Universitatea „Dunărea de Jos” Galați

Facultatea de Științe Juridice Sociale și Politice

Administrație Publică; Anul II; Sem. II; Grupa II
Disciplina Instituții politice

Document de poziție

Relația dintre executiv și legislativ

Lct. Dr. Valentina Cornea

Student: Necula Elena

 Relația dintre executiv și legislativ în România

România este o republică semi-prezidențială ale cărei principale trăsături democratice

sunt: existența mai multor partide politice, separarea și controlul reciproc al puterilor în stat,
economia de piață și respectarea drepturilor omului. Vom încerca să depistăm în ce măsură
caracteristica separării și controlului puterilor executivă și legislativă este valabilă pentru
sistemul politic românesc. Pentru aceasta vom analiza pe scurt sistemul electoral din România
și rolul fiecărei instituții implicate în procesul de legislație și de execuție, modalitățile de
acțiune a puterii executive asupra celei legislative si pe cele ale legislativului asupra
executivului.

Sistemul instituțional românesc reprezintă ansamblul relațiilor dintre

diferitele puteri și autorități ale statului.

Dispoziţiile art.1 alin.(4) din Constituţia României prevăd că "Statul se organizează

potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească
- în cadrul democraţiei constituţionale".1 Statul de drept asigură supremaţia Constituţiei,
corelarea legilor şi tuturor actelor normative cu aceasta, existenţa regimului de separaţie a
puterilor publice, care trebuie să acţioneze în limitele legii, şi anume în limitele unei legi ce
exprimă voinţa generală. De aceea, una dintre condiţiile realizării acestor obiective
fundamentale ale statului o constituie buna funcţionare a autorităţilor publice, cu respectarea
principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

Puterile legislativă şi executivă trebuie să fie nu numai clar divizate pentru a evita

cumulul de funcţii, ci şi combinate între ele în mod judicios, prin intermediul unui sistem de
contra-puteri, checks and balances, care asigură în final echilibrul balanţei politice.2

Conform Constituției, instituția parlamentară este plasată în vârful ierarhiei politice

din România: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica
autoritate legiuitoare a țării.”3 Nu întotdeauna însă raportul dintre Parlament și Guvern este un
raport între puterea legislativă și cea executivă, deoarece în anumite condiții, Parlamentul
deleagă funcția legislativă către Guvern.

1
Constituția României – ART. 1. (4)
2
http://revistasferapoliticii.ro/
3
Constituția României – Titlul III, Capitolul I, Secțiunea I, ART. 61 (1)
 Relația dintre Guvern și Parlament este extrem de complexă, ea este nu numai de
interacțiune, complementare reciprocă, ci și de control. Sensul, direcția acestui control este
dinspre parlament spre guvern. Acest fapt este normal, întrucât parlamentul este expresia
voinței națiunii, ori această expresie trebuie să se regăsească și asupra executivului.

Control parlamentar presupune, atunci când situaţia o cere, înfiinţarea unor comisii de
anchetă, care să facă investigaţii suplimentare cu privire la evenimente sau fapte de
importanţă aparte. Reglementările în vigoare fac distincţia între ”comisiile speciale” şi
„comisiile de anchetă.”4

În România, controlul parlamentar asupra executivului este încă unul cu deficit, pe de

o parte datorită lacunelor din cadrul legislativ în baza căruia se desfășoară controlul
parlamentar, iar pe de o altă parte datorită scurtei experiențe democratice și lipsei unei culturi
politice democratice.

Parlamentul dispune de numeroase mijloace prin care controlează, direcționează

existența și activitatea guvernului, cum ar fi:

 votul de investitură dat executivului la formarea acestuia, precum și a

programului său de guvernare;
 moțiunile de cenzură ale parlamentului care pot demite guvernul;
 legile elaborate de legislativ și impuse guvernului spre aplicare și executare;
 bugetul, acesta deși este elaborat de guvern el este însă votat de parlament;
 interpelările orale, scrise ale parlamentarilor la adresa membrilor guvernului, a
acestuia în ansamblu;
 comisiile de anchetă ale parlamentului.

Compatibilitatea calității parlamentare cu cea de membru al Guvernului este și ea un

aspect al implicării reciproce. Bineînțeles că și executivul se implică în activitatea
legislativului.

Astfel, Președintele României: promulga legile, putând cere, o singură dată

reexaminarea legii (art. 67); poate dizolva parlamentul în condițiile art. 89.

4
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=regcd1_1#s15cs
 Cât privește Guvernul, acesta: are inițiativă legislativă (art. 73); poate solicita
adoptarea, cu procedura de urgență, a proiectelor sau propunerilor legislative (art. 74); își
poate angaja răspunderea în fața Parlamentului asupra unui program, declarații de politică
generală, sau proiect de lege (art. 113) acestea considerându-se aprobate dacă guvernul nu
este demis; poate fi abilitat să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice
(art. 114).

Concluzii

Raporturile dintre Parlament şi Guvern în tranziţia românească s-au caracterizat prin

stări tensionate, indiferent de partidele sau alianţele politice care au ocupat „fotoliile puterii”.
Reproşurile reciproce au fost generate înainte de toate de factorul politic care a exploatat în
interes propriu şi de cele mai multe ori în chip demagogic imperfecţiunile reglementărilor
juridice din Constituție.

Problema profundă a democraţiei în România este că cei trei stâlpi care o susţin:
executivul, legislativul şi puterea judecătorească se află în criză. Criza legislativului se
datorează şi faptului că mai mereu legislativul este subordonat executivului, care în decursul
recent şi-a asumat foarte multe ordonanţe de urgenţă ( asumarea răspunderii pe legi foarte
importante din România care ar trebui dezbătute în Parlament) practic executivul prelua legea
în loc să o treacă prin Parlament.

Deputatul Norica Nicolai a caracterizat sugestiv comportamentul clasei politice în

tranziţie faţă de ordonanţa de urgenţă: „Atunci când suntem la putere ne convine practica
ordonanţei de urgenţă, să susţinem Guvernul; atunci când suntem în opoziţie criticăm această
practică şi, trebuie să recunoaştem, stimaţi colegi, că am făcut acest lucru, în mod constant, ca
tip de comportament politic, indiferent de ideologia care ne-a propulsat în acest Parlament ...
acest text este unul din cele mai importante texte care  vizează revizuirea legii constituţionale,
pentru că el influenţează stabilitatea democratică a unei ţări.”5

Putem spune că tendinţa puterii executive de a domina puterea legislativă, de a crea

dezechilibre între puterile statului este o ameninţare serioasă la adresa democraţiei.

5
Cristian Ionescu, „Constituţia României, Legea de revizuire comentată şi adnotată cu dezbateri
parlamentare” , Edit. All Beck, 2003, p.201.
 Bibliografie

Constituția României : http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339 ;

Cristian Ionescu, „Constituţia României, Legea de revizuire comentată şi adnotată cu
dezbateri parlamentare” , Edit. All Beck, 2003;
Regulamentul Camerei Deputaților: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=regcd1_1#s15cs ;
https://www.presidency.ro/ro/
Ioan Vida. Puterea Executivă şi Administraţia publcă, Editura Regia Autonomă
„Monitorul Oficial“, Bucureşti, 1994 ;
http://revistasferapoliticii.ro/ ;

Surse imagini:
https://educatiecivica.ro/principiul-separatiei-puterilor/ ;
https://www.activenews.ro/stiri/Peste-12.000.000-de-romani-cu-drept-de-vot-
nu-sunt-reprezentati-de-actualii-alesi-care-se-inghesuie-azi-la-Cotroceni.-The-
Economist-despre-rezultatul-alegerilor-din-Romania-%E2%80%9EDiluarea-
detergentului-164150