UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

PÎNZARI ANGELA

ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A SPĂLĂRII BANILOR

Drept Penal

Teză de licență

Șef Departament: _____________ Sergiu Brînza, doctor habilitat în drept,

profesor universitar

Conducător ştiinţific: _____________ Vitalie Stati, doctor în drept, conferențiar

universitar

Autorul: ______________

Chişinău- 2017

1
 CUPRINS
Lista abrevierilor.................................................................................................................................3
Adnotare..............................................................................................................................................4
Introducere..........................................................................................................................................8
I. ANALIZA SITUAŢIEI ÎN DOMENIUL RĂSPUNDERII PENALE PENTRU
INFRACȚIUNILE PREVĂZUTE LA ART.243 CP RM
1.1 Analiza materialelor ştiinţifice publicate în Republica Moldova...........................................15
1.2 Analiza materialelor ştiinţifice publicate în alte state............................................................20
1.3 Concluzii la Capitolul 1……………………………………......…………............................30
II. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.243 CP
RM
2.1 Obiectul infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM………………...…................................33
2.2 Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM................................................42
2.3 Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM..............................................54
2.4 Subiectul infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM.....................…....................................59
2.5 Circumstanțele agravante ale infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM..............................64
2.6 Concluzii la Capitolul 2……………………………………..................................................70
III. DELIMITAREA INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.243 CP RM DE FAPTELE
CONEXE
3.1 Delimitarea infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM de infracțiunile
conexe.............................................................................................................................................70
3.2 Delimitarea infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM de contravențiile
conexe.............................................................................................................................................83
3.3 Concluzii la Capitolul 3………………………………….…......………..............................94
Concluzii şi recomandări...................................................................................................................96
Bibliografie.........................................................................................................................................99
Declarația privind asumarea răspunderii......................................................................................105

2
 Lista abrevierilor
alin.-alineat.
art.-articol.
BNM - Banca Naţională a Moldovei.
CC RM- Codul civil al Republicii Moldova nr.82-86 din 22.06.2002.
CCCEC – Centru pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției.
CE - Consiliul Europei.
CEE- Comunitatea Economică Europeană.
Convenţia de la Strasbourg - Convenţia privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi
confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională din 08.11.1990.
Convenția de la Varșovia – Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea,
sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului din 16.05.2005.
Convenţia de la Viena – Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe
psihotrope din 1988.
CP RM - Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002.
CPP RM - Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003.
CSI - Comunitatea Statelor Independente.
FAFT - Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (versiunea engleză a denumirii).
GAFI - Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (versiunea franceză a denumirii).
Interpol - Organizaţia internaţională a Poliţiei Criminale.
Legea nr. 190 – Legea nr.190 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și
finanțării terorismului din 26. 07. 2007.
lit.- litera.
RM - Republica Moldova.
ONU – Organizația Națiunilor Unite.
UE - Uniunea Europeană.

3
 ADNOTARE

Pînzari Angela „Analiza juridico-penală a spălării banilor”,

teză de master, Chişinău, 2019
Teza de master cu tema ,,Analiza juridico-penală a spălării banilor” este constituită
din: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografia din 102 titluri și
92 de pagini de text de bază.
Cuvinte cheie: spălarea banilor, bunuri, mijloace financiare, componență de
infracțiune, tranzacție suspectă, entități raportoare, operațiuni, venituri ilegale, plasare,
integrare, stratificare, organizație criminală.
Scopul și obiectivele prezentei lucrări acestei lucrări se exprimă în elaborarea
concepţiei teoretice de soluţionare a problemei privind spălarea banilor, elaborarea unor
recomandări de aplicare a art.243 CP, analiza profundă a componenţei de infracţiune precum
şi formarea unor recomandări ce ar permite stabilirea în deplinătate a semnelor obligatorii şi a
elemnetelor constitutive ale componenţei respective de infracţiune. Pentru o bună însuşire a
acestei componenţe de infracţiune, scopul propus rezidă în faptul delimitării infracţiunii în
cauză de alte infracţiuni care în cele mai multe cazuri se confundă. La fel, pentru a avea o
viziune mai largă asupra infracțiunii spălării banilor, se vor supune analizei o multitudine de
materiale științifice din țară, dar și de peste hotare, evidențiindu-se modalitatea de interpretare
a actelor naționale ce reglementează acest domeniu, noutatea științifică a acestor lucrări,
precum și aplicabilitatea practică.
Atît noutatea cît şi originalitatea ştiinţifică a tezei constă în formularea anumitor
concluzii de ordin teoretic şi practic şi înaintarea recomandărilor care ar rezulta logic din
investigaţiile efectuate în lucrare, contribuind la dezvoltarea domeniului dreptului penal, la
perfecţionarea legislaţiei în vigoare, dar și la eficientizarea combaterii și sancționării acestui
fenomen. În cadrul prezentei lucrări, a fost pus accentul și pe analiza materialelor științifice
publicate în țară, cât și peste hotare din domeniul spălării banilor, dar și pe analiza
comparativă a infracțiunii prevăzute de art. 243 CP RM, de contravențiile conexe, investigații
absolut noi, neîntîlnite în materialele științifice din țară.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei rezidă în faptul că în prezenta
lucrare se încearcă o analiză multiaspectuală a reglementării juridice a infracțiunii spălării
banilor. În acest context, în lucrare este efectuată o analiză ştiinţifică complexă prin care au

4
fost elucidate neajunsurile acestui fenomen infracțional, atât din punctul de vedere teoretic,
cât şi practic; s-a efectuat un studiu al instrumentelor internaționale, naționale, materialelor
științifice, cât și a cazurilor practice de pe acest segment, evidențiindu-se particularitățile
definitorii ale acestuia, și identificându-se soluții teoretice și practice strict necesare.
Prin urmare, concluziile formulate pot servi drept studiu de cercetare în delimitarea
conceptului de infracțiune de spălare a banilor, pentru identificarea noilor oportunități de
dezvoltare a studiu în domeniu dat, precum și la implementarea eficientă a unor noi
reglementări în acest sens.

5
 ANNOTATION
Pînzari Angela, "L'analyse juridique-pénale du blanchiment d'argent"
Thèse de Master, Chișinău, 2019

La Thèse de Master au thème "L'analyse juridique-pénale du blanchiment d'argent" est

constituée d'introduction, trois chapitres, conclusions générales et recommandations, la
bibliographie avec 102 titres et 92 pages de texte de base.
Mots-clé: blanchiment d'argent, des biens, moyens financiers, infraction, transaction
suspecte, entités rapportantes, opération, revenus illégaux, placement, intégration,
stratification, organisation criminelle.
Le but et les objectifs de la thèse sont exprimés par l'élaboration de la conception
théoretique de la solution du problème concernant le blanchiment d'argent, l'élaboration d'une
recommandation de l'application de l'Art. 243 CP, l'analyse profonde de la composition
d'infraction et la formation des recommandations qui pourraient permettre la détermination de
l'exhaustivité des signes obligatoires et des éléments constitutifs de la componence respective
d'infraction. Pour une bonne assimilation de cette componence d'infraction, le but proposé est
de délimiter l'infraction en cause des autres types d'infraction qui sont souvent confondés.
Ainsi, pour obtenir une vision plus large sur l'infraction de blanchiment d'argent, il faut
analyser une multitude de matériaux scientifiques autochtones et de l'étranger, en soulignant
la modalité d'interprétation des acts nationaux qui réglementent ce domaine, la nouveauté
scientifique de ces acts et l'applicabilité pratique.
La nouveauté et l'originalité scientifique de la thèse consistent dans la formulation des
conclusions d'ordre théorique et pratique et dans la présentation des recommandations
qui résulteraient logiquement des investigations effectuées dans la thèse en contribuant au
developpement du domaine pénal, au perfectionnement de la législation en vigueur et à la
rationnalisation du combat et de la sanction du ce phénomène. Dans le cadre de la
présentation de cette thèse on a été également mis l'accent sur l'analyse des matériaux
scientifiques publiés dans le pays et à l'étranger; dans le doaine du blanchiment d'argent et sur
l'analyse comparative des infractions prévues dans l'Art. 243 CP RM, des délits connexes, des
investigations absolument nouvelles, absentes dans les matériaux scientificques autochtones.
La signification théorique et la valeur explicative de la thèse consistent dans la
tentative d'une analyse multilatérale de la réglementation juridique de l'infraction du

6
blanchiment d'argent. Dans ce contexte, dans la thèse est effectuée une analyse scientifique
complexe par laquelle ont été élucidés les défauts du ce phénomène criminel, du point de vue
théorique et pratique; on a été effectué un étude des instruments internationaux, nationaux,
des matériaux scientifiques et des cas pratiques du ce domaine, en mettant en évidence ses
particularités définitoires et en identifiant des solutions techniques et pratiques absoluments
nécessaires.
Par conséquent, les conclusions formulées peuvent servir comme étude de recherche
dans la délimitation du concepte d'infraction de blanchiment d'argent, pour l'identification de
nouvelles opportunités de développement de l'étude dans le domaine donné et pour
l'implémentation efficiente de nouvelles réglementations dans ce sens.

7
 Introducere
Actualitatea şi importanţa temei abordate. Spălarea banilor este partea financiară
de facto a tuturor infracţiunilor prin care se obţine profit. Este procesul prin care infractorii
încearcă să ascundă originea şi posesia reală a veniturilor provenind din activităţile lor
criminale. Acest fenomen ca parte a economiei subterane reprezintă un ciclu permanent și
intens, cu succesiuni de procese economico-financiare din care rezultă în mod continuu profit
care trebuie investit în activități ilegale, dar mai ales în activități legale. Sistemul economic
mondial, integrat şi globalizat, absoarbe anual miliarde de dolari proveniţi din infracţiuni şi
fraude.
Spălarea banilor este infracţiunea secolului XXI, care prezintă un pericol deosebit de
mare securităţii statelor şi securităţii mondiale: economice, politice, sociale, culturale,
ecologice, militare.1 La baza genezei infracțiunii spălării banilor stau fenomene precum: criza
economică şi politică, corupţia, criza socială şi culturală. Înflorirea organizaţiilor criminale şi
economiei tenebre au contribuit enorm la creşterea acestui fenomen negativ.
Abordarea acestei teme a fost determinată de actualitatea şi importanţa acestui
fenomen negativ care a reuşit să submineze şi să destabilizeze funcţionabilitatea şi integritatea
sistemului financiar, afectând atât bunul mers al economiei, cât şi întreaga populaţie a statului
respectiv. Spălarea banilor este o infracţiune globală , fără graniţe, fără limite. În prezent
fenomenul afectează toate statele lumii, amenințînd transparența, stabilitatea și eficiența
sistemelor financiare naționale și internaționale.
Referindu-ne la actualitatea temei abordate e necesar de menționat strânsa legătură
care există între fenomenul de spălare a banilor și terorismul, banii murdari fiind prima sursă
de finanțare a grupărilor teroriste, radical-extremiste, extremist-religioase. La moment
problema combaterii terorismului și finanțării acestui prezintă probabil cea mai stringentă
problemă de ordin mondial, cu care luptâ toate statele lumii.
Actualmente, marea majoritate a statelor incriminează în legislațiile sale penale,
infracțiunea de spălarea banilor. Incriminarea acestui fenomen reprezintă o măsură de
protecție a statului și a societății împotriva prejudiciilor urmate de pe urma acestei infracțiuni.
Atîngând un nivel atât de înalt de dezvoltare socială, economică, informațională, tehnică,
financiară, societatea modernă simte comfortul vieții modernă, însă odată cu această

1
Gheorghe Gladchi , Spălarea banilor – o forma nouă a criminaliţatii în Republica Moldova.

8
dezvoltare, apar noi posibilități și tehnologii de spălare a banilor. Corespunzător apare
necesitatea de a legifera această infracţiune, sau de a ajusta reglementările deja existente,
precum si de a elabora noi metode, măsuri moderne pentru depistarea acestor acţiuni ilegale.
Gama variată de tehnici în procesul spălării banilor şi denotă faptul că aceasta este în
permanentă creştere, iar infractorii tind să progreseze implimentând noi metode moderne. Este
important de a studia acest fenomen prin prisma diferitor legislaţii, pentru a face o anumită
concluzie vizavi de problema în cauză şi pentru a putea determina care mecanism este mai
eficient în contracararea spălării banilor.
Datorită faptului că spălarea banilor este un fenomen global, la fel ca și conexiunile cu
care acesta are tangență, în vederea combaterii, prevenirii și sancționării acestuia iese în
evidență necesitatea unei colaborari între state deoarece fără acţiunea globală a acestora,
autoritaţile şi serviciile însarcinate cu prevenirea, incriminarea şi sancţionarea acestei
activitati nu ar putea duce o luptă eficientă contra celor care o promovează şi nu s-ar putea
asigura stabilitatea circuitului economic. De eficiența combaterii spălării banilor, la nivel
global, depinde și combaterea unor astfel de fapte infracționale de genul terorismului,
traficului cu droguri și armament, crimelor financiare, dar și combaterea criminalității
organizate transnaționale.
Odată cu sofisticarea tehnicilor şi a domeniilor care însoţesc globalizarea financiară
necesită o reconsolidare a normelor juridice şi a obligaţiilor deontologice din societate. Statele
luptă contra acestui fenomen prin incriminarea spălarii banilor în acte normative naționale,
precum şi în Convenţii internaționale.
Prevenirea, combaterea și sancționarea spălării banilor reprezintă și o obligație
constituțională a statului, acest fapt rezultă din art.126 alin.2 , conform cărora „statul trebuie
să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale,
crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie; protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”.2 Afectînd societatea în întregime,
prevenirea şi combaterea faptelor spălarea banilor este astăzi o preocupare a tuturor naţiunilor
civilizate. Introducerea în legea penală a unei norme penale privind spălarea banilor constituie
un pas binevenit, fiind menită să întâmpine şi să stopeze acest gen de infracţiuni.
Principalele motive care au influențat la alegerea anume a acestei teme ar fi: evoluția

2
Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. – Chişinău: MOLDPRES, - 47 p.

9
fenomenului spălării banilor în unul global, cu un înalt grad pericolul social pentru orice
societate și stat, incriminarea relativ recentă în legislația penală națională a infracțiunii spălării
banilor face și problema insuficienței, pe anumite segmente chiar a lipsei materialelor
științifice pe acest subiect, necesitatea revizuirii și efectuării unei analize complexe a
preverilor legale, identificarea problemelor și căilor de soluționare a acestora.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, pe parcursul investigației acestei lucrări, au fost
utilizate diverse motive de cercetare, începând de la metoda istorică, pentru a identifica
anumite rădăcini a apariției și evoluției acestui fenomen antisocial, continuând cu cea
comparativă, pentru a compara spălarea banilor cu alte fapte ilegale conexe, dar și prevederile
naționale, cu cele din străinătate din acest domeniu. Baza metodologică a cercetării
infracţiunii de spălare a banilor o formează și studierea tezelor doctrinare, studierea normelor
de blanchetă şi a celor de trimitere, la fel a fost utilizată metoda sistematică. Metoda logică, a
fost și ea folosită, acest fapt se poate observa din analiza reglementărilor naționale și
internaționale din domeniu, identificarea problemelor existente pe acest segment ș căile de
soluționare a lor.
La baza lucrării date au fost studiate actele normative naționale și internaționale,
printre care menționăm:
 Convenţia de la Strasbourg din 8 noiembrie 1990 privind spălarea banilor, depistarea,
sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională;
 Directiva CEE nr. 91/308 din 10 iunie 1991 privind prevenirea folosirii sistemului
financiar în scopul spălării banilor;
 Cele 40 de recomandări ale Grupului de Acţiune Financiară Internaţională elaborate în
1994;
 Convenţia de la Varşovia din 16 mai 2005 privind spălarea, desoperirea, sechestrarea
şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului
 Legea Republicii Moldova nr.190 din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi
combaterea spălarii banilor şi finanţării terorismului etc.
La fel, în scopul elaborării prezentei lucrări au fost studiate şi analizate literatura
ştiinţifică de specialitate din țară și de peste hotare, printre autori menționăm: Sergiu Brînză,
Vitalie Stati, Larisa Miculeț, M. David, Maria Mutu-Strulea, Iurie Larii (Republica Moldova);
Camelia. Bogdan, Costică. Voicu, Ioan Melinescu, Irina Talianu, Popa Ștefan, Cucu Adrian,
Nistoreanu Gheorghe, Boroi Alexandru, Elena Rach, Ana-Alina Dumitrache (România); K.

10
Klaus, X.X. Kerner şi A.Dah (Germania); Ismail Odeh, Mary-Jo Kranacher, Colin Barrow
(S.U.A.); Doug Hapton, J. D. McClean, L. Evans (Marea Britanie); Adan Nieto Martin, Eric
Vernier (Franța); B. A. Никулина, Н. М. Голованов, В. Е. Перекислов, В. А. Фадеев,
Волженкин Б. В. (Federația Rusă) etc
Scopul acestei lucrări se exprimă în elaborarea concepţiei teoretice de soluţionare a
problemei privind spălarea banilor, elaborarea unor recomandări de aplicare a art.243 CP,
analiza profundă a componenţei de infracţiune precum şi formarea unor recomandări ce ar
permite stabilirea în deplinătate a semnelor obligatorii şi a elemnetelor constitutive ale
componenţei respective de infracţiune. Pentru o bună însuşire a acestei componenţe de
infracţiune, scopul propus rezidă în faptul delimitării infracţiunii în cauză de alte infracţiuni
care în cele mai multe cazuri se confundă. La fel, pentru a avea o viziune mai largă asupra
infracțiunii spălării banilor, se vor supune analizei o multitudine de materiale științifice din
țară, dar și de peste hotare, evidențiindu-se modalitatea de interpretare a actelor naționale ce
reglementează acest domeniu, noutatea științifică a acestor lucrări, precum și aplicabilitatea
practică.
Pentru atingerea scopului preconizat, s-au trasat urmatoarele obiective:
1) stabilirea originii apariției faptei de spălare a banilor, cu menționarea principalelor
repere istorice în dezvoltarea și răspândrea acesteia;
2) analiza materialelor științifice publicate în Republica Moldova, cât și peste hotare, cu
evidențierea particularităților de interpretare a textului legal din legislațiile naționale,
menționarea noutății științifice din aceste materiale, specificarea abordărilor teoretice
și a gradului de aplicabilitate practică a materialelor supusei analizei;
3) determinarea și analiza principalelor acte normative naționale și internaționale care
reglementează fenomenul spălării banilor;
4) interpretarea termenilor de „acţiuni”, „bunuri” sau „venituri”, determinarea originii
sau provenienţei acestora în contextul spălării banilor din orice fapte ilegale sau doar
din cele penalmente condamnabile;
5) stabilirea și analiza elementelor componente a componenței de infarcțiune – spălarea
banilor;
6) stabilirea metodelor de realizare a acţiunilor de legalizare a veniturilor ilegale;
7) analiza juridico-penală a circumstanțelor agravante a infracțiunii spălării banilor;
8) stabilirea locului normei ce vizează spălarea banilor în cadrul sistemului penal

11
 naţional şi a coraportului cu alte norme penale. Art.243 CP are multe tangenţe cu alte
dispoziţii penale, fapt ce impune necesitatea delimitării lor.
9) delimitarea infracțiunii prevăzute de art. 243 din CP RM de contravențiile prevăzute
de art. 2912-2919 Cod Contravențional, cu menționarea asemănărilor dintre acestea,
dar și a particularităților lor delimitorii, precum și evidențierea neajunsurilor
dispozițiilor articolelor date din Codul Contravențional și elucidarea acestora.
Această lucrare vine să aducă un raport semnificativ în dezvoltarea dreptul penal, fiind
vorba în special de segmentul reglementării și aplicării normelor legale ce reglementează
domeniul spălării banilor.
Investigația dată vine deci să elucideze elementele constitutive a infracțiunii spălării
banilor ca fenomen antisocial, foarte periculos pentru societate și stat, în vederea combaterii și
prevenirii acestuia prin intermediul aplicării uniforme a legislației în vigoare de către
instanțele judecătorești.
Lucararea aceasta este o analiză a infracțiunii spălării banilor, care poate fi utilă
studenților de la facultățile juridice din țară, colaboratorilor structurilor de stat în a căror
competență este prevenirea și combaterea fenomenului spălării banilor, da și altor persoane
interesate de acest fenomen atât de periculos, cum ar fi: jurnaliști, juriști, avocați, lucrători din
sistemul financiar-bancar etc.
În calitate de noutate științifică a acestei lucrări, pot fi menționate atât analiza
materialelor științifice pe tema spălării banilor din Republica Moldova, cât și de peste hotarele
ei, dar și delimitarea infracțiunii de spălare a banilor de contravențiile conexe, investigații care
anterior nu au mai fost efectuate în Republica Moldova, deasemenea anumite elemente de
noutate pot fi identificate și la analiza nemijlocită a infracțiune de spălare a banilor, dar și la
delimitarea acesteia de infracțiunile conexe.
Prezenta lucrare este alcătuită din 3 capitole, în care se efectuează: analiza juridico-
penală a infracțiunii de spălare a banilor, analiza materialelor științifice publicate în țară și
peste hotare, dar și delimitarea infracțiunii prevăzute de art. 243 CP RM, de alte fapte ilegale
conexe.
Primul capitol al prezentei lucrări, întitulat ,,Analiza situaţiei în domeniul răspunderii
penale pentru infracțiunile prevăzute la art.243 CP RM”, scoate în evidență anumite repere
istorice de apariție, dezvoltare și răspândire a infarcțiunii spălării banilor. Accentul în acest
capitol fiind pus pe particularitățile abordărilor teoretice a doctrinarilor din țară, și de peste

12
hotare în domeniul dat, cu menționarea ideilor specifice a acestora, a gradului de noutate
științifică și aplicabilitate practică a materialelor publicate de aceștia.
În cel de-al doilea capitol, cu titlul - ,,Analiza juridică a componenţei de infracţiune
prevăzută la art. 243 CP al RM”, sunt analizate toate elementele componentei infracțiunii
spălării banilor, cu specificarea particularităților specifice ale acestora, la fel au fost
menționate modalitățile faptice de introducere a veniturilor ilegale în circuitul legal, dar și
supuse analizei modalitățile agravante de săvârșire a acestei infracțiuni.
Ultimul capitol al acestei investigații, cu titlul - ,,Delimitarea infracțiunilor prevăzute
la art.243 CP RM de faptele conexe’’, conține în sine analiza comparativă a infracțiunii
spălării banilor de alte infracțiuni conexe, cu care are mai multe elemente comune, însă cu
specificarea particularităților definitorii ale acestora, care fac ca aceste să fie infracțiuni
distincte. A doua parte a acestui capitol este axată pe analiza comparativă a infracțiunii
spălării banilor de alte fapte ilegale, accentul fiind pus pe contravențiile menționate la art.
2912-2919, contravenții care aduc atingere respectării normelor prevăzute în majoritate de
Legea Republicii Moldova nr.190 din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea
spălarii banilor şi finanţării terorismului.

13
 I. ANALIZA SITUAŢIEI ÎN DOMENIUL RĂSPUNDERII PENALE PENTRU
INFRACȚIUNILE PREVĂZUTE LA ART.243 CP RM.

În acest capitol urmează să facem analiza materialelor științifice la tema infracțiunii

spălării banilor, materialele publicate atât în țară, cât și peste hotare. Până a trece nemijlocit la
analiza materialelor științifice, considerăm oportun a menționa careva repere istorice de
apariție a acestui fenomen, cât și a sintagmei care definește aceste fapte ilegale.
Deşi expresia a apărut destul de recent în vocabularul specialiştilor din domeniul
politic, economic şi juridic, practica de a ascunde natura sau existenţa unor valori, a căror
provenienţă era ilicită sau cel puţin dubioasă este cunoscută înca din cele mai îndepartate
timpuri.
Astfel, în China, cu 2000 de ani înainte de Hristos, comercianţii îşi ascundeau averile
de teama că dictatorii, printr-un act abuziv să nu dispună confiscarea lor. În Grecia Antică,
conducătorii cetăţii Atenei au impus o taxa de 20 procente asupra importurilor şi exporturilor
efectuate pe o anumită rută, acest fapt i-a determinat pe comercianţii greci şi fenicieni să facă
un ocol de 20 mile pentru a evita plata acestor impozite.
În epoca Medievală este elocventă practica folosită de negustori şi cămătari pentru a
eluda interdicţia de a percepe camata aferentă banilor impumutaţi: cînd negociau
împrumuturi, aceştia ,,umflau’’ artificial ratele periodice de restituire, suficient cît să acopere
şi plata dobinzilor, pretinzînd că acestea sunt o recompensă pentru riscul asumat.3
În secolul al XVII-lea, pirații care acţionau între Europa şi America au fost primii
utilizatori ai ,,paradisurilor fiscale’’ - insule în care își depozitau bunurile sustrase fară să fie
nevoie să platească vreunei autorităţi taxe şi impozite, și anume insulele din Bazinul Mării
Caraibelor.
Astfel, aceste activităţi ilegale au existat cu mult timp în urmă, mecanismul nu se
deosebea de cel prezent, diferenţa consta în utilizarea terminologiei variate deosebindu-se de
la o perioadă la alta şi în dependenţă de regiune geografică.
Însăşi expresia ,,spălare de bani’’ , folosită pentru a desemna convertirea banilor
negri, murdari în bani ,,curaţi’’ a apărut în anii ’20 ai secolului al XX-lea care este asociată
iniţiativei celebrului gangster de origine napolitană Al Capone4. Clanurile mafiote au inventat
atunci o metodă ingenioasă de legalizare a mijloacelor provenite pe căi ilegale. Au făcut-o

3
Tudorel Dragomirescu ,Infractiunea de spalare a banilor (teza de docorat )Academia de Politie « Alexandru
Ioan Cuza « ,Faculatatea de Drept ,Bucuresti ,2005,p.33.
4
Paolo Pezzino ,Mafiile ,Ed .All Beck ,Bucureşti ,2003,p.96.

14
prin intermediul curăţătoriilor chimice. Ţara fusese împânzită de spălătorii. Prin intermediul
acestor reţele de spălătorii, mafia „spăla” venitul criminal, folosind o schemă deloc
complicată: profitul zilnic de la activitatea acestor întreprinderi legale se amesteca cu „banii
murdari ”, ultimii fiind declaraţi venituri legale. Această istorie a condus la reţinerea termenu-
lui de „spălare” care, deşi utilizat la figurat, exprimă totuşi clar esenţa întregului proces ilegal.
La începutul procesului se plasează „banii murdari” care, depăşind mai multe etape de
„prelucrare tehnică”, în cele din urmă devin „curaţi”, adică pe deplin legali.
O personalitate importantă în istoria spălarii banilor este Maier Lanski persoana care a
creat diverse metode de spălare. El se conducea de principiul după care toate veniturile ce nu
sunt cunoscute de către serviciul fiscal nu se supun impozitării. A fost primul care a evaluat
priorităţile conturilor în băncile elveţiene, ale zonelor off-shore şi ale jocurilor de noroc5.
În anul 1973 termenul „spălarea banilor” apare în publicaţii în legătură cu numele
preşedintelui american Richard Nixon6. De altfel, se consideră că la adoptarea „legii
antialcool” în SUA, fapt ce a favorizat spălarea banilor, nu s-a ţinut cont de tradiţiile statului,
cum ar fi libertatea de a purta arme, hotarele deschise între statele ce formează federaţia,
autonomia legislativă a unor state de cea federală, absenţa tradiţiilor culturale etc.
Astfel, putem menționa că fenomenul spălării banilor în aspectul pe care îl avem la
moment, este nemijlocit legat de istoria comerțului și a apariției sistemului bancar din
perioada prohibiției din SUA anilor ’30.
Cele mai simple definiții le putem găsi în dicționare explicative, unde spălarea
banilor este partea financiară de facto a tuturor infracțiunilor prin care se obține profit. Este
procesul prin care infractorii încearcă să ascundă originea și posesia reală a veniturilor
provenind din activitățile lor criminale.7

1.1 Analiza materialelor ştiinţifice publicate în Republica Moldova

Incriminarea în legislația penală națională a infracțiunii de spălare a banilor are o

durată de timp nu prea lungă, din aceste considerente nu identificăm o multitudine de articole,
monografii publicate pe acest subiect, cu toate acestea, în ultima perioadă se atestă o creștere
a interesului pentru fenomenul în cauză. Conferințele și seminarele care au loc pe acest

5
Jerez Olivier. Le blanchiment de l’argent. – Paris: Banque Editeur,1998. - p.20
6
Онофрей А. История отмывания денег, полученных преступным путем // Закон и жизнь, 2002, nr. 5, p.
58.
7
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sp%C4%83lare_de_bani

15
subiect se axează în special pe latura combaterii efective a spălării banilor, prin instruirea
personalului organelor competente în vederea eficientizării luptei cu acest flagel infracțional,
și mai puțin la ajustarea cadrului incriminator legal care reglementează această sferă de
acțiuni ilegale.
Principala sursă doctrinară, după care se conduc ofițerii de urmărire penală, ofițerii de
investigație, procurorii precum și alte persoane care apără ordinea de drept din țară este
Tratatul de drept penal, partea specială, scris de autorii Stati Vitalie și Brînza Sergiu. Această
lucrare conține în sine analiza juridico - penală a tuturor articolelor din partea specială a CP
RM, printre acestea la art. 243 putem identifica și spălarea banilor. În lucrarea dată observăm
analiza teoretică a tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor de spălare a banilor,
acestă analiză fiind îmbinată cu anumite cazuri practice, precum și cu mențiunea acelor
aspecte juridice subtile care delimitează infracțiunea de spălare a banilor de infracțiunile
conexe.
Acest tratat este o studiere amplă și în detaliu a tuturor infracțiunilor prevăzute de CP
RM, fiind editat în 2015, și este un succesor al tratatului cu aceeași denumire și scrisă de
aceiași autori editat în 2011. Astfel, în ediția mai recentă, se ține aceiași modalitate de analiză
și sinteză a conținutului părții speciale a CP RM, doar ținându-se cont de modificările
survenite în legislația națională
Pe lângă lucrările sus menționate, un loc de frunte în materialele științifice publicate în
Republica Moldova o are manualul ,,Infracțiuni economice: Note de curs”, lucare a D-lui Stati
Vitalie, editată deja în două ediții, prima fiind din anul 2014, cealaltă - 2016. Astfel, în
manualele menționate, autorul efectuează analiza în detaliu a infracțiunilor care atentează
asupra relațiilor sociale ce țin de buna desfățurare a activitații economice, printre care se
regăsește și infracțiunea de spălare a banilor.
Pe lângă tratatele și manualele menționate mai sus, autorul menționat supra, are un șir
de articole științifice publicate în revistele în revistele de specialitate din Republica Moldova.
Una din aceste publicații se referă la ,,Elementele constitutive și elementele circumstanțiale
agravante ale infracțiunii prevăzute de art.243 CP RM’’, în care autorul analizează aspectele
juridico-penale a infracțiune de spălare de bani. O altă publicație atribuită acestui autor, este
articolul științific cu denumirea ,,Observații referitoare la amendamentele operate în Codul
Penal prin Legea nr.60/2016’’, în care autorul își propune spre studiu modificările și
completările care au survenit ca urmare a modificărilor survenite la Codul Penal prin Legea
nr.60/2016, modificări care au atins direct și infracțiunea de spălare a banilor. Astfel, referitor
la infracțiunea de spălare a banilor se analizează modificarea dispoziţiei de la lit.c) alin.(1)

16
art.243 „Spălarea banilor” din Codul penal, dar și completarea sancţiunilor de la alin.(2) şi (3)
art.243 CP RM, astfel încât persoana juridică să poată fi subiect al infracţiunii în ipotezele
corespunzătoare.8 La fel, are loc și completarea Codului penal cu articolul 1321 „Bunuri”,
noțiune care urmează a fi aplicată în vederea interpretării noţiunii „bunuri” utilizate doar în
art.106, 243 şi 279 CP RM.
Un alt material științiific care reprezintă o primă încercare de studiere prin prisma
aspectelor juridico-penale a infracţiunii spălarea banilor care, practic, nu a fost tratată în
doctrina autohtonă, este teza de doctor al autorului Maria Mutu-Strulea, întitulată - ,,Analiza
juridico-penală a spălării banilor’’.
În monografie se face o analiză a evoluţiei spălării banilor în calitate de concept,
aspecte ale incriminării faptei de spălarea banilor în legislaţiile penale ale altor state cît şi
analiza elementelor şi semnelor componeneţi de infracţiune prevăzută în art. 243 CP RM.
Autorul oferă unele soluţii privind încadrarea juridică a faptei de spălarea banilor şi descrie
corelaţia infracţiunii prevăzute în art. 243 CP RM cu alte infracţiuni din legislaţia penală a
RM.
Potrivit autorului, spălarea banilor include metode şi procedee ce permit obţinerea în
urma activităţii ilegale a unor mijloace băneşti sau a altor bunuri şi tăinuirea, deghizarea
originii lor, fie acordarea unui aspect aparent legal sursei acestora.9
Un moment specific în abordarea analizei infracțiunii spălării banilor în teza
menționată mai sus, este cel referitor la obiectul juridic special al spălării banilor pe care
autorul îl consideră a fi unul complex, având un obiect juridic principal şi un obiect juridic
secundar. În calitate de obiect juridic principal se examinează ansamblul relaţiilor prin care se
asigură circuitul legal al bunurilor iar în calitate de obiectul juridic secundar sunt prezentate
relaţiile sociale care pot fi eventual lezate prin comiterea infracţiunii. Drept obiect juridic
secundar îl examinăm a fi relaţiile ce asigură realizarea justiţiei, deoarece prin comiterea
faptei spălarea banilor se creează dificultăţi la descoperirea infracţiunii primare.10 Nu putem fi
deacord cu o asemenea interpretare, deoarece obiectului juridic special al infracțiunii spălării
banilor i se atribuie o sferă de aplicare mult prea largă.
Asupra problemei referitoare la economia subterană și fenomenul spălării banilor s-a
referitor și Mihail David în teza sa de doctor, întitulată ,,Economia subterană și spălarea
banilor- studiu criminologic’’.

8
Stati Vitalie, Studia Universitatis Moldaviae, 2014, nr.3 (93), p. 91.
9
Mutu-Strulea M., Analiza juridico-penală a spălării banilor, CEP USM, Chișinău, 2006, p. 5.
10
Ibidem ..., p. 79.

17
 Autorul menționează că spălarea şi reciclarea banilor „murdari”, care formează, la
rândul său, o economie subterană la nivel naţional şi mondial avansată, este o problemă încă
nerezolvată şi, datorită dovezilor obţinute ca rezultat al studiilor efectuate în acest domeniu, se
poate observa că, deşi bazele acestor fenomene rămân aceleaşi, tehnologia oferă şi va oferi în
continuare noi modalităţi pentru criminali de transformare a veniturilor ilicite în proprietăţi şi
averi perfect legale.11
În această lucrare, autorul se expune asupra componentelor, stării actuale și
particularităților economiei subterane, dar și asupra caracteristicilor și modalităților de
realizare a spălării banilor. La fel, o atenție deosebită autorul acordă, cadrul juridic
internaţional şi naţional privind prevenirea şi combaterea economiei subterane şi spălării
banilor, dar și experienței altor state în acest domeniu, un rol aparte acordându-se experienței
României.
Un alt autor, care a abordat în publicațiile sale problema spălării banilor, însă axându-
se în mod particular pe un element al componentei de infracțiune reglementată de art. 243 CP
RM, și anume pe ,,Subiectul legalizării ,,spălării’’ banilor și a altor valori obținute pe căi
ilegale’’, este Țîșcul Iurie. În cadrul acestui articol, autorul se referă la principalele probleme
care se discută pe marginea acestei teme.
Astfel, menționează la general că, subiectul infracţiunii de „spălare” a banilor poate fi
persoana fizică responsabilă care la momentul săvarşirii acţiunilor indicate in dispoziţia
art.243 CP avea atinsă varsta de 16 ani, precum şi persoanele juridice care desfăşoară
activitate de intreprinzător. Concomitent, răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude
răspunderea penală a persoanei fizice pentru infracţiunea săvarşită.12
Într-un alt articol autorul menționat se referă la aspectele juridico-penale ale noțiunii
de spălare a banilor. Autorul referindu-se în principal la pericolul social și importanța socială
a răspunderii pentru fapta dată, dar și la definirea sintagmei de ,,spălare a banilor’’.
Referindu-se la pericolul social, acesta consideră că apariția în legea penală a normei ce
prevede răpunderea pentru ,,spălarea banilor’’ în mare măsură este întemeiată ținând cont de
necesitățile de a riposta acestui factor social-economic negativ.
Valoarea socială a acestei incriminări constă în recunoașterea de către legislația penală
a acelor acțiuni care capătă răspândire odată cu dezvoltarea relațiilor de piață, apariția unei
rețele mari financiare de creditare, activitatea cărora este legată strâns de circulația mare de

11
David Mihail, Teza de doctor, Economia subterană și spălarea banilor- studiu criminologic, Chișinău, 2007,
p.4 .
12
Țîșcul Iurie, ,,Subiectul legalizării ,,spălării’’ banilor și a altor valori obținute pe căi ilegale’’, Revista de
filosofie, sociologie și științe politice, Chișinău, 2007, p. 14.

18
bani și alte valori materiale: anume dezvoltarea relațiilor de piață a condiționat răspunderea
metodelor economice de legalizare a banilor și valorile obținute pe căi legale.13
Autorul Iurii Larie, în unul din articolele sale abordează tema - ,,Noțiunea spălării
banilor în reglementările internaționale și naționale’’, punând accentu-l pe reglementarea prin
acte internaționale a acestui fenomen, dar și propunerile și opiniile unor experți din cadrul
anumitor grupuri de specialitate. O atenție deosebită, autorul acordă reglemtării infracțiunii
spălării banilor în Codurile Penale ale unor state precum: Italia, Spania, Ungaria, Marea
Britanie, SUA, Belgia etc.
O altă lucrare foarte bună, cu o aplicare largă în practică, este ,,Manualul
judecătorului în cauze penale’’, aceasta având ca coautori 31 persoane notorii în domeniul
justiției. Printre multitudinea de capitole identificăm și cel a infracțiunilor din domeniu
economic, printre care menționăm și infracțiunea de spălare a banilor. Asupra acestui capitol
s-au expus Gheorghe Nicolaev și Vitali Stati, care într-un mod laconic, expun principalele
elemente ale componentei de infracțiune a spălării banilor.
Un alt autor care abordează fenomenul spălării banilor, este Larisa Miculeț, care
efectuează o analiză comparativă a reglementărilor juridice a infracțiunilor de spălare
economice și a corupției în SUA și Republica Moldova, în acest studiu comparativ autorul
analizează și reglemetările juridice din aceste țări a infracțiunii de spălare a banilor. În această
lucrare menționează că spalarea banilor presupune tranzacții cu bani murdari, câștigați în mod
murdar în urma evaziunii fiscale, iar deoarece sunt murdari, pentru a menține controlul asupra
lor, ei urmează a fi convertiți într-o formă aparent legitimă sau spălați înainte de investire.14
Același autor, definește spălarea banilor ca fiind un proces prin care este ascunsă existența,
sursa ilegală, fenomenul fiind dăunător prin faptul că nu poartă povara plății impozitelor și
facilitează activitatea ilegală de bază. Considerăm această noțiune a fi una incompletă,
deoarece veniturile ilegale pot proveni și din alte actiuni infracționale decât din ne plata
impozitelor sau din evaziune fiscală.
Potrivit unei alte accepțiuni, spălarea banilor – reprezintă orice acțiune stabilită în
Codul Penal al Republicii Moldova, la art. 243, orientată spre atribuirea unui aspect legal al

13
Țîșcul Iurie, Aspectele juridico-penale ale noțiunii de spălare a banilor, Revista de drept, nr. 1-2, Chișinău,
2006, p. 86.
14
Miculeț Larisa, Reglementarea juridică a răspunderii pentru infracțiunile economice și corupție în SUA și
Republica Moldova, Chișinău, 2005, p. 187.

19
sursei și provenienței veniturilor ilicite ori tăinuirea originii sau apartenenței unor astfel de
venituri.15
1.2 Analiza materialelor ştiinţifice publicate în alte state

Datorită faptului că fenomenul spălării banilor afectează toate statele lumii, acesta
amenințând transparența, stabilitatea și eficiența sistemelor financiare naționale și
internaționale16, această problemă este extrem de discutată și abordată în rîndurilor
doctrinarilor români.
Astfel, Ioan Melinescu și Irina Talianu consideră că, infracţiunile de spălare a banilor
prezintă, în mod indubitabil, valenţe de noutate în peisajul criminalităţii globale, totodată,
trăsăturile acestor infracţiuni le conferă un statut cu totul particular17.
Într-o altă definiție a autorilor Ștefan Popa și Adrian Cucu, spălarea banilor cuprinde
orice acțiune de ascundere, camuflaj, achiziție, posesie, folosire, investire, mișcare, păstrare
sau transfer de proprietate căreia legea îi confer în mod expres statut de infracțiune în legătură
cu acte ilegale și infracțiuni specificate într-o astfel de lege care se referă la câștigurile
provenite din alte infracțiuni.18
După profesorii români Gh.Nistoreanu şi Boroi Al., spălarea banilor desemnează
reinvestirea în afaceri licite a banilor obţinuţi în afaceri ilicite, utilizând, în acest scop, circuite
financiare interne şi internaţionale complicate.19
Potrivit Cameliei Bogdan, spălarea banilor care provine din activităţi de crimă
organizată poate fi percepută ca parte a unui întreg, spălarea banilor (gen proxim) include şi
spălarea banilor ce provin din activităţile specifice desfăşurate de grupurile criminale
organizate (diferenţa specifică), dar şi ca stadiu ultim al desfăşurării acestor activităţi.20 Idee
care poate lua viață în dependență de specificul legislației penale a fiecărui stat în parte.
Aceasta, definește din punct de vedere tehnic, spălarea banilor ca fiind disimularea activelor
de proveniență ilegală prin intermediul utilizării abuzive a instrumentelor și circuitelor

15
Donciu Anatol, Castraveț Valeriu, Morari Viorel, Prevenirea, investigarea și sancționarea actelor de
corupție, spălare a banilor și finanțare a terorismului, Investigații financiar-economice, Suport de curs,
Chișinău, 2009, p. 79.
16
Raportul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor – 10 ani de activitate a Unității de
Informații a României, www.onpcsb.ro.
17
Ioan Melinescu, Irina Talianu Investigaţiile financiare în domeniul spălării banilor, Ed. Imprimeria
Naţională, Bucureşti, 2004, p. 1.
18
Popa Ștefan, Cucu Adrian, Economia subterană și pălarea banilor, Ed. Expert, București, 2000, p. 60.
19
Nistoreanu Gheorghe, Boroi Alexandru. Drept penal. Partea Specială. – Bucureşti: ALL BECK, 2002. - 586 p.
20
Bogdan Camelia, Spălarea banilor, aspecte teoretice și de practică judiciară, București, Universul Juridic,
2010, p. 102.

20
piețelor financiare în scopul minimalizării riscului de stabilire a legăturilor între diferitele
infracțiuni și beneficiile acestora.21
În doctrina de specialitate română, putem identifica pe lîngă sintagma ,,spălarea”
banilor, și sintagma ,,reciclarea” fondurilor. Această formulare o putem identifica în special în
lucrările autorului Costică Voicu. Același autor, în lucrarea ,,Spălarea banilor murdari”, face
legătura dintre acest fenomen infracțional și crima organizată, menționând că pentru creșterea
eficienții combaterii acestora sunt necesare reforme în domeniul structurilor statului
însărcitate cu combaterea acestora, dar și modificări legislative rapide.
Utilitatea materialelor expuse de acesta comportă o valoare deosebită prin concluziile
autorului referitoare la cristalizarea noţiunilor de crima organizată, spălarea banilor murdari,
reciclarea capitalurilor, traficul de droguri, crima internaţională, organizaţiile criminale etc.
Continuând pe această tematică de interdependență dintre crima organizată și
infracțiunea de spălare a banilor, considerăm de o valoare deosebită lucrarea procurorului
român Gheorghe Mocuța, ,,Criminalitatea organizată și spălarea banilor”. Reperele acestei
monografii sunt evoluţia criminalităţii organizate şi spălarea, reciclarea şi replasarea banilor
murdari. În această monografie, autorul reuşeşte să examineze cele mai importante aspecte
legate de criminalitatea organizată şi spălarea banilor, abordând acest segment destul de
controversat al crimei organizate atât sub aspect teoretic, cât şi practic. Considerăm că autorul
şi-a adus un aport considerabil în această materie, ceea ce îl distinge prin studierea analitică şi
ştiinţifică la cel mai înalt nivel.
Autorii Valeriu Bujor și Octavian Pop, se expun asupra problemei spălării banilor,
făcând o analiză a acesteia prin prisma legăturii acestui fenomen cu criminalitatea organizată,
menționând că pericolul social deosebit al crimei organizate, nu este de neglijat faptul că
organizațiile mafiote sunt mai bine dotate din punct de vedere tehnic, mai abile și mai rafinate
în acțiunile lor ilegale, decât structurile de forță care luptă împotriva lor.22
Acești autori scot în evidență strânsa legătura dintre fenomenul spălării banilor și
instituțiile financiar-bancare, ca principal instrument de curățare a banilor ,,murdari”,
analizând la nivel teoretic principalele metode și scheme de spălare a banilor, dar și
efectuează analiza în baza comentariilor a unor situații practice cu rezonanță socială care au
avut loc recent. Pe lângă tehnicile de spălare prin intermediul instituțiilor financiare, autorii

21
Ibidem, ...p.89.
22
Bujor Valeriu, Pop Octavian, Utilizarea circuitelor bancare în activitățile de spălare a banilor, Ed. Mirton,
Timișoara, 2002, p.5

21
pun accentul și pe analiza unor tehnici tradiționale de plasare a banilor murdari în circuitul
legal, cum ar fi hawala.
O altă lucrare ştiinţifică care scoate în evidență legătura evidentă dintre crima
organizată și infracțiunea de spălare a banilor, scrisă de Camelia Bogdan, ,,Incriminarea,
prevenirea şi combaterea spălării banilor provenind din activităţi de crimă organizată potrivit
reglementărilor interne şi internaţionale”. Analizînd această monografie, se poate lesne de
observat că autorul a realizat o abordare multidisciplinară a infracţiunii de spălare a banilor,
cu preponderență a banilor rezultați de pe urmă activităților de crimă organizată, atât prin
prisma dreptului penal, cât și a celui procesul penal, dar și criminologiei şi criminalisticii.
Printre momentele-cheie la care s-a referit autorul se evidențiază: metodele, mijloacele şi
tehnicile de spălare a banilor proveniţi din infracţiuni, incriminarea în legislaţia penală, rolul
şi atribuţiile instituţiilor chemate să aplice legea în acest domeniu, aspecte procedurale privind
urmărirea şi judecarea acestui gen de infracţiuni.
Susținem ideea autorului, potrivit căreia, criminalitatea organizată a devenit un
fenomen transnaţional, iar infracţiunea de spălare a banilor a căpătat un caracter internaţional
prin faptul că cele mai des folosite metode de spălare a banilor murdari constă în schimbarea
lor în moneda altui stat, eventual prin aşa-numitele ,,paradisuri fiscale” şi întoarcerea lor într-
o formă de natură a fi valorificată.23
În conținutul monografiei identificăm argumente în ce priveşte legăturile existente
între infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunile privind traficul de droguri, susținem
opinia autorului și în ceea ce privește caracterul transnaţional al acestor infracţiuni, a
,,globalizării infracţionalităţii” căreia trebuie să i se răspundă tot cu o ,,ripostă globală”.
O altă lucrare a autorului sus-menționat, este întitulată ,,Spălarea banilor, aspecte
teoretice și practice’’, în care se efectuează analiza juridico-penală a acestei componente de
infracțiune. Lucrarea dată scoate în evidență caracteristicile componentelor de infracțiune cu
elementele sale obiective și subiective. În cadrul acestei monografii, autorul îmbină perfect
analiza teoretică a componenței date, cu explicarea acestora și pe baza unor cazuri practice,
ceea ce face cititorul să perceapă mai lejer cele expuse.
Analizînd articolele și monografiile Cameliei Bogdan, putem menționa că aceasta
reuşește să elaboreze o concepţie proprie cu privire la infracţiunea de spălare a banilor şi
particularităţile acesteia.

23
Bogdan Camelia. Incriminarea, prevenirea şi combaterea spălării banilor provenind din activităţi de crimă
organizată potrivit reglementărilor interne şi internaţionale. Bucureşti: 2009. p.303.

22
 Un alt autorul, care merită atenția noastră Alina Ana Dumitrache, în special atenția
atrage lucrarea sa ,,Spălarea banilor - aspecte juridico-penale”. În lucrarea la care am făcut
referință, aceasta efectuează un studiu amplu al fenomenului spălării banilor sub aspect al
actelor internaționale care reglementează domeniul dat, analizează legislația penală română
care incriminează infracțiunea de spălare a banilor, dar e expunde și asupra unor aspect de
drept processual în această materie. Un moment necesar de menționat, asupra căreia s-a expus
autorul într-o formă excelentă este analiza spălării banilor în legislațiilor altor state, accent
punându-se asupra studierii principalelor state dezvoltate economic din spațiul Uniunii
Europene, care înregistrează succese în domeniu, nu doar a reglementării acestui fenomen în
legislațiile lor, dar și în domeniul combaterii practice a fenomenului spălării banilor. Aceată
lucrare, relativ recentă, din anul 2013, scoate în evidență prin actualitatea sa, particularitățile
incriminării infracțiunii spălării banilor la diferite nivele și state, fiind un suport științific
foarte util pentru cei care doresc să se inițieze în studierea acestui fenomen, dar și a celor care
vor să-ți aprofundeze cunoștințele în domeniu.
Fiind o infracțiune care atentează la economia statului, autorii Costică Voicu,
Alexandru Boroi, Florin Sandu și Ioan Molnar, în lucrarea ,,Drept penal al afacerilor’’, sau
axat pe analiza acelor infracțiuni care fac parte din această grupă de infracțiuni, printre care se
regăsește și infracțiunea de spălare a banilor, asupra căreia au făcut o analiza a principalelor
elemente constitutive ale acestei componente de infracțiune.
O altă lucrare științifică, elaborată la cel mai înalte standarte de calitate, este ,,Ghidul
pentru combaterea spălării banilor destinat judecătorilor și procurorilor”, care îi are ca autori
pe Elena Rach și Camelia Bogdan. Această lucrare, cu anumit specific de ghidare a procurilor
și judecătorilor, în vederea facilitării interpretării normelor de drept intern și internațional
scoate în evidență standartele internaționale din domeniu și încercarea de uniformizare a
practicii judiciare, dar și a modalității de calificare a acestor acțiuni ilegale în procesul penal
român, accentul punându-se pe recomandările FAFT, dar și a organizațiilor de specialitate de
sub egida Uniunii Europene.
Autorii definsc infracțiunea de spălare a banilor, ca fiind disimularea activelor cu
provenienţă ilegală prin intermediul utilizării abuzive a instrumentelor şi circuitelor pieţelor
financiare, în scopul minimalizării riscului de descoperire a legăturilor între diferitele
infracţiuni şi beneficiile acestora.24

24
Rach Elena, Camelia Bogdan, Ghidul pentru combaterea spălării banilor destinat judecătorilor și
procurorilor, Ed. Patru Ace, București 2015, p.17.

23
 Un moment important de menționat, mai rar întâlnit în literatura de specialitate
română, este recuperarea produsului infracțiunii de spălare de bani, autorii expunându-se
asupra definirii acestuia, etapele investigării procesului spălării banilor, precum și asupra
problemelor de ordin practic de identificare a acestuia. Datorită insuficienței expunerilor în
literatura de specialitate, asupra etapelor recuperării produsului infracțiunii, considerăm
oportun de a le enumera, astfel identificăm: identificarea, sechestarea şi
confiscarea/repatrierea/ compensarea victimelor infracţiunii.25
În limbaj modern ,,sintagma ,,spălării banilor’’, definește un proces complex, care
presupune uneori, recurgerea la ultimele progrese ale tehnicii, în scopul camuflării veritabilei
surse a banilor proveniți din infracțiuni, se evidențiază drept scop imediat al activității
făptuitorilor împiedicarea autorităților să depisteze sursa fondurilor supuse spălării.26
După autorii germani, X.X. Kerner şi A.Dah, spălarea banilor ar constitui „...orice
operaţii, realizate în scopul de a tăinui sau deghiza existenţa, originea sau menirea finală a
averii de preţ ce rezultă din infracţiune la primul stadiu, pentru ca la cel de-al doilea să se
purceadă la dobândirea din acestea a unor venituri regulate”.27 Considerăm că prin această
definiție, autorul își expune viziunea în ceea ce privește complexitatea acțiunilor de spălare a
banilor, însăşi purcederea la obţinerea unor venituri regulate nu este un criteriu determinant al
fenomenului spălării banilor, cu atât mai mult un semn obligatoriu al acestei componenţe de
infracţiune, deşi, de regulă, aceasta ar fi o finalitate a întregului proces de legalizare a
veniturilor ilegale.
Un alt autor german, care analizează pe larg fenomenul spălării banilor este Kotke
Klaus. În lucrarea sa ,,Bani murdari’’, acesta analizează în complex problema banilor
murdari: natura provenienței lor, posibilitățile investiționale, dar și metodele de detectare a
banilor murdari. După cum menționa autoarea rusă Baranova K. K., principala misiune a
acestei monografii, este de a ajuta persoanele supuse impozitării de a optimiza impozitele și
de a nu săvârși careva ilegalități, urmările cărora ar fi foarte neplăcute pentru plătitorii de
impozite.
În Germania, această monografie este considerată a fi principala sursă doctrinară în
vederea luptei împotriva spălării banilor, fiind adresată inspectorilor fiscali, poliției

25
Raportul Comisiei Comunităţilor Europene din 17 decembrie 2007 în temeiul articolului 6 din Decizia-cadru
a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având
legătură cu infracţiunea (2005/212/JAI).
26
B. A. K. Rider, Fei Chien laundries: the pursuit of flying monney part1 , Journal of International Planning,
vol 1 , 1992, p.77
27
Кернер Х.-Х., Дах Э. Отмывание денег. Путеводитель по действующему законодательству и
юридической практике. – Москва: Междунородные отношения, 1996. - 240 p

24
economice, vameșilor, lucrătorilor din domeniul justiției, instituțiilor financiar – bancare,
contabililor, managerilor financiari, conducătorilor de întreprinderi etc.
Potrivit unui autor francez, spălarea banilor este tehnica de legalizare a banilor
murdari, definind totodată, procesul prin care se dă o apartenență de legalitate unor profituri
obținute ilegale de către infractori care, fără a fi compromiși, beneficiază ulterior de sumele
obținute.28 Tot acest proces, de spălare a banilor, autorul menționează că are loc pentru
realizarea a patru obiective, și anume:
- se urmărește disimularea originii ilicite a proprietăților și fondurilor murdare
- se urmărește ascunderii formei acestora, fapt ce presupune convertirea numeroaselor
sume de bani în monedă scriptuală
- spălătorul de bani caută să rupă filiera dintre delictul principal, care contituie sursa
fondurilor și veniturile obținute din comiterea acestui delict.
- infractorul financiar trebuie să asigure controlul permanent al fondurilor pe parcurul
derulării întregului proces de spălare a banilor în scopul orientării acestora spre destinația
dorită care îi va permite ă profite într-o manieră cât mai discretă de beneficiile obținute și să le
investească în afaceri profitabile.
Autorul englez, Doug Hapton a definit această infracțiune ca fiind procesul prin care
infractorii încearcă să ascundă originea și proprietatea produselor infracțiunii, cu scopul de a
deține controlul asupra acestora și de a ,,acoperi” veniturile ilicite.29
În literatura de specialitate britanică, identificăm opinii potrivit cărora nu tot venitul
ilegal obținut va fi folosit în vederea spălării acestora, o mare parte din el nu va fi supus
acestui fenomen, sumele rămase nu vor intra în sistemul financiar-bancar, și nu vor fi parte a
unor alte metode tradiționale de spălare a banilor, ele urmează a fi utilizate în organizarea și
comiterea de noi infracțiuni pentru cîștigarea unor noi venituri ilegale, altfel-zis, acestea vor fi
baza financiară a investirii în comiterea de noi ilegalități. Astfel, potrivit lui J. D. McClean,
chiar dacă o anumită parte din produsele infracționale este destinată finanțării unor scheme
infracționale viitoare, un criminal sofisticat va plănui cu minuțioziatate oferirea unei
proveniențe respectabile celeilalte părți din profitul obținut.30
La fel, în articolele scrise de J. L. Evans putem identifica procesul de trecere și factorii
esențiali care au determinat trecerea de spălare a banilor de la tehnicile și metodele
tradiționale, la cele de folosire în acest sens a instituțiilor financiar-bancare. Acesta

28
Eric Vernier, Techniques de blachimentet moyens de lutte, Ed. Dunod, Paris, 2005, p. 35.
29
Doug Hapton, Money Laundering, A Concise Guide for All Business, second edition, Gower Publihing
Limited, England, 2009, p.1.
30
J.D.McClean, International Judicial Assistance, Oxford, 1992, p. 184.

25
menționează că, o bună perioadă de timp, infractorii financiari au fost preocupați să
manipuleze sumele mari de bani, în numerar, evitând să utilizeze entitățile raportoare. 31 Drept
factori determinanți în trecerea la spălărea banilor prin intermediul entităților raportoare, a
servit, garantarea secretului bancar, internaționalizarea fenomenului de spălare a banilor și a
crimei organizate, diferențe între sistemele juridice, inexistența sau lipsa pe anumite domenii
a unor instrumente financiare internaționale, corupția și slaba supraveghere a tranzacțiilor în
sistemul financiar-bancar.
În aceeși ordine de idei, un alt reprezentant al sistemului juridic anglo-saxon, fost
judecător al Curții Supreme de Justiție din SUA, menționa, deși transferul unor vaste sume de
bani în numerar prin contrabandă în străinătate nu este o practică desuetă, în majoritatea
cazurilor de spălare a banilor sunt utilizate insttituțiile financiare pentru multiplele posibilități
oferite spălătorilor de bani: depozite, împrumuturi, discounturi, schimburi valutare.32
Pe lângă evoluția tehnicilor și metodelor de spălare a banilor, în unele lucrări publicate
în străinătate identificăm și încercarea de a elucida etapele evoluției legilațiilor statelor în
domeniul reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, astfel, un autor menționează că,
,,unii autori au studiat arhiologia legislativă a textelor incriminatoare din dreptul penal al
afacerilor din diferite țări și au constatat nu atât un proces de osmoză rezultat al schimbului
liber de soluții juridice între diferitele ordini juridice care alcătuiesc comunitatea
internațională, ci mai degrabă o apropiere de ordinea juridică din Statele Unite ale Americii.33
Acestui fenomen i se poate atribui noțiunea de ,,americanizare”, sub imperiu cărora se află
majoritatea legilațiilor naționale, acest lucru se datorează faptului că SUA se pot considera
pionerii incriminării acestei fapte infracționale. Importul de cunoștințe în domeniu și de
practică în combaterea acestui fenomen duce la dezvoltarea dreptului penal economic,
constituind o necesitate obiectivă de a crea un cadru normativ eficient în vederea reprimării
faptelor antisociale care afectează economia statelor individual, dar și întreaga economie
globală.
O dată abordată tematica spălării banilor în doctrina americană, considerăm oportun de
a menționa cîteva definiții ale acestui fenomen date de către unii reprezentanți ai școlii
americane.

31
J.L. Evans, The proceeds of crime: Problems of investigations and prosecution, Paper presented at the
International Conference On Preventing and Controlling Money Laundring and the Use of the Proceeds of
Crime, Italy, 1994, p.2.
32
Anthony Kennedy, Dead Fish Across the Trail: Illustrations of Money Laundering Methods, publicat în
Journal of Money Laundering Control, vol. 4, nr.8, 2005, p.305.
33
Adan Nieto Martin, Americanisation ou europeanisation du droit penal economique, publicat în Revue de
Science Criminelle et de Droit Penal Compare, nr.4, 2006, p.768.

26
 Astfel, Ismail Odeh definește spălarea banilor ca fiind procesul de integrare a
produselor infracțiunii în circuitul comercial și financiar legal prin deghizarea originii ilicite
ale acestora.34
În același context, autorii americani Mary-Jo Kranacher, Richard Riley și Joseph T.
Wells, menționează că spălarea banilor constă în deghizarea existenței, naturii, sursei,
proprietarului, locației și/sau dispoziției bunurilor provenite din activitate infracțională sau,
printr-o formulare mai simplă, procesul prin care banii murdari sunt curățați.35
Un alt reprezentant al școlii americane, Colin Barrow, definește fenomenul de spălare
a banilor ca fiind procesul prin acre banii sunt mutați prin tranzacții variate astfel încât
fondurile să fie distanțate de sursa lor infracțională.36
După cum putem observa din toate aceste definiții a școlii americane, enunțate mai
sus, în toate acestea identificăm esența acestui fenomen infracțional, unii autori definind
laconic și poate chiar incomplet acest fenomen, cazul autorului Colin Barow, alții extinzând și
exemplificând la maxim modalitățile faptice al laturii obiective ale infracțiunii de spălare a
banilor.
În literatura de specialitate străină, se atestă un interes deosebit în vederea termenilor
folosiți în definirea fenomenului spălării banilor. Astfel, autorul argentinian Isidoro Blanco
Cordenso distinge termenii de spălarea activelor, spălarea banilor și spălarea capitalului, în
funcție de infracțiunile generatoare de bani supuși spălării și de complexitatea activităților
derulate pentru atingerea rezoluției infracționale, dar și în funcție de operațiunile ulterioare de
plasare, stratificare și integrare a banilor spălați. În opinia lui, spălarea activelor se referă la
ascunderea, disimularea sau alte asemenea activități întreprinse în vederea legitimizării
banilor proveniți din droguri.
Spălarea banilor se referă la întreaga conduită ilicită, respectiv ascunderea sau
disimularea adevăratei naturi ilicite a banilor, precum și conversia, folosirea, deținerea,
transferul, achiziționarea acestor bani, cu scopul de a da aparență de legalitate acestora. Sub
denumirea de spălare a banilor, autorul face referire doar la banii proveniți din infracțiuni
grave precum traficul de droguri, terorism, traficul de arme etc.
Spălarea capitatului contă în fapta de a achiziționa, utiliza, converti sau transfera
bunuri provenite din activități infracționale pentru a ascunde sau deghiza originea ilicită a

34
Ismail Odeh, Anti-Money Laundering and Combating Terrorism Financing for Financial Institutions,
Dorrance Publishing, Pittsburg, Pennsylvania, 2010, p.1.
35
Mary-Jo Kranacher, Richard Riley Joseph T. Wells, Forensic Accounting and Fraud Examination, RDC
Publishing Group, USA, p.94.
36
Colin Barrow, The Global Proprety Investors Toolkit: A Sourcebook for Succesfull Decision Making, Ed.
Capstone Publishing Ltd., USA, 2008, p.156.

27
acestora ori pentru a ajuta o persoană implicată în astfel de activități infracționale să se
sustragă de la consecințelor juridice ale actelor sale, precum și ascunderea sau disimularea
naturii, sursei, amplasării, dispunerii, mișcării sau adevăratului proprietar al acestor bunuri,
chiar și în cazul în care acțiunile au fost desfășurate pe teritoriul altui stat.
Toate aceste delimitări sunt făcute doar la nivel teoretic, considerăm că termenul
spălării banilor înglobează în sine și celelalte noțiuni, afișîndu-se relația de parte și întreg,
unde în calitate de întreg apare noțiunea de spălare a banilor, iar noțiunile de spălare a
activelor și a capitalului fiind parte a acestui întreg.
Profesorul rus B.Voljenkin, definește spălarea banilor ca fiind „diverse acţiuni
(operaţiuni financiare, alte convenţii), efectuate în scopul tăinuirii existenţei şi/sau
provenienţei averii, obţinute în urma unor venituri rezultate din activitatea ilegală.37 Acesta
menționează acest fenomen, ca fiind un proces cu o multitudine de operaţiuni, realizate pe
etape succesive.
Un alt reprezentant al doctinei ruse, autorul rus A.Jalinski, conform căruia spălarea
banilor este etapa finală a transformării criminalităţii într-un proces de producere organizat la
un înalt nivel şi efectiv, în cadrul căruia are loc o concentrare ilegală şi periculoasă a puterii
economice şi politice în mâinile unui grup necontrolat de persoane.38
Prin această definiție, acesta menționează caracterul complex al infracţiunii spălarea
banilor, adică faptul că ea întotdeauna operează asupra unor venituri obţinute din infracțiuni
anterioare şi doar ulterior, prin operaţiunile comise cu acestea, se poate atinge scopul, numit la
general, de legalizare.
Potrivit unor altui reprezentant a școlii juridice rusești, prin spălarea veniturilor ilegale
se înțelege procesul conștient de ascundere a originii acestora prin metoda ascunderii
informațiilor privind provinienței, sursei, locului de aflare, drepturilor de proprietate asupra
acestora, acțiunile juridice efectuate cu veniturile ilegale în diferite forme (achiziționarea
bunurilor imobile sau mobile, investiții în activitatea economică legală ș.a.) în circuitul
economic oficial.39
Autorul dat, efectuează analiza în detaliu a infracțiunii spălării banilor, analizând toate
elementele componentei de infracțiune. Cu toate acestea, în lucrarea analizată, autorul

37
Волженкин Б.В. Преступления в сфере экономической деятельности. – Санкт-Петербург:
Юридический Центр, 2002. - 639 p.
38
Кернер Х.-Х., Дах Э. Отмывание денег. Путеводитель по действующему законодательству и
юридической практике. – Москва: Междунородные отношения, 1996. - 240 p.
39
Никулина В. А., Отмывание грязных денег, Москва, 2001, cтр. 13.

28
analizează în detaliu caracteristica generală a participației la infracțiunea legalizării veniturilor
ilicite, sau al altor bunuri dobândite în mod ilegal.
Profesoara Niculina V. A., menționează că în literatura de specialitate spălarea banilor
poate fi întâlnită ca fiind un proces complex cu mai multe etape, dar și ca o activitate unică.
Potrivit autoarei, transferul, mascarea, deghizarea veniturilor ilegale reprezintă doar anumite
acțiuni întreptate spre legalizarea veniturilot ilicite. În aceeași ordine de idei, se menționează
că legalizarea veniturilor ilegale, sau ale altor bunuri achiziționate prin acțiuni ilegale,
prezintă în sine finalitatea de a da o formă legală, sau altfel-zis, atunci când existenței acestor
bunuri se încearcă a li se dă o proveniență legală.
Ca și în literatura de specialitate română, printre monografiile și articolele doctrinarilor
ruși din domeniu identificăm o legătură strânsă dintre fenomenul spălării banilor și
organizațiile criminale, care funcționează ca un sistem aparte decât economia legală a unui
stat. Acest fenomen poate fi întâlnit sub denumirea economia subterană.
Asupra acestui aspect au făcut referință și autorii ruși Golovanov N. M., Fadeev V. A.,
Perekislov V. E., aceștia în lucrarea lor ,,Economia subterană și legalizarea veniturilor
infracționale’’, analizează la general legalizarea veniturilor ilegale, menționând că aceasta
este un element doar al economiei subterane. Pe lângă aspectele ce țin de spălarea banilor, în
lucrarea menționată se analizează economia subterană la general, dar și elementele
componente ale acesteia în particular, acordându-se o atenție deosebită activității poliției
economice în vederea combaterii fenomenului spălării banilor. Aceștia menționează că sferele
cu un înalt grad de interes al poliției economice trebuie să fie acele domenii ale economiei, în
care circulă un volum care de bani în circulație, care și cele în cele cu un grad înalt de
criminalitate.40
Un alt autor rus, Loghinov E. L. care în lucrarea sa ,,Spălarea banilor prin intermediul
internet-tehnologiilor’’, se referă la metodele folosirii tehnologiilor financiar – electronice în
vederea legalizării veniturilor criminale dar și de eschivare de la plata impozitelor.
În această monografie, autorul dă o atenție deosebită metodelor noi de spălare a
banilor, folosite în sfera bussines-ului din Federația Rusă din sfera financiară dar și modelului
busines-ului electronic, ca principala tehnologie de eschivare de la plata impozitelor și de
spălare a banilor, dar menționează și anumite metode de combatere a acestui fenomen
infracțional.

40Н. М. Голованов, В. Е. Перекислов, В. А. Фадеев, Теневая экономика и легализация преступных

доходов , Ed. Питер, Москва, 2003, стр.187.

29
 1.3. Concluzii la Capitolul I

Cu titlu de concluzie generală pe marginea tuturor materialelor științifice examinate în

compartimentele 1.1. și 1.2., putem menționa că, domeniul spălării banilor în general, este
unul actual, pe larg abordat în cadrul monografiilor, manualelor, articolelor științifice,
discuțiilor publice, sondajelor sociologice, reglementărilor legislative, diferitor întruniri
internaționale, simpozioane, seminare, conferințe, inclusiv în cadrul Organizației Națiunilor
Unite și Consiliului Europei.
Astfel, printre oamenii de știință care au contribuit la elaborarea concepției teoretice
privind infracțiunile de spălare de bani se numără: Sergiu Brînză, Vitalie Stati, Larisa Miculeț,
M. David, Maria Mutu-Strulea, Iurie Larii (Republica Moldova); Camelia. Bogdan, Costică.
Voicu, Ioan Melinescu, Irina Talianu, Popa Ștefan, Cucu Adrian, Nistoreanu Gheorghe,
Boroi Alexandru Elena Rach, Ana-Alina Dumitrache (România); K. Klaus, X.X. Kerner şi
A.Dah (Germania); Ismail Odeh, Mary-Jo Kranacher, Colin Barrow (S.U.A.); Doug Hapton,
J. D. McClean, L. Evans (Marea Britanie); Adan Nieto Martin, Eric Vernier (Franța); B. A.
Никулина, Н. М. Голованов, В. Е. Перекислов, В. А. Фадеев, Волженкин Б.В. (Federația
Rusă) etc.
Diferențele de interpretare a noțiunii de spălare a banilor, cât și de caracterizare a
elementelor constitutive ale componentei de infracțiune a spălării banilor se datorează
specificului relațiilor existente într-o societate sau alta, dar și de gradul de dezvoltare a
acesteia, fapt ce determină anumite diferențe în dispozițiile incriminatorii a normelor juridice
ce reglementează spălărea banilor.
Cu toate că există diferențe în legislațiile penale ale statelor, care se răsfrâng și în
modalitatea și conținutul materialelor științifice publicate de către specialiștii în domeniu,
există totuși puncte de pornire pentru legislațiile în domeniu a statelor, cum ar fi Convenţia de
la Varşovia din 16 mai 2005 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea
produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, Convenţia de la Strasbourg din 8 noiembrie
1990 privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din
activitatea infracţională, acte ratificate de majoritatea statelor.
Pe lângă abordările teoretice pe care le întâlnim în materialele științifice la tematica
studiată, un număr mare de autori îmbină aspectele teoretice cu cele practice, prin prisma unor
cazuri concrete, fapt ce dă valoare practică materialelor date, acestea constituind un
îndrumător pentru persoanele care se ocupă cu prevenirea, combaterea și sancționarea acestui
fenomen atât de dăunător.

30
 Prin intermediul materialelor științifice are loc interpretarea, tălmăcirea doctrinară a
conținutului normelor juridice care reglementează domeniul dat, fapt ce înlesnește înțelegerea
acestui fenomen și pericolul său atât de către persoanele inițiate în domeniul juridic, dar și de
către persoanele care nu au tangență directă cu activitatea dată.
În finalul acestui studiu considerăm oportun de menționat, că indiferent de
caracteristicile reglementării juridice a infracțiunii spălării banilor în Codurile Penale ale
statelor, două lucruri rămân constante și comune, acestea fiind: finalitatea spre care tinde
subiectul prin săvârşirea faptei, adică atribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei
veniturilor ilicite, iar celălalt este reprezentat de scopul incriminării în legislațiile penale a
statelor a acestei fapte infracționale, prin care se urmărește dezrădăcinarea acestui fenomen
antisocial, lupta împotriva criminalității organizate prin intermediul lipsirii lor de finanțare,
dezvoltarea economiei statelor într-un climat favorabil.

31
 II. ANALIZA JURIDICĂ A COMPONENȚEI DE
INFRACȚIUNE PREVĂZUTĂ LA ART. 243 CP AL RM

Ca răspuns la amploarea pe care o luaseră crima organizată, puterii, influenței și

mijloacelor financiare de care dispunea aceasta, dar și gradul de prejudiciabilitate înaltă
asupra economiei naționale și a societății, legiuitorul moldovean a adoptat la 15 noiembrie
2001 Legea nr.633-XV cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor 41.
Din păcate, actul legislativ menționat nu corespundea necesităților perioadei,
principalul neajuns al acestuia fiind lipsa sancțiunilor pentru faptele stabilite. Astfel, prin
Legea Republicii Moldova nr.1326-XV din 26-09-02 în textul Codului penal din 1961 a fost
inclus art.164/9, care prevedea răspunderea penală pentru spălarea banilor, a cărui dispoziţie
cuprindea „săvârşirea operaţiilor legale cu mijloace băneşti sau cu alte valori dobândite cu
bună ştiinţă pe cale ilegală”. În calitate de circumstanţe agravante din alin. (2) şi (3) se
prevedeau: aceiaşi acţiune săvârşită repetat; de două sau mai multe persoane; cu folosirea
situaţiei de serviciu; de o organizaţie criminală; în proporţii mari. Prima dintre cele
menționate fiind ulterior exclusă.
O altă etapă în perfecționarea materiei în domeniul combaterii spălării banilor, este
adoptarea noului Cod penal al Republicii Moldova la 18 aprilie 2002, care a păstrat în art.243,
aceeaşi dispoziţie: „săvârşirea operaţiilor legale cu mijloace băneşti sau cu alte valori
dobândite cu bună ştiinţă pe cale ilegală”. Dar și această dispoziție lăsa de dorit, nefiind clare
elemente precum cine poate fi subiectul, care este infracțiunea primară, sau care este
elementul material al infracțiunii.
Situația de neclaritate a dispărut odată cu ratificarea Convenţiei de la Strasbourg de către
Republica Moldova prin Legea de ratificare nr.914-XV din 15 martie 2002, unde au
intervenit şi modificările art.243 CP prin Legea nr.211-XV din 29 mai 2003.
Un alt instrument juridic internațional care reglementează domeniul spălării banilor
este Convenţia de la Varşovia din 2005 privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi
confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţionala şi finanţarea terorismului.
Republica Moldova a raticifat-o prin Legea Republicii Moldova nr. 165 din 13.07.2007.

41
Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor, nr. 633-XV din 15.11.2001
// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 139-140/1084. - cu modificările Legii nr. 436-XV din
24.12.2004 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 1-4 (1600-1603).

32
Aceasta prezintă mari similitutini cu Convenţiei din 1990 de la Strasbourg, diferența majoră
fiind incriminarea infracțiunii spălării alături de infracţiunea de terorism.
În cele ce urmează, ne vom expune asupra elementelor de drept, obiective şi
subiective, ale componenţei de infracţiune prevăzute de art. 243 CP RM.

2.1 Obiectul juridic al infracţiunii spălării banilor

Pentru a trece nemijlocit la analiza obiectului juridic al infracțiunii de spălare de bani,

consideram oportun sa menționăm careva conotații generale ale noțiunii de obiect juridic.
Astfel, într-o accepțiune filozofică, valoarea socială apare ca un fenomen social
implicând un act valorizator care se desfăşoară la nivelul conştiinţei sociale, pe baza anumitor
criterii de evaluare condiţionate istoric şi reflectând trebuinţele şi interesele colective pe o
anumită treaptă de dezvoltare ale acestora.42
Potrivit altei accepțiuni, obiectul juridic, reprezintă orice circumstanţă utilă satisfacerii
unui interes, a unei nevoi umane43 sau a dezvoltării libere a individului in cadrul unei
societăți. Afirmațiile menționate mai sus se referă la valorile sociale văzute prin prisma
conceptului filozofic al noțiunii de obiect juridic, și nu la veritabilele obiecte juridice protejate
de legislația penală.
Interesul în sine, nu reprezintă nimic altceva decât reflexia subiectivă a obiectului şi
exprimă tendinţa, aspiraţia subiectului de a conserva respectivul obiect, cât timp valoarea
socială implică un raport între “ceva” demn de preţuit şi “cineva” în măsură să acorde
preţuire.44
Privind din perspectiva juridică a acestei noțiuni, concluzionăm că obiectul juridic al
unei infracțiuni este reprezentat de acea valoare socială despre care legislatorul consideră
oportună protejarea ei prin normele incriminatorii penale.
Infracţiunea ca faptă a individului, ca manifestare a acestuia în sfera relaţiilor sociale,
este periculoasă pentru valorile sociale.
Codul Penal al Republicii Moldova în alin.1 al art.2 menționează expres valorile
sociale pe care le apară, şi anume: persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea,
mediul înconjurător, orînduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea
teritorială a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de
drept, precum si totalitatea de relații sociale create in jurul acestora.

42
Alexandrescu I., Persoană, personalitate, personaj, Ed. Junimea, Iaşi, 1988, p. 316.
43
Antolisei F., Manuale di diritto penale. Parte generale, ed. 15a, Ed. Giuffré, Milano, 2000, p. 175.
44
Drăghici V., Obiectul juridic al infracţiunii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 14.

33
 Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracţiunii ca fiind valoarea
socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt prejudiciate ori vătămate prin
fapta infracţională. În majoritate, specialiștii in domeniu afirmă că nu există infracţiune care
să nu fie indreptată împotriva unor valori sociale ocrotite de legea penală, întrucât, dacă n-ar
exista o valoare socială lezată sau periclitată, fapta nu ar putea fi considerată prejudiciabilă.
Printre puținii doctrinari care infirmă acest fapt se numără ilustrul penalist italian F.
Mantovani, care aduce următorul exemplu, fapta de fabricare, comercializare sau deţinere de
arme de foc, fără licenţă, ar fi o infracţiune lipsită de obiect juridic, deoarece presupusa
valoare socială tutelată, interesul statului în controlul circulaţiei acestor bunuri, reprezintă
scopul normei penale şi nu un obiect juridic45. Suntem însă de părere că, în realitate, deşi este
unul difuz, obiectul juridic al acestei infracţiuni există, fiind reprezentat de respectarea
regimului legal al armelor şi muniţiilor, care constituie o valoare diferită de scopul
incriminării, care vizează controlul statului asupra armelor letale.
Analizînd multilateral conceptul de obiect juridic suntem de părerea că în lipsa
acestuia, nu poate să existe o infracțiune, într-un stat de drept nu poate să existe o infracțiune
fără obiect juridic la care aceasta să atenteze.
Identificarea obiectului juridic al infracţiunii prezintă interes cel puţin din două
aspecte:
- pentru determinarea gravităţii diferitelor infracţiuni, gravitate care este dată de
importanţa valorii sociale vatămate sau puse în pericol prin infracţiunea săvirşită;
- pentru corecta încadrare juridică a infracţiunii, în special cele ce se aseamănă sub
aspectul modului de realizare al acţiunii incriminate.46
În teoria Dreptului Penal se face distincţie între mai multe categorii de obiecte ale
infracţiunii, această categorisire se face pe baza unor anumite probleme teoretice şi practice
privind structura părţii speciale a dreptului penal, determinarea gradului prejudiciabil al
infracţiunilor şi corecta calificare a acestora. Astfel, putem identifica, categoriile de obiect
juridic şi obiect material, obiect juridic generic şi obiect juridic special, obiect juridic
principal şi obiect juridic secundar.
În cele ce urmează vom trece nemijlocit la analiza obiectului juridic al acestei
componente de infracțiuni.

45
Mantovani F. Diritto penale. Parte Generale, 4 edizione, Ed. Cedam, Padova, 2001, p.316.
46
Augustin Ungureanu ,Drept Penal Roman ,Bucuresti, 1995, p. 196.

34
 Astfel, obiectul juridic general este același ca și pentru toate componențele de
infracțiune pe care le identificăm în legislația penală națională, și este costituită de totalitatea
relațiilor sociale și a valorilor ocrotite prin lege.
Obiectul juridic generic este cel compus din mai multe valori sociale de aceeaşi
natură, bazat pe sistematizarea infracţiunilor în Codul penal, în cazul dat, acesta este
caracteristic pentru toate infracțiunile economice din Capitolul X CP RM.
Referitor la obiectul juridic generic, în dependență de sistemele juridice și tendințele
legislative ale statelor din care sunt originari specialiștii în domeniu, avem cîteva concepții
diferite referitor la acesta. Astfel, profesorul rus B.Voljenkin defineşte obiectul generic al
spălării banilor ca „sistemul relaţiilor sociale ocrotite de stat ce se raportează la sfera
activităţii economice”.47 Alți doctrinari ruși, apreciază că obiectul generic al infracţiunii
nominalizate îl formează relaţiile sociale îndreptate spre asigurarea nivelului necesar al
funcţionării economice a statului.48
Doctrina românească reprezentată de I.Poiană şi I.Laşcu consideră că obiectul juridic
generic al infracţiunii îl constituie „relaţiile sociale prin a căror ocrotire sunt apărate circulaţia
corectă a banilor şi operaţiile financiar-bancare”.49
La fel, în literatura de specialitate română, identificăm unii specialiști care consideră
că obiectul generic interpretează relaţiile so-ciale prin care statul apără circuitul legal,
prevenind şi combătând circuitul ilegal al bunurilor, produs al unor infracţiuni grave
prevăzute de lege, prin instituirea unor obligaţii ale anumitelor persoane fizice şi juridice de a
sesiza operaţiunile cu astfel de bunuri, de a se abţine de la efectuarea unor acte şi fapte
juridice legate de produsul infracţional sau de a favoriza autorii ori participanţii la
infracţiunile principale.50 Referitor la ultimele două expuneri ale autorilor români, suntem de
părere că acestea nu înglobează în conținutul lor, sensul noțiunii de obiect generic al
infracțiunilor economice, par a fi caracteristice ca obiecte nemijlocite ale unor infracțiuni
concrete.
Suntem de părerea că toate infracțiunile din acest capitol, prin comiterea lor, atentează
la relațiile sociale care se stabilesc în cadrul activității economice, acesta reprezentînd și
obiectul generic al acestui capitol. După părerea unui autor autohton, pe care îl considerăm cel

47
Волженкин Б.В. Преступления в сфере экономической деятельности. – Санкт-Петербург:
Юридический Центр, 2002. - 639 p.
48
Михайлов B., Трошкин E., Баньковский A. Противодействие легализации “грязных” доходов: правовые
и организационные формы. – Минск: Тесей, 2001,p.27.
49
Poiană I., Lascu I. Incriminarea penală a unor fapte de spălare a banilor // Dreptul, 1999, nr. 5, p. 10-15.
50
Dabu V., Cătinean S. Noua lege pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (Legea nr. 656/2002) şi
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate // Dreptul, 2003, nr. 6, p. 24-46.

35
mai apropiat de esența acestei noțiuni, obiectul generic îl constituie economia ca fiind
ansamblul activităţilor umane exercitate în sfera de producere, al celor privind repartiţia şi
consumul de bunuri, al celor în sfera serviciilor, care sunt corelate de scopul comun al
dezvoltării generale a ţării şi al asigurării prosperităţii cetăţenilor.51
Fiind amplasată în Capitolul X al CP RM, infracțiunea de spălare a banilor aduce
atingere într-un fel sau altul economiei naționale. Datorită specificului acestei infracțiuni, este
lesne de confundat obiectul juridic generic al acesteia, cu obiectul juridic general al
infracțiunilor principale. Consider greşit de a confunda obiectele juridice generice ale acestora
din considerentul că, dacă valorile supuse spalării pot proveni din orice infracţiune, obiectul
juridic al infracţiunii de spălare a banilor se referă numai la anumite valori patrimoniale.
Obiectul juridic special, reprezintă valoarea contra căreia se îndreaptă nemijlocit
acţiunea (inacţiunea) prevazută de legea penală, valoare caracterizată prin anumite trăsături
proprii, speciale care servesc la individualizarea unei infracţiuni din cadrul aceleiași grupe.
La fel, ca și obiectul juridic generic, obiectul juridic special al infracțiunii de spălare a
banilor cunoaște în doctrina de specialitate diferite concepții. Astfel, doctrina rusă
reprezentată de B. Zdravomâslov menţionează relaţiile sociale ce dirijează circuitul monetar-
creditar în sfera activităţii economice.52
Un alt reprezentant al doctrinei ruse menționează că, prin obiectul special al acestei
infracţiuni relaţiile sociale ce se referă la realizarea principiului de interzicere a intervenţiei
structurilor criminale în activitatea economică.53
Nu putem fi de acord cu aceste concepții privitoare la obiectul juridic al infracțiunii
analizate, aceste opinii nu scot în evidență obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de
art. 243 CP RM, mai degrabă, prima opinie și-ar regăsi echivalentul în legislația penală
națională la categoria infracțiunilor legate de activitatea creditară. Cît privește cea de-a doua
opinie, ca și în primul caz, nu redă esența obiectului juridic special al infracțiunii spălării
banilor, în legislația penală națională lipsind o infracțiune care ar avea un asemenea obiect
juridic special care este menționat în opinia expusă de profesorul Zdravomîslov B.
Spre deosebire de doctrina rusă, în literatura de specialitate română, identificăm păreri
conform cărora, se specifică caracterul complex al obiectului juridic special al infracţiunii de
spălare a banilor. Pe lînga obiectul juridic special principal, infracţiunea de spălare a banilor

51
Mutu-Strulea M., Analiza juridico-penală a spălării banilor, CEP USM, Chișinău, 2006, p. 76.
52
Здравомыслов Б.В. Уголовное право Российской Федерации. Часть Особенная. – Москва: Юристъ,
2000. - 550 p.
53
Лопашенко Н.А. Преступления в сфере экономической деятельности. Комментарий к главе 22 УК
РФ. – Ростов на Дону: ФЕНИКС, 1999. 382 p.

36
are şi un obiect juridic secundar constituit din relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în
legătură cu activitatea justiţiei, faptele de ascundere a bunurilor provenite din infracţiune
impiedicînd aflarea adevărului aducînd astfel atingere şi relaţiilor sociale privind realizarea
justiţiei şi descoperirea adevărului în legătură cu faptele de spălare a banilor.54 Considerăm
acest punct de vedere eronat, deoarece i se atribuie obiectului juridic al acestei infracțiuni un
sens mult prea larg.
Relativ, aceeași idee o dezvoltă și un alt autor român, potrivit căruia obiectul special al
spălării banilor este unul complex, având un obiect juridic principal şi un obiect juridic
secundar, în calitate de obiect juridic principal examinăm ansamblul relaţiilor prin care se
asigură circuitul legal al bunurilor, iar obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale
care pot fi eventual lezate prin comiterea infracţiunii. Drept obiect juridic secundar îl
examinează a fi relaţiile ce asigură realizarea justiţiei, deoarece prin comiterea faptei spălarea
banilor se creează dificultăţi la descoperirea infracţiunii primare.
Considerăm aceste opinii eronate, deoarece i se atribuie obiectului juridic al acestei
infracțiuni un sens mult prea larg.
Acest element a fost menționat a fi anume un obiect obligatoriu, fiindcă, graţie
scopului – cel de legalizare a veniturilor, care implică în mod indispensabil orice operaţiuni
prin care s-ar induce în eroare justiţia şi s-ar împiedica descoperirea adevăratei origini a
bunului, există însăşi infracţiunea prevăzută de art. 243 CP RM.55
Potrivit unei concepții asemănătoare, cu diferența că autorul nu diferențiază obiectul
juridic special al infracțiunii spălării banilor, în unul principal și altul secundar, ci mai
degrabă le comasează într-un obiect juridic special simplu, se specifică că obiectul juridic
special al infracţiunii de spălare a banilor îl constituie relaţiile sociale patrimoniale pentru a
căror normală desfăşurare este necesar ca sa nu fie disimulată originea ilegală a bunurilor
provenite din infracţiuni în scopul împiedicării autoritaţilor să identifice şi să asigure
infractorilor controlul asupra profiturilor ilegale obţinute.56
Considerăm că obiectul juridic special al infracțiunii spălării banilor, reprezintă acele
relații sociale ce privesc sursa și proveniența licită, deasemenea și relațiile sociale cu privire la
circulația corectă în operațiunile financiare a mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor.
Obiectul material (imaterial) al infracțiunii reprezintă acel obiect al relațiilor sociale
asupra căruia făptuitorul atentează nemijlocit prin comiterea actului infracțional. După cum

54
Dobrinoiu Vasile, Drept penal, partea specială, vol. I, Ed. Lumina Lex, București, 2004, p.385.
55
Mutu-Strulea M., Analiza juridico-penală a spălării banilor, CEP USM, Chișinău, 2006, p. 81.
56
Bogdan Camelia, Spălarea Banilor: Aspecte teoretice şi de practica judiciară, Bucureşti, Universul Juridic,
2010, p. 177.

37
observăm, acesta nu mai reprezintă o relație socială, ci un element contitutiv al ei, acea
premisă necesară a existenței si dezvoltării relațiilor sociale. Săvârșind infracțiunea, autorul
acesteia, acționează asupra unui careva obiect material, ca urmare, acesta aduce atingere celor
relații sociale, elementul cărora acest obiect material este. Pentru multe din infracțiunile din
CP RM, obiectul material este un semn obligatoriu. Există însă și un șir de infracțiuni la care
acest element lipsește.Cît privește obiectul material al infracțiunii spălării banilor, acesta
trebuie dedus dintr-un șir de acte normative internaționale și naționale. Printre acestea
menționăm, Convenţia Europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea
produselor infracţiunii din 1990, Convenţia de la Varşovia din 2005, Legea Republicii
Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţarii terorismului,
adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 26.07.2007, Codul Penal al RM, Codul Civil al
RM.
Pînă a trece nemijlocit la analiza obiectului material al infracțiunii prevăzute de art.
243 CP RM, considerăm oportun enunțarea unor opinii ale doctrinarilor străini privitor la
acest aspect.
Astfel, H.H. Korner analizează obiectul material ca fiind nu doar banii în numerar şi
banii pe conturi, dar şi mijloacele de plată străine, imobilul şi hârtiile de valoare, metalele
preţioase, pietrele scumpe, sectoarele de teren, cotele-părţi în firme şi cooperative,
obligaţiunile, servitutele şi alte drepturi de folosinţă, patentele etc. Prin introducerea în sfera
obiectului material a drepturilor patrimoniale, dezmembrămîntele dreptului de proprietate,
acesta conferă obiectului juridic material al infracțiunii analizate un domeniu mult prea larg,
fapt care ne face să nu fim de acord cu opinia.
Potrivit unor reprezentanți ai doctrinei ruse, care scot în evidență specificul
reglementării acestei infracțiuni în legislația penală a Federației Ruse, menționează că în
calitate de obiect material al infracţiunii în cauză pot fi: bani, hîrtii de valoare, bunuri mobile
precum şi cele imobile cu specificarea faptului că sunt dobîndite atît pe teritoriul Federaţiei
Ruse cît şi în afara acesteia. Legea stabileşte clar, că este indispensabil ca aceste bunuri să fie
dobîndite într-un mod ilegal. În acest mod, obiectul legalizării devine proprietatea, dobîndită
în urma săvîrşirii infracţiunilor de:contrabandă, furt, distribuirea substanţelor narcotice,
proxenitismul, şi multe alte infracţiuni.57
Analizînd instrumentele internaționale și naționale ce reglementează acest domeniu,
considerăm reusită interpretarea facută de catre autorii Stati V. și Brînză S. Asupra obiectului

57
Горелко Н. Борьба с отмыванием денег в Молдове // Закон и жизнь, 2002, nr. 5, p. 57.

38
juridic material al acestei infracțiuni. Potrivit acestora, obiectul material al infarcțiunii spălării
banilor poate fi, după caz:
1) bunurile care constituie venituri ilicite;
2) documentele sau actele juridice care conțin informația privind natura, originea,
mișcarea, plasarea sau apartenența mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor
ilicite.58
Cît privește prima categorie, bunurile care constituie venituri ilicite, Legea RM nr. 190-
XVI din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţării
terorismului, definește ca fiind venituri ilicite - bunurile destinate, folosite sau rezultate, direct
sau indirect, din săvîrşirea unei infracţiuni, orice beneficiu obţinut din aceste bunuri, precum
şi bunurile convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunuri destinate, folosite sau
rezultate din săvîrşirea unei infracţiuni şi din beneficiul obţinut din aceste bunuri.
Din prevederile actului legislativ mentionat mai sus, putem identifica 3 tipuri de
venituri ilicite, și anume:
1) bunurile destinate, folosite sau rezultate, direct ori indirect din săvîrșire unei infracțiuni;
2) orice beneficiu obținut din aceste bunuri;
3) bunurile convertite sau transformate, parțial ori integral, din bunuri destinate, folosite
sau rezultate din săvârșirea unei infracțiuni ori din beneficiul obținut din aceste bunuri.
Conform aceluiași act normativ, prin bunuri înţelegem mijloacele financiare, orice
categorie de valori (active) corporale sau incorporale, mobile sau imobile, tangibile sau
intangibile, acte sau alte instrumente juridice în orice formă, inclusiv în formă electronică ori
digitală, care atestă un titlu ori un drept, inclusiv orice cotă (interes) cu privire la aceste valori
(active).
Din actul normativ dat, reiese că nu pot să reprezinte obiectul material (imaterial) al
infracțiunii prevăzute la art. 243 CP RM bunurile obținute în urma săvîrșirii de contravenții,
delicte fiscale, delicte bancare, sau alte fapte care nu au un caracter penal.59
După cum sesizăm legea penală interpretează prin bunuri, ,,mijloace financiare’’.
Prin sintagma de „mijloace financiare” se desemnează atît moneda naţională , cît şi valuta
străină. Banii reprezintă monede sau bancnote, care îndeplinesc funcția socială de mijloc de
schimb și de plată a mărfurilor. Conform art.288 alin.(5) din Codul civil al Republicii
Moldova, banii sunt atribuiţi categoriei de bunuri mobile. Moneda naţională a Republicii
Moldova este leul moldovenesc. În baza art.3 din Legea nr. 1232/1992 cu privire la bani,

58
Brinza S., Stati V., Tratat de Drept Penal, Partea Speciala ,Vol II ,Chisinau 2015, p. 122.
59
Stati V. Infracțiuni economice, Note de curs, CEP USM, Chișinău, 2014, p. 206.

39
moneda naţională, leul, constituie un mijloc legal de plată, obligatoriu pentru recepţionare
conform valorii nominale pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Moneda naţională a Republicii Moldova este reprezentată prin:
– bancnotele şi monedele metalice emise de către Banca Naţională a Moldovei, aflate în
circulaţie, scoase sau supuse scoaterii din circulaţie, dar acceptate spre schimb de către BNM;
– disponibilităţile în conturile în lei moldoveneşti deschise în băncile din Republica
Moldova şi în străinătate;
– cecurile în lei moldoveneşti, care sunt eliberate şi asigurate de soldul mijloacelor în
conturile în lei moldoveneşti deschise în băncile din Republica Moldova şi din străinătate.
În art. 1321 CP RM se definește noțiunea de bunuri în sensul art. 106, 279 și 243.
Astfel, dispoziția acestui articol, la fel ca și în Legea RM nr. 190-XVI din 26.07.2007 cu
privire la prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţării terorismului, stabilește că prin
bunuri înţelegem mijloacele financiare, orice categorie de valori (active) corporale sau
incorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, acte sau alte instrumente juridice în
orice formă, inclusiv în formă electronică ori digitală, care atestă un titlu ori un drept, inclusiv
orice cotă (interes) cu privire la aceste valori (active).
Potrivit Convenţiei Europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi
confiscarea produselor infracţiunii din 1990, prin bun, se are în vedere „un bun de orice
natură, fie corporal sau incorporal, mobil sau imobil, precum şi actele juridice sau
documentele care atestă un titlu sau un drept asupra bunului”.
Noțiunea de bun este întâi de toate o noţiune juridico-civilă, prin urmare e necesară
elucidarea acesteia în legislația civilă națională, astfel, dispoziţia art.285 alin. (1) CC RM,
menționează că, „bunuri sunt toate lucrurile susceptibile aproprierii individuale sau colective
şi drepturile patrimoniale”. Deducem ca tot ce se află în natura și se percepe cu simțurile
omului, adică este palpabil si are o existență materială face parte din categoria de lucruri care
constituie obiectul material al infracțiunii in cauză. Noțiunea de bun ar putea include şi
drepturile succesorale şi drepturile proprietăţii intelectuale in calitate de obiect material care
sunt drepturi patrimoniale.
Rezultatele activităţii intelectuale pot constitui uneori obiectul material al infracţiunii
spălarii banilor. La general, în cadrul categoriei pe care o reprezintă drepturile proprietății
intelectuale, particularităţile regimului lor juridic obligă la separarea a două domenii: a
dreptului de autor şi a dreptului de proprietate industrială. Din cele menționate obiectele
acestor drepturi trebuie examinate ca fiind nişte entităţi cu conţinut material. Prin urmare,
obiectul material l-ar putea constitui doar acele opere ce au o exprimare materială, cu condiţia

40
că au fost dobândite prin alte infracţiuni decât din faptele ce atentează asupra drepturilor
intelectuale.
După cum am menționat mai sus, obiectul material (imaterial) al infracțiunii analizate
pot fi și documentele sau actele juridice care conțin informația privind natura, originea,
mișcarea, plasarea sau apartenența mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor ilicite.
În cadrul Legii RM nr. 190-XVI observăm o nouă categorie de bunuri şi anume
instrumente juridice în formă electronică ori digitală. Astfel, modernizarea societăţii a condus
la implimentarea unor noi tehnologii de comitere a spălării banilor, prin urmare legiuitorul
moldovean pentru a combate această cale de comitere a infracțiunii a introdus în categoria
bunurilor și instrumentele în forma electronică şi digitală.
Aceste documente sau acte juridice în formă electronică ori digitală se exprimă în
orice convenţie, contract, certificat, scrisoare de afacere ori scriesoare personală, alt material,
care atestă un titlu ori un drept, inclusiv orice cotă (interes) cu privire la valori (active).60
În final trebuie să menționăm că în varianta clasică a acestei infracțiuni, valoarea
mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor să nu depășească 40 de salarii medii lunare
pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii
faptei.
Datorită specificului său, infracțiunea prevăzută de art. 243 CP RM nu are victimă.

2.2 Latura obiectivă

Latura obiectivă sau altfel-zis, elementul material a conținutului infracțiunii se referă

la totalitatea cerințelor si condițiilor privitoare la existența faptei penale ca act extern de
conduita ilicită ca exprimare obiectivă a ilicitului penal.
Într-o altă acepțiune, latura obiectivă a infracțiunii constă în manifestarea exterioară a
omului – acţiune sau inacţiune - care atinge, lezează valorile (obiectul juridic) ocrotite prin
legea penală.
Rezultă că latura obiectivă reprezintă aspectul exterior al comportamentului persoanei
ce a comis o infracţiune.
Latura obiectivă constituie fapta prejudiciabilă, ilegală care se săvârşeşte într-un
anumit loc şi într-o anumita perioadă de timp, prin intermediul unui anumit mijloc sau unei
anumite metode.

60
Stati Vitalie, Studia Universitatis Moldaviae, 2014, nr.3 (73), p. 293.

41
 În ceea ce privește infracțiunea spălării banilor, autorii români se exprimă astfel:
”Pentru că o faptă de spălare a banilor să poată fi încadrată în norma incriminatoare, trebuie să
existe concordanţă perfectă între conţinutul ei concret şi partea corespunzătoare din conţinutul
juridic abstract al infracţiunii.61
Latura obiectivă se caracterizează prin faptul că conţinutul laturii obiective a
infracţiunii în cauză este determinat de semnele ce caracterizează latura exterioară a
comportamentului persoanei. Acest comportament trebuie să fie prejudiciabil. O faptă este
prejudiciabilă numai atunci cînd provoacă apariţia unei vătămari materiale sau periclitarea
unei valori sociale. Atunci cînd se depistează fapta prejudiciabilă şi vătămarea materială a
acesteia, legiiutorul întrebuinţează noţiunea de „urmare prejudiciabilă”. Legătura dintre fapta
săvîrşită şi urmarea prejudiciabilă reprezintă legatura de cauzalitate.62
În cele ce urmează, vom analiza latura obiectivă a infracţiunii de spălare a banilor prin
prisma grupului de semne ce determină aspectul exterior al comportamentului persoanei,
acestea fiind: 1) fapta prejudiciabilă; 2) urmarea prejudiciabilă; 3) legatura de cauzalitate
dintre faptă şi urmarea prejudiciabilă; 4) locul, timpul, metoda şi mijlocul comiterii faptei.

Etapele procesului de spălare a banilor

În literatura de specialitate, cît și în cadrul unor grupuri de experți în domeniu se

conturează mai multe păreri privind etapele spălării banilor, vorbindu-se de două, trei sau
chiar și patru faze.
Suntem de opinia că procesul de spălare a banilor decurge în trei faze, și anume
plasarea, stratificarea și integrarea.
O astfel de viziune vedem și la grupul de acţiune financiară (GAFI) în unul dintre
primele sale rapoarte, „Lupta contra spălării capitalurilor” din februarie 1990, care arăta că
procesul de spălare se desfăşoară în trei etape fundamentale. Este vorba de plasare,
stratificare (spălare) şi integrare. De aceeași opinie au fost și experții FATF la întâlnirea de
la Paris din 1989.
Plasarea presupune deplasarea fizică a profiturilor în numerar. Acest lucru este
necesar pentru a separa fondurile obţinute de sursa lor, situată în spaţiu63. Într-o altă opinie,

61
Dongroz Vintilă, Siegfried Kahane, Ion Oance ,Rodica Stanoiu, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu ,Constantin
Bulai, Victor Rosca,Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman ,(Partea speciala),vol.III ,ed. a II-a, Ed
Academiei Romane.
62
Lascu I. Spălarea banilor. Actualitate. Realitate socială şi incriminare // Dreptul, 2003, nr. 6, p. 5 .
63
Voicu C., Sandu F., Dascălu I., „Frauda în domeniul financiar-bancar şi al pieţei de capital”, Editura Trei,
Bucureşti, 1998, pag. 63.

42
plasarea reprezintă introducerea fondurilor ilegale în sistemul financiar, de regulă, prin
intermediul instituțiilor financiare.64
Necesitatea plasării derivă din faptul că este posibilă supravegherea de către organele
de aplicare a legii a surselor de obţinere ilicită a numerarului. Infractorii trebuie să transporte
numerarul obţinut ilicit în afara spaţiului controlat, pentru a nu putea fi depistat şi eventual,
confiscat.
Plasarea masei de profituri în numerar se poate face prin mai multe metode şi instituţii,
precum: instituţii financiare tradiţionale, instituţii netradiţionale, schimbul valutar sau
conversia bancnotelor de valoare mică în bancnote de valoare mare, cumpărarea de acțiuni,
încheierea contractelor de asigurare, transformarea banilor în mărfuri, metale preţioase etc,
utilizarea unor instituţii care, prin natura lor, generează sume mari în numerar, precum ar fi
barurile, cluburile de noapte, restaurantele etc.
Stratificarea presupune a două etapă a spălării banilor, și constă în separarea
veniturilor ilicite de sursa lor, ca urmare a creării unor complexe straturi de tranzacţii
financiare, concepute spre a anihila orice posibilitate de control asupra bunurilor ilegal
dobândite, de către organele de control și pentru a-i asigura anonimatul. Modalităţile confuze
şi complicate prin care strat după strat de activităţi şi tranzacţii sunt adăugate unul altuia sunt
menite să facă detectarea profiturilor ilegale extrem de dificilă.65 În cadrul acestei etape are
loc îndepărtarea veniturilor ilegal obținute cît mai departe de proprietar, și de sursa lor ilegală
de proveniență prin ascunderea, mascarea, deghizarea lor.
Stratificarea poate implica următoarele tehnici: depozitarea numerarului la o bancă din
străinătate; crearea unui cont fictiv în străinătate, pentru a primi fonduri şi a efectua plăţi cu
acele fonduri; transferarea electronică a banilor de pe un cont bancar naţional pe unul din
străinătate; îmbinarea banilor proveniţi din surse ilegale cu cei proveniţi din surse legale;
transferarea electronică a banilor de pe un cont bancar, pe alte conturi; mişcarea banilor de la o
întreprindere la altele; vânzarea diferitelor forme de instrumente financiare, precum ar fi cecuri
bancare, ordine de plată etc.
Etapa de stratificare constă în săvîrşirea unor acţiuni pentru a ascunde venitul ilegal
din infracţiunea primară, cu scopul de a se eschiva de autorităţile de drept.

64
Martimof Bogdan Mihai, Teza de doctor, Strategii de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării
terorismului, București, p.19.
65
Turcu Mihai Al., Dezvoltarea criminalității orientate spre profit. Spălarea banilor. Revista de investigare a
criminalității, Anul VI Numărul 1/2013, p. 115.

43
 Integrarea reprezintă acea etapă prin care se caută să dea aparenţă de legitimitate
bunurilor dobândite în baza unor fonduri ilicite. Efectuînd cu succes etapele anterioare ale
spălării banilor, reciclatorul trebuie să dea o explicaţie plauzibilă a averii de care dispune.
Prin intermediul integrării, profiturile reciclate sunt plasate în economia reală legitimă,
iar rezultatele obţinute din activităţi ilegale devin legale. Profiturile, de data aceasta, au o
acoperire legală, iar reciclatorul le foloseşte fără teamă, efectuând diferite plăți, achiziții etc.
Printre tehnicile de integrare de asemenea pot fi enumerate, investirea în afaceri și
achitarea tuturor cheltuielilor ce țin de activitatea și funcționarea acesteia din veniturile
ilegale, oferirea de împrumuturi, primirea banilor de la un cazino sau loterie pentru a face ca
fondurile să pară a fi câştiguri legale de pe urma jocurilor de noroc, depozitarea banilor în
numerar într-un cont bancar, atribuind acestora aparenţa mijloacelor provenite din vânzări etc.
După cum am menționat anterior, infracțiunea de spălare a banilor poate cuprinde un
diferit număr de etape, în dependență de legislațiile naționale, dar și de opiniile experților și a
doctrinarilor din acest domeniu.
În cele ce urmează ne vom referi la părerea că spălarea banilor poate fi efectuată în
doar două etape. Conform acestei metode, avem prima etapă de spălare, și cealaltă de
reciclare. Iar în vederea susținerii acestei opinii se vine cu un exemplu extras din practica
juridiciară franceză.
Astfel, în cazul dat s-a constatat că Maktar Sassi alias Derbali, cunoscut vânzător de
heroină, era nepotul lui Farhat Saedi, al cărui apartament îl ocupă la Nice. S-a stabilit că din
16.09.1992 până la 25.02.1993 Farhat Saedi a trimis 10 mandate poştale de o sumă totală de
56 349 franci surorii sale rezidente în Tunisia; tot el e efectuat din 30.03.1992 până în
19.02.1993 5 viramente pe contul său pentru o sumă de 20 200 franci şi între 19.03.1992 şi
19.02.1993 a depus 4 cecuri cu o sumă totală de 13 000 franci. În timpul reţinerii sale el era în
posesia a 982 710 franci a căror provenienţă nu a putut fi stabilită. Relaţiile strânse stabilite
între Farhat Saedi şi nepotul său au constituit o dovadă în plus a concursului conştient pe care
îl adusese Saedi la orice operaţie de convertire sau disimulare a produsului traficului de
stupefiante.66
O altă opinie, potrivit căreia infracțiunii spălării banilor cuprinde 4 etape, este cea
susținută de către experţii ONU. Astfel, avem:

66
Bulletin des arrêts de la Cour de Cassation. - 1997, vol. 2, nr. 350. - 1165 p., Véron Michel. Blanchiment du
trafic de stupéfiants. // Droit pénal, 1998, nr 3 (mars), p. 9.

44
 Prima etapă presupune eliberarea de bani în numerar şi depunerea lor pe conturile
altor persoane. Astfel de persoane reprezintă de regulă cercul de prieteni apropiați sau membri
ai familiei acestuia. În acest caz, e necesară și suficientă o singură condiţie – intermediarii
trebuie să aibă conturi proprii în bănci. La moment, există tendinţa de a găsi intermediari cu
conturi în băncile din străinătate.
Etapa a doua – distribuirea mijloacelor băneşti în numerar. Se realizează prin
cumpărarea documentelor de plată bancare şi a altor hârtii de valoare. Practica dovedeşte că
această etapă se realizează frecvent prin punctele de schimb valutar, cazinouri şi cluburi de
noapte.
Etapa a treia – mascarea urmelor infracţiunii săvârşite. Pentru făptuitorul ce spală
banii, la etapa respectivă apare sarcina de a lua toate măsurile în vederea evitării cunoaşterii
de către terţi a sursei sau a modului de distribuire a banilor în diverse instituţii, pentru aceasta
se folosesc bănci în vederea deschiderea conturilor, care sunt amplasate, de regulă, departe de
locul de trai sau de muncă al infractorului; transferul banilor din străinătate în statul de
reşedinţă, dar deja legal, cu un nou cont în firmă sau în alte instituţii etc.
Etapa a patra – integrarea masei băneşti. La această fază, sursele financiare își găsesc
utilizarea sa conform voinței reciclatorului, acestea aparent părînd a fi mijloace bănești perfect
legale.
În concluzie la cele expuse mai sus, indiferent de numărul de etape pe care le enumeră
unii sau alții, scopul spălării mijloacelor ilegal obținute de către infractor este doar unul – de a
da banilor murdari o proviniență aparent legală.

Modalităţile normative ale spălării banilor

Înainte de a trece nemijlocit la enunțarea și dezvăluirea esenței modalităților normative

care se desprind din prevederile alin.1 art.243 CP RM, considerăm oportun de a menționa
care sunt aceste modalități normative al spălării banilor în instrumentele internaționale,
temelia de la care s-a pornit reglementarea în legislația penală națională a acestei fapte
infracționale. Ca bază vom lua, Convenţia privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi
confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională adoptată în anul 1990 și
ratificată prin Legea R.Moldova nr.914-XV din 15.03.2002.
Astfel, alin. 1, art. 6 prevede: că fiecare parte adoptă măsuri legislative şi altele,
considerate necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune penală conform dreptului
intern, atunci, când actul a fost comis la:

45
 a) convertirea sau transferul bunurilor în cazul în care persoana care le livrează ştie că
bunurile constituie venituri provenite din activitatea infracţională, în scopul de a ascunde sau
de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta persoanele implicate în comiterea
infracţiunii principale de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acte;
b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, deplasării sau a
proprietăţii reale a bunurilor, sau drepturilor relative, despre care autorul ştie că constituie
venituri provenite din activitatea infracţională;
c) achiziţionarea, deţinerea sau utilizarea bunurilor, despre care cel care le
achiziţionează, deţine sau utilizează ştie, în momentul în care le recepţionează, că constituie
venituri provenite din activitatea infracţională;
d) participarea la una din infracţiunile, stabilite conform prezentului articol sau la orice
asociere, înţelegere, tentativă sau complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în
vederea comiterii sale.
Aproximativ sub aceeași formă și conținut le putem identifica și în CP RM, în
contextul infracţiunii de spălare a banilor, acţiunea prejudiciabilă se poate infăţişa sub oricare
din urmatoarele modalităţi normative alternative :
a) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să
ştie că această constituie venituri ilicite
Convertirea - presupune acea activitate prin intermediul căreia se realizează înlocuirea
unui bun provenit din săvîrşirea unei infracţiuni cu alt bun de provenienţă licită. Ca exemple
pot fi, schimbarea unor cantități de mijloace financiare, dintr-o valută în alta, schimbarea unei
mașini de lux pe un imobil etc.
Transferul. În doctrina romînă, este considerat, că cea mai simplă formă a transferului
de bunuri este cea de mutare a bunului dintr-un loc unde s-ar deduce uşor provenienţa ilicită
într-un alt loc unde bunul ar avea o aparenţă de provenienţă legală.67
Într-o altă opinie, prin transfer se mai poate înțelege operațiunea de deplasare a
capitalului sub diferite forme de la o țară la alta sau de la un agent economic la altul, cu sau
fără aparență legală (deplasare efectivă sau scriptică sau electronică).68
Doctrina națională, prin transfer precizează că presupune operaţiunea de transmitere a
drepturilor referitoare la un bun ce provine din săvîrşirea unei infracţiuni către o altă persoană.
Ca modalități de transfer fii utilizate: transferul repetat de bani avînd o provenienţă

67
Dabu V., Gusanu A., Reflectii asupra legii pentru prevenirea si sanctionare spalarii banilor ,RDP .nr.4/2001
p.103-104.
68
Dabu V., Cătineanu Sorin, Spălarea banilor în noul Cod Penal și în legislația penală actual, Revista
,,Dreptul”, nr.4/2005, p. 176-177.

46
infracţională de la o banca spre alta banca şi înapoi către prima banca; deplasări de valută
prin cumpărarea și revânzarea speculativă de acțiuni la bursă; deplasări de valută prin
creditare, împrumut, fără garanții care nu se mai restituie agentului care este tot sub controlul
celui care transferă unele transferuri de fonduri interbancare; transferul de sume mari de bani
avînd o provenienţă infracţională în contul unui client fără vreo motivaţie explicaţie
plauzibilă; transferul de bani avînd o provenienţă infractionala pe un cont (depozit) anonim
peste hotare şi încasarea de bani din contul (depozitul) anonim din străinătate etc.
Experții FATF, identifică exisța a trei modalităţi principale prin care organizaţiile
criminale şi teroriştii financiari îşi transferă fondurile în scopul disimulării originii acestora şi
integrării în circuitul economic prin intermediul sistemului de comerț.69
Prima modalitate presupune plasarea banilor prin sistemul financiar prin utilizarea
cecurilor sau a transferurilor electronice.
Cea de-a doua modalitate presupune mutarea fizică a bancnotelor prin curieri sau
contrabanda cu numerar.
Cea de-a treia, presupune că banii pot fi mutaţi cu succes prin întocmirea unor false
documentaţii sau prin declararea neconformă a unor bunuri destinate comercializării sau a
unor servicii prestate.
Acestea sunt utilizate pentru mutarea unor sume uriașe de bani, transferul lor
efectuîndu-se atît la nivel intern, fie la nivel internaţional.
b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasarii, dispunerii, transmiterii, deplasarii
proprietății reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoana care stie sau
trebuia să știe ca acestea constituie venituri ilicite.
Prin aceasta e necesar să înțelegem mascarea adevăratei naturi a provenienţei, a
situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora,
cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni. De regulă aceasta se face prin
intermediul diferitor operaţiuni complexe juridice, economice sau financiare, atribuindu-se o
identitate falsă, care în aparență este una legitimă.
Această modalitate normativă, se deosebește de cea analizată mai sus, doar prin faptul
că se influenţează direct asupra documentelor sau actelor juridice care vizează entităţi
incorporale (mijloace bănești fără numerar, bunuri incorporale sau venituri neavînd o
existenţă corporală, obţinute ilicit în urma savîrşirii infracţiunilor), și nu entități corporale, ca
în cazul modalităţii precedente.70

69
FATF ,Trade Based Money Laundering ,publicat pe site-ul www.fatf-gafi.org.
70
Stati V. Infracțiuni economice, Note de curs, CEP USM, Chișinău, 2014, p. 209.

47
 În calitate de exemple pentru această modalitate normativă putem aduce: dreptul
asupra unui automobil obținut prin șantaj, care este disimulat ca fiind recompensă pentru
consultații juridice; depuneri frecvente de numerar efectuate în contul clienţilor de către terţe
persoane, fără legătură aparentă cu destinatarul contului; instalarea unui sistem de alarmă și
supraveghere obținut prin șantaj, care este deghizat sub forma unui contract de prestări
servicii etc.
c) dobîndirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să
ştie că acestea constituie venituri ilicite.
În această modalitate, făptuitorul obține sau primeşte şi păstrează ori întrebuinţează
temporar bunul provenind de la faptuitorul infracţiunii anterioare sau de la intermediar, ştiind
că bunul respectiv provine din activitate infracţională.
Dobândirea constă în activitatea prin care o persoană intră în posesia unui bun de
origine infracţională. Această noțiune vine să substituie noțiunea de ,,achiziționare’’, care a
fost menționată în dispoziţia de la lit.c) alin.(1) art.243 CP RM pînă în 2016, dar ulterior
modificată prin Legea nr.60/2016. Noțiunea de ,,achiziționare’’, folosită pînă la modificarea
menționată mai sus, putea fi interpretată în două sensuri: 1) dobândire; 2) cumpărare, fapt ce
crea anumite confuzii.
Acțiunea de deținere a unui bun de natură infracțională constă în stăpînirea unui bun
care provine din săvîrșirea unei fapte ce constituie infracțiune.71 E necesar de menționat ca
deținerea are loc doar pentru o perioadă limitată de timp.
Utilizarea reprezintă orice activitate prin care se obţin avantaje de pe urma uzului
bunului de origine infracţională.
d) participarea la orice asociere, întelegere, complicitate prin acordarea de asistenţa, ajutor
sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor prevăzute la lit a)-c).
Noțiunea de participare, include în sine acțiunea de intrare şi includere a persoanei
printr-o înţelegere în componenţa unei asociaţii, indiferent de calitatea şi de rolul pe care le
deţine persoana şi de gradul de participare a acesteia la operaţiunile de spălare care urmează
ulterior a fi realizate.
Asocierea presupune constituirea, prin consensul mai multor persoane, a unei
pluralități constituite de făptuitori, organizate în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, a
organiza şi a aduce la îndeplinire săvîrşirea unei sau mai multor infracţiuni privind spălarea
banilor. E necesar să menționăm că acțiunea de asociere se face doar în vederea realizării

71
Diaconescu, Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Editura All Beck, Bucureşti,
2004, p.312.

48
laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor, și nu se referă și la faptele de asociere
realizate în vederea săvîrșirii infracțiunii primare.
Înțelegerea presupune nu doar ideea de constituire a asociaţiei, însă şi anumite
activităţi de obiectivizare a ideii. De asemenea, înțelegerea poate presupune aderarea la
asociaţia deja constituită.
Complicitatea prin acordarea de asistență, ajutor sau sfaturi presupune activitatea celui
care sprijină, sub orice formă, o astfel de asociație, fără a face parte din ea. Această activitate
de sprijin poate fi de ordin atît material, cît și moral.

Metodele de comitere a spălării banilor

Metodele de comitere a infracțiunii de spălare a banilor sunt extrem de numeroase,

acest lucru se datorează progresului economic, financiar, tenhic, informațional, dar și a
perfecționării cadrului legislativ. Oricât nu s-ar dezvolta și progresa metodele de comitere, cât
și de combatere a infracțiunii spălării banilor, scopul infractorilor rămîne neschimbat –
legalizarea veniturilor ilicite. În cele ce urmează vom purcede la enumerarea celor mai
importante metode de comitere a acestei infracțiuni, precum și la analiza acestui semn
facultativ al laturii obiective.
Prin metodă se înţelege mijlocul de obţinere a unui rezultat sau a unui scop. Referitor
la legalizarea venitului obţinut ilegal, metoda acestei infracţiuni se consideră a fi totalitatea
(sistemul) acţiunilor orientate spre atribuirea unei forme legale venitului respectiv, în
rezultatul cărora deţinerea bunurilor ilegal obţinute devine „legală”, adică conformată
cerinţelor legislative.72 În literatura de specialitate, se enumeră o serie de metode sau altfel-zis
,,tehnici”, utilizate în vederea săvîrşirii infracţiunii de spălare a banilor acestea fiind din
diverse domenii: în domeniul comerțului și pieţei imobiliare, în domeniul jocurilor de noroc,
în domeniul pieţei de capital, spălarea banilor prin activităţi internaţionale offshore, etc;
Schemelor de spălare a banilor le sunt caracteristice cîteva trăsături pe care urmează în
continuare să le analizăm. Acestea sunt:
- Anonimatul – tranzacţiile spălătorilor de bani par a fi obișnuite, astfel încat nu atrag
atenţia asupra lor;
- Viteza – circulaţia rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate;
- Complexitatea – utilizarea unor mecanisme greu de urmărit;
- Secretul – efectuarea spălării banilor în mod ascuns, greu de depistat.

72
David Mihail, Teza de doctor, Economia subterană și spălarea banilor- studiu criminologic, Chișinău, 2007,
p. 69.

49
 Anonimatul. Este una dintre regulile de bază ale spălării banilor prin care tranzacţia
cu valori obţinute din infracţiuni care ar putea fi efectuată, trebuie să se asemene altor
tranzacţii legale din mediul sau locul unde acestea au loc. De fapt, numerarul nu lasă nici o
pistă care să ducă la originea sa, de altfel, majoritatea veniturilor sunt de obicei bani în
numerar. În economiile statelor slab dezvoltate, și în cele în curs de dezvoltare, caracteristic
este utilizarea în preponderență a banilor cheș pentru achiziţii de mai mică sau mai mare
valoare, dispunerea de acestia nu reprezintă nici o problemă pentru infractor. Situația se
schimbă radical în statele unde plățile, tranzacțiile se fac prin utilizarea instrumentelor de
plată (cecuri, poliţe bancare, carţi de credit), fapt ce trezește suspiciuni la cheltuirea sau
depozitarea unor sume mari de bani în numerar creează suspiciune. Motiv care a făcut ca
infractorii să creeze variate metode de inserare a numerarului în sistemul financiar.
Viteza. O dată intrat în circuitul financiar – bancar, indiferent de locul aflării,
spălătorul poate utiliza avantajele create de metodele moderne de transmitere a banilor pentru
a-i pune rapid în circulaţie. Transferurile bancare electronice pot mișca sume mari de bani
aproape oriunde în lume în doar câteva minute. Circulaţia capitalurilor dintr-un cont în altul,
sau în alte state, poate fi realizată de la distanță, individual, de către deținătorul contului
bancar, fără implicarea personalului bancar, fapt ce crește rapiditatea efectuarii tranzacțiilor.
Complexitatea. Datorită posibilităților de care dispune societatea la moment, în
special în domeniul financiar – bancar, se facilitează mult tăinuirea și mascarea veniturilor
ilegale. Prin împarţirea fondurilor sale într-un număr de tranzacţii, spălătorul face dificilă sau
aproape imposibilă munca investigatorilor de a reconstitui parcursul mijloacelor financiare, și
ca urmare tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate. Prin transferuri de fonduri
multiple dintr-un cont sau cîteva conturi bancare, în conturile numeroaselor instituţii
financiare aflate, de regulă, peste hotarele țării, se pierd urmele lăsate de acești bani murdari.
Aceleași mijloace financiare trimise în conturile băncilor aflate peste hotare, pot fi
redirecționate spre instituțiile financiare avantajoase spălătorului, creându-se un circuit
complex multinaţional electronic de transferuri care face dificilă şi îndelungată urmarirea lor
de către investigatori.
Secretul. În ciuda faptului că secretul bancar şi paradisurile financiare au în egală
măsura un scop legitim şi o justificare comercială, acestea indirect pot oferi protecție
infractorilor, care abuzează de prevederile legale. Paradisurile financiare oferă o gamă extinsă
de facilităţi investitorilor străini care nu doresc să dezvăluie originea veniturilor lor. În multe
cazuri, paradisurile fiscale impun foarte strict secretul financiar, apărând în mod eficient
investitorii străini de investigaţii şi anchete judiciare în ţările lor de origine. Atunci cand banii

50
murdari s-au mișcat suficient de mult într-un “ciclu de spălare”, sunt consideraţi curaţi şi sunt
puşi la dispoziţia infractorilor iar originile lor geografice sunt ascunse.
În cele ce urmeaază vom enumera domeniile de risc și cîteva exemple de tehnici de
spălare a banilor din fiecare din acestea.

Spălarea banilor prin intermediul tranzacţiilor cu numerar:

- schimbul de sume mari dintr-o valută în alta, fară nici un scop economic evident, în
special atunci cand clientul face acest lucru în mod frecvent.
- schimbul unor mari cantităţi de bancnote de mică valoare în bancnote de valoare
mare.
- depuneri şi retrageri neobișnuit de mari în numerar, facute de un client ale carui
activităţi implică, în mod normal, folosirea cecurilor sau a altor instrumente de plată fără
numerar.
- creşterea substanţială de depuneri în numerar sau de tranzacţii în valută ale unui
client, fară vreun motiv aparent, în special daca asemenea sume sunt transferate ulterior, într-
un interval scurt de timp, catre o destinaţie care nu poate fi asociată în mod normal cu clientul.
- un client (de exemplu, un proprietar de magazin) care efectuează câteva depuneri în
aceeaşi zi la casierii sau sucursale bancare diferite.
- transferuri mari de sume de bani în sau din strainătate cu instrucţiuni de plată în
numerar.
- depuneri frecvente în numerar efectuate în contul unui client de către terţe părţi fără
legătură aparentă cu deţinătorul contului.
- transferuri repetate de sume mari în străinatate cu ordin de plată a sumei în numerar
la destinatar.
- depuneri de numerar ce conţin bancnote false sau instrumente contrafăcute.
- retrageri de numerar imediat după alimentarea contului.
- retrageri repetate din mai multe sucursale ale instituţiei de credit.
- retrageri frecvente de numerar, a caror justitificare nu este în concordanţă cu obiectul
de activitate al firmei.

Spalarea banilor prin intermediul conturilor bancare:

51
 - folosirea unor conturi care nu reflectă activităţi bancare sau comerciale normale, ci
sunt utilizate doar pentru depuneri sau retrageri.
- retrageri mari de numerar dintr-un cont, inactiv anterior sau dintr-un cont în care
tocmai s-a transferat, în mod neasteptat, o importantă suma din alt cont deschis în ţară sau în
străinatate.
- efectuarea de transferuri frecvente şi substanţiale de fonduri (sau de depuneri de alte
instrumente financiare) care nu pot fi identificate clar ca avand o justificare economică.
- cresterea substanţială, fără un motiv aparent, a cifrei de afaceri a unui client reflectată
de activitatea conturilor sale.
- combinarea de transferuri de sume mari cu sume retrase în numerar în aceeasi zi sau
in ziua precedenta, atunci cand situaţia clientului nu justifica o astfel de activitate.
- utilizarea unui cont doar ca depozit temporar de fonduri, care, eventual, va fi
transferat în alte conturi în străinătate.
- depuneri de sume mici în numerar în contul unui client urmate de transferul imediat
într-un cont la o altă bancă.
- deschiderea şi închiderea repetată de conturi în numele aceluiaşi client sau al unui
membru al familiei sale, fară un motiv plauzibil.
- primirea frecventă de către un client a unor sume mari de bani din ţări, în general,
asociate cu producerea, fabricarea sau comercializarea de droguri.
- alimentarea contului prin cecuri emise de terţi părţi în sume mari semnate în favoarea
clientului.

Spălarea banilor prin intermediul transferurilor electronice bancare:

- un client pastrează conturi multiple, transferă banii între aceste conturi, şi foloseste
un cont colector din care transferă fondurile electronic iniţial primite.
- un client desfașoară o activitate intensă în transferuri electronice, deşi anterior acesta
nu desfăşura, în mod obişnuit o astfel de activitate.
- transferuri către anumite institutii de credit fără a se specifica destinatarul.
- transferuri frecvente din contul unei persoane juridice în contul unei persoane fizice
fără vreo referire cu privire la natura transferurilor.
- transferul neobișnuit de fonduri între conturi conexe sau conturi care implică acelaşi
administrator sau administratori care au legătura între ei.
- transmiterea sau primirea frecventă a unor volume mari de transferuri electronice
către şi dinspre companiile offshore.

52
Spălarea banilor prin intermediul operaţiunilor externe:

- folosirea de linii de credit şi alte metode de finanţare pentru efectuarea transferurilor

externe cand tranzacţia nu justifică activitatea obişnuită a clientului.
- constituirea de solduri mari, nepotrivite cu activitatea economică realizată de client,
urmată de transferuri ulterioare către conturi din strainătate.
- tranzacţii care nu sunt justificate de activitatea clientului cu filialele instituţiilor
financiare localizate în țări cunoscute pentru traficul de droguri sau de centre offshore.
- tranzacţii semnificative efectuate de clienţi recomandaţi de o instituţie financiară din
țări asociate cu producţia, prelucrarea sau comercializarea de droguri.
- efectuarea de transferuri externe din disponibilitatile valutare proprii de către
rezidenti a căror activitate normală nu justifica natura declarată a operaţiunii valutare.

Spalarea banilor prin intermediul operatiunilor de credit:

- sumele împrumutului sunt transferate sau transmise, în mod neaşteptat, la o banca
dintr-un centru offshore sau unei terte părţi.
- cereri de împrumut însoțite de garanţii de la terţe părţi sau de la o bancă, dacă
originea garanţiei nu este cunoscută sau dacă garanţia nu este în conformitate cu statutul
clientului.
- clienţi care rambursează împrumuturile neaşteptat de repede cu fonduri din surse
necunoscute.
- clienţi care schimbă destinaţia împrumutului.
- prezentarea de garanţii de către terţe părţi necunoscute băncii, care nu au o relaţie
stransă cu clienţi şi care nu au un motiv plauzibil pentru a prezenta o astfel de garanţie.
- solicitarea de împrumut însoţită de o garanţie constând într-un certificat de depozit
emis de către o bancă străină.

Spălarea banilor prin intermediul tranzacţiilor legate de investiţii:

- vânzarea neobişnuită a unor titluri de valoare mare în schimbul numerarului, care

ulterior este retras.
- achiziţionarea de valori mobiliare prin banca, atunci când aceasta achiziție nu este în
conformitate cu activitatea obișnuită a clientului.

53
 - achiziţionarea de valori mobiliare care să fie pastrate în siguranţă de către banci,
atunci când acest lucru nu este în concordanţă cu activitatea clientului.
- cumpărarea (tranzacţionarea) sau vinderea de titluri de valoare pentru numerar sau în
scopul procurării de alte titluri de valoare cand tranzacţia nu este efectuată prin intermediul
contului curent al clientului.
- utilizarea numerarului pentru achiziţionarea/vanzarea de valori mobiliare în locul
decontărilor fără numerar (viramente), mai ales cand se vehiculează sume importante.

Circumstanţe neobișnuite/ Caracteristici privind documentaţia de credit şi garanţii.

- scrisori de credit, documentaţie de credit sau garanţii privind furnizarea de bunuri (în
special, materii prime) către ţări care în mod obişnuit nu au astfel de solicitări sau din ţări care
anterior nu au efectuat exporturi pentru astfel de produse.
- folosirea scrisorilor de credit şi a altor metode de finanţare a comerţului internaţional
dacă aceste metode nu sunt în concordanţă cu activitatea curentă a clientului.
- solicitantul sau beneficiarul (tragătorul) indicaţi sunt companii casuţa-postală
necunoscute;
- numele beneficiarului garanţiei nu este menţionat.
Datorită specificului infracțiunii analizate, și a gradului periculozității acesteia,
infracțiunea spălării banilor este o infracțiune formală, consumîndu-se din momentul relizării
acțiiunii prejudiciabile.

2.3 Latura subiectivă a componenţei de infracţiune spălarea banilor

Latura subiectivă a oricărei componenţe de infracţiune angajează atitudinea psihică

interioară a autorului infracţiunii faţă de fapta săvârşită şi consecinţele ei. Elementul subiectiv
constă în „voinţa de a comite infracțiunea prevăzută de lege” sau în examinarea posibilităţii
de a încălca prescripţiile legale. În sens larg, latura subiectivă a componenţei de infracţiune nu
reprezintă altceva decât reflectarea în conştiinţa subiectului a indicilor obiectivi ale celor
comise. Deci, orice infracţiune se distinge şi prin latura subiectivă a componenţei sale:
vinovăţie, motiv, scop.
Latura subiectivă a infracţiunii spălării banilor este caracterizată numai prin intenţie
directă. Intenţia directă presupune inclusiv cunoaşterea de către făptuitor că foloasele ilicite
provin din săvîrşirea unei infracţiuni. Conform art.17 CP, „se consideră că infracţiunea a fost

54
săvârşită cu intenţie dacă persoana care a săvârşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil
al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei, le-a dorit.73
Justificarea faptului ca această infracţiune este comisă cu intenţie directă reiese din
actele internaţionale. De exemplu, Convenţia de la Strasbourg din 1990, de asemenea indică
obligativitatea cunoaşterii, în momentul recepţionării bunurilor, a faptului că acestea
constituie venituri provenite din activitate infracţională. Mai mult decât atât, Convenţia în
art.6 alin.3 lit.a) recomandă de a se considera existentă infracţiunea spălarea banilor chiar şi
când autorul „ar fi trebuit să presupună că bunul constituie un venit provenit din activitate
infracţională”, adică de a considera şi neglijenţa ca formă a vinovăţiei.
Directiva CEE din 1991 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul
spălării banilor în art.1 lit.c) desemnează spălarea banilor ca fiind un comportament comis
intenţionat. Un alt instrument legislativ care reglementează acest domeniu este și Convenţia de
la Varşovia din 2005 care indică intenţia directă a comiterii faptei şi anume prin sintagma,
,,cunoscînd că aceste bunuri cuonstituie produse, în scopul de a disimula sau a ascunde originea
ilicită a acestor bunuri”.
Un alt moment important al aspectului subiectiv obligatoriu al componenţei infracţiunii
de spălare a banilor îl constituie cunoaşterea „cu bună-ştiinţă” a sursei ilegale de obţinere a
veniturilor supuse spălării, pe cînd cunoaşterea a însăşi faptei ilegale, prin care s-a obţinut
venitul, nu este obligatorie.
La nivel național, e necesar să menționăm Ordinul CCCEC cu privire la aprobarea
Ghidului activităților sau tranzacțiilor suspecte care cad sub incidența Legii cu privire la
prevenirea și combaterea banilor și finanțării terorismului, nr.118 din 20.11.2007, din care
putem concluziona intenția săvârșirii infracțiunii, pe baza următoarelor criterii menționate în
acest act:
1) refuzul nemotivat a clientului de a prezenta informaţia, care nu este prevăzută de actele
legislative, dar care se solicită în conformitate cu uzanţele şi practica bancară, precum şi
preocuparea excesivă a clientului asupra confidenţialităţii operaţiunilor pe care le
efectuează;
2) ignorarea de către client a condiţiilor mai favorabile de acordare a serviciilor (mărimea
comisionului, rata pe depozite la vedere şi depozite pe termen etc.), precum şi oferirea de
către client a unui comision prea înalt sau unui comision care iniţial diferă de cel ce se
încasează de obicei la acordarea unor asemenea servicii;

73
Cod Penal al Republicii Moldova ,nr .985 din 18.04.2002.

55
3) operaţiunile clientului nu au un sens economic evident, nu corespund caracterului
activităţilor clientului şi nu au ca scop dirijarea lichidităţii sau asigurarea riscurilor;
4) existenţa unor cereri de efectuare a decontărilor nestandarde sau dificile, care diferă de la
practica obişnuită folosită de client sau de la practica de piaţă;
5) graba nejustificată din partea clientului la efectuarea operaţiunilor;
6) introducerea de către client în schema operaţiunii, care a fost coordonată în prealabil, a
unor modificări esenţiale nemijlocit la începerea efectuării acesteia, îndeosebi referitoare
la direcţia mişcării banilor sau altor bunuri;
7) transmiterea de către client a unei însărcinări despre efectuarea operaţiunii prin
reprezentant (intermediar), dacă reprezentantul (intermediarul) efectuează însărcinarea
clientului fără intrarea în contactul direct (personal) cu entitatea raportoare;
8) înregistrarea în contul clientului, în baza aceluiaşi temei, de la unul sau mai mulţi
contraagenţi a sumelor băneşti, care separat nu depăşesc 500 mii de lei, însă în urma
cumulării depăşesc suma menţionată, cu ulteriorul transfer al mijloacelor băneşti la contul
clientului, deschis în altă instituţie financiară, sau utilizarea mijloacelor băneşti pentru
cumpărarea valutei străine, valorilor mobiliare şi altor active de lichiditate înaltă;
9) divizarea intenţionată a sumelor băneşti, transferate de către client unuia sau mai multor
contraagenţi în baza aceluiaşi temei, cu condiţia că în urma adunării sumelor transferate
acestea depăşesc 500 mii de lei achitaţi prin virament sau 100 mii lei în numerar;
10) lipsa informaţiei despre client (despre persoana juridică, inclusiv despre instituţia
financiară), precum şi imposibilitatea contactării clientului la adresa şi telefonul indicat de
acesta;
11) lipsa informaţiei despre client la instituţiile financiare care îl deservesc (sau l-au deservit);
12) dificultăţile care apar la entitatea raportoare în procesul efectuării verificării informaţiei
prezentate de către client în conformitate cu cerinţele stabilite de legislaţie, prezentarea de
către client a unei informaţii care nu poate fi verificată sau verificarea căreia este foarte
costisitoare;
13) imposibilitatea stabilirii contraagenţilor clientului, a numelui/denumirii plătitorului pentru
operaţiunile de înscriere în conturile curente a mijloacelor băneşti;
14) lipsa unei eventuale legături între caracterul şi tipul activităţii clientului cu serviciile după
care apelează la entitatea raportoare.
Pentru a confirma manifestarea de voință față de modalitățile normative menționate
mai sus e necesar să identificăm mai multe din circumstanțele menționate mai sus.

56
 Legea penală a RM, stabilind necesitatea certitudinii faţă de ilegalitatea veniturilor şi
intenţia directă faţă de faptă.
În literatura de specialitate este prezentă și ideea că infracțiunea de spălare a banilor
poate fi săvîrșită și cu intenție indirectă. Nu susţinem aceste opinii, deoarece în Legea nr.190-
XVI din 26.07.2007, se indică expres scopul „spre atribuirea unui aspect legal...”. E necesar să
ținem cont de fapt că doar infracțiunilor comise cu intenție directă le este specifică prezența
scopului, prin urmare, dacă o persoană din neatenţie a încălcat normele legislaţiei în vigoare
(de exemplu, a procurat un autoturism la preţ redus de proveniență ilegală şi apoi l-a vândut),
ea nu poate fi trasă la răspundere pentru infracţiunea de la art.243 CP RM. Spălarea banilor
este o infracţiune săvârşită numai cu intenţie, astfel încât nici măcar imprudenţa nu-i poate fi
imputată.
În calitate de semne ale laturii subiective le constituie motivul, înţeles ca un imbold
interior care predetermină comiterea faptei şi scopul – finalitatea spre care tinde subiectul prin
săvârşirea faptei.
Scopul infracțiunii prevăzute de art. 243 CP RM poate fi dedus nu doar din dispoziţiile
sale, dar şi din definiţia oferită de Legea nr.190-XVI ca fiind cel de „orientare spre atribuirea
unui aspect legal sursei şi provenienţei veniturilor ilicite ori spre tăinuirea originii sau
apartenenţei unor astfel de venituri”.
La fel, același scop putem îl menționează și actele juridice internaționale din domeniu.
Astfel, art.6 alin.1 al Convenţiei de la Strasbourg enunţă expres că fapta spălarea banilor se
săvârşeşte „în scopul de a ascunde sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor...”. Art .9
alin.1 al Conventiei de la Varșovia de asemenea indica scopul” in scopul de a disimula sau a
ascunde originea ilicita a acestor bunuri ...”. Deci, însuşi scopul rezultă din esenţa sau natura
spălării banilor, constând în faptul că subiectul urmăreşte legalizarea, adică conferirea unui
caracter legal veniturilor, obţinute ca urmare a unei fapte ilegale.74
La infracțiunea în cauză, la prima modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile,
expusă la lit. a) alin. 1 art.243 CP RM, ,,convertirea sau transferul bunurilor de către o
persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui
sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în
comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor
acţiuni’’, scopului principal de introducere a bunurilor care constituie venituri ilicite, i se
adaugă și un scop secundar, în unul din formele:

74
Волженкин Б.В. Экономические преступления. – Санкт-Петербург: Юридический центр Пресс, 1999.
- 296 p.

57
 a) scopul de a tăinui sau deghiza originea ilicită a bunurilor;
b) scopul de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracțiunii principale, de a se
sustrage de la consecințele juridice ale acestor acțiuni.
Motiv al acestei infracțiuni se prezintă de cele mai dese ori în interesul material.

2.4 Subiectul spălării banilor

În calitate de subiect al infracţiunii spălarii banilor poate fi persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii acţiunilor indicate în dispoziţia art. 243 CP avea atinsă
vârsta de 16 ani, precum şi persoanele juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu
excepția autorităților publice. Concomitent, răspunderea penală a persoanei juridice nu
exclude răspunderea penală a persoanei fizice pentru infracţiunea săvârşită.
Legislația penală națională nu face distincție între subiectele care săvârșesc aceasta
infracțiunea, calificând subiectul ca fiind unul general, și nu unul special, cum putem găsi în
legislația altor state. Esențial este ca subiectul să fie persoana care, efectuând acţiunile în scopul
legalizării, să-şi dea seama şi să conştientizeze că veniturile sunt ilegale, iar faptele sale sunt
orientate spre scopul justificării veniturilor obţinute din activitatea infracţională.
Referitor la subiectul infracțiunii spălării banilor în literatura de specialitate există
discuții pe tema, poate sau nu poate acceași persoană să cumuleze calitatea de subiect al uneia
din modalitățile infracționale prevăzute de art.243 și cea de subiect al infarcțiunii anterioare.
Suntem de opinia că aceeași persoană poate cumula calitatea de subiect al ambelor
infracțiuni, argumentele în favoarea acestor opinii le vom aduce mai jos.
Convenţia privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor
provenite din activitatea infracţională, la lit.b) alin.2) art.6 stabileşte: „În vederea
implementării sau aplicării alineatului 1 al prezentului articol, poate fi prevăzut faptul că
infracţiunile enunţate în acest alineat nu se aplică autorilor infracţiunii principale”. În vederea
interpretării acestei dispoziții vom apela la Raportul explicativ asupra Convenţiei privind
spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea
infracţională: prevederea de la lit.b) alin.2) art.6 al Convenţiei privind spălarea banilor,
depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională ia în
considerare faptul că, în unele state, în conformitate cu principiile de bază ale dreptului penal
naţional, persoana care a comis infracţiunea principală nu va răspunde pentru spălarea banilor.

58
Pe de altă parte, în alte state au fost adoptate legi potrivit cărora persoana care a comis
infracţiunea principală răspunde şi pentru spălarea banilor.75
Actualmente, în state precum Germania și Italia, subiectul activității infracționale de
spălare a banilor, nu este persoana care a comis infracțiunea primară. Astfel, Codul Penal al
Germaniei prevede că bunurile de origine ilicită trebuie să derive din infracţiunea care a fost
săvârşită de către o altă persoană decât cea care a comis infracţiunea de spălare a banilor.76
Aceeași idee o găsim și în Codul Penal al Italiei, care indică că răspunderea pentru spălarea
banilor este aplicabilă de sine stătător, nefiind atestat concursul cu infracţiunea anterioară
(principală).77
În alte state precum Franța, în alin.2 art.324-1 din Codul Penal se aplică în cazul în
care subiectul spălării banilor este şi autor al infracţiunii anterioare (principale).78 În mod
similar, și în legile penale ale Elveţiei, Spaniei, Liechtensteinului etc. nu se stabileşte expres
nicio restricţie vizavi de posibilitatea evoluării aceleiaşi persoane în calitate de subiect al
spălării banilor şi de subiect al infracţiunii anterioare (principale).
O astfel de restricţie nu este stabilită nici legislația penală națională, fapt din care
concluzionăm că aceeaşi persoană poate cumula calitatea de subiect al uneia dintre
infracţiunile specificate la art. 243 CP RM şi cea de subiect al infracţiunii anterioare
(principale).
În doctrina românească, D.Ciuncan afirmă că, în aceste condiţii, „ne-am afla în
situaţia de a incrimina orice faptă de rezultat, care presupune obţinerea unui folos material
necuvenit”.79 Afirmație cu care nu putem fi de acord. Scopul comiterii infracțiunii anterioare
(principale), este obţinerea de venituri în rezultatul comiterii acestei infracţiuni şi, în ultimă
instanţă, să beneficieze de aceste venituri.
În acest context, susținem opinia lui Stati Vitalie care menționează că ar fi exagerat să
afirmăm că aplicarea faţă de aceeaşi persoană a răspunderii pentru infracţiunea anterioară
(principală) şi pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art.243 CP RM ar presupune
sancţionarea ei pentru faptul că nu a preîntâmpinat realizarea acestui din urmă scop. Săvârşind
una dintre infracţiunile prevăzute la art.243 CP RM, făptuitorul urmăreşte să introducă în

75
Convention on Laundering, Search, Seizure and Confiscation of the Proceeds from Crime. Explanatory
Report. http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Reports/Html/141.htm
76
Strafgesetzbuch. http://www.bmj.de/SharedDocs/ExterneLinks/DE/StGB.html.
77
Codice penale italiano. http://www.codice-penale.it/.
78
Code pénal français. http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte= LEGITEXT000006070719.
79
Ciuncan, D. Conţinutul infracţiunii de spălare a banilor, cu accent pe subiectul activ al infracţiunii şi pe
obiectul material al acesteia, aşa cum este reglementată în lit.c) art.23 din Legea nr.656/2002. În: Pro lege,
2005, nr.4, p.29-31.

59
circuitul legal bunurile care constituie venituri ilicite, nu pur şi simplu să beneficieze de aceste
venituri.80
Cele menționate mai sus permit a confirma faptul că i se poate o fizionomie distinctă
infracţiunilor prevăzute la art.243 CP RM în raport cu infracţiunea anterioară (principală).
Acest aspect demonstrează că infracţiunile prevăzute la art.243 CP RM nu trebuie privite în
calitate de realizare a scopului infracţiunii anterioare (principale).
Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului,
în art. 4, prevede persoanele juridice și fizice care cad sub incidența acesteia, și anume:
a) instituţiile financiare;
b) unităţile de schimb valutar (altele decît băncile);
c) participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară, cu excepţia asociaţiilor de
economii şi împrumut care deţin licenţă de categoria A;
d) instituţiile care legitimează ori înregistrează dreptul de proprietate;
e) cazinourile (inclusiv internet-cazinourile);
f) localurile de odihnă dotate cu aparate pentru jocuri de noroc, instituţiile care organizează
şi desfăşoară loterii sau jocuri de noroc;
g) agenţii imobiliari;
h) dealerii de metale preţioase ori de pietre preţioase;
i) avocaţii, notarii, auditorii, contabilii independenţi şi alţi liberi profesionişti, în perioada
pregătirii, efectuării sau realizării, în numele clienţilor, a tranzacţiilor referitoare la
următoarele activităţi: vînzarea-cumpărarea imobilelor, gestionarea mijloacelor financiare,
valorilor mobiliare şi altor active financiare, gestionarea conturilor bancare, ţinerea
contabilităţii şi raportarea financiară în conformitate cu Standardele Naţionale de
Contabilitate, crearea şi gestionarea persoanelor juridice, precum şi procurarea şi vînzarea
acestora;
j) persoanele care acordă asistenţă investiţională sau fiduciară;
k) organizaţiile care au dreptul de a presta servicii legate de schimbul mandatelor poştale şi
telegrafice sau de transferul de bunuri;
l) locatorii persoane fizice sau juridice care practică activitate de întreprinzător şi transmit,
în condiţiile contractului de leasing, locatarilor, la solicitarea acestora, pentru o anumită
perioadă, dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar sînt, cu sau

80
Stati Vitalie, Elementele constitutive și elementele circumstanțe agravante prevăzute la art. 243 CP RM,
Revista Studias Universitatis Moldaviae, nr.3, Chișinău, 2014, p. 298.

60
fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului.
m) societăţile de plată;
n) societăţile emitente de monedă electronică;
o) furnizorii de servicii poştale care activează în conformitate cu Legea poştei nr. 463-XIII
din 18 mai 1995 şi care prestează servicii de plată în conformitate cu Legea nr. 114 din 18 mai
2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică.
Un alt act normativ care ne atrage atenția asupra categoriile de clienți ale căror
tranzacții pot prezenta un risc înalt, este Hotărîrea BNM nr. 96 din 05.05.2011 cu privire la
aprobarea recomandărilor cu privire la abordarea bazată pe risc a clienţilor de către bănci în
vederea prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, printre aceștia
putem menționa:
a) clienţii care întîrzie sau nu prezintă documentele necesare în vederea identificării
sau dacă documentele prezentate sînt neveridice, activitatea clientului este complexă şi
neordinară;
e) clienţii a căror activitate presupune lucrul intensiv cu mijloace băneşti în numerar
sau echivalentul acestuia:
- casele de schimb valutar, hotelurile, prestatorii nebancari ai serviciilor de plăţi prin
intermediul dispozitivelor speciale (cash-in), dealeri angro şi cu amănuntul de produse,
inclusiv agricole, agenţi economici ce prestează servicii legate de schimbul mandatelor
poştale şi telegrafice sau de transferul de bunuri, alţi agenţi economici care facilitează
schimbul sau transferul de mijloace băneşti şi bunuri;
- cazinourile (inclusiv internet-cazinourile), organizaţiile care organizează şi desfăşoară
tombole, loterii sau jocuri de noroc;
- agenţii economici a căror activitate în mod normal nu generează mijloace băneşti în
numerar, dar care în anumite tranzacţii pot genera sume substanţiale de mijloace băneşti în
numerar;
f) organizaţiile de caritate (filantropie) sau alte organizaţii necomerciale activitatea cărora
nu este monitorizată sau supravegheată, precum şi сele care sînt implicate în activităţi de
colectare sau distribuire a mijloacelor şi bunurilor în scopuri filantropice, religioase, culturale,
de învăţămînt, sociale sau scopuri analogice, sau pentru realizarea altor „activităţi benevole”;
g) clienţii care în activitatea lor nu acţionează în numele propriu şi în acelaşi timp
efectuează tranzacţii complexe şi neordinare, cum ar fi:
- agenţii imobiliari, în cazul în care efectuează tranzacţii (operaţiuni) pentru clienţii lor
privind vînzarea şi cumpărarea de bunuri imobiliare;

61
 - participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare;
- avocaţii, notarii sau alte persoane care practică activitatea profesională independentă şi
contabilii, atunci cînd aceştia pregătesc sau efectuează tranzacţii (operaţiuni) în numele
clientului legate de următoarele activităţi: vînzări şi cumpărări de imobile;
- persoanele care acordă asistenţă investiţională sau fiduciară la pregătirea şi încheierea
tranzacţiilor pentru client şi care acţionează: în calitate de director sau secretar, asociat al unei
societăţi comerciale sau în altă calitate similară în relaţiile cu alte persoane juridice, sau care
acordă asistenţă altei persoane să activeze în această calitate; în vederea asigurării cu sediul,
adresele de afaceri sau de reşedinţă, de corespondenţă sau alte adrese pentru societatea
comercială, oricare altă persoană sau aranjament legal legat de aceasta; în calitate de acţionar
cu drept de administrare pentru altă persoană (sau acordă asistenţă altei persoane să activeze
în această calitate);
h) clienţii - societăţi de asigurare şi reasigurare a căror activitate este complexă şi
neordinară; etc.
În ce priveşte persoana juridică, aceasta poate fi considerată subiect doar dacă exercită
activitate de întreprinzător, adică îndeletnicire exercitată pe cont şi risc propriu, sub
răspundere proprie în vederea obţinerii unui beneficiu permanent. Spălarea banilor nu poate fi
comisă direct şi personal de către persoana juridică, însă aceasta îi este imputată când este
comisă de către un organ sau un reprezentant al acesteia. Evident, nu oricare persoană juridică
poate fi responsabilă de comiterea infracţiunii spălarea banilor, dar numai acelea care
întrunesc câteva semne, precum: să fie constituită în ordinea prevăzută de lege şi să
desfăşoare activitate de întreprinzător.
În literatura de specialitate de identifică opinii precum ca legiiutorul a indicat o vârstă
prea mică şi ar fi trebuit să includă vârsta de 18 ani fapt argumentat de posibilitatea de a-şi
realiza drepturile lor civile şi de a-şi asuma obligaţii. Excepţia ar fi emanciparea persoanei.
Considerăm această opinie inoportună deoarece și la vîrsta de 16 persoana fizică are
posibilitatea de a săvârși oricare din acțiunile prejudiciabile prevăzute de alin. 1 art. 243 CP
RM, cât privește conștientizarea caracterului prejudiciabil, la această vîrstă persoanele înțeleg
bine daunele pe care le prejudiciază prin comportamentul lor. Este necesar de menționat că în
calitate de subiect la ipotezele prevăzute de alin. 2 și 3 art.243 CP RM, poate fi doar persoana
fizică.

62
 2.5 Circumstanţele agravante ale infracţiunii ,,spălarea banilor’’

Componenţa de infracţiune prevăzută de Codul Penal al RM, prevede la alin.2 și 3

circumstanţe agravante ale acesteia. Acestea includ semnele componenţei de bază la care se
adaugă şi semnele ce agravează răspunderea penală. Aceste agravante sunt menționate în
articolul dat, datorită faptului că acestea agravează considerabil pericolul social al infracţiunii
comise.
Astfel, alin.2 art. 243 CP RM, menționează ca fiind agravante aceleași acțiuni
prejudiciabile prevăzute de alin.1 al aceluiași articol, săvârșite de:
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu folosirea situaţiei de serviciu.
Analizând agravanta prevăzută de lit. b) alin. 2 art. 243 CP RM, prin sintagma „de
două sau mai multe persoane”, trebuie să delimităm 3 ipoteze posibile de săvărșire a acesteia,
și anume:
1) săvârşirea infracţiunii de doi sau mai mulţi coautori;
2) săvârşirea infracţiunii de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului
infracţiunii, în comun cu una sau mai multe persoane, care nu întrunesc aceste semne;
3) săvârşirea infracţiunii de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului
infracţiunii, prin intermediul unei persoane, care nu întruneşte aceste semne.
În calitate de persoane care nu întrunesc semnele subiectului infracțiunii pot fi
persoanele iresponsabile, persoanele care nu au atins vârsta pentru a putea fi trase la
răspundere penală.
În cazul primei ipoteze, făptuitorii pot realiza simultan şi integral latura obiectivă a
infracţiunii, sau pot să o realizeze succesiv şi parţial. Pentru a încadra acțiunile săvîrșite în
această ipoteză, făptuitorii trebuie să participe la săvârşirea, chiar şi parţială, a infracţiunii
prevăzute la alin.(1) art.243 CP RM. Noţiunea „de două sau mai multe persoane”, în sensul
consemnat la lit.b) alin.(2) art.243 CP RM, presupune o pluralitate de făptuitori care trebuie să
aibă calitatea de autori mijlociţi sau nemijlociți ai infracțiunii.
La această agravantă putem aduce următoarea decizie a Colegiului Penal al Curții de
Apel Chișinău, prin care G. S. A fost condmnat conform art. 42 alin. (2-5), art. 243 alin. (2)
lit. b) Cod penal fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4
(patru) ani. În fap, G. S. împreună cu alte persoane, parţial identificate de către organul de
urmărire penală, printre care şi M. V., în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine
şi/sau, după caz, pentru alţii, în perioada de timp 31 mai 2014 - 24 august 2014, aflîndu-se în

63
mun. Chişinău, str. Valea Crucii 2, ap. 34, precum şi în alte locuri, în scopul de a obţine un
beneficiu material pentru sine şi/sau, după caz, pentru alţii, intenţionat, a întreprins diverse
acţiuni în vederea creării unui website destinat pentru plasarea anunţurilor fictive de
comercializare a bunurilor, cu includerea modalităţii de plată electronică de tip „hipay”
(www.hipay.com), în vederea procurării fictive de bunuri, prin transferul mijloacelor
financiare sustrase din conturi bancare străine, pe un cont bancar al unei persoane interpuse,
pentru a fi ulterior retrase în numerar. Aceste acţiuni s-au manifestat prin: înţelegerea
prealabilă dintre G. S. cu alte persoane, parţial identificate de către organul de urmărire
penală, printre care şi M. V. şi o persoană cu numele de utilizator „error@jabbim.cz”, cu
privire la săvîrşirea infracţiunii de spălarea banilor; procurarea produsului program destinat
pentru administrarea serverului de web găzduire (web hosting) a website-ului de comerţ
electronic; închirierea serverului conectat la internet pe care urma a fi găzduit website-ul
respectiv; înregistrarea numelui de domen al website-ului; identificarea persoanelor
interpuse la deschiderea contului bancar utilizat la ridicarea mijloacelor băneşti dobîndite în
urma achitărilor frauduloase; identificarea şablonului unui website destinat pentru comerţ
electronic a produselor GSM; deschiderea contului bancar respectiv;
expedierea/recepţionarea cardului bancar etc.81
Astfel, faptele lui G. S. conţin elementele infracţiunii prevăzute de art. 26, art. 42 alin.
(2-4), art. 243 alin. (2) lit. b) Cod penal şi se încadrează juridic conform semnelor calificative:
„participarea în calitate de autor, organizator şi instigator la pregătirea spălării banilor
săvîrşită prin: transferul bunurilor de către o persoană care ştie că acestea constituie venituri
ilicite, în scopul de a tăinui şi de a deghiza originea ilicită a bunurilor şi de a ajuta orice
persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele
juridice ale acestor acţiuni; participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin
acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor menţionate, săvîrşită
de două sau mai multe persoane”.
Un autor mediat sau imediat – al infracţiunii, alături de o altă persoană având calitatea
de organizator, instigator sau complice, nu formează conţinutul noţiunii „de două sau mai
multe persoane”.
Ce ține de ipoteza săvârșirii infracțiunii prin intermediul unei persoane, care cu bună-
ştiinţă nu este pasibilă de răspundere penală, susținem ideea d-lui Stati Vitalie, care
menționează că legiuitorul nu indică în prevederea de la lit.b) alin.(2) art.243 CP RM, cerinţa

Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14.06.2014. Dosarul nr. 1ra-1122/2016.
81

www.jurisprudenta.csj.md

64
participării în comun la săvârşirea infracţiunii specificate la alin.(1) art.243 CP RM, prin
urmare acest caz cade sub incidența agravantei analizate. Cu toate că infracțiunea nu este
comisă împreună de persoanele sus-menționate, aceasta totuși se consideră a fi comisă de
două sau mai multe persoane.
La lit. c) alin.1 art. 243 este expusă circumstanța agravantă care presupune folosirea
situației de serviciu în vederea realizării acțiunilor prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol.
Pentru o înțelegere corectă a aceastei circumstanțe considerăm oportună definirea sintagmei
,,folosirea situației de serviciu’’, care presupune săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni care
decurg din atribuţiile de serviciu ale făptuitorului şi care sunt în limitele competenţei lui de
serviciu.82
Ca subiecți ai acestei ipoteze pot fi: 1) persoana cu funcţie de răspundere; 2) persoana
care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală. Prin
persoană cu funcţie de răspundere, se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie,
organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se
acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea
unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii
publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice. Prin
persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală
se înţelege persoana căreia, în organizaţia indicată sau într-o subdiviziune a acesteia, i se
acordă, permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări,
anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative de
dispoziţie ori organizatorico-economice.
În cazul în care anumite persoane, care au luat parte la comiterea infracţiunii împreună
cu subiecţii speciali sus-menţionaţi, însă nu au calitatea de subiecți speciali, trebuie să
răspundă nu în calitate de coautori, dar în calitate de organizatori, instigatori sau complici la
infracţiunea prevăzută la lit.c) alin.(2) art.243 CP RM.
La alin.1 sau 2 al art. 243 CP RM, menționează ca fiind agravante aceleași acțiuni
prejudiciabile prevăzute de alin.1 al aceluiași articol, săvârșite de:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) în proporţii deosebit de mari.

82
Stati Vitalie, Elementele constitutive și elementele circumstanțe agravante prevăzute la art. 243 CP RM,
Revista Studias Universitatis Moldaviae, nr.3, Chișinău, 2014, p. 300.

65
 Înainte de a trece nemijlocit la analiza primei circumstanțe agravante, cea menționată
la lit. a) alin. 3 art.243 CP RM, considerăm oportun definirea acestor două noțiuni. Astfel,
conform art. 46 CP RM, grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-
au organizat in prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni. Indiferent de rolul
executat la comiterea infracţiunii, toţi membrii grupului criminal organizat răspund în calitate
de coautori.
Organizație criminală conform art. 47 CP RM, se consideră a fi reuniune de grupuri
criminale organizate intr-o comunitate stabilă, a cărei activitate se intemeiază pe diviziune,
intre membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare
a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă
natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, in alte forme, in vederea obţinerii de
avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.
Alin. 2 al aceluiași articol prevede că infracţiunea se consideră săvirşită de o
organizaţie criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o
persoană care nu este membru al organizaţiei respective, la însărcinarea acesteia. În acest sens
avem sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, potrivit căreia S.V. este recunoscut
vinovat, a participat în calitate de autor în activitatea unui grup criminal organizat în
vederea spălării banilor.
Aşadar, un grup de persoane neidentificaţi pe teritoriul SUA, distribuiau un program
dăunător pentru calculator care este cunoscut sub denumirea „Zeus”, „Trojan” care îl trimit
la calculatoarele personale ale victimelor potenţiale. Acest program, după
instalare,monitorizează numele utilizatorilor, numerele de conturi bancare, parolele şi datele
de autentificare introduse de victime pentru accesarea paginilor web ale băncilor, care
colectează aceste date şi le transmite la un server de dirijare şi control.
Ulterior de la acel server datele despre potenţialele victime, care deţin conturi având
sume mari în dolari SUA sunt a redirecţionate, la un server amplasat în Statele Unite. După
care datele de pe acest server au fost trimise membrilor grupării. Aceştia, la rândul lor,
utilizează datele personale ale victimelor pentru a se prezenta drept deţinători legitimi ai
conturilor bancare, emiţînd instrucţiuni băncilor pentru a transfera mijloace băneşti de pe
conturile victimelor pe conturile "catârilor” din Statele Unite, ultimii fiind persoane fizice din
Statele Unite care au fost recrutate, alese ori fără a conştientiza acest fapt, încheind cu
aceştia contracte de prestări servicii de primire a mijloacelor băneşti din care îşi reţineau un
comision fiind obligaţi ulterior să expedieze mai departe mijloacele băneşti în adresa
persoanelor fizice din Republica Moldova prin sistemul de plăţi „Western Union” sau

66
 „Money Gram” folosind instituţia financiară din Republica Moldova BC
„EuroCreditBank”SA.
Ulterior, în scopul voalării acţiunilor sale criminale, dorind să atribuie un aspect
legal sursei şi provenienţei mijloacelor băneşti în complicitate cu alte persoane, făcînd parte
din grupul criminal organizat, avînd fiecare un rol bine determinat prin instigarea casierilor
BC „EuroCreditBank” SA, au efectuat în perioada anului 2009-2010 transferul mijloacelor
băneşti dobîndite ilicit pe teritoriul SUA de complicii acestora.
Astfel, S.T. avînd rolul de organizator al grupului criminal, l-a instigat pe cet.V.S.
contra unei remuneraţii băneşti, acesta fiind responsabil de legătura cu persoanele fizice din
S.U.A. și transferul mijloacelor financiare.
După recepţionarea informaţiei necesare pentru efectuarea transferului acesta o
expedia prin mesajele SMS la numărul de telefon a cet. I. J., membru al grupului criminal
care avea rolul de „curier”, primea copii a buletinelor de identitate de la S.T., pe care le
introducea în documente „Excel” şi le imprima, ulterior fiind transmise pentru sistematizare
lui V.S.
La sfîrşitul sau pe parcursul fiecărei zi de lucru urmare a primirii apelului telefonic de
la casieriţele BC „EuroCreditBank” SA, I. J., A.S. şi V.S. la indicaţia lui S.T. se duceau la
reprezentanţele BC „EuroCreditBank” SA unde primeau mijloace băneşti semnîndu-se
împreună cu casieriţele pe ordinurile deeliberare a numerarului şi transmiteau acestora
copiile buletinelor de identitate a persoanelor fizice din Republica Moldova pe numele cărora
se efectuau transferurile băneşti.83
Spre deosebire de faptul că în cadrul organizației criminale toţi membrii grupului
criminal organizat răspund în calitate de coautori, membrul organizaţiei criminale poartă
răspundere penală numai pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvârşire a participat.
Însă, organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentru toate
infracţiunile comise de această organizaţie.
O ultimă agravantă prevăzută de alin.3 art.243 al Codului Penal este cea de la lit.b) - în
proporţii deosebit de mari. Aceasta urmează a fi înţeleasă în sensul alin.11 art.126 din Codul
penal, şi anume:
Se consideră proporţii deosebit de mari valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite,
fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera
vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depăşeşte

83
Sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14.07.2011. Dosarul nr.1-631/11 .

67
40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în
vigoare la momentul săvîrșirii faptei. Conform datelor oficiale publicate de Banca de date
statistice Moldova, salariu mediu lunar pe economie a variat, în mediu, pentru ultimele luni
din anul 2016, fiind de 5200 lei. Reieșind din dispoziția alin.11 art.126 CP RM, trebuie să
menționăm că cuantumul bănesc de la care se aplică această agravantă variază în funcție de
marimea salariului mediu lunar pe economie care se atesta la momentul comiterii infracțiunii.
Făcând un calcul aproximativ, la moment, pentru a se atesta această agravantă, acțiunile
prevăzute de alin. (1) sau (2) ale art. 243 CP RM, trebuie să fie în valoare de circa 210 mii lei.
Pînă la ultimele modificări, pentru ca acțiunile să fie calificate conform lit. b) alin. 3 art.243
CP RM, era necesară atingerea cuantumului ce depășea 5000 u.c , adică 100 mii lei. Din cele
menționate mai sus putem observa, că au avut loc modificările necesare la acest articol,
ajustându-se la condițiile actuale ale societății.
U. A. a fost condamnat pentru faptul că, la 23 iunie 2011 în mun. Chişinău, fiind
fondator cu cotă-parte de 100% din capitalul social al S.R.L. „I.F.C.-Grup” cu sediul în mun.
Chişinău, str. Ţărînei, nr. 91, avînd intenţia spălării banilor săvîrşită prin tăinuirea,
deghizarea naturii, originii, transmiterea şi deplasarea proprietăţii reale a bunurilor în
proporţii deosebit de mari, despre care ştia cu certitudine că acestea constituie venituri
ilicite, a acceptat primirea pe contul S.R.L. „I.F.C.-Grup”, nr. 2251152600/USD, deschis la
filiala nr. 6 a B.C. 2 „Moldova-Agroindbank” S.A. de pe str. Alba-Iulia 184/3, mun. Chişinău
suma de 185239,60 dolari S.U.A., echivalentul la 2169007,52 lei (MDL), bani care aparţin
companiei „Casco Petroleum Overseas” L.T.D., transferaţi ilegal la 23 iunie 2011 de către
Baştovoi Valentin din banca comercială K.C.B. Uganda. Tot el, la 23 iunie 2011, cu scopul
voalării acţiunilor sale criminale, dorind să atribuie un aspect legal sursei şi provenienţei
mijloacelor băneşti şi să asigure tăinuirea şi deghizarea informaţiei privind natura, originea,
mişcarea şi apartenenţa acestor mijloace băneşti, U. A., ştiind cu certitudine că suma de
185239,60 dolari S.U.A. constituie venituri ilicite ale S.R.L. „I.F.C.- Grup”, întrucît au
parvenit din Uganda în lipsa vreunui temei juridic, folosind situaţia sa de serviciu, a dispus
transmiterea sumei de 2120000 de lei (MDL) de pe contul nr. 22511331013/MDL care
aparţine S.R.L. „I.F.C.-Grup” din filiala nr. 6 a B.C.,,Moldova-Agroindbank” S.A. de pe str.
Alba-Iulia 184/3, mun. Chişinău către S.A. „Sticlămont”, societate unde S.R.L. „I.F.C.-
Grup” deţine pachetul majoritar de acţiuni, iar U. A. activează în calitate de director
comercial. În drept, acţiunile lui U. A. Au fost încadrate în prevederile art. 243 alin. (3) lit. b)
Cod penal – spălarea banilor, adică spălarea banilor săvîrşită prin tăinuirea, deghizarea
naturii, originii, transmiterii, deplasării proprietăţii reale a bunurilor de către o persoană

68
care ştie sau trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, cu folosirea situaţiei de
serviciu, în proporţii deosebit de mari.84
Caracterul considerabil sau esenţial al daunei cauzate se stabileşte luîndu-se în
considerare valoarea, cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi
venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, alte circumstanţe care influenţează esenţial
asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de
lege – gradul lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Ultimul alineat din acest articol este consacrat acţiunilor ilicite care constituie şi
faptele comise în afara teritoriului ţării dacă acestea conţin elementele constitutive ale unei
infracţiuni în statul în care au fost comise şi pot constitui elementele constitutive ale unei
infracţiuni comise pe teritoriul Republicii Moldova.
Prin această dispoziție, trebuie să înțelegem că înainte de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de alin. 1 art.243 CP RM are loc comterea unei infracțiuni principale, pe teritoriul
Republicii Moldova, ori înafara lui. În situația când infracțiunea este săvârșită peste hotare,
necesar este ca infracțiunea principală să conțină elementele constitutuve ale unei infracțiuni
comise pe teritoriul Republicii Moldova. Sintagma ,,să poată să conțină elementele
constitutive ale unei infracțiuni comise pe teritoriul Republicii Moldova’’, înseamnă că pot să
nu coincidă exact circumstanțe precum: structura tehnico-juridică a normelor de incriminare,
denumirea componentelor de infracțiune, etc. E necesar ca fapta prevăzută de legea penală a
unui stat străin să fie infracțiune distinctă, sau ca o parte a unei infracțiuni, să se regăsească în
una din dispozițiile CP RM. În cazul absenței acesteia în legea penală națională, aceasta nu va
cunoaște sub nici o formă o asemenea faptă, lipsind temeiul aplicării ali. 1 art. 243 CP RM.

2.6 Concluzii la Capitolul II

Actualmente, fenomenul spălării banilor afecteză toate statele, aducând atingere

transparenței, stabilității și eficienței sistemelor financiare naționale și internaționale în
particular, precum și economiilor naționale ale statelor în general.
Apariția incriminării acțiunilor ilegale de spălare a banilor în legislația penală
națională a venit ca răspuns la amploarea pe care o luaseră criminalitatea organizată, influența
acesteia, precum și modalitățile pe care le utilizau aceștia pentru introducerea in circuitul legal
a mijloacelor bănești obținute din săvârșirea infracțiunilor.

Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14.06.2014. Dosarul nr. 1ra-1036/2015.
84

www.jurisprudenta.csj.md

69
 Perfecționarea legislației naționale în domeniul spălării banilor se datorează
instrumentelor internaționale pe care Republica Moldova le-a ratificat, precum și necesitatea
combaterii metodelor inovative de spălare a banilor. Perfecționarea continuă a cadrului legal,
și acoperirea prin modalitățile normative expuse în dispoziția art. 243 CP RM a tuturor
manifestărilor infracționale din acest domeniu, au doar un singur obiectiv, cel de a apăra
relațiile sociale ce privesc sursa și proveniența licită, deasemenea și relațiile sociale cu privire
la circulația în operațiunile financiare a mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor, care
de fapt formează obiectul juridic special al infracțiunii analizate.
În dependență de specificul reglementării infracțiunii spălării banilor în diferite
legislații, pot fi întilnite diferite concepții privind obiectul juridic al acestei infracțiuni, etapele
săvârșirii, precum și modalitățile normative ale infracțunii spălării banilor, subiectul
infracțiunii date etc. Însă cu toate aveste discordanțe, în toate reglementările de peste hotarele
Republicii Moldova, cît și cele naționale, activitatea de spălare a banilor urmărește doar un
singur scop, cel de a introducere în circuitul legal a bunurilor care constituie venituri ilicite.
Referindu-ne ăn continuare la latura subiectivă a componenței de infracțiuni prevăzută
de art. 243 CP RM, trebuie de menționat faptul că aceasta poate fi comisă doar manifestând
intenție directă asupra acțiunilor comise și asupra consecințelor care vor surveni de pe urma
acestor acțiuni infracționale.
Cît ține de subiecții care pot trași la răspundere pentru asemenea acțiuni ilegale,
menționăm, persoanele fizice responsabile care au atins vărsta de 16 ani, precum și persoanele
juridice, cu excepția atorităților publice. Ceea ce ține de alin. (2) și (3) art. 243, subiecți pot fi
doar persoanele fizice.
Astfel, spălarea banilor este un process complex şi în continuă schimbare, totuşi,
dimensiunea activităţilor ilicite poate fi limitată prin măsuri şi abordări adecvate (în principal
soluţii tehnice) sau detectată prin sisteme de monitorizare şi avertizare.

70
 III. DELIMITAREA INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.243 CP RM
DE FAPTELE CONEXE
3.1 Delimitarea spălării banilor de infracţiunile adiacente
Toate infracţiunile au ca urmare un rezultat sau, cel puţin, comportă un pericol. Din
specificul său, totodată, fiecare infracţiune îşi are particularitățile sale, fapt ce o face să se
deosebească de multitudinea faptelor ilegale prevăzute de legea penală. Ceea ce le deosebeşte
este anume componenţa de infracţiune cu elementele şi semnele sale distinct.
În doctrină putem identifica diferite reguli de delimitare a infracțiunilor. O delimitare
după părerea noastră, reușită este cea propusă de V. N. Kudreavțev, care ia drept criteriu de
delimitare numărul semnelor distincte dintre componențele de infracțiune. Astfel, se identifică
trei ipoteze:
1) componenţe de infracţiuni care nu au nimic în comun decât responsabilitatea şi
vârsta subiectului infracţiunii;
2) componenţe de infracţiuni care au anumite semne comune, însă acestea sunt
nesemnificative;
3) componenţe de infracţiuni în care toate semnele sunt comune, cu excepţia
unuia, care a căpătat denumirea de semn distinctiv sau divergent. Componenţele de infracţiuni
reflectate sunt denumite conexe85.
Un alt reprezentant al școlii ruse este autorul L.D. Gauhman, potrivit căruia,
infracţiunile conexe sunt cele „care se deosebesc prin unul sau câteva semne constitutive şi
care necesită delimitare”.86
Reieşind din considerentele de mai sus, remarcăm că prezintă suficiente asemănări cu
infracţiunea de spălare a banilor anume infracţiunile contra patrimoniului, în special cu
componența de infracțiune prevăzute de art. 199 CP RM.
Potrivit opiniei lui A. Şumilov, acesta consideră că, ar exista un „nucleu” care include
nemijlocit infracţiunea spălarii banilor, iar în jurul acestuia există o „membrană” care este
compusă dintr-o multitudine de infracţiuni strâns legate de obţinerea unui venit pe calea
legalizării lui ulterioare.87 Acestea din urmă constituie fie o sursă de obţinere a veniturilor
care ulterior vor fi spălate, fie apar chiar în calitate de metode de realizare a spălării banilor.

85
Кудрявцев В.Н. Общая теория квалификации преступлений. 2-е изд., перераб. и доп. Москва: Юристь,
1999,p 127-128.
86
Гаухман Л.Д. Квалификация преступлений: закон, теория, практика. Москва: Центр ЮрИнфоР, 2001.
p. 316.
87
Шумилов А.Ю. Новый закон о противодействии отмыванию преступных доходов: Учебно-
практическое пособие. – Москва: Изд - во И.И. Шумилова, 2002, p.20.

71
Infracțiunea spălarii banilor urmează a fi distinsă de infracţiunile economice, din care face
parte şi cu care are multe elemente comune. Un moment specific care deosebește esențial
infracțiunea analizată de alte infracțiuni economice adiacente este că spălarea banilor nu este
posibilă fără o infracţiune primară din care provin veniturile ilicite.
Mai jos vom face delimitarea infracțiunii spălării banilor de alte infracțiuni
asemănătoare, esența acestei delimitări având ca scop a nu permite a se face confuzie între
două componente de infracţiuni diferite.
Fenomenul spălării banilor și finanțării terorismului sunt într-o legătură strânsă, având
mai multe elemente comune, nu în zadar aceste fenomene au fost reglementate de legiuitorul
național într-un act normativ comun, si anume Legea nr.190 din 26.07.2007 cu privire la
prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. Importanța prevenirii și
combaterii acestor fenomene a ajuns în prim-plan după actele teroriste din S.U.A. din
09.11.2001, soldate cu 2993 victime.
Astfel, cu toate că fenomenul spalarii banilor la nivel global este un atac asupra
securitații economice al fiecarui stat, acesta poate reprezenta o amenințare mai mare dacă,
fondurile sunt utilizate în scopul susținerii activităților teroriste ale diferitor grupări teroriste,
extremiste etc.
Cu toate că există legatură strânsă între spălarea banilor si finanțarea terorismui, în
special faptul că fondurile obtinute din infracțiuni și reciclate pot fi utilizate la finanțarea
organizațiilor teroriste si a activităților acestora, totuși nu trebuie să facem confuzia între
spălarea banilor si finanțarea terorismului.
Principiile de baza ale spălarii banilor nu se aplică si finanțării terorismului intrucât,
dacă în spălarea banilor sunt implicate sume mari de bani, în ultima vreme sa dovedit că
atacurile teroriste pot fi realizate cu sume mici de bani a căror proveniență poate fi legală.88
În cele ce urmeză vom menționa principalele elemente asemănătoare dintre
infracțiunea spălării banilor și cea de finanțare a terorismului.
1. În calitate de subiect al infracțiunilor analizate poate fi, persoana fizică
responsabilă, care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vîrsta de 16 ani, precum și
persoana juridică, cu excepția autorității publice;
2. Ambele infracțiuni sunt formale;
3. Atît infracțiunea prevăzută de art. 279 CP RM, cât și cea prevăzute de art. 243
CP RM, sunt săvârșite cu intenție directă. Motivul acestora fiind de regulă, interesul material.

88
Martimof Bogdan Mihai, Strategii de combatere a banilor și finanțării terorismului, București, p.188.

72
 Printre asemănări, pot fi enunțate, aceleași metode pe care le folosesc atât grupările
criminale, cât și teroriștii și organizațiile care îi sprijină. Ne vom opri atenția asupra unei
metode folosite în special de grupările teroriste din Orientul Mijlociu. Astfel, „HAWALA”
este o metodă de manieră foarte ingenioasă ce se bazează pe sisteme bancare clandestine.
HAWALA este un sistem alternativ de transmitere a banilor, fără implicarea instituţiilor
financiare, care a apărut pentru prima dată în China şi pe subcontinentul indian, fiind
menţionată în textele de jurisprudenţă islamică încă din secolul al VIII lea şi chiar mai
devreme.89
Principiul acestui sistem constă în depozitarea fondurilor la un particular din ţara sa şi
recuperarea fondurilor de la o altă persoană dintr-o ţară terţă. Acest sistem, care se bazează pe
încrederea reciprocă, nu lasă urme scrise: „contabilitatea” este globală între cei doi
comercianţi, ei comparând periodic soldurile transferului.90
Acest sistem a fost utilizat și în cazul evenimentelor de la 11 septembrie 2001,
serviciile secrete din Occident au apreciat că Al-Qaeda ar fi transferat rupii prin reţeua hawala
din Hyderabad (Pakistan) unui şeic din Dubai care, la rândul său, utilizând acelaşi canal, a
furnizat sumele de bani necesare lui Mohammed Atta, iniţiatorul operaţiunilor teroriste de la
World Trade Center.
Cât privește Republica Moldova, utilizarea acestui sistem nu a fost atestată, deși în
România un astfel de caz a fost stabilit pentru prima dată acum în 2005. Astfel, potrivit
ofiterilor de la Crima Organizata si SRI depistat o gruparea prin această metodă a scos 5
milioane de euro in mai putin de un an. Ofiterii de informații spun că în unele cazuri este
vorba de un sistem bancar ilegal denumit de ofițerii de informații "underground banking
system". Depozitele care pot ajunge si la 50 mil. euro sunt făcute la domiciliul unor persoane
fizice, iar operațiunile se comandă prin mail. Transferul fizic al banilor se face cu ajutorul
curierilor care primesc comision. De cele mai multe ori, pentru siguranță, persoanele
depozitare si titularul contului underground nu se cunosc personal, iar caraușii sunt "de unica
folosință".91
Cu toate că există anumite asemănări între infracțiunea de finanțarea terorismului și
cea a spălării banilor, există totuși diferențe majore.
Pentru început trebuie să menționăm obiectul juridic generic diferit, fapt ce face ca
aceste două infracțiuni să se afle în diferite capitole ale Codului Penal. Cât privește relațiile

89
http://www.financiarul.ro/2007/06/07/retele-invizibile-de-transfer-al-fondurilor-hawala/
90
David Mihail, Teza de doctor, Economia subterană ..., p. 71.
91
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-05/aproape-totul-despre-hawalla-traseul-banilor-negri.html

73
sociale la care aceste infracțiuni atentează și care formează obiectul juridic speacial al
infracțiunii, trebuie să precizăm că faptele prevăzute de art. 279 CP RM, atentează la relațiile
cu privire la neadmiterea punerii la dispoziție sau a colectării bunurilor ori cu privire la
neadmiterea prestării unor servicii financiare în vederea finanțării terorismului92, pe când
infracțiunea spălării banilor atentează la relațiile sociale cu privire la sursa și proveniența
licită, precum și la circulația corectă în operațiunile financiare a mijloacelor bănești, a
bunurilor sau a veniturilor.
În privința obiectului material (imaterial) al infracțiunilor supuse delimitării, trebuie să
menționăm că infracțiunii spălării banilor îi sunt caracteristice, bunurile care constituie
venituri ilicite, precum și documentele sau actele juridice care conțin informația privind
natura, originea, mișcarea, plasarea sau apartenența mijloacelor bănești, a bunurilor sau a
veniturilor ilicite. Nu ne vom opri la analiza acestora, semnificația și conținutul acestor
noțiuni putând fi identificată în capitolul anterior. Cât privește infracțiunea de finanțare a
terorismului, acesteia îi sunt caracteristice bunurile de orice natură dobîndite prin orice mijloc
sau serviciile financiare. Astfel, putem observa că obiectul material al finanțării pot fi atât
bunurile licite, cît și ilicite, indiferent de mijlocul prin care au fost obținute, neavând
importanță dacă s-au obținut pe căi legale sau ilegale. Ce ține de serviciile financiare, acestea
reprezintă acele activități permise instituțiilor bancare, cît și celor nebancare.
Referitor la scopul urmărit prin intermediul săvârșirii acțiunilor infracționale, trebuie
să menționăm, că dacă scopul urmărit la infracțiunea spălării banilor este cel de introducere în
circuitul legal a bunurilor care constituie venituri ilegale, atunci în cazul infracțiunii de
finanțare a terorismului, scopul infracțiunii poate fi identificat sub două forme, și anume,
utilizarea bunurilor de orice natură, dobândite prin orice mijloc, sau a unor servicii financiare
la organizarea, pregătirea ori comiterea unei infracțiuni cu caracter terorist, precum și scopul
utilizării bunurilor de orice natură, dobândite prin orice mijloc, sau a unor servicii materiale
de către un grup criminal organizat, o organizație criminală, sau de o persoană aparte care
comite ori întreprinde tentative de comitere a unei infracțiuni cu caracter terorist sau care
organizează, dirijează, se asociază sau înțelege în prealabil, instigă sau participă în calitat de
complice la comiterea acestei infracțiuni.93
Diferite sunt în mod normal și modalitățile normative de săvârșire a infracțiunilor
supuse delimitării, infracțiunii spălării banilor fiindu-i caracteristice 5 modalități normative,

92
Brinza S., Stati V., Tratat de Drept Penal, Partea Speciala ,Vol II ,Chisinau 2015, p. 541.
93
Brinza S., Stati V., Tratat de Drept...., p. 544-545.

74
analizate în capitolul anterior, finanțarea terorismului o găsim sub 3 modalități normative,
expuse în alin. 1 art.279 CP RM.
Urmează această delimitare cu o infracțiune cu care au același obiect juridic generic, și
anume cu infracțiunea prevăzută de art.242 CP RM, pseudoactivitatea de întreprinzător.
Potrivit dispoziţiei art.242 CP RM, pseudoactivitatea de întreprinzător reprezintă, „crearea de
întreprinderi fără intenţia de a desfăşura activitatea de întreprinzător sau bancară pentru
acoperirea genurilor de întreprinzător ilicite, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari”.
De remarcat că delimitarea pseudoactivităţii de întreprinzător de spălarea banilor se
impune mai cu seamă reieşind din faptul că, potrivit pct.10 alin.(7) lit.l) al Ghidului
activităţilor sau tranzacţiilor suspecte, aprobat prin Ordinul CCCEC nr.118 din 20.11.2007 94,
în calitate de indiciu care conduce la stabilirea caracterului suspect al tranzacţiilor apare
operaţiunea de credit, care poate presupune la concret tranzacţii implicând o bancă fictivă
dintr-o ţară şi / sau zonă off-shore, a cărei denumire poate fi similară cu cea a unei instituţii
legitime importante.
Printre asemănările dintre infracţiunea de pseudoactivitate de întreprinzător şi
infracţiunea de spălare a banilor remarcăm:
- ambele infracţiuni sunt comise cu intenţie directă, având ca semn secundar
obligatoriu al laturii subiective scopul infracţiunii, care este unul special;
- interesul material prezintă de rugulă motivul săvârșirii infracțiunii prevăzute atât de
art. 242, cât și de art. 243 CP RM;
- în cazul ambelor infracţiuni, vârsta minimă a răspunderii penale pentru subiectul
persoana fizică este de 16 ani;
- persoana juridică poate fi subiect atît în cazul infracţiunii prevazute la art.242 CP
RM, cît şi în cazul celei de la art. 243 CP RM, doar la alin.(1) și (4).
Cu toate că există multe asemănări între acestea, în cele ce urmează vom enumera
suficiente deosebiri, care le fac pe acestea să fie infracțiuni distincte. Vom începe deosebirea
dintre ele prin faptul că, spre deosebire de infracţiunea prevazută la art.242 CP RM, care face
parte din categoria infracțiunilor din sfera activității de întreprinzător, infracţiunea de spălare
a banilor se atribuie la categoria infracţiunilor săvîrşite în sfera distribuirii bunurilor. Diferă şi
obiectul juridic special al celor două infracţiuni, prima atentînd la relațiile sociale cu privire la
obiectivarea în condițiile de legalitate a activități de întreprinzător sau bancară, iar în cazul

94
Ghidul activităţilor sau tranzacţiilor suspecte, aprobat prin Ordinul CCCEC nr.118 din 20.11.2007. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.203-206.

75
art.243 CP al RM, acesta este reprezentat de relaţiile sociale cu privire la sursa şi provenienţa
licită, precum şi la circulaţia corectă în operaţiunile financiare a mijloacelor bănești, a
bunurilor sau a veniturilor.
O altă deosebire este faptul că infracţiunea prevăzută la art.242 CP RM nu dispune de
obiect material, pe când cea de la art.243 CP RM îl implică atât pe cel material, cât şi pe cel
imaterial. Spre deosebire de infractiunea de spalare a banilor, care este una formală,
infracțiunea de pseudoactivitate de întreprinzator este una materială.
Dacă elementul material al infracțunii prevazute la art.242 CP RM are o natură
etapizată alcatuită dintr-o acțiune si o inacțiune, atunci elementul material al celei prevăzute la
art.243 CP RM se exprimă doar prin acţiuni alternative: a) convertirea sau transferul bunurilor
de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite; b) tăinuirea
sau deghizarea naturii, originii, amplasarii, dispunerii, transmiterii, deplasării proprietăţii
reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de catre o presoana care stia sau trebuia să stie că
acestea constituie venituri ilicite; c) achiziţionarea, deţinerea sau,utilizarea bunurilor de către
o pesoană care ştia ori trebuia să stie că acestea constituie venituri ilicite; d) participarea la
orice asociere ,intelegere complicitate prin acordare de asistenţa, ajutor sau sfaturi în vederea
comiterii acţiunilor prevazute la lit.a)-c).
Cât ține de scopurile acestor infracțiuni, trebuie de menționat că infracţiunea de
pseudoactivitate de întreprinzător are drept scop, acoperirea genurilor de activitate de
întreprinzator ilicite, atunci scopul infracţiunii de spălare a banilor este introducerea în
circuitul legal a bunurilor care constituie venituri ilicite, iar în cazul primei modalități
normative a acţiunii prejudiciabile de la lit. a) alin. (1) art.243 CP RM acestui scop i se
adaugă şi scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice
persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele
juridice ale acestor acţiuni.
Ce privește subiectul infracțiunii trebuie de menționat că spre deosebire de
infracțiunea spălării banilor, infracțiunea prevăzută de art. 242 CP RM, cere ca subiectul să
aibă calitatea specială de fondator.
Un exemplu de spălare a banilor prin intermediul pseudoîntreprinderii îl regăsim în
doctrina română: O societate comercială cu capital de stat a vândut un activ din patrimoniul
său, cu suma de 2,6 miliarde de lei unei firme-fantomă. Asociatul unic al firmei cumpărătoare
s-a dovedit a fi o firmă fictivă, cetăţean arab, care acţionează sub acoperirea unui paşaport
fals. În fapt, negocierea preţului activului s-a efectuat de către un alt cetăţean arab implicat
în procesul de privatizare, a cărui soţie, câteva luni mai târziu, a cumpărat acelaşi activ de la

76
firma-fantomă, cu suma de 2,7 miliarde de lei. Ulterior, aceasta a revândut activul
supraevaluat unei unităţi bancare cu capital de stat cu suma de 2,6 miliarde de lei,
reprezentând echivalentul a 1,7 milioane de dolari. Astfel, în vederea spălării banilor,
întreaga sumă de 2,6 miliarde de lei a fost încasată de soţul vânzătoarei, în contul său
personal 95.
Această speță, după legislația penală națională, considerăm că ar fi trebuit să fie
calificată conform art. 243 CP RM. E necesar de menționat că în acest caz, creearea unor
întreprinderi fictive deşi nu este modalitate, totuşi apare în calitate de metodă a spălării
banilor. Prin urmare, dacă o persoană care a obţinut venit ilegal creează sau determină pe
altcineva să creeze o pseudoîntreprindere, pentru că prin aceasta să creeze un caracter aparent
legal al veniturilor sale ilegale, fapta trebui să se încadreze doar în art.243 CP RM. Se insistă
asupra faptului că, după conţinut, norma prevazută la art.243 este mai amplă decât cea de la
art.242 CP RM, motiv din care ultima este partea, iar întregul este norma de la art. 243 CP
RM.
În concluzie, considerăm oportun de a generaliza ideea potrivit căreia, dacă scopul
creării pseudoîntreprinderii, este cel de spălare a banilor, iar acest scop se realizează, vom fi
în prezența uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 243 CP RM. Analizând prevederile art.
242 CP RM, menționăm că acesta este inaplicabil în cazul creării unor întreprinderi, însoțite
de nedesfășurarea activității de întreprinzător sau a activității bancare declarate în scopul
acoperirii unei oarecare activități ilicite (care, însă, nu este un gen al activității de
întreprinzător ilicite).96
O altă componentă de infracțiuni cu care infracțiunea spălarii banilor are multe
elemente comune, și care crează confuzie, este cea prevăzute de art. 199 CP RM. Acest articol
prevede următoarea dispoziție, ,,dobândirea sau comercializarea, fără o promisiune
prealabilă, a bunurilor despre care se știe că au fost obținute pe cale criminală’’.
Din analiza conținutului acestor două infracțiuni, putem evidenția următoarele
similitudini majore:
1) ambele formează o conexitate cronologică cu infracțiunea săvîrșită anterior, de
pe urma căreia au fost obținute;
2) sunt săvârșite cu intenție directă;

95
Voicu C., Ungureanu G.Ş., Voicu A.C. Investigarea criminalităţii financiar-bancare. Bucureşti: Polipress,
2003. 347 p. 231.
96
Brinza S., Stati V., Tratat de Drept Penal, Partea Speciala ,Vol II ,Chisinau 2015, p. 104.

77
 3) atît infracțiunea prevăzută de art. 243, cât și cea de la 199 sunt infracțiuni
formale.
Printre deosebirile majore evidențiem:
1) sunt infracțiuni cu obiect juridic generic diferit, în cazul infracţiunii de spălare
a banilor obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiilor sociale ocrotite de stat ce se
raportează la sfera activităţii economice, iar obiectul juridic generic al infracţiunii de
escrocherie îl constituie relaţiile sociale cu privire la patrimoniu.
2) dacă infracțiunii de spălare a banilor îi este caracteristic obiect juridic special
simplu, menționat în capitolul anterior, atunci infracțiunii prevăzute de art. 199 CP RM, îi este
specific un obiect juridic special complex. Obiectul juridic principal fiind relațiile sociale cu
privire la întoarcerea în masa patrimonială a bunurilor care au fost extrase pe cale
infracțională din cadrul acesteia, iar obiectul juridic secundar este reprezentat de relațiile
sociale cu privire la identificarea și sancționarea infractorilor.
3) caracteristic infracțiunii prevăzute de art. 199 CP RM, este posibilitatea
săvârșirii acesteia doar de către persoana fizică, pe când spălarea banilor poate fi săvârșită și
de către o persoană juridică.
Însă elementul definitoriu care face delimitare între aceste două infracțiuni este scopul
săvârșirii infracțiunii. Astfel, dacă scopul urmărit de făptuitor constă în introducerea bunurilor
în circuitul legal, atunci dobândirea sau comercializarea bunurilor, despre care se știe că au
fost obținute pe cale infracțională, va constitui una din infracțiunile menționate de art.243 CP
RM, și nu una din infracțiunile prevăzute de art. 199 CP RM.
O deosebire majoră o putem identifica și referitor la obiectul material al acestor
infracțiuni, în cazul infracțiunii spălării banilor, obiectul material în constituie bunurile aflate
în circuitul civil, pe când în cazul infracțiunii prevăzute de art. 199, pentru bunurile care
reprezintă obiectul material al acesteia nu este relevant dacă se află sau nu în circuitul civil.
În prezent există tendinţa de a confunda infracţiunea de spălare a banilor cu
infracțiunea de escrocherie . Această infracţiune este prevăzută de art.190 Cod Penal RM din
care şi reiese noțiunea, care presupune ,,dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
înşelăciune sau abuz de încredere’’. Vom purcede la stabilirea asemănărilor dintre aceste două
infracțiuni:
1) persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de
16 ani, poate fi subiect atât al pseudoactivităţii de întreprinzător, cât şi al escrocheriei, când
aceasta e prevăzută la alin.(1) art.190 CP RM;

78
 2) ambele infracţiuni comparate pot fi săvârşite numai cu intenţie directă, avându-
se în vedere că scopul acestora reprezintă, într-un caz şi în altul, un semn facultativ
obligatoriu al laturii subiective.
Printre deosebiri putem evidenția:
1) În primul rând, acestea au obiectul generic diferit, în cazul infracţiunii de
spălare a banilor obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiilor sociale ocrotite de stat
ce se raportează la sfera activităţii economice, iar obiectul juridic generic al infracţiunii de
escrocherie îl constituie relaţiile sociale cu privire la patrimoniu.
2) Infracţiunea de escrocherie, are doar obiect, în contrast spălarea banilor are atât
obiect material cât și imaterial.
3) Infracţiunea de escrocherie este o componenţă materială, consumându-se din
momentul în care făptuitorul, intră în posesia ilegală asupra bunurilor altei persoane, obţine
posibilitatea reală de a se folosi şi a dispune de acestea la dorinţa sa. Pe când infracţiunea de
spălare a banilor este formală.
În vederea delimitării acestor două componențe de infracțiuni, vom aduce un exemplu
clasic, întâlnit în mai multe surse doctrinare. Exemplu de escrocherie ar fi, crearea unui sistem
piramidal care reprezintă o grupare în care membrii mai vechi fac bani din cotizațiile noilor
intraţi în schemă. Uneori este în joc şi un produs sau serviciu, de cele mai multe ori fictiv, a
cărui achiziţie ține loc de taxa de înscriere. De menţionat însă faptul că pentru acest produs
sau serviciu nu există cerere pe piaţă, ci doar interesul artificial al acelora care doresc să intre
în jocul piramidal şi care achiziționează produsul sau servicul ca şi condiție necesară şi
suficientă de participare. Așa zisa profitabilitate a schemei rezidă în taxa de intrare în joc care
se distribuie inegal către membrii mai vechi ai clubului, jocului sau schemei piramidale în
funcție de gradele ierarhice ale acestora în cadrul sistemului. De obicei, cu cât poziţia
individului în structura piramidală este mai aproape de vârf şi mai departe de bază, cu atât
cuantumurile ce revin acestuia din cotizațiile noilor membri sunt mai mari. În oricare sistem
piramidal datoriile față de deponenți cresc cu progresie geometrică și la un moment dat
datoriile pentru un pas se măresc cu suma totală a datoriilor acumulate din toată activitatea
anterioară a sistemului. Anume din aceasta cauză se prăbuşesc toate sistemele piramidale.
Unele mai devreme, altele mai târziu, iar durata lor este determinată de numărul persoanelor
atrase, durata de timp dintre doi pași şi datoria din start (suma care a fost acumulată în primii
paşi).
În acest caz suntem în faţa unei metode de escrocherie şi nu a unei metode de spălare a
banilor, nu putem confunda aceste două noţiuni. Escrocheria constituie o sustragere, adică o

79
trecere în folosul făptuitorului sau al altor persoane, prin înşelăciune sau abuz de încredere, a
bunurilor altuia, prin inşelăciune persoana şi-a însuşit bunurile, fără a tinde să legalizeze
originea acestora. Confuzia între aceste două infracţiuni trebuie spulberată prin faptul că
spălarea banilor de asemenea presupune nişte venituri ilicite, însă acestea se legalizează
pentru a ascunde originea lor adevărată (criminală). Acţiunile escrocului nu pot fi în esenţă
legale, astfel de acţiuni nu sunt reglementate de lege, ele nu pot fi înregistrate sau licenţiate,
deci nu ar putea conduce la atingerea scopului de legalizare a veniturilor.
Spălarea banilor are tangenţe şi cu eschivarea de la achitarea plăţilor vamale (art.249
CP), iar în cele ce urmează vom evidenția careva elemente esențiale ale acestora. Deosebirea
eschivării de la achitarea plăţilor vamale de spălarea banilor constă în aceea că neachitarea
plăţilor are la bază venituri legal obţinute, dar se ascunde însăşi existenţa lor, dacă ele sunt
plasate pe conturi sau este deghizată natura lor (includerea lor într-o categorie ce nu se supune
impozitării). Aceasta transformă veniturile legale în venituri ilegale. La spălarea banilor însă
se acţionează invers. Veniturilor dobândite ilegal (de exemplu, din contrabandă cu droguri etc.) li
se conferă aspectul de legal obţinute. În ce priveşte influenţa asupra politicii fiscale a statului,
eschivarea de la impozite şi spălarea banilor au efecte cu totul opuse 97.
Reiese, cei care se sustrag să plătească impozitele comunică despre activitatea lor
astfel, încât să plătească impozite mai mici – micşorează datele despre mărfurile importate sau
exportate ce se prezintă organelor vamale. Cel ce spală banii, dimpotrivă, măreşte datele
privind veniturile sale obţinute din activităţi legale, acoperind în acest fel venitul ilegal.
O altă delimitare care urmează să o efectuăm, este cea dintre spălarea banilor şi
practicarea ilegală a activităţii de intreprinzător. Potrivit Legii Republicii Moldova cu
privire la antreprenoriat şi întreprinderi, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la
03.01.1992, prin activitate de întreprinzător se are în vedere activitatea de fabricare a
produselor, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurate de cetăţeni şi de
asociaţiile acestora în mod independent, din propria iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu
şi sub răspunderea lor patrimonială, cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
În afară de similitudinea vizând obiectul juridic generic şi tipologia la care se atribuie
infracţiunile comparate, mai pot fi remarcate următoarele:
- interesul material poate constitui motivul infracţiunii atât în cazul infracţiunii
prevăzute la art.242 CP RM, cât şi în cazul celei de la art.241 CP RM;

Диканова Т.А., Осипов В.Е. Борьба с таможенными преступлениями и отмыванием „грязных” денег. –
97

Москва: ЮНИТИ, 2000. - 310 p. 204.

80
 - vârsta minimă a răspunderii penale pentru subiectul persoană fizică în cazul ambelor
infracţiuni este de 16 ani;
- persoana juridică poate fi subiect atât în cazul infracţiunii prevăzute la art.242 CP
RM, cât şi în cazul celei de la art.241 CP RM.
- conținutul agravantelor de la lit. a) și b) alin.2 art.243 CP RM, cât și ale celor
stabilite la lit. b) și c) alin. 2 art. 241 CP RM, este similar.
În cazul art.241 CP RM, întreprinderea desfăşoară activităţi de întreprinzător care sunt
utile pentru societate98, cu excepţia modalităţii de la lit.b) art.125 CP RM, însă nu se respectă
condiţiile impuse de lege privind:
- utilizarea mărcilor comerciale şi de fabrică;
- indicarea în documente a codurilor fiscale, în cazul când folosirea sau indicarea lor
este prevăzută de legislaţie;
- abţinerea de la utilizarea unor coduri fiscale străine sau plastografiate;
- înregistrarea (reînregistrarea) în condiţii de legalitate pentru a obţine statut de subiect
al activităţii întreprinzător etc.
Reiese faptul că în urma acţiunilor ilegale întreprinzatorul obţine venituri, pe cînd în
cazul infracţiunii de spălare a banilor venitul ilicit este implicat în activităţi legale pentru a
demonstra autorităților legalitatea acțiunilor sale. Există comercianţi care intra în domeniul
economiei reale pentru a obţine câștiguri prin folosirea unor mijloace ilegale iar profitul
obţinut de pe urma acestei activități urmează a fi supus acţiunilor de legalizare. Problema
apare atunci când aceste operaţiuni de „spălare” se materializează în practicarea unor activităţi
de întreprinzător. Un exemplu ar servi, venitul ilegal obţinut din comercializarea, conform
standardelor, a produselor alimentare ulterior se plasează în anumite localuri. Aici banii
„curaţi” ii vor acoperi pe cei „murdari”. Trebuie însă de remarcat că, în acest caz, fapta de
plasare nu s-ar putea califica drept practicare ilegală a activităţii de întreprinzător, art. 241 CP
putând fi aplicat doar pentru fapta primară, deoarece acţiunile de legalizare trebuie să constea
din operaţiuni completamente legale, altfel nu s-ar atinge scopul spălării banilor – de atribuire
a unui caracter legal venitului criminal.99

98
Панов В.П. Международное уголовное правo. – Москва, 1997, p.122.
99
Mutu-Strulea M., Analiza juridico-penală a spălării banilor, CEP USM, Chișinău, 2006, p. 163.

81
 3.2 Delimitarea spălării banilor de contravențiile adiacente

Înainte de a trece nemijlocit la delimitarea infracțiunii de spălare a banilor de

contravențiile adiacente acesteia, considerăm oportun de a face o generalizare a noțiunii de
contravenție, specificului acesteia, precum și a elementelor sale constitutive.
Potrivit art.10 al Codului Contravențional, constituie contravenţie fapta – acţiunea sau
inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu
vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi
este pasibilă de sancţiune contravenţională.
Analizînd materialele științifice pe această tematică, putem evidenția câteva trăsături
esențiale ale contravenției, cum ar fi:
- Este o faptă săvârșită cu vinovăție;
- Această faptă lezează valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală;
- Este o faptă stabilită și sancționată prin actele normative emise de organele
competente.100
O faptă contravențională presupune existența mai multor elemente, în lipsa
căroră aceasta se situează în afara sferei dreptului contravențional și nu poate constitui temei
al răspunderii contravenționale. Elementele concrete, indispensabile existenței contravenției,
sunt înscrise în normele contravenționale care reglementează faptele ce constituie
contravenții.
Elementele constitutive ale contravenției se referă la o faptă contravențională
concretă și se caracterizează prin patru elemente: subiectul, obiectul, latura subiectivă
(vinovația) si latura obiectivă (fapta).
Prin obiectul contravenţiei înţelegem relaţia – bunul, interesul,valoarea socială căreia
fapta îi aduce atingerea sau o pune în pericol.
Obiectul este reprezentat, de relaţiile sociale ocrotite prin norme de drept cu caracter
administrativ.
Trebuie reţinut că, în timp ce obiectul în cazul infracţiunilor îl formează cele mai
valoroase şi importante relaţii sociale, în cazul contravenţiilor se aduce atingerea unor relaţii
sociale care prezintă o importanţă mai redusă, motiv pentru care de altfel apărarea lor poate fi
asigurată prin norme de drept administrativ.

Țiclea Alexandru, Reglementarea contravențiilor, Ediția a III-a, revizuită și adăugită, Ed. Lumina-Lex,
100

București, 2003, p. 7-9.

82
 Prin latura obiectivă a contravenţiei se înţelege fapta propriu – zisă, adică un complex
de elemente obiective şi anume:
1) acţiunea – inacţiunea, adică a face, a executa ceva care este oprit, a nu
face sau a nu executa ceva ce este cerut printr-o formă de drept administrativ.
2) urmările socialmente periculoase, adică rezultatul produs sau pe care îl
putea produce fapta în mod obiectiv;
3) raportul de cauzalitate;
4) modul şi mijloacele folosite la comiterea faptei, timpul şi locul unde se
săvârşeşte;
Datorită pericolului social redus nu se sancţionează pregătirea şi încercarea (tentativa)
de săvârşire a contravenţiei. Astfel, interesează numai cunoaşterea şi urmărirea formei
consumate, adică aceea în care intenţia se reliefează printr-o activitate dusă până la capăt şi
care a produs urmările vătămătoare, realizându-se întregul conţinut al contravenţiei.
Subiectul contravenţiei este persoana care a conceput şi săvârşit în mod direct, fapta.
Pentru ca o persoană să poată fi subiect al unei contravenţii trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
1) vârstă, adică să aibă împliniţi 18 ani (pentru anumite categorii de contravenții
de la 16 ani);
2) responsabilitate, adică să aibă capacitatea de a înţelege, de a judeca caracterul
faptei şi de a prevedea urmările acesteia, precum şi capacitatea de a voi, de a se conduce şi a
fi stăpân pe faptele sale.
Calitatea de subiect al contravenției poate fi atribuită și persoanei juridice, cu excepția
autoritorităților publice. În cazul unor categorii de contravenții e necesar ca subiecții să aibă
anumite$calități speciale.
Important de reţinut este faptul că datorită pericolului social redus al contravenţiilor,
de săvârşirea lor, nu răspund şi nu pot fi sancţionaţi instigatorii şi complicii; în această
materie prin participanţi înţelegându-se doar coautorii.
Prin latura subiectivă a contravenţiei se înţelege o anumită atitudine psihică a
contravenientului faţă de faptă şi urmările ei. Atitudinea psihică este formată din stări
afective, cum sunt: motivele sau mobilurile care determină comiterea faptei; stări intelective,
cum este atitudinea cunoştinţei faţă de faptă, adică vinovăţia; stări volitive, cum este voinţa
de a săvârşi fapta şi scopul. Aceste stări psihice determină hotărârea de comitere şi însoţesc
fapta contravenţională şi urmărirea ei.

83
 Ca element al laturii subiective, prin voinţa de a săvârşi contravenţia se înţelege că
făptuitorul din iniţiativa sa proprie şi neconstrâns de nimeni a trecut la comiterea ei.
În cele ce urmează, vom purcede nemijlocit la analiza și delimitarea contravențiilor
care conțin anumite elemente comune, sau asemănătoare cu infracțiunea spălării banilor, ne
vom referi la contravențiile stabilite în Codul Contravențional la art.2912 – 2919.
Astfel, acest studiu îl vom începe cu elementele comune acestora.
Obiectul juridic general al contravențiilor menționate mai sus, reprezintă totalitatea
valorilor sociale ocrotite de dreptul contravențional, prevăzute de art. 2 al Codulului
Contravențional.
Obiectul juridic generic al contravențiilor stabilite de art.2912 – 2919 al Codulului
Contravențional, poate fi dedus din denumirea capitolului în care acestea se află. Astfel,
acestea fac parte din categoria contravențiilor ce afectează activitatea de întreprinzător,
fiscalitatea, activitatea vamală și valorile mobiliare. Potrivit lui V. Guțuleac, contravențiile din
acest capitol pot fi divizate în 4 grupe de relații tip care sânt protezate prin normele
contravenționale materiale:
1) relațiile sociale ce țin de activitatea de întreprinzător;
2) relațiile sociale ce țin de fiscalitate;
3) relațiile sociale ce țin de activitatea vamală;
4) relațiile sociale ce țin de valorile mobiliare.101
După cum putem observăm, aceste relații sunt de o importanță vitală pentru economia
națională a statului, iar în linii mari, atentând la aceste relații sociale, se atentează la
securitatea economică națională. După cum putem observa, infracțiunea de spălare a banilor și
contravențiile menționate au un obiect juridic generic comun asupra căruia atentează.
O altă trăsătură comună atât infracțiunii de spălare a banilor, cât și contravențiilor
analizate, este faptul că acestea sunt contravenții, și respectiv infracțiune, formale,
consumându-se din momentul realizării acțiunii prejudiciabile în oricare din modalitățile lor
normative.
Continuând șirul elementelor comune pe care le identificăm atât la infracțiunea
prevăzută de art. 243 CP RM, cât și la contravențiile prevăzute de art. 2912 – 2919 Cod
Contravențional, menționăm că în calitate de subiect al acestor fapte ilegale pot apărea atât
persoanele fizice, cât și persoanele juridice (cu excepția autorităților publice). În Legea cu
privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului le identificăm sub

101
Guțuleac Victor, Tratat de drept contravențional, ULIM, Chișinău, 2009, p.189.

84
denumirea de entități raportoare. Astfel, art. 4 al legii sus-menționate identificăm următoarele
entități raportoare:
a) instituţiile financiare;
b) unităţile de schimb valutar (altele decît băncile);
c) participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară, cu excepţia asociaţiilor de
economii şi împrumut care deţin licenţă de categoria A;
d) instituţiile care legitimează ori înregistrează dreptul de proprietate;
e) cazinourile (inclusiv internet-cazinourile);
f) localurile de odihnă dotate cu aparate pentru jocuri de noroc, instituţiile care organizează
şi desfăşoară loterii sau jocuri de noroc;
g) agenţii imobiliari;
h) dealerii de metale preţioase ori de pietre preţioase;
i) avocaţii, notarii, auditorii, contabilii independenţi şi alţi liberi profesionişti, în perioada
pregătirii, efectuării sau realizării, în numele clienţilor, a tranzacţiilor referitoare la
următoarele activităţi: vînzarea-cumpărarea imobilelor, gestionarea mijloacelor financiare,
valorilor mobiliare şi altor active financiare, gestionarea conturilor bancare, ţinerea
contabilităţii şi raportarea financiară în conformitate cu Standardele Naţionale de
Contabilitate, crearea şi gestionarea persoanelor juridice, precum şi procurarea şi vînzarea
acestora;
j) persoanele care acordă asistenţă investiţională sau fiduciară;
k) organizaţiile care au dreptul de a presta servicii legate de schimbul mandatelor poştale şi
telegrafice sau de transferul de bunuri;
l) locatorii persoane fizice sau juridice care practică activitate de întreprinzător şi transmit,
în condiţiile contractului de leasing, locatarilor, la solicitarea acestora, pentru o anumită
perioadă, dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar sînt, cu sau
fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului.
m) societăţile de plată;
n) societăţile emitente de monedă electronică;
o) furnizorii de servicii poştale care activează în conformitate cu Legea poştei nr. 463-XIII
din 18 mai 1995 şi care prestează servicii de plată în conformitate cu Legea nr. 114 din 18 mai
2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică.
Considerăm oportun de menționat faptul că subiectului contravențiilor analizate,
persoana fizică îi este caracteristică împlinirea vârstei de 16 ani pentru a fi supus răspunderii

85
contravenționale, și nu 18 ani, cum este regula generală, vârstă similară care trebuie a fi atinsă
și în cazul tragerii la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii spălării banilor.
Există totuși o diferență esențială între faptele ilegale analizate, și anume faptul că
subiectului contravențiilor de la art. 2912 – 2919 Cod Contravențional îi este caracteristic
calitatea specială, și anume una din cele menționate de art.4 din Legea Republicii Moldova
nr.190 din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţării
terorismului, ceea ce denotă faptul că subiect al infarcțiunii spălării banilor poate fi un cerc
mai larg de persoane.
În cele ce urmează ne vom axa nemijlocit pe analiza comparativă a contravențiilor
menționate, cu infracțiunea spălării banilor, axîndu-ne pe menționarea elementelor distincte,
analiza acestor elemente a infracțiunii spălării banilor o putem identifica la capitolul 2 al
prezentei lucrări.
Astfel, art. 2912 din Codul Contravențional, cu denumirea - neidentificarea clienţilor
de către entităţile raportoare, prevede în dispoziția sa 2 variante-tip posibile de săvârșire a ei.
Aceasta are drept obiect juridic special al contravenției, relațiile sociale cu privire la
respectarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării
terorismului.
Datorită specificului acestei contravenții, vom menționa că aceasta nu are victimă în
nici una din variantele saleși nici obiect material.
Alineatul 1 al articolului menționat prevede, neaplicarea de către entităţile raportoare a
măsurilor de identificare a persoanelor fizice sau juridice, precum şi a beneficiarului efectiv,
şi/sau neaplicarea de către entităţile raportoare a măsurilor de precauţie sporită, prevăzute de
legislaţia în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. După
cum putem observa, latura obiectivă a contravenției analizate, constă în fapta prejudiciabilă
exprimată în inacțiune, iar ca modalități faptice apar:
1) neaplicarea de către entităţile raportoare a măsurilor de identificare a
persoanelor fizice sau juridice, precum şi a beneficiarului efectiv;
2) neaplicarea de către entităţile raportoare a măsurilor de precauţie sporită.
Aceste modalități normative au un caracter alternativ, însă pot avea loc și simultan.
Potrivit alin. 2 al art. 5 din Legea Republicii Moldova nr.190 din 26.07.2007 cu
privire la prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţării terorismului, măsurile de
identificare cuprind:
a) identificarea şi verificarea identităţii persoanelor fizice sau juridice, a beneficiarului
efectiv pe baza actelor de identitate, precum şi a documentelor, datelor sau informaţiilor

86
obţinute dintr-o sursă reală şi independentă, pentru posibilitatea de raportare a activităţilor
sau tranzacţiilor în modul stabilit la art.8. La deschiderea oricărui cont sau la iniţierea
relaţiilor de afaceri, se va solicita prezentarea actului de identitate, iar dacă deschiderea
contului sau tranzacţia se efectuează de către o persoană împuternicită, se va solicita şi
procura, legalizată în modul stabilit;
b) identificarea beneficiarului efectiv şi adoptarea de măsuri adecvate şi bazate pe risc
pentru verificarea identităţii lui, astfel încît entitatea raportoare să aibă certitudinea că ştie
cine este beneficiarul efectiv pentru a înţelege structura proprietăţii şi structura de control al
persoanelor fizice şi juridice;
c) obţinerea de informaţii privind scopul şi natura relaţiei de afaceri, privind
tranzacţiile complexe şi neordinare;
d) monitorizarea continuă a tranzacţiei sau a relaţiei de afaceri, inclusiv examinarea
tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective, pentru a se asigura că acestea sînt
conforme informaţiilor furnizate de entităţile raportoare referitor la persoanele fizice sau
juridice, la profilul activităţii şi la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa bunurilor şi că
documentele, datele sau informaţiile deţinute sînt actualizate.
Referitor la măsurile de precauție sporită, nu le vom enumera din insuficiență de
volum a lucrării, doar vom face trimitere la art. 6 din Legea Republicii Moldova nr.190 din
26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţării terorismului.
Alineatul 2 al articolului analizat prevede, nerespectarea de către entităţile raportoare a
cerinţelor legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării
terorismului privind nedeschiderea conturilor bancare, nestabilirea relaţiilor de afaceri,
neefectuarea tranzacţiilor cu persoane fizice sau juridice, încetarea relaţiilor de afaceri
existente în cazul în care nu este posibilă identificarea persoanelor fizice sau juridice, precum
şi a beneficiarului efectiv, sau în cazul în care informaţia obţinută la identificarea şi
verificarea acestora este neautentică sau neveridică. Astfel, din conținutul acestuia observăm
următoarele modalități normative:
1) nerespectarea de către entităţile raportoare a cerinţelor legislaţiei în domeniul
prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului privind nedeschiderea
conturilor bancare;
2) nestabilirea relaţiilor de afaceri;
3) neefectuarea tranzacţiilor cu persoane fizice sau juridice;

87
 4) încetarea relaţiilor de afaceri existente în cazul în care nu este posibilă
identificarea persoanelor fizice sau juridice, precum şi a beneficiarului efectiv, sau în cazul în
care informaţia obţinută la identificarea şi verificarea acestora este neautentică sau neveridică.
Latura subiectivă a variantelor-tip de contravenție prevăzute de art. 2912 nu poate fi
clar definită, din dispozițiile legale nu putem deduce atitudinea psihică a faptuitorului asupra
faptei contravenționale, prin urmare, putem conchide că aceasta poate fi săvârșită atât cu
intenție, cât și din imprudență.
Drept motive ale săvârșirii intenționate a acestei contravenții pot fi: sentimentul de
solidaritate interpretat eronat, interpretarea deformată a obligațiilor de serviciu, ură, indolență,
motivele de ordin extremist, politic etc. Din dispozițiile legale a contravenției menționate nu
putem desprinde nici scopul săvârșirii ei.
Următoarea contravenție supusă analizei, este cea prevăzută de art. 2913, care prevede
neidentificarea persoanei expuse politic şi neaplicarea procedurilor în funcţie de risc.
După cum putem observa din dispoziția articolului dat, în calitate de obiect juridic
special al acestei contravenții pot fi relațiile sociale ce țin identificarea persoanei expuse
politic și aplicarea procedurilor în funcție de risc reflectate de legislaţia în domeniul prevenirii
şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului precum și de instrucțiunile interne ale
entităților raportoare.
Datorită specificului său, contravenția expusă la art. 2913, nu are nici obiect material și
nici victimă.
Acest articol conține 3 alineate, primul alineat conține 2 modalități normative, după
cum urmează:
1) neaprobarea sau neaplicarea de către entităţile raportoare a procedurilor în
funcţie de risc de stabilire a persoanei expuse politic;
2) neefectuarea unei monitorizări sporite şi permanente a relaţiei de afaceri a
persoanei expuse politic.
Pentru a fi în prezența acestei contravenții, e necesar să fie săvârșită una din cele 2
modalități normative menționate mai sus, sau pot fi cazuri în care pot fi săvârșite ambele
acțiuni ilegale.
Potrivit alin.5 al art. 6 din Legea Republicii Moldova nr.190 din 26.07.2007 cu
privire la prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţării terorismului, în tranzacţiile sau
în relaţiile de afaceri cu persoane expuse politic, entităţile raportoare asigură:
a) proceduri corespunzătoare, în funcţie de risc, pentru a stabili dacă persoana este expusă
politic;

88
 b) obţinerea aprobării conducerii superioare pentru stabilirea sau continuarea unor relaţii de
afaceri cu astfel de persoane;
c) adoptarea de măsuri adecvate pentru a stabili sursa bunurilor implicate în relaţia de
afaceri sau în tranzacţie;
d) efectuarea unei monitorizări sporite şi permanente a relaţiei de afaceri.
Alineatul 2 al aceluiași articol presupune doar o singură modalitate normativă, și
anume, stabilirea sau continuarea unor relaţii de afaceri de către entităţile raportoare cu
persoana expusă politic fără obţinerea aprobării conducerii superioare.
Alineatul 3 al articolului menționat, prezintă și el în dispoziția sa, o singură modalitate
normativă, și anume, neluarea de măsuri de către entităţile raportoare pentru stabilirea sursei
bunurilor implicate în relaţia de afaceri sau în tranzacţia persoanei expuse politic.
Latura subiectivă a variantelor-tip de contravenție prevăzute de art. 2913 nu poate fi
clar definită, din dispozițiile legale nu putem deduce atitudinea psihică a faptuitorului asupra
faptei contravenționale, prin urmare, putem conchide că aceasta poate fi săvârșită atât cu
intenție, cât și din imprudență, în textul Codului Contravențional nu găsim nici un indiciu
privind forma de omisiune concretă, aceasta fiind o lacună legislativă, ce urmează a fi
înlăturată pentru facilitarea aplicării dispoziției legale în cauză. Din dispozițiile legale a
contravenției menționate nu putem desprinde nici scopul săvârșirii ei.
Drept motive ale săvârșirii intenționate a acestei contravenții pot fi: sentimentul de
solidaritate interpretat eronat, interpretarea deformată a obligațiilor de serviciu, motivele de
ordin politic etc.
Atricolul 2914 din Codul Contravențional incriminează omiterea păstrării datelor
despre tranzacţiile persoanelor fizice şi juridice şi ale beneficiarului efectiv. Astfel, din
conținutul articolului putem identifica obiectul juridic special al contravenției date, drept
relațiile sociale cu privire la păstrarea datelor despre tranzacţiile persoanelor fizice şi juridice
şi ale beneficiarului efectiv.
Datorită specificului său, contravenția analizată nu are nici obiect material, și nici
victimă.
Din conținutul articolului putem identifica 2 modalități normative de comitere a
contravenției, și anume:
1) Neţinerea de către entităţile raportoare a evidenţei informaţiei şi a
documentelor persoanelor fizice şi juridice, ale beneficiarului efectiv, a arhivei conturilor şi a
documentelor primare, inclusiv a corespondenţei de afaceri, în decursul a cel puţin 5 ani

89
pentru perioada activă a relaţiei de afaceri şi la terminarea acesteia sau la închiderea contului
bancar;
2) Neţinerea de către entităţile raportoare a evidenţei tuturor tranzacţiilor în
decursul a cel puţin 5 ani după finalizarea acestora sau cel puţin pînă la termenul extins
indicat de către organele cu funcţii de supraveghere a entităţilor raportoare.
Potrivit art. 7 din Legea Republicii Moldova nr.190 din 26.07.2007 cu privire la
prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţării terorismului, entităţile raportoare ţin
evidenţa informaţiei şi a documentelor persoanelor fizice şi juridice, ale beneficiarului efectiv,
ţin registrul persoanelor fizice şi juridice identificate, arhiva conturilor şi documentelor
primare, inclusiv a corespondenţei de afaceri, pe o perioadă de cel puţin 5 ani, pentru perioada
activă a relaţiei de afaceri şi după terminarea acesteia sau după închiderea contului bancar.
Entităţile raportoare ţin evidenţa tuturor tranzacţiilor în decursul a cel puţin 5 ani după
finalizarea acestora, iar, la solicitarea parvenită din partea organelor cu funcţii de
supraveghere a entităţilor raportoare, ele extind termenul de menţinere a evidenţei pe perioada
solicitată. La cererea Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor şi altor autorităţi
de supraveghere, entităţile raportoare sînt obligate să prezinte toate informaţiile disponibile
privind relaţiile de afaceri dintre aceste entităţi şi anumite persoane fizice sau juridice, precum
şi natura acestor relaţii.
În ceea ce privește stabilirea laturii subiective a contravenției analizate, vom menționa
că poate este identică cu cea menționată mai sus la analiza art. 2913 Cod Contravențional.
Printre motive pot fi invocate, interpretarea eronată a obligațiilor de serviciu, atitudinea
neconștiincioasă sau neglijentă față de obligațiile de serviciu etc.
Articolul 2915 din Codul Contravențional, intitulat- neraportarea activităţilor sau a
tranzacţiilor, are drept obiect juridic special relațiile sociale ce privesc respectarea legislației
în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, de către
entitățile raportoare în ceea ce privește raportarea activităților sau a tranzacțiilor.
Datorită specificului său, această contravenție nu are nici victimă și nici obiect
material.
În articolul dat, putem identifica 5 variante-tip de contravenție, cărora le revine câte o
modalitate normativă fiecăreia, astfel vom avea:
1) neinformarea Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în
termenele stabilite despre orice activitate sau despre orice tranzacţie suspectă de spălare a
banilor şi de finanţare a terorismului în curs de pregătire, de realizare sau deja realizată;

90
 2) neinformarea Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în
termenele stabilite despre activităţile sau tranzacţiile realizate în numerar, printr-o operaţiune
cu o valoare de cel puţin 100 de mii de lei (sau echivalentul acesteia) ori prin mai multe
operaţiuni în numerar care pot avea o legătură între ele;
3) neinformarea Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în
termenele stabilite despre activităţile sau tranzacţiile realizate prin virament, printr-o
operaţiune cu o valoare ce echivalează sau depăşeşte 500 de mii de lei;
4) necomunicarea de către Serviciul Vamal în termenele stabilite sau comunicarea
neconformă cu cerinţele legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi
finanţării terorismului către Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor a tuturor
informaţiilor privind valorile valutare (cu excepţia cardurilor) declarate de către persoanele
fizice şi juridice în conformitate cu legislaţia, precum şi a informaţiilor referitoare la cazurile
identificate de introducere şi/sau scoatere ilegală în/din ţară a valorilor valutare (cu excepţia
cardurilor);
5) necompletarea sau completarea neconformă cu cerinţele legislaţiei în domeniul
prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului a formularului special care
conţine informaţii cu privire la activităţile sau tranzacţiile ce cad sub incidenţa legislaţiei în
domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
Pentru a explicare a acestor modalități normative, urmează să facem trimitere la art. 8
din Legea Republicii Moldova nr.190 din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea
spălarii banilor şi finanţării terorismului.
În ceea ce privește stabilirea laturii subiective a contravenției analizate, vom menționa
că poate este identică cu cea menționată mai sus la analiza art. 2913 Cod Contravențional.
Printre motive pot fi invocate, interpretarea eronată a obligațiilor de serviciu, atitudinea
neconștiincioasă sau neglijentă față de obligațiile de serviciu, motivele de ordin extremist,
politic etc.
Următoarul articol asupra căruia ne vom îndrepta atenția, este art. 2916, intitulat-
neasigurarea confidențialității.
Din conținutul articolului analizat putem observa că obiectul juridic special al
contravenției reprezintă relațiile sociale ce țin de asigurarea confidențialității.
Datorită specificului său, contravenția dată nu are victimă, iar în calitate de obiect
imaterial a contravenției prevăzute la alin. 1 al acestui articol informația despre transmiterea
informațiilor la Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, devenită cunoscută în

91
momentul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, sau de control. La alin. 2 și 3 al aceluiași articol
nu identificăm obiect material (imaterial).
Din conținutul legal menționat la acest articol, putem menționa 3 modalități normative
de săvârșire a contravenției date, după cum urmează:
1) Comunicarea de către entităţile raportoare sau de către angajaţii acestora
persoanelor fizice sau juridice care efectuează tranzacţia sau activitatea ori persoanelor terţe
despre transmiterea informaţiilor la Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor;
2) Neasigurarea de către entităţile raportoare a păstrării secretului comercial,
bancar sau profesional în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării
terorismului;
3) Neasigurarea de către angajaţii organelor cu funcţii de supraveghere a păstrării
secretului comercial, bancar sau profesional în domeniul prevenirii şi combaterii spălării
banilor şi finanţării terorismului.
Latura subiectivă în cazul primei modalități normative este reprezentată de intenția
directă, iar ca motive ale contravenției pot servi: interesul material, motive de ordin politic,
extremist etc.
În cazul celorlalte două ipoteze menționate mai sus poate fi prezentă atât intenția, cât
și imprudența, nefiind clară din textul articolului atitudinea subiectivă a contravenientului. Ca
motive de săvârșire a acestor ipoteze ilegale pot fi: interpretarea eronată a obligațiilor de
serviciu, atitudinea neconștiincioasă sau neglijentă față de obligațiile de serviciu,
superficialitate în realizarea obligațiilor ce-i revin etc.
Din categoria contravențiilor cu care infarcțiunea spălării banilor are careva elemente
comune este și cea menționată la art. 2917, cu denumirea de - neprezentarea informaţiei de
către entităţile raportoare. În calitate de obiect juridic special al infracțiunii analizate, apar
relațiile sociale cu privire la executarea obligațiilor privind prezentarea informației de către
entitățile raportoare către Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.
Datorită specificului infracțiunii analizate, aceasta nu are nici victimă și nici obiect
material (imaterial).
Din dipozițiile articolului analizat putem identifica o singură varianta normativă de
săvârșire a contravenției, și anume, neprezentarea de către entităţile raportoare, la solicitarea
Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, în termenele stabilite, a informaţiei
disponibile privind relaţiile lor de afaceri şi natura acestor relaţii.
Latura subiectivă a contravenției se manifestă prin intenție directă. Drept motive de
săvârșire pot servi: interesul material, dorința de a ascunde anumite informații etc.

92
 La articolul 2918 identificăm o nouă contravenție care are anumite tangențe cu
spălarea banilor, întitulată - neasigurarea controlului intern de către entităţile raportoare.
Obiectul juridic special al contravenției date, reprezintă relațiile sociale cu privire la
efectuarea în conformitate cu legislația a controlului intern de către entitățile raportoare.
Datorită specificului său, contravenția analizată nu are nici victimă și nici obiect
juridic material.
Din conținutul articolului analizat putem identifica două modalități normative de
efectuare a acțiunii ilegale, și anume:
1) Neaprobarea de către entităţile raportoare a politicilor şi metodelor adecvate în
materie de precauţie privind clienţii, în domeniul păstrării evidenţei, al controlului intern, al
evaluării şi al gestionării riscurilor, în managementul de conformitate şi de comunicare,
precum şi a programelor proprii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării
terorismului;
2) Nerespectarea de către entităţile raportoare a politicilor şi metodelor adecvate
în materie de precauţie privind clienţii, în domeniul păstrării evidenţei, al controlului intern, al
evaluării şi al gestionării riscurilor, în managementul de conformitate şi de comunicare,
precum şi a programelor proprii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării
terorismului.
Latura subiectivă nu poate fi identificată din dispoziția normativă, astfel actele ilegale
de ordin contravențional pot fi săvârșite atât cu intenție, cât și din imprdență. Drept motive pot
servi: interpretarea superficială și eronată a obligațiunilor ce le revin, atitudinea
neconștiincioasă sau neglijentă față de obligațiile de serviciu etc.
O ultimă contravenție din această grupă, care are anumite tangențe cu infracțiunea de
spălare a banilor, este cea stabilită de art. 2919, intitulat - nerespectarea măsurilor
asiguratorii de către entităţile raportoare.
După cum putem observa din dispozițiile articolului dat, prin săvârșirea contravenției
în cauză, se atentează la relațiile sociale privind asigurarea desfășurării în condiții legale a
măsurilor asiguratorii de către entitățile raportoare.
Datorită specificului său, nu identificăm în contravenția dată victimă, și nici obiect
material.
În calitate de modalități normative putem identifica 2 ipoteze, și anume:
1) nesistarea de către entităţile raportoare a executării activităţii sau tranzacţiei
suspecte contrar deciziei Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor;

93
 2) nesistarea de către entităţile raportoare a tranzacţiilor cu bunuri, cu excepţia
tranzacţiilor de suplimentare a contului, ale persoanelor şi entităţilor implicate în activităţi
teroriste, în finanţarea şi sprijinirea acestora pe alte căi; ale persoanelor juridice dependente
sau controlate direct ori indirect de astfel de persoane şi entităţi; ale persoanelor fizice şi
juridice care acţionează în numele sau la indicaţia unor asemenea persoane şi entităţi, inclusiv
cu mijloace derivate sau generate de proprietatea care le aparţine sau care este controlată,
direct sau indirect, de persoanele şi entităţile menţionate, precum şi de persoanele fizice şi
juridice asociate lor în condiţiile legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării
banilor şi finanţării terorismului.
Latura subiectivă a contravenției analizate în oricare din modalitățile sale se
caracterizează prin intentie directă. De regulă, ca motiv de săvârșire a acestei fapte ilegale este
interesul material.
La finalul analizei comparative a contravențiilor prevăzute de art. 2912-2919 din
Codul Contravențional, și a art. 243 din Codul Penal, putem menționa faptul că acțiunile care
aduc atingere ordinii legale, și își găsesc locul în normele incriminatorii ale Codului
Contravențional, toate își au originea în nerespectarea prevederilor Legii Republicii Moldova
nr.190 din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţării
terorismului.
Toate prevederile analizate a Codului Contravențional sunt reglementări noi, și
prezintă anumite deficiențe, care urmează a fi înlăturate de către legiuitor, deoarece prezintă
deficultăți în interpretarea și aplicarea lor.

3.3 Concluzii la Capitolul 3

Delimitarea infracțiunii spălării banilor de alte acțiuni ilegale, fie ele infracțiuni sau
contravenții conexe e un lucru important în corecta aplicare a legislației naționale. Potrivit
unei opinii prin infracţiunile sau contravențiile conexe sunt cele „care se deosebesc prin unul
sau câteva semne constitutive şi care necesită delimitare
Toate acțiunile ilegale provoacă un rezultat sau, cel puţin, comportă un pericol social,
totodată, fiecare infracţiune sau contravenție îşi are specificul său, fapt ce o face să se
deosebească de multitudinea faptelor ilegale prevăzute de legea penală. Ceea ce le deosebeşte
este anume componenţa de infracţiune sau de contravenție cu elementele şi semnele sale
distincte. În literatura de specialitate se menționează o multitudine de criterii dilimitorii dintre
aceste fapte ilegale.

94
 Calificarea juridică corectă, a unei fapte sau activități antisociale produce consecințe
juridice importante. Astfel, prin calificare juridică trebuie să înțelegem, stabilirea caracterului
penal al unei fapte, încadrarea în textul de lege care o prevede și o sancționează și
determinarea, în fapta comisă, a condițiilor cerute de norma incriminatoare pentru existența
acelei infracțiuni.
Complexitatea delimitării spălării banilor de alte infracțiuni adiacente se impune, în
special, din considerentul că spălarea banilor nu este posibilă fără o infracţiune primară din
care provin veniturile ilicite.
Printre infracțiunile, cu care spălarea banilor are cele mai multe elemente comune se
numără acțiunile infracționale prevăzute de art. 190, 199, 241, 242, 249, 279 CP RM.
Pe lîngă faptul că infracțiunea de spălare a banilor, are multe puncte de tangență cu
infracțiuni din categoria celor care aduc atingere economiei statului, sau proprietății, aceasta,
conținute elemente comune și cu anumite contravenții. Printre contravențiile cu care
infracțiunea de spălare a banilor are cele mai multe elemente comune, se numără cele
prevăzute în Codul Contravențional la art.2912 – 2919. Caracteristica generală comună a
acestor prevederi contravenționale se rezumă la faptul că prin comiterea lor se atentează la
conduita legală impusă în majoritate de Legea Republicii Moldova nr.190 din 26.07.2007 cu
privire la prevenirea şi combaterea spălarii banilor şi finanţării terorismului.
Necesită a fi menționat faptul că este destul de dificil de a da o calificare corectă și
uniformă a acestor contravenții, fiind identificate în conținutul lor legal deficiențe majore.

95
 Concluzii şi recomandări
În urma cercetărilor efectuate am obţinut următoarele rezultate:
1. Stabilirea originii apariției faptei de spălare a banilor, cu menționarea principalelor
repere istorice în dezvoltarea și răspândirea acesteia;
2. Analiza materialelor științifice publicate în Republica Moldova, cât și peste hotare, cu
evidențierea particularităților de interpretare a textului legal din legislațiile naționale,
menționarea noutății științifice din aceste materiale, specificarea abordărilor teoretice și a
gradului de aplicabilitate practică a materialelor supusă analizei;
3. Stabilirea faptului că spălarea banilor este un delictum subsequens reiese că este
conexă unei fapte primare care şi devine sursa venitului „spălat”. Potrivit legislației penale
naționale, aceste fapte primare pot fi doar infracțiunile, după alte legislații, orice faptă ilegală,
iar a treia categorie restrânge mult sfera faptelor ilegale, reducându-le doar la infracțiunile
expres indicate în lege.
4. Determinarea obiectului juridic general, generic, special, dar și a obiectului material
(imaterial) al infracțiunii stabilite de art. 243 al CP RM.
5. Stabilirea modalităţilor de săvârşire a laturii obiective a infracţiunii spălarii banilor.
6. Identificarea opiniilor privind etapele spălării banilor, vorbindu-se de două, trei sau
chiar patru etape, și analiza celei mai reușite concepții după părerea noastră, formată din trei
etape, printre care plasarea, stratificarea şi integrarea.
7. Explicarea caracterului formal al componenţei de infracţiune spălarea banilor şi, o dată
cu aceasta, a momentului de consumare a faptei incriminate la art.243 CP.
8. Determinarea formei vinovăţiei pentru spălarea banilor şi a scopului acesteia.
9. Analiza circumstanțelor agravante a infracțiunii spălării banilor, cu utilizarea în acest
studiu a cazurilor practice.
10. Elucidarea criteriilor de delimitare a infracţiunii prevăzute la art.243 CP RM de alte
fapte conexe, cu evidențierea și analiza particularităților delimitorii.

Generalizând rezultatele investigaţiei problemei privind răspunderea penală pentru

spălarea banilor, formulăm următoarele concluzii:
1. Anumite elemente, asemănătoare cu spălarea banilor au fost atestate din cele mai
îndepărtate timpuri, în forma și varietățile pe care le avem la moment, începuturile i-au fost
puse în anii ’20 ai secolului trecut, în SUA, iar în 1973 apare pentru prima dată această
sintagmă într-o publicație oficială. Cu toate că această sintagmă reprezintă un argou, acest

96
termen de ,,spălarea banilor’’, caracterizează cel mai bine esența acestui fenomen, fiind pe
larg utilizat în majoritatea actelor normative cît şi în literatura de specialitate.
2. Analizând legislațiile penale din domeniu a mai multor state europene, și nu doar,
putem observa tendința de apropiere a majorității legislațiilor naționale de ordinea juridică a
SUA, considerându-se a fi pionerii incriminării acestei fapte infracționale, cu experiență
bogată în prevenirea și combaterea acestui fenomen atât de periculos.
3. Fenomenul spălării banilor reprezintă principalul mijloc în existența și dezvoltarea
crimei organizate și a terorismului.
4. Prin prisma dispoziției art. 243 al CP RM, putem observa interpretarea restrictivă a
noțiunii de ,,venituri’’, atribuindu-se această calitate doar produselor de pe urma săvârșirii unor
infracțiuni primare anterioare. În unele mecanisme internaționale, regăsim că calitatea de
produs, o pot avea bunurile dobândite de pe urma oricărei fapte ilegale, lucru pe care îl
considerăm exagerat. De altfel, convenţiile internaţionale din domeniu poartă un caracter de
recomandare, iar fiecare stat parte la ea, își poate modela independent legislația
incriminatoare pe acest segment.
5. Calitatea de obiect material al infracțiunii analizate o pot avea, doar bunurile aflate în
circuitul civil, de altfel nu s-ar putea atinge legalizarea lui.
6. Latura subiectivă a infracţiunii spălării banilor este caracterizată numai prin intenţie
directă. Iar scopul, rezultă din esenţa sau natura spălării banilor, constând în faptul că
subiectul urmăreşte legalizarea, adică conferirea unui caracter legal veniturilor, obţinute ca
urmare a unei fapte ilegale.
7. Considerăm că obiectul juridic special al infracțiunii spălării banilor, reprezintă acele
relații sociale ce privesc sursa și proveniența licită, deasemenea și relațiile sociale cu privire la
circulația corectă în operațiunile financiare a mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor.
8. Un alt aspect vizat în lucrarea de faţă constă în faptul că infracţiunea spălarea banilor va
exista chiar dacă autorul infracţiunii principale nu a fost urmărit sau condamnat pentru cauză de
deces, eschivare de la răspundere sau pentru faptul că nu este cunoscut. Iresponsabilitatea
autorului primei infracţiuni nu constituie un impediment al inexistenţei infracţiunii de spălare
a banilor precum şi a tragerii la răspundere penală.
9. Considerăm că autor al infracţiunii spălarea banilor poate fi și persoana care a participat
la infracţiunea primară.
10. Analiza legislaţiei internaţionale, precum şi a acordurilor de cooperare dintre Republica
Moldova şi alte state conduce la prezenţa componenţei de infracţiune prevăzute la art.243 CP,
în cazurile cînd infracţiunea primară a fost comisă în afara teritoriului Republicii Moldova.

97
 11. Infracţiunea de spălare a banilor se realizează doar după săvârșirea unei infracțiuni
anterioare, din care ar rezulta anumite venituri ilegale, astfel apare întrebarea dacă prin
tragerea la răspundere penală pentru spălarea banilor nu s-ar încălca principiul prezumţiei
nevinovăţiei pentru prima faptă, sau chiar dacă ar fi necesară o sentinţă care ar dovedi
culpabilitatea. Respectiv considerăm prin incriminarea faptei spălarea banilor nu este vorba de
o lezare a acestui principiu.

În vederea perfectării legislaţiei penale, facem următoarele recomandări:

1. Cu toate că textul art. 243 din CP RM este unul destul de reușit, considerăm oportun de a
exclude din textul ipotezelor de la lit. a), b), c) alin.1 art.243 CP, sintagma - ,,sau trebuia să
știe’’. Argumentăm această poziție prin faptul posibilității interpretării extensive a dispoziției
articolului dat, fapt ce ar putea duce la abuzuri nefondate în aplicarea legii. La fel, nu putem
identifica careva mecanisme, condiții, elemente sau reglementări legale din care ar rezulta
obligația persoanei despre faptul cunoașterii ca aceste venituri sunt ilegale. Deasemenea, și
instrumentele internaționale din domeniu, recomandă utilizarea doar a termenului ,,trebuia’’,
și nu a sintagmei ,,știe sau trebuia să știe’’.
2. Transformarea unor fapte reglementate de Codul Contravențional în infracțiuni, care ar fi
prevăzute de Codul Penal, deoarece gradul de pericol social pe care acestea îl prezintă nu
justifică menținerea unui asemenea grad de sancționare, și aici ne referim la categoria de
contravenții cuprinsă de art. 2912 – 2919 Cod Contravențional.
3. Analizând Legea nr.190 din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălarii
banilor şi finanţării terorismului, considerăm inoportun includerea formulei ,,și finanţarea
terorismului”, deoarece există și alte infracţiuni decît terorismul care recurg la operaţiuni de
spălare a banilor, alt motiv fiind organizaţiile teroriste înlesnesc spălarea banilor întâi de toate
pentru a-şi justifica veniturile obţinute ilegal investind o parte din ele în activitatea teroristă.
De altfel, ținem să menționăm că majoritatea articolelor din acest act normativ reglementează
domeniul spălării banilor, și doar pe alocuri se face mențiunea despre finanțarea terorismului.
Considerăm că aceasta este o infracţiune ce ar trebui tratată într-un act normativ aparte.
4. Încluderea în textul articolelor din Codul Contravențional care incriminează nerespectarea
normelor impuse de Legea nr. 190, a unor cuvinte, sintagme, care ar sugera direct, sau ar
constitui un indice în identificarea laturii subiective a acestor contravenții. În acest context,
identificăm o asemenea lacună la art. 2912, 2913, 2914, 2915, 2918 Cod Contravențional.

98
 BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

1. Code Européen des Affaires. – Paris: DALLOZ, 1995.

2. Code Pénal de la France. – Paris: DALLOZ, 2001.
3. Codul civil al Republicii Moldova, nr.1107-XV din 6 iunie 2002 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86 ( 967-971 ).
4. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr.122-XV din 14.03.03 // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 104-110 (1197-1203).
5. Codul penal al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002,
nr.128-129 (1013-1014).
6. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994. – Chişinău: MOLDPRES, 1994.
7. Convenţia de la Varşovia din 16 mai 2005 privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea
şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională şi finanţarea terorismului.
8. Convenţia penală cu privire la corupţie adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 //
Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2003, nr. 12.
9. Convenţia privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor
provenite din activitatea infracţională // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.
43-45 / 281.
10. Convenţia ONU din 20.12.1988 de la Viena contra traficului ilicit de stupefiante şi
substanţe psihotrope // Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (1990-
1998). Vol.8. – Chişinău: MOLDPRES, 1999.
11. Directive (CEE) nr.91/308 du Conseil du 10 juin 1991, relative à la prévention de
l’utilisation du système financier aux fins du blanchiment de capitaux // Code Européen des
affaires. – Paris: DALLOZ, 1995.
12. Legea RM nr.190-XVI din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălarii
banilor şi finanţării terorismului.
13. Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor, nr. 633-
XV din 15.11.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 139-140/1084. - cu
modificările Legii nr. 436-XV din 24.12.2004 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2005, nr. 1-4 (1600-1603).
14. Legea Republicii Moldova privind instituţiile financiare, nr. 550-XIII din 21.07.1995 //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr. 1.

99
16. Legea Republicii Moldova cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din
18.11.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 27-28 / 123.
17. Legea Republicii Moldova Nr.165 din 13.07.2007, privind ratificarea Convenţiei de la
Varşovia din 16 mai 2005 privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea
veniturilor provenite din activitatea infracţională şi finanţarea terorismului.
18. Loi de la France nr.96-392 du 13 mai 1996 relative à la lutte contre le blanchiment et le
trafic des stupéfiants et à la coopération internationale en matière de saisie et de confiscation
des produits du crime. – Code Pénal de la France, Paris: DALLOZ, 2001.
19. Конвенция ООН против транснациональной организованной преступности //
Международное публичное и частное право, 2001, nr. 2.
20. Закон о противодействии легализации (отмыванию) доходов, полученных
преступным путем. Федеральный закон от 7 августа 2001, № 115-Ф3 // Собрание
законодательства Российской Федерации, 2001, nr. 33 , partea 1.
Izvoare doctrinare: manuale, monografii
21. Alexandrescu I., Persoană, personalitate, personaj, Ed. Junimea, Iaşi, 1988.
22. Antolisei F., Manuale di diritto penale. Parte generale, ed. 15a, Ed. Giuffré, Milano, 2000
22. Baieş Sergiu, Roşca Nicolae. Drept civil. Partea Generală. Persoana fizică. Persoana
juridică. – Chişinău, 2004.
23. Barrow Collin, The Global Proprety Investors Toolkit: A Sourcebook for Succesfull
Decision Making, Ed. Capstone Publishing Ltd., USA, 2008
24. Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Drept Penal. Partea Specială, Chişinău, Volumul II, 2015.
25. Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Drept Penal. Partea Specială, Chişinău, Volumul I, 2011.
26. Bogdan Camelia. Incriminarea, prevenirea şi combaterea spălării banilor provenind din
activităţi de crimă organizată potrivit reglementărilor interne şi internaţionale. Bucureşti:
2009.
27. Bujor Valeriu, Pop Octavian, Utilizarea circuitelor bancare în activitățile de spălare a
banilor, Ed. Mirton, Timișoara, 2002.
28. Bulai Costică p.196 citare Stela Botnaru, Alina Savga, Vladimir Grosu, Mariana Grama,
Drept Penal Partea Generală vol.I.
29. Camelia Bogdan, Spălarea Banilor, Aspecte teoretice şi de practică judiciară, Bucureşti
2010.
30. David Mihail, Teza de doctor, Economia subterană și spălarea banilor- studiu
criminologic, Chișinău, 2007.

100
31. Diaconescu, Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Editura
All Beck, Bucureşti, 2004.
32. Dobrinoiu Vasile, Drept penal, partea specială, vol. I, Ed. Lumina Lex, București, 2004.
33. Donciu Anatol, Castraveț Valeriu, Morari Viorel, Prevenirea, investigarea și sancționarea
actelor de corupție, spălare a banilor și finanțare a terorismului, Investigații financiar-
economice, Suport de curs, Chișinău, 2009.
34. Dongroz Vintilă, Siegfried Kahane, Ion Oance ,Rodica Stanoiu, Iosif Fodor, Nicoleta
Iliescu, Constantin Bulai, Victor Rosca,Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman ,(Partea
speciala),vol.III ,ed. a II-a, Ed Academiei Romane.
35. Doug Hapton, Money Laundering, A Concise Guide for All Business, second edition,
Gower Publihing Limited, England, 2009.
36. Drăghici V., Obiectul juridic al infracţiunii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
37. Dragomirescu Tudorel, Infracțiunea de spălare a banilor (teza de doctorat) Academia de
Politie « Alexandru Ioan Cuza « ,Faculatatea de Drept, Bucuresti, 2005.
38. Evans J.L., The proceeds of crime: Problems of investigations and prosecution, Paper
presented at the International Conference On Preventing and Controlling Money Laundring
and the Use of the Proceeds of Crime, Italy, 1994.
39. Glaser Stephan. Droit international pénal conventionnel. – Bruxelles: Ets. E. Bruylant,
1970.
40. Guțuleac Victor, Tratat de drept contravențional, ULIM, Chișinău, 2009.
41. Jerez Olivier. Le blanchiment de l’argent. – Paris: Banque Editeur,1998.
42. Kranacher Mary-Jo, Richard Riley Joseph T. Wells, Forensic Accounting and Fraud
Examination, RDC Publishing Group, USA.
43. Mantovani F. Diritto penale. Parte Generale, 4 edizione, Ed. Cedam, Padova, 2001.
44. Martimof Bogdan Mihai, Teza de doctor, Strategii de prevenire și combatere a spălării
banilor și a finanțării terorismului, București.
45. McClean J.D., International Judicial Assistance, Oxford, 1992
46. Melinescu Ioan, Irina Talianu Investigaţiile financiare în domeniul spălării banilor, Ed.
Imprimeria Naţională, Bucureşti, 2004.
47. Miculeț Larisa, Reglementarea juridică a răspunderii pentru infracțiunile economice și
corupție în SUA și Republica Moldova, Chișinău, 2005
48. Mutu-Strulea Maria, Analiza juridico-penală a spălării banilor, Chişinău 2006.
49. Nistoreanu Gheorghe, Boroi Alexandru. Drept penal. Partea Specială. – Bucureşti: ALL
BECK, 2002.

101
50. Paolo Pezzino, Mafiile, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003.
51. Popa Ștefan, Cucu Adrian, Economia subterană și pălarea banilor, Ed. Expert, București,
2000.
52. Rach Elena, Camelia Bogdan, Ghidul pentru combaterea spălării banilor destinat
judecătorilor și procurorilor, Ed. Patru Ace, București 2015.
53. Odeh Ismail, Anti-Money Laundering and Combating Terrorism Financing for Financial
Institutions, Dorrance Publishing, Pittsburg, Pennsylvania, 2010.
54. Stati V. Infracțiuni economice, Note de curs, CEP USM, Chișinău, 2014.
55. Stati V. Infracțiuni economice, Note de curs, CEP USM, Chișinău, 2016.
56. Vernier Eric, Techniques de blachimentet moyens de lutte, Ed. Dunod, Paris, 2005
57. Voicu Costică, Ungureanu Georgeta Ştefania, Voicu Adriana Camelia. Investigarea
criminalităţii financiar-bancare. – Bucureşti: Polipress, 2003.
58. Ungureanu Augustin, Drept Penal Roman, Bucuresti, 1995.
59. Гаухман Л.Д., Максимов С.В. Преступления в сфере экономической деятельности.
– Москва: ЮрИнфоР, 1998.
60. Михайлов B., Трошкин E., Баньковский A. Противодействие легализации “грязных”
доходов: правовые и организационные формы. – Минск: Тесей, 2001.
61. Кернер Х.-Х., Дах Э. Отмывание денег. Путеводитель по действующему
законодательству и юридической практике. Москва: Междунородные отношения, 1996.
62. Голованов Н. М., В. Е. Перекислов, В. А. Фадеев, Теневая экономика и
легализация преступных доходов , Ed. Питер, Москва, 2003.
63. Кудрявцев В.Н. Общая теория квалификации преступлений. Москва: ЮРИСТЪ,
1999.
64. Шумилов А.Ю. Новый закон о противодействии отмыванию преступных доходов:
Учебно-практическое пособие. – Москва: Изд - во И.И. Шумилова, 2002.
65. Панов В.П. Международное уголовное правo. – Москва, 1997.
66. Диканова Т.А., Осипов В.Е. Борьба с таможенными преступлениями и отмыванием
„грязных” денег. – Москва: ЮНИТИ, 2000.
67. Никулина В. А., Отмывание грязных денег, Москва, 2001.
68. Волженкин Б.В. Преступления в сфере экономической деятельности. – Санкт-
Петербург: Юридический Центр, 2002.
69. Лопашенко Н.А. Преступления в сфере экономической деятельности. Комментарий
к главе 22 УК РФ. – Ростов на Дону: ФЕНИКС, 1999.

102
70. Здравомыслов Б.В. Уголовное право Российской Федерации. Часть Особенная. –
Москва: Юристъ, 2000.
Publicaţii periodice
71. Adan Nieto Martin, Americanisation ou europeanisation du droit penal economique,
publicat în Revue de Science Criminelle et de Droit Penal Compare, nr.4, 2006.
72. Anthony Kennedy, Dead Fish Across the Trail: Illustrations of Money Laundering
Methods, publicat în Journal of Money Laundering Control, vol. 4, nr.8, 2005.
73. B. A. K. Rider, Fei Chien laundries: the pursuit of flying monney part1, Journal of
International Planning, vol 1 , 1992.
74. Bulletin des arrêts de la Cour de Cassation. - 1997, vol. 2, nr. 350. - 1165 p., Véron
Michel. Blanchiment du trafic de stupéfiants. // Droit pénal, nr 3, 1998.
75. Ciuncan, D. Conţinutul infracţiunii de spălare a banilor, cu accent pe subiectul activ al
infracţiunii şi pe obiectul material al acesteia, aşa cum este reglementată în lit.c) art.23 din
Legea nr.656/2002. În: Pro lege, nr.4, 2005.
76. Dabu V., Cătineanu Sorin, Spălarea banilor în noul Cod Penal și în legislația penală
actual, Revista ,,Dreptul”, nr.4/2005.
77. Dabu V., Gusanu A., Reflectii asupra legii pentru prevenirea si sanctionare spalarii
banilor, RDP .nr.4/200.
78. Lascu I. Spălarea banilor. Actualitate. Realitate socială şi incriminare Dreptul, 2003, nr. 6.
79. Leverbe Emmanuelle. Le banquier et l’article 324-1 du Code Pénal // Droit pénal, nr.1,
2004.
80. Leclair Gilles. La problématique de la lutte contre le blanchiment d’argent // Banque et
Droit, nr. 88 (mars-avril), 2003.
81. Le blanchiment de soi-même // Droit pénal (éditions du Juris–Classeur), 2004, avril.
82. Stati Vitalie, Studia Universitatis Moldaviae, 2014, nr.3 (73).
83. Stati Vitalie, Studia Universitatis Moldaviae, 2014, nr.3 (93).
84. Stati Vitalie, Elementele constitutive și elementele circumstanțe agravante prevăzute la
art. 243 CP RM, Revista Studias Universitatis Moldaviae, nr.3, Chișinău, 2014.
85. Turcu Mihai Al., Dezvoltarea criminalității orientate spre profit. Spălarea banilor. Revista
de investigare a criminalității, Anul VI Numărul 1/2013.
86. Țîșcul Iurie, ,,Subiectul legalizării ,,spălării’’ banilor și a altor valori obținute pe căi
ilegale’’, Revista de filosofie, sociologie și științe politice, Chișinău, 2007.
87. Țîșcul Iurie, Aspectele juridico-penale ale noțiunii de spălare a banilor, Revista de drept,
nr. 1-2, Chișinău, 2006.

103
88. Горелко Н. Борьба с отмыванием денег в Молдове // Закон и жизнь, nr.5, 2002.
89. Онофрей А. История отмывания денег, полученных преступным путем // Закон и
жизнь, nr.5, 2002.
Resurse internet
90. Codice penale italiano. http://www.codice-penale.it/.
91. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sp%C4%83lare_de_bani
92. Raportul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor – 10 ani de
activitate a Unității de Informații a României, www.onpcsb.ro.
93. FATF ,Trade Based Money Laundering ,publicat pe site-ul www.fatf-gafi.org.
94. Convention on Laundering, Search, Seizure and Confiscation of the Proceeds from
Crime. Explanatory Report. http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Reports/Html/141.htm
95. Strafgesetzbuch. http://www.bmj.de
96. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14.06.2014. Dosarul nr.
1ra-1122/2016. www.jurisprudenta.csj.md
97. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14.06.2014. Dosarul nr.
1ra-1036/2015. www.jurisprudenta.csj.md
98. http://www.financiarul.ro/2007/06/07/retele-invizibile-de-transfer-al-fondurilor-hawala/
99. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-05/aproape-totul-despre-hawalla-traseul-
banilor-negri.html
Alte surse
100. Raportul Comisiei Comunităţilor Europene din 17 decembrie 2007 în temeiul articolului
6 din Decizia-cadru a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a
instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea (2005/212/JAI).
101. Ghidul activităţilor sau tranzacţiilor suspecte, aprobat prin Ordinul CCCEC nr.118 din
20.11.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007.

104
 Declaraţia privind asumarea răspunderii

Subsemnatul, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de

master sunt rezultatul propriilor cercetări şi realizări ştiinţifice. Conştientizez că, în caz
contrar, urmează să suport consecinţele în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Pasarari Livian

Semnătura

Data

105