PROTECTIA JURIDICA A APELOR Apele reprezinta o sursa naturala regenerabila, vulnerabila si limitata, fiind un element indispensabil pentru viata

si pentru societate, materie prima pentru activitati productive, sursa de energie, cale de transport si factor determinant in mentinerea echilibrului ecologic. Apa este un patrimoniu natural care trebuie protejat si care face parte din domeniul public al statului. Cunoasterea, protectia, punerea in valoare si utilizarea durabila a resurselor de apa sunt actiuni de interes general. Dreptul de folosinta, cat si obligatiile corespunzatoare rezultate din protectia si conservarea resurselor de apa vor fi exercitate in conformitate cu prevederile legii apelor 107/1996, exceptia apelor geotermale pentru care se vor adopta reglementari specifice. Datorita importantei apei pentru existenta vietii pe Pamant, se impune protectia ei atat sub aspect cantitativ cat si calitatativ. Prin reglementarile legale se urmareste conservarea, dezvoltarea si protectia resurselor de apa, protectia importriva oricaror forme de poluare, asigurarea alimentarii cu apa potabila a populatiei, apararea impotriva inundatiilor si a oricaror forme. L107/1996 si OUG 195/2005 Clasificarea apelor Criteriile de baza dupa care se realizeaza clasificarea apelor sunt: Dupa adminstrarea lor: Nationale : sunt fluviile, raurile, paraurile, canalurile si lacurile navigabile interioare, precum si apele fluvial si raurile de frontiera stabilite prin acte juridice internationale Internationale: sunt cele la care statul roman este riveran cu alte state, cele care intra sau trec prin granitele tarii, precum si cele cu privire la care interesele unor state au fost recunoscute prin tratate sau conventii internationale Teritoriale : sunt cele cuprinse in portiunea de la tarmu marii spre larg, limitele fiind stabilite de fiecare stat prin lege Dupa destinatia lor economica Ape de uz general destinate in principal satisfacerii nevoilor populatiei Ape destinate industriilor si agriculturii Ape cu destinatii speciale (pescuit, navigatie, producerea de energie electrica) Dupa forma de proprietate Ape apartinand domeniului public : sunt apele de suprafata cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km si cu bazine hidrografice ce depasesc suprafata de 10km2 Ape apartinand domeniului privat : sunt cele cuprinse in albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km si cu bazine hidrografice ce nu depasesc suprafata de 10km2, acestea apartinand detinatorilor cu orice titlu ai terenurilor pe care apele se formeaza sau curg Dupa asezare Ape de suprafata : se gasesc deasupra solului si pot fi curgatoare sau statatoare Ape subterane : se gasesc la o adancime oarecare sub paman Conform art 1 alin 2 din legea apelor, apele fac parte din patrimonial public si astfel, protectia si dezvoltarea durabila a acestora sunt activitati de interes general. Administrarea domeniului public al apelor, precum si gestionarea calitativa si cantitativa a acestora se realizeaza de compania nationala Apele Romane si filialele acesteia, dar si de catre Regia Autonoma a Apelor minerale si de catre Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Aceste unitati se ocupa de gestionarea calitativa si cantitativa a apelor, de folosirea rationala a acestora, de protectia impotriva epuizarii si a degradarii, de coordonarea lucrarilor hidrotehnice

pentru asigurarea bunei circulatii a apelor pe canaluri, ghioluri si lacuri, precum si pentru impiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine. Gospodarirea apelor reprezinta un ansamblu de mijloace tehnice , masuri legislative, economice, administrative ce duc la utilizarea, valorificarea si mentinerea resurselor de apa in bune conditii pentru satisfacerea necesitatilor sociale si economice la protectia impotriva epuizarii si a poluarii, precum si la prevenirea si combaterea actiunilor distructive ale apelor. Pentru realizarea unei gospodariri durabile a apei sunt necesare efectuarea mai intai a unor studii asupra rezervelor de apa, a calitatii si cantitatii resurselor de apa si, abia apoi, sa se treaca la luarea unor masuri. Poluarea reprezinta alterarea fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a calitatii apei peste limitele admisibile stabilite prin lege. In anul 1961 a avut loc la Geneva Conferinta Internationala privind situatia poluarii apelor din Europa,unde s-a dat o definitie a poluarii ca reprezentand modificarea directa sau indirecta a compozitiei sau starii apelor ca urmare a activitatii omului. Poluarea este un fenomen general, fiind intalnita oriunde pe Terra, ea nefiind specifica unei anumite zone. Apele de orice categorie sunt supuse permanent poluarii, afectandu-se calitatea acestora, iar folosirea necorespunzatoare si risipirea lor reduc considerabil resursele de apa care sunt limitate si regenerabile.