qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg INFRACTIUNEA DE SPALARE A BANILOR hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklz CONTROVERSA ASUPRA SUBIECTULUI ACTIV xcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe

rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklz xcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe rtyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa

Referat Elemente de drept penal al afacerilor

NICOLETA STOIAN

MASTER DREPTUL AFACERILOR UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

INFRACTIUNEA DE SPALARE A BANILOR. CONTROVERSA ASUPRA SUBIECTULUI ACTIV AL INFRACTIUNII

Conform art. 23 din Legea nr. 656/20021 (1) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani: a) Schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;
b) Ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a

dispozitiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; c) Dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni; (2) Abrogat2. (3) Tentativa se pedepseste. (4) Daca fapta a fost savarsita de o persoana juridica, pe langa pedeapsa amenzii se aplica, dupa caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevazute la art. 53 al. 3 lit. a-c din C.Pen. (5) Cunoasterea, intentia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevazute la al.1, pot fi deduse din circumstantele faptice obiective.

1 2

M. Of. Nr. 904/12.12.2002. Al. 2 al art.23 din Legea nr.656/2002 a fost abrogat prin art.34 din Legea nr.39/2003.

Una dintre problemele ridicate de acest text de lege priveste subiectul activ al infractiunii; mai exact, intrebarea al carei raspuns nu rezulta clar din textul incriminator este aceea daca poate fi autor al infractiunii de spalare a banilor insusi autorul infractiunii principale.Discutia purtata in doctrina pe marginea acestui subiect a condus la concluzii diferite. Confruntate cu anunite cauze, instantele judecatoresti au fost si ele chemate sa raspunda acestei intrebari. Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a exprimat punctul de vedere in sensul retinerii concursului de infractiuni intre infractiunea principala si cea de spalare a banilor. Ea a dovedit o practica unitara, pastrand acelasi punct de vedere in motivarea mai multor hotarari. Astfel, prin decizia penala nr.1386/11.03.2004 (anexa 1), Inalta Curte de Casatie si Justitie a tratat direct aceasta problema si a transat-o prin retinerea concursului intre fapta de complicitate la luarea de mita (art. 26 rap. la art. 245 C.Pen.) si aceea de spalare de bani. Pe scurt, cauza se prezinta astfel: - inculpatii S.V. si S.H., directori adjuncti ai AJOFM Bihor, solicita in schimbul perfectarii unui contract de vanzare-cumparare a unui imobil catre AJOFM, din partea societatii vanzatoare, un comision. - suma este platita iar S.V. si S.H. o schimba in euro si o depun, fiecare, pe numele mamei sale. - prin rechizitoriu sunt acuzati inclusiv de savarsirea infractiunii de spalare a banilor, insa prin hotararea Tribunalului sunt achitati in ceea ce priveste acest capat de acuzare. - Curtea de Apel Oradea respinge apelul inculpatilor si admite apelul procurorului, insa doar sub aspectul individualizarii pedepsei si obligarii unuia dintre inculpati la restituirea sumei catre societatea denuntatoare. - procurorul declara recurs sub aspectul gresitei achitari pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor iar Inalta Curte il admite, considerandu-l fondat intrucat elementele constitutive ale infractiunii sunt intrunite. Este admis de catre doctrina noastra faptul ca infractiunea de spalare a banilor are caracter subsescvent, ilegalitatea ei derivand din savarsirea infractiunii principale, care are calitatea de situatie premisa pentru cea de a doua. Ca urmare, pentru existenta infractiunii subsecvente trebuie probata infractiunea principala, al carei subiect activ detine, direct sau indirect, dar illicit, un profit ce trebuie spalat. Aceasta nu se opune insa concluziei ca subiectul activ al celor doua infractiuni nu ar putea fi unul si acelasi. Hotararea ICCJ prezentata a fost criticata pentru presupusa incalcare a principiului non bis in idem, sustinandu-se asadar, ca aceeasi activitate infractionala a primit doua incadrari juridice distincte, ca autorul infractiunii principale nu poate fi subiect activ al celei de spalare a banilor, deoarece el a devenit detinator al bunului prin comiterea faptei principale. Apreciem ca nu este corect sa consideram ca avem de a face cu una si aceeasi activitate infractionala, ci cu doua infractiuni distincte, chiar daca ele prezinta o legatura interna. Cele doua presupun cu totul alte acte: daca infractiunea din care au rezultat sumele/bunurile, in cazul de fata luarea de mita presupune actele specifice savarsirii sale primirea, pretinderea, acceptarea, nerespingerea unor promisiuni privind foloase
3

injuste spalarea banilor inseamna, intre altele, ascunderea ori disimularea adevaratei naturi a provenientei, situarii, dispozitiei, circulatiei, proprietatii, drepturilor asupra respectivelor foloase. Este adevarat ca faptuitorul a devenit detinator al bunurilor prin comiterea faptei principale, dar asa cum a retinut corect Inalta Curte de Casatie si Justitie, nu a fost sanctionata posesia ilicita prin aplicarea art. 23, ci efortul lor de a ascunde proveninta sumelor, si amintim aici ca sumele fusesera depuse pe numele altor persoane in incercarea de a le da o aparenta licita. Acelasi rationament il are Inalta Curte si intr-o alta cauza, unde insa raspunde doar indirect problemei tratate. Prin decizia penala nr.3615/05.07.2007 (anexa 2), retine urmatoarele: - C.G. (martor denuntator), administrator al SC M SRL, este cercetat pentru evaziune fiscala si spalare de bani. Pentru o rezovare favorabila a tuturor acestor probleme apeleaza la inculpatul T.V. care cere in schimbul serviciilor sale suma de 50.000 euro. - desi sunt facute demersuri la Politie, la Directia Generala a Finantelor Publice, problemele martorului denuntator nu iau turnura asteptata, ca atare, acesta depune un autodenunt la Parchetul National Anticoruptie. - prin rechizitoriu, inculpatul T.V. este trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de trafic de influenta si spalare a banilor intrucat, se spune, a avut cunostinta de faptul ca banii primiti de la C.G. proveneau din savarsirea de infractiuni in administrarea societatii al carui administrator era. - prima instanta retine ca fapta de a pretinde si primi bani, cunoscand ca acestia provin din savarsirea de infractiuni intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare a banilor. - Curtea de Apel Oradea, in urma aplelului declarat de procuror si de inculpat, desfiinteaza in parte sentinta apelata si descontopeste pedeapsa reducand-o. Mentine insa aplicarea disp. art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. Inculpatul declara recurs, sustinand ca nu s-a facut dovada ca ar fi cunoscut faptul ca sumele proveneau din savarsirea de infractiuni. - Inalta Curte de Casatie si Justitie considera recursul intemeiat si descontopind pedeapsa, il achita pe inculpat de savarsirea infractiunii de spalare a banilor, motivand prin aceea ca probele administrate in cauza nu conduc in mod indubitabil la concluzia ca banii primiti sunt dintre cei obtinuti prin infractiunile pretins savarsite de catre denuntator si la aceea ca inculpatul a avut intentia de a ascunde ori disimula originea ilicita a sumelor depunandu-le ori achizitionand bunuri pe numele altcuiva. Prezumtiile nefiind acceptate, se constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de spalare a banilor. Achitandu-l pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor, tinand cont ca acesta, cu banii obtinuti din traficul de influenta isi cumparase diverse bunuri si facuse depozite in nume propriu, instanta precizeaza: probele administrate nu au relevat ca inculpatul ar fi efectuat depunerile de bani sau achizitionarea bunurior pe numele altor persoane, nefiind relevate aspecte care sa justifice intentia acestuia de ascundere sau disimulare a originii ilicite a bunurilor.
4

Avand in vedre ca o parte a autorilor au adus ca argument in favoarea retinerii concursului sintagma cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni, fara a face precizarea, in legatura cu pozitia psihica a autorului fata de nelegalitatea provenientei, in sensul efortului depus pentru a crea o aparenta legala, s-a contraargumentat cu aceea ca este, intr-un asemenea caz, superflua precizarea legiuitorului, intrucat, savarsind si infractiunea principala, este absolut evident ca faptuitorul avea cunostinta de aceasta provenienta ilicita, tinand seama ca fapta principala se cere a fi una comisiva, ori forma de vinovatie ceruta pentru faptele de actiune este intentia. Este adevarat ca infractiunea de spalare a banilor presupune stiinta autorului ca valorile respective provin din faple ilicite. Dar nu acesta este motivul pentru care trebuie sa consideram ca in textul de lege este inclus si autorul infractiunii principale, deoarece o asemenea stiinta nu mai este necesara cand subiectul activ al infractiunii de spalare a banilor este chiar autorul infractiunii principale. El va depune eforturile de spalare pentru a ascunde provenienta pe care o stie ilicita, deoarece tocmai el a incalcat legea pentru a-si procura valorile respective. Un alt argument, mai dificil de combatut, este insa in dubio mitis. In intregime, doctrina este fortata sa recunoasca daca nu o solutie sau alta, faptul ca textul de lege este unul echivoc si ca problema se cere a fi lamurita astfel incat sa nu mai existe loc pentru interpretari contrarii, chiar de catre legiuitor. Astfel, avand in vedere ca avem de a face cu un text incriminator care lasa loc discutiilor, se cere prin aceasta interpretarea sa in favoarea faptuitorului. In ceea ce priveste viitoarea reglementare, consideram ca trebuie tinuta seama si de legislatiile straine. Este adevarat ca exista o asemenea controversa si in doctrina internationala, cum ar fi in cea spaniola. Cu toate acestea, in altele, precum in cea a Belgiei ori a Frantei, problema a fost solutionata prin recunoasterea, asa cum este firesc, a existentei unui concurs real intre infractiunea principala si cea subsecventa de spalare a banilor.

ANEXE

1). Inalta Curte de Casatie si Justitie, Secia penala, Decizia Penala nr. 1386 din 11.03.2004 Prin sentinta penala nr. 233 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatii S.V. i S.H. pentru complicitate la infractiunea de luare de mita prevazuta in art. 26 C. pen. raportat la art. 254 din acelasi cod, iar n baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea acestora pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999. Instanta a retinut ca, in anul 2001, societatea comerciala E. a hotarat sa vanda un spatiu comercial, pentru cumpararea caruia inculpatul O.I., director al Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca Bihor, fata de care s-a disjuns cauza, si inculpatii S.V. si S.H., directori adjuncti ai aceleiasi institutii au pretins, din suma ce avea s fie platita cu titlu de pret, un comision de 2,7 miliarde de lei, renegociat la 2,2 miliarde de lei. La 21 noiembrie 2001, a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare a imobilului, semnat, ntre altii, de inculpatul O.I. n numele AJOFM Bihor si au fost emise ordinele de plata pentru 8,5 miliarde de lei, iar la 28 decembrie 2002, C.M., administrator al societatii vanzatoare care a denuntat fapta, a dat personal inculpatului O.I. si, prin intermediar, inculpatilor S.H. i S.V. cate 700 de milioane de lei. Dup primirea sumelor mentionate, inculpatii S.H. i S.V. au efectuat un schimb valutar la Banca E., sucursala Oradea, cumparand valuta in moneda euro, fiecare dintre inculpati depunand banii pe numele mamei sale. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penala nr. 85 din 17 aprilie 2003, a admis apelul procurorului numai cu privire la individualizarea pedepsei i obligarea unuia dintre inculpati la restituirea sumei primite catre denuntatoarea C.M. i a respins apelurile inculpatilor. Recursul declarat, intre altii, de procuror cu privire la gresita achitare a inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor, este fondat. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, constituie infractiunea de spalare a banilor, intre altele, transferul de valori cunoscand ca acestea provin din savarsirea unei infractiuni. Aceasta infractiune are o forma agravata, in situatia in care banii sau valorile provin din savarsirea uneia din infractiunile prevazute in Sectiunile a 2-a si a 3-a din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezulta din prevederile art. 17 lit. e) din aceasta lege, care completeaza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999. Pentru existenta infractiunii de spalare a banilor, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi indeplinite doua conditii, si anume sa existe o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscand ca acestea provin din savarsirea unei infractiuni si provenienta banilor sa fie rezultatul savarsirii uneia din infractiunile aratate in textul de lege incriminator, in cazul infractiunii prevazute in art. 23 din Legea nr. 21/1999 sau al uneia dintre infractiunile prevazute in Sectiunile a 2-a i a 3-a din Legea nr. 78/2000, in cazul formei agravate.
6

In speta se constata ca aceste conditii sunt indeplinite, deoarece inculpatii au dobandit sume de bani din complicitate la infractiunea de luare de mita si, pentru a li se pierde urma, le-au schimbat n valuta si le-au depus la banca pe numele altor persoane. Fata de cele aratate, se constata ca in mod greit prima instant si instanta de apel au retinut ca in cauza nu sunt indeplinite cerintele infractiunii de spalare a banilor, deoarece conditia provenientei sumelor de bani din savarsirea unei infractiuni nu trebuia raportata la prevederile art. 23 din Legea nr.21/1999, ci la cele ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, care completeaz art. 23 din Legea nr. 21/1999, constituind o form agravata a acestei infractiuni. Prin urmare, in sarcina inculpatilor trebuia retinuta si infractiunea de spalare a banilor. Dupa savarsirea infractiunii si pana la judecarea definitiva a cauzei a intervenit o lege penala noua, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, prin care a fost abrogata Legea nr. 21/1999 In art. 31 din Legea nr. 656/2002 se prevede ca: Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea i sanctionarea spalarii banilor, publicata n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 18 din 21 ianuarie 1999, cu modificarile ulterioare, se abroga. Prin art. 31 din Legea nr. 656/2002 au fost abrogate nu numai dispozitiile Legii nr. 21/1999, ci i prevederile legii completatoare, i anume cele ale art. 17 lit. e) i art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, concluzie ce se desprinde din formularea folosita in art. 31 unde se precizeaza cu modificrile ulterioare. Potrivit art. 13 C. pen., in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila. Sub aspectul regimului juridic, pentru infractiunea prevazuta in art. 23 din Legea nr. 21/1999 raportat la art. 17 lit. e) i art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 limitele de pedeapsa erau intre 3 si 15 ani inchisoare, in timp ce limitele de pedeapsa prevazute in art. 23 din Legea nr. 656/2002 sunt intre 3 si 12 ani inchisoare. Rezulta, deci, ca prevederile legale mai favorabile sunt cele din legea noua, deoarece in cuprinsul acesteia nu mai este prevazuta forma agravata din reglementarea anterioara, ceea ce face ca limita maxima a pedepsei prevazute de lege sa fie mai redusa. Prin urmare, recursul a fost admis, s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor in prevederile art. 23 din Legea nr. 656/2002 si s-a dispus condamnarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor, potrivit noii incadrari.

2). Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, Decizia Penala nr. 3615 din 05.07.2007 Prin sentinta penala nr. 575 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Satu Mare a fost condamnat inculpatul T.V. la 2 ani si 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta prevazuta in art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 si 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) si art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. In baza art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare. Prima instanta a retinut ca, in dosarul nr. 458/P/2004, martorul denuntator C.G. administrator la societatea comerciala M. - a fost cercetat de Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala si spalare a banilor. Dupa sesizare, Parchetul de pe lang Tribunalul Satu Mare, in cursul lunii decembrie 2004, i-a transmis denuntatorului C.G. o citatie. Pentru a cunoaste motivul pentru care a fost chemat la parchet, denuntatorul a apelat la martorul S.l., care, dupa ce a aflat problemele pe care le are denuntatorul, s-a oferit sa-l puna in legatura cu inculpatul T.V., stiind ca acesta are cunostinte pe langa diverse autoritati si s-ar putea sa-i rezolve problemele in care este cercetat. La scurt timp, in cursul aceleiasi luni - decembrie 2004 - denuntatorul C.G. s-a intalnit cu inculpatul T.V., ocazie cu care i-a aratat actele intocmite de Garda Financiara, de Directia Generala a Finantelor Publice, precum si invitatiile primite, inclusiv citatia emisa de Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare. Cu acea ocazie, inculpatul a afirmat c problemele sunt destul de grave, dar s-ar putea rezolva, nsa costa mult, indicandu-i suma de 50.000 de euro. Inculpatul i-a spus ca are cunostinte la Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare, a fost coleg de liceu cu mai multi procurori si cunoaste comisari ai Garzii Financiare, inspectori ai Directiei Generale a Finantelor Publice, prin intermediul carora si asupra carora are influenta, precum si ca poate rezolva incetarea controlului n mod favorabil pentru denuntator. Au convenit sa-i dea inculpatului 40.000 de euro, platiti in doua transe - prima suma de 20.000 RON la 25 decembrie 2004, iar a doua zi 60.000 RON si, respectiv, 20.000 de euro. Dupa primirea banilor, inculpatul, impreuna cu martorul denuntator, au fost n mai multe randuri atat la politie, cat si la Directia Generala a Finantelor Publice, unde inculpatul T.V. a discutat cu mai multi functionari ai acestei institutii. In prima decada a lunii ianuarie 2005, inculpatul si martorul denuntator s-au prezentat la cabinetul avocatului D.L. in vederea angajarii unui avocat, intrucat nici cercetarile penale si nici controalele financiare nu se finalizau si nu duceau la o concluzie favorabila pentru martorul denuntator. La indemnul avocatului, martorul denuntator C.G., la 21 ianuarie 2005, a depus autodenuntul la Parchetul National Anticoruptie - Biroul teritorial Satu Mare. Tot in cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul i-a restituit martorului denuntator, in doua transe, suma de 20.000 de euro - respectiv 8.000 de euro, prin intermediul
8

avocatului D.L. i 12.000 de euro ulterior - ramanand nerestituita suma de 20.000 de euro. Potrivit art. 257 C. pen., primirea de bani savarsita de catre o persoana care lasa sa creada ca are influenta asupra unor functionari pentru a-i determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile de serviciu constituie infractiunea de trafic de influenta. Raportat la situatia de fapt asa cum a fost descrisa mai sus, recunoscuta de inculpat, confirmata de martorii audiati atat in faza de urmarire penala, cat si in fata instantei, precum si in baza celorlalte probe administrate, instanta a constatat ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta. Retinand vinovatia inculpatului, instanta, in baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 2 ani i 8 luni inchisoare. Inculpatul a avut cunostinta de faptul ca banii primiti de la martorul denuntator C.G. provin din activitatea ilicita a acestuia in administrarea societatii comerciale M. Inculpatul a cunoscut rezultatul cercetarilor si invinuirile aduse administratorului C.G. atat din convorbirile avute cu acesta, cat si din actele pe care Ie-a studiat in urma prezentarii lor de catre denuntatorul C.G. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni, constituie infraciunea de splare a banilor si se pedepsete cu nchisoarea de la 3 la 12 ani, iar potrivit art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, infractiunea de spalare de bani, atunci cand banii provin din savarsirea unei infractiuni prevazute in Sectiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000, este infractiune in legatura directa cu infractiunea de coruptie, iar potrivit art. 18 alin. (2), se sanctioneaz cu pedeapsa prevazuta in Legea nr. 656/2002 al carei maxim se majoreaza cu 3 ani. In consecinta, prima instanta a retinut ca fapta inculpatului de a pretinde si primi bani, cunoscand ca acestia provin din savarsirea unor infractiuni, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare a banilor. Impotriva acestei hotarari au declarat apel procurorul si inculpatul, ambii solicitand, intre altele, retinerea in favoarea inculpatului a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penala nr. 25 din 13 februarie 2007, a admis apelurile declarate de procuror si inculpat, a desfiintat in parte sentinta penala apelata si, rejudecand, a descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare in pedepsele componente, a facut aplicarea dispoziiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 si a redus pedeapsa aplicata inculpatului in baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de la 2 ani si 8 luni inchisoare la 2 ani inchisoare, iar pedeapsa aplicata in baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, de la 3 ani inchisoare la 2 ani inchisoare. In baza art. 33 lit. a) i 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare. Impotriva deciziei penale nr. 25 din 13 februarie 2007 a Curtii de Apel Oradea a declarat recurs inculpatul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Astfel, inculpatul a aratat, intre altele, ca in mod gresit s-a dispus condamnarea sa pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) i art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, intrucat nu s-a facut dovada ca a cunoscut imprejurarea ca suma de bani pe care a primit-o provenea din savarsirea de infractiuni de catre cel care i-a remis-o.
9

Inculpatul si-a intemeiat recursul, intre altele, pe dispozitiile art. 3859 alin. (1) 18 C. proc. pen. si a solicitat achitarea sa in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor. Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca este intemeiata critica referitoare la gresita condamnare a inculpatului pentru infractiunea de spalare a banilor. Potrivit rechizitoriului, inculpatul a fost trimis in judecata si pentru fapta constand in aceea ca a dobndit si folosit bunuri, a efectuat plati in interes personal, cu sume de bani provenite din savarsirea infractiunilor de trafic de influenta. Fapta este descrisa la fel si in partea expozitiva a rechizitoriului. Potrivit aceluiasi rechizitoriu, aceasta fapta a fost incadrata in infractiunea de spalare a banilor prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000. In cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul a fost ascultat cu referire la fapta descrisa in actul de sesizare. Din examinarea incheierii de dezbateri din 30 august 2005 nu rezulta ca reprezentantul Ministerului Public ori instanta ar fi pus in discutie alte aspecte legate de infractiunea de spalare a banilor decat cele din rechizitoriu. Prin sentinta, prima instanta a retinut ca fapta care constituie infractiunea de spalare a banilor consta in aceea ca, pe de o parte, inculpatul a avut cunostinta de faptul ca banii primiti de la martorul denuntator provin din activitatea ilicit a acestuia in administrarea firmei, iar pe de alta parte ca fapta inculpatului de a pretinde si primi bani cunoscand ca acestia provin din savarsirea unor infractiuni intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani. Se constata ca, in timp ce prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis in judecata pentru fapta constand in aceea ca a dobandit si folosit bunuri, a efectuat plati in interes personal, cu sume de bani provenite din savarsirea infractiunilor de trafic de influenta acesta a fost condamnat de instanta pentru fapta constand in aceea ca, pe de o parte, a avut cunostinta de faptul ca banii primiti de la martorul denuntator provin din activitatea ilicita a acestuia in administrarea firmei", iar pe de alta parte ca a pretins si primit bani cunoscand ca acestia provin din savarsirea unor infractiuni. Fapta inculpatului, astfel cum rezult din probele administrate, nu realizeaz elementele constitutive ale infraciunii de splare a banilor, nici n modalitatea expus n rechizitoriu, i nici n cea descris n sentin. In esenta, acestuia i se imputa ca din suma de 40.000 de euro primita de la denuntator pentru traficul de influenta, dupa ce a restituit acestuia 20.000 de euro, din restul de 20.000 de euro nerestituiti si-a cumparat mai multe bunuri (computer personal, camera video digitala, schiuri etc.) si a facut 2 depuneri in conturi: 30.500 RON, respectiv, 26.700 RON. Asupra depozitelor si conturilor bancare ale inculpatului si asupra bunurilor mobile ale acestuia s-au instituit masuri asiguratorii. Probele administrate nu au relevat ca inculpatul ar fi efectuat depunerile de bani sau achizitionarea bunurilor pe numele altor persoane. In luna mai 2002 a fost adoptata Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Conventiei europene privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, incheiat la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.

10

Ulterior, in luna decembrie 2002, a fost publicata Legea nr. 656/2002 care, in art. 23, incrimineaza fapte sub denumirea de infractiunea de spalare a banilor (prin care a fost abrogata si Legea nr. 21/1999). In ambele acte normative sunt definitii pentru notiunile folosite in materia infractiunii de spalare a banilor (art. 6 din Legea nr. 263/2002 i art. 1 din Legea nr. 656/2002). Fapta inculpatului, mentionat anterior - si pentru care a fost trimis in judecata exclude incidenta art. 23 alin. (1) lit. a) i b) din aceasta lege, nefiind relevate aspecte care sa justifice intentia acestuia de ascundere sau disimulare a originii ilicite a bunurilor. Incriminarea din art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 rsspunde cerintelor art. 6 paragraf 1 lit. c) din Conventia europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, incheiat la Strasbourg la 8 noiembrie 1990. Potrivit art. 6 paragraf 1 lit. c) din Conventie, fiecare stat adopta masurile pentru incriminarea, intre altele, a faptei constand in achizitionarea, detinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achizitioneaza, le detine sau le foloseste stie, in momentul dobandirii lor, ca acestea constituie produse. Prin produs" se intelege orice avantaj economic obtinut din infractiuni (art. 1 lit. a din Conventie); bun" poate fi un bun de orice natura, corporal sau necorporal, mobil sau imobil etc. (art. 1 lit. b din Conventie). Infractiunea de spalare a banilor este o infractiune aflata in conexiune cu o infractiune principala in sensul art. 1 lit. e) din Conventie, adica orice infraciune in urma careia produsele sunt rezultate si susceptibile de a deveni obiectul unei infractiuni de spalare a banilor. In lipsa unor probe certe, simpla constatare ca, la data faptelor savarsite de inculpat, denuntatorul (administrator la o societate cu raspundere limitata avand ca obiect principal de activitate prestari de servicii in constructii) era cercetat pentru infractiunile de evaziune fiscala si spalare a banilor constand in aceea - potrivit rechizitoriului - ca ar fi cauzat un prejudiciu bugetului de stat de 1.341.557,3255 RON, prin majorarea fictiva a cheltuielilor societatii nu poate justifica concluzia ca banii primiti de catre acesta sunt dintre cei obtinuti prin infractiunile pretins a fi fost savarsite de denuntator. Nici cunoasterea de catre inculpat a imprejurarii ca denuntatorul era in curs de cercetare penala pentru infractiunile mentionate nu este de natura a justifica retinerea in sarcina acestuia a intentiei de a primi, pentru traficul de influenta, sume de bani din cele obtinute de denuntator din infractiunile pretins a fi fost savarsite de acesta. Or, probele administrate dovedesc cert numai faptul ca inculpatul, cu titlu de rasplata pentru traficul de influenta - fapta necontestata de acesta - a solicitat o suma de bani, din care in final a primit efectiv suma de 40.000 de euro. Asa cum rezulta din textul art. 6 din Conventie, fapta de spalare a banilor are ca element subiectiv numai intentia (atunci cand sunt comise cu intentie"), la care se adauga conditia ca infractorul sa stie, in momentul dobandirii lor, ca acestea constituie produse (art. 6 paragraf 1 lit. c). In cauza, aceasta presupune dovedirea prin probe certe ca inculpatul, in momentul primirii sumelor de bani, stia ca acei bani provin din infractiuni savarsite de denuntator, nefiind admisibile prezumtii. Trimiterea la textul art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezulta din incadrarea juridica data faptelor prin rechizitoriu, este legata de fapta descrisa in actul de
11

sesizare - a dobandit si folosit bunuri, a efectuat plati in interes personal, cu sume de bani provenite din savarsirea infractiunilor de trafic de influenta - deoarece, potrivit textului art. 17 lit. e), sunt in legatura directa cu infractiunile de coruptie sau cu infractiunile asimilate acestora, infractiunile de spalare a banilor atunci cand banii, bunurile sau alte valori provin din savarsirea unei infractiuni prevazute in Sectiunile a 2-a si a 3-a, la Sectiunea a 2-a figurand si infractiunea de trafic de influenta. In aceasta ipoteza, insa, subiectul activ al infractiunii de trafic de influenta nu poate fi acelasi cu cel al infractiunii de spalare a banilor. In consecinta, sub acest aspect, hotararile pronuntate in cauza sunt supuse casarii in baza dispozitiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Fata de considerentele ce preced, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat a fost admis, atat decizia atacata, cat si sentinta penala nr. 575 din 17 octombrie 2006 au fost casate in parte si, rejudecand, Inalta Curte de Casatie si Justitie a descontopit pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare si a repus n individualitatea lor pedepsele componente si, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor, prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

BIBLIOGRAFIE

1. Voicu, Costica, Spalarea banilor murdari, ed. Sylvi, Bucuresti, 1999;

12

2. Adochitei, Cristian; Adochitei, Iulia, Spalarea banilor, RDP, an X, nr. 1, ian.mar. 2003; 3. Bogian, Camelia, Subiectul activ al infractiunii de spalare a banilor, RDP, an XIV, nr. 1, ian.-mar. 2007; 4. Bogdan, Camelia, Infractiunea de spalare a banilor in legea franceza si germana, RDP, an XIII, nr. 4, oct.-dec. 2006; 5. Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara in materie penala, 2006, sectia a I a si a II a penala, ed. Wolters Kluwer; 6. Hotca, Mihai Adrian; Dobrinoiu, Maxim, Elemente de drept penal al afacerilor, ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2009; 7. Melinescu, Ioan; Talianu, Irina, Investigatiile financiare in domeniul Spalarii banilor, ed. Imprimeria Nationala, Bucuresti, 2004; 8. Dragomirescu, Tudorel, Infractiunea de spalarea banilor, teza de doctorat, Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza (Facultatea de Drept), Bucuresti, 2005; 9. www.scj.ro.

13