Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasificarea
drepturilor reale.
1) Drepturile reale (ius in re) sunt drepturile in virtutea carora titularul lor poate sa si
exercite prerogativele asupra unui bun determinat, in mod direct si nemijlocit, fara a fi
necesara interventia unei alte persoane.
Dreptul real creeaza un raport nemijlocit intre om si lucru. Astfel,dreptul real este un raport
intre oameni cu privire la lucruri. Conditie esentiala pentru recunoasterea caracterului social
al raporturilor juridice civile care rivesc un drept real.
Astfel se concretizeaza un raport juridic civil intre una sau mai multe persoane active si
totalitatea subiectelor pasive nedeterminate, ce au obligatia negativa de a nu face nimic de
natura a stanjeni drepturile acelei persoane.
Dreptul de creanta este acel drept subiectiv patrimonial in virtutea caruia subiectul activ,
denumit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu
faca ceva. De aceea se mai numesc si drepturi personale
In ambele cazuri, subiectul activ este determinat, iar in ceea ce priveste subiectul pasiv,
numai in cazul drepturilor de creanta acesta este determinat,in timp ce in cazul dr. absolute
subiectul pasiv este alcatuit din totalitatea subiectelor de drept.
*dreptul real confera anumite prorogative titularului, exercitate in mod direct si nemijlocit,
subiectul pasiv nedeterminat avand doar obligatia generala negativa de a nu i aduce atingere,
fiind deci opozabil ergo omnes.
Dreptul de creanta se exercita sub concursul altei persoane, ce are obligatia de a face, a da sau
a nu face ceva, deci are o obligatie inter partes.
*in ceea ce priveste duata de exercitare, drepturile de creanta sunt limitate in timp, iar
drepturile reale sunt perpetue, sau pe durate foarte mari(uzufructul 30 de ani,superficia 99
ani)
obligatii reale de a face(propter rem), obligatii opzabile tertilor (scriptae in rem), drepturile de
creatie intelectuala
obligatii reale de a face, reprezinta indatorirea ce revine detinatorului unui bun determinat si
au ca izvor legea sau conventia partilor (obligatia de cultivare a terenurilor agricole,
forestiere, sau obigatia detinatorului fondului aservit de a efectua lucrari pentru sporirea
uzului servitutii). Acestea se transmit odata cu bunul si incuba noilor dobanditori.
Obligatiile scriptae in rem se caracterizeaza prin aceea ca sunt atat de strans legate de
stapanirea unui bun, incat creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptuluisau decat daca
dobantitorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte acest drept, desi nu a participat in nici
un fel la incheierea contractului care a consus la nasterea dreptului creditorului. Este cazul
locatarului unui bun pe care ocatorul l-a instrainat dupa incheierea contractului de locatiune.
Drepturile reale accesorii sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta si, in consecinta,
existenta lor depinde in mod direct si nemijlocit de existenta drepturilor pe care il garanteaza.
-drepul de administrare
-dreptul de concesiune
-dreptul de uzufruct
-dreptul de uz
-dreptul de abitatie
-dreptul de servitute
-dreptul de superficie