Contractul de VÂNZARE-CUMPĂRARE

Contractul de vînzare-cumpărare este acela, in cadrul căruia, o parte numită vînzător se obligă să transmită cu drept de
proprietate un bun, care formează obiectul material al contractului, celeilalte părți contractante numită cumpărător, iar
cumpărătorul se obligă la rîndul său să achite suma convenită în contract: în volumul, termenul, modul și locul stabilit în
contract.
- Acest contract este consensual, deoarece este valabil din momentul cînd părțile au ajuns la un acord valid asupra condițiilor
contractului și dacă condițiile de valabilitate impun forma scrisă, au semnat contractual.
- Contractul este sinalagmatic, deoarece părtile se obligă în așa fel, încît drepturile si obligațiile lor sunt reciproce.
- Acest contract este cu titlul oneros, deoarece fiecare parte urmărește obținerea unui beneficiu.
- Contractul este comutativ – acea înțelegere pe care au făcut-o părțile la momentul încheierii contractului nu poate fi schimbată,
decît la propunerea uneia și cu acordul celeilalte părți și este valabil în mod egal pentru ambele părți contractante. Din aceste
motive conținutul contractului este bine determinat și nu depinde de producerea unor evenimente viitoare ce ar duce involuntar
la schimbarea condițiilor lui, ca în cazul contractelor aleatorii (riscante).
- Contractul este cu executare imediată sau succesivă.
- Caracterul translativ de proprietate are loc prin realizarea acordului de voință cu transmiterea bunului, primirea banilor,
transferul drepturilor de proprietate către cumpărător. O importanță deosebită are și momentul trecerii drepturilor de proprietate
de la vînzător la cumpărător – acest moment are o importanță deosebită, deoarece este legat de faptul, cine va suporta riscul
pieririi fortuite a bunului în dependență de transmiterea obiectului și realizării drepturilor și obligațiilor de către vînzător și
cumpărător. Din moment ce vînzătorul și-a executat toate obligațiile riscurile de pierire fortuită sau deteriorare le va suporta
cumpărătorul, dacă contractul nu prevede altceva (de exemplu, transportatorul) conform prevederilor legale și/sau contractuale.
Condițiile de valabilitate ale contractului de vînzare-cumpărare:
- Capacitatea părților de a contracta;
- Obiectul contractului (condițiile de valabilitate în ce privește tipul de obiect, forma contractului în dependență de obiect);
- Consimțămîntul liber exprimat al părților;
- Cauza contractului (licită);
Elementele contractului de vînzare-cumpărare:
Părțile – sunt vînzătorul și cumpărătorul, unde, vînzatorul poate fi orice persoană fizică sau juridică, care întrunește condițiile de
fond și de formă și condițiile legale de a avea aceasta calitate. Din aceste considerente putem concluziona, ca vînzător poate fi
persoana care are capacitatea și dreptul real de a contracta in conformitate cu cerințele impuse (mandatarul, executorul
judecătoresc ș.a.), cît și cu referire la obiectul contractului.
În dependență de circumstanțe, vînzător poate fi nu doar proprietarul ci și altă persoană ca de exemplu: persoana imputernicită
de către proprietar de a instrăina un bun in baza unui contract (mandat) sau in baza unei procuri; poate avea calitate de vinzător
persoana, in baza atribuțiilor de serviciu pe care le indeplinește (executorul judecatoresc cit și vînzarea la licitație); casele de
amanet au calitate de vînzător atunci, cînd imprumutatul nu indeplinește condițiile contractului de împrumut și ca consecinta a
neachitarii datoriei de către imprumutat în timpul stabilit în contract, împrumutătorul înstrăinează bunul amanetat.
In calitate de cumpărator poate fi orice parsoană fizică sau juridică ce are capacitatea de a contracta, atît de la noi din țară sau de
peste hotare conform prevederilor legale cu privire la obiectul contractului, de exemplu, nu au dreptul de a cumpăra terenuri
agricole persoanele care nu sunt cetateni ai RM.
Obiectul – în calitate de obiect al contractului de vînzare-cumpărare apar toate bunurile materiale care se afla in liberă circulatie
sau circulatie restrinsă, restricție fiind pusă asupra obiectelor ce nu se află în curculație libera civilă, aceste obiecte sunt
proprietatea statului și pot fi instrăinate doar in anumite condiții.
Forma contractului Contractul de vînzare-cumpărare poate fi încheiat în una dintre urmatoarele forme: - Verbală; - Simplă
scrisă; - Scrisă, autentificată notarial.; - Solemnă; - Prin intermediul acțiunilor concludente, cît și alte forme permise de legislația
în vigoare.
Termenul contractului – este stabilit de către părți și poate fi imediat, real sau cu executare succesiva, în dependență de obiectul
contractului. Are importanță termenul de predare a bunului cit și modul, locul de predare si recepționare.
Prețul contractului – poate fi stabilit de către părți printr-o ințelegere, sau conform prețului de piață, dar poate fi și un preț
prestabilit, înghețat și monitorizat de Guvern, cum ar fi de exemplu, prețul anumitor produse alimentare la care se impune
interdicție de a fi schimbat dupa voința vînzătorului, deoarece ar avea consecințe negative asupra cumpărătorului, cum ar fi
unele produse lactate, de panificație, făină, zahăr, orez - aceste produse cît si altele care au o importanță strategică, deoarece la
majorarea exagerata a prețurilor poate fi prejudiciată pătura social vulnerabilă.
Drepturile și obligațiile părților (conținutul contractului de vînzare-cumpărare).
Vînzătorul este obligat să transmită bunul ca atare cît și dreptul de proprietate asupra lui in termenul, modul si impreună cu toate
documentele care atestă faptul dreptului de proprietate asupra bunului, să asigure cumpărătorului obținerea dreptului de
proprietate in modul stabilit in contract, să transporte bunul dacă este prevazut, să informeze cumpărătorul și sa respecte si
condițiile cu privire la cantitatea, calitatea, asortimentul și a altor condiții ce garantează indeplinirea condițiilor contractuale. O
importanță deosebita are momentul executarii obligației de transmitere a bunului de către vînzător, către cumpărător, pentru a
stabili apariția dreptului de proprietate la cumpărător, fapt care are importanță la suportarea riscului de pieire fortuită sau
deteriorare a bunului. Vînzătorul trebuie sa respecte condițiile contractuale in ce privește cantitatea, calitatea, asortimentul,
ambalajul, garnitura ș.a. Vînzătorul este obligat să înștiințeze cumărătorul despre orice preferință sau circumstanțe cu privire la
schimbarea condițiilor contractuale și are dreptul să le schimbe doar cu acceptarea lor de către cumpărător.
Vînzătorul are urmatoarele drepturi:
- Are dreptul de a fi informat de către cumpărător in ce priveste momentul de transmitere și recepționare a bunului,
modul, locul, termenul (apariția dreptului de proprietate și suportarea riscului de pieire fortuita si deteriorare a bunului)
- Are dreptul să ceară de la cumpărător indeplinirea în termen a contractului și inștiințarea dacă apar careva obstacole
(transmiterea banilor, transferul lor, recepționarea bunului). Cît și alte drepturi si obligații conform normelor
reglementative si contractului.
Drepturile si obligațiile cumpărătorului: Cumpărătorul este obligat să achite suma prevazuta, care include prețul obiectului
contractului și alte cheltuieli, dacă contractul nu prevede altceva Cumpărătorul este obligat să inștiințeze vinzătorul despre
oricare neințelegeri, sau divergențe ce apar pe parcurs pentru a le inlătura la timp și a nu crea obstacole. Trebuie să respecte
momentul apariției dreptului de proprietate, și să recepționeze bunul conform uzanțelor contractuale. Cumpărătorul este obligat
să atragă vînzătorul în cazul evictiunii bunurilor in calitate de copiîrît în instanța, dacă cumpărătorul nu atrage vinzătorul ca
copîrît, atunci cumpărătorul va duce răspunderea de unul singur.
Cumpărătorul are dreptul să fie informat și să ceara de la vînzător repararea prejudiciilor de ordin material daca nu le-a cunoscut
sau nu trebuia sa le cunoasca (vicii ascunse), sau daca nu le-a consimțit. Cumpărătorul are dreptul de a cere reducerea prețului
echitabil cheltuielilor de remediere (inlăturare) a viciilor materiale daca le-a inlăturat el singur, insă dacă valoarea remedierii este
excesiva și vinzătorul nu dorește să achite, atunci vinzătorul iși rezerva dreptul de a cere inapoierea bunului si rezoluțiunea
contractului cu achitarea integrală a cheltuielilor către cumpărător, sau preschimbarea cu un alt bun cu aceleași caracteristici.
Cumpărătorul poate avea și alte drepturi si obligații conform dreptului civil și reglementărilor contractuale.
Efectele Contractului de Vînzare Cumpărăre
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune civila, garanție a respectării contractului, de natura a contribui la executarea intocmai
si cu buna-credinta, a obligatiilor contractuale. Rezoluţiunea şi rezilierea constau în încetarea, înainte de executare deplină, a
efectelor juridice a unui contract valabil încheiat, de regulă pe motiv de neexecutare a obligaţiilor.
Rezilierea si rezoluțiunea sunt concepute ca remedii acordate creditorului pentru neexecutarea culpabilă a obligației de către
debitor Dispozițiile legale referitoare la reziliere/rezoluțiune, desi au un caracter imperativ, confera o serie de prerogative
părtilor. In timp ce rezolutiunea se aplica contractelor cu executare dintr-odata, rezilierea se aplica in cazul contractelor cu
executare succesiva.
Revocarea constă în retractarea voinţei unei părţi la act juridic valabil încheiat. Ea produce efecte în cazurile expres permise de
lege.
• în cazul actelor juridice unilaterale (procură, testament), revocarea este un principiu şi autorul actului are o discreţie în a revoca
actul. Totuşi, revocarea ofertei de a contracta comportă limitări pentru a proteja destinatarul ofertei;
• în cazul contractelor (contractul de consumator, donaţia), un temei legal întemeiat se aplică revocarea cu consecințele
prevăzute de lege sau contract. În cazul donaţiei, revocarea se va constata de către instanţa de judecată la cererea donatorului.
Varietați ale contractului de vînzare - cumpărare:
Vînzarea - cumpărarea întreprinderii ca complex patrimonial unic
În cadrul acestui contract în calitate de bun apare întreprinderea ca un complex patrimonial unic, unde întreprinderea este un
obiect al obligațiunilor civile, iar pe de alta parte reprezintă subiect al dreptului civil. Ca obiect are urmatoarele semne:
- Are un teren de pămînt pe care este amplasată cladirea cu utilaje, diferite construcții care au menirea de a satisface cerințele de
îngrijire, amenajare sau a altor servicii (casuta paznicului, garaje pentru automobile ș.a.);
- Complexul patrimonial unic se foloseste in activitatea de antreprenoriat in cadrul căreia se executa lucrări, se prestează servicii,
se fabrică diferită producție;
- Această întreprindere are contul său bancar și infăptuiește diferite tranzactii în cadrul executării obligațiunilor sale.
Contractul este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă si translativ de proprietate.
Elementele contractului: În calitate de părți apare vînzătorul si cumpărătorul, unde vînzător este proprietarul întreprinderii, iar
în calitate de cumpărător este orice persoana fizică sau juridică, ambele părti trebuie sa fie înzestrate cu capacitate civilă de a
contracta.
Obiectul contractului - este întreprinderea ca un bun patrimonial indivizibil din punct de vedere natural, însă nu se exclude
faptul ca intreprinderea sa-și permita înstrăinarea doar a unei parți, iar in acest caz, nu va fi vorba despre obiect al contractului
unic ca intreprindere, dar va fi nominalizat obiectul material concret. Întreprinderea are calitate de complex patrimonial unic cu
exceptia drepturilor si obligatiilor inalienabile. Termenul contractului se stabilește de către parți luîndu-se în considerație
întocmirea, examinarea actului de inventariere, bilanțului contabil, concluziile auditului independent, lista debitorilor și
creditorilor vînzătorului, termenele de stingere a obligațiilor, alte circumstanțe ce determina, sau influiența, modifica termenul.
Prețul contractului – este stabilit de către părțile contractante și include în sine prețul tuturor bunurilor mobile si imobile, cît și
drepturile inalienabile, dacă în contract este menționat. Pentru evaluarea bunurilor imobile se apeleaza la serviciile experților
licentiați in acest domeniu. Transmiterea de la vînzător către comparator, are loc întocmindu-se actul de predare-primireîn
termen de 14 zile, sau cu careva excepții in dependență de ințelegerea părților.
Întreprinderea este considerată predată la momentul semnării actului de predare primire de către părți și se transferă riscurile.
Contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile.
Acest contract este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ si cu executare succesivă. In cadrul contractului de
vînzare-cumpărare a terenurilor, în calitate de vînzător, în dependență de domeniul de proprietate: public sau privat, poate fi
persoana fizică sau juridică proprietar ce are calitatea necesară de a contracta, sau administrația publică locală, sau statul. In
calitate de cumpărător poate fi orice persoană fizică sau juridică ce are capacitate juridică de a contracta, iar dacă obiect al
contractului sunt terenuri agricole, persoanele străine au interdicție de a avea calitatea de cumpărător.
În calitate de obiect sunt terenurile agricole, terenurile de construcție, terenurile pomicole și loturile de pămint de pe lînga case.
Atunci cind obiect al contractului de vînzare-cumpărare sunt terenurile ce țin de domeniul public înstrainarea este publica cu
organizarea licitațiilor, pentru a nu ingradi nimănui accesul și dreptul de a deveni proprietar asupra bunului dat.
Forma contractului este scrisă conform normelor cu privire la instrăinarea bunurilor și se inregistreaza in formă autentică.
Prețul contractului – dacă este obiect al contractului, bunul ce ține de proprietatea privată, prețul se stabilește de către părți.
Atunci cînd bunurile sunt proprietate publică, la terenurile agricole sunt prețurile normative, care se formează în baza unor indici
influențati de așezarea geografică, localizarea în sate, comune, orase cît și alte momente ce pot să influențeze prețul.
Terenurile cu destinație agricolă, se stabilește in fiecare an prețul normatv, în dependență de așezare, relief, bonitate și alte
Termenul contractului – se stabilește de părți și include termenul de informare, acceptare și înregistrare a drepturilor
cumpărătorului asupra bunului la oficiul cadastral teritorial. Persoana cumpărător trebuie să fie informată de catre autoritatea
publică despre acele restricții care sînt instituite asupra terenurilor pe care viitorul proprietar va trebui sa le respecte
(permisiunea, accesul la fîntini, izvoare, scări -servitute).
Vînzarea- cumpărarea pentru consum cu amanuntul
Acest contract este consensual, cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ, real.
Elementele contractului: În calitate de părti sunt vînzătorul și cumpărătorul, unde vînzător se prezintă antreprenorul, iar în
calitate de cumpărător poate fi orice subiect de drept care are capacitatea civilă necesara de a încheia un asemenea contract.
Obiect al contractului sunt toate bunurile pentru consum care în baza ofertei publice sunt clasate la vitrină pe tejghele. Față de
produsele pentru consum care au o însemnatate strategica sunt restricții în ce privește prețul. Asemenea produse sunt: zahărul,
unele produse lactate, făina, orezul, careva produse făinoase care permit păturilor sociale vulnerabile să le poata întrebuința.
Termenul contractului – se stabileste de catre părți și este legat de timpul in care cumparatorul accepta oferta si achita pretul.
Forma contractului este verbala si simplă scrisă. Drepturile si obligațiile părților țin de ordinul general cu privire la contractul
de vînzare-cumpărare, garantarea de către vînzător a caracteristicilor bunului, în dependență de diferite bunuri – cumpărătorul
trebuie să fie informat despre modul de returnare a bunului cu excepția produselor farmaceutice si alimentare.
Contractul de DONAȚIE
Contractul de donație este acela in cadrul căruia o parte numită donator, transmite cu titlu gratui, ceea ce înseamnă că mărește
patrimoniul celeilalte parti, a donatarului, cu o parte din patrimoniul său. Acest contract este sinalagmatic, insă unilateral
obligațional deoarece privește transmiterea drepturilor patrimoniale doar de către donator. Este consensual, este cu titlu gratuit,
sau cu titlu oneros in dependență de valoarea condiției. Este cu executare succesivă sau real in dependență de obiectul
contractului. Este comutativ. Unele surse vorbesc de caracterul aleatoriu in cazurile donației condiționate, sau chiar atunci cînd
vine vorba despre revocarea contractului de către donator
Elementele contractului: În calitate de părți pot fi orice persoane care au capacitate de a contracta in dependență de valoarea
bunului. Calitatea de donatar o poate avea orice persoană care are sau este lipsita de capacitatea de exercițiu atît de la noi din țară
cît și o persoană străina asupra oricărui bun.
Obiectul contractului de donație îl formează toate bunurile aflate în circuit civil liber sau restrîns.
Forma contractului este reglementată de aceleași norme legale ca și contractul de vînzare-cumpărare, în dependență de bunul,-
obiect al contractului. Este forma verbală, simplă scrisă, sau solemnă. Termenul contractului se stabilește de către părțile
contractante și depinde de obiectul contractului, real sau cu executare succesivă.
Prețul contractului: contractul este cu titlu gratuit, deoarece donatorul nu primește nimic in schimb (este vorba doar de
gratitudinea din partea donatarului).
Condiția contractului, nu este decît valoarea bunului și oricum diferența dintre condiție și valoarea contractului denotă faptul
gratuit al contractului. Condiția nu trebuie să depașească valoarea bunului. Nu trebuie de încurcat donația cu filantropia.
Donatorul are obligația de a transmite bunul împreună cu documentele care atestă faptul proprietății și sint necesare pentru
documentarea de mai departe cit și bunul lipsit de vicii de ordin material sau juridic. Donatorul trebuie sa informeze donatarul
despre viciile pe care le cunoaște sau ar trebui sa le cunoască, trebuie sa fie de bună credință, sa se atîrne serios față de
promisiunea facută și alte obligații. Donatorul poate renunța la transmiterea sau predarea bunului promis dacă pe parcurs această
promisiune sau transmitere îi prejudiciază propria sa intreținere sau a persoanelor aflate la intreținerea sa.
Poate fi revocată de către donator, donația in cazul maladiilor prezumate a fi letale sau in cazul ingratitudinii. Are dreptul să
ceara rezoluțiunea in cazul stării de nevoie. Donatarul are drepturi și obligații ce reiese din contractul de vînzare-cumparare și se
acomodează contractului de donație.
Contractul de SCHIMB
În baza acestui contract, părțile contractante se obligă să transmită reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun, deoarece
fiecare parte este considerată totodată vînzător și cumpărător, ele se numesc copermutanți. Asupra acestui contract se aplică
regulile contractului de vînzare-cumpărare. În caz de diferență de preț a bunurilor preschimbate, se achită o compensație printr-o
sumă de bani numită sultă, care nu poate depăși valoarea bunului. Orice parte contractantă are dreptul de a refuza predarea.
Schimbul reprezintă un contract juridico-civil, prin care părţile se obligă să transmită reciproc din proprietatea uneea în
proprietatea alteea anumite bunuri.
Caracterul translativ de proprietate reprezintă criteriul determinativ al schimbului ca tip aparte de contract. Spre deosebire de
alte contracte cu caracter oneros prin intermediul cărora bunurile se transmit în proprietate, contractul de schimb se
caracterizează prin caracterul specific al contraprestaţiei, care se exprimă prin darea respectivă a unui bun pentru altul, ceea ce
înseamnă că contraprestaţia îmbracă forma unui alt bun. În temeiul schimbului, în principiu, se exclude returnarea unui bun
analogic, precum şi achitarea costului în bani
Obligaţia de schimb, reprezintă momentul trecerii dreptului de proprietate asupra bunurilor schimbate. În baza contractului de
schimb dreptul de proprietate asupra bunurilor primite trece la fiecare dintre părţi simultan, după ce obligaţiile de transmitere a
bunurilor au fost onorate de către ambele părţi. Reieşind din caracterul consensual al contractului, momentul încheierii lui nu
poate fi legat de transmiterea de facto a bunurilor, deoarece schimbul de facto a bunurilor reprezintă executarea unui contract de
schimb deja încheiat şi intrat în vigoare.
Schimbul este caracterizat de aceleaşi caractere de gen ca şi vânzarea-cumpărarea, se deosebesc numai prin caracterul
contraprestaţiei. Prezenţa sau lipsa unora dintre caractere are o importanţă pentru procesul de formare a legii, deoarece permite
aplicarea faţă de contract, în cazul nostru faţă de contractul de schimb, a normelor, condiţionate de acest caracter, în măsura în
care ele nu vin în contradicţie caracterului special (forma de marfă a contraprestaţiei).
Contractul de schimb poartă un caracter universal şi poate fi aplicat pentru reglementarea raporturilor cu participarea oricăror
persoane, recunoscute în calitate de subiecţi ai dreptului civil. În cazurile prevăzute de lege sau contract, împuterniciri de
dispoziţie asupra bunurilor pot fi delegate persoanelor, ce nu sînt titulari ai dreptului de proprietate şi anume într-u executarea de
administrare fiduciară, comision, comisionarul profesionist.
Determinînd categoriile de bunuri care pot servi în calitate de obiecte ale contractului de schimb, legiuitorul face referinţă la
normele corespunzătoare ale codului civil referitoare la vînzare-cumpărare, deoarece normele ce perfectează schimbul nu
stabilesc reguli deosebite în acest sens, limitînduse la noţiunea de bun. Drepturile patrimoniale, privite în mod separat, nu pot
aparţine nici unui subiect cu drept de proprietate, nu se atribuie la categoria de bunuri, formează obiecte aparte ale drepturilor
civile, şi respectiv, nu pot fi atribuite în calitate de obiecte ale contractului de schimb.
Conform contractului de schimb este exclusă restituirea bunurilor analogice celor transmise, precum şi achitarea preţului.
Contractul de schimb poate fi încheiat în privinţa bunurilor viitoare, adică în privinţa bunurilor care nu le deţin părţile la
momentul încheierii contractului, dar le vor dobîndi sau le vor produce ăn viitor. Deseori, în circuitul civil se pune semnul
egalităţii între contractul de schimb şi operaţiunea de barter. Însă practica judiciară internaţională nu recunoaşte o astfel de
echivalenţă juridică între aceste doua categorii, deoarece, în contractele de barter este evidentă obligaţia unei părţi de a livra
mărfurile în contul achitării celor recepţionate (ca o formă deosebită de efectuare a achitărilor pentru mărfurile livrate). Obiectul
contractului de barter nu totdeauna coincide cu obiectul contractului de schimb, deaceea normele referitoare la schimb, urmează
a fi aplicate faţă de barter nu direct, dar prin analogia legii.
Contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe VIAȚĂ.
În baza contractului de înstrăinare a unui bun cu condiția întreținerii pe viata, o parte, beneficiarul întreținerii, se obligă să dea
celeilalte părți, dobînditorului întreținerii, în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobinditorl se obligă să asigure
beneficiarului intreținerea in natur – locuință, hrană, îngrijire și ajutor necesar pe timpul cît va tri, precum și suportarea
cheltuielilor de înmormîntare. Acest contract este întilnit destul de des și se pune accentul mai ales pe faptul acordării ajutorului
persoanelor care nu au posibilitatea de a se intreține singure, din motivul lipselor sau din cauza că nu au pe cineva apropiat care
ar putea să-i întrețină, dar ar putea sa propună ceva in schimbul întreținerii, cum ar fi bunuri mobile sau imobile. Dar nu se
interzice încheierea unui asemenea contract, chiar și de către o persoană care nu are careva deficiențe, însă dorește să încheie un
asemenea contract Orice persoană indiferent de posibilitățile și capacitățile sale, sau virstă, are dreptul să incheie un contract de
instrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață in calitate de benificiar ăl întreținerii.
Elementele contractului: În calitate de părți sunt benificiarul (beneficiarii, dacă sunt desemnate mai multe persoane) întreținerii
și dobînditorul (dobînditorii, dacă mai multe personae întrunesc această calitate), unde benificiar poate fi orice persoană fizică
care dorește să incheie un asemenea contract, are capacitate civila de a contracta și se obligă să dea celeilalte parți în proprietate
un bun mobil sau imobil și este doar persoana fizică, deoarece termenul contractului și condiția principală este intreținerea pe
viată (persoana juridica nu moare). În calitate de dobinditor poate fi orice persoană fizica cu capacitate deplina civila, este
persoană fizică deoarece codul civil prevede efectele contractului dat in cazul morții dobinditorului și un alt moment important,
este că dobinditorul pentru a incheia un asemenea contract trebuie sa dispuna de posibilitatea materiala de a acorda intreținerea
necesară, trebuie să dispună de capacitate de exercitțu și să-și dea seama de urmările incheierii unui asemenea contract riscant.
Obiectul contractului: Obiectul contractului de înstrăinare a bunului are două laturi componente și anume, totalitatea acțiunilor
benificiarului îndreptate spre transmiterea dreptului de proprietate asupra obiectului contractului către dobînditor, cît și acțiunile
dobînditorului referitoare la acordarea serviciilor de întreținere conform contractului. Aceste acțiuni ale părților sunt nemateriale,
formeaza obiectul juridic, sau latura juridica a obiectului contractului.
În ce privește latura materiala, este intreținerea în natură acordată de catre dobînditor sub formă de locuință, hrană, ingrijire
e.t.c., iar din partea beneficiarului obiectul material, este bunul mobil sau imobil transmis dobînditorului pentru a se folosi..
Forma contractului: doar forma scrisă a contractului și autentificată notarial.
Termenul contractului: termenul va fi egal cu durata vieții beneficiarului, iar se admite pluralitatea de parți atît din partea
beneficiarului cit și dobînditorului, termenul contractului va fi egal cu durata vieții ultimului beneficiar cu toate consecintele.
Prețul contractului: Cu toate ca contractul este cu titlu oneros nu înseamna că este și echitabil, ceea ce ar însemna că
contraprestațiile părților au aceeași valoare ca și în cadrul contractului de vînzare-cumpărare, de exemplu. Deoarece este un
contract aleatoriu, riscant, nici beneficiarul și nici dobînditorul nu pot sî cunoasca termenul intreținerii, ceea ce înseamnă că
prețul evaluat al bunului mobil sau imobil transmis, poate fi mai mic sau mai mare decît valoarea intreținerii și invers.
Drepturile si obligațiile parților: Beneficiarul intreținerii este obligat să transmită dreptul de proprietate asupra bunului și să
transmită nemijlocit acest bun către dobînditor, dacă este menționat în contract.Beneficiarul avînd în mod ascuns calitatea de
vînzator, trebuie să pună la dispoziția dobînditorului bunul lipsit de vicii de ordin material sau de drept luînd în consideratțe și
axîndu-se pe prevederile codului civil cu privire la contractul de vînzare-cumpărare.
Drepturile si obligațiile dobînditorului: Dobînditorul trebuie să întreprindă toate acțiunile pentru a primi bunul și a-și înregistra
drepturile asupra lui, în modul prevăzut, deoarece el suporta riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului material, care
formeaza obiectul material al contractului. Dobînditorul trebuie să acorde întreținerea în modul și mîrimea indicată în contract,
cît și conform normelor generale în ce priveste regulile de comportament, etica, morală, uzanță, obiceiuri e.t.c. Dobînditorul, nu
are dreptul de a înstrăina bunul mobil sau imobil pe durata vieții beneficiarului. Această interdicție în cazul imobilelor se înscrie
în registrul bunurilor imobile din cadrul OCT (oficiului cadastral teritorial). Dobînditorul are dreptul de a greva bunul in careva
mod cu acceptarea si permisiunea beneficiarului.
Încetarea contractului: Contractul încetează conform prevederilor contractuale. În cazul decesului dobînditorului, succesorii
lui, preiau drepturile și obligațiile dobînditorului dacă au acceptat succesiunea și au posibilitate materială de a acorda întreținere
beneficiarului sau beneficiarilor. Contractul mai poate inceta ca existență intre părți, în cazul rezilierii, daca una dintre parțile
contractante nu-și indeplinește obligațiunile contractuale. Beneficiarul poate cere rezoluțiunea contractului, sau prin comun
acord poate cere schimbarea modalității de prestare a serviciilor de întreținere, și anume achitarea în bani –numerar sau transfer,
atunci cînd dobînditorul nu are posibilitatea de a-i acorda întreținerea în natură, dar îi este mai comod și mai convinabil ambelor
părți de a efectua plățile în numerar, deoarece în acest fel dobînditorul singur își alege necesarul.
Dobînditorul poate cere rezoluțiunea contractului, în cazul imposibilitații executării prevederilor contractuale din unele cauze ce
nu depind de voința lui (se inrăutățește situația materială și nu poate acorda întreținere acelor personae care se află la întreținerea
lui în afara contractului dat). Beneficiarul în cazul rezolutiunii are dreptul să ceară restituirea bunului sau valorii lui, iar
dobinditorul nu primește valoarea prestației acordate.
Contractul de RENTĂ
Contractul de renta este acela in cadrul caruia, o parte care este debirentierul, se obliga sa achite periodic cu titlu gratuit sau
oneros o redeventa către partea cealalta a contractului numita crederentier. Acest contract este consensual, este cu titlu gratuit
sau oneros fiind oneros in cazul cind crederentierul se obliga sa transmita un bun mobil sau imobil ca contraechivalent sau fara a
echivala insa ca o contraprestatie a redeventei achitate de catre debirentier. Cotnractul de renta are un caracter riscant sau
aleatoriu, insa deoarece legiuitorul permite la incheierea contractului de a prezuma si a preveni o indeplinire a obligatiei
necorespunzatoare, in cazul dat, la rezelierea contractului deberentierul poate cere restituirea prestatiei daca acest moment este
expres prevazut in contract si invers. Contractul de rentă cu titlu oneros este translativ de proprietate.
Elementele contractului: In calitate de părți sunt:
- Debirentierul care poate fi orice persoana fizica sau juridica ce are capacitate deplina de exercitiu si capacitate civila de a
contracta. Poate fi persoana juridica comerciala sau necomerciala in masura prevederilor legale
- Credirentierul – care poate fi orice persoana fizica care poate dispune de bunuri si organizatiile necomerciale. In contractul de
renta viagera (se incheie pe termenul duratei vietii crederentieruluicare nu poate fi determinat la incheierea contractului) poate fi
doar persoana fizica. In cadrul contractului de renta poate apărea o a 3 parte contractanta, terta persoana care va avea calitatea de
beneficiar. In cazul dat acest beneficiar are calitate de credirentier, iar persoana care instituie adica crederentierul va avea calitate
de constituitor, iar cel care plateste redeventa ramina in calitate de debirentier.
Obiectul contractului: In calitate de obiect al contractului putem vorbi ca el are 2 laturi, materiala si juridica, unde latura
juridica sint actiunile indeplinite de catre parti in ce priveste materializarea contractului (semnarea contractului, luare cunostintei
cu conditiile contractului…). Latura materiala constituie pe de o parte redeventa platita de deberentier, iar pe de alta parte in
cadrul contractului de renta cu titlu oneros este bunul mobil sau imobil transmis de catre crederentier, sau de catre deberentier
Redeventa poate fi suma de bani, insa nu se interzice ca in marimea nominalizata a sumei sa fie efectuate lucrari, acordate
servicii, sau intretinere in alt mod. Bunul transmis de catre crederentier pot fi lucruri individualizate, sau drepturi patrimoniale.
Forma contractului de renta este scrisa, autentificata notarial.Daca bunul material transmis de crederentier sau cel ce instituie
renta este un imobil atunci contractul se inregistreaza in registrul bunurilor imobile in oficiul cadastral teritorial.
Termenul contractului poate fi determinat sau nedeterminat (in cadrul rentei viagere)
Pretul contractului. In cadrul contractului de renta, partile stabilesc la renta cu titlu oneros, marimea platii efectuate de
deberentier si a prestatiei sau bunului transmis de catre crederentier.Daca contractul se instituie fata de mai multe persoane
crederentieri atunci la decesul unuia dintre ei, redeventa se achita in aceasi masura fiind impartita in mod egal supravietuitorilor.
Renta se achita periodic, renta viagera se achita in avans, in celelalte cazuri se stabilesc termenele de plata de catre parti.
Drepturile si obligatiile partilor: Debirentierul trebuie sa achite redeventa in marimea si termenele stabilite in contract ,
respectind perioada de avans in cazurile expres prevazute de lege. In cazul decesului debirentierului obligația fata de crederentier
trece catre succesorii sai daca bunul a trecut in mostenirea lor. Debirentierul nu are dreptul unilateral sa renunte la executarea
obligatiunilor contractuale chiar daca ar restitui bunul primit daca crederentierul si-a indeplinit toate obligatiunile contractuale,
fiindca acest contract este riscant, sau aliatoriu.
Crederentierul are obligatii in primul rind in contractul cu titlu oneros de a transmite bunul, insa daca crederentierul este
benificiar ca terta persoana, atunci instituitorul trebuie sa transmita bunul. In cadrul rentei cu titlu gratuit are doar dreptul
achitarei redeventei in termenul stabilit in contract de catre debirentier. Contractul de renta poate inceta prin acordul partilor,
prin remiterea datoriei, prin executare.
Temeiurile specifice de incetare a contractului de renta sunt:
- rezilierea contractului pentru neexecutare (intirzierea sistematica la achitarea redeventei, nerespectarea marimii platilor.)
- rezilierea lui in cazul contestarii de un tert (copii minori ai debirentierului, copiii majori inapti de munca ce necesita intretinere,
parintii incapabili de munca, fata de care debirentierul are obligatia de intretinere, sotul inapt, nepotii, bunicii debirentierului)
- Incetarea contractului in cazul decesului debirentierului- obligatia contractata de debirentier printr-un contract de renta cu titlu
oneros cade in sarcina succesorilor sai care au mostenit bunul transmis de constituitorul rentei. Succesorii debirentierului se pot
elibera de executarea obligatiei prin restituirea bunului transmis de credirentier. Obligatia ce se naste dintr-un contract de renta
cu titlu gratuit face parte din pasivul succesoral si urmeaza a fi executata de succesorii debirentierului.
Contractul de împrumut
În cadrul contractului de împrumut, împrumutătorul se obligă să împrumute sau să transmită cu drept de proprietate bani sau
bunuri fungibile către împrumutat care este a 2-a parte contractanta, iar împrumutatul la rîndul sau se obligă să restituie obiectul
contractului în volumul stipulat în contract (dacă obiect al contractului sînt banii se poate stabili de a rambursa aceeași sumă sau
cu o dobîndă) în modul, termenul și conform altor condiții stipulate în contract. Contractul dat este consensual, sinalagmatic,
gratuit dacă legea (împrumutul de la lombard și asociațiile de împrumut) sau contractul nu prevede altceva.
Acest contract este cu executare successiva și translativ de proprietate. În principiu este un contract comutativ, însă totuși se
observă și caracterul riscant (aliatoriu).
Elementele contractului: În calitate de părți sînt împrumutătorul și împrumutatul unde fiecare trebuie să fie în dependența de
bunul împrumutat ce formează obiect al contractului, persoană cu capacitate de exercițiu necesară pentru a încheia asemenea
contract. Împrumutătorul trebuie să fie proprietar al obiectului contractului. Atunci cînd în calitate de împrumutător apare
lombardul sau asociațiile de împrumut ale cetățenilor acest contract poate fi incehiat cu împrumutatul care este cetățean al RM,
sau cetățean străin. Împrumutatul devenind proprietar al bunului împrumutat suportă toate riscurile legate de pieirea fortuită a
bunurilor împrumutate.
Obiectul contractului sînt banii și alte bunuri fungibile (consumtibile).
Forma contractului: Forma contractului se supune normelor generale cu privire la forma actului juridic. În ce privește banii,
codul civil în cadrul studiului contractului de împrumut nu stipulează expres că împrumutul banilor trebuie făcut în formă scrisă
însă în cadrul apariției unui litigiu necatind la faptul măririi sumei, probă cu martori nu are valoare probatorie în instanță.
Termenul contractului: Termenul contractului se stabilește de către părți și termenul are importanță mai ales în cazurile
contractului de împrumut cu dobîndă.
Drepturile și obligațiile părților. Împrumutătorul este obligat să transmită bunul sau banii conform contractului încheiat între
părți. Că împrumutătorul este obligat să repare prejudiciul cauzat împrumutatului, în cazul neexecutarii obligatiunii de a da
bunul. Împrumutătorul răspunde pentru obiectul cu vicii.
Contractul de împrumut reprezintă o înţelegere (acord) conform căreia împrumutărorul se obligă să dea în prorpietate
împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie aceiaşi sumă de bani sau bunuri de acelaş gen,
calitate sau cantitate. Contractul de împrumut este un contract consensual, fiind valabil încheiat la momentul realizării acordului
de voinţă asupra tuturor condiţiilor esenţiale.
Împrumutul este un contract sinalagmatic, dînd naştere la obligaţii reciproce pentru ambele părţi. Împrumutul este un contract cu
titlu gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.Împrumutul acordat de lombard sau de asociaţiile de economii şi
împrumut ale cetăţenilor este întotdeauna oneros, în virtutea prevederilor legale.
Împrumutul este un contract translativ de proprietate, împrumutatul devenind proprietarul bunurilor împrumutate şi suportînd
riscurile pieirii fortuite. Legislaţia în vigoare prevede posibilitatea acordării împrumutului fără a specifica destinaţia, precum şi
acordarea împrumuturilor cu destinaţie specială. Astfel, asociaţiile de economii şi împrumut ale cetăţenilor acordă împrumuturi
cu destinaţie specială În acest caz împrumutătorul are posibilitatea să supravegheze utilizarea împrumutului după destinaţie de
către împrumutat.
Împrumutătorul are dreptul să renunțe la executarea obligațiilor contractuale în caz de înrăutățirea situației sale materiale, sau în
caz de înrăutățirea situației materiale a împrumutatului. Promisiunea de a contracta sau antecontractul poate fi revocată de
promitent (împrumutătorul) în cazul în care situaţia materială a împrumutatului s-a înrăutăţit substanţial. Acest drept i se
garantează împrumutătorului chiar şi în situaţia cînd înrăutăţirea stării materiale a împrumutatului s-a produs înainte de
încheierea contractului şi a devenit cunoscută împrumutătorului ulterior.
Situaţia materială a împrumutatului urmează de demonstrat prin probe convingătoare , care ar confirma faptul, că împrumutatul
nu ar putea restitui împrumutul, în caz contrar vor urma consecinţele prevăzute de art.868. În ce privește restituirea
împrumutului, împrumutătorul are dreptul să ceară dobîndă, dacă împrumutatul nu-și execută obligația de restituire în timp.
împrumutatul trebuie să restituie obiectul contractului în termenul și în valoarea stabilită în contract cu sau fără dobîndă și duce
răspundere conform prevederilor contractuale și condițiilor legale.
Răspunderea împrumutătorului pentru viciile bunului în conformitate cu regulile de răspundere a comodantului. Cheltuielile de
conservare a bunului sunt în seama împrumutatului ca proprietar. Împrumutătorul este răspunzător de daunele cauzate prin
viciile ascunse ale bunului – cunoscute de el şi necomunicate împrumutatului; la fel ca şi comodatul este lipsit de importanţă
practică, căci bunurile fungibile şi consumtibile numai în mod excepţional pot provoca daune.
Contractul de locațiune
Contractul de locațiune este acela în cadrul căruia o parte numită locator se obligă să transmită un bun nefungibil care are
particularități individuale mobil sau imobil în folosință temporară sau în folosință și posesiune temporară, iar locatarul la rîndul
său care este cealaltă parte contractantă se obligă să folosească bunul conform destinației lui și să achite chiria conform
uzanțelor contractului conform condițiilor contractuale.
Drepturile și Obligațiile părților
Drepturile și obligațiile locatorului: Locatorul este obligat să transmită bunul fără vicii de ordin material sau juridic (de drept),
transmiterea să fie reală cu îndeplinirea tuturor formalităților în dependență de bunul care formează obiectul contractului.
Locatorul trebuie să înștiințeze locatarul referitor la viciile pe care le cunoaște sau ar trebui să le cunoască în ce privește
caracteristicile bunului și în acest fel asigurinduse soluționarea conflictelor sau litigiilor ce pot apărea pe parcursul termenului de
contract.Locatorul trebuie să facă un control sau o verificare în ce privește folosirea bunului de către locatar.Trebuie să achite
reparațiile capitale dacă contractul nu prevede altceva, deoarece dacă locatarul efectuieaza reparațiile capitale, atunci locatorul
este obligat să le finanseze.Locatorul trebuie să transmită bunul împreună cu toate documentele care îi permit locatarului să
folosească bunul în modul prevăzut în contract.
Locatorul are dreptul să verifice bunul în orice moment cu înștiințarea prealabilă a locatarului, și în dependență de bunul ce
formează obiectul contractului și condițiile de folosire al lui, să nu împiedice folosirea lui de către locatar. Locatorul are dreptul
să ceară de la locatar înfăptuirea în timpul cuvenit a reparațiilor curente fapt care nu permite uzura excesivă sau înainte de
termen a bunului închiriat. Locatorul are dreptul să ceară achitarea în mărimea și termenii stipulați în contract a chiriei. La
termenul finalizării contractului, locatorul este obligat sa recepționeze bunul și să-l verifice în dependența de caracteristicile
bunului, și alte drepturi și obligații conform contractului și legii în vigoare.
Drepturile și obligațiile Locatarului: Locatarul este obligat să folosească bunul conform înțelegerii și destinației, să preia bunul
în termenii și modul stabilit în contractLocatarul trebuie să folosească bunul strict în conformitate cu caracteristicile lui și să nu-l
transmită fără acordul locatorului altor persoane în folosință.Locatarul trebuie să întrețină bunul și să infraptuiasca reparațiile
curente, iar dacă este înțelegere între părți și reparațiile capitale cu achitarea loc de către locator, sau cu micșorarea în continuare
a plăților pentru chirie.
Locatarul este obligat să transmită bunul la încetarea relațiilor contractuale împreună cu toate îmbunătățirile aduse bunului dacă
ele nu pot fi separate de bun fără al prejudicia și invers. Îmbunătățirile inseparabile vor fi achitate de locator dacă părțile
prealabil au avut o asemenea înțelegere. Locatarul are dreptul să ceară o reducere a chiriei sau chiar rezelierea contractului dacă
folosința de către el a bunului închiriat este deranjată de către un alt locatar în diferite ipostaze. și alte drepturi și obligații ce
recurg din sinalagmaticitatea contractului de locațiune.
Încetarea contractului Contractul încetează la expirarea termenului, sau poate fi reziliat în cadrul apariției situațiilor de motiv
indicate în contract sau în legislația în vigoare.
Sublocațiunea Sublocațiunea este același contract de locațiune bunul închiriat de către locatar poate fi transmis în folosință, sau
folosință și posesie către o altă persoană, sublocatar, dacă acest fapt îi convine locatarului, nu-I îngrădește dreptul în cadrul
contractului de locațiune, iar locatorul își da acordul. În cadrul sublocațiunei, răspunderea locatarului față de locator se menține,
iar sublocatarul poartă răspundere față de locatar. Cesiunea locațiunii îl poate eliberă pe locatarul de obligații, dacă acest fapt
este în contract cu indicarea responsabilității părților contractante. Nu se admite o sublocațiune în continuare, sau succesoare.
Raportul de proprietate în cadrul contractului de locațiune, de la bun început este menționat că locatorul transmite un bun mobil
sau imobil determinat individual în folosință temporară, sau folosință și posesiune temporară, însă nu transmite și dreptul de
proprietate asupra bunului. Din aceste considerente, locatorul suportă riscurile pieirii fortuite sau deteriorării bunului, iar în cazul
schimbării proprietarului bunului închiriat, bunul înstrăinat rămîne să fie folosit de locatar pe perioada indicată în contract.
Desigur părțile pot schimba condițiile contractului în ce privește termenul, sau prețul în conformitate cu legislația în vigoare.
În cadrul exproprierii bunului închiriat, contractul de locațiune încetează din data cînd expropriatorul are dreptul să ia bunul în
posesie. Dacă exproprierea este parțială, locatarul are dreptul la reducerea chiriei Soarta îmbunătațirilor aduse bunului închiriat
Locatorul este obligat în plan general să efectuieze reparațiile capitale, iar locatarul să efectuieze reparațiile curente care au
menirea să întrețină bunul în lucru și să nu permită uzarea lui înainte de termen, sau excesivă.
Din aceste considerente toate îmbunătățirile înfăptuite de locatar, dar care nu sunt obligatorii conform uzanțelor contractuale,
trebuiesc efectuate cu acordul locatorului că pe parcurs să fie compensate de către el (achitarea lor, sau micșorarea chiriei), în
caz contrar plățile, sau cheltuielile în ce privește îmbunătățirea făcută va rămîne pe seama locatarului dacă aceste îmbunatățiri nu
pot fi separate de bunul închiriat fără a-l prejudicia
Contractul de arendă
În cadrul contractului de arendă, arendatorul care este proprietar, uzufructuar, sau un alt posesor de drept al bunului, transmite în
folosință careva bunuri agricole cum ar fi terenurile agricole, sau alte bunuri mobile și imobile cu această destinație către cealaltă
parte contractantă numită în continuare arendaș pentru folosirea bunului și obținerea unui careva venit pe o perioadă determinată
de timp. Contractul este sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros, translativ de folosință, sau posesie și folosință, comutativ și
cu executare succesivă, real.
Prețul contractului de arendă În cadrul contractului de arendă, plata se face în natură, în bani, sau în formă mixtă la momentul
semnării contractului, însă deoarece contractul dat este unul consensual și comutativ dar cu executare succesivă, nu este exclus
faptul că părțile să schimbe modul de plată în dependență de circumstanțe. Plata se face la locul stabilit în termenul sau
termenele prevăzute în contract.
Sînt cîteva circumstanțe care influienteaza plata și modul plății arendei pentru diferite categorii de folosință a bunurilor ce
formează obiectul contractului, cum ar fi suprafața și așezarea geografică a terenurilor, distanța terenurilor de la drumuri,
distanța de la sursele de energie electrică dacă este necesară folosirea ei, potențialul de producție al terenului (bonitatea solului),
și alte elemente. Se poate reduce plata arendei dacă mai mult din jumătate din fructele obținute de către arendaș, sau subarendaș
pier fortuit, și în acest caz arendașul are dreptul să ceară reducerea proporțională a plăților pentru arendă, acest drept poate fi
realizat doar pînă la separarea fructelor.
Conținutul contractului: Arendatorul are dreptul să ceară de la arendaș executarea plăților în modul și termenul stabilit, să
verifice modul de executare a obligațiilor de către arendaș, să verifice bunurile transmise în arendă.
Arendatorul este obligat să transmită bunurile în termen împreună cu toate documentele necesare, să informeze despre toate
viciile materiale sau de drept, să achite în cazul rezelierii contractului înainte de termen arendașului prețul fructelor dacă nu sunt
separate, și dacă părțile au stabilit dorința de a rezelia contractul înainte de termenul lui, să efectuieze reparațiile capitale dacă
este stabilit în contract, sau dacă așa au stabilit părțile
Arendașul este obligat să folosească bunurile ca un bun proprietar, să informeze arendatorul în cazul subarendei, să achite plățile
către arendator în modul stipulat și impozitile dacă e prevăzut în contract (dacă nu este prevăzut atunci impozitele le achită
proprietarul), să execute reparațiile curente și dacă este prevăzut în contract, reparațiile capitale.
Arendașul are dreptul de prim cumpărător dacă a fost de bună credință, iar bunurile ce formează obiectul contractului urmează a
fi înstrăinate de către arendator, și alte drepturi și obligații conform legii cu privire la arendă. Părțile pot avea și alte drepturi.
Încetarea contractului de arendă odată cu expirarea termenului, sau înainte de termen în cazul pieirii bunurilor arendate, sau în
cazul nulității contractului, sau în virtutea circumstanțelor de îndeplinire a obligațiunilor contractuale de către părți Temeiurile
legale de încetare a arendei înainte de termen:
- poate cere rezilierea anticipată, prin intermediul instanţei de judecată, a contractului de arendă în umrătoarele condiţii:
- nerespectarea clauzelor privind arenda;
- folosirea pămîntului în condiţii ce contracvin legislaţiei; înrăutăţirea intenţionată a calităţii terenului arendat;
- neachitarea arendei pe parcursul a 30 de zile de la data expirării termenului de plată, cu condiţia că perioada de graţie de 30 de
zile pentru achitarea arendei se va acorda doar o singură dată pe parcursul perioadei de arendă, astfel că orice neachitare repetată
a arendei în termen va constitui temei pentru a cere rezilierea imediată a contractului de arendă, în cazul cănd c оntractul nu
prevede altfel;
- ridicarea construcţiilor neautorizate pe terenul arendat; terenul nu a fost folosit timp de un an de la data dării lui în arendă, în
cazul cînd contractul nu prevede altfel;
- transmiterea terenului arendat în subarendă fără consimţămîntul proprietarului.
Arendatorul terenului poate cere rezilierea anticipată a contractului şi în alte cazuri prevăzute de lege sau de contract. În cazul în
care contractul de arendă nu prevede altfel, arendatorul poate rezilia anticipat contractul de arendă în mod necondiţionat numai
după înştiinţarea în scris, cu cel puţin 3 luni înainte, a arendaşului. Cu excepţia condiţiilor, arendaşul are dreptul să folosească
terenul pînă la strînsul roadei inclusiv, conform termenelor prevăzute de tehnologia de creştere a culturilor.Arendaşul, poate cere
rezilierea anticipată a contractului de arendă în cazul în care:
- arendatorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale;
- arendaşul este în imposibilitatea de a folosi terenul, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, dacă contractul de arendă nu prevede
altfel;
- arendatorul nu a transmis terenul în termenul stabilit în contract.
Arendaşul poate cere rezilierea contractului de arendă şi în alte cazuri prevăzute de lege sau de contract. Arendaşul poate cere
rezilierea anticipată a contractului de arendă şi din motive de sănătate, care îl pun în imposibilitatea de a respecta pe viitor
clauzele contractului, dacă contractul nu prevede altfel.
Arendaşul poate rezilia anticipat contractul de arendă în mod necondiţionat doar avertizînd arendatorul în scris despre intenţia de
reziliere a contractului cu cel puţin 3 luni pînă la recoltare, dacă contractul nu prevede altfel”. Consecințele de rezelierea
contractului de arendă pînă la încheierea anului agricol, arendatorul este obligat să plătească arendaşului valoarea fructelor care,
deşi încă neseparate, vor putea fi separate înainte de sfîrşitul anului în condiţiile unei gospodăriri normale..
Contractul de ÎNCHIRIERE A SPAȚIULUI LOCATIV
In cadrul acestui contract se transmite in folosinta de catre locator catre chirias si membrii familiei chiriasului o incapere de
locuit, iar chiriasul si familia acestuiea se obliga sa foloseasca spatiul conform destinatiei, sa asigure integritatea lui si sa achite
in modul si termenul stabilit in contract chiria, care reprezinta plata pentru folosinta.
Acest contract sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesiva, real, translativ de folosinta.
In calitate de incapere pentru locuit poate fi orice incapere separata care intruneste conditiile de fapt si de drept pentru a deveni
obiect al contractului dat.
In cadrul fondului locativ se include 4 tipuri de incaperi de locuit si anume:
1. In fondul locativ de stat se include casele de locuit si incaperile de locuit ce apartin statului
2. Fondul locativ obstesc care contine casele de locuit si incaperile de locuit din alte case
Obiectul contractul de inchiriere a spatiului locativ are 2 laturi, sau alt fel spus are un dublu inteles fiindca pe de o parte este
spatiul locativ, iar pe cealalta parte este vorba de chirie. In cadrul acestui contract se pune accent pe notiunea de spatiu locativ
care trebuie sa intruneasca toate conditiile stricte in ce priveste izolarea spatiului, intrarea aparte din coridor (camine), sau
intrarea de o parte in casele care se afla la sol. Spatiul de locuit este doar incaperea prevazuta de a locui in sensul direct al
cvintului. Daca prin spatiul prevazut pentru locuit se trece dintr-o odaie in alta, aceasta incapere nu poate fi socotita ca obiect -
spatiu locativ izolat. In ce priveste chiria, sau plata reprezinta suma de bani pe care chiriasul o achita pentru folosirea incaperei.
Serviciile comunale sau plata pentru intretinere nu face parte din plata pentru chirie.
Chiria este o suma fixa, iar platile pentru intretinere se fac conform tarifelor si volumului consumat de chirias. Administratia
fondului obstesc si a celui de stat stabilesc cuantumul chiriei in dependenta de cheltuielile de administrare, cheltuielile legale de
reparatie capitala, de intretinere a blocurilor sau spatiilor locative cit si alte cheltuieli ce tin de obligatiile acesteia.
Termenul contractului de inchiriere a spatiului locativ In cadrul fondului de stat, termenul contractului se incheie, sau este
egal cu o masura de timp nelimitata, cit si in fondul de stat obstesc sau public. De regula in casele departamentare ale
intreprinderilor, organizatiilor din principalele ramuri ale economiei nationale, institutiilor de stat sau obstesti, termenul
contractului este determinat de termenul in care persoana data se afla in relatii de munca cu organizatia sau institutia data. In ce
priveste stabilirea termenului in ordinul de primire a spatiului locativ, se indica conditiile de atribuire a spatiului catre persoana
data si membrii familiei acesteia si termenul de activitate daca este vorba de casele departamentare, institutii s.a.
Drepturile si obligatiile partilor in cadrul contractului de inchiriere a spatiului locativ Deoarece este un contract sinalagmatic
drepturile si obligatiile sint reciproce Chiriasii sint obligati sa intretina spatiile locative acordate ca buni proprietari conform
destinatiei, respectind regulile, sanitare si de folosire, cit si regulile de convetuire. Ei sint obligati de a folosi in mod rezonabil
energia electrica, apa, gazul s.a. conform legii cu privire la inchirierea spatiului locati.
Obligatiile de baza ale chiriasului consta in respectarea regulelor de securitate ale incaperei in ce priveste inundatiile,
incendierea incaperilor; efectuarea reparatiilor curente; asigurarea integritatii; pastrarea curateniei si a ordinei si in celelalte
spatii pe care le foloseste, sau care sunt comune cu alti chiriasi.
Nu are dreptul chiriasul sa schimbe stilul sau arhitectura (la fasade), sau sa faca careva reconstructii in interior, care ar duce la
slabirea constructiei capitale; nu are dreptul sa extinda neautorizat suprafata instalatiilor de incalzire. Sa respecte regimul de
sunete. Sa foloseasca in modul prevazut conductele pentru gunoi
Modificarea contractului de incheriere a spatiului locativ Deoarece este un contract consensual si comutativ el poate fi
modificat la propunerea uneia si cu acordul celeilalte parti. Conform codului cu privire la locuinte, poate modifica contractul
administratorul, in cazul reunirii chiriasilor intr-o singura familie, in cazul recunoasterii in calitate de chirias altui membru al
familiei date, in cazul retragerii spatiului de locuit, daca este folosit pentru venituri ne provenite din munca.
Mai poate fi modificat contractul in cadrul impartirii incaperii de locuit, la cerinta membrilor chiriasului, in acest caz se cere
consimtamintul tuturor membrilor familiei lui si a chiriasilor. Daca in locuinta din fondul obstesc se elibereaza o odaie, se aduce
la cunostinta administratorului si asupra spatiului dat se incheie un nou contract cu un alt chirias ce sta la rind modificinduse
contractul anterior.
Particularitatile contractului de inchiriere a spatiului locativ in fondul privat. In cadrul fondului privat in calitate de locator
este proprietarul sau o alta persoana imputernicita sau abilitata cu acest drept de catre proprietar si in calitate de proprietar poate
fi atit persoana fizica cit si persoana juridica.
Obiectul contractului sint incaperile separate ce intrunesc toate conditiile de fapt si de drept si nu dauneaza sanatatii in ce
priveste situatia sanitara, vecinatatea lor si alte prevederi legale.
Termenul contractului se stabileste de catre parti si poate fi atit determinat cit si fara termen, insa conform prevederilor
generale, daca este mai mare de 3 ani trebuie sa se inregistreze la Oficiul Cadastral Teritorial.
Forma contractului este scrisa, si se inregistreaza contractul la administratia publica locala.
Pretul contractului este stabilit de catre parti de iure, dar de facto este stabilit de locator si acceptat de chirias. In cazul cind este
necesar sa se efectuiesze reparatia capitala in spatiul inchiriat pentru un timp mai indelungat se respecta Legislatia Locatiunii, la
fel si reparatia curenta. In cazul cind decedeaza chiriasul, locatorul este obligat pe termenul ramas sa incheie contractul cu unul
din membrii famieliei chiriasului, ceia ce inseamna modificarea contractului de inchiriere a spatiului de locuit, deoarece se
schimba una dintre parti, adica chiriasul.
Spatiile locative cu destinatie speciala pot fi spatiile de serviciu care pot fi amplasate in casele fondului locativ (lacatusii,
electricienii care activeaza la locul dat). Se acorda doar persoanelor care au dreptul de a primi spatiul locativ de serviciu.
Repartizarea in cаdrul acestui fond, poate fi la dorinta partilor, daca este spatiu privat, sau daca este fondul obstesc sau de stat
prin acordarea de spatiu de locuit in baza ordinului de repartitie. Termenul contractului este egal cu termenul angajarii persoanei
in cadrul serviciului dat.
Contractul de leasing
Contractul de leasing prevede, ca o parte numita locator se obliga fata de alta parte numita locatar sa asigure o sesiune si
folosinta temporara a unui bun cumparat sau produs de locator(cumparat de locator de la furnizor, sau producator) contra unei
plati periodice numita rata de leasing. Acest contract este consensual, cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ, cu executare
succesiva si translativ de folosinta si posesie, este real
Deosebim mai multe tipuri ale contractului de leasing, insa principalele forme sint leasingul financiar si leasingul operational:
1. perioada de leasing, sau termenul contractului depaseste 75% din durata de functionalitate utila a obiectului material a
contractului de leasing, luinduse in calcul folosirea rationala si uzura.
2. alta particularitate este ca trebuie sa prevada expres la momentul semnarii contractului ca odata cu finalizarea termenului
contractului, dreptul de proprietate asupra bunului se va transfera de la locator catre locatar.
3. alta particulatitate este ca suma ratelor, sau pretul contractului trebuie sa fie nu mai mic de 90% din valoarea initiala a bunului
transmis in leasing.
4. alta particularitate este ca riscurile si benificiile sint transferate de la locator catre locatar
Leasingul poate fi in functie de forma de organizare si tehnica de realizare a operatiunilor de leasing, poate fi leasing direct, sau
leasing indirect. In cadrul leasingului direct, contractul se incheie intre toate 3 parti contractante, concomitent, ceea ce inseamna
ca este un contract tripartid si anume vinzatorul (furnizorul), a 2-a locatorul (care poate avea calitate de vinzator), a 3-a locatarul.
In cadrul leasingului indirect sunt 2 contracte separate, furnizor (calitate de vinzator) - locator si locator – locatar.
In ambele cazuri locatarul este partea care alege bunul conform cerintelor sale, insa in cadrul contractului direct el are
posibilitatea de a se expune asupra viciilor bunului direct catre furnizor, deoarece locatorul aici are intr-o oarecare masura
calitate de intermidiar.
Mai deosebim tot in functie de aceasta forma de organizare, leasingul de returnare unde se presupune, ca la expirarea
termenului bunul se transmite inapoi.
O alta forma este leasingul diferentiat in cadrul caruia operatiunea este finantata de mai multi locatori.
O alta forma este leasingul periodizat atunci cind bunul se transmite catre mai multi locatari care il folosesc periodic stabilindu-
se un anumit orar de lucru. Dupa teritoriul de functionare deslusim leasing teritorial national si international.
Elementele contractului: In calitate de parti sunt – furnizorul, sau vinzatorul care instraineaza catre locator conform contractului
de vinzare-cumparare respectinduse drepturile si obligatiile partilor contractante. Vinzatorul sau furnizorul poate fi o persoana
fizica sau juridica ce are capacitatea de a contracta in conditiile prevazute de lege.
O alta parte contractanta este locatorul care poate fi persoana fizica sau juridica ce practica activitate de intreprinzator si
transmite in conditiile legii cu privire la contractul de leasing catre locatar conform conditiilor si cerintelor inaintate de acesta si
acceptate de locator un anumit bun cu dreptul de posesie si folosinta pentru o anumita perioada de timp. Daca in contract este
stipulata macar o conditie ce prevede leasingul financiar, atunci contractul dat se prezuma translativ de proprietate dar nu de
posesie si folosinta. Locatarul este partea contractanta fizica sau juridica care doreste sa primeasca si primeste conform
contractului de leasing in dependenta de tipul leasingului operational sau financiar un bun mobil sau imobil cu drept de posesie
si folosinta, sau cu drept de proprietate.
Contractul se incheie in forma scrisa, unde se indica pretul bunului, suma contractului de leasing, se indica modul de achitare si
termenele ratelor, plata finala si metodele calcularii in cazul rezelierii contractului.
Obiectul contractului: Contractul de leasing include in sine elemente ale contractului de vinzarecumparare, locatiune si de
arenda, de aceea obiectul contractului pe de o parte pot fi bunurile ce au tangente cu contractele de locatiune si arenta si se
bazeaza de prevederile referitore la contractul de vinzare cumparare.
Obiectul juridic este format din totalitatea actiunilor pe care le intreprind partile contractante. Obiectul contractul trebuie sa fie,
sa existe, poate fi orice bun care se afla in circuitul civil, sau in circuitul civil restrins daca legea permite transmiterea bunului
dat in leasing. Nu pot fi obiecte ale leasingului terenurile agricole, bunurile consumptibile, bunurile scoase din circuitul civil, sau
obiectele proprietatii intelectuale.
Termenul contractului se stabileste de catre parti, dar nu poate fi mai mic de un an de la momentul incheierii contractului.
Contractul se incheie pe o perioada determinata de timp luinduse in consideratie perioada de amortizare a bunului, cit si perioada
de amortizare fiscala.
Pretul contractului se stabileste de catre parti in dependenta de calitatile bunului si prezinta rata de leasing sau acea plata
periodica efectuata de catre locata catre locator. In cadrul leasingului operational, plata reprezinta cota de amortizate calculata
conform actelor normative in vigoare cit si beneficiul stabilit de partile contractante. In cadrul leasingului financiar plata o
reprezinta pretul sau cota parte din valoarea de intrare a bunului si plus dobinda de leasing (deoarece este vorba de procurarea
unui bun in rate plus dobinda aferenta).
Drepturile si obligatiile partilor in cadrul contractului de leasing Obligaţia imperativă a locatorului în contractul de vînzare-
cumpărare încheiat cu vînzătorul bunului, constă în informarea vînzătorului despre contractul de leasing încheiat sau care
urmează a fi încheiat, cu indicarea locatarului concret. Această informare a vînzătorului serveşte în calitate de temei pentru
apariţia unor drepturi şi obligaţii specifice calităţii lui de parte a raportului de leasing. Lipsa în contract a indicaţiei despre scopul
dobîndirii de către locator a bunului nu afectează valabilitatea contractului, dar poate servi în calitate de temei pentru înaintarea
cerinţelor de reparare a daunelor.
Locatorul in contractul de leasing are obligatiile unui vinzator deoarece pune la dispozitia locatarului bunul fara vicii de ordin
material, sau juridic. Locatorul care poate fi persoana fizica sau juridica, in dependenta de forma contractului de leasing,
financiar sau operational isi asuma, sau transmite catre locatar riscurile legate de contractul de leasing.
Locatorul nu trebuie sa impiedice lacatarului in folosirea obiectului contractului, iar daca este leasing operational si mai multe
persoane au dreptul de folosinta si posesie asupra obiectului leasingului, acestea trebuie sa raspunda in masura prevederilor
contractuale in dependenta de forma leasingului.
Locatarul este obligat sa respecte conditiile contractuale, sa se foloseasca de bun in dependenta de destinatia lui, are dreptul sa
aleaga producatorul, are dreptul sa formuleze cerinte fata de furnizor sau locator, are dreptul sa stabileasca independent si sa
aleaga cine se va ocupa cu efectuarea reparatiilor curente pentru a intretine bunul in stare lucrativa, sau capitale daca este
prevazut in contract, atunci cind in contract nu se stabileste persoana (fizica sau juridica) care se va ocupa de reparatia garantata
a bunului Locatarul are dreptul daca nu este prevazut in contract, dar la expirarea termenului bunul se instraineaza, sa procure
acest bun, iar daca doreste poate sa prelungeasca relatiile contractuale de folosire atunci cind bunul nu se instraineaza.
Nu are dreptul locatarul sa greveze bunul, sa modifice contractul, sau sa-l intrerupa fara instiintarea locatorului. Locatarul este
obligat sa permita locatorului verificarea modului de folosire a bunului in orice moment atunci cind este rezonabil, dupa timp,
loc. Contractul de leasing inceteaza odata cu expirarea termenului si indeplinirea obligatiunilor contractuale de catre parti, sau
atunci cind se realizeaza contractului cu acordul partilor, sau din cauza partilor, sau a unei parti; si din alte motive, sau
circumstante prevazute de lege.
Contractul de antrepriză
Prin contractul de antrepriză o parte, antreprenor se obligă să efectuieze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părți (client),
iar aceasta se obligă să recepționeze lucrarea și să plătească prețul convenit.
Antrepriza este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă și consensual.
Particularitațile:
- Antreprenorul efectuează o lucrare la comandă clientului pentru satisfacerea cerințelor individuale ale acestuia.
- Antreprenorul efectuează o anumită lucrare din care poate rezulta producerea, sau transformarea unui bun, ori obținerea unui
alt rezultat prin efectuarea de lucrări
– Antreprenorul este independent în alegerea modului de executare a lucrării - Antreprenorul execută lucrarea pentru o
remunerație obținută după efectuarea și predarea lucrării
Delimitarea contractului de antrepriză cu alte contracte: Se deosebește cu contractul de vînzare cumpărare prin faptul că în
momentul încheierii contractului de vînzare cumpărare, obiectul acestui contract există în realitate și este transmis
cumpărătorului. În contractul de antrepriză obiectul contractului nu există în momentul încheierii contractului, el urmează a fi
produs, fabricat.
Se deosebește de contractul de locațiune după obiectul contractului, după faptul că plată locațiunii este determinată în funcție de
volumul bunului închiriat, durata folosinței obiectului etc. În contractul de antrepriză nu persistă așa aspect ca folosirea unui bun
care aparține unei alte persoane.
Elementele contractului: Părțile contractante sunt antreprenorul și clientul, unde antreprenorul este considerată persoana care își
asumă obligația să efectuieze o lucrare în favoarea altei persoane, și clientul este persoană (fizică sau juridică) care însărcinează
o altă persoană să efectuieze o anumită lucrare.
Obiectul contractului de antrepriză este rezultatul activității antreprenorului. Obiectul contractului de antrepriză poate fi
producerea sau transformarea unui bun, cît și obținerea de alte rezultate prin efectuarea de lucrări.
Forma contractului:
- este simplă scrisă - la producerea unor obiecte complicate care necesită un termen de executare îndelungat și cheltuieli
esențiale;
- verbală
Termenul are importanță pentru ambele parți:
- Pentru client – recepționarea la timp a obiectului contractului
- Pentru antreprenor – pentru ca după executarea lucrării și predarea ei clientului are dreptul la remunerație.
Prețul contractului, sau remunerația antreprenorului este constituită din 2 elemente:
1. Cheltuielile suportate de antreprenor la executarea lucrării
2. Remunerația care i se cuvine după lucrul efectuat.
Dacă contractul de antrepriză prevede executarea unor lucrări complexe, prețul se determina prin întocmirea devizului, întocmit
de către antreprenor în comun acord cu clientul și constituie un calcul al materialelor utilizate.
Riscurile în contractul de antrepriză:
1. Riscul lucrării (contractului) – antreprenorul se obligă să efectuieze pe riscul sau o anumită lucrare. Prin urmare dacă
executarea contractului devine imposibilă din cauze de forța majoră, antreprenorul nu are dreptul la remunerație
2. Riscul materialelor – riscul pieirii, sau deteriorarii fortuite a materialelor necesare executării contractului îl suportă cel care le-
a furnizat
3. Riscul obiectului contractului – riscul pieirii sau deteriorării fortuită a obictului contractului pînă la recepționarea lui îl suportă
antreprenorul.
Drepturile si obligațiile parților în cadrul contractului de antrepriză
- Antreprenorul este obligat să întreprindă toate măsurile pentru a eficientiza modul de desfăsurare a lucrărilor față de obiectul
contractului cît și pentru a obține rezultatul dorit de client.
- Deoarece antreprenorul se socoate specialist și profesionist în domeniul dat, el trebuie să informeze clientul despre toate
acțiunile care trebuie să le întreprindă pentru a obține rezultatul dorit, în ce privește calitatea materialului din care urmează să fie
îndeplinită, transformată sau reabilitată lucrarea – obiect al contractului.
- Antreprenorul este obligat să efectuieze lucrarea de sinestatator, sau personal dacă aceasta prevede contractul, sau reiese din
contract (calitățile personale ale antreprenorului).
- Antreprenorul trebuie să furnizeze materialul, sau să execute lucrul din materialul clientului conform contractului, însă în
ambele cazuri el duce răspundere de calitatea bunului ce formează obiectul contractului. - El trebuie să depisteze viciile
materialului deoarece este profesionist și să informeze clientul în măsura în care aceste vicii ar putea dăuna calității bunului. -
Antreprenorul trebuie să informeze despre faptul existenței anumitor împrejurări ce ar împiedica executarea sau finalizarea
lucrărilor în termen.
- Antreprenorul trebuie să transmită clientului obiectul contractului în termenii, modul și locul stabilit în contract. Obiectul
trebuie să fie liber de orice viciu de ordin material sau juridic.
- Dacă în cadrul contractului sînt executate lucrări capitale, atunci se îndeplinește actul de predare primire al bunului, iar
antreprenorul trebuie să ia parte la transmiterea bunului către client, unde se va face cunoscută toată informația față de obiectul
material al contractului, clientului, iar ultimul va recepționa lucrarea
- Dacă în cadrul recepționării lucrării de către client se vor depista careva vicii materiale, antreprenorul va fi obligat să le înlăture
pe cont propriu. - În ce privește remidierea (înlăturarea) viciilor, prevede că antreprenorul poate să refuze înlăturarea acestor
vicii dacă aceasta presupune niște cheltuieli disproporționale (adică de o proporție mult mai mare).
Antreprenorul are urmatoarele drepturi: - Are dreptul de a cere de la client de a fi informat în măsură deplină cu privire la
obiectul contractului, lucrările care urmează să le facă
- Are dreptul de a cere preschimbarea materialului cu altul dacă cel din urmă nu corespundea calității
- Are dreptul în cazul construcțiilor capitale de a cere constituirea unei ipoteci asupra terenului de construcție al clientului pentru
garantarea drepturilor ce rezultă din contractul de antrepriză
- Are dreptul de a reține, sau de a gaja bunul mobil produs, sau îmbunătățit pentru că clientul să-I achite pentru lucrările
efectuate atunci cînd acesta nu este deacord cu aceste lucrări
- Are dreptul de a rezelia contractul
Drepturile si obligațiile clientului: - Clientul este obligat să informeze antreprenorul corect
- Să pună la dispoziția antreprenorului materialul fără vicii - Să recepționeze bunul în timpul și modul stabilit în contract
- Să achite antreprenorului sumele prevăzute în dependență de termenele prevăzute în contract
- Să îndeplinească actul de predare primire cu indicarea viciilor care pot fi înlăturate - Să ceară de la antreprenor o garanție în ce
privește calitatea bunului
- Să achite imbunatatirele, sau înlăturarea viciilor excesive, dacă aceste vicii au apărut din cauza clientului
Clientul are dreptul:
- Să ceară remedierea viciilor apărute din cauza antreprenorului care au ținut de informarea incorectă, sau de calitatea
materialelor
- Să remidieze singur viciile, dar să ceară compensarea cheltuielilor dacă antreprenorul nu le-a refuzat din start din cauza
sumelor disproporționale
- Să ceară numirea termenului de garanție, deoarece în acest termen se înaintează reclamațiile
Îcetarea contractului Contractul încetează în dependență de termenii stabiliți, odată cu executarea obligațiilor contractuale, sau
în cazul pieirii bunului care este obiect material al contractului; în cazul rezelierii înainte de termen din cauza neexecutarii
obligațiilor contractuale de către una dintre părți; în cazul decesului antreprenorului dacă contractul este intuito-persone; și în
alte cazuri cînd nu este posibilă desfășurarea în continuare a relațiilor contractuale
Contractul de prestări servicii
In cadrul acestui contract, in calitate de părți sunt prestatorul si beneficiarul unde prestator poate fi persoana cu capacitatea de
exercițiu deplina fizica sau juridica atât din RM ci si de peste hotare iar in calitate de beneficiar poate fi orice persoana atât ce
are capacitatea de exercițiu si corespunde normelor legale.
Acest contract este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, in dependenta de obiectul contractului - poate fi intuito-personae;
cu executare succesiva si comutativ; însă rezultatele prestării serviciilor cu toate ca este finit, nu aduce așteptările beneficiarului
in măsura in care el dorește.
O particularitate esențiala a acestui contract este faptul ca acesta are menirea de a reglementa prestările serviciilor si poate fi
regăsit într-o serie de contracte civile cum ar fi: contractul de servicii turistice; contractul de mandat/ de transport/ de expediție;
contractele bancare; contractul de depozit; contractul de magazinaj; contractul de factoring s.a.
Elementele contractului: In calitate de părți sunt prestatorul si beneficiarul, unde prestator poate fi orice PF sau PJ ce are
capacitate de exercițiu deplina iar in dependenta de obiectul contractului, capacitate civila deplina (studii, abilitați) de a
contracta.
Obiectul contractului: sunt serviciile prestate de orice natură in dependență de dorința sau necesitatea uneia si abilitățile
celeilalte părți contractante. In principiu aceste servicii constau in săvârșirea unor anumite acțiuni, de exemplu: la comision -
înstrăinarea sau procurarea carorva pentru comitent; la mandat- reprezentarea intereselor mandantului; la expediție- săvârșirea
diferitor acțiuni materiale (numărare, cântărire, descărcare/încărcare) cit si nemateriale, întocmirea diferitor documente ce
însoțesc marfa transportata s.a. Sau ca obiect al contractului pot fi si desfășurarea unor activități, cum ar fi serviciile de audit cu
activitate contabila si analiza contabila, activitatea de consulting, serviciile prestate de evaluator.
Forma contractului: Forma contractului de intermediere este reglementata de normele generale ale codului civil cu privire la
forma actelor juridice, de exemplu: contractul de mandat poate fi încheiat atât in forma verbala cit si scrisa deoarece poate fi atât
cu titlu gratuit cit si cu titlu oneros (in condițiile legii sau ale contractului). Forma contractului din aceste considerente se
respecta si se ajustează la împrejurări.
Termenul contractului: este acea perioada de timp care este la înțelegerea parților sau reiese din desfășurarea activității si
acțiunilor întreprinse de către prestator si in dependenta de obiectul contractului (prestarea serviciilor in cadrul contractului de
expediție conform termenului pot fi determinate sau determinabile iar in cadrul contractului de mandat profesional – avocat, nu
este determinat).
Prețul contractului se stabilește de către părți, se numește retribuție si se evaluează in bani. El poate fi conform unor anumite
tarife sau se stabilesc de către părți in dependenta de acțiunile pe care la întreprinde prestatorul. Atunci când este vorba de
formarea prețului in urma mai multor acțiuni, acesta va fi un preț estimativ sau deviz estimativ, si preț forfetar.
Drepturile si obligațiile parților: prestatorul este obligat sa de a întreprinde toate masurile si toate acțiunile pentru a primi
rezultatul dorit si așteptat de către client sau beneficiar. El este obligat sa acționeze cu diligență si buna credință întreprinzând
toate masurile deoarece spre deosebire de contractul de antrepriza, prestatorul nu acționează pe riscul sau ci pe riscul clientului
sau beneficiarului.
Prestatorul este obligat sa depună toate eforturile pentru obținerea rezultatului dorit, el este obligat sa furnizeze toate bunurile
necesare executării contractului daca nu a fost stipulat altfel sau in condițiile formate nu exista alta soluție. Prestatorul are
dreptul in dependenta de condițiile contractului de a fi remunerat in mărimea si termenii stabiliți in contract si in modul stabilit.
Beneficiarul (clientul) este obligat sa achite retribuția si sa pună la dispoziția prestatorului toata informația necesara corectă,
adevărată și in măsură necesară; trebuie sa informeze despre toate acțiunile ce trebuie întreprinse de prestator si in dependență de
aceste acțiuni de serviciile prestate daca nu a fost stabilit u preț forfetar, sa achite pentru fiecare acțiune in parte, formându-se un
deviz estimativ. Beneficiarul are dreptul de a fi informat de către prestator pe parcursul termenului contractului in privința
tuturor acțiunilor întreprinse de ultimul cit si poate cere ca prestatorul sa prezinte o dare de seama in dependență de obiectul
contractului.
Contractul de transport
In cadrul contractului de transport, transportatorul (cărăușul) acordă servicii de transport obligându-se fata de cealaltă parte
contractanta clientul (pasagerul) de a transporta marfa (sau pasagerul cu sau fără bagaje) la locul de destinație in modul,
termenul si metoda prevăzută in contract cit si cu transportul care este menționat in contract (diferite tipuri de transport).
Contractul este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros sau gratuit daca nu contravine legii, comutativ, cu executarea
succesiva, iar in unele cazuri are si nuanțe de intuito-personae însă nu este o condiție esențiala de fiecare dată.
Particularitățile contractului: o particularitate deosebita este faptul ca acest contract este reglementat nu numai de CCRM dar si
de Regulamente speciale cum ar fi Legea cu privire la transporturi; Legea cu privire la transportul aerian, auto; navigației
maritime comerciale; transportului feroviar; pasagerilor si bagajelor, transporturilor auto de mărfuri In afara de actele normative
interne, funcționează un sir de acte normative externe convenții, tratate internaționale la care RM ia parte.
Tipurile de transport: In dependenta de diferite criterii, transportul este clasificat in următoarele tipuri:
• După modul de transportare a mărfii distingem aerian; transport maritim; feroviar; auto; fluvial (naval).
• In dependenta de tipul serviciilor distingem: transport la comanda; transport pe rute regulate; transport de folos public;
transport ocazional; transport in regim taxi; transport de folos propriu s.a.
• In dependenta de teritoriu exista: transport intern(mașinile ce duc marfa in interiorul marketului-de ex: metro); transport
național; transport internațional; transport municipal; transport local.
• In dependenta de funcția transportului si formelor aplicate in practica distingem câteva tipuri de transport : transport succesive
(atunci când sunt mai mulți cărăuși care se succed unul pe altul folosind unul si același mijloc de transport) sau combinate
(cărăușii se succed utilizând diferite moduri de transport) efectuate independenți unul de altul pe distante diferite – in acest caz
cărăușul încheie contract cu clientul in dependenta de faptul daca este un singur cărăuș sau mai mulți, un contract sau mai multe
contracte; Transporturi succesive si combinate executate prin intermediar; Transporturi succesive si combinate efectuate in
temeiul unui document unic de transport.
Elementele contractului: Părți sunt transportatorul (cărăușul) si clientul (pasagerul cu sau fără bagaje), atât PF cit si PJ din tara
sau de peste hotare, iar daca vorbim de transportator atunci in dependenta de obiectul contractului legea poate impune întrunirea
anumitor calități. In ce privește transportul de pasageri, cărăușul trebuie sa dețină licența in dependenta de tipul de transport
(auto, feroviar, aerian) de a acorda asemeni servicii. Daca vorbim de transportul aerian, PJ care acorda aceste servicii trebuie sa
dispună de un sir de documente si autorizații care ii permite activitatea aeronautica si exploatarea rutelor aeriene in dependenta
de tipul transportului aerian (nave aeriene particulare si nave aeriene de transport de pasageri sau marfa).
Obiectul contractului: are 2 laturi componente: pe de o parte este prestarea serviciilor de transport pe de o alta parte este latura
materiala obligațiunea clientului sau pasagerului de a achita serviciile.
Forma contractului: este scrisa de regula, si in dependenta de obiectul material al contractului si tipul de servicii poate fi
documentata in mod diferit (foaie de trăsura la transportul auto; conosament- la transport maritim sau fluvial; tichet- la transport
de pasageri). Importanta formei scrise a contractului consta in faptul ca ea prezinta o proba а obligațiunile contractuale.
Drepturile și obligațiile părților. Obligația principală a clientului o constituie plata taxei de transport, mărimea căreia poate fi
convenită prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, această normă dicpozitivă poate fi utilizată de părţi
numai într-un singur caz – dacă legea nu stipulează modalitatea de stabilire a plăţii de transport.
Legea expres stipulează o garanţie pentru asigurarea dreptului cărăuşului de a primi taxa de transport. Astfel, cărăuşul are
dreptul de retenţie asupra bagajului şi încărcăturii pînă la achitarea taxei de transport. Acest drept are o importanţă deosebită în
cazurile cînd taxa de transport este plătită nu după regula generală, adică pînă la transportare pasagerului şi bagajului sau a
încărcăturii, dar în alte perioade de timp Stabilirea raporturilor civile în contractul de transport de persoane are loc, de reguzlă,
prin întocmirea unui document special care poartă denumirea de bilet sau titlu de călătorie. În primul rînd procurarea buletului
demonstrează în exterior consimţământul, acceptul pasagerului faţă de oferta publică a cărăuşului. În al doilea rînd, biletul este o
confirmare în scris a raporturilor contratuale.
De regulă, contractul de transport de călători este considerat încheiat din momentul procurării biletului. Prin procurarea buletului
se documentează şi faptul executării obligaţiei principale a pasagerului – achitarea taxei de transport şi naşterea obligaţiilor
contractuale ale cărăuşului Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul cauzat pasagerului, cu excepţia cazului cînd acest prejudiciui
este rezultatul unei forţe majore, al stării de sănătate a pasagerului sau al faptei acestuia.
Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul şi în cazul în care acesta se datorează stării sale de sănătate, a prepuşilor săi sau a stării
ori funcţionării vehiculului. Răspunderea cărăuşului pentru prejudiciile care rezultă din întîrziere este exclusă dacă altfel nu s-a
convenit în mod expres sau dacă transportatorul nu a acţionat cu intenţie sau din culpă gravă. Răspunderea cărăuşului nu poate fi
exlusă sau limitată prin contract. Limitările în mărimea despăgubirilor în transportul public de persoane trebuie aprobate de
Guvern. Cărăruşul răpsunde pentru poerderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor care i-au fost încredinţate de pasageri, cu
excepţia cazului cînd va dovedi forţa majoră, viciul propriu al bunului sau vina pasagerului.
Cărăuşul nu răspunde pentru pierderea documentelor, banilor sau a altor bunuri de mare valoare, cu excepţia cazului cînd i s-a
declarat natura sau valoarea bunului şi el a acceptat să îl transporte. Cărăuşul nu este cu atît mai mul răspunzător pentru
pierderea bagajelor de mînă care au rămas sub supravegherea pasagerului, cu excepţia cazului cînd ultimul va demonstra
vinovăţia cărăuşului.
În cazul transportului succesiv sau combinat de persoane, cel care efectuează transportul în cursul căruia s-a cauzat prejudiciul
este răpsunzător, cu expecţia cazului în care, printr-o stipulaţie expresă, unul sintre cărăuşi şi-a asumat răspunderea pentru
întreaga călătorie. Pasagerul poate rezilia contractul în orice moment dacă prin aceasta nu cauzează întîrzieri. El este obligat să
plătească transportatorului despăgubirile cauzate de reziliere. Dacă devin cunoscute împrejurările în sfera transportatorului
despre care pasagerul nu putea să ştie şi care, dacă le cunoştea, i-ar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie contractul de
transport, el poate rezilia contractul. Pasagerul poate rezilia contractul şi atunci cînd este previzibil că vor avea loc întîrzieri în
comparaţie cu timpul şi durata convenită. În aceste cazuri, nu se naşte obligaţia de despăgubire
CONTRACTUL de SERVICII TURISTICE
În cadrul contractului de servicii turistice, o parte ,organizatorul călătoriei (agentul turistic) se obligă să acorde celeilalte părţi,
turistului, serviciile stipulate în contract iar turistul se obligă să achite costul lor. Contractul de servicii turistice este consensual
or se consideră încheiat din momentul când părţile au convenit în forma cerută de lege asupra clauzelor esenţiale ale lui. Ambele
părţi ale contractului se obligă reciproc şi corelativ, ceea ce determină caracterul sinalagmatic al contractului de prestări servicii
turistice. Deoarece turistul beneficiază de serviciile prestate în schimbul unui preţ, iar agentul touristic activează pentru a
obținefoloase patrimoniale, contractul de este cu titlu oneros. Pentru prestarea serviciilor turistice, care reprezintă obiectul
contractului este necesară o anumită perioade de timp, deaceea contractual are un character succesiv.
Contractul de servicii turistice este determinat de statutul special al turistului, care, după cum rezultă din prevederile legale poate
fi doar persoană fizică, care consumă produsul turistic în scopuri personale. Din acest motiv, contractului de servicii turistice i se
vor aplica în mod corespunzător prevederile generale ale codului civil destinate raporturilor cu participarea consumatorului, iar
turistul va dispune şi de mijloacele de protecţie juridică specifice. Iar contractul va avea caracterul de contract de adeziune și
caracter public.
Elementele contractului: În calitate de părți sunt agentul touristic sau organizatorul călătoriei care este agent economic, posesor
de licență de turism, iar în calitate de turist, poate fi orice persoană, înzestrată cu capacitate de exercițiu deplină.
Obiectul contractului sunt serviciile turistice, prestate de agenți economici cu profil touristic, care pot să include un șir întreg de
servicii, cum ar fi: cazarea, deplasarea, tratamentul balnear, și alte servicii complementare incluse în contract.
Forma contractului este scrisă, În voucherul touristic se include toată informația care este și în contract, deoarece el este o parte
integrantă a contractului.
Termenul contractului este stabilit de către părți, însă nu trebuie să fie mai mic de 24 de ore și mai mare de un an.
Prețul contractului îl reprezintă remunerația datorată de turist agentului touristic pentru serviciile acordate de acesta și este o
clauză obligatorie a contractului. Preţul este remuneraţia datorată de turist organizatorului călătoriei pentru serviciile prestate şi
reprezintă una din clauzele obligatorii ale contractului. Preţul se determină la înţelegerea părţilor şi urmează a fi prevăzut în
contract. Clauza cu privire la preţ urmează să prevadă atât preţul unic al călătoriei, cît şi costul serviciilor suplimentare (taxa de
îmbarcare şi debarcare în porturi şi aeroporturi, taxe turistice etc).
Сlauza cu privire la preţ poate fi modificată în următoarele cazuri:
a) dacă contractul prevede posibilitatea de modificare a preţului şi indică parametrii de calculare a preţului modificat;
b) în mod excepţional, în caz de schimbare a preţului pentru transport sau a taxelor pentru diferite servicii (taxa de îmbarcare şi
debarcare în porturi şi aeroporturi, alte taxe).
În orice caz, preţul contractului de servicii turistice nu poate fi majorat în ultimele douăzeci zile până la începutul călătoriei.
Drepturile și obligațiile părtilor: Ca regulă, clauzele contractului de servicii turistice sunt redactate de agentul turistic şi nu pot
fi negociate, iar condiţiile incluse în anunţul publicitar, în ofertă sau în altă informaţie prezentată clientului de către organizator
sunt obligatorii pentru ultimul ele trebuiesc întocmite astfel încît să se excludă interpretarea lor eronată. Condiţiile incluse în
anunţul publicitar, în ofertă sau în altă informaţie prezentată clientului de către organizator sînt obligatorii pentru acesta din
urmă, cu excepţia cazurilor în care clientul a fost notificat,înainte de încheierea contractului, despre modificarea condiţiilor.
Agentul turistic are un şir de obligaţii legale, care se nasc anterior încheierii contractului. Obligaţiile precontractuale ale
organizatorului se datorează calităţii de consumator, dobândită deturist din momentul când intenţionează să beneficieze de
servicii turistice şi sunt îndreptate spre excluderea publicităţii neveridice în scopul atragerii clienţilor.
Pînă la momentul încheierii contractului, organizatorul este obligat să pună la dispoziţia clientului, în scris sau în orice altă
formă adecvată: o informaţie despre regimul de vize şi paşapoarte, precum şi despre cerinţele de asigurare a sănătăţii pe durata
călătoriei; timpul şi locul staţionărilor intermediare şi al joncţiunilor de transport, precum şi detaliile amplasării clientului în
interiorul vehiculului (cabină pe navă, compartiment în tren etc.); numele, adresa şi numărul de telefon al reprezentanţilor locali
ai organizatorului său, în absenţa acestora, datele de identificare ale agenţiei locale cărei i se va adresa clientul la necesitate sau
datele de contact cu organizatorul; în cazul călătoriei unor minori – datele de contact direct cu minorul sau cu persoana
responsabilă de el la locul de destinaţie; responsabilitatea clientului pentru faptul că a renunţat la călătorie şi alte cheltuieli.
După semnarea contractului, până la începutul călătoriei într-un termen rezonabil până la începutul călătoriei, suplimentar la cele
prevăzute mai sus, agentul turistic este dator să furnizeze informaţii referitor la legile ţării de aflare temporară, obiceiurile
populaţiei autohtone şi alte particularităţi a căror cunoaştere este necesară pentru cultivarea respectului faţă de valorile culturale.
Dacă din lipsa informaţiei respective clientul a suportat anumite daune materiale şi/sau morale, agentul turistic va fi obligat să le
repare integral. Această informaţie obligatoriu trebuie prezentată pe un suport care să asigure clientului posibilitatea
recepţionării şi păstrării informaţiei.
În afară de acestea , contractul de servicii turistice trebuie să conţină următoarele clause:
a) itinerarul, locul(locurile) de destinaţie şi termenele de aflare, cu indicarea datelor;
b) vehiculele, caracteristicile şi clasele lor, data şi locul plecării şi sosirii;
c) informaţii despre cazare, categoria sau nivelul de confort, caracteristicile lui de bază,serviciile alimentare;
d) în cazul stabilirii unui număr minim de persoane necesar pentru realizarea călătoriei, termenul limită de notificare a clientului
în caz de contramandare a acesteia;
e) vizitele, excursiile şi alte servicii incluse în preţul unic al călătoriei;
f) denumirea şi adresa organizatorului (agentului turistic) şi a asigurătorului, după caz;
g) preţul călătoriei, posibilitatea de modificare a preţului, costul anumitor servicii suplimentare (taxa de îmbarcare şi debarcare
în porturi şi aeroporturi, taxele turistice) neincluse în preţul unic al călătoriei şi posibilitatea de modificare a acestuia; h)
termenele şi modalitatea de plată a preţului şi a celorlalte costuri;
i) condiţiile specifice, convenite de părţi la cererea clientului;
j) termenele de formulare a pretenţiilor privind neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului;
k) alte condiţii.
Toate condiţiile contractuale trebuie prezentate clientului în scris, înainte de încheierea contractului. Legеа obligă agentul
turistic să întocmească şi să elibereze turistului voucherul turistic, care reprezintă o parte integrantă a contractului care cuprinde
întregul volum de informaţii despre serviciile turistice acordate şi serveşte drept bază pentru obţinerea acestor servicii.
Turistul are dreptul să ceară, înainte de începutul călătoriei, ca un terţ să preia drepturile şi îndatoririle sale din contractul de
călătorie. Organizatorul poate refuza cererea turistului în cazul în care terţul nu corespunde condiţiilor călătoriei, dar dacă
acceptă, atinci rganizatorul este în drept să ceară turistului compensarea cheltuielilor suplimentare prin înlocuirea cu terţul.
În rest, deoarece contractual este sinalagmatic, înseamnă că drepturile unei părți se oglindesc în obligațiile celeilalte.
Modificarea clauzelor esenţiale ale contractului au loc doar în cazuri excepționale cu notificarea prealabilă a turistuluiîn termen
de 20 zile pînă la data începerii călătoriei. În cazul dat, clientul poate renunţa la contract sau accepta modificarea lui, fiind
obligat să-l notifice pe organizator în cel mai scurt timp despre decizia sa. Organizatorul este obligat să organizeze astfel
călătoria încât să aibă calităţile promise şi să nu fie afectată de lipsuri care i-ar diminua valoarea sau utilitatea dedusă din
contract sau din practica obişnuită. Dacă organizatorul călătoriei nu îndeplineşte solicitarea în termenul stabilit, turistul poate să
înlăture singur neajunsurile şi să ceară organizatorului repararea daunelor cauzate prin suportarea cheltuielilor suplimentare.
Preţul călătoriei nu se reduce dacă turistul, din intenţie sau din culpă gravă, nu l-a anunţat pe organizator într-un termen
rezonabil despre neajunsul depistat.
Rezilierea contractului poate avea loc și din cauza neajunsurilor, în cazul în care călătoria este, prejudiciată în mod considerabil,
sau când ca urmare a unor asemenea lipsuri, dintr-un motiv important care poate fi recunoscut de către organizator, nu i se poate
pretinde să mai facă acea călătorie.În cazul dat, rezilierea contractului este admisibilă doar dacă organizatorul a lăsat să expire
termenul stabilit de către turist, fără a efectua remedierea.
Nu este necesară stabilirea unui termen dacă remedierea este imposibilă sau este refuzată de organizator ori dacă rezilierea
imediată a contractului este justificată d un interes special al turistului. În cazul rezilierii contractului, organizatorul pierde
dreptul asupra preţului convenit, dar el poate cere totuşi o indemnizaţie corespunzătoare pentru serviciile prestate deja şi pentru
cele necesare în vederea încheierii călătoriei, cu excepţia cazului în care serviciile nu prezintă interes pentru turist în legătură cu
rezilierea contractului. Organizatorul călătoriei este obligat, în urma încetării prin reziliere a contractului, în special în cazul în
care contractul prevede întoarcerea, să ia măsurile necesare pentru a-l transporta înapoi pe turist.
Contractul de servicii turistice poate fi reziliat în cazul neexecutării esenţiale, din iniţiativa turistului şi în situaţiile de forţă
majoră. Pornind de la statutul de consumator al turistului, acesta poate pretinde atât repararea prejudiciului material, cît şi a celui
moral. Pretenţiile întemeiate pot fi înaintate de către turist organizatorului în decursul unei luni din momentul prevăzut în
contract pentru încheierea călătoriei. Pretenţiile pot înaintate şi după expirarea termenului de o lună dacă termenul este omis din
motive neimputabile turistului.
Termenul de prescripţie al acţiunilor intentate de turist este de 6 luni, calculate din ziua care, conform contractului, este ultima
zi a călătoriei. Dacă turistul înaintează pretenţii, curgerea prescripţiei se suspendă pînă în ziua în care organizatorul respinge în
scris pretenţiile. Se admite limitării răspunderii în baza unui acord cu turistul, cînd organizatorul poate să-şi limiteze răspunderea
pentru prejudicii, altele decît vătămarea corporală la triplul preţ al călătoriei dacă: prejudiciul nu este cauzat din intenţie sau
culpă gravă; prejudiciul este cauzat turistului doar din greşeala unui prestator de servicii implicat în derularea contractului.
Contractul de mandat
Contractul de mandat este acel contract prin care o parte numita mandant împuternicește partea cealaltă numita mandatar de a
încheia acte juridice in numele si pe contul mandantului, iar mandatarul la rândul sau se obliga odată cu acceptarea condițiilor
contractului sa încheie aceste acte juridice conform prevederilor si competentelor sale. Acest contract este consensual, este cu
titlu gratuit sau oneros este comutativ, cu executare succesiva, este sinalagmatic, in măsură prevederilor legale deoarece nefiind
de fiecare data cu titlu oneros este vorba de buna credința a mandantului acționarea ca un bun proprietar, iar in cazurile când
mandatul este înfăptuit de către un profesionist, legea prevede expres ca este sinalagmatic ,este cu titlu oneros, iar obligațiunile
mandatarului si le înfăptuiește cu diligența unui bun profesionist (
Elementele contractului Părțile contractului In calitate de părți sunt mandatarul si mandantul , unde mandatar trebuie sa fie o
persoana cu capacitate de exercițiu deplina fiindcă in actele juridice pe care le încheie in numele si pe contul mandantului
prevalează consimțământul care este valabil doar daca vine de la o persoana care conștientizează acțiunile sale. Atunci când este
vorba de un mandat profesionist persoana trebuie sa îndeplinească condițiile pentru a putea sa-si îndeplinească atribuțiile
Мandatul poate fi special sau general, atunci când mandatul se eliberează pentru o operație juridica sau pentru anumite afaceri
de același gen, el este special. Iar mandatul general include toate afacerile mandatului in măsură in care sunt in contractul.
Daca in contract nu sunt enumerate detaliat si numite acțiunile in dependent de afacere, atunci mandatarul are dreptul doar de a
administra si conserva proprietatea sau bunurile mandantului. Acceptarea mandatului poate fi expresa sau tacita daca reiese din
acțiunile mandatarului. Pot fi desemnați mai mulți mandatari, in acest caz ei vor fi obligați sa acționeze si sa răspundă conform
prevederilor contractuale. In calitate de mandant poate fi orice persoana care are capacitatea juridică necesara conform
prevederilor legii de a putea fi parte in raporturile juridice pe care le va încheia mandatarul cu persoanele terțe. Mandantul are
dreptul de a desemna mai mulți mandatari doar cu acordul si acceptul acestora.
Obiectul contractului Sunt totalitatea acțiunilor pe care le întreprinde mandatarul la încheierea actelor juridice in numele
mandantului. Obiectul contractului trebuie sa fie licit , iar mandatarul nu are dreptul de a întreprinde careva acțiuni ilicite pentru
atingerea scopului propus si îndeplinirea condițiilor finale ale contractului. In unele cazuri se eliberează si procura, ca mijloc de
probațiune a contractului de mandat, sau ca cerința legala expresa (in instanță).
Forma contractului deoarece acceptarea mandatului este expresa sau tacita, forma contractului se supune normelor generale
verbal sau scris.
Termenul contractului depinde de o acțiune sau mai multe acțiuni pe care le întreprinde mandatarul special sau general.
Prețul contractului Se va nominaliza doar in cadrul contractelor cu titlu oneros si remunerația poate fi stabilita de către părți sau
poate fi conform carorva tarife.
Drepturile si obligațiile parților Mandatarul trebuie sa-si îndeplinească obligațiunile cu diligența unui bun profesionist sau
proprietar, daca in mod expres sau tacit, a acceptat încheierea mandatului. In cazul desemnării mai multor mandatari ei vor fi
obligați si vor răspunde in măsură prevederilor si acceptărilor contractuale. Mandatarul poate sa reprezinte doua persoane dubla
reprezentare si in cazul dat va fi obligat sa acționeze imparțial fata de fiecare mandant. Mandatarul poate sa încheie un act juridic
cu sine însăși doar daca mandantul știe de acest lucru si accepta. Abaterile de la obligațiile mandantului pot avea loc doar daca
nu este in defavoarea mandantului, sau daca pe parcurs se dovedește ca mandatarul a întreprind toate acțiunile necesare pentru a
obține ce le mai performante rezultate.
Drepturile si obligațiile mandatarului mandatarul este obligat de a informa mandantul si de a prezenta dările de seama, de a
păstra confidențialitatea informației care ia devenit cunoscuta, este obligat de a preda rezultatele executării mandatului, nu are
dreptul de a folosi informația care ia devenit cunoscuta sau bunurile mandantului pentru sine. Are dreptul de a cere de la
mandant, compensarea cheltuielilor prevăzute sau neprevăzute dar exagerate. Care au fost suportate de el pe parcursul
îndeplinirii contractuale. Este obligat sa restituie prejudicial adus mandantului daca nu va dovedi ca prejudicial nu a fost cauzat
din culpa sa.
Drepturile si obligațiile mandantului Mandantul este obligat sa informeze mandatarul sau mandatarii in măsură deplina despre
obiectul contractului de mandat, este obligat sa repare prejudiciul, cauzat mandatarului are dreptul la denunțarea mandatului.
Încetarea contractului de mandat
Contractul încetează in termenii conveniți in dependent de faptul daca este mandat general sau special, sau in cazul când este
denunțat de către una dintre părți, iar in cazul decesului sau incapacității mandantului raporturile contractuale vor înceta, doar
daca nu sa convenit altfel sau daca aceasta este condiționat de moartea mandantului. Încetarea raporturilor contractuale prin
moartea mandatarului încetează doar daca aceasta rezulta din obligația contractuala sau daca sa prevăzut in contract.
CONTRACT DE COMISION
Prin contractul de comision, o parte (comisionar) se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul celeilalte
părți (comitent), iar aceasta să plateasca o remunerație (comision). Actul juridic încheiat de comisionar cu un terț dă naștere
unor drepturi și obligații numai pentru comisionar, chiar și în cazul în care comitentul este numit sau a participat la executarea
actului juridic. Între comitent și comisionar există aceleași drepturi și obligatii ca între mandant si mandatar.
Proprietarul are o necesitate de realizare a unor mărfuri, însă nu are cumpărători. În acelaşi timp există un intermediar, gata să
acorde servicii de căutare a cumpărătorului. Dar, încrederea proprietarului în intermediar nu este în aşa măsură, ca să-i permită
intermediarului să încheie contract din numele lui. În această situaţie proprietarul şi intermediarul nu pot încheia nici contract de
prestare a serviciilor faptice de căutare a cumpărătorului, deoarece nivelul relaţiilor fiduciare nu le permite acest lucru. Ieşirea
optimă din situaţie se prezintă a fi recurgerea de către părţi la modelul contractului de comision, care presupune prestarea de
servicii juridice din numele comisionarului, dar pe contul comitentului, în rezultatul contractului partea obligată faţă de
cumpărător devine nu proprietarul mărfii, dar comisionarul (intermediarul).
Contractul de comision este formulat de către legiuitor ca un act juridic (obligaţie) cu titlu exsclusiv oneroas. Deaceea caracterul
gratuit nu este compatibil caracterului comercial al comisionului, determinat de faptul că, prestînd un serviciu juridic,
comisionarul acţionează în nume propriu. Prin urmare, chiar dacă părţile au indicat în contract caracterul gratuit al obligaţiei
(serviciului prestat), această condiţie trebuie să fie lovită de nulitate absolută, iar comisionarul are dreptul la remuneratie.
Dacă comitentul este desemnat în contract sau a participat la executarea lui, atunci totuşi, actul juridic încheiat de comisionar
cu un terţ dă naștere drepturilor și obligațiilor, ce reiese din acest act juridic, numai pentru comisionar. Însă pe cealaltă extremă
a obligaţiei de comision, riscul antreprenorial, adică riscul obţinerii beneficiului şi a suportării cheltuielelor îl suportă comitentul
în calitate de proprietar al mărfurilor. Legătura juridică dintre contractele de comision şi mandat, sau incidenţa normelor ce
reglementează mandatul asupra comisionului este dezvăluită prin existenţa aceloraşi drepturi şi obligaţii între comitent şi
comisionar, ca între mandant și mandatar cu deosebirile stabilite în capitolul prezentului cod, ce reglementează comisionul.
Deosebirile de reglemetare juridică pot fi observate prin:
- caracterul exclusiv oneros al contractului de comision,
- posibilitatea încheierii unui contract de subcomisie,
- existenţa regulelor speciale de reziliere a contractului .
O particularitate importantă a contractului de comision, ce-l deosebeşte de principiile generale ale dreptului contractual
reprezintă faptul, că comisionarul nu răspunde în faţa comitentului pentru neexecutarea convenţiilor (actelor juridice) de către
terţele persoane, deoarece actele juridice cu terţii comisionarul le încheie în nume propriu, iar riscul neexecutării obligaţiei îl
suportă comitentul.
Executarea obligatiilor de catre comisionar Comisionarul trebuie să respecte indicațiile primite de la comitent și să
execute obligațiile pe care și le-a asumat în condiții cît mai favorabile pentru acesta. În cazul în care comisionarul încheie acte
juridice în condiții mai avantajoase decît cele stipulate de comitent, beneficiile se impart egal între el și comitent dacă în
contract nu este prevazut altfel. În lipsa unor indicaţii anumite, comisionarul trebuie să execute în corespundere cu cerinţele
circuitului civil sau a cerinţelor obişnuite, înaintate faţă de asemenea obligaţii. Dar principal este faptul ca comisionarul să
respecte interesele şi indicaţiile comitentului.
În reglementarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor de comision, care constă faptul că, dacă comisionarul incheie acte juridice in
conditii mai avantajoase decît cele stipulate de comitent, atunci beneficiile se împart egal între el şi comitent, dacă o altă
proporţie de divizare a beneficiului sau o altă formulă de determinare a sorţii beneficiului nu este stabilită în contract.
Remunerația comisionarului Comitentul este obligat să acorde comisionarului remunerația stabilită de contract sau de
uzante. Comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar și în cazul în care executarea actului juridic încheiat de el nu a
avut loc, dar faptul acesta se datoreaza vinovăției comitentului sau se află în legatură cu personalitatea lui. Interesul
comercial al comisionarului constă în obţinerea remuneraţiei.
Tradiţional remuneraţia se stabileşte în proporţie procentuală de la costul (valoarea) actului juridic încheiat sau executat.
Legiuitorul n-a specificat expres anumite mărimi sau criterii de calculare a remuneraţiei, făcînd referinţă la înţelegerea părţilor în
contract, iar în cazul lipsei unei astfel de prevederi contractuale, la uzanţele comerciale. La fel, de lege nu este stipulată
periodicitatea achitării remuneraţiei, însă ţinînd cont de practica contractuală în domeniu, achitarea deplină se efectuează după
executarea integrală a contractului de comision, cu toate că se mai poate stabili în contract achitarea eşalonată pentru fiecare
partidă de marfă realizată sau alte modalităţi.
În ceea ce priveşte referirea la anumite uzanţe, comercianţii pot face trimitere la anumite reglementări, cum ar fi condiţiile de
bază de reglementare a raporturilor contractuale în executarea operaţiunilor de import-export, aprobate şi funcţionale în perioada
sovietică. Remuneraţia se achită şi în cazul, cînd executarea actului juridic încheiat de comisionar nu a avut loc din motive
dependente de comitent. În cazul cînd contractul de comision a fost executat parţial, comisionarul poate pretinde la remuneraţie
proporţional cu executarea contractului.
Abaterea de la indicatiile comitentului Comisionarul este în drept să se abată de la indicațiile comitentului dacă o cer
interesele comitentului sau dacă nu are posibilitatea de a cere aprobarea prealabilă a comitentului, sau nu a primit raspunsul
în timp util. În cazul în care a vîndut bunurile la un preț mai mic decît cel indicat de comitent, comisionarul trebuie să
acopere diferența dacă nu demonstrează că nu a putut vinde bunul la prețul indicat și că prin vinderea la un preț mai mic a
evitat un prejudiciu mai mare. În cazul în care comisionarul cumpără un bun la un preț mai mare decît cel indicat, comitentul
trebuie să declare că renunță la actul juridic încheiat de comisionar imediat ce este inștiințat despre încheierea actului
juridic. In caz contrar, se considera ca a acceptat conditiile cumpararii. Daca comisionarul declara ca acopera diferenta de pret,
comitentul nu are dreptul sa renunte la actul juridic el este în drept sa se abata
Dreptul asupra bunului care este obiectul actului juridic Comitentul are drept de proprietate asupra bunului predat
comisionarului sau primit de acesta pentru comitent. Dreptul de proprietate asupra bunurilor care formează obiectul actelor
juridice exercitate de comisionar în nume propriu, dar pe seama comitentului este garantat de către lege comitentului.Esenţa
juridică a acestei norme constă în stabilirea dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor, trantacţionate în cadrul
contractului de comision persoanei comitentului.
Comisionarul este numai posesorul legitim al bunurilor predate de către comitent pentru săvîrşirea actelor juridice sau primite de
la terţi în cadrul executării obligaţiunilor contractuale, şi, nicidecum proprietarul lor. Prin acţiunile săvîrşite în nume propriu
comisionarul dobîndeşte bunurile pentru comitent şi ele urmează în baza In scopul garantarii creantelor ce izvorasc din
contractul de comision, comisionarul este in drept sa retina bunurile care trebuie sa le predea comitentului sau persoanelor
indicate de acesta.
Pentru asigurarea achitării remuneraţiei de comision şi acheltuielelor ce izvorăsc din contractul de comision, comisionarul are
dreptul la retenţia bunurilor comitentului. Reţinerea unilaterală de către comisionar a unei sume de bani destinate comitentului,
nu se admite de către legiuitor în calitate de măsură de garantare a rambursării creanţelor. În baza regulelor despre retenţie,
retentorul poate numai reţine bunurile străine, fără a admite trecerea lor în proprietatea sa, pe cînd reţinerea unilaterală de către
comisionar a unei sume de bani şi apariţia în acel moment a dreptului de proprietate asupra lor ar fi un mijloc mai eficient de
asigurare a intereselor comisionarului.
Comisionarul trebuie sa execute toate obligatiile si sa exercite toate drepturile care rezulta din actul juridic incheiat in numele
sau, dar pe contul comitentului. Comisionarul nu raspunde pentru neexecutarea obligatiilor de catre tert, cu exceptia cazului
cind a garantat in fata comitentului executarea obligatiilor de catre tert. In schimbul garantiei, comisionarul are dreptul la o
remuneratie speciala, numita provizion. In cazul in care tertul a incalcat obligatiile, comisionarul trebuie sa-l informeze
imediat pe comitent si sa adune probele necesare. actul juridic incheiat intru executarea contractului de comision.
Comisionarul este obligat sa asigure bunurile primite de la comitent sau pentru comitent numai in cazurile in care faptul
acesta este stipulat in contract sau rezulta din uzante. Comitentul este obligat sa compenseze toate cheltuielile utile suportate
de comisionar in executarea contractului Cheltuielile de pastrare a bunurilor comitentului, inclusiv a celor primite de la
terti, le suporta comisionarul daca in lege sau in contract nu este prevazut altfel.
Comisionarul are dreptul la compensarea tuturor cheltuielelor utile suportate în executarea contractului de commission.
Cheltuielele pot fi legate de transportare, descărcare, reestimare, asigurare,dacă este prevăzută şi altele Comitentul are dreptul sa
rezilieze contractul in orice moment. In cazul rezilierii contractului, comitentul este obligat sa plateasca comisionarului
pentru actele juridice deja incheiate remuneratia stipulata si sa repare prejudiciul cauzat prin rezilierea contractului.
Comisionarul poate rezilia contractul de comision numai in cazul prevazut de contract, in cazul inexistentei posibilitatii
de a executa obligatia asumata sau in cazul in care comitentul nu executa obligatiile contractuale. Părțile pot cere
rezilierea contractului ți în alte cazuri expres prevăzute de legislația în vigoare ce vizează contractual de commission.
Contractul de administrare fiduciară
In cadrul contractului de administrare fiduciara, fondatorul administrării, care este parte contractanta, si se mai numește
fiduciant, transmite care cealaltă parte contractanta, numita administrator fiduciar sau fiduciar, in administrare fiduciara careva
bunuri care formează sau sunt o parte din patrimoniului fiduciantului sau chiar întreg patrimoniu, indicându-se concret si
complet conform cerințelor legale toate acele bunuri, iar fiduciarul la rândul sau se obliga sa administreze bunurile ce formează
obiectul material al contractului dat.
Acest contract este consensual, este cu titlu gratuit sau oneros daca pârțile au prevăzut expres in contract, este comutativ, cu
executare succesiva, sinalagmatic in măsura prevederilor contractuale.
Elementele contractului: In calitatea de părți sunt fiduciantul adică fondatorul care are calitatea si de creditor si poate fi orice
PF/PJ in interesul căreia se întocmește acest contract. Aceasta persoana trebuie sa aibă capacitate de exercițiu deplina si trebuie
sa fie deținător a unui drept real asupra bunurilor ce formează obiectul material al contractului de administrare fiduciara.
Administratorul fiduciar poate fi orice PJ/PF ce are capacitatea deplina de exercițiu cu excepția APL. Administrarea fiduciara
poate fi instituita atât in folosul fondatorului cit si in folosul unei persoane terțe si in acest caz vom avea o a 3-a parte ca
persoana participanta la contact, așa-numitul beneficiar, însă atunci când contractul este cu titlu oneros obligațiile rămân tot pe
seama finanțatorului, deoarece beneficiarul doar beneficiază de rezultatele activității fiduciarului, are dreptul de a cere
executarea obligațiunilor de către fiduciar si este obligat doar de a nu împiedică activitatea fiduciarului.
Obiectul contractului are 2 laturi: juridica si materiala unde obiectul juridic îl formează totalitatea acțiunilor materiale si a
actelor juridice pe care le înfăptuiește administratorul fiduciar in vederea executării obligațiunilor contractuale. Obiectul material
îl formează totalitatea bunurilor materiale care sunt incluse in patrimoniul ce urmează a fi administrat, adică totalitatea
drepturilor si obligațiilor patrimoniale care pot fi evaluate in bani si reprezintă valori active si pasive ale fiduciantului.
Forma contractului este scrisa,
Termenul contractului se stabilește de către părți si poate fi atât determinat cit si nedeterminat cu indicarea acestuia in contract.
Prețul contractului se nominalizează si se indica atunci când contractul este cu titlu oneros.
Drepturile si obligațiilor părților administratorului
– Administratorul fiduciar se obliga sa administreze si sa conserveze bunurile in nume propriu dar pe contul si pe riscul
fiduciantului;
- Drepturile si obligațiile administratorului fiduciar;
Drepturile si obligațiile fiduciantului:
- Este obligat sa informeze corect si sa pună la dispoziția fiduciarului bunurile in măsura prevederilor contractuale; este obligat
sa restituie fiduciarului cheltuielile pe care le-a suportat in cadrul administrării; este obligat sa suporte toate cheltuielile de
administrare si suporta riscul pieirii fortuite sau deteriorării bunurilor daca nu se demonstrează ca administratorul fiduciar se
face vinovat de acest fapt;
- are dreptul de a verifica procesul de administrare fiduciara a patrimoniului sau fără a se implica daca nu are acordul
administratorului fiduciar.
Drepturile si obligațiile beneficiarului: Beneficiarul, daca este nominalizat, poate cere executarea obligațiilor contractuale de
către administrator fata de sine sau poate refuza in folosul fondatorului administrării.
Încetarea contractului are loc la cererea părților in măsura prevederilor legale făcând trimitere la contractul de mandat.
Contractul de depozit
Prin contractul de depozit depozitarul se obliga sa păstreze un bun mobil transmis sau predat de către cealaltă parte contractanta
numita deponent, cu achitarea serviciilor de depozitare sau fără achitarea lor in dependenta de faptul daca contractul este cu titlu
oneros sau gratuit iar la finele contractului in dependenta de perioada de păstrare a obiectului in termen sau fără termen
depozitarul se obliga sa restituie bunul deponentului respectându-se uzanțele si consecințele îndeplinirii obligațiilor.
Acest contract este consensual, cu titlu oneros sau gratuit, sinalagmatic(daca e cu titlu oneros) sau unilateral obligațional
(gratuit, obligația fiind din partea depozitarului), comutativ si in unele cazuri are un caracter intuito-personae.
Elementele contractului: Părți pot fi atât din partea depozitarului cit si din partea deponentului orice PF/PJ care au capacitate de
a încheia contracte sau acte de administrare. In calitate de deponent poate fi atât proprietarul bunului cit si orice alta persoana
interesata de a păstra bunul transmis spre depozitare. Depozitar neprofesionist poate fi orice persoana ce are capacitate deplina
de exercițiu; iar atunci când este vorba de un depozitar profesionist in aceasta calitate pot activa societățile comerciale,
întreprinzătorii individuali care desfășoară o activitate profesionala in acest domeniu sau organizațiile necomerciale care au o
capacitate civila speciala care este legata de păstrarea unor bunuri ce au tangenta cu realizarea scopului pentru care a fost
constituita.
Obiectul contractului are doua laturi cea juridica si cea materiala unde latura juridica reprezintă totalitatea acțiunilor pe care le
întreprinde depozitarul in vederea asigurării îndeplinirii obligațiilor contractuale de păstrare a bunurilor; latura materiala
reprezintă obiectele materiale transmise de către deponent depozitarului spre păstrare. In calitate de obiect material pot fi nu
numai bunurile mobile dar si banii, hârtiile de valoare si alte acte juridice care au menirea de a dovedi dreptul carorva persoane
nominalizate in acele acte juridice transmise.
Forma atât scrisa cit si verbala cu privire la întocmirea actelor juridice cit si chiar daca nu se prevede expres forma scrisa acest
contract poate fi încheiat in scris daca aceasta o doresc părțile.
Termenul contractului poate fi determinat sau nedeterminat si in cazul contractului cu titlu gratuit deponentul poate sa-si ridice
bunul in orice moment ceea ce nu poate fi in contractul de magazinaj care este un depozit cu titlu oneros, in cazul dat se respecta
normele legislative cu privire la contractul de magazinaș.
Prețul contractului: remunerația depozitarului are loc daca este prevăzut expres in contract sau daca la propunerea
depozitarului magazinerului, deponentul își da acordul in mod tacit.
Drepturile si obligațiile părților:
Depozitarul are următoarele drepturi si obligații: Indiferent daca contractul este cu titlu gratuit sau oneros, depozitarul este
obligat sa păstreze bunul transmis de către deponent in modul si termenul indicat in contract sau la înțelegerea părților. El
trebuie sa asigure integritatea bunului pe parcursul termenului contractului; sa asigura păstrarea calității; obligat sa restituie
bunul in termenul prevăzut cit si sa remită fructele obținute in timpul păstrării având dreptul de a cere de la deponent acoperirea
cheltuielilor legate de perceperea si păstrarea fructelor.
Deponentul are următoarele drepturi si obligații:
- Sa informeze corect depozitarul cu privire la caracteristicile bunului transmis spre depozitare;
- Sa achite pentru serviciile de depozitare in termenul prevăzut in contract sau pentru termenul care reiese din uzanțele
contractuale;
- Trebuie, daca este necesar sa creeze toate condițiile pentru ca depozitarul sa-si poată îndeplini obligațiile contractuale si
anume sa aibă cale de acces spre obiectul material al contractului; sa fie informați vecinii despre persoana depozitarului
daca aceasta este necesar si sa informeze depozitarul daca ii permite sau nu transmiterea responsabilităților către o
persoana terța, si invers, depozitarul nu are dreptul de a transmite bunul spre depozitare către o persoana terța fără acordul
deponentului.
In cazul sechestrului, in calitate de depozitar apare o persoana terța care se obliga sa restituie bunul după finalizarea litigiului
(sechestru este depozitul un cazul unui litigiu intre careva parți) doar persoanei care are dreptul asupra bunului dat conform unei
hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.
Depozitarul care păstrează bunul sechestrat nu are dreptul sa facă careva mișcări asupra bunului dat ci doar de conservare si doar
in unele cazuri când bunul sechestrat si-ar pierde valoarea sa, depozitarul poate cere cu acceptarea si cu încuviințarea instanțelor
inițiate.
Asigurarea obligatorie
Asigurarea obligatorie reprezintă acel tip e asigurare care conform normelor imperative impuse de către stat obliga PF/PJ de a
încheia contracte de asigurare.
Acest tip de asigurare tot poate sa fie de persoane, de bunuri si de răspundere civila. In diferite cazuri in calitate de părți
contractante la asigurarea obligatorie apare si Guvernul in calitate de asigurator pentru persoanele cum ar fi: elevii, studenții,
pensionarii. Acest contract este consensual, cu titlu oneros, cu executare succesiva, real, riscant sau aleatoriu si are calitatea de
intuito personae.
Elementele contractului: In calitate de Părți sunt asiguratul si asiguratorul unde in calitate de asigurat sunt PF/PJ care au
capacitatea de exercițiu civila de a încheia asemenea contracte conform legislației in vigoare in dependenta de circumstanțele
care îl impun sa încheie un asemenea contract in funcție de activitatea sa de atribuțiile sale (avocații, notarii…).
In calitate de asigurator poate fi in dependenta de obiectul contractului, Guvernul RM, care reprezintă statul cit si Compania
Națională de Asigurări in Medicina, atunci când este vorba de asigurările in raporturile de asigurare obligatorie in medicina de
asistenta medicala persoanelor care au încheiat un asemenea tip de asigurare atât cu Compania Națională de Asigurări in
Medicina cit si cu reprezentanții acesteia agențiile teritoriale.
Obiectul contractului îl constituie interesele patrimoniale ale asiguratului care nu contravin legislației RM si sunt corelate cu
persoana asiguratului, cu patrimoniul, persoanei sau persoanelor asigurate care include bunuri, credite si garanții, pierderi
financiare ale PF/PJ, cit si obiectul asigurării poate fi răspunderea pe care asiguratul si-o asuma si o poarta fata de PF/PJ pentru
prejudiciile cauzate lor.
Forma contractului este scrisa. Si include toate clauzele contractuale referitor la asigurat si asigurator, obiectul asigurării,
riscurile asigurate, începutul si durata asigurării conform contractului, sumele asigurate, primele de asigurare, locul si termenele
de plata si alte date la doleanțele părților conform Legii cu privire la asigurare si alte date.
Termenul contractului este stabilit de către asigurator in dependenta de circumstanțe si obiect.
Prețul contractului este stabilit de către asigurator si in unele cazuri, cum ar fi asigurare medicala prețul pe care îl achita
asiguratul depinde de careva termeni de facilitate indicați de către asiguratori.
Drepturile si obligațiile părților: Asiguratorul este obligat sa acorde asistenta financiara in cazurile prevăzute in contract sau de
lege persoanelor indicate cit si bunurilor acestor persoane in măsura in care aceasta nu contravine prescripțiile actelor normative
in cauză. Asiguratul in dependenta de tipul de asigurare obligatorie este obligat sa încheie contract de asigurare cu asiguratorul
in termenii stabiliți prin lege si sa achite suma sau prima de asigurare in valoare, modul si termenul stabilit in dependenta de
circumstanțele indicate in contractul de asigurare si aceasta suma asigurata reprezintă in continuare răspunderea asiguratorului in
cazul survenirii evenimentului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Atunci când este asigurata viață persoanei,
calitatea de beneficiari o pot avea si alte persoane terțe decât asiguratul care este indicat in contract.
După numărul subiecților raporturilor de asigurare deosebim:
a) asigurări directe atunci când sunt doar 2 părți contractante si anume asiguratul si asiguratorul;
b) coasigurare atunci când in cazul asigurării directe exista mai mulți coasiguratori. Acest tip de asigurare este folosit când
patrimoniul asiguratului are o valoare mare sau este supus diferitor riscuri si un singur asigurator nu poate sa se oblige singur la
volumul dat de obligații. In dependenta de numărul de asiguratori ei vor împărți intre ei plata indemnizațiilor, riscurile si sumele
care urmează a fi a le achita in calitate de despăgubire. Însă chiar si la coasigurare nu se permite supra asigurarea deoarece
aceasta ar avea ca impact dorința asiguratului de a sili survenirea riscului asigurat;
c) asigurarea mutuala in cadrul ei pot sa se asocieze si sa formeze o asociație mutuala ca o persoana juridica care singuri lor își
asigura acele riscuri care sunt indicate in contractul dat de asociere. In cazul dat toți asociații au calitatea concomitenta de
asigurat si asigurator.
d) Reasigurarea.