REZERVA SUCCESORALĂ

Valeria CORSAC, G-D141, ASEM

Cond. șt.: conf. univ. Veronica GÎSCĂ

Rezerva succesorală în RM. Dreptul de a dispune de patrimoniu prin testament poate fi exercitat
numai în limitele determinate de lege. Astfel de limitări sunt prevăzute în favoarea unor rude apropiate
defunctului (descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi) şi în favoarea soţului supravieţuitor, care au calitatea de
moştenitori rezervatari. Potrivit art. 1505 CC, succesorii de clasa întâi inapţi de muncă au dreptul de a
moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin o cotă-parte ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de
succesiune legală (rezerva succesorală).
Deci, rezerva succesorală reprezintă acea parte din patrimoniul succesoral, care va reveni în temeiul
prevederilor legale moştenitorilor de clasa întâi inapţi de muncă chiar şi atunci când testamentul prevede altfel.
Prin instituirea rezervei succesorale, legiuitorul urmăreşte atribuirea unui minimum necesar pentru cele mai
apropiate persoane ale defunctului, care nu sunt apţi de muncă şi nu se pot întreţine independent. Cota rezervei
succesorale este de cel puțin o doime din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală.
Rezerva succesorală după legislația românească. Rezerva succesorală este acea parte din patrimoniul
celui care lasă moştenirea la care persoanele apropiate defunctului (moştenitorii rezervatari) au dreptul în
virtutea legii, împotriva voinţei sale manifestate făcute în timpul vieţii (donaţii) şi/sau prin dispoziţii
testamentare pentru cauză de moarte (legate sau exheredări). Aşadar, daca are moştenitori rezervatari,
testatorul poate dispune prin liberalităţi doar de o parte din moştenire numita cotitate disponibilă.
77
 Rezerva succesorală în Regatul Olandei. Deşi reprezintă un principiu de bază al dreptului succesoral,
în Olanda, libertatea de a testa nu este nelimitată. Copiii defunctului au dreptul la rezerva succesorală
(legitieme porţie), potrivit art.4:63 C.civil, rezerva unui copil fiind de1 /2 din cota sa legală. În schimb, soţul
supravieţuitor nu beneficiază de rezervă.
În vederea calculării rezervei succesorale, se adaugă la valoarea bunurilor lăsate valoarea donaţiilor
încheiate de cujus în timpul vieţii, dacă nu s-a dispus altfel, prin donaţie sau testament.
În cazul în care defunctul a lăsat soţ supravieţuitor şi copii, se aplică aşa-numită împărţeală parentală
(art.4:13 C.civil). Potrivit acestei reguli, soţul supravieţuitor primeşte titlu de proprietate asupra bunurilor şi
are obligaţia de a plăti datoriile succesiunii.
Copiii, ca moştenitori, dobândesc un drept de creanţă împotriva soţului supravieţuitor, corespunzător
contravalorii în bani a cotei lor. Această creanţă este exigibilă, numai dacă soţul supravieţuitor este declarat
insolvabil, dacă încetează din viaţă sau o asemenea clauză a fost prevăzută în testamentul lui de cujus.
În anumite cazuri (cum ar fi intenţia soţului supravieţuitor de a se recăsători), copilul are dreptul de a
pretinde în natură cota care i se cuvine.
Rezerva succesorală în Spania. Beneficiarii rezervei sunt copiii şi descendenţii lor şi – în absenţa
acestora – ascendenţii şi soţul supravieţuitor. Rezerva copiilor şi a descendenţilor este de 2/3 din averea
tatălui şi a mamei. Cu toate acestea, se poate dispune de 1/3 din această cotă în favoarea unui/unor
descendenţi, cu preferinţă. Rezerva părinţilor sau a ascendenţilor este de jumătate din masa succesorală, cu
excepţia cazului când există şi soţ supravieţuitor şi se pot înţelege ca rezerva părinţilor să fie numai de 1/3. În
lipsa tatălui sau a mamei, rezerva se cuvine în părţi egale celor două linii de ascendenţi materni şi paterni,
funcţionând principiul proximităţii gradului de rudenie. Rezerva succesorală în Italia. Şi în dreptul italian,
libertatea de a testa este limitată de rezerva succesorală recunoscută anumitor persoane. Sunt moştenitori
rezervatari: soţul supravieţuitor, copiii şi ascendenţii. Soţul supravieţuitor, dacă nu vine în concurs cu copiii,
are dreptul la o rezervă de jumătate din moştenire. În plus, potrivit art.540(2) C.civil, el are un drept de
abitaţie asupra casei de locuit şi de uz asupra bunurilor mobile din casă, fie că erau bunuri proprii ale
defunctului, fie că erau (inclusiv casa de locuit) bunuri comune. De acest drept beneficiază şi soţul despărţit
în fapt, dacă despărţirea nu îi este imputabilă. Dacă, în afară de soţul supravieţuitor, există şi un copil, fiecare
are dreptul la o rezervă de 1/3. Dacă sunt mai mulţi copii, soţul supravieţuitor are dreptul la un sfert din
moştenire, iar rezerva copiilor este de jumătate, ce se va împărţi în mod egale între ei.
În absenţa copiilor, părinţii legitimi au dreptul la o treime din moştenire, iar în concurs cu soţul
supravieţuitor au o rezervă de o pătrime.
Rezerva succesorală este acea parte din patrimoniul succesoral, la care moştenitorii au dreptul în
virtutea legii, indiferent de conţinutul testamentului.
Prin instituirea rezervei succesorale, legiuitorul urmăreşte atribuirea unui minimum necesar pentru
cele mai apropiate persoane ale defunctului, care nu sunt apţi de muncă şi nu se pot întreţine independent.
Faptul că cercul moştenitorilor rezervatari este limitat la moştenitorii de clasa întâi inapţi de muncă este
chemat să asigure principiul libertăţii testamentare, conform căruia, titularul patrimoniului poate decide
personal prin testament soarta acestuia.

Bibliografie:
1. BAEȘU Aurel, CHIBAC Gheorghe ,,Drept civil. Contracte și succesiuni” Ed. Cartier 2010.
2. CIUCĂ Bogdan Liviu ,,Drept Civil succesiuni’’ Ed. Universitară 2011.
3. CHIRICĂ Dan ,, Drept civil. Succesiuni și testamente” Ed. Rosetti 2003.
4. STĂNCIULESCU Liviu ,,Curs de drept civil succesiuni” Ed. Hamangiu 2012.

78