Mavrodin Bogdan-Petru

21.2.17

Succesiuni

Dreptul succesoral roman cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza

transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai, desi in epoca foarte veche
a Romei transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai nu implica ideea de
succesiune, deoarece, in conceptia vechilor romani, drepturile patrimoniale nu puteau fi
transmise nici intre vii, nici pentru cauza de moarte.

De aceea, ei considerau ca mostenitorul nu dobandeste acelasi drept, ci un drept nou, prin

luarea in stapanire a bunurilor succesorale. Aceasta conceptie este oglindita si pe plan
terminologic, intrucat cel mai vechi cuvant prin care a fost desemnat mostenitorul roman
este heres, care vine de la herus = stapan.

Cu timpul insa, pornind de la principiul continuitatii persoanei defunctului, romanii au

admis ca drepturile patrimoniale pot sa fie transmise de la defunct catre mostenitorii sai pe
cale succesorala, iar din acel moment, in terminologia juridica romana au aparut termenii
succesiune si succesor.

Romanii au creat 3 sisteme succesorale pe care le denumim:

-Succesiunea ab intestat, fara testament sau succesiunea legala, deferita pe baza legii si
este cea mai veche.
-Succesiunea testamentara, deferita pe baza unui testament.
-Succesiunea deferita contra testamentului, care a fost o varianta a succesiunii
testamentare.

Dreptul succesoral roman a evoluat sub influenta a doua tendinte:

- Tendinta decaderii formalismului

In legatura cu aceasta prima tendinta, retinem ca, la origine, intocmirea actelor
succesorale presupunea respectarea unor forme solemne, foarte complicate.

Ex: cel mai vechi testament roman imbraca forma unei legi pe care o vota poporul.

Mai tarziu, asistam la decaderea formalismului, iar in epoca clasica, testamentul se putea
intocmi printr-o simpla manifestare de vointa sau chiar cu scrisoare.

- Tendinta ocrotirii rudeniei de sange, a cognatiunii

In legatura cu aceasta tendinta, retinem ca, vreme de aproape cinci secole, agnatiunea
sau rudenia civila a fost unicul fundament de mostenire, pe cand cognatiunea nu aducea
fundament de succesiune decat cognatilor care erau si rude civile, iar cei care nu erau in
acelasi timp si agnati, nu puteau sa vina la succesiune.
 Cu timpul, odata cu generalizarea casatoriei fara manus si a practicii emanciparii fiilor de
familie, pretorul a intervenit si a initiat o serie de reforme prin care rudele de sange au
fost chemate si ele la succesiune, iar in epoca clasica aceste reforme au fost dezvoltate
prin reforme imperiale, pentru ca, in vremea lui Justinian, prin rasturnarea stravechiului
principiu, rudenia de sange sa devina unicul fundament al succesiunii.

SUCCESIUNEA AB INTESTAT

Aceasta se deschidea atunci cand nu exista un testament, fie pentru ca defunctul nu isi
facuse testamentul, fie pentru ca testamentul nu a fost intocmit in mod valabil si era nul.

Ea mai este denumita si succesiune legala sau legitima, intrucat a fost reglementata prin
LEGES DUODECIM TABULARUM, conform careia exista trei categorii de mostenitori legali:

 HEREDES SUI sau SUI HEREDIS

Faceau parte din prima categorie de mostenitori toti aceia care, in momentul mortii lui
pater familias, deveneau persoane sui iuris, adica fiii, fiicele, femeia casatorita cu manus
in calitate de fiica a barbatului ei, adoptatul si adrogatul.

Nepotii din fii faceau parte din prima categorie de mostenitori numai daca tatal lor
murise inaintea bunicului. Cu toate astea, nepotii din fii veneau la succesiune prin
reprezentare. In acest sens, ei urcau in rangul succesoral al tatalui lor si dobandeau
partea din succesiune care s-ar fi cuvenit tatalui lor daca ar mai fi trait.

Ex: daca vin la succesiune doi fii si doi nepoti de fiu, succesiunea se imparte la trei, iar cei
doi nepoti de fiu dobandesc impreuna 1/3 din mostenire pentru ca atat s-ar fi cuvenit
tatalui daca ar mai fi trait.

 ADGNATUS PROXIMUS
Daca nu existau sui heredis, atunci veneau la mostenire adgnatus proximus, adica cei mai
apropiati agnati, cu intelesul de colaterali, prin urmare, in aceasta materie, prin agnati
intelegem numai colateralii.

Aceasta categorie de mostenitori nu era fixa, ci era mobila deoarece, in lipsa unor agnati
mai apropiati erau considerati adgnatus proximus agnatii foarte indepartati.

Ex: daca existau frati, ei erau adgnatus proximus, iar daca nu existau frati, atunci erau
adgnatus proximus verii primari, iar daca nu existau nici veri primari, cei de-al doilea.

Potrivit Legii celor 12 Table, daca cel mai apropiat agnat repudia (refuza) succesiunea,
aceasta nu revenea agnatului urmator, ci devenea vacanta si trecea asupra statului
deoarece, potrivit Legii celor 12 Table, colateralii nu puteau sa vina la succesiune prin
reprezentare.
  GENTILES
Daca nu existau nici colaterali, veneau la succesiune membrii ginții (gentiles), care isi
imparteau succesiunea in parti egale ca o amintire a epocii in care membrii gintii
exercitau proprietatea colectiva asupra pamantului.

Catre sfarsitul republicii, sistemul consacrat prin Legea celor 12 Table a devenit anacronic,
depasit, deoarece asistam la practicarea pe scara larga a casatoriei fara manus si a
emanciparii fiilor de familie.

Intrucat, potrivit Legii celor 12 Table, rudele de sange care nu erau si rude civile nu aveau
vocatie succesorala, mama si copiii rezultati din casatoria fara manus nu se puteau mosteni
reciproc, iar fiul de familie emancipat nu venea la succesiune in familia de origine.

Pentru a solutiona contradictia dintre noua organizare a familiei si sistemul succesoral,

pretorul a initiat o serie de reforme prin care a fost creat un nou sistem succesoral, denumit
BONORUM POSSESSIO sau MOSTENIREA PRETORIANA.

Potrivit reformelor pretoriene, existau 4 categorii de mostenitori sau mostenitori pretorieni:

 BONORUM POSSESSIO UNDE LIBERI (IN CALITATE DE FII)

Din aceasta categorie de mostenitori pretorieni faceau parte toti fiii de familie, inclusiv
cei emancipati, care veneau la succesiune in calitate de fii, chiar daca nu se aflau sub
puterea lui pater, cu conditia sa adauge la masa succesorala toate bunurile pe care le-au
dobandit in calitate de persoane sui iuris.

 BONORUM POSSESSIO UNDE LEGITIMI (IN CALITATE DE RUDE LEGITIME)

Din aceasta categorie faceau parte agnatii si gentilii, rudele legitime.

Astfel, de data aceasta, pretorul pare sa fi confirmat dispozitiile din LC12T, dar in
realitate, prin introducerea acestor mostenitori in sistemul succesiunii pretoriene,
pretorul a modificat, fie si indirect, sistemul mostenirii legale, in sensul ca daca cel mai
apropiat agnat repudiaza mostenirea, aceasta nu devine vacanta, ci trece la urmatoarea
categorie de mostenitori pretorieni, adica la cognati.

 BONORUM POSSESSIO UNDE COGNATI (IN CALITATE DE RUDE DE SANGE)

Din aceasta categorie faceau parte mama si copiii rezultati din casatoria fara manus, care
se mosteneau reciproc in calitate de rude de sange.

 BONORUM POSSESSIO UNDE VIR ET UXOR (IN CALITATE DE SOT SI SOTIE)

Din aceasta categorie faceau parte barbatul si femeia, casatoriti fara manus, care se
mosteneau reciproc daca nu existau rude de sange sau civile.

Aceste reforme au fost dezvoltate in epoca clasica prin reforme imperiale.

Astfel, prin senatusconsultul:

- Tertullian, dat in vremea imparatului Hadrian, s-a prevazut ca mama poate sa vina la
succesiunea copiiilor rezultati din castoria fara manus, in calitate de ruda legitima, ceea
ce inseamna ca ea a fost ridicata din categoria a treia de mostenitori pretorieni in
categoria a doua de mostenitori pretorieni.

- Orfitian, dat in vremea lui Marc Aureliu, s-a prevazut dreptul copiilor rezultati din
casatoria fara manus de a veni la succesiunea mamei lor, in calitate de fii, ceea ce
inseamna ca ei au fost ridicati din categoria a treia in prima categorie de mostenitori
pretorieni.

IMPARATUL JUSTINIAN a dat o reforma prin care a unificat sistemul succesoral si a creat 4
categorii de mostenitori:

 DESCENDENTII
Acestia excludeau pe toti ceilalti.

 ASCENDENTII
Este vorba despre fratii si surorile buni si copiii lor.

 FRATII SI SURORILE CONSANGVINI SI UTERINI SI COPIII LOR

Sunt frati si surori consangvini cei care provin din acelasi tata, dar nu aceeasi mama, iar
cei uterini, cei care provin din aceeasi mama, dar nu din acelasi tata.

 COLATERALII MAI INDEPARTATI

Este vorba despre veri primari si copiii lor, etc.

Acest ultim sistem a fost preluat in linii mari de sistemul modern.

MOSTENIREA TESTAMENTARA
Aceasta era deferita pe baza unui testament.

Testamentul roman era actul solemn prin care o persoana denumita testator instituie unul
sau mai multi mostenitori, pentru ca acestia sa ii execute ultima vointa.

Din aceasta definitie, rezulta ca instituirea de mostenitor este trasatura definitorie a

testamentului, fara de care testamentul nu poate sa fie intocmit in mod valabil.

Initial, puteau sa fie instituiti mostenitori numai herezii.

Mai tarziu, s-a admis sa fie instituiti mostenitori si agnatii mai indepartati sau chiar persoane
straine de familie.

Mostenitorul instituit era un executor testamentar. Acesta impartea bunurile succesorale in

conformitate cu ultima vointa a testatorului.
Prin testament:
- Puteau sa fie favorizati unii dintre mostenitorii instituiti, in sensul ca primeau o parte
mai mare din succesiune, ceea ce LC12T nu permitea.
- Mostenitorul instituit putea sa fie grevat cu sarcina de a transmite anumite bunuri
individual determinate unor persoane straine de familie, denumite legatari.
- Se putea dezrobi un sclav sau se putea numi un tutore, ceea ce inseamna ca in
dreptul roman, testamentul a indeplinit multiple functii.

FORMELE TESTAMENTULUI

In EPOCA VECHE, romanii au cunoscut trei forme solemne de testament:

 TESTAMENTUL CALATIS COMITIIS

Testamentul calatis comitiis este cel mai vechi si imbraca forma unei legi pe care o vota
comitia curiata.

Initial, poporul a indeplinit rolul unui veritabil legiuitor, in sensul ca aproba ultima vointa
a testatorului.

Mai tarziu, poporul s-a transformat din veritabilul legiuitor in martor colectiv, luand doar
act de ultima vointa, deoarece prin Legea celor 12 Table s-a consacrat principiul
autonomiei de vointa, in materie succesorala.

Acest testament prezenta, totusi, unele inconveniente:

 El nu era accesibil tuturor cetatenilor romani, ci numai patricienilor.
 Comitia Curiata (d.ș. Comitia Calatis) nu se convoca zi de zi, ci numai de 2 ori pe
an.

 TESTAMENTUL IN PROCINCTU
Din cauza celor doua inconveniente aratate mai sus, a fost creat testamentul in procinctu
sau testamentul in fata armatei, garda de lupta, care presupunea manifestarea de
vointa a testatorului in fata unei terte militare, a centuriei.

Membrii centuriei aveau rolul de martor colectiv, de unde rezulta ca acest testament a
fost creat dupa recunoasterea principiului autonomiei de vointa a testatorului.

Acest testament prezenta avantajul ca era accesibil tuturor cetatenilor romani, dar
numai acelora care faceau parte din legiunile de juniori (combatante) si aveau o varsta
intre 17-46 de ani, pe cand membrii legiunilor de seniori (noncombatante) nu isi puteau
face testamentul in aceasta forma.
 TESTAMENTUL PER AES ET LIBRAM
Din motivul mentionat anterior a fost creat testamentul per aes et libram sau
testamentul prin arama si balanta, care este o aplicatiune a mancipatiunii fiduciare

Testamentul per ase et libram a evoluat in 3 faze distincte:

1. Mancipatio familiae
Testatorul transmitea bunurile succesorale cu titlu de proprietate prin mancipatiune
unui emptor familiae sau cumparator al bunurilor succesorale dupa care, intre
testator si emptor familiae, se incheiau anumite conventii de buna-credinta denumite
pacte fiduciare, prin care testatorul ii arata lui emptor familiae cum sa imparta
bunurile succesorale.

Cu toate acestea, executarea acestui testament depindea de buna-credinta a lui

emptor familiae, deoarece acesta dobandea bunurile succesorale cu titlu de
proprietate, iar daca era de rea credinta si nu distribuia bunurile succesorale, potrivit
intelegerii pe care a avut-o cu testatorul, mostenitorii nu il puteau chema in justitie si
nu il puteau constrange pe cale judiciara, prin proces, sa execute ultima vointa a
testatorului.

De aceea, s-a trecut la faza a doua.

2. Testamentul per aes et libram public

In aceasta faza, testatorul transmitea bunurile succesorale cu titlu de detentiune.

Emptor familiae devenea un simplu detentor, iar daca era de rea-credinta si nu

executa testamentul, mostenitorii il puteau chema in justitie si il puteau constrange
prin proces sa execute ultima vointa a testatorului.

Totusi, in aceasta faza, testamentul prezenta inconvenientul ca pactele fiduciare erau

incheiate in forma verbala, in fata martorilor, astfel incat numele mostenitorilor erau
cunoscute inca din momentul intocmirii testamentului, cand testatorul inca era in
viata.

Unii mostenitori aveau interesul sa grabeasca moartea testatorului, iar astfel s-a
trecut la faza a treia.

3. Testamentul per aes et libram secret

Pactele fiduciare nu mai erau incheiate in forma verbala, ci in forma scrisa. Inscrisul
purta sigiliile martorilor si urma sa fie deschis numai dupa moartea testatorului, cand
se aflau si numele mostenitorilor instituiti (testament mistic sau secret)
In EPOCA CLASICA a continuat sa se utilizele acest testament secret, dar in paralel au aparut
si forme nesolemne de testament:

 TESTAMENTUL NUNCUPATIV
Acesta se intocmea printr-o declaratie verbala facuta in fata martorilor, de regula 7.

 TESTAMENTUL PRETORIAN
Acesta se intocmea in forma scrisa si purta sigiliile martorilor.

 TESTAMENTUL MILITAR
Acesta nu presupunea respectarea unor conditii de forma, ci numai exprimarea clara a
vointei testatorului. De aceea, jurisconsultii clasici spuneau ca testamentul militar poate
sa fie intocmit inclusiv cu sangele pe pavaza sau cu sabia pe nisip.

TESTAMENTI FACTIO

Pentru ca un testament sa fie incheiat in mod valabil era necesar ca testatorul, martorii si
mostenitorii sa aiba capacitate testamentara, care era denumita testamenti factio si era de
doua feluri:

 TESTAMENTI FACTIO ACTIVA

Desemna posibilitatea persoanei de a isi face testamentul sau de a asista in calitate de
martor la intocmirea unui testament.

Regula era ca au testamenti factio activa toti aceia care sunt capabil de fapt si de drept.

Totusi, din ratiuni de ordin practic, s-au admis anumite exceptii:

- Fiul de familie soldat in legiunile romane si care avea un peculiu in calitate de
soldat, numit peculium castrense, putea dispune practic de acel peculiu.
- Servul public, proprietate a statului, putea dispune si el prin testament de
jumatate din peculiul sau.
- In epoca veche, femeia nu putea sa isi faca testamentul, dar incepand din
vremea lui Hadrian, ea a dobandit dreptul de a testa, dar numai cu auctoritatis tutoris.

 Testamenti factio pasiva. Desemneaza aptitudinea unei persoane de a veni la

succesiune ca mostenitor sau ca legatar. Simetric, aveau testamenti factio pasiva toti cei
care erau capabili de fapt si de drept.

Si in acest caz s-au admis exceptii:

- S-a admis ca fiul de familie alieni iuris sa poata sa fie instituit mostenitor.
- S-a admis sa fie instituiti fie sclavul propriu, fie sclavul altuia, astfel ca bunurile
intrau tot in patrimoniul lui pater pe considerentul ca la romani se admitea vanzarea
bunurilor succesorale.
 28.2.17
Instituirea de mostenitori

Pentru ca un testament sa fie intocmit in mod valabil, era necesara si instituirea de

mostenitori, despre care Gaius spunea ca este „caput et fundamentum totius testamenti”
(este inceputul si fundamentul oricarui testament).

Aceasta instituire presupunea respectarea unor conditii:

- De forma, astfel ca instituirea trebuia sa fie facuta in fruntea testamentului,

in termeni imperativi si solemni.

Ex: daca era instituit mostenitorul Octavian, in fruntea testamentului se mentiona

„Octavius heres esto!”

- De fond, care si-au gasit expresia in 2 principii fundamentale ale dreptului succesoral
roman:

 Primul principiu: „nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest”
(nimeni nu poate muri in parte cu testament si in parte fara testament).

Din acest principiu rezulta ca mostenirea legala nu se poate deschide alaturi de

mostenirea testamentara, astfel incat daca mostenitorul era instituit pro parte, adica
numai pentru o parte din succesiune, el dobandea, totusi, intreaga succesiune.
Altminteri, ar fi insemnat sa se deschida mostenirea legala alaturi de cea
testamentara, ceea ce nu era permis.

 Al doilea principiu: „semel heres semper heres” (odata mostenitor, pentru

Totdeauna mostenitor).

Din acest principiu reiese semnificatia ca nu era permisa instituirea cu termen (pana
la un anumit termen), caci instituirea se facea pentru totdeauna, deoarece
mostenirea este un mod de dobandire a proprietatii, iar proprietatea nu are caracter
temporar, ci perpetuu.
Substituirea de mostenitori.

Aceasta este tot o instituire, dar de gradul 2 sau conditionala.

Ea a fost creata intrucat, daca mostenitorul instituit repudia succesiunea, se deschidea
mostenirea legala si, ca sa nu se deschida mostenirea legala, romanii au recurs la
substituirea de mostenitori, care imbraca 3 forme:

- Substitutio vulgaris. Aceasta era cea obisnuita si se facea pentru ipoteza in care cel
instituit nu voia sau nu putea sa dobandeasca succesiunea. Aceasta succesiune se facea
in fruntea testamentului imediat dupa instituirea de mostenitori.

Ex: daca era instituit Octavian, in clauza de instituire se mentiona: „daca

Octavian nu va dobandi succesiunea, sa vina la succesiune Iulian.”

- Substitutio pupillaris. Aceasta se facea numai in cazul in care cel instituit mostenitor
ar fi murit inainte de varsta pubertatii (14 ani), deoarece impubelul era incapabil de fapt,
neputand sa isi faca testamentul.

Ex: in clauza de substituire pupiliara se mentiona: „daca Octavian moare inainte de

14 ani, sa vina la succesiune Iulian”.

- Substitutio quasi pupillaris. Aceasta se facea numai pentru ipoteza in care cel
instituit mostenitor ar fi devenit alienat mintal.

Ex: in clauza de substituire quasi-pupiliara se mentiona: „daca Octavian devine

alienat mintal, sa vina la succesiune Iulian”

III. MOSTENIREA DEFERITA CONTRA TESTAMENTULUI.

Este o aplicatiune a principiului simetriei in materie succesorala, caci in conceptioa vechilor

romani, asa cum testatorul putea sa isi instituie descendentii ca mostenitori, tot asa de bine,
in mod simetric, testatorul putea sa isi dezmosteneasca descendentii, cu conditia sa respecte
anumite forme solemne.
Astfel:

- Fiii de familie erau dezmosteniti individual, adica fiecare in parte.

Ex: daca era dezmostenit Octavian, se mentiona „Octavius, filius meus, exheres
esto” (fiul meu Octavian sa fie dezmostenit).

Daca era dezmostenit Iulianus, se facea o clauza distincta de cea prin care a fost
dezmostenit Octavian, nu ii era adaugat numele in aceasta ca printr-o enumerare.

- Fiicele si nepotii puteau sa fie dezmosteniti in bloc prin formula solemna „ceteri
omnes, exheredes sunto” (toti ceilalti sa fie dezmosteniti).

Daca era dezmostenit un fiu de familie fara respectarea formelor solemne, testamentul era
nul, era „ruptum”.

Daca erau dezmosteniti fara respectarea formelor solemne fiice sau nepoti, testamentul nu
era nul, ci se rectifica, astfel incat cei dezmosteniti fara respectarea formelor solemne sa
primeasca totusi o parte din succesiune.

Aceste efecte se produceau si in cazul omisiunii.

Omisiunea aparea atunci cand descendentii nu erau nici instituiti, nici dezmosteniti.

Cu timpul, spre sfarsitul republicii, ideile romanilor in materie succesorala au evoluat, astfel
fiind impusa pe teren succesoral ideea de „officium”, in virtutea careia testatorul avea
obligatia sa isi iubeasca rudele apropiate, nefiind vorba de descendenti exclusiv, ci si de
ascendenti, frati si surori.

In acest stadiu, daca testatorul isi dezmostenea rudele apropiate, fie si cu respectarea
formelor solemne, cei dezmosteniti puteau sa atace testamentul in justitie printr-o actiune
speciala denumita „querela inofficiosi testamenti” (plangerea impotriva testamentului
inoficios).
Aceasta actiune se depunea in fata Tribunalului Centumvirilor, iar tribunalul anula
testamentul inoficios, sub pretextul ca testatorul a fost nebun atunci cand si-a intocmit
testamentul, intrucat numai un nebun isi poate dezmosteni rudele apropiate.

Totusi, existau anumite cauze care justificau dezmostenirea (precum tentativa de omor), insa
acele cauze nu erau precizate, enumerate prin textele din legi, ci erau lasate la aprecierea
tribunalului. Practica tribunalului s-a dovedit, in timp, contradictorie.
De aceea, imparatul Justinian a intocmit:

- O lista cu toate cauzele care justifica dezmostenirea rudelor apropiate.

- O lista cu toate cauzele care justifica intentarea querelei inofficiosi testamenti, in
vederea anularii testamentlui.
Alte texte din materia succesiunii se refera la DOBANDIREA MOSTENIRII.

In functie de dobandirea mostenirii, mostenitorii se clasificau in 3 categorii:

1. „Heredes sui et necesarii”.

Din aceasta categorie faceau parte toti aceia care, in momentul mortii lui pater familias,
deveneau sui iuris, adica mostenitorii din prima categorie de succesori legali (fii, fiice).

Acesti mostenitori dobandeau succesiunea de drept (automat), neputand sa o repudieze,

si, simetric, nu era necesar sa accepte succesiunea, de vreme ce se deferea automat.
De aceea, jurisconsultii spuneau ca, in cazul acestor mostenitori, nu se punea nici
problema repudierii mostenirii, nici problema acceptarii mostenirii. Acesti mostenitori
puteau sa primeasca atat la succesiunea legala, cat si la cea testamentara.

2. „Heredes necesarii”.
Din aceasta categorie faceau parte sclavii proprii, instituiti mostenitori, care erau
dezrobiti printr-o clauza cuprinsa in acelasi testament, astfel incat, la moartea
testatorului, cei instituiti dobandeau succesiunea in calitate de oameni liberi.

Si ei erau denumiti mostenitori necesari, deoarece si lor, mostenirea le revenea de drept,

neputand-o repudia sau accepta.

Sclavii proprii puteau sa primeasca numai la succesiunea testamentara.

3. „Heredes voluntarii” sau „heredes extranei”.

In aceasta categorie intrau persoanele straine de familie.
Trebuie facuta precizarea ca, in aceasta materie, a dobandirii mostenirii, colateralii erau
considerati straini de familie.

Acesti mostenitori, denumiti voluntari, puteau fie sa accepte, fie sa repudieze succesiuea.

Daca decideau sa accepte, trebuiau sa recurga la una dintre urmatoarele cai de

acceptare:

- „Cretio”. Aceasta presupunea pronuntarea unor cuvinte solemne in fata martorilor,

iar testatorul avea posibilitatea de a ii cere mostenitorului instituit sa accepte
succesiunea in aceasta forma.

- „Pro herede gestio”. Aceasta insemna administrare in calitate de mostenitor.

Presupune un act de administrare a bunurilor succesorale, din care se deduce vointa
persoanei de a accepta mostenirea, desi nefiind expres exprimata.

Exemplu: instrainarea unui bun din succesiune.

Se mai numeste acceptare tacita.

- „Nuda voluntas”. Aceasta este o forma de acceptare expresa, dar nesolemna.

Pe de alta parte, acceptarea mostenirii presupunea respectarea anumitor conditii, denumite
conditiile acceptarii mostenirii, acestea fiind:

1. Era necesar ca acela care accepta mostenirea sa aiba capacitatea de a se obliga .

Asta deoarece mostenirea cuprindea, pe langa lucruri corporale si drepturi de creanta, si
o serie de datorii, care erau platite de mostenitor.

Din acest motiv, fiii de familie si sclavii, daca erau instituiti mostenitori, nu puteau
accepta succesiunea fara aprobare expresa a lui pater sau a lui dominus, dupa caz.
Aceasta aprobare era denumita „iussu patris sive dominis”. Motivul pentru aceasta era
ca cele doua categorii nu puteau sa inrautateasca situatia materiala a lui pater, respectiv
a lui dominus.

2. Era necesar ca cel care era instituit mostenitor sa aiba ius capiendi (dreptul de a
culege o mostenire).
Aceasta a fost introdusa pe vremea lui Octavian Augustus prin doua legi: Iulia si Pappia
Poppaea, cunoscute si sub denumirea de legi caducare, care cuprind doua categorii de
dispozitii:

- Prin dispozitiile denumite „pars nuptiaria”, s-a prevazut ca femeile intre 20-50 ani si
barbatii intre 25-60 ani trebuie sa traiasca in regimul casatoriei si sa aiba copii.
- Prin dispozitiile denumite „pars caducaria”, s-a prevazut ca celibatarii nu pot sa
primeasca nimic din succesiune, iar cei care erau casatoriti, dar nu aveau copii,
primeau numai jumatate. Partea din succesiune nedobandita (caduca) revenea
mostenitorilor care erau instituiti in acelasi testament si indeplineau conditiile legilor
caducare.

Astfel, daca nu existau mostenitori care sa intruneasca aceste conditii, mostenirea

devenea vacanta si trecea asupra statului, Octavian protejand si familia, si statul.

Acceptarea mostenirii genera anumite efecte, pe care le denumim efectele acceptarii

mostenirii. Acestea erau:

1. Confuziunea patrimoniilor.
Aceasta insemna ca patrimoniul defunctului se contopea cu patrimoniul mostenitorului, fiind
vorba de o dobandire per universitatem.

Acest efect putea genera consecinte pagubitoare:

- Pentru mostenitori.
Acestea se produceau atunci cand mostenirea era incarcata de datorii, intrucat
mostenitorul trebuia sa plateasca datoriile succesorale dincolo de activul succesoral,
adica „ultra vires hereditatis”.
 De aceea, pretorul a intervenit si a creat „ius abstinendi” (dreptul de a se abtine), in
virtutea caruia mostenitorul nu putea sa fie constrans sa plateasca datoriile
succesorale dincolo de limitele activului succesoral, ceea ce inseamna ca el
raspundea pentru datoriile succesiunii numai „intra vires hereditatis”.
Imparatul Justinian a creat „beneficium inventarii” (beneficiul de inventar), conform
caruia mostenitorul care facea un inventar al bunurilor succesorale raspundea pentru
datoriile succesiunii numai intra vires hereditatis.

- Pentru creditori.
Cand existau efecte pentru creditorii defunctului, atunci mostenitorul era insolvabil,
deoarece acestia veneau in concurs cu creditorii mostenitorulu, iar intrucat
mostenitorul era plin de datorii, creditorii defunctului nu isi puteau valorifica
drepturile de creanta integral, ci doar in parte.

Si de data aceasta a intervenit pretorul, creand „separatio bonorum”.

Prin aceasta, de fiecare data cand mostenitorul era insolvabil, bunurile defunctului
erau separate de bunurile mostenitorului, astfel incat creditorii defunctului isi
valorificau drepturile de creanta integral, pe seama bunurilor defunctului, si numai
dup-aceea avea loc confuziunea patrimoniilor.

2. Dobandirea dreptului de proprietate.

Atunci cand existau mai multi mostenitori, se punea problema definirii raporturilor
dintre ei, dintre comostenitori.

Cat priveste creantele si datoriile succesorale, acestea se imparteau de drept

(automat) intre comostenitori.

Lucrurile corporale erau dobandite in indiviziune. Daca acei comostenitori doreau sa

obtina iesirea din indiviziune, o puteau face pe baza unei conventii, iar daca nu se intelegeau,
aveau la dispozitie o actiune speciala, denumita „actio familiae herciscundae”.

3. Collatio bonorum (raportul bunurilor succesorale).

Potrivit acestui efect, mostenitorii care au primit anumite bunuri de la pater familias
in timpul vietii acestuia si doreau sa vina la succesiunea lui, erau obligati sa adauge acele
bunuri la masa succesorala, sa le aduca inapoi.

- Un caz tipic de collatio bonorum este „collatio dotis” (raportul bunurilor

dotale), astfel ca femeia casatorita fara manus dobandea anumite bunuri cu titlul de dota, in
momentul casatoriei sale.
O asemenea femeie putea sa vina la succesiunea lui pater familias din familia de origine,
ramanand sub puterea lui, cu conditia sa adauge la masa succesorala toate bunurile pe care
le-a primit cu titlu de dota.
 - Un caz atipic de collatio bonorum este „collatio emancipati” (raportul
bunurilor emancipatului), astfel ca emancipatul putea sa vina la succesiunea familiei sale de
origine in calitate de fiu, cu conditia sa adauge la masa succesorala toate bunurile pe care le-
a dobandit in calitate de persoana sui iuris.
Atipicitatea provine din faptul ca bunurile aduse de emanancipat la masa succesorala nu
erau primite de la pater, ci erau bunuri dobandite prin munca proprie.

Mostenitorul, daca era volutar, putea si sa REPUDIEZE SUCCESIUNEA, ce se facea printr-o

simpla manifestare de vointa.

Si repudierea mostenirii genera anumite efecte juridice. Astfel:

- Daca existau mai multi mostenitori si nu existau substituiti, iar unul dintre
mostenitori repudia succesiunea, atunci avea loc acrescamantul („ius adcrescendi”), ceea ce
inseamna ca partea din succesiune care a fost repudiata se impartea intre cei care au
acceptat, acrescamantul producandu-se de drept (automat).

- Daca exista un singur mostenitor care repudia succesiunea, venea la mostenire

substituitul, daca acesta exista, iar daca nu exista un substituit, atunci se deschidea
mostenirea legala.
Daca nu existau nici mostenitori legali, succesiunea devenea vacanta si trecea asupra
statului.

Alte texte se refera la SANCTIUNEA MOSTENIRII, iar in legatura cu aceasta, trebuie sa

distingem intre :

 Mostenirea civila.
Aceasta era sanctionata prin „hereditatis petitio” (petitiunea de hereditate), care
era data cu titlu universal, in sensul ca purta asupra unei mase de bunuri, spre deosebire de
actiunea in revendicare, care purta asupra unor lucruri individual determinate.

Pentru intentarea acestei actiuni erau necesare anumite conditii:

 Era necesar ca reclamantul sa faca dovada ca este mostenitor civil.

 Era necesar ca reclamantul sa nu posede bunurile succesorale
 Era necesar ca paratul sa posede bunurile succesorale. Aceasta o putea face
fie „pro herede”, fie „pro possessore”.

 El poseda pro herede atunci cand avea convingerea ca el este mostenitorul

civil.
 Poseda pro possessore atunci cand stia ca nu este mostenitor civil, dar ii
opunea reclamantului calitatea sa de posesor, fiind de rea-credinta.

Actiunea putea sa fie intentata si impotriva posesorilor fictivi, deoarece posesorii

 fictivi erau de rea-credinta, iar potrivit senatusconsultului Juventian, „reaua-credinta
tine loc de posesiune”.

7.3.17
 Mostenirea pretoriana.
Aceasta era sanctionata prin „interdictul quorum bonorum”, care presupunea o
procedura in doua faze, ambele in fata pretorului:

- Prima faza presupunea ca reclamantul sa se prezinte in fata pretorului si sa afirme ca

este mostenitor pretorian. Pretorul ii recunostea aceasta calitate, acordandu-I bonorum
possessio sau calitatea de mostenitor pretorian, fara sa verifice daca intruneste cu
adevarat conditiile necesare pentru ca sa fie mostenitor pretorian.

- A doua faza presupunea, potrivit programului de lucru, ca pretorul sa verifice daca

reclamantul intruneste conditiile necesare pentru ca sa fie mostenitor pretorian, iar daca
se convingea ca le intruneste, atunci elibera interdictul quorum bonorum, prin care
reclamantul era pus in posesia bunurilor succesorale.

Sanctiunea mostenirii pretoriene era inferioara sanctiunii mostenirii civile deoarece, prin
interdictul quorum bonorum, reclamantul dobandea numai lucrurile corporale din
succesiune, nu si drepturile de creanta. Totodata, sanctiunea nu era eficace impotriva
oricarui adversar.

De aceea, pretorul a mai initiat o reforma prin care a pus la dispozitia reclamantului toate
actiunile pe care defunctul le avusese impotriva debitorilor sai, actiuni in formula carora
figura fictiunea ca mostenitorul/reclamantul pretorian este mostenitor civil.

Alte texte din materia succesiunilor se refera la LEGATE ȘI FIDEICOMISE.

LEGATUL este o dispozitie formulata in termeni imperativi si solemni, grevand pe

mostenitorul instituit, prin care testatorul dispune de anumite bunuri individual determinate,
in profitul unei persoane, denumita legatar.

Din aceasta definitie rezulta ca legatul este o dispozitie care figureaza in testament, o clauza
testamentara. Aceasta dispozitie este formulata in termeni imperativi si solemni si trebuie sa
fie executata de catre mostenitorul instituit, cu scopul de a gratifica o anumita persoana,
denumita legatar.

Bunul care urmeaza sa fie transmis acelei persoane este denumit bun legat.
Legatele presupun respectarea unor conditii de forma si de fond.

Conditiile de forma. Legatul figureaza in fruntea testamentului, dupa instituirea sau

substituirea de mostenitori si imbraca 4 forme:

- Per vindicationem. Testatorul transmite un bun individual determinat cu titlu de

proprietate, in mod direct, legatarului. Asta inseamna ca, in momentul acceptarii
mostenirii, legatarul devine automat proprietar al bunului legat, iar daca mostenitorul il
impiedica sa intre in posesia lucrului, atunci legatarul, in calitatea sa de proprietar, va
intenta impotriva mostenitorului actiunea in revendicare, intrand in posesia lucrului.

- Per damnationem. Testatorul il obliga pe heredele testamentar sa transmita

legatarului un lucru individual determinat cu titlu de proprietate, iar daca mostenitorul
nu isi indeplineste aceasta obligatie, legatarul va intenta impotriva lui o actiune
personala, denumita „actio ex testamento”, pentru a il constrange pe herede sa isi
execute obligaita.

La inceputul epocii clasice, s-a dat senatusconsultul Neronian, prin care s-a prevazut ca
un legat per vindicationem nul pentru incalcarea unor conditii de forma sau de fond
poate sa fie considerat valabil ca legat per damantionem.

Jursiconsultii au facut un pas mai departe si au afirmat ca, de vreme ce un legat per
vindicationem nul poate sa fie considerat valabil ca legat per damnationem, cu atat mai
mult un legat per vindicationem valabil poate sa fie considerat valabil si ca legat per
damnationem.
Aceasta interpretare a jurisprudentei a avut consecinte pe planul sanctionarii legatelor,
deoarece beneficiarul unui legat per vindicationem se putea considera, in functie de
interesele sale, fie legatar per vindicationem, fie legatar per damnationem.

Astfel, daca beneficiarul, legatul per vindicationem, avea nevoie de lucrurile legate,
atunci se considerata legatar per vindicationem, ca sa intenteze actiunea in revendicare,
iar daca beneficiarul, legatul per vindicationem, avea nevoie de bani, nu de lucruri, atunci
se considera legatar per damnationem, intentand „actio ex testamento”.

- Per preceptionem. Unul dintre mostenitorii instituiti avea, in acelasi timp, si calitatea
de legatar. In acest caz, mai intai se executa legatul, dupa care succesiunea se impartea
in parti egale intre toti mostenitorii, iar astfel, prin acest tip de legat, era favorizat unul
dintre mostenitorii instituiti.
Acest legat era sanctionat prin „actio familiae herciscundae”.

- Sinendi modo. Mostenitorul era obligat sa nu il impiedice pe legatar sa intre in

posesia bunului legat.
Acest legat era sanctionat, ca si cel per damnationem, prin „actio ex testamento”.
Conditiile de fond:
 Legatarul trebuia sa aiba testamenti factio pasiva , deoarece el urma sa primeasca
Un bun din succesiune.

 Executarea legatelor apasa asupra mostenitorului instituit.

La origini, legatele erau incluse in testament in vederea favorizarii unora dintre

mostenitori.
Cu timpul, testatorii au inceput sa introduca in testament clauze prin care gratificau
persoane straine de familie, iar unele testamente cuprindeau atat de multe legate incat,
dupa executarea lor, activul succesiunii se epuiza, iar mostenitorul trebuia sa plateasca
datoriile succesorale din bunurile proprii.

De aceea, mostenitorii voluntari repudiau succesiunile incarcate cu multe legate, in

paguba creditorilor defunctului, care nu isi mai puteau valorifica drepturile de creanta,
astfel incat, catre sfarsitul republicii, s-au adoptat 3 legi succesive prin care a fost
ingradita libertatea de a dispune prin legat:

 Furia testamentaria, potrivit careia bunul legat nu poate sa aiba o valoare mai
mare de 1000 de ași.

 Voconia, potrivit careia legatarul nu poate sa primeasca mai mult decat

mostenitorul instituit.

Cele doua legi nu s-au dovedit eficiente, deoarece testatorul

introducea foarte multe multe legate mai mici de 1000 de ași,
ajungandu-se in aceeasi situatie. In prevenirea acestor practici s-a dat
urmatoarea lege.

 Falcidia, data pe vremea lui O. Augustus, in anul 40 î.Hr., prin care s-a
prevazut ca mostenitorul trebuie sa dobandeasca cel putin ¼ din succesiunea care
ii s-ar fi cuvenit, potrivit succesiunii legale.

 Regula catoniana, conform careia un legat care este nul in momentul intocmirii
testamentului, fiind imposibil de executat la acel moment, va ramane nul pentru
totdeauna.

Prin efectul acestei reguli, judecatorul nu mai putea lua in considerare noile imprejurari
care s-au ivit in intervalul de timp cuprins intre momentul intocmirii testamentului si
momentul mortii testatorului.

Ca exemplu, daca testatorul dispunea, prin legatul per vindicationem, de un bun care nu
ii apartinea, acel legat era nul.
 Pe de alta parte, exista posibilitatea ca testatorul sa devina proprietar al acelui bun, in
viitor. In aceasta situatie, legatul s-ar putea executa, dar totusi, el ramane nul, deoarece
a fost nul in momentul intocmirii testamentului.

Pe langa legate, romanii au cunoscut si FIDEICOMISUL, adica actul de ultima vointa prin care
o persoana, denumita disponent/dispunator, roaga o alta persoana, denumita fiduciar, sa
transmita un bun sau o parte din succesiune altei persoane, denumita fideicomisar.

Fideicomisul putea sa fie inclus in testament, dar el putea sa fie intocmit in mod valabil si in
afara testamentului.
- Daca era inclus in testament, atunci calitatea de fiduciar o avea mostenitorul fiduciar.
- Daca era intocmit in afara testamentului, atunci puteau sa fie nesocotite toate
conditiile de forma si de fond ale testamentului sau legatului.

De exemplu, prin fideicomis, putea dobandi anumite bunuri din succesiune chiar si o
persoana care nu avea testamenti factio pasiva.
De aceea, jurisconsultii spuneau ca prin intermediul fideicomisului, s-a contribuit la
decaderea formalismului pe teren succesoral.

Pana in vremea lui Augustus, fideicomisul a fost sanctionat numai pe plan moral si pe plan
religios.
Incepand din vremea lui Augustus, el a fost sanctionat si pe plan juridic.

Pe langa fideicomisul obisnuit, romanii au cunoscut si fideicomisul de familie, prin care

disponentul ii transmitea fiduciarului un anumit lucru, cu conditia ca fiduciarul sa il
transmita, la randul lui, altei persoane din aceeasi familie, care, la randul ei, avea aceeasi
obligatie.
Aceasta inseamna ca fideicomisul de familie presupune un mecanism prin care beneficiarul
sau fideicomisarul se transforma, la randul lui, in fiduciar, avand obligatia sa transmita mai
departe bunul respectiv unei persoane din aceeasi familie.
Astfel, s-a asigurat pastrarea unor lucruri de valoare in sanul aceleiasi familii.

Fideicomisul de ereditate purta asupra unei parti din mostenire sau chiar asupra intregii
mosteniri.
Acest fideicomis a dat nastere unor complicatii, intrucat mostenitorul in sarcina caruia statea
executarea fideicomisului trebuia sa plateasca datoriile succesorale, desi nu primea decat o
parte din mostenire sau chiar nimic.
Fireste, mostenitorii fiduciari repudiau succesiunile incarcate cu fideicomise de ereditate, iar
creditorii defunctului nu mai puteau sa isi satisfaca dreptul de creanta.
De aceea s-au dat senatusconsultele Pagasian si Trebelian, prin care relatiile dintre fiduciar
si fideicomisar au fost reglementate asa incat mostenitorul sa primeasca, totusi, o parte din
succesiune.
 OBLIGATIILE
Materia obligatiilor prezinta o importanta cu totul aparte, deoarece conceptele, principiile si
institutiile din materia obligatiilor se regasesc si in dreptul modern, fara modificari
semnificative, deci in forma pura, elaborata de romani.

Aceasta materie cuprinde 2 parti:

 Partea generala sau teoria generala a obligatiilor.
Aici, studiem acele reguli care sunt comune pentru toate izvoarele de obligatii.

 Partea speciala sau izvoarele obligatiilor.

Aici, studiem fiecare izvor de obligatii in parte.

-PARTEA GENERALA-
Definitia si elementele obligatiei.

Textele romane ne-au transmis doua definitii ale obligatiei:

- Paul: “obligationum substantia non in eo consistit, ut aliquod corpus nostrum aut

servitutem nostrum faciat, sed ut alium nobis adstringat ad dandum aliquid vel
faciendum vel praestandum” (natura obligatiei nu consta in faptul ca un lucru devine al
nostru sau ne este constituita o servitute, ci in faptul ca cineva e constrans a ne
transmite proprietatea unui lucru, a face ceva sau a indeplini o prestatiune)

- Justinian: “obligatio est iuris vinculum quo necessitate adstringimur alicuius

solvendae rei secundum nostrae civitatis iura” (obligatia este o legatura de drept, prin
care suntem constrasi la plata a ceva, potrivit dreptului cetatii noastre).

Intrucat definitia lui Justinian este mai apropiata de cea moderna, ne oprim asupra ei.

Din aceasta defnitie rezulta ca obligatia este un raport juridic pe care noi il denumim raport
juridic obligational, iar romanii il denumeau “vinculum iuris” (legatura juridica).

Acest raport juridic presupune intrunirea a 3 elemente denumite elementele obligatiei:

1. Subiectele. Ele sunt creditorul si debitorul.

- Creditorul este subiectul activ al obligatiei, el putand sa ceara sa i se faca o plata,

drept denumit drept de creanta.
 - Debitorul este subiectul pasiv al obligatiei, el putand sa fie constrans pe cale judiciara
sa efectueze plata.

2. Obiectul. Este desemnat in definitie prin cuvantul plată.

Plata nu desemneaza neaparat remiterea unei sume de bani, intelesul ei fiind exprimat
prin cuvintele dare, facere si praestare.

- Dare desemneaza obligatia de a transmite porpiretatea sau de constituire a unui alt

drept real.

- Facere desemneaza obligatia de a face ceva pentru creditor.

- Praestare desemneaza obligatia de a procura folosinta unui lucru, fara a constitui un

drept real.
In zilele noastre, cuvantul prestare sau prestatiune desemneaza orice obiect al
obligatiei, fiind sinonim al cuvantului plata.

Obiectul trebuia sa indeplineasca anumite condiții:

 Sa fie licit, adica in conformitate cu cerintele legilor si ale bunelor moravuri.

 Sa fie posibil, iar imposibilitatea este de doua feluri: fizica si juridica.
 Imposibilitatea fizica apare atunci cand se comite ceea ce nu exista in natura.
 Imposibilitatea juridica apare atunci cand se promite un lucru
extrapatrimonial.
 Sa fie determinat sau cel putin determinabil.
 Sa constea intr-o prestatie pe care debitorul o face creditorului sau .
 Sa prezinte un interes pentru creditor.

Obligatiile sunt guvernate de principiul relativitatii, astfel ca ele produc efecte numai intre
parti (creditor si debitor), nu si fata de terti.

3. Sanctiunea. Daca debitorul nu plateste de bunavoie, creditorul il poate

chema in justitie prin actiune personala de drept strict sau de buna-credinta, astfel incat
debitorul este constrans pe cale judiciara, prin proces, sa isi execute obligatia.

Pe langa sensul generic de raport juridic, cuvantul obligatie mai are si alte sensuri:
 Cuvantul obligatie desemneaza si datoria debitorului.
 Cuvantul obligatie desemneaza si dreptul de creanta al creditorului.

Astfel, prin cuvantul obligatie intelegem fie un raport juridic, fie o datorie, fie o creanta.
Sensul cu care este utilizat cuvantul obligatie rezulta mereu din context.

In textele romane, obligatiile sunt clasificate dupa diverse criterii, dintre care cele mai
importante sunt:
  IZVOARELE. Aceasta clasificare a fost facuta de Gaius, care spunea ca obligatiile
izvorasc din contracte si delicte.

Ulterior, Gaius si-a dat seama ca exista si alte izvoare de obligatii, care nu sunt nici
contracte, nici delicte, si pe care le numim “variae causarum figurae” (alte izvoare de
obligatii), devenind o clasificare tripartita.

Prin opera legislativa a lui Justinian, ni s-a transmis o clasificare cvadripartita a izvoarelor,
caci potrivit lui,
obligatiile izvorasc din:
 Contracte.
 Quasicontracte.
 Delicte.
 Quasidelicte.

Nu este o clasificare perfecta, nefiind exhaustiva, dar a fost preluata in dreptul modern,
fiind simetrica.

14.3.17
Cel mai important izvor de obligatii a fost CONTRACTUL.
Acesta era conceput de romani ca o conventie generatoare de obligatii sau ca o conventie
care genera drepturi de creanta si datorii, cu precizarea ca, in epoca veche, simpla conventie
a partilor nu era generatoare de obligatii, ci trebuia sa fie imbracata in forme solemne.

In dreptul roman, contractul se clasifica in functie de 3 criterii:

 Sanctiunea.
 De drept strict.
Erau interpretate de judecatori ad literam.

 De buna-credinta.
Erau interpretate de judecatori cu scopul de stabilire a intentiei partilor, la
momentul incheierii contractului.

 Efectele.
 Unilaterale.
Una dintre parti avea numai calitatea de creditor, iar cealalta parte, numai
calitata de debitor. (Ex. Contractul de imprumut)

 Bilaterale.
Ambele parti aveau, in acelasi timp, si calitatea de creditor si calitatea de debitor.
(Ex. Vanzarea)
  Sinalagmatic imperfect.
Incepe ca fiind unilateral si devine sinalagmatic.

 Forma.
 Solemne/formale.
Erau conventii imbracate in anumite forme solemne cerute de lege, in functie de
care ele se clasificau la randul lor (ex. Contractul de ipoteca):
 In forma religioasa.
 In forma verbala.
 In forma autentica.
 In forma scrisa.

 Nesolemne/neformale.
Erau conventii care nu presupuneau respectarea unor conditii de forma si se
clasificau in:
 Contracte reale. Luau nastere prin conventia partilor, insotita de
remiterea materiala a lucrului si erau de cinci tipuri:
o Mutuum,
o Fiducia,
o Gajul,
o Comodatul,
o Depozitul.

 Contracte consensuale. Se formau prin simpla manifestare de vointa a

partilor („solo consensum”), incat aparitia lor a marcat momentul de
maxima abstractizare a tehnicii juridice prin care romanii au creat
obligatiile.
Ele sunt 4:
- Vanzarea,
- Locatiunea,
- Societatea,
- Mandatul.

 Contracte nenumite. Acestea se formeaza prin conventia partilor,

insotita de executarea obligatiei de catre una dintre parti. Aceasta
inseamna ca, la contractele nenumite, pentru una dintre parti, urmarea
contractului coincide cu executara sa.
(Ex.: Contractul de schimb)

Obligatiile izvorasc si din QUASICONTRACTE. Acestea sunt fapte licite, care genereaza efecte
similare cu cele ale contractelor.

Cuvantul quasicontract vine de la expresia „quasi ex contractu” (ca si in contract).

Ex.: gestiunea de afaceri, care consta in administrarea bunurilor unei persoane fara stirea ei.
Un exemplu de gestiune de afaceri este repararea acoperisului cuiva, in caz de pericol, fara
vointa beneficiarului, urmata de cererea contraprestatiei.
Acest fapt genereaza efecte similare cu cele ale contractului de mandat, deorece se
considera ca acela care administreaza bunurile altuia din proprie initiativa actioneaza ca si
cand ar fi primit un mandat, o imputernicire.

Mai avem imbogatirea fara justa cauza. Cand o persoana isi imbunatateste patrimoniul pe
seama altei persoane.
De exemplu, imprumutarea a 10 lei, fara titlu si fara restituire.

DELICTELE sunt fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, care genereaza obligatia de a repara
prejudiciul cauzat sau de a plati o amenda.
„ilicet” = nepermis
Delictul trebuia sa fie savarsit cu intentie.

QUASIDELICTELE sunt tot fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, si genereaza efecte identice
cu cele ale delictelor. „Quasi ex delicto”.
Sunt acele fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, savarsite fara intentie.

Prin urmare, in dreptul roman nu exista criteriu de forma sau de fond pentru a distinge intre
delicte si quasidelicte.

De altfel, conceptul de quasidelict a aparut datorita mentalitatii conservatoare a romanilor,

intrucat romanii aveau obiceiul sa intocmeasca anumite liste. Astfel, ei au intocmit si o lista a
delictelor, enumerandu-le, dupa care au inchis lista, socotind, in mod gresit, ca viata sociala
nu mai poate scoate la iveala si alte fapte ilicite, ceea ce nu s-a intamplat.

In aceasta situatie, ca sa nu se dezica, le-au denumit quasidelicte.

 SANCTIUNEA. In functie de sanctiunea lor, obligatiile sunt:

 CIVILE. Erau sanctionate prin actiuni personale, fie de drept strict, fie de
buna-credinta. Implicit, si obligatiile sunt de drept strict sau de buna-credinta.

Daca debitorul nu executa o obligatie civila, creditorul il chema in justitie prin

actiune personala si il constrangea pe cale judiciara sa faca plata.

 NATURALE. Nu erau sanctionate pe cale de actiune, ci pe cale de

exceptiune.
Daca debitorul nu executa o obligatie naturala, creditorul nu il putea chema in
justitie si nu il putea constrange sa faca plata.

Insa, daca debitorul executa de bunavoie obligatia naturala, el nu putea sa

repete, adica nu putea intenta cu succes „actiunea in repetire” pentru a cere
restituirea platii facute de bunavoie.
Daca debitorul intenta, totusi, actiunea in repetire, creditorul se apara cu succes,
opunandu-i exceptiunea lucrului datorat si platit, prin care ii arata judecatorului
 ca debitorul nu se afla in situatia aceluia care a facut plata lucrului nedatorat, ci
se afla in situatia aceluia care a executat o obligatie.
De aceea, in textele juridice romane se precizeaza ca, desi obligatiile naturale nu
sunt sanctionate pe cale de actiune, ele sunt sanctionate pe cale de exceptiune.

 IN FUNCTIE DE NUMARUL PARTILOR LA RAPORTUL JURIDIC OBLIGATIONAL ,

obligatiile se clasfica in:
 OBLIGATII CU UN SINGUR CREDITOR SI UN SINGUR DEBITOR.
In definitia lui Justinian ni se infatiseaza cea mai simpla obligatie, aceea in care
exista un singur debitor si un singur creditor.

 OBLIGATII CU PLURALITATE DE SUBIECTE

Pe langa obligatiile simple, exista si obligatii complexe, in care sunt fie mai multi
creditori (active), fie mai multi debitori (pasive).
Aceste obligatii se clasifica, la randul lor in:
 OBLIGATII IN CARE PARTILE SUNT PE PICIOR DE EGALITATE.
Se clasifica in:
o Obligatii conjuncte/divizibile.
Sunt guvernate de principiul divizibilitatii creantelor si
datoriilor, caci daca sunt mai multi creditori, fiecare
creditor va putea valorifica numai partea sa din creanta.
Daca sunt mai multi debitori, fiecare va putea fi tinut numai
pentru partea sa de datorie.

Din aceasta rezulta ca la obligatiile conjuncte avem mai

multe obiecte, atatea obiecte cate parti sunt, si un singur
raport juridic obligational.

Acest raport juridic se va stinge numai dupa ce si ultimul

dintre creditori isi va fi valorificat partea sa din creanta,
daca sunt mai multi creditori, sau numai pana ce si ultimul
dintre debitori isi va fi platit partea sa din datorie, daca sunt
mai multi debitori.
Acest tip de obligatii reprezenta regula.

o Obligatii coreale/solidare.
Partile aveau posibilitatea sa incheie o conventie speciala,
prin care obligatia devenea coreala.

Daca existau mai multi creditori, oricare dintre ei putea sa

valorifice intregul dreptul de creanta.
Daca erau mai multi debitori, oricare dintre ei putea sa fie
tinut pentru intreaga datorie.
 Din aceasta rezulta ca, la obligatiile coreale, avem mai
multe raporturi juridice, atatea cate parti sunt, si un singur
obiect.

Daca unul dintre creditori valorifica dreptul de creanta,

toate celelalte raporturi juridice se sting, din lipsa de
obiect.

Astfel, obigatiile cu pluralitate de subiecte se pot caracteriza, daca

sunt conjuncte, prin pluralitate de obiecte si unicitate de raport juridic,
iar daca sunt coreale, prin pluralitate de raporturi juridice si unicitate
de obiect.

 OBLIGATII IN CARE PARTILE NU SUNT PE PICIOR DE EGALITATE.

Unui debitor principal ii se aloca un garant, sau invers, un mandatar
creditorului.

ELEMENTELE CONTRACTELOR.

Contractele presupun intrunirea anumitor elemente.

Dintre acestea, unele sunt denumite:

ESENTIALE. Sunt denumite astfel, intrucat contractul nu se poate forma in absenta lor.
Sunt 3:

 OBIECTUL. In textele juridice romane, aceasta notiune era utilizata cu 2 sensuri:

- In sens restrans, obiectul contractului se confunda cu efectele sale, adica se confunda
cu obligatia pe care o genera.
- In sens larg, obiectul contractului se confunda cu titlul obligatiei.

In legatura cu obiectul obligatiei si cu obiectul contractului, trebuie sa precizam ca, la

romani, contractele nu erau translative de proprietate, cum sunt acum, ci numai
generatoare de obligatii, care urmau sa fie executate prin alte acte, ulterioare si distincte
de contract.
Ex.: daca vanzatorul se obliga sa transmita proprietate asupra unui lucru, in vederea
executarii acestei obligatii, el trebuia sa recurga fie la mancipatio, fie la in iure cessio. In
zilele noastre, e translativ.

 CONSIMTAMANTUL. Acesta este manifestarea de vointa a unei parti, in sensul

dorit
de cealalta parte, caci cuvantul „consensu” vine de la „cum sentire” (a avea o parere
identica cu a celeilalte parti).

La romani, existau cauze care duceau la inexistenta sau distrugerea consimtamantului si

a contractului, dar si cauze care duceau la vițierea consimtamantului.
- Cauzele care duceau la distrugerea consimtamantului sunt:
 NESERIOZITATEA aparea atunci cand consimtamantul era dat in gluma
(„jocandi causa”) sau in imprejurari care exclud vointa persoanei de a se obliga,
precum consimtamantul actorului de juca un rol pe scena.

 EROAREA este gresita intelegere a unor imprejurari.

De regula, la romani, eroarea nu afecta consimtamantul.
In patru cazuri determinate, eroarea ducea la inexistenta consimtamantului:
 Error in negotio. Priveste natura juridica a contractului si aparea
atunci cand o parte intentiona sa incheie un anumit contract, iar cealalta
parte credea ca este vorba despre alt contract.
Ex.: Primus intentioneaza sa vanda un anumit lucru, iar Secundus crede ca
ii se doneaza.
 Error in personam. Priveste identitatea uneia dintre parti.
Ex.: Primus intentioneaza sa incheie contractul cu Secundus, dar in
realitate il incheie cu Tertius.
 Error in corpore. Priveste lucrul sau obiectul material al contractului.
Ex.: Primus intentioneaza sa dobandeasca fondul cornelian, iar Secundus
crede ca e vorba despre fondul claudian.
 Error in substantia. Priveste calitatile esentiale ale lucrului, esentiale
fiind acele calitati ale lucrului care determina partile sa incheie contractul.
Ex.: Primus intentioneaza sa cumpere un candelabru pentru ca este
confectionat din argint, nu pentru ca este candelabru, iar daca acel
candelabru e din arama, apare eroare asupra calitatilor esentiale ale
lucrului.

 VIOLENTA FIZICA ducea si ea la inexistenta consimtamantului, deoarece

victima violentei fizice era in imposibilitatea de a isi exprima vointa.
Ex.: semnarea contractului prin fortarea mainii.

- Vițiile de consimtamant nu duceau automat la inexistenta contractului, ci numai la

posibilitatea anularii sale, prin utilizarea unor procedee juridice indirecte.

Ele sunt doua:

 TEAMA/VIOLENTA PSIHICA/”METUS” consta in amenintarea cu un rau
pentru
a determina o persoana sa incheie contractul.

In epoca veche, violenta psihica nu afecta consimtamantul, deoarece vechii

romani spuneau: „coacta voluntas sed tarem voluntas” (o vointa constransa
este, totusi, o vointa).
In epoca veche, toate contractele romane au fost solemne, iar incheierea lor
presupunea respectarea unor conditii de forma, juraminte, prezenta martorilor,
etc., imprejurari care faceau imposibila exercitarea violentei psihice.
 Cu toate acestea, spre sfarsitul epocii vechi, au aparut contractele nesolemne,
care se formau prin manifestarea de vointa a partilor. In noile imprejurari,
violenta psihica a devenit posibila si s-a practicat pe taram contractual.
De aceea, pretorul a intervenit si a adus la dispozitia victimei violentei psihice
doua mijloace procedurale, denumite actio metus si exceptio metus.

 Prin actio metus, victima violentei psihice putea lua initiativa

procesului cu scopul de a obtine anularea contractului incheiat sub
imperiul amenintarilor.
 Prin exceptio metus, victima se apara cu succes atunci cand autorul
violentei psihice ii cerea sa isi execute obligatia asumata sub imperiul
amenintarilor. Prin urmare, indiferent de calitatea procesuala pe care
o avea, victima castiga mereu procesul, iar astfel se ajungea, pe cale
indirecta, la anularea contractului.

 DOLUL/DOLUS consta in manopere dolozive, adica in mijloacele viclene prin

care una dintre parti o determina pe cealalta sa incheie contractul.
A fost recunoscut doar de pretori.
Si dolul a fost sanctionat spre sfarsitul republicii, prin actio de dolo si prin
exceptio doli.
 Prin actio de dolo, victima inselaciunii lua initiativa procesului.
 Prin excepetio doli se apara cu succes, atunci cand era chemat in justitie si
astfel se ajungea, si de data aceasta, tot pe cale indirecta, la anularea
contractului.

 CAPACITATEA. Prin capacitate intelegem aptitudinea unei persoane de a incheia

un
contract.
Avea deplina capacitate de a contracta numai cetateanul roman sui iuris si pater familias.
Fiul de familie, sclavul, avea o capacitate limitata de a contracta.

ACCIDENTALE. Sunt denumite astfel, intrucat ele erau incluse in contract din initiativa
partilor. Contractul era incheiat valabil, chiar si in abenta acestor elemente.
Cele mai importante erau:

 TERMENUL. Este evenimentul viitor si sigur de care depinde exigibilitatea sau

stingerea unui drept.
Din aceasta definitie rezulta ca termenul este de doua feluri:

 TERMENUL SUSPENSIV este evenimentul viitor si sigur de care depinde

exigibilitatea unui drept.

Prin exigibilitate intelegem imposibiltiatea valorificarii unui drept pe cale

judiciara. Un drept de creanta devine exigibil numai atunci cand poate sa fie
valorificat prin proces.
 Ex.: Primus ii promite lui Secundus ca ii va plati 100, la calendele lui Aprilie. In
acest caz, dreptul de creanta ia nastere in momentul incheierii contractului, dar el
devine exigibil numai la indeplinirea termenului suspensiv, adica la 1.4.
Daca creditorul intenteaza actiunea inainte de 1.4, acea actiune va fi respinsa,
deoarece dreptul de creanta, desi exista, nu este exigibil.
Daca va intenta o noua actiune, dupa indeplinirea termenului suspensiv, ea o sa
fie tot respinsa, deoarece a doua actiune nu are obiect, intrucat dreptul de
creanta s-a stins cu ocazia primului proces, prin efectul extinctiv al lui litis
contestatio.

 TERMENUL EXTINCTIV este evenimentul viitor si sigur de care depinde

stingerea unui drept.

21.3.17
 CONDITIA. Este evenimentul viitor si nesigur de care depinde nasterea sau
stingerea unui drept.
Din asta rezulta ca si conditia este de 2 feluri:

 CONDITIA SUSPENSIVA (condicio a qua) este evenimentul viitor si nesigur de

care depinde nasterea unui drept.

Astfel, daca se incheie un contract sub conditie suspensiva, dreptul de creanta

se va naste numai daca se indeplineste conditia, incat daca primitorul cu
conditie suspensiv intruneste actiune in justitie inainte de indeplinirea
conditiei, aceasta va fi respinsa din lipsa de obiect.
Daca se intenteaza o noua actiune dupa indeplinirea conditiei, va fi admisa,
avand obiect.

 CONDITIA REZOLUTORIE (condicio ad quam) este evenimentul viitor si

nesigur de care depinde stingerea unui drept.

A nu se face confuzie intre conditia suspensiva si termenul suspensiv.

EFECTELE OBLIGATIILOR

Obligatiile genereaza efecte normale sau accidentale.

EFECTELE NORMALE.

Acestea constau in executarea obligatiilor, astfel incat creditorii sa isi poata valorifica
drepturile de creanta.
In legatura cu executarea obligatiilor, trebuie facuta distinctie intre:
  OBLIGATIILE CONTRACTUALE.
Ele sunt guvernate PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI, potrivit
caruia “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest” (contractele
incheiate intre unii, nici nu vatama, nici nu profita altora), ceea ce inseamna ca orice
contract produce efecte numai intre parti, nu si fata de terti.

Prin parti trebuie sa intelegem persoanele care au incheiat contractul, mostenitorii

acelor persoane si creditorii lor chirografari (creditorii fara garantii), ultimii doi fiind
denumiti azi avanzi-cauza.

Din principiul general al relativitatii efectelor contractelor se desprind alte trei principii:

1) Principiul nulitatii stipulatiunii pentru altul, care s-a format in legatura cu

functiile pe care le-a indeplinit stipulatiunea in viata juridica romana.

Stipulatiunea este un contract solemn, in forma verbala, format prin intrebare si

raspuns, avand doua forme:

 Stipulatiunea obisnuita.
Ex.: Primus il intreaba pe Secundus daca promite sa ii dea 100, Secundus
raspunzand “spondeo” (promit).
Aceasta stipulatiune este valabila, deoarece ea urmeaza sa isi produca efectele
intre parti.

 Stipulatiunea pentru altul.

Ex.: Primus il intreaba pe Secundus daca promite sa ii dea 100 lui Tertius,
Secundus raspunzand ca promite.
Aceasta stipulatiune este nula si fata de Primus, si fata de Tertius.
 Fata de Primus, ea este nula, deoarece Primus nu are interes in
contract, iar de la definitia obligatiei stim ca obiectul obligatiei trebuie
sa prezinte interes.
 Fata de Tertius, deoarece nu a participat la incheierea contractului,
nefiind parte.

Aceasta stipulatiune prezenta interes practic.

Ex.: daca Primus are o creanta de 100 fata de Secundus si o datorie de 100 fata de
Tertius, prin plata facuta de Secundus lui Tertius se vor stinge doua datorii dintr-o
plata.
Romanii au creat, de aceea, un mecanism prin care, desi stipulatiunea pentru
altul ramanea nula, ea devenea executorie.

Acest mecanism s-a concretizat prin “stipulatio poenae” (stipulatiunea unei

penalitati). Astfel, dupa incheierea contractului, se mai incheia inca o stipulatiune,
denumita stipulatiunea unei penalitati.
Ex.: Primus il intreaba pe Secundus “daca nu ii vei plati 100 lui Tertius, promiti sa
imi platesti mie 500?”, Secundus promitand.
 Aceasta stipulatiune este valabila, deoarece produce efecte intre parti.
Secundus va prefera sa execute stipulatiunea nevalabila, pentru ca altminteri
trebuia sa o execute pe cea valabila, in cazul nostru trebuind sa plateasca de 5x
mai mult.

Jurisconsultii precizau ca prin stipulatiunea unei penalitati, desi stipulatiunea

pentru altul ramanea nevalabila, ea devenea executorie, deoarece era in interesul
lui Secundus sa o execute.

2) Principiul nulitatii promisiunii pentru altul.

Acesta a fost formulat de jurisconsulti, fiind mentionata si de Gaius in forma “nemo
alienum factum promitere potest” (nimeni nu poate promite fapta altuia).
Ex.: Primus ii promite lui Secundus ca Tertius ii va da 100.
Aceasta promisiune este nula si fata de Primus, si fata de Tertius.
 Fata de Primus, deoarece Primus nu a promis fapta sa.
 Fata de Tertius, deoarece acesta, neparticipand la incheierea
contractului, nu a promis nimic.

Si aceasta promisiune prezinta interes practic. De aceea, s-a modificat modul de

formare a acestei promisiuni.
Exemplu, potrivit formei modificate: Primus ii promite lui Secundus ca va proceda de
asa maniera incat sa il determine pe Tertius sa ii dea 100.
Daca Tertius nu ii plateste lui Secundus ceea ce i-a promis Primus, Secundus il
cheama pe Primus in justitie, intrucat Primus a promis fapta sa.

3) Principiul nereprezentarii in contract.

Este procedeul juridic prin care un pater familias, denumit reprezentat, se obliga prin
contract incheiat de un alt pater familias, denumit reprezentant.

In functie de efectele sale, reprezentarea in contracte este de doua feluri:

 Perfecta. In acest caz, raportul juridic se stabileste intre reprezentant si tert,

iar persoana reprezentatului dispare, in sensul ca, desi contractul a fost
incheiat de reprezentant, efectele se produc asupra reprezentatului, care
devine fie creditor, fie debitor, desi nu a participat la incheierea contractului.

 Imperfecta. In acest caz, reprezentatul se obliga alaturi de reprezentant, ceea

ce inseamna ca creditorul are doi debitori: pe reprezentat si pe reprezentant.

Daca intentioneaza sa il urmareasca in justitie pe reprezentant, va intenta

impotriva lui o actiune directa, izvorata din contractul pe care l-a incheiat cu
reprezentantul.

Daca intentioneaza sa il urmareasca in justitie pe reprezentat, va intenta

impotriva lui o actiune utila, care va avea o formula redactata cu
transpozitiune, caci, in intentio al formulei se va inscrie numele
reprezentantului, iar in condemnatio se va insemna numele reprezentatului,
 intrucat el particia la dezbaterile procesului si urmeaza sa suporte efectele
sentintei.

In functie de calitatea reprezentantului, reprezentarea este:

 Activa. Cand reprezentantul are calitatea de creditor, reprezentarea este

astfel.

 Pasiva. Cand reprezentantul are calitata de debitor, reprezentarea este astfel.

Reprezentarea imperfecta in contracte este mereu pasiva.

Multa vreme, romanii nu au admis reprezentarea in contracte, deoarece se opunea

principiului relativitatii.

De aceea, in epoca foarte veche, daca un pater familias era imputernicit de un alt
pater familias sa incheie un contract, devenind creditor, el trebuia sa transmita
valoarea acelei creante prin acte ulterioare si distincte celui care l-a imputernicit.
Pe de alta parte, in epoca veche, in conditiile economiei naturale, inchise, contractele
se incheiau foarte rar, erau adevarate evenimente in viata cetateanului. Astfel, nu se
punea problema reprezentarii.

Spre sfarsitul republicii, odata cu dezvoltarea economica, romanii erau in mod

frecvent interesati sa incheie contracte in acelasi moment, dar in locuri diferite.
Din acel moment, reprezentarea in contracte a devenit o necesitate juridica.
De aceea, s-a initiat o serie de reforme prin care s-a admis, mai intai, reprezentarea
imperfecta in contracte, iar mai apoi, in anumite cazuri, chiar si reprezentarea
perfecta.

ACTIUNILE CU CARACTER ALATURAT (“ADIECTICIAE QUALITITATIS”).

Au fost create cu scopul de a se extinde si de a ii spori capacitatea de a se obliga a fiului

de familie.

Acestea au reprezentat primul pas in directia reprezentarii in contracte.

In epoca veche, fiul de familie nu putea incheia acte juridice in nume propriu,
ci numai imprumutand capacitatea lui pater familias si cu conditia ca, prin efectul acelor
contracte, situatia lui pater sa devina mai buna patrimonial, adica sa devina creditor, iar
nu debitor.
Acest sistem a functionat numai cata vreme contractele au fost unilaterale, intrucat
numai la contrctele unilaterale o parte are numai calitatea de creditor, iar cealalta,
numai calitatea de debitor.

La sfarsitul republicii, au aparut contractele bilaterale, in cazul carora ambele parti au, in
acelasi timp, si calitate de creditor, si calitate de debitor, incat filius nu ii putea face mai
buna situatia lui pater fara a o face si mai rea.
Aceasta echivala cu imposibilitatea fiului de familie de a contracta. In conditiile revolutiei
economice, pater avea interesul ca fiul sa participe la activitatea economica.

Astfel, pretorul a dat o reforma prin care a admis ca, in cinci cazuri determinate, fiul de
familie sa se poata obliga in nume propriu, obligandu-l, in acelasi timp, cu caracter
alaturat, si pe pater familias.
In acest sistem, creditorul avea 2 debitori: pe filius si pe pater.

 Daca intentiona sa il urmarasca in justitie pe fiu, intenta actiunea

directa.
 Daca intentiona sa il urmareasca pe pater sau dominus in justitie,
intenta actiunea cu caracter alaturat, care, in mod necesar, avea o
formula redactata cu transpozitiune.

In intentio era mentionat numele fiului, pentru ca el incheiase contractul, iar in

condemnatio se mentiona numele lui pater familias, deoarece el participa la dezbaterile
procesului.

Cele cinci actiuni cu caracter alaturat sunt:

 Actio quod iussu (actiunea in baza unei declaratii speciale).

Era data impotriva lui pater sau dominus atunci cand il imputernicise expres pe
fiu sau pe sclav sa incheie un anumit contract, sa zicem de vanzare.

 Actio exercitoria (actiunea in baza unor interese privind comertul maritim).

Era data impotriva lui pater sau dominus atunci cand il imputernicise pe fiu sa
exercite un comert maritim.

 Actio institoria .
Era data impotriva lui pater sau dominus atunci cand il imputernicise pe fiu sa
exercite un comert pe uscat.

In aceste trei cazuri, pater familias raspunde cu toate bunurile sale (in solidum).

In urmatoarele doua cazuri, pater familias raspunde, daca s-a imbogatit, numai in
limitele bunurilor din peculiu, iar daca nu s-a imbogatit, tot in limitele din peculiu
(pro parte).

 Actio de peculio et de in rem verso (actiunea in baza peculiului si imbogatirii).

Se dadea impotriva lui pater al carui fiu face acte de comert cu bunurile din
peculiul sau, fara stirea si aprobarea lui pater sau dominus.
  Actio tributoria (actiunea in repartizare).
Se dadea impotriva lui pater atunci cand fiul sau sclavul face acte de comert cu
bunurile din peculiul sau, fara aprobarea expresa a lui pater familias, cu toate ca
pater a cunoscut si a tolerat acele acte de comert.

Daca sunt mai multi creditori, ei sunt satisfacuti proportional cu valoarea

nominala a creantelor lor.

REPREZENTAREA IMPERFECTA.

Prin fizionomia sa, sistemul actiunilor cu caracter alaturat intruneste unele din conditiile
necesare reprezentarii in contracte, de vreme ce pater se obliga prin contractul pe care
nu l-a incheiat el insusi, ci o alta persoana.

Totusi, acest sistem nu intruneste toate conditiile necesare reprezentarii in contracte,

deoarece el nu functioneaza in relatiile dintre doi patres familiae, ci numai in relatiile
dintre pater si fiu.

Pasul urmator a fost facut tot de pretor, care a dat actio exercitoria si actio institoria
impotriva acelui pater familias care era imputernicit de un alt pater familias sa exercite
un comert pe mare sau pe uscat.
In acest stadiu, reprezentarea in contracte este gata constituita, de vreme ce un pater
familias se obliga prin contractul incheiat de alt pater familias.
Totusi, sfera sa de aplicare este restransa la contractele incheiate in legatura cu un
comert pe mare sau pe uscat, neaplicandu-se pe scara generala.

Asa se face ca jurisconsultii au creat o noua actiune, pe cale de interpretare, denumita

actio quasi institoria.
Aceasta era acordata impotriva acelui pater familias care l-a imputernicit pe un alt pater
familias sa incheie un contract, indiferent de domeniu, nu doar pe mare sau pe uscat.

Din acel moment, reprezentarea in contracte s-a putut practica pe scara generala,
la orice contract, dar numai in forma imperfecta, totusi, doarece si reprezentantul, si
reprezentatul erau debitori, iar creditorul, avand doi debitori, putea sa il urmareasca fie
pe reprezentat (prin actiune directa), fie pe reprezentat (prin actiune quasi-institoria).

REPREZENTAREA PERFECTA.

Cu timpul, sub influenta dreptului egiptean, s-a admis si reprezentarea perfecta in

contracte, dar numai in trei cazuri, astfel ca nu s-a aplicat pe scara larga:

 In materia tutelei, in relatia dintre tutore si pupil (reprezentare perfecta

pasiva).
Pretorul a admis ca toate actiunile pe care le avea tutorele, precum si toate
actiunile date impotriva tutorelui, trec asupra pupilului.
 In acest caz, se aplica, asadar, principiul reprezentarii perfecte, dar numai dupa
sfarsitul tutelei, intrucat, pana atunci, pupilului ii lipseste capacitatea juridica de
fapt.

 In cazul imprumutului de consumatiune, mutuum (reprezentare perfecta

activa si pasiva).
Imprumutul in vederea consumatiunii se realiza prin intermediul contractului real
denumit mutuum, care presupunea incheierea unei conventii, insotita de
remiterea materiala a lucrului, prin traditiune. Din momentul in care romanii au
admis ca traditiunea poate fi facuta prin altul, a aparut in aceasta materie
posibilitatea realizarii reprezentarii perfecte.
Daca reprezentatul da mandat reprezentantului sa remita o suma de bani cu titlu
de imprumut unei persoane, reprezentatul va deveni creditor (reprezentare
perfecta activa).
Daca reprezentatul il insarcineaza pe reprezentant sa ia cu imprumut o suma de
bani, datoria va apasa asupra reprezentatului (reprezentare perfecta pasiva).
In ambele cazuri, persoana reprezentantului dispare.

 In cazul reprezentatului insolvabil (reprezentare perfecta activa).

Acesta este singurul caz de reprezentare perfecta activa admis de catre romani.

Atunci cand, in executarea mandatului pe care l-a primit de la reprezentat,

reprezentantul devine insolvabil, se aplica principiul reprezentarii perfecte.

Ratiunea acestei solutii sta in anumite implicatii de ordin practic, ce apar in cazul
reprezentantului insolvabil.
Conform regulilor generale, creanta este dobandita de catre reprezentant.
Ca atare, prin acte ulterioare si distincte, reprezentantul urmeaza sa transmita
asupra reprezentantului tot ce a dobandit.
Daca insa reprezentantul devine insolvabil, el va fi supus executarii silite asupra
bunurilor de catre creditorii sai, intre care si reprezentantul.
Venind in concurs cu ceilalti creditori ai reprezentantului, prin forta lucrurilor,
reprezentatul nu isi va putea valorifica intreaga creanta.

Pentru a se evita o asemena eventualitate, s-a admis ca in cazul reprezentantului

insolvabil, creanta sa treaca direct asupra reprezentatului.
Pe aceasta cale, creanta dobandita de catre reprezentant nu va mai intra in
patrimoniul sau si va mai putea fi urmarita de catre ceilalti creditori.

 OBLIGATIILE DELICTUALE.

Pe taram contractual, fiul de familie avea o capacitate limitata de a se obliga in nume

propriu.
Pe taram delictual, fiul de familie si sclavul aveau o capacitate deplina de a se obliga in
nume propriu, in sensul ca el raspundea in nume propriu pentru delictul comis.
Totusi, pe taram delictual, desi era proprie, raspunderea fiului de familie avea loc in
conditii speciale, decurgand din faptul ca fiul de familie nu avea patrimoniu propriu.

Aceasta raspundere, in nume propriu, data in conditii speciale, a functionat in doua

sisteme denumite sistemul noxalitatii si sistemul actiunilor noxale.

SISTEMUL NOXALITATII.

In sistemul noxalitatii, daca fiul de familie comite un delict, pater familias putea :

 Sa il abandoneze pe delincvent in mainile victimei delictului , pentru ca victima

sa isi poata exercita dreptul de razbunare asupra delincventului, raspunzand in nume
propriu. Abandonul noxal tine de esenta sistemului noxalitatii.

 Sa plateasca o suma de bani, cu scopul de a rascumpara dreptul de razbunare al

victimei.

SISTEMUL ACTIUNILOR NOXALE.

Cu timpul, romanii si-au dat seama ca pater familias nu are si a treia posibilitate:

 Sa faca dovada nevinovatiei presupusului delincvent . Nevinovatia, azi, nu se

dovedeste, se prezuma. Doar vinovatia se dovedeste.

De aceea au fost create actiunile noxale. Victima este obligata sa intenteze actiunea.

Actiunea noxala era pusa la dispozitia victimei delictului pentru a o intenta impotriva lui
pater familias al presupusului delincvent, cu scopul de a verifica daca pater familias
intentioneaza sa faca dovada nevinovatiei presupusului delincvent, caci pater familias nu
era obligat sa se judece, deoarece raspunderea apasa asupra fiului de familie.
Astfel, existau 3 situatii posibile:

 Daca pater nu accepta sa se judece, se aplica sistemul noxalitatii, cu cele

doua variante ale sale.
 Daca pater accepta sa se judece si pierdea procesul, in sensul ca nu putea
face dovada nevinovatiei delincventului, iarasi se aplica sistemul noxalitatii, desi
nu stateau chiar asa lucrurile, caci obiectul sistemului noxalitatii este abandonul
noxal, in timp ce obiectul actiunilor noxale este plata de bani, iar abia in subsidiar
abandonul noxal. Astfel, daca nu vrea sa plateasca, pater sau dominus are
“in facultatae solutionis” (“pater familias sau dominus are posibilitatea sa nu
plateasca si sa faca abandonul noxal”)
 Daca pater accepta sa se judece si castiga procesul, facand dovada
nevinovatiei presupusului delincvent, fiul de familie era exonerat de raspundere.

28.3.17
 In vedera intentarii actiunilor noxale, erau necesare anumite conditii:

1. Trebuia sa fie vorba despre un delict privat.

Numai delictele private puteau sa fie rascumparate prin plata unor sume de bani, nu
si cele publice.

2. Actiunea noxala se intenta cu succes numai impotriva acelui pater familias care
Il avea sub puterea sa pe presupusul delincvent, in momentul lui litis contestatio.
Daca dupa comiterea delictului, dar inaintea lui litis contestatio, presupusul
delincvent trecea sub alta putere, atunci actiunea noxala trebuia intentata impotriva
noului pater familias, deoarece raspunderea apasa asupra fiului, presupusului
delincvent. Pater familias era chemat in justitie nu pentru ca raspunderea ar fi apasat
asupra lui, ci pentru ca fiul de familie nu avea bunuri proprii, nu avea patrimoniu.

Pentru a sublinia ideea ca raspunderea apasa asupra fiului de familie, s-a formulat
adagiul conform caruia „noxa caput sequitur” (delictul il urmeaza pe delincvent).

3. Daca in intervalul de timp cuprins intre momentul comiterii delictului si

momentul intentarii actiunii noxale victima l-a avut sub puterea sa pe presupusul
delincvent un singur moment, ea nu mai putea intenta actiunea noxala.
Aceasta deoarece, avandu-l sub puterea sa pe presupusul delincvent, victima si-ar fi
putut exercita dreptul de razbunare, iar daca nu l-a exercitat, desi a putut, inseamna
ca a renuntat la acel drept.

Cine renunta la dreptul de razbunare, renunta la actiunea noxala, intrucat actiunea

noxala nu este altceva decat reflexul pe plan juridic al dreptului de razbunare.

EFECTELE ACCIDENTALE.

Constau in neexecutarea obligatiilor.

In legatura cu neexecutarea obligatiilor, romanii au creat urmatoarele CAZURI JURIDICE:

 CAZUL FORTUIT.
Este evenimentul neprevazut care face imposibila executarea obligatiei, cu toate ca
debitorul a luat masurile obisnuite de pază.

Prin urmare, cazul fortuit ar putea fi prevenit daca debitorul ar lua masuri exceptionale
de paza.

De regula, debitorul nu este obligat sa ia masuri exceptionale de paza, iar de aceea, tot
de regula, el va fi exonerat de raspundere pentru interventia cazului fortuit.

Ex.: Furtul sclavului datorat.

  FORTA MAJORA.
Este evenimentul neprevazut si de nestavilit care face imposibila executarea obligatiei,
incat forta majora nu poate sa fie prevenita, indiferent de masurile luate.

Ex: cutremure, inundatii.

Debitorul va fi exonerat de raspundere pentru totdeauna, fara exceptie, pentru

interventia fortei majore.

Totusi, forta majora si cazul fortuit duc la exonerarea de raspundere a debitorului numai
daca acesta datoreaza un lucru individual determinat, nu si daca datoreaza un lucru de gen,
deoarece lucrurile de gen nu pier juridic.

 CULPA
Imbraca 2 forme:

 Delictuala.
Este denumita „culpa aquiliana”, deoarece a fost reglementata prin
legea Aquilia.
Potrivit acestei legi, culpa delictuala presupune comiterea unui fapt ilicit, cauzator
de prejudicii, care genereaza obligatia de a repara prejudiciul cauzat sau de a plati
o amenda.

Asadar, la culpa delictuala, orice atitudine vinovata a delincventului este ceea ce

genereaza raportul juridic dintre delincvent, in calitate de debitor, si victima, in
calitate de creditor.

Vinovatia la culpa delictuala se manifesta fie sub forma intentiei, fie sub forma
neglijentei.

Textele romane precizeaza ca judecatorul trebuie sa tina seama si de cea mai

mica greseala (culpa levissima).

 Contractuala.
Este vinovatia debitorului obligat prin contract si se manifesta in intervalul de
timp cuprins intre momentul incheierii contractului si momentul in care trebuia
sa fie executata obligatia.

Vinovatia se manifesta fie sub forma neglijentei, fie sub forma neindemanarii.
Prin urmare, la culpa contractuala, vinovatia nu se poate manifesta sub forma
intentiei.

In legislatia imparatului Justinian, s-a facut distinctie intre:

 Culpa lata, adica cea mai grava greseala, pe care nu ar comite-o nici
cel mai naindemanatic administrator. Se apropie mai mult de intentie.
  Culpa levis, adica greseala mai putin grava.
Aceasta putea sa fie apreciata de judecatori fie in concreto, fie in
abstracto, care se facea prin comparatie.
- In abstracto. Comportarea debitorului fata de bunul datorat era
comparata cu buna administrare.

Aceasta era mai grava pentru debitor, intrucat, la o asemenea

apreciere, ori de cate ori debitorul era neglijent fata de bunul datorat,
se afla in culpa, deoarece un bun administrator nu este neglijent

- In concreto. Comportarea debitorului fata de bunul datorat era

comparata cu felul in care isi administra propriile bunuri.

In acest caz, debitorul se afla in culpa numai daca era neglijent fata de
bunul datorat, dar era bun administrator fata de bunurile sale.
Daca era neglijent si fata de bunul datorat, si fata de bunurile proprii,
nu mai era in culpa, deoarece nu era vinovat, fiind neglijent de felul
lui.

Pentru culpa, debitorul raspunde doar la contractele in care are interes.

 DOLUL
Este vinovatia debitorului obligat prin contract, care se manifesta sub forma intentiei.
Debitorul obligat prin contract distruge lucrul datorat cu intentie.
Astfel, raspunderea pentru dol era mai grava decat raspunderea pentru culpa.

Debitorul raspundea pentru dol si la contracte in care avea un interes, si la contracte in

care nu avea un interes.

Daca debitorul are un interes in contract (cazul fiduciei sau comodatului), va raspunde atat
pentru culpa, cat si pentru dol.

 MORA (examen)
In sens juridic, inseamna intarzierea vinovata sau punerea in intarziere a creditorului
sau a debitorului.

Este de 2 feluri:

 Mora debitoris.
Este intarzierea vinovata a debitorului si, pentru ca debitorul sa fie pus in
intarziere, era necesar ca datoria sa fie exigibila, adica ajunsa la termen, iar
obligatia sa nu fie executata din vina debitorului.

Pe vremea lui Justinian, pe langa cele mentionate, s-a mai cerut si o interpellatio,
o somatie de plata din partea creditorului.
 Pornindu-se de la un text al lui Papinian, in dreptul feudal a fost formulat
principiul „dies interpellat pro homine” (termenul someaza sau il pune de drept
in intarziere pe debitor).
Potrivit acestui principiu, daca debitorul nu plateste la scadenta, este considerat
in intarziere de drept (automat).

Principalul efect al morei debitoris (agravarea situatiei) este perpetuatio

obligationis (perpetuarea obligatiilor).

Din momentul punerii sale in intarziere, debitorul va raspunde in mod obiectiv, in

sensul ca el nu mai poate invoca interventia cazului fortuit, ci trebuie sa ia masuri
exceptionale de caiza.

 Mora creditoris.
Este intarzierea vinovata a creditorului, care refuza sa primeasca plata, cu toate
ca ii este oferita conform conditiilor stabilite prin contract.

Cand intervine mora creditoris, dupa caz, dispare mora debitoris.

Si aceasta genereaza anumite efecte:

 Dupa ce creditorul este pus in intarziere, debitorul nu mai raspunde
pentru culpa sa, putand sa fie neglijent fata de bunul datorat.

 Dupa ce debitorul constanta (cu martori) ca creditorul refuza sa

primeasca lucrul, il poate abandonda intr-un loc public, cu efectul ca
datoria sa se stinge.

 CUSTÒDIA
Este o forma de raspundere obiectiva, deoarece, in anumite cazuri, debitorul care
raspunde pentru custodia trebuie sa ia masuri exceptionale de paza si nu poate sa invoce
interventia cazului fortuit.
Aceasta raspundere obiectiva era stabilita fie prin textele din legi, fie prin conventia
partilor.

Ex.: La romani, garderobierii, hangii, hotelierii raspundeau obiectiv, intrucat erau

salarizati.

Daca debitorul era gasit in culpa, daca a comis un dol, daca a fost pus in intarziere, daca
raspundea pentru custodia, adica era vinovat si nu isi executa obligatia, neintervenind una
din situatiile exoneratoare de raspundere, trebuia sa plateasca despagubiri pentru
neexecutarea obligatiilor, denumite DAUNE-INTERESE, care sunt de 2 feluri:

 JUDECATORESTI.
Despagubiri stabilite de judecator, cu ocazia solutionarii procesului.
Judecatorul putea sa stabileasca valoarea acelor despagubiri fie obiectiv, fie subiectiv.
  Apreciere obiectiva. Cand debitorul nu isi executa obligatia de a transmite un
lucru, judecatorul il condamna sa plateasca valoarea acelui lucru, adica
aprecierea era obiectiva.

 Apreciere subiectiva. Cand debitorul nu isi executa obligatia de facere, atunci

Judecatorul aprecia valoarea despagubirilor in mod subiectiv, tinand cont si de
paguba efectiva pe care a suferit-o creditorul prin neexecutare (damnum), dar si
de castigul de care a fost privat prin neexecutarea obligatiei (lucrum).

Plecandu-se de la cei doi termeni, mai tarziu au fost create expresiile „damnum
emergens” (paguba care se arata) si „lucrum cesans” (castigul care lipseste).

 CONVENTIONALE.
Erau stabilite de parti, caci partile aveau posibilitatea sa incheie o conventie prin care
stabileau de comun acord ce suma de bani va trebui sa plateasca debitorul, in ipoteza in
care nu isi va executa obligatia.

Judecatorul doar constata ca obligatia nu a fost executata, obligand la plata sumei de

bani stabilite de parti.

Debitorul care nu isi executa obligatia va fi exonerat de raspundere, iar in alte cazuri, el va
trebui sa plateasca despagubiri pentru neexecutarea obligatiei.

STINGEREA OBLIGATIILOR

- Drepturile reale sunt, in principiu, perpetue, in sensul ca nu se sting prin exercitare.

- Drepturile de creanta sunt, prin excelenta, temporare, in sensul ca ele se sting prin
exercitare.

Romanii au cunoscut moduri voluntare de stingere a obligatiilor si moduri nevoluntare.

MODURILE VOLUNTARE

Sunt denumite astfel, intrucat implica manifestarea de vointa a partilor si sunt 5:

1. PLATA (SOLUTIO)
Plata inseamna executarea obligatiei asa cum ti-ai asumat-o, nu inseamna doar darea de
bani.
Este modul obisnuit de stingere a obligatiilor.

Plata poate consta fie in dare, fie in facere, fie in prestare. Astfel, prin plata se poate
stinge orice obligatie.

Pentru ca o plata sa fie executata in mod valabil, erau necesare anumite CONDITII:

 Plata poate fi facuta de debitor sau de alte persoane, deoarece pe creditor

nu il intereseaza cine plateste, ci il intereseaza sa in valorifice dreptul de creanta.
In doua cazuri, plata poate fi facuta numai de debitor:

 Cand debitorul are obligatia de a transmite proprietatea asupra unui

lucru. Numai el poate sa plateasca, numai el fiind proprietar.
 Cand obligatia este contractata intuitu personae, adica in
considerarea calitatilor exceptionale ale debitorului.

 Plata poate fi primita fie de creditor, fie de reprezentantul sau legal

(tutorele sau curatorul) sau conventional (mandatarul).

Daca plata se facea catre un pupil fara auctoritatis tutoris, acea plata era valabila,
dar nu era liberatorie, in sensul ca debitorul putea fi constrans sa mai plateasca o
data.

 Plata trebuie sa fie integrala.

La romani, debitorul nu putea sa plateasca in rate, fara aprobarea expresa a
creditorului.

 Locul platii se stabilea, de regula, prin contract.

Daca nu se stabilea din contract, se deducea din natura obligatiei.
Daca nu se putea deduce din natura obligatiei, plata putea fi facuta oriunde, cu
conditia sa nu fie un loc nepotrivit.
Daca debitorul datora un lucru individual determinat, creditorul trebuia sa se
prezinte la domiciliul creditorului, pentru a ii cere sa faca plata.
Daca la scadenta debitorul nu platea, creditorul intenta actiunea la domiciliul
debitorului (actor sequitur forum rei), adica la instanta competenta in teritoriu,
nu la el acasa.

 Daca debitorul avea mai multe datorii fata de acelasi creditori si facea o
singura plata, se punea problema imputatiei platii. Altfel spus, se punea
intrebarea „care dintre datorii se stinge prin plata facuta?”

Daca debitorul preciza ce datorie intentioneaza sa stinga, atunci se stingea acea

datorie.
Daca debitorul nu preciza, se stingea datoria cea mai oneroasa (fie cea mai veche,
fie cea care este scadenta) si era considerata cea mai oneroasa datoria care
producea cele mai mari dobinzi.

 Proba platii se facea, in epoca veche, cu martori si prin juraminte, iar in

epoca clasica, s-a generalizat forma scrisa.

Inscrisurile doveditoare sunt denumite chitante si erau de 2 feluri:

 Redactate obiectiv.
Proveneau de la debitor, care utiliza formula „habere se dixit”
 (a spus ca are), in sensul ca creditorul a afirmat ca a primit plata.

Acestea ii erau opozabile creditorului numai daca purtau sigiliile

martorilor (de regula, 7).

 Redactate subiectiv.
Proveneau de la creditor, fiind scrise de mana creditorului, care utiliza
formula „am scris ca am primit”.

Acestea ii erau opozabile creditorului, chiar daca nu purtau sigiliile

martorilor, de vreme ce actul era scris chiar de creditor.

 Forma platii:

 In epoca veche, a fost guvernatade principiul simetriei sau

principiul corespondentei formelor, potrivit caruia: o obligatie se stinge
prin utilizarea unor forme solemne identice cu cele care au creat-o, dar
intebuintate in sens invers.

Daca obligatia se nastea dintr-un contract incheiat prin alama si balanta,

ea se stingea tot prin alama si balanta.
Daca obligatia se nastea dintr-un contract incheiat prin intrebare si
raspuns, ea se stinge tot prin intrebare si raspuns.

In acest caz, se stingea chiar daca nu s-a facut plata efectiva. Daca se facea
plata efectiva, dar nu era respectat principiul corespondentei formelor,
obligatia nu se stingea.

 In dreptul clasic, pe fondul decaderii formalismului, plata efectiva

ducea la stingerea obligatiei chair daca nu erau respectate forme
solemne.

4.4.17
2. DAREA IN PLATA (datio in solutum)
De fapt, este o varianta a platii.
Practic, ea este o plata cu schimbare de obiect.

Ex: Debitorul care datoreaza o suma de bani se poate intelege cu creditorul sa transmita,
in locul acelei sume de bani, un lucru.

Daca obiectul obligatiei era schimbat prin conventia partilor, atunci darea in plata era
denumita voluntara.
Daca schimbarea obiectului era prevazuta prin textele din legi, darea in plata era
necesara.
3. NOVATIUNEA (novatio)
Prin aceasta, o obligatie veche este inlocuita cu o obligatie noua. Agraveaza situatia
debitorului.

De aceea, unii jurisconsulti spuneau ca „novatiunea este inlocuirea unei obligatii vechi
cu o obligatie noua, care se realizeaza fie prin stipulatiune, fie prin contractul litteris”,
in sensul ca novatiunea sau novarea unei obligatii nu avea o forma tehnica proprie, ci se
realiza fie prin stipulatiune, fie prin contractul litteris, contracte care nu au fost create in
vederea realizarii novatiunii, ci in alte scopuri, dar au fost astfel adaptate, incat sa poata
fi utilizate si in vederea novarii unei obligatii.
De aceea se spunea ca nu exista novatiune consensuala, in intelesul ca obligatia izvorata
dintr-un contract consensual nu poate fi inlocuita prin alt contract consensual, ci numai
prin stipulatio sau contractul litteris.
Efecte
- Accesoriile vechii obligatii dispar.
- Viciile vechii obligatii dispar.

Pentru novarea unei obligatii, erau necesare anumite CONDITII:

 Sa existe o obligatie veche.

Nu presupunea conditii speciale, putand sa fie civila, pretoriana, de drept strict,
de buna credinta, oricum.

 Sa existe o obligatie noua.

Era mereu o obligatie de drept strict. Ea izvora din stipulatiune sau din contractul
litteris, care sunt contracte de drept strict.
De aceea, prin efectele novatiunii, situatia debitorului se agrava, intrucat obligatia
de drept strict era de riguroasa interpretare.

 Sa presupuna aceeasi datorie/acelasi obiect (idem debitum).

Daca noua obligatie nu avea acelasi obiect, atunci nu se realiza o novatiune, ci se
nastea o obligatie noua, alaturi de vechea obligatie, si nu in locul ei.
De aceea, jurisconsultii spuneau ca „prin novatiune, obiectul vechii obligatii este
transmis in noua obligatie”.
Din considerente de ordin practic, pretorul a admis, in unele cazuri, novatiunea cu
schimbare de obiect.
Imparatul Justinian a stabilit ca obiectul obligatiei poate fi schimbat daca partile
isi manifesta vointa expres in acest sens.

 Sa presupuna un element nou (aliquid novi).

Pe baza acestui element putem face distinctie intre obligatia veche si obligatia
noua.
In legatura cu elementul nou, trebuie sa distingem intre novatiunea care se
realizeaza:

 Intre aceleasi persoane.

In acest caz, elementul nou poate consta in introducerea unui termen, a
unei conditii sau in suprimarea lor.

 Intre persoane noi (inter novas personas).

In acest caz, elementul nou poate consta in schimbarea debitorului sau a
creditorului.

 Daca se schimba debitorul, nu este necesar consimtamantul

vechiului debitor, ci este suficient consimtamantul noului debitor si
al creditorului.
Mai mult, novatiunea cu schimbare de debitor este valabila chiar
daca se face fara stirea vechiului debitor.

 Daca se schimba creditorul, novatiunea nu se poate face fara

consimtamantul vechiului creditor, deoarece, in spatele novatiunii
cu schimbare de creditor se ascunde o cesiune de creante, adica o
transmitere a dreptului de creanta de la vechiul creditor la noul
creditor, care nu este de conceput fara consimtamantul vechiului
creditor, el fiind acela care o transmite.

 Intentia de a nova (animus novandi).

In epoca veche, intentia partilor de a nova era dedusa din forma contractelor,
intrucat ori de cate ori erau utilizate in vederea novarii unei obligatii stipulatiunea
si contractul litteris, acestea aveau o forma speciala, din care se deducea intentia
partilor de a nova obligatia .

Spre sfarsitul dreptului clasic si in dreptul post-clasic, pe fondul decaderii

formalismului pe teren contractual, intentia partilor de a nova era prezumata,
presupusa.
Astfel, daca erau intrunite primele 4 conditii, se presupunea ca este intrunita si a
cincea.

Intrucat sistemul prezumtiilor este echivoc, Justinian a cerut partilor sa isi

manifeste expres intentia de a nova obligatia.

Pe langa manifestarea voluntara care se manifesta prin vointa manifestata a partilor, romanii au
cunoscut si NOVATIUNEA NECESARA, care izvora din efectele extinctinctiv si creator al lui litis
contestatio, deoarece prin efectul extinctiv, vechea obligatie se stingea, iar prin efectul creator se
nastea o obligatie noua.

Intre novatiunea voluntara si cea necesara exista unele DEOSEBIRI:

 Novatiunea voluntara nu se poate concepe fara intentia partilor de a nova;
novatiunea necesara nu presupune manifestarea de vointa a partilor, ci se realizeaza automat
prin efectele lui litis contestatio, decurgand din mecanisme procedurale.
 La novatiunea voluntara, exceptiile obligatiei vechi se sting;
 la novatiunea necesara, exceptiile obligatiei vechi se mentin, se pastreaza.
 Novatiunea voluntara presupune identitate de obiect;
la novatiunea necesara, de regula, nu poate exista identitate de obiect.

4. COMPENSATIUNEA (compensatio).
Consta in cumpanirea a doua creante si datorii reciproce, astfel incat executarea sa
poarte numai asupra diferentei.

Acest mod de stingere a obligatiilor prezinta avantajul practic ca doua obligatii distincte
se sting printr-o singura plata.

Ex: daca Primus ii datoreaza lui Secundus 100, iar Secundus ii datoreaza lui Primus 50,
prin efectuarea compensatiunii, Primus plateste 50, diferenta, iar astfel se sting ambele
obligatii.

Romanii au cunoscut:

 COMPENSATIUNEA CONVENTIONALA
Se facea prin intelegerea partilor si nimic nu se opunea ca partile sa isi
compenseze creantele si datoriile reciproce prin buna intelegere.

 COMPENSATIUNEA JUDICIARA
Daca partile nu se intelegeau, se putea, nefiind obligatoriu, recurge la
compensatiunea judiciara, facuta de judecator cu ocazia judecarii procesului.

In epoca veche, pe cand se aplica procedura legisactiunilor si nu existau

exceptiuni, compensatiunea judiciara nu era posibila, deoarece se opunea
principiului unitatii de chestiune: in acelasi proces, numai reclamantul putea sa
isi formuleze pretentiile, iar daca paratul avea si el de formulat anumite pretentii
fata de reclamant, trebuia sa declanseze un nou proces.

Totusi, chiar si in epoca veche s-a admis in doua cazuri, cu titlu de exceptie,
realizarea compensatiunilor judiciare:

 In procesele pe care le intenta clientilor sai, bancherul trebuia sa

opereze compensatiunea, scazand din creantele sale sumele pe care la
randul sau le datora clientilor.
Drept urmare, in intentio a formulei trebuie sa figureze numai suma
rezultata din compensatiune.

Daca bancherul nu scadea din valoarea creantei sale suma pe care la

randul sau o datora clientului, se considera ca facea o plus petitio si putea
sa piarda intreaga suma.

In acest caz, compensatiunea este facuta chiar de catre bancher.

  Emptor bonorum substituindu-se debitorului insolvabil, are dreptul
de
a ii urmari in justitie pe debitorii acestuia.
Presupunand ca emptor bonorul il urmareste in justitie pe unul dintre
debitorii falitului, debitor care la randul sau are un drept de creanta fata
de acesta din urma, magistratul va trece in condemnatio numai diferenta
rezultand din cumpanirea acestor datorii si creante recipeoce. Formula
redactata astfel se numeste cum deductione.

In acest caz, compensatiunea este facuta de judecator, potrivit indicatiilor

date de catre magistrat prin formula, astfel ca emptor bonorum nu poate
comite o plus petitio.

La inceputul epocii clasice s-a admis compensatiunea judiciara in cazul creantelor

si datoriilor care izvorau din acelasi contract de buna-credinta, dar nu s-a admis si
in cazul creantelor si datoriilor reciproce care izvorau din contracte diferite.

Marc Aureliu a dat o reforma prin care a devenit posibila compensatiunea

judiciara in cazul creantelor si datoriilor reciproce care izvorau din contracte
diferite, unilaterale si de drept strict.
Imparatul a promovat aceasta reforma pornind de la principiul conform caruia:
acela care pretinde ceea ce trebuie sa restituie comite un dol.
Acest principiu a fost sanctionat prin exceptie de dol.

Ex: daca reclamantul avea o creanta de 100 fata de parat, iar paratul avea o
creanta de 50 fata de reclamant, iar reclamantul pretindea 100, paratul ii cerea
pretorului sa introduca in formula o exceptiune de dol.
In faza a doua a procesului, judecatorul, in calitate de sclav al formulei, verifica
daca exceptiunea de dol este intemeiata, astfel incat el va da o sentinta de
absolvire.
Astfel, reclamantul pierde si procesul si dreptul de creanta integral.
Pierde procesul prin efectul exceptiunii de dol, iar dreptul de creanta il va pierde
integral prin efectul extinctiv al lui litis contestatio.

De aceea, reclamantul are tot interesul ca inainte de intentarea actiunii sa

efectuze compensatiunea din proprie initiativa si sa ceara doar diferenta,
adica 50.

Pentru ca aceasta exceptie sa poata fi opusa cu succes, era necesar ca cele doua
creante sa fie valabile si potrivit dreptului civil, si potrivit dreptului pretorian, dar
si ca aceste creante sa fie exigibile.

Mai tarziu, dar tot in epoca clasica, s-a admis compensatiunea judiciara si in cazul
creantelor si datoriilor reciproce care izvorau din contracte diferite de
buna-credinta.
 Justinian a admis compensatiunea judiciara pe scara generala, daca erau intrunite
urmatoarele conditii:

 Creanta trebuia sa fie exigibila.

 Creanta trebuia sa fie lichida.
 Creanta trebuia sa fie reciproca. (Sa apartina aceluia care o opunea,
iar nu altei persoane).

5. REMITEREA DE DATORIE sau IERTAREA DE DATORIE.

Se putea face prin:

 MODURI CIVILE.
Sunt aplicatii ale principiului simetriei, caci potrivit acestui principiu: o obligatie
se stinge prin utilizarea unor forme identice cu cele care au creat-o, dar
intrebuintate in sens invers, chiar daca nu se facea plata efectiva.

Acest principiu si-a gasit aplicatiunea in 3 procedee juridice:

 Solutio per aes et libram.

Inseamna plata prin arama si balanta si este o aplicatiune a mancipatiunii
fiduciare, intrucat presupune prezenta partilor, martorilor (minim 5) si
prezenta lui libripens.

In acest cadru, debitorul pronunta anumite cuvinte solemne si simuleaza

ca face plata, desi in realitate nu plateste nimic, dar totusi, obligatia se
stinge, caci s-a respectat principiul simetriei.

 Acceptilatio verbis.
Este aplicarea principiului simetriei la obligatiile izvorate din contractele
verbale incheiate prin intrebare si raspuns, in sensul ca obligatia izvorata
din intrebare si raspuns se va stinge tot prin intrebare si raspuns.

Promiti sa imi dai? Promit.

Oare ce ti-am dat ai primit? Am primit.

 Acceptilatio litteris
Este aplicarea principiului simetriei la obligatiile izvorate din contractele
incheiate in forma scrisa, caci obligatia nascuta prin contract scris se
stinge tot prin contract scris, desi nu se face plata efectiva.
  MODURI PRETORIENE.

 Pactum de non petendo („pactul pentru ca sa nu ceara”).

Este o simpla conventie prin care creditorul declara ca il iarta de datorie
pe debitor.
Daca dupa incheierea acestui pact creditorul il cheama in justitie, totusi,
pe debitor, acesta se apara cu succes opunandu-i creditorului exceptio
pacti de non petendo.

 Contrarius consensus („acordul in sens contrar”).

Este aplicarea principiului simetriei la obligatiile nascute din simola
conventie a partilor, in sensul ca obligatiile nascute prin simpla conventie
se sting tot prin simpla conventie.

MODURILE NEVOLUNTARE

Nu presupun manifestarea de vointa a partilor.

De aceea, in unele texte, ele sunt denumite „moduri forțate de stingere a obligatiilor”.

Sunt in numar de 5:

1. IMPOSIBILITATEA DE EXECUTARE.
Apare cand debitorul datoreaza un lucru individual determinat care piere fara vina lui,
adica prin interventia cazului fortuit sau a fortei majore, conform regulii:
„debitor rei certae interitu rei liberatur” (debitorul unui lucru individual determinat este
liberat prin pieirea lucrului).

Problema imposibilitatii de executare nu se poate pune atunci cand debitorul datoreaza

un lucru de gen, acesta neputand sa piara

2. CONFUZIUNEA.
Consta in intrunirea calitatilor de creditor si de debitor asupra uneia dintre parti.

Ex: mostenirea creditorului de catre debitor sau invers.

Unele precizari se impun cu privire la OBLIGATIILE CU PLURALITATE DE SUBIECTE.

 Astfel, daca creditorul il mosteneste pe debitorul principal, se va stinge si

datoria garantului.
 Daca, insa, creditorul il mosteneste pe garant, datoria debitorului principal nu
se stinge.
 Daca debitorul se afla pe picior de egalitate, trebuie sa distingem intre:

 Obligatiile divizibile sau conjuncte .

Daca creditorul il mosteneste pe unul dintre debitori, toti ceilalti vor
ramane si pe mai departe obligati pentru partea lor din datorie.
  Obligatiile indivizibile sau coreale.
Daca creditorul il mosteneste pe unul dintre debitori, ceilalti debitori vor
ramane si pe mai departe obligati pentru tot, datoria nestingandu-se, in
sensul ca oricare dintre ei va putea fi urmarit pentru intreaga datorie, iar
aceasta datorita unicitatii de obiect.

11.4.17
3. MOARTEA.
Asa cum am mai spus, multa vreme, romanii nu au admis transmiterea creantelor si a
datoriilor nici intre vii, nici pentru cauza de moarte, deoarece datoriile si creantele erau
considerate expresii ale dreptului de razbunare, netransmisibil.

Cu timpul, romanii au admis transmiterea lor, dar s-au pastrat unele urme ale vechii
conceptii precum aceea ca creantele si datoriile izvorate din delictele de vatamare
corporala nu se transmiteau la urmasi nici in dreptul evoluat, deoarece romanii spuneau
ca asemenea delicte inspira razbunare.

4. CAPITIS DEMINUTIO (pierderea personalitatii).

Aceasta se aplica numai la cazul adrogatiunii.

ADROGATIUNEA este actul prin care o persoana sui iuris denumita adrogat trece sub
puterea altei persoane sui iuris denumita adrogant.

Prin efectul adrogatiunii, adrogatul devine persoana alieni iuris, iar bunurile sale trec in
patrimoniul adrogantului.

Astfel, creditorii adrogatului nu puteau sa isi satisfaca drepturile de creanta nici pe seama
adrogatului, nici pe seama adrogantului:
- Nu puteau sa isi valorifice drepturile de creanta pe seama adrogatului, intrucat
adrogatul nu mai avea bunuri.
- Nu puteau sa isi valorifice drepturile de creanta pe seama adrogantului, deoarece se
opunea principiul relativitatii, in sensul ca intre creditorii adrogatului si adrogantului nu
s-au incheiat contracte.

Ulterior, pretorul a decis ca nu este echitabil ca adrogantul sa preia bunurile adrogatului

fara a ii lua si obligatiile.
De aceea, el a creat on restitutio in integrum ob capitis deminutionem (restitutio in
integrum pentru capitis deminutio), prin care a desfiintat actul adrogatiunii, dar numai in
relatiile dintre adrogat si creditorii sai.

Astfel, creditorii adrogatului puteau sa isi valorifice drepturile de creanta pe seama

bunurilor adrogatului si numai dupa aceea, daca mai ramaneau bunurile adrogatului,
treceau in patrimoniul adrogantului.
5. PRESCRIPTIA EXTINCTIVA.
Romanii intelegeau prin prescriptie efectele pe care trecerea timpului le produce asupra
unor drepturi si datorii.

- Cand prin trecerea timpului se dobandea un drept, prescriptia era achizitiva.

- Cand prin trecerea timpului se stingea un drept, prescriptia era extinctiva.

PRESCRIPTIA ACHIZITIVA a fost admisa de romani de foarte mult timp, dovada ca

uzucapiunea era mentionata in L.D.T.

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA este, totusi, singurul tip de prescriptie care ne intereseaza in

materia obligatiunilor, intrucat doar aceasta serveste ca mijloc de stingere a obligatiilor.

Trebuie retinut faptul ca, in epoca veche, obligatiunile erau perpetue.

De aceea, ele nu se stingeau prin ajungerea la termen, fapt exprimat prin adagiul
„ad tempus deberi non potest” (nu se poate datora doar pana la termen), fiind o
consecinta a principiului simetriei, conform caruia o obligatiune formala poate fi stinsa
numai printr-un mod de asemenea formal, simetric modului de creare a obligatiunii.

Totusi, existau 2 exceptii de la aceasta regula:

 Actio auctoritatis (actiunea in garantie) care sanctiona obligatiunea de

garantie a vanzatorului.
Aceasta se stingea odata cu trecerea, incepand din momentul realizarii formelor
mancipatiunii, a:

 2 ani cand era vorba de un lucru imobil.

 1 an cand era vorba de un lucru mobil.

Aceasta exceptie se explica prin faptul ca, prin trecerea respectivilor ani,
cumparatorul devenise proprietar al lucrului prin uzucapiune, astfel ca nu mai era
in pericol sa fie evins (decazut din dreptul de proprietate).
In consecinta, nici obligatiunea de garantie a vanzatorului nu mai avea rost.

 Sponsorul si fidepromisorul din Italia.

Obligatiunea acestor garanti lua sfarsit prin trecerea a 2 ani de la scadenta,
potrivit legii Furia de sponsu, referitoare la garantia personala.

In dreptul clasic apar obligatiunile honorarii, adica obligatiunile sanctionate de pretor

sau de edili. Actiunile care le sanctioneaza au termenul de prescriptie de 1 an, intrucat si
puterea acestor magistrati dura tot 1 an.
 Prin urmare, obligatiunea ce decurgea se stingea dupa 1 an de zile.

Astfel, prescriptia este un mod de stingere a obligatiunilor honorarii, dreptul civil

neadmitand-o da atare, ci doar in mod exceptional.

In dreptul post-clasic, principiul perpetutitatii obligatiunilor este desfiintat.

Printr-o constitutiune a imparatilor Honoriu si Theodosiu II, data in anul 424, toate
actiunile se puteau stinge printr-un termen de maximum 30 de ani.

CESIUNEA DE CREANTE SI DATORII (transferul obligatiilor)

La origine, romanii nu au admis ideea de transmitere a creantelor si datoriilor, insa acest

lucru nici nu era cu adevarat necesar, intrucat in epoca foarte veche, in conditiile economiei
naturale, creantele si datoriile ocupau un loc nesemnificativ in patrimoniul cetatenului,
intrucat comertul nu era important la acea vreme.

Spre sfarsitul republicii, pe fondul infloririi comertului, creantele si datoriile ocupau locul
central in patrimoniul cetateanului, ca si in zilele noastre.
Astfel, transmiterea creantelor si datoriilor a devenit o necesitate juridica si, pentru a da curs
acestui imperativ, romanii au recurs la novatiune si la mandatul judiciar, pe care le-au
adaptat in asa mod incat sa poata fi utilizate si in vederea transmiterii unor creante si datorii.

NOVATIUNEA CU SCHIMBARE DE CREDITORI

Aceasta a fost prima forma de cesiune de creanta.

Prin cesiune de creanta intelegem transmiterea unui drept de creanta de la vechiul creditor
la noul creditor.
- Vechiul creditor e denumit cedant.
- Noul creditor e denumit cesionar.
- Debitorul e denumit debitor cedat.

Atunci cand partile recurgeau la novatiune, nu se realiza propriu-zis o cesiune de creante,

deoarece vechiul drept de creanta se stingea odata cu obligatia veche, iar cesionarul nu
dobandea acelasi drept, ci un drept nou de creanta, izvorat din noua obligatie.

Prin efectul novatiunii, accesoriile vechii obligatii se stingeau, adica se stingeau garantiile si
exceptiunile, astfel incat cesionarul dobandea un drept de creanta mai putin sigur.

Novatiunea cu schimbare de creditor nu se putea realiza fara consimtamantul debitorului,

care trebuia sa se oblige fata de noul creditor fie prin stipulatiune, fie prin contractul litteris.

Fata de aceste inconveniente, romanii au recurs la mandatul in rem suam.

MANDATUL IN REM SUAM (mandatul in propriul interes)

Este o aplicatiune a mandatului judiciar.

La mandatul judiciar obisnuit, mandantul il imputerniceste pe mandatar sa intenteze

actiunea impotriva debitorului in vederea valorificarii unui drept de creanta.
Dupa aceasta, mandatarul are obligatia de a transmite valoarea acelei creante asupra
mandantului, ceea ce inseamna ca mandatul judiciar obisnuit se incheia in interesul
mandantului.

La mandatul in rem suam, mandatarul nu avea obligatia de a transmite valoarea creantei

asupra mandantului, ci o pastra pentru sine, adica intra in patrimoniul sau. Din aceasta
rezulta ca mandatul in rem suam se incheia in interesul mandatarului.
De aceea, jurisconsultii considerau ca la mandatul in rem suam mandantul are calitatea de
cedant, iar mandatarul are calitatea de cesionar.

Acest mandat a evoluat in 3 faze distincte:

1. SISTEMUL CESIUNII DE ACTIUNI

In aceasta, cedantul il imputernicea pe cesionar sa intenteze actiunea impotriva
debitorului.
Aceasta inseamna ca cedantul nu transmitea chiar dreptul de creanta, ci numai dreptul
de a intenta actiunea in justitie, actiune care trebuia sa aiba o formula redactata cu
transpozitiune.

- In intentio a formulei era mentionat numele cedantului, deoarece el era titularului

dreptului de creanta.
- In condemnatio a formulei era mentionat numele cesionarului, deoarece cesionarul
participa la dezbaterile procesului si urma sa suporte efectele sentintei.

Astfel, judecatorul le verifica pe cele de sus.

Prin acest mecanism, cesionarul valorifica dreptul de creanta si de asemenea pastra

accesoriile obligatiei, nestingandu-se.

Tot in aceasta faza, cesiunea creantei nu presupunea consimtamantul debitorului.

Totusi, in acest sistem persista o serie de inconveniente:

- Cesionarul avea calitatea de mandatar.
- Contractul de mandat este prin excelenta revocabil.
Astfel, daca cedantul revoca mandatul, cesionarul nu mai putea intenta actiune
impotriva debitorului, pentru ca nu mai avea temei juridic.

2. SISTEMUL ACTIUNILOR UTILE

In aceasta faza, din momentul incheierii contractului de mandat, cesionarul dobandea
actiuni proprii, denumite actiuni utile, care nu mai depindeau de soarta mandatului,
astfel incat, chiar daca mandatul era revocat, cesionarul ramanea titular al actiunii utile si
o putea intenta impotriva debitorului in vederea valorificarii dreptului de creanta.
 Totusi, si in aceasta faza, sistemul prezinta inconvenientul ca cedantul ramanea titularul
actiunii directe pe care o putea intenta impotriva debitorului.
Astfel, daca debitorul ii platea cedantului, obligatia se stingea, iar actiunea utila a
cesionarului ramanea fara obiect.

3. SISTEMUL PERFECTIONARII ACTIUNILOR UTILE PRIN REFORMA IMPARATULUI

JUSTINIAN
In aceasta faza, potrivit reformei lui Justinian, din momentul in care cesionarul il someaza
pe debitor sa plateasca, datoria lui se stingea numai prin plata facuta catre cesionar dupa
somatie, caci daca ii platea cedantului, el ramanea dator si pe mai departe.

Din acel moment, mecanismul prin care se realiza cesiunea de creanta a devenit pe
deplin functional.

Vezi despre Lex Anastasiana: ”daca o creanta litigioasa sau nelitigioasa face obiectul unei
cesiuni de creante, debitorul se poate elibera valabil prin pretul cesiunii”

GARANTIILE

Ele sunt procedee juridice pe care romanii le-au creat pentru a il pune pe creditor la adapost
fata de consecintele eventualei insolvabilitati a debitorului.

GARANTIILE PERSONALE
Ele sunt procedee juridice prin care un debitor accesor denumit garant se alatura debitorului
principal, promitand creditorului ceea ce a promis si debitorul principal.

In epoca veche, romanii au cunoscut 2 garantii personale:

 SPONSIO
Este cea mai veche garantie si este o aplicatiune a stipulatiunii.

Dupa ce se incheia contractul dintre creditor si debitorul principal, se mai incheia un

contract, intre creditor si garant, ocazie cu care:
- creditorul il intreaba pe garant: „idem dari spondes?” (promiti acelasi lucru?);
- garantul raspunde: „spondeo” (promit).

Intrucat garantul se obliga prin pronuntarea cuvantului spondeo, el era denumit sponsor.

Totusi, verbul sponsor putea fi pronuntat numai de cetatenii romani, deoarece, in

conceptia romanilor, acest verb avea vocatia speciala de a atrage favoarea zeilor Romei,
iar peregrinii care aveau alti zei nu puteau pronunta acest verbi, deci peregrinii nu
puteau sa devina garanti.

Pe de alta parte, odata cu intensificarea relatiilor comerciale dintre cetateni si peregrini,

romanii aveau interesul ca si peregrinii sa poata sa devina garanti, motiv pentru care au
creat urmatoarea garantie personala.
  FIDEPROMISSIO
Se forma tot prin intrebare si raspuns:
- creditorul il intreaba pe garant: „idem fide promittisime?” (promiti acelasi lucru?)
- garantul raspunde: „fidepromitto” (făgăduiesc)

Peregrinii puteau sa se oblige si ei astfel, iar cei ce se obligau prin fidepromissio erau
denumiti fidepromissori.

Multa vreme situatia sponsorilor si fidepromisorilor a fost ingrata, deoarece creditorul putea
sa il urmareasca mai intai pe garant in vederea satisfacerii dreptului de creanta, iar cel din
urma putea sa nu dispunea de mijloace juridice pentru a se indrepta impotriva debitorului in
privinta despagubirii.

Totodata, daca erau mai multi garanti, oricare dintre ei putea sa fie urmarit pentru intreaga
datorie, iar cel care platea nu se putea intoarce impotriva cogarantilor si nu le putea cere
partea contributiva din garantie.

De aceea, sponsorii si fidepromissorii au protestat repetat, cu consecinta ca romanii au

adoptat 4 legi succesive favorabile garantilor:

- Publilia
Prin aceasta s-a prevazut ca garantul care a platit datoria se poate intoarce impotriva
debitorului principal pentru a se despagubi.

- Appuleia
Prin aceasta s-a prevazut ca garantul care a platit datoria se poate intoarce impotriva
cogarantilor pentru a le cere partea contributiva din datorie.

- Cicereia
Prin aceasta s-a prevazut ca creditorul trebuie sa faca o declaratie cu privire la valoarea
creantei si la numarul garantilor, pentru a se facilita aplicarea primelor 2 legi.

- Furia de sponsu
Aceasta cuprinde 2 dispozitii:

 Daca sunt mai multi garanti, datoria se imparte de drept, in momentul

scadentei, intre toti garantii, indiferent daca sunt sau nu solvabili.
Aceasta inseamna ca, potrivit acestei legi, consecintele insolvabilitatii unor
garanti nu sunt suportate de garantii solvabili, ci de creditor, fiind inlaturat
principiul solidaritatii in materie de garantii personale.

Ex: daca existau 3 garanti, 2 solvabili si unul insolvabil, datoria se impartea la 3,

iar creditorul valorifica numai 2/3 din valoarea creantei sale.

 Garantiile facute de sponsor si fidepromissor in Italia se stingeau daca nu

erau valorificate in doi ani de la scadenta.
 De teama ca dreptul lor sa nu se stinga, creditorii ii urmareau pe garanti cat mai
repede cu putinta, astfel incat datoria nu se marea prin acumularea de dobinzi,
fapt favorabil debitorilor.

Fata de aceste dispozitii favorabile garantilor, a venit randul creditorilor sa protesteze. De

aceea, a fost creata o noua garantie.

 FIDEIUSSIO
La aceeasi intrebare, garantul raspundea prin „fideiubeo” (consimt pe cuvantul meu).

Garantii obligati prin pronuntarea acestui verb erau denumiti fideiusori, iar situatia lor
era identica cu cea a sponsorilor si fidepromisorilor inainte de darea celor 4 legi.

Astfel, fideiusorii au protestat.

De aceea, in timp, au fost create 3 beneficii (drepturi exceptionale) pentru fideiurisori:

 BENEFICIUL DE CESIUNE DE ACTIUNE

Garantul care declara in fata pretorului ca este dispus sa faca plata, are dreptul
de a cere creditorului sa ii transmita toate actiunile pe care le are impotriva
debitorului principal pentru ca, intentand acele actiuni impotriva debitorului
principal, sa se poata despagubi de plata facuta.

 Daca creditorul ii cedeaza garantului acele actiuni, atunci garantul

plateste urmand sa se despagubeasca pe seama debitorului principal
pe seama actiunilor si litigiul sa se solutioneze.

 Daca creditorul refuza sa ii transfere acele actiuni , garantul ii cere

pretorului sa introduca in formula o exceptiune de dol, deoarce
creditorul incearca sa il insele.

In a doua faza a procesului, judecatorul verifica daca acea exceptiune

de dol este intemeiata si constata ca este intemeiata, pronuntand
sentinta de absolvire, deaorece in procedura formulara au caracter
absolutoriu.

Creditorul va pierde procesul prin efectul exceptiunii de dol, dar el va

pierde si dreptul de creanta in intregime, prin efectul extinctiv al lui litis
contestatio.

De aceea, creditorul care urmeaza sa primeasca plata are tot interesul

sa ii cedeze garantului acele actiuni.

 BENEFICIUL DE DIVIZIUNE
Garantul urmarit in justitie are dreptul de a ii cere creditorului sa imparta datoria
intre garantii care sunt solvabili in momentul lui litis contestatio.
Din aceasta rezulta ca intre regimul introdus prin beneficiul de diviziune si regimul
consacrat prin legea Furia de sponsu exista anumite deosebiri, cel dintai (epistula
Hadriani) fiind mai putin favorabil creditorilor:

1. Potrivit legii Furia de sponsu, datoria se impartea de drept intre garanti.

La beneficiul de diviziune, datoria se impartea numai daca garantul

urmarit in justitie cerea in mod expres sa se faca diviziunea datoriei, iar
daca omitea sa faca aceasta cerere, el era condamnat sa plateasca
intreaga datorie si nu se putea intoarce impotriva cogarantilor pentru a le
cere partea contributiva din datorie.

2. Potrivit legii Furia de sponsu, datoria se impartea intre toti garantii,

indiferent daca erau sau nu solvabili, astfel incat consecintele
insolvabilitatii unor garanti erau suportate de creditor.

La beneficiul de diviziune se impartea intre cei solvabili si deci

consecintele insolvabilitatii unor debitori erau suportate de garantii
solvabili.

Ex: daca existau 3 garanti dintre care 2 erau solvabili si 1 insolvabil,

datoria se impartea la 2.

3. Potrivit legii Furia de sponsu, datoria se impartea intre garanti in

momentul scadentei.

La beneficiul de diviziune se impartea la momentul lui litis contestatio.

Astfel, in intervalul de timp cuprins intre momentul scadentei si momentul
lui litis contestatio puteau sa devina insolvabili si unii garanti, in paguba
celor care ramaneau solvabili.

 BENEFICIUL DE DISCUTIUNE
Garantul care era urmarit in justitie avea dreptul de a cere creditorului sa il
urmareasca mai intai pe debitorul principal si numai daca debitorul principal se
dovedea insolvabil sa intenteze o noua actiune impotriva sa, a garantului.

Acest beneficiu nu a putut sa fie valorificat, deoarece se opunea efectul extinctiv

al lui litis contestatio, intrucat daca creditorul il urmarea mai intai pe debitorul
principal, iar acesta se dovedea insolvabil, el nu mai putea intenta o noua actiune
impotriva garantului, deoarece dreptul sau de creanta s-a stins in procesul cu
debitorul principal prin efectul extinctiv al lui litis contestatio, iar unde nu exista
drept, nu poate exista nici actiune.

Totusi, in practica s-a admis sa se incheie o conventie de buna-credinta intre

garant si creditor prin care garantul promitea ca, in ipoteza in care debitorul
principal se va dovedi insolvabil, el (garantul) nu se va prevala de efectul extinctiv
 al lui litis contestatio si va accepta sa se judece, dar acest sistem putea functiona
numai daca garantul era de buna-credinta.

De aceea, pentru a pune capat acestui sistem echivoc, Justinian a dat o reforma
prin care a desfiintat, in mod expres, efectul extinctiv al lui litis contestatio.

Din acel moment, creditorul putea foarte bine sa il urmareasca mai intai pe
debitorul principal, iar daca acesta se dovedea insolvabil, putea intenta o noua
actiune impotriva garantului.

25.4.17
GARANTIILE REALE

Acestea sunt procedee juridice prin care debitorul atribuie un lucru creditorului sau, fie sub
forma transmiterii proprietatii sau a posesiunii, fie sub forma constituirii unei ipoteci cu
efectul ca, la scadenta, daca debitorul nu isi platea datoria, creditorul sa isi poata valorifica
dreptul de creanta pe seama lucrului atribuit (cu preferinta fata de creditorii chirografari,
care nu isi constituisera garantia).

Din aceasta se deduce ca romanii au cunoscut 3 garantii reale:

 FIDUCIA (fiduciam cum creditore)

Se formeaza prin transmiterea unui lucru cu titlu de proprietare prin mancipatio sau
in iure cessio de catre debitor creditorului sau, transmitere insotita de o conventie prin
care creditorul promitea ca va retransmite proprietatea asupra acelui lucru daca
debitorul isi va plati datoria la termen.

Din aceata definitie rezulta ca fiducia este o conventie grevata fie prin mancipatiune, fie
prin in iure cessio.

Prin efectul fiduciei, creditorul devine proprietar al lucrului dat in garantie si totodata
debitor conditional, in sensul ca, daca la scadenta debitorul face plata (executa obligatia),
creditorul va deveni debitor, iar debitorul creditor.

Aceasta garantie reala este avantajoasa pentru creditor de vreme ce el devine proprietar
al lucrului dat in garantie.

Pentru debitor, fiducia prezinta o serie de inconveniente:

- Debitorul transmite lucrul cu titlu de proprietate, iar la scadenta, daca plateste

datoria, el devine titular al unei actiuni personale, prin care ii cere fostului sau creditor sa
ii restituie lucrul dat in garantie.

Totusi, titularii unor actiuni personale nu se bucura nici de dreptul de preferinta, nici de
cel de urmarire, iar daca fostul creditor se dovedeste insolvabil, fostul debitor va ajunge
in concurs cu ceilalti creditori ai creditorului sau si nu va putea dobandi intreaga valoare
a lucrului dat in garantie, ci numai o parte din acea valoare.

Daca lucrul ajunge in mainile unor terte persoane, debitorul nu are drept de urmarire, nu
poate urmari lucrurl in mainile tertilor.

- Debitorul nu poate garanta si alte datorii cu acelasi lucru, deoarece lucrul se afla in
mainile creditorului.

- Fiducia este o conventie grevata prin mancipatiune sau prin in iure cessio, care sunt
acte de drept civil, accesibile numai cetatenilor romani, nu si peregrinilor.

Fata de aceste inconveniente a fost creat gajul.

 GAJUL (pignus)
Se formeaza prin transmiterea unui lucru cu titlu de posesiune prin traditiune de catre
debitor creditorului sau, transmitere insotita de o conventie prin care creditorul promite
sa retransmita posesiunea asupra lucrului daca debitorul isi plateste datoria la termen.

Prin urmare, gajul este o conventie grevata prin traditiune, care este act de drept al
gintilor si prezinta o serie de avantaje pentru debitorul care plateste la scadenta,
intrucat lucrul este transmis cu titlu de posesiune si nu de proprietate:

- Poate intenta actiunea in revendicare in calitate de proprietar.

- Nu risca sa vina in concurs cu creditorii creditorului sau, daca cel din urma se
dovedeste insolvabil dupa plata.
- Poate urmari lucrul in mainile oricui s-ar afla, in virtutea dreptului de urmarire .

Dezavantaje:

- Pentru debitor, ca nu poate garanta si alte datorii cu acelasi lucru, aflandu-se in

posesia creditorului sau.
- Pentru creditor, prezinta dezavantajul ca nu poate instraina lucrul dat in garantie si
ca nu poate utiliza acel lucru.

De aceea s-a creat ipoteca.

 IPOTECA
Este o garantie perfect adaptata cerintelor unei societati intemeiate pe marfa si pe
credit.

Lucrul grevat prin ipoteca ramane in posesia debitorului pana la scadenta si numai daca,
pana la scadenta, debitorul nu isi plateste a datoria, creditorul poate intra in posesia
lucrului ipotecar si il poate vinde pentru a isi valorifica dreptul de creanta.

Multa vreme s-a afirmat gresit ca ipoteca romana nu ar fi o creatie originala a romanilor,
ci ca ar fi fost imprumutata intr-o forma gata elaborata de la greci.
In acest sens, s-a argumentat ca:

 Cuvantul ipoteca vine de la „ipotiki”, cuvant grecesc.

Acest argument lingvistic nu sta in picioare, deoarece ipoteca romana a fost
desemnata initial prin cuvantul pignus, la fel ca si gajul, iar cuvantul ipotiki a fost
preluat la doua secole dupa aparitia ipotecii romane.

 Romanii ar fi preluat ipoteca de la greci, intrucat grecii au cunoscut ipoteca cu

sase secole inaintea romanilor, inca de pe vremea lui Solon, in timp ce ipoteca
romana a aparut abia in sec. 1 d.Hr.

Nici argumentul asta nu sta in picioare, deoarece textele romane ne dau

posibilitatea sa reconstituim formarea ipotecii romane ca procedeu juridic
original, avand in vedere faptul ca ipoteca romana s-a format in cadrul unui
proces care a evoluat in 4 faze distincte si care au put fi reconstituite:

1. DREPTUL DE RETENTIE
A luat nastere in relatiile dintre latifundiari si arendasi, caci in vremea lui
August, pe baza lui locatio rei, arendasii se instalau pe mosii cu inventarul lor
agricol.

In schimbul pamantului primit spre folosinta, se obligau sa plateasca o suma

de bani anuala sau o parte din recolta.

Fireste, si aceasta datorie trebuie sa fie garantata cumva, dar nu putea fi

garantata prin fiducie si prin gaj, deoarece arendasul se instala numai cu
inventarul, iar daca se dadea inventarul nu mai avea cu ce lucra.

S-a admis ca arendasul sa ramana in posesia acelui inventar agricol pana la

scadenta, iar daca la scadenta nu platea arenda, mosierul avea dreptul sa il
retina.

Acest drept de retentie putea fi exercitat numai cata vreme inventarul agricol
se afla pe mosie, caci daca era transportat in afara mosiei nu il mai putea
retine. Totodata, acesta nu putea sa urmareasca inventarul nici daca se afla in
mainile unor terti achizitori.

Ca urmare a acestor incinveniente, s-a trecut la a doua faza.

2. INTERDICTUL SALVIAN
Mosierul putea retine inventarul agricol al arendasului chiar daca era
transportat in alta parte, dar nu putea fi urmarit si in mainile tertilor
dobanditori.

Cu alte cuvinte, putea fi urmarit oriunde dar nu si in mainile oricui, iar de

aceea s-a trecut la a treia faza.
 3. ACTIUNEA SERVIANA
Daca arendasul nu isi platea datoria, mosierul ii putea urmari inventarul
agricol oriunde si in mainile oricui s-ar fi aflat.

Din acel moment, mosierul a devenit titularul unui veritabil drept real, cu
precizarea ca acest drept real se putea naste numai in relatiile dintre mosier si
arendasi.

De aceea s-a trecut la a patra faza.

4. ACTIUNEA QUASISERVIANA
Dreptul de ipoteca se putea constitui in relatiile dintre orice creditor si orice
debitor, cu conditia ca partile sa incheie o conventie speciala in acest sens.

Din acel moment, ipoteca roamana, ca procedeu juridic original, s-a aplicat pe
scara generala.

Existau 5 tipuri de ipoteci:

1. IPOTECA CONVENTIONALA
Se constituia prin simpla conventie a partilor si, de regula, la romani, ipoteca se
constituia in acest fel.

2. IPOTECA TACITA
Face exceptie de la regula de sus, intrucat se natea din textele legii, iar in cazul ei,
vointa debitorului de a isi ipoteca lucrul se prezuma.

In zilele noastre, se numeste ipoteca legala.

3. IPOTECA PRIVILEGIATA
Avea prioritate fata de toate celelalte ipoteci, indiferent de data constituirii lor.

O asemenea ipoteca exercita fiscul roman asupra bunurilor cetatenilor romani

impozabili.

4. IPOTECA TESTAMENTARA
Se constituia prin o clauza inclusa in testament, fie in favoarea legatarilor, fie in
favoarea fidecomisarilor.

In acest sens, anumite bunuri din succesiune erau ipotecate pentru a se asigura
executarea unor legate sau a unor fideicomise.

5. IPOTECA PUBLICA sau AUTENTICA

A fost creata in epoca postclasica prin reforma imparatului Leon, avand in vedere
faptul ca, la origine, ipoteca romana a fost conventionala si, prin urmare, nu
presupunea respectarea unor forme de publicitate.
 Astfel, tertele persoane nu aveau de unde sa stie ca un anumit lucru a mai fost
ipotecat.

Profitand de acest caracter al ipotecii, unii debitori au inceput sa ipotecheze de mai

multe ori acelasi lucru.
Din acel moment s-a pus problema stabilirii rangului ipotecilor, adica s-a pus
intrebarea „care dintre ipoteci are prioritate?”, raspunsa prin adagiul „prior tempore,
potior iure” (mai intai in timp, mai tare in drept), ceea ce inseamna ca avea prioritate
ipoteca cea mai veche si care era denumita ipoteca anterioara in rang.

 Titularul acelei ipoteci era denumit creditor ipotecar anterior in rang.

 Titularul ipotecilor cu date mai recente era denumit creditor ipotecar

posterior in rang.

Totusi, fata de faptul ca ipoteca conventionala nu presupunea forme de publicitate,

s-a recurs la antedatarea ipotecilor, adica la datarea unei ipoteci mai recente in mod
fraudulos, inaintea unei ipoteci mai vechi.

Pentru a combate aceasta posibilitate de frauda, imparatul Leon a creat ipoteca

publica, ce presupunea respectarea unor forme de publicitate constand in
transcrierea conventiei de ipoteca intr-un registru public sau in constituirea ipotecii,
prin inscris privat subscris de minim 3 martori.

Din acel moment, antedatarea ipotecii nu se mai putea face, deoarece ipoteca
autentica trecea inaintea ipotecilor conventionale, indiferent de data constituirii lor.

De aceea, ipoteca autentica, presupunand forme de publicitate, nu mai putea fi

antedatata si s-a generalizat.

CARACTERELE IPOTECII ROMANE:

 De regula conventionala, se naste prin simpla conventie a partilor.

Se abate de la vechiul principiu conform caruia drepturilor reale nu se nasc din

simple conventii, ci numai din acte speciale precum mancipatiunea sau in iure
cessio.

 Ipoteca este un drept real de vreme ce creditorul ipotecar poate

exercita si dreptul de preferinta si cel de urmarire.
 2.5.17
 Ipoteca poate fi generală.

La origine ea era speciala, in sensul ca purta numai asupra unor lucruri corporale,
individual determinate, mobile sau imobile.

Incepand din secolul al II-lea, a aparut si ipoteca generala, care purta asupra unei
mase de bunuri. Astfel, se putea ipoteca un patrimoniu integral sau o fractiune de
patrimoniu.

Se puteau ipoteca numai lucruri prezente si viitoare (precum recoltele).

Edificator in acest sens este urmatorul citat:
„Tot ceea ce se poate vinde, se poate și ipoteca.” – Gaius

 Ipoteca are caracter indivizibil.

Acest caracter impune doua aspecte:

 Primul aspect consta in faptul ca apasa in intregime asupra fiecarei

parti din lucru.

Se venereaza atunci cand lucrul ipotecat se imparte intre mostenitori.

Cu toate ca fiecare dintre mostenitori dobandeste numai o parte din lucrul
ipotecat, totusi, oricare dintre ei poate fi urmarit pentru intreaga datorie.

 Al doilea aspect consta in faptul ca garanteaza in intregime pentru

fiecare parte din datorie.

Se venereaza atunci cand debitorul plateste o parte din datorie.

Daca la scadenta nu plateste intreaga datorie, creditorul ipotecar va intra
in posesia intregului lucru ipotecat, indiferent daca lipsea doar un ban din
datorie.

Ipoteca e favorabila bancherilor, astfel, asa cum e normal intr-o economie

capitalista.

 Ipoteca are un caracter clandestin sau secret.

Acest caracter decurge din caracterul conventional caci, asa cum am vazut,
ipoteca se constituia prin simpla conventie a partilor, nu presupunea forme de
publicitate, iar tertele persoane nu aveau de unde sa stie ca un lucru a mai fost
ipotecat.
  Profitand de acest caracter al ipotecii, unii debitori au inceput sa
ipotecheze de mai multe ori acelai lucru, fara sa declare ipotecile
anterioare, reprezentand primul tip de frauda facut de debitori.

Aceasta posibilitate de frauda a generat consecinte grave:

1. Daca erau mai multi creditori ipotecari, potrivit principiului prior

tempore, avea prioritate creditorul ipotecar anterior in rang, care isi
valorifica dreptul de ipoteca, iar ipotecile posterioare in rang se
stingeau din lipsa de obiect.

Astfel, creditorii ipotecari posteriori anteriori in rang deveneau simpli

creditori chirografari.

2. Daca creditorul ipotecar posterior se grabea si valorifica primul

dreptul de ipoteca, el putea fi evins, adica deposedat prin proces de
lucru de catre creditorul ipotecar anterior in rang, potrivit aceluiasi
principiu.

Pentru a se preveni aceasta frauda a fost sanctionat delictul de stelionat.

Ipotecarea aceluiasi lucru fara declararea ipotecilor anterioare era
pedepsita cu plata unei amenzi pentru comiterea acestui delict.

A fost creat un drept special denumit ius offerendae pecuniae sau dreptul
de a plati o suma de bani, in virtutea caruia creditorul ipotecar posterior in
rang il putea dezinteresa pe creditorul ipotecar anterior in rang, platindu-i
creanta si astfel, creditorul ipotecar posterior in rang urca in rangul celui
anterior.

 O alta modalitate de frauda o constituia antedatarea ipotecii recente

inaintea ipotecii mai vechi.

Aceasta posibilitate de frauda a fost combatuta prin reforma imparatului

Leon, care a creat ipoteca publica/autentica.

 Ipoteca este un drept accesoriu.

Se stinge odata cu creanta care o garanteaza.

EFECTELE IPOTECII ROMANE:

 Ius possidendi (dreptul de a poseda [nu dreptul de posesie])

In virutea acestuia, daca debitorul nu isi plateste datoria la termen, creditorul are
dreptul de a intra in posesia lucrului ipotecat, drept care a fost sanctionat la
origine prin actiunea quasiserviana, iar in dreptul evoluat prin actio hipotecaria
sau actiunea ipotecara.
 Aceasta actiune putea fi intentata si impotriva:

 Tertilor dobanditori, precum acela care cumpara un lucru ipotecat, el

putand fi urmarit in justitie prin actiunea ipotecara.

 Posesorii fictivi, adica aceia care se ofera procesului, precum si aceia

care distrug lucrul ipotecat cu intentie.

Pana in secolul al III-lea, ius possidendi a fost unicul efect al ipotecii.

In practica, partile aveau posibilitatea sa incheie o conventie speciala alaturata

conventiei de ipoteca prin care creditorul dobandea dreptul de a vinde lucrul ipotecar.

Cu timpul, asemenea conventii speciale au devenit atat de frecvente, incat, la un

moment dat, ele au devenit presupuse, adica se considera ca s-au incheiat chiar daca nu
s-au incheiat.

Din acel moment, dreptul de a vinde lucrul ipotecat a devenit un efect al conventiei de
ipoteca.

 Ius distrahendi (dreptul de a vinde)

Acest drept nu a fost niciodata, la romani, un efect esential al ipotecii, deoarece
creditorul putea renunta la dreptul de a vinde printr-o conventie speciala, ori
efectele esentiale ale actelor juridice nu pot fi desfiintate prin conventia partilor.

Prin exercitarea acestui drept, s-a incalcat urmatorul principiu fundamental:

„nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse haberet”
(nimeni nu poate transmite altuia mai mult decat are el insusi).

Astfel, in cazul ipotecii, bunul e dobandit cu titlu de posesiune, dar poate fi

transmis cu titlu de proprietate.

STINGEREA IPOTECII:

- Se face prin valorificarea dreptului de creanta.

- Se face ca urmare a pieirii in intregime a lucrului datorat.

- Se poate face prin confuziune, atunci cand calitatile de creditor ipotecar si de debitor
se intrunesc asupra uneia dintre parti.

- Se face prin valorificarea dreptului de ipoteca de catre debitorul ipotecar anterior.

- Se face prin renuntare.

 IZVOARELE OBLIGATIILOR
(-PARTEA SPECIALA-)
Potrivit lui Gaius, obligatiile izvorasc din:

 Contracte
 Delicte
 Variae causarum figurae

Potrivit lui Justinian, obligatiile izvorasc din:

 Contracte
 Quasicontracte
 Delicte
 Quasidelicte

Clasificarea lui Justinian a fost preluata de dreptul modern, desi e incompleta, prezentand un
mai pronuntat caracter simetric.

Potrivit lui Justinian, cele mai importante izvoare sunt contractele, care se clasifica:

 In functie de efectele lor:

 Unilaterale
 Bilaterale
 In functie de intepretarea lor:
 De drept strict
 De buna-credinta
 In functie de forma lor:
 Solemne
 Nesolemne

CONTRACTELE SOLEMNE
Ele sunt conventii care genereaza efecte juridice numai daca sunt respectate anumite
conditii de forma, in functie de care ele se clasifica, la randul lor, in:

 CONTRACTE RELGIOASE

 SPONSIO RELIGIOSA
Este cel mai vechi contract roman si a fost sanctionat in epoca regalitatii, pe cand
romanii nu faceau o distinctie clara intre normele juridice si cele religioase.

Acest contract se incheia prin intrebare si raspuns, iar la intrebarea creditorului,

debitorul raspundea prin verbul „spondeo”, dupa care partile pronuntau un juramant
religios.
 In epoca veche, romanii considerau ca acela care isi respecta juramantul se bucura de
favoarea zeilor in care ei credeau, iar cei care isi incalca juramantul sunt loviti de
mania acestora.
 JUSIURANDUM LIBERTI (juramantul dezrobitului)
A fost creat dupa modelul lui sponsio religioasa.

Dezrobitul putea presta pentru patronul sau servicii care cereau o anumita calificare
si care erau denumite operae fabriles.

Formarea acestui contract presupunea pronuntarea a doua juraminte succesive:

 Primul era depus inainte de actul dezrobirii si producea efecte numai pe plan
moral si pe plan religios, intrucat sclavul nu avea capacitatea necesara pentru a se
obliga juridic conform dreptului civil.

 Al doilea era prestat dupa actul dezrobirii si producea efecte pe plan juridic,
intrucat dezrobitul avea o deplina capacitate de a se obliga in nume propriu.

Acest contract a supravietuit pana in epoca clasica, fiind regasit in Institutele lui
Gaius, care il incadreaza gresit in categoria contractelor verbale.

 CONTRACTELE VERBALE
Ele sunt 3:

 SPONSIO LAICA
A aparut pe la inceputul republicii, cand romanii au realizat o distinctie clara intre
normele juridice si cele religioase, dovada ca acest contract se forma tot prin
intrebare si raspuns, dar nu mai presupunea si prestarea unui juramant.

Totusi, sponsio laica prezinta anumite urme ale caracteului religios, deoarece
debitorul raspundea la intrebarea creditorului prin „spondeo”, care, credeau romanii,
avea vocatia de a atrage favoarea zeilor romei.

De aceea, peregrinii nu se puteau obliga prin sponsio laica, avand alti zei.

Pe de alta parte, romanii erau interesati, ca si peregrinii, sa participe la circuitul

economic social, realizat prin contract.

De aceea, ei au sanctionat stipulatiunea.

 STIPULATIUNEA
Se forma tot prin intrebare si raspuns, cu deosebirea ca la intrebarea creditorului,
debitorul nu mai raspundea prin spondeo, ci printr-un verb cu inteles similar,
precum „fidepromitto”.

La acesta aveau acces si peregrinii.

Dupa aparitia stipulatiunii, sponsio laica s-a utilizat in paralel, dar numai in relatiile
dintre cetatenii romani.
Cu timpul, jurisconsultii au considerat ca sponsio laica este o aplicatiune a
stipulatiunii si ca s-ar fi creat dupa modelul stipulatiunii, cu toate ca stipulatiunea a
fost creata dupa modelul lui sponsio laica.
De aceea, jurisconsultii clasici spuneau, gresit, ca stipulatiunea e cel mai vechi
contract roman.

Ei mai afirmau ca stipulatiunea este cel mai vechi contract roman, ceea ce este
adevarat dintr-un alt punct de vedere, intrucat principiile care guverneaza obligatiile
contractuale au fost elaborate de jurisconsulti cu ocazia cercetarii stipulatiunii, iar pe
plan terminologic, in epoca clasica, a stipula echivala cu a contracta.

Pe de alta parte, stipulatiunea are o mare importanta datorita functiei sale generale,
ceea ce inseamna ca in virtutea acestei functii, prin stipulatiune se putea realiza o
multitudine de operatiuni juridice.

Ex: inainte de aparitia contractului consensual de vanzare, operatiunea juridica a

vanzarii s-a realizat prin doua stipulatiuni, caci printr-o stipulatiune vanzatorul isi
asuma obligatia de a tranamite un lucru, iar prin alta stipulatiune cumparatorul isi
asuma obligatia de a plati pretul.
Astfel, prin 2 contracte distincte, se realiza o operatiune juridica unica.

De asemenea, stipulatiunea putea fi utilizata si pentru:

 Inchirierea unui lucru

 Realizarea imprumutului de folosinta sau de consumatiune
 Constituirea unor garantii personale
 Constituirea obligatiilor coreale
 Realizarea unei novatiuni.

Totusi, spre sfarsitul republicii au aparut noile contracte reale si consensuale, care
aveau functii concrete si care au preluat functiile stipulatiunii.
Aceste contracte au functii concrete deoarece prin intermediul lor se putea realiza o
singura operatiune juridica.

Ex 1: prin contractul consensual de vanzare se putea realiza numai operatiunea

juridica de vanzare.

Ex 2: prin contractul de comodat se putea acorda numai imprumutul de folosinta.

Cu toate acestea, stipulatiunea a continuat sa se aplice, iar astfel, in epoca clasica,

aceeasi operatiune juridica se putea realiza si printr-un contract cu functie concreta si
prin stipulatiune.

Ex: operatiunea juridica a vanzarii se putea realiza si prin contractul consensual de

vanzare, si prin doua stipulatiuni.
CARACTERELE STIPULATIUNII:

 Este incheiat in forma verbala, avand caracter oral.

 Este solemn, deoarece partile pronunta anumite cuvinte, intr-o anumita

ordine: primul vorbeste debitorul care formuleaza intrebarea, dupa care
debitorul da rapunsul sau.

Acela care formuleaza intrebarea are calitatea de creditor si e denumit stipulant,

iar cel care da raspunsul e debitor si e denumit promitent.

 Cand stipulatiunea are ca obiect o suma de bani, ea presupune congruența

sau potrivirea dintre suma de bani care figureaza in intrebare si suma de bani
care figureaza in raspuns.

Ex: daca stipulantul figureaza „promiti sa imi dai 100?”, promitentul trebuie sa
raspunda cu „promit” sau „promit 100!”.
Daca promitea alta suma, actul era nul.

 Caracter continuu, deoarece raspunsul trebuie sa fie dat imediat dupa

Intrebarea formulata de stipulant, iar intre intrebare si raspuns nu trebuie sa se
interpuna un alt cuvant sau o alta operatiune juridica.

 Este contract unilateral, asa incat stipulantul are numai calitatea de creditor,
Iar promitentul este numai debitor.

 Este un contract de drept strict, intrucat judecatorul verifica daca au avut loc
intrebarea si raspunsul, dar nu cerceteaza care a fost intentia partilor sau daca
promitentul a primit in prealabil ceea ce a promis.

 Presupune unitate de timp si de loc, asa incat partile trebuiau sa se afle la un

moment dat in acelasi loc, cu intelesul de localitate.
Altminteri nu se poate formula intrebarea si nu se poate da raspunsul.

 Are caracter abstract, intrucat din modul ei de formare, adica prin intrebare si
raspuns, nu rezulta motivul pentru debitorul se obliga.
Aceasta inseamna ca nu exista o unitate organica intre modul de formare al
contractului si scopul urmarit de parti.
Acest caracter ii asigura vocatia unei utilizari generale.

La contractele cu caracter concret, adica cele create pentru realizarea unor

scopuri bine precizate, exista, astfel, o unitate organica intre modul de formare al
contractului si scopul urmarit de parti.

Ex: la vanzare, rezulta foarte clar motivul pentru care vanzatorul promite sa
predea posesiunea lucrului, precum si motivul pentru care cumparatorul se obliga
sa-i remita o suma de bani (pretul).
 Profitand de acest caracter, bancherii au precticat la scara larga imprumutul cu
dobanda deghizata deoarece, pe baza unei conventii cu intelegeri prealabile,
bancherul ii remitea efectiv clientului sau o suma de bani, dupa care se incheia
stipulatiunea, ocazie cu care debitorul promitea sa plateasca o suma de bani mai
mare decat cea primita in prealabil.
Diferenta dintre suma primita efectiv de client si suma promisa reprezenta
dobanda deghizata.

Ex: clientul primea 100, bancherul intreba „promiti sa imi dai 150?”.

EVOLUTIA STIPULATIUNII

In dreptul clasic si postclasic, stipulatiunea a suferit o serie de transformari,

decurgand din faptul ca in epoca clasica s-a generalizat forma scrisa, in intelesul ca se
incheiau acte scrise in care se mentiona ca ar fi avut loc intrebarea si raspunsul.

Daca judecatorul constata ca in actul scris se mentioneaza ca au avut loc intrebarea

si raspunsul, stipulatiunea era considerata valabila, fiind incheiata prin act scris.

Apoi s-a renuntat la congruenta, iar daca suma de bani din intrebare nu se potrivea
cu suma de bani din raspuns, stipulatiunea era valabila pentru suma cea mai mica.
„Promiti sa-mi dai 100?”, „promit sa-ti dau 50.”

S-a mai admis ca stipulatiunea sa se incheie si in alta limba decat cea latina, prcum
in greaca.

PROBA STIPULATIUNII

S-a facut la origine cu martori si juraminte, iar ulterior avea sa se faca si prin acte
scrise, care mentionau ca ar fi avut loc intrebarea si raspunsul.

Intrucat stipulatiunea era contract de riguroasa interpretare, judecatorul verifica

numai daca au avut loc intrebarea si raspunsul.

Daca se convingea ca au avut loc, pronunta sentinta de condamnare fara sa verifice

daca debitorul a primit cu adevarat suma de bani promisa.

Astfel, imprumutul cu dobanda a devenit la romani un adevarat flagel, de natura sa ii

ruineze pe debitori.
Venind in sprijinul debitorilor, pretorul le-a pus la dispozitie doua mijloace
procedurale:

o O exceptiune de dol
Prin aceasta, debitorul putea afirma in fata judecatorului ca a primit o suma
de bani mai mica decat suma promisa de el.

o O actiune
Prin aceasta, putea lua initiativa procesului pentru a cere de la creditor
restituirea actului scris in care se mentiona ca ar fi avut loc intrebarea si
raspunsul.

Aceste mijloace s-au dovedit ineficiente, deoarece:

 Atunci cand debitorul opunea exceptiunea de dol, se transforma din parat in

reclamant si trebuia sa faca dovada celor afirmate pe cale de exceptie.

 Debitorul trebuia sa faca dovada si atunci cand avea initiativa procesului,

avand calitatea de reclamant inca de la inceput.

Totusi, proba pe care trebuia sa o faca debitorul era quasiimposibila (ca si imposibila
sau practic imposibila), deoarece era o proba negativa, iar debitorul trebuia sa faca
dovada ca i-a fost imposibil sa primeasca suma de bani pe care a promis-o in toate
momentele anterioare incheierii stipulatiunii.

De aceea, imparatul Caracalla a initiat o reforma prin care a rasturnat sarcina probei.

In acest scop el a creat:

 O actiune denumita querela non numeratae pecuniae, adica plangere pentru

suma de bani nepredata

 O exceptiune denumita exceptio non numeratae pecuniae, adica exceptiune

pentru suma de bani nepredata.

Potrivit sistemului imparatului Caracalla:

 Daca debitorul intenta querela afirmand ca a primit mai putin decat a promis,
proba platii efective trebuia sa fie facuta de creditor, desi creditorul avea calitatea
procesuala de parat.

 Daca debitorul opunea exceptio si se transforma in reclamant, proba

trebuia sa fie facuta tot de creditor, care avea si de data aceasta calitatea de
parat.
 Prin aceasta reforma s-a adus o grava atingere principiului ca guverneaza materia
probatiunii, dar ea se justifica:

 Pe plan moral, pentru ca a venit in sprijinul debitorul, si se justifica

 Pe plan juridic, macar partial, deoarece creditorul are de facut o proba
pozitiva, care nu prezinta dificultati, deoarece creditorul poate sa dovedeasca ca
la un moment dat a emis suma.

9.5.17
 DOTIS DICTIO (constituirea de dota)
Prin acest contract se constituia dota viitoarei sotii.

Acest contract prezinta un caracter anormal, intrucat el nu se formeaza prin

conventia partilor, ci printr-o declaratie unilaterala din partea aceluia care constituie
dota.

Dota putea fi constituita:

 De viitoarea sotie prin declaratie solemna, daca era sui iuris.

 De debitorul viitoarei sotii, daca era sui iuris.
 De ascendentii ei pe linie paterna, daca era alieni iuris.

Pe fondul decaderii formalismului, acest contract a iesit din uz, iar functiile sale au
fost preluate de o simpla conventie denumita pact de dota.

 CONTRACTUL INCHEIAT IN FORMA AUTENTICA

NEXUM
A fost singurul contract incheiat in forma autentica.

A fost utilizat in scopul aservirii debitorului insolvabil pentru munca in folosul

creditorului.

In epoca veche, debitorul era supus executarii silite asupra persoanei, astfel ca daca intr-
un anumit termen nu platea suma, fiind insolvabil, era vandut ca sclav „trans Tiberim”,
dincolo de granita.

Pentru a se evita vanzarea ca sclav a debitorului insolvabil, romanii au sanctionat

contractul in forma autentica denumit nexum, prin care debitorul se obliga sa presteze
munci pentru creditorul sau, in contul datoriei.

Natura juridica a acestui contract a fost controversata intre autori, pana cand, in anul
1966, profesorul Constantin Tomulescu a publicat la Napoli un studiu denumit
„Nexum bei Cicero”, prin care a aratat ca nexum este o aplicatiunea a lui in iure cessio si
ca se incheia in forma unui proces simulat, fictiv.

Asa cum am spus, in vederea incheierii acestui contract, pe baza unei intelegeri
prealabile, partile se prezentau in fata pretorului si participau la un proces fictiv,
creditorul fiind reclamant, iar debitorul fiind parat, asa zis.

In acest cadru, creditorul afirma in cuvinte solemne ca munca debitorului ii este aservita
pentru suma de, pana la data de, iar debitorul tacea, necontrazicandu-l.

Astfel, fata de afirmatiile creditorului si fata de tacerea debitorului, pretorul ratifica

declaratia creditorului prin „addico”.

Prin efectul lui nexum, debitorul insolvabil se transforma in nexus si devenea un om liber
cu o conditie juridica speciala, in sensul ca, din punct de vedere juridic, era considerat un
om liber, dar in fapt, era tratat ca si cand ar fi fost un sclav.

Titus Livius spunea ca situatia nexilor era atat de grea, incat s-au rasculat in repetate
randuri, Tribunatul plebei fiind creat ca magistratura tocmai in urma unei rascoale a
nexilor.

La un moment dat, nexii au declarat ca nu vor mai lupta impotriva dusmanilor Romei,
deoarece prefera sa fie sclavi in strainatate decat in propria cetate.

Fata de aceste proteste, in 326 IH, s-a dat legea Poetelia Papiria, prin care s-a interzis
aservirea debitorilor insolvabili, cu exceptia delincventilor.

 CONTRACTUL SOLEMN IN FORMA SCRISA

CONTRACTUL LITTERIS

A aparut ca urmare a obiceiului bancherilor de a tine anumite registre denumite

codex accepti et expensi.

Aceste registre aveau 2 coloane:

 Una pentru sumele incasate de bancher, denumita accepta.

 Alta pentru sumele platite de bancher, denumita expensa.

Acestea indeplineau o functie probatorie, in sensul ca prin ele se mentionau anumite

creante si datorii izvorate din diferite contracte.
Totusi, in 2 cazuri, aveau functie generatoare de obligatii:

1. INLOCUIREA UNUI DEBITOR CU ALT DEBITOR.

(Transciptio a persona in personam)

Cu aceasta ocazie se realiza o novatie cu schimbare de debitor.

In acest caz, creditorul avea interesul sa il inlocuiasca pe debitorul Primus cu

debitorul Secundus.

 La coloana de sume incasate, se scria ca Primus si-a platit suma, iar prin
aceasta mentiune, desi nu a platit nimic, se dovedea stingerea obligatiei.

 La coloana de sume platite, se mentiona ca bancherul i-a platit aceeasi suma

lui Secundus, desi in realitate nu ii platise nimic, iar prin efectul acestei mentiuni,
Secundus devenea debitor in locul lui Primus.

2. SCHIMBAREA TEMEIULUI JURIDIC AL UNEI OBLIGATII.

(Transcriptio a re in personam)

In acest caz, sa presupunem ca debitorul ii datora o suma de bani bancherului, in

baza contractului de vanzare.

Bancherul avea interesul sa schimbe cauza obligatiei debitorul, astfel incat acesta sa
nu mai datoreze in baza contractului de vanzare, ci in baza contractului litteris.

 La coloana incasarilor se mentioneaza ca debitorul i-a platit bancherului suma

de bani pe care o datora in baza vanzarii, cu toate ca nu ii platise nimic, iar prin
aceasta mentiune, datoria izvorata din contractul de vanzare se stinge.

 La coloana platilor se mentioneaza ca bancherul i-a platit aceeasi suma de

bani debitorului, cu toate ca nu ii platise nimic, iar prin efectula acestei mentiuni,
debitorul datora in baza contractului litteris.

In dreptul post-clasic, pe fondul decaderii formalismului pe taram contractual, contractul

litteris a iesit din uz.

Totusi, in textele lui Justinian se mentioneaza in repetate randuri obligatia litteris.

Obligatia litteris mentionata in opera lui Justinian nu se confunda cu obligatia izvorata
din contractul litteris, intrucat ea are alta fizionomie si este obligatia izvorata dintr-un
contract care este mentionat printr-un act scris, devenit inatacabil.

Asa cum spuneam, in dreptul post-clasic s-a generalizat forma scrisa, iar contractele erau
mentionate prin acte scrise, care indeplineau o functie probatorie.
 Acele acte scrise puteau fi atacate in justitie prin querela non numerande pecuniae, intr-
un anumit termen care, pe vremea lui Justinian, a fost fixat la 2 ani.

Actul scris care nu era atacat in acest termen devenea inatacabil.

Obligatia izvorata dintr-un contract mentionat printr-un act scris devenit inatacabil era
denumita obligatie litteris.

CONTRACTELE NESOLEMNE

Acestea nu presupuneau respectarea unor conditii de forma si se clasificau in:

 CONTRACTE REALE
Se formeaza prin conventia partilor insotita de remiterea materiala a lucrului.

Toate aceste contracte se formeaza „re”, ceea ce inseamna ca pe langa conventia partilor
este necesara si remiterea materiala a lucrului, care nu se face, totusi, cu acelasi titlu
juridic, deoarece, asa cum vom vedea, la unele contracte reale, lucrul se remite cu titlu
de proprietate, iar la altele, cu titlu de posesiune sau de detentiune.

Toate mai putin mutuum sunt de buna-credinta, mutuum fiind de drept strict.

Contractele reale sunt bilaterale imperfecte (acelea care se nasc unilateral, dar pe
parcursul executarii devin bilaterale), cu exceptia lui mutuum, care e unilateral.

Sunt 5:

 MUTUUM
Acesta este contractul prin care se realiza operatiunea juridica a imprumutului in
vedera consumatiunii.

Prin acest contract, debitorul se obliga sa restituie lucrul de acelasi fel, de aceeasi
calitate si in aceeasi cantitate cu cele pe care le-a primit in vederea consumatiunii.

Aceasta inseamna ca mutuum este o conventie grevata pe traditiune, deoarece

mutuum poarta asupra unor lucruri consumptibile, care se consuma prin
intrebuintare, si care trebuie sa fie transmise, in vederea daca se consumului, cu titlu
de proprietate.

Lucrul consumptibil prin intrebuintare face parte din categoria lucrurilor

nec mancipii, iar proprietatea asupra lucrurilor nec mancipii se transmite prin
traditiune.
 EFECTE:

 Mutuum da nastere unei obligatii de drept strict si unilaterale.

 Debitorul trebuie sa restituie numai cat a imprumutat , mutuum fiind un

contract gratuit.

Obligatia debitorului a fost sanctionata prin:

- Legis actio per condictionem, in epoca veche.

- Actio certae creditae pecuniae atunci cand obiectul obligatiei era o suma de bani;
- Actio certae rei, atunci cand debitorul trebuia sa restituie un lucru individual
determinat.

Ultimele doua au inlocuit-o pe prima spre sfarsitul Republicii.

CARACTERELE:

 Este contract real, asa incat conventia partilor este insotita de remiterea
lucrurilor consumptibile (de regula bani) cu titlu de proprietate.

 Este contract nesolemn, aceasta deoarece conventia partilor nu presupune

respectarea unor conditii de forma.

 Este contract unilateral, deoarece una din parti are numai calitatea de
creditor, iar cealalta are numai calitatea de debitor.

 Este contract de drept strict.

 Este un act de drept al gintilor, de vreme ce conventia este grevata pe

traditiune, care este actul de drept al gintilor care este accesibil si peregrinilor.

 Este un contract cu titlu gratuit, deoarece nu permite realizarea

imprumutului cu dobanda.

Cu toate acestea, IMPRUMUTUL CU DOBANDA a fost un adevarat flagel inca din

epoca foarte veche, iar imprumutul cu dobanda s-a practicat si inainte de aparitia lui
mutuum, si dupa aparitia lui mutuum.

 Inainte de aparitia lui mutuum, imprumutul cu dobanda s-a realizat prin

stipulatiune deoarece, profitand de caracterul abstract al stipulatiunii, bancherii
dadeau clientilor o anumita suma de bani, dupa care, cu ocazia incheierii
stipulatiunii, clientii promiteau o suma de bani mai mare.

De aceea, asemenea stipulatiuni erau denumite stipulatio sortis et usurarum,

adica stipulatiunea captialului si a dobinzilor, in sensul ca, prin acelasi contract,
 debitorul se obliga sa restituie capitalul pe care l-a primit efectiv, dar si o
dobanda, toate in acelasi contract.

Ex: debitorul primea 100 si se obliga sa plateasca 150.

 Dupa aparitia lui mutuum, debitorul se obliga prin mutuum sa restituie

numai capitalul primit cu imprumut.

Dupa aceasta, alaturi de mutuum se incheia o stipulatiune prin care debitorul

promitea sa plateasca o suma de bani, desi nu primise nimic.

O asemena stipulatie era denumita stipulatio usurarum, avand ca obiect doar

plata dobinzii.

Imprumutul cu dobanda (stipulatio sortis et usurarum) se realiza cu forme simple si

mai rapide, asa incat romanii i-au acordat mereu preferinta.

La mutuum, in cazul unui proces, creditorul trebuia sa faca proba transmiterii

proprietatii, ceea ce nu era necesar in cazul stipulatiunii, deoarece obligatia se nastea
prin pronuntarea cuvintelor solemne.

Sistemul dobinzilor camataresti luase o aemenea amploare la Roma, incat o buna

parte a plebei, constransa de diversi factori sa imprumute mari sume de bani, a fost
adusa intr-o stare de semiservitute, asa cum exemplifica Titus Livius.

Ca urmare a acestui lucru, plebea care isi vedea libertatea amenintata mai degraba in
cetate decat in afara ei, si-a manifestat nemultumirea, ajungandu-se chiar la rascoale.

Sub aceasta presiune, patricienii au adoptat unele masuri vizand limitarea dobinzilor:

 In Lex Duodecim Tabularum, o prima masura de acest fel se rageste intr-o

dispozitie potrivit careia dobanda nu poate depasi a 12-a parte din capital (8,33%
din capital).
In ciuda acestei dispozitii, trebuie retinut ca dobanda era lunara, nu anuala, ceea
ce ducea la dublarea capitalului in termen de 1 an.

 Prin legea Licinia Sextia au fost adoptate alte masuri favorabile debitorilor.
Potrivit acesteia, dobanzile platite urmau a fi scazute din capital.

La sfarsitul secolului al IV-lea I.Hr., prin legea Genucia, se interzice practicarea

imprumutului cu dobanda.
Totusi, varfurile clasei dominante au recurs la anumite procedee juridice prin care
reuseau sa ocoleasca dispozitiile legii Genucia, printre care si mutuum:

 Mutuum era sanctionat prin actiuni care permiteau creditorului sa impuna

debitorului anumite stipulatiuni pretoriene, prin care acesta din urma se obliga sa
plateasca, pe langa suma datorata, inca 1/3, daca se dovedea ca actiunea
intentata de catre creditor este intemeiata.

Pentru a valorifica aceasta posibilitate, creditorii imprumutau sume mari pe

termen scurt, iar la scadenta, intrucat, de regula, debitorii nu puteau plati,
recurgeau la aceste stipulatiunii, prin care ii sileau pe datornici sa promita ca vor
plati suma datorata plus o treime, in cazul in care vor pierde procesul.

De aceea se spune ca mutuum este un contract gratuit numai in aparenta,

creditorul putand sa perceapa o dabanda deghizata de 1/3 din capital.

 Substituirea unui latin era un alt mijloc de ocolire a dispozitiilor legii Genucia,
intrucat interdictia de a percepe dobanzi se palica numai cetatenilor.

Astfel, cetateanul recurgea la serviciile unui latin, acesta din urma percepand
dobinzi enorme la sumele date cu imprumut.

Ulterior, aceasta interdictie s-a extins si asupra latinilor.

Acestea fiind aratate, este usor de inteles de ce, nu dupa multa vreme, legea Genucia
a cazut in desuetudine.

Este aratat ca in epoca lui Cicero se percepea o dobanda de 1%/luna (usurae

centisimae), adica 12%/an.

Dreptul epocii clasice i-a permis creditorului sa incaseze dobinzi pentru suma data cu
imprumut, pe baza unei simple conventii alaturate lui mutuum, dar numai in 3 cazuri:

 Imprumutul unor marfuri cu pret variabil

 Imprumutul acordat de o cetate
 Imprumutul maritim

O alta chestiune importanta vizeaza CAPACITATEA FIULUI DE FAMILIE DE A SE

OBLIGA PRIN MUTUUM.

In epoca veche, fiul de familie putea sa isi asume anumite obligatii, dar executarea
lor putea da nastere unor complicatii, acestea fiind datorate faptului ca titularul
patrimoniului era pater familias, iar pater familias nu putea fi urmarit decat daca
autorizase sau ratificase imprumutul.
Astfel, daca fiul de familie se imprumuta fara autorizatia lui pater familias, creditorul
se regasea in imposibilitatea de a isi valorifica dreptul de creanta, pana la decesul
sefului de familie, cand fiul de familie devenea titular al patrimoniului si putea sa fie
urmarit cu succes.

Nesiguranta creditorului si tendinta de a refuza acordarea de imprumuturi fiilor de

familie este rezultata din posibilitatea ca:

 Fiul de familie sa moara inaintea tatalui .

 Pater sa isi piarda averea.

In aceasta situatie, fiul nu mostenea nimic si executarea asupra bunurilor nu mai
era posibila.

In aceste conditii, un fiu de familie (denumit Macedo) caruia i se refuzau noi

imprumuturi, cunoscute fiindu-i datoriile anterioare precum si tentinda spre rispia, si-
a ucis tatal, cu scopul de a intra in stapanirea averii acestuia si de a pune capat
presiunilor exercitate de catre creditori.

Acest precedent a ingrijorat cercurile superioare ale clasei dominante iar, ca raspuns,
Senatul a adoptat SENATUSCONSULTUL MACEDONIAN.

Acesta prevedea ca fiul de familie care nu poate fi urmarit in timpul vietii lui pater
familias din lipsa de patrimoniu sa nu poata fi urmarit nici dupa moartea acestuia.

Ca urmare fireasca a acestui senatusconsult, nimeni nu a mai acordat imprumuturi

fiilor de familie, deoarece acestia nu puteau fi urmariti nici in timpul vietii lui pater
familias, nici dupa moartea acestuia.
Implicit, fiii de familie nu mai ajungeau sa fie supusi presiunilor creditorilor si nu mai
aveau motive sa recurga la uciderea parintilor lor.

Senatusconsultul macedonian nu se aplica in cazul:

- Fiului carea avea un peculium castrense, caci acesta avea cu ce sa plateasca
datoria
- Fiului care trece in ochii tuturor drept pater familias
- Imrumutului autorizat sau ratificat de catre pater familias

 FIDUCIA

Acesta este contractul real care se naste prin transmiterea proprietatii prin
mancipatiune sau prin in iure cessio, transmitere insotita de o conventie prin care
dobanditorul promite sa retransmita proprietatea asupra lucrului celui de la care l-a
primit.

Originea acestui contract trebuie cautata in practica acelor pacte fiduciare, alaturate
mancipatiunii, prin care partile precizau in ce scop au recurs la mancipatiune, ori de
cate ori acest act nu era utilizat in scopul realizarii vanzarii unui lucru, mancipatiunea
fiduciara urmarind atingerea altor scopuri decat vanzarea unui lucru.
 Trebuie facuta o distinctie terminologica intre pactul fiduciar si contractul de
fiducie.

La origine, contractul de fiducie a indeplinit mai multe functii, care au fost preluate
apoi de catre alte contracte reale, pe masura aparitiei lor.
Astfel, contractul de fiducie a fost utilizat pentru realizarea urmatoarelor operatiuni
juridice:

 CONSTITUIREA UNEI GARANTII REALE

In acest caz, contractul se forma prin transmiterea proprietatii unui lucru de catre
debitor creditorului sau, prin mancipatio sau prin in iure cessio, transmitere
insotita de o conventie prin care creditorul promite sa retransmita proprietatea
asupra acelui lucru debitorului, cu conditia ca acesta sa isi fi platit datoria la
scadenta.

Aceasta aplicatiune a fost denumita de Gaius fiducia cum creditore.

Aceasta functie a fiduciei a fost preluata de gaj.

 IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA
In acest caz, contractul se forma prin transmiterea unui lucru cu titlu de
proprietate de catre debitor creditorului sau, prin mancipatio sau prin in iure
cessio, transmitere insotita de o conventie prin care debitorul promite sa restituie
lucrul dupa ce il va fi folosit pana la un anumit termen.

Aceasta aplicatiune a fost denumita de Gaius fiducia cum amico.

Aceasta functie a fiduciei a fost preluata de comodat.

 DEPOZITAREA
In acest caz, contractul se forma prin transmiterea unui lucru cu titlu de
proprietate, prin mancipatio sau prin in iure cessio, de catre creditor debitorului
sau in vederea pastrarii, transmitere insotita de o conventie prin care debitorul
promitea sa restituie lucrul la cererea creditorului.

Si aceasta aplicatiune a fost denumita de Gaius tot fiducia cum amico.

Aceasta functie a fiduciei a fost preluata de depozit.

Totusi, in practica judiciara, fiind o conventie grefata pe mancipatio sau in iure cessio,
fiducia prezenta o serie de inconveniente, in special pentru cel ce transmite
(!) proprietatea (!) asupra lucrului.
Astfel:

 Cel ce transmite lucrul risca sa nu il poata redobandi, dupa cum risca sa nu

dobandeasca nici macar valoarea lui.

Ex: daca accipiens instraineaza lucrul, alienatorul nu il poate urmari, trebuind sa

se multumeasca cu o suma de bani ce reprezinta valoarea lucrului.
Mai mult, daca accipiens este si insolvabil, alienatorul va trebui sa se
multumeasca cu o cota parte din valoarea lucrului transmis.

Aceasta situatie se datoreaza faptului ca:

 La fiducia cum creditore, parea care a transmis proprietatea asupra

lucrului in scopul constituirii unei garantii reale se gaseste dupa plata in
situatia unui simplu creditor chirografar.

 La fiducia cum amico, partea care a transmis proprietatea asupra

lucrului in scopul folosintei se gaseste la scadenta in situatia unui simplu
creditor, el nemaiavand dreptul de preferinta si nici dreptul de urmarire,
nemaifiind proprietar.

 Fiducia necesita utilizarea unor acte solemne, precum mancipatio sau in

iure cessio.

Aceste acte solemne au devenit o frana in ritmul afacerilor in continua crestere,

in care partile erau interesate sa foloseasca acte libere de forme.

 Fiducia nu era accesibila peregrinilor, reclamand acte de drept civil .

Pe baza acestor inconveniente se poate explica disparitia fiduciei din practica juridica
si preluarea functiilor sale de catre gaj, comodat si depozit.

 GAJUL (PIGNUS)

Acesta se formeaza prin transmiterea posesiunii unui lucru de catre debitor

creditorului sau, in forma traditiunii, transmitere insotita de o conventie prin care
creditorul promite sa retransmita posesiunea lucrului, dupa ce debitorul isi va fi
platit datoria.

In textele de drept roman, gajul este desemnat prin termenul de pignus, care, in sens
general, se aplica si la ipoteca.
Incepand din secolul al II-lea d.Hr., acest termen capata un sens mai restrans,
desemnand in mod obisnuit gajul, pe cand ipoteca incepe sa fie denumita printr-un
cuvant de origine greaca, adica ipotiki.

Contractul de gaj a fost sanctionat abia in secolul al II-lea d.Hr., dupa comodat si
depozit, dar a preluat principala functie a fiduciei, aceea de a crea o garantie reala.
 AVANTAJE FATA DE FIDUCIE:

 Gajul este o conventie grefata pe traditiune, act simplu, accesibil atat

cetatenilor, cat si peregrinilor.

 Debitorul ramane proprietar al lucrului transmis cu titlu de garantie,

bucurandu-se atat de dreptul de urmarire, cat si de dreptul de folosinta,
deoarece traditiunea este utilizata in scopul transmiterii posesiunii si nu a
proprietatii.

Debitorul, dupa plata datoriei, in calitate de proprietar, se poate indrepta

impotriva tertilor detinatori, dupa cum in vazul unui concurs cu alti creditori ai
creditorului sau, poate exercita dreptul de preferinta.

 Situatia creditorului este perfect asigurata atat in raporturile cu debitorul,

cat si in cele cu tertii.

Aceasta se explica prin faptul ca:

 Debitorul nu poate intra in stapanirea lucrului dat in gaj inainte de a isi

plati datoria, caci ar comite furtum possessionis.
 Tertii nu il pot impedica pe creditor sa exercite posesiunea lucrului,
deoarece este protejat juridic prin intermediul interdictelor posesorii.

 Partile pot incheia o conventie denumita anticreza, pe baza careia fructele

lucrului transmis cu titlu de garantie pot fi pastrate de creditor in contul
dobinzilor.

- De retinut este, de asemenea, ca garantia reala de gaj ≠ contractul de gaj, acestea

avand fizionomii diferite.
Desi garantia reala de gaj este efectul contractului de gaj, exista situatii cand
contractul de gaj poate exista independent de garantia reala de gaj.

Ex: daca debitorul transmite un lucru care nu ii apartine, contractul de gaj este
valabil, caci modul sau de formare nu presupune transmiterea proprietatii, ci numai a
posesiunii, dar garantia reala de gaj nu ia nastere.

- Un alt lucru de retinut este ca, in baza contractului de gaj, creditorul poate sa
obtina, in anumite conditii, despagubiri.

Ex: creditorul poate cere debitorului despagubiri pentru pagubele suferite in cazul in
care un animal bolnav, dat in gaj, a imbolnavit si animalele creditorului.

In dreptul postclasic, adica pe vremea lui Justinian, contractul de gaj genereaza doua
actiuni contractuale:

 Actio pigneraticia directa.

 Aceasta era o actiune directa, data debitorului, prin care putea sa ceara, numai
dupa efectuarea platii, restituirea lucrului sau plata unor despagubiri, daca lucrul
pierea din vina creditorului.

In acest caz, creditorul raspundea pentru culpa levis in abstracto.

 Actio pigneraticia contraria.

Aceasta era o actiune indirecta, data creditorului, prin care putea sa ceara
despagubiri pentru cheltuielile facute cu pastrarea lucrului.

 COMODATUL

Acesta se formeaza prin transmiterea detentiunii unui lucru, in forma traditiunii, de

catre creditor (comodant) debitorului sau (comodatar), in vederea folosintei,
transmitere insotita de o conventie prin care debitorul promite sa restituie lucrul la
termen.

In acest caz, spre deosebire de gaj, traditiunea este utilizata in scopul transmiterii
detentiunii, nu a posesiunii.

Prin exercitarea unei simple detentiuni, dobanditorul lucrului nu dispune de mijloace

juridice proprii prin care sa se apere impotriva eventualelor pretentii ale tertilor,
astfel ca in cazul unui conflict cu terte persoane, comodatarul trebuie sa se adreseze
comodantului pentru ca acesta sa ii asigure protectia juridica.

- Fiind destinat realizarii imprumutului de folosinta, comodatul are ca obiect lucruri

neconsumtibile.
Totusi, in mod exceptional, s-a admis ca si lucruri consumtibile sa poata fi
imprumutate in scopul folosintei.

Ex: monede rare.

- De regula, lucrurile imprumutate in scopul folosintei sunt lucruri mobile.

Comodatul se aplica deopotriva si pentru lucruri imobile.

- Comodatul este un contract gratuit, asa incat comodatarul nu trebuie sa plateasca

pentru folosinta lucrului, dar comodatarul trebuie sa foloseasca lucrul conform
intelegerii avute cu comodantul.

- Comodatul este un contract de buna-credinta.

- Comodatul este un contract sinalagmatic imperfect.

Pot exista situatii cand, pe langa obligatia de a restitui lucrul de catre comodatar, sa
se creeze si obligatii in sarcina comodantului, cum ar fi cheltuielile pentru
conservarea lucrului.
 Ca dententor, comodatarul nu stapaneste lucrul pentru sine ci pentru comodant, asa
incat la termenul fixat este obligati sa il restituie.

- In cazul disparitiei lucrului, avand in vedere ca este vorba de un lucru individual

determinat, comodatarul raspunde atat pentru dol cat si pentru culpa, asa incat
debitorul va raspune nu numai pentru actiunile sale dolozive, ci si pentru
abstentiunile sale vinovate.

In aceste cazuri, vinovatia debitorului se apreciaza prin compararea conduitei pe care

a avut-o fata de bunul datorat, cu conditia pe care trebuie sa o aiba un bun sef de
familie fata de bunurile sale (culpa levis in abstracto).

Gaius ne arata ca debitorul poate raspunde si pentru custodia.

SANCTIUNILE COMODATULUI:

 Actio commodati directa

Aceasta este o actiune directa, prin care comodantul putea sa isi urmareasca
drepturile sale rezultate din contract.

 Actio commodati contraria

Aceasta este o actiune indirecta, prin care comodatarul putea sa sa-l tina pe
comodant sa-si execute anumite obligatii, precum despagubirea pentru
cheltuielile facute in scopul conservarii lucrului.

 DEPOZITUL (DEPOSITUM)

Acest contract se formeaza prin transmiterea detentiunii unui lucru prin traditiune,
de catre o persoana denumita deponent, altei persoane numita depozitar,
transmitere insotita de o conventie prin care depozitarul promite sa pastreze lucrul
si sa-l restituie la cererea deponentului.

Obiectul contractului de depozit este mereu un lucru individual determinat si mobil.

Depozitarul este un simplu detentor si nu dispune de mijloace juridice proprii de

aparare fata de terti, iar acesta este obligat sa restituie lucrul la cerere, nu la un
termen fixat.
Totodata, depozitarul nu poate folosi lucrul primit in pastrare, altminteri savarsind
delictul furtum usus.

Depozitarul raspunde pentru dol, dar nu si pentru culpa.

Depozitul e un contract gratuit si de buna-credinta.

SANCTIUNILE DEPOZITULUI

 Actio depositi directa

Este o actiune directa, civila si de buna-credinta.

Aceasta poate fi indreptata de deponent impotriva depozitarului care nu restituie

lucrul la cerere, cerand acestuia, prin justitie, inapoierea bunului si eventualele
despagubiri pentru pagubele aduse lucrului prin dolul depozitarului.

Este de retinut faptul ca, la origine, obligatiile depozitarului au fost

sanctionate printr-o actiune in jus, dar, in epoca clasica, au fost sanctionate
si printr-o actiune in factum.

 Actio depositi contraria

Este o actiune indirecta.

Prin aceasta, depozitarul putea cere deponentului despagubiri pentru cheltuielile

facute cu conservarea si intretinerea lucrului.

Ex: sumele cheltuite in vederea repararii cercurilor unui butoi depozitat, care
incepuse sa curga.

Este de retinut faptul ca, in dreptul clasic, obligatiile deponentului au fost

sanctionate si printr-o actiune in factum contraria sau chiar prin dreptul
depozitarului de a retine lucrul.

FORME EXCEPTIONALE DE DEPOZIT

Ele sunt 3:

 Depozitul necesar sau mizerabil

Acest tip de depozit a aparut in dreptul clasic si se formeaza in situatii
exceptionale.

Astfel, deponentul nu mai are posibilitatea de a opta pentru o anumita persoana

in vederea depunerii lucrului.

Exista situtatii (cutremure, incendii, naufragii, rascoale) in care deponentul se

vede nevoit sa lase lucrul in mainile primului venit.

Luand nastere in imprejurari neprevazute, depozitul necesar nu intruneste

conditia bunei-credinte a depozitului simplu, care se incheia pe baza unui
increderi puternice dintre parti.
De aceea, depozitul necesar a fost sanctionat mai dur decat depozitul obisnuit,
asa incat depozitarul care refuza sa dea inapoi bunul era condamnat sa plateasca
dublul valorii.
 Depozitul sechestru
Acest tip de depozit a aparut si el in dreptul clasic si se constituia in cazul unui
proces.

Depozitul sechestru consta in depunerea lucrului litigios de catre parti la o terta

persoana, cu obligatia din partea ei de a-l restitui celui care va castiga procesul.

Datorita finalitatii sale, depozitul sechestru este condus de reguli speciale, care il
individualizeaza fata de celelalte forme ale depozitului:

 Depozitul sechestru presupune transmiterea lucrului cu titlu de

posesiune, depozitarul avand calitate de posesor, nu de detentor.

Aceasta regula a fost considerata necesara intrucat, atunci cand o terta

persoana pretinde ca are vreun drept asupra lucrului, depozitarul nu mai
poate apela la deponent, acesta fiind necunoscut pana la pronuntarea
sentintei, pentru protectie juridica.
Astfel, prin recunoasterea calitatii de posesor, depozitarul poate cere
pretorului eliberearea unui interdict posesoriu.

 Depozitul sechestru are ca obiect atat lucruri mobile, cat si imobile.

 Cererea de restituire nu poate fi formulata inainte de terminarea

procesului.

La depozitul obisnuit, depozitarul este obligat sa remita lucrul la cererea

deponentului, oricand s-ar face aceasta.

 Depozitarul nu este mereu obligat sa remita lucrul celui de la care l-a

primit, ci doar partii care a castigat procesul.

Astfel, cel care depune lucrul in fapt nu are mereu calitatea de deponent
in drept, aceasta calitate a sa fiind conditionata de succesul in proces.

 Actiunea nu apartine mereu celui care a depus, iar aceasta actiune

este speciala (actio depositi sequestra), diferita de cea a depozitului
obisnuit.

 Depozitul neregulat (comendatio)

Acest tip de depozit apare spre sfarsitul epocii clasice si tine de operatiunile
bancare.

Depozitul neregulat consta in remiterea unei sume de bani cu titlu de proprietate

de catre o persoana oarecare (deponent) unui bancher (depozitarul), urmand ca,
la cererea deponentului, depozitarul sa ii restituie suma de bani depusa si o
dobanda.
 Particularii obisnuiau sa isi depuna banii disponibili unor bancheri, care-i dadeau,
la randul lor, unor terti ca imprumut cu dobinzi substantiale, iar castigul
bancherilor era diferenta dintre dobanda platita de cei care se imprumutau de la
bancheri si dobanda platita de catre bancheri deponentilor.

Jurisconsultii romani au avut pareri impartite privind aceasta operatiune juridica,

astfel ca Papinian spunea ca este o forma a depozitului, in timp ce Paul spunea
ca este o forma a lui mutuum.

Din fizionomia depozitului neregulat rezulta numeroase deosebiri fata de

depozitul obisnuit:

 Obiectul depozitului neregulat este un bun fungibil.

In executarea obligatiei sale, bancherul restituie lucruri de aceeasi natura

ca lucrul depozitat.
Este vorba despre bani.

 Depozitarul dobandeste dreptul de proprietate asupra sumelor

imprumutate.

Aceasta era o necesitate pentru ca bancherul sa poata da ca imprumut

sumele depozitate.

Aceste deosebiri aproprie depozitul neregulat de mutuum, dar mutuum nu a fost,

in cele din urma, forma imbracata de aceasta operatiune juridica, ci depozitul.

Explicatia rezida in functia economica a depozitului neregulat, depozitul fiind mai

potrivit ritmului operatiunilor bancare, aceasta deoarece:

- Mutuum este un contract de drept strict si cu titlu gratuit, iar, pentru ca

deponentul sa poata percepe o dobanda, era necesara o stipulatiune speciala,
alaturata lui mutuum.

- Depozitul este un contract de buna-credinta, iar depozitarul putea sa-si asigure

dobanda printr-o simpla conventie.

 CONTRACTE CONSENSUALE

Ele se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor si sunt forma cea mai evoluata a
tehnicii de creare a obligatiilor in dreptul roman.

Ele constituie un exemplu de subiectivizare a actelor juridice, evolutie care caracterizeaza

si alte institutii juridice, astfel ca in epoca lui Justinian drepturile subiective (personale
sau reale) ajung sa fie efecte ale simplei manifestari de vointa.
 In dreptul postclasic, cuvantul contractus are intelesul de conventie
destinata sa creeze obligatiuni.

Ele sunt 4:

 VANZAREA
 LOCATIUNEA
 SOCIETATEA
 MANDATUL

 CONTRACTE NENUMITE