1

7. 2. Infracțiuni de serviciu
Infracțiunile de serviciu cuprind un ansamblu de fapte care sunt săvârșite
prin:
- neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor de serviciu;
- încălcarea intenționată sau din culpă a atribuțiilor de serviciu;
- exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu etc.
În genere prin comiterea infracțiunilor de serviciu se creează prejudicii
patrimoniale și nepatrimoniale fiind infracțiuni de rezultat ,dar unele dintre ele fiind
infracțiuni de pericol sau fapte prin care sunt vătămate drepturile și interesele legitime
ale unor persoane fizice sau juridice.
Situația premisă a tuturor acestor infracțiuni o constituie faptul că autorul
trebuie să fi săvârșit fapta în legătură cu îndatoririle de serviciu, profesionale.
7.2.1. Delapidarea (art. 295 Cod penal)
Reglementare: art. 295 Cod penal dispune:
- alin.1. „însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în
interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează
sau le administrează, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”
- alin.2. „tentativa se pedepsește”
1. Obiectul juridic este complex:
- obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale care privesc
desfășurarea normală a activităților în cadrul serviciului, respectiv corectitudinea
funcționarilor în exercitarea funcției;
- obiectul juridic secundar îl reprezintă relațiile de ordin patrimonial care
trebuie protejate împotriva faptelor de sustragere sau traficare din partea celor care le
administrează sau le gestionează.
2. Obiectul material îl constituie banii, valorile sau alte bunuri care sau aflat
în gestionarea sau administrarea autorului faptei. Respectiv deținute în temeiul unui
raport juridic de serviciu.
Prin bani înțelegem biletele de bancă, moneda metalică indiferent dacă se
află în numerar sau la dispoziția unității unde își desfășoară activitatea autorul
(delapidatorul).
Valorile reprezintă hârtii de valoare de orice fel: cecurile, obligațiile C.E.C.
titlurile de credit,obligații de bancă, înscrisurile care încorporează drepturi ale căror
valorificare este legată de deținerea respectivelor înscrisuri.
Prin bunuri înțelegem bunurile în sens corporal, mobile, care au valoare
economică și aparțin patrimoniului administrat sau gestionat de autor.
Banii, valorile și bunurile trebuie să se afle în patrimoniul administrat sau
gestionat de autor.
3 Subiectul activ este calificat pentru că fapta poate fi săvârșită cum ne
indică textul de incriminare numai de un funcționar public.
Termenul de „funcționar public” are înțelesul explicitat în art. 175 Cod penal.
Persoana care este funcționar public pentru a fi subiect al infracțiunii de delapidare

1
 2
trebuie să aibă calitatea de gestionar sau administrator al bunurilor, valorilor ori
sumelor delapidate.
Prin termenul „gestionar„ înțelegem persoana care are ca atribuții principale
de serviciu, primirea, păstrarea și eliberarea bunurilor
Primirea semnifică activitatea de a lua, în mod faptic, în detenție bunurile și
ulterior de a efectua operațiunile de evidențiere scriptică corespunzătoare.
Păstrarea însemnează deținerea bunurilor în depozit, astfel încât să nu fie
deteriorate, degradate sau supuse sustragerilor.
Eliberarea semnifică predarea bunurilor altor persoane îndreptățite și
întocmirea unor documente de eliberare.
În jurisprudența de drept penal se face distincție între gestionarul de drept și
gestionarul de fapt.
Gestionarul de drept este acea persoană, funcționar care îndeplinește
condițiile prevăzute de Legea nr. 22/1969 și care a luat un patrimoniu spre gestionare,
fiind investit cu această funcție.
Gestionarul de fapt este persoana care primește, păstrează sau eliberează
bunuri, dar care nu deține funcția de gestionar. ci exercită faptic atribuțiile specifice
unui gestionar, nefiind investit în acest sens.
Într-o opinie largă orice persoană care exercită faptic atribuții de primire,
păstrare și eliberare de mărfuri este gestionar.
Altă opinie susține că pentru a fi gestionar o persoană trebuie să aibă un
raport juridic de muncă cu o instituție, societate comercială care are ca atribuții de
serviciu și pe cele referitoare la primirea, păstrarea și eliberarea bunurilor.
Pentru a fi îndeplinite condițiile infracțiunii de delapidare trebuie ca
funcționarul , în accepțiunea largă a termenului, să se afle în relații de serviciu
cu o unitate și să fie investită cu atribuții de gestionare, altfel spus să aibă
cunoștință că are între alte atribuții și pe acelea de a primi, păstra și elibera
bunuri întocmind pentru fiecare tip de activitate documentele prevăzute de lege.
Fapta unui inspector de impozite și taxe în cadrul unei administrații financiare,
de a-și însuși sume de bani din încasările făcute în aceasta calitate, constituie
infracțiunea de delapidare (a se vedea Curtea Supremă de Justiție, secț. pen. dec. nr.
1005/1998, în Dreptul nr. 10/1999, p. 158).
Infracțiunea de delapidare se săvârșește și dacă funcționarul public
administrează anumite bunuri sau un patrimoniu.
Administrarea presupune activități de conducere și dispoziție cu privire la
întregul patrimoniu sau la nu ansamblu de bunuri sau un anumit bun. Aceasta
activitate nu semnifică un contat direct cu bunurile, dar cel care le administrează
dispune asupra lor în privința primiri, păstrării ori întrebuințării în conformitate cu
destinația lor sau dispune asupra eliberării, precum și asupra situației juridice și
economico-financiare.
Pot avea calitatea de administratori persoanele din conducerea unităților
economice: directori, directori-adjuncți, manager economic, contabil șef etc.
Participația penală este posibilă sub toate formele, cu precizarea că în cazul
coautoratului, coautorii trebuie să aibă calitate cerută de lege de gestionar sau

2
 3
administrator. Participantul care a luat parte la realizarea actului de executare al
delapidării, dau nu are calitatea prevăzută de lege este complice.
5. Latura obiectivă - elementul material constă în acțiunea de delapidare
care se poate realiza în trei modalități alternative: însușire, folosire, traficare.
Însușirea constă în scoaterea din posesia sau detenția legitimă a unor bunuri
de către cel care le gestionează sau administrează. Se poate realiza prin reținere ori
trecere definitivă în patrimoniul personal. Pentru a fi îndeplinite condițiile infracțiunii de
delapidare în modalitatea săvârșirii prin însușire, este necesar ca bunul să treacă
efectiv în stăpânirea autorului, respectiv acesta să se comporte față de el ca un
veritabil proprietar.
Constituie delapidare și când autorul își însușește bunuri pentru că unitatea
avea datorii față de el (a se vedea Trib. Timiș, dec.45/1969,în Rev. Rom. de Drept nr.
12/1969, p. 179).
De asemenea constituie delapidare prin însușire atunci când autorul își
însușește un bun nou din gestiune și-l înlocuiește cu un bun de același fel din
patrimoniul său, dar care este mai vechi.
Acțiunea de însușire este specifică și infracțiunii de abuz de încredere.
Delimitarea dintre cele două fapte o constituie împrejurarea că în cazul abuzului de
încredere autorul deține bunul în temeiul unui contract civil ,iar în cazul delapidării
deține bunul în virtutea unui raport juridic de muncă, de serviciu (a se vedea Trib.
Suprem, Decizia de îndrumare nr. 11/1967, în Culegere de decizii 1967, p. 43).
Sunt îndeplinite cerințele delapidării atunci când factorul poștal își însușește
sume de bani din drepturile de pensie pe care trebuia să le achite destinatarilor ( a se
vedea Curtea Supremă de Justiție, secț. pen., dec. nr. 2762/2000 în Rev. de Drept
penal nr. 3/2002, p. 103).
Fapta autoarei care-și însușește sume de bani din încasarea contravalorii
analizelor medicale plătite de pacienți ( a se vedea Curtea de Apel Oradea, sent. pen.
nr. 295/2000 în A. Boroi și alții, op. cit., p. 74).
Folosirea semnifică scoaterea temporară a unui bun din gestiune sau din
patrimoniul public și utilizarea sa în interes personal de către autor sau de un terț.
Folosirea reprezintă o sustragere a folosinței bunului.
În literatură au existat controverse privitoare la faptul dacă prin folosire
trebuie să se creeze un prejudiciu. Unii autor susțin că trebuie să se fi produs o
devalorizare a bunului utilizat pentru a fi îndeplinite condițiile delapidării ( a se vedea T.
Toader , Drept penal român. Partea specială, ed. a III a , Editura Hamangiu, ,
București 2008, p. 205). Alți autori susțin că nu este necesar să se fi produs o pagubă
prin folosirea bunului din gestiune ori din patrimoniu, ceea ce este relevant, este
conduita abuzivă a funcționarului ( a se vedea S. Bogdan, op. cit., p. 434, R. Bodea, B.
Bodea , op. cit., p. 432).
Traficarea constă în scoaterea temporară a unui bun și folosirea sa ilicită în
scopuri speculative de obținere a unor profituri ( darea unui împrumut din bani din
gestiune pentru a obține o dobândă pe care să o însușească, darea unor mărfuri pe
credit pentru a obține un folos personal etc.).
Deosebirea dintre folosire și traficare o constituie faptul că în cazul folosirii
bunul este utilizat de autor sau un terț apoi readus în patrimoniu, iar în cazul traficării
3
 4
bunul este folosit cu scopul de a-i produce un beneficiu autorului ( a se vedea R.
Bodea, B. Bodea , op. cit., p. 433).
Sustragerea, folosirea sau traficarea se poate realiza pentru interesul
autorului sau al unei terțe persoane.
Urmarea imediată constă în perturbarea desfășurării normale și corecte a
relațiilor de serviciu și uneori crearea unei pagube.
6. Latura subiectivă - fapta se comite cu intenție directă calificată prin
scopul special urmărit de autor.
7. Tentativa se pedepsește (art. 295 alin.2 Cod penal).
8. Consumarea intervine atunci când s-a săvârșit una dintre acțiunile
alternative care constituie elementul material al laturii obiective.
Infracțiunea de delapidare poate fi comisă și în formă continuată și ea se
consumă atunci când s-a săvârșit una dintre acțiunile alternative ale elementului
material și se epuizează când a încetat acțiunea.
9. Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
b. Varianta atenuată prevăzută de art. 308 Cod penal rap. la art. 295 Cod
penal constă în faptul că dispozițiile art. 295 Cod penal se aplică și faptelor altor
funcționari publici care sunt săvârșite în cadrul serviciului sau au legătură cu
persoanele care îndeplinesc permanent sau temporar, cu sau fără salarizare, o
însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art.175 alin.2
Cod penal sau în cadrul unei persoane juridice.
În situația indicată de mai sus regimul sancționator este mai blând,
respectiv limitele se reduc cu o treime.
Prin Decizia nr.1/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru
dezlegarea unor chestiuni în materie penală s-a stabilit că dispozițiile art. 308 Cod
penal constituie o variantă atenuantă a infracțiunii prevăzută de art. 295 Cod penal.
Calculul termenului de prescripție trebuie să țină seama de pedeapsa redusă conform
art.308 Cod penal.
c) Varianta agravată prevăzută de art.309 Cod penal constă în faptul că
delapidarea trebuie să fi produs consecințe deosebite.
Fapta agravată se pedepsește cu închisoare ale cărei limite speciale se
majorează cu jumătate.
Varianta se poate comite din punct de vedere subiectiv cu intenție directă
sau indirectă sau cu intenție depășită (praeterintenție), atunci când autorul a
urmărit un rezultat, dar acesta datorită unor împrejurări s-a amplificat. (s-a produs un
prejudiciu mult mai mare, cu consecințe deosebite).

7.2.2.Purtarea abuzivă (art. 296 Cod penal)

Reglementare: art. 296 Cod penal dispune:
- alin. 1. „întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, de către cel
aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la o lună la
6 luni sau amendă”

4
 5
- alin. 2. „amenințare ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin.1
se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei
limite se majorează cu o treime”
Incriminarea acestei fapte este determinată de împrejurarea că, funcționarii
publici, între alte obligații de serviciu o au și pe aceea de a avea un comportament
civilizat în relațiile de serviciu atunci când interacționează cu orice persoană. Încălcare
acestei obligații prin conduite neadecvate cu sunt: jignirea, lovirea sau alte violențe ori
amenințarea trebuie sancționată, iar legiuitorul a ales să incrimineze ca fiind infracțiuni
astfel de încălcări.
Textul incriminează o variantă tip și o variantă agravată.
a. Varianta tip este prevăzută de art. 296 alin. 1 Cod penal constă în
întrebuințarea de expresii jignitoare de către funcționarul aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu.
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale referitoare la buna
desfășurarea activității de serviciu , respectiv prin respectarea demnității oricărei
persoane de către funcționarii cu care aceasta interacționează.
2. Obiect material – infracțiunea în variantă simplă nu are obiect material.
3.Subiectul activ este calificat putând să fie numai un funcționar public în
exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Participația penală este posibilă sub toate formele, cu precizarea că în cazul
coautoratului trebuie ca autorii să aibă calitatea derută de lege: „funcționari publici în
exercitarea atribuțiilor de serviciu” .Cel care face acte de executare, dar nu are
calitatea cerută de lege fa fi considerat complice.
4. Subiect pasiv poate fi orice persoană căreia i-au fost adresate cuvinte
jignitoare.
5. Latura obiectivă – elementul material constă în „întrebuințarea de expresii
jignitoare de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.
Prin sintagma „expresii jignitoare” înțelegem orice atingere adusă demnității
prin cuvinte sau asocieri de cuvinte care sunt de natură să producă suferințe, roi astfel
de expresii care lezează onoarea, reputația, sau probitatea morală a unei persoane.
Din interpretarea textului legal rezultă că cel căruia i se aduce jignire trebuie
să fie prezent, iar cel care proferează cuvintele, expresiile jignitoare trebuie să fie o
persoană în exercitarea atribuțiilor de serviciu, funcționar în înțelesul larg al termenului
(a se vedea O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 351, Trib,. Suprem, dec.nr. 67/1973, în
Rev. Rom. de Drept, p. 146).
Urmarea imediată constă în lezarea demnității persoane.
6. Latura subiectivă – fapta se comite cu intenție directă sau indirectă.
7. Tentativa nu se pedepsește (fapta este instantanee și nu este susceptibilă
de tentativă).
8. Consumarea intervine în momentul proferării cuvintelor, expresiilor
indecente. Fapta este susceptibilă de comitere în formă continuată și atunci
consumarea intervine în momentul realizării primului act de executare și se epuizează
în momentul încetării executării.
9. Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6
luni sau amendă.
5
 6
b. Varianta agravată prevăzută de art. 296 alin. 2 Cod penal constă în
faptul că cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu amenință sau lovește ori
folosește alte violențe asupra persoanei cu care interacționează profesional.
Elementele de diferențiere dintre varianta tip și cea agravată:
- elementul material al laturii obiective care se realizează prin lovire sau
alte violențe sau amenințare; de altfel, elementul material constituie reprezintă motivul
de agravare;
- varianta agravată prezintă obiect material care este corpul persoanei
împotriva căreia sunt îndreptate loviturile, violențele sau amenințarea;
Constituie infracțiunea de purtare abuzivă, fapta șefului de post care a
exercitat acte de violență asupra unei persoane cu motivarea că acesta nu s-a
prezentat la postul de poliție, deși a fost chemată de mai multe ori ( a se vedea face
parte din această categorie și refuzul de serviciu legalmente datorat;).
Doctrina a relevat că legiuitorul nu reține ca formă agravată fapta
funcționarului care, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, produce consecințele
vătămătoare prevăzute de art. 194 Cod penal și în această ipoteză s-a arătat că se va
reține varianta tip a infracțiunii de purtare abuzivă în concurs cu infracțiunea de
vătămare corporală ( a se vedea V. Păvăleanu, op. cit., p. 391). Alți autori au susținut
că în cazul de mai sus trebuie reținută varianta agravată în concurs cu infracțiunea de
vătămare corporală ( a se vedea S. Bogdan, op. cit., p. 493, R. Bodea, B. Bodea op.
cit., p. 438). Ne raliem acestei opinii care corespunde scopului urmărit de legiuitor și
justifică sancțiuni mai severe pentru ca fapta a produs consecințe mai grave.
Regim sancționator – fapta se pedepsește cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunea comisă (lovire sau alte violente sau amenințare) , ale cărei limite
speciale se majorează cu o treime.

7.2.3. Abuzul în serviciu (art. 297 Cod penal)

Reglementare: art. 297 Cod penal dispune:
- alin.1. „fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu,
nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește defectuos și prin aceasta cauzează o
pagubă ori vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau
ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea
dreptului de a ocupa o funcție publică”
- alin.2. „cu aceiași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public
care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei
persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă,
naționalitate, origine etnică, limbă, religie, orientare sexuală, boală cronică
necontagioasă sau infecție HIV/SIDA”
Abuzul în serviciu este incriminată ca infracțiune pentru a proteja cetățeni de
comportamente abuzive ale funcționarilor publici, care profitând de poziția lor, își
îndeplinesc necorespunzător obligațiile de serviciu și prin aceasta aduc prejudicii,
vătămări sau alte atingeri drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor.
Textul de incriminare prevede o variantă tip și o variantă asimilată.
a. Varianta tip prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal constă în fapta
funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu îndeplinește
6
 7
un act sau îl îndeplinește defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o
vătămare drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau
juridice.
1.Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale referitoare la buna
desfășurarea a atribuțiilor de serviciu și a apărării drepturilor și intereselor legitime ale
persoanelor fizice și juridice.
2. Obiectul material – de regulă infracțiunea este lipsită de obiect material.
În mod excepțional când îndatoririle de serviciu se refereau la un anumit bun al
persoanei fizice sau juridice, atunci acesta constituie obiectul material al infracțiunii.
3. Subiectul activ este calificat pentru că nu poate fi decât un funcționar
public în sensul explicitat la art. 175 Cod penal.
Participația penală este posibilă sub toate formele , cu precizarea că, în cazul
coautoratului, autorii trebuie să aibă calitatea cerută de lege, de funcționar public.
Jurisprudența a reținut că sunt îndeplinite cerințele infracțiunii de abuz în
serviciu, în privința faptei unui agent poștal, care a primit spre comunicare o sentință
judecătorească civilă și acesta a introdus actul în scândurile gardului făcând
mențiunea că a afișat actul pe ușa principală a destinatarului, însă actul nu a ajuns
niciodată la acesta (a se vedea Curtea de Apel Constanța, secț. pen., dec. nr.
321/2003, citată de V. Păvăleanu, op. cit., p. 58).
4. Subiectul pasiv este complex:
- subiect pasiv principal este autoritatea sau instituția publică ori o
persoană juridică în cadrul căreia își desfășoară activitatea subiectul activ;
- subiect pasiv secundar este persoana care a suferit o pagubă sau o
vătămare a drepturilor și intereselor sale legitime;
5. Latura obiectivă – elementul material - constă într-o acțiune abuziva a
funcționarului public care se poate realiza prin două modalități alternative:
- neîndeplinirea unui act - constă într-o omisiune de a efectua un act pe
care era obligat să-l efectueze în virtutea atribuțiilor de serviciu;
- îndeplinirea defectuoasă a actului –are constă într-o acțiune comisivă
deficitară,
Neîndeplinirea unui act reprezintă situația în care funcționarul de serviciu
trebuia în mod necesar să efectueze actul, dar acesta nu-l efectuează sau refuză să-l
efectueze, deși era legalmente datorat
Constituie infracțiunea de abuz în serviciu fapta polițistul care refuză să-i
restituie părții vătămate permisul de conducere auto, deși exista o hotărâre
judecătorească în acest sens și prin aceasta a lipsit persoana de putința de a conduce
autoturismul proprietate personală ( se vedea Curtea Supremă de Justiție, secț. pen.,
dec. nr. 45/1997 în Dreptul nr. 7/1998, p. 143).
Prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” se înțelege îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin Decizia nr. 405/2016 pronunțată de Curtea Constituțională ( publicată în
Monitorul Oficial nr.517 din 8 iuie 2016) s-a admis excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 246 Codul penal anterior și ale art. 297 Cod penal actual și a reținut că
îndeplinirea în mod defectuos semnifică numai îndeplinirea actului cu încălcarea
unei dispoziții legale, prin raportare la legea de domeniu; conduita defectuoasă
7
 8
trebuie să vizeze violarea unui text legal și nu a unor regulamente, instrucțiuni, ordine
de serviciu, proceduri interne de lucru etc.
Condițiile laturii obiective :
- fapta omisivă sau comisivă trebuie să fie săvârșită în exercițiul
atribuțiilor de serviciu , cu ocazia și în cadrul serviciului, al locul unde trebuie
realizate îndatoririle de serviciu și în timpul lucrului;
- fapta trebuie să cauzeze o vătămare a drepturilor sau intereselor
legitime ale unei persoane fizice sau juridice, sau o pagubă;
Prin vătămarea drepturilor și intereselor unei persoane înțelegem lezarea de
natură patrimonială sau morală a drepturilor acesteia sau a intereselor sale. Atingerea
trebuie să aibă o anumită consistență, gravitate pentru a putea fi îndeplinite condițiile
laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu.
Urmarea imediată a infracțiunii este reprezentată de vătămarea, atingerea
drepturilor sau intereselor unei persoane ori cauzarea unei pagube.
Constituie infracțiunea de abuz în serviciu fapta unui conducător auto căruia
i-a fost încredințat un autoturism în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu pe care
acesta l-a folosit în interes personal (a se vedea Curtea de Apel București, secț. a II a
pen., dec. nr. 193/1996, în Rev. de Drept Penal nr. 3/1997, p. 126).
De asemenea constituie infracțiunea de abuz în serviciu fapta unui ofițer de
credite din cadrul unei bănci cu capital privat care a acordat un credit cu încălcarea
dispozițiilor legale în materia creditării (( se vedea Curtea Supremă de Justiție, secț.
pen., dec. nr. 5717/2001 în Dreptul nr. 3/2003, p. 273).
6. Latura subiectivă - fapta se comite cu intenție directă sau indirectă.
7. Tentativa nu se pedepsește.
8. Consumarea intervine în momentul producerii vătămării drepturilor sau
intereselor legitime ale unei persoane .
9. Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de las 2 la 7 ani
și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
b. Varianta asimilată prevăzută de art. 297 alin.2 Cod penal constă fapta
funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor de serviciu îngrădește
exercitarea unui drept al unei persoane sau creează o situație de inferioritate pe
criterii de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sex, orientare sexuală,
apartenență politică, avere, vârstă, dizabilități, boală cronică necontagioasă, sa
infecție cu HIV/SIDA.
Exercitarea drepturilor oricărei persoane, fără nici un fel de îngrădiri, este
recunoscută prin art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și prin art. 16
din Constituția României, iar O.G. 137/2000 sancționează toate formele de
discriminare a persoanelor.
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale privitoare la bunul mers al
activității organelor statului în vederea respectării, fără nici un fel de îngrădiri, a
drepturilor tuturor cetățenilor.
2. Obiectul material infracțiunea de abuz în serviciu în varianta asimilată
este lipsită e obiect material.

8
 9
3. Subiectul activ este calificat pentru că poate fi numai un funcționar
public. Participația penală este posibilă sub toate formele cu precizarea că în cazul
coautoratului trebuie ca și coautorul să aibă calitatea de funcționar public.
4. Subiect pasiv este persoana ale cărei drepturi au fost îngrădite sau față
de care s-a creat o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine
etnică, limbă, religie, orientare sexuală, boală cronică necontagioasă sau infecție
HIV/SIDA
5. Latura obiectivă – elementul material presupune două modalități
alternative de comitere:
- îngrădirea exercitării unei drept al unei persoane;
- crearea unei situații de inferioritate pe anumite temeiuri menționate în
textul legal;
Îngrădirea exercitării unui drept al unei persoane poate să se realizeze
când funcționarul public, în mod nejustificat, împiedică persoana să se folosească, să
uzeze de un drept al său în mod total sau parțial având în vedere anumite criterii
vizând situația personală a persoanei vătămate.
Temeiurile care determină atât îngrădirea unor drepturi cât și situația de
inferioritate sunt cele privind rasa, naționalitatea, originea etnică, limba, religia,
orientarea sexuală, boala cronică necontagioasă sau infecția HIV/SIDA.
Condițiile laturii obiective sunt:
- acțiunea care conturează elementul material al laturii obiective poate fi una
comisivă sau una omisivă și se poate realiza prin orice mijloace;
- funcționarul trebuie să comită fapta în cadrul atribuțiilor de serviciu,
respectiv să nu îndeplinească un act la care era obligat potrivit îndatoririlor sale
prevăzute prin dispozițiile legale și în acest fel să împiedice exercitarea unui drept ori
să creeze o situație de inferioritate ori să îndeplinească actul în mod defectuos așa
încât să se producă aceleași efect;
- fapta trebuie să cauzeze vătămarea drepturilor unei persoane fie prin
îngrădirea lor, fie prin crearea unei stare de inferioritate;
Urmarea imediată constă în starea de pericol care se creează pentru
desfășurarea corectă a relațiilor de serviciu prin îngrădirea drepturilor sau prin punerea
persoanei în stare de inferioritate.
6. Latura subiectivă – fapta se comite cu intenție directă calificată prin
scopul special urmărit de autor de a îngrădi un drept ori de a crea o stare de
inferioritate pentru o persoană pe temeiurile prevăzute în textul lege.
În literatura de specialitate s-a exprimat și opinia că fapta se poate comite cu
intenție indirectă, dar opinia a rămas izolată ( a se vedea H. Diaconescu, Considerații
cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în Dreptul nr.
6/2002, p. 111).
7. Tentativa nu se pedepsește.
8. Consumarea infracțiunii intervine în momentul în care s-a îngrădit
exercitarea dreptului respectiv s-a creat starea de inferioritate.
9. Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

9
 10
c. Varianta atenuată prevăzută de art. 308 Cod penal raportat la art. 297
Cod penal – dispozițiile art. 297 Cod penal se aplică și faptelor săvârșite de către sau
în legătură cu persoana care exercită , permanent sau temporar ,cu sau fără
remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute
la art. 175 alin. 2 Cod penal ori în cadrul oricărei persoane juridice.
În aceste situații, limitele speciale se reduc cu o treime.( vor fi de la un an și 2
luni la 4 ani și 8 luni).
c. Varianta agravantă prevăzută de art. 309 Cod penal raportat la art.297
Cod penal constă în faptul că prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu s-au
cauzat consecințe deosebit de grave.
În acest caz limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

7.2.4.Neglijența în serviciu (art. 298 Cod penal)

Reglementare: art. 298 Cod penal dispune: „încălcarea din culpă de către un
funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin
îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămarea
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane
juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Neglijența în serviciu se aseamănă cu abuzul în serviciu, iar deosebirea
dintre acestea se regăsește la nivelul laturii subiective pentru că este o faptă care se
săvârșește din culpă. Este o infracțiune cu caracter general și subsidiar.
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale referitoare la corecta
desfășurare a activității de serviciu, care presupune îndeplinirea cu conștiinciozitate a
îndatoririlor de serviciu.
2. Obiectul material - fapta nu are obiect material; dacă activitatea
defectuoasă s-a răsfrânt asupra unui bun, atunci bunul este obiect material al
infracțiunii.
3. Subiectul activ este calificat putând să fie numai un funcționar public.
Participația penală nu este posibilă pentru că fapta se comite din culpă. Poate fi
posibilă participația improprie.
În doctrină s-a exprima punctul de vedere că și angajații unor societăți
comerciale pot fi subiecți activi ai infracțiunii de neglijență ( a se vedea I. Lascu,
Câteva condiții pentru existența infracțiunii de neglijență în serviciu, în Dreptul nr.
12/1994, p. 44-45)..
4. Subiect pasiv este autoritatea publică, instituția, societatea comercială în
cadrul căreia autorul exercită un serviciu de interes public.
5. Latura obiectivă – elementul material constă în încălcarea e către un
funcționar public a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin
îndeplinirea ei defectuoasă.
Prin Decizia nr. 518/2017 Curtea Constituțională a admis excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 Cod penal în sensul că aceste dispoziții
sunt constituționale numai în măsura în care îndeplinirea defectuoasă presupune
încălcarea unei dispoziții legale.
Elementul material se poate realiza prin două modalități alternative de
săvârșire:
10
 11
- neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu - ,ca formă omisivă de
comiterea a faptei,
- îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu, ca formă
comisivă de săvârșire a faptei;
Prin sintagma „îndatorire de serviciu” înțelegem atribuțiile de serviciu ale unui
funcționar public stabilite prin dispoziții legale cu caracter general sau de domeniu,
special, regulamente, hotărâri de Guvern, instrucțiuni etc.
Neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu semnifică o stare de pasivitate a
subiectului pasiv în raport cu sarcinile deserviciu. Omisiunea poate fi totală sau parțială
și poate viza toate îndatoririle sau numai o parte dintre ele.
Îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu însemnează
exercitarea sarcinii de serviciu în mod necorespunzător.
Pentru a fi îndeplinite cerințele infracțiunii, după decizia Curții Constituționale,
îndatorirea neîndeplinită sau îndeplinită în mod defectuos trebuie să fie prevăzută într-
un act normativ cu putere e lege.
Constituie neglijență în serviciu fapta unei persoane care gestiona materialele
și materiile prime ale unei unități economice, de a nu ține evidența primiri și eliberării
lor, de a nu efectua recepționarea lor decât scriptic și prin aceasta de a cauza o
pagubă ( a se vedea Trib. Suprem, dec. nr. 912/1980, în Rev. Rom. de Drept nr.
3/1084, p. 64).
De asemenea, constituie neglijență în serviciu fapta medicului de a depozita
necorespunzător vaccinurile care urmau să fie administrate pacienților și de a nu
supraveghe vaccinarea și în consecință s-au produs infecții la unii pacienți și chiar
decesul unuia dintre ei ( a se vedea a se vedea Trib. Suprem, dec. nr. 1678/1976, în
Culegere de decizii 1976, p. 359).
Urmarea imediată constă într-o pagubă cauzată unei persoane sau în
încălcarea drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.
În cazul pagubei aceasta trebuie să aibă o anumită consistență, iar în privința
lezării drepturilor sau intereselor legitime vătămarea acestora trebuie că fie importantă.
6. Latura subiectivă – fapta se comite din culpă simplă sau cu previziune.
Dacă autoul nu era pregătit pentru va îndeplini funcția atribuită ori era în
imposibilitate să prevadă consecințele care s-au produs, faptei îi lipsește elementul
intelectiv, latura subiectivă și nu poate fi calificată ca infracțiune de neglijență în
serviciu.
7. Tentativa nu este posibilă, infracțiunea fiind săvârșită din culpă.
8. Consumarea infracțiunii intervine în momentul producerii urmării imediate,
producerea unei pagube sau vătămarea unor drepturi sau interese ale persoanei fizice
sau juridice.
9. Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau amendă.
b. Varianta atenuantă prevăzută de art. 308 Cod penal raportat la art. 298
Cod penal: dispozițiile art. 298 Cod penal se aplică și faptelor săvârșite de către sau
în legătură cu persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără
remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute
la art. 175 alin. 2 Cod penal ori în cadrul oricărei persoane juridice.
11
 12
În aceste situații, limitele speciale se reduc cu o treime.( vor fi de la 2 luni la
2ani sau amendă).
c. Varianta agravantă prevăzută de art. 309 Cod penal raportat la art.298
Cod penal constă în faptul că prin săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu s-au
cauzat consecințe deosebit de grave.
În acest caz limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

7.2.5. Folosirea funcției în scop sexual (art. 299 Cod penal)

Reglementare: art. 299 Cod penal dispune:
- alin. 1. „fapta funcționarului public care, în scopul dea îndeplini, de a nu
îndeplini, de a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale
deserviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obține
favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele
acelui act de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori
activitatea în executarea cărei a săvârșit fapta”
- alin. 2. „pretinderea sau obținerea de favoruri de natură sexuală de către un
funcționar public care se prevalează sau profită de o situație de autoritate ori de
superioritate asupra victimei, ce decurge din funcția deținută, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă și interzicerea exercitării dreptului de a
ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea cărei a
săvârșit fapta”
Texul de incriminare prevede o variantă tip și o variantă atenuată.
a. Varianta tip prevăzută de art.299 alin. 1 Cod penal constă în fapta
funcționarului public care, în scopul de îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a
întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a
face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obține favoruri de natură
sexuală, de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de
serviciu.
1. Obiectul juridic îl constitui relațiile sociale referitoare la îndeplinirea
corectă și onestă a relațiilor de serviciu de către funcționarii publici, relațiile privind
protejarea imagini publice a acestora
2. Obiectul material – infracțiunea nu are obiect material.
3. Subiectul activ este calificat. Participația este posibilă sub toate formele,
cu specificația că în cazul coautoratului trebuie ca autorul să aibă calitatea de
funcționar public.
4. Subiect pasiv este persoana interesată direct sau indirect de efectele
actului de serviciu al funcționarului public.
5.Latura obiectivă – elementul material constă în fapta funcționarului de a
pretinde sau obține favoruri de natură sexuală de la o persoană.
Pretinderea de favoruri sexuale se manifestă prin propunerea asiduă
formulată de un funcționar public unei persoane interesate direct sau indirect de
satisfacerea unui act privitor la îndatoririle lui de serviciu într-o manieră convenabilă
acelei persoane.

12
 13
Obținerea de favoruri sexuale semnifică satisfacerea pretenției
funcționarului public cât și oferirea de favoruri de natură sexuală și acceptarea lor de
către autor în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini un act în manierea solicitată de
persoana care oferă favorurile. De pildă soția întreține relații intime cu șeful soțului,
funcționar public pentru ca acesta să-i acorde protecție soțului în cadrul serviciului.( a
se vedea V. Dobrinoiu, op. cit., p. 502).
Favorurile de natură sexuală au înțelesul de modalități de obținere a
satisfacției sexuale către funcționarul public: întreținerea de raporturi sexuale, raporturi
homosexuale etc.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru autoritatea
sau instituția publică.
6. Latura subiectivă – fapta se comite cu intenție directă calificată prin
scopul urmărit de autor. Când realizarea scopului presupune o infracțiune, se vor
reține regulile concursului de infracțiuni (de pildă i se cere funcționarului să urgenteze
un act și în acest scop el comite un fals și pentru aceasta obține favoruri sexuale se va
reține infracțiunea de folosire abuzivă a funcției în scop sexual și fals.)
7. Tentativa nu se pedepsește.
8. Consumarea are loc în momentul în care se realizează activitatea
infracțională.
Infracțiunea poate fi comisă și în formă continuată.
9. Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3
ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică.
b. Varianta atenuată prevăzută de art. 299 alin. 2 Cod penal constă în
comiterea faptei prin pretinderea sau obținerea de favoruri sexuale de către un
funcționar public care se prevalează sau profită de o situație de autoritate ori de
superioritate asupra victimei , care decurge din funcția deținută.
Ceea ce deosebește varianta atenuată de varianta tip o constituie faptul că
funcționarul public profită de situația sa de superioritate sau autoritate pe care o
deține în raport cu victima, el nu-și încalcă o îndatorire de serviciu.
Infracțiunea de folosire abuzivă a funcției în scop sexual se diferențiază
de infracțiunea a de hărțuire sexuală prin aceea că în cazul acesteia autorul, în
temeiul relațiilor de serviciu de superioritate sau autoritate, săvârșește fapta pretinzând
sau obținând favoruri de natură sexuală, iar în cazul hărțuirii sunt îndeplinite
elementele infracțiunii numai prin pretinderea repetată de favoruri sexuale și care pun
victima într-o situație umilitoare.
Infracțiunea de folosire abuzivă a funcției în scop sexual se consumă și atunci
când s-a comis un act singular de pretindere sau obținere de favoruri sexuale.
Regimul sancționator - fapta se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau amendă.
c. Varianta atenuantă prevăzută de art. 308 Cod penal raportat la art. 299
Cod penal - dispozițiile art. 299 Cod penal se aplică și faptelor săvârșite de către sau
în legătură cu persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără
remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute
la art. 175 alin. 2 Cod penal ori în cadrul oricărei persoane juridice.
În acest caz limitele speciale ale pedepsei se diminuează cu jumătate.
13
 14

7.2.6. Uzurparea funcției (art. 300 Cod penal)

Reglementare: art. 300 Cod penal dispune:„ fapta funcționarului care, în
timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu intră în atribuțiile sale, dacă prin aceasta s-
a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepsește cu închisoare de la
unu la 5 ani sau amendă”
1. Obiect juridic – îl constituie relațiile sociale de serviciu car presupun
anumite competențe și atribuții care trebuie îndeplinite de anumiți funcționari investiți
cu acestea.
2. Obiect material – infracțiunea este lipsită de obiect material.
3. Subiect activ –este calificat putând fi numai un funcționar public.
4. Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică căreia i s-a produs o
pagubă sau o vătămare a intereselor legitime.
5. Latura obiectivă elementul material constă în acțiunea de îndeplinire a
unui act care nu intră în sfera atribuțiilor funcționarului public
Condițiile elementului material al laturii obiective sunt:
- actul să fie îndeplinit în timpul serviciului;
- actul să nu intre în sfera atribuțiilor funcționarului public care-l
execută, respectiv acesta să nu aibă competența funcțională și plasându-se în
zona depășirii prerogativelor recunoscute de lege în privința sa.
Urmarea imediată constă în producerea unei dintre consecințele prevăzute
de art. 297:
- producerea unei pagube;
- îngrădirea exercitării unui drept al unei persoane;
- crearea unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă,
dizabilități, boală cronică necontagioasă, sau infecție cu HIV/SIDA.
6. Latura subiectivă –fapta se comite cu intenție directă sau indirectă.
7. Tentativa nu se pedepsește.
8. Consumarea infracțiunii intervine atunci când s-a produs urmarea
imediată. Infracțiunea se poate comite și în formă continuată.
9. Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
c. Varianta atenuantă prevăzută de art. 308 Cod penal raportat la art. 300
Cod penal - dispozițiile art. 300 Cod penal se aplică și și faptelor săvârșite de către
sau în legătură cu persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără
remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute
la art. 175 alin. 2 Cod penal ori în cadrul oricărei persoane juridice.
În acest caz limitele speciale ale pedepsei se micșorează cu jumătate.
c. Varianta agravantă prevăzută de art. 309 Cod penal raportat la art.300
Cod penal constă în faptul că prin săvârșirea infracțiunii de uzurpare a funcției s-au
cauzat consecințe deosebit de grave.
În acest caz limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

7.2.7. Conflictul de interese (art. 301 Cod penal)

Reglementare: art. 301 Cod penal dispune:
14
 15
- alin. 1. „fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiilor de serviciu,
a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sin , soțul său,
pentru o rudă ori afin până la gradul II inclusiv, se pedepsește cu închisoare de la unu
la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică”
- alin.2. „dispozițiile alin.1 nu se aplică în cazul emiterii aprobării sau adoptării
actelor normative”
Prin conflict de interese înțelegem, așa cu l-a explicitat art. 70 din Legea nr.
161/2003, acea situație în care persoana ce exercită o funcție de demnitate
publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială,
care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin
potrivit dispozițiilor legale.
Principiile legale care asigură prevenirea conflictului de interese sunt:
imparțialitatea, integritatea , transparența decizională și supremația interesului public.
De asemenea în scopul prevenirii conflictului de interese mai multe acte normative au
impus diferitelor categorii de demnitari sau persoane care exercită o funcție de
demnitate publică sau o funcție publică anumite restrângeri ale drepturilor personale:
interdicția de a desfășura anumite activități , declarația privind veniturile personale, ale
familiei și a averii personale și a familiei, declarații privind cadourile primite, securitatea
și accesul la anumite date, declarația de interese în privința participării la elaborarea
sau consilierea în domenii specifice de politică publică , publicarea declarațiilor de
avere, declarații privind managementul de contracte, restricții și controlul asupra
ocupării anumitor funcții publice, renunțarea la anumite calități etc. ( a se vedea I.
Pascu, M. Gorunescu Drept penal .parte specială, Editura Hamangiu, București, 2008,
p. 379).
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale care asigură buna desfășurate
a serviciului , transparența, integritatea, imparțialitatea și supremația interesului public
în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale funcționarilor publici.
2. Obiectul material – fapta este lipsită de obiect material. Dacă actul
material se răsfrânge asupra unui bun, atunci acel bun este obiect material al
infracțiunii.
3. Subiectul activ este calificat putând să fie numai un funcționar public.
Participația penală este posibilă sub toate formele, cu precizarea că în cazul
coautoratului trebuie ca autorii să aibă calitatea cerută de lege.
4. Subiect pasiv este autoritatea publică sau instituția în cadrul căreia își
desfășară activitatea funcționarul public.
5. Latura obiectivă – elementul material este reprezentat de acțiunea de
îndeplinire a unui act care intră în sfera de competență a funcționarului public
autor al infracțiunii.

Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească elementul material al laturii

obiective:
- funcționarul public să aibă competența legală de a îndeplini un actul
prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, soțul său ori o rudă sau afin până
la gradul II;

15
 16
- folosul patrimonial realizat de funcționarul public prin actul îndeplinit
să fie destinat acestuia, soțului său ori unei rude sau afin până la gradul II;
folosul să nu fie realizat ca urmare a emiterii, aprobării sau adoptării unor acte
normative;
Urmarea imediată în starea de pericol creată prin perturbarea relațiilor de
serviciu , prin realizarea ilicită a unor foloase patrimoniale de către funcționarii publici.
6. Latura subiectivă – fapta se comite cu intenție directă sau indirectă
7. Tentativa nu se pedepsește.
8. Consumarea infracțiunii intervine atunci când funcționarul a îndeplinit actul
și când a realizat pentru sine sau pentru persoanele prevăzute în text folosul
patrimonial.
9. Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani
și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

16