INSTITUȚII POLITICE

PREZENTARE CURS 1 – ORGANIZAREA STATALĂ A

PUTERII –
drd. Vlad-Cristian SOARE
PROBLEME ORGANIZATORICE
 SEMINAR

 0,5 pct. activitate la seminar (note la lucrarea neanunţată, note la lucrarea

anunţată, răspunsuri, referate etc.);
 0,5 pct. prezenţă la seminar (pt. cel puțin 10 seminarii); 7 prezențe minim
obligatorii pentru a intra în examen
 0,5 pct. lucrare de control finală (0,5 pct. note peste 7, 0,25 pct. pentru note
între 5 şi 7 inclusiv);
 0,5 pct. minim 5 teme de lucru pentru acasă.
 LISTĂ DECIZII –ZI-
    referitoare la excepţia de    
    neconstituţionalitate a prevederilor art.   Reprezentativitate politică,
Partide politice 75/2015 19 alin. (1) şi (3) din Legea partidelor M.Of. 265/21.04.2015 drept de asociere în partide
politice nr. 14/2003 politice

Sistemul electoral 799/2015 referitoare la obiecţia de M.Of. Caracterele votului: egal,

neconstituţionalitate a dispoziţiilor 862/19.11.2015 secret, direct, liber exprimat
Legii privind votul prin
corespondenţă, precum şi modificarea
şi completarea Legii nr. 208/2015
privind alegerea Senatului şi a
Camerei Deputaţilor, precum şi pentru
organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Electorale Permanente
Referendum 567/2006 Privind constituţionalitatea Legii nr. M. Of. nr. Referendum naţional
3/2000 privind organizarea şi 613/14.07.2006
desfăşurarea referendumului
 LISTĂ DECIZII –ZI-
Parlament 148/2007 asupra sesizării privind
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.
157 alin. (2) din Regulamentul Senatului
     
    referitoare la sesizarea de
    neconstituţionalitate a Hotărârii
Parlament 209/2012 Parlamentului nr. 1 din 9 februarie 2012
pentru acordarea încrederii Guvernului
Parlament 600/2005 cu privire la constituţionalitatea Legii
pentru reglementarea situaţiei juridice a
unor bunuri care au aparţinut fostului
suveran al României, Mihai I
M.Of. Acte ale Parlamentului,
162/7.03.2007 moţiune simplă
 
  Natura juridică regulamente
  parlamentare, caracterul de
  recomandare al actelor
M.Of. 188/22.03.2012 comisiilor parlamentare,
procedura parlamentară de
învestire a Guvernului
M.Of.1060/2005 Act cu caracter individual,
principiul egalității, principiul
accesului liber la justiție
 LISTĂ DECIZII –ZI-
    referitoare la excepţia de
    neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Guvern 1221/2008 Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.136/2008 privind stabilirea unor
măsuri pentru salarizarea personalului
din învăţământ în anul 2008
Preşedintele 678/2014 referitoare la respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
312 alin. (2) din Codul de procedură
penală
Curtea 611/2014 referitoare la respingerea excepției de
Constituţională a neconstituționalitate a prevederilor art.
României 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative
  Ordonanţe de urgenţă, acte de
M.Of. 804/2.12.2008 reglementare secundară,
neconstituţionalitatea
ordonanţei şi efectele asupra
legii
M.Of. 886/05.12.2014 Răspunderea preşedintelui
M.Of. Obligativitatea deciziilor
25/06.01.2015 Curţii Constituţionale,
excepţia de
neconstituţionalitate,
abrogarea actului abrogator
EXAMEN ORAL
 ORGANIZAREA STATALĂ A PUTERII
 Noțiunea de instituție
 Prin instituție juridică se înțelege un grup de norme care reglementează
același obiect
 Politica este forma de activitate socială ce cuprinde relațiile dintre
indivizi ce se desfășoară în timp, având ca scop accesul la guvernare.
 Astfel, prin instituții politice înțelegem grupul de norme care
reglementează relațiile ce apar între indivizi în lupta pentru putere.
Aceste relații vom vedea ca se realizează prin organele de stat ce
exercită puterea de stat.

Institutii
Institutii I.J Politice
Juridice
+ (grupurile de
(nulitate,
I.P presiune)
prescriptie)

Parlamentul;
Guvernul etc
Pentru disciplina noastră prezintă interes doar
instituțiile referitoare la putere, dar nu cu privire la
orice formă de putere, ci numai cele referitoare la
puterea de stat.
 Popor, națiune, putere de stat, puteri
publice
 Categoria cea mai des întâlnită în practica sistemelor constituționale este

Putere politică Putere

Putere de stat
categoria de putere
Puteri politice
Suveranitate
 Uneori categoria de putere este exprimată prin trăsătura sa caracteristică,
anume cea de suveranitate.
 În acest sens, Constituțiile stabilesc că suveranitatea aparține
poporului sau rezidă în popor:
Constituția Spaniei
Constituția Franței
Constituția României din 1948 și din 1965
Constituția Suediei
 Alte Constituții prevăd că suveranitatea aparține națiunii sau emană
de la națiune
Constituția Marocului
Constituția României din 1866, 1923, 1938
Constituția Belgiei
 În actuala Constituție din România, conform art. 2
“Suveranitatea națională aparține poporului român, care o
exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin
alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin
referendum”

Popor deține
Suveranitatea
o exercită

direct prin referendum Indirect prin organele

reprezentative
 Rezultă două concluzii:

 1.Legătura obiectivă dintre popor, națiune, putere de stat și puteri

publice
 2.Nuanțarea destul de mare pe care o conțin formulările: “putere”,
“puteri publice”, “suveranitate”, “suveranitate națională”, care ÎN
FOND exprimă aceeași categorie, și anume PUTEREA
 Așa cum am arătat, aceste noțiuni exprimă aceeași categorie, și
anume PUTEREA.
 Vom vedea ca strict teoretic, există o diferență între puterea de stat
(suveranitate) și puterea politică.
 Constituțiilefolosesc termenul de putere/suveranitate pentru a
determina de cele mai multe ori cui îi este atribuită aceasta.
 Relația putere politică – putere de stat
 Putere poporului = putere politică
 Nu există nicio diferență din perspectivă juridică între stat și puterea de stat.
 Statul = organizarea statală a puterii poporului (puterii politice)
 Concluzii:
1. Stat = putere de stat
2. Stat = organizarea statală a puterii
 Putere de stat = organizarea statală a puterii. A cui putere? A poporului.
Si cum puterea aparține poporului (art. 2 din Constituție)
 Puterea de stat/statul/ aparțin puterii POPORULUI
organizarea statală (puterii POLITICE)
 CONCLUZII
 Putere de stat = stat = organizarea statală a puterii politice
 Puterea politică = puterea poporului
 Există un singur titular al puterii, și anume POPORUL
 Puterea pe care o deține POPORUL este PUTEREA POLITICĂ
 Puterea politică se organizează în stat, astfel forma
instituționalizată a puterii politice determină puterea de stat
Puterea politica
Puterea de stat
 Funcția principală a statului (puterii de stat) este aceea de a exprima voința
generală obligatorie, voința poporului.

 !!!Atenție!!!

Voința generală nu este suma tuturor voințelor oamenilor ce formează

poporul. Voința generală reprezintă diferența dintre suma tuturor voințelor și
interesele personale.

Voința Generală (interesul public) = Suma voințelor – Interesele personale

(sau vointa de stat)
Trăsăturile generale ale puterii organizate
statal
 Remarcăm următoarele trăsături ale puterii de stat:
1. Caracterul de putere
2. Este o putere de constrângere
3. Putere socială
4. Puterea de a exprima și realiza voința ca voință de stat
5. Caracterul organizat
6. Suveranitatea
1. Caracterul de putere al puterii de stat  puterea este posibilitatea de a exprima și de a
realiza voința generală (interesul public) ca voință obligatorie pentru întreaga societate.
2. Caracterul social al puterii statale  se manifestă între oameni și se realizează cu
privire la aceștia. Puterea organizată statal a apărut ca putere a unor grupuri sociale și a
fost folosită la consacrarea și protejarea intereselor acestora.
3. Este o putere de constrângere  În realizarea voinței generale, guvernanții apelează
inclusiv la constrângerea de stat împotriva celor care nu se supun. Elementul
constrângere este definitoriu pentru puterea de stat. În momentul în care dispare
constrângerea, dispare statul.
 Elementul de constrângere deosebește puterea de stat de puterea obștească din
comuna primitivă, bazată pe convingere.
 De asemenea, elementul de constrângere deosebește puterea de stat de alte puteri
nestatale
 Constrângerea este folosită doar în cazul în care voința de stat exrpimată prin lege nu
este respectată de bunăvoie.
 Puterea de a exprima și realiza voința guvernanților ca voință general-
obligatorie  așa cum am arătat, în lege nu se va exprima voința
tuturor membrilor societății. În lege se exprimă strict voința
guvernanților, care în mod evident, într-un stat democratic, vor pune
în aplicare voința poporului ce le-a delegat anterior exercițiul puterii.
 Caracterul organizat al puterii statale  puterea de stat există doar ca
o putere organizata, sub forma unor autorități.
 Suveranitatea ca putere de stat  reprezintă supremația și
independența puterii în realizarea voinței de stat.
Se deosebește de suveranitatea națională și de suveranitatea poporului
Separația puterilor, echilibrul puterilor,
colaborarea puterilor
Origini
 Apare în secolul Luminilor (XVII), fiind îndreptata împotriva abuzului de putere
 Este o reacție împotriva monarhiei absolute, considerate de drept divin
 A avut un rol important în promovarea sistemului reprezentativ

Valorificarea democratica a relației dintre

deținatorul suveran al puterii și organizarea
statală a puterii politice
 A stat la baza constituțiilor moderne (SUA 1787, Declarația drepturilor omului și
cetățeanului, Franța 1789)
 S-a concluzionat că “o societate în care garanția drepturilor nu este asigurată
și nici separația puterilor nu este determinată, nu are o constituție” (art. 16
din Declarația drepturilor omului și cetățeanului)
 Teoria separației puterilor este enunțată de John Locke 1690, pentru ca mai apoi
să fie definită și explicată pe larg de Montesquieu în lucrarea sa “Despre spiritul
legilor” (1748).
 Montesquieu nu l-a invocat pe Aristotel care în Politica a scris că: “În orice stat
sunt 3 părți, și anume adunarea generală care deliberează, corpul magistraților
care trebuie să i se hotărască natura, atribuțiunile și modul de numire și corpul
judecătoresc”
In fiecare stat exista 3 puteri:
1. Puterea legislativă  Principele sau autoritatea face legi
2. Puterea executiva care tine de dreptul gintilor  se declară război,
sau se încheie pace, trimite sau primește solii, ia măsuri de securitate
3. Puterea executiva care tine de dreptul civil  pedepsește
infracțiunile sau judecă litigiile dintre particulari (putere judecătorească)

 Aceste trei puteri ar trebui sa ajunga la un punct mort, la inactiune.

Dar intrucat, datorita mersului necesar al lucrurilor, ele sunt silite sa
functioneze impreuna, vor fi nevoite sa functioneze de comun acord”
“Experiența ne învață că orice om care deține o putere este
înclinat să abuzeze de ea și că el merge mai departe până ce dă
de granițe. Însăși virutatea are nevoie de îngrădiri. Deci
puterea trebuie divizată pentru a nu degenera în arbitrar.
Puterea trebuie să fie înfrânată de putere” – Montesquieu,
Despre spiritul legilor, 1748
 Astfel se face o ierarhizare a celor trei funcții
 Cea legislativă deține primordialitatea întrucât ea cuprinde
procesul decizional.
 Funcția executivă este subordonată creării dreptului realizat
de funcția legislativă
 Funcția judecătorească nu este o funcție, ci mai degrabă, este
o formă diferită de realizarea a funcției executive, într-un
domeniu precis delimitat “cel al pedepsirii crimelor și
apărării particularilor”
 Concluziile lui Montesquieu:

 Puterea legislativă și cea executivă nu pot sta în mâinile aceluiași

corp de aleși, deoarece se poate naște teama ca același grup de
oameni să facă legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic.
 Puterea legislativă și cea judecătorească nu pot fi îmbinate întrucât
atunci judecătorul ar fi și legiuitor, astfel, libertatea cetățenilor ar fi
arbitrară. De asemenea, puterea judecătorească nu poate fi îmbinată
cu cea executivă, întrucât judecătorul ar deveni un opresor.
Reguli stabilite de Montesquieu în “Despre spiritul legilor”
 Puterea executivă cere totdeauna acțiuni prompte, motiv pentru care este
mai bine să fie exercitată de un singur om
 Puterea executivă trebuie să fixeze momentul convocării corpului legiuitor
și durata sesiunilor
 Puterea legislativă nu trebuie să aibă dreptul de a ține în loc puterea
executivă
 Puterea legislativă poate ancheta și pedepsi pe miniștri, dar nu poate face
acest lucru cât privește pe monarh.
 Puterea legislativă nu poate să judece.
 Puterea executivă trebuie să ia parte la legiferare prin dreptul ei de veto
 Teoria clasică a separației puterilor în stat

 Înorice societate organizată în stat există trei funcții devenite și

puteri
FUNCȚIA/ FUNCȚIA/ PUTEREA
FUNCȚIA/ PUTEREA PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ
LEGISLATIVĂ EXECUTIVĂ

edictarea de reguli executarea

organele judiciare
juridice regulilor juridice
 Inițial,teoria separației puterilor în stat interzicea doar ca cele
trei funcții să fie exercitate de același organ.
 Aceeași funcție putea fi exercitată de mai multe organe,
important era ca același organ să nu poată exercita mai multe
funcții SINGUR.
 Astfel, se poate explica, de exemplu, de ce în Constituția
României din 1923, funcția legislativă era exercitată de trei
autorități: Rege, Camera Deputaților și Senat.
 Ulterior, a intervenit specializarea a câte unui organ pentru
exercitarea doar a uneia dintre funcțiile statale.
 Independența funcțiilor nu trebuie neapărat conjugată cu
specializarea organelor
 Independența funcțiilor, adică exercitarea lor complet separat, ar
conduce la imposibilitatea funcționării statului. În această viziune,
nu ar fi posibilă nici răspunderea Guvernului în fața Parlamentului,
nici dizolvarea uneia dintre Camere de către puterea executivă și
nici numirea vreunui membru dintr-un organ de către autorități ale
statului exercitând funcții diferite.
Justificarea ideologică a teoriei separației puterilor în
stat, o reprezintă slăbirea puterii guvernanților în
ansamblu, pentru a se asigura o mai bună
garantare a drepturilor cetățenilor.
Se consideră că separația puterilor comportă două
aspecte bine conturate:
1. Separația Parlamentului vizavi de Guvern
2. Separația jurisdicțiilor în raport cu guvernanții
 Evoluția explicațiilor privind
separația/echilibrul puterilor în stat
 Teoria separației puterilor a cunoscut o mare răspândire în
secolul al XIX-lea și a stat la baza clasificării statelor în:
1. guvernăminte care practică confuzia puterilor
2. guvernăminte care realizează separația puterilor
 Separație rigidă
 Separație suplă
 Cand analizăm evoluția separației puterilor în stat vom
atinge 3 aspecte:
1. Conținutul și sensurile separației puterilor
2. Critica teoriei clasice
3. Importanța și rezonanța acestei teorii
Conținutul si sensul teoriei
 Seafirmă tot mai des că este vorba mai puțin de separare și mai mult de
echilibrul puterilor
 Independența autorităților este foarte importantă în organizarea statală.
Totuși aceasta nu poate fi totală.

Critica teoriei clasice

Înlăturarea separației puterilor în regimurile totalitare
Inadaptarea teoriei în statele democratice și pluraliste
Îmbătrânirea teoriei
Importanța și rezonanța acestei teorii
 Este principalul motiv pentru care aceasta va continua să
existe.
 Ea a intrat în conștiința mulțimilor, care au receptat-o ca pe
o eficientă rețetă contra despotismului și în favoarea
libertății și democrației
Sunt 3 funcții ale statului, transformate în puteri:
legislativă, executivă și judecătorească
Este o singură teorie a separației puterilor în stat care
a evoluat și a cunoscut circumstanțieri
 Separația puterilor în stat în Constituția României
 Principiul separației puterilor în stat, deși nu a fost expres prevăzut, s-a regăsit în
Constituție, chiar și înainte de revizuirea acesteia.
 Cele trei puteri clasice se regăseau exprimate în Constituție: legislativul prin normele
privitoare la Parlament; executivul prin normele privitoare la Președintele României și
Guvern; justiția prin normele privitoare la autoritatea judecătorească
 Ordinea reglementării în Constituție era ordinea clasică, anume puterea legiuitoare,
puterea executivă și puterea judecătorească
 Constituția asigura Parlamentului o anumită preeminență în raport cu celelalte
autorități statale
 De asemenea, structura bicamerală a Parlamentului putea fi considerată o expresie a
acestui principiu, fiind unicul argument solid în favoarea bicameralismului având în
vedere că România este un stat unitar.
 În procesul revizuirii Constituției, constituantul derivat, a
simțit nevoia instituționalizării și la nivel juridic a acestei
realități obiective.
 Înacest sens, art. 1 a mai primit doua alineate, din care unul a
consacrat exclusiv principiul separației puterilor în stat și al
democrației constituționale
 Constituantul român nu a putut trece cu vederea evoluția
acestui principiu, astfel că în articolul 1 alin. 4 din Constituție
se prevede că: “Statul se organizează potrivit principiului
separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă,
judecătorească – în cadrul democrației constituționale”
 Conceptul de democrației constituțională reprezintă un oximoron.

Spre exemplu:
• (…) piticii uriași (V. Hugo),
• (…) suferință dureros de dulce (Eminescu)
• (…) dulci otrăvuri (Blaga)
 Democrația constituțională este un oximoron întrucât:
 Democrația presupune ca fundament respectarea ființei umane și
a statului de drept. Totuși este evident ca libertatea de exercitare
a puterii este limitată prin Constituție, motiv pentru care acești
doi termeni par că nu pot conviețui.
 Totuși noțiunea trebuie interpretată în sensul în care democrația
se limitează prin Constituție și la rândul ei, Constituția trebuie să
conțină principii democratice.
 ÎNTREBĂRI
?
ALTĂ ÎNTREBARE?
PENTRU CEI DE LA COLEGIUL JURIDIC
FRANCEZ

EXAMENUL SE POATE
ECHIVALA
SUCCES!