Drept Civil - Curs 2 1.

Creditorul chirografar este acel creditor care nu se bucura de o garantie reala(gaj, ipoteca, privilegiu) dara re un drept de gaj asupra tuturor bunurilor mobile si immobile prezente si viitoare ale debitorului sau. Debitorul poate in continuare sa dispuna de bunurile sale, sa le instraineze(cu buna credinta), poate sa isi asume noi obligatii. La scadenta, daca debitorul nu isi executa obligatiile, creditorul poate executa orice bun care se gaseste in patrimonial debitorului indifferent daca acel bun se afla sau nu in patrimonial debitorului la momentul nasterii obligatiei. Creditorii chirografari nu au un drept individualizat pe fiecare bun in parte, ci au un drept general, asupra intregului patrimoniu in universalitatea sa. Pentru a lipsi de eficienta actele frauduloase pe care debiitorul le incheie cu privire la bunuri a.i creditorul chirografar sa nu- si mai poata recupera creanta, creditorul chirografar are la indemana actiunea pauliana sau revocatorie consacrata de art. 975 C. Civ. 2. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal

Subrogatie in lb. comun inseamna inlocuire. Ea poate fi personala cand in cadrul unui raport juridic o persoana este inlocuita cu alta sau reala a. c un bun este inlocuit cu altul. Daca subrogatia se produce in cadrul unui patrimoniu, ea este subrogatie cu titlu univ. Daca se produce cu privire la un bun individual determinat vb de o subrogatie cu titlu particular. Subrogatia reala cu titlu universal asigura continutul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari deoarece locul bunului instrainat va fi luat de prt sau de un alt bun, astfel ca la scadenta creditorul il va putea urmari pe acesta. Aceasta forma de subrogatie este subordonata divizibilitatii patrimoniului, deci asigura destinatia fiecarei mase de bunuri, si impiedica trecerea bunurilor dintr-o masa in alta. Retinem ca subrogatia reala cu titlu particular nu intervine in mod automat ci numai daca legea o prevede expres sau daca exista in acest sens conventia partilor.(L18/ 91) 3. Patrimoniul si transmisiunea universala sau cu titlu universal O asemenea transmisiune poate sa intervina atat in cazul pers fizice (la deces) cat si in cazul persoanelor juridice in situatia reorganizarii. Transmisiunea este universala cand patrimonial se transmite unei sg personae, sau este cu titlu universal atunci cand se transmite fractionar catre doua sau mai multe persoane. In ambele cazuri se transmite atat activul cat si pasivul. Functionarea patrimoniului Patrimoniul functioneaza ca un recipient in care intra si ies permanent valori economice sau ca un cont current in care inregistram intrari si iesiri. Operatiunile si actele vizand bunurile

din patrimoniu se clasifica in acte operatiuni de conservare, acte de administrare si acte de dispozitie. 1. Actele de conservare sunt acelea care sunt necesare dobandirii sau pastrarii unui drept pe cale de a se pierde. Sunt necesare doua conditii: 1. Sa existe pericolul imminent de a se pierde un bun sau un drept ; 2. Actul savarsit sa necesite o cheltuiala neglijabila in raport de valoarea bunului sau a dreptului. In principiu aceste acte pot fi incheiate si de pers fara cap de exercitiu sau cu cap de exercitiu restransa fara a fi nevoie de aprobarea ocrotitorului legal.(somatia) 2. Actele de administrare pot viza un bun izolat sau pot viza un patrimoniu in intregul lui. In prima situatie vbm de un act de administarre pr- zis sau prin natura lui/ in ce-a de-a doua situatie vbm de un act de administrare prin scopul lui. Retinem ca actele de administrare sunt mai grave prin consecinta decat actele de conservare dar mai putin grave decat actele de dispozitie. Minorul intre 14- 18 ani poate incheia sg acte de administrare daca nu sunt lezionare.(decr 32/54) a administra un patrimoniu inseamna a lua toate masurile corspunzatoare si a da bunurilor cea mai buna intrebuintare. 3. Actele de dispozitie sunt acele acte prin care se adduce o modificare in compunerea patrimoniului transmitandu-se un bun sau un drept in favoarea unui tert sau a unei alte persoane. Ele pot fi cu titlu oneros sau gratuite. Spre deosebire de celelate tipuri de acte, actele de dispozitie nu pot privi decat un bun individual determinat. Daca s-ar accepta ca prin acte juridice intre vii sar putea dispune de intreg patrimonial s-ar anihila dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Din patrimoniu fac parte drepturi reale si de creanta. Drepturile reale si drepturile de creanta Drepturile reale sunt acele drepturi subiectiv patrimoniale in temeiul carora titularul lor poate sa exercite prerogativele asupra unui bun determinat in mod direct si nemijlocot fara interventia altei persoane. In literature veche de specialitate se spunea ca drepturile reale creaza un raport nemijlocit intre om si lucru. Doctrina actual apreciaza ca in cadrul drepturilor reale se creaza raporturi intre oameni cu privire la lucruri. Dreptul care presupune stabilirea unui raport juridic privitor la un bun determinat intre sb activ al raportului juridic si toate celelalte persoane(subiect pasiv) nedeterminate carora le revine obligatia generala de a nu face nimic de natura a stanjeni exercitarea prerogativelor dr real de catre titularul sau. Drepturile de creanta sunt acele drepturi subiective patrimoniale in care subiectul activ, creditor, poate sa pretinda subiectului pasiv- debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Drepturile reale si drepturile de creanta - Asemanari si deosebiri Singura asemnare dintre cele doua categorii de drepturi este aceea ca ambele fac parte din marea categorie a dr patrimoniale. Cu privire la deosebiri instrumentam urmatoarele criterii: A. Sub aspectul subiectelor In cazul dr reale subiectul activ e titularul dreptului iar sb pasiv e determinat de toate celelalte pers carora le incumba obligatia de a respecta dr real al titularului. B. Sub aspectul continutului dr reale sunt opozabile erga omnes- dr real confera titularului sau anumite prerogative pe acre le poate exercita cu privire la bunuri iar obligatia corelativa a acestui drept este obligatia generala negativa de a se abtine sa exercite prerogativele respective. Cat priveste drepturile de creanta, caracteristica acestora in fct de continut este ca sunt relative- opozabile numai partilor. C. Din pct de vedere numeric, dr reale sunt limitate ca numar, in timp ce dr de creanta sunt nelimitate (consacrate in legislatia existenta la un mom dat). Spre deosebire de drepturile de creanta, drepturile reale comporta doua prerogative speciale: dreptul de urmarire si de preferinta. Dreptul de urmarire este facultatea titularului sau de a pretinde bunul din mana oricui s-ar afla. Dreptul de preferinta confera facultatea titularului unui drept real de a avea prioritate fata de titularii altor drepturi de creanta. (creditorul ipotecar se va indestula cu preferinta din creanta garantata cu bunul ipotecat, in functie de rangul ipotecii). Deosebirea prezinta o serie de limite printre care: In sensul ca toti sunt obligati sa ii respecte dreptul dar nimeni nu are o obligatie pozitiva in legatura cu acel drept.(Titularul unui dr de proprietate asupra unui bun imobil poate pretinde tuturor persoanleor sa ii respecte dreptul dar nicio persoana nu este obligata sa efectueze vreo lucrare de reparare, de intretinere. Dr de creanta, chiar daca acesta este relativ, efectele sale sunt obligatorii intre creditor si debitor. Relativitatea dr de creanta in rap cu tertii raportata la efectele intre creditor si debitorefectul este obligatoriu. Retinem ca la interferenta dintre dr reale si drepturile de creanta se situeaza doua categorii juridice intermediare: a) Obligatiile reale de A FACE(obligatii propter rem) b) Obligatii opozabile tertilor(scriptae in rem)

Obligatiile propter in rem sunt indatoriri care revin detinaorului unui bun determinat si care au ca izvor legea sau conventia partilor.(L18/1991)care prin art. 74 impune obligatia detinatorilor de terenuri de a asigura protectia solului si a aduce imbunatatiri. Din conventia partilor, proprietarul unui fond aservit isi poate asuma obligatia cu ocazia constituirii unei servituti de trecere de a executa lucrarile necesare exercitiului servitutii. Fie ca au ca izvor legea, fie ca au ca izvor conventia partilor, aceste sarcini greveaza dreptul asupra terenului si sunt accesorii ale acestuia urmand a fi transmise odata cu bunul fara a fi nevoie de nicio forma speciala de transcriere sau inscriere si nici de o noua conventie intre parti. Obligatiile scriptae in rem sunt strans legate de stapanirea bunului a.i creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decat daca dobanditorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte acest drept desi, nu a participat in nici un fel la incheierea contractului initial. Cu titlu de exemplu, situatia consacrata in art 1441 C Civ potrivit caruia noul dobanditor al unui bun este obligat sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzarea bunului daca aceasta s-a realizat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata dar cu data certa, afara numai daca desfiintarea ei s-a prevazut prin insusi contractul de locatiune. (locatiunea opozabila in cazuri certe: cand depaseste 3 ,5 ani) Clasificarea drepturilor reale Drepturile reale principale au o existenta de sine statatoare in rap cu alte drepturi reale sau de creanta. Drepturi principale: 1. Dr de proprietate(publica si privata):Dr de proprietate publica apartine in regim de dr public statului si unitatilor adm- terit, in vreme ce dreptul de propriet privata ap oricarui sb de drept. 2. Dezmembramintele dr de proprietate: - Uz - Uzufruct - Abitatie - Superficie - Servitute Drepturile reale accesorii sunt afectate garantarii unui drept de creanta, deci existenta lor depinde direct si nemijlocit de existenta dreptului care il garanteaza. Avem urmatoarele: 1. Dreptul de ipoteca (garantia constituita asupra unui bun imobil, proprietatea debitorului sau asupra dr de uzufruct cu privire la un imobil ce apartine acestuia care permite creditorului sa se indestuleze cu preferinta si in mana oricui s-ar afla bunul la momentul executarii)

2. Dreptul de gaj (garantia constituita de debitor creditorului sau de a putea sa execute la scadenta un bun mobil din patrimonial debitorului, prin retinerea sub controlul justitiei a acelui bun in contul creantei neexecutate sau vanzarea acestuia tot prin intermediul justitiei si indestularea cu prioritate fata de creditorii chirografari. 3. Privilegiile sunt acele clauze legale de preferinta in temeiul carora creditorii pot obtine plata cu preferinta inaintea altor creditori chirografari sau chiar inaintea unor creditori titulari ai unor garantii reale. Ele au multe dispozitii normative in Codul Civil.(titularul unui dr de ipoteca- indestulez cu prefer fata de cred chirografari- dar cel cu privilegiu are preferinta la randul sau fata de creditori)