Universitatea „Dunărea de Jos" din Galați

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Anul , Specializare Drept, formă de învățământ Zi

REFERAT INSTITUȚII DE DREPT PENAL

INFRACȚIUNI DE FALS

1
CUPRINS

1. Aspecte comune

2. Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori

3. Falsuri în înscrisuri

3.1 Falsul material în înscrisuri oficiale

3.2 Falsul intelectual

3.3 Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

3.4 Uzul de fals

3.5 Falsul în declarații

3.6 Falsul privind identitatea

4. Speță

Bibliografie

2
 1. Aspecte comune

Prin fals, în sensul cel mai larg al acestei noțiuni, se înțelege orice
alterare a adevărului1.

Infracțiunile de fals au ca obiect juridic comun relațiile sociale

referitoare la încredrea publică în autenticitatea entităților cu însușire
probatorie.
Subiectul activ poate fi orice persoană . Participația penală este
posibilă atât sub forma coautorului, cât și sub forma instigării sau a
complicității 2.
Subiectul pasiv este statul ca titular al valorii sociale puse în pericol
prin săvârșirea oricărei dintre faptele încriminate.
În categoria înfracțiunilor de fals sunt incluse diverse fapte de fals
propriu-zis, precum si unele fapte derivate. Faptele de fals propriu-zis,
ca și cele derivate , constituie infracțiuni doar dacă se săvârșesc cu
intenție.
Tentativa este sancționată dar nu în toate cazurile. Consumarea
acestor infracțiuni are loc în momentul când acțiunea incriminată este
finalizată și se produce urmarea faptei.
Aceste infracțiuni sunt sancționate cu pedeapsa închisorii. În unele
situații, legea prevede amenda ca alternativă a pedepsei închisorii.

2. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori

Norma incriminată

Sub denumirea sus indicată, legiuitorul a incriminat în art. 310 alin.

(1) C.pen. falsificarea de monedă cu valoare circulatorie, iar în art. 310
alin. (2) din același cod, falsificarea unei monede, emise de către
autoritățile competente, înainte de punerea oficială în circulație a
acesteia3.
Relațiile sociale referitoare la încredrea publică în monede
constituie obiectul juridic special al acestei infracțiuni.

1
Gh. Ivan, Maria- Claudia Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 4-
revizuită și adăugită,n Ed. C.H. Beck, București, 2019, p.450.
2
M. Georgescu, Încadrare juridică a fapte săvârșite prin dictarea unor date inexacte în alcătuirea
inventarului, în RRD nr.3/1971, p. 104.
3
Gh. Ivan, Maria-Claudia Ivan, op.cit., p.151.
3
 Moneda falsă prin contrafacere este produsul infracțiunii de
falsificare de monede, iar nu obiectul material al acestei infracșiuni. În
cazul în care falsificarea se efectuează prin cotrafacere, obiect material al
infracțiunii sunt materialele din care se confecționează monedele.
Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană. Participația
penală este posibilă atât sub forma coautorului, cât și sub forma instigării
sau a complicității. Subiectul pasiv este statul, ca titular al valorii sociale
puse în pericol orin săvârșirea faptei incriminate.
Infracțiunea presupune o acțiune de falsificare, adică de deturnare
a adevărului pe care moneda are destinația să-l exprime. Această acțiune
se poate realiza prein contrafacere sau prin amodificare. Urmarea
imediată a infracțunii reprezintă o stare de pericol pentru relațiile sociale
ocrotite.
Tentativa este pedepsită, potrivit art. 310 alin.(3) C.pen. Dacă
neobținerea rezultatuluinse datorează faptului că mijloacele sau
materialele folosite erau insuficiente , va exista tentativă; în schimb dacă
mijloacele sau materiile erau cu totul improprii pentru realizarea
rezultatului, nu va exista tentativă( art.32 alin.2 C.pen.)4.
Infracțiunea se consumă în momentul în care acțiunea de falsificare
este executată.
Infracțiunea este sancționată cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi, iar acțiunea penală se pune în
mișcare din oficiu.

3. Falsuri în înscrisuri

Obiectul juridic special constă în adevărul pe care relațiile sociale

au menirea să-l exprime, referitoare la încrederea publică, în
autenticitatea sau veridicitatea înscrisurilor oficiale 5.
Obiectul material al infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale este
înscrisul oficial adevărat si preexistent asupra căruia se acționează, în
cazul deteriorării, și materialele din care este confecționat înscrisul, în
cazul falsificării acestuia6.

4
V. Dongorog, S. Kahane, I. Oncea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roșca, Explicații
teoretice ale codului penal, român, Partea specială, vol.IV, Ed. Academiei, București, 1972, p.383.
5
Tudorel Toader, „Drept penal. Partea specială.”, ed. a2-a, Ed. Hamangiu,2007, p. 306
6
Vasile Dobrinoiu, Nicolae Cornea, „Drept penal. Partea specială. Teorie și practică judiciară.” vol.
II, Ed. Lumina lex, București 2002, p. 101.
4
 Subiectul activ al infracțiunii de fals în înscrisuri poate fi orice
persoană, cu excepția falsului intelectual( art.321 C.pen.), care nu poate
avea ca subiect activ decât in funcționar public.
Subiectul pasiv este statul, ca titular al valorii sociale puse în
pericol prin săvârșirea oricăreia dintre faptele incriminate.
Elementul material. Infracțiunile de fals în înscrisuri sunt
infracțiuni comisive. Unele se realizează printr-o acțiune de falsificare a
unui înscris, altele printr-o acțiune de folosire a unui înscris falsificat sau
printr-o altă acțiune7.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
încredrea publică în veridicitatea înscrisurilor care au aptitudinea de a
produce consecințe juridice.
Infracțiunea de fals se săvârșește numai cu intenție, care poate fi
directă sau indirectă.
Tentativa este sancționată numai în unele cazuri ( art. 320, 321 și
art. 322 C.pen.) Consumarea acestor infracțiuni se produce în momentul
cînd este executată acțiunea incriminată, momentul cănd se produce și
urmarea periculoasă a faptei.

3.1 Falsul material în înscrisuri oficiale

Norma incriminată

Conform art. 320 alin(1) C.pe., fapta menționată consta în

falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a
subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă
consecințe juridice.
Obiectul juridic special este dat de relațiile sociale referitoare la
încredrea publică în înscrisurile oficiale.
Obiectul material constă în înscrisul oficial asupra căruia se
exercită nemijlocit activitatea incriminată . Observăm că înscrisul oficial
estew acel înscris care emană de la o persoană juridică de drept public
sau de la o persoană fizică care exercită un serviciu de interes public ori
care aparține unor asemenea persoane8.
Subiectul activ al acestei infracțini este orice persoană. Participația
penală este posibilă sub toate formele.

7
GH. Ivan, Maria-Claudia Ivan, op.cit., p.454
8
Idem., p.456.
5
 Subiectul pasiv este statul, ca titular al valorii sociale puse în
pericol prin săvârșirea faptei incriminate.
Elementul material. Infracțiunea presupune o acțiune de falsificare
materială a unui înscris oficial. Această acțiune se poate realiza prin
contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în
orice mod. Urmarea imediată a infracțiunii este o stare de pericol pentru
relațiile sociale ocrotite.
Infracțiunea se săvârșește cu ințenție direcă sau indirectă.
Infracțiunea subzistă chiar dacă înscrisul a fost falsificat în vederea unui
scop legitim9.
Tentativa se pedepsește, potrivit art. 320 alin(4) C.pen. Consumare
infracțiunii are loc în momentul în care acțiunea de falsificare este dusă
până la capăt și se produce urmarea periculoasă a faptei.
Sancțiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Forma agravantă. Conform art. 320 alin.(2) C.pen., infracțiunea
este mai gravă dacă fapta este săvârșită de către un funcționar public în
exercitarea atribuțiilor de serviciu. Tentativa se pedepsește, potrivit
aceluiași art., alin.(4) C.pen. Sancțiunea constă în închisoare de la 1 la 5
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

3.2 Falsul intelectual

Norma incriminată

Infracțiunea de fals intelctual, potrivit art. 321 C.pen., constituie

infracțiune „falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii
acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, prin atestarea unor fapte sau împejurări necorespunzătoare
adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau
împrejurări.”
Obiectul juridic special al falsului intelectual îl contituie relațiile
sociale a căror naștere, desfășurare și dezvoltare depinde de încrederea
publică pe care trebuie să o aibă un înscris oficial și activității realizate de
funcționarii publici pentru întocmirea aacestora10.
Obiectul material în falsul intelectual poate fi numai un înscris
oficial asupra căruia se realizează în mod nemijlocit activitatea de
9
Trib. reg. Oradea, decizia nr. 5/1959, cu Notă de O.A. Stoica și I. Comînescu, în L.P. nr. 11/1959,
p.61.
10
Alexandru Boroi, „Drept penal. Partea specială. Conform noului Cod penal. ” ediția 2, Ed. C.H.
Beck, București 2014, p. 539.
6
falsificare, care, ca și falsul material, devine parțial și produsul
infracțiunii11.
Subiectul activ. Infracțiunea examinată nu poate fi săvârșită decât
de către un funcționar public, care săvârșește fapta în exercițiul
atribuțiilor sale de serviciu.
Subiectul pasiv este statul, ca titular al valorii sociale puse în
pericol prin săvârșirea faptei.
Elementul material. Infrațiunea presupune o activitate de falsificare
al unui înscris oficial în conținutul său , adică de alterare a adevărului cu
privire la fapta despre care ănscrisul este chemat să facă probă. Urmarea
imediată este o stare de pericol pentru relațiile sociale existente.
Infracțiunea se sășârșește cu intenție direcă sau indirecă.
Tentativa este pedepsită, potrivit art. 321 alin. (2) C.pen.
Consumarea infracțiunii are loc în momentul când se termină întocmirea
înscrisului oficial fals.
Sancțiunea este închisoarea de la 1 la 5ani.
Aspecte procesuale. Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

3.3 Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Norma incriminată

Această infracțiune constă, potrivit art. 322 alin.(1) C.pen, în

falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin unul dintre modurile
arătate în art. 320 sau art. 321 din același cod, dacă făptuitorul folosește
înscrisul ori îl încredințează altei persoane spre folosire în vederea
producerii unei consecințe juridice.
Obiectul juridic special constă în relațiile referitoare la încrederea
publică în înscrisuri sub semnătură privată.
Obiectul material este reprezentat de înscrisul sub semnătură
privată asupra căruia se exercită nemijlocit activitatea incriminată.
Subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile
generale ale răspunderii penale, legea neprecizând vreo calitate specială.
Participația penală este posibilă sub toate formele.

11
Vasile Dobrinoiu, Nicolae Cornea, „Drept penal. Partea specială. Teorie și practică judiciară.” vol.
II, Ed. Lumina lex, București 2002, p.369.
7
 Subiectul pasiv este statul, ca titular al valorii sociale puse în
pericol prin săvârșirea faptei incriminate ce facilitează derularea
diferitelor raporturi juridice și au însușirea legală de a face dovadă.
Elementul material al infracțiunii este constituit din două acțiuni
comise succesiv: o acțiune de falsificare a înscrisului prin contrafacerea
scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, și o acțiune de
folosire a înscrisului falsificat ori încrdințarea lui spre folosire altei
persoane.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
încrederea publică acordată, realizată prin producerea efectivă a unui
înscris sub semnătură privată cu aparența unui înscris adevărat care a fost
folosit ori dat spre folosință.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se comite cu
intenție directă, aceasta privește atât acțiunea de falsificare, cât și pe cea
de folosire a înscrisului fals de către autor, ori de încredințarea acelui
înscris unei alte persoane spre a-l întrebuința în vederea producerii
anumitor urmări12.
Tentativa este pedepsită conform art. 322 alin.(2) C.pen.
Consumarea infracțiunii are loc când executarea acțiunii de folosire sau
de încredințare este dusă până la capăt și se produce urmarea
periculoasă13.
Sancțiunea . Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată
este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.

3.4 Uzul de fals

Norma incriminată

Potrivit art.322 C.pen, uzul de fals: „Folosirea unui înscris oficial

sub semnătură privată , în vederea producerii unei consecințe juridice, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial și
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub
semnătură privată”.
Obiectul juridic special al aceste infracțiuni cuprinde o sferă mai
largă decât celelate infracțiuni de fals în înscrisuri, incluzând relațiile

12
Vasile Dobrinoiu, Nicolae Conea, op. cit., p. 383
13
Gh. Ivan, Maria-Claudia Ivan, op.cit., p. 473.
8
sociale a căror formare și desfășurare normală depind de încredrea
publică acordată acestor înscrisuri14.
Obiectul material al infracțunii este înscrisul fals de care se
folosește făptuitorul în vederea producerii unei consecințe juridice.
Subiectul activ este orice persoană care se folosește de înscris
cunoscând că este fals și îndeplinește condițiile generale ale răspunderii
penale. Participația penală este posibilă sub toate formele sale.
Subiectul pasiv este societatea ca titular al valorii sociale
ocrotite( încrederea publică).
Elementul material consă în folosirea înscrisului oficial sau sub
semnătura privată fals. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de
pericol pentru încredrea ce se acordă înscrisurilor oficiale sau sub
semnătură privată.
Elementul subiectiv al infracțunii este vinovăția sub forma intenției
directe. Aceasta implică cunoașterea de către făptuitor a împrejurării că
înscrisul este fals în momentul în care îl folosește.
Tentativa nu este sancționată penal, deși este inerentă uzului de
15
fals . Consumarea are loc în momentul în care înscrisul fals este efectiv
folosit, adică este prezentat ca dovadă a conținutului sau.
Sancțiunea este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amendă, dacă
înscrisul folosit este oficial, și închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă
dacă înscrisul folosit este sub semnătură privată. Acțiunea penală se pune
în mișcare din oficiu.

3.5 Falsul în declarații

Norma incriminată
Potrivit art. 326 C.pen., falsul în declarații „Declararea
necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituție de stat ori
unei alte unități dintre cele la care se referă în art. 175 al aceluiaș cod,
în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru
altul, atunci când, conform legii sau împrejurărilor, declarația făcută
servește pentru producerea acelei consecință”.

14
Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsuri în înscrisuri, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p.224.
15
Idem, p.237.
9
 Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale
referitoare la încrederea publică în folosirea declarațiilor făcute oficial și
care sunt susceptibile să producă consecințe juridice.
Înfracțiunea de fals în declarații nu are obiect material, înscrisul în
care se consemnează declarația mincinoasă fiind produsul, iar nu obiectul
material al înfracțunii16.
Subiectul activ poate fi orice persoană care este capabilă să facă
declarații cu relevanță juridică și care poate răspunde penal pentru fapta
sa. Participația penală este posibilă sub forma instigării și complicității.
Subiectul pasiv este statul, ca titular al valorii sociale( încredrea
publică) puse în pericol prin săvârșirea faptei incriminate.
Elementul material constă în acțiunea de a face o declarație
necorespunzătoare adevărului făcute unei persoane din cele prevăzute în
art. 175 Cpen., sau unei instituții în care aceasta își desfăsoară activitatea.
Urmarea imediată este producerea unei stări de pericol pentru relațiile
sociale protejate de lege.
Conținutul subiectiv al infracțiunii de fals în declarații este
caracterizat de existența vinovăției sub forma intenției directe.
Tentativa nu se pedepsește. Consumarea infracțunii are loc în
momentul în care declarația fals scrisă a fost primită sau declarația fals
verbală a fost consemnată de organul competent și a apurut urmarea
imediată17.
Sancțiunea este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Urmarirea penală se efectuează din oficiu.

3.6 Falsul privind identitatea

Norma incriminată

Potrivit art. 327 alin(1) C.pen., falsul privind identitatea:

„Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea
identități altei persoane, pentru a induce sau menține în eroare un organ
sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele care se referă art.175
al aceluiaș cod, în vederea producerii unei consecințe juridice pentru
sine sau pentru altu”.
Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale
referitoare la încredrea publică acordată identității persoanelor.
16
Gh. Ivan, Maria-Claudia Ivan, op.cit., p. 481.
17
Nicoleta-Aurelia Privantu, op.cit., p.269.
10
 Obiectul material, de regulă, nu există deoarece identitatea
persoanei constituie un atribut imaterial al acesteia 18.
Subiectul activ poate fi orice persoană. Participația penală este
posibilă sub forma instigării si complicității iar în ceea ce privește
coautorul doar în anumite situații.
Subiectul pasiv este statul ca titular al valorii sociale puse în pericol
prin săvârșirea acestei infracțiuni.
Elementul material. În prima variantă de tip( art. 327 alin.1
C.pen.), care este forma sa tipică, infracțiunea presupune fie o acțiune de
prezentare sub o identitate falsă, fie o acțiune de atribuire a unei
asemenea identități altei persoane19. Urmarea imediată este reprezentară
de producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate de
lege.
Infracțiunea presupune în cazul ambelor variante existența
vinovăției sub forma intenției directe.
Tentativa nu se pedepsește. Consumarea infracțiunii are loc îîn
momentul prezentării sub o identitate falsă sau în momentul atribuirii
unei asemenea identitați altei persoane.
Sancțiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani, în cazul primei
variante, și închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, în cazul celei de-a
doua variante de tip. Urmarirea penală se efectuează din oficiu.

18
Idem., p.485.
19
Gh. Ivan, Maria-Claudia Ivan, op.cit., p. 486.
11
 4. Speță

Judecătoria Oradea a dispus măsura renunțării la aplicarea pedepsei

față de inculpatul trimis în judecată pentru infracțiunea de fals privind
identitate, complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri
oficiale și tentativă la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de
stat.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunilor constă în

faptele inculpatului de a pune la dispoziția unei persoane neidentificate o
copie a pașaportului său moldovenesc, o fotografie a sa și suma de 1.000€
în vederea obținerii unui pașaport românesc contrafăcut, de a încerca să
treacă în mod fraudulos frontiera României în Republica Ungaria și de a
se prezenta în fața organelor poliției de frontieră sub o identitate falsă.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, se

reține că infracțiunile comise de către inculpat sunt nejustificate și
imputabile acestuia. Însă, instanța a evidențiat conduita procesuală a
inculpatului, care a recunoscut infracțiunile de care este acuzat încă din
faza urmăririi penale, având în vedere, de asemenea, și faptul că nu a mai
fost anterior condamnat printr-o hotărâre definitivă și nu a beneficiat în
ultimii doi ani anterior datei comiterii faptei de dispoziții privind
renunțarea la aplicarea pedepsei.

Așadar, în temeiul art.81 din Codul penal, inculpatului i s-a aplicat

doar un avertisment. (Sentința nr. 431 din 7 aprilie 2021, pronunțată de
Secția penală a Judecătoriei Oradea)20.

20
https://www.juridice.ro/766410/judecatoria-oradea-infractiunea-de-fals-privind-identitatea-sanctionata-cu-
un-avertisment.html.
12
BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Boroi, „Drept penal. Partea specială. Conform noului Cod

penal. ” ediția 2, Ed. C.H. Beck, București 2014.
2. Gh. Ivan, Maria- Claudia Ivan, Drept penal. Partea specială conform
noului Cod penal, ediția 4-revizuită și adăugită,n Ed. C.H. Beck,
București, 2019.
3. M. Georgescu, Încadrare juridică a fapte săvârșite prin dictarea unor
date inexacte în alcătuirea inventarului, în RRD nr.3/1971.
4. Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsuri în înscrisuri, Ed. C.H. Beck,
București, 2013.
5. Trib. reg. Oradea, decizia nr. 5/1959, cu Notă de O.A. Stoica și I.
Comînescu, în L.P. nr. 11/1959
6. Tudorel Toader, „Drept penal. Partea specială.”, ed. a2-a, Ed.
Hamangiu,2007.
7. Vasile Dobrinoiu, Nicolae Cornea, „Drept penal. Partea specială.
Teorie și practică judiciară.” vol. II, Ed. Lumina lex, București 2002.
8. . Dongorog, S. Kahane, I. Oncea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R.
Stănoiu, V. Roșca, Explicații teoretice ale codului penal, român, Partea
specială, vol.IV, Ed. Academiei, București, 1972.
9. https://www.juridice.ro/766410/judecatoria-oradea-infractiunea-de-
fals-privind-identitatea-sanctionata-cu-un-avertisment.html.

13