UNIVRSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC

Îmbogățirea ilicită

AUTORUL:
Zaporojan Daniel ,grupa 2109 ,
Coordonator stiintific,

Chisinau, 2023
cuprin /plan
1sub . Definitia si argumentarea articolului
2sub. Componenta infractiunii de imbogatire ilicita(latura
obiectiva , sub si sub , obiectul inf.)
sub 3 Transparenta /declaratia veniturilor
sub 4 inbogatirea ilicita in practica
concluzia
Introducere

De la bun început trebuie de dat definirea la îmbogățirea ilicită în Republica

Moldova , îmbogîțirea ilicită reprezintă o faptă prejudiciabilă incriminată cu
titlu de nomen juris , art.330/2 din Codul penal (CP RM), menționează
următoarea:,,(1) Deținerea de către o persoană cu funcție de răspundere sau de
către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor terți, a bunurilor
în cazul în care valoarea acestora depășește substanțial mijloacele dobândite și
s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit se
pedepsește cu o amendă în mărime de la 6.000 la 8.000 unități
contravenționale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate pe un termin de la 10 la 15 ani” 1
Noțiunea de îmbogățire ilicită a fost reglementată prin Convenția Națiunilor Unite
Împotriva Corupției (UNCAC), adoptată la New York, în data de 31 octombrie 2003,
care reprezintă singurul instrument juridic anticorupție ce se impune obligatoriu la
nivel universal. Aceasta a fost ratificată de Republica Moldova prin Legea nr. 158 din
06.07.2007 pentru ratificarea Convenției ONU împotriva corupției.
Scopul lucrării este de a înțelege definiția îmbogățirii ilicite , cum se aplică în
practică , subiectul și obiectul,latura subiectivă și obiectivă acestei infracțiuni și care
sunt temeiurile acestei infracțiuni.

1
Codul penal al Republicii Moldova
Importanța temei – pentru că până în ziua de astăzi apar multe contradicții despre
legalitatea acestui subiect și ce norme trebuie de încălcat pentru a săvîrși această
infracțiune.
Actualitatea temei – tema abordată este este destul de actuală , deoarece corupția
este un fenomen des întălnit și auzit , în orice sferă profesională și ne-profesională și
desiguri intre funcționarii/demnitarii publici.

Definirea și argumentarea

Conform art.330(2) din codul penal al R.M.” Deținerea de către o persoană cu funcție
de răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor
terți, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depășește substanțial mijloacele
dobîndite și s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute
licit .”2 Și la fel în art. 20 din Convenția Națiunilor Unite împotriva
corupției (UNCAC) cu caracter international se menționează următoarea ” Sub
rezerva constituției sale și a principiilor fundamentale ale sistemului său juridic,
fiecare stat parte va lua în considerare adoptarea măsurilor legislative și de altă natură
necesare pentru a stabili drept infracțiune, atunci când este săvârșită în mod
intenționat, îmbogățirea ilicită, adică o creștere semnificativă a bunurile unui
funcționar public pe care acesta nu le poate explica în mod rezonabil în raport cu
veniturile sale legale.”3
În difinițiile date înțelegem că veniturile ”nedeclarate„ de funcționarii/demnitarii
publici pot fi trași de răspundere penală . Plus la asta noi putem face o altă concluzie
că nu conteză prin ce mod sa dobândit surplusul de bani sau de bunuri , contează că
există acest surplus nedeclarat , cee ce semnifică că nu se cere prezumția de
nevinovăție , asta încalcă art. 21 din Constituția R.M. în articol se menționează
următoarea ” Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd
vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în
cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.” 4 Asemenea încalcă
și art.6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturile Omului , în articol se prezumă ”
Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pâna ce vinovăția

2
Codul Penal al Republicii Moldova
3
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)
4
Constituția Republicii Moldova , Chișinău 1994
sa va fi legal stabilită „.5 La acest subiect sa expus Curtea Constituțională „Curtea a
subliniat că a examinat în trecut dispozițiile care incriminează îmbogățirea ilicită prin
prisma dreptului la respectarea prezumției nevinovăției și nu a constatat o încălcare în
acest sens. De asemenea, Curtea a reținut că articolul 330 2 din Codul penal nu prevede
în mod explicit nicio obligație în sarcina persoanei vizate de a prezenta vreo probă,
nici textul său nu stabilește în mod expres un mecanism de inversare a sarcinii
probării.” 6 Mail mult ca atât , la această infracțiune merge următoarea idee că
inculpatul urmează a demonstra nevinovăția sa , în cazul dat trebuie de demonstrat
caracterul licit al bunurilor.La fel și fraza ”substantial/semnificativă„ îi pune pe
legiuitori sub semn de întrebare ”cât semnifică asta? Sua cum putem să înțelegem?
„ Răspuns la această definiție ne poate oferi legea nr.133/2016 , art.2 care se
evidențiază următoarea ” diferență substanțială – diferență care depășește 20 de
salarii medii lunare pe economie dintre averea subiectului declarării deținută la
începutul perioadei în care acesta a devenit subiect al declarării, cumulată cu
veniturile obținute în această perioadă, inclusiv veniturile membrilor de familie sau al
concubinului/concubinei, pe de o parte, și averea deținută la începutul verificării,
inclusiv cheltuielile realizate în această perioadă, pe de altă parte. „ 7 Iar dacă luăm în
considerare că în anul 2019 salariul mediu brut pe teritoriul R.M. constituia +/- 8.100
de lei , putem deduce că dacă funcționarul/demnitarul public are bunuri nedeclarate în
sumă totală de 162.000 de lei ,el poate fi judecat de îmbogățire ilicită , în același timp
putem deduce că îmbogățirea ilicită este o infracțiune cu proporţii deosebit de mari,
proporţii mari, daune considerabile şi daune esenţiale(art.126, Cod Penal) .articolul 2
din legea 133/2016 ne oferă luminozitate la această noțiune , dar apare în acest
moment o dilemă , că sunt sigur că mulți juriști vor considera că depășirea a 20 de
salarii medii este un număr cam prea mic . La acest subiect so expus și domnul
profesor Vîrlan Petru , care menționează în articolul său următorea idee pentru a
perefecționa articolul 330 și anume ” (1) Deţinerea de către o persoană publică,
personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora
depăşeşte cu 1 mil. de lei sau mai mult mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza
probelor, că acestea au fost obţinute ilicit de către o altă persoană… (2) Deţinerea de
către o persoană cu funcție de demnitate publică, personal sau prin intermediul unor
terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depăşeşte cu 1 mil. de lei sau mai
mult mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza probelor, că acestea au fost obţinute
ilicit de către o altă persoană… (3) Subiectului infracțiunilor prevăzute de prezentul
articol nu i se aplică răspunderea în baza unui alt articol pentru primirea bunurilor de

5
Convenția Drepturilor Omului , Strasbourg , 1998
6
https://constcourt.md/libview.php?l=ro&idc=7&id=2506&t=/Media/Noutati/Textul-Briefing-ului-sustinut-de-
Preedintele-Curtii-Constitutionale-Domnica-Manole-pe-25-noiembrie-2022-imbogatirea-ilicita/
7
Legea 133/2016 ”Legea privin declararea averii și intereselor personale„
la persoana care le-a obținut ilicit.„8 . Dar chiar și dacă modificăm articolul în așa mod
oricum rămân unele lacune , despre care vom menționa pe parcurs.

Componența Infracțiunii
Latura obiectivă reprezintă aspectul exterior al comportamentului persoanei ce a
comis o infracțiune . În cazul îmbogățirii ilicite aceasta include fapta prejudiciabilă
care reprezintă acumularea illegala de bunuri a unei persoane cu funcție de
răspundere , de către o persoană publică sau de catre o persoana cu funcție de
demnitate publică (art.330 , al(1),(2)cp.RM.) , aceasta include și locul săvârșirii
infracțiunii si perioada de timp cât a avut loc așa zisă acumulare de bunuri obținute
illicit printr-un anumit mijloc sau altul , aceasta incluzând și metodele utilizate,
ultimul semn al laturii obiective fiind chiar urmările prejudiciabile care au avut loc
sau care au putut avea loc ca rezultat al săvârșirii faptei.
Pentru a intelege latura obiectiva a infracțiunii înscrise în codul penal al RM la
articolul 330 cu indicele 2 , trebuie înainte de tot să înțelegem si să interpretam ce
vrea să spună legiuitorul prin termenul de ‘deținere’. După lecturarea articolului 330
cu indicele 2 , am ajuns la concluzia că legiuitorul prin termenul de deținere se referă
la posedarea de către o persoană a bunurilor prin mod ascuns ( prin intermediul
terților) sau in mod deschis adică ce deține acea persoană pe contul bancar , ce este
înscris pe ea în incinta registrelor de stat , ce deține acea persoană asupra sa și în
genere toate lucrurile care îi aparțin acelei persoane care poate fi confirmat și de către
terți ca reprezintă parte din ptarimoniul infractorului.
Dupa o analiza meticuloasă a infracțiunii și a precedentului judiciar conclud faptul că
scopul final al infracțiunii este beneficiarea și păstrarea bunurilor obținute ilicit.
Pentru ca infracțiunea sa poata fi calificată este nevoie de o perioadă de timp mai
îndelungată pentru ca deținerea acestor bunuri ilicite să aibă o relevanță juridică.
Această relevanță apare atunci când făptuitorul de bună voie dorește să păstreze și să
utilizeze aceste bunuri obținute ilicit, însă în cazul în care acesta în momentul
obținerii acestora dorește să le distrugă sau să le dea înapoi de exemplu acesta nu
poate fi condamnat deoarece niciodata nu a avut niciodata dorința de a se folosi de
bunurile obținute ilicit.
În cadrul analizei laturei subiective a infracțiunii prevăzute in codul penal, art.330(2),
am sesizat că codul penal nu prevede expres care este forma vinovăției făptuitorului,
însă după o studiere a modalităților normative cu caracter alternativ ale infracțiunilor
8
https://juridicemoldova.md/7044/imbogatirea-ilicita-aspecte-teoretico-practice.html
de îmbogățire ilicite , am ajuns la concluzia că aceasta poate fi săvârșita doar cu
intenție , deoarece aceasta infracțiune nu poate fi săvârșită fără intenție sau din
imprudență , deoarece infractorul adică funcționarul public constientizează faptul că
la momentul comiterei faptei adică acapararea bunurilor nu este meritată în mod licit
de către acesta , adică bunurile sunt obținute în mod ilicit . Persoana publică în
momentul săvârșirii realizează posibilitatea survenirii urmărilor grave care pot duce la
închisoare , amendă și în orice caz sa aducă la impedimentul activării acestuia în
funcție de persoană publică.

Obiectul juridic special al infracțiunii îmbogățirii ilicite este format din relațiile
sociale care apar și se dezvoltă în legătură cu exercitarea echitabilă și legală a
activității de serviciului public , care conta în respectarea de către persoanele publice
obținerii bunurilor în mod licit și obligația acestora de a nu deține bunuri obținute
ilicit a cărui valoare depășesc substanțial mijloacele dobândite de acesta legal.
Obiectul material sau imaterial al infracțiunii îmbogățirii ilicite este reprezentat de
bunurile care întrunesc cumulativ următoarele condiții:
1) Valoarea lor depaseste substanțial valoarea mijloacelor dobândite.
2) Aceste bunuri nu aveau cum să fie obținute licit.

Subiectul acestei infracțiuni este persoana fizică responsabila care la momentul

comiterii acestei fapte a atins vârsta minimă de 16 ani pentru a fi pasibil de
răspundere penală , pe lângă aceasta este necesar ca acesta să dețină calitatea
specială de persoană publică sau persoană pulică straină.
Astfel pentru o aplicabilitate trebuie întrunite ambele condiții pentru ca să fie
subiectul relevant juridic.

Transparența

Acesul la informație este o componență fundamental a unora dintre convențiile și

standartele împotriva corupției menționate , precum art.9 alin.2 din ”Convenția
Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)„ care menționează ” Fiecare stat parte
va lua, în conformitate cu principiile fundamentale ale sistemului său juridic, măsurile
adecvate pentru a promova transparenței și responsabilitatea în gestionarea finanțelor
publice. Aceste măsuri cuprind, printre altele: a)Proceduri de adoptare a bugetului
național; b)Raportarea la timp a veniturilor și cheltuielilor; c)Un sistem de standarde
de contabilitate și audit și supraveghere aferentă; d)Sisteme eficiente și eficiente de
management al riscului și control intern; și e)După caz, măsuri corective în cazul
nerespectării cerințelor stabilite în prezentul alineat.„ 9

De aceea declararea averilor/veniturilor este o obligație a funcționarilor publici

/demnitarilor publici care joacă un rol foarte important în această infracțiune ,
deoarece funcționarii și demnitarii publici sunt obligați de a dupune informare despre
toate veniturile și interesele lor , această obligație ajută pentru a preveni suprplusurile
de bunuri care nu pot fi declarate legal și peurmă pentru a combate această infrcțiune ,
conform articolui 24 din legea 158/2008 și tot odată articolul 11 , legea 199/2010 , se
menționează următoarea ” Demnitarul/funcționarul public este obligat să prezinte, în
condiţiile legii, declarația de avere și interese personale„ 10. Aceste articole sunt
pentru a evita infracțiunile din capitolul XV a Codului Penal (Coruperea pasiva și
activă, traficul de influență , exercitarea atribuțiilor în sectorul public, îmbogățirea
ilicită și etc.). Mai mult ca atât această declarație de venituri și de interese , subiecții
declarării averilor înafară de însăși demnitarii/funcționarii publici se face declarație și
membrii de familie a acestuia . Conform articolului 1 , alin 1 , din legea 133/2016 se
menționează următoarea „obligaţia şi modul de declarare a averii şi a intereselor
personale de către subiectul declarării şi membrii familiei, concubinul/concubina
acestuia„11, Dacă subiectul a cărei avere este evaluată este căsătorită ori dacă are copii
în întreţinere, evaluarea se va extinde şi asupra averii soţului/soţiei şi, după caz,
asupra averii copiilor . Această declarație se face către ANI care se ghidează după
următoarele principii , legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa
operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare şi prezumţia dobândirii
licite a averii. Subiectul declarației este obligat odată pe an pe data de 31 Martie să
completează în mod electronic un formular unde subiectul trebuie să ducă evidență la
toate schimbările a patrimoniului său , ce a procurat , ce a vândut și de unde pot să
mai apară surplusuri de venituri.12 Articolele date după idee trebuie să prevină
infracțiunea din art. 330/2 , dar nu până la urmă , deoarece cercul privind declarația
averilor este cu mult mai redus decât cercul de subiecți la îmbogățirea ilicită , care
poate fi nu doar un membru al familiei , ci un simplu cunoscut din altă țară , care
periodic poate să expediază o sumă anumită de bani subiectului principal din
infracțiunea dată , după care pot apărea dificultăți la exminarea infracțiunii date,
precum dacă persoana care a făcut donația întradevăr ar putea să aibă întradevăr așa

9
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)
10
Legea 199/2010”legea cu privier la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică”, și legea 158/2008 „Legea
cu privier la funcția publică și statutul funcționarului public”
11
Legea 133/2016 „Legea privind declarației averilor și a intereselor personale„
12
Articolul 6 din legea 133/2016 „Legea privind declarația averilor și a intereselor personale„.
sumă de bani și de unde ar putea obține persoana terță așa sume de bani , desigur la
momentul dat vorbim maim ult despre așa noțiune precum ”spălarea de bani” dar
desigur banii dați ar putea fi obținuți prin mod ilicit iar printrun terț să ascundă
adevărata natură a banilor dați și să ajungă în altă țară , la niște rude appropriate care
peurmă vor face o donație în R.M. subiectului infracțiunii dat și în așa se prezumă că
banii sunt declarți ca donație și deja nu mai contează de unde persoana de peste hotare
are așa sumă impunătoare . La subiectul dat încerc să deduc la idea că pentru
combaterea totală a corupției ar trebui că țările din întreaga lume să colaboreze
împreună pentru a stabili dacă donații venite sau expediate de peste hotare sunt
întradevăr licit.

Îmbogățirea ilicită în practică

Dupa studierea precedentelor judiciare care se refera la incheierea cazurilor

prevazute la art.330 cu indicele 2 am ajuns la o concluzie foarte interesanta. Aceasta
concluzie se rezuma la faptul ca articolul 330 are foarte multe cause penale deschise
in baza acestuia insa acesta este complet inefectiva, fiind chiar adus aproape de o
norma de sueta in eficacitate in opinia mea.Am ajuns la concluzia data deoarece din
momentul implimentarii acestui articol in codul penal a fost solutionat doar un caz
din multele care au fost incepute. Acest caz se refera la judecatorul Oleg Melenciuc
care a fost condamnat la 7 ani de inchisoare pentru imbogatire ilicita , acesta facand
scheme cu spatii comerciale majoritatea fiind donate de mama sa care avea mai
mult de 80 ani si in acelasi timp acesta cu sotia sa erau in stare in unii anis a cheltuie
mai mult de 1 milion de lei mai mult pe an decat acestia dobandeau pe an, asa
stipulau ei in declaratiile de avere, de exemplu procurarea unui Mercedes+teren oleg
melenciuc a scris ca a platit in jur de 450mii lei,insa dupa interogarea persoanei care
a vandut aceste immobile s-a constatat ca acest intr-adevar a platit o suma de 41mii
euro care este de doua ori mai mare ca suma inscrisa in adeverinta.

Îmbogățirea ilicită în România și combaterea ei

În legislația română nu este un articol expres care menționează despre îmbogățirea
ilicită , ca în legislația Republicii Moldova . Dar după cum menționează domnul
profesor-doctor Serghei Brînză „În legislația din România s-a conturat o reglementare
alternativă prevederii ca infracțiune a faptei de îmbogățire ilicită, constând în obligația depunerii
declarațiilor de venituri și de interese – prevederea confiscării averilor nejustificate” 13

Actele legislative de combatere a îmbogățirii ilicite se regăsește în ; Legea

nr.155/1996 „pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistratilor, a
unor persoane cu functii de conducere şi de control şi a functionarilor publici” ,
Legea nr.144/2007 „ privind înființarea , organizarea și funcționarea Agenției
Naționale de Integritate ” , legea nr.176/2010 „ privind integritatea în exercitarea
funcțiilor și demnităților publice ” legea dată a fost adoptată pentru modificarea și
completarea legii nr.144/2007 și legea nr.161/2003 „ privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice , a funcțiilor publice și
în mediul de afaceri , prevenirea și sancționarea corupției”.

În baza art.1 , alin.1 din legea 176/2010 sunt menționați subiecții care sunt
obligați de a-și declara averea și interesele personale. Conform art.13 , alin.1 din
legea144/2007 , autoritatea care are competența de evaluare a declarațiilor de
avere și a intereselor personale este ANI.

Declarația de avere și de interese se completează potrivit modelelor aflate la

anexa legii nr.176/2010 . Declarațiile se completează personal , declarația de
avere constituie din drepturile și obligațiile declarantului , soțul/soția , copii , pe
când declarația de interese prevede funcțiile și activitățile

Termenul de depunere a declarației de avere este expus în art.4 din lega

nr.176/2010 care prezumă că declarația de avere și de interese se dupn în termen
de 30 de zile de la data numirii sau alegerii . Plus la asta subiecții re răspundere
sunt obligași să actualizeze declarațiile în fiecare an , cel mai târziu la data de 15
Iunie.

Conform art. 8 din legea nr. 176/2010 activitate la ANI se ghidează după
urmatoarele principii „ … legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea,
independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare,
precum și prezumția dobândirii licite a averii.” 14

Prin Evaluarea averii se referă la analiza a declarațiilor de avere și de interese care

se realizează de inspectorul al Agenției Naționale de integritate . Domnul profesor-
doctor Serghei Brînză menționează următoarea „ Astfel, dacă din activitatea de evaluare
rezultă că există diferenţe semnificative, constând într-o diferenţă mai mare de 10.000 de euro sau
echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi
funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, inspectorul de integritate informează despre
15
aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.”
13
Serghei Brînză „ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ – O ANALIZĂ COMPARATIVĂ A LEGISLAȚIILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA ȘI
DIN ROMÂNIA ” , Studia Universitatis Moldavie , 2020 , nr8 (138).
14
Legea privind integritatea în exercitarea funcționarilor și demnitășilor publice , nr. 176/2010 Publicat în Monitorul
Oficial nr. 621 din 2 Septembrie 2010.
15
Ibdem Serghei Brînză
În cazurile în care bunurile sunt dovedite că sunt dobândite ilicit acestea vor fi confiscate sau plata unei
sume de bani care va fi egală cu valarea bunului. Plus la asta , conform art. 25 din leagea nr.176/2010 se
menționează următoarea în cazul în care se depistează un surplus de bunuri la funcționarul/demnitarul
public , acesta este eliberat din fucție și este decăzut din dreptul de a ocupa o funcșie sau demnitate publică
16
pe o perioadă de 3 ani.

16
Ibdem legea 176/2010.