Reglementare: art 513-534 + alte texte – art 389 (obligatia de întreţinere între foştii soţi), 402

(contribuţia părinţilor, în caz de divorţ la creşterea, educare, învăţătura copiilor rezultaţi din
căsătorie), 499 (obligaţia de întreţinere între părinţi şi copiii lor minori).

Fundament: relaţiile de familie, în general (relaţiile dintre soţi, dintre rude), din care se naşte
obligaţia de solidaritate, adică sprijin moral şi material care există între membrii unei familii, dar şi
în relaţiile speciale – asimilate de legiuitor, din acest punct de vedere, celor de familie – care se
creează între anumite persoane în situaţii particulare. Acesta este cazul foştilor soţi (art. 389 C.civ.),
cel al soţului care contribuie la întreţinerea copilului celuilalt soţ (art. 517 C.civ.) sau al persoanei
care a luat un copil spre a-l îngriji sau proteja temporar (art. 13 alin. 2 din Legea nr. 272/2004) ori,
în sfârşit, cel al moştenitorilor unei persoane care a fost obligată la întreţinerea unui minor ori i-a
dat acestuia întreţinere fără să fi fost obligat în acest sens
Definitie: îndatorirea impusă de lege unei persoane de a sigura altei persoane mijloacele necesare
traiului, dpdv material şi spiritural.

Natură juridică: obligaţie legală, având izvorul în lege, spre deosebire de obligaţia de întreţinere
convenţională reglementată de art 2254-2263.

Conţinut: complex. Nu se limitează doar la procurarea hranei, ci trebuie să asigure celui îndreptăţit şi
satisfacerea altor nevoie, cum ete asigurarea locuinţei, a celor necesare îngrijirii sănătăţii,etc.

Persoanele între care există obligaţia de înreţinere şi ordinea în care se datorează

- oblgiaţia de întreţinere există numai între persoanele prevăzute de lege:

Între soţ şi soţie
Între rudele în linie
dreaptă, adică între părinţi
şi copii, bunici şi nepoţi,
străubunici şi strănepoţi
Între cel care adoptă şi
adoptat
Între fraţi şi surori
Între celelalte persoane
anume prevăzute de lege
presupune existenţa căsătoriei. Deci, obligaţia există de la data
încheierii căsătoriei şi până la data încetării sau desfacerii ei prin divorţ.
În cazul nulităţii căsătoriei, obligaţia există numai în cazul căsătoriei
putative şi numai pentru soţul de bună credinţă, până la data
rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de anulare sau
constatare a nulităţii căsătoriei.
- obligaţia între părinţi şi copii există fără a se face distincţie după cum
copiii sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau sunt adoptaţi. În ceea
ce priveşte pe adoptat, art. 520 prevede că, după încetarea adopţiei,
adoptatul poate cere întreţinere numai de la rudele sale fireşti sau,
după caz, de la soţul său.
prevederea se referă la adopţia cu efecte restrânse, care a fost
înlăturată prin OUG 25/1997 deoarece în cazul adopţiei cu efecte
depline, obligaţia de întreţinere există ca între părinţi şi copii.
- foşti soţi, ca urmare a divorţului, cf art. 389
- foşti soţi din căsătoria putativă, în cazul căreia, potrivit art 304, pt
soţul de bună credinţă se aplică, prin asemănae, prevederile din
materia divorţului.
- între soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ, cât
timp copilul este minor, însă numai dacă părinţii săi fireşti au murit,
 sunt dispăruţi sau în nevoie
- între copilul astfel întreţinut timp de 10 ani şi cel care l-a întreţinut.
- între moştenitorii unei persoane care a fost obligată la întreţinerea
unui copil sau care i-a dat întreţinere fără să fie obligată şi copilul
respectiv, până la majoratul acestuia şi numai dacă părinţii fireşi ai
copilului au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie. Întreţinerea se
datorează de moştenitori doar în limita valorii moştenite.

Ordinea în care se datorează întreţinerea

- ordinea prevăzută de art. 519 este imperativă, astfel încât cel îndreptăţit la întreţinere nu poate să îl
aleagă pe cel căruia îi va solicita întreţinerea, ci va trebi să respecte o ordine prestabilită de lege, de la
care nu se poate deroga.

1. Soţii şi foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea altor persoane.

2. Descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulţi
desacendenţi sau mai mulţi descendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui în grad mai îndepărtat.
Aceasta înseamnă că fiul unei persoane îndreptăţite la întreţinere este obligat la prestarea
întreţinerii înaintea părinţilor acelei persoane, iar dacă sunt mai mulţi descendenţi, fiul este obligat
înaintea nepotului; de asemenea, dacă sunt mai mulţi ascendenţi, părintele este obligat înaintea
bunicului.

3. Fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înaintea bunicilor. Cu alte cuvinte,
dacă o persoană are dreptul la întreţinere, dar nu este căsătorită şi nici nu are descendenţi, va
solicita întreţinerea de la părinţii săi, iar dacă aceştia nu au mijloace sau nu mai există, se va
îndrepta împotriva fraţilor şi abia apoi împotriva bunicilor.

În ceea ce priveşte ordinea în care îşi datorează întreţinere celelalte persoane prevăzute de lege,
rezultă că :

a. Soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să îl întreţină pe acest
copil, dar numai dacă părinţii săi fireşti au murit, sunt dispăruţi sau în nevoie.

b. Copilul astfel întreţinut timp de 10 ani poate fi obligat să presteze întreţinere părintelui său
vitreg. Această obligaţie va deveni însă efectivă numai dacă părintele vitreg nu are copii fireşti, care
ar putea fi obligaţi să îl întreţină potrivit art 519 ori dacă aceştia nu au mijloace pentru a-l întreţine.

c. Moştenitorii unei persoane obligate la întreţinerea unui copil sau care a întreţinut un copil fără
a avea această obligaţie vor fi obligaţi să continue întreţinerea copilului, în limita valorii moştenirii
culese, dar numai dacă părinţii copilului au murit, sunt dispăruţi ori în nevoie + numai cât timp cel
întreţinut este minor.

d. cel obligat la întreţinerea copilului pe care l-a luat spre îngrijire sau protecţie temporară va
presta această întreţinere numai dacă părinţii copilului au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie.
Condiţiile generale ale obligaţiei de întreţinere

- potrivit art. 513 obligaţia se datorează numai dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege atât în
persoana creditorului cât şi a debitorului.

1. Condiţii privind creditorul obligaţiei :

1. Starea de nevoie - nu trebuie să fie absolută, poate fi şi parţială : ex. o persoană

2. imposibilitatea de a se
întreţine singură, din
munca sau din bunurile
sale
3.comportamentul
corespunzător al
creditorului întreţinerii –
art 526
obţine o pensie insuficientă
- are un conţinut variabil şi se apreciază diferit de la o epocă la alta
şi de la o persoană la alta
- se apreciază în concret în funcţie de circumstanţele cauzei (mai
ales legate de persoana creditorului întreţinerii)
- una din cauzele imposibilităţii este incapacitatea de a muncii.
Caracteristica importantă a incapacităţii de a munci, în contextul
determinării aptitudinii unei persoane de a solicita şi a primi pensie
de întreţinere, rezidă în faptul că ea – alături de absenţa altor
mijloace de trai (bunuri, alte venituri etc.) – determină starea de
nevoie.
Incapacitatea de a munci poate fi totală sau parţială, după caz,
determinând, în fiecare din cele două situaţii, o configuraţie
corespunzătoare a stării de nevoie: totală sau parţială.
- simpla atingere a vârstei legale de pensionare pentru limită de
vârstă nu generează o prezumţie simplă în sensul existenţei
incapacităţii de muncă
- este o chestiune de fapt lăsată la aprecierea instanţei şi este
probată de cel care o invocă.
nu poate pretinde întreţinere acela care s-a făcut vinovat faţă de cel
obligat la întreţinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor
moravuri.
- fapte grave pot fi faptele care atrag nedemnitatea succesorală, fie de
drept fie judiciară. De asemenea, soţul care părăseşte domiciliul
conjugal şi trăieşte în concubinaj nu îndeplineşte această condiţie.
- Pe de altă parte, alin. (2) al art. 526 are în vedere şi ipoteza în care
acela care pretinde întreţinere se află în nevoie din culpa sa, caz în
care poate cere numai întreţinere de strictă necesitate.

2. Condiţii cu privire la debitorul întreţinerii

1. Inexistenţa unei alte - nu se poate deroga de la ordinea imperativă. De exemplu, un

persoane obligate la copil nu poate cere întreţinere de la bunici, înainte de a solicita
întreţinere în ordinea asta de la părinţi. Bunicii pot fi obligaţi să îl întreţină pe nepot
prevăzută de art. 519 C. numai dacă părinţii nu au mijloacele necesare.
civ.
2. Existenţa mijloacelor de - la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinere se ţine
a presta întreţinerea sau a cont de veniturile şi bunurile acestuia precum şi de posibilităţile de
posibilităţii de a dobândi realizare a acestora. De asemenea, vor fi luate în vedere celelalte
aceste mijloace obligaţii ale sale.
- prin venituri trebuie să se înţleagă venituri din muncă dar şi orice
alte vernituri constante, cu caracter de continuitate (ex. dividende,
dobânzi).
- pot fi urmărite, pt executarea obligaţiei de întreţinere, salariile,
pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume
ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării
mijloacelor de existenţă ale acestuia, până la jumătate din venitul
lunar net, pt sumele datorate cu titlu de pensie de întreţinere sau
alocaţie de copii. De asemenea, şi ajutoarele pentru incapacitate
temporară de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de
desfacere a contractului individual de muncă, pe baza oricăror
dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, în condiţiile
legii, pot fi urmărite pentru sumele datorate cu titlu de pensie de
întreținere.
Nu vor putea fi luate în considerare sumele încasate întâmplător,
cum ar fi cele pentru deplasări sau sumele primite pentru
instalarea într-un nou loc de muncă.
Potrivit art 409. nu vor putea fi urmărite pt niciun fel de datorii
alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pt copii, ajutoarele pt îngrijirea
copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz
de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi
orice alte sume cu destinaţie specială prevăzută prin lege.

În jurisprudenţă s-a decis că atunci când debitorul obligaţiei de

întreţinere nu are mijloace să presteze întreţinerea datorită
faptului că nu munceşte, deşi are capacitate de muncă, el nu
poate fi exonerat de executarea acestei obligaţii. Într-o asemenea
situaţie, obligaţia sa va fi stabilită pornindu-se de la salariul
minim pe economia naţională şi, dacă nu o va executa, este
pasibil de răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de
abandon de familie.
- soluţia poate fi menţinută şi în lumina art. 527 C.civ., care nu
exonerează de obligaţia de întreţinere pe cel care, deşi nu are
mijloacele pentru a o plăti, are posibilitatea de a dobândi aceste
mijloace
Alta va fi situaţia dacă persoana obligată la întreţinere nu are
mijloace să o presteze datorită unor motive întemeiate, cum ar fi
starea de boală, continuarea studiilor sau şomajul (dacă nu
primeşte ajutorul prevăzut de lege în acest caz). Executarea unei
pedepse privative de libertate constitui, de asemenea, un astfel
de motiv, cu excepţia cazului în care condamnarea a fost aplicată
tocmai pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie.
 La evaluarea posibilităţilor materiale ale debitorului întreţinerii nu
vor fi avute în vedere veniturile soţului său sau ale altor membri ai
familiei sale, dar se va ţine cont de alte obligaţii ale sale, cum ar fi
executarea altor obligaţii de întreţinere

Dovada îndeplinirii condiţiilor : prin orice mijloc de probă

Executarea obligaţiei de întreţinere

1. Cuantul întreţinerii : instanţa va aprecia, în funcţie de situaţia concretă a creditorului, de nevoile

sale, precum şi în raport cu mijloacele debitorului, care se stabilesc potrivit art. 527 alin. (2), care
este cuantumul pensiei de întreţinere care să acopere aceste nevoi.

Există, însă, unele situaţii în care legiuitorul a stabilit în mod expres cuantumul – în limită maximală
– al pensiei de întreţinere: în cazul obligaţiei de întreţinere între foştii soţi (art. 389 alin. 3 C. civ -
Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din
venitul net al celui obligat la plată .) şi în cazul obligaţiei de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor
(art. 529 alin. 2 şi 3 C. civ.- o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2
copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii).

2. Modalităţi de executare

- cf. art. 530 obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului, iar
dacă nu se execută de bunăvoie, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de
întreţinere, stabilită în bani.

- în practică, de vreme de debitorul refuză executarea, instanţele stabilesc executarea prin plata
unei pensii în bani. Art. 530- pensia se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă
procentuală din venitul lunar al celui care datorează întreţinerea.

3. Data de la care se acordă întreţinerea : de la data cererii de chemare în judecată

Excepţie : se poate acorda şi pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii a fost
întârziată din culpa debitorului (de ex. printr-o conduită înşelătoare, a creat creditorului
convingerea că îşi va executa de bunăvoie obligaţia).

4. Modificarea cuantumului întreţinerii

- este posibilă modificarea cuantumului, prin mărire sau micşorare, după cum se schimbă mijloacele
celui care o prestează sau nevoia celui care o primeşte.

- mărirea va fi dispusă de instanţă de la data la care a fost cerută

- în cazul micşorării, deşi legea nu prevede expres data de la care se produce, aceasta va trebui
dispusă de la data la care a apărut cauza care a determninat această măsură, pt că altfel s-ar ajunge
la îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului întreţinerii. Dacă însă debitorul a prestat întreţinerea
benevol, deşi cunoştea motivul pt care ar fi trebuit micşorată, atunci micşorarea va fi dispusă de
instanţă de la data la care a fost solicitată.

- pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata
inflaţiei.

Încetarea obligaţiei de întreţinere – poate fi dispusă de instanţă

Cauze

1. dispariţia uneia dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească creditorul obligaţiei: starea de
nevoie sau incapacitatea

2. debitorul obligaţiei nu mai dispune de mijloacele necesare pentru a presta întreţinrea.

3. decesul debitorului sau al creditorului obligaţiei

- aceasta va trebui dispusă de instanţă de la data la care a apărut cauza care a determinat-o, cu
excepţia situaţiei în care debitorul a prestat întreţinerea benevol, deşi cunoştea motivul încetării
sale, când încetarea va fi dispusă de instanţă de la data la care a fost cerută.

Plata pensiei de întreţinere: periodic, sub formă de rate, la teremenele convenite de părţi sau, în
lipsa acordului, la cele stabilite prin hot. jud. În practică, pensia de întreţinere se plăteşte lunar.

- în cazul în care creditorul întreţinerii a decedat în perioada corespunzătoare unei rate, întreţinerea
este datorată în întregime pentru acea perioadă.

Prin excepţie, părţile pot conveni, sau, dacă sunt motive temeinice, instanţa de tutelă poate
hotărî ca întreţinerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere
nevoile de întreţinere a celui îndreptăţit pe o perioadă îndelungată, în măsusa în care debitorul
întreţinerii are mijloacele necesare.

Restituirea întreţinerii nedatorate

- dacă din orice motiv se dovedeşte că întreţinerea prestată de bunăvoie sau ca urmare a unei hot.
jud. nu era datorată, cel care a executat întreţinerea poate să ceară restituirea de la cel care a
primit-o sau de la cel care avea în realitate obligaţia să o presteze, în acest din urmă caz, pe
temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Caractere juridice ale obligaţiei de întreţinere

Legalitatea - este stabilită prin lege şi nu există numai în condiţiile, între persoanele şi
ordinea prevăzută de lege. Nu este incompatibilă cu obligaţia de
întreţinere convenţională, astfel încât este posibil ca o persoană fă fie
obligată să execute atât o obligaţie de întreţinere legală cât şi una
convenţională faţă de aceeaşi persoană.
Consecinţe care rezultă din legalitate:
1. nu se poate renunţa la dreptul de întreţinere nici în cazul unui
proces nici în afara procesului
2. înţelegerea părinţilor cu privire la prestarea întreţinerii către copii,
dacă are loc în cursul unui proces, trebuie încuviinţată de instanţa de
tutelă, care verifică dacă este respectat interesul superior al copilului

caracterul personal - esenţialmente personal, de unde rezultă că

1. dreptul la întreţinere este incesibil, deci nu poate fi transmis nici cu titlu
oneros nici cu titlu gratuit, nici prin mecanismele de transmitere sau
transformare a obligaţiilor (cesiune, subrogaţie, novaţie). De asemenea, nu
poate face obiectul unei stipulaţii pentru altul.

2. Fiind incesibil, dreptul la întreţinere este şi insesizabil, dar este vorba de

o insesibilitate parţială, deoarece art. 409 prevede că sumele ce se plătesc
debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă pot fi
urmărite până la ½ din venitul lunar net pt sumele datorate cu titlul de
obligaţie de întreţinere sau alocaţie de copii, respectiv până la 1/3 din
venitul lunar net, pt orice alte datorii. Veniturile din muncă și orice alte
sume care se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării
mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât
cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra
părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.

3. Obligaţiile de întreţinere nu sunt supuse regimului compensaţiei

legale, în măsura în care nu pot fi urmărite, deoarece art. 1618 lit. c)
exceptează expres de la compensaţie creanţele insesizabile. În mod
excepţional, pot face obiectul compensaţiei judiciare, în sensul că, la
divorţ, dacă instanţa ar separa copiii rezultaţi din căsătorie şi ar încredinţa
fiecărui părinte unul sau mai mulţi copii, ar putea fi compensate obligaţiile
de întreţinere între ei.

4. Fiind esenţialmente personale, nici dreptul şi nici obligaţia de

întreţinere nu se transmite la moştenitor ci se stinge prin moartea
debitorului sau acelui îndreptăţit la întreţinere. O situaţie excepţională –
art 518 C.civ – obligaţia ce revine moştenitorilor persoanei care a fost
obligată la întreţinere.

5. Nu poate fi cerută pe calea acţiunii oblice de către creditor. Cu toate

 acestea, creditorul celui obligat la întreţinere poate formula, pe calea
acţiunii oblice, cererea privind reducerea sau sistarea întreţinerii.
Caracterul reciproc Excepţii:
1. în cazul obligaţiei de întreţinere prevăzute de art. 517 C.civ. în sarcina
soţului care l-a întreţinut pe copilul celuilalt soţ; obligaţia devine
reciprocă, dacă părintele vitreg l-a întreţinut pe copil timp de 10 ani

2. în cazul obligaţiei prevăzute de art. 518 C. civ. pentru moştenitorii celui

care a fost obligat la întreţinerea unui copil sau care i-a prestat întreţinere
fără a fi fost obligat.

3. în cazul obligaţiei de întreţinere prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea

nr. 272/2004.

4. obligaţia de întreţinere între foştii soţi are caracter reciproc

permanent numai dacă ambii au fost culpabili pentru desfacerea
căsătoriei sau dacă s-a desfăcut căsătoria prin acordul soţilor ori
determinat de starea de boală a unuia din ei; în cazul în care divorţul a
fost pronunţat numai din culpa unuia dintre soţi, obligaţia are caracter
reciproc numai un an de zile de la divorţ, după care devine unilaterală,
purtând numai în sarcina soţului vinovat de divorţ (art. 389 alin. 4 C.civ)

5. de asemenea, dacă fostul soţ, obligat la întreţinere, s-a recăsătorit,

obligaţia lui se menţine, însă el pierde dreptul la întreţinere din partea
fostului său soţ, potrivit art. 389 alin. 5 C. fam., deoarece este îndreptăţit
să primească întreţinere din partea actualului soţ.

6. fostul soţ de rea credinţă din căsătoria putativă datorează întreţinere

soţului de bună credinţă, fără ca acesta să fie, la rândul său, obligat către
cel dintâi

Caracterul succesiv - doar în mod excepţional, se poate presta prin plata unei sume globale
Caracterul variabil - este determinat de faptul că nevoile de întreţinere a unei persoane
diferă, de la caz la caz, în funcţie de vârstă, mediu, necesităţi de educare şi
învăţătură, nivel de dezvoltare a societăţii
- consecinţa procesuală: hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie nu
se bucură de autoritate absolută de lucru judecat, ci numai de una
relativă.
Caracterul divizibil - atât pe latură pasivă cât şi pe latură activă

Excepţii de la divizibilitatea pasivă

1. art. 521 alin. 2 C. civ. prevede că părintele îndreptăţit să ceară
întreţinere de la mai mulţi copii poate, în caz de urgenţă, să se îndrepte
numai împotriva unuia dintre ei, iar cel care a plătit întreţinerea se poate
întoarce împotriva celorlalţi obligaţi, pentru partea fiecăruia.
 2. în cazul prevăzut de art. 518 alin. 1 C. fam., potrivit alin. 2 al aceluiaşi
articol dispune că, dacă sunt mai mulţi moştenitori, obligaţia lor este
solidară, fiecare dintre ei contribuind proporţional cu valoarea bunurilor
moştenite; aceasta înseamnă că, dacă unul dintre ei prestează întreaga
întreţinere, se va putea regresa împotriva celorlalţi, proporţional cu
valoarea părţii din moştenire pe care au dobândit-o.

c) obligaţia părinţilor de a-l întreţine pe copil – art 499 C.civ

Divizibilitatea activă – debitorul care nu poate presta întreţinere tuturor

celor îndreptăţiţi, poate fi obligat de instanţă să presteze întreţinere numai
faţă de unul sau ca aceasta să se împartă între toţi.
- nu este o excepţie de la divizibilitatea activă, pt că instanţa nu îl obligă să
presteze întreţinerea însumată unui singur creditor doar partea lui.

Obligaţia de întreţinere între soţi

- se realizează prin simplul fapt al convieţuirii soţilor şi a susţinerii benevole a cheltuielilor

căsătoriei.

- problema se pune în practică în cazul separaţiei în fapt a soţilor, caz în care un soţ poate obţine
obligarea celuilalt soţ la plata unei pensii de întreţinere. Obligaţia de întreţinere poate fi
valorificată în tot timpul căsătoriei, inclusiv pe durata prcesului de divorţ.

Condiţiile întreţinerii

1. starea de nevoie a soţului creditor – se apreciază în funcţie de venituri şi bunuri valorificabile.

Bunurile comune, dobândite în cadrul unui regim de comunitate legală sau convenţională, vor
putea fi valorificate mai înainte de a se cere obligarea celuilalt soţ la plata unei pensii de întreţinere-
se poate cere partajul.

- s-a decis că în cazul soţilor starea de nevoie poate fi reţinută şi în cazul în care se datorează unor
împrejurări precum îngrijirea unui copil bolnav sau rude apropiate.

2. posibilităţile materiale ale soţului debitor al întreţinerii –poate fi institută până la o pătrime din
venitului soţului iar împreună cu întreţinerea copiilor nu poate depăşi ½

- În practica judecătorească s-a decis că dreptul la întreţinere poate fi condiţionat de conduita

creditorului întreţinerii. De exemplu, soţul care se pretinde creditor al întreţinerii a părăsit în mod
nejustificat domiciliul conjugal şi, eventual, întreţine relaţii extraconjugale.

Prin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere între soți încetează (art. 389 alin. 1 C.civ.) și se
naște, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, obligația de întreținere între foștii soți.- data desfacerii
căsătoriei

Obligaţia de întreţinere între foştii soţi

- fundamnetul: reguli morale, umanitare

- este distinctă de obligaţia de întreţinere între soţi

În ceea ce priveşte condiția stării de nevoie, potrivit art. 389 alin. (2) C.civ., soţul divorţat are dreptul
la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de
căsătorie, ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte
în decurs de un an de la data desfacerii căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea se datorează
unei împrejurări în legătură cu căsătoria. De exemplu, poate fi vorba de o incapacitate în legătură
cu naşterea unui copil. Această dispoziţie se aplică şi în cazul căsătoriei putative, pentru soţul de
bună-credinţă.

Potrivit alin. (4) al art. 389 C.civ., când divorţul este însă pronunţat numai din vina unuia dintre
soţi, acesta nu va beneficia de întreţinere decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.

Virtual, dreptul la întreţinere se naşte de la data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ. Dacă
însă dreptul la întreţinere s-a stabilit chiar în cadrul procesului de divorţ, fostul soţ datorează
întreţinere de la data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ.

În toate cazurile, dreptul la întreţinere se stinge prin recăsătorirea fostului soţ creditor al
întreţinerii.

Cuantumul pensiei de întreţinere se stabileşte cu respectarea prevederilor art. 389 alin. (3) C.civ..,
adică întreţinerea poate fi stabilită până la o pătrime din venitul net al fostului soţ obligat la plata ei,
potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Această întreţinere,
împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net din muncă
al soţului obligat la plată.

Obligaţia de întreţinere între părinţi şi copii – art 499 şi 525

1. Condiția privind starea de nevoie a copilului. În cazul minorului, astfel cum rezultă din cuprinsul
art. 525 C.civ., minorul care cere întreținere de părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate
întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.

De asemenea, potrivit art. 499 alin. (2) C.civ., dacă minorul are un venit propriu care nu este
îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și
pregătirea sa profesională. Per a contrario, dacă minorul are un venit îndestulător, ei nu mai
datorează întreținere.

În ceea ce privește bunurile minorului, deși, în principiu acestea nu se iau în considerare pentru
aprecierea stării de nevoie a minorului, alin. (2) al art. 525 C.civ. prevede că, în cazul în care părinții
n-ar putea presta întreținerea fără a-și primejdui propria lor existență, instanța de tutelă poate
încuviința ca întreținerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepția
celor de strictă necesitate.
2. Conţinutul obligaţiei : complex, presupune nu numai asigurarea celor necesare traiului ci şi a
condiţiilor materiale necesare educării şi pregătirii profesionaile.

Fundamentul obligaţiei : obligaţia părinţilor de a asigura creşterea, educarea şi pregătirea

profesională a copilului.

3. Cauntumul : pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o
jumătate pentru trei sau mai mulţi copii. Aceste limite au semnificaţia unor plafoane maximale, pe
care instanţa judecătorească nu le poate depăşi, ceea ce nu înseamnă că pensia de întreţinere
stabilită în concret trebuie să coincidă cu plafonul legal.

Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit
legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

4. Data pensiei de întreţinere : de la data cererii de chemare în judecată.

- în caz de divorţ, pensia de întreţinere, ca şi cerere accesorie, se datorează de la data cererii de

divorţ. Dacă însă pensia cuvenită copiilor a fost stabilită printr-o hotărâre separată, anterioară
divorţului (de exemplu, în timpul separaţiei în fapt a soţilor), instanţa de divorţ va dispune
obligarea debitorului cu începere de la data pronunţării hotărârii de divorţ.

- în cazul copilului care îşi stabileşte partenitatea prin hotărâre judecătorească, pensia de
întreţinere se stabileşte cu începere de la data introducerii acţiunii în stabilirea paternităţii.

Durata obligaţiei de întreţinere : până la data majoratului, iar dacă se află în continuarea studiilor,
până la terminarea acestora, dar fără a depăşi 26 de ani.
Pentru a beneficia de întreţinere, copilul trebuie să dovedească stăruinţă în continuarea studiilor şi să
obţină rezultate corespunzătoare.
De asemenea, nu are importanţă dacă sunt urmate cursurile unei instituţii de învăţământ de stat
sau particulare, dacă este vorba de o instituţie de învăţământ superior sau de o şcoală profesională.

Soluţionarea neînţelegerilor : instanţa de tutelă, pe baza raportului de anchetă psihosocială.