1 O introducere în calculul tabelar

O introducere în calculul tabelar

Un program de calcul tabelar (Spreadsheets), numit şi "foaie electronică de calcul" este
un produs ce cuprinde facilităţi de lucru cu tabele, baze de date şi posibilităţi de reprezentare
grafică a foilor de calcul. Programele de calcul tabelar se adresează utilizatorilor neprogramatori
ce prelucrează date statistice, financiare, ştiinţifice, fiind, datorită funcţiilor predefinite puse la
dispoziţie, un instrument flexibil şi uşor de învăţat. De asemenea foile electronice de calcul
permit cele mai diverse operaţii asupra informaţiilor de piaţă, preiau datele colectate şi păstrate
în fişiere sau date captate prin intermediul reţelelor de transmisie. Cele mai multe studii de piaţă
care se comercializează la ora actuală în lume, se livrează în fişiere tip foaie electronică de
calcul.
Foaia electronică de calcul este împărţită în linii şi coloane şi este prevăzută cu un sistem
de coordonate. Coloanele sunt notate cu litere, iar liniile cu cifre arabe (“tablă de şah”),
intersecţiile liniilor şi coloanelor numindu-se celule (de exemplu celula G3 este pe coloana G
linia 3). Cu ajutorul acestui sistem de coordonate o celulă este determinată în mod unic.
Fiecare celulă poate conţine unul din următoarele trei tipuri de date : un text, un număr
sau o formulă. Ultimul tip este "găselniţa" problemei. Numerele aflate în celule sunt legate între
ele prin formule, astfel încât dacă se modifică conţinutul unei celule, aceasta va afecta în lanţ
multe altele. De exemplu, dacă celulele B1, B2, B3, B4, B5, conţin cifre, se poate aduna
conţinutul lor, printr-o formulă plasată în altă celulă: B1+B2+B3+B4+B5 sau SUM(B1:B5).

1
1
O introducere în calculul tabelar 2

Un program de calcul tabelar oferă zeci de funcţii de calcul, atât matematice, cât şi
financiare şi statistice. Acestea pot fi interconectate după toate regulile matematicii, fapt ce
permite descrierea unui algoritm de calcul, utilitatea calculului tabelar fiind verificată ca valoare
şi funcţionalitate în multe domenii de activitate.
Instrumentele principale de lucru ale unui program de calcul tabelar sunt tabelul şi
graficul. Prezentarea datelor în formă tabelară şi în formă grafică contribuie la redarea
concentrată a informaţiilor.
Tabelele de date trebuie să fie astfel constituite încât:
Programul de calcul tabelar Excel
Excel este un program de calcul tabelar, care face parte din familia de utilitare Microsoft
Office. Faţă de Microsoft Office 2003, la Microsoft Office 2007 s-au făcut schimbări majore în
interfaţa acestuia (de fapt a fost refăcută complet):
să asigure o prezentare compactă a datelor numerice;
să nu fie supraîncărcate cu detalii (deseori două tabele scurte sunt preferabile unui tabel lung);
să includă un titlu complet şi clar pentru identificarea imediată a conţinutului lor;
să precizeze, dacă este cazul, unităţile de măsură;
să indice tipul de preţ (curent sau constant);
să prezinte datele sub formă procentuală sau ca indici, atunci când este necesar un plus de
claritate.
3 O introducere în calculul tabelar

Meniurile şi barele de instrumente tradiţionale au fost înlocuite de tab-uri (Home, Insert,

Page Layout, Formulas...), care includ butoane (Picture, Clip Art, Shapes, SmartArt...) grupate
pe secţiuni (Tables, Illustrations, Charts...). În cazul în care spaţiul de lucru nu este suficient de
întins pentru a lucra eficient pe el, minimizarea tab-urilor se realizează efectuând dublu clic pe
ele (la fel pentru readucerea lor înapoi). Funcţiile extinse asociate secţiunilor sau butoanelor pot
fi vizualizate prin clic, cu mouse-ul, pe săgeata din dreapta acestora. Funcţiile disponibile pot fi
afişate şi prin comenzi rapide, de exemplu Ctrl+Shift+F, în cazul fonturilor.
Comenzile asociate opţiunii File, dintr-un meniu clasic, se obţin prin acţionarea butonului
Office. A fost dez- voltat un nou format pentru salvarea fişierelor (*xlsx în loc de *xls) existând
compatibilitate cu vechile formate (Save As, Excel 97-2003 Workbook). A devenit disponibilă şi
exportarea fişierelor direct în formatul PDF (Save As, Adobe PDF).
În dreapta butonului Office se situează bara de instrumente Quick Acces, personalizabilă.
Se pot adăuga, pe lângă butoanele Save, Undo şi Redo, o serie de alte funcţii precum Sort
Ascending, Sort Descending, Quick Print, Print Preview... prin intermediul săgeţii din dreapta
acesteia.
Butonul Office

1
Editarea documentelor Excel
Documentele Excel (Book1, Book2, ... sau numele fişierelor sub care au fost salvate foile
electronice de calcul) cuprind pagini (Sheet1, Sheet2, ...).
Unitatea de lucru, pe foaia electronică de calcul, fiind celula, acţiunile de editare se
desfăşoară la nivel de celulă şi sunt vizualizate în linia de editare. Conţinutul curent al celulei
poate fi validat dacă se acţionează tasta Enter sau dacă se iniţiază deplasarea cursorului într-o
altă celulă.
Editarea celulelor are ca scop introducerea celor trei tipuri de informaţie : text, numere,
formule.

1
O introducere în calculul tabelar 4

Definirea conţinutului unei foi electronice de calcul se face cu ajutorul tastelor ordinare
(litere, cifre, caractere speciale) sau prin combinaţii de taste, în pagina logică. Pagina logică este
încadrată în pagina fizică (coala de hârtie, de obicei de format A4) prin margini (dreapta/stânga,
sus/jos). La lansarea Excel-ului cursorul se află în poziţia Home (celula A1).
Introducerea textului presupune tastarea oricărui şir de caractere. Alinierea textului se face la
stânga celulei. Este posibil ca lungimea textului introdus într-o celulă să depăşească capacitatea
celulei, în acest caz textul aflat în exces fiind afişat peste celulele următoare dacă acestea nu sunt
vide (în caz contrar se afişează conţinutul acestora).
Introducerea numerelor se face cu ajutorul cifrelor, semnelor
Adresa celulei active Linia de editare
Poziţia Home
5 O introducere în calculul tabelar

+ şi - (plus şi minus) , virgulei zecimale (,) şi eventual a exponentului (E). Numerele sunt
implicit aliniate la dreapta. Dacă un număr trebuie să fie tratat ca text, este necesar ca mai întâi să
fie tastat un apostrof (exemplu: '20765).
Introducerea formulelor trebuie să înceapă prin tastarea semnului =(egal). Expresiile de calcul
pot să conţină: operatori, constante, identificatori de celule, nume de funcţii pentru calcul şi sunt
alcătuite conform regulilor algebrice.
• Constantele conţin valori sub formă de numere întregi (ex: 1, -23), numere reale în format fix
(ex: 22,31, - 12,234), numere reale în format exponenţial (ex: 12,76E3) sau date procentuale (ex:
125%).
• Identificatorii de celule permit referirea acestora (ex: A1, D10, A1:E8).
• Funcţiile de calcul pot fi :
- financiare - statistice - matematice şi trigonometrice - logice
• Operatorii, împreună cu ordinea lor de evaluare sunt descrişi în următoarea tabelă :
Operator Nivel ^ (exponenţial) 1
+ (pozitiv), - (negativ) 2
* (înmulţire), / (împărţire) 3
+ (adunare), - (scădere) 4
= (egal), <> (diferit) < (strict mai mic) > (strict mai mare) <= (mai mic sau egal cu) >= (mai mare sau egal
cu)
5
Tastele utilizate cel mai frecvent pentru deplasarea cursorului

1
1
O introducere în calculul tabelar 6

sunt:
Tasta Mişcarea cursorului ← sau → cu o celulă, la stânga sau la dreapta ↑ sau ↓ cu o linie, mai sus
sau mai jos Home
pe prima celulă din linie PgUp
la începutul ferestrei precedente PgDn
la începutul ferestrei următoare Ctrl+Home
în colţul din stânga sus al foii de calcul Ctrl+End
în colţul din dreapta jos al foii de calcul Ctrl+G sau F5
la celula specificată
Funcţii Excel Funcţiile Excel (de 0, 1 sau mai multe argumente) pot fi introduse textual, dar este
de preferat a se utiliza casetele de editare a lor (se apasă butonul
):
Implicit sunt afişate cele mai recent utilizate funcţii (Most Recently Used) dar se pot
selecta şi funcţii din categoria dorită (All, Financial, Date & Time ...)
7 O introducere în calculul tabelar

ffl
Caseta de introducere a argumentelor funcţiei IF (dacă):
Rezumatul lucrării ☞
Comenzile mediului de editare Excel. ☞
Conceptul de “foaie electronică de calcul”. ☞
Editarea textului. ☞
Editarea informaţiei numerice. ☞
Editarea formulelor de calcul. ☞
Introducerea funcţiilor. ⌨ ☞
Aplicaţii
Definirea domeniilor de celule.
1. Lansaţi programul de calcul tabelar Excel. 2. Consultaţi conţinutul tab-urilor. 3.
Familiarizaţi-vă cu folosirea Help-ului (tasta F1 sau butonul
din colţul
dreapta sus al ecranului). 4. Să se editeze următorul document, să se salveze şi să se
previzualizeze:

1
1
O introducere în calculul tabelar 8 ☞
În celula F5, pentru calculul mediei aritmetice, se va introduce
formula:
=AVERAGE(A4:F4)
5. Să se editeze următoarea foaie electronică de calcul a rădăcinilor ecuaţiei de gradul 2, pentru
diferite valori ale coeficienţilor a, b, c.

☞
• În celula E3, pentru calculul valorii delta, se va înscrie formula:
=B4^2-4*B3*B5 (b2 - 4·a·c)
• În celulele E4, E5 pentru determinarea rădăcinilor x1, x2 se vor înscrie formulele de calcul, conţinând
funcţiile IF (“dacă”) şi SQRT (radical). Funcţia IF aparţine categoriei de funcţii Logical (sau All).
=IF(E3>=0;(-B4+SQRT(E3))/(2*B3);F2) =IF(E3>=0;(-B4-SQRT(E3))/(2*B3);F2)
având semnificaţia: “dacă delta > 0 atunci afişează rezultatul real, în caz contrar afişează mesaj de rezultat
complex”