Dreptul administrativ – ramura a dreptului

1. Delimitări
Problema raporturilor public-privat este una din
problemele importante, chiar şi în modernitatea
târzie, întrucât:
» vizează domeniile de exercitare a puterii politice, în sens larg, a
puterii etatice, în sens restrâns;
» delimitează sfera de ingerinţă a puterii etatice, doar pentru aria sa
de legitimitate;
» recunoaşte dublul caracter al scopurilor (intereselor) individuale
caracter public
caracter privat

1
Montesquieu abandoneaza limbajul specific dreptului
natural [ prin care Hobbes şi Locke (face distincţie între
puterea legislativă, executivă şi federativă) căutau argumente
spre a demonstra legitimarea şi legitimitatea puterii politice]:

• porneşte de la putere către libertatea individuală, căutând

mecanismele de limitare a abuzului de putere, limitarea puterii
prin putere
• consacră principiul separării puterilor în stat

cele trei puteri legislativa se contraponderează

executiva se controlează
judecatoreasca reciproc

2
 Cum se armonizează:
a) principiul separaţiei puterilor (diviziunea acestora) -
Montesquieu
b) unicitatea întemeiată în suveranitatea emanată de la
popor- (J.J. Rousseau)
Soluţie:
 principiul nu vizează existenţa a trei puteri absolut
autonome; principiulvizeaza exercitarea unor atribute
ale puterii suverane de catre organisme speciale ale
statului, organisme care-si controleaza si
contrapondereaza activitatea.

3
 Exemplificări:
• art. 85(1) din Constituţia României: “Preşedintele României
desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte
Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”
• art. 115(1): “Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a
Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul
legilor organice”
(3)”Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun
aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative…”
• instanţele judecătoreşti sunt obligate, în soluţionarea cauzelor, să
respecte legea;
• actele autorităţilor administraţiei publice sunt supuse controlului
(din perspectiva legalităţii) judecătoresc.

4
• Să identificăm: raportul între puteri şi posibilităţile de control
reciproc
• Să ilustrăm şi prin alte exemple
• Să explicităm verdictul unuia dintre preşedinţii S.U.A: “Şapte
voturi pentru, unul împotrivă, al Preşedintelui, deci nu!”

Obiectul dreptului public (privit din sfera dreptului pozitiv:

normele de drept ce reglementează organizarea, atribuţiile şi
competenţele organelor statului ce realizeaza sarcinile si
obiectivele celor trei puteri, precum şi actele juridice adoptate sau
emise de aceste organe.

5
 Aceste norme sunt sistematizate în ramurile
dreptului public.
Exemplu:
• ansamblul normelor de drept referitoare la organizarea interioară a
statului şi de guvernare a raporturilor statului cu persoanele fizice
şi juridice (dreptul…);
• normele de drept ce reglementează organizarea şi
activitatea organelor puterii executive, inclusiv
raporturile acestor organe cu persoanele fizice şi juridice
(dreptul…);
• normele de drept prin care se protejează valorile
fundamentale lezate prin fapte încriminate ca infracţiuni
(dreptul….).

6
 În baza dihotomiei drept public/drept privat,
stabiliţi în ce domenii operează (ca ramuri de drept):

• dreptul constituţional; • drept internaţional privat;

• dreptul civil; • drept internaţional public;
• dreptul administrativ; • drept penal;
• dreptul financiar; • drept procesual civil;
• dreptul familiei; • drept procesual penal.
• dreptul muncii;
• dreptul comercial;
• dreptul proprietăţii
intelectuale;

7
Veţi avea în vedere:

 raportul juridic reglementat;

 relaţia directă cu persoane fizice şi juridice;
 corespondenţa/necorespondenţa cu una din puteri.

8
Se poate stabili că:

 dreptul constituţional şi dreptul internaţional public

corespund puterii legislative;
 dreptul administrativ şi dreptul financiar - puterii
executive;
 dreptul penal, dreptul procesual penal şi dreptul procesual
civil - puterii judecătoreşti;

9
 2. Noţiunea de putere executivă
În opinia unor autori de referinţă (Ioan Vida, Ioan
Alexandru, Tudor Drăganu ş.a), fiecare putere a statului
se identifică cu o funcţie statală. Astfel, vorbind despre
activitatea statului sub aspect juridic, ei consideră că
suveranitatea se înfăptuieşte prin trei funcţii:
 legislativă
 executivă (administrativa)
 jurisdicţională

10
 T. Drăganu (“Drept constituţional şi instituţii
politice”) vorbeşte despre funcţia legislativă care are un
caracter originar, în sensul că legile sunt expresia voinţei
organului reprezentativ constituit pe plan naţional şi
beneficiază de o forţă juridică superioară celorlalte norme
juridice.
Forţa juridică superioară decurge din faptul că funcţia
legislativă este consecinţa manifestării suveranităţii
poporului (mandate prin delegare).

11
 Din această perspectivă, funcţia executivă şi
cea jurisdicţională au o autoritate derivată (actele
administrative şi cele jurisdicţionale trebuie să fie
întotdeauna conforme cu prevederile legii).

12
Funcţia executivă (,,administrativă”) are ca obiect:

• activităţi de organizare a aplicării legii;

• elaborarea actelor normative conforme cu legea;
• asigurarea funcţionării serviciilor publice;
• puterea discreţionară a autoritatilor publice de a alege, în
anumite limite, între mai multe soluţii (aprecierea
oportunităţii cade în responsabilitatea autorităţilor
administraţiei publice).

13
 Literatura de specialitate distinge între:

• administraţia activă, realizată în cadrul structurilor

ierarhice şi care conferă dreptul de a realiza:
acte de gestiune
fapte materiale
acte juridice unilaterale, cu putere executorie.

14
• administraţia consultativă, realizată pe bază de avize,
acordate de către structuri administrative neierarhizate,
(cu atribuţii consultative);
• administraţia jurisdicţională, exercitată de organe ce fac
parte din puterea executivă şi care au ca obiect
rezolvarea unor litigii juridice prin hotărâri ce au
statutul puterii de lucru judecat;

15
Executivul, funcţie de structurarea sa, poate fi:
a) monocratic
b) dualist
a) Executivul monocratic reprezintă o continuitate a
unor elemente ale antichităţii imperiale şi
absolutismului monarhic, dar în condiţiile regulilor
constituţionale. Fundamentarea principiului
separaţiei puterilor a avut ca efect iniţial
transformarea monarhiei absolute în monarhie
limitată, conducând la un executiv supus regulilor
democraţiei parlamentare.

16
În prezent, executivul monocratic se caracterizeaza prin deţinerea
puterii de către o singură entitate statală, entitate ce poartă numele
de:
preşedinte
rege

Din perspectiva regimului puterii, executivul monocratic

poate fi:
• dictatorial - se anuleaza principiul separaţiei puterilor în stat
• democratic (ex: colegiul: Consiliul Federal Elveţian, compus din
şapte membri aleşi, pe perioadă de 4 ani, de către Adunarea
Federală compusă din Consiliul Naţional (ales de popor) şi
Consiliul Statelor, format din 46 deputaţi ai cantoanelor.

17
NOTĂ:

În istoria sa, executivul monocratic a luat şi forme colegiale precum: consulatul

roman (2consuli cu drepturi egale), directoratul (funcţia executiva era exercitata de un grup
restrans de persoane - cazul Franţei: Directoratul constituţiei anului III, compus din cinci
directori, numiţi pe o perioada de cinci ani, din randul carora 1/5 se înlocuia în fiecare an;
Directoratul era învestit cu
putere reglementara pentru a asigura executarea legilor. Directoratul numea şi revoca
miniştri, al carui numar era stabilit de Corpul legislativ).

18
 Sistemele politice întemeiate pe executiv monocratic
se manifestă în mod specific, funcţie de situaţia şefului
statului (monarh sau preşedinte).

Astfel, monocratia monarhică presupune mai

mult o prezenţă formală a şefului
statului în executarea concomitentă a
puterilor executivă şi legislativă
monocraţia preşedinţială presupune
reducerea executivului doar la
preşedintele statului, acesta fiind responsabil de
aplicarea şi executarea legii (caz clasic S.U.A.)
19
NOTĂ: În statele ce au ca model regimul preşedinţial
american a apărut ca inovaţie instituţională Guvernul;
aceasta nu modifica natura regimului politic datorita
competenţelor largi pe care le are preşedintele chiar la
nivelul Guvernului.

20
b) Executivul dualist structură caracteristică îndeosebi
regimurilor parlamentare, unde funcţia executivă este
încredinţată:
 unei persoane - şef de stat
 unui organ colegial - cabinet ministerial

21
 Regimul republican parlamentar este, în esenţă, dualist
întrucât:

• dispune de un şef de stat, desemnat de parlament; un

guvern, condus de premier;
• ambele funcţii sunt supuse regulilor parlamentare (ex:
Germania, unde concentrarea puterii executive aparţine
cancelarului; Italia-executiv bicefal, dar cu competenţe
largi premierului).

22
Studiu de caz: Marea Britanie
Ca replică la regimurile preşedinţiale şi parlamentare,
Franţa a creat (1958) un nou model, unul intermediar între
cel preşedinţial şi cel parlamentar, cu un executiv care sa
creeze un nou echilibru al puterilor in stat, alegerea
preşedintelui făcându-se prin vot indirect (până în 1962) şi
prin vot universal şi direct după acest an.
Guvernul - al doilea element al executivului -
derivă din voința șefului statului (el nu trebuie învestit de
Parlament), imixțiunea preşedintelui în problemele
guvernului fiind apropiată regimurilor monocratice.

23
 III. Specificitatea dreptului administrativ

Se desprinde dintr-un ansamblu de

elemente, unele cu valoare de principiu.
Acestea sunt:
1. Activitatea autorităţilor administraţiei publice se desfăşoară
pe baza legii şi numai în conformitate cu legea,
urmărindu-se organizarea şi executarea în concret a
acesteia (principiul legalităţii). În baza acestui principiu
trebuie înţeleasă extinderea noţiunii de legalitate pentru
toate actele normative superioare - cu putere mai mare
decât actul normativ elaborat.

24
Principiul legalităţii aplicat în dreptul administrativ se
concretizează în:

a) sfera de competenţă;
b) respectarea forţei juridice a actelor normative superioare;
c) exercitarea competenţei autorităţilor numai în conformitate cu
legea;

25
Detalieri:
a) Competenţa autorităţilor administraţiei publice
este înţeleasă ca ansamblu de atribuţii ce se pot
exercita de către:
» autorităţi - ex. MEdC
» subdiviziuni ale acestora - ex. DGMRU
» persoane învestite într-o funcţie sau
demnitate publica – SG , Ministru

limitele exercitării acestor atribuţii

26
Competenţa trebuie stabilită prin norme juridice (în
conformitate cu principiile constituţionale);
(cerinţe)
să fie concret determinată (atribuţiunile definite
corect, precis determinate, pe cât posibil enumerate
limitativ);

să se exercite exclusiv în conformitate cu dispoziţiile

legale prin care a fost stabilită;

27
 capacitatea administrativa - exprima
posibilitatea proprie doar autoritatilor
publice de a participa in raporturi
juridice administrative

Ilie Iovănaş
distinge între şi

competenţă - sistem de atribuţii ce

aparţin atât autorităţilor administraţiei
publice, cât şi subdiviziunilor acestora,
care, deşi au atribuţii, nu posedă
capacitate administrativă, întrucât nu
exercită aceste atribuţii în nume propriu
28
Întrebare:

Care sunt elementele în baza cărora, analizând un

document emis de o autoritate sau structură, se
poate identifica dacă se vorbeşte despre capacitate
administrativă sau competenţă?

29
 Literatura de specialitate distinge între:
a) competenţa materială - evidenţiază specificul
atributiilor unei autoritati administrative, funcţie de
care aceste autorităti se clasifica în:

» autoritati ale administratiei publice cu competenta

generala (Guvern, consilii locale);

» autorităti cu competenta speciala (limitata la un

domeniu de activitate: ministere, servicii
descentralizate sau deconcentrate ale ministerelor,
agenţii)

30
b) competenţa teritorială - evidenţiază
limitarea în spaţiu a exercitării atribuţiilor
prevăzute de lege:

» autorităţi centrale (întreg teritoriul:

ex. Guvern, ministere)

» autoritati ale administratiei publice

locale (consilii judeţene, consilii locale,
primari)

31
c)competenţa personală, privită prin
prisma a două accepţiuni:

 drept sfera atribuţiilor unei persoane ce ocupă o

anumită funcţie;
 din prisma stabilirii competenţei unei autorităţi în
funcţie de calitatea specială a unei persoane: ex. calitatea
de militar, calitatea de diplomat;

32
d) competenţa temporală - durata, intervalul de
timp în care autoritatea administrativă îşi
desfăşoară activitatea

Regulă: autoritatea si competenta sunt nelimitate

temporal (are caracter permanent). Exista si
exceptii, stipulate expres prin lege (la termen).
Ex.:Consulatul de la…..va functiona pana la
data de …
Aceste autoritati isi inceteaza activitatea in functie de
doua conditii:
 expirarea termenului stabilit prin lege pentru
functionare;
 acoperirea totala a obiectului de activitate.
33
O problemă specială este cea referitoare la
competenţa temporală a autorităţii administraţiei
publice locale alese - consiliul local, primarul.
La acest nivel nu este pusa in discutie limitarea
temporala a competentei autoritatii respective, ci
limitarea temporala a mandatului prin care au fost
investiti consilierii sau primarul. Nu se identifica
demnitatea sau functia publica cu persoanele
învestite spre a le ocupa.

34
b) Actele normative ale administraţiei publice nu pot contraveni,
modifica, sau scoate din vigoare o lege, întrucât au forţă juridică
inferioară acesteia.

Asumpţia îşi are sediul materiei în proceduri

constituţionale precum:
- art.61(1) din Constituţie: “Parlamentul este
organul reprezentativ suprem al poporului român
şi unica autoritate legiuitoare a tarii ” (există o
excepţie?);
- 108(2) -”Hotararile (de Guvern) se emit
pentru organizarea executarii legilor”;

35
• La aceste prevederi, în întemeierea primatului legii în
ierarhia actelor juridice normative, se adaugă regula
generală conform căreia instanţele judecătoreşti nu
pot decide asupra valabilitatii unor legi, exceptia de
neconstituţionalitate ridicată în faţa lor urmând să fie
rezolvată de Curtea Constituţională.
• În virtutea principiului ierarhizării autorităţilor
administraţiei publice, trebuie precizat că, în emiterea
de acte normative, autorităţile administraţiei publice
trebuie să respecte atât legea, cât şi celelalte acte
juridice normative cu forţă superioară.
Întrebare: O autoritate a administraţiei publice este
ţinută imperativ să-şi respecte propriile acte
normative?
36
c)Prestaţiile ce intră în competenţa administraţiei trebuie
îndeplinite în conformitate cu legea; prestaţiile nu pot fi
facultative si nici discriminatorii, ceea ce genereaza obligaţia
tratării egale a tuturor categoriilor de persoane particulare
beneficiare a acestor prestaţii.

2. Existenta regimului juridic administrativ - ca

sistem de reguli specifice activitatilor
administraţiei, reguli ce asigură diferenţiere
faţă de reglementările relaţiilor dintre
particulari.

37
Aceste diferenţieri rezultă din:
• învestirea cu putere publica a autoritatilor administrative;
• scop diferit: satisfacerea unor interese generale prin
serviciile prestate de către autorităţile administraţiei
publice;
• tehnica juridică proprie;
ex.: - emiterea actelor administrative urmeaza o procedura
stricta , bazata pe principii şi reguli privitoare la
respectarea legii, competenta, indeplinirea unor operaţii
materiale -tehnice premergătoare, concomitente sau
privitoare elaborării actului
sau:
- regimul juridic diferenţiat, în materie de contracte
administrative. Astfel, unele clauze contractuale sunt de
natura reglementara, stabilite de administraţie, care are
posibilitatea de a modifica sau rezilia unilateral contractul
38
daca:
a) modificarea sau rezilierea sunt cerute de
interesul public;
b) particularul contractant (care s-a angajat să
efectueze sau să presteze un serviciu de interes
public) nu şi-a onorat obligaţiile (sau le-a
îndeplinit defectuos).
Aceasta întrucât contractele administrative sunt
supuse unor reguli de drept public, reguli ce aparţin
regimului administrativ (organizarea şi funcţionarea
serviciilor publice sunt hotărâte unilateral de autorităţile
administraţiei publice).

39
3. Dreptul administrativ prezintă o mare
mobilitate.

această caracteristică presupune două aspecte:

administraţia publică nu este un domeniu imuabil, ci
este supusă unor inovaţii la intervale restrânse de timp;
 la nivelul dreptului administrativ pozitiv se produc
schimbari rapide in continuturi (Exemplificari si
comparatii cu alte ramuri de drept).

40
 4. În dreptul administrativ, interesul public are
prioritate în raport cu interesul privat.
(comentariu)
5.Raspunderea, in dreptul administrativ presupune
un statut aparte: atat autoritatile administratiei
publice, cat si functionarii publici raspund
pentru actiunile lor; in cele mai multe cazuri,
calitatea speciala genereaza circumstante
agravante.
Apoi, exista si răspunderea politica a Guvernului
in fata Parlamentului, precum si proceduri
speciale privind raspunderea ministeriala.
Exceptii: imunitatile politice si diplomatice 41
6. Normele de drept administrativ sunt, în
general, norme specifice.
Acestea se clasifică în funcţie de două criterii:
a) în funcţie de specificul raporturilor sociale pe care le reglementează
sunt:
• norme ce reglementează organizarea şi funcţionarea
autorităţilor administraţiei publice şi raportul dintre ele;
• norme care au ca obiect raporturile dintre autorităţile
administraţiei publice, pe de o parte, şi persoane fizice şi
juridice, pe de altă parte;
• norme ce reglementează statutul funcţionarilor publici;
• norme ce reglementează răspunderea autorităţilor
administraţiei, precum şi răspunderea administrativă
(contravenţională), a persoanelor fizice şi juridice;
• norme ce reglementează controlul administrativ;
• norme ce reglementează contenciosul administrativ;
• norme procesuale, care reglementează principiile şi procedura
după care se desfăşoară activitatea autorităţilor administraţiei
publice.
42
b) În funcţie de caracterul dispoziţiei, normele de drept
administrativ se clasifică în:

• norme onerative - solicita o conduita anume;

• norme prohibitive - interdicţii, abţinere de la acţiuni;
• permisive (inclusiv supletive) - libertatea alegerii conduitei,
funcţie de oportunitate;
• stimulative - motiveaza subiecţti in efectuarea unor prestatii.

Cerinţă:
Ilustraţi prin minim 2 exemple fiecare dintre categoriile de
mai sus.

43
 FORME DE ACTIVITATE
A AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI
PUBLICE

În activitatea autorităţilor administraţiei publice

intervin:
– acte juridice
– acte cu caracter exclusiv politic
– fapte materiale juridice
– operaţiuni materiale tehnice

44
 Cele patru forme principale de activitate sunt
denumite în ştiinţa administraţiei “fapt
administrativ” - denumire generica ce exprima
toate manifestarile juridice si nejuridice prin care
administraţia publica realizeaza activitatea de
conducere , de organizare a aplicarii si de aplicare
in concret a legilor.

45
1.a. Actele juridice

Majoritatea actelor juridice care se regăsesc

în activitatea autorităţilor publice o constituie
actele administrative; alături de acestea, în
categoria actelor juridice de această natură, intră:
contractele administrative
contracte civile

46
• Actele administrative sunt manifestari de
vointa, a caror infaptuire este garantata de
puterea publica, putere cu care sunt învestite
autorităţile administraţiei publice; - au ca scop
producerea de efecte juridice
Se deosebesc de contractele (administrative sau civile)
prin unilateralitate.

47
Contractele administrative sunt acorduri de voinţă
între autorităţi ale administraţiei publice şi
particulari, având ca scop, fie satisfacerea unui
interes general, fie realizarea, în condiţii
corespunzătoare, a serviciilor publice.

Actele administrative şi contractele

administrative sunt supuse unui regim juridic
special, numit regim administrativ, manifestat în
esenţa sa, ca regim de putere.

48
Întrebare:
Care este regimul juridic al contractelor civile?

49
 1. b. Actele cu caracter exclusiv politic

- sunt emise îndeosebi de către autorităţile publice

centrale.
T. Drăganu: actele cu caracter exclusiv politic pot
fi caracterizate drept declaraţii de voinţă, prin care se
afirmă principii directoare sau se precizează
atitudinea pe care, autorităţile emitente, o adopta in
privinţa conducerii statului.

50
 1.c. Faptele materiale juridice

• Există situaţii în care se produc efecte juridice,

independent de manifestarea de voinţă în acest scop.
Faptele materiale juridice reprezintă transformări în
realitatea fizico-naturală datorate producerii de efecte
juridice independent de existenţa unei manifestări de
voinţă în acest scop;
• Legea şi nu manifestarea de voinţă, atribuie efecte
juridice unor fapte materiale.
• Faptele materiale juridice se realizează prin acţiuni şi
inacţiuni

51
 1.d. Operaţiunile materiale tehnice
• activităţi ale autorităţilor administraţiei publice prestate în
vederea îndeplinirii atribuţiilor conferite de lege, care nu
produc prin ele însele efecte juridice
• Exemple: avizele, rapoartele, statisticile, diagnozele
• nu se identifică cu actele juridice, întrucât, prin ele însele,
nu produc efecte juridice; ele pregatesc si premerg
emiterea actului.

52
 2. Actele administrative
• Sensul formal şi sensul material al actului
administrativ
• Sfera actelor administrative
Definiţie:
• Actele administrative reprezintă manifestări
unilaterale şi exprese de voinţă ale autorităţilor
administraţiei publice în scopul de a produce
efecte juridice, în temeiul puterii publice

53
 Caracteristicile actelor administrative

• Forme concrete de activitate care produc efecte

juridice: acte administrative, acte civile, acte de
drept al muncii, fapte juridice materiale
• Forme de activitate ce nu produc efecte juridice
proprii: operaţiuni tehnico-administrative, actele
exclusiv politice

54
 Analiza caracteristicilor actelor administrative

• Actele administrative sunt acte juridice

• Actele administrative sunt manifestări unilaterale
de voinţă de putere
• Actele administrative sunt obligatorii
• Prin actele administrative se organizează
executarea şi se execută în concret legile şi
celelalte acte normative
• Actele administrative sunt executorii
55
Detalieri
• Actele administrative sunt acte juridice
Definiţie:
Actele juridice sunt manifestări de voinţă,
făcute în scopul naşterii, modificării sau stingerii
raporturilor juridice, a căror realizare este
garantată prin forţa de constrângere a statului.
Fiind o specie a actelor juridice, sunt necesare
unele nuanţări în privinţa actelor normative:

56
a) Nu orice act voliţional cu implicaţii juridice este act
juridic (nu orice manifestare de voinţă este un act
juridic, deci nici administrativ, ci doar acea manifestare
făcută in scopul producerii de efecte juridice).
Rezultă că:
Simpla opinie a unei autoritati administrative nu este act
administrativ.
Exemplu: Ministrul de Externe îşi exprimă opinia
referitoare la necesitatea deschiderii două consulate în
R. Moldova. Funcţionarii Centralei MAE declanşează
proceduri administrative inclusiv primirea documentelor
pentru viză. Se constată, ulterior, absenţa prevederilor
legale pentru deschiderea consulatelor.

57
b) O manifestare de voinţă, pentru a fi considerată act juridic,
trebuie să fie aptă de a produce efecte juridice proprii
Există instituţii în care o manifestare de voinţă este făcută în
scopul producerii efectelor juridice, dar legea nu recunoaşte
capacitatea ca o asemenea manifestare de voinţă să producă
efecte juridice.
Exemplu : avizul dat de catre un organ administrativ este o
manifestare de voinţă ce urmăreşte adoptarea actului producător
de efecte juridice. Dar efectele juridice sunt produse de actul
administrativ avizat, nu de avizul respectiv (nu avizul dă naştere,
modifică sau stinge raporturi juridice)

58
c) Realizarea efectelor juridice recunoscute de lege este
asigurată prin forţa de constrângere a statului.
Consecinţa: Actele administrative, ca specie a actelor
juridice, sunt acte licite.
Caracterizarea actelor administrative ca acte licite nu
este contrazisă de posibilitatea adoptării unor acte
ilegale. Acestora nu li se recunoaşte valabilitatea, deşi,
până la anulare sau revocare, produc efecte juridice; ele
produc efecte juridice urmare a prezumţiei de legalitate
de care se bucura.Temeiul prezumţiei emiterea de o
autoritate publică.

59
d) Actele administrative sunt manifestări de voinţă declarate.
• Manifestarea de voinţă poate fi făcută sub formă:
 scrisă
 verbală
• Actele normative trebuie sa imbrace obligatoriu forma scrisa
(consemnarea într-un înscris a actelor normative reprezintă
documentul care atestă autenticitatea voinţei reale a organului
colegial).
• Actele care sunt expresia voinţei unui organ unipersonal pot
îmbrăca şi forma orală (în situaţii excepţionale un primar, prefect,
consul, ambasador etc, dispun luarea unor măsuri de excepţie, fără a
mai aştepta consemnarea în vreun document a actului decizional).

60
 Observaţie:
În limbajul curent, documentul în care este consemnată
voinţa juridică, poartă, de asemenea, denumirea de act.
De aici şi confuzia ce se face uneori între manifestarea de
voinţă, care este adevăratul act administrativ şi
instrumentul juridic în care ea este consemnată.
În esenţă, instrumentul nu face decât dovada şi limitele
manifestării de voinţă şi, prin urmare, are doar valoare
probatorie.

61
2. Actele administrative sunt manifestari unilaterale de vointa de putere.
În baza acestei caracteristici, actele administrative se deosebesc de alte acte
juridice pe care le emit autorităţile administraţiei publice (ex: contracte civile,
administrative, de muncă).
Prin comparaţie:
- actele juridice civile sunt rezultatul unor acorduri de voinţă a doi sau mai multor
subiecţi de drept, în timp ce actele administrative sunt manifestări unilaterale
de voinţa de putere.

Actele administrative pot fi deosebite de orice act civil, fie pentru situaţia în
care acesta este un acord de voinţă, fie un act unilateral (exemplu: donaţie) –
unilateralitatea nu este,deci, întotdeauna caracteristica prin care se deosebesc
actele, ci manifestarea unilaterală de voinţă de putere.

62
Întrebare: Ce natură are desfacerea unilaterală a
contractului individual de muncă a unui angajat
MAE?

63
• Situaţia juridică a actelor emise în comun de două sau
mai multe autorităţi administrative este aceeaşi întrucât
subiectele de drept participante la emiterea actului
urmăresc acelaşi scop şi aceeaşi prestaţie din partea altor
subiecte decât cele ce şi-au exprimat voinţa. Întrucât
aceste manifestări de voinţă converg spre acelaşi efect
juridic, ele sunt acte unilaterale; caracterul unilateral al
actului nu presupune cu necesitate o singură voinţă a
unei singure autorităţi, ci faptul că acţiunea actului este
univocă

64
 Consecinţe practice:
a) actul juridic produce efecte în favoarea
beneficiarului din momentul comunicării şi nu al
“perfectării acordului de voinţă”;
b) renunţarea beneficiarului la exerciţiul dreptului
sau chiar la dreptul conferit de actul administrativ nu
afectează valabilitatea acestui act. El încetează să mai
producă efecte juridice abia în momentul revocării
unilaterale de către emitent.

65
3) Actele administrative sunt obligatorii
Se au în vedere trei aspecte:
a) actele administrative sunt obligatorii pentru emitent pe
perioada în care sunt în vigoare.
Obligativitatea pentru emitent vizeaza:
 obligativitatea conformitatii actelor normative noi , nu
cele adoptate anterior;
 obligativitatea conformitatii actelor individuale cu cele
normative.

66
b) Actele administrative sunt obligatorii pentru toţi
subiecţii de drept ce desfăşoară o activitate care
cade sub incidenţa prevederilor lor.
• obligatorii pentru autorităţile subordonate ierarhic
• Autorități ce nu sunt subordonate, dar, prin lege
sunt obligate sa aplice aceste acte
(ex:sancţiunile contravenţionale aplicate de
Ministerul Sănătăţii, Ministerul Mediului, MAI etc;
sau:regimul juridic aplicabil străinilor)

67
c) Actele administrative sunt obligatorii şi pentru
autorităţile superioare emitentului.
Trebuie făcută distincţie între actele normative şi actele
individuale.
• Pentru actele normative apar două situaţii:
 situatia in care autoritatea ierarhic superioara
controleaza activitatea unei autoritati subordonate .
 Autoritatea ierarhic superioara este obligata sa tina cont
de actele normative legale ale autoritatii controlate;

68
- situaţia în care autoritatea superioară emite acte
normative: actele normative emise de autoritatea
superioară în rang nu trebuie să ţină cont de actele
autorităţilor subordonate (actul autorităţii
superioare abrogă acte inferioare contrare)

69
• În privinţa actelor individuale, teoria dreptului
administrativ admite ca ele pot fi revocate sau
anulate de catre autoritatea superioara.
Pe perioada in care sunt in vigoare, autoritatea
superioara trebuie sa le respecte.

70
 Sunt irevocabile: actele administrative
jurisdicţionale, actele care au dat naştere unui drept
subiectiv, garantat de o normă de drept în irevocabilitatea
actului de bază.
Tot în domeniul actului administrativ
individual, se pot distinge două situaţii:
autoritatea superioară poate anula actul ilegal al
autorităţii inferioare, dar nu-l poate emite ea însăşi;
autoritatea superioara poate anula actul individual al
autoritatii inferioare si poate sa emita ea actul, sau sa
oblige emitentul sa emita actul corect.

71
4) Prin actele administrative se organizează executarea şi
se execută în concret legile şi celelalte acte normative
Regulă: manifestările de voinţă în realizarea activităţii
executive aparţin în principal autorităţilor administraţiei
publice (sunt acte ale acestor autorităţi)
Dar nu este suficientă calitatea subiectului emitent
(Parlamentul, parchetele emit şi ele acte administrative)

72
Exista si acte administrative prin delegare.

73
• Întrebare: Care este situaţia în cazul actelor administrative
emise la cerere?
• Speţa:
Un cetăţean solicită eliberarea unui paşaport. Eliberarea
paşaportului nu reprezintă un acord de voinţă a două
subiecte de drept (voinţa solicitantului nu are caracter
hotărâtor la emiterea paşaportului: hotărârea este voinţa
unică a autorităţii publice). Revocarea actului se poate face
prin voinţa unică a emitentului. Dacă voinţa solicitantului
ar fi o componentă a actului administrativ, acesta ar putea
fi revocat numai cu acordului solicitantului, pe principiul
că un acord de voinţă nu încetează să producă efecte
juridice decât în urma altui acord al participanţilor la
încheierea actului.
74
5) Actele administrative sunt executorii

Actele administrative se execută din oficiu

fara a mai fi necesara intervenția instantelor de
judecata.

75
 Clasificarea actelor administrative

Criterii :
A. Criteriul întinderii efectelor pe care le produc
actele administrative

76
1. Actele normative
 Conţin reguli generale de conduită;
 Regulile sunt impersonale;
 Regulile se aplică repetat la un număr nelimitat de
subiecţi;
2. Actele individuale
 Manifestarea de voinţă creează, modifică sau stinge
drepturi subiective sau obligaţii în profitul sau sarcina
uneia sau mai multor persoane dinainte determinate.

77
Pot fi:
a) Acte prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii
determinate pentru subiecţii cărora li se adresează
(autorizări);
b) Acte ce conferă un statut personal beneficiarilor
(exemplu: diplome de studii, permise auto, schimbarea
numelui pe cale administrativă)

78
c) Actele administrative de sancţionare (anularea sau
reformarea actelor);
d) Actele administrative jurisdicţionale
- soluţionează litigii;
- sunt emise cu o procedură bazată pe contradictorialitate;

79
• Emitentul este independent în pronunţarea soluţiei, atât
faţă de părţi, cât şi faţă de orice persoană sau autoritate a
Administraţiei Publice;
• Se bucură de stabilitatea specifică autorităţii de lucru
judecat;
• Trebuie motivate.

80
B. Criteriul: numarul manifestarilor de vointa pe
care le încorporeaza
1. Acte administrative ce conţin o singură
manifestare de voinţă
2. Acte administrative complexe (conţin cel puţin
două manifestări de voinţă).

81
Consecinţe:
• În absenţa acordului de voinţă pentru una din
autorităţi, actul este inexistent;
• Anularea, modificarea sau revocarea actului se
realizează prin acordul de voinţă al tuturor
autorităţilor implicate în emitere;
• Acţiunea în justiţie se va îndrepta împotriva
tuturor participanţilor la emitere.

82
C. Criteriul: autoritatea de la care emană
Astfel:
• Preşedintele României emite:
-Decrete - normative
- individuale
• Guvernul: -ordonanţe – normative
-hotărâri-normative
- individuale
83
• Miniştrii: instrucţiuni- normative
ordine-normative
-individuale
• Consiliile judeţene: hotărâri-normative
-individuale
• Primarii: dispoziţii-normative
-individuale

84
CONDIŢIILE DE VALABILITATE ALE ACTELOR
ADMINISTRATIVE

Există două categorii de condiţii ce indică

valabilitatea actelor administrative:
a) Condiţiile de legalitate
b) Condiţiile de oportunitate

85
 Neîndeplinirea acestor categorii de condiții au
acelașii efect: nevalabilitatea actului ilegal sau
inoportun.
Difera modalitățile de încetare a efectelor juridice.

86
 Astfel,

• Absenţa condiţiilor de legalitate generează

anularea sau revocarea actelor administrative;
• Inoportunitatea generează revocarea sau
abrogarea

87
Condiţiile privind legalitatea:

• Actul să fie emis de autoritatea competentă, în limitele

competenţei sale;
• Actul să fie conform cu conţinutul actelor cu forţă
juridică superioară (inclusiv cu propriile acte normative
anterioare)
• Actul să fie emis în forma şi cu procedura prevăzută de
lege.

88
 Formele procedurale de emitere a actelor
administrative pot fi:
• anterioare emiterii
• concomitente emiterii
• posterioare emiterii

89
 Conditiile procedurale de baza anterioare
emiterii sunt avizările.
Avizele pot fi:
• Facultative – emitentul are latitudinea de a-l cere
sau nu , iar daca l-a cerut, nu este obligat sa tina
seama de opiniile exprimate prin acest aviz

90
• Consultative - trebuie solicitate, in caz contrar ,
actul fiind ilegal ; emitentul este obligat sa ceara
avizul dar nu este obligat sa respecte continutul
lui.
• Conforme – trebuie cerute de emitent opiniile
fiind obligatorii. Autoritatea are doar latitudinea
de a nu mai emite actul.

91
 Condiţiile procedurale concomitente emiterii
actului administrativ:
condiția de quorum desemneaza majoritatea membrilor
prezenţi, cerută pentru ca autorităţile publice colegiale să
poată lucra valabil.
condiţia majorităţii cerute de lege pentru adoptarea actului:
simplă
absolută
calificată

92
• Notă
Orice act administrativ trebuie motivat.
Condiţiile procedurale posterioare emiterii actelor
administrative.
– aprobările – manifestări de voință ale autorității superioare
prin care aceasta se declara de acord cu un act emis de un organ
inferior care, fără aceasta manifestare de voință, posterioara lui,
nu ar produce, conform legii, efecte juridice. Emitentul nu poate
trece la executarea actului în absența aprobării, aprobarea nu
acoperă viciile actului emis

93
• Confirmarea: organul superior îşi exprimă acordul cu un
act emis de o autoritate inferioara (confirmă actul).
Dacă este cerută expres de lege, confirmarea:
 acoperă viciul actului;
 actul nu poate fi pus în aplicare în absenţa confirmării.
Alte condiţii procedurale:
 publicarea actelor normative
 comunicarea actelor individuale
 datarea, semnarea, contrasemnarea.

94
 Eficienta actelor administrative
• Evaluarea eficientei actelor administrative
vizeaza efectele pe care acestea le produc:
a) surprinderea efectelor juridice;
b) analiza consecintelor social-economice si
politice.

95
 Efectele juridice, fiind stabilite prin lege, sunt
anticipate în momentul adoptării actului
administrativ, fiind astfel posibila o analiza generala
a acestora.
Din punctul de vedere al consecințelor social-
economice şi politice, situația implică un anumit grad
de probabilitate, întrucât, la nivelul acestor domenii
intervin mulți factori statistici.

96
 În privința surprinderii efectelor juridice produse de
actele administrative, sunt necesare clarificări legate de:
1. momentul producerii şi încetării efectelor juridice ale actelor
administrative;
2. suspendarea actelor administrative;
3. revocarea actelor administrative;
4. anularea actelor administrative;
5. paptele materiale ce determină încetarea efectelor administrative.

97
 Suspendarea actelor administrative–
operațiunea juridică ce generează încetarea
temporară a efectelor administrative.

98
 Ea operează in baza unui dubiu în privința legalității
sau oportunității unui act.
Suspendarea poate fi dispusa:
a)printr-un act juridic de către organul emitent sau organul
ierarhic superior, care are și dreptul de revocare, in baza
principiului “cine poate mai mult, poate si mai putin”;
b)de către instanta de judecata, in baza prevederilor Legii
contenciosului administrativ;
c)Suspendarea in temeiul legii: opereaza de drept, in
conditiile in care legea prevede ca actul administrativ atacat
se suspenda (ex: actele de putere atacate de prefect)

99
 Revocarea actelor administrative

Reprezintă operațiunea prin care un act administrativ

este scos din vigoare de catre organul emitent sau organul
ierarhic superior pe motiv de ilegalitate sau
inoportunitate.
Cauza revocării poate fi anterioară, concomitentă sau
posterioară emiterii actului administrativ; pentru cauze
anterioare sau concomitente, revocarea are efecte ex tunc.

100
 Revocarea se deosebește de suspendare, întrucât:
 determină încetarea definitivă a efectelor administrative;
 este dispusă atunci când ilegalitatea sau inoportunitatea
actului se manifestă vădit, cu certitudine.

101
 Față de anulare, revocarea se deosebește prin faptul că:
 se produce atât pentru ilegalitatea, cât și pentru
inoportunitatea actului administrativ (anularea se dispune
doar pentru motiv de ilegalitate)
• revocarea se dispune fie de către emitent, fie de către
autoritatea ierarhic superioară (anularea se dispune de
organul ierarhic superior, sau de către instanța de
judecată)

102
 Dacă revocarea este dispusă de emitent, ea mai este
denumită și retractare.
Concluzie:
Scoaterea din vigoare a actelor administrative
se poate realiza prin:
revocare,
anulare,
abrogare.

103
 Opinie: pornind de la cadrul conceptual general în
care, prin anulare se întelege operațiunea de desființare a
unui act juridic ilegal, ar fi corect ca și în dreptul
administrativ termenul de anulare să acopere procedura
de desființare a actului ca urmare a ilegalității lui, iar
termenul de revocare să fie utilizat în cazul scoaterii din
vigoare pentru cauze legate de inoportunitate.

104
 Dreptul de a revoca actele inoportune implică, de
regulă si dreptul de a le reforma.
De ce “de regulă”?
Întrucât:organul ierarhic superior nu poate opera
întotdeauna reformarea actului.

105
 -
Astfel,
• În situația în care emiterea cade și în competența
organelor ierarhic superioare, acestea pot reforma ele
însele actele inoportune;
• Daca emiterea actului cade în competența exclusivă a
autorității inferioare, atunci autoritățile superioare pot
doar să revoce parțial sau total actele inoportune, dând
îndrumări obligatorii pentru autoritățile inferioare (fie să
emită alte acte, fie să le reformeze pe cele existente).

106
 În cazul nulităților parțiale, emitentul sau autoritatea
superioară pot reforma actele ilegale.
Față de abrogare, revocarea se deosebește prin:
a)În timp ce revocarea este dispusa de emitent sau
autoritatea ierarhic superioară, abrogarea poate fi dispusă:
• de emitent
• de autoritatea ierarhic superioară
• prin lege

107
b) Revocarea vizeaza atat acte administrative normative, cat
si individuale; abrogarea doar acte administrative
normative.

c) Revocarea poate produce efecte ex tunc ex nunc;

abrogarea, doar efecte ex nunc.

108
Regulă: sunt revocabile toate actele
administrative normative.

109
 Pentru actele administrative individuale, exista
exceptii de la principiul revocabilitatii:

a) actele administrative jurisdictionale (solutioneaza litigii,

cu putere de lucru judecat);
b) actele pe baza carora s-au nascut raporturi civile, de
munca sau procesuale.
c) (cu rezerve) actele pentru care (motiv de ilegalitate) a
fost sesizata instanta de judecata;

110
d) actele ce au generat drepturi subiective garantate de lege
prin stabilitate (actele pentru atribuirea unor terenuri pentru
construcția de locuințe, actele atributive de statut de
personal);
e) irevocabilitatea actelor administrative din momentul in care
au fost realizate material (excepție actele realizate prin
acțiuni sau inacțiuni succesive);
f) actele administrative de sancționare (pot fi doar anulate sau
reformate de organul jurisdicțional competent sau de
instanța)

111
Anularea actelor administrative
Se dispune pe motiv de ilegalitate de catre:
autoritatea ierarhic superioara
autoritatea judecatoreasca
Operează pentru cauze anterioare sau
concomitente emiterii actului (nu este posibil ca un
act sa fie legal în momentul emiterii lui si sa
devina ilegal ulterior).

112
 Nerespectarea conditiilor de legalitate face ca actul sa
fie lovit de nulitate absoluta sau relativa.
Din perspectiva dreptului administrativ, aceasta
clasificare nu prezinta importanta.
Distinctia cu care se opereaza in drept in privinta
tipului de nulitate provine din interesul ocrotit prin norma
incalcata de actul ilegal.

113
Astfel,:
• Dacă a fost emis un act cu nesocotirea unei norme
ce ocrotește un interes general, actul respectiv este
lovit de nulitate absoluta.
• Daca norma încalcată ocrotește un drept sau
interes personal, actul ilegal este lovit de nulitate
relativă.

114
 În dreptul civil, distincția operează din următoarele
motive:
a) Nulitățile absolute pot fi invocate de orice persoană
care are un interes propriu, sau din oficiu; nulitățile
relative pot fi invocate numai de persoanele ocrotite
prin norma încălcată;
b) Nulitatea absolută este imprescriptibilă; nulitatea
relativă poate fi invocată, numai în termenul legal de
prescripție;
c) Nulitățile absolute nu pot fi confirmate; nulitățile
relative pot fi confirmate de către cel lezat în dreptul
sau interesul personal.
115
NOTĂ: În dreptul administrativ regimul
juridic al celor două tipuri de nulități este
asemănător.

116
Apar diferențieri legate doar de organul ce se pronunță
în privința nulității.
Încetarea efectelor actelor administrative se realizează
si prin fapte juridice materiale:
a) moartea subiectului de drept
b) prescripția:
 Actele normative încetează sa mai producă efecte
juridice când au caracter temporar;
 Actele individuale încetează sa mai producă efecte ca
urmare a prescripției, ori de câte ori legea prevede
anumite termene in care ele sunt valabile, sau pot fi
emise.
117
 SPETE - ACTE ADMINISTRATIVE

1. Parlamentul României a adoptat recent Codul administrativ, o

colecție normativă care, exprimată cantitativ, cântărește 4kg.
Curtea Constituțională a declarat ad integrum neconstituțional
Codul.
Analizați:
a) oportunitatea unui Cod administrativ în sistemul legislativ
actual;
b) aspectele de completitudine/incompletitudine;
c) inadvertențele;
d) momentul intrării în vigoare.

118
2. În baza raportului Comisiei de disciplină, conducătorul autorității
publice emite decizie privind desfacerea contractului de muncă al
funcționarului public X.X se adresează instanței de contencios,
invocând ilegalitatea deciziei. Comentați.

3. Directorul Liceului Tehnologic Țicleni, declară în consiliul

profesoral că va înființa o grădiniță care să funcționeze pe lângă
liceu. Consiliul de administrație pregătește spațiul specific, cu
dotările necesare și trece la înscrierea copiilor cu vârsta de 5 ani.
Inspectoratul școlar nu permite deschiderea cursurilor.
Analizați situația creată.

119
4. În vederea întocmirii Raportului rectorului, acesta solicită
departamentelor structurale ale universității statistici, diagnoze,
grafice privind evoluția cheltuielilor de personal. Considerându-le
nesemnificative în evidențierea unui management performant, nu
le inserează în raport.
Senatul respinge raportul, pe motiv că a eludat documentația
prealabilă transmisă de departamentele structurale.
Soluția?

120
5.Pentru deschiderea cursurilor, directorul școlii solicită avizele de
funcționare de la autoritățile competente. Acestea emit avize negative,
de care directorul nu ține cont, deschizând cursurile în noul an școlar.
Analizați implicațiile demersului.

6. Prin OUG se modifică art. 28, 73, 81, 103 și 121 din Legea 1/2011,
privind educația națională. Sindicatele acționează guvernul în
judecată, invocând ilegalitatea modificării unei legi organice printr-o
OUG.
Care este soluția?

121
7. Prin Ordonanță se modifică art. 15 și 28 din Codul penal și se
abrogă toate articolele care prevăd circumstanțele agravante la
faptele de corupție.
Comentați.

8. X expert la cabinetul parlamentarului Y primește decizie privind

încetarea raporturilor de serviciu. Acționează în instanță, solicitând
anularea deciziei.
Care este soluția corectă?
122
9. Pentru emiterea deciziei, directorul unității de învățământ,
conform legii, trebuie să solicite avizul consultativ al consiliului
profesoral. Avizul este negativ. Fără a ține cont de conținutul
avizului, directorul emite decizia. Cazul este soluționat în instanță.
Care este soluția corectă?

10. În baza legii, emiterea actului este condiționată de avizul

conform al autorității cu competență în domeniu. Avizul este
negativ. Directorul emite actul.
Comentați.
123
11. Un act administrativ individual este emis prin încălcarea unor prevederi dintr-
un act normativ al aceluiași emitent. Constatând situația creată, șeful instituției
emite decizie pentru anularea actului. X, lezat într-un drept subiectiv, acționează în
instanță decizia de anulare.
Care este soluția corectă?

12. Printr-o hotărâre de guvern se abrogă Dispozițiile finale și tranzitorii ale legii
188/1999 cu modificările și completările ulterioare.
Comentați.

124
13. Emitentul unui act administrativ individual constată că actul
deja comunicat, încalcă dispozițiile unui act normativ propriu.
Anulează actul individual. X atacă în instanță anularea și câștigă
litigiul.
Comentați.

14. Autoritatea publică abrogă actul normativ privitor la

constituirea resurselor financiare proprii și acționează pentru
ștergerea ex tunc a efectelor juridice produse prin actul normativ
respectiv.
Cum se soluționează litigiile iminente ce apar ulterior?
125
15. Având certitudinea că emiterea unui act normativ s-a făcut prin
încălcarea unor dispoziții legale, emitentul suspendă actul. Efectele
juridice se suspendă, pe cale de consecință. Un terț acționează în
instanța de contencios suspendarea. Care este soluția corectă a
instanței?

16. Pentru emiterea unui act administrativ autoritatea publică

solicită avizul consultativ (cerut de lege) de la o autoritate publică
nominalizată expres. Avizul este negativ și fără a ține cont de
acesta autoritatea emitentă elaborează si aplică actul. Un terț atacă
în instanță actul emis.
Care este soluția corecta? Comentariu. 126
17. Autoritatea publică ierarhic superioară se sesizează din oficiu
asupra ilegalității unei prevederi din actul administrativ emis de
autoritatea ierarhic inferioara în rang.
Care sunt soluțiile aplicabile pentru intrarea în legalitate, soluții
ce investesc autoritatea ierarhic superioară?

18. Un organism colegial al autorității publice, întrunind condițiile

de cvorum hotărăște cu majoritate simplă (15 voturi) asupra unor
drepturi patrimoniale ce acoperă domeniul privat al statului.
Procedura: vot deschis. Terții lezați introduc acțiune în instanță
solicitând despăgubiri.
Care este soluția pentru recuperarea prejudiciului în situația în
care instanța hotărăște în favoarea terților?
127
19. X angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată
la SNLO, în baza unei cercetări prealabile, este înștiințat
asupra desfacerii unilaterale a contractului individual de
muncă. Considerând actul un abuz de putere, formulează
plângere prealabilă. SNLO respinge plângerea și-l orientează
către instanța de contencios administrativ.
Soluționați cazul.

20. Formulați câte 2 exemple prin care sa identificați

deosebirea dintre capacitatea administrativă si competența
administrativă.

128
21. Prefectul atacă în contencios o hotărâre a CJ - autoritate publică autonomă.
Executivul CJ aplică în continuare hotărârea pe motiv că instanța nu s-a
pronunțat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă. Prefectul formulează
plângere penală împotriva executivului CJ. Comentați.

22. Stabiliți care din următoarele tipuri de răspundere juridică sunt compatibile
fiind posibilă aplicarea lor simultană:
a) pedeapsa cu închisoarea și amenda contravențională;
b) amenda contravențională și desfacerea disciplinară a contractului individual
de muncă;
c) amenda penală și amenda contravențională;
d) amenda penală și desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă;
e) pedeapsa cu închisoarea si repararea prejudiciului creat;
f) amenda penală, pedeapsa cu închisoarea, repararea prejudiciului, amenda
contravențională și desfacerea disciplinară a contractului individual de
muncă.
129
23. Y introduce acțiune în instanță pentru revocarea actului
administrativ emis de o autoritate publică. Autoritatea retractează
actul. Y nemulțumit solicită revocarea și nu retractarea.
Care este soluția?

24. Z introduce cerere pentru obținerea unei autorizații de

construcție și obține acest act. Ulterior constată că terenul este
revendicat. Intervine cu o nouă cerere pentru revocarea actului,
moment în care sistează plata impozitului (termenul de plată
devenise scadent chiar în această perioadă). Direcția Finanțelor
Publice execută silit pe solicitant.
Z face apel în instanță, acțiunea fiind respinsă.
Este corectă soluția instanței? De ce?

130
25. MAI inițiază un proiect de HG privind efectivele de personal.
Proiectul este adoptat, însă nu se publică în Monitorul Oficial. Când
intra în vigoare aceasta HG?

26. MAI emite un proiect de HG. Proiectul este adoptat de guvern

și este trimis spre promulgare președintelui. Președintele refuză
promulgarea, trimite la Monitorul Oficial unde este publicat.
În condițiile nepromulgării va produce efecte juridice?

131
27. Printr-o HG se abrogă art. 17, 18 și 21 din legea 188/1999
republicată. X, funcționar public, introduce în contencios
administrativ acțiune împotriva guvernului. Care este soluția
corectă a instanței?

28. Printr-o hotărâre a unui CL se stipulează că nu se mai emit

autorizații de construcție intravilan. Primarul eliberează o astfel de
autorizație invocând că hotărârea este ilegală. Un terț atacă în
instanță actul administrativ emis de primar. Care este soluția?
132
29. Formulați câte un exemplu prin care să se dovedească
abrogarea expresă directă, indirectă, tacită si căderea in
desuetudine a unei HG.

30. Demonstrați prin câte un exemplu: abrogarea tacită,

promulgarea și prorogarea unui act administrativ.

133
31. Y este amendat cu 500 lei urmând ca aceasta sa fie achitată
în termen de 30 zile. Înainte de prescripția termenului, în
Monitorul Oficial este publicată o HG prin care fapta
contravențională săvârșită de Y se sancționează cu 30 lei. Cât
plătește Y?

32. Formulați conținutul unui act administrativ emis de o

autoritate publică prin care să se identifice competența materială
si teritorială.
134
33. Ministerul Muncii emite un ordin prin care dispune constituirea unui serviciu în
cadrul Direcției de resort. Ordinul este emis la data de 17.01.2009 susținând constituirea
serviciului cu data de 17.12.2008.
Când produc efecte juridice?

34. În baza dihotomiei drept public - drept privat stabiliți în ce domeniu operează:
 dreptul constituțional;
 dreptul civil;
 dreptul administrativ;
 dreptul financiar;
 dreptul familiei;
 dreptul muncii;
 dreptul comercial;
 dreptul internațional privat;
 dreptul internațional public;
 dreptul procesual civil;
 dreptul procesual penal.
135