CURSUL IX.

ASIGURĂRILE SOCIALE ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ

9.1. Noţiuni introductive

Asigurările sociale trebuie distinse de o altă componentă a securităţii sociale - asistenţa
socială. Definind asistenţa socială ca un ansamblu de instituţii, programe, măsuri de protejare a
unor persoane, grupuri, comunităţi cu probleme sociale, aflate temporar în dificultate (vulnerabile).
În literatura juridică au fost semnalate următoarele elemente de diferenţiere între cele două
componente:
- asigurările sociale funcţionează pe principiul punerii în comun a riscurilor, în timp ce
asistenţa socială este finanţată pe principiul solidarităţii naţionale (din fondurile publice se alocă
sume de bani pentru ajutoare - cămine de bătrâni, copii orfani, invalizi, în general pentru cei aflaţi
în nevoie);
- asigurările sociale acoperă o categorie determinată de riscuri sociale, în timp ce asistenţa
socială are o arie de cuprindere mult mai vastă, derivată din noţiunea de nevoie;
- de asigurări sociale beneficiază, în principiu, doar persoanele asigurate, în timp ce asistenţa
socială are vocaţie de universalitate, întrucât din momentul în care starea de nevoie este dovedită,
de asistenţă socială beneficiază toți cei defavorizaţi.
Regimul juridic actual îl constituie Legea 292/2011 a asistenţei sociale.

9.2. Asigurări sociale publice şi private

În România, în acest moment, sistemul privat de asigurări sociale este în curs de dezvoltare,
şi disproporţionat ca mărime faţă de cel public, în sensul că cel privat reprezintă un procent mic din
cel public. Din perspectiva dreptului financiar şi fiscal, în această materie ne interesează
următoarele aspecte:
a) Asigurările sociale de stat (pensii şi alte drepturi de asigurări sociale);
b) Asigurarile sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
c) Asigurările sociale pentru şomaj;
d) Asigurările sociale de sănătate.

CURSUL X. SISTEMUL DE TAXE ŞI IMPOZITE

10.1. Noţiuni introductive

Fiscalitatea este un instrument în realizarea unei politici/viziuni privind viaţa în comun (în
societate) într-un anumit stat şi are ca esenţă asigurarea mijloacelor necesare funcţionării
aparatului de stat şi furnizării serviciilor publice. Prin sistem fiscal se înţelege în general
ansamblul impozitelor instituite într-un stat.
Noţiunea de contribuabil: acea persoană fizică sau juridică ce datorează, în temeiul legii,
sume de bani la bugetul de stat sau bugetele locale, sume denumite generic "contribuţii". Cazierul
fiscal este un sistem de evidenţă şi urmărire a disciplinei financiare a contribuabililor, şi este
gestionat atât la nivel naţional cât şi local (direcţiile generale ale Finanţelor publice judeţene).
Contribuabilii pot solicita ca, potrivit datelor din cazierul fiscal, să li se elibereze un certificat de
cazier fiscal, acesta fiind necesar (ca o condiţie) de regulă atunci când se doreşte demararea uneia
activităţi cu caracter patrimonial sau chiar nepatrimonial (înfiinţarea unei societăţi comerciale,
fundaţii, asociaţii, şi este cerut membrilor fondatori).

10.2. Definiţia şi trăsăturile impozitului.

Într-o formulare generală, impozitul este procedeul normal de repartizare a sarcinilor publice
între indivizi. Mai pe larg, impozitul este acea contribuţie obligatorie şi cu titlu nerambursabil şi care
este datorată în temeiul legii bugetare de către persoane fizice sau juridice pentru veniturile
realizate, pentru bunurile deținute, pentru mărfurile produse sau distribuite, ori pentru serviciile
prestate.
 10.3. Clasificarea impozitelor
a) în funcţie de forma în care se percep, sunt: impozite în natură, impozite în bani. Această
clasificare este însă desuetă, întrucât în prezent nu se mai percep impozite în natură.
b) în funcţie de modul de percepere:
- impozite directe, acestea se percep nemijlocit, de la persoanele care deţin bunuri sau
realizează venituri;
- impozite indirecte, care se stabilesc asupra bunurilor vândute sau serviciilor prestate;
c) în funcţie de obiectul impunerii:
- impozite pe avere,
- impozite pe venit,
- impozite pe cheltuieli sau fapte de consum (ex.:TVA).

10.4. Definiţia şi trăsăturile taxelor

Taxele sunt sume de bani datorate de persoane fizice sau juridice pentru anumite acte sau
servicii prestate de către organe ale statului/instituţii publice sau alte persoane asimilate acestora.

Trăsături:
- sunt obligatorii;
- subiectul plătitor este precis determinat;
- taxa reprezintă o plată neechivalentă pentru serviciile prestate (plata poate fi de valoare mai
mare sau mai mică decât serviciul prestat);
- taxa este anticipativă (se plăteşte pentru servicii viitoare);
- taxa trebuie să fie unică (pentru un serviciu se plăteşte o singură taxă).

Clasificare:
a) din punct de vedere teritorial: taxe locale şi taxe centrale;
b) din punct de vedere al scopului: taxe pentru eliberarea unor acte, taxe pentru aprobarea
desfăşurării unei activităţi, taxe pentru admiterea intrării pe teritoriul statului, taxe pentru utilizarea
drumurilor publice, taxe pentru constituirea unor fonduri de limitare a efectelor poluării, etc.