Falsurile în înscrisuri sunt prevăzute în Titlul VI, Capitolul III din Codul Penal.

Abordarea
legiuitorului cu privire la aceste infracțiuni este cea potrivit căreia, în principiu, se incriminează distinct
atât fapta care creează o stare de pericol și care din punct de vedere conceptual reprezintă un act de
pregătire (falsificarea unui înscris), cât și fapta de a utiliza înscrisul respectiv 1
Conform dincționarului juridic: mijlocul procedural de contestare a exactitatii mentiunilor unui
inscris autentic ce redau constatarile personale facute de agentul instruementator in limitele atributiilor
sale oficiale, precum si a valabilitatii unui inscris sub semnatura privata care este declarat fals de catre
partea care i se opune.
Falsul prezinta doua forme distincte:
- falsul material (falsificarea), si
- falsul intelectual.
Pentru a putea vorbi de un înscris în sensul prezentului capitol, acesta trebuie să îndeplinească
următoarele atribute:
- Să reprezinte materializarea unei manifestări de voință stricto sensu sau atestarea unor fapte cu
relevanță juridică. Această cerință presupune existența unei legături între manifestarea de voință și
suportul material în care aceasta este încorporată, care trebuie să fie vizual perceptibil iar manifestarea
de voință să fie comprehensibilă pentru cel puțin o anumită categorie de persoane2.
-Înscrisul să aibă aptitudinea de a dovedi o situație cu relevanță juridică. Altfel spus, dacă
înscrisul ar fi falsificat, această falsificare să poată produce o reprezentare greșită a realității
generatoare de consecințe juridice.
-Autorul înscrisului să fie determinat sau determinabil. Această cerință presupune ca autorul
manifestării de voință să poată fi identificat, nefiind necesar ca acesta să figureze în mod expres în
înscris. În acest sens, nu vor avea relevanță pentru infracțiunea analizată înscrisurile anonime deoarece
manifestării de voință nu i se poate atribui un emitent.
Diferența între noțiunea de „fals intelectual” și cea de „fals material”: falsul material
presupune un raport de non-identitate fie între autorul aparent și cel real al înscrisului, fie între
manifestarea de voință de la momentul întocmirii actului și cea rezultată în urma alterării sale
ulterioare, în vreme ce falsul intelectual presupune un raport de non-identitate între conținutul pe care
acesta este destinat să îl probeze și realitatea faptică[4].
Falsul intelectual este prevăzut de art. 321 C. Pen.,vtext care incriminează în alin. (1)
„Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări”, faptă care se pedepsește
cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Potrivit alin. (2), tentativa se pedepsește.
Conținutul acestei infracțiuni presupune, printre altele, stabilirea sferei de incidență a noțiunilor
de „înscris oficial” și de „funcționar public”.
Prin înscris oficial, conform art. 178 alin. (2) C. Pen., se înțelege:
- un înscris care emană de la o autoritate publică, instituție publică sau persoană juridică care
administrează sau exploatează bunuri proprietate publică;
- un înscris care emană sau aparține unei persoane care exercită un serviciu de interes public pentru
care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu

1
2
privire la îndeplinirea respectivului serviciu public (notari publici, executori judecătorești, avocații
atunci când exercită atribuții de autoritate publică).
Conform art. 175 alin. (1) C. Pen., prin funcționar public se înțelege persoana care, cu titlu
permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:
exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii
legislative, executive sau judecătorești;
exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;
exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator
economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar stat, atribuții legate de
realizarea obiectului de activitate al acesteia.
Totodată, conform alin. (2), este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana
care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care
este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public

Fals în înscrisuri oficiale. Art.320 Cod penal

Infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale presupune falsificarea unui înscris oficial, prin
contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui, în orice mod, de natură să producă
consecințe juridice.
Cum se pedepsește falsul în înscrisuri oficiale?

Pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută la art.320 Cod Penal este cuprinsă între 6 luni și 3 ani
închisoare.

Când se poate reține infracțiunea prevăzută la art.320 Cod Penal?

Pentru a se reține această infracțiune, înscrisul falsificat trebuie să fie oficial. Pentru a fi

catalogat ca înscris oficial, acesta trebuie să fie emis sau să aparțină unei autorități publice,
instituții publice, persoane juridice care administrează sau exploatează bunuri proprietate
publică ori de la persoane care exercită un serviciu de interes public.

Cu titlu de exemplu, în această categorie se încadrează înscrisuri emise de primării, spitale,

ANAF, regii autonome.

Prin contrafacerea scrierii se înțelege copierea sau imitarea celor înscrise în cuprinsul unui
înscris oficial, de exemplu falsificarea unui formular/adeverințe emise de o instituție publică. Prin
contrafacerea subscrierii se realizează falsificarea semnăturii persoanei care trebuia să semneze
respectivul înscris.

Prin alterare se înțelege realizarea de adăugiri, ștersături pe un document oficial real.

Pentru a se reține săvârșirea acestei infracțiuni este important ca înscrisul falsificat să producă
consecințe juridice.
Art. 322. Falsul in inscrisuri sub semnatura privata
(1) Falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul dintre modurile prevazute in art. 320
sau art. 321, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre
folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amenda.

(2) Tentativa se pedepseste.

Pentru ca un înscris sub semnătură privată, falsificat să poată justifica răspunderea

penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals, este necesar ca acel înscris să prezinte
anumite caracteristici.
Mai întâi, este necesar ca înscrisul să aibă valoare probatorie. Ceea ce legea ocrotește
împotriva unei alterări sau unei falsificări nu este scrierea, semn fără valoare prin el însuși, și nici
forma unui act, ci încrederea datorată scrierii și actului.
Orice fals în înscrisuri presupune alterarea sau falsificarea unui înscris, care poate da
naștere, la persoanele cărora le va fi prezentat, unei convingeri contrare realității sau care, cu alte
cuvinte, poate servi ca probă. În literatura de specialitate se admite, că obiectul material al
infracțiunii de fals în înscrisuri poate consta și într-un înscris care, fără să fi fost întocmit într-un
scop probator, este apt să servească drept probă.
Pentru existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu interesează nici
natura scrierii asupra căreia poartă acțiunea interzisă de lege (manuscrisă, tipărită, dactilografiată,
litografiată, sau imprimată în orice alt mod), nici materia pe care sunt imprimate literele (hârtie,
pergament, pânză), nici procedeele tehnice de falsificare.
În al doilea rând, este necesar ca înscrisul falsificat să aibă semnificație juridică, sau,
cu alte cuvinte, în raport cu conținutul său, să poată genera consecințe juridice. Au semnificație
juridică numai acele înscrisuri – instrumente – care au fost întocmite pentru a crea, modifica sau a
stinge un drept sau un raport juridic.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se săvârșește cu vinovăție sub
forma intenției directe adică făptuitorul trebuie să își fi dat seama de natura și urmările faptei sale
și să fi dorit producerea acestora.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se consumă în momentul realizării
acțiunii de denaturare a adevărului, de falsificare, folosire a înscrisului falsificat, în măsura în
care această acțiune este de natură să producă consecințe juridice.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată presupune o acțiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată.
Falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se realizeze prin unul dintre modurile
arătate în art. 320 sau 321 Cod penal: contrafacerea scrierii ori a semnăturii; alterarea înscrisului
în orice mod și atestarea la momentul întocmirii a unei/unor fapte necorespunzătoare adevărului,
respectiv prin omisiunea de a insera o/unele dată/date sau împrejurări .
Contrafacerea scrierii ori a semnăturii înseamnă reproducerea prin imitare a conținutului
unui înscris sub semnătură privată preexistent ori a semnăturii de pe un înscris sub semnătură
privată sau plăsmuirea(fabricarea) în integralitate a unui înscris sub semnătură privată.
Alterarea constă în modificarea materială în orice mod a conținutului unui înscris sub
semnătură privată ori a semnăturii de pe acesta, prin efectuarea unor adăugiri, înlocuiri sau
ștersături de cifre, cuvinte sau fraze.
Săvârșirea faptei de falsificare a unui înscris sub semnătură privată nu poate fi
concepută fără preexistența unei stări de fapt ori de drept pozitive ori negative, stare în
detrimentul căreia se creează o probă falsă prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub
semnătură privată. Înscrisul sub semnătură privată fals ar fi inutil și inofensiv dacă folosirea lui
nu ar crea, contrar adevărului, o probă împotriva unei stări de fapt sau de drept existente. Starea
de fapt sau de drept preexistentă în privința căreia se urmărește alterarea adevărului prin
falsificarea înscrisului sub semnătură privată constituie situația premisă.
Pentru a constitui obiectul material al falsului în înscrisuri sub semnătură privată,
un înscris trebuie să îndeplinească patru cerințe esențiale:
 a) să emane de la o persoană particulară, condiție care este îndeplinită dacă
înscrisul întocmit de o persoană privată este semnat și datat de aceasta 
b) să fie producător de consecințe juridice, adică să poată servi ca
dovadă a conținutului său, chiar dacă nu a fost întocmit în acest scop 
c) să aibă putere probatorie, adică să fie susceptibil de a
proba faptul în dovedirea căruia este invocat  d) să aibă semnificație juridică.
Eficiența juridică a clauzei falsificate trebuie examinată în raport cu destinația actului.
În privința infracțiunii vizate de art. 322 Cod penal, aceasta există numai dacă, după falsificarea
înscrisului sub semnătură privată, autorul falsului folosește el însuși înscrisul falsificat ori îl
încredințează altei persoane, dar cu finalitatea de a-l folosi. Dacă înscrisul falsificat este folosit de
către autorul falsului, uzul de fals este absorbit în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată și nu se va putea reține ca infracțiune distinctă de uz de fals.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite
(încrederea publică în valoarea probantă a înscrisurilor sub semnătură privată) decurgând din
producerea efectivă a unui înscris sub semnătură privată cu aparența de înscris adevărat, care a
fost folosit ori dat spre folosință. În cazul acestei infracțiuni, actul poate fi prezentat unei
autorități sau unui particular, poate fi depus la o autoritate și poate fi invocat în fața acesteia. (…)
Nu este necesar ca înscrisul să fi fost folosit potrivit destinației juridice, fiind
suficient ca utilizarea lui să fie aptă a produce consecințe juridice, chiar și altele decât cele
avute în vedere inițial de autorul înscrisului.[Judecătoria Novaci, Sentința penală nr. 228 din
21 iunie 2016, [Link]]
În situația în care înscrisul falsificat este folosit de către autorul falsului, uzul de fals este
absorbit în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu se va putea
reține ca infracțiune distinctă de uz de fals. Altfel spus, nu pot coexista infracțiunile de uz de
fals și fals în înscrisuri sub semnătură privată atunci când autorul falsului sau participantul
la falsificarea înscrisului (complice sau instigator) folosește acest înscris falsificat. [Curtea de
Apel Brașov, Decizia penală nr. 62 din 7 februarie 2018, [Link]]
Fapta avocatului de a depune la instanţa de judecată, în cadrul unui proces, chitanţe
falsificate care atestă, în mod nereal, încasarea unor sume de bani cu titlu de onorariu, în scopul
obligării părţii adverse de către instanţă la plata cheltuielilor de judecată, rezultat care nu s-a
produs din cauza pierderii procesului, nu întruneşte elementele constitutive ale tentativei la
infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.,
ci numai elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
întrucât infracţiunea de înşelăciune constituie o infracţiune contra patrimoniului prin nesocotirea
încrederii în cadrul unor relaţii cu conţinut patrimonial, iar inducerea în eroare a unei autorităţi nu
se include în sfera relaţiilor protejate prin incriminarea înşelăciunii. [ICCJ, Secţia penală, Decizia
nr. 449/A din 8 decembrie 2015, [Link]]
Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte în documentele contabile, la momentul
întocmirii documentelor, se circumscrie conţinutului infracţiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată prevăzută de art.322 raportat la art.321 Cod penal ce incriminează falsificarea
unui înscris sub semnătură privată, cu prilejul întocmirii, prin atestarea unor împrejurări
necorespunzătoare adevărului.
Acesta este şi motivul pentru care, prin legea de punere în aplicare a noului cod penal a fost
abrogat art.43 din Legea nr.82/1991, întrucât, în caz contrar ar fi existat două norme de
incriminare diferite pentru aceeaşi faptă. [Judecătoria Iași, Sentință penală nr. 98 CP/2015,
[Link]]
Fapta de a întocmi actul constitutiv şi statutul unei fundaţii – înscrisuri sub semnătură
privată – în cuprinsul cărora făptuitorul a inclus menţiunea necorespunzătoare adevărului că
activul patrimonial al fundaţiei se compune dintr-un imobil, deşi coproprietarul imobilului nu şi-a
dat acordul pentru intrarea acestuia în activul patrimonial al fundaţiei, acte pe care făptuitorul le-a
autentificat şi le-a folosit în faţa autorităţilor publice, în vederea producerii de consecinţe juridice,
constând în dobândirea personalităţii juridice a fundaţiei, înregistrarea fiscală a acesteia şi
intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.[ICCJ, Decizia penala nr. 115/RC/2018,
[Link]]
Fapta aplicării unei ștampile expirate pe un document ce constituie, în înțelesul legii,
un înscris sub semnătură privată, dacă acest document nu a fost falsificat prin contrafacerea
scrierii (prin imitarea sau reproducerea frauduloase a scrisului pentru a face să se creadă că este
cel original) prin contrafacerea subscrierii constând în imitarea semnăturii persoanei care în
realitate trebuia să semneze actul-dacă nu ar fi fost falsificat, prin alterarea textului cu adăugiri,
înlocuiri, ștersături, juxtapuneri,etc, ori prin atestarea unor fapte sau împrejurări care nu
corespund adevărului, adică realității obiective care poate fi demonstrată, nu constituie
infracțiunea prevăzută de art.322 alin.1 cod penal. [Curtea de Apel Ploiești, Decizia penală nr.
788 din 20 august 2018, [Link]]

Potrivit art.321 Cod Penal, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de
către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau
împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau
împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Obiectul
 Obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la încrederea de care se bucură înscrisurile
oficiale;
 Obiectul material: înscrisul oficial falsificat emis de organul competent cu respectarea
condițiilor ad validitatem.
Subiectul
 Subiectul activ: funcționarul public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
 Participația penală este posibilă sub toate formele;
 Subiectul pasiv: autoritatea publică, instituția, altă persoană juridică publică ce a emis înscrisul
oficial.
Latura obiectivă
 Elementul material: falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, fie prin
atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea cu ştiință
de a insera unele date sau împrejurări;
 Urmarea imediată: starea de pericol pentru relațiile sociale privitoare la încrederea de care se
bucură înscrisurile oficiale;
 Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
  Intenție directă sau indirectă.
Tentativa
 Actele de pregătire sunt posibile, dar neincriminate;
 Tentativa este posibilă şi se pedepseşte.
Consumarea şi epuizarea
 Consumarea are loc atunci când s-a realizat fapta tipică, chiar dacă înscrisul nu a fost folosit;
 Poate avea formă continuată, caz în care se epuizează după efectuarea ultimului act
de executare.
Pedeapsa
 Se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Elemente de procedură
 Acțiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
 

Falsul intelectual
Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionaraflat în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurărinecorespunzătoare
adevărului, ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele datesau împrejurări, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Falsul intelectual este fapta persoanei, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu,întocmind
un înscris oficial, alterează în cuprinsul acelui înscris adevărul pe careînscrisul trebuia să-l constate.
Conţinutul infracţiunii
Obiectul juridic are un caracter complex: obiectul juridic principal constă în relaţiilesociale
privitoare la autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor oficiale producătoare deefecte juridice, iar
obiectul juridic secundar şi adiacent constă în relaţiile socialeprivitoare la corecta exercitare a
atribuţiilor de serviciu.
Obiectul material îl constituie înscrisul oficial falsificat, care constituie în parte şiprodusul
infracţiunii.
Şi acest înscris oficial trebuie să îndeplinească cele două condiţii arătate cu prilejul explicării
infracţiunii de la art. 288 [Link].
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi doar o persoană calificată şi anume un funcţionar, caresăvârşeşte fapta
în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu. Pentru existenţacoautoratului toţi făptuitorii trebuie să aibă
calitatea specială cerută de lege autoruluişi să săvârşească fapta în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Instigator sau complicepoate fi orice persoană.
Subiectul pasiv este întreaga societate şi unitatea, în cadrul căreia s-a săvârşit fapta(subiect
pasiv eventual va fi persoana a cărei interese au fost atinse prin fals).
Falsul intelectual
Latura obiectivă
Elementul material constă în acţiunea de falsificare a unui înscris oficial în conţinutulsău, fie
prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fieprin omisiunea de a insera
date sau împrejurări, care ar fi trebuit să fie constatate (decise poate săvârşi fie prin comisiune, fie prin
omisiune).
Cerinţe esenţiale:
- atestarea mincinoasă ori omisiunea neîngăduită să se fi produs cu prilejulîntocmirii înscrisului oficial
şi să fie comisă de funcţionarul care aîntocmit înscrisul în exerciţiul atribuţiilor sale.
- atestarea mincinoasă ori omisiunea neîngăduită trebuie să privească fapte,date sau împrejurări care
privesc starea de fapt pentru constatarea căreia saîntocmit înscrisul oficial, iar săvârşirea acestei atestări
sau omisiuni să fieproducătoare de consecinţe juridice.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile socialeocrotite, pericol
decurgând tocmai din întocmirea unui înscris oficial fals.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acţiunile de la elementul material şiurmările
imediate
Latura subiectivă
Această infracţiune se comite cu forma de vinovăţie a intenţiei directe sau indirecte.
Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.