Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Infracţiuni de fals II
Cuprins Pagina
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals.
- obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale a
căror formare şi dezvoltare sunt condiţionate de ocrotirea încrederii publice care se
acordă înscrisurilor oficiale, autenticităţii sau veridicităţii înscrisurilor producătoare de
consecinţe juridice.
- obiectul material - este reprezentat de înscrisul oficial care este supus acţiunii
de falsificare.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice persoană în varianta tip; în varianta agravată
subiectul activ trebuie să aibă calitatea de „funcţionar” care săvârşeşte falsul „în
exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu”. Participaţia este posibilă sub toate formele
sale: coautorat, instigare şi complicitate.
- subiectul pasiv - este organul, instituţia publică, regia autonomă sau
societatea comercială cu capital de stat sau majoritar de stat sau orice altă persoană
juridică căreia i se atribuie în mod mincinos înscrisul oficial falsificat.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - presupune săvârşirea unei acţiuni de falsificare prin
contrafacere sau alterare;
- urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol.
- legătura de cauzalitate - trebuie să se stabilească între acţiune şi rezultat.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - este intenţia directă sau indirectă.
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals.
- obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale a
căror formare şi dezvoltare sunt condiţionate de ocrotirea încrederii publice care se
acordă înscrisurilor oficiale şi activităţii realizate de funcţionarii publici pentru
întocmirea acestora.
- obiectul material - este reprezentat de înscrisul oficial în accepţiunea art. 176
C. pen.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o
persoană care are calitatea de funcţionar public. Participaţia este posibilă, cu
menţiunea că instigatorii sau complicii pot fi şi alte persoane decât cele care au
calitatea cerută de art. 321 C. pen., dar coautoratul este posibil doar atunci când
întocmirea înscrisului este de competenţa mai multor persoane, care au calitatea de
funcţionar publici şi acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie (intenţia) pentru
falsificarea înscrisului oficial.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv secundar - este persoana fizică sau juridică ale cărei interese
au fost prejudiciate în urma executării falsului intelectual.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constă în falsificarea unui înscris oficial care poate fi
realizată prin două modalităţi alternative: fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea, cu ştiinţă, de a insera unele date sau
împrejurări; toate acestea cu ocazia întocmirii actului respectiv.
- urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol.
- legătura de cauzalitate - trebuie să se stabilească între acţiune (inacţiune) şi
rezultatul infracţunii.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - este intenţia directă în forma omisiunii şi intenţia directă
sau indirectă în forma comisiunii.
4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni:
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: deşi posibile, nu sunt incriminate.
2. Tentativa: se pedepseşte;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care este finalizatǎ
întocmirea înscrisului oficial
4. Modalităţi faptice: două modalităţi normative distincte: modalitatea atestării unor
fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi omisiunii de a insera unele date
sau împrejurări.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 1 la 5 ani.
2. Condiţii preexistente :
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals.
- obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale a
căror formare şi dezvoltare sunt condiţionate de ocrotirea încrederii publice care se
acordă puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.
- obiectul material - este reprezentat de înscrisul sub semnătură privată
(chitanţa, factura).
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale
răspunderii penale. Participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat,
instigare şi complicitate.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv secundar - este persoana fizică sau juridică ale cărei interese
au fost prejudiciate în urma folosirii înscrisului sub semnătură privată care a fost
falsificat.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
privată care este fals. Cerinţa esenţială este ca folosirea să fie executată în vederea
producerii unei consecinţe juridice. Nu constituie folosire în aceastǎ situaţie, simpla
arǎtare a înscrisului fals unei persoane pentru a-l examina sau a-şi spune pǎrerea
despre el;
- urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol.
- legătura de cauzalitate - va decurge din însăşi săvârşirea faptei.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - este intenţia directă.
4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni:
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: este posibilă, dar nu se pedepseşte;
2. Tentativa: este posibilă şi nu se pedepseşte.
3. Infracţiunea consumată: fapta se consumǎ atunci când executarea acţiunii de
folosire, prezentare, depunere sau invocare a înscrisului falsificat a fost dusǎ pânǎ la
capǎt şi s-a produs urmarea imediatǎ. De regulǎ aceasta este o infracţiune instantanee,
dar poate îmbrǎca şi o formǎ continuatǎ.
4. Modalităţi: două modalităţi normative distincte: folosirea unui înscris oficial fals şi
folosirea unui înscris sub semnătură privată fals.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amendă, când înscrisul este oficial.
- închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, când înscrisul este sub semnătură
privată.
prevăzte în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea
producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit
legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals.
- obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale a
căror formare şi dezvoltare sunt condiţionate de existenţa încrederii în declaraţiile
susceptibile a produce consecinţe juridice.
- obiectul material - nu are obiect material (el ar putea exista în cazul
declaraţiilor făcute în scris de făptuitor).
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale
răspunderii penale. Participaţia este posibilă sub toate formele sale.
- subiectul pasiv - este persoana fizică sau juridică care a fost prejudiciată în
drepturile sau interesele sale prin consecinţe juridice care au intervenit în urma
declaraţiei false.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constă în acţiunea de a face o declaraţie
necorespunzătoare adevărului în faţa unui organ sau instituţii de stat ori a unei alte
unităţi dintre cele la care se referă art. 175 C. pen. care sunt competente, din punct de
vedere legal, să ia act de declaraţia respectivă. Cerinţa esenţială: acţiunea de declarare
necorespunzătoare a adevărului va constitui element material al laturii obiective a
acestei infracţiuni, numai în măsura în care ea a fost făcută unui organ sau instituţii de
stat, ori a unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 175 C. pen., competentă să
primească o astfel de declaraţie, iar, în al doilea rând declaraţia să fie aptă, potrivit
legii ori împrejurărilor, să servească pentru producerea consecinţei juridice
preconizate de făptuitor.
- urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol.
- legătura de cauzalitate - trebuie să existe între acţiunea incriminată şi urmarea
imediată şi rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directă.
4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni:
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. Tentativa: deşi posiblă, nu se pedepseşte;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care declaraţia neconformǎ
adevǎrului, fǎcutǎ în scris, este prezentatǎ şi înregistratǎ la organul sau instituţia
competentǎ sǎ-i acorde eficienţǎ sau când declaraţia verbalǎ este consemnatǎ de
funcţionarul îndrituit.
4. Modalităţi faptice: pe de o parte, modalitatea declarării necorespunzătoare
adevărului în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru altul, iar pe de altă
parte modalitatea declaraţiei false făcută pentru producerea unei consecinţe juridice
potrivit legii şi modalitatea declaraţiei false făcută pentru producerea unei consecinţe
juridice în raport cu existenţa unor împrejurări.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals.
- obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale a
căror naştere şi normală desfăşurare se întemeiază pe încrederea publică acordată
constatărilor făcute de organele sau instituţiile de stat sau de alte unităţi la care se
referă art. 175 C. pen., cu privire la identitatea persoanelor.
- obiectul material - poate fi buletinul de identitate, paşaportul, carnetul de
student, legitimaţia de salariat, tichetul sau ecusonul de acces într-o instituţie sau orice
mijloc de care s-a folosit făptuitorul pentru a se prezenta sub o identitate falsă. În
cazul variantei asimilate, obiectul material al infracţiunii este reprezentat de un înscris
care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile
generale ale răspunderii penale. Participaţia este posibilă sub toate formele sale.
- subiectul pasiv - este organul sau instituţia de stat ori o altă unitatea la care se
referă art. 175 C. pen., care a fost indusă în eroare prin săvârşirea cestei infracţiuni.
Va fi subiect pasiv şi persoana fizică a cărei identitate a fost uzurpată prin substituirea
de persoane.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - în varianta tip, se poate prezenta, fie sub forma unei
acţiuni de prezentare sub o identitate falsă, fie sub forma unei acţiuni de atribuire a
unei identităţi false altei persoane; în varianta asimilată, elementul material constă
într-o acţiune de încredinţare a unui înscris care serveşte la dovedirea stării civile, ori
pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit spre nedrept. Cerinţa esenţială în
cazul variantei tip, acţiunea de prezentare sub o identitate falsă ori atribuirea unei
asemenea identităţi se realizează în faţa unui organ sau instituţii de sat ori a unei alte
unităţi din cele la care se referă art. 175 C. pen., în faţa căreia se realizează falsul
privind identitatea. Acest scop imediat este dublat de un scop subsecvent, şi anume:
producerea unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul. În varianta asimilată,
scopul urmărit de făptuitor prin încredinţarea înscrisului care serveşte pentru
dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare este acela de a fi folosit
fără drept, adică de a servi la obţinerea unei identităţi false.
- urmarea imediatǎ - crearea unei stări de pericol.
- legătura de cauzalitate - trebuie să existe între acţiunea incriminată şi urmarea
imediată şi rezultă din însăşi săvârşirea faptei.1
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - este intenţia directă calificată prin scop.
4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni:
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte;
3. Fapt consumat: consumarea se produce în momentul producerii urmǎrii imediate.
Infracţiunea poate deveni continuă în măsura în care făptuitorul menţine în eroare o
perioadă mai îndelungată, cu privire la identitatea sa falsă, un organ sau o instituţie de
stat ori o altă unitate dintre cele la care se referă art. 175 C. pen.
4. Modalităţi faptice: în varianta tip infracţiunea cunoaşte două modalităţi normative,
şi anume: modalitatea prezentării sub o identitate falsă şi modalitatea atribuirii unei
identităţi false unei alte persoane sau încredinţarea unui înscris care serveşte pentru
dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 6 luni la 3 ani - în forma tip,
- închisoare de la 1 la 5 ani - în forma agravată.
Infracţiuni de fals comise în legătură cu autoritatea unui stat străin (art. 328
C.pen.):
Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte acte
emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională
instituită printr-un tratat la care România este parte sau declaraţii ori o identitate
asumate în faţa acesteia.
1
Mihail Udroiu – Drept penal, partea specială, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, pg. 426.