UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

Facultatea de Drept
Specializare: Drept ID

CONSTITUȚIILE CUTUMIARE ȘI CONSTITUȚIILE SCRISE -

TRĂSĂTURI, AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE
- Referat -

Autor :
Stînga Andrada-Ioana

Sibiu
-2022-
Cuprins:
I.INTRODUCERE
II.CUPRINS
III.CONCLUZII
IV.BIBLIOGRAFIE

I. INTRODUCERE
Termenul de constituție își are sorgintea în cuvântul latin „constitutio” care, în limba
română se poate traduce prin „așezare cu temei” sau „organizare” și a fost întrebuințat din
perioada antică a istoriei. Astfel, este cunoscută din perioada Romei Antice denumirea de
„constituții imperiale”, legi prin care împăratul stabilea anumite reguli obligatorii de la care
nu se putea deroga, sause mai poate vorbi, tot din perioada antichității, de constituțiile lui
Solon șiLicurg care, însă, la vremea aceea, nu au fost constituții propriu-zise, cireprezentau,
fiecare în parte, seturi de legi care priveau unele aspecte ale organizării statelor atenian și
spartan.
Sensul pe care-l avea, în acea perioadă, noțiunea de constituție, nu diferă înmod
esențial de cel actual, prin constituție înțelegându-se o culegere de norme scrise care stabilesc
și reglementează principiile guvernării și, în primul rând,separația puterilor și un număr de
drepturi și libertăți individuale. Constituția a fost creată pentru a exprima o nouă ideologie
politică și juridică,ideologie care a fost determinată de transformările economice și sociale ce
s-au conturat de la mijlocul secolului al XVIII-lea.Pentru a căpăta însușirile unei legi
fundamentale, Constituția trebuie să întrunească anumite condiții de fond și de formă.

II. CUPRINS
În funcţie de modul în care pot fi modificate , constituţiile pot fi împărţite înconstituţii
flexibile şi constituţii rigide:
1. Constituţii flexibile (suple) - se caracterizează prin aceea că regulile deconduită
pe care le stabilesc au aceeaşi valoare din punct de vedere juridic ca şi legile ordinare, putând
fi modificate conform procedurii legislative obişnuite. Cu alte cuvinte, orice lege
poatemodifica oricând constituţia.Constituţia flexibilă „scoate“ din ecuaţia exerciţiului
democratic problema controluluiconstituţionalitătii legilor.Exemplul clasic de constituţie

2 din 13
flexibilă îl constituie constituţia cutumiară. Mai suntconsiderate drept constituţii flexibile şi
acele constituţii care prevăd o procedură simplă de revizuire a acestora.
Pot fi încadrate în această categorie următoarele constituţii: Constituţia franceză de la
1814, Constituţia italiană de la 1848 şi constituţiile socialiste, în general. Deşi numărul
constituţiilor flexibile este extrem de redus, totuşi o anumită justificare poate exista şi pentru
modificarea cu uşurinţă a reglementărilor constituţionale: societateaomenească este în
continuă schimbare, iar ceea ce este valabil astăzi, mâine poate fi perimat. Constituţiile
comuniste au fost în general constituţii suple. Adoptarea expeditivă -uneori intempestivă-a
unor decizii politice într-un stat comunist reclama o procedură legislativărapidă, care ar fi fost
stânjenită de o rigiditate constituţională excesivă. Constituţii suple întâlnim însă şi în state
democratice.
2. Constituţiile rigide: se caracterizează prin aceea că regulile constituţionale potfi
modificate numai după îndeplinirea unor proceduri complicate şi a unor condiţii
prealabile.Constituţiile rigide sunt, mai ales constituţiile scrise.Deşi constituţiile cutumiare
sunt mai ales constituţii flexibile, totuşi se constată şi unanumit caracter rigid al constituţiilor
cutumiare. Ţările care posedă o constituţie cutumiară(precum Anglia) ar putea oricând să
adopte o constituţie scrisă.Caracterul rigid al constituţiilor scrise este determinat de
necesitatea asigurării uneianumite stabilităţi legislative în vederea întăririi autorităţii legii şi a
statului de drept.
Astfel Constituţia americană din 1787 stabilea anumite interdicţii şi limitări privind
revizuirea sa înurmătorii 10 ani de la adoptare. Posibilitatea modificării regulilor
constituţionale printr-o procedură specifică legilor ordinare ar conduce la o instabilitate
uridică și politică, la imposibilitatea fixării legilor în conștiință juridică a cetățenilor.
Procedeele de înfăptuire a rigidităţii constituţionale sunt:
- condiţiile speciale de modificare a legilor de revizuire a constituţiei;votul referendar
la care trebuie supusă constituţia, după adoptarea de către Parlament;
- dispoziţiile constituţiei declarate nerevizuibile.
Rigiditatea constituţională are drept consecinţe juridice:
- abrogarea legilor ordinare şi a actelor normative inferioare lor intrate în vigoare
înaintea constituţiei şi care sunt inferioare acesteia;
- declararea ca neconstituţională a legii care nu este conformă cu legea fundamentală
În practica constituţională a lumii contemporane există două forme principaleale
constituţiei: constituţii cutumiare şi constituţii scrise
Constituţia cutumiară sau nescrisă este rezultatul unor practici, tradiţii, uzanţe,
obiceiuri, precedente, cu privire la transmiterea puterii, la organizarea şi exercitarea ei, la
relaţiile dintre putere şi cetăţeni. Prin urmare, cutumele pot îndeplini rolul unei constituţii,
dacă reglementează relaţii sociale esenţiale şi au conţinut constituţional, adică se referă la
transmiterea şi exercitarea puterii şi la drepturile fundamentale.

3 din 13
 Conținutul constituțiilor cutumiare este format din obiceiuri, tradiții, practicicare au ca
trăsătură comună faptul că sunt nescrise.
Constituţiile cutumiare reprezintă un ansamblu de reguli nescrise privitoare
ladesemnarea şefului statului, procedura parlamentară, numirea guvernului, controlul
parlamentar asupra executivului precum şi asupra unor drepturi fundamentale.
Obiceiurile(cutumele) juridice sunt reguli de conduită socială care, deşi nu emană de la
organele statuluicompetente să legifereze, sunt considerate obligatorii datorită convingerii
unei colectivităţi căele răspund sentimentului unanim de justiţie şi sunt consacrate printr-o
practică îndelungată. S-ar putea afirma în prezent că nu există constituţii propriu-zis
cutumiare, ci doar constituţiimixte, care constau din acte normative scrise, având prin tradiţie
valoare constituţională, actecompletate de uzanţe şi practici constituţionale în viaţa
parlamentară sau în activitateaexecutivului. Asemenea constituţii „mixte" întâlnim în Marea
Britanie, Noua Zeelandă şi în Israel.
Constituțiile cutumiare reglementează modul de organizare și funcționare a
organismelor deguvernare, raporturile dintre aceste organisme și dintre ele și cetățeni
(Ionescu,2007, p. 116; Deleanu, 1996, p. 266). Până în secolul al XVIII-lea, când s-aristalizat
noțiunea de constituție și s-a impus necesitatea materializării ei,organizarea politică a
diferitelor state s-a realizat prin cutume, aproape înexclusivitate. Pe măsura consolidării
procesului de organizare politică,obiceiurile și tradițiile constituționale, transmise din
generație în generație,acceptate de guvernanți și popor au fost adaptate noilor condiții istorice
șicodificate. Codificarea a fostgenerată de trei factori:
1) centralizarea politică;
2) afirmarea unității naționale;
3) dezvoltarea procesului de instituționalizare într-o formă modernă, corespunzătoare
principiului suveranității poporului și principiului separației puterilor în stat.
Centralizarea puterii în mâinile monarhului presupunea, pe de o parte, regul mai
stricte și mai clare decât cutuma, mai ales în raporturile între șeful statuluiși nobili. Pe de altă
parte, atât nobilimea cât și alte pături sociale invocau dreptul de a lua parte sau de a fi
reprezentate la luarea deciziilor în organele centrale. Aceste schimbări nu puteau fi introduse
în condițiile păstrării cutumeiconstituționale, iar puterea centrală nu putea aștepta formarea
unei noi cutume.
Afirmarea unității naționale a însemnat afirmarea rolului națiunii ca
deținătoaresuverană a puterii, dar modalitățile de exercitare practică a puterii de cătrenațiune
nu se regăseau în cutuma constituțională. De aceea, reprezentanțiinațiunii au militat pentru
înlocuirea cutumei cu dispoziții scrise, dispoziții care puteau reglementa și alte probleme
sociale.
Constituția cutumiară este o constituție flexibilă, dar și imprecisă și în „continuă
mișcare”(Deleanu, 1996, p. 267) pentru că, asemenea oricărei cutume, ea s-a format în timp,
fără a întruni condiții speciale de formă.

4 din 13
 În ceea ce priveşte constituţiile cutumiare, având în vedere modul în care sunt
formate de-a lungul timpului, nu se poate pune problema unor proceduri speciale de adoptare
sau modificare. În practică însă, este necesar să se modifice unele cutume constituţionale,
ceea ce se poate face prin legi elaborate de parlament. Totuşi, având în vedere particularităţile
constituţiilor cutumiare, chiar dacă ele se pot modifica mai mult sau mai puţin uşor, apreciem
că nu le putem clasifica după criteriul rigidităţii sau flexibilităţii.
Într-o altă ordine de idei, conţinutul mai mult sau mai puţin democratic al unei
constituţii nu se suprapune cu procedura constituţiilor rigide sau suple.Totuşi, într-o mare
măsură, constituţiile rigide au un caracter democratic având în vedere iniţiativa, organul
competent şi procedura de revizuire.Pe de altă parte, lipsa de flexibilitate a modificării unei
constituţii ar putea să împiedice inovarea lor cu prevederi democratice. În ceea ce priveşte
constituţiile suple, un mare număr dintre ele pot fi mai puţin democratice. De exemplu,
constituţiile ţărilor sud-est europene, care au avut regimuri totalitare.
Constituția cutumiară reprezintă rezultatul, experiența practicii și tradiției
îndomeniul relațiilor sociale fundamentale statale ale unui popor, cristalizate de-a lungul
timpului. Principiile astfel desprinse au căpătat în timp o puternică rezonanță în conștiința
colectivă, fiind respectate întocmai ca legile scrise. (Safta, 2014, p.66)
Trăsături ale constituţiei cutumiare:
Cutuma constituţională fiind topită în faptele sociale nu poate fi definită cu uşurinţă,
ea caracterizându-se prin incertitudine.
Cutuma fiind într-o continuă mişcare, nu are o formă definitiv stabilită şi nu i se
cunoaşte cu precizie nici conţinutul, totodată este greu de stabilit când anume o cutumă a
căzut în desuetudine sau când o nouă cutumă s-a încetăţenit. Cutuma nu poate modifica sau
abroga o normă constituţională scrisă, preelaborată şi riguros fixată. Cutuma completează
Constituţia scrisă şi sprijină interpretarea ei adecvată. Regulile cutumiare nu pot fi însă stavilă
împotriva arbitrariului autorităţilor publice.
În legătură cu rolul şi locul cutumei constituţionale într-un sistem juridic bazat pe
codificarea normelor de drept, pot fi distinse următoarele forme ale cutumei:
→Cutuma secundum lege se referă la acele cazuri în care regulile de natură cutumiară
se aplică în temeiul unei dispoziţii explicite a legiuitorului sau a unei autorităţi;
→Cutuma praeter legem este destinată să completeze legea constituţională, dacă
Constituţia scrisă nu reglementează suficient de clar o instituţie politică sau pentru a clarifica
conţinutul unei dispoziţii constituţionale;
→Cutuma contra legem contrazice regula constituţională, argumentele pro sau contra
admiterii sale capătă, de regulă, o tentă politică.
În primul rând orice constituţie este de fapt „mixtă"; chiar şi o constituţie „scrisă" este
completată de o serie de cutume privind de exemplu modul de interpretare a unui anumittext
constituţional;-o constituţie cutumiară nu devine scrisă prin faptul că o parte a normelor sale
suntconsemnate în scris.Chiar daca sunt o serie de acte normative, adoptate de către
5

5 din 13
Parlament sub formaunor legi, şi fac parte din „constituţie", nu schimbă esenţial caracterul
cutumiar al acesteia. Cutuma constituţională apare într-un stat cu o constituţie scrisă, în timp
ce constituţiacutumiară, în lipsa unei constituţii scrise, constituie corpul de norme
fundamentale careguvernează organizarea politică a societăţii. Norma poate fi considerată
cutumă dacă conţine două elemente: elementul material şi elementul psihologic.
Elementul material constă în cutuma propriu-zisă şi se formează printr-o
repetarecontinuă a anumitor acte, proceduri sau obiceiuri. Repetarea trebuie să fie identică şi
să sedesfăşoare un timp îndelungat. Frecvenţa ţine de natura actelor, procedurilor sau a
obiceiurilor şi nu poate fi stabilită cu exacitate.
Elementul psihologic constă în convingerea fiecărui destinatar al cutumei că trebuiesă
se conformeze conţinutului sau prescripţiei acesteia. Nu totdeauna însă interesele subiectelor
de drept constituţional corespund cutumei şi atunci aceştia nu mai au interes sărespecte
obiceiul pentru că sancţiunea nu este perceptibilă şi, prin aceasta, neconformarea maifacilă.
Modalitatile practice de exercitare de catre natiune a puterii sale suverane nu se
regaseau in cutuma constitutionala. De aceea, reprezentantii natiunii au militat pentru
inlocuirea cutumei cu dispozitii scrise, care prezentau avantajul ca puteau reglementa si alte
probleme sociale: raporturile intre stat si natiune, drepturile si libertatile publice, controlul
natiunii asupra modului in care este guvernata.
Constitutia cutumiara este din punct de vedere al formarii sale supla, dar nesigura. Ca
orice cutuma, cutuma constitutionala, este esentialmente supla pentru ca s-a format in timp,
fara a intruni conditii speciale de forma. Ea a transpus in practica, fie vointa unei persoane
fata de un model de organizare politica, fie interese sociale vizand: prevenirea confuziei
puterilor sau a subordonarii unei puteri de catre alta; cutuma a fost verificata si modelata pe
parcursul mai multor generatii; nu se cere nici o procedura sau conditie formala pentru ca o
cutuma sa fie modificata. Cutuma evolueaza odata cu transformarile ce se produc in viata
politica a statului. Supletea cutumei poate fi in unele cazuri un inconvenient. Existenta sau
disparitia cutumei nefiind legate de actiunea unui organism sau a unei persoane si nici de o
anumita procedura, poate da nastere la controverse. Nefiind inregistrata intr-un document,
cutuma constitutionala nu poate fi invocata intotdeauna si in toate cazurile de usurinta, mai
ales in cazul in care se afla in concurenta cu o alta cutuma avand un continut asemanator.
Supletea cutumei constitutionale a fost considerata de partizanii acesteia un avantaj
incontestabil fata de rigiditatea textului scris, ce nu poate fi adaptat cu usurinta la
transformarile sociale.
Dezavantaje majore într-o Constituție scrisă:
- nu se reflectă (nu provine dintr-o alegere sau dintr-o construcție rațională);
- este imprecis și nu foarte detaliat (nu poate prevedea niciun caz care nu s-a întâmplat
deja) și pune probleme de claritate și securitate juridică ;
- nu este democratic în dezvoltarea sa (oamenii nu sunt asociați cu aceasta).
Începând cu secolul al XVIII-lea, regimul constituțional cutumiar a fost considerat
necorespunzător deoarece, așa cum precizează doctrina juridică, „regulile cutumiare nu erau

6 din 13
clar definite, erau incerte, incomplete și încontinuă mișcare”. (Muraru & Tănăsescu, 2011, p.
49).
Constituţia scrisă a apărut ca reacţie împotriva cutumei, considerată incertă,
incompletă, într-o continuă mişcare[2]. Aceasta se impune a fi reglementată într-o formă
concisă şi sistematică, potrivit ideii în sensul că „nu există constituţie dacă ea nu poate fi pusă
în buzunar”. Având în vedere că majoritatea covârşitoare a statelor au în prezent constituţii
scrise, se apreciază că există o tendinţă cvasiunanimă de recunoaştere a valorii instrumentului
scris, sistematic şi integrator, faţă de practici şi cutume.
Avantajele formei scrise a Constituţiei sunt incontestabile. Astfel, forma scrisă
permite cunoaşterea de către cetăţeni a Constituţiei şi educarea în spiritul respectării sale. Se
asigură astfel şi dezideratul securităţii juridice, în sensul că cetăţeanul să aibă la îndemână un
set de norme clare şi concise, ca pavăză pentru apărarea drepturilor şi garantarea participării
la viaţa politică, cu consecinţa corectei şi democraticei funcţionări a instituţiilor statului.
Constituţia scrisă asigură o mai mare stabilitate a instituţiilor politice şi o garanţie împotriva
arbitrariului guvernanţilor. Chiar dacă reflectă tradiţii importante şi o experienţă notabilă,
constituţiile „nescrise” nu pot suplini întocmai existenţa unui corp de reguli precise, reunite
într-un singur document, cuprinzând regulile fundamentale de organizare şi funcţionare ale
statului. De altfel, în prezent nu mai există constituţii cutumiare pure, ci doar forme mixte,
denumirea fiind însă păstrată în virtutea tradiţiei.
Se consideră că nu au constituţii scrise un număr relativ redus de state. Printre acestea,
specialiştii enumeră Marea Britanie, Noua Zeelandă, Canada, Australia, Israelul. De
asemenea, Arabia Saudită, Libia şi Omanul, care invocă Coranul ca lege supremă.
Cerința unei constituții scrise a fost puternic resimțită, pe considerentul că eaoferă
certitudine, claritate, precizie, stabilitate și securitate instituțiilor politice. Apariția constituției
scrise a fost și un rezultat al luptei burghezieiaflată în ascensiune economică și politică
împotriva absolutismului feudal. Ori ,o constituție scrisă nu putea să apară decât pe fondul
înlăturării relațiilor de producție feudale, deci al unei revoluții. Dacă aceasta este regula
constatatăîn majoritatea statelor lumii, practica constituțională engleză este diferită, pentru că
evoluția feudalității engleze este deosebită de cea din Europa continentală. Astfel, feudalii din
Anglia, slabi față de rege, au trebuit să seunească cu burghezia, urmărind ca, prin limitarea
puterilor regale, să asigurelibertățile cetățenești. Toate cuceririle dobândite în această
privință, s-au făcut prin contracte încheiate între rege și baroni, așa cum găsim în Magna
Charta Libertatum, între Ion fără Țară și reprezentanții nobilimii. În Europa continentală
însă, cum ar fi, de exemplu, în Franța, regele era slab față de mariifeudali, ca: ducii de
Burgundia, de Normandia, de Aquitania, de Bretania etc. Din această cauză, regele Franței a
trebuit să se unească cu burghezia ca să poată lupta cu succes contra feudalilor care erau prea
puternici.
Constituţiile scrise se prezintă sub forma unui document politico-juridic,cuprinzând
mai multe sau mai puţine articole şi care este adoptat direct de către corpulelectoral sau de
către reprezentanţii acestuia, potrivit unei proceduri speciale şi solemne.Constituţia scrisă
asigură o mai mare stabilitate şi securitate a instituţiilor politice,deoarece conţinutul
articolelor sale este clar. Regula de drept scrisă are avantajul clarităţii şi preciziei, prin
7

7 din 13
intermediul ei se stabileşte cu exactitate cadrul de organizare al puterilor, sesancţionează
încălcarea abuzurilor de putere. Supremaţia constituţiei se asigură prin
controlulconstituţionalităţii legilor şi al altor acte cu un conţinut normativ, regulamente de
organizare şifuncţionare ale parlamentului, decrete, ordonanţe ale guvernului.
Contractele scrise, domnia legii şi contractul social trebuiau înscrise într-un document
cu forţă juridică supremă şi care să îndeplinească şi celelalte trăsături ale unei legi
fundamentale, pentru că numai aşa puteau să fie favorabile burgheziei şi să-i sprijine
scopurile în menţinerea şi exercitarea puterii, deja instaurate.
Teoria domniei legii este de origine engleză şi a început să se dezvolte din secolul al
XIII-lea. Potrivit acestei teorii, regula de drept trebuie să fie respectată, cât timp nu a fost
modificată sau abrogată. Această teorie presupune trei idei: guvernanţii nu au o putere
arbitrară pentru că aceasta derivă din lege; regula de drept se aplică atât indivizilor cât şi
statului; toate regulile de drept formează regimul constituţional, neexistând unele de o avere
superioară altora.
Această teorie a avut drept efect adoptarea actelor constituţionale britanice. În Anglia,
a avut drept efect inexistenţa diferenţierii de forţă juridică între normele juridice, şi , în
consecinţă a controlului de constituţionalitate a legii, iar în Franţa crearea diferenţierii dintre
legile constituţionale şi celelalte acte normative, şi deci, apariţia controlului de
constituţionalitate a legii.
Atâta timp cât este în vigoare,constituţia este practic intangibilă. În constituţie sunt
înscrise drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti, garanţiile împotrivatiraniei şi abuzului de putere.
Pentru a căpăta însuşirile unei constituţii, documentul trebuie să întrunească anumite condiţii
de formă (Prevederile să aibă un caracter politic, să privească raporturi de putere; Prevederile
să aibă un caracter normativ, să fie general-obligatorii) şi fond (Constituţia să fie adoptată
printr-o procedură legislativă; Să aibă o forţă juridică superioară tuturor celorlalte acte
normative în stat).
Apariţia constituţiei scrise a fost un rezultat al luptei burgheziei aflată în
ascensiuneeconomică şi politică împotriva absolutismului feudal.
În Europa, prima constituție scrisă este cea adoptată în Franța în anul 1791.Desigur,
pot fi avute în vedere și alte afirmații, potrivit cărora Suedia posedă oconstituție elaborată în
1634, iar Polonia, din 3 mai 1791, după care a urmatcea a Franței, în noiembrie 1791. După
victoria revoluției franceze de la 1789, au fost adoptate constituții în maimulte state europene,
iar constituția scrisă a devenit nu numai legeafundamentală a unui stat, ci și documentul
politico-juridic care asigură o maimare stabilitate și securitate instituțiilor politice, precum și
o garanțieîmpotriva arbitrariului guvernanților. În constituție au fost înscrise drepturile
șiîndatoririle cetățenești, garanțiile împotriva tiraniei și abuzului de putere. În Declarația
Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, adoptată de revoluționariifrancezi la 26 august 1789,
în art. 16 se arată că: „Orice societate în care garanția drepturilor nu este asigurată, nici
separația puterilor stabilită, nu are Constituție”.
Practica și doctrina constituțională consideră că este aproape imposibil ca o constituție
scrisă să stabilească toate regulile care cârmuiesc organizarea politică a societății, raporturile
8

8 din 13
între organismele guvernante. Dacă constituția scrisă nu reglementează suficient de clar
oinstituție politică, se apelează la cutume pentru a se completa lacuna sau pentru a clarifica
conținutul unei dispoziții constituționale, fără a contraveni, însă,textului constituțional pe care
îl dezvoltă.
Teoria constituțională clasică – îmbrățișând ideea unei constituții scrise și rigide,
răspândită în cea mai mare parte a democrațiilor occidentale – exclude ideea cutumei
constituționale. Această concepție riguroasă nu este, însă,acceptată de toți autorii, existând
opinia că dreptul trebuie adaptat în permanență la schimbările intervenite în viața socială.
Pe de altă parte, doctrina recunoaște un anumit loc cutumei, chiar în
cadrulconstituțiilor de tip clasic. Astfel, în sistemul constituțional francez, se admiteconcepția
că pot fi validate prin referendum unele texte, care, deși contravin Constituției, au un efect
pozitiv asupra guvernării.
Constituţiile scrise au avantajul clarităţii şi preciziei. Ele reprezintă o garanţie în plus
pentru realizarea principiului separaţiei puterilor, în scopul îngrădirii puterii arbitrare,
absolutiste şi garantării unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Constituţiile scrise consfinţesc
supremaţia normelor înscrise în cuprinsul lor, faţă de toate celelalte norme juridice.
Avantajele constituţiei scrise:
Constituţia scrisă asigură o mai mare stabilitate şi securitate a instituţiilor
politice,deoarece conţinutul articolelor sale este clar. Regula de drept scrisă are avantajul
clarităţii şi preciziei, prin intermediul ei se stabileşte cu exactitate cadrul de organizare a
puterilor şi se sancţionează abuzul de putere.
Constituţia scrisă garantează supremaţia regulii constituţionale asupra celorlalte
reguli, instituind în acelaşi timp o garanţie împotriva arbitrariului guvernanţilor.
Constituţia instituie o garanţie împotriva arbitrariului guvernanţilor .
În Constituţie sunt înscrise drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor,
precum şi garanţiile împotriva tiraniei şi abuzului de putere.
Constituţiile scrise provin dintr-o putere supremă, numită putere constituantă, care
determină la rândul ei existenţa puterilor constituite (sunt autorităţile care sunt prevăzute prin
Constituţie: Guvern, Preşedinte, tribunale, etc.)
Majoritatea statelor au constituţii scrise. Dreptul constituţional – cuprinde însă o sferă
mai largă decât cea cuprinsă în constituţii, cum ar fi de exemplu, actele normative care
dezvoltă şi completează legea fundamentală. În unele ţări se admite cutuma şi precedentul.
Ele coexistă alături de constituţiile scrise.
După unii autori, cutuma poate fi interpretativă şi supletivă. Cutuma interpretativă
apare în cazul în care o dispoziţie constituţională este ambiguă. Practica va avea meritul să
rezolve această incertitudine. În schimb, cutuma supletivă are rolul să completeze unele
scăpări ale textului constituţional, soluţiile rezultând din practică.

9 din 13
 Cutuma nu poate niciodată să modifice sau să abroge o dispoziţie constituţională
scrisă sau nescrisă. Norma constituţională nu-şi pierde valoare juridică niciodată, chiar dacă
nu se aplică o perioadă îndelungată de timp.
Cutuma, poate să adauge la constituţia scrisă în cazul în care aceasta tace sau, mai
ales, permite interpretarea în caz de incertitudine. În aceste situaţii, cutuma este supletivă sau
interpretativă. Pentru a fi aplicată în aceste ipostaze se cere o exigenţă sporită pentru a fi
verificate condiţiile cerute unei cutume, adică să existe suficiente precedente care să fie
convergente şi să întrunească adeziunea tuturor. Se subînţelege că anumite precedente sunt
infirmate de altele care sunt diferite.
În acest caz, nivelul regulii cutumiare nu pot fi de atins şi se rămâne la nivelul
practicii juridice, adică a faptului.
În unele ţări nu se admite obiceiul sau cu alte cuvinte cutuma constituţională. Se
consideră că problemele puterii trebuie să fie precis şi bine determinate. Printre acestea se
numără şi statele în care au fost regimuri totalitare. Ele doresc să prevină reinstaurarea
acestora şi să asigure consolidarea instituţiilor democratice.

Raportul între constituţia scrisă şi cutuma constituţională

Pentru a deveni cutumă, obiceiul constituţional trebuie să îndeplinească
următoarelecondiţii: să se repete; durata actelor de repetare să fie relativ îndelungată;
repetarea să fieconstantă; obiceiurile repetate să fie clare; obiceiul să întrunească consensul
destinatarilor săi.Cutuma constituţională are un caracter istoric. Până în secolul al XVIII-lea,
raporturile constituţionale erau reglementate prin cutumă.
De vreme ce constituţia defineşte cu claritate regulile aplicabile şi prevedemodalităţile
pentru revizuirea sa, nu se poate admite aplicarea simultană a unei dispoziţiiconstituţionale
scrise şi a unei cutume având un alt conţinut, deoarece astfel am acceptamodificarea
constituţiei scrise, iar prin cutumă s-ar ajunge să se pună sub semnul întrebăriistabilitatea
constituţiei sau să se deschidă calea oricăror forme de abuzuri prin înlocuirearegulilor scrise
cu cutume constituţionale. Cutuma nu poate niciodată să modifice sau săînlocuiască o
dispoziţie constituţională scrisă şi precisă. Aceasta nu-şi va pierde niciodatăvaloarea juridică,
chiar dacă nu este aplicată o perioadă îndelungată.
În legătură cu rolul şi locul cutumei constituţionale în sistemul juridic bazat
pecodificarea generală a normelor de drept, pot fi distinse cel puţin două situaţii:
- cutuma contra legem;
- cutuma praeter legem.
Cutuma praeter legem - completează legea constituţională.
Dacă constituţia nu reglementează suficient de clar o instituţie politică, este permissă
se apeleze la cutumă pentru a se completa lacuna sau pentru a clarifica conţinutul
uneidispoziţii constituţionale. Este vorba despre o cutumă supletivă sau interpretativă.

10

10 din 13
Cutuma contra legem contrazice regula constituţională scrisă.Este dificil să se admită cutuma
contra legem.
Clasificarea constituţiilor după modul lor de adoptare, acest criteriu aplicându-
senumai constitutiilor scrise, intrucât cele cutumiare se cristalizeaza in timp.
Carta concedată(constituţia acordată) - este adoptată la iniţiativa şefuluistatului, a
monarhului care, sub presiunea forţelor progresiste, recunoaşte anumite drepturifundamentale
în favoarea cetăţenilor.Exemple de asemenea constituţii: Constituţia Piemontului şi Sardiniei
din 4 martie1844, Constituţia japoneză din 1889, Carta din 4 iunie 1814 a lui Ludovic al
XVIII-lea.
Constitutia-statut - este tot o constituţie acordată, adoptată însă pe cale plebiscitară.
De cele mai multe ori aceste plebiscite au fost simple simulacre de consultare aalegătorilor.
Exemple: Constituţia României din 1938, Statutul Albertin (Constituţia Italiei din 1848).
Constitutia-pact - este rezultatul unui compromis între monarh şi
adunărilereprezentative. În timp ce cartele concedate şi statutele sunt elaborate fără
participareaadunărilor reprezentative, pactul le asigură acestora o poziţie cel puţin egală cu
cea amonarhului în opera de elaborare a normelor constituţionale. Exemple de pacte:Carta
franceză din 14 august 1830, Constituţia României din 1866 şi 1923.
Constituţia-convenţie - este adoptată de o Adunare Reprezentativă a
corpuluielectoral aleasă special pentru elaborarea unei constituţii. Ex. Constituţia SUA din
1787.
Constituţia parlamentară este adoptată de către parlament după o procedurădinainte
stabilită care include: iniţiativa, elaborarea proiectului, discutarea publică a proiectului şi
adoptarea proiectului de către parlament cu majoritate calificată. Votarea constiuției făcându-
se de către un parlamentar nou ales, s-a creat aparența aplicării regulilor puterii constituante.
Constitutia-referendum, ca modalitate de participare directă a cetăţenilor
laguvernare a determinat folosirea sa în adoptarea constituţiilor, fiind considerat şi mijlocul
celmai democratic de adoptare a unei constituţii sau a unei legi.
Încă de la apariţia sa, Constituţia a fost considerată şi analizată prin opoziţie
cuabsolutismul, drept o limită în calea exercitării arbitrare a puterii. Odată acest scop
îndeplinit, constituţionalismul a continuat să aibă un rol important şi eminamente progresist
pe scenaistorică, el propunându-şi garantarea eficientă a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţeanului.
Mişcarea constituţionalistă a stat la baza dezvoltării fenomenului de constituţie înlume
şi a permis răspândirea sa tot mai largă, precum şi aprofundarea consecinţelor juridice ale
acestuia.
Noțiunea clasică a constituției ca document scris, solemn, oficial, relativ rigid, clar,
adpotat după un ,,ritual legislativ” specific, își are originea în ,,mișcarea
constituționalismului”. Aceasta mișcare a apaărut în Epoca Luminelor și și-a propus să
substituie cutumele existente cu norme scrise.
11

11 din 13
 În constituție au fost înscrise drepturile și îndatoririle cetatenesti, garantiile împotriva
tiraniei și abuzului de putere. In doctrine se admite ca sunt două tipuri de constitutie scrisă:
Constitutii foarte clare si in acelasi timp scurte, care se limiteaza la fixareaunor
principii si reguli esentiale privind modul de constituire a organismelorstatului si raporturile
intre acestea, precum si drepturile si indatoririlecetatenesti.
Constitutii foarte lungidar complicate in detalii de redactare. Ele tind sareglementeze
institutii juridice care fac parte din alte ramuri de drept: ocrotireafamiliei, detalii ale
intocmirii si aprobarii bugetului, raporturi intre patronat siguvern, intre patroni si salariati

III. Concluzii
De vreme ce constituția definește cu claritate regulile aplicabile si prevede modalitațile pentru
revizuirea sa, nu se poate admite aplicarea simultană a unei dispoziții constituționale scrise și
a unei cutume având un alt conținut, deoarece astfel s-ar ajunge sa se pună sub semnul
întrebării stabilitatea constitutiei sau sa se deschida calea oricaror forme de abuzuri prin
inlocuirea regulilor scrise cu cutume constitutionale. Cutuma nu poate niciodata sa modifice
sau sa inlocuiasca o dispozitie constitutionalasscrisa sau precisa. Aceasta nu-si va pierde
niciodata valoarea juridica, chiar daca nueste aplicata o perioada indelungata
Conținutul constituțiilor cutumiare este format din obiceiuri, tradiții, practicicare au ca
trăsătură comună faptul că sunt nescrise. Constituțiile cutumiarereglementează modul de
organizare și funcționare a organismelor deguvernare, raporturile dintre aceste organisme și
dintre ele și cetățeni
În constituţii sunt sistematizate dispoziţii referitoare la principiile generale care
caracterizează regimul politic, organizarea şi funcţionarea instituţiilor statului, precum şi
drepturile fundamentale ale cetăţenilor.
Remarcăm, ca o tendinţă a evoluţiei constituţionalismului, integrarea în constituţiile
lumii a unui catalog extins al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, precum şi reglementarea
unor mecanisme de conectare cu reglementările internaţionale în această materie
Constitutia cutumiara are o flexibilitate care ii permite continua adaptare la realitate,
insa, uneori, este greu de determinat, ceea ce faciliteaza abuzul.
Constitutia scrisa are incontestabilul avantaj al preciziei si coerentei, si este mai
eficace decat cea cutumiara daca respecta doua conditii esentiale: de a exprima cu adevarat
vointa suprema a natiunii si de a fi perceputa ca atare; de a urma dinamica sociala. In caz
contrar, constitutia scrisa devine o fictiune sau un anacronism.

12

12 din 13
BIBLIOGRAFIE

Ioan Muraru şi Elena Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instiţutii

politice,Editura C.H.Beck, București, 2008
Tudor Drăganu, Drept constituţional şi instiţutii politice, Editura Lumina Lex,
București
Cristian Ionescu, Drept constituţional şi instiţutii politice. Editura C.H. Beck,
București
Ioan Muraru, Drept constituţional şi instiţutii politice.
Alexianu G., Dreptul constituţional, Ed. Librăriei Socec, Bucureşti, 1926
C. Călinoiu, V. Duculescu, G. Duculescu, Drept constituţional comparat, ed. a 4-a,
vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007
Cristian Ionescu - Drept constitutional comparat, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2008

13

13 din 13