ART.

320 FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE

1. Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de
natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
2. Falsul prevăzut în alin 1 săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu
închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
3. Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe
juridice.
4. Tentativa se pedepsește.

Obiectul încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale. Fără această încredere, raporturile juridice s-ar
juridic desfășura cu mare lentoare, iar desfășurarea relațiilor sociale ar fi greu de imaginat.
Obiect poate avea obiect material, dar nu este obligatoriu. În cazul în care falsificarea se face prin alterarea
material unui înscris existent, acesta reprezintă și obiect material, dar și produs al infracțiunii.
În situația în care falsificarea înscrisului se realizează prin contrafacere, materialele folosite sunt mai
degrabă bunuri care au fost folosite la producerea infracțiunii.
Poate exista obiect material în cazul contrafacerii atunci când se utilizează un tipizat real (spre ex.
tipizatul unei diplome de licență) dar care este completat și semnat de o persoană care nu este
competentă să facă acest lucru.
Pt existența infracțiunii, înscrisul poate fi falsificat total sau parțial, falsul poate privi conținutul
înscrisului sau semnătura ori poate viza doar modul de autentificare, de atestare sau de certificare.
Conform art. 178 alin 2, înscrisul oficial este orice înscris care emană de la persoană juridică dintre cele
la are se referă art 176 ori de la persoana prevăzută în art 175 alin 2 sau care aparține unor asemenea
persoane. Ca atare, va intra în sfera înscrisurilor oficiale orice înscris care emană de la o autoritate
publică, o instituție publică, de la alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunuri
proprietate publică ori de la persoane care exercită un serviciu de interes public (pentru care a fost
învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public) sau orice înscris care aparține acestora.
Sunt considerate înscrisuri oficiale atât originalele cât și duplicatele ori fotocopiile legalizate sau
certificate.
Conform alin. 3 sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producătoare de consecințe juridice. Și în acest caz, biletele, tichetele sau orice alte imprimate trebuie
să emane de la o persoană prevăzută la art 175 sau 176.
Dacă nu este îndeplinită această condiție, se va putea reține, eventual, infracțiunea de fals în înscrisuri
sub.semnatura.privata.
Subiecți subiectul activ poate fi orice persoană. În cazul agravantei de la alin 2, subiectul activ trebuie să fie un
funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Participația penală este posibilă sub orice formă
(coautorat, instigare, complicitate) în ambele variante. Pentru reținerea variantei agravate trebuie ca
toți făptuitorii să aibă calitatea cerută de lege, aceea de funcționari publici, iar fapta să fie comisă în
exercițiul atribuțiilor de serviciu.
În cazul în care autorul comite fapta în calitatea sa de funcționar public, complicii și instigatorii vor
răspunde pt agravată doar dacă au cunoscut calitatea autorului.
Subiectul pasiv principal este autoritatea sau instituția ori persoana prevăzută de art 175 alin 2, căreia i
se atribuie înscrisul falsificat.
Subiectul pasiv eventual poate fi persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost lezate de înscrisul
falsificat.
Situația Când fapta se realizează prin alterare este necesar să preexiste un înscris oficial asupra căruia să se
premisă intervină.
S-a arătat în doctrină că săvârșirea acestei infracțiuni ar fi de neconceput fără preexistența unei stări de
fapt sau drept care să facă necesară întocmirea unui înscris oficial.
Latura Elementul material al infracțiunii se realizează prin acțiunea de falsificare materială a înscrisului (în
obiectivă sensul de instrumentum), spre deosebire de infracțiunea de fals intelectual în cazul căreia falsificarea
vizează substanța înscrisului (negotium).
Falsificarea poate consta în contrafacerea (plăsmuirea, crearea, simularea) scrierii ori subscrierii sau în
alterarea unui document.
A contraface înseamnă a reproduce, a imita ceva, atribuindu-i caracter de autenticitate.
Contrafacerea scrierii se realizează de regulă prin imitarea scrisului unei persoane. Dat fiind specificul
infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, și anume acela că acest gen de înscrisuri nu se prezintă

1
 în formă olografă, contrafacerea scrierii va însemna reproducerea conținutului obișnuit al unui astfel de
înscris, fără de care documentul fals nu ar avea aparența unui document real (de ex. un act de vânzare a
unui imobil încheiat la notariat trebuie să conțină datele pe care în general le cuprinde un astfel de
contract, diploma de absolvire a unei facultăți trebuie să cuprindă elementele pe care le conține un
astfel de act).
Contrafacerea subscrierii înseamnă plăsmuirea unei semnături, indiferent dacă ea imită sau nu
semnătura celui în drept.
Dacă semnătura este însoțită și de amprenta unei ștampile se poate reține în concurs și infracțiunea de
folosirea instrumentelor false prevăzute de art. 318.
A altera înseamnă a modifica, a denatura, a transforma ceva. Alterarea unui înscris oficial înseamnă
modificarea unui înscris preexistent prin ștersături, adăugiri, transformări de litere, cifre, cuvinte, fraze,
semne de punctuație, indiferent de modalitatea utilizată – procedee mecanice, chimice, grafice.
Dacă făptuitorul a folosit cu privire la un înscris mai multe acțiuni, unele de alterare, altele de
contrafacere, va exista o unică infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale.
În cazul în care asupra unui înscris au loc falsificări succesive, de ex. o persoană contraface o diplomă de
absolvire iar după 2 luni, nemulțumit de nota de 8 o modifică în 10, trebuie reținută o singură
infracțiune, pt că modificările aduse unui înscris fals nu îl pot transforma decât tot într-un înscris fals (ar
trebui ca modificările să fie operate asupra unui înscris real. Nu se poate reține nici forma continuată,
pt că în cazul acestei forme trebuie să existe mai multe acte materiale, dar care fiecare în parte să
poată realiza conținutul unei infracțiuni. Or, a doua falsificare nu mai întrunește caracteristicile pt o
infracțiune unică).
- nici în situația în care sunt urmărite finalități diferite prin falsificările succesive ale unui înscris nu se pot
reține mai multe infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale (făptuitorul contraface o autorizație de
construcție pt a convinge mai multe persoane să încheie un contract de vânzare iar apoi alterează
autorizația pt a obține un credit).
În cazul în care un înscris este modificat succesiv de mai multe persoane, care nu cunosc faptul că
înscrisul este deja un fals, în sarcina primei persoane se reține răspunderea penală iar în cazul celui de-al
doilea fapta va fi putativă.
Cerința esențială: înscrisul falsificat să fie susceptibil să producă consecințe juridice atunci când este
folosit. Prin urmare, fapta poate reprezenta infracțiune și dacă înscrisul nu este folosit (spre deosebire
de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată) iar în situația în care este utilizat pt a
produce consecințe juridice se va reține concurs cu infracțiunea de uz de fals.
Fapta reprezintă infracțiune și dacă înscrisul falsificat este apt să producă consecințe juridice, deși la
momentul falsificării, făptuitorul nu urmărește producerea acestor consecințe. Astfel, de ex., dacă se
descoperă cu ocazia unei percheziții făcute pt o infracțiune de corupție/trafic de droguri o diplomă de
absolvire a facultății a cărei notă de absolvire este modificată de la 6 la 10, se poate reține infracțiunea
de fals material în înscrisuri oficiale, deși făptuitorul nu a urmărit să introducă acest înscris în circuitul
juridic ci doar să își impresioneze fiul.
S-a afirmat în doctrină că falsificarea poate fi privită dintr-o perspectivă materială sau din una
intelectuală. Teoria materială presupune ca în cazul contrafacerii nu va exista identitate între autorul
aparent al înscrisului și cel de facto iar în cazul alterării nu va exista identitate între conținutul inițial al
manifestării de voință cuprinsă în înscris și cel rezultat în urma alterării.
În teoria intelectuală, falsul nu decurge automat din diferențele între materialitatea înscrisului. Astfel, în
cazul alterării trebuie studiat dacă există inegalitate între manifestarea de voință a emitentului la
momentul întocmirii înscrisului și manifestarea de voință consemnată în scris,după eventuala sa
alterare. Dacă o asemenea inegalitate nu există, nu va exista nicio acțiune de falsificare materială.
Cerința esențială impusă în art 309, ca înscrisul să fie de natură a produce consecințe juridice, reprezintă
o cale de mijloc între cele două teorii, cea intelectuală și cea materială.
Nu orice alterare reprezintă infracțiunea de fals, așa cum rezultă din teoria materială a falsului. De
exemplu, dacă o persoană desenează o floare în colțul unei diplome de licență, alterează înscrisul dar nu
îl falsifică, în sensul legii penale.
De asemenea, nu se va reține infracțiunea de fals în situația în care alterarea unui act este făcută în
scopul de a îndrepta o eroare materială sau o lacună.
În același sens, s-a reținut în doctrină că în situația în care o persoană semnează un înscris oficial cu
numele alteia pe baza consimțământului prealabil al acesteia sau pt că persoana respectivă era
împiedicată să semneze fortuit, nu se va reține infracțiunea de fals material.
Astfel, fapta de a semna o foaie de prezență într-o instituție publică, prin imitarea semnăturii unei
persoane care a fost la serviciu, nu reprezintă infracțiune, deoarece înscrisul final reflectă realitate, și
anume că persoana respectivă a fost prezentă la serviciu. Semnarea aceleiași foi de prezență dar pt o
persoană care nu a fost prezentă la locul de muncă, reprezintă fals material în înscrisuri oficiale.

2
 Dar astfel de alterări ale unui înscris, chiar dacă reflectă realitatea, pot prezenta în unele cazuri
infracțiune. De exemplu, dacă printr-o hotărâre judecătorească, reclamantul a solicitat obligarea
pârâtului la plata sumei de 100.000 lei, acțiunea este admisă, dar, din eroare, în dispozitiv este trecută
suma de 10.000 lei, alterarea de către reclamant a dispozitivului hotărârii va reprezenta infracțiunea
de fals, pt că, fără o asemenea modificare, în cazul executării silite, acesta nu ar putea obține decât
suma care figurează în dispozitiv. O asemenea eroare nu poate fi corijată decât prin intermediul unei
încheieri de îndreptare a erorii materiale sau prin intermediul unei hotărâri date în calea de atac.
Diferența între această situație și cele prezentate anterior este că, de această dată, alterarea este de
natură să producă efecte juridice, altele decât le-ar fi avut înscrisul real.
Nici în cazul contrafacerii nu se poate susține totdeauna că, dacă manifestarea de voință conținută în
înscrisul contrafăcut are corespondent în realitate fapta de contrafacere nu este tipică. De exemplu,
dacă o persoană pierde diploma de licență, dar, în loc să solicite un duplicat, contraface diploma, sunt
îndeplinite elementele de tipicitate.
De altfel, s-a afirmat în doctrina mai veche că legitimitatea scopului urmărit nu exclude existența
infracțiunii de fals.
Urmarea imediată: o stare de pericol pentru încrederea cetățenilor în veridicitatea înscrisurilor oficiale și
pentru siguranța circuitului juridic.
Legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.

Latura Vinovăția: intenția directă sau indirectă

subiectivă
Forme Tentativa se sancționează. Se poate reține tentativa atunci când mijloacele sunt pregătite și se inițiază
alterarea sau contrafacerea, fără ca acestea să fie duse la capăt.
Se poate reține tentativă și atunci când executarea a fost dusă până la capăt, dar rezultatul este un fals
grosolan, care nu va putea crea false reprezentări asupra veridicității înscrisului.
Infracțiunea se consumă atunci când acțiunea de falsificare s-a finalizat și urmarea imediată s-a produs,
fiind fără relevanță dacă înscrisul a fost utilizat sau nu. Folosirea înscrisului falsificat de către făptuitor
pentru producerea de consecințe juridice va conduce la reținerea în concurs real a infracțiunii de uz de
fals.
Variante o variantă tip la alin 1 și o variantă agravată la alin 2 pt situația în care fapta a fost comisă de un
funcționar public.
Sancțiuni închisoarea, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

ART. 321.FALSUL INTELECTUAL

1. Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea
cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
2. Tentativa se pedepsește.
Obiect Obiectul juridic special al acestei infracțiuni este reprezentat de încrederea publică în înscrisurile
juridic oficiale.
Obiect nu are, înscrisul falsificat reprezentând doar produsul infracțiunii
material
Subiecți Subiectul activ este funcționarul public (în înțelesul art 175) aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Participația este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare, complicitate. Coautoratul este posibil
doar atunci când este întocmit de un organism colectiv (o comisie de examen, de licitație, etc). Când
fapta este realizată în mod nemijlocit de mai multe persoane, dar numai una are calitatea de
funcționar public, pentru aceasta se va reține autoratul, iar pt celelalte complicitate sau, după caz,
instigare la fals intelectual.
În situația în care funcționarul public menționează în actul încheiat aspecte ce nu corespund
realității pt că o altă persoană i le-a redat în acest mod, fără ca el să cunoască adevărul, în sarcina sa
nu va putea fi angajată răspunderea penală, iar persoana respectivă va răspunde pt participație
improprie la infracțiunea de fals intelectual.
Subiectul pasiv este reprezentat de instituția publică, regia autonomă, operatorul economic sau
persoana juridică cu capital integral sau majoritar de stat în care își desfășoară activitatea funcționarul
public.
Locul și locul și timpul săvârșirii coincid cu locul și timpul când trebuie să aibă loc întocmirea înscrisului oficial.
timpul

3
 Situația În cazul acestei infracțiuni este necesară preexistența unei situații de fapt, a unui eveniment care să
premisă impună redactarea unui înscris (încheierea unui contract de vânzare, obținerea unui titlu universitar,
deschiderea unei moșteniri, etc). Doar un interes legitim născut dintr-o stare de fapt determină
întocmirea unui înscris oficial. Dacă un înscris oficial se referă la o stare de fapt, la un eveniment
inexistent, infracțiunea ce trebuie reținută nu este cea de fals intelectual, ci cea de fals material
realizat în modalitatea contrafacerii (plăsmuirii)
Latura Elementul material constă în două modalități alternative: atestarea unor fapte sau împrejurări
obiectivă necorespunzătoare adevărului SAU omisiunea cu știință de a insera date sau împrejurări.
Prima modalitate există atunci când, cu prilejul întocmirii unui înscris, se consemnează, se constată, cu
știință, lucruri ce nu corespund realității.
Instanța a reținut că fapta medicului de a elibera un certificat medical antedatat pt o boală de care
inculpata suferea în realitate, certificat pe care inculpata l-a depus ca probă într-un proces având ca
obiect anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, constituie infracțiunea de fals
intelectual. Medicul a atestat o împrejurare necorespunzătoare adevărului și anume că ar fi
consultat persoana suferindă.
Ex: -fapta inculpatei casieră la BNR care participând la trierea biletelor ce urmau a fi distruse, în
vederea recuperării celor care mai puteau fi folosite și-a însușit o parte din ele, aplicând pe pachetele
care mergeau la topit banderole pe care menționa în mod inexact nr acestora constituie pe lângă
infracțiunea de delapidare infracțiunea de fals intelectual și uz de fals
- fapta inculpatului, director la Banca Agricolă care a semnat o adresă prin care atesta în mod nereal
că a fost rambursat integral creditul acordat firmei unui coinculpat și prin care dispunea scoaterea de
sub ipotecă a magazinului proprietate a acestuia
- fapta notarului public care a autentificat un act de vânzare în care semnăturile nu aparțineau
vânzătorilor
Se va reține această modalitate a elementului material și atunci când elementul material îmbracă
forma unei simulații (actul secret fiind întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, și fiind de natură să producă efecte juridice).
A doua modalitate constă în omisiunea consemnării, inserării, înregistrării unor date sau împrejurări
reale pe care funcționarul public avea obligația să le cuprindă în respectivul act. De exemplu, dacă un
agent rutier, contra unei sume de bani, menționează în PV o singură contravenție, deși a constatat mai
multe, pt unele din ele sancțiunea fiind ridicarea pemrmisului, săvârșește pe lângă infracțiunea de
luare de mită și infracțiunea de fals intelectual comis prin omisiune.
Este suficientă o singură omisiune producătoare de consecințe juridice dar caracterul unitar al
infracțiunii nu va fi afectat nici atunci când există mai multe astfel de omisiuni.
Cerința esențială atașată elementului material: falsificarea să se fi produs cu prilejul întocmirii
înscrisului oficial de către funcționalul care are competența să întocmească un astfel de act. Dacă
alterarea adevărului se produce după întocmirea înscrisului, falsul intelectual.nu mai poate fi reținut.
- îndeplinirea acestei condiții marchează diferența față de infracțiunea de fals material în înscrisuri
oficiale. Ex. dacă un grefier emite un mandat de arestare pe numele unei persoane, fără să fi
desfășurat o procedură în acest sens, semnând în locul judecătorului, fapta este de fals material în
înscrisuri oficiale.
Distincția între varianta agravată a falsului material în înscrisuri oficiale- atunci când este săvârșit de
un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu și falsul intelectual este uneori dificil de făcut.
Dacă falsul se produce prin alterare, de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de
serviciu, se va reține întotdeauna fals material în înscrisuri oficiale, indiferent dacă înscrisul a fost
inițial întocmit de acesta sau de alt funcționar public. Nu se poate reține fals intelectual, deoarece
înscrisul nu este falsificat cu prilejul întocmirii.
Dacă falsul se produce cu prilejul întocmirii, există 2 posibilități:
- înscrisul să fie întocmit de o altă persoană decât cea competentă, dar care să fie funcționar public
aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În această situație se va reține fals material în înscrisuri
oficiale.
- înscrisul să fie întocmit de funcționarul competent. In practica judiciară, ori de câte ori înscrisul este
falsificat cu ocazia întocmirii sale, fie că el conține niște neadevăruri sau este plăsmuit în întregime,
se reține totdeauna fals intelectual.
Deși textul nu precizează, este evident că atestarea necorespunzătoare a adevărului sau omisiunea de
a insera unele date trebuie să fie producătoare de consecințe juridice.
Urmarea imediată: producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea
publică în înscrisurile oficiale.
Legătura de cauzalitate: ex re
Latura Vinovăția: intenția directă sau indirectă

4
 subiectivă
Forme actele preparatorii nu sunt incriminate. Tentativa se pedepsește. Consumarea are loc în momentul în
care înscrisul oficial este perfectat, fiind apt să producă consecințe juridice. Nu are importanță dacă
este sau nu folosit.
Variante o variantă tip
Sancțiuni închisoarea,acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

Art.322-FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ

1. Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile prevăzute în art 320 sau art 321, dacă
făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează unei persoane spre folosire, în vederea producerii unei
consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
2. Tentativa se pedepsește.

Obiect juridic Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privind
încrederea ce trebuie să existe în înscrisurile sub semnătură privată producătoare de
efecte juridice. Deși înscrisurile sub semnătură privată produc efecte pentru subiecții
respectivului raport juridic, ele pot aduce atingere încrederii publice dacă sunt falsificate
cu scopul de a obține probe scrise contrare realității.
Obiectul material În cazul în care falsul este realizat prin alterare, înscrisul astfel modificat reprezintă
obiectul material al infracțiunii. În cazul contrafacerii sau al falsificării prin modul
prevăzut la art 321, infracțiunea nu are obiect material.
Legea nu definește noțiunea de înscris sub semnătură privată. Ca atare, poate fi
considerat înscris sub semnătură privată orice înscris ce nu îndeplinește condițiile
prevăzute de art 178 alin 2 pt a fi considerat înscris oficial, dar care poate produce
consecințe juridice.De ex.înscrisurile emanate de societăți (facturi, bilanțuri). o convenție
neautentifictă, un testament olograf. Nu intră în această categorie cărțile de vizită,
bucățile de carton pe care sunt înscrise cărțile produselor.
În doctrină s-a considerat că pt existența infracțiunii este necesar ca înscrisul să fie
semnat, deoarece un act nesemnat nu oferă certitudini cu privire la voința autorului
său, nu are putere probatorie și ca atare nu produce consecințe juridice. În practica
judiciară recentă au fost considerate înscrisuri sub semnătură privată și cele care nu
poartă o ștampilă sau semnătură, dar al căror emitent poate fi indicat cu certitudine.
Subiecții infracțiunii Subiectul activ este necircumstanțiat și, ca atare, orice persoană poate săvârși o astfel de
infracțiune. Participația este posibilă sub toate formele: autorat, coautorat, instigare,
complicitate. Infracțiunea poate fi comisă și sub forma participației improprii. Spre ex. s-a
reținut că fapta directorului unei societăți comerciale de a determina un funcționar care
a acționat fără vinovăție să modifice un proces-verbal al ședinței Consiliului de
Administrație prin introducerea unei mențiuni conform căreia un spațiu de producție
urma să fie scos la licitație publică, spațiul respectiv fiind apropriat de inculpat, reprezintă
participație improprie sub forma instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată.
Subiectul pasiv al infracțiunii poate fi persoana fizică sau juridică ale cărei interese sunt
afectate prin folosirea înscrisului sub semnătură privată.
Situația premisă o stare de fapt în detrimentul căreia se creează o probă falsă prin plăsmuirea sau
alterarea unui înscris sub semnătură privată.
Latura obiectivă Elementul material constă în acțiunile proprii elementului material al infracțiunii de fals
material în înscrisuri oficiale și al celei de fals intelectual: falsificarea înscrisului prin
contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod ori prin atestarea
unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de
a insera unele date sau împrejurări.
Condiții esențiale pentru întregirea elementului material:
1. Înscrisul falsificat să fie utilizat de autorul falsului sau să fie încredințat de acesta altei
persoane.
2. Înscrisul trebuie să fie sub semnătură privată și să aibă semnificație juridică, adică în
raport de conținutul său să poată genera efecte juridice.
Nu are relevanță dacă de la început înscrisul a avut o asemenea destinație sau doar
ulterior a căpătat o asemenea caracteristică (de ex. o factură emisă de un hotel pe

5
 numele unei persoane, deși nu a fost emisă pt a-i servi ca probă, poate fi utilizată ulterior
de acea persoană într-un proces penal pt a dovedi că în ziua în care i se impută săvârșirea
unei infracțiuni se afla în alt oraș sau în altă țară).
Întrucât în cazul făptuitorului falsului infracțiunea se consumă doar în momentul în
care se folosește sau se încredințează înscrisul altei persoane spre a fi folosit, uzul de
fals va fi absorbit în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Dacă
înscrisul falsificat a fost încredințat unei alte persoane, autorul falsului va răspunde pt
fals în înscrisuri sub semnătură privată iar cel care îl utilizează în vederea producerii de
efecte juridice va răspunde pt uz de fals.
Urmarea imediată: o stare de pericol constând în afectarea încrederii pe care publicul o
acordă valorii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.
Legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
Latura subiectivă Vinovăția: intenția directă sau indirectă
Mobilul sau scopul nu au relevanță.
Pentru îndeplinirea condițiilor de tipicitate trebuie dovedit existența unui scop imediat
prevăzut de lege, și anume ca înscrisul să fie falsificat și folosit în vederea producerii de
consecințe juridice. Mobilul sau scopul mediat vizat de autor (procurarea unui folos
material, dobândirea calității de moștenitor, etc) nu sunt relevante pt încadrarea juridică
a faptei, ci doar pentru individualizarea judiciară.
Forme Tentativa este posibilă și se sancționează. Există tentativă atunci când a început acțiunea
de folosire a înscrisului de către autor sau când a început acțiunea de încredințare spre
folosire unei persoane, dar aceste acțiuni au fost întrerupte sau au rămas fără rezultat
din cauze străine de voința făptuitorului.
Infracțiunea se consumă atunci când înscrisul falsificat este folosit de autor sau este
încredințat unei alte persoane pt a fi folosit și se produce urmarea imediată.
În doctrină s-a analizat situația celui care a cooperat în calitate de complice la falsificarea
înscrisului, iar apoi l-a utilizat și s-a concluzionat că e autorat la infracțiunea de uz de fals.
S-a argumentat că fapta constituie numai infracțiunea de uz de fals, indiferent dacă cel
care s-a folosit de înscrisul falsificat a ajuns în stăpânirea acestuia prin încredințarea de
către făptuitor, spre a-l folosi, sau în orice alt mod.
În practica judiciară s-a reținut că inculatul care a determinat o persoană să falsifice fără
vinovăție mai multe borderouri de achiziții de animale pe care apoi le-a prezentat băncii
pt a justifica destinația unui împrumut = doar infracțiunea de fals material în înscrisuri
sub semnătură privată sub forma participației improprii.
Cea mai potrivită soluție ar fi aceea de reținere a complicității la infracțiunea de fals în
înscrisuri sub semnătură privată.
Variante o variantă tip
Sancțiuni închisoarea alternativ cu amenda

Art. 323 Uzul de FALS

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei
consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, și
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.
Obiect juridic Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privind încrederea publică
ce trebuie să existe în înscrisurile oficiale, cât și în înscrisurile sub semnătură privată.
Obiect nu are
material
Subiecți Subiectul activ nu este circumstanțiat și poate fi reprezentat de orice persoană care prezintă un
înscris oficial sau sub semnătură privată cunoscând că este fals. Participația este posibilă sub toate
formele: coautorat, instigare, complicitate.
Subiectul pasiv principal este statul ca depozitar al încrederii publice în înscrisurile ce au valoare
probatorie.
Subiectul pasiv secundar este persoana fizică sau juridică ce poate fi prejudiciată de folosirea
înscrisului falsificat.
Situația Uzul de fals este o infracțiune subsecventă celei de fals material în înscrisuri oficiale, fals
premisă intelectual sau celei de fals în înscrisuri sub semnătură privată. De aceea, pt existența acestei
infracțiuni este necesară preexistența unui înscris oficial sau sub semnătură privată.
Existența infracțiunii de uz de fals nu este condiționată de existența unei infracțiuni de fals.
6
 Înscrisul poate fi falsificat și fără intenție de o altă persoană, important este ca cel care îl folosește
să cunoască faptul că el nu reflectă adevărul.
Latura Elementul material constă în folosirea înscrisului falsificat. Aceasta presupune o acțiune de
obiectivă prezentare, depunere, referire la un înscris anterior depus, etc. Trebuie ca acțiunea de folosire să
fie însă efectivă, simpla deținere a unui înscris falsificat sau referire la el fără a fi prezentat
neîntrunind condiția impusă de latura obiectivă a infracțiunii.
Cerința esențială atașată laturii obiective: înscrisul să fie folosit în vederea producerii unei
consecințe juridice.
Urmarea imediată: o stare de pericol pt încrederea ce se acordă înscrisurilor apte de a produce
consecințe juridice.
Legătura de cauzalitate: ex re
Latura Vinovăția: intenția directă sau indirectă
subiectivă Ca atare, făptuitorul trebuie să cunoască aspectul că înscrisul pe care îl folosește este falsificat.
Mobilul și scopul nu prezintă relevanță.
Forme Tentativa este posibilă, dar nu se sancționează.
Consumarea are loc la momentul producerii elementului material, nu interesează dacă s-a produs
sau nu consecința juridică. Astfel, s-a reținut că infracțiunea de uz de fals s-a consumat în
momentul în care inculpatul a depus la instanța civilă un înscris care menționa neconform
realității că acesta a plătit impozit pt un imobil începând cu anul 1963, fără a avea relevanță dacă
acel înscris a fost avut în vedere la pronunțarea soluției, ceea ce este important fiind faptul că el
avea forță probantă de natură să producă consecințe juridice.
Variante o variantă tip
Sancțiuni și - închisoare alternativ cu amenda
aspecte - acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Competența în primă instanță îi revine
procesuale judecătoriei.

Art. 326 Falsul în DECLARAȚII

Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau a unei
unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau
pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația servește la producerea acelei consecințe, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Obiect juridic Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privind încrederea publică
ce trebuie să existe în declarațiile cărora legea le conferă consecințe juridice directe dacă sunt
făcute în fața unui funcționar public sau a unei unități în care acesta își desfășoară activitatea.
Obiect nu are. Înscrisul prin care este consemnată declarația reprezintă produsul infracțiunii
material
Subiecți Subiectul activ este necircumstanțiat și poate fi reprezentat de orice persoană care are
capacitatea și îndreptățirea de a face declarația producătoare de consecințe juridice.
În cazul în care funcționarul în fața căruia se dă declarația cunoaște faptul că aceasta nu
corespunde adevărului, dar o consemnează fără a sesiza organele de urmărire penală, poate
răspunde penal pentru infracțiunea de omisiunea sesizării. Într-o altă opinie, funcționarul care,
știind că declarația este falsă, o consemnează și îi dă astfel eficiență juridică, trebuie să răspundă
pentru participație la infracțiunea celui care a făcut declarația neadevărată.
Situația existența unei situații, a unei împrejurări în care, pentru dovedirea unei stări de fapt sau a unei
premisă situații juridice se apelează la depunerea unei declarații făcute unui funcționar public sau a unei
unități în care acesta își desfășoară activitatea, declarație ce servește la producerea unor
consecințe juridice.
Latura Elementul material constă în declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută în fața unei
obiectivă persoane dintre cele prevăzute la art 175 sau au unei unități în care acesta își desfășoară
activitatea.
Declarația poate fi scrisă sau orală, dar în acest din urmă caz ea trebuie consemnată într-un înscris
de către funcționarul în fața căruia s-a făcut.
- în ambele situații, declarația trebuie făcută în fața organului competent conform legii.
Condiții esențiale atașate elementului material:
1. Declarația trebuie să fie una din acele care, potrivit legii ori împrejurărilor, să servească la
producerea de consecințe juridice pentru sine sau pentru altul. Ex. nu reprezintă infracțiune dacă
X dă o declarație pe proprie răspundere la notar că a câștigat un concurs de pian, deși nu
7
 corespunde adevărului, și o prezintă la interviu la societate de comercializare a materialelor de
construcții pentru a se angaja ca agent de vânzări.
Ori de câte ori legea cerea existența unei declarații pe propria răspundere, declarația care nu
corespunde adevărului reprezintă infracțiune chiar dacă o conduită neconformă relevată de
afirmarea adevărului nu ar avea o sancțiune prevăzută de lege. Ex. se reține infracțiunea atunci
când un parlamentar dă o declarație că nu a fost colaborator al fostei securități deși în realitate a
fost.Chiar și în lipsa unei sancțiuni exprese, legea a avut în vedere posibilitatea aplicării unei
sancțiuni de către electorat.
- s-a reținut în practică că declarațiile false date în fața medicului legist nu reprezintă fals în
declarații deoarece atribuția medicului legist nu este de identificare a persoanei care a cauzat
leziunile.
-cererea neîntemeiată de a se opera o mențiune în Registrul Comerțului pe baza unei hotărâri
judecătorești nedefinitive nu are caracterul unui fals deoarece înregistrarea mențiunii nu se poate
face decât cu avizul ORC și din dispoziția judecătorului delegat.
- se poate reține infracțiunea și în cazul unor situații juridice ce pot fi probate cu alte mijloace de
probă în care se depune o declarație falsă: ex. dacă una din condițiile de angajare este absolvirea
unei facultăți iar făptuitorul depune o declarație notarială pe propria răspundere
- în cazul în care o persoană formulează o cerere de chemare în judecată în care face anumite
afirmații cu privire la un drept al său pe care instanța nu îl recunoaște, nu se reține infracțiunea de
fals în declarații, pt că cererea de chemare în judecată, deși semnată de reclamant nu reprezintă o
declarație care să aibă ea însăși valoare probatorie.
2. Declarația trebuie făcută în vederea producerii de consecințe juridice. Nu interesează dacă s-
au produs sau nu consecințe juridice.
3. Declarația să nu fie supusă unei reglementări penale speciale cu privire la veridicitatea ei.
Dacă declarația necorespunzătoare adevărului făcută unui anumit organ are o incriminare
distinctă (declarații de martor, declarații vamale) se va reține infracțiunea din legea specială.
- în doctrină s-a susținut că infracțiunea de fals în declarații exclude prin însuși conținutul său
existența în concurs a infracțiunii de uz de fals.
Urmarea imediată: producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale bazate pe încrederea
publică acordată înscrisurilor. Starea de pericol ia naștere atunci când declarația sub semnătură
privată aptă să producă consecințe juridice este depusă la organul competent. Și în cazul
declarațiilor autentice, urmarea imediată se produce atunci când declarația este depusă în
vederea producerii de consecințe juridice, nu în momentul în care este autentificată. În cazul în
care declarația este dată în fața unei persoane prevăzute de art 175 sau a unei unități în care
acesta își desfășoară activitatea în vederea producerii de consecințe juridice, fără a fi necesară
depunerea la o autoritate sau instituție publică, urmarea imediată ia naștere în momentul în
care declarația este dată sau consemnată. Producerea sau nu a consecințelor juridice urmărire
de făptuitor nu prezintă relevanță pentru reținerea infracțiunii.
Legătura de cauzalitate: ex re
Latura Vinovăția: intenția directă sau indirectă
subiectivă
Forme Tentativa este posibilă, dar nu se sancționează. Consumarea are loc la producerea urmării
imediate, starea de pericol pentru încrederea publică în înscrisurile ce conțin declarații
producătoare de consecințe juridice. Deși este o infracțiune de pericol, consumarea nu are loc
întotdeauna la momentul declarării necorespunzătoare. Astfel, infracțiunea nu se consumă la
momentul prezentării de către inculpat la notariat a unui înscris cu conținut neadevărat, fie pentru
autentificare, fie pentru a dobândi dată certă, deoarece nici autentificarea, nici dobândirea de
dată certă nu produce, prin ea însăși, consecințele juridice urmărite de făptuitor. Numai atunci
când ulterior inculpatul ar înfățișa înscrisul autentificat sau care a dobândit dată certă unei
autorități sau instituții competente de a decide cu privire la consecințele civile urmărite, ar putea
avea loc consumarea infracțiunii.
Variante o variantă tip
Sancțiuni închisoare alternativ cu amenda, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

8
 ART. 327 FALSUL PRIVIND IDENTITATEA

1. Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcută unei persoane
dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmiterea unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea prin
folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile a unui astfel de
act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe
juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
2. Când prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei alte persoane, pedeapsa este închisoarea
de la unu la 5 ani.
3. Încredințarea unui act ce servește spre identificare, legitimare ori dovedirea stării civile spre a fi folosit fără
drept se pedepsește cu închisoarea de la unu la 2 ani sau cu amendă.

Obiect relațiile sociale privind încrederea publică acordată identității persoanelor, adică încrederea că acestea
juridic se prezintă în fața autorităților sau instituțiilor publice sub adevărata identitate.
Prin identitate se înțelege ansamblul de date care permite identificarea unei persoane: nume,
prenume, cod numeric personal, seria și numărul cărții de identitate, numele și prenumele părinților,
locul și data nașterii, domiciliul.
Obiectul nu are. În ipoteza în care fapta se produce prin falsificarea unui act ce servește la identificare,
material respectivul document va reprezenta obiect material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale,
și nu al celei de fals privind identitatea.
Subiecții Subiectul activ este necircumstanțiat. Participația este posibilă sub forma instigării și a complicității.
infracțiunii Instigarea presupune determinarea unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a
încredința un înscris ce servește. În situația în care făptuitorul determină o persoană să îi încredințeze
un act al său de identificare sau legitimare pe care acesta să îl folosească în dovedirea identității, nu
va răspunde pt instigare la fals privind identitatea în varianta de la alin 3 și autorat la aceeași
infracțiune în varianta de la alin 1, ci pentru o infracțiune unică de fals privind identitatea prevăzută
de art 327alin 1 C.p
Complicitatea se realizează prin înlesnirea comiterii faptei sau prin ajutorarea în orice mod a autorului.
Nu se va reține complicitate ci autorat în varianta de la alin 3 atunci când actul încredințat spre a fi
folosit fără drept este real, nefalsificat.
Se poate reține și coautorat când fapta se realizează prin atribuirea unei identități false altei persoane.
De ex. sunt coautori soții care prezintă doi copii care nu erau ai lor spre a fi trecuți în pașaportul soției și
ulterior scoși din țară.
Subiectul pasiv principal este persoana prevăzută la art 175 sau unitatea în care aceasta își
desfășoară activitatea. Nu reprezintă infracțiune prezentarea sub o altă identitate în fața unei
persoane fizice sau juridice ce nu îndeplinește calitatea cerută de lege.
Subiectul pasiv secundar este persoana a cărei identitate este folosită de făptuitor.
Situația preexistența unei stări de fapt ce face ca dovedirea identității unei persoane să producă consecințe
premisă juridice.

Latura În doctrină s-a arătat că sub o denumirea marginală unică sunt incriminate două infracțiuni: prima
obiectivă constă în prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane iar
cea de-a doua în încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru
legitimare sau identificare.
Elementul material al variantei tip (alin 1) are două modalități alternative și constă întotdeauna într-o
acțiune:
- prezentarea sub o identitate falsă
- atribuirea unei asemenea identități altei persoane.
Prin prezentarea sub o identitate falsă se înțelege atribuirea de către subiectul activ al unei alte
identități decât cea reală, fie că această identitate aparține în realitate altei persoane, fie că este
imaginară. În ipoteza în care prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei
persoane, se va reține varianta agravată prevăzută de alin.2
Atribuirea unei identități false altei persoane înseamnă a afirma, a declara, a atesta că o altă persoană
are o identitate diferită de cea reală. Se poate reține o asemenea faptă când cel căruia îi este atribuită
identitatea este minor, incapabil, nu se poate exprima în acel moment. Dacă persoana căreia îi este
atribuită identitatea se poate prezenta singură sub o altă identitate și nu o face, nu se poate reține
această modalitate a elementului material în sarcina persoanei care o însoțește și confirmă identitatea
sub care aceasta se înfățișează, ci poate doar o complicitate la prezentarea sub o falsă identitate. Chiar
și reținerea complicității la infracțiunea prevăzută la alin 1 este discutabilă în condițiile în care simpla
9
 afirmare a unei identități nereale nu reprezintă infracțiune și este necesară folosirea frauduloasă a unui
act sau utilizarea unui act falsificat.
Cerințe esențiale atașate elementului material
1. prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identități trebuie să se facă față de o
persoană prevăzută la art 175 cp sau să fie transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară
activitatea.
2. prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identități trebuie să se facă prin
folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare (buletin, pașaport), legitimare (legitimație de
serviciu) ori la dovedirea stării civile (certificat de naștere, de căsătorie)
2. prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identități trebuie făcută pt a induce
în eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe juridice. Nu interesează dacă
consecințele juridice s-au produs sau nu.
- nu poate exista concurs între infracțiunea de fals privind identitatea și cea de uz de fals.
În varianta de la alin 3 fapta constă într-o acțiune: încredințarea unui act ce servește la identificare,
legitimare ori la dovedirea stării civile.
Cerința esențială atașată elementului material este ca actul să fie încredințat spre a fi folosit fără drept.
Legea nu impune ca actul să aparțină subiectului activ, ca atare poate fi vorba de un act propriu sau de
unul care a ajuns în posesia sa dar aparține unei alte persoane.
Urmarea imediată: o stare de pericol pentru încrederea acordată identității persoanelor și capacității
instituțiilor sau autorităților publice de a stabili în mod corect o astfel de identitate.
Legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.
Latura Vinovăția: intenția directă și indirectă
subiectivă
Forme Tentativa se sancționează. Infracțiunea se consumă în momentul în care făptuitorul se prezintă sub o
identitate falsă sau atribuie altei persoane o identitate falsă, indiferent dacă funcționarul în fața căruia
se prezintă este sau nu în eroare. În ipoteza infracțiunii de la alin 3 fapta se consumă la momentul
înmânării înscrisului în vederea folosirii pe nedrept. Nici în această ipoteză nu este relevant pt existența
infracțiunii dacă s-a produs sau nu vreo consecință juridică.
Variante o variantă tip reglementată în alin 1 și o variantă agravată în alin 2 când prezentarea sub o identitate
falsă se face prin întrebuințarea identității reale a unei persoane.
La alin 3 legiuitorul a prevăzut o variantă specială ce reprezintă o complicitate sui generis la celelalte
două variante.
Sancțiuni închisoare/amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

10