Curs nr.

12

INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI PRIN NESOCOTIREA ÎNCREDERII

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Definiţie. Infracţiunea de însuşire a bunului găsit este prevăzută şi sancţionată de
dispoziţiile art. 243 C.pen. şi constă în: „(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun
găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce
aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea
acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.”
Obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de ocrotirea relaţiilor sociale
patrimoniale.
Obiectul material al infracţiunii constă, în cazul alin. 1, într-un bun găsit şi, în cazul
alin. 2, într-un bun mobil ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care a găsit
un bun pierdut sau care a ajuns din eroare în posesia unui bun mobil şi l-a însuşit. Participaţia
penală este posibilă în orice formă.
Subiectul pasiv este reprezentat de persoana care a pierdut bunul şi nu neapărat de
proprietarul bunului.
Latura obiectivă
Elementul material al infracţiunii este reprezentat, în varianta alin. 1, de nepredarea
bunului găsit în termen de 10 zile sau de fapta de a dispune de bun ca de al său, iar în varianta
alin. 2, de fapta de însuşire pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau
în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din
momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.
Urmarea imediată o constituie producerea unei pagube.
Între acţiunea făptuitorului de însuşire a bunului şi producerea pagubei trebuie să se
stabilească existenţa unei legături de cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracţiunea de însuşire a bunului găsit sau ajuns din eroare la
făptuitor se realizează, din punct de vedere subiectiv, numai cu intenţie.
Tentativa şi consumarea. Tentativa este posibilă doar în formele comisive, dar nu este
sancţionată de lege.
Infracţiunea se consumă, fie după trecerea termenului de 10 zile, fie înainte de
împlinirea acestui termen prin dispunerea de bun sau în varianta alin. 2 prin însuşirea pe
nedrept a bunului sau după expirarea termenului de 10 zile în care bunul trebuie predat.
Sancţiunea. În ambele modalităţi de comitere prevăzute de art. 243 alin. 1 şi 2 C.pen.,
infracţiunea de însuşire a bunului găsit se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau
cu amendă.
Aspecte procesuale. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu iar împăcarea
părţilor înlătură răspunderea penală.

Înşelăciunea
Definiţie. Infracţiunea de înşelăciune este prevăzută şi sancţionată de dispoziţiile art. 244
C.pen. şi constă în „(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a
unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru
sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte
cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos
constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală”.
Obiectul juridic este constituit din relaţiile sociale cu caracter patrimonial a căror
existenţă şi desfăşurare este condiţionată de încrederea şi buna-credinţă ce trebuie să stea la
baza raporturilor juridice.
Obiectul material al infracţiunii poate fi reprezentat de un bun mobil sau imobil,
precum şi de orice înscris cu valoare patrimonială.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ poate fi orice persoană, nefiind necesar să
întrunească vreo calitate specială.
Participaţia penală este posibilă în orice formă: coautorat, instigare sau complicitate.
Subiectul pasiv este reprezentat de persoana care este victima acţiunii de inducere în
eroare.
Latura obiectivă
Elementul material constă într-o activitate de inducere în eroare, ce se poate săvârşi
prin acţiune sau inacţiune.
Inducerea în eroare se poate realiza în două modalităţi prevăzute alternativ în textul de
lege:
- prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase
- prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Urmarea imediată este prevăzută expres în textul de incriminare fiind necesar să fie
reprezentată de o pagubă.
Între faptă şi urmarea imediată trebuie să se determine existenţa unei legături de
cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă calificată de scopul
urmărit de făptuitor, acela de a obţine, pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

Tentativa şi consumarea. Tentativa se pedepseşte.

Infracţiunea se consumă în momentul în care se produce paguba, indiferent de
momentul finalizării acţiunii de inducere în eroare.
Formă agravată. Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. 2 C.pen. constituie o formă
agravată înşelăciunea săvârşită prin nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace
frauduloase. Dacă mijlocul fraudulos constituie el însuşi o infracţiune se aplică regulile
concursului de infracţiuni.
Sancţiunea. Înşelăciunea în forma simplă prevăzută de art. 244 alin. 1, C.pen. se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Înşelăciunea în forma agravată prevăzută de art. 244 alin. 2 C.pen. se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani.
Aspecte procesuale. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu iar împăcarea
părţilor înlătură răspunderea penală.

Înşelăciunea privind asigurările

Definiţie. Infracţiunea de înşelăciune privind asigurările este prevăzută şi sancţionată de
dispoziţiile art. 245 C.pen. şi constă în: „(1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de
neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării,
uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată,
se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
 (2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau
agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.”
Obiectul juridic este constituit din relaţiile sociale cu caracter patrimonial a căror
existenţă şi desfăşurare este condiţionată de încrederea şi buna-credinţă ce trebuie să stea la
baza raporturilor juridice.
Obiectul material al infracţiunii poate fi reprezentat de bunul asigurat.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ poate fi orice persoană, nefiind necesar să
întrunească vreo calitate specială.
Participaţia penală este posibilă în orice formă: coautorat, instigare sau complicitate.
Subiectul pasiv este reprezentat de societatea de asigurări.
Latura obiectivă
Elementul material se poate realiza, alternativ prin mai multe acţiuni/inacţiuni:
distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui
bun asigurat, iar în varianta atenuată prin simularea, cauzarea sau agravarea unor leziuni sau
vătămări corporale produse de un risc asigurat.
Urmarea imediată este reprezentată de producerea unei pagube.
Între faptă şi urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată de scopul de a
obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată.
Tentativa şi consumarea. Tentativa se pedepseşte.
Infracţiunea se consumă când se comite acţiune/inacţiunea ce reprezintă elementul
material, moment în care se produce şi urmarea imediată.
Forma atenuată. Potrivit dispoziţiilor art. 245 alin. 2 C.pen. este mai blând
sancţionată fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau
agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat
Sancţiunea. Înşelăciunea privind asigurările în forma simplă prevăzută de art. 245 alin.
1, C.pen. se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Înşelăciunea privind asigurările în forma atenuată prevăzută de art. 245 alin. 2 C.pen.
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Aspecte procesuale. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu iar împăcarea
părţilor înlătură răspunderea penală.

Deturnarea licitaţiilor publice

Definiţie. Infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice este prevăzută şi sancţionată
de dispoziţiile art. 246 C.pen. şi constă în: „Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau
corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a
denatura preţul de adjudecare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”
Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale cu caracter patrimonial a căror
existenţă şi desfăşurare este condiţionată de încrederea şi buna-credinţă ce trebuie să stea la
baza raporturilor juridice.

Obiect material. Infracţiunea nu are obiect material

Subiectul activ poate fi orice persoană care are capacitatea de a răspunde penal.
Participaţia penală este posibilă în orice formă: coautorat, instigare, complicitate.
Subiectul pasiv este reprezentat de persoana care este prejudiciată prin deturnarea
licitaţiei publice.
Latura obiectivă
Elementul material se poate realiza, alternativ, prin următoarele acţiuni:
 - îndepărtarea, prin constrângere sau corupere, a unui participant de la o licitaţie
publică
- înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru valoarea socială protejată de
lege.
Între faptă şi urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate.
Latura subiectivă. În varianta în care infracţiunea se comite prin îndepărtarea unui
participant de la licitaţia publică, vinovăţia se poate rpezenta sub forma intenţiei dircete sau a
intenţiei indirecte. În cazul în care infracţiunea se realizează prin înţelegerea între participanţii
la licitaţie, forma de vinovăţie este intenţia directă calificată de scopul urmărit de făptuitor de
a denatura preţul de adjudecare.
Tentativa şi consumarea. Tentativa se pedepseşte.
Infracţiunea se consumă când se comite acţiune/inacţiunea ce reprezintă elementul
material, moment în care se produce şi urmarea imediată.
Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani.

Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile

Definiţie. Infracţiunea de exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabileeste
prevăzută şi sancţionată de dispoziţiile art.247 C.pen. şi constă în: „(1) Fapta creditorului care,
cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a
debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care
debitorul se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul,
un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii
cu alcool sau cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea
sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o
pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”
Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale cu caracter patrimonial a căror
existenţă şi desfăşurare este condiţionată de încrederea şi buna-credinţă ce trebuie să stea la
baza raporturilor juridice.
Obiect material. Infracţiunea nu are obiect material
Subiectul activ poate fi orice persoană care are capacitatea de a răspunde penal şi care
are calitatea de creditor. Participaţia penală este posibilă în orice formă: coautorat, instigare,
complicitate.
Subiectul pasiv este reprezentat de debitorul sau de orice persoană care se află într-o
stare de vădită vulnerabilitate.
Latura obiectivă
Elementul material al infracţiunii este diferit în varianta simplă şi în varianta agravată.
În varianta prevăzută în alin. 1 elementul material constă în fapta de a determina o persoană să
constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare
vădit disproporţionată faţă de această prestaţie. Această acţiune trebuie să îndeplinească două
condiţii cumulativ pentru a constitui elementul material al infracţiunii:
-să se realizeze cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri;
-să se realizeze profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată
vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de
făptuitor. Starea de vulnerabilitate a debitorului este independentă de acţiunea făptuitorului,
dar este cunoscută de acesta, pentru că, numai astfel, poate să se folosească de ea.
În varianta agravată, elementul material constă în punerea unei persoane în stare de
vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive.
În această situaţie, făptuitorul este cel care aduce, îi provoacă părţii vătămate stare de
vulnerabilitate.
Urmarea imediată constă în producerea unei pagube
Între faptă şi urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate.
Latura subiectivă. În varianta simplă, infracţiunea se comite cu intenţie directă sau
indirectă. În varianta agravată făptuitorul acţionează numai cu intenţie directă calificată de
scopul urmărit, acela de a determina victima să consimtă la constituirea sau transmiterea unui
drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept.
Tentativa şi consumarea. Tentativa se pedepseşte.
Infracţiunea se consumă când se comite acţiune/inacţiunea ce reprezintă elementul
material, moment în care se produce şi urmarea imediată.
Sancţiunea. Infracţiunea de exploatarea patrimonială a ueni persoane vulnerabile în
forma simplă prevăzută în alin. 1 se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani.
Infracţiunea de exploatarea patrimonială a ueni persoane vulnerabile în forma agravată
prevăzută în alin. 2 se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.
Infracţiunile contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii incriminate în noul Cod
penal au fost sistematizate şi completate cu noi incriminări, precum înşelăciunea privind
asigurările, deturnarea licitaţiilor publice, exploatarea patrimonială a unei persoane
vulnerabile. Necesitatea unor noi incriminări este demonstrată de frecvenţă săvârşirii în
practică a unor fapte deosebit de grave prin care se aduce atingere încrederii şi bunei-credinţe
care ar trebui să guverneze raporturile patrimoniale.
Noua reglementare a infracţiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
urmăreşte sancţionarea tuturor faptelor prin care se poate aduce atingere acestei valori, motiv
care justifică şi noile incriminări din acest capitol.