UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE DREPT
MASTER ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
ANUL II

Referat
DELAPIDAREA

COORDONATOR:
CONF.UNIV.DR. MIHEȘ CRISTIAN
MASTERAND:
PANTEA MARIANA IOANA
2023
 Considerații generale

În vechiul Cod Penal delapidarea era incriminată într-o varianta tip și alta agravata și
facea parte din grupa de infracțiunilor împotriva patrimoniului alături de furt, talharie, abuzul
de încredere, înșelăciune, etc iar în noua reglementare este așezată în categoria infracțiunilor
de serviciu.
Sustragerea de bunuri săvârșită de chiar persoana care, datorită atribuțiilor de serviciu,
are bunurile în gestiunea sau administrarea sa prezintă o gravitate sporită, deoarece, pe de o
parte, sunt încălcate nu numai relațiile sociale cu caracter patrimonial, ci și cele referitoare la
activitatea de serviciu, iar pe de altă parte, bunurile, fiind gestiunea sau administrarea
făptuitorului, pot fi mai ușor sustrase.1
Prin „funcționar public” vom înțelege persoana care exercită o însărcinare în
interiorul unei unități. Conform noului Cod Administrativ art.371 „(1) Funcţionarul public
este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică.(2) În funcţie de categoria din
care fac parte, funcţionarii publici iau decizii şi/sau desfăşoară activităţi cu caracter tehnic,
pentru a asigura continuitatea funcţionării în interes public general a autorităţilor şi
instituţiilor publice.”2

Varianta tip și varianta agravată

Delapidarea este prevăzută în partea specială a Codului Penal, titlul V, capitolul II

infracțiuni de serviciu. Potrivit art. 295 CP, însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un
funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le
gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și cu interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.3

Obiectul juridic. Valoarea socială principală pe care textul art. 295 urmăreşte să o
protejeze este reprezentată de relaţiile de serviciu, conform poziţionării infracţiunii de
delapidare în capitolul intitulat „Infracţiuni de serviciu”, asigurându-se, în primul rând, o
normală desfăşurare a serviciului; pe plan secundar, norma vine să confere protecţie relaţiilor
de natură patrimonială din cadrul raporturilor de serviciu, împotriva faptelor de însuşire,
folosire, traficare a bunurilor persoanei juridice publice ori private – subiect pasiv al
infracţiunii de către gestionarii sau administratorii acestora.4
Obiectul material stabileşte că se au în vedere banii, valorile sau alte bunuri, cu
condiţia ca oricare dintre acestea să se afle în gestiunea sau administrarea autorului,adică în
detenția licită a făptuitorului în baza unui raport juridic de serviciu de administrare sau
gestionare.
Banii sunt reprezentați prin: bilete de bancă, bancnotele, moneda metalică, moneda
scripturală şi alte monede având forme şi denumiri specifice, care sunt general acceptate
pentru schimburi şi plăţi. Prin „valori” se înţeleg „hârtiile de valoare şi înscrisurile de orice
fel, care încorporează drepturi a căror valorificare este legată de deţinerea lor, cum sunt
cecurile, obligaţiuni C.E.C., titlurile de credit, de creanţă, hârtiile de virament, timbrele. Iar
prin expresia „alte bunuri” se înţelege orice alt bun având valoare economică şi cu privire la
care autorul exercită gestiunea sau administrarea. Se impune aici menţiunea că bunurile

1 Bogdan Bodea,Elemente de drept și procedură penală privitoare la antrenarea răspunderii penale a

funcționarului public, Ed. Hamangiu, București, 2020, p.113
2 Al. Boroi, Drept penal. Partea specială – conform Noul Cod Penal, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 393
3 Al. Boroi, Drept penal. Partea specială – conform Noul Cod Penal, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 394.
4 Bogdan Bodea,Elemente de drept și procedură penală privitoare la antrenarea răspunderii penale a
funcționarului public, Ed. Hamangiu, București, 2020, p.115
trebuie să fie mobile pentru a putea fi susceptibile de sustragere, dar că poate fi vorba şi de
bunuri imobile care, prin sustragere, devin mobile, după cum bine s-a punctat în doctrină.5
Subiectul activ este o persoană care are calitatea de funcționar public, conform căreia
administrează sau gestionează bunuri. Gestionar este persoana care are ca principale atribuții
de serviciu: primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri.
Administrarea bunurilor presupune îndeplinirea unor activități de conducere și
dispoziție cu privire la întregul patrimoniu al unității. Au calitatea de administrator
persoanele care fac parte din conducerea unității (director, director adjunct, contabil șef).6
Pentru delapidare autorul este de doua ori calificat; el are , pe de o parte , calitatea de
funcționar public sau funcționar , iar pe de alta parte , calitatea de administrator sau gestionar
de bunuri care aparțin unei persoane juridice. Aceste două calități se cer cumulativ îndeplinite
, lipsa oricăreia duce la excluderea infracțiunii de delapidare . De aceea , un funcționar care a
contribuit prin acte nemijlocite la însușirea unor bunuri fără a fi însărcinat cu administrarea
sau gestionarea lor , alături de o persoana (funcționar) care îndeplinește aceste condiții , nu va
fi coautor la delapidare ci complice.
Latura obiectivă, ca element al conținutului constitutiv , este de asemenea defalcată
în element material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate între cele doua , elemente fără
de care , infractiunea de delapidare nu ar exista.
Elementul material constă în acțiunea de delapidare, care se poate realiza în trei
moduri alternative: însușirea, folosirea sau traficarea bunului aflat în gestiunea sau
administrarea făptuitorului.

Însușirea este modalitatea sustragerii unui bun și constă în scoaterea unui bun din
posesia sau detenția unei persoane juridice și trecerea acestuia în stăpânirea faptuitorului care
poate dispune de el, adică poate să-l consume , să-l utilizeze sau sa îl instraineze, putând
dispune de el ca de un bun propriu. Delapidarea prin insușire se poate realiza și sub forma
aparentă a unui schimb de bunuri, prin aceea că făptuitorul schimbă în folosul său sau al
altuia un bun din gestiunea sa cu un alt bun asemănător.

Folosirea constă în scoaterea temporară a unui bun din gestiune sau din patrimoniul
public și utilizarea lui în interes personal sau pentru altul, pentru o perioadă oarecare, după
care este readus în gestiune.
De remarcat faptul că, spre deosebire de însușire , când bunul luat ramane la făptuitor , în
cazul folosirii bunul este readus in unitatea publica sau privata, fiind vorba numai de o
sustragere temporara a acestuia.

Traficarea este tot o forma de sustragere și consta , pe de o parte , în scoaterea

bunului din sfera patrimoniului persoanei juridice și apoi din actul de speculare , în vederea
obținerii unui profit. Așadar, traficarea presupune ca după scoaterea bunului din sfera
patrimonială a unității publice ori private să fie dat în folosinta altei persoane în schimbul
unui profit sau câștig. În cazul traficării scoaterea bunului este temporară ca și la folosire dar
scopurile sunt diferite , la traficare se urmărește realizarea unui profit , la folosire se satisface
o nevoie personală.
Pentru a reține existența infracțiunii de delapidare, nu interesează dacă însușirea,
folosirea sau traficarea s-a făcut în interesul făptuitorului sau în interesul unei alte persoane.

5 https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-bra4vds/
6 a se vedea art.371 OUG 57/2019 privind Codul Administrativ, publicat în Monitorul Oficial nr.555/2019
 Urmarea imediată a delapidării va consta în scoaterea bunului din sfera patrimonială
a subiectului pasiv şi de lipsirea acestuia de posibilitatea de a se folosi de el sau de a-l avea
pur şi simplu, ceea ce va produce eventuale pagube persoanei juridice de drept public sau
privat.
Între activitatea materială și rezultatul produs trebuie să fie raport de cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracțiunea de delapidare se săvârșește numai cu intenție directă
și în scopul special de a dispune ca de bunurile proprii de bunurile administrate sau
gestionate.
Consumarea acestei infracțiuni are loc doar când acțiunea de însușire, folosire sau
traficare este dusă până la capăt, adică atunci când bunul scos din patrimoniul unității intră în
posesiunea făptuitorului.
Varianta agravată
Art.309CP prevede o variantă agravată a infracțiunii de delapidare prevăzută în
art.295, în situația în care fapta a produs consecințe deosebite grave. În temeiul dispozițiilor
art.183 CP, prin consecințe deosebit de grave se înțelege producerea unei pagube materiale
mai mare de 2000000 de lei.7

Concluzii

În concluzie sub aspectului modului în care este săvârșită delapidarea, această

infracțiune poate fi comparată cu furtul sau cu furtul în scop de folosință, deoarece constă
într-o acțiune de sustragere definitivă sau temporară de bani, valori sau orice alte bunuri din
patrimoniul unei persoane juridice, fără consimțământul acesteia. Iar autorul infracțiunii
trebuie să dețină calitatea de funcționar public sau privat cât și calitatea de gestionar sau de
administrator.

În pronunțarea infracțiunii de delapidare este esențial să existe o legătură între fapta

care a fost săvârșită și pagubele produse. Punerea sub acuzare se poate face numai în aceste
condiții, în care administrarea probelor să poate justifica și demonstra legătura dintre
făptuitor și pagubele pentru care este acuzat.

Dacă sustragerea unui bun din gestiune nu a produs nicio pagubă, fapta va întruni
elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Sentința penală 1613/2014 din 03.04.20148

Judecătoria Pitești - Secția Penală
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpata R.C.C. şi pe partea civilă Spitalul Judeţean
de Urgentă Piteşti, având ca obiect infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 C.p..
În fapt
Începând cu data de 28.01.2006, inculpate R.C.C. i s-a atribuit calitatea de gestionar prin
Decizia privind atribuirea calităţii de gestionar unor persoane din aparatul de lucru al Serviciului de

7Bogdan Bodea, Elemente de drept și procedură penală privitoare la antrenarea răspunderii penale a
funcționarului public, Ed. Hamangiu, București, 2020, p.117
8 a se vedea art.295 Cod penal publicat în Monitorul Oficial în 24iulie2009 „Delapidarea
(1) Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani,
valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. (2) Tentativa se pedepsește.”
medicină legală Argeş nr. 30/24.01.2006.
Potrivit Raportului de expertiză contabilă din data de 27.12.2012 , în perioada 12.11.2009 –
31.12.2010 inculpata a efectuat încasări concomitent pe mai multe chitanţiere. Sumele mai mari,
provenite în principal din încasarea contravalorii expertizelor medico-legale, a alcoolemiilor,
certificatelor de deces etc, erau consemnate într-un chitanţier ce nu a mai fost depus la casieria
spitalului. În alt chitanţier erau consemnate încasările mai mici efectuate pentru expertize IML, CML
etc. care au fost depuse pe bază de borderou la casierie.
Totodată inculpata nu a mai depus la casierie sumele încasate pe ultimele chitanţe din carnetele
de chitanţiere utilizate, restul sumelor încasate fiind depus.
Folosindu-se de acest mod de operare, inculpata şi-a însuşit din gestiunea Spitalului de Urgenţă
– Serviciul de Medicină Legală Argeş suma de 68.180,90 lei, aspect ce rezultă din concluziile
Raportului de expertiză contabilă din data de 27.12.2012
Fiind audiată inculpata a recunoscut comiterea faptei , precizând că începând cu luna noiembrie
2009, pe fondul unor probleme familiale, a unor probleme de sănătate, a faptului că i-a fost diminuat
salariul de la suma de 1800 de lei la aproximativ 900 de lei, în condiţiile în care avea rate de plătit de
aproximativ 1000 lei pe lună, aceasta a luat hotărârea de a sustrage din gestiune sume de bani cu
intenţia de a le restitui la terminarea problemelor.
În acest sens a arătat inculpata că folosea în paralel două chitanţiere. Pe unul dintre chitanţiere
înregistra sumele mai mari şi nu îl depunea la casierie. Pe al doilea chitanţier înregistra sumele mai
mici şi îl depunea la casieria unităţii.
A mai precizat inculpata că şi-a însuşit unele sume de bani din gestiune prin nedepunerea la
casierie a ultimelor chitanţe de la sfârşitul unor chitanţiere.
Referitor la solicitarea schimbării încadrării juridice, instanţa reţine că dispoziţiile art. 295 alin.
1 din Noul Cod penal, prevăd infracţiunea de delapidare, astfel: însuşirea, folosirea sau traficarea de
către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le
gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Totodată, conform art. 308 N.C.p. dispoziţiile art. 289 - 292, 295, 297 - 301 şi 304 privitoare la
funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu
persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice
natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei
persoane juridice; în acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
În drept
Fapta inculpatei R.C.C., care, în calitate gestionar în cadrul Spitalului de Urgenţă Piteşti –
Serviciul de Medicină Legală, în perioada 12.11.2009- 31.12.2010, acţionând în baza aceleiaşi
rezoluţii infracţionale, şi-a însuşit în mod repetat din gestiune suma de 68.180 lei., întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii delapidare prevăzute şi pedepsite de art. 295 alin. 1 N.C.p. cu
aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 N.C.p.
Sub aspectul laturii obiective, există o acţiune de însuşire de bani pe care inculpata îi gestiona,
producându-se o micşorare a patrimoniului părţii vătămate, între acţiune şi urmarea socialmente
periculoasă existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a
acţionat cu intenţie directă, urmărind producerea rezultatului păgubitor.
În consecinţă, fiind administrate probe concludente şi pertinente din care a reieşit vinovăţia
inculpatei în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 alin. 1 N.C.p., se va dispune condamnarea
sa.
La individualizarea şi cuantificarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatei vor fi avute în vedere
criteriile generale de individualizare statornicite de dispoziţiile art.74 N.C.p., respectiv: împrejurările şi
modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul
săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente
penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de
educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În aceste condiţii, instanţa reţine faptul că inculpata a săvârşit mai multe acte materiale pe o
perioadă destul de îndelungată, folosindu-se de încrederea acordată de către angajator prin atribuirea
calităţii de gestionar. Rezultatul faptei comise a constat în micşorarea patrimoniului părţii civile cu o
sumă de bani considerabilă. De asemenea au fost afectate şi valorile sociale ocrotite de legea penală,
care se formează şi dezvoltă în legătură cu relaţiile de serviciu, ce trebuie să fie bazate pe încredere şi
respect reciproc între angajat şi angajator, sens în care gradul de pericol social este crescut.
Instanţa va avea în vedere şi motivul săvârşirii infracţiunii, constând în situaţia financiară
dificilă a inculpatei şi problemelor familiale ale acesteia.
Instanţa va reţine în favoarea inculpatei şi circumstanţa atenuantă judiciară, prevăzută de
dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. a N.C.p, constând în eforturile depuse de inculpată în vederea diminuării
consecinţelor infracţiunii. a achitat din prejudiciul total, în cuantum de 68.180,98 lei, rezultat din
săvârşirea infracţiunii, suma de 28.100 lei.
În acest context trebuie observat că pentru inculpată pedeapsa complementară a interzicerii
dreptului de a ocupa o funcţie publică ar avea efecte dificile, aceasta fiind în continuare angajat al
părţii civile. Mai mult, aplicarea acestei pedepse ar fi inoportună şi privitor la posibilitatea părţii civile
de a recupera în totalitate prejudiciul creat.
Pentru aceste motive Instanța hotărăște

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatei.

Condamnă pe inculpata R.C.C., cetăţean român, necăsătorită, studii superioare, ocupaţia –
asistent medical, fără antecedente penale, la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 alin. 1 cu aplicarea art. 35
alin. 1 N.C.p., 75 alin. 2 lit. a N.C.p., art. 396 alin. 10 N.C.p.p. şi art. 5 alin. 1 N.C.p.
În temeiul art. 65 N.C.p. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.p.
În temeiul art. 5 alin. 1 N.c.p. combinat cu art. 861 C.p. 1968 dispune suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei, iar în temeiul art. 861 C.p. 1968 fixează termen de încercare de 3
ani.
Pe durata termenului de încercare obligă pe inculpată să se supună măsurilor de supraveghere
prevăzute de art. 863 al. 1 lit. a - d C.p. 1968, respectiv:
-să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune Argeş, la termenele stabilite de consilieri;
-să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare
care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 pe durata suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C.p. 1968 privitoare la cazurile de revocare
a măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Constată că inculpata a achitat din prejudiciul total de 68.180,98 lei, rezultat din săvârşirea
infracţiunii, suma de 28.100 lei.
Conform art. 19 alin. 5 şi art. 397 N.C.p.p. raportat la art. 998-999 Cod Civil 1864 admite
acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti şi obligă pe inculpata
R.C.C să plătească acesteia suma de 40.080,98 de lei cu titlu de daune materiale, precum şi dobânda
legală aferentă prejudiciului total în cuantum de 68.180,98 lei, calculată de la data producerii
prejudiciului şi până la data achitării integrale a acestuia.
 În temeiul art. 274 alin 1 N.C.p.p. obligă pe inculpată să achite către stat suma de 300 de lei cu
titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi
penale.
Cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 de lei (delegaţie
332/20.01.2014), vor rămâne în sarcina statului conform art. 274 alin. 1 teza finală N.C.p.p. şi se vor
plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei

Bibliografie
Tratate. Cursuri universitare. Monografii
1. Bogdan Bodea,Elemente de drept și procedură penală privitoare la antrenarea
răspunderii penale a funcționarului public, Ed. Hamangiu, București, 2020
2. Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială – conform Noul Cod Penal, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2011
Legislație
1. Cod penal (Legea 286/2009) publicat în Monitorul Oficial în 24iulie2009
2. OUG 57/2019 privind Codul Administrativ, publicat în Monitorul Oficial nr.555/2019
Site-uri accesate
1. https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-bra4vds/ accesat în 15.01.2023