FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.320 C.PEN.

(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau
prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor
de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producătoare de consecinţe juridice.
(4) Tentativa se pedepseşte.
Această infracţiune este incriminată în art. 320 C.pen. într-o formă tip şi o formă
agravată.
Forma tip presupune folosirea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a
subscrierii sau prin alterare. Ceea ce este esenţial pentru cristalizarea acestei infracţiuni în
ambele forme, este ca operaţiunea de falsificare să producă consecinţe juridice (art.320 alin.1
C.pen.)
Forma agravată presupune ca subiectul activ al infracţiunii prevăzut la alin.1 să aibă o
anumită calitate, respectiv să fie funcţionar public şi, obligatoriu, trebuie să fie în exercitarea
atribuţiilor de serviciu (art. 320 alin.2 C.pen.).

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic generic al acestui gen de infracţiune de fals în înscrisuri
oficiale, îl reprezintă ansamblul relaţiilor sociale generate şi guvernate de însăşi
încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi
credibilitatea înscrisurilor emanate de la o instituţie/autoritate publică sau
privată oficială.
Obiectul juridic special este dat de acele relaţii sociale născute din însăşi
încrederea publică care trebuie să existe în realitatea, autenticitatea,
veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea mai sus arătată, când este vorba despre
înscrisuri cu caracter oficial.
Obiectul material - înainte de a-l descrie, vom defini, în conformitate cu
dispoziţiile art. 178 alin.(2) C.pen., înscrisul oficial, care este orice înscris care
este emis de o autoritate publică, instituţie publică sau alte persoane juridice care
administrează sau exploatează bunuri proprietate publică sau de la acea persoană
care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de
autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora,
aşa cum precizează şi dispoziţiile art. 176 şi art.175 alin.(2) C.pen.
Aşadar, concluziv, afirmăm că obiectul material este dat chiar de
înscrisurile oficiale falsificate, indiferent de modalitatea în care aceasta se
produce.
 În art. 320 alin.(3) C.pen., legiuitorul asimilează înscrisurilor oficiale şi
biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.
Deşi legiuitorul, aparent, nu distinge, apreciem că este vorba de acele
bilete, tichete sau alte imprimate care, pe lângă faptul că trebuie să producă
consecinţe juridice, trebuie înregistrate sau înseriate pentru a putea fi gestionate
de autoritatea emitentă, în eventualitatea declanşării unui proceduri
administrativ-judiciare. Nu orice bilet sau tichet poate fi asimilat unui înscris
oficial, numai pentru că produce efecte juridice!
Mai mult, împărţirea între oficiale şi aparent oficiale sau sub semnătură
privată, comportă discuţii în practica judiciară atunci când se pune problema
încadrării juridice a faptelor comise.
In acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în anulare
formulat de Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 614 din 30 octombrie 2002,
pronunţată de Judecătoria Lugoj şi a deciziei penale nr. 117/ A din 14 martie
2003, pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care le-a casat sub aspectul greşitei
încadrări juridice a faptelor săvârşite. În motivarea schimbării încadrării juridice
din infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi infracţiunea de uz de
fals, în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa supremă
a reţinut că materialul probator administrat şi corect reţinut de către instanţele de
judecată a dovedit că inculpatul a falsificat înscrisuri emise de societăţi
comerciale, acestea fiind persoane juridice de drept privat şi, chiar dacă
înscrisurile au fost depuse la Registrul Comerţului pentru opozabilitate, acestea
nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a fi considerate înscrisuri oficiale.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană în forma tip şi calificat în cea de-a
doua formă, respectiv funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu.
Subiectul pasiv – este instituţia, autoritatea publică sau persoana juridică,
aşa cum sunt descrise în art. 176 şi 175 alin.(2) C.pen.
Fără a fi în consens cu o mare parte a opiniilor exprimate în acest sens în
literatura de specialitate, apreciem că poate fi subiect pasiv adiacent şi persoană
prejudiciată în urma declarării şi anulării înscrisului oficial falsificat.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material presupune acţiunea de falsificare, fie prin contrafacere
(imitare a scrierii sau semnăturii), fie prin alterare (denaturare materială a
înscrisului).
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea
socială protejată de lege, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea unui înscris oficial în orice mod, de natură să producă consecinţe
juridice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
 Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia, întrucât subiectul activ al infracţiunii
urmăreşte sau acceptă producerea pericolului privind realitatea, autenticitatea,
veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea înscrisurilor oficiale
Mobilul şi scopul au relevanţă pentru individualizarea şi aplicarea corectă
a cuantumului pedepsei.
Actele preparatorii, deşi posibile nu sunt incriminate .
Tentativa este posibilă şi este şi incriminată expres în art. 320 alin. 4
C.pen.