CAPITOLUL IV. STATUL DE DREPT.

1. Noțiunea și condițiile statului de drept.

În doctrina constituțională se menționează ca statul de drept înfăptuiește

domnia legii, ca întreagă activitate statală este bazată pe un sistem legislativ, care
asigură garantarea drepturilor cetățenilor și raporturile dintre organele statului sau
raporturile dintre cetățeni și organele statului bazate pe lege. Aceasta noțiune este
întâlnită în mai multe texte constituționale, cum ar fi în Germania, Spania și în
constituția Republicii Moldova art. 1, al. 3, unde este menționat că Republica
Moldova este un stat de drept democratic în care demnitatea omului, drepturile și
libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul
politic reprezintă valori supreme și sunt garantate. Pentru a fi în prezența unui stat
de drept este necesar să existe un sistem legislativ călăuzit de preocuparea
permanentă de a ocroti personalitatea umană și de a crea condiții optime de
dezvoltare. Statul de drept presupune existența unei așezări politice bazate pe
puterile statului care sunt separate, adică au niște prime de balanța contra balanță,
capabil să împiedice organele publice să abuzeze de atribuțiile cu care au fost
învestite.
Sintagma statul de drept exprimă dependența reciprocă dintre acele două
fenomene sociale, între stat, care are tendința de a domina şi supune și, drept, care
ordonează şi oprește. Marele jurist francez L. Duguit spunea că ”dreptul fără forţă
este neputincios, dar forţa fără drept este o barbarie”. Statul de drept presupune
anume armonizarea, echilibrarea raporturilor celor două componente, în sensul
domniei legii, adică a supremaţiei ei absolute în scopul asigurării drepturilor şi
libertăţilor fundamantale ale omului în exercitarea puterii.
Stat de drept este un stat bine organizat pe baza principiului separației
puterilor în stat, care garantează independență reala a justiției și are drept scop
promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Unii savanți
constituționaliști menționează că statul de drept semnifică subordonarea statului
față de drept, este statul care își subordonează acțiunea sa asupra cetățenilor care
sunt garantați de drepturile care sunt aprobate de către stat, este statul legat prin
drept și statul care respectă dreptul, statul în care puterea e subordonată dreptului,
statul de drept implică existența regulilor constituționale care se impun tuturor
subiecților de drept constituțional. Statul de drept este o ordine juridică
sistematizată și ierarhizată în dependență de izvoarele sistemului de drept.
Doctrina” statului de drept” indică diferite niveluri de evoluție ale acestuia:
Forma primară a statului de drept se evidentiaza prin statul polițienesc, în
care dreptul este cel al guvernămîntului, al executivului, care este caracterizat prin
inegalitatea părților raportului juridic, adică numai obligațiile oamenilor sunt
reglementate prin lege, nu și ale administrației. (Ion Deleanu)
Un alt nivel al procesului de edificare a statului de drept este statul legal, în
care se asigură dominația legii, rolul principal revinindu-i parlamentului.
Un al treilea nivel al procesului de edificare a statului de drept și cel mai
avansat este statul constituțional, în care organizarea puterii este reglementată prin
constituție, adică presupune supremația constituției.
Instaurarea și aprofundarea unei democrații reale reprezintă unica condiție a
statului de drept. În statul de drept sunt necesare următoarele condiții bazate pe
democrație:
✓ Universalitatea participării la rezolvarea problemelor publice;
✓ Consacrarea și garantarea drepturilor publice, politice și private;
✓ Pluralismul politic;
✓ Aplicarea principiului majorității în activitatea deliberativă a
organelor colegiale;
 ✓ Descentralizarea administrativă și realizarea autonomiei locale;
✓ Instituționalizarea puterii populare și promovarea unor mijloace
de exprimare sau inițiativa (Inițiativa de revizuire a constituției de către
cetățeni, Inițiativa de revocare prin referendum a primarilor, organizarea
unui referendum la
Inițiativa cetățenilor).
Într-un stat de drept fundamentul sistemului juridic normativ este bazat pe
doua principii: principiul legalității și principiul constituționalității.
1. Principiul legalității poate fi exprimat prin doua cerințe:
a) Ordonarea normelor juridice într-un sistem unic și unitar, armonios și
ierarhizat.
b) Respectarea regulilor de drept de toți subiecții raportului de drept
(autoritățile statale, persoanele fizice și juridice).
2. Principiul constituționalității este o procedura care asigură conformitatea
și concordanță normelor de drept cu dispozițiile constituției.
2. Sisteme de reglare în interiorul statului de drept.

În doctrina constituțională sunt cunoscute următoarele sisteme de reglare în

interiorul statului de drept:
1. Controlul politic exercitat de către parlament asupra executivului;
2. Controlul administrativ;
3. Controlul jurisdicțional al legalității actelor administrative;
4. Controlul constituționalității legilor;
5. Procedura de conciliere sau mediere;
6. Căile de atac față de hotărîrile judecătorești ilegale sau fără temei.
 1. Controlul politic se realizează de către parlament ca una din funcțiile lui
de bază prin diferite metode:

a) executivul aduce la cunoștință parlamentului referitor la unele

măsuri
ce au fost luate;
b) consultarea prealabilă a parlamentului în vederea adoptării unor
hotărîri;
c) aprobarea de către parlament ale unor acțiuni sau al unui act
administrativ;
d) acordarea votului de încredere;
e) inițiativa moțiunii de cenzură;
f) angajarea răspunderii guvernului luate la inițiativa sa;
g) procedura suspendării din funcție a Șefului statului;
h) procedura punerii sub acuzare a Șefului statului, a interimatului
Șefului statului sau a membrilor guvernului pentru faptele săvârșite în
exercitarea funcțiilor; i) instituirea unor comisii speciale pentru informarea
și soluționarea unor
probleme politice;
j) formarea și organizarea comisiilor speciale.
2. Controlul administrativ se înfăptuiește în interiorul organelor
administrative fie la inițiativa cetățenilor, fie la inițiativa organelor subordonate.
Controlul înfăptuit la inițiativa organelor administrative funcționează ca un control
ierarhic superior. Controlul la inițiativa cetățenilor poate fi înfăptuit de organele
ierarhic superioare.
3. Controlul jurisdicțional asupra legalității actelor administrative se
realizează de autoritățile judecătorești care au la bază dreptul la apărare, egalitatea
părților în proces, diversitatea căilor de atac asupra hotărîrilor judecătorești ilegale
sau neîntemeiate. Ele sunt încredințate instanțelor de drept comun sau instanțelor
specializate (contenciosul administrativ).
4. Controlul constituționalității legilor presupune verificarea actelor
emise de organele statului (parlamentul, guvernul și decretele președintelui) în
conformitate cu dispozițiile constituționale. Conform art. 135 a) Curtea

Constituțională este unicul organ de jurisdicție constituțională care verifica

constituționalitatea acestor acte.
5. Procedura de conciliere sau mediere se realizează prin instituția
„ombudsmanilor”, în Republică Moldova – avocatul parlamentar. Concilierea este
realizată de aceasta instituție în cazul în care cetățenii se adresează prin anumite
petiții sau plîngeri, cînd li s-au lezat niște drepturi constituționale .

6. Căile de atac față de hotărîrile judecătorești ilegale sau fără temei,

este de asemenea un mecanism al funcționării statului de drept și una din garanțiile
restabilirii legalității cînd ea a fost încălcată. Căile de atac pot fi ordinare,
extraordinare, în toate instanțele judecătorești și de orice parte în proces. Atacul
este o activitate de judecată să-și asigure legalitatea și supremația legii.

Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.

1. Noțiunea statului de drept.
2. Argumentați fiecare sistem de reglare în interiorul statului de drept.

Bibliografie și lecturi suplimentare la capitolul 4.

1. Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din
12.08.1994
2. Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
3. Cristian Ionescu, Drept Constituțional și instituții politice, Ediția 2, București 2004:
Editura All Beck, p. 99
 4. Cristian Ionescu, Drept Constituțional și instituții politice, Vol. I, București 2001: Editura
Lumina Lex, p.433
5. Gheorghe Avornic, Elena Aramă, Boris Negru, Ruslan Costaș, Teoria generală a
dreptului,
Chișinău 2004, p.113, 129
6. Ioan Muraru Drept constituțional și instituții politice: București 1998, Editura Actami, p.
129
7. Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice: București
2009: Ediția 13, Volumul II, Editura C.H. Beck, p. 77
8. Ion Guceac, Constituția la răscruce de milenii, Chișinău 2013
9. Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. I. Chişinău, 2001, p.69
10. Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001,
p.121
11. Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010, p.173
12. Victor RUSU, Drept Constituțional, Note de curs, Chșinău 2016