Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii

Art. 238
(1) Însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia
i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepsește
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Valoare: proprietatea unui bun mobil
Subiect activ: persoana căreia i-a fost încredințat un bun în baza unui titlu și cu un anumit
scop. PF+PJ (atelier auto care refuză restituirea masinii aduse la reparat, zicand ca nu a fost
adus acolo, desi ei au transformat-o in piese de schimb)
Obiect material: bun mobil corporal care, in momentul comiterii faptei, se afla deja în detenția
autorului
!nu poate fi exclusă retinerea faptei cand bunul nu are caracter corporal zic profii-ex: o suma
de bani dintr-un cont
Bunuri fungibile- daca beneficiarul lor are dr de a dispune de ele NU e abuz de incredere actul
de dispoziție
Ex: imprumut bani si refuz sa ii restitui-nu e I, ci nerespectarea oblig. Contractuale
Daca depozitarul unor bunuri consumptibile nu primeste dreptul de a dispune de acele
bunuri,iar el dispune de ele sau de o parte din ele , va comite infr de abuz de incredere chiar
daca va restitui bunuri de aceeasi natura.
Latura obiectiva.
a.) premisa : bunul mobil, obiect al actului de executare, este detinut inaintea
comiterii faptei chiar de catre autor, bunul fiindu-i încredintat anterior de catre
pers vatamata in baza unui titlu si cu un anumit scop.
Prin titlu se intelege temeiul juridic prin care o persoana dobandeste posesia sau detentia
unui lucru. Titlul- de drept civil, administrativ, comercial, trb sa priveasca raporturi
patrimoniale netranslative de proprietate(depozit,gaz,transport). Probleme de validitate titlu,
constate dupa comitere-irelevant.
Trb sa existe o deposedare voluntara a celui care preda bunul agentului. Simpla predare
materiala/predare a contactului material cu bunul unei pers pt utilizarea lui cu un scop précis
sau pt prestarea unui serviciu ≠desesizare
Daca faptuitorul detine bunul in cadrul unui raport de munca :
• furt -daca bunul i-a fost predate cu scop limitat
• abuz- daca i s-a predat si controlul, primind un dr de folosinta mai larg, nu limitat
la stricta indeplinire a atributiilor de serviciu
Indicii abuz (nu sunt absolute!): durata pe care a fost predate bunul, scopul predarii
Modalitati de comitere : insusire,dispunere,folosire pe nedrept sau refuz de restituire
a. Insusirea bunului:faptuitorul interverteste detentia in stapanire juridica considerand bunul
ca fiind unul al sau.
b.Dispunerea de bun pe nedrept: savarsirea unor acte de dispozitie asupra bunului aflat in
detentia sa cu caracter juridic (vanzare, donatie, schimb) sau material (modificare, consumare),
dincolo de limitele conferite de titlu.
Daca nu am situatia premisa a abuzului si eu distrug bunul=distrugere
Daca am premisa : abuz-daca facun act de dispozitie materiala cu scopul valorificarii bunului
in noua sa forma sau stare (ardere cabluri pt obtinere cupru)
Distrugere- ex ard bun pt razbunare
c. folosirea pe nedrept a bunului. Fapta se comite in aceasta modalitate si atunci cand agentul
foloseste bunul, in ciuda interdictiei exprese a proprietarului (sau depaseste anumite limite
impuse de persoana vatamata).
d.Refuzul de a-l restitui: consta in manifestarea de vointa de a nu restitui bunul detinut si de
a-l retine atunci cand i se cere expres sa restituie bunul. Refuzul trebuie sa fie abuziv. Refuzul
poate fi expres sau tacit (tacit-refuzi sa vorbesti cu partea vatamata). Refuzul de a restitui
constituie o prezumtie de tipicitate a acestei infr. E o prezumtie relativa, deci poate fi rasturnata
daca refuzul e unul legitim.(de ex dreptul de retentie).
Latura subiectiva. Intentie directa/indirecta. Tentativa nu se pedepseste.
Fapta se consuma in momentul in care se comite actul de insusire,dispunere,folosire sau refuzul
de restituire, prejudiciul constand in valoarea bunului incredintat faptuitorului. Infractiunea e
una de rezultat.(nu trebuie neaparat o paguba)
Actiunea se pune in miscare la plangerea prealabila a pers vatamate. Nu are forme agravate
Delimitarea infr de furt cu infr de abuz de incredere !
Criteriul esential in delimitare e stabilirea faptului daca bunul se afla in detenția faptuitorului
la momentul insusirii bunului mobil corporal. Daca bunul se afla in stapanirea de fapt a partii
vatamate atunci actul de insusire e furt (daca esti ajutat sa transporti niste bunuri si sub activ
fuge cu ele fapta e furt, deoarece nu se poate pune semnul egalitatii intre contactul material si
stapanirea de fapt a bunului)
Se retine furt intotdeauna cand autorul a luat bunul cu gandul de a ramane necunoscut(de ex
agentul care sustrage niste pagini dintr-o carte pe care a imprumutat-o de la partea vatamata va
raspunde pt infr de furt si nu abuz de incredere.Daca insa refuza sa restituie acea carte atunci
fapta se va incadra la abuz de incredere.(daca furi pagina si nu restitui cartea e concurs ? )
Daca avem deposedare involuntara de bun, e furt sau delapidare, daca avem deposedare
voluntara din partea partii vatamate avem abuz de incredere sau inselaciune. Avem abuz de
incredere cand la inceput faptuitorul a fost de b-c ,dar la un moment dat b-c se transforma in r-
c prin nerestituirea bunului sau celelalte modalitati de comitere. Avem inselaciune cand de la
inceput sub activ e de r-c+ inducere in eroare.

Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor.

Art 239.
(1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori
ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării
creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(pericol concret)
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti,
achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.(de rezultat)
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
In continutul art 239 sunt incriminate doua fapte distincte : alin1 incrimineaza fapta debitorului
care instraineaza, ascunde, deterioreaza, distruge valori ori bunuri din patrimoniul sau ori
invoca acte sau datorii fictive in scopul fraudarii creditorilor. Alin 2 incrimineaza fapta
persoanei care stiind ca nu va plati, achizitioneaza bunuri ori servicii. Alin 1 si alin 2 pot fi
retinute in concurs.
Alin1.
Textul are o dubla natura,pe de o parte sunt protejate interesele creditorilor (actiunea pauliana),
iar pe de alta parte se protejeaza implicit si indirect si credibilitatea actului de justitie care poate
fi lezata de conduita unui astfel de debitor. Suntem in prezenta unei infr de pericol concret.
Trebuie facuta o interpretare restrictiva a textului, dreptul penal se aplica ultima ratio.
Din perspectiva valorii social protejate se poate sustine ca in mod direct e protejat patrimoniul
creditorului impotriva actelor reale sau disimulate care ar diminua acest patrimoniu si indirect
patrimoniul debitorului ce s-ar putea indestula din patrimoniul creditorului. Indirect protejeaza
efectivitatea unei hotarari civile.
Subiectul activ special e debitorul, pf sau pj
Latura obiectiva(actiune): e sanctionata fapta debitorului care in frauda creditorilor isi
creeaza sau agraveaza propria stare de insolvabilitate prin instrainare, ascundere, deteriorare,
distrugere de bunuri sau valori patrimoniale sau prin invocarea de acte sau datorii fictive. Infr
e comisiva.
Infractiunea e una de pericol concret. Nu putem prezuma in mod absolut ca orice instrainare
comisa cu scopul de a frauda creditorii are un caracter infractional, deoarece creditorul s-ar
putea indestula din alte bunuri pe care le detine debitorul. Notiunea de insolventa faptica este
elementul esential in calificarea faptei deoarece fapta se consuma in momentul prejudicierii
macar potentiale a creditorului, cand pericolul devine unul concret. Starea de insolvabilitate
faptica e acel pericol concret care face textul de incriminare aplicabil. Daca acest pericol nu
exista, fapta nu e tipica.
Latura subiectiva:intentie directa/eventuala, nu si culpa, de exemplu de ajungi din neglijenta
in stare de insolvabilitate nu e tipic.
Avem tentativa la acest alin 1 si se retine cand actul de instrainare nu si-a produs efectele
prejudiciabile pt creditor, autorul nereusind sa instraineze, distruga, sau sa ascunda bunuri. Nu
avem forme agravate. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a pers
vatamate.

Alin2.
Valoarea social protejata e patrimoniul furnizorului de servicii impotriva actelor
autoprejudiciante comise in momentul incheierii unui contract de furnizare de bunuri sau
servicii .Aceasta pt ca furnizorul de servicii nu poate verifica solvabilitatea clientului inainte
de a oferi acel serviciu sau bun. Nu era inselaciune, deoarece nu exista in concret niciun act de
inducere in eroare din partea agentului, ci doar o omisiune a unui debitor de a-l informa pe
furnizorul de bunuri sau servicii despre faptul ca nu poate plati serviciile pe care le solicita. Nu
putea fi calificata nici ca furt, deoarece furnizorul nu era deposedat de vreun bun printr-un act
de sustragere, ci doar i se cauza acestuia un prejudiciu prin neplata serviciului sau bunului deja
furnizat de catre comerciant.
Subiectul activ e general si pf si pj.
Latura obiectiva (actiune). Infractiunea e una comisiva, iar actul de executare consta in
achizitionarea de bunuri si servicii prin care se produce o paguba. Achizitionarea se refera la
dobandirea in cadrul unui raport comercial si nu un raport juridic civil. Daca o persoana
cumpara de la un vecin un bun, dar nu are bani sa-l plateasca fapta nu e tipica, deoarece textul
e aplicabil doar furnizarilor de servicii efectuate cu caracter profesional si nu se refera la orice
contract civil. Astfel textul nu se aplica contractelor civile unde nu exista o obligatia
profesionala a creditorului de a oferi bunuri sau servicii fara a putea cere garantii de
solvabilitate debitorului. Daca un student inchirieaza o camera stiind ca nu poate plati, fapta
studentului nu e tipica, deoarece inchirierea nu e un serviciu profesional.
Fapta se rétine doar in situatia acelor raporturi jur in care vanzatorul/prestatorul de servicii isi
asuma ca plata se va face ulterior executarii propriei sale prestatii. !
Infractiunea e una de rezultat, fapta se consuma in momentul in care clientul achizitioneaza
un bun sau un serviciu stiind ca nu il va putea plati. In momentul achizitionarii acelui bun sau
serviciu se produce si prejudiciul in patrimoniul furnizorului de bunuri sau servicii. Daca
ulterior solicitarii platii bunului sau serviciului de catre furnizor, beneficiarul gaseste o sursa
de finantare si achita, suntem in situatia repararii prejudiciului, fapta fiind consumata. Fapta e
tipica si cand clientul continua sa solicite servicii desi stie ca nu are suficienti bani sa plateasca
tot ceea ce a comandat, chiar daca prima comanda putea fi platita, in aceasta situatia fapta se
consuma cand autorul stie ca nu mai poate plati serviciile ,iar prejudiciul consta doar in
contravalorea comenzii facute dupa ce autorul stie ca nu mai are mijloace financiare de plata.
Trebuie sa facem distinctia intre anumite ipoteze:
1.Solicitare bun/serviciu- 2.Achizitionare b/s (aici se consuma infr) si 3.Plata.
1.Solicitare 2.Obtinere bani – 3 Achizitionare b/s (aici trebuie sa nu ai bani) 4.Plata
Tot timpul te raportezi daca ai bani sau nu la momentul achizitionarii.
Latura subiectiva:intentie directa/indirecta .Motivul pt care nu se poate plati e irelevant din
perspectiva tipicitatii faptei. Daca agentul se bazeaza pe o suma de bani ce trebuia sa intre in
cont si nu intra fapta e din culpa. Tot culpa e si acea situatie cand uiti portmoneul acasa si cand
se cere sa platesti nu ai bani.Alin 2 nu prevede ca fapta trebuie comisa in frauda creditorilor.
Nu avem tentativa la alin2.
In cazul in care autorul dipsune de suma necesara sa plateasca serviciul achizitionat, dar refuza
sa o faca, fapta nu e tipica, deoarece agentul trebuie sa stie ca nu poate plati, ori in acest caz
agentul nu doreste sa o faca desi dispune de acea suma. Si daca cel care trebuie sa plateasca e
insolvabil doar temporar fapta ramane tipica, deoarece textul nu ar mai putea fi aplicabil
deoarece orice pers poate teoretic sa dobandeasca in viitor anumite bunuri/bani.
Tentativa e posibila dar nu e sanctionata. Nu avem forme agravate. Fapta se urmareste la
plangerea prealabila,i ar creditorul poate sa-si retraga plangerea .
Art. 239 alin. (2) NCP are autonomie conceptuala fata de art. 239 alin. (1) si, de aceea, faptele
pot fi retinute in concurs.

Gestiunea frauduloasa
Art 242
(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor
acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul
averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de
la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) săvârşite în scopul de a dobândi un folos patrimonial
se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Subiectul activ e special si e reprezentat de cel care are calitatea de administrator, gestionar
sau custode al bunurilor altuia.S e poate comite si de o pj daca are calitatile speciale mentionate
anterior.
Obiectul material al acestei infr e reprezentat de orice fel de bunuri sau valori patrimoniale,
mobile sau imobile, corporale sau incorporale care intra in patrimoniul unei persoane.
Elementul de particularitate e acela ca agentul are in administrare sau conservare o
universalitate de bunuri sau o parte dintr-o universalitate si nu bunuri ut singuli.
Latura obiectiva consta in pricinuirea unei pagube atat printr-o actiune cat si printr-o
inactiune produsa cu ocazia administrarii patrimoniului sau a actiunilor de conservare.
Administrarea bunurilor se refera la activitatile specifice naturii acelor bunuri, iar conservarea
presupune luarea unor masuri prin care se incearca mentinerea bunurilor la valoarea lor
normala, evitandu-se o deteriorare a lor. Trebuie ca fapta sa si produca o paguba, nefiind
suficient doar sa aiba aptitudinea ca in viitor sa produca o paguba.
I are caracter subsidiar (norma generala) fata de celelalte I care protejeaza patrimonial prin a
caror comitere se pricinuieste o paguba (norme speciale) ex distrugere.
Latura subiectiva.Intentie directa/indirecta. Fapta se consuma in momentul producerii
pagubei. Tentativa e posibila ,dar nu e incriminata.
Forme agravate :
• Alin 2 include si gestiunea frauduloasa comisa de administratorul sau lichidatorul
judiciar al debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora.
• Alin 3 cuprinde o forma agravata a primelor doua alineate, respectiv in situatia in care
autorul comite fapta in scopul obtinerii unui folos patrimonial. Nu e necesar sa si
dobandeasca folosul material,fiind suficient sa urmareasca acest lucru. Este obligatoriu
sa si produca o paguba drept conditie de existenta a formei de baza a gestiunii
frauduloase.
• Art. 256- fapta de gestiune a produs consecinte deosebit de grave.
Nu exista clauza de subsidiaritate cum era pe vcp.
Relatia dintre infr contra patrimoniului si gestiunea frauduloasa se construieste pe
strucutra norma speciala(infr contra patrimoniului) si norma generala(gestiunea
frauduloasa),concursul de calificari fiind solutionat prin prioritatea normei speciale.
Fapta se urmareste la plangerea prealabila a pers vatamate.

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Art 243.
(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut
sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau
cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine
altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în
termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Ar trebui dezincriminata-nu se justifica recurgerea la dr penal pt incalcarea unei oblig morale
Subiect activ general
Latura obiectiva :
Act de comitere=insudire bun al altuia, bun care, la mom insusirii, era pierdut de
stapanitorul de fapt
Situatie premisa : existenta unui bun gasit (pierdut), respectiv a unui bun ieșit involuntar
din stapanirea de fapt a pers vatamate.
Prin bun gasit se intelege bunul pierdut ,nu si cel uitat. Bunul pierdut e acela care a iesit in
mod involuntar din posesia titularului sau, iar bunul uitat e bunul lasat involuntar si temporar
intr-un anumit loc, fara a fi considerat ca a iesit din posesia celui caruia ii apartine. Bunul
abandonat a iesit voluntar- nu constituie obiect nici al furtului si nici al insusirii bunului gasit.
Calitatea de bun gasit, pierdut, uitat sau abandonat se raporteaza la constiinta autorului
si nu a partii vatamate. Daca cred ca bunul e pierdut si de fapt e uitat=insuisire a bunului
gasit, nu furt. Daca autorul crede ca bunul e uitat, pec and acesta era pierdut, se va reține I
efectiv comisa, respectiv insusirea bunului gasit (chiard aca subiectiv a dorit furt). DImpotriva
daca agentul observa momentul in care victima pierde un bun si il recupereaza in scopul
insusirii, fapta e furt. Bunul evident trebuie sa fie al altuia.
Alin1.a. In prima modalitate fapta se poate comite prin doua activitati:
a. nepredarea bunului celui indreptatit sau autoritatilor in termen de 10 zile(termen
substantial). Fapta se consuma doar dupa implinirea termenului, astfel tentativa nu e posibila.
Nepredarea in termen se transforma intr-o prezumtie absoluta de insusire.
b.insusirea bunului : daca anterior T de 10 zile exista o conduita a agentului din care sa rezulte
ca acesta a inteles sa isi insuseasca bunul gasit (sa se comporte ca un proprietar), fapta va
constitui I din acel moment, chiard aca T de 10 nu s-a scurs In aceasta modalitate fapta se
consuma in momentul dispunerii. Simpla folosire a bunului nu va constitui o fapta tipica comisa
in aceasta modalitate (daca folosirea este pe o durata ˃10 z, fapta ar putea fi tipica in varianta
nerestituirii bunului in termen). Tentativa e posibila dar nu e incriminata. Daca pana la
comiterea actelor de executare proprietarul se desesiseaza fapta nu mai e insusire a bunului
gasit deoarece pt consumare trebuie sa se produca un prejudiciu.Fapta de insusire a bunului
abandonat nu e infractiune. Daca agentul ii spune persoanei vatamate ca a gasit bunul ,dar ca
inca nu il preda ca mai are la dispozitie anumite zile (max 10 ) e doar o tentativa nepedepsibila.
Alin2. O alta modalitate de comitere consta in insusirea bunului mobil detinut din eroare sau
in mod fortuit. Un bun poate sa ajunga din eroare astfel :
a.datorita erorii celui care preda bunul cu privire la identitatea destinatarului.(de ex
inculpatul si-a insusit o suma de bani ce a fost pusa din greseala in plasa in care i-a fost livrata
mancarea de catre reprezentantul pers vatamate)
b.datorita erorii cu privire la identitatea bunului.De ex agentul ia un bun al altuia din
greseala sau i se da un alt bun de la garderoba.
Diferentiere fata de inselaciune-daca exista sau nu activitate de inducere in eroare ! postasul
aduce pachetul unei alte persoane confundand destinatarul, daca acesta stie ca nu e pachetul lui
si il induce in eroare pe postas, fiind de r-c, fapta e inselaciune.
Alin 2 prevede un termen limita de 10 zile din momentul in care a cunoscut ca bunul nu ii
apartine, astfel infr se consuma la implinirea termenului, tentativa nefiind posibila.
Latura subiectiva.Fapta se comite cu intentie chiar is in modalitatea omisiva, deoarece
conceptual fapta e o infr comisiva, chiar daca o modalitate de comitere e omisiva .Practic
nepredarea bunului gasit in termenul legal se transforma intr-o prezumtie absoluta de insusire.
Tentativa nu e incriminata.
Fapta se urmareste din oficiu, dar e posibila impacarea partilor.
 Inselaciunea.
Art 244.
(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase
sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un
folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni
la 3 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace
frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie
prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Infr de inselaciune e principala forma de lezare a patrimoniului unei alte pers prin nesocotirea
increderii acesteia. Daca in cazul furtului sau talhariei discutam despre o deposedare
involuntara a persoanei vatamate,in cazul inselaciunii victima e determinata de catre autor sa-
si autoprovoace o paguba. Fapta implica o lezare efectiva a patrimoniului(daca s-a pricinuit o
paguba).
Obiectul material pot fi bunuri mobile si imobile.
Subiectul activ e general pf si pj.
Latura obiectiva . Infr e una comisiva+omisiva daca nu e pura omisiva.
E compusa din trei etape:
1.Existenta unei actiuni de inducere in eroare.
2.Existenta unei actiuni autopagubitoare (cand se consuma fapta), peste care se suprapune de
cele mai multe ori
3.Realizarea folosului material injust de catre faptuitor.(care nu e o conditie de tipicitate)
Actiunea de inducere in eroare presupune existenta unei actiuni care are ca efect crearea unei
imagini deformate a realitatii in constiinta inselatului , astfel e determinat sa actioneze
pagubitor pt sine. Fapta poate fi comisa prin orice mijloace prin care e indusa in eroare
(verbal,scris,trucuri ,tacere). Este suficient ca victima sa se gaseasca in eroare ca urmare a
conduitei agentului, indiferent daca aceasta conduita e comisiva sau omisiva si indiferent de
faptul ca minciuna a fost insotita si de o activitate materiala suplimentara (teoria subiectiva,
norma are forma inchisa), dar datorita formularii textului nu se poate decat printr-o conduita
activa si nu pasiva. Astfel textul nu e aplicabil tacerii pure, dar el va fi aplicabil acelor situatii
in care desi sunt solicitate informatii ,partea care are obligatia legala sau contractuala de a
inlatura starea de eroare nu aduce clarificarile solicitate, optand pt consolidarea erorii. Astfel
nu avem infr cand avem tacere pura, dar daca e doar o tacere si avem anumite solicitari de
clarificare din partea celeilalte parti e infractiune.
Inducerea in eroare trebuie sa se refere la fapte, adica imprejurari, stari sau situatii, la realitati
obiective din trecut si prezent. Nu e tipica inducerea in eroare la eventuale elemente din viitor
asupra carora agentul si inselatul potential nu au control. Criteriul esential prin intermediul
caruia se poate sti daca un element din viitor poate fi mijloc de inducere in eroare e
caracteristica acestuia de a putea fi verificat dintr-o perspectiva obiectiva in momentul in care
agentul face afirmatia respectiva. De ex agentul ii spune unei pers sa investeasca in firma sa
deoarece anul viitor creste mult pe bursa,si se constata ca firma nu a crescut la bursa,iar cel
care a investit sufera o pierdere, in aceasta situatie nu avem o inselaciune deoarece piata
bursiera e o chestiune subiectiva. Daca insa reprezentantii firmei sunt in faliment si falsifica
contabilitatea pt a ascunde acest aspect si cineva e indus in eroare si investeste e tipica
inselaciunea. La fel si o ghicitoare care pretinde bani deoarece stie ce se petrece in viitor cu
partea vatamata suntem in prezenta unei induceri in eroare cu privire la imprejurari actuale
deoarece ghicitoarea pretinde ca stie in chiar momentul in care face afirmatia modul in care se
vor derula evenimentele.
Vom putea discuta despre o inducere în eroare tipică chiar și atunci când victima are dubii cu
privire la cele prezentate de către autor și totuși acționează păgubitor
Nu sunt tipice judecatile de valoare deoarece sunt doar opinii.Fapta avocatului de a spune ca e
cel mai bun nu e inselaciune.
Actiunea de inducere in eroare trebuie sa cauzeze o paguba patrimoniala ! victima fiind
determinata sa-si produca singura o paguba (remiterea unui bun, plata nejustificata a unui
serviciu, renuntarea la un drept), acesta fiind elementul esential care delimiteaza infr de
inselaciune cu cea de furt.
Conduita autopagubitoare trb sa produca in mod direct paguba in patrimoniul victimei, si nu
doar sa creeze cadrul pt ca autorul, printr-o noua conduita sa genereze o paguba.
Pers care realizeaza conduita autopagubitoare nu trb in mod necesar sa fie si pers vatamata, ci
poate fi reprezentantul sau prepusul acesteia.
In cazul in care inselaciunea are ca obiect bunuri mobile, aceasta presupune nu doar o simpla
predare materiala a bunului, ci transferal stapanirii de fapt sau cel putin al detentiei precare
asupra sa, alaturi de o desesizare chiar si temporară, fata de bun (in sensul de pierdere a
controlului asupra bunului, cel mai frecvent printr-o indepartare a victimei de bun). In cazul in
care nu aceasta este vointa victimei nu vom discuta despre o I de inselaciune.
O inducere in eroare realizata pt a o impiedica pe victima sa is idea seama ca a fost subiectul
unei I anterioare, prin care agentul s-a imbogatit si, prin urmare, pt a o determina sa adopte o
conduita pasiva nu va putea fi integrata fara discutii in inselaciune.
Nu e necesar ca sa exista o insaracire de o parte si o imbogatire de partea faptuitorului,
insaracirea partii vatamate e de ajuns. Actiunea de inducere in eroare se poate realiza asupra
unei persoane sau asupra unui aparat care functioneaza in beneficiul unei persoane (daca
pacalesti un automat de cafea cu monezile).

Forme particulare de înșelaciune :