INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A

BANILOR

WORKING TOGETHER FOR A GREEN, COMPETITIVE AND INCLUSIVE EUROPE

W W W. E E A G R A N T S . O R G W W W. E E A G R A N T S . R O
D R . R E M U S J U R J - P R O C U R O R , P A R C H E T U L D E L Â N G Ă Î N A LT A C U R T E D E C A S A Ț I E Ș I J U S T I Ț I E
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
CADRUL LEGAL

Materialele sunt preluate din cartea

Spălarea banilor-Teorie și practică judiciară ,
autori Remus Jurj și Dan Drosu Șaguna,
Ediția 4 , Ed.CH Beck, 2019
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
CADRUL LEGAL
Potrivit art.49 din Legea 129/2019 , constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii
ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire,
judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a
drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile,,
cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
Tentativa se pedepseşte.
Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele
complementare prevăzute la art. 53^1 alin. (3) lit. a) - c) din Codul penal.
Aliniatul 4 prevede că, ’’Cunoaşterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit trebuie stabilită/stabilit din circumstanțele
faptice obiective.
Alin.5, se prevede că dispoziţiile se aplică indifererent dacă infracţiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau
în alte state membre sau state terţe.
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
caracterul autonom
- infrac­ţiunea de spălare de bani are un caracter corelativ, întrucât existenţa ei este condiţionată de săvârşirea prealabilă a unei infracţiuni din
care să provină bunul supus unei ope­raţiuni de spălare (în literatura şi practica judiciară se folosesc termenii de infrac­ţiune principală,
infracţiune premisă sau infracţiune predicat).

-în lipsa existenței infracțiunii premisă sau dacă aceasta nu poate fi probată, nu se poate reține în sarcina inculpatului nici comiterea
infracțiunii de spălare de bani.(decizia I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 116A/2016 )
În practică, această condiție presupune delimitarea momentului consumării infracțiunii premisă de momentul consumării infracțiunii
de spălare a banilor, îndeosebi în cazul în infracțiunea premisă este o infracțiune de corupție sau delapidare. Astfel, dacă, acţiunea de transfer a
sumelor de bani se suprapune peste acţiunile reţinute la delapidare, în această situaţie, este imposibil a se „spăla" bani care încă nu sunt
„negri" şi totodată, nu există o individualitate proprie a acţiunilor reţinute în acuzaţia de spălare a banilor. ( I.C.C.J., Secţia penală, decizia
nr. 411A/2017 )

-Nu necesar pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor ca:

- infracţiunea predicat să fie determinată în concret ci numai generic;

- făptuitorul infracţiunii predicat să fie cunoscut, esenţial fiind ca făptuitorul infracţiunii de spălare de bani să cunoască că bunul provine
dintr-o infracţiune;

-să existe o condamnare anterioară pentru infracţiunea predicat;

 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
caracterul autonom
Convenţia Consiliului Europei dela Varşovia din 2005 privind spălarea, descoperirea , sechestrarea şi
confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului , ratificată de România prin Legea 420/2006
-art.9 par.5- fiecare parte va asigura că o condamnare anterioară sau simultană cu infracţiunea
predicată nu este o condiţie esenţială pentru o condamnare pentru spălare de bani.
-art.9 par.6- fiecare parte va asigura că o condamnare pentru spălare de bani conform acestui articol, este
posibilă acolo unde se dovedeşte că bunurile care fac, obiectul paragrafului 1. a sau b din acest articol, au
provenit dintr-o infracţiune predicat, fără a fi necesar a se stabili cu precizie care infracţiune.
Curtea Constituţională a României, pronunţându-se cu privire la constituţionalitatea art.23 alin.1 lit.c din legea
656/2002, a decis[1] în mod constant, că termenul folosit de legiuitor în încriminarea faptei prevăzute în art.23
alin.1 lit.c, respectiv dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din
săvârşirea de ’’infracţiuni’’ este generic, pentru a acoperi multitudinea de infracţiuni de bază (premisă sau
predicat) din care pot proveni bunurile[2], aceste dispoziţii stabilind criterii obiective de apreciere a caracterului
penal al operaţiunilor săvârşite, în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune. [1] Curtea
Constituţională dec.nr.73/27.01.2011, [2] Curtea Constituţională, dec.524/27.06.2006.
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
caracterul autonom
Altfel spus, teza autonomiei spălării banilor este în sensul că nu este necesar
ca autorul infracţiunii de spălare să fi cunoscut natura exactă, circumstanţele
temporale, locul, şi nici măcar identitatea persoanei, a victimei sau a autorului
infracţiunii principale, nefiind necesar ca făptuitorul (când nu este el însuşi
autorul faptei principale) să cunoască cu exactitate infracţiunea principală din
care provin fondurile supuse spălării şi cine este autorul acesteia sau dacă acesta
răspunde penal sau nu pentru infracţiunea săvârşită, fiind suficient ca în
momentul operaţiunii de spălare a banilor să aibă reprezentarea că bunul provine
din săvârşirea unei infracţiuni.( I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 454/2015).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
efectele caracterului autonom
Infracţiunea de spălare de bani există şi în cazul în care:
- infracţiunea predicat este prescrisă, deoarece această infrac­ţiune are un regim sancţionator propriu,
independent de cel al infracţiunii scop, iar termenele de prescripţie se calculează în raport de limita maximă a
pedepsei prevăzută pentru infracţiunea de spălare de bani. I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1596/2014
(www.scj.ro). C.Ap București, Secția I penală , Decizia penală nr.243/A/2017 )
- infracțiunea predicat este amnistiată; (ÎCCJ, secţ.pen.dec.3711/2011, ÎCCJ, secţ.pen.dec.2270/2012)
- infracţiunea predicat este dezincriminată (de cele mai multe ori abrogarea normei de încriminare nu
echivalează cu dezincriminarea faptei prevăzute în acea normă), întrucât cele două infracţiuni există independent
una de alta, astfel că eventuala intervenţie a unor cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau răspunderea nu
se răsfrânge asupra celeilalte.
-s-a dispus achitarea printr-o decizie penală definitivă a autorului infracţiunii premisă infracţiunii de
spălare a banilor, cu condiţia ca decizia de achitare să nu fi avut drept cauză lipsa faptei sau lipsa caracterul penal
al acesteia.(C.Ap.Alba-Iulia, Secția penală, decizia nr.270/2018 )
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
efectele caracterului autonom

Dacă infracțiunea premisă generatoare de venituri ilicite pentru participanți, respectiv cea de evaziune fiscală, prevăzută
de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cât și venitul ilicit rezultat, au fost dovedite în cauză, faptul că ulterior
organul de urmărire penală a constatat, în favoarea participanților la infracțiunea de evaziune fiscală, cauza de nepedepsire
prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 și a dispus în consecință, încetarea urmăririi penale în temeiul art. 11 pct. 2
lit. b) şi art. 10 lit. i1) C.proc.pen. din 1969, nu a înlăturat realizarea situației premisă cerută de lege pentru infracțiunea de
spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modi­ficările ulterioare [fost art. 23 lit. a)
din aceeași lege], întrucât condiția premisă a infracțiunii de spălare de bani, respectiv, dovada că există un bun care provine
din săvâr­șirea unei infracțiuni și care urmează a face obiectul spălării de bani, este îndeplinită.
(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1278/2014 ).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
Deosebirea de TĂINUIRE
-faptele săvârşite în scopul ascunderii originii infrac­ţionale întrunesc elementele constitutive ale
infracţiunii de spălare a banilor, iar nu ale infracţiunii de tăinuire. Diferenţa este dată de scopul urmărit, cel
al spălării produselor infracţiunii şi doar în al doilea rând şi nu în mod obligatoriu, se urmăreşte însuşirea şi
folosirea acestora de către autor.(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1049/2014 );
-Altfel spus, diferența esențială între infracțiunea de tăinuire și cea a spălării banilor este aceea că în cazul
faptelor incriminate de Legea nr.656/2002 se urmărește ascunderea originii infracționale a produsului
rezultat din infracțiunea predicat, pe când în cazul tăinuirii se săvârșește de către o altă persoană o acțiune
de primire, dobândire sau transformare ori valorificare a bunului dobândit prin infracțiunea comisă de alt
autor, scopul acesteia fiind acela de a îngreuna derularea activității judiciare, infracțiunea prevăzută de
art.270 Cod penal fiind considerată în noua lege penală ca fiind una împotriva înfăptuirii justiției.
De asemenea, o altă diferență constă în aceea că, spre deosebire de infracțiunea de tăinuire,
infracțiunea de spălare de bani poate fi săvârșită de orice persoană, chiar rudă sau membru de familie în
sensul art.177 Cod penal.(C.Ap.Brașov, Secția penală, decizia nr.206/2018, C.Ap. București - Secția I
penală, decizia nr.106/2019 ) ;
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
AUTORUL INFRACȚIUNII PREMISĂ
-a nu‑l pedepsi pe autorul infracţiunii principale şi pentru infrac­ţiunea de spălare a banilor, dacă bunurile obţinute din
infracţiunea principală sunt supuse operaţiunilor specifice de „spălare”, înseamnă a ‑i crea o situaţie privilegiată faţă de alţi
autori sau participanţi ai unor infracţiuni principale similare, care nu recurg la operaţiunile specifice de „spălare”. Aceştia se
expun mult mai mult la acţiu­nile autorităţilor decât cel care recurge la opera­ţiuni specifice de „spălare”, tocmai în scopul de a
ascunde originea infracţională a bunurilor obţinute din infracţiune şi de a beneficia, în siguranţă, de acestea.
-realizarea operațiunii ilicite premisă nu implică automat realizarea operațiunii de spălare a banilor, aceasta necesitând o
nouă și distinctă rezoluție infracțională și alte acte de executare, ce sunt specifice doar acestui gen de infracțiuni.
-Înalta Curte învederează că infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din
care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s ‑a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului
material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine
organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine
individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o
unică infracţiune”.(I.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 16/2016 )
-Decizia Curţii Constituţionale nr.418/2018, a stabilit ca fiind constituţională interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, completul competent, cu privire la posibilitate cumulării calităţii de subiect activ atât pentru infracţiunea predicat, cât
şi pentru infracţiunea de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr.
656/2002. [actual art.49 alin.1 li.a) și b) din Legea nr.129/2019]
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
AUTORUL INFRACȚIUNII PREMISĂ
-a nu‑l pedepsi pe autorul infracţiunii principale şi pentru infrac­ţiunea de spălare a banilor, dacă bunurile obţinute din
infracţiunea principală sunt supuse operaţiunilor specifice de „spălare”, înseamnă a ‑i crea o situaţie privilegiată faţă de alţi
autori sau participanţi ai unor infracţiuni principale similare, care nu recurg la operaţiunile specifice de „spălare”. Aceştia se
expun mult mai mult la acţiu­nile autorităţilor decât cel care recurge la opera­ţiuni specifice de „spălare”, tocmai în scopul de a
ascunde originea infracţională a bunurilor obţinute din infracţiune şi de a beneficia, în siguranţă, de acestea.
-realizarea operațiunii ilicite premisă nu implică automat realizarea operațiunii de spălare a banilor, aceasta necesitând o
nouă și distinctă rezoluție infracțională și alte acte de executare, ce sunt specifice doar acestui gen de infracțiuni.
-Înalta Curte învederează că infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din
care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s ‑a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului
material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine
organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine
individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o
unică infracţiune”.(I.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 16/2016 )
-Decizia Curţii Constituţionale nr.418/2018, a stabilit ca fiind constituţională interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, completul competent, cu privire la posibilitate cumulării calităţii de subiect activ atât pentru infracţiunea predicat, cât
şi pentru infracţiunea de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr.
656/2002. [actual art.49 alin.1 li.a) și b) din Legea nr.129/2019]
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
teoria actelor neutre de consum
-teoria a fost dezvoltată în jurisprudența spaniolă și presupune excluderea din sfera încadrării juridice la infracţiunea de spălare a banilor a
acelor fapte care constau în simpla folosire a bunurilor obţinute din infracţiuni sau transformarea lor în bunuri de consum de care profită direct
autorul sau persoanele care au participat la infracţiunea predicat, pentru că în aceste cazuri nu este pus în pericol bunul juridic, concurenţa loială
pe piaţă. În schimb, se aplică concursul real de infracţiuni: infracţiunea predicat şi infracţiunea de spălare de bani, atunci când veniturile ilicite se
folosesc pentru o activitate comercială sau o activitate de investiţii. Astfel, cumpărarea de către traficantul de droguri a unei maşini sport, pentru
folosul său nu reprezintă spălare de bani, dar dacă această maşină este vândută şi astfel contribuie la creşterea veni­turilor sale, care de fapt provin
din activităţi infracţionale ne aflăm în faţa unui exemplu de spălare de bani.
-teorie a fost aplicată şi în practica judiciară română, instanţa supremă confirmând hotărârile instanţelor inferioare cu privire la achitarea pentru
infracţiunea de spălare a banilor a inculpatului, deoarece din probele administrate nu a rezultat scopul pentru care inculpatul, condamnat pentru
infracţiunea de trafic de persoane a achiziţionat, pe numele său mai multe imobile şi de asemenea nu a rezultat că bunurile identificate la
percheziţie, circa 2,7 kg de bijuterii de aur, au fost dobândite ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane.
În opinia noastră, speţa sus‑menţionată ridică o problemă: ce se va decide de către organele de urmărire penală în cazul în care bunurile nu
au fost supuse confis­cării, iar inculpatul va decide să închirieze sau vândă dintre aceste case, deoarece este logic că nu locuieşte în toate, sau dacă
va vinde o parte din cele 2,7 kg de bijuterii ori autotu­ris­mele achiziţionate, se vor sesiza din oficiu pentru spălare de bani? ( I.C.C.J., Secţia
penală, decizia nr. 1048/2014 ).
Într‑o speţă similară s‑a decis că întruneşte elementele constitutive ale infrac­ţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 656/2002, fapta inculpatului de a achiziţiona, pe numele său două imobile şi a plătit un avans pentru un al treilea imobil, în perioada
decem­brie 2011 ‑ iunie 2012, în care nu a avut venituri licite, dar a obţinut sume de bani din trafic de droguri (I.C.C.J., Secţia penală, decizia
nr. 634/2014 ).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
teoria actelor neutre de consum
Din punctul nostru de vedere, cumpărarea mai multor imobile sau a mai multor bijuterii, reprezintă o investiţie, astfel că, potrivit teoriei actelor de consum, în
cauza menţionată s‑a săvârşit infrac­ţiunea de spălare de bani, care s‑a consumat în momentul achiziţio­nării primul imobil suplimentar imobilului în care locuieşte
inculpatul, şi se epuizează în momentul închirierii sau vânzării unuia dintre imobile. În cazul achiziţionării bijuteriilor, având în vedere valoarea acestora şi
posibilitatea de valorificare imediată şi, în unele situaţii, achiziţionarea are loc fără urme scriptice, infracţiunea se consumă în momentul achiziţionării lor şi se
epuizează în momentul vânzării, dacă aceasta se desfășoară printr ‑un magazin de profil, care eliberează chitanţă justificativă.
În acelaşi sens este şi o parte a practicii judiciare, care a decis că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, pre ­văzute de art. 29
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, fapta inculpatului care în cursul anului 2010 a dobândit importante sume de bani prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă,
pe care le‑a folosit la achiziţionarea de maşini de lux şi a unui imobil, căruia i ‑a dat destinaţia de bar. ( I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 751/2014 ).
Având în vedere că inculpatul, în perioada menţionată, era conducătorul unui grup infracţional organizat, şi nu avea nicio sursă legală de venit, pentru a elimina
orice dubiu cu privire la provenienţa sumelor, organele de urmărire penală ar fi trebuit să insiste pe investigarea financiară şi să stabilească legătura dintre veniturile
obţinute din infracţiuni şi justificarea acestora, în vederea achiziționării imobilelor.
În speţa menţionată mai sus, ne aflăm în situaţia în care per­soana are o altă parti­cipaţie, de instigator sau complice, la săvâr­şirea infracţiunii predicat, sau
persoana comite o infracţiune directă cu infracţiunea din care provine bunul dobândit, supus spălării, cum ar fi constituirea unui grup infracţional organizat. În
aceste cazuri, bunurile sunt do­bân­dite ca urmare a realizării scopului constituirii grupului infrac­ţional organizat sau scopului asocierii, iar dacă sunt efectuate
anterior dobândirii şi operaţiunii specifice de spălare, atunci putem spune că ne aflăm în cazul prevăzut de art.49 alin.(1) lit.c) din Legea nr.129/2019, [fost art. 29
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată].
În situaţia participaţiei menţionate mai sus, dacă persoana comite atât o activitate în cadrul infracţiunii predicat săvârşită în mod continuat, ca urmare a sarcinilor
primite în cadrul organizaţiei infrac­ţi­onale din care dobândeşte bunuri supuse operaţiunilor de spălare, cât şi o infracţiune de complicitate sau instigare la alte acte
din cadrul infracţiunii predicat continuate din care dobândeşte bunuri supuse opera­ţiunilor de spălare, ne aflăm de asemenea în cazul reglementat de art.49 alin. (1)
lit.c) din Legea nr.129/2019, [fost art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată].
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
răspunderea persoanei juridice
-răspunderea penală a persoanei juridice este o problemă de drept care nu poate fi dezlegată numai
prin interpretarea simplistă a dispozițiilor din legea penală, ci, prin coroborare cu dispozițiile din
Legea societăților nr. 31/1990, privind răspunderea și mandatul administratorilor și a altor persoane
cu atribuții de reprezentare a persoanelor juridice, dar și cu dispozițiile din Codul civil, deosebit de
relevante din acest punct de vedere.
Condițiile răspunderii penale a persoanei juridice sunt reglementate în art.135 din Codul penal.
-persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru
infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele
persoanei juridice.
  -instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități ce
nu poate face obiectul domeniului privat.
 -răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a
contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
răspunderea persoanei juridice-considerentele DCC nr.156/2018

-teza răspunderii directe concretizată în Codul penal permite tragerea la răspundere penală a persoanei
juridice ori de câte ori s-a comis o infracțiune, indiferent dacă a fost sau nu identificată persoana fizică care a
comis fapta ilicită și indiferent dacă această persoană a fost sau nu găsită vinovată. În reglementarea răspunderii
penale a persoanei juridice au fost păstrate principiile pe care se fundamentează această răspundere.
-legătura personală nu poate să justifice, singură, angajarea răspunderii penale a persoanei juridice, astfel
că se impune ca ea să fie dublată de o legătură reală, obiectivă, în care, pe lângă cerința ca fapta să fi fost
comisă de un prepus, apare și cerința ca fapta să fi fost săvârșită în legătură cu atribuțiile sau cu scopul
funcțiilor încredințate.
- răspunderea penală a persoanei juridice este generală, putând fi atrasă de orice activitate a ei în care se
poate identifica un element subiectiv propriu acesteia, diferit de cel al persoanei fizice care execută în concret
actul material.
- răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană fizică ce acționează în numele
ei, nu doar de către organele de conducere ale acesteia.
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
răspunderea persoanei juridice-considerentele DCC nr.156/2018

- prin săvârșirea de către persoana juridică a unei infracțiuni în realizarea obiectului de activitate se înțelege că un
organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice, a comis o infracțiune cu prilejul transpunerii în practică a activităților
pe care, potrivit legii, actelor constitutive sau actelor de organizare și funcționare, persoana juridică le poate derula. Această
cerință presupune că, la momentul săvârșirii infracțiunii, agentul se afla în exercițiul unei atribuții de serviciu și că, prin
urmare, el deținea fie calitatea de „organ“, fie calitatea de „reprezentant“ direct sau indirect al persoanei juridice.
- o infracțiune este comisă în interesul persoanei juridice în toate cazurile în care folosul - material sau moral - obținut
prin infracțiune revine, în totul sau în parte, persoanei juridice, deși infracțiunea nu este comisă în realizarea obiectului de
activitate. Analizând această cerință, Curtea constată că aceasta poate primi atât o interpretare subiectivă ca făcând
trimitere la scopul urmărit de agent, cât și una obiectivă ca făcând trimitere la un profit (avantaj) pe care persoana juridică
l-a obținut deja de pe urma săvârșirii infracțiunii. În oricare dintre aceste interpretări devine posibil ca răspunderea penală a
persoanei juridice să fie antrenată și de alte persoane fizice, și nu doar de acelea care acționează în calitate de organe sau de
reprezentanți ai persoanei morale.
-o infracțiune este săvârșită în numele persoanei juridice dacă persoana fizică ce efectuează elementul material al faptei
acționează în calitate de organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice, învestit în mod oficial (legal sau
convențional), fără ca fapta să fie săvârșită în realizarea obiectului de activitate sau în folosul persoanei juridice în cauză.
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
avocatul subiect activ

Potrivit art.5 alin.(1) lit.f) din Legea nr.129/2019, avocații devin entitate raportoare în cazul în care acordă asistenţă
pentru întocmirea sau perfectarea de operaţiuni de administrare a patrimoniului pentru clienţii lor .
Avocații au obligaţia de a transmite un raport de tranzacţii suspecte numai în măsura în care nu sunt avute în vedere
informaţiile pe care acestea le primesc de la unul dintre clienţii lor sau le obţin în legătură cu aceştia în cursul evaluării
situaţiei juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligaţiei de apărare sau de
reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau în legătură cu aceste proceduri, inclusiv de consiliere juridică
privind iniţierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înaintea procedurilor,
în timpul acestora sau după acestea.(art.9 alin.3 din Legea nr.129/2019)
Această excepție nu se aplică în cazurile în care avocații cunosc faptul că activitatea de consiliere juridică este furnizată
în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului sau atunci când ştiu că un client doreşte consiliere juridică în scopul
spălării banilor sau al finanţării terorismului.(art.9 alin.4 din Legea nr.129/2019).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
avocatul subiect activ

Ce se întâmplă cu un avocat căruia îi este plătit ono­rariul cu bani proveniţi din săvârşirea de infracţiuni? Poate el
cunoaște că onorariul îi este plătit din aceste bunuri?
În practica judiciară din România, în care avocații au săvârșit infracțiunea de spălare de bani, instanța supremă a
decis că fapta inculpatei, avocat, care, în perioada iulie 2008 ‑ septembrie 2011, a încheiat două contracte fictive de
asistenţă juridică şi a emis un număr de 21 de facturi fiscale care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică
nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, respectiv trafic de influenţă, săvârşită
de un alt inculpat, înca­sând prin virament bancar în contul cabinetului de avocatură suma de 274.330 lei, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 (în formă continuată).( I.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia
nr. 103/2012 ).
Împrejurarea că inculpatul a încheiat doar contractul de asistenţă juridică dar nu a eliberat şi chitanţă nu echivalează
cu operaţiuni de ascundere sau disimulare în sensul normei de incriminare. Această omisiune, neglijenţă, poate îmbrăca
orice altă formă de răspundere (contravenţională, disciplinară), dar nu poate intra - în contextul stării de fapt reţinută în
prezenta cauză - în sfera ilicitului penal. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 380/A/2017 )
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
elementul constitutiv

Acţiunea‑inacţiunea de spălare a banilor

În opinia noastră, infracţiunea de spălare a banilor poate fi săvârşită şi prin inac­ţiune în cazul în care persoana, având obligaţia de a raporta operaţiunile
suspecte de spălare a banilor nu o face şi, prin aceasta, ajută persoana să ascundă sau disimuleze originea ilicită a bunurilor sau ajută persoana care a săvârşit
infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.
În cazul prevăzut în art.49 alin. (1) lit.a din Legea nr.129/2019, elementul material constă în:
‑ acţiunea de schimbare de bunuri, care presupune transfor­marea unui bun sau unei valori într‑un alt bun sau altă valoare. Altfel spus, prin acţiunea de
schimbare se înţelege orice activitate prin care se realizează înlocuirea unui bun provenit din comiterea de infracţiuni cu un altul de provenienţă licită.
( I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 225RC/2016 ).
-transferul de bunuri presupune atât operaţiunile bancare de transfer între conturile mai multor societăţi comerciale, deschise în bănci din România, cât şi
trans­ferurile externe. Acțiunea de transfer poate consta și într‑o operaţiune de transmitere a drepturilor referitoare la un bun ce provine din săvârşirea unei
infracţiuni către o altă persoană( I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 225RC/2016).
Interpunerea unui intermediar în cadrul circuitului financiar nu poate constitui un impediment pentru a se considera că transferul respectiv reprezintă un
act material specific infracţiunii de spălare a banilor. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 285A/2018 ).
Considerăm că şi transferul fictiv de proprietate, asupra unor bunuri, mobile sau imobile către alte persoane care cunosc originea infracţională a aces­tora
se încadrează în această categorie, iar nu în cea de la lit. c), întru­cât cel care le dobân­deşte nu poate să dispună de ele. Persoana care a primit aceste bunuri în
condiţiile menţionate mai sus poate fi urmărit pentru spălare de bani şi bunurile pot fi confiscate.
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
elementul constitutiv
Acţiunea‑inacţiunea de spălare a banilor
‑ în cazul prevăzut în art.49 alin. (1) lit.b din Legea nr.129/2019, [fost art. 29 alin. (1) lit.b din Legea nr. 656/2002, republicată], elementul material constă în
acţiunea de ascundere sau disimulare a naturii reale a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor sau a drepturilor asupra acestora;
Acţiunea de ascundere nu operează asupra unei ascunderi materiale a unui bun, în sensul propriu al cuvântului, ci, alături de acţiunea de disimulare,
desemnează ansam­blul de fapte concrete (întocmirea de documente false, folosirea unor companii‑fan­tomă, folosirea per­­soa­nelor terţe, amestecul banilor „murdari” cu
cei „curaţi” la între­prinderile cu un volum mare de capital) prin care se încearcă să se confere un bun rezultat din săvârşirea de infracţiuni, aparenţa de legalitate,
respectiv faptul că bunul a fost dobândit în urma unor operaţiuni legale.
Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, chiar dacă
dobân­direa bunurilor, a fost legală, prin acte autentice de vânzarea cumpărare, însă prove­nienţa sumelor cu care le‑a achiziţionat inculpatul este ilicită, actele fiind
ntocmite tocmai pentru a ascunde sau disimula sursa ilicită a acestor sume. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3440/2013 ).
-întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, fapta inculpatului,
care a disimulat adevărata natură a proprietăţii imobilelor situate în localitatea N, pe care le ‑a cumpărat pe numele său, cunoscând că sumele achitate ca preţ provin din
săvârşirea infracţiunilor de proxenetism comise de fii săi. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3425/2013 ).
Instanţa a decis că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, fapta
ncul­patului de a disimula provenienţa ilicită a sumei de 77.500 euro, cerută şi primită cu titlu de mită de inculpată, într ‑o sumă de bani rezultând dintr ‑o plată, aparent
icită, prin emiterea şi trimiterea către reprezentanţii societăţii din Italia, bene­­fi­ciară a unei finanţări din bugetul comunitar, a unui număr de 8 facturi, ce atestau, în
mod nereal, prestarea unor servicii de intermediere, creând aparenţa că sumele reprezintă un „avans asupra comisionului”, datorat de societatea italiană inculpatului, în
baza cărora a primit plata sumei respective în contul său bancar, remițând ‑o apoi în numerar, inculpatei. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3958/2013 ).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
elementul constitutiv
Acţiunea‑inacţiunea de spălare a banilor
‑ în cazul prevăzut în art.49 alin. (1) lit.b din Legea nr.129/2019, [fost art. 29 alin. (1) lit.b din Legea nr. 656/2002, republicată], elementul material constă în
acţiunea de ascundere sau disimulare a naturii reale a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor sau a drepturilor asupra acestora;
Acţiunea de ascundere nu operează asupra unei ascunderi materiale a unui bun, în sensul propriu al cuvântului, ci, alături de acţiunea de disimulare,
desemnează ansam­blul de fapte concrete (întocmirea de documente false, folosirea unor companii‑fan­tomă, folosirea per­­soa­nelor terţe, amestecul banilor „murdari” cu
cei „curaţi” la între­prinderile cu un volum mare de capital) prin care se încearcă să se confere un bun rezultat din săvârşirea de infracţiuni, aparenţa de legalitate,
respectiv faptul că bunul a fost dobândit în urma unor operaţiuni legale.
Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, chiar dacă
dobân­direa bunurilor, a fost legală, prin acte autentice de vânzarea cumpărare, însă prove­nienţa sumelor cu care le‑a achiziţionat inculpatul este ilicită, actele fiind
ntocmite tocmai pentru a ascunde sau disimula sursa ilicită a acestor sume. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3440/2013 ).
-întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, fapta inculpatului,
care a disimulat adevărata natură a proprietăţii imobilelor situate în localitatea N, pe care le ‑a cumpărat pe numele său, cunoscând că sumele achitate ca preţ provin din
săvârşirea infracţiunilor de proxenetism comise de fii săi. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3425/2013 ).
Instanţa a decis că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, fapta
ncul­patului de a disimula provenienţa ilicită a sumei de 77.500 euro, cerută şi primită cu titlu de mită de inculpată, într ‑o sumă de bani rezultând dintr ‑o plată, aparent
icită, prin emiterea şi trimiterea către reprezentanţii societăţii din Italia, bene­­fi­ciară a unei finanţări din bugetul comunitar, a unui număr de 8 facturi, ce atestau, în
mod nereal, prestarea unor servicii de intermediere, creând aparenţa că sumele reprezintă un „avans asupra comisionului”, datorat de societatea italiană inculpatului, în
baza cărora a primit plata sumei respective în contul său bancar, remițând ‑o apoi în numerar, inculpatei. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3958/2013 ).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
elementul constitutiv

Nu constituie infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 656/2002, republicată, faptele inculpaţilor de a retrage sumele în numerar din
contul societăţii beneficiare a rambursării ilegale de TVA, la care ei erau asociaţi,
deoarece, prin aceasta nu au urmărit ascunderea adevăratei naturi a prove­nienţei, a
dispoziţiei, circulaţiei sau proprietăţii acestor sume, ci aceasta a reprezentat modalitatea
prin care inculpaţii şi‑au asigurat folosul urmărit prin săvârşirea infrac­ţiunii de evaziune
fiscală.
(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1780/2014 www.scj.ro).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
elementul constitutiv

-în cazul prevăzut în art.49 alin. (1) lit.c din Legea nr.129/2019, [fost art. 29 alin. (1) lit.c din Legea nr. 656/2002, republicată],, elementul material,
constă în acţiunea de a dobândi, deţine sau folosi, bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni.
Considerăm că simpla achiziţionare sau deţinere a bunului nu constituie deja o legalizare a originii lui fără a se fi utilizat iniţial metode specifice
procesului de „spălare”. Așa cum s‑a precizat și în practica judiciară, interpretarea că simpla dobân­dire sau deţinere realizează conţinutul constitutiv al
ncriminării, ar conduce la concluzia că săvârşirea oricărei infracţiuni prin care inculpatul obţine un folos material (furt, tâlhărie, înşelăciune), atrage automat
şi reţinerea infracţiunii de spălare de bani prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. c), ceea ce ar aduce atingere principiului ne bis in idem, în condiţiile în care
subiectul activ al primei infracţiuni a devenit deţinător al bunului prin comiterea faptei principale (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 124A/2015 ).
Dobândirea sau deţinerea, ce constituie două dintre modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii de spălare a banilor, reglementată la
art.49 alin. (1) lit.c din Legea nr.129/2019, [fost art. 29 alin. (1) lit.c din Legea nr. 656/2002, republicată] sunt, în realitate, situaţii de fapt rezultate, în mod
nevitabil, din comiterea infracţiunii din care provin bunurile dobândite sau deţinute, şi nu acţiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârşite de
autorul infracţiunii predicat la un moment ulterior consumării acesteia, pe baza unei rezoluţii infracţionale distincte. Aşa fiind, prin natura lor, dobândirea şi
deţinerea bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni, de către subiectul activ al infracţiunilor în cauză, nu pot fi disociate de infracţiunile predicat şi,
prin urmare, nu pot fi analizate ca infracţiuni separate. (DCC nr.418/2018, paragr.27,)
Aplicând direct Decizia Curții Constituționale nr.418/2018, în practica judiciară s-a decis că fapta inculpatului, care în perioada iunie 2012 – iulie 2015,
n calitate de reprezentant legal al unei societăți comerciale, după ce a dispus înregistrarea în contabilitatea acestei societăți  a 678 facturi fiscale împreună cu
chitanțele aferente,  în care erau atestate  relații comerciale nereale în sumă totală 3.323.861 lei, în scopul de se a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor
fiscale, a dobândit ilicit toate aceste sume de bani prin retragerea lor în numerar din gestiunea societății, atât în urma înregistrării respectivelor facturi fiscale
cât și a chitanțelor aferente care sunt tot în număr de 678, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. c
din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cp (678 acte materiale),(Trib. Maramureș, sent.pen. nr.137/2018, definitivă prin decizia penală nr.140A/2019
din 19.03.2019 a C. A. Alba Iulia )
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
elementul constitutiv

Fapta inculpatului, care controla, în calitate de administrator de fapt,

mai multe societăţi comerciale care aveau ca asociaţi conaţio­nali ai
inculpatului, de a dispune transferarea sumelor de bani obţi­nute din
evaziune fiscală, prin conturile celor 8 societăţi comer­ciale, în scopul
ascunderii originii infracţionale, o parte din sume fiind schimbate în valută
şi transferate în conturi din afara României, iar o altă parte a fost retrasă în
numerar şi dobândită de către inculpat, întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de spălare a bani­lor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), c)
din Legea nr. 656/2002, republicată, prevăzute de art. 41 alin. (2) C.pen. din
1969.(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2626/2014 ).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
etape
Procesul de spălare se realizează în trei etape, care pot cuprinde numeroase tranzacţii efectuate de spălă­torii de bani,
tranzacţii de natură să alerteze instituţiile finan­ciare asupra activităţilor infracţionale, respectiv:
-plasarea ,reprezintă deplasarea fizică a veniturilor obţinute din infracţiuni pentru separarea de masa infracţională care
ar putea fi supravegheată de organele de aplicare a legii. Activităţile din această etapă constau în împărţirea fondu­rilor ilicite
şi plasarea lor în instituţii de natura celor prevăzute în art. 5 din Legea nr. 129/2019 : bănci, societăţi de asigurări, fonduri de
investiţii etc, schimbul valutar, transportul numerar peste graniţă, transmiterea banilor prin poşta expresă, în colete sau
folosirea sistemelor alternative de transmi­tere a fondurilor, de tip hawalla .
-stratifi­carea , reprezintă procesul de mişcare a banilor între diferite conturi pentru a le ascunde originea. În această
etapă are loc separarea veniturilor ilicite de sursa lor, prin crearea unor straturi complexe de tranzacţii financiare proiectate
pentru a înşela organele de control şi pentru a asigura anonimatul, cum ar fi efectuarea de tranzacţii financiare fictive
folosindu‑se societăţi comerciale sau companii‑fantomă, întocmirea de docu­mente de export‑import false;
- integrarea, revenirea bunurilor spălate la dispoziţia infrac­­torilor, introducerea lor în economia legală, cu aparenţa pro­
ve­nienţei lor din activităţi licite. Această fază presupune nume­roase proceduri cum ar fi: plăţi simulate, imobiliare,
contabilitate falsificată, împrumuturi fictive cu banii transferaţi în numerar peste graniţă, ;
Aceste etape pot constitui faze separate şi distincte, însă pot apărea simultan sau se pot chiar suprapune. În cazul în care
tranzacţiile nu au loc prin intermediul băncilor, ci prin transferul fizic de numerar peste graniţa unei ţări, schimbarea valutei
în moneda locală şi investirea în bunuri imobile nu mai avem etapa a doua a stratificării, ci doar prima şi ultima etapă.
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
Elementul subiectiv

-forma pre­vă­zută la art.49 alin. (1) lit. a) din Legea nr.129/2019, - vinovăţia sub forma intenţiei directe, calificate prin
scop, (ceea ce înseamnă că autorul prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin
comiterea acesteia-I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 454/2015 ), respectiv:
‑ ascunderea sau disimularea originii ilicite a bunurilor;
În acest sens, instanţa supremă a decis că, pentru reţinerea infrac­ţiunii de spălare a banilor, este necesară demonstrarea inten­ţiei
de ascundere sau de disimu­lare a originii ilicite a bunurilor(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3615/2007 ). Intenţia ascunderii
originii ilicite a sumei depuse de inculpat în contul său personal, este dovedită dacă inculpatul declară cu ocazia depunerii că
banii provin din economii, deşi cunoştea că provin din săvârşirea de infracţiuni. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 516/2014 )
‑ de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau
execu­tarea pedepsei.
-în formele prevăzute în art.49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr.129/2019, intenţia este tot directă, dar nu mai este
condiţionată de scop, precum şi indirectă.
Pentru existenţa laturii subiective a infracţiunii de spălare a banilor sub forma intenţiei indirecte este necesar ca făptuitorul să
prevadă rezul­tatul faptei, să nu îl urmărească, dar să accepte posibilitatea producerii lui.
În opinia noastră este necesar ca elementul subiectiv, respectiv cunoaş­terea că bunu­rile provin din infracţiuni (activităţi
infrac­ţio­nale) să existe la momentul săvâr­şirii elementului material, respectiv a acţiunii sau inacţiunii prin care se săvârşeşte
operaţiu­nea de spălare a banilor.
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
Elementul subiectiv

-forma pre­vă­zută la art.49 alin. (1) lit. a) din Legea nr.129/2019, - vinovăţia sub forma intenţiei directe, calificate prin
scop, (ceea ce înseamnă că autorul prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin
comiterea acesteia-I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 454/2015 ), respectiv:
‑ ascunderea sau disimularea originii ilicite a bunurilor;
În acest sens, instanţa supremă a decis că, pentru reţinerea infrac­ţiunii de spălare a banilor, este necesară demonstrarea inten­ţiei
de ascundere sau de disimu­lare a originii ilicite a bunurilor(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3615/2007 ). Intenţia ascunderii
originii ilicite a sumei depuse de inculpat în contul său personal, este dovedită dacă inculpatul declară cu ocazia depunerii că
banii provin din economii, deşi cunoştea că provin din săvârşirea de infracţiuni. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 516/2014 )
‑ de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau
execu­tarea pedepsei.
-în formele prevăzute în art.49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr.129/2019, intenţia este tot directă, dar nu mai este
condiţionată de scop, precum şi indirectă.
Pentru existenţa laturii subiective a infracţiunii de spălare a banilor sub forma intenţiei indirecte este necesar ca făptuitorul să
prevadă rezul­tatul faptei, să nu îl urmărească, dar să accepte posibilitatea producerii lui.
În opinia noastră este necesar ca elementul subiectiv, respectiv cunoaş­terea că bunu­rile provin din infracţiuni (activităţi
infrac­ţio­nale) să existe la momentul săvâr­şirii elementului material, respectiv a acţiunii sau inacţiunii prin care se săvârşeşte
operaţiu­nea de spălare a banilor.
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
Elementul subiectiv

-art.49 alin.( 4) din Legea nr.129/2019 cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit trebuie stabilită/stabilit din
circumstanţele faptice obiective.
- art.3 alin.3 lit .b din Directiva (UE) nr. 2018/1673, Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o condamnare
pentru infracțiunile de spălare de bani este posibilă în cazul în care se stabilește că bunurile au provenit dintr-o activitate infracțională,
fără a fi necesar să se stabilească toate elementele de fapt sau toate circumstanțele legate de aceea activitate infracțională, inclusiv
identitatea autorului;
Împrejurarea că inculpatul apelant S.M.R. a cunoscut că transferurile de bani efectuate erau menite să ascundă originea ilicită a
acestora rezultă din chiar materialitatea faptelor, existând sub aspect subiectiv – intenţia directă de comitere a infracţiunii de spălare de
bani în modalitatea reţinută, a transferului de bani, cunos­când că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al
disimulării originii ilicite a acestor bani.
În acest sens, s‑au avut în vedere următoarele:
‑ înscrisurile false preconstituite, încheiate între SC M.T. & I. SRL şi SC R.G. SRL în vederea justificării transferurilor;
‑ ascunderea sumelor de bani destinate albirii printre sumele de bani obţinute legal de SC M.T. & I. SRL, falsificarea unor
swift‑uri de transfer pentru a justifica beneficiarilor transferurilor că acestea au fost efectuate deşi transferul avea loc efectiv la o
săptămână;
‑ desfăşurarea activităţilor în timp, aproape cotidiană, astfel cum rezultă din pro­cesul‑verbal de redare a convorbirilor telefonice
interceptate care se coroborează cu realitatea operaţiunilor dedusă din analiza înscrisurilor relevante, astfel cum au fost evidenţiate în
rapoartele de constatare tehnico‑ştiinţifică.(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1135/2014 ).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
Elementul subiectiv

Aplicarea probei indirecte, circumstanţiale sau indirecte este prevăzută şi în Convenţiile internaţionale:
‑ Convenţia de la Viena din 1988(art. 3 pct. 3): Cunoaşterea, intenţia sau finalitatea, cerute ca elemente ale
oricăror infracţiuni enunţate la pct. 1 (spălare de bani) se vor putea deduce pe baza circumstan­ţelor obiective ale
cazului;
‑ Convenţia de la Strasbourg din 1990 [art. 6. pct. 2 lit. c)]: Cunoaşterea, intenţia sau scopul, cerute ca elemente
ale infracţiunii se vor putea deduce pe baza circumstan­ţelor obiective de facto;
-Convenția de la Varșovia din 2005, (art.9 pct.2 lit.c): Cunoașterea, intenția sau scopul ca element al infracțiunii
se poate deduce din circumstanțele obiective ale faptei.
‑ Recomandarea a 2‑a a FATF. Trebuie adăugat că starea psihologică a cunoaş­terii se poate deduce pe baza
circumstanţelor obiective de facto.
Practica judiciară franceză a statuat că o probă certă de comi­tere a infracţiunii de spălare a banilor o
constituie faptul că incul­paţii, cetăţeni chinezi, au plătit pentru transferarea, în China, prin intermediul unei case
de schimb valutar, care nu avea ca obiect de activitate şi transferul de bani, un comision mult mai mare decât
comisionul bancar. Sumele transferate aveau ca sursă infracţională contrabanda cu produse textile şi de
marochinărie.(Curtea de Apel Paris, Camera a 9‑a, decizia din 24 ianuarie 2008 disponibilă la www.easydroit.fr).
 INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
Elementul subiectiv

CEDO a hotărât că abordarea instanțelor de judecată, care nu au considerat necesară definirea infracțiunii
predicat pentru condamnarea unei persoane pentru spălarea de bani, nu a avut efectul de a schimba sarcina
probei de la urmărirea penală la apărare. Curtea a observat în special că instanțele interne și-au format
convingerea pe un corp de probe circumstanțiale suficiente pentru a-l găsi vinovat pe domnul Z. și că refuzul
acestuia de a oferi explicațiile necesare despre originea banilor a fost doar coroborat acele dovezi. Curtea a
reiterat că nu este incompatibilă cu noțiunea de proces penal echitabil ca persoanele în cauză să fie obligate
să dea explicații credibile despre bunurile lor. Dacă tranzacțiile financiare din contul domnului Z. corespundeau
adevărului, nu i-ar fi fost greu acestuia să dovedească originea banilor.
De asemenea, Curtea a constatat că citația (prin care i se aduce ala cunoștință acuzațiile) conținea o descriere
completă și detaliată a tuturor tranzacțiilor suspecte și făcea trimitere la încadrarea juridică legală și
caracterizarea faptelor, astfel încât să îi permită domnului Z. să fie conștient de faptul că a fost acuzat spălarea
banilor și de exercitarea drepturilor sale de apărare.
CEDO, cauza Z. Contra Belgiei, nr.23572/07, hotărârea din 02 mai 2017 (https://hudoc.echr.coe.int)
Se citează CEDO, cauza Gr. și B. contra regatului Unit, nr. 19955/05 și  15085/06, hotărârea din 23 septembrie
2008 § 49;
Raportul de cauzalitate dintre infracțiunea premisă și infracțiunea de
spălare a banilor

Aceasta trebuie dovedită şi, în principiu, rezultă din complexul de tranzacţii şi operaţiuni menite să ascundă originea infracţională
a bunurilor supuse spălării.
În practica judiciară şi în literatura de specialitate s‑a subliniat că următoarele situaţii pot fi introduse în categoria situaţiilor care
atestă originea infracţională:
‑ legătura cu investigaţii privitoare la activităţi infracţionale;
‑ capturi de droguri sau alte substanţe şi elemente (precursori, elemente de fabri­caţie);
‑ documente confiscate care au legătură cu aceste activităţi cri­mi­nale;
‑ absenţa unor afaceri licite care să justifice operaţiunile;
‑ utilizarea de identităţi false;
‑ inexistenţa relaţiilor comerciale care ar justifica fluxurile finan­ciare;
‑ utilizarea de firme interpuse fără disponibilitate economică reală;
‑ conexiunea cu societăţi de tip fantomă, lipsite de orice fel de acti­vitate;
‑ documente modificate, fracţionari ale operaţiunilor bancare pentru a disimula valoa­rea întregului;
‑ faptul că au la dispoziţie mari cantităţi de bani în numerar fără origine cunos­cută;
‑ simularea unor operaţiuni care nu răspund realităţii;
‑ perceperea de comisioane mari prin intermediari, operaţiuni sau afaceri simu­late;
‑ transporturi clandestine, beneficiari necunoscuţi;
‑ alte activităţi neregulamentare sau atipice din perspectiva finan­­ciară şi mercan­tilă.
 Formele infracțiunii de spălare a banilor

Tentativa este posibilă și se sancționează . În cazul în care infracțiunea premisă a rămas în forma de tentativă, iar produsul infracțiunii
ce urma să fie „spălat” nu a fost obținut, datorită intervenției organelor de urmărire penală, dar inculpații au săvârșit acțiuni specifice în vederea
spălării produsului infracțional, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tenta­tivă la spălarea banilor (C.A. București, Secţia I
penală, decizia nr. 18/2015)
Consumarea infracţiunii de spălare a banilor are loc în momentul în care s ‑a executat oricare dintre acţiunile specifice: schim ­barea,
transferul, ascunderea, disi­mu­larea, deţinerea sau folosirea, făptuitorul cunoscând provenienţa acelui bun.(I.C.C.J., Secţia penală, decizia
nr. 1501/2006 )
În cazul în care infracţiunea se săvârşeşte prin inacţiune, consumarea are loc în momentul în care, inculpatul având obligaţia de a raporta
tranzacţiile suspecte, are repre­zentarea că bunurile au o sursă infracţională. În acest caz infracţiunea este continuă. (Tribunal Fédéral Suisse,
arret du 12.09.2008)
În cazul în care autorul este specializat în săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, activitatea sa fiind realizată cu privire la o multitudine
de bunuri sau valori supuse operaţiunilor de spălare de bani, aparţinând aceleiaşi persoane sau mai multor persoane, în baza aceleiaşi rezoluţii
infracţionale, în sarcina acestuia se poate reţine săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.(ICCJ, Secția penală, decizia
nr. 2504/2010 )
Considerăm că infracţiunea de spălare a banilor nu este o infrac­ţiu­ne simplă, instantanee, ci este o formă nouă de unitate de infracţiune
(denumită în literatura de spe­cia­litate infracţiune fapt epuizat), asemănătoare cu infracţiunea continuă sau cu infrac­ţiunea continuată, dar
diferită de acestea, care se consumă la primul act de realizare al elementului material (schimbare, transfer, ascun ­dere, disimulare) şi se
epuizează în momentul realizării ultimului act prin care se reintroduc bunurile în circuitul civil.
 Formele infracțiunii de spălare a banilor

În practica judiciară s-a decis că infracţiunea de spălare a banilor se epuizează la momentul la care persoanele implicate în
comiterea faptelor finalizează, fie în mod voluntar, fie ca urmare a intervenţiei organelor statului, activităţile prin care se
disimulează provenienţa ilicită a bunurilor, neputând fi stabilit un moment temporal de la care bunurile nu mai pot face
obiectul acestei infracţiuni prin raportarea la prima introducere în circuitul legal. În măsura în care persoanele implicate
continuă activităţile prin care urmăresc realizarea scopului infracţiunii, împrejurarea că aceste bunuri au fost introduse în
circuitul legal nu este de natură a conduce la concluzia că infracţiunea s-a epuizat, acest lucru petrecându-se la momentul la
care toate acţiunile prin care se disimulează provenienţa infracţională a bunurilor au fost finalizate.
(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 285/A/2018).
În schimb, dacă bunurile sunt folosite mai departe la săvârşirea altor infracţiuni, infracţiunea de spălare a banilor, deşi s ‑a
con­sumat la primul act, prin care partici­pantul la comiterea infracţiunii premisă este ajutat să se sustragă de la urmărire,
judecată sau executarea pedepsei, nu se epuizează până când bunul nu este reintrodus în circuitul civil.(I.C.C.J., Secţia penală,
decizia nr. 1387/2014 ).
În opinia noastră, având în vedere că de cele mai multe ori, operaţiunile de spă­lare a banilor au loc prin intermediul unor
grupări specializate, în schimbul unui comision (bunuri), care reprezintă plata primită de către spălătorul de bani pentru
activitatea sa. Aceste bunuri provin din săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, astfel că pot repre­zenta obiectul material
pentru o nouă infracţiune de spălare a banilor.
Vă mulţumim!

Întrebări?