Drept civil – drepturi reale:

(14.02.2023)
Drept real – obiectul acestor drepturi sunt lucruri, bunuri (res în limba latină), fac parte din categoria drepturilor
patrimoniale (evaluabile în bani, au conținut economic, fac parte din PATRIMONIU), dreptul real, alături de dreptul de
creanță face parte din categoria drepturilor patrimoniale, care iarăși alături de drepturile nepatrimoniale fac parte
din categoria drepturilor subiective individuale.
Drepturile nepatrimoniale nu pot fi evaluabile în bani, ele însuși, însă încălcarea lor poate aduce consecințe bănești.
Drepturile nepatrimoniale sunt ABSOLUTE (după criteriul de opozabilitate), sunt opozabile erga omnes.
Raporturile juridice obligaționale au în conținut drepturi de creanță, au ca părți un creditor (subiect activ) și un
debitor (subiect pasiv). Ambii părți sunt cunoscuți, identificați în concret. Sunt opozabile inter partes.
Creditorul poate pretinde 3 prestații: obligații de a da (a transmite un drept), a face (orice prestație pozitivă, mai
puțin cea care intră în sfera obligațiilor de a da, predarea bunului, plata prețului, etc.), a nu face (a se abține de la
realizarea unei acțiuni la care în mod normal ar fi avut dreptul) pe care debitorul trebuie să le respecte.
Raporturile juridice reale au în conținut drepturi reale și au ca părți un subiect activ și un subiect pasiv. Doar subiectul
activ este cunoscut și identificat, este opozabil erga omnes. Obligația subiecților pasivi este de a nu face orice ce ar
păgubi dreptul subiectului activ.
PATRIMONIU: totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale care aparțin unei persoane. Activ patrimonial –
totalitatea drepturilor patrimoniale, pasiv patrimonial – totalitatea obligațiilor patrimoniale. Capital – bunuri
producătoare sau neproducătoare de venituri.
Patrimoniul persoanei juridice este un element constitutiv, alături de scop și o organizare de sine stătătoare.
Orice persoană fizică și juridică are un patrimoniu unic.
CARACTERELE PATRIMONIULUI:
1. Patrimoniul este o universalitate juridică (continuă să existe independent de ceea ce se întâmplă în interiorul său),
nu este o universalitate de fapt – un ansamblu de bunuri care aparțin aceleași persoane și care au o anumită
destinație.
15.02.2023.
2. Unicitatea patrimoniului
3. Divizibil în diferite mase sau grupuri de bunuri – patrimonii afectate prin afectațiune. Patrimoniul soților este supus
regimului comunității legale (bunuri proprietate comună, dobândite de oricare dintre soți după încheierea căsătoriei
sub prezumția relativă sau proprietate proprie, cele dobândite înainte de încheierea căsătoriei sau cele exceptate de
la cele comune deși dobândite după încheierea căsătoriei) sau convenționale (convenție matrimonială, la alegere).
Bunurile proprii care in de locuința familiei nu pot fi înstrăinate unilateral.
Întreprinderile individuale sau familiale pot să constituie un patrimoniu de afectațiune (un ansamblu de drepturi și
obligații afectat desfășurării unei activități economice și care se poate constitui prin actul de constituire printr-o
declarație sau act adițional, OUG 44/2008).
În cazul obligațiilor PFA, se urmărește mai întâi patrimoniul afectat și după patrimoniul întreg al persoanei fizice.
4. Este intransmisibil între vii.
FUNCȚIILE PATRIMONIULUI:
1. Permite și explică (constituie) gajul general al creditorilor chirografari (creditor ipotecar care are o ipotecă asupra
unui bun și are drept de urmărire silită asupra ei cu un drept de preferință/ creditorii chirografari pot urmări bunurile
care se află în patrimoniul debitorilor sale, nu are o creanță garantată asupra bunului).
2. Permite și explică (constituie) subrogația (înlocuirea, care poate fi personală – un subiect de drept este înlocuit cu
altul în cadrul unui raport juridic și reală – când un bun este înlocuit) reală cu titlu universal (un bun este înlocuit cu
altul). De ex. patrimoniul soților, un bun cumpărat din banii primiți dintr-un bun propriu rămâne un bun propriu chiar
după încheierea căsătoriei, acesta va urma regimul juridic al bunului propriu.
3. Permite și explică (constituie) transmisiunea (la persoanele fizice se face doar prin moștenire, după deces/ la
persoanele juridice universală (legatari universale, un singur moștenitor și cu titlu universal, mai mulți moștenitori
care primesc o cotă parte universală din întregul patrimoniu, cu titlu particular, care primesc doar anumite bunuri
prevăzute în mod expres astfel că nu sunt universale) și cu titlu universal.
Universal – se transmite întregul patrimoniu.
Cu titlu universal – se transmite o cotă parte sau mai multe cote parte dintr-un patrimoniu.
Drepturi reale – titularul poate exercita atributele specifice dreptului respectiv în mod direct și nemijlocit asupra
bunului respectiv. Nu are nevoie de contraprestația subiectului pasiv.
După corelație dintre ele: Drepturi reale și de creanță principale (de sine stătător, a cărei existență nu depinde de
existența unui alt drept) și accesorii (a cărei existență depinde de dreptul principal). De ex. ipoteca. Dreptul principal
și accesoriu poate fi atât drept real cât și de creanță (pot să fie și diferite).
Sunt drepturi reale accesorii – de garanție: privilegiile (drepturi legale, drepturi pe care legea le conferă creditorului,
de ex. dreptul vânzătorului pentru plata prețului – creditor privilegiat), ipoteca (se poate institui asupra unui bun
mobil sau imobil, care poate aparține și altei persoane, nu doar a debitorului, bunul nu se deposedă prin intermediul
ipotecii, în cazul în care datoria nu se îndeplinește are drept de urmărire asupra bunului ipotecat/ bunul ipotecat
dacă se vinde, creditorul are dreptul să urmărească bunul ipotecat și vândut), gajul (se realizează deposedarea
bunului mobil dat în gaj), dreptul de retenție (posibilitatea debitorului obligației de predare de a refuza restituirea un
bun/ de a reține bunul respectiv și de refuza predarea până în momentul creditorul obligației de predare va achita
sumele de bani în legătură cu întreținerea, conservarea sau îmbunătățarea bunului respectiv, cheltuielilor legate de
bunul respectiv – de ex. contractul de mandat).
Categorii intermediare = obligații care nu pot fi nici principale sau accesorii: obligațiile propter rem (sunt obligații
expres prevăzute de lege pentru o anumită categorie de persoane, obligații reale de a face legate cu o anumită
categorie de bunuri, dacă le deții – deținătorii de terenuri agricole cărora le revin anumite obligații, de ex. de a cultiva
terenurile), scriptae in rem (de ex. contract de locațiune, se transmite dreptul de folosință asupra bunului respectiv,
în cazul în care bunul se vinde, dacă nu prevede ca clauză în contractul de locațiune, acesta va produce efecte în
continuare și sub noul proprietar doar în cazul în care acest lucru este notat în cartea funciară, iar data certă a
contractului trebuie să fie anterioară vânzării, noul proprietar are dreptul la plata chiriei, iar dacă acesta a fost
efectuată integral înainte plata rămâne la vechiul proprietar dacă acest lucru a fost notat în cartea funciară, în caz
contrar are dreptul la diferență), drepturile de creație intelectuală (la granița celor patrimoniale și nepatrimoniale,
are atât drepturi patrimoniale, cât și nepatrimoniale în legătură cu opera sa).
Dreptul de urmărire – titularul dreptului poate urmări bunul în mâinile oricăruia s-ar afla/ drept de preferință
(creditorul are dreptul de a-și satisface prioritar creanța față de un alt creditor).
21. 02. 2023:
DREPTUL DE PROPRIETATE: acel drept subiect patrimonial care îi oferă titularului atribute de posesie (stăpânirea
materială a bunului), de folosință (a uza de bun și de a-i culege fructele – sunt rezultatele bunurilor fără consumarea
substanței materiale, sunt fructe naturale – provin de la natură, fără intervenția omului/ industriale – recolte de orice
fel, necesită intervenția omului. Civile – chiria, care provin dintr-un act juridic civil // productele – sunt rezultate ale
bunurilor care consumă substanța ei) și de dispoziție (juridică prin acte de dispoziție sau materială), în mod absolut,
exclusiv și perpetuu, în limitele prevăzute de lege – art. 555 C. civ.
ATRIBUTUL DISPOZIȚIEI NU POATE FI TRANSMISĂ – prin ea s-ar transmite însăși dreptul de proprietate.
Caracterul absolut – este opozabil erga omnes.
Subiectele dreptului de proprietate privată: orice persoană fizică, juridică, statul sau UAT
Caracterul exclusiv – proprietarul poate exercita sau transmite atributele dreptului de proprietate altor persoane, mai
puțin cel al dispoziției.
Dreptul de proprietate se stinge prin: pierirea bunul.
Acțiunea care protejează dreptul de proprietate este cel de revendicare.
Dreptul de proprietate publică:
Diferența o constituie faptul că bunurile sunt de uz public (după natura lor sau conform legii), cele de drept privat
sunt de uz privat.
Caracterele dreptului de proprietate publică:
1. Inalienabil: nu poate fi înstrăinat, nu se poate renunța la ea
2. Imprescriptibil: dreptul nu se pierde niciodată
3. Insesizabil: bunurile nu pot fi urmărite de creditori
Forme de exercitare a dreptului de proprietate publică:
a. darea în administrare
b. darea în folosință gratuită
c. concesiune
d. închiriere
22.02.2023:
Limitele dreptului de proprietate:
Limite materiale: se referă la însuși bunul din punct de vedere material
Limite juridice:
a. legale – sunt stabilite de legiuitor
b. convenționale – stabilite de părți (din testament sau prin voința părților – clauză de inalienabilitate, prin care
părțile stabilesc ca bunul respectiv să nu poată fi înstrăinat pe o perioadă de timp care nu poate depăși 49 de ani,
numai pentru un motiv întemeiat, clauza de inalienabilitate trebuie înscrisă în cartea funciară, dacă este bun imobil,
se poate renunța de cauză dacă interesul legitim nu mai subzistă, sau dacă intervine un interes superior)
c. judiciare – stabilite de instanță (în cazul drepturilor vecinului, când acesta este îndreptățit să se adreseze instanței
pentru limitarea dreptului de proprietate).
Modalitățile juridice ale dreptului de proprietate:
Condiție (un eveniment nesigur și viitor) suspensivă – care amână actul juridic până îndeplinire
Condiție rezolutorie – care desființează actului juridic civil dacă se îndeplinește
1. Proprietate rezolubilă – dacă actul este afectat de o condiție rezolutivă, vânzătorul este sub condiție suspensivă, iar
cumpărătorul sub condiție rezolutorie (DECI dreptul de proprietate este în patrimoniul cumpărătorului PÂNĂ
îndeplinirea condiției rezolutorii).
2. Proprietate anulabilă – dobândit prin act juridic lovit de nulitate RELATIVĂ (de ex. vicierea consimțământului).
Nulitatea relativă poate fi invocată exclusiv de persoana cărui drept a fost încălcat, în termenul general de ani. Actul
juridic anulabil se consolidează dacă nu se invocă sau în cazul în care trece termenul de 3 ani. În acest sens,
proprietarul este asemănător unuia afectat de condiție rezolutorie.
3. Proprietate comună – 2 sau mai mulți titulari ai dreptului de proprietate asupra aceluiași bun. Poate fi:
a. Pe cote-părți – mai mulți proprietari dețin fracții asupra dreptului de proprietate/ nu asupra bunului. Fiecare
proprietar poate folosi întregul bun – dacă nu suferă ceilalți proprietari și dacă nu schimbă destinația bunului. Se
cunoaște cu exactitate fracțiunea ce le revine proprietarilor asupra DREPTULUI DE PROPRIETATE (nu asupra bunului).
Izvorul – convenție, moștenire, co-posesie (prin uzucapiune).
- obișnuită – poate înceta atât prin partaj judiciar, cât și prin partaj voluntar. Drepturile co-proprietarilor (dreptul său
poate forma obiectul actelor juridice, dreptul de a folosi întregul bun cu condiție să nu aducă atingere drepturilor
celorlalți proprietari și să nu-i schimbe destinația, se poate încheia un partaj de folosință asupra folosirii bunului/
culegerea fructelor este egală cu cota-parte a fiecărui proprietar, proprietarul care a cules toate fructele naturale și
industriale și pe care încă le deține, ceilalți proprietari pot cere fructele prin acțiune în revendicare, dacă acestea nu
mai există, se poate cere echivalentul în bani prin acțiune prescriptibilă, asupra fructelor civile putem avea acțiune
prescriptibilă/ iar cheltuielile sau sarcinile aferente trebuie suportate de proprietari în egale părți), obligațiile, actele
juridice pe care le pot încheia (în funcție de efectele pe care le produc avem acte de conservare – privesc bunul, se
pot încheia fără consimțământul celuilalt proprietar, fiindcă nu produc pagube pentru bun/ de administrare – privește
punerea în valoare a bunului, exploatarea bunului, de ex. contractul de închiriere, este nevoie de consimțământul
majorității cotelor părți, deci dacă bunul se împarte pe 1/3, vom avea nevoie e consimțământul 2/3, de dispoziție –
au ca obiect ieșirea bunului din patrimoniu sau grevarea sa cu garanții reale sau în cazul altor acte considerate a fi
acte de dispoziție, de ex. locațiunile mai mare de 5 ani sau care înfrumusețase bunul, iar pentru încheierea lor este
nevoie de unanimitate, sancțiunea unui act la care lipsește unanimitate este inopozabilitatea, și nu se produc efecte
față de el, dacă un proprietar nu este găsit sau refuză în mod abuziv să-și dea acordul, instanța poate să suplinească
consimțământul său), acțiuni în instanță (oricare dintre co-proprietari poate figura în proces ce are ca obiect întregul
bun și care va produce efecte și asupra celorlalți co-proprietari doar în cazul în care sunt favorabile, dacă câștigă
procesul).
- forțată – poate înceta doar prin partaj voluntar, nu poate prin partaj judiciar.
Se poate constitui asupra bunurilor cu destinația comună (de ex. acoperișul, terenul de tenis, scara blocului, etc.).
Fiecare co-proprietar se poate folosi de bunul comun cu condiția să nu aducă atingere exercitării drepturilor celorlalți
proprietari. Suportarea cheltuielilor se face proporțional cu cota-parte. În cazul în care încetează proprietatea
obișnuită, nu se poate păstra nici proprietatea forțată anexă (de ex. dacă înstrăinez apartamentul din loc, nu mai am
dreptul la acoperiș, la scara blocului, la parcul din grădină, etc.).
Proprietatea asupra despărțiturilor comune.
Proprietatea supra amintirilor de familie, bunuri care sunt ca mărturie pentru existența familiei.
Proprietatea periodică, mai multe persoane exercită succesiv și repetitiv dreptul de proprietate asupra unui bun la
anumite perioade de timp.
c. În devălmășie – se poate constitui prin comunitatea legală sau prin voința părților. Nu se știe fracțiunea ce le revine
proprietarilor, nu este determinată cota-parte a fiecărui dintre proprietari. Se cunosc proprietarii și bunul. Are ca
izvor – act juridic, voința părților/ regimul comunității legale. Încheierea actelor juridice (actele de conservare, de
administrare și de dobândire se pot încheia și de către UNUL dintre soți, nu este nevoie de acordul celuilalt soț, cele
de dispoziție nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor, excepție darurile obișnuite precum și bunurile mobile care
nu necesită publicitate). Actele cu care s-ar putea afecta locuința familiei, chiar dacă acesta este bun propriu, nu se
pot face fără acordul celuilalt soț, bunurile din locuința familiei.
Proprietatea în devălmășie încetează prin partaj sau prin acord prin care decidă cota-parte.
Contribuția egală a soților este o prezumție relativă și se poate răsturna.
4. Proprietatea periodică – pentru fracțiunea de timp în care o deține poate face orice act juridic dorește, sancțiunea
unui act încheiat peste termen este inopozabilitatea. Cheltuielile obișnuite se suportă de către cel care o deține sau la
cheltuielile mari de către fiecare co-proprietar.
Încetează prin pierirea bunului, acord, dacă un co-proprietar dobândește toate fracțiunile de timp și dobândește un
drept de proprietate pur și simplu.
Izvor: NUMAI act juridic.
PARTAJUL: are loc încetarea proprietății comune, iar fiecare fost co-proprietar dobândește un drept de proprietate
exclusivă asupra bunului.
Partajul este imprescripitibil.
1. Judiciar
2. Convențional
Întrebări –
1. De ce se numește subrogație reală cu titlu universal (prin care se înlocuiește o masă patrimonială) și nu cu titlu
particular, dacă se au în vedere bunuri care se înlocuiesc?

07.03.2023.
Dreptul de uzufruct- este un dezmembrământ al dreptului de proprietate prin care un uzufructuar primește
atributele folosinței și a posesiei, cu condiția să nu fie alterată substanța bunului.
Cvasi uzufruct – poate avea ca obiect bunuri consumptibile, iar la încetarea uzufructului va trebui să restituie bunul în
aceeași cantitate, calitate, etc.
Drepturile uzufructuarului: folosința bunului, culegerea fructelor produse, este posibil ca folosința să fie împărțită cu
nudul proprietar. Fructele art. 710 C. civ.
Modalitatea de a-și apăra dreptul său de uzufruct – acțiune confesorie de uzufruct, o acțiune reală (urmărește
apărarea unui drept real), petitorie (stabilirea dacă reclamantul are dreptul real) și prescriptibilă (în termen de 10
ani).
Drepturile nudului proprietar – posesia, dispoziție juridică și materială.
Obligațiile uzufructuarului – să conserve substanța bunului sau să-l salveze/ să respecte și să nu-i schimbe destinația
bunului, cu excepția cazului în care s-ar prejudicia drepturile uzufructuarului/ la începutul uzufructului inventarea
bunurilor mobile și constatarea stării, în strânsă legătură cu obligația de restituire, se face parte atât prin semnătură
proprie sau prin formă scrisă, va constitui o garanție pentru respectarea obligațiilor sale, reală sau personală, cu
excepția constituirii indirecte a uzufructului/ pe parcurs să facă cheltuieli de întreținere de valoare mică cu
înștiințarea nudului proprietar/ la încetarea uzufructului are obligația restituirii bunului, în afara cazului în care bunul
a pierit, cheltuielile necesare se vor restitui fostului uzufructuar sau este obligat la despăgubiri în cazul în care
produce pagube prin folosirea bunului.
Obligațiile nudului proprietar – să plătească cheltuielile mari ale bunului de ex. instalații, renovări mari, achitarea
taxelor și impozitelor, tuturor datoriilor aferente bunului
Cesiunea uzufructului: cedentul și cesionarul uzufructului răspund solidar pentru pagubele produse asupra bunului
până momentul notificării nudului proprietar asupra cesionării. După notificare – răspunde noul uzufructuar. Însă
cedentul răspunde ca un garant personal pentru obligațiile față de proprietar (garanția personală însemnă că acesta
va răspunde că întregul său patrimoniu). Încetează la încetarea uzufructului inițial sau la decesul cedentului.
UZUFRUCTUL ESTE INTRANSMISIBIL MORTIS CAUSA.
Contractul de închiriere pe o perioadă mai lung decât perioada uzufructului dacă s-au realizat formalitățile de
opozabilitate de înscriere în cartea funciară, dar nu mai mult de 3 ani de la data încetării uzufructului/ arendare
(având ca obiect bunuri agricole) încheiat de către uzufructuar.
Uzufructul dreptului de creanță, fondului de comerț.
Încetarea uzufructului prin: decesul uzufructuarului persoană fizică, încetarea persoanei juridice, împlinirea
termenului, consolidare ca modalitate de stingere, pierirea bunului, renunțarea uzufructului de care poate renunța
doar uzufructuarul, neuzul bunului timp de 10 ani sau în cazul unei creanțe timp de 2 ani prin acțiune în instanță.
Variantele uzufructului:
Dreptul de uz – asupra bunuri mobile sau imobile, titularul se numește uzuar și are dreptul de a folosi aceste bunuri
și de a culege fructele lor naturale și industriale însă numai în ceea ce privește necesitățile lui și ale familiei sale. Nu
va putea culege niciodată fructe civile, deci nu va putea să închirieze, să arendeze sau să cesioneze uzufructul. Nu pot
avea ca obiect locuințe.
Dreptul de abitației – are ca obiect exclusiv o locuință unde titularul poate locui împreună cu familia sa. Nu poate fi
cesionat, închiriat, arendat.
SERVITUTEA:
Caractere:
1. este un drept real imobiliar, poate avea ca obiect doar bunuri mobile prin natura lor
2. este un drept indivizibil –
3. este un drept perpetuu
4. mijloc de apărare – acțiune confesorie de servitute
MIJLOACE DE APĂRARE A DREPTURILOR REALE:
MIJLOACE SPECIFICE:
1. Acțiunile petitorii – reclamantul invocă în favoarea sa existența unui drept real care trebuie constatat de instanță
2. Acțiunile posesorii – instanța nu cercetează existența dreptului, ci se apără posesia ca stare de fapt
Acțiunea de revendicare – împotriva posesorului fără drept, solicită restituirea de la posesorul bunului
Caracterele acțiunii: este o acțiune reală, imprescriptibilă (cu excepția uzucapiunii, când între timp se dobândește
dreptul de proprietate/ în cazul unui bun MOBIL înstrăinat de către o persoană care nu este proprietar unui
cumpărător de bună credință), petitorie (se stabilește dreptul de proprietate al petitorului).
În cazul în care se admite revendicarea:
1. recunoașterea dreptului de proprietate a petitorului
2. restituirea bunului
3. restituirea fructelor – posesorul de bună credință le poate păstra doar la fructe!!! Chiar și în cazul în care acesta
este de rea credință se vor restitui cheltuielile făcute pentru culegerea fructelor (nu se poate îmbogăți fără justă
cauză)
4. restituirea productelor
5. despăgubiri proprietarului
MODURI DE APĂRARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE:
Acțiunea în revendicare:
Reclamantul este partea activă, care afirmă că este proprietarul bunului pe care îl posedă altcineva. Are caracter real,
petitorie, imprescriptibil.
Cheltuielile făcute de pârât: cheltuieli necesare (care trebuie suportate de către reclamantul, deoarece aceste
cheltuieli trebuiau făcute chiar ți în cazul în care bunul s-ar fi aflat la adevăratul proprietar), utile (în limita sporului de
valoare adus bunului) și voluptate (făcute pentru plăcerea posesorului). Cheltuielile făcute pentru culegerea și
producerea fructelor TREBUIE restituite pe motiv de îmbogățire fără justă cauză.

Acțiune negatorie – instanța constată inexistența unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate, că nu
este titularul unui drept real dezmembrământ al dreptului de proprietate. Caractere: reală (au ca obiect apărarea
unui drept real), petitorie (se cere recunoașterea dreptului, va constata existența sau inexistența DREPTULUI REAL),
imprescriptibilă.
Acțiunile confesorii – pentru toate dezmembrămintele dreptului de proprietate.
Acțiunea în grănițuire – delimitarea a două fonduri învecinate, de comun acord sau de instanță, se stabilesc limitele
celor 2 loturi. Cheltuielile de judecată se suportă de ambele părți, pentru că nimeni nu pierde în caz, este în
beneficiul ambilor. Nu se aplică autoritate de lucru judecat față de revendicare, în schimb o nouă grănițuire nu se
poate cere fără schimbarea limitelor vechii grănițuiri.
POSESIA:
Stăpânirea în fapt al unui bun. Are dreptul să posede bunul: proprietarul, detentor precar care stăpânește pentru
proprietar (uzufructuarul, locatarul, superficiarul, comodatarul, creditorul gajist DREPTUL DE GAJ ESTE DOAR PENTRU
BUNURILE MOBILE, depozitarul), posesorul, presupune un element material și unul intențional (element psihologic,
mă comport ca și cum aș fi proprietar, deși în realitate nu sunt), detentor precar are element material dar nu și
intențional, dacă este detentor precar se prezumă elementul intențional. Posesia trebuie să fie utilă ca să fie o
posesie neviciată, care să producă efecte.
Detentor precar stăpânește pentru proprietar, elementul material este la detentor iar cel intențional la proprietar.
Persoane care nu au capacitate de exercițiu sau la persoanele juridice se face prin reprezentant.
Actele juridice încheiate de detentor precar cu buna credință al detentorului cu persoane despre care crede că este
proprietar.
Detentorul precar stăpânește bunul dar are cunoștința că posedă pentru proprietar, nu are element intențional ȘI NU
ESTE POSESOR.
Detentor precar se transformă în posesor când se naște si elementul intențional, când se consideră proprietar, să
dovedească că are o posesie utilă asupra bunului (posesia utilă trebuie să fie neviciată și să aibă toate elementele
posesiei).
Posesia este viciată: discontinuată (cu intenții anormale raportat la natura bunului respectiv, viciu absolut pentru că
poate fi invocat de către orice persoană, temporar adică poate să înceteze când redevine continuă, privește atât
bunuri mobile și imobile, să facă actele necesare raportat la bunul respectiv, de ex. am un teren și îl cultiv)/ violența
morală sau fizică când intrarea sau menținerea stăpânirii bunului este fundamentată pe acte de violență morală sau
fizică, este un viciu relativ adică poate fi invocată doar de către persoana împotriva cărora s-au comis, și temporar,
adică poate reveni posesie utilă dacă încetează violența/ clandestinitatea, stăpânirea în văzul lumii.
Trebuie să fie continuată/ pașnică/ publică.
Posesia încetează: atunci când dispare unul dintre cele două elemente sau ambele (au ambele elemente proprietarul
și posesorul util) – înstrăinarea bunului/ pierirea bunului/ încetează și dreptul de proprietate/ trecerea în proprietate
publică pentru că proprietatea publică nu se poate dobândi prin uzucapiune/ înscrierea declarației de renunțare la
bunul imobil în cartea funciară/ deposedarea pe un termen de un an.
EFECTELE POSESIEI:
1. dobândirea dreptului de proprietate prin UZUCAPIUNE
2. culegerea fructelor de către posesorul de bună credință
3. apărarea posesiei prin acțiunile posesorii – acțiuni prin care se apără o stare de fapt, sunt acțiuni reale, poate fi
acțiuni generală (să fi posedat timp de un an de zile și să nu fi trecut un an de zile de la deposedare/ tulburare, care s-
a făcut prin VIOLENȚĂ, privește stabilirea unei stări de FAPT, poate fi făcută de orice persoană ce are stăpânire
materială asupra bunului) și specială
4. dobândirea proprietății asupra bunurilor mobile (art. 937) – buna credință, titlu oneros, bun mobil, momentul
intrării în posesie efectivă