să fie exercitată în cunoştinţă de cauz.ă
adică în condiţiile în care debitorul a cunoscut caracterul alternativ al obligaţiei sale şi îi aparţinea
posibilitatea de alegere; posibilitatea revocării alegerii este de excepţie şi se bazează, de regulă pe o
executare din eroare a uneia sau ambelor prestaţii obiect al obligaţiei alternative). ·
6
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 238, nr. 220; L. Pop, Obligaţiile, p. 207.
· A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 379-380; L. Pop, Obligaţiile, p. 20
7

6 şi urm., nr. 74.

 626 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

b) · dacă obligaţia are ca obiect două prestaţii alternative iar una dintre .ele este
ilicită, imorală sau imposibilă, ea va fi considerată pură şi simplă, având un singur
obiect (art. 1464 C. civ. deşi se referă doar la situaţia imposibilităţii, trebuie extinsă la
· cea a iliceităţii şi imoralităţii) 1;
c) potrivit art. 1464 C. civ., obligaţia alternativă devine simplă şi atunci când
unul din cele două obiecte piere sau nu poate fi predat din orice altă cauză. Debitorul
nu are posibilitatea de a plăti creditorului preţul lucrului respectiv, ci va fi obligat să
execute cealaltă prestaţie; dacă ambele obiecte ale obligaţiei au pierit, unul fortuit, iar
celălalt din culpa debitorului, creditorul are drepful.de a cere plata preţului acestuia din
urmă; dacă ambele prestaţii au devenit imposibil de executat din culpa debitorului,
. acesta va fi ţinut să plătească echivalentul ultimei. prestaţii devenite imposibil de
executat [art. 1465 alin. (2) C. civ.]. ·
B. În ipoteza în care dreptul de alegere aparţine creditorul~i, în conformitate
cu art. 1465 C. civ„ obligaţia alternativă produce unnătoarele efecte2 :
. a) dacă obligaţia are ca obiect două prestaţii de a da un lucru cert şi unul din
lucruri a pierit fortuit, creditorul are dreptul să pretindă transmiterea lucrului care
există;
b) dacă chiar creditomlui îi este imputabilă imposibilitatea de executare, el
poate să pretindă executarea celeilalte prestaţii (cu, despăgubirea debitorului pentru
eventualul prejudiciu cauzat) sau să îl ierte e datorie pe· debitor;
c) dacă imposibilitatea de executare este imputabilă debitorului şi se referă la
una din prestaţii, creditoml are dreptul de a alege între a pretinde lucrul existent sau
preţul celui pierit; ·
d) ·. dacă ambele prestaţii sunt imposibil de executat din culpa debitorului,
creditorul poate cere plata preţului oricăruia din ele; . . .
· e) dacă amândouă prestaţiile devin imposibil de executat fără culpa debitorului
şi înainte ca acesta să fi fost pus în întârziere (art. 1466 C. civ.), obiigaţia se stinge
conform regulilor generale ale imposibilităţii fortuite de executare (art. 1557 şi 1527
C.dv.); •. . . . . .
f) în cazul în care una sau ambele prestaţii sunt parţial imposibil de executat
. (sau unul sau ambele bunuri obiect al prestaţiei sunt numai deteriorate fortuit) se vor
·aplica dispoziţiile art. 1465 C. civ. (cu trimitere la aceleaşi art. 1557 şi 1527 C. civ.), în
sensul că creditorul va avea dreptul la oricare din prestaţii în măsura în care acestea
rămân executabile după inteI"Venţia evenimentului fortuit.
. Toate regulile de mai sus se aplică efectelor obligaţiei alternative şi în ipoteza în
care are mai mult de două obiecte (art. 1467 C. civ.).

A se vedea L. Pop, Obligaţiile, p. 207.

1
. ·
· A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 380, nr. 312; L. Pop, Obligaţiile,
2

p. 208 şi urm.
OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI 627

Sectiunea a 2-a
'
Obligaţiile facultative

442. Reglementare. Noţiune. Obligaţiilor facultative le este acordat un singur

articol - art. 1468 C. civ. care constituie secţiunea a 2-a („Obligaţiile facultative") a
Capitolului III („Obligaţiile alternative şi facultative") a Titlului IV („Obligaţiile
complexe") din Cartea a V-a („Despre obligaţii").
Din chiar art. 1468 alin. ( 1) C. civ. rezultă că obligaţiile facultative sunt acele
obligaţii complexe care au ca obiect, la naşterea lor, o singură prestaţie, dar debitorul
are posibilitatea de a se libera executând o altă prestaţie determinată prin acordul
părţilor 1 • Exemplu: debitorul se obligă să predea creditorului un autoturism, dar prin
convenţie el are dreptul să plătească, în locul autoturismului, o sumă de bani
determinată la scadenţă.
Rezultă că specificul obligaţiei facultative constă în faptul că obligaţia are ca
obiect o singură prestaţie, dar prezintă particularitatea că debitorul poate executa o altă
prestaţi~ determinată. Aşadar, obligaţia facultativă are in obligatione un singur obiect,
în timp ce in facultate solutionis, ea are o pluralitate de obiecte care apare numai în
legătură cu posibilitatea de a plăti2.

44.J. Distincţii faţă de obligaţiile alternative. Între cele două tipuri de obligaţii
3
există diferenţe de substanţă ' deşi, se poate spune că obligaţiile facultative nu
reprezintă decât o expresie a obligaţiilor alternative4 :
a) dacă obligaţiile alternative presupun pluralitate de obiecte in obligatione,
obligaţiile facultative presupun această pluralitate numai in faccultate solutionis;
b) de aceea imposibilitatea fortuită de executare nu atrage în cazul obligaţiilor
alternative stingerea lor, în timp ce, imposibilitatea fortuită a prestaţiei principale din
cadrul obligaţiilor facultative atrage stingerea acestora;
c) dacă obligaţia alternativă poate genera o opţiune în favoarea debitorului sau
chiar creditorului (în cazul stipulării exprese a opţiunii sale sau în cazul decăderii
. debitorului din dreptul de a alege), întotdeauna, opţiunea („facultatea") de a alege din
cadrul obligaţiei facultative aparţine debitorului şi nu creditorului. Alte diferenţe se pot
observa cu ocazia analizei efectelor obligaţiei facultative.

4414. Efecte. Creditorul poate cere debitorului să execute numai prestaţia care
constituie obiectul obligaţiei. Cealaltă prestaţie este doar o facultate de plată la care
poate recurge numai debitorul, fără a avea nevoie în acest sens de consimţământul
creditorului.

1
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 380, nr. 313; L. Pop, Obligaţiile,
p. 209, nr. 75.
2
A se vedea: Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 586, nr. 1085; L. Pop,
Obligaţiile, p. 209.
A se vedea, pentru distincţii, L. Pop, Obligaţiile, p. 211, nr. 77.
3

A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., nr. 1143 (o extrapolare a obligaţiilor
4

alternative).
 628 . . TRATAT ELEMENTARJ>E DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
. . .
. Caracterul sau natura obligaţiei facultative depinde de natura obiectului său unic:
•· pin specificu}obligaţiilor alternative se desprin.d o serie. de consecinţe juridice 1 care o
deosebesc substanţial de obligaţia alternativă cu care prezintă afinităţi.substanţiale ia o
primă vedere. Astfel: · · ·
a) . ·.alegerea. la scadenţă· a prestaţiei principale ·sau a prestaţiei subsidiare aparţine
numai debitorului: care 'riu trebuie .Să .ceară consimţământul creditorului; pentni a7şi
exercita această opţiune:. Debitorul păstrează această facultate de a executa prestaţia
subsidiară chiar şi în ipoteza în care a fost obligat· la executare printr-o hotărâre
judecătorească definitivă • De unde s~ poate deduce că 'debitorul nu este decăzut din
2

dreptul său de opţiune nici măcardacă riu îşi execută obligaţia până la sc'adenţă. ;De
va
··aceea, alegerea nu putea niciodată aparţine creditorului, ceea ce o.deosebeşte încă ci
dată de obligatia alternativă; · · ·
-· b) .... dacă prestaţia prineipală i debitorului devine imposibil de executat ,(pentru ·
că obiectul· acesteia piere .fortuit; este scc:is din circuitul .civil, survine imposibilitatea
fortuită de executare ete:), atunci debitorul este liberat de datorie [art. 1468 alin. (2)
C. civ.]; dimpotrivă,_dată prestaţia subsidi~rădevine 'imposibil de executat (indiferent
de natura imposibilităţii), obligaţia complexă facultativă .devine obligaţie simplă, iar
orice drept de· a alege al debitorului dispare (el nu va putea, de exemplu, să pretindă
creditorului să accepte echivalentul prestaţiei devenite'iniposibil de executat);
c) .dacă, dimpotrivă, prestaţia principală din cadrul obligaţiei facultative devine
. iinp9sibil de executat. din culpa debitoruh1i, atunci creditorul 'este îndreptăţit la
daune-interese, fără a putea pretinde p~ata prinprestaţi~ subsidiară. . . .

----~------~.-, . . .
.
1
A se vedea, de exemplu, Fr. Terre, Ph. Simler,Yv. Lequette, op. cit., p. 1036 şi urm., nr. 1144.
2
A se vedea L. Pop, Obligaţiile, p. 21 O şi unu., nr. 76.
 ----~' -

I
·\
~--

Titlul VII .•
DINAMICA OBLIGATllLOR-TRANSMISIUNEA)--<„ ·
' '
ŞI TRANSFORMAREA OBLIGATllLOR
' -·

'
I
i

\ .

. i
/

Capitolul I
CONSIDERATll GENERALE
'
PRIVIND DINAMICA OBLIGATllLOR
'

445. Dinamica obligaţiilor. Noţiune şi mijloace de realizare. Prin sintagma

dinamica obligaţiilor înţelegem modificările care intervin în fiinţa obligaţiilor, fără a
avea ca efect stingerea lor în mod definitiv şi ireversibil. În sensul acestei definiţii,
dinamica 1 obligatiilor se realizează prin transmiterea şi transformarea lor .
2

În înţelesul' strict al cuvântului, atât transformarea propriu-zisă cât şi transmisiunea

obligaţiilor presupun o modificare a acestora faţă de formula lor iniţială - la nivelul
subie~telor, la nivelul obiectului sau al conţinutului raportului obligaţional. De exemplu,
chiar şi transmisiunea pe cale succesorală a unei obligaţii antrenează în sensul strict al
cuvântului, o modificare a raportului obligaţional primar prin schimbarea unuia dintre
subiecţi. În concluzie, în înţelesul strict al termenului de obligaţie, văzută ca iuris
vinculum, aceasta este· inseparabilă de persoanele care participă la naşterea raportului
obligaţional. Aceasta este abordarea personalistă sau subiectivistă a raportului obligaţional,
specifică şi astăzi unor autori3, nu este singura abordare a conceptului de obligaţie, însă, în
conte~tul dinamicii raportului obligaţional, o altă abordare există şi trebuie să fie adoptată.
In concepţia altor autori4 , obligaţia este un bun corporal, o valoare economică
supusă circulaţiei cu restricţiile inerente exigenţelor de securitate ale circuitului civil. În
acest sens, ea trebuie văzută mai ales ca un element patrimonial, mai degrabă decât ca un
element personal5, adică mai degrabă ca un bun decât ca un raport juridic. Abordarea
uneia sau alteia din cele două opinii prezentate, are consecinte majore în abordarea
dinamicii obligaţiilor. Împărtăşirea strictă a primei opinii are drept consecinţă logică
intransmisibilitatea absolută a obligaţiei, în timp ce adoptarea celei de a doua are drept
consecinţă transmisibilitatea liberă a acesteia. Legiuitorul, astfel cum era şi firesc şi cum
se întâmplă în mai toate legislaţiile modeme, s-a oprit la jumătatea dnunului - putem
spune di a adoptat parţial teoria obiectivistă sau. economică a raportului obligaţional
(admiţând cesiunea de creanţă, preluarea de datorie, transformarea prin novaţie,
subrogaJie, admiţând chiar şi cesiunea de contract) şi că, pentru raţiuni care ţin de
securitatea circuitului civil şi mai ales de protecţia creditorului, a renunţat la mai multe
aspecte tradiţionale ale teoriei subiectiviste (limitând sever preluarea de datorie şi

1
Pentru utilizarea noţiunii, a se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 456
şi urm.
2
L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 215 şi unn., nr. 78.
3
A se vedea, de exemplu, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 293 şi urm., m. 280
şi urm.
4
A se vedea, de exemplu, Chr. Larroumet, Droit civil, T. 4, Les obligations. Regime generale.
Economic-a, Paris, 2000, p. 280; J. Flour, J.L. Aubert, Yv. Flour, E. Savaux, op. cit., p. 207 şi urm.
5
A se vedea, de exemplu, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1063, nr. 1173.
632 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

cesiunea de contract). Aceste două expresii ale abordării raportului obligaţional ne vor
însoţipe tot parcursul prezentării ce unnează.

446. Transmisiunea universală sau cu titlu universal. Obligaţia civilă, sub

aspectul dreptului de creanţă, face parte din activul patrimonial al creditorului, iar sub
aspectul datoriei, face· parte din pasivul patrimonial al debitorului. Aşa· se explică
faptul că, pe durata ..existenţei. sale, .• obligaţia civilă se poate ·transmite prin transmi-
siunea universală, ori cu titlu universal a patrimoniului creditorului sau debitorului,
sub condiţia ca obligaţia să a~bă un caracter transmisibil, întrucât, anmnite creanţe au
caracter intuitu personae (legal sau convenţional)făcârid imposibilă transmiterea odată
cu încetarea fiinţei subiectului raportului obligaţional1.
· Transmisiunea .universală ~au .cu titlu universal operează, în cazul persoanelor
fizice, la decesul creditorului ori a debitorului sau al ambelor subiecte ale raportului
obligaţional, prin moştenire legală sau testamentară. De asemenea, în- cazul persoa-
nelor juridice, transmisiunea universală sau cu titlu universal a drepturilor şi obliga-
ţiilor are loc prin unele din modalităţile de reorganizare ale acestora: absorbţie,
fuziune, divizare totală sau parţială. În principiu, chestiunea. transmisiunii universale
sau cu titlu universal nu a ridicat discuţii majore legate de admisibilitate2 • · . ·

447. Transmisiunea individuală sau cu titlu particular. Cu toate acestea,

transmiterea dreptului de creanţă şi a datoriei din conţinutul unui raport juridic obliga- ·
ţional poate avea loc şi ut singuli, privite în individualitatea lor; făcând abstracţie de
caracterul lor de elemente. componente.ale patrimoniului unei persoane. Transmisiunea
ut singu7i poate avea loc prin acte mortis causa sau prin acte între vii. Transmisiunea
prin ·acte mortis causa se realizează. priri legate cu titlu particular, în timp ce
transmisiunea prin acte între vii se realizează printr-o multitudine de figuri juridice.
În cadrul de faţă, ceea ce interesează sunt transmisiunile. ut singuli prin acte inter
vivos. Posibilitatea unei astfel de transmisiuni este reglementată expres sau permisă de
lege pentru necesităţi de ·ordin practic. Dacă, de pildă, o persoană este titularul unui
drept de creanţă a cărui exigibilitate este afectată de un termen suspensiv şi are nevoie
de prestaţia ce i se datorează înainte de împlinirea acelui termen, poate înstrăina unei
alte persoane creanţa sa (persoană care este dispusă să aştepte până la momentul când
poate fi cerută plata), de regulă la un preţ inferior valorii sale nominale.De asemenea,
o persoană poate să dorească să gratifice pe o alta şi, în acest scop, îi donează drep~l
său de creanţă pur şi simplu, ori afectat de un termen suspensiv sau de o conţjiţie. !n
ambele ipoteze, creditorul se poate spune că îşi „înstrăinează" dreptul de creanţă. In
acelaşi mod,. se poate întâmpla ca o persoană să plătească pe creditor, luându-i locul în
raportul obligaţional; prin această înlocuire a creditorului iniţial se realizează .o
transmisiune a. laturii active a raportului obligaţional. Este vorba de · aceeaşi
transmisiune cu titlu particular a creanţei.
Dreptul nostru civil, sub imperiul vechiului Cod civil, reglementa expres doar
transmisiunea creanţei - adică transmisiunea aspectului activ al raporfului obligaţional,

1
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 339, nr. 262.
2
L Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 217.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR~ TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 633

a drepturilor. În acest scop erau prevăzute două mijloace juridice directe (cesiunea de ·
creanţă şi subrogaţia personală). Transmisiunea.datoriei se considera, totuşi, că era şi
ea posibilă prin mijloace· indirecte 1. Noul Cod civil, a inclus în Titlul VI
(„Transmisiunea şi transformarea obligaţiilor") al Cărţii a V-a („Despre obligaţii"),
atât modalităţi de preluare a activului raportului obligaţional (creanţa), cât şi de
preluare a pasivului raportului obligaţional (datoria/. De asemenea, legiuitorul a
reglementat, în cadrul° Capitolului ·I .(;,Contractul") din. Titlul II („Izvoarele
obligaţiilor") al Cărţii a V-a („Despre obligaţii"), o secţiune a 8-a dedicată „Cesiunii
de contract" (art.1315-1320 C. civ.), operaţiune care presupune şi ea o transmisiune a
obligaţiei, Pe de altă parte, au supravieţuit, astfel cum vom putea observa, şi o parte a
modalităţilor indirecte de transmisiune a obligaţiilor care se regăsesc reglementate în
capitolele/secţiunile dedicate altor materii. • .

448. Concluzii privind dinamica obligaţiilor. Pentru a trage o scurtă concluzie

cu privire la transmisiunea obligaţiei prin acte între vii, conchidem că aceasta poate fi
definită ca fiind acea operaţiune juridică prin .care dreptul de. creanţă sau .datoria din
conţinutul unui raport obligaţional se transmit de la una dintre părţi la o. terţă persoană.
Este important de retinut că această transmisiune nu afectează fiinţa obligaţiei. Ea se .
transmite aşa cum s-~ născut şi există jn patrimoniul subiectelor iniţiale ale raportului
juridic, fără să fie afectat conţinutul acesteia3 . . .
Pe lângă transmisiune, dinamica obligaţiilor se realizează şi prin transformarea
raportului juridic obligaţional iniţial într-un alt raport juridic. :Transformarea se poate
cons.idera că are ca efect stingerea raportului obligaţional existent şi înlocuirea lui
simultană cu un alt niport obligaţional, care prezintă un element nou. Totuşi, ideea
stingerii raportului obligaţional (un avatar personalist al teoriei obligaţiei) nu este
împărtăşită în totalitate de legiuitor, astfel curri vom observa. Un asemenea efect se
produce prin schimbarea unuia dintre elementele structurale ale. obligaţiei iniţiale, cum
sunt: subiectele, obiectul, cauza; sancţiunea sau modalităţile. De pildă, o obligaţie
naturală se poate transforma într-o obligaţie. civilă· perfectă, însoţită de· dreptul de
acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului de creanţă al· subiectului activ.

· A se vedea L Pop, op. cit„ Teoria gen~rală a obligaţiilor, p. 465 (cesiunea de datorie); sau
1

L. Pop, Obligaţiile, p. 279 şi urm., nr. 106; p. 289 şi urm., nr. 112 şi unn. (cesiunea implicită de datorie
realizată prin cesiunea de contract). . · · · ·· . "
2
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 340, nr. 262 (care admit că .cesiunea de datorie se
poate realiza pe căi. indirecte). · · · ..
3
Cu precizarea că schimbarea părţilor raportului obligaţional poate fi. şi ea văzută ca o schimbare a
obligaţiei (abordarea personalistă). Însă, datorită patrimonializării raporturilor obligaţionale; vom aprecia
în titlul de faţă că trebuie analizată ca transformare a obligaţiilor doar modificarea conţinutului .raportului ·
obligaţional, nu şi ·modificarea subiectelor acestui raport (contra, a se vedea J. Ghestin, M. Billiau,
Gr. Loiseau, op. cit„ p. 293 şi unn,, nr. 280 şi urm.). A se vedea, pentru aceeaşi accepţiune a transmisiunii:
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 340; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 78 şi unn.; în dreptul francez, a se
vedea, de exemplu Fr. Terre, Ph. Simler, Yv.Lequette, op. cit„ p. 1065, nr. 1175). Însă, dacă analizăni îri
sens strict cele două noţiuni, putem să observăm că fiecare transmisiune individuală a obligaţiei poate fi
considerată o transformare şi, mai mult, că fiecare transformare subiectivă a raportului obligaţional poate
fi considerată o transmisiune a obligaţiilor. Pentru raţiuni didactice„ am menţinut însă distincţia devenită
tradiţională în doctrina românească, mai ales că ea este împărtăşită şi de legiuitor care utilizează ambele
sintagme în reglementarea dinamicii obligaţiilor, atât transmisiune, cât şi transformare.
634 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Aşadar, transformarea obligaţiei este acea operaţiune juridică sau un contract

prin care se schimbă unul sau mai multe elemente structurale ale raportului juridic
obligaţional, având ca efect, de regulă, înlocuirea unei obligaţii iniţiale vechi cu o altă
obligaţie nouă 1•

449. Mijloacele juridice de transmisiune a obligaţiilor. Enunţare. Mijloacele

juridice proprii sau directe de transmisiUne a creanţei reglementate expres de Codul civil
sunt: cesiunea de creanţă (art.1566-1592 C. civ.) şi subrogaţia în drepturile creditorului
prin plata creanţei (art.1593-1598 C. civ.). Pe de altă parte, transmisiunea se poate
realiza· şi· sub aspectul datoriei, .prin' prelllarea datoriei (reglementată expres de
art. 1599~1608 C. civ.), novaţia prin schimbare de debitor (cuprinsă în operaţiunea
novaţiei, art. 1609-1614 C. civ. ). Indirect, transmisiunea creanţei sau a datoriei poate
avea loc şi prin intermediul novaţiei prin schimbare de creditor (cuprinsă în operaţiunea
novaţiei, art. 1609-1614 C. civ.) sau chiar prin operaţiunea coinplexă a cesiunii de
contract (reglementată de art. 1315-1320 G civ.), ori prin· alte modalităţi indirecte,
prevăzute de lege (de exemplu, prin stipulaţia pentru altul sau prin popnre). Din raţiuni
didactice, am ales să analizăm ·ca şi tehnici de transmisiune a obligaţiilor doar_ cesiunea
de creanţă, subrogaţia personală2 , preluarea datoriei şi cesiunea de contract, lăsând
analiza novaţiei capitolelor dedicate transformării obligaţiilor, iar mijloacele indirecte de
transmitere a ooligaţiei secţiunilor unde acestea au fost deja analizate. '

·450. Mijloacele de transformare a· obligaţiilor.· Enunţare.. Codul civil regle-

mentează un singur mijloc· de transformare propriu-zisă a obligaţiilor şi anume novaţia
(art. 1609-1614 C. civ.). Precizăm însă că, noua reglementare cuprinde într-un singur
capitol (capitolul I, Titlul VI), toate mijloacele de transmisiune şi transformare· a
obligaţiilor, de· unde se deduce că nu face o distincţie clară între ceea ce înseamnă
transmisiune şi transformare în sensul strict al cuvântului. Raţiunea pentru care trecem la
o analiză distinctă a operaţiunilor care. duc la transmisiune şi tra.Îlsformare este, astfel
cum am arătat,. una didactică. Cu .toate acestea, nu trebuie. neglijată importanţa practică
pe care legiuitorul o acordă ideii de transformare a obligaţiei - în principiu, stingerea
vechii obligaţii are ca efect stingerea drepturilor şi obligaţiilor accesorii ale obligaţiei ce
face ·,obiectul transformării prin novaţie, în tinip ce, transmisiunea presupune, în
principiu, menţinerea tuturor accesoriilor iniţiale ale obligaţiei principale.
Mijloacele juridice de fransformare a obligaţiilor, .au ca efect schimbarea unei
obligaţii vechi cu o obligaţie nouă. În acest sens, novaţia este, în acelaşi timp, un
mijloc de stingere a unei obligaţii vechi şi de naştere concomitentă a unei. obligaţii noi,.
care o înlocuieşte pe cea veche. În vechea reglementare era cunoscută şi delegaţia ca şi
manieră de trmisformare a obligaţiei. Astăzi, reglementarea delegaţiei (care era oricum
o vari.antă de novaţie prin schimbare de debitor), a fost absorbită de alte figuri juridice
şi nu inai beneficiază de o reglementare aparte.

1
· C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 340; L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 221 şi unn., nr. 80.
2
Incluzând în analiza noastră atât subrogaţia consimţită de creditor, cât şi pe aceea consimţită de
debitor.
 Capitolul li
MIJLOACELE JURIDICE DE TRANSMITERE
A OBLIGATllLOR
'

Sectiunea 1
'
Cesiunea de creantă
'

451. Origini ale noţiunii. Drept comparat. Istoria cesiunii de creanţă ilustrea~ă
oscilaţiile dreptului între teoria subiectivistă şi cea obiectivistă asupra obligaţiei. In
dreptul roman, obligaţia era văzută esenţialmente ca o legătură personală şi formală,
nedetaşabilă de persoana creditorului sau a debitorului (Nomina ossibus inhaerent - este
expresia dată de glosatori teoriei personaliste a obligaţiei). Pe cale de consecinţă, era
considerată inadmisibilă .orice transmisiune a obligaţiei • Treptat însă, şi-a făcut loc
1

excepţia transmisiunii mortis causa .prin utilizarea ficţiunii continuării de către

moştenitori a personalităţii lui de cujus2. Ulterior, exigenţele circuitului civil şi
necesitatea circulării creanţelor au generat crearea unor tehnici indirecte de transmisiune
prin acte între vii a creanţelor: novaţia prin schimbarea creditorului şi mandatul în interes
propriu (procuratio in rem suaml. În epoca iustiniană, cesionarului creanţei i s-a mai
acordat un drept în vederea protejării drepturilor sale - actio utilis (o acţiune personală şi
nu în numele cedentului cum se întâmpla în cadrul celorlalte procedee utilizate
anterior)4. În sfârşit, Corpus Iuris Civilis a inclus această acţiune alături de celelalte două
secţiuni, alături de acţiunile întemeiate pe mandat, ceea ce a creat o semnificativă
dezordine în înţelegerea semnificaţiei cesiunii de creanţă5 •
Astfel cum s-a subliniat, într-o societate în care comerţul joacă un rol sem-
nificativ, mai devreme sau mai târziu, cesiunea de creanţă trebuie să fie recunoscută 6 •
Acesta este considerentul principal pentru care astăzi este recunoscută în toate
legislaţiile modeme cesiunea de creanţă şi este văzută .ca o transmisiune cu titlu
particular a creanţei. Aceasta în pofida ecourilor semnificative şi astăzi ale teoriei
personaliste cu privire la noţiunea de obligaţie şi care neagă de plano transmisibilitatea

1
A se vedea: R. Zimmennann, op. cit„ The Roman Foundations of the Civilian Tradition, p. 58;
Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1064, nr. 1174; CI. Ophele, Cession de creance, în Rep. de
dr. civ. Dalloz, nr. 10 şi unn.
2
A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 74 7, nr. 1308.
3
A se vedea, în special, R. Zi1mne1mann, op. cit„ p. 60 şi unn.; VI. Hanga, M.D. Bocşan, op. cit, p. 206.
A se vedea R. Zi1mnenna1111, op. cit„ p. 62 şi unn.; completată prin tehnica notificării debitorului
4

- denunciatio (a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1064, nr. 1174); CI. Ophele, loc.
cit„ nr. 11-12. ·
5
A se vedea R. Zi1mnennann, op. cit„ p. 63.
6
A se vedea idem, p. 59.
 636 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

propriu-zisă a obligaţiei în întregul ei 1• Astfel, în dreptul francez 2, cesiunea este

reglementată în. cadrul vânzării (ipoteza vechiului Cod civil român3 ), în dreptul
german, deasemenea (v., art. 398 BGB)4 , în dreptul austriac ea este admisă înfonnula
novaţiei prin schimbarea unui nou creditor (art. 1392 ABGB)5. Ea este recunoscută şi
în common law sub fo1mula de assignm.ent of r1ghts este văzută şi analizată după
regulile unui transfer de proprietate(versiunea obiectivistă este patentă în acest caz) 6 •
În sîarşit, cesiunea de creanţă este prezentă .în· toate propunerile· de reglementare
uniformă a dreptului privat7. · ·

452. Reglementare. Vechiul . Cod _civil reglementa cesiunea de creanţă în

materia contractului de vânzare-cumpărare, în art. 1391-1398 şi art. 1402-1404, deşi
ea putea să opereze şi prin intemiediul unui alt contract cu titlu oneros sau chiar
. printr-un contract de donaţie 8 • Noul Cod civil, dedică acestei operaţiuni juridice un
îritreg Capitol I, intitulat „Cesiunea de· creanţă" (din Titlul VI, Cartea a V-a) şi
cuprinzând o întreagă secţiurie 1, „Cesiunea de creanţă general" (art. 1566-1586) şi o
secţiune 2 „Cesiunea de creanţă constatată printr-un titlu nominativ, la ordin sau la
purtător" (1587-1592). ·

453. Definiţie~ Cesiunea de creanţă este fogal definită de art. 1566 alin. (1)
C. civ., confonri căruia „ cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditontl
cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ." Nuanţând definiţia de
.·mai sus, 'feţinem că.cesiunea de creanţă este un contract care implică9 , din·punct·de
1 A se vedea, în special, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ p. 294, nr. 281 (despre
intransmisibilitatea naturală şi absolută a creanţei) şi nr. 284 şi unn. (unde se .vorbeşte de transmisiunea
creanţei prin . opoziţie faţă . transmisiunea datoriei). În consecinţă, . autorii subliniază doar
intransmisibilitatea laturii pasive a raportului obligaţional (datoria), dar admit ideea unei transmisiuni cu

2
a
titlu particular a laturii active acest~i raport obligaţional (creanţa). . .
A se vedea, în.acest sens, art. 1689-1701 C. civ. fr. (Du transport des creances et autres droits
inco1porels}, a se vedea, pentru prezentare, CL Ophele, Cession de creance, în Rep. de dr. civ. Dalloz.
nr. 1 şi unn. . . · .
3
A se vedea, în acest sens, art. 1391-1398 şi 1402-1404 din vechiul Cod civil Pentru cesiunea de
creantă în contextul vechii reglementări, a se vedea;· de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 341 şi
urm„ 'nr. 264 'şi unn. . . . .' ,
4
A se vedea, pentru dreptul gennan, art.' 398, 404, 407-412 BGB. Pentru prezentarea noţiunii, a se
vedea, de exemplu, B. Markesinis, H. Unberath, A. Johnston, op. cit„ rir. 147 şi unn.
5
A se vedea, în acest sens, op. cit„ în DCFR, voi. 2, p. 1015, note de drept comparat (nr. 2).
6
A se vedea; în special, op. cit., Chitty on. Contracts, voi. I, capitolul 19 (Assignement), p. 1163. şi
unn„ nr. 19-001 şi unn. . ·
7
. A se vedea, de exemplu, Capitolul 9 (art. 9.1.1 - ait. 9.1.15) din Principiile UNIDROJT; Capitolul
5, secţiunea I (art. lll.-5.101 -ait. m:~5.120) DCFR.
8
A se vedea, de exemplu, M.B. Cantacuzino, op. cit„ nr. 560; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 223 şi
urm. (şi bibliografia citată aici). ·
9
Fără ca prin aceasta să se înţeleagă că cesiunea de·creanţă trebuie încheiată între trei persoane.
În ce îl priveşte pe debitorul cedat, aceasta poate să participe sau nu la cesiunea de creanţă, semnând sau
nu (consimţind sau nu la încheierea sa) contractul de cesiune de creanţă. Indiferent de atitudinea sa, scopul
cesionarului este acela de a-i face opozabilă cesiunea de creanţă pentru a obţine executari::a obligaţiei de Ia
acesta. De aceea, am spus că cesiunea de creanţă intră doar în sfera largă a „op~raţiunilor în trei persoane"
a
(a se vedea, în special, L. Aynes, La cession de contrat et Ies operations juridiques trois personnes,
.. _DINAMICA OBLIGAŢIILOR - :fRANSMISIUNEA Şl TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 63 7

vedere subiectiv, următorii subiecţi de drept: creditorul care transmite creanţa şi care
se numeşte cedent; dobânditorul creanţei care se numeşte cesionar; ,;terţlll" asupra
căruia există creanţa, adică debitorul care este ·îndatorat să execute prestaţia şi care se
numeşte debitor cedat. . Părţile contractului de cesiune a creanţei sunt cedentul şi
cesionarul. Din perspectiva principiilor ·forţei··· obligatorii Şi relativităţii efectelor
contractului, debitorul cedat este terţ faţă de contractril de cesiune • Definiţia de mai
1

sus este condiţionată de domeniul de aplicare al acestei operaţiuni.·

454. Domeniul de aplicare al cesiunii de creanţă. În primul rând, reţinem din

chiar definiţia de mai sus că cesiunea de ·creanţă are o· natură contractuală: Prin urinare,
orice cesiune realizată pe altă cale decât una convenţională im intră în- sfera acestei
operaţiunijuridice .. De aceea, art.1566 alin: (2) C.-civ. prevede că dispoziţiile legale
referitoare la cesiunea de creanţă nu sunt aplicabile: a) transferurilor de creanţe
realizate· pe calea unei transmisiuni universale sau cu titlu universal (adică pe calea
unei succesiuni universale sau Cl.l titlu universal ori; în cazul unei'persoane juridice
prin comasare, absorbţie, divizare) 2 şi nici b) transferului titlurilorde valoare şi altor
instrumente financiare (cuexcepţia notabilă a dispoziţiilor secţiunii a 2-a- art. 1587 -
art. 1591 C. civ., excepţie pe care o vom analiza în partea. finală aacestui capitol); c)
pe as_emenea [deşi art. 1566 alin. (2) C. civ. nu prevede], fre~uie să excludem din sfera
de aplicare a cesiunii de creanţă reglementată în Capitolul I) şi transmisiunile cu titlu
particular realizate pe calea succesiunii testamentare, printr-un legat cu titlu particular
care nu poate avea ~atura. unei . convenţii.· (excepţia s~ deduce din definiţia -legală a
cesiunii de creanţă care este numită de legiuitor „convenţie").
·În· al doilea rând, domeniul de aplicare al cesiunii de creanţă este dat de obiectul
acesteia - tipul creanţei ce face ~biectul operaţiunii juridice. Astfel, poate face obie_ctlil
unei cesiuni, în principiu,-oricefel de creanţă, indiferent care este. obiectufsău. Pot fi
cesionate creanţele pecuniare (având ca obiect o sumă de bani) sau de altă natură (de a
face sau a nu face), născute din orice contract, dintr-o promisiune de contract (adică tot
dintr-un contract)3, născute dintr-un delict4 sau dintr-o faptă-licită generatoare de
obligaţii, dintr-un act juridic unilateral, . creanţele .afectate de·. modalităţi; chiar şi
creanţele viitoare (v. art. 1572 C. civ.) şi chiar şi cele eventuale5 . Practica atestă însă
că, de cele mai multe ori, se cesionează creanţele cărora le corespunde datoria de a
plăti o sumă de bani, afectate de un termen suspensiv sau creanţele rezultate dintr-o

Economica, Paris, 1984; E. Jeuland, Essai sur la substitution de personne dans un rapport d'obligation, în
LGDJ, Paris 1999, p, 18 şi urm.).
1
Ase vedea, de exemplu, M. B. Cantacuzino, op. cit„ nr. 56l;T.R.Popescu, P. Anca, op. cit., p. 388.
2
Această situaţie nu trebuie confundată cu cea a cesiunii prin acte între vii a unei universalităţi de
creanţe, operaţiune admisă şi prevăzută expres de art 1579 C. civ. · ·
3
De_ exemplu, cesiunea .drepturilor rezultate dintr-un pact de preferinţă (Cass. fr. 3 civ., 4 ianuarie
1995, cu notă de'L. Aynes, în Rec. Dalloz, 1995, p. 236). · · .
4
Unii autori apreciază că nu este permisă cesibilitatea dreptului la repararea prejudiciului moral.
Dimpotrivă, alţii apreciază că, fiind vorba de dreptul la încasarea unei sume de bani, avem de a face cu
cesiunea unei creanţe pecuniare (pentru.discuţie, a se vedea CL Ophele, loc. cit„ nr~ 48). ·.
5
· 'A se vedea, pentru dezbaterea acestei problematici; J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit..
p. 309 şi urm„ nr. 292 şi unn.
638 ' - /~ ·TRATAT ELEMENTARDEDREPTCIVIL OBLIGAŢIILE

promisiune bilaterală de. înstrăinare (unde poate. fi vorba chiar de .o cesiune a

contractului şi nµ doar de o cesiune de creanţă; după caz). . . ·
Principiul de· mai sus ~'al liberei cesibilităţi a creanţelor .(corespunzând
principiului liberei c!rculaţii a bunurilor) 1 cunoaşte o serie de excepţii complexe: ' .
· . a) în:primul rând, nu pot face obiectul cesiunii creantele care sunt declarate
netransmisibile prin lege2 "'" art. 1569 alin. (1) C. :ciy. Este, necesar să includem în
această categorie şio lJ:lare parte a creanţelor care' ~u un caracter .i~tuitu personae
(m privinţa laturii I.or active - a creditoruluif şi care, din acest .motiv nu pot fi
transri:1ise (d~ aceea, nu poate face obiectuLtransmisiunii întreţinerea -:- astfel cum
rezultă din pn:!vederile art. 2258 C. civ: );
3
. · . . . · · •. ·.· .. . . . ,
b) în al doilea i:ând, nu pot face obiectufoesiunii creanţele având ca obiect altă
prestaţie decâtplata uneisume de banl(adică obligaţiile de a d(l altceva decât o sumă
), dacă prin. efectul transmisiunii, obligaţia va fi „ în
4
de bani,
• .
de. a. face
. ' .
sau. ·. de .a nu face
5 . . . . . • . • . '· . • .. · . " . . . . ·. . . .
modsubstantialmai..011cer.oasă". [art. 1569 alin. (2} şi 15.71 alin: (2) C. civ.]. Per a
conirario, în'ce pnveşfocreanţeleprivin4 ~miiede bani, principiul liberei.circulaţii se
reinstaurează, ·astfef îricât, oricât de oneroasă ar deveni creanta ca urmare a
transmisiun,ii şioricâtdţ speculativă ar' fi întreaga oper~ţiune pentru c~dent şi cesionar, ·
ea este liber transmisibilă; · . . . · . .. · . •. · · ·· .
. ~) Îri.lll pa~lea .rând,. prin excepţi~, pă1ife raf?O~t~i~i obygaţio~al. in~ţic:f, pdt
stabzh . caracterul
,- - : .
malzenabzl - -
al .creantez , lor , . cu cond1tia
' ' ' ". ;; .
- '
~.
ex1stente1
·:· ' -
unui ..
mteres

I Princfpiu care. ap~opie reglem~ntarea actuală de teoria obiectivistă pri~ind obligaţiile. Ea

corespunde orientării actilale din dreptul comparat. A se vedea, de exemplu, art.· 111.-5.l 05 par. I DCFR,
confonn căruia: „AU rights to pefformance are assignable, except where otherwise provided by law". ·
. ..· · ~.Tot în cadrul interdicţiilor legale de înstrăinare ar trebui, după. părere11 noastră, să. includem şi
prohibiţia de a ·înstrăina .cu caracte~ independent un ,drept accesoriu fără cesiunea. dreptului .principal.
Condiţia 'este aceea"ca: accesorialitatea să fie previizută expres de lege: . , . .. . . . . . . . ..
'
3
Conform căruia ,;Drepturile creditorului întreţinerii nu pot fi cedate sau supuse, unnăriÎii".
De reţinut că renta viageră mi. este incesibilă şi nici insesizabilă decât dacă este constituită prini:t-un act cu
titlu gratuit şi,în acest caz, doar în limita asigurării întreţinerii credireritierului (art. 2253 C. civ,). . .
4
Discuţia purta în .contextul vechiului Cod civil asupra creanţelor de a nu face (considt;rate
nedetaşabile de persoana debitorului)~ a seyedea Cl, Ophele, loc. cit„ nr. 43 Şi asupra crei1nţelor de a face
în general~ a se vedea, în
special, J. Ghestin, M. Billiau, Gr.Loiseau, op. cit„ p. 307 şi urm„ nr. 290 şi
un~. Conti-a, C. Stătescu, C: Bîrsan, op. cit„ p. 341, nr. 265 (unde se prevede fără detalii că otice creanţă
este cesibilă, cu excepţia creanţelor declanite' incesibile prin lege). Ultima variantă corespunde cel mai
bine dreptului pozitiv actual. , . . . , · . . . . . . , .. ·' · ·.• . .
.
5
De exemplu, obligaţia de a construi o casă pentru creditOr, asumată de debitor, poate fi cedată
numai dacă prin efectul cesiunii ea nu devine substanţial mai .oneroasă. Presupunând că terenul
proprietatea cedentillui presupune . condiţii · optinie pentru construire ·şi •. anumite costlÎri, precum şi că
terenul cesionarului, datorită amplasării presupune costuri cu mult superioare pentru edificarea aceleiaşi
construcţii (pentru că, de exemplu, este situat în altă localitate etc} . · . . .· . •.
6
Posibilitatea inalienabilităţii convenţionale a creanţei este admisă de rnaî multe ,sisteme de drept,
dar cu efecte destul de diferite. şi legate, în principiu, de inopozabilitatea interdicţiei :convenţionale ..
De exemplu, a se vedea art. 1260 alin. (2) C, civ. .it. (clauza de inalienabilitate a creanţei este fără efect,
dacă nu se probează că cesionam! a cunoscut prohibiţia înstrăinării). De asemenea, art. 399 BGB admite.
clauza de inalienabilitate convenţională în mod expres. În schimb, art. 1396 ABGB. prevede o poziţie mult
mai nuanţată ""-.este, admisibilădauza de incesibilitate a creanţei ,cu condiţia ca cesiunea posibilă să nu
înrăutăţească situaţia creditorului. Jurisprudenţa anterioară intrări! în vigoare a actualului Cod civil a admis
posibilitatea stipulării unei inalienabilităţi convenţionale în ipoteza unor creanţe necomerciale (a se vec,lea
Cass. fr. I civ., 20 martie 2001, în PRnr. 2/2001, p. 201).
DINAMICA OBLIGAŢIILOR :c- TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 639

legitim 1• Cu toate că inalienabilitatea convenţională a creanţei poate împiedica

transmisiunea, există situaţii de excepţie când prohibiţia convenţională de înstrăinare
nu îşi poate, totuşi, produce efectele, conf01m art. 1570 alin. (1) lit. a)-c) C. civ.,
atunci când: i. debitorul a consimţit la cesiune (este vorba de un consimţământ· dat
ulterior convenţiei prin care s-a stipulat inalienabilitatea şi prin care debitorul practic
renunţă la beneficiul inalienabilităţii creanţei ); ii. inalienabilitatea creanţei nu a fost
2

expres stipulată în înscrisul constatator al creanţei, iar cesionarul nu a cunoscut şi nu

trebuia să cunoască incesibilitatea creanţei în momentul cesiunii (practic este vorba de
ipoteza în care clauza de inalienabilitate nu .a fost făcută opozabilă terţilor faţă de
raportul obligaţional iniţial); iii. cesiunea priveşte o creanţă care are ca obiect o sumă
de bani [în acest caz, ·.astfel cum am arătat deja, principiul liberei. cesibilităţi nu
cunoaşte, de regulă, excepţii, decât. în cazul unei prevederi legale exprese - ceea ce
presupune că, în pofida unei incesibilităţi convenţionale, creanţa de a da o sumă de
bani poate fi cedată în mod liber3 - a se vedea, în acest sens şi interpretarea per a
contraria a art. 1569 alin. (2) şi 1571 alin. (2)C. civ.].

455. Funcţiile cesiunii de, creanţă. Deşi în textele legale nu sunt oglindite
multiplele funcţii pe care poate· să le îndeplinească cesiunea de creanţă, doctrina
subliniază că aceasta poate să presupună4 : a) funcţia translativă .,- funcţia fundamentală
5

de tehnică de realizare a transferului creantei (este ceea ce se desprinde în mod direct din
reglementarea de ansamblu a cesiunii de, creanţă); .b) funcţia de instrument de plată -
prin intennediul cesiunii de creanţă se poate stinge o datorie a debitorului faţă de creditor
(a cedentului faţă de cesionar)6 ; c)funcţia de instrument de credit~ cesiunea de creanţă
poate să satisfacă funcţia de instrument de credit (prin cesiunea unei creanţe cu termen
suspensiv de executare a creanţei cedate, se realizează o mobilizare a creanţei înainte de
executarea datoriei corespunzând creanţei) 7 ; d) în sfârşit, se reţinefancţia de garanţie pe
care poate .să o îndeplinească cesiunea de creanţă - este vorba de aşa-numita
cesiune-fiducie (este vorba de imobilizarea creanţei în patrimoniul cesionarului până la

1
În cazul unui raport obligaţional, interesul legitim trebuie .apreciat într-o manieră mult mai
liberală, dat fiind că are o mare importanţă pentru debitor cine are calitatea de creditor al său. De aceea,
interesul stipulării unei inalienabilităţi a creanţei trebuie apreciat mai larg decât în contextul strict al
inalienabilităţii prevăzute de art. 626 şi urm. C. civ. (referitoare la limitarea dreptului de proprietate prin
acte juridice),· deşi apreciem că aceleaşi condiţii de validitate şi opozabilitate ale clauzei de inalienabilitate,
ca şi aceleaşi sancţiuni, trebuie aplicate şi în cazul inalienabilităţii creanţei (ait. 627, 628 şi 629 C. civ.).
2
Poate fi expres (acceptare expresă a transmisiunii anterioară cesiunii sau acceptare ulterioară
cesiunii de creanţă) sau tacit (manifestat prin executarea creanţei faţă de cesionar, de exemplu). ·
3
Dar c~dentul va putea fi ţinut să răspundă de nerespectarea obligaţiei contractuale de a nu cesiona
creanţa (atât în cazul creanţelor ce au ca obiect o sumă de bani, cât şi în cazul inalienabilităţii care nu a
fost făcută opozabilă terţilor) - a se vedea, în acest sens, art. 1570 alin. (2) C. civ.
4
A se vedea, de exemplu, L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 224; I. Reghini, Cesiunea de creanţă, în
Cesiunea de contract - Repere privind formarea progresivă .a contractelor (coord. P. Vasilescu),
Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2007, p. I 50 şi unn„ nr. 2.
5
A se vedea, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 748, nr. 1309.
Această funcţie este expres reglementată de art. 1493 C. tiv„ care prevede cesiunea de creanţă în
6

locul executării obligaţiei (o manieră aparte de realizare a dăiii în plată reglementată de art. 1492 C. civ.).
7
L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 224; I. Reghini; loc. cit„ p. 150 şi urm.
640 TRATAT ELEMENTAR DE DRE;PT.CIVIL. OBLIGAŢIILE

executarea unei anumite obligaţii a cedentului faţă de acesta 1 - este o funcţie expres
reglementată şi în Legea nr. 9911999, Titlul .VI2, dar şi conexă ipotezei garanţiei
reglementate de art. 2387 şi urm. C. civ., privind ipoteca mobiliară\ .

456. Conditiile
, de. validitate ale cesiunii de creantă.
' Cesiunea de creantă '
este
un contract, astfel cum se desprinde din definitia legală oferită de art. 1566 C. civ.
În consecinţă, sub aspectul validităţii, ea trebui~ să îndeplinească condiţiile generale
legale impuse oricărui contract4 • Este vorba de c.erinţele prevăzute de art. 1179 alin. (I)
(capacitatea, consimţământul, obiect determinat şi licit, cauză licită şi morală) şi
alin. (2) C. civ. (forma, în măsura în care este cerută de lege) şi dezvoltate în art.
1178-1245 (legat de cC!ildiţiile de validitate), respectiv, în art. 1246-1265 C. civ.
(referitoare la nulităţi). Intrucât prin intermediul cesiunii de creanţă se pot realiza şi
alte operaţiuni juridice (vânzare-cumpărare, dare în plată, donaţie etc.), cesiunea
trebuie să îndeplinească şi condiţiile de fond sau de formă specifice acestor contracte5 •
Cesiunea de creanţă se încheie valabil prin· simplul acord de· voinţă al părţilor,
fiind un contract co.nsensual. Consimţământul debitorului cedat nu ,se cere, deoarece
nu este parte în contractul de cesiune. Aşadar, cesiunea cu titlu oneros este validă şi îşi
produce efectele între părţi, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei condiţii de formă. În
schimb, cesiunea cu titlll gratuit;fiind o donaţie, trebuie să fie încheiată cu respectarea
condiţiilor de formă pentru val1ditatea acesteia. În· acest sens,· art. 1567 C. civ. distinge
între cesiunea de creanţă cu titlu oneros şi cea cu titlu gratuit [alin. (1 )]. În cazul
cesiunii cu titlu gratuit se aplică acestei operaţiuni şi toate prevederile legale aferente
contractului de donaţie (art. 1011-1033 C. civ.), din care reţinem, sub aspectul forinei,
cerinţa formei autentice (art: 1011 C. civ.). În cazul cesiunii cu titlu oneros; acestei
operaţiuni i se aplică şi dispoziţiile speciale aferente contractului de vânzare sau altei
operaţiuni contractuale prin care seconvine la cesiunea de creanţă [art. 1567 alin. (2)
C. civ.]. Poate fi vorba de orice contract, numit sau nenumit, în cadrul căruia părţile au
convenit ca plata să se realizeze total ·sau parţial printr-o cesiune de creanţă sau care să
cuprindă, chiar cu titlu accesoriu,·o cesiune de creanţă.

1
În esenţă, cc:;dentui cesionează fără preţ (dar.şi fără intenţie llberalii) creanţa pe care o are faţă de
un terţ debitor, creditorului său (cesionam!), în scopul .garantării propriei obligaţii faţă de cesi.onar.
În cazul în care cedentul nu îşi execută propriile obligaţii faţă de cesionar, acesta din unnă este îndreptăţit
să îşi satisfacă creanţa din cea cedată. În cazul în care cedentul îşi execută propriile obligaţii faţă de
cesionar, cesiunea îşi încetează efectele. Pe .durata în care cesiunea este realizată, cesionam! se comportă
similar unei cesionar dintr-o cesiune de creanţă obişnuită; cu limitările generate de ideea de fiducie - de
exemplu, prin neînstrăinarea creanţei pe toată durata de până la scadenţa obligaţiei cedentului faţă de
cesionar (pentru detalii, a se vedea, în special, D. Legeais, Les garanties conventionnel/es sur creances,
Economica, Paris, 1999 şi de asemenea, P, Crocq, Propriete et garantie, în LGDJ, Paris, 1995).
2 A se vedea R. Rizoiu, R. Dincă, Unele aspecte privind incidenţa.Titlului VI al Legii nr. 9911999

asupra regimului juridic al cesiunii de creanţă, în PR nr. 9/2002, p. 243 şi unn.

3
Art. 2389 C. civ. referitor la obiectul ipotecii mobiliare prevede.posibilitatea ipotecării creanţelor
băneşti rezultate din diverse contracte [lit. a)], creanţele constatate prin titluri nominative [lit. b)].
4
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 341; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 225, nr. 82; I. Reghini, loc.
cit., p. 153 şi unn„ nr. 4 şi urm. . . . ..
5
Dacă legea prevede condiţii speciale de formă, Altfel cesiunea: ia naştere pe .cale consensuală
(C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 341).
DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 641

Astfel cum se poate observa, situaţiile în care o anumită formă este ~cerută ad
validitatem sunt excepţionale (privesc în principiu donaţiile, dar nu numai). In general
operează principiul consensualismului - consimţământul cedentului şi cesionarului
fiind suficiente pentru transferul ·dreptului de creanţă. De aceea, conform art. 1573
alin. (1) ·c. civ., „creanţa este cedată prin simpla convenţie a cedentului şi cesionarului,
fără notificarea debitorului". Prin excepţie însă, acest transfer al creanţei nu se poate
produce dacă creanţa este -legată în mo~ esenţial de persoana creditorului (obligaţie
intuitu personae sub aspectul său activ). In acest caz, o condiţie a transferului creanţei
(se deduce aceasta chiar şi în raporturile dintre părţi) constă în consimţământul
debitorului cedat [art. 1573 alin. (2) C. civ.] 1• ·.
În concluzie, reţinem că, în principiu, cesiunea de creanţă. este guvernată de
principiul consensualismului Şi :Că nu este necesar consimţământul debitorului cedat
pentru validitatea cesiunii. Odată îndeplinite condiţiile de validitate ale operaţiunii
prin care se realizează cesiunea de creanţă, acest contract produce efecte depline între
cedent şi cesionar, fără nicio altă formalitate. Efectele între părţi vor urma principiul
forţei obligatorii a contractului (art. 1270. C. civ.). Cu toate acestea, pentru
efectivttatea (eficienţa/ cesiunii de creanţă, este necesar ca această operaţiune să fie
făcută opozabilă debitorului cedat, care este nimic altceva decât un terţ faţă de actul
fncheiat între ~edent şi cesionar3 • Condiţiile de efectivitate .se referă, de fapt, la
mijloacele care fac opozabilă cesiunea de creanţă debitorului cedat4 •

457. Condiţiile de efectivitate ale cesiunii de creanţă. Cu toate că cesiunea de

creanţă îşi produce toate efectele între cedent şi .cesionar din momentul încheierii
contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei faţă de terţi, trebuie îndeplinite
anumite formalităţi de publiCitate prin intennediul cărora să se realizeze opozabilitatea
cesiunii faţă de terţi - adică faţă de. debitorul cedat, dar şi faţă de alţi terţi ar putea
exista vreun interes. În ce îl priveşte pe debitor, momentul realizării opozabilităţii faţă
de acesta este esenţial, întrucât abia din acest moment acesta va putea fi obligat să
plătească direct cesionarului.
Vechiul Cod civil (a se vedea art.1393), prevedea că publicitatea cesiunii putea
fi făcută în două feluri: prin notificarea cesiunii către debitor, sau prin acceptarea
cesiunii de către ·debitor5 , era o reglementare deficitară mai ales pentru realizarea
opozabilităţii faţă de alţi terţi decât debitorul cedat (acceptarea autentică şi notificarea
debitorului nefiind modalităţi efective de realizare a opozabilităţii pentru că nu genera

Deşi legiuitorul pare să fi făcut din această situaţie de excepţie o ipoteză specială de condiţie
1

formală, în realitate,· este vorba de o condiţie de fond - poate fi vorba de o creanţă incesibilă (de genul
creanţei de întreţinere) care nu poate fi cedată decât cu acordul expres al debitorului. Ceea ce presupune,
în principiu, că operaţiunea nu produce· efecte nici măcar între părţi dacă nu există consimţământul
debitorului cedat în această situaţie de excepţie.
2
În dreptul naţional se vorbeşte în mod tradiţional de opozabilitatea cesiunii de creanţă (a se vedea, de
exemplu, I. Reghini, op. cit., p. 154 şi urm., nr. 5). Am preferat tenninologia utilizată în dreptul comparat în
această privinţă. În lipsa formalităţilor de publicitate/opozabilitate a cesiunii de creanţă, aceasta nu produce
efecte faţă de terţi - inclusiv faţă de debitorul cedat. În concluzie, sensul utilizat este acelaşi.
3
M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 480 şi urm.
4
L. Pop, Obligaţiile, op: cit., p. 227 şi urm.
5
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 342.

„, ·„.
 642 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢllLE

o reală posibilitate de cunoaştere din partea altor terţi interesaţi decât debitorul cedat) 1•
. Noua reglementare este mult mai liberală, dar şi mult mai eficientă în această privinţă.
'Opozabilitatea cesiunii faţă de debitorul cedat şi faţă de terţii interesaţi (este vorba de
creditorii cedentului şi de alţi cesionari, pentru ipoteza cesiunilor succesive) se
realizează, conform art. 1578-1581 C. civ., prin:
a) acceptarea cesiunii de către debitor printr-un înscris a cărui singură condiţie
este să aibă dată certă [art. 1578 alin. (1) lit. a)]. Este vorba, aşadar, de cel puţin un act
sub semnătură privată care să aibă dată certă;
· b)notificarea scrisă a cesiunii2, pe suport de hârtie sau în fonnat electronic (cti
condiţia să fie suficient de specifică şi să arate identitatea cesionarului, să indice „în
mod rezonabil" c~eanţa cedată şi să solicite debitorului plata directă3 ' iar dacă este o
cesiune parţială, notificarea trebuie să indice şi întinderea acesteia [art. 1578 alin. (1)
lit. b)]4. Aceeaşi notificare este cerută şi în cazul cesiunii miei universalităţi de creanţe
pentru realizarea opozabilităţii faţă de debitorul cedat (ait. 1579). În legătură cu
această notificare, este de reţinut şi că ea poate fi făcută de ambele părţi, adică de
cesionar ori de cedent5. 'Cedentul nu are, însă, obligaţia legală de a face notificarea.
Aşa că ea este făcută, de cele mai multe ori, de către cesionar, deoarece el este cel
interesat6• După cum ea este făcută de una sau cealaltă dintre părţi, ea produce efecte
diferite: i. ··dacă ea este făcută de către cedent, debitorul. cedat trebuie să execute
prestaţia direct faţă de cesionar, opozabilitatea fiind realizată' de la, data comunicării
notificării; ii. dacă notificarea este făcută de către cesionar, debitorul are dreptul de a-i
pretinde acestuia să-i prezinte dovada scrisă a cesiunii, precum şi de a suspenda plata
până la acest moment [art. 1578 alin. (3) şi (4)]; până la corimnicarea dovezii scrise a
cesiunii de creanţă către debitor, notificarea nu proquce efecte [art. 15.78 alin. (5)];
. c) înscrierea în arhiva electronică - în ca.Zul cesiunii unei universali.tăţi de
creanţe, actuale sau viitoare, art. 1579 C. ·civ., prevede că, faţă de terţi, opozabilitatea
nu se realizează decât prin înscrierea cesiunii îil arhiva electronică [mai ales în
condiţiile în care înscrierea în arhiyă în cazul cesionarilor succesivi ai aceleiaşi creanţe
are ca efect crearea unei ordini d~ prioritate între cesionari, în pofida existenţei unei

1
A se vedea L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 228.
2
Care trebuie adresată debitorului cedat sau reprezentantului legal sau convenţional al acestuia
(CL, Ophele, loc. cit., nr. 142 şi unn.). În cazul pluralităţii de debitori cedaţi, dacă este vorba de obligaţii
conjunctive, fiecare debitor trebuie notificat; dacă este vorba de indivizibilitate pasivă sau solidaritate
pasivă, este suficientă notificarea unuia dintre codebitori (ibidem, nr. 147).
3
În cazul unei creanţe viitoare şi eventuale, ea trebuie adresată persoanei care este cel mai probabil
să de:vină debitor (CI. Ophele, loc. cit„ nr. 146). ,
'
4
Textul legal vorbeşte de o simplă „comunicare scrisă a cesiunii".. In realitate, este vorba de o
adevărată notificare a cesiunii prin care se pretinde debitorului executarea prestaţiilor direct faţă de
cesionar. Sub aspectul fonnei, trebuie .observat că în privinţa notificărilor de cxecut(!re sau punerii în
întârziere (cele două prezentând o mare asemănare şi uneori fiind identice' în cazul cesiunii de creanţă),
Codul civil dă dovadă de liberalism -a se vedea, în acest·sens, art. 1521 şi 1522 C. civ. referitoare la
punerea în întârziere a debitorului.
5
În acest sens şi în alt context legal, a se vedea CI. Ophele, loc: cit., nr. 139; I. Reghini, loc. cit„
p. 155.
6
Fără ca acesta să fie, la rândul său, obligat să o facă, putându-şi asuma riscul inopozabilităţii
creanţei sale (a se vedea CI. Ophele, loc. cit„ nr. 140).

\
DINAMICA OBLIGAŢIILOR-TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 643
sau unor notificări sau acceptări din partea debitorului cedat - v;, art. 1583 alin. (2)].
Aceeaşi înscriere în arhivă poate să producă efecte de opozabilitate în toate cazurile de
cesiune de creanţă faţă de terţi 1 , dar nu este suficientă pentru realizarea opozabilităţii
faţă de debitorul cedat - în cazul lui fiind necesare ori acceptarea, ori notificarea.
Astfel cum vom putea observa, această manieră de realizare a opozabilităţii ridică o
delicată problemă de concurs înfre două modalităţi, chestiune pe care o vom analiza cu_:_~- "'. ~-··
ocazia efectelor cesiunii de crean;tă;
d)cererea de chemare în judecată - de această dată nu este vorba de o
modalitate efectivă, de realizare a opozabilităţii cesiunii de ' creanţă. Este vorba, în
realitate, ·de un act care incorporează notificarea debitorului · cedat [prevăzută de
art. 1578 alin. (1) lit. b)]. Cererea de chemare în judecată a debitorului cedat, formulată
de către cesionarul creanţei, implică întotdeauna şi o comunicare a cesiunii de creanţă,
realizam odată cu comunicarea cererii de chemare înjudecată2 ;
e) opozabilitatea faţă de terţii asiinilaţi debitorului cedat - în această categorie,
legiuitorul include jideiuforii debitorului cedat. Faţă de' aceştia, art. 1581 C. 'civ;,
prevede că opozabilitatea cesiunii nu se poate realiza decât prin aceleaşi mijloace· ca şi
faţă de debitorul cedat (adică acceptare sau notificare);. . .
f) notarea în cartea fanciară _:. şi această m~nieră de realîzare a opozabilităţii
cesiunii de ~n~anţă este avută în vedere de legiuitor care Indică la.art. ?02 alin. (2) pct. 6
C. civ„ posibilitatea· notării în cartea· funciară a locatiunii şi cesiunii de venituri.
a
Notarea în cartea funciară unei cesiUni de crea~ţă cu, privire fa chiriile viitoare, de
exemplu, astfel cum este ea prevăzută de art. ·902 c. civ., pro<;luce efecte de
oi;>ozabilit~te faţă de te11i [art.: 902 alin. (1) C. ·civ.]. De unde se deduce că, în ~ceastă
manieră, există o modalitate alternativă de realizare a publicităţii cesiunii de creanţă şi
care concurează cu modalităţile de realizare a publicităţii prev~te de art. 1578-.158 i.

458. Efectele cesiunii de creanţă. Principalul efect al cesiunii este transmiterea

dreptului de creanţă de la cedent Ia cesionar. De asemenea, contractul care include
cesiunea de creanţă, putând fi lin act complex, produce· şi 'efectele operaţiunii juridice
care se realizează prin intermediUI ei: vânzare,schimb, împrumut, donaţie etc. . ·
Efectele cesiunii de. creanţă trebuie analizate, pe de o parte, între cedent şi
cesionar (adică-între părţi), faţă de terţi şi, pe de altă parte, între terţi (pentru ipoteza
unor cesiuni succesive ale aceleiaşi creanţe sau pentru aceea a unor cesiuni multiple
ale aceleiaşi creanţe) . , . · ·
1
A se vedea; în acest sens, C.l. Stoica, R;A. Rizoiu, Consideraţii teoretice şi practice asupra
regimului juridic aplicabil garanţiilor reale mobiliare în materie comercială, în RDC nr. 112001, p. 56 şi
unn'.; R. Rizoiu; R. Dincă, ·op. cit., p. 243 şi unn.; L. Pop, Obligaţiile, Op. cit., p: 230 şi unn., nr. 86;
I. Reghini, loc. cit., p. 158 şi urm., nr. 8 şi urm. · · · · ·
·
2
Întocmai ca şi în cazul punerii în întârziere prevăzută de art. 1522 alin. (l} C. civ. care permite ca
notificarea de executare să se realizeze pe calea cererii de chemare în judecată. Efectele în privinţa
cheltuielilor de judecată sunt de asemenea similare, art. 1522 alin. (5) şi art, 1580 C. civ. prevăzând că,. în
cazul executării obligaţiilor (îri cazul cesiunii de creanţă este vorba de exigenţa ca debitorul să fi plătit
până la primul termen şi să nu fi fost deja pus în întârziere), creditorul pierde.dreptul la cheltuielile de
judecată.
 644 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

459. Efectele cesiunii de creanţă între părţi':

A. Transferul creanţei. Cesiuriea de creanţă are ca efect· principal transferu/
dreptului de creanţă, ut singuli, din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesio-
narului. Creanţa se transmite, aşa cum a existat în patrimoniul cedentului, adică,
.~împreună cu: a) toate drepturile pe care cedentul le are fn legătură cu creanţa cedată2
şi b) drepturile de garanţie (fideiusiunea, gajul, ipoteca, privilegiul), precum şi cuc)
toate accesoriile ei'(art. 1568 C. civ.). În ceea ce priveşte accesoriile, în principal,
legiuitorul se referă la dobânzi şi alte venituri aferente creantei3. Efectul translativ al
cesiunii se va produce şi cu privire la dobânzile şi veniturile' viitoare dar, chiar şi cu
privire la cele devenite scadente la data cesiunii, dar neîncasate încă de cedent, astfel
cum rezultă din prevederile art. 1576 C. civ4 •
Transmiterea integrală a drepturilor, garanţiilor şi accesoriilor creanţei cesionate,
cunoaşte o excepţie - cedentul nu poate transmite cesionarului posesia bunului luat în
gaj fără acordul constituitorului [art. 1568 alin. (2) C. civ.]. Excepţia indicată are rolul
de a proteja interesele debitorului gajist despre care se poate presupune că a acceptat
deposedarea inerentă contractului de gaj şi în considerarea credibilităţii pe care o
prezintă creditorul, astfel încât nu este firesc să se transmită liber şi această posesie
oricărui cesionar ulterior fără consimţământul expres al debitorului cedat.
· De asei.nenea, creanţa se transmite la valoarea ei nominală (apică la valoarea
rezultată din titlul creanţei, în limita rămasă neexecutată efectiv la data producerii
cesiunii de creanţă), indiferent că cesiunea este cu titlu oneros şi cesionarul a
dobândit-o la un preţ inferior sau că ea este cu titlu gratuit. ·
Este posibilă şi o transmitere parţială a creanţei (cesiune parţială/. În acest
caz, ·cedentul şi cesionarul au drepturi proporţionale în încasarea creanţei de la
debitorul cedat, astfel cum prevede art. 1584 c. civ. .
De aceeaşi trarismisiune integrală a creanţei ţine şi obligaţia cedentului de a preda
cesionarului înscrisul constatator al creanţei, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare

1
k se. ve.dea, pentru vechiul cod: C. Hamangiu,. L Rosetti-Bălănescu, AL Băic~ianu, op. cit.,
p. 580; nr. 1476-1478; M. B. Cantacuzino, op. cit„ p. A80 şi unn.; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 342,
nr. 266; L. Pop, Obligaţiile, op. cit.; p. 236, nr. 88; L Reghini, loc. cit„ p. 170 şi unn„ i1r. 12 şi unn.
2
Este vorba de dreptul de creanţă cu toate prerogativele sale, astfel cum acesta se găsea în
pat1imoniul .cedentului la data cesiunii (I. Reghini, loc. cit„ p. 172). Astfel, cedentul transmite cesionarului
a
dreptul de a cere rezoluţiunea contractului, de a invoca executarea prin echivalent a acestuia, de solicita
executarea silită în natură etc. Deşi pot fi considerate· accesorii ale ·acestui drept, în categoria de faţă
credem· că trebuie incluse şi acţiunile în justiţie pe care cesionam! le avea la data: transmisiunii creanţei
împotriva cedatului, care se transmhautomat, odată cu încheierea contractului de cesiune.
3
Dar, putem şi trebuie să includem în această. categorie pe lângă enumerările incluse la punctele
anterioare (care sunt de asemenea nişte accesorii): transmisiunea clauzelor contractuale accesorii (clauza
de arbitraj, clauza penală, clauza de jurisdicţie, clauzele privind probele, clauzele privind limitarea
răspunderii sau majorarea acesteia etc.), acţiunile în justiţie (de exemplu, acţiunile în răspundere, acţiunile
în garanţie - cu discuţii în ce priveşte întinderea acestei cesiuni şi cu dist_incţii în ce priveşte anumit.e
acţiuni şi cu excluderea tuturor acţiunilor cu caracter extrapatrinionial sau care. au un caracter strict
personal). A se vedea, în acest sens, CI. Ophele, loc: cit„ nr. 212 şi unn.; J. Ghestin, M. Billiau,
Gr. Loiseau, op. cit„ p. 336 şi urm.; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 239; I. Reghini, loc. cit„ p. 173.
4
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ p. 336 şi urm„ nr. 306 şi urm.
5
/bidem, p. 338 şi urm.; CI. Ophele, loc. cit„ nr. 208. ·
 -...,._

DINAMICA OBLIGAŢIILOR - TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 645

ale creanţei. În ipoteza cesiunii parţiale de creanţă; obligaţia se rezumă doar la remiterea
doar .a unei copii legalizate de pe înscrisul care constată · creanţa precum şi la
menţionarea cesiunii parţiale pe acest înscris, împreună cu semnătura părţilor (art. 1574
C. civ.). În ipoteza în care remiterea titlului sau a altor înscrisuri, respectiv formalitatea
menţiunii pe înscrisul constatator nu sunt realizate, nu operează sancţiuni legate de
validitatea cesiunii de creanţă. Este vorba doai'de drepturi ale cesionarului care are
posibilitatea să invoce remediile contractuale comune în caz de ·neexecutare a
obligaţiilor cedentului (este vorba de cele prevăzute la art. 1516 şi urm. C. civ.).
B. Obligaţia de garanţie. Atunci când cesiunea de creanţă se face cu titlu
oneros, cedentul are o obligaţie de garanţie faţă de cesionar. Conturul acestei obligaţii
de garanţie este diferit în funcţie de diferite c1iterii. În acest sens, cedentul răspunde
faţă de cesioriar de existenţa actuală şi valabilă a creanţei şi accesoriilor sale [adică
de existenţa lor în raport cu momentul cesiunii~ a se vedea art. 1585 alin. (2) C. civ. şi
art. 1586 C. civ., care vorbeşte de „răspunderea cedentului pentru evicţiune"] 1• Deşi nu
prevede expres, obligaţia de garanţie şi cu privire la valabilitatea accesoriilor creanţei,
este o consecinţă a regulii transmisiunii integrale a creanţei; astfel cum aceasta este
prevăzută de art. 1568 C. civ.
2

Revenind, garanţia pentru existenţa actuală nu presupune şi o răspundere pentru

solvabilitatea debitorului cedat [de asemenea, a se vedea art. 1585 alin. (2) C. civ.]3.
Prin excepţie, ·nimic nu-l împiedică pe cedent să-şi asume prin actul de cesiune
obligaţia de a garanta şi solvabilitatea debitorului. Dacă şi-a asumat o astfel de
obligaţie, fără a se face alte precizări, legea prezumă că cedentul a înţeles să garanteze
numai solvabilitatea actuală a debitorului, adică cea existentă în momentul cesiunii
[art. 1585 alin. (2) C. civ.] şi că această obligaţie de garanţie nu se întinde decât până
la concurenţa preţului cesiunii, plus cheltuielile• suportate de cesionar în legătură cu
cesiunea [art. 1585 alin. (3) C. civ.], fapt ce nu înseamnă că cedentul nu se poate
angaja să răspundă şi pentru solvabilitatea viitoare a debitorului. Unnează că cedentul
îşi poate asuma această obligaţie printr-o clauză expres stipulată în contractul de
A

cesiune. In toate cazurile, răspunderea cedentului pentru solvabilitatea debitorului se

angajează numai în limitele preţului la care a fost înstrăinată creanţa, chiar dacă
valoarea ei nominală este mai mare. Şi de la această regulă se poate. deroga prin
prevederile contractuale ale cesiunii, astfel încât, cedentul se poate obliga la o garanţie
superioară preţului efectiv ale cesiunii şi spezelor acestei operaţiuni. În sîarşit, în
aceeaşi privinţă, mai trebuie observat şi că, în cazul în care cedentul cunoştea la data
cesiunii insolvabilitatea actuală a debitorului cedat, se vor aplica, astfel cum prevede
art. 1585 alin. (4) C: civ. „dispoziţiile legale privind răspunderea vânzătorului de
rea-credinţă pentru viciile ascunse ale bunului vândut" :
4

1
O obligaţie de garanţie înrudită, astfel cum s-a subliniat în doctrină (Fr. Terre, Ph .. Simler,
Yv. Lequette, op. cit., p. 1080 şi unn., nr. I 195) cu obligaţia de garanţie pentru evicţiune.
2
A se vedea: C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 343, nr. 267; L. Pop, Obligaţiile, op. cit.. p. 239 şi
unn., nr. 88; a se vedea; de asemenea, şi CI. Ophele, loc. cit„ nr. 229 Şi unn.
3
Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1080 şi urm., nr. 1195. .
4
Este vorba de dispoziţiile art. 1712 alin. (1) C. civ., care prevede, în esenţă, că, în cazul în care
vânzătorul este de rea-credinţă (şi în ipoteza dată, cunoştea viciile ascunse ale bunului vândut şi nu l-a
 646 TRATAT ELEMENTAR DE. DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Obligaţia de garanţie nu există în cazul cesiunii cu titlu gratuit [cu excepţia unei
stipulaţii contrare în actul de cesiune - art 1585 alin. (5) C. civ.], în cel al cesiunii unui
drept aleatoriu care s-a stins datorită realizării evenimentului aleatoriu (de la data
stingerii acestui drept, ulterioară momentului cesiunii - este vorba de existenta viitoare a
creanţei, or, astfel cum am arătat, garanţia se întinde doar la existenţa actuală .a acesteia)
şi nici atunci când dreptul cesionat a fost desfiinţat datorită· unor cauze posterioare
cesiunii, cu excepţia cazurilor ·în . care desfiinţarea se·· ·produce ·retroactiv, cum ar fi
admiterea acţiunii .în anulare (cazuri în care, prin intennediul .ficţiunii· retroactivităţii
efecte~or nulităţii, trebuie reconsiderată garanţia de validitate actuală a creanţei).
In sfârşit, pe lângă obligaţia de garanţie pentru existenţa; valabilitatea creanţei şi
eventual, solvabilitatea debitorului cedat, cedentul este ţinut să răspundă şi. pentru
evicţiune. Conform art. 1586 alin. (1): „În toate cazurile, cedentul răspunde dacă, prin
fapta sa proprie, singură ori concurentă cu fapta unei alte persoane, cesionarul nu
dobândeşte creanţa în patrimoniul său ori nu poate să o facă opozabilă terţilor". Şi
pentru răspunderea specifică evicţiunii se face trimitere indirectă la regulile evicţiunii
din cadrul vânzării pentru situaţia vânzătorului de rea-credinţă 1 •
În baza obligaţiei de garanţie, cedentul este ţinut să despăgubească pe cesionar
pentru prejudiciile ce i-au fost cauzate, constând în preţul la care a cumpărat creanţa,
spezele contractului, •cheltuielile de judecată,. precum şi alte daune· suferite de către
cesionar. În .ipoteza garanţiei de solvabilitate, cesionarul va răspunde după reguli
similare fideiusiunii sau solidarităţii pasive, după interpretarea clauzei de garanţie.
De precizat că efectele cesiunii de creanţă între părţi se produc de îndată ce a
fost încheiată cesiunea, după regulile forţei obligatorii a contractului şi nu sunt
· subordonate în niciun fel cerinţelor de publicitate a cesiunii de creanţă prin .care se
realizează efectele cesiunii doar faţă de terţi,

460~ Efectele cesiunii de creanţă: faţă de terţi şi între terţi

Cesiunea de creanţă, produce efecte primare, ca urmare a principiului forţei
obligatorii; fără niciun fel de formalităţi, între cedent şi cesionar. Faţă de cesiunea de
creanţă, toate celelalte. persoane au calitatea de terţi, Inclusiv debitorul cedat, astfel
cum am arătat deja. Fac parte din categoria terţilor toate persoanele, cu excepţia

infonnat pe cumpărător de acestea), cumpărătorul va avea dreptul, pe lângă remediile curen~e în cazul
garanţiei de vicii ascunse şi prevăzute de art. 171 o c. civ'. (înlăturarea viciilor, înlocuirea bunului,
reducerea proporţională a preţului, rezoluţiunea vânzării, la care se vor adăuga desigur şi remediile
generale prevăzute de art. 1516 şi urm. C. civ„ în măsura în care acestea sunt pennise confonn textelor
care le reglementează) şi la remediul daunelor-interese (a se vedea şi art. 1530 şi unn. C. civ„ de la care
art. 1712 C. civ. derogă parţial). Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul garanţiei de insolvabilitate (cu
consecinţe practice majore), pe care legiuitorul o asimilează viciilor ascunse. Chiar dacă este discutabilă
ideea unui viciu ascuns al creanţei, asimilarea este benefică, din punct de vedere practic.
1
Într-o manieră curioasă, dacă avem în vedere că art. 1586 alin. (2) trimite la art. 1585 alin. (4)
C. civ. care;. la rândul său, trimite la textele legale aferente garanţiei de vicii ascunse pentru cazul în care
vânzătorul este de rea-credinţă [adică.la art. 1712 alin. (1) C. civ~]. Or, pentru garanţia de evicţiune, există
texte speciale şi este rezonabil credem ca acestea să se aplice (art. 1699 şi 1702 C. civ. care acoperă şi
răspunderea vânzătorului de rea-credinţă pentru evicţiune).
2
Pentru detenninarea terţilor, a se vedea Cl. Ophele, loc. cit„. nr. 263 şi unn.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR-TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 647
1
cedentului şi cesionarului şi· a succesorilor lor universali şi 'CU titlu universal • Maniera
în care cesiunea de creanţă este făcută opozabilă terţului-debitor cedat este diferită de
aceea în care ea este făcută celorlalţi terţi (creditorii părţilor cesiunii, alţi creditori ai
debitorului, cesionariisuccesivi ai aceleiaşi creanţe). Reamintim că,"din punctul de ve-
dere al formalităţilor de publicitate impuse pentru realizarea opozabilităţii, unul dintre
terţi - fideiusorul - este asimilat debitorului cedat, astfel încât, faţă de acesta, cesiunea
este făcută opozabilă numai prin mijloacele în care ea este făcută opozabilă debitorului
cedat (a se vedea art. i581 C. civ.). Vom analiza aceste aspecte, în cele ce unnează. · ·
A. Efectele înainte de notificare sau acceptare2 • Cesiunea· de creanţă, aşa cum
am mai arătat, produce efecte,· în sensul că este opozabilă. debitorului cedat numai din
momentul. acceptării sau comunicării cesiunii (notificarea) de către· sau către acesta
(art. 1578 C. civ.). .
Faţă de debitorul cedat, până în momentul notificării sale sau acceptării prin
înscris cu dată ·certă, cesiunea creanţei îi este inopozabilă. De aceea, ,,înainte de
acceptare sau de primirea corimnicăni, debitorul nu se poate libera ·decât plătind
cedentului" [art.. 1578 alin. (3) C. civ.]. Plata astfel făcută are efect liberatoriu pentru
debitor. Pe de altă parte, chiar îndeplinite foirn~lităţile de publicitate prin notificare,
dacă aceasta a fost·comunicată debitorului cedat de către cesionar, primul are dreptul
să suspei1de plata (adică nu poate fi ţinut să plătească cesionarului) până în momentul
prezentării dovezii scrise a cesiunii [art. 1578 aliti. (3), (4) şi (5) C. civ.].
Din faptul că debitorul ignoră cesiunea, considerându.:.se mai departe debitor al
cedentului, rezultă şi alte consecinţe precum: iertarea de datorie ce i:.ar fi fost făcută de
către cedent, chiar cu titlu gratuit, este valabilă; debitorul poate opune cedentului
prescripţia extinctivă ori compensaţia. Dacă · este acţionat. în justiţie de ce5ionar,
debitorul poate• refuza plata şi poate opune chitanţele semnate de'. cedent anterior
notificării cesiunii,· chiar dacă acestea nu au dată certă. Dacă cedentul acceptă o
anumită formă de plată (fracţionată, de exemplu) şi ulterior se îndeplinesc cerinţele de
publicitate, cesioi:arul este .obligat să accepte consecinţele înţelegerii dintre cedent şi
debitorul cedat. In general, orice modificare ·a creanţei ·iniţiale ar fi convenită de
debitorul cedat .şi cedent înainte de îndeplinirea condiţiilor de publicitate ale cesiunii
de creanţă este pe deplin opozabilă cesionarului [sub rezerva necunoaşterii pe alte căi,
de către debitorul cedat· a transferului creanţei - acest aspect se deduce din prev~derile
art. 1582 alin. {2) C. civ.3]. . _ .. .

1
M,B .. Cantacuzino, op. cit., p. 480 şi urm., nr. 561.
2
În.vechea reglementare ipoteza era identică: M.B. Cantacuzino, op, cit.,·p. 481; C. Hainangiu,
I. Rosetti-Bălănescu, AL Băicoianu, op. cit„ p. 581, nr. 1480-1482; C.Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 343;
L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 245 şi urm. · · . · ·
··
3
Conform căruia:·„Debitorul poate; de asemenea, să opună cesionarub1i plata pe care el fosuşi ori
fideiusorul său a făcut-ci cu bună-credinţă unui creditor aparent, chiar dacă au fost îndeplinite fomialităţile
cerute pentru a face opozabilă cesiunea debitorului şi terţilor". Cedentul poate avea calitatea unui debitor
aparent după momentul efectuării cesiunii de creanţă. Dacă plata făcută cu bună-credinţă unui creditor
aparent produce efecte chiar şi în cazul îndeplinirii cerinţelor de publicitate, a fortior( ea' va produce un
asemenea efect în cazul în care aceste formalităţi nu sunt îndeplinite. Nu în ultimul rând, nefiind
îndeplinite cerinţele de care vorbim, debitorul cedat poate fi mai lesne considerat de bună-credinţă.
Buna-credinţă echivalează în această ipoteză cu necunoaşterea transferului creanţei către cesionar (înainte
de îndeplinirea fonnalităţilor de publicitate), respectiv cu necunoaşterea titularului real ·al creanţei (după
momentul publicităţii).
 648 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

B. Efectele 4upă notificare/acceptare. După îndeplinirea cerinţelor de publi-

citate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionanilui şi nu mai poate
face plata în.mâna cedentului. Efectele cesiunii între cesionar şi .debitorul cedat sunt
stabilite de art. 1582 C. civ. Distingem în acest sens următoarele efecte: .
a) debitorul, cedat poate să opună cesionarului toate. mijloacele de apărare pe
· care. le-arfi putut invoca împotriva cedentului [cu excepţia indicată mai jos la lit. c)] 1•
·Deşi, în această.privinţă, legiuitorul [art. 1582 alin. (1)] exemplif1că prin plată, că nu
nmnai excepţia plăţii îi poate fi opusă cesionarului, ci şi alte mijIOace de apărare, cum
ar fi nulitatea ach:llui jundic din care rezultă creanţa, efectele leziunii din raportul
obligaţional iniţial, beneficiul situaţiei de hardship, alte cauze decâtplata.de stingere a
raportului.obligaţional [v., din nou, art . .1582 alin. (1)], cum sunt imposibilitatea de
executare fortuită; remiterea de datorie sau darea în plată consimţite de cedent anterior
îndepliniriiformalitătilor de publicitate etc.; . ,
· b) debitorul Cf!dat poate să opună cesionarului plata focută cu bună-credinţă unui
creditor aparent [art. 1582 alin. (2) C. civ,] - poate fi vorba .În acest sens .de cedentul
care nu co~unică debitorului cedat că a avut loc o cesiune de creanţă şi se prezintă în
continuare <;:a fiind creditor (caz .În care, bineînţeles, cesionarul are un drept de regres
împotriva sa). Poate, de asemenea să fie vorba de un al_t creditor aparent care deţme titlul
creanţei sau.un alt mijloc prin care poate să îl convingă, mtr-o manieră plauzibilă, pe
debitorul cedat că el este titularul real al creanţei, astfel mcât acesta face plata în
favoarea sa. Singura condiţie este aceea ca debitorul cedat să fie de bună-credinţă, adică
să nu fi cunos~ut cu adevărat cine este adevăratul titular al creanţei;
c) debitorul cedat care a acceptat cesiunea prin înscris cu dată certă, nu mai
· poate opune cesionarului compensaţia pe care o putea opune cedentului [art. 1582
alin. (3) C..civ.]. Este vorba de o excepţie de la regula instituită de art. 1582 alin. (1)
C. civ.. În cazul realizării opozabilităţii prin intermediul not~ficării, compensaţia va
putea fi opusă cesionaruhii încondiţiile prevăzute de alin. (1). In vechea reglementare,
compensaţia care, eventual, operase deja faţă de cedent se considera rezolvită • Astăzi,
2

regula este reluată într-o manieră diversă. Art. 1622 alin: (IJ C. civ., prevede:
„Compensaţia nu are loc şi_ nici nu se poate renunţa la ea în detrimenful drepturilor
dobândite de un terţ", nu mai este posibilă compensaţia doar după momentul
acceptării. Dacă a operat deja o compensaţie parţială între cedent şi debitorul cedat,
creanţa trebuie considerată parţial stinsă, la fel şi dacă a operat o compensaţie totală,
indiferent de forma acesteia. Discuţia· rămâne îrisă în vigoare pentru ipoteza în care nu
cuniva efectuarea cesiunii de creantă , echivalează cu o renuntare
' , la beneficiul
compensaţiei Şi pentru cea m care acceptarea cesiunii de către cedat echivalează cu o
renunţare la cesiune, în' condiţiile art. 1617 alin. (3) C. civ. · -
. . ·C. Cesionari ·succesivi. În raporturile dintre cesionarii ·succesivi ai aceleiaşi
creanţe se nasc raporturi complexe care sunt guvernate de regula prior tempore, potior -
jure, articulată diferit, în funcţie de modalitatea de publieitate aleasă de această
-categorie de terţi. Astfel:

1
Fr. ·Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1079, nr. 1194; Ph. Malaurie, L. Aynes,
Yv. Lequette, op. cit., p. 757 şi urm., nr. 1318.
·
2
.A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 343,
DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 649

a) dacă s-au făcut mai multe cesiuni ale aceleaşi creanţe, va dobândi creanţa
acela dintre cesionari care a făcut primul notificarea cesiunii către debitorul cedat sau
celui căruia a obţinut primul acceptarea cesiunii prin înscris cu dată certă [art. 1583
alin. (1) C. civ.]. Menţionăm că există, totuşi, creanţe a căror cesiune nu trebuie
notificată, cum sunt creanţele care îmbracă forma titlurilor la purtător;
b) „în raporturile dintre ceşionarii succesivi ai aceleiaşi creanţe este preferat cel
care şi-a înscris mai întâi cesiunea la arhivă, indiferent de data cesiunii sau a
comunicării acesteia către debitor." [art. 1583 alin. (2) C. civ.]. Din textul legal se
deduce că, în raporturile dintre cesionarii succesivi, înscrierea în arhiva electronică a
cesiunii reprezintă o modalitate de publicitate superioară celei a notificării/acceptării,
astfel încât, în cazlil concursului dintre cele două forme de publicitate, înscrierea în
arhiva electronică va avea prioritate faţă de cealaltă;
c) creditorii cedentului, până la notificarea sau acceptarea cesiunii de către
debitor, sunt consideraţi terţi faţă de cesiunea intervenită între debitorul lor, care este
cedentul, şi cesionar. Deci, cesiunea nu le este opozabilă şi, prin unnare, pot urmăn
creanţa cedentului faţă de debitorul cedat, ca făcând parte din gajul lor general.
Dimpotrivă, după realizarea publicităţii cesiunii, dreptul respectiv de creanţă a ieşit din
patrimoniul ·cedentului şi din gajul lor general. Astfel, cesiunea creanţei le· devine
opozabilă, putând să ceară revocarea ei numai pe calea acţiunii pauliene, dacă le-au
fost fraudate interesele.

461. Regimul special al cesiunii creanţelor constatate printr...un titlu nomi-

nativ. Secţiunea a 2-a a Capitolului I („Cesiunea de creanţă"), art. 1587-1592 C. civ.,
este dedicată regimului transmisiunii -obligaţiilor constatate printr-un titlu nominativ.
Titlurile nominative cuprind o mare varietate de înscrisuri comerciale care dau dreptul
deţinătorului sau titularului acestora la plata unei su~e de bani (cec, cambie, bilet la
ordin), sau la totalitatea drepturilor asupra unor mărfuri (warrant, conosament, bill of
Ia:ding), la drepturi societare (acţiuni la societăţi comerciale) etc. Regimul juridic al
acestora este stabilit, de regulă, prin lege specială pentru fiecare din categoriile
exemplificate. Tocmai de aceea, art. 1587 C. civ., preved~ două reguli principiale în
privinţa circulaţiei acestor creanţe: a) în primul rând, titlurile nominative, la ordin sau
la purtător nu se pot transmite prin simplul acord de voinţă 1 al titularului titlului de
valoare şi al cesionarului; b) în al doilea rând, aceleaşi titluri de valoare cunosc un
regim de transmisiune special care se reglementează prin lege specială2 •
Cu toate că art. 1587 C. civ., trimite, în această materie, la legislaţia specială, în
textele. următoare (art. 1588-1592 C. civ.), legiuitorul instituie o serie de reguli
generale aplicab~le ;nodalităţilor transmisiunii titlurilor de valoare care sunt prevăzute
de art. 1588 C. c1v; :
1
Ceea c~ înseamnă că singurul acord de voinţă între cedent (titularul sau deţinătorul titlului de
valoare) şi cesionar, în condiţiile anterior prevăzute de art. 1573 c: civ., nu va produce, astfel cum se
întâmplă în cazul cesiunii de creanţă în general, transferul drepturilor şi accesoriilor acestora; astfel cmn
prevede art. 1568 C. civ.
2
În acest sens, există o legislaţie specială în materie de cambie, cec, bilete la ordin; legislaţia
specială legată de transmisiunea acţiunilor tranzacţionate pe bursele de valori; a tranzacţionării titlurilor
speciale la bursele de mărfuri etc. ·
3
Pentru semnificaţiile juridice ale titlurilor Ia ordin şi înţelesul fiecăreia din categoriile p~evăzute
de art. 1588, L. Pop, Obligaţiile, op: cit., p. 233 şi urm., nr. 87.
 ()50 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

a) ·în cazul titlurilor nominative, transmisiunea se menţionează·atât pe înscrisul

respectiv, cât şi în registrul ţinut pentru evidenţâ acestora (de exemplu, acţiunile unei
societăţi închise şi .deci, necotate la bursă, trebuie să presupună o transcriere a cesiunii
în registrul acţionarilor; în plus, se prevede şi că transmisiunea• ar trebui menţionată
direct pe înscrisul constatator - certificat de acţionar);
b) în cazul titlurilor la ordin, este necesară ·pentrti realizarea ·transmisiunii
aplicarea girului, după regulile aplicabile în materie de cambie -adică înscrierea unor
menţiuni speciale pe titlu privind transmisiunea creanţei,•prevăzute în legea specialăr
(de ex., pentru transmisiiinea· unui cec nominal, este ·necesară girarea acestuia în
favoarea cestonarului creanţei, după regulile speciale aplicabile cambiei);
c} în cazul titlurilor la purtător, creanţa incorporată în aceste înscrisuri se
transmite prin remiterea materială a acestora(adică prin tradiţiune). De exemplu, cecul
la pUrtător se transmite prin simplii tradiţiune a acestuia. Deţinătorul actual este
îndreptăţit să încaseze suma de bani indicată în .titlu de la banca indicată în titlu.
Singura condiţie preliminară este aceea ca titlul să îi fi fost remis voluntar (ceea ce se
cheamă tradiţiune)2 •
. Datorită caracterului „acauzai"3 al titlmilor de valoare, circulaţia. acestora este
supusă unor condiţii formale speciale (cele prevăzute de art .. 1588 C. civ.), dar are
caracteristica primordială că dreptul de creantă cuprins în titlul materializat într-un
înscris nu poate fi contestat decât în mod limi~t. În primul rând, o dată prezentat titlul
spre plată (dacă este un titlu care: presupune. o asemenea plată pentru stingerea
creanţei ), plata trebuie focută fără ca debitond cedat să poată invoca vreo excepţie
4

legată de fondul raportului obligaţiona!5 [art. 1589 alin. (1) şi art. 1590 C. civ.]. De la
regulă, există câteva excepţii:
a) debitorul poate invoca nulitatea absolută a titlului..:..: art. 1589 alin. (l) C. civ.
(care poate· să fie şi o consecinţă a nulităţii absolute a raportului obligaţional primar şi
astfel avem de a face cu o excepţie de la regimul acaUz:al al titlului de valoare);
"b) debitorul poate invoca orice excepţii sau apărări care „reies neîndoielnic"
din cuprinsul titlului - art. 1589 alin. (1) C. civ. (poate fi vorba de ex. de nerespeetarea

1
R~porturile generate .de gir, presupun p~ciparea a trei persoane: girant, girat şi giratar.
2
În acest caz, consimtământului la cesiune i se adaugă, pentru validitatea şi efectivitatea cesiunii
(chestiuni care în acest caz ~e confundă), fonnalitatea· tradiţiunii titlului. .Datorită naturii „acauzale" a
titlurilor de valoare,· circulaţia acestei categorii de titluri, trebuie să aibă loc în condiţiile circulaţiei
monedei („cel mai acauzal'' titlu de valoare, dacă se poate spune); de esenţă fiind doar existenţa
consimţământului şi, de asemenea, tradiţiunea. Caracterul acauzal rezultă şi din formularea art. 1590
C. civ„ confonn căruia „Debitorul care a emis titlul Ia purtător este ţinut să plătească creanţa .constatată
prin acel titlu oricărui deţinător care îi remite titlul, cu excepţia cazului în care i s-a comunicat o hotărâre
judecătorească prin care este obligat să refuze plata".
3
a
Sintagma este utilizată pentru sublinia independenţa obligaţiei constatată prin titlul de valoare
faţă de raportul obligaţional originar şi care a dat naştere creanţei ce face obiectul titlului. Odată aflat în
· circuitul civil, titlul de valoare nu mai poate face obiectul discuţiilor, contestaţiilor, excepţiilor, apărărilor
legate de raportul obligaţional originar. . .
4
Reamintim că poate fi vorba şi de ţitluri de valoare a căror finalitate imediată să nu fie încasarea
unor sume de bani sau plata în sens larg (de exemplu, acţiunile unei societăţi comerciale).
5
De exemplu, el nu va putea invoca nulitatea relativă a raportului obligaţional primar (de exemplu,
a contractului din care s-a născut obligaţia) pentru vicii de consimţământ (eroare, dol, violenţă, leziune).
DINAMICA OBLIGAŢIILOR-TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 651
formalismului unei cambii Jegată de lipsa vreunei menţiuni obligatorii pe titlu, de
nerespectarea fonnulelor legale de girare a unui titlu la ordin 'etc.);
c) debitorul poate invoca 'şi toate excepţiile personale pe care le are împotriva
deţinătomlui actual al titlului de valoare Iart. 1589 alin. (1) C. civ.]. Această ultimă
excepţie (ca şi celelalte de altfel) este firească, în condiţiile în care, de cele mai multe
ori, titlurile de valoare sunt utilizate ca instmmente de plată. Plata generează un alt
raport obligaţional, în cadrul căruia vor putea fi invocate excepţii la plată cum ar fi
compensaţia, prescripţia, nulitatea actului juridic ce a dat naştere obligaţiei de plată
(dacă el s-a născut între cesionar - titularul titlului şi debitorul cedat) etc.;
d) deţinătorul care a dobândit titlul în frauda debitorului, nu se va putea prevala
de regimul acauzal al titlului de valoare [art. 1589 alin. (2) C. civ:]. În această ipoteză
(generată de intrarea prin fraudă în stăpânirea titlului), debitorul cedat va putea invoca
orice fel de excepţii, întocmai ca şi la cesiunea de creanţă în general (a se vedea
art. 1582 C. civ.), cu condiţia să probeze întâi existenţa fraudei;
e) în sfârşit, caracterul acauzal al titlurilor de valoare are drept consecinţă,
faptul că, chiar şi în ipoteza în care emitentul titlului probează că acesta a fost pus în
circulaţie fără voia sa sau împotriva voinţei sale, el nu va avea dreptul să refuze plata
către deţinătorul de bună-eredinţă (art. 1591 C. civ.). Singura manieră în care ·cel
deposedat nelegitim de titlu poate să evite efectuarea· plăţii către debitor constă în
obţinerea linei hotărâri judecătoreşti (pe cale de ordonanţă preşedinţială) şi
comunicarea ei deţinătorului titlului (art. 1592 C. civ.)..

Sectiunea a 2-a
'
Subrogaţia în drepturile ·creditorului prin plata creanţei
' .

4°62. Reglementare. Noţiune şi funcţii. Subrogaţia este reglementată în

Capitolul II („Subrogaţia")~ Titlul VI („Transmisiunea şi transformarea obligaţiilor"), ·
Cartea a V-a („Despre obligaţii"), art. 1593-1598 C. civ.; unde sunt sţabilite regulile
privitoare· la plata obligaţiilor prin subrogare sau înlocuire. Totodată, deoarece
subrogaţia .este şi o modalitate de plată, se face trimitere la ea şi în art. 1474 alin. (3)
C. civ. cu ocazia indicării persoanelor care pot face o plată valabilă, în numele sau
doar pentm debitor.
Chiar din reglementarea menţionată şi din denumirea pe care o poartă, se
înţelege că subrogaţia înseamnă o înlocuire (o substituire) a uneia din părţile raportului
obligaţional cu o altă persoană • Această substituire se poate realiza în. diverse maniere
1

(de la cesiunea de creanţă şi până la novaţia subiectivă, cesiunea .de contract sau
preluarea de datorie). Cu toate acestea, subrogaţia reglementată în secţiunea mai sus

•
1
La acest prim nivel, trebuie să o distingem în mod necesar de subrogaţia reală, care presupune
înlocuirea unei valori economice cu o altă valoare economică în cadrul unui patrimoniu. Subrogaţia reală
nu face obiectul prezentei analize (a se vedea, pentru această chestiune, L. Pop, LM. Harosa, Dreplul de
proprietate :şi dezmembrămintele sale, op. cit., p. 22 şi urm.~ V. Stoica, Drepturile reale principale,
op. cil, p. 80 şi unn.).
 652 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

menţionată este doar cea incidentă mecanismului plăţii - este vorba de acea substituire
a unuia din subiecţiiraportului obligaţional cu ocazia efectuării plăţii (adică a
executării obligaţiei). De aceea, putem spune că, în primul rând, subrogaţia personală
este o modlf_litate de plată - de aceea se vorbeşte uneori de plata prin subrogaţie a unei
obligaţii • In plan secund, subrogaţia personală este o modalitate de transfer al
1

creanţeP, expresia modernă şi tot mai utilizată a acestui procedeu de plată. Treptat,
mecanismul , subrogaţiei personale a câştigat teren şi s-a desprins .de concepţia
tradiţională care i-a dat naştere - subrogaţia, sub presiunile comerţului a devenit un
mijloc de a asigura opozabilitatea unei creanţe şi totodată un mijloc ce stă la baza unor
mecanisme contractuale necunoscute tradiţional, cum ar fifactoring-uI3 şi prin acesta a
devenit implicit şi un instrument specific creditului4 •

463. Noţiune. Definiţie. Mecanism de funcţionare. Tipuri de subrogaţie

personală. Ca mijloc de transmitere a obligaţiilor, subrogaţia constă în înlocuirea .
creditorului .dintr-un raport juridic obligaţional (creditor iniţial) cu o altă persoană
care, plătind datoria· debitorului, devine creditor al ·acestuia din unnă (subroga!,
solvens sau creditor prin subrogaţie), dobândind toate drepturile creditoruhii plătit.
Noul creditor care îl înlocuieşte pe creditorul plătit a fost iniţial un terţ faţă de raportul
născut între creditor şi debitor.. Definiţia prezentată, desprinsă din textele legale care
guvernează felurile subrogaţiei şi efectele acesteia (art. 1593 şi art. 1597 C. civ.),
ilustrează funcţia.dublă a subrogaţiei personale: o modalitate de realizare a plăţii şi un
mijloc de transmisiune a obligaţiilor.
Plata prin subrogaţie are un rol considerabil în practică. Astfel, sunt frecvente
situaţiile când o altă pers'oană plăteşte datoria debitorului, cum ar fi un fidejusor, un
codebitor.solidar sau chiar un ter.ţ dezinteresa(Toate aceste persoane care plătesc datoria
altuia fără intenţia de a-l gratifica se pot subroga în drepturile creditorului plătit devenind
titulari ai.creanţei respective. Plata prin subrogaţie are ca efect stingerea creanţei faţă de
creditorul iniţial. Dar, debitorul rămâne mai departe obligat faţă de solvens, care devine
noul său creditor, înlocuiridu-1, în raportul juridic de obligaţii, pe creditorul iniţial.
a
Cu toate acestea, trebuie 'observat că efectul subrogator ca urmare plăţii efectuate de
către un terţ nu este totdeauna o consecinţă automată a plăţii efectuate de im terţ. De
aceea, art. 1474 'alin.· (3) C. civ. prevede unnătoarele: „Plata făcută de un terţ stinge

1
A se vedea, în special, J. Carbonnier, op„ cit„ p. 589, nr: 334; de asemenea, J. Mestre, La
. subrogation personnelle, în LGDJ, J979, apud J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ p. 387, nr. 353;
de asemenea, a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1136, nr. 1264. În dreptul nostru, a
se vedea T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 299. Plata debitorului este efectuată de un teiţ :care îl
înlocuieşte pe acesta în raportul obligaţional. În esenţă,' pentru ca efectul· subrogator să se producă, este
necesar să fie efectuată plata. .
2
A se vedea: Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op.: cit„ p. 733, nr. 1295; şi în dreptul
românesc subrogaţia este văzută ca o tehnică prin care se operează transferul creanţei. A se vedea, de
exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 344, nr. 268; L. Pop, Obligaţiile, op. cit.; p. 256, nr. 94.
3
Pentiu această evoluţie a mecanismului subrogaţiei personale, a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes,
Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 734, nr. 1296. Pentru mecanismul/actoring-ului, a se vedea R. Bonhomme,
FI. Reille, Affacturage, în Rep. de dr. com„ mai 2006 (dem. mise â jour: mars 2009), nr. 1 şi urm.
4
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit.~ p. 388, nr. 354. ·.:-'
 DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 653
obligaţia dacă este tăcută pe seama 1 ·debitorului. În acest caz; terţul nu se subrogă în
drepturile creditorului plătit decât în .cazurile şi condiţiile prevăzute de lege." Aşadar, nu
orice plată tăcută cu intenţia de a stinge datoria debitorului va produce efect subrogator,
ci numai cea care se face în anumite condiţii de care legea leagă efectul subrogator2 -
este vorba de condiţiile prevăzute de art. 1480 şi urm., referitoare> la subrogaţia
consimţită de părţi sau la subrogaţia legală de drept. .
Plata prin subrogaţie prezintă avantaje3 , în acelaşi timp, pentru solvens, care se
subrogă în drepturile creditorului, pentru debitor, cât şi pentru creditorul plătit. Celui
subrogat îi sunt transmise, în momentul plăţii toate drepturile pe care creditorul le avea
împotriva debitorului [art. 1594 alin.·(1) C. civ.], adică şi toate garanţiile şţ accesoriile
obligaţiei pe care o plăteşte. Terţul dobândeşte astfel o poziţie mai bună decât ceilalţi
creditori ai debitorului, lipsiţi de garanţii. Pe de altă parte, de regulă, debitorul este
scutit de ameninţarea sau' presiunea creditorului iniţial şi beneficiază implicit de o
prelungire a termenului de plată (pentru: că, datoria trebuie să fie scadentă pentru ca
plata să aibă efectul obîşnuit şi, atunci, se presupune că operaţiunea va genera o
întârziere în stingerea datoriei debitorului). Nu în ultimul rând,· creditorul plătit îşi
vede realizat dreptul de creanţă fără a fi necesar să-l urmărească pe debitor.
În lipsa subrogaţiei, cel care face plata datoriei debitorului (adică în toate
cazurile în care condiţiile speciale ale subrogaţiei nu sunt respectate, dar plata este
totuşi tăcută către creditor) ar avea un drept de regres· împotriva acestuia, după caz, pe
temeiul contractului de mandat, contractului de împrumut, gestiunii de afaceri sau, în
cazul în care niciuna din ipotezele de mai sus nu ar fi aplicabile, pe temeiul îmbogăţirii
fără justă cauză. Indiferent însă ce temei ar invoca, el ar avea poziţia unui simplu
creditor chirografar şi ar trebui să suporte concursul tuturor celorlalţi creditori ai
debitorului, riscând în caz de insolvabilitate totală sau parţială a acestuia. Aceste
riscuri se înlătură prin efectele subrogării sale în locul creditorului plătit, beneficiind
de toate garanţiile creanţei, cum ar fi: o ipotecă, un drept de gaj, un privilegiu etc.
Legiuitorul instituie două tipuri de subrogaţie prin plată4 [art. 1593 alin. (2)
C. civ.]: subrogaţia convenţională (art. 1594-1595 C. civ.) şi subrogaţia legală (art.

Sensul este acela de plată făcută cu intenţia de a stinge datoria debitorului faţă de un creditor; cu
1

sau fără intenţia debitorului, respectiv, cu sau fără intenţia creditorului. Aceasta, pentru că, de regulă,
creditorul nu poate refuza plata făcută de un terţ [cu excepţia cazului în care a fost încunoştinţat de debitor
că se opune unei asemenea plăţi şi dacă refuzul nu l-ar prejudicia pe creditor şi a cazului în care natura
obligaţiei sau convenţia părţilor impune ca plata să .fie efectuată numai de, către debitor - ,a 'se vedea art.
1474 alin, (1) şi (2) C. civ.].
Ne putem imagina astfel, o plată care este făcută de un terţ, fără intenţia de a gratifica debitorul,
2

cu intenţia de a stinge datoria acestuia faţă de creditor, dar fără a avea efect subrogator, numai în !,:Ondiţiile
·în care am avea de a face cu nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru subrogaţia consimţită de creditor
i (art. 1594· C. civ.), consimţită de debitor {art. 1595 C. civ.) sau n-am fi într-unul din cazurile de ~ubrogaţie
j legală (prevăzute de art. 1596 C. civ.). De exemplu, în cazul subrogaţiei consimţită de debitor, dacă
înscrisul care atestă împrumutul nu cuprinde menţiunea că această operaţiune s-a efectuat în scopul plăţii
!
şi chitanţa de plată nu atestă că plata efectivă s-a realizat dinîmprumutul obţinut de la un terţ [astfel cum
pretinde art. 1595 alin. (2) C. civ.], efectul subrogator nu se mai produce.
3
L. Pop,Obligaţii/e, op. cit„ p. 257 şi urm., m. 95.
Acestea corespund, în principiu, vechii clasificări a tipurilor subrogaţiei (a se vedea, de exemplu,·
4

C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 345 şi unn., m. 270). ·

 654 TRATAT ELEMENTAR DE DREPTCIVIL.0BLIGAŢIILE

1596 C.civ.), care produc aceleaşi efecte (art. 1597-1598 C. civ.). Pe de altă parte, art.
1598 C. civ., ne permite să constatăm că legiuitorul distinge şiîntre subrogaţia totală
şi subrogaţia parţială, după cum plata efectuată de terţ este totală sau parţială.

464. Subrogaţia· convenţională. Subrogaţia convenţionalLîşi are izvorul în

acordul de voinţă dintre terţul care plăteşte .şi·.creditorul plătit sau dintre terţul care
plăteşte şi debitorul· obligaţiei. Aşadar, subrogaţia convenţională poate fi: .subrogaţie
consimţită de creditor şi subrogaţie consimţită de debitor. Subrogaţia trebuie să fie
expresă - adică. efectul subrogator să fie meriţionatîn mod expres în act 1 şi, în vederea
realizării opozabilităţii faţă de terţi, ea trebuie să fie constatată printr-un înscris2 [art. ·
1593 alin. {3) C. civJ
A. Subrogaţia consimţită· de creditor . (ex parte creditoris).Această subrogaţie
operează prin acordul de voinţă (condiţia subliniază .exigenţa consimţământului
creditorului la efectuarea plăţii prin subrogaţie şi. totodată la efectuarea înlocuirii sale
cu plătitorul) 3 . realizat expres· între creditorul iniţial şi terţul care ·plăteşte datoria
debitorului (art. J594 C. civ.). Nu este necesar şi consimţământul debitorului. Mai
mult, „orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă" [art. 1594 alin. (2) teza a II-a
C. civ.]. Textul legal este criticabil şi inexplicabil în condiţiile în care art. 1474 alin.
(1) şi :(2) prevăd, în materie de plată făcută de un terţ, cel puţin două excepţii care
contravin:. acestei prohibiţii [creditorul trebuie .să refuze plata dacă debitorul îl
înştiinţează că se opune la aceasta, respectiv; dacă „natura obligaţiei sau convenţia
părţilor (sic!) impune ca obligaţia să fie executată numai de debitor" art. 1474 alin.
(2), parte finală]. Textele legale sunt, din păcate, incompatibile în această privinţă4 •
Potrivit legii, pe lângă faptul că subrogaţia trebuie.. să fie stipulată expres
[art. 1593 alin. (3) C. civ.], mai este necesar şi ca ea să fie concomitentă cu plata5 •

J ·Fărăca prin aceasta să se înţeleagă exigenţii umiăril tenninologiei de 'specialitate. Este suficient
să se deducă fuptul că intenţia ·părţilor este aceea ca creditorul iniţial să fie înlocuit de terţul care _
c;:fectuează plata. Exisţenţa acestei condiţii semnifică doar faptul că subrogaţia nu se prezumă, fără a fi însă
necesară utilizarea unor tenneni sacramentali pentru ca efectele acestui mecanism să se producă (a se
vedea, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 391, nr. 359).
. Nici măcar nu este necesară,.conform acestui text, data certă a înscrisului care prevede această
2

.subrogaţie. Ceea ce presupune şi posibilitatea ca :subrogaţia să fie în acest sens probată terţilor, în cazul
subrogaţiei consimţită de creditor, printr-un înscris recognitiv redactat chiar ulterior plăţii prin subrogaţie.
La fel ar trebui :să se întâmple şi în cazul subrogaţiei legale care nici ea nu prevede condiţia datei certe.
3
Înseamnă ca trebuie să aibă un caracter expres, chestiune oricum subliniată de art. 1593 alin: (3) '
teza a n~a C. civ. (a se vedea supra, nota nr. 1).
4
Suntem, totuşi, tentaţi să spunem că, regula instituită în materia :subrogaţiei ar trebui considerată
specială faţă de cea generală privind plata, astfel încât ar trebui să îi dăm prioritate deşi, fa realitate,
interpretarea porneşte de la -0 eroare a legiuitorulni şi nu de la o succesiune logică a textelor în cod.
5
Chestiunea concomitenţei cu plata a fost privită uneori nuanţat, mai ales în dreptul francez {a se
vedea Chr. Larroumet, op. cit., p. 341 şi unu.; J. Flour, J.L. Aubert, Yv. Flour, E. Savaux; op. cit„ p. 229 şi
urm.; J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 390, nr. 358). Faţă de textul expres al art. 1594 C. civ.
care prevede transmiterea drepturilor pe care creditorulle are asupra debitorului în favoarea lui solvens,
. „la momentul plăţiî", credem că.nu se poate admite nuanţarea acestei condiţii decât .în condiţiile unei
prevederi speciale legale. Altfel, nu ne situăm în prezenţa unei subrogaţii propriu-zise. Putem lua în calcul
însă şi ideea unei promisiuni de subrogaţie (a se vedea, în acest sens, J. Ghestin, M. Bîlliau, Gr. Loiseau,
op. cit., p. 392, nr. 360).
DINAMICA OBLIGAŢIILOR-TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 655

Pentru aceasta, de regulă, ea se stipulează chiar în chitanţa de -_plată semnată de

creditor. Subrogaţia nu poate fi consimţită după ce s~a făcut plata, deoarece obligaţia
nu mai există; din moment ce a fost plătit, creditorul nu poate subroga pe altul în
dreptul său, devreme ce raportul obligaţional s-a stins. De asemenea, subrogaţia
intervenită înainte de a face plata nu poate opera, pentru motivul că, în acest caz,
suntem în prezenţa unei cesiuni de _creanţă. Cu toate _acestea, întrucât, între părţi,
efectele plăţii se produc în manieră consensuală, nimic nu se opune ca părţile să
redacteze un înscris recognitiv ulterior plăţii şi care să consemneze efectuarea plăţii.
Aceasta se poate întâmpla, deoarece, art. 1593 alin. (3) C civ. prevede că exigenţa
înscrisului este necesară numai pentru opozabilitatea faţă de terţi, fără a prevedea şi
exigenţa datei certe - omisiune care poate crea prejudicii grave .creditorilor debitorului
prin faptul că un înscris fără dată certă se poate redacta practic oricând! Cu toate
acestea, proba subrogaţiei consimţită -de creditor trebuie să se facă după regulile
dreptului comun aplicabile probei actelor juridice, iar pentru a dovedi că subrogaţia a
fost concomitentă cu plata şi pentru a o face opozabilă terţilor este necesar ca înscrisul
sau chitanţa în care a fost stipulată să aibă dată certă 1 • De aceea, conchidem că,-pentru
a evita fraudarea celorlillţi creditori ai debitorului, este necesar ca înscrisul care
probează plata, în cazul subrogaţiei consimţite de creditor, să poarte dată certă2 •
B. Subrogaţia consimţită de debitor (ex parte debitoris). Potrivit art. 1595
C. civ., subrogaţia consimţită de debitor are loc prin acordul de voinţă intervenit între
debitor şi un terţ, de la care debitorul se împrumută pentru a-l plăti pe creditor,
subrogând pe terţul împrumutător în drepturile creditorului său iniţial. Nu este necesar
consimţământul creditorului. Dacă ei refuză să primească plata, debitorul poate
recurge la procedura punerii în întârziere a creditorului care, după validarea ei; are
efect liberatoriu de datorie3• -
Având în vedere - caracterul excepţional al acestei -operaţii _ şi nevoia
preîntâmpinării unor eventuale fraude, art. 1595 alin. (2) C. civ., prevede că,-pentru a
fi valabilă, subrogaţia consimţită de debitor este necesar să îndeplinească anumite
condiţii:
a} actul de împrumut şi chitanţa de plată a datoriei să îmbrace forma înscrisului
cu dată certă\ '
b) în actul de împrumut să se stipuleze expres că debitorul a împn1mutat suma
de bani pentru a face plata datoriei sale faţă de creditor;
c) în chitanţa de plată să se arate expres că plata s-a făcut cu suma
împrumutată de debitor de la terţ - pe care legiuitorul îl numeşte în textul legal „noul

1
A se vedea, pentru această discuţie, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ p. 389 şi urm„ nr. 357.
2
A se vedea, de asemenea, Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv: Lequette, op. cit„ p. 1140, nr. 1270. La
aceeaşi concluzie s-a ajuns şi în doctrina română, chiar în lipsa unui text care să prevadă expres această
condiţie (a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 346, nr. 271; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 261).
3
Noua reglementare a acestui tip de subrogaţie convenţională este sensibil mai liberală decât cea
veche (a se vedea, pentru vechea reglementare, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p.. 347). Fonnalităţile
menţinute doar parţial de către art 1595 alin. (2) C. civ. erau absolut necesare pentru menţinerea protecţiei
intereselor creditorului. -
4
În vechea reglementare era prevăzută forma autentică notarială [art. 1107 alin. (2) C. civ.], ceea
ce constituia o condiţie excesivă. Liberalizarea acestei condiţii reprezintă un beneficiu.
 656 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

creditor". Prin urmare, rezultă că, dacă în respectarea tuturor acestor conditii tertul
împrumutător este recunoscut ca şi creditor (sau ,,nou creditor"), exigenţa ca~cteruiui
expres al subrogaţiei [prevăzută de art. 1593 alin. (3) C. civ.] este realizată.

465. Subrogaţia legală. Subrogaţia legală operează de plin drept, ex lege, fără a
fi necesar consimţământul creditorului plătit sau al debitorului a cărui datorie se
plăteşte [cu precizările pe care deja le-am tăcut în materie de plată realizată de către
1

un.terţ - v,, art. 1474 alin. (3) C. civ.]. Astfel, potrivit art. 1596 C. civ;, subrogaţia
operează de drept (adică „automat"; fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei condiţii
speciale), în unnătoarele cazuri:
a) , în folosul celui care, fiind el însuşi creditor al aceluiaşi debitor, plăteşte pe
un alt creditor, ce are preferinţă. Astfel, un creditor chirografar plăteşte pe un creditor
privilegiat sau ipotecar şi se subrogă în drepturile acestuia. Tot astfel, un creditor
ipotecar a cărui -ipotecă are un rang inferior plăteşte pe un creditor ipotecar cu rang
superior, subrogându-se în drepturile creditorului plătit;
b) în folosul celui care, dobândind .un bun ce face obiectul unei garanţii asupra
acestuia (privilegiu sau ipotecă mobiliară sau imobiliară sau o altă garanţie), plăteşte
pe titularul creanţei, pentru a preîntâmpina urmărirea bunului, adică scoaterea lui la
vânzare publică sau preluarea sa în contul creanţei şi a-l păstra în patrimoniul său;
c) în folosul celui care, fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei 2,
are interesul să stingă datoria şi îl plăteşte pe creditor. Intră în această categorie:
codebitorul solidar3 , codebitorul dintr-o obligaţie indivizibilă, fidejusorul;
d) în folosul ,moştenitorului care plăteşte. din bunurile sale datoriile moştenirii.
Acceptând succesiunea, moştenitorul răspunde pentru datoriile succesiunii numai cu şi în
limitele activullli acesteia - intra vires hereditatis4 • Uneori, însă, pentru a evita.o urmărire
inoportună a unui bun succesoral, moştenitorul poate avea interesul să plătească pe un
anumit credifor al moştenirii, subrogândti-se în acest mod, în drepturile acestuia;
e) în alte cazuri prevăzute de lege. Intră în această categorie, de exemplu:
i. subrogaţia care se realizează în cazul asigurărilor, dacă riscul asigurat s-a
produs, când societatea de asigurări se subrogă ex lege în drepturile asiguratului
despăgubit împotriva celui vinovat de producerea prejudiciului. În acest sens art. 221 o,
alin. (1) C. civ., prevede: ;,În limitele indemnizaţieiplătite, asigurătorul este subrogat
în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor
răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane".
ii. de asemenea, se mai poate identifica o asemenea subrogaţie legală şi în cazul
înstrăinării_bunului obiect al locaţiunii, când dobânditorul se subrogă în drepturile

1
Pentru vechea reglementare a subrogaţi.ei personaleJegale, a se vedea, de exemplu, C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit„ p. 345 şi urm., nr. 270; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 264 şi urm.
2
se
A vedea, pentru o aplicaţie, T. Jud. Botoşani, dec. civ. nr. 47811981, în RRD nr. 9/1982, p. 71.
3
Subrogaţia este liinitată în condiţiile prevăzute de art. 1456 şi urm. C. civ. privind dreptul de
regres între codebitorii solidari.
4
fo acest sens, art. ll 14 alin. (2) C. civ .. prevede că, „Moştenitorii legali şi legatarii universali sau
· cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul
succesoral, proporţional cu cota ·fiecăruia." Efectele acceptării moştenirii în noua reglementare sunt
similare astfel celor ale vechii acceptări sub beneficiu de inventar a moştenirii.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 657
locatorului iniţial, conform art. 1813 C. civ 1• Cu toate acestea, subrogaţia realizată în
acest ultim caz se produce şi cu privire la obligaţiile vechiului. locator, astfel încât
avem de a face cu mai mult decât o simplă subrogaţie legală - cu o cesiune legală de
contract (vom analiza această chestiune distinct în cadrul preluării de datorie şi·
cesiunii de contract); ·
iii. un alt caz de subrogaţie personală legală este cea prevăzută în cazul plăţii
nedatorate, de art.. 1342 alin. (2) C. civ., care prevede că cel care a plătit către un
accipiens de bună-credinţă, iar plata nu se poate restitui din motivele indicate de art.
1342 alin. (1) C. civ., „are un drept de regres împotriva adevăratului debitor în temeiul
subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit".

466. Efectele subrogaţiei.

Efectul principal al subrogaţiei [art. 1597 alin. (2)
C. civ.], indiferent că
este legală sau convenţională, este acela că subrogatul ia locul
creditorului plătit şi poate· exercita toate drepturile şi acţiunile acestuia împotriva
debitorului. De asemenea, el· beneficiază şi de toate garanţiile care însoţesc creanţa,
întrucât textul legal prevede că ;,subrogaţia produce efecte împotriva debitorului
principal şi a celor care au garantat obligaţia" [art. 1597 alin. (2), teza I C. civ.]. În
raporturile dintre subrogat şi debitor, respectiv persoanele ţinute la garanţie, ultimele
două categorii pot opune creditorului toate „mijloacele de apărare pe care le aveau
împotriva creditorului iniţial" [art. 1597 alin. (2), teza a II-a C. civ.]. Ceea ce
presupune posibilitatea acestora de a invoca orice cauze de încetare sau de
nevalabilitate a datoriei pretinse de. terţul· subrogat (nulitatea absolută sau relativă a
contractului din care rezultă creanţa, cauze de stingere a datoriei sau de considerare ca
stinsă a acesteia);.
Subrogatul are la dispoziţie, pe lângă acţiunile creditorului plătit, şi o acţiune
proprie contra debitorului izvorâtă din mandat, gestiune de afaceri sau îmbogăţire fără
justă cauză, după caz, prin care poate obţine, nu numai ceea ce a plătit creditorului
iniţial, ci şi eventualele cheltuieli făcute sau daune suferite cu această .. ocazie.
Latitudinea de a alege una sau alta dintre acţiunile pe care le poate exercita aparţine
subrogatului, care va recurge la acea acţiune care îi este mai favorabilă. Este de
presupus însă, că subrogatul va alege întotdeauna acţiunile pe care· i. le conferă
subrogaţia sau, cel .puţin, că va invoca efectele subrogaţiei alături de beneficiile
acţiunii întemeiată pe figurile juridice de mai sus (nimic nu se opune acestui aspect),
subrogaţia fiind singura care conferă subrogatului garanţiile asociate creanţei iniţiale.

467. Efectele subrogaţiei parţiale. Când plata a fost făcută doar parţial,
subrogaţia în drepturile creditorului va opera şi ea parţial, deci numai în măsura plăţii
efectuate. În principiu, subrogaţia ar trebui să se producă proporţiOnal cu plata
efectuată. Din interpretarea per a contraria ·a ari. 1598 C. civ., rezultă acest lucru: dacă
creditorul inifial nu este titularul unei garanţii pentru plata creaţiei sale, subrogaţia se

1
Care prevede că „În cazurile prevăzute de art. 1811 (cazuri ·de înstrăinare a bunumi locat cu
menţinerea locaţiunii ·anterioare şi opozabilitatea acesteia faţă de noul proprietar - n.n.), dobânditorul se
subrogă în toate drepturile şi obligaţiile (s.n.) locatorului care izvorăsc din locaţiune."
658 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

produce proporţional cu plata făcută, ceea ce · înseamnă că subrogatul parţial şi

creditorul iniţial vor putea pretinde proporţional plata creanţei şi fără a avea vreo cauză
de prioritate unul faţă de celălalt (ambii sunt creditori chirografari, prin. ipoteză). Cu
toate acestea, odată efectuată plata parţială, dacă creditorul iniţial este titularul unei
garanţii, între creditorul iniţial şi subrogat se naşte un concurs cu privire la încasarea
creanţei, iar subrogarea nu se mai realizează proporţional, ci unul dintre cei doi -
creditor iniţial sau subrogat parţial, va avea prioritate. Acest conflict este soluţionat de
art. 1598 C. civ., astfel:
a) când creditoml iniţial este titularul unei garanţii, el are prioritate în
exercitarea drepturilor sale pentru partea neplătită din creanţă - preferinţa faţă de noul
creditor are semnificaţia instituirii unei cauze de prioritate în obţinerea plăţii. După
încasarea integrală a restului de datorie de la debitor de către .creditorul iniţial,
unnătorul îndreptăţit la plată este subrogatul. Rezolvarea acestui conflict nu produce
niciun efect însă în concursul cu ceilalţi eventuali creditori care, prin ipoteză, s1int
subsecvenţi atât creditorului iniţial, cât şi subrogatului care beneficiază de garanţiile
iniţiale ale datoriei;
b) dacă totuşi creditorul iniţial s-a obligat faţă de noul creditor să garanteze
suma pentru care a operat subrogaţia, atunci subrogatul este preferat creditorullii
iniţial. Excepţia de la excepţie îşi are, astfel, temeiul într-o înţelegere expresă dintre
creditorul iniţial şi subrogat, prin care creditorul renunţă implicit sau explicit la cauza
sa de preferinţă.
Tot o oarecare subrogaţie parţială se produce şi în alte situaţii când, totuşi, creanţa
iniţială se transmite fără o parte din accesoriile creanţei iniţiale, chiar dacă avem de a
face tot cu o subrogaţie. Astfel, când subrogatul este un codebitor solidar care a plătit
întreaga datorie, el va beneficia de garanţiile creanţei fără ca obligaţia să rămână solidară
în raporturile cu ceilalţi codebitori. Solidaritatea pasivă operează numai în raport cu
creditorul iniţiaL Concluzia se desprinde din prevederile art. 1456 C. civ., care prevede
că, după plata datoriei de către un codebitor solidar, regresul său este divizibil faţă de
ceilalţi debitori obligaţi iniţial solidar. Şi în cazul indivizibilităţii, codebitorul obligat
indivizibil im dobândeşte faţă de ceilalţi codebitori decât dreptul la plata echivalentului
părţilor lor din datorie [art. 1432 alin. (1) C. civ.]. De asemenea, în cazulfideiusorului
care a plătit datoria garantată prin fideiusiune, deşi se produce o subrogaţie de drept, ea
este doar parţială deoarece, confonn art. 2313 alin. (1) C. civ., „( ...) fideiusorul care a
plătit datoria are regres.împotriva celorlalţi fideiusori pentru partea fiecăruia".

Sectiunea a 3-a
'
Preluarea datoriei şi cesiunea de datorie

468. Prolegomene. În vechiul Cod civil nu exista o reglementare generală a

cesiunii de datorie. Cu toate acestea, unii autori 1 au identificat ca posibilă o asemenea
1
A se vedea, în acest sens, L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 465 şi unn.; L. Pop,
Obligaţiile, op. cit., p. 279 şi urm.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR-TRANSMISIUNEAŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 659

operaţiune, însă nu în manieră directă (o asemenea cesiune, cu titlu principal, se

1

lovea de ideea caracterului personal al raportului obligaţional care nu pennitea o

înlocuire a debitorului fără consimţământul expres al creditorului ), ci în manieră
2

indirectă - prin intennediul altor operaţiuni (cum ar fi delegaţia perfectă sau stipulaţia
pentru altul) sau cu titlu accesoriu (în cazul datoriilor ataşate unui bun care este
înstrăinat - obligaţiile propter rem sau obligaţiile scriptae in rem) sau în manieră
3

universală prin succesiune, de exemplu •

4

· Posibilitatea transmisiunii laturii pasive ·a raportului obligaţional prin acte cu

titlu particular (pe cale convenţională) a generat însă o dispută majoră în doctrină şi
jurisprudenţă. În timp ce unii' autori au admis principial ideea posibilităţii unei cesiuni
de datorie5 , alţi autori s-au exprimat vehement împotriva acestei posibilităţi invocând
caracterul personal al raportului obligaţional 6 • Disputa nu a ocolit nici dreptul
românesc, unde chestiunea cesiunii de datorie a fost repusă în discuţie pe terenul
cesiunii de contract7. Într:.o anumîtă măsură, legiuitorul tranşează această problemă,
fără a înlătura însă definitiv urmările posibile ale disputelor anterioare, aliniindu-se în
acest mod dreptului comparat modem care admite posibilitatea preluării de datorie sau
cesiunii de datorie, individual sau în context111 unei cesiuni·. de contract sau de poziţie
contractuală8 •
Astfel, noua reglementare a transmisiunii obligaţiilor, include atât o posibilitate
a transmisiunii laturii active a raportului obligaţional.,.. creanţa (v., cesiunea de creanţă
şi subrogaţia personală), cât . şi una a transmisiunii laturii pasive a raportului
obligaţional, adică a ,datoriei, pe care legiuitorul o numeşte .„preluarea datoriei",
punând accent pe obligaţiile asumate de terţul care se obligă să execute o datorie
născută în raporturile dintre debitorul şi creditorul raportului obligaţional iniţial.

1
Totuşi, în mod evident, dacă există acordul creditorului, adică dacă avem de a face cu o
operaţiune în trei persoane, cesiunea de datorie poate opera şi pe cale directă - este o cesiune perfectă de
datorie (L. Pop, Obligaţiile, p. 284) care, de regulă, nu a ridicat probleme de admisibilitate în doctrină
(a se vedea, de exemplu, Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1089, nr. 1207). .
2
Astfel cum s-a remarcat în doctrină, o simetrie a transmisiunii activului obligaţional cu cea a
o
pasivului obligaţional nu este de concept. Adică, nu se poate imagina figură juridică identică cesiun.ii de
creanţă, dar „în oglindă", prin care să se realizeze o cesiune de datorie (a se vedea, în acest sens, Fr. Tem\,
Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1089, nr. 1207). ·
3
A sie vedea J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 377 şi urm.
A se vedea, pentru transmisiunea universală sau cu titlu universal, L. Pop, M. Harosa, op. cit.,
4

p. 30 şi urm.; V. Stoica, Drepturile reale principale, op. cit., p. 94 şi unn.

5
De regulă; în contextul cesiunii de contract şi nu pe cale principală - A se vedea, de exemplu,
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op_ cit., p. 768, p. 771, nr. 1343 (fără a nega însă caracterul
esenţial al consimţământului pentru ca efectele cesiunii de datorie să se producă faţă de creditorul cedat).
6
A se vedea, de exemplu, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. ciL, nr. 281; J. Ghestin, Chr.
Jamin, M. Billiau, Les effets du contrat; op. cit., p. 793 şi unn. (unde se vorbeşte de intransmisibilitatea
naturală a datoriilor; aşadar, o transmisiune convenţională a unei datorii, n-ar fi posibilă nici măcar cu
acordul creditorului pentru ·că, în realitate am avea de a face cu o altă operaţiune juridică şi pentru că,
oricum, obligaţia este transformată, astfel încât nu mai putem vorbi de transmisiunea aceleiaşi obligaţii).
A se vedea, de exemplu, I. Deleanu, op. cit., P- 55 şi urin.; F_Al_ Steopan, Consideraţii privind
7

cesiunea convenţională de contract, în SUBB, Series Jurisprudentia, nr. 2/2003, p. 96 şi unn.

A se vedea, în acest sens, art. IIL-5_201 şi urm. DCFR (substitution of new debtor) şi pentru
8

dreptul comparat, DCFR, op. cit., voi. II, p. l 081 şi urm.).

 660 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Domeniul preluării de datorie este însă mai vast decât cel identificat iniţial pentru
cesiunea de datorie, mai ales că, în noua reglementare, aflăm o sumă de articole
dedicate cesiunii convenţionale de contract, operaţiune care implică în mod necesar şi
o cesiune de datorie ..

469. Reglementare.. Codu.I civil reglementează cu titlu direct preluarea datoriei

în art. 1599-1608, dedicând:operaţiunii întregill Capitol III („Preluarea datoriei") din
Titlul VI („Transmisiunea şi transformarea obligaţiilor"), din Cartea a V-a („Despre
obligaţii"). Capitolul III, cuprinde două secţiuni .- una este .dedicată caracteristicilor
generale şi modalităţilor prin care se poate realiza cu titlu direct preluarea de datorie
(Secţiunea 1), cealaltă est~ dedicată preluării de datorie prin contract încheiat cu
debitorul (Secţiunea 2). In noul cod subzistă şi. majoritatea posibilităţilor de .\
transmisiune indirectă a datoriei, cu precizarea că. unele dintre acestea (delegaţia
imperfectă~ în special) nu se mai regăsesc reglementate distinct deoarece se suprapun
parţial ca d_omeniu de aplicar~ cu cesiunea de datOrie' şt <;esiunea de contract
. .
470. Notiune. Definitie. Trăsături caracteristice. În contextul vechiului Cod
civil, cesiun~a' de datorie e~a definită ca fiind acea operaţiune juridică prin care un
debitor (numit debitor cedent), transmite datoria sa unei alte persoane (numită debitor
cesionar), care se obligă, de regulă, ·în locul său,. faţă de creditorul cedat 1• Totuşi,
preluarea datoriei, astfel cum este ea reglementată de noul cod, prin art. 1599 C. civ.,
cuprinde un domeniu mai vast decât cel al cesiunii de datorie, deoarece ea se poate
realiza şi în altă manieră decât prin intermediul unui acord· dintre debitorul iniţial şi
terţul care preia datoria şi anume, prin. intermediul !1nui. acord între creditor şi terţul
care preia datoria [art. 1599 alin. (1) lit. b) C. civ.]. In realitate însă, această fonnă de
preluare a datoriei reprezintă o novaţie prin schimbare de debitor, după cum vom
vedea, şi este reglementată distinct în cadrul novaţiei (art: 1609-1614 C. ~civ.), deşi îi
sunt aplicabile ·şi prevederile aferente · Secţiunii 1 a Capitolului III2 • In · contextul
discuţiei . despre preluarea de datorie,. trebuie să reţinem că aceasta reprezintă
operaţiunea juridică prin care datoria unui debitor (debitorul iniţial) e~te preluată de un
terţ faţă de-raportul obligaţional iniţial (debitorul nou) care va fi obligat împreună cu
debitorul iniţial sau singur, liberându-l pe primul de datorie, faţă de creditorul
raportului obligaţionaLiniţial (creditor).

1
A se vedea, în acest sens, I.;. Pop, Obligaţiile, op. cit., nr. 107, p. 280.
2
De menţionat că, între cele două reglementări, nu există nicio contrarietate, ci doar o diferenţă de
perspectivă juridică: în cazul preluării de datorie prin acord între·creditor şi terţ, perspectiva este aceea a
· transmisiunii obligaţiei, pe când în cazul novaţiei prin schimbare de debitor [art. 1609 alin. (2) C. civ.],
jeispectiva este aceea a transformării raportului obligaţional. Singura.diferenţă relativă este dată de soarta
·garanţiilor iniţiale ale creanţei consimţite de terţi, care au un regim aparent diferit în cazul novaţiei prin
·schimbare de debitor [a se vedea art. 1611 alin. (2) C. civ., conform căruia „În cazul novaţiei prin
schimbarea debitorului, ipotecile legate de creanţa iniţială nu subzistă asupra bunurilor debitorului iniţial
. fă!-ă consimţământul acestuia din unnă şi nici nu se strămută asupra bunurilor noului debitor fără acordul
său"]. Astfel, în cazul novaţiei nu se prevede expres care este soarta garanţiilor consimţite de terţi cu
privire la datoria iniţială. Credem că regimul juridic este, în acest caz, de completat cu textele din materia
preluării de datorie - în cazul dat, de art. 1602 alin. (3) C. civ., care prevede stingerea garanţiilor
consimţite de terţi, cu excepţia uimi acord expres din partea acestora.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 661

Chiar dacă; în denumirea prezentă în noul cod, accentul cade pe obligaţiile

asumate de către debitorul cesionar, sensul operaţiunii este exact acelaşi (cu unele
nuanţări), din moment ce art. 1599 C. civ., vorbeşte de transmiterea de către debitor a
obligaţiei de a plăti o sumă de bani ori de a executa o altă prestaţie. Pe de.altă parte,
efectul, în principiu, liberator al preluării de datorie, este prevăzut de art. 1600 C. civ.,
confonn căruia: „Prin încheierea contractului de preluare a datoriei, noul debitor îl
înlocuieşte pe cel vechi, care, dacă nu s-a stipulat altfel şi sub rezerva art. 1601, este
liberat". Aşadar, excepţiile de la caracterul liberator al cesiunii de dato1ie sunt date de
existenţa unei stipulaţii ·contrare sau de lipsa consimţământului la cesiune al
creditorului (este cazul la care se referă art. 1605 C. civ.).
Observaţia preliminară pe care trebuie să o facem pe marginea acestei
reglementări este aceea că noua reglementare a preluării de datorie are un caracter
limitat de natura personală a raportului obligaţional - ea nu poate opera fără acordul
creditorului. Pe de altă parte, astfel cum vom observa, o consecinţă a aceluiaşi caracter
personal al raportului obligaţional face ca preluarea de datorie să se situeze la limita
dintre transmisiunea propriu-zisă a obligaţiilor şi transformarea lor, întrucât, astfel
cum rezultă din prevederile art. 1602 C. civ., transmisiunea laturii pasive a raportului
obligaţional nu operează în integralitatea e1- ~xcepţ1~ principală fiind dată de situaţia
garanţiilor iniţiale ale datoriei consimţite de terţi, care se sting în lipsa acordului
a_c~rţi la preluarea de datorie [a se vedea alm. (3)].
Prin „simetrie aparentă" cu cesiunea de creanţă, cesiunea de datorie se
caracterizează prin următoarele elemente-condiţii:
a) existenţa unei datorii vechi care se transmite la debitorul cesionar cu toate
accesoriile, garanţiile [excepţia notabilă fiind cea referitoare la garanţiile consimţite de
terţi care se sting, în lipsa unui acord din partea acestora- art. 1602 alin. (3) C. civ.] şi
cu toate mijloacele de apărare şi excepţiile ce o însoţesc (art. 1603 C. civ.);
b) debitorul cesionar poate să rămână singurul îndatorat faţă de creditorul
cedat, debitorul ·cedent fiind liberat - însă numai în condiţiile existenţei acordului
expres din partea creditorului cedat (art. 1605 C. civ.);
c) transferul datoriei s-ar realiza prin acordul de voinţă intervenit exclusiv între
cedent şi cesionar .fără consimţământul creditorului cedat 1, fără însă a-i fi opozabil
creditorului în lipsa unui acord expres din partea acestuia (art. 1605-1608 C. civ.)2;
d) transformarea parţială a raportului obligaţional originar prin stingerea
garanţiilor consimţite de terţi pentru a garanta executarea obligaţiei iniţiale [art. 1602
alin. (3) C. civ.].
Trăsăturile cesiunii de datorie nu puteau fi identice cu cele ale cesiunii de
creanţă. Este, astfel cum am arătat deja, în afară de orice discuţie că respectul
drepturilor şi necesitatea asigurării realizării lor fac inadmisibilă transmiterea datoriei
dintr-un raport de obligaţie fără consimţământul creditorului. Încrederea pe care o are,

1
A se vedea, de exemplu, A. Weill, Fr. Tem!, op. cit., p, 1008; L Pop, Obligaţiile, op. cit., nr. 109.
2
În acest mod, se menţine .distincţia anterior operată de doctrină între cesiunea pe1:fectă (adică cea
încheiată în trei - la care îşi exprimă consimţământul şi creditorul) şi cea impeifectă (care produce efecte
între părţi, dar.este inopozabilă creditorului). A se vedea, pentru această distincţie, Fr. Tem~, Ph. Simler,
Yv. Lequette, op. cit„ p. 1093, nr. 1211. ·
662 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

de regulă, creditorul în solvabilitatea şi cinstea debitorului său este de natură a exclude

posibilitatea înlocuirii lui, fără consimţământul creditorului, cu un debitor nou, care ar
putea · fi insolvabil. În egală · măsură, schimbarea debitorului iniţial interesează
deopotrivă şi pe cei care s-au obligat să garanteze acea datorie (fidejusor, proprietarul
bunului gajat sau ipotecat). Tocmai de aceea, preluarea de datorie nu e admisibil să
producă efecte integrale în raporturile dintre debitorul cedent şi debitorul cesionar, fără
acordul creditorului (în ce priveşte creanţa principală) şi fără cel al terţilor garanţi (în
ce priveşte garanţiile consimţite de aceştia).

471. Modalităţi directe de preluare a datoriei. Conform art. 1599 C. civ.,

transmisiunea datoriei se poate realiza pe două căi directe: a) prin contract încheiat
între debitorul iniţial (debitor cedent) şi nouZ. debitor (debitor cesionar) şi b) prin
contract încheiat între creditor şi noul debitor, prin care acesta din unnă îşi asumă
obligaţia. În al doilea caz, avem, în realitate, de a face, cu o novaţie prin schimbare de
debitor, astfel cum este ea prevăzută de art. 1609 alin. (2) C. civ. 1 De aceea, al doilea
caz reprezintă o preluare a datoriei; dar nu şi o cesiune a acesteia. Vom analiza parţial
fiecare caz de transmisiune a datoriei reglementatde art. 1599 C. civ.
A. Preluarea datoriei realizată prin contract încheiat între debitorul iniţial
(debitor cedent) şi noul debitor (debitor cesionar). Reglementată de art. 1599 lit. a)
C. civ., această manieră de transmisiune şi totodată de transformare a obligaţiei
reprezintă o cesiune de datorie care se realizează prin intermediul unui acord de voinţe
între debitorul iniţial (debitor cedent) şi ·terţ (debitor cesionar). Între părţi, această
convenţie produce efecte depline în virtutea principiului forţei · obligatorii a
contractului (art: 1270 C. civ.). Faţă de creditorul cedat, care are calitatea de terţ faţă
de acest contract, cesiunea de datorie nu este însă opozabilă, în virtutea principiului
relativităţii efectelor contractului şi opozabilităţii acestuia (art: 1280-1281 C. civ.). De
aceea, pentru realizarea opozabilităţii faţă de creditor a efectului translativ al datoriei şi
pentru liberarea debitorului cedent este necesar acordul creditorului (art. 1605 C. civ.).
Odată îndeplinite aceste cerinţe, cesiunea de datorie produce efecte depline, noul
debitor înlocuindu-l pe cel vechi (art. 1600 C. civ.). Prin excepţie (art. 1601 C. civ.),
„Debitorul iniţial nu este liberat prin preluarea datoriei, dacă se dovedeşte că noul
debitor era insolvabil la data când a preluat datoria; iar creditorul a consimţit la
preluare, fă~ă a cunoaşte această împrejurare."

472. Maniera de realizare a opozabilităţii faţă de creditor. Confon:ll ari. 1606

C. civ., oricare dintre contractanţi (debitorul cedent sau debitorul cesionar), poate
comunica creditorului contractul de preluare a datoriei, solicitându-i acordul la această
operaţiune - este vorba de un act similar notificării prevăzute de art. 1578 C. civ.,în
materie de cesiune de creanţă şi prin care debitorului cedat i se comunică transferul

1
Confonn căruia: „De asemenea, novatia se produce atunci când un debitor nou îl înlocuieşte pe
cel iniţial, care·este liberat de creditor, stingâddu-se, astfel, obligaţia iniţială. În acest caz, novaţia poate
opera fără consimţământul debitorului iniţiaL"· De altfel, în doctrina anterioară se consideră că novaţia prin
schimbare de debitor este una din manierele în care se putea realiza transferul datoriei în sarcina unui alt
debitor (a se vedea Ph. Malaurie, L Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., nr; 1341, p. 770).
DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 663

creantei
'
în favoarea cesionarului 1• Partea care comunică
.
creditorului cedat contractul,
solicitându-i să îşi exprime acordul, poate stabili un termen rezonabil pentru ca acesta
din urmă să îşi exprime poziţia faţă de preluare de .datorie. În cazul în care ambele
părţi au comunicat creditorului cesiunea, stabilind termene diferite, creditorul poate să
răspundă în termenul cel mai lung dintre cde două. În sfărşit, dacă în tennenul
acordat, creditorul nu răspunde, preluarea este considerată refuzată [art. 1607
alin. (1)-(3) C. civ.]2.

473. Efectele cesiunii de datorie până Ia acordul creditorului sau în cazul

refuzului său de a accepta cesiunea. Între părti, astfel cum am arătat deja, efectele
cesiunii sunt guvernate de principiul forţei obligatorii [mt. 1270 alin. (1) C. civ.J. În
intervalul de timp de până la acceptarea de către creditor a contractului de preluare de
datorie, părţile acestuia pot să îl modifice saujsă îi pună capăt3 [art. 1606 alin. (3)
C. civ~]. Pe <;Ie altă parte, cât timp creditorul nu şi-a exprimat acordul sau a refuzat să
aprobe cesiunea, operaţiunea nefiindu-i opozabilă, rezultă că raportul obligaţional
iniţial subzistă, debitorul iniţial rămânând debitor al creditorului. Cu toate acestea,
între părţi, cesiunea produce efecte şi, chiar în lipsa acordului creditorului, debitorul
cesionar trebuie să execute la timp obligaţia preluată, liberându-l astfel pe debitor [art.
1608 alin .. (l) C. civ.]. În ceea ce îl priveşte pe creditor, neacceptând cesiunea, acesta
nu are niciun drept propriu împotriva debitorului cesionar- ceea ce presupune că nu îi
va putea solicita acestuia în mod direct să execute obligaţia faţă de el însuşi [art. 1608
alin. (2) C. civ.]. Eventual, pe calea acţiunii oblice, creditorul ar putea invoca dreptmi
proprii şi în raport cu cesionarul datoriei (art. 1560-1561 C. civ. ), precum şi în cazul în
care un asemenea efect este prevăzut în contract [pentru partea finală, a se vedea
art. 1608 alin. (2) C. civ.].

474. Efectele cesiunii de datorie după acordul. creditorului. După acordul

creditorului, noul debitor îl înlocuieşte pe cel vechi şi îl liberează· pe acesta din unnă
de obligaţia de plată faţă de.creditor (art. 1600 şi art. 1605 C. civ.). Efectul liberator nu
se produce dacă noul debitor era insolvabil la data preluării datoriei şi creditorul nu a

1
Cu diferenţa semnificativă că, de această dată, se cere cons~ţământul creditorului cedat, nefiind
suficientă notificarea acestuia, în timp ce, în cazul cesiunii de creanţă, notificarea este un act suficient
pentru realizarea opozabilităţii ei faţă de debitorul cedat.
2
Aşadar, toate tehnicile utilizate de legiuitor sunt menite să asigure o inopozabilitate a cesiunii de
.datorie în condiţiile inexistenţei consimţământului expres. al creditorului, ale cărui interese sunt primar
protejate. ·
,lut. 1606 C. civ., vorbeşte de „denunţare", ceea ce este impropriu, deoarece sensul corect al
3

termenului este încetarea convenţională a contractului prin acord (mutuus dissensus), în condiţiile
art. 1270 alin. (2) C. civ., care prevede: „Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor,
ori din cauze autorizate de lege". Denunţarea unilaterală care este şi ea o cauză. de încetare a contractului
bazată pe convenţia anterioară a părţilor, poate fi şi ea inserată, desigur, într-un asemenea contract de
preluare de datorie (în condiţiile prevăzute de art. 1276 alin. (I) C. civ., conform căruia ,,Dacă dreptul de a
denunţa contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fi exerciqt atât timp cât executarea
contractului nu a început"). Conchidem, aşadar, în sensul că textul art. 1606 alin. (3) C. civ., se referă la
posibilitatea debitorului cedent şi a debitorului cesionar de a modifica sau de a pune capăt contractului,
până în momentul acceptării preluării de datorie de către creditor.
664 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL•. OBLIGAŢIILE

cunoscut acest lucru (art. 1601 C. civ.). Totodată, extrem de important este.să se reţină
că, în condiţiile art. 1600 C. civ., părţile pot conveni ca debitorul nou să nu îl
înlocuiască pe cel vechi (excepţie expres indicată de art. 1600 C. civ., de la regula
substituirii debitorului iniţial). Caz în· care, creditorul va beneficia de doi debitori:
debitorul iniţial şi noul debitor' şi vor subzista două obligaţii, fiecare cu acceso~iile şi
garanţiile sale. ·
În raporturile dintre creditor şi noul debitor, creditorul· se poat~ prevala de toate
drepturile ·pe care le avea contra vechiului debitor, după cum noul. debitor poate
invoca împotriva creditorului toate apărările,.excepţiile, cauzele de stingere adatoriei
sau de amânare a plăţii pe care le putea invoca .vechiul debitor; foră a puiea opune
însă: a) mijloacele de apărare pe care le-ar putea invoca în. raportul obligaţional dintre
el şi vechiul debitor; b) excepţiile persoanele ale vechiului debitor (cum ar fi nulitatea
relativă pentru viciile de consimţămârit); c) compensaţia între debitorul iniţial şi
creditor - toate efecte fireşti ale principiilor forţei obligatorii şi relativităţii efectelor
contractului [art. 1602 alin. (1) şi art. 1603 C: civ.]
. În sîarşit, în ce priveşte efectele asupra garanţiilor creanţei iniţiale: a) dacă este
vorba de garanţii consimţite de către debitorul iniţial şi care pot fi. despărţite de
persoana debitorului , acestea se menţin în totalitate. [art. 160~ alin. (2) C. civ.]; în
2

acest sens, dacă avem de a .face cu .garantii instituite de legiuitor3, acestea se mentin şi
ele, însă nu ca efect al dispoziţiilor alin. (l) menţionat, ci dato~ită efectului translativ al
cesiunii . de d.atorie care produce . efecte şi asupra accesoriilor creanţei [art. 1602
alin. (1) C. civ.]4; b) dacă este vorba de garanţii consimţite de terţi cu privire la creanţa·
iniţială, fie că este vorba de garanţii personale (fideiusiunea)5, fie că este vorba de
garanţii reale (ipoteca sau gajul), acestea se vor stinge ca efect al acceptării de către

Acesta este motivul pentru care vechea delegaţie imperfectă reglementată şi ea irnplicit de art.
1

1132, 1133 din vechiul Cod civil, trebuie considerată astăzi inclusă în noua reglementare a preluării de
~torie. Ea nu mai are o existenţă distinctă. Pentru delegaţia imperfectă în vechea reglementare, a se vedea
L.Pop, op. cit„ p. 321, m. 123. .·· . .
Presupunem că este vorba. de orice fel de garanţie consimţită de d~bitorul iniţial în favoarea
2
.
creditorului, cum ar fi ipoteca mobiliară, ipoteca asupra conturilor, ipoteca imobilfară, gajul, dreptul de
retenţie. . .·.
3
Cum ar fi ipotecile legale (art. 2386 C. civ.) sau privilegiile (art. 2333 şi unn. C. civ.) care se
na5c, în principiu automat, ca efect accesoriu al naşterii unui anumit tip de creanţă în patrimoniul
creditorului şi care, dat fiind caracterul lor real, se transmit odată cti bunul ·Obiect al ·garanţiei legale,
aşadar, independent de persoana debitorului.
În aproximativ toate operaţiunile de tra"nsmisiune a creanţei, pentru protecţia intereselor terţilor
4

care au consimtit la constituirea de garantii, legiuitorul operează o diviziune în cadrul accesoriilor creanţei,
separând soarta' garanţiilor consimţite de terţi de aceea a altor accesorii ale creanţei. În cadrul operaţiunilor
care implică transmisiunea pasivului raportului obligaţional, garanţiile consimţite de terţi se sting, în
principiu, în lipsa unui nou acord expres al acestora [a se vedea art. 1602 alin. (2) C. civ„· în materie de
preluare de datorie şi art.1611, 1613 şi 1614 C. civ., în materie de novaţie].
·
5
'Legiuitorul nu vorbeşte de solidaritate şi· indivizibilitate, de unde deducem că regula nu se poate
extinde şi la aceste figuri juridice ale raportului obligaţional, ea ·privind doar fideiusiunea: Cu toate
acestea, efectele preluării de datorie se pot identifica Uneori cu cele ale unei novaţii [în cazul contractului
încheiat cu creditorul în mod evident, iar în cazul contractului· încheiat cu debitorul, datorită intervenţiei
consimţământului ·creditorului care poate echivala cu consimţământul său din cadrul operaţiunii novaţiei
prin schimbare de debitor - art. 1609 alin. (2) C. civ.], astfel încât, pe .cale indirectă, se poate ajunge la
aplicarea prevederilor aferente obligaţiilor solidare din cadrul novaţiei (art. 1613 C. civ.). · ·
DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 665
creditor a preluării de datorie, cu excepţia cazului în care aceste persoane au consimţit
1a menţinerea garanţiei [art. 1602 alin. (3) C. civ.] 1; c) în sfârşit, dacă este vorba de o
preluare de datorie în cadrul căreia nu se convine la liberarea debitorului iniţial (în
condiţijle art. 1600 C. ·civ.), toate garanţiile vechii obligaţii se menţin în totalitate în __ /
favoarea creditorului, alături de orice eventuale garanţii care aduc după sine obligaţia
asumată de terţ de a achita datoria faţă de creditor. ·
B. Preluarea de datorie realizată prin contract încheiat între creditor şi noul
debitor. Preluării de datorie, în maniera contractului încheiat în mod direct între
creditor şi noul debitor care preia datoria debitorului iniţial, îi sunt aplicabile
dispoziţiile generale în materia preluării de datorie (art. 1599-1604 C. civ,) şi nicio
dispo'ziţie dintre cele aplicabile preluării de datorie prin contract încheiat cu debitorul
(art. 1605-1608 C. civ.);
Astfel, odată încheiată convenţia de preluare a datoriei între creditor şi noul
debitor, efectul translativ al datoriei în sarcina noului debitor se realizează fără alte
formalităţi, noul debitor înlocuindu-l pe cel vechi care este liberat de plată (art. 1600
C. civ.), cu excepţia cazului în care noul debitor era insolvabiUa data convenţiei
preluării de datorie şi credito~l a consimţit la această operaţiune crezârtd că terţul este
solvabil (art. 1601 C. civ.). In ceea ce priveşte transmisiunea accesoriilor creanţei,
întocmai cum am arătat mai sus, în cazul cesiunii de datorie, „creditorul se poate
prevala în contra noului debitor de toate drepturile pe care le are .în legătură cu datoria
preluată" [art. 1602 alin. (1) C. civ.].
Efectele translative ale datoriei în sarcina noului debitor, efectele asupra
mijloacelor de apărare, ca şi efectele în privinţa garanţiilor, sunt guvernate de aceleaşi
reguli ca şi la cesiunea de datorie (transmisiunea se realizează cu toate accesoriile mai
puţin garanţiile consimţite de terţi 2 ; creditorul poate invoc.a împotriva debitorului toate
drepturile pe care le avea contra celui vechi; noul debitor se poate apăra invocând toate
apărările pe care le avea vechiul debitor faţă de creditor, cu excepţia compensaţiei şi
excepţiilor personale cum ar fi cele legate de viciile de consimţământ; garanţiile
consimţite de debitorul iniţial se menţin dacă pot fi detaşate de persoana debitorului;
garanţiile consimţite de terţi se sting dacă nu cumva aceştia au consimţit expres la
mentinerea lor şi în conditiile preluării de datorie), prezentate deja mai sus (art.
1602-1603 C. civ.). În plus,·~ai trebuie să reţinem şi că, între preluarea de datorie prin
contract încheiat între creditor şi terţ, efectele sunt similare novaţiei prin schimbare de
debitor [art. 1609 alin. (3) C. civ.], în principiu, nici în acest caz nefiind necesar
acordul debitorului iniţial3. De aceea, efectele novaţiei prin schimbare de debitor, pot
fi deopotrivă invocate (este vorba de art. 1611-1614 C. civ.).

1
Soluţia este elementară, dacă· avem în vedere că terţii au consimţit la constituirea de garanţii cu
privire la creariţa iniţială, având în vedere onorabilitatea debitorului principal şi capacitatea acestuia de a
executa obligaţia asumată faţă de creditor,_ astfel încât, _o eventuală transmitere a garanţiilor fără
consimtământul lor, trebuie considerată inadmisibilă. -
2 Cu excepţia cazului în care debitorul iniţial nu a fost liberat de datorie (cazul de excepţie
reglementat de art. 1600 C. civ.), caz în care se menţin garanţiile datoriei iniţiale.
·
3
Totul sub rezerva opoziţiei debitorului iniţial în condiţiile prevăzute cu ocazia reglementării plăţii:
„Creditorul este dator să refuze plata oferită de terţ dacă debitorul l-a încunoştinţat, în prealabil, că se
opune la aceasta, cu excepţia cazului în ca.re un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor." [art. 1474 alin.
(1) C. civ.].
 666 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
. .
· 475. Ineficacitatea preluării datoriei. Daca preluarea datoriei este desfiinţată
(ca efect al oricărei .cauze de desfiinţare a contractelor)1, obligaţia debitorului iniţial
renaşte,· cu ·toate accesoriile sale, sub .rezerva drepturilor dobândite de terţii de
J:>!:mă-credinţă [art. 1604 alin. (1) C. civ.f În plus, creditorul poate chiar solicita
daU:ne-interese celui care a preluat datoria, cu ex~epţia cazului în care aeesta diri urmă
dovedeşte că nu este răspunzător de·desfiinţarea contractului de preluare de datorie şi
de prejudiciile cauzate creditorului.

476. Procedeele prin care se poate realiza indirect cesiunea de datorie. Pe

lângă mijloacele reglementate de legiuitor de transmisiune a datoriei (prevăzute de
art.1599C. civ.)', trebuie considerate, chiar şi în :Contexti.i1ri0iireglementări, pe deplin
funcţionale mijloacele prin care se poate realiza indirect cesiunea de datorie~ Aceste
mijloace indireCte de transmisiune au efecte parţial diferite de cele reglementate de art.
1599 şi urm. C. civ. Prin unele din aceste mijloace creditorul dobândeşte un al doilea
debitor, fără a pierde dreptul său faţă de debitoml iniţial ·şi prin altele creditorul
dobândeşte un ·drept împotliva unui nou debitor, primul debitor fiind liberat
Disocierea deplină faţă de mijloacele reglementate expres de cod, uneori nu poate fi
făcută. Intre alte.le şi pentru că reglementarea cuprinsă în art. 1599 şi urm. C. civ., nu
trebuie neapărat să privească o cesiune cu titlu principal. Ea poate fi parte dintr-un
contract complex care să prevadă şi cesiunea de datorie şi de aceea efectele se
suprapun de cele mai multe -0ri. Caraeterul direct este dat însă de existenţa unei
conventii referitoare în mod direct la transmisiunea datoriei. · ·
Î~·.contextul vechiului Cod civil, s-a sustinut
·'
că ar trebui incluse· în .această
categorie expromisiunea, 'adpromisiunea sau delegaţia imperfectă, delegaţia perfectă,
novaţia prin schimbare <le debitor şi stipulaţia pentru altui3 (ca mijloace prin care
creditorul 'dobândeşte un drept propriu împotriva noului debitor şi păstrează drepturile
existente faţă de· vechiul debitor sau do1?ândeşte un drept nou renunţând la drepturile
existente împotriva vechiului debitor). In noua reglementare, astfel cum vom putea
observa, o a~einenea fransmisiune indirectă se poate realiza· în continuare prin
stipulaţia pentru altl.ll, · ·deoarece toate celelalte ipot~ze sunt deja acoperite · de
reglementarea preluării de datorie (ait 1599 şi urm. C. civ.). ·

Desfiinţarea atrage după sine, însă, urmări complexe şi este .posibil ca nu orice desfiinţare.. să
1
•
producă efecte retroactive, astfel încât nici efectul asupra preluă1ii datoriei să nu fie acelaşi. . .
O chestiune interesantă şi rămasă, credem, discutabilă în noua reglementare este dacă, între toate
2

accesoriile creanţei iniţiale care renaşte conform art.1604 alin. (1) C. civ., trebuie sau nu să indudem de
această dată şi garanţiile, pentru că, astfel cum am arătat, când este vorba de transmiterea laturii pasive a
rapmtului obligaţional, legiuitorul le disociază de celelalte accesqrii ale creanţei. Ne întrebăm dacă
stingerea ca efect.al preluării de datorie a garanţiilor consimţite de terţi poate fi considerat un „drept
dobândit de terţii de bună-credinţă" sau nu? Chestiunea rămâne discutabilă indiferent de răspunsul dat.
Dar este de reţinut că nu poate fi considerată rezonabilă o renaştere a garanţiilor, odată ce terţii garanţi se
ştiu liberaţi de obligaţia de garanţie. Nu suntem siguri dacă textul legal pennite sau nu această interpretare.
Eliberarea de garanţii reale a unui bun al garantului de exemplu, ar trebui să fie considerată un drept
câştigat. Ceea ce nu se deduce limpede din textul legal. Cu toate acestea, este sigur că terţii de
bună-credinţă care au dobândit drepturi reale asupra bunurilor foştilor garanţi, sau chiar asupra bunurilor
debitomlui iniţial care anterior fuseseră afectate garantării creanţei, nu vor fi în nici un fel afectaţi de
· desfiinţarea preluării de datorie.
3
A se vedea supra, stipulaţia pentru altul
DINAMICA OBLIGAŢIILOR -'TRANSMISIUNEA Şl TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 667

În ce priveşte delegaţia imperfectă, fa contextul vechiului Cod civil, aceasta

avea loc atunci când creditorul delegatar accepta pe debitorul delegat, dar nu
consimţea la liberarea· delegantului (debitorul iniţial), păstrând doi debitori, atât· pe
delegant (debitorul iniţial), cât şi pe delegat (noul debitor). Astăzi, delegaţia
imperfectă este cuprinsă· în reglementarea expresă a cesiunii de· datorie realizată prin
contract încheiat între debitorul iniţial şi noul debitor1• Astfel, confonn art. 1608 alin.
(2) C. civ., în cazul acestei operaţiuni, „Creditorul nu dobândeşte un drept propriu
împotriva· celui- obligat să libereze pe debitor, cu excepţia cazului în care se face
dovada că părţile contractante au voit altfel." Din textul legal se deduce că, în ipoteza
unei stipulaţii contractuale (este vorba de contractul dintre debitorul iniţial - cedent şi
cel nou ..,.. cesionar sau de un acord tripartit la care să fi participat şi creditorul)2, în
patrimoniul creditorului, cu consimţământul acestuia bineînţeles, se poate naşte un
drept propriu faţă de noul debitor. Dacă însă creditorul nu a consimţit expres la
cesiunea de datorie (conform art. 1605 C. civ.), operaţiunea dintre debitorul cedent şi
debitorul. cesionar nu va duce la liberarea debitorului cedent· (art. 1600 C. civ.).
Acordul creditorului . la dobândirea unui drept propriu împotriva
. noului debitor poate
să fie diferit de acordul său cu privire la cesiunea datoriei (care poate fi chiar refuzată).
Este vorba de acordul său pretins de efectele relativităţii efectelor contractului cu
privire la naşterea unui drept - aşadar, de un acord similar celui existent în cazul
stipulaţiei pentru altul (prevăzut expres de art. 1286 C. civ., care impune acceptarea
stipulaţiei pentiu altul de către. terţul beneficiar pentru ca dreptul născut din această
operaţiune în favoarea terţului să existe). Pe de altă-parte, însuşi art. 1600 C. civ., ne
întăreşte această susţinere, în condiţiile în care prevede că liberarea debitorului iniţial
în cazul preluării de datorie se produce numai „dacă nu s-a stipulat altfel". De unde
rezultă, din nou, că debitorul iniţial poate fi ţinut în continuare alături de noul debitor
la executarea obligaţiei şi, de asemenea, că creditorul va avea astfel doi debitori. Iată
cum, delegaţia perfectă sau imperfectă este în totalitate acoperită de reglementarea
expresă a preluării de datorie. Tocmai de aceea, astăzi, nu mai trebuie să o considerăm
un mijloc distinct şi indirect de transmisiune a datoriei. Aceeaşi observaţie trebuie
făcută şi cu privire la delegaţia perfectă şi Ia novaţia prin schimbarea debitorului.
Delegaţia perfectă reprezenta, în contextul vechiului Cod civil, o novaţie prin
schimbarea debitoruluP. Ambele. procedee se deosebeau în vechea reglementare,. de
modul în care era admisă cesiunea de datorie veritabilă prin aceea că ele aveau ca efect
stingerea obligaţiei vechi împreună cu accesoriile şi garanţiile sale şi naşterea unei noi
obligaţii; atât novaţia, cât · şi delegaţia perfectă se puteau realiza numai cu
consimţământul creditorului. Astăzi, aceste observaţii nu îşi mai găsesc actualitatea,

A se vedea: Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1091, nr. i209; L. Pop, Obligaţiile,
1

op. cit„ nr. 110. · ·

O asemenea probă ar putea fi făcută şi pnn.-intennediul comunicării prin care, în condiţiile
2

ait. 1605-1607 C. civ„ i se solicită creditomlui să îşi exprime consimţământul cu privire Ia cesiunea de
datorie. Dacă această comunicare, venită din partea noului debitor, permite o interpretare în sensul
art. 1608 alin. (2) C. civ„ ea ar trebui să fie suficientă_pentru a proba naşterea unui drept direct în favoarea
creditorului~
Pentru delegaţia perfectă în contextul vechii reglementări, a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan.
3

op. cit„ p. 351 şi unn., nr. 279 şi urm.; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ nr. 122 şi unn„ p. 315 şi mm.
668 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

deoarece, astfel cum am arătat deja, şi preluarea de datorie prin contract încheiat între
cre~itor şi noul debitor nu se deosebeşte ca efecte prin nimic faţă de novaţia prin
schimbare de debitor (art. 1602-1604 C. civ., pentru preluarea de datorie, respectiv a.rt.
1611-1614 C. civ., pentru novaţia prin schimbare de debitor), astfel încât se poate
susţine că acoperă şi efectele acestei figuri juridice în ipoteza în care creditorul
consimte la liberarea vechiului debitor (conform art. 1600 C. civ:).
Stipulaţia pentru altul (reglementată de art. 1284-1288 C. .Civ.) poate constitui
un astfel de procedeu atunci când stipulantul este debitor al tertului beneficiar în cadrul
unui alt raport juridic preexistent • În contractul intervenit înt~e stipulant şi promitent
1

se poate stipula că promitentul se obligă să plătească terţului beneficiar, creditor al.

stipulantului, datoria stipulantului. Astfel, terţul. beneficiar (dacă acceptă stipulaţia în
condiţiile art. 1286 C. civ.) poate cere executarea prestaţiei de la promitent, dreptul său
născându-se direct din contractul încheiat de promitent cu stipulantul. Cu toate
acestea, creditorul, care este şi terţ. beneficiar,· îşi păstrează şi·· dreptul său originar
împotriva stipulantului având astfel doi debitori. Suntem în prezenţa a două obligaţii
distincte; dreptul terţului beneficiar ce poate fi valorificat contra promitentului este
independent· de raportul juridic existent între el şi stipulant; ·terţul· beneficiar. nu poate
invoca împotriva promitentului garanţiile pe care i le-a consimţit stipulantul în cadrul
raportului juridic iniţial.

477. Preluarea/cesiunea de datorie ca accesoriu al transmiterii unui bun sau

cesiunii unui contract. Preluarea de datorie se mai poate realiza (şi acest tip de
preluare este curent), ·în anumite cazuri expres prevăzute de lege, şi ca un efect
accesoriu .al transmiterii unui bun2 • Este vorba, de cele mai multe ori de o cesiune de
datorie. Se pot reţine în sfera acestei maniere de transmisiune a datoriei 3 :
a) art. 1811 C. civ., în materie de locaţiune, care prevede opozabilitatea
contractului de locaţiune faţă de dobânditorul bunului închiriat, dacă nu s-a prevăzut în
contractul de locaţiune ca şi cauză de încetare înstrăinarea bunului (art. 1812 C. civ.).
Astfel, de exemplu, dacă locatorul vinde imobilul închiriat, cumpărătorul este obligat
să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare. Opozabilitatea se realizează în
manieră diferită conform art. 1811 C. civ.: i. în cazul. imobilelor înscrise în cartea
funciară, dacă locaţiunea a fost înscrisă în.cartea funciară; ii. în cazul celor neînscrise
în cartea funciară dacă data certă a locatiunii este anterioară celei a înstrăinării; iii. în
cazul mobilelor supuse unei forme de publicitate dacă locatarul a îndeplinit acestea
formalităţi; d) în cazul celorlalte bunuri mobile, dacă la data înstrăinării bunul se afla
în folosinţa locatarului. Prin realizarea opozabilităţii locaţiunii faţă de noul proprietar
se produce, de fapt, o cesiune de datorie -:-- obligaţiile din contractul de locaţiune se
transmit noului dobândi tor.. Cu toate acestea, se transmite, odată cu datoria, şi calitatea
de creditor al obligaţiilor locatarului. De aceea, credem că avem de a face mai degrabă

1
A se vedea: Fr. Tem~, Ph: Simler, Yv. Lequette, op. cit., nr. 1209; Ph. Malaurie, L. Aynes,
Ph. Stoffel-Munck,op. cit., p. 1342; p. 771. _
2
A se vedea: A. Weill, Fr. Tem~, op. cit., p. 111 O şi unn.; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 396 şi
unn.
3
Fr. Tem\ Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., nr. 1210, p. 1092 şi unn.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR.'"""'" TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 669

cu un caz particular de cesiune de contract1, care se realiiează prin derogare de la

prevederile dreptului comun în materie [art. 1315 alin. (1) C. civ.], fără
consimţământul cocontractantului cedat2. Din perspectiva datoriei - adică a laturii
pasive a acestei cesiuni, trebuie să observăm că, deşi dobânditorul imobilului este ţinut
să respecte închirierea, proprietarul iniţial.rămâne îndatorat în continuare l.a executarea
obligaţiilor sale, faţă de locatar, la fel .ca şi.în cazul preluării datoriei prin contract
îriclieiat între debitorul iniţial şi terţul debitor [art. 1599 lit. a) C. civ.]. Prin derogare
însă. de la dreptul comun al preluării de' datorie, dar şi al cesiunii de contract: i.
liberarea locatorului iniţial, prin excepţie de la prevederile. în materie· de :preluare de
datorie şi de la cele aferente cesiunii de contract (art. 1600, respectiv art. 1317-1318
C. civ.), se produce şi fără consimţământului creditorului cedat (astfel cum rezultă din
prevederile art. 181JC. civ.3) şi în plus, ii. toate garanţiile constituite anterior de către
locatar sau de terţi în favoarea locatarului pentrri executarea obligaţiilor sale, se menţin
în totalitate (art. 1814 C. civ. 4). Întreaga operaţiune, deşi reprezintă şi o cesiune de
contract, nu trebuie completată cu prevederile aferente acestei operaţiuni juridice
(art. 1315-1320 C. civ.), !feoarece toate efectele acestei cesiuni sunt derogatorii .de la
dreptul comun; Ceea ce trebuie să reţinem în contextul locaţiunii şi al preluării de
datorie, este că, prin înstrăinarea bunului obiect al locaţiunii, se realizează şi o cesiune
de datorie, într-o manieră derogatorie de la dreptul comun al acestei operaţiuni ca şi de
la regimul cesiunii de contract5 ;
b). dobânditorul unui bun asigurat este ţinut să respecte contractul de asigurare
încheiat de către autorul său şi asigurător, având însă şi posibilitatea de a-l rezilia -
1
În acest sens, a se vedea L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 291, nr. 112.
2
În realitate, odată cu înstrăinarea bunului obiect al locaţiunii, în condiţiile. Îl). care locaţiunea
devine opozabilă dobânditorului, acesta ·din tinnă. dobândeşte, de fapt, şi calitatea de locator, adică; toate
drepturile şi obligaţiile cocontnictantuliii cedent (înstrăinătorul, în ipoteza dată) asupra cocontractantului
.cedat (locatarul), dar şi toate obligaţiile faţă de acesta. Datorită cesiunii laturii pasive a raportului
obligaţional, cocontractantul cedent este şi un debitor al locatarului alături de cesionar şi, la prima vedere,
nu ar putea fi liberat de datorie d~cât.dacă locatarul consimte la aceasta, în condiţiile dreptului comun (art.
1318 C. civ.); cu preciZllfea că locatarul are termene limită de.notificare şi unnărire a cocontractantului
cedent în ipoteza în.care.contractantul cesionar nu îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de el (un tennen de 15
zile de la data neexecutării sau de la data la care a cunoscut faptul neexecutării), după care nu va mai putea
solicita executarea obligaţiilor decât de .la contractantul cesionar [art. 1318 alin. (2) C. civ.]. Cu toate
acestea, art. 1813 C. civ. instituie un regim derogator, prevăzând că locatorul iniţial nu va răspunde decât
pentru prejudiciile cauzate locatarului anterior înstrăinării [art. 1813 alin. (2) C. civ. ].
3
Care prevede că: ;,În cazurile prevăzute la art. 18 l l, dobânditorul se subrogă în toate drepturile şi
obligaţiile locatorului care izvorăsc din locaţiune" [alin. (l)], precum şi că: „Locatorul iniţial rămâne
răspunzător pentru prejudiciile cauzate locatarului anterior înstrăinării". Deducem din prevederile acestui
ultim text că legiuitorul, folosind sintagma ,1prejudicii' cauzate locatarului", a înţeles să se refere la toate
consecinţele nefavorabile ale neexecutării obligaţiilor contractuale ale locatorului de până în momentul
înstrăinării bunului, obiect al locaţiunii. Pentru obligaţiile contractuale ulterioare înstrăinării bunului,
singurul răspunzător va fi dobânditorul care a preluat poziţia contractuală de locator.
4
Deşi textul legal se referă la garanţiile constitUite de locatarul iniţial, în realitate trimiţând la
efectele subrogaţiei prin art. 1813 alin. (l) C. civ„ noul locator dobândeşte şi celelalte garanţii existente,
deci şi pe cele consimţite de terţi, conform art. 1597 alin. (2) C. civ. . .
5
Toate regulile de mai sus, aplicabile locaţiunii, sunt pe deplin aplicabile şi în materie .de închiriere
a locuinţelor şi de arendare, dar şi locaţiunii spaţiilor destinate exercitării activităţii unui profesionist
[art. 1778 alin. (2) şi (3) C. civ.]. .
670 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT.CIVIL. OBLIGAŢIILE

este vorba, în realitate, din nou, de o cesiune legală de contract cu executare -succesivă.
Cazul este expres prevăzut de art. 2220 C. civ., conform alin. (1) al acestui text legal:
„Dacă nu s-a· convenit altfel, înstrăinarea bunului asigurat nu determină încetarea
contractului de asigurare, care va produce efecte între asigurător şi dobânditor".
Aşadar, asigurarea continuă de plin drept în beneficiul dobânditorului. Înstrăinătorul
este liberat de datorie pentru viitor graţie voinţei tacite a ·asigurătorului, cu excepţia
cazului în care omite să notifice asigurătorului înstrăinarea survenită, caz .în care
rămâne obligat să plătească primele de asigurare care devin scadente ulterior datei
înstrăinării [art. 2220 alin. (2) C. civ.];
c) mai este şi cazul obligaţiilor reale care se transmit o dată cu bunul şi îl obligă
pe noul proprietar - este vorba de aşa-numitele obiigaţii propter rem la definirea
cărora, atât dreptul pozitiv, cât şi doctrina şi-au adus contribuţia semnificativ în ultimii
ani - este vorba de acele obligaţii strâns legate de un lucru, mobil sau imobil astfel
1

încât se transmit în mod necesar odată cu acesta; ·

. d) ·· în general, putem reţine că avem de a face cu o transmisiune cu ·titlu accesoriu
a unei datorii şi în toate celelalte situaţii în care legiuitorul însuşi reglementează excepţii
de la principiul relativităţii efectelor contractului2 • În această privinţă, art. 1280 C. civ.,
prevede suficient de limpede că un contract nu produce efecte faţă de terţi „dacă prin
lege nu se. prevede altfel''. De asemenea, cu referire la situaţia despre care tocmai
discutăm, art. 1282 alin. (2) C. civ., prevede că: ,,Drepturile, precum şi, în cazurile
prevăzute de lege, obligaţiile .contractuale în strânsă .legătură cu un bun se transmit; odată
cu acesta, succesorilor cu titlu particular ai părţilor."3

478. Preluarea datoriei prin cesiunea de contract. Cesiunea de datorie se mai

poate realiza şi în maniera unei operaţiuni distinct reglenientate de legiuitor - cesiunea
de contract (art.1315-1320 C. civ.). Astfel cum am obseniat, cesiunea de contract care
implică şi o preluar~ de datorie, .se poate realiza cu titlu accesoriu, odată cu transferul
dreptului de proprietate asupra unui bun (a se vedea cazurile de mai sus- locaţiunea şi
asigurarea). Datorită complexităţii acestei operaţiuni juridice şi implicaţiilor pe care le
are, amales să facem o analiză distinctă a acestei operaţiuni .într-o secţiune distinctă.
Unnăm în acest mod opţiunea legiuitorului care a ales să confere. o reglementare
aparte cesiunii de contract.

'Secţiunea a 4-a
Cesiunea de contract.

479. Prolegomene. Prin cesiune de contract se înţelege o cesiune globală a

poziţiei contractuale pe care o parte o are în contract, în manieră _independentă de

1
A se vedea, de exemplu, I. Lulă, Privire· generală asupra obligaţiilor „propter rem". în Dreptul
nr. 8/2000, p. 1O şi unn.; V. Stoica, Drepturile reale principale, op. cit„ p. 115 şi urm., nr: 37 şî unn ..
2
A se vedea, în acest sens, Fr. Terre, Ph. Simler; Yv. Lequette, op. cit:, p. ·I 093, m. 1210.
3
Pentru discuţii, a se \'.edea supra, principiul relativităţii efectelor contractului.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR-TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 671
cesiunea individuală a conţinutului contractului - drepturi şi obligaţii • Într-o altă
1

definiţie se pune accentul pe substituirea uneia din părţile contractului iniţial mai
degrabă decât pe cesiunea drepturilor şi obligaţiilor rezultate din contract - cesiunea
de contract reprezintă astfel contractul al cărui scop constă în înlocuirea unei părţi
printr-un terţ în cadrul raportului obligaţionai2.
Subiectul cesiunii de contract în contextul vechiului Cod civil, reprezenta un real
punct de dispută, mai ales în legătură cu posibilitatea realizării şi cu admisibilitatea de
principiu a cesiunii de contract convenţională şi independentă3 • Soluţiile reţinute de
autori au rămas ireductibil divergente. Esenţa acestei dispute se lega de caracterul
personal pe care îl are raportul obligaţional (mai ales în privinţa datoriei ca şi
componentă pasivă a raportului obligaţional) şi de impactul acestei figuri juridice cu
principiile forţei· obligatorii şi relativităţii efectelor contractului care guvernau acest
raport obligaţional. Printr-o sintetizare forţată a numeroaselor opinii exprimate mai
ales în doctrina franceză, dar şi în cea română, reţinem că, în privinţa cesiunii de
contract (numită uneori şi cesiune de poziţie contractuală), s-au confruntat două mari
opinii legate de validitatea şi efectele sale.
Într-o opinie4 , se consideră că, raportul obligaţional fiind personal, este inadmi-
sibilă transmisiunea laturii sale obligaţionale pasive pe calea cesiunii convenţionale şi
5

1
A se vedea, în special, E. Jeuland, Cession de contrat, în Rep. de dr. civ. Dalloz, juin 201 O, nr. 11.
În general, se evită o definire a cesiunii de contract pentru considerentul principal că este dificil să se
vorbească de transferul unui acord de voinţe şi pentru că, orice potenţială definiţie este susceptibilă de
critici !ară ca totuşi aceste critici să demoleze .şi figura juridică a cesiunii de contract (a se vedea, de
exemplu, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., nr. 1212, p. 1093 şi mm.; de asemenea, de această
dată şi mai generic, J. Carbonnier, op. cit., p. 573, nr. 324. Pentru identificarea în dreptul roman a acestei
instituţii {mai degrabă cu privire la mijloacele prin care se producea un asemenea efect în dreptul roman şi
mai ales cu privire la latura activă a raportului obligaţional) şi pentru evoluţia perspectivei juridice
ulterioare asupra sa, a se vedea M.D. Bob, Repere istorice ale cesiunii de contract în'dreptul privat, în
Cesiunea de contract, op. cit., p. 55 şi urm.
2
· A se vedea, de exemplu, J. Flour, J.-L. Aubert, E. Savaux, T. 3. Le rapport d'obligation, op. cit.,
p. 246, m. 396. De asemenea, în mod evident sub influenţa dreptului comparat, a se vedea, Ph. Malaurie,
L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 771, nr. 1343 şip. 465, nr. 906. .
3
Adică, privită individual şi nu în cadrul unei operaţiuni mai ample, cum ar fi cesiunea unui fond
de comerţ care poate să presupună şi cesiunea unor contracte sau înstrăinarea uimi bun care poate· să
antreneze cesiunea legală contractelor aferente acelui bun. Este vorba de aşa-numita „cesiune izolată" cum
au numit-o unii autori (a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1094, nr. 1212).
A se vedea, în special, J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau, op. cit.; Les ejjets du contrat, nr. 672 şi
4

urm., p. 735, nr. 681 şi urm., p. 742, nr. 685 şi unn., p. 745. De asemenea, a se vedea J. Ghestin, M.
Billiau, Gr. Loiseau, Le regime des creances et des dettes, op. cit„ p. 295 şi urm., nr. 282. În concepţia
autorilor, aşa-numita cesiune de contract astfel cum este ea tolerată de dreptul actual, nu reprezintă decât o
operaţiune prin care se creează un nou contract care, însă, nu are niciun efect translativ din pricina lipsei
consimţă1nântului cedentului. Chiar şi în prezenţa acestui consimţământ însă, avem de a face cu un nou
contract deoarece, oricum raportul obligaţional are un caracter personal (ibidem, nr. 281, p. 294).
Mai ales, în condiţiile lipsei unui consimţământ special din partea cocontractantului cedat - a se
5

vedea, în acest sens, Chr. Jamin, M. Billiau, La cession conventionnelle du contrat exige le consentement
du âde, în Rec. Dalloz 1997, p. 588 şi unn. {comentariu pe marginea unor soluţii ale Curţii de Casaţie
franceze prin care se subliniază exigenţa consimţămânnilui, chiar anticipat dar. special, la realizarea
operaţiunii cesiunii de contract).
 672 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

că, în esenţă,· cesiunea drepturilor Şi obligaţiilor. rezultat~, dintr-un contract, nu este

altceva decât crearea unui nou raport obligaţional 1• În esţnţă, în această opinie, se
consideră că înlocuirea persoanei debitorului într::-un raport obligaţional are drept
urmare naşterea unui nou raport şi nicidecum „transmisiunea" unei poziţii contractuale
compusă dintr-o sumă de drepturi, prerogative şi obligaţii2 • Pe de altă parte, în aceeaşi
opinie, se. apreciază că, oricum, apelul la figura pretins inovatoare a cesiunii de
contract este pe deplin inutilă. În realitate, aşa-zisa „transmisiune" a drepturilor şi
obligaţiilor rezultate din contract, se poate realiza pe calea altor operaţiuni expres
reglementate de Codul civiI3.: prin cesiunea de _creruiţă şi prin subrogaţia personală se
poate realiza transmisiunea creanţei, în timp ce, prin subrogaţia personală, novaţia prin
schimbare de debitor sau chiar prin stipulaţia pentru altul4 , se poate realiza
„transmisiunea" laturii pasive a raportului obligaţional - adică a d~toriei. Oricum,. în
toate ,aceste operaţiuni, substituirea debiforului iniţial cu· unul. nou - aşadar
„transmisiunea" laturii pasive, este esenţialmente subordonată consimţământului
creditorului căruia nu i se poate pretinde ac~eptarea unui nou. debitor şi. liberarea
primului fără consimţământul său5 • · · ·

.;'·

1
Negându-se astfel efectul translativ al unei asemenea· operaţiul1i contractuale (a se vedea
· Chr. Jamin, M. Billiau, loc. cit„ p. 588 şi unn.).
2
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 295 şi urm:, nr. 282; Chr. Jamin, M. Billiau,
loc. cit., p. 588 şi unn. ·
3
A se vedea, în special, M. Billiau, Cession du contrat oit ,;detegation ".de contrat?, în J.C.P.,
1994, I, 3758; de asemenea, a se vedea M. Billiau, Chr. Jamiri, notă la Cass. fr. 1 civ., 12 dec. 2001, nr.
00-15.627, în Rec. Dalloz 2002, p. 984 şi urm.; M. Billiau, La delegation' de creance, în LGDJ, Paris
1989, p. 28 şi unn.; M. Billiau, De/egation, în Rep. de dr. civ. Dalloz, sept. 2004 (dern. mise âjour: mars
2008), nr. 44 şi unn., rir. 30 şi llim. . · . · . · ·.
4
A se vedea, în acest sens, D.R: Martin, La itipuiation du contrat pour azttrui, în Rec. Dalloz
1994, p. 145 şi urm. · . · .
5
A se vedea, în special, Chr. Jamin, M: Billiau, Cessioh. conventionnelle du contrat: la portee.du
consentement du'cede, în Rec. Dall~z 1998, p. 145. În această privinţă, esenţi~lă pentru întreaga teorie a
cesiunii de contract, în opinia citată; se consideră că latura personală a raportului obligaţional şi care, de
altfel, îl face incesibil, rezidă în considerarea de. către creditor a persoanei debitorului la naşterea raportului
obligaţional, parte a cauzei creditorului. CreditoÎul~:se poate spune că s-a implicat În raportul contractual,
deoarece a avut în vedere abilitatea debitorului de a-şi executa ·obligaţiile contractuale. Acest caracter
personal al raportului obligational se deosebeşte de ceea ce cunoaştem ca reprezentând un caracter intuitu
personae al contractului sau' al obligaţiei (deşi, unii autori califică exigenţa consimţământului creditorului
cedat ca o expresie implicită a acestui caracter - a se vedea J. Carbonnier, op. cit., p. 573, nr. 324; este
vorba de un carnete~ temperat de chiar doctrina şi jurisprudenţa· care pretind acest consimţământ şi .care
consideră că ·uneori aste anticipat sau implicit- ibidem), în care este. vorba de prestaţii .care nu pot fi
executate decât de un anumit debitor datorită calităţilor personale ale acestuia. În teoria citată, caracte~l
personal este dat nu de aptitudinea specifică a unui anumit debitor de a executa o anumită prestaţie, ci de
perspectiva creditorului asupra abilităţii acestuia de a executa o anumită prestaţie. Accentul discuţiei cade,
astfel, asupra reprezentării creditorului asupra raportului obligaţional, reprezentare care trebuie protejată
pentru a se evita fraudarea intereselor sale, mai ales în contextul înlocuirii debitorului iniţial cu un debitor
insolvabil. Pentru o critică neobişnuit de agresivă a pretinsei incesibilităţi de principiu a raportului
obligaţional, a se vedea f Goicovici, Formarea progresivă a contractului: op. cit., p. 215 şi urm., nr. 146;
pentru dezvoltarea discuţiei, a se vedea nr. 156 şi urm.).
DINAMICA OBLIGAŢIILOR - TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 673
Într..:o -·altă . opinie 1, dimpotrivă, .se .consideră că raportul obligaţional ·trebuie
considerat patrimonializat şi prin urmare, transmisibil2. Unii· autori au· susţinut doar că
transmisiunea se poate realiza pe calea unor operaţiuni de transferare a elementelor sale
- sens în care trebuie separate şi analizate diferit transmisiunea activului şi transmisiunea
pasivului3 • Alţi autori, dimpotrivă, au susţinut posibilitatea unei trarismisiuni complete
sau globale a drepturilor şi obligaţiilor contractuale care. se realizează prin intermediul
unei figuri originale4 care este cesiunea de contract - o operaţiune care nu poate fi
disjunsă în operaţiunile juridfce reglementate de Codul civil de la acea dată (cesiune de
creanţă, . subrogaţie, novaţie, stipulaţie pentru altul - etc:). ·Şi . în .această opinie,
consimţământUl contractantului cedat este esenţial pentru efectivitatea operaţiunii ~ Cu
5

toate acestea, dată fiind patrimonializarea raportului obligaţional,. ·în majoritatea

contractelor se consideră că trebuie prezumat consimţământul contractantului cedat în
contractele care nu au un caracter intuitu personae6. · · · · · -· .··-• ·
Dacă cele două opinii rămân ireconciliabile, trebuie obser\rat că, adesea, în
dreptul ţărilor europene, ca şi·în proiectele şi propunerile· europene şi internaţionale de
coduri uniforme, cesiunea de contract este considerată admisibilă şi ·reglementată ca
atare. Cesiunea de contract se· întâlneşte mai ales în codurile de dată mai recentă, de
exemplu, art. 1406-1410 c. civ. it., admite cesiunea de contract, art.424-427 c. civ.
portughez, admite cesiunea de poziţie contractuală, art. 6.159 C. civ. olandez, admite
cesiunea de contract; sistemele de drept german şi austriac; deşi ·nu cuprind reguli de
drept pozitiv care ·să reglementeze cesiunea cu titlu particular a contractului, cesiunea

A se vedea, în special, Ph. Malaurie, L. Aynes, Pli. Stoffel-Munck, op; cit., p. 465 şi u~.; nr. 906
1

şi urm. În ·concepţia autorilor, mecanismul cesiunii ~e contract pennite .supravieţuirea contractului iniţial
în condiţiile schimbării uneia dintre părţile acestuia. In acelaşi sens, L. Aynes, La cession de. contrat.el Ies
a
operations juridiques trois personnes, Economica, Paris, 1984, nr. 102 şi urm.; L.Aynes, Cession du
contrat: nouvelles precisions sur le râle du cede, în Rec. D_alloz 1998, p. 25 şi lliln. ·
·A se vedea, pentru prezentarea acestei optici, strâns legată în dreptul francez de ideea
2
·
supravieţuirii cauzei contractului iniţial, J. Goicovici, Utilitarism juridic ~ contractul înţeles ca valoare
patrimonială cesibilă, în op. cit„ Cesiunea de contract, p. 73 şi unn.; de asemenea, în op. cit._, Formarea
progresivă a contractului, p. 220 şi unnc, nr: 149 şi urm. ·
3
A se vedea, în special; C. Lapp, ·Essai sur la ·cession du contrat sy1Jallagmatique a titre
particulier, these Strasbourg, 1950, apud Fr. Terre, Ph.·Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1094, nr. 1212;
p. 1095, nr. 1213; oarecum _în acelaşi sens, a se vedea Chr: Larroumet, Les· operations juridiques trois a
personnes en droit prive, these, Bordeaux, 1968, apud J. Ghestin, Chr. Jamin, M. Billiau,.Les effets du
contrat, op. cit„ nr. 680. În această opinie, nu este. vorba de o adevărată cesiune de contract, ci de o
adiţiune a altor mecanisme prin care se realizează .transmisiunea creanţei, respectiv, transmisiunea datoriei
(de exeriplu, cesiune de crea~ţă la care se adaugă novaţia prin schimbare de debitor). , . . . · .
In special, Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 465 şi unn„ nr. 906 şi unn.;
L Aynes, op. cit„ nr. 88, nr. -102 şi urm.; E. Jeuland, loc. cit„ nr.. 11 ş'i urm.; E. Jeuland, Proposition de
distinction entre la cission de contrat et la substitution de personne, În Rec. Dalloz 1998, p: 356 şi unn.;
Chr. Lachieze, L 'autonomie de la cession conventionnelle de contrat, în Rec. Dalloz 2000, p. 184 şi"unn.;
Chr. Larroumet, La cessidn de contrat.' une regressron'du droitj'ran9ais, în.Melanges M. Cabrillac. 1999,
Dalloz-Litec, Paris 1999, p. 151 şi urm.; a se vedea de asemenea, Chr. Larroulnet, La descente aux enfers
de la cession de contrat, în Rec. Dalloz 2002, p. 1555 şi urm. etc. ' ·.. " ·
A se vedea, de exemplu; Ph. Malalirie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit.·. p. 474 şi urm„
5
· .
nr._918. Cu toate acestea, se dă o importanţă sporită consimţământului tacit în vederea justificării unei
patrimonializări a raportuh1i contractual şi a transmisibilităţii acestuia (ibidem, p. 475 şi unn.); E. Jeuland,
loc. cit„ nr. 36 şi urm. (şi jurisprudenţa şi doctrina citate aici). · · · ·
A se vedea: Ph. Malaurie, La cession de contrat, în Rep~ Defrenois 1976, nr. 31194; E. Jeuland,
6
' -
loc. cit., nr. 18 şi urm.
 674 TRATAT ELEMENTAR DE DREPTCIVIL. OBLIGAŢIILE

4e contract este admisibilă cu conditia existentei consimtământului tuturor celor trei

persoane implicate în operaţiune'. ' ' ' ·
Unele din aceste legislaţii sau jurisprudenţa prezentă îri aceste sisteme de drept, nu
pun accentul pe cesiunea raporturilor contracttiale în favoarea (şi în sarcina) unui terţ, ci
·mai degrabă pe ideea unei substituiri a uneia din părţile contractului - este poziţia C. civ.
it., de ex. Propunerile de codificare modernă, oscilează şi ele între aceste două poziţii: de
exemplu, art. 9.3.1 din Principiile UNIDROIT se referă la transferul drepturilor şi
obligaţiilor rezultate din contract2, în timp ce DCFR· a optat pentru ideea substituirii
uneia· dintre părţi considerând că această operaţiune realizează transferul raportului
contractual - art. III.-5.301 3 . Cu toate acestea, toate propunerile ca şi aproape' toate
sistemele de drept naţional au în comun exigenţa consimţământului cedatului pentru
efectivitatea transferului drepturilor şi obligatiilor dintr-un contract •
4

Legiuitorul român a cedat soluţiei ' omniprezente în · dreptul . comparat şi a

reglementat, în cele din urmă, şi cesiunea de contract, mai ales că aceasta era
„
reclamată şi de doctrina românească în materie 5 În principiu, lectura sistematică a
textelor legale ne obligă să admitem că reglementarea s-a oprit la o ·opinie interme-
diară şi nu a , admis ideea unei patrimonializări totale a raportului obligaţional, în
consecinţă, nici pe a cea a liberei cesibilităţi a acestuia (de altfel, aceeaşi este soluţia şi
în dreptul comparat). Astfel cum vom observa, în noua reglementare, consiff!.ţământul
contractantului cedat joacă un rol esenţial în structura acestei operaţiuni. In acelaşi
timp, prin reglementările prezente„ legiuitorul român s-a dovedit ataşat ideii
substituirii contractantului, mai degrabă decât ideii transferului de poziţie contractuală
- efectele sunt însă similare şi în dreptul comparat.
În interpretarea acestei figuri jundice este esenţial să avem întotdeauna în vedere
două principii fundamentale care guvernează efectele contractiilui, aceleaşi care sunt
luate în calcul şi cu ocazia reglementării preluării de datorie: principiul forţei obligatorii
a contractului (art. 1270 C. civ.) şi principiul relativităţii şi opozabilităţii efectelor
. contractului (art. 1280 şi 1281 C. civ.). Aceste două principii sunt suficiente pentru a

1
A se vedea, pentru o trecere în revistă a acestor soluţii le~islative şi a jurisprudenţei comparate în
materie de cesiune de contract, DCFR, op. cit., vol. 11, p. 1104 şi unn. (note de dreptcomparat).
2
Art. 9.3.1 din Principiile UNIDROIT prevede că: „Cesiunea unui contract înseamnă transferul
prin acord, de la o persoană (cedentul) la altă persoană (cesionarul), a drepturilor şi obligaţiilor derivate
dintr-un contract încheiat cu o altă persoană (cealaltă parte)".·
3
Confonn căruia: .,,A party to. a relationship may agree with a third ·person that person is to be
substituted as a party. to the relationship. In such a case the substitution takes effect only where, as a resuit
of the other party 's assent, the first party is ;discharged."
4
De exemplu, a se vedea art. 9.3.3 Principiile UNIDROIT, art. lll.-5.301 par. 1 teza a II-a (a se
vedea supra, nota nr. 4) .
. A se vedea, de exemplu: F. AL Steopan, loc. cit„ p; 96 şi unn.;I. Deleanu, op. cit„ p. 55 şi unn.; L. ·
5

Pop, Obligaţiile, p. 289 şi, unn„ nr. 112; P. Vasilescu, Cesiunea de contract - între nominalism şi realism
juridic, în Cesiunea de contract. Repere pentru o teorie generală a formării progresive a contractelor (coord.
P. Vasilescu), în Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2007, p. 5 şi urm.; J. Goicovici, Formarea progresivă a
contractului, op. cit„ nr. 144 şi unn. (în special, nr. 152, p. 225. şi urm.); pentru cesiunea contractelor de
franciză, a se vedea Ş. Diaconescu, J. Goicovici, Cesiunea a.antractului de franciză, în op. cit„ Cesiunea de
contract, p. 149 şi urm.; de asemenea, uneori, şi cu privire la contractele individuale de muncă, a se vedea F.
Roşioru, Cesiunea contractului individual de muncă, în op. cit„ Cesiunea.de contract, p. 221 şi urm. (extrem
de selectiv însă, a se vedea nr. 17 şi urm. dacă este vorba de cesiuni individuale).
 DINAMICA OBLIGAŢIILOR-TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 675
explica efectele cesiunii de contract în raporturile dintre părţi şi în raporturile faţă de
terţi. Cu toate acestea, legiuitorul român adaugă o serie de reglementări speciale care
individualizează noţiunea de cesiune de contract, chiar şi în raport cu aceste principii.

. 480. Reglementare. Codul civil cuprinde o reglementare generală referitoare la

cesiunea de contract - este vorba de art. 1315-1320, care formează Secţiunea a 8-a
(„Cesiunea contractului") din Capitolul I („Contractul"), din Titlul II („Izvoarele
obligaţiilor") al Cărţii a V-a („Despre obligaţii"). Aşadar, deşi avem de a face cu o
modalitate de transmisiune atât a drepturilor, cât şi a obligaţiilor rezultate dintr-un
contract, legiuitorul a preferat nominalizarea cesiunii de contract cu ocazia reglementării
generale a contractului, ceea ce este de ·înţeles, dacă avem în vedere că, oricum,
operaţiunea cesiunii de contract se va putea întotdeauna subdivide în operaţiunile prin
care se realizează transmisiunea şi eventual transformarea obligaţiilor (de exemplu,
cesiunea de creanţă şi cesiunea de datorie) 1• Cu toate acestea, ea trebuie să fie privită şi
ca o operaţiune globală presupunând o substituire de ans~nbhi a unui terţ în drepturile şi
obligaţiile uneia dintre părţile originare ale contractului. In acest caz, de cesiune globală
sau de substituţie· integrală, avem de a face cu o figură juridică sui generis, distinctă de
operaţiunile care o compun şi în care eventual ar putea fi structural divizată •
2

Pe· lângă reglementarea• generală a cesiunii de contract, Codul civil cuprinde şi

alte ipoteze de cesiune de contract, reglementate distinct. Este vorba de aşa-numitele
cesiuni legale de contract, despre care am mai discutat şi cu ocazia analizării preluării
de datorie rară consimţământul creditorului cedat. Avem în vedere, de exemplu: art.
1811-1813 C. civ., în materie de locaţiune;·respectiv art. 2220 C; civ., în materie de
asigurare de bunuri, cu precizarea că de fiecare dată este vorba de cesiuni accesorii
transmiterii unui bun. În plus, credem că se mai poate identifica o ipoteză· de cesiune
specială de contract, legală şi ea, în materie de drept de preempţiune, unde, conform
art. 1733 alin. (1) C. civ., în cazul exercitării dreptului de preempţiune, contractul
iniţial încheiat cu un tefţ, se consideră încheiat cu preemptorul, vânzătorul rămânând
totuşi legat faţă de terţul de bună-credinţă la. garanţia contra evicţiunii rezultate din
chiar exercitarea dreptului de preempţiune3 .

481. Noţiune. Definiţie. Art. 1315 alin. (1) C. civ., pune accentul în prezentarea
noţiunii de cesiune de contract asupra ideii de „substituire" a unui ·contractant cu
sensul juridic de „subrogare": „O parte poate să îşi substituie un terţ în raporturile

I De.sigur că aceasta depinde de optica părţilor. Dacă ele optează pentru regimul cesiunii de
contract, vor fi supuse reglementării acestei figuri juridice. Dacă optează pentru celelalte operaţiuni, atunci
raporturile dintre ele sunt guvernate de reglementările speciale în materie de transmisiune sau
__,. , transformare a obligaţiilor (cesiune de creanţă, subrogaţie personală, preluare de datorie, novaţie
subiectivă).
Această perspectivă este de esenţa mecanismului cesiunii de contract - fără tran~cenderea
2

posibilelor sale elemente structurale nu avem de a face cu o veritabilă cesiune de contract. Această
depăşire de către rezultat a sumei elementelor componente rezultă din condiţiile speciale de efectivitate ale
cesiunii de contract, condiţii care deosebesc substanţial această figură juridică de alte mecanisme prin care
se poate reali:la individual transferul creanţei sau al datoriei (cesiunea de creanţă, subrogaţia personală,
stipulaţia pentru altul, novaţia subiectivă, preluarea de datorie etc.)..
3
A se vedea, în acest sens, C. Saint-Alary-Houin, Le droit de preemption, LGDJ, Paris 1979,
nr. 201 şi unn.
676 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

născute dintr-un contract numai dacă prestaţiile nu au fost încă integral executate, iar
cealaltă parte consimte la aceasta". În definiţia existentă anterior.în doctrină se punea
accentul asupra acordului încheiat între o parte a unui contract şi un terţ1. Reţinând
ambele aspecte, putem conchide că, cesiunea de contract reprezintă contractul
(contract de cesiune) încheiat între o parte (contractant cedent) a unui contract aflat în
curs de executare2 (contract cedat) şi un terţ faţă de acest contract (contractant
cesionar) prin care se convine la transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor contractuale
asupra şi faţă de contractantul din contractul iniţial (contractant cedat) şi care are ca
efect atât transmisiunea acestor drepturi şi obligaţii, cât şi liberarea contractantului
cedent, sub condiţia existenţei consimţământului contractantului cedat la această
operaţiune3 •

482. Structura subiectivă. Din chiar definiţia legală ofentă de art. 1315 alin. (1)
C. civ.,' rezultă că cesiunea de contract reprezintă o convenţie bilaterală încheiată între
contractantul cedent şi contractantul cesionar. Întrucât însă, pentru a produce· efecte
juridice este necesar [cu excepţiile anume prevăzute de-lege, confonn art. 1315 alin.
(2) C. civ:] să se 'suprapună .acestui acord şi consimţământul contractantului ced~t,
cesiunea de contract poate îmbrăca fonna unui contract tripartit (poate fi o cori~enţie
plurilaterală chiar). Cu. toate acestea, singura exig~nţă legală a consimţământului
contractantului cedat, nu trebuie să ne ducă la concluzia că avem întotdeauna de a face
cu un contract tripartit. Dimpotrivă, de regulă, cesiunea de. contract este o convenţie
bipartită, însă pentru efectivitatea acesteia (adică pentru a produce efecte faţă de un
anumit terţ faţă de contractul de cesiune şi anume, faţă de contractantul cedat) este
necesar consimţământul contractantului cedat. În mod excepţional, cesiunea de

I Natural, dacă ~vem în vedere că denmn'irea însăşi a a~estei figuri Juridice este cesiune de contract
şi presupune,· impliCit, acordul dintre un contractant şi un terţ privind transmisiunea drepturilor şi
obligaţiilor rezultate dintr-un contract (a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit.,
p. 474). .
2
Aflat în curs de executare semnifică doar că prestaţiile nu au fost încă executate sau că nu au fost
integral executate. Această condiţie a, fost preluată. probabil din aŢt. 1406 C.. civ. it., care . prevede
posibilitatea substituirii unui terţ în contract nuinai în condiţiile în care executarea prestaţiilor nu a avut
încă loc. Dacă prestaţiile au fost integral executate, cesiunea nu mai are sens - ea va reprezenta transferul
unui drept dobândit printr-un contract anterior. Dacă se transmite, pe de altă parte, doar activul patrimonial
obligaţional, din nou nu mai avem de a face cu o cesiune propriu-zisă de contract ci, cel mai adesea, cu o
cesiune de creanţă. De aceea, unii autori susţin că cesiunea de contract nu ar putea privi un contract
unilateral (în sensul că poate fi vorba numai de o cesiune de creanţă şi nimic mai mult, a se vedea Chr.
Larroumet, op. cit„ nr.. 1213). În sfărşit, în acest ultim caz, mai ales în cazul cesiunii beneficiului unor
contracte unilaterale (cum ar fi pactul de preferinţă, promisiunea unilaterală de înstrăinare, pactul de
opţiune - bineînţeles, cu excepţia cazului în care o asemenea promisiune are un caracter intuitu personae),
operaţiunea trebuie văzută mai degrabă ca o cesiune de contract deoarece antrenează şi .cesiunea unor
prerogative speciale - de exemplu, dreptul de a cere rezoluţiunea, dreptul de a exercita sau nu opţiunea
inerentă acestor contracte etc. (a se vedea, de exemplu, ,E. Jeuland, loc. cit., nr. 22). ·
3
În tenninologia legală, se vorbeşte şi mai sitnplu de: cedent, cesionar şi cedat (a se vedea, de
exemplu, textul art. 1318, 1319, 1320 C. civ.), după modelul cesiunii de creanţă. Pentru a distinge această
operaţiune de cesiunea de creanţă, am preferat ca, cel puţin în definiţia acestei operaţiuni, să utilizăm
tenninologia care leagă denumirea părţilor de contractul iniţial („contractant cedent", „contract iniţial"
etc.). Ulterior, vom folosi alternativ cele două tenninologii.
DINÂMICA OBLIGAŢIILOR -'-TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR . 677

contract se realizează pe calea. exprimării ·unei simple opţiuni sau prerogative legale
(exemplul potrivit fiind cel al preempţiunii legale), caz în care nici nu se mai pune
problema încheierii unei cesiuni de contract şi în care ne. îndepărtăm de definiţia legală
a operaţiunii unde.se vorbeşte de ipoteza în care „o parte poate să îşi substituie un terţ
în raportrmle născute dintr-un contract" - or în cazul .preempţiunii, de exemplu,
transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor rezultate din contract se realizează automat, ca
-efect al exprimării intenţiei preemptorului de a cumpăra [a se vedea art.;· 173 3 alin. ( 1)
C. civ.].
. ' ' ,

. 483. Tipuri de cesiune .. Rezumând observaţiile de mai sus legate:de struc;tura

subiectivă a cesiunii de contract, reţinem că această operaţiune sepoaterealiza:
a) cu titlu principal:i. printr-o operaţiune în .trei persoane care participă la un
acord· tripartit; ii. printr~o convenţie bilaterală între contractantiil ·cedent şi. con-
tractantul cesionar care este făcută apoi opozabilă terţului - contractant cedat; poate fi
vorba, în acest caz şi de o cesiune de contract prin care se realizează o· altă operaţiune
Juridică (de ex., poate fi vorba de o cesiune de contract în care să predomine elementUl
activ, adică creanta, în cadrul transmisiunii realizate; iar cesiunea de contract' să ducă ·
în realitate, la o' stingere a datoriei contractantului 'cedentfaţă· de contractantul
cesionar 1; iii., în sfârŞit; poate fi vorba de o cesillrie de contract a cărei efectivitat.e să ·
fie asigurată de"consimfământul anticipât al contractantului cedat; ·. .· ·
· b) cu· titlu accesoriu .:.:_ prin înstrăinarea unui bun inobil sau imobil care face.
9biectul unui amiinit contract (poate fi vorba de .o cesiune legală - care se'pro'duce
automat în ·cazul locaţiunii şi asigurării şi fo a:Iie. cazuri prevăiute de lege sau poate 'fi ..
stabilită de părţi) ; tot cu titlu accesoriu se produce cesiunea de cdntraCt şi 'În cazul
2

cesiunii unui fond de comerţ, de exemplu, pentru' contractele accesorii acestui'fond 3;

se
c) în mod excepţional, cesiunea 'de contrkct mai'poate realiza: Şi prin expri~
marea unei prerogative re'cunoscută 'legal (cazuf drepfului de «preeriipţiune) .. Din.
această primă enumerare a tipurilor de cesiline, rezultă şi o a.doua: . . ' .
d) cesiunea decdntra:ct pmite sa·fie convenţională (stabilită de părţfpe talea
acordului bilateral sau plurilateral) sau,
·e) legală (care este prevăzută de lege şi se îndepărteaiă prin maniera de regle-
mentare de la.prevederile ·legale generale· din. materiacesiuniiconvenţionale de conţract
- a se vedea, de exemplll cesiunea de contract accesorîe transni.iterii unui ~un).· . . .
1 În acest e~emplu, cesiunea de contract est~;privită ~ă!1lle oper~ţiu~~ii,·~~··mod ~Îobal,c~:o
de
cesiune de creanţă. In lipsa suprapunerii consimţământului contractantului cedat, ea va rămâne cel puţin o
cesiune de creanţă, nefiind opozabilă contractannilui cedat în limita cesiunii (sau preluării) de datorie până
la 'suprapunerea consimţământului acestuia. .. . , ,. . „ ·, .. , ,, ·' . .
· Caracterul accesoriu al unei cesiuni de. contract· se. poate imagina şi îri contextul include1îi acestei~
2

într-o operaţiune contractuală mai largă care să includă şi cesiunea de contract (de ;exemplu, în ipoteza
cesiunii unui fond' de comerţ, în ipoteza contractelor industriale ;care,- de asemenea, adesea' ·presupun
cesiuni de contracte cu titlu accesoriu faţă de obiectul principal al acestora), . .·. , ·, , . . .
· De exemplu, contractele de închiriere pentru spaţiile comerciale îri care îşi desfăşura activitatea
3
.
profesionistul care cesioneazăfondul de comert, contractele de licentă pe care acesta le' avea în deri1,Iare cu
privire la activitatea sa, contractele de franciză '(în contextul în care ~recalitateade·francizor;;riai ales - a
se vedea ş, Diaconescu; J. Goicovici, loc: cit., p. 212 şi unn„ nr. 20 şi urm.), contractele de'nnirică etc.··
 678 ·TRATAT ELEMENT ARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

484 •. Condiţii de . validitate şi efectivitate .. Analiza trebuie·. să privească, în

această privinţă: condiţiile de fond, condiţiile de formă şi condiţiile de efectivitate ale
cesiunii decontract. Toate sunt deduse din reglementarea generală a acestei operaţiuni,
dar şi din alte reglementăricuprinse în cod. .
a) Îh ce priveşte condiţiile de fond (generale), cesiunea de contract fiind un
contract;.' trebuie să întrunească toate ·conditiile. de validitate: ale contractelor. Este
· vorba de cerinţele . prevăzute de art. 1179 'alin. ( 1) (capacitatea, consimţământul,
obiectul determinat şi licit, cauză licită şi morală) şi dezvoltate de art. 1178-1245
(legat de conditiile de validitate); respectiv, de art. 1246-1265 C. civ. (referitoare la
nulităţi). .întrucât, .prin intermediul· cesiunii de contract se poate imagina şi realizarea
unei alte .operaţiuni juridice, cesiunea trebuie să îndeplinească şi ·condiţiile de fond sau
de formă specifice acestor operaţiuni juridice 1• • ·
b) .condiţiile de formă. Cesiunea de. contract se încheie valabil prin simplul
acord.de voinţă al părţilor~ fiind un contract. consensuaL·Cesiunea cu titlu oneros este
validă şi Îş(produce efectele între părţi, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei condiţii
de formă, ·exceptând situaţia Îh care legiuitorul cere. o anumită condiţie de formă [art.
1179 alin .. (2) C. civ.]. Cu toate acestea, fiind o operaţiune juridică menită să realizeze
. transmish.µiea unui raport contractual, art. 1316 C. civ., cuprinde dispoziţii speciale
privindformp:.· „Cesiunea ·.contractului . şi .acceptarea acesteia,.de către contractantul
cedat trebuie încheiatt(.în/orma cerută de lege peniru.v,alidi(atea contractului cedat".
Regula ,de dforrriă .. este cu totul ~pecial~; Astfel, dacă, de exemplu, validitatea
contractului· cedat este guvernată .de . forma autentică (de .exemplu, un contract de
vânzarea unui imobil sub co.nditie suspensiyă), () eventuală cesiune. a acestui contract
. este necesar să.fie încheiată şie~ în formă autenţică. Nerespect~rea condiţiei de formă
a cesiunH . de creantă atrage nulitatea.~bsoiută a întregii operatiuni confonn art. 1242
alin; .(1) c:dv., ca;e prevede că: „EsteJovit <le nulitate absol~tă .contractul încheiat 2în
lipsa formeÎ'pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă." .
. , c). condiţi~ de efectivttate - .consil~ţământ~~ c,ontractaYi,tului cedat3• Întrebarea
. se, pvne în această
care. ·,, •, '. \ .,
,•'
privinţă este da~ă necesitatea consimţământului
"' ' ,• -.· ,,' . •,"'
contractantului ,•

I În aCel!Stă privinţă, cel mai potrivit exempl~ îl constitufie cesiunile de contract În care părţile au În
vedere. prepondere~ţa laturii âcti~e a ,raportului obligaţional. ce fa~e obiectul . transmisiunii - caz; în care
trebuie să admiterrică, prin'intermediul cesiunii de contract, se pot realiza aceleaŞi operaţiuni care se pot
realiza şiprin intermediul'cesiunii de creanţă. ' ·. ..·. , ,' ' „'
.2 Se poate admite însă ideea că nerespectarea formei ad v~liditatem, atrăgând nulitatea absolută a
cesiunii de contract; poate să genereze o conversiune a contractului încheiat între părţi (confonn art. 1260
C. civ.) într-o promisiune de cesiune de contract care trebuie analizată asemeni oricărei promisiuni de a
contracta (astfel cum aceasta este prevăzlltă de art. 1279 C: civ.), cu precizarea că nu va fi însă posibilă
pronunţarea \lilei hotărârijudecătoreşti care să ţină loc de contr~ct de cesiune pentru motivul că art. 1279
.alin. (3) .C. civ;; prevede. că .se poate pronunţa _o, asemenea hotărâre numai. dacă „cerinţele legii pentru
validitatea acestuia (a contractului, completarea n:) ·sunt îndeplinite": Rezultă că, într-o atare situaţie, se va
în
putea vorbi doar de posibilitatea pretinderii de daune-interese cazul neexecutării obligaţiilor cuprinse în
contractul de cesiune [art. 1279 alin. (2) C. civ.]. :., · · ·
. Chestiunea consimţămârittilui este subiectul central al discuţiei în doctrina franceză în legătură cu
3

. valabilitateacesiunii de contract; În unna pronunţării a două soluţii (Cass. fr. corn., 6 mai 1997, nr.
95-10:252 şi nr:.94~16:335 cu notă de.JiMestre, în RTDCiv:, p. 936; cu notă de L. Aynes, în Rec. Dalloz
· 1998, .p. 25;· cu notă de Chr. Jamin, M. !3illiau, loc. cit„ Rec. Dalloz 1997, p. 588; cu notă de H. Le
. DINAMICA OBLIGAŢIILOR,.-'. TRANSMISIUNEA Şl TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 679
cedat reprezintă o condiţie de fond şi de validitate a cesiunii [ea fiind chiar inclusă în
definiţia legală oferită de art. 1315 alin. (1) c:: civ.], sau este doar o condiţie prin care
se realizează opozabilitatea cesiunii de contract faţă de contractantul cedat? Credem
că, în realitate, nu poate fi vorba decât de o condiţie de opozabilitate a cesiunii de
contract. Cu toate acestea, efectele reale ale. operaţiunii, .în privinţa laturii pasive a
raportului obligaţional se pot realiza şi fără îndeplinirea acestei condiţii~ Vom dezvolta
această chestiune ni paragraful următor~ în plus; mai trebuie săTeţinem şi că; pentru
validitatea consimţăinântiilui contractantului· cedat, este necesară· aceeaşi condiţie de
formă care este cerută pentru validitatea cesiunii de contract (chestiune menţionată
expres de art.1316 C. civ.); . ' ·· . ·
d) condiţie de efectivitate. - prestaţiile din contractul iniţial' să ,nu fie „încă
integral executate" [art. 1315 ·alin. (1) C. civ.]. Pentni ca operaţiunea juridică să
producă efectele complexe pe 'care legea i le conferă - transmisiunea drepttirilor şi
obligaţiilor contractuale '- este necesar ca prestaţiile părţilor să nu fie 'integral
executate 1• Sensul este acela că, exigenţa este îndeplinită dacă' prestaţiile ·caraderistice
nu sunt integral executate Şi limitează sever sfera cesiunii de contract. '.în ipoteza în
care această condiţie nu este satisfăcută, avem de a face cu o altă operaţiune juridică.
Din existenţa acestei condiţii se poate deduce că, domeniul preferenţial de acţiune al
cesiunii de ' contract este ocupat de contractele cu' executare 'succesivei, fără ca
cesiunea unui contract cu executare'instantanee;'daf'a cărui executare a fost ~mânată
(termen suspensiv) sau chiar existentă conditionată (condiţia'suspenslvă) să p'o'ată fi
considerată incesibilă3 - dimpotrivă;. şi în 'acest din · uimă caz cesiunea poate să
. opereze4 . Bineînteles însă ~ă, indiferent de' natu'ra contracttilui, bilateral, unilateral, cu
executare instantariee sau cu executare' 'succesivă, riu
se"poate vorbi' de niciun fel de
cesiune a sa îri ipoteza în care are uri
caracter intuitu personae5.' :' " ' " ' ' ' . '

485. Efectele cesiunii de contract. Înaint~ de a tre~e la'o analiză: mai detaliată a
efectelor cesiunii de contract, .trebuie să reamintim ~ă,)r.i .concepţia legiu,itorului,
caracteml cc)mplet al cesiunii de contract (cesiuneadecontract pe/fectă) presupune o
transmisiune totală a drepturilor şi obligaţiilor contractuale 'al,e unei părţi şi că această
transmisiune totală implică .şi· liberarea contractantului cederit de obligaţiile .sale'.
Pentru ca acest efeet. total să se producă, este necesar (cu exc.epţiile prev'ăzute. de leg~)
consimţământul contractantului 'cedat. În lipsa acestei ultime condiţii, cesiunea de
contract este incompletă (cesiune de contract imperfeetă),'ceea
. . .: ce'. presupune că, prin.

Nabasque; în Rec. Dalloz 1998, p. 136), jurisprudenţa s-a aliniat ideii respectării consimţământului
contractantului cedat în vederea asigurării efectivităţii cesiunii de creantă. ' · · .. ; . · . · · ·· ·
Fiind limpede că un contract ale cărui prestatii au fost deja 'executate nu mai are cum să facă
1

obiectul unei cesiuni pentru că şi-a epuizat efectele c~sibile (L.Ayi1es,·op„ cit„. nr. 262 şi urm.).· Ar fi
vorba, astfel cum am mai arătat; de retransmiterea unui drept dobândit deja printr-un contract (ibidem,
pentru vânzare). · · „, ·
A se vedea: E. Jeuland, ioc. cit„ nr. 24; a se ~edea, de asemenea, J. Goicovici, op.. cit.; Formarea
2

progresiv'ă a contractUlui, p. 225 şi urm:, nr. 152. . " . , ,;. · , ;„ · ·

3
A se.vedea J. Flour, J.L. Aubert, E. Savaux, 'op.. cit,, nr. 407. · ·' . · ...
A se vedea, de exemplu, cazul tipic al unei cesiuni de promisiune bilaterală de vân'zare.
4
5
A se. vedea, de exemplu, Ph. Malauiie, L. Aynes, Ph~ Stoffel-Munck, op. Cit., nr. 918.
 680 ·,•TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
' '

intermedirtl ei, ori nu se 'realizeazăJransmisiunea drepturilor şi -obligaţiilor, ori nu se

' realizează liberarea contractantului cedent de obligaţiile :sale, ori nici una, nici alta.
De aceea,'efectele cesiunii de contracttrebuie distinse în funcţie de.survenirea sau nu a
consimţământului ' contractantului , cedat, precum şi în funcţie de, calitatea fiecărui
participant la această operaţiune. Distingem astfel:
·-A. Efectele cesiunii de; cont;act până lâ· momentul exprimării consimţă­
mântului sau :În lipsa :t!Xprimării acestuia. Presupunând ,că o parte a unul contract
aflat în curs .de ~xecuţare încheie o convenţie cu un terţ privind cesiunea drepturilor şi
obligaţiilor sale .contractuale, întrebarea care se .pune este ,ce efecte va avea această
operaţiune? Legiuitorul, astfel cum am arătat mai sus. în, repetate rânduri, nu este
adeptul unei ·patrimonializări ,totale a raportului .obligaţional, motiv pentru care
apreciază: că 'n~. este posibilă _transmisiunea unei datorii .fără, consimţământul credito-
rului acesteia. In cazul cesiunii de contract, exact aceeaşi raţiune a determinat legarea
, ·efectelor. cesiunii de c,ontract de. exprimarea, consimţământulu,i contraetantului cedat.
Lipsa acestui consimţământJace ca cesiune_a de contract să fie incompletă, ceea ce nu
înseamnă că· ea nu va produce efecte între părţi. _,

' ' 486; ]~t~e părţi, convenţla de cesiune ,a contractuhii produce efecte după
regulile principiului forţei obligatorii a c:ontractului (art. 1270 C. civ.). Aşadar, între
părţi, efectul translativ al raportul~i 'obligaţional se produce Şi acestea trebuie să aibă o
·conduită c'ontractuală corespunzătoare 11cestei reguli 1. Obligaţia de garanţie se deduce
şi ea. din acelaşi principiu. Astfel, contractantul cedent, confonn art. 1320 C. civ.,
garapfoază' cesi,ânaruhii 'val!d~tatea contractului iniţial' (adiciţ îi 'garantează .acestuia că
drepturile· Şi' obligatiile ce fac obiectul conventiei dintre aceştia sunt legal născute)2.
Obligaţia· d~ garantie. poate fi_ extirisă, ca efect al, convenţiei părţilor şi cu privire la
executarea contractufoi: În acest caz, 'coritnictmittil ' cedent va fi tinut' ca fideiusor
pentru obligaţiile contractm;itului cedat [art. :1320 alin. _(2) C civ.] 3 • '
'
4s7~; ·Fat~ de contraetanth1 cedat4 , conve~tia <le cesiune nu produce ·niciun
efect" în' lipsa ~~cordului' său. Efectele 'cesiunii sunt subo~donate acordului acestuia.
Ceea ce. presupune 'că, chiar Şi ulterior momentului cesiunii, ·contractantul cedat are
dreptul ·să îl-urmăn~ască pe contractantul cedent:pentru datoriile sale contractuale şi
dacă este' cazul, va putea, pe caiea unei acţiitni oblice5 să se îndrepte şi împotriva
. '. . .' .
~ . .

I A se ~edea, de ex'emplu,J. Flour, J.L. Aubert, E. Savăux, op. cit., nr: 414; dacă, de exemplu,
cesiunea de contract presupune un preţ sau alte obligaţii adiţionale rezultate din această convenţie,
prestaţiile ~sumate. trebuie executate ·întocmai de cedent şi cesionar, .ceea ce subliniază valoarea de
· contract distinct a, contractului dintre cedent şi cesionar, cu efectul specific însă al cesiunii drepturilor şi
obligaţiilor .rezultate dintr-un alt contract. '' . '
, Jn ce, priveşte obligaţia de garanţie a existenţei dreptului, discuţia,era complexă (a se vedea, de
2

exemplu, E. Jeuland, loc: cit.,~nr. 52); astfel încât, precizările legale sunt binevenite în materie.
3
Reglementarea este similară' celei de la art. 1585 C. civ. referitoare la obligaţia de garanţie în
·cadrul cesiunii de creanţă. ,
4
Nmnit impropriu cedat, întrucât, pentru a dobândi această calitate în deplinătatea ei, este necesar
să i:xiste consin1ţământul său la· realizarea operaţiµnii. Cu toate acestea, astfel cum vom ,observa, cel puţin
în privinţa laturii active a raportului obligaţional, el are calitatea de contractant cedat.
5
Bineînţeles, dacă suni întrunite şi celi:lalte condiţii prevăzute de art. 1560 C. civ. ·
 DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 681
cesionarului, în limita şi cu condiţia existenţei unei datorii ·a. acestuia rezultată din
contractul de cesiune faţă de cedent' sau în. virtutea unor alte raporturi. obligaţionale,
dacă este cazul:Doar că această chestiune nu tine de efectele cesiunii de contract, ci de
mijloacele de protecţie .a drepturilor creditorul~i. ·
.Revenind la chestiunea efectelor faţă de contractantul cedat, trebuie să observăm
că, îlllipsa consimţământului acestuia, se produce o cesiune incompletă care
o
întruchipează, de fapt, altă operaţiune juridică. Dacă transmisiunea laturii pasive· a
raportului obligaţional nu se poate realiza, cu toate acestea, transmisiunea laturii active
-:- adică a creanţei, se poate realiza, De aceea, în lipsa consimţământului
contractantului cedat, trebuie să admitem că operează o cesiune de contract
incompletă care reprezintă o altă operaţiune juridică. În principal, avem în vedere
cesiunea. de creanţă. În cazul în care contractantul cedentîndeplineşte condiţiile de
opozabilitate ale acestei·operaţiuni faţă de contractantul cedat (art. 1578 C. civ. - şi ne
referim de această dată, cu precădere la notificarea cesiunii.· către debitorul cedat),
întreaga operaţiune poate fi văzută ca o cesiune de creanţă. Pe de altă parte, este de
9 conceput şi o plată efe~ti;ă . făcută de către c~ntractantul . ~ede~t direct faţă d~
. contractantul cedat, reahzandu-se astfel transmiterea .fatum active a raportulm
obligaţional pe.calea subrogaţiei consimţită de creditor (în condiţiile art. 1594 C. civ.)
- în acest caz, însă, nu se ajunge la o situaţie similară cesiunii de contract din partea
contractantului cedent . pentru că solvens va lua locul fostului creditor, adică al
cedatului din operaţiunea cesiunii de contract astfel cum ea a fost concepută iniţial. În
acest caz, efectele întregii operaţiuni trebuie reinterpretate după regulile specifice
operaţiunilor care guvernează transmisiunea creanţelor şi efectele acestora 1• Efectele
operaţiunii sunt identice în ipoteza în· care nu. este exprimat în niciun. fel ·consim-
ţământul contractantului cedat·la cesiune ca şi în ipoteza în care declară că mi înţelege
să accepte cesiunea de contract2. · · ·

B. Efectele cesiunii de contract după exprimarea consimţământului contrac-

tantului cedat. ··
488. Consimţământul contractantului cedat ocupă un rol central în operaţiu­
nea preluării de datorie. Pentru exact aceleaşi motive, rolul este similar în cadriil
cesiunii de. contract. Până la momentul exprimării consimţământului creditorului, nu
este rezonabil admisibil să se producă o schimbare a debitorului acestuia, Momentul
exprimării consimţământului·. coincide cu momentul realizării opozabilităţii faţă de
contracţantul cedat a operaţfunii sesiunii de contract. Condiţia este dedusă cii,n definiţia
legală a cesiunii de contract [art. 1315 alin. (1) C. civ.]. Exprimarea consimţământufoi

1
În acest sens, tr~buie să observăm: că, în principiu, cesiunea de contr~ct nu se poate rei~terpreta ca
o novaţie prin schimbare de debitor pentru că aceasta presupune consimţământul creditorului şi liberarea
debitorului iniţial, adică întocmai condiţia de efectivitate a cesiunii de contract. . : ·
Situaţie care trebuie distinsă legal de aceea în c.are· contractantul cedat declară doar că nu înţelege
2
· ·
să îl libereze pe contractantul cedent [art.. 1318 alin.·(2) C. civ.]. Într-o asemenea.situaţie, se creează un
raport juridic direct şi între cedat şi cesionar, păstrându-se vechea legătură juridică dintre cedat şi cedent.
Suprapunerea raporturilor . obligaţionale echivalează cu ceea ce s-a ·.numit în literatura ·de specialitate
dezvoltată pe marginea C. civ. fr., „delegaţie imperfectă de creanţă" (a se vedea M. Billiau, op. cit., La
de/egation de creance, nr. 6 şi urm.).
682 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

trebuie să îmbrace/arma care este impusă cesiunii de contract (art 1316 c. civ. ), adică
forma cerută de lege pentru validitatea· contractului c.edat 1: Ea poate să fie cuprinsă în
contractul· de ·cesiune (este situaţia operaţiunii în trei persoane de care am discutat
deja) sau poate să se realizeze separat pe calea unei declaraţii care să îmbrace aceeaşi
formă. Mai mult, declaraţia de consimţământ a contractantului cedat poate să fie
anticipată2 sau ulterioară contractului de cesiune. Dacă exprimarea ulterioară nu
ridică probleme serioase. de. interpretare, nu acelaşi lucru putem să spunem de
consimţământul anticipat la cesiune. Din prevederile art. ·1317 C. ·civ ., se poate deduce
că este posibilă exprimarea anticipată a consimţământului contractantului cedat prin
chiar contractul care face . obiectul cesiunii sau printr-o declaraţie separată 3 •
De asemenea, este posibil ca acordul anticipat la cesiune .să se producă în mod
anticipat şi să fie dedus din prevederi standardizate . :. . cum ar fi clauza „la ordin" sau „o
altă menţiune echivalentă" care pennit să se considere că. transmisiune contractului
poate să.se producă prin simplul efect al· girului [art. 1317 aliri.' (2) C. civ.]. În acest
caz, contractul este, 'în principiu, liber cesibil, d~ar. că 'moinentul cesiunii este diferit,
după cum este vorba de o cesiune comună sau una standardizată· (a se vedea art. 1317
C. .civ. ). Înainte de a finaliza discuţia,·· este necesar să ptiriem ·în discuţie ·dacă este
posibilă 'existenţa unui consimţământ tacit la operaţiunea cesiunii de contract , în
4

condiţiile în care nu este pretinsă nicio condiţie de formă pentru validitatea cesiunii de
contract. În esenţă, credem că răspunsul trebuie să fie pozitiv, în măsura în care rezultă
neîndoielnic din atitudinea contractantului cedat că a acceptat o asemenea cesiune5 •

1
Abaterea de la condiţia. formei. trebuie să atragă nulitatea absolută a declaraţiei de cesiune
confom1 art: 1242 alin. (1) C. civ. Treb11:ie să. subliniem .în această privinţă; că d(!Claraţia de acord la
cesiune reprezintă un act juridic unilateral. C~nform art. 1325 C. civ„ „Dacă prin lege nu se prevede altfel,
dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespurizător aetelor unilaterale." În concluzie,
se vor aplica şi dispoziţiile privitoare la forma contractului şi la sancţiunile lipsei acesteia (art. 1240-1245
C. civ.). Declaraţia de consimţământ invalidă pentru iipsa formei, poate să fie refăcută după modelul
,,refacerii contractului nul" (art. 1259 C. civ.), ceea ce presupune că ea poate fi dată din nou, în exact
aceleaşi condiţii, dar cu respectarea formei cerute de lege şi c.ă noua declaraţie va produce efecte de la data
respectării formei. · ·· · .
2
În virtutea unor clauze care să permită circulaţia contractului - de exemplu, clauzele de agrement
care pot să permită· în anumite· condiţii cesiuneafsubstituirea dacă sunt· respectate anumite cerinţe.
Varietatea clauzelor de circulaţie a contractului este, însă, mare. . ·
3
Nimic nu se opune, înSă, ca tin asemerea consimţământ să .fie exprimat printr-un act juridic
unilateral separat de contractul iniţial şi anterior contractului .de cesiune.. El va produce prin sine efecte
juridice, fiindu-i aplicabile regulile contractului (art; 1325 c. dv.). . ' . '
· ·
4
Chestiunea depinde, într-o mare. măsură, de interpretarea, consilnţăn'J.ânfului cedatului şi de
portanţa acestUia (a se vedea, pentru dezvoltarea acestei problematici; J. Goicovici, Formarea progresivă
a contractului, op. cit„ p. 249 şi urm., nr. 164 şi urm.) ..
5
De exemplu, prin acţionarea în justiţie a contractantului cesionar·pentru plata datoriei sau prin
notificarea acestuia în sensul invocării împotriva sa a unui remediu rezultat din contractul cedat (de
exemplu, invocă rezoluţiunea contractului cedat pentru neexecutare). Manifestările de voinţă trebuie să
poată fi rezonabil interpretate ca acceptări .ale cesiunii de contract, după modelul prevăzut de art. 1240
alin. (2) C. civ., conform căruia: „Voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care, potrivit
legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între aeestea sau uzanţelor, hu lasă nicio îndoială asupra
intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare". De aceea, o posibilă acceptare tacită trebuie să
fie strict interpretată în acest sens.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR - TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 683
489. Momentul cesiunii de contract. Acest moment coincide cu cel în care se
produc efectele cesiuhii de contract faţă ·de contractantul cedat.· -În principiu, din
momentul exprimării consimţământului contractantului cedat, se ·produc efectele
cesiunii de contract. Prin excepţie; în· cazul· în care consimţământul contractantului
cedat este anticipat [art. 1317 alin. (1), C. civ.], efectele .cesiunii de contract se vor
produce numai din momentul notificării cesiunii· sau: acceptării cesiunii • Prin
1

excepţie, dacă însă avem de a face cu un contract · cesibil ca efect al unei clauze
standardizate de tipul „la ordin (s.n.) sau o altă menţiune echivalentă", momentul
producerii efectelor cesiunii · faţă de contractantul cedat este · cel al „girării"
contractului. Astfel, conform art. 1317 alin; (2) parte finală G. civ„ „dacă prin lege nu
se prevede altfel, .girarea înscrisului produce efectul substituirii giratarului în toate
drepturile şi obligaţiile girantului" 2 • . ·

490. Efectele între contractantul cedent şi contractantul cesionar ale cesiunii

de contract, în condiţiile exprimării .consimţământului contractantului cedat, sunt
a
identice celor prezentate deja pentru ipotezaîn care nu survenit consimţământul
contractantului cedat, urn1ând principiul forţei obligatorii a contractului (art. 1270
C. civ.). În plus, Îh principiu, mai trebuie să considerăm şi că obligaţiile părţilor
rezultate din cesiunea de contract. sunt executate odată cu realizarea opozabilităţii
cesiunii faţă de contractantul cedat, obligaţia de garanţie din partea cedentului
întinzându-se la limita. valabilităţii contractului iniţiai3. Prin excepţie, dacă cedentul
şi-a asumat şi garanţia executării, el .va fi ţinut ca un. fideiusor faţă de cesionar până la
executarea obligaţiilo! de către contractantul cedat.
.. ~

491. Efectele între ·contractantul cedat şi ·contractantul cesionar şi între

contractantul cedat şi ·contractantul cedent. în· ipoteza în care a fost exprimat
consimţământul la cesiune din partea contractantului cedat; operaţiunea va produce
efect liberator faţă de contractantul cesionar.Conform art. 1318 alin. (1) C. civ„
. „Cedentul este liberat de obligaţiile sale faţă de contractantul cedat' din momentul în
care substituirea îşi produce efectele{aţă de acesta.". În consecinţă, contractanttil cedat,
din acest moment, nu va mai putea pretinde ·executarea obligaţiilor de . către
contraCtantul cedent, dar şi reversul este' valabil - nici contractantul cedent nu va inai
avea vreun drept contra contr~ctanttilui cedat deoarece toate dreptiirile au . fost
transmise contracta~tului ce~ionar. Prin excepţie, în cazul în care contractantul cedat a
-------------· , .

.. Acceptarea prevăzută de art. 13I7 alin. (I) Cciv„ este similară acceptării prevăzute în cadrul
1

cesiunii de creanţă de art.. 1578 alin. (1) C. civ. şi se deosebeşte de acceptarea generală a cesiunii de
contract, adică de consimţământul Ia cesiune (cel dedus din definiţia legală oferită de art. 1315 C. civ.).
Diferenţa majoră între cele două tipuri de acceptare este dată de faptril că, în primul caz, lipsa acceptării
cesiunii poate să fie suplinită printr-o simplă notificare a cesiunii care a fost consimţită anticipat, în timp
ce, în al doilea caz, consimţământul la cesiunea de contract nu poate fi înlocuit prin niciun alt act.
2
. În mecanismul girului aplicabil cesiunii de contract, conform art.· 1317 alin. (2) C. civ„ girantul
trebuie identificat cu contractantul cedent, iar giratarul trebuie identificat cu contractantul cesionar.
La care se poate adăuga şi o obligaţie de informare cu o portanţă specifică, a se vedea M.L.
3

lzorche, Information et cession du contrat, în Rec. Dalloz 1996, p. 347 şi urm„ nr, 3 şi urm.
684 · TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

declarat că .nu îl liberează pe cedent 1, contractantul cedat va avea doi debitori, .pe
contractantul cedent· şi pe contractantul cesionar. În această· situaţie, se desprinde din
prevederile art., 1318 alin.· (2} c~ civ. că; dacă cesîonarul nu îşi execută obligaţiile faţă
de cedat, acesta din unnă va avea dreptul să se îndrepte împotriva cedentului. Deşi nu
se desprinde limpede din text, trebuie să deducem că cedatul va avea exact aceleaşi
drepturi şi împotriva cesionarului. Până înacest punct, operaţiunea este (sub aspectul
său pasiv)similară unei preluări de datorie prin contract încheiat între debitorul iniţial
şi noul debitor [art: 1609 lit. a) C. civ.]. Prin excepţie de la regula conform căreia·
cedatul va avea parte de doi debitori pentru îndestularea sa în c·azul în care nu a
consimţit la liberarea cedentului, dacă ·cesionarul nu îşi· execută obligaţiile, cedatul
trebuie ,să acţioneze împotriva cedentului în termen ·de 15 zile de la data neexecutării
sau de la data .la. care a cunoscut faphil neexecutării, sub sancţiunea pierderii dreptului
de regres împotriva cedentului [art. 1318 alin. (2) teza a II-a C. civ.]2. Potenţiala
pierdere a dreptului de regres împotriva cedentului nu trebuie să ne conducă la ideea
pierderii drepturilor şi ·faţă de cesionar, :faţă de care cedatul îşi menţine drepturile
existente şi rezultate din contractul cedat.
Între cesi~nar şi cedat se restabilesc· raporturile juridice generate de contractul
iniţial cu unele excepţii. În acest ·sens, cedatul poate invoca împotriva cesionarului
toate excepţiile care rezultă din contractul cedat (nulitate, .cauze obiective de stingere a
datoriei, remedii ale neexecutării, prescripţie a dreptului la. executare, decădere, plată
efectuată etc.). Prin excepţie, eonform art .. 1319 teza a II-a„ ;,Contractantul cedat nu
poate invoca însă faţă de cesionar vicii deconsimţământ, precum şi orice apărări sau
excepţii născute din raporturile sale c:u. cedentuldţ:cât dacă şi-a rezervat acest drept
atunci când a consimţit la substituire." Ultima parte („apărări şi excepţii născute din
raporturile sale cu cedentul") trebuie înţeleasă· ca referindu-se la eventuale cauze de
stingere a datoriei rezultate din alte cauze decât. executarea. obligaţiilor din. contractul
iniţial (cu privire specială asupra compensaţiei)..

492 ..· Efectele cesiunii .de contract asupra altor categorii. de terţi. Deşi
chestiunea nu este tratată în secţiunea dedicată cesiun.ii de contract, problema ridicată
de efectele acestei operaţiuni în raport cu terţii (alţii.decât contractantul .cedat), este
extrem de iillportantă.. Între aceşti· terţi, ·regăsim :Pe creditorii părţilor implicate în
această operaţiune şi 111.ai alespe cei care augarant~t executarea obligaţiilor părţilor

1
Efectele sunt acelea ale ~ei cesiuni imperfecte.· Declaraţia prin care cedatul nu îl liber~ază pe
cedent are semnificaţia unei declaraţii prin care acesta consimte la cesiune parţial. Ea va produce efecte
pentru realizarea opozabilităţii. transmisiunii creanţei,· dar nu şi pentru transmisiunea .integrală a datoriei.
Efectul transmisiunii integrale se va produce însă şi cu privire la datorie, dacă cedatul nu îşi exercită
potenţialul drept de regres în termenul de decădere de 15 zile prevăzut de _art. 1318 alin. (2) C. civ.
2
Termenul de 15. zile este un termen de decădere, supus prevederilor art. 2545-2550 C. civ.
Confonn art. 2545 alin. (2) C. civ.: ,,Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul tennenului stabilit atrage
pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiţiile. legii a săvârşirii lor". Consecinţele
acestei calificăli sunt extrem de importante cu plivire. la sfera persoanelor care pot invoca decăderea din
tennen. Potrivit art. 2550 alin. (2), chiar şi „Organul de jurisdicţie este obligat să invoce şi să aplice din
oficiu tennenul de decădere, indiferent dacă cel interesat îl pune sau nu.ii pune în discuţie, cu excepţia
cazului când acesta priveşte un drept de care părţile pot dispune îil mod iiber." ·
\

DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 685

.
contractului iniţial. Pentru ambele categorii" de terţi, credem că este necesar să facem
apel la operaţiunile în care se subdivide operaţiunea cesiunii de contract.
În ce priveşte creditorii cedentului şi cesionarului, aceştia pot ataca o potenţială
cesiune făcută în frauda dreptunlor lor prin acţiunea pauliană (art. 1562-1565 C civ.).
Creditorii cesionarului se vor putea îndrepta şi împotriva cedatului pe calea unei ·
acţiuni oblice (art. 1560-1561 C. civ.). Creditorii cedatului ar putea solicita revocarea
unei declaraţii frauduloase de acceptare a cesiunii de contract prin aceeaşi acţiune
pauliană, după cum, pe cale oblică, s-ar putea îndrepta şi împotriva cesionarului pentru
executarea obligaţiilor sau şi împotriva cedentului în cazul în care acesta nu a fost
liberat de obligaţiile sale.
În ce priveşte terţii care au garantat personal obligaţiile părţilor contractului iniţial
sau care au consimţit la constituirea de garanţii reale asupra propriilor bunuri în acelaşi
scop, se pune întrebarea menţinerii sau nu a garanţiilor acestora odată cu realizarea
cesiunii de· contract. În tăcerea legii, credem că soarta garanţiilor trebuie să fie guvernată
de efectele operaţiunilor în care se poate subdivide cesiunea de contract. Astfel: ·
i. în ce priveşte garanţiile pentru executarea obligaţiilor cedatului, acestea se
menţiq în favoarea cesionarului ca urmare a cesiunii (după regulile cesiunii de creanţă);
· ii. garanţiile constituite pentru executarea obligaţiilor cedentului trebuie
considerate stinse în cazul în care cedatul consimte la liberarea cedentului, cu excepţia
cazului ·Îl} care terţul garant consimte la menţinerea garanţiilor sale şi cu privire la
obligaţiile noului debitor (prin ipoteză, cesionarul). Modelul acestor efecte este cel dat
de preluarea de datorie prin contract încheiat între debitorul iniţial şi noul debitor dacă
aceasta ·a fost consimţită de creditor [a se vedea, în acest sens, art. 1602 alin. (3) C.
.
civ.]. Acelaşi model poate fi oferit şi .de novatia prin schimbare de debitor (a se vedea, .
în acest.sens, art. 1611 C. civ.). O altă excepţie, se poate imagina că face excepţie de la
regula stingerii garanţiilor şi ipoteza în care acestea sunt consimţite pentru garantarea
unui c;ontract eminamente cesibil şi această liberă cesibilitate este cunoscută de terţii
garanţi la data constituirii garanţiilor 1 • O altă excepţie trebuie reţinută în privinţa
menţinerii garanţiilor legale . (privilegii şi ipoteci legale) de regulă purtând asupra
bunurilor cedentului şi despre care nu putem considera că se sting ca mmare cesiunii a
de contract şi liberării cedentului. o ultimă excepţie care trebuie avută în vedere
operează în situaţiile în care nu a existat consimţământul cedatului la cesiune sau când
cedatul riu a înţeles să-l libereze pe cedent de datoriile sale - în aceste situaţii,
garanţiile iniţiale ale obligaţiilor (f!.e că. sunt constituite de terţi, fie de chiar cedent)
trebuie considerate menţinute; ·
iii. soarta garanţiilor în .condiţiile pierderii dreptului de regres faţă de cedent.
Reamintim că art. 1318 alin. (2) teza a II-a C civ., prevede că, în cazul în care cedatul
nu l-a liberatpe cedeijt de obligaţiile sale (declarând că are cunoştinţă de cesiune, dar
că nu doreşte să-1 liber~ze pe cedent), va pierde orice drept împotriva ·acestuia dacă nu
îi notifică neexecutarea obligaţiilor de către cesionar în termen de 15 zile de la data la
care s-a produs neexecutarea sau trebuia'să fie cunoscută de căţre cedat. Aşadar, în

.
1
Bineînţeles că menţinerea eventuală a garanţiilor rămâne de. această dată o chestiune de
interpretare a voinţei părţilor contractului de garanţie. ·
686 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

ipoteza pierderii dreptului de regres, concluzia este aceea ~ă cesiunea devine perfectă.
Dacă devine perfectă şi produce şi efectul translativ al datoriei, ni se pare firesc să
considerăm că şi soarta garanţiilor constituite pentru executarea obligaţiilor cedentului
este cea prevăzută de art .. 1602 alin. (3) C. civ. (de la preluarea de datorie) sau de
art. 1611 (de la novaţie), adică garanţiile consimţite de terţi să se stingă dacă aceştia nu
au consimţit la menţinerea lor, de înăată de cesiunea de contract este perfectă.

493; Excepţii de la reglementarea comună a cesiunii de contract. Cesiunea

legală de contract. Astfel cum am anticipat, secţiunea a 8-a (art. 1315-1320 C. civ.)
este dedicată regulilor generale ale cesiunii de contract, adică cesiunii de drept comun.
Regulile analizate aici .pot fi înlocuite de reguli de excepţie - cele din ipoteza
cesiunilor legale de contract. Iată câteva exemple:
a) .câteva modalităţi de cesiune legală de contract le:am analizat deja cu ocazia
preluării de· datorie. Este vorba de cesiunile legale de ·datorie cu ocazia transmiterii
unui bun: i. Art. 1811 C. civ., în materie de locaţiune 1 , prevede opozabilitatea
contractului de locaţiune faţă de dobânditorul bunului închiriat, dacă nu s-a prevăzut în
contractul de locaţiune ca şi cauză de încetare înstrăinarea bunului (art. 1812 C. civ.).
Prin realizarea opozabilităţii locaţiunii faţă de noul proprietar, se produce de fapt o
cesiune de contract - obligaţiile din contractul de locaţiune se transmit noului
dobânditor. Cu toate acestea, se transmite odată cu datoria şi calitatea de creditor al
obligaţiilor locatarului. De aceea, credem că avem de a face mai degrabă cu un caz
particular de cesiune de contract care se realizează, prin derogare de la prevederile
dreptului comun în materie [art. 1315 alin. (1)• C. civ;], ·fără consimţământul
cocontractantului cedat. Întreaga operaţiune, deşi reprezintă şi o cesiune de contract,
nu trebuiţ completată cu prevederile aferente acestei operaţiuni juridice (art.
1315-1320 C. civ.),. deoarece toate -efectele acestei cesiuni sunt derogatorii de la
dreptul comun. Ceea ce trebuie să reţinem în contextul locaţiunii şi al preluării de
datorie este că, prin înstrăinarea bunului obiect al• locaţiunii, se realizează şi o cesiune
de datorie, într-o manieră derogatorie de la dreptul comun al acestei operaţiuni ca şi de

1
Şi în doctrina anterioară se admisese că, în ipoteza prevăzută de art. 1441 din vechiul Cod civil, în
materie de locaţÎune, aveam în realitate d.e a face cu o cesiune legală de contract (a se vedea, de exemplu,
M. David, Cesiunea legală de contract ..,. mijloc de protecţie a locatarnlui, în op. cit., Cesiunea de
contract, p. 277 şi unn. şi doctrina citată aici). . .
2
În realitate, odată cu înstrăinarea bunului obiect al locaţiunii, în· condiţiile în care locaţiunea
devine opozabilă dobânditomlui, acesta din urmă dobândeşte, de fapt, şi calitatea de locator, adică toate
drepturile şi obligaţiile cocontractantului cedent (înstrăinătoml, în ipoteza dată) asupra cocontractantului
cedat (locatarul), dar şi toate obligaţiile faţă de acesta. Datorită cesiunii laturii. pasive a raportului
obligaţional, cocontractantul cedent care este şi un debitor al loca_tarului şi, la prima vedere, nu a~ putea fi
liberat de datorie decât dacă locatarul consimte la aceasta, în condiţiile dreptului comun (art. 1318 c. civ .),
cu preCizarea că locatarul are ţermene limită de notificare şi unnărire a cocontractantului cedent în ipoteza
în care contractantul cesionar nu îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de el (un termen de 15 zile de la data
neexecutării sau de la data la care a cunoscut faptul neexecutării), după care nu va mai putea solicita
executarea obligaţiilor decât de la contractantul cesionar [art. 1318 alin. (2) C. civ.]. Cu toate acestea, art.
1813 C. civ., instituie un regim derogator, prevăzând că locatorul iniţial nu va răspunde decât pentru
prejudiciile cauzate locatarului anterior înstrăinării [art. 1813 alin. (2) C. civ. ]..
 DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 687
la regimul cesiunii de contract'; ii. Dobânditorul .unui bun .asigurat este ţinut să
respecte contractul de asigurare încheiat de către autorul său şi asigurător, având însă
şi posibilitatea de a-l rezilia - este vorba, în realitate, din nou, de o cesiune legală de
contract cu executare succesivă. Cazul este expres prevăzut de art. 2220 C. civ.
b) alături de cesiunea de contract aferentă transmiterii unui bun, am mai
identificat o - cesiune legală. de contract şi · în ipoteza ·exercitării dreptului de
preempţiune de către .preemptor (reglementat de art. 17.30-1740 C. civ.). Conform
art. 1733 alin. (1) C. civ., :,Prin exercitarea preempţiunii; contractul de vânzare se
consideră încheiat între preemptor şi vânzător în condiţiile în condiţiile cuprinse în
contractul încheiat cu terţul, iar acest din urmă contract se desfiinţează retroactiv. Cu
toate acestea, vânzătorul răspunde faţă.de terţul de bună-credinţă pentru evicţiunea ce
rezultă .din exercitarea preempţiunii." Deşi textul legal vorbeşte de o desfiinţare
retroactivă a contractului iniţial, observăm că'efectele sunt aceleaşi cu ale unei cesiuni
de contract după momentul survenirii .consimtământului cedatului la această
operaţiune. Sen8ul desfiinţării contractului. iniţial ~ste ac~la · că el nu mai produce
niciun efect în raport cu contractantul cedent. .Diferenţa este aceea că, .în cazul
exercitării dreptuliti de preempţiune, cesiunea se produce forţat pentru ce4ent, ca efect
al exercitării unui drept potestativ de către terţul-preemptor care are o calitate similară
contractantului ·cesionar. ·

1
îri
Toate regulile de mai sus, aplicabile locaţiunii, sunt pe deplin aplicabile şi materie de închiriere
· a locuinţelor şi de arendare,' dar Şi locaţitinii spaţiilor destinate exercitării activităţii unui profesionist [art.
1778 alin. (2) şi (3) C. civ.]. ' ·
 Capitolul III
MIJLOACELE JURIDICE.
DE TRANSFORMARE A OBLIGATllLOR
' ,, '

Secţiunea 1
Mijloace prin care se realizează transformarea obligaţiilor

494. Prolegomene la mijloacele de transformare a obligaţiifor. Novaţia este

reglementată în Capitolul IV (art. 1609-1614 C. civ.) intitulat „Novaţia", Titlul VI
(„Transmisiunea şi transformarea obligaţiilor"), Cartea a V-a („Despre obligaţii"), ea
reprezintă cel mai evident mijloc de· transformare a obligaţiilor. Astfel cum am
observat însă, legat de transformarea laturii pasive a raportului obligaţfonal, texte care
privesc o transformare a obligaţiilor se regăsesc şi în cazul operaţiunilor preluării de
datorie (art. 1599-1608 C. civ.), deşi ele se referă în acelaşi timp şi la o transmisiune a
datoriei. Pe de altă parte, dacă avem în vedere că orice modificare a raportului
obligaţional iniţial, sub raportul subiecţilor, obiectului sau cauzei, poate fi privită ca o
transformare, atunci, reţinem alături de novaţie şi textele legale aferente cesiunii de
creanţă, subrogaţiei şi chiar pe cele aferente cesiunii de contract. Probabil că, tocmai
de aceea, legiuitorul a optat pentru o prezentare comună a mijloacelor de transmisiune
şi transfonnare a obligaţiilor într-un titlu comun (Titlul VI intitulat „Transmisiunea şi ,
transfonnarea obligaţiilor"), fără a distinge (oricum, o asemenea distincţie poate să
aibă la bază numai . raţiuni didactice şi nimic mai mult) între mijloacele de
transmisiune a obligaţiilor şi cele de transformare a acestora. Excepţie face
operaţiunea cesiunii de contract care este reglementată diferit - în cadrul capitolului
dedicat contractului.
În concluzie, şi totodată, ca preambul al novaţiei, trebuie să subliniem că
transformarea raportului obligaţional, în concepţia legiuitorului (şi considerăm, în mod
corect), trebuie să se poată realiza prin toate mijloacele de transmisiune a obligaţiilor,
precum şi că, pe de altă parte, orice transmisiune a obligaţiilor reprezintă în acelaşi
timp şi o transformare a acestui raport obligaţional. Bunăoară, înlocuirea creditorului
cedent prin creditorul cesionar ca urmare a cesiunii de creanţă, are ca efect o
transformare a raportului obligaţional, din moment ce atrage o schimbare a subiectului
său activ, componentă structurală a acestui raport. Acelaşi lucru se poate spune şi
despre subrogaţia personală, cât şi despre preluarea de datorie, în oricare din fonnele
acesteia. Am arătat mai sus că şi cesiunea de contract reprezintă o sumă de operaţiuni
care pot duce la transmisiunea obligaţiilor (cu excepţiile pe care legiuitorul le instituie
şi care sunt aferente doar acestei instituţii), reprezentând aşadar şi o transformare a
acestora. Întrucât, toate aceste operaţiuni juridice au fost analizate deja mai sus, în cele
DINAMICA'QBLIGAŢIILOR :_TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 689

ce urmează ne vom rezuma la novaţie, singura rămasă neanalizată şi care, în .mod

tradiţional,este văzută caun mijloc de transformare a obligaţiilor (chiar dacă se poate
imagina şi transmisiunea prin intermediul acesteia a creanţei sau a datoriei).

Sectiunea
, a 2-a
Novatia
•
495. Importanţa actuală. Noţiune. Ideea de novaţie presupune transformarea
raportului obligaţional prin stingerea unei obligaţii vechi şi apariţia unei obligaţii noi •
1

Ultimele decenii au repus sever în discutie necesitatea existentei acestei figuri juridice.
îll contextul dispariţiei complete a me~anismului în dreptui gernian, unii autori au
invocat inutilitatea novaţiei 2 , arătând că, transformarea propriu-zisă a raportului
obligaţional se poate .realiza prin intermediul altor operaţiuni juridice3 , subliniind
totodată dezaval}tajul utilizării acestei figuri juridice care duce la pierderea garanţiilor
obligaţiei iniţiale4 ••Alţi autori subliniază necesitatea reţinerii unei figuri juridice
colaterale novaţiei obligaţiei şi anume novaţia contractului care ar beneficia de un real
interes practic5 spre deosebire de novaţia obligaţiei care şi-a pierdut importanţa.
În contextul legislaţiei române actuale, figura juridică a novaţiei este şi mai
curioasă. Am reţinut din prezentările făcute în. secţiunile anterioare că, legiuitorul
român a reglementat, pe lângă cesiunea de creanţă, subrogaţia personală şi preluarea
de datorie (inc;iuzând în sfera sa ceea ce anterior era cunoscut ca cesiune de datorie),
precum ·Şi cesiunea de contract. Utilizarea instituţiilor de mai sus face posibilă
transmisiunea (şi totodată transformarea raportului obligaţional) prin schimbarea
subiectului activ sau subiectului pasiv al acestuia. La nivelul. subiectiv al acestor
transmisiuni, mecanismele de mai sus revendică o mare parte din domeniul rezervat
anterior novaţiei. Mai precis, dacă vorbim de novaţia prin schimbare de debitor sau
prin schimbare de creditor, aceste două versiuni de novaţie sunt acoperite de preluarea
de datorie (art. 1599-1608 C. civ.). De asemenea, domeniul subiectiv poate fi acoperit

Importanţa mecanismului novaţiei în dreptul roman era indiscutabilă în condiţiile în care în acest
1

sistem de drept nu erau admise multe din figurile juridice prin care astăzi se ajunge la acelaşi efect în
condiţii mai avantajoase pentru. creditor (de exemplu, cesiunea de creanţă, subrogaţia personală etc.).
Pentru dreptul roman, a se vedea, R. Zimmermann, The Roman Foundations ofthe Civilian Tradition, op.
cit., p. 758 şi urm„ p. 754 şi urm.; 634 şi urm.; VI. Hanga, M.D. Bocşan, op. cit., p. 203 şi urm.
2
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., nr. 1182; J. Carbonnier, op. cit., nr. 350.
3 .
P. Marty, J. Raynaud, Ph. Jestaz, op. cit„ nr. 409.
4
L. Aynes, Ch. Goldie-Genicon, Novation, în Rep. de dr. civ.. Dalloz, sept. 2011, nr. 3.
5
D. Cholet, La novation du contrat, în RTDCiv. 2006, p. 467 şi urm. Novatia de contract provine
din ceea ce este tradiţional cunoscut ca o novaţie a cauzei. obligaţiei. În realitate, de cele mai multe ori,
a
novaţia cauzei atrage după sine o schimbare de calificare contractului, adică o schimbare radicală de
regim juridic (pentru individualizarea acestei noţiuni, a se vedea nr. 7, condiţii, nr: 8 şi urm.). Credem că
noţiunea este discutabilă şi că nu se· bucură de o reală autonomie prin raport cu novaţia obligaţiei prin
schimbarea cauzei sau a obiectului, rămânând indiscutabil că novarea cauzei unei obligaţii poate să atragă
şi o schimbare a calificării contractului (a se vedea, de exemplu, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op.
cit„ p. 884 şi urm., nr, 845).:
690 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CiVIL.0BLIGAŢIILE
. .
şi· prin substituirea unui terţ în. executarea contractului sau prin transmisiunea poziţiei
contractuale - cesiunea de contract (art. 1315-1320 C. civ.). Pe de altă parte, vechea
delegaţie (expresie a novaţiei subiective în vechea reglementare) nu îşi mai găseşte în
niciun fel locul în noua reglementare, pentru că domeniul ei este acoperit integral de
preluarea de datorie (delegaţia perfectă este cea în care vechiul debitor este liberat ca
urmare a acordului creditorului şi delegaţia imperfectă este cea în cadrul căreia
debitorul iniţial rămâne obligat alături de noul debitor ·ca urmare a lipsei acordului
creditorului iniţial la liberarea debitorului iniţial - rut. 1599 şi 1605 C. civ.). Ne
întrebăm, în această ordine a lucrurilor, ce interes mai prezenta reglementarea novatiei
în noul_ Cod civil? Interesul acestei reglementări reapare dacă avem în vedere nov~ţia
obiectivă, pentru care, din punct de vedere tehnic nu avem regleinentări care să o
acopere prin alte mecanisme juridice [variantă implicit adinisă de .art. 1609 alin. (I)
C. civ.]. În rest, însă, ni se pare că aveni de a face cu o suprapunere normativă de
natură să creeze confuzii .cu privire 1a identl.tatea şi efectele unor instituţii. Vom
prezenta însă novaţia sub toate expresiile pe care astăzi .i le conferă legiuitorul român
. şi vom observa pe parcur~ul :acestei prezentări' dacă există vreun interes practic în
utilizarea sa. Diri moment ce este reglementată; nu se poate face abstracţie de existenţa
sa chiar dacă nu se poate contesta caracterul său desuet 1•
Novaţia este o operaţiune juridică de natură contractuală prin care părţile sting
o obligaţie veche şi o înlocuiesc cu o obligaţie nouă2 • Stingerea obligaţiei vechi şi ·
naşterea noii obligaţii au loc concomitent. Cu alte cuvinte, obligaţia existentă se
transformă într-o obligaţie nouă.· Elementele definiţiei rezultă din prevederile art. 1609
C. civ. Având în vedere efectul său extinctiv cu privire Ia obligaţia veche; sunt 'unii
autori care analizează novaţia în contextul :mijloacelor juridice de stingere a
obligaţiilor3 ; astăzi, este de regulă analizată în cadrul mijloacelor de transmisiune şi
stirigere a obligaţiilor4 • · · ·

496. Distincţii. Novaţia (mai ales dacă ea opereai:ă prin schimbarea creditorului
sau debitorului - novaţia subiectivă) nu se confundă cu cesiunea de creanţă5 şi riici cu
subrogaţia în drepturile creditorului prin -plata creanţei. În cazul novaţiei, obligaţia
veche se transformă într-o altă obligaţie. nouă, cea veche fiind stinsă, în timp .ce„ în
cazul cesiunii de creanţă şi al subrogaţiei personale, obligaţia existentă rămâne aceeaşi
şi se transmite cu toate garanţiile şi accesoriile'sale la creditorul subsecvent6 .
Pe de altă parte, în cazul preluării de datorie, în ambele sale forme (preluare
propriu-zisă de datorie sau cesiune de datorie), distincţia nu mai este atât de lesne de

1
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 890.
2
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op." cit„ p. 349, nr. 275; L. Pop, Obligaţiile,
op. cit„ p. 296, nr. 114.
3
.A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 401 şi urm.; R. Sanilevici, op. cit„ p. 286 şi urm.;
A. Weill, Fr. Terre, op. cit„ p. 1060-1070.
4
A se vedea, de exemplu, L. Pop, Obligaţiile, op. cit, p. 296 şi urm.
5
A se vedea, în special, pentru diferenţe, Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1180,
nr.1325.
6
Numeroase alte distincţii se mai pot identifica între aceste trei figuri şi toate ·vor sublinia
avantajele absolute ale cesiunii de creanţă în raport cu novaţia care apare ca o tehnică improprie.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 691

făcut, adesea, astfel cum am observat cu ocazia studiului preluării de datorie , această
1

operaţiune juridică suprapunându-se până la identificare cu novaţia. Totuşi deosebirea

dintre cele două operaţiuni juridice este aceea că, prin preluarea de datorie, operează o
mai largă transmisiune a pasivului obligaţional (întrucât ea se referă şi la situaţia în
care vechiul debitor rămâne obligat faţă· de creditor alături de noul creditor - este
vorba de vechea delegaţie imperfectă care în vechiul Cod civil era reglementată în
cadrul novaţiei) şi doar a pasivului (datoriei) în timp ce, prin novaţie, transfonnarea
poate privi atât pasivul, cât şi activul obligaţiei sau chiar conţinutul raportului
obligaţional. S-ar mai putea considera şi că, în primul caz, cel al preluării de datorie,
vechea obligaţie subzistă sub aspectul pasiv al acesteia, în timp ce, în cazul novaţiei,
vechea obligaţie se stinge. O asemenea observaţie nu este însă riguros exactă: şi în
cazul preluării de datorie (exceptând situaţia în care preluarea este impeifectă şi nu
duce la liberarea debitorului iniţial) se poate susţine că vechea obligaţie s-a stins,
întrucât, toate consecinţele legate de stingerea obligaţiei principale sunt reglementate
de cod2 . În ce priveşte cesiunea de contract, astfel cum am arătat mai sus3 , identitatea
acesteia este discutabilă sub aspectul structurii acestei figuri juridice, însă o asemenea
identitate este conferită de chiar legiuitor care îi conferă un regim juridic distinct .faţă
de figmile juridice care o compun. Întrucât prin intermediul acestei operaţiuni se
realizează atât o transmisiune a activului, cât şi a pasivului, şi întrucât, de regulă,
cesiunea activului contractual urmează regulile cesiunii de creanţă sau subrogaţiei (în
sensul că toate accesoriile creanţei iniţiale, inclusiv garanţiile sunt menţinute),
cesiunea de contract se deosebeşte de novaţie care duce la stingerea obligaţiei vechi,
cu consecinţa stingerii garanţiilor acesteia.

497. Tipuri de novaţie. În literatura juridică anterioară intrării în vigoare a noului

cod, se considera că novaţia era de două feluri: obiectivă şi subiectivă4 • În esenţă, noua
reglementare are în vedere aceleaşi categorii primare ale novaţiei, anumite schimbări ale
1
A se vedea supra, preluarea de datorie.
2
Trebuie să avem în vedere că, în cazul preluării datoriei, se produce o stingere a garanţiilor
consimţite de terţi, cu excepţia cazului în care aceşti terţi au fost de acord cu preluarea - efect care nu se
realizează decât în cazul stingerii vechii creanţe [a se vedea art. 1602 alin. (3) C. civ.]. O excepţie poate fi
identificată în prevederile art. 1602 alin. (2) C. civ.' care prevede că „preluarea datoriei nu are niciun efect
asupra existenţei garanţiilor creanţei, afară de caiul când acestea nu pot fi despăfţite de persoana
debitorului". La o analiză atentă, putem observa că garanţiile Ia care· se referă acest text legal sunt
restrânse la garanţiile specifice executării obligaţiilor (din moment ce acelea consimţite de terţi se sting în
lipsa consimţământului acestora), dar şi la garanţiile consimţite de debitorul iniţial şi care sunt separabile
de persoana sa cum ar fi ipotecile mobiliare sau imobiliare în cazul cărora funcţionează principiul res non
persana debet şi care le face separabile de persoana garantului (în cazul nostru identic debitorului).
De exemplu, poate fi vorba de o clauză penală care însoţeşte creanţa principală sau de o clauză de arvUnă,
ambele pot avea rol de garanţie şi care nu se sting în ipoteza preluării de datorie în timp ce, ipoteca asupra
unui imobil al debitorului iniţial nu se va menţine şi după preluarea datoriei care a dus la liberarea
debitorului iniţial. La novaţie de asemenea, inclusiv garanţiile asupra bunurilor debitorului, în lipsa
consimţământului expres al acestuia, se sting în cazul novaţiei prin schimbare de debitor [a se vedea
art. 1611 alin. (2) C. civ.]. · ·
3
A se vedea supra, cesiunea de contract.
4
A se vedea: C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 349 şi unn., nr. 276; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„
p. 304 şi urm., nr. 119.
 692 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

acestei. ;figuri. juridice sunt date de ansamblul. întregii reglementări. Noul cod,
reglementează expres în art.· 1609, noţiunea de novaţie pe măsura prezentării tipurilor de
novaţie. Deşi există mai multe variante ale acestei figuri juridice, reţinem în prealabil că
toate .se .caracterizează prirl'. existenţa unor condiţii comune de validitate şi sunt
subordonate unui regim juridic unitar1• Astfel, întâlnim: · ·
a) novaţia obiectivă [art. 1609 alin. (1) C. civ.] care intervine atunci când se
realizează prin schimbarea obiectului sau cauzei obligaţiei vechi (aşadar, atunci când
„debitorul contractează faţă de creditor o obligaţie nouă, care înlocuieşte Şi stinge
obligaţia iniţială'' ). Subiectele obligaţiei rămân aceleaşi, dar obligaţia iniţială se stinge
2

făcând loc uneia noi;

b) novaţia subieCtivă [art. 1609 alin. (2) şi (3) C.· civ.] este cea care se
realizează prin· schimbarea· creditorului sau debitorului obligaţiei iniţiale, Schimbarea
debitorului aie loc atunci când o terţă persoană se obligă faţă de·creditor să plătească
datoria: şi ·poate opera rară. consimţământul debitorului iniţial, care este liberat·
[art. 1609 alin. (2) C. civ.]. Schimbarea creditorului intervine prin substituirea
creditorului iniţial cu un nou creditor, operaţiuneîn urma:căreia debitorul va fi liberat
faţă de creditorul din vechea obligaţie, fiind obligat, ca efect al novaţiei, faţă de noul
creditor[art, 1609 alin. (2) C. civ.].

498. Condiţiile novaţiei. Prin definiţie novaţia este un contract. Aşadar, pentru a
fi valabilă,·• trebuie să fie îndeplinite toate· condiţiile generale. de validitate a oricărui
contract - este vorba de cerinţele prevăzute de art. ) 179 alin. (1) şi (2) C. civ.
(capacitatea, consimţământul, obiectul deterininat şi . licit, cauza· licită şi morală,
precum şi forma, dacă este cazul) şi dezvoltate de .art. 1178-1245 C. civ. (legat de
condiţiile de v:aliditate), de art. 1240-1245 (referitoare la formă), respectiv de art.
1246-1265 .C. civ. (referitoare la. nulităţi). În ce priveşte. forma novaţiei,.· trebuie să
subliniem ·Că ea trebuie să respecte toate condiţiile de formă cerute de lege pentru
modificarea contractului, adică toate condiţiile de fonnă care au fost impus.e pentru
încheierea valabilă a contractului iniţial (a se vedea, în acest sens, art.1243 C. civ.,
conform căruia „Dacă prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului
este supusă condiţiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa."). De exemplu,
dacă obligaţia supusă novaţiei s-a născut dintr-un contract pentru care era necesară
forma autentică, şi novaţiasubsecventă trebuie să . îmbrace tot forma autentică.
· Pe lângă· condiţiile generale de validitate Însă, novaţia presupune şi. re_spectarea
unor condiţii speciale3 care~ deşi nu sunt prevăzute expres de textele legale, se pot
deduce din definiţiile oferite de legiuitor fiecărui tip de novaţie (este vorba de art. 1609
. C. civ.). Reţinem în acest sens, următoarele condiţii: ..

A se vedea J: Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau,

I op. cit., p. 891 şi urm., nr. 847.
. Desigi.Jr că apariţia unei noi obligaţii poate să acopere în egală măsură novaţia obiectivă şi novaţia
2

subiectivă (care este oarecum detaliată de paragrafele următoare ale aceluiaşi articol).
3
, . A se vedea, de exemplu, T.R. Popescu;· P. Anca, op. cit., pp. 401-402; R. Sanilevici, op. cit.,
pp. 287-289; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 350 şi urm., nr. 277; A. Weill, Fr. Tem\, op. cit.,
· pp.. 1061-1067; Fr. Tem:, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1178 şi urm„ nr. 1322 şi urm.; a se vedea,
pentru detalii în prezentarea condiţiilor: L. Pop, Obligaţiile, p. 298 şi urm.; J. Ghestin, M. Billiau,
Gr. Loiseau, op. cit., p. 892 şi unn., nr. 848 şi unn.
DINAMICA OBLIGAŢIILOR-TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 693

a) să existe o obligaţie veche valabilă,

care urmează să se· stingă prin voinţa
părţilor („obligaţia iniţială" prevăzută de art. 1609 alin. (1)]. Obligaţia lovită de
nulitate absolută nu poate fi novată 1 • Prin excepţie, se admite că obligaţia lovită de
nulitate relativă poate fi novată, pentru motivul că obligaţiile anulabile pot fi
confinnate [art. 1263 C. civ., privind condiţiile confinnării permite o asemenea
interpretare, iar confirmarea presupune o obligaţie anulabilă - art. 1248 alin. (4) şi
art. 1262 C. civ.]; or, novaţia constituie un mijloc de confirmare şi de transfonnare a ei
într-o obligaţie nouă valabilă2 . Condiţia esenţială este ca nulitatea relativă să nu se fi
pronunţat în justiţie deja3 • Mai poate face obiectul novaţiei o obligaţie iniţială care este
sub condiţie şi care este transformată în obligaţie pură şi simplă sau invers • De
4

asemenea, poate fi novată şi o obligaţie naturală, neînzestrată cu acţiune în justiţie,

transfonnându-se astfel într-o obligaţie civilă sau perfectă. Textele ·care prevăd că
plata voluntară făcută cu privire la o obligaţie naturală nu dau dreptul la repetiţiune
[art. 1471 C. civ., în materie de plată a obligaţiei naturale; art. 2506 alin. (3) C. civ.,
privind executarea voluntară a obligaţiei prescrise]. În primul caz, cel al obligaţiei
prescrise, este în afară de orice discuţie că avem de-a face cu o novaţie implicită
realizată prin plată şi prin acceptarea acesteia, mecanism care atrage după sine ideea
unei renunţări implicite la efectele prescripţiei 5 • Dimpotrivă, se consideră mai recent6,
în contradicţie cu doctrina română şi franceză tradiţionale7 , că în cazul obligaţiilor
imperfecte executate voluntar nu mai este vorba de o novaţie deoarece novaţia implică
stingerea obligaţiei iniţiale, ceea ce nu se petrece în cazul obligaţiei naturale
executate8• De asemenea, se mai subliniază Şi că „fortificarea" obligaţiei imperfecte

Întrucât contractul lovit de nulitate absolută nu este, în principiu, susceptibil de confirmare, cu

1

atât mai puţin ar putea fi supus novaţiei. Eventuala refacere a contractului nul {art. 1259 C. civ.) nu poate
fi considerată o novaţie, din morrient ce nici nu se poate vorbi de o obligaţie care să facă obiectul novaţiei.
[pentru că aceasta nu ·s-a născut valabil, întrucât' contractul iovit de nulitate se ·consideră cu nu a fost
niciodată încheiat - art. 1254 alin. (1) C. civ.]. Refacerea reprezintă o operaţiurle juridică distinctă.
Nulitatea absolută a obligaţiei iniţiale atrage după sine nulitatea absolută a novaţiei, deoarece prima este':
cauza celei de a doua; ceea ce atestă o legătură importantă între raportul obligaţional iniţial şi cel nou (a se ·
vedea, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 892, nr. 849). . ·
A se vedea, în acest sens, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 350, nr. 277; L. Pop, Obligaţiile, op.
2

cit„ p. 299 şi unn.,'nr. 117.

A se vedea, în acest sens, L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 299 (p~ntru că, în acest_ caz,_ obligaţia
3

iniţială nu mai există, a fost desfiinţată prin hotărârea judecătorească). Bineînţeles.-că anularea obligaţiei ·
vechi după încheierea contractului de novaţie nu mai poate fi invocată deoarece. nulitatea relativă a fost
acoperită prin confirmare (idem, p. 299).
A se vedea L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 299.
4

Unii autori disting după cum este vorba de obligaţie a cărei acţiune s-a presc1is - caz în care este .
5

admisibilă novaţia pentru că ea presupune renunţarea tacită la beneficiile prescripţiei (J. Ghestin, p. 893 şi
unn.), în timp ce obligaţiile naturale nu pot să dea naştere la novaţie, fiirid necesar să fie vorba de o ·
obligaţie civilă (ibidem, nr. 850). . -
6
. J. Flour, J.L. Aubert, Yv. Flour, E. Savaux, op. cit„ p. 259; J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau,
op. cit„ p. 894, nr. 850; L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 300 şi urm„ nr. 117. · ·
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 350, nr. 277; L. Pop, Teoria generală. ·
7

a obligaţiilor, op. cit„ p. 469. · . ··. · · ·

Cass. fr. 1 civ„ 10 oct. 1995, cu notă de R. Libchaber, în Rec. Dalioz, 1996, p. 120 şi unn.; cu
8

notă de G. Pignarre, în Rec. Dalloz, 1997, p. 155.

 694 . TRATAT ELEMENTARDE DREPTCIVIL,'OBLIGAŢIILE.

prin executare are loc în virtutea unui act adesea unilatenil 1. Credem că, niciuna din
raţiunile de mai sus nu îndreptăţesc în inanieră strictă eliminarea obligaţiilor
imperfecte din .sfera novaţiei, cât timp se admite. că poate fi novată, de exemplu o
obligaţie sub condiţie într-o obligaţie fără condiţie 2 sau că obligaţia a cărei acţiune s::a
prescris poate fi novată într-o obligaţie valabilă priff executare. Iinpedimentul aparent
al caracterului unilateral nu este nici el insunnontabil, dacă avem în vedere că plata
poate fi privită şi ca un mecanism bilateral care 'presupune agrearea din partea lui
accipiens în ·vederea .producerii efectului extinctiv de obligaţii aLplăţii 3 • În sfârşit,
poate că distmcţiile nu sunt atât de importante cât timp există texte legale care
lămuresc oricum problema independent de calificarea pe care o dă doctrina situaţiei
· puse în discutie; · ·
' .
b) să se nască, prin acordul părţilor, o obligaţie nouă valabilă care o înlocuieşte
pe cea veche [art.1609 alin. (1) vorbeşte de „o obligaţie nouă care înlocuieşte şi stinge
obligaţia iniţială."]. Dacă obligaţia nouă ·nu este v<J{abilă, obligaţia veche răinâne în
fiinţă Şi;se· consideră că obligaţia nouă nu a.existatniciodată; precum şi că cea·veche ·
nu s-a stins niciodată\ stingerea obligaţiei vechi este condiţionată de naşterea, în locul
ei; a unei alte obligaţii valabile. Atunci când obligaţfa nouă este lovită de nulitate
relativă, nc:ivatia se va consolida, dacă nulitatea a fost acoperită prin . confirmare
expresă sau 'ta~ită:..:.. este vorba însă de up nou ~ct; subsecvent novaţiei şi care respectă
condiţiile impuse de art. 1263 C. civ. 5). In sfârşit, în ipoteza în care obligaţia nouă este
desfiinţată ca urmare a rezoluţiunii sau ca urmare a·revocăriide coniun acord{mutuus
dissensus), a obligaţiei noi, novaţia îşi pierde efectele şi persistă vechea obligaţie ca şi
când nu s-ar fi stins niciodată6 ;
c) obligatia nouă care se naşte prin novatie trebuie să .aibă un element nou
(aliquid novt)f~ţă de vechea ·obligaţie: Eleinenhtl nou poate consta în: schimbarea
uneia dintre păiţi; a creditorului sau debitorului;'schimbarea obiectului, a cauzei. sau în
adăugarea ori ·înlăturarea unei condiţii care afectează obligaţia· existentă. Schimbarea
creditorului7 [art. 1609 alin. (3) C. civ.] intervine,.de pildă, când cumpărătorul unui.
bun se.obligă, la cererea vânzătorului, să efectueze plata preţului către o altă persoană
şi aceasta presupune stingerea definitivă· a vechii obligaţii. O astfel de novaţie se
aseamănă cu cesiunea de creanţă, dar se deos~beşte prin faptul că se face cu acordul
debitoruhii şi are ca efect' stingerea obligaţiei debitorului faţă d~ creditorul iniţial şi

.
1
Ase vedea J.. Flour, J.L. Aubert, Yv. Flo~r, E. Savaux, op. ciţ.,:p. 259. . .
2
Etiologia obligaţiilor este, în acest caz, de asemenea comlÎnă (R. Libchaber, notă precit.,i p. 120;
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ p. 894; nr. 850; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 301).
3
Cu atât mai mult cu cât noua reglementare a plăţii subliniază existenţa unei obligaţii de preluare a
..executării de către accipiens în cadrul mecanismului plăţii. În special, a se vedea art. I 510-1515 C. civ.
4
>A se vedea J. Ghestin, M; Billiau, Gr: Loiseau, op. cit., p. 897„nr. 854 (totuşi, cu anumite
nuanţări, p. 898). .
. '.
5
Confirmarea va acoperi nulitatea relativă şi obligaţia va fi validată retroactiv din momentul
naşterii sale. Dacă însă obligaţia nouă a fost desfiinţată ca unnare a pronunţării nulităţii relative a actului
din care aceasta rezultă, obligaţia veche se menţine ca şi .cârid im arfi'avutloc nicio novaţie, împreună cu
toate garanţiile sale iniţiale (L. Pop, Obligaţiile, p. 30 I, nr. 117). . ·
6
Ase vedea J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op.'cit.; p. 899. ·
7
Ide~. p. 910, nr. 863. . .
 · DINAMICA OBLIGAŢIILOR -TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR 695
.naşterea unei alte obligaţii faţă de noul creditor 1• Schimbarea debitorului se poate face
cu sau fără consimţământul debitorului din obligaţia veche [ai;t. 1609 alin. (2) C. civ.].
Novaţia prin . schimbarea debitorului este în acelaşi timp un .mijloc indirect de
transmitere a datoriei, cu·particularitatea că, în realitate, novaţia nu. transmite datoria,
ci dă naştere unei noi datorii în locul celei care.se· stinge - diferenţa constă în aceea că
noua obligaţie (din cadrul .novaţiei subiective) nu beneficiază de. garanţiHe vechii
obiigaţii.Şi nici de o parte din celelalte accesorii ale·sale • Elementul nou poate consta
2

Îfl. schimbarea. obiectului '[art. 1609. alin. (1) c. civ.], când pi\rţile se înţeleg ca
debitorul să execute o altă prestaţie decât. cea stabilită în obligaţiâ care se stinge • De
3

exemplu:•debitorul dintr-un contract de întreţinere se obligă, cu. 8:Cordul creditorului,

să presteze, în focul întreţinerii, orentă viageră lunară • De aceas_tă dată, novaţia poate
4

5
fi confundată cu darea în plată • Darea în plată, însă, se deosebeşte de novaţie, la darea
în plată acordul părţilor de' a schimba obiectul obligaţiei este concomitent cu plata.
. Dimpotrivă, în cazul novaţiei prin schimbarea obiectului obligaţiei,. înţelegerea părţilor
. în acest sens intervine obligatoriu înainte de momentul în care ·.urmează să se. facă
. plata • Elementul nou poate să constea în schimbarea cauzei are l~c în situaţia în care
6

părţile se .înţeleg. ca prestaţia datorată de debitor să aibă o ·altă eaul:ă ·decât aceea ·a
obligaţiei iniţiale , de exemplu: părţile unui contract de vânzare-cumpărare se înţeleg
7

ca suma datorată de cumpărător, cu titlu de preţ, să rămână la acesta, :înăun~l unui

termen, pentru a fi plătită la o altă scadenţă creditorului cu titlu de împrumut. .In fine,
elementul nou poate să constea în transformarea unei obligaţii pure şi simple într-o
. ob#gaţie sub condiţie şi invers8. Menţionăm că modificarea termenului de executare a
obligaţiei nu constituie .o novaţie, neavând ca efect stingerea ' obligaţiei vechi şi
naşterea concomitentă a unei obligaţii noi - ea este doar o modificare a contractului
iniţial şi este important să se distingă între simpla modificare a contractului şi novarea
obligaţiilorrezultate din acesta9 ; · ·.

1
O asemenea novaţie este marginalizată din punct de vedere practic, dacă este văzută ca tehnică de
transmisiune a obligaţiilor (a creanţei în acest caz), deoarece ea generează o stingere a garanţiilor şi
celorlalte accesorii ale creanţei iniţiale, ceea .ce nu este de dorit (a se vedea Fr; Tem~, Ph. ~imler,
Yv. Lequette, op. cit., p. 1179; nr. 1325).
2
A se vedea L Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 9JO, nr. 862' [este 'esenţial
consimţământul creditorului - de altfel, nici nu am putea vorbi de o novaţie cât timp la încheierea acesteia
,- fonnulă prin excelenţă contractuală '- nu .participă toate părţile raportului· iniţial; Figură aparte .face
· novaţia prins schimbarea debitorului la care nu participă neapărat debitorul iniţial conform art. 1609 alin.
· (2) C. civ.]. . · · . ,· .·
3
A se vedea: Fr.·Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, p. 1183; nr. 1328; J. Ghesti~; M, Billiau,
Gr. Loiseau, op. cit., p. 901, nr. 857. ·
4
A se vedea TS, s. civ„ dec. nr. 316/1987, în RRD nr.12/1987, p. 72.
Totuşi, simpla acceptare cu ocazia plăţii a unei alte prestaţii din partea debitorului, nu echivalează
5

cu onovaţie (J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 858).
6
A se vedea, de exemplu, T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 404.
A se vedea Fr.Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, p. ll83, nr. 1328 (unde se subliniază şi că.ar fi
7
, .
vorba de o schimbare a cauzei în sensul de causa efficiens şi nu de causa finalis (idem, p. · l 183). Credem
·că este vorba, însă, şi de o schimbare a cauzei văzuÎă ca scop al contractului,. scop despr~ care.este de
presupus că se schimbă şi el odată cu schimbarea temeiului său iniţial.
8
. Ase vedea Fr. Terre, Ph: Simler, Yv. Lequette, p.1183. · .·
A se vedea Rolul voinţei părţilor este esenţial în a determina dacă există novaţie sau dtiar o
9

modificare a obligaţiei (J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 859); Fr.. Terre, Ph. Simler,
696 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

. d) ·să existe intenţia expresă apărţilor de a no~a (animus no~andi) 1• În acest

sens, art. '1610 C. civ., prevede că: „Novaţia nu se prezumă. Intenţia de a nova trebuie
să fie neîndoielnică." De aceea, voinţa de a transforma raportul obligaţional iniţial
trebuie să rezulte evident şi clar din convenţia părţilor (din contractul de novaţie)3 În
2

acest context se pune problema interpretării operaţiunii în cazulîn care un terţ se

obligă - dacă va avea calitatea de coobligat sau va avea loc o novaţie Jiropriu:..zisă4 . De .
asemenea,·mutuus dissensus urmat de încheiereauimi noucontract care să 'dea naştere
unor obligaţii noi nu poate fi calificat drept novaţie·- este.vorba de o suită de contracte
distincte5• Tot vointa <le a nova şi înterpretarea acesteia sunt cela care oferă criteriul de
deterininare a grâniţei dintre novaţie şi siil1pl~ rriodi.ficarea contractul~i6 . .

499. :Erectele novaţiei.în principal, novaţia ~trage după sine stingerea. obligaţiei·
iniţiale (efectul extinctiv) .şi naşterea .unei noi obligaţii (efectul creator). Această
transformare atrage după sine importante .consecinţejuridice: · ·
. a) situaţia garanţiilor creanţei .iniţiale. Prin novaţie se stinge, obligaţia veche
împreună .cu· toate garantiile sale care, fiind accesorii. ale creanţei iniţiale, încetează
concomitent ·cu aceasta. In ce priveşte situaţia garanţiilor şi a celorlalte accesorii ale
creanţei iniţiale, trebuie să operăm mai multe distincţii care7 se dovedesc a fi extrem
de delicate: L ipotecile constituite de' debitor8 ·pentru executarea obligaţiei iniţiale se
sting în ipoteza în care are loc o novaţie prin schimbarea debitorului [art. 1611 alin.
(2)]. Per a contrario9; celelalte garanţii se menţin în cazul ttirirror tipurilor de novaţie.
şi toate garanţiile asupra bunurilor debitorului (aşadar şi ipotecile asupra bunurilor

Yv. Lequette, p. 1184, nr. 1329 (unde sunt enumerate şi alte modificări ale obligaţiei iniţiale care nu pot fi
considerate novaţii ale obligaţiei iniţiale: schimbarea cuantumului datoriei iniţiale, modificarea monedei
de plată, adăugarea unor garanţii la cele constituite deja, modificările unor clauze contractuale care adaugă
noi obligaţii în sarcina părţilor fără ca acestea să atragă o extindere a garanţiilor şi Ia aceste obligaţii etc. -
totuşi, frontiera între modificările contractului/obligaţiei iniţiale şi novaţie sunt destul de sensibile - mai ·
ales dacă avem în vedere modificările obligaţiilor afectate de modalităţi). .
1
Condiţia trebuie considerată neschimbată. A se vedea: T:R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 402;
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 351, nr. 277; L. Pop, Obligaţiile, op. Cit., p. 302, nr. 118 ..
2
a
A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., .p. 351 (fără fi necesară utilizarea unor termeni
speciali în acest sens).
.3 ·în sensul c.ă trebuie. probată ca şi negotium (sub .imperiul vechii reglementări, unde se chiar
prevedea că voinţa de a nova trebuie să rezulte din act, se subliniase deja că nu era vorba de instrumentum,
ci de negotium doar. A se vedea L. Pop, Obligaţiile, p. 303).
4
A se vedea: J..Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 864; L. Pop, Obligaţiile, p. 302, nr. 118.
5
A se vedeâ: L:Pop, Obligaţiile, p. 302; J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 865.
6
A se vedea L. Pop, Obligaţiile, p. 302,
7
Ne temem că din cauza lipsei de claritate a exprimării.legiuitorului .. ·' · ·• ·.
8
Garanţiile care poartă asupra propriilor bunuri (este curios că legiuitorul nu enumeră printre
aceste garanţii şi gajul). . . . , . · ·
·
9
S"ar deduce din textul legal, pe calea interpretării a contrario, Că; în cazul celorlalte tipuri de
novaţie, ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului se menţin.şi pentru garantarea noii obligaţii, ceea
ce este plauzibil, în condiţiile în care debitorul participă direct la modificarea raportu)ui obligaţional. De
asemenea, Jn virtutea aceluiaşi argument. interpretativ, se deduce,.din textul legal că şi toate celelalte
garanţii, aitele decât ipotecile (ex. fideiusiunea, gajul, privilegiile şi ipotecile legale, .dreptul de retenţie
etc.), se. menţin în toate. cazurile de novaţie. O consecinţă care ni se pare prea de anvergură ca să nu
beneficieze de o reglementare expresă!
DINAMICA 'OBLIGAŢIILOR~ TRANSMISIUNEA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR ..·. 697 ...

sale) se menţin în cazul celorlalte tipuri de novaţie, cu excepţia celei prin schimbare de
debitor. Prin excepţie, în toate. cazurile, ipotecile se pot menţine dacă .debitorul
consimte expres la aceasta [art. 1611 alin. (2) parte finală]; ii. ipotecile constituite de
terţi. . fn ·.vederea ·.·.garantării . obligaţiei originare se sting odată cu ·închezerea
contractului de . novaţie. . Exprimarea legiuitorului, deşi discutabilă sub aspectul
conciziunii, ne duce la aceeaşi concluzie.· Conform art.. 1611 alin. (1) C. civ.:
,;Ipotecile care garantează creanţa iniţială nu vor însoţi noua creanţă decât dacă aceasta
s-a prevăzut expres''. Este neclar ce .presupune „prevederea: expresă" , dar· este de
1

neconceput ca o .garanţie constituită de un tert care a avut în vedere la ·data consimţirii

acestei garanţii 2 (ipotecă, .gaj; fideiusiune·etc.) ··o anumită o~ligaţie şi ··abilitatea unui
anumit debitor de a executa această obligaţie să se menţină (cu excepţia novaţiei prin
schimbarea creditorului).şi cu privire la o obligaţie complet nouă, care poate să aibă alt
subiect pasiv sau ca obiect o prestaţie mult mai oneroasă. Protecţia terţilor garanţi este
elementar să fie realizată prin stingerea garanţiilor constituite de . aceştia pentru
garantarea obligaţiei originare. O asemenea urmare a încheierii novaţiei trebuie
reţinută în contextul în care legiuitorul prevede expres că ipotecile constituite asupra ·
bunurilor debitorului se sting, în cazul novaţiei, prin schimbare de debitor3, fără să se.
stingă, însă, în cazul celorlalte tipuri . de novaţie; în ce priveşte fideiusiunea·. şi ·
solidaritatea, art. 1613 alin. (1) C. civ., prevede Gă: „Novaţia care operează'între
creditor şi uriul dintre debitorii solidari.îi liberează pe ceilalţi codebitori cu privire la
creditor. Novaţia care operează cu privire la debitorul principal îi liberează pe
fideiusori.''4 iii. novaţia între un creditor şi unul dintre debitorii so.Zidari are ca şi
· consecinţă faptul că „ipotecile legate de vechea creanţă· nu pot fi .transferate ·decât
asupra bunurilor codebitorului care contractează noua datorie" [art. 1611 alin. (3)
C. civ.] 5 . iv. în sfărşit, în legătură cu toate garanţiile creanţei iniţiale, trebuie menţionat
că, din interpretarea de ansamblu a textelor se. deduce suficient de clar că aceste

1
Care, în mod logic, ar trebui să fie legată de conţinutul contractului de novaţie· Şi .nu ·de
consimţământul terţilor care au constituit garanţii pentru garantarea datoriilor debitorului. În principiu,
terţul-garant nu participă Ia încheierea acestui contract, 'astfel încât prevederea expresă nu se poate· susţine
că se referă la el, după cum este inadmisibil să fie lăsată opţiunea 1m;nţinerii garanţiilor pentru o nouă
obligaţie, Ia discreţia părţilor novaţiei.
Reamintim că textul legal vorbeşte doar de ipoteci, nu şi de alte garanţii;
2
3
Argumentul a majori ne obligă să considerăm că un asemenea efect se produce cu atât mai mult
cu cât ipotecile asupra bunurilor debitorului nu se menţin în cazliJnovaţiei prin schimbarea.debitorului.
4
Aşadar, singurele ipoteze de garanţii a căror situaţie rămâne nereglementată expres sunt cele ale
gajului, dreptului de retenţie şi privilegiilor, restul fiind implicit. acoperite, direct sau indirect de
reglementările existente. ·
Redactarea art. 1611 alin. (3) C. civ:, nu ne permite să înţelegem dacă efectul transferului
5

ipotecilor asupra bunurilor codebitorului solidar care a contractat noua datorie pe calea novaţiei se produce
automat sau el poate fi consecinţa unui acord expres între creditor şi acest fost codebitor solidar. Mai
departe, din textul legal rezultă că.ipotecile nu pot fi transferate decât a·supra bunurilor debitorului care a
contractat noua datorie, ceea ce pare a reprezenta o interdicţie de constituire a ipotecilor asupra bunurilor
celorlalţi foşti codebitori solidari, ceea ce ni se pare inadmisibil. De aceea; credem că textul legal se referă
la situaţia în care nu. există un. consimţământ expres. din. partea acestor foşti. codebitori solidari; În
condiţiile: existenţei unui asemenea consimţământ, nu vedem de ce nu s-ar putea· „transfera'" ipotecile
legate de veche~ creanţă şi asupra bunurilor altor co~ebitori decât cel care a contractat noua datorie: ·
698 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE •

garanţii se păstrează în toate cazurile în care cei care le-au constituit sunt de f1cord, la ·.
cererea creditorului, să supravieţuiască pentru a garanta noua obligaţie;
b) raporturile dintre părţile novaţiei. Naşterea unei noi obligaţii concomitent şi
condiţionat de stingerea obligaţiei iniţiale. Noua obligaţie are întotdeauna caracter
contractual, deoarece rezultă din acordul de voinţă al părţilor, indiferent care a fost
i:zVorul obligaţiei vechi ce s-a stins'. În raporturile reiultate din novaţia prin schimbare
de debitor, „noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de apărare (s.n.) pe
care le· avea împotriva debitorului iniţiaI2 şi nici ·pe care acesta din· urmă le avea
împotriva creditorului3, cu excepţia situaţiei în care; în·acest ultim caz, debitorul poate
invoca nulitatea absolută a actului din care s-a născut obligaţia ,iniţială" (ari:. 1612
C. civ.). ·

\ Chiar dacă vechea obligaţie poate să aibă orice izvor, contractual sau extracontractual.
2 Pentru că privesc apărări rezultate dintr-un raport juridic neopozabil creditorului. Este vorba de o
consecinţă firească a relativităţii efectelor raportului obligaţional, dacă ne referim la. un raport rezultat
dintr-un contract între debitorul iniţial şi noul debitor.
3
Aşadar, noul debitor nu va putea invoca, de exemplu,· nulitatea relativă pentru vicii de
.consimţământ cu privire la obligaţia iniţială.
 Titlul VIII
STINGEREA OBLIGATllLOR
'
 Capitolul I
CONSIDERATll, GENERALE
PRIVIND. STINGEREA OBLIGATllLOR
,

500. Preliminarii. Spre deosebire de raporturile juridice în al căror conţinut se

află drepturi reale şi care au un caracter de · durată şi stabilitate, raporturile
obligaţionale se nasc, se derulează şi se sting, în scopul de ·a se realiza dinamica
circuitului civil. Aceasta este explicaţia faptului că ele se nasc, de cele mai multe ori,
pentru a se stinge imediat sau după anumite intervale de timp. Atingerea scopurilor
unnărite de părţile raportului obligaţional, mai ales ale creditorului, poate· avea loc
numai prin realizarea drepturilor de creanţă şi executarea obligaţiilor corelative care
intră în conţinutul juridic al acestor raporturi juridice'. Mijlocul firesc de realizare a
creanţelor constă în executarea în natură a obligaţiilor· de către debitor. Când o
asemenea executare voluntară nu intervine, acelaşi scop poate fi realizat prin exe-
cutarea silită în natură sau prin echivalent a obligaţiilor. De asemenea, legea prevede şi
alte mijloace juridice de stingere a obligaţiilor care operează în temeiul acordului de
voinţă al părţilor sau în temeiul legii.

501. Mijloacele juridice de stingere a obligaţiilor. Reglementare. Enu-

merare. Mijloacele de stingere a ·obligaţiilor fac obiectul unui întreg Titlu VII,
intitulat „Stingerea obligaţiilor'', din Cartea a V-a („Despre obligaţii"). Legiuitorul
enumeră în art. 1615 C. civ., ca moduri de stingere a obligaţiilor: plata, compensaţia,
confuziunea, remiterea de datorie, imposibilitatea fortuită de executare, precum şi
„alte moduri expres prevăzute de lege"2 . Prin alte moduri expres prevăzute de lege,
1
Scopul obligaţiei şi între~ga sa existenţă sunt îndreptate spre stingerea ei (a se vedea J. Ghestin,
M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 529).
2
Vechiul Cod civil reglementa modalităţile de stingere a obligaţiilor în ait. l 091. Potrivit acestui
text de lege, obligaţiile se puteau stinge prin: plată, novaţie, remitere voluntară, compensaţie, confuziune,
pieirea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul realizării condiţiei rezolutorii şi prin prescripţie.
Vechea alegere a legiuitorului a fost aceea de a indica în textele dedicate stingerii obligaţiilor şi modalităţi
care duc la stingere reglementate în capitole/părţi ale codului referitoare la alte instituţii juridice, cu
rezultatUl vizibil că se omiteau astfel impmtante modmi de stingere a obligaţiilor - de exemplu, se omite
astfel executarea silită în natură, executarea prin echivalent, caducitatea etc. (pentru critică, a se vedea
L. Pop, Obligaţiile, op. cit., nr. 176; C. Stătescu, C. Bîrsan,' op. cit„ p. 357, nr. 282; a se vedea, pentru
comentariul critic în dreptul francez echivalent în această privinţă, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau,
op. cit., nr. 527). De aceea, considerăm că este preferabilă alegerea legislativă prezentă în această privii1ţă
în noua reglementare şi care se referă în textul introductiv doar la modalităţile care unnează să fie expres
reglementate în titlul care anunţă regiementarea stingerii obligaţiilor, toate celelalte modalităţi fiind
rezervate unor alte secţiuni, dar acoperite de sintagma „alte moduri expres prevăzute de lege". Legiuitorul
se abate de Ia această metodă de reglementare enumerând plata printre mijloacele de stingerea a
obligaţiilor (aceasta face obiectul unei reglementări distincte de. Titlul VII, în Titlul V, secţiunea a 2-a,
art. 1472-1509 C. civ.).
702 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

legiliitorul înţelege să trimită la reglementări cuprinse în alte texte legale care .

menţionează,de asemenea, cauze de stingere a raportului obligaţional; deşi nu sun.t
expres reglementate ·şi în titlul dedicat .stingerii obligaţiilor. Poate fi vorba; de
exemplu, de executarea silită în natură (art. 1527-1529 C. civ.), de executarea prin
echivalent (art. 1530-1548. C. civ.), de rezoluţiunea sau rezilierea contractului
(art. 1549-1554 C. civ.), de nbvaţie (art. 1609..:1614':c. civ.), de nulitate (art.
1246-1265), de împlinirea condiţiei rezolutorii (art. 1407 C .. 'eiv.}, _de prescripţia
dreptului la acţiune (art. 2500-2544 C. civ.), de decăderea din drepturi (art. 2545-2550
C. civ.), toate ducând şi la o încetare sau dispariţie a raportului obligaţional, cu efecte
diferite însă, ceea ce i-a determinat pe unii autori să critice intenţia de includere în
sfera cazi1rilor de stingere a obligaţiei unele din modu~ile enumerate.mai sus.
s~a spus astfel că mditatea şi rezoluţiunea nu ar putea fi considerate mijloace de
stingere a obligaţiilor, deoarece ele au ca efect ·desfiinţarea retroactivă a raportului
juridic obligaţional; ca şi cum nu ar fi existat niciodată. Or, nulitatea şi rezoluţiunea nu
pot stinge un raportjuridic care nu există. De asemenea, s"'.a mai spus şi că prescripţia
extinctivă are ca efect stingerea doar a dreptului la acţiune în sens material, dreptul de
creanţă continuând să existe: Cu alte cuvinte, împlinirea termenului de prescripţie
extinctivă nu duce la stingerea raportului obligaţional, ci doar la aşa-zisa degenerare a
lui dintr-o.obiigaţie civilă, perfectă într-o obligaţie naturală, imperfectă, fără drept la
acţiune în justiţie. Prescripţia extinctivă ar putea fi, mai degrabă, inclusă în categoria
mijloacelor de transfonriare a obligaţiilor civile1•
· Deşi observaţiile de mai sus· nu pot fi .contestate, trebuie să· observăm că, ·în toate
cazurile, avem de a face cu o dispariţie a raportului obligaţional în sensul că creditorul
nu mai poate pretinde cu succes executarea obligaţiilor debitorulUi. Din punct de vedere
practic, nu credem că are relevanţă faptul că unele cauze dintre •cele enumerate
antrenează o desfiinţare retroactivă a raportului obligaţional (cazlil nulităţii sau al
rezoluţiunii)2, sau doar transformarea lor într~un raport obligaţional imperfect· (cazul
prescripţiei). Esenţial este că, în toate cazurile, obligaţia nu mai trebuie executată şi de
aceea trebuie sau poate fi considerată stinsă. Pe. de altă parte, este perfect adevărat că
„stingerea" implică o fonnă de executare directă sau indirectă a obligaţiilor existente3 •
Din această perspectivă, o parte din cauzele enumerate mai sus (nulitatea,, rezoluţiunea,
prescripţia) im ar trebui incluse în _sfera cauielor de stingere a obligaţiilor.
Cel mai important mijloc de stingere a obligaţiilor, enumerat de art. 1615 C. civ.,
şi reglementat în detaliu, este plata. Prin plată se înţelege, în literatura de specialitate,
executarea vohintară şi în natură a obligaţiei de către debitor. Sunt situaţii însă, când
debitorul mi face plata, fiind necesar să se recurgă la procedura executării siiite în
natură a obligaţiilor. Mai mult, în ipoteza în care obiigaţia nu poate fi executată în
natură, voluntar sau silit, creditorul poate recurge Ia procedura executării silite prin
echivalent bănesc, adiCă prin· despăgubiri. De aceea, considerăm că termenul de plată
e~te insuficient de cuprinzător peritru a: acoperi toate posiliilităţile creditorului de a

1
A se vedea, în acest sens, C Stătescu, C. Bîrsan, nr. 282; L. Pop, Obligaţiile. op. cit., nr. 176.
2
.Care, oricum, înregistrează serioase excepţii. de la regula principiului retroactiv al efectelor lor,
ceea ce atestă, încă o dată, că avem de a face cu ficţiuni juridice care nu pot fi absolute. ·
3
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op'. cit„ p. 580 şi urm„ nr. 527.
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 703
obţine realizarea creanţei sale prin executarea obligaţiei. Este motivul pentru care,
acest mod de stingere a obligaţiilor îl vom desemna şi prin colocuţiunea de „exe-
cutarea obligaţiilor", noţiune largă în care, aşa cum vom vedea, este inclusă şi plata.
Având în vedere cele arătate mai sus şi caracterul discutabil al includerii în sfera
stingerii obligaţiilor a unora din modalităţile de mai sus, în cele ce urmează vom
analiza mijloacele de stingere a obligaţiilor reglementate expres de art. 1615 C. civ., la
care vom adăuga câteva precizări· legate de executarea silită în natură şi executarea
prin echivalent (care sunt, în realitate, remedii ale neexecutării analizate deja în cadrul
studiului contractului 1), deoarece acestea trebuie incluse în sfera generală a plăţii care
este modalitatea esenţială de stingere a obligaţiei. În realitate, cele două cazuri nu
reprezintă altceva de~ât o plată forţată şi de aceea trebuie pomenite şi alături de plată.

502. Criterii de clasificare. Aşadar, într-o dasificare a mijloacelor de stingere a

obligaţiei, am putea reţine existenţa următoarelor mijloace: a) plata (care va include
executarea benevolă a obligaţiilor şi care este ceLmai important mijloc de stingere a
raportului obligaţional); b) plata silită (care va include executarea silită în natură a
obligaţiilor şi executarea prin echivalent); c) mijloacele substitutive (unele· din ele
creează satisfacţie creditorului, altele nu) de realizare a plăţii: compensaţia, confu-
ziunea, remiterea de datorie, darea în plată şi în sf'arşit, mijloacele legal extinctive de
stingere a datoriei: imposibilitatea fortuită de executare,· la care ar trebui să adăugăm,
într-o anumită măsură şi prescripţia.
Pentru clasificarea modurilor de stingere a obligaţiilor, în literatura juridică s-au
propus două criterii: după rolul voinţei păfţilor în stingerea raportului obligaţional şi
după cum stingerea obligaţiei s-a produs sau nu ca efect al realizării dreptului de
creanţă al creditorului2.
A. După cum stingerea obligaţiei s-a produs prin .sau · fără voinţa părţilor
distingem: a) mijloace voluntare de stingere a obligaţiilor,· cum sunt: remiterea de
datorie, executarea voluntară a obligaţiei, compensatia convenţională; b) mijloace care
sting obligaţia fără voinţa părţilor, cum sunt: imposibilitatea fortuită de executare,
compensaţia legală şi judiciară, confuziunea.
B. După cum stingerea obligaţiei s-a produs sau nu ca efect al realizării
creanţei creditorului, aceste mijloace juridice se împart în: a) mijloace .de stingere a
obligaţiilor prin care se realizează dreptul de creanţă al creditorului, cum sunt:
executarea obligaţiei, compensaţia şi darea în plată: b) mijloace de stingere a obligaţiei
prin care .nu se realizează dreptul de creanţă al creditorului, cum sunt: remiterea de
datorie şi imposibilitatea fortuită de executare. · ·
Ambele clasificări prezintă importanţă teoretică şi utilitate practică şi vor fi
utilizate pe parcursul prezentării de mai jos. În ordonarea prezentării se va ţine însă
seama, cu precădere, de al doilea criteriu menţionat.

A se vedea supra, nr. 186 şi unn. (pentru executarea silită în natură), nr. 212. şi unn. (pentru
1
•
executarea prin echivalent sau răspunderea contractuală).
2
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ nr. 283, p. 358; L Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 442 şi um1„ nr. 177.
 Capitolul li
STINGEREA OBLIGATllLOR
' '. PRIN
.....
EXECUTARE .

VOLUNTARA

Secţiunea 1
Consideraţii introductive. Principiul executării
intocmai a obligaţiilor

503. Preliminarii. În· accepţiunea tradiţională, obligaţia, ca şi raport juridic

. obligaţional (iuris vinculum), iildiferent de izvorul său, conferă creditorului dreptul de a
pretinde debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva, prestaţie pe care acesta diil urmă
este îndatorat să o execute, sub sancţiunea constrângerii sale 1• Aşadar, debitorul este
ţinut să execute, după caz, o prestaţie pozitivă sau negativă, în funcţie de obiectul obliga-
ţiei, Executarea prestaţiei datorată de debitor are ca efect realizarea dreptului de creanţă,
respectiv liberarea lui de datorie şi, implicit, stingerea raportuluijuridic de obligaţie2 •
. .
. , .. ' , .., . . . .

504"'Modurile de executare a obligaţiilor . Executarea obligaţiilor se poate

3

realiza prin două moduri principale: executarea voluntară sau plata (care este ()
executare directă sau în natură voluntară) şi executarea silită (sau „plata silită" care
poate fi o executare directă în natură sau indirectă, adică prin echivalent).
Executarea directă sau în natură a obligaţiilor are loc, de cele mai multe ori, de
bunăvoie, adică prin plată. Totuşi, în cazul în care debitorul a refuzat executarea de
bunăvoie, creditorul poate să ceară şi să obţină executarea în natură prin intermediul
forţei de constrângere publice. Aşadar, executarea directă sau în natură a obligaţiilor
poate avea loc prin plată, făcută de bunăvoie de către debitor, sau prin executarea silită
a prestaţiei, împotriva voinţei debitorului, prin constrângere. .
Executarea indirectă a obligaţiilor intervine atunci când, din anumite motive,
executarea directă·sau în natură nu mai este posibilă sau nu m~i prezintă interes pentru
creditor. Menţionăm că nu este vorba de .o imposibilitate fortuită de executare (caz în
care obligaţia se stinge ca urmare a producerii evenimentului fortuit). De aceea, în
acest . caz, creditorul poate pretinde de la debitor plata de despăgubiri sau
daune-interese, în scopul reparării prejudiciului pe care l-a suferit, ca unnare a
neexecutării culpabile sau executării necorespunzătoare a obligaţiei. A vând în vedere
că problematica daunelor-interese, a executării în natriră, precum şi a reparării prin
echivalent a prejudiciului (executarea prin echivalent) au fost analizate pe larg în

1
Chestiune care ţine de chiar definirea obligaţiei. A se vedea supra, definiţi~ obligaţiei.
2
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 529. · ·
3
L. Pop, Obligaţiile, op. cit., nr. 179, p. 444.
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 705

cadrul. prezentării remediilor .pentru neexecutare 1, în cele ce urmează. vom aborda

numai executarea voluntară directă sau în natură a obligaţiei.

505. Principiul executării în natură a obligaţiilor şi principiul executării

întocmai a obligaţiilor. Prin realizarea drepturilor de creanţă, precum şi a celorlalte
drepturi subiective, subiecţii raportului juridic urmăresc satisfacerea unor interese.
Atingerea acestui scop poate avea loc, în mod firesc, numai atunci când debitorul
execută prestaţia pe care o datorează în natura ei specifică. Mai mult, sunt cazuri în
care executarea unei alte prestaţii de către debitor, prin înlocuirea celei iniţiale, nu
prezintă interes pentru creditor. De asemenea, chiar o despăgubire bănească, acordată
pentru a înlocui executarea în natură a unei obligaţii, prin ea însăşi, nu poate asigura în
mod direct şi nemijlocit satisfacerea diverselor interese din cele mai variate ale
participanţilor la circuitul civil.
Toate aceste motive, precum şi altele, au făcut ca executarea în natură a obliga-
ţiilor să constituie un principiu fundamental al dreptului civil continentaz2. Executarea în
natură a obligaţiilor înseamnă executarea întocmai a prestaţiei însăşi, la care este
îndatorat debitorul, prestaţie ce mi poate fi înlocuită cu o altă prestaţie sau cu despăgubiri ·
băneşti, rară acordul creditorului. Acest principiu este în manieră directă consacrat de
art. 1516 alin. (1) C. civ., conform căruia „Creditorul are dreptul la îndeplinirea
integrală, exactă şi la timp a obligaţiei". Principul cunoaşte trei coordonate pozitive3 ,
Executarea obligaţiilor debitorului pentru a corespunde exigenţelor principiului citat,
trebuie să satisfacă trei criterii şi reguli, în acelaşi timp: a) obligaţiile trebuie. să fie
executate în întregime, astfel cum rezultă acestea din actul sau faptul juridic care le-a dat
naştere (expresia cantitativă a principiului); b) obligaţiile trebuie executate exact cum
acestea rezultă din actul sau faptul juridic ce constituie izvorul lor (expresia calitativă a
principiului) şi c) obligaţiile trebuie .executate în termenul care rezultă din actul sau
faptul juridic ce a dat naştere obligaţiei (expresia temporală a principiului). Acest
principiu îşi extinde expresia şi asupra altor instituţii. Prioritatea execmarii în natură este
vizibilă şi în situaţia unui potenţial concurs între executarea silită în natură şi executarea
prin echivalent care este soluţionat de Codul civil îil sensul priorităţii executării silite în
natură, cu condiţia ca aceasta să prezinte interes ,pentru creditor. Astfel, din prevederile
art. 1516 alin. (2) C. civ., rezultă că creditorul are dreptul să treacă la executarea silită a
obligaţiei sau să· utilizeze alte remedii pentru ·neexecutare~ Oricât de oneroasă ar fi .
executarea în natură pentru debitor, creditorul are dreptul la aceasta. Pe de altă parte, art.
1527 C. civ., prevede expres: „Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie
constrâns să execute ·obligaţia în natură, cu excepţia cazului în care o asemenea ·
executare este imposibilă". .
În concluzie, principiul executării în natură ~ obligatiilor stabileşte o ierarhie în
cadrul modalităţilor de stingere a obligaţiilor. Are prioritate executarea exactă şi

A se vedea supra, nr. 175 şi urm., nr. 186 .şi urm. (pentru executarea silîtă în. natură), nr. 212 şi
1

urm. (pentru executarea prin echivalent). . .

Cu totul alta este situaţia în common law unde se consideră că are prioritate acordarea de
2

daune-interese faţă de eventuala executare silită în.natură (a se vedea supra, nr. 186; nr. 178 C). ·
3
A se vedea supra, nr. 178 A.
706 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

voluntară în natură (adică plata) iar, mai departe, creditorul (şi numai creditorul, nu şi
debitorul) are un drept de opţiune între a cere executarea silită în natură (plata silită)
sau executarea silită prin echivalent (o altă formă de plată silită) sau a utiliza o altă
modalitate legală pusă la dispoziţie ca mijloc de satisfacere a creanţei sale (poate
utiliza în materie contractuală, de exemplu, de dreptul de a solicita rezoluţiunea,
rez_ilierea sau reducerea prestaţiilor). Cu toate acestea, expresia primară a principiului
este dată de plata voluntară pe care o vom analiza în cele ce unnează utilizând
expresia legiuitorului şi anume, ,,Plata".

Sectiunea a 2-a
'
Plata

506. Reglementare..Plata este reglementată în art. 1499-1515 C. civ., care

compun Capitolul I intitulat „Plata", din Titlul V („Executarea obligaţiilor") din Cartea a
V-a („Despre obligaţii"). Fiind mijlocul juridic principal şi firesc de stingere a
obligaţiilor, plata este supusă u.nei reglementări ample şi detaliate. Codul civil cuprinde
reguli privitoare la noţiunea de plată (art. 1469-1471), la subiectele plăţii
(art. 1472-1479), la condiţiile plăţii (art. 1480-1498), la dovada plăţii (art. 1499-1505), la
imputaţia plăţii· (art. 1506-1509) şi la punerea în întârziere a creditorului
(art. 1510-1515).

Subsecţiunea 1
Noţiunea de plată. Consideraţii generale

507. Notiune. Natură juridică. în: sensul art.1469 alin. (1) C. civ., „Obligaţia se
stinge prin piată atunci când prestaţia datorată este executată de bunăvoie." În
consecinţă, plata reprezintă, în terminologia legală, executarea benevolă a obligaţiei
care duce la stingerea acesteia. Prin alin. (2) al art. 1469, legiuitorul detaliază definiţia,
indicând obiectul plăţii care poate. să ·constea în: ·remiterea unei sume de bani sau
executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei 1 • În ce
priveşte sfera obligaţiilor la care se poate referi plata, trebuie să subliniem că acestea pot
avea ca obiect orice prestaţii: poate fi vorba de executarea prestaţiei de a da (varianta
curentă şi în limbajul juridic, mai ales dacă se vorbeşte de prestaţia de a da o sumă de
bani), de executarea. benevolă a tmei obligaţii de a face sau chiar de a mi face .
2

1
L:Pop, Obligaţiile, op. cit., nr. 181; M. L. Mathieu-lzorche, St. Benilsi, Paiement, în Rep. de dr.
civ. Dallciz, mai 2009 (dem. mise ajour: juin 2011 ), nr. I.
2
J. Ghestin; M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 529 (de exemplu, executarea unei clauze de
neconcurenţă prin abţinerea de Ia concurenţă, reprezintă o plată a obligaţiei de a _nu face). Această
accepţiune a plăţii credem că trebuie să fie reţinută în pofida· lipsei unei prevederi exprese în cadrul
secţiunii dedicate condiţiilor plăţii (art. 1480-1498 C. civ.) cu privire Ia plata prestaţiilor de a nu face.
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 707

O executare benevolă a obligaţiei presupune preexistenţa unei obligaţii valabile.

Tocmai de aceea, art. 1470 C. civ., prevede că „Orice plată presupune o datorie".
Lipsa temeiului plăţii are drept consecinţă calificarea operaţiunii în plată nedatorată
care reprezintă un fapt juridic licit reglementat de art. 1341-1344 C. civ •.Cu toate
1

acestea, executarea unei obligaţii naturale nu va fi considerată plată nedatorată, ci va

consolida obligaţia preexistentă, făcând imposibilă repetiţiunea2 , confonn art. 14 71
C. civ.: „Restituirea nu· este admisă în privinţa obligaţiilor naturale care au fost
executate de bunăvoie" ..
Noţiunea de plată a suscitat discuţii îndelungate sub imperiul vechiului Cod civil
legate de natura juridică a acestei instituţii. Noua reglementare nu soluţionează
conflictul teoretic existent (şi nici nu intenţionează se pare, să tranşeze o chestiune atât
de delicată). .
Din punct de vedere practic, noţiunea de plată are două înţelesuri: mijloc de
executare voluntară a unei obligaţii şi, în accepţiunea tradiţională a acestui mecanism
juridic, de act juridic3• La fel, plata ca mijloc de executare a unei obligaţii are două
sensuri: în sens larg, în terminologia juridică, prin plată se înţelege executarea voluntară
a oricărei obligatii pozitive sau negative, de a da sau de a face sau a nu face (transmiterea
unui drept, co~stituirea unui drept, remiterea unul bun, efectuarea unei reparaţii,
confecţionarea unui bun, încheierea unui contract, abţinerea de la o acţiune etc.); în sens
restrâns şi în vorbirea curentă, cuvântul plată desemnează numai executarea unei
obligaţii de a da o sumă de bani. În cele ce um1ează, ne referim la plată în înţelesul său
larg, de executare voluntară a unei obligaţii, indiferent de natura şi obiectul ei. Dacă, în
această privinţă legată de fapt de. conţinutul noţiunii, nu există discuţii complexe, nu
ace laş! lucru se poate spune despre calificarea plăţii ca tehnică juridică.
In ceea ce priveşte calificarea plăţii ca act juridic, o clasificare tradiţională şi
împărtăşită §i astăzi de mulţi autori, aceasta a suportat numeroase discuţii şi
recalificări. In opinia unor autori, plata constă într-un Get juridic care împrumută
schema unui contract, subliniindu-se, astfel, pe lâhgă valoarea actului unilateral al
debitorului, şi semnificaţia extinctivă a acceptării plăţii de către creditor5, în timp ce, în
c~ncepţia alt~r au!ori,__pl~ta repr~zintă un act juridic. un_ilr:'terr:'l menit să d~că la
stmgerea unei obhgaţn . In sfărş1t, caracterul de act JUnd1c smgular al plăţn este
contestat de alţi autori care susţin ideea de plată - fapt juridic7 (subliniind că plata

1
A se vedea supra, plata nedatorată.
Poate fi însă considerntă o novaţie, chiar dacă acest punct de vedere este contestat astăzi în
2

doctrină. A se vedea supra, novaţia. .

A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 299, nr. 218.
3
4 '
In acest sens, a se vedea R. Demogue, op. cit., T. 3, nr. 87, p. 142; H., L. et J. Mazeaud,
Fr. Chabas, op. cit.; T. 2, vol. 1, nr. 927, p. 1012; G. Marty, P. Raynaud, Ph. Jestaz, op. cit.. nr. 1315,
p. 1233; Fr. Tem~. Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit.. p. 11 OI, nr. 1218. Aceeaşi soluţie a fost împărtăşită şi
în dreptul român, anterior intrării în vigoare a Codului civil (a se vedea; de exemplu, C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit., nr. 218; L. Pop, Obligaţiile, op. cit., nr. 182, p. 448), cu unele excepţii.
Plata este un act juridic în cadrul căruia debitorul oferă şi execută prestaţia sa în timp ce creditorul
5
•
acceptă această executare şi o primeşte (a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., nr.
1074-1075,p. 579). .
6
A Benabent, op. cit., nr. 783, p. 522 şi unn. · . .
7
A se vedea, în special, N. Catala, La naturejuridique du.paiement, în LGDJ, Paris 1961, apud
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 585, nr. 530.
 708 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

reprezintă în acelaşi timp un mijloc de executare şi unul de stingere a datoriilor') sau

pe aceea a unei suprapuneri în. mecanismul ·plăţii a unui fapt juridic şi a unui act
juridic2 ~ faptul juridic rezidă în executare iar actul juridic unilateral în acceptarea
executării de către ~reditor; adiţiunea acestora atrage stingerea obligaţiei şi întregeşte
mecanismul plăţii. In sfârşit; se poate spune că aceşti autori optează pentru o calificare
distributivă şi alternativă a mecanismului plăţii - act juridic sau fapt juridic, după caz3 •
Indiferent de calificarea pe care o dăm plăţii4 , este cert că· mecanismul· acesteia
include un act juridic sau un fapt juridic a cărui cauză imediată constă în intenţia de a
stinge o obligaţie (animo solvendi), prin executarea prestaţiei datorată de debitor
creditorului. Pe de altă parte, nu putem să negăm rolul consimţământului creditorului
la stingerea ·obligaţiei. În cazul în care acesta refuză 'plata, deşi ea este conformă,
raportul obligaţional nu se stinge decât dacă debitorul utilizează tehnici de obligare a
creditorului la preluarea executării (punerea îri întârziere prin consemnare şi apoi
validarea consemnării). Pe de altă parte, acceptarea expresă a creditonilui cu privire la
plată are semnificaţia unei renunţări la invocarea neconformităţii plăţii 5 • Îh sfârşit, nu
se poate să nu observăm că, în noua reglementare a plăţii6 şi nu numai 7, este
reglementată cu titlu destul de evident ·existenţa: unei obligaţii a creditorului de
preluare a executării. ·

Subsecţiunea a2-a
Subiectele plăţii

508. Persoana care poate face plata (solvens-ul). Confonn art. 1472 C. civ.,
„Plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu' acea .
obligaţie'. În primul rând, calitatea de plătitor (solvens) o are cel interesat să facă plată

I Se subliniază în această opinie,. lipsa rolului consimţământului creditorului pentru ·J~ealizarea

efectului extinctiv al plăţii. În realitate, acest efect este urmarea prevederilor legale confonn cărora
cohfonnitatea executării duce la stingerea obligaţiei şi nu fructul acordului de voillţe dintre solvens şi
accipiens (pentru detaliile acestei teorii, a se vedea J. Ghestin, M. Billiau, Gr: Lciiseau, op. cit., p. 585 şi
unn.).
2
A se vedea, în acest sens, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 587 şi unn., nr. 532.
3
A se vedea M. L. Mathieu-Izorche, St. Benilsi, loc. cit., nr. 2.
4
Varianta rezonabilă pare să fie însă cea a calificării distributive (J. Ghestin, M. Billiau,
Gr. Loiseau, op. cit., p. 587 şi urm., nr. 532), de fapt juridic şi act juridic; pentru că este singura care are în
vedere într-o manieră completă rolul extinctiv pe care îl joacă acceptarea executării obligaţiei din partea
creditorului (a se vedea, pentru dezbaterea acestei problematici, H. Boucard, L 'agreation de la livraison
dans la vente. Essai d'une theorie generale, LGDJ, Paris 2004, p. 16 şi urm.; I.FI. Popa, Conformitatea
lucrului vândut, op. cit., p. 277 şi unn., rir. 203 şi urm. şi doctrina citată aici).
5
A se vedea: J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 584, nr. 529; I.FI. Popa, Conformitatea
lucrului vândut, op. cit., p. 279 şi urm„ nr. 206. . . '
6
o
Credem că asemenea obligaţie de preluare a executării se desprinde limpede din prevederile art.
1510 C. civ., din materia punerii în întârziere a creditorului, unde se vorbeşte de sancţionarea indirectă a
refuzului creditorului de a primi plata (adică de a prelua executarea), concretizată în refuzul creditorului de
a primi piata sau de a îndeplini actele pregătitoare fără de care debitorul nu îşi poate executa obligaţia.
7
Obligaţia de preluare în cadrul vânzării este reglementată expres de art. 1719 lit. a) şi art. 1725,
. 1726 C. civ.
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 709
şi, de cele mai multe mi, persoana care o face este debitorul care poate face plată
personal sau prin reprezentantul său şi, în subsidiar, orice terţ, persoană interesată sau
neinteresată'.
În categoria terţilor pot fi incluse mai multe persoane. Astfel: a) plata poate fi
făcută şi de o persoană ţinută împreună cu debitorul (codebitorul solidar sau
indivizibil); b) de o persoană ţinută pentru debitor (fidejusorul, comitentul pentru
prepus, părinţii pentru copiii lor minori); c) plata poate fi făcută de un terţ care are
intenţia să se subroge în drepturile creditorului, cum ar fi dobânditorul unui imobil
ipotecat care doreşte să salveze bunul de la unnărirea silită (terţul devine astfel
creditor al debitorului în condiţiile prevăzute de art. 1593-1598 C. civ.)2; d) plata poate
fi făcută de un terţ neinteresat (caz în care plata poate fi făcută în numele debitorului
în temeiul gestiunii de afaceri sau a unui contract de mandat, când terţul se va subroga
în dreptmile creditorului plătit3, sau poate face plata ·în nume propriu, făcând o
liberalitate debitorului, ipoteză în care el nu se subrogă în drepttirile creditorului).
Deci plata poate fi· făcută, în principiu, de orice persoană. În consecinţă, nici
creditorul nu are dreptul să refuze o asemenea plată [art. 1474 alin. (2) C. civ.]. De la
această regulă există următoarele excepţii: a) în cazul în care natura obligaţiei (de
exemplu obligaţiile intuitu personae) impune ca plata să fie făcută numai de către
debitorul acelei obligaţii, în afară de situaţia când creditorul îşi dă acordul; b) în cazul
în care s-a stipulat în convenţia părţilor că executarea poate fi făcută numai de către
debitor [art. 1474 alin. (2) C. civ.]; c) în cazul obligaţiilor de a da un lucru cert,
conform art. 1482 alin. (1) şi (2) C. civ., plata poate fi făcută numai de proprietarul
acelui bun, care trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină (în cazul în
care debitorul nu este titularul dreptului asupra bunului individual detenninat, obli-
gaţia sa nu se stinge şi se aplică regulile art. 1230 C. civ., referitoare la obiectul con-
tractului4); d) în sfârşit, creditorul este obligat să refuze plata care îi este oferită de un
terţ dacă debitorul l-a încunoştinţat în prealabil că se opune la aceasta, cu excepţia ca-
zului în care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor [art. 1474 alin. (l) C. civ.].
Care sunt efectele plăţii făcute de un terţ? În principal, plata efectuată de un terţ,
dacă nu ne aflăm într-unul din cazurile de excepţie prevăzute în paragraful precedent;
atrage stingerea obligaţiei debitorului faţă de creditor dacă este făcută pe seama
debitorului [art. 1474 alin. (3) teza IC. civ.]. Cu toate acestea, în cazul în care plata a
fost efectuată de terţ fără intenţia de a face o liberalitate, se pune întrebarea dacă plata
va avea ca efect o subrogaţie de drept a terţului în drepturile vechiului creditor?
Răspunsul de principiu este negativ: . ,,În acest caz (cel al plăţii făcute pe seama
debitorului- s.n.), terţul nu se subrogă în drepturile creditorului plătit decât în cazurile
şi condiţiile prevăzute de lege." [art. 1474 alin. (3) teza a II-a C. civ.]. În consecinţă,

C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 299, nr. 220; L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 449 şi unn., nr. 183.
1

Cazurile de subrogaţie legală reprezintă tot atâtea exemple de persoane interesate să facă o plată
2

pentru prezervarea unor drepturi care le aparţin.

3
M.L. Mathieu-Izorche, St. Benilsi, loc. cit., nr. 12.
Conform art. 1230 C. civ., „Dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terţ pot face
4

obiectul unei prestaţii, debitorul fiind obligat să le procure şi să le transmită creditorului sau, după caz, să
obţină acordul terţului. În cazul neexecutării obligaţiei, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate."
 ',".

710 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

odată .făcută plata de către un terţ pe .seama debitorului: a) subrogaţia seproduce de

drept în cazurile de subrogaţie legală prevăzute.de art: 1596 C. civ. 1; b) subrogaţia se
1

produce pe cale convenţională dacă sunt respectate ·C.onditiile prevăzute de art .. 1594
c. civ. 2 (pentru subrogaţia consimţită de creditor), resp~ctiv :de art. 1595 c. civ.
(pentni subrogaţia consimţită de debitor); c) subrogaţia nu.se produce dacă nu.sunt
respes_tate condiţiile legale ale subrogaţiei (art.1593-1598 C. civ.).. '
In sf'arşit, un ultim aspect esteJegat de ipoteza plăţii efectuate ,de un incapabil.
Conform art.1473 C. civ.; „Debitorul care a executat prestaţia.datorată nu poate cere
restituirea invocând incapacitatea sa la data executării.'' Această schimbare. de
atitudine a legiuitorului3 ·atestă o concluzie importantă: plata poate fi efectuată chiar şi
~e către un debitor incap~bil4 . Acesta riu v.a.avea dreptul larepetiţiune în ipoteza.plăţii.
In cazul în care reţinem că plata este un actjuridic, avem ·de a face cu o excepţie de la
regimul general al capacităţii în materie de acte juridice; chiar şi pentru ipoteza actelor
de dispoziţie5 : Cu toate .acestea, este ill}portant să se aibă în vedere corelarea care
trebuie să existe între situaţia .plăţii efectuă.te de un incapabil şi· aceea a leziunii ca
viciu de com:imţământ, 'care are o portanţă aparte atunci când victima leziunii este un
minor (aşadar o persoană lipsită de· capacitate de. exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă). Conform art. 1221 alin. (3)·şi.art:1222 alin, (2)C..civ., existenţa
unei leziuni îriactul care reprezintă.sursa.obligaţiei ce face:obiectuLplăţii,ca Şi în actul
juridic al plăţii, poate atrage anularea contractuluLsal1 reducerea prestaţiilor. Desiglir
că valabilitatea plăţii în sine, ni se pare că ar .putea fi afectată doar în ipoteza în care
leziunea atrage' desfiinţarea contracmlui .· care.·· a generat · obligaţia. de ·a cărei plată
vorbim. Cu toate acestea, în legătură cu aceeaşi plată făcută de un incapabil, ni se pare
că rămâne în afara regulii instituite de art. 1473 C. civ., situaţia în care plata trebuie să
se concretizeze 'într-un nou act/contract· cu ·valoarea ·Unui act de dispoziţie. De
exemplu, credem că obligaţia de a constitui o garanţie (luată în .discuţie în mod expres
de art. 1487.C. civ.), nu poate să fie executată fără 0 respectarearegimuluigeneral al
actelor juridice ale incapabilului6 i 'fără a atrage. sancţiunea nulităţii relative. Aceeaşi
observaţie ar trebui să.fie făcută şi pentru ipoteza în care plata presupune obligaţia de a
transfera dreptul de proprietate asupra unui bun sau un alt drept real (ipoteză avută în

1
A se vedea supra; subrogaţia legală.
2
Textul[art. 1594 alin. (1) C. dv.] prevede doar că „Subrogaţia este consimţită de creditor atunci
când, primind plata de la iin terţ, îi .transmite a~estuia, Ia .momentul plăţii, toate drepturile pe care le avea •',1'

împotriva. debitQmlui". De. aici, se deduce că subrogaţia operează 'nu nuinai prin, faptul plăţii, ci prin
exprimarea voiriţei creditorului în sensul trarisrriisiunii tutUror drepturilor pe care Ie are. asupra debitorului. O
interpretare contrată aravea drept consecinţă lipsirea totală de efect a prevederilor.art. 1474 alin. (3) teza a
II-a care prevede că subrogaţia nu se produce· de drept decât în cazurile şi .în condiţiile prevăzute. de lege.. .
3
A se vedea, pentru exigenţa consimţământului în contextul obligaţiilor de a da, C. Stătescu,
C. Bîrsan, op. cit., p. 300, nr. 22 I. În dreptul francez, a se vedea, de asemenea, M. L. Mathieu-Izorche,
St. Benilsi, loc. cit., nr. 15. ,
4
Credem că, .în continuare, prevederea se referă la toate celelalte obligaţii şi trebuie nuanţată Ia
obligaţiile de a da un bun cert. , .·
5
Fiind evident că plata poate să aibă calitatea de act de dispoziţie în funcţie de gravitatea acesteia
raportat Ia patrimoniul incapabilului.
6
Ne referim, în esenţă; la prevederile· art. 43-44 C. „civ., referitoare Ia autorizarea actelor
persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 711

vedere· de art. 1483 C. civ. ), dacă aceasta presupune încheierea efectivă a unui nou
contract şi nu se produce ca efect automat în materie imobiliară •
1
·· ·

50~•. Persoana care poate primi plata (accipiens-ul). Persoanele care pot avea
calitatea de accipiens sunt prevăzute de art. 1475 C. civ., care dispune că plata trebuie
să se facă: a)· creditornlui; b) reprezentantului său, legal . sau convenţional;
c) persoanei autorizată de instanţă să o primească; d) persoanei indicate de creditor să
primească plata. În plus, acdipiens-ul trebuie să fie o persoană capabilă pentru ca plata
să fie considerată valabilă, cu excepţia cazului în care plata făcută. către incapabil a
profitat creditorului şi numai în măsura în care i-a profitat acestuia (art. 1476 C. civ.).
Într.:.o atare situaţie, plata este considerată valabilă dacă şi în măsura în care a profitat
creditorului, în caz contrar, putând fi solicitată din nou.
Platafăcută unui terţ. Sunt situaţii de excepţie când plata este valabilă chiar dacă a
fost făcută altorpersoahe decât cele indicate de art. 14752 • Astfel, art.1477..:1478 C. civ.,
prevăd că plata făcută altor persoarie este valabilă în următoarele cazuri:
a) când creditorul a ratificat plata făcută unui accipiens fără drept de a o primi
[art. 1477 alin. (1); lit. a)]. Prin ratificarea plăţii de către creditor, terţul care a primit-o
devine retroactiv mandatarul creditorului. O asemenea ratificare poate să fie expresă
sau tacită, important fiind ca manifestarea de voinţă a creditorului să ateste renunţarea
acestuia la dreptul de a invoca nulitatea relativă a actului juridic al plăţii3;
b) când cel care a. primit plata fără a avea acest drept, devine ulterior titularul
creanţei [art; ·1477 alin; (1) lit.·b)]. De exemplu, ulteriof'plăţii faţă· de sine~ terţul
moşteneşte pe creditorul iniţial sau devine cesionarul contractant, dobândind, astfel, şi
creanţa;
· c) ·când plata a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanţe liberatorii
semnate de creditor (în principiu, este vorba de ·situaţia unui terţ care deţine, indiferent
sub ce formă,· un act care atestă că are dreptul să primească plata şi să-l libereze de
obligaţiile sale pe debitor.,._ situaţia trebuie asirililată celei a creditorului aparent);
d) când plata a fostfăcută unui terţ în alte condiţii decât cele menţionate mai
sus şi nici nu este considerată valabilă ca urmare a împrejurărilor prevăzute mai sus
(nu a fost ratificată, terţul nu a dobândit calitatea de creditor ulterior plăţii, terţul nu
deţinea o chitanţă semnată de creditor), ea poate fi totuşi considerată valabilă şi va
stinge obligaţia, dacă şi numai în măsura în care a profitat creditorului [art. 1477 alin.
(2) C. civ.]. Este astfel, de exemplu, plata făcută de .solv'eris unui creditor al
creditorului fără ca acesta din urmă să fi iniţiat o poprire a creditorului;
e} când plata s-a făcut unui creditor aparent. Dacă. s.olvens a .plătit . cu
bună-credinţă posesorului creanţei, care ·apare public ca fiind titularul acesteia (art.
1.478 C. civ.), atunci plata e'ste valabilă şi obligaţia este stinsă, chiar dacă creditorul nu

I Ipoteza obligaţiei de a da - care nu se mai ex~cută de îndată, mai ales dacă avem în vedere că; în
materie imobiliară, dreptul de proprietate se transferă abia fa data înscrierii dreptului în cartea funciară .
Dem~mirea marginală este aceea de „plată făcută uriui terţ";;ceea ce este corect; întrucât, în toate
2
.
ipotezele desemnate de art. 1475 C. civ., avem de a face cu persoane implicate în catuljuridic al plăţii şi
care nu pot fi considerate terţi, ci numai părţi sau participanţi asimilaţi părţilor. · ·
L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p: 453.
3
. · ·• · ·
712 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL; OBLIGAŢIILE

a profitat. de ea. Astfel se întâmplă, de exemplu, în ipoteza unui moştenitor aparent,

căruia îi ·este făcută plata· în virtutea unui· certificat de moştenitor care· este ulterior
anulat, sau fără a se cunoaşte că acest act a fost deja anulat. În această ipoteză, unnând
regulile plăţii nedatorate şi· implicit pe .acelea ale restituirii prestaţiilor, .creditorul
aparent este, bineînţeles, obligat să restituie adevăratului creditor plata primită. · ·
În toate cazurile în care plata nu se încadrează în situaţiile descrise mai sus, ea
nu poate fi considerată valabilă, nu stinge obligaţia şi poate fi cerută a doua oară. De
fiecare ·dată· când o asemenea· plată nevalabilă este efectuată, solvens are dreptul să
ceară restituirea plăţii nevalabile de la cel care a primit-o fără. a avea acest drept.
Temeiul . restituirii îl constituie plata nedatorată. (art. 1341-1344 C. civ.), sau
îmbogăţirea rară justă cauză (art. 1345-134~ C. civ.), sau chiar .răspunderea civilă
delictuală, în măsura în care actiunile tertului îmbracă forma unui delict (art. 1349 şi
urm. C. civ. ), iar restituirea · plăţii s'e ~a realiza după' regulile prevăzute de art.
1635-1649 C. civ., respectiv după cele prevăzute de art. 1381-1395 C. civ., pentru
ipoteza răspunderii delictuale~ Cu atât ·maimult, plata trebuie considerată nevalabilă
dacă este „făcută cu nesocotirea unui sechestru, 'a unei popriri ori a unei opoziţii
formulate, în condiţiile legii, pentiu a opri efectuarea plăţii de către debitor" - conform
art.1479 C. civ., creditorii care au obţinut luarea unei asemţnea măsuri pot cere plata
din nou, iar debitorul păstrează dreptul de regres împotriva creditorului care a primit
plata nevalabil făcută.

51 O. Condiţiile. plăţii; Obiectul plăţii. O. consecinţă a principiului executării în

natură a obligaţiilor este regula instituită de art.1492 alin. (1) C. civ., confmm căruia,
„Debitorul nu se poate libera executând o altă prestaţie decât cea datorată, chiar .dacă
valoarea prestaţiei oferite ar fi egală sau mai mare decât dacă· creditorul consimte la
aceasta". Rezultă că debitorul .este obligat să plătească exact lucrul sau prestaţia pe
care o datorează. În executarea prestaţiilor sale,· el „este ţinut să îşi. execute obligaţiile
cu diligenţa pe care un bun proprietar o· depune· în administrarea bunurilor sale, afară
de cazul în care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel'', iar, în cazul unui
debitor aflat .în executarea unor obligaţii profesionale, ·„diligenţa se apreciază· ţinând
seama de natura activităţii exercitate" [art.1480 alin. (1) şi (2) C civ.]. Această regulă
este detalia.tă de legiuitor în funcţie de tipul obligaţiei ce face obiectul raportului
juridic. Astfel: . . .
a) . în cazul obligaţiilor de rezultat, „debitorul este ţinut·să procure crediforului
rezultatul promis", iar în cel al obligaţiilor de mijloace, „debitorul este ţinut să
folosească toate mijloacele necesare. pentru atingerea· rezultatului .promis" [art. 1481
alin. (1) şi (2) C·civ.]. Pentru a distinge între cele două tipuri de obligaţii, art. 1481
alin. (3) C. dv. oferă câteva criterii de urmat: i. stipulaţiile contractuale referitoare la
obligaţie şi celelalte prevederi contractuale (din redactarea. contractului se poate
desprinde sensul pe care părţile au doritsă îl dea unei anumite obligaţii); ii. existenţa şi
natura contraprestaţiei (în funcţie de existenţa sau inexistenţa, precum şi de valoarea
conttaprestaţiei se poate stabili amploarea angajamentului asumat de către debitor şi,
implicit, se pot trage' concluzii legate de n'atura obligaţiei.· asumate); iii .. gradul de risc
pe care îl presupune atingerea. rezultatului (existenţa· unui risc obiectiv major în .
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 713

privinţa posibilităţii obiective de executare a obligaţiei poate să indice, de exemplu,

intenţia părţilor de a desemna o obligaţie de mijloace); iv. influenţa pe care cealaltă
parte o are asupra executării obligaţiei (posibilitatea creditorului de a condiţiona
rezultatul prestaţiilor debitorului de voinţa sa, este un indiciu al caracterului de
mijloace al obligaţiei debitorului). Distincţia de mai sus are importanţă cu privire la
aprecierea plăţii ca fiind efectuată valabil sau nu. Neatingerea rezultatului promis,în
cazul obligaţiilor de rezultat, are drept consecinţă considerarea plăţii ca nefiind
efectuate, ceea ce nu se întâmplă în cazul obligaţiilor de mijloace. Consecinţele sunt şi
de natură probatorie, astfel cum vom observa la analiza acestui aspect al plăţii;
b) dacă obiectul obligaţiei este prestaţia de a preda un bun cert, debitorul
trebuie să-l remită în starea în care se găseşte în momentul naşterii obligaţiei
[art. 1482 alin. (1) C. civ.], aşadar nu în starea în care acesta se găseşte în momentul
plăţii • El nu răspunde de pieirea totală sau parţială a lucrului, dacă aceasta se
1

datoreazii cazului fortuit ori forţei majore. Totuşi, debitorul va răspunde de pieirea ori
deteriorarea bunului, dacă aceasta a intervenit după punerea sa în întârziere şi în toate
cazurile, fără distincţii dacă pierderea sau deteriorarea a fost cauzată de culpa
debitorului. În cazul pieirii fortuite (situaţiei îi este asimilată şi scoaterea din circuitul
civil a bunului), debitorul este obligat să cedeze creditorului „drepturile sau acţiunile
în despăglibire pe care le are cu privire la bunul respectiv" (art. 1484 C. civ.).
În ipoteza în care debitorul nu are calitatea de titular al dreptului transmis sau nu poate
dispune de acesta în mod liber, plata nu se consideră efectuată decât atunci când se
realizează efectiv acest transfer al dreptului [art. 1482 alin. (2) C. civ.]2. Pe de altă
parte, dacă „în executarea obligaţiei sale, debitorul predă un bun care nu îi aparţine sau
de care nu poate dispune, ·el nu poate cere creditorului restituirea bunului predat decât
dacă se angajează să execute prestaţia datorată cu un alt. bun de care acesta poate
dispune" [art. 1491 alin. (1) C. civ,], deşi, într-o atare situaţie, creditorul de
bună-credinţă poate totuşi restitui bunul şi solicita daune-interese pentru repararea
prejudiciului suferit [art. 1491 alin. (2) C. civ.];
c) când obiectul obligaţiei este „strămutarea" proprietăţii (este vorba; aşadar,
de o formă a obligaţiei de a da), debitorul are şi obligaţiile complementare de a preda
bunul şi de a.:.l conserva până la predare, iar obligaţia de a preda un bun cert o cuprinde
şi pe aceea de a-l conserva până la predare [art. 1483 alin. (1) şi 1485 C. civ.]3.
Totodată, obligaţia de a transfera proprietatea în cazul imobilelor .înscrise în cartea
funciară, presupune .şi obligaţia debitorului de a . preda creditorului înscrisurile
necesare pentru efectuarea înscrierii. (art. 1483 C. civ.);
d) când obiectul obligaţiei de a constitui o garanţie (asimilabilă aceleiaşi
obligaţii de a da) „fără ca modalitatea şi fonna acesteia să fie determinate", debitorul
„poate oferi, Ja alegerea sa, o garanţie reală sau personală ori o altă garanţie suficientă"
(art. J4S7 C .. civ.). Aşadar, obligaţia generică de a constitui o garanţie se consideră
stinsă prin plată, în momentul constituirii unei garanţii reale sau personale, la alegerea

A se vedea M. L. Mathieu-Izorche, St. Benilsi, loc. cit., nr. 27 şi urm.

1

Sunt aplicabile dispoziţiile art. 1230 C. civ.

2
·
3
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 302, nr. 223.
714 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

debitorului, cu condiţia ca ,această constituire a garanţiei să fie acoperitoare pentru

creanţa garantată sau acoperitoare pentru limita asumată.a fi garantată prin actul din
care rezultă obligaţia de a constitui o garanţie. Obligaţia de a constitui o garanţie poate
să rezulte şi din Jege - şi acestui caz îi este aplicabilă regula instituită de art. 1487
C. civ.;
· e) atunci când obiectul obligaţiei este prestaţia de a da bunuri generice,
legiuitorul stabileşte două reguli subsidiare de efectuare a unei plăţi valabile:
i. debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce urmează a fi predate şi, ii. debitorul·
trebuie să remită creditorului întotdeauna btinuri de o „calitate cel puţin medie", dacă
părţile nu au. convenit altfel; în plus, se mai poate adăuga şi o regulă desprinsă din
reglementarea generală a urmărilor pieirii fortuite şi mi.urne că, iii. în principiu, pieirea
bunurilor de gen, nu are ca efect stingerea datoriei, ·deoarece genera non pereunt.
Art. 1274 C. civ., totuşi, nu mai prevede nimic în acest sens;
j) pentru cazurile în care obiectul obligaţiei este prestaţia de a da o sumă de
bani, art. 1488-1489 C. civ., stabilesc o serie de reguli: i:. debitoml trebuie să plătească
suma nominală datorată, indiferent de fluctuaţiile valorice survenite după momentul
naşterii obligaţiei monetare (este o consacrare de principiu a nominalismului monetar1,
consecinţă a forţei obligatorii a contractului); ii. pentru efectuarea plăţii se poate utiliza
orice mijloc; în mod obişnuit folosit la locul plăţii (e vorba de manierele diverse în
care se poate realiza plata şi care pot să constea în remiterea efectivă a banilor,
efectuarea unui virament bancar, depunerea în cont, utilizarea de instrumente de plată2
cum ar fi cecul ,etc.); iii. dacă sumele de bani ·sunt purtătoare de dobânzi, dobânda este
cea stabilită de părţi prin contract sau, în lipsă~ cea stabilită de lege3 ;
_g) în cazul obligaţiilor de a face nu se ridică probleme deosebite. Debitorul
trebuie să execute întocmai faptul la care s-a obligat. Dacă este vorba de. o obligaţie de
rezultat, debitorul se consideră că a făcutpla:ta numai în situaţia îll care acel rezultat a
fost obţinut. ·..

511~ Indivizibilitatea_ plăţii. Acest principiu este prevăzut expres de art. 1490
alin. (1). C. civ., care dispune: „Creditorul poate refuza să primească o executare
parţială, chiar dacă prestaţia ar fi divizibilă".· Aşadar, datoria trebuie plătită· în
întregime şi .printr-o singură prestaţie. Plata este indivizibilă. Dacă; de ·exemplu,
debitorul datorează creditorului o cantitate X, la scadenţă nu va· putea ·pretinde
.creditorului să accepte o plată parţială de X/2 din întreaga mai:i:ă datorată, urmând ca
ulterior să îi predea sau nu şi restul.

•.
1
• .. Care trebuie însă corelată cu impreviziunea şi. efecte!~ pe care aceasta le-produce._ art. 1271
C. civ. . . . .. . . _. · ,
2
Art. 1488 alin. (3) C. civ., prevede însă că acceptarea plăţii de.către creditor (şi implicit stingerea
dâtoriei) este prezlimată a fi făcută cu condiţia ca imitrumentuf de plată să fie onorat.
3
Corelatia trebuie făcută în mod necesar cu reglementarea daunelor-moratorii (art. 1535 C. civ.) şi
cu cele care stabilesc limitele dobânzilor legale. A se vedea supra,· executarea prin echivalent. În plus, art.
1489 alin. (2) C. civ., prevede că „Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci cârid legea
sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă. În .',\
acest din urmă caz, dobânzile curg nillnai de la data cererii de chemare în judecată." .
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 715

Principiul indivizibilităţii plăţii cunoaşte şi unele excepţii când executarea poate

fl·fracţionată şi acceptată ca atare, generând o stingere parţială a obligaţiei. Aceste
excepţii sunt: a) atunci când creditorul consimte ca plata să fie. divizibilă, adică să se
facă fracţionat, pentru o parte din datorie; b) când debitorul încetează .din viaţă şi
datoria se divide între doi sau.mai mulţi moştenitori cu vocaţie.universală, în afară de
cazul când obligaţia este indivizibilă; c) când o partedin datoria debitorului se stinge
prin compensaţie legală; d) când instanţa de judecată acordă debitorului termen
rezonabil pentru a putea face plata, în cazul în care creditorul însuşi nu a acordat un
termen suplimentar de executare debitorului; e) posesorul unei .cambii, al unui bilet la
ordin sau al unui cec nu poate refuza o plată parţială; f) când există doi sau mai mulţi
fidejusori ai aceleaşi datorii şi unul dintre. ei invocă beneficiul de diviziune cu succes.
În toate cazurile în care este permisă o plată parţială, debitorul este ţinut să suporte
toate cţieltuielile generate de efectuarea fracţionată a plăţii [art.J490 alin. (2) C. civ.].

512. Locul plăţii. Art. 1494 C. civ. instituie o serie de reguli succesive şi graduale
de determinare.a locului plăţii. Nerespectarea acestora va avea drept consecinţă o abatere
de la principiul executării întocmai a obligaţiilor, consecinţă a principiului executării în
natură a.obligaţiilor. Locul plăţii se determină după cu1ţ1 urmează:· „

a) plata trebuie să se facă la locul stabilit prin acordul de voinţă al părţilor {este
vorba de determinarea convenţională a locului plăţii [art. 1484 alin. (1)]. .Plata ce se
faceJa domiciliul debitorului este cherabilă. ·Plata ce trebuie făcută la domiciliul
creditorului. este portabilă. Părţile pot: determina Jnsă şi un al treilea., loc pentru
efectuarea plăţii~ de exemplu, locul unde bunul se află înmomentuLplăţii;.
b) în cazul· în care natura prestaţiei (de .exemplu,· fumizarea de curent electric,
apă, ridicarea .gunoiului menajer nu·pot fi efectuate dec~t la .domiciliul· creditorului
acestei prestaţii) sau practicilewtabilite de părţi (este vorba de practicile convenţimiale
generate de executarea·.unor obligaţii anterioare într-un anumit mod -,-:deci ţinând
seama şi de un anumit loc care este presupus că va guverna şi noua executare 1) ori
uzanţele2 (de exemplu, regulile generale care sunt aplicabile în 'mod obişnuit într-o
' '. ' ~

I Practicll~ părţilor nu sunt expre~ definite de art ..·l din Codul civil ~a şi izvoare de drept, dar est~ .·
de presupus că pot fi incluse sub forma ·uzanţelor individuale sau. obişnuinţe contractuale ale părţilor în
sfera largă a uzanţelor, despr~ care art. 1 alin. (6) Cciv., prevede că includ.atât obiceiul (cutuma), cât şi
uzurile profesionale. În· general, prin, uzanţe ale părţilor. se înţeleg acele reguli .stabilite· între. două părţi
contractante, în virtutea cărora o anumită obligaţie s-a executat. în virtutea contractelor •anterioare deja
derulate între părţi, într-un anume fel, generând astfel o ob.işnuinţă, ceea ce dă naştere·prezliriiţiei că aceste
obligaţii vor fi executate· în acelaşi mod şi în viitor. În •materia specifică a plăţii, dacă, de exemplu,
conform normei dispozitive de la art. J494 alin. (i) Jit. a) G. civ„ plata sumei de bani este portabilă, iar
confomi practicilor părţilor ea este cherabilă (pentru ·că,-de exemplu, astfel a fost executată în cei .câţiva
ani de.relaţii contractuale anterioare identice), atunci va trebui să considerăm ca plata este cherabilă şi nu
portabilă, în virtutea art. 1494 alin. (1) C:- civ. · . . · .
2
Nici uzanţele nu sunt definite de art. 1 C. civ.; care instituie, însă, o serie de reguli în privinţa
acestora la alin. (3) (legate de aplicabilitatea lor), la alin. (4) (care prevede că numai uzantele, conforme cu
ordinea publică şi bunele moravuri pot fi recunoscute), la alin. (5) (care prevede că ele tr~buie probate de
cel care le invocă). Uzanţele generale [integrabile în categoria indicată de art. 1 alin. (6) C. civ.] reprezintă
practici care se. bucură de .un grad mai mare de răspândire, având virtutea de a se aplica în executarea
obligaţiilor din~-o anumită ramură de activitate (uzurile 'profesionale), sau .într-o anumită .regiut1e
716 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL.· OBLIGAŢIILE

anumită branşă comercială, într-un anumit loc şi carein:clud şi stabilirea locului pÎăţii),
permit determinarea unui anumit loc pentru efectuarea plăţii/ atunci plata va trebui
efectuată în acel loc [art.1494 alin. (1) c:
civ.]; · · ·
c) · atunci când părţile mi au stabilit locul plăţii; când acesta· nu poate fi
determinat în funcţie de natura prestaţiei sau cu ajutorul practicilor convenţionale sau
uzanţelor şi dacă nu există o stipulaţie contrară 1 , ea:frebuie făcută, conform art. 1494
alin. (1), lit. ·a)-c) C. civ., urmându-se aceste distincţii: . i. dacă este o obligaţie
bănească (monetară), ea trebuie executată la domiciliul sau sediul creditorului de la
data plăţii, fiind, aşadar, portabilă; ii,. dacă ·obligaţia priveşte p~est'aţiade a da un bun
individual determinat, atunci plata trebuie executată în locul în care bunul se afla în
momentul încheierii contractului; iii. în sfărŞit, fegi.d;;treziduală este aceea că, în cazul
oricăror alte obligaţii(deci cu exc~pţia cel(n· 1nonetare ş.i 'dea preda un bun cert), plata
se va efectua, în principiu, 'la domiciliul' sau sediul debitorului de la data plăţii, fiind
aşadar, în general, cherabilă. Deci, regula generală (puterri spune, de drept comun)
este aceea că plata este cherabilă şi nu portabilă, adică trebuie cerută la domiciliul
debitorului .. Uneori, legiuitorul stabileşte reguli specifice pentni executarea anumitor
obligaţii, în materia contractelor speciale2 ; ·

d) în sfărşit, în ce priveşte domiciliu/sau sediul părţilor, ca loc detennirtant

pentru efectuarea plăţii, trebuie să reţinem că, acesta :este cel din momentul efectuării
plăţii. Cu toate acestea, dacă schimbarea domiciliUlui sau sediului detenninatca loc al
plăţii se produce după momentul încheierii contractului, partea care ·a generat această
schimbare este ţinută să suporte, în lipsa unei stipulaţii Contrare, eventualele cheltuieli
suplimentare pe care această schimbare le cauzează [art. 1494 alin. (2) C. civ.].

513. · Data plătii.. Plata . trebuie· făci.ită 'Îri momentul în '·care creanta devine
exigibilă şi, respectiv: datoria debitorului a ajuns Ja scadenţă. În cazufobliga~ilor pure
şi simple, ·neafectate de un termen ·suspensiv, ·dacă nici practicile convenţionale sau
. '· ' ' ' ,; .

geografică (obiceiurile sau cu(umele). În cazul în.care uz~nţe!e pr~supun o anumită manieră de efectuare a
plăţii, atunci plata trebuie făcută în acest mod, în pofida unei prevederi dispozitive din textul legal. Dacă,
de exemplu, într-o anumită branşă comercială plata trebuie făcută înaintea executării obligaţiei corelative
sau dacă .plata este portabilă, atunci aceste reguli se vor respecta, în pofida textului legal care stabileşte
simultaneitatea prestaţiilor sau un alt loc pentru piată. ' ' ' '
1
Ideea' unei „stipulatii contrare" utilizate de art. 1494 alin. (1) C. civ., trimite,' de fapt, tot la
prevederile contractuale, ·de~i tot. la determinarea posibilă a locului plăţii în funcţie de prevederile
contractului sau ale actului din care rezultă obligaţia debitorului:
2
Astfel este art. 1720 C. civ., care prevede o sumă de reguli aplioabile obligaţiei de plată a preţului
în contractul de vânzare. În lipsa unei stipulaţif'contrare, plata trebuie făcută la locul unde se găsea burti.JI
în momentul vânzării [alin. (1) derogă aşadar de la prevederile art. I494:alin. (l) lit. a) C. civ.]. Potrivit
alin. (2) al aceluiaşi artiCol, ,:,dacă la data încheierii contractului :bunurile se a.flă în tranzit, în lipsa unei
stipulaţii contrare; plata preţului se face la locul care rezultă:.di11'uzanţe sau, în lipsa acestora; Ia locul .
destinaţiei" (de asemenea, o regulă specială faţă de cele prevăzute de art.' 1494 C .. civ.). Alteori însă,
legiuitorul nu prevede reguli· speciale. De exemplu, fo materie de locaţiune, art. 1780 alin. (2) C. civ„
prevede că dispoziţiile referitoare la stabilirea preţului· vânzării sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi
chiriei.· Di~poziţiile art. 1720 C. civ., sunt mai greu aplicabile în materie de loc al executării obligaţiei de.
plată. Credem că dispoziţia de analogie se aplică la celelalte reguli, mai puţin cea legată de !6cul plăţii şi
că acesta se va stabili după regulile de drept comun (art. 1494 C. civ.). Plata chiriei va fi, Îii principiu,
cherabilă.
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 717

uzanţele nu determină o altă interpretare, plata trebuie făcută imediat după naşterea
raportului obligaţional - sau „de îndată", în terminologia legală (art. 1495 C. civ.).
În mod excepţional, art. 1495 alin. (2) C. civ.; prevede că „instanţa poate stabili un
termen atunci când· natura prestaţiei sau locul unde urmează să se facă plata o
impune" 1• Acest text este esenţial să fie corelat cu dispoziţiile art. 1555 C. civ., care
prevede reguli referitoare la ordinea executării prestaţiilor (obligaţiile trebuie
executate, în principiu, simultan).
Dacă. obligaţia este afectată de un termen suspensiv, plata trebuie făcută la
expirarea acelui termen - adică la scadenţă. Subliniem că, potrivit art. 1413 C. civ.,
termenul se prezumă a fi stabilit în beneficiul debitorului, astfel că acesta poate
renunţa oricând la beneficiul său suspensiv de executare. Într-o asemenea situaţie,
debitorul poate face o plată anticipată, cu condiţia să nu existe o prevedere
contractuală contrară sau să· nu se deducă din circumstanţe că plata nu se poate face
anticipat [art. 1496 alin. (1) C. civ.]. Dimpotrivă, atunci când termenul a fost stabilit
.prin acordul de voinţă al părţilor în. beneficiul exclusiv al creditorului, debitorul poate
face plata datoriei cu anticipaţie numai cu consimţământul acestuia. Aceeaşi regulă se
aplică şi în toate celelalte cazuri în care creditorul are uri interes legitim ca plata să fie
executată la scadenţă şi im anticipat [art. 1496 alin. (2) c. civ.]. În sfărşit, eventualele
cheltuieli. suplimentare generate de posibila plată anticipată sunt în sarcina debitorului
care face.o astfel de plată [art. 1496 alin. (3)C. civ.].
Codul civil cuprinde şi două reguli speciale legate de plata prin virament
bancar: a) prima este aceea că data plăţii efectuate prin virament bancar este aceea la
care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a făcut obiect:Ul plăţii
(art. 1497 C. civ.); b) a două regulă este aceea că plata prin virament bancar se
prezumă relativ a fi fost efectuată dacă există un ordin de plată seinnat de debitor şi
vizat de instituţia de credit plătitoare [art. J 50.4 alin. (1) C. civ. ]. .
· În cazul executării ·cu întârziere a obligaţiei, creditorul are dreptul la despăgubiri
pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat (în conditiile generale stabilite pentru
acordarea de daune-interese de art. 1530 şi urm. C. ci~.). În materie contractuală,
acordarea de daune-interese moratorii este, ·de regulă, condiţionată de prealabila
punere în întârziere a debitorului [art. 1516 alin. (1) şi art. 1521-1522 C. civ.]2.·

514. Cheltuielile pentru efectuarea plătii. ·Potrivit art. 1498.C. civ., cheltuielile
pentru efectuarea plăţii sunt în sarcina debito~lui. Prevederea de mai sus are'caracter
supletiv. Prin urmare, părţile pot cădea de. acord ca aceste cheltuieli să fie suportate de
creditor sau deopotrivă de creditor şi debitor, în părţi egale, ori în alte cote. ·
· Prevederea art. 1498 C. civ„ trebuie completată şi cu alte texte ale C. civ„ care
reglementează anumite materii, astfel: · ·

NatiJra a~estui termen este distinctă de cea a vechiului tenne~ de graţie - de această dată este
1
•
vorba de un termen~dedus din elemente obiective (natura prestaţiei şi locul unde plata urmează să fie
efectuată) şi nuţin de abilitatea debitorului de a executa obligaţia (neconfundându-se astfel nici cu'
termenul suplimentar de executare ca remediu). De reţinut şi că stabilirea unui asemenea termen ţine
numai de autorizarea instanţei de judecată, ceea ce face să fie extrem de anevoioasă şi, mai ales, de durată
aplicarea regulii instituite de acest text legal.
2
A se vedea supra, nr. 212 şi urm. ·
 718 TRATAT ELEMENTAR DE DREPTCIVIL. OBLIGAŢIILE

a) în cazul ofertei reale de plată, toate cheltuielile ocazionate de oferta reală de

plată şi ale consemnaţiunii făcute valabil sunt în sarcina creditorului;
b) în materia contractului de vânzare, potrivit art. 1666 C. civ., spezele vânzării
sunt în sarcina cumpărătorului, în lipsă de stipulaţie contrară. În ce priveşte cheltuielile
ce se fac cu individualizarea prin măsurare sau ·cântărire a bunului vândut şi cu
predarea lucrurilor mobile vândute,. art. 1666 alin. (2) C. civ., dispune că acestea sunt
în sarcina vânzătorului (cu o completare semnificativă indicată de art. 1667 C. civ.), în
timp ce cheltuielile aferente preluării şi· transportului de la locul· executării sunt în
sarcina cumpărătorului, dacă nu este stipulaţie contrară. În fine, art. 1666 alin. (3)
C. civ., revine la regula obişnuită a plăţii; în sensul că toate cheltuielile aferente
operaţiunilor de plată a preţului sunt în sarcina cumpărătorului;
c) în materia contractului de depozit, potrivit art. 2116 alin. (1) teza IC. civ., se
stabileşte următoarea regulă în materie de cheltuieli: „Dacă nu s-a convenit altfel,
restituirea bunului primit trebuie să se facă la locul unde acesta trebuia păstrat, iar
. cheltuielile legate de restituire sunt în sarcina deponentului."

515. Proba plăţii. Fiind un mijloc de executare a obligaţiilor şi totodată o cauză

de încetare a raportului obligaţional dependentă de .manifestarea de voinţă a părţilor
raportillui obligaţional, plata este, în acelaşi timp, un fapt juridic şi un act juridic.
De aceea, dovada plăţii se va face după regulile dreptului comun 1, astfel încât,
art. 1499 C. civ. dispune: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, dovada plăţii se face
prin orice mijloc de probă'', întărind astfel ·iqeea că plata are natura unui fapt juridic
privită din perspectiva debitorului. În principiu, sarcina probei incumbă debitorului,
deoarece el afirmă că a efectuat-o.
Legat de proba plăţii, este natural că debitorul, făcând plata, are dreptul să obţină
de la creditor „o chitanţă liberatorie" .sau, dacă este cazul, chiar remiterea înscrisului
original al creanţei, 'iar dacă· acesta refuză emiterea acestei chitanţe, debitorul este
îndreptăţit să suspencie plata [art. 150.0 alin. (I) şi (3) C. civ.]. Chelniielile întocmirii
chitanţei liberatorii sunt în sarcina debitorului [art. 1500 alin. (2) c. civ.].
Pentru a uşura sarcina probei plăţii, Codul civil a institUit câteva prezumţii de ·
plată, în funcţie de modalitatea de plată utilizată şi de natura înscrisului emis de
creditor ca probă a plăţii, precum şi de maniera de remitere a acestuia. Aceste reguli
sunt cuprinse în art. 1501-1505 C. civ.: ·
a) chita~ţa prin care s~a confirm~t primirea plăţii principale generează
prezumţia relativă a executării prestaţiilor accesorii (art. 1501);
b) chitanta prin care se confirmă plata unei prestaţii periodice generează
prezumţia relati~ă că toate prestaţiile periodice cu scadenţă anterioară celei la care se
referă chitanţa liberatorie au fost, de asemenea, executate (art. 1502);
c) . când creditorul a remis debitorului titlul original al creanţei sale, care este un
înscris sub semnătură privată sau un înscris autentic, se.prezuină relativ că debitorul a
1
Adici:i după regulile de drept comun pentru faptele juridice (a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan,
op. 9it.,. p. 305 şi unn., nr. 229; pentru discuţii care nuanţează chestiunea probei în funcţie de natura
juridică atribuită plăţii, a se vedea L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 464 şi unn„ nr. 189; în acest sens, a se
vedea şi Gr. Loiseau, Rejlexion sur la naturejuridique du paiement, în JCPer. 2006, I, 171 şi unn.).
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 719

fost eliberat prin plată [art. 1503 alin, (1)]. Totuşi, dacă titlul original al creanţei este
un înscris autentic, deşi se prezumă liberarea debitorului prin plată, creditorul are
dreptul să probeze.că remiterea s-a făcut pentru un alt motiv decât stingerea obligaţiei
[art. 1503 alin. (2)]. În ce priveşte deţinerea înscrisului original al creanţei, se prezumă
că intrarea persoanei interesate să facă dovada plăţii [debitor, codebitor, fideiusor -
este vorba numai de persoanele desemnate direct de art. 1503 alin. (1)] în posesia
titlului s-a făcut printr-o remitere voluntară din partea creditorului;
d) dacă plata se face prin virament bancar, se prezumă relativ efectuarea plăţii
dacă ordinul de plată este semnat de către debitor şi vizat de instituţia de credit
plătitoare. În plus, debitorul are oricând dreptul să solicite o confirmare scrisă a
efectuării plăţii de la instituţia de credit şi aceasta va face proba absolută a plăţii -
conform art. 1504 alin. (1) şi (2) (presupunem că, în ultimul caz, prezumţia
funcţionează până la înscrierea în fals);
e) prezumţia de liberare a debitorului prin plată se .extinde şi asupra celorlalţi
debitori obligaţi solidar şi asupra fideiusorilor [art. 1503 alin. (l)], dar şi asupra
garanţilor care au constituit garanţii reale, astfel încât creditorul are. obligaţia ca, după
efectuarea plăţii, „să consimtă la liberarea. bunurilor afectate de garanţiile .reale
constituite pentru satisfacerea creanţei sale, precum şi să restituie .bunurile deţinute în
garanţie, dacă este cazul" (art.1505).

Subsecţiunea a 3-a
Imputaţia plăţii

516. Noţiunea. Există situaţii când un· debitor are mai multe datorii, având ca
obiect prestaţii de aceeaşi natură, faţă de unul şi ~celaşi debitor, şi fa~e o plată care
este insuficientă pentru a le stinge pe toate prin executare voluntară. lntr-o astfel de
ipoteză, se pune problema de a şti care dintre aceste datorii.se consideră plătite. Cu alte
cuvinte, asupra căror datorii se impută plata. Este problema desemnată, de legiuitor şi
doctrină, ca imputaţia plăţii • Soluţionarea ei prezintă un mare interes practic, mai ales
1

în ce priveşte cheltuielile (obţinerii titlului, executării începute împotriva debitorului, ·

plăţii etc.), precum şi în ce priveşte dobânzile şi garanţiile care însoţesc creanţele care
fac obiectul imputaţiei. Debitorul are interes să stingă datoriile care produc· dobân,dă şi,
uneori, pe acelea care sunt însoţite de garanţii reale constituite asupra bunurilor sale
sau ale terţilor. Dimpotrivă, creditorul are interesul opus de a considera stinse, prin
plata făcută, pe .acele creanţe care încă nu produc dobânzi, precum şi creanţele
neînsoţite de garanţii. Dat fiind antagonismul poziţiilor părţilor .într-o atare situaţie,
legiuitoml a prevăzut o serie ·de reguli graduale 'de realizare a imputaţiei plăţii
(art. 1506-1509 C. civ.). Din textele legale se deduce, în primul rând," că imputaţia
plăţii este de două feluri: convenţională, imilaterală (efectuată prin acordul părţilor,
făcută de debitor sau făcutii. de creditor) şi legală (în lipsa imputaţiei convenţionale).

I În prjncipiU, noua regle!lleritare reia C~ncl~iile doctrin~i .anterioare În !llat~rie, mră schimbări
spectaculoase în materie (a se vedea, pentru vechea reglementare, C. Stătescu, C. Bîfsan, op. cit.• p. 304 şi
nr.
urm„ nr. 228; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 485 şi urm~, 196 şi urm.). . ..
720 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

517. Imputaţia convenţională şi imputaţia unilaterală. Imputaţia plăţii poate

fi făcută prin acor~ul părţilor sau prin voinţa uneia din ele. De regulă, ea se face prin
acordul părţilor. In acest caz, imputaţia nu cunoaşte limite (părţile pot conveni
imputarea plăţii direct asupra capitalului, înainte de dobâl1Zi şi cheltuieli sau doar
asupra cheltuielilor şi capitalului, să stabilească plăţi parţiale ale unor creanţe diferite,
ajunse sau neajunse la scadenţă etc.), doar' că, fiind vorba de un acord patrimonial, în
ipoteza în care este încheiat în frauda anumitor creditori, el poate fi atacat printr-o
eventuală acţiune pauliană (art. 1562-1565 C. civ.). În lipsa acordului de voinţă,
imputaţia poate fi făcută de debitor sau de creditor prin voinţă unilaterală.
Atunci când imputaţia plăţii se face de debitor, el va arăta care datorii înţelege să
fie plătite. Debitorul poate face imputaţia plăţii în următoarele limite, stabilite de art.
1507 C. civ.: ·
a) când creanţa este producătoare de dobânzi şi/sau a presupus cheltuieli, nu
poate impune creditorului plata capitalului înaintea plăţii dobânzilor şi nici pe acestea
înaintea plăţii cheltuielilor[art. 1507 afin. (i) C. civ.];
· b) mica· unele datorii sunt scadente, iar altele n-au ajuns la scadenţă, iar
termenul a fost stipulat în beneficiul creditorului, debitorul poate face imputaţia numai
asupra datoriilor scadente [art. 1507 alin. (2) C. civ. - textul t;ste necesar să fie
completat cu cel al art. 1496 C. civ., referitor la plata anticipată];
c) în cazul plăţii efectuate prin virament· bancar, imputaţia trebuie făcută de
către debitor prin menţiunile corespunzătoare consemnate de el însuşi pe ordinul de
plată [art. 1507 alin. (3) C. civ.]; .
d) în sfârşit, ca regulă de principiu; dedusă.din principiul indivizibilităţii plăţii
consacrat de art. 1490 C. civ., debitorul nu are dreptul să impună creditorului o plată
fracţionată. ·
În cazul în care plata nu a fost imputată convenţional, dacă nici debitorul nu a
făcut imputaţia plăţii, atunci creditorul poate face imputaţia plăţii. În acest sens,
„creditorul poate, într.:.un termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului
datoria asupra căreia aceasta se va imputa." [art. 1508. alin. (1) teza I C. civ.].
În principiu, creditorul are dreptul de. a face imputaţia plăţii în mod nelimitat. Totuşi,
el nu va putea imputa plata asupra unei datorii neexigibile ·sau litigioase, conform
art. 1509 alin. (1) teza a II-a C. civ. (decât, bineînţeles cu acordul debitatului, caz în
care imputaţia redevine convenţională). În sîarşit, dacă creditorul reinite o chitanţă
liberatorie, el este dator să indice în cuprinsul acesteia asupra cărei datorii înţelege să
facă imputaţia [art. 1509 alin. (2) C. civ.]. ·

518. Imputaţia legală. Atunci când imputaţia plăţii nu s-a făcut de părţile
raporturilor obligaţionale, ea se va face de drept, în puterea legii. Astfel, art. 1509
.C. civ. prevede regulile după care se face imputaţia legală a plăţii, şi anume:
a) în primul rând, se consideră plătită datoria ajunsă la scadenţă;
b) se sting prioritar datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are mai
puţine garanţii faţă de cele garantate sau faţă de cele cu garanţii suficiente;
c) dac.ătoate datoriile sunt scadente, sub rezerva regulii de la lit. b), imputaţia
se face asupra celei mai oneroase dintre datorii;
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 721

d) dacă toate datoriile sunt scadente şi la fel de oneroase, dar şi garantate în

egală măsură, se va considera plătită datoria cea mai veche; .
e) dacă toate datoriile scadente sunt la fel de oneroase şi au aceeaşi vechime,
plata se impută proporţional.asupra fiecăreia, înfrângându-se principiul indivizibilităţii
plăţii. Aşadar, creditorul va primi o plată parţială pentru fiecare din creanţele sale.
f) în toate cazurile însă, „plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de
judecată şi executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor şi penalităţilor, în ordinea
cronologică a scadenţei acestora şi, în final, asupra capitalului, dacă părţile nu convin
altfel." [art. 1509 alin. (2) C. civ.].

Sectiunea a 3-a
'
Punerea În Întârziere a creditorului

519. Noţiune. Reglementare. Punerea în. întârziere a creditorului este o

instituţie juridică de reglementare nouă, preluată . din codificările modeme de
legiuitorul român şi care reprezintă o inovaţie în dreptul civil român, nefiind existentă
1

sub actuala ·întindere juridică în vechiul cod2 • În concepţia modernă a raportului

obligaţional, se reţine că plata este constituită dintr-un mecanism complex. Pentru ca
efectul extinctiv al plăţii să se producă, este necesar ca executarea din partea
debitorului să fie conformă3 ' adică să respecte principiul executării întocmai a
obligaţiei [consacrat, între altele de art. 1510 alin. (1) şi de art. 1492 alin. (1) C. civ.],
urmare a principiului executării în natură a acestuia (pentru sistemele de drept
continental). Pe lângă executarea conformă, este necesară şi preluarea executării de

1
Instituţia punerii în întârziere a creditorului a fost preluată în mod evident din textele PDEC.
Acesta prevede posibilitatea debitorului de a-l soma pe creditor să primească executarea în cazul refuzului
de a primi un bun (art. 7.11 O- Property nat accepted) şi în cazul refuzului creditorului de a accepta plata
constând într-o sumă de bani (art. 7.111 -Money nat accepted). În privinţa primirii sumei de bani, regulile
instituite de Codul civil au mers mult mai departe, înglobând instituţia tradiţională a ofertei de plată
urmată de consemnaţiune. Prevederile prezente în PDEC şi menţionate mai sus, au fost reluate, cu unele
îmbunătăţiri, de art. III.-2.111 şi art. III.-2.112 DCFR Întreaga instituţie se bazează pe ideea unei obligaţii
de recepţie a executării din partea creditorului şi pe dreptul debitorului de a lua toate măsurile în vederea
liberării sale de datorie. În dreptul comparat (mai ales în ipoteza codurilor civile de dată mai recentă şi a
reglementărilor uniforme din comerţul internaţional); aceste două repere sunt extrem de prezente (a se
vedea, de exemplu, art. 1212 C. civ. it; art. 1525, 1425 ABGB şi art. 373 C. corn. austriac; art. 383-386
BGB, art. 373 C. corn. german; art. 6.66-6.68, 7.30 C. civ. olandez; art. 87 CVIM etc.).
Existenţa anumitor instituţii, cum ar fi oferta reală de plată urmată de consemnaţiune
2

(reglementată de art. 1114-1121 din vechiul Cod civil şi art. 586-590 din vechiul Cod de procedură civilă,
sugera acelaşi lucru - o punere în întârziere a creditorului în vederea preluării plăţii. Cu toate acestea, nu
exista o reglementare de ansatnblu:a acestei instituţii şi era insuficient articulată legal în privinţa efectelor
pe care le are în legătură cu existenţa obligaţiei. .: ·, · · ·
3
Existenţa unei obligaţii de recepţie a executării a fost sugerată şi în contextul vechii reglementări
(a se vedea I.FI. Popa, op. cit., Conformitatea lucrului vândut, p. 280, nr. 207) şi mai ales în ambianţa
dreptului francez, în contextul vânzării (a se vedea H. Boucard, op. cit., p. 34 Şi urm., nr. 23 şi urm.), dar şi
în contextul general al plăţii (a se' vedea, de exemplu, în· manieră sugerată doar, J. Ghestin, M. Billiau,
Gr. Loise-.au, op. cit., p. 584, p. 653, nr. 616 şi urm.).
722 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

către creditor , dublată de acceptarea executării de către acelaşi creditor2 • Dacă

1

executarea conformă şi acceptarea ei se produc, obligaţia este stinsă prin plată. Pe de

altă parte, în cazul în care executarea este conformă, acceptarea din partea creditorului
este obligatorie. Mai mult, uneori, executarea din partea debitorului nu se poate
produce dacă nu există concursul creditorului care refuză să preia sau să efectueze
actele pregătitoare executării. Tocmai aceasta este situaţia la care se referă instituţia
punerii în întârziere a creditorului: în cazul în care debitorul face creditorului o ofertă
de executare confonnă, dar acesta din urmă refuză· să preia executarea şi să accepte
oferta, debitorul este îndreptăţit să treacă la punerea în întârziere a creditorului,
somându-l să accepte oferta sa şi, dacă nici în acest fel nu produce efecte, trecând la
consemnarea bunului la dispoziţia creditorului, la ofe11a de plată urmată de
consemnaţiune sau la vânzarea publică; Efectul acestor mecanisme juridice este
divers : debitorul va putea proba intenţia sa de executare confonnă şi, dacă trece mai
3

depaite de simpla notificare a creditorului (la consemnarea sau vânzarea publică), se

produce efectul extinctiv obligaţional al plăţii.
Atunci când am analizat sancţiunea obligaţiei am arătat că într-o interpretare
largă se apreciază că ea constă nu numai în mijloacele juridice aparţinând creditorului
pentru realizarea dreptului său, ci şi din mijloace juridice aflate la dispoziţia
debitorului pentru a se libera de datorie în cazul în care creditorul refuză să primească
prestaţia. Un astfel de mijloc juridic recunoscut debitorului este procedura punerii în
întârziere a creditorului în vederea preluării.executării.
Punerea în întârziere a creditorului este reglementată de art. 1510-1515 C. civ.,
cu scopul de a da posibilitatea debitorului de a se libera de obligaţia sa faţă de creditor.
De{iniţia este sugerată de chiar art 1510 C. civ., care prevede că punerea în întârziere
a creditorului poate fi utilizată de debitor, atunci când creditorul .,,refuză, în mod
nejustificat, plata oferită în mod corespunzător, sau când refuză să îndeplinească actele
pregătitoare fără de care debitorul nu îşi poate executa obligaţia."

520. Condiţii. Punerea în întârziere· a creditorului poate fi utilizată dacă sunt

îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe o ofertă de plată conformă din partea
debitorului4 (art. 1510 C. civ., vorbeşte de „plata oferită în mod corespunzător");
b) creditorul să refuze în mod nejustificar să accepte plata astfel oferită de debitor sau

1
Astăzi devenită o obligaţie civilă expres reglementată Gustificată prin existenţa generică a
art. 1510 C. civ.) în materia contractului de vânzare ca obligaţie principală a cumpărătorului [art. 1719 lit.
a) C. civ.]. Cu toate acestea, obligaţia de preluare există şi în cazul vânzătorului, în egală măsură ţinut să
accepte oferta conformă de plată a preţului. .
2
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 528; I.FI. Popa; Conformitatea lucrului vândut,
op. cit., p. 281 şi urm„ m. 208 şi urm. . ·
. Parţial este vorba de efectele plăţii - în principal de efectul extinctiv al acesteia, spre .care tinde
3

această instituţie, parţial de efectele probatorii (este şi un mijloc de probă al plăţii). Cu toate acestea,
legiuitorul conferă acestui mecanism un efect suplimentar legat de transferul riscului neexecutării după
momentul punerii în întârziere a creditorului. .
4
Care să respecte în totalitate eoordonatele principiului executării întocmai a obligaţiei [art. 1516 alin. (I)
C. civ.] sub aspectul propunerii de executare a obligaţiei, astfel cum aceasta este emisă de către debitor.·
5
Lipsa justificării din partea creditorului presupune lipsa oricărei cauze -justificate ·care să îl
împiedice să îşi execute obligaţiile, cum ar fi imposibilitatea fortuită de executare, precum şi situaţiile în
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 723
să refuze efectuarea acelor acte pregătitoare fără de care debitorul nu poate să îşi
execute obligaţia 1 •
Punerea în întârziere a creditorului se poate face prin intermediul oricărui act
menit să aducă la cunoştinţa creditorului intenţia de executare din partea debitorului
şi să îl determine pe creditor să îşi îndeplinească propriile obligaţii legate de executare.
În această privinţă, Codul se dovedeşte liberal şi nu cuprinde nicio prevedere legată de ·
forma acestei notificări. Presupunem că, după modelul punerii în întârziere a
debitorului2 (art. 1522 C. civ.), somarea creditorului poate avea loc printr-o notificare
scrisă care poate fi comunicată creditorului prin intennediul executorului judecătoresc
sau prin intennediul oricărui alt mijloc ce asigură dovada comunicării [art. 1522 alin.
(2) C. civ.]. Notificarea creditorului este însă doar prima fază a mecanismului punerii
în întârziere a creditorului. Deşi credem că efectul punerii în întârziere a creditorului
se realizează pe calea oricărui tip de somaţie pentru primirea executării şi că anumite
efecte (cele prevăzute de art. 1511 C. civ.) se produc oricum pe calea acestui act,
pentru ca punerea în întârziere a creditorului să aibă efect liberator prin intermediul
ofertei reale de plată şi al consemnaţiunii, este necesară respectarea formelor prescrise
pentru aceste instituţii de art. 586-5903 C. pr. civ. - între altele, notificarea creditorului
să accepte executarea oferită de către debitor trebuie făcută prin intermediul unui
executor judecătoresc (art. 587 C. pr. civ.).
În cazul în care punerea în întârziere prin intermediul notificării creditorului nu
produce efectele dorite, debitorul este îndreptăţit să treacă la una din unnătoarele faze
ulterioare ale. mecanismului punerii în întârziere a creditorului, astfel cum acestea sunt
reglementate de art. 1512-1514 C. civ.:
a) consemnarea bunului la dispoziţia creditorului (art. 1512 C. ·civ.) presupune
depunerea bunului cert sau bunurilor generice consemnabile pe care debitorul îl/le
datorează creditorului, în depozit, la dispoziţia creditorului care poate să îl ridice
atunci când consideră, realizând astfel şi preluarea executării oferite de debitor3 .
Procedura este reglementată de Codul de procedură civilă. Cheltuielile consemnării
revin, însă, creditorului (cel puţin pot fi recuperate de la creditor); ·
b) oferta reală de plată urmată de consemnaţiune priveşte obligaţia debitorului
de a plziti o sumă de· barii· sau de a preda bunuri de gen şi cuprinde trei faze: oferta
reală de plată făcută de debitor creditorului prin · intermediul executorului judecă-

care consideră că oferta de executare este neconformă şi invocă, de exemplu, excepţia de neexecutare a
contractului.
1
Pot constitui acte pregătitoare ale executării şi care incumbă creditorului, toate acele acte sau
fapte care pennit preluarea executării de către creditor (de exemplu, deschiderea remizelor creditorului în
cazul unei plăţi portabile care pennite debitorului plata la locul convenit; trimiterea planurilor, schiţelor de
execuţie industrială către debitor în vederea executării prestaţiilor sale rezultate dintr-o antrepriză
industrială etc.). Refuzul creditorului de a îndeplini aceste acte ridică problema a ceea ce este adesea
desemnat ca fiind mora creditoris şi care beneficiază în cod de o reglementare aparte în art. 1517 C. civ.,
sub denumirea de neexecutare imputabilă creditorului. .
i Interpretarea simetrică este rezonabilă în această privinţă.
3
Depunerea în depozit trebuie să presupună o desesizare voluntară şi efectivă a debitorului de
bunurile depuse (lvLL Mathieu-Izorche, St Benilsi, loc. cit., nr. 124 şi urm., pentru alte discuţii privind
această condiţie, a se vedea nr. 125 şi unn., dar mai ales pentru consemnarea sumelor de bani).
 724 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

toresc~, somându-l să se prezinte într...:un anumitloc şi la o anumită dată pentru a primi

plata; consemnarea sumei de bani sau a lucrului la dispoziţia creditorului, atunci când
nu se prezintă la somaţie sau se prezintă, dar refuză a primi plata; validarea
conseinnării de ·către instanţa de judecată prin hotărâre rămasă definitivă. Debitorul
este liberat de datorie din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin
care s-a validat consemnarea; .
c) vânzarea publică este reglementată ca manieră de liberare forţată a debitorului
de obligaţiile sale de art. 1514 C. civ. Ea constă în posibilitatea debitorului de a vinde în
mod public bunul/bunurile datorate creditorului, pentru ca apoi · să consemneze la
dispoziţia sa· preţul obţinut din vânzare. Condiţiile sunt unnătoarele: i. natura bunului
datorat creditoruhiisă facă imposibilă consemnarea (bunul este perisabil; de exemplu)
sau depozitarea lui necesită costuri :de conservare considerabile; ii. debitorul să notifice
în prealabil creditorului intenţia ·sa de a trece Ja·vânzarea publică a bunului/bunurilor
datorate [prin excepţie, „Dacă bunul este cotat la bursă sau pe o altă piaţă .reglementată,
dacă are un pret, c'urent sau are o valoare
„ prea mică, fată
' de cheltuielile unei vânzări
publice, instanţa poate încuviinţa vânzarea bunului fără notificarea creditorului" - art.
1514 alin. (2) C. civ.]; iii. debitorul să obţitiăîncuviinţarea instanţei judecătoreşti pentru
efectuarea vânzării publice [art.J514alin. (1) C. civ.]. ·

5.21; Efectele punerii în întârziere a creditorului. Efectele punerii în întârziere

a creditorului sunt graduale, în funcţie de·faza până Ia.care debitorul a înaintat în
cadrul acestui.mecanism juridic: ·
a) în primuLrând, punerea în întârziere prin intermediul notificării unei oferte
' de executare conforine, atrage după sine prezumţia de bună-executare (faptului că
debitorul.este gatafa un anumit moment să işijndeplinească obligaţiile sale). Astfel,
punerea ~n întârziere astfel efectuată, va fr un bun mijloc de probă2 pentru îndeplinirea
condiţiilor. invocării .• excepţiei. de· neexecutare sau . existenţei unei ··neexecutări
rezolutorii şi invocării subsecvente a rezoluţiunii; '
b) în al doilea rând, de la data notificării, creditorul preia riscul imposibilităţii
fortuite de execµtare 3 , iar debitorul nu. este. ţinut ·să restituie creditorului fructele
bunuluidatorat culese după data punerii în întârziere a creditorului [art. 1511 alin. (1)
C. civ.J; · ·· ·

1
Oferta trebuie să .fie serioasă, adică menită să atragă.În ·mod rezonabil o acceptare din' partea
creditorului obligaţiei, fără a putea include condiţii care repun în discuţie existenţa însăşi a temeiului plăţii
· sau a.plăţii însăşi (a se vedea M. L Mathieu-Izorche, St. Benilsi, loc. cit., m. 121),
2
. Punerea în întârziere a creditorului are efecte probatorii similare procedurii nachfrist-ului, dar în
oglindă. Întocmai cum termenul suplimentar de executare (a se vedea supra, m. 180 şi unn.) reprezintă un
mijloc de probă cu privire la-neexecutarea din partea debitorului,·tot aşa procedura somării creditorului
reprezintă un mijloc de probă' a ceea ce se· cheamă mora creditoris (plliictul de vedere. se bucură de o
recepţie unifonnă în dreptul comparat în această privinţă - a se vedea,· de exemplu, DCFR; op. cit.; voi. I,
p. 762 şi urm., note de drept comparat. Accepţiunea este prezentă şi în dreptul francez (a se vedea, de
exemplu, C. Robin, La mora creditoris, în RTDCiv. 1998, p. 607 şi unn.).
3
Această instituţie trebuie corelată cu cea a riscurilor, astfel cmn aceasta este reglementată de art.
1274 C. civ. (privind riscurile în contracte!e translative de proprietate), art. 1557, respectiv art. 1634
C. civ. (referitoare la imposibilitatea fortuită de executare). În materia punerii în întârziere a creditorului,
avem de â face cu o regulă specială (pentru regulile generale, a se vedea supra, irr: 230 ~i urm.).
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 725

c) în al treilea rând, creditorul este ţinut să repare prejudiciul generat de

întârzierea în executarea obligaţiei sale de preluare a executării , precum şi să
1

suporte cheltuielile de conservare2 a bunului datorat şi pe care a refuzat nejustificat să

îl preia [art. 1511 alin. (2) C. civ.]; ·
d) efectul extinctiv. În cazul în care, în unna notificării, creditorul se prezintă la
locul indicat în somaţie şi preia executarea (încasând suma de bani sau preluând bunul
cert sau bunurile generice oferite de debitor), obligaţia se stinge de la această dată
(art. 588 C. pr.· civ.). În sfârşit, utilizarea ofertei conforme de executare (adică reale )
3

urmată de consemnaţiune, atrage după sine stingerea obligaţiei debitorulw . Stingerea

4

are un caracter definitiv dacă operaţiunea consemnării bunului a fost validată de

instanţa de judecată, sau dacă aceeaşi consemnare a fost acceptată de către creditor •
5

Până la validarea acesteia, sau până la acceptarea din partea creditorului, efectul
· extinctiv este provizoriu6 şi se prezumă. doar că debitorul şi-a executat obligaţia (este
vorba de o prezumţie relativă de executare). Tocmai de aceea, debitorul poate să
retragă bunul. consemnat până la momentul validării (şi să revoce astfel efectele
7

ofertei sale· de executare conformă, cu privire la stingerea obligaţiei, dar nu şi cu

privire la. alte efecte ale punerii în întârziere a creditorului). În acest caz, „creanţa
renaşte cu toate garanţiile şi toate celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii
bunului" (art. 1515 C. civ.).

1
Este vorba de modalităţi ale executării prin echivalent, de fapt (a se vedea supra, nr. 212 şi urm.).
2
Această regulă este'unifonnă în dreptul comparat modem(a·se vedea DCFR,·op. ·cit., voi. I,
p. 762 şi urm.): . ·
3
I se spune reală. pentru că ea trebuie să fie întotdeauna însoţită de o executare şi astfel se
deosebeşte de o simplă ofertă de executare (a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes; Ph. Stoffel-Munck; op. cit.,
p. 590, nr: 1089): · ··
..
4
Pentru discuţie, a se vedea J. Courrouy, La consignation d'une somme d'argent apres ojfres
reelles est-elle un paiement?; a se vedea, de asemenea, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op."dt., nr. 627
şi unn., p. 660 şi urm.; pe scurt, a se vedea L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 482, nr. 194. · '·.
5
Acceptarea creditorului trebuie să fie pură şi simpla, după modelul ofertei de executare care i-a
fost făcut1i (a se vedea, în acest sens, M.L. Mathieu~Izorche, St. Benilsi, loc. cit., nr. 122); J. Ghestin, .
M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 631 şi urm., p. 662 şi urm.
6
J. Ghestin;M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 629 şi urm., p. 661 şi urm. .
7
Validare care poate fi făcută de către executorul judecătoresc (art. 590 C. pr. civ.), caz în care
liberarea debitorului se realizează prin procesul-verbal emis de debitor, prin care· acesta constată
efectuarea plăţii şi liberarea debitorului sau prin inte~nediul instanţei de judecată (art. 590 1 C. pr. civ.),
în cursul mmi proces, când liberarea debitorului se realizează prin încheiere. -
 Capitolul III
EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGATllLOR
'

Sectiunea 1
'
Dreptul la executarea silită in natură

522. ·consideraţii prealabile; Noţiune. Regiementare. Executarea în natură a

obligaţiilor contractuale este o regulă cu valoare de principiu consacrată de art. 1527 şi
mai' ales de art. 1516 alin. ·(1) c. civ., reprezentând un pandant al principiului forţei
obligatorii a contractului (art. 1270 C. civ.) De cele mai multe ori, executarea în natură
a prestatiilor pe care şi le datorează· părtile contractante este voluntară, prin plată.
Sunt,însă, situaţii· când debitorul refuză să 'execute prestaţia datorată celeilalte părţi.· În
astfel de cazuri, creditorul, urmărind realizarea dreptului său de creanţă, poate să
recurgă . la anumite mijloace juridice prevăzute de lege în scopul· satisfacerii creanţei
sale. Este vorba de remediile neexecutării obligaţiilor, prevăzute de art. 1516-1557
C. civ., care constituie Capitolul II („Executarea silită a obligaţiilor") din Titlul V
(„Executarea obligatiilor") ~ Potrivit art. 1516 alin. (2) C. civ., creditorul, în caz de
neexecutare, are un drept de opţiune între mai multe remedii 2 . Între remediile de care
creditorul poate beneficia într-o atare situaţie, se regăseşte şi executarea silită în natură
a obligaţiilor [art. 1516 alin. (2) pct. 1 C. civ. ]3. Astfel, creditorul are dreptul „să ceară
sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei". Executarea silită în natură a
obligaţiilor este dezvoltată schematic în secţiunea a 3-a (art. 1527-1529 C. civ.) şi
cuprinde mai rriulte mijloace care duc la executarea silită în natură a obligaţiei. Aceste
mijloace juridice sunt: executarea silită în natură a obligaţiilor de a da; executarea
silită a .obligaţiilor de ·a. face; autorizarea creditorului de a lua măsurile necesare de
executare în natură a obligaţiilor; înlăturarea a ceea ce s-a făcut cu· nerespectarea
obligatiei de a nu face. Pentru o scurtă prezentare a acestora,' este necesară şi o indicare
a condiţiilor preliminare ale funcţionării remediului executării silite în natură. În cele
ce urmează, nu intenţionăm să reluăm discuţia purtată deja asupra remediului
executării în natură, ci vom pune accentul pe caracterul silit al acestei executări,
prezentând mijloacele. prin care se aduce la îndepiinire în manieră forţată această
executare în natură şi lăsând parţial deoparte chestiunile care au fost deja analizate.

523. Conditiile executării silite în natură. Confomi art. 1527 alin: (1) C. civ.,
„Creditorul poate,cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în

1
.A se vedea supra, nr. 175 şi urm.
2
A se vedea supra, nr. 178 şi urm.
3
Alături de celelalte remedii care au făcut deja obiectul unui studiu separat (a se vedea supra, nr.
175 şi urm.).
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 727

natură, cu excepţia cazului ·În care o. asemenea executare este imposibilă". Imposibi-
litatea este una dintre piedicile·· executării în natură. Alături de aceasta regăsim şi alte
cauze care împiedică executarea în natură. De aceea, reţinem urătoarele condiţii 1:. ·
a) din prevederile art. 1516 alin. (2) C. civ., se desprinde cu claritate ideea că,
utilizarea remediilor pentru neexecutare nu se poate realiza decât cu condiţia punerii
prealabile în întârziere· a debitorului. Exact aceeaşi condiţie trebuie îndeplinită şi în
cazul executării silite în natură. Punerea sa în întârziere se poate realiza la cererea
creditorului, prin. orice act care să asigure comunicarea către debitor a somaţiei la
. executare a acestuia ..,,, .act neformal, prin executorul judecătoresc sau chiar prin
intermediul cererii de chemare în judecată [art. 1522 alin. (1) şi (2) C. civ.]şi trebuie
să cuprindă şi acordarea unui tennen suplimentar de executare.[art. 1522 alin. (3)
C. civ.]2. ,Punerea în·întârziere se poate realiza şi de drept, în ipoteza anumitor obligaţii
(art. 1523 C. civ.);
b) executarea silită în natriră trebuie să fie posibilă. Ea nu .este posibilă atunci
când: i. ne . aflăm în cazul unei imposibilităţi fortuite de executare, temporară sau
definitivă şi care duc la amânarea exigibilităţii obligaţiei _'sau chiar la stingerea
acesteia; ii. atunci. când .imposibilitatea se datorează culpei debitorului. Dacă, de
exemplu, din culpa acestuia bunul care trebuia predat creditorului a pierit. În această
ultimă. ipoteză, ·debitorul va· fi ţinut la plata de daune-interese (art. 1530 şi unn,
C. civ.); iii. atunci când imposibilitatea de executare fn natură se datorează naturii
obligaţiei - de exemplu, obligaţiile de a face· nu ·pot fi, în ·principiu, executate în
natură. Acelaşi lucru se poate spune şi de obligaţiile de a nu face, al căror obiect ·
constă într-o abţinere, aşadar nu se pune problema ·executării în natură a acestora;
c) în sfârşit, pentru ca remediul executării în natură să poată fi utilizat mai este
necesar [acelaşi art. 1516 alin. (2) C. civ.] şi ca debitorul să nu aibă altă cauză
justificată de a refuza executarea propriilor prestaţii. Astfel, de exemplu, acestuia riu i
se poate pretinde executarea dacă creditorul însuşi nu şi-a executat propriile obligaţii
sau nu a făcut o ofertă conformă de executare - ipoteza excepţiei de neexecutare
(art. ·1556 C. civ.),·;sat1 atimci•când ordinea contractuală a.executării•prestaţiilor
impune executarea prealabilă.a obligaţiilor creditorului şi acesta nu a efectuat această.
executare (art: 1555 C. civ.) sau, în cazurile în care creditoruLeste pus în întârziere şi
refuză să preia executarea (art.1510-1511 C. civ.). ·

524. Executarea silită în natură a obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de

a da. Pentru a analiza acest mijloc juridic este necesar să deosebim după. cum
obligaţiile au ca obiect prestaţia de a da sume de bani, bunuri individual determfoate şi·
bunuri generice pe care debitorul _le are, dar refuză individualizarea şi predarea lor3,
precum şi situaţia în care bunul sau bunurile predate nu sunt conforme. Astfel:

. IA se vedea supra, nr. 186 şi urm. .

2
Termenul suplimentar de executare este un remediu în sine şi trebuie să fie utilizat pentru accesul
la celelalte remedii, cu excepţia cazurilor de punere de drept în întârziere (a se vedea supra, nr; 180 şi
urm.).
3 A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 307 şi unn., nr. 231 şi um1.; L. Pop,
Obligaţiile, op. cit., p. 493 şi urm., nr. 202 şi urm.
728 TRATAT ELEMENTARDE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

·a) obligaţiile contractuale care au ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani

sunt întotdeauna posibil de executat în natură. Astfel, dacă debitorul refuză executarea
voluntară, în temeiul dreptului de gaj general, creditorul va putea recurge la poprirea
sumelor pe· care debitorul este îndreptăţit să le primească de la proprii săi debitori, de
asemenea; poate cere vânzarea bunurilor. debitorului şi realizarea creanţei sale din
sumele astfel obţinute în condiţiile Codului de procedură civilă;
b) atunci când obligaţia are ca obiect prestaţia de a .da un bun individual
determinat, debitorul este ţinut, pe de o parte, să transfere dreptul de proprietate sau un
alt drept real şi, pe de altă parte, să predea bunulîn materialitatea lui la creditor.
Potrivit reglementărilor dreptului civil, transferul dreptului de proprietate asupra unui
bun individual determinat are loc în momentul încheierii contractului sau în acela al
înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. Aşadar,
această îndatorire a debitorului se execută .întotdeauna în natură. De aceea, în
principiu, problema neexecutării în natură a obligaţiilor debitorului se pune numai în
legătură cu îndatorirea lui de a preda creditorului bunul individual determinat care este
obiectul material al obligaţiei. Art. 572-580 C. pr. civ., reglementează executarea silită
în natură a obligaţiilor de acest fel sub forma predării silite a bunurilor imobile şi ·a
bunurilor mobile de la debitor la creditor, astfel: i. Predarea.silită a bunurilor mobile
(art. 575~577 c. pr. civ.) constă într-o procedură care se încheie prin ridicarea
bunurilor .mobile de la debitor de către executorul judecătoresc şi predarea lor
creditorului. Executorul încheie două procese-verbale: unul de ridicare a bunurilor
mobile de la debitor şi altul în care consemnează predarea lor creditorului 1; ii.
Predarea silită a imobilelor (art. 578-580 C. pr: civ.)2. La fel ca predarea silită a
mobilelor, se desfăşoară după o anumită procedură, care se încheie cu dresarea unui
proces-verbal. Aceste proceduri sunt posibile numai dacă bunul sau bunurile
individual determinate sunt deţinute de către debitor. În. situaţia în care debitorul a
înstrăinat bunul între timp la un terţ şi a predat posesia lui, creditorul are posibilitatea
de a introduce o acţiune în revendicare împotriva terţului (dacă. mai sunt întrunite
condiţiile unei . asemenea ·acţiuni). Terţul se poate apăra invocând posesia de
bună-credinţă, îii cazul bunurilor mobile, sau uzucapiunea,· respectiv decăderea sau
prescripţia din dreptul .de a formula acţiunea în rectificare, în cazul bunurilor imobile.
Dacă acţiunea în revendicare este respinsă, creditorul va putea .obţine executarea
obligaţiilor de la debitor numai prin echivalent bănesc;
. c) .în sfărşit, în ipoteza în care obligaţia are ca obiect prestaţia de a da bunuri
de gen, transferul dreptului de proprietate operează numai în momentul
individualizării lor care, de regulă, are loc cu prilejul predării3. Dacă.debitorul refuză
să individualizeze bunurile prin numărare, cântărire sau măsurare, creditorul poate
cere executarea silită în natură a obligaţiei, cu ajutorul forţei de constrângere a statului;
d) în ipoteza predării de către debitor a unor bunuri neconforme (care prezintă
defecte aparente sau ascunse sesizate în condiţiile prevăzute la reglementarea garanţiei

1
A se vedea L. Pop, Obligaţiile, p. 501, nr. 209 (precum şi doctrina citată aici).
2
Idem, p. 500, nr. 207.
3
Idem, p. 500 şi urm„ nr. 208.
 STINGEREA OBLIGAŢIILOR 729

de vicii ascunse respectiv predării conforme) creditorul, în cadrul aceluiaşi drept la

. executarea în natură, are dreptul şi la repararea, înlocuirea bunului ' precum şi la orice
1

a
alt mijloc pentru remedia o executare defectuoasă • 2

. . .

.525. Executarea. obligaţiei de a face. În prlncipiu, executarea silită a obligaţiei .

de a face. nu se poate realiza în natură. Este o regulă universal acceptată în dreptlll
modem şi o regăsim în mai toate codurile europene3 • Explicaţia .este simplă: o
eventuală· constrângere a· debitorului la efectuarea unei· anumite·. ·prestaţii, poate să
reprezinte .o constrângere fizică a sa în .executarea prestaţiei, ceea ce este• de
neconceput. În mod tradiţional,' sub influenţa dreptului canonic, situaţia este
desemnată. de. dictonul. nemo potest cogit adfactum • Cu atât' mai mult; executarea
4
.
silită în natură nu este posibilă cu privire. la o obligaţie de a face intuitu personae (de
exemplu, nu poate fi executată silitobligaţia unui pictor de a picta un tablou). Cu toate
acestea, anumite mijloăce indirecte de constrângere a debitorului să îşi execute
propriile prestaţii sunt cunoscute . şi reglementate. Constrângerea se . poate• realiza
numai. pe. căi· indirecte. Un asemenea exemplu este dat de posibilitatea de âcordare a.
amenzilor cominatorii în condiţiile reglementate de art. 5803 C. pL civ. 5, prin
intermediul cărora debitorul este constrâns la executare prin utilizarea presiunii băneşti
şi obligarea acestuia la plata unor sume de bani până la executarea în .natură a
obligaţiei . sale de. a face .. Amenzile cominatorii reprezintă sume de . bani · pe ·care
debitorul este obligat .prin ~hotărâre .judecătorească să le plătească statului pentru
fiecare zi de întârziere, •până la executarea obligaţiei de a face care nu poate fi
îndeplinită prin altă persoană decât debitorul6 . . .
O altă cale de realizare a executării obligaţiei de a face, .tradiţional reglementată . ·
cu ocazia executării sale silite; deşi reprezintă, în realitate, o executare prin echivalent~ ·
o constituie autorizarea creditorului de a lua măsurile necesare de executare în
natură a unor. obligaţii pe cheltuiala debitorului7: Conform art. 1528 alin. (1) C. civ.,
în cazul neexecutării . unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala
debitorului, să .execute el însuşi, ori .să facă să fie executată obligaţia; Din analiza

1
Care este, în realitate, nu o executare în natură (dîn nioment ce bunul predat se înlocuieşte cu un
altul), dar tradiţional reglementată cu această ocazie detoate codurile moderne {a se vedea supra, m-. 188). .
Este vorba indirect şi de dreptul debitorului la corectarea executării, un :-remediu cunoscut în
2

codurile moderne, dar nereglementat ca remediu distinct în Codul civil (a se vedea supra, nr. 188). În
textul ·citat, se .reglementează remediul doar din perspectiva. dreptului. creditorului de a cere remedierea
unei executări neconforme, lară să se trateze în vreun fel posibilitatea debitorului de a proceda 1\1 o
eventuală corectare a executării.
3
A se vedea supra, llr.•187, nr. 189.
4
A se vedea supra, nr. 189. .. · · . · · . · ·
A se vedea, de exemplu, L. Ungur, Consideraţii asupra instituţiei amenzii cominatorii, în Dreptul
5

nr. 4/2001, p. 64 şi unn.; B. Dumitrache, loc. cit„ Probleme privind executarea în natură a obligaţiei de a
face, p. 72 şi unn,; S:'Buzoianu (l),B. Papadopol (II), Discuţii în legătură cu existenţa în dreptul comun
actual a daunelor cominatorii, în Dreptul nr. 7/2004, p. 74 şi urm.; L. Pop,.Obligaţiile, op. cit„ p. 503 şi
urm.~ rir. 210şi unn.' '
Cu privire la .natura juridică şi procedura de aplicare, a se vedea L. Pop, Obligaţiile, op. cit„
6

p. 504 şi unn„ nr. 210. ·

7
se
A vedea supra, nr. 189, lit. c).
 730 TRATAT ELEMENTAR DE DREPTCIVIL~ OBLIGAŢIILE

textului se deduce că remediul funcţionează astfel: a) În cazul în care debitorul

obligaţiei de a face 13u îşi execută oqligaţia şi este de drept în întârZiere sau este pus în .
întârziere de către creditor şi cu această ocazie sau ulterior, creditorul îl înştiinţează pe
debitor că intenţionează să utilizeze acest remediu [art. 1528 alin. (2) C. civ.],
· creditorul poate să execute el însuşi prestaţia de a face, solicitând apoi daune-interese
(adică executarea prin echivalent) de la debitor;. b) în exact aceleaşi condiţii legate de
punerea în ·Întârziere, creditorul are dreptul „să facă să fie executată obligaţia"; adică
să apeleze la un terţ penhu a obţine de la acesta executarea silită în natură şi apoi să se
îndrepte împotriva. debitorului cu· solicitarea de executare prin echivalent, cerându-i
contravaloarea executării efectuate de către terţ, daune-interese pentru întârziere,
cheltuielile generate de executarea în această manieră etc. O astfel de procedmă este
aplicabilă şi în cazul obligaţiei debitorului de a da bunuri de gen [dar nu prin utilizarea
art. 1528 C. civ., ca temei, ci prin acela al art. 1527 alin. (2) C. ·civ.; care include şi
„orice alt mijloc pentru.a remedia o executare defectuoasă"]. Astfel, de exemplu, în
cazul obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de a da bunuri de gen pe care debitorul nu
le are. şi refuză să le· procme, creditorul ·are dreptul să le achiziţioneze de la altă
persoană, pe· chelttiiala ·debitomlui, unnând a pretinde repararea prejudiciului suferit,
cu titlu de · despăgubiri. Cu · alte cuvinte, se . va angaja răspunderea. contractuală a
debitorului. Oricât de absurdă s-a· dovedit la nivel european soluţia posibilităţii
executării în natură a prestaţiei de a încheia contractul, inerţia jurispmdenţei şi
doctrinei în 'această privinţă şi-au făcut loc şi în noul cod 1:
Literatura de specialitate şi practica judiciară românească,· sub imperiul vechiului
Cod civil, au fost de. acord, interpretând prevederile ait. 1075 şi· art. 1077 ·din vechiul
Cod civil, că obligaţia de a face care nu implică un fapt personal al debitorului trebuia
executată în. natură2 • În sitUaţia când debitorulrefuza executarea voluntară în natură,
creditorul avea posibilitatea să ia măsurile necesare pentru a obţine îndeplinirea exactă
a obligaţiei, printr-o operaţie materială sau o operaţie jurididi3. Mai mult, s-a susţinut
că lipsa acordului debitorului la faptul personal care l-ar constitui prestaţia de a face,
se poate suplini prin intermediul unui act jurisdicţional. O discuţie amplă s-a pUrtat, în
acest sens, pe marginea promisiunii de vânzare şi posibilităţii pronunţării unei hotărâri
judecătoreşti care să ţină loc de contract • Mai mult, Codul civil a înţeles să meargă şi
4

mai departe în utilizarea acestei idei, permiţând chiar pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti care să ţină loc de contract real .
5

526. ;,Executarea silită;' a obligaţiilor de a nu face. }leferitor la oblig~ţiifo

care au ca obiect prestaţia de a nu face, urmând modelul anterior existent în vechiul
1
Posibilitatea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de contract în cazul antecontractului de
vânzare-cumpărare {a se vedea, de exemplu, art. 1279 alin. (3) C. civ.].
2
A 'se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 309 şi unn., nr. 234.
· A se vedea, de exemplu, I. Stoenescu, A. Hilsenrad, S. Zilberstein,·Tratat teoretic şi practic de
3

procedură a ·executării silite, Ed. Academiei, Bucureşti, 1966, pp. 260-264; T.R. Popescu, P. Anca, op.
cit., pp. 316-318; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 310, nr. 235.
•
4
Pentru coordonatele acestei discuţii, ·a se vedea D. Chirică, Contracte speciale, op. cit., p. 174 şi
unn., nr. 198 şi Ulm.
5
A se vedea supra! nr. 48 lit. c).
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 731

Cod civil 1, art. 1529 C. civ., prevede că „În cazul i:ieexecutării obligaţiei de a nu face,
creditorul poate cere instanţei încuviinţarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a
făcut cu încălcarea obligaţiei, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hot.ărâre
judecătorească." În concluzie; spre deosebire de autorizarea creditorului să execute el
însuşi obligaţia de a face sau să facă să fie executată această obligaţie de către un terţ
(art. 1528 ·C. civ,), în situaţia obligaţiilor de a nu face, înlăturarea rezultatului
neexecutării acestei obligaţii nu se poate face decât cu autorizarea instanţei de judecată
şi numai în măsura în care această hotărâre indică desfiinţarea (de exeniplu,
desfiinţarea unei construcţii edificată cu încălcarea obligaţiei de a nu construi la o
distanţă mai mică de X m asumată faţă de vecin sau rezultată din reglementările
urbanistice, nu poate fi dispusă decât de instanţa de judecată).

. 527„ Amenzile cominatorii. Succesoarele vechilor daune cominatorii2, creaţie a

vechii doctrine şi jurisprudenţe ca măsură specială de constrângere indirectă a
debitorului la executarea obligaţiei de a face 3 , amenzile cominatorii sunt reglementate
de Codul de procedură civilă (art. 580-3 C. pr. civ.) şi constau în amenzi de natură
civilă menite să îl constrângă pe debitor în manieră indirectă să treacă la executare.
Amenzile cominatorii reprezintă sume de bani pe care debitorul este obligat prin
hotărâre judecătorească (încheiert;:) să le plătească creditorului la anumite intervale de
timp, de regulă, pentru 'fiecare zi' âe întârziere (textul legal se rezumă la această
raportare temporală), până la.executarea în natură.a obligaţiei.
Nu poate' fi· vorba de obligarea debitorului ·1a plata ·de daune cominatorii în
următoarele situaţii:. a) cârid debitorul a fost obligat anticipat prin hotărâre
judecătorească să repare prejudiciul pe care l-a suferit creditorul prin executarea cu
întârziere a ·prestaţiei; în această situaţie suntem în ·prezenţa daunelor-interese
moratorii. Aceasta şi în cazul în care daunele-interese moratorii nu au fost prestabilite
prin clauză penală; În 'ambele situaţii lipseşte caracterul provizoriu şi pur cmninatoriu
al obligaţiei debiton,ilui; b) când executarea silită în natură a obligaţie_i nu mai este

1
Art. 1076 din vechiul Cod civil dispunea: „creditorul poate cere a se distruge ceea ce s-a făcut
călcându-se obligaţia de a nu face şi poate fi autorizat de a distruge el însuşi, pe cheltuiala debitorului,
afară de desdăunare": Acţiunea creditorului era posibilă numai în cazul în care acesta era autorizat în acest
sens de instanţa dejudecată. Regula nu se aplica obligaţiilor intuitu personae.
2
Pe care credem că le-au înlocuit .integral şi că, în · noua ambiantă legală, institutia daunelor
cominatorii nu îşi mai găseşte aplicabilitate. În dreptul actual, chestiunea a răma~ neacoperită de t~xtele legale
şi face oricum incertă o asemenea mterpretare (a se vedea L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 505, nr. 210).
3
În cazul în care debitorul refuza executarea în natură a 'obligaţiilor de a face sau de a nu face, mai
ales a celor intuitu personae, practica judiciară crease un mijloc de constrângere patrimonială a acestuia,
deosebit de puternic. Acest mijloc era sistemul. daunelor cominatorii care reprezentau· sume de bani
periodice la care debitorul era obligat până la executarea integrală a prestaţiilor sale. ,Aceste sume de bani
puteau fi convertite în daune _interese ·la cererea creditorului. A se vedea T. Pop, Dimensiunea juridică a
daunelor cominatorii, în Dreptul nr. 12/1995,'pp. 24-30. Pentru opillia.potrivit căreia sfera daunelor
cominatorii.nu se limita. doar la obligaţiile intuitu persqnae, a se vedea I. Lulă, Discuţii în legătură cu
problematica daunelor cominatorii, în Dreptul nr. 9/1994, pp. 22-24. A se vedea, de asemenea,
C. Oprişan, Este admisibilă practica daunelor cominatorii în dreptul nostiu civil?, În LP. ni: 711958;
T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 318; D.M. Fruth-Oprişan, op. cit„ pp. 15-18; C. Stătescu, C. Bîrsan,
op. cit„ p. 31 O, nr. 235; L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 504 şi unu. ,
732 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

posibilă. Într-o astfel de ipoteză, debitorul va putea fi obligat numai la plata de

daune-interese compensatorii; c) când refuzul debitorului de a executa obligaţia este
clar şi definitiv exprimat, astfel că se va angaja răspunderea sa civilă pentru neexe-
cutare, ·putând fi· obligat să plătească daune-interese pentru repararea prejudiciului
cauzat creditorului (în această ultimă situaţie, bineînţeles că se va putea· apela la
instituţia. amenzii cominatorii numai că rolul ei va fi acela de a-l determina pe debitor
să se răzgândească, astfel încât s-ar putea să fie preferabilă solicitarea .directă de
daune-interese). -
Deşi amenzile cominatorii nu au caracter reparator pentru că nu sunt destinate
reparării. prejudiciului cauzat prin neexecutare, ci au caracter de amenzi intrând în
patrimoniul statului, sistemul este deosebit -de eficace, deoarece, patrimoniul
debitorului fiind limitat, nu va putea rezista timp îndelungat la plata unor sume de bani
care cresc zilnic sau la alte intervale. de timp. În consecinţă, după un anumit interval de
timp, rezistenţa sa va .fi· înfrântă şi se va hotărî să săvârşească faptul personal de care
depinde realizarea dreptului creditorului. -

Sectiunea a 2.:.a
'
. Executarea prin echivalent

. 528. Trimitere. Executarea silită prin echivalent este aplicabilă oricărei prestaţii
pentru care nu se pot aplica regulile executării silite în natură sau cu privire la care
credi_torul a optat pentru executarea prin echivalent, în condiţiile art. 1516 C. civ.,
privind dreptul său de opţiilne între remedii. Executarea prin echivalent. sau
daunele-interese este reglementată de art. 1530-1548_ C. civ., şi a fost analizată cu
ocazia p~ezentării răspunderii contractuale. Singura diferenţă de aspect este dată de
faptul că executarea prin echivalent este pe deplin aplicabilă oricărei obligaţii, de
natură contractUală sau extracontractuală. Restul observaţiilor făcute cu ocazia analizei
răspunderii contractuale pentru daunele-interese sunt mutatis mutandis aplicabile şi în
sfera modalităţilor de stingere a obligaţiilor'. . ·.

Secţiunea a 3-a ..
Opoziţia la plată. Poprirea

529.'Noţiunea de opoziţie la plată. Opoziţia la plată este intervenţia pe care o

face o persoană îndreptăţită de lege la uri anuniit debitor, pilnându-i în vedere să nu
efectueze plata, fără prezenţa sa; ori fără consimţământul său. Efectul constă în aceea
că debitorul respectiv este obligat să se abţină de a face plata; în caz contrar, el poate fi
obligat. să facă din· nou plata. Pot face opoziţii la plată, de exemplu: un alt creditor al
ac,eluiaşi debitor; creditorul care a pierdut înscrisul constatator al creanţei sale şi află

1
A se vedea supra, nr. 212 şi urm.
STINGEREA OBLIGAŢIILOR · 733
că debitorul este gata să facă plata celui care prezintă titlul; creditorul creditorului prin
poprire. Opoziţiile la plată se realizează pe căi diferite şi. sunt reglementate, în
principiu, de Codul de procedură civilă. Regăsim· între acestea opoziţia la urmărirea
nemişcătoarelor (reglementată ele art. 522-525 C. pr. civ.), de către terţii care au un
interes în conservarea dreptului lor de proprietate sau a unui alt drept care ar putea fi
vătămat pe calea executării silite. Rolul acestei. opoziţii este acela de a împiedica
desfăşurarea licitaţiei şi, implicit, pe acela de a împiedica distribuirea sumei obţinută
din vânzare, aşadar, pe acela de a împiedica plata silită a obligaţiilor. Tot fonne de
opoziţie constituie toate modalităţile ·de contestaţie la executare, dacă acestea sunt
formulate de terţi, rolul lor fiind acelaşi - de a împiedica executarea silită; Pe de altă
parte, se consideră că şi institUţia popririi reprezintă o opoziţie la plată menită să
împiedice,. ·prin indisponibilizarea bunului/bunurilor în · mâinile . unui debitor al
creditorului; executarea silită. Alături de caracterul de opoziţie, astfel cum vom
observa, poprirea întruneşte şi condiţiile unei plăţi indirecte silite. Instituţia, prezintă
importante valenţe substanţiale şi de aceea; am optat pentru o prezentare sumară a sa şi
în cadrul exe.cutării silite a obligaţiilor.

530. Noţiunea de poprire. Reglementare. Poprirea este o opoziţie la plată care

reprezintă, în acelaşi timp, şi un mijloc de executare silită indirectă. Astfel, atunci când
debitorul este, la rândul lui, creditorul unui terţ, creditorul debitorului poate cere
instanţei de judecată ca plata. pe care terţul trebuie s-o facă creditorului. său să fie
poprită, unnând a fi făcută direct creditorului popritor. Deci, în cadrul popririi suntem
în prezenţa a trei persoane: creditorul popritor, adică persoana care face cererea de
poprire; debitorul său, numit debitor poprit; debitorul debitorului poprit, care se
numeşte terţ'poprit. Poprirea este reglementată în art. 452-562 C. pr. civ. Procedura
este extrem de detaliată şi face obiectul studiului la materia procedurii civile. În cele ce
unnează, vom prezenta doar structura mecanismului popririi, fără a intra în detalii
legate de formele procedurale prin care această instituţie se realizează.

531. Obiectul popririi„ Poprirea poate purta, conform art. 452 alin. (1)
C. pr. civ., asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau asupra altor bunuri mobile
incorporale urmăribile pe care un terţ le datorează debitorului sau pe care i le va datora
în viitor. .

532. Procedura popririi. Efectele popririi. Procedura popririi este declanşată

de cererea creditorului sau din oficiu, fiind de competenţa executorului judecătoresc
sau de competenţa instanţei de judecată, în funcţie de natura creanţei urmărite silit
(art. 453 C. pr. civ.). Astfel, în general (deci pentru toate categoriile de bunuri cu
privire la care se aplică. poprirea), competenţa aparţine executorului judecătoresc de la
domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit [art. 453
alin. (1) C. pr. civ.], în timp ce, pentru creanţele speciale (de întreţinere, alocaţiile
pentru copii, despăgubirile pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte sau
vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, cu condiţia ca executarea să se facă
asupra salariului sau a altor venituri periodice cunoscute ale debitorului), competenţa
734 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

de instituire a popririi aparţine instanţei dejudecată (chiar instanţei de fond) şi trebuie

efectUată din.oficiu de îndată ce hotărârea este executorie [art: 453 alin„ (2) C.pr. civ.].
Instittiirea popririi ·va avea ca prim efect indisponibilizarea sumelor de bani sau
a. altor bunuri mobile . incorporale datorate debitorului,. în măsura .~ecesară pentru
realizarea creanţei executate silit [art. 454 alin. (2) C. pr. civ.]. Din momentul în care a.
primit notificarea de poprire, terţul poprit este obligat să nu facă plata creditorului său;
care este debitor poprit Plata este lovită de indisponibilitate. . . ... . . .
În faza următoare, în fullcţie de natura creanţei [după distincţia făcută de art. 453
alin.. (1) şi (2). C. pr. civ.], executorul judecătoresc 'procedează la eliberarea sumei
poprite. către/:~editor [art. 458 âlin., (l) C. pr. ·civ.] sâu procedează la valorificarea
bunurilor mobile incorporale sau a titlurilor de valoare şi distribuie creditorului
popritor .sumele încasâte (art:461 ·C. pr. civ.), iar în cazul celei instituite de instanţa de
judecată din oficiu conform art. 453 alin. (2) C. pr. civ., terţul poprit este obligat să
facă plata direct creditorului popritor .îil termen· de 15 zile· de la comunicarea popririi
de către· instanţă. Prin, această plată se .sting con.comiient două obligaţii: obligaţia
terţului poprit faţă de debitorul poprit şi obligaţia.debitorului poprit faţă de creditorul
popritor..

.·'I:
 Capitolul III
AL TE MIJLOACE DE STINGERE A OBLIGATllLOR
,

Sectiunea 1
'
Compensaţia

533~ Reglementare. Definiţie,. Compensaţia este reglementată de art. 1616-1623

C. civ., care compun Capitolul II („Compensaţia"), din. Titlul VII („Stingerea
obligaţiilor") al Cărţii a V-a.(„Despre obligaţii").
Compensaţia este definită ca fiind un mijloc de stingere a două obligaţii
reciproce şi de aceeaşi natură existente între două persoane, astfel încât fiecare este,
concomitent, creditor şi debitor al celeilalte 1• Aşadar, compensaţia are ca efect stin-
gerea reciprocă a celor două obligaţii până la concurenţa valorii celei mai mici dintre
ele. Dac21 obligaţiile sunt de valoare egală, ele se sting în întregime.

534. Utilitate practică 2 . Acest mod de stingere a obligaţiilor prezintă o mare

utilitate practică pentru ambele părţi ale raporturilor obligaţional. AstfeI3:
a) compensaţia este un mod simplificat de executare a
obligaţiilor, evitând
efectuarea a două plăţi cu cheltuielile, pierderea de timp şi riscurile pe care le
presupune orice plată;
b) compensaţia asigură egalitatea între cele două părţi, având astfel şi rolul unei
4
garanţii , deoarece creditorul, compensând creanţa sa împotriva debitorului, care este
în acelaşi timp şi creditorul său, cu creanţa acestuia din unnă, este sigur că o va
realiza, cel puţin până la concurenţa propriei datorii faţă de cealaltă parte. În acest fel,
fiecare parte evită riscul insolvabilităţii celeilalte. În lipsa compensaţiei, dacă debitorul
solvabil ar plăti datoria sa, iar celălalt debitor ar deveni insolvabil, atunci cel ce a făcut
plata trebuie să suporte concursul celorlalţi creditori ai lui accipiens, inclusiv riscul
insolvabilităţii acestuia. Prin compensarea creanţelor şi datoriilor reciproce, el evită
aceste riscuri, plătindu-se singur cu creanţa pe care o are împohiva celuilalt5. Astfel,

1
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 359 şi unn., nr. 284; L. Pop,
Obligaţiile, p. 516 şi urm., nr. 212.
2
A se vedea, în special, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 1007, nr. 971, nr. 972, 973.
3
A se vedea, de exemplu, T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 406; A. Weill, Fr. Tem:, op. cit„
pp. 1074~1075; Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1156 şi urm., nr. 1293 şi urm.; J. Ghestin,
M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ p. 1007 şi unn„ nr. 971 şi urm.; Ph. Malamie, L. Aynes,
Ph. Stoffel-Munck, op. cit„ p. 652 şi unn., nr. 1187 şi urm.; A.M. Toledo-Wolfsohn, Compensation. în
Rep. de dr. civ. Dalloz, oct. 2008 (dern., mise âjour: janvier 2012), nr. 1 şi unn.
4
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ nr. 975.
5
Cu particularităţi în ce priveşte funcţionarea acestui mecanism în cadrul proq:durii insolvenţei.
 736 TRATAT ELEMENTAR DE DREJ>T CIVIL. OBLIGAŢIILE

cei doi creditori, în acelaşi· timp debitori reciproci, au o situaţie privilegiată, unul în
raport cu celălalt, deoarece compensaţia constituie pentru ei o adevărată cauză de
preferinţă. Se evită în acest fel concursul celorlalţi creditor{ ai fiecăruia în realizarea
reciprocă a. creanţelor unuia împotriva celuilalt şi invers.

. 535. Creanţele. ce pot face obiectul compensaţiei. Prin compensaţie se pot

stinge orice fel de obligaţii, indiferent că au izvor contractual sau extracontractual, cu
condiţia să aibă ca obiect prestaţiade a da sume de bani sau la alte bunuri fungibile de
aceeaşi natură [art. 1617 alin. (1) C. civ.]. Ea prezintă o mare importanţă mai ales în
cadrul relaţiilor comerciale. Comerţul trăieşte adesea din credit, ceea ce presupune 'şi
chiar face necesară simplificarea, pe cât posibil, a plăţilor. Toate operaţiile comerciale
se desfăşoară prin conturi curente, iar contul curent este reglementat şi.funcţionează pe
principiul·· comperisaţiei 1 • Uneori însa natura creanţei ·exclude· pOsibilitatea operării
compensaţiei. Alteori, această imposibilitate este generată de situaţia . părţilor. În
sfârşit, în funcţie de natura creanţelor reciproce, compensaţia poate fi de două feluri:
legală şiconvenţională. Compensaţia judiciară, reglementată ~e vechiul Cod civil nu a
mai fost reţinută de actuala reglementare.

·. 536. Cazuri în care compensaţia nu operează. Ipotezele în care, datorită na-

turii creanţei sau ·situaţiei în care se află părţile, respectiv atitudinii acestora,
compensaţia nu este posibilă sunt expres reglementate expres de art. 1618. C. civ „ sau
poate rezulta din alte dispoziţii legale. Astfel: ·
a) creanţarezultă. dintr-un act'făcllt cu intenţi(l de a' păgubi (de exemplu,
viCtimei llnui furt nu i se poate opune compensaţia unei datorii pe care o are faţă de
autorul acelui furt); ' '
b) când datoria: are ca obiect restituirea bunµlui dat în depozit sau cu titlu de
comodat (de exemplu, când creanţa constă în dreptul de a cere restituirea unor bunuri
date în depo,zit neregulat, depozitarul nu .poate 'opune deponentului compensaţia
obligaţiei de restituire a bunurilor' cu obligaţia deponentului de a-i plăti cheltuielile de
conserVare şi alte cheltuieli ocazionate de depozit); . ·
c) când ima din Creanţe are ca obiect un bun insesizabil (de exemplu, nu poate
face obiectul compensaţiei .creanţa privind pensia de întreţinere cu o altă creanţă a
· întreţinutUlui faţă de întreţinător); · ·
d) din prevederile aferente popririi (art. 452-462 C. pr. civ.) se desprinde ideea
că debitorul care a suferit o poprire nu poate opune creditorului popritor compensaţia
datoriei sale cu cea a debitorului poprit, întrucât, art. 457 alin. (2)teza a II-a C. pr. civ.,
prevede că. , „Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a ·
obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării
sillte prin poprire, terţul poprit nu ya face nicio altă plată sau altă operaţiune (s.n.)
care
·-. '
ar putea.diminua
' ..
suma indisponibilizată, 'dacă. legea nu prevede aÎtfel" .. Credem
' - •'·

· În pre~ent, contractul de cont curent este.reglementat de Codul civil (a~~ 2171-2183). Art. 2171
1

alin. (1) ·C. civ., defineşte contractul de cont curent ca fiind .acel· contract. „prin care părţile, denumite
curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reciproce,. considerându-le
neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului".
 STINGEREA OBLIGAŢIILOR 737
că sintagma „altă operaţiune" ar trebui să acopere şi prohibiţia efectuării compensaţiei.
O prevedere se aplică şi dacă obiectul popririi îl. constituie titluri de valoare sau alte
bunuri mobile corporale urmăribile [art. 457 alin. (3) C. pr. civ.]. În sfărşit, ideea este
prevăzută expres de art. 1622 alin. (2) C. civ., care prevţde că „debitorul .care, fiind
terţ poprit, dobândeşte · o creanţă asupra creditorului .popritor nu poate opune
compensaţia împotriva acestuia din urmă".

537. Compensaţia legală. Este. acea compensaţie care operează de drept, în

temeiul legii, rară a fi nevoie de acordul de voinţă. al părţilor sau de o hotărâre
judecătorească. În acest sens, art. 1617 C. civ., dispune: „Compensaţia operează de
plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi. exigibile, oricare ar fi .izvorul
. lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită .cantitate de bunuri fungibile de
aceeaşi natură".
Din chiar textul. legal se desprind condiţiile în care compensaţia poate _să
opereze: .
a) obligaţiile să fie reciproce [art. 1617 alin. (1) C. civ.] 1, adică să existe între
aceleaşi persoane, fiecare având, una faţă de cealaltă, atât calitatea de creditor, cât şi de
debitor. Astfel, părintele debitor al obligaţiei de întreţinere nu poate opune copilului
său compensarea unei creanţe pe care o are împotriva celuilalt părinte, căruia copilul
i-a fost încredinţat, căci titularul întreţinerii este copilul. De asemenea, creditorul unui
minor aflat sub tutelă, nu poate opune compensaţia tutorelui, deoarece creanţele nu
sunt reciproce între aceleaşi persoarte2 ; -

b) datoriile să fie certe, lichide şi exigibile [art. 1617alin. {1) C. civ.], adică să
întrunească toate condiţiile pentru ca dreptul de a cere executarea silită în natură sau
prin echivalent să fie actual (cu excepţia punerii în întârziere prealabile a celeilalte
părţi care nu este necesară în cazul compensaţiei, din moment ce aceasta se produce de
drept). De aceea, creanţele trebuie să fie neîndoielnice, determinate în întinderea lor. şi
să poată fi cerută executarea acestota3 • Acordarea în favoarea uneia dintre părţi a unui
termen de graţie de către instanţa de judecată, nu amână exigibilitatea creanţei şi deci
nu împiedică opunerea compensaţiei legale (art. 1619 C. civ.); el constituie doar o
favoare acordată debitorului care urmează să -dobândească mijloace pentru a~şi plăti
. datoria ori dacă devine creditor al creditorului său, rezultă că are mijloace de plată.
Compensaţia constituie, pentru cel în cauză; mijlocul de plată cel mai adecvat. Art.
1617 alin. (2) C. civ., prevede şi că „o parte poate. cere lichidarea judiciară a unei
datorii pentru a putea opune compensaţia." (în acest fel,. creanţa va satisface, de la data -
obţinerii hotărârii judecătoreşti, condiţia caracterului său lichid);

A se vedea, pentru semnificaţia acestei condiţii,; J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit.,
1

nr. 981 şi
urm.; L. Pop, Obligaţiile, op. cit., nr. 214.
2
A se vedea, de exemplu, TS, col. civ., dec. nr. 86511963, în JN nr. 12/1963, p. 121;. T. reg.
Crişana, dec. nr. 1107/1962, în JN nr. '711963; p. 123. Despre respingerea unei interpretări extensive a
noţiunii de reciprocitate, a se vedea J. Ghestin; M. Billiau, . Gr.. Loiseau, op. cit„ nr. 987;
A.M. Toledo-Wolfsohn, loc. cit., nr. 7 şi urm.. ·
Pentru detalierea acestei condiţii, a se vedea L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 520 şi unn., nr. 214;
3

A.M. Toledo-Wolfsohn, loc. cit., nr. 11 şi urm.

 738 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

c) datoriile să aibă ca obiect prestaţia de a da sume de bani 'sau o anumită

. cantitate de bunuri fungibile şi de aceeaşi natură [art. 1617 alin. (1) C. civ. ]1.
Compensaţia legală nu este posibilă când obiectul obligaţiilor reciproce· constă în
bunuri certe sau l?unuri de gen de specie diferită, cum ar fi grâul· şi· porumbul. Prin
efectul compensaţiei,. părţile trebuie puse în aceeaşi .situaţie în care s-ar afla dacă
prestaţiile reciproce ar fi fost executate efectiv;
d) părţile să nu fi renunţat expres sau tacit la beneficiul compensaţieP -
conform art. 1617 alin. (3) C. civ.: „Oricare din părţi poate renunţa, în mod expres ori
tacit, la compensaţie". Codul nu stabileşte care sunt limitele (mai· ales temporale şi
subiective în care poate opera o asemenea renunţare). Astfel; de exemplu; nu este
limpede dacă, renunţarea la ·compensaţie în manieră unilaterală (mai ales dacă este
făcută de un debitor în pragul falimentului şi care este conştient de inabilitatea sa de
a-şi mai executa propria creanţă), după naşterea creanţei făcută de debitorul acesteia,
poate sau nu produce un efect? Ar fi totuşi nerezonabil, să admitem că un asemenea
efect s-ar putea produce, întrucât renunţarea trebuie să vină din partea creditorului
creanţei în cauză, compensaţia trebuind a fi considerată o modalitate de plată.

538. Compensaţia convenţională. Prin compensaţia· convenţională înţelegem

acea compensaţie care operează prin acordul de voinţă al părţilor. Se recurge la această
compensaţie atunci când nu sunt întrunite condiţiile compensaţiei legale şi părţile au
interes, totuşi, să stingă anumite obligaţii reciproce pe această cale. De cele mai multe
ori, ea se confundă cu o dare în plată reciprocă. Deşi nu este expres reglementată în
capitolul dedicat compensaţiei, putem deduce că operaţiunea se poate realiza şi pe cale
convenţională din regulile aferente imputaţiei convenţionale a plăţii [art. 1506 alin. (I)
C. civ. ]. Din moment, ce imputaţia plăţii se poate face, în principiu, fără limite,
înseamnă că părţile pot să convină asupra compensaţiei şiîrt ipotezele în care nu sunt
întrunite condiţiile prevăzute de art. 1618 alin. (1) C. civ. De exemplu, deşi creanţele
reciproce nu sunt încă exigibile, părţile convin la compensarea lor: Sau convin la
lichidizarea unei. obligatii de a da bunuri generice ·şi la compensarea acesteia cu
obligaţia de a plăti o sun~ă de bani. În anumite situaţii însă, compensaţia convenţională
se confundă cu o dare în plată sau, mai precis, cu o sumă de dări în plată, atunci când
datoriile se sting prin compensarea cu datorii purtând asupra' unor prestaţii de altă
natură. În cazul în care compensaţia convenţională operează (în ·limitele în· care
operează şi imputaţia convenţională a plăţii), efectele ei sunt similare celei legale, doar
că ea nu operează de drept, ci în temeiul şi de la momentul acordului părţilor.

539. Efectele compensaţiei. Potrivit art. 1616-1617 C. civ„ compensaţia legală

operează d~ plin drept, în puterea legii. Prin urmare, operează automat • Totuşi, ea nu

.·-----
3

1
L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 519, nr. 214.
2
Condiţie nouă faţă de vechea reglementare. Cu toate acestea, în vechea reglementare, existenţa
acestei condiţii avea un caracter implicit şi ţinea de domeniul de aplicare al compensaţiei sau de condiţiile
funcţionării automate a compensaţiei (a se vedea C. Stătescu, c: Bîrsan, op. cit., p. 361, nr. 287; în dreptul
francez, a· se vedea, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 993). , ·
3
C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 361, nr. 287; L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 527, nr. 216.
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 739

poate opera împotriva vointei părţilor. Această constatare rezultă, printre altele, din ·
prevedereaarfi582ăîm~·(3)c~·cTv~';"'câre'dispune că atunci când s-a făcut o cesiune
de creanţă şi aceasta a fost acceptată de către debitorul cedat, acesta „nu mai poate
opune cesionarului compensaţia pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul" •
1

Prin acceptarea cesiunii, se prezumă că a renunţat la compensaţie [prevederea este

reluată şi de art. 1623 alin. (1) C. civ.f Pe de altă parte, astfel cum am anticipat,
părţile pot renunţa la compensaţie. Renunţarea poate avea loc expres sau tacit conform
art. 1618 alin. (3) C. civ., astfel, de exemplu, un debitor care plăteşte datoria fără a
opune compensaţia se consideră că a renunţat la aceasta. ·
Potrivit dispoziţiilor Codului civil, compensaţia produce .urniătoarele efecte:
a) stinge cele două datorii reciproce, până la concurenţa obligaţiei care are
valoarea cea mai mică (art. 1616 C. civ.); .
b) compensaţia operează ca o plată dublă. Consecinţele sunt următoarele:
i. ·compensaţia stinge implicit .şi garanţiile şi accesoriile obligaţiei principale; ii. în
plus, debitorul care „putea să opună compensaţia şi care a plătit datoria nu se mai
poate prevala, în detrimentul terţilor, de privilegiile sau de ipotecile creanţei sale" [art.
1622 alin. (3) C. civ.]; iii. cu toate acestea, compensaţia nu poate opera sau nu poate face
obiectul renunţării în detrimentul drepturilor dobândite de un terţ [art. 1622 alin. (1)
C. civ.]. Astfel, de exemplu, nu poate opera compensaţia între cedent şi debitor cedat
după momentul efectuării cesiunii de creanţă;
c) când între părţile compensaţiei există două sau mai multe datorii reciproce şi
compensabile, se aplică regulile de la imputaţia plăţii (art. 1620 C. civ.);
d) fideiusorul poate opune creditorului compensaţia creanţei pe care debitorul
principal, a cărui datorie o garantează, o dobândeşte faţă de creditorul obligaţiei
garantate [art. 1621 alin. (1) C. civ.]. În schimb, debitorul nu poate opune compensaţia
creanţei fidejusoiului împotriva creditorului său [art. 1621 alin. (2) C. civ.];
e) în cazul solidarităţii pasive, compensaţia care se produce între creditor şi un
codebitor solidar produce efectul extinctiv de obligaţie numai în limita părţii de datorie
a codebitomlui solidar cu care se realizează compensaţia, iar ceilalţi codebitori solidari
rămân obligaţi pentru partea de datorie rămasă după ce a operat compensaţia (art. 1450
C. civ.); ·
f) în cazul indivizibilităţii, compensaţia intervenită între .unul ·dintre debitorii
obligaţi indivizibil şi creditor „stinge obligaţia indivizibilă şi îi liberează pe ceilalţi
debitori, aceştia rămânând însă ţinuţi să plătească celui dintâi echivalentul părţilor lor."
[art.1432 alin. (1) C. civ.];

După cum se poate observa, renunţarea la compensaţie produce efecte retroactive, desfiinţând o
1

stingere a datoriilor reciproce care s-a produs automat, în temeiul legii. De aceea, dreptul de a renunţa la
compensaţie trebuie limitat la principiul său activ. Debitorul poate renunţa la beneficiul compensaţiei dacă
execută prestaţiile sale. Este însă nerezonabil să admitem că debitorul poate renunţa Ia compensaţie în
condiţiile în care intenţionează să nu îşi execute propria prestaţie, dar doreşte să o obţină pe aceea datorată
de cealaltă parte. · .
Ideea este preluată şi de art. 1623 C. civ., care adaugă la acceptarea cesiunii şi pe aceea a unei
2

ipoteci asupra creanţei consimţită de creditorul său unui terţ. Mai mult, dacă cesiunea de creanţă i-a
devenit opoza.bilă debitorului cedat pe altă cale decât prin acceptare, atunci compensaţia este împiedicată
doar de la data la care cesiunea de creanţă i-a devenit opozabilă [art. 1623 alin. (2) C. civ.].
 740 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

. g) în. cazul compensaţiei convenţionale şi a celei judiciare, aceste efecte se

produc de la data când s-a încheiat convenţia privitoare la compensaţie.

Sectiunea a 2-a
'
Darea În plată. Cesiunea de creantă În locu/executării'
. , _, . I .

540. Reglementare. Definitie. Darea în plată, alături de cesiunea de creantă în

locul datoriei, sunt reglementate c~ titlu indirect în cadrul plăţii, prin art. 1492 şi 493 i
C. civ. Primul text legal consacră în paragraful l, principiul plăţii confonne [pe care îl
regăsim şi în prevederile art. 1516 alin. (1) C, civ.] şi din care se desprinde limpede
posibilitatea creditorului de arefuza orice altă prestaţie oferită de către debitor dacă nu
este cea datorată. Darea în plată este operaţiunea juridică dedusă din interpretarea per
a contrario a acestui text legal care ne permite să constţtăm că plata se poate efectua
şi prin Oferirea unei alte prestaţii în locul celei datorate, dacă creditorul o acceptă 1 •
Darea în plată este acel contract şi totodată mijloc de stingere obligaţiilor care a
consiă în acceptarea de către creditor la propunerea.debitornlui, de a primi o altă
în
prestaţie locul celei pe care debitornl era obligat iniţial să o execute2• Aşadar, darea
în plată se poate face .numai cu consimţământul creditorului3, el neputând fi ţinut să
primească un alt lucru decât cel ce i se datorează,. chiar atunci când valoarea lucrului
oferit este egală sau 1pai mare [art. 1492 alin: (1) C. civ.].·Pe de altă parte, darea în
plată reprezintă un act de dispoziţie menit să asigure oplată4 . . .

541. Condiţii. Din textele legale aferente dării în plată, dar şi dintr-o. analiză
. coordonată şi deductivă a textelor legale, deducem existenţa umiătoarelor condiţ'ii5 ale
dării în plată: . . . . .
a) acceptarea înlocuirii prestaţiei iniţiale de către creditor; pentru a fi vorba de o
dare în pfată, trebuie să· fie concomitentă cu plata. Dacă acordul lui a intervenit, la
. propunerea debitorului, înainte de momentul executării, nu mai suntem în prezenţa
dării în plată6 . În acest caz se realizează novaţia prin schimbare de obiect;
p) pe de altă parte, deşi textele legalţ nu prevăd, doctrina în materie a subliniat
că, pentru ca darea în plată să opereze, este necesar ca între prestaţia datorată şi cea
. .
1
A se vedea, de exemplu, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ ·p. 363, nr. 294; L. Pop, Obligaţiile,
op. cit„ p. 544, nr. 223. · ·
2
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ nr. 953, p. 987; Ph. Malaurie, L. Aynes,
Ph. Stoffel-Munck, op. cit., nr. 1180, p. 645; R. Le Guidec, Dation en paiement, în Rep. de dr. civ. Dalloz,
aout 1993 (dem. mise âjour: mars 2009), nr. 1 şi unn. ·
3 Consimţământul creditorului este esenţial în operaţiunea dării în plată (J. Ghestin, M. Billiau,

Gr. Loiseau, op. cit„ nr. 98Lşi urm. subliniind caracterul esenţialmente contractual al acestei operaţiuni;
L. Pop, Obligaţiile, nr. 224}. Teoria viciilor de consimţământ este pe deplin aplicabilă în materie
(R. Le Guidec, loc. cit„ nr. 9).
4
R. Le Guidec, loc. cit„ nr. 10.
5
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ nr. 956 şi unn„ p. 992 şi urm.; R. Le Guidec, loc. cit„
nr. 7 şi urm.
6
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ nr. 960.
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 741
oferită în schimb, cu titlu de dare în plată, să existe o echivalenţă valorică relativă, în
caz contrar, fiind în prezenţa unei alte operaţiuni juridice pentru tot ceea ce excede
limitele unei echivalenţe rezonabile 1;
c) în sfârşit, darea în plată fiind un contract intervenit în faza plăţii, trebuie să
întrunească toate condiţiile de fond pentru validitatea contractului [art. 1179 alin. ( 1)
C. civ.]. În plus, dacă darea în plată presupune executarea unei obligaţii de a da un
imobil - adică pe aceea de a transfera dreptul de proprietate asupra unui imobil în
contul plăţii datorate, este necesară şi îndeplinirea condiţiilor de fonnă necesare
acestui transfer de proprietate (fonna autentică necesară pentru înscrierea în cartea
funciară a dreptului de proprietate:_ art. 885 alin. (2) C. civ. şi art. 1244 C. civ.

542:. Efectele dării în plată. Din cele arătate, rezultă că darea în plată operează
ca o variantă a plăţii şi deci, în principiu, produce aceleaşi efecte, stingând obligaţia cu
toate garanţiile şi accesoriile d. Dacă prestaţia iniţială a avut o valoare mai mare
decât prestaţia executată, depăşind astfel condiţia echivalenţei rezonabile, debitorul
este obligat să plătească o suită, altfel operaţia ar putea fi considerată o liberalitate,
adică o iertare parţială de datorie, ·cu titlu gratuit (eventual, o remitere de datorie cu
titlu gratuit). Dacă, dimpotrivă, noua prestaţie are o valoare superioară, creditorul
iniţial poate deveni debitor al excedentului faţă de prestaţia care îi este datorată şi plăti
astfel o diferenţă de valoare.
Darea în plată se poate realiza· prin transferul în contul datoriei a unl}i drept de
proprietate sau unui alt drept reai. În acest caz, se aplică mutatis mutandis dispoziţiile
de la vânzare privind garanţia de evicţiune şi vicii ascunse [art. 1492 alin. (2) C. civ.].
În cazul în care se pune problema operării garanţiei pentru evicţiune sau pentru vicii
ascunse, din textul aceluiaşi paragraf, se deduce că creditorul are· un drept de opţiune
în sensul că poate să aleagă invocarea garanţiei specifice vânzării sau poate să solicite
prestaţia iniţială (caz în care renunţă practic, cu efecte retroactive, la darea în plată şi
efectul extinctiv de obligaţie al acesteia nu se mai produce)3 • În cazul exercitării
opţiunii în sensul solicitării prestaţiei .iniţiale, deşi aceasta desfiinţează Tetroactiv
efectul extinctiv de datorie, acest efect retroactiv nu se produce · şi cu privire la
garanţiile oferite de terţi, motiv pentru care art. 1492 alin. (2) teza a
II-a C. civ.,
prevede că, în ipoteza alegerii prestaţiei iniţiale, „garanţiile oferite de terţi nu renasc".

543. Diferenţa faţă de contractul de vânzare. Natura juridică a procedeului

dării în plată a generat o oarecare discuţie în doctrină legată de calificare • Atunci când
4

1
Idem, nr. 961 şi unn., p. 997 şi urm.
2
R. Le Guidec, loc. cit., nr. 19 şi urm.
3
Trebuie să subliniem că o asemenea opţiune nu există decât în ipoteza în care garanţia de vicii
ascunse sau de evicţiune este generată de vreo cauză de evicţiune sau de un viciu ascuns. Opţiunea nu
există într-o altă ipoteză, astfel încât nu se poate deduce că creditorul poate reve11i asupra acceptării iniţiale
a dării în plată şi să solicite prestaţia iniţială în nicio altă ipoteză. . . .
A se vedea, pentru termeni acestei discuţii, L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 547, nr: 225; în dreptul
4

francez (de unde a fost de fapt, importată această discuţie), a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette,
op. cit., p. l.108 şi mm., nr. 1227; Chr. Larroumet, op. cit., p. 101 şi unn.; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph.
Stoffel-Munck, op. cit., nr. 1181, p. 646 şi urm.
742 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

prestaţia iniţială a constat în plata unei sume de bani, iar creditorul acceptă în locul ei
plata unui lucru, darea în plată apare ca o vânzare-cumpărare. Asemănările sunt date
de condiţiile de valabilitate şi de garanţiile specifice care sunt similare în cazul
ambelor figuri juridice. Pentru valabilitatea ei, darea în plată trebuie să îndeplinească
şi condiţiile generale de valabilitate a oricărei plăţi. De asemenea, ·atunci când se
înfăţişează ca o vânzare, este supusă aceloraşi· cerinţe legale şi condiţiilor de validitate
ca şi vânzarea, în funcţie de regimul juridic al bunului dat în plată. Totuşi, darea în
plată se consideră că se deosebeşte de vânzare prin următoarele 1 : ·
a) vânzarea-cumpărarea se face la un preţ care este întotdeauna o sumă de bani;
darea în plată ·se poate efectua fără existenţa unui preţ, când, de pildă, o obligaţie de a
face este stinsă prin plata unui lucru;
b) vânzarea-cumpărarea poate avea ca obiect bunuri viitoare; în schimb, darea
în plată nu poate opera fără transferul proprietăţii şi predarea lucrului concomitent cu
acceptarea de către creditor a înlocuirii prestaţiei iniţiale. Or, transferul proprietăţii şi
predarea bunurilor viitoare poate avea loc numai la o dată ulterioară, pe măsura
realizării lor.

544. Cesiunea de creanţă în locul executării. Această figură juridică reprezintă

o varietate de dare în plată pe care legiuitorul a.ales să o reglementeze distinct.tot în
cadrul 'Condiţiilor plăţii, prin art. 1493 C. civ. Cu toate acestea, cesiunea de creanţă în
contul plăţii prezintă anumite particularităţi.
Potrivit art. 1493 alin. (1} C. civ.; plata se poate efectua şi prin intennediul unei
cesiuni· de creanţă în contul unei datorii. Spre deosebire de darea în plată, al cărei efect
extinctiv de datorie se produce la data transferului dreptului sau executării prestaţiei de
către debitor conform înţelegerii cu creditorul, în cazul cesiunii de creanţă în contul
datoriei, stingerea obligaţiei „obligaţia se stinge în momentul satisfacerii creanţei
cedate", aşadar riu în momentul efectuării cesiunii de creanţă [art. 1493 alin. (1)
C. civ.]. Transferului creanţei în favoarea creditorului prestaţiei iniţiale i se aplică
dispoziţiile' aferente art. 1568-1584 C. civ., aferente cesiunii de creanţă. Prin excepţie,
potrivit art. 1493 alin. (2) C. civ., părţile pot conveni ca efectul extinctiv de obligaţie
să se producă de la data producerii transferului creanţei ---:- adică de la data realizării
cesiunii,'sunt aplicabile mutatis mutandis dispoziţiile art. 1586 C. civ., referitoare la
garanţia pe care cedentul din cadrul cesiunii de creanţă o datorează cesionarului
privind existenţa şi transmisibilitatea creanţei (garanţia de evicţiune). Din nou,
art. 1493 alin. (2) C. civ., pennite opţiunea creditorului în ipoteza· în care se pune
problema funcţionării garanţiei, între a invoca dispoziţiile specifice cesiunii de creanţă
în ce priveşte garanţia şi prevăzute de art. 1586 C. civ., şi a solicita creanţa iniţială
(renunţând, astfel, la cesiune în locul plăţii cu efecte retroactive 2•

1
J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., nr. 954.
2
În opinia noastră, efectul retroactiv trebuie în mod egal limitat, în condiţiile art.1492 alin. (2) teza
a II-a C. civ. Dacă cesiunea în ·locul plăţii duce la o stingere a creanţei iniţiale, ea atrage o stingere a
garanţiilor constituite de terţi şi a celorlalte 'accesorii ale acesteia.· Exercitarea opţiunii creditorului în
sensul solicitării creanţei iniţiale, nu va avea ca efect şi renaşterea garanţiilor terţilor, chiar dacă va avea ca
efect renaşterea tuturor celorlalte garanţii şi accesorii ale creanţei iniţiale.
 STINGEREA OBLIGAŢIILOR 743
Sectiunea a 3-a ·
'
Confuziunea

545. Reglementare. Definiţie. Confuziunea este reglementată de art. 1624-1628

C. civ., care compun Capitolul III („Confuziunea"), din Titlul VII („Stingerea
obligaţiilor") al Cărţii a V-a („Despre obligaţii").
În literatura de specialitate 1, confuziunea definită ca fiind acel mod de stingere a
obligaţiilor care constă în întrunirea în aceeaşi persoană, deopotrivă, q. calităţii de
creditor şi de debitor .al aceleiaşi obligaţii. Obligaţia se stinge deoarece un raport
juridic este o legătură juridică între cel puţin două persoane. De aceea, creditorul care
devine şi debitorul aceleaşi obligaţii sau invers s-ar afla - în cazul menţinerii obligaţiei
- în raport juridic cu sine însuşi, ceea ce este de neconceput Definiţia legală actuală a
preluat în totalitate definiţia anterior existentă în doctrină, astfel cum se poate observa
din lectura art: 1624 alin. (1) C. civ.

546. Condiţii.Confuziunea intervine indiferent de. calitatea de persoană fizică

sau juridică a celui care dobândeşte una din calităţile de debitor sau creditor având-o
anterior pe ceaialtă2 • În cazul persoanelor fizice, cea mai frecventă cauză de
confuziune îşi are sursa în succesiune, când creditorul succede debitorul sau invers, ca
succesor legal sau legatar universal, şi acceptă moşte11irea. Între persoane juridice,
confuziunea intervine în procesul reorganizării lor prin comasare sau divizare.
Codul civil, pe lângă condiţia do.bândirii şi a calităţii de creditor. sau debitor după
deţinerea anterioară a celeilalte calităţi decât cea dobândită, mai impune şi condiţia ca,
în urmai dobândirii şi a . calităţii de creditor sau debitor datoria şi creanţa să se
găsească în acelaşi patrimoniu şi în aceeaşi masă patrimonială. Dacă datoria şi
creanţa se găsesc în mase diferite din acelaşi patrimoniu, confuziunea nu operează [art.
· 1625 alin. (2) C. civ.].

547. Efecte. Unele dintre efectele confuziunii sunt expres indicate de textele
dedicate acestei figuri juridice, altele sunt deduse pe cale de interpretare. Astfel,
reţinem că:
a) confuziunea stinge obligaţia principală[art. 1624 alin. (1) C. civ.], cu toate
garanţiile şi accesoriile sale (chestiune nespecificată expres, dar dedusă din context).
Astfel, confuziunea îl liberează şi pe fidejusor şi pe garantul ipotecar sau gajist.
Stingerea operează însă numai în limita în care executarea obligaţiei s-a stins şi nu .se
mai poate realiza, adică în limita în care o parte a obligaţiei a devenit propriul său
creditor sau debitor;
b) „ipoteca se stinge prin confuziunea calităţilor de creditor ipotecar şi de
proprietar al bunului ipotecat" (art. 1625 C. civ.) Dacă, de exemplu, creditorul ipotecar

A se vedea, de, exemplu, C. Stătescu, C. Bîrs~n, op.. cit„ p. 362, nr. 291; L. Pop, Obligaţiile,
1

op. cit., p .. 538, nr. 220. In dreptul francez, a se vedea J. Ghestin, M, Billiau, Gr. Loiseau, op. cit„ p.· 1120.
nr. 1103 şi urm.
L. Pop, Obligaţiile, op. cit„ p. 539, nr. 221.
2
744 TRATAT ELEMENTAR DE DREPTCIVIL.0BLIGAŢIILE

cumpără imobilul asupra căruia este constituităipoteca, aceasta încetează. În cazul în

care dobânditorul imobilului este evins din orice cauză indeperidentă de el, adică
pierde proprietatea asupra imobilului, atUnci ipoteca renaşte [art. 1625 alin. (2)
C. civ.] 1;
c) în situaţiile în care confuziunea se produce între patrimoniile· creditorului şi
debitorului principat sau codebitonilui ·sau fideiusorului: i. când confuziunea operează
între creditor şi debitorul principal, atunci ea profită şi fideiusorilor a căror garanţie se
stinge; ii. atunci când confuziunea se realizează între· creditor şi un fideiusor, ea nu
profită debitorului principal şi nici celorlalţi fideiusori (art. 1626 C. civ.); iii. atunci
când confuziunea se produce între persoana unui codebitor solidar şi un codebitor ea
profită şi celorlalţi codebitori, însă numai în proporţia părţii de creanţă care revine
acelui codebitor (art 1439 C. civ.). Înseamnă că obligaţia se stinge numai cu privire la
partea de datorie a acelui debitor, ceilalţi codebitori rămânând obligaţi în solidar
pentru' restul datoriei; iv. confuziunea care operează între debitorul obligat indivizibil
şi creditor stinge datoria şi profită şi celorlalţi codebitori care trebuie totuşi să
plătească celui devenit şi creditor echivalentul părţilor lor [art. 1432 alin. (1) C. civ.];
d) confuziunea nu poate aduce atingere drepturilor dobândite de terţi cu privire
la creanţa care face obiectul confuziunii dacă acest drept s-a născut anterior
confuziunii (art. 1627 C. civ.). De exemplu, terţul care a dobândit o ipotecă asupra
creanţei o. va putea· invoca şi împotriva unui fost· creditor devenit şi debitor ·garant.
ipotecar ca urmare a confuziunii;
e) în .toate cazurile de desfiinţare a confuziunii ca urinare a dispariţiei cauzei
care a determinat confuziunea atrage ·după sine .renaŞterea obligaţiei iniţiale cu efect
retroactiv (art. 1628 C. civ:). Retroactivitatea presupune şi renaşterea accesoriilor, cu
excepţia cazului în care această retroactivitate este afectată de drepturi ale terţilor
constituite asupra unor bunuri afectate de această retroactivitate. De exemplu, nu vor
putea renaşte gatâriţiile asupra unor bunuri asupra cărora s-au constituit între timp alte .
garanţii sau care au fost dobândite de terţi deja.

Secţiunea a4;.a
•Remiterea· de datorie
. 5,48. Reglementare. Definiţie. Remiterea de datorie este reglementată de art.
1629-1633 C. civ., care compun Capitolul IV („Remiterea de datorie"), din Titlul VII
(„Stingerea obligaţiilor") al Cărţii a V-a („Despre obligaţii").

1
Cauza de ~vicţiune trebuie .să ducă în exemplul dat ia o pierdere a proprietăţii. Simpla evicţiune
generată de exemplu, de constatarea preexistenţei unei servituţi ascunse cumpărătorului, a unei locaţiuni
etc. care generează o restrângere a drepturilor cumpărătorului, nu este în principiu, de natură să genereze o
renaştere a ipotecii, decât dacă evicţiunea produsă este o cauză suficientă de desfiinţare a contractului prin
rezoluţiune şi generează astfel desfiinţarea titlului cumpărătorului. Aşadar;·existenţa evicţiunii nu atrage
nicidecum automat renaşterea ipotecii. Acest efec:t se produce numai dacă este desfiinţat. şi titlul
cumpărătorului (în cazul nostru şi creditor ipotecar), ca urmare a angajării răspunderii pentru evicţiune.

\
STINGJ?REA OBLIGAŢIILOR 745

În doctrină, remiterea de datorie a fost definită' ca fiind un mod voluntar de

stingere a obligaţiei care constă în renunţarea creditorului, . cu consimţământul
debitonJ/ui, la dreptul său de creanţă. Aşadar, remiterea de datorie este un contract a ·
cărui încheiere face necesară existenţa consimţământului debitorului. De observat că,
o eventuală renunţare unilaterală a creditorului la dreptul său de creanţă este
inopozabilă debitorului2 • În lipsa consimţământului său, debitorul are oricând
facultatea de a executa prestaţia ce o datorează chiar Şi împotriva voinţei creditorului,
recurgând la procedura ofertei reale de plată, unnată de consemnaţiune.

549. Felurile remiterii de datorie. Remiterea de datorie poate fi totală sau

parţială. Dacă nu există stipulaţii contrare, se prezumă că ea este totală [art. 1629 alin:
(2) C. civ.]. Remiterea de datorie este, de regulă, un contract sau un act juridic cu titlu
gratuit3. De aceea se numeşte, cu alte cuvinte, „iertare de datorie". Nu este, însă,
exclus ca remiterea de.datorie să opereze şi cu titlu oneros4 [art. 1630 alin. (1) C. civ.].
În această ipoteză, remiterea de datorie este, în realitate, .o novaţie prin schimbarea
obiectului obligaţiei sau, după caz, o tranzacţie. În sfârşit, reniiterea de datorie mai
poate fi expresă sau tacită [art. 1630 alin. (1) C. civ.].

550. Condiţiile remiterii de datorie. Am afirmat deja că remiterea de datorie

este, în principiu, cu titlu gratuit, adică o liberalitate. Ea poate fi făcută prin acte între
vii - donaţie - sau prin acte mortis causa - legat.
Atunci când se face prin acte între vii, ea constituie o donaţie, fiind necesar să
îndeplinească toate condiţiile de validitate a acesteia. Totuşi, remiterea de datorie nu
trebuie să îmbrace forma solemnă a înscrisului autentic. Urmează că ea este o donatie
indirectă şi ·poate fi realizată în orice formă scrisă sau verbală, expresă sau tacită5 • Cu
toate acestea, astfel cum se desprinde din prevederile art. 1630 alin .. (2) C. civ.,
remiterea de datorie se poate reaiiza prin intermediul unui act juridic cu titlul oneros,
ceea ce înseamnă că, în schimbul remiterii de datorie, creditorul iniţial primeşte o altă
prestaţie. Ni se pare, astfel cum au subliniat şi alţi autori6, că, într-o atare situaţie,
remiterea de datorie nu are individualitate juridică, ci se confundă cu alte figuri
juridice, cum ar fi· darea în plată (debitorul este „iertat" de datorie deoarece debitorul
execută o altă prestaţie de îndată ce creditorul acceptă oferta miei alte executări) sau
novaţia prin schimbare de obiect (debitorul se obligă să execute o altă prestaţie într-un
anumit termen, cu consecinţa stingerii imediate a vechii datorii).
Remiterea de datorie ·poate fi făcută ·şi prin ·acte ·mortis causa, adică prin
testament. În acest caz, ea reprezintă o,.. dispoziţie ·a untii. legat şi trebuie să
îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă pentru validitatea testamentului.

l C. Stătescu; C. Bîrsan, op. cit., p. 365; nr. 296; L. Pop, Obligaţiile; op: cit., p. 550, nr. 226.
De unde se deduce natura sa bilaterală, de contract sau de contract-liberalitate, L. Pop,
2

Obligaţiile, op. cit., nr. 226, p. 551. ·

3
A se vedea L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 550, nr. 226.
A se vedea, în acest sens, Chr. Larroumet, op. cit., p. 114; L. Pop, Obligaţiile, op. cit., p. 551. ·
4
5
A se vedea CSJ, s. civ., dec; nr. 1741/1990, în Dreptul rir. 7-8/1991, p. 127. .
6
L. Pop, Obligaţiile, op. cit., nr. 227.
746 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

551. Efectele remiterii de datorie. Efectele remiterii de datorie sunt similare

plăţii. La aceasta se adaugă efecte specifice reglementate expres în capitolul dedicat
acestei figuri juridice sau deduse din contextul legal. Astfel:
a) iertarea de. datorie stinge obligaţia principală şi liberează pe debitor (art. 1629
C. civ.). Obligaţia se stinge împreună cu. garanţiile şi accesoriile sale. Înseamnă că
iertarea de datorie acordată debitorului liberează şi pe fidejusor şi pe debitorii ipotecari
[art. 1633 alin. (1) C. civ.];
b) în schimb, în cazul iertării de· datorie făcută ·unui fidejusor, debitorul
principal rămâne mai departe obligat - o asemenea remitere de datorie, echivalează cu
o renunţare a creditorului la una din garanţiile specializate ale creanţei sale [art. 1633
alin. (2) C. ciy.J. Din text, trebuie să deducem, în mod rezonabil, că, dacă există mai
mulţi fideiusori şi numai unul a fost iertat de datorie, ceilalţi fideiusori nu sunt liberaţi.
Cu toate acestea, art. 1633 alin. (3) C. civ: distinge între două situaţii pentru ipoteza
cofideiusorilor: i. dacă. ceilalţi fideiusori au consimţit expres la iertarea de datorie a
fideiusorului, atunci ei rămân obligaţi şi pentru partea care era anterior garantată de
fideiusorul liberat1; ii. dacă nu au consimţit la liberarea cofideiusorului, nu răspund
pentru partea acestuia din datorie. Aceleaşi efecte trebuie avute în vedere şi cu privire
la debitorii ipotecari - remiterea de datorie a unuia dintre aceştia nu va avea niciun
efect asupra datoriei principale şi nici asupra celorlalte garanţii ale creanţei principale2;
c) . dacă creditorul a primit de la un fideiusor. ·O prestaţie în scopul liberării
acestuia de datorie, art. 1633 alin. (4) C. civ., prevede că aceasta se impută asupra
datoriei principale şi profită, în proporţia valorii· ·acestei prestaţii executate de
fideiusor, atât debitorului principal, cât şi fideiusorilor. Ceea ce presupune că prestaţia
fideiusorulUi se impută asupra datoriei principale cu toate consecinţele ce decurg din
aceasta. Aceeaşi regulă trebuie să se aplice şi în cazul în care prestaţia oferită aparţine
unui alt garant al datoriei principale (garantul ipotecar, de exemplu);
. d) când iertarea de datorie a fost făcută în favoarea unui codebitor solidar,
aceasta nu îi liberează pe ceilalţi codebitori, cu excepţia cazului în care creditorul
declară aceasta în mod expres sau remite voluntar debitorului înscrisul constatator al
creanţei sale care este un înscris sub semnătură privată [art. 1451 alin. (1) C. civ.].

1
Situaţia nu se referă· decât la caiurile în care cofideiusorii garante~ă în acelaşi mod, aceeaşi
datorie. Textul legal nu se poate aplica în niciun caz în sensul extinderii obligaţiei de garanţie a unor
fideiusori la obligaţia de garanţie complet diferită a .unui alt fideiusor al aceleiaşi datorii. Dacă, de
exemplu, un fideiusor. garanteaZă doar executarea unei obligaţii rezultate dintr-un contract şi un altul
garantează executarea unei alte obligaţii rerultată din acelaşi contract, remiterea de datorie a unuia dintre
ei nu va avea ca efect extinderea obligaţiei de garanţie a celuilalt şi la executarea celeilalte obligaţii. Dacă,
însă, amândoi garantează aceeaşi obligaţie, efectul extinderii obligaţiei de.garanţie se va produce dacă
fideiusorul rămas obligat a consimţit expres la liberarea celuilalt. Termenul de „extindere" este utilizat
numai cu privire la eventuala desocotire ulterioară a fideiusorilor. Esenţial este că, din perspectiva
creditorului, obliga~a principală rămâne garantată de fidei'usorii faţă de care nu s-a făcut iertarea de datorie
şi că, dacă operează cumva beneficiul de diviziune, acesta operează între fideiusorii rămaşi cu includerea
părţii de datorie care ar fi revenit celuilalt fideiusor. ·
2
Cu excepţia prevederii inclusă la art. 1633 alin. (3) C. civ. - aşadar, liberarea de datorie a unui
garant ipoteear va avea ca efect menţinerea garanţiilor reale specializate pentru întreaga creanţă (sau
pentru partea de garanţie consimţită iniţial), indiferent dacă ceilalţi garanţi ipotecari au consimţit sau nu la
remiterea unuia dintre garanţii ipotecari. Aceeaşi soluţie se aplică deopotrivă şi debitorului gajist.
 \ \

STINGEREA OBLIGAŢIILOR 747

Ceilalţi codebitori solidari rămân, în acest caz, obligaţi faţă de creditorul principal
pentru partea de datorie rămasă după scăderea proporţională a cotei de datorie a
debitorului faţă de care s-a :făcut remiterea, cu excepţia cazului în care, cu ocazia
remiterii de datorie, creditorul şi-a rezervat dreptul de a-i urmări pe ceilalţi debitori
pentru întreaga datorie [art. 1451 alin. (2)]. În această ultimă situaţie, codebitorilor
care au executat datoria le rămâne dreptul de regres faţă de codebitorul iertat de datorie;
e) Spre deosebire de ipoteza anterioară, în cazul obligaţiei indivizibile pasiv,
remiterea de datorie „care operează în pnvinţa· unui debitor stinge obligaţia
indivizibilă şi îi liberează pe ceilalţi debitori, aceştia rămânând însă ţinuţi să plătească
celui dintâi (debitorului care a beneficiat de remiterea de datorie - completarea n.),
echivalentul părţilor lor." [art. 1432 alin. (1) C. civ.];
. f) remiterea de datorie :făcută cu titlu gratuit produce efectele pe care orice
liberalitate le produce. Astfel, o remitere de datorie, reprezentând o donaţie indirectă,
poate fi supusă regulilor reducţiunii liberalităţilor. excesive şi tuturor celorlalte reguli
aplicabile liberalităţilor, mai ales în contextul dreptului succesoral.

552. Proba remiterii de datorie. Potrivit art. 1631 C. civ., iertarea de datoŢie, este
supusă în privinţa probei, prevederilor art. 1499 C. civ., adică regulilor de la proba plăţii.
Considerăm că, deşi nu se prevede expres, prezumţiile instituite de legiuitor în textele
art. 1499:-1504 C. ciy., şi care sunt legate.de emiterea chitanţei liberatorii, de executarea
prestaţiilor accesorii, a celor periodice, de remiterea voluntară a titlului creanţei şi de
liberarea garanţilor trebuie aplicate mutatis mutandis şi ipotezei remiterii de datorie.
În completarea acestor prezumţii, cel interesat va trebui să dovedească faptul că
remiterea de datorie s-a :făcut cu titlu gratuit, dacă este cazul.

Sectiunea a 5-a
'
.
Imposibilitatea fortuită de executare a obligatiei
. ,
de către debitor

553. Reglementare. Noţiune. În contextul imposibilităţii fortuite de executare,

obligaţia se stinge datorită faptului că debitorul este în imposibilitate absolută de
executa~e a prestaţiei pe care o datore~zăj din cauză de forţă.majoră sau, uneori, 'caz
fortuit. In esenţă, imposibilitatea fortuită de executare poate fi definită ca fiind acea
cauză de stingere a o.bligaţiei care se datorează imposibilităţii fortuite 'absolute şi
perpetue de executare din partea debitorului. În ,cadrul definiţiei se ~orbeşte de
imposibilitatea „fortuită" care trebuie necesarmente să fie distinsă de o eventuală
imposibilitate subiectivă sau generată de un fapt propriu .al debitorului, deci de o
eventuală imposibilitate imputabilă acestuia.
hnposibilitatea fortuită de executare este reglementată expres în art. 1634 C. civ.,
care constituie singur, textul Capitolul V („Imposibilitatea fortuită de executare"), din
Titlul VII („Stingerea obligaţiilor") al Cărţii a V-a („Despre obligaţii"). Textul art. 1634
C. dv., trebuie însă corelat cu o sumă de alte texte legale· care se reţeră ·toate la
748 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL OBLIGAŢIILE

imposibilitatea fortuită de executare. Astfel: art. 1351 C. civ., defineşte forţa majoră şi
cazul. fortuit, motivele imposibilităţii fortuite de executare; art.1274 C. civ., defineşte
· riscul în contractele translative de proprietate şi se· referă la ipoteza pieirii fortuite a
bunului - obiect derivat al prestaţiei, aşadar tot la o ipoteză de imposibilitate fortuită de
executare; art. 1557 C. civ., care prevede imposibilitatea de executare în contextul
cauzelor justificate de neexecutare a: obligaţiilor contractuale. Pentru o imagine completă
a imposibilităţii de executare care atrage stingerea obligaţiilor este necesară ·o inter-
pretare .sistematică a tuturor acestor texte. Întrucât o asemenea · interpretare excede
exigenţelor studiului de ·faţă, ne vom· rezerva la o analiză schematică a textelor în
discuţie 1 • • • • • · . ·

554. Condiţii de aplicare.. Acest •mod de. stingere a· obligaţiilor· presupune

întrunirea necesară amai multor condîţii: .·
a) inter\renţia unei cauze de forţă majoră sau a unui cazfortuit2 sau a unei alte
cauze asimilate acestora, cum ar fi fapta terţului sau fapta victimei care întriinesc toate
condiţiile forţei majore [art. 1634 alin. (1) c. civ.];
b) .imposibilitatea să fie.absolută şi perpetuă [art. 1634 alin. (3) C. civ.]. Dacă
imposibilitatea ··e~te doar relativă, în sensul 'că ·nu priveşte întreaga· întindere a
obligaţiei,· liberarea îşi produce doar un efect parţial.· Dacă ea este doar temporară,
atunci efectlll său nu constă în stingerea obligaţiei, ci doar în suspendarea executării
acesteia;
c) este necesar ca debitorul să nu fi fostpus în întârziere în sensul somării sale'
la executare'[art. 1634 alin. {l) C. civ.].' DeJa data punerii în întârziere, debitorul este
ţinut să suporte riscul neexecutării fortuite, astfel cum ·prevede chiar art. 1525 C. civ.,
cu privire la efectele punerii în întârziere a deb_itorului 3 • Prin excepţie [instituită de art.
1634 alin. (2) C. civ.], riscul neexecutării nu va fi suportat-de către debitor, chiar şi pus
în întârziere, dacă acesta dovedeşte că oricum creditorul nu ar fi putut să beneficieze
de executate din cauza forteimajore sau cazului fortuit; . . . , . · .
d) este necesar. ca debitorii!. să notifice creditorului survenirea evenimentului
fortuit, într-:un termen rezonabil.. Neîndeplinrrea acestei condiţii nu va avea ca efect ·
a
pierderea dreptului de a invoca această cauză de stingere obligaţiei, ci doar pe aceea
că debitorul va putea fi ţinut la repararea posibilullli prejudiciu cauzat de necomu-
nicarea survenirii evenimentului forttiit [art. 1634 alin. (5) C. civ.];
e) debitorittsă nu-şi fi asumat răspunclereapentru neciecutările survenite din
cauze fortuite [art.1634alin. (2) C. civ.], caz în care va trebui să repare prin echivalent
pierderea suferită prinneexecutare de către creditor; ·
t) · · obiectul obligaţiei trebuie să îl constituie orice prestaţie, cu
excepţia aceleia
care are ca obiect bunuri de gen· [art. 1634 alin.· (6)]. În acest ultim caz, debitorul nu
va putea invoca imposibilitatea fortUită de executare, deoarece genera non pereunt.

1
.A se vedea supra, nr. 230 şi urm. . .
2
Ase 'vedea art. 1351 C. civ. care defineşte cazul fortuit şi forţa majoră, precum şi limitele
efectelor acestora asupra răspunderii contractuale. A se vedea suprn, nr:· 231.
. 3 A se vedea supra, nr. 231. .. .
STINGEREA OBLIGAŢIILOR 749
555. Efecte. ·Imposibilitatea fortuită de executare are efecte diverse, după cum
avem de a face cu o îndeplinire totală sau parţială a condiţiilor de ma:l sus. Astfel:
a) imposibilitatea fortuită de executare stinge obligaţia împreună cu garanţiile
şi accesoriile sale, cu excepţia acelor ipoteze când debitorul şi-a asumat. expres
răspunderea şi pentru unele cazuri de forţă majoră; .
b) dacă imposibilitatea .este doar temporară, ea suspendă doar executarea
obligaţiei până la încetarea evenimentului fortuit; dacă imposibilitatea priveşte doar o
parte a obligaţiei, efectul extinctiv al acestei cauze se întinde doar la acea parte a
obligaţiei;
c) în ipoteza obligaţiilorcontractuale, imposibilitatea fortuită de executare,
absolută şi perpetuă, atrage desfiinţarea automată a · contractului cu aplicarea
subsecventă a teoriei riscurilor, astfel cum aceasta este instituită de art. 1274 C. civ.
[art. 1557 alin. (1) C. civ.];
d) pe parcursul imposibilităţii fortuite temporare sau parţiale de executare a
obligaţiei, creditorul nu poate trece la invocarea niciunui alt. remediu oferit lui de ·
legiuitor pentru neexecutarea obligaţiei (art. 1557 C. civ.). Totuşi, cred~torul poate
invoca rezoluţiunea (dar nu şi daune-interese) în cazul în care îşi pierde interesul în .
primirea prestaţiei din cauza întârzierii sau din cauza faptului. că ceea ce a rămas de
executat nu mai prezintă interes; ·
e) în sfărşit,. imposibilitatea fortuită de executare poate să genereze o pieire· a
bunului obiect al prestaţiei.. În acest caz, se va aplica teoria riscurilor în contractele
translative de proprietate, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 1274 c. civ.
 Titlul IX
GARANTULE EXECUTĂRII OBLIGATllLOR
' '
 Subtitlul I
CONSIDERATU PRIVIND GARANTllLE
~ '
EXECUTARll OBLIGATllLOR.
'
GARANTllLE GENERALE
'
Capitolul
CONSIDERATll PRIVIND GARANTllLE
'"" ' .
EXECUTARll OBLIGATllLOR
'
556. Noţiune şi clasificare. Prin garanţii ale executării obligaţiilor se înţelege
„totalitatea mijloacelor juridice, adică a drepturilor şi acţiunilor recunoscute direct de
lege sau născute prin acordul de voinţă al părţilor raportului obligaţional, prin a căror
exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanţă" 1 •
Astfel concepută, noţiunea de garanţie include în sfera sa atât mijloacele juridice
generale de garantare a executării obligaţiilor, care sunt recunoscute tuturor creditorilor,
în temeiul dreptului de gaj general, consacrat de art. 2324 C. civ. (denumite garanţii
generale ale obligaţiilor), cât şi pe cele speciale, care revin numai anumitor creditori,
peste limitele dreptului de gaj general (denumite garanţii speciale ale obligaţiilorf
Creditorii care beneficiază pentru realizarea creanţei lor numai de mijloace
juridice generale se numesc creditori obişnuiţi sau chirografari. Cei cărora le sunt
recunoscute sau constituite mijloace juridice speciale poartă denumirea de creditori
. ··3
garantaţi sau cu garanţn . ·
Trebuie precizat că în doctrină cele două tipuri de mijloace juridice de garantare
a obligaţiilor au fost analizate şi separat, considerându-se că ele reprezintă materii
diferite. Mai exact, mijloacele generale au fost analizate în contextul drepturilor
creditorului asupra patrimoniului debitorului, apreciindu-se că ele nu fac parte din
categoria garanţiilor4 . Mijloacele speciale de garanţie sunt considerate garanţii
propriu-zise şi abordate în cadrul problematicii dedicate garantării obligaţiilor5 .
1
A se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 406.
2
Ibidem. Pentru distincţia dintre garanţiile generale şi cele speciale, a se vedea şi V.D. Zlătescu,
Garanţiile creditorului, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1970, pp. 24-25.
Autorul consideră însă că numai garanţiile speciale trebuie circumscrise conceptului de garanţie a
obligaţiilor. La rândul lor, garanţiile speciale s-ar gnipa în: garanţii preventive (dreptul de retenţie şi
indisponibilizarea unor bunuri); garanţii ale ex~cutării reale (clauza penală şi arvuna); garanţii propriu-zise
sau garanţii reparatorii (ce cuprind, în esenţă, fideiusiunea, gajul, ipoteca şi privilegiile). Pentru amănunte,
a se vedea V.D. Zlătescu, op. cit., pp. 49"51.
3
A se vedea L. Pop, op. cit., p. 406.
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., pp. 342-353; C. Stătescu,
4

C. Bîrsan, op. cit., pp. 349-360.

A se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 419-457.
5
754 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Aşa cum s-a arătat 1 , ch~ar dacă în sens strict categoria garanţiilor cuprinde numai
mijloacele speciale care asigură executarea obligaţiilor, o abordare cuprinzătoare a .
noţiunii de garanţie implică includerea în sfera ei şi a mijloacelor generale ce asigură
realizarea drepturilor de creanţă. Numai în acest fel se poate contura o imagine de
ansamblu asupra instituţiei garanţiilor, putând· fi sesizate particularităţile celor două
tipuri de mijloaceocele
-" '
generale
.
şi cele speciale, ce asiguiă executarea
' .. , -
obligatiilor.
'

557. Garanţiile generale ale. executării obligaţiei.' Mijloacele juridice generale

de garantare a executării ·obligaţiilor se întemeiază pe . dreptul de gaj general al
creditorilor. Cel mai important mijloc de asigurare a realizării obligaţiilor, pus la
dispoziţie de gajul general, este posibilitatea recunoscută oricărui creditor de a urmări
bunurile debitorului pentru realizarea proprieicreanţe. Pe lângă această prerogativă,
dispoziţiile legale recunosc, pe .tem.eiului gajului general,. şi .alte mijloace menite să
contribuie la protecţia ·creditorilor, prin .·asigurarea ·.în. patrimoniul debitorului a
valorilor necesare realizării creanţelor lor. Menţionăm,, cu titlu exemplificativ: dreptul
creditorilor de a obţine indisponibili:Zarea unor bunuri ale debitorului, dreptul de a
interveni în procesele în care el figurează ca parte, acţiunea oblică etc.

558. Garanţiile speciale ale executării obligaţiilor. Clasificare. Garanţiile

speciale sunt acele mijloace juridice care conferă creditorului; în vederea realizării
creanţei sale, anumite drepturi şi prerogative suplimentare faţă de cele conferite de
dreptul de ~aj general2. Aceste garanţii speciale sunt enumerate de art. 149 din Legea
nr. 71/2011 . Este vorba de: garanţiile personale, garanţiile reale şi privilegiile.
a) Garanţiile ·personale constau în angajamentul pe care _o altă persoană
(gara11tul) decât debitorul şi-l asumă faţă de creditor, în scopul asigurării realizării
creanţei acestuia şi care poate avea un caracter accesoriu, atunci când garantul se obligă
să achite chiar obligaţia asumată de către debitor, dacă acesta nu o. aduce la îndeplinire
(este cazul fideiusiunii) sau un
caracter autonom; dacă el îşi asumă o obligaţie· nouă,
independentă de' cea angajată de către' debitor (este cazul garanţiilor autonome). .
b) Garantiile reale sunt drepturi reale asupra bunurilor mobile sau ·imobile
afectate garantării unei obligaţii, conferind. titularului lor µn. drept. de. unnărire şi un
drept de preferinţă4 • Ele se pot constittii fără deposedarea constituitorului (ipoteca:) sau
cu· deposedarea lui .(gajul). Deşi legiuitorul îl include. în categoria garanţiilor reale,
dreptul de.retenţie este, aşa cum seva vedea,· o garanţie reală imperfectă.
c) Privilegiile reprezintă cauze de preferinţă acordate de lege ·unor creditori. în
considerarea calităţii creanţelor lor. Privilegiul conferă creditorului privilegiat numai
dreptul de a fi plătit cu prioritate din preţul obţinut în urma vânzării bunului grevat,
fără să asigure titularului un drept de urmărire a bunului. ·

1
A se vedeaL. Pop, op. cit., p. 407. . ''
2
Ibidem.
3
Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil a fost
publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011.
4
În acest sens, a se vedea: L. Pop, op. cit., p. 408; C. Stătescu, C. BÎrSall, op. cit.,. p. 419;
C. Albiges, M.P. Dumont-Lefrand, Droit des siiretes, Dalloz, Paris, 2007, p. 187.
 Capitolul li
GARANTULE GENERALE
'

Secţiunea I
Gajul general al creditorilor

559. Noţiunea de gaj general al creditorilor. Trăsături caracteristice.

A. Noţiune. Potrivit art. 2324 alin. (1) C. civ.: „Cel care este obligat personal
răspunde cu toate bunurile sale mobileşi imobile prezente şi viitoare. Ele servesc drept
garanţie comună a creditorilor săi"
1
Textul legal instituie dreptul de gaj general al
.•
creditorilor · asupra patrimoniului debitorului. Aşadar, patrimoniul debitorului
îndeplineşte şi funcţia de a constitui garanţia comună a tuturor creditorilor săi •
2

Conceptul de gaj general nu se confundă cu dreptul de gaj, garanţie reală

specială mobiliară. Dreptul de gaj este o garanţie reală mobiliară care se constituie prin
deposedarea debitorului sau a unui terţ de bunul grevat, conferind titularului său atât
un drept de urmărire, cât şi un drept de preferinţă. Gajul general desemnează puterea
comună pe care o au creditorii asupra patrimoniului debitorului3. În temeiul ei,
creditorii pot urinări bunurile ce se află în patrimoniul debitorului pentru' realizarea
creanţelor lor, fără însă a-l opri să le înstrăineze • Dreptul de gaj general nu conferă un
4

drept de urmărire sau un drept de preferinţă.

B. Trii.sături caracteristice. Gajul general prezintă următoarele trăsături:
a) este o garanţie generală deoarece, de regulă, are ca obiect întregul patrimoniu
al debitorului, privit ca o universalitate juridică, formată dintr-o sumă de valori, făcând
abstracţie de individualitatea fiecărui drept care intră în conţinutul său5 • Întrucât nu
poartă asupra unor elemente individualizate .ale patrimoniului, existenţa gajului general
nu este· afectată de schimbările sau fluctuatiile care au loc ca urmare a dobândirii sau
înstrăinării unor drepturi, realizării unor ~reanţe sau as'umării unor datorii 6• Aceste
modificări patrimoniale nu rămân însă fără consecinţe, ele augmentând sau, după caz,
diminuând gajul general în beneficiul sau în detrimentultuturor creditorilor7•

1 În acelaşi sens se pronunţa şi art. 1718 din vechiul Cod civil. · .

2
A se vedea L. Pop, Tratat de drept Civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, voi. I, op. cit„
p. 338, . . . '
3
Ibidem, precum şi V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2009,p.21. .
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 343; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile.
4

Regimu/juridic general, op. cit„ p. 338.

: A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 339.
Idem, p. 340,
7
Ibidem.
756 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

. Dreptul de gaj general poate avea ca obiect şi anumite diviziuni ale patri-
moniului, numite mase patrimoniale. În aceste situaţii, gajul continuă să fie general,
pentru că nu poartă asupra unui element patrimonial :determinat, dar el este în acelaŞi
timp specializat, întrucât are ca obiect o anumită diviziune a patrimoniului 1•
Ca o expresie a specializării gajului general, atunei când -creanţele sunt născute
în legăttiră cu.o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, titularii acestora
h·ebuie să urmărească . mai întâi bunurile care fac obiectul masei patrimoniale
respective. Dacă ele sunt insuficiente pentru realizarea creanţelor, pot fi urmărite şi
celelalte bunuri ale debitorului [art. 2324 alin. (3) C .. civ.]. Textul art. 2324 alin. (3)
C. civ. instituie un veritabil beneficiu de discutiune în favoarea creditorilor ale căror
a.
·cr~anţe s·-au născut. în legătură cu o. anumită dÎviziune patrimoniului2 • Astfel, ei se
pot opune urmăririi declanşate· . asupra elementelor de activ din . propria masă
patrimonială de către creditorii ale căror creanţe s-au născutîn legătură cu o altă
a
diviziune· patrimoniului. Efectul dilatoriu al beneficiului de discuţiune se întinde în
timp până când creditorul urmăritor face.· dovada că a epuizat elemeritele de activ din
masa patrimonială în legătură cu care s-a născut dreptul său de creanţă. .. .
Principiul specializării dobândeşte accente mai pronunţate atunci. Când creanţele
s-au născut în legătură cu o diviziune a patrimoniului constituită pentru exercitarea
unei profesii autorizate. Creditofii acestor creanţe pot urmări numai bunurile care fac
obiectul diviziunii ·patrimoniului ·constituite pentru exercitarea· profesiei respective
[art. 2324 alin. (4) C. civ.]3; · . · · · .
b) este. o garanţie. comună. El· aparţine tuturor creditorilor aceluiaşi debitor.
Dreptul de gaj ··este unul singur, precum patrimoniul, chiar dacă creditorii sunt mai
mulţi4 ..Pre'cizăm că el apaiţine creditorilor, fără a deosebi 'după cum sunt chirogr_afan \
sau cu garantii speciale5 , ei putând urmări îinpreună 'şi concurent toate bunurile
existente în p~trimoniul debitorului la începutul urmăririi, precum şi p~ acelea care vor
intra îri patrimoniu până la realizarea integrală a creanţelor6 • . .

1
A se vedea V. Stoica, op. cit„ p. 22.
2
Aşa cum rezultă din chiar punctul de vedere al ·redactorilor ·actualului Cod civil, regăsit în
conţinutul notei marginale de Ia art. 1778 din cup1insul amendamentelor fommlate la proiectuLCodului
civil adoptat de către 'senat la 13 septembrie 2004. Atât .varianta . adoptată .de către Senat, cât şi
amendamentele fonnuiate au fost publicate la adresa: http://www.just.ro/, rubrica „Propuneri de ariJ.e~da­
mente la proiectul noufoi Cod civil".
3
Cu titlul unei norme tranzitorii, art. 151 din.Legea nr. 71/2011, prevede că: (1) Dispoziţiile
art. 2324 alin. (4) din Codul civil se vor aplica în cazurile în care profesionistul îşi operează diviziunea
patrimoniului după intrarea în vigoare a Codului civil. (2) Creditorii prevăzuţi la art, 2324 alin. (4) din
Codul civil includ şi statUI şi organele fiscule.
4
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 339. ·
5
Ibidem, precum şi L. Payette, Les siîretes .reelles dans le Code civil du Quebec, 4° ed., Ed. Yvon
Blais; 2010, pp. 7-8.
6
Apreciem că în mod greşit se susţine în doctrina juridică faptul că dreptul de gaj general aparţine
numai creditorilor chirografari (a se vedea V. Stoica, op. cit„ p. 21; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 415).
Desigur că, de regulă, creditorii cu garanţii speciale le vor valorifica pe acestea. În duda acestui fapt, ei nu
pot fi lipsiţi de dreptul de a urmări în comun cu ceilalţi creditori toate bunurile urmăribile. din patrimoniul
debitorului (a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ nota de
subsol nr. l_de la p. 339).
 GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 757

Regula potrivit căreia creditorii cu garanţii speciale pot urmări bunurile prezente
şi viitoare din patrimoniul debitorului cunoaşte anumite limitări. Astfel:
- potrivit art. 2325 C. civ.: „Debitorul şi creditorul pot conveni să limiteze
dreptul creditorului de a unnări bunurile care nu îi sunt ipotecate". O atare convenţie
nu poate privi decât raporturile dintre debitor şi un creditor ipotecar. Ea nu se poate
perfecta de către debitor şi un creditor chirografar;
- potrivit art. 2478 C. civ.: „Creditorul nu poate urmări în acelaşi timp vânzarea
imobilelor care nu sunt ipotecate decât în cazul când bunurile care îi sunt ipotecate nu
sunt suficiente pentru plata creanţei sale". Textul are ca menire să protejeze creditorii
chirografari, în măsura în care ei ar veni în concurs cu creditorii beneficiari ai unor
ipoteci imobiliare;
c) debitorul nu este deposedat de bunurile sale. Debitorul păstrează posesia şi
folosinţa lor. şi poate să le înstrăineze valabil prin acte juridice între vii sau pentru
cauză de moarte, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit1. Aceste acte sunt, în principiu,
opozabile creditorilor, cu excepţia situaţiei în care ele au fost încheiate în frauda
drepturilor lor2 ;
d) dreptul de gaj general nu conferă creditorilor dreptul de urmărire şi dreptul
de preferinţă. Pe temeiul dreptului de gaj general, creditorii îşi vor putea realiza
creanţele numai prin valorificarea silită a bunurilor existente în patrimoniul
debitorului, precum şi a celor care vor intra în patrimoniul lui între timp, până la
. realizarea lor integrală3 . Ei nu vor putea urmări bunurile în mâinile dobânditorilor,
dacă debitorul le-a înstrăinat.· Pe de altă parte, atât timp cât invocă gajul general,
creditorii nu pot exercita niciun drept de preferinţă unii împotriva celorlalţi 4 ; .
e) gajul general este o garanţie proporţională. Gajul general plasează creditorii
într-o poziţie de deplină egalitate asupra rezultatului urmăririi bunurilor din
patrimoniul debitorului. Astfel, preţul obţinut din valorificarea bunurilor debitorului se
împarte între creditori proporţional cu valoarea fiecărei creanţe (art. 2326 C. civ.).
Textul se aplică, în mod firesc, atunci când creditorii recurg la valorificarea pe cale
silită a bunurilor sesizabile ale debitorului [art. 152 alin. (1) din Legea nr. 71/2011].
Regula egalităţii creditorilor este înfrântă în două situaţii. Prima .este întâlnită
atunci când se invocă cauze legale de preferinţă. Acestea sunt: privilegiile, ipotecile şi .
gajul (art. 2327 C. civ.). Titularul unei cauze legale de preferinţă va fi plătit cu
prioritate în raport de creditorii chirografari. Dacă mai mulţi creditori se prevalează de
existenţa unor cauze de preferinţă, ei vor fi plătiţi în ordinea dată de rangul garanţiei
lor • În situaţia în car,e creditorii au acelaşi rang, ei vor fi plătiţi propofţional cu
5

A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic gfneral, op. cit„ p. 339.
1
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
Pentru concursul dintre ipoteci sau dintre acestea şi alte garaţii reale, a se vedea infra, nr. 613. Cât
5

priveşte concursul dintre privilegii, precum şi dintre ele şi garanţiile reale, a se vedea infra, nr. 593. Este
de menţionat că Statul şi unităţile administrative, atunci când sunt beneficiarii unei preferinţe, ea
dobândeşte rang potrivit regulii de drept comun, de la data îndeplinirii fonp.alităţilor de publicitate (art.
153 din Legea m. 71/2011). Preferinţa acordată statului se reglementează prin legi speciale (art. 2328 C.
civ.). De lege lata, ea poate îmbrăca forma unui drept de gaj sau a unui privilegiu (pentru amănunte
758 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

valoarea creanţei lor [art. 2326 alin. (2) C. civ.]. Aşa se întâmplă atunci când mai mulţi
creditori, care deţin ipoteci sau privilegii cu privire la acelaşi bun al debitorului, trec la
executarea silită a creanţelor lor prin valorificarea acestuia [art.· 152 alin. (2) din Legea
nr. 71/2011]. A doua .situaţie, în care regula egalităţii dintre creditori nu îşi găseşte
aplicarea, ~e întâlneşte atunci când între ei a fost perfectată o convenţie cu privire la
ordinea îndestulării lor, situaţie în care repartizarea preţului obţinut din valorificarea
bunului se va face potrivit înţelegerii părţilor [art. 2326 alin. (1) C. civ.].

· 560.. Limitări ale dreptului de gaj general. Regula consacrată de art. 2324
alin. (1) C: civ., în sensul. căreia creditorii sunt îndreptăţiţi să urmărească pentru
valorificarea drepturilor lor de creanţă toate elementele de activ din patrimoniul
debitorului· cunoaşte o excepţie: bunurile care, fiind insesizabile, nu pot fi unnărite
[art. 2324 alin. (2) C. civ.]. Insesizabilitatea unor bunuri din patrimoniul debitorului
poate fi legală sau convenţională, după cum ea îşi are originea în textele legii sau jn
voinţa părţilor. .
A.Insesizabilitatea legală. Bunurile in~esizabile stabilite prin lege pot fi grupate
în. două; categorii: bunuri insesizabile în consecinţa inalienabilităţii lor şi bunuri
insesizabile în considerarea scopului pentru care sunt afectate 1• · •
· a) Bunurile insesizabile în. consecinţa inalienabilităţii lor. Potrivit art. 2329
alin.. (2) C. civ.: „Toate bunurile. care sunt, potrivit legii, inalienabile, sunt insesi-
zabile": Soluţia conţinută de acest text legal este lesne de înţeles: din moment ce nu
pot fi vândute, voluntar sau silit, bunurile inalienabile ·sunt, în acelaşi timp, şi insesi-
zabile, Fac parte .din această categorie:· bunurile proprietate publică [art. 136 alin. (4)
din Constituţia României; art .. 861 C. civ.]; dreptul de. uz şi dreptul de ·.abitaţie
[art. 752 C. civ.2; art. 973 alin. (2) C. civ.];.dreptul la întreţinere (art. 2258 C. civ.).
b) Bunuri insesizabile datorită scopului pentru care sunt afectate. Caracterul
neunnăribiLal acestor bunuri nu este o consecinţă a inalienabilităţii lor. Este vorba,
aşadar, .de •. bunuri .care se află Jn circuitul : civil . general,. fiind . alienabile.
Insesizabilitatea lor este stabilită de către legiuitor. în considerarea scopului pentru care
sunt afectate sau destinate. Aceste bunuri sunt prevăzute, cu precădere, în dispoziţiile
art. 406, art. 407 şi art.409 C. pr. civ. Menţionăm, cu titlu exemplificativ: bunurile de
uz personaL sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale; combustibilul
necesar debitorului şi familiei sale pe timp de trei luni· de iarnă; bunurile care servesc
la exercitarea ocupaţiei debitorului şi care ·nu pot fi executate silit decât dacă nu există
alte bunuri etc.
B. Insesizabilitatea voluntară. De această dată, insesizabilitatea decurge dintr-o
clauză expresă .stabilită în actul de dobândire a bunului. Pe cale convenţională, se
poate institui inalienabilitatea bunului sau numai insesizabilitatea lui.

privind preferinţa acordată Statului, a se vedea R. Rizoiu, Ce este ipoteca mobiliară? (I) Despre dreptul
rea{ de garanţie, În RRDP nr. 5/2011, pp. 224-226). ·
1
Pentru amănunte privind'bunurile n~urmăribile, a se veciea S .. 'Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat
de executare silită, op. cit., pp. 289-333 ..
2
Pentru vechiul Cod civil, a se vedea art. 571 şi 573.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 759

a) Clauza de inalienabilitate. Clauza de inalienabilitate poate fi inserată, atât în

actele cu titlu oneros, cât .şi în cele cu titlu gratuit. Pentru a fi v::i.labilă, ea trebuie să
îndeplinească două condiţii [art. 627 alin. (1) C. civ.]: să fie temporară, adică să
interzică înstrăinarea bunului pentru o perioadă de maxim 49 de ani, care începe să
curgă de la data dobândirii bunului, şi să fie fondată pe un interes serios şi legitim.
Interesul poate fi patrimonial sau moral 1• El poate aparţine dispunătorului,
dobânditorului sau unui terf. Interesul instituirii clauzei de inalienabilitate poate fi şi
unul public3 .
Inalienabilitatea voluntară a bunului atrage automat şi insesizabilitatea lui .[art.
629 alin. (3) C. civ.; art. 2329 alin. (2) C. civ.].
Pentru a fi. opozabilă, inclusiv faţă de creditorii proprietarului ( dobânditomlui)
care s-a obligat să nu înstrăineze, clauza de inalienabilitate trebuie, în principiu, să fie
supusă formalităţilor de publicitate mobiliară şi imobiliară [art. 628 alin. (2) C. civ.].
Clauza de inalienabilitate este . opozabilă, de regulă, numai creditorilor ulteriori ai
dobânditorului, întrucât doar aceştia au posibilitatea să.cunoască existenţa ei, nu şi <.:elor
anteriori. Prin excepţie, clauza de inalienabilitate este opozabilă şi creditorilor anteriori,
atunci când ea a fost prevăzută într-un contract cu titlu gratuit, întrµcât, într-un asemenea
caz, ei nu ar putea fi în niciun fel prejudiciaţi [art. 628 alin. (4) C. civ.]4.
b) Clauza de insesizabilitate. Pentru valabilitatea clauzei de insesizabilitate,
trebuie întrunite aceleaşi condiţii cerute .şi pentru instituirea în mod valabil a unei
clauze de inalienabilitate [art. 2329 alin. (1) C. civ.]. Înseamnă că, la rândul ei, clauza
de insesizabilitate trebuie să fie temporară, putând fi încheiată pentru o perioadă de
maxim 49 de ani şi să fie justificată de un interes serios şi legitim.
Pentru opozabilitate, clauzele de insesizabilitate trebuie înscrise în registrele de
publicitate mobiliară sau, după caz, imobiliară [art. 2329 alin. (3) C. civ.].

561. 1\-lijloace juridice pe care legea le acordă creditorilor în virtutea drep-

tului de gaj general în scopul asigurării realizijrii integrale a creanţelor. Cu
siguranţă,cel mai important mijloc juridic ce decurge din dreptul de gaj general, la calf
pot. recurge creditorii în scopul realizării creanţelor, este urmărirea drepturil<J
patrimoniale sesizabile ale debitorului 5• El este însă eficace numai atunci când valoarea

1
A se ved~a L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimuljuridic general, op. cit., p. 343.
2 /bidem. ·
3
· Ibidem.
4
A se vedea şi nota marginală de la art. 487 din cuprinsul amendamentelor formulate la adresa
proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004. Având ca premisă
ideea că aplicarea clauzei de inalienabilitate trebuie circumscrisă numai actelor cu titlu gratuit, în contextul
legislaţiei anterioare actualului Cod civil, s-a exprimat o opinie diferită asupra categoriei de creditori ce
intră în sfera sa de opozabilitate. Astfel, s-a considerat că ea este opozabilă numai creditorilor anteriori,
întrucât ei nu au avut în vedere la n~şterea creanţei lor că dreptul de gaj se va augmenta cu bunurile cu
care debitorul s-a îrilbogăţit ulterior. ln schimb, ea este inopozabilă creditorilor ulteriori, întrucât se poate
presupune că aceştia au avut în vedere la naşterea creanţei lor întregul activ al debitorului, deci inclusiv
drepturile cu care a fost gratificat (a se vedea: S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, op.
cit., p. 305; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 343).
5
A se vedea L. Pop, Tratat de'Urept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p:345.
760 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

activului patrimonial al debitorului este mai mare sau cel puţin egală cu cea a pasivului
său. Este deja cunoscut .că dreptul de gaj nu conferă creditorului un drept de preferinţă
sau un drept de urmărire asupra vreunuia dintre bunurile aflate în patrimoniul
debitorului. De asemenea, el nu indisponibilizează bunurile acestuia, debitorul fiind
îndreptăţit să înstrăineze elementele din activul său patrimonial. Totodată, el poate
angaja noi datorii. Rezultă astfel cu claritate, că creditorii chirografari sunt supuşi unui
dublu risc : acela al diminuării activului patrimonial al debitorului prin înstrăinarea unor
1

elemente de. activ, care, în absenţa unui drept de urmărire, are ca efect micşorarea
substanţei garanţiei lor; riscul creşterii pasivului patrimonial, prin angajarea de noi
datorii, care, în lipsa unui drept de preferinţă şi a incidenţei regulii egalităţii creditorilor,
reduce şansele de realizare a creanţelor'lor. Se conturează cu evidenţă ideea că ei sunt
interesaţi să ia toate măsurile necesare pentru a conserva în patrimoniul debitorului
valorile patrimoniale urmăribile necesare realizării integrale a drepturile lor de creanţă2 •
În acest scop, legiuitorul pune la dispoziţia creditorilor o serie de mijloace juridice
întemeiate pe dreptul de gaj general, menţionate în continuare:
a) cererile de indisponibilizare a bunurilor care formează obiectul unui litigiu sau
de evitare a diminuării activului patrimonial al debitorului. Este vorba de cererile de
instituire a sechestrului asigurător (art. 591-596 C. pi". civ.), a popririi asigurătorii
(art; 597 C. pr. civ.) şi a sechestrului judiciar (art. 598-601 C. pr. civ.) 3 ;
b) dreptul creditorilor de a interveni· în procesele. debitorului având ca obiect
bunuri din patrimoniul său, cum sunt procesele de partaj [art. 679; art. 1156 alin. (4)
C. civ.]4. Intervenţia voluntară a creditorului în procesele în care figurează debitorul ca
parte poate fi principală sau accesorie. Regimul juridic al intervenţiei este prevăzut de
art. 49-56 C. pr. civ.;
c) dreptul creditorilor ale căror. creanţe s-au născut înainte de deschiderea
moştenirii sau care provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii
de a fi plătiţi din bunurile aflate în indiviziune înainte de partajul succesoral [art. 1155
alin. (2) C. civ.]. Textul are ca menire să protejeze cele două categorii de creditori,
care vor putea executa silit bunurile aflate în indiviziune. Spre deosebire de ei,
creditorii personali ai moştenitorului nu pot urmări, înainte de partaj, partea ce-i revine
din bunurile moŞtenirii [art. 1156 alin.· (1) 'c. civ.. ]. Aceşti creditori nu au decât
posibilitatea să solicite partajul şi să participe la operaţiunea de partaj, ei urmând să se
îndestUleze din valoarea bunului ce revine efectiv succesorului debitor [art. 1156
alin. (2) C. civ.]. Chiar şi după partaj, creditorii moştenirii vor fi plătiţi cu prioritate
faţă de creditorii personali ai moştenitorului din bunurile ·moştenirii ce le-au fost
atribuite la partaj, precum şi din cele care le iau locul în patrimoniul moştenitorului
[art. 1156 aliri. (5) C. civ.] 5;

1
· Idem, p. 346.
2
Idem, p. 347.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
Potrivit art. 781, art. 784 şi art. 1743, texte apartenente vechiului Cod civil, creditorii succesiunii
aveau dreptul de a solicita separaţia de patrimoniu pentru a opri co,nfuziunea dintre·patrimoniul succesoral
şi cel al moştenitorului cu vocaţia universală. Procedând în acest fel, creditorii succesiunii erau plătiţi cu
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 761

d) dreptul creditorilor moştenirii de a solicita inventarierea bunurilor succesorale

(art. 1115-1116 C. Civ.), dar şi sigilarea şi predarea lor unui custode, dacă există
pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a lor (art. 1117 C. civ.);
e) acţiunea în simulaţie, în măsura în· care este utilizată de către creditorii uneia
dintre părţi pentru a dovedi că un b:un face parte din patrimoniul debitorului lor, pentru
a-l putea urmări, dacă este cazul, pentru realizarea propriei creanţe 1 ;
t) acţiunea oblică în temeiul căreia creditorul exercită. drepturile şi acţiunile
debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul
creditorului (art. 1560-1561 C. civ.);
g) acţiunea pauliană, prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă
de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale (art. 1562-1565
C. civ.);
h) ;icţiunile directe, prin care creditorul acţionează în mod direct în nume şi în
interes propriu pe un debitor al debitorului său, în vederea realizării dreptului său de
creanţă, fără ca între cei doi să existe un raport de obligaţii2 •
Cele mai multe dintre mijloacele puse la dispoziţia creditorilor în temeiul
dreptului lor de gaj general, în vederea conservării activului patrimonial al debitorului,
fac obiectul de studiu în cadrul unor lucrări destinate dreptului procesual Civil sau
dreptului succesoral. De asemenea, acţiunea în simulaţie şi acţiunile directe au făcut
obiectul analizei în contextul teoriei generale a contractului civil. Este motivul pentru
care în continuare vom supune atenţiei doar două dintre aceste mijloace: acţiunea
oblică şi acţiunea pauliană.

Sectiunea a 2-a
'
Actiunea oblică·
'
562. Noţiune. Reglementare. Natură juridică. Acţiunea oblică este mijlocul
juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului, atunci când
acesta refuză sau neglijează s.ă le exercite în prejudiciul creditorului [art. 1560 alin. (1)
C. civ.]. Ea este reglementată în cuprinsul art. 1560-1561 C. civ. 3
Acţiunea oblică mai este cunoscută în doctrină şi sub numele de acţiune
indirectă sau subrogatorie , pentru motivul că se exercită de către creditor în locul
4 5

pnontate din valoarea activului succesoral, fără să suporte şi concursul creditorilor personali ai
moştenitorilor (pentru amănunte, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic
general, op. cit., p. 348).
1
Ibidem. Pentru amănunte privind acţiunea în simulaţie, a se vedea supra, nr. 162-165.
2
Ibidem. Pentru amănunte privind acţiunile directe, a se vedea supra, nr. 133.
3
Vechiul cod conţinea un singur text, respectiv ait. 974 C. civ., dedicat acţiunii oblice.
4
În opoziţie cu acţiunea directă, care conferă creditorului posibilitatea .de a acţiona în mod
nemijlocit (direct), în nume propriu pe un debitor al debitorului său.
5
Ea nu trebuie însă confundată cu subrogaţia personală, ca mijloc de transmitere a obligaţiilor. În
cazul subrogaţiei personale creditorul devine el însuşi titularul dreptului dobândit, pe când, în cazul
acţiunii oblice, creditorul nu devine titularul dreptului valorificat, .care continuă să rămână în patrimoniul
762 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

debitorului· său 1• Spre exemplu,· dacă debitorul a suferit un prejudiciu cauzat de o altă
persoană printr-o faptă ilicită şi nu cere repararea lui, creditorul va putea să acţioneze
pe cel responsabil, în lqcul victimei, pe cale oblică2 •
Sub .aspectul naturii juridice, legiuitorul o califică în mod expres ca fiind o
măsură de conservare a gajului general al creditorilor (art. 1558 C. civ.). Întrucât
promovarea acţiunii oblice nu conduce· Ia realizarea ·Creanţei creditorului, acţiunea
oblică nu poate fi considerată ca omăsură de executare3 •

563. Domeniul de aplicare. Potrivit art. 1560 alin. (1) C. civ.„ creditorul poate
exercita pe cale oblică „drepturile şi acţiunile debitornlui". În ciuda acestei formulări
generale, domeniul acţiunii oblice cunoaşte o serie de limitări. Astfel, dintr-un început,
se impune precizarea că acţiunea oblică este un corolar al dreptului de gaj general,
care poartă asupra patrimoniului debitorului4 • De aici decurge o importantă consecinţă:
acţiunea oblică poate privi numai exercitarea drepturilor patrimoniale ale debitornlui 5•
Urmează că nu se pot exercita de către creditori drepturile şi acţiunile nepatrimoniale,
cum sunt: drepturile părinteşti, acţiunea de divorţ, acţiunea în anularea căsătoriei etc. 6
În aceste conditii,
'
domeniul actiunii
' '
oblice trebuie circumscris numai actiunilor
' ,

şi drepturilor patrimoniale. Pot fi exercitate pe cale oblică drepturile debitornlui

împotriva terţilor însoţite de dreptuLla acţiune şi susceptibile de realizare în justiţie7 ,
cum sunt: dreptul la acţiunea în revendicarea unui bun proprietatea debitorului; dreptul
de a cere plata unei creanţe aparţinând debitorului; dreptul de a cere restituirea unei
plăţi nedatorate efo. De asemenea, intră în domeniul de aplical·e a acţiunii oblice şi
drepturi ale debitorului care sunt susceptibile de o exercitare e~trajudiciară • Astfel,
8

pot fi luate măsuri de conservare a unor drepturi aflate în patrimoniul debitorului,

precum: efectuarea unei formalităţi de publicitate a unui drept al acestuia (spre
exemplu înscrierea unui drept in Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare,

debitorului ·(pentru amănunte, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic
general, op. cit., p. 352). ·
1
Idee care evocă mecantsmul reprezentării. Este. însă vorba de o reprezentare obiectivă, forţată, ce
se deosebeşte de instituţia reprezentării în general (pentru amănunte, idem, p. 353).
2
A se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 412.
3
S-a susţinut că acţiunea oblică nu ar putea fi calificată nici ca o măsură de conservare, nici ca o
măsură de executare. Astfel, s-a spus că ea nu ar putea fi considerată o shnplă măsură de conservare,
deoarece ea constă în exerciţiul unui drept al debitorului şi tinde la modificarea situaţiei acestuia, prin
reintegrarea unor valori în patrimoniul său. În acelaşi timp, ea nu este nicio măsură de executare, întrucât
nu are ca efect realizarea creanţei creditorului (a se vedea Fr. Tem\ Ph. Simler, Yv. Lequette, Les
obligations, Dalloz, Paris, 2005, p. 1091).
4
A se vedea: L. Pop, Te.oria generală a obligaţiilor,. op. cit., p. 355; Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv.
Lequette, op. cit., p. 1091.
5
Ibidem.
6
A se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 355. De altfel, ele au un pronunţat
caracter personal;· astfel că sunt excluse în mod expres domeniului de aplicare a acţiunii oblice prin
dispoziţiile art. 1560 alin. (2) C. civ.
· A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimi1ljuridic general, op. cit., p. 356.
7
8
Ibidem, precum şi: Chr. Larroumet, Les obligations. Regime generale, Economica, Paris, 2000, p.
242; Fr. Tem:, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1093.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 763

intabularea unui drept în cartea funciară), declararea unei creanţe a debitorului în

procedura colectivă, în cazul falimentului său etc.
Nu toate acţiunile şi drepturile patrimoniale pot fi exercitate pe cale oblică. Mai
exact:
- creditorii nu au posibilitatea să se substituie debitorului pentru a încheia acte
de administrare a patrimoniului acestuia (precum închirierea unui bun, arendarea unui
fond, punerea unui teren în cultură) sau acte de dispoziţie juridică (precum
vânzarea-cmnpărarea, schimbul, publicarea unei lucrăii literare) 1• Pentru a înţelege
raţiunea acestei limitări, se impune a se face o distincţie între drepturi şi simple
facultăţi sau posibilităţi • Pe cale oblică, pot fi exercitate numai drepturile existente
2

efectiv în patrimoniul debitorului'. Simplele posibilităţi de a încheia acte juridice, prin

care se dobândesc sau se modifică drepturi patrimoniale ori se asumă noi datorii, fac
parte din conţinutul capacităţii juridice a persoanelor fizice şi juridice. A-l lipsi pe
debitor de aceste posibilităţi sau facultăţi echivalează cu a-l transforma într-o persoană
incapabilă 3 , ceea ce nu este îngăduit4 • .
- creditorii nu pot exercita drepturile şi acţiunile care sunt strâns legate de
persoana debitorului [art. 1560 alin. (2) C. civ.]5. Este cazul acelor drepturi şi acţiuni a
căror valorificare implică o apreciere personală de ordin moral sau familial din partea
acestuia6 , cum ar fi: acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine; acţiunea în
desfiinţarea sau micşorarea pensiei de întreţinere datorate de către debitor unei
persoane7 . Are un caracter strict personal şi, deci, nu poate fi exercitat pe cale oblică
nici dreptul debitorului de a solicita repararea patrimonială.(prin compensaţii băneşti)
a prejudiciilor morale înregistrate ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite a cărei
victimă este •
8

- creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale insesizabile9 , precum: dreptul

de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de a p~mi o bursă de studiu, dreptul la diurnă, dreptul
la alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, dreptul la ajutoare pentru îngrijirea

A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 357.
1
2
Ibidem, Chr. Larroumet, op. cit„ p. 242. . . ·
3
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ pp. 344-345; L. Pop, Tratat de drept civil.
Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 357. ·
Pentru posibilitatea exercitării pe cale oblică a drepturilor de opţiune (precum dreptul de opţiune
4

succesorală, dreptul de a revoca unilateral un contract, dreptul de preemţiune, dreptul de preferinţă la

cumpărarea unui bun), ce se circumscriu categoriei drepturilor potestative, a se vedea L. Pop, Tratat de
drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., pp. 357-358.
5
În acelaşi sens, se pronunţa şi art. 974 din vechiul Cod civil.
6
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op: cit„ text, dar şi
trimiterile jmisprudenţiale de la nota de subsol nr. 2 de la p. 359. ·
A se vedea pentru aceste exemple, L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic
7

general, op. cit„ text, dar şi notele de subsol nr. 3, 4 şi 5 de la p. 359.

A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ text şi
8

trimiterile bibliografice de la nota de subsol nr. 6 de la p. 359. Pentru posibilitatea exercitării pe calea
acţiunii oblice a dreptului în repararea prejudiciului corporal, idem, p. 360,
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 360;
9
·.
Fr. Ţerre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1094.
764 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

copiilor bolnavi etc. Întrucât obiectul acestor drepturi este neunnăribil, exercitarea lor pe
cale oblică nu prezintă nicio utilitate pentru creditor', astfel că acţiunea oblică este lipsită
de interes , Recent, în doctrină , s-a exprimat o poziţie mai nuanţată, în sensul căreia
2 3

numai drepturile care sunt în acelaşi timp insesizabile şi inalienabile (aşa este cazul
dreptului de uz, al dreptului de abitaţie, al celui de a primi o bursă) sunt excluse
domeniului de aplicare a acţiunii oblice .. Cele care sunt numai insesizabile pot fi
exercitate pe cale oblică. Raţiunea este următoarea: dacă debitorul nu îşi exercită
drepturile patrimoniale insesizabile, el suferă o pierdere patrimonială, care îl va pune în ·
situaţia de ,a.o înlocui cu o altă valoare economică, ceea ce conduce la o diminuare a
patrimoniului .său. Exercitarea pe cale oblică a dr.epturilor insesizabile evită aşadar
micşorarea patrimoniului debitorului şi, impliCit, a gajului general al creditorilor, astfel
că interesul în promovarea acţiunii oblice se conturează evideriţă4 • cu
564. Condiţiile· acţiunii oblice. Momentul în · care trebuie îndeplinite
condiţiile acţiunii oblice.
· A. Condiţiile acţiunii oblice. Exercitarea cu succes a acţiunii oblice depinde de
întrunirea următoarelor condiţii: ·
- creanta creditorului trebuie să fie certă şi exigibilă [art. 1560 alin. (1) C. civ.].
Creanţa este ~ertă atunci când are o existenţă sigură şi necontestată5 ; ea este exigibilă
în cazul în care creditorul poate să ceară plata ei de la debitor6 .
Nicio altă cerinţă nu este pretinsă. Este indiferent dacă izvorul creanţei este
contractual sau extracontractual7. Tot astfel, natura obiectului creantei creditorului nu
prezintă relevanţă, debitorul putând fi îndatorat să dea, să facă sau să ~u facă ceva8• Este
indiferentă data la care se naşte dreptul de creanţă al creditomlui9 • Ea poate fi anterioară
sau ulterioară celei a drepttilui debitorului care unnează să fie exercitat pe cale oblică •
10

Gajul general se întinde asupra tuturor elementelor.active din patrimoniul debitorului,

prezente şi .viitoare. Nu prezintă .deci importanţă dacă ele au intrat în patrimoniul
debitorului înainte. sau după momentul naşterii creanţei creditorului 11 ;

1
A se vedea T.R. Popescu, P. Anca, op. cit„ p. 345; C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„ p. 353.
2
A se vedea B. Starck, H. Roland, L. Boyer„Obligations 3. Regime general, Litec, Paris, 1992,
p. 307. .
3
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimu/juridic general, op. cit„ p. 361.
4
Uneori, legiuitorul prevede în mod expres posibilitatea exercitării pe cale oblică a unor drepturi
inalienabiie şi insesizabile. Astfel, în materia contractului de. întreţinere, art. 2259 C. civ. prevede
posibilitatea creditorilor de a exercita acţiUnea oblică, în ciuda faptului că art. 2258 C. civ. declară dreptul
de întreţinere inalienabil şi insesizabil. Pentru discuţii p~rtate în perimetrul vechiului Cod civil asupra
posibilităţii de exercitare pe cale oblică a dreptului de întreţinere dobândit pe cale convenţională, a se
vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., pp. 361-362.
5
Idem, p. 363. .
6
Ibidem.
7
Ibidem. În acelaşi sens, a se vedea Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1097.
8
A .se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 363;
Chr. Larroumet, op. cit., p. 235.
9
· . A se vedea Chr. Larroumet, op. cit„ p. 235.
10
· Ibidem.
11
Ibidem.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 765

-debitorul să fie inactiv, adică să neglijeze sau.să refuze exerciţiul dreptului său
[art. 1560 alin. (1) C. civ.]. Inactivitatea se poate datora relei-credinţe, neglijenţei sau
chiar unei imposibilităţi obiective. a debitorului de exercitare a dreptului sau a acţiunii •
1

Dacă debitorul îşi schimbă atitudinea, devenind activ, continuarea exercitării acţiunii
oblice nu mai este posibilă. În această situaţie, creditorului îi rămâne doar posibilitatea
de a interveni în proces2, ·în scopul apărării intereselor sale3 ; ·
- creditorul-să facă dovada unui interes serios şi legitim. Există un atare interes
atunci când prin inactivitatea.sa debitorul se află în situaţia de a-l prejudicia pe creditor
[art. 1560 alin; (1) C. civ.]. < ·
În cazul obligaţiilor pecuniare, creditorul justifică un interes în promovarea
acţiunii oblice atunci când debitorul, datorită pasivităţii sale, este în pericol de a deveni
insolvabil. sau de a-şi accentua o stare de insolvabilitate deja existentă4 . În cazul
celorlalte obligaţii, de a da, de a face (mai puţin remiterea unei sume de bani) sau de a nu
face, interesul serios şi legitim nu mai poate fi identificat cu starea de insolvabilitate. a
debitorului5 . De această dată, se impune ca instanţele de judecată să ·verifice în ce
măsură prin inactivitatea sa, debitorul aduce un prejudiciu creditorului şi, astfel, dacă se
justifică interesul său în promovarea acţiunii oblice6 • Este motivul pentru care, cu titlu
general, s-a afirmat că interesul serios şi legitim se verifică ori de câte ori creditorul
dovedeşte că există pericolul de· a nu îşi realiza creanţa datorită neexercitării de către
debitor a unui drept sau a unei acţiuni pe care le deţine împotriva unui terţ7.
B; Momentul în care trebuie îndeplinite condiţiile acţiunii oblice. Se impune o
distincţie, după cum exercitarea de către creditor a drepturilor debitorului se realizează
pe cale judiciară (printr-o acţi~ne în justiţie) sau pe cale extrajudiciară8 . În primul caz,
condiţiile acţiunii oblice trebuie îndeplinite la momentul pronunţării hotărârii
judecătoreşti. Ne aflăm în prezenţa unor condiţii de admisibilitate a acţiunii. În cel
de-a doilea caz,. ele .trebuie întrunite la data exercitlj.rii drepturilor debitorului, .de
regulă, la data formulării ,cererii de către creditor (cum ar fi· cererea pentru intabularea
unui drept. al debitorului în cartea funciară). În acest ultim caz suntem în faţa unor
condiţii de exercitare a acţiunii oblice. · · · ·

A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 364;
1

Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1099.

2
El ar putea recurge la ·procedura intervenţiei accesorii reglementate de art. 49, 51 şi urm.
C. pr. civ.
A se vedea: M.N. Costin, Acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie) în teoria şi practica
3

dreptului civil român, S.U.B.B„ Jurisprudentia nr. 2/1987, p. 34; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile.
Regimul juridic general, op. cit„ p. 364. ·
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 364;
4

Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1098.

5
ibidem.
ibidem. Astfel, spre exemplu, creditorul, în calitate de promitent-cumpărător, poate exercita pe
6

cale oblică acţiunea în partaj a promitentului-vâilzător, pentru a solicita atribuirea bunului în proprietatea
exclusivă a acestuia, întrucât numai aşa el îşi poate realiza creanţa sa de a obţine perfectarea contractului
de vânzare-cumpărare (a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general,
op. cit„ p. 365, text şi nota de subsol nr. 4).
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 365.
7

A se vedea pentru amănunte L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general,
8

op. cit„ pp. 366-367.

766 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

565. Efectele acţiunii oblice. Ele se impun a fi analizate faţă . de terţul pârât,
debitorul pasiv şi faţă de creditorii debitorului pasiv.
· A. Efectele faţă de terţul pârât acţionat în judecată.; Creditorul, pe cale oblică,
exercită în locul debitorului drepturile pe care el le are împotriva terţului. Pentru acest
motiv, terţul acţionat în judecată va putea opune .toate excepţiile şi mijloacele de
apărare pe care le-ar fi putut invoca şi împotriva debitorului [art. 1560 alin. (3)
C. civ.]. Este indiferent dacă excepţiile sunt anterioare sau ulterioare. introducerii
acţiunii • Exercitarea acţiunii oblice nu indisponibilizează· drepturile patrimoniale ale
1

debitorului2 • Astfel, el poate dispune de aceste drepturi, iar actele încheiate cu privire
la ele. sunt opozabile creditorului, atunci când nu au un caracter fraudulos, chiar dacă
ele au fost perfectate înainte sau după introducerea acţiunii3 • De pildă, terţul poate
invoca compensaţia datoriei sale cu o creanţă pe care o are împotriva debitorului, chiar
dacă dreptul de creanţă s-a nascut după introducerea acţiunii oblice • De asemenea,
4
5
terţul poate opune tranzacţia încheiată cu· debitorul după ac~astă dată .
B. Efectele faţă de debitorul pasiv. Interesează. în acest <?Ontext dacă hotărârea
judecătorească pronunţată ca urmare a exercitării acţiunii oblice îi este sau nu
opozabilă debitorului pasiv. Răspunsul este. diferit, după cum debitorul a fost' sau nu
introdus în proces. Dacă debitorul a fost introdus în proces, d fiind parte, fără îndoială
că efectele hotărârii se vor răsfrânge şi asupra lui6 • În carul în care nu a fost introdus în
cauză, efectele hotărârii nu se produc şi faţă de debitor7; el fiind un ·simplu terţ8 • .
C. Efectele faţă de creditorii debitorului. Potrivit unei opinii consacrate,
acţiunea oblică este individuală prin exerciţiul săli şi colectivă prin efectele sale9 •
Astfel, dacă acţiunea oblică este exercitată cu succes, se va: evita micşorarea.
patrimoniului debito!Ului. Situaţia creată · profită ttituror creditorilor în temeiul
dreptului lor de gaj. In acest sens trebuie înţeles şi art. 1561 C. civ„ potrivit căruia:
„Hotărârea.judecătorească de admitere a acţiunii oblice profită tuturor creditorilor, fără
nicio preferinţă în favoarea creditorului care a exercitat acţiunea" 10 • · .

, . A se.vedea: L. Pop, Tratat de d;ept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 370;
Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1101. ·
2
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 370 .
3
. Ibidem. . · .
4
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 370;
Chr. Laroumet, op. cit., p. 247.
5
Ibidem.
6
Ibidem.
7
Două puncte de vedere au fost exprimate cu privire· la efectele hotărârii judecătoreşti faţă de
debitoiul pasiv, atunci când el nu a fost introdus în cauză. Potrivit unuia dintre ele, hotărârea pronunţată
are autoritate de luciu judecat şi faţă de el. S-a argumentat că hotărârea judecătorească are autoritate de
luciu judecat nu numai asupra părţilor care se află în instanţă, ci şi asupra celor care au fost reprezentate.
Or, în cazul în care acţionează pe cale oblică, creditorul îl reprezintă pe debitor în exerciţiul drepturilor
sale. Potrivit altui punct de vedere, în cazul acţiunii oblice nu se poate vorbi de o reprezentare a debitorului
prin creditorul său. Recurgând la acţiunea oblică, creditorul acţionează în.propriul său interes şi nicidecum
în acela -al debitorului (pentru. prezentarea acestor opinii, a se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil.
Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 371; Chr. Laroumet, op. cit., pp. 248-249).
8
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimu/juridic general, op.. cit., p. 371.
9
A se vedea Chr. Laroumet, op. cit„ p. 246.
°
1
Cu privire la hotărârea de respingere a acţiunii oblice, s-au ·exprimat două opinii. Potrivit uneia
dintre ele, hotărârea de respingere este întotdeauna opozabilă şi creditorilor care nu au exercitat acţiunea
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 767
Sectiunea
, a 3-a
Actiunea
, pauliană (revocatorie)
.

566. Noţiune şi reglementare legală. Acţiunea pauliană este acea acţiune prin
care creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de
către debitor în frauda intereselor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau
îşi măreşte o stare de insolvabilitate (art. 1562 C. civ.) • Rezultă că acţiunea pauliană este
1

un instrument juridic prevăzut de lege pentru protecţia intereselor creditorilor împotriva

fraudei debitorului 2• Ea este reglementată de art. 1562-1565 C. civ. 3
DenumireaAde acţiune pauliană vine din dreptul roman, de la creatorul său,
pretorul Paulus. In dreptul roman, acţiunea pauliană avea un caracter 5olectiv, fiind
exercitam în numele tuturor creditorilor de către un curator bonorum4 • In dreptul civil
modem, aşa cum se va vedea, ea are un caracter individual şi profită numai
creditorului care o exercită.
Acţiunea pauliană se deosebeşte esenţial de acţiunea oblică5 . Acţiunea oblică se
exercită în numele debitorului, înA timp ce acţiunea pauliană este exercitată de către
creditor în numele său .propriu6 • In timp ce acţiunea oblică sancţionează inacţiunea
(pasivitatea) debitorului, acţiunea pauliană se declanşează ca unnare a acţiunilor
frauduloase ale acestuia7 ~ Dacă acţiunea oblică .profită tuturor creditorilor, acţiunea
pauliană foloseşte numai creditorului care a promovat-08 . ·

567. Domeniul de aplicare.

A. Regula. Acţiunea pauliană presupune cu necesitate existenţa fraudei. Frauda
se poate manifesta numai prin acte de voinţă, de unde concluzia că acţiunea pauliană
poate fi exercitată numai împotriva actelor juridice pe care le încheie debitorul9 •
Aşadar, domeniul de aplicare a acţiunii pauliene se circumscrie doar sferei actelor
juridice, cu excluderea faptelor juridice propriu-zise 10• ·

oblică, întrucât ei sunt reprezentaţi de către debitorul lor, care, de regulă, participă Ia proces (a se vedea
M.N. Costin, op. cit., p. 36). Potrivit altei opinii, soluţia este diferită, după cum debitorul a fost sau nu
introdus în cauză. Dacă debitorul a fost introdus în cauză, hotărârea instanţei de respingere va fi opozabilă
atât acestuia, cât creditorilor săi. Dacă, din contră, debitorul nu a fost introdus în cauză, hotărârea de
respingere, în virtutea principiului relativităţii lucrului judecat, nu va fi opozabilă nici debitorului şi nici
celorlalţi creditori ai săi, cu excepţia creditorului reclamant (a se vedea I. Adam, Drept civil. Teoria
generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 569).
1
Pentrti definiţii ale acţiunii pauliene fonnulate în contextul vechiului Cod civil, atât în doctrină,
cât şi în jurisprudenţă, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op.
cit., pp. 375-376.
2
Idem, p. 373.
3
Vechiul Cod civil reglementa acţiunea pauliană prin art. 975-976 C. civ.
: Pe larg, asupra originii acţiunii pauliene, idem, pp. 376-377.
Idem, p. 375.
6
.lbidem.
7
Idem, p. 373.
8
Idem, p. 407.
9
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 378;
Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., pp. 1107-1108.
10
Ibidem.
768 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Domeniul de aplicare a acţiunii pauliene cuprinde, în principiu, toate actele

juridice civile, indiferent de categoria din care fac parte: acte ~u titlu oneros, acte cu
titlu gratuit; acte unilaterale sau contracte; contracte sinalagmatice sau unilaterale; acte.
abdicative sau extinctive de drepturi şi acte translative sau constitutive de drepturi;
acte individuale şi acte colective; acte creatoare de obligaţii şi acte de înstrăinare de
drepturi existente' etc.
Apartenenţa unor acte juridice domeniului de aplicare a acţiunii pauliene implică
o atenţie specială. Asupra acestor acte vom insista în continuare. .
a) Platafăcută în temeiul unui contract cu titlu oneros. Ea poate face obiectul
acţiunii pauliene, aşa cum prevede art. 1562 alin. (2) C. civ. Afirmaţia implică anumite
nuanţări. De regulă, plata făcută de către debitor unuia dintre creditorii săi, chiar dacă
debitorul este insolvabil, nu poate fi atacată pe cale pauliană. În susţinerea acestei
reguli au fost invocate mai multe argumente. S-a menţionat că plata este un act neutru
şi nu de însărăcire a debitorului, întrucât ieşirea unei valori active din patrimoniul său
este compensată prin stingerea uriei datorii care-i grevează pasivui2. Totodată, s-a
afirmat că plata este un act necesar, care, în principiu, este la adăpost de fraudă3 •
Nimic nu i se poate reproşa debitorului care a plătit pe un credita~ care s-a prezentat
primul pentru a solicita plata, dovedindu-se mai diligent decât alţii 4 • AŞa cum s-a spus,
plata este „premiul cursei" dintre creditori 5 . Acest raţionament este pe deplin aplicabil
atunci când debitorul face o plată existentă, ce corespunde unei datorii exigibile6 • Ori
de câte ori debitorul plăteşte din proprie iniţiativă o datorie de care nu este ţinut (cum
ar fi: plata unei datorii sub condiţie suspensivă sau a unei obligaţii naturale), acţiunea
pauliană devine admisibilă7• .
b) Contractul prin care debitornl îşi asumă noi dat~rii. În principiu, aceste acte
se sustrag. domeniului de aplicare a acţiunii pauliene8 : Două motive sunt, îndeobşte, .
invocate: ·debitorul, chiar insolvabil, nu este lipsit de dreptul de a-şi gestiona
patrimoniul, inclusiv prin·angajarea de noi datorii 9 ; actele prin care debitorul îşi asumă ·
noi datorii nu reprezintă acte de însărăcire, neavând loc o diminuare a actiwlui său
patrimonial 10 • Acţiunea pauliană devine admisibilă atunci când scopul angajării de noi

1
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit.; p. 378;
Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1108.
2
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, .op. cit., p. 383;
Chr. Larroumet, op. cit., p. 256.
3
Jbidem.
4
lbidem.
5
A se vedea Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1112.
6
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimu/juridic general, op. cit., p. 383.
7
Ibidem, dar şi Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1112.
8
A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu; AL Băicoianu; Tratat de drept civil român, voi.
II, Ed. Ali Beck, Bucureşti, 2002, p. 356; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 349; L. Pop, Tratat de drept
civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., pp. 383-384.
· A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 349; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile.
9

Regimu/juridic general, op. cit., p. 384; Chr. Larroumet, op. cit., p. 253.
10
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 384;
Chr. Larroumet, op. cit., p. 253.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 769

datorii este de ·a diminua gajul·general al celorlalţi creditori pnn aducerea lor în

situaţia de a nu îşi mai putea realiza propriile creanţe •
1
. . .
c) Hotărârea judecătorească. Se poate solicita constatarea inopozabilităţii unei
hotărâri judecătoreşti pronunţate pe baza înţelegerii frauduloase intervenite între
debitor şi adversarul său. Astfel, se admite că o tranzacţie judiciară poate să fie atacată
pe cale pauliană de către creditorul uneia dintre părţi2 • ·
B. Excep_ţii. Nu pot fi revocate pe cale pauliană următoarele ade:
a) actele care privesc drepturile nepatrimoniale ale debitorului. Ele im. pot fi
atacate şi declarate inopozabile pe cale pauliană, deoarece încheierea lor impli_că o
apreciere de ordin personal şi moral din partea· debitorului 3 . Sunt astfel de. acte: actul
căsătoriei,. actul de recunoaştere a paternităţii unui copil din afara căsătoriei, actul
adopţiei etc.4; · ·
b) actele juridice referitoare la drepturile patr.imoniale exclusive ale debitorului.
Este vorba de actele juridice ce privesc drepturi patrimoniale a căror, exercitare implică·
o apreciere personală din partea debitorului 5• Este cazul, de pildă6 : al renunţării.
debitorului la repararea pe cale patrimonială a unui prejudiciu moral, al refuzului de a · ·
cere revocarea judiciară a unei donaţii pentru ingratitudinea donataruhii etc.;
c) actele juridice privitoare la drepturile şi bunurile insesizabile ale debitorului.
Se află în afara domeniului de aplicare· a acţiunii pauliene şi actele juridice. încheiate
de către debitor, referitoare la bunurile sau drepturile sale insesizabile7, precum:
renunţarea la o bursă de studiu, renunţarea la dreptul de a cere majorarea pensiei de
întreţinere datorate ·de un terţ debitorului în baza obligaţiei . legale ·de întreţinere,
renunţarea la dreptul la diurnă; renunţarea la dreptul de a primi alocaţii de stat .etc. 8

Aşa se întâmplă atunci când debitorul se înţelege cu .noul creditor să împartă berieficiul obţinut
1

P:
din această nouă obligaţie în detrimentul celorlalţi creditori (a se vedea T.R. Popescu,' Anca, op. cit.,
p. 349). În acelaşi sens, a se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. -Obligaţiile. Regimul juridic gen~ral,
op. cit., p. 384; Chr. Larroumet, op. cit., pp. 253~254. .. ,
2
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., text,
precum şi trimiterile doctrinare şi jurisprudenţiale de la notele de subsol nr. 3 şi nr. 5 de_ la p. 385. . ·
• ·
3
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimu/juridic general, op. cit., p. 378;
Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1109. .
A se vedea L. Pop, Tratatde drept civil: Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 378 ..
4
5
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 348; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile.
Regimul juridic general, op: cit., pp. 378-379. Pentru opinia în sensul căreia acţiuneâ pauliană poate fi
exercitată şi împotriva actelor care au un pronunţat caracter personal, a se vedea M. Planiol, G .. Ripert,
Traile pratique de de droit civil frani;:ais, tome VII, Obligations, deuxieme partie, Librairie Generale de
Droit et de Jurisprudence, Paris, 1934, pp. 247-249. · ·
6
p.
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., 379.
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 348; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile.
7

Regimu/juridic general, op. cit., p. 379. · . ·

Prin excepţie, acţiunea pauliană este admisibilă şi în privinţa unor acte juridice referitoare la
8

drepturi insesizabile. Este cazul contractului de întreţinere, care poate fi atacat pe cale pauliană, atât de
creditoni întreţinutului, cât şi de creditorii întreţinătorului (art. 2259 C. civ.). Acţiunea pauliană îndreptată
împotriva contractului de întreţinere a fost considerată admisibilă şi în contextul vechiului Cod civil, chiar
în absenţa unui text similar art. 2259 C. civ., sub condiţia ca frauda să· îmbrace forma intenţiei sau dolului
(a se vedea, pentru amănunte, L Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit.•
pp. 379-380). .
 770 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

568. Condiţiile acţiunii pauliene. Reuşita acţiunii pauliene depinde de înde-

plinirea următoarelor condiţii:
A) Creanţa creditorului trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă şi, de regulă,
anterioară actului atacat.
a) creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă 1 • Art. 1563 C. civ. se rezumă
să prevadă că dreptul de creanţă al creditorului trebuie să fie cert la momentul
introducerii acţiunii. Aceasta nu înseamnă că exigibilitatea şi lichiditatea creanţei sunt
indiferente pentru· admisibilitatea acţiunii pauliene, ci doar că aceste· cerinţe trebuie
îndeplinite la momentul · pronunţării hotărârii2 judecătoreşti de declarare pe cale
pauliană a inopozabilităţii actului atacat3 şi nu la data introducerii acţiunii. Necesitatea
unei creanţe certe; lichide şi exigibile este justificată de cel puţin următoarele raţiuni:
acţiunea pauliană, chiar dacă nu este o măsură de executare, pregăteşte valorificarea
silită a bunului ce constituie obiectul actului atacat, iar executarea silită presupune
existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile;. acţiunea pauliană nu poate fi primită
decât dacă prin actul atacat se cauzeaZă creditorului un prejudiciu4 • Or, mi poate fi
vorba de un prejudiciu decât atunci când creditorul, deşi deţine o creanţă care are
vocaţia de fi realizată, deci este certă, lichidă şi exigibilă, se află în imposibilitatea de a
şi-o valorifica datorită, de regulă, stării de insolvabilitate provocate debitorului prin
actul atacat; unul dintre efectele admiterii acţiunii pauliene îl reprezintă indisponibi-
lizarea bunului dobândit de către terţ prin actul atacat până la finalizarea executării
silite a creanţei pe care s-a întemeiat admiterea acţiunii pauliene. În aceste condiţii,
este greu de acceptat că o măsură cu semnificative consecinţe asupra circuitului civil
al bunului ce face obiectul actului atacat, precum indisponibilizarea sa temporară, ar
putea avea loc pentru o creanţă care nu este în acelaşi timp certă, lichidă şi exigibilă.
Urmează că pot justifica admiterea acţiunii pauliene creanţele ·pure şi simple,
precum şi cele afectate de .o condiţie rezolutorie5, ele întrunind condiţia de a fi certe,
lichide şi exigibile6• De asemenea, acţiunea este admisibilă şi dacă creanţa este
afectată de un termen suspensiv al cărui beneficiar este creditorul • Chiar dacă
7

1
În sensul că ·acţilinea ·pauliană reclamă p~ntru admisibilitatea ei existenţa unei creanţe certe,
lichide şi exigibile, a se vedea: T.R. Popescu, P. Anca; op. cit., p. 350; L. Pop, Tratat de drept civil.
Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 387. În perimetrul jurisprudenţei franceze, cu intenţia de a
extinde domeniul de aplicare al acţiunii pauliene; s-a încercat reevaluarea calităţilor pe care trebuie să Ie
îndeplinească dreptul de creanţă al reclamantului. Sub acest aspect, s-a arătat că lichiditatea creanţei este o
. condiţie de admisibilitate a acţiunii pauliene doar când ea are ca obiect plata unei sume de bani. În cazul
celorlalte .creanţe, este suficient ca ele să fie certe şi exigibile (a se vedea, pentru prezentarea acestui punct
de vedere, L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimu/juridic general, op. cit., pp. 387-388).
2
Soluţia potrivit căreia dreptul de creanţă trebuie să fie cert la data introducerii acţiunii, iar lichid şi
exigibil la momentul pronunţării hotărârii este consacrată expres de art. 1634 C. civ. Q.·
3
Sub incidenţa vechiului Cod civil, în absenţa unui text de lege similar actualului art. 1563 C. civ.,
s-a exprimat opinia în sensul căreia dreptul de creanţă al reclamanttilui trebuie să fie cert, lichid şi exigibil
la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de declarare a inopozabilităţii actului atacat pe cale
pauliană (a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 387).
4
A se vedea infra, lit. B).
5
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cif.,'p. 387.
6
Jbidem. '
7
ibidem.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 771

termenul este instituit în favoarea debitorului, acţiunea pauliană poate fi primită, atunci
când intervine decăderea acestuia din beneficiul termenului suspensiv (art. 1417
C. civ.), ce are drept consecinţă exigibilitatea anticipată a dreptului de creanţă •
1

b) creanţa creditorului trebuie să fie, de regulă, anterioară fncheierii de către

debitor a actului a cărui inopozabilitate se solicită2 • Existenţa acestei cerinţe este uşor
de explicat: doar creditorii anteriori pot fi prejudiciaţi prin actele frauduloase ulterioare
ale debitorului3. Totuşi, creditorul posterior va putea introduce acţiunea pauliană în două
situaţii4 : atunci când creanţa sa există în principiu la data încheierii actului fraudulos,
cum ar fi înstrăinările făcute de autorul unui accident înainte de a fi obligat prin hotărâre
judecătorească să plătească despăgubiri victimei; dacă la momentul· perfectării actului
fraudulos exista perspectiva certă de a intra într-un raport juridic cu debitorul.
Dovada anteriorităţii creanţei cade în sarcina creditorului care promovează
acţiunea pauliană. În acest scop, el poate recurge la orice mijloc de probă, indiferent
dacă izvorul creanţei este un act5 sau fapt juridic •
6

c) admisibilitatea acţiunii pauliene nu depinde de existenţa unui titlu executoriu.

Legat de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dreptul de creanţă al
creditorului, se pune întrebarea dacă el trebuie sau nu să fie încorporat într-un titlu
executotiu. În perimetrul vechiului Cod civil, s-a susţinut că acţiunea pauliană nu este
o măsură de executare silită, astfel că pentru exercitarea ei nu este necesar să se facă

1
Astfel, s-a apreciat că acţiunea pauliană poate fi admisă în situaţia unei creanţe afectate de un
termen suspensiv, în cazul în care decăderea decurge din iilsolvabilitatea 'debitorului (a se vedea: T.R.
Popescu, P. Anca, op. cit., p. 350; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op.
cit., p. 387). Într-un asemenea caz, instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre asupra admisibilităţii acţiunii
pauliene, cât şi asupra decăderii debitorului din beneficiul termenului (a se vedea L.Pop, Tratat de drept
civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 387). .· · ·
2
A se vedea: T.R. Popescu, P. Arica, op. cit., p. 350; L Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile.
Regimu/juridic general, op. cit., pp. 388; Fr.Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., pp. 1115.
3
Ibidem.
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 388;
4

Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1115.

5
Potrivit dreptului comun, data actului juridic civil încorporat î1itr-un înscris sub semnătură privată
·este opozabilă faţă de terţi din momentul în care devine certă în una din modalităţile prevăzute de art. li 82
din vechiul Cod civil (textul îşi va găsi aplicarea până la intrarea în vigoare a NCPC, dispoziţiile art. 1182
urmând să se regăsească în ,art„ 272 NCPC). Ar unna că şi în cazul analizat creditorul trebuie să
dovedească anterioritatea creanţei sale ce izvorăşte dintr-un act juridic numai dacă data certă a înscrisului
sub semnătură privată este anterioară momentului încheierii actului fraudulos. Cu· toate ·acestea, opinia
majoritară este în sensul că anterioritatea creanţei poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. Două
argumente au fost invocate: un argument de oportunitate, în sensul căruia cerinţa unei date certe ar face
dificilă promovarea acţiunii pauliene (a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1115); un
al doilea argument, se referă la faptul că anterioritatea nu trebuie privită ca o condiţie autonomă a acţiunii
pauliene, ci ca un element de natură a stabili frauda debitorului. Or, frauda poate fi dovedită prin orice
mijloc de probă (a se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 357; L. Pop,
Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 389; Fr. Terre, Ph.- Simler, Yv.
Lequette, op. cit., pp. 1115-1116; Chr. Larroumet, op. cit., pp. 261-262). Pentru opinia în sensul căreia
creditorul nu ar putea proba anterioritatea creanţei sale conştatate p1intr-un înscris sub semnătură privată în
rap01t cu terţul care a încheiat cu debitorul actul pretins fraudulos decât dacă data înscrisului este certă, a
se vedea T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 351.
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 3 89.
6
 772 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

dovada unui titlu executoriu de către creditor1• S-a exprimat şi opinia potrivit căreia
titlul executoriu este o condiţie necesară a acţiunii pauliene, întrucât numai dacă a
recurs la procedura· executării silite, creditorul ar. putea proba· prejudiciul înregistrat
care constă în imposibilitatea de realizare a creanţei sale datorită stării de insolva-
bilitate în care se găseşte debitorul 2 •
Apreciem că titlul executoriu nu este o condiţie necesară pentru admisibilitatea
acţiunii pauliene. În primul rând, aşa cum vom arăta3 , prejudiciul creditorului nu decurge
întotdeauna din provocarea sau agravarea stării de insolvabilitate a debitorului: În aceste
cazuri în care starea patrimonială a debitorului· este indiferentă pentru admiterea acţiunii
pauliene, declanşarea în prealabil a executării silite . pentru a se constata starea de
insolvabilitate a debitorului nu mai este necesară • Urmează că nu se mai impune nici
4

invocarea unui titlu executoriu, ca o condiţie pentru declanşarea unnăririi silite5 ,

Considerăm că titlul executoriu nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii
pauliene nici atunci când prejudiciul creditorului decurge din agravarea sau provocarea
unei stări de ·insolvabilitate debitorului. Chiar dacă procesul-verbal întocmit de către
executorul .judecătoresc prin care se constată ·inexistenţa unor bunuri unnăribile în
patrimoniul acestuia reprezintă dovada de necontestat a stării sale de insolvabilitate,
proba ei. nu este indisolubil legată de declanşarea în prealabil a urmăririi silite de către
creditor: Sub acest aspect, este de reţinut că, potrivit art. 1147 alin. (2) C. civ.: starea de
insolvabilitate „ ... se constată de instanţă, care, în acest scop, poate ţine seama de
a~umite împrejurări, precmn dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii .
devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită şi altele
asemenea". Cu alte cuvinte, proba insolvabilităţii poate fi făcută prin orice mijloace de
probă, inclusiv prezumţiile simple. Chiar dacă textul menţionat nu priveşte materia de
noi analizată, credem că el poate fi avut în vedere .şi pentru stabilirea stării de
insolvabilitate, necesare pentru a justifica admisibilitatea acţiunii pauliene. În măsura în
care stabilirea insolvabilităţii debitorului·. nu depinde de declanşarea în prealabil a
· unnăririi silite, rezultă că nici titlul executoriu, ca o condiţie pentru iniţierea ei, nu poate
fi privit ca o cerinţă indeniabilă pentru admiterea acţiunii pauliene.
B. Actul încheiat de debitor . cu terţul trebuie să fi cauzat un prejudiciu
credi(orului reclamant Creditorul· poate solicita constatarea inopozabilităţii actelor
juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale, numai dacă face dovada
unui prejudiciu [art. 1562 alin. (1) C. civ.]. De regulă, prejudiciul creditorului constă în
faptul că debitorul şi~a provocat sau şi-a mărit o stare de insolvabilitate existentă prin
încheierea actului atacat [art~ 1562 alin: (1) C. civl .
Nu doar actele prin care debitorul îşi provoacă sau îşi accentuează. o stare· de
insolvabilitate pot fi atacate pe cale pauliană. Art. 1562 alin. (1) C. civ. se referă la

I A se vedea C. Stătescu,C. Bîrsan, op. cit., p. 358. .

2
A se vedea M.N. Costin, Acţiunea pauliană (sau revocatorie) în dreptul civil român, S.U.B.B.,
Jurisprudentia nr. 1/1987, p. 42. În acelaşi sens, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile.
Regimu/juridic general, op. cit., pp. 390 şi 396. · ·
3
A se vedea infra, lit. B).
4
A se vedea L. Pop; Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general,_op. cit., p. 391.
5
Ibidem. ·
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 773

aceste acte doar cu titlu exemplificativ. Rezultă că pot fi atacate pe cale pauliană şi alte
acte încheiate de către debitor, sub condiţia ca ele să fi cauzat un prejudiciu
creditorului 1• Este, spre exemplu, cazul acelora prin care debitorul încearcă să
paralizeze un drept de creanţă specializat al creditorului, care are ca obiect un anumit
bun al său2 • Un astfel de act este cel încheiat de către promitentul vânzător dintr-o
promisiune unilaterală de a vinde, prin care el înstrăinează bunul promis unui terţ3 •
Dacă beneficiarul promisiunii îşi valorifică opţiunea sa pentru cumpărarea bunului
(ridică opţiunea) , contractul de vânzare nu mai poate fi perfectat. Prin faptul că
4

creditorul, beneficiarul promisiunii, nu îşi mai poate realiza dreptul său de a cumpăra
bunul, el suferă un prejudiciu5• De această dată, prejudiciul nu constă în accentuarea
sau provocarea unei stări de insolvabilitate6 , ci în imposibilitatea creditorului de a-şi
realiza dreptul său de opţiune în sensul cumpărării bunului.
Pentru a cauza un prejudiciu creditorului, constând în crearea sau accentuarea
unei stări de insolvabilitate, actul atacat trebuie, mai întâi, să provoace o însărăcire
debitorului 7• Sunt, în mod neîndoielnic, acte de însărăcire cele care au ca efect ieşirea
unei valori active din patrimoniul debitorului, fără ca în locul acesteia el să primească
ceva în schimb 8 • Exemplul tipic este donaţia directă sau indirectă9 . Sunt acte de
însărăcire şi cele cu titlu oneros în care valoarea prestaţiilor este dezechilibrată, cum ar
fi vânzarea unui bun al debitorului la un preţ lezionar ori închirierea unui asemenea
bun pe o perioadă îndelungată în schimbul unei chirii derizorii 10• De asemenea, sunt
acte de însărăcire şi acelea în care prestaţiile părţilor sunt. echilibrate, dacă s-au
încheiat pentru a salva un bun al debitorului de la unnărirea iminentă a creditorului său
şi, în acest scop, a primit în schimb bunuri care sunt uşor de ascuns, cum sunt sumele
de bani sau titlurile la purtător' 1•

Este neîndoielnic că în contextul actualului Cod civil creditorii pot solicita pe cale pauliană
1

constatarea inopozabilităţii actelor juridice prejudiciabile încheiate de către debitor, chiar dacă prejudiciul
nu constă în crearea sau mărirea insolvabilităţii acestuia. În absenţa unui text similar actualului art. 1562
alin. (I) C. civ., în perimetrul vechiului Cod civil, problema.atacării pe cale pauliană a unor atare acte era
controversată (pentru detalii, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general,
op. cit., pp. 396-398). Pentru o aplicare specială a actiunii pauliene în materia sistemului de ·publicitate al
cărţilor funciare, în situaţia în care prejudiciul nu constă în ·provocarea sau accentuarea stării de
insolvabilitate a debitorului, a se vedea M. Nicolae, Tratatde publicitate imobiliară. Noile cărţifimciare,
voi. II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, pp. 312-333.
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 391;
2

Chr. Larroumet, op. cit., p. 255. ·

3
Ibidem.
A se vedea, pentru fonnarea vânzării prin ridicarea opţiunii de ~ătre beneficiarul promisiunii
4

unilaterale de vânzare, D. Chirică, Trataf' de drept civil. Contracte speciale. Vânzarea şi schimbul,
Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pp. 157-159.
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic genei:al, op. cit., p. 397.
5
6
Ibidem. .
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 392;
7

Fr. Tem!, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1117; Chr. Larroumet, op. cit., p. 251.
8
Ibidem. · · '
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 392.
9
10
Ibidem, precum şi jurisprudenţa la care se face trimitere. · ·
11
Idem, pp. 392-393, precum şi jurisprudenţa la care se face trimitere.
774 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Actele prin care debitorul refuză să se îmbogăţească nu sunt acte de însărăcire şi

deci nu pot fi atacate pe cale pauliană~. Exemplul la care se recurge în mod obişnuit
este refuzul debitorului de a accepta oferta de.donaţie care i-a fost făcută de o anumită
persoană. De altfel, într-un asemenea.caz, chiar dacă acţiunea pauliană ar fi exercitată,
iar refuzul de acceptare ar fi revocat, .el ar fi lipsit de finalitate, în condiţiile în care
creditorul nu ar putea accepta donaţia făcută debitorului. Fiind vorba nu de un drept„ ci
de o facultate, acceptarea donaţiei nu poate fi realizată de către creditor pe cale oblică2 •
În plus, acţiunea pauliană are ca finalitate să sancţioneze ieşirea frauduloasă a unei
valori din patrimoniul debitorului şi nu_ să detenni1w aducerea unei atare valori în gajul
general al creditorilor3·• :
. ·În schimb, renunţarea debitorului la o moştenire solvabilă este considerată un act
de însărăcire, în măsura în care transmiterea moştenirii operează de plin drept, de la
data deschiderii succesiunii,. de natură a justifica incidenţa acţiunii pauliene. În acest
sens, art. 1122 alin. (1) C. civ. prevede posibilitatea creditorilor de a cere revocarea
renunţării făcute .de către debitor în frauda. drepturilor lor, în tennen d.e 3 luni de la
datala care au cunoscut renunţarea. Dacă acţiunea în revocare este admisă, ea produce
efectele acceptării moştenirii de către succesibilul debitor, însă numai în privinţa
creanţei creditorului .reclamant şi în limitele acesteia [art. 1122 alin. (2) C. civ .]4.
C. -Frauda debitorului {consilium fraudis). Noţiunea de fraudă este contro-
versată5. într~o opinie, restrictivă, prin fraudă se înţelege intenţia (dolul) debitorului de a
cauza. un prejudiciu creditorului prin încheierea actuluL atacat.. Într-o altă opinie,
extensivă; frauda desemnează simpla cunoaştere de către. debitor a faptului că prin
perfectarea actului contestat pe cale pa~liană îi cauzeazi,i creditorului un prejudiciu.
Ne alăturăm opiniei ce oferă fraudei o interpretare extensivă. Adoptarea acestui
punct de vedere nu trebuie să conducă la· concluzia că între noţiunea de fraudă şi
intenţie sau dol există incompatibilitate6 • Este posibil ca, în anumite situaţii, frauda
debitorului să îmbrace forma interîţfoi sau dolului. ·
Proba fraudei cade în sarcina .creditorului, indiferent dacă actul atacat este cu
titlu oneros sau cu titlu gratuit7. Fiind vorba.de un faptjuridic, dovada fraudei se poate
realiza prin orice mijloc de probă, inclusiv piin recurgerea la prezumţii simple8 •
Uneori, chiar .legiuitorul prezumă e:idstenţa fr<ludei. A~tfel, creditorii personali ai

.
1
A se ~edea: L. Pop, Tratat de dre;t civil. Obligaţiile. Regimulj~ridic ~en~;al, op. cit., p. 393;
Fr. Tem!, Ph. Simler, Y.v. Lequette,op:_cit„ pp, 1117-1118; Chr. Larroumet, opxit„ pp. 252-253.
2
A se vedea: T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 348; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile.
Regimul juridic general, op. cit„ p. 393; Chr. Larroumet, op. cit„ p. 253.
3
A se vedea L Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, pp. cit„ p. 393.
. .
4
Acţiunea în revocarea renunţării. fraudulo_ase la succesiune de către _debitorul insolvabil era
reglementată în art. 699 din vechiul Cod civil (pentru amănunte, a se vedea D. Chirică, Drept .civil.
Succesiuni ş( testamente, Ed. Roseti, Bucureşti, pp. 381-384). . . ·. . . ,
5
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general,_ op. cit„ p. 398;
Fr. Terre, Ph•. Simler, Yv. Lequette, op. cit.., p. 1120. .
6
A se vedea L. P_op, Tratat de drept civil. .Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 399.
7
A se vedea: C. Hamangiu, 1. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit„ p. 358; L Pop, Tratat de
drept civil. Obligaţiile, Regimul juridic general, op; cit„ p: 399. · · . . . .
8
A se vedea: L Pop, Tratat de drept civil.·. Obligaţiile. Regimu/juridic general, op. cit„ p. 399;
Chr. Larroumet, op. cit„ p. 265.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 775

moştenitorilor pot solicita revocarea partajului fără să fie obligaţi să dovedească frauda
copartajanţilor dacă, „deşi au cerut să fie prezenţi, partajul s-a realizat în lipsa lor şi
fără să fi fost convocaţi" [art. 1156 alin. (4) C. civ.]. · .
D. Complicitatea terţului la frauda debitorului. Există. complicitatea _terţului
atunci când el a cunoscut 'că prin actul atacat se cau2ează un prejudiciu creditorului.
Art. 1562 alin. (2) c. civ: se 'referă explicit la această condiţie de admisibilitate a
acţiunii pauliene, atunci când stabileşte că declararea inopozabilităţii actului atacat pe
cale _pauliană nu poate avea loc decât dacă terţul cunoaşte faptul că, prin încheierea
actului contestat pe cale pauliană se cauzeai:ă sau se măreşte starea de insolvabilitate a
debitorului. Complicitatea terţului nu este c.erută decât atunci când acţiunea pauliană
este îndreptată împotriva uimi contract cu titiu oneros saµ o pia.tă efectuată în temeiul
unui .atare act juridic [art. l562 alin. (2) C. civ.]. Rezultă că pentru atacarea pe cale
pauliană a unui act juridic cu titlu gratuit, creditorul nu. trebuie să dovedească
complicitatea terţului 1• · ·
. Există posibilitatea ca terţul dobânditor să înstrăineze, la .rândul său, bunul unei
alte persoane. Acţiunea pauliană .va putea fi îndreptată împotriva subdobânditorului,
sub rezerva îndeplinirii şi în raport cu acesta a tutllror condiţiilor ei de admisibilitate,
inclusiv a complicităţii sale la fraudă. Pe lângă aceste cerinţe, acţiunea pauliană va
putea fi primită împotriva terţului subdobânditor doar dacă ea este admisibilă şi faţă de
dobânditorul direct2.

· 569: Efectele acţiunii pauliene. Se impun a fi analizate în raporttirile dintre:

creditor şi terţul care a încheiat actul fraudulos cu debitorul· (A), părţile actului
fraudulos (B), creditorul reclamant şi ceilalţi creditori ai debitorului (C), creditorul
. urmăritor şi ceilalţi creditori ai terţului (D).
A. Raporturile dintre creditor şi terţul care a încheiat actul fraudulos cu
debitorul Prin admiterea acţiunii pauliene, actul atacat este declarat inopozabil faţă de
creditorul care a avut iniţiativa declanşării demersului judiciar, dar şi faţă de creditorii
care, putând introduce actiunea, au intervenlt în cauză [art. 1565 alin. (1) teza I
C. civ.]. În alţi termeni, a~tul atacat este considerat ca fiind lipsit de efectele sale în
raporturile dintre creditorul reclamant şi cel care a intervenit în proces, pe de-o parte şi
terţul pârât, pe de altă parte3 • . · ·
Astfel, dacă prin actul atacat a fost înstrăinat un bun, creditorul reclamant şi,
eventual, cel care a intervenit în proces, îl vor putea urmări silit ca şi când acesta nu ar
fi ieşit din patrimoniul debitorului, înstrăinarea nefiindu-le opozabilă4 • Preţul obţinut
. '

1
În absenţa unui ~ext similar art. 1562 alin. (2) C. civ„ î~ perimetrul ~echiului Cod civil, diferenţa
de tratament dintre terţul care a dobândit· un bun printr-un act. cu titlu oneros şi cel care l-a obţinut
printr-un ·act cu titlu gratuit a fost explicată prin raportare la interesele diferite aflate în conflict: .în primul
caz, terţul unnăreşte să evite o pierdere, pe când în cea de-a doua situaţie, el unnăreşte să conserve un
câştig (a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 399).
2
A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, AL Băicoianu, op. cit„ p. 360; L. Pop, Tratat de
drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 40 I. ·· ·• · ··
3
A se vedea L. Pop, Tratat de drept Civil. Obligaţiile. Regimu/juridic general, op. cit., p. 403.
4
S-a spus că inopozabilitatea operează doar în limitele necesare pentru acoperirea prejudiciului
suferit de către creditor. Dacă bunul este divizibil şi valoarea creanţei este inferioară celei· a bunului
776 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

din valorificarea bunului se va împărţi între ei, cu respectarea cauzelor de preferinţă ai

căror beneficiari sunt, dacă este cazul (art. 1565 teza a II-a C. civ.).
Hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii pauliene va indisponibiliza
bunul până la încetarea executării silite a creanţei care a justificat pronunţarea ei [art.
1565 3:lin. (2) teza finală C. civ.]. Penţru a fi opozabilă, măsura indisponibilizării
bunului trebuie supusă formalităţilor de publicitate mobiliară.sau imobiliară, după.caz
[art. 1565 alin. (2) teza finală C. civ., corelat cu art. 628 alin. (2) C. civ.]. În aceste
condiţii, dacă, totuşi, bunul este înstrăinat de către .terţul dobândi tor, . actul astfel
încheiat este lovit_de nulitate, la cererea creditorului [art. 1565 alin. (2) teza finală c.
civ., corelat cu art. 629 alin, (2) C. civ.]. . _
· Este<de preCizat că terţul dobânditor va putea păstra bunul, dacă va plăti
creditorului o sumă de. bani egală cu prejudiciul suferit de acesta prin încheierea
actului atacat [art. 1565 alin. (2) teza fC. civ.]. Terţul are, practic, un drept de opţiune
între plata datoriei către creditorul urmăritor şi desesizarea sau abandonarea bunului
dobândit în mâinile acestuia 1• ·
·• În doctrină, se consideră că terţill dobânditor poate fi obligat şi la plata de
despăgubiri~, pentru a se acoperi prejudiciul creditorului, în limita valorii actuale a
bunului, dacă urmărirea şi valorificarea lui nu mai este posibilă3 . Aşa se întâmplă,
atunci când bunul a fost înstrăinat de către tert unui subdobânditor cu titlu oneros de
bună-credinţă sau când bunul a pierit din culpa 'terţului 4 •
B. Raporturile dintre pătţile actului fraudulos. Admiterea acţiunii pauliene are
ca efect inopozabilitatea actului fraudulos faţă de creditorul reclamant. Actul atacat îşi
menţine valabilitatea şi continuă să producă efecte Între părţile care au participat la
încheierea lui5. Este motiwl pentru care valoarea înstrăinată de către debitor nu se mai
întoarce în pat[imoniul său6 • La fel, excedentul ce depăşeşte valoarea creanţei
creditorului urmăritor rămâne în patrimoniul terţului dobânditor7• ·

urmărit, actul de înstrăinare este opozabil şi credito!Ului, "pentru ceea ce excede ·nevoii de realizare a
creantei sale. În schimb, în. situatia în care bunul este indivizibil, dacă în unna vânzării silite a bunului
rezultă un preţ mai mare decât ~aloarea creanţei,. suma excedentară se cuvine terţului dobânditor (a se
vede_a: L. Pop, .Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 404; Fr. Tem.\,
Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit.; p. 1128; Chr: Larroumet, op. cit., p. 269). ·
1
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 404; ·
Fr. Tem.\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1128.
2
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 404;
Fr. Tem.\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1127; P.G. Jobin, N. Vezina,.Les obligations, Ed. Yvon
Blais, 2005, p. 753. · . ·
3
A se vedea: Chr. Larroumet, .op. cit., p. 270;.P.G. Jobin, N. Vezina, op. cit.: p. 753. S-a susţinut.
însă şi că întinderea obligaţiei de despăgubire se stabileşte diferit, după cum terţul a fost de bună sau de
.rea-credinţă. Astfel, dacă el a fost de rea-credinţă, obligaţia sa are un temei delictual, astfel că el va fi ţinut
să plătească despăgubiri în limita valorii reale_ a bu_nului. Atunci când terţul a fost de bună-credinţă (bunul
fiind dobândit cu titlu gratuit), obligaţia sa de despăgubire se înterheiază pe principiul îmbogăţirii fără
justă-cauză; astfel că el este îndatorat să plătească despăgubiri numai în limita îmbogăţirii sale (a se vedea
C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, ·op. cit., p. 363; L. Pop; Tratat de drept civil.
Obligaţiile. Regimul juridic general; op. cit„ p. 404). ·
•
4
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 404; Fr.
Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit„ p. 1127.
5
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 406.
6
Ibidem .
7
• Ibidem.
 GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 777
Tertul dobânditor cu titlu oneros care a fost evins de către creditor sau care,
păstrând bunul l-a despăgubit pe acesta, are un drept de regres împotriva debitorului,
întemeiat, de cele mai multe ori, pe garanţia de evicţiune ce cade în sarcina acestuia •
1

Întrucât obligaţia de garanţie este proprie numai contractelor cu titlu oneros, terţul
dobânditor cu titlu gratuit nu are un drept de regres împotriva debitorului2. · .
C. Raporturile dintre creditorul reclamant şi ceilalţi, creditori ai debitorului.
· Acţiunea pauliană are un efect relativ, numai cu privire la creditorul care a declanşat-o
şi, dacă este cazul, faţă de creditorii care au intervenit în procesul declanşat de către
reclamant3• Doar faţă de aceşti creditori se produce efectul de inopozabilitate al actului
atacat. În raport ·de ceilalţi creditori ai debitorului, actul îşi păstrează ··eficacitatea,
valoarea înstrăinată rămânând din punctul lor de vedere în patrimoniul terţului . Este
4

motivul pentru care ei nu o pot urmări pentrU realizarea creanţei lor5 •

D•. Raporturile dintre creditorul urmăritor şi creditorii proprii ai terţului. Este
posibil ca creditorul urmăritor să intre în conflict cu creditorii proprii ai terţului
dobânditor, în măsura în care şi ei doresc să îşi realizeze creanţele asupra valorilor
intrate în patrimoniul acestuia prin actul fraudulos 6 •
. Rezolvarea diferă, după cum creditorul urmăritor intră· în conflict cu creditorii
chirografari sau cu cei ale căror creanţe sunt însoţite de garanţii reale.
În. primul caz, atunci când creditorul urmăreşte în natură bunul în.străinat prin
actul fraudulos, el nu va intra în conflict cu creditorii chirografari7. Aceasta pentru că,
din punctul de vedere al creditorului urmăritor, bunul nu a ieşit din patrimoniul
debitorului· şi nu. a int;rat în cel al terţuluis.. În aceste condiţii, nici creditorii terţului,
care nu pot avea mai multe drepturi decât el, nu ar putea pretinde că valoarea bunului a
intrat în gajul lor generai9. Creditorul urmăritor va intra în conflict cu creditorii
chirografari, ori de câte ori el deţine un drept de creanţă împotriva terţului ce constă în
plata unei sume de bani,. curu se întâmplă atunci când, spre exemplu, nu este posibilă
urmărirea în natură a bunului .
10

În cel de-al doilea caz, când asupra bunului înstrăinat terţul a constituit garanţii
reale în favoarea unor creditori ai săi, aceştia au statutul juridic al subdobânditorului
cu titlu oneros în raporturile cu creditorul urmăritor 11 • Prin urmare, dacă creditorul riu
dovedeşte complicitatea lor la frauda pauliană,. lui îi vor fi· opozabile garanţiile reale

1
lbidem.
2
Idem; p. 407. S-a spus însă că nu poate fi exclus ca terţul, dacă este de bună-credinţă, să poată
solicita plata unor despăgubiri de la debitor, dar numai în condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a
acestuia (ibidem). . . .
3
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit„ p. 407;
. Chr. Larroumet, op. cit.~ p. 271. · ·
Ase vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimuljuridic general, op. cit., p. 407.
4
5
· lbidem.
6
Idem, p. 405, precum şi Chr. Larroumet, op. cit., p. 270.
7
Ibidem.
8
Ibidem.
9
A se vedea Chr. Larroumet, op. cit., p. 270. ·. . .
w A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimuljuridic general, op. cit„ p. 406.
11
Ibidem; precum şi Chr. Larroumet, op. cit., p. 270; Fr. Tem~, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit.,
p.1129.
778 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

astfel constituite'. Consecinţa practică este că aceşti creditori, în temeiul dreptului de

preferinţă,vor fi plătiţi cu prioritate din preţul bunului ce a făcut obiectul actului atacat
pe cale pauliană, inclusiv faţă de creditorul unnăritor2 • Dacă creditorul dovedeşte
complicitatea acestora la fraudă, actele de constituire a acestor .garanţii îi sunt
inopozabile, astfel că el îşi va realiza creanţa cu întâietate. Eventualul excedent ce ar
rămâne după acoperirea prejudiciului· creditorului, va rămâne în patrimoniul terţului
dobânditor şi va putea fi urmărit de creditorii cu garanţii reale în ordinea dată de
rangul creanţei lor. ·

570. Prescripţia acţiunii pauliene. Acţiunea pauliană se prescrie în tem1en de 1

an de la data la care creditontl a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce
rezultă din actul atacat, dacă prin lege nu se prevede altfel (art. 1564 C. civ.).

571. Natura juridică a acţiunii pauliene·.·

A. Acţiunea pauliană este o acţiune în inopozabilitatea actului fraudulos. Din
cele deja preieritate, se conturează cu claritate constatarea că acţiunea pauliană este o
acţiun~ în inopozabilitatea actului fraudulos 3 • · . ·
In aeeste condiţii, ·este criticabilă opţiunea legiuitorului de a califica acţiunea
pauliană ca fiind una „revocatofie" (prin chiar titlul secţiw1ii a 3-a dedicate acţiunii
pauliene), dar şi de a considera, în anumite situaţii, că efectul său constă în revocarea
actului atacat[aşa cuni se întâmplă prin art. 1122 C. civ., art. 1156 alin. (4) C. civ. şi
art. 2260 C. civ., texte ce se ·constituie în aplicări ale acţiunii pauliene în diferite
materii ale dreptului civil]4. Pe lângă faptul că desemnarea în acest mod a acţiunii
pauliene nu este în măsură să surprindă natura sa specifică, aceea de a fi o acţiune în
inopozabilitatea unui act juridic, utilizarea te1menului de ,,revocare" poate. fi şi sursa
unor confuzii, în condiţiile în care el este departe de a fi unul precis5 • ·
· B. Acţiunea pauliană. are configuraţia. unei acţiuni personale şi nu reale.
Acţiunea pauliană este una personală6 , întrucât ea este un atribut al gajului general,
care QU asigură creditorului .niciun drept real asupra bunurilor debitorului privite în
individualitatea lor7• Prin intermediul ei s~ asigură protecţia juridică a unui drept de
creanţă, care nu poate fi apărat decât pe calea unei acţiuni personale8. Fiind personală,
acţiunea pauliană este prescriptibilă în termen de 1 an, potrivit celor arătate anterior.

1
Ibidem. . . . ·
2
A se vedea L. Ppp, Traţat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 406.
3
Idem, p. 41 l; Fr. Tem\, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., pp. 1105-1106; P.G. Jobin, N. Vezina,
op. cit., pp. 726- 729. . . . .
4
Pentru calificarea acţiunii pauliene ca fiind o acţiune revocatorie în perimetrul vechiului Cod
civil, a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 359.
5
A se vedea pentru amănunte, L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general,
op. cit., p. 411. Pentru alte calificări ale acţiunii pauliene în perimetrul vechiului Cod civil, idem,
pp. 409-410. .
6
A se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general, op. cit., p. 409.
7
Ibidem; Chr. Larroumet, op. cit., p. 274. Pentru calificarea acţiunii pauliene ca având o natură
mixtă, personală şi reală, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Regimul juridic general,
op. cit., trimjterile bibliografice de la nota de subsol nr. I, p. 409. ·
8
A se vedea: L. Pop, Tratat, op. cit. p. 409; Chr. Larroumet, op. cit., p. 274.
 Subtitlul 11
GARANTULE PERSONALE
'

Capitolul I
FIDEIUSIUNEA

Sectiunea 1
'
Noţiune şi reglementare legală. Feluri. Caractere juridice

572. Noţiune şi reglementare legală. Fideiusiunea este definită prin art. 2280
C. civ. ca fiind „contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă faţă de cealaltă
parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea de creditor, să execute, cu titlu
gratuit sau în schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului dacă acesta din urmă nu
o execută" 1 • Părţile contractului de fideiusiune sunt creditorul şi fideiusorul. Debitorul
obligaţiei garantate nu este parte a contractului de fideiusiune. Este motivul pentru
care perfectarea lui se poate realiza fără ştiinţa şi chiar împotriva voinţei· debitorului
(art. 2283 C. civ.). ·
Definiţia oferită fideiusiunii trebuie înţeleasă şi în corelaţie cu art. 2284 C. civ.
din conţinutul căruia rezultă că ea se poate constitui şi pentru a garanta obligaţia unui
alt fideiusor2. Din interpretarea art. 2280 C. civ. şi art. 2284 C. civ. rezultă că obligatia
garantată poate aparţine fie debitorului principal, fie unui fideiusor al acestuia. 'în
ambele situaţii fideiusiunea se constituie în favoarea creditorului obligaţiei principale3 .
Fideiusiunea este reglementată de art. 2280-2320 C. civ.

573. Feluri. Aşa cum rezultă din definiţia fideiusiunii, ea· are întotdeauna o
natură contractuală. Există situaţii în care perfectarea fideiusiunii este impusă de lege

1
Într-un sens asemănător, se pronunţa art. 1652 din vechiul Cod civil. Spre deosebire de
reglementarea anterioară, actualul Cod prevede în mod expres că· fideiusiunea se poate constitui atât cu
titlu oneros cât şi cu titlu gratuit.
2
În acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1655 alin. (2) din vechiul Cod civil.
Deşi nu este reglementată în mod expres, fideiusiunea se poate constitui şi în favoarea unui
3

fideiusor. Este situaţia în care, fideiusorul, pentru eventualitatea în care va achita obligaţia principală,
înţelege să îşi asigure realizarea dreptului de regres împotriva debitorului, prin constituirea unei
fideiusiuni. Practic, în acest caz, un fideiusor se obligă faţă de un altul să achite datoria debitorului,
corelativă dreptului de regres. Această ipoteză. este diferită de cea reglementată de art. 2284 C. civ„ când
fideiusorul se obligă faţă de creditorul obligaţiei principale să achite datoria unui fideiusor al acestuia
(pentru amănunte, a se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, Les sîtretes. La publicite fonciere, p. 64 ).
 780 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

sau dispusă de .către .instanţa de judecată (art, 2281 C. civ.). În aceste ultime ipoteze,
fără a contesta natura sa convenţională, Codul civil se referă la fideiusiunea legală şi
fideiusiunea judiciară 1• Este motivul pentru care urmează să distingem între:
- fideiusiunea convenţională, când opţiunea'încheieni ei aparţine creditorului şi
debitorului; .
- fideiusiunea legală, când un. text de lege impune debitorului să. aducă un
fideiusor. Poate fi menţionat în acest context cazul uzufructuarului care, la constituirea
uzufructului, în absenţa unei stipulaţii contrare, este obligat să aducă o garanţie pentru
îndeplinirea îndatoririlor sale (art. 726 C. civ.) sau acela.al cumpărătonilui care, aflând
de existenţa unei cauze de evicţiune, este. îndreptăţit să suspende plata preţului până la
încetarea tulbl!,rării sau până când vânzătorul oferă o· garanţie corespunzătoare (art.
1722 C. civ. ). In absenţa oricărei distincţii,. garanţia: la care se referă cele două articole
menţionate poate fi una reală sau personală, .inclusiv o fideiusiune; ·
- fideiusiunea judiciară~ când. instanţa de judecată este cea care stabileşte în
sarcina debitorului obligaţia de a aduce .u,n fideiusor. Aşa se întâmplă când una dintre
părţi este obligată la plata .unei cauţiuni (cum ar fi: pentru suspendarea împărţirii
preţului obţinut din adjudecare; atunci când s..:a formulat cerere de evicţiune" împotriva
adjudecatarului, aşa cum· prevede art. 850 NCPC 2 ; pentru instituirea sechestrului
asigurător, atunci când creanţa creditorului este .constată. printr-un înscris ·şi este
exigibiiă; cum rezultă din conţinutul art. 940 NCPC). De regulă, cauţiunea are o natură
pecuniară (art ...· 1042 NCPC). ·La cererea debitorului şi cu acordul beneficiarului,
cauţiunea se poate· depune şi în instrumente ·financiare (art. I 043 NCPC). Dacă
beneficiarul cauţiunii este de acord, la solicitarea d~bitorului, se poate oferi cauţiune şi
un drept de ipotecă mobiliară sau imobiliară sau o creanţă ipotecară (art. I 044 NCPC).
AtuncL cârid cel îndatorâtla plata ei solicită şi beneficiarul. acceptă, instanţa poate
obliga debitorul cauţiunii lâ aducerea urnii garant în locul oricăruia din bunurile la care
se referă art. 1042-1044 NCPC. De asemenea; atunci când cauţiunea a fost stabilită în
numerar, ţa solicitarea celui îndatorat şi cu acceptul beneficiarului cauţiunii, instanţa
poate dispune.înlocuirea sumei în numerar cu:aducerea unui garant (art. 1048 NCPC).
. · Deşi toate cele trei forme ~le fideiusiunii au o natură convenţională, distincţia
dintre ele nu este lipsită de importanţă practică. Astfel:
- în conformitate cu art. 2285 alin. (I) C. civ., în situaţia în care debitorul este
îndatorat să constituie o fideiusiune, el trebuie să prezinte o persoană capabilă de a se
obliga, care are. şi menţine în România ,bunuri suficiente pentru a ·satisface creanţa
garantată şi care domiciliază· în România. Dacă vreuna din aceste cerinţe nu este
îndeplinită, debitorul trebuie . să prezinte un alt fideiusor. Textul priveşte . numai
fideiusiunea legală şi judiciară; .întrucât numai .în cazul lor debitorul este îndatorat să
aducă u°: fideiusor3 . El nu se aplică şi fideiusiunii convenţionale. De asemenea, el nu

1
O asemenea distincţie este operată şi de vechiul Cod civil, care reglementează fideiusiunea legală ·
şi judecătorească prin art. 1675-1678 C. civ. ·
2
Noul Cod de procedură civilă a fost adoptat prin Legea nc134/20IO, publicată în M. Of. nr. 485
din 15.iulie 2010. Aşa cum prevede art. J 119, el va intra în vigoare la data stabilită prin legea de punere în
aplicare a acestuia. Brevitatis causa, vom utiljza în continuarea abrevierea.NCPC.
3
„ În acest sens, dar cu referire la art. 2337 C: civ. Q„ ce corespunde art: 2285.C. civ;, a se vedea
P. Ciotola, Droit des suretes, 3e ed„ disponibilă la adresa: wWw.themis.umontreaLca, p. 37.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR . · 781
îşi găseşte aplicarea atunci când creditorul a cerut ca fideiusor o·• anumită persoană
[art. 2285 alin. (2) C. civ.]. .
Rezultă. că, numai în cazul fideiusiunii legale şi a .celei judiciare,·· fideiusorul •
trebuie să .fie solvabil (adică să deţină bunuri suficiente pentru .a satisface creanţa
garantată) şi să aibă domiciliul în România. În caz de litigiu asupra caracterului
suficient al bunurilor fideiusorului, se pronunţă instanţa de judecată, . pe calea
ordonanţei preşedinţiale (art. 2287 C. civ.). ·
Pe lângă cele două cerinţe deja menţionate, art. 2285 C. civ. mai pretin!.le şi ca
fideiusorul să fie o persoană capabilă de a contracta; Capacitatea de a.contracta este o
condiţie comună pentru încheierea valabilă a oricărui. contract, ~şa încât regăsirea ei în
cuprinsul art. 2285 C. civ. trebuie înţeleasă doar ca o reiterare a unei cerinţe generale
în materia particulară a fideiusiunii judiciare şi legale ;
1
. • . •; · .· .
, - potrivit art. 2286 C. civ., debitorul ţinut la constituirea unei fideiusiuni legale
sau judecătoreşti poate oferi în locul acesteia o altă garanţie, considerată suficientă. În
caz de litigiu asupra caracterului suficient al garanţiei ofente în schimb se pi:onunţă
instanţa de judecată, pe calea ordonanţei preşedinţiale (art. 2287 · C. dv.). În afara
oricărei• alte precizări, garanţia oferită în substituire poate avea· o natură reală sau
personală2 ; ·

- potrivit art. 2294 alin. (2) C. civ., fideiusorul judiciar riu poate cere.urmărirea
bunurilor debitorului principaI3 sau ale vreunui alt fideiusor4 • Înseamnă că fideiusorul
judiciar nu are posibilitatea de a invoca excepţia beneficiului de discuţiune, indiferent
dacă persoana garantată este debitorul principal sau un fideiusor al acestuia;
- rezilierea unilaterală .a fideiusiunii date în vederea acoperirii obligaţiilor
viitoare sau. nedeterminate ori constituite pe .o perioadă nedeterminată nu poate fi
cerută de către fideiµsoruljudiciar [art. 2316 alin. (2) C. civ.] .. ·
· Pe lângă cele trei forme ale fideiusiunii, convenţională, legală şi judiciară,
într-un sÎilgur text legal actualul Cod se referă la fideiusiunea asimilată. Este vorba .
despre art. 2292 C. ,civ., potrivit căruia: „În c~l în care o parte se angajează faţă de o
altă parte să acorde un împrumut unui terţ, creditorul acestui angajament este
considerat fideiusor al obligaţiei de restituire a împrumutului'~·.

Art. 1659 din vechiul Cod civil pretindea, pentru situaţia în care debitorul era obligat la a constitui
1

o cauţiune, ca fideiusorul să fie o persoană capabilă de a contracta, să fie solvabil şi să aibă domiciliul în
circumscripţia tribunalului în care trebuie să fie executată obligaţia. În aprecierea solvabilităţii se aveau în
vedere immai bunurile imobile ce puteau fi ipotecate şi acelea care nu ·se aflau la o distanţă pr~a mare,
pentni a putea fi urmărite cu uşurinţă. De la această regulă, făceau excepţie fideiusiunile care însoţeau o
datorie·mică sau una comercială (peritru amănunte, ·a se vedea L; Pop, ·Teoria generală a obligaţiilor,
op. cit., p. 425). Se observă că, spre deosebire de textul art. 1659 din vechiul Cod civil, actualul Cod
extinde sfera bunurilor ce pot fi luate în considerare în aprecierea solvabilităţii fideiusorului, precum şi
aria teritorială în care se poate găsi domiciliul acestuia: ·
2
Îri termeni asemănători, se pronunţa art. 1676 din vechiul Cod civil.
3
in acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1677 din vechiul Cod civil.
Textul art. 2294 alin. (2) C. civ. se detaşează de conţinutul art. 2347 alin. (2) C. civ. Q.; (art. 2347
4
·
C. civ. Q; reprezintă sursa de inspiraţie pentru art: 2294 C. civ.) cât şi de art. 1678 din vechiul Cod civil
Atât art. 2347 alin .. (2) C. civ; Q., cât şi art. 1678 din vechiul Cod civil interzic celui car~ a· dat garanţie
fideiusorului judiciar să ceară discutarea averii debitoruiui principal sau .fideiusorului garantat.
782 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Din conţinutul art. 2292 C. Civ. rezultă că, în cazul fideiusiunii asimilate, prin
voinţa legiuitorului, unei anumite persoane. (creditorul angajamenfiilui de acordare a
împrumutului unui terţ), i se atribuie în mod expres statutul de fideiusor, în absenţa
vreunui contract de fideiusiune încheiat cu.·creditorul raportului juridic obligaţional
(împrumutătorul din contractul de împrumut încheiat cu terţul)1:
Deşi legiuitorul· circumscrie fideiusiunea asimilată· ipotezei avute în vedere de
la
art. 2292 C; civ., considerăm că ea nu trebuie limitată acest text legal, ci ea trebuie
recunoscută ori de câte ori o persoană devine·fideiusor, în temeiul legii;cîn afara unui
contract de'fideiusiune încheiat între fideiusor şi creditor.. Aşa se întâmplă în cazul
uzufructuarului· care a cesionat dreptul său şi căruia, după notificarea cesiunii către
nudul proprietar; în conformitate cu art. 714 alin. (3Y O; civ. ,;i se aplică, în mod
corespunzător, dispoziţiile legale din materia ·fideiusiunii". În exemplul nostru,
uzufructuarul devine în temeiul legii fideiusor al nudului proprietar pentru obligaţiile
cesionarului născute ulterior notificării cesiunii.

574. Caracterele fideiusiunii. Contractul de fideiusiune prezintă următoarele

caracterejuridice: .
a) este un contract soleinn, întrucât trebuie întocmit în forma unui înscris
autentic sau sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 2282
C. civ.)2. Fideiusiunea nu se prezumă (art. 2282 C. civ.) şi nu poate fi extinsă peste
limitele în care afost contractată (art. 2289 C. civ.)3; ·
b) este un contract unilateral, pentru că numai fideiusorul se obligă. Caracterul
unilateral mi este <;le esenţa fideiusiunii 4 • În măsura în care contractul de fideiusiune
prevede obligaţii ·şi în sarcina creditorului, el devine sinalagmatic: Este cazul, spre
exemplu, al obligaţiei asumate de creditor de .a aduce şi alte garanţii menite a asigura
realizarea creanţei garantate sau al aceleia de a reduce cuantumul datoriei principale .
5

Dar nu orice obligaţie ce incumbă creditorului conferă · fideiusiunii caracter

sinalagmatic; ci numai acelea·· care reprezintă o reală contraprestaţie pentru obligaţia
fideiusorului 6, Astfel,.nu este de natură să confere caracter sinalagmatic fideiusiunii
obligaţia creditorului prevăzută de art. 2302 C. civ.~ ·de a informa fideiusorul, la
cererea acestuia, asupra conţinutului şi modalităţilor obligaţiei· principale şi asupra
stadiului executării acesteia7 ;

1
Î~ sensuÎ că izvorul fideiu~iunii ~ste Şi în acest caz u~ul contractual, consimţămâ~tulpărţilor fiind
prezumat legal, a se vedea R. Rizoiu, op. cit.; p. 205. · ._ ·. · . · ··
2
În conditiile vechiului Cod civil contractul de fideiusiune era unul consensual, în absenţa vreunei
fonnalităţi pretm'se pentru încheierea sa valabilă .(a se vedea L Pop, Teoria generală. a obligaţiilor,
op. cit„ p. 424). ·
·
3
Asemănător,
se pronunţa şi art. 1656 din vechiul Cod civil.
4
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cite, p. 47:
5
Ibidem.
6
· Idem, p. 48.
1
A s.e vedea în acest sens, dar cu referire la art.2345 C, civ. Q„ ce corespunde art. 2302 C. civ„
P. Ciotola, op. cit,, p. 23 .. Nu conferă caracter s4ialagmatic fideiusiunii niCi obligaţia creditorului de a nu
diminua garanţiile deja constituite pentru a.asigura· realizarea creanţei principale (a se vedea: Ph. Simler,
Ph. Delebecque, op. cit., pp. 47-48; P. Ciotola, op. cit„ p. 23).
 GARANŢlILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 783

, c) este un contract cu titlu gratuit sau oneros, după cum, în schimbul prestaţiei
sale, fideiusorul pretinde sau nu o remuneraţie (art. 2280C. civ.) 1; . .
d) este tin contract accesoriu, întrucât însoţeşte. şi garantează o obligaţie ·
principală2 • Este indiferent dacă obligaţia principală ·are .o natură contractuală sau
extracontractuală3 sau dacă are ca obiect o prestaţie de a face sau de. a nu face • De
4

asemenea, pot fi garantate obligaţii condiţionale sau viitoare [art 2288 alin. (3)
C. civ.]. Fideiusiunea poate garanta şi o obligaţie naturală, sub condiţia ca fideiusorul
să cunoască această împrejurare [art. 2288 alin. (2) C. civ:]5.
Din caracterul accesoriu al fideiusiunii decurg unnătoarele consecinţe:
- fideiusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie .valabilă [art 2288 alin:
· (1) C. civ.]6, nulitatea obligaţiei principale, absolută sau relativă, având drept urmare,
în virtutea caracterului ei accesoriu, şi nulitatea fideiusiunii7 .. Într-un singur caz,
fideiusiunea rămâne valabilă, chiar dacă obligaţia principală este lovită de nulitate,
atunci când motivul anulării constă în .incapacitatea debitorului. principal8 , · iar
fideiusorul cunoştea această împrejurare [art. 2288 alin. (2) C. civ.] 9;
·-întinderea fideiusiunii nu o poate depăşi pe aceea a datoriei debitorului.şi nici
nu poate fi contractată în .condiţii mai oneroase. Fideiusfonea care excede obligaţiei
principale, fie sub aspectul cuantumului, fie în privinţa condiţiilor în care .a fost
contractată, nu este· lovită de nulitate. Ea este valabilă, însă numai în limita obligaţiei
principale [art. 2289.alin. (2) C. civ.] 10• În schimb, nimic nu împiedică fideiusiunea să
garanteze numai o parte a obligaţiei principale sau să fie contractată în condiţii mai
puţin oneroase (art. 2291 C. civ.) ;
11

- în absenţa unei prevederi contrare,· fideiusiunea garantează atât obligaţia

principală, cât şi toate accesoriile acesteia, inclusiv cheltuielile :ulterioare notificării
făcute fideiusorului, precum şi pe cele aferente ·cererii de chemare în judecată

1
Pentrii disputele doctrinare purtate âsupra: caracterului oneros sau gratuit al fideiusiunii, a se
vedea L. Pop, S.l. Vidu, Reglementarea fideiusiunii în textele nqului Cod civil, în RRDP nr. 2/2011,
trimiterile de la nota de subsol nr. 22, p. 199. ·. ' · · ·· ' ·
2
A se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit„ p. 424.
3
Ibidem, dar şi Y..D. Zlătescu, op. cit„ p. 110.
4
A se vedea]?. Ciotola, ~p.· cit„ p. 25. . , . .
. · · s S-a su5ţinut că~ dacă fideiusorul ·s-a obligat să garanteze· o. obligaţie naturaiă, angajamentul său
trebuie analizat ca fiind o convenţie de porte:forte, de a-l determina pe debitor să transforme obligaţia
naturală .într-una civilă., Doar dacă această ·transformare se realizează, angajamentul fideiusorului
dobândeşte natura unei veritabile :cauţiuni (a se vedea: tt: et L. Mazeaud; J. Mazeaud, Fr. Chabas, ler;ons
de droit civil. Suretes. Publicite fonciiJre, t. lll, Montcbrestien, Paris, .1999, p. 38; P. Ciotola, op. Cit„
~m . . ~

În acelaşi sens, se pronunţa şi art.1653 alin. ( 1) din- vechiul Cod civil.

6

A se vedea pentru amănunte, P. Ciotola, op. cit., pp. 25"26. · ·

7
.
Asemănător se pronunţa art. 1653 alin. (2) din vechiul Cod civil.
8
.
Precum în situaţia în care a fost garantată ·o obligaţie naturală, s-a apreciat că angajamentul
9

fideiusorului asumat faţă de creditorul unui incapabil are o dublă natură: o convenţie de porte-forte, de a
determina incapabilul să confirme actul juridic lovit .de nulitate şi o ventabilă fideiusiune, din momentul
confirmării actuluLanulabil (a se vedea: Ph. Simler, .Ph. Delebecque, op. cit., p. 95; H;. et L. Mazeaud,
J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit.; p. 37; P. Ciotola, op. cit., p. 28). _
10
!n acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1654 alin. (3) din vechiul Cod civil. ·
In acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1654 alin. (2) din vechiul Cod civil.
11
 784 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

formulate împotriva acestuia [art. 2290 alin. (1) C. civ.] 1• Cât priveşte cheltuielile de
judecată şi de executare silită avansate de către creditor în · cadrul procedurilor
îndreptate împotriva debitorului principal, ele sunt datorate numai în cazul în care
creditorul l-a înştiinţat din timp pe fideiusor [art. 2290 alin. (2) C. civ.];
- prorogarea· termenului obligaţiei principale şi decăderea. din temien a
debitorului produc efecte şi faţă de fideiusor.
Astfel, potrivit art.· 2301 C. civ. teza iniţială: „Fideiusorul nu este liberat prin
simpla prelungire a termenului acordat de creditor debitorului ·principal"2 • În virtutea
caracterului accesoriu al fideiusiunii, creditorul nu va putea pretinde fideiusorului plata
înainte de noul termen acordat debitorului3 • Deşi fideiusorul are pos!bilitatea să invoce în
folosul său beneficiul prorogării şi să se opună urmăririi declanşate de către creditor, este
foarte probabil ca noua scadenţă a obligaţiei prinCipale să fie contrară interesului său.
Aşa se întâmplă atunci când acordarea unui riou termen se datorează dificultăţii de a plăti
a debitorului, iar trecerea timpului ar putea să conducă la insolvabilitatea acestuia,
implicit la reducerea şanselor de reuşită ale unui posibil regres al fideiusorului împotriva
sa • Este motivul pentru care art. 2312 alin. (2) C. civ. recunoaşte fideiusorului, care s-a
4

obligat cu acordul debitorului, dreptul la o acţiune în regres împotriva acestuia de la

momentul împlinirii scadenţei iniţiale, chiar înainte de a fi plătit creditorului5 •
Potrivit art. 2301 teza finală C. civ.: „( ... ) decăderea din termen a debitorului
principal produce. efecte cu privire la fideiusor". În consecinţa decăderii, creanţa
devine exigibilă iar, în vederea valorificării ei, creditorul .poate lua orice măsuri
împotriva .debitorului principal. Exigibilitatea anticipată.a creanţei este opozabilă şi
fideiusorului, soluţie care îşi găseşte susţinerea în caracterul accesoriu al fideiusiunii6 ;
- stingerea: obligaţiei principale atrage şi încetarea fideiusiunii 7 •

Sectiunea a 2-a ·
'
Efectele fideiusiunii

575. Aspecte introductive. Contractul de fideiusiune produce în mod nemijlocit

efecte între părţile acestuia, fideiusorul şi creditorul. Odată achitată de către fideiusor
datoria garantată, el are un drept de regres împotriva debitorului principal şi, dacă este

I Într-o formulare asemănătoare, se pronunţa şi art. 1657 din vechiul Cod civil.
2
În aceiaşi teirneni se pronunţa şi art. 1684 din vechiul Cod civil.
3
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit., p'. 148.
4
Ibidem, precum şi C. Albiges, M.P. Dumont-Lefrand, op. cit„ p. 81.
5
A se vedea, pentru regresul anticipat al fideiusorului împotriva debitorului, infra, nr. 577, lit. b).
6
În absenţa unui text similar art. 2301 C. civ., care să impună fideiusorului consecinţele decăderii
din termen a debitorului principal, în doctrina şi jurisprudenţa franceză s-a avansat următoarea soluţie. În
· virtUtea forţei obligatorii a ·contractului de· fideiusiune, ·ale cărui clauze se impun a fi respectate, s-a
susţinut că data scadenţei obligaţiei principale, avute în vedere la încheierea contractului de fideiusiune,
trebuie păstrată în raporturile dintre creditor şi fideiusor, chiar în situaţia decăderii debitorului din tennenul
' iniţial acordat (a se vedea C. Albiges, M.P. Dumont-Lefrand, op. cit., p. 81. În acelaşi sens, a se vedea şi
Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit„ text şi notele de subsol nr. 2 şi 3 de la p. 154).
7
A se vedea, pentru stingerea fideiusiunii pe cale accesorie, infra, nr. 579.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 785

cazul, în contra altor cofideiusori. Este motivul pentru care efectele fideiusiunii sunt
analizate de actualul Cod nu doar în raporturile dintre creditor şi fideiusor, ci şi în
raporturile dintre debitor şi fideiusor, precum şi în raporturile dintre cofideiusori •
1

576. Efectele fideiusiunii în raporturile dintre creditor şi fideiusor. Obligaţia

fideiusorului de a achita datoria debitorului,· dacă acesta nu o execută, ce izvorăşte în
mod nemijlocit din contractul de fideiusiune, are un caracter accesoriu şi subsidiar în
raport de obligaţia principală2 • Aceste două trăsături explică cea mai mare parte a
efectelor fideiusiunii în raporturile dintre creditor şi fideiusor.
În situaţia în care debitorul nu îşi achită datoria, creditorul poate cere plata datoriei
direct de la fideiusor, fără să fie obligat să îl unnărească în prealabil pe debitor..
În apărarea sa, fideiusorul poate invoca excepţiile ce decurg nemijlocit din
raporttiljuridic defideiusiune (cele care ţin de valabilitatea contractului de fideiusiune,
termene sau condiţii stipulate în convenţia dintre fideiusor şi creditor). De asemenea,
în virtutea caracterului accesoriu al fideiusiunii 3 , potrivit art. 229.6 C. civ., fideiusorul
poate apela la mijloacele de apărare pe care le putea opune şi debitorul principal (cum
ar fi: nulitatea absolută a obligaţiei principale pentru cauză ilicită sau imorală,
compensaţia, novaţia, confuziunea), afară de cele care îi sunt strict personale acestuia
(cum ar fi excepţia nulităţii relative a obligaţiei principale pentru incapacitatea
debitorului) sau care sunt excluse prin angajamentul asumat de fideiusor. Toate aceste
mijloace de apărare pot fi invocate şi de ·fideiusorul ·care s-a obligat solidar cu
debitorul (art. 2296 C. civf. · ·
Fideiusorul mai are la îndemână două excepţii specifice: benefiCiul de discuţiune
şi beneficiul de diviziune.
a) Beneficiul de discuţiune este expresia caracterului subsidiar al fideiusiunii în
raport de obligaţia garantată. El constă în facultatea fideiusorului de a cere
creditorului, care a pornit urmărirea împotriva sa, să urmărească mai întâi bunurile
debitorului principal (art. 2294 C. civ.).
Condiţiile invocării beneficiului de discuţiune sunt prevăzute de art. 2295
alin. (1) C. civ., respectiv:
- fideiusorul .trebuie să îl invoce înainte de judecarea fondului procesului;
- fideiusorul trebuie să indice creditorului bunurile urmăribile ale debitorului
principal şi să .avanseze acestuia sumele necesare urmăririi for. Este indiferent dacă
bunuriie urmărite sunt.mobile sau imobile5•

1
Pentru aceleaŞi raţiuni şi vechiul Cod civil reglementează efectele fideiusiunii în raporturile dintre
creditor şi fideiusor, debitor şi fideiusor şi dintre cofideiusori. ·
2
A se vedea V.D. Zlătescu, op. cit., p. 114.
3
A se vedea P. Ciotola, op. cit„ p. 32. . . ·
Actualul Cod, faţă de vechea reglementare (art. 1681 din vechiul Cod civil), nu mai pretinde ca
4

excepţiile invocate de către fideiusor să fie inerente .datoriei, el putând ·invoca şi excepţii personale
debitorului, precum cele care se întemeiază pe viciile ce afectează consimţământul debitorului (eroarea,
dolul sau violenţa) sau pe lipsa de discernământ. Pentru discuţii în contextul vechii reglementări asupra
posibilităţii invocării de către fideiusor a excepţiilor întemeiate pe viciile de consimţământ sau pe lipsa
discernământului, a se vedea V.D. Zlătescu, op. cit., p. 119. ·
Vechiul Cod pretindea ca bunurile indicate de către fideiusor să se afle în raza tribunalului în care
5

urma să se facă plata. Nu erau luate în considerare bunurile litigioase, bunurile ipotecate şi cele care nu se
aflau în posesia debitorului (art. 1663-1665 din vechiul Cod civil).
786 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL.OBLIGAŢIILE

Efectul invocării beneficiului de discuţiune .este unul dilatoriu, el suspendă

urmărirea fideiusorului până la momentul la care sunt cunoscute rezultatele urmăririi
debitorului. Astfel, în cazul în care creanţa. este realizată, se· stinge· şi ·obligaţia
fideiusorului, ca o consecinţă a caracterului ei accesoriu. Atunci când urmărirea nu
conduce la realizarea creanţei sau bunurile urmărite nu acoperă decât în parte valoarea
ei, urmărirea va continua împotriva fideiusorului, în limita în care dreptul creditorului
a rămas neacoperit. ··
În situaţia în care creditorul întârzie din culpa sa urmărirea, el răspunde faţă de
fideiusor pentru · insolvabilitatea debitorului · principal survenită după indicarea
bunurilor urmăribile până la concurenţa valorii acestora [art. 2295 alin .. (2) C. civ.] 1•
Astfel, dacă valoarea bunurilor indfoate este mai mare sau cel puţin egală cu aceea a
creanţei, urmărirea fideiusorull.li .·nu mai poate avea loc; în. situaţia în care valoarea
acestora este mai mică decât·aceea a creanţei, creditorul mai poate· urmări fideiusorul
doar în limita în care cuantu1nul creantei îl depăşeşte. pe acela. al lucrurilor arătate de
către fi.deiusor pentru a fi urmărite. ' . ·.·. · · · ·
Beneficiul de discuţiune nu poate fi invocat: de· către fideiusorul car.e a renunţat
în mod expres la această facultate [teza finală a art. 2294 alin. (1) C. civ.]; de către
fideiusornlui judiciar, fie că se cere discutarea bunurilor debitorului principal sau ale
altui fideiusor [art. 2294 alin. (2) C. civ.] şi nici de către fideiusorul care s-a. obligat îi1
solidarcu debitorul (art. 2300 C. civ.),
Într-o situaţie particulară se găseşte cel care a dat fideiusiune unui 'alt fideiusor al
debitorului .principal. ,În privinţa acestuia, caracterul subsidiar al fideiusiunii în raport
de obligaţia garantată îşi găseşte o exprimare deplină: urmărirea fideiusorului care a
dat fideiusiune unui alt fideiusor nu poate avea loc decât în cazul când ,,debitorul
principal.şi toţi fideitisorii săi sunt insolvabili ori sunt liberaţi prin efectul unor excepţii
personale debitorului principal sau fideiusori!Or săi" (art. '2304 C. civ.). Este, de altfel,
motivul pentru care el nu va ·apela în nicio · situaţie la invocarea beneficiului de
discutiune. . · · .
'b) Beneficiul de diviziune este facultatea recunoscută cofideiusorului, în ipoteza
existentei mai multor fideiusori ai aceluiaşi debitor, pentru aceeaşi- datorie, de a
solicita' creditOrului să îşi dividă ·acţiunea şi să o reducă la partea fiecăruia (art. 2298
C. civ.)2. Invocarea excepţiei este o posibilitate l~_ îndem~na ·fideiusorului împotriva
o
căruia creditorul a început urmărirea, astfel că instanţa nu poate invoca din oficiu.
Excepţia beneficiului de diviziune apare ca o limitare adusă regulii instituite de
art. 2297 C. civ. 3, în temeiul căreia, în situaţia existenţei _mai multor cofideiusori,
fiecare dintre ei este obligat la întreaga datorie, ca şi când ar fi singurul fideiusor.
Beneficiul de diviziune nu înlătură în totalitate aplicarea regulii răspunderii
fiecărui cofideiusor pentru întreaga datorie. Astfel, dacă unul dintre cofideiusori „era
insolvabil atunci când unul dintre ei a obţinut diviziunea, acesta din urmă rămâne obligat
proporţional pentru această insolvabilitate" I art. 2298 . alh (2). teza lliiţială. c. civ. ]4.

I În aceiaşi sens, se pronunţa şi art. 1665 din vechiul Cod .civil.

2
În acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1667 alin. (1) din vechiul Cod civil.·
· În acelaşi sens, se pronunţa şi art.
3
1666 din vechiul Cod civil.
4
În acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1667 alin. (2) teza I din vechiul Cod civil.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 787

În alţi tenneni, riscul insolvabilităţii unuia dintre cofideiusori, survenită înainte de

invocarea beneficiului de diviziune este suportat de către ceilalţi în mod proporţional.
Situaţia este însă alta dacă insolvabilitatea survine ulterior invocării beneficiului
de diviziune. De această dată, riscul insolvabilităţii cofideiusorului este suportat de
către creditor [art. 2298 alin. (2) teza finală C. civ.] • După invocarea beneficiului de
1

diviziune, dacă creditorul întârzie din culpa sa urmărirea celorlalţi fideiusori, el trebuie
să suporte consecinţele lipsei sale de diligenţă, inclusiv riscul survenirii insolvabilităţii
unuia dintre cofideiusori 2•
Dacă însuşi creditorul a divizat urmărirea, el nu mai poate reveni asupra
diviziunii. Procedând în acest mod, el îşi exprimă voinţa de a renunţa la posibilitatea
de a urmări întreaga datorie de la un singur fideiusor3 • Ca o consecinţă, insolvabilitatea
oricăruia dintre fideiusori, survenită chiar anterior diviziunii este suportată de către
creditor (art. 2299 C. civ.)4.
Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat de cel care a renunţat la el (art. 2297
teza finală C. civ.)5. De asemenea, potrivit art .. 2300 C .. civ.: ,,Atunci când se obligă
împreună cu· debitorul principal cu titlu de fideiusor solfdar sau de codebitor solidar,
fideiusorul nu- mai poate invoca beneficiile de discuţiune şi de diviziune". Textul
reprezintă o traducere fidelă a primei teze a art. 2352 C. civ. Q. Din nefericire, atât
textul original, cât şi traducerea sa nu se remarcă prin acurateţe.
Din menţiunea marginală a art. 2300 C. civ. rewltă că el reglementează fideiu-
siunea solidară, noţiune care nu se suprapune cu aceea de solidaritate pasivă6 • Tocmai de
aceea, formularea legiuitorului, în sensul căreia fideiusorul se poate obliga „împreună cu
debitorul principal cu titlu de ( ... ) codebitor solidar" şi care sugerează o suprapunere
între fideiusiunea solidară şi solidaritatea pasivă este criticabilă. În realitate7, textul,
referindu-se la fideiusiunea solidară, vizează situaţia în carv fideiusorul se obligă solidar
cu debitorul, păstrându-şi calitatea sa de garant (deci nu în calitate de codebitor)8, cât şi
pe aceea în care mai mulţi cofideiusori se obligă solidar între ei9.
De asemenea, contrar a ceea ce lasă să se înţeleagă art. 2300 C. civ., beneficiul
de diviziune nu se pierde în toate situaţiile de fideiusiune solidară 10 • Aşa cum arătam,

Jn acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1667 alin. (2) teza a ll-a din vechiul Cod civil.
1
2
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit„ p. 165. .
A se vedea V. D. Zlătescu, op. cit., p. 117.
3

!n acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1668 din vechiul Cod civil.

4
.
In acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1667 alin. (1) din vechiul Cod civil.
5
·
Aşa cum s-a spus, fideiusorul solidar rămâne, în esenţă, un garant (a se vedea P. Ciotola, op. cit„
6

p. 75). A se ~edea pentru distincţiile dintre fideiusiunea solidară şi solidaritatea pasivă, infra, notele de
subsol nr. 8 ş1 nr. 9.
A se vedea, cu referire 111 art. 2352 C. civ. Q., P. Ciotola, text şi nota de subsol nr. 124 de la p, 49,
7

precum şi pp. 75 şi 76,

Spre deosebire de codebitorul solidar, fideiusorul care a plătit datoria debitorului, va avea o
8

acţiune în regres împotriva acestuia pentru întreaga datorie şi nu doar pentru partea ce i-ar reveni acestuia,
cum s-ar fi întâmplat în situaţia unei solidarităţi pasive (a se vedea V.D. Zlătescu, op. cit,, p. 122; în
acelaşi sens, a se vedea P. Ciotola, op. cit„ pp. 75-76). .
Cofideiusorul solidar (nu şi codebitorul solidar) poate invoca în raporturile cu creditorul stingerea
9

fideiusiunii în consecinţa pierderii beneficiului subrogaţiei (a se vedea: V.D. Zlătescu, op. cit., p. 124;
P. Ciotola, op. cit., p, 76).
Pentru o interpretare similară a art. 2352 C civ. Q„ a se vedea P. Ciotola, op. cit„ text şi nota de
10

subsol nr. 124 de la p. 49.

788 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

fideiusiunea solidară există atât în situaţia în care mai mulţi cofideiusori sunt solidari
între ei, cât şi atunci când solidaritatea există în raporturile dintre fideiusor şi debitor.
Beneficiul de diviziune se pierde doar în prima cipoteză, nu şi în ceea de-a doua.
Încercând să detaliem, dacă. există un singur fideiusor obligat solidar cu' debitorul,
problema beneficiului de diviziune nici nu se pune. Fideiusorul pierde însă beneficiul
discuţiunii. Dacă există mai mulţi. cofideiusori, se impune o distincţie: în măsura în
care cofideiusorii sunt solidari între ei, nu şi cu debitorul, ei pierd beneficiul diviziunii,
nu însă şi pe cel al discuţiunii; atunci când cofideiusorii sunt solidari atât între ei,. cât şi
cu debitorul, ·ei·. pierd posibilitatea de a invoca .ambele beneficii; în măsura în care
fideiusorii sunt fiecare, separat, solidari cu . debitorul, .nu şi între ei, oricare dintre
cofideiusori pierde beneficiul discuţiunii, nu 'însă şi pe cel al diviziunii 1• ·

577. Efectele fideiusiunii între debitor şi fideiusor. Dacă fideiusorul plăteşte

obligaţia principală, el are un drept de regres împotriva debitorului. În mod excepţional,
fideiusorului îi este recunoscut un drept de regres şi înainte de efectuarea plăţii. ·
·· a) Regresul fideiusorului după efectuarea plăţii. Atunci când fideiusorul a plătit
datoria garantată, el are un drept de regres împotriva debitorului principal: Fideiusorul
are la îndemână două acţiuni: o acţiune personală, întemeiată pe mandat sau gestiunea
de afaceri şi acţiunea subrogatorre, în locul, creditorului plătit.
Acţiunea personală se întemeiază pe mandat sau gestiunea de afaceri, după cum
fideiusorul şi-a .asumat obligaţia de garanţie cu .şi; respectiv, fără acordul debitorului.
Atunci când fideiusorul s-a obligat cu acordul debitorului,. el .este îndreptăţit să pretindă
restituirea a ceea ce a plătit, capitalul, dobânzile .şi cheltuielile, precum şi daunele-
interese ·pentru repararea oricărui prejudiciu .pe care acesta· l-a. suferit din cauza
fideiusiUnii. În plus, el are dreptul Ja dobânzi pentru orice sumă pe care a trebuit să o
plătească creditorului, chiar dacă datoria principală nu producea,dol;>ânzi [art. 2306 alin.
(l} C. civ.]. Dacă fideiusorul s-a obligat fără acordul debitorului, el poate solicita în
regres numai ceea ce debitorul ar fi trebuit să plătească dacă fideiusiunea nu ar fi avut
loc, inclusiv posibilele daune-interese.. De asemenea, fideiusorul . poate pretinde
cheltuielile efectuate ulterior notificării plăţii către debitor [art. 2306 alin. (2) C. civ.]2.
O particularitate prezintă dreptul de regres împotriva unei persoane incapabile.
Astfel, dacă „debitorul principal se liberează de obligaţie· invocând incapacitatea sa,
fideiusorul are regres împotriva debitorului· principal numai. în. limita . îmbogăţirii
acestuia" (art. 2307 C. civ.).
Acţiunea subrogatorie, aşa cum rezultă din chiar denumirea ei, se fundamen-
tează pe faptul subrogării fideiusorului în drepturile creditorului plătit (art. 2305

1
În contextul vechiului Cod civil, în absenţa unui text similar art. 2300 C. civ., s-a arătat că
beneficiul de diviziune se pierde în cazul solidarităţii existente. între cofideiusori, întrucât ea are
semnificaţia unei renunţări la diviziune (a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 423).
2
Potrivit vechiului Cod civil,. întinderea dreptului de regres a fideiusorului era aceeaşi, indiferent
că fideiusiunea era realizată· cu acordul sau filră acordul debitorului. Astfel, fideiusorul putea solicita
debitorului: suma plătită creditorului şi cheltuielile efectuate după ce a notificat debitorului începerea
unnăririi creditorului [art. 1669 alin. (2) din vechiul Cod civil]; dobânda la suma achitată creditorului, de
la data la care a notificat debitorului efectuarea plăţii către creditor [art. 1669 alin. (3) şi (4) din vechiul ·
Cod civil]; daune-interese [art. 1669 alin. (4) din vechiul Cod civil].
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 789

C. civ.) 1• Ea prezintă un evident dezavantaj faţă de acţiunea personală: fideiusorul nu

poate solicita debitorului decât ceea ce a plătit efectiv creditorului. Totuşi, acţiunea
subrogatorie nu este lipsită de interes pentru fideiusor. Astfel, prin efectul subrogaţiei,
el beneficiază de toate garanţiile care· aparţineau creditorului plătit. De asemenea,
atunci când fideiusorul a garantat mai mulţi debitori solidari, el poate solicita de la
oricare dintre ei întreaga sumă plătită creditorului2 , ceea ce are semnificaţia faptului că
beneficiul solidarităţii se păstrează şi în raporturile diritre fideiusor şi codebitorii
solidari garantaţi (art. 2308 C. civ.)3.
Atunci când obligaţia de garanţie a fost asumată împotriva voinţei debitorului,
regresul fideiusorului poate îmbrăca doar forma acţiunii subrogatorii (art. 2305 C. civ.).
Fideiusorul poate cumula avantajele celor două acţiuni4 • Astfel, el poate invoca
beneficiul subrogaţiei în limita a ce(;la ce a plătit efectiv creditorului, pentru a avea
avantajele care decurg din existenţa unor garanţii ce însoţesc creanţa garantată5 şi .să
apeleze la acţiunea personală, în scopul de a obţine eventuale dobânzi sau despăgubiri 6 •
Dreptul de regres al fideiusorului se pierde atunci când:
- fideiusorul plăteşte datoria fără a-l încunoştinţa pe debitor, iar acesta plăteşte a
doua oară [art. 2310 alin. (1) C. civ.f;
- fideiusorul plăteşte datoria fără a-l încunoştinţa pe debitor, iar acesta face
dovada că la momentul plăţii avea mijloacele necesare pentru a declara stinsă datoria;
în măsura în care debitorul poate dovedi că la momentul plăţii deţinea mijloace de
apărare prin care ar fi obţinut reducerea datoriei, fideiusorul are acţiune în regres
numai pentru sumele pe care debitorul ar fi fost chemat. să le plătească [art. 231 Oalin.
(2) C. civ.]8.
Deşi, în toate aceste situaţii fideiusorul pierde illtegral sau parţial ~reptul de
regres împotriva debitorului, el este îndreptăţit să solicite creditorului să-i restituie
plata făcută, în totalitate sau în parte, după caz [art. 2310 alin. (3) C. civ.].
Dacă datoria este achitată· de către debitorul principal, el are obligaţia, atunci
când cunoaşte existenţa unei. fideiusiuni, să îl înştiinţeze pe fideiusor despre plata .
efectuată. În absenţa acestei înştiinţări, dacă fideiusorul plăteşte a doua oară,
fideiusorul are un drept de restituire atât împotriva creditorului, cât şi împotriva
debitorului (art. 2311 C. civ.).

Temeiul acţiunii subrogatorii se găsea în art. 1670 din vechiul Cod civil.
1

Care este însă situaţia fideiusorului care. a garantat doar pe unul dintre codebitorii solidari? Două
2

sunt soluţiile avansate în doctrină. Într-o primă opinie, s-a susţinut că prin efectul subrogaţiei, fideiusorul
se substi_!uie creditorului, astfel că el va putea unnări pe oricare dintre debitorii solidari pentru întreaga
datorie. Intr-o altă opinie, s-a apreciat că fideiusorul nu poate avea mai multe drepturi decât debitorul
garantat, astfel că el va putea unnări pe ceilalţi codebitori numai pentru partea ce revine fiecăruia (a se
vedea, p~ntru prezentarea acestor soluţii, P. Ciotola, op. cit., p. 61). ·
In acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1671 din vechiul Cod civil..
3

·~A se vedea M. Cabrillac, Ch. Mouly, S. Cabrillac, Ph. Petei, Droit des siîretes, Litec, Paris, 2007,
p. 173. In acelaşi sens, a se vedea şi P. Ciotola, op. cit., p. 61.
' .
·Ibidem. .
·
6
Ibidem.
7
În acelaşi sens, se pronunţa şi art; 1672 alin. (I) din vechiul Cod civil.
În acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1672 alin. (2) din vechiul Cod civil.
8
790 TRATATELEMENTARDEDREPTCIVIL. OBLIGAŢIILE

b) Regresul fideiusorului înainte de efectuarea plăţii. Regresul anticipat poate fi

exercitat de către fideiusor înainte ca el să fi achitat creditorului datorfa debitorului 1• Prin
intermediul său, fideiusorul urmăreşte să obţină o garanţie pentru creanţa sa în regres
împotriva debitorului sau consemnarea sumei datorate de către debitor2. Urmează că
această formă de regres nu are ca obiect plata anticipată a sumelor pe care debitorul le-ar
datora fideiusorului, dacă garantul ar achita creditorului obligaţia principală3 •
Regresul exercitat înainte de efectuarea plăţii are un caracter excepţional. El este
recunoscut numai fideiusorului care s-a obligat cu acordul debitorului ·şi poate fi
exercitat numai în situaţiile prevăzute de art 2312 alin. (1) şi alin. (2) C. civ., respectiv
atunci când: fideiusorul este urmărit în justiţie pentru plată; debitorul este insolvabil;
debitorul s-a obligat a-l libera de garanţie într-un anumit termen care a expirat; când
datoria a ajuns la termen, chiar dacă creditorul, fără consimţământul fideiusorului, i-a
acordat debitorului un nou termen de plată;· când; ·din cauza pierderilor suferite· de
debitor ori a unei culpe a ·acestuia, fideiusorul •suportă riscuri semnificativ mai mari
decât în momentul în care s-a obligat.

578. Efectele fideiusiunii între cofideiusori. Dacă· obligaţia este garantată de

mai mulţi ·cofideiusori şi ea a fost achitată doar de unul dintre ei, acesta,are un drept de
regres Îffi:potriva celorlalţi. Cofideiusorul care a plătit creanţa garantată .are la înde-
mână două acţiuni: o acţiune personală şi o acţiune subrogatorie. .
Acţiunea personală este întemeiată pe gestiunea de afaceri şi îşi are temeiul legal
în art. 2313 alin. (1) C. civ., potrivit căruia: „Când mai multe persoane au dat fideiu-
siune aceluiaşi debitor şi pentru aceeaşi datorie, fideiusorul care a plătit datoria are
regres împotriva celorlalţi fideiusori pentru partea fiecăruia"4 • Dacă unul dintre
fideiusor( este insolvabil, partea ce revine acestuia se divide proporţional între ceilalţi
fideiusori şi cel care aplătit [art. 2313 alin. (3) c..civl
·. Atunci când fideiusorul. înţelege să· reclirgă la ·acţiunea subrogatorie, el poate
apela atâf art. 1596 lit. c) C. civ., care, cu valoare(! unei norme de drept comun,

I Instituţia regresului anticipat n~ reprezintă .o noutate pentiu sistemul legislativ româllesc. El îşi
găsea reglementarea în cuprinsul art. 1673 din vechiul Cod civil.
2
În acest sens, dar cu referire la art. 2359 alin. (1) şi alin. (2) C. civ. Q., text ce corespunde
art. 2312 alin. (1) şi alin. (2) C. civ„ a se vedea P. Ciotola, op. cit., p. 63.
3
Art. 1673 din vechiul Cod civil prevede că fideiusorul „şi, fără a fi plătit; poate să reclame
dezdăunare de la debitor .. .''.. Referirea la posibilitatea fideiusorului de a fi despăgubit anticipat de către
debitor; înainte de efectuarea plăţii era de natură să creeze confuzii asupra obiectului regresului anticipat.
Astfel, se putea înţelege că fideiusorul. era îndreptăţit să solicite debitorului chiar plata anticipată a
creanţei. De altfel; în doctrina franceză, problema obiectului regresului anticipat rămâne controversată.
Astfel, în legătură cu art. 2032 C. civ. fr; (actualul art. 2309 C. civ.·fr.), text similar art. 1673 din vechiul
Cod civil, s-au exprimat două puncte.de vedere. Potrivit unuia dintre ele, s-a susţinut că fideiusorul nu ar
pt1tea obţine pe calea regresului anticipat decât o garanţie pentru realizarea creanţei sale· împotriva
debitorului, .pentru ipoteza achitării datoriei acestuia sau, "cel mult, consemnarea sumei datorate de către
debitor. Din contră, într-o teză majoritară, s-a apreciat că regresul anticipat are ca obiect o veritabilă plată
anticipată a creanţei fideiusorului împotriva debitorului sau indemnizarea fideiusorului pentru un
prejudiciu considerat actual (pentru prezentarea acestor puncte de vedere, a se vedea Ph. Simler, Ph.
Delebecque, op. cit., p. 187). .
4
în acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1674 alin~ (l}din vechiul Cod civil. ·
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 791

recunoaşte beneficiul subrogaţiei celui care „fiind obligat împreună cu alţii sau pentru
alţii, are interes să stingă datoria", cât şi la art. 2305 C. civ.,itext anterior menţionat,
potrivit căruia fideiusorul care a plătit este_ „de drept subrogat în drepturile
creditorului'\ Interesul recmgerii la acţiunea subrogatorie se reduce la posibilitatea
fideiusorului subrogat în drepturile creditorului de a beneficia de eventualele garanţii
suplimentare pe care acesta le deţinea în raport cu ceilalţi cofideiusori (cum ar fi
situaţia în care unul dintre cofideiusori este, la rândul său, beneficiarul unei alte
fideiusiuni). Pentru situaţia în care cofideiusorii s-au obligat în solidar la plata datoriei,
fideiusorul -care a achitat creanţa nu îi poate acţiona pe ceilalţi, invocând -beneficiul
subrogaţiei, decât pentru partea _ce revine fiecăruia, şi nu pentru întreaga datorie.
Regresul fideiusorului este întotdeauna divizibil 1• -
- Dreptul de regres poate fi exercitat ,,numai în cazurţle _în_ care fideiusorul putea,
înainte de a plăti, să se îndrepte împotriva debitorului" [art. 2313 alin. (2) C. civ.f
Aceasta înseamnă că plata creanţei garantate trebuie să fi fost realizată de către
fideiusor în vreuna din -situaţiile care ar fi justificai şi regresul anticipat împotriva
debitorului principal\ · - -

Sectiunea
'
a 3-a -
Stingerea fideiusiunii

579. Stingerea fideiusiunii pe cale accesorie. Fideiusiunea se stinge pe cale

accesop_e, c_a urmare a __sting~r,ii obligaţiei principale prin plată sau -}Jrin alte: moduri
prevăzute de lege. Vom aduce în atenţie doar acele modalităţi de stingere -a obligaţiei
principale cărora legiuitorul le-a acordat o atenţie specială cât priveşte .consecinţele lor
asupra e:xistenţei fideiusiunii. _ · · ·
Dairea în plată ce operează- în raporturile dintre -debitor şi creditor stinge şi
fideiusiunea. Efectele extinctive as~pra fideîusiuriii se păStreiiză chiar şi atunci "când

Beneficiul solidarităţii operează îri raporturile dintre creditor şi cofideiusorii solidari, nu şi în

1

raporturile dintre cofideiusori (a. se vedea L. Aynes, P .. Crocq, Les silretes. ·La publicite fonciere,
Defrenois, Paris, 2003, p. 53). _
. în mod similar, se pronunţa şi art. 1674 alin. (2) din vechiul Cod civil..
2
. · '- -
3
Aşa cum s-a observat (a se vedea Ph. Simler;Ph. Delebecque, op. cit„ p. 191), circumscrierea
situaţiilor în care poate fi exercitat regresul fideiusorului împotriva celorlalţi cofideiusori la· cazurile în
care este deschisă şi calea declanşării regresului anticipat împotriva debitorului, are doar în aparentă un
caracter restrictiv. În realitate, trimiterea la .ipotezele de exercitare a regresului anticipat are ca menire să
extindă dreptul de regres al cofideitiSorului Împotriva ·celorlalţi. Potrivit dreptului comun, pentru a putea
exercita dreptul de regres în contra·celorlalţi cofideiusori, obligaţia fideiusorului trebuie-să fi fost exigibilă
la momentul plăţii, condiţie care este îndeplinită, în raport de caracterul accesoriu al datoriei fideiusorului,
doar dacă însăşi obligaţia principală este scadentă. Regresul anticipat al fideiusorului împotriva debitorului
poate fi însă exercitat chiar şi în situaţii în care obligaţia principală nu este exigibilă (cum ar fi aceea în
care debitorul este insolvabil sau când el s-a obligat să îl elibereze pe fideiusor într•un anumit termen-care
a expirat). Prin urmare, trimiterea la ipotezele de exercitare a regresului anticipl!t are_ ca efect lărgirea
sferei situaţiilor în care fideiusorul poate exercita regresul împotriva .celorlalţi cofideiusori prin .includerea
şi a cazurilor în care plata către creditor are loc chiar înainte ca obligaţia principală să fie exigibilă .
. '
792 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

creditorul a primit drept plată un imobil sau alt bun şi ulterior este evins (art. 2317
C. civ.) • -Soluţia reprezintă o aplicare a regulii cuprinse în art. 1492 alin. (2) C. civ.
1

care; cât priveşte darea în plată, prevede că: „Dacă prestaţia oferită în schimb constă în:
transferul proprietăţii sau al unui alt drept, ·debitorul este ţinut de garanţia contra
evicţiunii şi de garanţia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia
vânzării, cu excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială şi
repararea prejudiciului. În aceste cazuri, garanţiile oferite de terţi (inclusiv fideiu-
siunea - s.n. S.I. V.) nu reriasc".
Novaţia are ca efect stingerea obligaţiei iniţiale (vechi) concomitent cu naşterea
unei obligaţii noi (art. 1609 C. civ.). În virtutea caracterului accesoriii, se stinge şi
fideiusiunea ce însoţeşte obligaţia veche [art. 1613 alin. (1) C. civ.]2. Prin acordul
fideiusorului, este posibil ca fideiusiunea să garanteze şi noua obligaţie [art. 1613
alin. (2) C. civ.]. Ne aflăm, în acest caz, în prezenta unui nou contract de fideiusiune
ce are ca obiect garantarea noii obligaţii. ' ·
Compensaţia. Potrivit art. 1621 alin. (1) C. civ.: „Fideiusorul poate opune în
compensaţie creanţa pe care debitorul principal o. dobândeşte împotriva creditorului
obligaţiei garantate" . Aceasta înseamnă că stingerea obligaţiei principale; ca efect al
3

compensaţiei, are efect extinctiv şi în privinţa fideiusiunii ce o garantează.

. Confuziunea care operează prin reunirea calităţilor de creditor şi debitor, are ca
efect stingerea, pe cale accesorie, a fideiusiunii [art. 1626 teza IC. civ.].
Remiterea ·de datorie făcută debitorului principal îl liberează şi pe fideiusor
[art. 1633 alin. (1) C. civ.].

580. Stingerea pe cale principală, independent de obligaţia garantată. Ea

poate avea loc prin mijloace de drept comun (incidente tuturor obligaţiilor) sau prin
mijloace specifice numai fideiusiunii.
a) Sub aspectul mijloacelor de drept comun, vom insista asupra celor care
conţin referiri exprese asupra stingerii fideiusiunii.
Remiterea de datorie acordată· fideiusorului stinge obligaţia acestuia faţă de
creditor. Ea nu îl liberează însă pe debitorul principal [art. 1633 alin. (2) C. civ.]4. Dacă
există mai mulţi fideiusori, în caz de remitere de datorie a unuia dintre ei, ceilalţi rămân
să garanteze întreaga datorie numai dacă au consimţit expres la exonerarea fideiusorului
liberat [art. 1633 alin. (3) C. civ]. Îri caz contrar, ei vor fi liberaţi în limita părţii ce
revenea fideiusorului în favoarea căruia a operat remiterea de datorie. Atunci când
remiterea de datorie. este cu titlu oneros, prestaţia executată în favoarea creditorului de
către fideiusor în schinibul liberării sale se impută .asupra datoriei, profitând atât
debitorului principal, cât şi celorlalţi fideiusori [art. 1633 alin. (4) c. civ]5.

1
În acelaşi se~s, se pronunţa şi art. 1683 din vechiul Cod civil.
2
În acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1137 alin. (2) din vechiul Cod civil.
3
În acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1148 alin, (1) din vechiul Cod civil. ·
4
În acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1142 alin. (2) .din vechiul Cod civil.
5
fn acelaşi sens se pronunţa şi art. 1142 alin. (5) din vechiul Cod civil.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 793

Compensaţiace intervine în raporturile dintre creditor :şi. fideiusor stinge

obligaţia fideiusorului, nu însă şi obligaţia principală. Acesta este motivul pentru care
fideiusorul, a cărui obligaţie s-a stins prin compensaţie, se poate îndrepta printr-o
acţiune în regres împotriva debitorului 1• În ceea ce îl priveşte pe debitor, el im are _
posibilitatea să opună creditorului „compensaţia pentru ceea ce acesta din urmă
datorează fideiusorului" [art. 1621 alin. (2) C. civ.]2.
Confuziunea care operează prin reunirea calităţilor de creditor şi fideiusor
stinge obligaţia acestuia. Ea nu produce efecte asupra obligaţiei principale, care
rămâne în fiinţă (art. 1626 teza a II-a C. civ.). Cât priveşte confuziunea calităţilor de
debitor principal şi fideiusor, ea nu stinge nici obligaţia principală şi nici obligaţia
aceluia care a dat fideiusiune pentru fideiusor.(art. 1626 C. civ şi art. 2314 C. civ.)3.
b) Stingerea fideiusiunii are loc şi prin cinci .mijloace specifice: . decesul
fideiusorului, rezilierea unilaterală a fideiusiunii date în vederea acoperirii obligaţiilor
viitoare sau nedeterminate ori constituite pe o perioadă nedeterminată, lipsa de
diligenţă a creditorului în urmărirea debitorului principal, pierderea ·beneficiului ·
subrogaţiei şi încetarea funcţiei deţinute de către debitor.
Decesul fideiusorului. Potrivit art. 2319 C. civ: „Fideiusiunea încetează prin
decesul fideiusorului, chiar dacă există stipulaţie contrară". Textul trebuie înţeles în
sensul că moştenitorii fideiusorului nu garantează obligaţiile ulterioare datei decesului
antecesorului lor. Ei continuă însă să garanteze obligaţiile născute până la decesul
acestuia4 .
Rezilierea unilaterală a fideiusiunii date în vederea acoperirii obligaţiilor
viitoare sau nedeterminate ori constituite pe o perioadă nedeterminată (ari. 2316
C. civ.) 5 • Pentru a opera această modalitate de stingere, trebuie îndeplinite următoarele
condiţii: fideiusiunea să fi fost dată pentru garantarea obligaţiilor viitoare sau
nedeterminate ori. să fi fost constituită pe o perioadă nedeterminată; să fi trecut cel
puţin trei ani de la data încheierii contractului de fideiusiune; creanţa să nu fi devenit
între timp exigibilă: Stingerea fideiusiunii operează prin notificarea făcută de către
fideiusor debitorului, creditorului şi celorlalţi fideiusori. Această modalitate de
stingere nu este incidentă în cazul fideiusiunii judiciare.

1
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit., p. 216.
2
În acelaşi sens, se pronunta şi art. 1148 alin. (2) din vechiul Cod civil.
3
În acelaşi sens, se pron~ţa art. 1155 alin. (2) din vechiul Cod civil şi art. 1680 din vechiul Cod
civil.
4
.În acest sens, dar cu referire la art. 2361 C. civ. Q., ce corespunde art. 2319 C. civ, a se vedea
P. Ciotola, op. cit., pp. 70-72. Pornind de la dispoziţiile art. 1658 din vechiul Cod civil (potrivit cămia:
,,Îndatoririle fidejusorului trec la erezi, afară de constrângerea corporală~ chiar dacă îndatorirea· era
asigurată prin constrângere corporală"), s-a susţinut că obligaţia fideiusorului continuă să subziste
decesului acestuia în persoana moştenitorilor săi (a se vedea FI. Ciutacu, Garanţiile de executare a
obligaţiilor. Garanţiile personale şi garanţiile reale, Ed. Themis Cart, Bucureşti, 2006, p. 233). Cu
referire la art. 2017 C. civ. fr. (actualul art. 2294 C. civ. fr.), text ce corespunde art. 1658 C. civ:, s-a arătat,
în esenţă, că moştenitorii sunt ţinuţi numai de obligaţiile anterioare decesului fideiusorului, nu şi pentru
cele născute ulterior acestui moment (a se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit„ pp. 223-224).
Această modalitate de stingere a fideiusiunii nu are corespondent în vechiul Cod civil. Textul
5

art. 2316 C. civ. are ca sursă de inspiraţie art. 2362 C. civ. Q.

794 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Lipsa de diligenţă a creditorului în urmărirea debitorului principal (art.

2318 C. civ.) • Fideiusiunea se stinge dacă, după împlinirea tennenului ·obligaţiei
1

principale, creditorul nu introduce acţiune· Împotriva debitorului într-o perioadă de 6

luni de la scadenţă şi nu urmăreşte cu diligenţă realizarea creanţei. Atunci când
fideiusorul a limitat în mod expres fideiusiunea la termenul obligaţiei principale,
aceasta se stinge, dacă creditorul nu a introdus acţiune împotriva debitorului în termen
de două luni de la scadenţa creanţei garantate. ·
Pierderea beneficiului subrogaţiei (art. 2315 C. civ.) .. Prin subrogarea în
drepturile creditorului, fideiusorul urmăreşte să beneficieze de toate garanţiile reale şi
personale care însoţesc creanţa şi care sunt de natură să asigure succesul regresului său
împotriva debitorului. Dacă creditorul, din propria sa culpă, a pierdut sau limitataceste
garanţii, fideiusorul este liberat .în limita sumei pe care nu ar mai putea să o recupereze
de la debitor2. Potrivit art. 2303 C. civ., fideiusorul nu poate renunţa anticipat la
beneficiul subrogatiei.
Încetarea f~ncţiei deţinute de către debitor (art. 2320 C. civ.)3. Dacă fide-
iusiunea a fost constituită în considerarea unei anumite funcţii a debitorului, încetarea
acesteia atrage şi stingerea fideiusiunii. Fideiusorul va continua să răspundă pentru
datoriile existente la încetai:ea fideiusiunii, chiar în condiţiile îri care acestea sunt
afectate de un termen sau o condiţie.

1
Art. 2318 C. civ. nu are corespondent în actuala reglementare. El este inspirat din art. 1957 C. civ. it.
şi mt. 1763 C. civ. rom. din 1940 (aşa cum rezultă din chiar punctul de vedere al redactorilor noului Cod
civil, regăsit în cuprinsul amendamentelor'fonnulate la proiectul Codului civil în fonna adoptată de către
Senat fa 13 septembrie 2004). · ·
2
Aceeaşi soluţie era consacrată de art. 1682 din vechiul Cod civil.
3
Art. 2320 C. civ, nu are corespondent în vechiul Cod civil. El are ca sursă de inspiraţie art. 2363
şi art. 2364 C. civ. Q.
 Capitolul li
GARANTULE AUTONOME
'

Sectiunea 1
'
Scrisoarea de garanţie

581. Noţiune. Scrisoarea de garanţie este definită de art. 2321 alin. (1) C. civ.,
ca fiind „( ... ) angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită
emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator,· în considerarea
unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de
bani unei terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu. termenii
angajamentului asumat" 1•

582. Caracterele juridice ale scrisorii de garanţie:

a) caracterul convenţionaP. Scrisoarea de garanţie are configuraţia juridică a
unui contract unilateral, ale cărui părţi sunt emitentul, în calitate de debitor şi
beneficiarul; în calitate de creditor3• Ordonatorul nu este parte a .contractului. El
participă însă la operaţiunea tripartită în care sunt iinplicaţi emitentul, ordonatorul şi
beneficiarul. Menirea scrisorii de garanţie este de a garanta executarea obligaţiei
asumate de către ordonator faţă de beneficiar, datorie care intră în conţinutul unui
raport juridic obligaţional denumit „raport preexistent" (cunoscut în doctrină şi ca
„raport de bază"4 , „primitiv" ori „fundamental"5).
b) caracterul autonom. Emitentul nu se· obligă să plătească datoria ordona~
torului, ci lui îi revine o obligaţie nouă 6 , independentă' de cea care rezultă din. raportul

1
Cu titlul unei nonne tranzitorii, art. 150 din Legea nr. 71/2011 prevede că: „(1) Scrisorile de
garanţie emise înainte de data intrării în vigoare a Codului civil sunt supuse, în ceea ce priveşte condiţiile
de valabilitate şi efectele, regulilor aplicabile la data ·emiterii lor. (2) Regresul va fi supus legii aplicabile
obligaţiei principale". .
·
2
A se vedea R. Rizoiu, Asupra unei abordări fimcţionale a scrisorii de garanţie bancară cu
privire specială asupra garanţiei independente. Efecte, în Curierul judiciar nr. 10/2004, p. 111.
3
A se vedea: R. Rizoiu, Asupra unei abordări funcţionale. a scrisorii de garanţie bancară cu
privire specială asupra garanţiei independente. Noţiune, în Curierul judiciar nr. 5/2004; p. 87; C. Albiges,
M.P. Dumont-Lefrand, op. cit., p. 138; N. Borga, La qualification de garantie autonome, la adresa:
http://www.glose.org/memOOl.htm, p. 5. Pentru opinia în sensul căreia garanţia autonomă are natura unui
act juridic. unilateral, a se vedea N. Borga, trimiterile bibliografice de la notele de subsol.nr. 15 şi 16,
op. cit„ p. 5. . . .
4
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit„ p. 250. . , . .
5
A se vedea, pentru aceste ultime denumiri, R. Rizoiu, Asupra unei abordări fimcţionale a
scrisorii de garanţie bancară <;:u privire specială asupra garanţiei independente. Efecte, op. Cit:, p. 110.
6
A se vedea Ph Simler, Ph. Delebecque, op. cit„ p. 250. . . „„ .
796 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

fundamental dintre beneficiar şi ordonator. Emitentul este întotdeauna îndatorat la

plata unei sume de bani, indiferent de obiectUI obligaţiei garantate [art. 2321 alin. (1)
1

C. civ.]. Sigur că nu poate fi exclusă orice legătură între obligaţia emitentului şi cea
garantată. Nicio garanţie nu poate fi concepută în afara unei conexiuni cu obligaţia pe
care o .garantează. Dar. o atare legătură există numai până la momentul perfectării
scriso~i de garanţie, după care autonomia ei devine pe deplin eficientă .
2

In. consecinţa caracterului autonom:

- emitentul (spre deosebire de fideiusor) nu poate opune beneficiarului excepţii
întemeiate pe raportul obligaţional preexistent ~angajamentului asumat prin scrisoare de
garanţie [art. 2321 alin. (3) teza I C. civ.]. ln mod concret, emitentul nu va putea
invoca, pentru a.refuza plata, nulitatea, rezoluţiunea şi nici chiar executarea obligaţiei
din raportul de bază3 ;
- transmiterea drepturilor şi/sau obligaţiilor garantate nu atrage şi transmiterea
garanţiei; cu excepţia u!lei convenţii contrare între părţile scrisorii de garanţie [art.
2321 alin. (5) C. civ;]. In ciuda caracterului său autonom, scrisoarea de garanţie nu
poate fi transmisă nici separat de creanţa garantată , cu excepţia: situaţiei în care părţile
4

ar prevedea în mod expres contrariul [art. 2321 alin. ( 6) C. civ .]5.

d) caracterul necondiţionat. Scrisoarea de garanţie· trebuie executată la prima şi
simpla cerere a beneficiarului, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi [art. 2321
alin . .(2). teza iniţială C. civ.]6. Textul scrisorii de garanţie poate însă prevedea
îndeplinirea unor anumite cerinţe formale pentru executarea garanţiei[art. 2321 alin. (2) ·
teza finală C. civ. ]7. . : ·
e) caracterul irevocabil este prevăzut în mod expres de art. 2321 alin. (I) C. civ.
Ca expresie a caracterului irevocabil, emitentul nu are posibilitatea de a retrage unilateral
garanţia înainte de expirarea termenului de valabilitate al scrisorii de garanţie8 •

1
S-a spus însă că obligaţia ga~antată trebuie să fie una lichidă, iar lichic:litrea tri;buie să se realizeze
chiar prin contractul fundamental. Astfel, atunci cârid ea nu are ca obiect plata unei sume de bani, pă11ile
trebuie să stabilească echivalentul bănesc datorat penim neexecutarea ei (a se vedea R. Rizoiu, Asupra
unei abordări fimc{ionale a scrisorii de garanţie bai1cară cu privire specială asupra garanţiei
independente. Efecte, op. cit„ p. 112). ·
2
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit„ p. 249.
3
Idem, p~ 251.
4
Soluţia îşi găseşte explicaţia în finalitatea scrisorii de garanţie, de a servi la realizarea contractului
de bază. Trecerea ei în patrimoniul cesionarUiui, ar conduce la pierderea·naturii sale specifice, de garanţie
a realizării unei obligaţii (a se vedea Ph. Simler, Ph Delebecque, op. cit„ p. 265).
5
Cele două texte legale [art. 2321 alin. (5) şi art .. 2321 alin. (6) C. civ.] au fost privite şi ca
reprezentând o expresie a caracterului intuitu-personae al scrisorii de garanţie (a se vedea R. Rizoiu,
Garanţiile reale mobiliare. O abordare funcţională, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, pp. 397-398).
6
A se vedea: R. Rizoiu, Asupra unei abordări .fimcţionale a scrisorii de garanţie bancară cu
privire specială asupra garanţiei independente. Efecte, op. cit„ p. 114; C. Albiges, M.P. Dumont-Lefrand,
op. cit., p. 143.
.
7
Este cazul garanţiei documentare, .când beneficiarul trebuie să prezinte emitentului anumite
înscrisuri pentru a obţine executarea garanţiei (a se vedea: R. Rizoiu, Asupra unei abordări funcţionale a
scrisorii de garanţie bancară cu privire specială asupra garanţiei independente. Efecte, op. cit„ p. 115;
C. Albiges, M.P. Dumont-Lefrand, op. cit„ p. 144). Scopul este acela de a limita situaţiile de exercitare
frauduloasă sau abllZivă a garanţiei (C. Albiges, M.P. Dumont-Lefrand, op. cit„ p. 144).
8
A se vedea R. Rizoiu, Asupra unei abordări funcţionale a scrisorii de .garanţie bancară cu
privire specială asupra garanţiei independente. Efecte, op. cit„ p. 112.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 797

583. Efectele scrisorii de garanţie

a) Obligaţia emitentului de a executa garanţia la simpla cerere a beneficiarului.
Aşa cum s-a arătat deja, garanţia trebuie executată, în principiu, la prima şi. simpla
cerere a beneficiarului. De asemenea, în consecinţa caracterului autonom, emitentul nu
poate opune beneficiarului excepţiile întemeiate pe raportul juridic fundamental. El aie
2
însă obligaţia de a refuza plata garanţiei ·în caz de abuz 1 sau fraudă vădită din partea
beneficiarului3, soluţie pe deplin întemeiată, ·căci scrisoarea de garanţie .nu poate fi un
instrument pentru beneficiar de a-l spolia pe altul [art. 2321 alin. (3) teza finală
C civ.]4. -Frauda este vădită atunci când ea poate fi cunoscută emitentului fără ca
pentru aceasta să fie necesare verificări asupra raportului juridic fundamental • Nicio
5

astfel de cercetare. nu este :posibilă, căci ea ar contraveni caracterului autonom al

scrisorii de garanţie. În cazul în care emitentul ar face plata garanţiei, deşi cererea este
abuzivă sau vădit frauduloasă, el riscă să nu poată exercita cu succes regresul
împotriva ordonatorului, aşa cum se va vedea în continuare.
b) Dreptul de regres al emitentului împotriva ordonatorului. Dacă emitentul a
executat garanţia, el este' titularul unui drept de regres împotriva ordonatorului [art.
2321 alin. (4) C. civ.]. Izvorul dreptului de regres este contractul dintre emitent şi
oidonator6 • Emitentul nu are beneficiul acţiunii subrogatorii 7, nefiind îndeplinite
1
Cererea de executare este abuzivă atunci când este formulată într-un moment în care cuantmnul
obligaţiei garantate, rămase de executat nu este cert Aşa se întâmplă când beneficiarul întrevede
a
posibilitatea unei pierderi şi încearcă să o evite în avans, prin cererea de executare garanţiei (a se vedea
R. Rizoiu, Asupra unei abordări funcţionale a scrisorii de garanţie bancară cu privire specială asupra
garanţiei independente. Efecte, op. cit., p. 120).
2
Frauda implică comportamentul intenţional al beneficiarului de a solicita executarea garanţiei,
atm1ci când nu există nicim1 inotiv pentru aceasta, cum ar fi situaţia în· care obligaţia garantată a fost
executată în totalitate (a se vedea R. Rizoiu, Asupra unei abordări funcţionale a scrisorii de garanţie
bancară cu privire specială asupra garanţiei independente. Efecte, op. cit., p. 121 ). S-a susţinut însă că
noţiunea de fraudă nu trebuie identificată cu intenţia de a prejudicia, ci ea trebuie înţeleasă prin raportare
la frauda pauliană, în privinţa.căreia, în mod constant, doctrina s-a pronllilţat în sensul că ea există numai
în prezenţa cunoaşterii de către debitor a faptului că prin actul încheiat îl prejudiciază pe creditor. Prin
urmare, fie că este vorba de o cerere '.abuzivă sau de una frauduloasă, este suficientă pentru a refuza
executarea garanţiei, reaua-credinţă a beneficiarului, care, cel puţin, cunoaşte posibilitatea de a-l prejudicia
pe ordonator (a se v.edea·Ph. .Sim!er, Ph. Delebecque, op. cit., p. 272). · ,
3
În sensul că noţiunile abuzul şi frauda se confundă în materia garanţiilor autonome, soluţie
întărită şi de utilizarea conjuncţiei „ou", adică „sau" din corpul .art. 2321 alin. (2) C. civ. fr„ text ce
cuprinde o reglementare asemănătoare tezei finale din art. 2321 alin. (3) C civ„ a se vedea C. Albiges,
M.P. Dumont-Lefrand, op. eit., p. 148.
4
A se vedea C. Albiges, M.P. Dumont-Lefrand, op. cit„ p. 147.
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit„ p. 272. În sensul că şi abuzul trebuie să fie
5

evident şi esenţial pentru a fi invocat ca motiv pentru neexecutarea garanţiei, pentru că, altminteri, s-ar
aduce atingerea autonomiei scrisorii de. garanţie, a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare.
O abordarefuncţională, op. cit„ p. 405.
6
De regulă, contractul de bază este unul de credit, astfel că executarea garanţiei activează
împrumutul acordat de către emitent ordonatorului şi tras ·de către benefieiar (a se vedea: R. Rizoiu,
Asupra zmei abordări funcţionale a scrisorii de garanţie bancară cu privire specială asupra garanţiei
independente. Noţiune, op. cit„ p. 86; C. Albiges, M.-P. Dumont-Lefrand, op. cit„ p: 149). · ··
A se vedea R. Rizoiu, Asupra unei abordări funcţionale a scrisorii de 'garanţie bancară cu
7
·
privire specială asupra garanţiei independente. Noţiune, op. cit„ p. 86. Pentru opinia potrivit căreia
emitentul poate recurge la acţiunea subrogatorie, a.se vedea·c. Albiges, M;-P. Dumont-Lefrand, op. cit„
p. 150. . .
798 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

condiţiile art. 1596 lit. c) C. civ., atât timp cât, în virtutea caracterului autonom al
scrisorii de garanţie, nu s-ar putea considera că el este obligat,pentru altul (pentru
ordonator); precum în cazul fideiusiunii. Ordonatorul va putea refuza plata atunci când
cererea de executare a garanţiei formulate de către beneficiar a fost onorată, deşi ea a
fost abuzivă, vădit frauduloasă sau tardivă 1 , adică fonnulată peste tennenul . de
valabilitate al scrisorii de garanţie. · .
c) Dreptul de regres a/;i:;rdonatorului împotriva beneficiarului. Ordonatorul este
legitimat să se îndrepte cu o acţiune în regres împotriva beneficiarului care, prin
mecanismul executării scrisorii de garanţie, a primit o plată nedatorată2 • Aşa se întâmplă
atunci când, deşi ordonaforul şi-a executat obligaţia sau, deşi contractul de bază este nul,
beneficiarul a valorificat scrisoarea de garanţie în raporturile sale cu emitentut3. Nu
trebuie dovedite de către ordonator abuzul sau frauda manifestă a beneficiarului4 •
d) Dreptul de regres al ordonatorului împotriva emitentului. Dacă plata
garanţiei a fost realizată de către emitent în ciuda_ caracterului abuziv, vădit fraudulos
sau tardiv al cererii de executare formulate de către beneficiar, ordonatorul are o
acţiune în regres şi împotriva emitentului5 • Aşa se întâmplă atunci când emitentul, o
bancă, ulterior executării garanţiei în condiţiile menţionate; a exercitat regresul său
împotriva ordonatorului prin debitarea contului acestuia6 • '

584. Stingerea: scrisorii de garanţie~ În virtutea autonomiei sale faţă de raportul

juridic de bază, scrisoarea de garanţie nu se poate stinge pe cale accesorie7 • Ea
încetează pe cale principală, prin mijloace de stingere ·comune tuturor obligaţiilor,
precum executarea garanţiei, compensaţia, confuziunea, remiterea de datorie8 . De
asemenea, scrisoarea de garanţie se stinge prin împlinirea termenului de valabilitate a
scrisorii de garanţie, indiferent dacă a fost sau nu remis originalul_scrisorii de garanţie
[art. 2321 alin. (7) C. civ.]9. Stingerea scrisorii de garanţie are loc şi ca unnare a
formulării de către ·beneficiar a unei cereri de executare abuzive sau vădii
frauduloase IO, ca o aplicare a principiului potrivit. căruia „frau~a distruge totul" 11 •

1
_A se vedea. C. Albiges, M.P. Dumont-Lefumd, op. cit., p. 149.
2
Idem, p. 150.. ·
3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit.; p. 276.
6
Ibidem.
7
8
Ibidem.
•.
Jbzdem. , . . · . · . •
9
Scrisoarea de garanţie cuprinde în mod necesar un termen de valabilitate (a se vedea R. Rizoiu, ·
Garanţiile reale mobiliare. O abordare funcţională, op. cit., pp. 3.98-399; pentru .opinia în sensul căreia
garanţia independentă poate fi. încheiată • şi pe o perioadă nedetenninată, a se . vedea C. Albiges,
M.:P. Dumont-Lefrand, op. cit., p. 151). Termenul de valabilitate a garanţiei poate fi prelungit (pentru
amănunte, a se vedea Ph . .Simler; Ph. Delebecque, op. cit., pp. 277-279)..
10
A se vedea: R. Rizoiu, Asupra unei abordări fancţionale a scrisorii de garanţie bancară cu
privire specială asupra garanţiei independente. Efecte, op. cit„ p. 124; Ph. Simler, Ph. Delebecque,
op. cit„ p. 277; C: Albiges, M.P. Dumont-Lefrand, op. cit., p. 147.
11
A se vedea C. Albiges, M.P. Dilmont-Lefrand, op. cit., p.147.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 799

Sectiunea a 2-a
'
Scrisoarea de confort

585. Noţiune .. Scrisoarea de confort este definită de art. 2322 alin. (1) C. civ., ca
fiind „ ... acel angajament irevocabil şi autonom prin care emitentul îşi asumă o
obligaţie de a face sau de a nu face, în scopul susţinerii unei alte persoane, denumită
debitor, în vederea executării obligaţiilor acesteia faţă de un creditor al său".

586. Caracterele juridice ale scrisorii de confort:

a) caracterul convenţional. Scrisoarea de confort are natura juridică a unui
contract unilateral 1, având ca părţi emitentul, cel care îşi asumă obligaţia de a face sau de
a nu face şi creditorul, beneficiarul acestui angajament. Debitorul obligaţiei garantate nu
are calitatea de parte. Finalitatea scrisorii de confort este de a spori încrederea
creditorului în executarea obligaţiei de către debitorul raportului fundamental. Emitentul
nu se obligă să· execute datoria debitorului, ci se îndatorează să îl susţină în vederea
îndeplinirii obligaţiei asumate2• Spre exemplu, societatea mamă se obligă faţă de :banca
creditoare a filialei sale să facă tot ceea ce este necesar sau tot ceea ce este posibil pentru
ca acesta să fie în măsură să îşi onoreze obligaţiile asumate3 ;.
b) caracterul autonom decurge din faptul că emitentul nu se obligă să plătească
datoria debitorului, ci se îndatorează să facă sau să nu facă ceva pentru a-l susţine în
vederea executării obligaţiei asumate [art. 2322 alin. (1) teza I C. civ.]. Expresie a
caracterului autonom, emitentul nu poate opune creditorului nicio apărare sau excepţie
întemeiată pe raportul obligaţional dintre creditor şi debitor [art. 2322 alin. (1) teza a
II-a C. civ.];
c) caracterul irevocabil este consacrat prin art. 2322 alin. (1) C. civ. El se referă
la faptul că emitentul nu are posibilitatea de a retrage unilateral angajamentul său
asumat faţă de creditor.

587. Efectele scrisorii de confort

a) Obligaţia emitentului la plata de daune-interese către creditor. Dacă
debitorul nu îşi execută datoria ce-i revine, creditorul poate solicita emitentului
daune-interese, însă numai dacă face dovada că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia
asumată prin scrisoarea de confort [art. 2322 alin. (2) C. civ.]. Dreptul creditorului la
daune-interese nu este decât expresia angajării răspunderii contractuale a emitentului
pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei asumate4 • Tocmai această obligaţie de
despăgubire a beneficiarului de către emitent explică funcţia de garanţie a scrisorii de

1
· A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit., p. 288. Pentru prezentarea opiniei în sensul
căreia scrisoarea de confort ar putea fi privită ca un act juridic unilateral, a se vedea C. Albiges,
M.•P. Dumont-Lefrand, op. cit., p. 168.
Obligaţia. asumată poate fi w,a de rezultat sau una de mijloace (a se vedea C. Albiges,
2

M.P; Dumont-Lefrand, op. cit., pp, 174-175). ·

3
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit., p. 280.
4
A se vedea C. Albiges, M.P, Dumont-Lefrand, op. cit., p. 177.
800 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

confort • Se poate afirma că, spre deosebire de cauţiune sau scrisoarea de .garanţie în
1

cazul cărora funcţia de garanţie se realizează prin executarea obligaţiei asumate de

către garant, în situaţia scrisorii de confort ea devine. efectivă prin neexecutarea de
către emitent a obligaţiei de a face sau de a nu face asumate .
2

Cât priveşte cuantumul daunelor-interese, el se stabileşte în funcţie de întinderea

prejudiciului cauzat creditorului şi nu în raport de valoarea obligaţiei •debitorului
rămase de executat3 .
b) Dreptul de regres al emitentului. Emitentul .care a căzut în pretenţii are un
drept de regres împotriva debitorului [art. 2322 alin. (3) C. civ.]. El are la îndemână
numai o acţiune personală întemeiată, fie pe raporturile contractuale dintre debitor şi
emitent/fie pe faptul juridic licit al gestiunii de afaceri, ăupă cum emitentul a subscris
scrisoarea de confort pe baza sau, respectiv, în absenţa unui acord cu debitorul4 .
Apreciem că emitentul nu are beneficiul acţiunii subrogatorii, atât timp cât în virtutea
caracterului autonom al scrisorii de confort, nu s-ar putea considera că el este obligat
pentru altul (pentru debitor în cazul de faţă), aşa cum pretinde art. 1596 lit. c) C: civ. 5

,588. Stingerea scrisorii de confort. Stingerea angajamentului asuma(de către

emitent poate avea loc numai pe cale principală, datorită caracterului autonom al
scrisorii de confort, prin mijloace comune· tuturor obligaţiilor (precum: executarea
garanţiei, confuziunea, remiterea de datorie etc.}. Obligaţia asumată de către emitent
nu încetează pe cale accesorie, ca urmare a stingerii obligaţiei principale6 .

1
Idem, p. 173.
2
Ibidem.
3
Idem, p. 177.
4
Idem, pp. 177-178. .
5
Pentru opinia potrivit căreia emitentul poate recurge la acţiunea subrogatorie, a se vedea
C. Albiges, M.P. Dumont-Lefrand, op. cit„ p. 178. .
6
S-a susţinut însă că stingerea obligaţiei debitorului riu rămâne fără consecinţe asupra datoriei
emitentului. Ea va atrage şi stingerea obligaţiei emitentului, dar ca urmare a dispariţiei obiectului ei şi nu
în consecinţa vreunei legături de accesorialitate în cares-argăsi cu datoria debitorului (idem, p. 176).
 Subtitlul. 111
PRIVILEGIILE ŞI GARANŢIILE REALE

Capitolul I
PRIVILEGIILE

Sectiunea 1
'
Noţiune. Reglementare. Caractere juridice. Clasificare

589. Noţiune şi reglementare. Privilegiile sunt cauze de preferinţă acordate de

lege unui creditor în considerarea calităţi creanţei sale [art. 2333 alin. (1) C. civ.]. Prin
calitatea creanţei se înţelege cauza sau faptul juridic din care ea s-a născut'. Privilegiile
sunt reglementate prin art. 2333-2342 C. civ.

590. Caracterele juridice ale privilegiilor:

a) privilegiile sunt simple cauze de preferinţă. Ele acordă creditorului privilegiat
numai dreptul de a fi plătit cu prioritate din preţul obţinut în urma vânzării bunului
grevat. Privilegiile nu conferă creditorului un drept de unnărire a bunului, similar celui
asigurat titularului lor de către garanţiile reale 2• Este adevărat că beneficiarul privile-
giului va putea să solicite vânzarea bunului pentru realizarea propriei creanţe, atât timp
cât el se află în patrimoniul debitorului, ca orice alt creditor. O atare posibilitate se
întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorului şi nu pe vreun drept de· urmărire
conferit de către privilegiu;
b) privilegiile sunt garanţii legale, izvorul lor fiind numai legea [art. 2333
alin. (1) C. civ.];
, c) privilegiile sunt indivizibile [art. 2333 alin. (2) C. civ.]. Astfel, întregul bun ~i
fiecare parte a acestuia este afectat garantării creanţei privilegiate în totalitatea ei .
Spre exemplu, dacă bunul este înstrăinat parţial, porţiunea rămasă continuă să fie
afectată garantării întregii creanţe privilegiate. Indivizibilitatea este de natura, nu de
esenţa privilegiului, creditorul fiind în măsură să renunţe la ea ;
4

1
A se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op, cit., p. 444.
2
A se vedea nota marginală introductivă pentru capitolul li, „Privilegiile" (din Titlul IX al Cărţii a
V-a), regăsită în cuprinsul amendamentelor fonnulate la adresa proiectului actualului Cod civil în fonna
adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004.
A se vedea, cu referite la art. 2650 alin. (2) C. civ. Q„ ce are un conţinut simiiar celui al aii. 2333
3

alin. (2) C. civ„ L. Payette, op. cit., p. 88.

4
A se vedea P. Ciotola, op. cit., p. 79.
802 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

d) privilegiile au un caracter accesoriu. Existenţa privilegiului are ca singură

finalitate realizarea creanţei garantat.e. Este motivul pentru care transmiterea sau
stingerea obligaţiei garantate atrage şi transmiterea sau stingerea privilegiului 1•

591. Clasificare. Privilegiile pot fi:

- generale, asupra tuturor bunurilor.mobile şi imobile ale debitorului (art. 2338
C. civ.); . · .
- speciale, care poartă asupra unor anumite bunuri mobile sau imobile (art. 2339
C. civ.). Trebuie spus că actualul Cod nu reglementează privileşii speciale imobiliare,
dar existenţa lor poate fi concepută în temeiul unor legi speciale .

Sectiunea a 2-a
'
Opozabilitatea privilegiilor. Concursul intre creditorii
privilegiaţi, precum şi dintre ei şi ceilalţi creditori
ai aceluiaşi debitor
592. Opozabilitatea privilegiilor3 • Piivilegiile devin opozabile faţă de terţi fără să
fie necesară înscrierea lor în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel
(art. 2334 C. civ.). Art. 2342 alin. (2) C. civ. instituie două excepţii de la regula potrivit
căreia privilegiile devin opozabile fără îndeplinirea formalităţilor de publicitate: în
concurs cu ipoteca mobiliară, privilegiul special îi poate fi opus numai dacă este înscris
la arhivă, înainte ca ipoteca să fi devenit perfectă4 ; în concurs cu ipoteca imobiliară,
privilegiul special îi poate fi opus numai dacă a fost înscris primul în cartea funciară.

593. Concursul între creditorii prlvilegiaţi, precum şi dintre ei şi ceilalţi

creditori ai aceluiaşi debitor.
A. Concursul creditori/or privilegiati cu.cei chirografari. Creditorul privilegiat
este preferat creditorilor chirografari, chi~r dacă drepturile acestora s-au născut mai
înainte (art. 2335 C. civ.).
B. Concursul dintre creditorii privilegiaţi
a) Concursul dintre creditorii beneficiari ai unor privilegii generale. Privilegiile
asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile5 se stabilesc şi se exercită în condiţiile
1
idem, pp. 79-80. ,
2
A se vedea nota' marginală de la art. 1787 .din cuprinsul amendamentelor formulate la adresa
proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către.Senat la 13 septembrie 2004. .
. Este de menţionat art. 155 din Lege'a nr. 7112011, care, cu titlul unei norme tranzitorii, prevede
3

că: „(1) Constituirea, conţinutul şi opozabilitatea privilegiului sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la
data când s-au născut. (2) Formalităţile de publicitate pentru opozabilitate faţă de terţi a privilegiilor sunt
guvernate de dispoziţiile legii în vigoare la data efectuării acestora. (3) Privilegiile pentru care formalităţile
de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil îşi păstrează rangul de
priorîtate dobândit confonn legii în vigoare la momentul realizării acestora".
4
. Pentru perfectarea ipotecii, a se vedea infra, nr. 610, lit. C.
· - Pentru identificarea şi ordinea .de prioritate a privilegiilor generale asupra tuturor bunurilor
5

mobile şi imobile, în contextul aplicării vechiului Cod civil, a· se vedea L. Pop, Teoria generală a
obligaţiilor, op. cit„ pp. 445-446; C Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., pp. 450-453. ·
GARANŢULE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR '803.

Codului de, procedură. civilă. Urmează ca identificarea acestor privilegii, cât şi rangul
lor să fie stabilite prin raporrare la dispoziţiile Codului de procedură civilă.
În prezent, <lft, 563 alin. (1) C. pr. civ. prevede următoarea ordine de prioritate a
creanţelor privilegiate 1: ·
- creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de
executare. silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precuw şi
orice alte cheltuieli tăcute în interesul comun al creditorilor; ·.
.- creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora; pensiile,· sumele
cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele'pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor,
pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă; prevenirea.îmbolnăvirilor,
refacerea sau' întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor
sociale, precum şi creanţele reprezentând .obligaţia de reparare a pagubelor cauzate
prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; .
- creanţele rezultând din. obligaţia de întreţinere, alocaţii pentru copii sau
obligaţia de plată a altor 'sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
- creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţiL şi din alte sume
stabilite potrivit. legii, datorate bugetului· de stat,. bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale; .
- creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
- creanţele·. reprezentând despăgubiri pentru .repararea pagubelor~ pricinuite
proprietăţii publice prin fapte ilicite;
. - creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de
servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;
- creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale..
În cazul creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede
altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporţional cu valoarea· dreptului .
de creanţă al fiecăruia [art. 563 alin. (2) C. pr. civ.]. ·
b) Concursul dintre creditorii beneficiari ai unor privilegii speciale. Art. 2339
alin. (1) C. civ. enumeră două privilegii speciale mobiliare:
-· pnvilegiul vânzătorului asupra bunului· mobil vândut, pentru plata preţului,
a~ci când cilmpărătorul este .o persoană fizică; creanţa vânzătorµlui .pe~tru plata
preţului nu este privilegiată atunei când cumpărătorul dobândeşte bunul pentru
serviciul sau exploatarea unei întreprinderi [art. 2339 alin. (1) lit. a) C. civ.];
- privilegiul celui care exercită un drept deretenţie asupra bunului deţinut, atât
timp cât retentia subzistă [art. 2339 alin~ (1) lit. b) C. civ.]. ·
de
În caz concurs între cele două privilegii, ya fi p~eferat cel ai' vânzătorului
pentru plata preţului, orice stipulaţie contrară fiind considerată ca nescrisă [art 2339
alin. (2) C. civ.].
. Privilegiile reglementate de art. 2339 C. civ. vor fr preferate acelora instituite
prin legi speciale, dacă aceste acte normative nu cuprind menţiuni c~ pri~lre la rangul .
lor: (<lrt. 2336 C. civ.). · ·

1
· Noul Cod de procedură civilă e~wneră creanţele .beneficiare 'aie unor privil~gii. g~neral~. în
cuprinsul art. 854.
.804 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

c) Concursul dintre creditorii beneficiari ai unor privilegii generale şi cei ale

căror creanţe sunt însoţite de privilegii speciale. Privilegiile speciale sunt, în
· principiu, preferate prjvţlegiilor generale, ·cu o singură excepţie. Astfel, creanţele
reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau· de executare silită,
pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli
făcute _în interesul. ·comun al creditorilor sunt preferate celor care sunt însoţite de
privilegii speciale mobiliare (art. 564 C. pr. civ.) 1;
C. Concursul dintre creditorii privilegiaţi şi cei care beneficiază de alte
garanţii reale. Cu titlu general, art. 2335 C. civ. prevede·că beneficiarul privilegiului
este preferat celorlalţi creditori, chiar dacă drepturile acestora s-au născut ori au fost
înscrise maţ-înainte. Textul implică nuanţări, după cum se va vedea în continuare.
a) Concursul-dintre creditorii· beneficiari. ai· unor privilegii generale şi titularii,
altor garanţii reale. Creanţele reprezentând cheltuieli ·de judecată, pentru măsuri
asigurătorii sau de executare silită, pentru. conservarea bunurilor al căror preţ se distri-
buie, pre~um şi orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor sunt prefe-
rate celor care sunt însoţite de gaj sau ipotecă (art. 564 C. pr. civ.).· Cele două garanţii
reale; gajul şi ipoteca sunt preferate celorlalte privilegii generale (art>564 C. pr. civf
b) Concursul dintre creditorii beneficiari ai unor privilegii speciale şUitularii
altor garanţii reale. În materie mobiliară; art. 2342 alin. (1) C. civ. stabileşte
unnătoarea _ordine de prioritate: · creanţele p1ivikgiate asupra unor -bunuri mobile
prevăzute de art. :2339 C. civ. sunt preferate celor garantate prin ipotecă sau gaj.
Cu toate acestea, în caz de concurs cu o ·ipotecă mobiliară perfectă, privilegiul
special va fi preferat numai dacă a fost .înscris în arhivă înainte ca ipoteca să fi fost
perfectată [teza I a art. 2342 alin. (2) C. Civ.]3. ·
În materie imobiliară, ·privilegiul special va fi preferat ipotecii, cu condiţia ca el
să fi fost înscris cel dintâi în cartea funciară [art. ·2342 alin. (2) C. civ.; art. 157 din
Legea nr. 7l/2011 4]. ·

1
Asemă.nător, art. 856 NCPC stabiieşte că drepturile de creanţă însoţite de privilegiile speciale se
·plătesc înaintea celor prevăzute de art. 854 lit c) C. pr. civ., fiind deci surclasate de cele de la lit. a)
(respectiv de „creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare
silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precwn -şi orice alte cheltuieli făcute în
interesul comun al creditorilor"), precum şi de cele de la lit. b) (mai exact: de cheltuielile de înmormântare
a·debitorulul, în raport cu condiţia şi.starea acestuia").
2
Concursul dintre ipotecă şi gaj, pe de-o parte, şi privilegiile generale, pe de altă parte, este
rezolvat de art.· 856 NCPC de aceeaşi manieră în care a fost tranşat şi cel dintre privilegiile speciale şi cele
generale (a se vedea supra, nota de subsol nr. 1).
3
Faţă de conţinutul pe deplin lămuritor_ al tezei I a art. 2342 alin. (2) C. civ., apare superfluă
precizarea legiuitorului, adusă prin art. 156 din Legea nr.-71/2011, în sensul căreia creditorul beneficiar al
unui privilegiu special nu va fi preferat creditorului ipotecar a cărui ipotecă a fost perfectată înainte de
înregistrarea privilegiului. - · ·
·
4
Art. 157 din Legea nr. 71/2011 ·prevede că art. 2342 C. civ. se referă numai la privilegiile
speciale. Precizarea pare inutilă, întrucât din cuprinsul art. 2342 C. civ. rezultă cu claritate că el priveşte
concursul în .care sunt implicate privilegiile speciale mobilare şi celelalte garanţii reale ce poârtă asupra
bunurilor mobile. Este adevărat că teza finală a ait. 2342 alin. (2) C. civ. se. referă generic la concursul
dintre privilegiu şi ipoteca imobiliară, dar ea .nu se -poate referi decât la privilegiul special imobiliar,
întrucât ordinea de prioritate dintre privilegiile generale şi ipoteci se rezolvă potrivit art. 564 C. pr. civ.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 805

Sectiunea
'
a 3-a
Stingerea privilegiilor

594. Stingerea pe cale accesorie. Privilegiul nu mai are nicio raţiune de a exista
în absenţa creanţei garantate. Tocmai de aceea art. 2337 C. civ. prevede încetarea
privilegiului ca uTinare a stingerii obligaţiei garantate.

595. Stingerea pe cale principală, independent de creanţa garantată.

Privilegiul special se stinge prin înstrăinarea, transformarea sau· pieirea bunului (art.
2340 C. civ.). Ca excepţie de la regula enunţată, privilegiul vânzătorului asupra
bunului mobil vândut nu se stinge prin înstrăinarea lui de către cumpărător. El va
continua să poarte asupra bunului revândut. Dacă nici preţul celei de-a doua vânzări
nu este plătit, privilegiul vânzătorului va fi preferat aceluia ce aparţine celui dintâi
cumpărător (art. 2341 C. civ.). De asemenea, în cazul în ·care bunul grevat a pierit,
priviiegiul special nu se stinge, c:i se strămută asupra. indemnizaţiei de asigurare sau,
după caz, asupra sumei datorate cu titlu de despăgubire [art. 2330 alin. (1) C. civ.] 1•
Privilegiul se stinge independent de creanţa garantată şi în condiţiile. ait. 1622
alin. (3) C. civ.2 , potrivit căruia: „Debitorul care putea să opună compensaţia şi.care a
plătit 9.atoria nu se mai poate prevala, în detrimentul terţilor, de privilegiile sau de
ipotecile creanţei sale". În alţi termeni, cel care a plătit o datorie a sa, deşi avea la
rândul său o creanţă, care face posibilă incidenţa compensaţiei legale, îşi va păstra în
continuare dreptul său de creanţă împotriva debitorului3 • El nu va mai avea însă
beneficiul privilegiilor care însoţeau creanţa sa4 , care, practic, se vor fi stins ca efect al
compensaţiei.

Procedura strămutării, dar şi dreptul de opţiune al asigurătorului în sensul reparării, refacerii sau
1

înlocuirii bunului asigurat sunt reglementi\te· de ·art 2331 C. civ., art 154 din Legea nr. 71/2001 şi,
respectiv, art. 2332 C. civ.
2
Textul corespunde art. 1153 din vechiul Cod civil. .
A se vedea pentru amănunte, dar cu referire la art. 1153 din vechiul Cod civil, L. Pop, Tratat de
3

drept civil. Obligaţiile, voi. I, Regimul juridic general, op. cit„ pp. 529-530.
4
Idem, p. 529.
 Capitolul 11 ·
IPOTECA

Sectiunea 1
'
Noţiune. Reglementare legală. Caracterejuridice

· 596. Noţiune şi reglementare legală. Ipoteca este definită de art. 2343 C. civ.
ca fiind acel „(... ) drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării
unei obligaţii" 1 ~ Deşi textul de lege nu precizează în mod expres, spre deosebire de gaj
şi dreptul de retenţie, de esenţa ipotecii este faptul că ea se constituie fără deposedarea
constituitorului de bunul grevat. De asemenea, fiind o veritabilă garanţie reală, ipoteca
asigură titularului ei atât un drept de urmărire, cât şi un drept de preferinţă:
Surit raţiunile pentru care vom defini ipoteca drept acea garanţie r~ală care se
constituie fără deposedarea constituitorului ·şi care presupune afectarea unuî bun,
mobil sau' im:obil, garantării unei obligaţii, conferind titularului ei atât un drept de
urmărire, cât şi un drept de preferinţă •
2

Ipoteca este reglementată prin art. 2343-2479 C. civ. 3

597. Caractere juridke:

a) ipoteca este un drept real, ea conferind titularului său atât un drept de
unnărire, cât şi un drept de preferinţă.
Dreptul de urmărire este acea prerogativă în temeiul căreia creditorul ipotecar
este îndreptăţit să unnărească şi să valorifice bunul grevat în mâinile oricui el s:-ar găsi,
chiar dacă a fost înstrăinat de către constituitor4 (art. 2345 C. civ. şi art. 2360 C. civ.).
Dreptul de preferinţă este prerogativa recunoscută creditorului ipotecar de a-şi
realiza cu prioritate creanţa înaintea creditorilor chirografari,. precum şi înaintea.
creditorilor ipotecari de. rang inferior [art. 2345 alin. (2) C. civ.]. Preferinţa
recunoscută creditorului ipotecar este componenta esenţială a ipotecii. Dreptul de
unnărire nu este decât liantul ce asigură creditorului accesul la valoarea bunului grevat
asupra căreia se exercită dreptul de preferinţă5 ;

1
Ipoteca a fost definită prin art. 1746 din vechiul Cod ci.vil. .
2
definiţia ipotecii din perspectiva dispoziţiilor .vechiului Cod civil, ··a se. vedea L. Pop,
· Pentru
Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 435 ..
3
Ipoteca a fost reglementată prin art. 1746-1814 din vechiul Cod civil. . .
4
A se vedea: L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 441; Ph Simler, Ph. Delebecque,
Les sîtretes. La publicitefonciere, Dalloz, Paris, 2004, p. 337. · . . ". . . .
5
A se vedea J. Mestre, E. Putman, M. Billiau, Traite de droit civil. Droit specia( des szîretes
reelles, sous la direction de Jacques Ghestin, L.G.D.J., Paris, 1996, p. 537. .
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR. 807

b) ipoteca este un drept accesoriu. Ipoteca nu are o existenţă de sine stătătoare.

Ea se constituie pentru a însoţi şi garanta o. obligaţie principală. Legătura de acceso-
rialitate în care se află cu obligaţia· garantată explică aplicarea regulii accesorium
sequitur principale, în consecinţa căreia:
- naşterea dreptului de ipotecă implică existenţa valabilă a creanţei garantate.
Dreptul de creanţă este, de regulă, prealabil sau concomitent constituirii ipotecii • El
1

poate fi şi ulterior, întrucât ipoteca se poate constitui şi pentru a garanta o obligaţie

•• ?
vntoare-;
- transmiterea obligaţiei principale are drept consecinţă şi transmiterea ipotecii ;
3
• . • . . ..4 . .
- stmgerea creanţei atrage ş1 stmgerea 1potec11 ;
c) ipoteca este indivizibilă. Prin indivizibilitatea ipotecii se înţelege că bunul în
integralitatea lui şi fiecare parte din el sunt afectate garantării creanţei.în totalitatea ei.
Dacă ipoteca poartă asupra mai multor bunuri, fiecare dintre ele este afectat garantării
întregii obligaţii. Îi1 acest sens, trebuie înţeles art. 2344 C. civ. care, în a doua sa teză,
prevede că ipoteca „poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra
fiecăruia dintre ele şi asupra fiecărei părţi din acestea, chiar şi în cazul în care
proprietatea este divizibilă sau obligaţiile sunt divizibile" 5• In~ivizibilitatea îşi
dovedeşte importanţa:
- îh caz de achitare parţială a datoriei, când ipoteca rămâne nefracţionată,
imobilul, în întregimea lui, fiind în continuare afectat garantării părţii din_ creanţa
rămasă neachitată6 ; ·
- în situaţia în care bunul grevat este divizat (cum se întâmplă în carul partajării
sau transmiterii lui fragmentate), deoarece fiecare parte a acestuia serveşte realizării
creanţei în întregul ei, creditorul fiind îndrituit să se îndrepte împotriva oricăruia dintre
proprietari pentru întreaga datorie 7;
- atunci când creanţa sau datoria se divid, cum se întâmplă în cazul morţii
creditorului sau debitorului. Astfel, dacă creanţa se divide, fiecare dintre succesori este
îndreptăţit, pentru partea ce-i revine, să urmărească bunul în integralitatea lui8 • Când
datoria se divide, succesorul în patrimoniul căruia intră bunul ipotecat poate fi urmărit
pentru întreaga datorie 9 • ·
Indivizibilitatea nu este de esenţa ipotecii, ci de natura ei, creditorul fiind în
situaţia de a renunţa la acest beneficiu recunoscut de lege •
10

1
A se vedea M. Cabrillac, Ch. Mouly, S. Cabrillac, Ph. Petei, op. cit., p. 606.
2
Ibidem.· ·
3
Transmiterea ipotecii poate avea loc nu numai pe cale accesorie, ci şi pe cale principală, separat
de creanţa garantată [a se vedea infra, nr. 614, lit. B)].
Trebuie spus că există situaţii în care ipoteca supravieţuieşte creanţei (a se vedea infra, nr. 615,
4

lit. A)],f.recum şi cazuri în care creanţa subzistă stingerii ipotecii [a se vedea infra, nr. 615, lit. B)].
Textul reia cu anumite modificări conţinutul vechiului art. 1746 alin. (2) C. civ.
6
A se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. ~it., p. 437. ·
7
A se vedea Ph. Simler, Ph. Delebecque, op. cit., p. 339.
8
Ibidem.
A se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 437.
9
·
A se vedea: V.D. Zlătescu, op. cit., p. 234; L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 437.
10
 808 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Secţiunea a 2-a
Bunuri r;are pot fi ipotecate. Întindere;i ipotecii

Subsecţiunea 1
Bunuri care pot fi ipotecate ·

598. Bunuri mobile şi imobile. În contextul actualei reglementări, ipoteca se

poate constitui nedistinctiv atât asupra bunurilor imobile, cât şi asupra celor mobile
1
(art. 2350 C. civ.) •
A.· Bunuri imobile. Ipoteca ce se constitliie asupra imobilului, ca bun principal,
priveşte Şi accesoriile acestuia, ca o aplicare a regulii accesorium seqliitur principale
[art. 546 aliri. (3) C. civ'., art. 2379 alin. (1) lit. a) C. civ.; art. 2382 C. civJ
Ca excepţie de la regula potrivit căreia accesoriul urniează soana principalului,
bunul mobil care, fără a-şi pierde individualitatea, devine accesoriu al unui imobil,
poate fi ipotecat şi separat de acesta [a:rt. 2356 alin. ( i) C. civ.]. De asemenea, dacă un
bun mobil grevat de un drept de ipotecă devine accesoriul unui imobil, garanţia reală
subzistă [teza I a art. 2356 alin. (2) C. civ.; art. 546 alin. (6) C. civ.], cu excepţia
situaţie! în care ea poartă asupra materialelor de construcţie sau asupra altor bunuri
a
încorporate într-o construcţie sau altă amelioraţiune um.ii teren [teza a II-a a art. 2356
alin. (2) C. civ.]. .. . . .
De regulă, dreptul de proprietate· este grevat prin constituirea ipotecii. Aşa cum
prevede art. 2379 C. civ. poate fi ipotecat şi dreptul de uzufruct constituit asupra
bunurilor imobile şi accesoriilor acestora [art. 23 79 alin.. (1) lit. b) C. civ. ]2,
cotele-părţi din dreptul asuprnimobilelor [art. 2379 alin. (1) lit. c) C. civ.], precum şi
dreptul de superficie [art. 23 79 alin. ( 1) lit. d) c. civ.]. .
B. Bunuri.mobile. În principiu, pot fi grevate orice bunuri mobile 3. Potrivit art .
. 542 C. · civ,, cu excepţia drepturilor reale asupra imobilelor, c~lelalte drepturi
patrimoniale sunt supuse reg:Ulilor referitoare la bunurile mobile. Urmează că şi
drepturile de creanţă trebuie considerate ca fiind bunuri mobile apte de a fi grevate de
un drept de ipotecă. De regulă, orice creanţă poate face obiectul ipotecii, nu numai cea

1
În vechiul Cod civil ipoteca se putea constitui numai asupra bunurilor imobile (a se vedea, pentru
detalii, L. Pop, Teoria generală a obligaţii/or, op. cit., p. 435 şi p. 437). Bunurile mobile puteau face
obiectul dreptului de gaj, reglementat de art. 1685-1696 din vechiul Cod civil şi garanţiei reale mobiliare,
instituite prin Titlul VI al Legii nr. 99/1999 (publicată în M. Of. nr. 236 din 27 mai 1999), aşa cum a fost
modificată şi completată. .
2
În acelaşi sens, se pronunţa şi art. 1750 pct. 2 dii1 vechiul Cod civil.
3
În materia ipotecii constituite asupra bunurilor mobile, actualul Cod preia în mare parte soluţiile
reglementate de Titlul VI al Legii nr. 99/1999, anterior menţionată. Deşi Titlul·Vl a fost abrogat prin art.
230 lit. u) din Legea m·. 71/2011, vom face mai departe referire la dispoziţiile pe care le cuprinde, pentru a
fi evidenţiate elementele de noutate aduse de actualul Cod, dar şi pentru a prezenta soluţiile doctrinare
avansate care sunt şi în. prezent de actualitate. Brevitatis causa, în continuare ne vom referi la Legea
garanţiilor..
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 809
care îndreptăţeşte creditorul la plata unei sume de bani 1• Nu pot face obiect al ipotecii
mobiliare, cn:anţele constituite intuitu personae •
2
·

Cu titlu exemplificativ, art. 2389 C. civ. enumeră următoarele bunuri mobile

care pot face obiectul ipotecii3 : a) creanţe băneşti născute din contractill de vânzare,
contractul de locaţiune sau orice alt act încheiat cu privire la un· bun; cele rezultate
dintr-un contract de asigurare, cele născute în considerarea asumării unei obligaţii sau
a constituirii unei garanţii, a folosirii unei cărţi de credit ori de debit ori a câştigării
unui premiu la o loterie sau alte jocllri de noroc organizate în condiţiile legii;
b) creanţe constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purtător; c) conturi
bancare; d) acţiuni şi părţi sociale, valori mobiliare şi alte instrumente financiare; e)
drepturi de proprietate intelectuală şi orice alte bunuri necorporale; t) petrolul, gazul
natural şi celelalte resurse minerale care urmează a fi extrase; g) efectivele de animale;
h) recoltele care urmează a fi culese; i) pădurile care urmează a fi tăiate; j) bunurile
corporale care fac. obiectul unui contract de locaţiune, care sunt deţinute în vederea
vânzării, închirierii ori fumizării în temeiul unui contract de prestări de servicii, care
sunt fumizate în temeiul unui contract de prestări de servicii, precmn şi materia primă
şi materialele destinate a fi consumate sau prelucrate în exploatarea unei întreprinderi,
produsele în curs de fabricaţie şi produsele finite; k) echipamentele, instalaţiile şi orice
alte bunuri destinate să servească în mod durabil exploatării unei întreprinderi; l) orice
alte bunuri mobile, corporale sau necorporale.

599. Bunuri determinate sau determinabile ori universalităţi de bunuri.

Conform art. 2350 alin. (2) C. civ., ipoteca se poate constitui asupra unor bunuri
determinate sau determinabile ori asupra unor universalităţi de bunuri.
A. Bunuri determinate sau determinabile. Afinnaţia conţinută de art. 2350
alin. (2) C. civ. nu este exactă în privinţa bunurilor imobile. Aşa cum vom vedea,
ipoteca imobiliară nu se naşte decât în urma îndeplinirir formalităţilor de publicitate
prin înscrierea ei în cartea funciară4 • Or, potrivit art. 48 lit. c) din Legea nr. 7/19965, în
vederea intabulării, înscrisul ce constată dreptul supus ·înscrierii trebuie să conţină
individualizarea imobilului prin număr cadastral sau topografic. Astfel, numai bunurile
determinate pot face obiectul ipotecii imobiliare, nu şi cele determinabile.
Alta este situaţia -în privinţa bunurilor mobile. În cazul lor, ipoteca se poate
constitui, chiar dacă bunul nu este individualizat, în măsura în care descrierea acestuia
prin contractul· de ipotecă este suficient de precisă. O descriere este suficient de precisă
în măsura în care ea permite în.mod rezonabil identificarea bunului grevat [art. 2391

A se vedea L Payette, op. cit., p. 534. Pentru o astfel de afirmaţie fonnulată cu referire Ia art. 6
1

alin. (5) lit. g) din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2006, p. 61.
Cu referire la art. 6 alin. (5) lit. g) din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale
2

mobiliare, pp. cit„ p. 61. ·

: Asemănător, a se vedea art. 6 alin. (5) din Legea garanţiilor.
A se vedea il?fra, nr. 609.
Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare a fost publicată în M. Of. nr. 61 din 26
5

martie 1996, cunoscând ulterior numeroase modificări.

810 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. 0BLIGAŢHLE

alin. (1) şi (2) C. civ.] • Pentru a clarifica această problemă, art. 2391 alin. (3) C. civ.
1

prevede cu titlu exemplificativ câteva modalităţi de descriere a bunului ipotecat. Astfel,

descrierea se .poate realiza „(...) prin îritocmirea unei liste a bunurilor ipotecate, prin
determinarea categoriei din care acestea fac parte, prin indicarea cantităţii, prin stabilirea
unei formule de determinare şi prin orice altă modalitate care permite în mod rezonabil
identificarea bunului ipotecat." În acelaşi scop, art. 2391 alin. (5) C. civ. prevede că
„stipulaţia potrivit căreia ipoteca grevează toate .bunurile mobile .sau toate bunurile
mobile prezente şi viitoare ale constituitorului nu constituie o descriere suficient de
precisă (... )" • Aşa cum s-a spus, esenţial este ca descrierea să ofere elemente suficiente
2

pentru ca bunul ipotecat să poată.fi identificat de o terţă persoană. Descrierea nu este

suficientă atunci când nu permite unei alte persoane decât creditorul şi debitorul să
identifice bunul grevat de ipotecă3 . Bunul mobil trebuie însă individualizat atunci când
ipoteca poartă asupra unui cont bancar [art. 2391 alin. (6) C. civ.].
B. Universalitatea de bunuri. Art. 2350 alin. (2) C. civ. se referă la o
universalitate de fapt4 şi nu la o universalitate juridică. Cel puţin două argumente
pledeaza pentru această calificare5: ea cuprinde numai bunuri, nu şi obligaţii, cum se
întâmpl~ în cazul unei universalităţi juridice; subrogaţia reală generală (universală sau
cu titlu universal, inerentă oricărei universalităţi juridice) este inoperantă în situaţia
universalităţilor grevate de ipotecă.
Universalitatea de fapt reprezintă un ansamblu de btlnuri care aparţin aceleiaşi
persoane şi care au o destinaţie comună stabilită prin voinţa acesteia sau prin lege [art.
541 alin. (1) C.civ.].
Atunci când poartă asupra unei universalităţi de fapt, contractul trebuie să
descrie natura şi. conţinutul ei. Este de reţinut că ipoteca convenţională asupra unei
universalităţi de bunuri mobile sau imobile, prezente ori viitoare, corporale sau
incorporale· se poate constitui. numai cu privire la bunurile afectate activităţii unei
întreprinderi (art. 2368 C. civ.). Atlmci când ipoteca priveşte o universalitate de
creanţe6 , ea nu cuprinde pe cele născute din înstrăinarea bitnurilor debitorului ca
urmare a exercitării drepturilor unui terţ şi nici creanţele născute din contractele de
asigurare încheiate de debitor cu privire la bunurile sale (art. 2399 C. civ.).
Ipoteca asupra unei universalităţi de bunuri se întinde asupra tuturor bunurilor
cuprinse în ea [art. 2357 alin. (1) C. civ.].. Cu toate acestea, atunci când un bun o
părăseşte, ipoteca încetează să îl mai greveze. Creditorul are însă la îndemâllă calea
acţiunii pauliene, dacă înstrăinarea s-a realizat în frauda intereselor sale (art. 160 din
Legeanr. 71/2011).

1
A se vedea, pentru garanţia realii mobiliară, art. 16 alin. (1) din Legea garanţiilor.
2
Textul se detaşează de formularea art. 16 alin. (1) din Legea garanţiilor care acredita posibilitatea
descrierii bunului ipotecat în această modalitate.
.
3
A se vedea, în acest sens nota marginală de la art. 1843 din cuprinsul amendamentelor formulate
la adresa proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004.
4
În acest sens, dar cu referire la art. 6 alin. (5) lit. i) din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu,
Garanţiile reale mobiliare, op. cit., pp. 66-67. . · .
5
A se vedea pentru distincţia dintre universalitatea de fapt şi universalitatea juridică: V. Stoica,
:•ed,
op. cit.,]': 7; Fr. Zenati;_Th. R~vet.,Les Bie~, Pre~ses Univesitaires de F~ce; Paris, 1998, pp. 56-57.
O astfel de umversalitate o reprezmtă portofoliul de creanţe (art. 174 din Legea m. 71/2011 ).
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR . 811

600. Bunuri corporale sau incorporale. Ipoteca poate avea ca obiect nu numai
bunuri corporale, care au existenţă materială, ci şi bunuri · incorporale, care au o
expresie abstractă, ideală 1 (art. 2350 C. civ.). Un exemplu· de astfel de ·bunuri
incorporale îl reprezintă drepturile de creanţă.·

601. Bunuri care nu pot fi ipotecate. Nu pot fi ipotecate bunurile inalienabile

şi ·cele insesizabile. Dacă bunul este afectat de o insesizabilitate sau inalienabilitate
convenţională, garanţia este valabilă, însă cu titlul unei ipoteci asupra unui bun viitor
[art. 2351 alin. (1) şi (2) C. civ.]. ·

Subsecţiunea a 2-a
Întinderea ipotecii

602. Aspecte prealabile. În mod neîndoielnic, ipoteca grevează bunul asupra căruia
ea a fost constituită. Există situaţii în care ea se extinde şi asupra altor bunuri decât cele
asupra cărora ea a fost înfiinţată (extinderea ipotecii). În alte cazuri, ipoteca ajunge să
greveze alt bun decât cel asupra căruia a fost constituită (strămutarea ipotecii):

603. Extinderea ipotecii

A. Extinderea ipotecii nudei proprietăţi.
Potrivit art. 2352 C. ·civ., ipoteca
constituită asupra nudei proprietăţi se extinde asupra proprietăţii depline la stingerea
dezmembrămintelor. ·
B. Extinderea ipotecii prin accesiune. Art. 2355 alin. (1) C. civ. anunţă cu titlu
general că ipoteca se extinde asupra bunurilor care se' unesc phn accesiune 'cu bunul
grevat. . .
Astfel, ipoteca constituită asupra unui imobil se extinde, ~ră o altă forinalitate,
şi asupra construcţiilor şi îmbunătăţirilor, chiar dacă acestea sunt ulterioare constituirii
garanţiei (art. 2382 C. civ.)2. . ·
Cu referire la ipoteca mobHiară, . ea se menţine asupra bunului rezultat din·
transformarea celui grevat (în cazul 'în care accesiunea presupune încorporarea
materialului proprietatea unei persoane, grevat de ipotecă, .cu manopera specifica:-
torului3) şi se strămută asupra aceluia creat prin contopirea sau unirea bunului grevat
cu altul (în cazul unirii a două bunuri ce aparţin unor proprietari diferiţi, dintre care
unul este ipotecat4). Ca o consecinţă, cel care dobândeşte prin .accesiune bunul astfel
creat este ţinut de ipotecă [art. 2355 alin. (2) C. civ.).

1
A se vedea pentru amănunte privind definirea bunurilor corporale şi incorporale I. Reghini,
Ş.Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, voi. 2, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Nap0ca, 2007,
pp.3742.
Asemănător se pronunţa art. 1777 din vechiul Cod civil.
2
.
3
A se vedea art. 598 şi art. 599 C. civ. ·
4
A se vedea art. 601 C. civ.
 812 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Prin excepţie, în cazul în care mai multe buriuri care se unesc prin accesiune fac
obiectul mai multor ipoteci, titularul oricăreia dintre ele poate .pretinde separarea
bunurilor în condiţiile art. 600 C. civ. (art. 159 din Legea nr. 7112011). ·
C. Extinderea ipotecii asupra produselor. În materie mobiliară, art. 2392 C. civ.
prevede că ipoteca se extinde şi asupra produselor bunului ·mobil ipotecat, adică asupra
fruetelor şi productelor acestuia, precum şi· asupra bunurilor primite de constituitor în
urma unui act de administrare ori de dispoziţie încheiat cu privire la bunul mobil
ipotecat. Este considerat a fi produs al · bunului mobil ipotecat şi bunul care îl
înlocuieşte sau în care trece valoarea lui 1• ·
În materie imobiliară, art. 2383 alin. (1) C. civ. p~evede .că ipoteca se extinde
asupra fructelor naturale şi industriale ale imobilului ipotecat produse după notarea
începerii unnăririi silite sau, după caz, după notarea deschiderii procedurii insolvenţei.
De la aceeaşi dată, dreptul de ipotecă se extinde . şi asupra chiriilor şi arenzilor
imobilului dat în locaţiune. Ipoteca este însă opozabilă locatarilor numai din momentul
comunicării notării începerii urmăririi silite, respectiv al comunicării notării
deschiderii procedurii insolvenţei, în afară de cazul în care acestea au fost cunoscute
pe altă cale [art. 2383 alin. (2) C. civ.]. Actele juridice încheiate de proprietar cu
privire la veniturile neajunse la scadenţă sau urmărirea acestora de alţi creditori hu
sunt opozabile creditorului ipotecar după notarea începerii urmăririi ·siiite, cu excepţia
cazului în care aceste acte au fost notate în cartea funciară înainte de notarea începerii
urmăririi silite [art. 2383 alin. (3) C. civ.].

604. Strămutarea ipotecii. În .cazurile strict reglementat~ de Iege, .ipoteca

încetează să mai greveze un buri ·pentru a se :exercita asupra altuia, ca ·efect al
subrogaţiei reale cu titlu particular2 •
În materia ipotecii, Codul civil prevede următoarele situaţii de subrogaţie reală
cu.titlu particular:
. a) cea reglementată de art. 2330 C. civ., potrivit căruia: „(1) Dacă bunul grevat a
pierit ori a fost deteriorat, indemnizaţia de asigurare sau, după caz, suma datorată cu
titlu de despăgubire este afectată la plata creanţelor privilegiate sau'îpotecare, după
rangul lor. (2) Sunt afectate plăţii aceloraşi creanţe sumele datorate în temeiul
exproprierii pentni cauză de utilitate publică' sau 'cu titlu de despăgubire pentru
îngrădiri ale dreptului de proprietate stabilite prin lege"3 ; ·
b) atunci când ipoteca grevează o cotă-parte indiviză din dreptill de proprietate şi
dacă, în urma partajuhii sau a unui alt act constitutiv ori translativ de drepturi,
constituitorul păstrează vreun ·drept :asupra unei părţi materiale ·din bun, ipoteca se
strămută de drept asupra părţii respective, însă numai în limita valorii cotei-părţi

1
A se vedea pentru o reglementare asemănătoare, art. 12 şi 24 din Legea garanţiilor.
2
Pentru noţiunea de subrogaţie reală cu tiltu particular, a se vedea V. Stoica, op. cit„ pp. 18-20.
· Pro9edura strămutării, dar şi dreptul de opţiune al asigurătorului în sensul reparării, refacerii sau
3

înlocuirii bunului asigurat sunt reglementate de·art. 2331 C. civ„ art. 154 din Legea nr. 71/2001 şi,
respectiv, art. 2332 C. civ. Anterior intrării în vigoare a .actualului Cod civil, strămutarea dreptului de
ipotecă era reglementată de art. 1721 din vechiul Cod civil. În acelaşi sens, dar cu referire la garanţia reală
mobiliară, a se vedea art. 12 din Legea garanţiilor.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 813

indivize. Pentru situaţia în care _constituitorului nu îi revine o parte determinată din

bun, ipoteca Se Strămută asupra sumelor cuvenite constituitorului (art. 2353 C. civ.);
c) cea reglementată de art. 2357 alin. (2) C. civ. Astfel, după ce alin:(l) al art.
2357 C. civ. prevede că ipoteca asupra unei universalităţi se întinde asupra tuturor
bunurilor ce o alcătuiesc, alin. (2) prevede că „ipoteca se menţine asupra universalităţii
de bunuri, chiar şi atunci când bunurile cuprinse .în aceasta au pierit, dacă debitorul le
înlocuieşte într-un intervalrezonabil, ţinând cont de cantitatea Şi natura bunurilor";
d) în materia ipotecii mobiliare, art. ·2393 C. civ. prevede că: ,,(1) Cel care
achiziţionează un bun în cursul _obişnuit al activităţii unei întreprinderi care
înstrăinează bunuri de acelaşi fel dobândeşte bunul liber de ipotecile constitU_ite de
înstrăinător, chiar dacă ipoteca este perfectă, iar dobânditorul cunoaşte existenţa
acesteia. (2) În acest caz, ipoteca se strămută asupra preţului sau altor bunuri rezultate
din înstrăinarea bunului ipotecat".

Sectiunea a 3-a
'
Felurile ipotecii

605. Clasificarea jpotecilor. Ipotecile pot fi clasificate în funcţiede mai multe

criterii 1• Astfel: - - _
- după' cum poartă asupra Unor bunuri individual determinate sau asupra unei
universalităţi de bunuri, ipotecile sunt speciale şi generale;
~după cum bununle-grevate sunt mobile sau imobile, ipotecile sunt mobiliare şi
-imobilfaie; --- - --- ' -
- după izvorul lor, ipotecile sunt legale şi convenţionale.

606. Ipoteca convenţională este cea care îşi are izvorul în contractul încheiat
între creditor şi constituitor. Atât ipotecile imobiliare, cât şi cele mobiliare pot avea
caracter convenţional. - - _ - - -
a
- _Încheierea valabilă contractului de ipotecă impune respectarea unor condiţii
speciale de fond şi de formă2 • _ - • _ ·

a
A. Condiţiile de fond privesc persoana creditorului şi constituţtorului, creanţa
garantată şi bunul ipotecat.
a) Cerinţe care privesc persoana creditorului şi a constituitoruluL Părţile
contractului de ipotecă sunt, de regulă, constituitorul şi creditorul. Identificarea celor
două persoane în cuprinsul contractului de ipotecă este prevăzută de art. 2372 alin. (2)-
C. civ. sub sancţiunea nulităţii. ' -

A se vedea nota marginală ce are rol introductiv pentru Capitolul III „Ipoteca" (din Titlul IX al
1

Cărţii a V-a), regăsită în cuprinsul amendamentelor formulate la adresa proiectului actualului Cod civil în
forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004. . -_ , - -
Cât priveşte condiţiile de valabilitate, atât ipotecile imobiliare (noţiune care desemnează t~ate
2

garanţiile reale imobiliare), cât şi cele mobiliare (noţiune care desemnează toate garanţiilereale mobiliare
care mi necesită deposedarea debitorului) constituite înainte de intrarea· în vigoare a actualului Cqd civil
nr.
sunt guvernate de dispoziţiile legale existente la data naşterii lor (art 168-171 din Legea 71/2011 ).
814 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Constituitor al ipotecii poate fi atât debitorul, cât şi o·terţă persoană (art. 2366
C. civ.). Dacă ipoteca este constituită de un terţ, acesta va avea drepturile şi obligaţiile
debitorului ipotecar, fără·a fi supus regimului garanţiilor personale (art. 163 din Legea
nr. 7112011). ·
Dat fiind că ipoteca este un act de dispoziţie juridică, constituitorul trebuie să
aibă capacitate deplină de exerciţiu (art._ 2365 C. civ.). ·Ipotecarea unui bun al
minorului este posibilă numai pentru garantarea obligaţiilor sale şi nu ale altuia [art.
144 alin .. (1) C. civ.; art. 502 alin. (1) C. civ.]. În aceste condiţii, încheierea
contractului de ipotecă pentru minorul care nu a împlinit 14 ani, se realizează de căfre
reprezentantul său legal [art. 43 alin. (2) C. civ.]. Dacă a împlinit 14 ani, ipoteca este
consimţită de către minor, fiind necesară încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, după
caz [art. 41 alin. (2) C. civ.] . .În toate cazurile, ipotecarea unui bun al minorului se
poate realiza numai cu avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă
[art. 144 alin. (2); art. 146 alin. (2); art. 502 alin. (1) C. civ.]. Sancţiunea încălcării
acestor dispoziţii este nulitatea relativă a contractului de ipotecă (art. 44 C. civ.).
Titularul dreptului de ipotecă este, de regulă, creditorul. În materie mobiliară,
ipoteca poate·fi constituită şi în favoarea unui terţ_desemnat de către creditor care va
exercita drepturile creditorului ipotecar şi va fi ţinut de obligaţiile acestuia [art. 164
alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 71/2011] 1•
De asemenea, ipoteca mobiliară poate fi constituită în favoarea unui singur
beneficiar sau amai multor beneficiari simultan, care vor primi acelaşi rang, fie prin
înregistrarea simultană a ipotecii mobiliare în registrele de publicitate,. fie prin
desemnarea unui agent. Dacă a fost desemnat un agent, acesta va putea ·să· exercite
toate drepturile ·creditorilor ipotecari care 1-au desemnat. El va răspunde faţă de
beneficiarii ipotecii mobiliare pentru actele întreprinse [art. 164 alin. (3)-(6) din Legea
nr. 71/2011).
b) Cerinţe referitoare la creanţa garantată. Potrivit art. 2369 C. civ„ ipoteca
poate garanta obligaţii de orice fel. Dar, pentru a fi valabil, contractul de }potecă
trebuie să conţină elemente suficiente pentru a se determina în mod rezonabil suma .
pentru care este constituită ipoteca, precum şi cauza obligaţiei garantate, adică faptul
juridic generator, care poate fi un act juridic sau un fapt jillidic în
sens restrâns 2
[art. 2372 alin. (1) şi (2) C. civ.]3.

1
Raportul juridic dintre terţul beneficiar al ipotecii şi creditor corespunde celui născut dintr-un
mandat fiiră ~eprezentare (a se vedea R. Rizoiu, Ce este ipoteca mobiliară? (I) Despre dreptul real de
garanţie, op. cit., text şi nota de subsol nr. 194 de la p. 233). . . .
· A se vedea nota marginală de la art. 1826 "din cuprinsul amendamentelor formulate Ia adresa
2

proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004.
3
Trebuie spus că, pornind de la art. 1774 şi 1776 din vechiul Cod civil, s-a susţinut că ipoteca este
o garanţie specializată. Prin aceasta se înţelegea că atât bunul grevat, cât şi ·creanţa garantată sunt
determinate (a se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., pp. 437438). Faţă de menţiunile
obligatorii prevăzute de art. 2372 alin. (1) şi (2) C. civ. se poate afirma că ipoteca în reglementarea actuală
are un caracter specializat doar din perspectiva creanţei garantate (în acelaşi sens, dar cu referire la art.
2689 C. civ. Q., a se vedea P. Ciotola, op. cit., p. 215). Cât priveşte obiectul ipotecii, caracterul ei
specializat este · greu de susţinut în măsura în ·care el poate consta în bunuri determinabile sau în
universalităţi de fapt.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 815

Aşa cum deja s-a menţionat, poate fi garantată şi o obligaţie viitoare . (care încă
1

nu s-a născut)2 • Interesul constituirii unei ipoteci pentru garantarea unei creanţe
viitoare decurge din faptul că rangul ei este dobândit din momentul.înscrierii garanţiei
în registrele de publicitate (art. 2370 C. civ.). Un exemplu de ipotecă constituită pentru
garantarea unei obligaţii viitoare este oferit chiar de către legiuitor. Potrivit art. 2371
C. eiv., ipoteca ce se constituie pentru a garanta plata unei sume de bani este valabilă,
chiar dacă la momentul constituirii debitorul nu a primit sau a primit doar în parte
prestaţia în considerarea căreia a constituit garanţia. Dacă creditorul refuză să predea
sumele pe care s-a angajat să le pună la dispoziţia debitorului, acesta are posibilitatea
să obţină reducerea sau desfiinţarea ipotecii pe cheltuiala creditorului, plătindu-i
acestuia sumele atunci datorate. Creditorul poate fi obligat şi la daun:e:..interese3•
c) Cerinţe ce privesc bunul ipotecat. Două aspecte Înţelegem să supunem
atenţiei. ·
Primul vizează situaţia în care constituitorul deţine asupra bunului un· drept
anulabil ori afectat de ·o condiţie. În acest caz, el nu va putea consimţi decât la o
ipotecă supusă aceleiaşi nulităţi sau condiţii (art. 2367 C. civ.)4. ·
· Cel de-al doilea aspect priveşte valabilitatea contractului de. ipotecă ce are ca
obiect. un bun viitor5 sau un bun al altuia. Îil'principiu, art. 1228 C. civ. recunoaşte
părţilor posibilitatea de a încheia· contracte asupra unor bunuri viitoare, iar art. 1230
C. civ. îngăduie perfectarea de convenţii privind bunurile altuia, în absenţa unei
prevederi legale contrare. ·
Reprezintă art. 2365 C. civ. o derogare de la aceste reguli generale, în condiţiile
în care prevede că ipoteca poate fi constituită numai de titularul actual al dreptului ce
urmează a fi ipotecat?
S-a spus că atunci când ipoteca este consimţiţă asupra unui bun viitor, contractul
de ipotecă este valabil, însă dreptul real. de ipotecă nu grevează bunul decât din
momentul naşterii sau dobândirii acestuia în patrimoniul' constituitorului sau, după
caz, din momentul înscrierii ipotecii în cartea funciară6 • · · . . ·
· Rezultă că un asemenea contract este valabil, efectele sale fiind diferite după
cum bunul gi:evat estt'. unul imobil sau unul mobil. În priip.ul caz, naşterea ipotecii este
amânată până la momentul înscrierii ei în cartea funciară, ulterior intrării bunului
imobil în patrimoniul constituiforului (art. 2377 C. · civ.). În cel de-al doilea caz,
ipoteca consimţită pe baza acordului de vomţă alpărţilor va fi lipsită de eficienţă până
la momentul dobândirii bunului de către constituitor (art. 2387 C. civ.).
I . . .·
A se vedea supra, nr. 42.
Posibilitatea constituirii unei ipoteci asupra unei creanţe viitoare nu este străină nici reglementării
2

ce precede adoptării actualului Cod (a se vedea V.D. Zlătescu, op, cit., p. 233). Cât priveşte posibilitatea
constituirii unei garanţii reale pentru garantarea unei creanţe viitoare, a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile
reale mobiliare, op. cit., pp. 87-89.
Asemănător, a se vedea art. 16 alin. (3) din Legea garanţiilor.
3

Asemănător, a se vedea art. 1770 din vechiul Cod civil.

4
. . .
5
Vechiul Cod interzicea prin art. 1775 C. civ. posibilitatea constituirii ipotecii asupra bunurilor
viitoare. În schimb, art. 18 din Legea garanţiilor recunoştea o atare posibilitate. . ·
A se vedea nota marginală dela art. 1820 din cuprinsul amendamentelor fonnulate la adresa
6

proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004. În acelaşi sens, dar
cu referire la art. 2670 C. civ. Q., a se vedea L. Payette, op. cit., p. 213.
816 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

B. · Condiţii de formă; Contractul de ipotecă este unul solemn, încheierea sa

valabilă·· fiind condiţionată de respectarea unor anumite cerinţe de formă, sub
sancţiunea.nulităţii absolute [art. 2378 alin. (1) C. civ. şi art. 2388 C. civ.].
Dacă ipoteca este imobiliară, contractili de ipotecă trebuie încheiat în forma unui·
înscris autentic notarial 1 [art. 2378 alin. (1) C. civ.]. Dacă actul juridic constitutiv al
ipotecii este încheiat printr-un mandatar şi contractul de mandat trebuie întocmit în
formă autentică [art. 2013 alin. (2) C. civ.}. Soluţia este pe deplin valabilă în situaţia
reprezentării persoanei fizice. În cazi.ii persoanelor juridice, este suficient ca puterea de
reprezentare să fie conferită reprezentantului în urma deliberărilor şi a împuternicirilor
întocmite sub semnătură privată, în conformitate cu regulile prevăzute în actul
constitutiv [art. 2378 alin. (2) C. civ:]. .
Dacă ipo.teca este mobiliară, contractul deipotecă trebuie încheiat în formă
autentică sau sub semnătură privată (art. 2388 C. civ.).
Nu se · supun regulilor de drept comun privitoare la forma cerută :pentru
încheierea contractului de ipotecă:
- ipoteca asupra instrumentelor financiare, care se constituie conform regulilor
pieţei pe care acestea sunt tranzacţionate [art. 2390 alin. (1) C. civ.];
- ipoteca asupra acţiunilor şi părţilor sociale ale unei societăţi comerciale, care
se constituie potrivit regulilor stabilite prin legea specială [art. 2390 .alin. (2) c. civ.].

607. Ipoteca legală. Ea este întâlnită numai în materie imobiliară2 • Cazurile de

ipotecă legală sunt reglementate, .în primul rând, de dispoziţiile art. 2386 C. civ. Există
însă Şi alte situaţii în care legiuitorul recunoaşte unor creditori, în vederea garantării
creanţelor lor, accesul la mecanismul de garanţie al ipotecii legale.
A. Cazuri prevăzute de art. 2386 C civ. 3 :
1. ipoteca vânzătorului asupra bunului vândut, pentru preţul. datorat; acest text se
aplică şi în cazul schimbului cu suită sau al dării în plată cu suită în folosul celui care
înstrăinează, pentru plata suitei datorate; ·
2. ipoteca promitentului achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta
având ca obiect un imobil înscris în cartea funciară, asupra imobilului respectiv, pentru
restituirea sumelor plătite în contul acestuia;
3. ipoteca celui care a ·împrumutat o sumă de bani pentru dobândirea unui
imobil, asupra imobilului astfel dobândit, pentru restituirea împrumutului;
4. ipoteca celui care a înstrăinat un imobil în schimbul întreţinerii, asupra imo-
bilului înstrăinat, pentru plata rentei în bani corespunzătoare întreţinerii neexecutate;
dreptul de proprietate al debitorului întreţinerii nu se va înscrie în cartea funciară decât
odată cu această ipotecă;

1
În acelaşi sens se pronunţa şi art. 1772 din vechiul Cod civil.
2
Ipoteca mobiliară reprezintă o garanţie exclusiv convenţională (a se vedea R. Rizoiu, Ce este
ipoteca mobiliară?(!) Despre dreptul real de garanţie, op. cit., p. 253).
3
Ca repere legislative pentru ·cazurile de ipotecă legală prevăzute de vechiul Cod civil, sunt de
reţinut art.. 902 .alin. (2) .şi art. 1753 pct. 3. Pentni amănunte, a se vedea L. ·Pop, Teoria generală a
obligaţiilor, op. cit., p. 439. ·
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 817

5. coproprietarii, pentru plata sultelor sau a preţului datorat de coproprietarul

adjudecatar al imobilului ori pentru garantarea creanţei rezultând din evicţiune, asupra
imobilelor ce au revenit coproprietarului ţinut de o atare obligaţie;
6. arhitecţii şi antreprenorii care au convenit cu proprietarul să edifice, să
reconstruiască sau să repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea sumelor
datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat;
· 7. legatarii cu titlu particular, asupra imobilelor din moştenire cuvenite celui
obligat la executarea legatului, pentru plata acestuia.
B. Alte cazuri prevăzute de lege:
- ipoteca autorului de bună-credinţă asupra imobilului, pentru plata indem-
nizaţiei datorate de către proprietarul care invocă accesiunea; înscrierea dreptului de
ipotecă se realizează pe baza convenţiei în formă autentică încheiate între proprietarul
imobilului şi aut~r sau, în caz de refuz, în.• temeiul unei hotărâri judecătoreşti
[art. 591 alin. (2) C. civ.];
- ipoteca proprietarului iniţial asupra imobilului pentru plata preţului acestuia de
către autorul lucrării; acest drept de ipotecă este recunoscut proprietarului imobilului,
atunci când el optează pentru obligarea autorului lucrării la cumpărarea acestuia
(art. 592 C. civ.) 1;
- ipoteca uzufructuarului asupra imobilului grevat. Aşa cum rezultă din
cuprinsul art. 747 alin. (1) C. civ., în cazul în care uzufructuarul abuzează de folosinţa
bunului, aduce stricăciuni acestuia sau îl lasă să se degradeze, la cererea proprietarului,
instanţa poate dispune fie stingerea uzufructului, fie preluarea folosinţei bunului de
către nudul proprietar, cu obligaţia acestuia de a plăti uzufructuarului o rentă pe durata
uzufructului. În vederea garantării acestei rente, instanţa poate . recunoaşte
uzufructuarului un drept de ipotecă asupra imobilului [art. '747 alin. (3) C. civ.];
- ipoteca gerantului asupra imobilului geratului_ pentru garantarea restituirii
cheltuielilor necesare efectuate; în vederea evaluării creanţei garantate, instanţa va
dispune efectuarea unei expertize; atât expertiza, cât şi măsura instituirii unei ipoteci
legale se dispun în cadrul procedurii sumare a ordonanţei preşedinţiale [art; 1337
alin. (4) C. civ.];
- ipoteca antreprenorului asupra lucrării efectuate, până la achitarea preţului
datorat pentru ea (art. 1869 C. civ.). Ipoteca reglementată de art. 1869 C. civ. nu se
identifică cu cea prevăzută de art. 2386 pct. 6 C. civ., bunul asupra cărora poartă fiind
diferit; obiectul ipotecii reglementate de art. 1869 C. civ. îl constituie lucrarea însăşi,
în timp ce ipoteca reglementată de art. 2386 pct. 6 C. civ. grevează imobilul asupra
căruia s-a realizat lucrarea.

1
În ipoteza realizării unei lucrări autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia,
proprietarul acestuia are, între mai multe .opţiuni, şi pe aceea de a obliga autorul lucrării să cumpere
imobi.lul la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu ar fi fost realizată [art. 581
lit. b) şi art. 582 lit. c) C. civ.]. Aceeaşi posibilitate este recunoscută proprietarului imobilului atunci când
asupra acestuia se realizează de către un altul o lucrare adăugată utilă, dacă valoarea ei este considerabilă
[art. 584 alin. (3) C. civ.]. În toate situaţiile, proprietarul iniţial al imobilului este titularul unui drept de
ipotecă legală asupra acestuia până la achitarea preţului de către autorul lucrării.
 818 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Sectiunea a 4-a
'
Publicitatea ipotecii

608. Aspecte generale. Rolul publicităţii este de a face ipoteca cunoscută

terţilor.Tocmai de aceea, în principiu, ipoteca le devine opozabilă din· momentul
îndeplinirii formalităţilor de publicitate (art. 2346 C. Civ.). Efectele îndeplinirii
formalităţilor de publicitate sunt însă de intensitate diferită, după cum ipoteca este
1
imobiliară sau mobiliară •

609. Publicitatea ipotecii imobiliare. Potrivit art. 2377 C. civ., ipoteca asupra
unui bun .imobil se constituie prin înscriere în cartea funciară2 • Indiferent că ipoteca
imobiliară este legală sau convenţională, ea se dobândeşte ·atât în.raporturile dintre
părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscriere în cartea funciară.
Ipoteca trebuie . înscrisă în cartea funciară şi atun~i când are ca obiect o
universalitate de fapt pentru a greva bunurile imobile pe care le cuprinde [art. 2377
alin. (2) C. civ.].
Am arătat anterior că este valabil contractul de ipotecă ce poartă asupra unui
bun viitor. O atare ipotecă nu va putea fi înscrisă în cartea funciară, în principiu, decât
din momentul în care bunul a intrat în patrimoniul constituîtorului, sub condiţia
înscrierii dreptului grevat în cartea funciară. Soluţia este impusă de principiul
relativităţii înscrierii în cartea funciară consacrat de art. 893 C. civ.
Prin excepţie, ipoteca poate fi înscrisă în cartea funciară, chiar dacă ea poartă
asupra unui bun viitor. Astfel, art. 2380 C. civ. prevede că ipoteca asupra unei
construcţii viitoare poate fi înscrisă în cartea funciară. ·Nu este vorba de o veritabilă
intabulare, ci doar de o înscriere provizorie a ipoteeii. Ţextul este corelat cu art. 898
pct. l C. civ., potrivit căruia, dacă dreptul real dobândit grevează o construcţie
J viitoare, el poate face obiectul unei înscrieri provizorii. .
; Ipoteca constituită asupra chinilor şi arenzilor prezente şi viitoare produse de un
! ·'imobil, precum şi indemnizaţiile plătite în temeiul unor contracte de asigurare cu
:privire la plata· acestor chirii sau arenzi .este supusă regulilor publicităţii imobiliare,
• deşi ele au o natură mobiliară4 [art. 2379 alin. (2) c. civ.].

1
Cu titlul unei nonne tranzitorii, art. 104 din Legea nr. 71/2001, prevede că: „(1) Constituirea,
conţinutul şi opozabilitatea drepturilor reale de garanţie sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare· 1a data
când s-au născut. (2) Fonnalităţile de publicitate pentru opozabilitate faţă de terţi a drepturilor reale de
garanţie sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare Ia data efectuării,acestora. (3) Drepturile reale de garanţie
îşi păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării formalităţilor de
publicitate". .
2
Textul reprezintă o reiterare, în materia ipotecii, a principiului efectului constitUtiv al înscrierilor
în cartea funciară consacrat de art. 885 C. civ.
3 .
· A se vedea supra, nr. 606, lit. A)-C).
, Potrivit art. 542 alin. (2) C. civ., drepturile de treanţă sunt supuse regiililor referitoare la bunurile
4

mobile. · ·
 GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 819

610. Publicitatea ipotecii mobiliare

A. Regula. Publicitatea ipotecii mobiliare se realizează -prin înscrierea ei în
Afhiva Electronică .de Garanţii Reale Mobiliare, dacă prin lege nu se prevede altfel
[art. 2413 alin. (1) C. civ.].
Raţiunea îndeplinirii formalităţilor de publicitate este de a aduce la cunoştinţa
terţilor existenţa ipotecii şi de a o impune respectului acestora. Astfel, creditorul care
înscrie o ipotecă asupra unui bun este prezumat că are cunoştinţă despre existenţa
tuturor· ipotecilor care au fost· înscrise mai înainte ·cu privire la acelaşi bun, ·dovada
contrară nefiind admisibilă. Aşadar, înscrierea în arhivă naşte o preztimţie absolută de
cunoaştere a. ipotecii în privinţa căreia au fost. îndeplinite formalităţile· de publicitate
I .
(art. 2415 C. civ.) .
. Înscrierea în arhivă naşte şi prezumţia absolută că adresa indicată· în avizul de
ipotecă reprezintă domiciliul părţilor: La această adresă se vor· realiza' toate
comunicările ce privesc derularea contractului de ipotecă: Dacă partea îşi schimbă
domiciliul, ea este obligată ·să comunice modificarea celeilalte părţi şi să o înscrie în
arhivă (art. 2418 C. eiv.)2. ·
. Înscrierea nu produce consecinţe asupra valabilităţii ipotecii. Acesta este motivul
pentru care art. 2414 C. civ. prevede că înscrierea în arhivă nu conferă valabilitate unei
ipoteci lovite de tiulitate3 . · • ·· · · · ·. . · . ·
. În situaţia în care obligaţia garantată este stinsă, în cel mult 10 zile, creditorul
ipotecar este"obligat să ceară operatorului arhivei radierea ipotecii4 • În cazul în care
omite 'să solicite. radierea, el . răspunde pentru .·prejudiciile directe sau indirecte
provocate debitorului şi constituitorului. Dată fiind dificultatea doveciirii prejudiciului
în astfel de situatii, legiuitorul prezumă absolut5 că vaIOarea minimă a cuantumului
daunelor-interese' este echivalentul în lei al şumei de 500 euro (art. 2419 c. civ.). . ...
· În inod concret, înregistr~rea ipotecilor se realizează prin înscrierea în arhivă. a
unui aviz.de garanţie6 • Creditorul. ipotecar este obligat să comunice o copie de pe acest
aviz coristituitonilui în cel mult' 24 de ore de la înscrierea ipotecii (art. 2417 C. civ.). ·
Până_ la elaborarea reglementărilor de organizare. şi funcţionare a· Arhivei Electronice
de Garanţii Reale Mobiliare, înscrierea ipotecilor · se realizează prin ·folosirea
formularelor existente [art. 177 alin. (2) din Legea nr. 71i20I I]. . .
În situaţia existenţei unei neconcordanţe între inf~rmaţiile cupnnse în formularul . ·
de aviz şi cete cuprinse :Îil contractul de ipotecă, .în raporturile dintre terţi şi în cele
diiltre părţi ·şi ·terţi ··prevalează informaţiile cuprinse în . fonimlarul de aviz (art. ·2416
C. civ.)~ · · · · · ·

1
În acelaşi sens, a se vedea art. 29 alin. (3) din Legea garanţiilor.
2
În acefaşi sens, a se vedea art. 60 din Legea garanţiilor. .·
3
În acelaşi sens, a se vedea art. 29 alin. (2) din Legea garanţiilor. · ·
Termenul de 10 zile se calculează pe zile libere, fără să intre în calcul prima şi ultima zi a
4

tennenului, potrivit art.2553 C. civ.

În acest sens, dar cu referire la art. 61 din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu, ·Garanţîile reale
5

mobiliare, op. cit., p. 308.

Cât priveşte avizele de garanţie înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare
6
· ·
anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil, ele continuă să îşi producă efectele [art. 177 alin. (I) din
Legea m. 71/2011].
820 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

B. Excepţii: .
a) publicitatea ipotecii asupra conturilor deschise la ,o :instituţie de credit se
realizează, fie prin înscrierea ipotecii în arhivă, fie prin controlul asupra contului [ait.
2410 alin. (1) C. civ.]. Controlul asupra contului se dobândeşte de către creditorul
ipoteyar în µna dintre modalităţile prevăzute de art. 2410. alin. (2) C. civ.: creditorul
ipotecar'esie chiar bancaJa care este deschis contul; constituitorul; banca şi creditorul
ipotecar convin. în scris că banca, rară a solicita consimţământul constituitorului
ipotecii, va. urma instrucţiunile prin care creditorul dispune de sumele aflate în cont;
cred_itorul ipotecar devine titular al· contului (sau numai cotitular, cum rezultă din
cuprinsulart.176 din Legea nr. 7112011).
Crediforul ipotecar aflat ·În una dintre situaţiile menţionate anterior are controlul
asupra contului, chiar dacă cel care a constituit.ipoteca păstrează dreptul de a dispune
de sumele aflate în cont [art. 2410 alin. (3) C. civ.].
~) · ·publicitatea asupra· instrumentelor finanCiare. Dacă ipoteca grevează
instrumente financiare care pot fi transferate prin .simpla înregistrare în registrul pieţei
pe ·care sunt :tranzacţionate; publicitatea se realizează potrivit regulilor ce guvernează
această.piată(art. 2411.C. civ.), .
c} p~blicitatea ipotecii asupra unei creanţe garantate, la rândul ei, printr-o
ipotecă.· Ipoteca trebuie înscrisă în arhivă .şi· atunci. când poartă asupra unei creanţe
.care, la rândul ei, este garantată cu o altă ipotecă, mobiliară sau imobiliară (art. 2402
C. dv.). În plus, pentru :opozabilitate;.ipoteca unei creanţe garanţate cu o ipotecă
imobiliară, pe lângă înscrierea în· Arhiva· Electronică· de. Garanţii Reale. Mobiliare, se
.notează şi în cartea funciară, potrivit prevederilor art. 902 alin.·. (2) pct. 15 C. civ. (art.
175 din ·Legea tir. 71/2011).' De asemenea, 'indiferent dacă creanţa grevată este
garantată cu o. ipotecă mobiliară sau imobiliară, creditorul în fafoarea căruia s-a·
ipotecat creanţa trebuieI să remită debitorului'
. .
ei o. copie .a avizului
.
de ipotecă (teza
,
a
II-a a art 2402 C. civ.) . . . . .
C. Perfeetarea şi opozabilitatea ipotecii mobiliare. Potrivit art. 2409 C. "civ., o
ipotecă devine perfectă atunci câtid ea produce. efecte, _iar cerinţele .prevăzute ·de lege
pentru îndeplinifea fornialităţilor de publicitate au fost îndeplimte. Asupra forinalităţilor
de publicitate la care este.supusă ipoteca am insistat anterior. Ea.produce efecte (devine
eficientă sau eficace2) de la data la care obligaţia garantată ia naştere, iar constituitorul
dobândeşte drepti.ui asupra bunurilor mobile ipotecate (art. 2387 C. civ.).
. Rezultă aşadar că notiunea de perfectare a ipotecii mobiliare depinde de întrunirea
cumulativă a două ·condiţii': prima, ipoteca să. fi devenit eficientă, ceea ce presupune ca
obligaţia garantată să fie actuală, iar constituitorul să fi dobândit drepturi asupra bunului
ipotecat; cea de-a doua, să fi fost îndeplinite formalităţile de publicitate.
· Din perspectiva celor două condiţii menţionate, rezultă că o ipotecă mobiliară
poate deveni perfectă ,în două . momente: · la data îiideplinirii formalităţilor de

I Pentru consecinţele ne~omunicării către debi~~r ~ ~vizului de ipotecă,. a. se vedea. L Payette,

op. cit., pp. 564-565. . . .· . . . ' ·· .
•
2
Astfel a fost desemnată ipoteca aptă să producă efecte în cuprinsul amendamentelor-formulate la
adresa proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004. În doctrină
s-a vehiculat şi tennenul · de „efectivi tate" cu acelaşi înţeles (a se vedea ·R. Rizoiu, · Ce este ipoteca
mobiliară? (I) Despre dreptul real de garanţie, op. cit., p. 262). · ··
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 821

publicitate, dacă la acest moment. ea era eficientă sau la momentul la care ipoteca ·
produce efecte, dacă formalităţile de publicitate sunt anterioare momentului la care ea
a devenit eficace..
Din momentul în care este perfectă, ipoteca este opozabilă celorlalţi creditori ai
constituitorului, celor care dobândesc ulterior drepturi asupra bunului ipotecat, precum
şi celorlalte persoane (art 2409 C. civ.).
Există· situaţii în care ipoteca, deşi perfectă, nu este opozabilă anumitor terţi.
Astfel:
a) ipoteca asupra unei creanţe devine opozabilă faţă de debitorul ei numai sub
rezerva îndeplinirii formalităţilor prevăzute de art. 2400 C. civ. Este vorba: de
comunicarea în scris făcută de către creditor prin care .el aduce la cunoştinţa
debitorului creanţei ipotecate existenţa ipotecii, a creanţei grevate, a sumei datorate, a
locului şi a modalităţii de plată [art. 2400 alin. (1) C. civ.] sau de acceptarea în scris a
ipotecii de. către acelaşi debitor [art. 2400 alin. (2) C. civ.].
De la data comunicării sau acceptării, debitorul nu se poate libera decât plătind
creditorului ipotecar datoria ce o are faţă de constituitorul ipotecii. El va putea plăti
constituitorului, dacă creditorul ipotecar nu îi comunică dovada ipotecii în termen de
15 zile de la data la care i s-a solicitat în scris acest lucru. Dovada ipotecii se face, fie
cu o copie certificată de pe contractul de ipotecă, fie cu o copie a avizului de ipotecă
(art. 2401 C. civ.).
b) ipoteca este' inopozabilă celui care achiziţionează bunul grevat în cursul obişnuit
al activităţii unei întreprinderi 1 care înstrăinează bunuri de acelaşi fel [art. 2393 alin.· (1)
C. civl Ipoteca nu se stinge, ci ea se strămută pe temeiul subrogaţiei reale cu titlu
particular asupra preţului sau altor bunuri ce rezultă din înstrăinarea bunului ipotecat
[art. 2393 alin. ·(2) C. civ.]. În afara unei dispoziţii contrare în contractul de ipotecă,
debitorul ipotecar va depune preţul· într-un cont bancar distinct şi îl va informa pe
creditorul ipotecat cu privire la acesta.. Creditorul ipotecar are dreptul să ·solicite
informaţii de la banca deponentă cu privire la.operaţiunile realizate de debitorul ipotecar
asupra sumelor depuse în acest cont (art. 172 din Legea nr. 71/2011). ·

Sectiunea
'
a 5-a
'Efectele ipotecii

611. Efectele produse în raporturile dintre creditorul ipotecar şi· consti-

tuitor sunt reglementate numai în materia ipotecii convenţionale2 • Unele efecte sunt
comune ipotecilor mobiliare şi imobiliare, altele sunt specifice uneia sau alteia din cele
două categorii.

Potrivit art 3 alin. (3) C. civ.: „Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică,
1

de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea; administrarea ori
înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu ca scop obţinerea de profit".
Soluţia rămâne discutabilă atât timp cât unele dintre aceste efecte, precum drepturile debitorului
2

de a dispune de bun, de a-l folosi sau administra sau drepturile creditorului la despăgubi1i pentru
distrugerea, deteriorarea sau diminuarea substanţială a valorii bunului, caracterizează în egală măsură şi
ipotecile legale.
822 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

A. Efecte comune ipotecilor imobiliare şi mobiliare.

a) Drepturile·· constituitorului. Constituitorul · păstrează toate prerogativele
conferite de dreptul său asupra bunului. Astfel, el poate în continuare dispune de bunul
grevat, înstrăinându-l sau grevându-l cu alte sarcini reale, îl poate folosi şi' administra, ~
fără să vatăme drepturile creditorului ipotecar (art. 2373 C. civ.).
Pentru a se asigura exercitarea acestor prerogative:
.:.. sunt considerate ca nescrise clauzele care impun debitorului plata anticipată şi
imediată la: cerere a obligaţiei garântate sau plata altei obligaţii, pentru situaţia
constituirii unei alte garanţii asupra aceluiaşi bun [art. 2384 alin. (2) C. civ.; art. 2396
alin. (3) C. civ.]. În materia ipotecii mobiliare; dacă princoristituirea noii garanţii este
afectat rangul ipotecii existente, creditorul ipotecar trebuie să îşi exprime acordul cu
privire la constitufrea ei (art. 173 din Legea nr. 7112011 );
- actele 'de dispoziţie ale constituitorului sunt valabile, chiar dacă contractul de
ipotecă conţine o clauză care interzice transferul bunului grevat 1 sau declară o atare
operaţiune ca fiind echivalentă cu neîndeplinirea obligaţiei, fiind indiferent dacă ea
este cunoscută sau nu de către.dobânditor2 (art. 2376; art . .2384 C. civ.) 3 • Totuşi, actele
de dispoziţie, care au ca efect imposibilitatea de executare a ipotecii, sunt anulabilda
cererea creditorului ipotecar, cu excepţia' cazului în care el le-a aprobat (art. 167 din
Legea nr. 71/2011 ).
b) Drepturile creditorului. Creditorul este îndreptăţit să solicite daune-interese
pentru prejudiciile suferite prin distrugerea, deteriorarea sau diminuarea valorii
bunului grevat, în. limita creanţei garantate, chiar dacă ea nu este certă, lichidă şi
exigibilă. Sumele obţinute cu titlu de daune-interese. se impută asupra creanţei
garantate (ait. 2375 C. civ.). Constituitorul nu poate fi obligat la despăgubiri dacă
distrugerea, qeteriorarea sau diminuarea valorii bunului grevat survin în cursul unei
utilizări normale a bunului sau în caz de necesitate (art. 2374 C. civ.).
În plus, pentru situaţia în care, din culpa debitorului, bunul grevat a fost distrus,
deterioratori valoarea lui a fost diminuată în aşa mod încât a devenit inferioară celei a
creanţei ·ipotecate, creditorul ipotecar poate solicita debitorului. constituirea unei noi
ipoteci pentru garantarea aceleiaşi obligaţii, dacă bunul nu a fost asigurat [art. 166
alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 71/2011].
B. Efecte specifice ipotecii imobiliare. Cu scopul de a conserva drepturile
constituitorului asupra bunului grevat, art. 2385 C. civ. prevede că se consideră
nescrisă·clauza de antihreză prin care s-arrecunoaşte.creditorului dreptul de a poseda
Imobilul ipotecat sau ·de. a-şi însuşi fructele ori veniturile acestuia până la începerea
executării.

1
Clauza de inalienabilitate este valabilă între părti, dar ea este inopozabilă dobânditorului.
Încălcarea ei este sancţionată în raporturile dintre părţile co~tractului de ipotecă, constituitorul putând fi
obligat la despăgubiri în favoarea creditorului, în perimetrul răspunderii contractuale (a se vedea nota
marginală de la art. 1834 din cuprinsul amendamentelor formulate la adresa proiectului actualului Cod
civil în fonna adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004).
2
Textul are natura unei excepţii de la regula instituită prin art. 629 C. civ. ·ce sancţionează cu
nulitatea actul de înstrăinare încheiat cu încălcarea clauzei de inalienabilitate.
3
În acelaşi sens, a se vedea art. 21 alin. (3) din Legea garanţiilor.
 GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 823
C. Efecte specifice ipotecii mobiliare. Aceste efecte, la rândul lor, sunt comune
tuturor ipotecilor mobiliare şi specifice ipotecii asupra unei creanţe.
a) Efecte comune tuturor ipotecilor mobiliare.
Dr~pturile constituitorului. Constituitorul are dreptul să adreseze creditorului
ipotecar o cerere scrisă prin care să solicite acestuia: să emită o declaraţie cu privire la
valoarea rămasă din creanţa garantată prin ipotecă; să confirme ori, după caz, să
rectifice lista bunurilor care, în opinia debitorului, fac obiectul ipotecii; să confim1e
ori, după caz, să rectifice valoarea creanţei care, în opinia debitorului, mai este
garantată prin ipotecă la o anumită dată [art. 2397 alin. (l).C. civ.].
Creditorul este obligat să comunice debitorului,'în termen de 15 zile de la primirea
cererii, după caz: o declaraţie scrisă prin care indică suma rămasă a fi garantată prin
ipotecă; confirmarea sau rectificarea declaraţiei debitorului privitoare la bunurile grevate
şi la suma rămasă; o declaraţie potrivit căreia nu mai este titularul ipotecii, indicând
totodată numele şi adresa succesorului său în drepturi [art. 2397 alin; (2) C. civ.].
Debitorul are dreptul să obţină în mod gratuit o asemenea declaraţie la fiecare 6
luni [art. 2397 alin. (3) C. civ.]. Pentru solicitări suplimentare, creditorul poate să ceară
debitomlui ranlbursarea costurilor rezonabile ocazionate de emiterea declaraţiilor [art.
2397 alin. (4) C. civ.]., ·.
Drepturile creditorului:
- dreptul la inspecţie. Potrivit art. 2394 C. civ., creditorul este îndreptăţit să
inspecteze bunul ipotecat,· fără a stânjeni activitatea celui care deţine bunul 1• În
exercitarea acestui drept, el are posibilitatea să constate starea fizică a bunului corporal
ipotecat pentru a sesiza eventuale atingeri aduse integrităţii acestuia2 • Dacă ipoteca
grevează un bun incorporal, el are posibilitatea să solicite debitorului prezentarea unor
documente justificative care să reflecte situaţia juridică a acestor bunuri3;
- dreptul de a-şi însuşi produsele bunului ipotecat în contul creanţei. În
conformitate cu art. 2395 C. civ„ acest drept trebuie să rezulte dintr-o clauză expresă
regăsită în cuprinsul contractului de garanţie. Pentru a fi valabilă, această clauză
trebuie să stabilească în mod detaliat condiţiile şi proporţia în care urmează a se reduce
creanţa garantată prin: exercitarea dreptului de a culege produsele bunului ipotecat ;
4

- dreptul la exigibilitatea anticipată a creanţei. Există situaţii în care executarea

garanţiei devine necesară înainte de împlinirea scadenţei obligaţiei garantate. ·Aşa se
întâmplă, atunci când creditorul constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a
bunului ipotecat sau alte fapte, aşa cum sunt ele determiriate în contractul de garanţie,
imputabile debitorului, de natură să facă dificilă sau imposibilă executarea ipotecii
[art. 2396 alin. (1) C. civ.]. Creditorul are dreptul să considere exigibilă creanţa şi să
treacă la executarea ipotecii numai dacă are temeiuri rezonabile să creadă că bunul
· ipotecat este pe cale de a fi pus în pericol sau că există posibilitttea ca executarea
obligaţiei să fie împiedicată [art. 2396 alin. (2) C. civ;].

1
În acelaşi sens, a se vedea art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea garanţiilor.
În acest sens, dar cu referire la art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu,
2

Garanţiile reale mobiliare, op. cit„ p. 102.

3
Ibidem. .
4
În acelaşi sens, a se vedea art. 16 alin. (2) din Legea garanţiilor.
824 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

b) Efecte specifice ipotecii asupra creanţei.

Dreptul creditorului la realizarea creanţei ipotecate. Creditorul ipotecar are
dreptul ca, la scadenţa creanţei ipotecate, să perceapă capitalul, dobânzile şi celelalte
sume pe care aceasta le produce. El va elibera debitorului o chitanţă pentru sumele
primite. O~ copie de pe această chitanţă va. fi comunicată constitui torului (art. 2404
C. civ.). In absenţa unei prevederi contrare, sumele percepute se impută asupra
creanţei garantate potrivit regulilor de la imputaţia plăţii, chiar dacă ea nu este încă
scadentă (art. 2405 C. civ.).
Creditorul este îndreptăţit să pretindă plata în integralitate a creanţei grevate, chiar
dacă valoarea ei este superioară celei ipotecare. Ceea ce depăşeşte valoarea capitalului, a
dobânzilor şi a cheltuielilor efectuate, creditorul ipotecar trebuie să restituie debitorului
său, orice stipulaţie contrară fiind considerată nescrisă (art. 2408 C. civ.).
Creditorul ipotecar are facultatea să încuviinţeze constituitorului să perceapă el,
la scadenţă, capitalul şi celelalte sume cuvenite în temeiul creanţei ipotecate [art. 2406
alin. (1) C. civ.]. Încuviinţarea poate fi retrasă oricând de către creditorul ipotecar. El
este însă obligat să notifice în scris retragerea încuviinţării atât constituitorului, cât şi
debitorului creanţei grevate [art. 2406 alin. (2) C. civ.].
Dreptul creditorului şi constituitorului de a acţiona împotriva debitorului
creanţei ipotecate. Potrivit art. 2403 C. civ., atât constituitorul ipotecii, cât şi
creditorul ipotecar sunt îndreptăţiţi să intenteze acţiuni împotriva debitorului creanţei
ipotecate, cu îndatorirea de a-l introduce în cauză pe celălalt.
D<i:că creditorul ipotecar a renunţat la dreptul ce i-a fost conferit prin art. 2404
C. civ., el pierde şi facultatea de a-l acţiona în justiţie pe debitorul creanţei ipotecate în
temeiul art. 2403 C. civ. 1
În schimb, constituitorul ipotecii este îndreptăţit să îl acţioneze pe debitor în
judecată pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei ce-i incumbă în temeiul textului legal
menţionat, chiar dacă dreptul de a percepe capitalul, dobânzile şi celelalte sume datorate
în temeiul creanţei ipotecate revine creditorului ipotecar. Deşi creditorul ipotecar are
dreptul să pretindă realizarea creanţei ipotecate, el nu este şi obligat să acţioneze în
justiţie pe debitorul ei în caz de neplată. Creditorul are doar obligaţia să îl informeze de
îndată pe constituitor cu privire la orice nereguli la· plata de către debitor a sumelor
datorate (art. 2407 C. civ.). În atare condiţii, faţă de pasivitatea creditorului, ar fi excesiv
să-i fie obstaculată con8tituitorului posibilitatea de a acţiona el însuşi în justiţie pe
debitor2. Întrucât de la momentul notificării sau acceptării ipotecii, plata trebuie tăcută
creditorului ipotecar, instanţa va obliga pe debitor. să plătească acestuia , ceea ce, din
3

punct de vedere procedural, este realizabil prin introducerea în cauză a creditorului.

612. Efectele ipotecii în raporturile dintre creditorul ipotecar .şi terţul

deţinător al bunului. Această problemă se pune atunci când constituitorul ipotecii a
înstrăinat bunul înainte de momentul realizării ei. Dacă creanţa garantată nu s-a stins,
creditorul va putea urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla. Posibilitatea creditorului de

1
În acest sens, dar cu referire la art. 2713 C. civ. Q., a se vedea L. Payette, op. cit., p. 555:
2
Idem, p. 556.
3
Ibidem.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 825
a recurge la acţiunea ipotecară, urmărind bunul în patrimoniul terţului dobânditor, nu
exclude dreptul la acţiunea personală îndreptată împotriva debitorului raportului
juridic obligaţional (art. 2364 C. civ.).
Terţul dobânditor răspunde numai pentru datoriile ipotecare care grevează bunul
[art. 2361 alin. (1) C. civ., art. 162 din Legea nr.. 71/2011]. El se va bucura Şi va fi ţinut
de toate temienele de plată de care beneficiază şi pe care trebuie să le respecte
debitorul obligaţiei ipotecare [art. 2361 alin. (1) C. civ.].
Dobânditorul bunufoi ipotecat poate să adopte una din următoarele atitudini:
- să achite el însuşi_datoriaipotecară. Această soluţie va fi adoptată : atunci când
1

valoarea datoriei esţe inferioară celei a bunului ipotecat; dacă creanţa este garantată şi
prin alte ipoteci ce poartă asupra filtor bunuri, când terţul dobânditor va avea beneficiul
acestor garanţiţ prin efectul subrogaţiei legale reglementate de art. 1596 lit. b) C. civ.;
--: să nu achite datoria, situaţie în care creditorul va urmări silit bunul ipotecat
[art. 2361 alin. (2) C. civ.]. Drepturile reale principale pe care terţul le avea asupra
bunului, anterior dobândirii proprietiiţii, renasc în caz de vânzare silită cu rangul lor
originar, de drept.sau, după caz, prin reînscrierea în cartea funciară (art. 2362 C. civ.)2.
Terţul dobânditor care plăteşte datoria ipotecară sau care a suportat executarea se
poate întoarce împotriva celui de la care a primit bunul. pentru a fi despăgubit, în
condiţiile dreptului comun (art. 2363 C. civ.).

613. Efectele în raporturile cu alţi creditori. În virtutea dreptului de preferinţă,

creditorul ipotecar va fi plătit cu prioritate în raport de creditorii chirografari şi cei
ipotecari de rang inferior [art. 2345 alin. (2) C. civ.]. Această ultimă afirmaţie impune
anumite nuanţări, după cum concursul există între ipotecile imobiliare,. între ipotecile
.mobiliare, între ipotecile generale şi ipotecile speciale, între ipotecile imobiliare şi
ipotecile mobiliare, precum şi între ipotecile mobiliare şi gaj.
A. Concursul ipotecilor imobiliare. În materie imobiliară rangul ipotecilor este
detenninat de ordinea înregistrării cererilor în cartea funciară [art. 890 alin. (2) C. civ.;
art. 2421 C. civ.], conform .regulii „prior tempore potior jure". Dacă mai multe cereri
s-au primit în aceeaşi zi prin poştă sau curier, drepturile de ipotecă vor avea acelaşi
rang [art. 890 alin. (3) şi{4) C. civ.].
B. Concursul ipotecilor mobiliare. Este cunoscut că ipoteca mobiliară devine
opozabilă faţă de terţi din momentul. în care ea este perfectă (art. 2409 C. civ.)3.
Stabilirea momentului în care ipoteca devine opozabilă este necesară pentru a tranşa şi
posibilul conflict între mai multe ipoteci ce grevează acelaşi bun mobiL Într-o
1
A se vedea V.D. Zlătescu, op. cit„ p. 268.
2
Vechea reglementare oferea terţului mai multe opţiuni. Pe lângă posibilitatea de a plăti datoria
sau de a suporta consecinţele promovării împotriva lui a acţiunii ipotecare, el mai avea dreptul: să invoce
beneficiul de discuţiune, solicitând creditorului să urmărească alte bunuri ipotecate în favoarea sa şi care
se află în continuare în patrimoniul debitorului (art. 1794 din vechiul Cod civil); să recurgă la purgă
achitând către creditorul ipotecar preţul plătit la dobândirea bunului sau valoarea de piaţă a acestuia, dacă
a fost obţinut cu titlu gratuit, având drept urmare stingerea ipotecii (art. 1801-1818 din vechiul Cod civil);
să abandoneze imobilul ipotecat (art. _1795-1797 din vechiul Cod civil). Pentru amănunte, a se vedea
L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit„ p. 442.
3
A se vedea supra, nr. 610, lit. c).
 . . .

826 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

asemeneâ situaţie, va avea prioritate acea ipotecă care, prin forţa opozabilităţii, s-a
impus cea dintâi respectului terţilor. .
Cf) Concursul dintre ipotecile peifecte şi cele care nu au fost încă peifectate. Din
moment ce.doar ipotecile perfecte·sunt opozabile, urmează ca ele să fie preferate.celor
care nu au fostperfectate [art. 2420 alin. (2) C. civ.].
b) Concursul dintre ipotecile peifecte:Potrivit art. 2420 alin. (1) C. civ. ,,rangul
ipotecilor perfecte se determină potrivit ordinii înscrierii sau perfectării ipotecilor, cu
excepţiile prevăzute de lege": .•
Ani arătat deja că perfectarea ipotecii se poate produce în două momente: la data
îndeplinirii·formalităţilor de publicitate, dacă la acest moment ea era eficace sau la
data la care ipoteca produce efecte, ·dacă· formalităţile de .publicitate sunt anterioare
momentului la care ea a devenit eficientă. ·
Dacă ipotecile în concurs devin perfecte prin înscrierea lor, atunci rangul este
determinat în raport cu momentul perfectării, potrivit tezei finale a art. 2420 alin. (1)
C. civ. ·
· În sitllaţia în care perfectarea ipotecilor are lbc la m~mentul în care ele devin
eficiente, formalităţile de publicitate fiind anterioare, rangul se detennină în raport de
data înscrierii 1, soluţie impusă de o necesară corelare a art. 2420 C. civ., teza iniţială, cu
art. 2370 C. civ. Acest din urmă text prevede că rangul ipotecii ce garantează o obligaţie
viitoare este stabilit în raport de momentul înscrierii ei în registrele de publicitate.
Aşadar, opozabil1tatea ipotecii, ataşată, ·de regulă, perfectării ei, „urcă în timp" până la
data îndeplinmi formalităţilor de publicitate. Deşi art-' 2370. C. civ. se referă in terminis
la ipoteca unei obligaţii viitoare, soluţia este aceeaşi atunci când ea grevează un bun
viitor. Şi în acest caz rangul este obţinut de la momentul înscrierii şi nu de la data intrării
bunului în patrimoniul constituitorului, când ipoteca de\Tine perfectă2 • ·
Aşa cum se poate · observa, în · oricare dintre cele două · situaţii analizate,
momentul în raport de care se stabileşte rangul este acela al înscrierii ·ipotecii. Tocmai
de aceea, credem că ar .fi fost suficient ca alin. (1) al art. :':420 C. civ. să se refere la
acest moment ca cel îll râport de care se determină rangul ipotecilor perfecte.
c) Excepţii de la regula instituită prin art. 2420 alin. (!) C. civ. Regula de
prioritate stabilită de art. 2420 alin. (1) C. civ. cunoaşte excepţii.Este cazul ipotecilor
privilegiate al căror ra:ng este stabilit de către lege, indiferent de momentul înscrierii lor:
Aceste ipoted nu trebuie confundate cu privilegiile. În timp ce ipotecile privilegiate
izvorăsc· din convenţia părţilor, privilegiile îşi· au izvorul în lege. Sunf ipoteci
privilegiate~
- ipoteca constituită în favoarea vânzătorului unui bun sau· a creditorului ce a
acordat împrumut pentru cumpărarea bunului şi care are prioritate asupra unei ipoteci
anterioare, dacă, înainte ca debitorul să .obţină posesia bunului ',ipotecat, avizul. a ·fost
înscris la arhivă, iar vânzătorul sau, după. caz, creditorul. îl ·înşti.inţează în scris pe

1
A se vedea, în acest sens, şi nota marginală aferentă art. 1883 din cuprinsul amendamentelor
fonnulate la 'adresa proiectului actualului ·Cod civil în forma adoptată de către Senat Ia 13 septembrie
2004. .
2
Jbîdem. De altfel, art. 18 alin. (2) din Legea garanţiilor prevedea expres această soluţie. În acelaşi
sens, a se vedea şi L. Payette, op. cit., p. 378. ·
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 827

creditorul ipotecar anterior despre vânzare şi despre înscrierea ipotecii [art. 2425 alin. (1)
C. civ.] 1• Ipoteca privilegiată are ca obiect bunul cumpărat, fiind constituită în favoarea
vânzătorului sau împrumutătorului pentru garantarea achitării preţului şi, ·respectiv, a
împrumutului acordat. Caracterul privilegiat al ipotecii rezultă din aceea că este preferată
în raport de orice ipotecă anterioară constituită asupra bunului grevat. Prioritatea
operează dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: înscrierea în arhivă a ipotecii
privilegiate. trebuie să aibă loc înainte ca debitorul (cumpărătorul bunului sau
împrumutatul) să fi intrat în stăpânirea bunului; creditorul garantat (vânzătorul sau
împrumutătorul) să îl fi înştiinţat pe creditorul anterior despre vânzarea şi înscrierea
garanţiei. Cât priveşte această ultimă cerinţă, ea trebuie înţeleasă în corelaţie cu art. 2415
C. civ., care instituie o prezumţie de cunoaştere a ipotecilor înscrise în arhivă doar în
privinţa creditorilor ipotecari ulteriori. Pentru creditorii ipotecari anteriori este inoperantă
această prezumţie , motiv pentru care un creditor ulterior, precum în cazul nostru,
2

vânzătorul sau împrumutătorul trebuie să informeze pe creditorul anterior despre

înscrierea ipotecii privilegiate. În final, mai facem o precizare: textul legal nu. stabileşte o
ordine de prioritate atunci când bunul este achiziţionat de la mai mulţi .vânzători sau
împrumutul este acordat ,de mai mulţi împrumutători şi nici atunci când bunul este
achiziţionat de la un vânzător cu plata parţială a preţului, pe baza unui împrumut obţinut
de la un finanţator. În acest caz, fiecare dintre creditori va fi plătit proporţional cu
valoarea creanţei, potrivit regulii egalităţii creditorilor consacrate de art. 2326 C. civ.3;
· - ipoteca asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obţine prin valorificarea
ei, constituită în scopul obţinerii sumelor necesare pentru a produce recolta, precum şi
ipoteca constituită în perioada de creştere a plantelor ori în cursul unei perioade de 6 luni
înainte de recoltare şi care sunt preferate din momentulînscrieriilor în arhivă oricărei
alte ipoteci • Creanţa garantată constă în restituirea sumelor împrumutate pentru
4

producerea recoltei. Sunt prezumate că sunt constituite în scopul producerii recoltei şi

ipotecile constituite în perioada de creştere a plantelor sau în cursul unei perioade de 6
luni înainte de recoltare • Obiectul garanţiei îl constituie recolta sau produsele ce se vor
5

obţine din valorificarea ei. În ciuda utilizării conjuncţiei adversative „sau", nimic nu
împiedică ipoteca să~ greveze în mod cumulativ atât recolta, cât şi produsele obţinute în
urma valorificării • In absenţa instituirii unui termen în cadrul. căruia garanţia să fie
6

înscrisă în arhivă, urmează că preferinţa, în raport de ipotecile anterioare, este obţinută

indiferent de data înscrierii ipotecii privilegiate7 ; . .
- ipoteca asupra efectivelor de animale sau asupra produselor lor,. constituită în
scopul asigurării fondurilor care să îi pennită debitorului să achiziţioneze nutreţuri,

!n acelaşi sens, a se vedea art. 33 lit. a) din Legea garanţiilor.

1
.
In acest sens, cu referire la interpretarea art. 33 lit. a) din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu,
2

Garanţiile reale mobiliare, op. cit., p. 219.

3
Ibidem. .
Textul corespunde art. 33 lit. b) din Legea garanţiilor.
4
·
Prezumţia este absolută din moment ce proba contrară nu este admisibilă (a se vedea, în acest sens,
5

dar cu referire. la art. 33 lit. b) din Legea garanţiilor, R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op. cit., p. 223).
Cu referire la art. 33 lit. b) din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare,
6

op. cit., p. 222.

7
Idem, p. 223.
 828. TRA ŢAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

medieamente sau hormoni, necesare pentru hrana· ori tratarea animalelor şi care are
prioritate asupra oricărei alte ipoteci constituite asupra aceluiaşi bun ori asupra
produselor lui, alta decât ipoteca vânzătorului de nutreţuri, medicamente sau honnoni 1•
Creanţa garantată este aceea în restituirea fondurilor procurate în vederea achiziţionării
de nutreţuri, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana sau tratarea animalelor.
Ipoteca se constituie asupra efectivelor de animale sau asupra· produselor acestora.
Nimic nu se opune ca ipoteca să poarte atât asupra efectivelor de animale, cât şi asupra
produselor. lor2. Indiferent de momentul înscrierii, ea va fi preferată oricărei alte
ipoteci, cu o singură excepţie: ipoteca vânzătorului de nutreţuri, medicamente sau
hormoni. Prin urmare, în ·caz de concurs între ipoteca vânzătorului şi cea a
finanţatorului, cea dintâi este preferată;
- ipoteca creditorului care are controlul unui cont este preferată ipotecii unui
. creditor care nu are un astfel de control (art. 2426 C. civ.)3.
d). ·Concursul dintre ipotecile asupra aceleiaşi creanţe. Am arătat deja că
opozabilitatea ipotecii în raport cu debitorul creanţei ipotecate depinde de îndeplinirea
unor fonnalităţi specifice: notificarea sau acceptarea ipotecii de către debitor4 . Tot
astfel, s-a evidenţiatcă rangul ipotecilor perfecte se detennină potrivit ordinii înscrierii
sau· perfectării ipotecilor. Dacă în concurs se află o ipotecă perfectă şi una care nu a
fost perfectată, va fi preferată cea dintâi.
Care este soluţia de unnat atunci când un creditor garantat printr-o ipotecă în
rang inferior îndeplineşte cel dintâi formalităţile necesare pentru a-şi face opozabilă
garanţia în raport cu debitorul creanţei ipotecate?
În această privinţă, în doctrină s-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia
creditorul a· cărui ipotecă este inferioară în .rang, dar care a îndeplinit formalităţile
cerute pentru opozabilitatea frfaţă de debitor, va fi plătit cu prioritate, atât timp cât
creditorul în rang superior nu a adus la îndeplinire formalităţile necesare pentru a-şi
face opozabilă .ipoteca şi debitorului creanţei ipotecate5 •. însă, din momentul în care
aceste formalităţi sunt parcurse, debitorul este obligat să respecte ordinea de prioritate
dată de ranglil ipotecilor. El va trebui să îl plătească pe acela dintre creditori a cărui
ipotecă este superioară în rang •
6

e) Conservarea rangului ipotecii asupra produselor. Într-un alt context, am

arătat că ipoteca mobiliară se extinde şi asupra produselor bunului ipotecat7. Ceea ce
interesează de această dată este însă rangul ipotecii ce grevează produsele.
Potrivit art. 2412 alin. (1) C. civ. 8, dacă descrierea bunului grevat, regăsită iniţial
în arhivă, nu acoperă tipul de produse rezultate, ipoteca îşi păstrează rangul asupra lor

· Textul este similar art. 33 lit. c) din Legea garanţiilor.

1

În acest sens, dar cu referire la art. 33 .lit. c) din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu,
2

Garanţiile reale mobiliare, op. cit., p. 224.

3
Textul nu se aplică ipotecilor constituite înainte de data intrării în vigoare a actualului Cod civil
(art. 178 din Legea nr. 71/2011).
4
A se vedea supra, nr. 61 O, lit. C)-a).
5
A se vedea L. Payette, op. cit., pp. 538-539.
6
Idem, p. 539.
7
A se vedea supra, nr. 603, lit. C).
8
În acelaşi sens, a se vedea art. 34 teza I din Legea garanţiilor.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 829
numai dacă creditorul înscrie la arhivă un aviz modificator în termen de 15 zile de la
data la care constituitorul ipotecii le-a obţinut. Două consecinţe decurg din
interpretarea acestui articol:
--' în privinţa produselor care nu se regăsesc în descrierea iniţială .a bunului,
conservarea rangului ipotecii este condiţionată de înscrierea unui aviz modificator în
termen de 15 zile de la. data obtinerii lor de către constituitorul ipotecii. Trecerea
tennenului este sancţionată cu pie;derea rangului ipotecii iniţiale 1 • Înscrierea ulterioară
a ipotecii este posibilă, însă doar sub forma unei sarcini noi, al cărei rang este stabilit
în funcţie de data înscrierii avizului modificator2; .
- per a contraria, înscrierea avizului modificator în termen de 15 zile de la data
obţinerii de către constituitor a pro~duselor nu mai este necesară în cazul celor regăsite
în descrierea iniţială a. bunului. In · privinţa .acestora, ipoteca, cu rangul iniţial, se
extinde ope legis şi asupra lor.
De asemenea, ipoteca îşi păstrează rangul iniţial, fără să fie necesară înscrierea
unui aviz modificator, atunci când produsele sunt sume de bani a căror origine poate fi
stabilită [art. 2412 alin. (2) C. civ.] . .
C. Concursul dintre ipotecile generale şi ipotecile speciale. Între o ipotecă asupra
unei universalităţi de bunuri mobile şi o ipotecă asupra unor bunuri mobile determinate
are prioritate cea care a fost înscrisă sau perfectată mai întâi (art. 2424 C. civ;) ..
D. Concursul ipotecilor· mobiliare cu ipotecile imobiliare. Are ca premisă
coexistenţa asupra aceluiaşi bun a unor ipoteci imobiliare şi mobiliare • Într-o atare
4

situaţie, concursul .este soluţionat potrivit ordinii înscrierii ipotecilor în registrele de

publicitate aferente, fiind preferat creditorul care a îndeplinit cel dintâi fortnalităţile de
publicitate. Regula cunoaşte o excepţie: atunci când ipoteca mobiliară este înscrisă în
aceeaşi zi cu o ipotecă imobiliară va fi preferată cea din tirmă (art. 2422 C. civ.).
E. Concursul ipotecilor înscrise şi gaj. Reţinem cu titlu preliminar . că
publicitatea gajului asupra bunurilor mobile corporale se poate realiza, fie prin
deposedarea debitorului de bunul. grevat, fie ,prin înscrierea garanţiei la arhivă (art.
2482 C. civ.). Raţiunea publicităţii este aceeaşi ca în situaţia oricărei alte garanţii reale:
asigurarea opozabilităţii ei, al cărei corolar este obţinerea unei priorităţi în caz de
concurs cu titularul altui drept real asupra aceluiaşi bun.·
Potrivit art. 2423 .C. civ., creditorul a cărui ipotecă este ·înscrisă în arhivă este
preferat creditorului gajist, chiar dacă acesta a intrat în stăpânirea bunului ipotecat
anterior înscrierii. ·
Analiza coroborată a celor două texte conduce la unnătoarele conclu~ii:
- publicitatea asigurată creditorului gajist prin detenţia bunu.lui este ineficace în
caz de concurs cu un creditor ipotecar a cărui ipotecă este înscrisă în arhivă;
- creditorul gajist trebuie să recurgă la înscrierea dreptului său în arhivă pentru a
fi preferat .unui creditor ipotecar a cărui ipotecă este înregistrată; concursul. fiind
tranşat în favoarea aceluia care a îndeplinit cel dintâi fonnalităţile de publicitate;

Este motivul pentru care, privitor la art. 34 din Legea nr. 99/1999, s-a susţinut că tennenul ar fi
1

unul de decădere (a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op. cit., p. 229).
2
Ibidem. -
3
Asemănător, a se vedea teza a li-a a art. 34 din Legea garanţiilor.
Cum ar fi bunul mobil accesoriu al unui imobil care este ipotecat atât separat, cât şi odată cu
4

imobilul.
830 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

- deposedarea operată în· favoarea creditorului . gaj ist prodµce efecte de

opozabilitate doar în concurs cu un creditor ipotecar a cărui ipotecă este neînscrisă sau
în conflict cu un terţ care ar pretinde un alt drept real asupra aceluiaşi lucru.

Sectiunea
., a 6-a
Transmiterea şi stingerea ipotecii

614. Transmiterea ipotecii. Poate· avea loc pe cale accesorie sau pe cale
principală.
A. Transmiterea ipotecii pe cale accesorie. A vând în vedere caracterul său
accesoriu, ipoteca se transmite odată cu creanţa pe care o garantează, în consecinţa
aplicării regulii accesorium sequitur principale.
B. Transmiterea pe ··cale principală se produce independent de creanţa
1
garantată • Ea poate avea loc numai dacă suma pentru care este constituită ipoteca este
determinată în actul constitutiv.· Transmiterea pe cale principală se poate realiza în
două forme: cesiunea rangului ipotecii sau aipoteeii înseşi [art: 2358 alin. (1) C. civ.].
Contractul de cesiune a rangului sau a dreptului de ipotecă trebuie să fie realizat în
formă scnsă şi trebuie să fie adus 'la clinoştinţa debitorului [art. 2358 alin.'(2) c. civ.].
Pentru opozabilitatea operaţiunii de cesiune, se impun a fi respectate dispoziţiile
în materie de carte funciară sau, după caz, cele care reglementează publicitatea ipotecii
mobiliare [art. 2358 alin. (3) C. civ.; .art. 2427 alin. (1) C. civ.].
a) Cesiunea rangului ·ipotecii reprezintă acea operaţiune juridică prin care doi
creditori ipotecari ai aceluiaşi debitor convin mutual la schimbarea rangului ipotecilor
lor. Cesiunea rangillui implică îptotdeauna un schimb 2, aşa încât părţile implicate sunt
întotdeauna doi creditori ipotecari [art. 2427 alin. (1) teza a II-a C. civ.]. Nu poate avea
loc. o cesiune de rang în favoarea unui simplu creditor chii-ografar, care poate fi, aşa
cum vom arăta, beneficiarul unei cedări a dreptului de ipotecă însuşi 3 •
Cesiunea rangului nu poate prejudicia creditorii cu alte garanţii sau persoanele
care deţin drepturi asupra bunului grevat care nu au consimţit la schimb. Tocmai de
aceea, art. 2427 alin. (2) C. civ. prevede că aceştia sunt ţinuţi să respecte convenţia de
cesiune numai în limita în care erau obligaţi să respecte şi garanţia al cărei rang a fost
cedat. Să apelăm la exempluluriei cesiuni de rang ce implică o creanţă afectată de o
condiţie suspensivă, care este garantată printr~o ipotecă de rang prioritar; şi o creanţă
pură şi simplă, însoţită 'de o ipotecă de rang înferior~ bacă bunul este vândut la
licitaţie, creanţa condiţională nu participă la distribuirea preţului (art. 2459 C. civ.)4. În
schimb, creanţa pură şi simplă participă la distribuire, iar în temeiul. contractului de
1
În contextul vechiului Cod a existat o amplă discuţie asupra posibilităţii transmiterii ipotecii
separat de creanţa garantată. Pentru prezentarea acesteia, a se vedea L. Pop, Teoria gene1;ală a obligaţiilor,
op. cit„ pp. 436-437. . . .
2
În acest sens, dar cu referire la art. 43 din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale
mobiliare, op. cit„ p. 269.
3
A se vedea L. Payette, op. cit„ p. 248.
4
A se vedea iefra, nr. 621, !it. B)-a).
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 831

cesiune, ea ar trebui plătită cu prioritate. În ipoteza existenţei unor creditori cu garanţii

de rang intermediar, ei ar risca să nu îşi realizeze drepturile, preţul bunului servind
acoperirii cu prioritate a creanţei pure şi simple. Tocmai de aceea, ei sunt obligaţi să
respecte cesiunea în limita în care erau ţinuţi să respecte şi garanţia al cărei rang a fost
cedat. În carul nostru, aceasta presupune că ei vor fi ţinuţi să respecte cesiunea în
limita garantării unei creanţe condiţionale. Această limitare a opozabilităţii cesiunii de
rang nu mai este aplicabilă dacă creditorii cu-alte garanţii sau persoanele care deţin
drepturi asupra bunului grevat au consimţit la schimb.
Art. 2427 alin. (3) teza a II-a C. civ. prevede că cesiunea rangului se poate face
numai în limita creanţei ipotecare care are rangul preferat. În absenţa acestei limitări,
creditorii cu garanţii de rang intermediar s-ar putea vedea în situaţia de a nu îşi mai
putea valorifica propria lor creanţă, dacă întinderea obligaţiei garantate prin ipoteca de
rang inferior este superioară celei garantate prin ipoteca de rang superior 1•
Cesiunea este irevocabilă, cu o excepţie: atunci când bunul ipotecat este.vândut ~
la licitaţie, creditorul care a dobândit rangul unei creanţe sub condiţie, va putea renunţa
la beneficiul schimbării de rang, creanţa condiţională reluându-şi· rangul iniţial [art.
2427 alin. (4) C. civ.].,Această excepţie trebuie înţeleasă şi în corelaţie cu cele statuate
prin alin. (2) al art. 2427 C. civ. Am concluzionat la capătul exemplului anterior că
creditorii cu garanţii de rang intermediar vor fi ţinuţi să respecte cesiunea în limita
garantării unei creanţe condiţionale. Din punctul de vedere al beneficiarului rangului
creanţei sub condiţie suspensivă, aceasta echivalează cu imposibilitatea de a-şi realiza
propria creanţă cu prioritate înaintea creditorilor de rang intermediar. Scopul pentru
care a fost realizată cesiunea se vede astfel imposibil de realizat. În aceste
circumstanţe, legiuitorul îi îngăduie creditorului ce a dobândit rangul unei ipoteci
condiţionale să revoce cesiunea de rang.
b) Cesiunea dreptului. de ipotecă este acea operaţiune juridică prin care un
creditor ipotecar cedează unui creditor chirografar al aceluiaşi debitor dreptul său de
ipotecă [ait. 2427 alin. (1) teza IC. civ.].
Transmiterea dreptului de ipotecă operează în limita creanţei ipotecare. Raţiunea
. este identică cu cea regăsită în situaţia cesiunii de rang: protejarea creditorilor ce deţin
garanţii reale de rang inferior celei cedate. Nu sunt de neglijat nici interesele debitorului
care, dacă întinderea creanţei creditorului chirografar este superioară celei a creditorului
ipotecar, ar fi supus unei unnăriri reale, în condiţiile în care el a consimţit la instituirea
ipotecii în considerarea unei val6ri mai mici a obligaţiei garantate.
Este de observat că art. 2427 alin. (3) C. civ. prevede că „( ...) cesiunea rangului
se face în limita creanţei .ipotecare al cărei rang a fost cedat, iar schimbul rangului se
face în limita creanţei ipotecare care arernngul preferat". S-ar părea că limita instituită
de text priveşte exclusiv cesiunea de rang, nu şi cesiunea ipotecii. Apreciem că texhll
trebuie să primească interpretarea pe care noi am avansat-o deja, respectiv aceea că şi

Pentru situaţia în care valoarea creanţei garantate de rang superior o depăşeşte pe aceea a
1

obligaţiei garantate de rang inferior, s~a susţinut că cesiunea produce efecte parţiale, dacă din voinţa
părţilor nu ar rezulta contrariul (a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale_ mobiliare, op. cit., p. 270). S-a
apreciat, de asemenea, că această limitare este inoperantă în absenţa unor creditori garantaţi real de rang
intermediar, aplicarea ei nemaiavând nicio raţiune (ibidem).
832 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL•.OBLIGAŢIILE

cesiunea ipotecii se realizează în limita creanţei ipote~are. Am arătat că cesiunea

rangului· implică un schimb de rang între doi creditori ipotecari. Dintr-o atare
perspectivă, referirea art. 2427 alin. (3) C. civ. în două rânduri la cesiunea rangului (în
prima teză folosind sintagma „cesiunea rangului", iar în cea de-a· doua pe aceea de
„schimbul rangului") ·nu poate fi pusă decât pe seama unei eroi:i de fonnulare. În
realitate, credem că în prima sa teză textul are în vedere transmiterea ipotecii înseşi,
când limita în care ea poate avea loc este dată de întinderea creanţei ipotecare, în timp
ce a doua teză priveşte numai cesiunea rangului ei, când schimbul nu poate opera
decât în limita creanţei ipotecare de rang preferat. De altfel, întregul art. 2427 C. civ.
vizează două ipoteze, cedarea ipotecii sau numai a rangului ei, ceea ce rezultă şi din
nota marginală a textului. .
În ciuda formulării sale restrictive, apreciem că şi alin"(2) al art. 2427 c. civ. nu
priveşte doar cesiunea rangului, ci şi cedarea ipotecii propriu-zise, opozabilitatea
convenţiei de transmitere a ipotecii fiind supusă respectului ,terţilor (creditori cu
garanţii asupra aceluiaşi bun şi titulari de drepturi asupra bunului) în -limita în .care
însăşi ipoteca te face obiectul coptractului le era opozabilă.
. . .- .
615. Stingerea ipotecii. Pierderea ipotecii poate avea loc pe cale accesorie, ca
urmare a stingerii obligaţiei garantate, sau pe cale principală, independent de creanţa
ipotecară. ·
Trebuie menţionat că ·în materie imobiliară cauzele de stingere nu îşi produc
efectul extinctiv decât prin radierea ipotecii din cartea funciară. Astfel, cu titlu general,
art. 885 alin. (2) c. civ. prevede că pierderea sau stingerea drepturilor realese produce
numai prin radierea lor din cartea funciară. În materia specială a ipotecii imobiliare art.
2428 alin. (1) C. ci~. stabileşte că stingerea ei se produce.prin; radiere sau prin pieirea
totală a bunului.
Cât priveşte stingerea ipotecii imobiliare prin pieirea ·totală a bunului, se impun
câteva observaţii: din moment ce efectUl e.xtinctiv se produce în consecinţa directă a
pieirii bunului, rezultă că ne aflăm în prezenţa unei excepţii de la regula potrivit căreia
stingerea dreptului, în.speţă a ipotecii,.are loc numai prin radierea din cartea funciară;
ipoteca nu se stinge prin. pieirea bunului, atunci când sunt îndeplinite condiţiile ·
subrogaţiei reale cu titlu ·particular ce îşi găseşte susţinerea legală în cuprinsul
dispoziţiilor art. 2330 C. civ.
·A. Stingerea ipotecii pe cale ·accesorie. Stingerea obligaţiei garantate, prin
oricare din modalităţile prevăzute de lege, conduce şi la încetarea ipotecii mobiliare şi,
respectiv, la radierea ipotecii imobiliare [art. 2428 alin. (2) lit. a) C. civ.] 1• • .·
Ca expresie a caractenilui ei accesoriu, ipoteca se stinge şi ca urinare a neîn~
deplinirii evenimentului de care depinde naşterea obligaţiei principale sau în.

1
În acelaşi sens, a se'vedea art. 1800 alin. (I) pct. I din vechiul Cod civii şi art. 27 alin. (1) din
Legea garanţiilor. Este de menţionat .că vechiul Cod prevedea şi prescripţia printre cauzele de stingere a ,.
ipotecii [art. 1800 alin. (I) pct: 4 C. civ. ]. Acest text a fost interpretat în literatura de specialitate şi în
sensul că ipoteca se stinge prin prescripţia obligaţiei principale (a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit„
p. 449). Actualul art. 2504 alin. (I) C. civ. prevede expres că prescripţia' dreptului la acţiune privind
creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară. Întrco·'atare situaţie, creditorul
ipotecar va putea însă urmări numai bunurile mobile sau imobile ipotecate:
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 833
consecinţa îndeplinirii evenimentului de care depinde stingerea creanţei garantate [art.
2428 alin. (2) lif b )C. civ.]. Absenţa şi, respectiv, dispariţia creanţei garantate justifică
încetarea ipotecii şi în aceste două situaţii.
În toate cazurile de stingere pe cale accesorie a ipotecii, părţile pot conveni ca ea
să fie folosită pentru garantarea unei alte obligaţii determinate sau determinabile, fără a
se vătăma drepturile dobândite de alte persoane 1• Ne aflăm în situaţia menţinerii ipotecii
pentru garantarea unei noi datorii [art. 165 alin. (1) C. civ.]. În acest caz, rangul ei va fi
dat de momentul înscrierii menţiunii de menţinere [art. 165 alin. (2) C. civ.].
B. Stingerea ipotecii pe cale principală. Ipoteca mobiliară se poate stinge, iar cea
imobiliară poate. fi radiată, independent de creanţa ipotecară, ca urmare: a neîndeplinirii
evenimentului de care depinde naşterea ipotecii ori îndeplinirii evenimentului de care
depinde stingerea ei [art. 2428 alin. (2) lit. c) C. civ.]; a dobândirii de către creditor a
bunului grevat sau a confuziunii calităţii de creditor ipotecar cu aceea de proprietar al
bunului [art. 1625 C. civ.; art. 2428 alin: (2) lit. d)C. civ.]; a renunţării exprese sau tacite
a creditorului la ipotecă [art. 2428 alin. (2) lit. e)C civ.]2.
În legătură cu renunţarea la ipotecă, se impun anumite precizări: renunţarea este
un act juridic unilateral şi irevocabil al creditorului3; ea nu produce efecte asupra
creanţei garantate, neavând nici chiar valoarea unei prezumţii de remitere de datorie
(art. 1632 C. civ.).
De asemenea, ipoteca se stinge, precum privilegiul, în condiţiile art. 1622 alin.
. 4 -
(3) C. CIV. -

Secţiunea a 7-a
Executarea ipotecii

Subsectiunea 1
'
Aspecte comune ipotecii imobiliare şi mobiliare

616. Condiţii. Dacă debitorul nu aduce la îndeplinire obligaţia garantată,

creditorul ipotecar poate trece la urmărirea bunului ipotecat (art. 2429 C. civ.). Este de
menţionat că urmărirea ipotecară priveşte nu numai realizarea ·capitalului, ci şi a
dobânzilor, . a comisioanelor, a penalităţilor şi a cheltuielilor rezonabile făcute cu
recuperarea sau conservarea bunului (art. 2354 C. civ.).

În termeni asemănători se pronunţă art. 27 alin. (I) din Legea garanţiilor.

1

Actualul Cod nu mai prevede purga (a se vedea, pentru definiţia ei, L. Pop, Teoria generală a
2

obligaţiilor, op. cit., p. 442) ca modalitate de stingere a ipotecii. Absenţa ei a fost justificată pe aplicarea sa
practică redusă, precum şi pe împrejurarea că ar obstacula dezvoltarea relaţiilor modeme de credit (aceste
argumente se găsesc în nota marginală a secţiunii a 2-a „Ipoteca imobiliară" - a capitolului HI ;,Ipoteca"
din Titlul IX al Cărţii a V-a - din cuprinsul amendamentelor formulate la adresa proiectului actualului Cod
civil în fonna adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004). ·
A se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 443.
3
4
A se vedea supra, nr. 595.
834 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Pentru declanşarea executării ipotecii trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

- creanţa garantată să fie certă, lichidă şi exigibilă (art. 2430 C. civ.) 1;
- creditorul să fie în posesia unui titlu executoriu. Este de reţinut că, potrivit
art. 2431 C. civ., contractul de ipotecă valabil încheiat este titlu executoriu2 •. ·

617. Păstrarea dreptului la acţiunea personală. Existenţa acţiunii ipotecare nu

îl lipseşte pe creditor de posibilitatea de a-şi realiza creanţa pe calea acţiunii personale
(2432 C. civ.)3 • Recurgerea la acţiunea personală prezintă avantajul extinderii
urmăririi şi asupra altor bunuri decât cele ce fac obiectul garanţiei reale. Principalul
dezavantaj constă în necesitatea constituirii unui titlu executoriu, de regulă obţinerea
unei hotărâri judecătoreşti de obligare a debitorului la executarea obligaţiei garantate.
Dacă acţiunea personală s-a finalizat prin constituirea unui titlu executoriu, urmărirea
poate să privească atât bunuri ce fac obiectul ipotecii, cât şi bunuri neipotecate. Totuşi,
creditorul nu va putea unnări în acelaşi timp bunurile imobile care nu îi sunt ipotecate
decât în cazul în care cele care fac obiectul ipotecii nu sunt suficiente pentru plata
creanţei sale (art. 2478 C. civ.).
Indiferent de calea aleasă, orice clauză care conferă creditorului dreptul de .a
deveni proprietarul irevocabil al bunului sau să dispună de acesta fără fonnalităţile
impuse de lege se consideră nescrise (art. 2433 C. civ.). ·

618. Plan de studiu. Executarea ipoteCii diferă, după cum ea priveşte un bun
mobil sau un bun imobil. În privinţa executării ipotecii mobiliare, Codul civil prevede
o procedură specială de executare. Cât. priveşte executarea ipotecii imobiliare, ea se
realizează cu respectarea dispoziţiilor Codului.de procedură civilă (art. 2479 C. civ.),
urmând a fi studiată în cadrul disciplinei drept procesual civil. Iată motivul pentru care
în cele ce urmează vom insista doar asupra executării silite a ipotecii mobiliare.

Subsectiunea a 2-a .
. '
Executarea ipotecii mobiliare

. 619. Drept~l de opţiune al creditorului ipotecar. Dacă ipoteca poartă asupra

unui mobil şi condiţiile executării garanţiei reale sunt îndeplinite, creditorul poate să
recurgă la procedura specială de executare a ipotecii reglementate de Codul civil prin
art. 2435-24774 • Existenţa procedurii speciale de executare .nu afectează dreptul
creditorului de a recurge la executarea ipotecii în conformitate cu dispoziţiile Codului
de procedură civilă (teza finală a art. 2432 C. civ.)5. Aşa cum vom arăta în cele ce

1
În acelaşi sens se pronunţă art. 379 alin. (1) C. pr. civ.. Art. 62alin. (2) din Legea garanţiilor se
rezumă să pretindă existenţa unei creanţe certe şi exigibile. ·
2
În acelaşi sens, dar cu referire la garanţia reală mobiliară, a se vedea art. 17 din Legea garanţiilor.
3
În mod similar, se pronunţă art. 62 alin. (1) diil Legea garanţiilor. ·
4
Textele preiau cu anumite modificări procedura de executare a garanţiei reale 'mobiliare regăsită
în cuprinsul art. 62-89 din Legea garanţiilor.
5
În acelaşi sens, a se vedea R. Rizoiu, Ce este ipoteca mobiliară? (!) Despre dreptul 1'eal de
garanţie, op. cit., p. 221.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 835
urmează, executarea reglementată prin dispoziţiile Codului civil se caracterizează
printr-un pronunţat caracter privat, având în centrul său pe creditorul unnăritor care îşi
asumă răspunderea desfăşurării procedurii, inclusiv prin angajarea răspunderii sale
patrimoniale, intervenţia organelor statului fiind minimizată. Procedura reglementată
prin dispoziţiile Codului de procedură civilă are un accentuat caracter etatic,
răspunderea derulării ei revenind cu precădere organelor .de executare desemnate •
1

Opţiunea alegerii uneia sau alteia dintre cele două proceduri revirie creditorului.

620. Beneficiul de discuţiune. Creditorului de rang inferior îi este recunoscută

facultatea de a se opune. urmăririi bunului mobil care îi este anume ipotecat, dacă au
mai rămas bunuri suficiente ipotecate în favoarea creditorului de rang superior care a
declanşat urmărirea. Astfel, creditorul de rang inferior poate cere în condiţiile art. 2295
C. civ. 2 discuţiunea prealabilă. În situaţia în care cererea sa este admisă, urmărirea
bunului mobil ipotecat este suspendată (art. 2434 C. civ.).

621. Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale. Procedura

executării mobiliare asupra bunurilor corporale cuprinde două etape. Prima etapă are
un caracter prealabil, fiind menită să pregătească valOrificarea bunului .prin
deposedarea debitorului de bunul grevat (A). A doua etapă este cea a valorificării
propriu-zise a bunului ipotecat (B).
A. Deposedarea: debitorului de bunul ipotecat. Atunci când ipoteca poartă
asupra unui bun mobil accesoriu al unui imobil,· se poate cere separarea celor două ·
bunuri (a). De asemenea, creditorul poate să preia în stăpânirea sa bunul mobil grevat,
în vederea unei mai bune valorificări a acestuia (b).
a) ·Urmărirea şi separarea accesoriilor unui imobil. Bunurile mobile accesorii
ale unui imobil pot fi urmărite potrivit procedurii de executare a ipotecii mobiliare
reglementate de dispoziţiile Codului civil. Aceste texte legale nu se vor aplica dacă a
fost declanşată în prealabil urmărirea imobilului în temeiul regulilor stabilite pentru
executarea ipotecilor imobiliare (art. 2436 C. civ.) .
. În vederea executării ipotecii mobiliare, creditorul ipotecar este îndreptăţit să
solicite separarea bunului mobil accesoriu, · dacă este preferat titularilor de drepturi
reale asupra bunului imobil respectiv [art. 2437 alin. (I) C. civ.]. Într~o atare situaţie,
creditorul ipotecar va trebui să îi despăgubească pe titularii drepturilor reale asupra
imobilului, mai puţin pe constituitor, în limita cheltUielilor necesare reparării
stricăciunilor impuse de separarea celor două bunuri [art.2437 alin. (2) C. civ.]. Nu va
trebui însă să plătească despăgubiri pentru scăderea valorii imobilului ca urmare a
înlăturării bunului mobil ipotecat sau a necesităţii de a-l înlocui [art. 2437 alin. (3)
C. civ.]. Până ce.creditorul nu oferă o garanţie suficientă pentru plata despăgilbirii, cei
îndreptăţiţi pot refuza separarea bunurilor [art. 2437 alin. (4) C. civ.]. Nu se pot separa

În acelaşi sens, dar cu referire la procedura de executare a garanţiei reale mobiliare, a se vedea
1

R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op. cit„ pp. 313-314.

2
Pentru analiza art. 2295 C. civ„ a se vedea supra, nr. 576, lit. a).
836 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL; OBLIGA ŢllLE

materialele încorporate în construcţie şi deci nu le sunt aplicabile dispoziţiile privitoare

la separarea bunului mobil accesoriu [art 2437 alin. (5) c. civ.].
b) Preluarea bunului ipotecat. ·Bunurile mobile ipotecate pot fi preluate efectiv
cu toate acc(;!soriile lor [art. 2438 lit. a) C. civ:] sau, simbolic 1, când, fără a le deplasa,
creditorul ia măsurile necesare pentru ca echipamentele sau alte asemenea bunuri să
nu mai poată fi folosite [art'. 2438 lit. b) C. ci~.]2. ,
Scopul preluării constă în exercitârea unui rol cominator asupra debitorului care,
pentru a reintra în stăpânirea bunului, ar fi detenninat să stingă creanţa garantată3 , dar
şi în perspectiva obţinerii ~nui preţ mai bun în Un:lla valorificării lui. În absenţa
preluării bunului, cumpărătorul ar fi pus )n situaţia de a efectua el cheltuieli
suplimentare pentru a dobândi stăpânirea hii, ceea ce ar conduce, cu siguranţă, la
diminuarea valorică a ofertei de cumpărare: .
. Preluarea bunului poate avea loc prin mijloace proprii sau pe cale silită.
Preluarea bunului prin mijloace proprii · este subsumată îndeplinirii
unnătoarelor condiţii :
4

- contractul de ipotecă mobiliară să permită .în mod expres preluarea prin

mijloace proprii a bunului [art. 2440 alin. (1) C. civ.]. Conceperea clauzei rămâne la
aprecierea părţilor5 , dar din conţinutul eitrebuie să rezulte în mod expres îndreptăţirea
a
creditorului de putea prelua în mod paşnic bunul; . . . .
- existenţa unei notificări prealabile preluării bunului,. efectuate prin interffiediul
executorului judecătoresc [art. 2440 alin. (1) C. civ.] 6 ; .· . ·
~ creditorul nu. trebuie să tulbure liniştea şi ordinea publică7 şi nu poate recurge
în mod direct sau indirect la constrângere, , chiar dacă fapta sa nu reprezintă o
infracţiune [art. 2440.alin. (2) C. civ.]. Sinl.pla invocare a posibilităţii de executare
silită şi a efectelor neîndeplinirii obligaţiei nu constituie constrângere (art. 179 dfo.
Legea nr. 7.1120 l 1).

1
A se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op, cit., p. 319.
2
Cum ar fi dezafectarea unei piese (a se vedea nota marginală de la art. 1897 dili cuprinsul
amendamentelor formulate la adresa proiectUlui actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13
septelnbrie 2004), · .. . ·
3
A se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op, cit., p. 319.
4
Într-un conţinut asemănător se pronunţâ şi art. 63 alin. (2)-(4) din Legea garanţiilor. .
5
Libertatea părţilor de a concepe conţinutul clauzei ce îngăduia creditorului să iritre în stăpânirea
bunului era. mult limitată în coordonatele Legii garanţiilor, art. 63 alin. (4) din acest act nonnativ
reglementând nu numai conţinutul ei, dar şi dimen.siunea şi forma "'.aracterelor utilizate.
6
Art. 63 alin. (1) din Legea garanţiilor prevedea în mod expres că intrarea paşnică în posesia
bunului mobil grevat se realiza „fără a fi necesară vreo autorizaţie sau notificare prealabilă".
7
Cu referire la art: 63 alin. (2) din Legea garanţiilor, s-a arătat (a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile
reale mobiliare. O abordare funcţională, op. cit., Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 603) că intră
în coliziune cu interdicţia de a aduce atingere ordinii publice „acele acţiuni ale creditorului (ori ale
reprezentantului acestuia) prin care să fie încălcate norme legale imperative sau ptin care să se aducă
atingere climatului normal de linişte în societate prin provocarea de scandal public (chiar dacă faptele nu
sunt de natură a fi calificate drept infracţiuni sau contravenţii)".
GARANŢIILE EXECUTĂRIIOBLIGAŢIILOR 837

.Dacă. debitorul se opune, preluarea prin mijloace proprii a bunului nu >.este

permisă 1 • Nu trebuie însă să se înţeleagă că se impune cu necesitate consimţământul
debitorului la preluare, ci este suficient ca el să nu i se opună în mod expres2 • · · .•

Odată exigenţele menţionate îndeplinite, creditorul ipotecar poate prelua bunul

din mâinile oricărei persoane care îl deţine. Aceasta poate refuza predarea dacă
creditorul nu face dovada dreptului său de a prelua bunul [art. 2441 alin. (1) C. civ.].
O atare dovadă se face cu prezentarea unei copii a contractului de ipotecă mobiliară
perfectat în ·condiţiile legii şi a unei copii a avizului de ipotecă (art. 180 din Legea
nr. 71/2011).
Din momentul preluării bunului de către beneficiarul ipotecii, nici un alt creditor
nu poate cere remiterea lui, cu excepţia celui ipotecar de rang superior care, la rândul
său, a pornit executarea [art. 2441 alin. (2) C. civ.]. Aşadar, creditorul ipotecar derang
superior va putea să îşi exercite cu prioritate şi dreptul de urmărire în detrimentul
unuia de rang . inferior3 • Preferinţa în exercitarea dreptului de urmărire operează
indiferent dacă rarigul prioritar rezultă din îndeplinirea cu întâietate a formalităţilor de
publicitate sau din faptul existenţei uneia dintre ipotecile· privilegiate ·prevă:zUte de
art. 2425-2426 C. eiv; În acest sens apreciem că trebuie înţeles art. 161 din Legea
nr. ·7112011 care stabileşte că, în exercitarea dreptului său de urmărire, creditorul
ipotecar va trebui să ţină sea1na de ipotecile mobiliare privilegiate reglementate de art.
2425 şi 2426 din C. civ. ·
Preluarea silită a bunului. Creditorul poate prelua bunul şi pe cale silită,
solicitând în acest sens concursul executorului judecătoresc [art. 2442 alin.· (1)
C. civ:]4. El poate opta încă de la început să solicite ajutorul executorului judecătoresc,
fără ca în prealabil să fi făcut demersuri pentru preluarea prin mijloace proprii a
bunului (art. 181 dinLegea nr. 71/2011) 5•
Pentru a obţine concursul organului de executare, creditorul trebuie să formuleze
o cerere însoţită de o copie a contractului de· garanţie, de o descriere· a bunului ce
urmează a fi preluat şi, dacă este cazul, de o copie certificată de pe înscrierea la arhivă
a ipotecii [art. 2442 alin. (2) C. civ.].
În termen de 48 . de ore de la primirea cererii, executorul judecătoresc se
deplasează la locul unde se află buriul.· ipotecat, îl· ridică şi· îl .predă de· îndată
creditorului [art. 2443 alin. (1) C. civ.]. Dacă este nevoie să se recurgă la constrângere,
executorul judecătoresc este obligat să revină în cursul aceleiaşi zile, însoţit de agenţi

Cu referire la art. 63 alin. (2) diii Legea garanţiilor, a se. vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale
1
•
mobiliare. o abordarefuncţională, op. cit., p. 617..
Tocmai de aceea, nu de puţine ori, creditorul recurge fa preluarea bunului în absenţa debitorului
2
·
sau chiar la „înşelarea" voinţei ·acestuia (cum ar fi situaţia în care creditorul· solicită. unităţii de. service să
cheme autovehiculul ce face obiectul garanţiei pentru un control tehnic, preluând astfel bunul'din mâinile
unui terţ). A se vedea pentru ainănunte, R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare. O abordare fimcţională,
op. cit„ pp. 618-621. ·
A se vedea R. Rizoiu, Ce este ipoteca mobiliară? (I) Despre dreptul real de garanţie, op. cit„
3

p. 214.
"4 Intrarea pe cale silită în posesia bunului era reglementată de art. 67-68 din Legea garanţiilor.
Spre deosebire de actuala reglementare, art. 67 din Legea garanţiilor condiţiona dobândirea pe
5

cale silită a bunului de imposibilitatea luării în posesie a bunului pe cale paşnică.

 838 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

ai forţei publice, pentru a prelua bunul afectat garanţiei. Nu este necesară prezentarea
unei hotărâri judecătoreşti .sau a altui act provenind de la autorităţile administrative
[art. 2443 .alin. (4) C. civ.J. Agenţii forţei publice sunt obligaţi să acorde totsprijinul
pentru preluarea bunului [art. 2442 alin. (3) C. civ.]. Cu privire la procedura de
ridicare şi. predare, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în două
exemplare, dintre. care uriul se păstrează la dosarul de executare, iar·· celălalt se
comunică debitorului în condiţiile Codului.de procedură civilă [art. 2443 alin. (2) C.
civ.]. Cât priveşte cheltuielile de executare, ele sunt .avansate de către creditor care
suportă şi riscul transportului şi depozitării bunului [art. 2443 alin. (3) C. civ.]. Pe
parcursul deţinerii bunului ipotecat, creditorul are drepturile şi obligaţiile unui
administra.tor,al bunului: altuia împuternicit cu administrarea simplă, .dispoziţiile art.
795-799 C. civ. aplicându-se în mod corespunzător (art.2444 C. civ.). ·
B. Valorificarea bunului. Iniţiativa executării poate să aparţină oricărui creditor
ipotecar. În ipoteza exercitării concurente a dreptului la executarea ipotecii de către
mai mulţi creditori. ipotecari, cel de rang superior este preferat. Astfel, creditorul
ipotecar .de. rang superior poate, cât timp bunul. nu a fost vândut, să continue
executarea începută de un creditor de ranginferior sau să pornească o nouă executare
[art. 2454 alin.· (1) C.'civ.]. Aşadar, rangul superior conferă nu numai o preferinţă în
realizarea creanţei, ci şi prioritate în alegerea modalităţii de valorificare a bunului
grevat 1• Creditorul de rang superior poate fi însă obligat să restituie cheltuielile
rezonabile efectuate dacă, fiind notificat cu privire la executarea ipotecii, . omite să
invoce prioritatea drepturilor sale într-un termen rezonabil [art. 2454 alin. (2) C. civ.].
; · Valorificarea poate avea loc în una din .următoarele modalităţi: prin vânzarea
bunului (a);. prin însuşirea bunului în scopul stingerii creanţei ipotecare (b) sau prin
preluarea bunului în scop de administrare (c).
a)·· Vânzarea bunului. Orice măsură de executare silită îşi găseşte justificarea atât
· timp cât creanţa ·garantată nu este realizată. Executarea silită încetează, iar creditorul
trebu.ie să restituie bunul, dacă debitorul ·sau orice altă persoană interesată .stinge
obligaţia principală, plătind şi cheltuielile rezonabile fă9ute pentru preluarea şi
vânzarea bunului. Pentru a opera efectul încetării executării este necesar ca plata să fie
efectuată înaint~ de vânzarea bunului (art. 2453 C. civ.).

i. Procedura de vânzare a b~nului.

Încuviinţarea executării silite. În vederea vânzării bunului, creditorul va
solicita instantei de executare încuviintarea executării ipotecii mobiliare. Cererea de
încuviinţare tr~buie însoţită de docume~te care atestă exi~tenţa creanţei ipotecare şi a
ipotecii mobiliare, împreună cu dovada perfectării garanţiei. Instanţa va verifica
existenţa creanţei· şi ·a ipotecii legal perfectate şi va încuviinţa vânzarea cu citarea
părţilofinteresate [art. 2445 alin. (1) C. civ.]2. _ .. ·· . . :

1
A se vedea.nota marginală de la art. 190idin cuprinsul amendamentelor fonnulate la adresa·
proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004.
2
Pentru amănunte în privinţa limitelor în care se exercită verificările instanţei învestite cu
încuviinţarea executării silite, a se .vedea R. Rizoiu, Ce este ipoteca mobiliară? (!)Despre dreptul real de
garanţie, op~ cit., p. 236. .
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 839

Instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a executării

silite este judecătoria de la domiciliul sau, respectiv, sediul creditorului (art. 181 din
1

Legea nr. 71/2011 ).

Vânzarea comercial rezonabilă. Bunul ipotecat poate fi vândut în starea în
care se găseşte sau după luarea unor măsuri comercial rezonabile pentru valorificarea
lui [art. 2445 alin. (2) C. civ.].
Dispoziţiile legale recunosc părţilor posibilitatea de a stabili prin contractul de
garanţie modul de vânzare a bunului [art. 2445 alin. (4) C. civ.]. De asemenea,
art. 2445 alin. (3) C. civ. lasă la aprecierea creditorului modalitatea .de vânzare, care
poate avea loc prin licitaţie publică, prin unul sau mai multe contracte, în bloc sau
separat, în orice moment sau loc. Atât libertatea recunoscută părţilor, cât şi larga
apreciere recunoscută creditorului în alegerea modalităţii de valorificare trebuie să
răspundă manierei comercial rezonabile în care trebuie să se desfăşoare vânzarea [art.
2445 alin. (4) C. civ.] 1•
Cât priveşte semnificaţiile sintagmei „vânzare comercial rezonabilă", ele sunt
decriptate de art. 2446 C. civ. Astfel, vânzarea este comercial rezonabilă, dacă ea are
loc: în modul în care se dispune îndeobşte de bunuri de acelaşi fel pe o piaţă
organizată; la preţul stabilit pe o piaţă organizată; în conformitate cu practicile
comerciale rezonabile unnate de cei care vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel.
Răspunde exigenţei de rezonabilitate comercială şi vânzarea efectuată în conformitate
cu regulile stabilite prin co.ntractul de ipotecă, sub· condiţia să nu existe o piaţă
organizată pentru valorificarea bunului ipotecat sau practici comerciale standardizate.
Dacă vânzarea este realizată în oricare din modalităţile la care s-a făcut deja referire,
ea îşi păstrează caracterul comercial rezonabil, chiar şi atunci când s-ar fi putut obţine
un preţ mai mare prin alegerea unui alt moment sau prin utilizarea unei alte metode2•
O menţiune se mai impune. Creditorul ipotecar nu poate· cumpăra bunul grevat
decât în cadrul unei licitaţii publice [art. -2448 alin. (1) lit. a) C. civ.]. El poate fi
dobândit şi fără licitaţie, prin vânzare directă, însă numai dacă bunuri de acelaşi fel
sunt vândute în mod obişnuit pe o piaţă reglementată care le stabileşte preţurile [art.
2448 alin. (1) lit. b) c. civ.]. În aceste situaţii creditorul poate depune creanţa în contul
preţului [art. 2448 alin. (2) C. civ.].
Textul are o dublă semnificaţie3 : limitarea posibilităţii creditorului de a dobândi
bunul ipotecat în afara procedurii de preluare asupra căreia vom insista mai târziu;

Potrivit art. 69 aliri. (I) din Legea garanţiilor, vânzarea se desfăşura după regulile stabilite de către
1

părţi prin contractul de garanţie, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, doar în absenţa unui acord al
părţilor asupra modului de vânzare, ea trebuia să se desfăşoare de o manieră comercial rezonabilă. Codul
civii se detaşează astfel de reglementarea similară din cuprinsul Legii garanţiilor, din nioment ce părţile,
chiar şi atunci când stabilesc modul de vânzare, trebuie să subsumeze opţiunea lor caracterului „comercial
rezonabil" al vânzării.
Art. 69 alin. (3) din Legea garanţiilor instituia obligaţia pentru creditor ca, dintre mai multe metode
2
_
de vânzare comercial rezonabile, să o aleagă pe aceea care conducea la obţinerea celui mai bun preţ.
Caracterul comercial rezonabil al vânzării trebuia aşadar analizat, cu precădere, din perspectiva preţului
obţinut şi nu a metodei alese de către creditor, aşa currţ pretinde actuala reglementare a Codului civil.
;i A se vedea nota marginală de la art. 1905 din cuprinsul amendamentelor formulate la adresa
proiectului actualului Cod civil în fonna adoptată de către St:nat la 13 septembrie 2004.
 840 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
•
protejarea intereselor debitorului şi a celorlalţi creditori în faţa ri.scului unei vânzări
realizate la un preţ derizoriu.. r. ..
Notificarea vânzării 1• Vânzarea bunului de către creditor este condiţionată, sub
sancţiunea nulităţii ei2, de comunicarea unei notificări persoanelor interesate de
executarea bunului ipotecat, precum şi de înscrierea unui aviz de executare la arhivă,
cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită pentru vânzare [art. 2449 alin. (1)-(3)
C. ciy.]. Aceste formalităţi nu sunt necesare atunc.i când bunurile care fac obiectiil
· urmăririi sunt supuse pieirii, deteriorării ori. devalorizării rapide, ·ori. sunt vândute în
mod obişnuit pe o piaţă organizată [art. 2449 alin. (4) C. civ.]. ·
Notificarea trebuie să cuprindă (art. 2451 C. civ.): constituitorul ·şi creditorul
ipotecar; bunurile care fac obiectul urmăririi; suma pentru care se porneşte urmărirea
(se indică capitalul creanţei şi se va menţiona, în mod generic, că la acesta se adaugă
accesoriile, aşa cum prevede art. 182 din Legea nr. 71/2011); metoda prin care se va
realiza ·Valorificarea hunului; data; ora şi locul la care va avea ·Joc licitaţia publică,
precum şi preţul de pornire al licitaţiei ori, după caz, data, ora cu începere dela care
creditorul va dispune de bun. ·
Potrivit art. 2450 C. dv., destinatarii notificării sunt: debitorul obligaţiei
garantate prin ipotecă, fideiusorii şi codebitorii solidari ai acestuia; constituitorul sau,
după caz, succesorii în drepturi ai acestuia; creditorii ipotecari ale căror ipoteci au
devenit opozabile prin înscrierea în arhivă a unui aviz care identifică bunul grevat şi
care, la data notificării, .este înscris ·pe numele debitorului; .persoanele de la care a
primit notificarea existenţei unui drept sau a unei pretenţii cu privire la bunul ipotecat,
precum şi cei de .la care bunul a fost ridicat ori la care acesta se află, dacă sunt
cunoscuţi; creditorii ipotecari şi privilegiaţi a căror garanţiea devenit opozabilă pe altă
cale, în temeiullegii, dacă creditorul ipotecar cunoaşte .identitatea şi adresa acestora.
·. Opoziţia Ia executare3.,Potrivit art. 2452 alin . (1) C. civ., cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare pot formula opoziţie la executare în termen de 15 zile de la data
comunicării notificării sau, după caz, de la momentul în~crierii avizului de executare la
arhivă. Au calitate procesuală şi, deci, pot recurge la mecanismul procedural al opoziţiei
la executare debitorul şi ceilalţi creditori garantaţi cu privfre la acelaşi bun şi proprietarul
bunului ipotecat4 • Cât priveşte termenul de 15 zile, el se calculează pe zile libere, potrivit
art. 2553 c. Civ., îară a intra în calcul prima şi ultima zi.
. Competenţa de soluţionare a opoziţiei la executare revine judecătoriei care a
încuviinţat vânzarea bunului ipotecat [art. 181 1 alin. (2) din Legea nr.. 7112011]. .
·opoziţia la vânzare suspendă de drept procedura de vânzare până la soluţionarea
definitivă a. cauzei. Preluarea bunului de· către creditor va putea însă .să aibă loc· şi· pe
perioadajudecării opoziţiei [art. 2452 alin. (2) C. civ.]. ·
1
Procedura notificării era reglementată de art ..71 din Legea garanţiilor.
2
Întrucât nonna ce o instituie protejează interesul destinatarilor notificării, ea are· un caracter
relativ (în acest sens, dar cu referire la art. 71 alin. (1) din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu,
Garanţiile reale mobiliare, op. cit., p. 363).
. Similar opoziţiei la executare; art. 75 din Legea garanţiilor reglenienta opoziţia la vânzare.
3

• .Ase vedea R. Rizoiu, Garanţiile reaie mobiliare. 0 abordare funcţională, op. cit„ p. 666. Nu au
4

calitate procesuală creditorii garantaţi cu alte bunuri, întrucât .în privinţa lor operează prezumţia că
bunurile garantate acoperă creanţa lor, şi nici creditorii chirografari; care nu au.la îildemână decât acţiunea
pauliană, dacă sunt întrunite condiţiile promovării acestei acţiuni (ibidem). ·
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 841
Soluţionarea· opoziţiei trebuie realizată în termen de 5 zile. Hotărârea Instanţei
poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. In cazul
respingerii opoziţiei, apelul nu îl opreşte pe creditor să treacă la valorificarea bunului.
Apelul se .soluţionează de urgenţă potrivit regulilor de la ordonanţa preşedinţială
[art. 2452 alin. (3) t. civ.].
Cât priveşte soluţiile pe care le poate adopta instanţa, art. 2452 alin. (4) C. civ.
prevede că ea poate dispune încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a
plătit, precum şi restituirea bunului de către creditor. De asemenea, dacă instanţa
constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziţiilor ce reglementează
vânzarea bunului de către creditor, va stabili condiţiile şi regulile corespunzătoare şi va
încuviinţa valorificarea bunului 1•

ii. .Consecintele
, vânzf2rii bunului.
Dobândirea de către cumpărător a bunului, liber de orice sarcini. Prin vân-
zarea bunului ipotecat are loc: transferul către cumpărător a tuturor drepturilor pe care
constituitorul le are asupra bunului; stingerea ipotecii în virtutea căreia vânzarea a avut
loc; stingerea tuturor celorlalte ipoteci şi privilegii, dacă prin lege nu se prevede altfei2
[art. 2455 alin. (1) C. civ.]. · ·
Cum în caiul executării silite nu se încheie un contract de vânzare-cumpărare,
titlurile sau înscrisurile care constată dreptul de proprietate al constituitorului asupra
bunului şi contractul de ipotecă, împreună cu menţiunea stingerii garanţiei la arhivă,
fac dovada dreptului de proprietate al dobânditorului [art. 2455 alin. (2) C. civ.].
Vânzarea bunului de către creditor poate avea loc chiar şi atunci când bunul se
află în detenţia debitorului. În acest caz, cumpărătorul poate să intre în posesia bunului
apelând la dispoziţiile art. 2435-2444 C. civ. deja analizate (art. 2447 C. civ.).
Supravieţuirea creanţei în limita care depăşeşte valoarea bunului ipotecat.
Dacă în urma vâmării bunului ipotecat, preţul obţinut nu acoperă valoarea creanţei
garantate, debitorul continuă să rămână obligat personal pentru partea rămasă nestinsă.
În aceste limite, creditorul deţine o simplă creanţă chirografară (art. 2456 C. civ.).
Vânzarea bunului care nu aparţine debitorului. Termenul de debitor are în
acest context un înţeles mai larg, el referindu-se atât la debitorul propriu-zis, cât şi la
terţul care a consimţit la constituirea ipotecii. În ambele ipoteze, dacă constituitorul nu
este proprietarul bunului, iar creditorul cunoaşte această împrejurare, el este îndatorat
la restituirea bunului sau a preţului vânzării, atunci când acesta a fost val~rificat între
timp [art. 2457 alin. (1) C. civ.]. În cazul în care creditorul nu cuno~şte această
împrejurare până la distribuirea preţului, el este exonerat de orice răspundere, dacă a
restituit debitorului ceea ce rămâne din vânzarea bunului [art. 2457 alin. (2) C. civ.].

Pentru opiniile exprimate asupra soluţiilor pe care instanţa le putea pronunţa în condiţiile art. 75
1

alin. (3) din Legea garanţiilor, care are un conţinut similar dispoziţiilor din actualul art. 2452 alin. (4)
C. civ., a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op. cit., p. 387. . .
Executarea silită a bunului afectat garanţiei atrage şi declanşarea executarii ttituror sarcinilor reale
2

ce îl grevează (a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op. cit., p. 357).

842 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

.Dreptul C()nstituitorului la păstrarea folosinţei bunului ipotecat. Potrivit art.

2458 C. civ. „se poate conveni ca, după vânzare, constituitorul să folosească bunul în
calitate de locatar"' .. Dreptul. de folosinţă este rezultatul acordului intervenit anterior
vânzării între creditor şi constituitorul ipotecii2 • El nu este însă unul pur şi simplu, ci
unul afectat de condiţia suspensivă a vânzării bunului. Propriu-zis, vânzarea silită
priveşte o proprietate grevată de folosinţa recunoscută constituitorului3 . Nu este
necesar consimţământul cumpărătorului, căruia dreptul de folosinţă i se impune cu
titlul unei obligaţii scriptae in rem4 • Pentru a-i fi însă opozabil, dreptul de folosinţă
trebuie să fie înscris în arhivă sau să fie cunoscut de către dobânditor pe altă cale
[ait. 2458 alin. (2) C. civ.].
Distribuirea sumelor obţinute din executare.· Cu privire la aceste sume,
creditorul are drepturile şi obligaţiile unui administrator al bunurilor altuia
împuternicit cu administrarea simplă, dispoziţiile art. 795-799 C. civ. aplicându-se în
mod corespunzător [teza a II-a a art. 2459 alin. (1) C. civ.]. Sumele de bani obţinute
din vânzarea bunului se distribuie potrivit ordinii de preferinţă prevăzute de teza I a
art. 2459 alin. (1) C. civ.:
- se deduc cheltuielile rezonabile tăcute de .creditor cu preluarea,. conservarea,
luarea măsurilor pentru valorificarea bunului şi cu vânzarea [în calculul cheltuielilor
rezonabile efectuate cu preluarea bunului seinclud şi despăgubirile pe care creditorul
ie datorează confoi:m art. 2437 alin. (2) C. civ. 5, precum şi sumele prevăzute de art.
2443 alin. (3) C. civ.6 , aşa cum rezultă din art. 183 din Legea nr. 7112011];
- se plătesc creanţele creditorilor privilegiaţi şi ipotecari, potrivit ordinii de
preferinţă conferite de rangul garanţiilor. reale. Este indiferent dacă creanţele sunt
afectate de un termen suspensiv sau de o condiţie rezolutorie. Nu vor participa însă la
distribuirea preţului creditorii ale căror creanţe sunt afectate de o condiţie suspensivă7•
Nu participă la distribuire nici creditorii chirografari care nu vor putea să îşi ·
realizeze creanţa decât pe calea dreptului comun8 asupra sumei rămase după realizarea
creanţelor privilegiate şi ipotecare. Astfel, dacă în ·urma di~tribuirii rămâne o sumă
disponibilă, ea se predă debitorului în termen, de 3 zile de la primirea sumelor rezultate
din valorificarea bunului. Dacă plata.nu poate avea loc, suma va fi depusă într-un cont
bancar, urmând ca debitorul să fie înştiinţat despre existenţa ei de către creditor

.l În acelaşi sens, ~e pronunţa şi art. 7.7 alin. (2) din Legea garanţiilor. . .
2
În acelaşi sens, dar cu referire la art. 77 alin. (2), a se vedea R. Rizo\u, Garanţiile reale mobiliare,
op. cit., p. 392. . · . .
3
• ·· 1bidem. .
.
4
Ibidem. Cu referire la 77 alin. (2) din Legea garanţiilor, S"a exprimat şi opinia potrivit căreia
naşterea dreptului de folosinţă este expresia acordului de voinţă intervenit între, creditor, debitor şi
cumpărător (a se vedea V.· Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, voi. I, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 2004, p. 125).
5
A se vedea supra, lit. A)-a).
6
A se vedea supra, lit. A)-b). . .· ·
7
A se vedea nota marginală de. la art. 19 ll 1 din cuprinsul amendamentelor formulate la adresa
proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004.
8
În acest sens; dar cu referire la art. 78 din Legea garanţiilor, a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale
mobiliare, op. cit., p. 397.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢULOR 843
[art. 2459 alin. (2) C. civ.]. Cât priveşte termenul de 3 .zile, el se calculează potrivit
art. 2553 C. civ., pe zile libere. ·
Dispoziţiile legale nu prevăd un termen în ·cadrul căruia trebuie .realizată
distribuirea. Raportat însă la faptul că suma rămasă disponibilă trebuie p(edată
debitorului în termen de 3 zile de la data· primirii rezultatelor vânzării, rezultă că
inclusiv distribuirea trebuie realizată în această perioadă de timp •
1

··Creditorul va întocmi de îndată un proces-verbal despre ; eliberarea sau

distribuirea sumei rezultate din executare. Acesta se va comunica imediat debitorului,
constÎtuitorului şi celorlalţi creditori privilegiaţi şi ipotecari şi se va însene la arhivă
[art. 2459 alin. (3) C. civ.]. · ·
· · Potrivit alin. (4) al art. 2459 C. civ., orice înţelegere dintre creditor şi debitor
prin care se stabileşte o altă destinaţie a sumelor reztiltate din·· executare se consideră
nescrisă. Textul interzice atât stabilirea unei alte ordini. de · distribuire, cât şi
modificarea destinaţiei surplusului ce rămâne după îndestularea creditorilor garantaţi.
b) Preluarea bunului ipotecat în contul creantei. Creditorul are posibilitatea de
a-şi executa garanţia prin preluarea bunul ipotecat În contul creanţei2, dacă. prin lege
nu se prevede altfel, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii: '
- constituitorul ipotecii să consimtă la preluare. Consimţământul trebuie să fie
exprimat în scris şi să fie ulterior neexecutării. obligaţiei 'garantate [art. 2460 alin. (2)
C. civ.] 3; . · · ·. . · .

- persoanele identificate prin art. 2450 C. civ. să nu se opună preluării bunului

[art. 2460 alin. (2) C. civ.]. Pentru a se aduce la cunoştinţa lor intenţia creditorului, el
trebuie să înscrie în arhivă un aviz de preluare şi să le notifice oferta sa (art: 2461
C. civ.). Persoanele notificate au posibilitatea de a se opune preluării, opoziţie pe care
trebuie să o comunice creditorului în termen de 15 zile de la notificare. Nerespectarea
termenului lipseşte opoziţia de orice eficienţă (art. 2462 C: civ.). · ·
Preluarea bunului în contul creanţei produce următoarele efecte [art. 2463
alin. (1) C. ·civ.]:
- stinge creanţa ipotecară;
- transmite creditorului toate drepturile constituitorului asupra bunului;,
- stinge toate ipotecile privilegiate de rang infenor. · . .
. Stingerea creanţei ipotecare se produce şi atunci când valoarea bl]llului este
inferioară cuantumului ei, creditorul ipotecar neavând· posibilitatea promovării unei
acţiuni personale pentru diferenţă (art: 184 din Legea nr. 71/2011 ): " ·
Dovada dreptului de proprietate al creditorului rezultă din contractul de ipotecă
împreună cu notificarea de preluare în contul creanţei [art. 2463 alin. (2) c.'civ.]:
· c) Preluarea bunului în vederea administrării. Creditorul · ipotecar este
îndreptăţit să îşi execute ipoteca şi, implicit; să îşi realizeze creanţa garantată prin
preluarea administrării bunului ipotecat, cu respectarea următoarelor exigenţe:

1
Idem, p. 398.
Posibilitatea creditorului de a prelua bunul în contul creanţei era reglementată de art. 73 din
2

Legea ga~ţiilor.
In ab8enţa oricărei menţiuni în cuprinsul art. 73 din Legea garanţiilor, s-a. apreciat că acordul
3

constituitorului putea interveni în orice moment, indusiv în contextul perfectării contractului de· garanţie
(a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op. cit„ p. 376).
 844 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

- ipoteca să aibă ca obiect bunurile unei întreprinderi [art. 2468 alin. (1) C. civ.];
- să înscrie un aviz de executare şi să notifice persoanele de Ia art. 2450 C. civ:
Cât priveşte procedura şi conţinutul notificării se aplică prin analogie dispoziţiile
art. 2449~2451 C. civ. [art. 2468 alin. (1) C. civ];
:-:- preluarea bunului să nu aducă atingere drepturilor dobândite anterior de locatar
(art. 2471 C. civ.).
Dacă se formulează opoziţie la preluarea bunuhli în vederea administrării, ea
este de competenţa judecătoriei de la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului
[art. 181 1 alin. (3) din Legea nr. 7112011]. .· . .. . .
Calitatea de administrator poate apartine creditorului sau unei alte persoane
desemnate de creditor sau, după caz, de către instanta de la domiciHul sau sediul
creditorului [art. 2469 C. civ.; art.181 1 alin. (3) din Legea nr. 71/2011]. Ei au statutul
de administrator al bunului altuia însărcinat cu administrarea deplină, dispoziţiile
art. 800 şi 801 C. civ. aplicându-se în mod corespunzător (art. 247ff~C. civ.).
Preluarea are un caracter temporar, cel . mult până la satisfacerea creanţei
creditorului ipotecar, prin acoperirea inclusiv a despăgubirilor şi a cheltuielilor privind
executarea [art. 2468 alin. (2) C. civ.; art. 2472 C. civ.). Administrarea mai încetează
şi în cazul .în care creditorul a făcut o notificare prin care alege altă modalitate de
executare, precum şi în .alte cazuri prevăzute de lege. Declararea falimentului celui
împotriva căruia a început executarea nu conduce la încetarea administrării (art. 2472
C. civ.). . . . .
Dacă administrarea încetează, creditorul este obligat să de.a socoteală şi, dacă mi
a optat pentru o altă modalitate de executare, să restituie bunurile celui împotriva
căruia s-a făcut executarea [art. 2473 alin. (I) C. civ.J. Creditorul este obligat să predea
. persoanei împotriva căreia s~a executat garanţia şi surplusul de bunuri obţinut pnn
administrare [art. 2473 alin. (2) C. civ.].
. . . . .
622. Executarea ipotecii asupra unor titluri reprezentative. Ipoteca poate
avea ca obiect titluri reprezentative privind bunuri mpbile, inclusiv recipise de depozit
sau warante. Potrivit art: 2464 C. civ., în vederea executării ipotecii, creditorul va
putea recurge la vânzarea bunurilor la· care se referă aceste titluri, cu ·respectarea
textelor legale incidente în caziif vânzării bunurilor mobile corporale'. · . .
Atunci când ipoteca poartă asupra unor titluri de valoare negociabile , creditorul
2

poate executa ipoteca împotriva giranţilor şi avaliştilor [art. 2464 alin. {2) C. civ.]3. ·

623. Executarea ipotecii asupra creanţelor. . . ..

. A. Executarea ipotecii asupra creanţei. Poate avea loc numai dacă creditorul
ipotecar nu :şi-a exercitat drepturile conferite de art. 2400~2405 C. civ. (art. 185 din

1
Într-un conţinut asemănător era reglementată şi executarea garanţiei reale asupra titlurilor
reprezentative [a se vedea art. 83 alin. (I) din Legea garanţiilor].
2
Cum sunt efectele de comerţ, cambia, biletul la ordin şi cecul.
3
În mod asemănător se pronunţa şi art. 83 alin. (2) din Legea garanţiilor. Pentru detalii privind
executarea garanţiei reale mobiliare asupra titlurilor de valoare negociabile, a se vedea R. Rizoiu,
Garanţiile reale mobiliare, op. cit., p. 416, dar şi L. Mocanu, Garanţiile reale mobiliare, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2004, pp. 164-167.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 845
Legea nr. 71/2011). Executarea ipotecii asigură creditorului următoarele prerogative:
să preia titlul de creanţă; să ceară şi să obţină plata în limita sumei garantate; să vândă
creanţa şi să îşi însuşească preţul în limitele ·obligaţiei garantate, aplicându-se prin
analogie dispoziţiile incidente în materia cesiunii de .creanţă [art. 2465 alin. (1)
C. civ.] 1•
Indiferent de modalitatea de valorificare, creditorul trebuie să acţioneze într-o
manieră comercial rezonabilă (art. 2467 C. civ}
B. Executarea ipotecii asupra ·conturilor. Soldul creditor este expresia dreptului
de creanţă constând în plata unei sume de bani pe care titularul îl deţine împotriva
instituţiei la care este deschis contul. Tocmai de aceea; ipoteca asupra contului
grevează, în cele din unrtă, un drept de creanţă.
Executarea ipfuecii asupra conturilor se realizează diferit, în funcţie de
modalitatea în ,c:Ge creditorul a dobândit controlul asupra contului. Astfel, dacă
controlul contului este dobândit în modalitatea reglementată de art. 241 O alin. (2) lit. a)
C. civ., creditorul poate compensa soldul creditor cu creanţa garantată [art. 2466 alin.
(1) C. civ.]. Dacă controlul asupra contului este dobândît în 'modalităţile reglementate
de art. 2400 alin. (2) lit. b) sau c) C. civ., creditorul ipotecar poate solicita băricii
eliberarea soldului contului în beneficiul său [art. 2466 alin. (2) C. civ.f
Dacă creditorul nu deţine controlul contului,' executarea ipotecii se realizează în
una din variantele alternative puse la dispoziţi~ de art. 2465 C. civ.
Indiferent dacă deţine sau nu controlul asupra cotitului, creditorul trebuie ca, în
executarea ipotecii, să acţioneze de o manieră comercial rezonabilă (art. 2467
C. civ.).

624. Răspunderea creditorului poate fi angajată în trei situaţii: atllnci când.

sunt încălcate regulile privitoare la preluarea bunului; dacă surit încălcate dispoziţiile
referitoare la valorificarea' bunului; în cazul în care nu au fost respectate textele legale
referitoare.la distribuirea preţului.
A. Acţiunea în daune în situaţia încălcării regulilor privitoare la preluarea
bunului. Dacă creditorul încalcă regulile de preluare a bunului ipotecat, el răspunde
pentru daunele provocate [art. 2474 alin. (1) C. civ;]. De asemenea, el este obligat la
restituirea bunului şi la plata către persoana împotriva căreia a pornit urmărirea a unei
treimi din valoarea lui [art. 2474 alin. (2) C. civ.]3.
Răspunderea creditorului este angajată atunci când sunt încălcate dispoziţiile
legale referitoar~ la preluarea bunului, indiferent că ea se realizează prin mijloace

1
Executarea ipotecii asupra creanţei era reglementată de art. 84 din Legea garanţiilo;. ;
Actuala reglementare este substanţial diferită de cea conferită executării ipotecii asupra conturilor
2

prin art. 80-82 din Legea garanţiilor, care atribuiau băncii răspunderea acestei proceduri ..Practic, noua
reglementare transferă responsabilitatea executării ipotecii din sarcina băncilor în aceea a creditorului.
Pentru amănunte privind executarea ipotecilor asupra conturilor în contextul Legii garanţiilor, a se vedea
R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op. cit„ pp.402-414.
3
De o manieră similară se pronunţa şi art. 87 din Legea garanţiilor.
846 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

proprii sau pe cale silită. Nu prezintă relevanţă dacă el a intrat .sau nu efectiv în
stăpânirea bunului 1•
.Se poate observa că legiuitorul a stabilit o dublă reparaţie în sarcina creditorului:
acoperirea prejudiciului înregistrat de către cel împotriva căruia a început executarea,
cât şi plata unei penalităţi ce.reprezintă o treime din valoarea btinului. De asemenea, el
este obligat şi la restituirea bunului. Există situaţii în care restituirea nu mai este
posibilă (cum ar fi situaţia în care bunul a fost valorificat ), caz în care. răspunderea
2

creditorului se limitează la achitarea penalităţii şi la repararea pagubelor pricinuite.

B. Acţiunea în daune în situaţia încălcării regulilorprivitoare la valorificarea
bunului. Dacă creditorul încalcă regulile stabilite pentru valorificarea bunului
ipotecat, el răspunde pentru prejudiciile cauzate [art. 2475 alin. (1) C. civ.]. Creditorul
este obligat, în plus, ·să plătească persoanei împotriva căreia· a pornit urmărirea o
treime din valoarea de la momentul vânzării a bunului supus urmăririi [art. 2475 alin.
(2) C. civ.]. În cazul în care diferenţa dintre valoarea bunului ipotecat şi preţul realizat
prin urmărirea silită,este mai mare decât suma prevăzută la alin. (2), creditorul este
obligat să plătească această diferenţă [art. 2475 alin. (3) C. civ.]3. Pentru evaluarea
bunului, creditorul şi constituitorul vor desemna câte un expert evaluator [art. 2476
alill. (1) C. civ.]. Pentru cazul în care diferenţa dintre sumele astfel stabilite este mai
mică de o cincime, valoarea bunului se consideră a fi media aritmetică a celor două
evaluări (art. 2476 alin. (2) C. civ.]. Dacă diferenţa este mai mare de o cincime,
evaluatorii vor desemna un al treilea expert. Valoarea bunului se consideră a fi.media
aritmetică a celor mai apropiate două evaÎuări [art. 2476 alin. (3) C. civ.]. · '
Sub rezerva că plăteşte aceste sume, creditorul poate reţine preţul vânzării [art.
2475 alin. (4) teza IC. civ.]4. El pierde însă partea din creanţa ipotecară care a rămas
neacoperită după urmărirea·bunulUi [art. 2475 alin. (4) teza a II-a C. civ.] • Ne aflăm în
5

·prezenţa ·unei cauze de· stingere a creanţei garantate în limita în care ea depăşeşte
valoarea bunului obţinută în urma vânzării lui silite.•
Se poate observa că sancţionarea creditorului ce încalcă regulile de valorificare a
bunului operează sub un întreit aspect, ceea ce ridică problema caracterului său
• 6 .
excesiv.
C Acţiunea în daune în situaţia încălcării regulilor privitoare la distribuirea
preţului. Creditorii prejudiciaţi pot introduce· o . acţiune personală, în despăgubire,
potrivit dreptului- comun, împotriva creditorului ipotecar care a încălcat regulile
prevăzute de distribuirea preţului (art. 2477 C. civ:).

1 Art. 87 din Legea garanţiilor condiţiona angajarea răspunderii creditorului d~ intrarea în stăpâ­

nirea bunului, astfel că, atunci când dobândirea ei a fost zădărnicită, întreruptă sau nefinalizată, obligaţia
de reparaţie a creditorului este înlăturată (a se vedea R. Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare, op. cit„
p. 434). .
2
1bidem.
3
Asemănător se pronunţa şi art. 88 alin. (I) 'din Legea garanţiilor,
· În acelaşi sens, a se vedea art. 88 alin. (2) din Legea garanţiilor. ·
4
5
În acelaşi sens, a se vedea art. 88 alin„(3) din Legea garanţiilor. .
.
6
Pentru amănunte, a se vedea R Rizoiu, Garanţiile reale mobiliare. O abordare fimcţională,
op. cit., p. 676.
 Capitolul III
GAJUL

625. Definiţie şi reglementare. Gajul este o garanţie reală mobiliară care se

constituie prin deposedarea debitorului de bunul grevat, conferind titularului său atât
un drept de urmărire, cât şi un drept de preferinţă. El este reglementat prin art.
· 2480-2494 C. civ.

626. Caracterele juridice ale gajului:

a) gajul este o garanţie reală. El conferă titularului său atât un drept de
urmărire, cât şi un drept de preferinţă;
b) gajul este o garanţie mobiliară. Aşa cum rezultă din cuprinsul art. 2480 C.
civ., gajul poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale sau titluri negociabile
emise În formă materializată I; .
c) gajul este o garanţie convenţională. Izvorul gajului poate fi numai convenţia.
Contractul de gaj este unul reai2. El se încheie valabil, de regulă, prin remiterea
bunului3 • Dacă bunul se află deja în stăpânirea creditorului, el îl poate păstra cu titlu de
gaj, dacă_ există acordul debitorului în acest sens [art. 2481 alin. (1) C. civ.]4. Atunci
când gajul are ca obiect titluri negociabile, el se constituie prin remiterea titlului
nominativ sau. la purtător sau prin andosar~a titlului la ordin în scop de garanţie [art.
a
2481 alin. (2) C. civ.]. Pentru încheierea valabilă contractului de gaj nu este necesară
întocmirea unui înscris, indiferent de valoarea creanţei garantate5. Dovada gajului este
însă· condiţionată, de regulă, de întocmirea unui înscris care să încorporeze acordul
părţilor (art. 1191 din vechiul Cod civil, text aplicabil până la intrarea în vigoare a
noului C. pr. civ. 6);

1
Potrivit art. 1687 din vechiul Cod civil, gajul putea să albă ca obiect şi drepturi de creanţă, care au
o natură incorporală.
2
Caracterul real al gajului se susţinea pe dispoziţiile art. 1685 şi art. 1688, ambele ale vechiului
Cod civil.
3
Cât priveşte condiţiile de valabilitate ale gajului (noţiune ce desemnează toate garanţiile reale
mobiliare care necesită deposedarea debitorului de bunul afectat garanţiei) constituit înainte de intrarea în
vigoare a actualului Cod civil, acestea rămân supuse dispoziţiilor legale existente la data naşterii sale [art.
186 şi art. 187 alin. (1) din Legea nr. 71/2011].
În acest caz are loc o schimbare a titlului în temeiul căruia se exercită detenţia creditorului (a se
4

vedea L. Payette, op. cit., p. 411 ). .

5
A se vedea nota marginală a art. 192i C. civ. din cuprinsul amendamentelor formulate la adresa
proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004.
6
Art. 303 alin. (2) NCPC prevede că: „Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă
valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra
unui întreprinzător sau altui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut
848 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

d) gqjul este o garanţie accesorie întrucât el se constituie pentru a însoţi şi

garanta o obligaţie principală;
e) gajul este indivizibil, în sensul că bunul mobil în integralitatea lui este afectat
garantării creanţei în totalitatea ei. Dacă gajul are ca obiect mai multe bunuri, el
continuă să le greveze până la stingerea integrală a obligaţiei garantate [art. 2493 alin.
(1) C. civ.]. Indivizibilitatea gajului îşi dovedeşte importanţa:
- dacă se achită o parte a datoriei, gajul rămâne nedivizat, el continuând să
greveze bunul în integralitatea lui; ·
- atunci când 'creanţa sau datoria se divid. Dacă se divide creanţa, moştenitorul
creditorului gajist, primind partea din creanţă ce îi revine, nu poate remite bunul grevat
în dauna celorlalţi moştenitori care nu au fost plătiţi [art. 2493 alin. (2) C. civ.]'. Dacă
datoria se divide, moştenitorul debitorului, plătind partea din datorie ce îi revine, nu
poate cere partea sa din bunul grevat cât timp obligaţia nu este stinsă în întregime [art.
2493 alin. (2) C. civ.]2.

627. Publicitatea gajului3• Ea se poate realiza prin:

~deposedarea debitorului [art. 2482 alin. (1) C. civ.]. Deţinerea bunului de către
creditor trebuie să fie publică şi neechivocă. Atunci când se creează faţă de terţi
aparenţa că debitorul deţine bunul, gajul nu le poate fi opus (art. 2483 C. civ.). Cu
acordul debitorului, creditorul poate să exercite detenţia şi prin intermediul unui terţ.
Detenţia exercitată de către acesta nu asigură · opozabilitatea gajului decât din
momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului (art. 2484 C. civ.);
- remiterea sau andosarea titlului, dacă gajul ·poartă asupra unor titluri
negociabile [art. 2482 alin. (3) C. civ.];
- înscrierea gajului la arhivă. Se poate recurge Ia această formă de publicitate în
cazul. oricăror bunuri corporale [art. 2482 alin. (I) C. civ.], cu o singură excepţie:
publicitatea gajului asupra sumelor de bani nu se poate realiza decât prin deţinerea lor
[art. 2482 alin. (2) C. civ.]. Potrivit art. 188 din Legea nr. 7112011, deţinerea se poate
realiza şi prin controlul unic sau în comun exercitat asupra casetei de valori în care se
găsesc depozitate surriele de bani.

628. Efectele gajului. Din contractul de gaj se nasc o serie drepturi şi obligaţii
în favoarea şi, respectiv, în sarcina creditorului gaji·st.

de acesta în exerciţiul activităţiisale profesionale, în afară de cazul în .care legea specială cere probă
scrisă". · ·
Pentru cerinţele ad probationem ale contractului de gaj în vechiul Cod civil, a se vedea L. Pop,
Teoria generală a obligaţiilor, op. cit„ pp. 431 ~432. .
1
În acelaşi sens, a se vedea art. 1695 alin. (3) din vechiul Cod civil.
2
În acelaşi sens, a se vedea art. 1695 alin~ (2) din vechiul Cod civil. .
3
Cu titlul unei norme tranzitorii, art. 187 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 prevede că: ;,Gajul pentru
care formalităţile de deposedare sau de înregistrare au fost îndeplinite înainte de data intrării în vigoare a
Codului civil şi pentru care condiţia deposedării nu s-a pierdut până la data intrării în vigoare a Codului
civil este supus, în ceea ce priveşte ordinea de preferinţă; opozabilitatea ,şi. efectele faţă de terţi,
dispoziţiilor legale existente Ia data deposedării debitorului sau la data înregistrării gajului".
 GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 849
A. Drepturile creditorului gajist. Gajul conferă creditorului trei prerogative:
a) un drept de retenţie. Existenţa lui rezultă din interpretarea per a contraria a
art. 2492 alin; (1) C. civ., potrivit căruia debitorul nu poate cere restituirea bunului
1
decâtdupă ce a executat obligaţia garantată ; h

b) un drept de unnărire (art. 2486 C. civ.). In cazul în care ar pierde stăpânirea

bunului, creditorul gajist are dreptul să solicite restituirea lui. Acţiunea creditorului
gajist este una reală şi petitorie, putând fi îndreptată împotriva oricui deţine bunui2.
Prin excepţie, restituirea nu poate fi pretinsă: ·
- atunci când bunul a fost preluat de un creditor ipotecar de rang superior sau
preluarea intervine în cadrul procedurii de executare silită. În alţi termeni, creditorul
gajist nu se poate opune valorificării bunului, el urmând să participe la distribuirea
preţului în ordinea conferită de rangul garanţiei sale;
- dacă terţul invocă dobândirea proprietăţii ca efect al posesiei de bună-credinţă,
în conditiile art. 937 C. civ.;
c) 'un drept de preferinţă. În temeiul său, titularul dreptului de gaj poate pretinde
să fie plătit cu prioritate faţă de alţi creditori din pr~l obţinut în urma valorificării
bunului gajat3. . ·
B. Obligaţiile creditorului gajist. Constituirea gajului naşte următoarele obligaţii
în sarcina creditorului:
a) obligaţia de a conserva bunul grevat. Creditorul garantat este ţinut să
efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunului, aşa cum rezultă din
interpretarea coroborată a art. 2487 C. civ. cu art. 795 C. civ. • Dacă a făcut cheltuieli
4

în acest scop, debitorul este îndatorat săi le restituie (art. 2491 C. civ. 5).
b) obligaţia de a nu folosi bunul grevat şi de a nu-şi însuşi fructele lu{'.
Cu acordul debitorului, creditorului îi poate fi recunoscută prerogativa folosirii
bunului (art. 2490 C. civ.). Fructele naturale şi industriale se predau debitorului, în
lipsă de stipulaţie contrară. Fructele civile sunt culese de către creditor, care este însă
îndatorat să le impute în ordine asupra cheltuielilor efectuate, asupra dobânzilor şi apoi
.asupra capitalului (art. 2488 C. civ.)7.
c) obligaţia .de a restitui bunul grevat odată cu achitarea datoriei (art. 2492
C. civ.). Dacă bunul a pierit din cauză de forţă majoră, vechime sau folosire normală şi
autorizată a bunului, creditorul nu răspunde faţă de debitor (art. 2490 C. civ.). Per a

În acelaşi sens, dar cu referire la art. 1694 alin. (1) din vechiul Cod civil, a se vedea L. Pop.,
1

Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 432.

A se vedea nota marginală de la art. 19227 din cuprillsul amendamentelor formulate la adresa
2

proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004.
Nu vom insista asupra concursului dintre gaj, pe de-o parte, şi privilegii sau ipoteci mobiliare, pe
3

de altă parte, întrucât această problemă a fost supusă atenţiei în contextul analizei celor două garanţii.
Obligaţia de conservare a bunului ce revine creditorului gajist a fost prevăzută de art. 1691
4

· alin. (1) din vechiul Cod civil.

De o manieră similară se pronunţa şi art. 1691 alin. (2) din vechiul Cod civil.
5

Cât priveşte existenţa acestei obligaţii în sarcina creditoiului în perimetrul vechiului Cod civil, a
6

se vedea L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., p. 433. · ·

7
Ordinea de imputare prevăzută de art. 2488 C. civ. se aplică şi în caz de răscumpărare a acţiunilor
sau a altor titluri participative la capitalul social al unei societăţi comerciale (art. 2489 C. civ.).
850 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

·contraria, el răspunde dacă bunul a pierit datorită culpei sale, folosirii anoimale sau
neautorizate a bunului.

629. Stingerea şi executarea gajulut

A. Stingerea gajului. Potrivit art. 2494 C. civ., gajului îi sunt aplicabile în mod
corespunzător dispoziţiile· legale incidente şi stingerii ipotecii mobiliare. Rezultă
aşadar că încetarea gajului poate avea loc pe cale. accesorie, ca. urmare a stingerii
obligaţiei garantate,· sau pe cale principală, independent de creanţa garantată, precum
în situaţia ipotecii mobiliare. · ·
Două din modalităţile de stingere a gajului pe cale principală necesită o
menţiune aparte: renunţarea·creditorului la dreptul de gaj şi decăderea creditorului din
dreptul său.
Renunţarea .creditorului la dreptul de gaj se poate realiza atât în mod expres,
cât şi tacit. Este de reţinut că, potrivit art. 2485 alin. (1) C. civ., gajul există numai atât
timp cât creditorul deţine bunul gajat sau, după caz, cât timp este valabilă andosarea
titlului la ordin. Pe cale de conseCinţă, dacă creditorul predă de bunăvoie bunul
debitorului său, gajul se stinge, remiterea voluntară având natura juridică a unei
renunţări tacite la dreptul de gaj1. Nu au valoarea unei renunţăn tacite şi, deci, gajul nu
se stinge,attinci când [art. 2485 alin. (2) C. civ.]:
- creditorul numai deţine bunul, fără voia sa, ca urmare a faptei altei persoane .
(cum ar fi situaţia deposedării sale involuntare);
- creditorul· a remis temporar bunul debitorului sau unui terţ. pentru. a-l· evalua,
repara, transforma sau ameliora;
- creditorul a remis bunul unui alt creditor al debitorului său în cadrul unei
proceduri de urmărire silită. . . .
Decăd.erea creditorului. din dreptul de gaj intervine atunci când „creditorul
foloseşte ori conservă bunul în mod abuziv" [art. 2492 alin. (1) C. civ.]. Sancţiunea
decădeni intervine atât în situaţia folosirii sau conserVării abuzive, cât şi în. ipoteza
unei simple folosinţe a lucrului, atunci când ea nu a fost autorizată de către debitor.
Pentru a interveni sancţiunea decăderii este însă nevoie de o statuare judecătorească în
acest sens [art, 2492 alin. (2) C. civ.].
B. Executarea gajului. Ea se realizează după regulile incidente în cazul ipotecii
mobiliare, care se aplică în mod corespunzător2 (art. 2494 C. civ.)3.

I A se vedea Ph. sifiller, Ph. Delebecque, op. cit., pp. 512-513.

2
A se vedea supra, secţiunea a 7-a din cadrul capitolului lL · .
3
Având natura unei norme tranzitorii, art. 187 alin. (3) C. civ., prevede că: „Executarea silită a
gajului începută înainte de data intrării în vigoare a Codului Civil va fi continuată în conformitate ·cu
dispoziţiile legale existente la data începerii executării".
 Capitolul IV
DREPTUL DE RETENTIE
. '

630. Reglementare legală. Dreptul de retenţie beneficiază de o reglementare

generală în cuprinsul art. 2495-2499 C. civ. 1• De asemenea, actualul Cod prevede
diverse cazuri de aplicare a dreptului de retenţie în diferite materii ale dreptului civil.
Avem în vedere, printre altele:
- art. 566 alin. (6) C. civ., ce instituie' un drept de retenţie asupra produselor
bunului frugifer, până la restituirea cheltuielilor necesare făcute pentru producerea şi
culegerea lor2; · .
- art. 937 alin. (3) C. civ., care recunoaşte posesorului de bună-credinţă al
bunului furat sau pierdut, pe care l-a cumpărat „dintr-un loc ori de la o persoană care
vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel ori dacă a fost adjudecat la o .licitaţie
publică", un drept de retenţie opozabil proprietarului bunului, până la achitarea către
creditorul retentor a preţului pe care acesta l-a plătit la cumpărare;
- art. 1154 alin. (3) C.' civ., care· reglementează dreptul de retenţie' al
donatarului obligat la raport pentru garantarea restituirii cheltuielilor rezonabile pe
care le-a făcut cu lucrările adăugate, precum şi cu lucrările autonome, necesare şi
utile până la data raportului3; . · · . ·
- art. 2029 C. civ., care recunoaşte un drept de retenţie mandatarului asupra
bunurilor primite de la mandant sau pentru acesta, în vederea garantării creanţelor: în
restituirea cheltuielilor rezonabile avansate de către mandatar pentru executarea man-
datului; în repararea prejudiciului cauzat mandatarului în executarea mandatului; precum
şi în achitarea onorariului mandatarului, atunci când mandatul este cu titlu oneros . .

631. Fundamentul dreptului de retenţie5 . Ceea ce justifică existenţa dreptului

de retenţie este prezenţa unei legături speciale între creanţa creditorului retentor şi bun,
denumită conexitate materială sau obiectivă (debitum cum re iunctum).
Ne aflăm în prezenţa unei conexităţi materiale, atunci când dreptul de creanţă se
naşte în legătură directă cu bunul. Aşa se întâmplă, atunci când creditorul efectuează
cheltuieli necesare Şi utile asupra bunului grevat [art. 2495 alin. (1) C. civ.]. Există o

Vechiul Cod civil nu cuprindea decât dispoziţii izolate, incidente anumitor materii ale dreptului
1

civil. Avem în vedere art. 771 C. civ., art. 1619 C. civ. şi art. 191 O C. civ. Pentru analiza detaliată a acestor
texte legale, a se vedea S.I. Vidu, Dreptul de retenţie în raporturile civile, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2010, pp. 155-175.
Pentru anal.iza acestui caz de aplicare a dreptului de retenţie, a se vedea S.l. Vidu, op. cit„
2

pp. 211-213. .
Pentru analiza acestui caz de aplicare a dreptului de retenţie, dar şi pentru criticile fonnulate la
3

adresa textelor legale care îl instituie, idem, pp. 158-160.

Pentru analiza acestui caz de aplicare a dreptului de retenţie, dar şi pentru criticile aduse textului
4

de lege care îl instituie, idem, pp. 218-220. . .

Pentru amănunte privind fundamentul dreptului de retenţie, idem, pp. 17-44.
5
 852 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE .

"' atare conexiune şi între creanţa în repararea prejudiciului cauzat creditorului retentor şi
bunul care a cauzatpaguba [art. 2495 alin; (1) C. civ.]. Conexitatea materială nu
trebuie însă limitată la aceste situatii, ci existenta ei trebuie semnalată ori de câte ori
naşterea dreptului de creanţă este· î~ strânsă legătură cu bunul 1• Invocăm în acest sens,
cu titlu de exemplu, art. 937 alin. 0) C. civ., ·text invocat anterior, care recunoaşte
posesorului de bună~credinţă un drept âe retenţie, fără ca dreptul de creanţă născut în
legătură cu bunul să se subsumeze vreuneia dintre .situaţiile avute în vedere de art.
2495 aljn. (I) C. civ. . .· . .. · .
. . . Dreptul de retenţie. nu trebuie confundat · cu excepţia de neexecutare a
contractului. La baza excepţiei de neexecutare se află c.onexitatea (legătura)juridică
dintre două obligaţii, care îşi au originea în acelaşi raport sinalagniatic2 • Tocmai de
aceea, atunci când refuzul de restituire a bunului se înte111eiază pe 6 conexitate
juridică, trebuie semnalată.prezenţa excepţiei de neexecutare 3 şi nu a dreptului de
· retenţie4 . Dacă refuzuf de restituire se întemeiază atât pe o conexitatea materială, cât
··şi pe. con;xi~atea juridică,. ~r~dit~!Ul poate apela. atât la beneficiul dreptului de
retenţie, c.at ş1 la cel al excepţ1e1 de neexecutare . ·

632. Noţiune. Potrivit art. 2495 alin. (1) C. civ.: „Cel care .este dator să remită
·sau sărestituie un bun poate săîl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa
izvorâtă din acelaşi 'raport de drept sau, după cai, atât tirrip cât creditorul nu îl
despăgubeştepentrucheltuielilenecesare şi utile pe care le-,a făcut pentru acel bun ori
pentru prejudiciile pe care bunul i le~a cauzat", iar, potrivitali1l. (2): „Prin lege se pot
stabili şi alte situaţii în care o persoană poate exercita un drept-de retenţie". ·
· pefiniţia: oferită dreptului de retenţie n'u este la adăpost de critici consistente.
. In primul rând, utilizarea tennenului de creditor pentru a desemna persoana
îndreptăţită la predarea sau restituirea bunului este improprie, atât timp cât ea riu
acoperă toate situatiile în care poate fr recunoscut dreptul de retenţie. Creditorul este o
noţiune cantonată 'în· perimetru.I raportului juridic obligaţional, desemnând subi.ectul
activ al acestuia, pe când dreptul de retenţie poate fi recunoscut şi în afara acestor
raporturi. Este, spre exemplu, cazul proprietarului:care îşi·revendică bunul şi·căruia i
se opune -un drept de retenţie de către posesor până la achitarea cheltuielilor necesare
şi utile pe care le-a efectuat în legătură cu bunul. Or, proprietarul nu este creditorul .
obligaţiei de predare sau de restituire a bunului.

1
A 'se ~edea A. Aynes, Le dr~it de rdtentio~, Economica, Paris, 2005, ;. 140, dar şi pp. 186-187.
2
A se vedea: L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Contractul,. voL ·II,· Ed. Universul Jundic,
Bucureşti, 2009. pp. 714-715; C. Gabet-Sabatier, Le râle de la connexite dans l'evolution ·du·droit des
obligations, R.T.D. civ. 1980, p, 42; E. Cadou, Justice privee et proc~dure collectives (exi:eption d'ine-
xecution - droit de retention - compensation), R.T.D: corn. 2000, p. 826; J. Ghestin, C. Jamin, M: Billiau,
Traite de droit civil. Les effets du contrat, L.G.D.J, Paris, 2001, pp. 423A24. Ase vedea şi sipra, nr. 193.
3
Pentru o prezentare pe larg a ideii că refuzul de preda~e a.bunului în cazul conexităţii juridice
. nu reprezintă decât o formă de manifestare a ·excepţiei de neexecutare, astfel că domeniul retenţiei
trebuie cantonat numai în perimetrul conexităţii materiale, a se vedea S.l. Vidu, op. cit., pp. 29-44.
4
Astfel, spre exemplu, vânzătorul care ·refuză predarea .bunului până la achitarea· preţului,
.invocă în favoarea sa ,excepţia de neexecutare şi nu dreptul de retenţie. ·
5
Este cazul· gerantului care face cheltuieli necesare în legătură cu bunul geratului şi care poate
refuza predarea lui, fiind îndreptăţit să aleagă între excepţia de neexecutare şi dreptul de retenţie (a se
; vedea, pentru amănunte, S.l. Vidu, op. cit., pp. 221-222).
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 853

În al doilea rând, formularea în sensul căreia un bun poate fi reţinut „( ... ) cât timp
creditorul nuîşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de. drept( ... )" sugerează
că dreptul de retentie poate fi recunoscut şi atunci când obligaţia de restituire sau predare
a bunului şi cre~ţa creditorului retentor au o origine comună. Însă comunitatea de
origine dintre două obligaţii explică existenţa între ele a unei conexităţi juridice, de
natură a justifica incidenţa excepţiei de neexecutare. Se creează astfel premisele unui
melanj inacceptabil între excepţia de neexecutare şi·dreptul de retenţie. ·
În al treilea rând, alin~ (2) al art. 2495 C. civ. poate fi sursa unor confuzii, în
măsura în care el s-ar constitui în temei pentru aplicarea dreptului de retenţie şi
dincolo de situaţiile în care există o conexitate materială între creanţă şi bun.
În funcţie de aspectele relevate sub aspectul fundamentului său, precum şi criticile
deja exprimate asupra conţinutului art. 2495 C. civ., vom defini retenţia ca fiind acel
drept subiectiv civil ce conferă titularului ~ creditor al datoriei născute în legătură cu
bunul - puterea de a reţine şi de a refuza restituirea unui bun până când debitorul său va
stinge obligaţia ce s-a născut în sarcina sa în legătură cu bunul respectiv 1•

633. Caracterele juridice ale dreptului de retenţie.

A . .Caracterul lega/2 al dreptului de. retenţie. Dreptul de retenţie se naşte în
temeiul legii, independent de orice manifestare .de voinţă a creditorului, atunci când
sunt îndeplinite cerinţele naşterii sale. ·
B. Caracterul real al dreptului de retenţie. Codul civil priveşte dreptul de
retenţie ca fiind o garanţie reală, alături de ipotecă şi gaj. ESte adevărat că o asemenea
calificare nu rezultă. în mod expres, dar spre ·această concluzie conduce aşezarea
topografică a dispoziţiilor legale ce îl reglementează. Astfel, textele ·legale ce~i sunt
incidente sunt poziţionate în capitolul VI denumit „Dreptul de.retenţie", aflat, la rândul
său, în cadrul.Titlului XI, „Privilegiile şi garanţiilereale"3 :
Totuşi, este dificilă caracterizarea dreptului de .retenţie ca o veritabilă garanţie
reală în configuraţia legală ce i'"'.a fost conferită. Pe de-o parte, dreptul de retenţie nu
conferă titularului său niciun drept de preferinţă, Chiar dacă art. 2339 alin. (1) lit. b)
C. civ. recunoaşte în materie mobiliară creditorului retentor un privilegru4 , această
garanţie se asociaiă dreptului de retenţie, >fără a-i modifica prerogativele. Mai apoi,
dreptul deretenţienu conferă titularului său un veritabil drept unnărire. Este adevărat că,
în temeiul dreptului de ret~nţie, creditorul retentor are posibilitatea redobândirii bunului ·
în ipoteza deposedării · sale irivoluntare, dar acţiunea sa este subsumată regulilor
aplicabile prescripţiei acţiunii principale [art 2499 alin'.. (2) teza a II-a. C. civ.].

1
Idem, pp. 45-46.
A se vedea nota marginală, introductivă pentru Titlul IX; „Privilegiile. şi garanţiile reale" al Cărţii
2

a V-a, regăsită în cuprinsul amendamentelor formulate la adresa proiectului actualului Cod civil în forma
adoptată de către Senat la 13 septembrie 2004. · · .
Că voinţa legiuitorului a fost aceea de a privi dreptul de retenţie-ca pe o garanţie reală rezultă şi
3

a
din nota marginală, introductivă pentru Titlul IX „Privilegiile şi garanţiile reale" al Cărţii Vca, regăsită. în
cuprinsul amendamentelor f01mulate la adresa proiectului actualului Cod civil în forma adoptată de către
Senat la 13 septembrie 2004.
4
A se vedea supra, nr. 593, lit. B)-b).
854 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Doar opozabilitatea mai ·largă a retenţiei 1 şi indivizibilitatea ·sa2 apropie retenţia de

mecanismul descris de garanţiile reale. -În atare condiţii, dreptul de retenţie se
.configurează, mai degrabă, ca o garanţie reală imperfectă3 •
C. Caracterul accesoriu. Dreptul de retenţie nu are o existenţă de sine
stătătoare. El se constituie pentru a însoţi şi garanta un drept de creanţă. Această relaţie
de dependenţă legitimează caracterizarea ·retenţiei drept un accesoriu al creanţei
garantate. Ca o consecinţă: naşterea dreptului de retenţie nu poate fi concepută în
absenţa unei creanţe pe care să o garanteze; transmiterea dreptului de creanţă implică
şi cedarea dreptului de retenţie, cu precizarea că această ultimă operaţiune nu se ·poate
realiza decât dacă cesionarul intră. în stăpânirea bunului4 ; oricare ar fi cauza ce
provoacă stingerea creanţei, ea atrage şi pierderea dreptului de retenţie.

634. ·Condiţiile naşterii dreptului de retenţie 5 • Naşterea dreptului de retenţie

nu poate fi conceputăîn afara unei conexităţi materiale dintre creanţă şi bun. Analiza
acestei cerinte '
indeniabile constituirii retentiei
'
a fost realizată anterior,
.
în conditiile
'
în
care conexitatea este mai mult decât o simplă condiţie, ea fiind însuşi fundamentul
dreptului de retenţie. Pe lângă existenţa· unei asemenea conexităţi, naşterea dreptului
de retenţie depinde de îndeplinirea următoarelor condiţii:
-, creanţa garantată trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă6 . De asemenea, ea
trebuie să fie poste1ioară sau, cel mult, concomitentă cu momentul intrării retentorului
în stăpânirea bunului7;
· · - bunul grevat trebuie să se afle în detenţia creditorului retentor. De menţionat
că detenţia bunului trebuie. să nu provină dintr-o faptă ilicită, să nu fie abuzivă ori
nelegală [art. 2496 alin. (I) C. civ.]8;
--: bunul grevat trebuie· să fie unul corporal9 • Această cerinţă este consecinţa logică
a celei anterioare. Este indiferent dacă bunul este unul mobil sau unul imobil. Nu pot
faceînsăobiect al dreptului de retenţie bunurile insesizabile [2496 alin. (1) C. civ.]10.
1
A se vedea infra, nr. 79, lit. B)-a).
2
A se vedea infra, nr. 79, lit. B)-b). .
3
Pentru argumente în sensul că; în contextul vechii reglementări, dreptul de retenţie avea
configuraţia unui veritabil drept real, a se vedea S.l. Vidu, op. Cit., pp. 103-11 O.
4
A se vedea: Sârbu M. Lazăr, Dreptul de retenţiune în legislaţia comparată civilă şi comercială,
Tipografia „Tribuna", Braşov, 1942, pp. 61-62; H ..etL. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 196.
• Cu titlul unei norme tranzitorii, art. 189 alin. (1) din Legea nr. 7112011, prevede că: „Drepturile
5

de retentie exercitate înainte de data intrării în vigoare a Codului civil vor fi supuse, în ceea ce priveşte
condiţii!~ de valabilitate, âispoziţiilor legale existente la data exercitării lor".
6
Pentru detalii, a se vedea S.l.Vidu, op. cit., pp. 49-52 ..
7
Idem, pp. 52-53.
8
În legătură cu cele arătate, în doctrina franceză se vorbeşte de cerinţa regularităţii intrării
retentorului în stăpânirea bunului [a se vedea C. Scape!, Le droit de retention en droit positif (un flot de
resistance au contrâle du juge), în RTD civ. 1981, p. 548. În acelaşi sens, a se vedea şi M. Cabrillac,
Ch. Mouly, S. Cabrillac, Ph. Petei, op. cit., p. 415].
9
Pentru problema aplicării dreptului de retenţie în materia bunurilor necorporale, a se vedea
S.l. Vidu, op. cit., pp. 59-62. . . .
10
În doctrină nu există o părere unanimă asupra posibilităţii constituirii unui drept de retenţie
asupra bunurilor inalienabile. Pentru prezentarea acestor soluţii, idem, text şi nota de subsol nr. 5 de la
p. 58.
GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 855

Îndeplinirea tuturor acestor cerinţe conduce la naşterea dreptului de retenţie •

1

Creditorul are opţiunea de a se prevala sau nu de existenţa retenţiei. Valorificar~a

dreptului de retenţie poate avea loc atât extrajudiciar,. cât şi pe cale judiciară. In
această ultimă ipoteză, dată fiind natura legală a retenţiei, se conturează concluzia că
instanţele de judecată nu acordă acest drept, ci îl constată. Aşadar, puterile
judecătorului se limitează la a stabili dacă, în speţa dedusă judecăţii, sunt sau nu
îndeplinite elementele necesare naşterii retenţiei, el neavând posibilitatea să refuze
recunoaşterea acestei garanţii.
O menţiune se mai impune. Uneori, legiuitorul interzice în mod expres
recunoaşterea dreptului de retenţie. Cu titlu general, art. 2496 alin. (2) C. civ., prevede
că dreptul de retenţie nu poate fi invocat de către posesorul de rea-credinţă decâtîn
2

cazurile prevăzute de lege3 • De asemenea, nimic nu opreşte legiuitorul să interzică în

mod expres, în anumite materii, aplicarea dreptului de retenţie. Un astfel de exemplu
este cel prevăzut de art. 2153 C. civ., text care interzice expres comodatarului
posibilitatea de a invoca un drept de retenţie pentru garantarea obligaţiilor ce cad în
sarcina comodantului4 •

635. Atributele şi funcţia de garanţie a dreptului de retenţie.

A. Atributele dreptului de retenţie. Dreptul de retenţie conferă titularului său o
singură prerogativă, aceea de a refuza predarea bunului grevat. Creditorul retentor este
un simplu detentor precar5, el nu are dreptul să folosească bunul grevat şi nici să îşi
însuşească fructele acestuia. Este adevărat că el este obligat să culeagă fructele bunului
frugifer [art. 2497 C. civ., prin raportare la art. 796 alin. (1) C. civ.], însă ele revin
proprietarului bunului, aşa cum prevede art. 550 C. civ. Până la achitarea datoriei
născute în legătură cu bunul, dreptul de retenţie se extinde şi asupra fructelor, ele
urmând să fie remise proprietarului bunului odată cu stingerea retenţiei6 •
B. Funcţia de garanţie a dreptului de retenţie. Prin faptul că titularul său poate
refuza restituirea bunului grevat până la achitarea datoriei născute în legătură cu el, în
mod ·indubitabil, dreptul de retenţie îndeplineşte o funcţie de garanţie în vederea
realizării creanţei retentorului.
Eficacitatea funcţiei de garanţie a dreptului de retenţie depinde, în esenţă7 , de doi
factori: opozabilitatea dreptului de retenţie şi indivizibilitatea sa.
a) Opozabilitatea· dreptului de retenţie8 • Dreptul de .retenţie asigură titularului
său o singură prerogativă, aceea de a refuza predarea bunului. Măsura în care această

Pentru o prezentare pe larg a consecinţelor naşterii dreptului de retenţie, idem, pp. 62-64, text, dar
1

şinotele de subsol aferente.

~ Pentru critica acestei soluţii, idem, pp. 46-48.
Pentru un asemenea caz, idem, pp. 211-213. .
Pentru analiza pe larg a acestui text de lege, dar şi criticile formulate la adresa lui, idem,
4

pp. 227-229.
5
Idem, text şi nota de subsol nr. 3 de la p. 66.
6
Idem, p. 72. . .
Pentru o prezentare pe larg a funcţiei de garanţie îndeplinite de retenţie, idem, pp. 72-102.
7
.
Cu titlul unei norme tranzitorii, art. 189 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, prevede că: ,,Drepturile
8

de retenţie înregistrate înainte de data intrării în vigoare a Codului civil vor fi supuse, în ceea ce priveşte
 856 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

unică putere se impune respectului terţilor este în mod.neîndoielnic .esenţială pentru \

eficacitatea acestei garanţii. .. . ·
Codul civil acordă ·opozabilităţii·. dreptului de retenţie un singur articol. .Este
vorba de art. 2498 C. civ. ce cuprinde două alineate. Primul dintre ele instituie regula
potrivit căreia dreptul de retenţie este opozabil terţilor, pentru aceasta nefiind necesară
îndeplinirea vreunei formalităţi de publicitate: Al doilea alineat se .. constituie într.:o
excepţie de la: regula enunţată, în măsura în care titularul dreptului de retenţie nu- se
poate opune urmăririi silite a bunului grevat, indiferent dacă creditorul urmăritor este
unul chirografar sau unul garantat real.
Rezultă că dreptul de retenţie este opozabil debitorului obligaţiei garantate,
proprietarului bunului, atunci. când acesta nu se identifică. cu persoana. debitorului şi
autorului· deposedării .retentorului de b~nul.grevat. El este inopozabil creditorilor
aceluiaşi debitor . .Teza finală a alin. (2) a art. 2498 C. civ; îngăduie însă titularului
dreptului de retenţie să participe la distribuirea preţului în condiţiile prevăzute de lege.
Posibilitatea retentorului de a se îndestula din valoarea bunului grevat nu este expresia
·vreunui atribut conferit de dreptul de retenţie, ci decurge din. calitatea sa de creditor.
Atunci când bunul urmărit este unul mobil, reteritorul beneficiază şi de un privilegiu
special mobiliar ce îşi are sorgintea în conţinutul art. 2339 alin. (1) lit. b) C. civ. În
schimb, dacă· bunul supus urmăririi este unul· imobil,' retentorul are statutul unui
simplu creditor chirografar urmând să suporte, în vederea realizării creanţei sale,
concursul celorlalţi creditori 1•
b) Indivizibilitatea dreptului de retenţie .. Dreptul de retenţie este expresia unei
legături particulare dintre bun şi creanţă, aşa încât apare logic ca el să subziste atât
. timp cât există însăşi conexitatea ce l-a generat, indiferent de modificările pe care
bunul sau creanţa le înregistrează.
Această particularitate a retenţiei de a asigura titularului său puterea de a păstra
bunul în totalitatea lui cât timp subzistă conexitatea ce-l fundamentează, independent
de modificările bunului sau creanţei,' desemnează tocmai indivizibilitatea sa2 •
Încercând să detaliem, indivizibilitat.ea ··dreptului de retenţie ar presupune
următoarele3 : divizarea activă ·sau pasivă a obligaţiei nu ·produce nici o consecinţă
asupra dreptului de retenţie care continuă să greveze bunul în integralitatea lui; în caz
de divizare a bunului, fiecare fracţiune poate .fi reţinută până la plata întregii datorii;
dacă se stinge o parte din datorie, dreptul de retenţie continuă să greveze bunul în
întregimea sa;
Astfel configurată, indivizibilitatea contribuie. în mod neîndoielnic la realizarea
funcţiei de garanţie a dreptului de retenţie.

ordinea de preferinţă, opoz.iibilitatea şi efectele· faţă ·de terţi, dispoziţiilor legale existente la data
~nregistrării lor". .· · ·· ·· ·
j 1
Pentru o privire critică asupra reglementării opozabilităţii dreptului de retenţie prin dispoziţiile
actualului Cod civil, a se vedea S.I. Vidu, op. cit., pp. 97-99.
2
Rezultă astfel că indivizibilitatea dreptului de retenţie îşi are explicaţia în conexitatea materială
dintre creanţă şi bun (a se vedea A. Aynes, op. cit., p. 241). .
3
•A se vedea S.I. Vidu, ·op. cit., text, precum şi trimiterile bibliografice de la notele de subsol
nr. 3-6, p. 100. · ·
 GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 857
636. Stingerea dreptului de retenţie. Pierderea dreptului de retenţie poate avea
loc pe cale accesorie, ca urmare a stingerii obligaţiei garantate sau pe cale principală,
când creanţa pe care o garantează supravieţuieşte retenţiei.
Codul civil reglementează două modalităţi de stingere a dreptului de retenţie pe
cale principală:
- potrivit art. 2499 alin. (1) C. civ., dreptul de retenţie se stinge în ipoteza în ca!e
cel interesat consemnează suma pretinsă sau oferă retentorului o garanţie suficientă. In
aceste situaţii, dispare raţiunea recunoaşterii dreptului de retenţie, din moment ce
realizarea creanţei retentorului poate avea loc prin îndestularea creditorului din suma
· consemnată sau prin valorificarea garanţiei constituite în favoarea lui;
- în conformitate cu art. 2499 alin. (2) C. civ., dreptul de retenţie nu se stinge
prin deposedarea involuntară a retentorului de bunul grevat, el având posibilitatea să
solicite restituirea lui sub rezerva incidenţei prescripţiei acţiunii principale şi
dobândirii bunurilor mobile de către posesorul de bună-credinţă. Per a contraria,
retenţia se stinge prin deposedarea voluntară a retentorului, care are natura juridică a
unei renunţări tacite la dreptul de retenţie'.
Pe lângă aceste modalităţi de stingere expres prevăzute de lege, dreptul de
retenţie se mai stinge:
- prin pieirea materială a bunului2 ;
-:- ca urmare a decăderii creditorului retentor, cu titlu de sancţiune, atunci când
abuzează de folosinţa bunului sau chiar ca urmare a simplului fapt al folosirii lui 3 •

Renunţarea la dreptul de retenţie poate fi şi expresă. Pentru amănunte, asupra renunţării, ca

1

modalitate de sti1igere a dreptului de retenţie, idem, pp. 116-120. .

Pentru posibilitatea creditorului retentor de a exercita dreptul de retenţie asupra indemnizaţiei de
2

asigurarea la care este îndreptăţit proprietarul bunului, idem, pp. 122-123. .

· A se vedea D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, tomul
3

X, Atelierele Grafice Socec & Co., Societate Anonimă, Bucureşti, 1911, p. 353. Pentru amănunte privind
stingerea dreptului de retenţie cu titlu de sancţiune, a se vedea şi S.l. Vidu, op. cit., pp. 123-124.
 INDEX ALFABETIC
(Noţiunile de drept material şi procesual din Tratat, indexate
. după numărul paragrafului în care apar)

A Acţiuneîn simulaţie, 561, 159, 162, 163 şi

urm.;·
Abstenţiune, 2, 7;
Acţiune oblică, 122, 123, 399, 557, 561-566;
Abuz de drept,.]~i~3i=.!.Q~_;-293, 298 Acţiune pauliană; 57, 122, 123, 134, 399,
(a contraria); ------ 492, 561, 566-571;
Acceptarea executării, 507, 519; Acţiune subrogatorie, 383, 437, 577, 578;
Acceptarea ofertei, 74, 84, 76-78 şi urm.; Advaliditatem, 49, 67, 70, 102, 456;
Acceptarea plăţii, 254; · Agrement, 70, 284, 381, 408;
Accesorium sequitur principale; 333, 597, Alea, 286; ·
598, 614; . Aleatoriu, 45, 390, 459;
Acord de negociere, 52: 62, 64, 70; Amendă civilă, 264, 270;
Act aparent, 152, 160-163, 165; Anatocism, 219;
Act autentic, 48, 67; Ansamblu contractual, 56, 95;
Act consensual, 484, 456; Antecontract, 75;
Act cu titlu gratuit, 352, 549, 574; Antreprenor, 123, 172, 215, 436, 607;
Act cu titlu oneros, 567; Antihreză, 611 ; ·
Act de administrare, 249, 603; Aparenţă, 289; 307, 320, 470, 627;
Act de conservare; 249; Asigurare
Act de dispoziţie, 249, 508, 540, 563; 606; - de bunuri, 411, 480;
Act public, 150, 152-154, 157, 159, 160; - de răspundere, 392, 396, 411;
Act secret, 148, 150, 152, 153, 157, 159, - de persoane, 392, 411;
160-163, 165; Autonomie de voinţă, 33-35, 37; 99, 114;
Avânzi cauză, 122-125, 160.
Act sub semnătură privată, 44, 130, 165,
437,457,515,551,574,606;
Act unilateral, 75, 201, 206, 233-240, 299, B
423; Beneficiu
Acte de complezenţă, 352; - de discuţiune, 559, 576, 620;
Acte ilicite, 75, 101, 165, 169; 172, 184, - de diviziune, 576;
239, 243, 245, 246, 258, 259, 261-269, Bună-cred~nţă, 155, l§.Q, l.§_Lg04.._2~
272, 273; 231, 255 ş1 urm., 293, 298, 33 , 395, 421,
Acte imorale, 39, 52, 60, 157; 460,461,465,475,480,493,509,524,569,
Acte licite, .248, 251, 252, 257; 607,628,630; ~
Acţiune personală, 451, 577, 578, 587, 624; Bune moravuri, 38-40;
Acţiune în anulare, 164, 563; Bunuri
Acţiune directă, 123, 133, 250, 266; - corporale, 600, 627;
Acţiune în restituire, 211. 253, 255, 258,
- incorporale, 600;
259, 613, 630; - mobile, 48, 84, 531, 532, 536, 591,
598,599,613,622,626;
 860 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

- imobile, 52, 278, 380, 598, 617; - de revizuire, 108; .· .

- generice, 16-18, 44, 510, 521, 524,
538; . --: penală, 18, 146, 178, 219, 220-225 şi
- individual determinate (certe), 16, 524,
537, 605.
c . Clientelă civilă, 16, 284; ·
Caducitate, 74, 102, 144, i31, 420;
Calificarea contractului, 95, 423;
Capacitate delictuală, 316 şi urm.;
Capacitate de· exerciţiu, 47, 74, 1.45 (a
contrariO), 248, 249, 508;
· Cauză exoneratoare de răspundere, 213, 267,
294, 306, 307, 309, 329, 379~ 384;
Cauză adecvată, 303;
Cauză proximă, 304;
Cauză străină, 323, 329, 338, 368;
Cauză licită, 59, 456, 484, 498;
Cauză ilicită, 116, 254, 576;
Caz de forţă majoră, 17, 18, 109, 118, 169,
193, 214, 216, 231, 249, 300, 306-309,
322, 329, 338, 348, 355, 358, 361, 384,
396, 437, 553-555, 628;
Caz fortuit, 17, 169, · 185,214, 231, 307,
308,348,356,361;382,553,554;.
Cărţi funciare, 48, 126, 211, 614;
Cesiunea rangului ipotecii, 614;
Cesiunea de ipotecă, 614;
Cesiun.e .· .
- de contract, 477, 479-481; 483, 485-
487 şi urm.;
'- de creanţă, 494, 496, 540, .544 şi
unn.;
- de datorie, 468-:470 şi urm.;
Clauză
- abuzivă, 114-116;
- compromisorie, 90;
- de agravare a răspunderii, 216;
- de arvună, 220, 227-229;
- de dezicere, 228, 229;
- de fuziune, 88;
- de hardship, 108, 11 O, 460;
- de inalienabilitate, 560;
- de indexare, 108, 109; .
- de insesizabilitate, 560;
- de nerăspundere, 172, 178, 212 şi uim.,
299;
.:. :. limitative de răsp~ndere, 178, 2 I 6;
urm.;
:-:: privind remediile, 229-231;
- standardizate, 114;
Codificare,32, 39,234, 479;
Coliziune de vehicule, 350; .
Confidenţialitate, 52, 63, 39; 395;
Comitent, 263, 272, 275, 278, 320, 322 Şi
urm., 331-337 şiunn.; · ' .
Compensaţie . . .
- convenţională, 538, 539;
_:legală, 537, 539
Complicitatea terţului, 568; .
Condiţie
. - rezolutorie, 421, 366, 568;
- suspensivă, 253, 366, 419,420;
Conexitate, 56, 631, 634, 635; ·
Confirmare, 139,.145, 147, 498; ·
Confonnitate, .101 şi urm., 178
Confuziune, 545-547; '
Consensualism, 15, 33, 34, 48;
Consiliere, 97; · ·
Consumator, 113-11.5 şi unn., 378, 380, 38 I
şi urm.;
Contract
·_aleatoriu, 45;46;
· - autentic, 47, 48;
·--:cadro, 64, 133; .
- colectiv de muncă, 132, 133; .
- complex, 56, 476;
- comutativ, 45; . . .
- consensual, 48, 456, 484; ·
- cu executare dintr-o dată, 54, 21 O (v.
uno ictu);
- cu executare succesivă, 54, 47;
- cutitlu gratuit, 45, 352, 560, 57;
- cu titlu oneros, 45, 452, 567, 574;
- de leasing, 56; ·
-deghizat, 48, 149, 152, 155;
- electronic, 53; 457; ·
-.:.fictiv; 151, 152şi urm.;
- forţat, 292;
- individual de muncă, 16, 335;
- la distanţă, 73, 84, 85, 1I3;
INDEX ALFABETIC
- liberalitate, 46, 124, 155, 249, 253,
542, 550;
- negociat, 52;
- nenumit, 50B, 56;
-numit, 50A, 143, 168;
-real, 48;
- sinalagmatic, 42-44, 117, 118 şi urm.,
192, 193, 198,201,204,238,574;
- solemn, 46, 48, 574;
-unilateral, 42, 201, 574, 582, 586; : - de ipotecă, 573, 598, 604, 607;
_de adeziune, 52, 114, 116, 143, 141i
urm., 239;
Contractul în favoarea unei terţe perso e,
143, 144 şi urm.;
Corespondenţă, 84, 85;
Corp uman, 216, 274;
Creanţă
- certă, 457, 568;
- chirografară, 621 ;
- exigibilă, 405, 568, 616, 634;
- ipotecară, 621 şi urm.; 634;
- lichidă,405, 568, 616, 634;
Creditor
- chirografar, 463, 465, 614, 635;
- gajist, 546, 626, 628;
- ipotecar, 546, 547, 565;
Culpa, 169, 268, 270-273 şi urm., 299, 307,
312-315, 317;
Cvasidelict, 13, 23, 24, 276, 400;
CVIM,69.
D·
Damnum emergens, 215, 403;
Dar manual, 48,
Dată certă, 150, 161, 457, 460, 464;
Datorie de valoare, 406;
Daună ecologică, 387;
Daune interese
- compensatorii, 8, 18, 215, 219, 225 (a
contraria), 527;
-moratorii, 8, 18, 195, 219, 513;
Daune cominatorii, 8, 10, 19, 189, 525, 527
(v. amenzi cominatorii)
Daune morale - v. prejudiciu;
Daune morale pure -v. prejudiciu moral;
Deghizare, 151-153;
Delegaţie, 450, 468, 469, 475;
861
Dezicere, 52, 1O1, 228, 229;
DCFR, 479, 480;
Disimulare, 148-150 şi urm.;
Dobândă, 219, 510, 516;
Documente publicitare, 70;
Dolul, 60, 310, 313, 568;
Drept
- de gaj general, 160, 123, 436, 557, 558,
560, 561, 590;
- de opţiune, 202, 206, 224, 619;
- de preferinţă, 569, 589, 590, 596, 597,
613, 625, 628;
- de regres, 226, 254, 382, 433, 436, 460,
463,569,575;577,578,583;
- de retenţie, 630-634;
- de1ivat, 147;
- direct, 143, 146;
- european, 109;
- la reparaţie, 281, 300, 376, 380, 392,
399, 409;
- de gaj, 463, 599, 629;
- de unnărire, 558, 590, 597, 625, 628,
633;
Drepturi discreţionare, 298;
Drepturi potestative, 626.
E
Edificiu, 365;
Efficient breach of contract, 37;
Egalitatea creditorilor, 559;
Electa una via non datur recursus ad
alteram, 266;
Eroarea, 47, 60, 116, 253, 376, 377, 395-
397;
Evaluare judiciară, 218;
Evaluare legală, 219;
Evaluare convenţională, 220;
Evicţiune, 216, 459, 542, 544, 569, 573;
Ex nune, 210, 422;
Ex tune, 422;
Excepţia de neexecutare a contractului, 44,
146, 179, 191-196, 631;
Executarea ipotecii, 611, 616, 618, 619;
Executare silită, 8, 166;
Executare voluntară a obligaţiilor, 178, 502-
505;
Executarea în natură a obligaţiilor, 171, 175,
176, 179, 186-189;
862 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
Executarea prin echivalent a obligaţiilor.
212-214;
Executare conformă, 178, 519, 521.
F Impreviziune, I~
Faliment, 537, 563, 621;
Faptă ilicită, 13, 24, 27, 75, 169, 172, 184,
246,258,262-266,268,276;
Fapta unui terţ, 308, 309, 323, 338, 358;
Fapta victimei, 214, 300, 306, 308, 309, 554;
Fideiusiune, 572-579;
Fiinţa obligaţiilor, 416, 445;
Fond de comerţ, 7, 249, 483;
Formalism informativ, 90;
Forţa majoră, 169, 193, 216, 231, 249, 306,
307, 323, 329, 338, 356, 358, 384, 553,
554;
Forţă obligatorie a contractului, 32, 99, 100-
104, 106, 112;
Frauda, 148, 153, 157, 165, 399, 460, 517,
566, 567;
Frauda debitorului, 461, 568;
Fundamental breach, 203;
Fuziune, 123, 446 (v. persoană juridică).
G Întreruperea prescripţiei, 412, 428, 429, 432,
Gaj, 625-629;
Gaj general al creditorilor, 559-561 , 563;
Garanţie, 273, 275, 557, 635, 636;
- personală, 51 O, 558;
- reală, 558, 559, 596, 625, 626, 633;
- autonomă, 581 -584;
- comună, 559;
- generală, 559, 560;
Genera non pereunt, 511 , 554;
Gestiune de afaceri, 24 7-251 , 466;
Grupuri de contracte, 56.
H 376,368,373, 381 , 412;
Hardship, v. clauza de hardship.
I Liberalitate, 46, 124, 155, 250, 508, 542,
Ilicitul civil, 291, 293;
Imposibilitate fortuită de executare, I 02,
109, 193, 229, 231 , 438, 501, 502, 553,
554;
Imprescriptibilitate, 164, 255, 424;
Imposibilitate
- obiectivă, 409;
- subiectivă; 553;
Incapacităţi deacontracta, 133, 155, 409;
Indemnizaţie de asigurare, 411, 604;
Indexare, I 08, I 09;
Indivizibilitatea obligaţiei, 432
Inexistenţa plăţii , 252, 253;
Inexistenţă, 170, 234, 252;
Inopozabilitate, 155, 157, 158, 160, 162,
399,568,569, 571;
Insolvabilitate, 47, 146, 147, 209, 401 , 425,
428,564,566,568,574, 576;
Interes legitim, 284, 285, 289, 312, 371,
372, 373, 513;
Interpretarea contractelor, 29, 94, 95, 150;
Intuitu personae, 47, 70, 74, 102, 123, 146,
446,456,508,525, 598;
Ipotecă, 596, 624.
Î
Îmbogăţire fără justă cauză, 256-260;
435, 437.
J
Judecători, 27, 94, 291, 307, 375-377. 621 ;
Justiţie comutativă, 317.
L
Leasing, 56;
Legatar, 123, 546, 607;
Legătură de cauzalitate, 169, 214, 228, 320,
327, 329, 331, 332, 343, 355, 356, 36~
Legitimă apărare, 295, 329;
Lex commissoria, 197;
Leziune, 46, 60, 107, 238, 284, 508;
550, 551;
Libertate contractuală, 34, 35, 39, 99;
Locatar, 39, 42, 78, l 02, 103, 123, 172. 344.
364,369, 426,477,493,603,621 ;
 INDEX ALFABETIC
Locator, 5, 16, 42, 78, 103, 172, 426, 465,
477;
Locaţiune, 7, 41, 45, 49, 54, 56, 87, 123,
168, 201,216, 263, 366;
. Locul încheierii contractului, 83, 85;
Locus regit actum, 85;
Loialitate, 94, 97, 103, 110;
Lucrum cessans, 215, 403, 405.
M -
Malpraxis, 393, 395;
Mandant, 250, 251, 436, 630;
Mandat, 84, 122, 133, 139, 154;
Mandatar, 84, 133, 139, 154;
Masă patrimonială, 546, 559;
Mijloace juridice, 8, 407, 447, 500-502, 522,
561; .
Minciună juridică, 148, 156, 292;
Minor restituitur non tanquem laesus sed
tanquem minor, 211;
Momentul încheierii contractului, 83-85;
Mora creditoris, 178, 193, 214;
Mutuus dissensus, 102, 146, 498.
N - de coerenţă, 95 (v. notă), 97, 103, 178;
Nachfrist, 181 (v. notă), 188 (v. notă);
Neexecutare.
- anticipată, 194, 209;
- esenţială, 198, 203;
- importantă, 203 (v. notă);
-justificată, 176, 214;
- rezolutorie, 200, 203, 204;
Negocieri contractuale, 52, 62-64, 110, 114;
Negocieri precontractuale, 68-70;
Nemo auditur propriam twpitudinem allegans,
254, 316;
Nominalism monetar, 108, 259;
Notar public, 346;
Notificare; 437, 456, 457, 460, 487, 519,
520;
Novaţie, 495, 496 şi urm.;
Nulitate
- absolută, 40, 48, 77, 157, 461, 466,
484, 499, 576;
- relativă, 40, 157, 437, 474, 498, 509,
606.
863
o
Obiectul ·contractului, 7, 61, 68, 95, 106,
114, 508, 614;
Obiectul obligaţiei, 2, 3, 6, 7, 63, 135, 169,
415,421,427,432,444,503,510;
Obligaţia precontractuală de informare, 62;
Obligaţie de întreţinere, 184, 201, 593;
Obligaţii
alternative, 6, 224, 414, 416, 440;
- cu termen, 252, 416;
- de garanţie, 355, 459;
- de mijloace, 17; ·
- de securitate, 17;
- delictuale, 13, 296;
- facultative, 411, 414, 416;
- indivizibile, 416, 433, 427;
- în natură, 18;
- naturale, 20;
- pecuniare, 19;
- perfecte, 19;
- pure şi simple, 414, 498;
- solidare, 416;
- unilaterale, 5, 75;
Obligaţia
- de confidenţialitate, 52, 63, 395;
- de cooperare, 97;
- de informare, 97;
- de minimizare a prejudiciului, 97, 214;
Obligaţii fiscale, I O, 11;
Obligaţiile de informare, 97;
Oferta de a contracta, 6, 52, 67-71, 75, 235,
- 239;
Ofertă reală de plată, 8, 514, 520
Opozabilitate, 119, 122, 125~130, 592, 613;
Opozabilitatea excepţiilor, 131-133;
Opozabilitatea probatorie, 129;
Opozabilitatea substantială, 129;
Opţiune succesorală, 2J4; -
Ordine publică, 268, 378.
p
Pact comisoriu, 103, 202, 205, 207, 234, 235;
Pact de opţiune, 237, 239;
Pact de preferinţă, 64;
Partaj, 152, 561, 597, 604;
864 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE
Patrimoniul debitorulu.i, 160, 527, 559, 560,
568·
Paza j~ridică, 278, 308, 328, 344-349 şi
urm.;
Paza lucrului, 344; 345, 354, 355;
Paznic juridic, 346, 349;
Paza materială, 345, 357, 359, 363;
Perfectarea ipotecii mobiliare, 613;
Penalităti de întârziere, 226, 616, 624;
Penalul tine în loc civilUl" 266;
Perioada precontractuală, 61-64;
Pieirea bunului, 178, 595, 615;
Pierderea unei şanse, 213, 286, 403, 408 (v.
prejudiciu);
Plata nedatorată, 252-254;
Plata voluntară, 498,·506,.507;
Poprire, 529, 530-532;
Porte-forte, 133, 135-140;
Predare conformă, 178;
Prejudiciul, 283-289;
actual, 213;
colectiv, de masă, 284;
corporal, 284,407
- direct, 287;
eventual, 286; .
- imprevizibil, 284;
- instantanee, 284;
moral, 273, 284, 408
nepatrimonial, 169, 214;
- patrimonial, 169, 284, 376;
- personal, 287;
prejudiciu ceri:, 286;
previzibil, 284;
prin ricoşeu, 287;
- reparabil, 285, 286;
rezultat di11 încălcarea unui drept;
- rezultat din încălcarea unui interes,
289; ....
- rezultat din pierderea unei şanse, 286;
- succesive;284; · Răspunderea persoanelor care au în sarcină
- viitor, 213;
Prepus, 272, 275, 290, 320, 322, 323-324,
331-341; . .
Prescripţie extirictivă,412, 424, 460, 501;
Principiul specializării gajului general,
625-629;
Prete-nom, 154;
Prezumţie
- legală, 330, 354;
- simplă, 409;
Principiul
- dezechilibrului contractual, 114;
- precauţiunii, 262, 274„275; 278, 382;
- proporţionalităţii, 35, 99;
- opozabilităţii contractului faţă de terţi,
92, 119, 126;131, 134;
- relativităţii efectelor contractului, 141,
142, 148, 160,238,476,477;
- solidarismului contractual, 36, 97;
Privilegiu, 589-591 şi urm.;
Promisiune
-pentru altul, 132, 135-137, 139;
- sinalagmatică de a contracta, 64, 75;
- sinalagmatică de vânzare-cumpărare,
64, 131, 454;
- unilaterală de contract; 56; 64, 75, 239,
568;
Propter rem, 468, 477; ·
Publicitate, 563, 569, 592, 606, 608-610;
Punctaj, 64;
Punerea în întârziere a debitorului, 178, 180-
183, 206, 208, 428.
R
Raport de prepuşenie, 334, 335, 341;
Răspundere civilă„ 262;
Răspundere civilă contractuală, 29, 166,
167, 267, 268;
Răspundere civilă delictuală, 75, 168, 259,
261-263, 267; .
Răspunderea civilă medicală, 393 şi urm.;
Răspundere civilă pentru fapta proprie; 280;
Răspundere civilă pentru fapta altuia, 322,
·341· '
Răspund~rea autorităţilor publice, 371 şi
urm.;
Răspunderea creditorului ipotecar, 624;
supravegherea minorilor, 340, 341;
·Răspunderea magistraţilor, 377;
Răspunderea părinţilor pentru faptele
copiilor lor minori, 317, 322, 323, 340,
341;
Răspunderea pentru daune ecologice, 385 şi
urm.;
Răspunderea pentru daune nucleare, _391 şi
urm.;
INDEX ALFABETIC ·
Răspunderea pentru lucruri, 342 şi urm.;
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de Solidaritate, 400-403, 436;
animale, 358 şi urm.; · Somaţie de plată, 520, 521, 523;
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de
ruina edificiului, 364 şi urm.;
Răspunderea pentru produse defectuoase,
378 şi urm.;
Răspunderea solidară, 400 şi urm.;
Răspunderea statului,.375 şi urm.;
Rea-credinţă, 97, 273, 293, 320, 375, 377,
420,460;
Realizarea condiţiei, 420, 421;
Rebus sic stantibus, 109;
Remedii, 229, 230-232, 404; 425, 491;
Remiterea de datorie, 433, 436-438, 501,
548-552;
Rentă viageră, 45, 54, 146, 199, 408;
Repararea în natură a prejudiciului, 404;
Repararea prejudiciilor, 264, 272, 286~289,
402;
Repararea prejudiciului prin echivalent, 405;
Reprezentare, 119, 122, 132, 155, 432, 435; . Termen judiciar, 422~ 423;
437,
Res inter alios acta, 120, 133;
Res perit debitori, 232;
· Resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, Transferul proprietăţii, 380, 543, 579;
211;
Restitutio in integrum, 211, 403;
Retroactivitate, 419, 420, 547;
Revizuirea contractelor, 109;
Revocare, 133, 146, 234, 238, 240;
.Revocarea ofertei, 11 ;
Rezervă succesorală, 134;
Reziliere, 198, 21 O, 211; ·
Rezoluţiune, 197-209, 211;
Rezoluţiune
- anticipată, 425, 209;
- unilaterală, 202, 206;
Riscul neexecutării contractului, 554;
Riscul pieirii fortuite a lucrului, 232, 424;
Riscuri contractuale, 232.
Ruina edificiului, 261, 266, 274-276, 278.
s 407-413;
Scrisoare de confort, 585-588; ·
Sechestru asigurător, 160, 561,573; .
865
Simulaţie, 148-165;.
Stare de necesitate, 296;
Stipulaţia pentru altul, 43, 133, 137, 142-
147;
Stipulant, 43, 143-147;
Strămutare, 22, 510, 602, 604;
Subdebitor, 133;
Subdobânditor, 568, 569; ,
Subinandatar, 133;
Subrogaţie,254, 437, 445, 462-467;
Succesori cu titlu universal, 123;
Succesori cu titlul particular, 122;
Succesori un.iversali, 122.
T
Termen de graţie, 423, 537;
Termen de prescripţie, 260, 422, 423;
Termen extinctiv, 422, 423, 426; ·
Termen suspensiv, 422-425;
Titlu executoriu, 568, 616, 617; .
Tradiţiune, 48, 461;
Transferul riscurilor, 232, 424;
Transmisiunea drepturilor, 119, 123, 421,
481-485;
Tranzacţie, 41, 565; .
Tutore, 326, 329, 330 şi urm., 537, 606.
u
UNIDROIT, 109, 479;
Uzanţe, 66, 69, 78, 95, 96, 192, 193, 298,
414,426,512,513.
V
Vicii ascunse, 169, 201; 440„ 524, 542;
Vicii de consimţământ, 94, 491, 474;
Victima, 392, 398, 400, 401, 404, 405,
Violenţa, 20, 60, 254, 412;
Voinţa de a contracta, 48.
;I
 CUPRINS

Abrevieri ..........................................................,.................................................................. 5

TITLUL I. CONSIDERATU '

GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGATIILE '
CIVILE ................... :................................................. , ..... „..................... »••••••• 9

Capitolul I. Noţiunea şi structura obligaţiei civile. Delimitare ..... ~ ............................ 11

Secţiunea I. Definiţie şi terminologie ................................... ,.:.. ,.................................... 11
1. Preliminarii ............................. „„ ........................:..................................................'... 11
2. Definiţia obligaţiei ................................................................................................... 11
3. Tenninologie ········································································:·······:··························.12
Secţiunea a 2-a. Structura obligaţiei ....................................... ~ ........................................ 13
4. Precizări introductive ........................... ;........... .-.....................'. ................................. 13
5. Subiectele raportului juridic de obligaţii ..... '........................................ :.................... 14
6. Conţinutul raportului de obligaţii ............. :........................ :·····:.....................·.......... 15
7. Obiectul raportului juridic de obligaţii ......·....................... :.......... :........................... 16
8. Sancţiunea obligaţiilor .......................................... , .................................................. l&
Secţiunea a 3-a. Delimitarea obligaţiilor civile faţă de alte raporturi juridice de obligaţii 21
9. Precizări necesare .......... ;............. »••••••••••••••••••••••••••••••:••••••••••• : ••••••••••• : ••••• :.~ ••• : ••••••••• 21
I O. Delimitarea obligaţiilor civile faţă de obligaţiile fiscale ...... :................................. 22

Capitolul II. Clasificarea obligaţiilor civile ...... ;........ ;... ~ ....................................... :..... 24
Secţiunea I. Consideraţii generale ........................................................................ :.......... 24
11. Trăsături comune ale obligaţiilor civile ............... :.................. ~ ... :.......................... 24
12. Utilitatea Clasificării obligaţiilor. Enunţarea criteriilor de clasificare .................... 24
Secţiunea a 2-a. Clasificarea obligaţiilor după izvoarele lor .... :............................. :........ 25
13. Obligaţii contractuale, cvasicontractuale, delictuale şi cvasidelictuale ................. 25
14. Obligaţii născute din acte juridice şi obligaţii născute din fapte juridice .............. 26
Secţiunea a 3-a. Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor .................. :.......................... 27
·15. Obligaţii de a da, obligaţii de a face şi obligaţii de a nu face .....'........................... 27
16. Obligaţiile de plată a unei sume de bani ori de predare a unei cantităţi de
bunuri generice; obligaţiile de predare a unui bun cert, determinat;
obligaţiile
de prestare de servicii şi obligaţiile de a nu face .................................. 28
17. Obligaţii de rezultat şi obligaţii de mijloace. Calificarea subcategoriei
obligaţiilor de securitate ............................................................. ;.......................... 30
18. Obligaţii în natură, şi obligaţii pecuniare ..............................•..... :............. ;.: ...•... »•• ; 34
Secţiunea a 4-a. Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor în obligaţii perfecte
şi obligaţii naturale .................................•. „ ..............................•.................• :. 3 8
19. Obligaţiile perfecte sau înzestrate cu mijloace juridice ofensive pentru
realizarea lor ........................................................',,.......................•..•.............. :....... 38
20. Obligaţiile naturale ...................................... :...............'·······:·„·············'-················· 38
868 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE.

Capitolul III. Izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor ···························:·„·····'···········42

Secţiunea 1. Despre faptele juridice - izvoare ale raporturilor juridice de obligaţii
civile .......................................•.............·.........................................•............. 42
21. Prolegomene .................................... :.... :..·.............................................................. 42.
22. Definiţia faptelor juridice în general... ... :............................................................... 43
Secţiunea a 2-a. Izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor în vechiul Cod civil... ............. .43.
23. Izvoarele obligaţiilor în dreptul roman ..... ~ ............................................................ 43
24. Reglementarea şi clasificarea izvoarelor obligaţiilor în vechiul Cod civil
· · rotnân .... ·.............................. :... ~ ....... :.......... :...... ~ ................. :.................................. 44
Secţiunea a 3-a; Izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor în dreptul român ·
contemporan. Reglementările în materie ale noului Cod civil ................... 45
25. Critica clasificării izvoarelor obligaţiilor în textele vechiului Ccid civil... ............. 45 ·
26. Clasificarea izvoarelor obligaţiilor în dreptul civil român contemporan ............... 46
27. Izvoarele obligaţiilor în textele noului Cod civil ................................. :................ .48

TITLUL II. CONTRACTUL CIVIL .............. :.................................. :......................... 51

SUBTITLUL I. FORMAREA ŞI EFECTELE CONTRACTULUI .......................... 53

Capitolul I. Prolegomene ..............................·.................. :............................ ,................ 53
28. Preliminarii. Reglementarea ........................................... ,................. :.................... 53
29. Planul de studiu ..................·............................................. ~ ......... :........... „................
54

Capitolul II. Noţiunea de contract civil.. ....... \ .............. :....:······································· 55

30.Noţiunea de contract civil .............. :,, ........ ,................. ~ .......................................... 55
31. Terminologie ............ .'........................ :.............................·...·.... „ .....................·........ 55
32. Acordul de voinţe - element esenţial al contractului. Principiul libertăţii
contractuale.şi iimitele sale„ ...................................... ,......... ~; .............................•.. 56
33. Fundamentele ideologice ale principiului libertăţii c.ontractuale.
Liberalismul şi autonomia de voinţă ................. :......... ~ .......•................................. •57
34. Declinul autonomiei de voinţă ................................................................. ,......... :... 58
35. Teorii moderne ale contractului. Teoria ,,dreptului pur" .................................... :.. 61
36. O altă teorie modernă a contractului: „solidarismul contractual"; ........... ,............. 62
37. O altă teorie modernă a contractului: tezele şcolii „Law and Economies".
Contractul - entitate economică .: .... ,„ .... :............... :...........................................;.: 63 -
38. Observaţi_i concluzive. Libertatea de a contracta şi de a stabili conţinutul
contractului·..................................................................... ·...•..............•....... ;....•........ 64
39. Limitele libertăţii contractuale. Ordinea publică şi bunele. moravuri ......•......... ,.. :65
40. Sancţiunile încălcării ordinii publice şi bunelor moravuri.............. :...........:........... 69

Capitolul II. Clasificarea contractelor civile ....... :...........•.................... ;•........... :......... 71.
41. Necesitateaclasificării: ...... „ .. , ....•~ ....•.............................•.......•............................... 71
42. Contracte sinalagmatice şi contracte unilaterale ............. :..... ;................................. 71
43. Problema contractelor sinalagmatice „imperfecte" ............ :...... „........ :....... ;........... 72
44. Importanţa practică a acestei clasificări ......................... ,........................-.... :.•......... 73
45. Contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit;........•... ;;.; .. :... ;................. :... 74
CUPRINS· 869

46. Interesul practic al distincţiei între contractele comutative şi contractele

aleatorii ......................................... .-.................................................. .... ,.....„.......... :74
47. Importanţa clasificării ............................................ ,............................................... 76
48. Contracte consensuale, contracte solemne şi contracte reale .......................... :: ..... 76
49. Importanţa clasificării ........................................................... ;................................ 79
50. Contracte numite şi contracte nenumite ................................................................. 79
51. Iinportanţă practică ................................................................................................ 80
52. Contracte negociate şi contracte de adeziune ........................................................ 81
53. Importanţa clasificării ...... „ .. ,................................................................................. 84
54. Contracte cu executare instantanee sau imediată şi contracte cu.executare
succesivă .......... :..................................................................................................... 84
55. Interesul practic ................ „ ................................................................................... 85
56. Contracte simple, contracte complexe şi grupuri de contracte .............................. 85
57. Importanţa clasificării ...................................................•.. :......... ;; .......................... 87
58. Alte clasificări ale contractelor .............................................................................. 87

Capitolul III. Încheierea contractului ............................................................. .- ............ 89

Secţiunea I. Organizarea studiului. Condiţiile de validitate ale contractului .................. 89
59. Prolegomene .................................................................................... :....................... 89
60. Acordul „intern" de voinţe ......................................................... ,........................... 89
61. Acordul „extern" de voinţe. Consensul extern ............. ~ ................. „ ........ 90
„ ••• „ •••• „ •• _. .~··
Secţiunea a 2-a. Faza precontractuală. Negocierile ............................•............................ 90
62. Determinarea fazei precontractuale ............................................ ;........... :.. ;........... 90
63. Obligaţii specifice fazei precontractuale ....................................................... ,........ 92
64. Acorduri precontractuale ............................................. :.............„.„ .......... ~ .............. 94
65. Regimul juridic aplicabil fazei precontractuale ...•................................................. 97
Secţiunea a 3-a. Acordul de voinţe. Oferta şi acceptarea ................................................ 98
Subsecţiunea I. Elementele acorduluide voinţe ..............•...................... ;......... :........... :. 98
66. Elementele acordului de voinţe .............................................................................. 98
67. Condiţii de formă pentru ofertă şi acceptare .. „.: ....... :.„„, .. ,.... „ ........................... 100
Subsecţiunea a 2-a. Oferta de a contracta ... :.............................. :........ ;........................ 101
68. Noţiune. Reglementare .. :...... ;... .'.......................................................... ,................. 101
: 69. Condiţiile ofertei ........................................................ :......... „................................ 102
70. Oferta şi alte manifestări de voinţă ............................ :...... :.......... :....................... 104
71. Forţa obligatorie a ofertei ................................................................ ,......... „ ...... „104
72. Retractarea şi revocarea ofertei de a contracta ..................................................:.. 107
73. Comunicarea. ofertei. .... :.......................................... :..·............ „ ............. :.............. ·108
74. Caducitatea ofertei ................................................................. ,......... „ .................. 108
75. Natura juridică a ofertei de a contracta.; ................................. .- ........... „ ........ :...... 110
Subsecţiunea a 3-a. Acceptarea....................................... „.„ ........ ,„.„.:.......•......... .-........ 113
76. Noţiune. Regle1nentare ........... „............................... ,...•..............................:.......... 113
77. Condiţiile acceptării ................................................................ , ...•................ „ ...... I i3
78. Felurile acceptării ... „ ..................................„.:...... ,.................. ;...... :.......... ,... :...... 114
79. Acceptarea necorespunzătoare.„ ..................... „ .... ;...„ .......... ,................ , .. „.:...... ~. 115
80. Retragerea (retractarea) acceptării ..... „ .... „ ...... „ ... .- .... „.„ .. „ ....... ~ ... „ ..... ,.. ,........ „. 115
81. Naturajuridicăaacceptării„ .... „ ...... „ ....... „„ ............. „ ........ „„ .... „„.„ ..... „ .. :, ... „.116
 s10·· ·TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE'

82. Comunicarea acceptării ..•................: ...........•.... ,; .....•. :... ,; ......... :,:: ... :; ..............•... 116
a
Subsecţiunea 4-q,. Momentu/şi locul încheierii cont~actului ....................... :.. :: ......... 116
83:· Precizări prealabile ........ ;............................................ :.: ... :...• :.......... :•... ;... ::........ 1.16 ··
84. Momentul încheierii contractului ..... , .. :........ :......... :: .. :.•... ;........ ;............ :... „ ...... :. n 6
85. Locul încheierii contractului .................. ~ ......·.................. :.; ..... :.... ;................. ~ .... ~ 120
Subsecţiunea a 5-a. Determinarea conţinutului contractului înfuncţie de ofertă şi
acceptare .. ,.......................•„........................... :;·, ....... :.............. ;.....·.... 123
86. Precizări prealabile .....................•..... :•.... ;.... ;.. ;.. :.. :.:.:: ... :...... :.... :... ·...................... 123 ·
87. Acoidulasupra elementelor esenţiale - acordul suficient .... :: ........ :.: .................. 123
88. Clauza de „fuziune'? şi clauzele extrinseci .... ::: .......... ,.. :.. :.............. „.„ ................ : 123
· ·89. Clauzele''.standard ...................................• 1....•....... ~ ......• „ ................... :............ :..... 124 ·
90. Clauz~le surprinzătoare sau neuzuale ............... :.~ ..................... : ... :...... ;; .....•........ 125 ·
. ·.:

Capitolul III. Efectele coJitractului ..................................•............. :......... :........... ,..... 127

Secţiunea 1. Consideraţii generale. Plan de studiu .............. ;•...........•. ;...........•.............. 127
91. Precizări introductive .........................•................................................................. 127 ·
92. Enunţarea principiilor care stau la baza obligaţiilor contractuale .... ,.... ;.......; •..... 127 . ·
93. Plan de studiu'················"···'··„•·•-'···„.; ..~'.:.... :.•... :..•..........•....... ::: ... ::.: ............... :.... 127'
Secţiunea a 2-a. Reguli de interpretare a coiitractelor ............. :.. ,............ :..... „ ....••........ 128
94. Obligaţia instanţelor de judecată de a respecta contractul: .................................. 128
95. Regulicomune de interpretare a contractului .... :... :.. ::;, ... :............ :...................... 131
96. Reguli de interpretare a clauzelor tacite care completează contracful ...........•...... 134
· 97.Problemaobligaţiilor implicite .................. :......... :.: ...................~ ......................... 135
Secţiuneaa3-a. Principiul forţei obligatorii a contractului .:..... :; ...... :..................... ;; .... 140
Subsecţiunea 1. Enunţarea principiului forţei obligatorii a contractului.
... ... Fundament şi consecinţe .. :.: .. „ .....; ....... : ......... :: ... „........:...............,...... 140
98. PrinCipiul forţei obligatorii a contractului. Formula.sa primară :....... :................. 140
99.•Fundanientul şi consecinţelep~incipiului forţei ?bligatorii a contractului ......•... 140
..._subsecţiunea a2~a. Forţa obligaioriea contractuluiîntre părţi ...•.... ::.: .. .' ... :.:; ............ 142 .
100. În ce constă principiul forţei obligatorii al contractului pentru părţile ' ; ' .
contractante? ...... ;..................................•........ :...•...•·... :„...........:......................:... 142
·l OL Obligaţia părţilor de a executa întocmai contractuL Regula conformităţii
executării ............ „•........................................·..................•....... :... :...................... 143
·102. Irevocabilitatea contractului prin voinţa uneia din părţile contractante.
Regula simetriei în contracte .. ,„ .... „ .... ;...................... ;.:.: .. :................ ,...•........•... 145. ·
: ,103. Executarea .cubună-crediriţă a contractului ..·.. :: ............ : ...... :..... ;: ... :·..•............... 149
Secţiunea a 4-a. Limitarea forţei obliga,torii a contractului:· intervenţia legiuitorului .
în·contracte .. :.......... :„.'.•..•......•....,.: ..•..••............... ~.; •.... ::'..'.... ; •• , ............ .'. 150
104. Corelaţia dintre forţa'obligatoiie a contractului şi forţa legii ...... :•....... :............. 150,
105. Inter\ienţia legiuitorului în contracte ........ :.................. ;; ...... , ......•.................: .... ; 151
Secţiunea a 5-a. Limitarea forţei obligatorii a contractelor: impreviziunea în
contracte ........................................................... ,: ......... ;............'............ 152
· 106. Impreviziunea în contracte. Preambul .... „„„.„ ........ „„ .... „.;:„ ..... „.„.„ .............. 152.
107. Caracterele impreviziunii ..... :.................................... :....••......... ;................ ,.... '.„153
. •. i 08. Ipoteza revizuirii convenţionale a contractului. Clatize privind .
.impreviziunea ...•; ....•......................................••.......• :;;·.. :.;.;·;.:...: .•. .'::.•.•.... :....... :.... 154
 CUPRINS 871
109. Problema revizuirii contractului şi reechilibrării prestaţiilor de către judecător.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul ....................................................................... 155
11 O. Condiţiile impreviziunii ............................... :..............·... :.. :.... :........................... 159
111. Efectele impreviziunii.. ...................................................................................... 160
Secţiunea a 6-a. Limitarea principiului forţei obligatorii a contractelor. Alte
intervenţii judiciare în contract. Teoria clauzelor abuzive ................. ; 160
112. Alte intervenţii judiciare în contract ........................................ :......................... 160
113. Domeniul de aplicare al teoriei clauzelor abuzive .. ;... :........... ;...... ; ......... , .. ,...... 161
114. Criteriile determinării caracterului abuziv al unei clauze contractuale ............. , 163
115. Câteva observaţii legate de efectul clauzelor abuzive .................. , ....... „ ... , ....... 169
116. Clauzele abuzive în alte raporturi decât cele de consum .................... , ....... :...... 169
Secţiunea a 7-a. Efectele special~ ale contractelor sinalagmatice ................................. 171
117. Principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor părţilor în
contractele sinalagmatice ..... ~ ..................... ;.......... '..:.: ... :; .......................... ,.:...... 171
118. Enunţarea efectelor speciale ale contractelor sinalagmatice ..................•... :,.....• -172 .

Capitolul IV. Efectele contractului faţă de terţi ....................................................... 174

Secţiunea 1. Relativitatea efectelor contractului faţă de terţi ........................................ 174
· 119. Reglementare ........................................ ~ ....... ;... '. ......... :.............................. :.... ~ .. 174
120.Formularea principiului·········································································'···'······· 174
121. Justificarea principiului relativităţii···················'········"····································· 175
122. Domeniul de aplicare a principiului relativităţii efectelor contractului ............. 175
123. Efectele contractului faţă de succesorii părţilor şi faţă de.creditorii
chirografari (câteva consideraţii suplimentare privind· dinamica efectelor
\ contractului) ................................'. ...................... :„ ........... : ...........-. ......... „; ........ 181
124. Corelaţia dintre categoria avânzilor-cauză, cea a succesorilor în drepturi şi
categoria terţilor propriu-zişi ........... :..........................•...... ;................ ,...... ;........ 185
Secţiunea a 2-a. Opozabilitatea contractului faţă de terţi .............................................. 186
125. Necesitatea distincţiei între relativitatea efectelor contracrillui ·şi
. opozabilitatea.lui faţă de terţi··········'································································• 186
126. Reglementarea principiului opozabilităţii. Distincţii generate de aceas.t~J : .
reglementare :········„··········· ..............................:................................................... 187
127. Noţiunea de opozabilitate a contractului în sens larg ............. :; ........•............... : 188
128. Opozabilitatea contractului faţă de terţii propriu-zişi (adică opozabilitatea·
în sens restrâns) ....................................................................... ;............. ;.... :... :... 189
129. Fonnele opozabilităţii faţă de terţii propriu-zişi ............. „:„············'················; 189
130. Importanţa distincţiei dintre relativitatea efectelor contractului şi
opozabilitatea contractului faţă de terţi .....•........... :.................................... :: ...... 190
Secţiunea a 3-a. Excepţiile de la principiul relativităţii şi de la principiul
opozabilităţii efectelor contractului ................... ;.................. :..... :; .......' 191
Subsecţiunea 1. Noţiunea de excepţie de la principiul relativităţii efectelor
contractului sau de la opozabilitatea efectelor sale ... :...... ,:......: ...... ~ .. 191
131. Reglementare ............................................................................. J••••••••••••••••• : •••••• 191
132. Noţiunea de excepţie de la relativitatea efectelor contractului .... ;.............. '. ...... i 92
872 TRATAT.ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

133. Excepţii aparente şi excepţii reale de la principiul relativităţii efectelor

contractului ......... :......................•............. ::.: .. :.... ~ .. :..... -. ..................................... 192
· · l34. Noţiunea de excepţie de la principiul opozabilităţii.faţă de terţi a efectelor .
contractului ............. ;..........................·.................•..... ;.: .. :........ :.. :....... :.·:.„ .. :....... :200
Subsecţiunea a 2;.a. Promisiunea faptei altuia .............. :.: .. :............-... :..... :.. ;..... :........... 202
135. Noţiune. Reglementare ............. :........ -.: ............. ;........·............... :..•..................... 202
136. Formele convenţiei de porte~fort ........ :: ...... ::......... ::.. :... :... :.... :......•.....•.•.. :........ 203
137. Distincţii faţă de alte figuri juridice~ ......... :... :: ......................... :............. :........... 203
· 138. Condiţii de >Validitate .......:... :........... ::::.: .. ,„„.„ .... :.:: .......... ::.:........ ;..... :................ : 204
.139, Aplicaţii practice ......... :.... :........... „ ... :.. „„ .. „:.'>........ :.:.:., ......... „„ .. :„„„ ............... 204
140. Efectele convenţiei de porte-foit~ ... :: ..·.. :.... ::„.„.„„ ....... „.„ ........ ,.: .. :: .... „ .............. 205
141. Convenţia de porte~fort nu este o excepţie de la relatiVitatea efectelor contractului .. ~
Subsecţiunea a 3~a.· Stipulaţia pentru altuL:.„.:.:„ .• :.-„::„ .•.:„„ .................................·:.'QlliLJ
142. Retrospectiva valabilităţii stipulaţiei pentru altul .... „„ .................... :................. 206
_143. Reglementare. Definiţie ... „ .......':.: ........... ,,.:.: ... :...... :............................ :............. 208
144. Condiţiile de validitate a stipulaţiei pentru altul ................. :.............................. 209
145. Acceptarea stipulaţiei de către terţ sau refuzul acesteia ...•....... .'„ ... „„ .... :... „ ... ::. 210
146. Efectele stipulaţiei pentru altul :.„.„ ..•. :.„.~ ...... :........•.. -.......•....... :...... :........ „'... :.. 211
· 147. Natura juridică sau mecanismul stipulaţiei pentru altul... ... „ ................. : ........... 214 .
Secţiunea a 4-a: Simulaţia .„ ... :........ ;......... „ .............•... :............ :.. :... „: ....... :„: ...... :„ .. ::.:. 217
Subsectiunea I. Caracterizare generală „„ .... „:.-... :.. :.:„„.: .... „:.:: .. „.„„ ........ :................. 217
148 ..Noţiunea de simulaţie. Reglementare :.. „„:::;„.;.:„ ....... :.. „.:.:.„„ .•..~ ... :....... „ ....... 217
149. Domeniul simulatieL ....... „„„ ........... :.. :„ ... :...... :„ ..•... „ .... .c.::„ ........: ........... :..... .'. 219
150. Condiţiile simulati~i: ................ :........ :........... :.. ;.. :.... :: ............ :....................:~:, .... 219
Subsectiunea
, a 2-a. Formele simulatiei
' , .„.~ ..... „„„ ...... „„ ..... :: .. „ •...... „ ....... :.................. 223'

151: Enunţare.-..... :..... :·: ..•...... :„ ............ ·: .... :........ „.:.:...... :.. :.............·.._.....•.. :... :... ;; ......... 223
· 152. Cori.tractul aparent sau public este fictiv .................. :„„ ...... :.„: ....... :... :.... „.: ...... 224
'153. Actuljmblic deghizează actul secret...~.„„ ...... :„.:„ ... :„„: ..... „ •........ „„„ .... :: ....... 225
154. Interpunerea de persoane ............ :..... :... „„ ..... :„.~:„: ... „„„ .. ;::„ ... :„„ ....... :······'·_·„···· 226
Subsecţiunea a 3-a. Scopurile şi limitele simulaţiei .. ,;::„ ..·:.„„·.„.„„„„~ ... ::.„ .... :........ :.:.-229
155. Scopurile simulaţiei :..• „ ..• :„„ ..... „....... „„„„ .... „.. „.. :.: .. :............ :.: ..... ;: .. :.... :.~ ...:. 229
156. Principiul neutralităţii simulaţiei ............ „ ..................................... :„ ....... „ .. „ .... 229
157. Limitele simulaţiei ............ „ ..•:.... „ .......... „.: ...... :„.„...... „~ ... :.............................. : 230
Subsecţiunea a 4~a: Efectele simulaţiei .„.:.:·:":: .. :.„ .•. ,..... .-.............................. :........ '. .... : 232
· · 158. Punerea problemei .. „ .. „ .... „ ......•.. „ ..... „.„ ....... -..„ ..... „„„„ ... „„.„ ... „„„ .. -............. 232
159. Efectele simulaţiei în ra,porturile dintre părţile contractante .......•..... :..........•..... 232
160. Efectele simulaţiei faţăide terţi ........ :..... :.:: •.......• !.:.: ...... ::; •. ;.; .. :... :........ :: •.. ;.~ ..... 233
161. Efectele simulaţiei în raporturile dintre terţi ....... :~: ..................... .-...'................... 235
Subsecţiunea a 5~a. Acţiunea în simulaţie.: ... :........•....... :.:: ... ~ ......~'. ... ,...................• :.:.... 236
162. Noţiune .................................. ;.. .'................. :.-.............. :...... :-..-.. :::........................ 236
163. Titularii acţiunii în simulaţie., .................................................... ::, ......... :.. :........ 236
. · 164. Natura juridică â acţiunii în simulaţie •.................• ~ ...... ;... :.~ ... :........................... 236
· '165. Proba shnulaţiei .......................................................................... :............. :........ 237
CUPRINS 873

SUBTITLUL II. RĂSPUNDEREA CONTRACTUALA ŞI REMEDIILE

NEEXECUTĂRII CONTRACTULUI ................. .... .......... ... ........ 239

Capitolul I. Răspunderea civilă contractuală ........................................................... 239

Secţiunea 1. Concepţia tradiţională asupra răspunderii contractuale ................... .......... 239
166. Preliminarii .... ... .... .. ........ ......... .. ..... ..... .. .. .. ... .. ....... .... ... .. ... .... ... ... ................. .. ... 239
167. Noţiunea de răspundere civilă contractuală .. .. .. ...... ... .. ... .. .... ...... .. ... ... ............... 240
168. Concepţia tradiţională a unităţii de răspundere .... .... .. .. ... .................. ............. .... 241
169. Condiţiile răspunderii contractuale în concepţia tradiţională ............................. 241
170. Reticenţe modeme faţă de concepţia tradiţională asupra răspunderii
contractuale ........................... .... ........................ ........ .... ....... ......... ..... ................ 244
171. Concluzii finale asupra concepţiei tradiţionale asupra răspunderii
contractuale ... .. ...... .. ..... ....... ...... ... ...... .......... .. ......... ...... ... ..... .... ..... ... .... ...... .. ..... 246
172. Răspunderea contractuală pentru fapta altuia ... ....... .... ... ... .... ..... .. ...... ...... .. ...... . 248
Secţiunea a 2-a. Concepţia legiuitorului asupra răspunderii contractuale .... .... ........ ..... 251
173. Reglementarea răspunderii contractuale ..... .. .. ... ... ... .... .. .... .. ....... .. ... ........ ... ....... 251
174. Concepţia intermediară a legiuitorului român ..... .. .. ................ „ .. .... .. ........ . . „ „ „ 252

Capitolul II. Remediile neexecutării contractului .. ..... .................. ........................... 254

Secţiunea I. Teoria generală a_remediilQI . „ .. .... .. ..... „ „ ....... „ .... •.. ........ „ „ ..... „ . . . .. . . „ . .. . . ~
175. Precizări terminologice ............................. .. ..................... ..... .... .. ....... .. ... ... ....... 254
176. Observaţii privind sistematizarea legală a materiei ..... ........ ... ... ........ ... .... .. „ ..... 254
177. Reglementarea remediilor .. .. ..... ......................................................................... 256
178. Principii ale invocării remediilor .... ..... .... ..... ..... ....... ........ ... .... ... .... ... „ ... . .. ... . .... 256
179. Clasificarea remediilor ...... ....... ... ..... ..... ..... ........ ... ..... .... .... ...... ......... ... ....... ... .. .. 262
Secţiunea a 2-a. Termenul suplimentar de executare .... .... ..... ... „ ... . . . . . . . .... . ................. . . 263
180. Reglementare ...... .. .......... ... ....... .. ......... .............. .. ....... ... ..... .... .. ....... ... ....... ........ 263
181. Noţiune. Justificare .......... ... ...... .... ......... ...... ......... ... ...... .. ..... ... ........... ........... ... . 263
182. Mecanismul termenului suplimentar de executare ..... ........... ... ....... .. ....... ... ....... 264
183. Condiţiile termenului suplimentar de executare .. .... ..... ............... ... .... .. ............ . 264
184. Excepţia de la regula acordării tennenului suplimentar - punerea de drept
în întârziere ... ... ... ......... ... ........................ ........... ....... .... ..... ..... ........ .. .. ...... ........ 265
185. Efectele punerii în întârziere .... ... ....... .. ................................... .... ........... ..... ....... 266
Secţiunea a 3-a. Executarea silită în natură ... .. ..... ... ....... ............................................... 267
186. Reglementare .. ....... ..... ... .. .. ........... ....... .......... ... ........... ..... ....... .. ............ ............ 267
187. Funcţionare ... ................................................... .. .................... ........... ...... ........... 268
188. Executarea silită a obligaţiilor de a da şi a obligaţiilor de praestare .... ........ ........... 269
189. Executarea silită a obligaţiilor de a face .... .... ....... ... ............ .. .......... ... ........ .... .. . 270
190. „Executarea silită" a obligaţiilor de a nu face ......... ..... ... ........... ........................ 271
Secţiunea a 4-a. Excepţia de neexecutare ......... ................ .............. .... .... ..... ........ ... ... ... . 27
191. Reglementare .................. ............ ........ .... ........ ......... ............... ........... ....... .. .. ..... 2 71
192. Noţiune. Origine ................ ... .. ... .......... ............................. ........ ........ ... .... ... ..... .. 272
193. Condiţiile excepţiei de neexecutare a contractului .. ..... ...... ..... .... ... .. ....... .. .... .... 273
194. Funcţionarea excepţiei de neexecutare ........ ....... ..... ..................................... „ . .. 276
195. Efectele excepţiei de neexecutare ........ .................................. ... ....... ............ ... ... 277
196. Calificarea juridică a excepţiei de neexecutare a contractului şi scopurile sale. 278
 874 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVJL. OBLIGAŢIILE

Secţiunea a 5-a. Rezoluţiunea şi rezilierea .; ....... :... '. .................... :........ :.·... :.; .. l.. :........... 278
. 197. Originile rezoluţiunii ...................... ,.: ..... :............ ;......... :.-.................................. 278
198. Retrospectiva rezoluţiunii şi rezilierii în vechiul Cod civil ............................... 280 ·
· 199. Reglementarea rezoluţiunii ....................... „: ......... „„ .. „ ........ „ .. : ........................ 282
200. Poziţia rezoluţiunii în ierarhia actuală a remediilor pentru neexecutare ...... „„„ 283
201. Domeniul de aplicare al rezoluţiunii..„ ..... „„„ .... „:.. „„„ ... „ ..... „:.„„ ..... „ ..... „„ .. 283
·. 202. Tipuri derezoluţiune ......................„'.·'····: ....................................... „ .................. 285
. 203. Condiţia de fond unică a rezoluţiunii - neexecutarea ,~însemnată" ................... 288
; 204. Condiţiile neexecutării rezolutorii ..................................................................... 292.
205. Rezoluţiunea judiciară ......... ;............................................................................. 293
206. Rezoluţiunea.unilaterală ................................... ,....... ,........................................ 294
·207. Rezoluţiunea convenţională întemeiată pe pactele comisorii ............................ 296
208. Reducerea prestaţiilor ........................................................................................ 297
209. Rezoluţiunea anticipată ............... :................ ·.......................................... ·............ 298
·210. Rezilierea.; ......................................................................................................... 300
211. Efectele rezoluţiunii şi rezilierii ............. ,........... :............................................... 300
Secţiunea a 6-a. Executarea prin echivalent ....................... , .......................................... 303
Subsecţiunea 1.'Noţiune. Condiţii. Clasificare. Clauze de nerăspundere ..................... 303 .
212. Notiunea de daune-interese .... :...................................
~ ' '
:.............. :....... ,................
,. ", .
'
303.
213. Reglementarea ... :............................................................................................... 304
··" ·~214. Coridiţiile daunelor-interese .............. ,....... :.................. ,..................................... 305
215. Cfasificarea daunelor-illterese ............................................................................ 309
a
216. Clauzele de modificare răspunderii .................. :.................. .'........ :.................. 310
Subsecţiunea a 2-a. Evaluarea daunelor-interese .......... :.............................................. 312
217. Enun@rea modalităţilor de evaluare a daunelor-inte~ese ................ , .................. 312
218. Evaluareajudiciară .............................. ,....„......................................................... 312
. 219. Evaluarea legală .... „......... :........ „ .................... ;..... „ .......... „ .... „ .......................... 313
220: Evaluarea convenţională a daunelor-interese ..................................................... 316
221: Reglementare .....................................................·....... .-.......... :.............................. 316
222. Noţiune .... :........................... '........................................... :.................................. 316
·223. Caracterul accesoriu al clauzei penale .......... :... :............... „ ...... „ ....... „.„ .. „ ....... 317
224. Dreptul de opţiune al creditorului ..... ~ ........ ~ ........ „~ ............ „„ ...... „ .. „„ .......... „„ 317
225. Funcţionarea clauzei penale .. „ ............ „.„ ............ „„„„„ ... „ ........ „ ...... „„,„„„„„ 318
226. Ipoteze speciale de funcţionare a clauzei penale .... :„„ ... „.„.„ ............ „ ...... „ ..... 319
227. Reglementare ................. ,........... „ .... „ ............... :..... „ ....... '. ..... „ ..................... ::·:.. 319
228. Noţiune. Funcţii. Condiţii de funcţionare „ ....... „ ... „.„ ........ „ ... „„ .... „ .............. „ 320
229. Efectele arvunei ......... :......•......... :............... „ ........... :„ ....... „ ....„.„ ................. „ ... 321.
Secţiunea a 7~a. Riscurile contractului :..... :.„„ .... „.„„ ...... :... ,„„ ..... „...... „.:...... „........... 322
230. Precizări prealabile. Noţiune. Reglementare ...... :.„ .... :... ,„ .. , ........................... „ 322
231. Riscul în general. Imposibilitatea fortuită de executare. Rezolvarea
~ problemei riscurilor prin remedii ................................. „..... ~ ............................... 322
232. Riscul în contractele translative de _proprietate ........... „ ..................... :... „ ..... „ ... 325

TITLUL III. ACTUL JURIDIC UNILATERAL DE DREPT CIVIL .................... 327

234. Problema actului juridic unilateral în dreptul civil român. Retrospectiva·......... 329
235. Reglementare ............... :........................... ::........................................................ 332
CUPRINS 875

236. Noţiunea de act juridic unilateral .................................................. „.................... 333

237. Clasificarea legală a actelor unilaterale ............ :................................................ 333
238. Regimul juridic al actelor unilaterale .......................................... :................ :..... 334
239. Angajamentul unilateral (promisiunea unilaterală) .............................. „ ... :.: ...... 335
240. Efectele angajamentului unilateral... ....................... ;................................... :...... 337
241. Promisiunea publică de recompensă ................................ :............. :....... :.... :...... 338

TITLUL IV. FAPTELE JURIDICELICITE-IZVOARE DE OBLIGAŢII ....... 341

Capitolul I. Consideraţii generale cu privire la faptele juridice civile .................... 343

242. Noţiune .............................................................................................................. 343
·243. Clasificarea faptelor juridice în sensul restrâns sau propriu al cuvântului ......... 343
244. Reglementarea faptelor juridice - izvoare de raporturi obligaţionale .. ,............ : 343
245. Reglementarea faptelor juridice ilicite ...................................•. „ ................:..... :. 344
246. Plan de studiu ...................................................................... :...................... :....... 345

Capitolul II. Faptele juridicelicite ............................................................. ,...... ,........ 346

Sectiunea 1. Gestiunea de afaceri··········'······························'·························'···········'··· 346
241. Noţiune. Origine .................................................................................... :........... 346
248. Definiţie şi reglementare ............................................ :................. :... :.. :.. ;............. 347
249. Condiţiile gestiunii de afaceri:.............................. :............ :........................... :.. :348
250. Efectele gestiunii de afaceri ......................................... ;.. :... :..•........................... 352
251. Natura juridică a gestiunii de afaceri ................................................................. 357
Secţiunea a 2~a. Plata nedatorată ....................... ,........................................ ;....·:.. :.. :....... 358
252. Definiţie şi reglementare .........................• :.:„ .................................. „........_ .. :....... 358
253. Condiţiile.plăţii nedatorate .... :... :.................. :, ......................................... ;........ :. 359
254. Efectele plăţii nedatorate .................. ~ ........ :...•................ ;.: ...... :.: ............ :.. :... :.:. 363
255. Acţiunea în restituirea plătii nedatorate ............ :................................................ 368
Secţiunea a 3-a. Îmbogăţirea fără justă cauzL.:....•.... :... :........... :.................... :... :... ,.... :369
256. Consideraţii introductive. Noţiune.·Origine: ........ ;................... !.: ••..••.•••••••••...•••.. 369
257. Reglementare. Definiţie ..................................•................. :................ :... :........ ;.. 370
258. Condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză ........................................ ~: .......... c••••••• : •• 371
259. Efectele îmbogăţirii fără justă cauză .......... :., .... :........ '. .... ,.„ ............... .'.. ...... :.. :..• 374
260. Prescripţia dreptului la acţiune ............................................................. :............ 376 .

TITLU:IL V. FAPTELEJURIDICE ILICITE ŞI CELELALTE FAPTE

JURIDICE EXTRACONTRACTUALE CAUZATOARE DE
PREJUDICII (RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ SAU
EXTRACONTRACTUALĂ) ................................................................ ,. 377

Capitolul I. Consideraţii generale privind răspunderea Civilă cu privire

specială asupra răspunderii delictuale (extracontractuale) .. ;............. 379
Secţiunea 1. Noţiunea de răspundere civilă. Locul ei în ansamblul răspunderii ..
juridice ................................................................... .-............. ,.......... :......... 379
261. Despre răspunderea juridică în general... ........................................................... 379
262. Noţiunea de răspundere civilă ................................................. :............................ 380
876 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

263. Caracteristicile răspunderii civile în textele vechiului Cod civil: Influenţa

pr?gresului tehnic, economic şi social asupra evoluţiei răspunderii civile ...... :.381
Secţiunea a 2..:a. Răspunderea civilă şi răspunderea penală ................ :.. ,.: ..................... 383
264. Destine paralele .................... ;.... :.........................·........... :............................. :: ... 383 ,
265. Destine legate sau conjugate .............. ;........... :.. ;................................................ 385 ·
266. Cumulul răspunderii civile cu răspundereapenală. Autoritatea de lucru
judecat a hotărârii penale pentru instanţa civilă ..............•................................. 387
Secţiunea a 3-a. Structura răspunderii civile în textele noului Cod civil··················'···· 389
267. Sediul legal şi definiţiilecrăspunderii delictuale şi răspunderii contractuale ...... 389
268. Teorii cu privire la situaţia juridică a celor două branşe ale răspunderii ·
civile·.......................................................................................................... :....... 390·
269. Concepţia adoptată de doctrina Juridică şi jurisprudenţa din ţara noastră.......... 393
Secţiunea a 4-a. Fundamentele răspunderii civiie ....................... :„..... :..... :................... 394
270. Punerea problemei ....... :„ ................ :.......................... ;., .......... :........... ~ .............. 394 ·
271. Teoria subiectivă .............................. ~ ..... „„„.„„ .... „ ...... „.„„„„.~„„ .... „„ ..... „ ..... 395
272. Teoriile obiective „„~.~ .. „„„„ ... „„„„„ .... ;.„„ ... „„.„„„ ....... „ ..... „ ... „„ ......... „„ ..... 397
273. Teoriile mixte .:„ ... „ .. „ ......... ;„ .. „ ................ :„ .....••.... „ .... :............. :.:..... „............ 400
274. Situaţia actuală a problemei fundamentelor răspundefii civile. Principiul
precauţiunii ... :.............................................................. :......... ::................... :., ..... 402
· . 275. Fundamentele răspunderii civile în dreptul .român .. „.„ ................ „ .................. ; 403.
Secţiunea a 5-a. Răspunderea civilă delictuală sau extracontractuală; _Reglementate,
terminologie şi domeniu de aplicare. Felurile răspunderii civile
delictuale ..........„ ....................·............................................................·... 405
. 276. Reglementare ..... „ .... „ ....... „ ............. „.: .... :............ :.'......................: ...-............. „405
„ •••

277. Terminologie şi domeniu de aplicare .....•................... „ .... „ ... ;............ „.„ ........... 407
278. Felurile răspunderii civile deJictUale şi clasificarea lor...„.„ ......... ;.................. .408
279. Plan de analiză a răspunderii civile delictuale ··:····'··''·······„·····'···„··················· 410

Capitolul II. Răspunderea pentru prejudiciile c_auzate prin fapta·proprie.

Condiţiile generale ale răspunderii delictuale .......... :.. ,............. ,.... „ ...411
Secţiunea 1. Consideraţii introductive ................ :.....:··········„.„„„„ ........... „.„:····„ .... „ .. 41 l
· 280. Reglementare .. :.„ .... „.:„ ... „„ .... „„„.„ .... „„„„ . :„.:.„:„.: ..... :.„::„„ .......• :.. „„.,·.„„: .. 41:1
281. Condiţiile.generale ale răspunderii civile •....... „ .. „ ...... „ .. „ .. ,.„ ......... „ ... „ ........ „41'1
282. Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale .„ ... „„„ .. :.. „„„;„„ .. ,„„.„„„„„„„. 412
Secţiunea a 2-a. Prejudiciul .:„.„„„.„„.„„.„ .. „„ .. „ .... „.„„ ..... „:„„„„ ... „ .. „„ ... „„.„ ... „.„. 412
Subsecţiunea 1: Noţiunea de prejudiciu. Clasificareâ prejudiciilor„.„: .. „: .. „.„ ... „.. „... 412
283. Noţiunea de prejudiciu şi importanţa lui în ansamblul condiţiilor
răspunderii civile delictuale reparatorii „„'. ..... „ .. „: .... ;„ .. „ ... „ ... :„.„„.„ ............. „412 ·
284. Clasificarea prejudiciilor ...... :„.:.„.„„.: .......•..... „:„„„„ ...... „.;.„ ..... :.....................413
Subsecţiunea a 2-a. Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabil„„ .......... „..... , ....... 415
285. Precizare.Enunţarea caracterelor .:„„ ..... „ ..... „„„ •..... :...... „„ .... :... :.. „.„:........... :415
286. Certitudinea sau caracterul cert al prejudiciului .... „„ ..... ::.~.: ... :.... ;....... .'......... „. 416 ·
287. Caracterul direct al prejudiciului „„.„ ..... „ .... „„.„ ... :„.„.„ ..... „.„ .. ~„„.: ........... :;„418
288. Caracterul personal al prejudiciului ..... :..... „„ ....... „ .. „ .......... „ ........ :........... „ .... .420 ·
289. Prejudiciul să rezulte din încălcarea: sau atingerea unui drept ori a unui
interes legitirn .................................. :.......................... ,._'. .. „...... :.•..: ......... „ ..'.. „ ..... 421
CUPRINS 877
Sectiunea a 3-a. Fapta ilicită ........................................................................................ „,423
Sub~ecţiunea I. Fapta ilicită şi obiectivările sale ........ :.......... :..................•.................. 423
290. Definiţia faptei ilicite ................................................................................ :........ 423
291. Ilicitul civil ................... ;............... :...•...... :.:..................... :................... ~ ............. 425
292. Faptele ilicite se pot obiectiva în acţiuni sau inacţiuni contrare legii şi
bunelor moravuri ............. .'.........................................................-.......... :............. 426
293. Abuzul de drept este o faptă ilicită civilă ....... ;... ;....... ~.:.:...... :................ :..•........ 427
Subsecţiunea a 2-a. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei .................. :........ ;428
294. Enumerare ......·............... :....... :........................................ :..........·......................... 428
295. Legitima apărare ........................ :...................... :.. :........................ , ....... :............ 428
296. Starea de necesitate ...................... :.............................•....................................... 429
297. Săvârşirea faptei prejudiciabile în îndeplinirea unei activităţi 'impuse sau .
permise de lege· sau în executarea unui ordin al superiorului .......... ~ ..·.............. .430
298. Săvârşirea faptei prejudiciabile în exercitarea normală şi legală a unui
drept subiectiv .................. :................... :............-.. :... :...:........•...................... :...... 431
299. Consimţământul victimei. Cl~uzde de nerăspundere ·····:·································· 432
Sectiunea a 4-a. Raportul de cauzalitate.'. ... :................: ...................... :....•...... :.............. 434
Sub~ecţiunea I. Stabilirea raport~lui·d~ c"auza/itate ........... ,; ....... :.......... ;...................... 434
· 300. Necesitatea şi importanţa ra,portuiui de cauzalitate .......... ,............................ ,.... 434
301. Stabilirea raportului de cauzalitate ....... :......: .... :.............. ;... :............................ .435 .
302. Teoria sau sistemul ecpivalenţei condiţiilor sau al condiţiilor sine qua non ..... 436
303. Teoria sau sistemul cauzei adecvate .... :,.: ........... :.·: ..... ,: ... :.. :...................... .".: ..... 437
304. Teoria sau sistemul -cauzei proxime ....................................... :: ......................... .438
305. Teoria sau sistemul unităţii indivizibile dintre cauză şi condiţii:..: ....... :........... .439
Subsecţiunea a 2-a. Cauzele care exclud existenţa raportului de cauzalitate _
· (Cauzele-exo~er,atoare de răspundere) ............................. „..:...... :'.. 440
306. Noţiune. Reglementare ...:......... :.: ............ ,, .....:...............•................ :....:........... .-:440
307. Forţa majoră ................... :·······················································.·'·········: .. :............·.. 440
308. Cazul fortuit ............... :........ „ .. „............... :...................:... :................ :......... .-:...... 444
309; Fapta victimei şi fapta unei terţe persoane ..... :... :......... :......... :.................... :: .. :. .445
Secţiunea a 5-a. Vinovăţia autorului faptei ilicite .. :............. :.. ,......................... :.......... .446
Subsecţiunea I. Reglementare. Terminologie. Definiţia şi elemeritele vinovăţiei ... :..... 446
31 O. Vinovăţia - condiţie necesară penti:u angajare·a răspunderii civ,ile delictuaie ... 446
311. Terminologie ............... :.. :........~...................... :...... :.....·.:....... ::: .... ::: ............. ,_: ..-: .... 447
312. Definiţia şi elementele vinovăţiei :.:................. :... :····'·····L .. ,.... :..............;... :..... 448 ·
Subsecţiunea a2-a. Formele vinovăţiei şi gradele culpei ................................... :: ..... :.. 449
313. Formele :vinovăţi~i ............·.• :........... :........................ :·················: ............ ::... :., ... 449
·, 314. Gradele culpei .. .-.................................. :.-.................................. :..... :...................... 451
315. Stabilirea culpei. Criterii ................................... :;.................. „ .............. : ..... : ...... 451
Subsecţiunea a 3-a. Capacitatea delictuală. Obligaţia subsidiară a persoanei·
lipsite de discernământ de a indemniza victima prejudiciată
prinfapta sa ilic,ită ............... ;.......... :: .......... ,.......... ~ ........... :........... 454
316. Capacitatea delictuală .............. :............. :...... :....... :.. :: ... :.: ..... :...................... :...... 454
317. Obligaţia subsidiară apersoanei lipsite de discernământ de a plăti o. .
indemnizaţie victimei prejud~ciate prin fapta sa ilicită ..................... :................ 455
'878 TRATAT ELEMENTAR DE. DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Secţiunea a 6-a: Specificul răspunderii persoanei juridice pentru prejudiciile

cauzate prin fapta proprie„ .. „ .. „ ...... :„ ... :.... ;.; ........... „ .......... „ .... ;...... 458
318. Sediul legal „„.:.. ~ ............ „„„ ....... „„ .......·.. „„ .. „„ ............ :.:: .. „;„ ...... „;.„„„ ..... „. 458
319. Răspunderea persoanei juridice pentru prejudiciile cauzate prin faptele
ilicite ale organelor sale de conducere şi administrare este o răspundere
pentru fapta proprie ........ „.„.„ ..... „ ...... „ .... „„„„„„„ .. :... „ .. „„„.„„„„„„„.„„„.„.458
320. Condiţiile, fundamentul şi domeniul de aplicare al răspunderii persoanei
juridice pentru fo.pta proprie .„:„„.„ . „„ ..... „ ...... „~.„ ........ „.:„.„,„„ .. „.„„„„„„ ... „. 460
321. Răspunderea proprie a persoanelor care alcătuiesc organul persoanei ·
juridice sau au individual această calitate„„„„„„„„.„„.„.„„.;.„.„.„„_.„„„„„„.:.462

Capitolul III. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia „„„.„„„ 464
Secţiunea· 1. Reglementările vechiului. şi· noului Cod civil aplicabile acestei
răspunderi ........•....... „ ......... „ ................... ;, ....... ;.: ......... :.. :..................... „ ... 464
322. Reglementarea răspunderii delictuale pentru prejudiciile cauzate prin fapta
altuia în vechiul Cod civil „„„„„„„„, .. ,„„„„.„„„„.„.„ ... „.„,„„„„:.„.„„„„„ .. „„ 464·
323. Reglementările privind răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate
prin fapta altuia în textele noului Cod civil „„: .. „ .. „ .. „„„„„.„„„„„„„.„„„.„„„. 466
Secţiunea a 2-a. Răspunderea persoanelor care au obligaţia de supraveghere a unui
· . minor .sau interzis judecătoresc pentru prejudiciul cauzat terţilor
prin fapta ilicită săvârşită de cel aflat sub acea supraveghere„„„„ .. „.467
Subsecţiunea 1. Reglementare. Persoanele pentru care se răspunde. Persoanele
chemate de lege să răspundă.·„„„„ ........... :„ ... „ ....••.•..•.• „... ,......... „....... 467
324. Reglementl!re ....................... ,..................... ,.......... ;,, .• ,...•...\„ •.••• „,:·..•..... ,,,,,,;.;, .....• 467
325. Sfera persoanelor pentru care se răspunde .. ;...•.. „.„.„„.„;.,,,,„„ .. „.„„ .•.. „„„„„„ 468
· 326. Determinarea pen;oanelor chemate de lege să răspundă .. „,.„,„„„„„„„„„:.„„„.468
Su.bsecţiu.nea a 2-a. Condiţiile existenţei răspu.nderii „„ ... „„ •. ;„,„ .•.. ~:,.„„.„„,,,„,.„„„ .. 470
327. Enunţare ................... „„........·.~„.„„.„„„ .... „.„„„„.„.„ ........... „ ... „.„.„„„„.-„.„: .. „„470
328. Condiţiile speciale ale acestei răspunderi .. „„„., .... „„ .. „„.„~„„.„„ .. „.„.,„.,.„.„ ..471
Subsecţiunea a 3-a. Fundamentul răspunderiipentruprejudiciile cauzate prin
faptele. ilicite ale minorilor şiinterzişilorjudecătoreşti.
, Dreptul de regres al persoanei r.ăspunzătoare„.„„.„„„„„„.„„„„„472
329. Funda)llentul acestei.răspunderi..„„ ..... „„„„ .. „„ .... „.„.„„„„.„„.„:„ •.. „ •... „„„: .. ~472
330. Regresul persoanei răspunzătoare care a reparat prejudiciul cauzat victimei .„. 475
Secţiunea a 3-a. Răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate terţilor prin
faptele ilicite delictt1ale ale prepusului.,„.„ .. „„„.„.„„ .. „„.„.„.„.„„„. 476
Subsecţiu.nea 1. Reglementare. Condiţiile de drept comun. Caracterul principal şi
autonom al răspunderii cotnitentului„.„„.„„„.„„„„:.„„„„.„„.„„.„ .• „476
· 331. ~glementare .„„ .. „ .. „ ..• „ .• „„„.„ .. :„ .. „„„„,;, . „ .•..• „.:„ ...... „„ .•.•...... „ .... ,..„.„ ..... :. 476
332. Condiţiile de drept comun ale răspunderii comitentuluL.„„,,.„.„.„„„„„.„„.; .. 477
333, Răspunderea comitentului este principală şi autonomă în raport cu
eventuala răspundere delictuală proprie a prepusului .„ ... „„ ... „ ... „.„„.„.„.„„ .. „. 479
Subsec;ţiu.nea ·~ 2~a. Condiţiile spe(:iale ale răspunderii comitentului .. „„.„„,,„ ..... „ •. „ 480
334. ·Enunţare„„ ...................·.. „„ ........ „.„ ... „ ......... „ ..•• : •...•..• : ..•..•• ,;:,.,.. , •.•• „„.„ •.... „.„ .... 480 ·
335. Existenţa raportului de prepuşenie ... „ ...... „„.:;.,„„,,„ .. „„„.{.:.„ .. :.. ,: ..~„„„„ .... „„ 481
CUPRINS 879
336. Fapta ilicită săvârşită de prepus trebuie să aibă legătură cu atribuţiile sau
scopul funcţiilor încredinţate ....................................•........................................ 482
Subsecţiunea a 3-a. Fundamentul răspunderii comitentului .„„; .....• ;„.„ ........ „ .......·..... .484
· 33 7. Poziţia doctrinei şi jurisprudenţei majoritare existentă până la abrogarea·
vechiului Cod civil .......... :...... „ ............ ; ........................................................-..... 484
338. Fundamentul răspunderii comitentului în concepţia noului Cod civil.. ........... :.486
Secţiunea a 4-a. Corelaţia dintre răspunderea civilă delictuală a. diferitelor · ·
persoane pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia .............. ~ ....... .488
339. Punerea problemei. Reglementare ..... „ ...... „ ...... „.„ .... „„.; ............ „.„„ .............. 488
340. Corelaţia răspunderii părinţilor cu răspunderea altora persoane care·au
obligaţia de a supraveghea un minat ....... „„ .............. „ „ ....... „ „ .„ .. „ „ ...... „ ........ .489
341. Corelaţia răspunderii comitentului cu răspunderea altor persoane în cazul
în care prepusul său este un minor ... „ ............ „„ .. „ ..... „ .............. :··········~ ....... „ .. 490

Capitolul IV. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general,

l de animale şi de ruina edificiului ................. „ •...•••••• , .......••.. „ ..... „ ...... 492
Secţiunea 1. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general... ...... „ .. „ .. ..492
Subsecţiunea I. Reglementare. Domeniu de aplicare ............................ „„„„ ............. ~.492
342. Principiul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general ...... „.„.492
343. Domeniul de aplicare. Determinarea lucrurilor cauzatoare de prejudicii
pentru care se angajează răspunderea prevăzută de art. 1376 C. civ .............. „.493
Subsecţiunea a 2-a. Determinarea persoanei răspunzătoare. Noţiunea de pază a
lucrului ................·.. „........:............;.....:...
„....................................... 495
344. Noţiunea de pază a lucrului ................. ~ ....................................•....................... .495
345. Paza juridică şi paza materială a lucrului.. .. „ ........ „ .. „. „ .................................... 496
346. Sfera persoanelor care au calitatea de păiitori juridici ai lqcrurilor ....•............. 497
34 7. Transmiterea şi scindarea pazei jjiridice .... ;........................................... ~ ........... 498
348. Problema calităţii de păzitor juridic a persoanelor lipsite de discernământ. ..... A99
Subsecţiunea a 3-a. Persoanele îndreptăţite să invoce răspunderea prevăzută de·
art. 1376 noul C. civ. ................. :................................................ :.. 501
349. Răsplinderea petemeiul art. 1376 alin. (1) noul C, civ. poate fi invocată, în
principiu, de orice persoană care a-suferit un preJtdiciu,injustcamat de un
lucru aflat în paza juridică a altei persoane .................. :...................... :......... „....... 501
350. Răspunderea în cazul coliziunii de vehicule .............. ;....................................... 502
351. Răspunderea civilă în situaţia c~nd între victimă şi păzitorul juridic al
lucrului a existat un contract privind folosirea acelui lucru în executarea
contractului ........... '. ......................,.... :.„............................. :................... ~ ............. 503
352. Răspunderea civilă în cazul prejudiciilor produse de un lucru beneficiarului
unui serviciu gratuit şi benevol prestat de către·păzitoruljuridic al lucrului în
cauză ............................................... .'............................................... „................... 504
353. Răspunderea civilă în ipoteza în care victima a folosit clandestin lucrul
.altuia care i~a cauzat un prejudiciu ........................ :.......•....•................... :........... 505
Subsecţiunea a.4-a. Fundamentul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri .... 506
354. Enunţarea diferitelor teorii privind fundamentul acestei răspunderi ·
elaborate sub imperiul dispoziţiilor vechiului Cod civil... ......... „ ...................... 506
355. Fundamentul acestei răspunderi în textele noului Cod civil .............................. 507
880 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Subsecţiunea Condiţiile şi efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate

a 5-a.
de lucruri ................................. ·....................................................... 508 ·
356. Condiţiile răspunderii ...................................................•.................................... 508
357. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de.lucruri..., ..... „ ....... : ............. 509
Secţiunea a 2-a. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale ........................... 509
358. Reglementare···'··············'·················································································· 509
359. Persoanele care sunt chemate de lege să răspundă ............................................ 509
360. Animalele pentru care se răspunde ...........•........................................................ 51 O
361. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale .................·...... 511
362. Condiţiile răspunderii ................................................................... ,..... ,................ 511
363. Efectele răspunderii ............................................... ·....... :.. „................... „............. 512
Secţiunea a 3-a. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate. de ruina edificiuluL.. .... ,...... 512

: 364. Reglementare ·······························································'··············'·········'·····„'····· 512

365. Noţiunea de edificiu ........................................................................................... 513
366. Persoana răspunzătoare ......... , .. :....•.............. , ..•.................... :., ....• :.; ................... 513
367. Condiţiile răspunderii ........ „., ............... :: ............. ;............... „ ......... „................... 514
368. Fundamentul răspunderii •...... „ ............... : ....... : .................................................. 515
369. Efecte ............................................................................................: ......•..... , ....... 515
370. Discuţii cu privire la calificarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de
ruina edificiului ...•.. :.............. :........................................ :....... :........................... 516

Capitolul V. Ipoteze speciale de răspundere civilă delictuală reglementate în

alte acte normative decât Codul civil ................................................... 518
Secţiunea 1. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin actele ilicite ale
autorităţilor publice ..................... ~ ...........•.....•...........•.............. :.................. 518
371. Reglementare ..„.... ;,.„ ............................................................ : ............................. 518
·· 372. Natura juridică a acestei răspunderL ...... :................... ,................................... :.. 519
373. Particularităţile răspunderii civile delictuale reglementată de Legea nr.
554/2004 ......................................................... :........................... ;........•.............. 521
374. Efectele răspunderii ................................. :..................•...................................... 524
Secţiunea a 2-a. Răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori
judiciare ...•........... :.....„.•.................•............. :...................•.... „............... 524
375. Reglementare .................................. :...................................•. „........ ;: .................. 524
376. Caracteristicile răspunderii Statului pentru prejudiciile cauzate prin erori
judiciare .....................................·············'·············'····'·'·············'···········-'······•······ 526
377. Răspunderea ci.vilă subsidiară a magistraţilor .................................................... 529
Secţiunea a 3-a. Răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de defectele
,. . .. produselor................„......................,.............. ,.. :............. :....... „........... 531
378. Premisele consacrării răspunderii pentru prejudiciile ca~ate de defectele
produselor ......................................... :............................... ~· .........................•.......531
379. Reglementarea comunitară şi naţională a acestei răspunderi ............................. 532
380. Domeniul de aplicare a răspunderii ·······························································'.··· 532
381. Condiţiile răspunderii .. ;................................................................................ :..... 534 ·
382. Fundamentul.obiectiv al răspunderii .•... ;............................................................ 535
383, Efectele răspunderii.: ........: ................................................. ;........ ,..................... 536
384. Cauzele exoneratoare de răspundere .. ,.......................„................................;...... 537
 CUPRINS 88l
Secţiunea a 4-a. Răspunderea pentru prejudiciile sau daunele ecologice .......... ;...........538
385. Dreptul omului la.un mediu sănătos ................................... .'..... ;........................... 538
386 .. Reglementarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate mediului (daunele
ecologice).:........................................................... :................ :.............................. 540
387. Dauna ecologică............................................................ ,......................... :.. ,....... 540
388. Persoanele răspunzătoare şi persoanele care pot cere prevenirea ori
repararea prejudiciilor asupra mediului .................... ,: ..................... ,.. „ .. ,........... 541
389. Măsurile preventive şi reparatorii. Suportarea costurilor. .......................... :....... 543
390. Natura juridică şi fundamentul acestei răspunderi... .................... :......... :........... 545
. Secţiunea a 5-a. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare ············'·'························ 546
391. Reglementare ..................................................................................................... 546
392. Particularităţile răspunderii civile pentru daunele nucleare ............................... 547
Secţiunea a 6-a. Răspunderea civilă medicală .............. ;................ :............................... 549
393. Reglementare .................... :.„ .................................................................:.. ,.......... 549
394. Calificarea juridică a răspunderii civile medicale .............................................. 550
395. Răspunderea civilă a personalului medical pentru malpraxis ............................ 552
396. Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare,
. aparatură, dispozitive medicale şi medicamente .„„ .. ;„; .. „ .• „„„„ .. :.... „.„„.„.;;1553]
397. Fundamentul răspunderii civile medicale·························'································ 555

Capitolul VI. Efectele răspunderii civile deliCtuale. Repararea prejudiciului.. ..... 557
Secţiunea·!. Consideraţii generale .................................. :................ ;............................. 557
398. Naşterea raportului de obligaţii civile delictuale. Creanţa reparatorie ............... 557
399. Momentul în care se naşte dreptul de creanţă al victimei la repararea
prejudiciului. Consecinţe juridice ......................... ;.... ;....... ;......;; ....................... 558
Secţiunea a 2-a. Pluralitatea de persoane răspunzătoare pentru unul şi acelaşi
· prejudiciu. Răspunderea solidară. Raporturile dintre codebitorii
solidari (art. 1382-1384 noul C. civ.) ··········································'······· 559
400. Pluralitatea de persoane răspunzătoare. Răspunderea solidară ................. :...... ;. 559
401. Raporturile dintre codebitorii solidari. Dreptul de regres (art.1382-1384
noul C. civ.) ............................................................................ ,...................... :..... 560
Secţiunea a 3-a. Principiile care guvernează dreptul şi îndatorirea corelativă de
reparare a prejudiciului ........... :........... :.......•........................ ;.........•...... 562
· 402. Enunţare .. :..................................................................... ;'......... ;................... :....·.. 562
403. Principiul reparării integrale a prejudiciului ....... :.„„ ..... ~ ................................... 562
404. Principiul reparării în natură a prejudiciului.. ........................... ;........................ 565
Secţiunea a 4-a. Repararea prejudiciului prin echivalent bănesc ................................... 568
405. Situaţia în care repararea prejudiciului se face prin echivalent bănesc .............. 568
406 .. Modalitatea de plată despăgubirilor. Posibilitatea modificării cuantumului
. acestora după pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile
prin care au fostacordate ....................... :.............................. :............ ;.. „ ........... 569
Secţiunea a 5-a. Repararea prejudiciilor corporale.:„ ...................... ,........ :............ ;... „ .. 571
· 407. Prolegomene·················································'······'···'··'···:.................................. 571
408. Repararea prejudiciilor corporale cauzate prin atingerile aduse sănătăţii şi
integrităţii corporale a victimei ................... ;............. ;•...................... ;........ ;:...... 572
882 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

: 409. Stabilirea despăgubirilor în cazul decesului victimei imediate. Problema

reparării prejudiciilor prin ricoşeu sau reflectare ........................................... ;....... 574
Secţiunea a 6-a. Raportul sau corelaţia dintre despăgubire şi drepturile de asigtirări
sociale sau născute din contractele de asigurări de bunuri şi de
răspundere civilă ........................................................ :......................... 579
41 O. Raportul dintre despăgubire şi ajutorul social şi pensia de asigurări sociale ..... 579
411. Raportul dintre despăgubire şi drepturile născute din contractele de
asigurări de bunuri şi de răspundere civilă········································'·'···········;· 580
Secţiunea a 7-a. Prescripţia acţiunii în răspundere civilă delictuală. Problema
opţiunii între temeiul contractual şi temeiul delictual al
răspunderii civile ................................................................................. 582
412. Prescripţia dreptului la acţiunea în răspundere civilă delictuală ............................. 5 82:
413. Problema opţiunii între temeiul contractual şi temeiul delictual al
răspunderii civile ................................................ , ............................. „................. 583

TITLUL VI. OBLIGAŢIILEAFECTATE DE MODALITĂŢI.. ........................... 585

Capitolul I. Consideraţii generale privind modalităţile obligaţiilor ....................... 587

414. Noţiune. Reglementare. Obligaţii pure şi simple, obligaţii simple, obligaţii
afectate de modalităţi ........................................................................................... 587
415. Scurtă sinteză ............ ,..................................................... ;..·................................ 588
416. Clasificarea obligaţiilor afectate de modalităţi .................................................. 589

Capitolul II. Modalităţile care afectează existenţa sau executarea obligaţiilor.

Obligaţiilecomplexe .............................................................................. 590
Secţiunea 1. Condiţia ...................................................................... :.............................. 590
417. Reglementare ....... „ ......... „ ..... , .....•................. : ........ , ........... : .............................. 590
418. Definiţie ............................................................................................................. 590
419. Clasificarea condiţiilor................................... ;..................................... ,.... .' ........ 590
420. Efectele condiţiei suspensive .......................................................................; ..... 593
421. Efectele condiţiei rezolutorii ··········~····································································· 596
Secţiunea a2-a. Termenul ..................... , ....... ;............................................................... 597
422. Reglementare. Definiţie. Distincţii faţă de condiţie ........................................... 597
423. Tipologia termenelor-modalitate a obligaţiei... .................................................. 597
424. Efectele termenului suspensiv ........................................................................ :.. 601
425. Decăderea din termenul suspensiv ................................................. :....... ;........... 6Q3
426. Efectele termenului extinctiv·............................................................................. 604

Capitolul III. Modalităţile privitoare Ia subiectele obligaţiilor ............................... 606

Secţiunea I. Obligaţiile divizibile. Principiul divizibilităţii ............. :.............. :............. 606
427. Pluralitatea de subiecte. Obligaţiile divizibile sau conjuncte ....... ;.................... 606
428. Efectele şi conţinutul obligaţiei divizibile ................. ;.~.... .'................................ 606 .
429. Excepţii de la principiul divizibilităţii drepturilor şi datoriilor .......................... 607
· Secţiunea a 2-a. Obligaţiile indivizibile......................................................................... 608
430. Reglementare. Definiţie .......................................... „ .......•••.·..•.•••....•• : •••••.••••••.... 608
431. Sursele indivizibilităţii ............................................... „ ...................................... 608
CUPRINS 883

432. Efecte ............. „ .... „„ ........... „ ........ „„ .... „.„.„„ .... „„„„„„„„ ..... „.„.„„;„.„„ .... „ .. 609.
433. Distinctii esentiale fată de solidaritate „.„„„„„„„„„ .. „„„„.„„„„„„„„ ... „„„„„ .. 612
Secţiunea a 3-~. Obligaţiile s~lidare „„„„„„„„„ .. „„.„„„„.„.„„„ ... „„„„„„„„ .. „.„„„ .. „. 612
434. Reglementare. Noţiune. Tipuri „„„„„„„„.„ .. „.„„._.„.„„.„.„„„ ... „.„.„„.;„„„„„„ 612
435. Solidaritatea activă ........ „„ .. „„ ... „„„„ .. „„„ ... „„ ... „„ .. „.„„„.„„„„.„„ ... „„„„„ .. „ 613
436. Solidaritatea pasivă.„ ....... „ ...... „ .. „„ ......... „„ .. „.„„ ... „„ .. ,„„ .. „„„.„ ....... : .. „.„„„ 615
437. Efectele solidarităţii pasive„„„„„.„„„.„„„„„„ .. „„„„„„„.„„„„.„.„„„„„„.„.„.„617
438. Încetarea solidarităţii pasive „ .. „ ..... „.„ .. „ ............ „.„ ..... „„ ..... „ ...... „.„ ....... „.„„ 623

Capitolul IV. Modalităţi privitoare la obiectul obligaţiilor „ .. „„„„.„.„„„.„ ... „„„„. 624
Secţiunea 1. Obligaţiile alternative„„.„.„„„„„ .. :„.„„„.„„„:„„„„ .. „„„„„.„„.:„„ ... „„„ .. 624
439. Reglementare. Noţiune „ .. „„ .... „ .... „„ ..... „.„.„ ...... „„„.„ .. :.. :.... „.„„ ........ „ .. „„„. 624
440. Dreptul de a alege prestaţia„„„„„„ .. :„„„„„.„.„„„„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„.„. 624
441. Efecte ..... „„.„ ....... :„„.„ .... „ .. „„ ... „ ... „ ..... „„.„ .. „„ .. „ .... „„ ... „.„„„ ..... „„ ....... „ .... 625
Secţiunea a 2-a. Obligaţiile facultative„„.„„ ........ „„.„.„„ .. „ .. „.„.„„„:„„.„„,„.„„ ...... „ .. 627
442. Reglementare. Noţiune ... :...... „ ... „ .. „„ .. :„ ... „„„„„„ .. „„ ...... „ .• :.„„.„.:.:,„„„ .... „. 627
443. Distincţii faţă de obligaţiile alternative.„„„„: .. „;„„ ...... :.„„„„.„„ ...... :„„„„,„ ... „ 627
444. Efecte .... „ .. „ ..... „ ..... „„ .. „.„„ ....... „„„ ........... „.„.:.: ...... „ ....·..... „ ...... :.„„„ .. „.'. ... „.627

TITLUL VII. DINAMICAOBLIGATIILOR-TRANSMISIUNEA ŞI

TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR. ..... „.„ ...... „.„:„„„„ ........ :~ .. 629

Capitolul I. Consideraţii generale privind dinamica obligaţiilor „„ .. „ .. „ .. „.„ ... „ .. „ 631

445. Dinamica obligaţiilor. Noţiune şi mijloace de realizare .„ .. „.„ .. „ ... „„:„„„ ... „„. 631
446. Transmisiunea universală sau cu titlu universal „„;„ ... „.„;„ ... „„.„„ .. „.„„„ .. „.„ 632
447. Transmisiunea individuală sau cu titlu particular .„ ... „„„ ....... „.„„„„„.„.„„„:„. 632
448. Concluzii privind dinamica obligaţiilor „„„„„„.„„„.„„.„ ..... „„„„„„„„„.„„.„ .„ 633
449. Mijloacele juridice de transmisiune a obligaţiilor. Enunţare .• „ .. „.„ .. „ .... „.„.„„„ .„ 634
450. Mijloacele de transformare a obligaţiilor. Enunţare„„.;„ .. ,„ .. „„„„„„„„ .. „„.„.„.„. 634

Capitolul II, Mijloacele juridice de transmitere a obligaţiilor ,„ ... „.„„.„„ .... „„.;.„. 635
Secţiunea 1. Cesiunea de creanţă„ ...... „„ .. „„„ .... „„ .. „.„„.„„„.„„„„„.„.„„„.„ ... „„„ ..• „. 635
451. Origini ale noţiunii. Drept comparat..„„„„„„.„„„„„ ... „„ ...... „„„„„„ .. „.„.„ ... „.„. 635
452. Reglelnentare ..... „:„„ .. „ ... „„ ...... „.„.„ ... „„.„ .. „ .......... „.„ .... „„„„„„'.„„ ... „ ... „„ .. 636
453. Definiţie .. „ ......... „ ...... „„„,.„ ......... „ .. „„„„„„ .. „ .. ,....... :... :... „.„ .. „„„„ .. „ ..... „.„ .. 636
454. Domeniul de aplicare al cesiunii de creanţă „ .. ,.„„.„„.„.„„ .. „„„„ ......... „„„„.„. 637
· 455. Funcţiile cesiunii de creanţă „„„ .. „„„„ .• „.„„„„„.„„„: .. „„.„„.„ .. „ .... „ .. „„„„.„„.„ 639
456. Condiţiile de validitate ale cesiunii de creanţă.„.„„:„„,„„„.„~.~„:„„.'..„.„ ... „.„,. 640
457. Condiţiile de efecdvitate ale cesiunii de creanţă .. „.„„.„„„„„.:„ .. „ ... „„„„ .. „ ... „ 641 .
458. Efectele cesiunii de creanţă„.„.„.: ... „ .. „„„„.„„: .. „„ ... :„:.„ ... „„„.„ ........... „ ..... „. 643
459. Efectele cesiunii de creanţă,între părţi ... „.„.„„ .. „„„.„.„ ..... „„ .... „„.„ ... „ .. „.„ .. „ 644
460. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi şi între terţi „.:.„:.:.:.„„.„ .. „„ .. „„:.„.„„ 646
461. Regimul special al cesiunii creanţelor constatate printr-un titlu nominativ „ „ „. 649
Secţiunea a 2-a. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei....„„;„,„„,;.·.„ 651
462. Reglementare. Noţiune şi funcţii „.„„ ..... „.„ .. „ ... „„„„„„ ... „.~ .... „.„.„.„.„„.„ .. „; 651
)
884 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

463. Noţiune. Definiţie. Mecanism de funcţionare. Tipuri de subrogaţie

personală .......... „ ...... „ ... „.„„„ ..... „ ... „ .......... „„ .. „„ ...... ;.„ ..... „ ............ „„„.„„„„ 652
464. Subrogaţia convenţională.„„„ .. „„ .... „.„„.„ .. c•• „„„„„.„.„.:„.„ .. „ .... „„„„„.„„„ ... 654
465. Subrogaţia legală „.„„.„„„ ... „„„„ .... „ .... „„ ... „„ ...... „.„„.„.~„.„.„„„ ....... „„ ...... „ 656
466: Efectele subrogaţiei .. „ .. „„„.„ ...... „„„ ...... „„„„ ........ „„„ ... „„ .. „ .. „„„ ... ::.„ ....... „ 657
467. Efectele subrogaţiei parţiale.„ .. „„ ... „:„ ... „„.„„„ ..... „„„.„„„„.„ .. „.„.„ .. :.„„„„„. 657
Secţiunea a 3-a. Preluarea datoriei şi cesiunea de datorie „„„ ... :.„„„„„„„„„„„„„.„„„. 6Ss
- 468. Prolegomene .. „ ............. „„„„ ....... „ .. „„„ ...... „„.·„„„.„„„„'.............. „„·„„.„ .. „„„. 658
469. Reglementare. „„„„ „„ „„„ „„„„„„„ „„„„. „.„„„„.„ .. „„„ „ „„„ .. „ .. „„„„ „„ „ „ „.„ .. 660
470. Noţiune. Definiţie: Trăsături caracteristice „„.„„„„„„ .. „.„„„„„.„„„.„„„„.„„:„ 660
471. Modalităţi directe de preluare a datoriei „„„„„„„„„.„„„„„„„„.„„„„„„„:.. „„„. 662
472. Maniera de realizare a opozabilităţii faţă de creditor„.„„„„„„„„„„„„„„„.„.„„ 662 ·.
473. Efectele cesiunii de datorie până la acordul creditorului sau în cazul
refuzului său de a accepta cesiunea „„.„.„„.„.„„„„„„„„„.~„„.„„„„„„„„ .. „„„„ 663
· 474. Efectele cesiunii de datorie după acordul creditoruluL„„„„„.„„„„„„„„.„„„„. 663
475. Ineficacitatea preluării datoriei „„„.„:„„„„„„.„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„.„„„„. 666
476. Procedeele prin care se poate realiza indirect cesiunea de datorie„„.„„„„„„ .. „ 666
477. Preluarea/cesiunea de datorie ca accesoriu al transmiterii unui bun sau
. cesiunii unu.i contract .. „,;„:.,„ .... „„ .. ,.,, ........ :„·„ .. „.:.„„.„„ .. „„„ .. „.:„·„ ...... „ ......: .. 668 ·
478. Preluarea datoriei prin cesiunea de contract „„.;„.„„„„.„:„„„„;„.„„„„„„.„.„„„ 67.Q_
Secţiunea a 4-a. Cesiunea de contract .. „.„„ ... :„„„„.„„.„.„„.„„„„„„.„ .. „„„.„.„ .....·.„„. 670
479. Prolego1nene ... „.:.„„„.„.„.„„„„.„„ ....... „„ .. „ ... ,..•..... „ .... „ ..... „„ •............. :„·....... 670
480. 'Regle1nentare .....................................•... :........................ :.. :........ „........................ 675
481. ·Noţiune. Definiţie „„„„„„„„ ... „„„„ .. „.; •. „„ .. „„ ..•..... „ .... „ .. „ .......... :.„.„„„ .. „ ...... 675
.482. Structura subiectivă „ ........ „„„„ .........::„„ ......·.„ .......... „.„.„„ .......... „„ ......... :....... 676
483. Tipuri de cesiune„.„„ .. „„„„.„.„„„„.„.:„„„.„'.„ .....•. „.„„.„:„„:„.„„„„.„„ .. „„„„„ 677
484. Condiţii de validitate şi efectivitate :„„:„„„„„„.,„„„„„.;„„„„„ .• „:„„„.:: .. „ .. „„. 678
485. Efectele cesiunii de contract..:„„ .. „ .. „.„:.„„.„.„„„„„„„:.„„.„„„„„„„„„„„.„„„ 679
486. Între părţi „„.„„„.;.„„„„.„ .. „ .. „.„.„„ ..•. „„„ ... „.; .. „.„.„ ....... „„.„„„ .. „„„„„ ... „„ .. 680
487: Faţă de contractantul cedat „„.„„„: .. „.:„„„„„.„ ..:„„„.„„.::„„„„ .. c••• „„„„„.„„„. 680 ·
· 488. Consimţământul contractantului cedat...„„.„„„„.„„.„:„„ . „„ .. „.„„„:„.„„„„„„„ 681
489. Momentul cesiunii de contract .. „„„ .. :„„.„„: .. „„ .... „.„„„ .. „„„.„„„„ .. „„„„ .. „„„ 683
490. Efectele între contractantul cedent·şi contractantul cesionar „.„„„„.„„„.„„„„„ 683
491. Efectele între contractantul cedat şi contractantul cesionar şi între . .· .
contractantul cedat şi contractantul cedent..„„:.„„:„„„„.„„„.„„.„„„„„„„„„„„ 683
492. Efectele cesiunii de contract asupra altor categorii de terţi „„„„„„.„~„„.„„„„„ 684 ,
493. Excepţii' de la reglementarea comună a cesfonii de contract. Cesiunea .
'legală de contract. „„„:„„.„ ... „„.„„ .. „.„„.;„„.~.„„„.'„„„„„ .. „. 7„:···„„„.„.:„.„„„ 686

CapitoluIUI. Mijloacele juridice de transformare a obligaţiilor „„„„~.„.„.„„ ... „„: 688

Secţiunea 1.• Mijloace prin care se realizează transformarea obligaţiilor· .. ~„„.„.„„.„„ .. 688.
, 494. Prolegomene la mijloacele de transformare a obligaţiilor „ ..... „„.„.„„ ... „.„ .... „ 688'
Secţiunea a 2-a. Novaţia .„„ .. „„„„„„,„„„ .. „„„„„„„.„.„„„.:.„ ... „.„.„ .. „„.„ ... „„„„„„:„. 689
495. Importanţa actuală. Noţiune „. „ ... „ „. „ „. „„ „ „. „. „ ... „ „ „ „ „ .. „ „ „ „ ... „ „ „ „ „ .„ „ „ .. „ 689
CUPRINS 885

496. Distincţii ...................................................... ,.............................. :.........:............. 690

497. Tipuri de novaţie .............................................................·.................................... 691
498. Condiţiile novaţiei···································'························································· 692
499. Efectele novaţiei ................................................................................................ 696

TITLUL VIII. STINGEREA OBLIGAŢIILOR. ............................................... ;...... 699

Capitolul ][. Consideraţii generale privind stingerea obligaţiilor ............................ 701

500. Preli1ninarii .........................................................................................................:701
501. Mijloacele juridice de stillgere a obligaţiilor. Reglementare. Enumerare .......... 701
502. Criterii de clasificare ................ .'...................................
. .'.............................. ;......
.. ' 703

Capitolul II. Stingerea obligaţiilor prin executare voluntară ......................... ,........ 704
Secţiunea 1. Consideraţii introductive. Principiul executăr.ii întocmai a obligaţiilor .... 704
503. Preli1ninarii ...................................................
. :.................................................... : 704 .
504. Modurile de executare a obligaţiilor .................................................................. 704
505. Principiul executării în natură a obligaţiffor şi principiul executării
întocmai a obligaţiilor ................ :............................................................................... 705
Secţiunea a 2-a. "Plata .........................................................................•............................. 706
506. Reglementare .. ,........ „..... ,..................... .'..........................,................................. :.706
Subsecţiunea 1. Noţiunea de plată. Consideraţii generale ............................................ 706
507. Noţiune, Natură juridică ......................... :............... ;.......... :.................................. 706
Subsecţiunea a 2-a. Subiectele plăţii .........................................': ................................... 708
508. Persoana care poate face ·plata ...... ;..... , ........... :...... , ........................................... 708
509. ·Persoana care poate primi plata ................. :..................................................... ,, 711
51 O. Condiţiile .plăţii. Obiectul ·plăţii ... ,....................................... „ ............................ 712.
511. Indivizibilitatea plăţii ......................................... .'...................... „.'... :................ c. 714.
512. Locul plăţii ................................................. .-.......... :............. :.................................. :. 715
513. Data plăţii ..... ,.......... „..................... ,.........•............... ;......................................... 7.16.
514. Cheltuielile pentmefectuar.ea plăţii .„ .............................•... „ .......... : .................. 717
515. Probaplăţîi ......... .'............................................. „ „ ....... „.„ ............ „ ......... : .........•.. 718.
Subsecţiunea a 3-a. Imputaţia plăţii ············'····························'·····················: ..............719
516. Noţiunea ............... ,.........·:························································: ................. :....... :. 719 .
517. Imputaţia convenţională şi imputaţia unilaterală ........ ~ ........ :................. :......... „ 720. ·
518. Imputaţia1egală .... :...........................• ·············:······································: ........... 720
Secţiunea a 3-a. Punerea în întârziere a creditorului ····································--·······-~---~-:721
519. Noţiune. Reglementare .............·.... ,................... „.........................................·....... "721
520. Condiţii ........... ,........ :................................ ~ ..................... „; ................. „ , „ „ :....~ .. 722
521. Efectele punerii în întârziere a creditorului. .. ,:.................... „ „ „ .. „.„ ............... „. 724

Capitolul III. Executarea silită a obligaţiilor ...........................'....... ,....... :................. 726

Secţiunea 1. Dreptul la executarea silită în natură .................. :...................................... 726
522. Consideraţii prealabile. Noţiune. Reglementare ............................. ~ .................. 726
523. Condiţiile executării silite în natură ..................................... :............. :.............. :... 726
'886 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

524. Executarea silită în natură a obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de a da ...... 727
525. Executarea obligaţiei de a face··:······································································· 729
526. „Executarea silită" a obligaţiilor de a nu face ..............•............ :........................ 730
527. Amenzile cominatorii ................................................ ,.:......... :............... :........... 731
Secţiunea a 2-a. Executarea prin echivalent .................................................................. 732 ·
528. Trimitere ................................... „........ :............ :.....·: ........... ;; ......... :... :................. 732 ·
Secţiunea a 3-a. Opoziţia la plată. Poprirea .................................................................... 732
529. Noţiunea de opoziţie la plată :„ ....... :......... ;.-.............:............:...... :.................. ::. 732 ·
530. Noţiunea de poprire. Reglemenkre ........................... :............ „ •. : ..... : ................ 733
531. Obiectul poprir~i:·:··········: ........... \._. ... : ...............•...... :.............. :.„ ...................... 733 .
· 532. Procedura popnm. Efectele popnrl't ....................................... ;.. :....................... 733

Capitolul III. Alte mijlOace de stingere a obligaţiilor ............. :........ ,............... :........ 735
Secţiunea 1; Compensaţia .................... ;....................................... ,.:.: ....• :....................... 735
533. Reglementare. Definiţie ..................................... „ ................. :............................ 735
· 534. Utilitate practică .......•.......................... :...... :: ...•................. ;: ....................... :....... 735
535. Creanţele ce pot face obiectul compensaţiei ...................... :............. :................. 736
536. Cazuri în care compensaţia nu operează ............. :........ „ ............. : ...................... 736
537. Compensaţia legală ................................•....•..•.... :....„................ :...................... '. .. 737
· 538. Compensaţia convenţională ............................................ :····:····: ........ :............... 738
539. Efectele compensaţiei ...... :.................. : .. „,:....... :.... „.: ......................................... 738 . ·~

Secţiunea a 2-a. Darea în plată. Cesiunea de creanţă în locul executării „.„ .................. 740
540. Reglementare. Definiţie .•..... :........................ „ .......... :.. :.. „.: ..... „........ „ ......·.:....... 740
-'541. Condiţii .......................................................... '................ :: ........ :.:..... :... :...• .'..... :.: 740
542. Efectele dării în plată ................ „: .................. „ ... :.:.: .. :... :;„ .......................... ::, ... 741
543. Diferenţa faţă de contractul de vântare ..... :.. L .... ;; ........ :.... ~ ..... ;.... :: ...... „ .. : ... : .. 741
544. Cesiunea de creanţă în locul executării.. ...•...... „„ ........ :: .. ;.......................:..... :... 742 .
Secţiunea-a 3-a. Confuziunea ....................•.......... :.................................'... „: ........ ·.......... 743.
545. Reglementare. Definiţie ...... „ ........ : ........................ ; .................................. : ........ 743
546. Condiţii ..............................................•. :.::............. :................ :1.: ... :: ........... :... :... 743
547. Efecte .............. „ ........ ;..... :................................ ;.... ;... :: ............... „„.: ............ :....... 743 ·
Secţiunea a 4-a. Remiterea de datorie ...... :.... ;... , ........ :................. :.... , .... ,:... .-........ :......... 744
548. Reglementare„ Definiţie ........................•....................................... ,... ;................ 744
549. Feluriie remiterii de datorie ......... :.„ ............ :.. :....... :.„ ................... ::.::: ......... ,„„ 745
550. Condiţiile remiterii de datorie .................. ;....................... :................................. 745
551. Efectele remiterii de datorie .................. :., ...... :.: .. :„:.:: .. :......... :: ... :: .... :... ::.: .... :.... 746
552. Proba remiterii de datorie .... „ ..... „ ... „ .. : ....................... „ ... : ............ ,„~.: .............. 747
Secţiunea a 5-a. Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei de către debitor: ...... 747 ·
553. Reglementare. Noţiune :.. „ .. „„: .. :„ ......... ;................. ;... :................... :.......... „.: ... 747
554. Condiţii de aplicare ................................................................. , .......................•... 748
555. Efecte ........................................... :..... .'.;: ...... :................................................. „ . .'749
·CUPRINS 887
TITLUL IX. GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR ............................. 751

SUBTITLUL I. CONSIDERAŢII PRIVIND GARANŢIILE EXECUTĂRII

OBLIGAŢIILOR. GARANŢIILE GENERALE··········'··············· 753

Capitolul I. Consideraţii privind garanţiile executării obligaţiilor ......................... 753

556. Noţiune şi clasificare·················································'······································.· 753
557. Garanţiile generale ale executării obligaţiei ......................................• ;.......... :.,. 754
558. Garanţiile speciale ale executării obligaţiilor. Clasificare ................................. 754

Capitolul II. Garanţiile generale ................................................................................ 755

Secţiunea 1. Gajul general al creditorilor ................... ,............ „ .................................... 755
559. Noţiunea de gaj general al creditorilor. Trăsături caracteristice .„, ........:........... 755 _
560. Limitări ale dreptului de gaj general... ............................................................... 758
561. Mijloace juridice pe care legea le acordă creditorilor în virtutea dreptului de -·
gaj general în scopul asigurării realizării integrale a creanţelor .......................... ;.. 759
Secţiunea a 2-a. Acţiunea oblică .................................................... ;..............•................ 761
562. Noţiune. Reglementare. Natură juridică ............................................................ 761
563. Domeniul de aplicare ................................................................... ;..................... 762
564. Condiţiile acţiunii oblice. Momentul în care trebuie îndeplinite condiţiile
acţiunii oblice .. :.................................................................................................. 764
565. Efectele acţiunii oblice ............................................................... :...................... 766
Secţiunea a 3-a. Acţiunea pauliană (revocatorie) ............................ „ ............................ 767 -
566. Noţiune şi reglementare legală ................................................................... :......... 767
567. Domeniul de aplicare .......................................................................... :..... :: ....... 767
568. Condiţiile acţiunii pauliene ....................................................................., ...... :... 770
569. Efectele acţiunii pauliene ............... „ .•..•....•...... , .......••... : ..•.......•..••....••••....••••..... 775
570. Prescripţia acţiunii pauliene ......... ~ ....................... :............................................. 778
571. Natura juridică a acţiunii pauliene ................................................. ,.. , .. :.......: ..... 778

SUBTITLUL II. GARANŢIILE PERSONALE ....................................................... 779

Capitolul I. Fideiusiunea ................. „ ....................... ; .................... : ............................. 779

Secţiunea 1. Noţiune şi reglementare legală. Feluri. Caractere juridice··············'········· 779
572. Noţiune şi reglementare legală ............................... ,.:, ....................................... 779
573. Feluri .......................................·..... :-........ :....... :..................... :........ :...................... 779
574. Caracterele fideiusiunii ...................................................................................... 782
Secţiunea a 2-a. Efectele fideiusiunii ............................................................................ 784
575. Aspecte introductive .................................................................... :..................... 784
576. Efectele fideiusiunii în raporturile dintre creditor şi fideiusor. .......................... 785
577. Efectele fideiusiunii între debitor şi fideiusor. .................... .'......... ~ ........................ 788
578. Efectele fideiusiunii între cofideiusori .......................... :............................ :....... 790
Secţiunea a3~a. Stingerea fideiusiunii .......................................................................... 791
579. Stingerea fideiusiunii pe cale accesorie ....................... '. .....~ ............................... 791
580. Stingerea pe cale principală, independent de obligaţia garantată ...................... 792
888 TRATAT ELEMENTAR DE DREPT CIVIL. OBLIGAŢIILE

Capitolul II. Garanţiile autonome ... :............ ;.................... :..... :.:„, .. : ... : „ „ ....... , .......... 795
Secţiunea I. Scrisoarea de garanţie ... „ ............... „ „ ... „ ..... „ ... , .......... „ .. „ .......... „ ........... 795
581. Noţiune ............... : .............; ..·............ „....... ;... :.;.::.:....:..... ;.......... :.. :.......... :... .'........ :.795
582. Caracterele juridice ale scrisorii de garanţie ........................... :......... „ ....... :.„ .... 795
583. Efectele scrisorii de garanţie ............... „ •••••••••••• „; ••••••••••••••••••••••••••••••••...•••• „ .•••• 797
584. Stingerea scrisorii de garanţie .. ;;; .......... ;........... :..................... „ .•...........•.••..... : .. 798
Secţiunea a2-a. Scrisoarea de confort ........... „ „ ........... „ „ ........ „ ..•............. „ „ ........~„„ .. 799
585. Noţiune ...... „ .................... „ ........................•.. ; ........•.............·; .. ; ................. ; ........ 799
.586. Caracterele juridice ale scrisorii de confort.;·... :; .•.•...... :..................................... 799
587. Efectele scrisorii de confort ... :........ „ ............... „ .... „ .................. ~ ....................... 799
588. Stingerea scrisorii de confort .... ,........................... :.; ...... „ ...•.....•••....••................. 800

SUBTITLUL ill.PRIVILEGIILEŞI.GARANŢIILE REALE: ..... „ ..•••.•...••..•..•.... 801

Capitolul I.Privilegiile.......... :........................ ,..... :........ ;................... ,;.; ................. :..... 801
Secţiunea l. Noţiune. Reglementare. Caractere juridice, Clasificare ....... „ •.....•.. , ••.....•• 80 I
· 589. Noţiune şi reglementare ....................·.... „ ................................. „ ..·; ............ : .. : .... ; 801
590. Caracterele juridice ale privilegiilor ................ :............•......................•............. 801
591. Clasificare ...... .'............................................... „..... :....... ,.... „ .........•............. „ ... : .... 802
Secţiunea a 2-a. Opozabilitatea privilegiilor. Concursul între creditorii privilegiaţi,
precilm şi dintre ei şi ceilalţi creditori ai aceluiaşi debitor ...•..... :........ 802
. 592 ..Opozabilitatea privilegiilor ..................................... ~ ............ „...................... ;...... 802
. 593. Concursul între creditorii privilegiaţi, precum şi dintre ei şi ceilalţi creditori ai
aceluiaşi debitor .............. „..................... ,.........•.......•. :.... :......... ;.....; ....•............... 802
Secţiunea a 3-a. Stingerea privilegiilor .......................................................................... 805 ·
594. Stingerea pe cale accesorie ..... :......................... :........... ,........... ;.. ;..................... 805
595. Stingerea pe cale principală, independent de creanţa garantată ....................•.... 805

Capitolul II. Ipoteca ........................................... „.......••••••. ;: •.. :....•..•.•..... :•. „. ·........... :.:.... 806
Secţiunea .I. Noţiune. Reglementare legală. Caractere juridice ..................................•.. 806
596. Noţiune şi reglementare legală ·····'·········'····'····-„ ..... :./..... ;........... :•..................•. 806
597. Caractere juridice ............................................................................................... 806
Secţiunea a 2-a. Bunuri care pot fi ipotecate. Întinderea ipotecii·····················"····'······ 808
Subsecţiunea I. Bunuri care potfi ipotecate ..... :........•.................. ;.............................. : 808
598. Bunuri mobile şi imobile ..............................•..... :........................ „.. ,..•........ ;...... 808
599. Bunuri determinate sau cieterminabile ori universalităţi de bunuri... .....•...•....... 809
600. Bunuri corporale sau incorporale ............................................................: ... ~ ...... 811
. 601. Bunuri care nu pot fi ipotecate ......... :...... ;............ :.. :............. ;... „ ................ : .... ;. 811
Subsecţiunea a 2-a. Întinderea ipotecii ,... „ ........................... „ ........:............ ,„ ............... 811 ..
602. Aspecte' prealabile ,.............. „ ..•................ „.: ..... : ........ „ „ . „ ......... „ „ ....• „ ....... „ ...•... 811
603. Extii:idereaipotecii ...... „ ... „ ..... „ „ ........... „ ......... „ ....... ; ....... „ .•..... „ ...... „ „ .... ,„ .... 811
604. Strămutarea ipotecii .... ~ ................... ,.•.......... :.„ ....... ~.·............................... ~ ... „ .... 812
Secţiunea a 3-a. Felurile ipotecii „ ... „„.„„.,„ .... „ „ ... „ „ .•. „ .• ,;„ .. , „ „ .. „ „ „ .. „ ... „.„.„ .. „~„„. 813
605. Clasificarea ipotecilor ....... „ „ „ . „ „ .. „ „ „ ..... „; ... „.„„: ..,.„„ .. „ „ ....... „ .... „ „ ... „ ..... „ „ 813
606. Ipoteca convenţională ..... :....... „ •••.. „ .• ,.:., ......... :.......'.. ; •...... ; .............. ; ..... ;·....... : ... S13
607. Ipoteca legală .................. :..................................... :......................·...................... 816
CUPRINS 889
Secţiunea a 4-a. Publicitatea ipotecii ......................................... :.... ;.............................. 818 ·
608. Aspecte generale ....................... :............................ ,................................... ;....... 818
609. Publicitatea ipotecii imobiliare .... „ „ .................................................................. 818
610. Publicitatea ipotecii mobiliare ........................................................................... 819
Secţiunea a 5-a. Efectele ipotecii ................... :········: ...................................................... 821
611. Efectele produse în raporturile dintre creditorul ipotecar şi constituitor ........... 821
612. Efectele ipotecii în raporturile dintre creditorul ipotecar şi terţul deţinător
al bunului ... :...................................... ~ ................................................................ 824
613. Efectele în raporturile cu alţi creditori······················'········································ 825
Secţiunea a 6-a. Transmiterea şi stillgerea ipotecii ........................................................ 830.
614. Transmiterea ipotecii ...... „ ...................... „ ... ; ........................ : ............................ 830
615. Stingerea ipotecii ................................................................................................832
Secţiunea a 7-a. Executarea ipotecii .......................... „ .................................................. 833
Subsecţiunea I. Aspecte comune ipotecii imobiliare şi mobiliare ........................_. ........ 833
616. Condiţii .... :.......................................................................... :............. ,................ 833
617. Păstrarea dreptului la acţiunea personală .... ;.... ,...... ~ ....................... „ „ ......•.•...... 834
618. Plan de studiu .................. ,.......................................................... :....... ;... „........... 834
Subsecţiunea a 2-a. Executarea ipotecii mobiliare ............ ,.......................................... 834
619. Dreptul de opţiune al creditorului ipotecar .............. ~ ......................................... 834
„620. Beneficiul de ·discuţiune ......................................... :.......................................... 835
621. Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale .............. :...................... 835
622. Executarea ipotecii asupra unor titluri reprezentative ......... :.............................. 844
623. Executarea ipotecii asupra creanţelor ................................................... „ ........... 844
624. Răspunderea creditorului ................................ :.................................. ,............... 845

Capitolul III. Gajul. ...................... ,....................·............................ ,............................. 847

625. Definiţie şi reglementare .................................................................................... 847
626. Caracterele juridice ale gajului .............................................. „ .......................... 847
627. Publicitatea gajului ............................. „ ............... : ............................................. 848
628. Efectele gajului .......................................................... :.. „ . „ „ „ „ „ „ ... „ •................ 848
629. Stingerea şi executarea gajului .......................................................................... 850

Capitolul IV. Dreptul de retenţie ............................................................................ ;.. 851

630. Regle1nentare legală ................._..................... :.................................................... 851
631. Fundamentul dreptului de retenţie ..................................................................... 851
632. Noţiune ........................ „ ......... „ ................. : ..................... „ ..... : ......... „ ................ 852
633. Caracterele juridice ale dreptului de retenţie ............ „ ............. „ „ . „ ................... 853
634. Condiţiile naşterii dreptului de retenţie .......... „ „ .. „ „ ......... „ .. „.„ ... : ........... „ ... „ „ 854
635. Atributele şi funcţia de garanţie a dreptului de retenţie..................................... 855
636. Stingerea dreptului de retenţie ...... „ .... „ ......................... „„:.„ ... : ..................... „. 857

Index alfabetic ............................ „ ....................... „ :.... „ .............. „ ...... ~ ........................ „ 859

 EDITURA UNIVERSUL JURIDIC
PERIODICE
ib·~â:~ f'b11'Jtă 1!e
Revista română
de dre t rivat RRDP
t Director: Marian Nicolae www.rrdp.ro
..__drep-tprn_.
Di
_·1_it.J
Redactor-şef: Mircea-Dan Bob
Periodicitate: 6 numere pe an
2011 2010 2009 2008 2007
Abonament REVISTA ROJVLţ,'\!Ă DE DREPT PRIVAT 240 LEI 200 LEI 200 LEI 150 LEI 135 LEI

~/2o11 4"".f:'uL . ·"""' Primul număr al revistei a ieşit de sub tipar în anul 2007' ajungând în prezent la al
Î. ·~~ ~ l patrulea an de apariţie. Colegiul redacţional este format din tineri specialişti, cunoscuţi
jj :iv~~~~';1ÂU:~l l în domeniu, de la universităţile din Bucureşti şi Cluj-Napoca.
&~ ~ liHR.::itrk~,1ti; -
f ~ '"'"h·•1"''" Apărând sub deviza „Totul sub semnul discuţiei'', activitatea Colegiului este
J .:.:::;:~"'*"4 îndrumată de un Consiliu ştiinţific remarcabil, alcătuit din personalităţi marcante ale
i. :E~'i:~:=.:· ! lumii juridice, române sau străine. Scopul revistei este de a forma un cadru modern şi
t .:~~.:::::-„:: j coerent de dezbatere juridică, racordat la dreptul comparat şi tematizat anual sub
11, .~ ff' emblemauneipersonalităţiadreptuluiprivatromân.
i- ~~ În ceea ce priveşte structura revistei, ea cuprinde, pe lângă studii, articole şi
comentarii de doctrină, ce reprezintă cea mai mare parte din economia acesteia,
secţiuni de practică judiciară şi arbitrală, română şi străină, comentată sau adnotată, precum şi recenzii,
medalioane sau breviare informative despre întâlniri, conferinţe, simpozioane etc. organizate pe diverse teme
de drept privat, în ţară sau străinătate, după caz.

u~,g~~~~l~:·;gş1;1~:]i~~-~--~-=~~~~~~~~ ·-- www.ujmag.ro

Director: Gheorghe Buta

Redactor-şef: Mihaela Tăbârcă
. _!ii_,
._·_jurispmdeJ:
__ Periodicitate: 6 numere pe an
2011 2010 2009
AbonamentREVISTAROMÂNĂDEJURISPRUDENŢĂ 240 LEI 200 LEI 200 LEI

Revista se adresează cu precădere practicienilor dreptului, fiind vizaţi magistraţii, (7'~ 1 -~

t . · '.1:! :
avocaţii, consilierii juridici şi, în genere, toţi juriştii implicaţi ori interesaţi de
jurisprudenţă.
Primul număr a fost lansat în anul 2009 şi se bucură de sprijinul unor colaboratori 1
ri.
~ · • ' 6';;;!.-,,__,.,,.,.a
~·,~:Tt:t 1
R ~!.!:1:.U •

principali cu o vastă experienţă: dna judecător Mihaela Tăbârcă, dna judecător Gabriela ,., -~-
Bogasiu, dna judecător Livia Stanciu, dna avocat Magda Volonciu, i·
~~~,;..,,..:.-:.'."".:::; l
dl avocat Gheorghe Buta. Revista se propune drept un nou for de studiu şi aprofundare } · :::~:::::::=.:. :
a princi~a!elor r~~~ri. de ddrep~, !ntr-o optică sectorială, nu doar naţională, din
perspectiva practica,Junspru enţ1a 1a.
~~----=~-----·Y"·~
~·· ~
tJ„ .
Propunându-şi să ofere o panoramă completă şi constant actualizată a li· . ·-~"""'"' ..
jurisprudenţei, Revista cuprinde în paginile sale secţiuni de practică judiciară comentată sau adnotată, .la zi",
atât a instanţelor române (remarcându-se astfel rubrica de Curte Constituţională, coordonată de domnul Dan
Claudiu Dănişor), cât şi a Curţii de la Luxemburg şi a Curţii de la Strasbourg, ce reprezintă cea mai mare parte
din economia acesteia, dar şi editoriale, analize şi sinteze de jurisprudenţă pe teme actuale de drept.
 EDITURA- UNIVERSUL JURIDIC
PERIODI E
-Revista româ-nă de executare:silită::- RRES - ·_
DDES
BHllia remâmÎi.

l~n~
Director: Eugen Hurubă
Redactor-şef: Evelina Oprina
www.rres.ro
exemrnresllitii
_____ Periodicitate: 4 numere pe an
2011 2010 2009 2008
Abonament REVISTAROMÂ."IĂ DE EXECUTARE SILITĂ 160 LEI 150 LEI 150 LEI 75 LEI
,..
i-
__ ~- -

W!!... - - - i~fi Revista română de executare silită (RRES), revistă trimestrială (este în anul VIII
R-
l_ ,_
t_ evist_a r_&man_~_: l_ de la apariţie), se prezintă sub o formă nouă, deosebit de atrăgătoare şi atent îngrijită de
i _ !'Xec:~a:i:!!!! ; echipa redacţională.
fţ ' f't~~'<l!di~~ ,1 •

S_ ~"""'i:d Scopul revistei este de a forma un cadru de dezbatere juridică având ca element
~ · central domeniul executării silite, domeniu pe cât de dinamic, pe atât de important.
5~ Conducerea revistei este asigurată de dl Eugen Hurubă (Director), executor
~• ''" . , judecătoresc cu o vastă experienţă în domeniul executării silite, şi de dna Evelina Oprina
,fj ~ ~- ~ (Redactor-şef), judecător la Tribunalul Ilfov.
~~ Revista se adresează în primul rând celor ce exercită profesia de executor
judecătoresc, dar în aceeaşi măsură şi celorlalţi practicanţi ai dreptului (magistraţi,
avocaţi), precum şi teoreticienilor (profesori, studenţi la drept). Revista este structwată în două mari secţiuni -
doctrină şi practică judiciară. -

Director: Mircea Dutu

Periodicitate: 2 numere pe an

2011 2010 2009

AbonamentREVISTAROMÂNĂDEDREPTULMEDIULUI 80 LEI 80 LEI 80 LEI

Revista română de dreptul mediului (RROM) a apărut pentru prima dată în anul
2003. Este o publicaţie bianuală ce reuneşte un Comitet ştiinţific format din profesori
de prestigiu de la Universităţi din România, Franţa, Germania, Marea Britanie, Spania,
Brazilia şi Canada.
Scopul revistei este de a forma un cadru de dezbatere juridică pe tema deosebit de
actuală a protecţiei mediului, adresându-se deci, în primul rând, specialiştilor în dreptul
mediului, dar şi practicienilor şi teoreticienilor celorlalte ramuri de drept, dreptul
mediului fiind conex cu multe dintre acestea. Revista cuprinde articole scrise de
colaboratorii români şi din străinătate, recenzii asupra unor lucrări reprezentative din
ţară şi străinătate, precum şi prezentări ale manifestărilor ştiinţifice. De asemenea, se
urmăreşte îndeaproape evoluţia legislativă comunitară şi jurisprudenţa Curtii de
Justiţie a Comunităţilor Europene în domeniul dreptului mediului.
Directorul revistei este dl prof. univ. dr. Mircea Duţu, o personalitate incontestabilă în domeniu, deopotrivă
preşedinte al Universităţii Ecologice din Bucureşti şi al Asociaţiei Române de Drept al Mediului (ARDM), precum
şi membru al unor organisme internaţionale de profil.
 0' Eşti student şi ai nevoie de CURSURI UNIVERSITARE
juridice sau economice?
~Vrei ca biblioteca ta să fie completă şi actualizată?
!i1'Vrei să aprofundezi o materie şi îţi doreşti un TRATAT?
!i1'Ai nevoie de CODURI şi de LEGISLAŢIE ADNOTATĂ?
~Vrei să fii la curent cu cele mai noi apariţii şi îţi doreşti
să ştii ce titluri vor apărea?
~Vrei să te abonezi la o revistă de profil?

Vino la depozitul nostru de carte

şi Beneficiezi de

F'olitehnica
-III!-=-=====--~~...-====-~~~=====--~~~

IM] II! ~;aiJ

•„ .- „ ',' • ;;
Program
'·~l8
IDI -· Complex APACA
I.
3 L·V 8,oo • 17,oo ·
[!I UNIVERSUL JURIDIC
· S · 8,oo • 13,oo
„.
MAGAZIN

D INCHIS
/,./
~-"""'"

.
- - · - - - - - - - - - - - WWW.Ujmag. o
 Te aşteptăm să vizitezi depozitul nostru de carte, unde
pofi găsi peste 4500 de titluri de specialitate,
beneficiind de reduceri În funcfie de volumul comenzilor

Fă-ţi acum un cont pentru a beneficia

de promoţii şi oferte speciale rezervate
doar membrilor clubului www.ujmag.ro
Promoţii

, 111Temporare - Pachete promoţionale

, 11 Săptămânale - newsletter
(o carte la fiecare newsletter)
 CODEX IURIS CIVILIS
MARIAN NICOLAE
Membru al comisiilor de elaborare a noilor coduri civile

Tomul 1- NOUL COD CIVIL. Ediţie critică Tomul 3- NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVlLĂ.
Ediţie critică. Legislaţie specială conexă
Tomul 2 - LEGI CONEXE
(derogatorii şi complementare) Noului Cod Civil Tomul 4-ACTE NORMATIVE INTERNAŢIONALE.
Reglementări de drept internaţional privat.

rr ofurtă~spe~iŢ·ă······•·l";,~,-;~~
SET-Tomul 1+2 ·
."'"'.~„z.··o%
•.·.,300 lei. ·. Redutere
·=aţ;;tă~~p;ci~·1;;~·,~·-~;-;:rri;
SET-Tomul 3+4 300 let •'
1
L..__.,_.,;__oc~._._..i;,:~~~~.;,.,_;_:~„,{o;,_~~-~~~- : ___ :-:<- - -_.;.. __:,....._.; ___,._~--•->--.-.....z.-....-..;,.,..,.__ .......,_.,_,_~.~---J

ÎN CURS DE APARIŢIE
Precomandă acum pe www.ujmag.ro şi beneficiezi de 20% reducere

• pentru prima dată sunt înfăţişate şi analizate CRITIC dispoziţiile noului Cod civil şi ale
noului Cod de procedură civilă, subliniindu-se particularităţile sau noutăţile
reglementărilor şi evidenţiindu-se, când este cazul, trimiterile, lacunele
şi neconcordanţele;
• se oferă chei de interpretare corectă, în litera şi spiritul legii, pentru noile instituţii
de drept civil material şi procesual;
• articolele noului Cod civil sunt însoţite de trimiteri la dispoziţiile constituţionale,
ale tratatelor sau convenţiilor la care România este parte;
• pentru prima dată există trimiteri directe în cuprinsul codului la articolele care definesc
noţiunile fundamentale sau specifice şi cele care completează conţinutul acestora;
• fiecare cod cuprinde un tabel de corespondenţă între articolele noului Cod civil
{ sau noului Cod de procedură civilă pe deoparte, şi cele ale vechiului Cod civil ori de
I procedură civilă, pe de altă parte;
' • pentru că, pentru prima dată, într-un amplu tabel de corespondenţă se face trimitere
directă de la articolele noilor coduri la legile civile speciale şi complementare abrogate
sau, după caz, modificate;
• pentru prima dată, în tomurile li şi III, se regăseşte grupată tematic legislaţia civilă -
derogatorie şi complementară - conexă noului Cod civil şi, respectiv, noului Cod
de procedură civilă;
• pentru prima dată, în tomul IV, se regăseşte grupată, de asemenea tematic, legislaţia
civilă internatională, de drept material şi formal (procesual şi conflictual).

-------------~---;------------------------------------------------IalturăUnFie-rsuDurld\c____
·--------- www.u1mag.ro
 Evelina OPRINA I Ioan GÂRBULEŢ

TRATAT TEORETIC ŞI PRACTIC DE EXECUTARE SILITĂ

Volumul I. Teoria generală şi procedurile execuţionale
Volumul li. Explicaţii, cereri, modele

Conform noului Cod de procedură civilă şi noului Cod civil

Editura: Universul Juridic

Nr. pagini: 2400
Format: Academic 17x24
. legat, cartonat, semn de carie

ÎN CURS DE APARIŢIE
Precomandă acum pe www.ujmag.ro şi beneficiezi de 20% reducere

• este primul tratat de o asemenea'=· amploare care analizează executarea silită

din perspectiva noului Cod de procedură civilă;
• analizează în detaliu, din punct de ·vedere teoretic, principalele iQstituţii de drept
execuţional;
• cercetează în mod amănunţit instituţiile de drept privind participanţii la executarea silită,
obiectul şi efectuarea executării silite, incidentele procedurale ivite în cursul executării
silite şi contestaţia la executare;
• analizează procedurile speciale, respectiv vânzarea bunului de către executorul
judecătoresc în cadrul partajului judiciar; procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii;
măsurile asigurătorii; procedura evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept;
plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de
executare silită; îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite;
• examinează executarea silită a creanţelor fiscale, precum şi executarea silită
a garanţiilor reale mobiliare; ·
• prezintă, cu scurte consideraţii teoretice, modelele de acte pe care creditorii, debitorii,
intervenienţii, executorii judecătoreşti, instanţa de executare şi alţi participanţi
la executarea silită trebuie să le formuleze, să le întocmească sau să le emită;
• cuprinde aspecte teoretice şi practice ale unui număr de aproximativ 400 de modele
de acte care trebuie formulate, încheiate sau emise de către participanţii la executarea
silită;
• înfăţişează într-o manieră exhaustivă instituţiile dreptului execuţional civil, subliniind
particularităţile noii reglementări şi evidenţiind, acolo unde este cazul, trimiterile,
lacunele, neconcordanţele şi propunerile de îmbunătăţire;
• oferă interpretări corecte, în litera şi spiritul legii, pentru r:ioile instituţii de drept
executional, fiind valorificate, acolo unde acest lucru a fost posibil, atât ideile doctrinare,
cât şi jurisprudenţiale rezultate din reglementarea anterioară a executării silite. --------------
--------_____ -;-------__________________ --------- ---------------Ealtură-Unl\ie-rsuDu ridic
·-----------"www .uJmag. ro