Reprezentarea succesorală

Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în baza căruia un moştenitor legal de un

grad mai îndepărtat (reprezentant) – urcă în gradul, locul şi drepturile ascendentului său
(reprezentat) care este decedat la data deschiderii moştenirii, pentru a culege partea care i s-a
cuvenit acestuia din moştenire dacă s-ar mai afla în viaţă.
Este important ca reprezentantul să îndeplinească condiţiile pentru a moşteni: capacitate
succesorală, vocaţie, succesorală, să fie demnă.

De exemplu: Nepoţii defunctului după fratele predecedat (schema 7) vor veni, prin reprezentare,
să culeagă cota (de 1/2) ce i s-ar cuveni ascendentului său, dacă acesta ar fi în viaţă (schema 6).
Nepoţii după frate sunt reprezentanţi, fratele predecedat – reprezentat. Luînd în considerare că
reprezentanţi sunt 2 la număr, cota de ½ s-a împărţit acestora în cote egale.

Instituţia reprezentării este foarte importantă, aşa cum, prin efectele sale, aceasta vine să
înlăture unele consecinţe injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului
egalităţii între rudele de acelaşi grad.

Astfel, de exemplu, defunctul avea doi copii,

dintre care unul a predecedat, lăsînd un nepot.
Conform principiului proximităţii şi egalităţii,
moştenirea ar urma să fie culeasă de copilul în viaţă
al defunctului care, fiind de gradul I ar înlătura de la
moştenire pe nepot deoarece acesta este de gradul
II.

Astfel, dreptul la moştenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau supravieţuirea unor
rude), iar moartea prematură a părinţilor nu trebuie să dăuneze unora dintre copii şi nici să profite
altora.
1
 Deoarece reprezentarea se aplică doar dacă reprezentatul este decedat, acest mecanism nu va
avea loc pentru persoana vie care a renunţat la moştenire, a fost dezmoştenită sau declarată
nedemnă.
Rezerva succesorală
După cum se constată, sistemul nostru de drept a avut grijă să stabilească o anumită ordine
de chemare la moştenire a moştenitorilor legali, punînd accent pe afilierea de sînge şi pe gradul de
afectivitate între defunct şi rudele sale. Astfel, transmiterea patrimoniului prin moşternirea legală
(care este regula în materie de succesiuni), are loc în baza Principiului chemării la moştenire în
baza claselor, a Principiului proximităţii gradelor de rudenie, a Principiului egalităţii între rudele
din aceaşi clasă de acelaşi grad. În baza acestor principii, legea vine să apere interesele rudelor,
chemîndu-le la moştenire în funcţie de apropierea lor cu defunctul.
Pe de altă parte, în legislaţia civilă guvernează şi Principiul libertăţii de a dispune de
moştenire. Astfel, fiecare din noi este în drept de a lăsa prin testament patrimoniul succesoral în tot
sau în parte, către una sau mai multe persoane, indiferent de gradul de rudenie (inclusiv către o
persoană fizică străină sau chiar o persoană juridică). Însă acest drept de dispoziţie, chiar dacă este
unul exclusiv şi absolut, urmează a fi exercitat numai în limitele stabilite de lege.
Astfel de limite prevăzute de lege în domeniul studiat sunt foarte importante şi vizează
interesele unor rude apropiate ale defunctului care nu îşi pot asigura existenţa.
Pentru a înţelege mai bine reglementările făcute de lege vizavi de rezerva succesorală, este
necesar a determina noţiunea de rezervă succesorală şi noţiunea de cotitate disponibilă.
Rezerva succesorală reprezintă acea parte din patrimoniul celui care lasă moştenirea la care
moştenitorii legali au dreptul în virtutea legii, împotriva voinţei defunctului manifestată prin
liberalităţi în timpul vieţii sau prin dispoziţii testamentare pentru cauză de moarte.
Conform Codului civil modernizat, Moștenitorii rezervatari păstrează dreptul de a moșteni,
independent de conținutul testamentului, cel puțin ½ din cota succesorală ce s-ar fi cuvenit
fiecăruia în caz de moștenire legală. Aşadar, din patrimoniul dispus se va reţine rezerva şi numai
restul patrimoniului va putea fi transmis.

Subiecţii rezervei succesorale. Conform art. 2530 CC sînt moștenitori rezervatari

2
moștenitorii legali de clasa I, părinții defunctului, precum și soțul supraviețuitor dacă, la data
deschiderii moștenirii, defunctul avea nemijlocit față de respectivul moștenitor o obligație de
întreținere conform Codului familiei.
Din aceste prevederi, putem distinge următoarele categorii de moştenitori rezervatari care
necesită întreţinerea defunctului:
a. copiii minori şi copiii majori ai decedatului, inapţi de muncă care necesită sprijin
material (obligaţia părintelui de întreţinere);
b. părinţii decedatului inapţi de muncă care necesită sprijin material (obligaţia copilului
major apt de muncă la întreţinerea părinţilor inapţi). Excepţie - copiii ai căror părinţi sînt
decăzuţi din drepturile părinteşti se scutesc de obligaţia de întreţinere a acestora.
c. soţul inapt de muncă (care a atins vîrsta de pensionare sau este persoană cu dizabilitate
severă, accentuată sau medie) şi care necesită sprijin material;
d. soţia în timpul gravidităţii;
e. soţul care îngrijeşte copilul comun timp de 3 ani după naşterea acestuia;
f. soţul care îngrijeşte pînă la vîrsta de 18 ani un copil comun cu dizabilităţi sau care
îngrijeşte un copil comun cu dizabilități severe din copilărie, dacă acest soţ nu lucrează şi
copilul necesită îngrijire.
Dreptul la rezeva succesorală are următoarele caractere:
 Rezerva succesorală este o parte a moştenirii, deci are caracter succesoral, legea atribuind-o
în mod imperativ moştenitorilor rezervatari, chiar împotriva ultimei dorinţe a defunctului. Având
un caracter succesoral, ea va putea fi pretinsă doar dacă moştenitorii rezervatari îndeplinesc
condiţiile necesare pentru a moşteni (dispun de capacitate succesorală şi nu sunt nedemni);
 Rezerva succesorală are un caracter imperativ (de ordine publică). Astfel, categoriile de
moştenitori rezervatari şi cuantumul rezervei ce li se cuvine sunt stabilite în mod imperativ prin
lege, fără a putea fi schimbate nici de cel ce lasă moştenirea şi nici de moştenitorii rezervatari.
 Dreptul la rezerva succesorală este un drept propriu, născut în persoana moştenitorilor
rezervatari în temeiul legii, iar nu unul dobândit de la defunct împreună cu patrimoniul succesoral.
 Dreptul la rezervă în natură. Deoarece rezerva succesorală, ca şi cotitatea disponibilă, este o
parte din patrimoniu, moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură şi nu sub forma
echivalentului în bani, ei devenind coproprietari de bunuri în indiviziune.
 Are un caracter colectiv. În cazul în care sunt mai mulţi moştenitori rezervatari, rezerva lor se
stabileşte şi se atribuie în mod colectiv, global (rezervă cu titlu de indiviziune pentru această
categorie).
 Rezerva succesorală este indisponibilă. Orice act liberal al defunctului care prin care se aduce
atingere rezervei moştenitorilor rezervatari sunt supuse reducţiunii pînă la limita cotităţii

3
disponibile. Cu alte cuvinte, rezerva nu poate fi ştirbită prin donaţii sau testamente.
 Este un drept transmisibil – acest drept se transmite prin moştenire.
Apariţia dreptului la rezerva succesorală. Conform legii, dreptul de a pretinde cotă din
rezerva succesorală apare în momentul deschiderii succesiunii.
Reguli aplicate în cazul existenţei moştenitorilor rezervatari:
1. Moştenitorii rezervatari au dreptul la 1/2 din cota-parte ce i s-ar fi cuvenit fiecărui moştenitor
legal în cazul în care era chemat la succesiune legală.
2. Determinarea mărimii rezervei succesorale: mărimea rezervei succesorale se determină în
funcţie de întregul patrimoniu succesoral, inclusiv de averea atribuită pentru îndeplinirea
legatului.
3. Determinarea cotei din rezerva succesorală pentru fiecare moştenitor rezervatar: la
determinarea iau în considerare toţi moştenitorii legali chemaţi la succesiune dacă nu ar fi
existat testamentul. Moştenitorii testamentari nu se iau în considerare dacă ei nu sînt
moştenitori legali.
4. Moştenitorul testamentar nu poate cumula calitatea de moştenitor rezervatar. Dacă
moştenitorul rezervatar este în acelaşi timp şi legatar, va putea pretinde la rezervă dacă
renunţă la legat. În caz contrar, el pierde dreptul la cota din rezerva succesorală în mărimea
legatului.
5. Dacă testamentul nu se referă la întregul patrimoniu succesoral, rezerva succesorală se
separă în primul rînd din averea netestată, iar în cazul insuficienţei acesteia, rezerva se
completează din averea testată.
6. Dacă succesorului rezervatar i se testează avere în mărime mai mică de jumătate din cota pe
care ar fi primit-o în caz de succesiune legală, el poate cere partea cu care cota primită
conform testamentului este mai mică de jumătate din cota pe care ar fi primit-o în baza
moştenirii legale .
7. Moştenitorul rezervatar poate renunţa la cota ce i se cuvine din rezerva succesorală fără a
indica în a cui favoare renunţă. Faptul acesta nu atrage majorarea cotei din rezerva
succesorală pentru alţi moştenitori. Cota lui trece la moştenitorii testamentari proporţional
cotei testate lor. Acceptarea cotei din rezerva succesorală sau renunţarea la ea se face în
termenul stabilit pentru opţiune succesorală.
8. Persoana decăzută (prin hotărîre judecătoresacă) din dreptul general la moştenire, pierde
dreptul la cotă din rezerva succesorală. Testatorul pe timpul vieţii poate să se adreseze
instanţei de judecată cerere de privare a moştenitorului. Hotărîrea pronunţată de instanţa de
judecată despre privarea de dreptul la cotă din rezerva succesorală se aplică din momentul
deschiderii moştenirii. Aceeaşi regulă acţionează şi în cazul în care testatorul s-a adresat în

4
 instanţă de judecată, iar hotărîrea a fost pronunţată după decesul lui.
9. Moștenitorul rezervatar nu este ținut de legate și sarcini testamentare în măsura în care
acestea îi încalcă dreptul la rezerva succesorală. În acest caz, legatele și sarcinile
testamentare vor fi suportate de ceilalți moștenitori, proporțional cotelor succesorale.
10. Cota succesorală a moștenitorului rezervatar se transmite prin moștenire și este
transmisibilă conform regulilor generale.
11. În caz de dezmoştenire a soţului sau a unei rude, dreptul acestuia la rezervă succesorală
rămîne neafectat.
12. Dacă descendentul duce un mod de viață atît de risipitor sau dacă are atîtea datorii încît
ceea ce el va dobîndi ulterior este supus unui pericol considerabil, testatorul poate limita
dreptul descendentului la rezerva succesorală prin dispoziția testamentară în care se
stipulează că, după moartea descendentului, moștenitorii legali ai acestuia vor primi, în
calitate de moștenitori subsecvenți sau legatari subsecvenți, cota succesorală lăsată lui sau
rezerva succesorală care i se cuvine, în conformitate cu cotele succesorale ale acestora în caz
de moștenire legală. Testatorul poate, de asemenea, să împuternicească executorul
testamentar cu administrarea masei succesorale în timpul vieții descendentului. În acest caz,
descendentul are dreptul de a cere venitul net anual.