UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE FACULTATEA DE

DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

RAPORTUL DINTRE LEGISLATIV ȘI EXECUTIV

PRENUME: CLAUDIA ELENA

NUME: SOARE
 Separarea puterilor în stat este o problem foarte veche care a fost, este și cu
siguranță va fi și în viitor larg dezbătută la nivelul lucrărilor de specialitate. Acest
lucru se datorează importanței pe care majoritatea statelor de astăzi o acordă
democrației, regim politic care nu poate exista fără aceasta separare și echilibrare a
puterilor în stat. Separarea puterilor a fost pentru prima data abordată cu câteva secole
în urmă de către Baronul de Montesquieu, autorul lucrării “Despre spiritul legilor”
unde a scris că “ În fiecare stat există trei feluri de puteri: puterea legislativă, puterea
executivă privitoare la chestiunile care țin de dreptul ginților și puterea executivă
privitoare la cele ce țin de dreptul civil.
Montesquieu susținea că separare puterilor în stat ar fi prevenit instaurarea
tiraniei, a despotismului și ar fi dus la o guvernare echilibrată: „Atunci când în mâinile
aceleași persoane sau ale aceluiași corp de dregători se află întrunite puterea
legiuitoare și puterea executivă.
Referatul meu are ca principal scop descrierea relațiilor dintre executiv și
legislativ în cadrul regimului principiului separației puterilor în stat, potrivit
Constituției României.
România este o republică semiprezidențială, iar printre caracteristicile sale
democratice întâlnim pluripartidismul, separarea și controlul reciproc al puterilor în
stat, economia de piață și respectarea drepturilor omului.
Constituția României a fost elaborată în urma Revoluției de la 1989, adoptarea
unei legi fundamentale care să permită trecerea spre un regim democratic fiind o
necesitate. La 21 noiembrie 1991 actuala Constituție a fost adoptată de Adunarea
Constituantă, iar la 8 decembrie 1991 a fost aprobată prin referendum național.
Constituția din 1991 a suferit unele modificări ce au fost aprobate prin referendum
național în 18-19 octombrie 2003. Totuși pentru a crea un regim moderat, principiul
separației puterilor în stat este necesar, nu însă și suficient. Aspectul esențial în
raportul dintre cele două puteri ține de controlul legislativului asupra executivului, iar
reglementarea de jure a acestuia, precum și modul în care este exercitat de facto
afectează funcționarea întregului sistem politic și tot ceea ce înseamnă statul de drept
și domnia legii.
 Puterea legislativă și executivă trebuie să fie nu numai clar divizate pentru a
evita cumulul de funcții, ci și combinate între ele în mod judicios, prin intermediul
unui sistem de contraputeri, care asigură în final echilibrul balanței politice. 1
Puterea executivă într-un stat este reprezentată de șeful de stat și Guvern.
Acest lucru este valabil în cazul României, fapt ce determină să avem în vedere
atribuțiile fiecărei puteri executive.
Pentru aprecierea activității executivului și a modului cum se desfășoară și
cum se concretizează relația dintre acesta și Parlament este important latura controlului
parlamentar de care țin întrebările, interpelările și informările parlamentare.
Președintele îndeplinește o serie de funcții specifice:
a) Funcția de reprezentant presupune că, în calitate de șef al Statului,
Președintele să fie primul reprezentant al statului român atât pe plan
intern, cât și pe cel extern.
b) Președintele României este garantul independenței naționale, al unității și
al integrității teritoriale a țării, de unde și cerința că acesta să fie
„comandantul forțelor armate“ și „președinte al Consiliului Suprem de
Apărare a Țării“;
c) Funcia de mediere: Preşedintele este solicitat sã realizeze un „arbitraj“
între „puterile statului“ sau între „stat şi societate“.

Guvernul exercitã conducerea generalã a autoritãţilor administraţiei publice.

Ca urmare, Guvernul efectueazã acte de execuţie şi realizeazã conducerea, în
ansamblu, a administraţiei publice. Guvernul asigurã executarea de cãtre organele
administraţiei publice a legilor şi a celorlalte acte normative, date în aplicarea acestora.
Atunci când se impune, Guvernul poate el însuşi sã adopte hotãrâri (norme obligatorii)
pentru executarea unor legi.
În principiu, Guvernul adoptă două categorii de acte: cu caracter politic, cu
caracter juridic.
Actele cu caracter politic nu îmbracă o anumită formă pentru că ele nu sunt
reglementate prin norme juridice ci, se concretizează, în general, în mesaje, declaraţii
de intenţie, declaraţii politice cu privire la anumite evenimente interne sau externe.
1
https://www.presidency.ro/static/ordine/CPARPCR/Raport_CPARPCR.pdf%20(9
 Actele emise de Guvern îşi găsesc reglementarea în toate statele. Constituţia
României stabileşte ca Guvernul emite hotărâri, iar acestea reprezintă actele de bază,
de esenţă ale Guvernului. Se prevede, tot în Constituţie, că Guvernul poate emite
ordonanţe pe baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament, pentru perioada în care
Parlamentul nu se află în sesiune. Adunarea Constituantă a dorit să asigure
continuitatea actului legislativ chiar şi în perioada în care Parlamentul nu se găseşte în
sesiune.
Conform Constituţiei, Parlamentul poate adopta 3 categorii de legi: legi
constituţionale sau fundamentale care privesc revizuirea Constituţiei, legi organice,
care privesc reglementarea în unele domenii foarte importante ale societăţii, cum ar fi:
regimul proprieăţtii, sistemul electoral, organizarea administrativă, organizarea
judecatorească, contenciosul administrativ, bugetul public şi bugetul asigurărilor
sociale, finanţele publice, instituţia Avocatul Poporului, instituţia Curţii de Conturi şi
alte autorităţi publice autonome centrale.2
Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor —
legislativă, executivă şi judecătorească — în cadrul democraţiei constituţionale
(conform Constituţiei României din 2003). Conform prevederilor constituţionale,
atributele statului sunt realizate de cele trei puteri ale sale astfel:
a) puterea legislativă, înfăptuită de către Parlament cu cele două camere:
Senatul şi Camera Deputaţilor;
b) puterea executivă, exercitată de Preşedinte, Guvern, ministere, organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale şi organele administraţiei publice locale;
c) puterea judecătorească, realizată de către instanţele judecătoreşti:
judecătorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremă de Justiţie.3

Putem spune că criza legislativului se datorează şi faptului că mai mereu

legislativul este subordonat executivului, care în decursul recent şi-a asumat foarte
multe ordonanţe de urgenţă ( asumarea răspunderii pe legi foarte importante din
România care ar trebui dezbătute în paralment) practic executivul prelua legea în loc să
o treacă prin paralament.

2
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339
3
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/201-211.pdf
 Puterea legislativă este deținută de Parlament care, conform art. 16 din Titlul
III, Cap. 1, Secțiunea 1 „ este organul reprezentativ suprem al poporului român și
unica autoritate legiuitoare a țării” (alin. 1); ,, Parlamentul este alcătuit din Camera
Deputaților și Senat.” (alin.2); În articolul 62 se precizează modul de alegere al
Parlamentului ,, Camera Deputaților și Senatul sunt alese prin vot universal, egal,
direct, secret și liber exprimat, potrivit legii electorale” (alin. 1) 4, iar în articolul 63
durata mandatului ,,Camera Deputaților și Senatul sunt alese pentru un mandat de 4
ani.” (alin.2) Câteva dintre activitățile Parlamentului sunt enumerate în Art.67”
5
Camera Deputaților și Senatul , în ședința comună, pot retrage încrederea acordată
Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, cu votul majorității deputaților și
senatorilor” (art.113)6
Modalitățile de acțiune a puterii executive asupra Parlamentului sunt:
desemnarea unor membri ai Parlamentului de către puterea executivă, intervenția
puterii executive în organizarea internă a activității camerelor legislative, implicarea
direct a puterii executive în activitatea legislativă a Parlamentului, prerogativele puterii
executive privind finalizarea procesului legislativ, delegarea legislativă, dizolvarea
Parlamentului.
În urma celor prezentate mai sus se poate concluziona că exista o variație în
distribuția puterii între instituțiile ce dețin puterea executivă (președinte, guvern) și
cele ce dețin puterea legislativă (parlament). Dacă privim republica parlamentară
putem observa cu ușurință o înclinare a balanței spre puterea legislativă, în timp ce
președintele are atribuții limitate, iar guvernul are nevoie de susținerea majorității
parlamentare,
În ceea ce privește relația executiv-legislativ din republica prezidențială, se
poate vedea cum există o delimitare destul de bună între cele două puteri în sensul că
președintele și guvernul nu depind de legislativ și nici invers. Ba mai mult,
președintele joacă un rol activ pe scena politică, bucurându-se de prerogativele sporite
și fiind atât șeful statului cât și șeful guvernului.

4
http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=3#t3c1s1sba62
5
http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=3#t3c1s1sba67
6
http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=3#t3c4s0sba113