Art.

295 Delapidarea

1. Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public , în interesul său ori pentru altul, de
bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea
de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

2. Tentativa se pedepsește.

Obiect juridic Obiectul juridic principal privește protejarea relațiilor de serviciu, iar obiectul juridic
secundar se referă la normala desfășurare a relațiilor patrimoniale.
Obiect material este reprezentat de bani, valori sau alte bunuri aflate în administrarea sau în
gestiunea unui funcționar public. Prin bani textul are în vedere moneda metalică și
de hârtie, prin valori trebuie înțeles cecuri, titluri de credit, obligațiuni iar prin
sintagma alte bunuri se are în vedere bunurile cu valoare economică.
- una din trăsături atribuite de autori bunurilor era existența lor materială, însă
această condiție nu mai poate fi susținută, pt că obiectele materiale indicate expres
în text, banii nu se mai regăsesc în circuite în forma lor materială. De ex, se reține
infracțiunea de delapidare dacă directorul unei instituții transferă din contul
instituției o sumă de bani în contul personal.
- și bunurile imobile pot constitui obiect material al infracțiunii în modalitățile
folosirii și traficării
- conform practicii judiciare, plusurile în gestiune rezultate din activitatea
funcționarului care administrează sau gestionează bunuri pot face obiectul
infracțiunii de delapidare, deoarece aparțin unității, chiar și în situația în care
proveniența lor are caracter fraudulos. De aceea, în doctrină s-a concluzionat că
bunurile care fac obiectul material al infracțiunii de delapidare nu trebuie să
aparțină obligatoriu patrimoniului unității, ci trebuie administrate sau gestionate de
funcționar. De ex. dacă poștașul își însușește bani din sumele destinate plății
pensiilor, săvârșește infracțiunea de delapidare, pt că, deși acești bani nu sunt în
patrimoniul Poștei Române, aceasta îi gestionează și răspunde civil pentru ei. Însă,
trebuie făcută o delimitare și în cazul bunurilor aflate în gestiunea funcționarului
public. Nu pot constitui obiect al infracțiunii bunurile proprietate a altor persoane
sau proprietate a gestionarului care au fost introduse în gestiune, dar în legătură cu
care nu poate fi angajată răspunderea civilă a unității (de ex. bunuri proprii ale
gestionarului depozitate în incinta unității, bunuri provenite din alte infracțiuni dar
tăinuite în incinta unității)
Subiecți Subiectul activ este dublu circumstanțiat. În primul rând trebuie să aibă calitatea de
funcționar public (în sensul art. 175, alin 1 și 2) iar în al doilea rând trebuie să aibă
calitatea de administrator sau gestionar al bunurilor instituției sau unității.
Ca atare, subiectul activ poate fi
- un funcționar public care administrează sau gestionează banii unei instituții,
autorități, regii autonome, persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat
- un angajat al funcționarului public prevăzut la art. 175 alin 2 care gestionează în
drept sau în fapt bunurile acestuia
- administratorul unei PJ sau o persoană care administrează bunurile acesteia.
În varianta tip, subiectul activ poate fi doar persoana fizică, pentru că doar aceasta
poate avea calitatea cerută de lege, de funcționar public.
În cazul variantei atenuate (atunci când subiectul activ este o persoană prevăzută de
 art 308) s-a reținut în practica judiciară că răspunderea penală poate fi angajată și în
cazul unei persoane juridice. Soluția este greșită, pentru că, în cazul în care o PJ
administrează bunurile altei PJ relația este contractuală și nu una de serviciu.
Participația este posibilă sub toate formele, dar în cazul coautoratului este necesar
ca participanții să aibă toți calitatea cerută de lege. Cei care nu sunt funcționari
publici vor răspunde în calitate de complici sau instigatori.
- Cf RIL III/2002- fapta administratorului asociației de proprietari care își însușește o
sumă de bani din fondurile asociație reprezintă infracțiunea de delapidare.
- distincție între infracțiunea de delapidarea și cea prevăzută la art. 272 din legea 31/1990
care sancționa fapta fondatorului, administratorului, directorului, directorului executiv sau
reprezentantului legal al societății care folosește cu rea- credință bunuri sau creditul de care
se bucură societatea în folosul propriu. Ori de câte ori făptuitorul avea calitatea de
funcționar în sensul legii penale (avea implicit calitatea de salariat) se poate reținea
infracțiunea de delapidare, iar când nu avea se aplica principiul subsidiarității, reținându-se
infracțiunea prevăzută de art 272 din legea 31/1990.
Prin legea de punere în aplicare a codului penal a fost redefinită sfera persoanelor prevăzute
de art. 272, în sensul că din acestea fac parte: fondatorul, administratorul, directorul
general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului sau
reprezentantul legal.
Dacă interpretăm art 308 într-un sens restrictiv (care presupune existența unei relații de
serviciu între subiectul activ și cel pasiv) raportul dintre infracțiunea de delapidare și cea
prevăzută la art. 272 rămâne neschimbat, iar dacă îl interpretăm într-un sens larg, distincția
între cele două infracțiuni este imposibil de realizat.
Subiectul pasiv este persoana juridică sau fizică prevăzută de art 175 alin 2 ale cărei
bunuri sunt gestionate sau administrate
Situația premisă existența unor raporturi de administrare sau gestionare într-o instituție, autoritate
publică sau persoană juridică pe de o parte și un funcționar public ((sau funcționar
privat) pe de altă parte.
Latura obiectivă Elementul material constă într-o acțiune ce poate îmbrăca una din cele trei
modalități alternative prevăzute de lege: însușire, folosire sau traficare.
Însușirea reprezintă scoaterea bunului din sfera de stăpânire a unității și trecerea în
patrimoniul subiectului pasiv.
Folosirea reprezintă scoaterea temporară din sfera patrimonială a unității bunului și
utilizarea lui de către funcționar. Din punct de vedere juridic, bunul rămâne în
patrimoniul societății, doar că, faptic, este scos din sfera de stăpânire a unității. În
această modalitate, bunul poate fi și imobil. În ipoteza bunurilor imobile, folosirea
nu implică în mod obligatoriu scoaterea în fapt a bunului din sfera patrimonială a
unității, ci doar utilizarea lui cu titlu gratuit în alte scopuri decât cele impuse de
sarcinile de serviciu.
De obicei, în cazul infracțiunilor comise în această modalitate, prejudiciul constă în
contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor sau contravaloarea uzurii.
Traficarea este modalitatea elementului material prin care bunul este scos din
sfera de stăpânire a unității și este dat spre folosire unui terț contra unui câștig.
Bunurile imobile pot face obiectul traficării. Astfel, dacă funcționarul public ce
administrează un imobil îl închiriază și își însușește sumele de bani plătite cu titlu de
chirie se poate reține infracțiunea de delapidare.
Urmarea imediată: urmarea imediată principală constă într-o stare de pericol pt
relațiile de serviciu iar urmarea imediată secundară constă în prejudiciul produs
instituției sau persoanei juridice cu care subiectul activ se află în raporturi de
 serviciu. Prejudiciul este reprezentat de valoarea bunului în cazul însușirii și poate fi
reprezentat de uzura sau lipsa de folosință a acestuia când delapidarea a fost
comisă prin folosire sau traficare.
Legătura de cauzalitate: rezultă ex re în cazul urmării imediate principale, dar
pentru existența urmării secundare trebuie dovedit că paguba a fost cauzată de
însușirea, folosirea, traficarea bunului și nu de o neglijență, de perisabilitatea
bunului, de sustragerea bunului de către terți.
Latura subiectivă Vinovăția: intenția directă sau indirectă. Nu va exista intenție în situația în care
bunurile au fost scoase din gestiune cu intenția de a fi cumpărate nu de a fi însușite,
chiar dacă în final prețul nu a fost plătit.
Forme Tentativa este posibilă și se sancționează. Ea va fi reținută atunci când subiectul
începe să execute una din acțiunile specifice elementului material dar acțiunea este
întreruptă. De exemplu, se înțelege cu un terț să îi dea în folosință un bun contra
unei sume de bani, dar la momentul remiterii bunului, fapta este descoperită de
organele judiciare.
Consumarea are loc în momentul scoaterii temporare sau permanente a bunului
din patrimoniul PJ, astfel încât acesta nu poate obține beneficii de pe urma lui
(momentul scoaterii bunului din sfera de dispoziție a instituției sau unității). În cazul
însușirii repetate, infracțiunea poate îmbrăca formă continuată, iar în cazul folosirii
sau traficării infracțiunea poate îmbrăca forma continuă, motiv pt care va exista și
un moment al epuizării.
Variante o variantă tip și una calificată, reglementată de art 309 C pen atunci când faptele au
produs consecințe deosebit de grave (pagubă materială mai mare de 2000.000), și
una atenuată (când subiectul activ nu este funcționar public, dar îndeplinește
condițiile prevăzute de art 308)
Sancțiuni varianta tip închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică iar în
varianta calificată limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. În cazul
variantei atenuate, limitele pedepsei se reduc cu o treime.
Art. 296 Purtarea abuzivă

1. Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor
de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

2. Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin 1 se sancționează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Obiect juridic Obiectul juridic principal privește protejarea relațiilor de serviciu, iar obiectul juridic
secundar îl constituie demnitatea, integritatea fizică și sănătatea persoanei.
Obiectul material Atunci când infracțiunea este comisă prin lovire sau alte violențe, are obiect
material constând în corpul persoanei împotriva căreia a fost comisă fapta.
Situația premisă Preexistența unor atribuții de serviciu de care legea leagă săvârșirea faptei
Subiecți Subiectul activ este persoana care se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Poate fi subiect activ inclusiv o menajeră angajată de o persoană fizică care o
lovește pe persoana care angajat-o. De asemenea, se poate reține această
infracțiune dacă făptuitorul este angajat ca gardă de corp de către o persoană fizică,
iar în exercitarea atribuțiilor de serviciu adresează expresii jignitoare.
Ca atare, esențial pentru reținerea infracțiunii de purtare abuzivă este ca subiectul
activ, la momentul comiterii faptei să se afle în exercitarea atribuțiilor de serviciu
(poate fi comisă și într-o zi nelucrătoare).
Participația este posibilă sub forma instigării și complicității, iar pentru aceste forme
de participație nu este necesară calitatea cerută de lege pentru autor.
Subiectul pasiv este instituția sau persoana fizică al cărei angajat este făptuitorul iar
subiectul pasiv secundar este persoana fizică împotriva căreia se îndreaptă
activitatea abuzivă a făptuitorului. Pluralitatea de subiecți pasivi secundari conduce
la reținerea unui concurs de infracțiuni. Dacă în aceeași împrejurare cel aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu întrebuințează expresii jignitoare, amenință ori
exercită acte de violență asupra mai multor persoane, se vor reține atâtea
infracțiuni câte persoane vătămate sunt.
Latura obiectivă Elementul material se realizează printr-o acțiune, ce poate îmbrăca mai multe
modalități alternative.
La alin. 1 elementul material constă în întrebuințarea de expresii jignitoare. Noțiunii
de expresii jignitoare îi poate fi dat un înțeles mai larg, care să cuprinsă și gesturile
jignitoare, pentru că textul nu se referă la expresii verbale jignitoare.
La alin. 2 elementul material este cel al infracțiunilor de amenințare și lovire sau alte
violențe.
Săvârșirea mai multor acte materiale de natură diferită, dar în aceeași împrejurare
conduce la reținerea unei singure infracțiuni de purtare abuzivă în varianta cea mai
gravă, în care sunt absorbite variantele mai ușoare.
Urmarea imediată principală constă într-o stare de pericol pentru buna desfășurare
a relațiilor de serviciu. Dacă infracțiunea s-a produs prin exercitarea de violențe
fizice va exista și o urmare imediată secundară, constând în atingerea adusă
integrității fizice sau sănătății persoanei.
Legătura de cauzalitate – rezultă ex re în ce privește modalitățile elementului care
au urmare o stare de pericol. Atunci când a fost afectată integritatea corporală a
persoanei, trebuie dovedită legătura de cauzalitate între elementul material și
 urmarea imediată.
Latura subiectivă Vinovăția: intenția directă sau indirectă
Sunt situații în care subiectul activ este îndreptățit să uzeze forța pentru a-și
îndeplini îndatoririle de serviciu, cu condiția ca acest mod de a proceda să constituie
unica posibilitate de executare a acestor îndatoriri.
Forme Tentativa nu se sancționează. Consumarea are loc la momentul producerii
elementului material. Dacă faptele se produc la anumite intervale de timp, în
realizarea aceleiași rezoluții infracționale, se poate reține forma continuată a
infracțiunii.
Variante - o variantă tip la alin 1 și o variantă agravată la alin 2 când fapta este comisă prin
amenințarea ori lovire sau alte violențe.
- fapta reglementată la alin 2 este, în realitate, variantă agravată a infracțiunilor de
amenințare și loviri sau alte violențe.
Sancțiuni închisoarea alternativ cu amenda în alin 1
- varianta de la alin 2- pedeapsa prevăzută de lege pt norma de incriminare la care
face referire, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Art. 297 Abuzul în serviciu

1. Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl
îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare intereselor legitime
ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

2. Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de
inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.

Obiect juridic Relațiile sociale care asigură buna desfășurare a relațiilor de serviciu.
Infracțiunea poate avea și un obiect juridic adiacent constând în relațiile
sociale privind ocrotirea patrimoniului, atunci când prin comiterea ei se
produce un prejudiciu.
Obiect material Nu are, dar, în măsura în care activitatea infracțională se exercită asupra
unui bun material, acesta va reprezenta obiectul material secundar.
Subiecți Subiectul activ este funcționarul public așa cum este definit în art 175 dar și
persoanele indicate în art 308. O altă condiție necesară pt angajarea
răspunderii penale este existența unui raport de serviciu, deoarece fapta
trebuie comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Participația este
posibilă sub toate formele, dar în cazul coautoratului trebuie îndeplinite
condițiile prevăzute de lege pentru subiectul activ.
Atunci când subiect activ este funcționarul public (sau privat, în cazul art
308) persoana juridică nu poate răspunde penal, deoarece nu poate avea
această calitate.
Subiectul pasiv principal al infracțiunii este instituția publică, autoritatea
publică, persoana juridică, funcționarul public prevăzut de art 175 alin 2
 pentru care lucrează subiectul activ, deoarece prestigiul, reputația acestora
are de suferit. Subiectul pasiv adiacent este persoana ale cărei interese au
fost lezate prin săvârșirea faptei. De ex. în situația în care funcționarul public
îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane pe temei de origine
etnică, instituția în care este angajat funcționarul va fi subiect pasiv principal
iar persoana fizică ale cărei interese au fost lezate va fi subiect pasiv
secundar.
Latura obiectivă Elementul material.
În textul inițial, varianta tip a infracțiunii (alin 1) putea fi comisă printr-o
inacțiune (omisiune) – neîndeplinirea unui act- sau printr-o acțiune
(comisiune) – îndeplinirea unui act în mod defectuos. S-a arătat în doctrină
că acțiunile sau inacțiunile ce formează elementul material au o formulare
generală, care înglobează încălcarea unei mari varietăți de îndatoriri de
serviciu. Pt a stabili în concret dacă un comportament se circumscrie
acestei infracțiuni trebuie analizate actele normative ce guvernează acea
activitate (legi, ordonanțe de urgență, HG, regulamente de funcționare),
fișa postului, dispozițiile primite de salariat de la organele competente,
normele tehnice pe care trebuie să le cunoască salariatul pentru a-și putea
exercita activitatea.
Neîndeplinirea unui act presupune omisiunea cu știință de a-l efectua, deși,
potrivit atribuțiilor de serviciu, îndeplinirea era obligatorie.
S-a arătat în doctrină că îndeplinirea defectuoasă a unui act înseamnă
îndeplinirea neadecvată a actului respectiv. Defectuozitatea poate privi
conținutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condițiile
de efectuare. Se poate reține această variantă și în situația în care a fost
eliberat un act în care se atestă în mod nereal o situație de fapt.
Prin decizia CCR 405/2016 s-a decis că dispozițiile alin. 1 sunt constituționale
în măsura în care prin sintagma îndeplinește în mod defectuos se înțelege
îndeplinește prin încălcarea legii.
Deși dispozitivul deciziei se referă la sintagma îndeplinește în mod defectuos
, din considerentele deciziei reiese că interpretările date de Curte vizează
ambele modalități ale elementului material al variantei prevăzute în alin 1
al art 297.
În varianta reglementată în alin 2. elementul material constă în îngrădirea
exercitării unui drept ori crearea unei situații de inferioritate pe temei de
rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă
sau infecție HIV/SIDA. Elementul material poate fi realizat atât prin acțiune
(încadrarea unei persoane într-o funcție inferioară pregătirii sale) cât și prin
inacțiune (refuzul de a înscrie o persoană la un concurs pe temei de
apartenență politică).
Nu prezintă relevanță dacă făptuitorul a încălcat una sau mai multe atribuții
de serviciu sau dacă a realizat doar o modalitate a elementului material.
Caracterul extrem de general al elementului material a determinat doctrina
să considere că această infracțiune are caracter subsidiar, urmând să se
rețină doar în situația în care nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale
altei infracțiuni (contra serviciului, patrimoniului). Acest criteriu al
subsidiarității nu este evidențiat printr-o expresie specifică, în cadrul textului
 infracțiunii, motiv pentru care nu este întotdeauna aplicat în practică. Astfel,
există soluții în care pentru o unică faptă s-a reținut un concurs formal de
infracțiuni, în unele situații ambele fiind infracțiuni de serviciu, și soluții în
care s-a reținut o altă infracțiune motivându-se nereținerea infracțiunii de
abuz în serviciu prin prisma aplicării principiului subsidiarității.
Urmarea imediată: în cazul variantei de la alin 1, urmarea imediată constă
într-o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei
persoane fizice sau ale unei persoane juridice.
Pentru varianta de la alin 2 urmarea imediată constă în îngrădirea
drepturilor unei persoane sau crearea unei situații de inferioritate.
Legătura de cauzalitate: trebuie dovedită legătura de cauzalitate între
activitatea infracțională și urmarea imediată.

Latura subiectivă Vinovăția: intenția directă sau indirectă în cazul faptei prevăzute la alin 1.
În cazul faptei prevăzute la alin 2, vinovăția trebuie să subziste sub forma
intenției directe, determinate de existența unui mobil.
În cazul variantei de la alin 2 trebuie ca activitatea infracțională să fie
determinate de existența unui mobil, în sensul că îngrădirea exercitării unui
drept sau crearea unei situații de inferioritate să se facă pe temei de rasă,
naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă
sau infecție HIV/SIDA.
Forme Tentaitva nu se sancționează și nu este nici posibilă în situația în care
elementul material constră într-o inacțiune.
Consumarea are loc în momentul producerii urmării imediate. Infracțiunea
poate îmbrăca forma continuată dacă actele material sunt comise la diferite
interval de timp (de ex. funcționarul refuză în repetate rânduri să dea curs
unei creri formulate de o persoană, cauzându-I o pagubă) sau forma
continua, dacă activitatea infracțională are o anumită durată de timp (ex.
atunci când modalitatea elementului material constă în crearea de către un
funcționa public cu funcție de conducere a unei situații de inferioritate la
locul de muncă pentru un angajat pe motiv de rasă, etc. situație care
durează o perioadă de timp).
Variante o variant tip reglementată la alin1 și una asimilată la alin 2. Dacă faptele
îndeplinesc elementele constitutive ale ambelor infracțiuni, se va reține o
singură infracțiune.
- o variantă atenuată prin raportare la art 308
Sancțiuni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de
a ocupa o funcție publică.
Art. 298 Neglijența în serviciu

Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea
acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se
pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Obiect juridic constă în protejarea valorilor sociale privind buna desfășurare a relațiilor de
serviciu și realizarea cu diligență a atribuțiilor de serviciu de către
funcționarii publici sau persoanele prevăzute la art 308.Cp
Obiect material are obiect material secundar doar în situația în care fapta vizează un bun
aparținând patrimoniului unuei persoane fizice sau juridice sau corpul unei
persoane.
Subiecții Subiectul activ este funcționarul public (definit în art 175) sau persoanele
infracțiunii care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație o
însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute la art 175 alin 2 ori în cadrul oricărei persoane juridice. Ca și în
cazul infracțiunii de abuz în serviciu, pt existența infracțiunii este necesară
existența unui raport de serviciu.
Subiectul pasiv principal este persoana juridică în serviciul căreia se află
subiectul active. Subiectul pasiv adiacent este persoana ale cărei interese
legale au fost lezate prin săvârșirea faptei.
Latura obiectivă Elementul material constă în încălcarea unei atribuții de serviciu prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă. Ca atare,
elementul material poate consta într-o acțiune sau inacțiune, fiind
asemănător cu cel al infracțiunii de abuz în serviciu.Îndatoririle de serviciu
reprezintă toate activitățile pe care trebuie să le realizeze subiectul active.
Acestea sunt prevăzute în legi, HG, regulamente, ordine. De asemenea,
nerespectarea, din culpă, a unui ordin dat de un superior, dacă acesta este
legal și se referă la atribuțiile de serviciu ale funcționarului poate constitui
element material al infracțiunii. Astfel, în practică, s-a reținut că fapta
inculpatului care, având ca însărcinare din partea administratorului societății
comerciale în care lucra executarea unor acte de primire-predare a unor
mărfuri, pe care din culpă nu le-a realizat, producând pagubă societății,
reprezintă infracțiunea de neglijență în serviciu.
Neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu presupune omisiunea de a îndeplini
total sau partial o sarcină de serviciu. S-a rețiut astfel că fapta polițistului,
însărcinat cu evidența proceselor-verbale de contravenție și valorificarea lor
prin dare în plată, de a nu-și îndeplini timp de un an această obligație, cu
urmarea că s-a împlinit termenul de prescripție pt executarea obligației de
plată în cazul mai multor amenzi contravenționale constituie infracțiunea de
neglijență în serviciu.
Îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu înseamnă îndepliirea
nediligentă, astfel încât este posibilă producerea unei pagube pentru
angajator. Astfel, s-a reținut că fapta pădararului, care, pt a justifica lipsa
arborilor, întocmește în fals procese-verbale de contravenție, fără să le pună
în executare, constituie infracțiunea de neglijență în serviciu și nu abuz în
 serviciu. Instanța a arătat că, prin fapta sa, inculpatul nu a produs o
vătămare a intereselor legale a persoanelor pt care a întocmit în fals
procesele verbale, deoarece acestea nu au fost puse în executare.
Prin decizia CCR 518/2017 CCR a constatat că dispozițiile art 298 sunt
constituționale în măsura în care prin sintagma ”îndeplinirea ei defectuoasă”
se înțelege ”îndeplinirea prin încălcarea legii.
Urmarea imediată: constă în crearea unei pagube sau o vătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane.
Legătura de cauzalitate joaăc un rol essential, deoarece poate fi atrasă
răspunderea penală și pt alte persoane decât cele care au comis acțiunea
sau inacțiunea producătoare de prejudicii sau încălcarea drepturilor sau
intereselor legitime ale unei persoane, dacă aceste persoane au calitatea
cerută de lege și dacă și-au exercitat neglijent atribuțiile de serviciu.
În acest sens, a fost reținută infracțiunea de neglijență în serviciu în cazul
neîndeplinirii corespunzătoare de către funcționar, timp de 1 an și jumătate,
a obligației sale de serviciu de a efectua periodic controlul gestiunilor din
unitate, faptă ce se află în raport de cauzalitate cu însușirea banilor de către
casierul gestionar. Acesta din urmă, în cazul unor controale
corespunzătoare, nu ar fi avut posibilitatea să delapideze, în mod repetat și
sistematic, importante sume de bani. Prejudiciul fiind cauzat de concursul
dintre fapta funcționarului cu atribuții de control și fapta delapidatorului,
ambii sunt ținuți să răspundă pt acoperirea acestuia.
Latura subiectivă Vinovăția: culpa simplă sau cu prevedere. Este posibil ca funcționarul public
(sau persoana prevăzută la art. 308 C. pen) să își încalce unele atribuții, dar
fapta cauzatoare de prejudicii să nu fie totuși săvârșită cu vinovăție.
Forme Tentativa nu este posibilă în cazul acestei infracțiuni, fiind una care se
comite din culpă. Infracțiunea se consumă în momentul în care s-a produs
vreuna din urmările immediate prevăzute de lege.
Variante Infracțiunea prezintă o variant tip în art 298 și o variantă agravată în art 309
Sancțiuni închisoare alternative cu amenda