Cursul 1.

Patrimoniul

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, ce apartin

unui subiect de drept. Noul Cod Civil defineste patrimoniul in art 31 astfel: "Orice persoana
fizica sau juridica este titulara unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile care
pot fi evaluate pecuniar si apartin acesteia"

Elementele patrimoniului:
-latura activa
-latura pasiva
Conform definitiei si elementelor raportului firidic civil, continutul acestui raport cuprinde, in
cadrul laturii active dreptuiri si bunuri patrimoniale. Bunurile sunt privite ca obiect derivat.
Latura pasiva a patrimoniului cuprinde obligatiile patrimoniale. In ceea ce priveste drepturile
si obligatiile cu caracter nepatrimonial, acestea nu sunt incluse in patrimoniul persoanei,
intrucat nu au aspect pecuniar. In schimb, orice atingere adusa unui drept nepecuniar care
atrage o acoperire baneasca face ca suma corespunzatoare sa intre in patrimoniul persoanei
lezate.
Din punct de vedere economic, activul patrimonial se imparte in :
-capitaluri (Reprezinta expresia valorica a unor bunuri care apartin patrimoniului unei
persoane. Bunurile pot fi producatoare de venituri sau nu)
-venituri (Reprezinta resurse periodice realizate de o anume persoana si care fac sa intre in
patrimoniul acesteia diverse sume de bani)

Caracterele juridice ala patrimoniului:

1. Patrimoniul este o universalitate juridica
2. Orice persoana are un patrimoniu
3. Acesta este unic.
4 Acesta este indivizibil.
Patrimoniul de afectatiune reprezinta masele patrimoniale fiduciare constituite, potrivit CC,
cele afectate exercitarii unei profesii autorizate precum si alte patrimonii determinate potrivit
legii.
Fiducia reprezinta operatunea juridica prin care unul sau mai multi constitutori transfera
drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de
asemenea drepturi prezente ori viitoare catre unul sau mai multi fiduciari care le exercita cu
un scop determinat in folosul uneia sau mai multor beneficiari (art 773)
5. Patrimoniul este intransmisibil

Functiile patrimoniului:
1.El constituie gajul general al creditorilor chirografari.
2. Acesta explica si permite subrogatia reala cu titlu universal. (subrogatia reala: inlocuirea
unui bun cu un alt bun. Atunci cand este vorba de subrogatia reala cu titlu universal
intelegem ca este vorba despre inlocuirea unei fractii dintr-un patrimoniu)
3. Acesta explica si permite transmisiunea universala si transmisiunea cu titlu universal.
-Drepptul de proprietate publica si privata
- Dreptul de superficie
-Dreptul de uzufruct
-Dreptul de uz
-Abitatie
-Servitute
-Dreptul de administrare
-Dreptul de concesiune
-Dreptul de folosinta
-Alte drepturi carora legea le confera acest caracter

Cursul 2

Dreptul de proprietate

Proprietatea reprezinta dreptul pe care il are o persoana asupra unui bun si in temeiul carui
drept proprietarul se bucura de bunul respectiv in mod absolut, exclusiv si perpetuu, pana la
limita atingerii dreptului altei persoane.
: Formele dreptului de proprietate sunt
1. Dreptul de proprietate privata
2. Dreptul de proprietate publica
1. Acesta apartine, ca regula, individului sau persoanei fizice.
2. Acesta apartine statului, unitatilor administrativ-teritoriale si formelor descentralizate la
nivel local.

Confirm Noului Cod Civil, proprietatea privata reprezinta dreptul titularului de a poseda, folosi
si dispune in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.
Caracterele dreptului privat:
-folosinta (usus/us utendi)
-posesia (fructuls/ius fruendi)
-dispozitia (abusus/ius abutendi)

Titularii dreptului de proprietate privata

Putem avea orice persoana fizica sau juridica, incluziv statul sau organizatiile administrativ-
teritoriale. Statul sau organizatiile administrativ-teritoriale detin in proprietate bunuri care pot
apartine domeniului public sau domeniului privat al acestora. In ceea ce priveste bunurile ce
apartin unuia sau altora dintre domenii, asupra bunurilor respective se pot exercita doar
anumite tipuri de acte juridice (ex. daca bunul sau bunurile apartin domeniului public, nu se
poate face niciun act de dispozitie care sa aiba ca obiect un asemenea bun. Calea legala
prin care un bun din domeniul public poate fi instrainat necesita in prealabil trecerea bunului
in domeniul privat al respectivei persoane juridice, aspect care se intampla numai in temeiul
unui act administrativ)
Obiectul dreptului de proprietate privata. Poate reprezenta obiect al acestui drept orice bun
mobil sau imobil care nu apartine proprietatii publice.
Continutul juridic al dreptului de proprietate privata este reprezentat de folosinta, posesie si
dispozitie.
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privata- dreptul de proprietate, atat cea
publica cat si cea privata cunoaste 3 caractere:
-absolut
-exclusiv
-perpetuu
Curs 3
Limitele exercitarii dreptului de proprietate privata.
Continutul si intinderea atributelor dreptului de proprietate privata nu determina ingradirea
acestui drept ci din potriva, legea stabileste anumite limite numai pentru a imbina interesul
individual al titularului dreptului de proprietate in relatia cu interesul general.
Limitele stabilite in privinta dreptului de proprietate se impart in:
-limite materiale (determinate de corporalitatea lucrului)
-limite juridice (care vizeaca exercitarea dreptului prin atributele sale)
De asemenea, unele limite ale exercitarii dreptului de proprietate privata sunt stabilite prin
acte normative si pot justifica un interes public sau un interes privat. In acest sens, putem
avea limite legale de interes public si limite legale de interes privat.
Un alt tip de clasificare al limitelor sau restrictiilor dreptului de proprietate privata imparte
aceste limite in:
-restrictii sau limite ale exercitarii dreptului de proprietate corespunzatoare unor drepturi
reale
-restrictii corespunzatoare unor obligatii propter rem
-restrictii sau limite corespunzatoare unor drepturi de creanta
-restrictii ce reprezinta ingaduinte ale titularului dreptului de proprietate in favoarea unor
persoane care nu se bucura de posibilitatea protectiei legii daca titularul nu-si da acordul
Seminar 1
Dreptul de propritate are caracter absolut si inviolabil deoarece proprietarul detine toate cele
trei atribute: posesia, folosinta, dispozitia.
Proprietarul poate savarsi orice acte juridice conform interesului sau iar dreptul de
proprietate este opozabil erga omnes.
Caracterul abslut si inviolabil are urmatoarele limite:
1. Exproprierea pentru cauze de utilitate publice
2. Subsolul oricarei proprietati poate fi folosit pentru lucruri de interes public.
Caracterul exclusiv consta in faptul ca proprietarul exercita singur atributele dreptului de
proprietate cu excluderea celorlalte persoane.
Limitele acestui caracter sunt:
-dezmembramintele dreptului de proprietate
-fructele care apartin posesorului de buna-credinta al bunului fungifer
-coproprietatea
-servitutille
Caracterul perpetuu si transmisibil presupune ca dreptul de proprietate nu se stinge prin
neuz. Dreptul de proprietate poate fi transmis prin acte intre vii (inter vivos) si pentru cauza
de moarte.
Limitele:
exproprierea
-confiscarea speciala
-abandonarea bunului
-clauza de inalienabilitate
Din definitie rezulta ca dreptul de proprietate are si un caracter individual si legal. Caracterul
individual presupune ca atributele dreptului de proprietate apartin si sunt exercitate de o
singura persoana.
Limita acestuia o reprezinta coproprietatea.
Caracterul legal presupune faptul ca exercitarea si continutul atributelor dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege
Curs 4
Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate

Atributele dreptului de proprietate apartin de obicei unei singure persoane. Existe si situatii in
care doua sau mai multe persoane detin simultan toate ecle trei atribute dupa cum este
posibil ca doua sau mai multe persoane sa aiba vocatia de a exercita in acelasi timp aceste
atribute. Acestea sunt practic modalitatile juridice ale dreptului de proprietate privata.
Acestea nu se confund cu drepturile reale principale asupra bunului care este proprietatea
altei persoane. In acest ultim caz este vorba despre dezmembramintele dreptului de
proprietate.
Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate privata sunt:
-Proprietatea comuna , care poate fi pe cote parti (coproprietatea): Obisnuita sau fortata
(include si proprietatea periodica) sau in devalmasie.
- Proprietatea rezolubila
-Proprietatea anulabila (reprezinta modalitatile teoretice ale dreptului de proprietate sau
forme ale unei modalitati conditionale, desi doar proprietatea rezolubila este conditionabila).
Proprietatea comuna este cea mai importanta modalitate juridica a dreptului de proprietate
privata. In cadrul acesteia, dreptul de proprietate apartine simultan mai multor persoane care
exercita sau pot sa exercite deopotriva atributele acestui drept.
Potrivit art 632 alin 1 Cod Civil, se disting doua forme de proprietate (pe cote parti si in
devalmasie).
Proprietatea comuna pe cote parti. Prin definitie, aceasta reprezinta dreptul de proprietate al
carui obiect este nedivizat din punct de vedere material si numai din punct de vedere ideal se
poate imparti. Niciunul dintre titularii acestui drept nu se bucura de un drept exclusiv cu
privire la o fractiune materiala din bunul sau lucrul respectiv. Insa fiecare dintre acesti titulari
detine o cota parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate..
Caracterele juridice:
1. Fiecare dintre proprietari este titularul exclusiv al unei cote parti din dreptul de proprietate
asupra bunului ori asupra universalitatii de bunuri. Aceasta cota parte ideala poate fi
exprimata in procente sau fractii
2. Niciunul dintre coproprietari nu este titularl exclusiv al unei parti materiale din bun sau din
universalitate.
Coproprietatea obisnuita este acea forma de proprietate comuna, pe cote parti, care poate
inceta prin partaj judiciar. Coproprietatea obisnuita poate rezulta din:
-accesiune imobiliara
-dobandirea pe calea succesiunii
-dobandirea printr-un act translativ de proprietate
-din posesia exercitata in comun, in conditiile exprimate prin lege
Indiferent de modul de dobandire al acestui mod de proprietate, titularii sai pot fi persoane
fizice si/sau juridice. De regula se prezuma ca fiecare dintre proprietari detine o cota egala
cu a celorlalti. Aceasta prezumtie poate fi rasturnata prin dovada contrarie.
Coproprietatea fortata este o forma de proprietate comuna pe cote parti ce are ca obiect un
bun care prin natura sa este susceptibil sa fie folosit in mod permanent de doua sau mai
multe persoane fara posibilitatea de a se stinge pe calea partajului judicial. Potrivit art 646
Cod Civil, exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri:
-la partile comune din cladirile cu mai multe etaje sau mai multe apartamente, care au
proprietari diferiti
-despartiturile comune
-bunurile care constituie amintiri de familie
-bunuri necesare sau utile pentru folosidea a doua imobile vecine (poteci, fantani, drumuri,
izvoare)
-bunurile comune afectate utilizarii a doua sau mai multor fonduri (o centrala termica,
instalatii care deservesc doua sau ai multe cladiri)
-orice alt bun comun prevazut de lege
Proprietatea comuna in devalmasie. Devalmasia este proprietatea comuna care se
caracterizeaca prin aceea ca titularii sai nu au precizata cota parte ce le revine din dreptul de
proprietate aspra unui bun iar bunul sau masa de bunuri nu sunt nici divizate, nici fractionate.
Proprietatea comuna devalmasa este specifica raporturilor juridice de dreptul familiei si
priveste proprietatea sotilor. Ea poate inceta prin partaj de bunuri comune. Aceasta poate fi
facuta de comun acord (partaj voluntar) sau pe cale judecatoreasca, atunci cand partile nu
se inteleg asupra modalitatii de partajare, ori a valorii bunurilor asupra carora poarta
proprietatea devalmasa (partaj judiciar).
Izvoarele proprietatii devalmase sunt legea si vointa partilor, concretizata intr-un inscris. De
aici rezulta si felurile devalmasiei: legala si voluntara
Partajul reprezinta operatiunea juridica prin care inceteaza starea de proprietate comuna iar
bunurile, in materialitatea lor, se impart inre titular. Actiunea de partaj este imprescriptibila
extinctiv.
Proprietatea periodica se naste in temeiul unui act juridic si se caracterizeaca prin aceea ca
mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv atributele folosintei asupra unui bun.
Exercitarea are loc la intervale de timp determinate, egale sau neegale.
Proprietatea rezolubila are ca origine un act translativ de proprietate afectat de o conditie
rezolutorie si dureaza de la momentul incheierii actului, pana la indelinirea conditiei si pana
la momentul la care devine sigura nerealizarea conditiei.
Proprietatea anulabila dureaza de la data incheierii actului juridic din care izvoraste pana in
momentul solutionarii actiunii in declararea nulitatii sau pana in momentul confirmarii actului
juridic ori acoperirii prin confirmare, sau prin alt mod, a cauzei de nulitate.

Curs
Actiunea in revendicare

Aceasta reprezinta un mijloc de aparare in justitie a dreptlui de proprietate privata (art 563 si
urmatoarele Cod civil) si a dreptului de proprietate publica (art 865 alin 3 Cod Civil).
De asemenea aceasta este acea actiune in justitie, aflata la indemana proprietarului bunului
impotriva posesorului sau impotriva altei persoane care detine bunul respectiv fara drept.
Aceasta reprezinta acea actiune (demers) prin care reclamantul care predinte ca este
proprietarul unui bun individual determinat, cu privire la care a pierdut posesia, solicita
obligarea paratului, care stapaneste bunul respectiv sa-i recunoasca dreptul de proprietate si
sa-i restitue bunul.
Delimitarea actiunii in revendicare de alte actiuni
Actiunea in revendicare se deosebeste de urmatoarele actiuni:
1. Actiunea posesorie. Reprezinta acea actiune in justitie pe care posesorul o are la
dispozitie pentru a apara posesia, ca stare de fapt, impotriva oricarei tulburari ori pentru a o
redobandi atunci cand a fost pierduta
Actiuni posesorii sunt urmatoarele tipuri:
-actiunile reale (cand se refera la un bun si nu la dreptul de creanta, si care poate fi formulata
impotriva oricarei persoane)
-actiunile imobiliare (atunci cand pot fi folosite sau exercitate numai pentru apararea posesiei
asupra imobilelor)
-actiunile fara caracter petitoriu (actiuni care se deosebesc de actiunile petitorii intrucat prin
ele se apara posesia ca stare de fapt)
Actiunile posesorii se pot dovedi prin orice mijloc de proba.
Acestea sunt de doua feluri:
a) Actiune posesorie generala (sau in constrangere). Este acea actiune posesorie folosita
pentru a face sa inceteze orice fel de tulburare a posesiei de natura a impiedica exercitiul
liber si efectele juridice ale posesiei cu exceptia cazului in care deposedarea s-a facut prin
violenta
b) Actiunea posesorie speciala (sau in reintegrare sau reintegranta). Este specifica apararii
posesiei in cazul in care deposedarea sau tulburarea s-a facut prin violenta fara justificare in
drept.
2. Actiunea confesorie. Este actiunea reala prin care reclamantul cere instantei de judecata
sa stabileasca, prin hotararea pe care o va pronunta, ca el este titularul unui drept real,
dezmembramant al dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie),
asupra bunului altuia si sa il oblige pe parat, care poate fi proprietarul bunului, sau alta
persoana, sa-i permita exercitarea deplina si netulburata a dreptului sau.
3. Actiunea negatorie. Reprezinta actiunea prin care proprietarul poate intenta o actiune in
justitie impotriva oricarei persoane care predinte ca este titularul unui drept real, altul decat
dreptul de proprietate, asupra bunului sau. Aceasta actiune este reglementata la art 564
NCC. Actiunea negatorie este o actiune imprescriptibila.
4. Actiunea in granituire. Este actiunea prin care reclamantul cere instantei de judecata sa
determine prin semne exterioare linia de demarcatie dintre doua fonduri vecine. Hotararea
care se va pronunta are caracter declarativ de drepturi intrucat judecatorul reconstituie
hotarul real dintre cele doua proprietati, ai caror titulari se afla in proces. Actiunea poate fi
formulata de catre proprietarul, uzufructuarul sau posesorul. Detentorul precar nu are acest
drept. Actiunea in granituire este o actiune petitorie, imprescriptibila, reala, imobiliara.
5. Petitia de ereditate. Este actiunea in justitie prin care reclamantul solicita instantei
recunoasterea calitatii sale de mostenitor universal sau cu titlu universal ori succesor in
drepturi al unui asemenea mostenitor precum si obligarea paratului care se predinte
mostenitorul universal sau cu titlu universal la restituirea bunurilor succesorale pe care le
detine, drepturile predinte se cele doua parti fiind inconciliabile
6. Actiunea in evacuare. Poate fi privita din mai multe puncte de vedere, in functie de
legatura pe care aceasta o are cu actiunea in revendicare.
7. Actiunea in constatare este actiunea prin care reclamantul solicita instantei sa constate
existenta unui drept subiectiv al sau, sau inexistenta unui drept subiectiv al paratului,
impotriva acestuia. Pe calea actiunii in constatare, reclamantul nu tinde sau nu intentioneaza
sa obtina obligarea paratului la o prestatie contra reclamantului.
Actiunea in constatare are caracter subsidiar fata de o alta actiune, care se numeste
actiunea in realizarea dreptului, adica acest caracter subsidiar inseamna ca nu se poate cere
constatarea unui drept daca partea interesata poate cere realizarea sa.
8. Actiunea in prestatie tabulara. Aceasta este actiunea reala prin care cel indreptatit sa-si
intabuleze in Cartea Funciara un drept real imobiliar poate cere instantei sa dispuna
inscrierea acelui drept in Cartea Funciara daca cel obligat refuza sa predea inscrisul necesar
pentru stramutarea sau constituirea dreptului respectiv in favoarea sa.
Seminar

Actiunea in revendicare

Aceasta este acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut stapanirea bunului sau
cere restituirea acelui bun de la persoana care il detine fara niciun temei juridic.
Articolul 563 NCC reglementeaza in mod expres actiunea in revendicare care apare ca o
posibilitate juridica ce permite titularului sau sa-si apere dreptul real asupra bunului si sa
pretinda restituirea lui de la cel care il detine fara drept.
Caracterele juridice ale acestuia sunt:
1. Este o actiune reala deoarece insoteste, apara si se intemeiaza pe dreptul real de
proprietate
2. Este o actiune petitorie adica apara si stabileste direct existenta dreptului de proprietate al
reclamantului, cu toate cele trei atribute ale acestuia (posesia, folosinta si dispozitia)
3. Este imprescriptibil deoarece dreptul de proprietate pe care il apara este perpetuu, astfel
incat dreptul la actiune al reclamantului nu se poate stinge in timp. Acest drept la actiune se
refera la prescriptia extinctiva si nu la cea achizitiva, care este o modalitate de dobandire a
dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate privata este imprescriptibil din punct de
vedere extinctiv dar prescriptibil din punct de vedere achizitiv. Spre deosebire de dreptul de
proprietate publica care este imprescriptibil atat extinctiv cat si achizitiv.
De la caracterul imprescriptibil al actiunii in revendicare exista doua exceptii:
a) Potrivit art 520 NCPC, actiunea in revendicare a unui bun imobil dobandit prin adjudecare
in urma executarii silite imobiliare, prin licitatie publica se prescrie in termen de 3 ani de la
data inscrierii actului in Cartea Funciara
b) Articolul 572 NCC prevede ca proprietarul unui teren care a fost smuls brusc de o apa
curgatoare si alipit la un teren riveran poate sa il revendice de la proprietarul riveran la care
s-a produs alipirea in termen de 1 an de la data producerii evenimentului (avulsiune).
Titularul actiunii in revendicare este reclamantul care formuleaza aceasta actiune in situatia
in care i-a fost tulburat dreptul de proprietate. Potrivit art 643 NCC in materia coproprietatii,
oricare din coproprietari poate formula actiune in revendicare privitoare la bunul comun
impotriva unui tert care a adus atingere acestui drept.
Regimul de drept comun al actiunii in revendicare se aplica pentru bunurile proprietate
privata indiferent de titularul lor, pe cand actiunea in revendicare a bunurilor proprietate
publica prezinta un regim derogatoriu.
Regimul juridic comun al actiunii in revendicare. Regula consta in faptul ca reclamantul care
este titularul actiunii in revendicare trebuie sa probeze, sa faca dovada titlului sau de
proprietate si a faptului ca paratul a adus atingere acestui drept.
I. Pentru imobilele inscrise in Cartea Funciara se pot intalni urmatoarele situatii:
1. Ambele parti, atat reclamantul cat si paratul au titluri scrise asupra bunului revendicat.
Daca ambele titluri provin de la acelasi autor (exemplu ambii au cumparat bunul de la acelasi
vanzator, se va face distinctie dupa cum partile au indeplinit sau nu formalitatile de
publicitate imobiliara)
Daca niciuna din parti nu a insris titlul sau, va fi mai puternic aecla care are data cea mai
veche.
Daca s-a efectuat inscrierea in Cartea Funciara, va avea castig de cauza partea care a facut
inscrierea prima, chiar daca actul inscris fusese incheiat ulterior celuilalt act.
2. Daca titlurile provin de la autori diferiti; au fost propuse mai multe solutii, dintre care s-a
retinut cea a compararii drepturilor autorilor de la care provin titlurile astfel incat va avea
castig de cauza partea al carui titlu este mai bine caracterizat si al carui drept este preferabil.
3. Numai o parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat:
-Daca paratul are titlu, actiunea in revendicare va fi respunsa
-Daca reclamantul are titlu, actiunea in revendicare va fi admisa, in urmatoarele conditii:
a)titlul de proprietate sa emane de la un tert si nu de la reclamant
b)data titlului sa fie anterioara posesiei paratului
4. Niciuna dinre parti nu are titlu si nici nu poate invoca dobandirea bunului prin uzucapiune:
va avea castig de cauza cel care va invoca o posesie mai bine caracterizata, adica mai
indelungata, de buna-credinta, neviciata.

Titlul de proprietate este acel inscris doveditor al temeiului juridic de dobandire a dreptului de
proprietate precum: o conventie, un contract, un testament sau chiar un act normativ. Tipurile
dreptului de proprietate se impart in titluri translative (contractul de vanzare, de donatie) si
titluri declarative (o hotarare judecatoreasca sau o tranzactie)
II. Pentru imobile neinscrise in Cartea Funciara: dovada dreptului de proprietate se face in
baza art 565 NCC. Potrivit acestuia, dovada dreptului de proprietate se va face cu extrasul
de Carte Funciara iar dreptul de proprietate se transmite ori se constituie atat intre parti cat si
fata de terti numai prin efectuarea inscrierii in Cartea Funciara.