MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINOLOGIE APLICATĂ

DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE, SECURITATE ȘI DREPT

TEZA DE AN
Tema:Analiza practicii judecării cauzei în instanța de judecată

A elaborat: Bivol Valeria

Anul11,gr 15S.2.2
A verificat: Victor Guțuleac
Doctor în drept,profesor universitar

Chișinău, 2017
1
 CUPRINS
Lista abrevierilor................................................................................................................. pag. 3
Introducerea.......................................................................................................................... pag. 4

I. SISTEMUL JUDECĂTORESC.
1.1 Definiția și particulariățile caracteristice ale sistemului judecătoresc.................... pag. 5-6
1.2 Caracteristica elementelor sistemului judecătoresc al RM.................................... pag. 7-8
II. PROCESUL CONTRAVENȚIONAL: FAZELE PROCESULUI ȘI CONȚINUTUL
LOR.
2.1 Noțiunea procedurii contravenționale.................................................................. pag. 9-11
2.2 Fazele procedurii contravenționale....................................................................... pag. 12
III. PROCEDURA JUDECĂRII CAUZEI CONTRAVENȚIONALE ÎN INSTANȚĂ.
3.1 Procedura judecării........................................................................................... pag. 13-20
3.2 Model de Hotărâre judecătorească.................................................................... pag. 21-22
Concluzie............................................................................................................................. pag. 23
Bibliografie..................................................................................................................... pag. 24-25

2
 Lista abrevierilor
Alin. = alineat
Art. = articol
CC al RM = Codul Contravențional al Republicii Moldova
CPP al RM = Codul de procedură penală al Republicii Moldova
CP al RM = Codulpenal al Republicii Moldova
MO al RM = Monitorul Oficial al Republicii Moldova
ULIM = Universitatea Liberă Internațională din Moldova
Nr. Cit. = operă citată
p. = pagină
pct. = punct
RM = Republica Moldova
IȘPCA = Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicată

3
 Introducerea
Răspunderea contravențională este una dintre formele de bază din domeniul combaterii
contravenționalității. În aplicarea corectă, oportună și legitimă a sancțiunii contravențională, un
rol deosebit de important îi revine procesului contravențional. În prezența lucrarea se examinează
juridice de bază ale procesului contravențional:definiția procesului contravențional, raportul dintre
procesul contravențional și procedura contravențională, dintre fazele procesului contravenlional și
conținutul lor etc.
Existența statului de drept presupune, în primul rînd, asigurarea ordinii de drept în societatea
respectivă, combaterea contravenționalității fiind parte componentă a activității de asigurare a
ordinii de drept.
Combaterea contravenționalității nu poate fi examinată fără aplicarea constrîngerii juridice față
de autorii raporturilor juridice de conflict. Totodată, măsurile de constrîngere juridică, incfusiv
sancțiunile contravenționale,trebuie să fie aplicate in strictă conformitate cu procedura legală.
Scopul lucrării constă în analiza și cercetarea procesului contravențional, a fazelor procesului și
a conținutului lor, pentru a elucida toate elementele componente, particularitățile lor de bază,
precum și temeiurile de tragere la răspunderea și de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare.
Actualitatea temei. Răspunderea contravențională este o formă specifică și recent legiferată a
răspunderii juridice, iar nerespectarea normelor dreptului contravențional are consecințe negative
atât pentru cetățeni, în particular, cît și pentru societate, în general.
Metodele aplicate și materiale utilizate. Metodele aplicate in acest studiu sînt: analiza, sinteza,
comparația, investigația științifică. Materialele folosite sunt: legislația în domeniu a Republicii
Moldova, doctrina juridică națională, cea românească și cea rusă; manual; și tratate.
Prezentul articol are menirea de a atrage atenţia asupra principalelor probleme ivite în practica
instanţelor de judecată cu ocazia implementării instituţiei acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Analiza vizează desfăşurarea acestei proceduri speciale în faţa instanţei, etapele principale şi
dificultăţile procedurale cu care se confruntă organele judiciare. În acest sens, s-a făcut referire la
procedura aplicabilă cu ocazia judecării acordului de recunoaştere a vinovăţiei, precum şi la
derogările de la dreptul comun, la rolul părţilor în faţa judecătorului, obiectul controlului instanţei
de judecată, consecinţele încălcării dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, soluţiile pe care le poate
pronunţa instanţa de judecată învestită şi calea de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii
judecătoreşti.

4
 I. SISTEMUL JUDECĂTORESC
1.1 Definiția și particulariățile caracteristice ale sistemului judecătoresc
După cum s-a menționat în literatura de specialitate română, denumirea de autoritate
judecătorească evocă foarte clar justiția ca funcție dinstinctă și ca sistem dinstict1. Justiția ca sistem
dinstinct reprezintă ansamblu instanțelor chemate să infăptuiască judecata2.
În doctrina rusă sistemul judiciar a fost definită ca "totalitatea judecătoriilor3 statului, unite prin
scopul și sarcinile unice la infăptuirea justiției și care se caracterizează prin interacțiunea tuturor
acestor organe judecătorești determinată de componența acestora"4, sau totalitatea de judecătoriilor
,,unite prin relații instituționale și care activează,în baza principiilor democratice"5. În alte surse s-
a menționat că "sistemul judiciar reprezintă totaliatea judecătoriilor organizate conform divizării
federative și național teritoriale a statului, în fruntea cărora se află Judecătoria Supremă"6 sau
reprezintă"totalitatea judecătoriilor și instanțelor judecătorești, care structural se includ în
autoritatea judecătorească drept parte componentă a acesteia, prin care se realizează sarcinile,
funcțiile și inputernicirile celei de a treia puteri"7.
In jurisprudența Curții Constituționale a Republicii Moldova s-a menționat că ,,sistemul
instanțelor judecătorești constituie baza autoritații judecătorești, consființite ca atare prin
Constituție și legislație în vigoare, abilitatea cu dreptul de a judeca procese civile, penale și
administrative în limita competențelor conferite de lege"8. Pentru definirea ,,sistemului
judecătoresc" este necesar de menționat toate particularitățile caracteristice ale acestuia, care
prezintă importanța atât teoretic cât și practică9.
De la bun inceput,subliniem că noțiunea de ,,sistem" presupune ,,ansamblu de elemente
dependente intre ele și formînd un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire
teoretică, reglementează clasifîcarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca
o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit"10.
Prin urrnare, ,,sistemul judecătoresc" reprezintă totalitatea instanțelor judecătorești.
Constituția(art.115) și Legea privind organizarea judecătorească (art.15) stabilesc instanțele
judecătorești(judecătoriile, curțile de apel, Curtea Supremă de Justiție și instanțele judecătorești
specializate). Aici sub noțiunea de ,,instanță judecătorească" ințelegem organul de stat abilitat cu
funcția infăptuirii justiției. În acest sens, Constituția (art.l14) prevede că ,,Justiția se infăptuiește
în numele legii numai de instanțele judecătorești", din care rezultă concluzia că n,,sistemul
judecătoresc" nu se includ alte organe (de ex., Curtea Constituțională, Procuratura, Consiliul
Superior al Magistraturii, Ministerul Justiliei sau înfăptuirea activității similare dar dinsticte de
justiție.
Totalitatea instanțelor judecătorești formează un sistem datorită stabilirii regulilor unice de
organizare a acestora de Constituție și de Legea privind organizarea judecătorască, precum și a
1
loan Moraru op.cit.,p,217.
2
Ion Deleanu,op.cit.,227
3
Aici avânduse învedere terminologia rusă,,instanțele judecătorești".
4
Cyд и правосудие в CCCP, Юpидичecкая литература, Mocква, 1974,p.62.
5
А.Л.Семенов, op.cit., p.94
6
В.М.Семенов, op.cit., p.94
7
Е.Г.Мартынчик,Судебная власти в Молдове, Кишинев, 1999, p.33.
8
Hotărîrea nr.5 din 26.01.1998. Curtea Constituțională, Culegerea de hotărîri și decizii, 1998, Chișinău, 1999, p.86.
9
În pactică a fost ridicată problema "unității sistemului judecătoresc" în Curtea Constituțională prin atacarea unor
acte normative pentru a fi recunoscute neconstituționale motivîndu-se că legiuitorul a constituit un sistem de
judecdtorii economice ,,paralele celor existente constituționale"(Ibidem, op.cit,p85).
10
DEX, p. 993.
5
statului unic al magistraților din toate instanțele judecătorești prevăzute de Legea cu privire la
statutul judecătorului. Asigurarea organizațională și tehnico-materială a sistemului judecătoresc se
face de la bugetul de stat. Astfel, mijloacele financiare necesare bunei funcționări a instanțelor
judecătorești sunt aprobate de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii și
sunt incluse în bugetul de stat. Begetul Curții Supreme de Justiție se aprobă de Parlament la
propunerea Curții. Asiguraraea materială sau financiară a instanțelor Judecătorești se face de la
bugetul de stat de către Ministerul Justiției, iar a instanțelor judecătorești militare de către
Ministerul Apărării de comun acord cu Ministerul Justiției.
Instanțele judecătorești formează un sistem unic prin faptul interacțiunii acestora în procesul de
înfăptuire a justiției. Organizarea justiției se face pe grade de jurisdicție. Între organizarea
judecătorească (sistemul judecătoresc) și organizarea justiției (sistemul organelor de jurisdicție)
există o legătură indisolubilă determinată de legislație de procedură,care stabilește componența
instanțelor și forma procesuală de înfăptuire a justiției. Sistemul judiciar este unic și între
organizarea judecătorească și activitatea procesuală civilă sau penală a instanțelor există o strînsă
legătură, însă aceasta nicidecum nu presupune subordonarea unei instanței altei după principiul
ierarhizării.11
Unitatea sistemului judecătoresc se asigură și prin faptul recunoașterii obligatorii spre executare
a tuturor hotărîrilor. Astfel Constituția (art.120) stabilește caracterul obligatoriu al sentințelor și al
altor hotărîri judecătorești definitive. Neexecutarea hotărârilor judecătorești defrnitive atrage
răspunderea conform legii. Executarea hotărârilor judecătorești definitive se infăptuiește de către
Ministerul Justiției prin executorii de pe lîngă judecătorii și de Departamentul Instituțiilor
Penitenciare. Unitatea sistemului judecătoresc presupune constituirea unei instanțe judecătorești
supreme abilitate cu atribuții specifice pentru infăptuirea unei justiții unitare în acest sens, Legea
privind organizarea judecătorească (art.43) și Legea cu privire la Curtea Supremd de Justiție (art.1)
stabilesc ca unică instanță judecătorească supremă Curtea Supremă de Justiție, care asigură
aplicarea corectă și unitară a legilor de către toate instanțele judecătorești.
Din cele relatate mai sus, conchidem că sistemul judecătoresc reprezintă totalitatea instanțelor
judecătoreăti organizate conform principiilor unice prevăzute de lege, care interacționează în
procesul de infăptuire a justiției prin intermediul gradelor de jurisdicție, asigurându-se aplicarea
uniformă a legilor de către acestea prin activitatea Curții Supreme de Justiție, constituind baza
autorității judecătorești care realizează sarcinile acesteia.

11
Vasile Crețu. Principiul și criteriile privind diferențierea organelor judiciare de celelalte organe ale statului.
justiției cu alte funcții statale în Republica Moldova, în Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova,
de Drept, nr3, Chișinău , 7999 , p..33 .
6
1.2 Caracteristica elementelor sistemului judecătoresc al Republicii Moldova
Elementul primar al sistemului judecătoresc este instanța judecătorească. Noțiune de ,,instanță
judecătorească" se utilizează diferit sens dublu. În aspect organizatoric, ,,instanța judecătorească"
semnifică organul de jurisdicție abilitat cu funcția judecării cauzelor privind raporturile
civile,contravenționale,penale,administrative comerciale și altele,care este parte componentă a
sistemului judecătoresc. Într-un alt aspect, în sens procesual, prin ,,instanță judecătorească" se
înțelege completul de judecată format dintr-un anumit număr de judecători, competent să
soluționeze anumite cauze potrivit procedurii prevdăzute de lege.
În dependență de locul aflării în ierarhia sistemului judecătoresc, instanțele de judecată au
denumirea de ,,judecătorie" sau,,curte".
Judecătoria (în stricto sensu), din punct de vedere juridic12, este instanța judecătorească, care are
competența de a soluționa anumite cauze numai in fond și constituie prima verigă a sistemului
judecătoresc. Potrivit legii privind organizarea judecătorească (art.25), judecătoriile sunt instanțe
care funcfionează în sectoare și municipii. Pentru anumite categorii de cauze pot funcționa,
conform legii, judecătorii specializate, (militare, economice). Constituția(art.ll5,alin 2) prevede
formare “Judecătoriilor specializate", iar Legea privind organizarea judecătorească (art.15, alin.2)
,,instanțelor specializate",utilizându-se nejustificat de către legiuitor noțiunile, “judecătorie
specializată" și ,,instanță specializată" ca sinonime13.
Printr-o intreprindere gramaticală menționăm particularitatea comună a categoriilor instanțelor
judecătorești judecătorie și judecătorie specializată-componența de a judeca cauze în prima
instanță. În acest sens Legea privind orgarnizarea judecătorească (art.42) prevede: judecătoriile
specializate judecă în prima instanță cauzele date în componența lor prin lege. Iar particularitatea
dinstinctă a judecătoriilor specializate este determinată de caracterul cauzelor (economice și
altele). Legiutorul a menționat în art.41,alin.3 al Legii privind organizarea judecătoreascdă
asimilarea judecătoriilor,cu unele derogări stabilite de legile privind judecătoriile specializate. Prin
urmare, judecdătoriile specializate se asimilează, judecătoriile privind organizarea și activitatea,
dar nu și prin componență. Această regulă excepțională ne menționeză faptul că instanța superioară
judecătoriile specializate este curtea de apel.
Regula de excepție în cauză, a fost respectată prin adoptarea Legii cu privire la sistemul
instanțelor judecătorești economice, prin constituirea curții de apel economice ca instanță
judecătorească supremă în sistemul instanțelor judecătorești economice. Această prevedere insă
nu ignoră competența Colegiului Economic din cadrul Curții Supreme de Justiție a Republicii
Moldova, care este instanța judecătorească supremă în stat.
Curțile de apel sunt instanțele judecătorești superioare judecătoriilor. Curțile de apel formeză
veriga a doua a sistemului instanțelor judecătorești ordinare. Curțile își exercită competența într-o
circumscripție cuprizând mai multe judecătorii și judecătoria militară. Teritoriul Republicii
Moldova a fost divizate în cinci circumscripții judiciare (Chișinău, Bălți, Cahul, Comrat). Curtea-
reprezintă, numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative14.

12
În sens larg popularprin “iudecătorie" sau ,,iudecată" se subințelege oricare instanță judecătorească (Nicolaie
Roșca, Armonia sistemului judecătoresc,în Buletinul Asociației tinerilor juriști, nr5(9), Chișinău, 1998,p.30
13
Hotărîrea nr. 5 din 26.01.1998 de Curtea Constituțională.
14
DEX, op.cit., p.253.
7
 Curtea Supremă de Justiție este instanța judecătorească supremă, care asigură aplicarea corecă
și unitară a legilor de către toate instanțele judecătorești. Curtea Supremă de Justiție reprezintă
ultima verigă din sistemul instanțelor judecătorești.
Instanțele judecătorești pot fi clasificate după componența15 lor în: ordinare (de jurisdicție
generale);specializate; de executare; de fond; de apel; de recurs. Instanțele ordinare (judecătoriile,
curțile de apel,Curtea Supremă de Justiție) reprezintă subsistemul principal al sistemului
judecătoresc, ele infăptuiesc justiția în marea majoritate a letigiilor juridice. Instanțele specializate,
judecătoria militară, judecătoria economică de circumscripție, curtea de apel economică) au o
competență specială după calitatea persoanei (de ex. Militar) sau după materie (de ex. Litigii
economice). Instanțe de executare sunt judecătoriile (de sector sau municipale), care pun în
executare hotărîrile definitive emise de toate instanțele judecătorești.
Instanța de fond sunt instanțele judecătorești care judecă cauza în prima instanță. Conform
legislației în vigoare, toate instanțele judecătorești au competența de a judeca anumite cauze în
prima instanță.
Instanțe de apel sunt: curțile de apel, inclusiv curtea de apel economică, Curtea Supremă de
Justiție. Ansamblu instanțelor judecătorești care au componența de a judeca cauze de aceeași
categorie reprezintă veriga sistemului judecătoresc. Veriga sau totalitatea instanțelor judecătorești
de același grad este o noțiune caracteristică organizării judecătorești, care indică locul instanței în
sistemul judecătoresc determinat de o anumită competență stabilită prin lege.Între instanțele
judecătorești din aceeași verigă există numai relații organizaționale. Între virigile sistemului
judecătoresc și respectiv, între instanțele de judecată din cadrul verijilor diferite există relații
funcționale.
Sistemul (subsistemul) instanțelor judecătorești de jurisdicție generală este format din trei verigi:
prima verigă - cea inferioară- o constituie judecătoriile; veriga a doua -curțtile de apel; a treia -
Curtea Supremd de Justiție.
Subsistemul instanțelor judecătorești economice este format din trei virigi: prima - judecătoria
economică de circumscripție; a doua - curtea de apel economică și a treia - Colegiul Economic
din Curtea Supremi de Justiție.
Subsistemul instanțelor judecătorești militare este constituit din trei verigi: prima - judecătoria
militară (Chișinău); a doua - Curtea de Apel și a teia - Curtea Supremă de Justiție.
După locul în sistemul (subsistemului) judecătoresc, instanțele de judecată pot fi clasificate
în:inferioare,superioare și supreme.

15
Competența instanțelor judecătorești se stabilește prin lege organică (art.115, alin.4 al Constituției). Competența
de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe se mai numește ,jurisdicție" (DEX,op.cit.,p.551).
8
 II. PROCESUL CONTRAVENȚIONAL: FAZELE PROCESULUI ȘI CONȚINUTUL
LOR
2.1 Noțiunea procedurii contravenționale
În literatura juridică română, noțiunea de procedură contravențională este definită ca”activitatea
organului competent ce presupune aprecierea cît mai corectă a pericolului social al faptei, justa
individualizare si aplicare corectă a sancțiunii, avindu-se în vedere cauzele care exclud sau
inlătură caracterul contravenționul al faptei, sau răspunderea contravențională al
făptuitorului"16.
Autorii de drept administrativ,reprezentanți ai doctrinei ruse, ucrainei, beloruse consideră că
procedura cu privire la contravențiile administrative este o activitate reglementată de legislația în
vigoare a organelor statale( persoanelor cu funcție de răspundere)ce constau în intentarea,
cercetarea și soluționarea cazurilor cu privire la contravențiile administrative, precum și executarea
deciziilor de aplicare a sancțiunilor administrative,avînd ca scop menținerea ordinii publice și
prevenirea de noi contravenții.
Autoarea din Federația Rusă N.Ș. Kileashanova menționează că procesul contravențional
reprezintă ,,activitatea reglementată de legislația în vigoare pentrun soluționarea letigiilor.
dintre părțile raportului contravențional și pentru aplicarea măsurilor de impunere a statului
sau prin constrîngerea din partea statului"17.
În literatura de specialitate autohtonă, procedura în cazurile cu privire la contravențiile
administrative(procedura contravențională) este definită ,,ca o activitate reglementată de
lege,desfășurată de către organele (persoanele cu funcție de răspundere) împuternicite, cu
participarea părților și a altor persoane ca titulari de drepturi de drepturi și obligații, avînd ca
scop constatarea și examinarea cazurilor contravenționale, aplicarea și executarea sancțiunilor
contravenționale, astfel încît să se asigure ordinea de drept precum si apărarea drepturilor și
interesele legitime ale persoanelor"18.
Odată cu intrarea în vigoare a Codului Contravențional al Republicii Moldova (31 mai 2009),
este definită noțiune de proces contravențional, reglementată în art.374, care prevede că: "procesul
contravențional reprezintă, totalitatea de norme din prezentul cod care reglementează, procedura
contravențională"( 1, art .3 7 4 alin. (l) - (2).
Din defniția procesului contravențional putem distinge următoarele trăsături ale procedurii
contravenționale:
-în primul rînd,procedura contravențională este o totalitate de norme reguli de aplicare a normelor
materiale ale dreptului contravențional;
-în al doilea rînd, procedura contravențională presupune o activitate a organelor abilitate privind:
prevenirea,curmarea sau constatarea faptei contravenționale,examinarea cazului contravențional
și emiterea deciziei asupra cazului,punerea în executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii
contravenționale;

16
Țîclea Al.,Tărăcilă I.D.,Stan I,Răspunderea contravențională:Teorie.Practică judiciară.Îndrumarea de constatare
și sancțiunea a contravețiilor.Legislație.Ed.revăz,și adaug.București:AtlasLex,l996.(p.68).
17
Килясханова Н.Ш.Административное-процессуальное право. Москва: Юнити-Дано, Закон и право,
2004,(p.399).
18
)Furdui S. Procedura în cazurile cu privire la contravențiile administrative.Chișinău:Editura Centru de
Drept,2000.(p.16).
9
 -în al treilea rînd, atît conținutul acestei activități, cît și organele abilitate să examineze cazul și
să emită decizia asupra cazului, alte părți ale procedurii contravenționale sînt strict stabilite de
legislația contravențională în vigoare ;
-în al cincilea rînd, procedura contravențională are ca scop și reducerea contravenientului,
constatarea cauzelor și condițiilor în care s-a comis contravenția.
Mă atașez opiniei expuse de prof. V.Guțuleac, care definește mai larg noțiunea procedurii
contravenționale. Astfel în opinia profesorului, procedura contravențională este o formă de
manifestare a procesului contravențional care este o totalitate de norme juridice procesuale, ce
constitue ,mecanismul de realizare a normelor materiale ale dreptului contravențional , prin
care sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenționalității, activitatea
executivă a organelor abilitate, reglementată de legislația în vigoare, privind prevenirea și
curmarea de contravenți, constatarea și examinarea faptei contravenționale, aplicarea
sancțiunilor contravenționale și executarea deciziilor respective, resocializarea
contravenientului și stabilirea cauzelor și condițiilor care favorizează comiterea de noi
contravenții19.
În continuare, precizăm că procedura contravențională are scopul de elaborare a unui mecanism
bine chibzuit, legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravențional privind.
aplicarea corectă a măsurilor de constrîngere statală, incluciv a sancțiunilor pentru asigurarea
executării deciziilor și de aplicare a pedepsei contravenționale.
Procedura contravențională are ca scop și soluționarea completă și obiectivă a cazului
contravențional,astfel în cît persoana vinovată să fie sancționată conform legii în vigoare și nici o
persoană să nu fie sancționată pe nedrept, adica să nu se încalce legea și aplicarea ei corectă, fapta
contravențională comisă trebuie încadrată juridic corect, încît să nu se ajungă la sancționarea
persoanei care în realitate nu a comis o faptă contravențională.
Scopurile procedurii contravenționale, în știința juridică, mai sînt definite ca sarcini, deci de aici
rezultă că procedura are anumite sarcini. Codul cu privire la contravențiile administrative din
29.03.1985(art.232) stipulă că sarcinile procedurii în cazurile cu privire la contravenție
administrative sunt; ,,clasificarea la timp, sub toate aspectele, depline și obiective a înprejurările
fiecărui caz, solaționarea lui în strictă conformitate cu legislația, asigurarea îndeplinirii hotărîrii
adoptate, stabilirea cauzelor și condițiilor care au condus la comiterea contravenției administrative,
prevenirea contravențiilor, educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, întăririi legalității20.
Potrivit legislației în vigoare, putem distinge următoarele sarcini ale procedurii contravenționale:
-clasificarea la timp, sub toate aspectele, deplină și obiectivă a înprejurărilor fiecărui caz;
-soluționarea cazului contravențional în strictă conformitate cu legislația în vigoare;
-asigurarea executării hotărîrii adoptate privind aplicarea sancțiunilor contravenționale;
-stabilirea cauzelor și condițiilor care favorizează comiterea contravențiilor;
-prevenirea contravențiilor;
-educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor,al intăririi legalității(1,art,1;2).

19
Guțuleac V. Tratat de drept contravențional. Chișinău: "Tipografia Centrală",2009. (p.208).
20
Codul cu privire la contravențiile administrative ale Republicii Moldova,adoptate la 29.03.1985. În: Veștile
Sovietului Suprem și ale Guvernului RSSM, nr.3 din 1985, art.47(abrogat),(p.232).
10
 Aceste sarcini contribuie nemijlocit la atingerea scopului procedurii contravenționale.
Le vom examina succinct pe fiecare.
Clasificarea la timp a inprejurărilor fiecărui caz înseamnă,în primul rînd, respectarea
termenelor prevăzute în art. 30,34,36,450,453,454,468,469,475,478 din Codul Contravențional al
RM.
Clarificarea deplină și obiectivă a înprejurărilol fiecărui caz înseamnă că în procesul
contratării faptei comise și al cercetării cazului,în baza probelor acumulate,respectînd strict
principiile de bază, ale dreptului contravențional și ale procedurii contravenționale,este necesar să
se stabilească: a fost sau nu incălcată norma materială a dreptului contravențional, vinovăția
făptuitorului, făptuitorul este sau nu subiect al răspunderii contravenționale, circumstanțele
agravante și cele atenuate ale faptei.
Soluționarea cazului în strictă conformitate cu legislația în vigoare înseamnă că pe lîngă
cercetarea corectă și sub toate aspectele a cazului contravențional, decizia cu privire la aplicarea
sancțiunii contravenționale trebuie să fie adoptată în scrictă corespundere cu cerințele legislației
în vigoare, iar tipul și survenirea sancțiunii contravenționale aplicate trebuie să corespundă
gradului de pericol social al fapeti comise.
Asigurarea executării hotărârii adoptate este o sarcină de bază, a procedurii contraveneționale.
Sancțiunea contravențională își va atinge scopul doar dacă hotărîrea respectivă este luoată la timp
și pedeplin executată. Pentru ca această sarcină să fie realizată, este necesar, în primul rînd,
anunlarea la timp a deciziei asupra cazului și înmînarea copiei de pe decizia în decurs de 3 zile, în
al doilea rînd, respectarea prescripției de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancțiunilor
contravenționale.
Stabilirea cauzelor și condițiilor care favorizează comiterea contravențiilor, ca sarcină a
procedurii contravenționale, asigură efectuarea profilaxiei generale a contravenționalității și
prevenirea altor contravenții. Potrivit Codului contravențional, procurorul, agentul constatator, la
stabilirea pedepsei, determinînd cauzele și condițiile care au favorizat săvîrșirea contravenției, și,
în caz de necesitate, sesizează autoritatea respectivă sau agentul constatator despre măsurile
întreprinse.

11
2.2 Fazele procedurii contravenționale
Sarcinile procedurii contravenționale, practic, determină, și fazele ei. Potrivit opiniei inpărtășite
de majoritatea autorilor din domeniu, procedura contravențională poate fi divizată în următoarele
faze:
- constatarea faptei contravenționale, pornirea procesului contravențional și cercetarea
cazului;
-examinarea cauzei de emitere a deciziei la caz;
-atacarea deciziei emise și reexaminarea ei,după caz;
-executarea deciziei (hotărîrii) privind aplicarea sancțiunii contravenționale;
-reeducarea contravenientului, precum și lichidarea cauzelor și condițiilor ce vaforizează
comiterea de contravenție.21
La prima fază - se constata fapta contravențională, se colectează, și se administrează probele
privind caracterul faptei antisociale comise și personalitatea făptuitorului.
La a doua fază - se analizează, documentele procesuale prezentate, se verifică încadrarea
juridică a faptei comise, circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, se emite decizia asupra
cazului, care se aduce la cunoștința părților procedurii.
La a treia fază - persoana față, de care este aplicată sancțiunea contravențională, partea vătămată
sau reprezentanții lor legali, precum și procurorul sînt în drept să atace decizia cu privire la cazul
contravențional, în caz de atac, executarea deciziei se suspendă și se efectuează revizuirea cazului
de către instanța de judecată.
La a patra fază - se desfășoară executarea deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sancțiunii
contravenționale. Fazele enumerate, realizate în strictă consecutivitate, alcătuiesc procedura
contravențională, prin care se manifestă conținutul procesului contravențional în fond.
Mai există înafara acestei proceduri clasice și procedura accelerată sau simplificată, cînd
agentului constatator efectuează, de sine stătător întreg volumul de activității procesuale privind
începerea procedurii contravenționale, cercetarea cazului, emiterea deciziei la caz, punerea în
executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii contravenționale ect.

21
Guțuleac V. Tratat de drept contravențional. Chișinău: “Tipografia Centrală”, 2009.(p.261-264).
12
 III. PROCEDURA JUDECĂRII CAUZEI CONTRAVENȚIONALE ÎN INSTANȚĂ
3.1 Procedura judecării
Republica Moldova este un stat de drept, democratic22, în care cetățenii beneficiază de drepturile
și libertățile consacrate prin Constituție și alte legi, dar supunându-se și obligațiilor prevăzute de
acestea, fiind egali in fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Respectarea cerințelor de supunere legii impune stabilirea unor reguli de conduit într-un cadru
legal bine determinat, care configurează conținutul diferitor ramuri de drept. Încălcarea unei
asemenea reguli de conduită determină aplicarea sancțiunii prevăzute de lege, intervenție ce nu
poate avea loc decît prin desfășurarea unor activități de către organelle împuternicite în acest
scop23.
Când are loc judecarea cauzei contravenționale, în situațiile în care agentul constatator care a
constatat cazul contravențional nu este în drept să aplice pedeapsa contravențională și nu poate fi
aplicată procedura contravențională accelerată (simplificată), procesul-verbal cu privire la
contravenție și materialele anexate la el urmează a fi remise instanței sau comisiei administrative,
potrivit competenței24 prevăzute expres în art. 395 și art. 398 al Codului contravențional al
Republicii Moldova.25 În aceste cazuri sînt realizate consecutiv toate fazele procedurii
contravenționale: constatarea cazului contravențional și cercetarea lui, examinarea (judecarea)
cazului și emiterea deciziei, atacarea deciziei emise și revizuirea cauzei executarea deciziei privind
aplicarea sancțiunii contravenționale. Toate aceste faze reprezintdă procedura contravențională
care, în doctrină, este definită drept o activitate complexă, cu funcțiuni și o finalitate bine
determinată, presupune, în mod necesar, o activitate ordonată și eficientă în concordanță cu o
precisă și adecvată legiferare.26
În termen de trei zile de la data intrării cauzei contravenționale în instanță, judecătorul rezolvă
următoarele chestiuni:
a) dacă examinarea cazului respectiv este de competenața lui, în reglementarea actuală
competența ca instituție a dreptului contravențional poate fi definită drept insușire pe care o
posedă o anumită cauză contravențională de a fi soluționată de un anumit organ în funcție de
atribuțiile acestuia, de obiectul cazului contravenețional ce urmează să fie examinat și de
raza teritorială ab respectivului organ. Legislația stipulează că instanțele judecătorești judecă
toate cauzele privind raporturile juridice civile, administrative și penale;
b) dacă a fost întocmit corect procesul-verbal și celelalte materiale din dosarul cu privire la
contraveție;
c) dacă personelor ce trebuie să participe la examinarea cazului și s-au comunicat ordinea
examnării cazului și drepturile lor cu privire la participarea în procesul de examinare a
cazului;
d) reacția agentului constatator la demersurile persoanei în privința căreia este întocmit
procesul-verbal, părții vătămate, reprezentanților legali, avocatului.

22
Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994. în: Monitorul Oficial nr. 1 din 12.08.1994, art. 1 alin. (3).
23
Furdui S. Procedura în cazurile cu privire la contravențiile administrative. Chișinău: Centru de Drept, 2000,p. 12-
13.
24
Guțuleac V. Tratat de drept contravențional. Chișinău: S. n., ('Tipogr. Centrală"), 2009,p.211-218.
25
Codul contravențional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial al RM, nr.3-6/15
din 16.01.2009.
26
Fistican E. Institutul Național de Justiție. Suport de curs. Administrarea cauzelor contravenționale. Cartea VIII.
Chișinău: Elan Poligraf, 2009, p. 139-142.
13
 În funcție de rezultatul acestor acțiuni, judecătorul emite una din următoarele variante de
decizie:
1. Dispune remiterea după competență a dosarului cu privire la contravenție;
2. Fixează data examinării cauzei contravenționale, dispune citarea parților și altor participanți
la ședință, întreprinde alte acțiuni pentru buna desfășurare a examinării.
Cauza contravenționale se judecă în termen de 30 de zile de la data înregistrării dosarului în
instanță. Determinând temeiurile rezonabile, judecătorul prin încheiere motivată, poate prelungi
termenul de judecare a cauzei cu 15 zile, iar în cazul reținerii persoanei conform art.376 și 433
Codului Contravențional al Republicii Moldova, judecarea cauzei contravenționale se face de
urgență și cu precădere.
După ce s-a fixat data examinării cauzei, judecătorul dispune citarea persoanelor participante
la examinare. Potrivit Codului contravențional în vigoare, art. 382 prevede expres că citarea se
face prin invitație scrisă, care se inmînează, de către agentul împuternicit în acest sens sau se
expediază, prin poștă. Citarea se face în așa fel ca persoana chemată, să primească invitația cu
cel puțin 5 zile înainte de data când trebuie să se prezinte in fața autorității respective. Persoana
citată este obligată să se prezinte la data, ora și în locul indicate în citație. În cazul când este în
imposibilitate de a se prezenta, ea trebuie să comunice organului respectiv faptul dat și cauza
imposibilității.
Pentru asigurarea onorării de către persoana citată, a obligațiilor menționate, legiuitorul
prevede că în cazul în care ea nu anunță autoritatea respectivă despre imposibilitatea de a se
prezenta la data, ora și locul indicat în citație ori în cazul în care nu se prezintă nemotivat,
persoana poate fi supusă amenzii judiciare sau aducerii silite27.
Nu putem să nu menționăm opinia autorului Victot Guțuleac28, pe care o susținem, referitor la
reglementarea juridică a participării la ședința de judecată. Cercetătorul afirmă că este foarte
contradictorie această reglementare, argumentând astfel: ,,(1) Este oare oportună prezența
obligatorie a agentului constatator la judecarea fiecărui caz contravențional? Către resurse umane
din partea agenților constatatori vor fi necesare? Care vor fi cheltuielile statului referitor la aceste
prevederi?; (2) Cât de intemeiată și oportună este incetarea procesului contravențional în legătură
cu neprezentarea agentului constatator? În ce caz persoana față de care a fost pornit procesul
contravențional va fi satisfăcută? Dar cum rămâne cu drepturile părții vătămate? Cum rămâne
cu interesele societății și ale statului? De ce din cauza unui funcționar trebuie să fie încetat
procesul contravențional? Cum rămâne cu realizarea principiului inevitabilității răspunderii
contraveționale pentru fapta comisă cu vinovăție? (3) Este greu de înțeles conținutul articolului
455 alin. (5) din Codul contravențional al Republicii Moldova, care stipulează: <<În cazul în
care se solicită aplicarea arestului contravenețional, participarea făptuitorului este obligatorie, cu
excepția neprezentării cu rea- voință>>. Cum se va proceda în acest caz? Mai mult decât atât,
persoana care a neglijat cu rea-voință citarea legitimă comite suplimentar contravenția prevăzută
în art. 336 din Codul contravențional al Republicii Moldova, și anume: <<nesubordonarea cu
rea-voință dispoziției sau cererii legitime a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de
drept>>".
În acest caz survine, pur și simplu, ideea conform căreia legislatorul în loc să elucideze
situațiile contradictorii ce apar în societate, acesta prin intermediul normelor sale, subliniem:
induce în eroare nu numai gândirea unui individ cu nivel mediu de cultură juridică (nivelul de

27
Guțuleac V.Op. cit.,p.277-278.
28
Guțuleac V.Op.cit., p. 306.
14
 înțelegere spre care se prezumă că tinde orice act normativ), dar și găndirea unui avansat în drept,
care, aplicând normele menționate puțin mai sus, nu capătă nici un rezultat logic așteptat. Este
de menționat faptul că, legea contravențională precedentă reglementă mult mai lucid această
situație: ,,în cazul eschivării (făptuitorului) de a se infățișa la chemarea organului afacerilor
interne sau judeătorului, persoana aceasta poate fi supusă de către organul afacerilor interne
aducerii silite".
În conformitate cu art. 456 din Codul contravențional al Republicii Moldova, judecătorul
conduce ședința de judecată a cauzei contravenționale, asigură ordinea și solemnitatea ședinței.
La judecarea cauzei contravenționale judecătorul :
a) anunță cauza;
b) verifică prezența persoanelor citate;
c) verifică respectarea procedurii de citare în cazul absenței vreunei persoane citate;
d) ia măsuri, după caz, pentru participarea interpretului;
e) îndepărtează martorii din sala de ședințe;
f) identifică persoana în a cărei privință a fost pornită procedura contravențională;
g) anunță completul de judecată și lămurește dreptul părților de recuzare;
h) lămurește participanților la ședință drepturile și obligațiile lor.
În cazul manifestării lipsei de respect față de judecător sau neîndeplinirea dispozițiilor
președintelui completului de judecată, instanța de judecată printr-o incheiere, care poate fi
inclusă în procesul-verbal al ședinței de judecată, poate hotărî aplicarea sancțiunii cuprinse în
art.317 CC al RM. încheierea poate fi contestată cu recurs de către persoana interesată29.
Din cauza faptului că atât în Republica Moldova, cît și pe țărâmul cercetărilor științifice
contravenționale ale altor țări lipsește multitudinea studiilor asupra instituțiilor discutate de către
noi (cercetarea judecătorească și emiterea hotărârii judecătorești asupra cazurilor
contravenționale), vom aduce exemple și vom face referire la doctrina procesual penală, desigur,
în limita intersectării acesteia cu procedura contravențională. Semnificativă, în acest sens, este
jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, care apreciază contravenția ca o faptă
de natură penală, indiferent de calificarea existentă în dreptul intern. Astfel, în cuprinsul
Hotărârii CEDO din 21.02.1984 în cauza Ozturk contra Germaniei s-a statuat că contraventia
este o faptă de natură penală (infracțiunea), în sensul articolului 6 din Convenție30.
Doctrina susține ideea potrivit căreia fapta contravențională este considerată o faptă de natură
penală31, fiind, din această perspectivă, o specie a ilicitului penal: crime, delicte și contravenții32.
Conform dicționarului juridic explicativ, cercetarea judecătorească reprezintă - activitatea
desfășurată de instanță în cadrul procesului penal (în cazul nostru procesul contravențional) din
momentul în care cauza se află în stare de judecată și până la inceperea dezbaterilor, constând

29
Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.3-6115 din 16.01.2009.
30
Jurisprudețla Curții Europene a Drepturilor Omului. Institutul Român pentru Drepturile Omului. Tiparul R. A.,
,,Monitorul Oficial", 1996, p. 281.
31
Streteanu Fl. Drept penal. Partea generală. București: Rosseti, 2003,p.23.
32
Dongoroz V. Drept penal. București, 1939; Orlov M. Ce este contravenția? În: revista ,,Legea și viața", nr.4,1998.
15
 într-o succesiune de faze procesuale: inceperea cercetării, prin citirea actului de sesizare; darea
de explicații înculpatului cu privire la conținutul învinuirii și la drepturile pe care le are;
ascultarea inculpatului și coinculpatului; citirea declarațiilor anterioare ale inculpatului;
ascultarea celorlalte părți; ascultarea martorilor, experților și interpreților etc. Cercetarea
judecătorească asigură cunoașterea în mod nemijlocit de către instanță a faptelor la care se referă
cauza, examinarea tuturor dovezilor și completarea acestora, în scopul stabilirii adeărului și
realizării justiției33.
Deplinătatea garanțiilor procesuale puse de legiuitor în slujba aflării adevărului și a justei
soluționări a cauzelor se regăsesc ca reglementare și ca funcționare efectivă pe parcursul
desfășurării cercetării judecătorești. Denumirea generică de cercetare judecătorească pare a fi o
soluție mai potrivită, decât cea folosită de unii savanți - anchetă judecătorească. Unele legislații
folosesc pentru activitatea desfășurată de către instanță, în vederea confirmării sau infirmării
acuzației, denumirea de anchetă sau de instrucție judecătorească. Indiferent de modul în care este
denumită, cercetarea judecătorească este activitatea în care se administrează, probe pentru
lămurirea faptelor și a imprejurărilor cauzei, sub toate aspectele, prin folosirea mijloacelor
probatorii cunoscute, precum: ascultarea, confruntarea, obținerea de inscrisuri, verificarea
mijloacelor materiale de probă, efectuarea de expertize etc. Spre deosebire de cercetarea penală,
cercetarea judecătorească se desfășoară în alte condiții procedurale, referitoare, în primul rînd,
la autoritatea judecătoreascdă și la persoanele care iau parte la efectuarea ei, cercetarea este
condusă, de către instanța de judecată, care o și efectuează, cu participarea procurorului, dacă e
cazul, a apărătorilor, a părților și a tuturor persoanelor chemate la judecată (martori, experți,
interpreți), în scopul administrării oricăror probe concludente și utile în soluționarea corectă a
cauzei34.
Un alt autor român definește cercetarea judecătorească drept acea parte a judecării, în care se
administrează, și se verifică probele necesare pentru aflarea adevărului și, formarea unei
convingeri certe a judecătorului asupra învinuirii aduse inculpatului. Administrarea probelor se
face în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, fiind percepute nemijlocit de
judecători, dar și de alți participanți35.
Cercetarea judecătorească este cea mai importantă și mai complexă parte a judecării în fond,
de buna ei desfășurare depinzând în mare măsură stabilirea adevărului în cauză36. Anume aici se
manifestă în toată amploarea sa principiul contradictorialității procesului penal (în cazul nostru
contraventional). Această activitate constă în reluarea în faza judecații a activității de cercetare,
efectuată anterior, prin readministrarea probelor în fața instanței de judecată. Spre deosebire de
activitățile premergătoare, care au ca scop pregătirea condițiilor pentru desfășurarea activității
de judecată, cercetarea judecătorească are ca scop crearea condițiilor necesare pentru
soluționarea prin judecată a cauzelor contravenționale. În cadrul și prin intermediul cercetării
judecătorești se înscrie și strângerea materialului probator prin administrarea de noi probe și
verificarea prin readministrare a probelor strînse anticipat37.

33
http://www.euroavocatura.ro/dicționar - dicționar juridic explicativ, (vizitat la 5. I I .201 0).
34
Ștefănescu B. Garanțiile juridice ale respectării legii procesual penale în activitatea de judecată. București:
Tamangiu, 2007, p. 194-195.
35
Tulbure A. Tatu A. Tratat de drept procesual penal. București: All Beck, 2001, p. 357-360.
36
Kahane S. Dreptul procesual penal. Bucprești: Didactică și Pedagogică, 1963, p.254.
37
Dolea I. Drept procesual penal. Chișinău: Cartier, 2005, p. 611-687.
16
 Astfel, după ce sînt indeplinite activitățile preliminare cu caracter organizatoric, dacă se
constată că nu există nici un caz de desesizare sau de amînare a cauzei, cazul poate fi considerat
în stare de examinare în fond, trecîndu-se la cercetarea judecătorească.
Momentul de inceput al cercetării judecătorești este marcat prin anunlțarea de către
pregedintele ședinței a începerii cercetării judecătorești, de cercetare mai intîi a probelor
prezentate de partea acuzării, deci, din momentul citirii procesului-verbal cu privire la
constatarea faptei contravenționale și a probelor anexate. Măsura se justifică prin necesitatea de
a informa asistența asupra obiectului cauzei, dar și totodată asigură desfășurarea procesului doar
în privința făptașului și în limitele acuzării înaintate. Deci, obiectul cercetării judecătorești il
constituie acuzarea verificată sub toate aspectele, complet și obiectiv prin intermediul tuturor
probelor ce este confirmată sau infirmată.
Expunerea invinuirii în doctrină mai este numită și act de sesizare. După ce se face cunoștință
cu invinuirea, dacă este prezentă persoana acuzată", aceasta este întrebată de către președintele
ședinței dacă îi este clară învinuirea adusă, dacă acceptă să facă declarații și să răspundă la
întrebări. În cazul în care acestuia nu-i este clară acuzația adusă, judecătorul sau agentul
constatator face explicațiile respective.
Art. 457 alin. (1) a Codului contravențional stipuleazdă că, mai intîi, se cercetează probele
prezentate de partea acuzării, insă el nu prevede expres ordinea cercetării în continuare a probelor
sau a interogării participanților. În doctrina juridică română, pe lîngă această primă fază, este
prevăzută următoarea ordine de efectuare a actelor de cercetare judecătorească:
a) ascultarea inculpatului;
b) ascultarea coinculpaților;
c) ascultarea celorlalte părți;
d) ascultarea martorilor, expertului sau a interpretului38.
Articolul 457 alin. (2) CC al RM prevede: "La cererea părților sau altor participanți la proces,
instanța poate modifica ordinea de cercetare a probelor, dacă este necesar pentru buna
desfășurare a cercetării judecătorești. Făptuitorul poate cere să fie audiat la începutul cercetării
probelor sau la orice etapă a cercetării judecătorești”39.
Ordinea de examinare a probelor este determinată de multipli factori, pe care acuzatorul de stat
este obligat să-i cunoască și să știe să-i analizeze, pentru ca, aplicându-i la cauza concretă,să
poată asigura o soluție justă.
Un alt factor esențial reprezintă, ponderea probelor de acuzare și calitatea desfășurării anchetei
preliminare, în funcție de care este oportun, după audierea făptașului, să se propună cercetarea
probelor încontestabile, iar apoi a celor care trebuie să fie verificate deosebit de minuțios,
înlăturînd orice dubii.

Mrejeru T. Drept procesual penal. București: SYLVI, 2001, p. 133.

38

Codul Contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii
39

Moldova nr.3-6115 din 16.01.2009.

17
 Audierea judiciară include etapele: introductivă, de expunere liberă și de întrebări răspunsuri.
Etapa introductivă începe cu constatarea datelor despre persoana interogată. Dacă urmează
audierea părții vătămate sau a martorului, ei sînt preîntîmpinați despre eventuala răspundere
penală pentru eschivarea de la darea declarațiilor și pentru darea declarațiilor intenționat false,
conform art. 322,313 ale Codului Penal al Republicii Moldova40.
Etapa expunerii libere este etapa prin care persoanei audiate i se propune relatarea celor
întâmplate așa cum le-a sesizat, comunicând informația în volumul care îl consideră el necesar.
S-a arătat că evitarea acestei etape face posibil ca un anumit strat din informația existentă să nu
fie solicitat, ceea ce poate influența asupra scopului cercetării judecătorești.
În sistemul nostru de drept sânt interzise intrebările sugestive, adică acele întrebări care conțin
în sine răspunsul. În instanța de judecată poate fi efectuată audierea de bază, incrucișată și în
formă de șah.
După cercetarea tuturor probelor din dosar și a celor prezentate la judecarea cauzei, instanța
soluționează cererile și demersurile formulate și dispune efectuarea, după caz, a unor acțiuni
procesuale suplimentare.
Conform art.244 alin (1) din Codul de procedură penală al RM, cererile constituie solicitările
adresate, în scris sau oral, de către parțile în proces sau alte persoane interesate organului de
urmărire penală sau instanței în legătură cu desfășurarea procesului, constatarea circumstanțelor
ce au importanță pentru cauză, precum și cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale
persoanei. Iar, conform alineatului doi al aceluiași articol, demersurile constituie acte ale
organului de urmărire penală, ale organizației obștești sau ale colectivului de muncă în scopul
efectuării unor anumite acțiuni procedurale, în condițiile prezentului cod. Demersurile organului
de urmărire penală se adresează judecătorului de instrucție sau, după caz, instanței judecătorești.
Demersurile organizațiilor obștești și ale colectivelor de muncă se adresează,organului de
urmărire penală sau instanței41.
După toate cele analizate, susținem opinia conform căreia cercetarea judecătorească este una
dintre cele mai importante etape ale procesului contravențional. Rezultatele cercetării
judecătorești vor fi determinante la emiterea deciziei asupra cazului, condiționând necesitatea și
limitele aplicării principiilor răspunderii contravenționale și procedurii contravenționale, cum ar
fi:
a) aflarea adevărului obiectiv;
b) inevitabilitatea răspunderii contravenționale pentru fapta comisă cu vinovăție;
c) oportunitatea și utilitatea aplicării răspunderii contravenționale;
d) legalitatea aplicării răspunderii contravenționale;
e) individualizarea răspunderii contravenționale42.

40
Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
128-129/ 1012 din 13.09.2002.
41
Furdui S. Op. cit., p.202-203
42
Guțuleac V.Op. cit.,p.277-278.
18
 După terminarea cercetării judecătorești, instanța anunță dezbaterile judiciare. Participanții la
dezbateri nu au dreptul să facă referire, in luările lor de cuvânt, la probe noi, neexaminate în
cadrul cercetării judecătorești, participanții la proces pot cere reluarea cercetării judecătorești,
indicând circumstanțele ce urmează, a fi examinate suplimentar în baza probelor noi. După ce
ascultă opiniile celorlalte părți, instanța adoptă o încheiere motivată privind admiterea sau
respingerea cererii sau demersului.
Instanța nu poate limita durata dezbaterilor la un anumit timp, însă președintele ședinței de
judecată poate să întrerupă cuvântările ce depășesc limitele cauzei ce se judecă.
După încheierea dezbaterilor judiciare și rostirea ultimului cuvînt, părțile pot depune în
instanță concluzii scrise asupra soluției pe care o propun privitor la cauză, concluzii ce se
anexează la procesul - verbal43.
Încheierea cercetării probelor echivalează, practic, cu momentul epuizării probațiunii când sânt
lămurite obiectiv și sub toate aspectele circumstanțele cauzei.
Dacă în ședința au fost audiați partea vătămată, martorii, expertul, la insistența persoanei trase
la răspundere, este obligatorie întocmirea procesului-verbal asupra examinării cazului cu privire
la contravenție.
Procesul-verbal al ședinței de judecare a cauzei contravenționale va include:
a) denumirea instanței judecătorești;
b) data (ziua,luna, anul), ora și locul ședinței de judecată;
c) numele și prenumele judecătorului și ale grefierului;
d) numele și prenumele părților, calitatea lor procesuală;
e) mențiunea îndeplinirii procedurii de citare;
f) fapta contravențională asupra căreia a fost incheiat procesul - verbal, incadrarea juridică a
faptei;
g) cererile, demersurile și concluziile formulate de participanții la ședință, măsurile luate;
h) probele cercetate în ședință;
i) retragerea instanței în camera de deliberare;
j) mențiunea privind pronunțarea hotărîrii.
Procesul-verbal se intocmește de grefier, în formă scrisă de mînă, poate fi dactilografiat sau
întocmit prin intermediul altor mijloace tehnice. Pentru a asigura plenitudinea procesulu verbal
poate fi utilizată stenografierea, înregistrarea audio sau video și acest fapt se consemnează în
procesul-verbal, iar stenograma, înregistrările video sau audio se anexează la procesul verbal44.
Procesul-verbal se încheie în decursul a 24 de ore de la închiderea ședinței de judecare a cauzei
contravenționale și se semnează,de prședintele ședinței și de grefier. Acest proces are o mare

Codul contravențional al Republicii Moldova.

43
44
Institutul Național de Justiție. Suport de curs. Metodologia întocmirii actelor procedurale contravențion ale.
Cartea IX. Chișinău: Elan poligraf, 2009,p.171-176.
19
importanld procesuald, deoarece el include toate elementele esenliale ale cazului contravențional,
în baza căreia este posibilă o concluzie obiectivă și legală
Examinând cauza contravențională, instanța de judecată este obligată să determine:
a) caracterul veridic al contravenției imputate;
b) existența cauzelor care inlătură caracterul contravențional al faptei;
c) vinovăția persoanei în a cărei privința a fost pomit procesul contravențional;
d) existența circumstanțelor atenuante și/sau agravante;
e) necesitatea sancționării și, după caz,caracterul sancțiunii contravenționale;
f) alte aspecte importante pentru soluționarea justă a cauzei.
Chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se rezolvă prin încheiere judecătorească inclusă
în procesul-verbal al ședinței de judecată, care poate fî atacată împreună cu hotdărîrea
contravențională.

20
3.2 Model de Hotărîre judecătorească
Nr. 4-101/2016

HOTĂRÎRE
Asupra cazului contravențion
05.10.2016 m.Chișinău
Judecătoria Ciocana
Instanța compusă din
Președinte de ședință judecător Igor Mănăscurtă
Grefier Eugeniu Rotaru
cu participarea persoanei în privința căreia a fost întocmit proces verbal cu privire la
contravenție,Baculin Tamara, cu participarea agentului constatator Dragoi Olga, a judecat în sediul
Judecătoriei s. Ciocana m.Chișinău, în ședință de judecată publică, cazul contravențional intentat
lui Baculin Tamara Serghei născută la data de 19.05.1984, originară și domiciliată în m.Chișinău
str. Igor Vieru 14/2 ap. 23, de naționalitate moldoveancă, cetățean al Republicii Moldova, nu este
supusă militar, studii medii, angajată în cîmpul muncii, anterior nejudecată, divorțată, 2 copii
minori la întreținere, în săvîrșirea contravenției administrative prevăzute de art. 63 al.1 Codul
Contravențional RM,

A CONSTATAT
La data de 08.08.2016 s-a stabilit că nu-și îndeplinește obligațiunile sale părintești față de copiii
minori Baculin Dașa și Baculin Gleb a.n 23.08.2005 și 22.12.2008, de supraveghere a copiilor,
prin faptul că la data de 30.07.2016 proximativ la orele 17.50 aflîndu-se în zona de agrement, pe
plaja or. Vadului lui Vodă din m.Chișinău, nu a supravegheat copii săi, care au intrat în rîul Nistru
și erau să se înece.
Baculin Tamara n-a recunoscut vina și prin obiecțile sale a menționat că la data de 30.07.2016
pe la orele 16.00-17.00 se afla pe plaja din or. Vadul lui Vodă m.Chișinău împreună cu copii săi
minor Baculin Dașa și Baculin Gleb, unde a lăsat copii să plece la scăldat cu Gușcenco Alexandr,
iar peste puțin timp ficiorul ei Basculin Gleb era să se înece, moment în care a venit și ea în apă.
Vinovăția lui Baculin Tamara s-a dovedit în ședința de judecată prin procesul-verbal cu privire
la contravenție, declarațiile martorului Gușcenco Alexandru, care a declarat că la data de
30.07.2016 aproximativ la orele 17.00 aflîndu-se pe plaja or. Vadul lui Vodă din m.Chișinău, a
plecat la scăldat împreună cu copii minori ale lui Basculin Tamara, după ce martorull a ieșit din
apă, iar copii au mai rămas să se mai scalde, mama copiilor fiind în acel moment pe plajă. La un
moment dat a observat că copilul minor Baculin Dașa se îneacă șia scos-o din apă, iar copilul
minor Basculin Gleb a dispărut, după care aproximativ 5-10 minute l-au căutat,ultimul fiind găsit
sub apă fără cunoștință.
Prin informația 902 din 30.07.2016 este constatată apelarea echipajului de poliție în legătură cu
înecul minorului Basculin Gleb.
Astfel, probele dobîndite și administrate în ședința de judecată dovedesc pe deplin vina Baculin
Tamara și acțiunile acesteia urmează a fi calificate de către judecată pe art. 63 al 1 Codul
Contravențional, deoarece eafiind părintele copiilor minori Baculin Gleb și Baculin Dașa nu și-a
21
îndeplinit obligațiile sale față de copiii, care s-a fost manifestate prin lipsa de supraveghere asupra
acestora.
La stabilirea pedepsei, instanța ține cont de gravitatea faptei, personalitatea contravenientei,
circumstanțele cauzei.
Astfel, Baculin Tamara anterior nu a fost condamntă sau sancționtă administrativ, se
caracterizează satisfăcător.
Careva circumstanțe agravante și circumstanțe atenuate instanța nu a stabilit.
De aceea,instanța consideră că Baculin Tamara poate fi corectată cu aplicarea în privința lui a
unei sancțiuni sub formă de amendă.
Ținînd cont de cele menționate, înconformitate cu art. 462 Codul Contravențional RM, instanța

A HOTĂRÎT
Se recunoaște Baculin Tamara vinovată pe art .63 al. 1 Codul Contravenșional al RM și se
sancționează administrativ la o pedeabsă sub formă de amendă în mărime de 5 (cinci) unități
contravenționale.
Hotărîrea cu drept de atac în 15 zile la Curtea de Apel Chișinău.

Judecător Igor Mânăscurtă

Articolul 63. Neîndeplinirea obligațiilor de întreținere, de educare și de instruire a copilului.

(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinți sau de către persoanele
care îi înlocuiesc a obligațiilor de întreținere, de educare și de instruire a copilului
se sancționează cu amendă de la 5 la 20 de unități contravenționale.

22
 Concluzie
În scopul aplicării corecte și legale a sancțiunii contravenționale, ca formă de constrîngere statală
pentru contravenția comisă cu vinovăție, este necesară nu numai determinarea corectă a normei
materiale încălcate (încadrarea juridică a faptei comise), ci și prezentarea strictă a procedurii
respective.
Sancțiunea contravențională va fi aplicată legal numai în cazul în care vor fi respectate
următoarele prevederi ale procedurii contravenționale :
-să fim înprezența conținutului constitutiv al contravenției comise (obiectul, latura obiectivă,
subiectul, latura subiectivă);
-examinarea cauzei și emiterea deciziei (hotărîrii) de aplicare a samcțiunii contravenționale să
fie efectuate de, către organul înputernicit (art.393 CC al RM);
-să fie aplicată o pedeapsă contravențională prevăzută de lege (art.32 CC al RM) și în limitele
sancțiunii contravenției comise;
-decizia privind aplicarea sancțiunii contravenționale să fie emisă (adoptată) în limitele
termenului de perscripție (art.30 CC al RM);
-la emiterea deciziei să fie luate în considerație circumstanțele stipulate în art. 41-46 din Codul
contravențional al RM.

23
 Bibliografie
I. Referințe bibliografiece în limba română
1) Constituția Republicii Moldova,cu ultimile modificări și completări. Monitorul Oficial nr.106-
111/502 din 14.07.2006.
2) Codul Contravențional al Republicii Moldova, Publicat:16.01.2009 în Monitorul Oficial nr.3-
6 art nr.15.
3) Guțuleac V. Tratat de drept contravențional. Chișinău: "Tipografia centrală",
2009.
4) Ioan Moraru, op.cit.,p,217.
5) Ion Deleanu,op.cit.,227.
6) Aici avându-se în vedere în terminologia rusă ,,instanțele judecătorești".
7) Hotărârea nr.5 din 26.01.1998. Curtea Constituțională, Culegerea de hotărâri și decizii, 1998,
Chișinău, 1999.
8) În pactic a fost ridicată problema "unității sistemului judecătoresc" în Curtea Constituțională
prin atacarea unor acte normative pentru a fi recunoscute neconstituționale motivăndu-se că
legiuitorul a constituit un sistem de judecătorii economice ,,paralele celor existente
constituționale" (Ibidem, op. cit,p 85 ).
9) Vasile Crețu. Principiul și criteriile privind diferențierea organelor judiciare de celelalte organe
ale statului. Coraportul justiției cu alte funcții statale" în Republica Moldova, în Analele științifice
ale Universității de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, nr 3, Chișinău, 1999.
10) În sens larg, popular, prin “judecătorie" sau “judecată" se subințelege oricare instanță
judecătorească (Nicolaie Roșca, Armonia sistemului judecătoresc, în Buletinul Asociației tinerilor
juriști, nr5, Chișinău, 1998.
11) Țiglea Al.,Tărăcilă I.D.,Stan I,Răspunderea contravențională:Teorie. Practică judiciară.
Îndrumarea de constatare și sancțiunea a contravențiilor. Legislație. Ed.revăz,și adaug.
București:Atlas Lex,1996.
12) Furdui S. Procedura în cazurile cu privire la contravențiile administrative. Chișinău : Editura
Centru de Drept, 2000.
13) Codul cu privire la contravențiile administrative ale Republicii Moldova, adoptate la
29.03.1985. În: Veștile Sovietului suprem și ale Guvernului RSSM, nr.3 din 1985, art. 47 (abrogat)
14) Fistican E. Institutul Național de Justiție. Suport de curs. Administrarea cauzelor
contravenționale. CarteaVIII. Chișinău: Elan Poligraf, 2009.
15) Ștefănescu B. Garanțiile juridice ale respectării legii procesual penale în activitatea de judecată
București: Tamangiu, 2007.
16) Tulbure A. Tatu A. Tratat de drept procesual penal. București: All Beck, 2001.
17) Kahane S. Dreptul procesual penal. București: Didactică și Pedagogică, 1963.
18) Dolea I. Drept procesual penal. Chișinău: Cartier, 2005.

24
19) Mrejeru T. Drept procesual penal. București: SYLVI, 2001.
20) Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul oficial al
Republicii Moldova nr.128-129/1012 din 13.09.2002.
21) Institutul Național de Justiție. Suport de curs. Metodologia întocmirii actelor procedurale
contravenționale . Cartea IX. Chișinău: Elan poligraf, 2009.
II. Referințe bibliografice în limba rusă
22) Cyд и правосудие в CCCP, Юpидичecкая литература, Mocква, 1974.
23) А.Л.Семенов, op.cit.
24) В.М.Семенов, op.cit.
25) Е.Г.Мартынчик,Судебная власти в Молдове, Кишинев, 1999.
26) Килясханова Н.Ш.Административное-процессуальное право. Москва: Юнити-Дано,
Закон и право, 2004.

25