Curs 1 10 Civil Reale

Curs – Drept Civil - Drepturi Reale Principale 2015
CURSUL 1
1. Premisele conceptuale
2. Dinamica drepturilor reale principale – transmiterea, dobandirea, apararea acestora, publicitatea , etc.
3. Tipologia drepturilor reale
Patrimoniul
 Teoriile
 Definirea patrimoniului
 Masura in care se exercita un drept sa o putere asupra patrimoniului
 Modalitatile juridice ale patrimoniului
 Functiile patrimoniului
Desi a existat si in celelalte coduri, atat romanesti, cat si straine, acestea nu cuprindeau o definitie a
patrimoniului.
In dreptul german s-a afirmat ca este posibila crearea unui patrimoniu prin afectarea acestuia cu un anumit
scot – Teoria patrimoniului de afectatiune.
Teoria moderna a patrimoniului, care pe de-o parte reafirma legatura dintre persoana si patrimoniu, pe de
alta parte recunoaste posibilitatea divizarii patrimoniului in mai multe mase de drepturi si obligatii de drept
comun, in masura in care fiecare asemenea masa patimoniala este afectata unui anumit scop.-
Codul civil in vigoare consacra aceasta teorie moderna a patrimoniului – art. 31, 32, 33 referitoare la
patrimoniu + art.2324 referitor la garantia comuna a creditorilor.
Elementele definitorii ale patrimoniului :
A. Patrimoniul este COMPUS DIN DREPTURI SI DATORII ( obligatii ) evaluabile in bani. Cu alte cuvinte,
criteriul patrimonialitatii este valoare economica a elementelor pe care il compun. De aici decurge o
consecinta – fungibilitatea elementelor ce compun patrimoniul – in sens larg ne referim doar la valoare
economica.
Fungibilitatea in sens larg asigura subrogatia reala generala.
Nu se confunda patrimoniul in sens juridic cu cel economic – patrimoniul este format din drepturi si
datorii, neintrand bunuri care fac obiectul drepturilor si datoriilor.
Patrimoniul este o realitate intelectuala, nu fizica. Ca urmare, elementele ce compun patrimoniul sunt
tot o realitate intelectuala.
B. Patrimoniul este o UNIVERSALITATE. Exista doua moduri de abordare : o abordare globala, care face
abstractie de indivirualitatea fiecarui element patrimonial, pentru a avea in vedere ansamblul si o
abordare ut singuli.
Inteles ca o universalitate, patrimoniul poate fi compus din mai multe mase patrimoniale. Masa
patrimoniala, in sens general, este o universalitate.
Referindu-ne la universalitatea patrimoniului, putem distinge intre universalitate de fapt si juridica.

Universalitatea de fapt este o grupare de bunuri, care prin vointa legiuitorului sau a titularului, sunt
legate intre ele – fondul de comert, o turma de oi . – art. 541 NCC. – nu opereaza subrogatia reala
generala.
C. Patimoniul este un ATRIBUT AL PERSONALITATII, decurgand mai multe consecinte :

a. Numai persoanele pot avea un patrimoniu – nu putem imagina un patrimoniu fara titular
b. Orice persoana are un patrimoniu
c. O persoana poate avea un singur patrimoniu – totusi nu este negata divizibilitatea
patrimoniului
d. Patrimoniul unei persoane poate fi divizat in mai multe mase patrimoniale – grupare de drepturi
si obligatii cu continut economic, in functie de afectatiunea pe care o acorda in baza legii.
Notiunile de divizare si afectatiune sunt complementare !
Masele patrimoniale pot sa apara numai in masura in care sunt prevazute de legiuitor. Altele decurg dintr-
un act de vointa permis si prevazut de lege. Acestea sunt importante deoarece au regim juridic distinct. Este
posibila comunicarea intrapatrimoniala ( schimb de valori in interiorul aceluiasi patrimoniu ) – art.32,alin.(1).
e. Inalienabilitatea Patrimoniului – patrimoniul se stinge o data cu stingerea persoanei – in

materie succesorala, putem spune ca patrimoniul defunctului se varsa in patrimoniul
succesorului ( elemente ale patrimoniului, nu patrimoniul ).
Patrimoniul este o universalitate de drepturi si datorii cu continut economic ce apartin unei persoane.
Patrimoniul este o realitate intelectuala compusa din elemente intelectuale, avand continuitate si permanenta, in
sensul ca el exista cat timp exista si persoana. De asemenea, nu trebuie sa confundam patrimoniul cu o secventa
patrimoniala. Drepturile se insumeaza la Activ, obligatiile la Pasiv.
Unii autori considerau ca exista un „drept de proprietate” asupra patrimoniului.
Dreptul de proprietate presupune aproprierea unor bunuri. Patrimoniul nu este un bun apropriabil – deci
nu putem avea un drept de proprietate asupra patrimoniului.
Cu alte cuvinte putem admite faptul ca exista o putere asupra patrimoniului.
Modalitatile juridice ale patrimoniului
a. Modalitati juridice ale obligatiilor

b. Modalitatile drepturilor reale si ale patrimoniului
c. Modalitatile
Functiile patrimoniului :
1. Functia de a fi garantia comuna a creditorilor

Gajul general este specializat; desi e general (nu e fixat pe un anumit bun din patrimoniu), e fixat in
raport cu o anumita masa patrimoniala. Art. 2324 alin. (3)- regula // Art. 2324 alin. (4)- exceptia
2. Functia de a asigura subrogatia reala generala
Trebuie sa distingem intre 2 tipuri de subrogatii : subrogatia reala si personala.
Subrogatia reala – generala ( numai asta e o functie a patrimoniului ) si particulara
3. Functia de a asigura transmisiunea universala si cu titlu universal
Bunurile se transmit la succesor cu titlu univesal, in mod universal sau cu titlu particular.
CURSUL 2
Clasificarea drepturilor patrimoniale
DREPTURILE PATRIMONIALE → sunt drepturile ce au un continut evaluabil in bani.
Se impart in doua categorii : dreptul real – Jus in re – si – dreptul de creanta – jus ad personam
Dreptul Real — drepturile subiective patrimoniale care constau in aptitudinea titularului sau de a exercita
prerogative asupra unui bun in mod direct si nemijlocit, fara a fi nevoie de interventia altei persoane.
Dreptul de Creanta — drepturi subiective patrimoniale care stau in aptitudinea titularului sau, creditorul, de a
cere altui subiect de drept, debitorului, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, iar in caz de neexecutare a celui din
urma, fiind indreptatit sa apeleze la forta coercitiva a statului.
 Drepturile reale sunt opozabile erga omnes, iar cele de creanta, inter partes.
 Dupa continutul obligatiei corelative :
o pentru drepturile reale, obligatia corelativa este aceea de a nu aduce atingere exercitarii acestora.
Pe de alta parte,
o in cazul dreptului de creanta, obligatia corelativa este aceea de a da ( a transmite proprietataea
bunului individual determinat ce face obiectul unui contract ), de a nu face ceva ce in mod normal ar
fi putut sa faca, sa presteze un serviciu, etc.
 Dupa izvor : In ceea ce priveste drepturile reale, acestea sunt limitativ prevazute de lege; in ceea ce priveste
drepturile de creanta, ele sunt nelimitate, putandu-se naste din conventia partilor, totodata neputand fi
contrare legii.
 Din punct de vedere al duratei, drepturile reale sunt drepturi perpetue ( nefolosinta nu poate duce la
pierderea dreptului de proprietate ); drepturile de creanta se sting odata cu executarea obligatiei sau la
implinirea termenului de prescriptie.
Efectele drepturilor reale
 Prerogativa urmaririi → in general drepturile reale accesorii; posibilitatea scoterii bunului la licitatie
publica, dand posibilitatea creditorului de a-si valorifica creanta.
 Actiunea in revendicare nu echivaleaza cu urmarirea silita pentru ca sarcina probei revine
proprietarului
 Prerogativa preferintei → intervine atunci cand avem un concurs intre mai multi creditori.
 In realitate, aceste prerogative sunt specifice doar drepturilor reale ACCESORII, nu si drepturilor
reale principale
Exista situatii in care un drept nu poate fi determinat, daca este real sau de creanta → DREPTURI PATRIMONIALE
ATIPICE
1. O prima categorie sunt drepturile de proprietate intelectuala / drepturile de autor → in continutul lor
intra drepturi nepatrimoniale insa exista si latura patrimoniala in cazul incheierii unor licente cu privire la
folosirea operelor. Creatia intelectuala nu poate fi atinsa, e doar un suport
2. Drepturile reale ce poarta asupra unui bun incorporal au o particularitate : pentru a face obiectul unui
drept de proprietate este esential ca ele sa aiba o valoare economica. Pentru a fi obiect al dreptului de
proprietate, simplul fapt ca au o valoare economica nu este suficient. Mai este necesar sa existe o autorizare
a legii in acest sens. Trebuie sa fie recunoscute printr-o lege ca facand obiect al dreptului de proprietate, de
aici derivand si caracterul lor atipic.
3. Drepturile potestative. Aptitudinea unui subiect de drept de a naste, a modifica sau a stinge o situatie
juridica prin simpla sa manifestare de vointa, subiectele de drept carora le e manifestata aceasta vointa fiind
obligate sa i se supuna.
Ex.: dreptul de optiune succesorala, dreptul de preemptiune, dreptul de a denunta un contract. De ce sunt
atipice? Raportare la definitie : nu e drept de creanta – nu presupune o prestatie din partea unui debitor; nu
e drept real – nu poarta asupra unui bun, ci asupra unei mase patrimoniale.
4. Obligatiile propter rem si Obligatiile scriptae in rem :
OBLIGATIILE PROPTER REM : Obligatii reale de a face ce incumba titularului unui drept real asupra
bunului, sau in functie de modul in care sunt reglementate, detentorului sau posesorului. Ele pot fi
prevazute in lege sau intr-un contract. In cadrul celor reglementate de lege se disting doua categorii :
 De natura ADMINISTRATIVA : obligatia de a asigura paza, integritatea monumentelor etc. Creditor al
acestei obligatii e statul.
 De natura CIVILA : art. 663 NCC – cheltuielile de intretinere si reparare a despartiturilor – sau
art. 560 – Obligatia de granituire –. De ce zicem ca au opozabilitate inlargita? Obligatia care tine
de bun, indiferent cine este titularul dreptului de proprietate, le va incumba tuturor, obligatie care
se transmite din patrimoniu in patrimoniu la fiecare titular al dreptului de proprietate, chiar daca
nu a existat consimtamantul noului proprietar la momentul incheierii contractului.
Ele pot fi stabilite de parti prin contrat : Obligatii propter rem conventionale : art. 759 NCC. De ce am
calificat articolul ca fiind obligatie propter rem de natura conventionala ? Pentru ca vorbim de actul de
constituire intre cei doi proprietari – contract – stipularea obligatiei intr-un contract pe de o parte, iar pe de alta
parte, tine de bun pentru ca observam ca in alin.(2) este necasara inscrierea obligatiei in cartea funciara pentru a se
putea transmite. Inscrierea in cartea funciara asigura libertatea de vointa.
OBLIGATIILE SCRIPTAE IN REM : opozabilitate largita. Spre deosebire de obligatiile propter rem ( de a
face ), acestea presupun un manunchi de obligatii de a face si de a nu face.
Caz clasic : art. 1811 — Contractul de locatiune — nu se transmite dreptul folosintei ( nu se dezmembreaza dreptul
), ci proprietarul asigura folosinta. De ce spunem ca e opozabilitate largita? In aceste 4 cazuri ( prevazute de art.
1811 ) avem situatii exceptionale de la regula, in care noul titular al dreptului de proprietate e tinut sa respecte
dreptul de folosinta pe care l-a constituit o alta persoana, si nu el, si sa asigure aceasta folosinta in continuare
chirasului. Se asigura protectia locatarului ( chiriasului - de a nu fi dat afara daca proprietarul vinde ).
Particularitatea contractului de locatiune : avand in vedere ca asigura domiciliul persoanei sau permite acesteia sa
isi exercite activitatea acolo, aceasta nu poate fi data afara „de pe-o zi pe alta”. De aceea s-a stipulat aceasta
exceptie; dand posibilitatea chiriasului sa isi regleze situatia, intr-un termen mai lung. Obligatiile si drepturile care
se nasc au efecte inter partes. Acesta este singurul caz reglementat in NCC.
Aceste obligatii sunt diferite de obligatiile propter rem deoarece, spre exemplu, prin faptul ca locatorul
trebuie sa asigure dreptul de folosinta, distingem o paleta mult mai larga decat la obligatiile propter rem.
Clasificarea drepturilor reale — 551 NCC

De la punctul 1 → 9 : drepturi reale principale. Pot exista singure fara sa existe si alt drept in patrimoniul
titularului.
Punctul 10 – drepturi reale de garantie. Este necesar ca in prealabil sa existe un drept de creanta. El
urmeaza regimul dreptului de creanta.
Distingem dezmembraminte ale dreptului de proprietate privata de la punctul 2 → 6 si ale dreptului de
proprietate publica de la punctul 7 → 9.
Posesia care stare de fapt protejata juridic — art. 916 NCC
Elementele definitorii ale posesiei:
Exercitare in fapt : Nu e un drept subiectiv. Nu asociem posesiei ideea de drept subiectiv civil, fiind o
putere de fapt.
Bunurile asupra carora putem exercita posesia — bunuri corporale. Care sunt bunurile corporale?
Trebuie sa fie bunuri corporale care sunt in circuitul civil sau care pot intra in circuitul civil.
Trebuie sa fie individual determinate. De ce bunurile de gen nu pot face obiect al posesiei? Inainte sa
existe dreptul de proprietate a existat posesia. Universalitati de drept nu pot fi posedate — lipseste
concretul. Universalitatea de fapt e incorporala – nu poate face obiectul unei posesii, dar consta intr-o suma
de bunuri corporale
ELEMENTE:
 Elementul material al posesiei : CORPUS — Presupune fapte materiale si acte juridice prin care
se exercita prerogativele unui anumit drept real principal. De ce am nevoie de elementul
material? Pentru a putea face dovada existentei posesiei.
 Elementul psihologic : ANIMUS — Reprezentarea psihologica pe care o are posesorul, cum
stapaneste si cum se comporta. Poate fi proprietar sau titular al unui alt drept real principal, dar
nu si al altui drept real de garantie. De ce vorbim despre posesie in cazul dreptului de proprietate
si a celorlalte dezmembraminte si nu al altui drept de garantie? Acest lucru se datoreaza lipsei
prerogativei de folosinta.
Putem avea cu privire la acelasi bun mai multi posesori? Da, mai multe drepturi reale principale asupra
aceluiasi bun. EX.: coproprietatea. La dezmembramant : drept de proprietate - la proprietate, si o posesie
corespunzatoare altei persoane - drept de uzufruct. Posesia ca stare de fapt nu reprezinta mereu o oglinda
perfecta a dreptului. Putem avea situatii unde desi nu este proprietar cel care are stapanirea in fapt sa se
comporte ca un proprietar : posesorul de referinta, hotul.
!!! Posesia e o stare de fapt, si nu una de de drept!!!

Posesia ca stare de fapt produce anumite efecte juridice si de altfel e si protejata juridic prin actiunile
posesorii. E izvorul proprietatii.
DEFINITIA POSESIEI: Este o stare / putere de fapt exercitata de o persoana asupra unui bun corporal,
individual determinat, care se afla in circuitul civil sau care poate intra in circuitul civil si care reuneste un
element material si un element psihologic ce apare ca manifestare exterioara a unui drept real principal
bucurandu-se de protectie juridica si producand anumite efecte juridice.
CURSUL 3
Relatie posesie - detentie precara

Posesia poate fi exercitata de posesor prin intermediul unei alte persoane pe care o vom numi
detentor precar. Detentorul precar este cel care are elementul CORPUS si il poate folosi in limita conferita de
dreptul pe care i l-a stabilit posesorul. Consecintele cu privire la elementul ANIMUS : detentorul precar va avea o
reprezentare subiectiva specifica detentiei precare care se numeste animus detinendi ( folosirea bunului pentru o
alta persoana )
Cazuri reglementate de NCC in care o persoana foloseste bunul pentru posesor : In aceste situatii vom avea
un detentor precar : art. 918 uzufructuarul → posesor cu privire la dreptul sau de uzufruct. Titularul unui
dezmembramant va fi posesor si va avea reprezentarea ca e posesorul dreptului respectiv. In aceeasi persoana
putem avea posesor si detentor dar nu fata de acelasi drept. Ce se intampla in cazul coproprietarului? Cate
reprezentari subiective are? Tot doua, ca in cazul titularilor de dezmembraminte. Art. 918, alin(1), lit. d) : Se
aplica tuturor celorlalte ipoteze in care cineva detine un bun al altuia fara sa fie in baza unui contrat – ori de cate
ori nu suntem in ipotezele art. 918, alin(1), lit. a),b),c) – Inclusiv in situatia in care bunul e stapanit cu ingaduinta
proprietarului. E O TOLERANTA! Nu se realizeaza in temeiul unui act juridic.
Art. 919, alin.(2) ( prezumtia de posesie si prezumtia de proprietate )— daca s-a dovedit locatiunea etc si s-a
dovedit detentia precara exista o prezumtie instaurata de acest articol ca in continuare esti detentor precar si nu se
schimba aceasta calitate, fiind o prezumtie relativa.
Ce este aceasta intervetire a detentiei precare in posesie?
CAZURI :
Art. 920, alin.(1) :

 lit a) : EX.: detentorul precar dorind sa dobandeasca proprietate asupra bunului incheie un act
tranzlativ de proprietate : donatie, mostenire, schimb, contract de intretinere, renta viagera, vanzare-
cumparare. Ori de cate ori detentorul precar considera cu buna-credinta ( art. 920, alin.(2) ) → EX.:
O persoana se considera mostenitor si nu cunoaste ca a fost inlaturata de la mostenire de o alta
persoana.
 lit b) : EX.: Acte de rezistenta — Refuzul e si el un act de rezistenta. „Refuz sa iti predau bunul”. Este
suficient pentru a se interverti detentia in posesie? Trebuie sa fie neechivoc cu privire la intentia
sa, respectiv de a se considera un proprietar. Daca are martori ca i-a zis proprietarului ca refuza sa
paraseasca imobilul, ca sta de 15 ani in el si considera ca a dobandit proprietate asupra bunului. Ne
intereseaza simpla atitudine, reprezentarea subiectiva - e suficienta pentru a interverti detentia
precara in posesie, DAR este esentiala neechivocitatea cu privire la intentia sa!
 lit c) : EX.: detentorul precar poate transmite doar atat cat are. Cel care dobandeste de la detentor
precar si stie ca dobandeste de la el, nu are cum sa aiba reprezentarea subiectiva a unui drept de
proprietate. Daca tertul de buna-credinta dobandeste de la detentor , in persoana lui se
interverteste dentia in posesia.
Dovada posesiei
o TREBUIE sa dovedim existenta celor doua elemente : material si psihologic. ( Corpus si Animus )
o Elementul material : este alcatuit din fapte materiale si acte juridice.
 Faptele materiale se probeaza prin orice mijloace de proba : martor, prezumtii,
interogatoriu etc.
 Actele juridice - regimul probatoriu : trebuie dovedit in scris. Trebuie respectata conditia
actului juridic privitoare la forma ad probationem.
o Elementul psihologic : Art. 919, alin.(1) — prezumtie relativa. Cum se face proba contrarie? Prin dovada
precaritatii. Prin prisma aceasta noi nu putem avea decat posesie sau detentie precara. Odata ce am facut
dovada elementului material prin art. 919, alin.(1) se poate face dovada ca sunt posesor.
Dobandirea posesiei
Pentru a fi dobandita posesia trebuie sa existe ambele elemente ( corpus si animus ), dar nu este necesar sa
fie dobandite ambele in acelasi timp. EX.: chiriasul care avea corpus ajunge sa aiba si animus atunci cand
dobandeste prin contract de vanzare - cumparare imobilul in care locuieste.
E posibil ca elementul posesiei sa fie exercitate prin intermediul altei persoane?
Poate fi elementul psihologic prin intermediul altei persoane? De obicei, nu. Presupune reprezentarea
subiectiva a persoanei si nu o pot analiza decat in relatie directa cu persoana. Totusi, exista si anumite exceptii :
daca vorbim de interzisi juducatoresti ( nu au reprezentarea subiectiva ) si in cazul minorilor lipsiti de capacitate de
exercitiu. Se admite ca elementul psihologic poate fi exercitat prin intermediul altei persoane
Cum pierdem posesia?
Ori de cate ori va lipsi corpus sau animus, ori amandoua.
Art. 921, alin.(1),
 Lit a) : transformarea posesiei in detentie precara : EX.: vand printr-un contract de vanzare-cumparare, dar
raman si inchei un contract de locatiune sau alta intelegere cu cumparatorul, dar continui sa locuiesc in
imobilul respectiv. Animus a disparut in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare.
 Lit. b) : instrainarea bunului : EX.: de cele mai multe ori se pierd ambele. Se transmite animus si se pieder si
corpus. Daca se pasteaza corpus ne aflam pe ipoteza de la lit. a).
 Lit. c) : abandonarea bunui mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntare la dreptul de
proprietate asupra unui bun imobil : De ce inceteaza posesia in acest caz? EX.: la abandonarea unui
imobil. In momentul in care l-am lasat, cu privire la posesie nu mai am nici corpus si nici animus. Daca
inscriu declaratia in cartea funciara cu privire la imobil : daca am renuntat la dreptul de proprietate dispare
animus, daca continui sa locuiesc acolo, pot pastra si corpus, daca l-am si abandonat, le pierd pe amandoua.
 Lit. d) : pieirea bunului : cand piere bunul dispare corpus. In cazul bunurilor corporale daca dispare corpus
nu mai am obiectul, deci dispare si animus.
 Lit. e) : trecerea bunului in proprietate publica : dispare animus ( daca proprietar devine altcineva - stat sau
unitate administrativ-teritoriala - nu mai exista reprezentarea ca eu sunt proprietar )
 Lit. f) : inscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, conform art. 889,
alin.(2) : EX.: Cineva renunta la dreptul de proprietate si inscrie renuntarea in cartea funciara. Ii inceteaza
posesia? NU, i-a incetat pe lit.c) . Isi poate inscrie comuna, dreptul de proprietate, daca nu si-a inscris o alta
persoana in temeiul uzucapiunii.
Cineva renunta la dreptul de proprietate si alta persoana incepe sa posede acel lucru vrand sa il uzucapeze
si, ulterior, sa inscrie in cartea funciara. Astfel inceteaza posesia celui ce vrea sa uzucapeze.
 Lit. g) : deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an : aceasta conditie se
aplica pentru bunurile mobile. In aceasta situatie, exista 2 posesori : cel care este deposedat ( pierde corpus
) si cel care dobandeste corpus ( hotul )
Calitatile si Viciile posesiei
Art. 922, alin.(1) - Produc efecte doar posesiilor utile, adica atunci cand nu este viciata.
alin.(2) – Nu este utlia posesia discontinua, tulburata sau clandestina. Pana la proba contrara, posesia este
prezumata a fi utila. ( proba viciilor revine celor ce le invoca )
Art. 923 – Discontinuitatea
 Viciul discontinuitatii : trebuie sa ne raportam la natura bunului – daca bunul este imobil sau mobil ( folosit cu
precadere ), dar conteaza si destinatia bunul.
 E un viciu absolut pentru ca poate fi invocat de orice persoana.
 De asemenea este un viciu temporar pentru ca in momentul in care nu mai este exercitata disconuitatea,
posesia devine utila. Se poate intalni si la bunuri mobile, cat si imobile
Art. 925 – Clandestinitatea
 Viciul clandestinitatii : Viciu al posesiei prin care se ascunde reprezentarea subiective a unei persoane, fata de
alta persoana. Deci nu pot sanctiona pe cel de care ma ascund pentru ca cel mai probabil ma voi ascunde de
adevaratul posesor. Este un viciu relativ, poate fi invocat de persoana fata de care se ascunde, adica posesorul.
In realitate, referindu-ne la bunurile mobile, se presupune ca nu este folosit acel bun.
 Este un viciu temporar : prin incetarea ascunderii, posesia devine utila.
Art. 924 – Violenta
 Daca ma apar nu e viciu pentru ca in acel caz, a fost provocata.

 Viciu relativ — invocat de persoana fata de care s-au exercitat violentele
 Viciu temporar — daca nu mai folosesc violenta se ajunge la o posesie utila.
 Se poate avea o posesie utila chiar daca l-am dobandit printr-un act juridic incheiat sub acest viciu.
Efectele juridice ale posesiei
1. Posesia creaza o prezumtie de proprietate. Art. 919, alin.(3) : pana la proba contrarie posesorul e
considerat proprietar cu exceptia imobilelor inscrise in cartea funciara. Aceasta prezumtie de proprietate nu
opereaza in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara. Oricine cumpara un imobil are obligatia de a
verifica cartea funciara. Aceasta prezumtie functioneaza in cascada. Inainte de alin.(3), trebuie sa fie
facuta dovada art. 919, alin.(1) – stapanirea materiala a bunului. Conteaza daca posesorul este buna-
credinta sau de rea-credinta? Textul legal nu distinge, deci se aplica amandurora.
2. Dobandirea fructelor. Doar ca efect al posesiei de buna-credinta.
In cazul productelor se consuma substanta bunului.
In cazul fructelor nu se consuma substanta bunului, aceasta conservandu-se; totodata periodicitatea este o
alta caracteristica a fructelor. ( visinele din livada ). Clasificare a fructelor :
a. Naturale – produse in mod direct de bunul din proprietate si pentru care nu e
nevoie de interventie umana.
b. Industriale – produse direct de bunul din proprietate, dar cu interventia omului.
c. Civile – necesita incheierea unui act juridic ( chirie ).
Care este regula dobandirii fructelor? Conform art. 550,alin.(1) – fructele si productele se cuvin
proprietarului daca prin lege nu se dispune altfel.
Dispozitie derogatorie : art. 948,alin.(1) — Ce inseamna aceasta buna credinta si in ce conditii

posesorul va dobandi proprietatea bunului? Art. 14,alin.(1) – se foloseste cand nu exista o prevedere legala
referitoare la buna-credinta. Conform art. 948, alin(3) si (4), buna credinta e definita in mod circumstantial in
functie de anumite criterii.
 La art. 948,alin.(3) – art. 901,alin.(2) – daca am un posesor al unui bun imobil inscris in cartea funciara,
pentru a se face dovada ca e de buna-credinta, trebuie sa faca dovada ca atunci cand a dobandit dreptul real
inscris in cartea funciara era de buna-credinta, acest lucru realizandu-se prin extrasul de carte funciara(
publicitate obiectiva si subiectiva ).
 Art. 948,alin.(4) : in toate celelalte cazuri, cand nu sunt bunuri imobile inscrise in cartea funciara, trebuie sa
existe un act translativ de proprietate ( justul titlu ), ale carui cauze de ineficacitate nu le cunoaste si nici nu
ar trebui sa le cunoasca ( caducitate, nulitate – absoluta sau relativa – rezolutiune, reziliere, etc, toate care
conduc la desfiintarea titlului ).
 Art. 948,alin.(2) – Posesorul trebuie sa fie de buna-credinta la data perceperii fructelor ! Pentru fructele
civile, cele percepute anticipat, acestea revin posesorului in masura in care buna-credinta se mentine la data
scadentei acestora. Daca posesorul este de rea-credinta, exceptia consacrata de art. 948,alin.(1) nu se aplica,
acesta trebuind sa restituie toate bunurile percepute. Daca este vorba de fructe industriale, acesta trebuie sa
plateasca cheltuielile facute.
Protectia Posesiei
Exista doua actiuni :
A. Actiunile Posesorii care sunt :

i. actiunea generala ( complangere )
si
ii. actiunea speciala ( reintegrare ). Trebuie sa exista o deposedare sau o tulburare in fapt a
posesiei. Pentru a putea beneficia de exercitiul actiunilor posesorii : se introduce actiunea in
termen de un an de la data tulburarii sau a deposedarii - termen de prescriptie.
Pentru actiunea generala sunt necesare a fi indeplinite 2 conditii :
1. Posesorul sa fi avut o posesia utila

2. Posesia sa fie de cel putin un an. Nu este termen de prescriptie,dar nici termen procesual. E asemanator cu
termenul achizitiv de la uzucapiune. Pentru aceasta se poate invoca jonctiunea posesiilor ca la uzucapiune.
Care e diferenta dintre cele doua actiuni? Actiunea generala se aplica oricaror tulburari de fapt, dar si
deposedarii, iar cea speciala se aplica atunci cand deposedarea s-a facut prin violenta.
Actiunile posesorii nu au caracter petitoriu - nu trebuie sa se faca dovada dreptului real principal a
posesorului.
B. Luarea masurilor pentru consevarea bunului posedat - Daca actiunile posesorii conservau si
protejau posesia, aceasta actiune protejeaza bunul – art. 952,alin.(1) – EX.: Avem 2 terenuri ( A si B )
unde proprietarul terenului A vrea sa isi construiasca o casa – acesta face ce are voie sa faca. In
temeiul dreptului de proprietate realizeaza o constructie. Prin realizarea lucrarii, imobilul meu are
de suferit – de pe terenul B – aparand fisuri. Prin lucrarile relizate pe terenul B, bunul meu se afla in
pericol FOARTE GRAV- motive temeinice ca bunul sa fie distrus sau deteriorat. Astfel se
protejeaza BUNUL CORPORAL cu privire la care eu imi exercit posesia ( cladirea de pe terenu A ).
Simpla posesie e suficenta pentru a introduce aceasta actiune.
CURSUL 4
Tipologia drepturilor reale principale

In ceea ce priveste tipologia drepturilor reale principale exita 2 viziuni : o viziune globala ce conduce la
notiunea de patrimoniu si o viziune ce presupune studiul drepturilor patrimoniale concrete.
Cand se vorbeste despre drepturile reale principale este posibila analiza drept cu drept a acestei tipologii.
Daca vorbim despre dreptul de creanta, vom realiza o analiza generala pornind de la izvoarele acestora ( sau a
obligatiilor ), de asemenea trebuind a se face diferente specifice intre fiecare drept real principal.
Dreptul de proprietate este temeiul tuturor celorlalte drepturi, fiind totodata temelia intregului patrimoniu.
In acest caz sunt necesare 2 precizari prealabile :
 In limbajul comun, termenul proprietate este polisemantic. Uneori, proprietate desemneaza chiar obiectul
dreptului de proprietate, alteori averea persoanei, alteori o anumita relatie. In ceea ce ne priveste, ne
intereseaza acceptiunea care trimite la dreptul de proprietate.
 Dreptul de proprietate poate fi privit din mai multe perspective :
 Istorica
 Economica
 Sociologica
 Filozofica
 Juridica – intelegerea acestei perspective depinde de intelegerea, intr-un anumit context, a
dreptului de proprietate.
Este bine sa identificam problema fundamentala a dreptului de proprietate. Exista 2 forme de apropriere a
bunului :
1. Apropriere individuala a bunului

2. Apropriere comunitara a bunului
Raportul dintre aceste 2 forme de apropriere a bunurilor este chiar problema fundamentala a dreptului de
proprietare. Penteru a intelege mai bine aceasta problema este necesara o explicatie a celor 2 notiuni.
Aproprierea comunitara → se realizeaza prin interediul structurilor de putere ale unei comunitati, fiind
diferenta esentiala fata de aproprierea individuala, intrucat aceasta are in vedere persoanele fizice sau juridice
privite in mod individual. Dincolo de aceasta demarcatie aparent transanta, ar putea sa apara mai multe confuzii :
i. Chiar daca aproprierea bunurilor se face de mai multe persoane impreuna, aflandu-ne in ipoteza
coproprietatii, aproprierea ramane infividuala, neschimbandu-i-se estenta.
ii. Este tot individuala daca se face de o persoana juridica a carui fundament este un anumit grup de actionari.
Pentru a vorbi de o apropriere comunitara trebuie sa fim in prezenta structurii de putere a comunitatii. Nu
orice fel de autoritate publica reprezinta o structura de putere. Exista structuri de putere stabilite legal la nivel
national sau al comunitatilor locale. Alte autoritati publice, daca apropriaza vor ramane in sfera aproprierii
individuale. Titularii dreptului de proprietate publica pot sa fie doar statul, precum si unitatile administrativ-
teritoriale.
Nota bene, chiar si aceste institutii pot avea in patrimoniul lor, pe langa dreptul de proprietate publica si
un drept de proprietate privata. Aproprierea individuala se poate produce la nivelul structurilor de putere ale
comunitatii.
Avand in vedere complexitatea dreptului de proprietate, vom realiza o analiza pe baza perspectivelor
mentionate mai sus. Astfel :
Din perspectiva istorica — indiferent de perioada istorica, de forma de organizare, cele doua forme de
apropriere au existat, ele fiind complementare. Nu exista perioada istorica in care o forma de apropriere sa
o fi exclus pe cealalta.
Din perspectiva sociologica — este necesar a raspunde la 2 intrebari :
 Se poate formula o lege de evolutie a dreptului de proprietate?
Unii sociologi au spus ca a existat o evolutie a dreptului de proprietate, de la formele de apropriere

individuale, la cele comunitare. In realitate, dupa perioada istorica, in care pareau sa predomine formele private de
apropriere, au venit perioade in care forma de apropriere colectiva a dominat. S-a spus, pe de alta parte, ca dreptul
de proprietate a evoluat de la forme individuale la forme comunitare, un bun exemplu fiind momentul cand
prabusirea comunismului a dus la resurectia aproprierii individuale si a proprietatii private. Ne aflam in fata unui
balans istoric al formelor de apropriere. In unele predomina cea individuala, in altele cea comunitara.
 Care este structura dreptului de proprietate ?
Structura dreptului de proprietate presupune : bunurile care se aproprie, persoanele care apropriaza si
legatura ce se stabileste intre bunuri si persoane.
Bunurile apropriabile → din ordine naturala, lucrurile prin procesul de apropriere se transforma in
bunuri. Bunurile exprimate in mod juridic sunt lucruri apropriate. Nu toate lucrurile sunt apropriabile, cele mai
multe lucruri sunt neapropriabile – res comunes : aer, apa → nu pot fi apropriate ca intreg – cantitati din acestea
pot fi apropriate. Lucrurile care nu pot fi apropriate nu se confunda cu bunurile care deja, fiind in ordinea juridica,
nu pot fi instrainate. Interdictia de instrainare este, de regula, temporara. Nu este vorba de o decadere a bunului in
ordinea naturala, el ramanand in ordinea juridica. Sunt situatii in care un bun redevine lucru in masura in care este
posibila abandonarea lui stingandu-se dreptul de proprietate. In acel moment se redeschide calea reaproprierii
bunului de catre o alta persoana.
Subiectele aproprierii → numai persoanele pot apropria bunuri. Uneori exista anumite incapacitati care
restrang posibilitatea aproprierii. Intre persoane si bunuri se stabilieste o relatie specifica — relatie prin care
atributiile dreptuli de proprietate se exercita asupra bunului apropriat. Prin intermediul acestei relatii sesizam
dubla semnificatie a dreptului de proprietate. Pe de o parte bunul apropriat se afla intr-o rel de apartenenta cu
titularul dreptului de proprietate, pe de alta parte, toti ceilalti, in afara de proprietar, fiind privati de bunul
respectiv → reliefandu-se proprietatea privata. Termenul „privat” sugereaza atat apartenenta cat si privarea
celorlalti.
Din perspectiva filozofica — filozofii vor sa raspunda la urmatoarea intrebare :

 Ce corespunde mai bine naturii si esentei umane, aproprierea individuala sau cea comunitara
?
Cei care au optat pentru aproprierea comunitara ( J.J. Rousseau, Karl Marx ) au plecat de la premisa ca
prin aproprierea individuala si prin privarea celorlalti de anumite bunuri, dreptul de proprietate este expresia unei
mari inechitati.
Critica proprietatii private este in principal critica inegalitatii. Cei care au mers mai departe de atat au spus
ca prin apropriere privata se produce un fenomen complementar de instrainare a fiintei umane in dublu sens. Pe
de-o parte aproprierea determina o predominanta a averii asupra fiintei si, pe de alta parte, cei care au proprietate
ii pot exploata pe cei care nu au proprietate. Ca urmare, cei care sunt salariati isi instraineaza munca lor, iar munca
instrainata este instrainarea porpriei fiinte. Acesta teorie a creat o noua scoala, fiind actuala si astazi.
CONCLUZIE DL. STOICA : in masura in care credem in ideea de libertate, aproprierea privata si dreptul de
proprietate privata creeaza spatiul de protectie al fiecaruia. Ca urmare, aproprierea individuala a bunului apreciem
ca tine de esenta fiintei umane. Traind in comunitati care au o anumita organizare sociala, oamenii au nevoie de
institutii si autoritati care sa ii slujeasca. Aceste autoritati si institutii au nevoie de un suport material. Aproprierea
mat eriala permite desfasurarea activitatilor acestora
Din perspecitva juridica — in raportu cu cele 2 forme de apropriere distingem intre dreptul de
proprietate privata si dreptul de proprrietate publica. Daca tinem seama de raportul concluzionat intre
aproprierea privata si comunitara, ajungem la concluzia ca dreptul de proprietate privata are o
preeminenta asupra dreptului de propprietate publica. Nu mai este nevoie de o concluzie personala ci de
una constitutionala inscrisa in Codul Civil. De aici mai decurge inca o concluzie, regimul juridic al dreptului
de proprietate privata este dreptul comun in materie de proprietate. Ca urmare, chiar daca exista o
reglementare distincta, acolo unde nu avem reglementare, in completare vom aplica regimul juridic al
dreptului de proprietate privata → art. 542,alin.(2) NCC. Asadar, cu circumstantierile create de acest articol,
se pot aplica regulile ce guverneaza proprietatea privata – astfel se identifica care este relatia dintre
aproprierea privatat si cea comunitara.
Este de mentionat ca daca vorbim de dreptul de proprietate publica, ne aflam in principal pe taramul
dreptului public, dar nu numai pe terenul dreptului public ( deoarece pot fi aplicate si reglementarile
dreptului privat ). Cand vorbim de dreptul de proprietate privata, ne aflam in primul rand pe terenul
dreptului de propr privata, dar nu exclusiv. Asta insemana ca ambele drepturi sunt concepte juridice
interdisciplinare.
Aceasta perspectiva este conturata si de alte reglementari : constitutie, legi civile speciale – legea fondului
funciar , legea 218/1998 – bunurile prop pub, etc.
Dreptul de proprietate privata

Elementele definitorii ale acestei notiuni sunt regasite in art. 555, alin.(1) NCC. Cel mai important element
care defineste dreptul de proprietate este suma atributelor pe care le confera, iar pe langa asta, caracterele
dreptului de proprietate — aproprierea privatata, specifica dreptului de proprietate privata, si nu in ultimul rand,
limitele exercitarii acestui drept, continutul juridic al dreptului, limitele in care poate fi exercitat, natura
aproprierii, calitatile dreptului de proprietate privata.
Este vorba in primul rand de o expresie juridica a apoprierii private a bunului, dar aceasta expresie
juridica poate fi calificata prin introducerea ei intr-o categorie mai larga — dreptul de proprietate privata este un
drept real principal. Regasim in acest drept toate elem care caracterizeaza drepturile reale principale. In al doilea
rand, continutul juridic al dreptului este descris in art. 555 NCC, insa mai avem in NCC texte care reglementeaza
apararea dreptului de proprietate privata. Cand vorbim de continutul lui, distingem intre :
a. Aspect substantial – continutul juridic include atributele enumerate in NCC – posesia, dispozitia si
folosinta – jus possidendi, jus fruendi, jus utendi, jus abutendi –
b. Aspect procesual – dreptul material la actiune – mijlocul prin care poate fi aparat dreptul de proprietate –
cel mai important – actiunea in revendicare.
Cand vorbim de continutul dreptului de proprietate trebuie sa avem in considerare ambele aspecte.
A. Aspectul substantial
Jus possidendi → nu trebuie confundat cu posesia ca stare de fapt. Jus possidendi este o stare de
drept.
Posesia ca stare de fapt este diferita de posesia ca element de drept – element al dreptului de proprietate – jus
possidendi
Jus possidendi este expresia juridica a indreptatirii titlului dreptului de proprietate de a apropria si de a
stapanii bunul.
Folosinta este suma a doua atribute. Nu trebuie sa reducem folosinta la ideea de utilizare. Folosinta include
si jus utendi si jus fruendi – dreptul de a utiliza bunul si dreptul de ai culege fructele. Cat priveste usus, el poate fi
exercitat in forma pozitiva, dar si negativa. Sub aspect negativ, proprietarul poate sa nu faca niciun fel din acele
acte.
Nota bene, dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz – imprescriptibil extinctiv. Ideea de neuz nu se
refera numai la forma negativa a lui usus. Jus possidendi nu poate fi exercitat in forma negativa deoarece reprezinta
o stapanire continua —preluarea si posesiunea bunului.
Jus fruendi poate fi exercitat atat in forma pozitiva, cat si negativa. Orice bun este susceptibil de a produce
fructe civile, dar admitem si ideea existentei unor bunuri sterile ( neproducatoare de fructe ).
Jus abutendi imbraca 2 forme :
i. Dispozitie Materiala — Cea dintai se exercita asupra corpului bunului cand este vorba de bunurile
corporale – Nota bene, pana la limita legala .
ii. Dispozitie Juridica — Cand este vorba despre dispozitia juridica ea se realizeaza prin manifestari
de vointa care nu opereaza asupra materiei ci asupra elementelor dreptului. Din aceasta
perspectiva , dispozitia juridica este posibila si cand este vorba de dreptul de proprietate asupra
unui bun incorporal. Dispozitia juridica se exercita asupra unui continut juridic al dreptului de
proprietate. Dispozitia juridica este motorul dreptului de proprietate — prin aceasta „miscam”
dreptul – instrainare, limitare, dezmembrare, grevare. Totodata aceasta este este interna
dreptului, dar pentru a fi pusa in miscare trebuie ca titularul sa fie cel ce preia initiativa.
Folosinta si dispozitia au limite legale, fiind valabil si cand vorbim despre dispozitia juridica. Forma de
limitare cea mai drastica este inalienabilitatea care este de 2 forme : legala si voluntara
a. Inalienabilitatea legala → stabilita de legiuitor, care poate fi temporara – asupra anumitor bunuri
declarate inalienabile.
b. Inalienabilitatea voluntara → presupune vointa proprietarului : manifestata unilateral ( testament )
sau bilateral ( contract ); altfel spus proprietatea isi limiteaza ei insusi atributul dispozitiei juridice.
Mai multe detalii despre clauza de inalienabilitate le regasim in carte.
1. Nu trebuie confundata cu clauza de inalienabilitate cu caracter real si clauza de inalienabilitate cu

caracter personal. Este posibil ca printr-un contract, o persoana sa se oblige numai cu caracter
personal – isi asuma o datorie corespunzatoare unui drept de creanata, o datorie de a nu face, de a nu
instraina – va fi opozabila numai cocontractantului.
Clauza de inalienabilitate cu caracter real are opozabilitate erga omnes – are aceasta vocatie
deoarece aceasta opozabilitate poate fi mai larga sau mai restransa : opozabilitatea tuturor daca asa
a fost formulata clauza, sau poate fi opozabila unui grup mai restrans de persoane → clauza este
opozabila si altor persoane decat cocontractantul. Nota bene, o clauza voluntara este temporara
– nu este eterna!
2. Fundamentul acestei clauze de inalienabilitate reale — inainte de NCC, a fost o mare disputa daca
este admisibila sau nu clauza : principiul libertatii circulatiei bunului prin libertati de vointa →
admisibilitatea clauzei.
Cu anumite circumstantieri, restrangeri este posibila clauza de inalienabilitate.
3. Efectele clauzei — diferita de clauza de inalienabilitate cu caracter personal = ceea ce poate face
partea cococntractanta cand nu se respecta clauza → rezolutiunea contractului.
Cand avem o clauza de inalienabilitate cu caracter real, pe langa rezolutiunea contractului, mai
poate avea ca efect si anularea actului subsecvent prin care s-a incalcat clauza. Efectul clauzei este
inalienabilitatea si imposibilitatea grevarii.
Calitatile dreptului de proprietate
A. Absolut → se opune ideii de divizare a proprietatii Evului Mediu. Acest caracter ofera plenitudiea
prerogativelor dreptului de poprietate.
Este absolut deoarece nu are limite inerente ( interne ) ci doar exterioare. Dreptul este absolut, deoarece
tiparul conceptual nu difera in raport cu subiectele dreptului de proprietate, tiparul ramanand acelasi. In detalii
dreptul de proprietate poate fi diferit in functie de obiect sau de titular.
B. Exclusiv → se expima in 2 idei :

a. Titularul proprietatii are monopulul exercitarii atributiilor acestuia.
b. Intrucat titularul are monopol asupra acestor atribute, toti ceilalti sunt exceptiati de la exercitarea
acestor atribute. Acest caracter privativ, in functie de cum este vorba, de persoane private sau de
autoritatoritati – distingem 2 tipuri de raporturi : orizontale si verticale – autoritatile nu pot
interveni ptentru a limita in vreun fel atributul proprietatii sau pentru a lipsi de acest drept, cu
exceptiile prevazute in Constitututie. Cand e vorba de raporturi pe orizontala — reglementari
legale – codul civil englez – intre particulari, atunci lucrurile sunt mai degajate — este posibili ca
proprietarul sa fie lipsit de drept, sau in beneficiul altui particular → uzucapiunea, ocupatiunea, etc.;
totusi observam ca este vorba despre o situatie speciala ce presupune o cantarire a intereselor celor
2 parti.
C. Perpetuu → se refera la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile. Se exprima in 2 idei :

a. Transmisibilitatea dreptului — dreptul nu este legat de titularul initial — nu se stinge de la un
titular la altul. Cea mai importanta manifestare a transmisibilitatii este testamentul — acesta arata
si mai bine perpetuitatea dreptului – din generatie in generatie.
b. Imprescripitibilitatea sub aspect extinctiv asupra dreptului de proprietate — sub aspect
achizitiv acest drept este prescriptibil.
CURSUL 5
Limitele exercitarii dreptului de proprietate

I.Chestiuni prealabile – art.556 si art.602 NCC
Distingem mai intai intre limite materiale si limitele juridice ale acestui drept. Limitele materiale se refera
la obiectul dreptului de proprietate, evident ca asemenea limite pot exista daca obiectul dreptului de proprietate e
un bun incorporal, else nu. Limitele juridice se refera la continutul juridic al dreptului de proprietate. Asadar, prin
limite materiale se contureaza obiectul exercitarii dreptului de proprietate, iar prin cele juridice se realizeaza
anumite restrangeri sau chiar suspendari temporare ale unuia sau altuia dintre atributele dreptului de proprietate
privata.
Distingem apoi dupa vointa juridica prin care sunt instituite limitele intre limite legale, judiciare si
voluntare - stabilite chiar de catre proprietar fie prin act unilteral, fie prin conventie incheiata cu o alta persoana.
Distingem intre limitele de exercitare a dreptului de proprietate privata stabilite in interes public si cele
stabilite in interes privat.
II.Limitele materiale de exercitare
III. Mai multe limite care pof fi integrate in mai multe clasificari - limitele de exercitare in raporturile de vecinatate
- cele juridice de cele 3 categorii, iar apoi vom discuta despre cateva categorii de limite complexe ale dreptului de
proprietate privata referitoate la anumite categorii de bunuri etc..
II. Limitele materiale de exercitare a dreptului de proprietate
Cum am vazut in cele 2 articole, limitele materiale au in vedere chiar corporalitatea bunului care formeaza
obiectul dreptului de proprietate. Altfel spus, limitele elementului material sunt chiar limitele de exercitare a
dreptului. Asa se intampla de regula. De cele mai multe ori cand e vorba de bunuri mobile, corporale, limitele
materiale sunt configurate chiar de corporalitatea acestor bunuri, la fel la constructii - e usor de conturat limita
materiala a constructiilor. Situatia se complica la terenuri, pentru ca, sub aspect material, terenurile au tripla
dimensiune - intindere, adancime, inaltime.
- intinderea - nu de putine ori, nu sunt stabilite granitele intre terenurile vecine si ca urmare exista o
confuzie cu privire la intindere. In mod normal, daca exista un titlu de proprietate asupra ternului ar trebui sa
existe si limite pentru aceasta. Exista doua modalitati de calcul: matematica - exprim in m^2 - si stabilirea
vecinatatilor. Mari probeme exista azi in zonele extravilane in care s-au restituit terenuri pe temeiurile legilor
fondului funciar - s-a facut doar prin exprimarea matematica a suprafetei fara identificarea limitelor materiale. Pt
stabilirea granitelor, delimitarea limitelor materiale, avem un instrument - actiunea in granituire -> vezi art.560.
- adancimea - avem in Constitutie art.136 care spune ca bogatiile subsolului de interes public formeaza
obiectul dreptului de prop publica. => nu putem ajunge pana in centrul pamantului + art.44Constitutie are un
alineat care se refera la dreptul autoritatilor publice de a folosi subsolul.
- inaltimea - putem sa urcam pana la limita spatiului aerian – pentru ca spatiul aerian este obiectul
dreptului de proprietate publica - pana acolo ne exercitam dreptul. Nu putem ajunge mereu pana acolo totusi ; in
cazurile servitutilor aeronautice - daca avem teren langa aeroport, avem limite de inaltime foarte drastice. Mai
exista si alta categorie de limite in legislatia urbanistica - nu putem depasi inaltimea stabilita prin aceste
regulamente !!
- precizare : terenurile cu ape - art.559 - terenuri cu ape - acoperite complet sau doar trec apele pe acolo.
Alte texte referitoare la ape in CC + exista o lege a apelor care contine prevederi detalitate privind regimul
terenurilor cu ape -> [art.604, art.610].
III. Limitele juridice de exercitare a proprietatii in raporturilede vecinatate
Intr-adevar cand e vorba de vecin, exercitarea dreptului de proprietate este in mod firesc limitata in mod
reciproc, intrucat in absenta acestora, exercitarea proprietatii intre vecini ar da nastere la conflicte. Aceste limite
sunt expresia echilibrului normal care trebuie sa existe intre drepturile de proprietate ale vecinilor. Este si motivul
pentru care sunt denumite "moduri normale de exercitare a proprietatii in raporturile de vecinatate". In acest sens,
art.603 spune ca dreptul de proprietate obliga la asigurarea propriei vecinitati. Aceste limite juridice privesc deci
atributele dreptului de proprietate, sunt restrangeri ale acestora, de obicei, cu caracter reciproc. Distingem intre
limitele legale,juridice si voluntare de exercitare a proprietatii in raporturile de vecinatate.
1. Limite legale - in VCC erau numite servitiuti naturale si legale. De fapt, nu erau servituti ca
dezmembraminte ale dreptu lui de proprietate, ci doar limite normale de exercitare a acestui drept in raporturile
dintre vecini. De aceea, NCC nu le mai numeste asa si a reglementat aceste aspecte intr-o sectiune distincta "limite
legale" - [art.602, art.625].
Examinare succinta a acestora limitele legale in raporturile dintre vecini:

- obligatia de ingradire si de prezumtiile privind despartirile comune dintre proprietati - e adevarat ca reglementarea
acestor limite nu e in sectiunea mentionata, dar daca citim art.561NCC in corelatie cu art.660 pana la art.666, vom
intelege urmatoarele:
- proprietarul are dreptul sa isi ingradeasca terenul sau, acestui drept i se asociaza o obligatie astfel
incat fiecare proprietar are si dreptul si obligatia de ingradire.
- cat priveste despartitura dintre terenurile vecine/ingradirea, avem o prezumtie de comunitate si

mai multe prezumtii de necomunitate. Prezumtia de comunitate afirma ca despartitura formeaza obiectul dr de
prop comuna al vecinilor, ori de cate ori exista un semn de necomunitate, vine prezumtia asta. Deci trebuie sa
vedem care sunt semnele de comunitate, situatii in care e inlaturata prezumtia de comunitate si vin prezumtiile de
necomunitate. Daca despartitura comuna e proprietatea exclusiva a unuia, celalalt are dreptul sa devina
coproprietar, platind insa o despagubire celui care a facut despartitura. La fel si cand se inalta despartitura.
- distanta plantatiilor - fiecare proprietar poate planta la o distanta mai mare de 60cm ...pt plantatii si arbori mici;
pt arbori mari, nu poate planta la o distanta mai mica de 2 m de linia de hotar. => art.612/3.
- distanta constructiilor - nu se poate construi la o distanta mai mica de 60 de cm in ipoteza in care nu exista in
regulamentele de urbanism reguli mai restrictive.
- vederea asupra proprietatii vecinului - daca se face fereastra in absenta acordului proprietarului - limitele sunt
stabilite in sens privat si deci se poate deroga de la ele. Daca e vorba despre altceva inafara de zidul comun, art 615
institie regula pastrarii distantei de cel putin 2 metri pentru a face posibila deschiderea de vedere catre fondul
vecin. Daca vorbim de fereastra de lumina si nu de vedere, e posibila la o distanta mai mica decat cele mentionate
anterior.
N.B. Primesti lumina, dar nu te uiti in curtea vecinului.
- dreptul legal de trecere - art. 617 - art.620
Notiunea de drept legal de trecere nu se confunda cu notinea de servitute legala de trecere. Dreptul legal de
trecere are mai multe forme de manifestare, iar servitutea e doar una din aceste forme de manifestare. Totusi,
uneori, notiunea de drept e folosita lato sensu caz in care are semnificatia de drept legal de trecere.Stricto sensu e
doar o forma de manifestare a dreptului lega de trecere.
N.B. ! Nu se confunda servitutea legala de trecere ca forma de manifestare a dreptului de trecere cu servitutea de
trecere stabilita prin vointa omului.
Diferente :
Prima : …
A doua diferenta importanta: aceasta situatie obiectiva asociata cu prevederea expresa din CC este izvorul
servitutii legale de drept. Nu e o servitute stabilita prin fapta omului.
In al treilea rand, nu trebuie sa confundam servitutea legala de trecere reglementata in CC cu alte tipuri de servituti
de trecere - servitute administrativa de trecere (care nu se stabileste decat in interesul unei autoritati/companii
nationale; in acest sens, art.621CC reglementeaza dreptul de trecere pentru utilitati, conducte de apa, canale.
In al patrulea rand, exista o servitute de trecere pentru lucrari necesare – eu execut o lucrare pe propriul teren si
am nevoie sa patrund pe terenul vecin - sa pun o schela - si vecinul nu se poate opune daca e rezonabil motivul meu
si el nu e stanjenit.
Nu confudam dreptul de trecerecu aceste servituti speciale de trecere!!!
Locul infundat
….
Poate sa existe si atunci cand, desi nu e absolut imposibila accesarea, totusi ar fi dificil si costisitoare. In aest caz se
pastreaza caracterul de loc infundat. Consecinta este ca cel care are acces trebuie sa lase pe celalalt sa treaca.
Dreptul de trecere are mai multe forme de manifestare - este ceea ce se cheama un drept cu
geometrie variabila:
1. Drept potestativ de a cere stabilirea servitutii de trecere
cand a aparut un loc infundat, se naste dreptul proprietarului acestui loc de a cere vecinului permiterea trecerii.
Vorbim de o posbilitate, este motivul pt care vb de un drept potestativ. Important e ca exercitarea acestui drept
potestativ sa se faca in asa fel incat sa produca cat mai putine inconveniente proprietarului vecinului; sa se aleaga
calea cea mai scurta sau calea care impiedica cel mai putin exercitarea dreptului si care creeaza un prejudiciu cat
mai mic. Acest drept potestativ de stabilire a modului de trecere se poate exercita fie cu acordul proprietarului
vecin - solutia cea mai buna - else, dreptul potestativ permite proprietarului locului infundat de a se duce in fata
instantei, Se poate ca prin folosinta indelungata - uzucapiune - proprietarul locului infundat sa stabileasca un
anumit mod de trecere pe terenul vecin. PRECIZARE: fiind vorba de un drept de trecere cu caracter legal, el poate fi
exercitat si atunci cand terenul vecin formeaza obiectul dreptului de proprietate publica! Dreptul de proprietate
publica nu poate fi dezmembrat. Cu toate acestea, desi dreptul de trecere se aseamana cu un dezmembramant, nu e
in realitate decat un mod NORMAL de exercitare a dreptului de proprietate => dreptul de trecere e compatibil si cu
dreptul de proprietate publica. Tot ca o consecinta, chiar daca terenul vecin e proprietate publica, prin uzucapiune
se poate stabili modul de trecere ( uzucapiune de cel putin 10 ani).
2 A doua forma apare ca urmare a exercitarii dreptului potestativ. Dupa ce s-a stabilit suntem in prezenta unei
servituti legale de trecere.
3. A treia forma este posibilitatea pe care ambii proprietari o au de a cere, in cazuri intemeiate, schimbarea
modului de trecere.
Titularul e, de obicei, proprietarul terenului infundat, dar nu e exclus sa fie vorba si de un titular al unui drept de
superficie sau uzufruct. In ambele cazuri pp si existenta dreptului de trecere pe terenul vecin.
Aceasta trecere, de regula, NU e gratuita, ci proprietarul locului infundat plateste o despagubire care sa fie expresia
prejudiciului suferit de vecin. Altfel spus, vecinul va avea un drept de creanta -> e supus prescriptiei care incepe sa
curga din momentul in care efectiv s-a stabilit trecerea in forma servitutii de trecere. Art.620(1)!!!
Art.620(2) - daca dispare caracterul de loc infundat, proprietarul fondului aservit trebuie sa restituie o parte din
despagubirea incasata in raport cu durata efectiva a dreptului de trecere.
2.Limitele judiciare ale exercitarii dreptului de proprietate
Sunt ele posibile? mdapzy. Doua idei complementare:Pt ca avem doua texte in art.5NCPC in care se arata ca
judecatorul nu are voie sa refuze sa judece; chiar daca nu are o norma speciala, e obligat sa faca analogia dreptului,
fie analogia legii. Judecatorul nu are voie sa instituie norme juridice - consecinta separarii puterilor in
stat.Indiferent de valoarea data precedentului, important este ca judecatorul are un rol CREATOR. Ca urmare,
intrucat normele nu pot atinge toate situatiile de viata, numai prin capacitatea judecatorului pot fi solutionate
raporturi juridice.
Asadar, in raporturile de vecinatate, pot sa apara conflicte a caror rezolvare nu se gaseste in mod expres in
nicio norma => apelam la rolul creator al judecatorului. Vorbim de limite stabilite de el prin propria sa vointa,
totusi aceste limite trebuie sa tina seama oricum de principiul echitatii.
N.B.! Ne vom afla in prezenta unei limite judiciare ori de cate ori nu este vorba de un alt temei. Cand e vorba de
fapte neculpabile. De obicei, pt a identifica asemenea fapte trebuie sa tinem seama de inconvenientele formale in
raport de stare de vecinatate.
Atunci cand proprietarul desfasoara anumite activitati pe fondul propriu poate cauza prejudicii vecinilor in doua
feluri: fara ca anumite substante sa iasa de pe fondul proprietarului pe fondul vecin - de regula, este posibil sa
stabilesti vinovatia -, anumite substante sunt degajate de pe terenul propriu – chiar fara culpa sa provoci prejudicii
si atunci judecatorul poate interveni pt a le opri fara ca ele sa fie culpabile. Cat priveste reparatia datorata, ea poate
imbraca o forma baneasca sau judecatorul poate sa interzica anumite activitati sau sa suspende anumite activitati.
Este ceea ce se spune in art.620(2, 3).
3.Limite voluntare
Izvorasc din vointa proprietarului; el isi autolimiteaza exercitarea. E un mod de autolimitare a dreptului de
dispozitiei din continutul dreptului de proprietate. E posibil ca proprietarul sa isi dezmembreze dreptul de
proprietate -tot o limitare a exercitarii propriilor atribute, dar aici se nasc drepturi reale noi.
CURS 6
Ne ocupam de regimul juridic special al terenurilor si al constructiilor. In legatura cu terenurile, avem mai intai o
incapacitate de a dobandi care rezulta din art.44(2)fraza2NCC. Fraza a doua are in vedere trei categorii de
persoane:
- cetatenii straini si apatrizii care pot dobandi teren in Romania, dar numai in conditiile rezultate din tratatul de
aderare a Romaniei la UE. Tratatul de aderare ratificat in 2005, precum si legea 312/2005 au precizat ca pot
dobandi terenuri in Romania cetatenii romani, cetatenii oricarui stat membru UE si apatrizii care au resedinta intr-
un stat membru al UE. Dar si in tratat si in lege, au fost prevazute anumite etape pentru ca si cetatenii straini si
apatrizii sa poata dobandi terenuri in R. In prezent, aceste etape au trecut - era vb de terenuri care puteau fi
dobandite in masura in care cetatenii/apatrizii nu aveau domiciliu in R; trebuia sa treaca 5 ani de la aderare. Din
2014 toti cetatenii/apatrizii dintr-un stat UE pot dobandi terenuri in R la fel ca si cetatenii romani. Incapacitatea
ramane pentru cetatenii din state terte.
- situatia persoanelor care pot dobandi in baza unor tratate si in conditii de reciprocitate
- cetatenii straini indiferent de stat care prin mostenire legala pot dobandi terenuri in R.
Asadar, incapacitatea se refera la persoanele care nu intra in aceste 3 ipoteze.
Tot in legaturile cu terenurile, trebuie sa stim ca exista o anumita interferenta inte puterea care e dreptul
de proprietate privata si puterea care se exercita de statul suveran asupra teritoriului sau, pe de o parte, si puterea
pe care fiecare unitate administrativ-teritoriala o exercita asupra acelei comunitati. Este vorba mai intai de o
putere specifica dreptului de proprietate - romanii vorbeau de potestas ....
Ultimele doua puteri sunt puteri de drept public, dar sunt importante pt ca si suveranul si statul si comunitatea
locala pot institui reguli de exercitare a proprietatii private. Important este ca aceste norme sa nu distruga insasi
substanta dreptului de proprietate. Deci, in ce priveste terenurile, trebuie sa tinem seama in primul rand de
regulile de sistematizare si amenajare a terenurilor din legea 350/2001, precum si de regulile din l50/1991
privind autoritatile de constructie. Cat priveste legea sistematizarii si amenajarii terenurilor, e important de retinut
ca se intocmesc mai multe planuri: unul de amenajare si sistematizare al ..., unul al teritoriului zonal si unul al
teritoriului judetean. Au caracter obligatoriu si proprietarii trebuie sa isi conformeze exercitarea dreptului in
raport cu ele. In plus, in cadrul fiecarei localitati, se elaboreaza un plan de urbanism general, local si unul de
detaliu. Important e ca toti care au terenuri in intravilan, nu pot sa isi exercite dreptul decat cu respectarea acestor
reguli. Dincolo de aceste limitari, se poate spune ca functioneaza si in cadrul terenurilor principiul liberei circulatii.
- art.12(1)NCC - oricine poate dispune liber de bunurile sale daca legea nu prevede in mod expres altul - > se aplica
si cu privire la terenuri.
LEGEA PREVEDE TREI LIMITARI IMPORTANTE:
1. clauzele legale de inalienabilitate NUMAI pe durata limitata
2. caracterul autentic al actelor juridice de dispozitie cu privire la terenuri. Intr-adevar, in CC se precizeaza ca
dreptul de proprietate asupra imobilelor se dobandeste prin inscriere in Cartea funciara cu respectarea
dispozitiilor din art.888NCC (inscris notarial etc. – ideea este sa fie un act autentic) In plus, tot in CC in art.1244 se
precieaza ca drepturile reale se pot stramuta numai prin inscris autentic. Din interpretarea sistematica a acestor
prevederi legale =>
a) terenurile si imobilele in general pot fi instrainate sau grevate cu sarcini numai prin acte autentice
b) pana la finalizarea lucrarilor de cadastru si de publicitate imobiliara, inscirerea in Cartea funciara are
numai efecte de opozabilitate incat numai dupa data respectiva va intra in vigoare efectul constitutiv al inscrierii in
Cartea funciara.
3. e vorba de terenurile din extravilan - este dreptul de preemptiune - acest drept a existat mai intai intr-o lege care
a fost aborgata ulterior, dar prin L7/2014 a fost reintrodus. S-a constatat ca din momentul in care au trecut
termenele cu privire la UE s-a creat o inegalitate in ceea ce priveste puterea de cumparare a terenurilor in R.
Consecinta a fost ca, in cea mai mare parte, cei care au dobandit terenuri in Romania au fost cetateni straini din
statele UE. De aceea, noua lege a introdus ca limitare pt toti cetatenii acel drept de preem, care presupune ca atunci
cand proprietarul unui teren in extravilan vrea sa-si vanda ternul, trebuie mai intai sa urmeze o procedura pt ca
titularii sa isi exprime optiunea de a cumpara. Acesti titulari sunt coproprietarii, arendasii, proprietarii vecini,
statul roman.
Regimul juridic al constructiilor

I. certificatul de urbanism
II. unitatea de concurs (nu stiu daca asta a zis)
Cei care doresc sa construiasca in intravilanul unei localitati, trebuie sa respecte planurile de urbanism. Dar pt ca
limitarile sa fie cunoscute de proprietarii terenurilor, se poate solicita un certificat de urbanism in care sunt
mentionate toate restrictiile.Certificatul de urbanism e reglementat in doua legi care pot fi contradictorii si se
doreste o singura lege, de lege ferenda.
Autorizatia de constructii - trebuie pt orice lucrare de constructie, adica constructie propriu-zisa si orice
modificare/demolare. Autorizatia de constructii este un act administrativ care se emite de serviciul de urbanism
din cadrul consiliului local/general la Bucuresti; Se poate ataca de orice persoana vatamata intr-un drept/interes
legitim, pentru ca, evident, e un act administrativ, cum stim de la dreptul administrativ. Efectuarea fara autorizatie
sau fara respectarea ei are drept consecinta aplicarea unor sanctiuni civile/adm/penale => .../contraventie - ICCJ a
spus ca prescriptia raspunderii contraventionale presupune un termen de 2 ani asa cum zice L50/2001; termenul
curge de la momentul in care a fost finalizata lucrarea. Cand e vorba de lucrari in curs, momentul e acela al
constatarii contraventiei; daca se constata dupa finalizare, termenul curge din acel moment.
Lipsirea dreptului de proprietate privata

Rechizitie – se pierd toate atributele proprietatii, dar nu proprietatea - L332/1997. Doar exceptional, de
regula in conditii de razboi. Proprietarul nu isi pierde propriu-zis dreptul sau, dar pe durata rechizitiei nu isi poate
exercita niciun atribut.
Confiscarea - nu pot fi confiscate decat bunurile destinate/folosite din/in contraventii/infractiuni sau au
rezultat din acestea.
Exproprierea
Art.44C - proprietatea privata e garantata; sunt situatii in care proprietarul poate fi lipsit de dreptul sau prin
expropriere. E prevazut in art.44(3)C + art.562(3)NCC + L33/1994 +L255/2010(speciala) -> din toate => o
contradictie: intre reglementarea generala si cea speciala: din reglementare generala rezulta exproprierea caracter
judiciar si ca urmare in masura in care expropriatul si expropriatorul nu se inteleg, se pot adopta masuri numai de
instanta la initiativa expropriatorului. In cea speciala se spune ca se poate dispune prin act administrativ, iar apelul
se poate face de expropriat in masura in care e nemultumit de despagubirea stabilita. E in vigoare din ratiuni
practice: exigentele regl generale au blocat de multe ori lucrari => ar fi trebuit o reviziuire a C => cale ocolita, dar
neconstitutionala.
Principiile exproprierii
1. Se poate dispune numai pt cauza de utilitate publica (include numai lucrarile de utilitate publica; aceste lucrari
pot fi declarate fie prin act adm, fie in mod exceptional prin lege. L55 instituie o lunga lista si pt astea nu mai
trebuie sa declari => legea generala a fost lipsita de continut.
2. Exprorierea se face numai pe baza unei despagubiri drepte si prealabile. Despagubirea se refera la valoarea
circulatiei - expropriatorului trb sa ofere expropriatului o valoare integrala + prealabila - inaintea stingerii dr de
prop privata si nasterii dr de prop publica.
3. Caracterul judiciar al exproprierii - in masura in care nu exista o intelegere intre expro si expro, masura exp
poate fi dispusa numai de instanta. Chiar daca partile se inteleg in general, dar nu se inteleg cu privire la
despagubire, vine tot instanta. Expropriatorul are initiativa sesizarii, daca nu se ajunge la un consens cu
expropriatul.
Obiectul - numai bunurile imobile

- Prin natura lor - uzul, abitatia, superficia
- Prin obiectul la care se aplica
! Nu pot fi expropriate bunurile din proprietatea publica
Natura juridica a exproprierii - este o operatie juridica in structura careia intra acte juridice de drept public -
legea prin care se stabilesc anumite clauze -, precum si acte de drept privat, acte de drept procedural, acte de drept
substantial => structura complexa a exproprierii ca operatiune juridica
Procedura:
1.declararea utilitatii publice
2. administrativa - pp identificarea bunurilor expropriabile, evaluarea acestora, clarificarea situatiei juridice a
acestor bunuri
3. judiciara - sesizarea Tribunalului judetean de catre EXPROPRIATOR IN MASURA IN CARE INTRE CEI 2 nu se
realizeaza o conventie.
Efecte : mediate si imediate( in planul obligatiilor si in planul drepturilor reale)

Principalul: stingerea dreptului de propr privata si nasterea dreptului de proprietate publica.
Distingem intre efecte mediate si imediate. Cele imediate se refera fie la planul obligatiilor, fie la planul
drepturilor reale. Tocmai pt ca exproprierea e o operatiune juridica cu structura complexa, efectele ei se produc si
in planul obligatiilor si in planul drepturilor reale.
Doua efecte principale in planul obligatiilor:
a) odata ce se dispune exproprierea se naste dr de creanta a expropriatului la despagubire din partea
expropriatorului. In mod normal, daca partile nu se inteleg, intervine judecatorul. Important este ca fiind
vorba de un dr de creanta, el e supus prescriptiei, dar rareori se ajunge la ea.
b) Al doilea efect din planul obligatiilor se refera la drepturile locative sau alte drepturi de folosinta - e posibil
ca imobilul sa fie inchiriat unui tert sau propr sa locuiasca acolo; legea spune ca nu opereaza exproprierea
pana nu se asigura spatii de locuit pentru acei oameni.
In planul drepturilor reale avem
a) stingerea dr de proprietate privata ( dupa incasarea despagubirii). In mod corelativ, se naste dreptul de
propr publica in patrimoniul expropriatorului; Bunul expropriat trece din propr privata in propr publica.
b) Al doilea efect in materia drepturilor reale se refera la intrarea in posesie.
c) Al treilea efect se refera la dezmembramintele dr de propr care se sting si ele; daca dr de propr privata era
dezmembrat inainte de expropriere, despagubirea se va imparti intre nudul proprietar si titularii
dezmembramintelor. Expertiza care se face va trebui sa faca si o asemenea distribuire.
d) Al patrulea efect - subrogatia reala cu titlu particular - daca au existat sarcini reale, garantii reale asupra
unui expropriat, acest drept se stramuta asupra despagubirii.
Efecte mediate sunt :
a)In masura in care expropriatorul nu foloseste bunul expropriat pentru lucrarea de utilitate publica avuta in
vedere, expropriatul are dreptul dupa trecerea unui timpului sa ceara retrocedarea, dar va trebui sa restituie
despagubirea la valoarea actualizata. Reclamantrul cere mai intai sa i se inapoieze dreptul de proprietate si cere si
restituirea posesiei.
b) dreptul de prioritate la cumparare - daca expropriatorul vrea sa vanda bunul, expropriatul are drept de
prioritate
c) dreptul de prioritate la inchiriere - expropriatul are prioritate.
Curs 7 - Dreptul de proprietate publica
Este un concept interdisciplinar. Am facut distinctie intre apropriere individuala si comuna a bunuruilor ->
dr de prop publ e expresia aproprierii comune, fie la nivel national fie la nivelul comunitatilor - Consilii Locale,
judetene, Mun.Bucuresti. Fiind un concept interdisciplinar, dr de prop publica e in C in art.36, NCC, Legea 18/1991,
legea 213/1998 privind bunurile prop publica, in legea adm publice locale plus altele.Pt a intelege dr de prop
publica, trebuie sa lamurim anumite notiuni:
- bunuri domeniale, domeniu public, domeniu privat, notiunea dr de prop publica
Bunuri domeniale
Se utilizeaza frecvent termenii domeniu public si privat, dar exista cateva confuzii:
C1 determinata de faptul ca termenul dom public are doua acceptiuni : una larga - dom public cuprinde toate
bunurile domeniale deci inclusiv cele din domeniul privat -, restrans - numai bunurile care formeaza obiectul dr de
prop publica.
C2 creata pt ca termenul dom public a fost utilizat mai ales in dr adm intr-un sens foarte larg incluzand chiar si
bunuri care sunt ob al dr de prop privata apartinand nu numsi statului si unitatilor, ci si particularilor. O asemenea
extindere exorbitanta a sferei este justificata in dr adm prin faptul ca anumite bunuri chiar daca sunt prop
publica/privata, ar fi de interes public; o asemenea extindere a sensului nu are insa o baza logica intrucat chiar
daca an buunuri prop privata au un regim juridic special din considerente de interes public, ele raman ob al dr de
prop priv. Se mai foloseste si notiunea de patrimoniu sau de fond intr-un sens impropriu - ex: patrimoniul cultural
national -> mai mult o metafora, pt ca in sfera sa reuneste bunuri care sunt obiect al unor dr de proprietate diferite
ca natura juridica.
C3 s-a creat pt ca uneori s-a largit nejustificat sfera titularilor dr de prop publica incluzand pe langa stat si
comunitatile locale si diferite institutii publice - C spune ca tit dr de prop pub pot fi numai statul si unitatile adm
teritoriale.
C4 provine din economie unde se utilizeaza sector public - activitati economice desfasurate de stat, de I publice si
de unitatile adm teritoriale, activitati care se intemeieaza nu doar pe dr de prop publica, ci si pe cel de prop privata
al statului/comunitatilor - si sector privat – act desf de particulari pe baza drepului de prop privata=> sector public
se refera in mod specific nu doar la dr de prop publica, ci si la dr de prop privata al statului si al unitatilor adm
teritoriale. Economic vorbind, intelegem si privatizarea -> nu se refera la transformarea dr de prop pub in dr de
prop priv, ci la transferul dr de prop priv din patrimoniul statului/uat in patrimoniul particularilor- sens economic
al privatizarii.
Bunurile domeniale sunt bunurile care formeaza ob dr de prop pub si ob dr de prop priv apartinand
statului si comuniitatilor locale. Inainte de a vorbi de apartenenta unui bun dom la domeniul pub sau priv al
statului/uat e important sa stabilim daca suntem in prezenta unui bun domenial, altfel spus, trebuie sa stabilim mai
intai daca bunul domenial a fost dobandit in mod legitim de stat/uat. Ideea e imp chiar si in prezent in legatura cu
bunurile care se restituie pe temeiul legilor speciale fostilor proprietari care au fost spoliati/deposedati. Dupa
1989 s-a criticat restituirea bunurilor sub pretextul ca sunt bunuri care apartin dom public si sunt inalienabile. S-a
facut confuzie intre aparenta creata de utilizara acestor bunuri in sfera dom pub pt a se pretinde cane aflam in
prezenta unui veritabil dr de prop publ.
....
Art.554 - (1) - bunurile apartin dom public numai daca au fost dobandite legal de catre stat/uat. Aceeasi idee e
reluata in art.859(2) - bunurile din domeniul public au acc calitate numai daca au fost dobandite prin unul dintre
modurile prevazute de lege.Dca acc cerinta e indeplinita, putem sa discutam de apartenenta acelui bun domenial
fie la dom public fie la dom privat. Fie ca e vorba de stat sau de o comunitate locala. Interesul distinctiei intre dom
pub si privat este determinat de natura juridica a dr de propr
- bunurile din dom pub formeza obiectul dreptului de proprietate publica cu un regim distinct.
- chiar daca e vorba de un regim juridic particular, preponderent in dr public, el se completeaza conform
554(2)NCC cu dispozitiile de drept comun aplicabile dr de prop privata.
Criterii logice si juridice
I. Fundamental: destinatia bunului.
In cazul bunurilor din dom pub destinatia e utilitatea publica care poate fi exprimata intr-un mod mai nuantat prin
ideea de uz public - bunuri care pot fi utilizate de oricare membru al comunitatii, DN - si de interes public - desi nu
sunt destinate uzului public, sunt menite sa asigure baza materiala a serviciilor publice sau realizarea unor scopuri
de interes public - cladirile ministerelor.
II. vointa legiuitorului - daca nu se spune ca e public, atunci e privat.
Obligatia autoritatilor publice de a intocmi inventarul bunurilor din dom publ - sunt aprobate prin
HG/HCL/HCJ/HCMB.
Legea 213/1998 - NU titlu de proprietate;naste o prezumtie care poate fi rasturnata in contencios
Prezumtia se refera doar la apartenenta la domeniul public.
Art.136C - situatia bunurilor speciale - ne aflam in situatia vointei constitunata care a declarat ca anumite obiecte
sunt exclusiv bunuri prop pub - nu pot fi trecute in dom privat decat daca s-ar revizui C. La fel la lege organica. Daca
sunt bunuri care nu apar nici in C nici in lege organica, trecerea se poate face prin HG(dom pub al
statului)/HCJ/HCl daca e vb de dom public uat.
Consecinte:
In acest fel, putem stabili care e obiectul dr de proprietate publica cu consecinta aplicarii regimului juridic special
al acestui drept - inalienabil, insesizabil, imprescriptibil.
Subiectele dreptului de propriate publica - statul cand e vorba de bunurile apropriabile la nivel national si uat la
nivel local. Nu trebuie sa se confunde acesti titulari cu tit drepturilor reale constituite pe temeiul dreptului de
proprietate publica - dreptul de administrate, concesiune, folosinta.
Este un veritabil drept de proprietate? Fiind vb de un drept inalienabil, lipsindu-i dispozitia juridica - nu exista
ceea ce e esential pt dr de proprietate. Totusi nu ii modifica esential natura juridica; gasim totusi posesia, dispozitia
si folosinta. Nu exista o disp juridica exercitata prin acte de dr civil, nu exclude posibilitatea ca prin acte de dr
public sa se dispuna de bunurile care formeaza acest dr. De ex, prin act de dr adm, un bun prop publica sa fie in
domeniul privat. Cand spn inalienabil spun ca nu e instrainabil prin acte de drept civil, de dr privat => e un drept de
propriate. Dispozitia materiala e ok, iar dispozitia juridica - prin acte de dr public se poate exercita si acest atribut.
Ca si dr de propr privata, exista limite de exercitare: materiale si juridice. Cele juridice, in art.862NCC este
reglementata:
alin.1 - nu poate da dr de prop public mai mult decat cel de prop privata
Caractere - absolut, exclusiv si perpetuu; in plus, este si inalienabil - prin acte juridice de drept privat -, insesizabil
si imprescriptibil(extinctiv, dar si achizitiv adica nu se poate invoca in cazul act in revendicare uzucapiunea pentru
a paraliza revendicarea; in mod complementar nu se poate invoca posesia de buna credinta pt bunuri mobile.
Dreptul de proprieate publica este dreptul real principal, iii, care confera tituralui sau - statul/uat - atributele
posesiei,folosintei si dispozitiei asupra unor bunuri care prin natura sa sau vointa legiuitorului este de uz sau
interes public, atribute ce pot fi exercitate in mod absolut, exclusiv si perpetuu cu respectarea limitelor materiale si
juridice
Exercitarea dreptului de proprietate publica
Statul si uat au o dubla calitate: S de drept public si S de drept privat; participa si la raporturile de drept
public si la cele de drept privat. Cand e vb de dr de prop publica e vb de o sinteza a acestei calitati: statul/uat
actioneaza in dubla forma. Este unul dintre elementele care subliniaza caracterul complex al acestui drept,
multidimensional => statul/uat actioneaza si ca elemente de putere, exista o putere pe care statul o are asupra
bunurilor de dr public, este administrator general atat al dom public cat si altutror bunurilor domeniale; la uat,
CL/CJ/CMB este administratori general => exercitare asupra intregului domeniu public al statului/al uat, nu numai
asupra unui bun.
Sa facem distinctie intre acest mod ade adm si exercitarea atrbutelor in cazul bunurilor ut singuli <- aici e posibil ca
aceste atribute sa fie direct exercitate - statul participa in raporturi de dr privat prin ministerul de finante - sunt
insa foarte rare cazurile in care statul exercita direct atributele proprietatii. Pe temeiul dreptului de proprietate
publica se constituie fie un drept de adm, fie un drde concesiune, fie un dr de folosinta cu titlu ratuit. Titualrii
acestor drepturi constituite ope temeiul dr de prop pub exercita cele mai multe atribvute ale proprietatii public. De
retinut ca aceste drepturi se constituie pe temeiul unor raporturi de dr pub, de dr adm in special, ceea ce inseamna
ca ele pot fi si revocate prin acte adm, cu respectarea anumitor limite.
Nasterea si stingerea dreptului de prop publica
Art.863 -
2 comentarii:
a)donatia sa fie in forma autentica, nu exista NICIO DEROGARE de la principiul solemnitatii.
b) desi dreptul acesta e inalineabil, totusi prin acte de dr public el se poate transmite sau dobandi; aici e vorba de
dobandire; bunurile din domeniul privat al statului pot trece in pub prin HG, iar la uat se face prin HCL/HCJ/HCMB.
In mod normal, asemenea transfer pp ca a incetat destinatia bunului, nu ai e de uz sau de interes public.
Art.864 -
2 cauze: piere bunul sau procesul invers - se trece in dom public din domeniul privat.
+ mai avem 2 ipoteze pe langa text -
- exproprierea - cand e vorba de retrocedare
- in legislatia fondului funciar cand e vb de terenuri forestiere, silvice in masura in care este nevoia ca t
completarea fondului necesar in scopul restituirii catre fostii proprietari, sa fie preluate anumite bunuri din dom
public, atunci ope legis, dr de prop pub se transforma in dr de prop privata ca sa poti restitui particularilor.
Dezmembramintele dreptului de proprietate privata
Romanii concepeau dezmembramintele ca fiind drepturi asupra bunului altuia. Dar nu faceau legatura cu
dreptul de proprietate privata => 2 aspecte:
1. se rup anumite atribute din continutul unui drept si se trasmit alti persoane care exercita aceste atribute => nud
proprietar si titularii dezmembramintelor(uzufructuarul, superificiarul etc.). Se spune ca se dezmem usus si
fructus adica folosinta.
Obs! daca e un drept de servitute, nu e vorba de o dezmembrare asupra proprietatii intregului bun, ci numai asupra
unei parti.
Obs! Ideea ca se dezmembreaza usus si fructus este pe de o parte incompleta si pe de alta parte imprecisa. Da, nu
numai folosintei este rupt din continutul dr de propr, ci si o parte din ius possidendi; nudul proprietar ramane cu
un ius possidendi specific. Pe de alta parte fiecare tit are dreptul de a stapani bunul ca un titular => ius possidendi
se rupe in 2 intre cei doi. Exista o imprecizie incat s-ar presupune ca atributul disozitiei ramane integral la nudul
proprietar. De ex, daca e vb de dispozitie materiala, de cele mai multe ori nudul nu va putea sa exercite pentru ca
va stanjegi exercitiul dr; daca e vb de disp juridica ... => ius abutendi va fi foarte limitata la nudul proprietar.
Dezmembramintele sunt drepturi reale principale asupra bunului altuia constituite prin transferurile unor
atribute ale proprietatii catre o alta persoana sau prin exercitarea concomitenta a unor atrb de catre proprietar si o
alta persoana. Astfel intelese, dezmembramintele sunt incompatibile cu dreptul de proprietate publica. NU se
confunda dr de adm, concesiune ... cu dezmembramintele dreptului de proprietate privata. Exista un sens restrans -
dezmem sunt uzul, uzufrctul, abitatia, servitutea, superficia - sens larg - chiar si nuda proprietate poate fi privita ca
un dezmembramant.
Daca posesia ca stare de fapt inseamna obiectivarea atributelor proprietatii => atunci cand proprietarul
este dezmem vom avea o posesie ca stare de fapt corespunzatoare fiecarui dezmembramant si una
corespunzatoate nudei proprietati. Este motivul pt care efectele posesiei se pot aplica mutatis mutandis in legatura
cu posesia corespunzatoare dezmembramintelor.
Dezmemamintele desi sunt drepturi reale principale sunt legate intr-un fel sau altul de anumite raporturi
obligationale care iau nastere fie odata cu nasterea dezmembramintelor fie pe parcurs; nu se confunda aceste
raporturi cu dezmembramintele.
Curs 8
Dreptul de uzufruct
Este reglementat în CC de la art 703-748. Este o reglementare amplă.
Prin dezmembrarea parțială a atributului posesiei, precum și prin dezmembrarea atributului folosinței și
uneori și a atributului dispoziției, din conținutul juridic al dreptului de proprietate privată ia naștere dreptul de
uzufruct.
Vedem în această formulare că la rândul său dreptul de uzufruct are un conținut juridic propriu, este vorba
mai întâi de atributul pe care îl are uzufructuarul de a stăpâni bunul, dar nu în calitate de proprietar, ci în calitate
de uzufructuar, este vorba apoi de atributul folosinței care este sinteza lui ius utendi și ius fruendi, de altfel dreptul
se și cheamă uzufruct pt că în princpal uzus și fructus formează conținutul său juridic. În principal, pt că există și un
atribut al posesiei ca element de drept, dar și particularitatea că...
Uneori uzufructul cuprinde în conținutul său juridic și atributul dispoziției pt că în NCC uzufructul este
cesibil. Uzufructuarul nu va putea dispune de nuda proprietate, el va putea dispune numai de dreptul său de
uzufrcut, dacă nu există o prevedere contractuală contrară. Așadar dreptul de uzufruct este dezmembrământul
dreptului de proprietate privată cu kkt temporar care conferă titularului său atributul de a stăpâni bunul în calitate
de uzufructuar și atributul folosinței, ius utendi și ius fruendi, asupra bunului altuia, cu îndatorirea de a conserva
substanța bunului, atribute care pot fi exercitate cu respectarea limitelor juridice și a limitelor materiale.
Trasaturi
1. Este un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată. Este vorba de un drept real principal, având deci
toate elementele care caracterizează drepturile reale principale.
2. Este un drept esențialmente temporar. Când este constituit în favoarea unei persoane fizice, spunem că
uzufructul este viager, adică nu poate avea o durată mai mare decât durata vieții uzufructuarului. În orice caz
uzufructul se stinge la decesul persoanei fizice. Dacă e vorba de pj, uzufructul poate avea durata de cel mult 30
de ani. Este posibil ca și când este vorba de pf, și pj uzufructul să aibă o durată mai scurtă. Dar când e vorba de
persoane fizice, dacă uzufructarul decedează înainte de împlinirea termenului, oricum uzufructul se stinge la
decesul acelei persoane.
Alin. 3 din art 708 precizează că dacă nu s-a prevzut un termen al uzufructului se prezumă că este viager pt
pf sau are durata de 30 de ani pt pj.
Alin. 4 din art 708: uzufructul constituit până la data la care o ală persoană...blabla. Nu infirmă acest text
caracterul viager al uzufrctului? Nu. De ce nu? Păi se spune că uzufructul se continuă și după ce decedează prima.
Nu este vorba de decesul uzufructuarului, este vorba de decesul persoanei în raport cu care s-a fixat durata
uzufructului, iar în această ipoteză nu este vorba decât de o modalitate de a detemrina durata uzufructului. Dacă
uzufructuarul decedează înainte de împlinirea acelui termen, se stinge.
3. Spre deosebire de VCC care lăsa să se înțeleagă că a 3-a trăsătură a uzufrctului este incesibilitatea, NCC spune
expres spune expres în art. 714 alin. 1 că în absența unei prevederi contrare, uzufructul este cesibil. Așadar, de
regulă, uzufructuarul are dispoziția asupra dreptului său, el poate să transmită dreptul său. Dar. Într-o
asemenea situație trebuie să vedem ce se întâmplă înainte de notificarea cesiunii către nudul proprietar și ce se
întâmplă după notificarea cesiunii către nudul propritar.
Până la notificarea cesiunii, uzufructuarul cedent rămâne legat de toate obligațiile pe care le avea faă de
nudul proprietar. El este obligat în solidar cu uzufructuarul cesionar dacă e vorba de obligații născute înainte de
cesiune, numai uzufructuarul cedent este legat față de nudul proprietar. Dacă e vorba de obligații născute între
momentul cesiunii și momentul notificării, cei doi uzufructuari rămân obligați solidar față de nudul propreitar.
După notifiacarea cesiunii, uzufrcutarul cesionar este principal obligat față de nudul pp iar cedentul are calitatea de
fidesiuitor, adică cedentul devine garant al cesionarului pt îndeplinirea obligațiilor față de nudul propreitar.
NB! Caracterul uzufructului se păstrează în continuare în raport cu persoana cedentului. Adică uzufructul
înceteză dacă nu are termen mai scurt la decesul cedentului. Dacă decedează cesionarul înainte de cedent, asta
însemna că se întoarce uzufrctul la cedent și el va continua până când decedează și el.
Obiectul dreptului de uzufruct. Articolul 706 din CC precizează că bunurile mobile sau imobile, corporale
sau incorporale, inclusiv o masă patrimonială, o universalitate de fapt, ori o cotă parte din acestea pot forma
obiectul dreptului de uzufruct. Textul art.706 trebuie să fie privit în relație cu articolele 737 până la 745 din CC.
Relația e necesară pentru că lectura sistematică a acestor texte conduce la concluzia că dreptul de uzufruct poate
avea ca obiect nu numai bunuri corporale, ci și bunuri incorporale. Textul spune expres acest lucru, dar avem și
exemplificări. Masele patrimoniale și universalitățile de fapt sunt bunuri incorporale. De asemenea, dacă privim cu
atenție textele 737-745, vom observa că este vorba de creanțe, de renta viageră, de capital, de dreptul de vot, de
dreptul la dividende, de fondul de comerț, toate acestea sunt bunuri incorporale.
Ne amintim că atunci când am vorbit despre drepturile reale atipice sau de drepturile patrimoniale atipice
am spus că lucrurile incorporale în măsura în care pot fi apropiate se transportă în bunuri și devin bunuri
incorporale. Dar spre deosebire de bunurile corporale care se încorporează prin natura lor, în cazul bunurilor
incorporale trebuie să avem un mecanism legal special prevăzut, iar în măsura în care un astfel de mecanism
există, este posibil ca asupra bunurilor incorporale să se constiuie un drept de uzufrcut.
O aparentă contradicție care este uneori semnalată – aparenta contradicție dintre sfera bunurilor care
formează obiectul dreptului de pp și sfera bunurilor care formează obiectul dr de uzufruct. Atunci când s-a extins
sfera bunurilor care sunt susceptibile de a forma dr..., incluzând și bunurile incorporale și cele corporale, s-a spus
că această sferă a bunurilor ar fi mai largă decât în cazul dreptului de proprietate. Contradicția e aparentă pentru
că în realitate în acest caz, pe lângă dreptul de uzufruct, există și o nudă proprietate asupra bunului corporal, astfel
spus avem mai întâi un drept de proprietate asupra bunului incorporal, iar apoi prin dezmembrarea dr de pp ia
naștere uzufructul asupra bunului incorporal. Este vorba doar de o aparentă contradicție.
Sferele bunurilor apropriabile corporale și incorporale determină și întinderea sferei bunurilor care formează
obiectul dreptului de proprietate.
O situație specială există în cazul bunurilor consumptibile. Când e vorba de bunuri consumtibile, adică de
bunuri care se consumă prin utilizare, nu mai putem vorbi de un drept de uzufruct, pentru că așa cum am văzut
uzufrucutarul trebuie să salveze substanța bunului. Dacă bunul se consumă, este evident că nu se mai salvează
nimic. În realitate nu mai e vorba de un drept de uzufruct, se transmite chiar dreptul de proprietate,
cvasiuzufructuarul are un drept de pp și are obligația de a restitui la sf cvasiuzufrutului bunuri de aceeași natură,
gen, calitate și cantitate cu cele primite.
S-a spus pe bună dreptate că în cazul uzufructului, se aseamănă cu împrumutul de consumație și cu
depozitul neregulat. Într-adevăr în cazul împrumutului de consumație se transmite proprietate asupra unor bunuri
consumtibile, iar cel care le-a primit trebuie să restituie la termen sau la cererea împrumutătorului bunuri de acel
gen, cantitate, calitate cu cele primite.
Diferența este că de regulă împrumutul de cosumație este cu titlu oneros, pe când în cazul cvasiuzufructului
nu avem o astfel de regulă. De asemenea, în cazul depozitului neregulat, deponentul îi dă depozitarului bunuri
consumtibile, iar depozitarul trebuie să resituie bunuri de acelai gen blabla. Diferența față de cvasiuzufruct este că
deponentul poate să ceară oricând predarea acelor bunuri. În cazul cvasiuzufructului trebuie să fie respectat
termenul.
Cum se constituie dreptul de uzufruct? Cum se naște acesta?

Dreptul de uzufruct se constituie prin act juridic sau prin uzucapiune.Cât privește actul juridic el poate să
fie un testament, un legat, un contract.
De cuius poate prin legat să lase fie nuda proprietate fie uzufrcutul... unei alte persoane... Mai mult de cuius
poate să dispună prin două legate instituind o persoană ca uzufructuar și alta ca nud proprietar altele decât
moștenitorii legali. Prin contract un propreitar poate să înstrăineze, să dezmembreze uzufructul pentru o altă
persoană păstrându-și nuda propreitate, așa-numita constituire per tranzationez, sau invers, proprietarul
transmite nuda propreitate și nu știu ce...
Posesia ca stare de fapt are o configurație specifică fiecărui drept real principal. Consecința este că
efectele posesiei ca stare de fapt se produc nu numai în cazul dreptului de proprietate, ci și cu referire la oricare alt
drept real principal. Mai exact, în cazul nostru, prin posesie îndelungată se poate dobândi dreptul de uzufruct. Este
vorba însă de posesia ca stare de fapt corespunzătoare dreptului de uzufrctu, adică acele fapte materiale și acte
juridice prin care se obiectivează prerogativele dreptului de uzufrcut.
Ca urmare dreptul de uzufruct poate fi dobândit prin uzucapiune extratabulară și de asemenea se aplică și
uzucapiunea tabulară cu precizarea că uzucapiunea tabulară nu este o uzucapiune veritabilă, nu e un mod de
dobândire a propreitătții + uzufrcut și un mod de validare a cauzei nelegitime pe temeiul căreia s-a făcut înscrierea
în cartea funciară.
Drepturile și obligațiile nudului proprietar și al uzufructuarului.

Chiar dacă dreptul de uzufruct este el însuși un drept real principal și ca urmare este autonom față de nuda
proprieate, nu înseamnă că nu se stabilesc anumite legături, anumite raporturi juridice între nudul proprietar și
uzufrctuar. Necesitatea de a distinge între raporturile juridice care conțin dezmembrămintele proprietatății și care
sunt raporturi juridice reale de raporturile juridice cu caracter obligațional care se nasc între nudul proprietar și
titularul de dezmembrămând. Această precizare este utilă pt că atunci când vorbim despre drepturile și obligațiile
uzufructuarului și ale nudului proprietar vom vedea că unele sunt expresia atributelor dreptului real sau expresia
opozabilității erga omnes a dreptului real, iar altele sunt raporturi obligaționale propriu-zise.
De exemplu dacă uzufructul s-a consitutit prin contract, uzufrcutuarul are pe lângă acțiunea reală, acțiunea
confesorie are și o acțiune contractuală pentru predarea bunului, ceea ce înseamnă că uzufrcutuarul are și un drept
de creanța asupra nudului proprietar născut din contract pentru predarea bunului. Dreptul de creanța și datoria
corelativă intră în conținutul unui raport obligațional, nu este un rapot juridic real. Dar pe de altă parte tot
uzufructuarul are și o acțiune reală, acțiuna confesorie (?) pentru predarea bunului. În acest caz este vorba de o
expresie juridică a dreptului real care poate fi apărat printr-o acțiune specifică. Tot astfel când încetează dreptul de
uzufruct nudul proprietar are o acțiune reala, actiunea in revendicare. Dar dacă s-a născut din contract uzufructul,
are si o actiune contractuala (cred, verifica). Așadar analizând cu atenție aceste raporturi juridice vom vedea care
drepturi și care obligații ale uzufructuarului sunt expresia dreptului și care sunt expreisa unui raprot obligațional.
Stingerea uzufructului.
Există moduri specifice de stingere a uzufructului care sunt prevăzute în art 746-747-748 și există moduri
comune de stingere a uzufructului, moduri de drept comun. În art 746 sunt enumerate modurile specifice de
stingere a uzufrcutului.
Abuzul de folosință – există anumite obligații ale uzufructuarului. Dacă nu-și respectă obligațiile și mai ales
dacă această nerespectare ia forma abuzului de folosință, adică bunul este utilizat în așa măsură încât există riscul
să fie deteriorat sau să piară poate cere stingerea dreptului de uzufruct. Nudul proprietar adresează cererea
instanței care are de ales: dispune încetarea uzufructului sau preluarea folosinței bunului proprietarului cu
obligația de a plăti o rentă pe durata uzufructului. A doua măsură e mai blândă, ea previne deteriorarea bunului,
totuși uzufructuarului va avea dreptul la o rentă adică va vea parte de un beneficiu bănesc în rapot cu perioada
care i-a mai rămas. Dacă obiectul uzufructului este un imobil, garantarea acestei rente se poate face cu înscrierea
unei ipoteci în cartea funciara.
Pieirea bunului. Dacă bunul a pierit în total, uzufructul se stinge în totalitate. Dacă a fost distrus parțial,
continuă asupra părții rămase. În măsura în care fie pentru pierirea totală sau stingerea parțială nudul propreitar
are dreptul la despăgubiri, uzufructul va continua asupra părții rămase (?).
Există și moduri de drept comun de stingere a uzufructului, nu le enumăr pentru că se aplică față de orice
fel de drept, real sau de creanță.
Dacă există o condiție sub care s-a încheiat contrctul, o condiție rezolutorie, se desființează contractul
dispare și dreptul de uzufruct. Aceste modui de drept comun întrucât n-au nimic special în cazul uzufructului nu
merită o enumerare exghaustivă.
Uzul și abitația
Se aseamănă prin faptul că sunt forme simplificate de uzufruct, diferența față de uzufruct este că nu numai
că sunt incesibile, nu se pot transmite, dar de regulă titularul lor nici nu poate ceda emonumentul folosinței
bunului. Mai simplu spus titluarul nu poate închiria bunul, nu-l poate da în comodat, este obligat să folosească
bunul numai pentru el. Diferența dintre uz și abitație se referă la obiectul dreptului. Abitația – locuință. Uz – orice
bun imobil mai putin locuinta.
A doua diferență dintre ele este că în mod excepțional titularul dreptului de abitație ar putea să închirieze o
parte din locuință în masura în care aceasta depășește nevoile sale și ale familiei sale, deci e o reîntoarcere parțială
la posibiltatea cedării emolumentului.
Pe lângă abitația de drept comun regelmentată în CC mai există și o abitație specifică materiei succesiunii.
Între drepturile speciale ale soțului supraviețuitor este inclus și dreptul de abitație pe care soțul
supraviețuitor îl are asupra locuinței care se află în masa succesorală a dreptului, în măsura în care mai exista și
alți moștenitori pe lângă soțul supraviețuitor. Dacă nu ar fi și alți moștenitori, el ar dobândi propreitatea și nu s-ar
mai pune problema abitației. Beneficiază de abitație dacă nu are el însuși o locuință personala.
Durata abitatiei e limitată în timp, cel puțin un an de la data decesului soțului și până la momentul ieșirii
din diviziune.
Puterea concentrată în mâinile unei autorități este cea mai periculoasă dintre toate. Puterea poate fi folosit
într-un sens bun sau într-un sens rău. Modul de utilizare depinde de morală. Nu e suficientă morala pentru a ține în
frâu puterea? Valorile morale nu sunt suficiente? Nu ne putem întemeia pe credințe morale ale celor care dețin
puterea că le vor folosi în sens bun? Omul fiind o ființă aflată sub semnul ambiguității,când vrea să facă bine face rău.
De când Eva a mușcat din măr, de atunci omul trăiește în sfera ambiguității. Adică nu e în posesia niciunei certitudini.
Când vrem să facem cuiva bine ne putem trezi că la sfârșit animați de cele mai bune intenții am făcut de fapt un rău.
Asta înseamnă că nu la începutul bunului se poate judeca fapta fiecăruia dintre noi, ci la sfârșitul drumului. Și
mergând mai departe având în vedere toate faptele, abia la judecata de apoi vom vedea dacă ceea ce am făcut e bine
sau rău. Capela Sixtină – despărțirea, intersecția dintre cei buni și cei răi este desenat un cap și în loc de trup este doar
pielea trupului. Michelangelo/Sf. Bartolomeu care a fost jupui pentru credința lui. Ce vrea să spună. Cel care creează
se golește pe el însuși, se dăruiește celorlalți și la sfârșit rămâne din el doar sacul de piele care a învăluit
bogăția creației lui. Credința religioasă care ne poate opri să facem rău sau, în strânsă legătură, structura de valori
morale a fiecăruia dintre noi. John Locke – omul e o ființă fragilă dpdv moral. Ispita e așa puternică încât chiar și cu
cei cu o structură morală puternică cedează. Natura divină nu cedează – Iisus. Natura umană cedează – oamenii.
Dincolo de valorile morale, dincolo de credințele religioase, în calea răului mai trebuie să avem ceva. Instituții. Cum se
construiesc ele pentru a opri răul și extinderea lui e o chestiune complicată pe care gândirea politică modernă a
elaborat-o de sute de ani.
Întotdeauna la început răul învinge, dar întotdeauna la sfârșit răul pierde.
Între servituțile în sens larg și servituțile în sens restrâns sau servituțile ca veritabile dezmembrăminte ale
propreității. Când am vorbit despre limitele exercitării dreptului de proprietate privată am văzut că atunci când
este vorba de exercitarea normală a acestui drept, este firesc ca mai ales în raporturile de vecinătate să existe
anumite granițe care să delimiteze sferele de exercitare ale propritarilor. În acest fel sunt prevenite prejudiciile
reciproce între propreitari. În vechiul CC aceste limite normale de exercitare ale propreității private erau denmite
servituți naturale și servituți legale. În realitte nu era vorba de servituți propriu-zise. Totuși se utiliza acest termen
pentru că și aici fiind vorba de raportul de vecinătate, putem discuta de un proprietar al fondului dominat și un
proprietar al fondului aservit. Fiecare fond este și aservit și dominat, adică caracter bilateral. În plus, chiar dacă
avem două imobile vecine, printre care unul este cel domninat și celălalt...vorbim de veritabile dezmembărăminte
numai atunci când servituțile presupun un transfer al atributelor dreptului de propreitare către proprietarul....
Clasificare a servituților în sens larg:

Servituți propriu-zise, adică dezmembărimte ale propreității și servituți care sunt doar moduri normale de
exercitare a propreității în raporturile de vecinătate. Uneori putem continua clasificarea și vom vedea că în a doua
categorie avem mai multe forme de dezmembrare. Uneori dezmembrarea este foarte clară și avem servituți care
presupun transferul total al unor prerogative din conținutul juridic al propreității asupra fondului juridic aservit
către propreitarul ... De exemplu dacă e vorba de un drept de trecere constituit pe... este posibil ca numai
proprietarul fondului dominant să utilizeze poteca care este constituită pe terenul ce constituie nu știu ce.
Dezmembrearea este evidentă și nu este nici un dubiu că avem un dezmembrământ al pp. Mai e posibil, poteca să
fie utilizată nu numai de pp fondului dominnat, ci și de pp... chiar și în cest caz e vorba de o dezmembrare.
Și mai avem o ipoteză care la prima vedere nu e vorba de dezembrare – în raporturile dintre cei doi vecini
unul să-și extindă sfera de eritare a drepului său, încât să aibă un adevărat drept de dispoziție materială. Exemplu:
avem o servitutive...
a) serv propriu zise
b) serv care sunt moduri normale de exercitare a proprietatii
-> serv care pp un transfer total
->In fnctie de calitatea fondului dominant, distingem intre servituti rurale si urbane; cand fondul dominant
e o constructie, servitutea e urbana!!!.
->In functie de modul de exercitare a servitutii, exista servituti continue si necontinue ->cele continue pp ca
numai in momentul initial e necesara o actiune din partea ... ; servitutiile necontinue sunt cele care necesita act
permanent al proprietarului dominant al fondului aservit.
->In functie de semnele care fac vizibila serv - serv aparente si neaparente - aparente exista semne
exterioare care marcheaza locul pe care se exercita sserv.
Caracterele servitutii
Daca e vb de servituti propriu-zise ele sunt mai intai dezmembraminte ale proprietatii adica sunt dr reale pp avand
toate trasaturile acestora.
Dreptul de servitute e intotdeauna un dr real imobiliar - fondul aservit e mereu imobil
Pp si existenta unui fond dominant - avem serv doar daca avem doua imobile vecine avand propr diferiti - poate fi
si vecinitatate intermediata
Dr de serv are un caracter accesoriu - instrainarea fondului dm pp si instrainarea dr de serv chiar daca o asemenea
prevedere nu e continuta in actul de instrainare
Sub aspect pasiv, chiar daca se instraineaza fondul aservit, dobanditorul lui va trb sa respecte serv - e vb de
aplicarea a doua idei mai generale
- intr-adevar titularul fondului aservit nu poate instraina mai mult decat are
- opozabilitatea erga omnes al dr reale - tit fondului domi are un drept opozabil tutror deci si
dobanditorilor subsecventei ai fondului aservit.
Dr de servitute spre deosebire de uzufruct, abitatie, uz nu are un continut juridic predeterminat - are un continut
juridic variabil sub dublu aspect: mai intai prin titlu de constituire se precieza care e partea din fondul aservit
asupra careia se exercita serv si in al doilea rand in ce priveste prerogativele dr de serv - ce poate face efectiv
titularul - se poate preciza care sunt aceste atribute prin actul de constit, chiar daca e variabil, nu inseamna ca serv
e creata prin vointa partilor ca figura juridica, ci e vb de o creatie a legiuitorului, tiparul dr e in CC si numai in
modul concret e lasat la latitudinea titlului de constituie
Dr de serv e un dr perpetuu ~ dr de propr si se deosebeste de uzufruct,uz si abitatie care sunt TEMPORARE.Totusi,

2 precizari:
- e perpetuu in raport cu ambele fonduri - dureaza cat dureaza fondul aservit si fondul dominant
- desi perpetuu, serv fiind dublu conditionata de ambele fonduri, daca piere aservitul ea se stinge
Precizare : nu confundam dr reale accesorii cu dr de servitute! desi are caracter accesoriu, servitutea trb sa vedem
care e reperul dupa care stabilim caracterul- el e acc in raport cu un alt dr real pp - dr de propr asupra fondului
dominant - si stim ca dr reale accesorii se raporteaza la dr de ceranta - numai dr de garantie sunt accesorii pt ca
depind de dr de creanta.
ARE CARACTER ACCESORIU, DAR NU E UN DR ACCESORIU.
Dr de serv e indivizibil, altfel spus pp ca fondul dominant/aservit s-ar afla in coprop, serv poate fi exercitata de
oricare proprietari si trb sa fie respectata de oricare copropr ai fondului aservit. La partaj, serv continua in starea
care exista initial. Numai in exceptie cand se poate exercita asupra unei parti, atunci se restrange asupra acelei
parti determinate in urma partajului fondului aservit.
Exercitarea servitutii - trb sa tinem seama de dr si obl proprietarului fondului dominant/aservit
Precizarea de la uzufruct ramane valabila si aici.
Moduri specifice - 770-772 si de drept comun de stingere
Noțiunea de vecinătate trebuie înțeleasă în sens larg, nu e vorba numai de vecinătatea care presupune o
proximitate imediată, ci și intermediată – un drept de trecere se poate exercita pe trei fonduri aservite.
Sub aspect pasiv, din perspectiva fondului aservit, chiar dacă se înstrăinează fondul aservit, dobânditorul
lui va trebui să respecte servitutea. Aici nu mai e vorba neapărat de caracterul accesoriu al servituții, cât de
aplicarea a două idei mai generale. Nemo plus iuris adarius plus... Titularul fondului aservit nu poate înstrăina mai
mult decât are. Dreptul său fiind dezmmebrat va transmite doar ceea ce are.
Opozabilitatea erga omnes a drepturilor reale. Titularul fondului dominnat are un drept de servitutive ca
drept realt principal, opozabil tuturor, deci și dobânditorilor subsecvenți al...
Dreptul de servitute, spre deosebire de uzufruct, uz și abitația nu are un conținut juridic predeterminat.
Într-adevăr... Care este partea din bunul aservit mai mică sau mai mare asupra dreptului prin care se exercită
servitutea...
(...)
Dreptul de servitute este un drept pereptuu. Din acest punct de vedere se aseamănă cu dr de pp și se
deosebește de uzufrcut și abitație care sunt drepturi temporare, esențialmente temporare. Dr de servitute este
perpetuu în raprot cu ambele fonduri: în raport cu fondul aservit și fondul dominant. Dacă unul dintre ele piere
încetează și servitutea. În al doilea rând, deși perpetuu, în sensul precizat, totuși servitutea fiind dublu condiționată
de ambele fondur, dacă piere fondul aservit dar continuă să existe fondul dominant, totuși ea se stinge. Nu durează
înttdeauna cât durează fondul dominant. De asemena în legătură cu caracterul accesoriu al serituții mai trebuie să
facem o precizare. Nu trebuie să confundăm drepturile reale accesorii cu dreptul de seritute. Într-adevăr deși ..are
cracter accesoriu, trebuie să vedem care este reperul în funcție de care stabilim cracterul accesoriu. Este accesoriu
în raprot cu un alt drept real principal, adică în raport cu un alt... Ori noi știm că drepturile reale accesorii se
raportează la drepturile reale de creanță, ele sunt accesorii în raprot cu drepturile reale de creanță. Numai
drepturile de garanție sunt drepturi reale accesorii.
Dreptul de servitute are caracter accesoriu, dar nu e drept real accesoriu.
Dreptul de servitute este indivizibil. Altfel spus, rpespunând că fondul dominnat s-ar afla în coprorpietate,
servitutea poate fi exercitată de oricare dintre prorpeitari și trebuie să fie respectată de oricare dintre
coproprietarii fonului aservit.
În mod normal servitutea continuă în starea în care exista inițial. Numai în mod excepțional când este
posibilă exercitarea servituții asupra unei părți din fondul aservit rezutlat în urma partajului atunci se restrânge...
Superficia.
Reglementat în CC de la art 693-702.
693 – avem două forme de superficie – așa-numita formă incipientă a superficiei și forma completă a
superficiei. În ambele cazuri, în ambele forme superficia presupune o dezmembrare a dreptului de proprietate
asupra unui teren în sensul că dreptul de folosință asupra terenului se transferă către o altă persoană. Este vorba
deci de un veritabil dezmembrământ al propreității. Diferența dintre cele două forme este următoarea.
Forma incipientă presupune doar transferul dreptului de folosință asupra terenului, urmând ca în viitor să
se construiască sau să se planteze pe acel teren.
Forma completă a superficiei presupune că există o construcție sau o plantație pe teren. În acest sens în
forma completă superficia e suprapuenrea a două drepturi. Dreptul de folosință care e un dezmembrământ și pe de
altă parte dr de pp asupra lucrării de pe teren. În această formă dreptul de superficie are un conținut juridic
complex. Vom avea în acest conținut juridic toate atributele dreptului de proprietate asupra construcției sau
plantației, precum și atributul posesiei constând în dreptul de a stăpâni terenul în calitate de superficial, precum și
dreptul de a folosi acest teren ca superficial. Astfel înețelasă, superficia este un dezmembrământ al propreității, dar
numai sub aspectul dezmembrării folosinței asupra dreptului, mai rezultă apoi că superficia nu are nici ea un
conținut juridic predeterminat. Uneori este vorba doar...
Presupune o dezmembrare a dreptului de proprietate asupra unui teren, în sensul că dreptul de folosință se
transmite către o altă persoană.
Dreptul de superifice are caracter temporar. Art 694:99 de ani.
Este imprescrptibil.
Nașterea superificei – se poate naște prin act juridic sau prin fapt juridic în sens restrâns, actul juridic poate
fi un legat sau poate să fie un contract, teoretic se poate dobândi și prin uzucapiune, teoretic petnru că cel care are
posesia și asupra terenului dobândește chiar proprietatea terenului. Se poate stabili că animus posidendi este...
Avem în CC două situații speciale de naștere a dreptului de superficie. Mai întâi este ipoteza prevăzută în
art. 695.3 +.4
CURSUL 9
29.04.2015
Dinamica drepturilor reale principale:

1. Modalitatile juridice ale proprietatii
2. Modurile de dobandire ale drepturilor reale principale
3. Publicitatea drepturilor reale principale
4. Apararea drepturilor reale principale
Modalitatile juridice ale drepturilor reale principale
1. Notiunea
2. Proprietatea comuna
- din CC proprietatea comuna pe cote-parti fortata
3. Proprietatea conditionala
4. Proprietatea devalmasa
De regula se vorbeste de modalitalitati juridice ale dreptului de proprietate, dar chiar daca in CC reglement
arile privesc intr-adevar in primul rand modalitatile juridice ale proprietatii, totusi, mutatis mutandis, tot ceea ce es
te valabil pentru modalitatile proprietatii este valabil si pentru modalitatile juridice ale celorlalte drepturi reale pri
ncipale.
Asadar, vom analiza modalitatile proprietatii, dar vom tine minte ca ori de cate ori va fi cazul, vom putea ap
lica aceste reguli si modalitatilor celorlalte drepturi reale principale, fie ca e vorba de uzufruct, uz, abitatie, servitut
e sau superficie.
Dreptul de proprietate se poate prezenta intr-o forma pura si simpla cand are un singur titular. Sunt situatii
in care dreptul de proprietate are insa mai multi titulari. Ei pot exercita atributele proprietatii concomitent si impr
euna sau concomitent si diferentiat. Rezulta ca avem 2 categorii importante ale modalitatilor juridice ale proprietat
ii:
1. Pe de o parte, proprietatea conditionala
2. Pe de alta parte, proprietatea comuna
1. In cazul proprietatii conditionale, titularii dreptului de proprietate, 2 sau mai multi, exercita impreuna da
r diferentiat atributele proprietatii. Mai exact, unul dintre titulari are un drept real propriu-zis, in timp ce celalalt ti
tular are doar o virtualitate de drepturi. Rezulta ca in ambele situatii, fiecare dintre cei doi titulari are un drept afec
tat de o anumita incertitudine. Este posibil ca titularul care exercita dreptul real propriu-zis sa piarda acest drept s
au sa si-l consolideze, dupa cum titularul care are doar o virtualitate de drepturi poate insasi sa-si piarda virtualitat
ea cu totul sau sa dobandeasca dreptul de proprietate pur si simplu. Pana cand dispare incertirudinea vorbim de o
proprietate conditionala.
Proprietatea conditionala are 2 forme:
A. Proprietatea rezolubila
B. Proprietatea anulabila
A. Proprietatea rezolubila se naste de regula dintr-un contract translativ de drepturi reale principale afectat
de o conditie.
B. Proprietatea anaulabila se naste dintr-un act translativ de proprietate care este afectat de un motiv de nu
litate relativa.
** citim din curs, nu din CC ca nu exista o reglementare.
2. Proprietatea comuna
In acest caz, titularii exercita concomitent si impreuna atributele. Uneori se mai spune ca in categoria moda
litatilor proprietatii ar trebui sa introducem si proprietatea aparenta. Este o opinie inexacta pentru ca proprietatea
aparenta este in realitate un mod de dobandire a dreptului de proprietate si nu o modalitate juridica a acestuia.
Nu trebuie sa confundam modalitatile juridice ale proprietatii si modalitatile actului juridic, pe de o parte si
modalitatile obligatiilor, pe de alta parte. Este adevarat ca proprietatea rezolubila se naste dintr-un contract afectat
de o conditie. Conditia este o modalitate a actului juridic, numai ca aici ne interseaza ce se naste din actul juridic, re
spectiv proprietatea rezolubila. De asemenea, obligatiile afectate de modalitati se nasc si ele dintr-un act juridic afe
ctat de o conditie, numai ca in acel caz ceea ce conteaza este dreptul si obligatia raportate oblic, pe cand in cazul no
stru conteaza dreptul de proprietate ca atare afectat de o modalitate. O asememnea similitudine se poate face num
ai cu proprietatea rezolubila.
Putem avea in acelasi timp un drept de proprietate afecatat de mai multe modalitati. Putem avea un drept d
e proprietate comuna care sa fie in acelasi timp conditional, fie anulabila, fie rezolubila.
Cea mai importanta modalitate a dreptului de proprietate este proprietatea comuna.
In acest caz exista 2 sau mai multi titulari ai dreptului de proprietate care exercita concomitent si impreuna
atributele proprietatii. O precizare trebuie facuta in legatura cu ideea exercitarii comune a atributelor. E vorba doa
r de vocatia de a exercita impreuna aceste atribute pentru ca in realitate, rareori titularii proprietatii comune pot ef
ectiv sa exercite in acelasi timp si impreuna toate atributele proprietatii. In practica, de cele mai multe ori, e vorba f
ie de o exercitare partiala de catre un titular sau de catre altul sau de o exercitare succesiva in timp. Astfel inteleasa
, proprietatea comuna se prezinta fie sub forma proprietatii comune pe cote-parti, fie sub forma proprietatii comun
e devalmase.
In primul caz, desi nu exista o diferentire calitativa intre titularii dreptului, apare o diferentiere cantitativa.
Ea rezulta din faptul ca fiecare titular are o cota-parte din dreptul de proprietate, iar daca bunul care formeaza obie
ctul dreptului nu este divizibil material, asadar, se pastreaza unitatea materiala a bunului, dar dreptul de proprietat
e asupra lui este fractionat, divizat. Divizarea se exprima de obicei in cote ca fractii matematice sau ca procentaj, sa
u uneori se mai poate exprima prin perioadele de timp in care unul sau altul din titulari poate sa exercite folosinta
asupra bunului.
Proprietatea pe cote-parti nu se confunda cu indiviziunea, desi seamana cu ea. Indiviziunea este o modalita
te a patrimoniului. Ea are ca obiect o universalitate juridica. Proprietatea comuna pe cote-parti, denumita si coprop
rietate, are ca obiect un bun individual determinat, un bun privit ut singuli.
Exista o anumita legatura intre coproprietate si coposesiune. Daca posesia ca stare de fapt este obiectivarea
atributelor dreptului de proprietate, cand vorbim de coposesiune tot ca stare de fapt ea este obiectivarea atributelo
r dreptului de proprietate comuna pe cote-parti. Ca si la posesie, si la coposesiune, nu e obligatoriu ca persoanele c
are sunt coposesori sa fie si coproprietari. Nu e intotdeauna o concordanta intre coposesiune si coproprietate, dar c
oposesiunea, ca manifestare exterioara, creeaza aparenta potrivit careia coposesorii sunt coproprietari.
In VCC, coproprietatea nu era reglementata. In doctrina si in paractica judiciara, regimul juridic al copropro
prietatii a fost conturat plecand de la cateva norme din materia indiviziunii si din materia partajului sucesoral. In N
CC, aceste solutii conturate in parctica judiciara si in doctrina in legatura cu dreptul de proprietate comuna pe cote-
parti au fost preluate de legiuitor si in momentul de fata avem o reglementare nuantata a coprorpietatii de la art. 6
32 pana la art. 691 CC.
Cat priveste izvoarele coproprietatii, aceasta modalitate juridica se poate naste fie ca urmare a sucesiunii, fi
e ca e vorba de mostenirea persoanei fizice cand sunt mai multi mostenitori, fie ca e vorba de succesorii persoanei j
uridice cand aceasta e divizata in mai multe entitati juridice. De asemenea, se poate naste din act juridic, e posibil c
a un proprietar sa transmita o cota-parte din dreptul sau de proprietate unei alte persoane. Se poate si prin uzucap
iune. Cand se intenteaza casatoria, proprietatea comuna devalmasa a sotilor se transforama in coproprietate.
Coproprietatea se prezinta si ea in 2 forme:
1. Coproprietatea obisnuita
2. Coproprietatea fortata
Coproprietatea obisnuita poate inceta prin partaj judiciar, in timp ce coproprietatea fortata nu poate inceta
prin partaj judiciar.
Cea mai importanta forma de coproprietate este coproprietatea obisnuita. Uneori mai este denumita copro
prietatea obisnuita si temporara, in timp ce coproprietatea fortata mai este denumita si perpetua. In realitate, indif
erent de forma ei, coproprietatea este temporara, chiar si cea fortats care poate inceta prin alte modalitati, ca de ex
emplu prin partaj conventional sau mostenire - un coproprietar mosteneste cotele-parti ale celorlalti coproprietari,
sau contracte translative de drepturi. Dinstinctia se refera numai la partajul judiciar.
Coproprietatea obisnuita
Vom regasi si in acest caz cele 2 elemente definitorii ale coproprietatii in general, adica, pe de o parte, bunul
care formeaza obiectul dreptului isi pastreaza unitatea materiala, iar pe de alta parte, dreptul de proprietate este fr
actionat matematic intre titularii dreptului de proprietate.
Proprietatea periodica este tot o forma de coproprietate, dar ea face parte din categoria coproprietatii forta
te pentru ca nu poate inceta prin partaj judiciar.
Din cele 2 trasaturi definitorii ale coproprietatii obisnuite rezulta si principiile care guverneaza exercitarea
atributelor coproprietatii in aceasta categorie:
1. Intrucat dreptul de proprietate este fractionat matematic intre titulari, rezulta ca fiecare titular poate sa
dispuna liber de cota sa parte din drepturi. El nu poate sa dispuna de intregul drept.
2. Din al doilea element definitoriu rezulta ca intrucat bunul nu este fractionat material, cota-parte din drep
t a fiecarui titular se intalneste cu cotele-parti din drept ale celorlati titulari asupra celei mai mici particule metriale
a bunului (fiecare atom  ).
3. Din acest concurs de drepturi, in ideea ca bunul este unitar material, decurge regula unanimitatii. In prin
cpiu, cand e vorba de intregul bun, ar fi nevoie de acordul tuturor titularilor pentru exercitarea atributelor copropr
ietatii. S-a observat pe buna dreptate ca o asemenea regula este excesiva si practic ar impiedica exercitarea atribut
elor proprietatii. Motiv pentru care mai intai sub imperiul VCC, in practica judiciara si in doctrina au fost gasite sub
terfugui juridice pemtru a atenua severitatea regulii unanimitatii.
a. S-a folosit ideea mandatului de exemplu pentru a se spune ca atunci cand un coproprietar face un anumit
act juridic prin care exercita atributele coproprietatii o face si in numele celorlalti coproprietari, dar pana la proba
contrarie.
b. S-a spus alteori ca e vorba de gestiunea de afaceri. Cand un titular exercita singur atributele coproprietati
i gereaza si atributele celorlati pana la proba contrara.
c. S-a folsit ideea abuzului de drept. Si cand un coproprietar ar refuza explicit sa permita unui alt titular sa f
aca un anumit act, daca acest refuz e abuziv, celalalt titular poate cere instantei incuviintarea pentru a face actul.
In NCC, regula unanimitatii a fost pastrata numai in legatura cu actele de dispozitie si cu alte acte asimilate
actelor de dispozitie, in timp ce in legatura cu celelalte acte s-a introdus regula majoritatii.
Solutia este rezonbabila pentru ca altfel exploatarea economica a bunului ar fi pusa in pericol.
Pentru a intelege cum se exercita atributele coproprietatii obisnuite trebuie sa tinem seama de 3 elemente.
a. Atributele: posesie, folosinta si dispozitie.
b. Acte de conservare, de administratre si de dispozitie.
c. Diferenta dintre posesie ca stare de fapt si posesie ca element de drept. Amebele acceptii ale posesiei sunt
importante cand vorbim de exercitarea atributelor coproprietatii. Posesia ca stare de fapt -coposesiunea care acop
era obiectivarea tuturor atributelor coproprietatii, nu numai posesie ca element de drept.
Atributul posesiei ca element de drept presupune aproprierea si stapanirea bunului. In cazul nostru ea nu s
e face doar de un titular, ci de toti titularii coproprietatii, chiar daca in aparenta numai un titular savarseste actele
de stapanire, o face si pentru ceilalti. Se poate vorbi de un mandat reciproc, chiar daca nu legal intre toti copropriet
arii. Regula unanimitatii nu este relevanta.
Cand e vorba de folosinta trebuie sa distingem intre usus si fructus. Cat priveste dreptul de a utiliza bunul, tr
ebuie facuta distinctie intre utilizarea prin acte materiale si prin acte juridice. La acte materiale este necesra distinc
tia daca s-a facut sau nu partajul bunului. Daca nu exista partaj de folosinta, teoretic, toti coproprietarii pot savarsi i
mpreuna, in acelasi timp, toate actele de folosita. Practic este greu de exercitat impreuna, in acelasi timp, toate ele
mentele utilizarii bunului. In mod normal, prin tolerante reciproce, bunul este utilizat fie de un titular, fie de altul, i
n diferite perioade de timp. Ceea ce este important e ca vocatia exercitarii comune de catre toti titularii a utilizarii b
unului e prevazuta de art. 636 CC: fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun in masura in care nu sc
himba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari [...]. Daca unul foloseste exclusiv bunul, ce
lalti au drept de despagubire. Pentru a evita asemenea neintelegeri se recurge de multe ori la partajul de folosinta -
fie e avuta in vedere impartirea folosintei in raport cu anumite parti din bun, fie ca e avuta in vedere exercitarea su
ccesiva a folosintei. Din aceasta idee a partajarii in timp a folosintei bunului s-a nascut ideea de coproprietate perio
dica. Nu intotdeauna un asemenea partaj are forma proprietatii periodice. In actualul CC a fost inlaturata controver
sa din VCC si e admisa fara echivoc posibilitatea partajului de folosinta.
Art. 639 CC
Sub imperiul VCC, in doctrina s-a admis partajul conventional de folosinta, si s-a interzis cel judiciar. In plus
, atunci cand coproprietarii nu doreau partaj de folosinta, aveau deschisa calea partajului dreptului. Partajul de folo
sinta are in vedere numai partajul lui usus, se pastreaza coproprietatea, pe cand partajul dreptului are in vedere inc
etarea coproprietatii ca modalitate juridica a dreptului de proprietate.
Daca e vorba de acte juridice prin care se exercita usus, aici devine relevanta clasificarea in acte juridice de
conservare, de dispozitie si de adminsitrare. Actele de conservare pot fi facute de oricare coproprietar. Art. 640 CC.
Actele de adminsitrare - situatie complicata. Sub imperiul VCC, regula unanimitatii functiona chiar si in lega
tura cu actele de adminsitrare si au fost folosite subterfugii juridice. NCC inlocuieste in privinta actelor de adminsit
rare regula unanimitatii cu regula majoritatii. Pentru a vedea mecanismul regulii majoritatii, art. 641 CC. E vorba d
e regula majoritatii definita in raport de elementul cotelor-parti - e vorba de majoritatea cotelor-parti. Conteaza nu
numarul coproprietarilor, ci cine are mai multe cote-parti. Avem si niste nuantari. Limitarea regulii majoritatii ori d
e cate ori actul de adminsitrare care se face ar impune o sarcina excesiva unui coproprietar in raport cu cota-parte
pe care o are. E nevoie si de acorul lui in acest caz.
Alin. (3): suplinirea acordului unui coproprietar este necesara pentru a implini majoritatea necesara efectu
arii actului - din cauza faptului ca nu avem majoritatea cotelor-parti, atunci pentru a intruni acea majoritate se poat
e recurge la suplinirea unui coproprietar. Trebuie sa fie vorba de o opozitie abuziva - coproprietarul in cauza are d
reptul sa se impuna, numai ca acest drept nu trebuie abuziv exercitat. Actul de adminsitrare trebuie sa fie indispen
sabil pentru mentinerea utilitatii sau valorii bunului.
Dispozitia ca atribut al proprietatii. Distinctie intre dispozitia materiala si cea juridica. La cea materiala - n
u e posibil ca un singur coproprietar sa faca acte de modificare a substantei bunului sau de distrugere a bunului. In
acest caz ne intoarcem la regula unanimitatii. Cand e vorba de acte juridice de dispozitie, trebuie sa vedem daca ace
ste acte privesc intregul bun sau intregul drept asupra bunului sau numai cota-parte a coproprietarului care a facut
acte juridice. Sub primul aspect ne intoarcem la regula unanimintatii. Actele de dispozitie - acte de instrainare sau a
cte de dezmembrare a dreptului sau de grevare cu drepturi de garantie. Pe langa astea, mai avem in alin. (4) asimil
ari cu actele de dispozitie.
Ce se intampla daca un coproprietar face un acte de dispozitie cu privire la intregul bun? Inopozabilitatea a
ctului fata de terti.
Opozabilitate:
1. Da nastere de drepturi si obligatii numai pentru parti - nu asta ne intereseaza.
2. Opozabilitatea fata de terti - tertii trebuie sa respecte actul juridic ca fapt juridic in sens larg sau ca realit
ate juridica. Ei nu pot vatama drepturile altora. Daca un asemenea act a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor
legale, tertii pot sa nu tina seama de acest act juridic. Consecinta este in art. 642 alin. (2) CC. Coproprietarul care nu
a prticipat la incheierea actului, ignora actul si poate intenta o actiune posesorie impotriva tertului dobanditor. El p
oate sa faca chiar o actiune in revendicare - art. 643 CC. VCC - actiunea in revendicare e act de dispozitie si nu poat
e fi introdusa de un singur coproprietar, pe NCC e posibil.
Ce se intampla cu actul juridic incheiat cu incalcarea acestei reguli? E valabil sau nu? Soarta acestui act depi
nde de ce se va intampla cu bunul la partaj. Daca la partaj bunul va intra in lotul coproprietarului care a instrainat b
unul de unul singur, atunci actul ramane valabil si daca pana in acel moment ceilalti coproprietari nu au cerut restit
uirea bunului de la tert, tertul ramane un dobanditor valabil. Daca la partaj el ajunge la un coproprietar care nu a p
artcipat la act, actul va fi desfiintat, dar nu retroactiv, iar bunul se va intoarce la coproprietarul care l-a obtinut prin
partaj.
Coproprietatea poate inceta prin mostenire, partaj conventional, judiciar, uzucapiune, vanzare-cumparare.
Ne intreseaza cel juridic pentru ca coproprietatea obisnuita poate inceta oricand prin el.
Partajul e operatiunea juridica prin care dreptul de proprietate pe cote-parti se transforma in drept de pro
prietate pur si simplu, fie asupra intregului bun, fie asupra unei parti din bun, fie asupra unei parti din suma de ban
i care a rezultat in urma vanzarii bunului.
Astfel inteles, partajul este o operatiune la care oricare din coproprietari are dreptul. Vorbim de un drept la
partaj, inteles ca drept potestativ. Ca urmare, el nu e susceptibil de exercitare abuziva. E adevarat ca asa cum spune
art. 673 CC, judecatorul poate suspenda partajul 1 an, dar nu o face pentru ca un coproprietar ar fi abuziv, ci din co
nsiderente de echitate.
Dreptul de partaj e imprescriptibil. E adevarat ca prin conventii, coproprietarii pot suspenda partajul pentr
u 5 ani. Pot innoi conventia de suspendare. Important e insa ca numai cu acordul copartasilor se poate amana parta
jul.
Dreptul de partaj poate fi exercitat de oricare din coproprietari, precum si pe calea actiunii oblice de credit
orii coproprietarilor. Daca se face o conventie de neimparteala sau de suspendare a partajului mai mare de 5 ani, e
va fi anulabila.
Coproprietatea obisnuita e prin esenta ei o modalitate temporara. Poate sa inceteze insa dreptul la partaj, d
aca un coproprietar uzucapeaza cotele celorlalti coproprietari. Un coproprietar poate uzucapa cotele-parti ale celor
lati coproprietari.
Efectele partajului
Spre deoseb de VCC, din care, pe cale de interpretare, reiesea ca partajul are efect declarativ, NCC inlocuiest
e efectul declarativ cu cel constitutiv.
Ca urmare a partajului, intre cei care au fost coproprietari functioneaza o obligatie de garantie, asa cum se i
ntampla la contractul de vanzare-cumparare. Aceasta garantie pentru evictiune si vicii ascunse e strans legata de ef
ectul constitutiv al partajului.
Devalmasia
E vorba de situatia in care avem mai multi titulari ai dreptului de proprietate care exercita concomitent si i
mpreuna atributele dreptului de proprietate, fara sa existe o diferenta cantitativa. Avem o devalmasie legala, comu
nitatea de bunuri a sotilor si una conventionala, se poate naste dreptul de coproprietate devalmasa si prin act juridi
c.
DREPT CIVIL
CURSUL 10
06.05.2015
MODURILE DE DOBANDIRE A DREPTURILOR REALE PRINCIPALE
** ideea de dinamica a drepturilor reale principale

Art. 556 CC: sunt enumerate modurile de dobandire a dreptului de proprietate.
Mutatis mutandis, aceste moduri de dobandire a dreptului de proprietate se aplica si in cazul celorlalte
drepturi reale principale. Asadar, ceea ce vom spune despre dreptul de proprietate, se aplica in cele mai multe
cazuri si pentru celelalte drepturi reale principale.
Exista si moduri specifice de dobandire a unor drepturi reale principale. Am vazut la dreptul de proprietate
publica si la drepturile reale intemeiate pe acesta ca, pe langa anumite moduri de dobandire specifice dreptului
civil, exista, de cele mai multe ori, moduri de dobandire specifice dreptului public. Nu vom reveni asupra acestei
chestiuni - vezi dreptul de proprietate publica.
Dintre elementele enumerate in art. 556 CC nu vom reveni asupra dobandirii dreptului de proprietate cu
ocazia infiintarii unei persoane juridice pentru ca aceasta chestiune a fost studiata la materia persoanelor.
Nu vom discuta despre dobandirea fructelor prin posesia de buna-credinta - vezi posesia ca stare de fapt.
Vom discuta despre contract la modul general cand vom aborda teoria obligatiilor, iar la materia
contractelor speciale vom analiza contractele translative de drepturi reale - vanzare-cumparare, schimb, donatie,
intretinere, renta viagera etc. Vom discuta doar despre urmatoarele moduri de dobandire:
1. hotararea judecatoreasca
2. ocupatiunea
3. traditiunea
4. accesiunea
5. uzucapiunea
6. dobandirea bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta
** vom evoca doar proprietatea aparenta
Hotararea judecatoreasca
O distinctie: sunt situatii in care vointa judecatorului suplineste vointa unei parti cu ocazia incheierii
contractului. In asemenea situatii, contractul este modul de dobandire a dreptului de proprietate, iar hotararea
judecatoreasca nu este decat un element al mecanismului contractual. Este un mod de a atribui vointa unei parti in
mecanismul de initiere a contractului. Ex. in ipoteza antecontractului de vanzare-cumparare, cand una din parti
refuza sa-si indeplineasca obligatia de a incheia pe baza antecontractului chiar contractul de vanzare-cumparare.
In aceasta situatie, cealata parte se poate adresa instantei de judecata pentru a pronunta o hotrare care sa tina loc
de contract de vanzare-cumparare.
Exista si situatii in care hotararea judecatoreasca este un veritabil mod de dobandire a dreptului de
proprietate. La expropriere am discutat si despre retrocedarea dreptului de proprietate asupra bunului expropriat.
Hotararea judecatoreasca prin care se dispune retrocedarea este un veritabil mod de dobandire a dreptului de
proprietate.
Ocupatiunea
Pare un mod arhaic de dobandire a dreptului de proprietate. In realitate, ocupatiunea are o foarte larga
aplicare si in vremurile moderne, inclusiv in zilele noastre.
Ocupatiunea este definita in art. 941 alin. (1) CC: Posesorul unui lucru mobil care nu apartine nimanui devine
proprietarul acestuia, prin ocupatiune, de la data intrarii in posesie, insa numai daca aceasta se face in conditiile legii.
Rezulta ca ocupatiunea presupune 2 elemente definitorii:
1. Intrarea in posesia unui lucru mobil. Pentru ca posesia ca stare de fapt sa produca efectul ocupatiunii
este important ca ea sa indeplineasca cerintele utilitatii, adica sa nu fie viciata, iar elementul animus al posesie
indica vointa clara a celui care ia lucrul mobil in posesie de a deveni proprietarul bunului. Nu se cere o anumita
durata a posesiei. Este un efect instantaneu al posesiei.
2. Se refera la lucrul care este luat in posesie.
Legiuitorul foloseste termenul "lucru", nu "bun". Bunul e un lucru deja apropriat, ca urmare ocupatiunea nu
mai poate sa fie eficienta. Trebuie sa fie vorba de un lucru care nu apartine nimanui, care nu a fost apropriat de
nimeni. In sfera acestei notiuni intra 2 categrii de lucruri:
a. lucrurile comune, res comumnes: apa, aerul, energia solara, eoliana etc. Toate acestea nu pot fi apropriate
ca intreg. Ele pot fi apropriate in parte. Putem lua apa din rau si ea devine a noastra, dar e o cantitatae mica de apa.
Putem de asmenea apropria energia solara, dar nu ca intreg, ci pentru a ne incalzi casa prin sistemul de panouri
solare.
b. lucrurile fara stapan, adica lucruri care pot fi apropriate, dar care deocamdata nu au un stapan. Si aceste
lucruri se impart in 2 subcategorii:
i. lucruri fara stapan care nu au fost niciodata apropriate
ii. lucruri care au fost apropriate si au avut conditia juridica de bunuri, dar care prin abandon au decazut in
starea naturala de lucruri.
In acest sens, in alin. (2) din art. 941 CC sunt enumerate aceste 2 categorii.
Mai intai se vorbeste de bunuri mobile abandonate care prin abandon devin lucruri fara stapan si lucruri
fara stapan care nu au fost apropriate de nimeni.
In legatura cu cele care nu au fost niciodata apropriate, trebuie observat, cum se precizeaza de altfel, ca ele
pot fi dobndite prin ocupatiune in conditiile legii. Exista reglementari speciale in care sunt precizate conditii
restrictive in care de exemplu pestele si vanatul pot fi apropriate prin ocupatiune. Respectarea regulilor speciale
pentru dobandirea unor bunuri prin ocupatiune este obligatorie pentru ca ocupatiunea sa opereze.
Bunurile abandonate - abandonul se refera la bunurile mobile si el presupune pe de o parte manifestarea

de vointa a proprietarului de a se lipsi de dreptul de proprietate si elementul material al parasirii bunului. Spun ca
e vorba de bunuri mobile, pentru ca doar ele pot fi abandonate.
La bunurile imobile se poate face o declaratie de renuntare la dreptul de proprietate, cum se precizeaza in
art. 562 alin. (2) CC, iar ca urmare a acestei renunatri care se inscrie in CF se deschid 2 cai: fie comunitatea
locala,prin decizia CL inscrie dreptul de proprietate in folosul sau, fie, inainte de o asemenea inscriere, o persoana
fizica sau juridica uzucapeaza bunul imobil. Aceste 2 cai sunt exepres mentionate in art. 889 alin. (2) CC.
Asadar rezulta ca numai lucrurile mobile pot fi dobandite prin ocupatiune, fie ca e vorba de lucruri comune,
fie ca e vorba de lucruri fara stapan, abandonate - res derelictae si care nu au avut niciodata stapan.
La abandon se stinge dreptul de proprietate. La pierderea unui bun mobil nu se stinge dreptul de
proprietate. Ca urmare, proprietarul isi poate redobandi bunul, mai bine zis posesia, iar cel care gaseste un bun
pierdut nu si-l poate insusi - infractiune.
In CC de la art. 842 la 845 e prevazut regimul juridic general al bunurilor pierdute, iar in legi speciale sunt
metionate aspecte derogatorii de la acest regim juridic comun.
O forma particulara de ocupatiune este dobandirea dreptului de proprietate asupra tezaurului gasit. In
cazul tezaurului nu mai e vorba de bunuri pierdute, ci ca in art. 946 alin. (1) CC de bunuri mobile ascunse sau
ingropate chiar involuntar in privinta carora nimeni nu poate dovedi ca e proprietar. Daca elementele care definesc
notiunea tezaurului sunt intrunite si daca tezaurul este descoperit, el se cuvine in cote egale proprietarului bunului
in care a fost ingropat sau ascuns tezaurul si gasitorului. In alin.(3) sunt precizate insa exceptii de la regula
dobandirii tezaurului, cand e vorba de bunuri mobile culturale sau de bunuri care formeaza obiectul proprietatii
publice.
Cea mai larga sfera de aplicare a ocupatiunii ca mod de dobandire exista in zilele noastre pentru ca, mai
ales in marile aglomerari urbane, in fiecare zi se abandoneaza cantitati imense de bunuri mobile.
traditiunea
traditiunea esre o notiune echivoca pt ca acordul de vointa cxare insoteste predarea materiala a unui bun
poate sa fie eficient pentru nasterea unui dr de creanta sau ptnasterea unui dr real princ. rez ca traditiunea are si
ea 2 componente:
1. un act jur care e un contr
2. un elem mat -- un fapt jur in sesn restrans- remiterea mat a unui bun.
daca acordul de vointa se erf la nasterea unui dr de creanta putem discuta de asa numitele contracte reale,
cum sunt comodatul si depozituil. ele s einch valabil nu doar prin acod de vointa ci si prin remiterea mat .
daca are drept ob remiterea dr de pr insotit chiar de rem mat a bunului avm moid de dob a pr. desi s-a
negar eficienta traditiunii., avem cel putin 2 exemple care atesta ac mod de dob.
1. darul manual care e o donatie derogatorie de la dr comun. nu e nev de forma autentia, ea e inloc de
remiterea mat a bunului.
2. transmiterea titlurilor la purtator. ele se trans,mit nu doar prin acord de vointa, ci si prin remiterea mat.
Accesiunea
este reglem in CC de la art. 567 la art. 601. e o reglem ampla, care pp mai multe consideratii.
1. intelesul accesiunii de-a lungul timpului, din dr roman pana azi.
multa vreme a existat conceptia ca a fost preluata si in condul nap si in cal rom - ea priv limitele exerc dr de
pr, pe de o parte iar pe de alta parte se ref la un atrib acre intra in cont jur al pr., ambele perspctive sunt eronate.
sub primul aspect s einvoca dob fructleor prin accesiunea, iar ele s edob de fapt prin exerc atrib fructus. sub cel de-
al doilea aspect, accesiune anu e un atrib al dr de pr - daca nbe ref la efectul acizitiv al accesiunii, la efectul dob de
pr al accesiunii, vom vedea ca dr de pr nu are in cont sau jur un asemenea atribut. este nevoie de un fapt jur in sens
restrans care sa interviun asi in leg cu care leggea sa prevada efectul acizitiv de pr. numai faptul jur in sens
restrans al unuirii sau iincorp unui bujn accesioriu intr-un bun principal pernmite efctul acizitiv al accesiunii. cat
toimp nu s eprod unirea sau incorp unui bun acces in bun princ nu se vb de efct acizitiv al accesiunii=> acc nu e un
atrib al exerc dr de pr ci un efect jur al unui fapt jur in sesnn restrans.
2. caracterul polisemnatic al acesiunii.
se inteleg 2 idei care au fost inlat - limita si atribut
avem alte 5 semnif care sunt actuale
1. acces este faptul jur in sens restrans al unirii sau incorp unui bun accesori intr-un bun proincipal.
nota bene: nu e vb de o simpla alipire a 2 bunuri. daca ar fi vb de o simpla alipire fiec lucrul ar pute fi
despartit de celalt. e nev de un rap de la accsoriu la prin a io foie din considerente de ordin funct sau structurale,
lucrul acces nu mai poate fie despartiit de lucrul principal.
2. dr potestativ de accesiune
in cele mai multe cazuri, dar nu in toate, cand se prod faptul jur in sesn restrans al uniri sua incorp, iar cele
2 bunrui apart unor pr diferiti, se naste dr de acces al pr bunului principal astfel incat prin exerc ac dr de accesiune
in forma pozitiva, pr bunului princ dev si pr bunului accesoriu. ajungem la 3 acceptie.
3. accesiune aca mod de dob al dr de pr si a altor dr reale princ.
obs ca efectul achizitiv de pr s eprod nu numai prin exerc dr de acces ca dr potestativ, ci si mai rar direct ca
efect al uniri sau incorp bunului accesoriu in bunul principal.
4. acces inteleasca ca prezumtioe de prorp
exista 3 prezumtii care afirma mai inati ca tot ce se afla pe un teren este rez actiunii pr terenului, apoi ca ac
actiune afost savars utiliz materialele proprii ale pr terenului si in al treiula rand se afirma ca tot ce epe teren este
pr proprietarului terenului - adagiul superficiae..
5. regula de interpretare a actului jur
at cand se uinch un contr translat de por cu priv la un bun princ, chiar daca nu se precede expres s-a
transmis si pripr tutror bunurilor accesorii ale acestuia..
revenim la prima acceptie
3 ipoteze:
1. lucrul accesoriu este intr-adevar un lucru, nu bun - nu are stapan. in ac sit, daca lucrul afra stap se uneste
cu un bun princ, pr nbunuluyi prin dev prin accesiune si pr lucrul;ui accesoriu.
2. cele 2 bunului apartin ac propr. in ac sit nu mai vb de mod de dob a dr de pr pt ca cele 2 dr de pr se afla in
ac patrimoniu. cu toate ac, in asemeea ip se prod o reconfigurare a ob dr de pr. s emodif mai intai config nbuunului
oprinc prin adaug bun accs si se stinge dr de pr asupra nbun acc pt ca ele se reunesc in ob dr de pr al bunului princ.
3. ip in care cele 2 bunuri apartin unor pr diferiti. ac este ip tipica pt acces ca mod de dpob a dr de pr.
exista mai multe forme de accesiune : acc imobiliara care pp ca bunul princ este intot un bun imobil, in timp
ce cel acc poate fi mobil sau imobil/.
acc mob pp ca atat bunul acc, cat si cel princ sunt mob.
la cea imob. daca incorp s-a facut in mod nat - acc imob nat
daca unirea sau incorp s-a facut prin interve - acc imob artificiala
Accesiune aimobiliara artificiala
3 variante:
1. pr unui teren efectueaza o ;lucrare pe terenul sau dar folosindf materiale unei alte persoane
2. o pers efectueaza o lucrare cu materialele sale, adr pe terenul pr unei alte persoane
3. o pers efectuezaza o licarre folso mat unei alte pers pe care le incorporeaza in terenului unei a treia pers
in toate aceste trei ipoteze am folosit not de liucarre. prin lucrare inteleg o contructie, o plantatie sua orice
forma de incorporare a materialelor in teren/.
NCC folsoeste chiar expresia lucrare asupra unui imobil.
tot in leg cu ideea de lucarre, trebui retiunut ca in CC s eface distinctuie intre lucr autonome si cele adugate,
cele aut au o val funct proprie, au caracter de sinse stator, in toip ce cele adug nu au caractre de sine stat chiar adca
au val functionala proprie. ex se constr o casa noua pe un teren - lucr auton. daca l o casa existenta se aduga o
incapapere noua - lucr adugata.
CC mai distinge intre lucrari cu caractre durabil si lucrari provizorii.
tinand seam,a de aceste distinctii, analizam cele 3 forma ale acc imob artif.
1. in art. 580 C etse prevaz reg jur al lucr efcetuate de pr unui imobil cu materiale apartinand altei pers. in
masura in care nu sunt intrunite cerintele pt a dob pr bunurilor mob prin posesia de b-c, opereaza accesi imob artif
pt dob prorp materialelor. e evident ca e o consecinta. pr imob va trebui s aplateasca pr mat contarval acv si adca e
cazul si daune interese. temeiul dr de creanta al propr mater poate fi fie imbogatirea fara justa cauza, fie rasp civ
delioctuala.
2. realiz unei lucr autonome cu caracter durabil asupora imob altuia. 2 texte din CC 582 si 582, prec si
intr0un text care are in vedere o sit spec, art. 587 CC. e posib ca o pers sa faca o lucrare cu mat sale, dar asupra
imob altei pers. sit timpuce - se planteaza cu mat proprii sau constr cu mat propr pe terenul altei pers.
trebuie distins intre sit in care aut lucrarii etse de b0c de sit in care el e de reacred. cat priv b-c, ea este def
in art. 586 CC si e vb de un inteles specif al b-c in mat pe care o analizam.
e de b0c cel acre a crezutr ca face lucrarea pe propriu teren si nu avea cum sa cunoasca imprej ca terenul nu
ii apartinea. daca a efectuat lucrarea fara autorizatiile cerute de lege, va fi considerat tot de reacredinta. alin. 3 ip in
care pe langa dr de pr asupra unui imobil avem alte dr asiupra unui imob care permit acces. dr ed superficie - daca
cineva s ecrede tit unui dr de superf dar nu este s esit in cazul celui care face lucr pe ternul altuia. s emai aplica
inncazul pr publice sau in cazul unor dr reale princ care permit construirea - ex. dr de concesiunea.
sit aut de b-c - art. 581 CC
intr-o asememnea ip, pr imobilului are la indemana 2 optiuni: fie sa ceara instantei sa constate accesiunea
si s adispuna inscrierea proprietarului imobilului si ca prorp al lucarraii cu consecinta ca aut lucrariui va fi
indrepattit sa primeasc afie val mat si a manoperei fie sporul de val adus imob. pr imob va plati val cea mai mica. a
doua opt pe care o are e ca in masura in care nu ii este utila lucarare sau val acesteia este prea mare si nu are la
indeman amijl ca s aplateasca aut lucr sumele prevazute, at pr poate sa ceara au lucrarii sa cumpere imob la val de
circ pe care o avea la mom efectuarea lucr. va dev si pr imob si pr lucararii.
aut de reacredinta
pr are la indemana trei optiuni
1. asemenatoare primei optiuni in ip anterioara cu dif ca aut lucarii va avea dr doatr la jumatate din val mat
si al manop sau din sporul de val al lucr
2. pr imob poate sa ceara aut liucr sa-si ridice lucrarea si sa-si ia materialele, platind daca e cazul si daune
inetrese pentru pejudiciile cauzate
3. poate cere aut lucr sa cumepere imob, dar tinand seama de val de circ pe care o avae inainte de
efectuarea lucr. aut dev pr al lucr si al imob.
analizand aceste opt pe care le are pr in ambele ipoteze, constatam ca din faptul jur iun sesn restrans al
incorp materialelor in teren, nu s e naste direct dr de pr al prorp bunului princ asupra bunului accesoriu. dr de
accesiune aca dr potestativ. pe masura ce s eincorpm mater in teren s enaste dr pr imobilului de a cere sa devina si
propr bunului accesoriu, adr e necesar ca propr imob sa caera inscr in CF a dr de pr asupra liucr. s eexrc astfel in
foem apozitiva dr potestativ de accesiune.
caracterul potestativ ala cestui dr e evident si in sit in care aut e de b-c, is in sit in care e de reacred.
conmsecinta ac mecanism jur al aces: pana cand pr imob isi manif in forma pozitiva dr potestaiv la aces,
vom avea asupra lucr 2 dr de pr - dr de pr rezolubila a aut lucr si dr de pr sub conditie suspensiva a pr imob.
modalit a dr de pr - pr rezolubila in forma atipica - nu se naste dincontract ci din afpt jur in sens restrans de care
legea eaga acest efect.
stingerea dr de pr rezolubila: in mom in care pr imob isi manif dr de accesiune in forma pozitiva si cere sa
preia lucararea. se stinge dr de pr sub cond rezolutorie al aut, iar dr de pr sub cond susp al pr se transfd in dr de pr
pur si simpla. pr imob nu poate fi oblig de aut lucr sa exerc dr de accesiune. e suveran sa ramana in pasivitate cat
vrea el, dar este posibil ca pr imobilului sa instrianeze dr sau de accesiune. in ac caz, cel care il dob va deveni si tit
al dr de superficie. art. 693 alin. (4) CC. de asemenea, este posibil ca pr imob sa renunte la dr potestativ de
accesiune, ipoteza prev in ac text, caz iun care aut lucrariui dev ele insusi superficiar. in mod simetric, pana in mom
in care se exerc informa pozitiva dr potestativ de accesiune, aut lucaraii va avea un drept de creanta sub cond
suspeniva. cand pr imob exerc in forma poz dr potestativ de actiune se naste dr de creanta efectiv ala aut lucrarii.
in acele sit in care efecul achizitiv ala acces nu mai epinde de exerc unui dr potestativ, dr de creanta se naste in
momme efefct lucarii dar va putea fi exerc numai can d pr imob va prelua lucararea. s enaste dr sub, nu cel mat la
act.
mom evaluarii dr de creanta: se tine seama de val lucarauu ijn mom hot jud in care s esolicita plata dr de
creanta.
dr de creanta este garantat printr-un drept de ipoteca legala a supra lucrarii.
daca a fost de buna cred, aut lucr are dr la fructele lucr si chiar la fructele imob pana in mom in care ii incet
b-c. dac a a fost de reacred, val fructelor s escade din val creantei, dar s escade val costului muncii necesare pt prod
fructelor.
prescriptie incepe sa curga fie din mom exerc pozitive a dr de acces, fie din mom in care pr imob preia
lucarraea. opereaza trem de pr de dr comun de 3 ani.
exista sit in care pr imob il poate obliga pe aut lucr sa cumpere imob. pr imob poate cere inst sa suplineasca
vointa aut lucararii si prin expertiza s eva stabili val de circ a imob.
3. o pers constr cu mat altei pers asupra imob unei a treia pers
reunire acelorlalte 2
rel aut lucrraii si propr mat se aplica reg de la ip 1. in ce priv rel dintre aut lucar si pr terenului se aplica reg
de la 2.
daca e vb de lucarrai prorvizorii, ele pot fi ridicatet oricand de aut lor la cererea pr terenului fara
despagubiuri. cand e vb de a 2 forma de acces iar lucaraile nu sunt autonome, ci adugate, terbuie sa tinem seama
daca e vb de lucariu necesare, utile sau voluptuare. NCC reuneste 2 solutii, una care se aplioca in leg cu efectele act
in revendiacre sub imperiul VCC si o sol care se aploica cand e vb de lucr autonome.
la lucarile necesare - intotdeauna pr imob preia aceste lucar in pr si il va despag pe autor indeif daca a fost
de b-c sau de reacred. sunt lucr fara de acre imob ar pieri sau ar fi det. sunt utile cele acre tind la buna exploatare a
imob. in acest caz se aplica sol din materi alucr autonome.
cand e vb de lucr voiluptuare, cele care nu creaza spor de val al imob ci sunt facute pt pura placere a aut
lucr, CC prevede ca pr imobilului popate cere aut sa-si ridice ac lucr voluptuare sau poate sa dev pr lucr fara nicio
oincr in CF. cand aut lucr e de b-c el poate sa-si ridice lucrarea inainte de cerea de restituire a pr imob. dar are oblig
sa readuca imob in starea anterioara.

Curs 1 10 Civil Reale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 1 10 Civil Reale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs – Drept Civil - Drepturi Reale Principale 2015

Elementele definitorii ale patrimoniului :

Referindu-ne la universalitatea patrimoniului, putem distinge intre universalitate de fapt si juridica.

C. Patimoniul este un ATRIBUT AL PERSONALITATII, decurgand mai multe consecinte :

e. Inalienabilitatea Patrimoniului – patrimoniul se stinge o data cu stingerea persoanei – in

Unii autori considerau ca exista un „drept de proprietate” asupra patrimoniului.

Cu alte cuvinte putem admite faptul ca exista o putere asupra patrimoniului.

Modalitatile juridice ale patrimoniului

a. Modalitati juridice ale obligatiilor

1. Functia de a fi garantia comuna a creditorilor

Clasificarea drepturilor patrimoniale

DREPTURILE PATRIMONIALE → sunt drepturile ce au un continut evaluabil in bani.

Efectele drepturilor reale

Clasificarea drepturilor reale — 551 NCC

Posesia care stare de fapt protejata juridic — art. 916 NCC

Elementele definitorii ale posesiei:

!!! Posesia e o stare de fapt, si nu una de de drept!!!

Relatie posesie - detentie precara

Art. 920, alin.(1) :

E posibil ca elementul posesiei sa fie exercitate prin intermediul altei persoane?

Cum pierdem posesia?

Ori de cate ori va lipsi corpus sau animus, ori amandoua.

Art. 921, alin.(1),

Calitatile si Viciile posesiei

Art. 923 – Discontinuitatea

Art. 925 – Clandestinitatea

 Daca ma apar nu e viciu pentru ca in acel caz, a fost provocata.

Efectele juridice ale posesiei

Dispozitie derogatorie : art. 948,alin.(1) — Ce inseamna aceasta buna credinta si in ce conditii

Exista doua actiuni :

A. Actiunile Posesorii care sunt :

Pentru actiunea generala sunt necesare a fi indeplinite 2 conditii :

1. Posesorul sa fi avut o posesia utila

Tipologia drepturilor reale principale

1. Apropriere individuala a bunului

Din perspectiva sociologica — este necesar a raspunde la 2 intrebari :

 Se poate formula o lege de evolutie a dreptului de proprietate?

Unii sociologi au spus ca a existat o evolutie a dreptului de proprietate, de la formele de apropriere

 Care este structura dreptului de proprietate ?

Din perspectiva filozofica — filozofii vor sa raspunda la urmatoarea intrebare :

Dreptul de proprietate privata

Jus abutendi imbraca 2 forme :

Mai multe detalii despre clauza de inalienabilitate le regasim in carte.

1. Nu trebuie confundata cu clauza de inalienabilitate cu caracter real si clauza de inalienabilitate cu

Calitatile dreptului de proprietate

B. Exclusiv → se expima in 2 idei :

C. Perpetuu → se refera la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile. Se exprima in 2 idei :

Limitele exercitarii dreptului de proprietate

II.Limitele materiale de exercitare

II. Limitele materiale de exercitare a dreptului de proprietate

III. Limitele juridice de exercitare a proprietatii in raporturilede vecinatate

Examinare succinta a acestora limitele legale in raporturile dintre vecini:

- cat priveste despartitura dintre terenurile vecine/ingradirea, avem o prezumtie de comunitate si

N.B. Primesti lumina, dar nu te uiti in curtea vecinului.

- dreptul legal de trecere - art. 617 - art.620

Nu confudam dreptul de trecerecu aceste servituti speciale de trecere!!!

1. Drept potestativ de a cere stabilirea servitutii de trecere

2.Limitele judiciare ale exercitarii dreptului de proprietate

Regimul juridic al constructiilor

Lipsirea dreptului de proprietate privata

Obiectul - numai bunurile imobile

Efecte : mediate si imediate( in planul obligatiilor si in planul drepturilor reale)

Curs 7 - Dreptul de proprietate publica