Comentariu art 208 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat.

Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

Comentariu la articolul 208 din Codul Penal
Comentariu
I. Noul Cod Penal în raport cu legea penală anterioară1635
1 6 3P 5 r e l u a t d i n E x p u n e r e a d e m o t i v e p r i v i n d P r o i e c t u l L

1.
Incriminarea nu are corespondent în Codul penal anterior1636 . Legiuitorul introduce în acest capitol o incriminare nouă –
hărţuirea – pentru a răspunde unor cazuri apărute în practică în care diferite persoane – în special femei – sunt aşteptate şi
urmărite pe stradă sau în alte locuri publice ori sunt tracasate prin intermediul unor mesaje telefonice sau similare, toate
acestea fiind de natură a crea o stare de temere sau de îngrijorare persoanei în cauză.
1 6 3 I 6n c r i m i n ă r i s i m i l a r e e x i s t ă ş i î n a l t e l e g i s l a ţ i i e
f r a n c e sz e, p atC ir . et s. p e1 n7 . 9 e l v e ţ i a n , § 3 9 0 a C . p e n . n o r v e g i a n ş
ş i P r o t e c t i o n f r o m H a r a s m e n t A c t 1 9 9 7 ) .

II. Analiza textului1637

1 6 3V 7. D o b r i n o i u , N . N e a g u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p p . 1 0 3 - 1 0 6

2.
Structura incriminării
Infracţiunea este prevăzută în art. 208 C. pen. într-o variantă tip şi o variantă atenuată.
C onstituie varianta tip, potrivit alin. (1), fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes
legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i,
astfel, o stare de temere.
Varianta atenuată este prevăzută în alin. (2) şi se reţine în cazul efectuării de apeluri telefonice sau comunicări prin
mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane.
3.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii
a) Obiectul juridic special, în cazul infracţiunii de hărţuire, este constituit de relaţiile sociale care asigură libertatea psihică
sau morală a persoanei, în sensul libertăţii de a se deplasa nestingherită şi de a-şi trăi viaţa privată fără imixtiuni.
b) Obiectul material. Infracţiunea de hărţuire nu are obiect material.
B. Subiecţii infracţiunii
a) Subiectul activ al infracţiunii nu este determinat de lege, putând fi orice persoană fizică; fapta poate fi comisă şi în
participaţie sub toate formele sale.
b ) Subiectul pasiv este persoana urmărită sau care primeşte apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de
transmitere la distanţă. Subiectul pasiv poate fi orice persoană care este în măsură să-şi dea seama că este supusă unei
forme de constrângere psihică.
4.
Conţinutul constitutiv
A. Latura subiectivă
a) Elementul material. Termenul de „hărţuire” presupune acte repetate, comise de făptuitor pentru a necăji, a chinui pe
cineva, a nu da cuiva pace, a cicăli, a sâcâi, a pisa, a frământa, a agita, a nelinişti partea vătămată. Hărţuirea nu este
definită în legislaţia penală, dar presupune alarmarea, crearea de neplăceri victimei. În fond, hărţuirea include orice tip de
comportament sau acţiune care include ameninţarea securităţii şi liniştii victimei ori care îi cauzează inconveniente inutile.
În varianta simplă, hărţuirea se săvârşeşte prin urmărirea victimei sau supravegherea locuinţei, locului de muncă sau altor
locuri frecventate de către aceasta. Urmărirea presupune a merge, a se deplasa, a fugi după cineva sau pe urmele cuiva,
indiferent dacă deplasarea se face pe jos, cu mijloacele de transport în comun sau cu un alt mijloc de transport (cu maşina
personală, cu un taxi, cu bicicleta, pe role etc.). Supravegherea locuinţei, locului de muncă sau altor locuri frecventate de
către victimă presupune observarea, pândirea acestor locuri, indiferent dacă persoana hărţuită se află în aceste locaţii sau
nu.
Pentru existenţa infracţiunii este necesară îndeplinirea a două condiţii esenţiale. O primă condiţie este ca fapta să se
săvârşească în mod repetat. Aceasta înseamnă că un act izolat de urmărire a victimei sau supraveghere a locuinţei, locului
de muncă sau a altor locuri frecventate de aceasta nu are relevanţă penală. Repetarea actului însă este susceptibilă să ducă
la realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii de hărţuire. Nu este necesar ca actele de hărţuire să fie aceleaşi de
fiecare dată; spre exemplu, urmărirea victimei în trafic urmată de supravegherea locuinţei acesteia cu altă ocazie constituie
infracţiunea de hărţuire, dacă fapta a provocat persoanei urmărite sau supravegheate o stare de temere. În practica
judiciară străină1638 s-a considerat că şase incidente spontane pe parcursul a 9 luni nu pot constitui hărţuire, dacă faptele
se datorează temperamentului coleric al făptuitorului şi victimei, atât timp cât între incidentele respective relaţiile au fost
civilizate şi cordiale şi nu se poate stabili o legătură între incidente. Dimpotrivă, s-a considerat că se întrunesc elementele
constitutive ale infracţiunii de hărţuire dacă făptuitorul, soţul victimei, a hărţuit-o pe aceasta în două ocazii, în decembrie şi
ianuarie, când erau despărţiţi în fapt, chiar înainte de declanşarea procedurii de divorţ1639 . S-a mai considerat în practica
judiciară străină că pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de hărţuire este nevoie de cel puţin două
incidente, la intervale de timp rezonabile, care să poată determina o stare de temere în ceea ce priveşte continuarea
comportamentului şicanator. Astfel, cu cât incidentele sunt mai puţine şi intervalul de timp pe durata căruia sunt răspândite
este mai mare, cu atât mai dificilă este de stabilit legătura între ele şi implicit existenţa hărţuirii. Ca excepţie, chiar dacă
pag. 1 1/26/2024 : office@maravela.ro
Comentariu art 208 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
intervalul de timp este mare, se pot întruni elementele constitutive ale infracţiunii de hărţuire dacă se stabileşte un tipar al
acestor incidente (spre exemplu, hărţuire pe motive religioase în faţa bisericii, în fiecare an, de Paşte, sau urmărirea sau
supravegherea unei persoane, în fiecare an, de ziua de naştere a acesteia)1640 . Condiţia repetabilităţii este întrunită chiar
dacă actele de urmărire sau supraveghere se efectuează de persoane diferite, în înţelegere, dacă astfel creează victimei o
stare de temere1641 .
1 6 3C8 a u z a C u r t i s c . R [ 2 0 1 0 ] E W C A C r i m 1 2 3 ( 9 f e b r u a r i
1 6 3 C9 a u z a P r a t t c . D i r e c t o r o f P u b l i c P r o s e c u t i o n s Q
C O / 7 5 4 / 2 0 0 1 .
1 6 4 L0 e g ă t u r a d i n t r e i n c i d e n t e a f o s t c o n s i d e r a t ă o c o n
P r o s e c u t i o n s [ 2 0 0 0 ] E W H C Q B 1 8 2 ( 2 2 f e b r u a r i e 2 0 0 0 ) .
1 6 4C1 a u z a B u c k l e y & A n o r c . D i r e c t o r o f P u b l i c P r o s e c u

A doua condiţie este ca fapta să se săvârşească fără drept sau fără un interes legitim. De altfel, multe activităţi legitime
pot determina o persoană să se simtă hărţuită, dar nu ar trebui să fie interzise prin dispoziţiile legale. Justificarea urmăririi
sau supravegherii persoanei se poate face, spre exemplu, în cazul organelor judiciare, pentru prevenirea, constatarea sau
investigarea infracţiunilor. Interesul legitim poate fi justificat, de exemplu, de jurnaliştii de investigaţie, detectivii particulari
sau colectorii de datorii, profesionişti care ar trebui să fie liberi în desfăşurarea activităţii lor. Aceasta nu înseamnă că astfel
de persoane beneficiază de imunitate totală conform prevederilor legale. Acestea ar trebui să demonstreze că acţiunile lor
au fost, în toate împrejurările, rezonabile.
Este, de asemenea, legitimă activitatea de lobby sau protestul efectuat în mod paşnic. O persoană care înmânează
manifeste la ieşirea dintr-o clădire de birouri în faţa căreia se protestează poate săvârşi însă această infracţiune atât timp
cât creează o stare de temere prin atitudinea sa şicanatoare raportată la angajaţii companiei faţă de care se protestează şi
dacă le provoacă acestora o stare de temere, indiferent dacă atitudinea sa se raportează la angajaţi diferiţi ai aceleiaşi
companii, atât timp cât comportamentul este repetat.
Spre deosebire de legislaţiile străine, care includ în elementul material al infracţiunii de hărţuire acte de violenţă sau
ameninţare faţă de victimă, iar în ceea ce priveşte raporturile între făptuitor şi victimă, nu exclud existenţa acestei infracţiuni
nici dacă este săvârşită de către persoane care locuiesc împreună şi au o relaţie stabilă, legislaţia penală română a ales să
incrimineze numai faptele de urmărire sau supraveghere a victimei sau a locurilor în care aceasta se deplasează. De
asemenea, spre deosebire de legislaţiile străine, care includ în elementul material al acestei infracţiuni şi fapte şicanatoare ale
vecinilor care tulbură folosinţa locuinţei victimei (spre exemplu, petreceri repetate la ore nepotrivite în noapte, aruncarea de
gunoi în curtea victimei în mai multe ocazii etc.), legiuitorul român a lăsat în afara incriminării săvârşirea unor astfel de fapte,
care nu constituie infracţiunea de hărţuire1642 . De asemenea, nu sunt incriminate în legislaţia noastră ca infracţiune de
hărţuire trimiterea de cadouri nedorite victimei sau şicanarea acesteia prin comandarea de taxiuri nedorite în numele
victimei.
1 6 4 Î 2n C o d u l p e n a l a n t e r i o r , a s t f e l d e f a p t e c o n s t i t u i a
i n f r a c ţ i u n e c a r e n u m a i e s t e p r e l u a t ă î n a c t u a l u l C o d

În studiile efectuate în practica judiciară străină s-a stabilit că în 43% din cazurile de hărţuire, reclamantul terminase o
relaţie intimă cu suspectul. Suspectul şi victima se cunoşteau în aproape toate cazurile (doar 2% dintre infractori nu
cunoşteau victima hărţuită). De regulă, făptuitorul şi victima erau parteneri sau foşti parteneri, rude (41% din cazuri),
cunoştinţe (41% din cazuri) sau vecini (16%)1643 .
1 6 4 J3 . H a r r i s , T h e P r o t e c t i o n F r o m H a r a s s m e n t A c t
h t t p : / / r d s . h o m e o f f i c e . g o v . u k / r d s / p d f s / r 1 3 0 . p d f .

În afară de varianta tip (săvârşită prin urmărirea sau supravegherea victimei), infracţiunea se poate realiza şi prin
efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi
cauzează o temere unei persoane. Aceasta include SMS-uri, e-mailuri, scrisori, telegrame, bileţele, precum şi orice alte
mijloace de transmitere la distanţă.
În practica judiciară străină s-a considerat că se întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de hărţuire dacă între
făptuitor şi victimă s-au efectuat în trei ocazii, într-o perioadă scurtă de timp, diferite convorbiri telefonice, chiar în condiţiile
în care acestea au fost efectuate de victimă, însă la iniţiativa făptuitorului (acesta a sunat victima ştiind că, în condiţiile în
care aceasta nu poate să răspundă, va fi obligată în virtutea profesiei să contacteze persoana care a sunat-o)1644 .
1 6 4C4 a u z a J a m e s c . C r o w n P r o s e c u t i o n S e r v i c e , D C , 4 n

Varianta atenuată a infracţiunii de hărţuire se realizează numai în condiţiile în care fapta nu constituie o infracţiune mai
gravă (spre exemplu, ameninţare)1645 .
1 6 4S 5 . B o g d a n ş i c o l a b o r a t o r i i , o p . c i t . , p . 1 1 9 ; G . B o d

b) Urmarea imediată. Săvârşirea infracţiunii de hărţuire are ca urmare imediată o stare de fapt contrară celei care ar fi
rezultat din desfăşurarea normală a relaţiilor sociale privind libertatea şi inviolabilitatea psihică a persoanei. Această stare
rezultă din crearea climatului intimidant, ostil pentru victimă şi este prevăzută expres în norma de incriminare. Astfel,
acţiunea făptuitorului trebuie să producă victimei o stare de temere, în lipsa căreia nu subzistă infracţiunea de hărţuire.
c) Raportul de cauzalitate. Existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta care constituie elementul material al hărţuirii şi
urmarea imediată trebuie dovedită.
B. Latura subiectivă
Atitudinea psihică a făptuitorului, în cazul infracţiunii de hărţuire, se caracterizează prin existenţa vinovăţiei sub forma
intenţiei directe sau indirecte. Aceasta implică cunoaşterea de către făptuitor a împrejurării că urmărirea sau supravegherea
ori efectuarea de apeluri telefonice ori comunicarea prin alte mijloace sunt şicanatoare, intimidante, ostile şi au loc împotriva
voinţei victimei, autorul urmărind în mod expres ori acceptând acest lucru.
pag. 2 1/26/2024 : office@maravela.ro
Comentariu art 208 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
5.
Forme. Sancţionare
A. Forme
În cazul infracţiunii analizate, actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate şi deci nu se sancţionează. Consumarea
infracţiunii are loc, de regulă, în momentul efectuării celei de-a doua acţiuni de hărţuire, când, urmare a acţiunii făptuitorului,
s-a produs consecinţa cerută de lege, respectiv crearea stării de temere. Infracţiunea se epuizează odată cu săvârşirea
ultimului act de hărţuire.
B. Sancţionare
Pedeapsa pentru fapta săvârşită în varianta tip este închisoarea de la 3 la 6 luni sau amenda. Varianta atenuată se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau amenda, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. În legislaţia
străină, cel mai eficient mijloc de contracarare a săvârşirii infracţiunii este ordinul de restricţie. În actuala reglementare a
Codului penal se poate dispune pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi [art. 66 alin. (1) lit. o) –
dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în
condiţiile stabilite de instanţa de judecată], dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa
constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este
necesară.
Acţiunea penală în cazul acestei infracţiuni se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Bibliografie
E. Tanislav, Protecţia penală a dreptului la intimitate în perspectiva noului Cod penal, în Dreptul nr. 8/2003, p. 116.
DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

pag. 3 1/26/2024 : office@maravela.ro