Curs nr.

11

INFRACŢIUNI DE FALS. Falsificarea unei înregistrări tehnice. Falsul informatic. Falsul în

declaraţii. Falsul privind identitatea

Falsificarea unei înregistrări tehnice

Definiţie. Infracţiunea de falsificare a unei înregistrări tehnice este prevăzută şi sancţionată
de art. 324 C.pen. şi constă în: „(1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare
ori prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea
înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a
înregistrării ori de încredinţarea acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii
unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în
vederea producerii unei consecinţe juridice.
(3) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înţelege atestarea unei valori,
greutăţi, măsuri ori a desfăşurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat,
prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat şi care este destinată a proba un anumit fapt, în
vederea producerii de consecinţe juridice.”
Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale care privesc încrederea publică în
autenticitatea înregistrărilor tehnice.
Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este nedeterminat. Participaţia penală este posibilă în
orice formă: coautorat, instigare sau complicitate.
Subiect pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează printr-o acţiune de falsificare ce se poate prezenta sub
forma contrafacerii, alterării sau determinării atestării unor împrejurări necorespunzătoare
adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, cumulată cu folosirea de către
făptuitor a înregistrării ori de încredinţarea acesteia unei alte persoane spre folosire. În varianta
asimilată, elementul material constă în acţiunea de folosire a unei înregistrări tehnice falsificate.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile ce formează
obiectul ocrotirii penale.
Între faptă şi urmarea imediată trebuie să se stabilească existenţa unei legături de
cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie directă, calificată de scopul
urmărit de făptuitor, acela al producerii unei consecinţe juridice.
Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte.
Infracţiunea se consumă în momentul în care se realizează acţiunea incriminată.
Sancţiunea. Infracţiunea de falsificare a unei înregistrări tehnice prevăzută de art. 324
C.pen. se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Falsul informatic
Definiţie. Infracţiunea de fals informatic este prevăzută şi sancţionată de art. 325 C.pen. şi
constă în: „Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a
restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în
scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”
Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale care privesc încrederea publică în
autenticitatea datelor informatice.
Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este nedeterminat. Participaţia penală este posibilă în
orice formă: coautorat, instigare sau complicitate.
Subiect pasiv este statul.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează, alternativ, prin introducerea, modificarea sau ştergerea,
fără drept, a unor date informatice ori restricţionarea, fără drept, a accesului la aceste date.
Indiferent prin ce acţiune/inacţiune se realizezază elementul material, existenţa sa depinde de
îndeplinirea condiţiei ca acţiunea/inacţiunea făptuitorului să nu fie autorizată, să se realizeze fără
drept.
Urmarea imediată constă producerea unor date necorespunzătoare adevărului.
Între faptă şi urmarea imediată trebuie să se stabilească existenţa unei legături de
cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie directă, calificată de scopul
urmărit de făptuitor, acela al utilşizîării datelor informatice false în vederea producerii unei
consecinţe juridice.
Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte.
Infracţiunea se consumă în momentul în care rezultă datele necorespunzătoare adevărului.
Sancţiunea. Infracţiunea de fals informatic prevăzută de art. 325 C.pen. se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani.

Falsul în declaraţii
Definiţie. Infracţiunea de fals în declaraţii este prevăzută şi sancţionată de art. 326 C.pen.
şi constă în: „(1) Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele
prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii
unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor,
declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind
infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu
amendă.”
Obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale a căror normală
desfăşurare depinde de ocrotirea încrederii publice.
Obiectul material. Infracţiunea, de regulă, nu are obiect material.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este nedeterminat.
Subiectul pasiv eventual este persoana ale cărei interese ar putea fi prejudiciate ca urmare
a consecinţelor produse de declaraţiile false.
Latura obiectivă
Elementul material se realizează printr-o acţiune de declarare necorespunzătoare a
adevărului. Declaraţia trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:
- să fie făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea;
- să fie realizată în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci
când, potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei
consecinţe.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile ce formează
obiectul ocrotirii penale.
Între faptă şi urmarea imediată trebuie să se stabilească existenţa unei legături de
cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracţiunea de fals în declaraţii se săvârşeşte numai cu intenţie directă.
Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte.
Infracţiunea se consumă în momentul în care se realizează acţiunea incriminată.
Forme agravate. Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. 2 C.pen. constituie o formă agravată a
infracţiunii fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind
infectarea cu o boală infectocontagioasă. În această situație, scopul special urmărit atrage
sancționarea mai aspră a infracțiunii și, totdată, califică intenția directă a făptuitorului ca formă a
vinovăției penale.
Sancţiunea. Infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C.pen. se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Falsul privind identitatea

Definiţie. Infracţiunea de fals privind identitatea este prevăzută şi sancţionată de art. 327
C.pen. şi constă în: „ (1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi
altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în
care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la
identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a
induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice,
pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa
este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile
spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”
Obiectul juridic al infracţiunii constă în relaţiile sociale a căror desfăşurare depinde de
ocrotirea încrederii publice.
Obiectul material. Infracţiunea nu are, de regulă, obiect material.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este
posibilă sub forma instigării şi a complicităţii.
Subiectul pasiv este reprezentat de persoana prevăzute în art. 175 sau unitatea în care
aceasta îşi desfăşoară activitatea care a fost indusă sau menţinută în eroare prin acţiunea
făptuitorului.
Latura obiectivă
Elementul material, în modalitatea prevăzută în alin. 1, se poate realiza fie prin prezentarea
sub o identitate falsă, fie prin atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane.
În modalitatea prevăzută în alin. 2 elementul material constă în încredinţarea unui înscris
care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit
fără drept..
 Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile ce formează
obiectul ocrotirii penale.
Între faptă şi urmarea imediată trebuie să se stabilească existenţa unei legături de
cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie directă.
Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte.
Infracţiunea se consumă în momentul în care se realizează acţiunea incriminată.
Sancţiunea. Infracţiunea de privind identitatea prevăzută de art. 293 alin.1 şi 2 C.pen. se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Infracţiunile de fals sunt prevăzute în Titlul VI din partea specială a Codului penal. Noul
Cod penal a sistematizat acest titlu, prevăzând în capitolul I falsificarea de monede, timbre sau alte
valori.
Ceea ce este comun acestui grup de infracţiuni şi care determină incriminarea lor în legea
penală este pericolul pe care îl creează pentru încrederea publică falsificarea de monede, de titluri
de credit sau instrumente de plată ori emiterea frauduloasă de monedă. Oricare dintre aceste
infracţiuni există chiar dacă fapta nu este urmată de producerea unui prejudiciu, crearea stării de
pericol fiind suficient de gravă pentru a justifica intervenţia legii penale. Din aceeaşi raţiune este
incriminată şi fapta de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori.