REFERAT

,,PRINCIPIUL SUPREMAȚIEI CONSTITUȚIEI”

 CUPRINS

1. Conceptul de supremație a constituției

2. Fundamentarea științifică a supremației constituție

3. Garanții juridice

4. Consecințe juridice ale supremației constituției

5. Constituția României

CUVINTE CHEIE

 constituție
 supremație
 garanții
 adoptare
 lege
 consecințe
 1. Conceptul de supremație a constituției

Supremația constituției este o sursă a stabilitații ei. O constituție este făcută să

traverseze și să supraviețuiască războaielor, crizelor economice globale, unor perioade
de ineficiență socială și/sau economică, fluctuațiilor de opinie publică, inclusiv
perioadelor de scădere dramatică a încrederii populare în organele statului și, în
general, trebuie să supraviețuiască oricărui tip de instabilitate socială sau politică
indiferent de cauze sau de context.1

Spunem că supremația constuției apare ca ceva firesc, de notorietate, vorbindu-se

fie pur și simplu despre supremație sau folosindu-se și alte exprimări, precum: valoarea
juridică supremă, super legalitate ( Marcel Prelot), legea supremă ( Georges Burdeau).

Toate aceste exprimări desemnează, însă, una și aceeași calitate a constituției, și

anume supremația. Ce este, deci, această supremație ?

Ea reprezintă o calitate a consituției (o trăsătură) care o situează în vârful

instituțiilor politico-juridice dintr-o societate organizată în stat, fiind sursa tuturor
reglementărilor în domeniile economice, politice, sociale și juridice. Supremația
constituției nu este, deci, o categorie strict juridică, ci una politico-juridică. 2

2. Fundamentarea științifică a supremației constituție

În sens restrâns, fundamentarea științifică a supremației constituției rezultă din

forma și conținutul acesteia. Supreamția formală este exprimată de forța juridică
superioară, de procedurile derogatorii față de dreptul comun privind adoptarea și
modificarea normelor constituționale, iar supremația materială rezultă din specificul
reglementărilor, din conținutul acestora, în special din faptul că prin constituție sunt
stabilite premise și reguli de organizare, funcționare și atribuții ale autorităților
publice.

În legătură cu acest aspect, în literatura de specialitate s-a afirmat că principiul

supremației legii fundamentale ,, poate fi considerat un precept sacru, intangibil (...)
ea se află în vârful piramidei tuturor actelor juridice. Și nici nu ar fi posibil altfel:
constituția legitimează puterea; ea conferă autoritate guvernanților, îndreptățindu-le
deciziile și garantându-le aplicare; ea determină funcțiile și atribuțiile ce revin
autorităților publice consacrând drepturile și îndatoririle fundamentale, diriguiește
raporturile dintre cetățeni, dintre ei și autoritățile publice; ea indică sensul sau scopul
activității statale, adică valorile politice, ideologice și morale sub semnul cărora este
organizat și funcționează sistemul politic; constituția reprezintă temeiul fundamental
1
Gabriel Andreescu, Miklos Bakk, Lucian Bojin, Valentin Constantin - ,,Comentarii la CONSTITUȚIA ROMÂNIEI” ,
Editura POLIROM, pag. 200
2
Ioan Muraru, Simina Tănăsescu - ,, Drept constituțional și instituții politice” , Ediția a IX-a revizuită și
comentată, Editura LUMINA LEX, 2001, pag. 80
și garația esențială a ordinii de drept; ea este, în cele din urmă, reperul decisiv
pentru aprecierea validității tuturor actelor și faptelor juridice. Sunt, toate acestea,
elemente substațiale care converg spre una și aceeași concluzie: supremația
materială a constituției. Dar constituția este supremă și în sens formal. Procedura de
adoptare a constituției exteriorizează o forță particulară, specifică și inaccesibilă,
care se atașează dispozițiilor ei, așa încât nicio altă lege, în afara uneia
constituționale, nu poate abroga sau modifica dispozițiile așezământului
fundamental, dispoziția care se sprijină pe ele însele, postolându-și supremația.” 3

3. Garanții juridice

Supremația constituției este o realitate incontestabilă. Ea implică o serie de

consecințe juridice, dar se bucură, în același timp, și de garanții.

Controlul general al aplicării constituției este rezultatul faptului că întreaga

activitate de organizare statală este stabilită prin constituție. Contituția fixează cadrul
realizării puterii de stat, categoriile de organe ale statului. Totodată, constituția
stabilește și competența organelor de stat. Acest lucu se face având în vedere că
puterea poporului nu exclude, ci dimpotrivă implică, presupune o diviziune a
competențelor și o autonomie a organelor de stat. Toate organele de stat trebuie sa-
și desfășoare activitate în conformitate și în limitele stabilite prin constituție. Pentru
ca acest lucru să nu rămână o simplă cerință orice constituție organizează un sistem
complex și eficient de control al aplicării constituției. Acest control general este si
prima garanție juridică a supremației constituției, el relizându-se prin forme și căile
de control statornice.4

Controlul constituționalității legilor este o activitate de verificare a conformității

legilor cu constituția, iar ca instituție a dreptului constituțional cuprinde reguli
referitoare la organele competente a face această verificare, procedura de urmat,
precum și măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri.

În literatura juridică română, Tudor Drăganu arată că:,, în scopul de a consolida

supremația constituției s-a încercat să se găsească un mijloc pentru a se asigura
respectarea ei nu numai de către administrație și justiție, dar și de către puterea
legiuitoare. Acest mijloc a fost instituirea unui organ căruia i s-a recunoscut
competența de a face inaplicabile legile contrare unui principiu constituțional.”5

Îndatorirea fundamentală de a respecta constituția se înscrie în cadrul garanțiilor

supremației constituției, reprezentând-o pe a treia. Ea presupune că prevederile din
3
Dr. Marius Andreescu - ,, Uniunea juriștilor din România.Dreptul”, revistă fondată în anul 1871, Editura ,,Lex
Expert” Compania de informatică Neamț, pag. 85-86
4
Gheorghe Uglean- ,, Drept constituțional și instituții politice I “ , Universitatea Spiru Haret, Editura Fundației
România de mâine, pag 112-113
5
Marius Andreescu, Andra Puran - ,, Drept constituțional. Teoria generală și instituții constituționale “, Editia 2,
Editura C.H.Beck, pag. 140-141
constituție să fie aplicate și respectate de către toți cetățenii. Izvorul acestei obligații
fundamentale trebuie căutat în chiar conținutul și poziția constituției, în faptul că
aducerea la îndeplinire a prevederilor constituționale înseamnă tocmai realizarea
măsurile pe care statul le ia in vederea dezvoltării materiale și culturale a societății. 6

4. Consecințe juridice ale supremației constituției

Consecințele supremației constituției se referă la:

1. Adoptarea constituției – este un proces complex, cu forme și proceduri

speciale în care se detașează trei elemente:
- inițiativa adoptării;
- organul competent;
- modurile de adoptare.
2. Consecințele cu privire la modificarea, suspendarea sau abrogarea
constituției;

Și sub acest aspect, procedurile speciale referitoare la cele trei instituții juridice
exprimă superioritatea și supremația constituției.

3. Deosebirile dintre constituție și legi sunt reliefate de trei aspecte:

- conținutul normativ al constituției;
- procedura de adoptare, modificare, suspendare sau abrogare;
- forța juridică a constituției.
4. Conformitatea întregului drept cu constituția.

Deoarece constituția este principalul izvor al dreptului, conținând principiile

legislative ale sistemului de drept, rezulttă regula conformității legilor ordinare cu
normele constituționale. Această regulă a conformității se exprimă prin necesitatea
ca principiile constituite în normele constituționale să se regăsească în legile
organice sau în legile ordinare.

Controlul conformității se asigură de către Curtea Constituțională, potrivit

procedurilor stabilite prin lege organică.

O consecință deosebit de importantă ce decurge din regula conformității este

aceea că orice modificare a normei constituționale atrage după sine modificarea
normelor juridice corelative din domeniul comun.7

6
Gheorghe Uglean- ,, Drept constituțional și instituții politice I “ , Universitatea Spiru Haret, Editura Fundației
România de mâine, pag 113-114
7
Marius Andreescu, Andra Puran - ,, Drept constituțional. Teoria generală și instituții constituționale “, Editia 2,
Editura C.H.Beck, pag. 150
 5. Constituția României

Costituția României din 1991 nu este o continuare, în manieră republicană, a

constituțiilor din secolul trecut care au precedat fenomenele totalitare succesive, de
tip cvasi-fascist, comunist si național comunist.

Ea și-a propus să facă posibilă și a făcut posibilă, de fapt, aderarea statului la

Consiliul Europei, la Tratatul Atlanticului de Nord și la Organizația creată prin tratat
și, finalmente, la Comunitatea și Uniunea Europeană.

Codificarea unor norme și principii fundamentale ale statului de drept, în sensul

de stat organizat ca o democrație liberală, a fost condiția limitată a aderării la toate
aceste organizații. Toate aceste comunități politice internaționale au avut ca
presupoziție existența unui nivel de omogenitate politică, iar declararea formală a ,,
statului de drept nu a fost decât pragul aceste omogenități” . 8

O caracteristică importantă a caracterului democratic al sistemului constituțional

român contemporan o reprezintă consacrarea si aplicarea principiilor moderne de
organizare a puterii statale, respectiv principiul suveranității și cel al separației și
echilibrului puterilor în stat. Sunt consacrate si garantate drepturi si libertăți
fundamentale ale cetățenilor și totodată, sunt reglementate raporturile dintre
instrumentele juridice internaționale și cele interne în această materie.

Normele constituționale consacră mijloacele de control prin care să se asigure

supremația legii, cele mai importante fiind controlul de constituționalitate al legii,
controlul exercitat de instanțele judecătorești și controlul administrativ.

Este de subliniat și faptul că normele constituționale române creează raporturi

juridice echilibrate și armonioase între autoritățile statului, iar pe de altă parte, între
stat și cetățean, permițând în acest fel valorificarea atât a interesului general public,
cât și a intereselor private în spiritul principiilor și valorilor constituționalismului
democratic.

Valabilitatea sistemului constituțional contemporan român este demonstrată și

prin stabilitatea legii fundamentale care a fost revizuită o singură dată până în
prezent. Desigur, democratismul constituțional specific României este cel mai
evidențiat de stabilitatea politică, socială și juridică a statului în dinamismul specific
determinat de realitățiile europene și mondiale contemporane. 9

8
Gabriel Andreescu, Miklos Bakk, Lucian Bojin, Valentin Constantin - ,, Comentarii la Constituția României” ,
Editura ,,POLIROM” , pag. 193-194
9
Marius Andreescu, Andra Puran - ,, Drept constituțional. Teoria generală și instituții constituționale “, Editia 2,
Editura C.H.Beck, pag.163
 BIBLIOGRAFIE

 Dr. Marius Andreescu - ,, Uniunea juriștilor din România.Dreptul”, revistă

fondată în anul 1871, Editura ,,Lex Expert” Compania de informatică
Neamț;
 Gabriel Andreescu, Miklos Bakk, Lucian Bojin, Valentin Constantin
- ,,Comentarii la CONSTITUȚIA ROMÂNIEI” , Editura POLIROM;
 Gheorghe Uglean- ,, Drept constituțional și instituții politice I “ ,
Universitatea Spiru Haret, Editura Fundației România de mâine
 Ioan Muraru, Simina Tănăsescu - ,, Drept constituțional și instituții
politice” , Ediția a IX-a revizuită și comentată, Editura LUMINA LEX
 Marius Andreescu, Andra Puran - ,, Drept constituțional. Teoria generală
și instituții constituționale “, Editia 2, Editura C.H.Beck